Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0008

LL) 


UNIVERDU 


SIE ETERA 





_L. BIJU: CASA DORROGEANA 


In acest număr: C. NEGRUZZI, M. CELARIANU, SARMANUL K1L.OPŞTOCK, GIOVANNI PAPINI, AL. MARCU, Q. TA- 
LAZ, MOLIERE, SEB. LEONARD, ION BĂILĂ, PAUL L PAPADOPOL, EUG. VICTOR, N. MILGU, VINTILĂ PANTA, RUD. A. 
i ENAPP, B. CECROPIDE, N. N. TONITZA şi PERPESSICIUS. 


ân. XLIII No. 8. | 


20 Februarie 1927 Lei 5, “ 


14 | | „UNIVERSUL, LITERAR 
NALBA 3 


Ă Rustica nalbă e sufletul meu, 
| Nalba cea naltă și rară, 
i Floarea aceea ce ţine în potiru-i meren 
Stinsa culoare de seară — 


" Nici nto observi; dacă treci fără so urmăreşti: 

Ea se fereşte de lume... A 

Castă şi mândră, abia de-şi atârnă trei flori înpereşti, 
_Şterse sub pulbere-anume — 


Nu cănta când răsună de soare grădina, 
Prapu-i în vânt, „subţirel, 

Umbrele când şi-or lăsa, înfiorate, cortina, 
Vino şi tu lângă el — i 


Ca sto“nţelegi, ca să simți adiând, cum tresare = 
Last să-ți murmure singură taina, când vrea 
Nu, o privi pătimaş, ca pe oricare floare, 

Stai “împăcat lângă ca! i 


Poţi 's'o priveşti, dacă ştii să priveşti cu iăcere, 
Paţi să-i surâzi dar cu zâmbete fără fiori ; 
- Dacă-o iubeşti, lasco, mai bine, şi du-te,,. 
Pleacă discret... lumea e plină de lori... 


sta MULAII. CIELABIANU 


NY 
E] 


PERII. PE CPE aa aa fa n& 

Nocturnă -.... Vizită fărâ. sens 

Tu jartă-mi gândul care în preajmă ţi stadună.. _Lăteat de câine desmățat, slăbit şi prost, 
Mi-a sftedelit urechile când am venit spre voi... 

« Scânteia unei stele tremura întrio băltoacă de noroi 

- Și gândurile mele-şi căutau un adăpost. i 


Pe unde trec, las pete mari de lună 
Și mă: poartă Ielele - 

Peste colnici de-argint, peste vâleale, 
Şi“n sandâle-mi intră stelele 


Glodindu-snă ca nişte pietricele, ARE i 
A d cu nişte p i Dar la pârâu în dosul punţii am zărit, 





i dir oa 0 papat i O biată iată scormonind sub malul rupt ; 
tri ct acum sau: deraiat i | Voia sămgroape un prune pe lume-abia sosit 
Şi luna daprme'n groapă, — ca 0 moaria; Din trupul ei, de lupta dragostei și terei slăbit şi 
Un pas uşor spre tine iar mă, poartă, P , pt: gostei și naşterei slăbit şi supt. 
Țărâna tea în trup sia prefăcut. 
DRE aie ar p , | Apoi in vale se certau doi gospodari; 
Dar geamătul din mine nu saude..., - | ș Dune au a vin şi a rachiu şi-a tutun şi a sudori 
E aa - = p Şi pân să trec, ei san lovit în cap en pari 
Mi aie ja e acad ap ude» Şi şi-au vărsat din sângein drumai tuturora trecători... 
'Ți-alue în brațe umbră multă — şi la piept | 
Buchete demtunereec, parfumate, Dâce-i în noaptea asta oare atâta răn? 
cond pe aa e at dna at mute ace i La casa voastră-i stâns şi poarta-i joa... 
Şi-ai tresărit, că mi-ai simţit mustrarea. Ta Fior adâne îşi face vad în trupul wieu 


Ştii urma paşilor de altă-dătă ? 
imi smulg din mine inima — țărână toată -- 
Și frământând-o'n palmă, netezesc cărarea, 


Şi-mi muşeă'n gând, şi-mi mușcă'n. carne şi în os 


Şi noaptea asta doar e-atâi de înstelată, 


In Răsărit un punct se luminează... i DI arena doa e € 
ra FI zăovtue pr pa r încă n'a lucit în suflet nimănui 

Moraiilele senină rai arată a : Măcar scânteia unei siele, ca în smâreul drumului... 

Sub florile bătu citi | N "Și vizita mi-e fără sens ca nici odată. 


Sub candeli stinse, 


Martul te visează.-. 
G. TALAZ 





4 


UNIVERSUL LIPEhAt 2 


PAGINI YECHI 


Despre capitala României 


Acum când suntem în ajunul Uhirei 
Principatelor, acestei mari dorinți naţio- 
nale, credem că nu ar fi de prisos a ne 
gândi şi la chestia viitoarei capitale « 
României, chestie vitală după socotinţa 
noasiră, de vreme ce dela rezolvarea ei 
“atârnă mai mult sau mai puţin fericirea 
țărilor menite a nu mai fi despirţite 

Şi mai întâi să începem a cercera cu 
amănuntul calitățile şi defectele capita- 
lelor noastre exisiânde astăzi, laşi şi 
Bucureştii. 


l 


Care fu cauza ce a îndemnat pe Ște- 
fan în secolul XV să-şi mute scaunul sie:a 
Suceava la lași ? Viteazul domn nu pu- 
tea privegheu pe numeroşii săi duşinani 
din reşedinţa sa situată sub poalele mur 
ților. EI se aşeză în mijlocul țării sale. 
Dela laşi, se putea repezi cu bravii săi. 
ca să dea piept, la Răsărit Pelonulni, Tă- 
tarului și Cazacului ; la Apus Unguroiui 
şi le Miazăzi Turcului şi Românului, fra- 
tei său. 

Astfel laşii deveni capitala Moldaviei 
şi Suceava se părăsi, laşii situat întrun 
oc sănătos, înconjurat de dealuri îmbră- 
cate cu vii şi livezi, având apă bună și 
multă, lemne cu îindestulare, prosperă 
până la anul 1812, când prin tractarul 
de Bucureşti, în loc de Nisiru se făcu 
Prutul hotar ţării, sfâşiindu-se cu aiest 
chip Moldavia în două. şi luându-i-se 
partea cea mai: frumoasă cu maren, ce- 
tățile, apele, târgurile și satele ei. Pămas 
deci în marginea ţării sub ochii unui 
puternic vecin, laşii din zi în zi decăzu 
din mărirea sa. 

Asa dar, cu toate avantajele sale, laşti 
nu mai poate pretinde a fi capitala Ro- 
mâniei. Să-l lăsăm dar ca pe 0 scumpă 
relicvie a. trecutului şi să venim la Bu 
curești, 


HI 


Valahia nu avu, întru, aceasta, nenoro- 
cita soartă a surorei sale. La toate inva- 
ziile, când se retrăgeau 
deşi sdruncinată, ea rămânea în totdeau- 
na întreagă. Ea nu numai nu pierdu Bu- 
covina şi Basarabia, ci mai vârtos prin 
iractatul de Adrianopol recăpiătă și bu- 
dăţile din teritoriul ei, ce i le stăpâneau 
Turcii. Aşa Bucureştii pe toată ziua spo- 
reu şi Domnii săi se sileau a-l [ace câ: 
se poaie mai frumos şi mai îndemânatec. 
Hi prefăceau mânăstirile în grădini, clă- 
deau cazărmi şi teatre, aduceau maşini 
ca să lămurească apa Dâmboviţei ş. a. 

Insă cu toate îmbunătățirile, cu toate 
silinţele întrebuințate,  totuş Bucureştii 
nu putu căpăta cualităţile cerute pentru 
o capitală. Situat într'un şes scc şi năsi- 
pos, ce nu produce decât pulvere vara, 
noroi iarna, lipsit de apă!) şi de păduri, 
-— elemente de căpetenie pentru un oraş 
— fără piatră, var ş. c. Î., mai are şi de- 
fectul moral, că în el, în locul spiritului 
municipal, clocesc numai intrigile moşte- 
nite dela domniile străine, cari alimen- 
tează speranțele deosebitelor partide ale 
deoscbiţilor Pretendenţi. 





it) Dâmboviţa e apă dulce, dar foarte 
rea de băut, Nota lui C.N. 


oştile străine, 


de C. NEGRUZZI 


LEI! 


lată dar, că Bucureştii uu poate fi capi- 
tala României june, fiindcă. a fost capita- 
lu Valahiei băirâne. 

Să ne ducem dar la hotarul ambelor 
țări ? Să ne instalăm la Focșani? 

Yocşanii e menit a rămâne ceeace este 
adică o capitală de district, nimic mai 
mult, pentru că nici un argument puter- 
nic nu are în favorul său. Şi apoi acelor, 
ce ar vot a sprijini serios o.așa combina- 
ție, le-am putea răspunde, că de vreme 
ce e vorba de Focşani, de ce să nu fie 
vorba de Tecuci san de Buzău. care înfă- 
țişcazză mai multe avantajje prin situa- 
ţia lor ? 





C. NEGRUZZI 


IV 


Capitala viitoare a României, e însem- 
nată de natură. Galaţii, situat pe ţărmul 
celui mai principal fluviu al Furopei, 
este singurul oraş care întruneşte calită- 
țile toaic cerute pentru o capitală. Apro- 
vizionail de toate cele irebuiioare prin 
două mari vehicule, Siretul şi Prutul, cari 
îi aduc productele şi lemnul de construc- 


ție, în curând sar face unul din cele mai: 


frumoase oraşe, și nu ar mai avea nimic 
de râvnit Bneureșiilor şi laşilor. Iar ce 
e mai de însemnat, el ne-ar pune în con- 
tact cu Europa luminată, și ar face să 
învie comerțul nostru. Capitala noasiră, 
aşezată pe culea ce leagă Orientul cu 
Oceidentul, sar face centrul unde sar 
întâlni avuţia Răsăritului cu industria 
Apusului ; şi când astăzi, cu toate micile 
noastre opintiri suntem abia cunoscuţi 
lumei civilizate. în curând am căpăta 
însemnătatea ce merită ţările noastre. 
Procsimitatea Capitalei ar deştepta 
din letargia în care zac Brăila şi Ismailul 
şi partea de jos a României, partea cea 
mai mănoasă şi frumoasă, deşgartă astăzi, 
sar împopora ca prin un efect magie, 


fiu 

Y 
Mai luate capitalele Luroper precum : 
Stokholmui,  Kopenhaga,  Petersburgul, 


Dresda, Viena, Constantinopolul, Neapu- 
lul Lisabona, Parisul, Londra ş. a, ş. a. 
stau sau la mare, sau pe țărmul vre-unui 
fluvin, care pe lângă salubritate, îndemâ- 
nează trebuinţele sale.  Petru-cel-Mare, 
deşi avea în miezul întinsei sale imperii 
Moscova, oraşul cel bogat, cu cupolele 
aurite, oraș sacru pentru Rugi, pricepu 
cu agerimea unui regenerator, că în câtă 
vreme nu se va pune în relație cu Euro- 
pa luminată oricât ar fi Rusia de mare 
şi de tare, ar rămânea iot necunoscută şi 
sălbatecă, şi nu se stânjeni pentru un 
ușa mare interes a părăsi Moscova, căl- 
când şi prestigiul şi tradiţia și depriade- 
rea înţelenită a poporului săw, și a aler- 
ga la marginea imperiei, omorând chiar 
şi câteva sute de mii de lucrători in ma- 
recajele pestilenţiale a Finlandei, dar 
bălgle se astupară, şi Petersburgul se 
fundă |! 

Chiar în zilele noastre nu vedem pe 
Unguri părăsind Preshurgul şi alergâni 
la „Pesta ? 


VI 


Ni se va imputa poate, că ne tragem 
cenușa pc turta noastră ; că cerem Ga- 
laţii pentru că e în Moldova. Am zis-o şi 
altă dată şi o mai zicem şi acum: când 
Moldova și Valahia se vor contopi într'o 
Românie, una şi nedespărțită. Galaţi, 
Brăila, Ploeşti, Roman, pentru noi e toi 
una. Și apoi. dovadă că nu scriem întrun 
spirit de moldovenism, este că Bucureştii 
e mai aproape de Galaţi decât Iașii. 


VII 


Se mai găsesc unii, cari zic că Galaţi 


nu ar fi un punct strategic, Noi credem | 


că acei ce gândesc aceasta, înțeleg stra- 
tegia aşa de bine, cât înţelegem noi 
astrologia. Oare Bucureştii, deschis din 
toate părţile, este cel mai favorabil la vu 
apărare, decât Galaţii cu câteva baterii 
la port şi câteva canoniere la gura Du- 
nării ? Lăsăm aceasta să o critice oame- 
nii competenţi. 


VIII 


Mai avem încă ceva de spus. Noi voim 
Unirea. O dorim şi o vom cere totdeauna 
rastribus et unguis. dar voim unire nu 
anexare. Suntem însă convinşi că unirea, 
cu capitala București, nu poate fi nicio- 
dată temeinică. Ea ar pune în joc prea 
multe interese, care cu tot pairiotismul, 
nu sar putea stânge. Nici Munteanul la 
lași, nici Moldoveanul la Bucureşti nu va 
fi molţumit ; şi unu şi altul ar regrta 
oraşul ău. 

Galaţii însă ar împăca toate interesele, 
ar şterge toate antipatiile,  şi-atuncea 
Unirea ar fi cu adevărat aceeace v do- 
rim să fie, 


IX 


Bucureştii şi laşii n'ar pierde uimic 
prin aşezarea capitalei la Galaţi. Bucu- 
reştii ar fi tot un oraş mare, Moscova Ro- 
mâniei, oraş de plimbări și de lux, orașul 
trândavilor şi al bogaţilor. Curtea noastră 
ar petrece acolo iarna, unde ar pnieu des- 
văli fastul şi pompa, atât de plăcute Ro- 
mânilor ; dar Bucureștii rămâe mulțumit 
cu atâta, nu pretindă a fi capitala lomă- 
niei, că sar face vinovat către Paine. 


După ce am expus în câteva cuvinte 
rezoanele pe care ne-am întemeiat ca să 
arătăm că o Unire adevărată şi netăţar- 


116 
MELANCOLIE 


Ziua albă'mi pătrunde în casă 
Să'mi deschidă porți negre de gând 
Şi“mi găseşte iubirea plângând 

„Și durerea pe suflet apasă — 

— Şi! mă'mtreb : ziua albă-i a cui? 
Ziua asta atât de îrumoasă 
Niciodafă —— eu ştiu — a mea nu-i — 


„Flori de vis ? Flori de umbră stinghere 
Ofilite se scutură'n prag 

Şi parfum de tristeţi creşte vag 

Peste moartea ce-aşteaptăn unghere. 
— Cântul vieţii afară-a tăcut 

Şi pe drumuri nimic nu mă cere... 

— Sânt acum şi — sânt par'că'n trecut — 


LD sf 


i în noapteinstelări mă'ncunună 
i sânt eu pe ştiutele căi 
ă alint în răcoare de văi 


. = 


Si mă'mbrac în mătase de lună — 
—Și mai ştiu eu pe ce lume sânt? — 
Svon de plânset de clopot răsună, 


Glas de mort deșteptat din mormâul -— 


E 


Imi revăd amintiri can icoană 

Cum se'nşiră şi cresc în nevoi.., 

-— Sânt pe drumuri pierdute strigoi 
Ce-am sburat peste vânturi în goană 
Viaţa'ntreagă din nou sto desgrop... 
„„Şi mă doare trecutul —. o rană 
Cu dureri cari cad strop cu strop — 


„Mă deştept că e'ziuă şi soare 

Și iubirea în suflet plângând “ 

Sparge porţile negre de gând... 

Și iubirea în suflet mă doare — 

— Sus pe culmi însorite mă sui 

Ziua mea sto culeg — ca pe-o floare — 
Dar pe ceruri departe în zări, 

Cresc din raze de soarentrebări... 

-— Ziua albă senină-i a cui? 

Ziua mea sfo culeg, a mea nu-i — 


EUGEN 


VICTOR 





nică va fi numai când vom avea Galaţii 
capitala ţării. avem bună speranţă, ci 
Alexandru loan, domnul nostru, care cu- 
noaşte mai bine decât noi şi Galaţii, unde 
a trăit: mai mult timp, şi interesele ţării, 
va face cum va fi mai bine. 


861. C. NEGRUZZI 


/ 


UNIVERSUL LITERAR 


Exodul sângelui 


- (Subiect găsit în... „Grădina maslinilor“ a lui Guy de Maupassant) 


Lumina” abundentă a unei după a- 


- ieze de Mai, poleeşte arid un interior 


de litere şi tembelism, în vipia căreia, 
işi trăesc tragedia înfrângerii, trofee 
evocând seri de succese teatrale, între- 
zărite printr'o undă îmbâcsită de vechi. 


_me; desenuri, plante afişe, arme, cu 


roane. statuete. 

Armand. după ce a bătătorit salonul 
în lung şi în lat, se opri o vreine în 
faţa poriretului Soniei, tovarăşe de vi- 
suri cu ochi deschişi a lui Aventin co- 
leg de facultate şi de noctambulism. A- 
poi se smulse brusc contemplaţiunei, în- 
ir'o mişcare care trăda părerea de rău 
de a nu mai fi avut încă prilejul să-l 
mai privească mult timp, Pleca la Men- 
ton să se curarisească sau să o uiure 
mai cu încăpățânare, A 

Și se sufoca, se sugruma însuşi, gâu- 
dindu-se cât avea să-l torture depărta- 
rea ei! 

— Pleci. fericit al altor orizonturi, — 
interveni  Aventin înăbuşindu-şi mâh- 
unirea. 

— Ai şi tu, se pripi . Armand răsu- 
cindu-se pe călcâe, dela Sonia ln A- 
ventin. A 

-— Să merg şi eu? Moştenire mestecă 
apoi Aventin printre dinţi. 

— San neurastenie, fără rimă şi ca- 
denţă, ceeace nn exclude însă ideea, 
împlini Armand care pândise ateni pe 
Aventin cu râvna de a-l contraria. Căci 
nu pentru a se devota... succesiuuci A- 
ventin părăsise magistratura ! 


lar la rândul lui, Armand, care nu 
pierdea prilejul de a-l contraria, îi 
strigă : 


— Dar la urma urmelor cine te-ar înn- 
piedica so reiei ? Demisionarea ta pen- 
tru  regularea  moștenirei nu ar putca 
provoca „oprobiul vre-unei aventuri Je 
rentieric, Reparaţia ta la Palatul Justi- 
ţiei nu ar fi decâi intenţia unei vieţi de 
burghezie obosită, ca unul ce puriai re- 
ba unu pentru aviditatea remunerației. 

— Acum când o iubesc!cu toată pu- 
terea de care trebue să se bucure şi i- 
nima ăstor brațe, cari nu-mi sunt în- 
deajuns să o strivesc pentru a nu mui 
svâcni desnădăjduită, în nopţile în ca- 
re o chem si nu m'aude nimeni?! 

Armand se ridică violent, coniem- 
plând splendoarea de afară, — co mă- 
reață îmi apărea închipuirilor cati nu 
ştiau ce vor şi cari totuşi aşteptau cevai 

-— lar mă ambetezi cu povestea acclui 
pierot al cancanurilor care a trauslor- 
mat pe Catonele dela Charlemagne în- 
tr'un maniac al extazului, într'un isto- 
vit moralmente — un nechibzuit pen- 
tru o patimă mai nechibzuită şi toate 
astea pentru un foşnet de jupon căpă- 
iat în  schunbul unei graţii de culisă. 
Dar, dragul meu, deţii două roluri în 
lupta întăetăței ce  voeşti să le-o dai, 
socotind că înclin spre acela al pasio- 
natului. deşi realmente te afirmă deo- 
potrivă : părinte şi amorez! De altfel 
nu ai putinţa acestei hotăriri cum nu 
ai avut pe accia a alegerii între înle- 
letnicirea de rentier şi aceia a carierei 
magisitraturei, deoarece, acceptând pe 
cea «dintâi nu ai întârziat să regreţi pe 
cea din urmă — şi vice-versa, 

—— Dar rentieria nu e o carieră! 

— Evident, o pronie cerească! [n 
orice caz, subordonată ideei de carieră, 
iac nici de cum carierei de... tată de 
copil! Aş pune rămăşgag că acelaş lu- 
cru sfar petrece în cazul iubirii ca şi 


în acelu al apropiatei paternităţi — la- 
mentările  pensionărei  Odeonului vi- 
zând în avântul tău. ivirea fructului 
aceloz...  lamentări. Deci aceleaşi la- 
mentări încetând, acciaşi pensionară ar 
viza dorința reinvicrei vremurilor de 
adevărată  castitate fără copii insă, 
sfârşi Armand. 

—  Ciudată sensație ! 





SARMANUL KLOPŞTOCK 


— Sensaţiunea renunţărei la rangul 
de... părinte în profilul acelcaşi neeclin- 
tite pasiuni, sau goana după fiori noi, 
in cazul când ţi star procura dovada câ 
|aternitatea nu ţi-o împărtășește și 
cu... vre un alt setea de voluptate! A- 
iunci care ar îi regretul carierelor, va- 
riind îstre magistrat şi reniier, aoorez 
şi părinte ? Aş dori în această din ur- 
mă alternativă să cunose înclinarea că- 
inții, pentru ca nu în urmă, săia cu 
mine, mustrarea de a-ţi fi hulit iubi- 
rea! În orice caz, mai puţin alai pen- 
iru apropierea progcniturei ! 

Și aceste. aserținni difuze, conchideau 
la un soi de învinuire bizară pentru 
inagistratul care nu le întâlnise nici 
când, în atâtea infracţiuni penale. In 
cazul cel mai indulgent pentru el, apos- 
trofăvile lui Armand degajau o ironie 
de un misticism amar. Şi Aventin le 
îndepărta aprig. 

— Și apoi dacă în dedesubtul biinne- 
lilor tale trăeşte o dorință de falsă in- 
drumare pentru dovada cel puţin apa- 
rentă că m'ar înşela, aluneci subtilita- 
tea încriminărilor ar constitui, în cazul 
unui insneces, intenţiunea unei  afense, 
și pe care nemeritând-o, .nu o îngădui! 

--- Oh! dar pentru numele lui Dum- 
nezeu, femncile când se găsesc in bă- 
taia vro-unei rugăciuni, sau mai pre- 
cis. a vre-unei implorări grațioase care 
să-i excite or cum, orgoliui ei de cuite- 
zană, nu se abţin de a povesti multe și 
nyracnloase întâmplări, minuni mari 
dragul meu, —  ţragediile + trecutului 
înipăienjenit |! Ingrijeşte-te dur de ceva 
insinuări şi du uita: rugăciunea revela- 
toare, sfârşi. cu trufie Armand. Pianul 
de alături care  murmurase .toată vre- 
mea se opri brusc, strivind cel din utr- 


UNIVERSUL LII ERAR 


mă susțin al claviaturei sub pautofii de 
atlas cure se apropiau, aducând pe So- 
niu întrun vestmânt suav, purtând proe- 
minenţa unei ugoure sarcini. 

— Nu e adevărat. sbieră Aventin, nt 
este aşa ? Vreau să zic că voi nu spu- 
neți nimic, chiar când sunteţi rugate! 

— Dar ce ar fi cu putință mai mult 
de spus, — poate numai născociud — 
chiar şi fără a fi rugată, decât că te iu- 
bese și iar te iubese? 

— Nu ar fi înfrângere mai sgudui- 
toare pentru biata-mi inimă care  te-u 
încrustat în adoraţiumle ei! 

Sonia se îngâmia. Reflecta chiar, cn 
orgoliu, că spectatorii ei neințelegâund o 
astfel de taină, Aventin ar trebui să se 
prosterne fericirci ce-i urzea clipa în 
care ea. înduiosând atâtea suflete din- 

- colo de rampă nu făcea altceva decât să 
vxtazieze însăşi sufletul lui, în schimbul 
oricărei alte dovezi de iubire! Se îiata 
astfel singură, înăbuşindu-se de o vyo- 
inptate stranie. Mai deparie, să gândea 
chiar, că egoismul  fericirei amantului 
ei se opunea cu îndârjire, deoarece, a- 
ceastă îngăduinţă, ca şi pasiunea ei, e- 
rau imense ca sânul oceanului, ca şi 0- 
glinzile lui şi în cari toate celelalte iu. 
biri inoportune, îşi găseau sfârșitul în 
naufragiul său ! 

Dar Aventin îi' turbură oarecum va- 
nitatea, amintindu-i că unul dintre a- 
ceşti îndepărtați dela risipa graţiilor 
ci. trebuia fatal să cunoască profundi- 
iatea acestui ocean de fericire — Ar- 
mand! Şi nu ezită să-şi arate acsastii 
teamă, ceeace făcu pe Sonia să intervie: 


— Dar bine risipitorule de clipe dulci, 


de ce să le cheltuim într'astfel, ocupân- 
da-ne de alţii? 

Apoi jonglând firul ideei de care A- 
ventin ar fi putut să profite pentru a 
o sustrage dela vre o replică  meşte- 
șugită : 

— Notarul. mă întreabă dacă uu să 
mai întârzie actele? Vai, trei luni de 
asteptare, pentru celălalt micuţ de A- 
ventin ! Da, strigă apoi cn efuziune, am 
nevoe de astfel de fiori! Cu ei îmi a- 
lint întârzierea  ucigătoare, care mă 
ține încă departe de voluptatea heati- 
tudinei ! Şi tresărind : 

— Dar cine oare mă înţelege în por- 
nirea mea  neînfrânată ? Cine ştie,.. Poa- 
te că... nici el! 

— Desigur. sări Aventin mușcat de 
surpe. venind spre Sonia! Nici el! 

Şi Sonia făcu un gest de nehotărire, 
studiat, un gest straniu din a cărui tăl- 
măcire reeşea pare-se, că, Aventin ar îi 
voit să se refere la Armand, câani, în 
realitate Sonia prin accesul ei de nostal- 
zie * subită,  evocase doar întârzierea 
naşterei | 

Şi Aventin adaugă cu desamăgire : 

— Altfel nu aşi fi înțeles niciodată 
cum nij-ar fi fost îngăduit să te câștig! 

Și indignarea lui se precipita : 

— Subtilităţile în dragoste sunt porli- 
țele prin cari adeseori briza îndoelei, 
aduce ceva din nestatornicia »ccanului 
jn pântecul căruia îmi hotărai mai axli- 
neauri fericirea; acea adiere găsind 
cant şubrede zăbrelele, le-a năruit, des- 
golind realitatea. In modal cum ai de- 
finit rolul spectatorului în cugetul tău. 
am Sitţțit adierea unei şovăeli. abil uti- 
lizată în serviciul argumentărei temei- 
niciei fericirei mele ! 

Și fără a da răgaz Soniei: 

Dar este vorba de un fel de intorto- 
chiare. meşteşugit dedusă din indiferen- 
ţa en care trebue să-dobori pe gozoma- 
ii de dincolo dp rampă, prin subtilita- 
tea unei mauiere de a contura aparent, 
forma acelei chimere care îndreaptă 
tâmplele spre revolver şi pe care aman- 





L. BIJU: PEISAJ 


ţii nedreptăţiţi au botezat-o „lubire“ ! 

Sonia amuţise. Dar se îmbărbăta do- 
cumentându-şi că amorul: atât pentru 
victime ca şi pentru creatorii lor, nu 
este altceva decât halucinațiunilor unor 
stări psihice de o clipă, cari nu dedue 
la responsabilitatea moralului şi nici la 
înălțarea prestigiului sensibilităţei ; cu: 
alte cuvinie accastă pârdalnică de ne- 
vroză pe care Romeo a botezat-o pa- 
siune, nu-i opera  ndastrăl imdividua- 
listă. Sonia retrăia astfel fiorul care le 
sfâşiase respiraţia în seara debutului la 
Odeon, atunci câud înapoia dramei, din 
instinci conccpea vo alta: drama :nfră- 
jivei lor. 

— Aşa este, împlini Aventin. fiorul 
sa conceput între două drame si zare 
sau stins una prin alta: drama în care 
mi-ai apărut nălucivilor —— drama in cu- 
re sau desluşit acele năluciri si pe 
tare în ai numit-o oceanul  îvricirei 
mele. Pentru că aceste două întâlniri 
să se poată bucura de toată desăvârși- 
rea lor  trebueşte ca fiorul cure le-a 
slujit într'ariparea_ să se bucure de în- 
ireaga lor lealitate ! 

— Intocmai, întări Sonia, aceasia a 
fost îunsă-şi sensul fiorului ! 

Dar Aventin îi ignora argumentarea: 

-— Omul e plecat în vrerea unei legi 
care se repetă ; scânteia dragostei cste 
apanagiul unei legi care nu are alt rost 
decât aceia al exaltărei unei antmite 
părți din viaţă : adolescența. Ce rămâne 
din: opera primei legi? Ţărâna de pe 
fundul mormintelor goale ! Ce rămâne 
din opera acelei de a două legi ? lesem- 
narea, turburată când şi cândi de pache- 
țelul cu bilete dulci, — iată dar faţă în 
faţă două voinţi distincte. cu forţele lor 
distincte şi care au totuş unul şi acelaş 
epilog : „Uitarea“, orcât de suav ar îi 
mirajul “acelei scântei care precedează 
dragostea oricât de miraculos ar fi tipa- 
vul în care se shbate făptura penlru a 
naste omul! 

— Refren fals al unui temperament pe- 
simist socotind măreţia logicei după ma- 


reţia imaginajici a cărei exagerată  fc- 
cunditate reduce frumusețea [lirei și 
pentru care nu avem brațe îndeajuns 
spre a o aduce întreagă la sânul nostru 
-— se tângui Sonia într“um clan de revc- 
rie subită, amestecată cu o nuanță de 
amărăciune. 

— Cu tot costegiul ei de mineiuni, 
complectă Aventin ! 

— Să o adorăm ca o compensație, cu 
toată falşitatea ei! 

— Fie, dar cu toată, deşertăciunea pe 
care o aflăm mai târziu, în zâmbetul ori 
suspinul unei femei, sau în expirarea 
unei violete ! Cine ştie dacă nu împărtă- 
sium acelaş cult laolaltă cu toți gură 
cuscă, la Odeon. îu seara în care închi- 
puirea mea te căuta stăruitor, deși voiam 
totus să te am etern, în fiorii aşteptării ! 

— Nu mai înţeleg | 

—Si apoi rana e mult mai atroce când 
departe mult de bănuială, scotocind în- 
tâmylător sertarul iubiiei imprudente, 
săsești pacheţelul parfumat al scrisori- 
lor de dragoste, diu care curge o grindi- 
nă religiousă de jurăminte, zărită la ori- 


-zontul unci zile în care nu sa vorbii de 


cât de lealitute ! Atunci neavând putin- 
ja răzbunărei, zâmbim cu lacrimi pentru 
a rcînsenina orizontul ameninţat — du- 
iosia ironiei ! a 

— Nici oduiă nu am r&flectat la o con- 
travietate în paguba principiilor tale ; o 
reprimare chiar, când am găsit-o opor- 
tună, am exprimat-o  printrio alintarc, 
sfârşi Sonia cu o mână pe umărul lui, 

Aventin care primise această apropie- 
re apasat, privi în gol, trecând la birou. 

— Voesc să zic că, de cele mai multe 
ori, anumite reflexiuni cari din neferici- 
re scapă raţiunei, au. ceva din simptomui 
unei presimţiri stranii care anunță de- 
zastru ! | i 

—- Dar eşti de neînjeles strigă Soniu, 
trimițând spre Aventin suliţele unor pri- 
vii congestionaie. 

— A îuteles-o el în locul tău, se preci- 
vită Aventiu ? În orice cuz, esie v uneru- 
şinare să-l ceveci într'o astfel de atmos- 








118 Ă 


feră, înlăturând destul de slab. bănuelile 
mele ! : 

— Dar trebue să-ți fin etern recunos- 
rătoare pentru mărinimia ce ai avut de 
a-i simplifica atât de minunat hotări- 
vea, isbucui Sonia. Credeam că aceste 
ocări aveau să lovească în nevinovatul 
care încă nu te aude spre a mă răzbuna! 
“i bine îl voi înlocui eu până ce lui îi 
va ':eni rândul ! 

Aventin se ridică palid. în vreme ce 
Sonia aducând mâinile la gură, urlă 
aproape : Ă 

— Te-am înşelat bolnavule de netămă- 
duit ! 

Si se târă spasmodic pe călcâe. tugro- 
zită de privirile îndobitocite ale lui Aven 
țin, care o urmărea eşit din minţi, în 


vreme ce Sonia, sleită de puteri sc pră-- 


buşi sbierâna : 

— Sceleratule ce ui de gând? 

— Să strivesc pentru a tu aminti când- 
va o naştere mârşavă, ăst adăpost scâr- 
nav în care clocotește de nerăbdare a- 
cela care are „harul“ să poarte până la 
«fârşit, nelegiuirea de care ai să fii scu- 
tită : 

Și fixând pântecul Soniei : 

-- Rămâi “aci. vlăstar otrăvit, aci în 
vinele în care ai supt sânge spurcat, 
pentru ca odată să-l treci omenirei drept 
hectar! 

Şi încremeni 
Soniei. 

-— Nu, nu este al tău, mugi Sonia agă- 
țându-se de el. Nu tu ai dreptul a hotări 
de viaţa lui! El, Armand acela pecare 
l-am trădat cu tine, este părintele lui, 
iar acesta care susrină sub călcâiul tău, 
este copilul lui! lil deci are drepiul u 
ne ucide pe toji: pe noi doi care lum 
înşelat în complicitate cu acesta care 
moare acum în mine, şi pe acesta, care, 
dacă se va ivi cândva, va avea să confir- 
me pertidia tuturor trei! 

Și Sonia se sfânsea, în vreme ce Aven- 
tin se sufoca întrun extas de îndobito- 
cire, 

— Desigur, putu să îngâne Souia în- 
ir“un târziu, dacă ar fi fost al tău. aiunci 
pântecul acesta i-ar fi purtat sarcina 
wai de mult! Cinci ani!.. 

Dur Avenitin reentes avu în priviri o 
limpezime stranie de resemnare înăbu- 
șită şi care îl însenină, îl regeneiă în- 
dată, trimițându-l spre uşa de unde ve- 
nea decepția finală. 


cu un picior deasupra 


— Scoală, putu să îngâne întrun lâr- 


piu , ia-ţi lepădătura de ari şi poarte 
în pântecul care oricât de înjosit a: fi, 
e Pântecul unei mame! ă 
Și Sonia se prăbuși întrun răget sard. 
- - 

După 20 de ani dela ruptură, în cluiliu 
abatelui Aveutin în Garandou lângă Tou- 
Jon ; chilie de abate cu stare, exilat aci 
mai mult pentru înmormânterea : unui 
trecut netrebnic, decât pentru ispăşirea 
uuor greşeli ale tinereţelor frivole și 
cari impun adesea ori sufletelor de eltă, 
asemenea închisoare de bunăi voie, 

Dar totuş, din, imperiul celei mai su- 
verane uitări de sine. reegea nota unei 
cucernicii pioase, alături de urmele unei 
extravaganțe. care amintea  îmnxiieje- 
nitele îndeletniciri artistice ale lui. Aven- 
tin călugărit, autrenând însă nota reli- 
pioasă şi făcând-o chiar să predomine 
un crucifix de palisandru, un pupitani 
abrupt, de rugăciune, stropit de rubinui 
candelei, flori sfinte uscate, volume, em- 
bleme. religioase, lângă aceeaş panoplic 
sk aceeag mandolineiă din salonul dela 
Paris ; spre răsărit, portretul Soniei ; pe 
brâul vetrei, muşcate şi calomfir. 

Şi peste tot lumină şi linişte, lumină 
aridă şi moale, lumina culdă şi :fânată 
a călugărici păstrând mireasa altarului, 


a bibliei și a şiragului de mătănii, năvă- 
lind întrun torent de irizări şi poleind 
fața de masă. laviţa şi boneta mamei 
Gentta, care împleteşte calmă în :nijlo- 
cul firimiturilor astea sfinte şi după 
prâuzul acesta grandios a cărui tihnă 
este slub întreruptă, când şi când de un 
suspin de privighetoare care se srurge 
într'o undă a cerului de Mai şi de rânta- 
rea monotonă a cucului din toracele do- 
git al pendulei, care îşi silabiseşte nu- 
mele la fiecare sfert şi jumătate de oră. 
„_— De, bobopani mama Gentia, după 
ce sfârşi de înumăyat bătăile primului 
sfert de oră din ciocul pasărei. se pare 
că şi năravul se moşteneşte și se moşte- 
nește cu plăceriţe dar şi cu durerile lui! 
“Tot ce este mult, nu este bun şi tot ce 
nuj e bun, se. chiamă nărav! 

Apoi pomenind din avânturile abute- 
lui : E 
“Tatăl meu a închis ochii cu braţul pe 
patul fierbinte ul carabinei întrio ploaie 
de sitari ; eu. imitându-l, voi muri cu 
braţele pe frânghia năvodului într'o în- 
ghesuială de lupi de mare şi mrene? 

Şi după ce a întors cheia din coada 
tncului : . 

—. Năpăstuiţilor, ce aveţi să vă luceţi 
Tără punga părintelui ? 

Cine are să vă mai mângâe ploapele 
bosumflate de văicăreală? O ruină se 
va alege de voi, nătângilor, nu altceva ! 

Căci adesea abatele spovelindu-se bă- 
tvănei Gentta, înfățișa acesteia preoţia 
ca pe un apogeu al divinităţei suverane, 
Tăgăduind acelora cărora avea să le îm- 
părtăşească din harul celui ce-l trimisese 
spre săvârşirea poruicei, toate bincface- 
rile păscumpărute prin rugi şi pociiință 

Şi slujnica călugărului adăogă cu elan: 

— Ce rană sfântă ! Dar uite vezi, na 
mi-ar conveni de loc să nu mai am pe 
cine sluji! Incumetarea în luptă u nă- 
vavul mărci, îmi redeşteaptă amintirea 
părintelui stăpânului meu şi spectrul go- 
linimei de aci. 

— Ahaaa straşnică poună şi pe ziua 
de azi, apăru sbierând abatele urmat de 
un gârbov care se prăbuşea sub un coş 
cu vânat de mare. Apoi către mătuşa 
Genţta : 

— Imbelyugată zi, maica mea 


bună ; 


UNIV ERSUL LITERAR 


chiăr acum un Imp întreg de mare, dar 
numai în vntt 

Şi fără ca bătrâna să aibe vreme să 
explice abatelui că în dulap mai cra 
rasol care se râncezea :! 

— Vi, da nu e vorba de vre-un sacti- 
legiu adus canoanelor! Osebit de astă, 
doară numai din cuminecătură au să se 
înfrupte înfometaţii noştri ? 

Şi svârlind tricornul pe aşternut, urmă 
ca efuziune : 

— Pre legea mea, o şansă mai darnică 
nici că am întâlnit până acum. Am îr- 
destulat întregul port. 

Și privind în gol, cu nehotărire » 

— Haiducii vremurilor sirăbune des- 
brăcau poporul întârziat peutru a acoperi 
pe cei goi. Fără îndoială, era o nedrep- 
tate la care voința cerească se Împatri- 
vea, Totuş, pentru aceeaș voinţă, nedrep- 
tatea era. mult mai mare, lăsând în des- 
nădejde norodul înflămânzit. 

Și ridicând ochii spre cer, înaintă spre 
pupitru prosternându-se în  înserarea 
cure Învestmânia rugăciunea abatehui în- 


xtro reculegere care îi îndummezeia re- 


culegerea. 

Apoi către slujnica care piăşea cu 
smerenie, după ce se smulse dela pupi- 
iru, amucând-o de mână: 

— Tocmai sfânta mea tovarăşe, ami 
în clipa asta atâta nevoe de apropierea 
ta : vămăi aci, mi-e sufletul .împovărat ! 

Și aşezându-se umândoi pe laviţă şi 
privind atenți crucifixul : 

— De aşi fi cu semenii mei, precuni 

cl a fost cu însuşi cel ce i-ai târguit că- 
maşă ! Fericiţi cei adăpaţi din «înţelep- 
ciunea îndrumărilor lui! 
„—, Haide prea cucernice, potoleşte-ţi 
îndoiala, cina îşi aşteaptă binecuvân:a- 
rea. şi upoi, o veste care pune o notă 
lumească în chilioara noastră ; e un om 
abătut la poarta sfinției tale! 

— Sărman osândit, fie bine venit in 
desorientarea asta, Ii dau îugăduirea pe 
care acest Dumnezeu fără pereche a 
dat-o cândva omorâtorilor lui! Haide, 
fă să intre, -mumă Genita aci unde va 
xăsi îndulcirea rănilor. 


(Urmează) . 
SARMANUL KLOPȘTOCK 





(. BIJU: 


PEISA] 


“nu Vai cunoscut ? 


UNIVERSUL LITERAR 


Drepturile mele 


Aceste lucruri (*) am vrut şi mi-a plă- 
cut să le spun întru luminarea. acelora 
cari m-ar putea apostrofla—au şi făcut-o !: 
— îm chipul următor: Cum ai pretenţia 
să scrii despre Cardacci ca om, tu, tare 


De-ar fi aceasta o piedică legitimă, 
apoi atunci toți aceia care-au deşerunai 
ori schiţat, ori sculptat chipurile marilor 
oameni din trecut, după atâta umar de 
vreme, ar fi smintiţi ori neobrăzaţi : cer- 
cetați în care din aceste două echipe irc- 
bue îuscris Carducci însuşi. căci şi el pe 
vremuri a scris despre Parini (2) şi des- 


pre alţi poeţi, priviți ca simpli muritori.. * 


Nu l-am cunoscut şi ercd că-i ma: bine 
să fie aşa. Căci pentru a pricepe cum se 
cuvine pe un om și faina lut — orice om 
mare trebue să aibă cel puţin una — nu-i 
de ajuus să stai de vorbă cu el şi adesea 
najunge nici măcar familiaritatea nein- 
treruptă, Cei inferiori prin merite ori 
vârstă nu pot prinde liniile autentice 
ale unui portret moral, în timpul vre'u- 
mei rare ori încurcate conversații, în 
care cel mare — adesea, — stă la largul 
lui, iar cel mic, plouat şi ca pe ghimpi. 
Prietenii de aceiaşi vârstă, ori cei mai 


tineri ridicați până la cinstea intimei fa- : 
„ iliarităţi, isprăvesc prin a vedea şi mai 


puţin : ştiu o mulțime de amănunte dar 
obiceiul conviețuirii ascunde ori face să 
se -piardă din vedere caracterele tescn- 
țiale. Fără a mai vorbi 'de respeotul și: 
dragostea — ochelari prea binevoitori şi 
uniculori. E i 

Cine nu la cunoscui în carne şi oase, 
pe-acel om, ocupă poate un ungher mui 
prielnic ca să-l vadă. aşa cum se cuvine. 
Si nu-i rău ca între istoriat şi istorie să 
Jie la mijloc o întreagă generaţie. Gene- 
rația de-o vârstă cu cei glorioși, ori e 
prea înflăcărată, ori prea dugmănoasă ; 
acela care urmează imediat. se trâadăve- 
şte în venerație ori reacționează faţă de 
faima stabilită, cu îngâmfarea firească 
tineretului ; singură ceă de-a treia poale 
ajunge la dragostea dreaptă, la drepta- 
tea plină de dragoste. Din această u treia 
generaţie, faţă de Carducci, fac parte eu 
şi trag nădejde că voiu putea dovedi în 
iapt adevărul teoriei melc. 

Chiar eu. Daţi-mi voie să spun că o oa- 


vecare afinitate nu strică spre a înțelege 


pe-un om. Și lăsaţi-mă să adaog că nu 
ştiu .să mai fie vre-um altul, printre cei 
de seama, mea, care să se apropie, din 
anume laturi, de Carducei, mai muli de 
cât prezenta şi puţin  modesta-mi per- 
soană. Ă 
Totuș nu vreau — viez și în fine br» 
tăceii ţopăitori cari pentru can studiat 
la -2) ori pe cărţile lui Carducci cred că 
sau prăjit la ucel-soare ; poiolească-se 
cele două proaspete zburătoare abruz- 
zesa ?). privighetoarea iare n solfegii şi 


3) Vezi în volumul Uomo Carducei 
pag. £ urm. capitolul intitulat Mani a- 
vunti, prefaja. (Toate notele sunt ale 
taad.) - 

2) Giuseppe Parini, mare satiric lom- 
bal, din secolulal XVIII-lea (1729-1795), 
Este autor al incomparabilului „Giorno“. 
Carducei i-a consacrat o serie de arti- 
cole, inserate azi în vol. XIII şi. XIV dinu 
Opere, 

3) Se ştie că mulţi ani Carducot a fost 
profesor de literatură 'italiană la Uni- 
versitatea din Bologna. 

) Aluzia la Ge DAnnunzio şi B. Cro- 
ce, de loc din regiunea munţilor A- 
bruzzi. i 


GIOVANNI PAPINI 


cucuveaua filosof, cari sau pus luntre şi 
junte să fie încoronați şi unşi drept ur- 
mași ai lui Carducei, şoim sălbatic, pri 
străduința brabeţilor. şi -scațiilor. respec- 
tivi — eu nu vreau nici în ruptul capului 
să mă asemueșc cu Cardutci, Atât ur mai 
trebui ! i 
Sunt un tip în felul frauco-giecului 
poet Moras şi-mi place să repet adesea 


“deviza lui: „Je.ne me compare â per- 
'sonne“. lar de faptul că aş semăna prea 
mult cu Carducci, aş fi primul „care: să 


se plângă, de oarece ar însemna :. sunt 
făcut după chipul alttia, nam nimic al 
meu! au dt, ; 
Nu ; au mă compar cu Căiducei: Dar 
cu toate astea,.de nu suntem fraţi şi nici 
măcar veri după inaină puţină rudenie 
ne leagă: au văzut-o şi alţii în alară de 
mine s). a 
Dragostea pătimaşă. pentru poezia pură 


şi adevărată ; ura: satanică față de orice. 


tiranie morală, religioasă ori politică ; în- 
clinarea de-a sfâşia ori de-a batjocori pe 
cei ce caută să pară mai mult decât sunt 
admiraţi mai mult decât merită, ori îşi 
bagă nasul în lucruri pe. cari nu le pri- 
cep şi deci, într'un chip ori în altul, se 
dovedesc cât se poale de indicaţi pentru 
batjocură şi ciomăgeală ; patima feroce 
pentru divina și porceasta noastră Ilabe, 
care atâta de bucuros se vădeşte prin 
mustrări și ocări ; scârba faţă de orive 
„areăderic” e), sentimendală,. romantică 
şi umanitaristă. care pustieşte şi otrăve- 
şte viaţa şi arta din ţara: aceusta — ace- 
ste pasiuni şi aceste sentimente de .ură 
zăceau în Carducci şi zac tot atâta de 
vii şi puternice în mine. 
5) Printre aceştia, G, Prezzolini în 
„Discorso. su G. Papini“ — Fircuze, La 
Voce, 1912, cîr. şi E, Fondi „Un cosirult- 
tore“ Yirenze. Vallecchi, 1922, 

) Dulcegăriă şi artificiozităţi prozo- 
dice, în genul poeziei Arcadice (idilico- 
pastorală), care-a bântuit lialia până la 
ivirea Romaănticilor, i 





118 


Că există din motive, în parte. tramami- 
se din tată în fiu, unu vreau so neg. Am 
povestit, mi se pare, că- printre cele 
dimtâi cărți--găsite de mine pe când eram 
de-o schioapă, întrun coş de paie de a- 
casă ?) mni-a căzut în mână Le Contessioni 
e Battaglie î). Fu ştiam pe atuneia puţin 
ori nimic diu literatura modernă, - dar 
acel voluia Fam citit şi răscitit cu atâta 
chinuită voioşie şi cu atâța convinsă u- 
şurare, încât ma ujuiat cu tot dinadin: 
sul să mă descoper pe mine, mie- însumi, 
lar acel. hârţuit „elzevir“ a lui Somma- 
ruga ?). eu coperta vărgată de linii veyzui: 
îl păstrez „printre cărţile: melc,” drept 
fericită relicvă. a' primei sărbători din 
frageda-mi copilărie. Acele lovituri * de” 
spudă semeţe şi dintro coastă: ucele 
înpunsături care nu gr ținta , - a- 
rea. sfârâitură slobodă de sfichiu Sâvâr- 
tit prin aer în' toată puterea; acele 
deschizături de. cernri pline de. soare şi 
de. ţarine pline de mângâieri ; portretele 
lui gravate cu ace de foc, în felul celora 
a lut Franco şi ale lui Niccola 19); acele 
ieşiri de tribun sigur de el, care apos- 
trofează în gura mare gândacii ce se 
băgau subt pământ, tiptil, tiptil, cu feş- 
tila arzâna a ocării, vârâtă cu de-a sila 
în posterioarele lor cele lage—pe când . 
cram copil, mă. desfătau. mai mult. ca o 
poveste romanțioasă ori decât o comedie, 
de iubire. . . 

Aşa că Stroncaturile mele sunt. fiice—. 

fie şi corcite ori bastarde.-—ale acelor 


" Confessioni e Battaglie, 


"En nu m'am das la Bologna să învăţ 
“arte dela cl şi xhiar de-aș fi vrut, n'a- 


7) Vezi Un Uomo finito (cap. II -- Un 
centinaio di. libri) ed. Vallecehi, pag. 





„8 urme, 


% Spovedanii şi bătălii: confesiuni şi . 
proze polemice ale lui Carduori, tipă- 
rite în ediţia: complectă a Operilor (edit. 
Zanichelli din Bologna). i 


*) Editor din Roma, falii din cauza lu%ux. 
lui cu care edita pela 1890 operile lui 
Canducci și primele lirice ale lui Ga- 
briele  D' Annunzio, 





L. BIJU: 


PEISA) 


120 


veam putinţa 11), dar cu toate acestea în 
Carducci recunosc gi respect pe primul 
şi poate unicu-mi maesiru de sinceră 
proză italiană. Cât mi s'a părut de stă- 
ână prim slăvi şi ce melodioasă ca co- 
re, accastă limbă a noastră, când am 
văzut-o poruncind în lagărul ei, în pa- 
ginile usturătoare ale lui, Carducei ! Cât 
mi-a plăcut acea proză a lui, condensată 
şi nobilă, care zugrăvește culmea lucru- 
rilor cu o mângâere de trandafir, ori 
bâzâie ca o săgeată când găureşte, ţinta, 
ori râde cu râsul ce lasă buzele amare, 
ori se innalță firească la maestatea e- 
locvenţei. ori se iînciută iute în disprețul 
orgolios, ori scoate din nimicul medio- 
crității o paiaţă vătuită cu ignorantă 
îngâmfare, îi bate din picior să-i stea 
smirnă in faţă, îi dă după ceafă câte-va 
palme şi-o cufundă din noa în nimic, 
spuindu-i : Stai acolo nemernico, mat 
mult nu meriţi Proză sănătoasă și bine 
închegată, poporană şi clasică, modernă 
şi de-a noaştră, soră prea cinstită ru a- 
cea ilustră proză a Italiei pe cari nepu- 
tincioșii „manzoniani“ 1) nau .izbutit so 
sleiască şi pe care libidinoşii daunun- 
ziani nu vor izbuti so corupă. . 

Cu acea proză mă fălesc dea mă fi 
hrănit. Nu vreau să spun eu cu ce mam 
ales de pe urma ei, dar dacă scrisul meu 
nu-i .totdeauna deslânat ofilit şi netreb- 
nic ca acela a multor alţii, îi sunt recu- 
nescător, mai înainte de ori cui, lui Gios- 
u& Carducci, 

Pentru aceste — poate prea lungi — 
motive, am curajul să scriu asupra omu- 
lui, ce-a fost, eu care nu l'am cunoscut. 

Nu Yam cunoscut dar lam văzut. Acum 
douăzeci de ani :%)—un an mâi mult, unul 
mai puțin — într'o după amiază umedă 
şi umilitoare de Octombrie ori Noembrie, 
mă aflam în Biblioteca Naţională din 
Ylorenţa 11). Care bibliotecă e o sală cât 
toate zilele de lungă, cu mese muri şi 
vechi de când bunica, cu foteluri fan). 
te cât uşa. Aveam în faţă, mj se pare a- 
cel volum din câlecţia Rivadeneyra” 13) 
care conține. Las Poesias anteriores al 
sigio XV şi citeam versurile alexandrine 
ale Poemei Cidului. 

Tan încrtemiente Ilorande.. Dar car- 
leu era mare, tiparul mărunt iar plicti- 
sealu anotimpului nespusă, așa că ade- 
sea ridicam ochii spre geamlâcul în 
formă de boltă din fund, să privesc ciu- 
bucele ude ale Palatului Priorilor **) siră- 
bătute când şi când de umbrele albe şi 
negre ale porumbeilor. Nu mi se părea 
nici de frică să fie acela palatul în care 





„1% Aluzie la proza incisivă a doi mari 
istorici florentini: Francesco Guiceiar. 
dini. (1483—1540) şi Niccolo Machiavelli 
(1469—1527), 


1%) Asupra tristei şi sărăcăcioasei co- 
pilării a lui Papini — vezi prima parte 
din Uomo Finito, 


13) Lmitatorii marelui romancier A- 
lessandro Manzoni (1285 1873), autor al 
„Logodiţilor“, Prin „manzoniani“ se în- 
teleg de obicei romanticii de-a dona 
manieră, contra cărora a luptat mult şi 
Carducei, căci a trăit în mijlocul lor. 


*3) Papini sa născut în 1881, iar car- 
tea L'Uomo Carduoei fu scrisă de el în 
1917; când văzu, deci, prima dată pe 
„maestrul“ său, avea abia 16 ani. 


3) Agezată în rând cu Galeria de ta- 
blouri. cunoscută sub numele de Utiici, 
între  cheiurile Arnului şi Palatul ve- 
chiu, din Piazza della Signoria. 

15) Cunoscută coleciie de clagşici spa- 
nioli, 


UNIF ERSUL LITERAR 





L. BIJU: FLORI 


Giano della Bella *) şi Michelle di Lan- 
do :%) ori Girolamo Savonarola î%) vor- 
biseră norodului florentin, în vreme ce 
acei porumbei, în loc de pasări ale lui 
Venus ori simboluri ale Mântuitorului, 
mi se păreau pasări bune de mâncat, 
destinate coteţului ori frigărei. 

Dar iată că de-odată aud venind spre 
mine astmul zgomotos al gâfâitorului bhi- 
bliotecar Desiderio Chilovi. Acesia în- 
tovărăşea cu gesturi gi cuvinte de umij- 
lită reveremță pe un omuleţ lat în spate, 
cu ceafă zdravănă cu părul cărunt, cam 
zburlit şi cu barba stufoasă, care ur fi 
putut semăna foarte bine cu un ţăran 


<hiabur şi îmbrăcat ca de târg. Când se. 


apropie de mine — şedeam la cea din 
urmă masă — lam recunoscut: era Car- 
ducci. Alte capete se ridicaseră şi-şi fă- 
ceau semne cu coada ochiului. Eu, când 
mi-a trecut pe dinainte, nu ştiu pria ce 
imbold neaşteptat, m'am sculat în pi- 
cioare, încurcat, ca un biet recrut care 
ar vedea trecând pe generalul său. Poe- 
tul întoarse spre mine, o clipă, ochii şi 
am văzut că ochii îi erau cât se poate de 
frumoşi, unii dintre ochii cei mai vioi şi 
mai luciozi din câți am descoperit subt 
fruntea vre-unui om, de când am zile. 
lar acei ochi îmi transfigurară îndată pe 
acel arendaş bondoc într'o semeaţă figu- 
ră de războinic în care alba gingășie a 


" bătrâneţei micşora okutătura porunci- 


toare a partizanului. 


pe pci 

10) Aşa zisul Palazzo Vecchio in care 
țineau sfat demnitarii Comunei (loreni 
tine în Evul-Mediu (Î. Priori, printre 
care — la vremea sa — a fost şi Dante 
Alighieri), 

:) Giano della Bella — agitator îlo- 
rentin, exilat- încă din 1925. pentru i- 
deile sale democratice. Il aminteşte 
Dante în Parad. XVI, 13i—2. 

1) Michele di Lando — negustor de 
lână, ajuns în mari demnități pe *impul 
Comunei florentine. Numele său răma- 
se cunoscut mai ales în urma unui tu- 
mult popular din 1378 (Pumulto dei 
Ciompi). 


Carducci, întovărăşit la doi paşi de 
acel aşim respectuos, intră în sala manus- 
criselor, care pe vremea aceea cra în 
fund. — odaia în care, pe-atunci, nu pă- 
trunsesem niciodată, iar ușa ei mi se pă- 
sea intrarea într'un sanciuar rezervat 
eroilor filologiei. Şi-mi  dispăru acolo 
înăuntru, ca un zeu mânios, care umblă 
cu pas semeţ printre tainele oprite mu- 
ritorilor de rând. 

L'am revăzut după câţi-va ani, în îră- 
sură pe acea alee neagră de umbră, ce 
duce dela Porta Romana spre grădinile 
dela Bobolino 2). Era mai alb la păr şi la 
față. vârât întro blană: dar ochii îi 
crau meren aceiusi, Trăsura mergoa în- 
re: căci urca la deal; mi-a părut ca une 
din acelea ce însoțesc, încet de tot, pe 
morți. iu adevăr: Carduri era cu şi 
mort — singur cum sunt morții. 


(trad. A. MARCU) 





1) ti. Savonarola (1452-—1498), Călu- 
găr din ordinul dominicianilor, ars pe 
rug la Florenţa pentru scrierile şi pre- 
dicile sale violente, îndreptate contra 
Papei şi Medicilor. Pentru scurt timp 
reuși să pună mâna pe putere, instigând 
poporul. 

Dacă nu altceva. să se vadă măcar ro- 
manul lui Dimitri Mereskowsky“, „Res- 
«urection des Dieux". 

0 In spatele -grădinei Boboli, care 
înconjoară Palatul Regal (Palazzo Pitti 
— astăzi şi el galerie da tablouri). Prin 
ucele părți si-a petrecut tinereța Pa- 
pini, în tovărăşia. celorlalți „leonardişti”. 





CAIFERSII LI? KRAR 





Anul trecut a fost vorba să se ridice 
in Belgia o statue lui Fmil Varhaeren. 

Sdrobit în gara din Rouen pe timpul 
războiului, poetul acesta u'are incă , de 
cât un modest cenotaf. 

Infocat în versurile sale, poetul Flan- 
drei, era personal, foarte liniştit. Pe 
timpul invaziei din Belgia în August 
1914, el părăsi Bruxel-ul în grabă, după 
ce întruneşte pe amicii săi în jurul unui 
ultim. ţap de bere. 

— N'am chef să fiu luat ostatec * 

— Dar Germanii te cunosc şi te admi- 
ră ! Tu ne-ai putea ocroti! 

— De sigur! Eu voi fi împuşcat rel 
dintâiu ! 

El veni să trăiască la Saint-Cloud, cn 
soția lui, pe care o iubea mult, dar care 
nu citea niciodată. , 

— Cărţile soțului meu, explica ea, nu 
te citesc pentrucă le admir cu încrede- 
re. Și cărțile celorlalți nu valorează cât 
ale lui! 

- 


D'Angeli, unul din biografii italieni ai 
lui Verdi, a făcut afirmația cam ciudală 
că melodia renumitei canzone a ducelui 
din Rigaletto : , La donna e mobile“ ar fi 
luată dintro sonatină compusă de Bee- 
thoven în tinerețe. Dacă ar exista chiar 
o asemănare vagă, încă ea nu putea fi 
internațională. căci Verdi, care avea o 
inspirație -atât de fecundă, n'avea  ne- 
voe să... împrumute de nicăeri. i 

Un alt biograf, Max Chop. a povestiţ 
că Verdi a predat tenorului Mitrate. no-" 
tele melodiei „La donna €& mobile“, scurt 
timp înainte de premieră, cu cuvintele : 

— Mitrate. să-mi dai cuvântul tău de 
onoare că până la reprezentaţie vei pis- 
fra numai pentru tine melodia aceasta. 
fără a o cânta cuiva, căci altfel va fi 


cântată încă înainte de reprezentaţie pe - 


toate străzile şi pe urmă mi sg va s«pu- 
ue cam furat-o eu! 


- 


intro zi Verdi primi o scrisoare dela 
un cetățean onorabil, care i-se plânse că, 
spre a controla zvonul public, a asistat 
de mai multe ori la reprezentarea „Âi- 
dei“ dar că a ajuns la convingerea că 
opera aceasta nu conține nimic de va- 
loare aşa că publicul n'ar rămâne până 
la «fârșit, dacă nar fi de admirat deco- 
rurile fastuoase. El ceru deci lui Verdi 
"ă-i restitue costul biletelor de intrare. 
drumul la Parma. masa de seară la gară. 
ete., în sumă totală de 31 lire şi RO cen- 
tesimi. i 

Gluma aceasta. Verdi a luat-o în sw 
vios şi a trimis banii ceruţi. 

- 


La un mare banchet dat la Gotenburg 
in anvl 1897 de societatea „Scânteia“ in 
onoarea lui Sven Hedin. care se 'ntorcea 
din una din călătoriile sale în interiorui 
Asiei, unde avusese să sufere de mule 
lipsuri, piciorul Carl Larssou inu un 
discurs : 

"— Sven Hedin. zise el. între altelc, a 
rămas şapte zile fără apă, dar aceasta 
nu e nimic extraordinar. Eu n'am băut 
"zu timp de şapte ani! 


RUD. A KNAPP 


“Ţigiu arătă eu ție oitare sănătoasă! 


121 
MOLIERE NE n d 


- Sganare'le a da 


Incornoratul închipuit 
SCENA 1 
GORGIBUS, CELIA 


CELIA 


(venind în scenă cu ochii plânși ; tatăl o urmează) 
Pentra nimic în lume n'oiu consimţi vreodată ! 


| GORGIBUS 
Ce marmăi tu acolo, neruşinată fată ? 
Nu crezi că hotărirea ai să mi-o schimbi cumva ? 
Puterc neclinițită nu port aspra ta? 
Cu mintea ta necoaptă şi prosta-ți judecată, 
Vrei tu să “ndrepți acuma priceperea-mi de tată? - 
Dintre noi doui cam cine să hotărască-i drept ? 
Şi după tine, care-i din noi mai înțelept 
Incât să vadă, proasto! ce-ţi este de folos? 
La naiba! lasă vorba să nu devin nervos; 
Nu-ni “trebuie mult, fetiţo, să fac să simți pe spate 
Că braţu-mi: poate încă vârtos să se arate.. 
Pricepe, căpăţină, că-i cel mai nimerit 
Să iei de soț pe-acela ce-ţi este dăruit. 
Zici dumniata că nu ştii ce fire are, drace! 
Că trebui mai 'nainte să te consult de-ți place? 
Când stiu că din avere o bună parte ia, 
Mai trebui'ssă port grija să aflu şi-alteeva ? 
Devremece el are ducați atâtea mii, 
Nu e şi plin de graţii, încât să-l poţi iubi? 
Oricum o:fi, cu suma aceasta, în sfârşit, 
Tți dan eu garanţie că e un om cinştit. 


„CELIA 
GORGIBUS 


s 


Vai ! 


“Ce tat vai? Ascultă: ce'mseamnă asta? ce-i? 


Poftim ce văicăreală ne toarnă dumneaei ! 
Ci seoate-mă, fetico, din pepeni, şi-apoi Lasă, 


Priveşste, da. priveşte şi însăţi vezi ce roade 

Ileşiră din citirea romanelor neroade, i 

Cu snoave de iubire ţi-i capul. plin. mereu 

Vorbeşti mai mult de basme decât de Dumnezeu. 
Să-mi svârji în foc pe dată aceste scrieri rele, 

Căci multe minți neoante stau cam scrântit ca ele. 
„Fă bine şi citeste-mi. nu vrute si nevrate. i 
Ci doctele Pablete de Mathieu făcute, 


Sau de Pibrac: Catrene ; e o lucrare rară 


Și plină de zicale, de spus pe din afară. 
Și Călăuza pentr cei păcătoşi nu-i rea; 
Cum să te porți în viață uşor înveţi din ea. 
Tar de cetiai aceste frumoase *nvăţăminte, 


. Stiai voinţei mele să te supui cuminte. 


CELIA 
O, tată nicio clipă en n'aş putea uita 
Că-i datorez lui Leliu prietenia mea! 
N'ar fi frumos ca însă-mi de mine st dispui. 
Dar singur tu legat-ai credința mea de-a lai, 


- GORGIBUS 
Hei. poate fi legată cât zece, fată dragă: 
Veni vn altul care cu-averea-i o desleagă. 
Frumos băiat e Leliu : dar mai întâiu si'ntâia 
Nu vine oare grija să-ți vezi de-un căpătâiu ? 
Şi cei mai sluți au farmec. atunci când au parale, 
Căci fără aur restul e-adevărată iale. 
Ca un amant, Valeriu nu-fi este drag de fe). 
Da'l vei iubi tu numai să-ți fie bărbăţel. - 
Când eşti un soț în lege te simţi dator, firește, 
Si-adesea după nuntă iubirea se iveşte... 
Dar ce, usa de tont sunt că stau să chibzuiese 
Acolo unde trebui şi pot să porunces? . 
Să currst obrăznicia, te rog, că vreau să scap. 
Să nu te prind adată că-mi bâzâi iar în cap, 
Valoriu astă seară ne vizitează-acasă : i 
Poftim de mi-l primeşte c'o mutră mofturoasă ; 
Să văd eu că puitarea nu-ți e cum se cuvine, 
Şi-am . să-ţi... Destul ; Paine Lorna prea mult cu tine! 
ese De 


Traducere de SEBASTIAN LEONARD 








- i ă 
IULIU CEZAR SAVESGU: Poezii, cu o 
prefaţă de N, Davidescu şi un poriret 
de pictorul Șt. Dumitrescu ; 
teca pentru toţi“, editura Alcalay, 
1927. i i 


„Poema marilor uispăruți“.a lui fon 
Minulescu, omagiu şi declaraţie de des- 
cendență spirituală în acelaș timp, fă- 
cva Începutul acelei solidarizări a nouei 
poezii româneşti cu temerarii înaintaşi 
—- Stefan Petică și luliu Săvescu — cari 
îudiăzniseră să evadeze din tipare și să 
atragă asupră-le ironiile contemporanilor: 


lar mâine 'm zori, de-o îi să ue 'ntâlnim 
Pe-albastrete cărări, de mule azi 

Noi vă privim — 

O 1... Mâine 'm zori de-o fi să me 'mtâlnirn, 
Vă vorm primi 'cu brutele deschise i 
Şi-obrajii voştri — adesea ori scuipaţi, 
i-o săruta — 

Căi voi ne sunteți fraţi +; 


Alexandru Theodor Stamatiad închina 
una «lin cele mai putetice ale lui poeme 
„Visuri boluave“, memoriei aceloraşi ge- 
meni întru; nefericire iar mai târziu 
Strângea într'o pioasă plachetă informaţii 
despre viaţa şi opera lor. Mihail Crucea- 
nu, în drubul „Spre cetatea zorilor“, prin 
dea în luciul cele mâi triste din wglinzi, 
fantoma adormită a celor doi martirizaţi: 


Sunt şi oglinzi, în care nimeni uw priveşte, 
Căci nimeni nu S'ar recuwoaşte "i luciul lor, 
în ele mu-i loc pentru chipul tuturor. 

Din golul lor trasare o frwmte ce gândeşte. 
Im apa ştearsă, enigmatică, ciwdată, 

S'a 'ufipt us ochiu ce ne priveşte dar mu vede, 
Uu ochiu ce-asculiii, dar w'ade, mici nu crede, 
Un ochiu tăcut ce nu clipeşte mici odată, 


Solidarizare în care intra atâta din 
omagiul boemei pentru doi din cei mai 
autentici cavaleri at ei, atâta din com- 
pasiunea firească peutru mucenicii poe- 
ziei dar şi admiraţie ferventă către fraţi 
mai mari în Apollo. D. N. Davidescu «e 
arătat în studiul său despre Iuliu Săvescu, 
retipărit de astădută în fruntea prezen- 
tei culegeri de poeme, cât de nesigură a 
fost noua poetică a cântărețului cât de 


contaminat de poezia la modă pe la sfâr- . 


şitul veacului trecut dar şi întrucât a 
adaos la tezaurul de totdeauna al Poeziei 
și prin ce Săvescu poate fi revendicat de 
spiritul nouei lirici româneşti. Petică, pe 
care d. Davidescu îl socoteşte infinit su- 
perior, n'a fost de altminteri, mai pur, 
Cu deosebirea că la cântăreţul „Fcioarei 
în alb“ — am numit pe Ştefan Petică — 
obsesia eminesciană (care lipseşte cu de- 
săvârşire la Săvescu) eru. mult mai tira- 
nică. Important esie că şi unul și altul 
prin inevitabile înconjururi, pe cărări co- 
tite de munte şi cu popasuri ce adeseori 
păreau o renunțare, năzuiră spre turnul 
de ivorin al Poeziei degajată de colbul 
contigențelor de-un soiu sau altul. lată 
pentru ce, urmând culegerii făcută acum 
doii ani din Petică, de către d. N. Davide- 
scu vom aplauda gândul pios cu care d, 
V, Demetrius, a întreprins tipărirea de 
ustăzi. a lui Săvescu. Poetul „Fântânei 
Blanduziei"' merita această desmormân- 
tare, i 


„Biblio- 


Dar tocmai pentru aceasta nu vom per- 
mite câteva observaţiuni pe care le so- 
cotim întemeiate; Iuliu Cezar Săvesem 
este unul dim poeţii ignoraţi, chiar în res- 
trânsul soviei al literaţilor, cu aiât mai 
mult deci, de către inarele public. Re- 
vendicăm pe uliu Cezar Săvescu şi-l so- 
colim al nostru frate mai mare, pentru 
acea redusă, dar autentică parte din poe- 
zia lui care se integrează în vibrația uni- 
versală a unicei Poezii. Pentru că, peste 
toate barierile de şcoli, maniere și cre- 
zuri. peste toate pământurile aşa de di- 
verse ale Universului, acelaş clopot at 
Cerului se bolteşte şi orice vibrare care 
pleacă din aceeaş liră cu strune de aur 
a fiului Latonei, la fel de frumos răsună 
şi la fel de dumnezeesc ninge din zenitul 





IULIU C, SAVESCU 
(desen de Șt. Dumitrescu) 


imaculat, peste sufletele noastre însstate 
de frumuseţe, Moreas negând pe patul 
de moarte existența şcolilor literare, este 
mai mult decât un incident din anecdo- 
tica funebră de rigoare. | 
Şi-atunei : literatul care vede în luliu 
Săvescu un frate, nu vrea să-l vadă și 
după moarte îmbrăcat în zdreițe. Destul 
a suferit bietul în viaţă şi destul sa mar- 
tivizat între platitudine (căci ce poet 
n'are, măcar în sertarele sale, pagini de 
dureroasă insuficiență artistică) şi între 
poezie. Căci de-ar fi scris măcar şi-o sin- 
gură poemă, poetul trebue încredinţat 
posterităţii. Pilda sonetului lui Arvers să 
fie înscrisă ca un cuvânt de ordine pe 
frontonul tuinror antologiilor. Visez de 
altminteri, de muliă vreme şi-aştept pe 


„<ulegătorul de stele căzătoare (cum ar fi 


zis Anghel) care să ne dea o antologie, în 
ale cărei firide uni—personale_ fiecare 
poet din începuturile poeziei româneşti 
şi până astăzi, să fie trecut cu o singură 
şi cea mai expresivă mărturie din opera-i 
— sinteza elegantă — dacă se poate spu- 
ne — a întregii lui poezii. 


UNIVERSUL LITERAR 


Cât priveşte marele public, pentru a 
cărui educare, în primul rând, biblioie- 
cile de popularizare trebue să vegheze, 
el va fi gi mai anarhizat în gusturile lui 
când alături de poezie adevărată alături 
de ețortul de ascensiune, se va trezi că- 
zui: din now în glodul şi în bălăceala de 
nai nainte. | 

Sunt poeţi ce trebhuesc publicați antolo- 
gio şi Săvescu e unul dinire aceştia. Vără 
să mai spunem că aceeaș problemă a pos- 
tumelor Îni Eminescu, (şi nu tot ceeace 
a apărut'în reviste, a încetat de a îi pos- 
tum), se pine pentru toţi poeţii ce ar- 
mează a fi editaţi după moarte. 

Şi-acum : din cele 52 poezii câie se cu- 
prind în culegerea d-lui V. Demetrius 
numai şapte, din care una! tradusă, sunt 
ale lui Iuliu Săvescu și trebuiau publi- 
cate, Pentru că aceste şapte poeme sunt 
suficiente să ne arate un temperument 
“le adevărat poet, cum a fost Săvescn. 
Arunenţi sapte diamante în noroiu şi ele 
vor continua să strălucească — cel puţin 
aşa se spune. Dar înglodaţi şapte poeme 
autentice într'o băltoacăi — şi cuvântul 
Bu e aspru — de versuri ca oricare altele 
şi care din nenorocire se zic a fi ale uce- 
luiaş-poet şi nu ştiu dacă metafora unu 

eră, 

E cazul acestei culegeri. Citeşti şi te 
întrebi cu nedumerire: Cum de san 
rătăcit oare printre paginile lui Săvescu, 
atâtea din motivele perimate ale lui Ca- 
rol Scrob sau colonelul Theodor Şerbă- 
nescu. 

Nu e nici o exagerare. Anume spu- 
nem lucrurilor pe: nume, să fie un învăt 
tuturor editorilor de posiume. Trebue 
procedat cu oarecare atenție ca nu 
cumva în locul unui serviciu să ne ire- 
zim .cu o dezavantajare. Nu în mulţimea 
bncăţilor. siă bogăţia unei culegeri. 
Și-apoi valoarea unei vitrine nu vine de 
la nenumăratele pietre false şi double- 
mri mincinoase. Vedeţi diamantul acela 
imaculat răstignit între rubinul şi sma- 
raldul, la fel de veritabili? Câteşi trei 
prețuesc cât tot vestul vitrinei la un loc. 

- 


Și plăcercu noastră personală şi râvua 
de a convinge ne-ar îndemna să retipă- 
ri cele șcapte poeme ale lui Săvescu..- 
€ cu nepbiință. Să trecem prin urmare 
peste cele trei strofe ce plăcuseră şi lui 
Ilarie Chendi. şi în cari întrun ritm de 
vondel  atenuaţ, ni se suggerează un 
nastel: de graţie funebră şi un mic para- 
dis aerian : i 


lu cetatea morţilor 
Linişte şi pace, 

lur deasupra porțilur 
în cetatea morților, 
Crucea strâinbă zace ; 


vos trece şi peste cele câteva versuri 
— din „Plopul” — irepidante ca însăşi 
neliniştea celui ce-aşteapiă, ca însuși 
tremurul nervos al. fvuuzelor de plop. 
vom Jăsa. din economie de spațiu, şi a- 
cel pastel saharian, simplu dar plastic, 
al leului rănii lângă uinele calcinate 
ale templelor părăsite, lingându-și rana 
şi de.durere şi singurătate. luând mar- 
toră luna, către care-şi ridică laba, vom 
aminti numai, deşi o retipărire, în zilele 
acestea de intensă operă de tălimăcire 
ar fi un act de justiţie, de traducerea 
„Corbului“ lui Edgar Pos, despre care 
am amintit și în cronica noastră trecută 
şi'n care ne-plăcea să vedem un semn 
—- era în 1895 — al noului duh, “are-și 
făcea drum în poezia românească. De 
bună seamă — şi istoricii literari ne-ar 
putea-o spune, cu certitudine -— ,Cor- 
bul“ vine din cercul lui Macedonschi sau 


UNIVERSUL LITERAR 


poate prin Baudelaire, tălmăcitorui lui 
Edgar Po8. Deşi în mare parte versul 
lui Săvestcu e prea idilic, sunt totuș părţi 
în care tot mai rezidă implacabilul des- 
tin n&gru al simbolicului corb. 

Dar vom da găzduire, cu varecare ti- 
miditate încântată, pentru că oaspetele 
ne onorează, și versurile lui ne vrăjese, 
celor trei mai desăvârşite din cele ? poe- 
me ale lui Săvescu. 

lată un peisaj de ghiajă — „La polul 
nord, la polul sud“. — în care pluieşie 


nu ştiu ce-încremenire de vrajă feerică, 
iad alb văzut cu ochii unui suflet olim- 
pic — pentrucă trebue reținută această 
observaţie : poezia lui Săvescu : excelea- 
ză în alb şiin diafan şi devine de o me- 
diocră calitate decâte ori elegiacul din 
el lasă să se audă lanţurile ce-l ţin legut 
de parul pământului. E un interesant 
caz de metamorfoză sufletească, această 
evadare în ţinuturi frigide, încălzite însă 
de văpaia visului: 


La polul nord, la polul sud, sub sticle vecimie :turmnite 

In Ig şi larg, în sus şim jos, se'ntind câmpii memărgitite. 
Ciinpii de shiaţă ce adorm pe asternutul mări ud, 

Cu munţi înalţi. cu văi adânci, da polul nord, la polul sud. 


Când dimtre munţii solitari îngălbeneşte luna plină, 
Vărsând pe albul dezolat o cadaverică dunină, 


Se văd cşind ai mării arşi, cu ochi de îoc, 


cu paşii rari, 


Când dintre viile adânci, când dintre munţii solitari, 


Şi dorm adânc, şi dorm mereu nemmărginirile polare, 
far din prăpăstiile-adâmci se-aude-o stranie vibrare, 
Şi ursii albi, înduioşaţi, întrun ojtat adânc şi greu, 
Se'utiud pe lube de sidef, şi dorm adânc, şi dorm mercu, 


lată, din nou, o evadare în basm—,„Re- 
gina visurilor Mab“ — întrun ţinut în 
care Eminescu dăduse pe Cupidon şi 
nunta gângăniilor din Călin — şi'n care 
Săvescu desprinde câteva ivizări vii dim 
sideful aceştei miniaturi :. 


Regina visurilor Mab 

Mai mare nu e ca rubinul 
Dela turbanul de Nabab, 

Şi e uşoară ca suspinul 


Căruta ei, cun unii zic, 

E jumătate de alună, 

Şi caii praiul cel mai mic, 
Şi hăţuri razele de lună, 


Uu arţăgos şi gros muscoi, 
Intr'o 1ivrea catifelată, 
Conduce mândrul ei convoi, 
Reyiua şade răstumiată, 


Şi fie pluac, fie vânt, 

Picior peste picior se duce, 
Ca fulgul cade la pământ, 
Şi vise n foi de nuc aduce. 


lar câ s'aude-wt bâzâit 
Ca de lăcustă sau albină, 
Atunci se ştie c'a sosit 
Ia poartă-a viselor regiuni. 


Ea colţul fustiişi pune în brăâv, 
Si nu o cake în picioare, 
În mână ia un spic de grâr 
Și cu un gest de vrăjitoare: 


Focioarei se arată în vis 
Ca um flăcău frumos şi duce 
Şin inimă îi lasă scris 
La e! cu gândul să sc culce. 


Frăciiululi îi zice: „Vezi, 
Cutare după tine plânge”, 
Şin somnuw-i pătimaş îl vezi 
Cuni perina în braţe strânge. 


Și soacrelor le zice iar, 

Că sunt bătute de-ai lor ginuri, 
ŞI babelor de. face chiar i 
Ponos cu neînsuraţii tineri. 


, . s 


Şi iată, în sfârşit — „La Fântâna Plan» 
duziei“”—o evadare în timp. în veazul: de. 
aur, can i se pare lui Săvescu ul lui 
Horaţiu, tablou de o frăpgezime de ton, 
de o candoare de vers, de o primăvară 
binecuvântată, cum rare ori, pe teme 
vechi, le-a mai reuşit poezia noastră. 
Suntem departe şi încă mult departe de 
evocările lui Alecsandri : . 


Lu fântâna Biunduziei, 
Sta Horaţiu-adese-ori, 

Și pe umila poeziei, 

La fântâna Blanduziei 
kmpletea cuminti de: flori: 


Și pica, pica fântâna 

În 'susurut matinal, 
Ridica Horaţiu mâna 

Și pica, pica fântâuă 7 
Versuri clare de cristal, : 


In tăcutele. boschete 
Sesauzea câte-um suspin, 
Era Bachus printre fete, 
In 'tăcutele boschete, 
hitre cupele cu” vin. 


Şi se bea, se bea 'n neştire, 
Ta dumbrăvi ca şi în lunci, 
Era numai fericire, 

Şi se bea, se bea 'm neştire, 
Asiie! cum se bea atunci. 


lar satirii, firă saţiu 
După nimic alergau, 
Surâdea divin Horaţiu; 
lar 'satirii, fără saţiu 

Le priudeau şi le țucait. - 


Şi ra pe-atunci viaţă, 

Ah, ce timp fără păcat! 
Era veşnic dimineaţă 
Şi era pe-atunci viaţă 

Ş: Horaţiu împărat. 


Şi de n'ar fi decât aceste trei poeme 


“şi Tuliu Cezar Săvescu. nefericitul poet 


mort, cum informează dl. N. Davidescu, 
„mizer şi izolat“, la 9 Martie 1905, în- 
tr“un. spital din Capitală, şi ar merita un 
loc de al său îniro antologie a liricei 
româneşti, alături de Ştefan Petică şi în 
vecinătatea imediată a lui Macedouschi 
şi Anghel. 


PERPESSICIUS 


Mai multă grijă, 


domnilor poeţi! 


Am pe birou două volume proaspete 
donă nădejdi de viitor ale unor debu- 
tauţi de marc talent, | | 
“ Citindu-le m'am simiit puţin; coutra- 
riat da undle regaetabile erori de limbă 
care stau grăbit să-mi întunece emoțiu- 
nea estetică. 

lată câteva : 

„Când zorile vesteşte sosirea... îi 

„Pe la răseruci se-adun săracii...“ 

„Copiii joc țintarul....“ ; etc. 


Departe de mine gândul de a mustra 
prea tare pe tinerii confraţi din ale că- 
rora versuri am fagmeutat mai sus. 
dovadă, mai mult o eonstitueşte faptul 
semnificativ de a nu-i fi numit. 

Cu totul adtul este motivul care-mi ini- 
pune âceste rânduri: faptul de a mă 
fi convins definitiv de temeinicia talen- 
tuluă tor. ; i 

Noblesge oblige! Se 
dreptate. “ 

Şi poezia românească de azi reprezinlă 
atâți interpreţi : unii autorizați, alţii 
simpli ţâncovnici, eterni candidaţi la o 
glorie efemeră.... 

Cei din urmă! nu ne interesează: cu 
lipsa lor de fond orice formă convine de 
mimme. Ceva mai mult: ne-ar impre- 
siona seurios dacă-i vom sunprinde vre- 
odată încătuşați într'o formă perfectă. 

Cu. dv. însă, domnilor poeţi adevăraţi, 


zice și nu fără 


- lucrurile stau alifel: inspitațiunii vigu- 


ruaze şi preuise pe care ne-o daţi îi pre- 
tindem, ne încăpăţânăm . să-i pretiulein 
cea mai perfectă haină de exteziorizare * 
verbală. - ' 

Nu ziceţi: nui se observă — căci nu 
vă daţi seama cât de dureros se observă 
până si elementarele greşedi de. zaț iîn- 
iro carte -cu adevărat frumoasă. 

Din contră — dacă aţi acceptat de bu- 
ni voe să vă sacrificați suileteşie peu- 
tru ridicarea omenirii, nu vă precupe- 
ţiţi. jertfa , duceji-o până la capăt şi ur- 
niiriți cul toată atenţiuneal tot ce ar pu- 
tea atenta la viața propriilor) voastre 
areaţiuui, 

Gândiţi-vă că o faptă bună nu poale 
fi decât complet bună şi voi — cei mai 
aatorizaţi reprezentanţi ai bunătăţii e- 
torne — şlefuiți: cu atenţiune și cu 
sfințenie linba în care vă turnați cu în- 
credere tot ce axeti nobil şi nemuritor 
îu voi-—elementele de înfrățire prin artă 
a societății: omeneşti. Numai aşa veţi 
binemerita dela „posteritate ! 


PAUL L. PAPADOPUL. 





124 i 


; ze A ARDEALUL ŞI PROBLEMELE CULTURALE 
Noul program de acţiune 


Partidul naţional român, cum se înti- 
tula el în mod oficial, rămăsese după 
pierderea „Tribunei“ fără un organ: de 
publieitate, Ziarele noasire ce le aveam 
atunci — „Gazeta Transilvaniei! la 
Braşov, „Tribuna Poporului“ Ja Arad, 
„Drapelul“ la Lugoj și câteva. foi şăptă. 
mânale pentru popor — făceau de fapt 
toate o politică naţională în cadrele prin- 
cipiilor generale aşa cum ele se crista_ 
Hzaseră în opinia publică in urma con- 
ferinţelor naţionale ţinute la Sibiu şi a 
procesului Memorandului, dar le lipseau 
varacterul şi autoritatea oficialități, 


Incercările de-a întemeia un nou ziar 
au rămas zadarnice si chiar dacă ar fi 
reuşit comitetul partidului să-l infiin- 
leze, n'ar fi avut nici o şansă de izbân 
dă, fiindcă curentul împotriva politicei 
oficiale a partidului era. general, Prin 
transpunerea gravităţii acţiunei politice 
dela Sibiu la Arad s'a dani Saci 
bare, ridicolă în mentalitatea opiniei 
publice din Ardeal. Comitetul partidu- 
lui nu mai putea ignora această mişcare 
şi o apropiere de „Tribuna Poporuluri“', 
care dădea acum tonul în toate mișcă. 
rile publice, era inevitabilă. Prin forţă 
împrejurărilor această apropiere sta 1ă- 
cut şi la Crăciunul anulu 1905 ziarul 'a- 
rădan apare sub titlul simplu de „Tri. 
buna“. Această schimbare e anuuțală 
iatr'un articol de fond, plin de însufle 
tire. Fiecare frază vibrează de bucurie, 
că sa restabilit din nou pacea şi buna- 
înțelegere în sânul partidului, : 

„Am revenit la matcă”. exclamă au- 
torul, care nu poate fi altul decât [. 
Rusu-Șirianu, şi apoi continuă : 

„Ridicasem steagul de luptă pe moar- 
te şi viață pentru drepturile fireşti ale 
neamului nostru oropsit şi nedreptăţit. 

„Și izbutit-am să simtă durerile nea- 
mului întreg şi cel din urmă fecior din 
valea ascunsă a codrului de lume uitat. 

„Nu a fost sat si colibă, unde să nu fi 
ajuns glasul sfâşietor al buciumului de 
vedeşieptare. 

„Din Sătmar pânăn  Doloave şi dela 
Gurba până la Braşov au umplut satele 
de jandarmi cuj pene de cocoși la pălă- 
rie, că i-a cuprins tremurul şi îrica de 
feciorii români. 

„Asta-i bucuria noastră“. 

Dar această bucurie na durat însă 
prea mult, căci venirea comitetului na- 
țional la ziar a foSTTAtăRi. ln jurul ză: 
rului se strănsese un număr de Hnezi 
pazetari şi scriitori, eari cu avâaiu F 
tineresc an ridicat ziarul la o înălțime 
necunoscută până atunci în presa ro- 
mână. Din nenorocire însă avântul aces- 
tor tineri, cari își dădăseră singuri epi- 
tetul de „oțeliţi“, a ajuns în conflict cu 
spiritul conservator al bătrânilor din 
fruntea partidului. Conflictul a lunt a- 


poi o formă de tot gravă şi a dus k. a 


doua. _desbinare în sânul partidulti! 
Astia "acestui conflict vom stărui în 
numărul viitor. "Acunr Yeproducsfii ”pio- 
irrainul” €Gfiitetului naţional, publicat în 
primul mimăr al noului său organ ;„Ro- 
mânul“, dare a luat ființă tot la Arad în 
ziua de 1 lanuarie 19i1. De acesi pro- 
gram avem nevoie la analizarea con- 
flictului amintit mai sus, pentru că priu 
comparaţția acestui program cu . progra. 
mul activiştilor publicat în numărul tre- 
cut putem stabili mai precis mentalită- 


al comitetului naţional 


ţile celor două grupări din care a izbuc- 
nit conflictul. ! 

Intrun articol-apel intitulat: „Către 
români !“. se anunţă astfel apariția zia- 
rulni : . 

„Am înființat şi vom susțin» acest 
ziar ca organ al partidului naţional ro- 
mân din patrie şi a] comitetului său cen- 
tral executiv, A 

„Ar însemna o neputinţă morală, cu 
partidul naţional român să nu-și uibă 
organul său de publicitate“. 

„Sa instituit o' comisie specială peu- 
tru controlul, supravegherea şi condu- 
cerea acestui organ, iar „dirijarea ue- 
miilocită a ziarului s'a depus în mâinile 
d-lui Vasilie Goldiş“, 

Apelul e semnat de către : George Pop 
de Băseşii, ca preşedinte, Teodor Mi» 
hali, ca vice.-preș. şi Vasilie Lucaciu, ca 
secr. general al partidului. 

După aceasta urmează programul, cu- 
re conţine următoarele : 

„Organ al partidului național român 
din Ungaria si Transilvania, lucru fi- 
resc, programul nostru politic este pro- 
gramul acestui partid. : 

„Indrumător ne este punctul 1, din 
concluzia referitoare la presă, adus în 


şedinţa comitetului central executir, ţi-. 


nută în Budapesta la 19 şi 20 Decem- 
brie 1910: 

„Comitetul declară, că numai acel or- 
gan de publicitate serveşte intereselor 
partidului naţional român, care pe deo- 
parte susține şi propagă neştirhit pro. 
gramul partidului naţional român şi 
concluziunile în vigoare ale conferințe. 





Li > 


UNIVERSUL - LITERAR 


lor naționale pe de altă parte întăreşte 
solidaritatea naţională în cadrele şi sub 
disciplina acestui partid. aflând modali- 
tăţile de a produce şi întări încrederea 
ebştei române în autoritatea conterinței 
naționale, care singură e chemată a sta- 
bili principiile politice ale nafiunii ro- 
mâne din Ungaria şi Pransilvania şi sin- 
gură e în drept a institui organele de 
conducere şi de executivă ale acesti 
politici. Orice încercare de a ştirbi au- 
toritatea acestor organe este un atac in- 
dreptat împotriva conferinței naționale 
şi în consecinţă constituie act de tră- 
dare faţă de interesele naționale politi- 
ce ale poporului român din Ungaria şi 
Transilvania“, 

După această precizare concrelă, ex- 
punerea programului, foarte lungă, se 
pierde în generalități. vorbind «despre 
solidaritatea naţională, necesitateu unui 
singur partid politic, recunoaşterea şi u- 
sigurarea ființei naţionale, care pentru 
autorul acestui articol esie o „dopmiă, 
la care se închină conducerea pariidu- 
lui“, Se vorbeşte apoi și de „disciplina 
de partid” decretându-se ca „act de re- 
voltă şi de trădare orice încercare re u 
ştirbi autoritatea organelor de rondu- 
core", 

Aci se scoate, cu toată dreptatea, în 
evidență dreptul criticei, care nu poate 
fi „terfelirea puţinilor bărbaţi cari între 
immprejurăile dureroase, în cari trăim, 
mai au curajul şi pofta de a se expune 
în şirele prime de războire împotriva 
politicei de guvernământ“. 

Atacul dat de către „tinerii oţeliţi” 
împotriva comitetului național a trebuit 
la urma urmelor să se sfârșească cu un 
egec complect tocmai diu cauză că ci nu 
era îndreptat atât împotriva politicei 
faptice a membrilor din comitet cât mui 
ales împotriva persoanelor. singurutice, 
mergând până la terfelivea acestora. O- 
pinia publică din Ardeal şi-a dat la un 


. LU. BIJU: NUD 


UNIVERSUL LITERAR 


Chiajna 
FRAGMENT 
ACTUL III 


(Boerii Ţării Româneşti . îndelung asu- 
priţi cred că printr'o răscoală pot înde- 
părta dela domnie, pe Doamnă şi pe fiul 
acesteia, Petru Șchiopul. Nâzuesc să 
pue “a scaun, un oarecare Dumitraşcu. 
î)camna prinde de veste, îi înfruntă și-i 
tr:mite la spânzurătoare). 


SCENA, X-a 

D-NA CHIAJNA, BOERII DE TOATE 
ŞARTURILE 

UDRIŞTE. — Petru nu mai este dom- 


nul ! 

CHIAJNA. — Cine-au spus? Să-l văd 
aici... să mi-o spue mie 'm- faţă, liniştit 
și pe 'nţeles, 

UDRIȘTE. — Eu strigat-am. Toţi boerii 
în.run glas au hoiăvât. 

CHIAJNA. — Glasul vostru nu-i al 
„rit, glasul vostru nu-l ascult ! 

UDRIȘTE.—Chipul doar ţi-e de muere; 


CECEREED 


timp seama, că puţinii fruntaşi ce-i a- 
veun) atunci în arena politică nu puteau 
ti așa de uşor înlocuiţi prin alţii, şi mai 
juţin prin „tinerii oţeliţi“, cari, en pu- 
Jime excepţiuni, ofereau şi mai puţină 
garanţie pentru o activitate politică şi 
culturală rodnică. | i 

După această - notă 


justă, expunerea 
„'rogramului“” continuă cu  generalită- 
jile obişnuite atingând. toate domeniile 


vieții publice şi terminând apoi cu for.. 


mula consacrată a credinţei de loiali- 


iute faţă de statul ungar, de tron şi di-. 


nustie, : j 

luteritnăbilul articol se sfârşeşte -to- 
tuşi cu o: precizare foarte .caractetrisiică 
pentru mentalitatea de care era siăpâ- 
nită” oficialitatea partidului naţional ro- 
mân şi foarte interesantă tocmai pentru 
zilele noastre. fiindcă ne dă din nou ,do- 
vada, evidenţiată şi cu alt prilej că a- 
rea oficialitate a avut totdeauna o sus- 
pectă rezervă față de vechiul siut ro- 
mân. lată cum se precizează, de astă- 
dată, “atitudinea oficială .a partidului na- 
ional român. faţă de politica dela Bu- 
cureşti : 

„In afacerile politice ale îraților noş- 
tri din România nu nec amestecăm... Din 
simpatiile noastre fireşti „pentru fraţii 
lin România încolțeşte: sincera noastră 
dorință să stim. Statul-Român în relații 
de amiciţie cu Statul nostru. Pentru noi 
ru cerem. dela fraţii noştri din România 
decât iubirea lor frățească şi ajntorui 
lcr moral întru năznințele noastre culiu- 
vale... Pentru a fixa însă dela început 
vederile noastre în toate chestiunile de 
interes public trebue să declarăm fără 
înconjur, că un eventual amestec al ira- 
ților noştri din România în afacerile 
uoastre politice l-am considera vătimă- 
tor intereselor noastre. Nu zicem, că a 
existat ori există acest amestec, dar din 
consideruțiune de loialitate si prevedere 
uc-am simțit îndatoraţi a face această 
mărturisire. Politica noastră no poate 
face altul decât noi. şi PRIN NOI IN- 
ŞINE“, 


ION BAILA 


Doamna 


dârză ai fosi de când te știu. Mai ţi-a- 
duci aminte d-nă câten viață ai făptuit ? 
Ai luptat să ţii în scaun un bărbat nele- 
ginit şi ca el. de o patrivă ai prădat fără 
sfială.., 

Când văzuşi că nu mai merge, Lai u- 
cis fără codeală, şi-ai urcat pe ironul 
țărei, un copil şi mai becisnic. 

CHIAJNA. — Domnul ţărei e bscisnic? 
Ține minte logofete: pasărea pre lim- 
ba-i piere... d E 

UDRISTE. — Nu mă tem. 

CHIAJNA. — Pre îndelete, vom ro- 
Di... pre îndelete. 

VALSAN. — lertat să fiu ia cuvânt, 
c'am îmbătrânit, trăit-am la trei domni- 
tori la curte şi cu svaturi de credință, 
pre tus-trei i-am agiutat, Giaba te îm- 
potriveşti mărită... nai să afli la curieni 
bici un fel di:ajutorare... tot așişderi la 
oşieni | j 

MARGA. — Străjile mai de credinţă 
sunt închise la popreală.. Nici cu faptul, 
nici en vorba, nu e chipul de momeală. 
Boerii Coltea şi Golescu sunt la beci, ca 
nişte hoţi, o să mrindem şi pe Stelea și 
pe Linte şi pe toţi. ă 

VALSAN. — Svatul meu ca mai bă- 
trân, bine ar fi ca să-l urmezi. Păcăio- 
sului pieirea noi nu vrem. destul căinţa. 
Dacă e să fie în stare, sufletul să-ți mân- 
tuiască, lasă toată “npotrivirea. şi i-a dru 
mul mânăstirei. E pios şi-i pentru tiue... 

CHIAJNA. — Mulţumesc de svat, gar 
zice, întrun fel cai chibzuit.., Eşti bă- 
Li bătrân Vâlsane şi ai minte de co- 
Pila. = 
UDRISTE. — Hotărâi: din două una, 
fără multă vorbăne, mergi de voe'n mâ- 
năstire, ori de nut 

CIHIINA. — Ori de nu ?Ţi-oi [i ascuţit 
şi junghiul. Bagă'n scamă. sunt şi jun- 
ghiuri cari au două tăişuri.. Mă  uci- 


* deţi foarte bine... Mă ncideţi... eu nu 
"plegs Dară mai nainte încă... socoteala 


Siledu să-mi daţi: dacă picre Chiajna 
„rosteală-i pentru tron ? . 

"UDRIŞTE,. — Rostul ţării noi îl facem, 
tu: de asta nu griji... avem domi pe pla- 
cul ţărei... nu te teme, om găsi, 

CHIAJNA. — Dumitraşcu. lasică știu, | 
Cel semnat la nas cu fierul, 'pripăşit de 
după Milcov... Dumitrașcu... aţi orbit? 

MARGA. — Să nu râzi... 

UDRIȘTE. — Cai să plângi, de ţi a'o 
scurge, albul ochilor semeţi, 

CHIAJNA. — Dacă Vodă vrea să ple- 
ce... cin' tămâne în locul îni? Cine tre- 


„bile descurcă, până vine noul domn? 


MARGA. — Dumitraşcu cu alaiul suie 
către schit în deal. 

CHIAJNA. — Sue către schit? Văd 
bine... Şi d'aicea tot alaiul... Stai măcar 
să-l văd şi eu... nu mai m'ajută vederea ? 
Ca prin ceață văd ceva, Aideţi ochilor 
pătrundeţi,.. Ah, în sfârşit aşa e, Ca. Au 
zărit şi ochii mei... Dumitraşcu e pe cul- 
me şi ajunsa sus de tot (râs). - 

(Boerii se grăbeso la fereastră. Chiajna 

se retrage, dă poruncă Pârcălabilor) 

MARGA. — Spânzuraţi! 

UDRIŞTE, — Portarul Jipa ! 

VALSAN. — Incă doi. 

UN BOER. — Jupânul Caplea.. 

UDRIȘTE, — Repezindu-se spre Chiaj- 
na). În genunchi şi fă-ţi o cruce. (Ea se 
retrage lângă masă, trage pumnalu)) E 
păcatul cel târziu şi e clipa cea din urmă 
ţi-a sunat şi ceasul tău ! 

CHIAJNA. — Cea din urmă a mea 
clipă... Bucuraţi-vă mişei... Sa apropiat 
sfârşitul! Lasă să-i cadă pe tipsie pum- 
nalul) Cel din urmă ceas al vostru ! (Slu- 


428 


jitori înarmaţi năvălesc, boecrii trag spu-. 
dele. Luptă), apă 
UDRIŞTE. — Ne-a. vândut! -, Nele- 
giuire ! E = EI 
CHIAJNA. — Slmjitori/îi „luaţi. d'aiceă;. 
să nu-i. văd în viața mea, invățaţi. fă. 
tuitorii. ce-au slujit la trei. domni. că 
domnia mea, ca toate: mâi. presuăă- de els 


stă! Cel “din urmă din păcate! 
Biet Udrişte, biet Valsane, aţi râv- 
nit la soarta lor (arată fereastra). 


Şi-o să vie vremea: ca să vă ru- 
gaţi de moarte... aţi scăpat de ştreang, 
plătit-a pentru voi portarul Jipa și cu bie- 
tul Dumitraşcu... aţi plăti mai greu 
ca ei... 


SCENA XI 
ACELAŞI, FRIGE LINTE inebunit 


FRIGE LINTE. — Măria, Ta ciorchinii 
atârnă şi mustese! Cu mâna mea, de 
ştreanguri, am tras ca să-i ridic. Cu 
mâna mea eu laţul de gât le-am potri- 
vit... plângea portarul Jipa şi eu âdeam 
un pic... Boerilor culegeţi rodul lin-via 


- voastră, a voastră e, eu velpaharnic sunt, 


culegeți mai de grabă că vin ciorile 
stol... la uită cum o cioară... pe teasia 
lui Drăgan, tot ciocăne de zor... Î: ina- 
se căpitan, aleargă la Udrişte.. lu nu 
pot să-i păzesc... Din ochi, pe Dumi- 
traşcu hereţi-l ciugulesc... Hereţi, vezi 
ia seama, sunt ochi de domnitor. Ho... 
Ho... (iese), 


SCENA XII 


ACEIAŞI, fără LINTE 
CHIAJNA. — In butuc şi'n fundul oc- 


nei câţi sânteţi... să nu vă văd şi să nu 
vedeţi lumina Soarelui care răsare şi să 
nu vedeţi amurgul soarelui care apu- 
ne! Pre strejerii vânzători... eu îi iert 
“aşa mi-e firca. Fi sunt turma îără vi- 
nă, fără gând şi fără glas. i 

UDRIȘTE. — Ai scăpat șacum: muerc, 
nu te bucura d'asurda, bucuria je pe 
urmă, nu ţi-e dată să trăești! După noi 
mai. vin şi alţii. i 

Eşti isteaţă, prinde-i tâlcul; hotărită 
ta urmează ura omului; ce-agteaptă şi : 
piicirea fa e-aproape, deşi vine de de- 
parte ! 
(les repede împinşi de slujitori, pauză) 

CHIAJNA (singură pe gânduri). -—- Și 
picirea ta e-aproape, deşi vine de de- 


parte ! | 
—CORTINA — 


VINTILA PANIA 











REVISTE DE ARTA 


Cine dintre cititorii acutali îşi mai a- 
duce aminte de o revistă, apărută în 
Bucureşti acum vre-o 23 de ani, care se 
intitula „ILEANA“, condusă de Alexar- 
dry Bogden-Piteşti şi închinată, aproape 
in întregime, artelor plastice 7 

Am avut, foarte de mult, în mână, un 
număr din această publicație, pe care 
am foiletat-o grăbit şi înfrigurat. 


Nu miam mai întâlnit ci ea de alunei, ' 


cu toate că nu arare ori a alergat. 
aflu, ca s-o cercetez cn alţi ochi. şi a 
alte gânduri, i Ă 

Aş fi desoperit-o cu siguranță în 
vre-un rdfit din vre-o bibliotecă publi- 
că — dar vă mărturisesc că um pentru 
bibliotecile publice e inăscută antipatic, 
care mă îndepărtează de ele. 

Sunt acolo aşa de meschine formali- 
tăţi, care te înjosesc, o atmosferă de 
plictis care îţi curmă elanul cerectări- 
„0r, mu şiiu ce pedantă solemnitate care 
apasă peste toate capetele aplecate a- 
supra cărților — şi o tăcere hipovrită, 


cate îji ciocăneşie în urechi, hilariant” 


şi tragic, ca un ecou îndepărtat dintr'o 
farsă lugubră, 

Nam izbutit aşa dar, să revăd. re- 
vista „Lleana“ — şi poate e mai bine 


astfel, fiindcă întâmplarea îmi aruncă 
astăzi sub ochi o revistă tânără — ,GA- 
LERIA FLAMURII” — hărăzită exchu- 
siv artelor plastice din România și din 
străinătate, 

Revista aceasta, cu înfăţişare mul 
mai bogată şi mai distinsă, decât bă 
srâna şi dispărutu tipăritură a lui Bog- 
dan Piteşti: — este scoasă într'o foarte 
corectă tipografie din Craiova și con- 
să de trei tineri publicişti, mânaţi de 
cele mai entuziaste și lăudabile  por- 
Mr, 

Am cercetat-o, vă asigur, cu atenţia 
caldă şi cu interesul poruncit “le înde- 
Jetnicirile şi pasiunile mele constante, 

Mărturisesc : m'am avut încă în tipar- 
niţa rominească o revistă organizată, 
SUB RAPORTUL TEI[INIC, cu atita 
dragoste şi bună cuviinţă, cum este a- 
ceastă tânără  mlădiță a inteligenței 
craiovene, 

Pentru marile edituri bucureştene pil- 
da cetăţii provinciale nu poate fi decât 
pălmnitoare, 

Şi mai vârtos încă, pentru ofirialita- 
ica. noastră. 


F: . . . . . . - . . . . 


Cu prilejul acesta — gi cu atât mai 
mult cu cât ne aflăm în fața unor por 
niri curate şi tinezești — ne îngăduim 
câteva 'camaradereşti marginale, cărora 
li se va da, nădăjduim, numai interpre- 
iarca cuvenită : 


Orice critică a fost, îm totdeauna şi 
„pretutindeni, posterioară creaţiunii. 

Din cercetarea  trecutelor opere de 
artă se cunoaşie mult mai amănunţit, 
mai limpede şi mai sugestiv caracterul, 
frământările, .idealul unui neam --— de 
cât din toate memoriile, paginile de is- 


torie, comentariile docte, ale timpului. 

Un artisti înseamnă un pas peste sen- 
sibilitateal, înţelegerea și intuifia con- 
temporană. 

Un artist este un profet al neamului 
său, 

Deaceia el a fost, necontenit, în a- 
prigă harţă cu profesorii şi doctorii tim- 
pului său, pentru că aceștia — victimele 
unei înțepeniri a bunului simţ, altoite 
pe insuficiența cerebrală — sau găsit 
îndrituiți să formuleze, pentru uzul ar- 
tistului, metode de investigaţii şi siste- 
me de expunere... şi să i le impună! 

Fiindcă — Jucru curios! — savantul, 
care știe să pătrundă şi să cântărească 
toate tainele universului — ignorează 
un Îmeru de nimica. X 

Anume că, telescopul vede pmuţiniei 
mai departe decât un monoclu, fie el 
chiar academic. 

Sensibilitatea artistului este un ins- 
trumeni de o fineţă pe care doctul uca- 
demic nu e în stare s'o sesizeze, și nu-i 
recunoaşte superioritatea, decât după ce 
artisti a pășit, peste veneari, în câmnpii- 
le nemuririi, 

Comedia se repetă fără de sfârşit : 
Savantul recomandă noului artist 
— proaspătului spor de sensibilitate) — 
idealul şi mâniera defunctului, consa- 
crat nemuritor, 


E . . Ei . . . . - . - - 


Pentru Dumnezeu !.. lăsați astisiului 
— acestui bizar singuratic — libertatea 





3 DNUPERSUL LIVERAR 


să simtii, să gândească, săi înfăptuiască, 
după firea lui, după polita inimii lui şi 
după năzdrăvănia fantaziei lui ! 

urcanul îngrăşat, din curte, ori cât 
de plin de prestigiu, şi oricât sar simți 
măgulii de stima stăpânului — nu-şi 
îngăduie niciodată să dea sfaturi șa 
mului avântat din spaţii: dacă e mai 
bine să se hrănească cu carne de rață 
leşească ori cu măruntaie de porumbel 
alb — şi nici la ce altitudine să-şi men- 
ție zborul. 


= - . . . . . - . . . . 


Primul număr din această TANARA 
revistă are însă un scăzământ greu, 
care nu se cuvine trecut cu vederea : 

Porneşte la drum cu o călăuză bă- 
trână, fricoasă, împotmolită în prejude- 
căți şi teorii trândave — dar mai ales 
ivemesdiabil infirmă sub raportul sensi- 
bilităţii artistice şi a bunului gust. 

De aceia, poate, tot cuprinsul acestui 
prim număr — (în afară de reproduce- 
rile şi articolul asupra lui Felice Ca- 
vena) — îţi lasă, după ce l-aij străbătut, 
nu ştiu ce impresie de săiărăcie, o sărăcie 
penibilă, de periferie — care oboseşte 
și deprimă,.. . 

Nădăjduim însă, că nu aici se va opri 
excelenta revistă craioveană, 


N. N. TONITZA 


ADINA PAULA MOSCU: STUDIU 


HAIVERSUL LITERAR 









PD ” a 
MC ZI azi e zi 


“e a 
Pa) A 


SI 1%) 





CĂ 










ce mad se 





„PRIZONIERA« de BOURDET, Ja teatrul 
„REGINA MARIA“ .. 


Irene de Monteel e o d-ră de 27 ani, 
deşteaptă. E fiica unui diplomat, căruia 
i s'a “încredinţat postul de ambasador la 
Roma, ! 

Irene are o soră, Gisele, care se biucu- 


ră tare, că se va duce cu familia la Ro-. 


ma. Îr&ne spune însă, că ea va rămâne 
la Paris, ca să-şi continue studiile de 
pictură. Mai apoi mărturiseşte că  ît- 
heşte pe vărul său Jacques. Aceasta însă 
era doar un pretext. Adevărul cra, că 
Jaques iubea pe Irene, Ea însă nu răs- 
pundea sentimentelor lui. Insfârşit, ca 
ambasadorul să fie liniştit, Jacques con- 
simte să treacă drept logodnicul lrenei. 
Aceasta îşi dobândește libertatea de ac- 
țiune şi după câtva timp Jacques află, 
că Irene e victima, e prada, e prizoniera 
d-nei d'Aiguines. D. d'Aiguines mărtu- 
riseşte cn mânie această groaznică si- 
tmaţie a viţiului soţiei sale. 

Sub patima. ei, se desfăşoară aproape 
toată acțiunea piesei. Fa urmăreşte ca 
un biestem și stăpâneşte ca un diavol. 
Dar Irene vrea să se smulgă... de sub 
sensualismul d-nei d'Aiguines şi se arun- 
că în braţele lui Jaques. Cu nădejdea că 
întro zi Irâne o să-l iubească, o ia 
în căsătorie şi pleacă. departe. 

Jacques nu isbuteşte să lecuiăscă pe 
Irene. care se duce din nou lângă paco- 
sia ei, d-na d'Aiguines redevenind pri- 
zoniera patimei sensuale lesbiene. 

[ac 

Subiectul este. într'adevăr primejdios. 
Lucrarea .e însă puternică. Eroina face 
parte. din galeria femeiler cbndamnate 


de soartă. E o victimă a fâtalităţii. Să mi 
se îngădue să spun, că văd:0o oarecare - 


asemănare între „prizonieră“ şi Fedra. 
Cea dintâi e un suflet pasionat, e: un 
trup robii de o patimi nefirească, luptă 
împotriva îndrăcitei şi tragicei patinui, 
fiindcă-i e ruşine, fiindcă o detestă. Dar 
destinul fiziologic e mai tare. . 

Ca şi Fedra. Doar că în locul lui Hip- 
polit e o fomee. 

Este. totuşi în piesa lui Bondet o satiză. 
Păcate ca al eroinei sale sunt vechi, .— 
istoria a înfăţisat cu amănunte tiolen- 
țele sexuale din Lesbos. — Sar putea 
însă spune că atari păcate gar răspândi 
acum  sând se manifestă .o  ten- 
dință de program militant feminist: 
„egalizarea sexelor“. Şi din âcest punct 
de vedere, simt șerptind discretă satira 
autorului, care nu poate desigur să ia a- 


titudini de profesor de morală. Se simte . 
in satira lui însă pulsaţia unei. indignări,, 


care dă piesei o aimosferă de osândirea 
viţiului. | 

Socotim, însă, că pe cât e de primej- 
dios subiectul. pe atât e de bine, de Jo- 
gic şi de distins tratat. 

D-ra Ventura cu marele său talent cu 
ncîntrecuta-i putere de nuanjare a cre- 
iat un rol, care-i face cinste. Cuvinte 
bune pentru toţi harniciă interpreţi şi o 
notă deosebită: pentru curajul d-nei 
Mohor, 


LA POPULAR :: „COANA CHIRIŢA 
şi „BANCHETUL« 


Am toate cuvintele bune pentru silin- 
ţele directorului teatrului Popular, d. 
lon Sân Georgiu de a face o şcoală bună 


teairală pentru publicul mare. Ceeace a 
isbutit să facă d-sa cu vodevilul lui A- 
lexandri, „Coana. Chiriţa la Iaşi“, e demn 
de toată luarea aminte, i 

In vremea, când se dă o luptă aşa de 
straşnică peniru limpezirea  conştiiaţei 
naţionale, pe temeiuri de lămurirea da- 
tinelor şi legarea cât mai strânsă de do- 
cumenterea istorică şi evolutivă a +ufle- 
tului românese, e fără îndoială uecesară 
reînviera unor Încrări literare, care au 
încadrat o epocă din isioria poporului. 
Şi „Coana Chiriţa la laşi“ închide o sea- 
mă de moravuri cu tot pitorescul Jor, pe 
care e bine să le cunoaştem. In măsura, 
în care ne impresionează trecutul, avem 
putinţa de a măsura calea pe care am 
sirăbătut-o şi cum am străbătut-o. 

Relev talentul d-nei Stoenescu şi prige- 
perea de regie a d-lui Eliade, 

Tot la teatrul popular sia reprezentat 
Și ză d-lui lon Sân Giorgiu, „Banche- 
tul”, 

E o satiră vioaie, cu vervă şi cu talent 


scrisă. Are.mai ales o ţinută literară. 


Dă 


E o şarjă împotriva uşurinţei conta- 
gioase de a lăuda, pentru orice şi apoi, 
repede. repede a critica tot aşa de uşor. 

Piesa d-lui Sân Giorgiu e bazată pe 
foarte reale observaţii şi realizată cu, 
însuşiri de scriitor, care-şi dă seama de 
valoarea acelor însuşiri. 

B. C. 


TEATRUL NAŢIONAL: „BIRUIPORUL" 
de d-nii Al. Băbeanu şi Vintilă 
Rusn-Şirianu 
După o seric de premiere originale, 
origimale prin căderea lor vertiginoasă, 


Teatrul Naţional a reluat o piesă tot o-. 


riginală, dar bună. Ca şi majoritatea 
celorlalie piese româneşti, nu trebue să 
încadrăm nici „Biruitorul“ d-lor Băbea- 
nu. 'şi V. Rusu-Sirianu, în frescă cu pro- 
porţii de etern şi universal, -- poate că 


"mici autorii nu au ţiniit la aş ceva — ci 


so -mărginim în sfera destul de preten- 
țioasă şi ea, a pieselor care plac. 

O astfel de piesă era ca prima me- 
nire să dea spectatorului impresia, când 
a eşit dela teatru că a petrecut o seară 
bună şi că el este mai deştept, mai tare, 
mai şanecher sau mai moral decât eroii. 
Aceste piesa reprezintă un fragment de 
vință, puţin deosebită de aceea a fap- 
telor diverse, rare, tratată însă cu fi 
neţe, cu artă, pe: un plan 6uperior, dar 
numai ca, o „pochnde“ ca să folosim o 
indicație -pictoricească. 

Toate aceste calităţi, cu defectele ine- 
rente geniului, când el este considerat 
prea grav, sunt întrunite şi în „Birui- 
torul“. e 

Cum presnpunem subiectul cunoscut 
piesa având când sa jucat prima oară 
un, succes meritat, vom indica lucruri 
care privesc ansamblul, 

„Birnitorul+ bancherul Strujan, este 
construit cu artă surprinzătoare pentru 
doi tineri autori. Poate prea puțin mo- 
tivat în schimbarea bruscă din actul al 
doilea, când se pleacă în faţa iubirii, ră- 
mâne toiuş vin în mintea spectatorilor, 
în sensul de biruitor — aşa cum biruito- 
rii de, categoria lui, sunt înțeleşi de ma- 
rele public. 

Mai vag conturat şi cu oarecare şo- 
văeli în precizarea evoluţiei, ni se pre: 
zintă ul doilea personaj de seamă al 
piesii'; Maria, soția lui Ştefan. Persona- 


„giile secundăre, ca orica personaj soco- 
-“tit şi de autori ca atare, ajută la desfă- 


şurarea piesei cu aspectul lor sărăcăcios 
şi lipsiţi de suflu. 
„Biruitorul“ cu toate aceste mici scă- 


Pa Fi 


deri, este o piesă „bine construită, care 
„se ţine“, ca să folosim nn limbaj de 





i? 


culise. Modificările „duse de autori ul- 
timului act, au ajutat la suoces şi la în- 
lăturarea vemulţumirilor ce năşteau u- 
nele situaţii false şi inutile. 

Rolul lui Ștrujan jucat în anii reusi 
de. d. Storin a fost susţinut de d. Bul- 
finski cu multă vigoare şi pricepere, Ex- 
celentă d-na Anca Buzescu în. rolul a- 
tât de greu sl Murici, 

Restul ansamblului foarte bun, cu ex- 
cepția d-lui Ciprian, care n'a înţeles că 
un erou mediocri ca om nu trebue nNu- 
mai decât jucat mediocru. 

Direcţia teatrului a pvut mână feri- 


cită cu reluările în acest an şi a făcut - 
destul, icând moştenirea lăsată a fost 


atât de' strălucită prin insuccese. 
INTERIMAR 





. INTRE APOLLO ŞI ISUS 

Continuând esseurile pe tema ortoda- 
ximului; începute cu acel luminos „Isus 
în țara mea“, «le Nichifor Crainie ira- 
sează sub titlul de mai sus, o paralelă în- 
vre idealul estetic al amtichităţii şicelal 
creştinismului : „Subordonat unei religii 
a cărnii, idealul artei greceşti era Apollo 


şi Venus, forme 4lesăvârşite ale trupului 
carnel. In totală opoziție ' idealul artei 


creştine e arcentul şi maătrtirul, cari dis- 
preţiesc carnea cu rotunzzimile ei for- 
male, se adâncesc în viață lăuntrică şi 
apar în pictură cu liniile trupeşti frânte 
de trudele înfrânării şi de durerile tragi- 
ce ale martirajului“. 

Religia creștină a consacrat estetica 
„urâtului“. Dar „murâtul“ acesta a uma- 


nizăt arta şi i-a revărsat - izvoarele a-. 


dânță : 


Dar acest „urât“, iutrodus în artă de asceza 
Creştină, caută să fie o preocimpare a literaturei 
şi artei moderne. Fireşte, nu din aceleaşi stră- 
vechi motive. Giozijicarea „mrâtului“ ascetic 
a educat îsi pe om făcându-l sensibil la as- 
pectele mizeriei din 'umr. Ceeace ilwnimează 
mirâtul“ în arta modernă . mila-de suferinţele 
aproapelui. Ma e una din cele mai nobile forme 


ale dragostei creştme, şi ce înseamnă COTes- | 


pondentul ei în artă — „urâtul“* — decât însăşi 
axlâncinea şi umanizarea artei, — miracol pe 
care areştinisanul îi întăptucşte continui în cul- 
tura omenirii ? Și dacă azi tot se mai var- 
beşie de rolul social al! artei şi literaturi, ca 
puteri capabile să transtorne suiletul societăţii, 


aceasta se datorește elementului de milă si dra- - 
goste de apfoâpele, pe care Cristos Ta în-- 


trodus în viaţa şi în arta omenirii. Când Nietz- 
sche înă celebra dni atitudine de Antichrist, se 
gândea ma? ales la uceastă milă creştină pe 
care m'o putea suferi şi pe care o acuza de 
desiigurarea idealului de trwmwețe și imorală 
antică, — idealul omutui tare, superb în spi- 
rit aa Lucifer şi irumos la trup ca Apollo, i- 
dealul Supraomnlri, intrun îvi, Nietzsche reedi- 
tează pe Iulian Apostatul. Dar pe vremea lui 
Iulian, „marele Pam“ murea ucis de asceză şi 
Apollo nu mai găsia închinători. Psyche cădea, 
convertită la picioarele lui Isus... i 
Odată cu ca, arhitectul păgân se converti și 
în loc de Acropole clăţi Siânta Sofia şi domul 
gotic din pietrele templelor dărâmate; pic- 


„torul părăsi mozaicul po:npeiun şi creiă pictura 


monahală a lui Manuel Panselinos; poetul cântă 
imnuriic ui Gaigore şi turnă cerneală în că- 
Timara tui Dante; 
pentru predicele Crisostomulni ; Phidias deveni 
Michelangelo ; avocatul se converti în Tertu- 
lam apologetul ; Piato se preschimbă în Feri- 
citu Augustin ; miticul Marsyas cântă glasuriie 
lui Cuouzel şi comoepu dummnezeeştile oratorii 


ale Imi Johan Sebastian Bach. Simtohia a moua . 


şi Missa solemnis ate lut Beethoven; Eschy! 
scrise romanele apocalipiice ale lui Dostoiew- 
schi... 0 


Ri i 


oratorul lepădă filipicete : 


“a 
RI) 





128 


E i " REDACŢIONALE 
„O 1n aumerile viitoare. vor publică 
versuri, proză şi studii: lon Pillat, C. 
Ardeleanu, lon Călugăru, Vintilă Para- 
schivescu, Elena Protopopescu, ' Radu 
Boureanu, N, |. Herescu, N. Milou, ticor- 
ge Dorul Dumitresgu.. Florica Mumuianu, 
Virginia' Gheorghiu, Mircea Gheorghiu, 
Alexandru  Colorian, ' G,  Carapaucea, 
Aurel Locusteanu ete. ete. 
CONCURSUL DE POEZIE 
DIN AMERICA 
D. Ion Lepa, redactorul magazinnlui 
cultural „Orizontul“ din Detroit, Michi- 
gan, Statele-Unite, despre al cărui con- 
curs de poezie am anunţat la timp,. ne 
trimite următoarele: -. : 
"„Contestul' de: poezie anunţat! de. re: 
vista „Orizontul“, din. Detroit. Michigan, 
Statele Unite, a expirât. De oarece scrii- 
torii români, către care era adresat acest 
contest nu au'arătat nici-un interes faţă 
de acest ofert, : cu o singură excepţie, 
ne-anr hotărit a retrage deocamdată ufer- 
tul nostru, până la timpuri mai favo- 


rabile“. 
i ALTA CAPIFALA 

Discuţiile urmate pe tema strămutării 
Capitalei la Bragov — discuţii ci atât 
mai interesante astăzi când însăşi lHegina 
şi-a mărturisit dorința — ne-a indemnai 
să reproducem articolul-broşură, apărut 
în 1861, al lui Costache Negruzzi, în care 
se discută: cu pătrundere şi justeţă pro- 
blema unei alie capitale, în condiţiile 
create de Unirea Principatelor. 

pa ta CARŢI NOUI 

Că ADRIAN PASCU: Irena, comedie 
dramatică în 3 acte. (Premiată de Teatrul 
Naţional din Iaşi) ; Biblioteca Semănăto- 
rul, nr. 148—149; ed. librăriei diocexane; 
Arad, 1926. : 

D A apărut volumul de poezii 
dări“, de G. Nichita, 

- "EXPOZIŢII DE ARTA 

NOUA 


„liva- 


“TI: În sala librăriei Hasefer „s'a deschis 
'0 expoziţie de artă nouă — „Contimpo- 
rinul“” — Marcel lancu, Miliţa Petraşeu 
şi A. Brătăşanu, 

O Duminică, 20 Februarie 1927, are loc 
la Academia Artelor Decorative vernisa- 
jul expoziţiei de pictură a d-lui M. H. 


„Maxy. 
ACTIVITATEA „ASTREI“ 
DT] D. vicepreşedinte. al „Astrei“ Dr. 
Gheorghe Preda a ținut o conferință la 


„Ateneul Român“. dinu Bucuresti: în ziua : 


de 30 lanuarie. D-sa a vorbit despe o 
călătorie a. d-sale în - Orient înirepringă 
în anul 1926, Conferinţa, îutovărășită n 
proiecțiuni luminoase, a fosi ascultată 


cu deosebit interes de pumerosul public” 


şi viu aplaudată, 

Tot domnul - vicepreşedinte Dr. G. Pre- 
da a ţinut o conferință în Timişoara, în 
ziui de 4 Februarie. când s'a reorgunizat 
despărțământul Timişoara al „Astrer“. 

EI „Astra“ adresează o rugăminte auto- 
rilor români și publicului românesc, In 
publicaţii „Astrei“ e plănuit să apnră o 
broșură în care se vor trece în revistă 
toate piesele teatrale bune. pentru copii, 
pentru sate şi pentru diletanții dela oraş. 
cu inforinaţiile necesare unuia care vr 
să le joace : scenărie, roluri, durată, etc: 
"„„Astra” roagă pe toţi cari au scris astfel 
de piese sau au experienţă în privința 
executării unor piese de. acestea să tri- 
mită sau piesele respective sau — dacă 
ni le au — să atragă âteuția asupra cu- 
tărei sau cutărei piese, care ar îi vred- 


EBCOUuURI 


nică de jucat (cu indicaţia: de cine e 
scrisă piesa, unde se poate juca, unde 
s'a Jucat cu efect). O astfel de listă de 
piese teatrale vrednice de jucat ya prin- 
de bine: publicului nostru dela sate şi de 
la vraşe, care vrea să-şi petreacă timpul 
întrun mod mai inteligent şi să ajute 
propăşirii culturale,  Corespondenţa a- 
ceusta. să se trimită pe adresa „Astrei“ 
(Sibiu, str. Şaguna 6). cu menţiunaa , 
pentru. ancheta tcatrului de diletanţi, 

Li A apărut Nr. 144 din „Biblioteca po- 
porâlă a Asociaţiunii“, povestirea din 
viața poporului bănăţean: „Piatra cre- 
dirței“ de Coriolan Brediceanu. O po- 
vestioară vioae, de pe vremea când Lu- 
gojul era în mâna Turcilor. Plină ste ac- 
țiune, cu fapte, cari dau aripi fantaziei 
ţărăneşti povestirea este potrivită : în 
casele noastre. la țară. (Preţul Lei 5). 


ic cetate CORA IRINEU 

Din iniţiativa Societăţii Română de 
filosofie și.a cercului dela „Ideea Euro- 
peană” sa celebrat, Duminică, 13 Fe- 
bruarie un parastas de trei ani de zile, 
pentru sufletul Corei Irineu, plecată aşa 
de timpuriu şi aşa de dramatic, din 
viaţă. | 

A fost o pioasă readucere aminte u u- 
nui suflet candid şi totodată a unei serii- 
toare cu mari calităţi, care a dovedit în 
Scrisori bănăţene dragoste de pământul 
românesc,. de sufletul popular, însuşiri 
de călătoare şi. de stiligtă. 

In proza românească,. Cora Irineu şi-a 
reținut câteva pagini de definitivă lite- 
ratură. 

„.. CERCUL SBURATORULUI 

UC În şedinţa dela 13 Februarie a cer- 
calui, Sburătorului, d. Gh: Brăescu au sfâr- 
şit lectura românului Moş: Belea 3 d-na 
Alice Sturza a citit primul act diatr'g 
nouă comedie; d. E. Lovinescu fragmente 
inedite din vol. III al Istoriei lit. romeon- 
timporane ; d-ra Marga Nicolau o schi- 
ță. Sau citit apoi poezii de lon Barbu, 
Camil Baltazar, Em. Culian şi alţii. 

* BIBLIOTECA INTERALIATA 

[1 Contele de. Beaumont, vice-preşedin- 
tele Cercului Uniunei Înteraliaţe din Pa- 
riş (33. Faubourg St. Honor6), luând ipi- 
țiativa „unei biblioteci interaliate, adre- 
sează - un căduros apel instituțiunilor, 
autorilor şi oricărui alt binevoitor, cu ru- 
gămintea de-a trimite pentru această 
bibliotecă orice fel de carte de propa- 
gandă românească, pe cât posibil in lim- 
ba franceză sau engleză (studii politice, 
geaca şi ştiinţifice, literare, istorice, 
etc, 2 

Interesul nostru de-a figura cât mai 
complect şi demn îri această bibliutecă, 
recomandă dela sine acest apel. 

| . REVISTE 

NAZUINŢA ROMANEASCA (VI. 1 la- 
nuarie 1927). i 

D.. Al. Popescu-TPelega, emineutul his- 
panizânt căruia literatura românească îi 
datoreşte atâtea traduceri din epica spa- 
niolă precum şi un succint studiu asu- 
pra lui Cervantes, publică un remarea- 
bil studiu : , Gloria lui Don Ramiro“. 

In cadrul unei conferinţe, pe care a ţi- 
nut-o la Universitatea populară Jin Vă- 
lenii de Munte, d. Al. Popescu-Telega 
fate o amăhunţită analiză a romanului is: 
ioric „Gloria lui Don Ramiro“, a lui En- 
rique Larreta şi în care trăeşte tot sufle- 
tul de misticism activ al spaniolului, in- 
chiziția şi istoria Spaniei din veacul XVI. 
Astfel de studii, veritabile iniţieri într“ 


UNIVERSUL LITERAR 


literatură 'ca şi tota) ignorată, așteaptă 
lumina. tiparului, pentru binele cât mai 
multor cititori, D-nii N. I. Herescu şi T. 
Păuneseu-Uimu tinerii redactori ai revis- 
tei, cohtribuesc cu însemnări şi versuri. 
„klegia a patrusprezecea'" din Jammes, 
în tiaducerea d-lui Herescu. ne-a -onvins 
definițiv de ceeace eram mai mult decât 
siguri: sunt opere intraduciibile. Și din 
elegiile lui Jammes neapărat a patrus- 
prezecea. i 

O cronică a revistelor, face parte şi 
„Universului Literar“ , „acest săptămâ- 
nal a ajuns să facă figură prezentabilă, 
(Dar să ne înțelegem : tot fără poezie !) 
Cronica e scrisă, precum se vede, cam 
de mult. Intre timp „Universul Literar” 
sa onorat publicând din poeziile tinerilor 
redactori . ai. . „Năzuinţei. Româneşti“. 
Ceeace ar îi dusla radiarea parantezului 
da mai sus. Dar «au colile se trăseseră 
sau... mai ştii... poate că e si altă expli- 
caţie. | 

CONTIMPORANUL (VI, 73 Febr. 1927) 

Un admirabil desen, un Christ ducând 
crucea,. de Dida Solomon. O adeviirată 
poemă. În qrice caz o reală poceniă. 

O schiță bizară și minunată de Ion 
Vinea : . „Victoria Sălbatică“, de o ver- 
vă — aproape sălbatecă — care este nu- 
mai a dumisale. Un lirism al irealului,o 
precipitare de senzaţii . şi neintrerupt, 
scriitorul prezent şi strunind toţi sirepii 
aceştia ai fanteziei sale îndrăcite. 

VIAŢA LITERARA (, 36, 5 Febr. 1927): 

Un prim articol al d-lui Al, Bădăuţă, 
despre Beethoven câteva cuvinte pro- 
fesorale ale. d-lui Ramiro Ortiz, despre 
Barbusse, d. G. Călienscu, dar mai pre- 
sus interesantă convorbirea d-lui. Va- 
lerian cu d. lon Barbu. Poetul inim:ta- 
bilei Uvedenrode de care şi-au rupt 
gâtul, ca de'o stâncă tarpeiană atâţia 
dintre coniraţii noştri, vorbeşte despre 
sine şi despre poezia sa. Rezervându-ne 
plăcerea să revenim la timp oportun a- 
supra poeziei Uvedenrode, vom reţine 
pentru. astăzi  destăinuirile sale dela 
geometria la poezie : 


Mă 'stimez mai mult ca parcticant al matema- 
ticelor şi prea puţin ca poet, şi numa: atât cât 
poezia aminteşte de geometrie. Oricât s'ar pă- 
rea de contradictorii aceşti doi termeni la prima 


„vedere, există undeva, în donteniul înalt al gea- 


matriei, un lot luminos unde se întâlneşte cu 
potzia. Suntem contemporanii lui Einstein care 
concurează pe Euclid în imaginarea de univer- 
suri abstracte, fata! trebue să facem şi noi 
(vezi sincronismul d-lui E. Lovinescu) roncu- 
reațţă demiurgului în imaginea unor lumi pro- 
babile. Pentru aceasta, visul oniric esie o nouă 
sursă de inspiraţie Ca şi 'în geometrie, înţeleg 
prin poezie o anumită simbolică pentru tegre- 
zintarea formelor posibile de existenţă, Dome- 
niul visuhii este “larg şi întotdeauna interesant 
de exploatat. In felul acesta înţeleg supra-rea- 
lismul, care în cazul. nostru .devine un Înfra- 
realism. - 
Cârul voi avea bani, visez. să scot o revistă 
cu nume matematic, a nu se coniumda cu „Al- 
gebra“ lui Camil Petrescu, căruia nu-i permit 
să scoată o revistă cu acest nume, câtă vreme 
nu-mi va explica de ce, — 1 este un simbol de 
perpendicularitate). Revista ar purta ua îit.u 
arbitrar şi euionic, iar pe frontispiciu, ca mata, 
dictonul lui Platon: „Nimeni 1 nu intre aici, 
dacă nu-i geometru“. Asta nu înseamnă că 
poeţii vor îi excluşi. După cum ţi-am: spus, 
pentru mine poezia este o prelungire a geo- 
metriei, aşa că, rămânând poet, n'am părăsit 
mici odată domeniul divin al geometriei. 


ATELIERELE 8009. ANONIME „UNIVERSUL. STR. BREZOIANU Ne. ii, BUOUERŞTI