Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0024

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Iifovy 








rtă poelică 


Vis curat și ne'nceput 
Sub pleoape vechi de lut 


Cum să mi te îac să-l simţi 
In cuvinte fără zimţi? 


Cum să mi te-opresc din mers 
Cu momeala unui vers, 


Legănând într'un oftat 
Clipa scumpă cât un leat? 


Cum să-ţi suflu peste-argilă 
Vânt cu suflet de zambilă, 


Ca să-ţi cânte în ureche 
Dorul nou şi jalea veche, — 


Dorul, fragedă durere, 
Jalea dulce ca o miere? 


Hai mai bine, fără carte, 
Să *ntrebăm în altă parte 


De-o fărâmă de dulceaţă 
Pentru serile din viaţă, 

Şi-om citi, cu ochii grei, 
Vers de aur, scris de Zei: 


Harta vinelor albastre 
De pe sânul dragii noastre; 


La răscrucea depărtării 
indărătnicia mării; 

Sau, în ţintirim cuminte, 
Simetria de morminte. 


N. 1. HERESCU 





Reculegere 
de Ziua cărții 


In cuvântarea ţinută Marţi. la inaugu- 
rarea „Lunei cărţii”, d. ministru al edu- 
caţiei naționale a spus, între altele : 

„Desigur anul jdare sa scurs, a fost cu 
totul neprielnice pentru studiu și pentru 
scriere. Ştiinţa şi creaţiunea au nevoe de 
linişte, de continuitate în muncă, de ab- 
şorbirea totală a energiei în procesul de 
cercetare şi creaţie. Acestea ne-au lipsit, 
căci vălmăşagul, care a cuprins lumea, a 
trezit îngrijorare şi la moi. De aceia preo- 
cupările știintifice şi literare înalte au fost 
mult împiedecate de grija zilelor, pe care 
le trăim. Cu toate acestea spiritul nu 
poate fi înăbușit. Oricât ar fi de grele şi 
nepotrivite împrejurările exterioare, spiri- 
tul își ftăurește totuşi mrmele sale, pe care 
nimeni şi nimic nu le poate desființa. In 
forme diferite, fie de poezie, fie de migă- 
loasă cercetare științifică, sufletul ome- 
nesc își  exteriorizează aspiraţiunile sale, 
exprimă tot «ceea ce îl agită şi-l frământă 
în orice timp. Din cauza aceasta în litera- 
tura. fiecărei epoci 5e oglindește starea 
societății de atunci şi năzuinţele ei“. 

D. ministru al educației afirmă aşa 
dar condiţia spiritului de a nu putea fi 
„inăbuşit“ în nici o împrejurare neprielni- 
că. Pentru scriitori este un cuvânt de îm- 
bărbătare. La această îmbărbătare la acti- 
vitatea spirituală, a adus d. N. 1. Herescu, 
președintele Societăţii scriitorilor români, 
în cuvântarea ţinută la aceeaş solemni- 
tate, însuși sprijinul cuvântului regal, 
amintind următoarele vorbe spuse de Ma- 
jestatea Sa: „Noi nu credem că viaţa are 
o singură iatură, că numai partea mate- 
rială este aceia care domină“. 

„Acest gând al Majestății Sale, — a spus 
d. N. 1. Herescu în numele seriitorilor, — 
trăește în cugetul nostru, ne îndeamnă și 
ne susține,..“. Vremile sunt grele, desigur. 
Dar spiritul îşi are viaţa sa ce nu se înă- 
bușă. Când ne spune acest adevăr, Suve- 
ramul ţării ne îndeamnă pe noi, scriitorii, 
să ne facem datoria în domeniul rezervat 
nouă. Astfel trebue să înţelegem popasul de 
„Ziua cărţii”, care anul acesta s'a făcut 
odată cu sărbătorirea celor zece ani de dom- 
ni€, Noi scriitorii participăm la sărbătorirea 
deceniului regal mulţțumind pentru înalta 
protecţie arătată cărţii, şi cerând Proniei 
alte multe decenii, pentru împlinirea prin 
cultura, ocrotită, a unei epoci literare de aur. 
Că vom isbândi, sub protecția Voevodului 
culturii, noi nu ne vom îndoi, iar temeiul 
credimței noastre a fost neted exprimat în 
cuvintele președintelui scriitorilor, d. N, 1. 
Herescu : 

„Faptul! însuşi de a sărbători cartea şi 
anul acesta, în mijlocul unor vremi aşa de 
întunecate, apare pentru scriitori ca o vic- 
torie a spiritului. Noi credem în spirit, și 
suntem siguri că spiritul sfârșește întot- 
deauna prin a se ridica deasupra îurtuni- 
lor materiale“, 


ABONAMENTE: 


autorități și instituţii 1000 lei 
de onoare 500 „ 
particulari 250 








A îi simplu 


de CONSTANTIN NOICA 


Toată lumea cunoaște Mioriţa; numai Blaga a 
înțeles miortticul. A citit pe Frobenius şi pe Spen- 
gler, sa răfuit cu filosofia culturii, a rătăcit prin 
lumile fabuioase ale Apusului — și a înţeles lu- 
crul acesta simplu, care-i stătea la îndemână, care 
ne stătea tuturor la îndemână: spaţiul ondulat al 
unei vieţi spirituale caracteristice. 

Blaga poate să aibă sau să nu aibă dreptate: lec- 
ţia lui e plină de tâlc. Așa rătăceşti înainte de-a te 
întoarce la ale tale. N'ai ce face: ele nu sunt cu a- 
devărat comorile tale până ce nu le-ai părăsit de-a- 
binelea. Câteodată te cuprinde spaima că n'ai să 
le regăseşti, — și nici nu le regăsești. Dar în tot- 
deauna când te înstăpânești cu adevărat în ele 
simți că n'o puteai face decât printr'un ocol. — 
care e cultura însăşi. 

Cum poate fi simplitatea, atunci, o constantă 
culturală? Lia o expresie simplă sfârşești, la un so- 
bru echilibru de gândire ajungi, — în niciun caz 
nu operezi cu una sau cu celălalt. E cea mai ab- 
surdă dintre acuzațiile pe care le aruncă tinerilor 
bătrânii câte unei culturi (și câți bătrâni ori âm- 
bătrâniţi nu numără cultura noasiră!), aceea că, 
pe toate planurile, tinerii nu vor să se poarte ca 
toată lumea. 

„De ce nu vorbiţi ca toată lumea?“ îşi aude poe- 
tui ori filosoful. Dar idealul oricărui creator nu €e 
să vorbească aşa cum vorbește lumea, ci dimpo- 
trivă, să facă lumea să vorbească aşa cum vorbeşte 
e). Dela cutare pictor englez încoace, s'a putut spu- 
ne că lumea a început să „vadă' amurgul. După 
Kant, gânditorii vorbesc de „transcendent“ și 
„transcendental“ aşa cum a vroit Kant. Iar chipu- 
rile oamenilor nu-ţi par mai alungite, pentrucă așa 
le-a vroit El Greco, sau dragostea lor mai aproape 
de moarte, fiindcă așa a slăvit Wagner pe Isolda? 

Există două feluri de-a fi simplu, — iar cei cari 
te 'ndeamnă la simplitate nu vor să le deosebească; 
există o simplitate a tuturor şi una a fiecăruia. 
Când ţi se spune să gândești ca, toată lumea, să 
scri ca toată iumea, sa vezi că toată lumea, ţi se 
cere să-ți condamni singur vieaţa spirituală. Când 
însă ţi se cere să ajungi la expresia ei simplă, a- 
tunci eşti îndemnat să ţi-o desăvârșești. Căci fie- 
care împlinire creatoare şi spirituală atinge un ter- 
men simplu. Dar unul propriu vieţii spirituale ca- 
re se împlineşte. 

Sunt puţine lucruri atât de simple ca un „An- 
dante“ de Mozart. Cine însă nu surprinde cât de 
lucrat e întreg materialul care susține tema sim- 


i Mae a A poezie. 
plă a „andantelui'“, cine nu vede câtă renunțare și 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
BUCURESTI 1 Str. Brezoianul 23-25 
TELEFON 3.30.10 











LILI PANCU 


Sonetistul Gh. A. Cuza 





A apărut, de curând, în editura Cu- 
getarea, un impresionant vo:um, intitulat 
Sonete, al d-lui Gh. A. Cuza, care a reți- 
nut îndeosebi atențiunea amatorilor de 


Volumul cuprinde cinci cicluri de s0- 


UNI VIPSUL LIILDAP 





ANUL XLIX e Nr. 24 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


Salonul oficial 





de 1. GR. PERIEȚEANU 
De mult au adormit la târlă bacii 
Și focu-i stins îm țancul vechii stâme ; 
Pe la răscruci şi jghiaburi de fântâne 
Mai tăinuesc în adieri, copacii, 


Privighetori au prins să se îngâne, 


SAMBATA 3 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


câtă puriticare stă în simplitatea de acolo, înțelege 
superficialul dar nu adâncul lucrului. Așa, mozar- 
tian, întru simplitate şi angelism, ar vroi să sfâr- 
şească orice creator. Pentrucă însă nu-i e dată fră- 
mântarea şi cunoașterea unui Mozart, nu-i va fi 
dată nici simplitatea lui finală. 

A îi simplu reprezintă deci o savantă întoarcere 
la nevinovăție. „Toată istoria omenească — seria 
într'un rând Eugenio d'Ors — poate îi concepută 
ca un itinerariu penibil, dela nevinovăția care ig- 
noră (Paradisul) la nevinovăția care ştie“. Cât de 
mult trebue să știi ca să poţi fi din nou nevinovat! 

Dar simplitatea, care e de cele mai multe ori o 
cucerire, este uneori — ca pentru multe din mo- 


nete : Pastele, Varia, Lui Eros, Chipuri și 
La Umbra Altarului, vădind, toate, preo- 
cuparea de continuitate poetică, a cuto- 
rului, în kteratura autohtonă, și vasta 
gamă a inspirației sale, care susține, cu 
o neîntrecută vigoare, arta şi idsologia 
națională, 

Datorăm, d-ui Gh. A. Cuza, fericita 
reaatualizere a pastelului remânesz, Ca- 
re, dela Aleasandri incoace, prin atâtea 
strălucite talente, a îmbogăţit domeniul 
poamei noastre descriptive. 

Sonetul liminar, al primului ciciu, Miez 
de Noapte, :ni se pare şi cel mai reuşii. 
Pentru calitățile lui superlative, de fond 


Se ofilesc de gâmduri grele marcii, 
Suspinul ierbii-l cântă pitpalercii 
Neprihănitei stelelor atăpâme, 


Zâmbind tăcut din horbota de nouri, 
Peste câmpie se apleacă luna 
S'adune'n poala cerului ecouri. 


În noaptea asta cum n'a fost niciuna 
De visuri plină şi tihnită vrajă, 
Durerea'n noi stă singură de strajă. 


Câmpul înverzit, fiorile, păsăriie, cerul, 
se adună, simfonic, în peisaju: acestui 
colţ de țară veche, să ne redea parcă un 
moment unic în desăvârșirea procesului 








(Urmare în pag. 4-a) 





gdime : 








Liviu Rebreanu și lon 


de COSTIN 1. MURGESCU 


Intrarea lui Liviu Rebreanu sub cupola Academiei Române na fost 
atât o surpriză, cât o bucurie a tuturor celor care ay îndrăgit cartea româ- 
nească. O surpriză ar fi fost numai dacă nu sar fi creat un loc anume 
pentru Liviu Rebreamu. Pentrucă el nu avea cui succede; el e începutul 
romanului românesc și e bine că printre atâtea banalităţi care îşi găszsc 
loc în circuitial vieţii noastre literare, a pătruns și acest adevăr. 

Iub:torii de simetrii literare ar putea compara pe Rebreanu cu Emi- 
nescu şi n'ar greşi deloc. Unul a creat lirica română, celălalt epicul româ- 
nesc. Apariţia amâmdorora reprezinţă nu o treaptă în plus urcată de cultura 
română, ci un salt şi-un început; şi apariția le este tot atât de nejusti- 
ficată şi de ilogică amândorora, pusă în faţa a tot ceeace se scrisese până 
atunci. Paralelismul ar putea merge mai departe prin afirmaţia, ce se de: 
duce din rândurile de mai sus, că asemeni unor cataclisme, Eminescu ş: 
Rebreanu au desființat itot .ce se 'scrisese până atunci în genul lor... AJec- 
sandri n'a fost superficial până Ja apariţia lui Eminescu, aşa cum „Semă- 
nătorismul“ a putut trăi numai până la apariţia lui „Lon“ al lui Rebreanu. 

Cu „Ion“ de altfe! își începe caniera literară d. Rebreanu; Golanii, 
Calvarul, sunt antecedente modeste, mărturisind mai curând schiţe, ciorne 
pentru lucrările viitoare, așa cum Catastrofa, cea mai bună din nuvelele 
sale de debut nu este decât palida vestire a profunzimilor psihowgike dia 
Pădurea Spânzuraţilor. 

Ion, sa afirmat de atâtea ori, este romanul gliei româneşti, uitân- 
du-se că „prea românesc nu e universal“ cum seria un critic, Gar ma: 
ales neglijându-se faptui că, pornit din reaiităţi și depe ogoarele românești, 
Ion se ridică până la a deveni un „personagiu-mit“, singurul pe care îl 
are literatura română afirmă d. Miwoca Eliade. De altfel, din toată opera 
sa, lon este cel care poate fi mai. uşor rupt de realităţile românești; nu 
vreau să spun prin aceasta că e mai puţin românesc decât „Răszoala“ 
sau „Ciuleandra“: sau „Pădurea Spânzuraţilor“:, dar în timp ce acestea din 
urmă sunt strâns ancorate în realitățile istorice şi etnice ale românismuli:, 


şi formă, îmi îngădui să-l citez, în între- 





„(Urmare în pag. 6-a) 





lon depășește toate aceste realități pentru a deveni un mit, un simbol: 
„glasul pământului“; al pământului. românesc în primul rând, desigur; 
dar al pământului de pretutindeni tot atât de bine. 

Deaceea poale, pe Ion, în alte chipuri, îl vom putea regăsi mulii- 
plicat la înfimit în mulțimite şi satele pe care Liviu Rebreanu le stăpâ- 
nește cum poate nimeni in literatura contemporană nu le-a stăpân. 
Ion i-a înlesnit lui Liviu Rebreanu nu numai creaţia unui „mare“ roman- 
cpic, ci i-a deschis calea către romanul social, așa cum întrun fel oarecare 
„Răs-oala“ a pregătit drumul! „Gorilei“. 

De altfel, ramai în sensul acesta: universai-uman, ca să folosim 
un termen consacrat, Ion rămâne romanul de frunte al domnului Rebreanu; 
darnic cu bogăţiile sale, d-sa n'a înţeles să creieze românul românesc 
într'o singură direcţie. 1on, — forța pur epică, Pădurea Spânzuraţilor — 
romanul psihologic și Răscoala — românul social; Liviu Rebreanu a 
creiat nu numai trei opere și cu ele romanul nostru, ci și cele trei direcţii 
ale sale. 

„Și toate trei, pornite din casa și viața ţăranului român. 

Deaceca dacă noi am afirmat la începutul acestor rânduri că Liviu 
Rebreanu n'avea cui succede la Academic, am greșit; d-sa a avut din nou 
viziunea «clară când a mărturisit că pe unul din scaunele Academiei stă 
„strămoșul: nostru al tuturor“ ţăranul român, pe care el vine să-l reprezinte. 

Făcând „Lauda ţăranului! nostru, d-sa a îndeplinit nu numa: o fo- 
malitate, ci a făcut şi o impresionantă mărturisire de credință, care dacă 
nu explică, cel puţin justifică opera sa. 

O mărturisire impresionantă la care sar putea răspunde cu un citat 
din replica pe care în ziua de 24 Aprilie 1684 abateie de la Chambre o 
dădea discursului de recepţie al noului academician La Fontaine: 

„Gândiţi-vă că aceste cuvinte, pe care le-aţi pronunţat, vor fi în- 
scrise în registrele noastre; cu cât aţi căutat să fie ma: alese și mai 
potrinite, cu atât vă vor condamna mai mult într'o zi, dacă acțiunile D-ws, 
e va contrazice“. 

Dar ameninţarea ni se pare inutilă. Pentrucă Liviu Rebreanu nu va 
putea trăda niciodată pe ţăranul român, pe strămoșul nostru, căruia el 
primul î-a dat nimbul eternității literare şi-al gloriei umiversale. 


lunie 1940 








Prof. Al. Marcu 
la Academie 


de LADMISS ANDREESCU 


Incă o recunoaștere a me- 
vitelor unei tinereți creatoa- 
re vine din partea Acade- 
miei Române. D. profesor de 
la Untversitatea din Bucu. 
rești Al. Marcu, animatorul 


și susținătorul unor elevate 
relații culturale între Italia 
romană și sora ei mai mică 
dela gurile Dunării, a fost 
proclamat, în şedinţa din 31 
Mai 1940, membru corespon- 
dent a! celui mai înalt for de 
cultură românească. 

Această cinstire a unei 
neistovite munci, venită du- 
pă cealaltă nu de multi cin- 
stire cu aspect european 4 
scriitorului Al. Marcu, când 
acesta a primit marele pre- 
premiu literar San Remo 
oferit de Italia scriitorului 
strein care sa ocupat, în 0- 
perele lui, mai intens, de 
răspândirea;  cuitunii lazine 
dincoace de granițele penin. 
sulei italice pune, prin acor- 
darea ei, cununa recunoaște. 
rii unei tineretți luptătoare și 
decpotrivă creatoare. 

Profesorul Al. Marcu este 
un creator prin valoarea e- 
stetică a operelor sale şi este 
un luptător prin truda de 
fiece zi ce a pus fie la cate. 
dră, fie în scris, fie conferen- 
țiind, întru cunoașterea deo- 
potrivă, a jiteraturii și artei 
italiene la noi şi a literatu- 
rii şi artei noastre în Italia 
NOuă, 

Dacă ar fi să amintim nu- 
mai munca de a transpune 
în româneşte „Divina Come. 
die“, muncă pe care orice 
înțelegător și-o poate închi- 
pui uriaşe şi tot ar fi destul 
pentru a accentua rneritele 
acestui neobosit şi dârz pli. 
nitor pe ogorul culturii îtalo- 
române. Dar noi nu putem 
uîta studiile literare şi arti- 
stice ale acestui scriitor şi 
om de ales gust, asupra lite. 
raturei şi artei italiene din 
cinguecento, din  trecento, 
din vremurile prefasciste şi, 
desigur, din timpul nostru 
rezervat gloriei unei Italii 
revitaliată de energia spiri- 
tului musolinian. 

Italia culturală, 
Italie prezentă în timp prin 
creațiile ei de perpetuă va. 
loare, este cunoscută în RO- 


mânia, datorită în mare mă- 


această 


sură, talentului şi muncii 
profesorului şi scriitorului 
A. Marcu. 


Dar şi reversul acestei neo. 
bosite activități nu e mai 
prejos. 

Primul trăducător de după 
răsboiu al scriitorilor  ro- 
mâni, Al. Marcu dă la iveală, 
încă din 1922, într'o înfățisa- 
re antologică, bucăți alese 
din marii noștri prozatori 
Emil Gârleanu, Cezar Petres. 
cu, Ionel Teodoreanu, etc... 
D-sa este primul care face 


cunoscut în Italia pe d, Liviu 
Rebreanu, traducând nuvale 
și fragmente din romanele 
marelui nostru epic. Pe lân- 
gă aceasta, scrie intens arti. 
cole în sumedenie de ziare şi 
reviste italiene despre  RoO- 
mânia, arta şi literatura ei; 
dar mai ales această activi- 
tate propagandistică se ma- 
nifestă în revista „Il Fron- 
tespizio“ şi în „Giornale di 
politica e di letteratura“ din 
ROma, unde profesorul ro- 
mân este cotat ca unul din 
cei mai de Seadmă colabora. 
tori. 

In numeroasele-i călătorii 
dealungul peninsulei roma- 
ne, profesorul Al. Marcu, a 
conferențiat cu căldură şi 
verb convingător despre Pa. 
tria sa și despre cultura Ei. 
La școala română din Roma, 
la Universitatea Cetăţii E- 
terne, la Florențu, la San Re. 
mo, profesorul Al. Marcu este 
crainicul unei culturi latine 
despre care nu se știa prea 
multe lucruri în țara cezari. 
lor și a leagănului nostru. 


Aceasta ar fi, cu totul pe 
scurt, activitatea literară şi 
culturală a celui ce azi pă- 


șește pe treptele Academiei 
Române, Chemat acolo să 
reprezinte tinerețea  româ- 
nească și înfloritoarele ei țe. 
luri estetice, 





In ce ne priveşte, mărturisim că nu 
ne preocupă dacă, în „Amândoi“, d. Re- 
breanu a voit să scrie un roman poli- 
țist şi în ce măsură au dreptate cei care 
au pus în circulaţie formula „cărţii di- 
vertisment“. 

Vom privi opera în sine, şi vom s0- 
coti că rostul ei este de a pune pro- 
blema răului şi a păcatului. Cum însă 
nu reiese limpede că tocmai aceasta a 
intenționat autorul, vom admite ca o 
ipoteză, punctul nostru de vedere, lă- 
sând altora interpretarea „polițistă”. 
Așa dar, ni se pare că „Amândoi” tra- 
tează problema răului, sub aspect u- 
man, adică răul în act, păcatul. În spe- 
ță, e vorba de o dublă crimă, săvâr- 
şită de servitoarea Solomia, victimele 
fiind soţii Ilarie şi Miţa Dăniloiu, bă- 
trâni cămătari bogaţi din Pitești. O 
frază din mărturisirea ucigașei, edifică 
definitiv asupra mobilului omorului, în 
cât supoziţia că avem deaface cu un caz 
de patologie criminală, este exclusă. 
Intrebată de judecător, dacă a avut 
complici, Solomia răspunde cu adâncă 
simplitate: „Ce să-mi ajute?... Par'că 
am ştiut eu, când m'am dus, ce are să 
se întâmple? Dacă aş fi ştiut, m'aş fi 
dus eu să omor oameni?” (pag. 272). 
Solomia vrea să spue că nenorocirea 
s'a produs fără participarea voinţei Li- 
bere, şi declaraţia ei naturală proclamă 
existența în sine a răului. Ca şi binele, 
răul este. 

Intr'o dimineaţă, tata a mers la bă- 
trânii Dăniloiu, cu totul din alte mo- 
tive, —- trimeasă anume să ducă o pâi- 
ne, — iar rezultatul a fost dubla moarte 
de om: amândoi bătrânii au fost ucişi. 

Partea de neprevăzut a faptei o 
aşează pe Solomia deasupra sau ala- 
turi de actul consumat, aşa fel încât 
ea ne apare numai ca un receptacol al 
răului, şi nu ca agent direct al lui, 
Răul era înainte şi el s'a întrupat prin 
biata țărancă. In acest înţeles se adân- 
cește un alt răspuns al ei, la întreba- 
rea repetată a magistratului, dacă nu 
s'a amestecat la arimă şi Ciufu, alt ser- 
vitor bănuit: „Nu știu ce-au făcut alții! 
Imi ajunge păcatul meu”. (pag.....) 

Ea este receptacol al răului, şi în- 
tradevăr, nu poate şti în ce măsură 
răul a coborât şi la alţii. Ei îi ajunge 
atât cât s'a coborit la ea, spre a o pier- 
de. Sub alt unghiu al interpretării, re- 
iese din vorbele ei, că sar gândi cum să 
scape pe cei implicaţi eventual, şi în 
acest sens ne aminteşte versetul evan- 
gelic, care îndeamnă să fie căutat bi- 
nele, şi nu răul: „Ajunge zilei răuta- 
tea ei”. (Matei, VI, 34). 

Despre Solomia putem spune că a 
fost o căutătoare a binelui şi în felul 
acesta înțelegem mai clar realitatea 
transcendentă a răului. Cum sa a- 
ajuns la crimă? Inaintea acestei între- 
bări se așează însă alta: cine a fost a- 
gentul direct al răului? In oameni şi în 
viața lor comună, răul se produce sub 
diferite chipuri. Un personaj al cărţi: 
d-lui Rebreanu, interesantul Dică Se- 
cuianu afirmă despre victima Ilarie 
Dăniloiu, că este cauza decăderii sale 
sociale. Nu l-a ajutat să-și îndrepte 
viața când putea şi ştia că va săvârşi 
binele, acordându-i sprijinul cerut: „Be- 
stia m'a lăsat să mă târăsc în prăpastie, 
deşi mântuirea mea atârna de un sin- 
gur strop de bunătate!”... Subliniem 
acest singur strop; de bunătate care pu. 
tea mântui viaţa lui Dică Secuianu. „Nu 
pot, dom'le Dică, nu pot”. (pag. 180). 
Harie Daniloiu era un cămătar temă- 
tor. Fiindcă Dică Secuianu nu-i inspi- 
ră încredere de bun platnic, refuză să-i 
acorde un împrumut, pentru el neexis- 
tână argumentul stropului de bună- 
tate. Deşi informator în faţa justiţiei, 
Secuianu încheie: „Am să regret toată 
viaţa că nu l-am sugrumat atunci!“ 
(p. 181). Interesant de menţionat este 
că în cartea d-lui Rebreanu întâlnim și 
alte personagii care regretă că în anu- 
mite momente ale vieţii, nu l-au ucis 
pe bătrânul cămătar. Fireşte, judecăto- 
rul de instrucţie care colectează aceste 
mărturisiri, nu are de ce să vadă în ele o 
definire a răului prin crâncenul cămă- 
tar, ci el le socoate numai abilităţi de 





ŞTII TU... 
Știi tu câți ani îşi risipiră 
Pe drumul ăsta 'nchis parjumul 
Acum când lângă noi salcâmul 
A prins să-şi depene ciorchini? 


Prietenii ne știu străini 
Şi cât mă doare vorba lor 
O simt în suflet adevăr 
Instrăinatule de mine! 


Cuvintele-mi sunt tot mai pline 
De sângele pe care tu 

In noaptea care-abia trecu 
Mi-l strecurași adânc în vine. 


Sunt ceasurile vechi bănuți 
Cacliţi de ploi: metal plăpânăd 
Și tot trec anii imitând 
Prohodul celorlalți trecuţi. 


Eu rătăcesc cu un striyoi 
Pe lângă viață: risipita 
De alte visuri mă despui 
Si nimănui nu-i Sunt iubita. 


Ştefania Săvoiu-S'âncă 
DESTIN 


Mi s'a 'mplântat brăzdarul vieţii "n inisti 
De tegănări nuntite în rădvane 

Ce s'alungau pe drumuri năizdrăvune 

De 'nvolburări încercuite 'm linişti. 


Mi s'a împânzit gândirea în ariniști 

De întrebări bizare și avane 

Și nu m'am dumerit atunci că&n van e 
Să-ţi sângeri steaua prin spiniş de mirişti. 








derutare a cercetărilor, de către presu- 
puşii autor ai crimei. El bănueşte pe 
toți care îl urau pe bătrân, afară de So- 
lomia. Asupra ei nu-i cad presupunerile 
o clipă, poate fiindcă avea intuiţia pu- 
rităţii ei native. Ea nu ura. Nu s'a gân- 
dit să omoare. Totul s'a întâmplat, de 
dincolo de voinţa liberă, iar singura 
concluzie este că răul există şi prin om 
el devine păcat. Fără a fi fost rea, Sa- 
lomia este o păcătoasă. Ca aiare, ea 
nu-și mai găseşte locul într'o lume fă- 
cută pentru bine, şi pierdută exclamă 
din adânc: „O, Doamne, unde să mă 
mai întorc?“ (Pag. 286). 

Pe patul închisorii, unde a ajuns du- 
pă ce a mărturisit de la sine crima, ea 
îşi dă seama că o păcătoasă nu mai poa- 
te trăi. E definitiv condamnată. Notăm 
iarăși ca o covată de neparticipare la 
rău a Solomiei faptul că ea îşi închipuia 
că, prin simpla mărturisire a crimei, va 
fi tertată, rămânând foarte surprinsă 
când, după declaraţie, este arestată: 

„Solomia rămăsese în acelaş loc, de 
când a intrat. Ca şi când sar fi crezut 
de prisos acuma, rosti întrebător: 

„Eu pot să plec, domnule judecător? 

— „Unde să pleci, Solomic? făcu Dol- 
ga batjocoritor. Nu mai pleci de-acuma 
nicăiri, rămâi aici, la noi“. (Pag. 273). 

Acum €a înţelege deplin gravitatea 
celor întâmrlate şi nenorocirea care o 
va face să exclame: „O, Doamne, unde 
să mă mai întorc?“ Deşi fata nu ura 
pe victime, păcatul ei. are totuși un is- 
toric, şi putem urmări treptele de co- 
borîre ale răului. : 

Fiică de ţărani din Argeş, Solomia 
cra servitoare la Spiru Dăniloiu, negu- 
stor cu vază din Piteşti. In portretul pe 
care i-l face autorul, surprindem un 
ciudat amestec de spiritualitate şi e- 
nergie vitală: „Ochii ei mari, albaştri, 
cu luciri aproape viotete, păstrau 0 ex- 
presie blândă, catifelată, învăluitoare. 
Dealtminieri  întreaga-i făptură era 
plăpândă şi fină, în cât nimeni n'ar fi 
spus că e ţărancă... (Pag. 13). Solomia 
fusese crescută de stăpâna ei, de la 15 
ani. Era iubită pentru sinceritatea na- 
turală: „Prefera şi primea să fie cer- 
tată, chiar ocărîtă, decât să încerce a-și 
ascunde greșeala prin tertipuri sau să 
se ferească a o ispăși (pag. 81). 

In viaţa Solomiei intervine Lisandru, 
un șofer „băiat curăţel şi parcă mai de 
treabă ca alţii de teapa lui“... Acest Li- 
sandru are o conduită care eontribue 
la orientarea într'anumi! fel a sufletu- 
lui Solomiei. Idila începe ca a oricărui 
şofer cu o servitoare. Solomia îi ceaea- 
ză fără a se gândi la căsătorie. In sluj- 
bă la o bancă, după ce aceasta lichidea- 
ză, Lisandru ar fi urmat să plece la Bu- 
cureşti, să-și găsească de lucru. Părăsi- 
rea Solomiei ar fi avut o scuză admisi- 
bilă, din moment ce rămăsese fără o- 
cupație. Dar Lisandru nu procedează 
ca toţi de „teapa“ lui. Deşi şofer catifi- 
cat, preferă să intre servitor, muncind 
pe apucate, prin curţile negustorilor din 
Pitești, decât să-şi părăsească iubita. Să 
se căsătorească nu poate, fiindcă n'are 
cu ce s'o ție. Speră că vor veni vre- 
muri bune și se vor lua. Intâmplarea 
Solomiei cu Lisandru constitue în car- 
tea d-lui Rebreanu o simetrie cu cea- 
laită întâmplare, a lui Dică Secuianu 
cu Ilarie Dăniloiu. Cedând fără a fi mă- 
ritată, Solomia sa aflat, la un moment 
dat, într'un impas greu al vieţii. Dar 
Lisandru a dovedit că are stropul de 
bunătate necesar ca să-i  mântuiască 
viața, ceeace nu s'a văzut la bătrânul 
Ilarie. Ideia că i-a fost mântuită viaţa 
prin bunătatea lui Lisandruș se adân- 
ceşte extraordinar în sufletul Solomiei, 
şi o umple cu o ciudată putere a iubi- 
rii, la care contribuie, spre a o mări și 
sensualismul ei de ţărancă: „Il iubise 
până atunci cum poate să iubească o 
fată de optsprezece ani, dar pe urmă, 


UNIVERSUL LITERAR 


Ed. „Socec“, 1940 


după ce a văzut că Lisandru nu se des- 
parte de ea, nici chiar de dragul viito- 
rului său, iubirea ei s'a transformat în- 
tr'un amestec straniu de devotament, 
spirit de jertfă şi aâmiraţie oarbă, care, 
frământat cu sensualismul ei primitiv 
şi sfios, a pus stăpânire pe înseși rădă- 
cinile fiinţei ei“. (pag. 82). Curând du.- 
pă ce a cunoscut binele sub forma iu- 
birii credincioase. Solomia cunoaște şi 
răul, sub forma sa pură, necauzat de 
voința omenească: Lisandru se îmbol- 
năvește: „larna următoare, lucrând 0* 
dată, afară, în ger, la o reparaţie de au- 
tomobil particular, a răcit“ (p. 83). Bol- 
nav, omul care-i arătase stropul de bu= 
nătate necesar ca să-i salveze viaţa, va 
trebui să moară, iar Solomia va face 
tot ce-i va sta în putință ca să-l scape. 
„Pentru aceasta şi-a cheltuit toate eco- 
nomiile ce le făcuse la d-na Năniloiu, 
pe urmă toată simbria ce-o primea...“ 
Vin apoi datoriile. Spre a-l îngriji mai 
bine, îl convinge să se căsătorească lu- 
ând ea asupră-și şi întreţinerea până se 
va face sănătos. Medicul recomandă aer. 
I! duce la părinţii ei, în sat, şi-l așează 
acolo într'un pat, să zacă, până va trece 
boala: cu mentalitatea ţărănească. ca 
are superstiția examenului medical şi a 
medicamentelor. Işi închipuie că se va 
însănătoși complet, dacă va fi „pus la 
raze“, Vizitele la doctor costă mult. 
Fata păstra salba dată de acasă, de la 
maică-sa, de a cărei existenţă știe însă 
şi stăpână-sa și-o păzește să n'o piardă. 
După epuizarea economiilor şi a avansu- 
rilor din leafă, Solomia recurge la sal- 
bă. Maică-si îi va spune că a dat-o stă- 
pâne-si s'o păstreze, iar acesteia, care 
va observa că n'o mai poartă, îi va lă- 
muri că a lăsat-o la ţară... Solomia nu 
vinde însă salba, ci o duce la zoana Mi- 
ţa. soţia lui Ilarie Dăniloiu, cămătarul. 
Si coana Miţa se ocupa cu cămătării cu 
aceeaș pricepere ca şi bărbatu-său;, nu 
împrumuta bani de cât pe gajuri de va- 
loare şi mu restituia nimic fără totală 
răscumpărare. Continuând simetria cu 
Dică Secuianu, ceea ce acestuia i se în- 
tâmplase cu Ilarie Dăniloiu, i se întâm- 
plă Solomiei, cu coana Miţa. Fetei îi e 
dat să vadă că-i lipseşte coanei Miţa 
singurul strop de bunătate capabil să-i 
mântviască viaţa. Cv un an în urmă, îi 
amanetase salba pe o sumă ridiculă, fa- 
ță de valoarea galbenilor. Lisandru se 
află pe moarte, dar Solomia crede că-l 
va salva dacă îl va arăta la „raze“. De 
unde să mai ia bani? Se gândește, în 
desperarea ei, să se ducă la coana Miţa 
s'o roage să-i înapoieze salba, oprin- 
du-şi din ea galbenii corespunzători 
banilor aatoraţi: „Cum eram amărită 
cu bietul Lisandru, gata să moară dacă 
nu l-oiu duce la raze, mam gândit să 
mă mai duc la coana Miţa, să-i cad în 
genunchi și să-i sărut mâinile ca să-mi 
mai împrumute cinci sute, ori dacă nu 
vrea, să-și oprească un bănuţ de aur 
pentru datorie și să-mi dea salba înapoi 
ca să o mai amanetez undeva ori să 
vând încă un galben și să fac rost de 
plata doctorului și a farmaciei... (pag. 
258). Crima s'a produs în ziua când Li- 
sandru fusese adus de acasă, în agonie 
ca să tie arătat la „raze“. Vizita Solo- 
miei la coana Miţa a fost întâmplătoare. 


Fusese trimeasă cu treaba amintită, 
pentrucă bătrânii trăiau singuri, fără 
slujnică. S'a gândit să profite şi să cea- 
ră salba. Deaceia, după ce a împlinit 
lucrul pentru care a fost trimeasă, e- 
zită să plece. Bătrâna vrea so expe- 
dieze: „Acu hai, du-te acasă, că și Va- 
silica o fi având nevoie de tine“. „Mă 
duc, zic, dar întâi dă-mi salba“. Zice 
cocoana: „Bani al?“ „Am“, Zic, şi-i a- 
răt portofelul plin. Dar banii era rest 
de la piaţă ai stăpânei mele. „Bine, zice 
dumneaei și se șterge pe mâini și trece 
dincolo... A venit înapoi cu o ulcică de 











roman, 


pămâni, a scos un şomoiag de jurnale 
dintr'ânsa și apoi a răsturnat pe masă 
saiba mea cu treisprezece bănuţi de 
aur... Coana Miţa a început să tată so- 
coteala dobânzilor, câte un pol pe lună, 
dar ținea mâna pe salbă ca nu cumva să 
mă apropii de ea. Atunci i-am spus cum 
a venit Lisandru pe moarte şi am ru- 
gat-o să-mi mai împrumute cinci sute, 
că salba face şi cinci mii. S'a supărat 
însă şi m'a ocărit că umblu cu șiretli- 
curi. Nu m'am înfricoşat și am rugat să 
ia un galben pentru datorie, ca să fie 
plătită, iar salba să mi-o dea înapoi ca 
să-mi fac rost de ia altcineva, dacă 
dumneaei nu vrea să mă ajute. Mai rău 
s'a supărat şi a pus iar în oală salba... 
„Coană Miţo, zic atunci fără nădejde, 
cu nu plec de aici fără salbă. Că nu-mi 
poți d-ta ţine salba întreagă, dacă eu 
vreau să te plătesc cu un ban de aur!“ 

Nu știu ce-mi venise, dar parcă ve- 
deam roșu. „Așa? strigă dumneaei mâ- 
nioasă. De astea îmi eşti va să zică ?... 
Să ieși afară, hoaţo, hoaţo!... Afară... 
„Nu ies fără salbă, zic eu mai dârză. 
Dummneaei s'a și repezit atunci şi m'a 
luat de mână să mă împingă pe uşă a- 
fară. Simţeam că m'am făcut şi de ru- 
şine, că mă crede hoaţă, şi trebue să mă 
intore cu mâna goală la Lisandru. Ma 
cuprins mânia şi am răcnit: „De ce pui 
mâna pe mine cocioană? De ce nu-mi 
dai salba?“ Și am împins-o spre albia 
de rufe. S'a împiedicat și a căzut şi sa 
lovit cu capul de dunga scaunului. A- 
tunci eu m'am repezit la oala cu salba, 
am smuls şomoiagul şi l-am aruncat 
sub masă. Dar cocoana s'a sculat repe- 
de şi s'a apropiat să-mi ia oala din mâ- 
nă... Apoi, așa, din una în alta, am o- 
morit-o“, (pag. 264). Povestind astfel, 
în faţa judecătorului de instrucţie, So- 
lomia crede că a spus esenţialul, deoa- 
rece omorul a venit „aşa, din una în al- 
ta“. La insistenţele magistratului, tre- 
bue să precizeze şi din descrierea ce ur- 
mează, reținem explicaţia: „Am îm- 
pins-o cu cotul, de nu s'a putut apropia 
de mine. Atunci, dumneaei s'a uitat 
împrejur să puie mâna pe ceva ca să 
mă lovească. Mi-a fulgerat prin gând că 
are să mă omoare şi că nu trebue să mă 
las să mă omoare... (pag. 265). Pentruce 
a simţit Solomia că nu trebue să se lase 
să fie omorîtă? Poate instinctul natu- 
ral al vieţii, dar poate şi gândul la Li- 
xandru, care aştepţa să fie dus la „raze“. 
Aceeaș teamă de a nu fi ea omorită, a 
silit-o să comită şi al doilea omor, la 
câteva minute după primul: ...,„,Pe ur- 
mă toate au venit din mai rău în mai 
rău, până la capăt. Că tocmai când is- 
prăvisem şi mă ridicai să plec, să nu 
dea domnul aici şi să mă omoare, aud 
niște bătăi în ușa bucătăriei. „Hai, Mi- 
țo, deschide!“ Era glasul domnului ila- 
rie de-afară“, (pag. 267). 

De o importanţă hotăritoare în cartea 
d-lui Rebreanu este faptul reconstituirii 
crimei, In fiinţa ei naivă, Solomia își 
închipuise că simpla mărturisire a cri- 
mei produce şi ispăşirea ei. Se spove- 
dise ca de o nenorotire ce i se abătuse 
peste viaţă. Mai ales că, cu toată „ară- 
tarea la raze“ şi cu toate medicamentele 


cumpărate cu preţul a doi galbeni din ? 


salba smulsă dela coana Miţa prin mij- 
loacele povestite, Lisandru tot nu sa 
vindecat, şi l-a îngropat după câteva 
zije. Totul fusese în zadar. 

Solomia venise singură să mărturi- 
sească, mai mult ca să vadă şi altcineva 
cât de zadarnic fusese totul. Pentru ce 
n'a slujit la nimic jertfa? In sufletul ei, 
nenorocirea fusese o jertfă prin care 
nădăjduia să răscumpere viaţa unui om. 
Jerifa ei n'a fost primită şi Lisandru a 
murit. 

Incetul cu încetul își dă seama apoi 
că jertfa a fost crimă Adâncimea răului 


Corespondența noastră 


Mi-e gândul strop din hăurile mării 
Cu ape grele și verzui. Cocoarele 
Se topesc sub streșinile zării, 

Mi-s dorurile: Flori vechi de cicoare 
Ce-și vântură petalele-aşteptării 

In seri pornite hai-hui de pripoare. 


OANA IOAN 


Alba Iulia 
RUGA SERALA 


Fă-mă lotus în glii, suu fă-mă, Doamne, 
Copac uitat între pământ şi cer; 
Prunzişul să mi-l scutere în toamne 
Bucium scral şi fluicr ue o'er... 


Vura — când înfloresc peiunii în parcul ce- 

[resc --- 
Să crese înalt cât tăria, cât veurul să cresc: 
Cioşcu de aur sau alți ciorchini de sie'e 
Seara să-i spânzure 'n crengile mele... 


Să simt sub bolta țrunzelor, fiorilor, 

Cu fluiere păstorii venind sau plecând; 

in crepuscul s'ațipească mieii — stele rume- 
Igând — 

In qurori să-i trezească lucefcrii păstorilor... 


Toamna, să cadă înapoi în pământ — 
Suu în gura strămoşilor — 
Fructele coapte, 
Turburând liniștea lunii, 
Îm putere de noapte... 
ILIODOR VALEA 


REINVIERE 


Sunt mlada ţişnită din arsul trunchi al țării 
Ce-și are 'nfipte rădăcini în huma unei nații. 
Sunt ochiul în care am prins jelanic, zdren- 
lțăluirea zării 
Și-a miticei colibe, din care fug penaţii. 


Pământul plămădit cu o 'utreagă istorie de 
[sânge 

De duh creștin și os împrăștiat, 

Il port pietros în carnea, ce în adâncuri 

; [strânge 

Comori de răzvrătire, în hatul unui leat, 


Sjietnic câteodată când oboseala vine 

Și sângerarea-mi pare, fără răspuns în glosiă 

Imi îcu Qe mâini privirea şt 0 pnrt peste 
Icoline 

Impărtăşindu-i voia şi bogăţia roată. 


Nu mi se scalaăm suflet Ge pier sâ!bater 
Decât chernarea arsă, u drepielor trânieli din 
Ipeşteri. 
In gând curat torc vrednic, fuiorul de tărie, 
Un reazăm pentru mine şi pentru plaiuri 
[creşteri. 


Tu vatră a străbunilor furată 

De adumism istoric și de zbor, 

Desprinsă către abisuri — de cine ai josi 
[purtată ? 


O clipă rabzi... mă cheamă, strămoșii în sobor 
Să-mi depene pe gânduri, toată tristețea lor 
Și părăsitele speranţe... 


Așteaptă aşchia de clipă, 

Să ne inunde timpii de pârg şi de cules, 
Și-ai să priveşti atunci, cum dur se înfiripă 
Pe aria carpatică, un treer ne'mțeles 

Decât de moartea mea, 

Şi revenirea'n verde a ramurilor tale... 


ă TOPOR VSEVOLOD 
SONET 


Azi, părul nu-mi mai cade peste fruni» 
In plete blonde, lungi și mătăsvase. 
Privirile îmi sunt, azi, furivase 

Cu un şivotu barbar pornit din minte. 


ku, pentru toți, am vorbele tăioase. 
Când tâmplele de rău îmi sunt cărunte. 
Spre bine nu mai caut nicio punte, 
Să'ndrept din bruma zilelor rămase. 


Dar, mâine, poate 'ntr'un amurg de vară 
Incovoiat de-a zilelor Dovară, 
Pe prispa casei din copilărie, 


Mai regăsi-voiu stropi de bucurie? 

Un glus, adesea, în urechi, îmi sună: 

Nici când ! Paharu-i plin de mătrăgună ! 
T. PREDA 


3  lunie 1940 


CRONICA LITERARA 


Liviu Rebreanu: „Amândoi“, 


o înţelege deplin când magistratul o 
anunţă că trebuia să meargă din nou 
în casa crimei, ca să arate cum i-a 0- 
morît pe amândoi... Dacă făptuirea fu- 
sese nenorocire, reconstituirea va fi cu 
adevărat crimă, fiindcă o va face, oare- 
cum, cu voinţă, va fi ca şi când îi va 
omorî a doua oară, şi de data aceasta în 
mod vinovat. Să scape de această a doua 
omorire a bătrânilor este cu neputinţă, 
din moment ce ea se afla aici, închisă, 
și va trebui să execute ordinul judecă- 
torului. Acum exclamă Solomia, din a- 
dânc, disperată : „O, doamne, unde să 
mă mai întorc?“... şi fiindcă nu era unde 
să se mai întoarcă se sinucide, înfigân- 
du-şi în inimă un ac de păr. 

Pornind dela ipoteza că autorul a ur- 
mărit să trateze problema răului, pre- 
zentarea noastră s'a desfăşurat în acesi 
3ens. Am examinat dialectica păcatului 
şi am putea afiwma, de pildă, că răul se 
află acolo unde lipsește singurul strop 
de bunătate în stare să saiveze o viaţă. 
Dacă bătrâna cămătăreasă se înduioșa 
de soarta Solomiei, păcatul nu se pro- 
ducea, desigur. 

Solomia a descoperit răul, în Miţa 
Dăniloiu, în momentul când ea aştepta 
să descopere binele. La fel descoperise 
Dică Secuianu răul în Ilarie Dăniloiu. 
Dică Secuianu nu a provocat însă acest 
rău descoperit, el sa abținut, ceeace 
nu a făcut Solomia. Ea a fost ispitită. 
Dialectica păcatului se înfățișează aici 
foarte curioasă. Bătrânii cămătari re- 
prezentau numai răul, pentrucă ei re- 
fuzau să facă binele, dar ei nu erau pă- 
cătoşi, fiindcă nu săvârşeau răul, ci doar 
se abţineau de la bine. Solomia repre- 
zintă binele, în schimb deși voește să 
facă binele, săvârşeşte răul şi devine 
astfel păcătoasă. 

Păcatul ar fi deci o provocare a rău- 
lui. Solomia trebuia să se resemneze cu 
moartea lui Lisanaru, şi să nu caute să 
facă binele cu orice preț. Oare în ce- 
ruri va fi mântuită? Intrebarea rămâne 
deschisă, sau mai degrabă înclinăm a 
crede că o astlel de comparaţie nu e- 
xistă. Se pare că autorul gândeşte bi- 
nele, ca şi răul, ca două forţe egale, ce 
își împart deopotrivă viata. Un om poa- 
te fi rău, şi altul bun, dar cel bun nu 
are dreptul să se amestece în viaţa ce- 
lui rău. Când el se amestecă, ispitind 
răul, naşte păcatul. O observaţie a ju- 
decătorului instructor făcută asupra So- 
lomiei, în vreme ce aceasta se spovedea, 
ne îndreptăţeşte să credem că d. Liviu 
Rebreanu gândeşte binele şi răul, ca 
puteri independente. 

Magistratul privia pe ucigaşă: „Solo- 
mia i se părea stranie, ca şi întâia oară. 
Figura ei de madonă plânsă avea totuși 
și ceva sărbezit, ca şi când în sufletul 
ei ar fi stat la pândă, întrun colţișor 
păstrat cald, un diavol care s'o împingă 
în prăpastie !! (pag. 261). In sufletul 
fetei era diavolul, ceeace trebue să în- 
țelegem ca o putință de a stârni răul, 
în numele binelui. 

Diavolul transformă răul în păcat, îl 
aduce în fiinţa umană, spre a produce 
suferinţa. Bătrânii cămătari erau în- 
suși răul, dar nu sufereau. Solomia este 
numai păcătoasă şi sufere. Ea s'a lăsat 
ispitită de diavol. 

E locul acum pentru intervenţia doc- 
trinei creştine. D. Liviu Rebreanu își 
rotunjeşte gândirea nu folosind un creş- 
tinism teologic, spre a închega teoretic 
o formulă de mângăere, ci smulgând 
din fiinţa personagiilor sale exclamaţii 
care par a conţine esenţa învăţăturii 
lui Iisus: sentimentul nimicniciei ome- 
neşti, atoiputernicia durerii, smerenia 
sub povara păcatului. In concluzie, nu 
se poate spune mai mult decât: „Doam- 
ne, iarţă-ne, şi ne apără de toate păca- 
tele !* Îl rugăm să ne ierte păcatele şi 
să ne ferească de diavol, ispită a răului. 
Nu îl rugăm să suprime răul, ca şi când 
răul ar fi necesar. In orice caz, el este o 
putere transcengdentă, care lucrează în 
lume, iar omului nu-i rămâne decât vo- 
ința liberă de a se feri de el, smerin- 
du-se, 


CONSTANTIN FANTANERU 





ABIA ACUM INȚELEGE 


Odinioară, când credeam în minuni 
Şi plângeam — obosit de atâta umblet, 
Imi lăsam acolo o fărâmă de suflet 
Și mă rugam. pentru voi, prieteni buni. 


Ațipeam prin păduri, cu brazi mei 
Și țeseam pentru voi toți vise — 
Voiam să omor în mine iluziile scrise 
Cândva pe un cer presărat cu scântei. 


Abia acum înțeleg — de ceață 

Au fost toute, şi de fum... 

Sufletul meu, poate un suflet prea bun, 
A dibuii prin fum, ca un orm pe-o piață, 


FLORIN LUCESCU 
SINGURATATE 


Vântul Bărăganului şi ul Primăverii 
Mi-a scuturat uzi noapte |ereastra şi merii, 
Mi-a colindat prin toate odăile 
Și mi-a stârnit din horn cucuvăile. 
De cum s'a făcut dimineață pe-ajară 
Mi-um, desbrăcat sufletul de ascară, 
Ca pe o huină veche, şi pelicită, și colbuilă, 
Dar care tot se mai cere purtată și cârpilă. 
Am clătit-o în toate apele vântului, si la coate 
l-am pus petece noi, colorate 
Cu verde de iarbă, albastru de cer şi borangie 
[de soare. 
După asta i-am umgpiut buzunarele cu miros 
[de floare 
Şi i-am pus și unsa la chiotoare. 
Numai că, seara, când am venit lu culcare, 
Mi sa părut pustiul şi mai mare. 
B. MARCU 


—— 8 lunie 1940 








UNIVERSUL LITERAR 








3 ———_ . 


— Ultima casă a Poetului =— 


In ziua de 4 Aprilie 1370 Petrarca nu se găsea la Arquă. ci 
la Padova, în oraş. Se pregătea, destul de bolnav și istosit, să în- 
frunte ostenelile unui nou drum la Roma. Bătrâneţea (avea acum 
66 de ani trecuţi), îşi cerea de ultă parte toate drepturile. 

De uceea. a jinul. să-și scrie cu mâna sa. în acea zi. testa- 
mentul. 

Primele dorinţi. după cum se obișnuiește, priveau felul cum 
să Fie înmormântat: sub semnul umilinței şi al eyvlaviei monastice, 
el. omul atâtor mulţumiri în viaţă. Stiindu-se mereu dornic de a 
colinda lumea, sa gândit la probabilitatea de-a fi surprins de 
moarte undeva, în locurile unde stia că-l chemau rosturile poliiice 
dela Curțile italiene. In asemenea caz. își exprima dorința de-a fi 
înmormântat într'o biserică, în unul din acele oruşe întâmplă- 
loare. „Dar dacă am să mor la Arquă — [inca să adaoge — unde 
am un mic loc şi o casă: şi dacă mi-o ajula Dumnezeu (eceace 
doresc foarte mult) să pot face acolo un mic paraclis întru cinstea 
Prea lericitei Fecioare Maria, aleg să fiu în atare loc îngropat”, 

După aceea, cu liniştea sufletească a celui mulţumit de se- 
meni şi împăcat cu sine întru gândul morţii. însemna ce anume 
să se împartă din avere la biserici, rude, săraci şi prieteni: o bu- 
cată de pământ, sau două sute de bani de aur Catedralei din Pa- 
dova; alţi douăzeci de galbeni bisericii unde aveau să fie înmor- 
mântat; alţii, călugărilur cerşetori; prietenilor tot felul de dururi 
mărunte; o icoană zugrăvită de mâna lui Giotiv Seniorului prie- 
ien Fruncescu da Carrara; ştergerea datoriilor altui cunoscut; 
caii. unor prieteni din Padova; cartea de rugăciuni. unui preot; 
lui Giovanni Boccaceio 50 de florini de aur florentini. ca să-şi cum- 
pere cu ci o haină grousă de iarnă, „când stă noaptea şi lucrează”; 
o vioară unuia din Ferrara: bani să-şi, cumpere inel altui cuno- 
scut prieten; câte ceva servilorilor. Loaie aceste atenţii însumau 
de fapt jumătatea averii pe care-o lăsa după moarte Petrurca. 
Astfel că în acelaș testameni dispunea ca jumătatea cealaliă să 
se împartă înire un ginere prea iubii, de care nu se mai despăr- 
țisc în ultimii ani nici la Veneţia, nici la Padova, nici la Arquă 
şi un frate căluzăr. 

x 

Coborind astăzi dela Bologna spre Ferrara: şi apoi spre Coli- 
nele Fuganee, afli din ce în ce pământul Romugniei apeninice 
topit, poate cu milenii în urmă, sub revărsările din Delta Padului, 
între Veneţiu, Ravenna, Adria şi Polesine. De uceca vegetaţia 
este aici moale. cu scoarța lucioasă şi. albă ca fundurile acestor 
mlaştini uscate. Se văd mai ales plopii. Domină frunzele, nu irun- 
chiul. Chiparoşii par semănaţi anume, de frumuseţe, din loc în 
loc. Măslinii, se confundă cu răchitele de curând tunse. Vârtu- 
rile cele mai ridicate peste coroanele lor suprapuse în zare, suni 
campanilele ca: în Veneto, ascuţite, subţiri. inalte, înalte: şi; plopii, 
înalţi unii cât ele, tăiaţi de lrunze până spre vârf. cu o tufă de 
frunze, rotunde ca un buchet, lăsat în vârf anume. 

Casele ţăranilor dinire lanuri par mai recente, făcute după 
retragerea apelor deluviale. Intre una şi alia, patru şiruri drepte 
de copaci înlănţuiţi în braţele întinse de viţă. închid jurîmprejur 
un lan cu semănături. Lanurile suni astfel atâteu. câtă e desimea 
și hărnicia oamenilor din partea locului. 

Totul este orânduit şi simetric pe faţa pământului. Insă vâr- 
furile de plopi cu buchetul de frunze pe sus, dau priveliştii o notă 
de foarte romanţivasă fantezie, pe fondul de cer alb-albastru. 
rămas parcă aşa, decolorat, de pe vremea când se răstrângea în 
faţa apelor neadânci ale acestor sirăvechi palude: de când sa 
deschis, după Facere, asupra lor. 

Culoarea aceasta ştearsă învăluia şi casele galbene-şters din- 
tre lanuri, cu olanele la lel. Arăturile recente. care au scos iarăş 
din adânc pământul nisipos ca fundurile de ape. întăresc odată 
mai mult impresia. 

Măslinii, iarăşi. mai statornic, apar înlăturați de sălciile ne- 
scorburoase ca ei. Din trunchiurile negre dau acum alte lrunze, 
pe alte crengi tinere, dar numai din braţele amputate din umăr 
astă toamnă... Frunzisul acestor sălcii se confundă astlel cu tot 
atâtea buchete de frunze, parcă agăţate capricios de acesie trun- 

- chiuri negre, de cineva care sa plimbat aseară lu câmp şi a vrui 
să se Joace. 

Unele lanuri de grâu verde irec despărțite prin linii de ra- 

iță în floare. Când le-au lucrat agricultorii? Cine a lucrat aceste 
anuri ? Astăzi nu e oare zi de muncă la câmp ? Singurii oameni 
pe care-i vezi, se plimbă cu bicicletele, pe auto-stfade. Ei dispar 
între casele mai dese ale unui târgușor, cu o monumenială cate- 
drală şi un palat cu meterezele intaciej după care perindarea plo- 
pilor înalţi în,zare este atâta. încât raritatea lor din apropierea 
ta devine pendeu acolo, în depărtare, până lîn malurile râurilor cu 
alte zăvoaic de sălcii si alţi plopi cu frunzele 'pe sus, din păriile, 
nu prea depărtate, în care sa născut Virgiliu şi din care sau 
inspirat Bucolicele lui. 

Sunt pe aici şi locuri şterse, cu semănăturile uscate în zarea 
mării de odinioară: precum se araiă şi bălți. cure nau putut seca 
incă, până la fund. Pe malurile lor, scorburele de sălcii reirăiese 
acvea metamorfozele ovidiene. aşa cum le-u întruchipat în mar- 
mura sa Bernini. l.e surprinzi aici. în clipa în care trupul omenesc 
se preschimbă în liinţă vegetală. 

„Ferrara. Codigoro. Polesine. Ponte locuri peste care sa ri- 
dicat Dinustia celor din Este, prin înțelepciunea lui Niccol6, prin 
strălucirea bastarzilor săi Lionello si Borxu. prin toi ceiace a în- 
semnat apoi în 'Isioria Renaşterii vremea lui Alfonso și a Isabellei. 
a lui Artosto şi. până târziu, a lui Vorcuato Passo. 

Dincolo de atari amintiri, îți revin în faţă aceste privelişti de 
câmp, Le obsedeuză acum întrebarea cum de pot susţine iulpinele 





II 


acestea flexibile de plopi, atât de subţiri si înalie la cei tineri, iz- 
bucnite la peste cinci nctri dela pământ, atâta lrunziş și numai 
în vârf. Soselele asfaltate, pretutindeni, faţă de pământul nisipos 
din întreaga regiune, par poduri iari de piatră, pe care le în- 
cearcă, iată, lângă această gară, un cupil cu mingea. 

Pe apa mare și lentă a încovoiatului Adige înfloresc frunzele 
de nutăr putred, desprinse din rădăcină în dreptul fabricilor de 
pe cele două maluri. 

Dincolo de acest adevărat eveniment din partea locului — 
irecerea unci ape — revine impresia dominantă: întrucât linia 
orizontului e atât de dreaptă şi egală, se simie storţarea întrepii 
vegetaţii de-a se face proeminentă. prin plopii cu frunzele lăsate 
pe sus înir'adins. Aşa, par mai înalți şi nu se pot confunda cu 
rivalele lor omeneşti, campanilele de biserici. 

lată însă că în curând se va petrece în acest peisaj un eve- 
niment de proporţii cosmice: din scoarța pământului vor erupe. 
trei, cinci, opt, zeci de vulcane. Și apoi se vor stinge. Vor împietri 
acolo, în munţi de cremene şi în conuri de lavă. Le vor învest= 
mânta pădurile, le vor locui oumenii. urcând pe ele de frica ape- 
lor. Şi se vor chema Colinele Fuganee. 

Una singură vu rămâne izolată, în dreapta, din şirul celor- 
ialie. Şi se va numi Monstlice, adică Muntele de silex. 


Prezenţa lor în marginele acestor imense lagune secate, nu 
intrerupe caracterul plan al locului, deşi izbucnirea lavei s'a în- 
cumetat pe alocurij până la înălţimi de munie. Deoarece nota: do- 
minantă aici o dau cursurile de ape mari — Mincio, licino ori 
Padul — care aceentuiuză orizontalitatea. Verticală şi în contra- 
dicţie cu această notă rămâne doar oglinidirea cerului, de jos în 
sus, în apa canulelor dintre lanuri, sau în ochiurile de ape uitaic. 

Zac în fundul acestor lacuri, fecundaie în sarea Pământului, 
în carnea vietăţilor şi a plantelor topite în apa mărilor de demult, 
bogăţiile care înverzesc acum din uscăcimea lor aparentă. 

Aşa ajungi la Rovigo, în mijlocul vastităţii paludiee de odi- 
nioară, cunoscută sub denumirea de Polesinc şi din care au tot 
ieşit la suprafaţă pământurile de arătură, ca la Pomposa şi Ra- 
vennu. Rovigu, asemeni celorlalte așezări din partea locului, şi-a 
datorat norocul şi întemeiere:f numai întâmplării de-a fi fost mai 
înali şi mai statornic decât lagunele din preajmă, înălţându-şi 
madreporele de stejari şi de stâncă peste ele. Mai apoi, după Ro- 
mani, după Atila, acest Rovigo sa ridicat mai sus pe linia ace- 
luiaș orizont vulcanic, printr'un masiv turn de piatră, rămas până 
astăzi împlântat între casele cele mai vechi din mijlocul oraşului, 
dar rupt pe sus, şi aplecat într'o parte. 

Așa, te-ai putut bate spre mare, până la Adria, străvechiul 
port grecesc şi etruric, precum te-ai putea depărta până la Ra- 
venna, la Chioggia, sau lu loreello. Pe aizi au venit din Orieni 
Lirurii? Pe aci au adus corăbierii greci primele lor semne de civi- 
lizaţie? Aici sa oprit Diomede, supărat de trădarea soţiei? 

Drumul aleargă însă drept spre Colinele luganee „cu Mon- 
sclice în laţă şi Arquă înire dealuri. 

Dela Rovigo (unde ai avut grijă să întrebi care esie drumul 
spre Arquă Petrarca, de care te inieresezi: căci mai există un alt 
Arquă, Polesine, înspre Ferrara), până la Monselice, după ce treci 
Adigele, ie va duce sigur şi drepi şirul de platani din dreapta 
şi stânga şoselei. Le familiarizezi astfel peniru totdeauna cu ca- 
petele de rinoceri împietrite în scoarţa lor verde-albă, iar înire 
un trunchiu de platan şi altul, verdele sălciilor care fac perdea 
între lanuri, îţi wa apare mai viu. Acolo unde vârful de aramă 
tot mai verde al unui campanil se ascute mai subţire în sus şi 
unde se desparte un drum mărginaș spre Este, Colinele ELuganee 
se apropie din ce în ce şi se fuc muj albastre. Intre pădurile lor 
se văd acum bine râpele galbene, din care oamenii scot piatra 
tare de cremene. Dar pe linia estompată a colinelor, râpele par 
covoure întinse la soarele primei zile calde aici, sau lanuri de 
grâu copi. semănate făşii-făşii. 

luată acum aproape şi "localitatea Monselice, cu târgul de-u- 
lungul şoselii „dar cu vechea cetaie în dreapta, sus, până în cul- 
mea muntelui-vulcan, asemeni unui. Vezuviu mai mic şi. mai 
aproape, cu spărtura craterului înir'o coastă. Până la ruinele ce- 
iățuii de sus, vestilă ca loc de apărare dela Romani la Atila, te 
duce procesiunea chiparoşilor, oprită în loc de şapte sanctuare. 
pe muchea retezaiă neted pe cer. 

Drumul dela Monselice, la Arqnă-Petrarca, lăruralnic şi de 
pământ se desfăşoară apoi în scuri, printre copaci şi lanuri, mai 
strâns şi mai dominat de Colinele mari, spre care urcă în pante 
cotite, Se fac ot mai rare răsfirările de canale dintre semănă- 
turi. Apa lor se retrage sub cele dintâi înălţimi. Săleiile au lăsat 
hotării locul măslinilor, Viile se întind mai în largul lor pe coaste. 
Chiparoşii găsesc îm fine colții de siâncă în care să se prindă 
puternic. 

Şi, dintre crengile ieşite până la drum din şanţul şoselii, sub 
o muche de deal, păzite de biserica lor, se ascund de indiscreţia 
lumii casele de piatră ale satului de munte Arquă-Petrarcu. 

Șoseaua se face în scurt siradă şi urcă abrupt prinire cele 
dintâi, până într'o deschizătură de piatră, pe cel dintâi platou. 
Într'o parte îţi ese în cale „trattoria Petrarca“. In fund, pe o 
limbă de pământ eu malurile zidite: într'o parte şi alta, stră- 
juită de doi chipuroşi şi de măslinii ce coboară până aici de pe 
Monte Ventulone. iată biserica cea mare din Arquă, închinată 
Sfintei Fecioare. În preajmu ci, odinioară, cu pe vremuri, era ci- 
mitirul. lar dinire mormintele neştiute, se ridica pe patru stâlpi 
de piutră sucrofagul cu osemintele lui Francesco Petrarca, 

Inaintezi cu pietate spre uceastă supremă țintă a pelerina- 
jului tău. Te apropii de aceste sacre mvaşte ale Poeziei lumii şi 
ie opreşti deodată locului, ca să priveşii în jos. Iţi aţine calea, 
apărut în faţa ta pe neştiute, un copil. Apoi. în dreapta aceluia 





de ALEXANDRU MARCU 


altul, mai mic. Și în stânga ta altul, mai mare, In spate, un cârd 
de copii. Loţi copiii din Arquă-Petrarea, 

Dar înainte de a-i vedea pe toţi, cel din faţă, primul apărut, 
a începul să vorbească, să rostească o cuvântare. să spună v le::- 
ție pe dinalură. Line ochii deparie. spre tovarășii de juacă, alţii, 
rămaşi în ușa „trattorici” ; şi vorbeşte egal, rar. nu tare. nu încet. 
fără nici o greșală, fără nici o şovăire, fără să se preocupe de 
primirea sau refuzul tău de a-l asculta. Tunul de cantilenă te 
dispune bine în favoarea lui. lar când desluşeşti ce spune, prin- 
tre luate deformările dialectale, buna dispoziţie îţi devine bucu- 
rie. Zâmbeşti înveselit. Pui mâna pe capul copilului: a venit 
să-ți evoace fapte din viaţa Poetului la Arquă, să-ţi evoace toate 
amintirile biografiei lui legate de împrejurările morţii aici. 

„Francesco Petrarca” (il famosd cantore di Laura) € nato ad 
Arezzo (nel 1504)". 

Contato Mario, acest minuscul cicerone din Arquă, are zece 
ani şi 'va termina în curând clasa patra la școala lor primară. Are 
ochii. cei mai negri dintre toţi copiii din târg şi zece fraţi acasă 
(de fapt acasă numai trei, cei mai mci, deoarece, prezentaţi prin 
semne cu mâna, după cele dintâi clipe de împrietenire, îi poţi 
vedea pe toţi şapte la stânga și în spatele tău). 

Succesul lui Contato Mario îi. dă curaj lui Cardin Carlo (de 
opt ani; clasa. doua) să intervină, continuând pe acelaş ton, cu 
aceeaş încredere și cu aceeaș siguranță fn ce spune, biografia Poe- 
tului. Declamă fără să se uite spre mormânt. chiar si versurile 
latineşti ale epitafului. Ştie şi ce însemnează. fi 

Tu îl întrerupi ca să-i precizezi identitaica. Are treisprezece 
Iraţi. Părinţii lor au. primit o medalie pentru „familie grea şi nu- 
meroasă”. Dar Cardin Carlo preferă acestor indiscreţii provocate 
de tine, să reia în serios pe ton de cantilenă, rolul lui de cicerone: 
su.Nel novembre del 1578 (causa la guerra) scoppiata fra il Car- 
rarese) e i Veneziani (si vide costretto) a scappare....“ 

O greșală de dată — 13783 în loc de 1572 — (atribuită de tine 
intervenţiei lui Mario cu cotul, în semn. de protest contra nelealei 
substituiri), îi dă prilej de afirmare, în sfârşit, şi lui Callegari 
Giuseppe, cel mai mare dintre toți (treisprezece ani, declaraţi însă 
anevoic, știindu-se prea mare între ceilalți: clasa cimeea). 

Aşa, până au evocat în întregime biverafia. Îni Francesco Pe- 
trarca la Arquă: şi până ce sau impus încrederii tale ca cei mai 
bineveniţi, fiind singurii ciceroni din partea locului. 

[i întrebi cine i-a învăţat 'toate aceste lucruri? Pe vremuri, 
profesoara şcolii. Dar pa urmă, sau învățat între ci. unut dela 
altul. Tu îi revezi întrun colţ al pieţei din faţa utratiorici” pu- 
nând la icale âceastă adevărată asociaţia pentru primirea turiştilor 
străini la Arquă si porti perpetuarea, în forme atât de spon- 
tane şi sincere, a celui mai adevărat cult al Poetului, până azi. 

Cel mai mic din. aceşti copii, cu ochii cei mai ridicaţi spre 
tine de sub pletele blonde netunse şi cu buzele cele mai groase 
(i-a servit de model lui Botticelli. când a zuurăvii capul din icoana 
Madonei cu rodie, sau lui Donatello. pentru scena Cantoriei?), 
ştie să recite şi o poezie a lui Petrarca. Tu îi dai voie. lar el îti 
spune, pe aceluş ton deprins dela cei mari. toate strofele din Ver- 
gine bella. Altul de alături, mai mic. cel mai mic, oftează. cus 
pe gânduri, în timpul acestei recitări a celei mai profunde dintre 
poeziile mistice ale C'anfonivrului. 

Soarele, ajuns aproape de amiază. despică acum în două 
cu tăişul unei linii de umbră, sarcofagul din fata biserieii. Deschis 
astfel, închipuirea ta ar putea pătrunde înăuniru, printre rămă- 
şițele pământeşti ale celebrului poet. 

Insă nimic în pariea locului, nici copiii. nici soarele, nici 
iarba din jurul sarcofugului, nici măsturasii abia răsăriţi, albi, 
la colţurile lui, nu te tac să simţi aici prozența unui mormânt. 

Copiii îți vor rupe, toţi deodată, sărând peste grilajul de fier 
din jurul în ae pi lrunze din tufa de laur proverbial. Te 
vor îndemna și pe tine să faci ca dânşii, pentru ca actul de împie- 
tate să te bucure cu mai sinceră mulțumire. Nu te va ţine nimeni 
de rău, îţi promit toţi copiii. Le uiţi în dreapta şi în stânga, ne- 
încrezător. Nu vezi, întradevăr. pe nimeni. lur atunci curajul 
îți va da îndemnul. 

„.. La casa/lu regulata/al Poeta/dai conti/Carraresi/di Pa- 
dova (aici glasul sc urcă în cel mai culminant crescendo) che era 
(greşala de gramatică este dialectală) ospiti/ Dei Signori Papa- 
tava...” Lu nai înţeles bine acest nume. Şi atunci, loţi copiii ţi 
l-au repetat în cor, pe tot felul de glasuri: ceeace înseamnă că tu 
nu l-ai putut înţelege: dar pentru el înseamnă că întradevăr loţi, 
dar absolut toţi, an uceeaş pregătire profesională de ciceroni la 
Arqguă-Petrarca. 

Familiarizai acum pentru totdeauna cu acest loc, luat sub 
asemenea auspicii de reprezentanţii lui cei mai autorizaţi. începi 
să-l cercetezi mai de aproape. 

In faţă, sus, ochii ţi se poartă pe verdele unui deal gol. pus 
de-a-latul. La picioarele ui, se suprapun acoperişurile de olane ale 
tuturor caselor din acest tânguşor. În spate. la doi paşi, zidul de 
piatră goală, înalt şi negru, al acestei biserici, 

In stânga, chiparosul din toate fotografiile cu mormântul 
Poetului. 

Acest mormânt este un sarcofag monolitic de piatră ruginită, 
aproape trundalirie închis de un capue masiv. cu dinți ca de me- 
tereze pe la colţuri, ca toate mormintele în care se îngropau mor- 
ţii la Romani şi la primii Creştini. de [ricts celor ce le prădau. Il 
jin ridicat. ca înir'o perpetuă solemnitaie funerară, patru stâlpi 
colțţuroşi de piatră. ridicaţi pe trei rânduri de trepte la fel. in 
»rilaj de fier, cu vergelele groase şi încrucişate păirat, uecentu- 
iază nota de robusteţe şi sobrietate păgână a monumentului dela 
mormântul celui mai delikat suflet de poet. 


(Va urma) 

















UNIVERSUL LITERAR 





—————————————————————————————— 8 _lunie 1940 





„Il ensevelit son  chagrin 
et jetu son amour au fond 
de son coeur, comme un cer- 
cuel d la mer“. 

BALZAC 


Cerul mi-a surâs 
aici, în creerul munților. 
Arbori, voi, domnii mei 
martori ați fost 
că cerul mi-a surâs. 
Soantă, pădure, tot una esti 
foarte tristă şi foarte melomicolică, 
paserile nenorocu-mi cântă pe fiece ram, 
ci spune-mi soartă, pădure, dacă acesta e ceasul, 
spume-mi, că doar pe tine te am ! 
Da, e ceasul socotelilor 
când până şi îngerii vor fi julecaţi, 
când florile vor da seama |! 
Oh, atunci rău va fi de mine, rău, 
adormitei văi am smuls harta, 
am vrut să fiu eu aedul 
ce din vechi tot aștecptă 
ceasul acesta, 
Dar cerul mi-a surâs si n'am ştiut 
că surâsul mă vinde 
morţii comare, n'am ştiut. 

e 
Moarte văii! 
Moarte văii frumoase ! 
Intr'o seară asifel striceru 
Demonii care încingeau 
cu haitele iadului 
aerul, 
Ah, graiurile demonilor, țipăttul, 
ce mult mă farmecă : 
Moarte văii ! 


Moarte văii frumoase | 
Un înger a trecut în goonă 
ca '0 nălucire totul purstiind, 
conjurând țările toate. 
jumina lui, 
lumina soarelui bate : 
O, fugiti, fugiți, 
Ziua judecății e încă depaute, 
fugiți | 
Tălpile îngerului cu adevărat scăpărau 
cum proverbele spun. 
Şi, Doamne, am văzut 
în ceruri cum se legăma 
valea frumoasă a mea, 
spânzurată. 

] 


Venim, venim 
când se topește seara, 
in umbra cea rea 
unde cântă cinteza. 
Aici, undeva, e casa Frumuseții 
căreia florile se închină 
şi stele ușoarele 
şi (dregqi căprioarele 
şi a silenilor sură colină. 
Aici ne-om spânzura feţii mei, 
în :cuere de 'argint, 
în codrul unde pier domniile ; 
loc mai bun de alint 
sub toate vipiile 
nici că se află 
Violine prin ramuri vor fi 
palidele oase de spânzurarți, 
oh, ce note, ce accente nebune 
vor isbucni 
din fiece hoit: 
Strigară florile : „Să auzim |” 
Când se topeşte seara 
venim, venim. 

e 
incet, îngrozit mergeam 
armoniile dim juru-mi sdrobind, 
fa tot pasul rele clădind. 
Scutierul Tristeţe de-a dreapta-mi era, 
prea credinciosul. Noaptea urma 
cu privighetorile. Pădurea cânta. 
Tu frunzulecmă ce-mi ştii 
durerea grea, 
mai spune, măre, mai spune 
fraza aceea : 
De păduri, de câmpii, 
de un loc singuratec e vorba, 
de un suflat ucis, printre cubori, în vie, 
de lampa lunei ce luminează 


de un loc simguratec e vorba, 
Incet, îngrozit mergeam, 
cu Tristeţe într'o noapie nespusă:; 
încet ca hoțul mergeam 
şi dormea luna dusă. 
e 

Aşteptând Celtele 
am încremenit, 
florile dalbe m'au năpădit, 
Din mormântul ce mi-am durat 
aud al albinelor zumzet blestemat. 
Mierea morții nu e rea la gust 
când îmbătrânești 
asteptând Cetele, 
Zicalele unui fluer depărtat 
ce vânt mi-le aduce? 
Dorule al meu frate de cruce, 
m'ai îngenunchiat, 
Cum se cade unui rob ce sunt, 
mi-cd dat 
doar iluzia Lunei și umbra Carului : 
e pedsapsa tâlharului 
așteptând Cetele, 
Dar îngerul meu e uproape 
şi veni-va el să mă desgroape. 
Ca steaua 'n cer, spune-va, 
în mândra lumină vei str | 
Ba, îngere, ba. 
Şi mă voi mga 
așteptând Cetele, 

PE ) 
Dreptate ar trebui să descateci, 
decât visele unui nebun mai sălbatecă fii, 
asemeni amiezii ce arde le arată din ceruri, 
plomurile drăgălasei Naturi să desfaci 
Oh, dar ești rănită de moarte 
Cruce, Dreptate pe care jurai, 
pedepsite ţi-s glasurile să strige 
Vai şi iar Vai. 
Și eu sărac de mine care gândeam 
că Vai e numele unui înger plicticos 
și buzele-mi care prindecu să-l defaime, 
ce viziune cumplită avut-am : 











Pe malul mării 


Dreptatea lunecând în crăiile Morţii | 
Po 
De m'ași duce, duce, odată 
către culmea fericitelor duhuri, 
dincolo de palmii asfințituihui, 
departe în marea stelară pălind ! 
Frumoasă e a morții Jucnare 
la muntele sec, la isvoare; 
cu iscusite degete imi țese cămasă 
ruptă din soare. 
Odată, sub copacul cu frumza verde, 
odată mai trec, 
Racla frumzei Domnul o păzeşte. 
Odată, lumină, mai sărut pletele tale 
nsbunește, nebunește, 
Odată, rândunea, 
mă abat şim calea ta. 
Până somnul, vroind să mă curme, 
se va lua cu vântul 
cel făr'de urme, 
până umbra îmi va petrece de gât 
firul ei, 
până pădurea disprețuitoare fi-va 
un idol ce mă scuipă, Doar atât. 
Moarte îți redan 
al tinereții talant de crur 
de teamă să nu-l cheltuesc. 
[>] 


Pe umerii tăi jucându-se haina, 
lumina cerului o păstrezi. 
Intruparea ești, fără păcate, a lunei, 
Caarmelul tăcut în cae viezi 
nepieritocane. 

Suindu-se'n ceruri pe chara cărare 
cine visează, cine sirăbate ? 

O, sunt regii subpământeni 
purtând coroane dărimpămalte. 

Din părul tău armele cod, 

cuţitele .acestea, podoabe : 
Scutură-te pletoaso, noapte de jad! 
Nimicirea mi-e rânduită, 

soarta mea e pecetluită 

pe frunte, cu roua visului, 

Moartea mi-a dat înttilnire aici, 





mie proscrisului, 
la fântâna din aer, 
în inima celestei simfonii, 
unde frunza nu pică, 
deasupra grădinei pustii 

Le: 
Ai o viperă în păr, ia secma! 
Când te-ai înclinat să bei 
din lucindă cupa crinului 
am văzut căpșorul viperei, 
Posomorâtul Timp își desfășoară 
căile negre. Să fugim. 
O, lasă-mă să cred că de îngeri și trăsnete 
nu trebue să ne ferim. 
Prin cer tt:eci ca printro apă — vioară, 
în laţurile stelelor să nu te 'ncurci, 
paceu mea. E ascunsă tare 
calea pân'la furci. 
Dar Timpul e mort, mort de totdeauna 
și ca un mort, pe umeri îngerești 
e dus ia groapă. 
Când luce luna 
popă, popă să nui citeşti. 

& 
Nu-i romătul pădurii ce auzim 
în dulcele aer, 
ci sbor de satone, ci suspin, 
Fie-le ospățul deplin 
când ca un paltin dreapiăi tăcerea. 
Nu-i Raiul cu steagurite sale, 
ci hâda moarte ce piatra despică, 
ci Talpa iadului cu țimbale şi ocarine, 
călărind sirepii, 
venind, hăuind, 
c&nd ne omoară ghiaura, tăcerea. 
Şoapta îngerului ce de tine vorbește 
cu aurora, 
a! îngerilor logos in liniștea multă, 
înnebuneşte 
pe cel ce ascultă, 
În sânge domnesc scăldați-vă stele 
în lacrimi scăldaţi-vă lauri si ceruri : 
ah, cum lovea sălbateca ele, 
ah, rugul de aur în ceruri! 


Pa a aa 


AFI SIMPLU 


(Urmare din pag. l-a) 


La 
durile spiritului — şi o graţie. Indiăgostiţilor le e 
dat să stea sub semnul acestei graţii: şi într'ade- 
văr, ce e mai simplu, mai ridicul şi totuși mai sub- 
stanțial de simplu, decât limbajul celor ec se iu- 
besc ? Cel care are harul dragostei, al dragostei 
larg și spiritual înțelese, îl are și pe cel al simpli- 
tăţii. Sfântul Francisc iubea atât de mult lumea 
lui Dumrezeu, încât înţelegea limba cea mai u- 
milă de pe pământ, limba fiarelor și-a păsărilor. 
— Nu cumva e și războiul, da războiul, o şcoală 
a simplităţii? Dintr'o lume în care şi spiritul și 
puterea pământească și legile şi valorile sunt în 


ioc, ajungi dintr'odată în lumea războiului, unde 
numai puterea comandă. Dar nu e, de fapt, altă 
hime, e acceaşi lume, care înţelege să transforme 
raporturile de forţe — ban, materie primă, inerție, 
valoare morală, inteligenţă, toate sunt forțe, — în- 
irun raport de lorţă, de forță unică de o parte şi 
de alta. 

E și războiul o școală de simplitate: trista şcoală 
a unei lumi care nu poate atinge o altă simplitate. 

Și nu sub toate privinţele, tristă. Căci dacă răz- 
boiul e o experienţă de simplificare prin ură, el 
este și una de simplificare prin dragoste. De ce 
altfel am lăuda pe cei cari se jertfesc, dacă nu pen- 
trucă e ceva bun în jertfa lor, deci ceva bun în 
însăşi experiența războiului ? 

Dar ai vroi să fie numai o experienţă de dra- 
goste; iar aceasta nu e dată decât aleşilor. Fiecare 
poate fi ercu al dăruirii, fiecare își poate simpli- 
fica până la incandescenţă vieața spirituală, în 
războiu, când experiența dragostei e însoţită de 
una a urei. Numai câţiva pot iubi fără ură. Numai 
câţiva se pot dărui atunci când pentru ceilalţi răz- 
boiul nu se vede, 

Si războiul este deci o şcoală de simplitate, de 
dăruire în dragoste, de împlinire totalizatoare. Dar 
nu războiul acestora, al tuturor. Ci războiul celă- 
lalt: dăruirea simplă, atunci când nimeni n'are ni- 
mic de dăruit şi nimic de spus. A îi simplu e un 
act poetic : vezi limpede acolo unde celorlalţi le 
e dat nepătrunsul. 


scena, în paradis, 








EC. CR. DELGHIOZ 


„Cronica ideilor 








Louis Lavelle: Le Mai et ia Souifrance 


Schopenhauer a făcut populară ideea 
că originar și esenţial toți oamenii des- 
cind din aceiaşi unitate, care sar pu- 
tea să fie binele însuşi — dar că, din 
pricina principiului  individuaţiunii, 
conştiinţele se separă haotic, fiecare. a- 
vând tendinţa a se afirma felurit de 
eul originar: de aici răul şi toată neno- 
-acirea lumii. In lucrarea sa foarte cu- 
noscută „Fundamentul moralei“ Scho- 
penhauer pornind dela conceptul „lu- 
crului în sine“  kantian claborează o 
intreagă teorie etică. ale cărei linii ge- 
merale sunt rândurile de mai sus. Cât 
de mare este influenţa lui Schopen- 
hauer asupra gândirii contemporane 
încă ru s'a remarcat suficient. O în- 
treagă pleiadă de autori scriu astăzi 
sub semnul gândirii schopenhaueriena 
indiferent dacă ajung la aceleași con- 
cluziuni pesimiste despre rostul lumii 


de MIRCEA MATEESCU 


— cum ajunsese creiatorul „Lumii ca 
voinţă şi reprezentare“. Faptul că spi- 
ritualiști cu vocaţie bonomă şi optimi- 


stă — precum Louis Lavelle, Rene la 
Senne și ceilalți câţiva dela „,Prescn- 
ces“ —— în mod declarat sau ocult reiau 


frenetic tema „Fundamentului mora- 
lei““, ariiculând-o însă pe un fond infi- 
nit mai senin dar şi infinit mai nesub- 
stanţiai — face dovada fecundității și 
a neistovitei actualități a filosofiei 
schopenhaueriene. Evident, nu este 
vorba numai de o singură influenţă, în 
acastă nouă lucrare a lui Lavelle. M'a 
surprins chiar câte influenţe și-au dai 
întâlnire în „Le Mal! et la Souifrance“! 
Atât de multe și atât de populare, încât 
mereu te întrebi ce-i mai aparţine lui 
Lavelle de vreme ce mai toate gându- 
rile, frumos rejudecate de autor, le-am 
mai întâlnit, poate tot atât de frumos 


In Italia 





exprimate, la un Berdiaeff, la Herman 
Reyserling, la Soloviev şi chiar la ne- 
împăcatul Nietzsche. 

Desigur, în filosofie nimeni nu poate 
pretinde că începe ceva dela capăt du- 
pă cum nimeni nu poate pretinde a se 
afla, vreodată, la un capăt ori la un îs= 
prăvit al gândurilor. Cunoașterea sis- 
temelor este de rigoare. Ceiace nu ate- 
nuiază totuşi impresia de facilitate, ba 
chiar de inutilitate. cu care am închis 
cartea lui Lavelle. 


Inţelegem, este firesc, este necesar, 


să întâlnim la un autor cadrul ideativ 
creiat de înaintașii ori de contempora- 
nii iluștri. Cum spunea cândva Jaspers, 
„prezenţa trecutului'* nu poate fi înlă- 
turată. Cu o singură condițiune însă: 
ca această prezenţă, în cazul când nu 
formează partea pur documentară a lu- 
crării — să ocazioneze, datorită forței 
particulare de trăire a sensurilor, un 
spor ideativ de netăgăduit. Laveile re- 
simte din plin influenţele, se inspiră 
copios din cadrul înaintaşilor, fără să 
facă însă nici operă de erudiție nici o- 
peră de re-creaţie ideativă. Există o e- 
xigență elementară, care îndreptăţeşte 


C. GROSSU Roma, 


tonul şi asprimea acestor rânduri. Prea 
sunt mari, prea sunt scumpe ideile pe 
care „compune“ neconcludent Lavelle, 
pentru ca să nu ne amintim că aceste 
mari şi scumpe noțiuni au fost compro- 
mise și au ajuns de batjocura materia- 
liştilor numai din pricina insuficienţii 
cu care, adeseori, sunt tratate. Lavelle 
discută ideile de: Bine, Rău, Suferinţă, 
Absolut. Cele mai delicate, cele mai ac- 
tuale, cele mai disputate, Instrumen- 
tează însă atât de beletristic asupra lor 
încât, după sute de pagini, cetitorul cel 
mai puţin pretenţios şi cel mai puţin i- 
niţiat, încă parvine să facă următorul 
bilanţ, poate totodată un rechizitoriu: 
1) ca să cunosc ideea unităţii originare 
a eului este inutil să parcurg cartea lui 
Lavelle; întrucât vreau să o cunosc în 
termeni  substanţiali, mă adresez lui 
Schopenhauer şi, mai deparie, „Criti- 
cei Raţiunei pure“; 2) ca să cunosc în- 
terpretarea etică a suferinţei, este de 
rău efect să îl citesc pe Lavelle: mă a- 
dresez isvoarelor bogate care l-au în- 


spirat pe acesta, adică lui Kierkegaard, 
lui Berdiaeff, Keyserling, Chestow, So- 
loviev... 3) Idem — în ceiace priveşte 


CONSTANTIN NOICA 





ideea răului necesar. Sunt cele trei idei 
din „Le Mal et la Souifrance“, şi, să 
pot mărturisi sincer, că nu am aflat ni- 
mic în plus peste ceiace cunoşteam mai 
înainte, după ce am terminat cartea lu 
Lavelle. 

Ceiace mi s'a părut mai ales greu de 
suportat sunt sentinţele nemotivate, 
intreagă această manieră catolică şi re- 
torică, pe care o întrebuinţeasă Lavelle. 
Imperativele etice, în cazul în care nu 


pot fi demonstrate temeinic şi erudit, 
nu parvin să formeze o temă filosofică 
decât în cazul unei formidabile conști- 
inţe, în stare să trăiască intensiv, dra- 
matic, desnădăjduit marile adevăruri: 
este exemplul unui Kierkegaard, al u- 
nui Amiel.. 

Lavelle nu este însă nici un erudit 
nici nu face dovada vreunei alarmate 
conştiinţe. Un condei care scrie, rând 
după rând, ce „trebue“ ori ce „ar tre- 
bui“ să tie, o voce potolită care enunţă, 
încă odată şi încă odată, cam în ce loc 
ar fi limitele, cam pe unde sar afla ex- 
tremităţile, sfătuindu-ne părintește și 
fierbinte pentru o împăcare în sine: can: 
pe la mijlocul drumului... 


. 


8  lunie 1940 





„ Dinspre port venea .» adiere ume- 
dă cu miros de sare şi aige putrede— 
mireasmă stranie, ameţitoare, — par- 
tur. de dor de ducă, 

Mă oprii în loc, respirai adânc. 

in clipa aceea zării pe zidul unei 
case, un afiș mare, în culori albastre. 
roşii, verzi, galbene. 

Era vechi, spălat de ploi, sfâşiat pe 
margini... De câte ori trecusem pe acola 
fără să-l văd? 

Desenul înfăţişa nişte soldaţi pe jos 
şi călări, niște steaguri, nişte sulite. 
Era făcut fără măestrie, 

Deasupra lui, cu litere mari, negre. 
citii o frază scurtă, poruncitoare: „An- 
gajați-vă în Legiune!“ 

Mai jos, cu litere mai mici, era o 
chemare : 

„Spaniol; şi străini ! 

„Legionarii spanioli vă așteaptă! 

„Voi cari râvniţi gloria războinicului,; 
„toi cari doriți o viaţă plină de riscuri 
„Și aventuri ; voi cari vreţi să ispășiți 
„în lupte glorioase tristele greșeli ale 
„trecutului ?... 

„Voi cari aveţi nevoe de uitare şi 
„reînălțare ; voi cari doriţi să vă faceţi 
„0 situație frumoasă în oştire... 

„Voi cari visai o Spanie mare şi 
„vreţi să-i dăruiți brațul vostru; voi 
„cari săturaţi de o viață monotonă asa 
»„Diraţi la o alta, nouă, largă şi plină 
„de neprevăzut; voi pe cari dorul a- 
„venturilor şi al orizonturilor necunos- 
„Cute vă muncește... 

„Voi, însfârșit, aventurierii de ieri. 
„dar eroii de mâine !... 

„Legiunea vă așteaptă! 

„Cavalerii legionari vă vor primi cu 
„frăţie pecetluită în sânge pe nicovala 
de suferință a războiului în Africa! 

„Artişti, cavaleri, poeţi, muzicanți, 
„militari, ingineri, medici, scriitori, a- 
„vocaţi, actori, muncitori şi ţărani!.. 
Spanioli şi străini! 

„Angajaţi-vă în Legiune! 

Citii afișul pe îndelete, frază cu 
iîrază. 

Slovele lui negre îmi jucau acum pe 
dinaintea ochilor, se învârteau, se des- 
făceau şi se împreunau ca cioburile de 
sticlă într'un caleidoscop. 

Inchisei pleoapele tulburat ca de 
chemarea mută a unei femei perverse. 
Sângele prinse a-mi svâcni înfierbântat 
în vine. 

Voi pe cari dorul aventurilor şi-al 
orizonturilor necunoscute vă munceş- 
te !... Dumnezeule mare, de dorul lor 
pornisem răsleț prin lume, ca să mă 
răsboiesc cu foamea şi mizeria, în timp 
ce alţii, de seama mea, adunau arginţi 
și osânză... Toată viața mă chinuise 


dorul aventurilor și-al orizonturilor 
necunoscute... Mă  născusem  într'un 
veac de încătușări şi neputinţe. Cu 


două sute de ani în urmă aş fi fost 
condotiere, sau muşchetar, sau căpi- 
tan de corabie... Mi-aş fi spintecat ri- 
valii cu spada, aș fi întreţinut o duzină 
de sclave, aș fi vândut saci de piper pe 
greutatea lor în aur... Sau măcar să fi 
trăit cu un veac în urmă. Să fi fost 
soldat de-al lui Napoleon, cu trupul 
sfârtecat de cicatrici glorioase, cu su- 
fletul vijelios şi candid de copil. Ori 
pioner în Far-West-ul american, căla- 
re pe un cal de oţel și văpae, cu lasso 
Ja oblânc şi pistoale la brâu... 

In toată copilăria mă visasem erou 
al romanelor lui Fenimore Cooper, Mi- 
chel Zevaco sau Alexandru Dumas... 
Ca să deviu vânzător de lămpi para- 
bolice și să mă răsbun pe Mişa desum- 
flându-i cauciucurile. Câtă nemernicie! 

Pe legea mea, viaţa era o mare pur- 
cărie |... 

Cavalerii legionari vă vor primi cu 
frăție pecetluită în sânge pe nicovala 
de suferințe a războiului în Ajrica!. 
A-fri-ca! Pământ al făgăduinţei, li- 
man al visuriior tuturor naufragiaţi- 
lor vieţii... O vedeam așa cum era zu- 
grăvită pe capacele cutiilor de curmale 
sau in chromolitografiile de bâlci... Ni: 
sip roşcat, oaze rieasemuit de verzi și 
răcoroase, cămile cu gâtul arcuit în 
sus și picioarele subţiri, noduroase. Be- 
duini cu bărbi negre și puști lungi în 
țeavă, călări pe cai albi svăpăiaţi. Ou- 
led-Naile graţioase, cu ochii întunecaţi, 
cu cercei cât piesa de un duro în u- 
rechi, cu brățări multe pe braţe şi la 
glesne, cu sânii obrasnici prinşi în 
paitale de argint, cu șalvari de mătase 
roşie, albastră, sau verde... Un bătrân 
ghemuit deasupra unei tobe în formă 
de ceaun bătea tam-tam-ul cu degetele 
şi podul palmei. Cea mai frumoasă 
dintre Ouled-Naile dansa pentru mine, 
un dans lasciv cu unduiri perverse de 
șolduri și braţele desprinse de trup. 
O chema Ajișa, mă iubea la nebunie şi 
cra fata unui fioros şef de trib. Intr'o 
noapte o răpeam, străbăteam cu ea 
pustiul în galopul nebun al armăsaru- 
lui, o duceam undeva, într'o casă în: 
conjurată cu ziduri mari şi cu feres- 
trele zăbrelite, așteptând ca fiorosul ei 
tată întovărăşit de cincizeci de răsboi- 
nici să vină să ne caute. Atunci, le ie 
şeam înainte și mă luptam vitejeşte cu 
întreaga ceată. In juru-mi cădeau ara: 
bii ca spicele secerate. Fiorosul tată al 
Aișei, minunat de vitejia mea, dădea 
poruncă să înceteze lupta şi mă socotea 
demn să-i fiu ginere și urmaş la con- 
ducerea tribului, botezându-mă pe ară- 
beşte Leul Atlasului... 

Dios Grande, câte vise fermecătoare 
în fața unui afiş sdrenţuit lipit pe zi- 
dul murdar al unei cazărmi. Coala a- 
ceea de hârtie era ca o pânză vrăjită, 
in dosul căreia incepea o alţă lume, o 
altă viaţă. 

Wanda, Mișa, lămpile lui Tomas, Ro- 
zita Bianca, — ce însemnau toate ală- 








UNIVERSUL LITERAR 








Disperaţții 


(Los desesperados) 


— Fragment de roman — 


turi de chemarea aceea irezistibilă: 
„Angajaţi-vă în Legiune !“... 

Privii o săgeată mare, desenată cu 
vopsea neagră mai la dreapta afișului : 
Biroul de recrutare. Soarta îmi arăta 
cu degetul calea pe care trebuia so 
apuc. 

Nu mai şezui pe gânduri. Mă răsucii 
militărește în călcâe şi pornii încotro 
mă îndrepta săgeata. 

* 

Biroul de recrutare era mobilat să- 
răcăcios, meschin, ca orice birou de 
cazarmă. 

In dosul unei mese acoperită cu hâr- 
tie albastră, un caporal scria ceva. Pe 
o bancă, doi civili cam sdrenţăroși aș- 
teptau cuminţi, urmărind cu interes 
shorul unor muşte imaginare. 

— Aici se [ac angajamentele pentru 
Legiune ? 

- - Aici. 

— Se cer condiții speciale spre a te 
putea angaja ? 

— Nu... Să fii numai sănătos şi să 
nu fi săvârşit vreo ispravă pentru care 
să te urmărească poliţia. 

.— Pe câţi ani se fac angajamentele? 

— Pe trei, pe patru şi pe cinci. 

— Bine!... Atunci vă rog să-mi fa- 
ceţi un angajament pe trei ani. 

Caporalul scoase dintr'un sertar un 
formular, pregătindu-se să-l comple- 
teze. 





— De ce nu te angajezi pe cinci ani? 
Prima e mult mai mare: şapte sute de 
pesetas plătite chiar în ziua încorporă- 
rii ! 

— Prefer pe trei ani. 

El oftă cu părere de rău: 

— Păcat! Nu vei primi decât o 
primă de patru sute de pesetas. 

—- N'are importanţă. 

Caporalul muie peniţa în cerneală şi 
descrise cu tocul! în aer câteva roto- 
roale savante. 

— Cum te chiamă ? 

—. Pedro Bogdan. 

— Naţionalitatea ? 

Român, 

=. Vârsta ? 

— Douăzeci şi opt. 

Peniţa scârțâia pe hârtie ca și cum 
ar fi săpat slovele, în timp ce, de pe 
banca lor, cei doi civili lăsaseră sborul 
muştelor imaginare spre a mă privi pe 
mine cu ochii mari, nedumeriţi. 

— Semnează aci jos! îimi arătă capo- 
ralul întinzându-mi tocul lui. 

— Mulţumesc ! zisei refuzându-l. 

Liniştit, scosei din buzunar stilo-ul 
şi iscălii apăsat. 

Angajamentul cu aventura şi necu- 
noscutul trebuia semnat cu peniță de 
aur. 

— Discară, la ora 10, să fi în gară! 

--- Prea bine. 

-— Poftim şi două  pesztas, pentru 
hrana d-tale pe ziua de azi. Incepând 
din clipa de faţă eşti în subzistența Le- 
giunii. 

— Muchas gracias !... 
Legiunea e mamă bună! 


Plecai cu pasul apăsat. milităresc. 
Ridicai fruntea și umflai pieptul! 

In suflet simţeam a liniște mare, a- 
dâncă. 

Mahmureala beţiei din ajun se du- 
sese, 

Trecui pe la o florăreasă, luai un bu- 
chet cu violete, cumpărai apoi o sticlă 
cu vin scump. 

Rozila mă aştepta cu masa pusă, Su- 
vâzătoare, drăgălaşe. 

— Am adus o sticlă de manzanilla. 
iubito. S'o golim în sănătatea legiona- 
rului Pedro Bogdan. 

- - Cine e? Vreun prietem de-al tău? 

— Da Rozita !... Un foarte bun prie- 
ten. Afară de zilele când se îmbată sau 
când iubeşte. 

Fa râdea voioasă, fără să înţeleagă. 


Precum văd, 


Patru zile a ţinut călătoria, dela 
Barcelona şi până la Algesiras. 

In toate gările mai mari trebuia să 
schimbăm trenul, să aşteptăm ceasuri 
întregi. 

Din Barcelona pornisem trei oameni, 


——- vânătorii de muşte imaginare dela 
Biroul de recrutare şi eu. La Tarrago- 
na ni se alăturară doi nemți: un şvab 
din Wurtemberg şi un berlinez auten- 
tic. La Valencia, ceata noastră spori cu 
încă trei candidaţi legionari: un spa- 
niol, un francez provensal şi un pretins 
belgian care trebue să fi fost parizian 
curat, judecând după accent şi expre- 
siile argotice... 

Pe măsură ce străbăteam peninsula, 
alți camarazi se suiau în tren. 

Stranie gloată ! 

Toţi, fără nicio excepţie erau sdren- 
ţăroşi, înfometați, prăpădiţi. Se retu- 
giau la Legiune atrași numai de gân- 
dul unui trai bun, a unei solde mari, 
a unor prime de angajare frumoase. 
Şomajul sporea în toată Spania şi oa- 
menii -disperaţi își închiriau viața, pe 
trei, pe patru, pe cinci ani, — pe veş- 
nicie poate, — Legiunii. 

Mă dezamăgea puţin constatarea a- 
ceasta, căci mi-i închipuisem altfel pe 
candidaţii la gloria legionară. 

Cum aveau să devină eroi acești în- 
vinşi ai stomacului ? 

Unii știau pe de rost toate sporurile 
de soldă, recompensele băneşti, prime- 
le suplimentare care se puteau căpăta. 
Iși treceau din mână în mână un pros- 
pectus tipărit care arăta un model de 
menu săptămâna) la Legiune. 

— Dimineaţa, cine nu vrea cafea ca- 
pătă rachiu ! spunea unul plescăind la- 
com din buze. 

— La prânz şi la cină se dă vin; 
câte o cană mare de om. 

— Dar cei cari nu vor să bea, capătă 
altceva în schimb ? 

— Hombre, nu vorbi prostii !... la 
Lgiune toată lumea bea. 

Bucuria traiului bun care-i aştepta îi 
făcuse pe toţi să cheltue copilăreşte 
cele zece pesetas căpătate în clipa ple- 
cării trenului drept „hrană în bani“ 
pentru drum. 

Unul își pusese tocuri de cauciuc la 
pantofi în nu mai știu ce gară unde aş- 
teptasem câteva ore. Un altul cumpă- 
rase ţigări de foi a două pesetas bucata: 

— Să fumez şi eu odată ca domnii 
cei mari ! 

Berlinezul îşi cheltuise banii pe o 
sticlă de coniac bun pe care o golise 
din trei înghiţituri. Pe urmă rămăsese 
cu clondirul gol ; îl atârnase cu o sfoară 
dinaintea lui și-l privea cu evlavie, ca 
pe o relicvă scumpă. 

La Albacete, cei cari mai avură bani 


cumpărară navajas, — bricege spanio- 
le cu lama îngustă, lungă şi puţin 
curbată, — dela negustori ambulanți 


cari se plimbau prin gară, ducând asu- 
pră-le, în brâu, în buzunare, în pan- 
glica pălăriei, în cheutorile hainei, sute 
de navajas de toate calităţile și mări- 
mile, — unele lungi de o şchioapă, al- 
tele micuţe cât o jumătate de chibrit, 
— dar toate măestrit lucrate, cu „cinci 
arcuri“ şi „opritoare“. 

In altă gară, cel mai sdrențăros din 
toată ceata puse un gitano să-i cânte 
flamenco, — de inimă albastră. Ascul- 
tă în extaz întregul repertoriu de fan- 
dungos, fandanguillos, malaguenias, se- 
villanas, — întrerupse cu „ol! admi- 
ralive melodioasele unduiri de voce 
ale cântăreţului balaoacheş, iar la ur- 
mă îi svârii un pumn de bani, — tot 
ce avea în buzunar, — cu gesiul unui 
grande de Espana generos şi nepăsă- 
tor de ale pământului mizerii. 

Stranie gloată de golani cu pântecele 
goale dar cu sufletele pline de marea 
nădejde că la capătul drumului va fi și 
curmarea tuturor mizeriilor acestei 
vieţi maştere. 

Apoi, puţin câte puţin, dezamăgirea 
primelor ceazuri se topi. 

Incegeam să înțeleg că oamenii a- 
ceia, în polida golăciunii lor, erau a- 
luat din care se fac eroii. Din zece po- 
teci pe cari soarta li le pusese în faţă, 
aleseseră pe cea mai nobilă. Cu puţină 
osârdic, fiecare ar fi putut să-și orga- 
nizeze nevolnicia, să se strecoare prin- 
tre mizeriile sărăciei sau ale șomajului. 
In Spania tuturor bogățiilor și-a celor 
mai generoși și ospitalieri oameni nu 
moare de foame decât cine vrea să 
moară. Colcăiau cerşetorii dela un ca- 
păt la altul al ţării, foșneau hoţii, mi- 





de ION DRAGOMIR 


şunau secăturile de tot soiul. In fiecare 
oraş exista un cartier al mizeriei, un 
Barrio chino stăpânit de drojdia socie- 
tăţii, în care lumea trăia din te miri ce 
şi mai nimica. 

Totuș, foamea, care mai totdeauna 
este un sfătuitor prost, nu-i dusese pe 
viitorii mei camarazi în lumea desfrâu- 
lui şi a neruşinării. Sau, în cel mai rău 
caz, îi purtase pe acolo, fără să-i poată 
reţine. 

Fiecăruia, Legiunea i se păruse drept 
cea mai onorabilă potecă. La capătul ei 
îi aştepta belșugul, banii, existenţa 
neadumbrită de grija zilei de mâine,— 
dar şi necunoscutul cu toate tainele 
lui, — cu disciplină grea, cu lupte 
crâncene sub soarele de foc al Maro- 
cului, cu suferinţe mari, cu  cărnuri 
sfârtecate și vase sfărâmate, cu moar- 
te glorioasă dar anonimă sub un steag 
de împrumut. 

Eu plecam mânat de dorul aventu- 
rilor şi-al orizonturilor noui, sau poate 
numai pentrucă sufleţul îmi era fript 
de trădarea  Wandei, Angajamentul 
meu însemna un fel de salt în gol; nu 
ştiam nici unde aveam sajung, nici în 
ce stare, 

Ei îusă ştlau prea bine ce-i așteaptă, 
dela menu-ul săptămânal și până la 
sălbăticia hoardelor maure. lar dacă 
vorbeau atât de mult despre cel dintâi, 





era, desigur, spre a uita pe cea din 
urmă. 

Oamenii aceștia îmi erau superiori: 
nu aveam dreptul să-i disprețuesc. 


* 


Spaniolul care se urcase la Valencia 
se numea Jose Moreno. Aşa scria pe 
foaia lui de drum, pe care, caporalul 
dela biroul de recrutare din Valencia 
mi-o dăduse mie în seamă, înălţându- 
mă astfel la rangul de şef de convoi. 

Moreno era înalt, voinic, cu mâinile 
şi picioarele enorme, cu o figură blân- 
dă, copilărească pe care nu ştiu ce tai- 
nică tristeţe o posomora veşnic. 

Il întovărăşise până în clipa plecării 
o femee slabă, cu faţa boţită şi palidă. 
De fusta ei se agățau doi băcţași în 
fragedă vârstă. 

Vorbea repede şi fără întrerupere, în 
îraze presărate cu tot soiul de invoca- 
țiuni religioase. 

—Por Dios, Joselito, să ai grije de 
noi, căci altfel îmi fac seama: aprind 
ligheanul cu mangal și scapă lumea de 
noi și noi de ea. Tu ai so duci bine, a- 
colo... Te cred ! mâncare bună, băutu- 
ră din gros, ţoale boereşti. Pe Virgen 
del Pilar să tot trăeşti, Joselito... Bani 
nu-ți trebue. Ce să faci cu ei, dacă ai 
de toate? Gândeşte-te la noi hombre, 
şi cum capeţi solda, pune-o pe mandat 
şi trimite-o. Jesus Maria, cine vrei să 
ne poarte de grijă! 

Bărbatul  încuviinta 
riinte. 

— Să nu te pună naiba să te dai iar 
la băutură. Ştiu eu că un pahar două 
de rachiu nu strică omului la necaz, 
dar mulțunește-te şi tu cu ce capeţi 
dela cazan... Nu-ţi cheltui banii pe a- 
guardiente. Cu ei oi cumpăra pâine 
copilașilor, că uite-i ce prăpădiţi sunt, 
Dios Grande y Poderoso. 

Şi uite aşa, muierea își cicălea omul 
cu sfaturi şi jelanie, în timp ce el în- 
cuviința mereu din cap, fără să scoată 
o vorbă. 

Cu zece minute înainte de plecarea 
trenului, caporalul dădu câte zece pe- 
setas fiecăruia din cei trei recruți 
proaspăt îmbarcați. 

—— Să aveţi de hrană, pe drum. 

Femeea lui Jose Moreno se repezi 
cu mâna întinsă : 

-— Fă bine şi dă banii încoace! Co- 
piii n'au mâncat de eri seară. Tu nai 
nevoe de bani pe drum. Eşti coşcogea 
omul: Poţi să rabzi până ce vei ajunge 
la cazarmă. Caramba! 

El se supuse cuminte. 

— Dacă dă Dumnezeu şi te întorci 
sănătos peste cinci ani, intri în Garda 
Civilă şi scăpăm cu toţii de sărăcie. 


din cap, cu- 





5 





Până atunci, băeţii au să crească mari; 
nici nai să-i mai aunoști... Să ai grije 
numai să ne trimiţi solda regulat, 

S'au despărțit fără lacrimi, fără îm- 
brățişări. De pe chei, femeea a mai stri- 
gat, în timp ce trenul se punea în miş- 
care cu sgomot de vagoane hodorogite : 

— Scrisori nu-i nevoe să ne trimeţi, 
să mai cheltui banii pe mărci. Dacă 
primim mandatele, ştim noi că trăeşti 
şi că eşti sănătos, 

Moreno sa aşezat pe bancă lângă 
mine, posomorât, tăcut, .cu privirea 
pierdută în gol. Se gândea oare la ceva 
sau numai visa cu ochii deschişi ? 

L/'am îmbiat cu ţigări. 

— Mulţumesc, nu fumez! 

Deia vo vreme am adormit, răpus şi 
eu de nboseală, de gânduri, de fră- 
mântări. 

Când mam deşteptat era ziuă albă. 
Jose Moreno îmi ținea capul pe braţele 
lui și mă învelise cu un surtuc. 

Pe fereastra vagonului se vedeau li- 
vezi nesfârşite de portocali cu fructele 
galbene-roșcate, mere de aur în bătaia 
soarelui. 

Moreno îmi întinse un obiect negru, 
de piele: portofelul meu cu destui 
bani în el. 

— Ţi-a căzut din buzunar în tim- 
pul somnului !... Noroc că nu la găsit 
altcineva ! 

Intr'o gară, — nu mai îmi amintesc 
anume unde, — am așteptat schimbarea 
renului până pe înserat. 

Către prânz lam chemat pe Moreno 
poruncitor : 

— Vino cu mine! 

Am intrat într'un birt şi am cerut 
mâncare pentru amândoi. Moreno nu 
îndrăznea să se atingă de farfuria în 
care fumega o supă sărmană de năut. 

— Hombre, nu face mofturi !... Ca- 
marazii trebue să se ajute intre ei. 

Am cerut și vin. Negustorul ne-a a- 
dus un soi de ulcior de sticlă cu ţâţa 
lungă și ascuţită ca un morcov, — un 
purron. 

De data aceasta valencianul n'a mai 
aşteptat îndemnu: meu. A  înșfăcat 
purron-ul, la ridicat deasupra capului 
şi de sus, dela două palme distanţă, a 
lăsat să-i curgă în gura  întredeschisă 
o şuviţă de vin rubiniu. Aşa beau spa- 
niolii, fără pahar şi fără să atingă cu 
buzele ţâţa ulciorului. 

In mânuirea purron-ului nu prea 
ram meşter. Vinul îmi ajungea în 
gură, dar nu-l puteam înghiţi numai 
prin simpla mișcare a gâilejului și a 
limbei ; trebuia să închid buzele. A- 
tunci, şuvița din ulcior continua să-mi 
curgă pe nas, pe barbă, pe gât. 

— Nu așa, hombre, — mă dojenea 
Moreno. Uite cum fac eu. 

Tot dându-mi lecţii de băut cu ul 
ciorui, valencianul înghiţi vreo patru 
litri de vin. Nici nu se cunoştea însă 
că băuse. Ochii, numai, i se înroșice 
puţin, 

„Seara lam  trimes pe Moreno să 
cumpere cârnaţi, pâine și vin dintr'a 
gară. Am băgal de scamă că ceilalți 
camarazi nu mâncau. Unii se uitau la 
noi pe furiş, — alţii se prefăceau că nu 
văd. 

Greu îți tihneşte bucătura când alti 
rabdă în juru-ţi. 

I-am şoptit lui Moreno: 

— Haidem să aducem mâncare şi 
pentru ceilalți! Am bani destui. 

Ne-am înapoiat peste un sfert de oră 
cu braţele încărcate. Cumpărasem dela 
cantina gării toți cârnaţii, toate sarde- 
lele fripte şi toată pâinea pe care o gă- 
sisem. Aduceam și o damigeană mare 
cu vin, pe care cantinerul ni-l oferise 
gratis : 

— Apă n'am să vă dau, căci pe la noi 
e sărăcie de fântâni. Vin însă, luaţi 
cât poftiţi. Să-mi plătiţi numai dami- 
geana. 

Așa legai cunoştinţă şi mă înfrăţii 
cu viitorii meu camarazi, — cu Lud- 
wig Bauer, şvabul din Wirtemberg; 
cu Hans Lowe, berlinezul;; cu Fernan- 
do Gonzales şi Joaquin Soler, vânăto- 
rii de muște imaginare din Barcelona ; 
cu Rene Antonini, marsiliezul ; cu pa- 
rizanul pretins belgian care se intitula 
pretenţios Henri Vanderbildt ; cu alţii, 
ale căror nume adevărate sau false nu 
mi le mai amintesc prea bine. 


Am sosit la Algosiras într'o zi însu- 
rită, caldă, pela vremea prânzului. 

De partea cealaltă a strămtorii Gi- 
braltar se zărca coasta cenuşie a Maro- 
cului. 

Acolo era Africa de pe capacele cu- 
tiilor de curmale, aventura, Necunos- 
cutul. 

Un vapor alb avea să ne traverseze, 
pe inserat. 

De-aş fi ajuns odată: Drumul lung 
și obositor, aștepiarea prin gări, ne- 
somnul mă făceau nerăbdător, nervos. 

Mă plimbam prin gara maritimă cu 
paşi mari, cu ochii pironiţi pe cadra- 
nul ceasornicului, cu Jose Moreno tă- 
cut, posomorât pe urmele mele. 

Când sirena vaporului mugi primul 
semnal prevestind plecarea, intrai în 
birou! poştei, cerui o carte poştală ilus- 
trată, scrisei pe ea adresa Wandei și 
trei cuvinte : „Adio del pasato!“ 

Imi luam rămas bun nu numai dela 
fosta mea iubită, ci dela întreaga-mi 
tinereţe... 








6 








UNIVERSUL LITERAR 











8  lunie 1940 


Sonetistul Gh. A. Cuza Asa ministru zic şi eu 


(Urmare din pag. I-a) 


de creaţie: îngemânarea finală a visu- 
lui şi a durerii, ca reflex ai frumuseţii 
făurite, în fața imomentei frumuseți natu- 
raie, pașnic alcătuită din diversitatea z- 
videntă a regnurilor, la limita biologică 
x celm care 2 concepe, ca artist, 

Nu putem trece mai departe, tăr& ce 
menționa puternica evocare painoticu, 
din sonetul Inserare : 


Era pe când prim verzi poieni cu cimbru 
Hălăduia voivodatul zimbru 
Al cărui chip în steme sa păstrat 


Și când crestau pentru întâia oară 
Devălmășşii de luplăicii și fiară 
Nepieritor, moldoveneszul hai. 
Rareori Cineva a eXprimui, iu d m: 
deplină arcgoste de neam, emoiia sa în- 
iimă, în penspeciiva datinei și a istoriei. 
Trebue s& urcăm, în timp, până la Seri- 
sale Lui Eminescu, pentru a găsi ui 
punci ds compareție — și just şi meriici 
— acestei remarcabile isbânzi a endsca- 
silabulu: d-lui Gh. A. Cuza. 

Al doilea ciclu, Varia, ne dă, întro 
mai largă măsură, posibilitatea de a a 
precia întreaga valoare a sonstului cu 
zist, 

Mai toate bucăţiie pot fi socotite ada- 
vărate modele a.e genului, prin amploz 
rea emoției și a gâmdirii, care compen- 
sează, cu eleganță și artă, sensul lapidar 
al tehnicei. 

Fie că dă dias regretului său, ca în Sin- 
gurătate și Pygmalion, fie că versul pos- 
tului circumscrie siarea de suflet ce înto- 
văr&șește problema gravă a zădărniciei 
existenții umane, ca în Tristeţe, Amurg, 
Craniul. și Am hoinărit, sau meditaţia fi- 
lozofică pe marginea propriilor emoții, 
ca în Renunţare și Deșertăciune, poezia 
d-lui Gh. A. Cuza e străbătută de un p= 
simism, care, independen!: de corelaţiile 
posibile cu viaţa reală, în artă, devine 
creator de valori nouă. 

Transcriem, spre exemplificare, terți 
nele ultimelor sonete : 

Făr'de limom, cu stelele drept faruri, 
Mi-am. prăbușit vâslirea către astre 
Pe tunduri moarte cu tihnite haruri. 


I 





Zădămicita spumelor mimciună 
S'a spulberat în remunțări sihastre, 
Topită'n recea beznelor genună. 


M'aș îngropa în zidul rudei mele, 
Ca meșterul Mamole dim poveste, 
De-aș ști că zidul s'ar urca la stele | 


Este profund  emoționentă, această 
aremdioasă „prăbuşire“, când truismele 
poetice sunt pline de înălțări imediate că- 
re astre; aşa precum  asemuirea, cu 
Meşteru: Mamole, care, trecând peste ls- 
gendă, s'ar îngropa, acum, el însuşi în 
„zidul trudei” lui, întruntâna idealul, e, 
fără îndoială, rezultatul unu: major efort 
de contamplerție. 

Lui Eros, ciclul irei, constituie o suges- 
tivă poetizare a sentimentelor, de drago- 
sie și de trisiețe, cari caracterizează ne- 
statornicia amoră a suflstulu: feminin în 
viaţa poetului, legată de înălțimi de vis 
şi de viscolitoare gâmduri. 


In fiecare an, îm primăvară, 
Învie mugurul din nou pe cracă 
Şi cântă ic privighetori spre sară, 


Dar când în noi troiene vin s'aştearnă 
Incrememirsa'n inima săracă, 
lama dintâi, e cea din urmă iarnă. 


Din dragostea iui mars, din năzuințeie 
iui peste veacuri, cu atât se mai alege 
poetul înamorat, din tozte timpurile: ca 
câteva strofe, pe care alții, le rândul lor, 
le var șopti, cu'nfrigurare, iubile:, veşnica 





In genul lui 


Ţara dinspre 


Din munţi 
Cărunţi 

De peste creste 
Măestre 


Din stânci detunate 
Din ape 'noptate 

Din izvoare 

Călătoare 

Din cele patru hotare 
Cit e țara de mare 
Cu holde de aur 

Cu solzi ae balaur 
Carpaţi cît soarele nămiezi 
Sub veşniciile zăpezii 
Ca un leu 

Ca un zmeu 

Paraleu 

Ca un cîntece de iuele 
In palate de stele 
Cîntă 

Se trămintă 

Se 'nchină 

"n lumină 

Voceu biruituare u neamului mew! 
Vine 

Vine 

Tună 

Furtună 

Vucea străbhună 


Pr'n asprele brume 
D'n leagăn de lume 
Pe piscuri semeţe 
Cu poalele creţe 
Ca faldurile unei 
Pe piscul cărac 


mantii mâăre;e 


„ata morgoma” a inimelor noastre înse- 
tate de fericire, pe căile repezi ale trupu- 
lui, cari sunt şi cele mai la îndemână, 

Cei de al patrulea ciclu, Chipuri, pre- 
cum titha. pare a spune, conține un ames- 
iec suav de raminiscențe livrești, ca Se- 
miramis și Atila, sau de evocări ale trs- 
cutului, ca, de pildă, Ctitorul, cea mai 
împlinită bucată, prin pitorescul arhaic 
ai limbajului şi umorul e. local, atât de 
prețios realizate în arai cronicăresc. 

Jitimul cialu, La Umbra Altarului, nu 
iace decât să transpuie, în versuri îim- 
pecubile, o întreagă ideologie politică, 
sub flamura căreia, încă dela începutul 
veacului nostru, a luptat marele apostol 
naţionalist, „singurul pe care l-am ur- 
mat“, — cum atât de irumos şi patetic 
mărturisește autorul, închinând voiumnui 
părintelui său venerat, A. C. Cuza. 

S'ar părea că forma poetică, sonetul în 
special, nu este cea mai nimerită cae 
peniru exterior:zzrea nenumăratelor siăr. 
atective — cu vădit caracter pasional — 
zar: alcătuesc complexul sentimental nu- 
mii patriotism, cel mai putemic dintre 
sentimentele omenești. 

In adevăr, sonetul, prin cadrul restrâns 
pe care il oferă exprimării, prin încătua- 
șerile formale pe cari le impune, compri- 
mâmd în mod firesc năvalnica expansiu- 
ne a lăuntricului cocot patriotic, supune 
la un maximum efort de creaţiune, ce 
poate f: susținut numai printr'o excepţio- 
nală abilitate a poetului. 

E cesace a realizat pe deplin d. Gh. 
A. Cuza. : 

Relevăm cele patru sonete Mânăstirea 
Neamţ, în care poetul a reușit să-și trans- 
figureze crezul național la nivelul ridicat 
al meditaţiei poetice, prin câteva imagini 
de o surprinzătoare noutate şi frumu- 
sețe : 


Un veac de om se pierde, se preschimbă, 
Dar viersul toacei pururea rămâne : 
E datina ce peste veac se plimbă, 


Și clopotelem noapte mereu cheamă, 
Inghit văzduh în cupele de-aramă 
Și îl răstoamă val pe mânăstire, 


. 


Se sbat în tum ca ficrele'n zăbrele : 
E plâns în glasul lor, şi răzvrătire, 
Și poate-i năzuințe țării mele | 


Sentimentul inundă motivul social do- 
minont al ciclului și se realizează, tumul- 
tuos, în haina terţinelor, ca și când sufle- 
tul poetului ar zvoni, încă, în versurile 
sale, ca în momentul zămislirii, 

Cine a încercat, acest hermetism for- 
mal al frumuseţii endecasilabice, în lim- 
ba româmă, trebuie să recunoască, dela 
început, că debutui d-lui Gh. A. Cuza, ca 
sonetist, echivalează cu o consacrare da- 
finitivă. D-sa sa situat, dintr'odată, ală- 
turi de marii meșteșugari sonetişti. Post 
autentic, d. Gh. A. Cuza înţelege frumo- 
sul ca o distilare a sufletului nostru în 
unicitatea operii de artă. De aceea, men- 
ținâmd, adeseori cu un neegalat presti- 
giu, tradiția de puritate și tehnică a ver- 
salui, postul se regăseşte, de fie ce dată, 
în diversitatea inspiraţiei, care contras- 
isază măiestrit cu perfecțiunea expresiei 
sa:e. 

Sunt atâtaa noui frumuseți, în aceste 
sonete, încât îţi vine să te gândești că, 
n'ar fi de domeniul absolut al fanteziei, 
ipoteza care 'ar căuta să demonstreze că 
numai geniul poeților pocte să transfor- 
me aceste simple frunze ale cuvintelor, 
în Santastcee îlori ale limbajului, cari 
sunt versurile, — comori străluminate de 
ireale scânteieri și pline de miresme pa- 
radisiace, dăruimdu-se, tuturor, cu o ușu- 
rință emoţională, nicăieri, ca aici, întâl- 
nită. 

I. GR. PERIEŢEANU 


% 
x 


Soare-Răsare 


Sub al raiului 
Prin veșnieii 
Prin vijelii 
Prin urgii 
Stau ageri de pază 

Cu lance şi scut 

In adînc început 
Strămoșii mei: un roman 
Şi un dac. 


hamac 


Unul frate 

Cu-a pădurii departe 

Cu grohăitul jiv'nelor 

In adincul jilav a! vizuinilor 
Cu pasul căprioarelor 

Peste gilgiitul neincetat al 
Cu întunerecul, cu nopţile 

Cu oasele 'nălbite de toate morțile. 

Altul — urcat din Miază-zi 

Dn Roma cetate 

Cu inindre palate 

Drumuri de glorie 

Săpate *'n istorie 

Sandale de cremene şi fier 

Croese poteci: prin neguri către cer. 


izvoarelor 


Prin al vremilor somn 

Ch'pul for urcă "nalt cit semeţia vulturilur 
— Piatră Qe temelie a culturilor = 

Ca un cal năzdrăvan 

De şoiman. 

Unu-i țăran 

Altul 82omn, 


Unul domn, aliul ţărun, 
Năzdrăvan 


Erau ceasurile două după amiazi. Pleca- 
seră toţi funcţionarii de prin minister; mai 
rămăseseră : ministrul, directorul şi șeful de 
cabinet şi două persoane particulare care aş- 
teptau să intre în audienţă. La uşa cabinetu- 
ui se iscă deodată gălăgie. —- Nu se poate, 
omule să mai intri acum. Ai venit prea târziu, 
a plecat toată lumea — se auzi vocea răgu- 
șită a ușierului, cerberul care păzea cu străş- 
nicie intrarea la d-l ministru ! 

— Daca plecat, apăi 'mneata ce mai cauţi 
acilea ? ripostă cu vocea plină ţăranul! care 
nu vrea să 'nţeleugă că a venit prea târziu şi 
adaogă cu hotărire în glas: 

— leu nu mă mișc d'acilea, pân n'oit da 
ochi cu domnul ministru. 

— Păi, nu pricepi omule că nu mai primește 
pe nimeni pe ziua de azi? Vino mâine! se 
auzi' vocea: râgâitoare din cauza tutunului de 
calitate proastă, că acum a plecat domnul 
ministru ! . 

— Pă cin' păcăleşt: 'mneatale ? Păi când a 
plecat ? Ieu ce păzi: la poartă pân' acușie ? 

Văzând că n'o scoate ia capăt cu binele, u- 
șierul se răsti câ: putut de tare: 

— Inţelege omule odată, că nu este voie 
la ora asta! Ce vrei să mă amendeze pentru 
dumneata ? 

— Lasă-mă să intru, zău așa! își muie 
glasul țăranul, că te-oi cinsti, bre, n'o fi di- 
geaba ! 

Auzind promisiunea, ușşierul se lăsă con- 
vins pe jumătate şi îl întrebă cu vocea scă- 
zută : 

— Ian spune mie ce vrei: să-i 
d-lui ministru. Poate-ţi ajut eu! 

— Ce tot spui 'mneata ? Asta-i treabă dă 
ministru, încolo  nimărui nu i-0i spune, că 
aumai 'mnealui mi-a face dreptate, încolo ni- 
meni, zise înţepat, ţăranul dârz, pe care nu-l 
putea scoate din ale lui, cu toate promisiu- 
nile din lume. 

— Cum te chiumă ? Să te anunț! îl întrebă 
dându-și importanță  ușierul încovoiat din 
umeri, cu fața  negricioasă și brăsdală de 
parcă toate brazd=le pământului se 'nsrămă- 
diseră pa faţa lui, cu dinţii înegriți de 1na- 
horcă. 

— Toader, Teoader al Mariei din comuna 
Susai, răspunse pe nerăsuflate ţăranul vân- 
jos, cu sumanul pe umerii  sdraveni având 
desaga plină cu merinde întro mână șşin 
cealaltă căciiula de blană de miel 

— Deşi, nu mai e vaie la ora asta, să 'ncerc, 
poate te intnoduc! făcu mieros, uitându-se 
cu înţeles la chimirul lui Toader, ca unul ce 
era conştient de sluijba-i importantă, dar 
prost plătită, de... ca la minister ! 


'Toader pricepu că ultimul argument şi cel 
mai convingător tot banul e şi iăsând desaga 
jos, își puse căcila la  subsuoară, suoase 
din sân o motoaşcă cât toate zilele de pânză 
elbă lhuonată pe margini cu arnici albastru și 
se căsnca să desfacă colțul înnodat de două 
cri, unde îşi ascunsese cu grijă comoara, şi 
scoțând o băncuţă de 5 lei o întinse ușierului 
ce s2 uita cam chiorâs, la moneda prea ne- 
însemnată pentru pretențiile Lui. 

— "Ține, să-ți iei o ţuiculiță înainte de 
masă, ştii, daia fiartă să te încălzească, că 
fare-i ger, mămulică, Doamne. Noroc că-mi 
desmorții mădularele, colea în colţ la: crâşma 
de peste drum, unde băui cun creștir;, care 
a venit cu mine la oraş, care şi el alt necaz. 

Așa ger nici “am pomenit! Când sosii ac: la 
poartă, altă belea! Mă cioroavă:i cu omul care 
păzeşte colo jos, parc'ar fi la poarta raiului, 
așa ma ispitit și m'a sucit cu 'ntrabările : că 
de unde's și oum îmi zice și ce treabă am la 
d. ministru, ba că azi nu's audințe d'alea cum 
le ziceţi 'mneawoastră. Eu mă rugai cu bini- 
șorul la început, da când văzui că prea 
să'ntrece, mă oțăriui odată bine la el cam să 
viu cu domnu deputat al nostru şi nu i-a fi 
bine de fel, că numai ce văz că holbează 
ochii la mine și-mi dete drumu... 

„„Uşa cabinetului se deschise larg și apăru 
în prag şeful de cabinet, un tânăr spilcuit și 
parfumat, răspândind în juru-i, un miros pu- 
ternic de parfum „fleurs du tabak“. 

—- Ce este gălăgia asta aici ? Nu ţi-am 
spus Tudose că nu mai intră nimeni da ora 
asta ? 

— Păi să vedeţi, domnule șef, ev nu vream 
să-l ias, dar dumnealui ţine morţi să vor- 
bească cu domnul ministru Eu i-am spus că 
nu s> poate, dar nu vrea să înțeleagă. Ce 
să-i fac eu? Spuneţi-i și dv. că eu i-am spus 
destul ! Şi făcu cu ochiul la ţăranul roșcovan 
cu mustaţa în furcliță ce sta să 'mpungă! 

— Ce mai vrei omule? N'auzi că sa ter- 
minat pe ziua de azi cu audienţele ? 

— Să trăiţi domnu şef, ieu nu plec d'acilea 


vorbeşti 





Au nuntit 

Veacuri au bubuit 

S'au năruit 

Impărăţii 

De veşnirii 

Și altele-au feşit. 

Ţară nouă, neam nou 

In fund de legende Carpatice 

A dat ca iarba 'n ploile primăvăratece 
Dim fala romană şi-al Daciei aspru sân, 
Intâiuil romin! 

Neamul meu 

Neamul men 

Prune neprihănit în ostroavele lui 
Spre care nu saltă 

Decit pasărea cu rotire înaltă. 

Ci glasul şerpilor 

Prin mustirea 'ntunecată a ierbilar 
Ci glasul vîntului 

In subteranele pămîntului 
Niciodată nu tace 

Niciodată nu zace 

Ca un balaur se frământă 

Şi cîntă 

Şi descîntă 

Şi iar, ecascadic, cîntă 

Legenda străvechilor neamuri Trace. 


Dumnezeu 


Cu solzi de balaur 
Trecutul de aur 
Ăue, ăue... 

Se 'nalţă, se nărue 
Zălud 

Zălud 

II and 

Cu glas de 'ncepnt 
De rege hirsut, 

In orice minut 
Măreţul, fără de moarte trecut. 


Trec anii, solii 

Păsări albe prin negre veşnicii 
Şi plugul coboară 

Pe panta uşoară 

Spre miez de cîmpie 

Să-ţi lărgească hotară 

De grîu şi aecară 


pân' n'oi vorbi cu domnu ministru! şi se în- 
fipse în pragul ușii țeapăn de parc'ar fi în- 
ghiţit o sabie rusească. Ochii-i de un albastru 
senin, căutară drept în faţa şefului de cabi- 
net, care uluit de atâta îndrăsneală nu știa 
ce să mai zică. Fără să vrea se ete înapoi, 
făcându-i loc să treacă ţăranului spătos și-i 
zise plictisit : 

— Poftim intră şi spune-i domnului direc- 
tor de cabinet ce ai de spus“. Sumarul căp- 
tuşit cu blană de oaie împrăștie un miros în 
cabinet de-și strâmberă toţi nasurile: o 
doammă distinsă cu voalete pe faţa-i palidă, 
un domn care clipea des, ferindu-se parcă 
de niște vedenii ce-l supărau. Directorul de 
cabinet, un om mărunţel cu părul ondulat 
de culoare castanie, cu ochii verzi și cu faţa 


turtită ca un taler. având o experienţă înde- 
lungată asupra oamenilor pe care-i introdu- 
cea în cabinetul m:aistrului. își dete seama 
dintr'o privire că n'o să poată ieși la capăt 
cu ţăranul care știe ce vrea și nu se lasă 
până nu-şi ajunge scopul; îl luă cu binele. 
vorbindu-i cu blândeţe : 

— Spune-mi mie tot ce vrei să vorbeşti cu 
G-l ministru şi eu îţi scriu o plângere să i-o 
dau mâine și o să-ţi facă dreptate, omule! 

— Ba nu de loc domnule director; i-oi 
spune numai domnului ministru  păsul meu, 
că numai 'mnealui poate s'o descurce cum 
trebue! Musai să vorbesc cu d-l ministru, 
măcar că stau aici toată zinilica şi toată nop- 
ticica pân' mâine și răspoimâini și eu nu 
plec pân' n'oi da ochi cu 'mneaiui, făcu dârz 
ţăranul încruntat. 

Persoanele de faţă ascultau zâmbind și se 
uitau cu admiraţie la Toadar care vrea să 
vorbească cu crice preț cu d-l ministru. Din 
câmd în când doamna îşi ducea batista par- 
fumată la nasul sensibil la mirosul de blană 
de oaie argăsită. 

Un ţâriit de sonerie, anunţa liber. Doamna, 
înaltă, cu siluetă fină, grăbită ispăru ime- 
d:at în dosul ușii capiotnate. După vre-o zece 
minute alt țâriit scurt de soneria... Domni, 
într> două vârste, cu un oftat de ușurare, 
clipind mereu, intră și el da d-l ministru. 

Directorul notă numele ţăranului pe o bu- 
cată de hârtie și când soneria anunţă liber 
după câteva minute, se prezentă în cabinetul 
ministrului. 'Foader, plin de încredere în 
steaua lui cza bună, aşteptă cu nerăbdare 
răspunsul : 

—— Musai să vorbesc azi cu d-l ministru, 
zise către șefui cabinetului. 

in prag apăru statura înaltă și impună- 
toara a ministrului care se  îmbrăcase de 
plecare. Avea o față jovială, plină de sănă- 
tate şi încredere în sine. 

Era de o prestanţă deplină şi domina în- 
tratât încât nu mai găseai cuvinte alese 
ce le-ai repetat întruna până să ajungi la 
el. Deşi inspira bunătate întreaga lui făptură, 
Toader rămase uluit cu gura căscată, ne- 
știind cum să înceapă: 

Acesta îl întrebă uitându-se la ceasul de 

— Trăiţi, domnule ministru ! 
aur de 24 carate: 

— Bine măi omule, de ce nu vrei să-i spui 
d-lui director jelania dumitale ? Iată sunt 
ceasurile Qouă și jumătate și încă n'am mân- 
cat şi eu ca tot omul! spune repede ce ai de 
spus, că mă grăbesc ! 

— Păi... păi, să vedeţi domnu ministru,,, se 
bâlbâi ţăranul. 

— Ce să văd? Hai, vorbește te-ascult! Da, 
să nu-mi spui vre-o prostie! făcu cu nerăb- 
dare ministrul obosit de atâtea audienţe din 
ziua aceea și răzbit de foame. 

— Nu... nu, domnule ministru, vă rog fa- 
ceți bunătate și ascultați şi p'un om necăjit, 
că d'aia sunteţi pus aici s'ascultaţi şi pă boer 
şi pă sărac că şi. el e om şi are năduful lui, 
zise Toader luându-și inima în dinţi, desme- 
ticindu-se din prima emoție. 

— Numai la dv. mi-e scăparea să trăiţi, 
d-le ministru. 

— Ce este? Ce ţi sa întâmplat. Sauzim, 
îl întrebă cu blândețe ministrul, 

Toader își tot frământa căciula în mâini, 
neștiind cum să înceapă. 

Şi cum se codea, îl îmbie: 

— Hai vorbeşte! 

—Rău, domnule ministru, mi-a fugit mu- 
ierea și mi-a lăsat 3 copilași pă cap. 

Consternat ministrul care nu vedea nici o 
iegătură între fuga femei: lui Toader şi mi- 
uister, încruntă din sprâncene : 

— Bine, omule, ce pot să-ţi fac eu dacă te-a 
iăsat femeia. Avem tribunale, adreszază-te 
acolo, nu aici! Ce legătură are ministasul cu 
nevasta dumitale ? 

— Păi, are, domnule ministru! 

— Cum? 

— Păi, să vedeţi cum! 

Sumamu-i săltă de pe umeri, picând jos 
lângă desagă. Ministrui nu-şi putu ţine un 


Hotare de ţară 


*Cu brazde de fier 


Cu miruri de cer 
Romiînie! 


Si vremea ciocăne iară 
Ca un uliu în cuşeă 
Ciocăne şi muscă 

Şi cerul se 'ndoae 

Şi bolaa vueşte nebună 
De semne de ploae 

De semn de răcească furtună, 
Din Asia sălbatecă 

Din puste pirlite de dogoarea văratecă 
Ca fiara de gni 

Cu chip de strigoi 

Vin neamuri, vin hoarde 
Cu strigăt de moarte 
Vin triburi nomade 

Cu fulger de spade 

Vin 

Vin 

Peste sinu-ţi senin 

Iară şi iară 

De moarte 'nsetaţi 

Cu cai ne 'nşeuati, 

Cu săbi fără teacă, 

Iară şi iară 

“Trupul să-ți treacă 

Prin foc şi prin pară 
Tinără țară. 


Şi tu svicneşti și gemi 

Prin vaet de vremi 

Și nu blestemi 

Şi plingi 

Şi te fringi 

Şi pleci 

pe sihastre poteci 

Neamul meu 

Spre leagănul tău de 'nceput 
Leagăn şi scut 

Spre muntele cu fruntea lingă Dumnezeu 
Cu cerbii, senini 

Lui să te 'nchini 

Neam răbdător 

Neam roditor, 


de MICA BONA 


zâmbet pe figura-i serioasă, care exprimă 
totuși multă bumătate şi nobleţe sufletească. 
Directorul și șeful de cabinet schimbară pri- 
viri nedumerite și avură acelaș gând : 

—- E nebun cu siguranţă, bietul om! 

— Ei sauz:m ! făcu ministrul curios să afle 
pățania isteţului ţăran. Il amuza şi uitase de 
foame ! 

— Păi a fugit tumai la oraș şi sa băgat 
slujoică la domnul prefect, Că zice că acolo 
are de toate. De mine, ca: de mine dar mi-a 
lăsat trei copilași pă cap și n'are cine să'ngri- 
jească dă ii! 

— Şi ce vrei să-ţi fac eu mule, dacă nu 
vrea să mai stea la d-ta ? Nu ştii că dragoste 
cu sila nu se faca ? 

— Știu, d-le ministru, dar eu nu porci să 
trăiesc fără dânsa, iaca mă arde dom după 
dânsa, da când mă gândesc la bieţii copilași, 
că mare cine să-i îngrijească mă seacă la î- 
nimă că eu nam vreme de ei. Acum iarna 
car lemne din pădure toată ziua, la vară, cu 
munca câmpului, când să mai văz și de ei? 
Că dacă nw muncesc cu ce-o să hrănesc trei 
guri flămânde ? Daţi dv. ordin d-lui prefect 
so gonească îndărăt acasă la copilaşi, că-i 
mai mare păcatul să crească fără nici o îngri- 
jire, zău aşa, d-le ministru ! 

Ministrul rămase pe gânduri o clipă, apoi 
ceru legătura cu Prefectura judeţului. Toader 
cu sclipiri de bucurie în priviri, plescăi odată 
tare din limbă și zise cu satisfacţie: 

— V'am spus eu d-le ministru, că are? 

— Alo! Alo! Prefectura ? Dă-mi-l pe pre- 
fect la telefon.. a! chiar el? cultă d-le 
prefect cum ţii la d-ta în slujbă o femai= care 
și-a părăsit bărbetul și trei: copii ? Te rog să-i 
Gai simbria şi s'o trimeţi imediat acasă, să-şi 
vadă de copii, ne-am înţeles nu? zise la te- 
leton pe un ton ce nu admitea. discuţie. 

— V'am spus ieu că numai 'mnealui poate 
să-mi facă dreptate ? ! Caută să-i convingă 
Toadar pe cei doi slujbași, care învremeni- 
seră căci mu auziseră niciodată asprime în 
vocea ministrului. care era de-o delicateţă 
rară cu toată lumea. 

— Așa ministru, zic şi eu! spuse Toader 
cu convingere. 

Ministrul și ceilalţ; doi își ţineau râsul. Şi 
cum ministrul mai ținea încă rec=ptorul la 
uneche ii se transmise prin fir cauza îuszii fe- 
moii. 

— Cum, cum, o bate? Nu se mai întoarce 
nici moartă ?... 

— Auzi Teadere, c'o baţi, că ai cotonogit-o 
in bătăi! Bine omule, cum vrei să stea fe- 
meia cu sila, dacă nu ştii să te porţi cu ea? 

— Păi, aşa din când în când, dece să spui, 
îi mai trag câte-o  chelfănsală că nu știți 
'mmeavoastră vă bătaia-i ruptă: din rai şi fe- 


„_meia nebătută e ca moara neferecată ! 


— Să faci bunătate să n'o mai baţi! Uite, 
îi dau ordin prefectului să ţi-o trimită îna- 
poi, dar dacă aud cumva că ai lovit-o, ai: dea- 
iace cu mine! Să ştii că am să pun pândarii 
să te lege cobză şi să te arunce în beciurile 
Prefecturii, m'ai înțeles ? 

— Am înţeles, să tiăiți, d-le ministru! 
Numai să vie ea acasă, că mă jur că n'o so 
mai ating, câte zilişoare oi avea d'azi înainte! 
Mă seacă la inimă de dor și plâng dă mila 
copilașilor care întraabă toată ziulica că un- 
de-i mămuca, tătucule ? eu ce să le spui? 
că... şi ochii î se umplură de lacrămij, îl îneca 
plânsul. Induioşat, ministrul, care pe lângă 
popularitatea-i proverbială avea și mult su- 
flet, continuă să vorbească pe firu! electric: 

— D-le prefect, te rog, mâine cel mai 
târziu femeia să: fie înapoi la ea acasă... bine, 
bine, să trăieşti, ne-am înțeles, nu? Uite, a 
venit pe capul meu bărbatu-său să mă roage 
să-i trimit nevasta înapoi la copilași. Promite 
solemn că mare s'o mai bată. Dacă nu-și va 
ține făgăduiala am eu ac de cojocul lui!.. 

— Aşa ministru zic şi eu, halal să-i fie, fe- 
rice de mămulica care l-a făcut! V'am spus 
eu că astazi treabă d> ministru 1... Vesel că 
făcuse incă o faptă bună în ziua aca2a mini- 
struil zise : | 

— Ei acum Toadere întoarce-te liniştit a- 
casă și aşteaptă-ţi femeia, dan: să nu te prind 
că-ți calci făgăduiala că ţi-am spus ce te ay- 
teaptă. 

— Am înţeles, să trăiţi d-le ministru! Iaca, 
mă jur să mi şe usuce mâna cu  care-oi 
lovi-o. Am so cinstesc cum se cuvine unei 
femei hamice şi pricepute ca ea, zise cu 
sinceritate Toader, care nu ştia ce să mai 
facă de bucurie. 

— Sâ trăiţi d-le ministru şi să vă dea Dom- 
nul sănătate! 

Și aplecându-se să-și ia sumanul ce-i alu- 
necasc de pe umeri părăsi ușa cabineului cu 
desaga într'o mână şi cu căciula miţoasă în 
cealaltă, spunând încăodată, cu um aer trium- 
fător: „Aşa ministru, zic și eu!“ 


Ca, după furtuna de vară 

Iară 

Iară 

Să creşti floare măiastră, floare rară 
Mai frumoasă, o, țară! 


Din sînge, din sudoare 

De nouă ori arat şi semănat 

De nouă ori fermecat, blestemat, 

De nouă ori binecuvintat 

Te ridici, neam, strajă spre Soare-Răsare 
Nemuritoare. 

Neam ales între toate 

Cruciticat ai fost precum Christos și tras pe roate 
Dar niciodată, nici un sabat 

Nu te-a 'njunghiat. 

Aspru-ţi cuvânt 

Creşte cu iarba din orice mormint 
Din fruntea fiecărui strămoş 
creşte-un stejar vinjos 

Din miini de plug şi spadă bătătorite 
Cresc flori daurite 

Şi, peste opinci 

Trec miei vu tilineci 

Peste putrezitul suman 

Trece un împărat-cioban 

Cu doine in fluer 

Şi fruntea ?n al furtunilor șuer. 


Telegar năzărăvan 
De august rădvan 
Spre Soare-Răsare, spre cumpăna vieților 
Te întilnește, țară, roua cea dintii a dimineţiior 
In pocnet de bici 
In hăuit de voinici 
In cintec de glorie 
'Tragi brazde 'nainte, peste Istorie 
Spre culmi de destin 
Cu pasul mindru al regilor 
In vecii vecilor 
Amin, 
retrasa ze) 
p. conformitate BELZEBUTH 
*) Ailcu stă igcălitura autorului, care prin re 
zonamța ei deosebită, completează în chip îeri- 
cit opera, neputând fi desprinsă de ea. 








Cronica muzicală (Ceea ce 


CATEVA NOI TIPARITURI 
MUZICALE ROMANEȘTI. — 


Editura muzicală româneas- 
că este încă în perioada unor 
anevoioase începuturi. Propriu 
zis, specializare autonomă în 
această ramură a tiparului nu 
avem. Unele mari întreprin- 
deri, tolerează ca ramură se- 
sundară editarea muzicei, 
foarte puţine Qin ele însă în 
condițiuni tehnice 'mulţumi- 
toare. De aceea, apariţia în 
ţară a unor lucrări muzicale 
româneşţi serioase rămâne un 
eveniment rar şi surprinzător, 
care meriţă să îie semnalat. 
Mai cu seamă când faptul 
nu pare accidental și izolat, 
ci se încadrează unei activi- 
tăţi susținute cu continuitate. 
In condițiuni de remarca- 
bilă estetică grafică, a. apărut 
la Cernăuţi, în editura „lco- 
nar” 0 serie de compoziții ro- 
mâneşti, care reprezintă un a- 
preciabil pas de înaintare în 
domeniul tiparului muzical 
românesc. Gravate limpede şi 
îngrijit, însoțite în sugestivă 
expresivitate de reproduceri 
după gravuri de Rudd Rybicz- 
ka, lucrările date la iveală ma; 
au şi meritul să fie muzică 
bună şi caracteristic româ- 
nească, iar nu încercări fără 
d> valoare ajunse la lumina 
imprimării în urma  vreunor 
ambițiuni, de o parte, şi ne- 
priceperi, de altă parte. 
Sunt culegeri de Liviu Ru- 


su, coruri și colinde, în trei 


caete, primele intitulate cân- 
tece de cătănie. Autorul se do- 
vedește bun şi onest cunoscă- 
tor de muzică populară și tăl- 
măcitor credincios al acestei 
muzici în forme de scriere po- 
livocală, bine articulată şi 
bine păstrată în atmosfera și 
duhul ei natural. 

Un alt caet cuprinde patru 
coruri mixte de Mihail Jora, 
„Foaie verde bob săcară”, 
„Teiuleț cu foaia lată”, „Mă 
mieram” și „Puica”. Muzicali- 
tatea sfătoasă şi plină de tâlc, 
scrierea vioaie, stilul savuros, 
specifice penei de compozitor 
a lui Mihail Jora, sunt prezen- 
te și in aceste coruri, care se 
adaogă cât se poate de potri- 
vit altor coruri de succes de- 
finitiv verificat ale autorului 
lor. 

In sfârșit, un cor-baladă, de 
scriere limpede, simplă și 
proaspătă „Costea”, de Paul 
Constantinescu, mizician inte- 
ligent, îndemânatec și origi- 
nal, aducător de atmosferă 
bine împregnată de autentici- 
tate muzicală naţională. 


8 Iunie 1940 


PA AD EDINCOLODLTa A MDă 


se poate spune PSTaI AZI ZII 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Muzica tipărită de „Iconar” 
apare sub îngrijirea d-lor Li- 
viu Rusu şi Mircea Streinul. 
Realizările excelente obținute 
până acum, vor fi, o dorim şi 
urăm iniţiatorilor, sporite cu 
altele, tot atât de valoroase, 
spre a contribui cât mai plin 
la crearea unei biblioteci ceva 
mai consistente de literatură 
muzicală românească, des:de- 
rat vechiu şi însemnat al com- 
poziţiei autohtone. 

AUDIȚIA CLASEI DE COM- 
POZIȚIE DIMITRIE CUCLIN. 
O audiție de proporții puţin 
cam obositoare, dar nu fără 
de merite, a fost organizată la 
„Dalles”, de clasa absolvenţi- 
lor compozitori ai clasei pro- 
fesozr Cuclin, dela „Academia 
Regală de Muzică”. Au fosi 
prezentate felurite lucrări ale 
d-lor Ion Dumitrescu, George 
Dumitrescu, Dinu Bugeanu şi 
Stefan Neaga. 

Compozitorul, în chip no:- 
mal, se formează, cu adevărat, 
după ce a părăsit băncile școa- 
lei, 

După acumularea grăbită şi 
febrilă a cunoștințelor compo- 
zitoreşti generale, după serie- 
rile muzicale ale acestei epoci, 
în care canţitatea se poate 
ușor confunda cu fecundita- 
tea, iar călcanaa principiilor 
scolastice cu inpedendenţa, 
tânărul aspirant creator înce- 
pe abia să se caute pe sine, să 
elimine inutilul, să capete dis- 
cernământ stilistic, să-și revi- 
zuiască şi concentreze mijloa- 
cele, descoperind, şi nu întot- 
deauna, calea cea bună, către 
artă. 

Nu se pot, de aceea, de cât 
în chip cu totul excepţional, 
aştepta, în compoziţia muzi- 
cală, rezultate absolut conclu- 
dente, chiar dela sfârşitul stu- 
diilor şcolare. 

Considerăm de aceea simple 
indicaţiuni acelea oferite de 
producţia studenților compo- 
zitori şi relevăm, la d. George 
Dumitrescu, tendințele către o 
exprimare liberă și trăsăturile 
doveditoare de gândire persa- 
nală, la d. Neaga, o muzicali. 
tate destul de împlinită şi de 
curgătoare, la d. Ion Dumi- 
trescu, mai multă claritate de 
ideie şi linie și la d. Dinu Bu- 
geanu, afinităti cu stilul ac- 
tual al unora din principalele 
surse de şcoală românească 
ale noastre. 

Evoluţia viitoare a tinerilor 
absolvenţi, va putea singură 
să cimenteze făgăduelile pe 
care le descoperim, în. acest 
scurț comentariu, 





TINEREŢE 


Este unul dintre tinerii actori 
ai primei noastre scene. Unul 
dintre tinerii şi talentaţii noștri 
actori. Un fizic proporţionat, un 
chip regula! cu o linc fină de au- 
tentic boem, un talent în per- 
petuă fervoare, un perfect al mi- 
micei şi al dicțiunei, acest tânăr 
cu tinerii, nu ne-a înşelat — de 
bunăseamă, nu ne-a înşelat — 
vechi şi neclintite păreri asupra 
posibilităţilor sale actoricești. Cel 
ce scrie aceste târzielnice şire, îl 
cunoaște de mult pe N. Moltoc; 
de mult; de vreo cincisprezece 
ani, Anii, frumoşii ani ai adoles- 
cenţei şi ai primelor iubiri, i-am 
văit laclită, sub a:cporişul fu- 
muriu al unei gări undeva, pe 
Prahova în sus. Feciorul cel de-al 
doilea al unui conştiineios şi ve- 
nerab'i fuicţionar superior ia ca- 
lea ferată, de mic — micuţ era 
in îcl ge „dra> go. — cum îl 
categorisise maică-mea. căreia îi 
săreu aşa, nitam-nisam, de gât și 
începea să-i recite pe nerăsuflate 
pasagii întregi din „Andromaca“, 
sau din „Conu Leonida“. Era, în- 
tr'adevăr, un „drac“. aşa cum îl 
vedea multă lume: gol, dar avea 
un suflet de aur. Bun frate, bun 
coleg, ideal tovarăş de percari- 
nări pe malurile unei Prahove în- 





A apărut în 


sorite. acest rarisim om, nNăucea 
lumea, la serbări.s sşcoiare, cu 
monoloagele și recitările lui, ca 
un actor în embrion ce se afla 

— O să-=: dăm Ja conservator, 
incerza maică-sa să înmoaie cer- 
bicia unui tată care voia să vadă 
eşinăd, din acest piăpând şi pald 
fu, un respectabil doctor, sau 
poate un profesor de ispravă. 

Dar viaţia şi-a mers drumul ei 
și N. Mottoc este astăzi una din 
bunele nădejdi ale primului nos- 
tru teatru naţional. 

Până acum a avut puţine pri- 
lejuri să arate ceeace poate, — 
este prea tânăr. L-am văzut în 
„Titanic-vals“, în „Serenada din 
trecut“ şi acum, recent, în „Anuţa“ 
și în „Toţi avem interese“. Tot- 
deauna jocul de scenă și toate 
celelalte posibilități actoricești ale 
lui N. Mottoc, au confirmat lapi- 
dara definiţie de acum cincispre- 
zece ani: „dracu' gol“, 

Pe drumul spinos al urcuşului, 
suntem siguri că arta acestui tâ- 
Năr şi doc Tăudăros actor. va 
birui în mod strălucit. Il vedem 
cucerind glorie şi cinste nu pen- 
tru el. cât pentru Arta căreia s'a 
dedicat. 


IL. A. 








A [lost odată un politician, care 
în plină desfășurare a unei mar: 
drame istorice, simţindu-și sfâr- 
şitul politic își amenința astfe) 
adversarii: voi vorbi ca la mai- 
danul dulapului. Ceea ce a fost 
acest „maidan al duapuiui“ știu 
probabil bătrânii noștri, şi după 
cât am aflat era ceva foarte rău, 
Acolo sura lumii deslegată ae 
orice  conveniență putea spune 
orice. După câteva decenii de ti- 
vilizare, iată că un șlefuit poli- 
tician reactulizează un fenomen 
care trebuia îngropat pentru tot- 
deauna în negurile unui trecut 
imcert și din multe privințe jal- 
nic. Dar dacă în politică lucrul 
ar fi putut prinde oarecare miez, 
dat fiind că prostimea tot pros- 
time e, în cultură apare cu totul 
altfel, 

Atâta vreme cât e vorba de o 
concurenţă oarecare, toate mij- 
loacele sunt puse pe tarabă pen- 
tru a realiza scopul: distrugerea 
concurentului. Şi in acest caz se 
poate spune orice. Siena însă nu 
e o tarabă. Acolo nu se poate 
spune orice. Pentru motivul că 
ea seamănă foarte mult cu o ca- 
tedră. O catedră dc multe ori 
mai luminoasă și mai bogată de-. 
cât cea a şcolii. Dacă la teatru 
vin oameni de toată mâna, tea- 
tru.ui nu îi este îngăduit să ofere 
lucruri de toată mâna. Nu este 
vorba aici de vorbe tari, ci cu 
totul de altceva. E vorba de în- 
tâmplări interesante şi neintere- 
sante, de intrigi mărunte și în- 
trigi complexe. 

Trebue hbăgată odată pentru 
totdeauna în capul autorilor, mai 
ales, ideea că teatrul nu e diver- 
“isment, nu e maidan al dulapu- 
lui, ci expresia cca mai vie a 
unui neam în desvoltarea ciclu- 
rilor lui de viață 

Făcând, acum la stârșiiul sta- 
giunii bilanţu! unui an de acti- 
vitate, vedem că nici în acest an 
nu am avut marele spectacol pe 
care de atâta vreme îl aşieptăm. 
In sehimb am fost copleșiți de 
mărunţișuri, unele plate alte.e 





UNIVERSUL LITERAR 


deadreptul vuigare. Des ce? Pen- 
irucă teatrul nu există la noi ca 
o realitate organică, ci numai ca 
un fel de obiceiu deprins prin 
împrumut. De accsa po scena 
noastră se poate spune oric?, 
pentrucă nu ne pasă. Teatru și 
nimic mai mult, 

Care este soiuția acestei crize? 
Una singură: organicitatea vieţii 
noastre în cetate. Când acest lu- 
“ru se va realiza, teatrul va ieşi 
dela sine, ca un fruct, 

Până atunci însă, pentru a fi 
pregătiţi. trebue să luăm toate 
măsuriie. In primul rând să cu- 
noaștem marele teatru al humii. 
Mă întreb ce s'ar întâmpla, dacă 
după sfârșitul unei stagiuni s'ar 
interzice tuturor teatrelor din 
țară să mai joace diverse porcă- 
rii pariziene, judeo-maghiare, sau 
chiar autobtone și sar impune 
acestor teatre un repertoiiu se- 
lecţiomat din tot ceea ce literar 
tura dramatică a dat mai desă- 
vârşit până acum. Ar da teatrele 
faliment? Nicidecum. Ar fi asal- 
tate. Penirucă lumea csie mai 
însetată de cunoaştere decât. se 
crede. 

Curăţindu-se astfel terenul, s'ar 
împiedeca pentru totdeauna creș- 
terea buruenilor, s'ar crea o tra- 
diţie. Intr'un teren astfe! curăţat 
nu ar întârzia să apară și un tea- 
lru românesc, 

Totuşi, în fapt, acest lucru nu 
e posibil. Pentrucă teatrul este 
astăzi trust, întreprindere cu în- 
tinse scopuri lucrative. Şi mijlo- 
cul cel mai uşor de a câștiga, este 
exploatarea părţii slabe a oame- 
nilor, nu stimularea celei bune. 
Abia în momentul când germenii 
propagatori ai racilei vor [i scoşi 
din organismul social, încercarea 
va fi posibilă. Pentru asta nu 
trebue numai geniu, ci în primul 
rând seriozitate. Cu seriozitate și 
metodă maidanul dulapului poate 
fi uşor transformat în parc. Este 
ceea cc se cere âutorilor, regiso- 
rilor și actorilor. O strânsă coa- 
liție a tuturor acestora ar putea 
răsturna cel iai feroce capital. 


AGATHON 








CARLTON: Oraşe sub alarmă 


Traducerea exactă a tithiui a.- 
merican ar fi următoarec: „Un 
«m de care să-ți aminteştii. 
Domnii traducători uu găsit, însă, 
că titlul nu este prea comercial 
şi filmul a fost mumit: „Oruşe 
sub alarmă“, 

E drept că majoritatea puuli- 
cului așteaptă dela filme „sen- 
zații tari“, pe cari titlul aies de 
traducători le promite din piin. 
„Oraşe sub alarmă“  sugereuză, 
bine înteles, chipuri de gangsteri 
fioroși în luptă cu paşnici cetu- 
țeni, hotăriţi să restabilească pa- 
cea în oraşele asupra cărora pla- 
nează „alarma“. 

Și numai despre așa cevu tu 
este vorba în filmul prezentat de 
cinematograful Carlton. 

Dacă am încerca să apropiem 
filmul „Oraşe sub alarmă“. de 
altul prezentat mai de mult, tre- 
bue neapărat să ne gândim le 
acel minunat „Good bye, Mister 
Chips“. Povestea modestului me- 
dic  dintr'un oraș de proviucie 
care, întotdeauna este trecut cu 
vederea şi este chemat de pa- 
cienți numai atunci când ceilalţi 
doctori lipsesc, are multe asenă- 
nări cu viața blândului apostol 
care în film purta numele ele 
Mister Chips. 

Bine înţeles, un astfel de subiect, 

este tratat întrun chip cu totul 
deosebit de cel al obișnuitelor 
filme americane. Intr'o viață a- 
parent mediocră, nu poate nter- 
veni nici una din acele întâm- 
plări neobișnuite cari abundă în 
viețile sbuciumate ale „business- 
man“'-ilor vremurilor noastre, 

Fără „scene tari“, fără „nume 
mari“ pe afiş, filmul acesta reu- 
șeşte să fic totuș unul din cel» 
mai bune filme prezentate în ul- 
timii ani, 

Suntem, totuşi, convinși că fil- 
mul nu za fi pe gustul marelui 
public. Şi avem, deci, satisfactia, 
că am fost unii dintre puţinii pe 
cari această peliculă a izbutit să-i 
înnalțe deasupra multelor meschi- 


Lee e) 


Se lasă cortina... 
Ps ului dinu 


Actori şi angajamente 


Fiarbere mare in lumea vii- 
torilor actori: se apropie exa- 
menele de sfârşiţ de am. şi „pro- 
dueţiile“ Academiei Regale de 
Muzică şi Artă Dramatică, 

Și câte nădejai mu pum viito- 
rii actoni în rezultatale acestor 
examene |! 

Ce frumoase visuri se ţes 
până în ziua producției; ce ilu- 
zii îşi face tinaretul, despre suc_ 
cese și angajamente... 

Unul mai entuziast şi mai ta- 
tentat decât aâtaul, tinerii stiu 
că de aprecierile ce se vor face 
ia aceste producții, se leagă 
santa zilelor prin amiarul şi biu- 
umile cărora îşi vor strecura 
dreptul la existemţă şi la profe- 

insfârșit scena pe care elevul 
a. studiat-o trei ami în' şir, va fi 
jucată în fața publicului, îm 
faţa cumoscătorilor, în: fata cri- 
tivei implacabile. 

Deși şiie_. bine că în cei trei 
ani de învăţămâmt teoretic, a 
vorbit la un telefon imaginar, 
țimând în mână  plaivasul out 
hafista, în loc de receptom, ele. 
vui își ia imima în dinți şi s2 a= 
vântă în fata proectoarelor. cu 
neşitiinta  păiamjenm?mi tdasiipit 
de pânză 

Admiraţiile de până eri. se 
pierd ori crese în ceasu: hotă- 
ritor al producției. 

Junele care până eri se stre- 
cura, sfios. astăzi calcă țanţoş 
sub povana costumului de cava- 
ler medieval... 

Pentnucă de azi înainte e ar- 
tist. ar fi bine să afle si el ce-l 
așteaptă în meseriie. 

Să ne inpăduim mai îmitâiu 
luxul unei scimte examinări a, 
&itbdației italantdlor  exceptio- 
nale. 

De peste un deceniu. aceste 
talente extraordinare,  pătmunia 
în conservator fără studia re. 
cesare. 

Poate juileca oricine mealita. 
tea. Nu. mai intreabă nimeni 
de staudii, pentrucă ar fi absund 


Editura „CARTEA ROMÂNEASCA“ 


"A SFÂRŞIT PRIMĂVARA 


de VICTOR POPESCU 





nuvele, 


——. AP 


Observaţie, analiză, suilu epic şi descriptiv, 


unitate. O carte de maturitate literară. 


———_ : 9 + ——— 


De vânzare la toate librăriile şi chioșcurile 


PREŢUL LEI 60 


de ziare din țară. 








FA > PI ii 
apă a 
aa) 
ză i 
A i i 
ţ Sena: i 
i „Ta să m 
N pf 7 
e i P 
si > 
i „ 


ÎNSPRE i 


| 





să se maj pretindă fostului băr- 
bier ori tâmplar, studii pe cari 
le-a. ocolit tocmai pentru a-și 
face 0 meserie. în care mere şi 
fără carte. 

Povestea e veche și nm mai 
impresionează pe nimeni. 

Aceste taiem  extraoridimare 
știu să fie angajate. Același vis 
ie leagă ps toate — un angaja- 
ment la. Teatmui Naţional. 

Necesităţile primei scene fiind 
nări, majoritatea acesor talen- 
te își fac loc, inlăturând de cele 
mai multe ori pe puţinii che- 
maţi. 

Conducerea primei scene are 
tot dreptul, atunci când ofeă 
angajamente cu câta două mii 
ge isi pe lumă. 

'Prec însă amii și aceste ta- 
iente se îrmormântează, târind 
după ele şi pa puţinii buni. 

O sinemwră instituţie profită 
in adevăr: Sindicatul Artiștilor 
Dramatici și Linici — prim co- 
tizaţiime pe cari Je plătesc :oți 
actorii. 


Nici un actor nu poate juca 
fără camet de libară prcfesie, 
deoi fără să fie înscris în Sin- 

icat. 

La rândul lui, Sindicatul are 
şi el dreptul să  fabiice artiști, 
nu numai 'Consemvaftiorul, 

S'ar părea că aceste dionă Îns- 
tituții sa concurează, disputân- 
Gu.-și întâietatea numerică a 
artiștilor, 

E cert. că această suprapro- 
ducție dublă, e în progresie. 

Teatrele au nevoie de actosi, 
dar de actori bumi, nu de pro- 
dusete în se:ie, asvârlite pe 
piață fără at rost decât al şo- 

zjului. 

Abum câțiva ami Sa propus 
smspendarea activităţi conser- 
watonului, pe tinp limitat, 

A fost deajun:s să le propună 
o soluție pentiu limiltamnea ta 
lentelor”, pentruca anumiţi ne. 
gustori de teatru să imstitare um 
fel de concursuri pentru recrmu- 
tarea viitoarelor vedete, 

Peste o săptămână vom asis- 
ta. 1a productie Academiei Re- 
gale de Muzică și Amtă Drama- 
tică. 


Zece — douăzeci de tineri ar- 
tiști dintre cari Teatrul Naţio- 
nal va alege câţiva auxiliari. 

Restul, tăczre, tâcere mai a- 
les în jurul numelor şi talenie- 
lor excepţionale... 

La sfârsitul lui August vor în- 
cepe Hapetiţiile, directorii de 
scenă vor privi în folul iatâtor 
noui promisiuni ae scenei și 
actorii consacraţi se vor felicita 
de suzcesele vremurilor noi. 

La Naţionai sau în! companie 
particulare, ac:oLii buni âu 10- 
curile low, pe cari nu au a se te- 
me că și le pot p:erda, 

Pentru a ilustra 0 share de 
tapt, vom aminti că angajatii 
încadraţi şi definitivi ai primei 
scene au făcut um. demers pen- 
tru sporirea salariilor. 

S'a cerut majorarea, dacă ru 
chiar dublarea satarii:or. 

Un sozietar are dreptu să 
ceară 50000 lei pe lună, în loc 
de 25.000; un auxiliar insă, e 
bun în grad — adică 2000 lei pe 
lună. 

Lumea teatreior a izbutit să 
se . despartă, prin grija şi dra- 
gostea ps care marii aimstii o 
au față de camarazi lor mai 
mici. 

Nu se întreabă nimeni 
dacă în hmea celor Necăjiţi, 
mu sunt si forțe cari epumân- 
du-și cuvântui. o fac pentru res- 
pectul ce-l poartă arstrecrației 
artistice. 

Formula salvatoare a morali. 
tății criiselor s'a găsi: prea 
mult și înutăl tinezet artistic ! 

Cotiturile vieţii artistice surt 
nuulte și pline de neprevăzut. 

Cei interesaţi uită însă că, pot 
îi făcuţi răspunzători de o sta- 
re pe care âu dorit-o, pentu a 
tiage fojoasa. 

Suwat prea muţi artişti ti- 
neri ? Dar cine le-a făcut vânt 
pe scenă, dacă nu tocmai aceia 
cari alegându-ș: oameni de casă 
inchid ochii asupra realităţilor 
teatrului românesc ? Pezie o 
săptămână vor avea loc produc- 
viile claselor de dramă-comedie; 
aceleași speranțe, aceleaşi de- 
cepții... 


mai 


GHEORGHE SOARE 


Sa ma e a a ta a a E a o RR a a a a e, 


A apărut de ziua cărţii în 
colecția „UNIVERSUL LITERAR" 


volumul de poezii 


PRIVIGHETOARE OARBĂ 


de 
GHERGHINESCU VANIA 


O carte de mare succes, a 


unui poet 





nării pe cari le întâlnim, !a jie- 
care pas, în viata de toate zilele, 

Recunouştem, țără nici 0 rusi- 
re: filmul ne-a impresionat până 
îa lacrămi, 

Și aceasta, cu foate că nân: 
întâlnit nici unul din trucurile 6- 
bisnuite filmelor meiodrumatice. 

Meritul nare îl ure un actor 
excelent pe care jubiicul nostru 
“1 cunoaşte prea prin, Nuinucle 
tii este Ecdhcurd Ellis, Merită sc 
jie reținut, mai mult decât nu- 
mele blondei Ann Shirley care e 
drăguță “şi lipsită de talent. 


SCALA: Luna de miere in Bali 


In fond, lumea este nai mică 
decât pure. Dovada ne-o fac cui 
doi eroi ui filmului cure îşi mută 
mereu terenul pc care are loc 
flirtul lor, delu Nei York la Bati 
şi inters. 

Problema pe care v 
nul este destul de  cundacutăă: 
poate o fată emancibată să re- 
nunţe la toute avantagiile pe cari 
3 le dă libertatea, îi icvoarea 
unui cămin mui pașnic, lipsit de 
toate neprevăzuluril» libegtăţii? 

Răspunsul este: „Bine înţeles 
că ponte“, Răspunsul acesta îl 
prevede spectatorul dia început, 
și așteaptă culm co toate con fiic- 
tele să se termine şi crnii să se 
împace. 

Sfârșitul este. în prizința acea- 
sta, lămusitor: pe o plajă, un băr- 
bat, o femte și o fetiță, cântă o 
melodie, mulțumiți că totul s'a 
terminat cu bine. 


Cântecul odată terminat, fetiţa 
continuă totusi să cânte Bărbu- 
tul, îngrozii că această cuntinu= 
are ar putea da naştere la noui 
conflicte o opreşte: „Nu vozi că 
filmul sa terminat?" 

Și, fiindcă așa vreu domnul, fil- 
mul se termină, Put:a însă, tot 
atât de bine să şi continue De 
pildă, tânăra jemee se supără, 
plecă dela Bali la New York ş.a. 
m. d. 

Am revăzut-o în film pe Made- 
ieine Carrol, cu bucuria cu care 
revezi o femee frumoasă şi talen- 
tată, dar şi cu părrea de rău că 
mai ocazia s'o0 admiri într'un fim 
ceva mai bun. 

Akim Tumiroff e foarte reușit 
intrun rol caricatural iar o fetiță 
de vreo patru ani e holărită s'o 
detroneze pe Shirley Ten:ple. Lu- 


crul nu e prea greu cu toute că 
noua „steluţă“ nu e prea talen- 


tată, 
LALESCU 


Îi e e e Sp or 


pune til- 


TRAIAN 


VLADIMIR NABOKOV.SIRIN: 
CAMERA OBSCURĂ 


In traducerea d-lui R. Donici, 
a apărut de curând „Camera 
obscură”, roman de Viadimir 
Nabokov-Srim, unui dinlze cei 
ma: projuiţi ruşi CON- 
"cmporani. 


scriiiori 








PE VIU... 


Tragediana LENY CALER, 
în „Un băiat şi jumătate” 





*AME 


se numeşte un cuel de pocze, 
cure upare, nu ştim nici moi prea 
bine, tuner sau când au redacto- 


rii bani, Aparține grupului de 
artă și Literatură „Apă vie? 
si se prezintă în  Joarte 


bune condiții tehnice. Al doilea 
caiet ne prezintă o duzină de 
„poeţi, — dintre care ir2i poetese 
— plus o copertă semnată ile Voi- 
nescu, 

Desprindem dia poezia domni- 
soarei Maria Ana! 


Imyplinire săracă de pă-nânt. 
nu, eu nu sunt [făcută să cânt; 
țu=s pentru foamea de zare, 
sunt dour asa, fulă ca oricare, 
dar sănătoasă şi plină, 
Pentru căutarea celui asteptat 
mă uroau grădină, 
să culcayii, păgiin, rodul şi să stee 
mercu langă bucurie. Doamne, 
mă vrenu femee? 
Din „Balada Prințului Lunii” 
de Anisoare Odeanu, o imagine: 
„„pDrintre stelele ce sună peste 
mări 
melan:olic ge 
brățări 
restul poeziei fiind sub nivelul 
celer ain „Fata lui Codru-I'mpă- 
sat“, 


ca un  clinchet 





Crâmpeie 








Esteticienii în Teatrul 
românesc contemporan 


O instituţie de artă și cultu- 

ră cum €s.e Teatru, no dă pri- 
lej — cu drept de ape: — să 
facem câteva creionări în jurul 
unor figuri reprezentative în 
mişcarea tţeatrală românească: 

D. ION MARIN SADOVEA- 
NU, VICTOR PAPILIAN. VIC- 
TOR ION POPA și CAMIL PE- 
TRESCU. 

Pnimi: deţin posmtri bine rue- 
ritate în tzatru; uitimul fos- 
tul director retras undeva în- 
trun ungher, poate ma: dă și 
azi „no caficnative* mantorilor, 
amintindu-și timputi de glorie. 

Ce vreţi ! „Jocul idzilor e jo- 
cul ieieior, spune d. Camil Pe- 
treszu, undeva... 

Dar, să trzcem peste asta. 

Nu ne vom opri, deocamdată, 
nici la calitatea de ssriitori, de 
prim plan. a domniilor lor, ci 
re vom mărgini să-i privim prin 
prizma unei estetici teatra:e. 

Da, în compiexul teatral e- 
xistă o estetică. Să nu vi se 
pară deplazat un luzru: cred 
că este singura estetică vie, 
căci în Teatru, accentul trebue 
pus, în primul rând, pe elemen- 
tul actor, pe sensibilitatea lui 
şi numai pe ea. Orice altă pre- 
miză o socot falsă. 

La baza scenei stă actorul, 
magia scenică el o creează. 


„Să nu mi se ia în nume de 
rău dar, numai prin acsst un- 
zhiu viu, al esteticii sensibile, 
înțeleg să priveze rostul activi- 
tății actuaior şi fostului di- 
veztor de tealru. 

Pe d. ION MARIN SADO- 
VEANU. om de înaită cultură, 
un abil al verbului în orice îm- 
prejuranta, îl vrem mai hotărit, 


Acsieaşi cuvinte găsess că se 
potrivesc d-iui VICTOR PAPI- 
LIAN și d-lui VICTOR ION 


POPA. Pe cd. CAMIL PETRE- 
SCU, nu vreau să-l mai tulbur 
din prozramu. domniei-sale. 

F:ccare. dintra domnii direc- 
tori de teatre, aş vrea să fie un 
Diogene care, cu :ampa în 
mână, in ameaza mare, să-și 
caute actorii. 

Cine-i stăpânit de  absastă 
pasiune, de această dragoste, 
Du poate da greș. 


APEL 


Pe cei care vă urmează în 
templu: Thaliei, cu puteri noui, 
nu-i istoviți creind mere obs- 
tacole ; nszteziţi-le drumul, să 
poată cuprinde lumina artei în 
toată măreţia ei, spre bucuria 
cea mare ce se va râfrânge a- 
supra ţărei intregi. 

AL. ILEA 


———— In colecţia „LINIVERSUL LITERAR" ———— 


a apărut 


de curând: 


NALUCA 


dramă de MIHAIL DRUMEȘŞ 


autorul marilor succese literare: invitaţia la 





de înalte posibilități. 


Vals și Scrisoarea de dragoste. 








8 











UNIVERSUL LITERAR 











8 lunie 1940 





Popas lângă melancoliile Târgoviștei 


UN GEAMANTAN CU VISE ȘI CURSURI 
DE DREPT 


imi plimbam, intro dimineaţă, pe străzile 
Bucureştiului, neliniștea, cu acelaș sentiment 
de stială «cu care îmi țineam pe braţ fulgari- 
aul cu care pornisem, cu două ceasuri mai 
înainte, să înfrunt ploaia, şi pe care acum, 
cerul înseninat de-odală, îl făcuse inutil. 

L-am întâlnit pe prietenul Ştefan Baciu, ai 
cărui ochi priveau, par'că, mai nedumeriţi, 
prim lentilele cu mu ştiu câte dioptrii ale 
ochelarilor : 

— Ştii că s'au afişat examenele ia drept? 

— Am văzut, Săptămâna viitoare nu dau 
nici-un examen. Dar tu? 

După chipul trist al lu: Ştefan Baciu, am 
ghicit răspunsul : 

— Luni, am primul. 

— Mai mergi atunci, Sâmbătă, la șezătoare? 

Se cuvine să deschidem o paranteză în care 
să ne informăm cititorii că revista „Universul 
Lițerari' a organizat ultima șezătoare din se- 
zomul acesta, la Târgovişte, în ziua ide 1 Iunie. 

Inchizând paranteza, să revenim la Ştefan 
Baciu, care după oarecare gândire, a luat o 
notărire eroică : | 

— Fie ce-o fi Merg cu voi. 

„Și în ziua de 1 Iunie, la ora 2 şi jumătate, 
intram în camera lui Ștefan Baciu, ţinând în 
mână un geamantan, în care printre manu- 
scrise şi cărţ, pusesem câteva fascicole de 
Drept Civil, Invăţătura poate stă foarte bine 
alături de poesie. Şi cum nu vaiu scrie eu 
partea doua a reportajului, sunt sculit să 
spun, dacă la întoarcerea din şezătoare, acele 
câteva fascicole erau citite sau nu. 

Curând, a venit şi directorul nostru, Victor 
Popescu. Siegfnid, bunul nostru Siogfrid, ne 
aștepta jos, hotărit, ca un automobil ce se 
respectă, să înghită toți kilometrii cari des- 
part Bucureştii de Târgoviște. 

Ştefan Baciu a luat loc alături de Victor 
Popescu, ar Nichita "Tomescu şi cu mine 
am trecut în spate, 


O PARANTEZA 


Aici vine rândul unei noui paranteze. Ii 
vom lăsa pe Siegfrid să 'sboare pe asfaltul 
şoselei Bucureşti-Plocști, iar noi vom scrie 
aici câteva rânduri despre un confrate tânăr 
ca şi noi, icare într'o revistă, se ocupă de 
şezătorile noastre Literare. 

Poetul — speaificăm: poetul de talent — 
se arată revoltat de faptul că noi organizăm 
şezători literare. Spune dânsul că nam îi 
noi în drept să citim versuri sau proză în 
faţa publicului. Ne miră mult această afir- 
mare, deoarece, la o şezătoare organizată mai 
de mult chiar de gruparea din care face parte 
poetul, câţiva dintre noi am fost înwvitaţi să 
luăm parte. De unde vine această bruscă 
schimbare de idei ? 

Apreciindu-l spe poetul care a scris nota 
despre care vorbeam, nici mu mă gândesc să-l 
trec alături de alţi așa ziși poeţi, cari nu 
pot înțelege de ce, la şezători, unii dintre 
noi sunt bisaţi, iar dânşii nu. 

I-am răspuns, în această paranteză poetu- 
lui, tocmai fiindcă îl prețuesc și fiindcă aş 
vrea să ştiu de unde pornește reaua credinţă 
cu care este scrisă intreaga notă. 

Să închidem, acum, paranteza... şi să tre- 
cem la drumul nostru. 

Iată-ne ajunși la Ploeşti unde, după o haltă 
de rigoare la cofetăria Angelescu, constatăm 


vu durere că ploaia — 'capricioasa ploae a 
anului 1940 — a începuţ din nou să cadă 
— ca să spun așa — din senin. 


Durerea €, mai degrabă, a mea şi a lui 
Nichita Tomescu, de oarece Sicgfnid este aco- 
perit doar în faţă. 

— Imţeleg să plecăm plouaţi dela șezătoare, 
dar nu să venim — comstată Nichita, 

— Se auvine să înălţăm câteva rugi ceru- 
iui, ca :să înceteze ploaia — intervine Victor 
Popescu, 

Soluţia cea mai bună o dă Ștefan Baciu: 

— Să-l chemăm pe Virgil Carianopo) să ne 
aducă o „Scară la cer“. 

In aşteptare, constatăm că savarinele sunt 
tot atât de bune, la Ploeşti, ca și tartele cu 
căpşuni, 

Iute, cum a venit, ploaia a şi plecat, Aşa 
că am pornit, din nou, la drum: um drum 
ceva mai puţin asfaltat, cu gropi peste care 
Siegtrid trece cu destulă trudă. 

Drumul până la Târgovişte nu e lung. 

După două ceasuri şi jumătate suntem în 
fața librăriei Enăchiţă Văcărescu, în centrul 
Târgoviștei. 


O PRIMIRE PE CARE NO VOM PUTEA 
: UITA 


Am ezitat mult până să dau acest titiu 
noului capitol, din pricina banalității lui, „Nu 
voiu putca uita“: am spus de atâtea ori vu- 
vintele astea. La Târgovişta însă, mi-am dat, 
seama ttât de uşuratec am fost câteodată. 

Un lucru care nu se poale uita, seamănă, 
pe semne, cu primirea călduroasă pc care 
ne-au făcut-o prietenoşii târgoviştenii. 

D. profesor Ion Negoescu și d. Jean Vasiliu, 
ne-au arătat, în tot timpul şederii noastre 





Motto: Marii gânditori 
n'au nevoie de cuvinte. 


— Reportaj] cu amintiri, versuri şi... paranteze — 


ia Târgovişte, o părintească dragoste, iar 
pumnul de elev: din clasa: a VIII-a cari ne-au 
intovărăș:t, ne-au fost fraţi de vârstă şi vise. 
Ne-am simţit, întw'adevăr ca la noi acasă. 

Ne aşteptau în faţa librăriei și ceilalţi sorti- 
tori cari ven:seră cu trenul 

Maestrul Radu Gyr, trecea dela un grup 
la ceiălalt cu voioşia atât de carauteristică 
marelui nostru poeţ, 

Umbra lui Virgil Carianopol se întindea. 
elegiac, pe tratuar iar ochelarii lui Teodor Al. 
Munteanu se făceau remarcați întrun grup 
de liceeni sgomotoş:. Ladmiss, cu q nouă „fri- 
zură“, își povestea amărit, păţania dela frizer. 

— Eu am vrut să mă tund cu numărul 0, 
să-mi crească părui mai bogat. Dar tocmai 
când îmi trecea frizerul mai cu foc, maşina 
prin păr, a venit patronul, care mă cunoştea, 
şi nu m'a lăsat, în nuptul capului, să-mi rad 
tot părul, Cică e frig afară. L-am ascultat şi 
am rămas, jumătate ras, jumătate nu. 

— Bine ţi-a făcut — intervine d. Fântâ- 
neru — destul te-ai ras tu în nuvele, 

Pomim, cu toţii, spre melancolivele ruine 
ale Târgoviştei. 

D. profesor Negoescu ne-a dat toate amă- 
nuntele, făcându-ne să  înţelegern trecutul 
măreț al cetăţei domnești, 

Aşteptăm "um volum al acestu: emerit pro- 
iesor, în care să aflăm, pe îndelete, amă- 
nunte din trecutul Târgoviștei. 

Dar să trecam din nou la reportajul nostru. 

Maestrul Radu Gyr privește un petec de 
cer care zâmbeşte prin gura deschisă a unor 
ruine, Il lăsăm să viseze, bănuind că rezut- 
tatul viselcr, va fi o poezie, şi ne suim în 
legendarul turn al Chindiei, 

Târgoviștele răsare, pitic, la picioarele 
turnului. Ladmise Andreescu pare fericiţ, A 
zjuns în „ţara corului“, 

S'a înscrat. Ne întoarcem în craș, unde 
ne aştepta o gustare la o cafenea din centru. 
Patronul cafenelei este prezentat, poeţilor : 

— „Dânsul este domnul Căpiatu, 

— „Imi pare bine“, intervine domnul Radu 

Gyr. „Și eu sunt tot poeti. 
„La maisă, Ladmiss Andreescu se mută de 
lângă Teodor Al. Munteanu pe motiv că nu 
vrea să stea lângă un poet și se aşeză lângă 
mine. Calm, îl informez că şi eu scriu, câte-o 
dată, versuri. 





D. JEAN VASILIU 


— „Bine, dar asta nu înseamnă că eşti 
poet“, îmi răspunde, senin. Ladmiss 

La ora 9 suntem toţ: în „sala de arme“ a 
Târgoviștei unde un public numeros așteaptă 
începutui şezătoarei. Domnul profesor Nego- 
escu, după ce a făcut elogiul revistei „Uni- 
versul Literm“, a amintit toate figurile ce- 
lebre cari au trăit în Târgovişte. Domnul 
primar lancu Atanasescu a urat, în cade cu- 
vinte, bun venit, scriitoriior buzureşteni. 

Domnul C. Noica, în cuvântarea sa, sa 
impus ca un minunat gânditor și conferenţiar. 
Coniferința este, de altfel reprodusă în pagina 
I-a a revistei. Domnui Jean Vasiliu i-a pre- 
zentat apoi, prin cuvinte spirituale, pe poeţi. 

Primul a citit prietenul Nichita Tomescu, 
care, cu glas cald, a adus în sală atmosfera 
melancolică a Bărăganului. -Lumgi aplauze 
l-au răsplătit pe poet. 

„„Şi ac: rolul meu sc termină. Nichita 'To- 
mescu, va renunţa, pentru o clipă, la poezie 
şi va deveni roporter. Ascultaţi-l ! 


UN TĂCIUNE ŞI-UN CĂRBUNE 


De geaba caut un loc printre riorchinii în- 
grămădiţi îm „Saia de arme“. Mă postez, în 
picioare, lângă un perale — de unde aveam 
un foarte favorabil unghiu vizual — și sunt 
primul care constat efectul poeziilor noastre: 
se încălzise publicul. Printre cei care se a- 
prinseseră mai repede, era şi Ladmiss An- 
dreescu, a căzu: fată. îmbrobonată, începuse 
să lucească... 

Ca o orgă, glasul lui Teodor Al. Munteanu 
începe să dea sălii o gravitate limpede, şi pu- 
blicul gustă cu nesaţ din „merite Comnesiii 
puse la dispoziţie de olicanul (de fapt mo.- 
dovean) de pe scenă, care în loc de coș, ținea 
în mâini certea sa cu stihuri abia scoasă 
de sub icasc. 

Este adus de mână, pe scenă, un tânăr. 
George Păun, poet târgoviştean cu real ia- 


In urma expertizei unui bijutier, d. Grog ma putut vinde roma- 


nul „Diamantul verde” de Celarian, decât cu lei 5 








TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, 


ventivă, 


TR. BREZOIANU 23 


lent şi cu voce frumoasă, care este ascultai 
cu deosebit interes. 

In fine, intervine critica. D. C. Fântâneru, 
melodios și de pe scaun, citeşte um bine sus- 
ţinut fragment de roman. Alături de eroima 
din ramanul din care a citit d. C, Fântâueru 
— am văzut şi simţit, într'unul Gin rândurile 
dela mijloc, — pe-o fată cu fața de gutui, 
stând cu mâinile încleștate şi cu ochii în- 
frăţiți cu depărtările... 

După d-sa, „căutătorul de comori“, Ştefan 
Baciu, arată rodul ultimelor sale exploatări: 
filoane de aur din volum editat de Fundaţie, 
mult preţuite de public. : 

Era o coincidență că toamai în luma lui 
Cireşar apărea cartea lui Victor Popescu „Sa 
sfârșit primăvara“ şi tot fericită întâmplare 
credem că a fost și faptul că eroi: dim ultima 
sa carte au fost făcuţi cunoscuți, prin viu 
grai. unui public ca cel din Târgovişte. 

Ca divertisment — în care timp Ladmiss, 
bun psiholog, observând un loc pe unde se 
putea strecura, dispare din sală — era ne- 
cesară epigraima. O cunoştinţă veche, întâlni- 
tă de mult pe ale Literaturii drumuri, — d. 
Ion Calboreanu, citește câteva catrene sa- 
vuroase din tolba sa cu săgeți „modernizate“: 
„Albine şi Furnici“, Păcat că nu am putut 
insemna decât două, pe care le reproducam: 

Lui George Voinescu, 
autorul volumului „Balamurc 
Palace-Hotel“. 

Mai cu talentul, mai cu truc, 
El desemnă un „Balamuc“. 
Imi zic, uitându-mă la carte: 
— Mă, ăsta a ajuns departe... 

In cealaltă, preacunoscutul scriitor şi „far 
niente'i-ist, George Dorul Dumitrescu este 
săgetat cu ocazia numirii sale într'o funcţie la 
„Mumcă şi Voe Bună“: 

In straniul birou unde-l aruncă, 

Nu cred că va rămâne nici o lună, 
Pentrucă ei l-au așezat la „muncă“, 
Iar el venise pentru „voe bună“. & 

„Când d. Radu Gyr a începui să spună, 
— şi versurile şi vocea care culca liniște 
peste ficrberile din ochii 'ascuitătorilor crau 
la fel, — sala a izbucnit. Vibrau, în inimi 
calde, dăruirile unei inimi și mai calde şi — 
răsplată pentru plată, — aplauzele nu mai 
contencau. Când o dvamnă l-a rugat pe bunui 
nostru prieten să recite „Cântec pentru Lu- 
miniţa“, d. Radu Gyr sa uitat fericit spre 
d-na Gyr, care probabil că o săruta în gând 


pe Monica, lăsată la Bucureşti — și-a în- 
ceput : 
Are tata o fetiță, 
Luminiţă.... 


„Luminiţa cred că e cea mai fericită fe- 
tiţă. deși unele lumini sunt triste, cum a spus 
Traian Lalescu, urcându-se pe scenă. A ştiut 
Traian Lalescu să cucerească și publicul din 
sala aceasta umde recita prima oară, — cu 
vocea şi chipul lui de înger aruncat de nă- 
praznice vânturi, în vâltori. După o a treia 
poezie spusă, sa cerut — natural la la- 
lescu — „bis“. O voce de „stlăjel“, — parcă 
Sar fi aflat în faţa bunicii, în noaptea de 
Moş-Ajun, implora : 

Spune-ne, nene, mai spune... 

Dar vocea d-lui Vasiliu acopere aplauzele 
— cu care publicul își manifesta bucuria că 
i-a fost îndeplinită dorința : Lalescu spusese 
a patra poezie — prezentând pe Virgil Ca- 
rianopol. S'a suit Virgil pe scenă şi început-a, 
măre. să-şi așeze „scară la car“. Și nu l-au 
fost lăsat publicul nici pe el. cu una cu două, 
să plece. L-au bisat, Virgil a spus altă poe- 
zie, până ce (iarăşi a intervenit) d. Vasiliu 
anunţă că Virgil! trebue să-i dea locul lui 
Ladmiss Andreescu: ajunsese în „țara ce- 
rului“, aşa că putea să-și ia „scara“ şi să 
umble. Ladmiss intră calm şi, dela ei, din 
carte (din „Țara Cerului“) începe să tune și 
să fulgere un fragment cu înjurături,, beţii 
şi „chestii“ care au stârnit un adevărat vifor 
de veselie şi aplauze. 

E rândul d-lui prof. Negoescu să-l înio- 
cuiască pe prea simpaticul speaker, scriitor, 
etc., etc., anunțând ve Iordache Răducu, 
bucureștean concentrat la Târgovişte, cunos- 
cut drept un prozator de talent, — care a 
ciţit... poezii, 

Marin Petrică şi Corneliu Vilt, do: olavi 
talentaţi, citesc câteva poezii proprii, furtu- 
nos aplaudate de colegii de liceu în special, 
după care d. prof. de muzică dela liceul „E- 
năchiţă Văcărescu'' dă tonul pentru „Imnul 
Regal. 


NICAERI NAU VIBRAT MAI PUTERNIC 
INIMILE 


O sală plină, cu. oameni care au uitat, mă- 
car pentru ceasurile acelea de scară, grijile, 
cu mâinile drepte întinse spre cer, au cântat 
de răsunau pereţii: „Trăiască Regele. 

Nicăeri, ca în sala nu departe de ruinile 
casteluiui zidit de Mircea cel Mare, de Bi- 
serica Domnească, nu se putea înţelege mai 
timpede sen''mentul de adâncă dragoste pen- 
tru Ţară şi Rege, pe care îl au toţi Românii. 


MEANDRE 


In hall, aşteptam pe ceilalți camarazi, spre 
a porni: (on revient țoujours) ...la banchet. Am 





d. Gros a pus pe fo£ opera 





Mai semn*t autografe, am aflat că pe [lata cu 
faţa de gutui o chema Ivonne — și am ple- 
cat spre restaurant, 

„Când a aflat că se va servi ciorbă de po- 
troace „a 1a Târgovişte“. Virgil a prins să 
bea vârtos. In zadar am încercat să-i număr 
paharele: la al 27-lea i-am pierdut firul... 

Fiindcă erau două diseuze, d. Radu Gyr, 
văzând că Virgil vrea să... țină un discurs, 
a cerut să sa cânte ceva — cu vorbe. Cineva 
a observat : 

De la musique avant tout chose. 

Și-au început, va: !, diseuzele Și cântau !!.., 
Până când a prins glas Teodor Al. Munteanu: 
ajutat de o drăguță domnişoară pe nume Eca- 
terina (numele de tamilie e secret, — adică 
nu-l ştiu), au pornit să cânte, făcând pe cele 
două protagoniste să se vadă în inferioritate... 
numerică, maiales că la intenţiile celor doi 
se raliaseră și Liadmiss, Virgil, ete.; care urlau 
cât îi țineau gura. Se cânta o melodie de. 
(iarăşi e „secret'), care începea cam asttal: 

„Drag mi-a fost calul bălan“. 

Virgil a început să-i „zică“, — văzându-l 
pe Iordache Răducu în uniformă de subio- 
cotenent, de nici nu-ţi mai venea să crezi 
că el era acela care la Cafe de la Paix. 
niciodată nu bea şva:4,. din banii lui: 

Dray mi-a fost calul bălan 

Și Răducu militar, mă, 

Drag mi-a fost şi mi-ar mai fi 
Numai dacă n'ar mai scri... 

Dar d. Radu Gyr nu mă lăsă să răd şi 
eu cu ceilalţi și mă serveşte — pe aceiaşi 
melodie ; 

Drug mi-a fost calul bălan 
Şi Nichita 'n Bărăgan, mă... 
Poate-l arde soarele, 
Scăpând cititoarele.., 

Când am văzut că nu mai e nimic de 
exploatat — Virgil se uniformizase, — am 
reveniţ la o masă la care vreo cincisprezece 
proaspeți absolvenți de liceu îşi debitau vi- 
sele şi proectele, 

Cu Traian Lascu alături, am petrecut 
câteva ceasuri, străjuit de amintirea prome- 
nadei de sub Tâmpa, unde deşi veni:sem să 
mă pregătesc pentru bacalaureat, mă piim- 
bam cu o fată cu cer albastru — fundă — şi 
păr scăldat în lună. Nu mam simţit îmbă- 
trânit, dar planau atâtea umbre şi tristeţi 





Prof. ION NEGOESCU 


grave în inima mea, că munmurul lui Latescu 
mi s'a aşternut ca o toamnă într'o livadă cu 
arba abia răsărită : 

Debemur morti nos nostraque, 

Am piecat întrun târziu, spre cascle în care 
aveam să ne odihnim trupurile o noapte — 
ma: deslegaţi de lut ca oricând. 

pă 


PE LANGA PLOPII FARA SOŢ... 


(sau bucuriile unui cronicar) 

In locul unei îmbulgărări cu aur, dimineaţa 
a trimis un cavaler în haine de doliu, ves- 
tindu-ne că „sa sfârșit primăvara“. Norul 
acela mare, nesuferit, care se lăfăia în poala 
cerului, încopuse să-mi toarne melancolii în 
suflat, Mam întâlnit cu prietenul meu La- 
lescu și am pornit pe bulevardul cu castani, 
care ducea la gară, urmăriţi de fantoma unui 
fiaşnetar care-și gâtuia cu un arc, cutia 
şchiozpă ca el, făcând-o să &câncească acor- 
duri dezolante: 

Pe lângă plopii [Jără soţ 
Adesea aaaaum trecut... 

Imi vine din nou în minte fata cu faţa de 

gutui — cedată cu cântecul 
Mă cunoșteau vecinii toţi, 
Tu nu m'ai Cunoscut... 

„A început să picure. Deodată apare o 
bicicletă mică de tot şi pe ea Ştefam Baciu, 
mândru într'atât de fapta lui (sau poate pen- 
trucă îi spusesem că nu se face să umbli 
pe-o bicicletă de copil), că nu mi-a dat voe 
să mă plimb și eu. 

Ia parte la spectacol şi d. Radu Gyr, care 
roagă pe d. Vasiliu să facă de urgență rost 
de o trotinetă pentru... Lalescu. 

Directorul şi prietenul nostru, Victor Po- 
pescu, silit de ploaia care începuse să-şi 
cearnă fireie peste oraş ,a plecat cu maşina 
la Bucureşti, luând pe Baciu şi Carianopol 
cu el; pe Lalescu şi subsemnatul lăsându-ne 
în grija d-lui Radu Gyr. 


D. Grog într'o zi în care na 


După lectura „Poemeiur” drei Ana Carenina, ca o măsură pre- 
compleciă a lui Tolstoi. | 





de TRAIAN LALESCU şi NICHITA TOMESCU 


SPRE ŞOIMI 


Urcăm într'o maşină spre a vizita Mânăs- 
tirea Dealu. In faţă, doamnele Gyr, Calbo- 
reanu, Vasiliu. cotc., cărora d. Romulus Vui- 
cănescu, profesor la Liceul Militar, le dădea 
explicaţii, — în fund, scriitorii — dând o 
şuată. 

Pornim. Pe drum, maşina e oprită de d. 
Radu Gyr, care-l roagă pe Ladmiss să-l ia 
și pe dânsul. 

— Cum, n'aţi plecat cu autogirul ? răspunse 
aviatorul literaturii, 

— Te-am rugat să mă iei in maşină, nu în 
balon, îi dă replica foarte candid, col vizat. 

Pe drum, Lalescu îl întreabă pe d. Gyr 
cum a fost la procesul cu uzinele metalurgice. 

— Dar bine, dragă Lalescule, eu n'am fost 
ia acest proces, — răspunde, miral, autorul 
„Corăbiei cu tutănici“, 

— Cum, domnule Gyr, replică tristul poet, 
dar e scr:s negru pe alb — și arătă un ziar 
pe care se putea vedea: depuziţia martorilor 
dela uzinele Reșița și: cu-GIR. 

In fund se zărește Mânăstirea, cu cnurea 
infrăţită cu corul, pe un deal care domină 
împrejurumile. 

FLACAIL CU JEZERE 'N PRIVIRI 

Cum coborim la Mânăstirea Dealu, suntem 
întâmpinați de o ceată foame atentă de flăcăi 
tineri, sănătoși — vulturii de mâne Printre 
ei şi poetul C. Popa, în ultima clasă a Liseuiui 
militar. Se întrec în explicaţii Ajungem în 
fața mânăstirii Dsalu. C. Pops îmi aminteşte 
— fără să știe câte furtuni mi-a deslănțuit în 
inimă: aici a scris George Pelcu „Insaripţia 
la M-rea Dealu:.. Pr Sf, Sa preotul Pom- 
Piliu Ispas, ernfesorul liceubi, ne vorpeşte 
despre Mânăstivea zidită de Radu, — în timp. 
ce poetul Popa îmi amintește Inscripția“ lui 
Gevurge Pctcu: 


I0, Radu, Preamăritul Voevod 

Și Domn a toată Țara Românească, 
Lumină pocăitului norod, 

Din veac înalt, în veac sd isvorească. 
La anti suri cinci sute peste mie 
Au împlântat domnească temelie. 


„Curge, ca mierea  înserărilor în munți, 
gasul Prea cucernicului Confesor, povastim- 
du-ne faptele glorioase și creştineşti ale ma- 
rilor Domni, care odihnesc sub lespezile din 
criptele acestei Mânăstiri. Şi iarăşi ia contur 
umbra lui George Petcu şi-mi şoptește, prin 
glasul Șoimului din dreapta mea: 


Au pus în lespezi rugă de psaltire, 

Umilă, întru slavă glăsurie. 

Şi ca uitarea să nu crească pe nurod, 

La crugul doi de zodie 'nsorită 

Au înflorit cu siovă greu — izvod — 

Pe Sfânta Mănăstire ctitorită. 

Dorm Voevozii în morminte sfinte pentru 
“Țară: Doarme creştinul Mihai — adormit în 
anul 7109 (1601), lângă cripta făcută de Doam- 
na Marghita, fiulu: său lo Mihail Moghilă 
Voevod, t în 7116, lângă Io Vladislav ț în 
6963, dângă Io Vladislav Vocvod, lângă Ion 
Potrasco, voevod şi domn a toată Țara Ro- 
mânască, tiul lui lo Radul Voevod, — şi du- 
hul lor întărește credinţa în destinul acestei 
țări, a mândrei noastre Românii. 

Intovărăşite de bunul comandant ai Lic. 
Militar, d. colonel Iliescu Manole, vizităm să- 
lile de curs și ne oprim în sala de Psihoteh- 
pie, unde, în elementul său fiind, d. Romulus 
Vuicănescu dă expliraţii peste explicații — 
şi fiivdcă se apropia vremea de plecare, co- 
borîim în curte 

Abia avem t.mpul necesar să ne luăm va- 
lizeie şi plecăm la gară. D. primar 2. oraşu- 
lu: Târgovişte are bunăvoința să ne conducă 
la gară. Se ivește, ca un bolid, automotorul 
în care aveam să ne îmbarcăm. 


PLECAM, PLECAM, NE DESPLIPIM 
DE TOATE... 


Insoţiţi de doamne, domnii Vasiliu, prof. 
Negosscu şi prof. Calboreanu, ne petrec pă- 
nă în vagon, Se dă semnalul de plecare. O 
zmucitură şi trenul şi-a luat avânt. Batistele 
celor rămași, abia se mai zăresc... Strigăte 
albe... 

Rămân acoio, în orașul cu istorice ruine. 
cu oameni a căror inimă ştie să fie deschisă, 
— prieteni dragi pe care dorim să-i mai ne- 
vedem — sau să-; primim și noi, cu aceiași 
căldură.  Rămâna d. prof. Negoescu, să zi- 
dească mai departe în inima elevilor, drago- 
stea de literatură, — d. Vasiliu — să lupte, 
pe toate tărâmurile, pentru înţelegorea slo- 
vei, d. Calboreanu să „înţepe“' — fără rău- 
tate însă, — rămâne faţă cu faţa de gutui, — 
şi elevii dela liceul „Enăchiţă Văcărescu, 
care ne-au însoţit pretutindenea, — să-şi 
poarte tristeţele şi bucuriile „pe lângă plopii 
fără soţ“ — şi lângă umbre istorice — răs- 
tisnită. — amintirea lui George Petcu. 

Ne duzem, cu inima strânsă, spre oraşul 
tumuitulu: și. iarăși vom aştepta, însetaţi, o 
altă, la fel de frumoasă, evadare în senin. 





REACŢIUNILE D-LUI GROG in urme snertectury 





mai cilit nimic. 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. &-le P. T. T. Nr. 24464-938.