Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0010

L CD na ui 


Anul XLV Nr. 10 Ş 


= Wauercar 





5 Lei 





AER A ae 








146. — UNIVERSUL LITERAR 





Ctitorii | 





DIMITRIE OLLĂNESCU (Ascanio) 


Mauistrat, diplomat, om. de lume, băr- 
bat frumos, scriitor, poet, dramaturz, 
om de iniţiativă, om de gust, bun prie- 
ten, bun român, Ollănescu a fost una 
din. acele naturi rari şi fericite care 
știu să răspundă în chip strălucit la 
toate chemirile și împrejurările soartei 
și care apar în lume, aş putea zice, ca 
nişte capete de operă ae umanităţii. Ina- 
inte de toate ca um talism hărăzit de zei, 
el răspândea o simpatie pe care o au pu- 
ţini-oameni în lume. Atitudinea lui ret, 
Ia început şi privirea-i de sus cu un aer 
de mândrie. se prefăceau, când îl cu- 
hoşteai de aproape, întrun farmec şi o 
atiacţie prietenoasă plină de căldură. 
Ca procuror la Tecuci, rechizitoriile lui 
dela Tribunal au rămas ncuitate. Spre 
deosebire de altele, ele erau călăuzite 
totdeauna de un nobil sentiment unmu- 
nitar; iar ca formă erau scurte, colo- 
rate într'o frumoasă limbă rominească. 
Ca primar, ca „părinte al oraşuiui', la 
vârsta de 25 de ani, era preocupat de 
înfrumuseţări moderne, de premii pen- 
tru tinerii talentaţi, şi discursurile lui 
la 'inaugurări. atrăgeau, ca rareori, 
multă lume și în deosebi tineretul. So- 
cietatea, distinsă în care trăia, căuta să-l 
aibă în mijlocul ei ca pe un element 
preţios şi seducător. EI era ucolo amicul 
intim al lui Theodor -Șerbămescu, ginga: 
sul; poet al dragostei, ale cărui versuri 
le iubea şi le recita Ollănescu în socie- 
tate. cu: multă patimă şi tinereţe, 

Venit la Ministerul de externe, ca pi- 
rector și Secretar General, Oilănescu era 
stimat și iubit de toţi şi, prin simpatia 
lui, ministerul mergea sub el cu o regu- 
laritate și o ordine, cum, după spusele 
vechilor tuncţionari, nu mersese nicio- 
dată. Inteligența -lui era sclipitoare în 


toate ocaziile. Trebuia să fi văzut ci- 
nova cu ce uşurinţă trecea el dela v 


notă diplomatică — pe care o dicta şi o 
alcătuia cu o mare putere de logică şi 
cu 9 rară frumuseţe de expresii — la 
glume și cuvimte ușoare, pentru a-şi pu- 
tea luce o idee de: îmliăclierea inteligeu- 
ţei lui. 

La Constantinopol, ca prim Secretar 
de Legaţie a lăsat, atât în corpul diplo- 
matic cât și în familiile distinse din 
Pera,  aminiirile cele mai. frumoase. 
După mulţi ani dela: plecarea lui de a- 
colo, portretele sale erau păstrate încă 
in saloanele societăţii. 

La Viena, ca însărcinat de afaceri al 
Ţării, el găsi relaţiunile noastre cu Aus- 
tria: încordate. Ollănescu ştiu 'să se stre- 
coare cu multă abilitate prin Bal-Platz 
și avu de înregistrat chiar câteva suc- 
cese serioase. 

In 1894, fiind în disponibilitate la Bu- 
cureşti, el înfiinţă Cercul Amiciior lite- 
raturei și artei române, din care făceau 
parte : Duiliu Zamfirescu, Anghel De- 
matrieacu, Ştefam Mihăileanu, Carageajlc, 
Ionescu-Gion.  Bengescu-Dabija,  Hara- 
lamb Leca, Coșbuc, Speramţă, Mincu, 
Grigorescu, Mirea şi alţii. Peste un an, 
sub auspiciile acestui cerc, a fost înfi- 
ințată revista Literatură şi artă romă. 
nd, în care, în primul număr, a apărut 
Reinvierea. versuri de Ollănescu, şi a- 


mm 


pei alte poezii și nuvele de dânsul, timp 
de 12 ani. Seratele cercului se ţineau, 
în hiecare săptămână, în apartamentele 
Carmen-Sylvei și în casele d-nelor Zoe 
Mandrea, Ilena Catargiu, Elena, Grădiş- 
teanu, Zoe Păucescu, Eliza Mincu, Olga 
Prodan şi altele. Ele se alcătuiau din 


lecturi, muzică si teatru, Ideea lui Ql- 
iănescu era de a face o trăsătură de 


unire între aristocrația intelectuală dela 
noi şi cea socială. La aceste serate, el 
citea, fie versuri de ale lui, fie de ale 
altora, trimise spre publicare Revistei. 
Citirea li dădea bucăţilor o demnitate 
serioasă și o importanţă ce deșteptase 
societatea noastră atât de străină până 





TEODORESCU-ROMANAŢI : Pr:dvor 


atunci de încercările literare româneşti. 
In 1894, Ollănescu îşi ţinu discursul de 
recepţie la Academia Română în faţa 
Regelui Carol şi a unui audiior mai nu- 
meros si mai ales ca oricând, vorbind 
cu venerație şi compelință despre Vasile 
Alecsandri și opera lui. 

Fiind numit Comisav General al lx- 
poziţiei din Paris, în 1900, Ollănescu a 
pus răvna cea mai mare şi a lucrat din 
toate puterile spre a susţine şi înălța. 
cât mai sus numele poporului român. 
Această expoziţie a fost, ca producţie, 
nu numai punctul! cel mai culminant al 
vitalităţii poporului român, cum era fi- 
vasc, dar ea a fost cu mult superioară 
celei din 1859, în care abea am putut. 
face faţă chiar printre  naţiumile 
mici din Balcani. Rezultatul acesta nu 
sa datorit decât lui Ollănescu care a 


adunat și expus produsele noastre cu 
multă pricepere şi gust. Intors din 





e PE atena rime ramii 





i 


PETRAȘCU! 


de N. 











Franţa, el se simţi bolnav de ini 
boulă care vrneresă încetul cu înce 
şi într'o dimineaţă se stinse fără 
reri, prin încetarea inimii lui de a 
bate. 

Intorcându-ne dela înmormântare, 
Istrati, care era, cum se știe, un patr 
de seamă, îmi zise cu muită tristeţ 
„In amicul pe care l-am îngropat, 
pierdut un bun român“. Si în adev 
atât funcțiunile sale ca, reprezentant 
țărei, cât şi faptele lui de tot felul, 
și scrierile lui, au ţinut toate la afirn 
rea și înălţarea poporului român. 

Printre funcțiunile și sarcinile lui 
ciale, Ullănescu a scris literatură, 
zii, teatru, nuvele, traduceri, disert 
literare şi istorice ca Istoria Teatr 
nostru şi altele. 

Ca poet, Ullănescu zugrăvește vie 
în culori frumoase şi ne-o înfăţișeazăj 
lulurea ei fermecătoare. Poezia lui d 
prinde cântece amoroase, ode, cânta 
ostăsești, satire. In ea totul e fire 
simplu si franc, o descărcare a ul 
suilet ce simţea nevoia de a spuneti 
eace-l mişca sau îşi închipuia. | 
exemplu : 


STEJARUL 


Cu creştetul in ceruri, cu brațele in soare, 
Incins c'un brâu molatic de umbră şi răcoa 
Mai mândru ca un Rege, stă falnicul şteijar: 
La poalele-i se întinde covor de floricele 
Şin frunzele-i cu Yaină un roiu de păsănt 
Duios şingână dorul cu zetirul fugar... 

Ah, câte visuri mândre în taină “nbroboditt 
Plecat-au dela trunchiu-ți şi'n doruri nesfârţi 
Pierdutu-s'au ca norii în haosul ceresc... 

Tu făl-Frumos cu plete de-— aur, ziua'r Soon 





Și veacul care trece şi veacul care vine, d 
Pierzându-se în noapte te vor lăsa pe tine, 
Nestrămntat tovarăş, moştenitor de lume, 
In cartea nenitării, să scrii numele lor ; * 
lar eu îţi ccr iertare, şteiar nemuritor, 
Dacă “'ndrăznesc pe trunchiu-ţi a scrie alr 
[nume 


Traducerile lui Ollănescu din Ora] 
sunt recunoscute ca având o alea 
formă românească ; ele sunt în vers 
vimate și iau din textul latin mai m 
floarea și parfumul poeziei decât str 
tul înţel:s literar. 

Ca piese de teatru originale, el asc 
Pe malul gârlei, După hăsboi, Prih 
gul, Funny, Prima Bal, La mormâni 
poetului. — Pe malul gârlei e cea n 
frumoasă comedie în versuri a lui; 
a fost jucată pentru întâia oară cum 
succes în În Octombrie 1878 şi a răn 
în repertorul teutrului naţional deal 
gull celor 30—40 de ami. 

Ceeace distinge teatrul lui Ollănes 
nu este nici intriga nici caracterele 
vieaţa din el. Personagiele lui trăese 
pământ, vorbesc limba lor firească, 
mişcă în marginile realităţii. 

Ca nuvele, Ollănescu a scris: Fi 


Ansuratului, Isprava lui Pandur, Ba- 
Lalb, Burdumba, Fecior de bani gata: 
altele. Ele sunt mai toate nuvele 
mei, variate ca teme, cu multe peri: 
ți si multe descrieri şi porirete îru- 
oase, lată syre pildă. unul dintr'o 
tă din nuvela Banul alb. Scena se pe- 
as la Ravena, întrun teatru de acru- 


wi de bâiciu : 


„În acel nnrtent apăru Florina, 

Un tunet de aplauze amestecat cu: Eviva! 
va! che bel pezzc ! cazra rugazza !... crep- 
| favarizzia t... şi attele, ţinură câteva minute. 
N învederut că publicul ciinţia o plăcere deo- 
ă priviad-o şi cu greu sc făcu puţină li- 
şte, câci muzica incepuse preludiul aanţului 

arisia îşi luase poza. 

Naha, făcntă dia plin cu formele bine potri- 
te. Finrina aca capul mic, părul auriu ca 
fiul, împletit cunună pe îrunte, octii negri 
di şi vioi obrazul palid şi delicat, buzele pu- 
p cimousc şi rumene, iar sânul şi şoldurile 

pde, ca tăiate dintr'o bucată de marmură, 

Η Duvvero la stutua dei piacere", zice cinz- 

în umbra culiselor văzând-o asttel, 

Imbrăcată într'un costum «lbastru cu fluteri 
argint şi cu flori de mătase, avea fustă 

: la glezne, mijlozul subţire, încins cu un 

m ruşu şi picptul jumătate gol, 

Stătea dreupti şi nemiycată. 

După ritmul tărăgănat al ariți, braţele înce- 

ă si onduleze în chip armorizs, se ridicau 
asssra capului, în semn de bucurie şi deo- 
ku cădeau ca zarobite, apci dia nou se ri- 
lau, iar mâinile se înclideau şi se deschi- 
au ca nişte ilori cu creștetul trandaiiriu, 

„0 adevărata poemă de gesturi neastânipărate 
atăzăteure. lua câte puţia Irumnosu-i trap 
cură în acest imn al gingăşici tot farmecul 
visaseler sale torme, 

Muziza îşi iuţise măsura şi acum, spriutenz 
ca neațingâd pământul, pasurile-i repizi 0 
tau uşor, legănându-se în toate părţile, a- 
i 5: puotoleau şi se inteţeau iarăşi. până ce 
prii şi pientu! înccpură să-i tremure, mijlo- 
sa se frângă şi capricios învârtiadu-se să 
ată. ca o puvăză, pizptul în afară. O sări- 
ră în tturi, o încliaare repede si cu mâinile 
ins după gât, cu capul dat pe spate, cu v 
hi pierduţi in gol. Florina se îuvârtea cu vo- 
pate. cu frenezie. 

Vipiia ce cuprinse întreaga ci fiinţă, sc răs- 
dza în valuri arzătoare împreluru-i, Spectu- 
ii ca şi cum ac îi fost stăpârii de aceeaşi 
care, se infrigirau de căldura ei, respirau a- 
5 aer ameţitor ca si dânsa, simțeau stră- 
ind, până în udâncul lor, beţia pasionatelor 
tresăltări 

Teţi obrajii erau înbujoraţi, toti octii aprluși 
lipiyn pe când ea se sălta şi bătea locul cu 0 
iszsă sensualitate, ori se sbuciuma râsucind 
aie ca şi cum ar îi vcit să strângă, să sdro- 
aa un trup Sriăia pe trupul ei. 

Dia buzele-i deschise eşiau cuvinte m înţelese, 
mine, strigăte, indemnuri, Şi sc învârtea, s2 
mârtea răcniid, făcând cu mainele, cu capul, 
u cchii sema tuturara să vie la dânsa, 

Îi:rhântarea ei atiagea nebunia. 

Docdată, ca în spasmele covârşiroare ale plă+ 
vii ca dete un ţinet, îşi acordi trupul și tre- 
til cn lulgerată de fiori, încremeni pe lee, 
apei reinsultețindu-se puţin câte puţin, se pv- 
teli urmând picurarea celor din urmă tonuri 
dle mizicei.., 

Sala întreagă era în picioare  aclamând-o. 
dt strigau, băteau în bănci şi în palme, unii 
i vimeteau sărutări, alţii cereau să reinceapă. 
0 alevărată bucurie cuprinse pe cei alară din 
cal: entuziasmați spectatori. 

0 ploaie de foi de trandafiri — pusă la cale 
din vreme de Dosi și Steiio — inundă scena, 
pe Ciad ea înc'inându-se se rctrigea zdrobită 
de oaseală”. 












































(pera lui, luată în întregime şi subli- 
niind impresiile vieţii sale, este ca un 
sau al timpului său, al celor mai mul- 


te din ideile şi sentimentele care au 
preocupat generaţia aceea, al aspiraţii- 
lor și iluziilor. al bucuriilor şi mândrii- 
lor ei. lia e turnaiă — versuri și proză— 
în o formă originală, spontană şi vie, 
caracterizată mai ales prin contururile 
și liniile ei mari şi prin imagini simrle 
si clare. Ca limbă Ollănescu întrebuin- 
țează o limbă archaică, luată din limba 
poporului si din cărţi vechi româneşti. 
tu vocabularul ei amplu și așezat şi cu 
<intaxa-i mlădioasă şi vânjoasă, în ace- 
laş timp, el şi-a făurit un stil personal 
al lui, calitate artistică cu care puţini 
se pot mândri. 

Iată în puţine cuvinte, însuşirile şi fi- 
pura omului încântăâtor care şi-a ilustrat 
atât de mult epoca şi şi-a onorat atât 
de frumos țara. 

N. PETRAŞCU 


202 EI 
ca che vw cazcale 


umbrela 


In tinereţe. pe timpul căldurilor mari 
ale verai, Oiănescu purta umbrelă de 
soare, 

Intruna din zile, un prieten îl întrebă: 
Pentru ce porţi umbreiă, căci aceasta 3 
l:entru cucuane ? 

—: Dar en nu sunt pentru cucoane? 
răs;unse Ollănescu ! 


+ , 
1o:u! csl mare 


Pe timpul când Ollănescu eru la Te- 
cuciu, sc căsătoreşte avocatul Docan, cu 
o fntă frumoasă şi cu avere. 

Intila ndu-i, Ollănescu, drept felici- 
care, îi zice: 

— Să trăieşti, Docane, ai câştigat lo- 
tul cel mare. 

Si cum din întâmplare în acea zi se 
trăsese la Rucureşti loteria Ateneului, 
bocan ia felicitarea drept câștig, 

Merszând acusă vesel, spune soției, că 
a câstigat lotul cel mare al Ateneului. 

— Dacă am avut aşa mare noroc, îi 
răspunde soţia să cumpărăm casa în 
care stărn. 

Fără a pierde timpul, se duc la pro- 
prietar, cunvin asupra rrețului şi dau 
și arvură câteva, mii de lei. 

A doua zi, a.are în ziare lista trage- 
rii, fără câştig pentru Docan! 

Mare huz sa făcut în tot orașul — 
însi Docan sa ales cu casa, căci a fost 
nevoit să o cumpere. 


pa a e 


curtoazia 


Sexul frumos pentru Oămescu era 
viaţa sa. ti păsea cuvânt de curtuazie 
pentru ori şi ce gen de frumuseţe, după 
cum se adeveresc din următorul cuplet: 


Ochii negrii 's plini de foc, 

Cei albaştrii de dulceaţă, 

Cei căprii aduc noroc, 

Iar cei verzi ne dau viața, 
+ = 


pe malul gâriai 


Un prieten întrebă pe Ollănescu, pen- 
tru ce a, dat piesei sale titlul: „Pe ma- 


UNIVERSUL LITERAR. me 14? 


tul gâvlei“ şi nu titlul de: „Pe cine nu 
lazi să moară, nu te lasă să trăeşti“. 
QUănescu răspunse scurt: 
— Pentrucă am interes, ca piesa să 
trăiască. 
. 


mars 9m 


Graverul medalist Tony Szirmay, cel 
care a bătut medalia pentru pavilionul 
românese dela Expoziţa dela Paris, în- 
cântat co persoana lui Ollănescu, fără 
să-l consulte, îi a tunat o plachetă, a- 
vând pe avers efigia lui, iar pe revers 
inscrirţia : 

Dimitrie C. Ollănescu, Comisarul ge- 
neral al României la Expoziţia din Pa- 
ris, 

Când Szirmay “a prezentat plachete 
Otlănescu surprins a exclamat : ş 

— Cum, aşa mara X sunti!?! 

— Aşa va plămădit natura, a răspuhs 


medalistui, i 
ION C. PANAITESCU 
[e =] 2 59 
NOTE BIOGRAFICE 


Dimitrie C. Giiănescu sa născut în 
anul 1549, în Focşani, din părinţii Con- 
stauun şi Maria. 

studiiie şi le-a făcut -parte în ţară, 
țarte in lranţa, termania şi Belgia, de 
ude sa intors doctur în drept şi în 
Şiiinţe politice şi administrative. A o+ 
cupat funcțiuni în maszistratură, admi: 
nis.raţie şi diplomaţie, atingăd gradul 
de ministru yieiipotenţiar, demni. ăţi pe 
care le-a îndeplinit cu multă sârguinţă. 

Ca literat a scris foarte mult şi în 
toate  senurile, îmbogăţind literatura 
noastră cu Incrări de o netăgădui ă va- 
loare. A tradus în versuri poezi,le lui 
Horaţiu, lucrare care ca stil, rimă şi ca- 
denţă, rivalizează cu cele mai bune tra- 
duceri. Ca lucrări originale a scris isto- 
vicul teatrelor, r:cesii lirice, satirice şi 
eroice, țiese. nuvele, basme, critici lite- 
rare și recenzii. 

Lucrările lui au fost publicate, paria 
in „Convorbiri literare”, parte în „Lite- 
râtura şi Ar.a română” şi în alte broşuri. 

In anul 1$%9 se căsători cu d-şoara 
Eugenia Strat, fiica lui Constantin 
Strat. fost ministru şi unul din cei mai 
distinși econemisti de pe acele vremuri. 
Această căsătorie a fost de puţină du- 
rată, căci d-na Olănescu contractă 0 
boală de piept, care, cu toate îngrijirile 
date, a repiis-o în îloarea vieţei. 

Din căsătorie sa născut cojila Lili, 
căreia părintele său, i-a dat o deosebită 
educaţie în unul dia cele mai moderna 
institute din Paris. După ce-şi termină 
studi,le, o căsători cu Alecsandru Tele- 
mac, atasat de lesaţie. Dar iata se îm- 
holnăveşte de aceiaşi boală de care su- 
ierise mama sa, şi sfârşitul veni re. ede. 

In anul 1887, Olănescu se căsători cu 
d-na Maria Manu, născută Băscovaanu, 
cu care a trăit până la siârşitul vieţe: 
sale. i 

In anul 191; Ollănescu moare atins 
de hoala de cord în vrâstă de 58 ani, lă- 
sând o operă vastă, variată şi amintiri 


duioase. 
ION C. PANAITESCU 














748, — UMVERSUL. LIPERAN 





poe ze 








VICTOR EFTIMIU e Meli ma a a pad e ua 


TRISTEŢI ANIMALE 





Grădină zoologică: e țara lor, aici... 


Tristeţi de vultur prins şi de maimuțe mici — 
Chenar de ochi sbârciţi și roșu, cap turtit, 
Privizi în cari cuvântul a încremenit 
Intemniţat de mii de ani, privind afară, 

Tot așteptând să-și spună taina milenară 

In răcnet, zumzet, şuerat sau ciripit, 

In făflâiri pe cerul plin — eoliane harpe 

În vanitate de păun, țipată, în sfârșit, 

In desrobiri de cârtiță și "'ntraripări de șarpe. 


Tot ce ne-au spus, prin grai de fabulişti - 

(Căci omul a făcut gângania și zeul ca pe el, 
Vorbind ca el și judecând la fel) 

Ne-or spune iar sau vor tăcea din nou, cu ochii triști 
Cei ferecaţi în cușcă de oțel... 


SEARA DE TOTDEAUNA 


Amurgul, în grădină, îl simt cum vine iar 
să stea lungit pe labe, vărgat, ca un jaguar... . 


În recile puhare şi străvezii de crin 
_cine-a turnat apusul de sânge, ca un vin ? 


_Şi cine-aprinse ziua ca pân'la scrum să ardă ? 
„Acum se frânge gândul în mine ca o joardă, 


- Zumzăitorul suflet îşi potoleşte stupul, 
tăcerea, cursă n sânge, îmi aromeşte trupul. 


Aş vrea să culc, cântându-i de somn, fiece floare, 


dar mâna meu-i de piatră și cântecul meu, doare... 


Si *ncremenil în seara de azi, ca "n alte seri, 
mă recunosc în seara de mâine şi de ieri. 


. Se reaprind ulături de mine Licuricii, 
îşi reînchide. cupa rochița-rândunicii, 


Şi lângă trup, durereu îşi strânge iar corola. 
i Curând, pe ape, luna î își va luntri gondola, 


"ŞI-o0i aștepta, în idulea umblată de tăceri,.. 
să cudă steaua care a mai căzut şi ieri. 


RADU GYR 


"Am istovit elan şi prăbușire și poem, 





II. iai RI 


Grădină zoologică și printre gratii, amândoi, 
Noi trecem gânditori, sătui de noi, 
De tot ce știm, de tot ce vrem, de tot ce nu mai 






Tot ce-am avut de spus, de mul: am Spus : 
De ce-am svârli sămânță nouă vântului ? 
Am priceput aici, unde cuvinte nu-s 
Zădărniciile cuvântului... 


Adam și Eva, trişti din Paradis și pân 'acun 
Străbatem zăbrelitul drum 

Tăcuţi de mult (ce dor bănuitor să-ţi mai artine! 
Și tu, cu ce mustrare să mai vii spre mine ?...) 


Nu mai avem dorinți şi răsvrătiri, suspine, . 
De când am zămislit întâiul prunc E 
Subt mărul vinovat, printre gazele și albine... 


NOCTURN 


Se cerne aurul de lună, peste stradă, 
Și crengi de flori sau prefăcut în salbe, — 
Te caută — amintirea iarăşi, să te vadă 
Prin bezna nopții, cu vedenii albe. 


ln parcul sufletului meu de altădată. 

Răsari ca un buchet de crizanteme, 
Și ?n paşi mărunți de armonie cadențată, | 
Mi-aştorni, duios, covor de lungi poeme, | 


Şi "n cuibul nopţilor pierdute, în neştire, ! 
Ca huhurezul mistice, stau la veghe, 

Sorbind adînc, cu capu “n sus: nemărginire 
Și 'mi pare că trăese -povestea veche. 


N. IONESCU-BONT; 


PE DRUMUL ISBAVIRII 


Aş vrea să merg pe calea mântuirii 
Şi blând, Lisuse, mâna-ţi mi-o întinde, 
Căci demonul în ghiara lui mă prinde, 
Purtându-mă pe căile pieirii... 


Cu cleşte ars moi prinde azi de limbă 
Că'n suflet, veşnie port cuvinte calde, 
Dar când voesc să le înşir în salbe. 

Pe buze, demonu "n venin le schimbă... 


Aş vreu saprind lumina mântuirii, 
Dar demonul pieiri'mi stă în cale 
Şi-mi toarnă ?n suflet focul răsvrătirii, 


«. Să pot scăpa de-a răului prigoană, 
Pe îrunte, dă-mi a spinilor coroană 
Și n spate-apoi povara crucii Tale,-: - ..: -: 


A. 


EM, PăsCULESGU. ORL 


a es a 3 - î pi! 
* 





E DDC ei Et eta 


Po 





A A at Mi i e pede 


UNIVERSUL LITERAR. — 119 


IN NECAZUL MORTULUI .... 


n uşă se ivi un om cu capul gol şi 
i, celor din cârciumă, ca Anghel 
i a murit. Câteva capete se ridicrară 
ite și priviri şterse, de nepăsare, se 
ră spre partea de unde venise ves- 
morţii... Numai cârciumarul bolbo- 

i câteva cuvinte fără înţeles din care 

pune nuimbai sfărșitul: „Duninezeu 

h] ierta !*, 

Printre cei care heau lu mese, era şi 

larion Blajă, — feciorul montului... 

ini auzi vestea că bătrânul se siâr- 

„aici na ridicat capul, da nici din 

i na clipit... A stat așa neclintit că 

ci nici nu auzise nimic... Nici unul 

sa mirat că Simion stătuse nemiscat, 
făcându-se că n'aude... 

umea ştia că între bătrânul Anghel 

feciorul său Simion, era ură înver- 

at. Acea ură pornea de ecolo că 

XI își alungase fiul, din pricina unei 

tri venită de aiurea... Suh cuvânt că 

ea nevoe de îngrijire femeiască, Mo$- 
gul băgase în casă pe una Sultana— 















































srâncenată încă tânără care — la 
— fusese slujnică şi, —- poate, — 


mui rău... Mai mult avea bătrânul 
iiă de femeie, decât avea femeia «de 
trân.. Măcar că de felul ei era dela 
„Sultana se deprinsese totuşi să se 
le târziu, după răsăritul soarelui... 
nici la ogor nu mai știa să muncea- 


Tot din pricina acestei femei de pri- 
Simion nu se putuse însura la so- 
si rămăsese om necăpătuit si fără 
niciun rost... Muncea cu ziua si dor- 
A pela neamuri. Sa jurat odată --- 
faţa lumii — că o să-i facă una de 
mină bătrânului Blajă,.. Dar iată că 
trinul sa grăbit să închine steagul, 
inte ca jurământul fiului să se fi 
plitiit,.. Acum, în cârciumă, cu ochii 
Iuri, Simion stă încruntat, simțind 
atite în e], priviri întrebătoare. Dar 
meni nu l-a întrebat nimic... Numai 
reiumarul, când sa aplecat sadune 
arele, i-a zis înbărbătându-l: 
-- De acu, Simioane, rămâi 
pân pe casă... 

— Rămân... Cum s 
CORR 

Mai zăbovi puţin, apoi își luă, de sub 
un, traista, din care se ivea o coadă 
topor, și eşi din cârciumă, fără să 
i vorbească celor cu care stătuse la 
Să. 

Pleci la pădure, unde lucra la tăerea 
ur parchete de ale Statului... 

buvă zile de-arândul, a stat la pă- 
re. Și cele două nopţi tot acolo a 
s. Abia a treia zi, sa hotărât să se 
fuarcă în sat. 

Mut sa mirat — cârciumarul — cână 
teza intrând împreună cu brisadirul 
ție, iar în urma lor ţinându-se, râie, 
i iutari dintr'un sat vecin... Nu trecu 
IL. și câreiuma se umplu de musterii, 
di -- ca de o nadă — de zdrângă- 
tul cobzei, de sueratul haiilucezc al 
iului și de vastele cântăreţului din 
ră, sau întors din drum ca să bea 
pahar, ascultând Iiutarii. 

Simion plătea la toţi și îi îndemna 
băut... Măcar că si el hăuse peste mă- 
i, dar se ţinea dârz și își dădea 
ma de tot ce făcea si de tot ce se 
recea în jurul său. Nici nu zâmbea... 
tnostea că era prins de un când 
e îl neliniștea. Din cânQ în când, 
in drum şi îşi întindea privirea pe 


singur 


nu rămân. E 


linie până la cea mai îndepărtată co- 
titură, de unde trebuia să se ivească 
cineva, de mult aşteptat. Nu întârzia 
mult așteptând și iarăşi se întorcea — 
și mai îngândurat —- la băutură, In- 
tun rând, îi spuse ceva, în taină, câr- 
ciumarului.. Acesta dălu din cap, în 
socmn de încuviinţare. 

Câte un trecător surprins de urletele 
chefliilor, se abătea din drum ca să va- 
di cărui nebun îi da mâna să chefuia- 
scă în zi de lucru... Cum vedea că Si- 
mion petrece, își dădea înlată seama 
te ce nu aminase cheful pe altă zi. 

Dar ce îi veni deodată cârciuimarului, 
de îi pofti pe lăutari să iasă afară din 
'areiurmă și să cânte acolo 0 căzăceas- 
că? Aşa dorise Simicn, care plătea to- 
tul... Cei mai tineri pe care vinul în- 
că nu-i moleşise. se luară după lăutari 
și —- pe nepregătite —se încinse un 
joe în chiar mijlocul drumului. Si- 
mion se prinse si el în horă... Cum își 
înlănzui braţele de ale tovarășilor, se 
înflăcără la faţă şi începu să  chiue 
prins de o dată de o veselie neuşztepta- 
tă. De câte ori bătea talpa în pământ, 
striga în viersul cântecului: 

-- Si-o să joc la moartea lui!... Si-o 
să joc la moartea lui!.. 

Cineva din zloată strigă deodată cui 
glas îngriiorat: 

-- Lăsaţi jocul mă!... 
că uite vine mortul... 

Era doar ziua înmormântării lui 
ahel Blagă, tatăl tui Simion. 

Alaiul trecuse de mult de cotitură și 
se apropiase aşa de tare, că se auzeau 


Nu fiţi nebuni 


An- 


lămurit. și bocetele muierilor care sc 
țineau îngrămădite după mort... 
Bătrânul preot din fruntea  convoiu- 


lui, se uită întâi, nelămurit, la lumea 
care se frământa nu departe, în calea 
mortului... Dar când auzi chiuiturile 
lui Simion şi-l mai văzu ţonăind ca un 
apucat de „ducă-se pe pustii”, își  dete 
îndată scama de ce eşiseră  beţivanii 
cu jocul în drum... Cu toată greutatea 
hătrâneţii lui. preotul iuți pasii iar 
'ând ajunse lângă jucătorii înfierhân- 
taţi de joc, se opri. 

Deodată, lăutarii tăcură iar cet mai 
inulţi din jucători se risipiră, care în 
catro. Cu ochii plecaţi, dar  hotăriţi 
să-l înfrunte pe prect. câţiva — între 
care şi Simion — au stat pe loc, 

Preotul nu le făcu nici o dojană. Nici 
nu se vită la ei. Işi ridicase ochii la 
cer. Vrând narcă să pătrundă dincolo 
de taina înălțimii, îsi răsturnase capul 
apreape pe spate. Si în tăcerea cea 
mire rare se făcuse deodată, se auzi 
purnai elasul lui: 

—. Iată, Doamne că sau împlinit cu- 
vintele evarnghelistului Marcu!.... Cu 
adevărat 
vor ridica împotriva părinţilor 
rinţii împotriva fiilor !... 

După aceste cuvinte, păsi înainte... 
In urma lui veni carul cu boi. în care 
se hâţâna, în dreapta si în stânga, si- 
criul din scânduri de brad... Alaiul, îm- 
piolicat o clină din mers. se  scurse 


şi pă- 


înainte si că cei dela cârciumă nu mai 
văzură de cât capete plecate și spi- 


nări încovoiate... 
Rămas într'o râlă, cu pumnii strânşi, 
en un râniet a batjocură care descope- 


rise dinţi puternici ca de câine ciobă- 
nesc, Simion se uita neclintit după 


că trăim vremuri când fii se - 


de AL. CAZABAN 


șloata care bocea în urma mortului, şi 
nu se urni din loc de cât când glasul 
cârciumarului ît trezi din visare: 
— Lască tot i-ai făcut de petrecanie! 
Simion se îndepărtă tăcut şi  neim- 
picat. F: spre gt e aaa, 
Inainte să se fi întors cei cu înmor: 


niântarea, Simion ajunse la casa  pă- 
viutească.  Găsi cheia delia uşă, la o 


bătrână din vecini. Bătrâna sta în dru- 
niui lui că parcă l-ar fi așteptat. 

Simion întrebă cu glas incâlcit: zi 

—- Da, Sultana şi-a luat  ţoalele? 

—- Nici na avut când. Ea a văzut de 
toate... Ea l-a scăldat, ea l-a îmbrăcat... 

-— Bie 

Clătinându-se şi mormăind, intră în 
casă... Acolo mirosea încă a tămâie... 
Simion lăsă ușa deschisă și după ce 
s3 învăârti de câteva ori fără de nici 
ui rost, se lăsă abătut pe laviţa caa 


lungă... Rămase cu picioarele spâmzu- 
rate și an câteva rânduri se uită  în- 
dobitocii. la vârful cizmelor roase de 


purtare... Moleşindu-se din ce în ce, se 
întinse pe o coastă... Apoi, incetişor, -- 
încefisor, îşi trase amândouă picioa- 
rele pe laviţă.. i ; 


Li 


Când valu! de lumină al dimineţei 
năvăli rece pe uşa deschisă, Simion se 
trezi înficrat din somnul greu ca de 
plumb, în care îl adâncise băutura şi 
oboseala. Nici uu se desluşise bine de 
ce dormise pe laviţa ceia, când auzi 
prin dreptul uşii, paşi uşori, ca de fe- 
meie... ÎIntrebă răstit: 

— Care e acolo? 

Sultana trecuse pragul. | 

Sta aplecată și  barizul negru îi as- 
cundea mai toată fața, Doi ochi ar- 
zători îl priveau ţintă: 

— Am venit, Simioane, pentru bu- 
clucurile mele... Mă lași să le iau?... 

Simion se uită. nedumerit la dânsa, 
neînţelesând ce mai voiu dela el, a- 
ceastă femeie străină cure biigase vraj- 
hă între tată și fiu. 


Muţenia flăcăului şi căutarea lui 


încruntată, o  inspăimântase şi fără 
vyie se dete îndărăt. 
Simion se şi ridicase: ap să 
— Stăilu, N'ai teamă! laţi lu 


crurile toate... Ia-le şi pe ale lui, și... du. 
te cu Dumnezeul... Ă 

Cu sfiiciune, femeia înaintă şi  în- 
cepu să-si adune, în grabă, ţoalele și 
buclucurile. 

Simion se lăsase iarăşi pe marginea 
patului și se uita, ciudat, la mișcările 
milidivase pe care le ficea femeia, du 
câte ori se apleca sau se ridica. 

Sultana purta fustă scurtă ca. și a- 
cele dela oraşe și avea ciorapi la fel cu 
pieicu : Doar Sultana fusese trăită la 
târg. A 
După ce își legă hbocceaua şi o trecu- 
se pe duță brațul gol, Sultanu se în- 
toarse cu jumătate faţă spre el: | 

-— Apoi rămâi sănătos, Simioane! 
ku mă duc... 

1.ui Simion îi luceau 
i-au lucit nici odată: | 

— Mai stai!.. Vrei numai decât să 
pleci ?.. Ori poate că ai zor... 

Sultana îşi defe broboada mai 


ochii cum nu 


dleo- 


130, = UNIVERSUL LITERAR 


CEEACE SE POATE PIERDE 


Cu geamantanul întro mână, Alberto 
1si luă rămas bun dela soţie, îşi sărută 
copiii şi eşi din casă. In timp ce tră- 
sura îl ducea la gară, Alberto, care nu 
călătarise niciodată şi 'şi avea banii nu- 
măraţi, se gândea la toate riscurile şi 
prire,diile la cari se expune tot omul 
ce nu e cu bhăgare de seamă în tren. 

„Zilnic citeşti în ziare — se gândea 
Alberto -- furiuri şi asasinate de ne- 
crezut. Abia apuci să aţipești o jumă- 
tate de minut. şi când ai deschis ochii 
ia geamantunul de unde nu e... Sau te 
pumeneşti cn tovarășul din faţă că îţi 
uieră u ţigară pe care no poţi reiuza, şi 
deodată siniţi că ţi se învărte capul, că 
nu-l înai yoţi opri, şi că ţi se desli, eşte 
de pe umeri: când ţi-ai venit în fire şi 
te deştepţi, cauţi punga dar no mai gu- 
seşti ! Llerească Dumnezeu! Eu unul, nu 
primesc nici ţigări, nici țigarete dela ni- 
meni. Ciuda.ă mai e lumea! Trebue să 
te fereşti mai cu seamă de persoanele 
gen.ile. In detinitiv rudele acelea se pu- 
teau mulţurai şi cu o procură... Aș! ţi-ai 
gasit... Au ţinut morţiş să vin în per- 
soană, fără să se gândească la riscurile 
la cari se expune un biet om când plea- 
că la drum cu ceva țarale în buzunar 
pe cari de-o vrea Dumnezeu să-i ]iardă 
nu ştiu zău ce se poate întâmpla !* 

Gândind astfel, Alberto, care nu slă- 
bea din ochi seamantanul de lângă pi- 
cioare, își pipăi rortofelul și, cu toate 
că era cald în seara aceea domoală de 
Apr'lie. se încheie la haină rână sus. 

Cloabe ahia mergea la trap, și birja. 


rul cu carul lăsat re o parte plesnea 
din când în când cu biciul de teamă 
parcă să nardoarmă.. Calul însă fot 


nu-si iuţea pasul. Si el si biriarul nici 
nu hănuiau mărar ce triste gânduri şi 
întunecate  rresimţiri se învârteau în 
canul  mușteriului pe care îl ducea la 
gară. 

-- O sajuneem la timp pentru trenul 
de 5 si 45? întrebă Alberto. 

-— N'aveţi grijă, conaşule, mai 
20 de minute. 

— Atât mai bine; nu vreau să pierd 
vrema. 

— Nu vi fie teamă : incă am și aiuns. 

— Aca veri... Te nomenerti c'o fi lume 
multă ? E aslomerat trenul de 5 si 45? 

-- Păi toate trenurile sunt aglome- 
rate : mai ales a'ea de ncarte. 

— Fi drăcia! — nu se putu abține de 
a exclama Alherto — mai bine luam tre- 
nul de dimineaţă. Ziua nămiaza mare 
— continuă el în gând — mai greu să 
ți se în'tâm'le ceva Cum de nu mam 
xândit mai din vreme? Noartea toată 
bimea se aseamănă, şi greu deosibaști 
parte că parcă i-ar fi fost prea cald: 

— Se poate să rimân? 

— De. eu ştiu? Dacă vrei,.. ku nu te 
alung... 

—. Dapoi lumea n'o.să bănuiască ?... 
Oamenii îs răi... 

-- Păi cine întreabă de ei?.. 

Cum femeia sia la îndoială. Simion 
se sculă repezit, o apucă de braţ şi 
o scuturi: 

-- Ți-am spus să rămâi!.. Ce mai 
vrei !.. l.as'să afle tot satul... Si mortul 
să ufle î... Mai ales mortul să ştie că... 


AL. CAZABAN 


sunt 


un om de treabă de un pungaş interna- 
ționai. Apoi neplăcerile peste zi sunt 
mai rare. Ca să scutesc o zi, risc să 
pierd cine ştie ce! N'o să chem nici ha- 
malul. Cu aslomeraţia din gară, te po- 
meneşti că dispare cu geamantan cu 
tot,; şi ce te faci atunci? 

— Hamal! ţipă un glas 
sură. 

Hamalu! înşfacă geamamtanul. 

Surprins, Aubertu nici navu vreme să 
zică nu; în timp ce cobori din trăsură 
ca să plă:ească, hamalul se şi de,ărtase 
cu geamantanul în s;inare. 

Ca să nu-l piardă din ochi, întinse 
birjarvului o piesă de zece lire fără să 
mai aşte,te restul şi abia ajunse la 
timp să treacă pe peron odată cu ha- 
malul. 

isi găsi un loc, în colţul comparti- 
mentului, se aseză, şi începu să citească 
dela stânga spre dreaţta şi viceversa, 
numărul vaconului, ca să nu se dis- 
treze ! rivind lumea ce forfotea în toate 
părţile de-a Junzul trenului. In stâărşit, 
când se ruse trenul în miscare cu o ui- 
tătură. plină de resemnare privi cu luare 
aminte pe câte şi patru tovarăşii de 
compartiment. Toţi aveau înfăţişarea u- 
nor călători obişnuiţi cu drumul; fie- 
care purta șapcă de voiaj pe cap, manta 
de praf. și aveau geamuntanele îmres- 
triţate de etichete 

Ho:ăvât să nu se lase înşelat de apa- 
venţe, Alberto ru un aer nevinovat, [re- 
făcându-se că se teme, şi peniru pro- 
pria-i siguranţă, aruncă o ultimă pri- 
vire  scamantanului. apoi se aşeză, în- 
crucișând mânile pe genunchi, şi privi 
fix înaintea lui la manivela caloriferu- 
lui ; si în vreme ce trenul alerga pe în- 
tinsul câmpioi cafenii, înțe'ată de'a de 
primele lumini ale înserării, gândul lui 
se intorcea înapoi. trecea jrazul casei, 
la scumpa lui soţie şi la copilaşi. „A- 
cum, Carletto trebue să fi terminat lec- 
țiile : Gianinei îi e somn și Flena rre- 
ătește de masă. Ce sar face hieţii dacă 
sar întânrla vre-o nenorocire? Fără 
niciun aiutor, sineuri ne lume, ar cerşi 
pe stradă. sau ar fi silită Flena să caute 
de lucru rrin case... Din fericire stie să 
coasă și să brodeze. Să fie cu rutință?".. 
“Pe neaşte tate, Alberto simţi povara 
celcr trei ființe cum n'o mai simţise 
niciodată : închise ochii ca să se cerce- 
teze mai Dine, singur singur, întrun 
tren plin cu lunie streină, care nu nu- 
mai că nu-l cunostea dar nici măcar nu 
sar fi sinchisit de el. de cât roate ca 
să-l buzunărească şi să-i fure punga cu 
toţi banii. în vreme ce Elena de departe, 
din fundul vaeonului luminat de o lam- 
pă roșiatică îi mai repeta odată: „Bagă 
de seamă! Să nadormi; nu te încrede 
în nimeni; nu spune nimănui motivul 
călătoriei și să nu sccţi portofelul din 
buzunar“, 

Tovarășul din stânga citea ziare după 
ziare ; cel din fată frunzărea un „mars 
al trenurilor“ voluminos cât o carte. 
„Asa de volurninos, gândea Alberto. că 
trebue să fie trecute în el şi accidentele, 
si furturile şi asasinii“. Ceilalţi doi că- 
lători priveau atenți pe fereastră în aş- 
teLtarea unei ș'rivelişti ce trebuia să so- 
sească dint”un moment în al'ul. sau în 
acteptarea parcă a unei persoane cu- 
nosente. 

Toţi avean privirile calme, tihnite, li- 
niștite : rriviri de oameni obişnuiţi cu 
trenul, pricepuţi la o nevoie să deschidă 


lângă tră- 


de NICOLA MOSCAR 







fereastra sau să recunoască î 
după telul cum sunt luminate. 

EL singur, numai, se găsea între 
păment, sub puterea rnei maşini 
unei Jumi necunoscute. Şi 
cobora şi noapiea, ca un 
două de fuaa trenului, în vreme 
întro fuigerare se zăreau lumini, 
ufundau intro clipă în necunos 
urma trenului. Lui Alberto îi fu 
și de el însuși. O noapte întreagă 
înaintea lui, inr somnul îl asal 
toate părţile precum întunericul ! 
trenul. Simţeaa cun nu mai poate 
şi cum dimtr'un moment în altul și 
adoarmă cu mâinile pe genunchi! 
pul înclinat pe pie,t. 

In cli;a aceea trenul se opri. 0 
nă mare se ivi sub un fel de acg 
se auzi glasul unui vânzător de 
apoi un fluerat prelung şi asc 
trenul se puse din nou în mişc 
aceiaş monntonie a pisroanelor e 
veau alternativ, când în tâmpla d 
când în esa stâneă, pe bietul Albe 
timp ce, pe nesimţile cu toată gre 
lui de om, aluneca în braţele so 

(hămăsese singur în tot co 
mentul luminat ; oricine ar fi int 
fi băgat de seamă numai decâtți 
tura hainei desvre partea portul 
lată pentruce şi-a încrucişat el 
peste piept; ca să nu fie bănuit, 
eustor ce-şi poartă toată averea, cu 
sul! Dar iată, că apare un domn 
cat. Alberto surâde ca să i-arate 
recunoscut. Necunoscutul înainte 
vându-l rin cele două găuri ne 
măștii. „Am văzut fotografia d- 
ziare”, exclamă Alberto ; dar cutii 
tură, necunoscutul i-a înfipt om 
gât în timp ce cu cealaltă îi pirăe 
ca să siisească....) 

— Biletul la control, domnule! 

Alberto hoibează ochii, în timp 
iroloru! își retriee mâna cu care 
tuse pe număr cu să-l destepte, £ 
îi întinse hiletul «i îl băcă aro: 
zunar ; zgâind ochii. privi la gaam 
era !a tocul lui. Portofelul de 
noa în buzunar. Apoi privi pa fn 
si deosebi doar flacăra unei lunii 
tovărăcind trenul. atârnată în ae 
svrra unui alt Alberto ce rrivea 
fară să vadă dacă cel adevărat adu 


i | 


In 2orii zilei, când se arătară ] 
Milanu.ui, limpezi în negură, tr 
vreg tre,năta ue parcă tuţi călăt 
ii scăpat de suh stupânirea uneiţi 

Alherto, obosit, nu dorea decât 
odihnească. Intiinirea cu rudele 
xată peniru orele zece, aşa că ll 
odihni câteva ceasuri. 

liniştit, tiindcă începuse să 
neze, dădu adresa unui hotel îi 
gură, unde mai trăsese odată acun) 
va ani, şi ca o răsplată a norţiili! 
mite, voi să-şi amintească o ulii 
anagină : „când o să se înapoieze 
nevastă-sa din pragul uşii o să-l 
pe : ei bine, cum ţi-a mers? Dar 
iaș cli.ă interveni o pauză, ca ul 
cand care se arrinde deodată 
de un singur bec: ,„.Nevastă-sa 
strice pe nume şi o să-i spună:d 
ei bine... Si-apoi? Numele nu-l 
pe buze... O clipă se simţi pierdul 
iaş senzaţie ca şi când şi-ar fi 
portofelul... Nu înţelegea ce si 







"plase cu el: simţea doar o mare obosea- 
la. Avu timp să fixeze lampa roşie din 
fața unei farmacii şi trăsura se opri. 
| Din ușa hotelului cădea pe stradă o 
lumină filtrată de geamlâcul mat, în 
| dosul căruia se întrezărea un chip ne- 
Pau. Pricepu că ajunsese, dar nu-şi ex- 
Iplica dece așa curând. 

Băiatul de serviciu sosi să-i ia gea- 
“mantanul şi Alberto scoase cu greutate 
punga ; socoti şi iar socoti înainte de 
ai plăti birjarului, și parcă tot voia 
să astepte ceva... dar ce? nici el nu ştia. 
In sfârșit plăti şi intră în hall-ul ho- 
felului. Portarul îi ieşi înainte zâmbi- 
tor, apoi un alt domn care porunci nu- 
“nărul camerei pentru noul sosit; şi în 
timp ce rândaşul suia scara cu geaman: 
"tanul în.sipnare, domnul cel cu nume- 
“ile, cu un zâmbet rece ca o friptură de 
peşte vechi de-o săptămână, îi întinse 
jun registru rugându-l să-și însemne 
identitatea. 

Dacă osândiţii ar fi siliţi să-și sem- 
“ueze propria lor osândă, tocul nu le-ar 
“temura în mână cum îi tremura acun 
lui Alberto. Cu aceiaş speranţă cu care 
un naufragiat sar agăța de un pai, ALl- 
“berto se agăţă de surâsul hotelierului 
şi zâmbindu-i la fel, i se adresă cu vocea 
stinsă : i 4 e] 

— Nu mă recunoști ? am mai venit de 
“atâtea ori pe aci ?... 

— Ch! desizur că vă recunosc! răs- 
unse hotelierul, — domnul e unul din 
clienţii noştrii cei mui iubiţi... — şi o 
lungă tăcere urmă frazei. Surâsul se 
sterse pe amândouă gurile. Alberto muie 
tocul în călimară şi apoi se opri privind 
pagina registrului liniată cu puncte, 
Numele şi Pronumele...  Lăsă punctele 
neatinse. Locul de unde vine... Scrise în- 
Leet: Roma. Vărsta... Scrise cu litere ca 

de tipar: patru zeci şi şapte. Profesiu- 
ned... Negustor. 

1 Rămase cu tocul ridicat în aer fără 
| a îndrăzui să se uite la Director, a că- 
tui privire o simţea grea deasupra cefii. 

Făcu o sforţare şi ridicând capul puse 
tocul pe masă şi voi să se depărteze. 
Hotelierul luă registru, îl privi şi fără 
| să surâdă ca mai înainte, ci cu faţa în- 
tunecată ca un jucător care începe să 
piardă, exclamă : 
| — Domnule aţi uitat să vă treceţi nu- 

mele !... şi-i arătă cu degetul linia punc- 

tată, nescrisă, 

ME Nyv, nu lam uitat; am să-ţi-l spun 

diseară. Acum mă duc să mă culc! 

| —Nu se poate domnule; poliţia ne 
| cere numele pasagerilor, 

— 0 să-l aibă, o să-l aibă, ce dracu! 
| Crezi poate că nu știu cum mă cheamă ? 
Dar. acum dă-mi pace, vreau să mă o0- 
dihnesc ! — și Albert îşi trecu mâna pe 
fruntea îmhrohonată de sudoare rece. 

Portarul si hotelierul îl priviră. Al- 
herto se lăsă într'un fotoliu de paie, şi 
cu tot suiletul se gândi la el însuşi, de- 
| când îl ţinuse mamă-sa în braţe şi până 
| în clipa bunului rămas dela nevastă: 

dar decâte ori, dealungul vieţii sale tre- 
cute în revistă trebuia să-şi amintească 

cum îl cheamă, memoria i se întuneca, 

“și i se lumina abia după ce îi trecea 
numele. Avea impresia că se dă cu ca- 
pul de un perete nemişcat ; şi iar o lua 
| dela început, şi iar când se credea mai 
aproane putevile îl slăbeau din nou. 

Işi mușcă limba, îşi frânse degetele, 
și privirile i se încrucişau cu ale por- 
tarului care se uita la el ca la o fiară 
primejdioasă. 

Abia atunci pricepu ce se întâmplase 
cu el; nu-şi mai aducea aminte cum îl 
cheamă ; era ca un câine, ca un copil 










Li 


din care poţi. face ce vrei. Nu mai era 
un 0in, ci un lucru în puterea celui ce-l 
poate avea. Izi strânse haina pe el, şi 
cu las umilit, tremurat şi rugător, se 
adresă hotelierului : 

— 'Telefonează la comisariat, să vină 
comisarul ! 

in vreme ce hotelierul se îndrepta spre 
telefon, Alberto se întoarse cu faţa la 
zid, şi-ascunse capul subt un braţ, rezi- 
mat de coatele fotoliului, şi se porni pe 
plâns, înăbuşit. Lacrimile îi curgeau pe 
piept, îl încălreau obrajii ca pe vremea 
cănd era copil și avea un nume. Plânse 
aşa o jumătate de ceas până ce sosi 
comisarul, care îl cercetă, îl întrebă, îl 
făcu mincinos, și îl pofti apoi să-l ur- 
meze lu spital. 

După trei zile de spital Alberto îşi a- 


UNIVERSUL LITERAR. — 15 


duse aminte cum îl cheamă; pe când 
sora de caritate îi schimba punga de 
vhiaţă la cap, deodată, pe neaşteptate, 
își rosti nutmele cu glas tare; şi în tă- 
cerea odăii numele lui răsună ca nu- 
mele celui dintâi on. 


Când  A-Toate-Ziditorul întrebă pe 
om :.,„Şi cu sufletul tău ce-ai făcut ?* 

— Omul, care îşi păzise portofelul, 

geamantanul și trupul, nu răspunse ni-— 

mic, ci numai înghenunchie la pământ: 

şi plânse în neştire. A 

Traducere de : - 

= THEODOR SOLACOLO 

homa, Decembrie 1928 


p 


MARII MAEŞTRI 





SANDRO BOTTICELLI: Nașterea lui Venus 


a, 


=. UNIVERSUL TITERAR 


AMINTIRI E 


Jucein teatru. Faza primară a activi: 
tăţii noastre teatrale se reducea la clov- 
nerii, cu glume şi gesturi aidoma cu ale 
clovnilor dela circ. 


„Eram vre-o cincisprezece băeţi, care 
ne măscuiam cât mai caraghios, mer- 
geam cât mai strâmb şi ne schimono- 


siam glasul, ca să stârnim ilcritatea u- 
nui public cei drept fără pretenţii, 
fiindcă erau numâi copii, 
ceau “de 12 ani: 

Intrarea se plătea într'o monedă, care 
navea nevoe de stabilizare : în nasturi! 
Un loc de rezervat costa șase nestuil 
un loc stălui |, patru nasturi: 
Ti-lea, doi nasturi : un loc în galerie. un 
nasture ! 

Reprezentaţiile se dădeau în aer liber 
si toate locurile erau în picioare. 

Cu timpul, am evoluat. şi am început 
să facem teatru mai serios, escluzânce 
clovneria, de care ne aminteam cu 
ozirecare jenă, considerând-o ca un gen 
“inferior. : 

Acuma, jucam pe scenă, aveam repet- 
toriu ; da toate piesele noastre se juc2u... 
după: imaginaţie. 

Le spuneam „după imaginaţie“, fiindcă 
le jucam fără nici un text. şi nu aveam 
autori. „Autorii“ eram noi toţi, pentrucă 
fiecare avea libertatea să intre în scenă 
când vrea şi să spe ce poiteşte. 

Toate subiectele pieselor noastre erau 
istorice ; iar piesele aveau un titlu si 
un subtitlu ; de exemplu: „Abdul Ha- 
mid“ sau „Tiranul roșu din Stambul':. 
„Osman Paşa“ sau „Căderea  Plevnei', 
„Regina Draga“ sau  „Asasinatul dela. 
Belgrad“. 


Impresia pe care o făcuse supra noa- 
stră asasinarea lui Alexandru  Obreno- 
vici era încă proaspătă. Sfârşitul tragic 
al celor doi soţi regali, ne impresionase 
pe noi, artişti si autori  totdaodată. și 
mai mult. 

O piesă având ca erui pe regele A- 
lexandru şi regina Draga, er fi fost o 
adevărată lovitură, un succes sigur. 

In câteva ceasuri, am și confecţionat, 
cbstract, tragedia. 

Personagiile purtau. nici vorbă, :unie 
care se sfârşiau cu sârbescul şi stereo: 
tipul vici. De pildă : generat Teodnr viel, 
generalul Petrovici, generalul Pogdano- 
vici şi o mulţime de alţi generali, colo- 
neli,. maiori şi căpitani:  Constantino= 
vici, Jonescovici,  Protopopicitoresrovici 
sau Popescovici. 

Publicul nostru nu mai era format din 
copii de 10, 11 şi 12 ani. Acum vsneau 
elevi de gimnaziu, gravi şi docţi ; câţiva 
negustori burtoşi şi somnoroși, cari-şi 
făceau... siesta la teatru, şi băeţi de pră- 
vălie, neastâmpăraţi şi guralivi. 


Preţurile locurilor erau de 30, 20, 10 și 
5 bani. Locurile erau destul de comode. 
Fiecare dintre noi era obligat  s'aducă 
de zicasă, câte un scaun sau o bancă, 
pentru public. Sala era luminată, „ă 
giorno“ cu lămpi de petrol, pe care 1» șter- 
peleam tot de pe acasă. 


Piesele „Abdul Hamid“ si „Osinen 


cari nn tre- 


stalul al 


CONST, ANASTASIU 


Paşa” lăsaseră impresii neuitate. Pre- 
miera tragediei dela Belgrad era aştep- 
tată cu emoție de interpreţi și cu nerăb- 
deire de public. 

Ştiind încă de pe atunci că reclama 
este sufletul comerţului, zmm făcut o ade- 
vărată reclamă americană, prin vii 
grai, cu placarde multicolore şi afişe 
răspândite în tot târgul. 

Seara: premierei svsi. Primul act se 
desfăşură normal, în atenţia încordată 
a unui public neobişnuit de numeros. 

In actul întâi nu păreau pe scenă 
nici regele, nici regina. Era o mică ex- 
crocherie a noastră, ca să facem trege- 
dia şi mai interesemtă. 

in fine, cortina se ridică din nou şi 
actul al doilea începe. Regele Alexandru 
intră agitat în scenă, strigând: 

— Să-l aducă viu sdu mort! Mizera- 
bill a trădat ţara şi tronul, chiar în 
timpul luptei! Şi-a călcat jurământul! 
Il voi trimete la spânzurătoare, sau îl 
voi împușca ! 

Regele fu nevoii să ţie un monoloz de 
aproape zece minute, fiindcă nu intra 
nimeni în scenă. 

Şi regele continuă, disperat: 

— Generalul meu cel mai iubit! Bog- 
danovici ! Cine er fi crezut?! Tocmai el, 
pe care l-am avansat şi decorat, să mă 
trădeze ?! Nu! nu! peste putinţă! Si 
totuşi este adevărat! 

Se întoarse către noi, 
se încet: 

— intră mă, unu 'de-etolo. să mai stăm, 
de vorbă. p 

Dar nu intră nimeni în scenă, cu tut. 
apelul disţerat al regelui. : 

Și monologul se lungi: 

— Tocmai pe mine să mă trădeze 
când ţara e în primejdie! L-am avanset 
șef suprem al armatei: am avut cea 
mai mare încredere în el. N'aş crede că 
e trădător, dacă nu mi-ar fi spus minis- 
trul de război, generalul Petrovici. Să 
vie generalul Petrovici ! să vie generalul 
Petrovici ! 

Şi-apoi, tot încet, se adresă în culise: 

— Intră, Vasilescule, că plec şi eu. 

Chinurile regelui mai ţinură câteva 
minute : 

-— L-am avanset şi decorat ! Sărmana 
mea patrie! Mişelul trebue dus imediat Ia 
spânzurătoare ! Regele Alexandru al Ser- 
biei ordonă aceasta. ! 

Ultima propoziţiune fu subliniată cu 
aplauze puternice. 

Incurajat de aplauze, intră generalul 
Petrovici şi generalul Teodorovici. 

— Trăiţi, majestate! Aţi trimis să 
cheme pe generalul Bogdanovici, trădă- 
torul ţării ? 

— Da, Petrovici. 


-- Majestate, mişelul acela nu va veni 
niciodată în faţai majestăţii voastre ! 

— De ce Petrovici? 

— E mort, majestate. 

— Cine la omorât, Petrovici ? 

— Eu, majestate, în persoană. Trădă- 
torul Serbiei și-a primit pedeapsa! 


în culise, şi spu- 








Dialogul mergea de minune. Regi 
rămase puţin pe gândiri, privi  aQâg 
în ochii generalului şi-i întinse mâna! 

— Eşti un erou, generale. Regele Se 
biei te felicită pentru viteaza ta fapl 

Apoi, adresându-se generalului Teo 
rovici : 

—- Generale, dă-mi un ac cu male 
Vreau să decorez pe generalul Petrovitt 
care a pedepsit cu mâna sa pe trădăt 
rul de patrie Bogdanovici. 

Generalul  Bogdanovici se căută i 
căptuşecla tunicii, dar nu găsi vrei 
ac de gămălie. Disperat, că nu poate: 
îndeplinească ordinul regal, aruncă pă 
virile în public, cerând parcă să fie | 
vat. 

Şi fu, întradevăr selvat de un speci 
Lip: Un băiat de prăvălie se sculă și 
oferi un ac: 3 

— Uite, d-le Ionescu. am găsit 3 
unul... 

Ionescu, adică generalul 
primi acul, pe cewe-l dădu regelui. Rig 
gele desprinse o decorație de pe tunitg 
Ii şi o prinse cu acul pe tunica genera 
lului Petrovici. i 

Publicul, impresionat de gestul  rog€ 
lui. aplaudă la scenă deschisă şi 0 
ționă îndelung. y 

Piesa ar fi avut un strălucit sucate 
dacă nar fi fost întreruptă la mii 
cul actului al treilea, de tatăl unul ind 
terpret. care venise să-și ia o lampă, JE 
care fiu-său o luase de acasă fără auţe 
rizaţie. e 

Urechile bietului general fură răauelit 
chic în faţa regelui, care găsi că nd 
trebue să intervie într'o chestiune cei 
interesează palatul, şi înaintea generi! 
lilor, cari uitară să-şi. apere generalul bi 
primejdie. -e 

Generzlul, care trebuia să asasineze ră 
rege, fu dus de urechi acasă, astfel di 
regele Alexandru şi regina Draga 1 ri 
mas neascsinaţi. 


n [ 


'Teodorovie 


In asemenea condiţii, SI e cale 
trebui să fie amânată tre ei vramytY 
mai bune. : & 

& 
ți 








caiac ea Eslercarea 


"CONST. KIRIȚESCU: 
“Printre apostoli» 


In vălmăşagul şi nesiguranța literară 
e astăzi, în care toţi nechemaţii şi toţi 
eprogătiţi pornesc, înainte de a fi păşit 
n epoca de aur a pubertăţii, umbriţi de 
eaguri imaginare, spre cucerirea cu 
ice preț a Parnasului, volumul de care 
e ocupăm apare (caşi gestul d-sale de 
Munăzi..) pedeoparte, ca un protest, pe 
kieal'a ca un mode). 

Intadevăr cale aproape 250 de pagini 
e volumului marchează — pe bună 
beptate — un moment de înseninare şi 
siguranţă, un adevărat, popas odih- 
Wor în pustiul sufletesc care submi- 
ează proza nonatră. 

“Dar să analizăm mai de aproape lu- 
urile: Plin ca o rodie ni se prezintă 
oumul d-lui K. prin bogăţia de loc şi 
de spiţiu, prin mulţimea inepuizabilă 
de cunoştinţe, fapte şi medii din care îşi 
buizsază materia, prin numeroasele 0- 
iote [e care le atacă, prin multiplele 
fomenii din care creşte... 

Și tot de aici se poate verifica și varie- 
hiea, amplitudinea  subiectiv-obiectivă 
e care dă dovadă în atâtea chipuri: 
pimnaziu, liceu, universitate, viaţă, ja- 
uri, muzică politică socialistă şi bur- 
jheză. activitate şcolară şi extra şcolară, 

rafie, literatură, economie politică, 
eolozie, paleografie, amatomie, cu un 
vânt: fapte, oaineni și locuri în legă- 
uri cu toate vârstele și toate profesiu- 
bile, 

Și exnuct aceias calitate se dă pe faţă 

descoperi îmbinarea minunată și 

easaptată, în chiar aceeaş bucată, a 
hesiiuni şi fapte atât de «diverse, din a- 

dinea autorului, aici numai expozi- 
Mii, aici duioasă şi plină de amără- 
tiuna, dincoace elogioasă, dincolo, în- 
tie. usor biciuitoare sau numai refle- 
ii, cum şi din contopirea, în acelaş 
iinunchiu, a naraţiunii celei mai de- 
fjate cu minunile unei putesi de des- 
tiuţiune extraordinare. In general, una 
dn cele mai bogate game artistice, în 
hisură să dea pe față orchestraţia nceia 
măiastră de adevărat creiator — din 
tre a pornit -— după cum ne mărturi- 
eşte singur autorul în prefaţă, în urma 
epetatelor şi imsisteuţelor indemnuri ale 
Anui prieten, i 

Și mărimea talentului d-lui k. se sub- 
inisază mai cu seamă când faci nebă- 
uita constatare că toati această plura- 
ate și varietate, toate aceste fiinţe care 
respiră pe um interval de aproape 40 de 
mi. tot acest prezent, trecut şi viitor, 
ia:e uceste instrumente care întonează 
arat, se armonizează ca prin minune, 
e unifică şi ca materie, şi ca inspiraţie, 
şi ca modalitate de a concepe arta scri- 
ui şi rolul măreț al scriitorului.” 
Natural că d. K. nar îi putut ajunge 
si, dacă n'ar fi avut acel dar minunat 
de = nuamța, de a trece dela o notă la 
A: dela un obiectiv la altul pe nesirm- 
fre (le a se fîurișa în chip atât de natu- 


ral dim îmbierile unui moment spre a se 
agăța de altul. Si cre că exemplul cel 
mai tipic în această privinţă este „O vi- 
legiatură bhoerească” în care visul şi rea- 
litatea sunt coniopite cu îndemânarea 


unui adevărat maestru. Și — fără să 
vreau —- mă gândesc la vradnicii înain- 
taşi — Odobescu, Ghica, Creangă — pe 


cari i i-am putea găsi în această pri: 
vinţă. 

Si dacă ar fi numai atât! Dar, la ca- 
lităţile de mai sus, se alaogă extraordi- 
nara putere de evocare a acestui proza- 
tor care, cu chiar primul său volum, ne 
face să trăim timpuri pe care nu le-am 
putut cunnaşie (sau, dacă le-am fi cu- 
noscut, le-am trecut de mult în incon> 
ştient) prin locuri care nau putut fi lu- 
minate de fabul conştiinţei noastre, cu 
cameni de cari nu ne-a putut lega nici- 
odată nimi€. Citinrdlu-l, efectul artistic 
se produce: ne vedem deodată transpor- 
taţi cu câteva zeci de ani în urmă. în 
mijlocul unei societăţi, poate, mai sănă- 
toasă — desigur, mult mai nouă. Și-apoi, 
cu câtă duioşie ne evocă autorul pe unii 
dintre foztii dascăli sau prieteni în mij- 
locul căvara a crescut! Cum ştie d-sa să 
ne imrtesicneze alucându-ni-i în faţa 
ochilor, sufleteşti cu toate calitățile și cu 
puţinele lor defecte sufletești! Cum se 
pricepe să-i scuze și să le justifice ati- 


tudinea, cât da minunat îi menajează 
întipărindu-ni-i, pentru totdeauna, în 
minte. De-aici deducţia: muzica d-lui 
K. e caldă. vibrătoare. impresionantă, 


îinduioşetoare. 

Si aceasta, pentrucă, la calităţile de 
fond, autorul a ştiut să unească tot ată- 
ten însuşiri de expresivitate, atâta natu- 
ral şi volubilitate, atâta şi emergie, atâta 
putere de phastirizare si de adequare, în 
măsură să vedem în dsa (deşi abia la 
primul vovum literar) pe unul dintre cei 
mai puternici stiliști. 

Si să nu se uite încă un amănunt: în- 
tocmai cu opera marilor creiatori, volu- 
mul d-lui K (fără să denăşească hotarele 
artei spre a cădea în didactică, este de-o 
perfectă moralitate. Pentru cei ce-o în- 
teleg. — aceasta e palma cea mai dure: 
roasă — să îmraci şi arta şi morala, să 
serii şi hine. și sănătos, să fii interesant 
fără să exnploatezi motivul curent, să te 
faci cefit fără să apelezi la artificiile 
unui bagaj degradant. Și dacă atâți I!- 
'erați (constituiți sau nu în societate) 
su fost îmrotrivitori gestului de cenzor 
de moravuri al d-lui K., cetindu-i volu- 
mul vor avea prilejul să înveţe să scrie, 
împăcând, ceiace, totuși, li se părea atâi 
de paradoxal: arta cu morala. 

Cu toate aceste caractere, d. K. se pla- 
sează (dela chiar această primă culegere) 
în plenul clasicilor nostri. prin atitudi- 
nea sa rezervată şi sănătoasă, prin bogă- 
ţia sufletească, prin atmosfera senină și 
duioasă, prin puterea sa de retrăire în 
trecut... 

Să mai aduog bogăţia de documente 
sufletești si istorice pe care cartea d-lui 
R. o conţine î i 

Tată tot atâtea motive care ne fac sa 
recomandăm cu toată stăruința nu nu- 


UNIVERSUL LITERAR. — 153 





mai cetitorilor, dar mai ales scriitorilor 
cari încă nu i-au înţeles gestul atât de 
mult discutat. 
- PAUL 1. PAPADOPOL 


JUNIMEA LITERARĂ 
IULIE — DECEMBRIE, 1928). CERNAUȚ 


Găsiiu un important document istorie 
întrun frticol al d-lui [. Nistor. Yor- 
bin «de răpirea Bucovinei istoricul bu- 
covinean scrie: 

„Sub raport politic răpirea Bucovinei 
n'a însemnat alta decât reducerea de 
teritoriu, o simplă îngustare de hotar, 
Inlocuirea bourilor cu pajurile răpitoa- 
ve nu turburară de loc ritmul armonic 
și unitar al gândirii şi nici solidaritatea 


simţirii naţionale, ce se închegase de 


veacuri între Moldovenii de dincolo şi 
dinecaca de Molna. Și cu drept cuvânt, 
tiindcă o nouă linie de hotar, trasă .la 
întâmplare, fie ea cruşită ca sânze de 





Pi a APE tau, AIE zAs 


[i 


may, 


voevod, nu putea să împiedice crengile . 


copacilor de a se atinge, oricât de  vigi- 
lentă ar fi fost straja: ea nu era în 
stare să curme împletitura seculară a 
rădăcinilor, cari își sorbiau seva de via- 
ță din bogăţia aceluiaşi pământ. pre- 
cum si din bogata comoară de datini şi 
tradițiuni comune, în care neamul nos- 
tru îşi înmagazinase de sute de ani du- 
rerea şi bucuria, jertfa şi izbânda, 
Simţul solidarităţii naţionale şi con: 
știința de neam sau manifestat puter- 
nic și îndrăzneţ la 1848, când inima Ro- 
mânului bucovinean bătea la unison cu 


cea a fraţilor săi de pretutindeni şi. 


când acelaş gând stăpânea sufletele la 
Islaz şi ln Iaşi și la Lugoj şi la Blaj şi 
la Cernanca Hormuzăcheştilor.  Aceias 
solidaritate sa manifestat activ şi l& 
Plevna, unde alături de dorobantul ro- 
mân, luptau vitejeste şi Ardeleni şi 
bucovineni. Această solidaritate sa ma- 


nifestat în mii de cazari în cursul răz--: 


hoiului mondial și ia găsit poate cea 


mai zguduitoare şi mai tragică expresie, 


în gestul eroic al celor Qoi soldaţi bu- 
covineni, executaţi în vara anului 1917 


la Satulung lângă Braşov si înmorinân-: 


taţi în groapa săpată de ei înşişi, pon- 
tru că refuzaseră de a descărca armele 
lor “acigătoare împotriva fratelui ro- 
mân din vechiul Regat”. 

D. 1. Nistor ne dă apoi un document 
zdrobitor asupra conruptei, nedemnei si 
iicăloasei familii a Habsburgilor, 

„Prin un contract secret guvernul 
habsgurgic se angajase pe vremea tra- 
tativelor de pace dela Brest-Lituwsk să 
vândă Bucovina Ucrainienilor pentru 
un milion de puduri de grâu, de care 
Austria uxen nevoe pentru populația 
ei întometată, cu galbeni cu zimţi și ta- 
bachere de aur, sfetnicul Mariei Tere- 
zei, "Ihuguc+ cumpărasa Bucovinu de 
la Turci şi Ruşi, pentra ca după 143 de 
ani sfetnicii Impăratului Carol, ultimul 
Habsburg, să o scoată la mezat în 
schimbul câtorva baniţe de grâu! Astfel 
sfârșesc crimele politice şi  lăcomiile 


teritoriale“, 
ION FOTŢI 





154. == UNIVERSUL LITERAR 


ana SiPennanealenie 





NICOLA MOSCARDELLI 


Scriitorul pe care il prezintăm azi 
cititorilor acestei reviste, deşi tânăr în- 
că, figurează alături de înaintaşii 1i- 
teraturii moderne italiene în revistele 
de dinainte de război: Lacerbu, La Vo- 
ce, La Diana, etc. 

El însuşi a condus, împreună cu un 
alt tânăr scriitor italian Titta Rosa, 
propria lui revistă: Le Pugine. 

In prima ediţie a Antulogiei (Poeti 
doOggi, lui Papini şi  Pancrazi, singur 
Moscardelli reprezintă aşa zisa miş- 
care avanteuardistă, 

A publicat până azi 6 volume de poe- 
zie, între cari citâăm mai însemnate: 
Abbeveratoio 11914) şi Le Grazie  dellu 
Tesru (1927) şi 7 volume de proză,  ro- 
mane, fantezii, nuvele, printre cari cel 
din urmă: La Citta Dei Suicidi (1927), 
de unde um tradus povestirea de mai 
jos. 

Ultimele scrieri ale lui  Moscardelli, 
volumul de lirice Le Grazie della Terra, 
poeme în proză și în versuri, viziune 
calmă, senină, entuziastă a lumei, şi 
volumul cu fantezii şi povestiri Lu Citta 
dei Suicide, ajung pentru a putea des- 


prinde din ele sufletul şi spiritualita- 
tea poeticei acestui scriitor, care, — 
fie că pnimește Dururile Pământului 


cu inima deschisă ca o corolă de floare 
avidă de roua dimineţii, nădăjduind 
întro viată mai bună și dătătoare de 
mulţuniiri, binecuvântând  Dumnezei- 
rea pentru harul de-a fi contopit urâtul 
cu frumosul, — fie că descoperă orbilor 
cu sufletul din Cetatea Sinucișilor ma- 





rile şi ineluciabilele adevărurile vieţii 
umile, cea de toate zilel& si tbate sufe- 
rinţele, — ştie să rămâ ele cerce- 
tător de suflete şi de lufruri;celuş a. 
dâncitor de probleme mirale și religi- 
oase, acelaş povestitor minunat, senzi- 
tiv si romantic, care şi-a câştiut unu 
loc de frunte în literatura: italiană mo- 
dernă. i] E 

In prima pagină din Cetatea Sinuci- 
şilor, din bucata care poartă titlul: E- 
ternul Dialog, reproducem aceste câtevu 
rânduri: i 

-— „D-ta esti un scriiton? 

-— „Doamne fereşte : eu sunt un fubri- 
cant de ochelari. 

— „Dar ochii noștmi văd destul de 


-- „Nici nu mă îndoiesc; dar ai putea 
oare să vezi stelele depărtate fără te- 
lescop ? 

— „Desigur că nu! 

— Ri gine eu fabric telescoape de 
buzunar, formă de ochelari, eftine, 
peniru familii, să poţi vedea prin ele lu- 
ciurile depărtate, foarte depăriute, adi- 
că toemai acelea cure sunt la îndemâna 
voastră !* 

lată toată arta lui Moscardelli. 

Il învinovăţesc unii că literatura lui 
nu e sinceră și că viziunile din Cetatea 
Sinucigilor, departe de-a reda realitatea 
oraselor în cari mizeria se shate ulături 
de strălucirea bogăției, si zeomotul plă- 
cerilor alături de gemetele durerii, din 
potrivă o falsitică, simbolizând o lume 


artificială, întrun decor ireal, n 
tic, fără viaţă. Adevărul e că M 
delii nu este nici un analist, nu 
nici un cerebral ; e doar un intuiti 
blat de un fin psiholog a cărui 
ție despre viaţă este frământată de 
bleme morule şi religioase care în 
mută  paginelor sale de lirică, s 
proză, un ton simbolic, luminânduţi 
flacăra unei spirituiulităţi de visţ 
himeră, 

In locul banulelor date biografiți 
place să reproducem următorul fă 
tuneu în Oglindă: | 

„Născut întâia oură la 9 Oct 
„1894, într'un sat de ţară, mai port 
„lipit de tălpile picioarelor pă 
„din care îmi nutresc fiecare gâi 
„care mă împiedică să uit cele se 

„Urăsc: pe literați, pe misticii 
„tului şi ai virsulei, pe maeştrii 
„confundă şiretenia cu inteligeni 
„jucătorii de sah, pe cei cari nu s 
„prornit niciodată. 

„lubese: pe oamenii cari nu 4 
„socotească, cari nu vor ajunge? 
„dată fiindcă au ajuns din clipa IE 
„Sau născut, pe acei cari cu câţi 
„ai mult, cu atât au mai mult. 

„Am mulţi dusmani, conform hi 
„hunţate de Euclid: numărul duși 
„lor poetului e direct proporţiont 
„geniul lui ! 

„In virtutea, aceleiaş legi nuni 
„tini dar admirabili prieteni. — 
„Moscardelli“, 





IN e aa N pe us 


TEATRUL NAŢIONAL 


TRECUTUL de PORTO RICHE 
cu MARIOARA VENTURA 


A iubit şi a fost părăsită. A căutai să-l 
uite, a muncit şi-a creat o atmosferă de 
liniste. Totuş îl iubeşte. Şi dintr'odată el 
reapare, In ea izbucnește trecutul. Il iu- 
beste ca şi mai "nainte. Cu aceiași pali- 
mă. Zadawmie sa străduit să-i  adurm 
brească amintirea. Femeea e dim nou 
exaitată de iubire. Trecutul a transtigu- 
vat-o. 

Porto Riche analizează ca un chimist, 
orice nuanţă, orice subtilitate. 

Femeea lui Porto Riche e femeea iubiri: 
pasionate. Ea se dă toată şi vrea să po- 
sede totul. N'admite minciuna, Decâi să 
fie înselată, decit să-i fie tăvălit cu ipo- 
crizie egoismul, preferă să rămână sin- 
gură şi să se îngroape în trecutul amin- 
tirinor, 

Când a revenit el, — amantul — a re- 
venit cu ace'aş convoi de minciuni şi 
ipocrizii şi cu aceiaşi lipsă de eleganţă 
ae a trata toate femeile la fel. 

In ea, sa redeşteptat trecutul, cu toată 
pasiunea dorurilor, dar hu sa lăsat din 
acu batjocorită, 


I! iubeşte cu patimă. Viaţa-i e obse- 
dată de el. Dar în adâncul pasiunei ei e 
anândrie. 

Porto Riche înfățișează ferneea legată 
tizicește de un bărbat, şi-i pune în faţă 
pe bărbatul poligam. 


+ 


. 


Piesa, e un savant angrenaj âe analo- 
gie şi subtilitate. E co înșiruire de gra- 
daţie de tonuri din imensa revărsare de 
pasiune a femeei care vrea să fie iubită, 
deplin iubită, numai ea. Ceeace dă de- 
sigur « mare valoare piesei acesteia, e 
că îufăţisând pasiunea dragostei pe un 
îond de mândrie şi o pune în conflict cu 
animalitatea, care vagabondează, ca să 
posede. 

E] 


In „Trecutul“, sunt două roluri, Aman- 
ta şi amantul, 

Dacă pe scenă mai apar actori, prie- 
teni devotați ai tbristeţii amantei, o» fa- 
meiuşcă, — devenită amanta amantulu! 
vagabond — un medic anodin şi o ser- 
vitoave bătrână şi fireşte credincioasă, ei 
au doar rostul de a umple un decor. 

Acţiunea se desfăşoară numai în func- 


şi amamt e magistrală. Marioar 
tuna a redat momente:e din scena 
cu tot tulențyl ei, cu imensul ei î:l 
început usor, ca um foşnet de 
trecutul zâmbeşte. Amărăciunile și! 
dria batjocorită intră în penum 
mintirea se intensifică. Dorinta i 
orice imputare, Obsesia trecutului 
stăpânire, 

N'am văzut actriţă, care să grad 
nuanţeze, să realizeze mai natural 
de sentimente, ca Marioara Vei 


+ 


ție de ea. Scena întâlnirii ic 
a 








Dar şi fiinăcă rolul ei e mare și 
artista e de mawve, de uriaş talent 
premieră, partenerul ei a fost oa 
distamţat, 

Rolul amantului e desigur rolul 
Vracca. E singurul dela Naţional 
să-l interpreteze şi desigur îi va dal 
mploarea. [ 

Ceilalţi actori de peisaj sentimen 
susținut cu autoritatea numelor lor 
Popovici, d-nii Soreanu, Bulfiinski 
metriad, Valentineanu) acţiunea, de 


plinire a piesei. 
B. CECROHI 










UNIVERSUL LITERAR. = 155 





N casă 





N C e3 


EXPOZITIILE 


M. Bunescu. In atelierul său dela Mu- 

zeul Simu — unde-şi are locuinţa — d. 
Marius Bunescu şi-a deschis expoziția 
anuală. Numărul restrâns de pânze, 
bine pvoporţionat cu disponibilul de 
spațiu —- e cel puţin un indiciu că ar- 
tistul acesta nu râvneste la „tiraj“ în 
prejudiciul calităţilor cari an de an se 
limuvese mai temeinic. 

D-na Bunescu e dintre pictorii noştri 
pe cari asrerităţile drumului ales odată 
nu-i easpereazăi făcându-i să-şi  în- 
loarcă pașii către alte poteci, ispitiţi de 





M. BUNESCU: Portret 


pusihilităţile hazardului cu miragii de 
succese ri:pide cari decid de cariera 
unui arist dela o zi la alta. Fără să 
se vepete, d-sa rămâne acelaș, răuşind 
cu jerseverenţă — prin ceeace constitue 
vezultutele noi ale unor vizibile şi con- 
tinue €rurturi — să-şi sublinieze ţrin- 
Fiul plastie care-i definește persona- 
ilutea. 


> Coluri vechi de oraş, curţi şi case 
bitrâne cu ziduri pe cari vremea și-a 
însemnat urmele nostalgice, arbori go- 
lasi ce-si profilează uscăciunea veste 
ruine de biserici şi castele tristem lu- 
mina plumhurie a cerului de iarnă -- 
sânt motivele je predilecție în cari se 
vădeşte temperamentul pictorului Bu- 
nsscu cu puterea de smotivitate a unei 
gensibilităţi exprimatăsin toată since- 
ritaiea ei. ci 
* Griia de comvoziţie pe un ritm a- 
țroape clasic e un element preponderant 
în ansamblul acestei exvoziţii. 


Coluriiul sobru, legat şi viguros evi- 
tând preocupările de factură cu duice- 
gării de pensulă, dau lucrărilor d-lui 
Bunescu o notă de bărbătească asprirne 
„care ajută cu atât mai bine emoţiei să 
Î se degaje din materie: în genera) în 
artă subtilităţile emotive nu-şi aleg mij- 
loacele de exprimare printre cele mai 
plăpânde, 


IE de remarcat deasemenea mai multă 
îngriiire în desen. 

Portretele din acest an ale expozantului 
sunt superioare celor ce-i cunose din 
trecut. Mai multă grijă totuş în așeza- 
rea și construcţia mâinilor în tablourile 
cu fizuri ar evita acestora sensibile 
scăderi ; Contorsiunile. de braţe şi degete 
insuficient observate nu sunt scuzate 
de intenţiunile compoziţiei. 

Alexandrescu  Caramunlăau (Sala „I- 
leana'“), prezintă o bogâtă serie de es- 
tampe decorative vizibil inspirate de 
arta japoneză, transpusă întro  expu- 
nere de gust european. 

D-nul Alexandrescu nu e la prima sa 
expoziţie şi răuşeşte să fie cu atât mai 
interesant cu cât e singurul la noi care 
persistă în acest gen, cultivându-l cu 
muiscătoarea pasiune ce trădează corec- 
titudinea meticulozitătţii arnlicată la in- 
firnele detalii. acceptate în speţă — ca 
mijloace esenţiale. E minune că d-sa, 
nu sa lăsat contrariat de calificativul 


constituesc o viziune de basme 
armonia de 


se, —: 
fragile și surâzătoare în 
linii si vioiciunea culorilor. 
Motivele d-lui Caramanlău puse la 
îndemână unei industrii de ţesături ar- 
tistice şi tapete, ar asigura acesteia pre-- 
ţioase indicaţii și un deosebit succes. 


E i 


Cu prilejul recentei expoziţii de sculp- 
tură u, d-şoarei Maria (rigorescu, sau 
făcut în aceustă coloană, — în lipsa 
subsemnatului — de o mână inai mult 
severă decât calificată nentru îndelet- 
nicirea de cronicar plastic, — aprecieri: 
tineraşti pe cât de nretenținase, de na- 
tură. să scadă meritele tinerei artiste. 

Imi permit să reviu măcar în treacăt 
asinra acelor aprecieri, cu sreranţa să 
repar în parte ceeace socct o nedreptate 
— cfect probabil al unui moment de 
pripă — tăcută unei artiste ale cărei 
rnerite se cade să fie încurajate. 





M. BUNESCU: Peisaj 


„artă minoră” ce revine aplicaţiei d-sale, 
ca să se avânte către zonele ispititoare 
pe cât de primejdioase ale plasticei de 
mare anvergură, Nu ne lipsesc de pidă 
caricaturiști buni cari sau apucat de 
pictură proastă, 


Consiatarea, din parte-mi, e un com- 
pliment mai mult pentru d-nul Cara- 
manău. 


lstampele d-sale cu abundență de 
fantezie şi gust, sunt recreative, amu- 
zaute. Stilizate cu multă. abilitate — 
animale fantastice, costume evocatoare, 
plante fără nume, arhitecturi fabuloa- 


Personal, am vorbit cu alte prilejuri, 
destul de elogios despre calităţile plas- 
tice ale d-șoarei Grigorescu. Câteva ca- 
pete de expresie ce am văzut semnate 
de d-sa, mau impresionat deosebit prin- 
wr'o serioasă preocupare de construcţie 
şi caracter sub efectul unui  modelaj 
estompat, care dau acestor lucrări nota 
personală a unui real talent. D-ra Ma- 
ria Grigorescu promite încă mai mult 
decât a putut realiza și-i doresc să se 
țină de cuvânt, 


GC. VLAD. 


158. — 


UNIVERSUL LITERAR 





CE Ș GE Şa-essan... 
bibloteca clasică 


a editurii „Ancora” ar merita toată soli- 
citudinea, dacă nar prezenta povara 
unor studii destul de indigeste. In spe- 
cial credem 'că autorul lor ar trebui să 
se șeţie în faţa unor scriitori (cazul Ca- 
ragiale, Coşbuc, Cerna, etc.) din terte- 
lirga cărora şi-a făcut profesiunea de 
credinţă.. Nu de alta, dar ar putea fi 
prins în flagrant delict de contradicţie. 
Şi nu-i frumos, cel, puţin pentru tine- 
retul căruia-i se adresează. 

Şi încă o» chestiune: dece biblioteca 
clasicilor români” — cu acea  oribilă 
cacofonie, şi nu altfel ? 

Si încă, o chestiune de principiu: 
dacă 'totuşi. adevăratele valori literare 
româneşti stau în prezent, ce rost îşi 
ure' această aventură, critico-editorială 
intrun trecut pe care îl deteşti? 

Sau vorba îluia, banii nau miros? 

Incheiu 'cu remarca preţului exagerat, 
din- cauza paginelor ocupate de studiul 
ațât de puţin trebuincios. 
it E 





a romanul auţo-biografic 


ete CP ea tf Cd 


îsi face loc şi în iiteratura noastră. Se 
găseşte — de tapi —- în a doua fază : rea- 
listă (reprezentat prin lucrările d-lor |. 
Teodoreanu şi 1. Minulescu). Amintim 
că faza | (romantică) ne duce cu mintea 
la Vlahuţă şi... Bolintineanu. Iată din 
ce-cauză se consideră altcineva (N. Fi- 
limon): ca adevărat iniţiator al romanu- 
luai "românesc. Acesta este —— dealtfel și 
adevăratul-drum pe care ar trebui să se 
orienteze tinerii. candidaţi la laurii roma- 
nului. Cât despre chutobiografi— ar face 
mai bine dacă ar scrie... amintiri. E un 
gen mai potrivit cu materialul pe czre:l 
tratează. E 

In legătură cu aceeaş chestiune înre- 
gistrăm că în „Gazeta literară“ d. 1. 
Minulescu neagă, ultimului său *oman, 
«aracterul autobiografic. lără so cre- 
dem, vedem mai de grabă în aceasta 
un ințeresant dur tardiv gest de auto- 
critică: îşi recunoaşte lipsa de, obiecti- 
vare. Şi-e deajuns. 


prea multe publicaţii 


și — dacă mi-e permis: prea puţin se- 
rioase; Căci mă întreb : la ce au trebuit 
să iasă 4 numere din „Săptămâna lite- 
rară',-3 din „Tiparniţa“, 2 din „Kalende' 
si, câte unul-diu atâtea aitele, când atâ- 
tea publicaţiuni cu autoritate continuă 
so ducă din ce în ce mai greu? Dece 
nu or fi gândind oare domnii cand!- 
daţi la titluri literare că astfel de în- 
cercări nu pot folosi nimănui și cu atât 
mai puţin lor cari-și secfestrează. si bani 
şi timp câteva luni? Căci, să ne înţele- 
gem, dacă e un adevăr că la nci nu se 
ceteste, e cu atât mai usturător în cazul 
de faţă. Si, atuuci: la ce bun să scoţi 
reviste “când. o masă cetitoare nu există 
și când nici măcar scriitorii nu cam es 
din propriile lor pagini? Pentru cei 16 
colaboratori ? 


OBICEIURI DIN MARAMUREȘ 


NUNTA ȚĂRĂNEASCĂ. — JURĂMÂNTUL 


Cele mai multe nunţi se fac în Mara- 
mureş — iarna — în lunile : Ianuarie şi 
Yebruarie. Toate zilele săptămânii, au 
pante de astfel de „caremiomii“ — afară 
de Dumimica. Cele mai norocoase zile, 
însă, sunt : Marţen, Joia şi Sâmbăta. Câte 
3—6 nunţi “în fiecare zi şi în fiecare sat. 
Fiind cunoscut în tot judeţul, am fos: 
chemiat ca -naş zau „nănaş” cum se spune 
pe aici — la peste 60 de căsătorii, în „difa- 
rite comume, Câteva lucruri m-au impre- 
sionat pe cari le redau. : 

1) Găteala miresei, 2) Struţul, 3) Jură- 
mâmtul, 4) Jocul miresei. 


1) GATEALA MIRESEI 


Pe cap poartă o cunună făcută din for! 
artificiale, în trei culori : alb-roşu-verde. 
Se verde treaba, că ungurii au voit să ajfi- 
şezea culorile naţionale şi pe capul mire- 
salor. Aceste cununi se cumpără din Si- 
ghet și se importă, și astăzi din Ungaria. 

De ce? Nu ştiu! Nar fi mai bine, ca 
aceste 3 culori, să fie ale noastre — nu- 
ționiale — Roşu, Galben și Albastru. I)e ce 
se importă din Ungaria ? Sau, dacă, se 
“confecționează în țară — chestiumea 
apare și mai gravă. 

La gât, mireasa se înfăşoară cu 1-23 
„pânzături” /basmale): una albă, două ro- 
şie si cu „pene verzi”: (desemnuri a treia 
are fondul alb şi cu „pene“ roşii și verzi. 
Pânzăturile faic parte din stocul importat 
pentru găteala mimessi. (Culorile naţio- 
nale ungureşti). Corpul până la cingă- 
toare e acoperit cu cojoc-cheptar înfiorat 
tot în cele 3 culori le mai sus. Pe epate 
poartă o „gubă''-sarică obligatorie fie 
cărei minase — iarna sau vara. De la 
cingătoare în jos — poartă fiecare o fustă 
numită. „sugnă“ cu multe cute sau cre- 
țuri. Pentru comnfecţiomanea acestei „sug- 
ne“ trebuesc 4—6 m. de materie. In faţă, 
peste fustă (supmă) se pune „o zaghe“ 
şorţ, în 3 culori : ailb roşu-verde. 

Picioarele sunt înălțate cu cisme largi 
şi însalite până la genunichi. Cele mai „gaz- 
dă“ bogate, cari au  „cosaştină“-loc de 
cosit şi plecă e Albea poartă „papuci'“- 
ghete. 


2) STRUŢUL 


Strulţul se pune ta pălăria mirelui, nă- 
niaşilor (cari sunt şi 7—8—10) şi da toţi 
nuntaşii. E făcut din flori naturale, vara 
și din flori artificiale. iarna. Struţul — 
nu se lasă mai pre jos — 
lori : atb-roşu-verde. 





3) JURAMANTUL 


După ce s'a oficiat taina nunţii de către 
preot, ambii miri îngenuichează în mi;- 
locul bisericii, lângă o masă pe care se 
află : sfânta Evanghelie şi Crucea. Tinerii 



































pun o mână pe cruce și alta pe ini 
Se începe jurământul, prestat întâiui 
Mire, care repetă după preot: „Eu, 
haiu — jum, că te iau de soţie, pe time) 
Pălăguţa, nu te voiu: părăsi — nici în 
— nici în rău — până la moarte — 
zin]l patul neîntinat si marginite 1 
aşa să-mi ajute: Unul Dunwmezeu în 
fete : Tatău, Fiul şi Spiritul Sfânt, .M 
PreacurataiVerguna Fecioară, cei | 
Sfinţi Apostoli, toţi sfinţii lui Dummeză 
Sfânta Cru'ce, sfânta E vanghelie — Ani 
Se închină, sărută crucea şi evangh: 
Mireasa. Eu, Pălăguţa, jur, că te iau, 
tine, Mihaiu, de soţ, din dragoste cu. 
şi nu te voiu părăsi, nici în bime, aid! 
rău... la fe. 
Efectul acestui jurământ, e miare; 
grozav, Rezultatul : rar se văd divorţ 
rar se înşală unul pe altul, rar se pă 
seste. Ba, cewa mai mult: Toate femei 
măritate în anul 1914 — unele abia 
2—3 săptămâni — înaimte de începe 
răsboiu'lui, deşi la unele, bărbaţii nu si! 
mai întows, deşi au ştii precise, că ş 
morţi — nu sau remăritat, cu toate 
vremea a tors din caierul său un 
lung, de 15 ani. | 
De notat, că unele fete, abia aveau 
primăveri, la măritiş. Mireasă dar, la 
ani şi văduvă la 15 ani şi 3 săptăm 
Tăria jurământului, a pătruns. fiinţa 
nerei femei, a pus streajă gu 
şi uşe de îngrădire împrejurul buzei 
sale, ca să nu abată inima ei spre cuvin 
de vicleşug, de aceea timp de 15 ani: 
pururea credincicosă soțului, pe care. 
așteptat — îl aşteaptă cu dor — îl 
teaptă cu inima plină de drag. Nu i 
putut tura frumosul din suilet. Ono; 
ție, famee, din plaiurile lui Dragoş. 


+) JOCUL MIRESEI 


Um obiceiu împrumutat dela barbari 
distrugător pentru sănătatea miresei, 

Cine vrea să joace cu mireasa, tre 
să-i plătt teaacă o sumă variind de la 2 
la 10Uv- 200 lei. Dacă sunt 200—300 den 
taşi — bărbaţi, fete şi flăcăi — boțit 
joacă şi-o învârtesc. Unul o lasă şi a 
o ia, 3—4 ceasuri în şir — la urmă 
răscumpără mirele cu 2—300 lei, dup 
putere. Mireasa-i moartă pe jumăt 
sleită de puteri şi galbenă ca ceama,i 
toată. „hasna” (folosul) e 7—800 lei,carei 
adună de nănași.. Noroc, că, femeta 
ciolan solid şi vână tare. Sute de stri 
turi, înizoțesc jocul, care de care maji 
genioase şi pline de haz. lată de pi 
unul pentru mireasa săracă : 3 


Ta 


U-iu-iu, pe dealul gol, 
Că mireasa n'are ţol, 
Că i-a face mirele, 
Dac'a tunde câinete. 


1. Modream 
prof. Sighet 





LE i 


0 Sceennzaaa ale 
LIMA lilLL 


Dumas-fiul a fost intotdeauna foarte 

iilos și întotdeauna gata să vină în a- 

“utovul prietenilor săi nevoiaşi. 

> tru zi întâlni pe stradă pe un bă- 
“in confrate, jerpelit şi nemâncat. Ime. 

dia, il potti la masă şi îi dădu bani 

ertiu huine, După dejun îi spuse: 

- Să vii vesulat să iei masa lu mine. 
- li mulţumesc, dar să-ţi spun drept 

mă jenez să trăesc ca un trântor pe 

spinarea ta. Dă-mi să-ţi fuc ceva, pen- 

luca masa pe care mi-o oferi să repre- 

inte plata serviciilor mele. 

Dumas-fiul stătu puţin 

«oi zise : 

“— Uite ce e, treci în fiecare zi pe Pont- 

Neuf si spune-mi câte grade arati ter- 

* uiometrul de-acolo. i 

î = Atasu de mare nevoe de asta? 

= Imenst! Inţelegi, pentru un autor 

Bi Wamatic, temperatura e o chestie foarte 
> importantă. 

luni de zile în sir, prietenul trecu pe 
Punt-Neuf si raporta apui lui Dumas: 

| 15 srada..., 11 grade... minus 2 

pvade..., a 

Intr'o.zi prietenul nevoiuş veni dezas- 

“peral :. 

-- Au mai €e termometrul pe Pont- 

Xeuf” A fost scos! Ce alt serviciu îți pot 

Place? 

«Lite... «lin experienţa pe care ai că- 

atat-u examinând gradele termometru- 
lui, sămi spui cam câte grade trebue 

si fie. 

> Vână la moartea lui Dumas, prietenul 
işi continuă acest bizar rol pentru care 

i se oferea masă și haine, 

După moariea lui Dumas, întrun car- 

uitel se văsiră urmărtcarele notițe: 

i 2 grade... panaua pentru prietenul 
meu, 


DD. ; : , Si 

























pe gânduri, 





ţi gratie... pardesiu pentru prietenul 


meu. 


* grade... palton pentru prietenul meu. 


i i grade... bani de: vilegiatură pentru 
iietenul meu. 4 
Dumas fiul găsise în cest mod cea mai 
uejjcată formulă de a veni la ţanc în 
autorul confratelui nevoias. 


La ineezutul domniei ţarului Nicolae |, 
ai mulţi conspiratori, printre cari și 
voetul Relieff au fost condamnaţi la 
moarte. Vina acestuia era că afirma că 
in Rusia toate merg anapodu şi că nu 
te “poate face nimic, nici chiar o frân- 


Poetul Relieff ce'u graţierea. dar ţa- 
“rul întrebă : 

— De ca a fost condamnat la moarte? 
— Fiindcă susţine că Rusia e o ţară 
n care nu se poate face nimic, chiar v 


—A spus aşu 7... Să fie 


spânzurat 
sjre a i se dovedi contrariul! j 





| îi 


UNIVERSUL LITERAR. — 15? 

















do caz cae 


CE NU TREBUE IMITAT 
Hosalic Billie o tânără indiană din 
America în vârstă de 16 ani a fost. as- 
pru pedepsită din pricină că a.vrut să 
imiteze îmbrăcămintea surorilor sale 
albe. Lu drept vorbind frumoasa Rosa- 
lie şi-a ales tocmai cel mai puţin com- 
plicat exemplar din această - îmbrăcă- 
minte şi anume: costumul de baie. Fi- 
ind sunprinsă de către tatăl său şi alţi 
veterani ai tribului pe când se cufunda 
in unda cristalină a răului Miami, pur- 
tând un prea frumos. tricou „dintro 
sivgură bucată” — ea a fest aspru do- 
jenită şi ca pedeapsă, a fost trimisă 
pentru şease luni în exil, într'o regiune 
sălbatecă din Ever-Glades. Azi exilul 
siu sa sfârsit şi, pocăită, biata Rosalie 
sa reîntors acasă, unde desigur că va 
avea iar prilejul să fie ispitită de cos- 
tumele fetelor albe, —- fericite muritoare, 


care nau să se teamă de asemenea 
sancţiuni, bune numai în numele unei 
morule de sălbatici.... 


Şi când te gândești că în secolul tre- 
cut lucrurile sar fi petrecut tocmai in- 


vers : dar timțurile se schimbă. 
s ECONOMIE n 
D. Jean Barinet, lăptar din Saint- 


Michel e un om econom, care nu înţe: 
lege să cheltuească nici un gologan ve 
prisos. In consecinţă, decât să asvârle 
un franc pe o scrisoare recomandată, 
cure nu'l interesa, a dat în judecată 
direcţia poșştelor şi... pierzând procesul, 
a plătit cheltuelile, care se urcau la 
vre-o câteva sute de franci. 

Scrisoarea cu pricina îi fusese trimisă 
spre a-l vesti că îi soseşte un vagon în- 
cărcat cu fân, pe care'l comandase. Când 
sosi scrisoarea, soția refuză să iscălea- 
secă' în locul bărbatului său, absent. 
latre timp, d. Barinet primi transpor- 
tul de fân, aşa că, atunci când postaşul 
ii prezintă a doua oară scrisoarea, ei 
refuză s'o primească sub cuvânt că nu-l 
inui 1uleresează. 

Oficiul postal, considerând că adre- 
santul trebuie să plătească orice taxă 
de transport, ceru d-lui Barinet. suma 
de un franc și economuil lăptar recurse 
la justiţie, care, -- după cum am văzut, 
1-a dat deplină satisfacţie. Nar strica 
mai des asemenea lecţii pentru acei cari 
deranjează justiţia şi pe reprezentanţii 
ei peniru toate minusculele lor  dife- 
rende. URe 


caricatura zilei 


SCUMPETE... 





FI. — la priveşte preţul 
îngrozitor de scump. -] 
ia, — Păi când îţi spuneam eu 
cumperi mai bine, limbi de canari... - ss 
(Candide)a:; i 


BOLNAVII... 





— "Ţine. Aci e porţiunea ta, o lingură 
la două ceasuri. Si acum mă duc să stau. 
de vorbă zece minute cu vecina. 

— Şi în &cest timp 
dea doctoria ?... iza 


EA zi 











ascuns ri 


ce ai 


— „.hoaţo, 
pheată ?... 

— 91. Na ştiu... Der spune-mi şi tu 
ce poţi ascunde când ai pingelele rupte... 


E ED a e ei AUR 


spune 


lapinalui : e, 


să. 


cine o să-mi. mai: 


“ COPIII... 








13, = UNIVERSUL LITERRAR 


Eheu ! fugaces labuntur anni! 


Horutius Ode î. 14 
Trad. de D. C. OLLANESCU 


Tinerețe, linerețe multe fir2a ţi nasdrăvuna 

iscuaesce şi incntugă! hipnu jur” ac prinună 

le-ur Suit şi ţt-ur uu ccuun printre stemele ceresti, 
be-ur puteu su-ți cunupuneuscă tot ce juc: cu ce vorbesci 
Muite-ur pa jucute "n time ue Sur ji jacut du gură 
Nuuiui, țara truda înuntii, Ord Jerua muci musurd: 
Asti-zi um trăi în lună, suu prin ceruri um sura 

Și necuzuru omenureu, poute, nur mui indura? 

Unui bucom și vaduinic şi cu cut i este mintea 

Mui necoupid ori nui seucii, cu-utăt crede cun naintea 
Lut, hu. puuie trece nimeni și cu ultul vreunic nu-i 
S4 piiceaupd ore să faci, ue nu cântu'n strunu lui, 

E pădcut ivesc? e jucul suartei ori nenorocire?! 
Putima şi înyă:tureu pun adesea stăpânire 

Pe cei sterpi și slabi, tur uru şi disprețul pe cei rei 
Cine-i cure în drept sarunee peutru, semeiulor sei? 


Căud eşti ia mrepulul varstei, toute sunt de farmec pline, 
Toule-ţi dau înuennuri sțirte si 's în druyoste cu bine, 
Tu, acpliuu munguere şi o Simţesci de cut utunci 
Când, pe vu turbă şi-o pricire, gyrigilen văzuuh le arunci 


Cdnu, sub tulpu săliăreuţă, scii ca [rământând pământul, 
Te tnulţi jerice în siutu, Să musuri ue viu, mornaniul, 
10ute ytusuril: tri cuniu-atunri în pteptul tău, 

Eur de zileie: trecute nui de ce să-ți pură râu, 

Căci în louic şi ut-uururi lu, eşti prinuituru vieței 

ȘI cuminte să înctuntu tunmea "n jațu tanereței, 

Pentru tine. parcă toută iuu. țiinţui şi trdesc 

Visurile în ucteu pe ţi se oyltuuese 

Şi utuiteu mreji în siulet ui şuuidta duioșie 

Că simţireu r-e mui culdă şi durerea "ţi e mai vie 

Şii destul, — ca tunau blânad printre nori, — să le îvesci, 
Ca 'mprejurul tău, cun zinibe!, toule sule 'nteselesci! 


Nui suniem bilrâni şi vremea ne-a ajuns din urmăn cale 
bre-cere 'şi poarta in Spute yreutuiău ursi: sute 

bur uin cutuitu, pân e cure pouie tuți, urcanu şi ajung 
DO? bujii HE Tevurtctent Caut citire ururmtul greu şi lung 
Ue-urrt jucul şi cu tartu Ouintenitur de creustiţu, 

imncuetanu tunul Tieţei de pteceri şi suserenţă 
Nurmariun cuțe uin tovurdşi. impreună luptatori, 

Au. jost preuu birubiţea şi cuiți sunt biruuuri, 

Fesicuţi ucei Mdisit'inşei, cure cu pepluri încordate 

Pân: lu culncu vârstei noustre uu putut luptând strabate 
Si acolu lepădânuu-și urmele se oaihnesc, 

Căci odihnu e respluiu celar ce îmbitrânesc! 

Feririţi, căci lupta-i cruntă şi primejdia e marc; 

Cinc-i puule stu 'npotrită şi munci cu 'ndereplure 

Vr.dnic e sujungă "n cuput de trofee încărcat 

Şi că fie "n semn de cinste, cu peri ulbi încununat! 

Cate perderi, câte jertje, câte lovituri nebune! 


Zincri, ovi nu ls cunoasceți şi sadarnic vi-le-am spune 
Până când in curne vie vor [i scrise și lu vui, 
Tana viței nuți pătrunso şi vuţi bate joc de noi! 
Neyreşii,. can mersul gruunic, vremeu toute le prețace: 
Că e usi răstoiu ucolo urile eri jusese puce 

Ca pe resturi învechite, e mui greu să pui temeiu, 
Cind ies adevăruri mwua din isvoare de idei 

Noua şi. spre ulte țeluri lumea este îndrepiule.. * 
Ce-i vevliiu azi, a lest bun înst şi temeinic aliă. dată,- 
Căci do multe ori trecutul, e altoi de jupte 1nari 

Și din techil» tulpine răsur cudri de stejari! 
Adevărul e uceluși şi aceaşi frumuseţea 

Și cum le siăeiți voi astăzi l>-a sidzit şi bătrâneţea 
Numai ca făr de conjur, toi dibaci şi prejăcuți, 

De uceu vd si pavem serbezi și nepricepuți, 

Am fosti lirici noi, așa e, cântăreți dz moda veche, 


Dar cânlraea noustră simpld na stricat nici o ureche, 
Ea ne-a isvorit din înimi şi din fragete simţiri, 

Ca dutosul cânt ul harfei dintre courdele subțiri... 

— Cu chitara, noaptea întreagă, sub fereastra prea îubiiei 
Noi, în strofe 'nfldcirule, beţi de farmecul ispitei, 

Ne "'ndițim la cer, chemânito ne legam cu ea pe veci 
Şi-i jurum credinta în toate, până la pragul morței reci. 
Noi n'avem, pe lângă dânsa, alt-ceva mai scump pe lume, 
Dragostea. la noi, şi traiul nu erau un joc de glume 
Imbinări de porunceală, silnice împerechrri, 

Cu vremelnice folanse, ori cu scop de darateri. 

Cand inbeum, iubeam statornic şi cu înima curată 
Astă-zi, după moda nouă, rinduiala-i resturnală 


PAGINI UITATE -.-.- 


SATIRA VIII e 


Şi-i adevdrut cal nustru numai e decât ce-a fost, 
Dacă tat ce se peleccs, e așa de trist şi prost! 
Voi care-aţi intrat în lume resădind o cusă nvuă 


Si despirteți omenirea intre noi şi voi, în două; 
Uare vuţe sâput în peulră ucta murgihe ue drum 
Numele, cu su se scrie încutro purtaţi de-ucuiit ? 
— Eucii, strălucind ce jocuri ucinuru suld ue ospețe, 
Veselie 'n eu şi syomol. Lineri cu perile jele 

Și țemci rid şi lac glume, achii yuleşi, cu nesaț 

Sin şi umeri goi desineurdă, se utinge bruț ae braț, 
Vinul Spumegă 'n pahure, câuluri ue desiriu resună; 
Far ta stângu se 'nirţesce cruutu pojtelor jurtună! 
Vorb» de umor! Sririturi!! Câte doi, dui ies resteţi, 
Ele aproupe despletile, ei ţpe junalule beţi!!! 
Desirinureu e lu culme! bar petrecereu urmează ; 
Vin perechele 'ndrăgite și lu masă îur se-uşeuză, 

Cu fiori d» nerăbdure întind eirțile de joc 

Sişi dau punyu şi'si dau viata, pe o nădlucă de noroc! 
Mirile şi ou mireasa la altar stuu în picioure; 






Eu “i jura lui credinta şi cl tinerei fecivare 

Sunt usu ue dutei şi yteguși şi uşu ue pulriviţi 

Că npejurul tor tute utturitura ce jericuţil 
bupu cupi-tu uni, uteustă fericilu” căsnuce 

du surpu, cu 0 ctuttiri Subreuu um ternuiteu. 
bonttut ure a cniunid și e pti ae uuturi 

bovutnnu e păpuşu muri jace lua şi nebunii 

bur cositor ue grisd siugue, Cui tur, le pouriă 

Să trutuscă împrtuni nu mut pol, veci sa uespur 
Si cup cu urerea, Cum du Dumnezeu, "Și tutpurt 
bonentul cupută o stuşbă într un culţ peruut ue ţură 
is0ranetia Sturicue je juuuri șit pâpuşu nivuei eur 
Jeriud te tur ți cozi, caci teprinşi lu rau ue nuci 
Vor eşi nişte netrebnici şi tur rdmudne culuci!... 
Stă lu musu țilosojut cujunuut uudnc în gduduri 
Şi din tomuri jelurile, cund și cand culege rănuuri, 
E-0 lucrure uriușd, pe-un tipur cu totul nou: 

Vrea sd 'nchiaă nmenirea toută "n cvuju unui ou, 
Vrea, cu tot ce-a jost și este. întro singură jormulă 
Să începă şi să 'npinyd toute, cdi mui mult spre nul 
tare ru Jost zeristi A lumea usta din nimic 

Şi temeiurile jirei, nus în îninitul mic?! 

Uituma ratia rerum! Umul nur mui aveu parte 

Să se bucure de viuţă. de-ur înghite utătu curte; 

Și upoi creerul de ustă-zi 2 mui delicul, mai țin, 
Deci, cu nu cum bu să-l valări, trebue să-i du puțin 
Norocoșii nuu nevoie dle rea multă învățătură. 
iacă-i îndestul de şrnecher, de îndrăsneț şi bun de gi 
Toate-i merg în plin şi toule bunurile-i şuştern, NI 
Bucuroase, la picinure cavulerului modern! e 
Dacă uîi e vreumeu noasird, umde-i oure tinerimea? și, 


Către cure ideuluri îndreptează eu mulțimea? 

Unde-s inimile culde, sinerrile nădzuinți, 

rupieie îndiţatoure, pusiunile ferbinţi 2. 

Pentru ce, în tos de luntii, pretutindeni amorțala? - 
Unde-i sourele s'ulunye negura de îndoiuld i 
Ce puternică se "ntind2 peste a lume de pitici ș 
Desyustaţi de ule rieţei, aruciuşi şi eretici! | 
Voi cântuţi şi cântul vostru-i glus de desnădăjduire, , 
Cine zu întinde urmei ramura de mântuire, i 
Dacă tineretul este coinic şi tinguilor, ş 
Sau de sus pricesce toate ru'wm ochi batjocoritor?l 
Ore vom muri cu jaleu de-a vedeu zădărnicite 

Cel: ce-a vință 'ntreagd ne-au fost scumpe şi iubite; 
Căci mnştenitorii nostii sunt atat de reci și trişti ?! 
Noi suntem entusinştii, voi... voi nisce egoiști! ; 


Și ru toate astea, eacă înuiniu mergătorii e 
Voi sunteți de-acum lu inele, voi veți ți îndrepiătorii 
Celor în trecut greșile, zoi reci meşteri şi cuminţi 4 
Care veți culege roada sămânută de părinți, 8 
Dacă moi suntem bătrânii. suntem şi mai marii noştrii: 
Ramurile înflorite au eșit din trunchii noştri i 
Și de'ţi face ori preface ce rămâne de la noi, 
Gloria vu fi a nvastră, ear răspunderea cu voi! 
Dar ori câ! frământare fţi vei da, o tinereţe, 
Cât se fii de stânânită de amor și frumuseţe, 
Cât de 'nilțător să fie cântărei tale har, 
Si cât de ilustre iierfe te-ai depune pe altar: 
Taate şi tot acelaşi giulgiu aruncă peste toate 
Vârsta, călduza mortii, şi-o să vie-o vreme poate 
Când şi voue va vei zice tineri: sunteți bătrâni, 
Aide îndărăpt pe calea voastră cu toiagu 'n mâni. t 
12 Ianuarie 1898 (Poesii editura So 
18783—1898, 


UNIVERSUL LITERAR. = 149 





ceara reciale în exiruase 








DUCELE DE MORNY 


şi societatea Imperiului al doilea 


Frederic Lolice 


August de Morny, principalul asociat a lui Napoleon III în afacerea 

































ORIGINEA 


dele Fileul, dintr'o familie săracă din 
Pininnua, iără blazon, fără glorie, dar 
ute Aumoasă, ştiu să câştige simpa- 
| lu Ludovic XV. Si din capriciul rău- 
jilor al acestui rege polizam se nă- 
i Adelaida, care după ce își făcu edu- 
aa întro mânăstire, fu măritată cu 
penajalul conte de Flahaut. 

Minăra contesă- fu atrasă de dragos- 
i asiduă a prințului Talleyrand, şi 
Ha această dragoste se născu August 
Hhavles-loseph de Flahaut,. 

Pontesa de Fiahaut, pierzându-și so- 
Mu, care căzu sub cuțitul teroarei, se 
our i mai târziu cu ambasadorul Por- 
i Jos6-Maria de Souza, 

irul Charles de Flahaut, avu o 
ie miraculoasă. Soldat la 15 ani, 
istantul lui Murat la 17, general de 
dă la 23 ani, el deveni în curând 
marei armale, avansând repede 








ir si frumos, legă o dragoste pu- 
pentru Hortense de Beauhar- 
regina Olandei. Si fructul acestei 
Bir fu înscris la ofițerul stărei ci- 
Îi: sin Paris sub numele de August 
Demorny, 


MNEREȚEA ŞI EDUCAȚIA 


odată. cu naşterea 
viageră dela mama 


st Demorny, 
pătă o tentă 
“vegina Olandei. 
t rămase puţin timp în mâini 
iniine: contesa de Souza luă la sine 
nepotul ei, dar ca pe un.copil străin 






cel mai esențial al curței imperiale. 


de care se interesa. Si încetul cu încetul 
această creştere deveni peniru contesa 
de Souza farmecul zilelor sale. „Toată 
copsolarea şi distracţia mea, este micul 
August" zicea ea. Şi îl iubea ca pe fiul 
fiicei ei, sau mai de grabă ca pe pro- 
Friul ei opil, 

Primele studii le făcu la colegiul Bo- 
urbon. când în curând ajunse printre 
primii clasei. 

August avea un spirit prompt şi di- 
vers, o curicuzitate pentru orice lucru. 
Literatura, arta, ştiinţele, îi otereau 
cunoştinţe zenerale satisiăcătoare. Con- 
tesa de Souza îl încuraja să cultive poe- 
zia, crezind că are talent. Si tânărul 
Aupust matlriguliza sau făcea epigra- 
me. Dar tatăl său dorind să aibe ocu- 
paţiuni mai pozitive decise ca fiul său 
să studieze matematicile. 


In timpul acesta evenimentele politice 
lucrau în favoarea lui Flahaut. Ludovic- 
Filip de Bourbon, duce de Orleans, ve- 
nind pe tron își amintește că în timpul 
emigraţiunei, împărţise pâinea exilului 
cu contesa. Souza şi suferise împreună 
cu ea viața rătăcitoare prin Elveţia şi 
Germania. Si acum după 35 ani el se 
gândia la fiul ei. 

Vechiul aghiotant al lui Napoleon I 
află astfel că-i chemat definitiv în 
Franţa, 

Incepu să fie numit August de Morny. 
Se determină să separe în două numele 
său Demorny. Nu mai rămânea decât 
un titlu heraldic. Şi întro' bună zi se 
numi Conte de Morny. 


Ia vârsta de 21 ani, când isbucni Re- 
voluţia din 1530, intră în armată cu 
gradul de sublocotenent. 


Războiul african exercită asupru spi- 
ritului tineretului francez o puternică 
seducţiune prin latura lui aventuroasă 
și aproape poetică. Dorind să se distingă. 
în acest răzhoi dela început îşi câştigă 
simpatia şi elogiile şefilor.săi. Luă parte 
la, primul asalt şi în diferite lupte, se 
expuriea cu o îndrăzneală ce stârnea ad- 
miraţia camarazilor. 

Climatul însă nu-i fu favorabil. O 
veche gastrită se agravă. Si fu nevoit 
să revină în patrie spre bucuria buni- 
cei sale. El văzuse focul de aproape 
și fără să plece ochii, a dat probe su- 
ficiente de sânge rece, de deciziuni fer- 
me, de frumoasă îndrăzneală. Şi el de- 
misionă din armată ca să întreprindă 
noi aventuri: 


din decembrie şi spiritul diriguitor al domniei sale, a fost, fără îndoială, 


un mare om de stat, mâna de fier a Franței în acele vremuri şi personagiul 


PERIOADA DE AŞTEPTARE 


La vârsta de 27 de ani, când părăsi arma- 

ta, August de Morny, își făcu apariţia 
sa în lume. Tatăl său, generalul conte 
de Flahaut depusese mult zel ca să-i 
pregătească ov intrare strălucitoare. Şi 
ei nu întârzie să-și deschidă un drum 
în această societate, amestecată din 
epavele vechiului regim si parveniţii 
Imperiului. care constituiau pe atunci 
„lumea mure”. 

Partea romantică a naşterii sale, a- 
dăoga atracției sale personale un reflex 
de strălucire napoleoneană. 

Simplu ofițer demisionat, neavând 
oficia! decât relaţiile sale cu fii regelui, 
el vuia să meargă rapid în alegerea, 
mijloacelor capabile să atragă atenţia 
asupra persoanei sale. Deveni un arbi- 
tru al modei şi făcu şcoală dandismu- 
lui. El poseda dela natură darul de a 
se îmbrăca. Apreciat, remarcat, deveni 
omul la modă. Jurnalele de modă erat 
inspirate de el şi el lansa adesea o tăe- 


tură nouă de haină. 
Curtea însă nu se bucura de 
prestiviu și regele, cel dintâi, se sim- 


ţea Jenat. Credincioşii vechiului regim 
trăiau departe de lume, închişi printre 
portretele familiei, în casele lor şi nu 
ieseau decât ca să se viziteze între ei. 
Defecţiunea personalului obicinuit al 
Curţilor produseră goluri adânci la Cas- 
tel. Se dădea multă osteneală, fără prea 
Mare succes, ca să se armonizeze mă- 
reția cadrului cu valoarea decorativă 
a invitaţilor. Orice decor de elegzeanţă 
supericară, era apreciat ca o cucerire. 
Oricine din înalta lume franceză sau 
străină datorită unui nume sau unui 
aer de mare calitate, era primit foarte 
bine. Astfel era deajuns să se anunţe 
la 'Tuilleries, sosirea unei lady, cea mai 
de lume dir.  aristrocraţia britanică, 
pentru a produce senzaţie. 

In consecinţă un gentilom înăscut ca 
Morny, prințul dOrleans şi câţiva din 
emulii lor, formau un cerc de animaţie 
strălucitor în aceste saloane aţipite. 


Casa în care de obicei venia zilnic, 
casa în care era primit cu o căldură, 
plină de afecţie, era accea ie care o 
ocupa „ambasadaoarea cu părul de aur” 
„drisul ochilor albaştri”, Contesa . Le 
Hon. Prietenia dulce şi perseverentă a 
contesei purta noroc  dehuturilor lui 
Morny în viaţa activă, Contesa Le Hon, 
celebră prin frumuseţea sa, prin stră- 
Jucirea anturajului și recepţiilor sale, 








180. — UNIVERSUL LITERAR 


ea era în prima linie printre femeile 
de Lune, cari guvernuau atunci, spiritul 
arisului. 

Şi în această elită, 
avu prilejul “să fie 
încuraja să-l ajute 
sale în  reaiizarea planurilor sale. 
Fiica unui  begut buncher din Bruxei 
se căsătorise cu contele de Hon, unul 

din fondatorii monarchiei belgice și 
veprezentantul regelui Leopold pe lângă 
guvernul francez ; ca era armată do 
influentă si bogăţie. Dar Morny caro-si 
petrecea timpul său cu sportul, caii si 
cursele sale (fără a mai vorbi de femei) 
simţea că aceste  ocupaţiuni nu sa- 
tisiăceau nevoile sale. Și ea îi deschise 
perspective mai ample. Astfel ea se ho- 
tără să-l asocieze în importante com- 
hinaţiuni financiare si industriale, 

Prima condiţie ca sa fii independent, 
este să fii hogat. 


contele de Morny 
preieratul. ka il 
cu mijloacele 


Lamilia Orleans, de care el se simţea 
legat prin puternice simpatii persona- 
le, reprezenta încă puterea. Dar eveni- 
ameniele se precipitară şi Ludovic-Filip 
de teamă sii nu verse sânge, cocă tere- 
nul fără să lupte contra văscoalei popu- 
lare. 

* 


Indărătul repubiicunilur ameţiţi, exta- 
ziaţi de victoria lor efemeră, sau stre- 
curat pretedenţii, salvatorii. 

Ludovic- Napoleon, „nepotul unchiu- 
lui” sosise la timp, cu buzunarele pline 
cu aur și promisiuni, 

Si Morny doveni honupurtist. Pe îra- 
tele său îl cunoscu în Londra. Fe atunei 
situaţia sa era fără importanţă. Numai 
nâss Howarl si Persigny credeau în el, 
tegele Anzliei răspunse cerere de au- 
dienţă a lui Jerome-Napoleor, : „Să se 
ducă tu dracu! 

Hudovic-XNapolegn primi ție Morny cu 
o afabilitate binevoitoare pe care v 
arăta fiecăruia ce venea la el în cali- 
tate de partizan. Dar din ziua aceea un 
pact se încheiase între acesti doi va- 
meni. 


LOVITURA DE STAT 


Lovitura de stat bonapartistă era în 
principiu . hotărîtă. Ludovie Napoleon şi 
credincioşii sii se pregăteau să reîno- 
iască personalul militar, câștigând de 
partea lor pe sefii corpurilor de armată. 
- Sim seara zilei de 1 Decembrie 1551, 
se luau ultimele hotăriri. De câteva zile 
intrevederile „decembristilor“ se multi- 
plicară. Marnay eva de părere să se ac: 
celereze lucruriie. In sfârşit toţi căzură 
de acord asupra orei decisive: Parisul 
va avea surpriza în noaptea de 1 spre 
2 Decembrie. N . i 

Sin seara aceea Morny găsi cu cale 
că-i mai hihe și mai elegant de a nu 
fi privtre oaspeţii președintelui şi apăru 
la premiera. unui mare teatru pariziau. 
Presa, literntura si lumea era strălucit 
veprezentată. Morny. atrăgea atenţia ge- 
nerali. In loja unsi umahbile mondene, 
în care se păseau o mulțime de Orlea- 
nisti, unul din «i găsi cu cale de a-i 
spune: „ki bine! în câteva zile veţi fi 
închis la Vincennes", 


Amenințarea alunecă pe obruzul său 
ci un surâs; el sărută mâna și reveni 
în loja sa. 


În timpul antractului întâlnind pe ge- 
heraijul d'Allonville, comandantul unei 
brizăzi do cavulerie, la Versuilles, îi 
spune în secret: „Plecaţi  imediut la 
Versailles, prezenţa voastră este nece- 
sară“. Antractul se sfârşecte. Toată !u- 


mea ia loc. Dar Morny părăseşte teu- 
rul, Iu cabinetul prezidenţial Persigny 
si câţiva aşteptau, când apăru Ludovic 
Napoleon cu Alorny, „Au se bănueşte 
niniic” spuse” el, Şi Năpoleon ăşezut la 
biroul său, deschise sertarul secret, 
rupse plicul cu inscripţia simbolică: 
hubiecun, unde se găseau piesele. oficiale 
ale loviturei ue stat; semnătura acestor 
piese, îumânarea ordinelor fiecăruia, 
angajând rnsponsabilitatea sa. Fra de- 
cretul rlisolvărei Camerei naţionale și 
declararea sturoi de asediu; proclama- 
ţia ministerului de război către armată, 
aceea a prefectului de poliţie către 
populaţia pariziană ; șin fine numirea 
lui de Xluruy Ja interne. Şi apoi Ludo- 
vic-Napolean luând cuvântul zise: „Ari 
încvedeve în succes; port totdeauna în 
degetul meu. un incl dela mama mea 
cu deviza : Sperăd!” . pote 

Si nâinile se uniră întro strângere 
mai mult nervoasă decât cordială Apoi 
sn despărţiră fiecare plecând la datorie. 


e --$ 


Inapoia coujuraţilor podurile erau 
distruse. Armata era angajată îh acest 
eveniment cu ferma hotărire de a se 
menţine până le cupăt, E 

Iu sfârșit contele de Morny se «lecise 
să concedieze în persoană pe ministrul 
de interne: și abia instalat, ordinele 
sale plecuu si evucueze în plină ședință 
palatul awtunărei naționale si să închidă 
Consiliul de: stat. La pretectura de po- 
tijie ordinele sale sosiau unul după 
altul. 

Itezistenţa la Paris nu fu decât un 
scurt și steril efart, Ultimile convulsiuni 
ale luţtei au incetat, Si Morny are ac- 
rul asigurat al unui învingător ce nu su 
înduit o niinută de victorie. 

I.udovic-Napoleon inaugurează o nouă 
perioadă de triumf, care va fi impe- 
viul al doilea, epoca tuturor realizări: 
lor pozitive, asa cum o va simholiza în 
acţiunea sa tin Morny. 


MINISTRUL 


Marea chestiune cra realizată. 

Morny rece privea lucrurile așa cutu 
le prevăzuse. Nupoleon cra trist şi po- 
somorii. Cum avea o inimă sensibilă, 
el era înduiozut de moartea atâtor nu- 
vinovaţi Jatarită unei funeste erori ua 
trupelor, Atunci Atorny interveni: „Mon- 
seniore, în materie de război civil, nu 
este interzis sefilor să meargă lu luptă 
cu mănuși : dar, dacă necesitatea o cete, 
mănușile lur nu pot împiedecu sângele 
să le înrozcască mâinile si să le intre 
pe suh unchii” 








Ta. 


Succesul acoperă totul. Parve 
indatoritorii se grăbeau acum să 
iveală și să mărească escorta t 
torului, 

Curentul adeziunilor, sau mai & 
bă a supunerilor calculate se măr 
zând cu ochii. 

Dofecţiunea începu să se produ 
rândurile monarhiste. 

In masa populaţiei se acceţiti 
multă agitaţie legea faptelor împ 
Şi acum se putea respira. se tră 
liniste. 


Ministerul era constituit în pri 
dela 2 Decembrie, Cabinetul se fii 
permanenţă la contele de Morny. 


“ministerul de interne pleca ordin 
înticuga mişcare. 


Criza adată trecută, Morny răm 
postul său mai.departe. 
Fără îndoială 


situaţiuuea 
este satislăcătaare. 


fer 


Increderea ru 


Urile sunt înăbușite ; douăzeci și 
de mii de arestări întrun timp a 
scurt. 

„Cerberii lihertăţii au fost dot 
Si-n aceeaşi zi, deviza: Libertate, 
litate şi Franternitatoe a fost şiear 
pe toate editiciile publice. Ambek 
rațiuni sau săvârşit în mijlocul 
riul marc calm si fără să se atn 
tenţia populației, 


N 


iniştrii 


surădeau 


citind 


ci £ 


libertăţii au îost smulși cu. frene 
cei ce îi plantaseră, 

Dar la Limny o cruce albă de 
fu plantată pe locul unde maii 
se afla arborele libertăţei. Și peer 
cruce se putea citi următoarea i 
ţie: Aci se odihrisc rămășițele ma 
ute celur două surori îubite de toți 


cezii. 
2 Decembrie 


pontru ele! 


Dusmanii ordinei 


1831, 


sunt 


Re pullica și Libertuter, ui 
huguliră 


hui, 


incorig 


Din fericire, furța armată făcu pre 
deni să se sinită pumnul] ei stăși 


Roşii dispărură. Partidul 


revolu 


părea comprimat de teamă, prin | 
mentul neputinței lor şi energia 
nului. 

Si autoritatea 
crestea în ţară. 


1 udovic-Nanoleon 


ministrului 


decretă 


de ip 


con[is 


unci pării din averea familiei 0 
Contele de Morny, cure păsrta j 
ducele d'Orleans un sentiment pri 
inăsură e 
jndecând-o nepolitică şi nepopula 


coamnbătu 


sțera că 


această 


va fi 


as 


cultat dar 


xcepţi: 


nuii 


decât să se compromită încât fu si 
să-si înainteze demisia. 


E 43 


Continuare 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIAINU Nr. 11 


în 


Tenul strălucitor al 
petalelor trandafirilor 
îl veţi dobăndi întrebuințând Crema, Pudra și 
Săpunul Simon care indephnesc intreitul scop: 
purifică pielea, o fac suplă şi o hrănesc. 


numărul 


viii