Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0010

ul: XLIV Nr. 10 să e dă 
4 Martie 1928 pr: , | i 
5 Lei pet id N În i 





o rea ape neatvaeaepataerremeeane a ee a Rp al At 








150. — UNIVERSUL LITERAR 





 AMBASADOAREA 


Nu ne gândim numai la calitatea ofi- 
cială a d-rei Eiena Văcărescu,  dele- 
gută a noastră, pe lingă liga Naţiu- 
nilor, în comisia de cooperure intelec- 
iuală internaționulă, nu ne gând.m la 
ucele propuneri şi cuvântări, care 
sunt înregistrute şi comentate apoi de 
presa din lumea întreagă. 

Am vreu să subliniem aci faptul, 
cunoscut de altfel tuturor romăn.lor, 
că uvem ucolo în capiiula brinţer, o 
româncă din cel mai udevărat sănae 
românesc, cure deși e în plmul cel 
mai pretențios ai vieții sociale în cure 
"omânismul e considerat de muite ori 
fără interes actual, deşi e în cercul 
frământărilor literare cure de-ubia au 
binevuil să iu vug notă de bminescu 
și Caragiale, îşi ufirmă cu orgoliu şi 
originea și sufletul romine c. 

Când o altă poelă re orig ne romă- 
neuscă, și-o tlăzădueşte jignitor pentru 
noi cu orice prilvj, Elena WVăcăre:cu, 
desfăşoară o imensă acl:v.lale ca să 
se știe că e româncă. Conferinţe, 
ceaiuri literare, din-uri  dilomatice, 
audiențe, articole de gazetă, cărți ca- 
ructeristice, comisii profesivnale, loate 
se bucură de parliciparea acestei re- 
prezenlative scriitoare, 

Cu să înțelegem şi pre: ligiul de care 
se bucură, și felul de influență pe cure 
îl exercită în viafa intolecluală a Pa- 
răului — în cercurile cole mai sirict 
franțuzeşti e destul să aminlim inci- 
dentul cu premiul acordat celebruiui 
prozator ]. Deltoil, acum vre-o doi ani. 

Se știe repulația pe care o au ceie 
două premii anuale literare în Frunţa: 
Premiul Goncourt și primiul Fem na. 
Toţi scriitorii francezi tineri lupta 
pentru obținerea unuia dinlre aceste 
două premii : unul decernal de acade- 
mia Croncourt, altul de un comilet al 
femeilor de lume şi litere din Paris. 

Delteil e unul dintre prozutorii ex- 
cesivi de originali ai Franţei. La în- 
ceput a fost foarte lăgăduit, pe când 
azi e unanim recunoscul. EI a obținut 
în acel an premiul Femina numai 
penirucă volurile fiind egale înire el 
şi rival, Elena Păcărescu a decis, ca 
prezidentă, rezultatul. 

A fost violent atacată de cercurile 
şi criticii tradit'onal'sti. din această 
cauză, dar a contribuit a-tfel la con- 
sâcrarea unui mare scriitor, autentic 
francez. 

O asemenea personalitate onorează 
două. literaturi. as a E i 


mea -".. 


im. 


„CAMIL PETRESCU 





NA sua LASA 





E? 





"ELENA VĂCĂRESCU 


N'o cunoaștem. Câteva  g:meralităţi 
vagi civculă de mult, aceleaşi, pe scco- 
teala ei și alcătuiesc, pentu cei mai 
bine informaţi dintre noi, 0 speţă do 
Ve gremdă itiipidă şi perimată. Se şiie, de 
pihdă, că-şi iubeşte țara, că o cântă în 
versuri franţuzeşti, că o exaltă şi în- 
ccarcă s'o promoveze în stima Apusuiui 
prin fiecare din numeroasele conierințe 
ce le face în lranţa şi aiurea, pr cum 
şi n fiecare conversaţie cu vreunul 
din puternicii lumii apusene. Dar asta 
nu € de azi, nici de ieri, ci de mai bine 
de 49 de ani. Nezglijim deci, în imagi- 
nea pe care nu-u facem despre D-ra Vă- 
cărescu, acest factor esenţial: timpul, 
durata. Şi touşi, în această durată nam 
găsi numai o virtute pasivă de rezis- 
tență şi de persev-renţă, ci cea mai ac- 
tivă dintre binefaceri: o viaţă consa- 
crată, zi cu zi, urci mai bune aprecicri 
a ţării noastre de către necunoaşterea 
recalcitrantă şi dispreţuitoare a Apusu- 
lui, și tocmai în epoca decizivă a exis- 
tenţii noastre naţionale. Dar entităţile 
sent independente de timp, şi pentru 
noi D-ra Văcărescu este o pură entitate, 

Căci, dacă ar fi altminteri, am avea 
col puţin curiozitatea să examinăm a- 
cest fenomen, întotdeauna interesant 
puntru psichologie și literatură, al uuzi 
lomânce legate de rădăcini adânc în- 
fipte în tradiţia si sufletul etnic, care 
exultă, în versuri străine de excelentă 
calitate, orizonturile şi sufleiul româ- 
nesc. E un fenomen care, de aproape 
cerevlat la originea şi etapele lui, sar 
davedi fără îndoială plin d> învăţămin- 
te chiar pentru situaţia noastră literară 
și snirituală dintre 1875—1890. Căci a- 
deptarea unei limbi străine. în corli- 
iile în cari lucrul sa petrecut pentru 
D-ra Văcărescu, nu poate fi o simpă 
întâmplare. Există cu siguranţă rospon- 
sabilități în creiarea acestei desrădă- 
cinări linguistice, responsabilităţi per- 
senâle si impersonale pe cavi copila de 
atunci nu le împărtășeşte decât îne foarte 
mică măsură. Noi simplificăm însă 1u- 
crul şi ni se pare mai lose să igno- 
răm până si titlul numeroaselor volu- 
me pe cari d scendenta Văcăreștilor le-a 
publicat în iranțuzeşte sau în engle- 
zeştei, 

Literaturile cu tradiţie se obosesc ne- 
n.ăsurat pentru păstrarea şi aducerea la 
himină până şi a celui nai mic detaliu 
privitor la viaţa sau la opera cui le-a 
iustrat. Ediţii critice cu publicare de 
variante şi cercetări de influenţe, bio- 
grafii desvoltate și infinite comentarii 
apar zilnic, în vitrinile pariziene de pil- 
dă. La noi se aud doar plângeri p?rio- 
dice cari sublinază aceste lipsuri. Bogă- 
ție sau indownţă ? 

E timpul să ancxăm culturii româ- 
neşti op.n'o Naţională şi literară a D-rei 
Văcărescu, Cele câteva traduceri ce s'au 
dat. la noi în ultimii ani, sunt prea pu- 
ține sau prea imperfecte. Rândurile ce 
i-au fost consacrate în roviste şi ziare, 
de-ascmeni. literatura noastră tânără 
are nevoie de. solidaritate şi de memo. 
ris. Cultura noastră, nu mai puţin. Să 
n? convingem deci că, pentru istoria ex- 











He € 


i 


VASILE MUNTE 










































pansiunii noastre cultunale în si 
iate, D-ra Văcărescu este şi va ră 
pentru multă vreme, aproape sin 
şi, în'orioe cuz, factorul esenţial 
n:ele ei va figura neîndoelnic pe ai 
plan, deşi în alt cupitol, cu acel 
Alecsandri, Ghecnghe Bengescu, 
Pârvan, Niculae loga. E bine să 
îceasia de pe acum. Fie ca pagini 
urmează să deschiilă seria cerce 
de conferințe, sute de articole nec 
co, muti curând sau mai lârziu, Yo 
bui să fie consacrate rolului D-re 
cărescu în rostinile literaturii şi 
nc astre. 

D-ra Văcărescu arc la activul ei 
de conferinţe, sute de articole neg 
în volum. 10—15 volume originală 
atâtea, ducă nu mai multe, trad 
în câteva limbi europene.., Toate 
tea vor trebui studiate chronologig 
bliografic și literar. Şi lucrul nu e 
bunăvoința autoarei înseși e de 
folos în această privință. Căci toa 
ctunenirle ce. până la 1916, ar fig 
îndruma cercatarea, au dispărut la 
căresti, prădaţi de Nemţi cu um zel 
nificativ, pe vremea ocupaţiei. 4 
toate cărțile D-rei Văcăroscu sunt 
zate, iar multe au devi nit aderi 
varităţi bibliografice, cu atât mai 
ci cât înseși Biblioteca Naţională 
Paris şi autoarea înseși nu pose 
cât. un număr infim dintre ele. Ce 
terii viitomlui vor avea de desp 
pe de altă parte numeroase cole 
periodice. de reconstituit date biog 
și date privitoare la relaţiile seriitg 
noastre cu un număr ccensiderabi 
personalităşi apusene. Multa din 
te date se vor fi piordut cu totul. 
irensa corespondenți a scriitoa 
dispărut pe do-aniregul (până 4 
în pârjolul dela Văcăresti, cu ext 
totuşi a documentelor de ordin cu 
intim, de cari D-ra Văcărescu nu 
dospărțit niciodată. Aducem deci 
mulțumiri cu atât mai calde D- 
Doamnei Văcărescu. pentru bunăvi 
cu care ne-au împărtășit atât amini 
lor cât şi puținul dim documentele a 
supraviețuit năpastei și din. cari 
cuim pentru Universul Literar cij 
detalii. poate nu dinire cole mai im 
tante, Ne grăbin să adăugăm că md 
ria Donmnei și D-rei Văcărescu 
o suficientă garanţie pentru pre 
faptelor și datelor ce urmeaz, Ex 
de sigur în genral, ac:ste fapte și 
contin o margine de aproximaţie 
această !umină trebuiesc privite. 


ASCENDENȚA IMEDIATĂ 


Tatăl d-rei Văcărescu, Ioan (mo 
1914), era fiul vestitului Iancu, A 
creonul român“, „părintele posziei 
mâne”, cum glăsueşte piatra  fune 
de la Bellu. Mama poeici, născută 
frosina Fălcoianu, descinde ea în 
după mamă, din  Rosoteşti. Aspru 
drept, Ion Văcărescu a făcut can 
nia dela 77, spre mândria, soţiei lui 
și astăzi vorbeşte cu venerație de a 
eveniment, şi a ocupat funcţii în 


Pee ee e 


ie : deputat in şeapte rânduri, pre- 
kt de poliție, administrator al dome- 
or Coroanei, ministru la Belgrad, 
uxclies şi Roma. Doamna Văcărescu, 
erabilă persoană de 87 de ani, a 
incscut de aproape pe Fliade, Ale- 
andri, Maiorescu, precum și majori- 
lea oamenilor noștri politici de la 
BM) încoace, şi e un izvor nesccat de 
tțicase amintiri, cari ar trebui no- 
le, asupra oamenilor, lucrurilor și fap- 
or de la această epocă. Doamna Vă- 
escu a păstrat în structura ci sufle- 
scă și în apucăturil> ei un - patriar- 
ism extrem de imteresant, căruia re- 
piozi:utea ei bine cunoscută îi împru- 
uiă o culoare şi mai intensă. 

icina de preţ îi stau mereu aproa- 
p și tiecare eveniment în perspectivă e 
ps sub auspiciile sfântului respectiv 
iei rolurile sunt împărţitk), căruia o 
găciure fierbinte îi amintește dato- 
kb. Va îi fost de sigur una din mamele 
mâneşti aşa cum ni l-a păstrat tradi- 
a, şi unora dintre noi, amintirile per- 
ala o mamă cu dragoste temătoare 
fragedă, cu sufletui plin de poveşti. 







































van! Lliconostase argent6 de veilleuses 
msre me contait des choses fabu- 
leuses.., 


Hrviriseste întrun loc d-ra Văcăres- 
. Și atmosfera copilăriii ei, la umbra 
bnostasuiui, furată de visuri fabuloa- 
; ni se pare credincios redată de a- 
ste două versuri, 


MARCEL PROUST ŞI BĂTRÂNII 


Culoarea foarte autohionă a sufietului 
a câştigat doamnei Vicărescu bună 
ie din simpatiile cari o încomjoară 
Paris. Marcel Proust, de pildă. o ve- 
Pra cu pe o mamă. Afecţiunea și inte- 
ul pe cari admirabilul  romancier- 
iholog le purta bătrânilor şi mai a- 
bătrâmelor sunt de-aliminteri în de- 
te cunoscute, Il interesau, de sigur, 
n abundența experienţelor sutieteşti 
prin chipul cum reacționau la pre- 
oțirea apropiutti linişti eterne. Sim- 
tia lui Proust pentru bătrâna doamnă 
rescu a fost nedesminţită, după 
m dovedesc scrisorile ce-i adresa şi 
Bi esistă încă. O vedea des și-i pro- 
a amintirile. La publicarea primu- 
i voium (im 1915) din faimosul lui 
u de romane, volum apărut la edito- 
Bemard Grasset și pe care şi-l dis- 
tă azi bibliofilii, iată în ce termeni 
Ş airesa Proust: „A madame Z. V, 
Îmmage respectueux de lauteur, infi- 
ment reconnaissant de la haute et 
Wleuse protection  accordâe ă son 


EREDITATEA 


Pe lingă influența ascendenței ime- 
le, sc va cerceta cândta, pentru d-ra 
drescu, ereditatea mai îndepărtată, 
mi dincolo de Ienăchiță. Această cu- 
tere e indispensabilă îmtotdeauna, 
mai ales întrun caz ca acel al d-rei 
irescu, al cărei cult pentru înain- 
3] SA lălmăcit deseori în versuri ce e- 


3 


Bia race qui chantait en moi comme 
un torrent... 


e va puiea astfel ţine scamă de a- 
mile alianțe bizantine și  moldove- 
li, cari în ultimele veacuri vor fi 
Wificat specificul acestei vechi  fa- 


-nevinovată modificare a 


„milii munteneşti şi cari se reflectă azi 


în opera poetei. Ea însăşi a schiţat o 
impresionantă genealogie evocativă în 
versurile subtile şi ample ale admirabi- 
lului poem Eu şi țara mea (în fruntea 
culegerii Le Jardin  passionnă, 1905) 
despre care va mai fi vorba în aceste 
pagini. 


ALECSANDRI, MAIORESCU, EMI- 


NESCU 


De mică, d-ra Văcărescu vorbește 
frurţuzeşte şi englezesie şi ia contact 
cu uceste două literaturi. Literatura, 1o- 
Măânească a vremii nu-i va fi fost ne- 
cunoscută. Dar preferinţele ei se  în- 
dreaptă căwe poezia populară. Trei din 


fruntașii literaturii vremii o cunosc 
și se ocupă de dânsa. Era un copil- 
minune — toată lumea e di» acorui a- 


supra acestui punct —- un copi! visător, 
imaginativ și vorbăreţ. In nopţile cu 
lună — lună cminesciană — era cu ne- 
puliiţă so hotărăști să se culce. In pi- 
ctoaae pe un leagăn, asculta şoaptele 
din depărtări ale iuierului țărănesc şi 
încerea să potrivească melodiei agrestie 
cuvinte cadențale. 

Yaima copilii ajunse la urechea lui 
Alecsandri care se grăbi so cunoască, 
o puse să-i recite şi dădu părinţilor 
sfatul să nu-i contrarieze vocaţia, [iu 
Muior>scu se mihuna de volubilitatea cu 
care copitu îşi explica visurile poetice. 
Vestea ajunse la urechea lui Eminescu, 
bolhiav deja, dar cu licăriri de conştiin- 
ță. Furios că o descendentă a Văcăreş- 
tilor scrie versuri franțuzesti, poetul fă- 
gărui să-i dea lecţii de prozodie româ- 
nea scă, 

TFăgăduială târzie şi pe care no putu 
ține... 


ELENA VĂCĂRESCU 


Cam pe aceaşi vreme cunoscu d-ra 
Văcărescu pe IL. de Lisle, căruia îi fu 
prezintată de Hâ6redia. Tragică situaţie 
pentru tânăra elcvă a lui Sully-Prud- 
homme ! Căci bardul violent al Poeme- 
lor barbare ura le moarte pe clegiacul 
gingaș al faimosului Vase bris6. Accas- 
tă ură sa manifesta uncori în chip a- 
muzant şi nevinovat. De pildă, Leconte 
de Lisle suprimă pe Suily din numele 
clegiacului şi-i apiică numai vulgarul 
Monsienr Prudhomme, cceace exaspera 


simpatia elevei peniru victima parna- 
sianului diabolic. Se mai întâmplă ca 


o limglezoaică distrată sau ignoranță să 
felicite pe  Sully-Prudhomme de-a fi; 
spunea ca, autorul poemului... Pot cass 
titlului Vase 
brise. Intâmpitrea ajunge la urechea lui 
Jieconte de Lisle și-l întineri, mărturi- 
sca cl. cu două zeci de ani ! Numeroass 
și efemere certuri se iscară astfel între 
Parnasianul netolerant şi tânăra recal- 
citrantă care îndrăznea să mărturiseas- 
că în faţa lui admiraţia ei pentru Sully 
şi Verlaine ! In conferinţa făcută acum 
trei luni la Anale în colaborare cu Paul 
Valery (încă inedită; va apnre în Gon- 
ferencia peste o lună). d-ra Văcărescu e- 
voca aceste ilustre chipuri şi îmbogăţia 
caracterizarea atmosferei int'lectuale a 
vremii cu alte amintiri personale de 
mare preţ, semnificative pentru stabi- 
lirea afinităților și discordanţelor dintre 
marii poeţi ai. vremii. Ura lui Teconte 
de Lisles — olimpianul cu mânii fulge- 
rătoare şi cu divină demnitate — împo- 


UNIVERSUL LITERAR. — isi 
PRIMII ANI LA PARIS 


La 1883 — va fi avut 19 ani — Făsim 
pe d-ra Văcărescu lu Paris, unda va ră- 
mâne cam 5 ani. In saloanele contesei 
de Beausacqg cunoaşte pe Sully-Prud- 
humme care-i dă primele lecţii serioa- 
se de metrică franțuzească. 

Datorită lui Suly-Prudhomme,  frec- 
vontează seratele marelui Gaston Paris 
şi cunoaște ucolo pe Renan, Taina, Mel- 
chior de Vogiie Paul Bourget, de curând 
dlebru prin Essai Ce Psychologie con- 
temporaine, pe Anatole France. 

indrăzneață  pâră la imperiinenţă, 
vorbăr.iaţă şi curioasă, tânără româncă 
va cuceri toate sufragiile. Taine îi suge- 
rează titlul prirnului ei volum de ver- 
suri. Chants  d'aurore (1886), căruia, 
prin 1558 («lata trebuie verificată), Aca- 
demia fvanceză îi acordă premiul Ar- 
chon besperouses. pe temeiul raportu- 
lui lui I.cconte de Lisle, care citi, în 
sedinţa comisiunii ie Chant de guerre 
cosaaue. Volimaşul. plin de  frăgezie 
şi de impetuozitate tânără, şi patronat 
de cercul lui traston Pani, avu mare 
Sec. 

PIERRE LOTI ai CARMEN-SYLVA 

Acelaşi succes întâmpina un an Mai 
târziu traducerea poemului Jehovah al 
Carmen-Sylvei (î857), Mare vâlvă în sa- 
loane şi n guzete, iar Pierre Loti, în 
pliă glorie, serie traducătoarei pe care 
încă n'o cunoaşte : „Qui donc este cette 
Carmen-Sylva, ei vous, Madame (!), qui 
Gtes-vous"” 2* 

Loti ignoru atunci identitatea autoa- 
vei. D-ra, Văcănseu fu atunci la obârșia 
caldei prietenii, atât de bogată în epi- 


scade, pe care marele povestitor o închi- 
nă reginei-poete. 





ŞI STRĂINĂTATEA. 


triva lui Verlaine — boemul beţiv şi lu- 
brie — retrăiește, de pildă, în anecdota 
următoare. Elena Văcărescu era întot- 
deauna. întovărăşită po stradă de o gu- 
vernantă engl:ză care o conducea şi la 


lecunte de Liste. Tânăra poetă, mare 
admiraroare a clegiei verlainienc, află 


că poetul boem hoinărea adesea de-a- 
lungul străzii  Monsieur-le-Prince, în 
cartierul lutin. Sub diverse pretexte îşi 
convinse deci guvernanta să adopte a- 
cest intinerar, în: nădojtoa de-a întâlni 
figura de satir hirsut a marelui liric 
Făcu însă imprudenţa să mărturisească, 
această nevinovată înşelătorie lui Le- 
conte de Lisle. „Votre Anglaises est un 
phoque ct un requin“, fulgeră olimpia- 
nul, și o ploaie de insulte marine şi 

maritime se abătură asupra fiicei Al- 
hionului. 

Simpatia lui Leconte de Lisle pentru 
tânăra Flrna Văcărescu cra vie. Si 
dacă aceasta lipsea de la vreuna din 
„Sumberete” pamasianului, un bilet a- 
fectuos al acestuia venea imediat să 
cerceteze pricina absenței. A  ientat 
multe sburdalnicei copile. Aşa, într'o 
bună zi, se puse la cale o farsă care 
putea să aibă urmări penibite. 

Autorul moral era Philippe Berthelot 
(fiul marelui chimist), astăzi ilustrul 
diplomat şi colaborator direct al lui 
Briand în negocierile de la Locarno şi 
Thoiry, Invitată. ca d> obicei să spună 
versuri, Elena Văcărescu, recilă câteva 
strofe din Polonida lui Leconte de Lis- 
le, însuşindu-şi-le, Mare sensaţie şi cal- 


152. — UNIVERSUL LITERAR 


de felicitări din partea academicianului. 
„Etre lauteur ve ces strophes limpides, 
quelle gloire pour vous, redites-les, je 
vous en prie“. In jur, tăcere glacială. Le- 
conte de Lisle înţelese în cele din urmă 
şi se învălui în mantia demnităţii lui 
dispreţuitoare. Dar, a doua zi, d-ra Vă- 
cărescu se pomeni cu un exemplar din 
Polonida, împodobit cu o dedicație mă- 
pulitoare care menţiona însă că dracul 
de copil nu merita atâta cinste. 


ANATOLE FRANCE S 


Venea şi Anatole France la seratele lui 
Leconte ve Lisle. Se intâmpla ca ro- 
mancierul să-i încredinţeze secrete lite- 
rare, ca de pildă subiectul viitorului 
sau roman. intre France şi L. de Lisle 
—- temperamente cu totul diferite — ra- 
porturile nu erau întotdeauna uşoare. 
intro bună zi erau, pare-se, gata să se 
bată în duel. Incideniele porneau de la 
chestii mărunte, France de pildă susţi- 
nea morţiş — dar fără probe documen- 
tare ! — că Orfeu n'ar fi fost ucis de ba- 
cante... „Ce qui mettait Leconte de Lisle 
dans une coltre sans nom — adaugă 
d-ra Văcărescu în conferinţa ei. — Pour 
peu il eat alfirme qu'il avait assisi€ au 
massacre'”! 


LECONTE DE LISLE ŞI CARMEN- 
SYLVA 


In 1886, L. de Lisle se interesase de 
volumul reginei noastre, Fens6es d'une 
reine (tradus de Louis Ulbach) şi-i înles- 
nise premicrea de către Academia Fran- 
ceză. Era un admirator devotat al Car- 
men-Sylvei, dar, în calitatea lui de re- 
publican fervent, nu uita a-i da să înţe- 
leagă că, pentru e!, capetele încoronate 
suni, în sine, puţin lucru. Regina nu i-o 
lua in nume de rău, dar Regele Carol, 
când, printr'o indiscreţie, află aseme- 
nea envomitate, se mânie grozav şi apli- 
că marelui poet epitetul injurios de 
„pâtroleur” (comuniştii de pe vremuri). 
Ceeace nu împiedeca, de altminteri, bu- 
nele relaţii dintre regina-poelă şi poe- 
tul-rege... 


RENAN p 


Venea şi [Ernest Renan, mărunt şi 
gras dar încă vioi, vesel şi plin de cu- 
riozilăţi de copil. Rasa noastră înde- 
părtată îi era puţin cunoscută, dar îl 
interesa prodigios sub raportul  folk- 
lorului. D-ra Văcărescu îi povestea în- 
tro zi cum un sat întreg se adunase în 
jurul unei tinere ţărance pe care o par- 
fumase cu căteva picături de cipru. „La 
voila, lorigine des philtres et du pou- 
voir mysterieux qu'on leur attribue* ex- 
clamă henan, gata oricând să substituie 
credințelor magice o explicare raţio- 
nală. 

Renan şi L. de Lisles se înțelegeau şi 
stimau din motive lesne explicabile : a- 
mândoi — pe terenuri diferite — erau 
pasionaţi pentru mituri,  folkior şi 
culoare locală. Asta nu-i împiedeca să 
se ciorovăiască — amândoi fiind pasio- 
naţi și cam pentru aceleaşi probleme — 
ca nişte şcolari... 


JOSE-MARIA DE HEREDIA ŞI SUPER- 
BA MÂNIE CASTILANĂ 


L-a cunoscut de aproape. Mânia lui 
era teribilă şi pornea întotdeauna, ca şi 
a lui Leconte de Lisle de la chestii Ii- 
terare. In această materie respectul lui 
pentru nobleța și perfecţia artei nu ad- 
mitea compromisuri. nici aproximaţii de 
culoare locală sau discordanţă de expre- 
sii, nici interioritatea meşteşugului po- 


etic. Parnasian convins şi exclusivist, 
orice atentat la demnitatea acestei şcoli 
lite»are il scotea din sărite şi provoca 
imprecaţiile elocvente şi solemne ce-i 
erau familiare. Un tânăr poet, de pildă, 
comise imprudenţa de a-i spune, vouind 
fireşte să-l măgulească: ,„,„Vos sonneis 
cher maiire, sont la borne dor contre 
laquelle se heurtent les derniers tours 
de roue du char parnassien'”. Dar l6r6- 
dia nu gustă deloc această imagine rus- 
tică şi răspunse violent: „Le char. le 
char, retournez ă votre charrue, jeune 
homme”. Citind în fruntea unui volum 
de versuri: 


Que ferai-je ă prâsent de ma pauvre 
maitresse ? (aceste cuvinte fiind puse în 
gura lui Paris şi referindu-se la Elena 
din Argos!), Hâredia indignat adaugă: 
„Maitresse,  maitresse,  pourquoi pas, 
alors, le collage de Venus et de Mars?“ 

Hâredia imprumută celor mai umile 
lucruri și cuvinte o culoare intensă şi 
somptuoasă. Vizitând un apartament de 
închiriat care navea nimic strălucit, 
Herâdia nu reţinu decât atât:  .„Mes 
chers amis, il y avait lă un  placcard 
superbe !* (Placard e un fe! de dulap). 
Şi d-ra Văcărtscu comentează astfel ac- 
centul pe care poetul îl punea pe cu- 
vântul superbe: „Et la fagon dont i 
prononcait ce moț... livrait ă limagina- 
tion des perspective qui faisaient de ce 
placard une ouverture sur linfini”. De 
asemeni. în magazinul unui anticar, d-ra 
Văcărescu îl văzu extaziindu-se în faţa 
unei vechi ferării de-o autenticitate mai 
mult sau mai puţin îndoelnică. dar din 
care imaginaţia lui făcu imediat „le 
reste de la c_trasse d'un preux“. Ii plă- 
cau de asemeni „adevărat spaniol, cu- 
lorile violente şi simţeai cum ochiul lui 
fecund transformă cutare stofă veche 
întrun rest august de purpură împă- 
rătească... 


Cei aproximativ cinci ani (1883—1885) 
petrecuţi ia Paris au însemnat 0 epocă 
decizivă pentru formaţia intelectuală a 
d-rei Văcărescu. Ani bogaţi în revelații 
şi evenimente... îndrumată, pe calea 
studiilor serioase şi a ucenicie. poctice, 
de un Sully-Prudhomme, trăind în a- 
propierea zilnică a celor mai ilustre 
personalităţi ale vremii şi în atmosfera 
cursurilor savante ale unui Henan, Gas- 
ton Paris, Gaston Boissier, Paul Janet, 
curiozitatea intelectuală și artistică a 
copilei se adăpă la izvoare bogate şi 
autentice. Atunci a căpătat admirabila 
cunoaștere a tuturor tainelor versului 
franțuzesc, precum şi informaţia vastă 
pe care o are într'o multiplicitate de 
domenii, dela literaturile şi civilizaţia 
antică până la literatura medievală şi 
civilizația orientală. ca să nu vorbim 
de literaturile moderne ale căror capo- 
d'opere îi sunt abordabile în original. 
Dar preferinţele ei se îndreaptă poate 
către lirica engleză — heats şi Shelley 
mai mult decât Byron. lar Shakespeare 
ivonează veșnic pe masa de lucru a po- 
etei. 

Incepând din 1888, la întoarcerea din 
Franța, d-ra Văcărescu trăi în intimita- 
tea Carmen-Sylvei şi curând după aceea 
situaţia aceasta îi fu recunoscută oficial 
(datele trebuiesc precizate). Asupra în- 
tâiei noastre Regine, asupra Regelui 
Carol, precum şi asupra atmosferei dela 
Curtea Regală. d-ra Văcărescu ar putea 
scrie volume întregi, (le-a scris în parte 
și va completă). E deci prematur să in- 
sistăm. Câţiva ani mai târziu, un nobil 
și dureros episod de afecțiune princiară 
îndreaptă destinele poetei pe căi noui 
şi aspre. Dar acestea sunt evenimente 


cari vor fi fixate cândva în adev 
lor lumină, pe terei documentar. A 
e prematur să vorbim despre ele. 


CĂLĂTORII ŞI PEREGRINAȚII 


Un prinţ de Ligne femee şi poet 
ce-a iust mută vreme u-ra Văcăr 
Ce. cari 0 apropie astăzi, niodestă 
proupe Siioasa, nu bănuiesc nici p 
părte Viaţa Suwăiucilă, diversă, eur 
nă pe care această excepțională u 
a trăit-o ump de ani de zile. Anu inj 
deja asupra primior cinci ani pei 
în rrauţa, Dar nu e toi! In 1908] 
Vărăşinu pe tarmen-Sylva. se o 
îndelung la curţue germane — bi 
Saxe, Weimar. 

in 189 o aflăm la curtea aus 
In aceia an, petrece lungă vremei 
glia şi cucereşte simpauia nedesuil 
de atunci a lteginei Aiexandra (a 
acum un an. incepund din lui 
p-uvece 3 ani de zile in ltalia. ln 
vizitează Spama şi cunoaște pe îi 
Mar,a-Uhrisuina. Mai turziu, va cu 
de aproape belgia şi Uanda. 
chiar tace aproape în fiece au coni 
în aceste două ţări. (In cursul iun 
remle, de pildă, e aştepiată la bru 
pentru a conierenţia in colaborare 
Paul Valery). America ar primi-0 
braţele deschise. be ani de zile 
oferă sume considerabile (dolari!) 
tru a traversa Atlanticul. Motive d 
din famiiiar o impievecă să intrep 
această prea lungă că:ătorie. 
Prodigios, datorita căruia d-ra! 
rescu a adunat o imensă experienţ; 
litică şi socială. 



















RAPSODUL DÂMBOVIȚEI i 
Carte prodigioasă, care a avut 
splendid succes mondial, Geneza şi 
biicarea acestei culegeri de putzi, 
mânsască mai mult suu mai puţin p 
lară e o poveste mişcăloure pe că 
vom spune înur'o zi. Apăru la 1592 
ordinul Carmen-Sylvei. Dipărită la g 
xelles poartă totuşi firma librărie! 
cec. in 190. o nouă ediţie apăreu int 
tura Lemerre, la Par;s, şi obținea 
Academia lranceză, premiul Julese: 
vre. De atunci, dinir'un fel de sujă 
ție asupra căreia nu vom insista, 4 
fuzat s'o reediteze. Dar traduceri 
mărate au circula; în mai toate limit 
în italiană (două traduceri; unaă 
ulda Gianelli), în englezeşte (Can 
Sylva a colaborat la această tradu 
în nemţeşte. ;de Carmen-Sylva). in 
neză, în olandeză, în japoneză şi, 
se, în chinezeşte... Carmen-Sylva E 
bit această carte cu atăta patimă ii 
a caligrafiat-o în intregime (1591). E 
document unic, în legătură de preia 
padobit cu numeroase vigneie și 
minuri de mâna leginei, exisa | 
din fericire (e în posesia d-rei Văd 
cu). Pe coperta de piele a unui allit 
„nuscris al Rapsodului (de mână. 
Văcărescu) citim această dedicaţiă 
Carmen-Sylvei: „A mon petit Rhaf 
ă lair joyeux, aux joues roses, aus A) 
pleins de r&ves celestes et de tristi 
onfantines. Augens vivo !“. „ri 
In Anglia şi America, răsunetul |! 
sotului a fost extraordinar. Il cor 
rau acolo cu poemele osianeșşti al 
Macpherson, cu Biblia, cu tragicii zf 
Am văzut înşi-ne un mare numi 
extrase din ziarele vremii, 1902- 
Nu pretindem, de sigur, să justiţiei 
ceastă ilustră filiaţie. Dar, privit 
sine. ce monument de poezie şi de. 
uman! Scris în versuri aibe şi del 
tru diferit ce amintesc versetele bill 
Rapsodul respiră un aer de violeziăi 
i 


| 


Lc azi 









n oma a a 


ra De 























































ională şi de primitivism expresiv pe 
ari mârturisim că rareori le-am întâl- 
di. T fără discuţie, cea mai puternică 
pxpresie, cea mai puţin „carte postală 
Mustrată“, a etnicului românesc. Ţipele 
e durere abrupte, contemplaţie plină 
e vigoare simplă pentru )ucrurile natu- 
i intimitatea tăranului român cu Seva 
ădurilor şi rodnica gliei — iată ce veţi 
La în această carte. In asemenea con- 
fiți, autenticitatea populară mai mult 
u mai putin relativă a acestei culegeri 
ece cu lolul pe al doilea plan. (Au fost 
polemici pe această chestie, în România. 
a și în Franta). Cartea aceasta e rezul- 
atul însemnărilor pe cari. timp de ani 
htregi. poeta le-a adunat din manifestă- 
le populare prilejuite de marile eve- 
himente ale existenţii umane. In ce mă- 
bură a intervcmit personalitatra poetei 
n topirea acestor date fruste. în ce mă- 
ură a creiat, iată o problemă care ră- 
mine întreegă. Dar lilcrar vorbind (nu 
olioric!, prohlema aceasta. încă odată, 
ade pe-al doilea plan: Rapsodul va 


 — SOCIETATEA NAŢIU- 
NILOR 


Cât îi datorăm pentru binele făcut ţă- 
ii în epoca de neutralitate, de război. 
a ocupație. de tratative de pace. se 
a stabili într'o zi. Noi nu știm nimic 
n activitatea viiejenscă. tânără. rodni- 
a Elonei Văcărescu în vremurile a- 
mtea e restrişte. Pentru apărarea 
estipu:ui nostru. în miilocul celor mai 
plante atacuri de nresă şi de tribună, 
Pena Văcărescu a fost un factar esen- 
ja], Conferinţe. serhări, intervenţii di- 
domatice bani adunati cu cheta pentru 
ducea-Rosie. camnanii de presă — atâ. 
ha și multe altele... Datele ne sint a- 
proane. elocvente şi precise. Le vom în- 
ebuinta într'o zi. 

De asemeni patru activitatea poetei 
as ien Natiunilor. E înconiurată de 
stigiu şi de resnect, Niscursurile ei 
ae „salile comhle”. Nanorturi importante 
N sunt încredințate. Dispune de-o influ- 
fiți considerabilă. de care heneficiază 
bai întâi România și apoi Franta. In- 
uentă cu atât mai mare cu cât nu se 
Prercită numai în negocieri diplomatice, 
se îniinde asupra ralatiilor personale 
i un Austen Chamberiain, care-i ca- 
îi conversatia. cu un Aristide Priand, 
re o promovează. spontan. ofiter al 
epiunii de onoare (distinctie extrem de 
ră în Franţa pentru o femee! cu un 
Binlaia care o admiră. De Edouard 
erriot o leagă strâns n prictenie canea- 
mată de anii războiului, Iar simpatia 
Și tovaicate Poincart e cordială si 
Mivă. Fiinică e vnrba de politică. un 
Anii! special trehuin rezervat vechii 
pietenii „ndânri si calde, cara o apro- 
ie de eminantu! nostru minsitru al! 
milor străine, Niculae Titulescu. 


„VINERILE* D-REI VACARESCU 


Alt aspect mai miscătar, mai uman. 
Vinerea diminenta. int felul de persoa- 
me si de personapii bat la usa ei. E. zi 
de primire. n. cerc pitoresc de petitio- 
mari, de enlicitatori de imnloratari. oa- 
meni de diverae nationalităţi, dar mai 
ales, firește. Români... | se cer reco- 
manrtii pentru toate ministerrle fran- 
juesti. (Francezii inensi vin deseori să 

le ceară). pentru toate tratrele şi în- 
freprinderite cinomatinerafice din. Pa- 
fa. neniru spitale. instituții  divorse, 
ate Cereri de serviciu, expuneri de tra- 
grlii intime, lacrimi... Dar inventatorii ? 

(are a inventat a ciudată mașină in- 
A fai'ibili de nrins peste. sau un meca- 
nism impecabil pentru a împiedeca de. 


ai 


raierea. trenurilor... Soseşte o femee des- 
nădăjduită cu doi copii în braţe, cu 
un al treilea în spital... Ameninţări cu 
sinuciderea — Sena, Metro-ul... Un flă- 
cău din Oltenia sau din Vrancea care 


“din America, desamăgit de feeria dola- 


rilor: vrea să se 'ntoarcă n tară. Sunt 
-T[ 00 PQIOA Pf ISorey “potuzeiqţo “riţe 15 
căriri de revoltă în ochi. D-ra Văcărescu 
împarte în dreapta şi 'n stânga (și nue 
bogată). face apel la cutare pungă cari- 
tabilă şi alină, în limita posibilului. mi- 
zeria ce-i bate zilnic la ușă. Şomajul 
din Franţa a lipsit de lucru pe mulţi 
din foarte numeroșii Români ce-au fu- 
git ve bine. Efectul acestei stări de lu- 
cruri sa invederat imediat: afluența a 
sporit în salonul de primire al d-rei Vă- 
cărescu... 
L ] 


Modestă şi aproape sfioasă, generoasă 
şi bună — bună până la credulitate — 
săritoare şi dezintoresată — așa cunosc 
azi pe d-ra Văcărescu cei cari o apronie, 
fie şi numai întâmplător. Sub acest 
prim sacrificiu — şi cultul pentru rasa 
din care descinde și pentru tradiţile et- 
nice şi religioase. A păstrat ceva patri- 
arhal și venerabil în privirea ei visă- 
taare și blânAă. ca și 'n gesturile-i dis- 
trate, precipitate şi stângace. Dar. ală- 
turi de acest suflat bogat în daruri stă 
inteligenta vie, curiozitatea neobosită, 
inventivitatea mereu tânără și o rară 
putere imapinativă. FE o natură gene- 
roasă servită de o bogată vitalitate. fi- 
ință alcătuită din ercdință, din voinţă 
și din nesccată milă. Iar adânc de tot, 
veghează visul poetic. F suprema rațiu- 
ne de-a fi a Elrnei Văcărescu. Un con- 
siderabil material poetic îi umple ser- 
tare!e .Ne rezervă apropiate şi, pentru 
unii. neașteptate surprinderi. 

ntre pnrtrete și auiografe ale nriete- 
nilor ei Francis Jammes. Paul Valery 
şi d'Anunzio (pentru a nu cita decât pe 
cei mai iluștri). alături de relicvele unei 
vieti de glorie. de suferinţă și de acti- 
une. asaltată zilnic de scrisori adresate 
din cele patru colturi ale lumii de că- 
tre cele mai neprevăzute personagii. lan- 
sând azi pe Iosenh Delteil si solicitând 
mâine T.eeiunea de onoare pentru entare 
Francez de marcă -— aca curge ritmul, 
câni domol. când impetuos. a unei 
vioti... pe care noi am socotit că e mai 
comod să n'o cunoaştem. 


"ne asche vcesraate 
Victor Iugo şi Vlad Ţepeş 





Intro conferință încdită (din care 
numai o parte din fantele relatate nici 
sunt extrase). d-ra Văcărescu schiţează 
un potret pitoresc al pătrânului pa- 
triarh încununat de lauri. TI cunoscuse, 
foarta tânără. (nrin IRRA: Ilugo a murit 
în 1885) datorită lui Iârâdin 

— Vous venez du pays de Rosetti, mon 
enfant ? 

-— C'etait mon onecle, r&pandis-ie. 

—- Rosetti. la hrau patriote roumain. et 
Rratiaro que Michelet aimait tant... Ta 
Noumanie. je sais., un 6tendard avec, 
Ancana le mom de Rome înut entourâ 
d'âtoiles", Printre vagile cunoștințe ro- 
mâneşti ale lui Ilugo figura și Vlad- 
“Țepeș. pe care-l socotea un simriu ..ho- 
vard“ si-l cântase ca atare în Lâgende 
des stâcles, Cum hătrânul noet amintea 
tinerei ni vizitatoare cinstita pe care a 
făcuse „hoicrului* român, aceasta recti- 
fică imediat şi măreț: 

— Foarte bine, numai că Vlad nu era 
un simplu boier, ci era domn al Țării 
Româneşti“. Dar Hugo era obişnuit să 


UNIVERSUL LITERAR. -— 153 


creieze el istoria şi. în faţa evidenţii răs- 
punse magnific: „Jai dit boyard et bo- 
yard îl restera“.... 

Elena Văcărescu avu cinstea să recite 
din versurile ei juvenile — un fioros . 
cântec de război — în fata gloriosului 
bătrân care nu uită să-i atragă atenția 
asupra înaltei semnificaţii a acestui lu-. 
cru : „Recită-mi ceva şi întro zi te vei 
mândri că Victor Ilugo te-a ascultat 


spunând versuri 


sama 38 
_NOTE BIBLIOGRAFICE _, 


A publicat în franţuzeşte : 


Chants d'aurore-Paris, 1886 (versuri). 

Jehovah. trad. după  Carmen-Sylva, 
Lemerre, 1887. 

e Rhapsode de la Dimbovitza, 1892 și 
lvame sereine-Paris, Lemerre, 1896 în 
1$ (versuri). 

Lueurs et flammes-Paris, Plon. 1903, 
(versuri). 

Le Jardin passionn&, Paris, Plon. 1908, 
(versuri), 

Amor vincit. Paris. Plon 1918 (roman). 
jiu a etilAge, Paris, Plon, 1911 (roman- 
idilă). 

Naits d'Orient, Paris, Sansot, 1912 sau 
1913. 

La Dormeuse âveillte, 
1914. (versuri). 

Dans !or du Soir, Paris, Blaudct gay, 
1927. 


In englezeşte : 


Songs of the valiant Voivode and ot 
her stranse falk-lore for the first time 
collected from roumanian peasants and 
set forth în. english by II. V. — lerper 
ani Brothers, Londra and New-York, 
1903. 

Restul volumelor enalezesti nu Te-am 
putut vedea. Sunt cu sigurantă epuizate, 
iax bibliotecile pariziene și d-ra Văcăres- 
cu însăsi nu le posedă. Iată totuşi câte- 
va îndrumări : 

Qinns and Queens I hâve known, 1914 
sau 1915 (9) — Sa tradua în frantuzesște 
de M-me Tâvtmue. nrin 1912. E o culo- 
para dn amintiri nuhlicate mai întâi în 
Contemnarany Faview (1912). 

Oinnswife... 1907 (?) Mare succes de 
lihrărin. pare-se . 

'Phe love-letters of an Empress. Piction. 
(scrisori fictive. cari au fost atrihuite de 
urii îmărătesei Austrie?). 1909 (2). 

Ar trehui să adăupăm traducerile, 
foarte numeroase. cari sau făcut după 
opera pontei. Nam putut vedea dintre 
acestea decât: 

Phe Bara of the Dimbovitza. Jtouma- 
nian... folk-lore by H. V. Translated by 
Carmen-Svlva and Alma Stretell. Lon- 
don and Naw-York. 1904. îi 

Poeme liriche, Trndus: de ducesa di 
Santa-lilisaheta. Milan. 1926, ș 

Numeroase partitiuni muzicale. sau 
scris pe tema poeziilor d;rei Văcărescu. 
Asa. de pildă. romanța Il passa (din val. 
L'ame Sereine) a fost pusă în muzică de 
52 da ori? ; i 

Gahrirl Ferrari a comnus muzica unri 
drame lirice în 2 arte. le Cobzar, după 
un libret de d-ra Văcărescu în, colaho- 
rare cu Paul Millet (1912. Paris. Enoch), 
S'a renrezentat la Opora din Paris. 

Foarte numeroase articole de ziar și 
de revistă. până 'n zilele noastre, a că- 
ror identificare ar necesita despuieri la- 
borioasc. 

Numeroase antologii î-au împrumutat 
poeme. De pildă. Henri Sensine. în a sa 
Chrestomathie publicată la Payot. (Ed. 
5-a, e din 1914). 


Paris, Plon, 


154. — UNIVERSUL LIŢERAR 


UMBRA UNCHIULUI: 


Ticu Arhip 1: tii 





D-ra Ticu Arhip e, în primul rând, o cerebrală. Piesele d-sale de teatru, «Inelul» * 
şi recenta «Luminița» mai întâiu și, apoi, schițele d-sale adunate în volumul «Colec: 
ționarul de pietre prețioase», vădesc o constantă preocupare de a desprinde, din mişcă- 
rile sutletu-ui eroilor săi, o ideie generală, şi de a riaica particularul, sau ue a-l devia, 
în generalitate şi în abstract, 

D-ra Ticu Arhip aduce în scrisul d-sale, ca o chezășie a unui sigur destin de tot 

“ mai importante realizări, v vie preocupare de artă, o tendință de aspră şi sintetică ci 
zelare a frazei și a arhitecturei literare pe care cititorii noştri o pot revedea şi din : 


bucata mai jos publicată. 


Işi pusese toată nădejdea în priete- 
nul ei. Dacă sar fi întintat proces Vă- 
trânului schiop. dacă avocatul cel mare 
de care îi vorbise Zar ar fi primit să 
pledeze, toală soarta i sar fi schimbat. 
Nu era cu putinţă ca unchiul cure o 
crescuse, cure o ţinuse lângă e! așa de 
egoist, de lacom, să fi lăsat averea în- 
treagă umui infirm de şeizecişicinui de 
ani care nu îi era nici un fel de rudă 
şi să nu se fi gândit la ea. nepoata lui... 
NU... Nu sa putea. 

În fiecare după amiază când Zar ve- 
nia so vadă, în colțul de lângă sobă, 
pe canapeaua cu chilimuri asiatice se 
desfăşurau cu aceeaşi insistenţă timi- 
dă, aceleaşi amirtiri luminate din când 
în când de un detaliu nou: 

— Imâinte să moară unchiul 
spus : 

„Bagă de seamă, nu ţine niciodată 
arendaș grec şi să nu-ţi intre în cap 
să faci ferme model,. Vinde pământul 
dela Olteniţa“ şi acum... pământul dela 
Olteniţa... 

Femeea, îşi căuta batista, Zar încovoia 
capul obosit. Incăpăţânată se agăța de 
o mârturie : 

— Exrai şi tu aici când... 

El îi tăia vorba: i 

— Da, probahil... eram aici când... e- 
ram şi cu o zi înainte... am fost o zi 
după... sunt mereu la tine... 

Vorbele aluntcau alături de preocupa- 
rea, ei. Necmulţumită, îl chema din nou 
ia ea: ” 

— Ti-aduci aminte, întro dimineaţă, 
tocmai luasem jupârieasa nouă, aceea 
cu pistrui pe obraji, unchiul venise cu 
o geantă... 

Dacă îşi aducea aminte sau nu, lui 
Zar îi ocru tot una. Geanta pistruii, di- 
Mineaţa erau pentru el substantize. 
Răspunse dedepaite, foarte înc: și foar- 
te rar: 

— Bani... hani... bani... 

Ca, trei Giocniri cari ar fi vestit pre- 
zența umui spirit intro ședință suspec- 
tă. cele trei vorhe numiră gândul un- 
cbiului. şi gândul luă ființă de umbră, 
e umbră puhabă. umflată, cu cisme. co- 
joe si favoriţi. ” 

Femeca se frecă Ja ochi, prietenul în- 
inarse spatele ȘI privi atent o ramă, 
Umbra, unchiului creştea din ce în ce 
mai deformată, mui apăsătoare, 

— Zar 

— Da... 

-— „Sună să deschidă o fereastră... ai 
fumat prea mult... i 

- Nam fumat decât o țigară. 


mi-a 


In scuza lui simţi nevoia să se scu- 


ture, ca și cum ar fi vrut să se desli- 
pească de haine. 

— Nu e fum, dar e cald, nesuferit 
de cala... a făcut foc prea mult... 


Dată erai -. p . Fe astă "Lig! 


Daschise dl singur fereastra şi gân- 
dul unchiului începu să lunece priu- 
tre geamuri, rămânând totusi întreg în 
mijlocul salonului, nu ca o idee. ci ca 
un fapt împlinit. Femeea socoti cu 
groază că dacă ur alorgu în curte, în 
singurătatea ei, gândul unchiului ar 
prizrxle-o poate în straturi mai dese și 
mMui perfide. Se lipi de zid și se uită 
cu ciudă la bănbatul care rostise cu- 
vintele ca trei bătăi de ciocane sufle- 
teşti. Bolborosi ceva, apoi cu glasul tre- 
muvat ca jentru început de ceartă, zisa 
răspicat : 

— Trebuia să te duci azi la avocat... 
ce ţi-a spus ?... ai vorbit cu el ?... de ce 
aștepți să te întreb mereu... în loc să-mi 
aduci ceva nou din afară, îl desgropi 
mereu pe unchiu... 

— Eu îl desarop?... 

Voi să protesteze, dar vorbele» se 0- 
priră. fiindcă la îndemâna lui, agăţată, 
de ciucurii perdelelor. de clanţele uşilor 
sau de firul cu păianjen blond, dealun- 
gul contuzului de. tapet. pe fiecare floa- 
re de covor, alături, în crăpăturile în- 
cheeturilor de mobile, peste tot... peste 
tot. aceeași umbră cu cisme. cojoc și 
favoriţi, stăruitoare, obrasnică, în ine- 
Xistenţa ci, forfotra, creștea, se sugru- 
ma născând alta alături, spăimântător 
reflex de minte chinuită. transformată 
întw'o singură dorinţă. Se apropie de 
prietena lul. cu gând să-i dea curaj: 

— Vezi birie că am fost.., de ce te chi- 
nuești atâta... am fost. dar n'am putut 
să vorbesc cu el... 

— EI 2... cine ?.. avocatul ?.. 

— Da, lămuri Zar, nu fusese vorba 
de avocat ? De cânt am intrat aici, 
ne-am mai gândit la altceva de cât la 
avocat ? 

De când intrase în odua. nu spusese 
nici umu! nici altul multe vorbe, dar 
moşia, dela Olteniţa și :jupânresa cu 
pistrui şi arewrilașul grec fuseseră toate, 
detalii pe cari le pmrta deavalma, um- 
bra unchiului în huzuvarele  cojocului 
scorţit. Nu de avocat. de urchiu fusese 
vorba, numai de el. Două luni de când 
murise, umbra su prefărea. iseaţă în 
flacără roşie când se aprindea focul, în 
pată neagră când se închidea ușa sobii. 

O vorbă repetată de trei ori îl che- 


mase în substariță şi femeca. vedea mMul- 


tiplicată, infinit, idicea ei, cum ar fi vă- 
zut în tot văzduhul sburâni fulgi u- 
riași dintro grămejoară mică, a'bă, de 


„.spermanţet. ras. 


.. 
a 


— Bani... bani ai Ş 
Tvehuia să înțeleagă prietenul și tre- 
buia să vorbească pentru ea cu avocatul. 
Dacă procesul era pntu, în schimb câş- 
tigul ar fi fost imens. Asta o ştia Zar, 
o ştia foarte bire, trebuia să vorbrască., 


“numchiul. Erau prea departe un 


“chiar trupurile lor. Zar avu im 
“hazlie a oamenilor transformați în 
- docile foi de sugăteare. cari ar fi 





Orice alt gând în după amiezele 
venia de prisos. 

U prietenă o întrebuse: 

— Cână ai vândut automobilu 

Alla îi spusese 2 i 

— Am văzut o pălărie lu fel cu 
la o vânzătoare... întro mahala, 

A treia îşi măvturisise gustul 

— Eu nu port de cât ciorapi din 
nătate. 

A patra era precis informată, 
sele din fabricile Galle nu mai 
modă, se purta cristalul. 

O mie de diamante imaginare, 
deau să-și jouce lucirea. 'Țrehuia 
beuscă Zar cu avocatul... alifel 
rost, și el de cât o fuimee lungă, 
miădioasă, cu limba despicată în 

— Tu nu trebue să semeni c€ 
ceilalţi, tu trebue să mă ajuţi, 
cu neputinţă să văd mereu îi 
sol în faţa porţii mele... fără as 
pot... înţelege că nu pot... 

—- Fără asta 7... fără ce?... în 
prietenul. | 
Cu puterea cu care gândul i 
jise tot în afară de ea, cu puteri 
care gândul crease umbrele ce sti 
agătate da moleculele de aer şi de 
imaginare jucării. pe pomul de Cii 
al unui halucinat, cu acceasi pi 
prietenul sa strânsese pe el toti 
ceeași bucată masivă dreaptă, înf 
Două movile de nisip la fel del 
din care una sar fi spulberat! 

şi cealaltă ar fi împietrit. . 

Sau uitat unul în ochii celuilel 

Bărbatului i se păru că irisul te 
selipia punctat — minuscule proc 
aur făcut monedă, 

Incrumtat. trecu de partea dușu 
lor, dori ca prietena lui să rămân 
racă. | 

Era 0 dorință pe care o avuseg 
mult, şi care nu se împlinise decâii 
tă cu moartea bătrânului. Dacăi 
mărturiscit jubitii gândul lui, d 
l-ar fi mărturisit chiar ]ui, sar fi 
cut imediat posibilitatea unei hu 
aspre: lipsă d sinceritate, de 
rută prietenie... ar fi fost acuzată 
goism,.. ce îcl de egoism ?.., de 
prefera prietena săracă, de ce îii 
mai mult degetele fără inele și pri 
fără siguranța bogăției ?.. 

Iși rotumnii palma ca să-i cuprirăi 















altul, prea despărțiți de umbra un 
lui care ar fi putut, care ar fi 
să dispară, nu ponită dar absorbi 


în. tesuturile .!or fâlfâinde pete & 
neală cosmică. 
Imblânzit, tălmăci singura dorin 


i „i ee eta a “UNIVERSUL LITERAR. .-- 155 


Bi 


hu ca pe ceva cu totu! în afară de TŢ rai 
tilmăci dragostea de bani ca pa o ca H i B R ] U R | 
dință străină, un fel de religie inte- TUDOR MUŞATESCU  * 


antă la care s'ar fi convertit, dar 
p există prin ea insăsi, indiferent de PENSIONARII date AED si E EA - E . 


ii 





























































gal al Pe pl dd Din vorbă în sotii cei doi “prieteni 

a datoria cărnii lui de om întne p ă 1 k estul Î ce 
Pipe pp ni Me om iapa si "pate a stradă... şapte jumătate seara... „+ ajuns aproape de Şosea. Trecătarii s'au 
i rărit. Ceaţa s'a îngroșai... La lumina unui 


cerneală cosmică. — Urită vreme, Manolache... . .. . : A , . 
i fel'nar, Manoluche scoate ceasul şi-l pri- 


emeea simţi la fel cu prietenul ei: __ Mda!. 

wl ce dorise, nimic nu rămăsese "Ni vez 000” pete MEL i 60 sal veste. 

ea. Intinse sânii, pântecul, pulpelv ÎN People ate — Ptiu!.. Zece ceasuri si jumătate... 
pe niste amfvre goale. Intro clipă aa Parcă RA fi în Fnelitera Când Dracu a trecut vremea. domnule. 
văzu în mijlocul unei lumi necu- lia Paslitera Ira a La Polul Noră — A trecut. că de-aia ce vreme. cu să 
n ul d e dA a Vl pla — E ! let se iii A) a Polul Sud... pi treacă... Vezi ?.. Mai bine mergeam la 


club... Nun m'am rugat cu de line să mer- 
gem la cnb? 

— E? Mai rugat... Ai zis şi tu o vorbă... 
Dacă stăruiai, mergeam... 

— Cum era să stărnesc? Ziceai că te-aş- 
teuptă Pontica en masa. 

— Nu Fonfica. amice... Fo-fi-ca.. Ce 
crezi dumneata că nevastă-mea are po- 


pezesc pe o cracă. de pop, pe o aripă 
jibeluţă. Se văzu oriunde, într'o co- 
ie, bodagă suu colţ de trotuar, nu- 
A acolo und: era, nu se găsi. Vru x 
i întindă muschii, să-şi ridice ume- masă? 

avu sensaţia unei scoarţe groase de — Mersi, dă aer. Mai bine deschidean 
turnat pe tot mupul, pie toată faţa... ferestrele acasă. 

i aminti de Zar, pe care nu putea (Pauză) 


colo ce cald ca în bae!.. 
— Dracu mia pus să ies din casă? 
— Ai eşit să iei niţel aer înuinte de 


ni vadă, fiindcă era prea aproape. — Manoluche ! te e 2 Pe: Ă Pa 
tut ce mai păstrase treaz în ea, — E? tai lini ? Acum. sa dus. E nrea târziu ca că 
pu să urască, voi să se răsbune: — Manolache, am o idee. mă mai duc In masă... Fofica stie... Dacă 
Huchipui o spadă ce ar fi căzut din — Zii... nu viu până la ont, opt şi zece, ineuie 
n. le-ar îi străpuns piepturile, l-ar — Hai la club. poarta si se culcă. aaa : A 
Hsit pe el, pe Zar, strâns, ghemuit, — Nu! Nu merg... Nu pot să merg. — Încuie poarta ? FIRE, - 
„pe ea nicăcri.., în locul ei un ti- E opt trecute. Mă duc la masă. — Asta nu e nimic... Dar nam chee... 
părăsit de oase, de carne. de suflet... — Lasă, frate, că iei ceva în gură la — Păi atunci. co faci când întârzi? 
inchipui un cl” ste enorm care i-ar fi — Ce să fac? Porm la Prrdsecw peste 
c u Da . | - . „A . 
5 1 amândoi, i-ar fi sfărâmat.., — Nu pot... M'aşteaptă Fofica acasă... «drum de noi... Fofica nu-mi descuie so 
bira vu bucurie, pe divan, frânturi 2 Cine e ta 2 omori. 
joburi din Zar. s mea Ni- A si tele e d Ă A 
puburi pr (pomi ie ra i — Cine să fie? Sofia,  nevastă-mea! — Bine. vere Manolache, cum vine 
Ea J be Sl + îi E s = zic . Sg Air. vorba. sti «nt ip ? 
şi deodată o duru adăne, prelung Dai fica Jr ACE Er 8 PUNE vor! il SD UE 4 i 
e'» încins pe ccaste ofica... ) — ra orba aia... Acne ot am în-. 
: eset A : == ac 3 acea natia ârziat at să . 
ziu, când în jurul ei se topia con- , Ce Dracu, mă Manolache. ai ajuns  târzint.. Pa n mergem la club... 
| wupurilor de lemn şi stofă, fe- să-ți fie frică de nevastă!. Imi pare  — la cluh? 
se ridică anevoios şi privi deaproa- rău de tine... Parcă “ai fi însurat de-o — Da., Tot ziceai tu că vrei să facem 
ăntăimână ah 
Ene pnictenui care sprijinit întrun săptămână... un fabinet... 


— Eh! Ce să-i faci !.. Eu și cu Fofica — Imi pare rău. Manolache. dar la ora 


suridea linistit, « 
; furie, îşi încloștă dimţii, strânse trăim tot ca “n prima săptămână ! A asta. nu mai pot să merg la club.. Nu. 
Anii. se plânse morţilor, îi acuză pe — Laudă-te pură... su URR Nimeni... 
Î ce laşilate. de perfidie, de trădare: — Ascultă ce-ţi spui eu... Tu ştii că — Căsim pe Nae... 
lise fară să fi meritat cu nimic €u num obicei să mint, — Păi ziceai că Nae nn mai vine... că 
stea ei... din stăhiciune sau din — Pe onoarea ta? Ă „sa jurat pe luminile ochilor că vu mai 
E nu voia să-i dea ajutorul pe care — Pe parola mea de onoare, dl vine... 
ruse și care — dealtminteri — — Dă-te Dracului că minţi. Nae : livra N pina 
Brut ză is — Ilai cu mine-acasă, so 'ntrebi pe ţ;; FăE i fe ciiezi du dă „e Nae Chis? 
jr | idgăduise. ; Fati & Y Fiindcă dn câte ori se iură ne luminile 
Apoia să-i vorbească pentru ultima OMC: e Ş ochilor. niciodată nn se ține de vorbă... 
ar fi trebuit să-l gonească, să-l — Imi pare rău, Manolache... Cum — Nu not. Mano'ache... Mă dune si eu 
Î x =: = ze te -e- e E i * 
je. să-l dea afară... crezi tu că aș putea cu so ntreb, As€- acasă... M'asteantă nevasta cuw masa. 
nise cu spatele şi ceafa încovoiate  menca Incruri pe nevastă-ta.. Nu-mi O Dante da is inrezera ? Ă 
my ce răcăitul stăruitor dela uşă stă în caracter să vorbesc cu cocoanele Pânii când viu... Nevasta e iau 
erva la suprafața piel:i, ca o coa- chestii... mă 'nțtelegi... intime N 
: : ; Ă seri îi să caste te pe bărbat cu masa până când 
e mira care ar fi lovit-o mereu —- Păi dacă nu crezi. a pie p i a pân: 
obraz, — De crezut nu crez... dar nici de “a- Faci-aluz IP : PE E: 
: : : 4 size — Faci aluzie > cuvinte, la mine?» 
“Entre toate pedepsele şi chinurile pe Ş intra ICE UZ es aa Cat : E, 
„Bptre toate pedepi Ş li trehat nu 'nircb... — Nu... Dar pot să-ți spun că mie 


e bărăzise prietenului. alese pe cel i Ca si crezi că î : 3 i : : 
le bă 3 DIRicI în NE BO DI „— Sigur... nu-ti vine să crezi că tu Ju- nu-mi închide nimenea uşa... si chiar 
|! îndemână: îi porunci să des-  qeci după tine E : : 5 Ă 

I sea . 3 dacă senchide din cauza hoţilor, am 


i ușa câinelui. -— Aia s'o crezi tu î : : 
AIE NI iei s zi tu... ; 7 Ş 
hi râcâia ritmic de un sfert de ceas O cred, fireşte... its Uite-o, domnule, ca să nu bi să 

ba lui groasă şi lată scândura Crede. neică, ce pofteşti... Treaba pi de ai ata iri m 


hală și văpsilă în alb. Bobi avea dumitale. Mi nu-mi stă 'm caracter să 
ile mari și ochii rotunzi ca două vorbesc nici cu prietenii lucruri de-as- 
e de binoclu. In tăcerea și aerul tea, Mai bine, hai la club... 

greu din odac, Bobi voia tri: — Nu merg. domnule! Eu când zic 


— Ce mi-o arăti mie? Bagăti- -o în cui Su 
Ce mă sfidezi pr na. cu cheia dumita: 
le... Te rog, la urma-urmii să nu fii mă-':-: 
gar... - i 


de ciocolată de pe măsuţa de lângă  sorba. e zisă. | i 
ra | pia , — Te-ai ramolii, Manolache!.. Ilui — Pomnule Manolache. te rog săi, 

0 ana privire,  femoea porunci ae tii independent... papat fabia, legi cătenua si să nu. mă faci măgar “pe -. 

enuiui să dea câinelui bonboana. 2 sl Ni mini lac tabinei aie tie mine: că ne urmă ştii... ia 
timp ce pe covor icurau fărămi- Aia fintoe % ie — Ce să ştiu? ) i E 
de bale şi de ciocolată Zar, cu Tucă o „panţă“ at rea 0 î-.— Măgar eşti. dumneata -că “ntrebain- o. 


ie pe piept, cu fruntea goală, cu 


A dreaptă surâdea deschis unei — Panţă *n doi? țezi asemenea cuvinte faţă de un prieten 


fii de bătrân miop cu pira în E Nu în doi. fraie... În trei... Viac şi vechiu ca mine care te cunose de patru 
: unchiul reimtrase cuminte în ca- Nae... Partida noastră... Lu, tu şi cu Nae... zeci de ani... Se ji 
oval de bronz vechi și emaliu. Noi trei. „„— Pi de ce-mi arăţi cheia 7 
- — Nae, nu mai vine Ja club... — Ti-o arăt pentrucă cu nu unt de-ăia E 

de se audă că trăesc cu nevasta. acuma : 


ii da 1 si : Mo. 7 — Vine, frate. dăcă-ţi 's e 
sia, Aia i Mo: Vine, frate. dăcă-ţi spun eu... . au i A | iei CULEG 
uri de lisus. Moissi. Buda şi Mo — Nu vine. domnule... Nu mai vine... Ja saizeci de ani; ca în prima săptămână." 





Me umbra unchiului îşi începuse 

Mninările dincoace și dincole de Sa jurat pă luminile ochilor că nu mai după nuntă... i i | 

ep j vine... Şi Nae e chior... L-a mai pedepsit Dar să ştii. băete, că Ja mine acasă,eu : 
Hmăsese din ea în odae? Dumnezeu odată... Nu se jură el pe intru, când vreau pentrucă cheia e la 


xa se phemuise posomorttă, în- ochi. când mai are numai unul de re- mine... Adio... şi soma uşor, la Predescu. 
tolţ de fotoliu, Zar surâdea mereu.  zervă.., peste drum. 





156. — UNIVERSUL LITERAR 


MIR EL 


i E d peni!ru GISELLE 


Cobori grăbit, eu geanta ascunsă sub 
braţ, scările compartimentului de clasa 
Il. Jobenul prea înalt tremura pe capul 
lui firav, săltându-se şi  coborându-se 
mecanic pe șuviţele sfioase, ca o pălărie 
electrică, pe capul unui acrobat. Fracul 
închiriat dela domnul Jean, croitor cu 
reputație pe sirada Şerhan-Vodă, îi sub- 
fia şi îi lungea şi mai mult talia fragilă, 
încât la fiecare mişcare trupul părea 
că se va rupe în două, fiecare jumătate 
urmând să alerge de pe cealaltă, spre a 
recompulte această apariţie grotescă, ce 
privia înfățisarea lumii prin două Jen- 
tile magnitice prelungite sub tâmple, 
două măregini de cer pur, umbrit de o 
tristețe adâncă. Gulerul tare, cu mar- 
ginile întoarse în sus, oferea decapitat 
pe o farfurie de faianţă albă, cupul a- 
cestui lokanan mergând de bună voie 
să se rostogolească lu picioarele puţin 
cam mari, ale unci Salomei, care dansa. 

Tânărul Impta speriat, printre ţărani, 
coşuri cu pui şi fructe, ţinând cu spaimă 
geanta sub hraţ. La eşire se ciocni cu bă- 
trânul doctor, care rămase uluit, măsu- 
rându-l cu ochi de sus până jos, nevenin- 
du-i să creadă în această apariţie neaş- 
teptată. 

Tânărul rămase şi cl surprins, în o- 
brajii subţiaţi se iviră brusc două cicla- 
me aprinse şi mâna cu degete lungi, 
scăpă geanta, agăţându-se ca un paian- 
gen de marginea jobenului prăfuit — 
doctorul râse, ridică geanta şi bătându-l 
familiar pe umăr, îl întrebă încotro se 
duce? 

Tânărul, respiră greu şi printre buzele 
subțiate de cârpă şopti că peste câtova 
ore are nunta şi se duce la mireasă. 

Veni rândul doctorului să TOşească, o 
roşeaţă de om contrariat și înciudat. In 
toarse brusc spatele tânărului, care ră- 
mase agăţat de dispariţia acestui trup 
masiv, ca un ciorchine greu. 

Nu putu nici să-l strige, nici să alerge 
dupe el ; copleşit își şterse fruntea încă]. 
zită şi peste câteva clipe, încet, pe străzi 
întortochiate şi înguste, cu ziduri înalte 
şi cenuşii îşi duse fiinţa, cu grije, să nu 
sfărâme vreo articulaţie. 

„Ora unul după amiază. Această oră 
singuratecă își desfăşură drapelul ei fu- 
nerar de un galben dulce şi ameţitor ca 
o morfină, tăvălindu-se în propriile ci 
mătăsuri şi surâsuri. 

Tânărul întră în ea, ca întro beţie 
ciudată în care ochiul lui cerese decăzu 
și se prostituă intro clipă, plutind în 
imagini lubrice. Ea îl prinse în rețeaua 
ei călduţă, îi sărută marginile pleoapelor 
şi mâinile obosite și îl duse pe apa mi- 
ragiului ei, ca pe firul unui cântec soli- 
tar, închipuit, lăsându-l viu şi cald, cu 
inima aprinsă pentru o clipă, la casa cu 
porţi cenușii, 

Intra ameţit şi bătu cu voioşie la ușa 
cu geamuri scumde, dar nu i se răspunse. 
[ se păru ciudat şi rămase chiar contra- 
riat că nu'l aștepta nimeni. Bătu din nou. 
enervat şi puternic. Se auziră voci 'înă- 
bușite, o ușe se trânti şi în săliță apăru 
sora cea mare a miresii, cu ochii lipiţi 
de somn, cu părul desfăcut, încheinrlu-se 
la haină, supărată, făcându-i observaţie, 
pentru graba venirii lui, Nici nu îndrăsni 
să intrebe de mireasă, atât de repere îl 
luase sora ei cea mare,— şi cum rămă- 
scse în picioare, încurcat, se  intimidă 


atât de mult, încât făcu doni paşi ina- 
pai. îngăimând că va veni mai târziu. 

Era atât de pierdut şi uluit, încât ea 
surâse şi într'un gest de supremă favoare 
îi arătă un scaun, urmând să aştepte în 
săliță, până se va găti mireasa, 

Se aşeză pe margine, ridicând fracul 
să nu-l şifoneze, cu geanta pe un ge- 
nunchi, pe celălalt învârtind Jjobenul. 

Mirele aștepta cu capul lăsat puţin pe 
spate, întrun surâs de beatitudine du- 
reroasă. Din când în când, câie un colţ 
de perdea dela geamurile ce dădeau în 
săliță se ridica furiş; un cap negricios îi 
suspecta înfăţişarea; un râs răutăcios 
de dincolo de geamuri se juca par'că cu 


inima lui, asemenea unui vis rău, cu 
un om adormit. 
Dar mintea lui cra într'o nebuloasă 


alburie şi gândurile lui pluteau izolate 
in această ceaţă blândă, ca într'un leagăn 
amețitor. Nici nu-i trecu prin minte să 
se supere, sau să fie jicnit că mireasa 
nu mai venia, ceasul două de după a- 
miază începu să'şi picure în el volupta- 
tea perfidă a luminilor lungi de chihlin- 
har. Ochii se închiseră pe jumătate, ge- 
nele își prelungiră unghiurile de umbră 
pe obrajii subţiați. In curtea sărăcăcioa- 
să, din vârful unicului pom începură să 
curgă franjuri de mătase, beleluri sub- 
ţiri de aur, cari se lăsară în creștetul 
mirelui, împletindu-se pe fruntea lui 
înaltă, 

Imagini sfioase apărură şi se înclinară 
în fața ochilor lui absenți. ca nişte pe- 
lerini. aducători de viziuni îndepărtate. 

Ochii lui se plimbară firesc pe acest 
spectacol multiplu. pe care i-l oferea cea- 
sul perfid, oboseala dulce şi neliniştea. 

Ca în vis se jucă şi sărută gura vie 
a fetii cu ochii athaştri. Pe culoare în- 
tortochiate gânlul îl duse de mână, până 
la casa doctorului, unde printre jardi- 
niere înflorite și covoare moi şi lumi- 
noase, fata înaltă cu priviri prelungi şi 
absente de morfinomană îi mâncase în 
fiecare zi inima şi îi subțiase sângele. 

Fata acum veni din nou Ja el şi din nou 
ii înăbuşi gura între sânii proaspeți. 
Carnea ei avea un miros de pâine caldă 
şi crudă, care îi făcea foame. 

Țipătul ei scurt semăna cu ţipătul pa- 
sărilor, cari spărgeau ceturile dimineţi- 
lor, umblând după pradă. 

Ii era frică, îl durea şi îi plăcea jocul 
ei cu viala lui. 

Dar chipul ei se intristase deodată, 
gura îşi lăsase colțurile grele în jos şi 
par'că plângea. 

Trupul i se făcuse străveziu şi prin el 
se vedea inima ei mică, ce se strânsese, 
îmbătrânise şi muria. 

Infăţişarea doctorului apăru diformată 
de amintiri, cu ochii răi, ameninţător. 

Casa lor frumoasă, cu geamuri înalte 
şi ecări de marmoră începu să adie ca un 
hamac, amenințând să acopere fata, at 
cărei ochi incepusetă să sc scufunde, 
cu privirile întoarse înlăuntru lor. 

Mirele oftă greu, mișcându-se pe 
scaun, geanta căzu pe podele întrun zgo- 
mot asurzitor. Arcul întins al gândurilor 
plesni brusc. 

Ruimăcit, ridică geanta şi privi în ju- 
rul lui. 

Era tot în sălița scundă, cu geamuri 
multe şi mici, cu jobenul pe un genunchi, 
așteptând. Lucrul acesta îl miră foarte 


7 








mult și privi ca pentru întâia au 
modestă, curtea sărăcăcioasă. | 
se simtă rău aci. Căulă să'şi as 
înfăţişarea nepgricioasă a miresi 
fu peste putință să-i desluşease 
In schimb imaginea mustrătoar 
părată a doctorului îl copleşi 

Intr'adevăr. de ce o îi fost atâ 
trariat doctorul în gară? QOarn, 
ceva despre el şi fata lui? Și d 
ştia, ar fi vrut el să încredinţer 
lui. băiatului sărac, crescut p 
mărgiraşe ale oraşului, numai 
o iubia? Şi el era bogat! Dacă cl 
fi despicat capul. ar fi găsit acel 
de aur, şi case de marmură, şi 
mărgăritar. Dar doctorul star | 
mit cu aceste daruri nevăzut 
atitudinea lui, poate că da .Cue 
Imat după el în gară să-i exp 
roage, să-i spună că din timil 
indrăsnise să-i ceară acea niţ, 
ce i se dase de mult, singură? ,, 


Cum de nu sa gândit, cum 
putut să facă acest lucru? Î 
duce acum? Incă nu e prea le 
halucinat se ridică brusc, își ăc 
benul prăfuit şi încet, pe fury 
uşa binişor, strecurându-se căt 

Grăbit. ca un cavaler al mor 
ternu drumului, în haina lunp€ 
cu jobenul ridicându-se şi PP 
singur, pe capul lui palid. Cast 
rămase în fundul străzii, ca întrl 
foarte îndepărtat. Atât de înde 
cât nu sc întristă. ] se părua 
după un dric, din care mortube 
şi ideca aceasta îl înveseli. Ne 
pe nimeni. Mireasa cea neagriri 
o înmormântase în el. nu mik 
mai găsi un mire, pentru florii 
telele ei. FI trebuia să ajunsi 
repede la fata înaltă, să soarh: 
ochilor ci albaştri şi învoalți.* 
săltă printre casele cenuşii. «i 
închise, ca printre nişte mor 
jiat şi grotesc. 


Dar o usă ţipă hrusc în pân 
O cascadă de râsete se azăţi! 
grei de piatră de urechile str 
cadrul unei uşi. ca într'o ran 
dintr'un panopticum, apăru mi 
neagră, în văluri şi mătăsuri | 

In spatele ei, ca întrun î 
Hodler, mama cea uscăţivă, 
şarea de pergament şi p' 
crușate, purtând pe cap o peri 
tmoasă în culoarea abanosului 
două ciclame aprinse şi pe ra: 
gră. un lanţ lung de aur. Înd 
în stânga, cele şase surori ai 
îmbrăcate în alb. şi neclintite, 
cau la infinit, acel cap negru. 

Mirele se ridică brusc, dep 
ce se strâmbase puțin și răma 
cu privirile ucise, în fata ari 
surâdea maliţios arătându-i îi 
păşia nevinovată și neagră către 

In sălița scundă, lumina dul 
dintr'odată. Un clopot îndepir 
a sina din talgere grave şi d 
urechea lui; nn porumbel alb, 
albaştrii se clătină ameţit şi e 
pindu-i inima cu sânge, în clig 
mănușa albă grăbită ca un 
prinse mâna lui uscată şi abs 


SANDA |! 


UNIVERSEI, LITERAR. — 192 



















Când acum şase-şapie ani cele dintâi 
viste literare au introdus « „eronică” 
spre cinematograf, au făcut-o cu 0 
sirbătoure timiditate. Şi nau lipsit 
ic comentariile ironice : 'cinematogra- 
|. acest copil al fotografiei, o artă? Să 
n serioşi“. 
e altminteri şi azi încă, Paul Sonday 
și expuimă oroareaa de cinematograf 
i si altă dată Anatole France. care gă- 
că arta emanului „imbecilizează” : 
Si mărturisim acum că ultimul film 
lui Charlie Chaplin „Circul “egalează 
puțin „bistoire comique“ a lui Ana- 
: France, cu care se aseamănă oare- 
i ca subiect: povestea iubirii unui 
ibotin pentru o camaradă care iubeşte 
VE altul. Aceeaşi <făşietoare melancolie, 
ci ironie subtilizată, acelaşi ridicul 
orase şi adânc în acelasi timp. Dar 
iuvenție la Charlie Chaplin. 














ul compari imaginaţia uluitoare a 
sti „Moliăre” al cinematarrafului cu 
psa de imaginaţie a d-lui Bergeret, faci 
reg pasul de la comentater lu creator 
După „Varictâ“, „Circul” vine să cen- 
irme impresia — definitivă acum — că 
d poute crea cu ajutorul ccranului. [ 
estul că — întocmai ca în literatură -— 
gcă ne gândim că aceste opere nur fi 
stat, golul produs ar fi o lipsă. 

E greu de analizat aci acest film. (Incă 





o dovadă că ecranul aduce o .artă. ncuă). 
Intniga nu e nici ca comună, chiar ilucă 


multe momente sunt vechi, căci totul e: 


incit de sufletul şi melancolia lui Chu- 
plin. Ca să înțelegem de ce e artă „Cir- 
cul“ lui Chaplin, e destul să ne amiu- 
tim de circul realizat de Max Linder. a- 
cum câţiva ant 

Acolo era o comicărie cftină, de mure 
<ucces şi ea, dar fără nici o semnificaţie. 


Nu cra decât intenţia de a face lumea, 


să râdă. i 

Dar chiar in acest «lomeniu comun al 
invenţiei comunice, goniul lui Chaplin e 
manifest : O urmărire şi o luptă intro 
galerie de oglinzi care zăpăcese pe coin- 
batanţi, o urmărire polițienească până 
în arena unui cire, continuându-se firesc, 
roata mobilă, cu numărul circului, 
jire a nunui număr comice prin spaima. 
provocată de un căluşel obicinuit să a- 
lerge după cai care fug de cl; situația 
de a fi în cuşca leului şi de a implora 
un câine să nu latre, goana aliturată a 
doi inşi urmăriți în acelaşi timp de po- 
liție şi care se salută luând-o unul la 
Wreapta altul la stânsa, ideea de a răs- 
turna figura veche a circului:  Mărul 
Wilhelm Tell... etce., ete. 

Dar bine-înțeles nu acestea ur ustilica. 
oricât de uimitoare, titlul cel mare al 
lui Chaplin. Ci acal fluid al vieţii inte- 
rioare, tradus prin gesturi mărunte dar 





CHARLIE CHAPLIN IN „CIRCUL: 





cancematoorasisi O 





| CIRCUL“ cu CHARLIE CHAPLIN 


profund caracteristice. Charlot îşi vede 
iubita stând de vorbă cu rivalul. EL,:ne- 
norocit strâmb, ridicul,  accsta superb, 
cuceritor. Şi cum sta amărit, ghemuit pe 
un cufăr. imagina lui se desprinde bra- 
vă, se duce la rival, îl sia la palme de-l 
lungeşte pământului, ba mai aruncă şi, 
cu picioarele, fărână peste el. E ceeace 
ar vrea să facă Charlot, dacă ar li fost 
puternic, dar fivaluil rămâne învăluitor 
lângă femcea frumoasă şi comicul pe 
cufărul gol. i 
Scena repetiţici din cire dovedeşte 
iar 0 mare'cunoaştere a sufletului o- 
menesc, Fa singură abundă în detalii. 
Charlot râde de toate comăcăriile stu- 
pide ale profesioniştilor, el care e sin- 
gurul uman şi comic în acelaşi timp. E 
un joc cu scaunul acolo, de o pătrunză- 
toare savoare comică. la fel în scena 
când în seara reprezentațici a zădărni- 
cit „debutul“ iluzionistului dând drumul 
unci avalanşe de epuri şi gâște, pe care 
ca ucenicul lui Goethe, cel ce-a deslăn- 
țuit spinitele, se sileşte disperat să le 
puie la loc în pălămie, în hohotele i- 
mense ale publiculni. [e azi 
Dar navem intenţia să povestiri 
acest film care nu se poate povesti. 
FI rămâne una dintre cele mat  fru- 
moase realizări. ale artei universale. 


CAMIL. PETRESCU 





158, — UNIVERSUL LATERAR 


poe za e 











FLEXA VĂCĂRESCU! | | EMIL GULIAN să i | 
DAR POSTUM  . METAMORFOZĂ 
Nu pune pe mormântu-mi nici urnă area, nici spa | îi Ş A. | : i PE NTRU EA 


Nici vâsla şlefuită de valurile repezi 

Ze deapănă ul s ; pe- i fi , A 
aa CCOpAnă ai "pute areal ARE, Fir; , Pentru apele ochilor —- stinse — 
Nici flori dospindu-şi mierea în plinul lor potir, E i aaa Rui mumifiut în henţi întinse 


Nici iederă cu trupul cutropitor de locuri... 


Dar când — bacantă vie — sialintă vremea-m jocuri ..._ îi ea IRai metamorfozat începând să poarte 
Cu soarele, şi râde“ mirezme-adânci cu floarea, si : Ca algele sarea din mările moarte. 
Când cerul muşcă glia şinvineţeste marea, dA i eta) 

Când chiparosul iarăşi adoarme noaptea-! moale, i E - Ulei albastru ireal şi corbi E 
Mormântului meu aspru fă-i darul umbrei tale. a aa pr Intinşi în cristal cu ochi orhi. 


(„Ta chăre omhbre“, în Dans ltor du soir). 


STRĂBUNILOR 


sai î BOUREANU 
O, luminos cortegiu de cântăreți străbuni, i RADU HOUREANI 


Şirag de-aezi cen mine urziţi, precum un roi, Se du ai ” Z | D E A P O | 


e i | Pentru durul moale, de vis, 
Sufletul ca o floare deiceară închis. 


Sălbatecele sboruri de ritmi mănoşi şi buni, i aaa Pg. . 
Tot cântecu-mi e rugă când mă gândesc la voi. Ă . N 

, zi tii | Cerul e vânăt i i 
De patru ori desprins-aţi dumnezeiasca foaie i a zi _ 0 Cămpul e verde de-un verdemntunerat, 
Ce tremură cununa copacului antic, ” situ | 1 Cerul atât de jos sta lăsat, 


Că a strivit în zare un sat. 

Pe toată crucea lumii cine moare ? 
Din zori din zare, 

A Da totund neclintit, 

ceri a Ne-a privit an ochiu rosu de soare, 


Şi-aţi legănat în gânduri ori şuapte de războaie 
Poporul pur şi tânăr crescând cu spor voinic. 


Căci voi îl cunoscurăţi pe când era prunc doară 


Și lumina cuprinsul întreg surâsul său. Ș, i . LA Un ochiu rosu de duh nevăzut. 
lar azi, partând hlamida ce vremile-i durară, i A AER N e Cu o privire de dincolo de vieaţă, 
EL vă cuprinde'n doru-i de viguros flăcău. SE cica ei ae a Cu o privire de ghiaţă. 
ii Sau test Adânc în suflet ne-a străbătut. 
Şi se revede mândru în scrisul vostru sfânt, E: a a Si pe câmpul verde Ac-un verdentunecat 
Căci laurul vă-ncinse altarele cu sorți e i ai iai Sub cerul vânăt, 
Ce patru ori iscară fatidicul cuvânt nici : Sub ceru] care atât de jos s'a lăsat. 
Trâmbiţător de neamuri şinvietor de morţi. - pd ip pala incât nu se mai vede nici un om nici un sat 


O ciurdă de bivoli negri şi goi 
Se tărăştenspre noi 

i Ca o turmă da diavoli 

Intr'o zi de apoi. 


Dar astăzi lira voastră-i în mână de femee. 
Vi se umbreşie steaua, Sânt singură. Şi când 
Pe struna tremurată un Son stios scântee, 


Simt umbra-vă sfrăbună pe braţu-mi lunecâni, sp e a 
Vi-i teamă, ştiu, ca astăzi neiscusita-mi mână A SI | INCEPATORII 
Să nu ştirbească darul ce'n sânge mi-aţi prelins, Pisi ia: 
Si-o întrebare aspră pe buze vi sempgână : 















E sufletu-mi de pară din para voastră-aprins ? pay TH. CONSTATNINESCU 
Lângă străbuna vatră rămase o fecioară, -.- e per A 
E singură şiu juru-i coboară umbre, rar, a să Ă : MI-E SU FLETU L 


Cu bice de furtună destinul o măsoară, 


F. fiere şi cenusăn potirul ei amar. îi SEE | | G REU | 


Dormiţi în pace fotuşi. Căci frapeda-i visare Pa i Mi-e suiletul greu! 

Se'nvolbură'n cunună de flori ce vor rodi. . Și | -- Mai greu ca pământul — 
Străbuni, durerea-i fuse cât ţara ei ale mare, Mă cuut pe mine şi nu mai sunt eu 
lar dragostea-i de datini aşişderea vu îi. i în noaptea tăcerii îmi caut envântul, 


dar nu e al meu. 

Eu stau de veghe. Yacla-mi de vifor nu se teme. M'apasă tăcerea şi gândul mă doare. 

O strâng duios la pieptu-mi pe noapte şi pe zi. In clipa ce vine sau clipa ce moare 

tar vechiul vostru cântec îmbogăţit de vreme | e suiletul meu, A 

Va innoda prin glasu-mi ce-a fost cu ce va fi. ata Sau, poate aleargă spre alte hotare — 
Nu-i nimeni Să-mi spună! 

— Un clopot doar sună 

o rugă spre soare — 

și gândul mă doare. 


iDin vol. Lueurs et Flammes, 1905). . 
Trad. de VASILE MUNTEANU 











[). CIUREZU: 
“Răsărit 





Cu multe umbriri dialectate şi  fol- 
alomiste, vinovate nu <u atare, ci prin 
numpătare, poezia «d-lui Ciurezu se în- 
aţisează cu materie și forme îndeajuns 
(he noui, pentru a ne indreptăți să fa- 
ten poetului începător o primire încă 
mudentă. dar plină de simpatic. 

Poute jentru întâia oară pooria agres- 
ru culcă aşa de nuuiă, fără fulşe ebrie- 
taţi diatectale sau panice, intrun <esă- 
varșit echilibru între simţurile pline de 
“italitate, dar normale şi natura nepro- 
supuepeizată. 

luweori o sensualitate prea dioniziacă 
si răsrântă într'o conşiință cu noţiuni 
titelogice, cu orivât meşteşug din par- 
tu autorului, îndepărtează aceusiă poe- 
zi deta adevărata-i originalitate pen- 
vu ao înruwli. cu panizmul d-lui Blaga. 


Un Faun gol cu buzele muşeate - 


Prin mărăcini îsi pierde ochii verzi 


Stă Fira trântită sub vâsla ste cozenă 
și stoarce pe gură un strugure nou 


(În treacăt vorhitil adjectisul gol este 
i» prisos fiindcă nu se poate închipui 
vu Tanu îmbrăcat). h 

Uurba care ascultă cun noaptea la- 
ste cu bobi de funizet în genele-i grele 
“e gând. aduce aminte pe Marele Orb 
dlui Blaga. Intrucolo duce gândul şi 
Primăvara. cun îezi cu nai si mit barbar, 
sut copii Jovindu-se vu melci, 

Di Ciurezu ne-a dat însă o prefa- 
tere literară a haducisnnlui, în Care 
n frage dă expresiune u priveliştilor câm- 
peuosti şi xilvestre se împerechează cu 
in simţ de sine, viguros și optimist. 


De răteori tree sara prin colnie 

Spre Golul-Drinciin sus la răgălii, 

“e sinzolesc în mine patimi vii 

si pe prăsea strâng pumnul meu voinic, 


voinic mer- 
rezitmat cu 
post scurt de 


Popularul Cine-i tânăr şi 
ee noaptea pe colnic sta 
avale lui vizilă întrun 
„plozie vitală, 

Fu frang în mâini, o joardă de alun 
sau întro inocentă și mândră auto-preţuire 
din 


ieșit pămănt 


şi curat, 


Pâreant utuneia 
Frnmos şi svelt. puternic 


De sănătatea firi”nfiorat 

Ca un arin ce tremură de vant, 
Verbale si convenționale în poezia 
poporană. chiotele  vitejeștiă  răsună În 


| > 


versurile d-lui Ciurezu cu cireunstan- 
- ţieri plastice. Murgul aşteaptă in pripor 
mânios sau trece intăritat, inspumat şi 
sângerat de zăbale, pie - 


Si luna “m elin 
dintrun arin, | 
strângea i PI AR 
tireie-i de în , e at mt ace A 
de pe cărări, % LII 
şi-un cal spumat, i de 
Cu frâul luat, St - a 
de goană multă ş i 
“ntărâtat, 

Si dle zăbală 
săngerat, 

musa pământul 
frământat. IP | 
făcut polo, zi ae tal 
de sub picioru-i | Sao 
tremurând AR 
şi pintenog i ice N 


iur huiducul aleargă întrun vis de lună 
şi argint, cu chiot păduratec şi sforăit 


de cal 
Din spre Parâng i pia Pi păi 
un vânat rang ung de a gt 


cu trap prelung 
se pierden crâng 
si-un chiot hing 
lovit de vânt 
răsbate adânc. -- 
Din umbră luna sui 
pe oblâuc a a a 


pe brâu, i | gi Oprire 3 ia 


a a Mau E 


pe frâu. 


si pe oţelele de- e Se dai 


iși pleacă salbu licărind. , 
--- Pe raristile de argint; 

pe Qrumurile de argint: , 

pe râurile de argint — , 


Ducă în cictul joc în soare este plină 
de solară sălbăticie campestră privelistea 
craiului călare 


cu cer limpede “n cătare. 
cu lăcuste pe spinare, i 
şi grâu verde cingătoare 


şi aspră sălbutecă. înviorătoare beţia 
trupească a trupului înnoi. 


Am înfruntat asară rău sat 

Si mam pierdut în luncă prin lăstari, 
Simțind mereu un joc de ape mari 
Pe trupul meu întărâtat dem not 





—- 


«ste oarecuat purerili cantilena montoiiă 
şi ininteligibilă, presărată cu digrațio- 
zităţi verbule ca cie şi ciceic, 


Cic cicoure 
cântătoure 

din glădicii 
plini de floare, 
Cic. cu gusea 
incăreată 

de ciccicuri 

şi de soure, 


Dar, în genere, poetul dovedește o 
sensibilitate nealterată de modele, o imu- 
giuaţie primitivă gruţioasă şi chiar vir- 
tuazitute- a verbului. 


UNIVI,RSUI, IATTERAR. 128 





d ealac ea Esicr'eur'ea 





lata spre pildă tremnrătoarea apetiţie 
către soure u fugului 
Un fug înalt, întins ca un sărat 
nepotolit, 
Din adâncimea grea, spre soare 
su nălucitoarea alergare a apei, duse de 
descântec : 


lar urâtul meu să-l duci 

în adâncuri de bulbuci, 

ori în scorburi mari de nuci 
ori în volburi de răscruei 
ori cu blestemul de cuci 
să-l aduni si să-l usuci 
puste lunci 

să mi-l arunci 


suavul sbor: al porumbeilor albi din ua- 


;, dourea ogrăzii ca gutui înfloriţi, 


Dinte'o ogradă cu gutuii“n floare 
A isbuenit un pâle de porumbei 


artuiştele unde se porneşte să cânte spre 
seară i 


o lume de puseri, o lume de grecri 
pândirea unui cerb. în liniştea de vis 
a păturii - 


Căzuse leneş ziua din chindie 
Când m'am pitil în tute lângă'un trunchi, 
Cu pusca răzimată de genunchi, 


- Pândind un cerb la şipote să vie 


Am aşteptat ca cerbul să stadapc, 
Si mersu-i blând i Pam privit de-aproupe 
in liniştea pădurii cum coboară. 


Sunt momente poetice dintro primi- 
tină şi nemijlocită contemplare a na- 
turii, capubile de a sta mai târziu la te- 
meliu unei mai impetuouse. Cu 
scurtul său Iluer huiklueesc sau cu o frun- 
ză sonoră între buze, tânărul zicăter, 
călare pe murgul. baladelor noastre, este 
bimevenit în soborul orăşenesc al lite. 
rilor române.. 


Jirice 


GH. CALINESCU 





NOTE BIBLIOGRAFICE 


Datele şi notele pe cari le dăm astăzi 
asupra d-rei Flena Văcărescu, face parte 
dintro lucrare mult mai întinsă şi com- 
pletă, asupra activităței şi personulităţei 
ucestei mari scriitoare, pe care prietenul 
nostru, d. Vasile Munteanu, o are gata. 
Năzuinjele literure şi în deosebi critice 
ale d-lui Vusile Munteanu, definite prin 
bucăţi publicate în „Cugetui Homânesc”" 
sau prin lucrări de critică, se afirmă şă 
de duta aceasta printr'o limpede cerceta- 
re a activităţei d-rei Elena Văcărescu. 


160. — UNIVERSUL LITERAR 





p Ba sia c 
>. = 





1ON THEODORESCU-SIONI 


intri întu'o camtră mare, apoi în alta, 
ca în ultima, cea mai largă și mai lu- 
minoasă, să te întâmpine un om blond 
cu fizuru tăiată precis voce în ţinută. 
Poartă capul dat indărăt cun aor de sfi- 
duvu, guta parcă să ducă mâna la spadă 
şi Să înceapă lupta pe loc clacă te-ai 
dovedi curnva duşriau. O politoţă per- 
tectă, întlovită de um zâmbet vag, încă 
ur te convitee dacă trebue să rămâi 
sau dacă nar îi mai bine să te întorei 
imediat după un pretext. 

Cu încetul se leagă vu conversaţie, se 
animă şi omul care îți părea străin cu 
icata.că îl cunosteai de mult, hrănesta 
prietenie Huninat la faţă, vorbind 
despre toate şi intro porzie de cuvinte 
despre artă, despre pictură, despre culoa- 
ve, unic înţeles al lumii, cun glas ca o che- 
mare. ca o alintare de preot păgân. E 
îndată altul; E Tbeortoreseu-Sion. În- 
awileţii cum nai fi bănuit, te însoţeste 
ja plecare, pe stradă și tânăr lângă ti- 
nereţea tu tinereţea celui care scrie a- 
ceste rânduri), le simţi întreg nespus 
de; voiousă surpriză. 

Intu'o zi, în odaia aceia cu cărți şi cu 
chevulet, a arătat niste cartoane zugră- 
vite — câteva naturi moarte, figuri, fi- 
gurine. Erau atăt de strălucitoare, ve- 
niseră pe neaşteptate după discuții şi 
ium de tutun, că m'am bteurat de ele 
cu de flortie cele întâi ale primăverii. 
Erau “semnele unei noui căi a meşteru- 
lui și puriau, după posormovală şi negu- 
ră, Midpriza luminii. Şi de fiecare dată 
de atunci, cu fiteavre vizită, am găsit 
sot mai multe cartoane, mai multe pân- 
zu -- 3 făcuse vară, soarele strălucea 
cald şi săruta tare și fără astâmpăr 
drazomele lui risipite. Femei pretutin- 
doni, multe pe margine de ape, în 
răcoare. de codru, pe cărări arzătoare ; 
poetne uite vieţii abondente, sănătoase 
dela ţară, în care țăramea e o podoabă 
Dniârdră „între celilalte daruri ale pă- 
mâui ului. 

[n "timul timp, um fost copmesit, în- 
spăimântat de câte alto şi alte colţuri 
de intenor şi privelişti din largul lumii 
sau durut ca dintro putere a nyienos- 
cutului de uu umpiut cele irei camere 
mari parcă unume găsite pentru asa 
treabă. 

Nu ştiu, mi se părea ori am auzit cu 
adevărat undeva, pe aproape. un râs de 
drac, satisfăcut ca după o năstrușnică 
faptă. Ira poate închipuirea asta ne- 
lămurilă, o explicaţie la hotăritul în- 
trebăvilor ce mă aiumeau. 

Cine a făcut toate asia câte le văl, 
dim ce voinţă peste fire suu creiat, toate 
aevea nemaipomenit de sigune, de pre- 
cise cun meştezug ce depășea. puterea 
realităţii ? Cine u adunat aici sufletul 
meu şi al tău cititorule, ca să zidească 
v lume a amintirilor noastre strâns în 
ani și ani, din înţelesul viu al 1ucru- 
rilor si răsfăţatul visului în iubirea 
noastră de flori, de certuri întinse, de 
"eoilii, «te ape si 'de femei, ale unei vieţi 
împăcute şi -senine ca. întrun scris fe- 

" ciorelnic ? Cine: în asa de scurt timp a 
cutreerat .într'o goană de cal parcă, tri- 
mes voinic al unui împărat de basm 
peste mări şi ţări, să aducă atâtea 
proaspete imagini, atâtea minunate lu- 


cvuri ca să nu mai dovedească ochii ce 
asteplau, să le cuprindă acum ? 

Nu, nu Sion a făcut toate aceste tu- 
blouri. In vremea noastră, a complicu- 
țiilor de tot felul, raţiunea refuză să 


atribue aşa abondentă  zăunistinu unui 
singur om. Un Remiand ori un lu- 


beus, lucrătorii acria. mari cari au 1ă- 
sal aşa visipă u geniului lor creator, ră- 
ăn îndepăviiute povești. 

O sută una opere, pe care feriviţii vi- 
zitatori le cunosc ucum la „Curtea Ho- 
mânrască” și nau de unde ştii că sunt 
rodul muncii unui an, poartă Senină- 
tura lui 'Phoodoreseu-Sion. Prin urmu- 
re trebus să cred şi eu. Da, îmi amin- 
tesce că l-am găsit de multe uri. pe mes- 
tevul, de obiceiu vioi şi rumen, tras la 
față, palid, cu ochii obosiţi și nam în- 
țeles atunci când mă bucuram «le re- 
vărsarea îrumosului aceluia și nu mă 
duntiram de unde ua crescut, că alături 
era un om trudit, cheltuit, extenuat. 
intrun elan de rubust înzestrat. cu pă- 
trunderi de meşteşug, înto dăruire diu 
acelea sincere, întmegi din taluzul vi- 
brajiei interioare, ca ritmul unei mări, 
Sion se .svârcolia, se muncise, se risipise 
"să pregătească cu grijă minunea pic- 
iurii lui, ca să elibereze clipă după cli- 
pă frumosului vesnie. 

Dar artistul acesta e um discret. Ni- 
ciodară mam văzut v schiţă premergă- 
toare „un tablou neterminat, unul gre- 
şi — pe cele dintâi le ascunde şi re- 
volia. ciuda unei neizbutiri o urde. Să 
nu se cunoască nimic, să nu cumva un 
ochiu să descopere ceiace nu e demn 
iesitului în !ume. Totul să se infăţișeze 
pur, luminos, desăvârșit, răsărit ca din- 
tr'o sevă de plantă sub binecuvântarea 
duhului diniru începuturile a toute cele. 
O sută una opere stau prinse pe pereții 
sălii „Heana“”. Nu-mi găsesc astâmpăr, 
le ştiu pe toate, şi totuş ași vrea să 
mă uite timpul în sala aceia de expo- 
ziţii cum tare rar a mai fost impodo- 
bilă. Nu niă ostenese să văd, să pri- 
vesc ci săi înţeleg o taină cum stai cu 
gânduri multe în fața unei rare întâl- 
vii ca să rămâi în bună parte, după 
ce ai plecat, lipit în locul acela de far- 
mec. i 

Nu-i Dumai abilitate la Theodoreseu- 
Sion - asa cova au mulţi — zadunmie 
stai să urmărești urma cuţitului ori a 
penstiiei, căci ai în faţa Vucrului lui 
curiozitatea usta justificată. Există o 
istorie a unui pietor nebun, care sa în- 
chis în casă cun lablou de Titiam ca 
să-i disece arta. A făcut o copie şi exas- 
pevut că nu poate să-l ajungă, a distrus 
originalul. Oare a fost chiar asa de ne- 
bun pictorul acestia ? E ușor de înţeles 
starea lui de suflet. Nu tai privighetoa- 
ren să-i afli mecanismul şi totuşi... 

Căci Ion 'Pheodorescu-Sion e cel mai 
mare mesier pe care l-a avul. vreodată 
nurta românuscă, E destul să ştii că 
lucrează. «estul să aibă motiv o carte 
şi o floare, ca să fii sigur că nu se 
va, lăsa până nu vu scoate din îmbina- 
rea <iulorilor şi a liniilor surprinzător 
cântec. 

Ală gândesc la maeştrii de altă dată, 
acaparaţi de nobilii înțelegători ai ar- 
iei. stimulați să zugrăvească acele ne- 


o Poe. ae 


Sr sar «ep: regiei 


A. 


nruritoate  măztii ale bisericilor JE 
mei. Asi vrea și peubu pietorul acef 
mare 0 astfel de speculație, A fost în 
înlăturat dle Academia Română d 
executarea frescelor iausoleului lui 
Alexandri. Ce-aşi măi puteau vrea? | 

Pictura din expoziţia aclială aduc 
altă găsire se sine, o mi întreagă £ 
spe culnatea sa Dhuminat si îndg 
gostitul de vibraţiile ci e pe SUA 
soarelui, Imaiute preocupările de pat 


iilesea grea LUPUUTULĂ = de mare 0 
tate fără îudotală = - nu rorespun 


inspirației care întoulenura p'eca d 
pământul acesta al nostru. Acum re 
Zittva. conţine Ssprinteneală.  trăpezin 
exub ranţă si totodată claritate, 


“sunt ale spiritului latin, Nu voi cont 


uua Să anilizez şi să compr, Vor sr 
alții cu obisnuința tur de Lotlea una 
ia mi-a fost intenţia aici. luportant€ 
levesant, bun SUD termini uzitaţit 


"coi cutu vreau să vadă rece si. înțel 


Din partea mei nui Sar părea o ask 
de purtare, bâlhăială nasineeră, 
Sună biruinţă lumina care vibrează 
expoziţia dela „Cartea Românească” £ 
noră ca pornită din trânnbiţe de aur 
trun decor fantastice ca la procesiur 
de sărbătorire la popoarele din îmdagăe 
vală istorie, Arta românvaxsră = va 
umfa odată și peste graniţe, e pret 
noastră și profund omenească ea 
Bu-si lărgească desfăsuvarea viotoriei, 
Tolegrulică — două săptămâni se 
te vizita este expoziţia lui The 
vaacu-Siou. Dacă măcar usa telegra 
ar putţea-o vedea mai mulţi ochi. 
sla aşa de bine la Galerie Bern 
oră Devambez. Ar incepe împlinirea 
nui vs. ră 
TARI, SORUCEA 





> | | 008 NP | i 


note 


In sala Mozart are loc capuziția talk 
tatului pictor Leon Viorescu, unul 
ire adevărații reprezentaţi ai arta n 
Expoziția va rămâne deschisă, dela 
Vebruarie până la 15 Martie a. c. 4 


- e 
În Ziua de 2 Martie 1925 are loc 
cala „Artele Decorative (sir. Cânput 
nu No. 17), vernisajul expoziţiei de m 
arhitectuliti Horia  Teodi 
până la 


vura a 
Expoziţia rămâne deschisă 


Martie a. c. 


Expoziţia pietonilor C. Babic-DanidE 
Henri Daniel. din ilassefer, sa 
chis în ziua de 29 Lebruarie u. ce. 


sala 


UNIVERSUL LITERAR. — 161 


1 e ca ÎI r ua 





CPONMAIC aa cireasmeanisces 


povestită prnlix 


a de a, 


„toată stofa comediei. 
 franțuzeşti erau numeroase 
oricine poate să adune şi să parafrazeze 


TEATRUL MIC 


OM IN LOC de AICKARD şi HARWOOD 


Succesul „Omului în loc“ trebue să fie 
o lecţie pentru directorii teatrelor de co- 
medie, căci reprezentarea acestei piese 
are ceve dintr'a demonstrație. Până acum 
o comedie. hulevardieră era o anecdotă 
în trei acte, în loc de 
trei scene. Te ţinca la teatru ca să afli 
la urmă dacă s'au culcat sau nu d-na con- 
tesă cu junele echivoc. Cuvinte de spirit 
(definiții ca acele cari apar cotidian, în 
fiecare pazetă semnate sau nesemnate : 
automobilul e ca o femee, îl cumperi 
ieftin, dar costă scump întreţinerea, sau 
invers ; căsătoria e ca un compartiment 
de tren, dacă laşi pe unu! intră toți; sau 
celebrele : ce deosebire e între... şi între 
etc.) atribuite personakiilor, dar luate 
fără discernământ de oriunde formau 
Astfel de comedii 
pentru că 


volumele de spirite apărute cu duiumul. 
Fără nici o greutate şi cu folosul de a 
epata pe cei care nu citesc revistele umc- 
ristice, 

Cei doi trei critici serioşi și pricepuţi 
au atras totdeauna atenţia conducători- 
lor de teatru particular că lipsa de va- 


' loare a unor astfel de comedii este evi- 


dentă chiar pentru marele public care nu 
mai „marşează“. Râde, pentru oridecâte- 
ori se face un spirit e fatal să râzi, dar 


“au mai declară că „îi place“ şi nu mai 


spune vecinului : „du-te sto vezi, că eo 
piesă admirabilă“. Publicul cu instinctul 
lui sigur a început, după ce a înghiţit 


* 


două-trei păcăleli să admită că nu tot ce 


te face să plângi e o dramă adevărată, 
şi nu tot ce te face să râzi e o comedie. 


Iată de ce sălile teatrelor particulare 
rămâneau goale, Publicul prefera să ci- 
tească spiritele adunate în cărţi de anec- 
dote, decât să piardă o seară întreagă 
ascultându-le. 

Dar ce urmăreşte atunci publicul la 
teatru ? Ce preferă ? Ce caută cu insis- 
tență. 

A dovedit chiar în genul bulevardier 
„Om în loc“. Oameni şi întâmplări cu 
oameni. Nici anecdote ingenioase, nici 
intrigi epatante. 

Şi trebue să recunoaştem că d. de Saint 
Obin există. A fost creat. Publicul a ur- 
mărit o seară întreagă prezentarea subt 
toate fațetele lui, pe acest tip de tapeur, 
om de lume, uşuratec, dar egal! cu el în- 
suşi. 

Interpreţii şi-au putut da seama că 
momentele cele mai ascultate şi detaliile 
cele mai savurate de public crau cele 
cari zugrăveau pe hp, cari îl caracteri- 
rau. Un gest pitoresc, o trăsătură de sși- 
rit, un fapt notat erau primite de public 
cu satisfacția cunnscătorului care exami- 
nează un ceasornic bine lucrat. 


Toată anecdota a căzut pe planul al 
doilea. Chiar în jocul actorilor sa putut 
urmări această preferință a publicului. 
S'a râs numai când actorul cra în exer- 
cițiul unui gest (şi aici d. Misu Fotino a 
avut un mare succes), nu când făcea spi- 
rite—şi sta râs când căuta să-şi coloreze 
rolul, dându-i nuante precise (şi aici a 
excelat Roland de jassy şi Chamel) nu 
atunci când sa strâmbat. Spiritele tree 
în sală și au valoare numai când carac- 
terizează un tip, altfel sunt ridicule în 
teatru. 

E surprinzător cât de mult e apreciată 
intenția actorului de a sublinia cu inte- 
ligenţă o trăsătură de caracter şi cât de 


puţin înghite publicul intenţia prea in- 
discretă a actorului care ţine să-l facă 
să râdă cu orice preţ. 

Ar trebui afişate în zilele de repetiţie 
placate pe scenă: Nu încercaţi să faceţi 
publicul să râdă că prinde de veste şi nu 
mai râde. 

Interpretarea a slujit cu credinţă tex- 
tul, deşi se resimțea la premieră de lipsa 
de repetiţii. Trăsătura de caracter trebue 
să fie act reflex să aibă o absolută spon- 
taneitate. Altfel c falsă. Dacă actorul nu 
ştie rolul și pipăie, dibuc până să gă- 
seuscă fraza, s'a dus spontaneitatea şi s'a 
dus iluzia de trăit, de autentic. D. Mişu 
Fotinoaavut o surprinzătoare dezinvot- 
tură în rolul lui Saint-Obin şi a obţinut 
unui dintre cele mai frumoase succese 
din carieră D. Rolland de Tasy a cons- 
truit excelent pe cămătarul Dupont. 

In rolul sotului încornorat, d. Chamei 
a adus o figură rustică şi plină de adevăr. 

D-na Tantzi Cutava a avut prilejul să 
facă toate încercările în teatru. De câte- 
ori a mat rolul din interior. a cunoscut 
triumfuri căci e o mare actriță neegalată 
încă la noi. De câtcori s'a strâmbat ca o 
elevă de scoală care se răsfaţă imitând 
pe cine-i trece prin cap, a căzut dezas- 
truos. În „Omul în loc“ a accentuat re- 
venirea din ultimul an contribuind mult 
la succesul picsei. D). Leon Lefter n'a avut 
de sigur repetițiile necesare. altfel ne- 
ar fi dat prilej să-l vedem întrun tip 
asemeni celui din Azais, cu care a depă- 
şit suta de reprezentații. 

Decorul s'a mai abătut puţin de la a- 
cele absendanic, înăbuşitoare decoruri 
aproape toate identice cu ele înseși de 
şapte ani încoace ale Teatrului Mic 
Poate că dacă a plăcut puţin şi „Câimele 
care aduce“ a fost tot pentru că a schim- 
bat puţin decorul, care prea face să se- 
mene piesele, unele cu altele. 


CAMIL PETRESCU 





162. — UNIVERSUL LITERAR ” 


Dai) 


Festivitatea inaugurării „Casei Scrii: 
torilor“ (rezultat al împerecherii literare 
dintre S.S.R. şi S.A.D.H.), sa bucurat de 
o mare cinste în ochii guvernului. 

Patru excelenţe, au excelat în discur- 
suri, bună dispoziţie şi donațiuni... 

D-nii ministri Dr. Angelescu, Lupe: 
datu, Dimitriu şi Inculeţ. Fiecare dintre 
Domniile Lor, au înţeles să subscrie 
ceva pentru „Casa Scriitorilor“. 

Astfel. q. Dr. Angelescu, a donat din 
paria Ministerului Cultelor și Instruc- 
țiunii. 500.000 lei pentru clădire, 50.000 
lei pentru bibliotecă şi 204000 — fond la 
discreție — din partea D-sale, personal... 

D-l G. Dimitriu, ministrul comunica- 
țiilor — convins că trebue să umbli bi. 
nişor cu scriitorii. a marchat și a donat 
50.000 lei din partea ministerului şi 5000 
ji din partea D-sale personal... 

D-I 1. Inculeţ, a donat de-asemeni în 
numele ministerului sănătăţii 50.000 lei, 
ia» din partea D-sale personal,... sănă- 
tate bună... 

Cel mai galant dinire toţi a fost însă 
tot d-l Al. Lapedatu. ministrul Artelor, 
care „a subscris întru totul, la dreptele 
aspirații ale SS.R. şi S.A.D.R. — cxpui- 
mate în discursurile preşerninților res- 
pectivi, d-nii Liviu Rebreanu şi M. Sor- 
bul -— asigurând că pe viitor se simte 
îndatorat... îi 





Aşa, cum şedeau — unul lângă altul-—- 
d-nii Liviu Rebreanu şi M. Sorhul — 
ascultând discursurile ră-sunătoare ale 
darnieilor reprezentanţi ai guvernului— 
aveau aerul unei tinere perechi de în- 
surăţei, ascultând, cu emoție şi bucu- 
rie, citirea. foilor de zestre... 
Impresia asta a fost generală, pentrucă 
un tânăr confrate din spatele meu, cu 
ochelari şi cu talent, s'a adresat altuia, 
acela însă, numai cu ochelari... 

— Ia uite-te, la. Sorbul și la Rebrea- 
nu... Nu-ţi fac impresia unor tineri în- 
surăţei ? 

— Ba da... şi tocmai mă gândesc, ca- 
re din doi, ar putea îi ginerele şi care 
mireasa... Fă ai 

-— Ginercle e Sorbul... 

— De ce? A 

— Pentrucă are cioc... 

-- Dar şiiţi cine e ca cavaler ge o0- 
noare ? se băgă în vorbă, un a] treilea. 

— 2 

— Mihalache Dragomirescu. 











INAUGURARE 


— Şi domnişoară de onoare ? 
-- Nu ştiu cine ar putea fi, 
Smara na venit... 


fiindvă 





Ca noutate, eminentul fabulist Radu 
Bucov — recent lansat în literatura u- 
niversală, da către „Falanga“, revista 
tipărită pe cea mai hună hârtie din Bu- 
cureşti, se aila în sală... 

N'aş fi putut să-l eunose dacă d-l Ni- 
chifor Crainic, nu m'ar fi luat de mână 
să mi-l arate, 

— Vrei să vezi pe Rudu Bucov ?.. E 
un băiat foarte hino.. Mam convins și 
eu că acest mare scriitor român, Miu este 
o invenţie a Institutului de Literatură, 
ci e un om — în carne şi 0as,, ca Mine 
şi ca dumneata. 

— Unde e? Mam grăbit să 'ntreb... 
„Doream de mult să-l cunosc... 

— Tite-l colo. Imi arătă a-i Niehi- 
for Crainic. „Vezi grupul ăla în mijlocul 
căruia perorează. conu Mihalache Dra- 
gomirescu ?". 

— Il văd, 

—. Uite-te acum la stânga, prin oglin- 
da aia... Ala e Nadu Bucov... 

„In oglindă, chipul celui mai mare fa- 
bulist romăn. îmi apăru, cu cioc, cu 0- 
chelari, şi cu motul cărunt în frunte... 

A trebuit să. fie o oglindă. în faţa că- 
veia să se ophrească un minut conu. Mi- 
halache Dragomirescu. pentru ca toată 
lumea să-i poată vedea — pe d-sa și pa 
Radu Bucov. — îaţă 'n faţă, nu una și 
aceeaş persoană, cum mulţi au avut pâ- 
nă acum, naivitatea să-şi închipuie, 


Am fi nerecunoseători şi nedrepţi dacă 
n'am mărturisi, că bufetul, pus la dis- 
poziţia asistenţilor, a întrecut toate aş- 
teptărite... A 

Toată lumea știe că scriitorii, şi mai 
ales scriitorii români, sunt săraci, 

Ei, dar când e vorba să te primească 
în casa lui. scriitorul, nu-și hrănește 
oaspeţii numai cu iluzii, aşa cum e o 
bișnuit să se hrănească el, la orele de 
masă. 

Se face luntre şi punte şi te cinsteşie, 


te omenește, de te miri și dumneata; 
unde a putut scoate atâtea bunătăți, ( 
licatese şi comestibile, rezervate nu 
pungilor grase. 

Probabil că pentru aceste consideraj 
toată lumea a rămas mirată de aha 
denţa şi selecţia, bunătăţilor puse 4 
dărnicie la dispoziția amatorilor şi d 
cutia scriitorilor de a se simţi a 
ia ei. într'o casă atăt de luxoasă, 4 
un. bufet atât de îmbelşugat, a explă 
dat spumos ca o sticlă de sampania 
„— Prin urmare, de-uci încolo, aia 
suntem ca la noi acusă, d-le Preşedinl 
se adresă portul „Strigărilor trupe 
lângă glesne”, d-lui Liviu Hebreanu 

—. Absolut, dragul meu. 


— Admirabil... Minunat... Şi pute 
veni aici în fiecare zi? 
-— Desigur! 


— Şi tot apartamentul ăsta o să 
mâie mobilat aşa cum se vede ? 


care zi, un bufut aşa de bine asortat 

— Nu. Asta nu... Bufetul a fost pe 
tru astăzi. 

In ochii albaștri ai poetului se top 
un regret... şi un ofiat: 

--- Păcat! 





Prezema d-lui Trancu-laşi, în mijlog 
cul literaţilor şi autorilor dramatici, 
fost privită cu o deosebită simpatie. 

Pe vri:muri, înainte de a bănui că wi 
ajunge minisiru, d. Trancu-laşi, a 0% 
poat... : . 

In mintea tuturor. sunt încă proasp 
te, versurile „Barcarolei” sale — pe & 
re jIsegiatui Benizache le-a pus pe mu 
zică : 

Pe luciul apei argintie 
Alunecă barca uşor 
Ducânid în dulce legănare 
Pe doi amanți, şi-un singur dor. 

La rândul său, d. Trancu-laşi. sub in 
flvența strict literară a mediului — ce 
pleșit de amintirile debutului său poe 
tic, a fost în prada unei mari emoții. 

Această emoție trebue să fi fost aiâ 
de pulernică, încât d-sa, părea cu două 
zeci de ani maj tânăr, și-ayea în gestul 
ri ceva din exuberanța poeţilor carii 
simt geniul fâlfâindu-le prin plete... : 

Se zice că cel dintâi care a observatii 
acest lucru, a fost d. Qotavian Goga 
care a spus cu discreția care-l carat 
terizează, întrun cere de amici: O E 

— Tare ernoţionat trebue să fie Trav 
cu, dacă na ţinut nici un discurs, aflân. 
du-se tiotuş, întro „adunare“, care nu 
mără mai mult de zece oameni... 





$ I-ca$ Li PPR 





CASEI SCRIITORILOR 


:Dar iarăş, se zice, că d-l Trancu, a 
Mat „coniidența” fostului coleg dela 
Herne, şi cu promptitudinea sa ohiş- 
uită, i-ar fi replicat...: 

— Nam ţinut nici un discurs, fiindcă 
'vream să vorbim doi din acelaş par- 
„ Ajunge, unul şi bun. 


&- 





































in timpul rostirii discursurilor, s'a 
gervat stăruința. cu care — un mMem- 
a] S$. S .Reului — sta în spaiele 
lui Aristide Bianek., 

ŞDe îndată ce acesta făcca, o mişcare, 
embrul S. S$. eului — se muta după 
ca o umbră... 


i — întrebat de prieteni, a explicat: 
j- Ştiţi de ce-am stat tot timpul, în 
jaiele lui Blanck ? Fiindeă avea gu- 


aa 


? 

Da, îrale... Și scolea mereu balista 
h buzunar. 

Fi şi? 

k- Și mam gândit că Blanck fiind 
Şt de bogat, trebue să aibă bani prin 
Me buzunarele... și se poate întâmpla 
i cadă un milion, două. pe jos.. 

tu, fiind în spate, ţâști ! ași fi pus pi- 
rul pe ei ca să nu mă vadă nimeni... 
a-şi fi stat aşa până la urmă. 


Printra cei mai bine dispuși — în 
hau] mare al cuvântului, a fost tot d. 
ien Theodorian, totdeauna plin de 
vi, sclipitor de spirit și irdeligență. 
dar, ce siricăm noi dacă d-sa e dis- 
E? 

le unoscând pe toată lumea — şi do- 


pârte puţini scriitori din ultima ge- 
imie. alători în sală, d-sa sa adre- 
runti perechi de tineri, care discutau 
un cout... 

i. (us fait-elle la jeunesse ?... 
Discutăm, domnule. Theodorian.-. 
E, A). Vous me connaissez ? 

5. Mais, certainemenit. 

> A! Bon, alors! Moi — voyez-vous 
j chers oniante joublie... Je ne me 
ile pas vos noms.. i 

E Țudor Musatescu... 

e Romulus Dianu... 


5 


pai, facă cunoştinţă -- în special — 


— A! oul! oui! cest vrait... dragii 
Da... da... vă cunosc... pe Dianu il văa 

foarte des la Capşa şi d. Muşatescu îmi 

era o figură foarte cunoscută... 

Şi d. Caton Thcodorian, strânse amabil 

și prietenos mâna celor 2 lineri. 

Peste cinci minute, d. Romulus Dia- 
nu, se afla în alt grup în mijlocul căruia 
d. MJoria Furtună dedea o şuetă de ca- 
lambururi. 

D. Caton Theodorian, se apropie cu 
interes, 

— Ca va toujours. mes chers amis ? 

Crezând că d. Th:odorian nu cunoaște 
pe Romulus Dianu. d. Furtună se a- 
dresă surăzând : 

—- Cunoşti pe acest tânăr ? 

D. C .Theodorian îşi potrivi monoclul 
şi răspunse amical : 

— Pe d, Muşatescu? da, chiar adi- 
neauri l-am recunoscut... Mi-cra o îi- 
gură foarte cunoscută. 

— Nu! Ăsta e Homulus Dianu... 

— Da... da... da.., Bine zici., recunas- 
cu maestrul bătându-l pe umăr. 

Peste alte cinci minute, după 0 nouă 


proinenadlă — de-alungul apartamente- 
lor -- promenadă presărată la fiecare 
pas cu vorbe de duh — d. Caton Theo- 
dorian, zări -- întrun colţ pe Tudor 
Muăatescir. 

Zâmbitor se apropie de ucesta şi-i 
spuse: ă 


— Inchipueşte-ţi, d-le Dianu, că adi- 
neauri te-am coniundat cu amicu! d-tale 


Muşatescu. 

Mais que faire ?... mon ami ?... Quand 
on connaiît tant de monde, on a le droit 
de contonâăre les phisyonomits... 


pa tă 


VAS 


SI 


Nu se putea cu d. Horia Furtună, să 


nu facă un spirit care să circule. 
Amabil şi îndatoritor cum e tetdeau- 
na cu cei tineri, invită la bufet pe un 
tânăr poet, care sta retras înir'un colţ. 
-— Damneaia nu servești nimic ? 
-- Nu ! Mulţumesc! Nu mi-e foame... 
„Dar, spre marea sa surprindere, peste 
o jumătate de ceas găsi pe tânărul poet 


UNIVERSUL LITERAR. — 163 








instalat în faţa bufetului, mâncând cu 
poită un bust de curcan. E + Ș 
—- Aşa dar, amice. Aşa le vreau! (e 
ziceai adineauri, că nu ţi-e foame ? 
Nu ştii proverbul ? Pofta vine mân- 
cârd... gratis! 


Fără îndoială, d. George Gregorian, e 
un original. 

Pe cuni se afla — un minut liber — 
un lânăr sfios se năpusteşte. înaintea 
sa spunandu-i 

—- Domnule Gregorian! Vreau să ie 
întâlnesc şi să-ţi spui că mi-a plăcut 
foarte mut poczia d-tale din ultimul 
număr al „Universului Literar“. 

D, George Gregorian, privi pe tânărul 
său admirator în albul ochilor. 

— Dragui meu! Nu-ţi dau voe să-mi 
spui că ţi-a plăcut poezia mea. Treaba 
dumitale. 

Tânărul rămase interzis. 

— Nu-ţi dau voe, înţelegi ? 

Tânărul se depărtă urgent, pentrucă 
d. (negorian vorbea serios, 

-.- De ce nu-i dai voe Să-i placă poe- 
zia, dragă ? îl întrebă maiorul Kiriţe- 
scu, car auzise conversaţia. 

-- Da ee? Pentrucă la tine, de exen- 
plu, dacă vine un maior şi-ţi spune că 
i-a plăcut cum ai instruit batalionul. 
îi dai voe să-ţi spună, Dar dacă ar veni 


un caperal, ce-i zice ? 


ot maăiorul Kirițescu, ducându-se la 
bufet, cere un pahar cu apă. i 

— Apă nu este... 

— Un şpriţ? 

--- Nave... 

— Dar ce se poate beu aici? 

— Numai şampanie... 

Și aupă ce reflectă puţin, maiorul răs- 
punse conccsiv : 

— Nu e nimic! Atunci, hai să beau. 
un pahar cu şampanie. 


COMP. FĂRĂ ARIEL 











164. — UNIVERSUL LITERAR 





CI Ş 08 Su-castei... 


public fluerat de actor... 


Este cunoscută aversiunea pe care o 
nutrea Caragiale faţă de Macedonschi 
şi ironia-i crudă, incisivă, dusă până la 
batjocoră, ori decâteori venea vorba de 
autorul „.Nopţilor“. 

Se anunţase un festival Macedonski, 
la Atemeu. Caragiale avde, şi în înţe- 
legere cu alţii, puna la cale pentru ziua 
indicată o manifestaţie ostili: fiecare 
aprovizionat cu un ţignal, în momentul 
când Macedonski îşi va face apariţia 
pe scenă, să înceapă flueratul, împie- 
dicând astfel orice cuvânt al maestrului, 

Planul lui Caragiale însă, mu se știe 
prin cine. ajunge la urechea lui Ma- 
cedonski, In seara premergătoare fes- 
tivităţii, întâmplător şi seară de şedinţă 
a cenaclului, întreg statul-major al poe- 
tului era prezert. Revolta maestrului, 
alimentată  dealiminteri cu excesiva 
irascibilitate şi sentimentul  meţărmu.- 
jtei încrederi în sine. proprii firii lui 
Macedonski, — după murma căreia a 
suferit atât — se traducea atunci, ver- 
bal, într'o avalanşe de aprecieri nu toc- 
mai poetice, cu cari îl gratulă din pri- 
sos pe Caragiale: „Grecotei", Ca- 
taon !'. De altfel. termoni ce echivalau 
cu „mângâerile“ sarcasmului lui Cara- 
giale când vorbea de Macedonski, căci 
în vocabularul autorului „Nopţii Fur- 
tunoase', poetul „Rondelelor“ deținea 
numai variante pe tema: „Armean un- 
suros*. 

Dendată însă, în acea seară, un gând 
ilumină figura încruntată până atunci 
a maestrului şi-i redădu deplină liniste. 
Se aşeză grav în tronul său de lemn. în- 
crustat cu pietre scumpe (îţi impunea 
să nu le crezi altfel), din care obicinui- 
se să prezideze ședințele cenaclului şi 
adresându-se ciracilor, emise radios: 

— Mâine îl joc pe grecotei? 

— Cum, maestre ? 

„.— Il joe pe grecotei, repetă de câteva 
ori Macedonski, fără să dea o altă lă- 
murire. 

- A oma zi, la Ateneu. Pe scenă, Ma. 
cedonski. cu apariţia aceia de bizar ce 
ţi-o dădeau costumul său, rămas parcă 
din epoca romantismului d-la 1830; gule- 
rul! tare, fără luciu, înalt până sub urechi, 
acul cravatei cu piatra de proporţii 
uriaşe, bre!ocul dela ceasornic. mâna 
tremurândă, plină de inele cu care-și 
așeza ochelari, exact pe vârtul nasului; 
sfârcul mustătilor (numai sfârcul, căci 
restul şi-l bărbierea) îndreptate geome- 
tric în afară, ca două conuri negre li- 
pite parcă la o extremitate şi alta a 


Citim dintro revistă franceză, urmă- 
toarele interesante note: 

Faţă de actiunea mistificatorilor, cari 
ne-au jucat numeroase  renghiuri (la 
noi, cazul recent Grigorescu) se cuvine 
ca societatea autorilor şi artiştilor pentru 
a-și apăra dreptul de proprietate, să or- 
ganizeze pe baze ştiintifice, un serviciu 
de autentificare, a tuturor creațiunilor 
artă. Cu alte cuvinte, un serviciu 
strict e expertiză judiciară, asupra lor, 
in cazuri de infracţiuni. În primul rând 
serviciul s'ar compune dintro operație 
foarte simplă, aceia a „imatriculaţiunei“ 
cari, nu-i altceva decât ridicarea fişei 
personale sau de identitate a operei, în 
momentul când aceasta, iese din mâi- 
nile artistului. 

După cum este foarte uşor de-a găsi 
la orice individ, făcând parte din comu- 
nul muritorilor, trăsături caracteristice, 
ce-i stabilesc identitatea, identificându-i 
tipul. de asemeni, cu atât mai mult ca 


Îi at: iii iii ii 


gurii, pe lini celor două riduri adânci, 
de actor bătrân. 

Nu prinse să articuleze un singur cu- 
vânt și din sală corul țignalelor luă 
ofensiva, tumultos, strident, înverşunat. 
Macedonski nici nu clipi. Imperturba- 
bi], senin, făcu de câteva ori înconju- 
rul sălii cu privirea, îşi prinse două 
degete dela mâna stângă în deschiză- 


de 


tura surtuenlui — si astepta, 
Fluerăturile mai agresive, mai tu- 
multoase. Macedonski — nimic; sta ca 


de lemn. Asteptă, și cam multisor. Dela 
o vreme şueratul slăbea. Şi puțin. câte 
putin, încetă. Atunci. maestrul tiniştit, 
cesicum nimic mu sar fi întâmplat, 
scoase domol din buzunarul jiletcii coş- 
cogcamite tignal — unul de mărimea 
celor utilizate de aradați în armată, la 
exarcițiile artileriei — și din ce în ce 
nai tare. mai înfocat. începu să sufle 
eu patimă în el. aruncând priviri de 
antropofaa spre grupul lui Caragiale. 

Cei din sală nu stiau ce să creadă. 
Nu-i răspurse nimeni. Insfârsit, dună 
vreo zecea minute de fluerat. lac de 
sutoare şi stacojiu la față. Macedonski 
se adrosă publicului cu vocea lui larg 
trăgănată, nasală : 

-— „Actor fluzrat de public, a fost; 
dar public fluerat de actor, nu s'a mai 
văzut“. 

Se zice că cel dintâi, Caragiale a a- 
piaudat și a făcut mare haz. 


GEORGE DORUL 


Cea Z OhNenra 


AUTENTIFICAREA OPERILOR DE AR 


N 








orice obiect de artă, fie tablou, 
marmură, covor, mobilă, piesă în 
vrărie, putem descoperi trăsături co 
cari nu i se pot raporta de cât lui, 
cari, nici un copist nu le-ar pu 
produce. 

„Imatriculaţiunea“ implică, o 
grafie de ansamblu. făcută după 
ducţiune oare care, 


Această fotografie, nu are alt 
decât a reda fizionomia generală a 
rei. Dar, această fizionomie, treb 
fie, cât mai fidelă, astfel că img 
făcută asupra observatorului, să se 
funde aproape, de aceia, pe cari an 
duce-o, opera însăşi. 

„Imatriculaţiunea“ implică şi o 
frofotografic“ adică, fotografierea? 
măsură naturală. a unei părți de 
biect. e 


„Metrofotografia“ după cum, ne! 
că, etimologia cuvântului. îngădue 
suri metrice, asupra modului. „Me 
tagrafia“ coste efectuată, într'o lu 
puternică, cari scoate în evidenți. 
mai mici detalii ale Jucrului fotozre 
(cum e hunăoară lumina felinarilor 4 
automobile). 


Pentru acest scop. se întrebnink 
plăci speciale, a căror gelatină, mb 
alterează. în cursul diverselor 
țiuni ale developărei şi a zbicirei. 
celaşi timp cu subiectul. sunt fol. 
fiate, două regluțe, milimotrice, mel 
diculare. cari. sunt astfel aşezate, 
„zero“ lor să cnincidă. ew un pun 
democratie a subiectului pe clișeul 
coste regluțe servesc pentru stab, 
„ordonatelor" fiecărui punct. De aa 
prin cele se verifică. coeficientul W 
producere, a cliseului și  parnhi 
cât mai exzact între planul mortelie 
placă. ..Imatricnlaținnea“ implică: 
„metro-radiofotogratie“ prin cari 
ohfin măsuri metrice, ca şi'n cazulg; 
irofotografiei”, efectuate cu plăci și 
glute speciale. | 

Pentru tablouri. în caz de „reînnirp 
documental radiografie, . trebuie :p 
conserve. toată valoarea lui. fi 


In acest scop este necesar, ca pe 'p 
formele şi contururile, pe cari le 
nează radiografia şi cari, mai ale îi 
tablourile moderne. nu coincid tott 
cu ale subiectului pictat, să puten 
sura raportul exact al opacitățilu Î 
raze X, distribuite de la un puna 
altul al radiografiei. 





Secunnaci sie 
|! cvwvamie 


Un bogătaş englez, renumit pentru 
uicenia sa, întâlni într'o zi pe medi- 
pi i de casă, pe stradă. Se gindi că 
onsultaţie gratuită nu poate să stri 
întrebă pe medic: E a 
„Doctore, merg spre casă şi mă 
j t rău şi slăbit. Ce-aș putea să iau 2“, 
p „0 birjă“, răspunse medicul laconie. 


jOdată Rubens fu întrebat ce a învă- 
ț dela cei trei maeştrii ai săi, pictorii 
bius Verhaegt, Adam van Noort şi 
io van Veen din Antwerpen. 

— „Dela cel dintâi, fu răspunsul ma- 
iului, italieneasca; dela al doi'ea, 
uiura și dela ai treilea mitologia, iar 
Maus urei cum nu trebue să se pic- 
(4 |j5 

| E | 


Altă dată lubens fu întrebat de cea 
Mățat cinci limbi. 
11=- „lalen.asca, zise el, o întrebuinţez 
Diru corespondenţă, lalineasca pentru 
Uu îvanţuzeasca pentru diplomaţie, 
aniola pentru injurături şi pentru cai, 
Lilamanda pentru gingăşii”. 









luată un exemplu de probitate artisti- 
Piciorui Vlaminck, care actuulmen- 
je se uucură de o noiorietate de suv.diat, 
jecretase că producţia sa anterioară a- 
Ri 1914, nu valorează nimic. 
"Vlaminck merse atunci spre a găsi pe 
mare negustor de tablouri, care păs- 
a intregul stock Vlaminck şi ii vorbi 
m în telul următor: 

— D-voastră posedaţi un oarecare nu- 
ăr din panzele executate de mine... Cu 
pt sau pe nedrept, D-voastră le-aţi 
val un preţ. Dar aceste pânze nu va- 
rează nimic... Daţi-mi-le înapoi spre 
le distruge, 

; Celălalt protestă, că aceste pânze sunt 
işte capo d'opere — şi mai cu seamă 
tă fiecare pânză preţueşte pe puţin o 
gatelă de cinci sau şase bilete. 

—- Unele peste aitele, cât fac ? întrebă 
anincek. 






















; dete foc... 


Un nenorocit refugiat rus, păstrase cu 
ințenie două candelabre de argint, 
ommiment al camerei sale de copil, odi- 
ADară în Rusia . 

“Murind de foame şi amenințat cu ex- 
ulzarea, el se duse la un giuvaergiu 
peuiru a-i vinde candelabrele sale, dar 
făcut de minerii uin Ural, bunicului său. 
j— Insă acesta nu. este argint! strigă 
jutierul. 

Cum se poate ? îngână celalt deja 
ăimântat. 

Aceasta este platină masivă de U- 
ral și valorează pe puţin zece milioane. 
Tolus, dacă acum, vre-un oarecare re- 
lugiat rus vine să vă ofere candelabre 
a igeini. nu le cumpăraţi cu ochii în- 
ROIRE R i 


| 
| 
P 


bo caz car 


PREMII PENTRU CITITORII DE 
ZIARE 


Un englez bogat, Mister Chance, din 
Cumberland, a depus un capital de 6800 
lire sterline, a cărui dobândă anuală să 
se împartă ca premii celor mai buni 
cititori de ziare. Solicitatorii trebue să 
dovedească nu numai că citesc regulat 
diferite ziare, ci că sunt şi în stare să-şi 
formeze din citirea ziarelor o judecată 
sigură despre mersul evenimentelor şi 
aspectul lumii în genera!. Chiar în anul 
acesta, preiniile se vor împărţi pentru 
întâia oară. 


PUBLICUL ŞI CINEMATOGRAFUL 


Proprietarul unui grup de cinemato- 
grafe din Londra, d. Sidney Bernstein, 
a avut idea de a întreprinde o anchetă 
printre directori de scenă, medici, preoţi, 
director:, actori, parlamentari, etc. 

Era vorba de a se preciza motivele 
pentru cari mergem la cinematograf. 
Yacem oare acest lucru pentru tilin, 
peniru scenariu, pentru steaua filmului? 

Au fost 3VU.UUU de răspunsuri toarte 
instructive. lată procentul filmelor pre- 
ferate: drame mondene, 1475 la sută; 
comedii, 1450 la sută; aventuri, 14,25 
la sută ; m.lodrame, 12,5 la sulă; isto- 
rice, 12 la sută; războaie, 10,75 la sută; 
toalete, 8.5 la sută. 

Dărbaţii arată o uşoară preferinţă 
pentru filmele cu aventuri, lasă pe al 
doilea plan dramele mondene şi pe al 
treilea plan comediile. l'emeile plasea- 
ză întâi dramele mondene şi apoi co- 


mediile. 
(Le Memorial d'Aix) 


RADIO ŞI SĂLBATICII 


Este fără îndoială curios faptul dr 
a-ţi imagina pe un oarecare negru, în- 
grozitor de tatuat şi la f:l de mutilat, 
cu capul ornat de o coaiură bizară, că- 
reia i se adaogă o cască T. S. i. Acest 
om primeşte şi transmite mesagii; lu- 
crul este desigur foarte curios pentru 
noi. Insă este sigur că personajul în 
chestie se achilă în această imprejura- 
re întocmai ca un european efudit şi 
evoluat. 

Cel dintâi trib care a avut onoarea de 


a comunicu cu restul lumei prin raijlo-. 


cul radio-ului, lucueşte întrun sat a! 
insulei Borneo, în arhipelagul malaez. 
Sarawak este sub guvernământul unui 
şef alb, descendent al unei familii en- 
gleze. care își exercită puterea sa sub 
controlul Marei-Britanii. O populaţie a- 
ptoximativ de 600.000 de suflete se gă- 
seştc sub ordinele sale. Aceşti !ocuitori 
avarțin celor mai diferite rase şi sunt 
împrăștiați pe un teritoriu de 100.000 ki- 
Tometri patraţi. 
(Dimanche Illustrâ) 


UNIVERSUL LITERAR. — 165 


caricatura zilei 
LIBERTATE RELATIVA 





— Vaţi terminat pedeapsa. Sunteţi li- 
ber. Nevasta vă aşteaptă ? 

— (Speriat) M'aşteaptă ? Şi-asta numiţi 
dv. libertate ? (Dimanche illustre) 


MĂRTURISIRE SIMPLĂ 





— Întâi ţi-ai asasinat părinţii şi pe 
urmă bunicii... 

— Da! dar o regret, vă jur că nu voiu 
mai face a doua oară. (Le journal) 


GENUL 





— Şi când te gândeşti că sunt oameri 
care au nevoie de termometru ca să ştie 
că e îrig. (Dimanche illustre) 


— UNIVERSUL LITERAR 





"cearța ge 








iesie îns eXirensij 





VIATA LUI HOFFMANN 


„Jean Mistler 


Viața lui Hoffmann e, ca și a celui la!t mare povestitor fantastic, Edgar Poe, interesantă prin cola- 
borarea intimă a felului cum a trăit cu realizările de artă înfăptuite. Hoffman şi-a trăit sufletește, aproape 
fie care rând din fanstasticele Iui povestiri. A fost, astfel un mare şi pasionat frământat, cultul lui pentru 
poetul Novalis, aventurile lui gatante ca și cultul dedicat câtor-va femei de care a țost îndrăgostit, trecerea 
lui succesivă de la.curiera de jurist la aceia de muzicant, de pictor, sau în sfârsit de scriitor şi de bețiv 
nu au fost de cât tot atâtea încercări neizbutite de a ucide în el un demon care îl persecuta cu necontenite 


îndemnuri spre necunoscut. 





PROLOG. e e aa 


Sezonul de vară al cateii isa tulur dom- 
nului Strisel se anunţa favorabil; ve- 
selia burgheză din Bamberg se revărsa 
cu voioşie pe malul Reguitz-ului : 

„In curte băeţii au destupat deja trei 
butoaie de bere, însă la masa donnului 
Ilofimann, director de muzică, nu se bea 
decât şampanie şi bourgogne. Erau acolo 
doctorul Marcus şi nepotul său Speyer, 
medic asemenea, grosul Kunz, negustor 
de vinuri, care imită aşa de caraghios 
actorii din Berlin şi Viena, um avocat, 
însfârşit acest tânăr locotenent, bucălat 
ca un copilaş, care solicita de mai mult 
timp favoarea de a citi lui Hoffmann o 
tragedie. Profitase de furtună spre a se 
alătura acestei societăţi. 


Hoffmann esie astăzi vesel, nu a dră- 
cuit nici pe tenor, nici pe primadonă, şi 
la dessert, pe când locotenentul desface 
panglica bleu a manuscrisului său, Hoff- 
mann își umple paharul cu șampanie şi 
ia un aer de atenţie. Afară cad încă vre-o 
câteva picături de ploaie ; râsete se ri- 
dică din boschete"* 

Și după grozava “lectură a celor cinci 
acte tragice, când cei prezenţi se mirau 
de pacienţa maestrului : 

„Seumpii mei prieteni, dacă, aţi crezut 
că eu ascultam versurile locotenentului 
ce ne-a părăsit acum, v'aţi înşelat mult. 
Furtuna încetase, plantele din grădină 
ridicau capetele şi mari picuri străluci- 
tori cădeau din mărul în floare. Eu as- 
cultam de departe, în munţi, domolin- 
du-se vocea murindă a tunetului şi pri- 


e „ai lliiiae ra 


; 


pi 


îmi reveniau în grupuri mă regăseam 
zece ani, în grădina unchiului meu, 
brăcat în cel mai frumos halat cu E 
ce sa văzut vre-odată şi respiram £ 
fumul mărului nostru cel mare înfiii 

Însă vocea unchiului meu, îmi ordl 
să intru în casă, ca să nu-mi murdi? 
frumosul men halat. Ah! cât eram€ 
departe de acest poet tragic. 

— Era atunci, scumpe pricten, s 
unul din comeseni, o amintire de 
nioară ceeace vă făcca aşa de răbdăl 
Nu  vorbiţi niciodată de coșilăria 
stră, totuș, nu var face plăcere, săă 


povestiţi în această scară primii val 
ani ? 4 


veam cerul. Şi aniisilizile grilei 


Hoffmann îl privi cu un aer mirați 
cineva care se deșteaptă de odati 
vede înaintea lui o figură străină.g 
urmă foarte grav, el începu: 4 
— In ziua sfântului loan Chryseă 
mul, în o mie şapte sute şi încă ci 
veni în lume un copil asemenca tul 
copiilor, cu picioare, cu mâini şi cf 
față“... s 
I 
Şi de sub clopotul magic începurăi 
se ivească amintirile: o manta roși 
perucă albă, un unchi semănând Cui 
balaur, o păpuşe care vorbeşte, o co 


împanglicată tăiată dintr'o perucă g 
dată ca amintire... n 
i 

KOENIGSBERG k 


In 29 Octombrie 1776 la Kocnigsl 
se naște  Ernesi-Teodor-Wilhelm 
mann, urmaş al unei onorabile  faup 
burgheze de jurişti şi în acelaș i 
muzicanți. 

Tatăl său, un om cu gusturi 
dar plin de luioşie, provoacă - rudă 
micul Ioffmann 





Dizăl 


menajului, aşa că 

4 e, zi i 
încearcă primii paşi în casa pr: 
sele dinspre mamă. In această cd 


iloffmann deprimle regularitatea 
verbial germană : ora deşteptărei, a 
mesci, ora plimbărei în grădină, ora 
muzică şi xulearea. 

Două persoane predomină în anig€ 
rea copilăriei sale: Tanti Sofia. cu gi 
rurile sale — o prăjitură şi un basnil 
şi unchiul Otto — umbră grotescă și? 
lormă pe perete. 

La şase ani, fu dat la şcoala utera 
unde excelă la studii până îşi găsi AI 
tenia colegului său Teodor Hlippel (e 
ce făceau împreună putem să vedem 
următoarele : 













































.. 


„Înnpoia grădinei unchilor săi, se afla 
rtea Înstitnțiunei Lesgewang care era 
pensionul cel mai elegant al tinerelor 
fete din Koenigeherg. Au vrut să comu- 
vice, însă zidul era înali şi domnişoarele 


n tennis. 

Atunci ștrengarii începură să sape pe 
mb zidul despărțitor un tunel, care 
e-ar fi permis să ajungă fără veste la 
increle fete: ar fi fost foarte uşor în 
irmă să sc facă iubiţi de cele mai fru- 
oase două. Vai! acest proect imans nu 
junse mai departe ca marele apeduct 
k lui Jean-Jeaeques, de pe terasa dom- 
mlui Lamberier. Într'o zi când unchiul 
hto cra în grădină să-şi mângâc prunii 
să-si numere porele. cl văzu groapa 
rea şi ghici pe culpabili. 


— Voi ați săpat această groapă ? în- 
rebă el. 
— Da, domniile consilier, răspunse 


ippal. 

— Dar pentru ce, sfinte Dumnezeule ! 
H:| pel tăcu şi atunci llofimann avu o 
ee genială : 

— Unchiule, noi am vrea să-ți facem 
surpriză. Unul din camarazii noştri 
ea să ne dea o plantă enormă, pe care 
til său are să o primiască; o plantă 
in America, care are flori superbe. 

— Ați prăpădit aici cel puţin zece pi: 
oare de smeură Cum se chiamă acsa- 
plantă ? 

— Eu nu stiu unchiule, dar ştiu de a- 
menea că face nişte fructe deliciousc. 
— Ah, ah! Atunci nu o vom pune a- 
ola. decise consilisrul. O vom planta în 
ijlocul acestui careu; este prea mulră 
hră lângă zid. 

Ziua urmăloare. unchiul Otto, chemă 
i lucrători spre a astupa tunelul ștren- 
șilor. odată sau de două ori a cerut 
utăți asupra gigunticci plante, pe ur- 
ă, ne mai vorbindu-se nimic. nu se mai 
di de loc la plantă”. 


i CORA HATT 


În 179% Ilofimann se reîntâlnește cu 
ippel la cursurile Universităţei. Prin 
inta unchiului său studia dreptul și 
dia cursul lui Kant, pe atunci la morlă. 
ni vremea balurilor, a menuetului, a 
lului. floffmann, deşi urât şi slab, 
ație antrenului său de causcur, muzi- 
nt și desenator câştigă siinpatia line- 
lor fete: Francisca, Rosalia, Elmira, 
arlotta... şi de a mie de ori mai mulţi 
ali. 


La nouăsprezece ani resiăinneşte lui 
ppel dragostea sa pentru Tohanna Ilatt 
reia din prudenţă îi zicea Cora), ne- 
ste unui negustor. Dragostea lui sa 
remnit la atingeri ușoure, la scrisori, 
la lecţiile de pian, pe cari le da adora- 
sale. Terminarea studiului şi căuta- 
unui angajament a rupt această pla- 
ică legătură. 

Cu mult mai târziu. Cora, arătând un 
lon primit dela ioffmann, pretenelor 
e. spurea : 


Acesta este domnul Iloffmann. care 
-a dat acest tablou în 1794. Poriretul 
este foarte asemeănitor. afară nu- 
i că poate nu era aşa de mare 

= Fste destul de urât, doamnă! 

Da, dar avea un păr mare şi negru 
ochi frumoși. 

Şi aici în oglindă, doamnă ? 

Sunt eu, cu una din prietenele mele 


estui timp jucau dansuri de grație şi” 


moartă de mult timp. Domnul Hoffmann 
nu dansa decât cu noi. 

— Şi cine era acestdomn !loffmann ? 
Fra el pictor ?*. 


ANI RATACITORI 


De-acum era scris ca Hofimann să lie 
zece ani jurist, cinci ani muzicant şi pe 
urmă zece ani scriitor; dnpă acest ter- 
men îl aştepta moartea. 

În 1796 Jioffmann părăseşte Koenigs- 
berg-ul pentru Gilorgau, la unul din un- 
chii săi : „părăsind un infern pentru an 
deşert”, Plictiseala îi întoarce gândurile 
spre Cora Hatt. Poetul se neclinişte în 
liniştea bnrgheză a verilor. a unchilor şi 
a mătuşelor sale : 

„Vărul meu sforăe în la minor, un $oa- 
rece roade iără jenă pantofii mei: am 
vrut să-l turtesc, aruncând succesiv în 
el Codul Civil din 1721, o culegere a e- 
dictelor din Silezia, apui peria; toată 
odaia era presărată cu lucrurile mele, 
insă murdara bestie continua să ronţăce, 
împiedecându-mă să visez şi să gândesc“, 

Şi chinul a urat, până când sa sculai 
vărul său şi a ucis șoarecele. 

În Germania de atunci grolescă și ro- 
mantică, un parfum din lalia avea să 
trezească în loflmann nebunia  fante- 
zii. A fost pictorul italian Molinari, „fru- 
mos ca Âpolon din Belvedere, „un erou 
al lordului Byron“, eicrnizat de Iloff- 
mann în Berthold din „Biserica Iesuiţi- 
lor“. 

Unchiul său cste numit judecător la 
Curtea din Beglin, astfel că Hoffmann 
işi petrece un scurt fimp şi în acest oraș, 
Aici întâlneşte pe Erasmus Spikher. pica 
torul german, cel care și-a lăsat imagina 
la Florenţa în oglinda curtezanei Giu- 
lietta. 


POLONIA 


După ce îşi ia examenul de referendar 
şi apoi asesor este numit la tri- 
bunalul din Posen. Lipsa de lucru la tri- 
bunal este înlocuită prin muzică și de- 
sen. Apoi uritul îl ajunge din nou şi în 
ciuda plictiselei sale, Ilnflmann se căsă- 
toreşte în 26 Iulie 1802 cu unica polone- 
ză Michaslina Rohrer.; 

„Poraii, în libertate pe străzi. scormo- 
nesc cu râturile lor grămezile de gu- 
noaic, case de lemn, acoperite cu pae suu 
coccni, ţăranci în cizme, țărance cu ro- 
chii pestriţe, copii pe juinătate goi ce se 
târăsc prin băltoace, evrei în caftan şi 
cu zululi”. 

Cam aesta era pe atunri aspectul Po- 
loniei, ceeace l-a Tăcut pe Napoleon să 
exclame : „In Polonia, Dumnezeu a creat 
un al cincilea element, noroiul.“ Verita- 
bil exil pentru Ioftmann. 

De aceea găsim în jurnalul său intim : 
„18, 19, 20, 21, 22, 23... Octombrie, Dic- 
tristes et miserables“, 

Candidează la un concurs de comedii, 
obţinând premiul ÎI, aşa ca la 26 Octom- 
brie 1805, începe caricra liierară a lui 
Hoffmann în paginele „Independeniului“, 
revista lui Kotzebuc. 

După moartea unchiului Otto, a mătu- 
şei Sofia şi a mai multor rudenii, [loff- 
maun rămâne sitigur, cum Sar zise „de 
capul lui“, 

La 10 Martic 1904 este numii la Varşo- 
viu, unde gustul pentru muzică ia la 
Hofimann proporţii din ce în ce mai 
mari. Și odată cu naşterea fetiţei sale 
Cecilia, [Hoffmann reprezintă pentru pri- 


si ai e se 
UNIVERSUL LITERAR. — 167 


ma oară opera sa comică „Muzicanţi ve- 
seli” la teatrul local, unde a lost şi re- 
pgisor şi şef de orchesiră şi decorator. 

Atenţia lui se îndreaptă spre Novalis, 
Tieck şi Brentano ; era doar în plin ro: 
ma ntism, 

Tot la Varşovia se împrieteni cu 
Iiizig confidentul său în viaţă şi bio- 
graful de după moarte. 

A doua zi după bătălia dela Iena, Hof- 
Îmann se afla pe drumuri, infometat, să- 
rac şi bolnav. 


MUZICA 

Sar zice că dezordinea acelor timpuri 
imjziedeca pe acer oumeni să vadă dezor- 
dinea prupriului lor spirit. 

imediat apoi liotimann părăsind Ina- 
gisirutura, ia comiucerea teatrului «lin 
bamberg (Bavaria) : 

„ku am compus, povestește Iotffmaun, 
un fel de maș:inarie josnic sentinentală 
cu muzică aşortată ; colaborau acolo: 
lumini, coruri, ecouri, munți, fluvii, po- 
duri, arbori, nume gravate pe decoruri, 
flori, cuoroane, nimic nu a fost economi- 
sit. Lucrul cel mai important a lost că 
Prinţesa-Mamă ma făcut să primesc, o- 
dată cu toi felul. de conplimente, 1rei- 
zeci de curolus de aur”. 

Cum aceasta era ocupaţia lui Hoif- 
inauu în mijlocul tenorlor răgușiți şi a 
instrumentişiilor invidiogi. .” 

lată şi situaţia lui 1n societate: 

„Peste Luc st sărbâloriu acest om mic, 
vioi şi nervos, care ştia latina, greaca, 
franceza şi italiana, care fusese consilier 
regul şi care descurna, cânta Şi CUmpu- 
uca cu uu egal tuicur. Placea la culme 
spiritul suu ţaşnitor şi glumele saie. Una 
din elevele sale spunea : 

— Acestui domn Hoitinann, ar trebui 
să i sc pluteascu conversaţia sa cu acelaş 
titlu ca lecţiile sule de muzică”. 


VINUL 


La Bamberg prietenii lui favoriţi erau: 
doi medici, Marcus şi nepotul său Spe- 
şer, şi Nunz. Acesta din urmă, deşi ne- 
gustor de vinuri, era un intelectual de 
marcă. ]şi formase e puternică b.liotecă, 
prin schimbul cu librariite din iipscu! 
câte butelii de vin, atâtea volume, 

La cârciuima acestuia işi petrece Ilofi- 
manu şerile : i 

„Insfârşit, pâvnița ! Pe tejghea, bute- 
liiic de buurgogne şi de bordeuux, bu- 
touiele de Madera, de Xeres şi de lokay, 
se aliniau în cutacomblele vechiului ci- 
mitir (unde era clădită  cârcruma lui 
Kunz). Imprejurul cercului luminos al 
candelabrelor ce se revărsa pe masă, se 
deschideau vagi protunzimi. loitmann 
pnivea flacăra prin paharul său plin cu 
rubin clar şi mii de forme fantastice îi 
apăreau în galeriile sepulcrale. Inapoia 
acescui stâlp, Mephistopneleş se ivea ca 
în taverna lui Auerbach. Şi acolo jos, nu 
era un drăcuşor cel care călăria pe bu- 
toi ? Insă când o butelie era goală, Kunz, 
cu un râs gros, striga: 

— Un cadavru mai mult! | i 

— Un cadavru? murmura Hoffmann; 
trecându-şi mâna peste irunte, ca tre- 
zindu-se dintr'un vis, 

Kunz era gros şi mare, cu ochi mici 
şi maliţioşi, cu un barbişon, ca un țăran 
smecher, Îmita actorii la modă şi cânta 
prost. Intr'o zi Hofimann, pentru a-l face 
să tacă, i-a aruncat un pahar cu apă în 


168. — UNIVERSUL LITERAR 


faţă. Apoi părăsiră masa, dar se recon- 
cilieară repede imprejurul unei butelii 
de Chambertin“. 

Prietenia lor s'a sfârşit peste zece ani, 
după ce, pe rând, Hoflmann i-a băut tot 
vinul, i-a luat toată bilioteea volum cu 
volum şi însfârşit i-a furat nevasta. 


JULIA 


Julia Marc, una din elevele'sale, a fost 
acea care a determinat una dintre cele 
mai duioase povestiri ale lui lloflmann: 
Consilierul Krespel. Ca în fantastica po- 
vestire, Julia, care avea frumuseţea pre- 
coce a fiicelor Orientului, a fost dobo- 
râtă prin propriul său câulec, lloffmaun 
era mai în vârstă ca această fată de 
cincisprezece ani, cu mai bine de două- 
zeci de ani. Dragostea lui sa mărginit 
la lecţiile de pian şi la concertele fami- 
liare. 

Intocmai ca Novalis faţi de Sophie, 
Hofimann nuirea faţă de julia o dra- 
goste absolut imaterială. Şi totuș cl era 
chinuit la gândul că realizarea dragos- 
tei sale nu este posibilă. 

Singur încearcă să se înşele cu dra- 
gostea ferbinte a „micei Neuherr”, su- 
breta trupei. 

Dur apariţia Juliei pune din nou stă- 
pânire pe llolfmanu. Totul arca să se 
sfârșească : Julia se căsători cu Groepel, 
un negustor zdravăn şi bogat din Ilam- 
burg. 


RĂZBOIUL i: 0 


Anul 1812. Popoarele germune se re- 
deşteaptă. Lipsit iarăş de ocupaţie, Hoff- 
mann devine patriot şi se ulătură corului 
care, urla contra tiranului Napoleon. 

După ce cutreeră pe jos Bayreuth-ul 
şi I)resda, asistă la „Bătălia Naţiunilor“ 
dela Lipsca. Paginele jurnalului său în- 
tim sunt întru totul elocvente: 

„La şeapte ore dimineața, iunctul ca- 
nonadei mă deşteptă. Mă urcai în grabă 
în podul casei vecine şi văzui că fran- 
cezii, la o mică distanţă înaintea metere- 
zelor, așezascră numeroase baterii cari 
se canoniau violent cu bateriile inamice, 
postate la picioarele munţilor. Cu ajuto- 
rul unei excelente vederi deschise, văzui 
limpede puternice coloane ruseşti şi aus- 
triace (acestea sunt uşor de recunoscut 
prin uniformele lor albe), coborând din 
înălţimi... Se anunță că va sosi Împăra- 
tul. Alergai până la terasa Bruhl, aproa- 
pe de podul cel mare. La îi ore e! vine, 
urcat pe un mic cal, şi trecu repede po- 
dul în mijlocul mulțimei tăcute. Napo- 
leon întorcea nervos capul său într'o 
parte şi într'alta ; niciodată nu am mai 
văzut aerul lui. 


El merse până înaintea castelului, puse 
un moment piciorul pe pământ, pe ur- 
mă se urcă iar în sea şi galopă până la 
podul de peste Elba, unde se arătă în- 
conjurat de mai mulţi mareșali. Aghio- 
tanți săriau când jos, când pe cal şi du- 
ceau ordinele pe care el le da scurt cu o 
voce puternică. Lua descori tabac și mult 
mai adesea încă, privea Elba cu o mică 
lornietă de buzunar. Forţat să plec. pen- 
trucă se ocupase grădina din Bruli, îmi 
regăsii observatorul meu. Intre patru şi 
cinci ore canonada se redublă : loviturile 
se urmau fără întrerupere. sc auziau 
vâjâind ghiulele ; eu am fost prin.ulcare 


le-am remarcat, însă nimeni nu a vrui 
să mă creadă, până când, deodată, o 
ghiulea sfărâmă un zid la douăzeci şi 
amei de paşi cel mult de noi. Scoborârăm 
căci locul: devcnia periculos. Intram în 
casă, când o bombă vâjâi şi pârâi de-a- 
supra capului meu. Ea căzu la cincispre- 
zece paşi mai departe, înaintea cartieru- 
lui generalului Gouvion-Saint-Cyr şi ex- 
plodă în mijlocul a patru chezoane în- 
cărcate cu praf de pușcă, cari erau gata 
să plece. Caii se speriară şi fugiră.. şi 
totuşi nici un om şi nici un cal nu a fost 
atins. Nu înţeleg unde au trecut schijele 
Nam găsit decât una mică întro casă. 

Mai multe bombe cad încă şi nici o îu- 
înghiţitură de vin sau de rhum peniru a 
mă reconlorta ! Oribilă situaţie! Târân- 
du-mă până lu poarta de din dos, mă du- 
sci printru uliţă la comedianul Keller, 
Noi priviam spre fereastră, cu un pahar 
de vin în mână, cu o voie foarte bună, 
când o bombă cexplodă în piaţă. Un sol- 
dat westphalian, care vroia să pompeze 
apă, căzu cu capul sfărâmat în bucăţi şi 
nu mai departe de acolo, un orăşean bine 
îmbrăcat fu lovit asemenea. Păru că se 
ridică, însă avea pântecele deschis ; ină- 
runtaele sale irşiră şi căzu mort. Keller 
lăsă să cadă paharul cu vin, însă cu îl 
băui pe al mcu şi strigai: Ce este viaţa! 
Noi nu putem să suportăm o mică bu- 
cată de fer sburător, Cât de slabă este 
natura omenească, 

Pe urmă rcintrui la noi, incărcat cu 
vin şi cu rhum, mă întâmpinară ca pe 
un salvator şi am cimat de asemenea cu 
voe bună cu proviziile aduse de o ve- 
cină”. 

Insfârşit văzuse ceeace dorise atât de 
mult să vadă : oameni desfășuraţi, tăia ți 
în bucăţi. 


LUMEA VRĂJILOR * 





Lipsca nu este decât o scurtă etapă în 
viața lui lotfmann. Amicii lisaţi la Bam- 
berg nu Sunt înlocuiţi. Hoffmann nu mai 
merge scara în taverne spre fericirea 
soției sale, care totuş îl iubia cu furie. 

Şi atunci trecutul reînvie, ta singură 
consolare a singurătăţei. Iloffmann scrie, 
scrie povestiri, căci in bătrâna sa servi- 
toare vede o vrăjitoare, în orice arhivar 
bătrân un magician şi în flacăra albas- 
bă a punch-ului o salamandră. 

„Vasul de aur“ a fost visat pe margi- 
nile Elbei: 

„Ilolfmann are douăzeci de ani, este 
student în tenlogie, visător şi sentimeu- 
tal, puţin nebun; se numeşte însă Aun- 
selme — Sfântul Anselme“.... 

Însă realitatea intervine, odată cu nu- 
mirea sa de consilier la tribunalul din 
Berlin. 

Cu tinereţea împrăștiată în cele patru 
colțuri ale Germaniei, lloifmunn îmbă- 
trânit de timpuriu, se găsește la Berlin 
înconjurat de stima generală. Se reîntâl- 
neşte cu Chamisso, care tocmai îşi publi- 
case al său „Peter Sehlemiul“. 

Cântă, judecă, improvizează şi visea- 
ză : 

„Adesea, spunea el, în mumentul de a 
adormi. eu cred că găsesc o corespourlen- 
jă între parfumuri, culori şi sunete“, 

Povestea cotoiului Murr, în care se 
răzbună pe o parte din contemporanii 
săi. nu a fost egalată în succes decât cu 
reprezentarea „Oudinei“. 

Dar încetul cu incetul puterea umbre- 
lor îl cuprinde... 





TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL“, 








STH. BREZOIANU 





FRAȚII SFANTULUI SERAPION 


În haina sa brodată de consilier re 
Hoffmann, cu aerul unui general, in 
gea de două ori pe săptămână la trib 
nal. Traversând pteţile, asculta un şar 
tan sau făcea un compliment unei s 
vante frumoase : „mâna care a ţinut lo 
tă săptămâna mătura, îţi va fi Dumini 
cea mai fidelă“ a spus Goethe, acu 
Excelenţă şi Ministru. La tribunal, 
semna în dosul codurilor, caricaturi 
hârtii cu en-tete-ul Majestăţei Sale. 

Seara mergea la obisnuitul punch, 
taverna legendarului Luther. Aici se str 
geau cei ce se întitulau „lraţii Sfântu 
Serapion“ : Hitzig, Contessa, La Mot 
Fouqut, Chamisso, doctor Koreft şi aci 
rul l)evrient. Aici, poate un atât der 
mantic ca în opera lui Offenbach. i 
mijlocul flecărelilor și al glumelor, Hoj 
nani şi-a relrăit viaţa, umbră cu u 
Mă. 


„ESTE TIMPUL Să Mă GANDESC P 
ŢIN ŞI LA DUMNEZEU 


Anul 1822, când fu nomit la Curteaj 
apel, fu anul morței sale. Reumatismae 
frigurile şi delirul o anunţa mai de mi 

Paralizia progresivă nu l-a cruțat 
acest visător vicios, cu stomacul şi fică 
arşi de spirt. 

— Nu, nu! Să trăesc, să trăese uug 
nu importă cu ce preț! urla cl în mij 
cul prietenilor şi soţiei sale inundaţi 
lacrămi. 

„EL refuză să-mi dea pentru adio, ni 
na sa aproape moartă. Când  înstă 
l-am convins de necesitatea plecărei | 
le, se culmă, îmi întinse mâna, vorbij 
revederca nvastră şi plânse — nu hă 
văzut «e multe ori plângând — şi îl 
răsi pentru a nu-l mai vedea nicioda 
serie ilippel, prietenul copilăriei sale, 

la 25 lunie dimineaţa. se calomnii 
vrea să dicteze urmarea ultimei sale | 
vestiri „Duşmanul“, dar spoi muri 
fraza lui Werner: 

— Este timpul să mă gândesc puţin 
la Dumnezeu. 

Fură ultimele lui cuvinte. 

C. LL 


Edit, Librărici GALLIMARD-Paris 





OGLINDA "us, 


Vă va svoune că 


LA (UREME SIMO0! 


MICI BSGATA, NICI GRASA, 


pu fardează. dar fiind unsuroaas,f 


pâtrunde i-tr:devâr în porii pielei 
iuviorează epiderma. o mlădiază Ș 
3i avantajează luciu! natural 
ai tenului Dv. Ea menține 
Pudra Dv. 
PUDRA SIMON