Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0008

ERE VEI SUE 


Anul XLV Nr. 8 dez ee A 


17 Februarie 1929 
4 Lei 














DIMIIRIE BOLINTINEANU 














1:14. — UNIVERSUL LITERAR 





C titorii 





DIMITRIE BOLINTINEANU E: 


Nu cred lipsită de interes amintirea 
câtorva date: 1lv ani dela nașterea lui 
Bolintineanu ; 56 dela moartea sa; 72 
dela publicarea primei colecţiuni şi 76 
dela a primei bucăţi... 

lată căteva date care ne-ar dovedi că 
Bolintineanu aparține mai mult celor 
dintâi manifestări de literatură naţio- 
nală, acelor timpuri când, vorba lui Gr. 
Alexandrescu : 


„Hui trebue să formăm 

Sa dui un aer, un lon, limbii în care 
[tucrăm ; 

Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim 

Si nelucrate câmpii de ghimpi să le 
fcurăţim (4) 


Naturul că, născută, în astiel de îm- 
prejurări, nededate cu poezia, opera lui 
Bolintineanu va suferi de toate dafec- 
tuozităţile timpului. De-aici caracterile 
ei prircipale şi mai cu seamă: 

1. exprimare greoae. Să se ţină însă 
socoteala ; mult mai puţin greoae decât 
a lui Gr. Alexandrescu, contimporanul 
său (1812—1835) până la al cărui fond 
de inspiraţie D. Bolintineanu (şi desigur 
nici măcar marele Alecsandri,  dease- 
meni contemporan  (1819—-1390) — nu 
va putea ajunge. Aceasta în favoarea 
luai Gr. Alexandrescu. Nu tot aşa vor stu 
lucrurile ca tormă: Deastădată ordi- 
nea ar fi alta: Gr, Alexandrescu, Bo- 
lintineann şi, foarte aproape de acea- 
sta, Alecsandri. Aceasta vrea să spue 
că, în această privinţă, Bolintineanu e 
* departe de a ii ceeace se numește un îni- 
țiator. Si aceasta pentrucă forma sa e 
aproape desăvârşită: limba este natu- 
rală, corectă și aarecum neaoșe, stilul e, 
in bună măsură, figurat, iar simetria, ar- 
moniă mecanică este atât de perfectă, 
încât cei peste 70 de ani cari au trecut 
peste ea nou avut aproape ce să-i ada- 
age. liste oare un secret că Bolintinea- 
nu și Alecsandri sunt dascălii de sime- 
trie ai tuturor versificatorilor cari s'au 
perindat în scrisul românesc. Toţi cari 
i-au urmat au trebuit sau să adopte ar- 
monia lor sau să cadă în erezie și nu 
sânt cunoscute numele unor poeţi în 
viaţă ale căror stihuri aduc, aidoma 
vii acelea ale lui Bolintineanu. 

Aşa dar un prim merit al lui, Bolin- 
lineanu : forma — limbă, stil, simetrie — 
perfectă. Si când zic simetrie mă gân- 
desc la versurile lungi şi pretenţioase 
care nu mai au nimic comun (deşi la 
Alecsandri, în primele culegeri, lucru- 
rile -se vor petrece atlfel) cu versificaţia 
|rimitivă, amoriă, abruptă şi monoto- 
nă, poporună. Mă ciindesc la strofele va- 
viate și oarecum nvui din ,,Macedone- 
le”, mă gândesc la armonia multiplă din 
acea poemă „Mihnea şi baba” care con- 
tinuă să rămâe necunoscută, mă gândesc 
in fine la muzicalitatea revelatoare 
din : „O fată tânără pe patul morţi” în 


!) „Epistola către Voltaire“, 


(1819—1929) 


care amphibrachul îsi găseşte e primă 


reuşită, realizare : 

Ca ro-bul ce cânt-tă a-mâr în ro-bi-e 

in atsfel de împrejurări se va negii oa- 
re frumuseţea unei strofe c: 

Să moară bătrânul ce fruntea înclină 
Ce plânge trecutul de ani ohosit, 

Să moară ei robul cen lanţuri suspină, 
Să moară tot omul cu suflet surcbit. 

Că acestea toate constituese un mare 
merit, poate cel mai mare, pentru Bolin- 
tineunu — e neinudoios. Principalul e 
că el, cunoscând bine pe poeţii fran- 
cezi rumantici, cu cari se înrudeşte de a- 
tălea ori (şi, uneori, în raporturi de a- 
devărată filiaţie) el, odată si deopotrivă, 
cu Alecsandri, făra să poată fi situat, dinu 
acest unic punct de vedere, mai prejos 
de acesta, dă limbii încă primitive ro- 
mineşti nu numai cele dintii tițare 
simetrice, dar dintre cele definitive. 

2, La acest prim (şi primordial) merit 
ze pot adăoga atâtea alte caracteristice 
şi — imediat =. caracteristică tipic ro- 
mantică a operei sule. liste — după cum 
am spus — unu din notele timpului şi 
nu se va putea nega că Bolintineanu ar 
fi fost contemporan cu Bălcescu, Alec- 
sandri, Alecu Hussu, ete. — în nuta co- 
imună cărora se desvoltă talentul său. Ni- 
mic nenatural, desigur: şi cultura pe 
care şi-o făcuseră, cuşi atmostera sufle- 
teuscă a timpului în care trăiau nu-i 
putea îndruma altfel. Să mai adaug oare 
caracterul senera] al literaturei europe: 
ne peatunci sau să insist asupra îm- 
prejurărilor speciale,  social-naţionale, 
în care se găsiă neamul nostru, pedeo- 
parte tărămiţat, pedealtu silit să se duş- 
mănească și lipsit de libertate? Iată a- 
titea, cauze care explică dece, şi în ope- 
ra lui Bolintineanu, cunoscătorii pot u- 
zor identifica ecouri din: Lamartine, 
Chateaubriand, Chenier, dar mai ales 
din îndeohsie răstăţatul acestor timpuri, 
seful şcoalei, V. Ilugo. 

Dar şi aici o jurecizare: Bolintineanu 
este departe de u fi ceeace se numeşte 
un imitator. Mai mult. chiar decât Alec- 
sandri, în une'e opere, el nu se lisă con- 
dus de modelcle sale din care se mulţu- 
meşte să împrumute numai, pedeoparte, 
atinosfera generală romantică  (subiec- 
tivismul, predilecţia pentru anumite mo- 
tive, tonul declamator), pedealta : foarte 
puține (și mai mult, formale) puncte de 
orientare. 

Deaici opera lui Bolintineanu apare ca 
Jerfect originală: el brodează de pre- 
dilecţie, numai motive româneşti pe ca- 
navaua atmosferei romantice. liste, dacă 
vreţi, un localizator ul acestei, atmosfere. 
bus alături de Alaesandri, Bolintinea- 
nu vu fi peneurept desconsiderat: la cel 
dintâiu, uneori, modelul e mui evident, 
fără să insist prea mult asupra imagina 
tivităţii cars, la Bolintineanu, e mai na- 
turală, mai realistă, mai puţin sonoră. 

Imagini baroce, puţin stilizate şi rău 
îndrumate la Bolintineanu vom întâlni 
iii rar. Dofectiozitatea lui principală 








PAUL |, PAPADOPOL 


; ă 
este distonanta dintre cele 2 prezentări] 
ale personagiitor : cea directă, dată intu-ta 
itiv sau prin descriere, şi cea indirectă, 
rezultată, din felul lor de a se mani 
îesia. 

Şi o a doua cure explică aparenta su: 
perioritate (în imaginuţie) faţă de Alec 
sandri. De fupt, Bolintineanu e mai & 
proape de proză şi, naş minţi, dacă aș 
preciza : de proza cu aer cronicărese. | 
proză destul de sănătoasă care, peat 
locuri, capătă, în moi cu totul nesilită 
usoara întorsătură a unui epitet (de cel-le 
mai iulte ori, dacă nu elementar, mai & 
totdeauna, ornuntic) a unei comparaţi- î 
uni sau — rar de tot — a unei meta-il 
fore. a 

Acestei îrici native de luxul tropilor se 
datorește şi ponderanţa imapginativă a lui 
Bolintineanu care — în schimb — îl a 
propie de proză, 

Sunt cele două defecte principale ca: 
ve i-au atras  unalema istoriei și criti. 
cii literare, Interesat e că această at- 
mosieră favorubilă, sa generalizat pă 
trunzănd, in cele din urmă, chiar în pro- 
gramele oliciule ale şcoulelor seconda: 
re: urmaşii verleau în Bolintineanu nu 
un element periculos, dur numai indig- 
nus. Și astiei, după multă chibzuială 
și Qestulă socotinţă, Bolintineanu a fost 
lăsat numai normaliştiloi, si, ici-colo, ln 
disereția câtearvu. autori romantici, de 
manuale de curs primar sau gimnazial, 
SI totuşi o cunonştere mai deaproape u 
lui Bolintineanu este ubsolut necesară. 
Fa sar putea face printr'o scurtă carac- 
terizare bio-bibliografico-literară şi prin 
cunoașterea unor fragmente din opera 
lui. 

Aceasta cu atât mai mult, cu cât a.- 
ceastă operă continui să aibă şi 0 va: 
loare intrinsecă şi alla extrinsecă şi oa 
treia educativă. Imi aduc aminte de 
primele vorbe cu cure N. Bălcescu des- 
chidea, la 1815, primul număr al „Ma: 
gazinului isterie pentru Dacia” : 

„Românii au trebuinţă astăzi să se în- 
temeeze în patriatizn şi în curaj şi să 
câştige statornicie în caracter::, 

Aceasta la 1845. Să nu aibă oare şi as- 
tăzi Românii, după aproațe 80 de ani, 
nevoe de aceleasi calităţi şi în special da 
patriotism ? 

Si cum la aceastu nu se poate ajunge 
decât printro bună și „îndestul răspin- 
dită“ istorie naţională --- se poate usor 
deduce de cât de mare folos este chiaro- 
pera istorică (singura mai cunoscută și 
destui de defăimată) a lui Bolintineanu. 
Cetirea, analiză şi pătrunderea ei, me- 
morarea ei chiar, ar putea contribui cu 
succes la limpezirea atmosferei  sufle- 
testi, prin confirmarea posibilităţile pa- 
iriatice şi destrămarea înmusuririlor 
internaţionaliste. 

Si adaog că posteritatea, reducând 
ici, activitatea literari a lui Bolintinea- 
nu, a fost si mai nedreaptă, faţă de a: 
cest înaintaş care, chiar ca poet, s'a ma: 
nifestat, poate: cu mai mult succes în 
atât de puţin cunoscute: „Macedone- 
le”, şi „Flori ale Bosforului”, si a încer- 









































gal să imbrăţişeze. de fapt: să întemee- 
ze, enopeea S1.. dramuu istorică, 
si în afară de poezie, iată-l pe Bolin- 
ineanu ca: i 
2 ziarist conducând ziare ca : Poporul 
[Suseran, Junimea română, Dâmboviţa) 
sau culuburărud la altele (Reforma, Trom- 
pa Laraţilor, etc), 

;, scriitor politic-social in limba tran- 
cezi sau română ; 
;, prozator listoric, escursionist). Nu 
irehuesc trecute cu vederea mai ales, că- 
lătoriile sale: in Palestiua si Egipt, în 
Moldova. Pe Dunăre şi în bulgaria, la 
Mouinii rliu Mueedonia si Muntele Atos, 
Asia Mică) ; 
3 cu romancier (Elena, Manoil) : 
i, ca traducător (traduce în versuri 
ântarea Bomăniei” apoi „Mizerabilii” 
ide Y. lluzo. 
Tată din ce cauză. încheind, laud şi 
hiţiativu „Universului literar” de a-si fi 
lus aminte de acest muncitor pe vgo- 
ul scrisului românesc, atât «de nedrep- 
jțit de a posteritate pe care el — cu tot 
pinteresul — a. hrănit-o și, odată cu 
a, cesiul legiuitorului care, în noua o0- 
induire prozramatică, a redat lui Bo- 
hiineanu locul pe care îl merită în sfe- 
preocuţărilor literare ale tineretului 
tru și așa “estul «le expus tuturor ten- 
livelor de distruvere morală. Reîntro- 
harua lui Bolivtineanu este o dreaptă 
inlătire a stăruinţei lui complexe, dar 
și “tirmarea necesităţii de a-l cunoaşte şi 
uiva. mai ales astăzi, în această de- 
wrdine ileologic-sentimentală. Cât de- 
re aceia cari ar vedea în el un înve- 
il. le voiu răspunde cu reflecţia  poe- 
ui, 

Toate-s vechi şi nouă toate — şi cu a- 
iul că: sinceritatea și idealismul nu 
put fi niciodată vechi. 





PNUL IL. 
EX DE DN DER 


PAPADOPOT, 


de veareate 


Eminescu despre.. 


ui pat alb ca un lintoiu zace le- 
: băda murindă, 
pice palida vergină, cu lungi geme, voce 


blândă: 
Wiua-i fu o primăvară, moartea-o părere 

de rău; 
a: poetul ei cal tânăr o privia cu îm- 

bătare. 


fi din liră ourgeau note, şi din ochi la- 
crimi amare 

i aaifei Bolintineanu începu cântecul 

său. 


Eliade despre .. 


cunosc frumuseţile poeziei, acea 
Fimoti și lină cadențare, acel repaos 
eguia: a] semistiluui, acde expresii 
i asemănări răpitoare ce  întineresc 
pin, câţi, pe dâmgă acestea, după drap- 
me, mai cer o limbă, dela poet, pot ju- 
ia versurile dui Polinteanu, acest 
una necunoscut încă ca floricela îm- 
esurată în mijlocul unei lese, a-i sa- 
uta talentuti şi a aştepta dela dânsul 
pere demme de un secol mai ferice”. 


* 
N. lorga despre... 


incralere, ou 0 bogăţie de cuvine 
tracte și cu o uşurinţă de vera. fără 
che, fără idei îm=ă, fără sinooriimne 


de sinuţire, fără putinţă de concentrare, 
de măngemire, de alegere, de nutocritiică, 
naiv, ecou sonor, se înfățişezră Tache 
Bolintineanu... 


+ 


G. Sion despre boala 1ui.., 


Dar coardele prea mun întinse aie 
acestei hanpe spate au itebuit să se 
vupă si ele. Bolintineanu în cei din 
umă doi ani ai vieţii sale ajunse îmi 
xtumve din cele mai dureroase: dureroaii 
nu pentru sime, căci el nu mai sianţiu 
mimic, dar  pentnu acei ce-l vedeau, 
pentu acei ce-l iubiau, pentru acei ce 
actorau talentul său. 

Imsăsi familia amicululi, intim, Al 
Zame, în a căruia casă şedea de mini 
mulţi ani, nu mai putu să-l ţină: căci 
in adevăr devenise o sarcină nesuferiiă, 
came avea necesitate de îngrijiri de 
spitar, 

Hudele, amicii imterveniră spre u-il 
interna în ospiciul dea Pantelimon. 


+ 





Lampa vieţii lui mu întârzie «le a se 
slimae, La 20 Aug. 1873, Bolintineanu 
muri la Pantelimon, la 7 ore şi jumâ- 
tate, A doua zi corpul lui fu adus în 
Capitală la biserica Sfântului George. 
Acolo puţini amici merseră şi-i, deteră 
sărutarea cea dim unmă și. apoi rudele 
îl teransportară, în satul Bolintin, locul 
său natal, unde-l îngropară. 


stârşital 


a (Sion). 
E. 
o caracterizare 
Bolintineanu măgulit, lăudat, respec- 


tat de toată lumea, necriticat. de nimeni, 
îngânifat poate de talemiul său, ajunsese 
i se crede geniul incomparabil al Ro- 
mănisi şi nu suferia nicio discuțiune a- 
supra idetipr sale. 


(Sion). 
E] 





„„„ÎNpiraţii timere şi malaneolice, dar 
vulin solida şi încă mai puţin a fi pri. 
vite ca niște opere ae care avem tre 
buinţă in acest timp, când najionalita- 
tea română se dleșteaptă ca o ammoră 
după o lungă noapte;  inspiraţii.... ale 
cupi.ăriei la care acum ţim foarte puţin 
și pe care uu le-as fi ramolus fără în- 
(lemnul prieteniuor mei: 


De aceia orice critică ar fi de prisos. 


NOTE BIC-3IBLIOGRAF ICE 


Năsacult, la 1819, în Bolintinul din Vale, 
Bolintineanu (macedonean după tată) 
capătă primele cumoştiarțe, abia la 10 
ani. Se desăvirșeste la Colțea şi la Sf. 
Sava, i 

La 18%5 este trimis ca bursier al „A30- 
ciației literare” ta Paris, 

Ocupă diferite slujbe pâmă la acea de 


+ 


UNIVERSUL TITRRAR. -- 15 
min îstu instrucţiune 
publică). 

Călătorește foarte mult, 

la pante la revoluţie şi suferă 
vigorile ei. 

Moare, de o boală rea, în spitalul Puun- 
telitnon, la 1873, şi e îngropat in satul 
sin nalal, 


(externe, culte si 


toaie 


Scrieri: 

A) poezii: Colecţie din... Boo. 1847; 
Cântece si plângeri. lași 1852; Poazii 
vechi şi nouă Buc. 1855; Legende sau 
basme originale în versuri. Buc. 18%; 


Malodii române. Buc. 1858; Legande noi. 
Buc. 1862; Poezii,.. două vol. Bme. 1865; 


"Poezii din tinerele. Buc. 1809; Plângemi- 


le României. Buc. 1870; Id. generală /9 
vol.) : Buc. 1877. 

b) epice: Manoil. laşi 1855; Hlenu, 
Buc, 182; Conrad, poermnă în 4 cânuturi, 
Rue. 1867; 'Traianida, 
Buc. 1869—70. 

c) dramtice : Ştefan Vodă cel berhum:. 
dramă în 4 aote. Buc. 1867; Alexandru 
Lăpusnamu, După bătălia dela Călugă- 
„ani, drame în 3 acte. Buc. 1868; Stefum 
Geoiige Vodă, dramă 5 acte. Buc. 1808; 
Mărirea şi uciderea lui Mihuiu ; Despot 
Vodă ; Mihnea Vodă cuve-și tae boerii ; 
Postelnicul Constantin Cantacuzino ; 
Brâncovenii şi Cantacuzinii; Sorin. Buc, 
1868 ; 

d) satirice : Nemesis. Buc. 1861; lu- 


= 


poemă eroică, 


menidele Buc. 1866; Ielele grame şi 
epigrame politice. Buc, 1869; Menadele, 
1820. 


e) istorice : Biăiăliile Românilor. Bu, 
IN50; Viaţa lui Mihaiu-Viteazul, Buc. 
1863 ; Id. lui Ştefan cel Mare. Buc. 1882— 
GA; Id. a lui Vlad Ţepeş și Mircea cel 
bătrân. Buc. 1863; id. a Domnitorului 
Principatelor unite ia Constantinopol. 
Buc. 1860: Domnii reglemntari... Buc, 
1869; Viaţa lui Cuza. Buc. 1869; Viaţa 


lui Triian August. Buc. 1869; Cartea 
poporului român, Buc, 1809, ete. eic. 
ete. 

| P.I.P. 





E 
| 3 
e îi 
ăi 
pe 
E 





16. — UNIVERSUL LITERAR 


Po e Za e 








VICTOR EFTIMIU 





CANTECELE MELE 


Cântecele mele au plecat pe mare 
La un loc cu emieranţii de la noi 
Cal. mfir de-acasă printre foi, 
rintre haine busuioc și iarbă mare 
Țară nouă, lume bună, aite stele... 
Au plecat pe mare cântecele mele ! 


Am inchis în ele plâns și dor de ducă 
Smulgeri din pământul ce le dete sbor... 
Cine-o să le cânte ? Cui să-i fie dor ? 


FANTEZIE 


Luceafărul de sus, 

Mi-a spus o taină mare; 
Luceafărul de sus, 

De câte-ori răsare, 

Imi spune câte una; 
Acţi auzit-o oare ? 


No ştie decât luna 

Ce lunecă, nebuna! 
Prin jurul său, mereu : 
Si n'o ştiu decât eu, 
A-ţi auzit'o oare ? 


Lucealărul de sus, 
Alunecând, bezmetic, 
Pe bolta de safir, 
Intr'un avânt irenetic, 
Aflata-ţi, ce mi-a spus, 
Zvârlind un trandafir ? 


ARTUR ENAȘESCU 


CÂNTEC DE BEŢIE 
(RONDEL) 


Măi crâşmare, măi crâşmare, 
lți spusei de-atâtea ori, 
Să-mi dai vin ce-ţi da fiori 
Ca şi'ntâia sărutare... 


Sau ca'ntinsul blând de mare, 
Pentru cei ce pleacă'n zori, 
Măi crâşmare, măi crâsmnare, 
Iţi spusei de-atâteu ori. 


Să-mi dai vin deacelu care, 
Fierbe ca în zăcători, 

Când cu ochii visători 
Leneş, loiu vărsa pahare 
Măi: crâşmare, mă; crâșmare.. 


G. NEDELEA 


Lacrima ce pică cine-co mai usucă ? 
Tărmuri nouă, grijă nouă, altă inimă aproape. 
Cântecele melc au plecat pe ape !.. 


Val de-a rostogolu!l și din val în val 
Batere de lună, — aceiași, de-acasă... 
Frunţi îngâudurate în palme se lasă 
Un bătrân incearcă doină din caval, 
Şuer de uzină departe-i răspunde... 
Cântecele melc au murit pe unde... 


TRAGEDIE 


Din înălțimea munţilor sălbateci şi pleşuvi, o stâncă ce 


ca amintirea, sa prăvălit în vale pe un ţintirim de îru 
strivind sub greutate un cuib sărman de iubire, tăcut și 


Isvoarele pitite în umbre nepătrunse, dintr'o rețea înc 


şi de molifţi, au plâns în amurgire cu stropi mari de cle 
pe albul pur al pietrelor, vorovind credinţă nouă. 


O pasăre de pradă, desprinsă din ruine, fipând ca o să 
svârlifă de arcași, a siâşiat văzduhul şi s'a pierdut 
în zare, lăsând în urmă o undă de dureros prohod... 


FOCIOAI MICIA 


SPOVEDANIE 


Sufletul meu, 

drumeț pribeag 

Colindător prin mrejele vieţii 

a adăstat o clipă, lângă un liman. 
Inchis în trupu-mi slab, 

Incovoiat ca un toiag de vreme şi de 
Mi-a vrut să-mi fugă 

Şi să se ascundă m apa cristalină 
Care trona imens în faţă 

Ca bucuria de viață 

a unei revederi întârziate. 

Și trupul a cedat, în drumul soartei, 
Iluziile desirate 

ale aceluia care voia, în apa lină 
“Să regească linişte şi fericire 

Sau lins acolo 'ncetişor 

ca şi viaţa ?n arbori, după o toamnă IE 


şi urită... 
NUMA CARTI 







































Petcu Oprişor duce în spinarea lui de 
aptezeci de ani, două mari necazuri. 

Unul, cu caii — nare amu parte de cui 
N pace; i-a schimbat ca pe măsele şi tot 
ga brolit-o — toţi i-au ieșit nişte gloaha 
mda : — altul cu gineris-o Mitică, fost 
Diuonier în escorta regală, fost compta- 
hi] |n cofetăria „hesurection', fost avent 
Ma pescirii, fost expert la Banca Sfinţii 
[rei Erarhi, fost. intendent al așezămin- 
dor princiare „Stoilov* şi în sfârşit, ac- 
alimente destituit din admimistraţiunea 
dăriilcr „Feierştein“ pentru insubordo- 
mță față de superiorii imediat erar- 
ici, 

Petcu Oprişor n'are nici o meserie, cure 
„i asigure întreţinerea, iar schimbul 
cai îi cășunează destulă tevatură și 
wtuli zatarnică cheltuială ! 

Are în Tânganul un pământ, o ghimir- 
e de culcuș și un taur. 

Pimântul, dat în parte, îi ţine zilel 
bruma ce-i aduce recolta, — în ghi- 
iriie işi adăposteşte oasele și băitrâne- 
ta, lor taurul, decorat de Stat la o ex- 
poziţie de cornute, în Brezoain, pentru 
eritabila lui provenienţă, îi asigură cu 
prisila, un venit de nimica toată, cu care 
supă alte găuri, afară de îmbucătura 
iei și a straielor dărăpănute de pe el. 
Car oricum, în izolarea în care își are 
wpptiria, o gloabă de cel tot îi trebue 
ui Petcu Oprișor, pentru legătura cu 
iesul nevoilor din afară de cele din ju- 
| casei. 

Asa de pildă, trebue să mai dea câte n 
tită în Curcudeni ca să mai afle ştiri, 
ne ori rele, dela Drăguşima, fata, mare, 
a!i cu alai după Gâju, notaru. Deci iati 
tă trebuie cal. In Ogrezeni, Petcu Opri- 
iar trebue să se repeadă din când în când 
cu ci'e o cămaşă spălată şi cu câte un 
fisie de parale pentru Mândricel, coprtu! 
de mijloc. care lucrează ca tâmplar cu 
i la reparația unui parapet de paste 
seş, in Coasta Crevediei, între cimitir 
ji abator. Deci iar se iveşte și aci trebu- 
Ha calului. La târg la oraș, fără cal 
lare cum să o cârmească, cale de opt- 
sprezece poşte, pentru provizii pe care 
Pecu Oprişor nu le poate găsi la Ghiţoi, 
hangiul din Tângeanu şi în ferestrele că- 
tuia sticlesc doar rachiuri colorate cu 9- 
Wivuri și metaluri şi covrigi mâncaţi de 
pbolani, Deci iar cal. In sfârșit, Petcu 
Oprișor mai are de făcut un drum ceva 
fai luna la fabrica de chibri'uri Belve- 
cre” să vază pe Lenuţa, prâslea între 
epii, ucenică în atelierele Iegiei, pentru 
i lăsa o vorbă bună, un coş cu mezeli: 
ari și o bluză spălată, în locul celei din 
ursul săptăminei, ferteniţită la masa 
nare de Jucru. Și pentru plimbarea asta, 
lar trebuie cel! 


Da aceea toată grija din urmă a lui 
Pacu Oprișor, a fost pentru o căpătu- 
dă cu un cal de fond! 

A cumpărat, a vândut, a schimbat, iar 

cumpărat, iar a schimbat și iar a vân 

până să dea omul de un cal mai a- 
tir și de asa ceva tot n'a dat! I-a, cer: 
tat şi mai pe derarte de Tânganu, a 
mers în Râureni, a mars li Rucăr,a 
mers omul şi în Basarabia, a trecut şi 
nunții, spre Lugoj, şi de cal bun n'a fost 

%ip să dea! Nutreţul scumpindu-se, lu- 
ea crescătoare de vite d'alde d'astea, a 
utat să se cotorosească de ele și aşa s8 


explică că, în bătătură le-au rămas nu: 
mai gloabeie. Gloabale bomave nu se hră- 
nesc, Se ofilesc, se sting pe picioare şi 
mor de tignafes. Negustorimea le ştie 
meteahna, şi cei mai mulţi neputând-o 
scoate la văpsea cu asemenea damblale, 
le dă pe gratis la caâte-un ţigan fierar, 
pentru piele, iar hoitul îl aruncă în po- 
rumbi şi peste care se năpustese puii 
de lup. 

In ajunul târgului, pe cei câţiva mai 
cu înfăţişare, îi scot afară din coşare, îi 
mângâie, îi făţuesc, îi ţesală, îi îndoanpă 
cu buruiană cu să le umfle burta în chip 
de îngrășământ şi le schimbă caelele 
delu copi'e, petru ca poteovitul să pară 
mi [.roaspăt. Amatorul, cum spre examn- 
plu ar fi Petcu Oprişor, care nu e geam- 
baş de meserie şi care îşi caută un ca! 
pentru trebuinţele gospodăriei lui, îl cume- 
pără Ia brodeală, Acasă, burta calului 
oare a scăzut pe drum, se lipește de coa- 
ste. Părul, de vită bolnavă, se ciufuleşte 
dârz în sus, mărind slăbiciunea din 
coaste. Potcoavele vechi, hărjite în ţăcă. 
neala loviturilor, se înjumătăţesc şi cad. 
In sfârşit, sloabu ajunsă în bătătură, me- 
teahna nu întârzie să se şi iveuscă în 
chiar după amicza zilei cumpărăturei. 

Aşa i sa întâmplat dearândul, la fel și 
lui Petcu Oprişor! I-a cumpărat pe brc- 
dite cu preţ gras şi apoi i-a dai pe fugă, 
pe nimica toată, la foarte scuriă vreme 
dela data târgului, numai să najungă 
care cumva să-l vândă de viu, pentru 
piete, la vre-un potcovar-hingher, amator 
de mortăciuni, pe câteva parale de râs, 
afară de hoit! 

Si aşa, când îl cauţi pe Petcu Oprişor, 
il păseşti fără cal, sau, în cel mai bun 
caz, cu o gloahă, ori pentru vândut, ori 
pentru dat tătarilor, să-l întulice drept 
mâncare ! 


* 


Acum în urmă, Petcu Oprişer se gă- 
seste în curte cu un murg linzav, Băii- 
gan, şoldiu umflat burduf în coaste şi a- 
bătut ca după zăcere. 

De neam nar fi rău, dar gloaba are 
ceva aşa în el, care parcă îl roade la 
inimă. De mâncat, mănâncă cât zece, — 
o !ivadă întreagă și numai al singur soar- 
be un puț întrea de apă şi totuși, curios, 
hrana tot nu se prinde de el, ca şi cum 
sax lipi de zid. La picioare nare nici o 
urmă de racină, dar mersul e mereu in 
cumpănă, Face doiirei paşi, se opreşte 
lălău în drum, se uită prelung şi clă- 
păug împrejur, oftează din adâncul ma- 
ţalar, tușeşte ascuns și se urneşte din loc 
în rarainoage, ca o mămăligă pripită pe 
nişte rotile schiloade. 

Il chiamă Mişu. 

Când l-a cumpărat, acum în urmă dela 
târg din Făurei, nu prea părea aşa de 
dărăpănat. A venit spre cunțe sprinten, 
cu urechile ciulite în zare, cu nările res- 
frânte şi pline de foc, priponit de loitra- 
rul briştii, în fundul căreia plângea, cu 
ochii holbaţi spre el, un malac. 

Şi Mişu îl îmbărbăta, sărutându-i din 
când în când, botul umed, rece şi argăsit. 

Acasă însă Mişu s'a poticnit. 

Vânju, rândaşul, l-a cuprins întreg în 
toată. privirea Lai de hoţ de cai, l-a cin- 
cănit în pântec ca pe un pepene şi tră- 


UNIVERSUL LITERAR. — li? 


DOUA CUCUVELE 
CU DOUĂ JUNGHIURI 


SARMÂNUI, KLOPŞTOCK 


gându-şi căciula pe nas, a mormăit, 2 pa- 
gubă, între picioarele scălămbăiate ale 
lui Mişu : hemfizermn ! 

Petcu Oprişor nu a înțeles diagnoza, 
dar a clătinat și el din cap, tot a pagubă: 

— Ce-i facem Vânjule ? 

— Să trec la târg, la veterinar şi dacă 
nu î-oun găsi leacul, la Obor cu «el până 
nu ne moare în ochi! 

Vâniu s'a întors seara călare pe Mişu 
şi cu o tinichea de unsoare. A descălecat, 
a mestecat unsoarea şi a spoit cu ea pe 
Mișu din cap până în copite. Noaplea, 
când sta dus Vânju în grajd cu lampa, 
Mişu se umfla ca o budincă. Până in re- 
vărsat, gloabei nu-i mai trebuia mult ca 
să plesnească |! 

— Ce-i tăcuşi Vânjule? 

— Il bag în Argeş, îl curăţ de unsoare 
şi o zbughesc la târg, că tot e zi de Obor! 

— „Da de unde Dumnezeu, mai veni şi 
potopul ăsta de umilătură ? 

— „Uite să vezi: fără să bag de sea- 
mă, an apucat pe întuneric de l-am uns 
în grabă, cu şomoiogul de catran cu care 
ung osiile ! 

— „Si acum ? 

— „Acum iaca, sa argăsit ! 

— „Moare ? 

— „Tot apuc să-l mărit până nu moa- 
re — plec acuş la târg cu el! 

— „Pleacă Vânjule, dar cu ocazia asta, 
ia-mi şi pe Mitică de pe cap, mă scapi de 
două gloabe dintr'odată! 

— „ll iam boierule ! 


* 


Mitică Costacopol e ginerile lui Petcu 
Onprişor. 3 

“Ține în căsătorie pe Lenuţa, crema fe- 
telor din Tânganu, la oraş la Bucureşti, 
unde a ocupat fel de fal de slujbe, dar în 
cari nu prea a făcut mulţi purici. Le-a 
schimbat pe toate, rând pe rând, până 
să-şi brodească un biurou, în care să-şi 

ialeze țâtna, pe care nimenea nu i-o în- 
ghiţia, ca şi pe caii lui Petcu Oprişor! 

Acum Mitică Costacopoi sa brodii să 
nu mai aibă nici un fel de slujbă ca și 
Petcu Oprişor, cal. L-a dat pur şi sim- 
piu afară, ca pe un gunoi pe făraş din 
„Banca Cuvioasa Paraschiva” pentru A 
expertiză tmasă de păr, în favoarea unui 
acționar, care îi promisese un „cadou“! 
Consiliul de administraţie a mirosit 
chestia şi la ultima adunare sa semnat 
îndepărtarea din serviciu a lui Mi'ică 
Costacopol dela  contenciosul comptabi- 
lităţii şi al expertizelor. 

Acasă nu are ce face. 

Proprietarul îi bate în toate dimineţi!e 
în uşă, agentul dela percepţie aidoma, 
jurnalistul asişderea, iar conductorul da 
la uzina de apă i-a întors cheia în ro- 
binet. i 

Aşa fiind, Mitică Costacopol şi-a luat 
pocceaua „Manualul de comptabiliiate 
dublă“ si patefonul „Ortensia“ şi a căzut 
în spate, cu nevastă cu tot, lui Petcu 0O- 
prişor, în Tânganu ! 

Dar în Tânganu, Mitică şi cu Lenuţa 
Costacopol nu îndurară mai puţin ca ia 
oraş! 

Cu drept cuvânt, Petcu Oprișor se văita 
ca din gură de şarpe, de scăpătăciunea 
care îl co'ropise, trimiţănău-şi gineriie 
la tramvai, iar fata, la spălatul cu ziua ! 


118, —- UNIVERSUL, LITERAR 


INS UL T A 


VALERIU MANHDARE 








Aşa era întotdeauna: spre sfârşilul 
lunii lucrările se azlomerau. Și ca să le 
poată dovedi, domnul Lazarache, arhi- 
var si registrator la Cadastru, trebuia să 
tucreze peste ore. 

Cândva făcuse un raport. arătând si- 
tuațiu și cerând un copist ajutor. Seful 
i-a dat dreptate și promisiuni. De aju- 
tor u uitat însă, Și domnul lazarache, 
conştiincios dar lăsător din fire, a ră- 
mas să poarte sinizur mai departe răs- 
punderea biroului. 

In seara asta sfârşi lucrul abia la zece. 

Porni pe jos spre casă, străbătând ale- 
ne drumul obisnuit, în capătul căruia 
căsea, după o zi de muncă, răsplata bi- 
nemeritată a adihnei. 

Ca să nui se pară drumul prea lung, 
nici nu se gândea la el: mergea cuprins 
de o moleşeală plăcută, lăsându-se in 
voia picioarelor ce se învățaseră cu u- 
csastă cursă cotidiană ca un cal de pos- 
las. 

Când ajunse în bulevară se opri o cii- 
pă pe nmruinea trotuarului si privi în 
sus și în jos deulungaul străzii: mar ti 

"suterit. să-i tulbure cumva somnolenţi 
run uutomobil sau vre-o trăsură, 

Pustiu. 

Dar tocmai când pâmli că poate să-i 
traverseze în voeg, auzi deodată spre dea) 
un murmur ciudat, asemănător bizâitu- 
lui unui roiu «te albine intro zi de pri- 
măvairă., Două puncte de lumină se ivi- 
seră chiar atunci de după un colţ și co- 





borau grahnic la vale, 

Domnul Lazurache își trase piciorul lu 
loc e trotuar și urmări apropierea ma- 
Azoi, 


sinii, măsură din ochi lăţimea 





Dar fumilia Costacopol se făcea niznai, 
îndesând pe sub nas, porumb copt, pe 
după ctăi, ocolinil văicărelile socrului. 

Din Galil în câmil, Mitică Costacopol a- 
sigura vaz pe Oprisor cu 0 veche ProIni- 
siune de a fi chemat într'um serviciu, so- 
licitându-i, până atunei, osritalitatea, ce! 
puțin de ochii Lenuţei ! 

Și Peteu  Oprisor ridica din umeri, 
plângându-se de recolta slabă a anuiui, 
de lipsa de provizii a trecutului, de ma- 
limua dim păsări şi de tevatura cu caii. 

Retuţiunile se încordară în scurtă vre- 
me și cicrovăiula  degeneră grabnic în- 
tun scandal în toată regula — Peicu 
Oprisor ameninţa cu isgonirea, — Mitică 
Costacapol cu divorţul ! 

Pe la uluci se şi iviră ca din pământ, 
câțiva curioși, privind nedumeriţi în bă- 
tătuma pașnică a lui Peteu Oprișor. 

Intrun tin, Petcu Oprişor înălţă în 
dreptul -lui Mitică Costacopol, o casmu, 
Mitică i-o smulse repede, svâilind-o cu o 
iujurătaură, în stuful depe acoperişul pă- 
tului. 

Sastisit, Mitică Costacopol se hotări să 
plece chiar în ziua scandalului, după e 
slujbă ourecare, oricât ar fi fost ea de u- 
militoare, amenințând totuși cu reîntoar- 
cerea, întrun caz de nereușită. 

Si ale. Oprişor intră în grajd, arari- 
jând cu Vânju plecarea la târg a... AM- 
BELLON GLOABE. 

lLenuţa se pierdu în livadă, făcându-se 
nevăzută, toată vremea lipsei lui Mitică 
cel prigonit. 


* 


străzii, chibzui că avea încă destul timp 
să treacă de cealaltă parte. 

Dar abia ajunse la jumătatea drumu- 
lui și claxonul masinii ţipă nervos şi a- 
meninţător. Cei doi ochi palizi elipiri 
repede, sperii parcă, şapoi străluciră 
orbitor, așternând dealungul străzii două 
fâşii neastâmpărate de borungic striă- 
veziu... 

— Ei, drăcie! du: repede nui nerge, 
— mormăi nemulțumit  domvul Lazi: 
raehe. 

Ca să ajungă dincolo, acum îi ti e 
buit so ia lu fugă. fiiuileă autonn.hilul, 
ținând dreapta, îi esia drept în faţă. De- 
cât, însă, să se sdruncine fugind, s- cân- 
di că e mai bine să-l aștepte să treacă 
si pace bună... 

Dar maşina, apropiinilu-se, îşi niego- 
va mereu viteza, Posenme că celor dină- 
untru de apăruse întrun chip ciudat o- 
privea necunoscutului în mijlocul stră- 
zii, căci domnul Vazarache se pomeni 
deodată cerostat de yrivirile nelumerite 
a vre-o cinci bărbaţi. Acestia însă, îm- 
dată ce îi descoperită. în întuneric, înfă- 
țisarea de cetăţean modest și cuviincios. 
isi manifestară gălăigios deziluzii, Mu- 
sina sbâmnâi furtunos şi sbucni la «druti 
ca o săgeată scăpată «din are. uruncânl 
în urma ei un hohot de râs şi înjurături 
conducătorului, furios că se lăsuse pă- 
călit, 

Domnul Liazaracha percepu va 
sese înjurat, dar în ăcelas timp îi veni 
să râdă închipuinrtu-si păciulealu tinari- 
lor ce păreau cam băuţi. 

Deyurie se mai uuzeitu încă hohote de 
ris chefliu. 


că fu- 


Plecarea glvabelur sa întâmplat noap- 
tea, târziu, cu un faitom fără felinare, ca 
să nu se mai dea prilej de vorhit, gurilor- 
CUScĂ. 

Im bătătură a rămas numai o lumină, 
pentru un caz de accitent în drum. ceaun 
ce ar fi motivat îmapoierea rheruenutui ! 

Vânju sia cocoţat cu Mitică Costacopul 
pe nutreţul din faiton, iur Misu, şolliu, 
în urmă, priponit de dricul faitonului. 
lopotul sa pierdut în întuneric și Petcu 
Oprisor a rămas aţipit e gânduri, sub 
lamța din bătătură, îndoios de ishândă. 

Sa scurs o zi intre stinsul lămpii şi a- 
MUrg. 

Petcu Oprişor bătea enervat curtea în 
lung şi în lat. Masă mu sa pus. Lenuţa 
tânjea în aşteptarea slujbei lui Mitică, 
ca și Petcu Oprişor, măritişul în obor a 
lui Misu. 

Spre înserat, undeva, îutro înrdepăr- 
tare mare, o hărmălae uswrzitoare, sculă 
Tânganu în picioure. In capul liniei, un 
nor de praf se înălța în spuzealu învăpă- 
iată a asfinţitului. («lobul de foc şi de 
praf se sparse și din iminva lui aprinsă, 
înainta, ELE ulucu lui Petcu Oprișor, în 
acană, Vânju, cocoţat lu fel cu la plecare 
cu Mitică Costacopol pe nutreţul din fai- 
ton și cu Mișu şontorogul în urmă, prl- 
ponit de aripa fnitonului. 

Peteu Oprișor se ivi mut în poartă. 

Vânju opri mânios în dreptul lui, risdi- 
când dintr'umn ochiu si dintr'un umăr, 
spre Petncu Oprişor, arătându-i gtoabele! 

— Da ce ispravă îmi făcuşi măi Vân- 
jule de te întorseşi aşa cum ai plecat. Da 

























































— Sunt veseli. băeţii... petrec! 
spuse dumnealui, urmărind go 
sinii cu priviri pline de îngăduig 

Apoi îsi continuă «drumul. pân 
mulţumit că de-acun nu mai ari 
până acasă. 

In curând văzu si lumina aur 
una din ferestre. Cucoana Azlala 
culcuse: îl astepta împletind k 
cu abat-jour verde, 

Dommwnului I.nzarache îi plăcu 
ceastă dovadă de prietenie din 
tovarăsei de viaţă. Si mulţumi 
simţea el, văzând cum nevastă-si 
lia prin mici averii să-i  înd 
traiul şi munca asi.ră, ar fi vru 
să o strecoare si în sufletul ferm 
aceia cucoana glia. nu fără 
isi auzi bărbatul povestind ri 
ghiţituri cine ştie ce întâmplare 
mă de țe la birou, amintindug 
glumă mui veche şi chir lăudâa 
ei de a a 

Apoi, sfârşinul de nrăneat, do 
zatach= îrecu în csalattă utdae să 
ce, int cucoaha Agliia rămase să 
că nasi Si să spele vasele, 

Domnul l.azarach= puse lumân 
prinsă pe măsuţa «de noapte și 
atul desfăcut într'o privire ji 
i nacale, Pe uimă se desbrică 
du-şi tacticos hainele pe un scaui 
flă în lumânare. 

in clip u aceia îi trecu cu un fulgi 
creeri amintivea chefliilur întâia 
bulevaril. Goneuu Se vr'2-0 că 
desigur. se uâmdi el. Dar întinz 
satisfăcut în atul larg și moale, 
numi decât: oricuni, tot mai Dina 


aia te-am ttimes eu la târg pe ii 
mai cu moţ ce te găsești? 

— „Ce să-i faci boieru de? Ce 
întrebi ? nu mă vezi în ce hal sun 

— „Hai, sy ume-mi cum ui fost? 

— „Cu calul a fost usa că, dădii 
bine de urma muștetiului. Muştet 
învăntit, La sucit, la întors în lua 
lat, i-a intrat pe sub huntă, a eșit 
colo, la tras de urechi și de nări, 
cănit la oase, i-u sucit copitele, | 
pat, la netezit nru întrebat şi ana 
trebat. Lu urmă, gata căzurăn pă 
Ce-i trăsni runănuilani. tocinai că 
cata să puie bunii jos, să-mi ceară! 
pui cului să deu o roată cu el, 
lui! Mişu de coto, mici gând să 
nească. l-am tras cu sete um Dici 
pornit-o în trei picioare, Când să 
si pe al patrulea pe pământ, iar 
dau să mă întorc ţanţoș spre nu 
să-i arăt isprava, ia musterinul da 
nu e — intmase în pământ! 

— „Da cu Miică? întrebă înlă 
Petcu Oprizor, în timp ce Lenuţa 
propia de ulucă, cu ochii înroșiţi de 
si cu părul vâilvoi şi plin de stropi 
vănţică în cate căzuse. 

— „Și cu dom Mitică la fel ca 
calu ! Calu cu meteuhnă -— camnţiler 
chisă ! Canci musteriu pentru Mișu 
sirvici pentru dom Mitică!  Iacă 
Petcule... DOUA CUCUVELE CUJ 
JUNGHIURI, cure de care mai og 
Mi întorsei şi eu cu ete amândouă 
văt, că doar în drum nu era Să) 





SARMANUL HALOPŞTI 





j 


omului «casă la dânsul. Și rămase așa, 
cu ochii închişi. cu gândul suspendat, 
bucurându-se de repaos. 

0 vreme răsuflarea lui potolită se în- 
gână ușurel cu fictacul deșteytătorului. 
Pe urmă donmul Lazarache întoarse ca- 
jul atras de bătăile acelea uniforme: 
tic-tac, tic-tac... Ele îi sunau în ureche 
ca o muzică dulce, îndepărtată. Ascul- 
tându-le, simțea cum îl învălue somnul. 
Dar încet încet cântecul ceasului se tran- 
stormă întrun sgomot de fierării ishite 
între ele în goana unui tren: tica-taca, 
tica-taca... 


Conştiinţa lui agoniza acum ca 0 fla- 
cără pe stârsite. Inchipuirea stăruia în- 
să, Si avu deodată senzaţia că se află în 
aceelevatul ce-l ducea într'o noapte, cu 
vre-o doi ani în urmă, spre Folticenii 
Moldovei, orașul de origină al nevesti-sa. 
Crezu chiar că aude şi flueratul locono- 
tivei, slab, pierdut... Pe urmă două trei 
felinare roşii, un peron pustiu, un hodo- 
rozit scurt şi iarăși întuneric și ţăcănit 
de roate... Trecuseră printr'o gară mică. 

Dar locomotiva continua să fluere din 
ce în ce mai tare, mai ascuţit. mai ner- 


VOS. ca o goarnă de automobil. 


„Idiotule 1... îi strigase furiosul detu 


"volan, în bulevard, înjurându-l, 


Amintirea acestei insulte îi rușse bruse 
firul gândurilor. Ba chiar începea să:l 
enerveze. Atunci se înfundă în perne şi- 
şi trase plaț:uma peste cap. Dar scena 
din bulevari îl urmări cu încăpățânare, 
speviindu-i somnul. Doiunul Lazarache 
se impotrivi eroic, dur în cele din urmă 
ghimpii ei îl răsbiră. 

Adică pentru ce mau înjurat ? —. sem- 
trebă el plin de nervi. 

Auzi, nişte derbedei îl insultă şi el se 
mulțumește să zâmbească ! Zâmbise fe- 
ricit,., 

E atât de revoltat că nu le riispumsese 
nimic şi nu încercase să se apere, încât 
o clipă îi trece prin minte să se înnbrace 
şi să alerge în bulevard. 

Iși dă seama însă că acum e zadarnică 
furia lui şi încearcă să se Jiniştească. A 
tăcut fiimucă e om bun şi neiubitor de 
scandaluri — își spune dânsul, fără con- 
vingere îusă, căci în adâncul conştiinţei 
gântește ultiel : a tăcut fiindcă e fricos, 
a Zinbit din laşitate, 

Ticăloșii 1... gemu el, strivit de bruta- 
lnalea şi limpezimea acestui adevăr. Si, 
înjurânudu-i cum îi veni la îndemână, îşi 
mai potoli varcă revolta şi amărăciunea 
ce-i năpăiise sufletul. 

Ii părea rău însă că lucrul acesta. nu-l 
licuse chiar atunci când fusese înjurat. 
Ar îi fost cu totul altceva să fi rămas bi- 
ruitor pe teren. Da... Dar dacă derbe- 
deii ovreau numai decât masina şi să- 
reau să-l bată ? Desigur, alţi oameni nu 
brimesc insultele cu indiferenţă. Și rai 
ales niște beţivi şi netrebnici ca ăştia... 

Prin trupul domnului Lazarache trecu 
un fior rece când se gândi la cele ce s'ar 
ti putut întâmpla. Fantezia sa însă nu-l 
lasă să sufere o nouă jignire. De aceia, 
când derbedeii vin spre el, dânsul nu 
mai e funcţionar la Cadastru, ci... agent 
a] îvrţei publice. Căci domnul Lazarache 
ştie că această calitate impune un deo- 
sebit respect. Supoi, pentru orice even- 
tualitate, ar fi înarmat și cu un revol- 
ver, Scapă astfel şi de primejdie și cu 
onoarea nevătămată, 

Inchipuivea, acestei scene îi aduce oare- 
care mulţumire. 'Potuşi, ca să fie răzbu- 
nat J:s deplin, domnul Lazarache ar fi 
voit să-i vadă striviţi, târându-i-se umi- 
iți ia picioare. Dar pentru asta ar fi tre- 


buit să fie un personaj mult mai impor- 
tant, de pildă... prefectul poliţiei! 

Numai cât ar fi scos ţignalul din bu- 
zunar şi bulevardul ar fi gemut de gar- 
diști. Un ordin scurt și derbedeii sunt 
înhăţaţi şi expediaţi la răcoare. Şi pe 
urmă... lasă, să mai pofiească dumnea- 
lor să înjure şi altădată pe... prefectul 
poliţiei ! 

Hăzbunarea era acum desăvârşită. 
Domnul L.azarache se ridică. să-şi judece 
dusmanii. Dar când deschise ochii, se 
desmetici. Privi uluit în jur. Era în în- 
tuneric, acasă, Pe masă ticăia ceasul, 
prin crăpătura de jos a uşii se strecura 
o aţă de lumină. Nevastă-sa robotea din- 
colo. 

Recăzu desnădăjduit in perne. Gânduri 
amare. dureri vechi îi sângerau sufletul. 
HI niciodată nu cunoscuse bucuria celui 
ce înfruntă, voluptatea celui ce loveşte 
şi învinge, Ştia doar să rabde şi să tacă, 
Viața lui era un şi» de înfrângeri și de 
umilinţi, o renunțare înceată la toate 
cele, ca o agonie de tuberculos. Laș și 
fricos a fost totdeauna, Din pricina fi- 
vii lui păcătoase n'a ajuns decât un biet 
funcţionar, neavansat la timp şi neluat 
în seamă de nimeni. Cine îl respectă, 
cine îi știe de frică ? Dacă nui se dă,el 
nu cere, Stă si Jucrează singur până Ja 
miezul nopţii pentrucă nu e îndrăzneţ, 
nu se sbate si nu ţipă ca alţii. 

Dar de ce nar fi şi el ca ceilalți? 

Gândul aceta îi veni ca o revelaţie; în- 
trezări în el sfârşitul tuturor netfericiri- 
lov, Imboldit de această nădejde neaş- 
teptată își luă în carcetare prietenii, cu- 
noscuții și colegii de birou. Le studiă fi- 
rea, le judecă purtările şi îi disecă rând 
pe rând, cu o grabă înfrigurată, silindu- 
se să-i înțeleagă, să și-i apropie, Și ini- 
ma îi creştea de bucurie simțind că ceva 
din fiinţa lor, acel „ceva“ ce lui îi lipsise 
până acum, se strecura pe nesimţite 
într'a sa. Devenea parcă un alt om, ca- 
pabil să urască, să lupte, şi să fie rău,-- 
însfârsit, un om adevărat, întreg, 

Clătinând pumnul spr» fereastra în- 
tunecată a odăii, domnul Lazarache a- 
meninţă. orașul ce tresăria, în răstim- 
puri, sub răsufletuil vieţii prelungită în 
măruntaele lui. In gândul său îi făgă- 
duia o lovitură crâncenă, hotărâtoare. 

Auzind deodată în odaia de dincolo 
clinchet de iarfurii si şopotul apei, dom- 
nul l.azarache se gândi să împărtăşeas- 
că şi femeei sale minunata schimbare 
din sufletul său, precum şi hotărârea ce 
o luase. 

Asvârli plapuma înlături şi sări din 
pat. 

Dar pe când îşi dibuia papucii îi ră- 
sări în minte o mică ceartă dintre ei. 

La dreptul vorbind n'a fost chiar cear- 
tă. Domnul Lazarache îşi uitase săptă- 
mâna trecută cheile la birou. Şi toată 
după ameaza răscoliră amândoi casa în 
căutarea lor. Abia târziu se dumiri dom- 
nul Lazarache. 

"Te-ai ramolit da tot, zăbăucule! — îi 
strigase cucoana Aglaia obosită şi ener- 
vată, Tar el, încântat că dăduse însfârşit 
«te rosiul afurisitelor de chei. a râs.., 

Acum însă, amintindu-și această în- 
tâmplare, nu mai râde, Fiindcă acum ve- 
de că tot din pricina îngăduinții lui îl 
hatijocorea și nevastă-sa.  De-altfel în 
casă ea conducea, ea dicta. Ferească 
Dumnezeu să fi făcut domnul Lazarache 
altfel de cum hotărâse cucoana Aglaia. 

— Parcă m'am băgat slugă la muere: 
— făcu el cu ciudă, încălțându-şi pa- 
pucii, 


UNIVERSUL LITERAR. — 115 

Dar dacă e vorba să se reabiliteze, va 
începe atunci prin a-şi recăpăta autosi- 
tatea de bărbat la el în casă. Nevastă-sa 
va fi astfel primul dușman înfrânt. 

Se ridică de pe marginea patului şi în- 
conjurând cu grijă scaunele și anasa, 
trecu dincolo cu hotărârea fermă de a 
se răfui cu ea şi a o pune la locul cu- 
venit, 

Cucoana Aglaia tocmai clătea ultima 
farturie. 

— Da ce-i Panaite, pu ţi-e somn? — 
se miră ea văzând că dumneaiui, în loc 
să fi dormit acum, umblă prin odăi ca 
o stafie. 

Domnul Lazarache păşi fără grabă 
până în mijlocul odăii şi după ce făcu 
o pauză, articulă sec, cu o lucire severă 
în ochi: 

— Nu. 

Un început de zâmbet pe obrazul fe- 
meei se şterse cât ai clipi. Şi colţurile 
gurii venind la loc, faţa ei căpătă o ex- 
presie de nedumerire şi parcă de supă- 
rare... 

— Dar ce ţi sa năzăvit, omule ?,.. 

Omul ezită o clipă. Pe urmă însă îşi 
puse mâinile în șolduri și izbucni arţă- 
g&os, înfruntând-o: 

— Ia escultă Aglae... 

In creerul cucoanei Aglaia se iscă bă- 
nuiala că bărbatul ei nu mai era în toate 
minţile, 

Domnul Lazarache prinse curaj : 

—- Adică de ce ai spus tu dăună-zi că-s 
ramolit și zăbăuc ? De ce?... 

Și începu să înainteze spre nevastă-sa 
care sta gata so rupă de fugă. 

— Stii, săptămâna trecută... când cu 
cheile. De ce, cuooană ?... 

Cucoana Aglaiu se dădu un pas îndă- 
răt şi îşi măsură în tăcere de sus până 
jos bărbatul. Abia acum înţelesese ce 
vrea. Şii găsi atât de caraghios în că- 
maşa de noapte prea mare, răţoindu-se, 
cu părul sbârlit, încât fu cât pe ce să. 
puînească in râs. 

Dar domnul Lazarache, înfierbântat, se 
răsti învârtind pumnii deasupra ei: 

— De ce, cucoană ?., Hai! De ce?,.. 

Atunci cucoana  Aglaia se încruntă 
deodată şi isbucni plină de năduf: 

— Piiu, bată-te Dumnezeu de prost şi 
zăbăuce !... Na, 

Şi scuipându-l  dispreţuitoare, îi în- 
toarse spatele şi eșşi cu paşi domoi să a- 
runce apa din ligheanul de vase, 


VALERIU MARDARE 





120. UNIVERSUL LITERAR 


cealiacea Eashcercarca 








RECENSENT şi CRITIC 


Avem critica, recenzia şi reclama. 

Critica a fost una din cele mai strălu- 
cite genuri literare ale secolului trecat. 
Au fost opere critice de o valoare lite- 
vară unică. E destul să amintim pe pro- 
tagoniştii cei mai de seamă ai criticei 
iiterare din Franţa pentru a se vedea 
importanța şi rolul ce l-a jucat acest 
yen literar (expresia este a lui Anatole 


France). Analiza operilor literele, stu- 
diul istoriei, examinarea religiei sub 
prizma nouilor descoperiri arheologice 


și limbistice, chiar filozofia şi ştiinţa, in: 
trau în raza de inflaenţă și stăpânire a 
criticei. Astfel un volum de poezii, o des- 
coperire ştiinţifică, crearea unei noui 
secte religioase, recenzia unei cărți de 


istorie seu altceva, erau obiectul unui 
esseu de critică la Taine. Macaulay, 
după cum analiza vieţei unui scriitur 


sau punerea în concordânţă a operei cu 
viaţa unui scriitor sau un om politic 
erau obiecte de analiză psihologică pro- 
fundă la. Seinte-Beuve, aşa, precum ge- 
nurile literare, ca şi o faună sifletească, 
erau supuse legilor evoluţiei la Brune- 
tiăre. Ceece a fost Enciclopedia în seco- 
cul al XVIII-lea, a fost critica în cel al 
"XIX-lea, adică în rezumat al întregei 
ştiinţe şi progres întocmai cum erau 
sisternele filozofica ale antichităţii în 
genul lui Platon, Aristotel şi Lucrețiu. 

Acest gen literar însă corespundea 
unei necesităţi sociale. Marele public 
nu putea înţelege progresul în toate do- 
meniile spiritului şi materiei decât sub 
prizma unei critici literare, savantă și 
în acelaş timp  despuiată de balastul 
termenilor tehnici și accesibilă şi men- 
talităţei mijlocii. 

Până în pragul marelui război sa 
menţinut oarecum prestigiui criticei şi 
câțiva criuici au supraviețuit chiar ca- 
taclismului revoluționar provocat de a- 
celaş război. De vreo zece ani lumea 
vrăbită, americanizată din toate punc- 
tele de vedere, în viaţa, socială. ca şi cea 
particulară, nu are vreme de citit studii, 
esseuri sau articole lungi. Vrea să în- 
țeleagă repede şi prin câteva cuvinte 
numai, printr'o formulă fericită și preg- 
nantă, deși superfiicală, de multe ori 
talsă, să i se dea ceeace dată i se ex. 
plica într'o broşură sau o carte. 

Astiel recensentul care  răsfoieşte o 
carte şi prinde subiectul în goana ochi- 
lor sau din fugă a luat locul criticului. 
De obicei un recensent nu este obligat 
să citească o carte, nici so examineze, 
nici să-i ghicească intenţiile autorului, 
nici să le critice sau să le adopte. Le 
condamnă sau le aprobi cu entusiasm 
după interesul Casei pe care o apără. 
Ca şi un produs industrial, medicinal 
sau chimic, care se impune printr'o re- 
clană bine chibzuită, tot aşa si recen- 
sentul, de obicei, este apărătorul unei 
clici sau al unei școli literare. Porneşte 
cu ideii preconcepute la examinarea 
cărţilor punând mai presus de toate in- 
teresele de gașcă. 

In cele ce vor examina, cărți și idei, 
vom căuta să ne ţinera în cadrul celei 
mai stricte ohiectivităţi, Vom cerceta, 
fără spirit de șicană şi prejudecată ori- 


ce lucrare meritoasă, punându-i în va- 
loare meritele, şi arătând defectele, ga- 
ranţia a peste două decenii de activi- 
tate literară este suficientă pentru ori- 
cine și nu va fi înșelat nimeni în încre- 
derea cea ne-o va acorda. In această 
casă, tradiţionalismul şi naționalismul 
vobust sunt principii de bază. Pornind 
de aci rămânem mai departe în dome- 
niul criticei adevărate. 


+ 


AL. IACOBESCU : 


„Elegii şi poeme“ 
Craiova, 1928 


Editurile mai mult sau mai puţin pu- 
blică anual câte ceva: în special ro- 
mane, nuvele și rar, câte un volum de 
poezii. l'oezia este cea mai peresecutată, 
cea mai fără cititori; iar editorii, cari 
sunt şi negustori, nu se încumetă să 
piardă la sigur. Astfel că bieţii poeţi 
sunt azi tot aşa de fără rost, — ca şi 
altă dată. 

In mare parta vina este şi a lor, a- 
dică nu tocmai, ci a hoardei decadenţi- 
lor caii au năpădit peste tot creind 
acel haos al prostiei și al iricoherenţei — 
care a îndepărtat şi pe puţinii cititori 
de la poezia adevărată. A fost o inflaţie 
de voeţi şi scriitori, după războiu — și 
ca orice inflaţie, de calitate mediocră, 
dacă nu proastă. 

Totuşi, în această producţie „ersatz* 
se mai găsesc şi poeţi adevăraţi. Acesta 
e cazul poetului Al. Iacobescu, pe cari 
il cunoaştem din frumoase  tâlmăciri 
streine, în special admirabile traduceri 
din Cardueci. S 

„Dacă poetul — care-și scrie prefaţa— 
e chemat să ia parta la frământările ros- 
tite să învălue în lumina desăvârsirii 
veacul în care a scris, de cele mai multe 
ori nare altă dorinţă decât să rimâie 
singur. Il ispitoşte mireazma crânzului 
si-l turbură murmurul izvoarelor. II 
vrăjesc depărtările înnecate în purpura 
înserării si cântă în suflet cu soaptă 
neînţelegerea, freamătul singurătăţii. 

Din toată simţirea lui se smulge un 
strigăt de duioşie: orera pe care o în- 
fățişează cetitorului. In această atmos- 
feră „poetul îşi înstrună lira: 

Nu te-am. dorit, o sacră poezie, 
Doînind pe culmi, cu flori la cingătoare, 
Stârnind fior de-aprinsă bucurie 


Sub wil țesut de pulberi plulitoare ; 
Cinmăgurită 'n vuet de tristeţe 
Te vreau călcând din slăwi, biruitoare. 


Al lacobescu este un poet cu forma 
lapidară și cu inspiraţia clasică. Ii lip- 
sesc avânturile mari, dăr în concentrarea 
sa, reţinută, clocoti poezia. O dovadă e 
bucata „Pe Malul Nistrului“, în exa- 
metri dactilici. 


Picură n geamuri, sporită de vdut, 
[răbufneală de ploaie 

Leneș torcând în şuvițe prelinse pe iqh2a- 
[buri o rece 


Horbotă, prinsă 'ntre frunze de dud) 
Cât privirea arie modă 


Până spre apele Nistrului, zările ose. 
[morlte ; 
Joacă într'o pulbere vânătă; largul Hi 


[câmpiilor creşte, & 

Murea sporindu-şi-o 'n negura sură | 
[pierdută pe'ntideri.&. 

Trişti, cu privirile duse departe print 
[burniţa rece, 

Stau lângă focul ce pălpâie molcom ie 
[vatră, oştenii,) 

Chipuri şi zâmbete dragi se desprinăă 
[din aduceri aminte; în 


"Glasuri uitate se lânguie "n şuer [ 
[crivăţ şin unda, 
Chinului aprig ce tremurăn suflete 


[plânge cavalulii 

din albia Jiului puru 

[molatec.: i 

Zburdăn privirile aspre lumina 1 
[prelinsă din flacări; 
ncăperea murdară 
[țipătul doineil, 

suspine şi acri 
[strivite "ntre gene.] 


Doine furate 


Negura "'nghite 


Moare'n potop de 


ION FOTIA 
NA 
E II O II E: 


3 
CULTUL NEGAŢIUNII * 


îl reprezintă, în presa literară.  întfe 
altele, ziaru! „Vremea“, E, poate. o vă, 
tute pe care ne grăbim s'o relevăm. As 
îel, în primul no. din Februarie, ni î 
vorbeşte despre Mihail arimire Mal 
căruia nu i se zice, nici mai mult, nid 
mai puţin, decât: „licheaua exotică“ ș 
despre d. Cincinet Pavelescu, „zevzaţ 
poet şi magistrat“. Fără să ne osteni 
spre a cerceta cauzele adânci şi ascun; 
ale acestei ofensive donquichoteşti, :onă 
tatăm cu multă părere de rău că tinere 
(căci, fără îndoială nume la tineri - 
poate găsi o astfel de atitudine) 
conduc „Vremea: îşi cam pierd... zei 
lată de ce această gazetă, deşi var 


și vioiu scrisă nu poate fi recomanda 
cetitorilor noştri. 


Mai ales, că, procedând prin distruiti 
re radicală, ea na putut afirma. păzi 









acum, nicio văloare literară. Su 

La 

bi 

% Z Pasa e 

E Zi | 

4 : 

. * 

5 în i 
> 

| 

i 


"nilii de rentieri, cu toate că 
"En rezim țantagruclic, ba poate 


“Pualarmă, coincidând, Verhaeren 
„Euintr'o 


UNIVERSUL LITERAR. — 124 


aaa sipeaanrnealcaie 


MODERN: EMIL VERHAEREN Că 


UN POET 


Belgia se mândrește că în primul vea: 
existenţei sate independente şi-a dă. 
bit sieși dar mai ales omenirei civili- 
pie căreca aparține, un mare poet mo- 
m dacă nu khiar pe cel mai mare. 
erhaeren (1855—1916) şi-a trăit întreaga 
bi poezie în ritmul gândirai, al vieţei și 
şliinței te astăzi şi ne-a lăsat o operă 
eriect inchegată şi nemuritoare. 
In les Flamandes a descris poporul în 
nu căruia. se zămislise, punându-și la 
acare sufiatul şi anta. In Les Moines 
sinvie în culori rembrandtiene pe pur- 
torii de sutană neagră cari în noaptea 
ui mediu erau capul omenirii, etă- 
anind lumea cu crucea şi cu sabia, dar 
ae în fuța valului cuceritor al Re- 
asterei sau ştiut adapta, instruindu-se 
i cugetând, sporind pe o nouă cale stră- 
ucirea semnului creștinătății. 
Aceste dintâi două volume de poezii 
su senzaţia artei, dar sle nu erau decât 
ptrumentaţii de pregătire a marei ar- 
honii verhaeriene, profundă şi de o uni- 
are covârşitoane îm amsambilui ei, izvo- 
nd continuu din sufletul poetului. 
Tinereţea lui Verhaeren a fost nespus 
e zbuciurată cu toate că aparţinea unei 
a dus 
prin 
onwaat, tocmai de uceea. Incercă intens 
pată viața. 
In Les impressions msalancolia şi dure- 
ea produsă de acei cărora el le închi- 
țese ochii pentru totdeauna, şi care erau 
ati! și mama lui, plecarea lor în țari 


ide unde nimeni nu se mai întoarce şi 


Saarea lui în cea mai pustie singurătate 
căci nu iubise încă alte fiinţe, — îi 
hităoiră calea şi-i spulberară credinţa 
nfuența lui Raudolaive, Verlaine ŞI: 
iubi 
dată absurdul inutil, imposi- 
iul, nebunezcul, exeesivul, intensul, a- 
deră cu entuziazun la idealul simboi'st 
s. cu Jules Lafiongue, 'cu Jean Moreas, 
cu Gustave Kahn, ponni la realizarea lui. 
În câţiva ami desordomaţi, scrise les 
Boires, Les Debâcles și Les Flambeaux 
Noims — cu strânse afinități înure ala. 
In aceste culegeri găsim toate senza- 
ție de tristeță cu nuanţe nespus de bo- 
gate, în imagini noui Și abondemte, în 
temă originală şi virulentă, cu gradaţii 
savante, 
E! simte „plângând deasupra lui ochiu 


[sI ai nebumiei“ și chiamă sfârșitul cu 


o voluptate extatică. 
Dedatele Dreptăţei şi riurnurile de ivo 
ru ale Ințelepciunei îl furară şi! iînşe- 





lară toate. Dramele din viața lui i se 
păreau ivemediabile. Urmărivea vamă si 
ha ucinantă, în pădurea numerilor şi 
a „documentelor” sufletești dela Zenon 
până fa evoluționiiști, îl apropiaseră ra 
marele abis inisondabil. 

Dar în culmimaţia crizei de om de an- 
niu prin care trecea, se ivi o femee. 

O famee cu atribuţiuni divine carei 
stinse „flacările megre“ şi'i alungă „de- 
monul perversităței” rlespre care tocmui 
scrisese Edgar Alan Poe minunata sau 
drăceasca ri pagimă. 

Les Heures claire, Les Heures d'aprâs- 
midi insermmară cu aur şi azur din su- 
fletu! nui bogat, reînviat, cei cincispre- 
zâce ani senini, de -căsmicie fericită, Les 
Heures des Soir inchaiară firesc ciolul 
poeziilor lui de iubire în care frumuse- 
țile sulfietesti fură exaltate, iar cele tru- 
pești nicăeri pomenite. Fu o iubire puri- 
ficatoane în cate germină marea lui o- 
peră, trecând prin alte două cărţi pre- 
gătitoare de strune geniale (Les apparus 
dans mes chemins și Les Villages iliu- 
soires), 

Les Villes tentaculaires, Les Cam. 
peynes halucintes, Les V:sages de la 
Vie, les Forces tumultueuses =i La Mul- 
tiple splendeur, sunt marile cărţi de poe- 
zie verhacriană pe dare mici un iubitor de 
literatură înaltă dim vremea noastră nu 
numai nu ile igniorenază, dar le puna chiar 
deasupra Florilor lui Baudglaire. Qiig:- 
nalitaltea şi măreţia poetică a acestor 
capo-d'opere fac dim autorul lor geniu! 
poeziei moderne, Aceasta e ipoezia des- 
pre care profetiza Lamartine la 1834 câ 
„va pian deasupra lumei, va, judaca-o 
si, arătând omului vulgariiatea pare: 
lui, îl va :duce înaimte, spre utopii, repu- 
bhiei imaginare, cetăţi dumnezaești, in- 
suflându-i curajul să ile cucerească“... 


Ei qwimportent les mauz el les heures 
dementes, 
Et les cuves de vice ou lu cite fermente, 
Si quelque jour, du fond de brvuillards 
et des voiles, 
Surgit un nouveau Christ, en lumiere 
Bia sculptă, 
Qui svuleve vers lui Vhumanite 
Et la baptise au feu de nuvuvelles etoiles. 


După ce glovifică pe călugării puter- 
nici din trecut, ortodoxi sau eretici, su- 
puşi sau ravoliaţi, ca Sf. Toma ori Sa- 
vonarola şi Luther —. suflete «te uragan 
care duc dincoo ide viaţă popoare și 
veni, Verhaeren giorifică pe marii căpi- 
tani, pe tribunii răscolitori de patimi, 


pe banchemii care stăpânesc lumea cu 
aurul lor metalic, pe tiranii care o da- 
tormează, pe femei, pe toate femeile, 
ridicândule mai presus de sex și în 
fine alorifică mulţimea, valurile tu- 
multoase ale oceanului omenesc. Glo- 
vifică oraşele şi viaţa modernă, drum 
de fer, vapor, industrie şi... vântul. La 
Multiple Spiendeur e o culme a liris: 
muilui modern. 

Sfârşitul vieței Îl preocupă, dar de 
sub calmul cel mai semin, se exprimă 
cretința că moartea nu-i decât schim- 
bavea unei forme, continuarea. vieţei, El 
se dărue mărei întrun şir de imagini 
patetice, într'o famtezie și gândire pro- 
digioasă, sub haina călei mai pure poa- 
me ce s'a scris vreodată, 

Călătorise mult, 'citise enorm. „Pisicile 
de eben şi de aur îi străpunseră besna'. 
Geniul îi oferea mijloace nemai întâlnite 
pentru expresii nemuritoare de artă şi 
cugetare. Fu un mare liric, violent, 8x- 
cesiv, desordonat, cicopic, profund sin- 
cer şi viu ca mii de vieţi acumulate, A 
descris nu numai în expresii şi cuvinte 
noui şi bogate, nu numai muzica, ci 
și în ritmuri savante şi pe deasupra în 
acelaș ritm sufletesc al marelui său 
geniu, 

E un mare exemplu de unitate și ritm 
sufletesc, un clasic exemplu de convin- 
gere în idei şi torme în care arta şi gân- 
direa se înfrăţesc sintetic. 

Şi acest titan al poeziei moderne plecă 
întw'o zi rece de Noembrie (1916) să țină 
o conferinţă la Rouen pentru patria sa 
invadată de dusmani şi pieri în gară, 
vrintr'un stupid accident de tren. In- 
treaga lume literară și intelectuală a 
continentului civilizat rămase profund 
impresionantă de sfârşitul marelui poet, 
mai mult decât de mii de morţi ai tran- 
șeelor lacome. 

In marea lui operă 'acdiaose înainte de 
moante Les Flammes hautes şi A la vie 
qgai seloigne. Suilatul ju! €e iin Paradis 
între al tui Virgiliu şi-al lui Dante, iar 
opera lui ne aşteaptă, supraviețuind în 
folosul ei și a înţelegătorilor. 











122. — UNIVERSUL LITERAR 


i e 











CPONRsc ca cicessnaeaniac ez 


TEATRUL NAŢIONAL 
MARCEL & MARCEL 


Dacă Puiu Iancovescu ar fi interpre- 
tet rolul croitorului din piesa „Marcel 
& Marcel“ a dlui Alex. Kirițescu, fără 
îndoială, că piesa ar fi avut un mare 
succes. Şi ar mai fi fost ceva. Iancovescu 
a fi tălmăcit adevăratul tâlc al roluiui 


țate, mai atrăgătoare şi mai  determi- 
nante de luare în se&mă a insului, sau 
insei. Aparenţa mai elegantă, haina riai 
frumoasă,  pieptănătura meii îngrijită, 
nu numai satisfac egoismul. dar saltă 
bucuria egpistă de a atrage £itenţia si 
aprecieri măgulitoare. 

Este pe lângă emoţiile procarate şi 
provocate de artele pure şi o emoție ar- 
tistică, determinată de satisfacția îmbră- 
cămintei. Si meritul acestei satisfacţii 
revine în mare parte croitorului, sau 
croitoresei. 

D. AL. Kiriţeşcu şi-a ales din galeria 





D-na Agepsina Macri-Eftimiu 


principal, îmbinare de negustor şi fante- 
zist, om practic şi imaginativ, vervă şi 
desfășurare de entuziasm. 

Dar rolul n'a fost interpretat de laco- 
vescu, ci de d. Bălțăţeanu, care-i rigid 
întrun cadru sentimental ; care  n'are 
puterea de a risipi vervă şi care nu-i ca 
Iancovescu, sfârlează totdeauna pe două 
tablouri: unul de imaginaţie şi altul 
realist. ; 

Acţiunez! în piesa d-lui Alex. Kirițescu 
interesează mai puţin. Totul e verva re: 
plicei, e încrucișarea dialogului sprin- 
ten şi ascușit, e literatura stilată, e fan- 
tezia, prinsă repede în frază elegantă, 
dantelată şi uneori pișcată de familia- 
ritate. cd Bl 

Este în „Marcel & Marcel“ mai multo 
temă, decât un subiect. 

Domină poezia, atrzige pictura, impre- 
sionează sculptura,  farmecă muzica, 
răscolesc sufletul artele. Dar în adâncul 
sufletului e egoismul, care se sbuciumă 
și tinde să fie settisfăcut prin forms de 


“înfăţişare mai elegante, mai întrumuse- 


cestor meritoşi, un croitor, căruia i-a 
acordat pe lângă caracteristicele de ne- 
pustor. care ştie să utilizeze toate mato- 
dele de a specula slăbiciunile egoistelor, 
— care vor să fie cât mai elegante — şi 
o însușire de ertist practic. Deaceea, uu- 
torul i-a încredinţat o vervă amplă, liri- 
că şi seducătoare prin vârtejul ei de 
non-sensuri, cari prind în sufletul fe- 
meilor, dornice de a fi cât mai elegante. 
Verva aceasta e ca spuma, face impre- 
sie și se risipește. 

Sunt desigur anume moravuri parti- 
culare ale clientelelor caselor mari de 
„rochi şi confecţiuni“. E un vocabuuler 
cu totul propriu și e un sistem de con- 
tagiune caracteristic. 

Autorul piesei a urmărit acestea și 
le-a încadrat cs! o manifestare de mora- 
vuri, în piesa sa. A înfățișat magazinul 
de mode, cu personalul învăţat să spe- 
culeze și să amăgezscă. cu clientela ah: 
tiată de poză şi apoi cu acea clientelă 
care contagiată de dorul de a fi îmbră- 
cată frumos, sare din preocupările obiş- 


Nr ua 


nuite, adoptând deprinderi noui, | 
şieri mai mult sau mai puţin dr 

In piesa d-lui Al. Kirițescu s 
roluri principale interpretate de 

Bălţăţeanu şi Sârba și d-na A 
Micri-Eftimiu. 

Despre d. Bălţăţeanu. în rolul 
nului magazinului, am scris 1 
tul cronicei. 

Axa piesei e ţinută de d. Sârbu 





pe 


D-ra Tanizi Bogdan 


e într'adevăr admirabil, în rolul 
tului, care nu se adoptă schimbă 
ravurilor și moralei „odată cu sc 
rea toaletelor la marile magazi 
confecţiuni. 
D-na Agepsina Macri-Eftimiu a 

rolul provincialei, ispitită de crg. 
care-i face rochi elegante şi care: 





> 


dă arta. Astfel clienta, e pe povii 
căderii. 

In roluri secundare : D-na Tant 
dan, — o cochetă, fără criterii şi ș 
toare de clientelă croitorului. L_ 

D-na Netașa Alexandra, mai 
mgazinul de croitorie, — rol greu 
risipa de vervă pe care o cere. 

4 


D. C. Stăncescu 


| 


D-l Stăncescu, impecabil într'un 
în frac, din lumea mel mult sai 
puţin interlopă. 

B. CECROPI 



























































Sala Regina Maria (cal. Victoriei). C, 
Bacalu. Se prezintă cu un ansamblu bo- 
gul atât ca număr de pânze cât şi diver- 
“itate de motive. Mult mai interesantă, 
luceastă expoziţie a d-lui Bacalu, ca pre- 
elentele d-sale cari totuşi nau fost 
“ipsite de remacabile calităţi : intenţiu- 
Înile antistului enunțate într'o perioadă 
de prefacere, le regăsim astăzi  expri- 
mate cu preiciziune şi claritate, dovedind 
lin primul rând un progres isbitor în 
stăpâni ea mijloacelor technica, cari 
Hiâră să fie decisive în consalcrarea operii 
artistice — determinată de calitatea ab- 
tractului emotiv — îi sunt acestuia un 
indispensabil suport. 
 Cotowitul cald şi lumimos desfăsurân- 
vlu-se în vibrații linigtite pe plamuri lar- 
gi și holtăvâte, tăvă amuzamemtul jocu- 
ui mănunţit al vivtuozităţilor ieftine de 
penel, dau întregului ansamblu nota de 
amitate ce se impune dela primul abord. 
| Consisttemţa  'Tuerurilor câştigate de 
astă dată printr'o vizibilă preocupare de 
înțelegere a materiei. 

In general compoziţia simplă se ex- 
primă atât prin dispoziţia formelor cât si 
echilibrul maselor de culoare. 

| Worile diui Bacalu sânt simpatice, 
tomplectâmd cu decorativull acolo unde 
iu insistă ptasitiicul. 

lucrările cari reslamă um desen mai 
observat — cum de pildă nudurile — 
din această expoziție — prezinte sensi- 
bile stângăcii, vroite poate în avantajul 
unor intenţiuni de compoziţie. Procedeul 
jconturației exterioare a volumelor cu li- 
mia crudă pentru a le detaşa între ele 
Sau de restul înconiurăitor, e rezultatul 
eprob:ibil al insuficienţei de construcţie 
si justă reparaţie a valorilor. Sânt de 
notat totuș stăruitoare tendinţe de sim- 
plificare, 

Peisagele d-lui Bacalu sânt puse în 
ogină cu îndemâmare, luminoase şi 
pis râng un sentimemt de calm și mul- 
jumire. 

1 N. Delavrancea-Dona.  Fundamemital 
Fc utrată în timpul relativ scunt de un 
lan, dela precedenta d-sale expoziţie. 
Multe din observaţiile nefavorabile ce 
perscmall le-am notat cu acel prilej, nar 
moi fi de loc justificate astăzi.  Dela 
potivele miămunţite, comune sau de gust 
iubios, cu un colorit fad şi sărac. până 
d paleta luminoasă și îndrăsneaţă de 
gi, e un salt prodigios. 

Se pare că o mână magică a călăuzit 
fre aceea nu destul de încercată a time- 
ei artiste, 

i Pentru un moment prefacerea e atât 
de aprekialbilă prim comitmast cu trecutul 
mcât ceia ce constituie mai mult decât, 
influențe“ ale paletei lui Tonitză vroi 
Dă le socot ca tot atâtea drumuri deschi- 
He pentru viitoare căutări personale: 
după ce și-a, doveldit pregătirea da pă- 
unde taime adâmci de alţii  deslegiate, 
mentul d-sale își datorează să rosteas- 
că un crez propriu. Altminteri. poste- 
Fritatea va învinui pe unii fruntaşi ai 
ictuvii conti'miponane d'a ne fi dat mai 
„huni elevi“: decât artişti. 
1 D-na Delavranicea-Donia, 


ear 


vădeşite tio- 








tuş un talent rea! cu temperament 
plu şi entusialst, 

Işi aproprie cu muiltă ușurință mijloa- 
cele de exprimare promițând mai mult 
pentru viitor. 

Sala Mozart. D. Ip. Strâmbu, expune 
un bogat ansamblu de ucrări pe lângă 
cari d-sa — cu aldevărată solicitudime de 
părinte sufletesc — păzduieşte şi câte-na 
pânze a două din elevele d-sale meri- 
tuoase : d-rale Rea-Silvia Radu si Ma- 
ria Droc. 

D. Strâmbu nu mai are nevoie de pra- 


su- 





UNIVERSUL EITERAR. —. 133 


ph stuc 





EXPOZITIILE 


tate casnică, tablourile sânt străbătute 
de acelaş suflu de blândă emoție rostită 
cu pioasa simplitate ce a mişcâlt pe ar- 
tist. Trebuie de bună seamă mult mes- 
teșug și disciplină interiozră: ca să su- 
pui materia şi să nu ucizi cu brutali- 
tatea ei primcipiul directiv. 

Nudurile “dilui Strâmbu sânt ii 
vate cu răceală urmărind armmnionila, de li- 
nii si volume, iar atitudinele lor cal- 
me și caste, dictate de intenţiunile cla- 
re ale compoziției. 

Galeria Franklin, Visconte expune o 


N. DELAVRANCEA. DONA : Țărăncuţă. 


zentarea cronicarilor cari au urmărit 
îndestul o lungă şi sârguincioasă ca- 
rieră. Publicul a iubit întotdeauna pe 
acest anttist care fuge de proză şi atitu- 
dini, culcerindu-şi sufragiile cu sinceri- 
tate comunicativă a unui suflet ce se 
culindește în seninătatea operii cu toată 
bunătatea lui. 

La vârsta când alţii s'au fixat în for- 
me definitive, d. Strâmbu n'a renumţat 
încă să-şi arunce privirea după noi o- 
rientări. 

Dela portretele şi grupările prietenoa- 
se şi jovialle, în plin aer, până Ja acelea 
cu efecte de lumină sub abat-jurul lăm- 
pii, în atitudini de reculegere şi intimi- 


când în griuri până la negru, 


serie de „nocturne“ pe motive din ba- 


ris și Bucureşti. Pitorescul nopţii e pro- 
blema cu atâtea necumoscute câte se pot 
ascunde din elementele obişnuite pirctu- 
rii, în îmtunerecul nopţii. Chestiunea cu- 


loarei devine cu atât mai subiectivă. 
D-nul Visconte încearcă transparența 
umbrelor când în gama de albastru, 


luptând 
cu difiiculltăţile formelor estompate care 
prin menocromie îl ţin sub vesnica ame- 
ninţare a efectului de ilustrație uşoară. 
In Peisagiul din Balcic e mai precis şi 
personal. 


C. VLAD 


124. — UNIVERSUL LITERAR 


dai $ «i $ I-ca$ GI... 


reeditări de clasici 


Cu toată aparenţa de dispreţ pentru 
clasicii autochtoni, susţinută de persoa- 
ne vădit interesate şi (de ce nu ?) necom- 
plet cultivate, lucrurile se prezintă cu 
totul altfel: cercetaţi cataloagele editu- 
rilor, vitrinele acelor librării care dau 
puţină atenţiune şi cărţii românești, e- 
numeraţiile bibliografice ale periodicelor 
şi vă veţi convinge de contrariul: Alec- 
sandrescu, Alecsandri, Filimon, Pan, 
Creangă, Eminescu, Caragiale, Coșbuc, 
Delavrancea, Slavici, Duiliu Zamfirescu, 
Gârleanu, iar, dintre cei în viaţă: Bră- 
tescu-Voingsti, Sadoveanu şi Rebreanu. 
ejunşi, un&bri la ediţii al căror număr 
nu se mai cuncaşte, dovedeşte cu priso- 
sinţă că gustul de cetit — şi la noi — ur- 
mează linia normală. 

Ceva mai mult: dovada cea mai bună 
este faptul că, mai toate editurile scot 
chferite colecţii de... clasici. 


contrazicere 


In timp ce Ministrul Instrucțiunii de- 
zavuiază „Arnantul anonim“, „organul 
literar al soc. Gh. Lazăr“: „Pentru 
noi“ (Soc. elevilor liceului cu acelaş nu- 
me) recenzează, cam astfel romanul ace- 
iuaiş autor: „Corigent la limba ro- 
mână“, 

weseste viaţa autorului din clasa V pâ- 
nă 'după Universitate, o viaţă preocupa- 
lă de femeile pe care le-a iubit. Dar a 
iubit atât de mult şi întrun 1nod atât 
de felurit, încât ajunge să se întrebe sin- 
gur: „lubita mea!.. Iubita mea!... un- 
de ești tu iubita mea și care eşti tu?* 

Aceasta „pentru noi“ — adecă pentru 
copiii între 11 şi 20 de ani... 

O singură întrohare: mă rog, la con- 
ducerea acestei publicațiuni nu se a- 
mestecă; niciun profesor, nici măcar 
mâna de fier a priceputului și pricepă- 
torului director ? 


romanul biogratic 


Deşi destul de târziu, a pornit şi la 
noi. Astfel, după încercarea d-lor Sergiu 
Dan şi Romulus Dianu, privitoare la 
„Viaţa minunată a lui Anton Panu“, a 
urmat: „Viaţa tragică și românească a 
lui Eminescu“ de T. Păunescu-Ulmu. In- 
trun număr recent al „Vieţii literare“ 
ni se anunţă un al treilea despre N. 
Filimon de Tr. Mateescu. 

Asupra unui singur lucru, mă simt da- 
tor să atragă aienţiunea domnilor au- 
tori : să nu înjosească personalităţile ca- 
Ye i-au atras. Atât. Altfel, ar face mai 
bine dacă le-ar schimba numele. 


 GOB 





ZeBeara 








SORIŞORILE LUI RICHARD WAGNEI 
CĂTRE HANS DE BULOW 


Cine nu cunoaşte tragedia desfăşu- 
rată în jurul acestor două nume: Ri- 
chzrd Wagner şi Hans de Biilow. De 
aceea publicarea scrisorilor maistrului 
către discipol. către prietenul care a 
avat puterea să rămână în serviciul ge- 
nialului muzician după ce acesta i-a 
luat femeea, va: naste destul interes. 
Aceste scrisori, al căror text nu era de- 
cât în limba germană, au fost traduse 
cum, în cea franceză, de d. Georges 
Khuopff, într'o versificaţie fidelă, clară 
și vie. 

Viaţa lui Wagner este acum, pentru 
toată lumea, lipsită de mister. Puţine 
existențe cu fost studiate şi disecate 
astfel de bioerafii si critici. Căci Wagner 
a fost el însuşi încarnaţia propriilor săi 
eroi si a jucet în propria lui viaţă dra- 
mele imginate pentru scenă. Despre a- 
ceastă nouă carte, d. Jean Chautevaine 
a tăcut o prefaţă care este una din pa- 
ginile cele mai pătrunzătoare ce sau 
scris vreodată despre maistrul dela 
Bayreuth : 

„Pe măsură ce se precizează, în isto- 
rie. fizure: sa prodigioasă, pe măsură ce 
se împrăștie nourii ce învăluiau idolul, 
Wagner se manifestă, înainte de toate, 
ca un regisor incomparabil. Existenţa: 
sa, în sens teatral, este o repetiţie a ope- 
rei sale. Nimic nu e mai exact. Eroii 
creaţi de el, i-a făcut după imaginea sa, 
ia anime după pasiunile sale, i-a fă- 
cut să sufere, frământările sale. Le-a 
îvprumutat chiar aspiraţiile, revendi- 
cările. şi strigătele scle contra conven- 
țiilor sociale. Si dacă a găsit accente 
atât de minunate, este pentrucă îi era 
de ajuns <! asculta provriul săa suspin, 
pentru a găsi tema cântecelor lor de 
dragoste şi de durere. El a fost Tristan, 
a îost Wotan, a fost Olandezul sburător 
și Hans Sachs. 

In aceste scrisori către Hans de Biu- 
low, sunt pasagii ceri ar fi cinice dacă 
mar fi ingenioase. Unele, prin data scri- 
sorilar, par profeţii. Altele par cluzii şi 
totuşi nimic nu te face să presupui că 
ascund un sens misterios. Nu, totul e 
simnlu aci ; dar această simplicitate nu 
e deloc în măsura așteptărilor noastre. 


„Fiinţa omeneescă, aceea care e gata 
să-și pună în joc viața pentru a face 
să triumte sentimentele sale, numai 
aceea. e suverană, Ea are posibilitatea, 
are dreptul de a dispune de suferința 
altuia“, Această frază se cklă într'o 
scrisoare a lui Wagner către Hans de 
Bulow şi e dehată dela Ziirich 1854. Fa 
sună ca un pasapgiu din „Adplph“.Trei 
ani mai târziu, Hans de Biilow se că- 
sători cu Casima, cec: de-a doua fiică a 
lui Liszt şi prologul tragediei începe, cu 
adevărat. 

Detaliile se cunosc. Nu trebuesc cău- 
tate, mai eles, în această corespondenţă. 
Nu se vor găsi nici măcar aluzii directe 
despre evenimentele ce se desfăşurară 
şi cari tindeau spre separerea lui Hans 


de Casima si apoi spre căsătoria a 
tei ca Wagner. Nimic! Dar niciod 
expresia „a citi printre rânduri“ | 
avut sens mai clar. Aceste abţineri, 
ceste tăceri chizir, toată această prudți 
ță, de cuvinte, această pudoare a, pelă 
ței care acoperă impudicitatea chtelă 
totul e curios pentru amatorii de pă 
chologie și de suflete. Căci nu poaltel 
om mai vulgar decât acest nenoroi 
Hans de Bilow. Insuşi Wagner tre) 
privit ca şi personagiile sale. Şi ni 
judecăm astfel numai din czuza moi 
truosului său geniu; dar rămâne f 
acest om şi în scrisorile sale, puţin iti 
aceea putere care subiugă pe Liszt,ts 
Hens de Biilow şi pe Wasendonck. fi 
Dar o corespondenţă, chiar când i 
irecmplectă şi nu ne dă şi răspunti 
destinatarului, e totuşi un fel ded 
log : chiar dacă nu le vezi apărând, 
nuesti persontigiile rămase între cul. 
In aceste scrisori, Hans de Biilow m 
fost vedat cu o precizie ce se afirmăi. 
fiecare pagină. Wegner, la începi 
pricteniei lor, îi recomandă de „a nu 
sveceptibil“. Căci dacă tu însuţi nu k 
fi un geniu, trebue să fii devotat ul 
geniu Si Hans îşi luă ca deviză cuv 
tul lui Kundry: „Dienen!” „A serfi 
Er vecinic lângă Wagner, gata dk 
pi ăsi totul când era nevoe de el, gi 
de a pleca de îndată ce l-ar fi che 
într'o misiune importantă, în orice i 
Wagner era la Paris pentru a rep 
„taunhăuser“ ; chemă pe Biilow şi 
cesti: alergă îndată. Dacă Wagner E 
la Miinich, lângă regele Ludovic Il 
avea nevoe de un şef de orchestrăf 
pabil de a conduce pe „Tristan“, che 
pe Builow. Tot aşa, dacă îi trebuiai 
pianist care să poată descifra în 












din Niebelung“ şi „Maiștrii cântări 

Ir Munich fu drema. Hans de Bi 
se instală aci cu Casima. Indată „şt 
toată lumea ; dar Hans nu „stiu * de 
mal târziu. Când află ca și. cum s!; 
așteptet, acceptă şi se îuclină.. si 
ma, scrisoare, datată «lin 1889, în ajuf: 
divorțului, după ce Biilow supori 
timp de trei ani aceasta „stare det 
cruri”, conţine această frază de n 
zut. Deşi nu cred că o intrevedere 
tine să nu dea nici un rezultat, îşif 
tctuşi ţie de a doc'da această întrf 
dere. Inainte de toate, va trebui săb 
mezi sfatul meu: să te opui cu ene 
de a da „Tristan* cu interpreti d 
nuiţi... Dacă aș fi în locul tău, aşa 
ca mai bine bastonul de șef de ore 
tră decât să las să se reprezinte pr 
operă ca „Tristem“ ! 

D. Jean Chautovaine, în prefaţal 
spune că Flaubert ar fi calificaţ 
„Ilânaurme“ o asemenea, situaţie. E 
sibil! Aţi auzi desigur strigăte, p 
tări, o aluzie măcar, la drama care 
desfăşura ? Nu! Tragedia nu face 
uite interesul personal al comp 
rului. 
















Traducere de ZOE ECU 


0 Secunaci cie 
CU vasaie 


Un țăran având un proces întrun 
orăşel din nordul Moldovei aşteaptă de 
vre-o patru ore ca să-i vie rindul. 

Șistea bietul om cu citaţia. în mână 
0 tăsucea în toate felurile în timp ce 
partea adversă făcea zâmbre că ţăranul 
o să se pliclisească şi o să plece lăsând 
“procesul baltă. 

Qehii ţăranului se opriră la iscălitura 
citaţiei. In loc de o semnătură desci/ra- 
hili erau patru P. 

Ce o fi însemnând ăști patru P? 
întrebă țăranul pe avocatul protirnicu- 
lui său, 

-- Nu înţelegi? 
prim-președinte ? Dar d-ta cum ai în- 
țelos ? 

-- Văi de boerule, zise ţăranul clipind 
din ochi şiret, eu o desluşisem altfel... 

- Cum anume ? 

— Partea protivnică pierde procesul ! 


* 







































Un coaiur deschise un foarte elegant 
salon întrun orăsel cu foarte mulţi a- 
naliabeţi. Pe firmă erau scrise fel de fel 
de indicațiuni. Coatorul, aducându-și 
aminte că în orășel sunt mulţi neștiu- 
tori de carte, se crezu foarte ipspirat 
adăceând în josul reclamei urnătoa- 
rea explicaţie : 

„Dacă ru ştiţi să citiți, adresaţi-vă 
lu dasrălul dela biserica de aldturi“”. 


* 


Academicianul  Bautru favoritul mi- 
nistrului de finanţe  d'Emery, prezintă 
întro zi acestuia pe un coleg al său dela 
academie în următorul fel: 

— Îţi prezint pe prietenul meu Marphy 
memhu al Academiei, deci nemuritor! 
— Ce vrea Marphy dela mine? Intre- 
bi ministrul de finanţe. 

— Să'1 faci muritor de rând! 

— In ce fel? 

—. Adică să-i dai posibilitatea să-şi 
sulisfacă nevoile muritorilor de rând: 
foamea și setea ! 


Un individ nu era mulţumit deloc de 
avocatul său care îi pledase procesul din 
aticiu. 

-. Acuzat, ce ai de adăogat pentru 
apărarea d-tale? îl întrebă judecătorul 

— Nimic, domnule preşedinte ! Cer un 
singur lucru - indulgența onoratului tri- 
bunal... pentru uvocatul meu! 


* 


Se știe că bărbierii sunt  vorbăreţi 
(In limba franceză de altfel şi puţia 
- câte puţin şi în cea rontâneasc, cuvâni- 
tul bărbier e sinonim cu pisălog). 
Mumoristul Gallaud este acela care 
u creat bărbierului uceustă reputaţie. 
Intra zi intrând într'o frizerie fu în- 
trehat. 
— Cum vreţi să vă rad? 
— Fără să-mi vorbeşti ! 


InH Crcar'ea 


Petre Protopopescu, 


UNIVERSUL LITERAR. — 125 








lo caz car 


MODA FEMINIZATA ȘI PERUCILE 


S'a cântat ctâta pe toate tonurile că 
moda feminină tinde să se masculineze 
în cât „Moda“ care ec o majestate adese- 
ori toarte condescendentă cu supușii săi 
sa hotărit să redea iarăş sexului îrivol 
aparența,—atât de plăcută se vede d lor 
bărbaţi —-de păpuşi înzorzonate, învolă- 
nate și împanglicate, menite să farmece 
privirec, şi să nu se mişte... In cose- 
ciuţă, anul acesta marii croitori pari- 
zieni au lansat modelele în fel de fel de 
draperii, graţioase dar, vai, complicate, 
rochiilor lungi cu volane, falduri și tot 
felul de atârnători ; foile lungi şi volu- 
minoase, mânecile, cari par aripi. pan- 
tofii cu tocuri femtastice și picptănătu- 
rile cu bucle. Şi ca şi când atâta nar îi 
fost de ajuns, au lansat peruacile ;. peru- 
cile de toate nuanțele spre a le zsoria lu 
rochii şi din tot felul de fire: păr natu- 
ral, lână de Angora, mătase vegeluiă, 
ba poate chiar și pae. Aceste peruci, ni 
se spune, sunt absolut indispensabile, 
pentru a masca părul pe care îl lăsăm 
acum să crească şi core, bine înţeles, nn 
e frumos în acest stadiu transitoriu de 
la prea scurt lu lung. Va să zică moda, 
spre a fi pe plikul celor cari o găscau 
masculinizată sa feminizat, dar cu ce 
preţ !... Vor afla în curând pungile dom- 
nilor bărbaţi cari vor avec să plătească 
zeci de metri de stofă pentru o rochie și 
pe lângă toate accespriile „,indispensu: 
hile* de pân'acum, peruca asortată la 
fiecare toaletă și chiar la fiecare acazie. 


Zr 
TDi e 
3) P 





4 
a mpi 
Sieg Za e i 
O 2 eat A g 


caricatura zilei 


208 


DISTRAT... 





Eşti an găpăuţă! E pentru a doua oară 
când îmi iei băiatul drept un gigout de 


berbec. 
(London Opinion) 


PREA TARZIU... 





PASAGERA pilotului) : 


(revoliată, 
— Altă dată să nu mai zbori când eşti 


gripat. că intrăm în neant... 


(Lij=) 
CONSOLAN E 

i-a DA PA 
Z Cc PI AD CU 


Li 








=, | a A 4 
& VA al fi 7 


V/Y, 
(if Ai i 
rs 


a, 





—- Dacă scap, o dau dracului de vină toare şi mă însor numai decâț. - 


— Depinde, 


-- dacă nu e prea târziu... 


(Punch) 








196. — UNIVERSUL. LITERAR 





Pagini uitate 





DIMITRIE BOLINTINEANU 


O FATA TÂNĂRĂ 


PE PATUL MORŢII 


Ca robul ce cântă amar în robie, 

„Cu lanțul de brațe, un aer duios, 

: Ca râul ce geme de rea vijelie, 

“Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros, 


Un crin se usucă şi 'n lături sabate 
Când ziua e rece şi cerul în nori, 
Când soarele-l arde, când vântul îl bate, 
Când grindina cade torente pe lori. 


Aşa făr' de veste pe zilele mele 

O soartă amară, amar a bătut 

Şi tot caşi crinul, de viscole rele, 

Pe patu-mi de moarte d'odat am căzut. 


Abia 'n primăvară, eu zilele mele, 
Plăpândă ca roua abia am ajuns, 
Atuneia când cântă prin îlori filomele 
Şi-o crudă durere adânc mia pătruns. 


Amară e moarteu, când omul e june, 
Și zina-i frumoasă şi traiul e lin 

Când îlorile cântă, când pasărea spune 
Că viaţa e dulce şi nare suspin. 


Să moară bătrânul ce fruntea înclină, 

„Ce plânge trecutul, de ani obosit; 

Să moară şi robul, ce "n lanțuri suspină 
Să moară tot omul cu suflet sdrobit; 


since 


lar eu, ca o fiuare ce naşte când plouă. 
- Creşteam pe cunună să um desmierilări. 

Şi mie amorul, cu buze de rouă, 

Zu inimă dulce îmi da sărutări. 


- Ca frunza ce cade pe toamnă, când ninge, 
Sufiată de vânturi, aici, pe pământ, 
Ah! juna mea viață acuma se stiuge 
Și anii mei tineri apun în mormânt. 


(Din vol. dela 1847) 


FATA POPII 


De-aş fi paşe sau vizir 
N'aş avea sileaf de fir, 
Niei seraiul de granit 

Cu pridvorul aurit; 

Niei bogate caicele 

Nici eunuci privighetori, 
Nici harem cu cadânele 
Nici grădini cu scumpe flori ; 
Dar mă jur pe prooroc 

Să mor fără de noroc! 

Aş veni la noi, aici, 

Cu o ceată de voinici 
Şi-aş fura, fără de păcat 
Fata popii din Galaţi, 

Cu păr negru şi bogat 

Cu ochi dulci și lăcrămaţi. 


î. (Din : „Florile Bosforului ') 


BARCAROLA 


După coasta aburoasă 

Noaptea vine, fumegând : y 
Ca o sulbă auroasă 

Luna trece luminând. 


Lopătare, mână bine 

Valul geme spumegând, 
Și e noapte când suspine 
Omul scoate lăcrămând. 


Mergi spre stânca neguroasă 
Unde — albeşte un palat, 
Unde dulcea mea frumoasă 
Plânge, plânge ne "'ncetat. 


CÂNTEC 


Luna doarme grațioasă 
Peste roze, peste crini ; 

lar tu, dulecea mea îÎrumoasă, 
Eşti deşteaptă şi suspini. 


Dormi, Îrumoasă copiliţă, 
Dormi şi nu mai suspina 
Dormi şi-mi dă a ta guriță 
Dulce a o sărnta. 


FUGA 


Wuhnea încalecă, calul său tropotă, 
Fuge ca vântul, 

Urlă pădurile, fâșie frunzele 
Geme pământul ; 

Fug legioanele, sbor cu cavalele, 
Luna dispare ; 

Cerul se "ntunecă, munţii se clatenă, 
Mihnea tresare. 

Fulgerul scântee, tunetul bubue 
Calul său cade ; 

Demonii râseră ; o ce de hohote? 
Mihnea jos sare. 

Insă el repede, iară încalecă, 
Fuge mai tare; 

Fuge ca crivățul ; şabia-i, siârie 
In apărare. 

Aripi fantastice simte pe nmere 
Insă el fuge; 

Parcă îl sfăşie, guri însetabile 
Hainele-i suge ; 

Baba pe-o cavală iute ca fulgerul 
Trece "nainte 

Slabă şi palidă, pletele-i îâifâe 
Pe oseminte ; 

Barba îi tremură, dinţii se clatină, 
Muse ca taur; 

(seme ca tunetul, bate cavalele 
Ca un balaur. 


(Din „Mihnea şi baba” 


Se RARA m SD 


————— > 


INZ), 


be 


ÎN 





COPILARIA 


k mai îndepărtate amintiri mi > 
4 de castelul Osborne din insula 
mt. Imi reamintesc distinct perso- 
ua bunicului meu, prinţul-consort 
ri, soţul reginei Victoria, cure obici- 
să mă  legene întrun ghiozdan. 
tea lui a survenit în 1801, în tim- 
unei vizite făcute de părinţii mei 
mine la curtea regelui Angliei. E- 
atunci în vârstă de doi ani şi ju- 
ie, 

i precise sunt amintirile relative 
doua mea vizită în Anglia, care 
loc în luna Martie a anului urmă: 
u ocazia căsătoriei unchiului meu, 
ul de Galles, care deveni mai târ- 
vegele Eduard VII. 

războiul din 1806, în timp ce tatăl 
era pe front, fratele meu cel mai 
„ Sigismund, muri. Această pier- 
impresionă profund pe părinţii 
cari nu sau mai consolat nici- 


til men e întipărit în memoria con- 
ranilor şi a posterităţii ca învin- 
u clorios dela KOniggritz și dela 
i, care a contribuit în largă mă- 
la consohdarea coroanei imperia- 
rmane: pe de altă parle el apare 
rincipe moștenitor amabil și prpu- 
airtolat de tragica strălucire a 
ei sale domnii. Mi-l  reamântesce 
at pentru idea germană, entuzias- 
pentru crearea unui nou imperiu 
an. FI considera imperiul german 
continuare a celui din evul mediu, pe 
at ca pe succesorul lui Carol cel 


le personalitățile care veneau o- 
uit la curte rețin numele genera- 
von Misehke, foarte iubit de ciitre 
meu, apoi Iassmund, care la vâr- 
e şaizeci de ani deveni aghiotantul 
na! al tatălui meu, generalul von 
„un caracter ferm, foarte  inte- 
şi extraordinar de muncitor. Imi 
reamintesc de generalul von Blu- 
al, care era şeful statului major 
generalul Winterfeld. 

fizură nespus de simpatică, pe care 
ectam și o iubeam, era profesorul 
leg Frnest Curtius. El făcu să, se 
in mine un cald entuziasm pentru 
itatea clasică, în special pentru 
a, entuziasm care mă  întovărăși 
viaţa. 

+ 


k la vârsta de şapte ani, educa- 
ea fusese încredinţată mâinilor fe- 
6, —- femenine dar nu prea tandre. 
-șeara von Dobeneck, astfel! se nu- 


Cezaa a cceisai 














































Paris, din care dăm extrasul de față. 


meu educatoarea inea, era vu persoană 
fouvie severă. După dorinţa părinţilor 
inei, partea umană şi socială trebuia să 
treucă în educaţia meu, înaintea celei 
militare. Dar, în acelaş timp, nu se pu- 
tea. ca viitorul rege ul Prusiei să nu 
fie fumiliarizar cu moeşteşugul armelor, 
In consecinţă căpătui, în 1886, un gu- 
vernor militar în persouna căpitanului 
von Scekrâiter, care fu mai tărziu ata- 
sat militar la Londra, şi de care îmi 
reamibtesc cu multă dragoste. Trebuie 
să-l pomenesc și pe sergentul Klee, 
care deveni în urmă gardian al coroanei 
şi care avea însărcinarea să mă iniţieze 
cum să bat toba, lucru la care îşi dă- 
deu silință să mă facă maestru desă- 
vărşit. 

Profesorul Schuler, dela Potsdam, îmi 
dete primele lecţiuni de scris şi cetit. 
Odată cu zilele de război din 1506, în- 
cepu în istoria educaţiei mele un nou 
şi important capitol. 0 personalitate 
care avu o iniluenţă considerabilă a- 
supra întregului meu progres  intelec- 
iuul, se strecură în viaţa nea sub masca 
unui perceptor civil. E vorba de Georges 
Hinzpeter. Scopul pe care şi-l propusese 
acesta era dezvoltarea armonioasă a 
îmrțelor spiritului meu cu ajutorul ve- 
chiului sistem al gimnaziului clasic, 
dorea o severă „gimnastică-a  spiritu- 
lui. înni infiltră idei sănătoase despre 
chestiunile religioase şi sociale. In tim- 
pul primilor patru ani de studiu cu 
Minzpeter studiasem mai ales latina, 
matematica, istoria şi geografia. Pe de 
altă parte învăţțasem cu multă plăcere 
şi usurinţă limbile franceză și engleză. 
In acest timp avea loc şi  desvoltarea 
mea corporală, 

La a zecea aviversare a naşterii mele 
mi se hărăzi o mare bucurie. Fui ad- 
mis în glorioasa armati prusiană. In 
ziua de 27 Ianuarie 1869, bunicul meu 
îmi acordă marele ordin al Vulturului 
Negru, ca și uniforma primului regi- 
ment de infanterie. Mă prezentai înain- 
tea împăratului, care-mi semnală  ira- 
înportanţa nnmirii mele printre afiţe- 
rii prusieni. Puțin după aceea trecui 
prima mea revistă, cu casca de erena- 
dier în cap. 

In timpul iernii 1869—-1870, făcurăm 
un jung voiaj la Cannes, în sudul Fran- 
ței. unde se găsea un mare număr de 
rude ale casei regale. 

Am stat acolo patru luni și păstrez 
amintiri fermecătoare. 

La întoarcerea noastră în patrie, is- 
bucni răzhoiul franco-german. Imi a: 
mintesc precis cum, într'o dimineaţă, 
în timp ce domnisoara Darcourt ne dă- 
dea tocmai lecţiunile de franceză, tată! 
meu intră în odaie și adresându-se prr- 


UNIVERSUL LITERAR. — 12 


ec în exirase 





WILHELM II 


(AMINTIRI DIN VIAŢA MEA. 1859 — 1888) 


Eximpăratul Wilhelm 1! al Germaniei, exilatul dela Doorn, în zile de 
dureroasă restriște, copleşit de trecutul său şi chinuit de nostalgia patriei își 


tălmăceşte copilăria şi întreaga-i viață, într'un elegant volum al Edit. Payot 


fesvarei uoastre, îi zise emoţionat: „Ah! 
Dumnişoară, compatrioţii d-tale şi-au 
pierdut capul! Vor să ne facă răzhoi!* 
Văd şi astăzi înaintea mea figura con- 
sternată a sărmanei franţuzoaice. 


In 1875, pentru buna mea reuşită ia 
examen, căpăta o recompensă mara: 
aceea de a întovărăși pe părinţii mei 
întrun voiaj care fu bogat în fapte 
pentru mine. Plecai la Viena, pentru 
deschiderea expoziţiei universale. Legai 
acolo o strânsă prietenie cu prinţul im- 
perial Rudolf, cu care făcui numeroase 
excursii în împrejurimile Vienei. Multe 
alte amintiri îmi rămaseră întipărite în 
urma întoarcerei mele acasă. Pastorul 
Ileym, dela Friedenskirehe din Potsdam, 
începu instrucţiunea mea definitivă în 
ce priveşte. confirmaţiunea, 

Ziua confirinaţiunii mele fu pentru 
riiine un mare eveniment moral. Solem- 
vitatea avu loc în ziua de întâi Sep- 
tembrie în Friecenskirche (Biserica Pă- 
cii) şi avu o înfăţişare cu totul impre- 
sionantă. Majoritatea membrilor casei 
renale era de faţă. Bunica mea, reginu 
Angliei, se lăsase reprezentată prin prin- 
cipele de Galles, care, după ceremonie, 
veni să participe la cină, cu părinţii mei 
si mine. 

Cu aceste amintiri solemne şi binecu- 
vântate, se închiseră în forul meu in- 
terior, anii copilăriei mele. i 


BATRANUI, IMPARAT ŞI AI LUI 


Relaţiile mele cu venerabila persoană 
a primului împărat german, care era 
bunicul meu, erau cu totul cordiale, 
din primele zile ale copilăriei mele și 
și până în penibilul moment când în- 
chise ochii pentru totdeauna. Ii purtani 
un profund respect, şi mă îndreptam 
spre el cu dragoste. 

legături tandre mă uneau şi de bu- 
nica mea, împărăteasa Augusta. Impă- 
răteasa, care producea în general o im- 
presie ceromonioasă şi purta în sine, 
inţă de taţi, ceva de protocolar şi se- 
ver, cra, în intimitate, şi mai ales în- 
tre patru ochi, caldă, cordială şi plină 
de solicitudine. Nu numai că ma alin- 
tat deosebit şi preferat, cum fac deo- 
bicei adevăratele bunici, dar ea s'a o- 
cupat și de desvoltarea mea intelec- 
tuală, în chipul cel mai oportun. Când 
profesorul Werder îmi dădea o lecţie de 
literatură sau când făceam lectură, ve- 
vea în sala de studii şi asculta cu mare 
interes, 

Când, după moartea soțului ei, îrn- 





TRE, ae am 


ET 





1928, — UNIVERSUL LITERAI 


părăteasa rămase la Berlin pentru a 
fuce totul cu putinţă spre a îndulci du- 
rata penibilă a celor 99 de zile, i-am 
fest profund recunoscător. Nam să uit 
niciodată că a fost pentru mine cea 
mai hună dintre bunice. 

* 


Din anturajul împăratului Wilhelm I, 
eram mai intim numai cu unica sa 
fiică, marea ducesă Louise. Era o fe- 
mee rară, profund religioasă, fermă în 
credinţa sa evanghelică, totuşi foarte 
tolevantă. Din timpul copilăriei mele, 
ea  arătase o mare afecţiune pentru 
mine ; în ce mă priveşte o respectam 
uit şi o țineam în curent cu toată des- 
voliarea imra, cu toate lucrările şi ţe- 
lurile mele. 

Când încerc să descriu succint antu- 
rajul imediat a! bătrânului împărat, 
îmi apar în faţa ochilor mai întâi pa- 
tru figuri proeminente de cari se va 
vorbi mereu când ss va evoca figura 
împăratului Wihelm cel Mare şi alor 
săi, Aceştia sunt:  Albedyll, Lehndoriff, 
Padziwill si W'ilmoroski. 

Generali von Albedyll era șeful ca- 
binetului militar. Facultăţile sale, pen- 
tri a ocupa acest post, erau remarca- 
bile, căci buna sa înţelegere, memoria 
sa fidelă, înalta sa comprehensiune şi 
cavaritatea extraordinară de lucru, îl 
predestinau la această situaţie, plină 
de responsabilităţi, în armata prusiană. 

Aghiotantul senera! conte L.ehndorii 
descindea dintr'o veche familie a Pru- 
siei orientale. [va o fire de o disnozi- 
tie minunată, cu înclinări spre sarcasn: 
şi observațiuni umoristice. 

Wilmoroski ara seful cabinetului ci- 
vi]. Era un om al datoriei, tăcut și care 
trăia retras. 

Ce! din urmă din acest prun este ma- 
rele ashiotant general. nrintul Anton 
Radziwill. ca totul devotat bunicului meu. 

Mai trebuesc reamintite figurile impu- 
nătaare ale marilor paladini Pismarck. 
Moltke şi Roon, ai căror paşi de uriași 
vor răsuna timp de secole în istoria îm- 
periului german. 


LA GIMNAZIUL DIN CASSEJ, 


Puțin timp după confirmaţiunea mea, 
fui înștiințat că părinţii mei hotărâse- 
ră să mă trimeaţă la gimnaziul din Cas- 
sel pentru a termina acolo instrucţia 
mea şcolară şi a prepara examenul de 
bacaiaureat. Promotorul acestui plan eru 
Hinzpeter. La Cassel învăţai, urmând 
regulat cursurile, până în 1877, când 
avu loc examenul de bacalaureat. Aveam 
au:nci optsprezece ani şi, după legea 
casei noastre, deveneam major. 


STUDEN LA BONN 


In Octombrie 1877 pornii la drum 
pentru a mă duce să fac la Bonn, „pe 
Rin studii de ştiinţe juridice şi politice. 

Am studiat în totul patru semestre la 
Bonn. Urmam cursuri de jurisprudenţă, 
economie naţională şi politică socială, 
și pe lângă asta, istoria, literatura ger: 
mană, istoria artelor, filosoiia, fizica şi 
chimia. Dar pe lângă audierea cursu 
rilor, îmi petreceam timpul făcând ex- 
cursii, ducându-mă la bunica mea, îm- 
părăteasa Aucusta. la Coblence, sau la 
vudele mele dela Darnesatdt, unde ju- 
cam tennis, făceam partizi de vânătoare 
si de înnot. în 1878 prinţul imperial lu- 
dolf veni pentru prima oară în vizită 
ia bunicii mei, la Berlin. El făcu o ex- 
celentă impresie. Puțin timp după aceea, 
se produseră două execrabile tentative 
de asasinat asupra bunicului meu, una 


de către Hâdel în Mai, alta luna vrmă- 
toare de către Nobiling, cari produseră 
peste tot o impresie penibilă. 


EVENIMENTE ŞI AVENTURI 
(1880—1888) 


Puțin timp după aceea mă prezentai 
la regiment la Potsdam pentru a rein- 
va în serviciu. Căpătai din partea că- 
pitanului misiunea de a instrui soldaţii 
recruți, pe cari îi prezentai în Martie 
I5%0 cu un mare succes comandantului 
Suprem al armatelor, în prezenţa tatălui 
meu. Fui înaintat la gradul de căpitan 
upoi la acela de şef de companie. De 
atunci datează cele mai frumoase a- 
inintiri ale mele, 

In teamna anului 1883, fui însărcinat 
să transmit pe câmpul de manevră or- 
dinele de cabinet cari conţineau înain- 
tările și decorările. De atunci păstrez 
o amintire nostimă. Colonelul de Werder 
era un sef foarte agitat, pe care îl pă. 
seai pretutindeni şi nicăeri, şi cara fu- 
sese încântat general. Numirea  tre- 
huia să i-o înmânez cu, dar nu-l gă- 
seam, în fine îl zării pe drumul mare 
galppând. Mă luai după el şi îl urmării 
de aproape, până ce se întoarse îurio3 
către mine şi mă întrebă răstit ce voiara 
dela el. După ce îi dădi hârtia ce con. 
unea numirea şi o ceti, mă întrebă 
mereu  mâniat, cine eram. li răs- 
punsei milităreşte : Ofiţer de ordonanţă 
al generalului-șef, prinţul Wilhelm câ 
Prusiei, nepotul cceluia din partea  că- 
tuia am onoare să vă transmit acest 
ordin de cabinet. Generalul rămase mut 
de surprindere. dar înainte de a-şi veni 
în fire, eu dispărusem. 

In 1885 fui încăntat colonel şi coman- 
dunt al regimentului de huzari ai gărzii. 
Un an mai târziu din pricina unor du 
reri în urechi, trehuii să urmez 0 cură 
la Neichenhale. In lulie 1888 sosi îm- 
jortemta hârtie  alastră cu numirea 
mea ca general. Sase săptămâni dapă 
accea bunicul meu închise ochii săi o- 
bosiţi pentru totdeauna. Această Dier- 
ere, nu nume a bunicului, dar şi a 
soldatului. fu imensă pentru mine! 


* 


In toamna anului 1885. împreună cu 
soția mea, întorsei vizita prinţului Ru- 
dolf la Budeesta, cu ocazia expoziției 
baţionale ungare. 

Tot pe atunci primii din partea buni- 
cului meu ordinul să mă duc la Sf, Pe- 
tersburg, pentru A asista la serbiirile 
inajoratului prinţalui moştenitor Nico 
lae TI, și să-i dau ordinul Vulturului 
Negru. După ceremonie mai stătui râ- 












TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR 


a NEED 


O frumuseţe care 
durează toată viaţa 


Acesta este privilegiul femeilor, pentru cari 
intrebuinţarea Cremei, Pudrei pi Săpunului 
n Simon este o întinerire zilnică. 


E SIM 


PARIS, EI 


. BREZOIANU Nr, 11 































































teva săptămâni la Petrograd, iar 
mineaţa zilei de 23 Mai, ajunsei 
cove. Păstrez umintirea puternica 
ţii ce o încercai în faţa sicriul 
Ivan cel gmerznic. La 28 Mai era 
poiat la Berlin. Vizita următoare 
sia o făcui în 1886, câna tui încă 
misiuni politice. Totuşi relaţiunil 
tre Germania şi Rusie) nu erau di 
mai prieteneşti, 


CELE NOUAZECIŞINOUA DE 
ZILE 


După moartea bunicului meu. 
pură preptrativele pentru  întoar 
tatălui meu la castelul din Chari 
burg, care prin poziţia sa era ms 
pice sănătăţii subrede a tiitălui 
decât palatul situat în centrul Be 
lui. Scena revederii cu tatăl meu f 
cele mai impresionante. Câtva ti 
restabili puţin în cdăpostul cast 
liniștit. Dar starea aceasta a împ 
lui era, numeiă înșelătoare. La 24 
sosi la Charlottenherg regina V 
cu fiica sa Beatrice şi ginerele «ei, 
ţul Heinrich von Battenberg. La 
fură invitate mai multe persoar 
frunte ale Berlinului cari trebui 
fie prezentate reginei. | 

O amintire adânc întristătoare 
trez dela defilarea, singura defil 
câlre asistase ca împărat. Atunci 
gându-mi mâna plângând, îmi seg 
0 fouie de hârtie, căci vorbea e 
tate: „Acestea sunt acum trupele. 
apoi alta: „Am fost mulţumit, ax 
„o mere bucurie“, 

Curând după aceea tatăl meu 
tat dela Charlottenburg la Potadai 
de era, născut şi unde voia să şi 1 
la 13 Junie veni în vizită la tată 
regele Oscar al Suediei. Cei doi 
rani erau în bune răporturi de 
nie de multă vreme. Regele Os 
tocirte impresionat de starea mi 
sănătăţii tatălui meu. A doua zi 
neaţă era în agonie. Alergarăm e 
în jurul lui: mama mea și fraţii 
rorile. El ne privi pentri ulti 
cu ochii săi albaștri şi plini de 
tate, apoi căzu încet pe perna lui 
ferestrele larg deschise pătrundea 
tecele păsărelelor, mirosul  parfug 
fvorilor pe care le îngrijise cu atâţ 
goste și intrau în cameră odată cu 
soarelui clar de luni”, care căde 
fața se: slăbită şi răvăşită de bo 

Pacinic și fără agonie, învin 
dela hânigrâtz și Wârth, al doilea 
rem al noului imperiu al <iera 
își dete sufletul săuyatât de nob 


Edition Payot-B 





Di 
i