Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0006

mul XLIV Nr. 6 


5 Februarie 1928 dă 
5 Lei 





„INVENTATORUL 








-nu numui că e unul dintre cei 


82. -- UNIVERSUL LITERAR 





suiiliciul POnRRaImtesc | 





CELEBRUL 


1 NECUNOSCUT 


Se pare că ideea acestei „gulerii a 
sufletului românesc“ e privită cu sim- 
patie şi curiozilate de către public și 
confrați. Nu ne gindim, afirmând a- 
cousta, numai la numărul sporit ul ci- 
litorilor sau la laudele cure ni sau 
udus de către ulălea reviste şi ziare, 
pentru uceastă galerie, căt la curiozi- 
!latea cu care suntem întrebaţi în 
cercurile de cunoscuți : Care vine 
rândul viitor... 


— Rândul viitor va fi Gogu Cons- 


(untinescu... 

— 7?! 

— Da Gogu Constantinescu,  ingi- 
norul delu Londra. 

— W'am. auzil, cru cel mai  udesea 


răspunsul sau cel mult o nagă afir- 
mație : „unul“ cu sonica sau nu știu 
cum îi zice. Nu? 

Și totuşi despre acest om revistele 
sființifice sireine inchinate lui, ne 
spun, v să vedeţi în celelalte pagini, 
mai 
mari inventatori ai  nvacului, ci, 
curios, unul dintre cele mai cunoscute 
nume ale timpului. Cunoscut aiurea 


“fireşte, nu la nui unde sunt alătea la- 


meniabile si mahalageşti celebrități. 

De aliminteri nu e ciudat, că în 
loută Capitala. cu toate sforțările și 
cu tot timpul pierdut, mam putut 
găsi nici o fotografie cât de mică, a 
ucestui om pe care-l discută cele mai 
înalte instituții de stiuntă. A  trebuil 
să ne mulțumim să ntărim o fologra- 
fie de revistă. 

Prezentând v ustfel de figură, pu- 


“blicului românesc, furnizindu-i  da- 


tele şi lămuririle pe cure le furnizăm 


astăzi cu atâta  ubundență, socotim 
- . . Li A . E . 
că „Universul Literar“ îşi  îndepli- 
neşte cu prisosință datoriile impuse 


de programul anunțat. 


CAMIL PETRESCU 








Pi 





OPERA UNUI  . 


INVENTATO: 


Inul dintre cei mai mari inventatori 
ai timpului, cuui îl socoate lumea  ştiin- 
țilică din apus, Gogu Constantinescu u 
iosi abscdat inca din tinereţe de ipoteze 
care aveau să devie apoi impresionante 
realizări  tehuice, După terminarea 
„Şcoalei de poduri și şosele” în 1904 in- 
cercă diverse intreprinderi şi construcții 
aci în ţară. ă 


Dar nici indeletnicireu de antrepreuur 
nu pulea  mulţunui mult timp un spiril 
neliniștit, Trământiat de rezolvireu: ştiinţi- 
fică a mirilor probleme de mecanică în 
domeniul aplicaţiunei, un temperament de 
inventator, pasionat de cele mai ginguşe 
vealizări în arta inginerească, Indată ce 
mijluacele i-au permis, a părăsit ţara şi 
sa stabilit la Londra, unde a găsit condi- 
țiuni wai prielnice peutru experimentarea 
şi punerta în practică a ideilor şi inven- 
țiunilor sale; în special acele bazate pe 
vibrațiuni ii munceau spititul încă din 
unii de scoală. Prin o gândire profundă şi 
persevrcrentă el se sirăduia su utilizeze, u- 
ualog cu curentul electric atternativ, vi- 


braţiile  maierici, pentru aplicarea lor 
practică lu multiplele ramuri ile meca- 
nicei. 


Inceputurile sule la Londra au fost a- 
ride şi pline de grija de mâine, Stingherit 
de dificultăji [inanciare şi de tut felul de 
obstacole ca străin, dar fură a se îndoi un 
moment de reuşita invenţiunilor ce urmă- 
că, el a dus mult timp viața murlestă şi 
plină de privaţiuui a iuventatorilor igno- 
raţi. In acest interval el putu să pue la 
punct, cel puţin pentru unele uplicaţiuni 
pruetice, transmisiunea, numită de dânsul 
„Sonicu“, a energiei, transmisie bazată pe 
proprictăţile elastice ale lichidelor închise 
in conducte, Iuprejurările şi anume răs- 
boiul nondial, în care lupta se dădea mai 
ales pe terenul ştiinţific al armelor şi 
mecunisinelor celor mai perfecționate ue 
distrugere, a contribuit să scoată mai re- 
pede la lumină pe ucesi inventator ro- 
mân, rătăcit în împrejurimile lonilrei, 
unde işi instulase un atelier modest, cu 
mijloace improvizate, întrun vechiu grajd 
din Alperton. 

La un concurs între dispozitivele cele 
mai ingenioase pentru tragerea cu miita- 
liera printre aripele elicei aeroplanului, 
«lispozilivul sineronizator G. C, bazat pe 
transmisia sonică, a bătut pe toate cele- 
lulte în siguranță şi precizie, Succesul 
d-lui Gogu Constanfinescu a fost din acel 
moment decis ; în scurt timp convingerea 
ilespre superioritatea acelui aparat a cây- 
tigat mai întâi pe aviatorii de pe front și 
din aproape în aproape pe toţi factorii 
competenţi până la direcţia superioară a 
amiralităţii engleze, Atelierele d-lui Gogu 
Constantinescu, in care se experimentau 
şi o serie de alte invenţiuni, au inceput să 
(ie vizitate de personalităţile britanice în 
ştiinţa şi în arta militară. Comuzile şi în- 
sărcinările de studii, în diversele uplica- 
țiuni ale răsboiului, au curs fără întreru- 


ri ă » 


* 


CORNELIU DEMETRIAF 


pere şi pe la inele răsbviului „son 


lea”, care a văzut ziua, ca o allă di 
tate, in umilul grajd din Alperton, n 
sim instalută in ateliere confortuhi 
vaste luboratuure, montate de umirak 
în Most l)rayton anume pentru proui 
rea invenţiunilor sonice, iar pe inven 
cu iuginer consultant al amiralităf 
toate chestiunile techuice importante, 

După răsboiu atenţia d-lui Gogu 
stantinescu a fost îndreptată la adap! 
invenţiunilor sale pentru uplicațiunili 
«Instriale de pace. ] 

Cuprins de dor pentru ţara sa şi înt 
at de prieteni sa reîntors la Bucui 
unde, cu concursul instituţiilor. noastr 
nanciare, sau pus bazele unci soti 
„Industria Sonică” pentru exploatarea 
meroaselor sale brevete; din nefer 


-lin cauza crizei de după răsboiu. af 


ficienţii industriei noastre mecanice | 
utuutc: şi din diferite alte împrejuris 
ceastă societate nu a dat rezultatele: 
rate şi a irebuit să lichideze. Dea 
Iumea şi-a dat seama, că preocupări) 
nui inventator, care are în faţa o 
mai ales viziunea invenţiunilor suis, e 
greu de îngrădit în cadrul rigid şi în! 
ciplina unei întreprinderi comercialei 
Gogu Constantinescu sa reîntors la) 
dra şi a reluat firul îndeltnicirilur 
de_wule îl lăsase, 

Oure care inconveniente pe caret 
observat în practică la transmisia « 
giei prin lichide în vibrație, şi anum 
forturile prea mari care Slăbeau cu: 
pul conductele metalice, supuse aai 
acţiuni, lau îndemnat să caute în 
domeniu ceva diferit realizarea probl 
principale care îl preocupa ; acea, ] 
nui schimbător de viteză continuu, ca 
adapteze automatic cuplul constant al! 
toului la eforturile variabile ale tra 
neji. Aceasta este una din cele mai in 
tante probleme pentru locomotive, a 
mobile tractoare,  propulsiunea vea 
ete, iar sistemul nou trebuia să înk 
iască uparatele greouie de astăzi, cure: 
mit numai un anumit număr de vite 
etoriuri limitate. 1 

În loc de lichide d-l Gogu Const 
nescu a recurs de data aceasta la bas 
hrătoare, combinațiuni ingenioase de 
oscilatoare şi pârghii. Cu asemene 
loace ul a realizat „transformitorul 
pe care l-a expus, montat pe diferit 
şini de tracțiune şi propulsiune, la 
ziția din Wembley din 1924 şi ac 
ani la Paris, Acest aparat a prod 
sație în lumea industrială stârnind 
vatia tuturor. Punerea lu punct şi 
tarea în mod curent a acestei tra 
uni le vehiculele auto-motoare și | 
ineroasele întrebuințări industriale 
inotorilor, unde se cere un mers văr 
va însenina un progres imens în con 
lia şi exploatarea maşinilor. 

De altfel numeroase sunt şi celeluli 
vențiuni cu care se ocupă acest Fuliso 
mâna. iuvenţiuni cari se găsesc în 


.. i 2 ai - „. 










tape de studiu şi de industrializare. 
caracteristică a tuturor acestor în- 
ini este procesul, eminamente ştiin- 
prin care fiecare problemă este 
( şi cată să fie rezolvată. 
tratarea ştiințilică a problemelor de 
tate în eare interviu lichide sau 
metalice în vibraţie. sa aritat fe- 
& marea analogie cu fenomenele elec- 
. este cunoscut că legile care leagii 
ele proprietăţile clustice şi de inerție 
pateriei, se apropie mult de legile e- 
cităţii, care domină capacitatea (ela- 
atea) şi inducţiunea (inerția) elec- 
Dacă însă transpunerea acestor «le- 
uni şi noţiuni electrice în lumea me- 
a devenit de muli familiară tutu- 
celora care se ocupă de ambele ace- 
amuri ale fizicei, un este totuși lucru 
de a urmări pe inventator în meani- 
acestei analogii până la consecințele 
time în conceptiunea şi alcătuirea 
pisrmelor, 
pă cum însuşi a spus în conferinţa 
i la Academia Română la 14 Noem- 
1919: „știința sonică este o fiică a ar- 
i muzicale, înrudire neașteptată, 
ă ar părea că muzica nu are ce 
în chestiuni de maşini”. Incă dela 
a de 17 ani el sa ocupat de teoria 
miei şi cu acca ocazie o studiat vibra- 
Je la diferite instrumente muzicale. 
punetul, nu este decât o formă de e- 
şi transmiterea sunetului un caz 
ular al transmisiunei de energie. A- 
ă ideie dominantă, care trebuia com- 
aiă cu rezolvirea unci serii de pro- 
e grele pentru intensificarea feno- 
alui şi utilizarea lui în industrie, a 
menită să conducă pe acesti pasional 
zicei şi totodată al realizărilor prac- 
la aceusti admirabilă fuziune între 
şi știință, Şi astfel sta creat, putem 
e, incă o ramură de mecanică, prin 
ducerea unui clemeni nou, vibrații. 
hfinitele sale frecvenţe sau tonuri, şi 
iscocit o lume nouă de maşini, cae 
ărea bizare faţă de surorile lor în- 
ializate, maşini animate de o viaţa 
rafinată, mai vibrătoare, după cum 
iphonie de Beethoven vibrează prin 






































lea de toaie zilele. 
ivor oare aceste maşini, toemai din 
blă cauză, mai puțin apte de cât celc- 
| pentru a fi adoptate la aplicațiunile 
nte ale industriei ? Să sperăm că nu 
nu va întârzia momentul când ace- 
reațiuni ale unui creer românesc vor 

un loc de îrunte în vastul şi inte- 
pt domeniu al aplicaţiunilor, 





nii superioare cari nu se întâlnesc în” 


IMPRESII DELA DOUĂ 
EXPOZIȚII 


Să Lii român, adică cetăţean al unei 
jăni tinere. abia cunoscută chiar şi înă- 
tru, să calci în capitalele a două ţări 
vechi şi slăvile, pragul a două expoziţii 
şi în mijlocul lor să vezi somităţi iînchi- 
nându-se unui compatriot cu un escu” 
în coadă... ce poate îi mai sublim ? 

In 1924 vizitam Imperiului 
lritanie dela Wembley, mică localitate 
lângă Londra. Printre nenumăratele pari- 
lioane ate Canadei, Australiei, Indiei, al 
Industriei ete. se întindeau şi unul al Îngi- 
decâi parcul 


expoziţia 


nerici, el singur mai mare 
Carol din Bucureştii, 

Fra străbătut de 24 străzi lungi de câte 
doi kilometri, întretăiate de 48 de. câte o 
jumătule, Toate minunile ingineriei mo- 
«derne sălăşluiau acolo. - 

Străbătându-l cu un moto-scauu, — pe 
jos vizitarea ar Îi fost prea obositoare, — 
un stop” ul meu ţintui pe conducător în 
luţa unui ţare deasupra căruia strălucea 
iu aur literile: GOGU CONSPANTI- 
XESCO ! 

Gogu Conskintinescu, tâniirul şi vestitul 
iuginer român a cărui invenţie sonicitatea 
a răstuinat credinţe ştiințilice vechi şi a 
găsit atâtea aplicaţii iu aviaţie, ateliere, 
locomotive, vutomobile, vapoare, ete. la 
Wembley | 

Un asistent ne-a făcut pe loc o experi- 
cuţă cu un disc ce se învâriea cu 8) ro- 
taţii pe minui şi prin a cărui unică giu- 
rice ivecea regulat, fără greş, la fie ce în- 
vârtitură un ae ascuţit, 

O lume întreagă din cele cinci părți 
«te globului, savanţi bătrâni şi tineri stu- 
dioşi urmăreau explicaţiile şi plecau en- 
tusiasmaţi cu exclamujia : „O rumanian? 
What a marvel !“ 


Da! O minune... româuească. 


ULTIMA INVENŢIE 


Peste trei uni, la Paris, la expoziţia in- 
ternaţiouală de automobile, lumea întrea- 
gă, amatori şi cunoscători se îuvârteau 
uimiţi în jurul aceluiaşi nume GEORGI: 
CONSTANTINESCO, care de asti dată 
scvoluţiona trecutul automobilistie : ma- 
şină fără schimbător de viteză, fără am- 
breiaj, — sau mai bine ;zis cu un schim- 
bător de viteză automat, care face condu- 
cerea automobilului foarte  mlădioasă, 
fără bruscări. 

Altă minune românească | 

Străinătatea îl pune pe Constuntinescu 
atături de Exlison şi Marconi, Noi? Nam 
ştiut să ni-l păstrăm ! 


COMANDOR NEGULESCU. 


UNIVERSUL IITERAR — 83 


sn e encâe vesrcaSe 


um iubitor de muzică 


“La liceul din Craiova, unde d. Gogu 
Consfantinescu, figura în mairicole ală- 
turi de nenumărați alţi Constantinesh, se 
făcea în :mfiteatru reprtiţia corului pen- 
tru apropiata primire a unor profesori 
şi studenţi bulgari. D. Gogu Constanti- 
uescu avea o mare slăbiciune pentru mun- 
zică, o slăbiciune atât de mare încât upe- 
ori mai cânta două-trei măsuri după ce 
încetasc tot corul. i 

La repetiţia finală. la care asista tot 
corpul profesoral cruoţionat de felul su- 
blim în care elevii craioveni  intonau 
„Şumi Marița“, corul  închee şi ţinând 
hing ultima notă, a realizat un final plin, 
grandioş. In tăcerea mormântală care sa 
făcut, singur glasul lui Constantinescu de 
la locul lui s'a auzit începând d'acapo 
„Șumi Mariţaaa...* 

lar profesorul furios : 

— Constantinescule, muzicanti nai să fi 
tu niciodată ; tu... inginer ai să te facil! 

Şi sa făcul!,,. 


căci ca şi presa inuzica 





duce la orice, cu condiţia să ieși din 
ea. E un lucru pe care l-a verificat și un 
alt elev al liceului N. Titulescu. Nu ştim 
dacă aceşii doi colegi aveau v prea marc. 
afinitate unul cu altul, mai ales că Gogu 
Constantinescu era cu vre-o doi uni îna- 
intea viitorului ministru de externe. Dar 
«e întâlnit se întâlneau, în orele de cor. 
Vocea de sopran (evident) a lui N. Titu- 
lescu şi cca de bariton a colepuiui lui 
ui suare, se întâlneau in suişurile 
cpuartetelor şi sextetelor. Fără să ştie că 
şi maturi, liecenii noştri aveau să e în- 
tâlnească. 

Şi s'au întâlnit ca vedete mondiale ale 
ştiinţei şi oratoriei, la Loudra. 

„şi evident în paginele „Universului 
literar“ în galeria „sufletului românesc. 


X, Y. 7. 


NOTE BIOGRAFICE 
Inginerul GOGU CONSTANTIALSCU 


sa născut în Craiova la 4 Octombrie 
1581. Studiile primare şi cele secundare 
şi le-a făcui în oraşul natal, unde tatăl 
său, profesor de matematică la liceu. s'a 
ocupat în deaproape de educaţia lui 
ştiinţifică. De timpuriu a arătat o aplica- 
ție deosebită pentru ştiinţele pozitive şi 
totodată o înclinaţiune naturală peniru 
muzică. Asociaţia fericită a acestor cali- 
tăți. unite cu ua șpirit inventiv remartu- 
bil, a avut o înrâurire hotăriioare asu- 
pra orientării activităţii ulterioare a vii- 
torului dinstins inginer şi inventator. 

Terminând liceul în 189%, el a intrat 
în Școala de poduri şi şosele din Bucu- 
rşeti, pe care, după studii strălucite şi 
fiind șef de promoţie în toţi anii, a ab- 
solvit'o în 1904. După aceia a intrat în 
servic. statului. 

Nemulțumit părăsește acesti serviciu şi 
se asociază cu doi colegi ai săi, cunoacu- 
tul antreprenor d. inginer T. Eremie şi 
răposatul inginer Dima. pentru a fouuu 
în Bucureşti, Societatea de întreprinderi 
„Beton şi Fier” care a exccuiai o sumă 
din primele jucrări mai importante în 
beton armat din ţara noastră. D. Gogu 
Constaniinescu, în această primă fază a 
carierei sale de inginer, sa arătat inge- 
nios în concepție, îndrăzneț în execuţie. 
plin de resurse în organizarea şiiințifică 
a şantierelor . 


etape de studiu şi de industrializare. 
caracteristică a tuturor acestor in- 
uni este procesul, eminamente ştiin- 
,„ prin care fiecare problemă este 
i şi cată să fie rezolvată. 
i! tratarea ştiinţifică a problemelor de 
itate în care intervin lichide sau 
metalice în vibraţie, sa arătat fe- 
i marea analogie cu fenomenele elec- 
»: este cunoscut că legile care leagă 
e ele proprietăţile elastice şi de inerție 
Ynaterici, se apropie mult de legile e- 
icităţii, care domină capacitatea (ela- 
atea) şi inducțiunea (inerția) elec- 
Dacă însă transpunerea acestor de- 
ni şi noțiuni electrice în lumea me- 
a devenit de mult familiară tutu- 
celor care se ocupă de ambele ace- 
lamuri ale fizicei, nu este totuşi lucru 
de a urmări pe inventator în mean- 
acestei analogii până la consecințele 
lime în conceptiunea şi alcătuirea 
inismelor. 
apă cum însuşi a spus în conferinţa 
i la Academia Română la 14 Noem- 
1919: „ştiinţa sonică este o fiică a ar- 
ei mwvicale, înrudire neașteptată, 
că ar părea că muzica nu are ce 
în chestiuni de maşini“. Încă dela 
a de 17 ani el sa ocupai de teoria 
jniei şi cu acea ocazie o studiat vibra- 
iferi instrumente muzicale. 
unetul, nu este decât o formă de e- 
e şi transmiterea sunetului un caz 
ular al transmisiunei de energie. A- 
ă ideie dominantă, care trebuia com- 
loiă cu rezolvirea unei serii de pro- 
e erele pentru intensificarea feno- 
ui şi utilizarea lui în industrie, a 
menitii să conducă pe acest pasionat 
uzicei si totodată al realizărilor prac- 
la această admirabilă fuziune între 
şi şiiință, Şi astfel s'a creat, putem 
e, încă o ramură de mecanică, prin 
ducerea unui elementi uou, vibrații. 
pfinitele sale frecvenţe sau tonuri, şi 
iscocit o Jume nouă de maşini, care 
Krea bizare față de surorile lor in- 
inlizate, maşini animate de o viaţă 
rafinată, mai vibrătoare, după cum 
n:phonie de Beethoven vibrează prin 


































Hica de toate zilele. 
vor oare aceste maşini, tocmai din 
slă cauză, mai puţin apte de cât cele- 
P pentru a fi adoptate la aplicațiunile 
nte ulc industriei? Să sperăm că nu 
Ă nu va întârzia momentul când ace- 
reațiuni ale unui creer românesc vor 
un loc de frunte în vastul şi inte- 
nt domeniu al aplicaţiunilor. 





unii superioare cari nu se întâlnesc în” 


IMPRESII DELA DOUĂ 
EXPOZIŢII 


Să fii român, adică cetățean al unei 
țări tinere. abia cunoscută chiar şi înă- 
untru, să calci în capitalele a două ţări 
vechi şi slăvite, pragul a două expoziţii 
şi în mijlocul lor să vezi somităţi inchi- 
nându-se unui compatriot cu un escu” 
în coadă,...., ce poate fi mai sublim ? 

ln 1924 vizilam expoziţia 
Britanic dela Wembley, mică 
lângă Londra. Printre nenumăratele pavi- 
lioane ule Canadei, Australiei, Indiei, al 
Industriei etc. se întindeu şi unul al Ingi- 
decât _pareub 


Lmperiului 
localitate 


neriei, cel singur mai mare 
Carol din Bucureşti, 

Era străbătut de 24 sirăzi lungi de câte 
«doi kilometri, întretăiate de 48 de. câte v 
jumătate. Toate minunile ingineriei 1mo- 
derne sălăşluiau acolo.  -- ..“:- 

Străbătându-l cu un moto-scaun, — pe 
jos vizitarea ar fi lost prea vbositoure, — 
un stop” al meu ţiniui pe conducător în 
faţa unui ţarc deasupra căruia strălucea 
în aur literile: GOGU CONSLANTII- 
NESCO ! 

Gogu Constuntinescu, tânărul şi vestitul 
inginer romău a cărui invenţie sonicilatea 
a răstuvnaut ercdinţe ştiinţifice vechi şi a 
găsit utâtea aplicaţii in aviaţie, ateliere, 
locomoiive, uutomobile, vapoare, ele, la 
Wembley | 

in asistent ne-a ficut pe loc o experi- 
enţă cu un dise ce se învârtea cu 800 ro- 
iații pe minut şi prin a cărui unică gău- 
rice trecea regulat, fără greş, la lie ce în- 
vârtitură un ac ascuţit. 

O lume întreagă din cele ciuci părți 
ale glubului, savanţi bătrâni şi tineri stu- 
dioşi urmăreau explicaţiile şi plecau en- 
tusiasmaţi cu exclamaţia : „O rumanian? 
What a marvel !* 

Da! O minune... românească, 


ULTIMA INVENȚIE 


Peste tiei ani, la Paris, la expoziţia in- 
ternaţională de automobile, lumea întreu- 
gă, amatori şi cunoscători se învârieau 
uimiţi în jurul aceluiaşi nume GEORGE 
CONSTANTINESCO, care de astă dată 
revoluţiona trecutul automobilistic : inu- 
şină fără schimbător de viteză, fără am- 
breiaj, — sau mai bine;zis cu un sehim- 
bător de viteză aufomat, care face condu- 
cerea automobilului foarte  mlădioasă, 
fără bruscări, 

Altă minune românească ! 

Sirăinătatea îl pune pe Constantinescu 
alături de Edison şi Marconi, Noi? N'amn 
ştiut să ni-l păstrăm ? 


COMANDOR NEGULESCU 


UNIVERSUL LITERAR — 82 


n. c cacâe v curente 


un iubitor de muzică 


“La liceul din Craiova, unde d. Gogu 
Constantinescu, figura în matricole ală- 
turi de nenumărați alţi Constantinești, se 
făcea în „mfiteatru repetiţia corului pen- 
tru apropiata primire a unor profesori 
și studenţi bulgari. D. Gogu Coustanii- 
nescu avea o mare slăbiciune pentru mu- 
zică, o slăbiciune atât de mare încât une- 
ori mai cânta două-trei măsuri după ce 
incetuse tot corul. 

La repetiţia finală. la care asista tot 
corpul profesoral emoţionat de felul su- 
blim în care elevii craioveni intonau 
„Sumi Marița”, corul  inchee şi ţinând 
lung uliima notă, a realizat un final plin, 
grandios. In tăcerea mormântală care sa 
făcut, singur glasul lui Constantinescu de 
la locul lui s'a auzit începând  dacapo 
„Sumi Mariţaaa...“ Ei , 

lar profesorul furios : i sai 

-- Constantinescule. muzicanti n'ai să fi 
tu niciodată ; tu... inginer ai să te facil!!! 

Şi sa făcut... 


căci ca şi presa muzica 


duce la orice, cu condiţia să ieși din 
ea. E uu lucru pe care l-a verificat şi un 
alt elev al liceului N. Titulescu. Nu știm 
dacă aceşti doi colegi aveau o prea marc 
ufinitate unul cu altul, mai ales că Gogu 
Constantinescu era cu vre-o doi uni îna- 
intea viitorului ministru de externe. Dar 
«e iutâlnir se întâlneau. în orele de cor. 
Vocea de sopran (evident) a lui N. Titu- 
lescu şi cea de bariton a colegului lui 
mai toare, se întâlneau în  suişurile 
<murictelor şi sextetelor. Fără să ştie că 
şi maturi, liceenii noştri avcau să „e în- 
tâlnească. 

Şi sau întâlnit ca vedete mondiale ale 
ştiinţei şi oratorici, la Londra. 

„Şi evident in paginele „Universului 
literar“ în galeria „sufletului românesc”, 


X. Y. 2. 


NOTE BIOGRAFICE 
inginerul GOGU CONSTANTINESCU 


sa născut în Craiova la 4 Octombrie 
1881. Studiile primare şi cele secundare 
şi le-a făcut în oraşul natal, unde tatăl 
său, profesor de matematică la liceu. sta 
oenpat în  deaproape de cducaţia lui 
ştiinţifică. De timpuriu a arătat o aplica- 
ție deosebită pentru ştiinţele pozitive şi 
totodată o înclinaţiune naturală pentru 
muzică. Asociaţia fericită a acestor cali- 
tăţi, unite cu un spirit inventiv remarca- 
bi, a avut o înrâurire hotăritoare asu- 
pra orientării activităţii ulterioare a vii- 
torului dinstins inginer şi inventator. 

Terminând liceul în 18%, el a intrat 
în Şcoala de poduri şi şosele din Bucu- 
rşeti, pe care, după studii strălucite şi 
fiind şef de promoţie în toţi anii, a ab- 
solvito în 1904. După aceia a intrat în 
servic. statului. 

Nemulțumit părăseşte acest serviciu şi 
se asociază cu doi colegi ai săi, cunoacu- 
tul antreprenor d. inginer TI. Eremic şi 
răposatul inginer Dima. pentru a fonda 
în Bucureşti, Societatea de întreprinderi 
„Beton şi Fier” care a exccutai o sumă 
din primele lucrări mai importante în 
beton armat din ţara noastră. D. Gogu 
Consiantinescu, în această primă lază u 
carierei sale de inginer, su arătat inge- 
nios în concepție, îndrăzneț în execuţie, 
plin de resurse în organizarea ştiinţifică 
a şantierelor N 





UNIVERSUL LITERAL 


SINUCIGASA 
Gh. Brăescu 


84 — 


Când _alții încep să publice, de îndată ce au terminat întâia parte a 
abecedarului, Gh. Brăescu, a dat la iveală primele nuvele şi schițe după 
ce a trecut de patruzeci_de ani. Dar a fost deajuns să publice câte-va din 
aceste nuvele şi schițe, pentru ca să fie socotit printre fruntașii prozei noastre. 
Humorul lui Brăescu, precis, tăios, ajunge atâtea ori mari înălțimi de artă., 








In iatacul ceruit cu patimă, în miros 
de busuioc ce se usca la icoâne, ţaţa 
Tinca îşi dăscălea odorul : 

— De, că are ochi frumoşi... 

— Dă'l încolo... 

— Te rog eu... Ascultă-mă şi pe mine, 
fă-mi plăcerea asta. 

— E aşa de urit... 

— Zi-i bărbat... unii mai așa, alții mai 
aşa... Om şi el ca toți oamenii... harnic, 
deştept... 

—.,..,de dă'ngropi. 

— De, că nu “e aşa prost. 

— Cât a stat lângă mine na 
vorbă. 

— Da, tu de ce ru vorbeai? 

— Fu ce ea să-i spun? 

— Vezi, bagă de.seamă, că poate vine 
azi să te ceară. 

— Nare decât să vină, îi 
nu-mi place și gata... 

— Da cinte lasă... Par'că e pe voia ta. 
Nu mă face, capoi pe urmă ştii... 

— Zău mamaie, nu'mțeleg, ce te ames- 
teci... Nu-i treaba matale. 

— Mă rog, nui rog. 

— Fu îţi spun dinainte că nu-l iau. 

— Ba aisă'l iei, că eşti duduie cumin- 
te, şi ai s'asculţi pe mămiăica... 

— Nul iau mamaie. 

— Ei vezi, asta nu-mi place. Știi că 
sufăr şi sunt bolnavă... Vrei să mor, să 
mă mănânce viermii... 

— Doamne mamaie, pe semne 
nai alt sujet de vorbă... 

— Frumos îţi şade... Eu 
nele şi uite ce dă dintr'însa. 

— Dacă eu nu vreau să mă mărit... Ce 
aveţi cu mine. 

-- Ba ai să te măriţi. 

-— Ba iacă, nam să mă mărit, 

—- Să ştiu bine că te omor... 

— Omoară-mă. 

— Da bine fată hăi, ai înebuuit, ori 
ce-ţi este ?!... Hai, nu plânge... Taci și 
fii cuminte. Nu-ţi vrea nimeni răul... De 
ce nu vrei să'l 1ei... e tânăr şi e şi doc- 
tor...: 


SCOS 0 


spun că 


mata 


îi vreau bi- 


— Are nişte urechi... 
-— De, oameni buni, eu ce-i spun şi 
E 5 ; 2 
ea lu ce se gândeşte... Cusurul ista săl 


aibă... Nu se caută asta... Să fie delicat 
şi cu caracter. 

— Da cine știe cum e... Parcă l-am 
mai văzut decât odată... 

— Ba să mă ierţi, mă rog dumitale, 
că Yai văzut la înviere. 

— Nici nu m'am uitat la dânsul. Um- 
bla cu pălărie de pae... Par'că era dracu. 

— Fugi de aice, că mai supărat. Dacă 
vorbeşti așa mă duc. 


Rămasă singură, Felicia — țaţa Tinca 
îi zicea Felisi — uşurată de un ropot 


de plâns potolit ca o ploaie de vară, 
turnă apa în 
obrajii 


lighean, îşi răcori ochii, 


își tăvăli în pudră ca pentru 





prăjil şi rămase pe -gânduri. Avea opt- 
sprezece ani şi iubea din vedere un ca- 
piltan de călăraşi, om stălut, care trecea 
călare iegănându-se pela lcreasira ai, 
lără habar. Lelicia încercase toate mij- 
loacele de  seducţiune: citise cu ochii 
plecaţi ; cântase din gură la pian, cu 
geamurile deschise şi gătită in robde- 
şunbru aprins, îi trimisese bezele * su- 
late în palmă, din fundul odăii. Roma- 
nul era însă pe sfârşite. Acţiunea se dus- 
lăşurase normal, repede şi brutul:: amor 
neîmpărtăşii, contrariat de o căsătorie 
cu sila, deci eroina trebuia să moară. 
Infrigurată de această  hotărire  supre- 
mă, gândindu-se la senzaţia ce va stă- 
rui în societatea pasnicului orăşel, se a- 
şeză la toaletă între două lumânări. a- 
prinse cari translormau etucul în ca- 
mera mortuară, și scrise trei scrisori: 
una „Mămăicăi mele“; alta, „Celui, care 
nu mu înțeles“ şi a treia, cea mai lu- 
gubră, uuresată Procurorului şi care in- 
cepea aşa: „Nu învinuiți pe nimeuu. 
M'am sinucis singură”. 

Lra pela toaca de seară. Costache 
Drăghici, un dololan cu mustață blondă, 
plecase de acasă cu inima friptă. Mori, 


“copt trebuia să ceară azi gnâna Feliciei, 


căsătorie pusă la cale de viitorii cuscri, 
ca să împreune nu două ființe vii, ca 
două trupuri de vie ce stăpâneau de 
veci şi vecini, în Coinuri. Aşa hotărise 
conu Alecu, tatăl doctorului, om aspru 
trecut de şaptezeci de ani. Dar lucrul 
nu era ușor. Costache Drăghici, medic 
de plasă cra chinuit şi el de o dragoste 
nenorocită. Avusese legături cu nevasta 
subchirurgului dela spital care-l lăsase 
ca şi pe bărbatul său, 

Sa apropia rău dispus, de locuinţa ţa- 
ței inca cu jălea din suflet temperată 
putin de mândria că o lată drăguță ca 
Felicia se gândia să-l ia de bărbat. 

Timid din fire, doctorul intră în casă 
de asiă-dată, cu oirecare „înilrazneală. 
După socoteala lui, acela care-și decla- 
rase dragostea, tbebuia să facă toată 
cheltuiala de vorbă. Necunoscând însă 
râmdluiala  camerilor, nimeri deadrepiul 
în odaia «uduii. 

Surprinsă, tocmai câud așeza  seriso- 
rile în evidenţă, ielicia dete un țipăt. 

— Vui cum mam speriat! 

—  Scuzaţi-mă. 


— Nu face nimic... Aşteptaţi-mă... Viu 
numaidecât... 
Și dispăru, pentruca să veapară peste 


câteva minute în rochie neagră, cu cva- 
dele despletite în semn de doliu. 

Costache se simţi «autor săi facă un 
compliment : 

— Vă şade foarte bine 
spate. 

— “[i'se pare matale, răspunse Feli- 
cia furând oglinda cu couda ochiului. 


cu părul pe 





Amintiţi-vă de acea capodoperă : Sufletarul, 


Prins an rolul lui de peţitor, elod 
căuta să-şi aducă aminte ceva din! 
cilise, dar nu găsi fimic. Nu-şi 
lua gândul dela nevasta subehirurț 
işi amintea de toate: plimbările 
grădhna publică, balul dela prefeciu 
care dansase ca nişie nebuni, dar m 
les nu putea să uite uitima întâlni 
se simţia dezonorat că stă la picigi 
unei străinc, gata să-i înşire ac 
cuvinie de dragoste. Se socotia criu 
Nu îndrăznia Bă se mişte nici ui 
să-şi deschidă gura. | 
— Scoal mata, că trebue să vină 
maia. : 

kra numai o închipuire. Ţaţa ] 
umbla ce-i dieptul pe la uşă, dar vi 
gândia deloc 'să-i supere, bucuroag 
naude nici o vorbă. | 

— De ce râzi mata? | 

— Nu râd, răspunse Felicia nuj 
du-și buzele. | 

— Ba râzi de mine... Ştiu, nu pol 
mă iubeşti, «ar sper... poate că mai 
Zu e 

Un cârcel îi înțepenise piciorul. 
stai destul, se gândi el. E timpul si 
ridic, şi incruntându-se de durere, 
aşeză pe canapea lângă duduia. Un 
tăcere ce-i! căzu pe cap ca o năpasti 
cepuse a se îniuneca. Felicia aş 
nerăbdătoare s'audă declaraţia ca: 
spună dezamăgită că nu-l poate; 
din dragoste şi să-i propună, cum € 
vula, să rămână prieteni. d 

Văzându-l aşa de năduşii 
îl întrebă înduioşată : 

— Mă iuleşti mult? | 

— Nu, izbucni el cu voce răguşită 
ochii rătăciţi, aruncându-se din noi 
picioarele Feliciei împieiriiă de ga 
şi nedumerire. 

Pornit să se spovedească, nimic 
mai putea opri.  Strângându-i pul 
calde simţia o plăcere nespusă să s 
milească, să nu-i ascundă nimic, ex 
rând dragostea şi chinurile lui. 0 
besc, mărturisia el, o iubesc, nu pol 
ta nici ochii, nici gura  pătimaşă, | 
braţele moi și albe... 

Felicia îl privea cu minţile rătă 
neșiiind ce să creadă gata să-l cor 
timească, sfârşind prin a'l asculta k 
tită apropiaţi de aceeaş suferinţă,! 
lacrămi mari ce se înfrăjeau în ce 
vi plecat în poală. 1 

Exaltat de dragostea lui  nenore 
beat de vorbe, surprins că este înp 
ascultat cu atâta indulgență, Costack 
sirângca din ce în ce mai tare. O tu 
rare dulce, mai apropiaiă înlocuise 
ferinţele ce se  îndepărtau destră 
par'că ae mâinile moi ale Feliciei, es 
mângâia părul, zâmbind meloncolici 
o madonă. Tăceau amândoi. Apoi 
nesimţite  căutându-se prin  întun 
buzele lor sărate se împreunară, 


şi înc 









































fecui pe lângă un dos ud, unde ştiam 
inoaptea mulţi bărbaţi se opresc şi 
câtva timp cu fața spre zid şi cu 
ele la trecători. Mai încolo, ridicat 
sus pe șezut, cu botul spre cer, un 
ne nenorocit se scărpina  scheunând 
ipept c'o labă, cum ar zdrăngăni repe- 
miste strune. Cânta parcă inspirat. 
mpaniindu-se cu mandolina.  Avui 
să-l lovesc nu ştiu de ce. Poate pen- 
că-mi stricase pofia de râs. Desi eram 
ât. mergând sinpur îmi amintii de 
nlâmplure caraghioasă și râdeam. Și 
eram tot aşa de jigărit ca şi el şi par- 
ni-l scosese înainte cineva care voia 
ă ironizeze, să-şi bată joc de amine, 
iindu-mi-l fără: întrerupere, ca mâna 
i neagră cu toate degetele strânse și 
ma! cu arătătorul întins spre cuvân- 
| . seat 

|„Intrare“ sau „Esire“ de pe uşi. Ja- 
cânta tot mai inspirată, cu capul tot 
in sus. zdrăngănind tot mai repede. 
eunând tot mai subțire: îi izbi un 
lor si nenorocitul animal. prinse a 
prin apa pârâiaşului din mijlocul 


sc și jilave ca păretii unui fiord. Îmi 
ipuiam că mă aflu în fundul unei 
ăluni adânci şi umede de canalizare 
vind linia îngustă de cer. luminată 
b de luvă, de deasupra capului meu. 
ea a 7o0i si mucegai, iar de câteori 
eam prin dreptul vreunei bolți ce 
lea în vre'o curte, aveam impresia că 
pe lângă o enormă ladă cu resturi 
bucătării, în putrefacție. răsturnată 
pura în spre mine. 

[i fost cred după nriezul nopții si 
jun „bar“ nu era deschis, pentru a 
“putea hodini în vre'un colț, făcân- 
ă că aştept pe cineva. căci n'aveam 
n. Obloanele trase, dădeau hndiţei 
întuneric de hrubă câteodată. Fram 
sit. dar picioarele-mi deprinse cun 
jsul se asvârleau parcă fără voința 
automat. ca purtate de arcuri. cum 
i cele de lemn. Mă dureau cartilagile 


unchilor și chiar aveam senzația că 


Wjâr ca ele. Intr'un târziu. mă  no- 
ji întrun brâu de lumină care ţis- 
j . Me EI ._. . 
dintro uşă larg deschisă a unui 


e hotel. ca un covor galben întins 
1 latul străzii pentru cine stie ce 
e client In picioare. în mijlocul lar- 
săli de aşteptare, o femeie foarte lu- 













De acu sto mântuit, v'aţi sărutat 
icoane... Noroc maică, strigă  ve- 


i țața Tinca, punând lampa aprinsă 
dnasa din mijloc. Mânca'lar maica 
băiat... Las'că are să fie bine... Sun- 
“tineri... Vino să te sărut... încă o- 
i. și pe tine... Avere aveţi slavă 
imnului şi să ştiţi dela mine... cât e 
ea și pământul pe cuptor nu bate 


iul. 


a după miezul nopţei. Retrasă_ime- 
“după masă în iatacul ei, gătită în 
iod de noapte, cu bretonul prins în 
udiuri, cu nasul uşor lustruit ile 
5, Felicia aşezată între două lumâ- 
i la toaletă, înegrise cele trei pli- 
"cu arabescuri, capricioase, tăznin- 
e să împreune estetic, două iniţiale 

C ce acopereau adresele ca un 
t de [lori neîngrijite de pe un mor- 
Mt străin. A : i 


„de perie şi de benzină nu prea 


UNIVERSUL LITERAR — 85 


ECHILIBRISTICA 


AURELIU CORNEA 


xoasă, când bătea enervată niște mănuşi 
de piele, când talpa pantofului. de les- 
pezile albc de marmoră, înciudată. Era 
întoarsă cu spatele şi aş fi vrut să văd 
dacă-a frumoasă. Mai mult fără să ştiu 
decat să stiu de ce, intrai înăuntru. Tre- 
cui prin fața ei. dar nu avui curajul să 
mă uit'la ea. Mă prefăcui grăbit ca ci- 
neva care nu găseşte cameră și întrebai 
portarul de una. Mi se răspunse scurt şi 
vesel : 

—- Nu domnul meu, nu... şi domnișoara 
caută, dar toate sunt ocupate. 

Fa murmură nu stiu ce în jargon. îz- 
bind cu mâna în care ţinea strâns mâ- 
nușile, în palma celeilalte şi se plimbă a- 
gitată. Nu ştiam ciuc, țoate fi și eram ti- 
mid în faţa ei, căci cu hainele mele roase 
îndrăz- 
neam, 

Ii scârţâia pantofii ori poseta si-mi a- 
mintea neplăcut de geamantanele noi de 
niele din mâinile albe şi fragede ale ce- 
lor din vagoanele de clasa I-a. care în 
trecere te înlătură din cale muţi. fără să 
ceară voe, fără măcar să te privească, ci 
trecând înainte si arătându-ţi un spate 
care cu cât e mai lat, cu atât inspiră mai 
multă silă. De câte ori se misca îmi tri- 
metea un miros «dle parfum fin şi necu- 
noscut de mine. Mătasea pe ea sc agita 
vie. ori tremura strălucind și părea. ca- 
pricioasă, alintată și mândră ca si stă- 
pâna. Mișcările poalelor rochiei aşi fi pu- 
tut spune că-mi aruncau indignate privi- 
ru de pe pulpele ei frumoase, pe care 
le pusesem casă nu mă uit în ochii ei 
mari căprii care mă și elcctrizase. Fra 
o frumusețe fardată din acelea cărora nu 
le poţi găsi nici un defect chiar dacă-l 
nu. bu, cu fata pătrată și colțuroasă. er 
nasul scurt şi cam adus în sus, cu ochii 
micu şi pielea galbenă. obosit și lesinat 
de foame. îngrijorat şi fără vreun în- 
demn spre veselie, păream o javră ne- 
căjiită de mahala ca aceia care parcă 
mi-o arăta mâna neagră cu arătătorul 
întins, pe lângă alta înbâiată și piep- 
tănată, hrănită cu friptură și lapte. iu- 
bită mai mult decât o ființă omenească: 
o iavră de rasă a unei cucoane. 

hai era greu şi chiar frică să intru în 
vorbă cu ea. Dacă aş fi fost silit să merg 
pe o sârmă întinsă la înălțime în aer 
fără umbrelă şi papuci de gumă, n'a: 
ezitat atât. i 

— Cât am umblat, îi răsună deodată 
glăsciorul, şi în zadar. 


Mi-am pierdut orice răbdare. Am luat 
privirile de pe pulpele ei să văd la cine 
vorbeşte. Imi vorbea mie. Ochii mândri 
de regină suferindă erau îndreptaţi în 
spre mine. 

N'avui încotro şi mă hotărâi cu bărbă- 
ţie să fac ririmul pas. cu toate că n'aveam 
umbrela 'n mână... Simţii obrajii arzând 
ca atunci când privim de aproape focul 
din sobă. In acea zăpăceală, i-am zâmbit 
așa cum știam că îmi stă mai bine. A- 


rălarn dinții de sus — căci îi am fru- 
moşi — bhomhând obrajii îmbujoraţi de 


emoție, înfundând cu aceasta ochii  în- 
dulciţi şi formându-le la cozi câte două 
cutişoare. Eva însă premeditat, compus 
cu mintea, nu cu inima, cu simţirea. A- 
cest zâmbet îl deprineesem dela o femeie 
care îl arăta tot ca şi mine, — la coman- 
dă, — când mă primea și când mă pe- 
trecea afară. Ştiam însă că numai le- 
meile simple îl gustau, cele mai inteligen- 


te îl respingeau ca pe o lingură de unt 
de teţină. Ghiceau pe semne superficia- 
litateu lui. De aceia în timp ce-i zâm- 
beam, iscodeam fără multă speranță să 
văd ce impresie îi face. Neincrerderea în 
mine mă emoționa şi mult mai eram în- 
grijorat că al doilea pas să nu-l pun tot 
ași de nesigur ca cel dintâi, tremurânil. 

Totuşi, mă munceam energic să-i  în- 
frunt privirile care păreau că spun, că 
se coboară să mă îngădue şi cu oure- 
care curaj răspunsei : 

— O da! de când umblu si eu! |: de 
speriat cu această populaţie flotantă. Și 
mă trezii bătând ca şi ea de lespezile: 
albe talpa. Vedeam bine că nu-i place 
râmbetul, dar din încăpățânare nu 
voiam să-l alung de pe fajă. Simţeam că 
dacă m'ar fi poreclit măscărici, aş fi în- 
ceput să fac tumbele şi să urlu piţi- 
găiut. Mă temui că merg prea departe şi 
mă uitai în pereţii de oglinzi să-mi văd 
zâmbetul. Rânjeam. Frica de a uu fi ri- 
dicol îmi făcu fără să vreau faţa serioa- 
să. Mulţumit oarecum de echilibrul cu 
care păşeam voii să mă arăt desghoeţat, 
nu intimidat, cum mă ştia şi prinsei ai 
da sfaturi : . 

—. Trebuia să vă căutaţi de dimineaţă 
locuinţa. Seara întotdeauna eşti expus 
lu neplăceri de acestea. - 

Fa nu răspunse şi se făcu o tăcere in 
care eu începui a căuta ager cu mintea, 
înghițând saliva, să văd dacă emoția stă 
pânită nu mi-a stâlcit vreun cuvânt. 
Strălueirea si mişcarea ochilor ei însă, 
se prăbiră să-mi spue mai înainte că am 
schilodit destule şi că m'a priceput că's 
strein. In timp ce continuam conirulul 
ca să văd care cuvinte anume. observam 
mişcările expresiei feţii sale. cu să știu 
cum să fac al treilea pas... Pe obrajii ei 
albi curaţi şi plinuţi vibra un dispreţ fin 
și necunoscut încă de mine ca si parfu- 
mul ei. Dar tocmai fineţea lui mă durea. 
Apoi priuse a se plimba și a se uita la 
pantofi mirată. cu sprâncenele ridicate 
şi ochii rotunjiți, sugându-și ușor buza 
de jos. Câte odată se oprea, ridica mân- 
dră capul şi se uita într'un loc fix cu gâu- 
durile departe, pentruca să termine ui- 
tându-sc atentă la mătăsurile de pe ea şi 
araniându-le cu fineţe și băgare de seu- 
mă. Mândria aceasta naivă şi fără rezer- 
vă, brutală ca şi înlăturarea din cale a 
acelora din vagoanele de clasa întâi, mă 
înveseți. O coborâse cu mult în ochii 
mei şi zâmbii ironic. Ca să-mi bat joc 
de ea începui so maimuţărese. Scosei şi 
eu manşetele care erau curate şi la care 
aveam nişte butoni frumoşi de argint. 
Puntofii îrui erau noi şi îmi adusei a- 
minte că au câte odată năravul să scâr- 
țăe. De aceia începui să calc apăsat eu- 
praveghindu-i cu urechia şi cu privirea. 
In ciuda mea însă n'aveau cheful să-şi 
arate talentul. Observai că ea râde în 
sinea ei de mine ca de-un bufon. 

. Strâmbai acru faţa şi eram pe cale să 
es afară de oarece tăcerea dintre noi se 
lungise prea mult, când ea o sparee: 

— Vă spun drept, începu silit, în- 
chizând şi deschizând poșeta. care poc- 
nea ca o tabachere şi scârțâia. Nu-mi 
pot închipui ce mă voi face?! Apoi îmi 
întoarse spatele. 

Deodată m'am luminat pe deplin pen- 
tru ce intrasem și m'am hotărit, cu toa 
te că eram desgustat, să-mi îndeplinesc 
scopul : 


86 — UNIVERSUL LITERAR 


— Eu aş fi de părere să nu disperi 
domnşioară şi să cercăm şi în ali loc, îi 
răspunsei de-asemenea silit, călcând spre 
ca mai apăsat, cercând încă să văd dacă 
pantofii au cheful să scârțâe. Știu eu 
mai departe un hotel unde se poate găsi 
şi chiar acolo mă îndreptam. Aici am 
intrat fără nădejde. | 

Aveam speranța vagă că mă voi îm- 
prietevi cu ea şi vom găsi o cumeră fie 
că vom umblu toată noaptea. iur când 
o fi la plată să fac în aşa fel, încât să 
plătească ea şi eu tot sfânt să rămiin. 
Deodată. împrejurarea în care ne aflam 
îmi sugeră ideia că succesul e Sigur şi 
încurajat mă oprii locului. Gândii că 
-nu e nevoe să umblu prea mult împre- 
jurul ei şi după ce mă uitai o clipă la 
ea, îndemnând-o dezinteresat cu privi- 
rea să mă urmeze, pornii spre uşă, ptre- 
făcându-mă grăbit, întorcându-i cu a- 
ceasta şi cu spatele. Inainte de i eși, mă 
aplecai să examinez şireturile pantoli- 
lor pentru ca s'o privesc pe sub cot, ce 
face. Mare satisfacţie am avut când o 
văzui lângă mine gata să mă nrmeze şi 
numai decât aflându-mă afară. dădui 
drumul la vorbă cum se obişnuceşie în 
asemenea momente. Pledam disperat să-i 
devin simpatic, căci pe faţa ci. mai ci- 
tisem şi o curiozitate cu care ne uităm 
la o broască ţestoasă. Dacă nu ași fi a- 
vut nevoc de ea. repede as fi ierminat 
dar trebuia să o las înainte regină şi să 
rămân bufon. In distanţele dintre  lu- 
mini unde era mai mult întuneric decât 
luuiină şi unde aproape nu ne distin- 
ecam trăsăturile fețelor..eu eram mai 
natural. mai sincer si simțeam că cuvin- 
țele prind, plac, iar ea îmi răspunilea mai 
cu drag. Chiar odată, la lumina unui 
far de automobil care o lumină un 
scurt timp. mă surprinse sinceritatea şi 
lunătatea de pe chipul ei; mă impresto- 
nă adânc. Atunci am simţit cât de feri- 
cit aş fi când mar iubi o femeie  fru- 
noasă. 

Inainte. mândria, ironia şi răutatea îi 
miscau muschii feţei în diferite forme 
îi tremurau nervos sprâncenele şi  dă- 
deau pleoapelor o  clipire deasă, vie şi 
parcă scăpărătoare, iar altă dată cu to- 
tul dimpotrivă : ele 'rămâneau fixe, pu- 
țin întredeschise, nu arcuite ca de vbi- 
cei, ci parcă în formă de triunghi,: pe când 
sprâncenele se îndesau una în alta şi 
dădeau  frunţii cute perpendiculare. 
Acum întreaga ei față era simplă. seni- 
vă şi blândă, parcă fără mişcare. aşa 


cum ar dormi. Părea o fotografie. Din: 


ochii care priveau limpede şi liniştiţi, 
parcă naiv. se revărsa pe obraji: curaţi 
lumina unci bunătăţi care îi albea mai 
mult, îii făcea mai dulci și te indemna 
să-i săruți suspinând. Rămaşi iarăş în 
întunericul spălăcit, de culoarea unei 
ştofe negre eşite de soare, cuvintele mele 
vibrau muzical. In dreptul luminelor 
însă, pierdeam tot gustul ..unanevrei“, 
pentrucă începeam să ne iscodim unul pe 
altul cu privirile, îngrijoraţi și îndoel- 
nici. 

Această neîncredere reciprocă ne ză- 
dăra pe amândoi şi tulbura vechile sen- 
timente care de abia se lăsaseră la fund 
ca o drojdie. 

Pe nesimţite ne trezeam iarăşi dușmanii 
de mai înainte. 

Ştia că privirile ei îmi pierd îndrăz- 
neala, care pesemne o jignea şii mă piro- 
nea mereu cu ele, făcându-mă să vor- 
bese pieptului ei. umerilor. ori zidurilor 
st ăzii. 

Ajunsesem să o iau de braţ. Aceasta o 
mecăjia. o umilea prea mult, dar nu a- 
vea ce face, căci ajunsesem pe nesimţite 


la acest punct. Obosit cum eram, aceste 
sfarțări îmi dădură o febră care se ac- 
centua tot mai mult. Cu cât trecea mai 
muli timpul în tovărăşia ei cu atât îmi 
era mai nesuferită. Imi ziceam în gând 
că nu voi iubi niciodată în viaţa mea o 
femeie frumoasă.  Necăjindu-mă prea 
tare, ajunsesem să o urăsc precum 
uram un duşman de moarte şi ne pri- 
veam dela un timp. cu aceeaș nră cu care 
se privesc doi duelişti. 

Cum mergeam braţ la braţ. eram ca 
doi încăerați gata de bătac. nu să se 
mângâe. să se iubească. Luminile ne  a- 
rătau din ce în ce mai înverşunaţi. Inchi- 
puindu-mi că mi-a prins slăbiciunea "mă 
încăpățânai să rezist privirilor ei şi la 
o lumină o privii țintă în ochi fără a-i 
pleca. Fa râse înciudată şi dispreţuitoare 
după ce se uită un timp liniştită, apoi 
luă ochii dintr'ai mei, mândră şi plicti- 
sită. O smucii de braţ. parcă voind să i-l 
rup şi-i spusei surâzând,  întrebuințând 
toate vuterile talentului meu : 

— Cât de dulce esti. 

Vedea că-mi bat joc acum pe faţă. Se 
prefăceu și ca că surâde, dar atât de 
prost. atât de falş. Ti vorbeam ca unei 
midinete. După spusele ci venise din 
provincie pentru o afacere urgentă. dar 
după deducţiile mele. toate vorbele ei 
erau născociri mincinoase. Faptul că 
nu-mi mai face nici. cald. nici rece si că 
îhmiditaiea mea dinainte sa prefăcut în 
batjocură, o necăji într'atât încât se po- 
somori. Nici acel râs chircit şi acru nu 
mai putea scoate. Frumuseţea ei zbuciu- 
iată de mâhnire. mi se părn tot atât de 
plăcută ca atunci când o luminase farul 
de automobil. Simţii în vre'o câteva rân- 
duri că brațul vrea să iasă din încă- 
tusarea mea. dar en îl reținui pocăit. cu 
sufletul înmuiat.  Privea când în pă- 
mânt. când înaintea ei. la mine însă nici 
odată. de parcă ar fi căzut în timidita- 
tea din care cşisem eu si în ochi îi 
strălueca o duioşie. stârnită parcă de a- 
mintiri. Toată batjocura mea fugi şi o 
strânsei cu dragoste de braţ. dar ea a- 
proane «ce smuci de lângă mine si o luă 
repede înainte. Reprosul cald. priete- 
nesc mi-o făcu şi mai simpatică și grăbii 
și cu pasul.  împăciuitor.  stereându-mi 
sudorile de pe frunte cu mâinile  fer- 
livţi. 

Intrarăm la două hoteluri degeaba, 
când | al treiiea. unul ordinar şi jigos 
de Încrători. găsirăm o singură cameră. 
După câteva mici mofturi primi in silă 
că doar'“ă cu mine. Mă asteptam ca 
purtările mele prietenoase so îndulceas- 
că mai mult. dar îi readuse sila și dis- 
pretul de mai nainte. 

Când fu la plată. ca tocmai urca scă- 





rile. [i făcui semn să vie şi ea cobori 
mirată. Când îi explicai că nu am de 
: Ă i : 
cât... ..banenote* mari. pricepu numai 


decât siretenia mea și întepenită locu- 
lui nu-i venca să creadă. Aceasta însa o 
înveseli. o satisfăcu și dădu drumul la 


toată) mânia : 


-- Păi nici eu nam mărunte şi ducă 
plătesa ce nevoe am să te iiau şi pe dum- 
ncata ca bagaj, tăe în carne vie ea. 

Mânia și cruzimea cuvintelor e! parcă 
mă înduioşă însă. Nu mă asteptam să 
văd atâta răutate în aceia căreia îi gus- 
tasem faţa de două ori cu atâta plăcere, 
în aceia care presimţeam că-mi va pri- 
mi sărutul : ba încă mi-l și va înapoia. 
Cu oarecare emoție şi moliciune îngânai 
plin de părere de rău, surprina.: 

-— Dar cum, până acum nici nu dă- 
deai de bănnit că cești o femeie care se 
vinde ? 

Fa rosi toată şi începu să tremure. Sa- 


uisfacţia stranie, veselia şi cruzim 
fugiră. In ochii ei mi se păru că 
resc emoția şi plânsul. Cu buzele 
cate parcă de convulsiuni nu de i 
te, bâlbâi : 

— Ce te face să vorbeşti astfel; 

— Auzi?! exclamai crud, pei 
so văd cu lacrămi, umilită pe dep 
pentru ca să-mi potolesc jignirca. 

— Cine caută să i se plătească, 
şi altele, dacă nu o prostituată ? 

Ea îmi pricepu intenția pe scnmni 
ochii ei mi se părură că  încetea 
aşi spori umezirea. Ripostă, privint 
rece, cu ochii parcă uscați de fi! 
țeala mândriei : 

— Altele ?! Care altele? i-au 
cerut ceva ? 

— Nu, dar cu siguranţă mi-ai fi 
Nici pentru cameră nu mi-ai spui: 
început, continuai mai cu tărie. 
în acelaş timp părerea de rău -u 
ne certăm, mama într'o criză de 
Eşti cocotă fină fetiţo; oare ce 
tință să te culci în bârlogul ăsta: 

Ea fugi aiurită pe scări, apoi « 
brusc ne ştiind ce să facă, cum 
pușcată de un gând puternic, ori d 
unul... 

Mişcarea aceasta mă 
aşteptam mai degrabă 
rat brutal, cum au obicei 


surprinse 
să fiu 
femcil 


noapte când urăsc şi sunt scoat 
răbdări.  Convins că e cinstită 
ştiam cum să repar. Fără săș 


trebue să fac, alergai sus pe scări 
oprii în faţa ei. Am vrut să-i sărul 
nile, dar nu eram singuri; pe uri 
se păru teatral, ridicol. Mă uitai i 
ei senin, renunțând a-i vorbi cu 
nici măcar cu mimica, ci numai cu 
Nu privii însă mult, căci două palni 
nară ascuţit de obrajii mei. Numa 
șimţii aceiaş senzaţie care am avca: 
că ne-am așeza cu faţa deasupra un 
giri cu grăsime depe plită, care str 
mărunt. Usturimea înţepăturilor a ! 
ace în obraji nu era însă mai n: 
aceia a inimii care se smunceu si 
băerile, cum se smunceşte un câii 
tărâtat să rupă lanţul. [i auzeam 
lătratul îndârjit şi sângele îmi 
pe la urechi. Dacă aș fi fost mui 
benzină şi aprins cu un chibrit, 
că m'aş fi simţit mai bine. Palin: 
chiar mi se părură izbucnirea pri 
flăcări. 

— Eşi afară, o auzii şuerând. 

Portarul, care eşise din ghi 
rând. se posomori la vederea ag 
și alergă spre mine, apucându- 
braţ. Se obosise zadarnic însă. N 
sar nu m'am gândit să răspund |] 

— Domnule, continuă ea să șu 
cât costă această cameră, plătese, 
pe domnul la locul lui şi dă-mi ch 
ridicat capul. Nu ştiu cum moi 
la ca, dar privirile-i roșii care p 
focoase să mă ţintuiască, încetul 
cetul se mai stinseră, apoi mă 
şi alunecară pe pereţi. Ajuns a 
venea să râd şi să <farm ceva, 
zbăliau arterele pe tâmple ca n 
me tăiate. Febra îmi dădea am 
greajă. Eram atât de moleșit în 
deam că dacă mă voi aşeza jos, 
rele-mi de lemn nu mă vor maia 
mă scol și voi adormi pentru tot 
După un timp auzii în spatele 
cineva care aleargă. 

Crezui că e ea şi mă aşteptam 
apucat de braţ, oprit pe loc şi r 
iert. 

Era însă un sergent de stradă. 

Şi de atunci, niciodată nu am 
cut echilibristică de aceasta, cu 
de lemn şi mai cu seamă fără u 






















Do e . Şd HI e 





"HORGE GREGORIAN 


ALBUMUL DE PĂMÂNT 


Această vale ce'n tăcere s'a “mpânzit 
E un album familiar cu mii şi mii 
De veştede fotografii ” 

Inchise*n scoarțe verzi de infinit. 


Sub lespezi şi-afumatele troiți 
Ce plumbuesc tezaurul de foi 
In vraful răsfoit de-adâncuri noi 
Sunt pagini dupe pagini cu-adormiţi. 


Bătrâni cu barba trasă lung pe piept, 

Rătrâne subţiate înţelept, 

Fecioare, o penumbră în beteală, 

Capii cu faţa mică şi-anii mici. 

Flăcăi cu mâini de ceară în panglici. 

Părinţi şi fii, sfârșiți pe-o nicovală, 

Surori şi fraţi ce-au supt aceeaşi lună. 

Indrăgostiţi ce-au stins de mult sărutul. 

Robi grei şi regi mărunți cât aşternutul. 
Deapururi împreună, 

Toţi împăcați, întinşi sub un răsad, - 
In strimtul lor chenar de brad. 


Sub zări, cu braţe “ntinse pe văpae, 
Ei au venit pe-un drum de curcubeu 
Din malul ca o biblie de greu 

Și stau întors în maluri ca o ploae. 


Inchişi de veci în zâmbetul profund 
Sub care-au coborit cu fața“n sus, 

Atât mai ştim de ei, căn veci s'au dus 
Că bezna-i toarnăn pâlnii fără fund. 


Lăcaş uitat! Stă gândul frân... şi dur 
Vedumerit în hăul de ucişi... 

De ce pe cruci e-atâta luminiş ? 

De ce fosnesc tăcerile “niprejur ? 


In iarba larg crescută peste ei 
Ce nou fior mai poate-acum să treacă ? 
De ce un fir pe altul se apleacă, 
Sembrăţişează două. câte trei, 
Şi-si trec luciri de ochi în vis luciţi? 
Și“n asfințitul tras în jar de zări 
De ce sunt toat-un tremur şi o goană. 
Din scrumu-adânc al vecinicei pierzări 
Siluetând iluminări 
Pe'ntinderea cu zâmbet de icoană ? 
O, iarb'aceasta deasă de-o priviți ! 
In miile de fire, sunt tot ei. 
Amestecaţi, de nimeni nezăriți. 
Răsaduri noi cenving mereu genuna 
Şi tot spre cer întotdeauna! 





VAI ERSUL LITERAR = 4 








RAINER MARIA RILKE isa 
DIN STUNDENBUCH i 


Și inima-mi îţi e soţie 
“Este ca şnurul Noemiei, precum Ruth. 
Ea ziua 'mprejmue grămada ta de snopi 


| - precum o slujnică ce rosturi mari slujeşte. 


Dar sara ea sporeşte 'mbelşugat, - ea 

Se spală şi se 'mpodobeşte 

Şi atunci când totul odihneşte, e în preajma ln 
Și vine la picioare de ţi se aşterne. 


1 de-o întrebi la miez de noapte iți răspunde 
cu mare simplitate: sunt Ruth cu, slujnica 

întinde aripele peste roaba la, pu 
fu eşti stăpânul. pi ad 


Și-ţi doarme înima-mi până la ziuă 


lângă picioare, caldă de sângele _rău 
Și ca o soața ini e id dașăi şi-i ca Ruth. 


CAMIL. BAILTAZAP 
ARTUR ENAȘESCU 


SONATA LUNEI 


O! lonă, ce-mi presuri seninul pe gene 


In ore târzii, Ze 


Când. simt pe deasupra-mi. un zbor de sylene, 


În danţț de stihii, 


Când, palida-ţi frunte cu-a mea seimpreună, 


O lună! 


Din două vii gânduri Tica o cunună, 


Eternă ! 


Când, cerul molatic si-albastru e-o pernă, 


Cu fulgi argintii, 


Zburdând făr'alin şi zglobiu prin dăsăluhui, 


Cu sute şi mii, 


Și veştede frunze din miticul laur 


Ecouri. târzii, = 


A moartelor vremuri, fantastice duhuri. 


. 


In holibure cad peste Iyra-mi de aur - TI Sp o 


Acum imutile ; 


Când ochi-mi se “nehid peste galbene file 
„O! lună, ce-mi presuri, seninul pe gene... 


PETRE DINU 


SEARA 


Soara cerne tainic scrumul zilei moarte, 
Scântei de foc se sting pe zure departe, 
'Albastru tremurat luceafărul răsare, 

Lătrat îndepărtat, târziu, în neguri moare, 


Falduri de umbre prinse în cuie de stele, 
Cu ciucuri viorii de lună ca mărgele. 
Invăluie somnul despletit în noapte, 

Muiat în aroma lanurilor coapte. 


Doar vântul visălor mai tremură subt boltă 
Prin firele de raze, coarde de mwioară 

Sublil arcuș palidă melodie ce'nfioară 
Tăcerea, cen lumina lunii pâlpâie invo 


ii 


88 — UNIVERSUL LITERAR 





NEA Sămet 











HEINRRICH MANN 


Dela „Supusul“ la ,,Mama Maria“ 


In 1914, pe pragul isbucnirei războiului 
mondial, tiparul trebuia să dea lu lumină, 
la Berlin, romanul „Supusul“ (Der Un- 
iertar! .al lui Heinrich Manu. Cenzvra 
instituită odată cu isbucnirea războiului 
a împiedecat apariţia cărţii care nu a 
eşit decât în 1918, odată cu căderea im- 
periului și isbucnirea revoluţiei. Snoce- 
cul i-a fost formidabil. Firesc lucru, căci 
„Supusul“ e cel mai teribil pamflet în 
contra burghezului german din epoca lui 
Wilhelm II care, incapabil de viaţă au- 
tentică. nul, laş, îsi lăcuse din împărat 
un idol, îl imita în gesturi, cuvinte, ati- 
tudini, îşi făcea murdăriile cari îi adu- 
ceau bogăţie la adăpostul frazelor pa- 
triotarde, ajungeau notorietate, respectat, 
şi temut în orașul său, graţie șantajelor, 
josniciilor, crimelor comise toate în nu- 
mele vreunui „principiu superior“ expri- 
mat de împăratul său într'un discurs, sau 
lansat de ek însuşi, publicat în ziare. şi 
atribuit stăpânului suprem. 

„Supusului“ au urmat încă două ro- 
mane : „Săracii“ (Die Armen) şi „Capul 
(Der Kopt), întâiul, tabloul proletarialu- 
lui german din epoca  wilhelmină, ul 
doilea „al claselor conducătoare, al celor 
„de sus“. Impreună cu „Supusul“ ele for- 
mează trilogia „Imperiului“. 

Nota satirică violentă care domină mai 
ales în „Supusul“ şi „Capul“ nu ia aces- 
tor romane însuşirea de autentice ta- 
blouri sociale. Căci Heinrich Mann, 
nu deformează propriu zis prin satira lui, 
ci mai mult prin concentrarea tuturor 
păcatelor unei clase sociale dintro epocă 
în foarte puţine figuri centrale, dă aces- 
tor păcate un formidabil relief, neapărat 
necesar pentru a: face pe cititor să ia 
parte la indignarea autorului înaintea 
celor ce vede şi descrie — căci desigur, 
Hainrich Mann ia atitudine în faţa e 
roilor săi, şi e departe. vrea să fie de- 
parte de principiul „artei pentru artă“. 

Acum în urmă, leinrich Mann a dăruit 
lumii și romanul societăţei germane post- 
belice. În „Mama Maria“ găsim pe cei 
mai caracteristici reprezentanţi ai aces- 
tei societăţi, turbure, frământată, com- 
plex alcătuită, nici pe, departe lămurită în 
multiplicitatea aspectelor şi a tendinţelor 
sale. Găsim, în „Mama Maria“ pe cei ră- 
maşi în urmă, pe neadaptabilii la viaţa 
nouă, cari când încearcă să i se adapteze 
se prăbuşese cu totul. Găsim pe profitorii 
nouilor situaţii, de fapt juissorii şi lipsiţii 
de scrupule din totdeauna, nemiloșii ex- 
ploatatori ai desorientărei, desrădăcinărei 


bătrânilor ca şi ai lipsei de experienţă a 
tinerilor — găsim în sfârşit pe chiar 
acești tineri, mai avântaţi spre viitor, mai 
calzi mai pasionaţi, mai nebuni în do- 
rințele, visele lor mai sbuciumați, mai 
încercați în frământările lor ca niciodată. 
Și toate personagiile, îndeosebi tinerii. 
prezentate în situuțium, puse în conflicte 
ce țin aproape de ireal, de fantastic. 
„Incepe ca un basm“ spune unul dintre 
personagii, pe pragul isbucnirii conflic- 
tului princiral. Basm. fantasmagorice e 
întreaga viață nouă — e ceeace vrea şi 
reuşeste pe deplin să ne sugereze Ilein- 
rich Muun. 

Dar „Mama Maria“ satisface cele mai 
diferite şi mai largi pretenţii. Din vâl- 
toarea problemelor, conflictelor sociale. 
se desface şi se impune interesului citi- 
torului. fără a i-l slăbi totusi pentru 
acele probleme. figura Mamei Maria“. 
halucinantă cercațiune de complexitate 
psihologică. centrul îircalului. fantasticu. 
lui întâmplărilor, ba până la un punct și 
intetizarea, aducerea la o ultimă şi de- 
finitivă expresie a celor mai diferite. 
mai contradictorii. mai dusmane tendinte 
ale mediului social în care se mică. Poate 
deaceca înteresul cititorului nu trebue să 
se împartă : romanul psihologie comple- 
tează pe cel social, organic creşte unul 
din celălalt. formează un întreg indes- 
tiuctibil amândouă. 

„Mama Maria“ a. desarmat şi pe ultimii 
cari, cu toate operile lui Mann şi anteri- 
oare „Supusulni“.. nu vedeau. nu vroiau 
să vadă arta mare a scriitorului. Scena 
spovedaniei Mamei Maria din biserica Sf. 
Hedwiga e considerată unanim ca cea 
mai formidabilă pagină u literaturii ger- 
mane moderne. 

Prin ultimul său roman. Heinrich Mann 
sa ridicat la culmea la care numai cei 
mari de tot, cei aleși ajung, unde cele mai 
diverse aspirații, cerinţe intelectuale și 
sufleteşti se întâlnesc, unde toți. fără deo- 
sebire, nc aducem prinosul «de admiraţie 
şi  wecunoștință  miracolului. geniului 
creator. 








Nash : 











i 

GUSTAVE FLAUBERT ET SES 4! 
de Antoine Albalat. — Autorizat de 
maşii marelui scriitor, d. Atbalat ! 
luat sarcina de-a ne desvălui rapoitu 
lui Flaubert cu contemporanii săi p 
teni. Cartea ce interesantă. 

Aflăm de-acolo amănunte intime 
pra vieţei autorului „Doumnei Bova 
şi mai aflăm un lucu cu deosebire 


teresant: 

Scriitorul care ura prostia burzh 
cu pasiune. era un om bun. un om în. 
deauna atent la o suferință. 

Mai aflăm, că cu toată deosebirea 
principii artistice dintre el și Zolay 
erau foarte buni prieteni şi d-na d 
povesteşte că de câtcori venea Flaulti 


Rai .. . Fi A „Li 
la dânșii, autorul lui „Nana“ se închij 
Li 


cu el în cabinet unde avea lungi ș, 
vorbiri. Se stimau reciproc și îşi triju 
teau cărțile unul altuia, cu cele mai E 
duroase dedicați. și 
Flaubert a numărat. printre priete 
săi pe Bouilhet, Gautier, Champflei, 
Goncourt. Saint-Beuve. Michelet, He: 
Taine, Yromentin, Bauville, Maupass 
arad: i 

Jules Lemaître, Heredia, etc. 
- Ă Ş n 
Jules Lemaitre şi Maupassant ax, 
pentru marele scriitor o admiraţie 5 
mitată şi ascultau de sfaturile lui. 4 
pulii. 4 
. Ş i 
i] 


MOARTEA LUI BLASCO TBANEZ! 


- Sta stins în vila sa depe Riviera, + 
rele romancier spaniol bBlusco Ibanez, 
vârstă de 61 de ani. Nu mulţi scrii 
din zilele noastre au cunoscut ime 
popularitate a acestui romancier, a? 
rui operă se află tradusă în mai to 
limbile europene. Pentru cei ce nuY 
nosc Spania din călătorii îndelung 
proprii, romanele lui Blasco Ibanez €! 
stitue breviarul moravurilor, mediu: 
vieţii spaniole. E adevărat. trebue! 
menţionăm că tocmai cunoscătorii vi 
spaniole contestă frescelor lui  Ibas: 
veracitatea. Dar nimeni nu se poate d 
trage naraţiunei lui Ibanez în sineh 
totdeauna plină de viață, de mișcareli 
intensitate dramatică. Aceste însuşirih 
romanelor sale au şi făcut ca cele 
celebre, mai bune dintre cle să fien 
mate şi să constitue triumfuri cinendl 
erafice : „Arenele însângerate“. „Bg 
Nostrum“, „Cei patru cavaleri ai Je 
calipsului“. „Torentul“, etc. t 
Blasco Ibanez însuşi cra un c 
sionat iubitor al cinematografului. n 
vila sa dela Menton. avea o cală spc 
de cinematograf, cu  instalațiuni «il 
plete, unde _proecta pentru sine și 7 
tru „prieteni filmele după romanele d 
cum şi altele achizitionate dela cag 
producătoare, şi cari rămâneau propui 
tatea Ini. Dealtfel romanele sale filny 
proectate în lumea întreagă i-au adul 
înfloritoarea stare materială care-i $ 
mitea să ducă o viaţă princiară denă 
de ţara al cărei reprezentant autentitt 
socotea, şi al cărei dictator îl exilasec 








ANA LUCA: 


Prin fumul 
Calumetului 





Autorul îşi închiagă romanul în jurul 
nci hetărîte ideoicșii. Nu vom incerca 
p edare a ei din pricină că am "oaii- 
pura-o. D-na Aia Luca a acstăsurat-o, 
le-alungul unui întreg roman, cu ara- 
boste, cu adâncime, dar mai ales cu sim 
riistie. Personugiile domniei sale nu-și 
debitează ideologia ci şi-o trăesc. Drama 
mcene noima, din %iocnirea împresu- 
ărilor circumstanţiale şi inuiviuuate, cu 
acelea covârșitoare, Min afară. Se ridică 
usă rcpele ia proporţii simbolice. Lui 
parccare Mihai Yladeş, tânăr, frunos 
până în absurd, sensibi! „a rebonrs* faţă 
pe uceastă frumuseţe care-i aduce suc- 
fose uşoare, şi care-i inăbuşea fiinia lui 
orală, sfârşeşte, totuş, prin a ctuu, a- 
iunând la căsătorie, dragostei unei Mira 
Cocmintzki, Mihai Viaues are, astfel, 
deiu! că acceptă tacit întâietatea fruinu- 
feții lui vrăjitoreşii asupra fiinţei lui 
lăuutrice ; Mira, soţia lui acum, nu re- 
unțase o clipă la prerogativele ci de 
Hlăpânitoare a acestei minunate strălu- 
kiri fizice a soţului ei. 

| Mihai Vlades, însă, nu renunțuse ue 
a aparent la visul sui de a-şi răscum- 
păra frumuseţea printre faptă altiel 
arbătească. Şi războiul a fost prilejul 















ăutat. Tânărul soț se duce saluniar 
e front. Hotărîrea lui nu ţine sea- 
ă nici de dragostea soţiei sale, 


ici dc curerea mamei sale, nici ui sta- 
urile prietenești ale avocatului iucă- 
eanu. Pe front însă îşi găseşte răsplata 
anităţei lui. Se înapoiază estropiat. Ma- 
ă-sa murise, între timp, iar soţia lui 
ârşeşte prin a se prăbuşi sub durerea 
e a si fi pierdut tovarăşul strălucitor de 
i înainte. pentru a se trezi alături de 
aginea desfigurată a unei sterile va- 
ităţi. 

Doamna Ana Luca, în pagini de r;reg- 
mentă analiză, a urmărit procesul acesta 
ile deccompim ere sufletească, a persoua- 
Iriilor domniei sale, din clipa cind, fic- 
Itare, plecând dela starea de fapia con- 
Ilurărei fiinţei sale şi a aşezării; ei, în- 
erp: să frământe năzuinţi şi doruri me- 
Inite să se rezolve în conflicte dureroase, 
iu în drame. Mira Cosmimţzki, dealungul 
drumului ei până să ajungă doamna 
Vladeș, reprezinta o întreagă gamii su- 
[letească de timiditate şi de instincte a- 
presive, de abilitate femenină şi de pri- 
mitivă voinţă de captivare, cu care în- 
Ivălue. discret la început, dar irezistibil, 
a un momnt dat, și înăbușe ostilitatea, 
lsovăiala, sau numai ncliniștea, lui Mihai. 
Mihai e, deopotrivă, disecat în toate cu- 
tele lui sufleteşti, de la revolta pe care 
o simte de câte ori se ştie admirat, în 
[vumuseţea lui, de către o femee. şi până 





UNIVERSUL LITERAR — 8% 


ce ntacen Eniercnraa 


| 





la îngăduinţa dela inceput și bucuria de 
mai apoi, de-a se vedea treptat înlăn- 
țuit de dragostea Mirei; după aceea 
când, apoi, îşi regăseşte preocupareu lui 
de a se simţi bărbat, plecând la război. 
și, în sfârşit, când mutilat, se inapoiază 
acusă pentru a vedea cât de necesară 
i-ar fi acum frumuseţea pe care a per- 
dut-o până a-şi  înspăimânta soția sub 
noua lui înfăţişare, totul formează un 
durersa inaierial de umanitaie vie, şi 
de caldă înțelegere a sufletului. 

Autorul nu a plecat la voia întâmplă- 
rei. Ideologia sa formează drumul dela 
care vieața nu se poate abate fără pri- 
mejdie, şi fără dramatice ciocniri. 

Fatulitatea acestei omeniri din cadrul 
romanului d-nei Ana Luca este, asifel, 
înfățișarea morală cr care autoarea vede 
Viaţa. roiui asigurat ei, intelectualicește. 
şi suleleşte, şi de care, deoscbiteie ftem- 
peramente care mişcă intractuar 2-a 
lungul acestei opere. se izbesc «a 
corăbii în stânci, pe furtună. Si această 
infracţie e de sorginte lăuntrică. Parav- 
nașiile. adică, nu-şi trăesc, prin acearia. 
pai pntin viaţa lor interioară, ca si 
cea exterioară, şi nu vegetează. în pă- 
inântul gras al personalităței iar date. 
o mai puhn nomală, proaspătă şi reală 
vicaţă. 

Atât Mira Cosmintzki. cât și bărbatul 
ei. Mihai Vladeş. sunt personagii cu o rar 
de reală vintă. Un oarecare Rucăreanu. 
apui, trinmiător prin resemnare pe linia 
areleiaşi ideologii care sfarmă pe ceilalii 
eroi ai romanului, trăeşte, estet în felul 
Imi, ironic cu bună voinţă si binc-voitor 
cu usoară ironie: cu prietenie şi caldă 
bunăvoirţă, îşi conturează silueta dea- 
luneul romanului ca un fel de zeu tu- 
telar în norii propriei saie discrețiuni. 
Tot așa de viu însă ca şi restul persona- 
giilor, prin împletirea dibace a intelec- 
tualităței lui  promrte, pe fondul unei 
foarte omenesti simțiri, pare că strânge 
și conduce acțiunea spre o finalitate si- 
pură de catastrofă cu dibăcia unui îm- 
blânzitor de fiare în arena soartei 

Personagiile d-nei Ana Luc, totuşi. se 
străduese cu toatele spre o himeică feri- 
cire și, dacă nu ajung, aceasta se da- 
roreşte, poate. neputinței lor de a se 
conforma ei. Căci toti, dela început 
încă. par a se invârti în jurul ei. Fste. 
câud unul întinde mâna spre trandafirul 
din vază. în mimoza de lângă el, și când 
pnne la loc, scoțându-si-l din deget, inelul. 
străluceşte, vie. în rubinele sau în perla 
din el. Doamna Ana Luca ne impune 
astfel, fără teorii, emotiv, practica ideo- 
logici sale faţă de personagiile domniei- 
sale Si este, de sigur, suprema calitate 
a romancierului înăscut. 

Simţul naturei, apoi, este încă o însu- 
şire de preț a romanului acesta. D-na 
Ana Luca ştie să vadă diferențiat, şi cu 
frăuczime, totdeauna, un colţ de natură. 
lurbu, apa, copacul, soarele, noaptea, 
mirosurile, sunt, pentru autoare, nu sim- 
ple pretexte de odihnă presărate dealun- 
gul acțiunei, ci adevărate reactive sufle- 
teşti şi intelectuale, pentru personagiile 
domniei sale. Poate, chiar că de aici 
pleacă, prin deviaţie şi caracterul epi- 
<odie al unor din paginile romanului 
care, dacă pot destăinui însuşiri de 
ayua-forte şi sunt, ca atare, preţioase, 


cum. observa d-nul Perpessiciuss, nu e 
nui puţin adevărat că în economia strictă 
a romanului, nu-și  îndreptăţeșie exis- 
tența de cât foarte reiativ, 

Fnbula titlului se rezolvă la urmă, 
Rucăreanu porneşte cu Mira, insănăio- 
şită, spre orizonturi noi, lăsând în urmă, 
pe cheiul Constanţei, pe Mihai apăsat şi, 
poate, efărimat de povara vanităţei care, 
îinpingându-, să renunţe la realitatea lui 
ctectivă, pentru himera unei năzuinți 
străine destinului său, îl separase, fără 
leac, de Mira. Vaporul porneşte, astfel, 


în larg, ducând cu el pe Rucăreunu, în- 


telept, melancolic şi înţelegător şi pe 
Mira convalescentă din trecut de visul 
de groază al pribuşirei dragostei ei. Mi- 
hai privea aiurit depărtarea : „Vaporul 
se mişca încet, şi valurile mărei „se iz- 
„beau de scoarţa lui neagră. In lumina 
„roșiatică a  apusuiui, marea părea că 
cală un uşor. abur .luminos, ce se 
i& nevăzut, misiic şi liniștitor, ca 
„dintrun uriaş calumet al păcei, învă- 
„Inind din ce în ce vaporul ce se de- 
„parta, Ainrit, Mihai îl privea derăstân- 
„dui-ac, ducând pe bordul ini, înrro stră- 
„jucitoare ă albă. o ființă snpta- 











fr pam în 
ENpreoaetii 


„pământească, un non Messia. un Mauntiu 
„universal, 


venii să cuprindă  întro 
toate drapele şi să le frângăa pe 
urmasii lui geruchi“, 


E 4 





N. DAVIDESCU 


NOTE BIBLIOGRAFICE 


A apărut No. Si Cin „Viata Litorarte 
închinat lui I. A]. Brătescu-Voineşti. Gă- 
sim diferite articole omagiale scrise de 
Liviu Rebreanu și G. Călinescu şi un ve- 
chi şi reușit portret făcut de regretatul 
P. Lăcusteanu în „Flacăra“. 

D-l 1. Valerian a luat un amplu inter- 
view sărbătoritului. In restul numărului 
mai găsim versuri și proză de Pompiliu 
Constantinescu, F. Aderca, N. Şerbănes- 
cu, A. Cornea, Nicolai Liliev. 





Un frumos succes de librărie continuă 
obține noul volum al d-lui 1. Valerian 
intitulat: „STAMPE“. Lucrarea, care cu- 
prinde multe bucăţi inedite, este elegant 
ilustrată de pictorul V. Feodorof, după 
sr reda textului. Preţul unui exemplar 
ei 40. 


„Ramuri“, vechia publicaţie craioveană 
a d-lui C. S$. Fagetel, îşi reia apariţia re- 
gulată. O colaborare nouă şi bogată face 
din această publicaţie, nu numai un in- 
teresant magazin literar, dar și un mij- 
loc de orientare intelectuală a publicului 
cetitor. 

Primul număr va apare zilele acestea. 


Vn apare în curând volumul de poezii 
„Mâna mea de praf“ al d-lui G. Grig 
riau, din care publicăm în numărul de 
fară poezia „Albumul de pământ“. 


GOGU CONSTANTINESCU: 
- ŞI. STRĂINĂTATEA 


Ar fi imposibil să publicăm aci studiilă 
şi articolele care s'au scris despre inven- 
. ţiile lui Gogu Constantinescu. Pagini în- 
tregi din L'Ilustration, Je sais tout, La 
Nature cu numeroase clişee îi sunt în- 
chinate. Reviste engleze ca „She Sphere“ 
îl numesc „magician al mecanicii“, „ge- 
niu al ştiinţei aplicate“. Această revistă 
vorbind într'un lung şi documentat arii 
col despre motorul lui... îl descrie cu o 
minuţiositate în care admiraţia  țâșnește 
la fiecare cuvânt, ceeace nu e puţin din 
partea unor oameni ca englezii, a căror 
minte rece şi cumpănită nu se entusiaz- 
mează cu prea mare uşurinţă. 

„Ceeace uimeşte, spune autoru lartico- 
lului, e mai ales simplicitatea acestei mi- 
nuni de tehnică. Acei cari veniseră să 
viziteze „Salonul automobilului“ fără 
altă ambiţie decât de a vedea mecanisme 
frumos lustruite şi splendide caroserii, 
s'au irezit deodată spectatori improvizaţi 
a unei noui şi uimitoare demonstraţii de 
laborator a fizicei aplicate, — un vodevil 
transformându-se într'o problemă de ma- 
tematică înaltă“. 

Şi mai departe : „lată o invenţie cu a- 
devărat revoluţionară şi demnă de atenţia 
pe care a trebit-o“. 

O altă revistă: „Journal of the Royai 
Society of Arts“, care, după cum arată 
titlul, organul oficial al Academiei regale 
engleze, cvonsacră lui Gogu  Constanti- 
nescu un număr întreg (cel din Jecem- 
brie 1926) în care elogiile nu sunt precu- 
peţite. Numita revistă publică o dare de 
seamă a expunerii făcute de inventator 
în fața Consiliului Academiei regale pre- 
cum şi a discuţiei urmate între membrii 
vrezenţi asupra valorii şi amănuntelor 
technice ale „autombilului....“. „La sfârşi- 
tul duscuţiei preşedintele consiliului a vo- 
tat o călduroasă moţiune de mulțumire 
d-lui Constantinescu pentru opera sa“. 





Prof. ALBERT EINSTEIN 1 LORD KE 
Celebru pentru lucrările despre Mare fizician şii 
relativitate instrumente de 

1 LOR DLISTER SIR OLIVER: 

Ale cărei lucrări an făcut po- Unul dintre cein 
sibilă chirurgia modernă meni de ştiinţă: 
Onor. SIR CHARLES PARSONS Prof. SIR "T£ 
Ale cărei lucrări au făcut tur- Proeminent invesi 
bina cu aburi practicabilă lectrictate şi 1 


T OL. WRIGHT 


Un pionier, cu fratele său Wil- d 
bur, al aviaţiei 


SIR ER. RUTHER 
Celebru inventator îi 


activitate 
Tabloul de deasupraa apărut aeit 
şi e menit să reprezinte pe cei mai ma! 
şi cu explicaţiile originale (le redăm pen. 
GOGU CONSTANTINESCU E de remarcat călîn tot tabloul i 
In automobilul cu [schimbător desviteză automate d 





THE IMPERIAL TRADE 
JOURNALE "Wenavn 


„Revista Imperială. a Comerţului“ de- 
lică şi ea a pagină compatriotului nOs- 
tru intitulat : 

„Figuri din lumea ştiinţei. Cariera me- 
teorică a lui G. Constantinescu, marele 
inventator al epocei noastre: 

„Nu credem să fie un nume mai bine 
cunoscut de marele public, în special 
cel care se ocupă cu chestiunile meca- 
nice, ca al d-lui G. Constantinescu, fai- 
mosul care, dat la iveală acum doi ani, 
+ privit ca cea mai revoluţionară  per- 
fecţionare ce sa introdus vreodată la 
locomotive şi automobile, precum şi în 
transmisia puterei în industrie. 

Născut în România în 1881, a fost na- 
turalizat englez în 1916. Nu greşim spu- 
nând că el este unul din cei mai mari 
«natematicieni ai timpului (tatăl său era 
profesor de matematică). 

La cincisprezece ani se juca cu culcu- 
lui diferenţial şi integral, — ceiace cere 
o mare capacitate. 

La vârsta de 23 ani a terminat cu cele 
mai mari elogii Şcoala politehnică din 
Bucureşti şi a intrat ca funcţionar la 
Ministerul lucrărilor publice, unde s'a 
ilustrat prin studiile şi lucrările sale în 
beton armat. Graţie lui acest nou fel de 
construcţie s'a răspândit. 

In timpul războiului, d. Constantines- 
cu a devenit celebru prin minunata sa 
invenţie care făcea ca toate gloanţele 
mitralierei de pe  aeroplan să treacă 
printre aripile elicei ce se învârtea. fără 
să lovească vre-una. 

Convertizorul, ultima sa invenţie, a 
fost de asemenea concepută mai întâi 
pur matematicește, calculele bazate pe 
cele din urmă ipoteze electronice. D. 
Constantinescu a desvoltat teoria, că în 
materie electricitatea, mecanica hidrau- 
lică, armonia muzicală, etc., au aceiaşi 
bază matematică şi ca atare se pot con- 
topi într'o singură ştiinţă. 

E greu de redat, chiar superficial, In 
venţia sa. Ţinem însă a arăta că prima 
sa născocire a făcut-o la vârsta de 12 
pă ti, 3 ani: o maşină de inducție pentru sco- 
ate en puri muzicale. La 15 ani a inventat o ma- 






a AES 


HOF PROGRES ss = 


PE ORE a 





aaa 





PE ari ear : ra = = E iza aia min miine a șină de calculat cu care se putea face 
aaa ma ăia mam mam RR iai 2 Oa 7 7.7 iai Pa arad orice fel de operații cu numere de câte 
5v cifre“. 


, GRAHAM BELL THOMAS EDISON 
Wtelefonului modern Celebrul inventator şi inginer 











CONSTANTINESCO Senatorul G. MARCONI 
ventator în motoare Pionierul Telegrafiei fără fir 
şi aviaţie 


SIR DEWAR + SIR W. RAMSAI 
hefiat hidrogenul şi  Investigator în gazele vare şi 
helium radio-activitate 
D-na CURIE 
| epi- A descoperit împreună cu soţul 


ei, radium-ul 


| SIR J. LARMOR 
] matematician şi fizician 


pagini din marea revistă : „The Graphic“, 
acesta, pe care îi dăm în ordinea tabloului 
bine în tabloul nostru micșorat), Tr 
lo-saxone cu excepția lui Marconi, D-na e IA e za i 


escu 





GOGU CONSTANTINESCU (In'|expoziţia dela Wembley). 


UNIVERSUL LITERAR — 93 





CINEMATOGRAFUL 


JUSTIFICARE 


lut mai mult filmul înceteuză de a fi 
ochii publicului intelectual o simplă 
istracţie pentru „popor fără legătură 
ucila, 
Ari. în centrele 
pnt slisentute, comentate  duni critarii 
rtistive, posibilitățile cinematografului. 
) viitor evaluate. Ba am început să avem 
| sculi, entente. ca în celelalte urte, A 
bntribuit la aceasta cu mult. interesul 
p cure cameni celebri din alte domenii 
ptictire l-au acordat dela o vreme [il- 
ului. În Franța mai cu scamă articolele 
pepre cinematograf ale unor Antoine T.- 
Pure. Charles Dullin au deschis oclii 
ora  desinteresați. disprețuitori până 
nci. Și ziarele mari, revistele literare 
făcut loc cronicelor. «liscuțiunilor în 
ul „artei secolului al douăzecelea“. 
ată de ce credem că o cronică a fil- 
lor. îsi are locul si în revista aceasta. 
deosebi spre dis utatea problemelor în 
XLură cu cauctițiunile speciale ale 
clacolului cinematografie la noi. Căci 
putem avea un moment vreten- 
de a influența producţia filmelor. Ta 
ra celor americani, nici cronicarii 
ăini nu pot încă avea asemenca vele- 
ji. Si aici măcar nu ne facem iluzia 
a putea decide de cuccesul san in- 
esnl imediat al uuni film aci la noi, 
de filmele se schimbă mat toate săp- 
pânal. şi într'a cronică cel mult <săp- 
ânală. Dar punctie de spriţin pentru 
entarea publicului, pentru îndreptarea 
ferintelur. si la urmă a cerintelor ale 
dem că vom putea da. Deahfel. cum 
si menționat rai sus. vom privi spec- 
cÎnl cinematografic în întregime care 
lingă film în sine mai ennrinde a- 
piarra lui româneurră. prezentarea. 
arca. acompaniamentul nuazical. ele- 
mte de loc nepliiabile ce de multe ari 
id de soarta filmului. In “această di- 
tie se not mai mult sugera idei pentru 
hunătățiri necesare imediate. 


muri Strâine. Filmele 
















N FILM CARE A CAZUT LA NOL 


„Mecanicul Generalei”. capodopera 
| Fc Keaton. prezentată de cinema- 
graful Odeon. Fireste. filmul . ținut 
fisul o săptămână. cu oricare ..Noaptea 
munții“ sau „Fecioară a Orientului“. Dar 
vin fictura Ii. filmul acesta ar fi tre- 
mit neapărat să ție afisul centrului Ca- 
italei trei patru săptămâni ca „Goana 
ună anr* a lui Chaplin sau .Variete-ul 
ti Dupont. Că nu n fost asa. tine de 
pure multiple ce vom încerca să privim 
ai «le aproape 

F'stă. înainte de toate, la noi, preju- 
ecuatia împotriva filuiului comic. Stin ce 
a cititorii pe buze acum : „Dar Chaplin. 
sentinnat de dumneata însuţi mai sus 2* 
desi zur. Chaplin are sucees astăzi la noi, 
u rima! la copii, Dar nu pentrucă pui- 
livui care admiră pe Jacerues Cateluin 
r pricepe esența artei lui Chaplin, ar 
| emoționat artisiic și omenesc de un 
m a său. Ci pur şi simplu prntrucă a 
dmira şi a „înţelege“ pe Chaplin a a- 
uns punct de onoare peniru snohi. 
rea <a făcut multă gălăgie în întru ac- 

















ra PPP DIR ear ao tretn zone m pe ea 





ini oa tri 


Dintre pilmele mari ce vom vedea în 128, „Inna Karenina se va așeza fără îndoială în 

primul plan as interesului general mat cu seamă grație înterpretei rolului tilular. Greta 

Garbo. creatoarea extraordinară dn Gosta_Beriing, Ulita Durerii, Carnea Diabolică 
Oată mai mull, lohn Cilltiri îi va fi partener. 


torului-regisor american. Prea l-au litera- 
turizat intelectualii francezi fe reversul 
medulivi cici desigur intelectualitalea 
a făcut mult hine artei filmului, dar și 
câte cnormităţi nu lansat. câte puncte de 
greutate ua deplasat, câte confuzii n'a 
creat ?) Prea uu sărit cu toţii când cu fai- 
mosul divorţ. Căci ială dovadu: Coana 
după aur a cunoscut succes mate la noi. 
sând ziare, reviste: broşuri. căsți luascră 
pe Chaplin tocmai în antrenriză. Dar 
„OSinia publicii“ desigur capodopera lui 
Chaplin film vare a făcut şcoală, a creat 
cirente a deschis noui și surprinzătoare 
perspective. prezentat şi la noi, u trecut 
cu totul urohserrat, 

Buster Keaton nu a avut norocul publi- 
cității mari. Pentru cei de aci era clasat: 
clown pentru copii. Anul trecut, comerlia 
sa „Mulee Boxeur“ a avut succes la ci- 
nematograful Vlaicu înaintea unui public 
specific de localuri proaste şi înaintea 
copiilor. Acum.  Odeonul a anunțat: 
Săptămâna râsului” : Mecanicul Genera- 
lei cu Malec. Au venit copiii, Publicul 
specifice delu Vlaicu nu calcă la Odevu. 
Sau dacă pentru Mulee a călcat. a plecat 
plictisit. Deopotrivă şi copiii. Săptămână 
n fost (când ar fi trebuit să fie patru) 
Dar a Râsului nu a fost. Pur și simplu 
pentru că „Mecanicul Generulei” nu e 
ce-medie, 

Dar ce e? Dramă 7 Nici, Ci numai un 
film. Fără pimbuşlucuri pentru copii, dar 
si fără patetisme sentimentale pentru fete 
lacrimogene. O poveste ce ţine deluntus- 
tic. dacă vreţi, de [aniaslicul vieţii de toate 
zilele. do minunățiile ce se asennd în în- 


tâmplări totusi banale, obisnuite. O goană 
pe o locomotivă e 3/4 din film Dar cum 
ate dar absolut toate posibilităţile unei 
urmăriri pe drumul de fier sunt până la 
fund exploatate ! Cum nimic nu e neghi- 
jet, cum totul ce pus în valoare, lrâii! 
locomotiva deviue fiinţă. te ia parte la 
acțiune iar mecunicul simbol, simbol ul 
triuror acelora împinși de evenimente, 
de împrejurări, dar uiciodată surprinși 
de ele, calmi, stăpâni pe sine, cu pre- 
zenţă de spirii. la locu! lor în tot mn 
mortul, ascultâna de legea necesităţii, 
eroi, fără să gândească. ai vieţii de fie- 
cae clipă. nu de tragedie patetizantă. 
nici de farsă alsurdă. 

Să menţionăm ca două culmi de auten- 
tisă poezie ale filmului : scena dim noap- 
te. cînd logodnic şi logodnică se găsesc 
fără să ştie unul de altul. în țară și casă 
duvnană, despărțiți de o simplă aşă ne- 
încurată, şi scenu pornirii armatelor ele 
sus la atac şi victorie, trezind în spec- 
tator senzaţie și emoție muzicală, aude- 
vărat final major de simfonie. | 

Tehnic, filmul e desăvârşit De exira- 
ordirară claritate în desfăşurure de ul- 
timă precizie futogrofică. cu uctori toţi 
Ma locul lor în jurul incomparabilului 
Buster Keuton. Acesta semnează și pen- 
tru scenariu şi regie. Definitiv se aşează 
alăivri de Chaplin. (Nouă personal Meca- 
nicul Generulei ne-a plăcut. dacă se poate 
vorbi asa mai mult decăt Goana dnpă 
aur). Day nu pentru snobi. Pentru aceştia 
va trebui să divorţeze mai întâiu. Şi să 
abunde literatura proastă în jurul lui. 

SIGEURD 














% — UNIVERSUL LITERAR 








CONIC es cipaazaacalac es 
TEATRUL NAȚIONAL 


IULIU CEZAR de ENRICO CORINADINI 


Cred că e pentru întâia dată când în 
țara noastră are loc reprezentarea unei 
piese străine nejucate încă pe nici o scenă 
din lume. Autorul, una dintre cele mai 
strălucite figuri ale Italiei de acum, doc- 
trinarul fascismului însuş a ţinut să 
asiste la acest spectacol, şi a apărut pe 
scenă chemat de public. Mussolini a fe- 
licitat telegrafic pe prietenul său şi a- 
cesta i-a răspuvs reînoindu-i vechile cu- 
vinte de adi... aţie. 

E vorba deci de o premieră excepţio- 
nală. Dacă până acum lulius Cezar .n'a 
fosr jucat încă în Italia se pare că e și 





din cauză că piesa cere o uriaşe punere 
în scenă, pe care n'o pot face decât tea- 
irele subvenţionate. In Italia însă nu 
sunt teatre subvenţionate. Poate că a mai 
contribuit la întârzierea reprezentării și 
faptul că piesa e lipsită de acțiune. 

Ceeace-e numai relativ adevărat. 

Iuliu Cezar e lipsit de clasica intrigă. 
dar are o acţiune interioară. Conflictul 
se petrece în sufletul lui Iuliu Cesar. 

Intâi între convingere şi glasul con- 
ştiinţei lui deoparte şi impresia de slă- 
biciune şi lipsă de interes pe care i-o pro- 
voacă oamenii. Aci e geneza dictaturii 
lui. 

Conflict apoi între iubirea lui de pă- 
rinte (căci crede că Brutus îi e fiu nalu- 
ral) și imperativul datoriei lui de con- 
ducător. Actele unu şi doi sunt, cu toată 
necesitatea lor dramatică prea lungi însă. 
Ele lungesc piesa peste răstimpul permis 
de tehnica teatrului. Ar putea fi conden- 
sate şi drama umană din restul spectaco- 
lui ar câştiga. Căci meritul mare al lui 
Coradini e că a înţeles că în sufletul lui 
Cezar e o dramă, n'a înţeles însă că tre- 
bue sfo ridice cu limpezime în primul 
plan. Fireşte că nu e timpul pierdut, nu 
e nevoe decât de unele tăeturi și de u- 
nele mici adaosuri. 

O piesă de atât de mare valoare in- 
telectuală şi omenească, merită această 
osteneală şi nu ar avea decât de câștigat. 

Interpretarea a avut în frunte un ade- 
vărat Cezar, pe d. Aristide  Demetriad, 
care sta resimţit însă fie de emoție, fie 
de oboseal unei boli recente, fie de lipsa 
de repetiţii. 

D. Romald Bulfinschi, N. Bălțăteanu, 
G. Vracca, A. Athanasescu au alcătuit un 
frumos stat major al spectacolului. Unii 


pentru, alţii împotriva lui Cezar. 

D-na Maria Filotti i-a adăogat presti- 
giul frumuseţii sale. 

Soare merită călduroase felicitări pen- 
tru partea tehnică brută a spectacolului. 
Cere o energie şi o pasiune îndârjită rea- 
lizarea unui ansamblu atât de formidabil 
(chiar dacă neglijezi uneori sensul tex- 
tului). 

Nu merită felicitări ceilalţi care aveau 
dutoria să organizeze spectacolul. Sala a 
fost rece, căci o parte din public era 
înmănuşat şi oficial, iar cealaltă parte se 
aştepta la o piesă cu intrigă de bulevard. 
Mai reală înţelegere a operei și omului, 
ar fi avut alt rezultat. 

Camil Petrescu 


TEATRUL REGINA MARIA 
SOTUL IDEAL de OSCAR WILDE 


determină o 
conducătorilor 


Alegerea acestei piese 
strălucită apreciere a 
teatrului „Regina Maria“. 

In faţa puhoiului de piese, în care per- 
sonagiile scoboară în amestecul ţărcat 


democratizant şi gluma se împoimotește 
în echivoc, reprezentarea unei piese de 
înaltă şi aristocratică ţinută literară, a- 
șezată întrun cadru de cugetare selectă 
ş: într'o atmosferă de estetism, constitue 
moment teatral. 


desigur un impozant 








Piesa e veche. Dar ce interesează vechi- 
mea, când impresiile adânci, mari nu le 
determină atât subiectul piesei, cât ex- 
cepțional de alescle ţinute aie persona- 
giilor și mai aies frumuseţea dialogului. 

Piesa e alcătuită pe linia moralei con- 
venţionale, — un şir de concesii adap- 
tate necesităţilor de parvenire, înflo- 
rate de ambiţii. 

L] 


Un subsecretar de siat, — ajuns sub- 
secretar de stat la 45 ani şi această 
vârstă e considerată ca o excepţie rară 
în Anglia, adică e prea timpurie pentru 
un om politic în Anglia, — are în trecu- 
tul său o pată. Când era secretarul u- 
nui ministru, a vândut un secret de stat. 
Vânzarea aceea a alcătuit primul fond 
de înavuţire şi de ajungere. Acum e ci- 
neva, e considerat mai ales pentru cins- 
tea lui. A 

Scrisoarea, prin care comunica  secre- 
tul, o are o aventurieră. Aceasta vine cu 
scrisoarea şi propune subsceretarului să 
i-o restitue, în schimbul sprijinirii în 
parlament a unei afaceri incorecte. 

Soţia subsecretarului află despre tre- 
cutul pătat al soţului ei. Atitudinea ei 
demnă, conștiința ei de înaltă morală, 








sufletul ei de superbă mândrie pe £ 
mea moralității pure se frâng, căci, or 
de azi răsfrânge trecutul vinovat. 

Un prieten al familiei subsecretaru 
repară situaţiile. Scrisoarea  amenin 
tare e ruptă. Subsecretarul este din ! 
adorat pentru moralitatea lui. Aju 
ministru şi d-na lui şi-a uilat suferinji 

Morala convenţională, rezultată | 
traiul frecat de mizerii, ambiţii, dor 
cuncesii, umiliri, etc., a biruit, 

Pozele rămân impresionante în 
trină. 


Admirabilă interpretare. 
D-na Sturdza-Bulandra în rolul soj 
subsecretarului de stat a avut toată mi 
dria impozantă, toată indignarea fem 
de elită, | 
D-na Bulandra şi-a adăogat încă un! 
de strălucire în seria rolurilor  G-si 
care rămân modele de comparaţie. | 
(O mică întrebare: Nu crede d-na 
landra, că o Lady lipește alfel un y 
cu scrisoare, decât alingând cu  vâr 
limbii, marginile plicului ?). 
Pentru d-na Marietta Sadoveanu, j 
sa aceasta a fost un fericit prilej de» 
arăta marile însuşiri dramatice, des 
şurate întro gamă iiniştită, sobră, « 
gantă. ! 
„D-na Sadoveanu a jucat rolul avel 
rierei. | 
Foarte în rol, strălucit în atitudine, | 
întrecut în ţinută de prieten, d. To 
Bulandra, în rolul prietenului, care 
salvat o familie de dezastrul amenin 
tor al scrisorii compromiţătoare. 
Aceleaşi cuvinte bune despre căldi 
comunicativității d-lui lon  Manoles 
Intr'un rol de bătrân, simpatie şi pi 
resc prin humor, d. Maximilian. 
Şi iarăşi aprecieri foarte bune peri 
d-ra Caller, care se desvoltă din ce în 
mai sigură. 


Reprezentarea „Soţului ideal“ adue 
adiere de intelectuuiitate şi distiucţie, 

Simţi pe asistent că se muncește 
reţie din expresiile ironice şi din afol 
mele autorului. | 

Dialogul are un impuls de cugetarg 
atitudinea artiştilor motivează exami 
rea unci probleme sufleteşti. 


B. CECROPID 








TEATRUL M 


UN CÂINE CARE ADUCE 


O piesă care nu merită să fie rezu 
e minunat jucată, la Teatrul Mic dej 
Iancovescu şi d-nele Tantzi  Cutaval 
Nutzi Stănescu. Cel dintâi cu o măsuri 
o accentuare a momentelor principi 
neaşteptata, Tantzi Cutava, părăsind 4 
puerilele efecte pe care le deprinsese,; 
vestind anecdote între prietene şi imiti 
du-și cunoscutele (şi -din această. ca 
delicioasă) iar Nutzi Stănescu  uimil 
de nuanţată şi precisă într'un rol de d 
tesă viţioasă. 


C.E 


Săptămâna „Brătescu-Voineşti“ sa în- 
cheiat Sâmbătă, 28 Ianuarie, prin ban- 
chetul dat în sala de marmoră a hote- 
Inlui Boulevard. 

A fost masă foarte reuşită, extrem de 
animată şi cu momente de emoție. 

Scriitorii au ţinut să fie până la sfâr- 
şit consecvenţi, adică  nepunctuali. Au 
tot sosit unul câte unul până la ora 22. 
(C. F. R.). Se ajunsese la friptură, când 
d. G. Dimitriu, ministrul comunicaţițiilor, 
lua supa... 


D-l Dimitriu e într'o vervă prodigioa- 
să. Verva promite surprize, surâsul săw 
satisface, împacă şi invită la îndrăzneală. 

Deaceea la ora zece când excelența sa 
şi-a făcut apariţia în sala banchetului, 
cu vorbele : 

— Scuzaţi-mă pentru întârziere ! 

„„Seriitoriii i-au răspuns în cor: 

— Nu-i nimic. Ştim că ați venit cu 
trenul. 


Alesul Dâmboviţei a fost scriitor. A ţi- 
nut în „mod expres să fie taxat ca atare, 
căci în toastul ce a ridicat la şampanie, 
a spus între altele: „Eu, domnilor, am 
făcut în viaţa mea și versuri. O. fericire 
că nu mi se cunosc operele şi pseudo- 
nimele sub care am scris“... 

—— Ba pardon, îl întrerupse d. | A. 
Bassurabescu. Mai bine spune că ai fost 
şi directorul unei reviste literarc și că 
te iscăleai: Mugur... 

D-l G. Dimitriu, demascat, au râs cel 
dintâi, ridicând în cânstea d-lui Bassara- 
bescu paharul. 





Banchetul a început într'o atmosferă 
cordială 

Spiritualul Al. Cazaban, când i s'a ser- 
vit Paupiette de merlan Cardinal, sta a- 
plecat spre scaunul lui Romulus Dianu 
şi i-a spus destul de tare : 

— Peştele ăsta o fi prins de Brătescu- 
Voineşti ? Ar fi bine să nu-l mâncăm. 

-— Aş, nu se poate. Uite, mănâncă şi d. 
Inculeţ. ministrul sănătăţii publice... 

-- Tocmai d'aia, complectează altul.. 


„D. dr. Costinescu, primarul Capitalei, 
siluetă de salon fără reproş, a ţinut să 
anunţe în toastul său că în ultima şe- 


Ei 








dinţă a consiliului comunal s'a hotărit să 
se cedeze d-lui Brătescu-Voineşti un loc 
de casă pe bulevardul Mărăşeşti. 

— Pe acolo se fac nişte bălți când 
plouă... E sigur că prinzi peşte chiar din 
prazul uşii. adaugă cu o privire de sim- 
patie d. Al. Cazaban, întors către sărbă- 
torit. ; 


[). Inculeţ reprezenta cu  jovialitate 
Dasarabia. 

— Eu, domnilor, am învăţat românește 
(mpă unire... In Basarabia nu puteam 
citi. şi scrie decât cu litere chirilice... Dar 
pe Brătescu-Voineşti îl citisem de mult. 
l-am citit odată o nuvelă: Privigbetou- 
rea... Ce frumoasă și duioasă 1...“ 

— „A citit-o azi în „Universul Literar“, 
se aude dintr'un colţ al mesii... 

Si non e vero. 


Şi petrecerea urmează din ce în ce mui 
aprinsă. lon Minulescu în mod excepţiv- 
nal şi-a lăsat acasă ochelarii pe cari i-a 
înlocuit cu un monoclu de baga neagră. 
Doamna Filotti a plecat ca o ostatecă a 
artei, chiar la 'mijlocul mesei. la fea- 
trul Naţional, unde o aştepta „luliu Ce- 
zur“. Până la garderobă, a condus-o a- 
mabil d. Budurescu, secretar general lu 
Interne 





ln „pince-sans-rire' a fost d. Mihail 
Sadoveanu, care în tot timpul toastului 
sa uitat malițios la conmeseni şi a spus 
hwcruri mângâetoare, ca acestea : 

-— Tubite Brătescu-Voinești, ai împlinit 
saizeci «le ani. Asta dovedeşte că sunt şi 
unii scriitori cari apucă 60 ani... 

— Sentâmplă !  Durează ! : subliniază 
Mihail Sorbul. 

Tar Sadoveanu continuă; 

— Dar noi nu ne-am adunat ca să ne 
bucurăm de asta. E destul de trist lu- 
cru, să ai şaizeci de ani!... i pi 


ZĂ 
TA | 
CS) ) 


E Dna I 


A 


w 


ceai, Si 
titi 
i 

D. Liviu Rebreanu a citit sobru 
cret, o declaraţie. Era cel dintâi şi s 
venea !... 1 

e -.. , y 
za z . | 

A ținut ministrul comunicaţiilo: > 
spiritual. Şi a reuşit: 

— Cu  Brătescu-Vineşti am citi 
Schopenhauer şi pe ameţitor de pr, 
dul Kant. la umbra mirositoare al! 
din Târgovişte, căci noi amândoi. 
tem târgovişteni Am început prin. 
ce avocatură la Târgovişte. 

La această aserţiune, d. Radu. 
setti n'a uitat să precizeze în toastu 
că „pe vremuri, avocaţii de Târg, 
crau ironizați fiindcă nu aveau £ 
mele - necesare. „Avocat de Târgul 


insemna ceva aşa, ca franţurzi 
baltă“... 
Epigramistul a fost aplaudat. 

ă i 


Grijiliu, simțind că îl învălue sin 
scriitorilor d. G. Dimitriu, a vrut: 
pună în gardă. ! 

— Ce-au să zică mâine majorită 
mai ales opoziția, când va afla căe 
făcut literatură ?... O să se spun 
de-aia merg prost Căile Ferate Ro 
că de-aia „nu merge“. Ie aceea î 
să fiţi foarte discreţi... Să nu spun 
nimeni. c-am fost şi eu pe aici. 

Ceeace fireşte, s'a întâmpla! 
mai. Duelul dintre d. Brătescu-Voip 
C. Dumitriu trebue să fie cunoscul 
avut loc în tinereţea domniilor lor | 
câmp al Târgoviştei. Dar fiindcă : 
nul dintre rivalii politici de pei 
nu voia să facă puşcărie. ar fi die 
se închee lucrurile cât mai bine 
îmbrăcat în  redingote, sau un 
două cupele, au luat cu ei donă ce 
pistoale şi martori la discreţie. auy 
bat pe câmp... trei focuri de ră, 
fără nici un rezultat şi toată lux; 
fost mulțumită... i 

— "Trei focuri fără rezultat... As] 
întâmplă numai lui Cazaban lac 


toare, a şoptit cineva... FI 
= i 
Domnul doctor - Costinescu. pr 


Capitalei, face o mărturisire preț 






JUSTIFICARE 


| Tot mai mult filmul încetează de a fi 
ochii publicului intelectual o simplă 
stracție pentru „popor“ fără legătură 
arta. 
Azi, în centrele mari străine. filmele 
Bint discutate, comentate după criterii 
istice, posibilitățile cinematografului. 
viitor evaluate. Ba um început să avem 
scoli, curente. ca în celelalte arte. A 
atribuit la aceasta cu mult. interesul 
e care oameni celebri din alte domenii 
tistice l-au acordat dela o vreme fil- 
iii. În Franța mai cu scamă articolele 
spre cinematograf ale unor Antoine E- 
aure. Charles Dullin au deschis oclii 
ltora desinteresați. dispreţuitori până 
inci. Şi ziarele mari, revistele literare 
făcut loc ceronicelor. «liscuţiunilor în 
| rul „artei secolului al douăzecelea“. 


ati de ce credem că o cronică a fil- 
telor. îsi arc locul şi în revista aceasta. 
ideocehi spre discutarea problemelor în 
Xlură cu  conditiunile speciale ale 
eclacolului cinematografie la noi. Căci 
nutem avea un moment vreten- 
vile a înfluența producţia filmelor. In 
fara celor americani, nici cronicarii 
răini nu pot încă avea asemenea vele- 
Jiji. Si aici măcar nu ne facem iluzia 
e a putea decide de succesul sau im- 
hecesul imediat al unui film aci la noi, 
jade filmele se schimbă mai toate săp- 
biînal. şi într'o cronică cel mult <ăp- 
mânală. Dar vuncte de sprijin pentru 
ientarea publicului, pentru îndreptarea 
refcrintelur, și la urmă a cerintelor sale 
kedem că vom putea da. Dealtfel. cum 
n si menționat mai sus. vom privi spec- 
cul cinematografie în întregime care 
lingă film în sine mai cuprinde a- 
ppiaria lui românească. prezentarea. 
area. acompaniamentul muzical. ele- 
pene de loc nepliiabile ce de multe ori 

In 'această di- 





























































A 


pci! de soarta filmului. 
pcție se pot mai mult sugera idei pentru 


| 
FILM CARE A CAZUT LA NOI 


E „Mecanicul Generalei“. capodopera 
Fuste: Keaton. prezentată de cincma- 
Beraful Odeon. Fireste. filmul « ţinui 
Misu] o săptămână, ca oricare „Noapte a 
nții“ sau „Fecioară a Orientului“ . Dar 
in factura lui. filmul acesta ar fi tre- 
uit neapărat să țic afişul centrului Ca- 


italei trei patru săptămâni ca  ..Goana 
pă aur“ a lui Chaplin sau „Variete-ut 
ui Dupont. Că nu a fost aşa. ține de 


auze multiple ce vom încerca să privim 
pai de aproape 

Există, înainte de toate. la noi. preju- 
bata în'potriva filmului comic. Stiu ce 
| cititorii pe buze acum : „Dar Chaplin. 
enționat de dumneata însuţi mai sus ?* 
esizur. Chaplin are succes astăzi la noi, 
pu numai la copii. Dar nu pentrucă pu- 
Șlicul care admiră pe Jacques Catelain 
pricepe esența artei lui Chaplin, ar 
emoționat artistice şi omenese de un 
[ln al său. Ci pur şi simplu pentrucă a 
Aimira şi a „înțelege“ pe Chaplin a a- 
ins punct de onoare penivu snobi. 
rea sa făcut multă gălăgie în înrul ac- 


UNIVERSUL LITERAR — 93 




























CINEMATOGRAFUL 


Dintre filmele mari ce vom vedea în 1928, «Inna Karenina se va aştza fără îndoială în 


primul plan a: interesului general mat cu scamă srație interpretei rolului tilular. 
Garbo, creatoarea extraordinară dn Gosta Deriing, 


Greta 


Uliţa Durerii, Carma Diabolică 


Odată mai mult, John Gillert ii va fi partener. 


IA ZEI PA DEI EA PEA I 


torului-regisor american. Prea l-au litera- 
turizat intelectualii francezi (e reversul 
medaliei —- căci desigur intelectualitatea 
a făcut mult bine artei filmului, dar si 
câte enormităţi n'a lansat, câte punete de 
greutate na deplasat. câte confuzii n'a 
creat !) Prea au sărit cu toții când cu fai- 
mosul divorţ. Căci iată dovada: Goana 
după aur a cunoscut succes mare la noi. 
vând ziare, reviste: broşuri. că:ți luaseră 
pe Chaplin tocmai în antrenriză. Dur 
„OBinia publică” desigur capodopera lui 
Chaplin film care a făcut şcoală, a creat 
curente a deschis noui şi surprinzătoare 
perspective, prezentat şi la noi, u trecut 
cu totul neobservat. 

Buster Keaton nu a avut norocul publi- 
cității mari. Pentru cei de aci era clasut: 
clown pentru copii. Anul trecut, comedia 

„Maulece Boxeur“ a avut succes la ci- 
nematograful Vlaicu înaintea unui public 
specific de localuri proaste şi înaintea 
copiilor. Acum.  Odeonul a anunţat: 
Săptămâna râsului” : Mecanicui Genera- 
lei cu Malec. Au venit copiii. Publicul 
specific dela Vlaicu nu calcă la Odeon. 
Sau dacă pentru Mulec a călcat, a plecat 
plictisit. Deopotrivă şi copiii. Săptămână 
a fost (când ar fi trebuit să fie patru) 
Dar a Râsului nu a fost. Pur şi simplu 
pentru că „Mecanicul Generalei”* nu e 
ce medie. 

Dar ce ec? Dramă? Nici. Ci numai un 
film. Fără gimbuşlucuri pentru copii, dar 
și: fără patetisme sentimentale pentru fete 
lacrimogene. O poveste ce ţine defuntas- 
tic, dacă vreţi, de fantasticul vieţii de toaie 
zilele. de minunățiile ce se ascund în în- 


tâmplări totuşi banale. obisnuite. O goană 
pe o locomotivă e 3/4 din film Dar cum 
toate dar absolut toate posibilităţile unei 
urmăriri pe drumul de fier sunt până la 
fund exploatate! Cum nimic nu e negli- 
jet, cum totul e pus în valoare, trăii! 
locomotiva devine fiinţă. te ia parte la 
acțiune iar mecanicul simbol, simbol ul 
iviuror acelora împinși de evenimente; 
de împrejurări, dar niciodată surprinşi 
de ele, calmi. stăpâni pe sine, cu pre- 
zență de spirit. la locul lor în tot mn- 
mentul, ascultâna «le legea necesităţii, 
eroi, fără. să gândească. ai vieţii de fie- 
care clipă. nu de tragedie puatetizantă. 
nici de farsă absurdă. 

Să menţionăm ca două culmi de auten- 
tică poezie ale filmului : «cena din noap- 
te. cînd logodnic şi lopodnică se găsesc 
fără să ştie unul de aliul. în ţară și casă 
duşmană, despărțiți de o simplă aşă ne- 
încmată, şi scena pornirii urmatelor de 
sud la atac și: victorie. trezind în spec- 


iator senzaţie și emoție muzicală, ade- 
vărat final major de simionie. . 
Tehnic, filmul e desăvârşit De extra- 


ordiară claritate în desfăşurare de ul- 
timă precizie fotografică. cu actori toti 
la locul lor în jurul  incomparabilului 
Buster Keaton. Acesta semnează și pen- 
tru scenariu şi regie. Definitiv se aşează 
alăiuri de Chaplin. (Nouă personal Meca- 
nicul Generulei ne-a plăcut. dacă se poate 
vorbi asa mai mult decât Goana după 
aur). Dar nu pentru snobi. Pentru aceştia 
va trebui să divorţeze mai întâiu. Și să 
abunde literatura proastă în jurul lui. 
SIGURD 








Pe când Brătescu-Voineşti se încer- 
sa in literatură. eu cântam. aveam voce... 





(zl 
i pa 



















-- Și acum cântaţi. îl întrerupe din 
ală. 4 9p 
= Ne-am mail întâlnit în viaţă apoi. ca 


vânători. continuă  oratorul.  Rrătescu 
e-a trădat. FI sa apuncat de pescuit. 
fai am şi eu vre-o doi ani şi iau undiţa 
e coadă... Nu pot spune că nu-mi place 
alta... i 

- - Te cred, răsare pe sub ochelari Dia- 
vu. de-aia Capitala e numai bălți şi no- 
oaic... 

Simvaticul si spiritualul primar ua ras 
u poftă. 


Toată lumea are în faţă câte un pahar 
cu campanie. E drept însă că stau dela 
ncepulul mesei mereu pline. 

C. Ardeleanu. autorul romanului „Di- 
lomatul. Tăbăcarul şi Actriţa“. are trei. 


: D. Trancu-laşi, roşu ca un Soviet ci o 
floare rosie brezată şi cărnoasă la buto- 
Li . 

mera fracului maltratat de volumul «u- 





iuisale „potrivit“, are o răfuială cu d. G. 
Dimitriu. 'Voastul său începe aşa : 


—- Cum rămâne. domnule Dimitriu. cu 
cele două definiţii ale politicei pe cari 
vi le-ai scris când eram studenţi? Pri- 
a: „Politica e anta care are de obiect 
ăsirca mijloacelor prin care minorită- 
ile exploatează majoritățile“... şi a doua: 
„Politica e domeniul de activitate în care 
pe sivârşesc prostii cu gravitate şi iufa- 
vi cu seninătate”... 

Pentru d. Brătescu Voineşti vorbitorul 
văseşte aforismul : 

— „Cu cât anii se înmulţesc. cu atâta 
sjivitul intinerește... 





A BULEVARD 


„L-a care d. Dimitriu. înțepat. p raspuns 
indirect : 

— Asta so creadă el!.. 

D. Florescu. seniorial director al Cu- 
merii deputaţilor, a fost pur şi simpli 
emoţionant : 

— Eu m'am lăsat deliteratură. Dar am 
fest şi eu odată „încercător“. Ce să-i taci 
însă ? Sunt împrejurări în viaţă... Am 
lăsat creionul... 

— 1 sta rupt ciocul, răsare o voce... 

— Dar sunt prieten vechi cu Al. Bră- 
tescu- Voineşti... Părinţii noştri crau şi ei 
prieteni. Ne vizitam. Noi veneam la Voi- 
neşti. ei veneau la Comişani... Apoi. co- 
legi la St. Sava... Apoi colegi de redacţie. 
că eu am fost şi critic de artă timp de 15 
ani. 

— Pe atunci nu era... 

Dar să întrerupem. 


* 


[). Mihail Sorbul cere mereu chelneru- 
lui Şampanie... Fra un St. Marceaux 1920, 
bun... 


Numai d. Mumuianu a înmuiat ochii 
asistenții cu lacrimi de emoție recitând 
două strofe din tinereţea d-sale. (căci 
puţini îşi mai amintesc că cl-sa a scris şi 
versuri) : 

Şi am plâns. iubită mică. 
Am plâns după gura ta mică... 

(Nu sa auzit prea bine. că eram iuc- 

mai în celălalt capăt al mesii). 


C. Ardeleanu mai vrea şampane. Chel- 
nerul distrat (ah. nu mai ai loc de 
poeţi ! ! îi toarnă apă minerală „La Mar- 
ne“. Ardeleanu bea. dar nu observă că 
e apă... 3 

E distrat şi glumește continuu... 


N 
N 
a, 


„ 


N 


i 
R 






Ultimul a toastat d. Octavian Gogu. 

— Eroii d-tale, iubite Voineşti. au evv- 
luat... Unde mai e nenea Guţă ..om de 
prinţipuri liberale“ ?... 

— Sa făcnt averescan! [ipă Romulus 
Dianu... 

— As. nu cred, ripostează d. Octavian 
Coga. Trehue să fie amestecat şi e] în 
afacerea  stupefiantelor...  (Ilohote de 
râs)... Unde mai e bietul dumitale ovrei. 
om simpatic și cumsecade. negustor de 
gaz. 

Azi găzarul e gazetar !... (alte hohote). 

Beau în sănătatea dumitale. singurul 
care ai mai rămas bun la inimă în acea- 
stă țară... : 


UNIVERSUL LITERAR 


— 95 





j 3 sg | 
Ă 
> a 
pd 
Răspunsul d-lui Brătescu  Voineşu e 


solemn. Amintiri. Amintiri. amintiri. 
Toţi se ridică. Se fac schimburi de au- 
iografe. Domnisoara Kety Ștefănescu de 
la Teatrul Naţional, schimb de amabi- 
lităţi : 
- 


Când suu servit swaiturile amare. d. 
Budurescu a oferit d-lui Mihail Sado- 
veanu. membru în consiliul de adminis- 
trație al Regiei Monopolurilor Statului. 
o ţigare. Marele prozator de la Iaşi. care 
de curând a făcut un voiaj de studiu al 
tutunului. în Olanda. primeşte ţigara ui- 
mit de culoarea blond-luminoasă a fire- 
lor. Dar spre marea mirare a tuturor. 
d-sa o trece serios altuia. Şi ţigara a cir- 
culat de-alungul mesii. timp de cinci ni 
nute. Cei mai slubi de înger abia își pot 
stăpâni râsul. 

—'Am să le fac în necaz şi am să le-o 
“fumez, îmi şopteşte Minulescu... 

Dar când ţigara i-a ajuns în mână-si a 
vrut să se ţină de vorbă. a observat că 
bonboana de tutun era o imitație «de 
cauciuc. cu muzicuță... 


In asistenţă d-na Marie Filotti. I. Al. 
Rrătescu-Voinești. G. Dimitriu. ministrui 
comunicațiilor. G. Inculeţ. ministrul Să- 
nătăţii publice. Octavian Goga. Simeon 
Mehedinţi. Gr. Trancu-laşi. Rădulescu. 
Pogoneanu, d-na Alexandrina Cantacuri 
no, Ein. Costinescu. primarul Capitalei. 
Liviu Rebreanu. Romulus Voinescu. G. 
Adamescu. N. Budurescu. I. Florescu, di- 
rectorul Camerii. d-na Marthe Sfetescn. 
Apostol Culea, Al. Cazaban. Radu, Po- 
setti. N. M. Condiescu. Nichifor Crainic. 
Emanoil Bucuta. Ştefan Popescu. O. Han. 
I. Jalea. Mihail Sadoveanu. Camil Petres- 
cu. E. Măciucescu. A. Kirițescu. secretarul 
ministerul instrucției. Ton Minulescu. |. 
A. Bassarabescu, C. Nottara. Ion Foti. 
Jean Bart, N. Davidescu. N. loaniţiu. C. 
Ardeleanu. N. Pora. Paul Prodan. Mu- 
inuianu. Romulus Dianu. Camil Baltazar. 
|. Valerian. lon Marin Sadoveanu... Toţi 
însemnați în ordinea în care au părăsit 
sala de banchet la orele 24 și jumătate. 


COMP. şi ARIEI. 


94 -- UNIVERSUL LITERAR 








Săptămâna „Brătescu-Voinești” sa în- 
cheiat Sâmbătă, 28 Ianuarie, prin ban- 
chetul dat în sala de marmoră a hote- 
Imlui Boulevard. 

A fost masă foarie reușită, extrem de 
animată şi cu momente de emoție. 

Scriitorii au ţinut să fie până la sfâr- 
şit consecvențţi, adică  nepunctuali. Au 
tot sosit unul câte unul până la ora 22. 
(C. F. R.). Se ajunsese la friptură, când 
d. G. Dimitriu, ministrul comunicaţțiilor. 
lua supa... 


e - 

D-l Dimitriu e într'o vervă prodigioa- 
să. Verva promite surprize, surâsul său 
satisfuce, împacă şi invită la îndrăzneală. 

Deuceea la ora zece când excelența sa 
şi-a făcut apariţia în sala banchetului, 
cu vorbele : 

—— Scuzaţi-mă pentru întârziere ! 

„„Seriitoriii i-au răspuns în cor: 

— Nu-i nimic. Ştim că aţi venit cu 
trenul. 


Alesul Dâmboviţei a fost scriitor. A ţi- 
nut în mod expres să fie taxat ca atare, 
căci în toastul ce a ridicat la şampanie, 
a spus între altele: „Eu, domnilor, ani 
făcut în viaţa mea şi versuri. O, fericire 
că nu mi se cunosc operele şi pseudo- 
nimele sub care am scris“... 

— Ba pardon, îl întrerupse d. ! A. 
Bassarabescu. Mai bine spune că ai fost 
și directorul unei reviste literare şi că 
te iscăleai: Mugur... 

D-l G. Dimitriu, demascat, a râs cel 
dintâi, ridicând în cinstea d-lui Bassara- 
bescu paharul. 





Banchetul a început într'o atmosferă 
cordială 

Spiritualul Al. Cazaban, când i sta ser- 
vit Paupiette de merlan Cardinal, s'a a- 
plecat spre scaunul lui Romulus Dianu 
şi i-a spus destul de tare .: 

— Peştele ăsta o fi prins de Brătescu- 
Voineşti ? Ar fi bine să nu-l mâncăm. 

— Aş, nu se poate. Uite, mănâncă şi d. 
Inculeţ. ministrul sănătăţii publice... 

-- Toemai d'aia, complectează altul.. 


„D. dr. Costinescu, primarul Capitalei. 
siluetă de salon fără reproş, a ţinut să 
anunţe în toastul său că în ultima șe- 


dinţă a consiliului comunal s'a hotărit să 
se cedeze d-lui Brătescu-Voinești un loc 
de casă pe bulevardul Mărăşeşti. 

— Pe acolo se fac nişte bălți când 
plouă... E sigur că prinzi peşte chiar din 
pragul uşii, adaugă cu o privire de sim- 
patie d. Al. Cazaban, întors către sărbă- 
torit. i 


 / tladia 
= 

( 
SEE fc 
SI 
E 


1). Inculeţ reprezenta cu  jovialitate 
Basarabia. 

— Eu, domnilor, am învăţat româneşte 
după unire... In Basarabia nu puteam 
citi. şi scrie decât cu litere chirilice... Dar 
pe Brătescu-Voineşti îl citisem de mult. 
l-am citit odată o nuvelă: Privighetoa- 
rea... Ce frumoasă şi duioasă 1...“ 

— „A citit-o azi în „Universul Literar“, 
se aude dintr'un colţ al mesii... 

Si non e vero... i 


Şi petrecerea urmează din ce în ce mat 
aprinsă. lon Minulescu în mod excepţiv- 
ual şi-a lăsat acasă ochelarii pe cari i-u 
înlocuit cu un monoclu de baga neagri. 
Doamna Filotti a plecat ca o ostatecă a 
artei, chiar la mijlocul mesei, la fea- 
trul Naţional, unde o aştepta „luliu Ce- 
zur“. Până la garderobă, a condus-o u- 
mabil d. Budurescu, secretar general lu 
Interne 





Un '“„pince-sans-rire“ a fost d. Mihail 
Sadoveanu, care în tot timpul toastului 
sta uitat malițios la conmeseni şi a spus 
lucruri mângâetoare, ca acestea : 

— Tubite Brătescu-Voinești, ai împlinit 
saizeci «de ani. Asta dovedeşte că sunt şi 
unii scriitori cari apucă 60 ani... 

— Sentâmplă !  Durează! : suhliniază 
Mihail Sorbul 

Tar Sadoveanu continuă : 

— Dar noi nu ne-am adunat ca să ne 
bucurăm de asta. E destul de trist lu- 
ceru, să ai şaizeci de ani!... i 





-*  BANCHETUL Di 


D. Liviu Rebreanu a citit sobru, 
cret, o declaraţie. Era cel dintâi şi s 
venea !... 

L.] 


A ținut ministrul comunicaţiilor si 
spiritual. Şi a reuşit: 

— Cu  Brătescu-Vineşti am citit 
Schopenhauer şi pe ameţitor de pr 
dul Kant, la umbra mirositoare a 
din Fârgovişte, căci noi amândoi 
tem târgovişteni Am început prin 4 
ce avocatură la Târgovişte. 

La această aserțiune, d. Radu D, 
setti n'a uitat să precizeze în toastul 
că „pe vremuri, avocaţii de Târgoi 
crau ironizaţi fiindcă nu aveau d 
inele -necesare. „Avocat de Târgor 
insemna ceva aşa, ca ai 





baltă“... 
Epigramistul a fost aplaudat. 


Grijiliu, simțind că îl învălue sim 
scriitorilor d. G. Dimitriu, a vrut 4 
pună în gardă. | 

_— Ce-au să zică mâine majorităţi 
mai ales opoziţia, când va aîla că e 
făcut literatură ?.. O să se spună 
de-aia merg prost Căile Ferate Ron 
că de-aia „nu merge“. De aceea vă 
să fiţi foarte discreţi... Să nu spund 
nimeni. c-am fost şi eu pe aici. | 

Ceeace fireşte, s'a întâmplat 
mai. Duelul dintre d. Brătescu-Voin 
C. Dumitriu trebue să fie cunoscut. 
avut loc în tinerețea domniilor lor 
câmp al Târgoviştei. Dar fiindcă 
nul dintre rivalii politici de pe al 
nu voia să facă puşcărie. ar fi do 
se închee lucrurile cât mai bine. 
îmbrăcat în  redingote, sau urc 
două cupâle, au luat cu ei două cul 
pistoale şi martori la discreţie. au s 
bat pe câmp... trei focuri de re 
fără nici un rezultat și toată lumi 
fost mulțumită... 

— Trei focuri fără rezultat... As 
întâmplă numai lui Cazaban la 
toare, a şoptit cineva.... 4 






Domnul doctor Costinescu, pri 
Capitalei, face o mărturisire preții 





arii acere: 8 


96 — UNIVERSUL LITERAR 





PASTIŞE RECIPROCĂ : 








PAUL MORAND — 
ION MINULESCU 


Şi... sta sfârsit, 

1 fost o paranteză a vicţei 
O baltă intrun colţ sălbatec de Tyrol 
l'u sir de acorduri discordante 

De modulaţii în diez şi în bemol 
Dintr'un moder, banal duet 

A fost o linie aproupe ştearsă 

Trasă de întâmplaren grabă 

Intre o sosire şi o plecare 

Pe albul unei fite de carnet 


Ne-am întâlnit în ascensor, îi pare 

Şi ciueva ne-a prezentat în hall 

Da lu Panhans 

Unde între un; schimmy şi unu tango 

Am hotărit să ne urcăm în noaptea 
[cer 

Pe Ezelstein la răsăritul lunci 

Ca să încerci un nou 75 II. P. Eispano 

luni amintesc de două faruri orbitoare 

Ce asterneau petale mari de nuferi şi 

[ mzgenolii 


Pe drumul care şerpuia sub brazi 
Vhiresme amară de răgină 

Se împleteau cu Chypre de Cotty 
Și aburi de benzină 

[n noaptea transparntă 
Instelată i AR i. 
Ca o pânză de Jony i i i 


Am spus v vorhă într'o duară 

Şi apoi nu mai știu a 
Foșnet surd de mătase sfâșiată 

De ramurile joase ale unui pin 

Gust seurbăd și ferbinte le carmin 
Strivit pe albul dinţilor de ghiută 
Senzaţii picurând îu stropi «le jar 
De sub arcuşe nebunite - 
Si... seva “nţepătoare 

A mentelor şi terebintelor moioiolite 


A fost 
(N: mai sus strofa întâi) si 
Şi... sta sfârşit: Fig 
De pe peronul sărei inflorită 
Pe huzele tunelului ca un surâs 
“areastie de morală anodină şi burgheză 
Privesc peste-o reclamă luminoasă 
[ vieneză 

Pe coama muntelui balconul tău dela 

“1 Pauhans 


5 


Ciudat | 
Par'cun miligram ÎI melancolie 
Mi se strecoară'n suilet 

Par'c'aş vrea... pt a 
insă tunelul cu uu gest.. .-: 
Sutanic svârle*n faţa gărei y 
Hpresul Semmering-Tricst. 


= 1OSEPH IGIROSIANU 


tă nimic de la stat: 


DIN MORAVURILE ACESTUI SECOL! 


“Intocmai cum se vorbeşte de cui „trei 
sute“ ai lui Leonida dela Termopile, tou 
aşa Foriunut Strowski serie, în Comeilia. 
despre ei „patru sute” de nuliurdari a- 
mericini. cari trăjese diferit de ceilalți 
cetăţeni ai noului continent: aşa pre- 
cum erau puate, patricienii Vencției. 

In America nu găseşti suveran şi curte. 
ci bosătaşi şi case. 

la oamenii mari dacolo nu invidiez 
mulţimea banilor. locuinţele lor bosate, 
aulomohilele lor. câinii şi maimuţele, pi- 
tiaii lo, bufonii şi linguşitorii lor, ci 
norocul că au în serviciu oameni curi îi 
egulează prin suflet şi spirit, câte-odată 
chiar întrecându-i, 

Cei mari au gustul să domine si să 
comande ; cei mici simi mândriv şi plă- 
cere să-i servească şi să Tic în intimita- 
tca lor. Cei mari sunt înconjurați. salu- 
taţi. respectaţi. Cei mici înconjoară, sa- 
lută. se închină. Toţi sunt mulţumiţi. 

[n America un om mare nu cale acela 
care are domenii înlinse si strămoşi 
mulți, ci acela care adaogă la bogăţiile 
tnense moștenirea unci educaţii  desin- 
teresate care face din el un cetățean de 
une. 

Poate să cozi a X, în scuri 
timp: e băuuit ca făcut afaceri specu- 
lând ordinar. La aceasta se adaogă şi 
disprețul ce-l are pentru. restul umani- 
tăţii. goana după noui bugăţii: fustuos si 
nepoliticos. Niciodată nu va fi unul din 
cei „patru sulet, 

Altă-dată cei mari îşi menţineanu do- 
meniile prin lupte, funcțiuni în siat sau 
căsătorii. Azi un „patru cute“ nu uşteap- 
nau nevoe săl sus- 
ție o bogătie care se menţine prin. masa 
ei. Se căsătoreşte cu cine vrea, trăiește 
după gust. 

Cui mari aveau când-va. în Europa. 
senorii la cari numele lor se lega pentru 
tutdeauna. Cei „patru sute” nau astfel 
«de Vegături. 

Pe u cincea Avenue, lumilia Vander- 
bilt ridicase un palat de toată frumu- 
svțea. Chiar acolo trăiau ; se mândreau 
cu el. Vine însă aria modernă care con- 
strui în juru-i case înalte ca munţii. Pa- 
latul a fosi sirivit. A trebuit să-l vândă 
şi în curând va Îi derâmat, 

Moştenitoarea familiei YVanderbilt n'a 
susținut deloc, nimeni nu i-a adresat 
condoleanţe ; nu era un bun familiar, 
cra un bibelot 

Cei „patru sute” n'au decât umintiri 
nomade şi bibelot-uri. & 

La cei „patru suie“, femeile i-au re- 
luat superioritatea naturală a sexului lor. 

Sunt rafinate, mândre şi delicute. 

Cele mai vechi familii regale din Eu- 
rapa descind la d-na Al.er, ca altădată 
iu Rohau-i sau fa Nochefoucauld-i. 

Cei „pairu sute“ primesc bucuroşi per- 
sonalităţile ; sunt foarte ospitalieri pen- 
tru străini, 

Insă uşile sunt închise pentru Ameri- 
cani cari nu sunt dintre ,„putru sute“. 
Nu-i admit în relaţiunile lor. Dacă se 
mai adaagă la calilatea de ..patru sutisi” 





şi cea de Boston-ian, ei sunt de două) 
mai inaccesihili, 

La cei mari ca şi la ceilalţi. ucell 
pasiuni, aceleaşi slăbicinui. aceleaşi 
cimi, aceleaşi iei, aceleași certuri în 
imilii şi între apropiaţi, aceleaşi dori 
ucelcuşi antipatii ; peste tot nurorit 
«catre, soți şi neveste, divorțuri. rupr 


şi rele împăcări în familie. i 
Astfel vedem viaţa căsuţelor Bruuki 
ului în palatele miliardarilor. 
| i 
GLORIA IN AMERICA - 

E 


Cu privire la noul triumf al lui L 
bergh. profesorul Le M&e povestea, 
găsindu-se la New-York, voise să. [i 
pere fotoprafii cn înapoicrea  aviat 
lui după voiajul său în Franţa. 4 

Copiile ce i se arătară dădeau il, 
iml unci ceți opace. 

— Dar aci nu se vede, zise ; nici Li 
bergh, nici arborii de pe străzi, i 
«hiar casele New-York-ului. 

/ânzătorul îi explică cium că. în 
aceea de veselie, nimeni n'a putult 
zărească pe Lindbergh, pentru că 
New-York. când se serbează un cra 
sc aruncă de la toate ferestrele sil! 
coanele, jurnale nor opac în jurul a 
tare este obiectul aclumaţiilor. 

După trecerea ni Lindbergh. pe xi 
rămăsese un strat. de hârtie de două” 
de centimetri. d 

O repuiaţie mai trainică i-a fost 
zită. 

Numele luiu fost datunei săli le sui 


m 


TD 


foarte apreciate. ; | 
: ] 

* SI 

EPIGRAMA A 

c 

Unui procuror nelipsit dela dan 

«| 


Fiindcă „parchet“ e şi la bal N 
prin echivocul noțiunii 

el e aici ca şi la tribunal ii 
în exerciţiul funciiunii. îi 


5 o AUREL OPRESCE 
“. ie „i hi € 








siasa.. 






















Pe când Brătescu- Voinesti se încer- 
= in literatură. eu cântain. aveam voce... 





pi 


— Şi acum cântaţi, îl întrerupe din 
sulă, 4 7pi 
*— Ne-am mail întâlnit în viaţă apoi. ca 
lvânători. continuă  oratorul.  Rrătescu 
ne-a trădat. FI sa apuneat de pescuit. 
ai am și cu vre-o doi ani şi ian undija 
Ide coadă... Nu pot spune că nu-mi place 
Tbulta.... i 
| — Te cred, răsare pe sub ochelari Dia- 
'uu. de-aia Capitala ce numai bălți și no- 
toaie... i 

Simvaticul si spiritualul primar a râs 
vu poftă. 


Toată lumea are în faţă câte un pala 
cu sampanie. F. drept însă că stau dela 
inceputul mesei mereu pline. 
 C. Ardeleanu. autorul romanului „Di- 
plomatul. Tăbăcarul și Actriţa“. are trei. 


| LI] 
D. Trancu-laşi. rosu ca un sovict cu 0 


floare roşie brezată şi cărnoasă la buto- 
wera fracului maltratat de volumul «lu- 





sale „potrivit“, are o răfuială cu d. G. 
Limitriu. Toastul său începe așa: 


— Cum rămâne, domnule Dimitriu. cu 
idle două definiţii ale politicei pe curi 
mi le-ai scris când eram studenți? Pri- 
ma: „Politica ce arta care are de obiect 
aisirea mijloacelor prin care minorită- 
"le exploatează majorităţile“... şi a doua: 
"„Politicu e domeniul de activitate în care 
 săvârșesc prostii cu gravitate şi, iufu- 
mi! cu seninătate“... 

Pentru d. Brătescu Voineşti vorbitorul 
găsește uforismul : 

— „Cu cât anii se înmulţesc. cu atâta 
“spiritul întinereştc... 


UNIVERSUL LITERAR — 95 





LA BULEVARD 


„La care d. Dimitriu. ințepat. o răspuns 
indirect : 

— Asta sto creadă el!.. 

D. Florescu. seniorial director al Ca- 
merii deputaţilor, a fost pur şi simplii 
emoționant : 

— Eu mam lăsat deliteratură. Dar am 
fost şi eu odată „încercător”. Ce să-i faci 
însă ? Sunt împrejurări în viaţă... Am 
lăsat creionul... 

— I s'a rupt ciocul, răsare o voce... 

— Dar sunt prieten vechi cu Al. Bră- 
tescu-Voineşti... Părinţii noştri crau și ei 
prieteni. Ne vizitam. Noi veneam la Voi- 
neşti. ei veneau la Comişani... Apoi, co- 
legi la St. Sava... Apoi colegi de redacţie. 
că eu am fost şi critice de artă timp de 15 
ani. 

— Pe atunci nu era... 

Dar să întrerupem. E 


D. Mihail, Sorbul cere mereu chelneru- 
lui Şampanie... Era un St. Marceaux 192. 
bun... | ) 

BE 


Numai d. Mumuianu a înmuiat ochii 
asistenții cu lacrimi de emoție recitând 
două strofe din tinereţea d-sale. (căci 
puţini îşi mai amintesc că d-sa a scris și 
versuri) : 

Și am plâns. iubită mică. Să 
Am plâns după gura ta mică... 

(Nu sta auzit prea bine. că erum toc- 

mai în celălalt capăt al mesii). 


C. Ardeleanu mai vrea şampanme. Chel- 
nerul distrat (ah. nu mai ai loe de 
poeţi !! îi toarnă apă minerală „La Mar- 
re“. Ardeleanu bea. dar nu observă că 


e apă... , 
FE distrat şi glumeşte continuu... 





Ultimul a toastat d. Octavian Gogu. 

— Eroii d-tale, iubite Voineşti, au ero- 
luat... Unde mai e nenea Guţă ..om de 
prințipuri liberale“ ?... 

— Sa făent averesean! ţipă 
Dianu... 

— As. nu cred, ripostează d. Octavian 
Coga. Trehue să fie amestecat şi el în 
afacerea  stupefiantelor...  ([lohote de 
râs)... Unde mai e bietul dumitale ovrei, 
om simpatic şi cumsecade. negustor de 
paz. 

Azi găzarul e gazetar !... (alte hohote). 

Beau în sănătatea dumitale. singurul 
care ai mai rămas bun la inimă în acca- 
stă țară... Ă 


Romulus 








Voineşti e 


Brătescu 
solemn. Amintiri. Amintiri. amintiri. 

Toţi se ridică. Se fac schimburi de au- 
tografe. Domnisoara Kety Ştefănescu de 
la Teatrul Naţional, schimb de amabi- 
lităţi : 


Răspunsul d-lui 


Când sau servit swaiţurile amare. d. 
Budurescu a oferit d-lui Mihai! Sado- 
veanu. membru în consiliul de adminis- 
trație al Regiei Monopolurilor Statului. 
o ţigare. Marele prozator «dle la laşi. care 
de curând a făcut un voiaj de studiu al 
tutunului. in Olanda. primeşte ţigara ui- 
mit de culoarea blond-luminoasă a fire- 
lor. Dar spre marea mirare a tuturor, 
d-sa o trece serios altuia. Și ţigara a cir- 
culat de-alungul mesii, timp de cinci mi 
nute. Cei mai slabi de înger abiu îsi pot 
stăpâni râsul. 

— Am să le fac în necaz și am să le-o 
“fumez, îmi șopteşte Minulescu.... 

Dar când ţigara i-a ajuns în mână-si a 
vrut să sc țină de vorbă. a observat că 
bonboana de tutun era o imitație de 
cauciuc. cu muzicuţă... 


În asistență d-na Marie Filotti. Î. Al. 
Brătescu-Voinești. G. Dimitriu. ministrul 
comunicațiilor. G. Inculeţ. ministrul Să- 
uătății publice, Octavian Goga. Simeon 
Mehedinţi. Gr. Trancu-Jaşi. Rădulescu: 
Pogoneanu, d-na Alexandrina Cantacuzi 
no, Em. Costinescu, primarul Capitalei. 
Liviu Rebreanu, Romulus Voinescu. G. 
Adamescu. N. Budurescu. |. Florescu, di- 
rectorul Camerii. d-na Marthe Sfetescu. 
Apostol Culea, Al. Cazaban. Radu. Po- 
setti. N. M. Condiescu. Nichifor Crainic. 
Fmanoil Bucuţa. Ştefan Popescu. O. Han. 
[.Jalea. Mihail Sadoveanu. Camil Petres- 
cu. E. Măciucescu. A. Kirițescu, secretarul 
ministerul instrucției. Ion Minulescu, |. 
A. Bassarabescu, C. Nottara. Ion Foti. 
Jean Bart, N. Davidescu. N. Ioanitiu. C. 
Ardeleanu. N. Pora. Paul Prodan. Mu- 
nuianu. Romulus Dianu, Camil Baltazar. 
|. Valerian. lon Marin Sadoveanu... Toţi 
însemnați în ordinea în care au părăsit 
sala de banchet la orele 24 și jumătate. 


COMP. şi ARIEL 








> Î Cogaana da dăa: 
cvw'vamnie 


VESTEA UNEI FARSE DE t APRILIE 


| 


Francisc, duce de Lorena, pe care r- 
e Ludovic al XIII-lea îl ţinea prizo- 
er în castelul său din Pancy reuşi să 
gi pe ziua de 1 Aprilie, graţie unei 
rse ! Ducele ca să poată fugi, se de- 
izase în ţăran. O persoană care ştia 
aceasta sc grăbi să anunţe pe soldu- 
de gardă ; acesta lu 
mță pe ofiţer; ofiţerul alergă la gu- 
ennatorul castelului, ”inştiințându-l de 
ga proectată. „Ducele va fi dechizat 
țăran”. 

Lasă-l incolo 
este 1 Aprilie. 


rândul său u- 


spuse guvernatorul 


spunse ofițerul. Şi toată lumea era in: 
inţată că nu era 
să de 1 Aprilie. 

Astlel nenorocitul duce de l.oreuua. 
utut să scape nestingherit de nimeni! 


i] 


vorba decât de o 


A Să TREACA PALMA!.. 


jar o seară, la un supeu dat la lria- 
, Ludovic al XY, jumătate surâcând, 
ș tate serios, pălmui uşor peste vbra2 


Ducele de Richelieu, care-l  contra- 
e. 
onmesenii se priviră uimiţi.  Riche- 


„ care pălise, iși reveni repede şi a 
ând la rândul său o pulmă uşoară, 
inistrului său, Marquisului de Bogeraire, 
ase : „Domnilor. Majestatea Sa vrea 
pălvua să treacă de la mine la seilalţi. 
! palma trecu... ca şi ofensa. 


| e 
BUPERSTIȚIE 


vu sunt supersitiţios, a 6pus un noiiil 
cunoscui, pentru că aceasta aduce nce- 
rocire. 

Masscnei, ilustrul autor a lui Weriher 
Manon, nu simpatiza de loc numărul 
se temea de el. Nu &cria niciodată o 
kisoare cu data de 15. In nici unul «lin 
meroasele sale manuseripie, care sunt 
strate în biblioteca Operei, nu se gă- 
ştie No. 15. Massenct înlocuia No. 15 
| 12 bis. Călătorind, înainte de a se 
slala în vre-un vagon observa să 
aibe No. 13. stau adunând cifrele să nu 
15, 

estinul nu respectase superiiţia sa. 


i Massenet se stinse în ziua de :1% 
igust 1012. 


— BICIGE — 






































E adevărat nu miam gândit la usta, - 
L=i 





UNIVERSUL LITERAR -— 5: 





do caz car 


MICROBI 


Sunt ciuci ani, de când teama provo- 
cată de microbi stăpâna New-Yorkul: 
nu se consuma de cât apă, carne şi le- 
gume sterilizate. 

Dar puterea vitaminelor a făcut să se 
uite frica de microbi ; şi deci să se. rcceo- 
mande apa de fântâni. carne proaspătă 
şi legume crude. 

Intr'uncle restaurante, goale ca nişte 
clinici medicale, chelneriţe îmbrăcate ca 
infirmierele, prezentau menu-uri, în cari 


numărul caloriilor era inscris la fiecare 
fel de mâncare. 
Dejunul devenise astfel operaţiune 
chirurgicală şi aritmetică. 
L] 


PETROLUL DIN MOSSOUL - 

Recentele descoperiri facute li Mosscul 
au stârnit'un puternic interes. Acum în 
urmă sta descoperit aproație de satul 
Baba-Gmergou primul puț de petrol. Cu 
lucrări nu prea costisitoare. producţiunea 
a fost de 3.600 tone in trei zile. (adică 3600 
vagoane). 

Debitul probabil al acestui puț peuo- 
lifer a fost socotit de către experţi la 
5.600.000 tone pe an. Dar intenţia compa- 
niilor de exploatare este aceea de a săpa 
mai muli de 100 puțuri în teritoriul să- 
tnțului. 

Asupra acestui petrol. Tranţa. în virtutea 
unui tratat deja aranjat. care va fi sem- 
nat în curând, are dreptul la un procent 
25,75 la sută. Aceasta înseamnă că asu- 
pra singurului puț din  Bava-Guergon. 
Franţa va avea circa 850.000 până la 
900.000 tone de ţiteiu brut pe an, adică 
aproape jumătatea imporiaţiunei ci care 
sta ridicat anul trecut la 2 milioane tone 
de petrol. 

Fste deci sigur că petrolul de la Mos- 
soul fără altă importaţiune, va deveni a- 
proape suficient pentru  consumaţiunea 
internă a Franţei şi că siatul va putea 
reduce astfel  cheltucli de cumpărare 
care în 1926 stau evaluat 1 trei miliarde 
de franci. 


E 
VÂRSTA PAMANTULUI 


Se cunose vorbele de spirit ale lui 
Voltaire : „Planeta noastră este o  bă- 
irână cochetă, ce-şi ascunde vârsta“. 

Insă a făcut-o degeaba, noi o știm tot 
așa... mai mult sau mai puţin! 

M. RBigourdan a comunicat, Academici 
de științe, o notă a lui Emile Belot asu- 
pra domeniului interstelar al cometelor, 
care nu ne mai lasă deloc întloială. 

Fără a intra în consideraţiunile tehni- 
ce şi calculele acestor doi savanţi astro- 
romi, spunem, împreună cu ci. cu ochii 
închişi : „Peniru ca să apară incă co- 
mete, trebue ca vârsta lor să fie cuprin- 
să între: 276 şi 780 milioane ani, ceeace 
confirmă vârsta pământului. evaluată la 
330 milioane de ani“ 

Este o vârstă destul de inaintată | 


caricatura Zilei 
CRIMELE PASIONALE 





- lată un revolver precis. cu şase focuri. 
- Şase locuri? Da ce. crezi că sunt ture cu 
şi sa neveste. L- Rire 


SECOLUL TEHNICEI 





— Ssst! 0 vezi 2a Acum a udormit, dar în 
oprit motorul. Winchrier Ilustricrie Presse; 


LIGA NAȚIUNILOR A IMPACAT 
LITUANIA CU POLONIA 





Duo Pilsudski-W aldemaras 


— AI tău, lubiteee? 


— Pe reci! Pe veci! . Kiadderadasch, 


UNIVERSUL LITERAR 


96 — 





PASTIȘE RECIPROCĂ: 


PAUL MORAND — 
-. ION MINULESCU 


Si... sa sfârsit, 

4 fost o paranteză a viejei 

O haltă intrun colț sălbatec de Tyrol 
Un şir de acorduri discordante 
De modulaţii în diez şi în bemol 
Dintr'un moder, banal «luet 

A fost o linie uproape ştearsă 
Trasă de întâmplaren grabă 
Intre vo sosire şi o plecare 

Pa ulbul unei fite de carnet 








Ne-am întâluii în ascensor, îmi pare 

Și cineva ne-a prezeniat în hall 

Da la Panhans 

Unde între un, schimmy şi ua tango 

Au hotărit să ne urcăm în noaptea 
[ceca 

Pe Ezelstein la răsăritul lunci 

Ca să încerci an nou 75 HI. P. Ilispano 

lni amintesc de două faruri orbitoare 

Ce aşterneau petale mari de nuferi şi 

[ migenolii 


. 


Pe drumul care şerpuia sub brazi 
Miresme amară de rășină 
Se împleteau cu Chypre 
Si aburi de benzină 

lu noaptea transparntă 
Instelată 

Ca o pânză de Jony 


de Cotiyv 


Am spus vo vorhă într'o doară 

Şi apoi nu mai ştiu 

Foșnet surd de mătase sfâşiată 

De ramurile joase ale unui piu 

Gust seurbăd şi ferhinte de carmin 
Strivit pe albul dinților de ghiată 
Senzaţii picurând în stropi «le jar 
De sub arcuşe nebunie 

ŞI... seva “nţepătoare 

A mentelor şi terebintelor moiovioliie 


A fost ş 
1 mai sus sirofa întâi) - 
Și... sta sfârşit : 
De pe peronul gărei înflorită 
Pe huzele tunelului ca un surâs 
Sarcastic de morală anodină şi burgheză 
Privesc peste-o reclamă luminoasă 

[ vieneză 


Pe coama muntelui balconul tău dela 
[ Pauhans 


> 


Ciudat ! 
Par'cun mniligram de melancolie 
Mi se strecoară'n suflet ' 

Par'c'“aş vrea... ra 
Insă tunelul cu uu gest... 
Sutanie svârle'n faţa gărei Pee ne E 
kipresul Semmering-Triest.  _* - » 








JOSEPH ICIROŞIANU 








caca Z ehNenr-aea 


pi a a 


DIN MORAVURILE ACESTUI SECOL'! 


“Intocmai cum se vorbeşte de cei „trei 
sule“ ai lui Leonida dela Termopile, tot 
aşa Fortunui Strowski scrie, în Comedia, 
despre evi „patru sute” de miliardari a- 
merscuni. cari trăiese dilerit «le ceilalţi 
cetăţeni ai noului continent: aşa pre- 
cum erau, poate, patricienii Veneţiei. 

In America nu găseşti suveran şi curte. 
ci bogătași şi case.. 

La oamenii mari dacolo nu imvidiezi 
mulțimea banilor, locuinţele lor bosate. 
automobilele lor. câinii şi maimuţele, pi- 
Lioii lo:, bufonii și  lingușitorii lor, ci 
norocul că au în serviciu oameni cari fi 
egalează prin suflet şi spirit, câte-odată 
chiar întrecândui, 


Cei mari au gustul să domine şi să 
comande ; cei mici simt mândrie si plă- 
cere să-i servească şi să fie în intimita- 
tea lor. Cei mari sunt înconjuruţi. salu- 
taţi, respectaţi. Cei mici înconjoară, sa- 
lută, se închină. Toţi sunt mulţumiţi. 

In America un om mare nu cesie acela 
care are domenii întinse şi strămoși 
mulți. ci acela care “adaogă la bogăţiile 
inense moştenirea unei educaţii  desin- 
tevesate care face din el un cetăjeun de 
lume. 

Poate să  se'mhbogăţească... X, în scurt 
timp ; e bănuit cu făcut afaceri specu- 
lând ordinar. La aceasta se adaogă şi 
disprețul ce-l are pentru restul umani- 
tății. goana după noui bogății, fastuos și 
nepoliticos. Niciodată nu va fi unul din 
cer „patru sute. 

Altă-dată cei mari îşi menţineanu do- 
meniile prin hugte, funcțiuni în stat sau 
căsătorii. Azi un „patru sute“ nu aşteap- 
tă nimic de la stat: n'au nevoe să sus- 
ție o bogăție care se menţine prin masa 
ei. Se căsătoreşte cu cine vrea, trăiește 
după gust. 


Cei mari aveau când-va. în Europa. 
senorii la cari numele lor se lega pentru 
totdeauna. Cei „patru sute“ nau astfel 
de legături, 

Pe a cincea Avenue, familia Vander- 
Dilt ridicase un palat de toată frumu- 
sețea. Chiar acolo trăiau ; se mândreuu 
cu el. Vine însă arta modernă care con- 
strui în juru-i case înalte ca munţii. Pa- 
latul a fost sirivit. A trebuit să-l vândă 
şi în curând va fi derâmat, 

Moştenitoarea familiei Vanderbilt 
suspinat deloc, nimeni nu 
condoleanţe ; nu era un 
cra un bibelot 

Cei „patru sute“ nau decât amintiri 
nomade şi bibelot-uri, > 

La cei „patru sute“, femeile şi-au re- 
luat superioritatea naturală a sexului lor. 

Sunt rafinate, mândre şi delicate. 

Cele mai vechi familii regale din Lu- 
rapa descind la d-na Al.er, ca altădată 
iu Vohau-i sau l-a Hochefoucauld-i. 

Cei „pairu sute“ primesc bucuroşi per- 
sonalităţile ; sunt foarte ospitalieri pen- 
tru străini. 

Insă uşile sunt închise pentru Ameri- 
canii cari nu sunt dintre „patru sute“. 
Nu-i admit în relaţiunile lor. Dacă se 
mai adaogă la calitatea de ..pairu sutist* 


n'a 
i-a adresat 
bun familiar, 





și cea de Boston-ian, ei sunt de donă m 
mai inaccesibili. 

La cei muri ca şi la ccilulţi. acele] 
pasiuni, aceleaşi slăbiciuni. aceleaşi 
cimi, aceleași idei, aceleaşi certuri în |. 
milii şi între apropiaţi. aceleaşi «lori 


aceleaşi antipatii ; peste tot nurori 1£ 
soacre, soți şi neveste, divorțuri. rupta 
şi rele împăcări în familie. h 
Astfel vedem viaţa căsuțelor Brovhle 
ului în palatele miliardarilor. ÎTI 
u 

GLORIA IN AMERICA e 

1 


Cu privire la noul triumf al lui Lit 
bergh. profesorul Le Mee povestea. 
găsindu-se la New-York, voise să cu 
pere fotografii cu înapoierea aviator, 
lui după voiajul său în Franţa. i 

Copiile ce i se arătară dădeau uspt 
iul unei ceţi opace. pr 

— Dar aci nu se vede, zise ; nici Lin 
bergh, nici arborii de pe străzi. u, 
chiar casele New-York-ului. 

Vânzătorul îi explică cum că. în 44 
aceea de veselie, nimeni n'a pututiă 
„ărească pe Lindbergh, pentru că 
New-York, când se serbează un erou, 
sc uruncă de la toate ferestrele şi bo 
coanele, jurnale nor opac în jurul cai 
care este obiectul sclamaţiilor. P 

După trecerea lui Lindbergh. pe striS! 
rămăsese un strat. de hâriie de douăz 
de centimetri, SI 

O reputaţie mai trainică i-a fost hală 
zită, 

Numele /ui u fost 


) 


vii 


dat unei săli ile «nat 


luurte apreciate. 


— 


sa] 


= 


EPIGRAMĂ 


ec 
Unui procuror nelipsit dela danser 
N 

Fiindcă „parchet” e şi lu bul i 
prin echivocul noțiubii 3, 
el e aici ca şi lu tribunal î. 
in exerciţiul funcţiunii. ur 


AUREL OPRESCLĂS 
Şi 
1 

SI 
ai 
2a 


cai 


ic 
1, 





9. — UNIVERSUL LITERAR 





Cesrța reclenle ina extrase 





VIATA LUI CHARLES BAUDELAIR! 


- Francois Porchâ 


Una dintre cele mai extraordinare vieți pe care le-a 'cunoscut istoria. Poet bles- 


a. 


4 


temat, ocolit, trăind în mizerie, condamnat de judecător și pe deasupra necunoscut în 
vreme ce poeți, al căror nume te fac să zâmbești astăzi, cunoșteau toate binefacerile i 
gloriei : avere, iubirea femeilor frumoase, admirația oamenilor şi stima exagerată a 


prietenilor. 


Leon Daudet, arută că de la căderea volumului 


„Fleurs du Mal“ in 


domeniul 


public s'au vândut trei milioane cinci sute de mii de exemplare. Și puțini sunt cei 


care să nu recunoască astăzi că Charles Baudelaire e dacă 


dintre cei trei-patru poeți mari pe care i-a avut Franța. 





CHARLES BANDELAIRE IA 45 ANI 


Dacă se poate închide într'o carte via- 
ţa unui cm (a unui astfel de om), acea- 
stă „Dureroasă viaţă a lui Charles Bau- 
delaire“ este cel mai potrivit omagiu 
adus risipitorului die viaţă. Nu este vor- 
bn de reabilitare (aceasta a fost treaba 
vibunabhului de Sena. -când cu recenta 
reluare a procesului „Florilor Răului“) 
și nici de o îndreptare a unei nedrep- 
tăţi; este vorba de un cult. 


INTAÂIA CUNOȘTINȚĂ CU INFERNUI, 


Baudelaire, parizian prin naştere ca 
şi prin rasă sa. născut dintr'o durere: 


părinţii săi aparţineau prin vânstă şi 
prin obiceiuni altor epoci. Amintirea 
care transformă i-a mai păstrat imagi- 
na unui moşteag cu părul alb şi sprân- 
cenile negre de eben, ceremonios— un 
ultim descendent, al secolului XVIII, -— 
în tovărăşia căruia îşi obisnuia 'prome- 
redele la Luxemburg. 

Pentru mama sa, sărmana Caroline, 
cum a numit-o ades în vumă, păstra o 
iubire, în cae dragostea filială se a- 
mesteca cu pasiunea amantului. 

„Place fiecărui copil ca mama sa să 
aibă o ţinută bine şi nu atât prin va- 
nitate. vanitatea vine mai pe urmă, cât 


nu cel mai 


mare, unul 


printr'un sentiment estetic, cu | 
egoist şi indifeveni de opinia  uj 
Copilul găseste pentru sine însusi 
cere la tualeta mamei sale, ca ai 
pasionat la toaleta metresei  sule 
zic cu! Mai mult. Căci foşnetul n 
"sei, sunetul bijuteriilor, aroma  p 
mică a blamei sunt pentru un copil f 
sual, atâtea lucruri noi. Poetul, cut 
zeci de uni în urmă, îşi aminteal 
cu emoție lovitura pe care o primis 
lu această voluptate”. i 
Când la vârsta de 6 ani, moare | 
său, dela care desprinsese curtoazi 
veremţele şi eleganța, micul C 
simte bucuria dea avea singur dra 
mamei sale. Nu mult mai pe um 
pitanul Aupick, mareșalul şi « 
dorul de mui tirziu, îi dispută 
tea Carolinei. : 
„Când -are cineva un copil ca mint 
se mai remărită“, zice el, prim org 
şi conştiinţa cexcepţionalei sale vă 
pe care poetul a -păstrat-o înutvoileau 
Bucuriile copilăriei se inchid: + 
giul din Lyon va adăposti frămâni 
unei adolescențe dureroase. Plicti 
cerul închis dim Lyon, revoltele st 
şi mizere ale anului 1830 îmbăcsii 
tietul nelinistit a: colegianului, 
mesteca între pasagii latinești cita 
l. I. Rousseau şi îşi iscălea ro 
ecrespondenţa. Carlos. 













- 1 
ULTRAGIU ADUS UNUI SUPERIO 
SANCŢIUNE 


IL] 
Când revine la Paris, tatăl său vi 
devenit acum generalul Aupick, 
minat de câteva succese  ycolarej 
tiului său, îi hotăreşte cariera der 
nat. Dar, omenescul tragic, priu cit. 
filtra în fiinţa lui Baudelaire în2] 
niizerie a realităţei, şi care păi 
acea epocă nu dase nici un semnş 
rior, tiebuia să izbucnească: i 
„Furtuna izbucni în timpul umei| 
d» ceremonie. La un cuvânt „nec 
cios"* al tânărului, generalul îl ce 
asprime. lmprejurul mesei o tăcă 
dâncă. Baudelaive, umilit, se scul 
lid de turbare. şi ca totdeauna Ţ 
cos, în extremă furie: | 
„Domnule, zise el tătălui său v 
maţi atins foaute grav. Aceasta 
o corecţiune şi cu voi avea onoarț 
a vă sugruma“. 4 
Forma măsurată a ameninţăre. 
conţinea ceva de demenţă, care | 
să fi încremenit pe invitaţi şi pe) 
generalul Aupick (în uniformă n 
rul 1). Insă turbatu! deja se pre 





" Sedinte: cie 
Ccv'vamie 


OVESTEA UNEI FARSE DE 1 APRILIE 




























ji Francisc, duce de Lorena, pe care re- 
ele Ludovic al XIII-lea îl ţinea prizo- 
ier în castelul său din Pancy reuşi să 
pă pe ziua de 1 Aprilie, graţie unei 
arse! Ducele ca să poată fugi, se de- 
izase in ţăran. O persoană care ştia 
aceasta se grăbi să anunţe pe solkdu- 
Il de gardă; acesta lu rândul său a- 
unţă pe ofiţer; ofițerul alergă la gu- 
ematorul castelului, ' inşiiinţându-l de 
uiga proectată. „Ducele va fi dechizat 
N ţăran”. 

i— Lasă-l încolo spuse guvernatorul 
zi este 1 Aprilie. 

I— E adevărat nu mam gândit la usta, 
punse ofiţerul. Şi toată lumea erau în: 
edințată că nu era vorba decât de o 
să de 1 Aprilie. 

Atel nenorocitul duce de lLorceua. 
“putut să scape nestingherit de nimeni ! 


a 
SA Să TREACĂ PALMA!... 


ilnurio seară. la un supeu dat la Lria- 
n, Ludovic al XV, jumătate surâcână. 
ătate serios, pălmui uşor peste obruz2 


i Ducele de Richelieu, care-l  contra- 
sese. 
"Conmesenii se priviră uimiţi.  Riche- 


u, care pălise, îşi reveni repăde şi a 
icând la rândul său o palmă uşoară, 
inistrului său, Marquisului de Bogeraire, 
use: „Domnilor. Majestatea Sa vrea 
palrua să treacă de la mine la »eilalţi. 
i pulma trecu... ca şi ofensa. 


SUPERSTIŢIE Sa patrati 
"Nu sunt supersitiţios, a spus un noiiil 
ccunoscut, pentru că aceasta aduce ne- 
erocire. 

'Massenet, ilustrul autor a lui Werther 
Manon, nu simpatiza de loc numărul 
PB se temea de el. Nu scria niciodată o 
isoare cu data de îî. In nici unul «lin 
Îppuiipasele sale manuscripte, care suni 
pastrate în biblioteca Operei, nu se gă- 
şte No. 13. Massenet înlocuia No. î5 


j2 bis. Călătorind, înainte de a se 
slala în vre-un vagon observa să 
paibe No. 15, s'au adunând cifrele să nu 
ea 15. 


Destinul nu respectase supertiţia - sa. 
ăci Massenet se stinse în ziua de -1î 


Vugust 1012, 
— BICIGIE — 








io caz car 


MICROBII 


Sunt cinci ani, de când teamu provo- 
cată de microbi stăpâna, New-Yorkul : 
nu se consuma de cât upă, carne şi le- 
gume sterilizate. 

Dar puterea vitaminelor a lăcut să se 
uite frica de microbi ; şi deci să se reco- 
mande apa de fântâni. carne proaspătă 
şi legume crude. 

Intr'unele restaurante, goale ca nişie 
clinici medicale, chelneriţe îmbrăcate ca 
infirmierele, prezentau menu-uri, în cari 


numărul caloriilor era inscris la fiecare 
fel de mâncare. 

Dejunul devenise astfel operaţiune 
chirurgicală şi aritmetică. Ș 


L] 
PETROLUL DIN MOSSOLUIL 


Recentele descoperiri făcute la Mosscul 
au stârnit'un puteinic interes. Acum: în 
urmă sa descoperit aproape de satul 
Baba-Gnergou primul puj de petrol. Cu 
inerări nu prea costisitoare. producţiunea 
a fosi de 5.600 tone în trei zile. (adică 360 
vagoane). 

Debitul probabil al acestui puț petio- 
lifer a fost socotit de către experţi la 
5.600.000 tone pe an. Dar intenţia compa- 
iilor de exploatare este aceea de a săpa 
mai mult de 100 dani in teritoriul să- 
tujului. 

Asupra acestui pebnol Franţa, În virtutea 
unui tratat deja aranjat, care va fi seni- 
nat în curând, are dreptul la un procent 
25,75 la sută. Aceasta înseamnă că asu- 
pra singurului puț din  Bava-Guergon, 
Franţa va avea circa 850.000 până la 
900.000 tone de ţiteiu brut pe an, adică 
aproape jumătatea importaţiunei ci care 
sa ridicat anul trecut la 2 milioane tone 
de petrol. 

Yste deci sigur cu petrolul de la SMos- 
soul fără altă importaţiune, va deveni a- 
proape suficient pentru  consumaţiunea 
internă a Franţei şi că statul va putea 
reduce astfel cheltueli de cumpărare 
care în 1926 stau evaluai la trei miliarde 
de franci. ' N 


L 
VÂRSTA PĂMANTULUI . - 


spirit ale lui 
bă- 


Se cunosc vorbele de 
Voltaire : „Planeta noastră este o 
irână cochetă, ce-şi ascunde vârsta“. 

Insă a făcut-o degeaba, noi o știm tot 
așa... mai mult sau mai puţin! 

M. Bigourdan a comunicat, Academiei 
de ştiinţe, o notă a lui Emile Belot asu- 
pra domeniului ai crsiClaz al cometelor, 
care nu ne mai lasă deloc îndoială. 

Tără a intra în consideraţiunile tehni- 
ce şi calculele acesior doi savanți astro- 
romi, spunem, împreună cu ei, cu ochii 
închişi : „Peniru ca să apară încă co- 
mete, trebue ca vârsta lor să fie caprin- 
să între. 276 şi 780 milioane ani, ceeace 
confirmă vârsta pământului. evaluată ta 
330 milioane de ani“ 

Este o vârstă destul de inaintală | 


UNIVERSUL 





LITERAR 4 


caricatura zilei 
î CRIMELE PASIONALE 





- lată un revolver precis. 


- Şase Tocuri? 
şi sa neveste. 


îmi a SECOLUL 


— Ssst! O vezi ?=-Acum a adormit, 
' Viinchner Ilustricrie Presse) 


oprit motorul. 





cu şase focuri. 


Da ce. crezi că sunt ture cu 


L= Rire 
TEHNICEI 


« 


| | 
| 


dar [n'a 


_ LIGA NAȚIUNILOR A IMPACAT 
LITUANIA CU_ POL ONIA_ 





“Duo Pilsudski- W aldemaras 


— AI tău, lubiteee? 
-— Pe veci! Pe veci! 


„Kladderadasch, 
















































avunce asupra domnului Aupick. 
ala atunci îl pălmui, şi Baudelaire 
o criză de nervi în zgomotul scau- 
îm răsturnate”. 

d generalul aude că şi-a ales ca- 
Ma litevilor, hotăreşte o pedeapsă pen- 
Ș acest dublu „ultragiu axlus superio- 
jui. Un consiliu de războiu (pardon, 
fiunilie) înclină spre o călătorie de 
ecţio, în care tânărul Charles avea 
și schimbe gândurile. 


RE ŢĂRILE CALDE ŞI ALBASTRE 


|! atunci erum de o complexitate de- 
ilii, svelt, elegant, aproape o femee'“, 
i= epoca, în care Baudelaire pleacă în 
ia calde și albastre, pe bordul unei 
Fibii încărcată cu ulei şi bumbac, în 
d miia unor comercianţi. Căpitanul, 
Je avea ordin (ordin superior) dela 
evalul Aupick, îi supraveghează ac- 
iniie şi se miră de plăcerea, pe cars 
Mizianul o simte la vederea unei ne- 
fie bătute de către un plantator. 
Mrl: popasuri prin colonii, îl face să 
Miească aici vechea Franţă, Franţa 
jerenţelor tatălui său, perpetuată prin 
jenisii, precum și prietenia unei fa- 
Ji. cari i-a servit adesea inai târ- 
| ca refugiu imaginar. Dar realitatea, 
tare Baudelaire n'a diformat-o nici 
&lă, ci a sintetizat-o numai, îl plicti- 
e și abia trecut de ecuator el se 
ipăteşte de întoarcene. In acest timp 
n strâns un bagaj, care avea să-i 
jău:că cu douăzeci de ani în urmă. 
je laimosul său albatros, care se 
urcă în aripele sale disproporționate, 
e amuzamentul marinarilor, l-a vă- 
în realitate: 

tr'o după amiază, căpitanul Saur 
lovitură de carabină lovi un al: 
os care zbura în jurul catarielor. 
iurea avea doar un plumb în aripă. 
n legat piciorul cu o funie şi a ră- 
a captivă câteva zile pe punte. Era 
animal magnif'c, ale cărui aripi nu 
urau iai pu'.n de douăsprezece pi: 
re. Mariiari, își zăpăciau prizoni:- 
îl excitau, pentru plăcerea de a-l 
lea împiedecându-se în mers în tuu- 
i sale aripi trenante. Atunci toată lu- 
i se strâmba de râs, afară de Bau- 
ibire. In fine, se dete ultima lovitură 
biirei, şi bucătarul pregăti un pateu 
mu ziua trecerei Liniei, ocazie tra- 
jimală de chef“, 


LI. RĂTĂCIT SE ÎNTOARCE MAI 
RISIPITOR CA ORICÂND 


a întoarcere, când tatăl său vitreg 
i aproape încredinţat, că la vederea 
jjicului maritim, a prins gustul nego- 
i şi al afacerilor coloniale, poetul 
ja. după ce constatase diferitele forme 
licari le ia nostalgia sub toate latitu: 
ele, că neliniştea și urâtul nu erau 
i trecător pentru el, ci ceva organic, 
“n substanţă, superioară. 

i. ce îşi ia majoratul şi moşteni- 
iure reprezenta o sumă  impol- 
(îi), el fuge de acasă, spre desnădej- 
l.arolinei : 

Fllec şi nu voi mai reapărea decât în- 
ÎN sirilucită situaţie de bani şi spi- 


iz de amamic se înşela. 
NE CU AFACERILE SERIOASE 


tul se gândeşte cu plăcere la di- 
iifile, pe cari le va dormi întregi, în 

Îi: libertatea. Işi fixează ore de eşire, 
vizite și dureroasă. ironie, ore de lu: 
- Pedant în îmbrăcămintea sa, vrea 


să pară un „dandy”. Face cunoştinţă cu 
„şcoala normandă” a lui Le Vavasseur, 
Prarond, Jules Buisson (câte glorii dis- 
părute aşa curând), cu Banvilie, poetul 
orelor fericite, cu Gautier, frecventează 
cenaclurile  alimentatoare aie zeileme- 
lei şi ale inundaţiilor de  maculatură. 
Baudelaire are un păr bogat, o faţă 
mefistofilică, cu sprâncenile încruntate, 
având în figura sa ceva crispai, încor 
dat, galvanic, Elegant până la preţiozi- 
tate îşi îndeplinise voinţa: era un gen- 
tilom. Totuşi ceva întârzia: poezia. 
Odată avea însă să se regăsiască: un 
Baudelaire fără tact, fără spirit de eco- 
nomie, cunoscătorul mizeriei din hotel 
în hotel, prietenul pornit spre ceartă şi 
irrediat apoi spre duioşie şi mai presus 
de toate poetul ,blestematului“, care 
nu seste declasatul lui Victor Hugo, ci 


“suntem noi toţi. eu și tu, „hypocrite 
leateur':. Două mari iubiri aveau să-i 


ajute: lidgar Poe şi Jeanme Duval . 


DRAGOSTEA NEAGRĂ 


In ciuda oricăror zeflemele, ce sau 
făcut. pe seama lui Baudelaire, “Jeanne 
Duval -— la Venus noire — rămâne 
parea lui dragoste. i 

A cunoscut-o intro seară, pe când 
rula penivu a o suta oară un vers încă 
imperiect, la un teatru de cartier. Mu- 
tatra cu tenul mai mult galben decât 
negru, cu ochii mari ca nişte supiere, 
îi pecetluise soarta. Fostul ,.băiat de 
familie“ își înjumătăţi capitalul. intră 
în datorii, căci Jeanne „cerea mereu“. 

Dar Jeanne. care la lumina vetrei. îşi 
profila trupul brun. împodobit numai 
cu bijuteriile sale, devine: „Frumuse- 
țea impensonală, sfântă. superioară tu- 
turor morajlelor'“: 


„In aceste momente, voluptatea, to- 
tuş, nu era singura putere, înaintea că- 
reia se înclina Baudelaire ; mai curând. 
împodobia această putere cu tot felul de 
prestigii. Totdeauna, dacă Jeanne con- 
simţea să tacă, dacă flecărelile ei ne- 
roade erau înlocuite cu torsul de pisică 
îndrăgostită, ghemuită, toată goală, lân- 
gă foc. Atunci dispărea individualitatea 
sn de cabotină mizerabilă. de prosti- 
tuată. avidă şi vicleană. Ea devenea Fru- 
museţea impersonală. sfântă, superioa- 
ră tuturor moralelor. Nimic din Frumu- 
sețea senină, conformă idealului greci- 
lor, aceea, care planâna de-asupra În- 
tregei etice, rămâne prin însăşi perfec- 
iunea sa o figură transcendentă a bi- 
nelui. Aceasta era precis  contrariu. 
cum noaptea este antiteza zilei: Fru- 
museţea plină de vraje, de descântece 
vătămătoare, vechea vrăjitoare a 'The- 
saliei, sau mai bine Proserpina. sumbra 
mireasă a lui Minos, sau mai profund, 
după pumnctu! de vedere creştin, faţa 
femenină a Alteia, cea mai periculoasă 
încarnaţie a răului. 

Inaintea d-şoarei Duval, care îşi repe- 
ta într'una cicălelile sale, Baudelaire 
începea să sufere crud de această, to- 
vărăşie înjositoare ; înaintea acestui 
corp brun, împodobit doar cu bijute- 
riile sale, care la lumina vetrei proiecta 
pe perete o umbră imensă, ascimănă- 
toare aceleia pe care geniul Răului c 
întinde peste lume, poetul îşi apleca 
fruntea şi adora”. 


CUM ÎŢI PLĂTEŞTI DATORIILE CÂND 
AT GENIU 


Dezonrdinele şi mizeria încep. Visăto- 
mul unei existențe mondene îşi scrie 


UNIVERSUL LITERAR. — 9 
primul articol de gazetă: „Cum îţi plă- 
teşti datoriile când ai geniu“. 

Anul 18485 îl surprinde în mijlocul ve- 
voltaţilor, decis să tragă primul foc de 
carabină în generalul Aupick. 

Proecte, scoateri de gazete, ce durea- 
ză până la at doilea număr, publicări 
răzlețe de versuri, prietenii noi, dezor- 
louaită irisipă de viaţă. După um nesfâu- 
şut pelerinaj prin toate hotelnuwile Pa- 
risului el încearcă prima evadare diu 
oraşul cu cerul apăsător ca un capac. 
Dar urâtul îl aduce din nou în Paris. 
Și în acest timp, Carolina, mama sa şi 
soţia ambasadorului Franţei la Cons- 
deuaul st] visa desigur sub Comul de 

ur. 


Cel măi mare poec al Franţei, cum 
S*uu încumetat Mulţi să-l numească, 
avea şi mult spirit de tarsă, carteristic 
parizianului, li plăcea să pozeze; în 
cea mai crudă mizerie el poza. lată v 
iarsă tragică, după revemirea ambasa- 
dcrului Aupick, la Paris.  Peniru a-şi 
plăti datoriile inscenase această farsă : 

„Baudelaire, în acest timp nu mai 
apărea. Caunarazii săi stârşiră prin a 
se alarma. Un intim al poetului nu pri- 
mise doar dela el o scrisoare (datată 
din 3U Iunie 1645), un fel de testament, 
în care Baudelaire anunţa viitorul său 
suicid şi recomanda amicului său pe 
Jcanne ? _Menard alergă la mulatră, pe 
care o găsi învelită cu un satin galben 
legănându-se, cu 0 ţigare între buze. 
Din chiar gura acestui Sphinx, el află 
că poetul a tost transportat, rănit, la 
familia sa. 

Baudelaire, în adevăr, şi-a dai în 
piept 0 uşoară, o foarte uşoară lovitură 
de cuţit. Scena s'a desfăşurat întrun 
cabaret din strada Richelieu, Jeanne fi- 
ind de față. Era destul, în realitate, 
că, tentativa de sinucidere a fost pu- 
blică, pentru ca să aibă urmările sus- 
ceptibile de a impresiona pe părinţii 
tânărului om. Acesta, mai mult sau mai 
puţin cu conştiinţa pierdută, a fost 
transportat la comisariatul poliţiei de 
unde s'a prevenit generalul şi soţia sa. 

Sărmană Caroline ! Trebue să o su- 
punem încă odată. Dar vicleana maşi- 
naţiune reuşise. O parte din datoriile 
lui Charles fură plătite. Insă abia vin- 
decat, el fuge pentru a doua oară. Câ- 
teva zile apoi. întâlnind pe Louis ME- 
nard, îi zise: 

„Mi-am părăsit din nou familia. Asta 
nu mai putea să dureze. Nu se bea de 
cât bordeaux la mama mea şi eu nu 
pot să-mi servesc favoritul bourgogne. 


JAVRA LUI NERVAIL, 


Era pe timpul apropiatului tragic sfâr- 
şit a: lui Nerval. Acesta începuse să dea 
semne de demenţă. ceeace nu l-a îm- 
piedecat să spună un lucru, pe care ait- 
minteri l-ar fi putui spune şi un on 
cu toate funcțiunile complete: - 


„In anii în cari starea sa mintală în- 
cepuse să necesite îngrijiri speciale, ex- 
centricităţile sale chiar aveau ceva gra- 
uit, nepăsător, inocent, ca de a purta 
ace de cravată de hârtie aurită, sau de 
a se plimba la Palais-Royal, trăgând un 
rac de mare viu, la capătul unei funii 
albastre. „In ce, zicea el, un rac de 
mare este mai ridicul ca un câine? Eu 
țin la vacii de mare, cari sunt liniștiți, 
serioşi. cunosc secretele mărei şi nu 
latră“. 


98. UNIVERSUL LITERAR 





VIATA LUI CHARLES BAUDELAIRI 


- Francois Porche 


ri 








RA 


Una dintre cele mai extraordinare vieți pe care le-a “cunoscut istoria. Poet  bles- 
temat, ocolit, trăind în mizerie, condamnat de judecător și pe deasupra necunoscut în 
vreme ce poeţi, al căror nume te fac să zâmbești astăzi, cunoșteau toate binefacerile 
gloriei : avere, iubirea femeilor frumoase, admirația oamenilor şi stima - exagerată a 


prietenilor. 


Leon Daudet, arată că de la căderea volumului 


„Fleurs du Mal“ în 


domeniul 


public s'au vândut trei milioane cinci sute de mii de exemplare. Şi puțini sunt cei 


care să nu recunoască astăzi că Charles Baudelaire e dacă nu cel mai mare, unul | 


dintre cei trei-patru poeți mari pe care i-a avut Franța. 





tii 
E 


E 


CHARLES BANDELAIRE IA 45 ANI 


Dacă se poate închide într'o carte via- 
ţa unui om (a unui astfel de om), acea- 
stă „Dureroasă viaţă a lui Charles Bau- 
delaire“ este cel mai potrivit omagiu 
adus risipitorului de viaţă. Nu este vor- 
bn de reabilitare (aceasta a fost treaba 
bibunalului de Sena, -când cu' recenta 
reluare a procesului „Florilor Răului“) 
și nici de o îndreptare a umei nedirep- 
tăţi; este vorba de un cult. 


INTÂIA CUNOȘTINȚĂ CU INFERNUI, 


Baudelaire, parizian prin naştere ca 
şi prin rasă sa. născut dintr'o durere: 





părinţii săi aparţineau prin vânstă şi 
prin obiceiuri altor epoci. Amintirea 
care t'ansformă i-a mai păstrat imagi- 
na unui Moşheag cu părul alb și sprân- 
cenile negre de ehen, ceremonios— un 
ultim descendent, al secolului XVIII, — 
în tovărăşia căruia îşi obişnuia prome- 
redele la Luxemburg. 

Pentru mama sa, sărmana Carolime, 
cum a numit-o adies în urmă, păstra o 
iubire, în care dragostea filială se a- 
mesteca cu pasiunea amantului. 

„Place fiecărui copil ca mama sa să 
aibă o ţinută bine şi nu atât prin va- 
nitate. vanitatea vine mai pe urmă, cât 





printr'un sentiment estetic, cu ti 
egoist și indiferent de opinia alu 
Copilul găseşte pentru sine însuşi [ 
cere la toaleta mamei sale, ca amail 
pasionat la toaleta metresei sale. | 
zic eu! Mai mult. Căci foşnetul mă 
"sei, sunetul bijuteriilor, aromă put 
mică a blamei suni pentru un copil si 
sual, atâtea lucruri noi. Poetul, cu ti 
zeci de ani în umă, îşi amintea în 
cu enioţie lovitura pe care o primise 
la această voluptate“. 

Câmd la vârsta de 6 ani, moare le 
său, dela care desprinsese curtoazia, 
“erenţele şi eleganța, micul Char 
simte bucuria de a avea singur dragos 
mamei sule. Nu mult mai pe urmă, 
pitanul Aupick, mareșalul şi ambi! 
dorul de mai tărziu, îi dispulă dnug 
tea Carolimei. 

„Când are cineva un copil ca mine. 
se mai remărită', zice el, prin org 
şi conştiinţa cexcepţionalei sale val 
pe care poetul a păstrat-o îmtotdeaun 

Bucuriile copilăriei se închid: 
giul din Lyon va adăposti frământă 
unei adolescenţe dureroase. Plictises 
cerul închis din Lyon, revoltele stup 
şi mizere ale anului 1830 îmbâcsiau ! 
tletul nelinistit ai colegianului, care: 
svesteca intre pasagii latinești citate i 
LI. 1. Rousseau şi îşi iscălea  romari 
ccrespondemţa, Carlos. 
ULTRAGIU ADUS UNUI SUPERIOR 

SANCŢIUNE 


Când evine la Paris, tatăl său vit 
devenii acum generalul Aupick, di 
minat de câteva succese şcolare q 
fiului său, îi hotăreşte cariera de dip 
mat. Dar. omenescul tragic, prin care 
filtre în fiinţa tui Baudelaire între 
mizerie a realităței. şi care până: 
acea epocă nu dase nici un semn e 
rior, trebuia să izbucnească : ) 

„Furtuna izbucni în timpul umei 
d ceremonie. La un cuvânt „necuji 
cics“ al tânărului, generalul îl certă, 
asprime. Imyejurul mesei o tălcere] 
dâncă. Baudelaive, umilit, se sculă,) 
lid de turbaae. şi ca totdeauna pol 
cos, în extremă furie:, i 

„Domnule, zise el tâtălui său viu 
m'ajţi atins foante grav. Aceasta mer 
o corecţiune şi eu voi avea onoarea 
a vă sugruma“. „A 

Forma măsurată a ameninţărei 1 
conţinea ceva de demenţă, care trejj 
să fi încremenit pe invitaţi și pe îns: 
generalul Aupick (în uniformă nuj, 
rul 1). Insă turbatu! deja se pregi 


se arunce asupra domnului Aupick. 
ta atunci îl pălmui, şi Baudelaire 
o criză de nervi în zgomotul scau- 
o răsturnate“. 

iind generalul aude că şi-a ales ca- 
Ta, litevilor, hotăreşte o pedeapsă pen- 
i acest dublu „ultragiu adus superio- 
Miui”. Un consiliu de războiu (pardon, 
i familie) înclină spre o călătorie de 
Brio, în care tânăru! Charles aveu 
i xhimbe gândurile. 













































Ph. ŢĂRILE CALDE ŞI ALBASTRE 


pe atunci eram de o complexitate de- 
tă, svelt, elegant, aproape o femee“. 
te epoca, în care Baudelaire pleacă în 
rile calde şi albastre, pe bordul unei 
jrăbii încărcată cu ulei şi bumbac, în 
pujania unor comercianţi. Căpitanul, 
je avea owdin (ordin superior) dela 
meralul Aupick, îi supraveghează ac- 
iniie şi se miră de plăcerea, pe care 
izianu! o simte la vederea unei nv- 
pisi: bătute de către um plantator. 
piu! popasuri prin colonii, îl face să 
pusoască aici vechea Franţă, Franţa 
enenţelor tatălui său, perpetuată prin 
Vonisi, precum şi prietenia unei fa- 
il, curi i-a servit adesea inai târ- 
ca refugiu imaginar. Dar realitatea, 
care Baudelaire na diformat-o nici 
ati, ci a sintetizat-o numai, îl plicti- 
Sie și abia trecut de ecuator el se 
sgăteşte de întoarcene. In acest timp 
În sirâns un bagaj, care avea să-i 
meacă cu douăzeci de ani în urmă. 
e faimosul său  albatros, care se 
urcă în aripele sale disproporţionate, 
e amuzamentul marinarilor, l-a vă- 
i în realitate: 

Intro după amiază, căpitanul Saur 
o lovitură de carabină lovi un al: 
țucs care zbura în jurul catartelor. 
iurea avea doar um plumb în aripă. 
Sa legat piciorul cu o funie şi a ră- 
ns caplivă câteva zile pe punte. Era 
animal magnif'c, ale cărui aripi nu 
isurau miai pu'.n de douăsprezece pi- 
are. Xiariiari, își zăpăciau prizoni2- 
p, îl excitau, pentru plăcerea de a-l 
ea împiedecându-se în mers în !uu- 
sale aripi trenante. Atunci toată lu- 
Ha se strâmhba de râs, afară de Bau- 
sire. In fine, se dete ultima lovitură 
Kirei, și bucătarul pregăti un pateu 
niru ziuu tirecerei Liniei, ocazie tra- 
ională de chef“, 


| 


RAUL RĂTĂCIT SE ÎNTOARCE MAI 
RISIPITOR CA ORICÂND 







4 
Wa întoarcere, când tatăl său vitreg 
& aproape încredințat, că la vederea 
Hlicului maritim, a prins gustul nego- 
lui si al afacerilor coloniale, poetul 
a. după ce constatase diferitele iorme 
cari le ia nostalgia sub toate latitu- 
hele, că neliniştea și urâtul nu erati 
a trecător pentru el, ci ceva organic, 
o substanţă superioară. 

După ce işi ia majoratul şi moşteni- 
„(care reprezenta o sumă impor- 
i), el fuge de acasă, spre desnădej- 
iCarolinei : 

Plec şi nu voi mai reapărea decât în- 


Rae 


îi de amarmmic se înşela. 
IINE CU AFACERILE SERIOASE 


Rocuul se gândește cu plăcere la di- 
icţile, pe cari le va dormi întregi, în 
iii libertatea. Işi fixează ore de eşire, 
vizite şi dureroasă ironie, ore de lu: 
). Pedant în îmbrăcămintea sa, vrea 


“suntem 


Ş sirălucilă situaţie de bani şi spi- 


să pară un „dandy”. Face cunoştinţă cu 
„Şcoala normandă” a lui Le Vavasseur, 
Prarond, Jules Buisson (câte glorii dis- 
părute aşa curând), cu Banville, poetul 
orelor fericite, cu Gautier, trecventează 
cenaclunile  alimentatoare ale zelleme- 
lei şi ale inundaţiilor de  maculatură. 
Baudelaire are un păr bogat, o faţă 
mefistofilică, cu sprâncenile încruntate, 
având în figura sa ceva crispat, încor 
dat, galvanic, Elkgant până la preţiozi- 
tate își îndeplinise voinţa: era un gen- 
tilom. Totuşi ceva întârzia: poezia. 
Odată avea însă să se regăsiască: un 
Baudelaire fără tact, fără spirit de eco- 
nomie, cunoscătorul mizeriei din hotel 
în hotel, prietenul pornit spre ceartă şi 
irrediat apoi spre duioşie şi mai presus 
de toate poetul „blestematului“, care 
nu «este declasatul lui Victor Hugo, ci 
noi toţi. eu şi tu „hypocrite 
Jecteur“. Două mari iubiri aveau să-l 
ajute: lidgar Poe şi Jeanne Duval . 


DRAGOSTEA NEAGRĂ 


In ciuda oricăror zeflemele, ce s'au 
făcut. pe seama lui Baudelaire, Jeanne 
Duval -— la Venus noire — rămâne 
parea lui dragoste. i 

A cunoscut-o  întro seară, pe când 
rula pentiu a o suta oară un vers încă 
impevfect, la un teatru de cartier. Mu- 
vatra cu tenul mai mult galben decât 
negru, cu ochii mari ca nişte supiere, 
îi pecetluise soarta. Fostul „.băiat de 
familie“ își înjumătăţi capitalul. intră 
în datorii, căci Jeanne „cerea mereu“. 

Dar Jeanne. care la lumina vetrei. îşi 
profila trupul brun. împodobit numai 
cu bijuteriile sale, devine: „Frumuse- 
țea impensonală, sfântă. superioară. tu- 
tunor morallelor”: gi 


„In aceste momente, voluptatea, to- 
tuş, nu era singura putere, înaintea că- 
reia se înclina Baudelaire ; mai curând. 
împodobia această putere cu tot felul de 
prestigii. Totdeauna, dacă Jeanne con- 
simţea să tacă, dacă flecărelile ei ne- 
roade erau înlocuite cu torsul de pisică 
îrdrăgostită, eghemuită, toată goală, lân- 
gă foc. Atunci dispărea individualitatea 
sa de cabotină mizerabilă. de prosti- 
tuată avidă şi vicleană. Fa devenea Fru- 
musețea impersonală, sfântă, superioa- 
ră tuturor moralelor. Nimic din Frumu- 
sețea senină, conformă idealului greci- 
lor, aceea, care planând de-asupra în- 
tregei etice, rămâne prin însăși perfec- 
(unea sa o figură transcendentă a bi- 
nelui. Aceasta era precis  contrariu, 
cum noaptea este antiteza zilei: Fru- 
museţea plină de vraje, de descântece 
vătămătoare, vechea vrăjitoare a 'The- 
saliei, sau mai bine Proserpina, sumbra 
mireasă a lui Minos, sau mai profund, 
după punctu! de vedere creştin, fața 
femenină a Alteia, cea mai periculoasă 
incarnaţie a răului. 

Inaintea d-şoarei Duval, care îşi repe- 
ta întruna cicălelile sale, Baudelaire 
începea să sufere crud de această to- 
vărăşie înjositoare ; înaintea acestui 
corp brun, împodobit doar cu  bijute- 
riile sale, care la lumina vetrei proiecta 
pe perete o umbră imensă, ascmănă- 
toare aceleia pe care geniul Răului c 
întinde peste lume, poetul îşi aphteca 
fruntea şi adora”. 


CUM ÎŢI PLĂTEŞTI DATORIILE CÂND 
AI GENIU 


Dezordinele şi mizeria încep. Visăto- 
rul unei existenţe mondene îşi scrie 


UNIVERSUL LITERAR. -— $9 


primul articol de gazetă: „Cum îţi plă- 
teşti datoriile când ai geniu“. 

Anul 1stă îl surprinde în mijlocul ve- 
voltaţilor, decis să tragă primul foc de 
carabină în generalul Aupick. 

Proecte, scoateri de gazete, ce durea- 
ză până la at doilea număr, publicări 
răzlețe de vesuri, prietenii noi, dezor- 
donată risipă ide viaţă. După un nesfâr- 
şut pelerinaj prin toate hotelurile Pa- 
risului el încearcă prima evadare diu 
oraşul cu cerul apăsător ca un capac. 
Dan urâtul îl aduce din nou în Paris. 
Și în acest timp, Carolina, mama sa şi 
soţia ambasadorului Franţei la  Cons- 
ei igitoual visa desigur sub Comul de 

ur. inctaur 


Cel „Măi mare poer al Franţei, cum 
Sau incumetat mulţi să-l numească, 
avea şi mult spirit de tarvsă, carvteristic! 
parizianului, li plăcea să pozeze ; în 
cea mai crudă mizerie el poza. lată v 
iarsă tragică, după revenirea ambasa- 
dcrului Aupick, la Paris.  Peniru a-şi 
plăti datoriile înscenase această farsă : 

„Baudelaire, în aces, timp nu mai 
apărea. Camarazii săi sfârşiră prin a 
se alama. Un intim al poetului nu pri- 
misc doar dela el o scrisoare (dataţă 
din JU lunie 1545), un fel de testament, 
in care Baudeluire anunţa viitorul său 
suicid şi recomanda amicului său pe 
Jeanne ? Menard alergă la mulatră, pe 
care o găsi învelită cu un satin galben 
legănându-se, cu o ţigare între buze. 
Din chiar gura acestui Sphinx, el află 
că poetul a tost transportat, rănit, la 
familia sa. , 

Baudelaire, în adevăr, şi-a dat în 
piept O ușoară, o foarte uşoară lovitură 
de cuţit. Scena sa desfăşurat  într'un 
cabaret din strada Richelieu, Jeanne fi- 
ind de faţă. Era destul, în realitate, 
că tentativa de sinucidere a fost pu- 
blică, pentru ca să aibă urmările sus- 
ceptibile de a impresiona pe părinţii 
tânărului om. Acesta. mai mult sau. mai 
puţin cu conştiinţa pierdută, a fost 
transportat la comisariatul poliţiei de 
unde s'a prevenit generalul şi soţia sa. 

Sărmană Caroline! 'Trebue să o su- 
punem încă odată. Dar vicleana maşi- 
naţiune reuşise, O parte din datoriile 
lui Charles fură plătite. Insă abia vin- 
decat, el fuge pentru a doua oară. Câ- 
teva zile apoi, întâlnind pe Louis M&- 
nard, îi zise: 

„Mi-am părăsit din nou familia. Asta 
nu mai putea să dureze. Nu se bea de 
cât bordeaux la mama mea şi eu. nu 
poi să-mi servesc favoritul bourgogne. 


JAVRA LUI NERVAIL, 


ra pe timpul apropiatului tragic sfâr- 
şit a! lui Nerval. Acesta începuse să dea 
semme de demenţă. ceeace nu l-a îm- 
piedecat să spumă un lucru, pe care alt- 
minteri l-ar fi putut spune şi un on 
cu toate funcțiunile 'complete: pri 


„In anii în cari starea sa mintală în- 
cepuse să necesite îngrijiri speciale, ex- 
conitmvicităţile sale chiar aveau ceva gra- 
tuit, nepăsător, inocent, ca de a purta 
ace de cravată de hârtie aurită, sau de 
a se plimba la Palais-Royal, trăgând un 
rac de mare viu, la capătul unei funii 
albastre. „ln ce, zicea el, un rac de 
mare este mai ridicul ca um câine? Eu 
ţin la vacii de mare, cari sunt liniștiți, 
serioşi. cunosc secretele mărei şi nu 
latră. -. A ze 


Il LB; 


NIVERSUL LITERARA 


NOUĂ DRAGOSTE 


EAteuuat de haschisch, opium şi lau- 
danuin, considerat de chiar amanta sa 
ca. un. ratat, poetul speră (veșnică, spe. 
ranţă) într'o refacere. 

in curând aprecierile sale, asupra sa- 

lenului oficial şi asupra muzicei con- 
tenponane (Wagmer. corespondentul său 
în muzică, apănuse) făcură să. fie consi- 
derat ca unul dintre cei mai seriosi 
critici de artă. 
“„Antr'o „zi face cunoştinţă cu un frate 
care suferea de aceleași viţii ca el, de 
aceleaşi pasiuni şi: de aceeaşi indisci- 
plină. Tot atât.-de generos, înţelegăto: 
şi omenesc. Este Edgar Poe, „scumpul 
Fedie:: , din a cărui operă lasă nişte tra- 
duceri  imortale. Ulterior Baudelaire 
verifică cu instrumente, calculele nau- 
tice ale scriitorului american. căci con- 
taatul cu realitatea îl învățase cultul 
preciziei. 


O FAIMOASĂ DATĂ LITERARĂ 


Publicări- de versuri anunţă apariţia 
căţei -aşteptată de 15 ami. liditorul se 
găseşte în persoana lui A. Poulet-AMa- 
lassis, un om de gust pe care priete- 


niu lui Baudelaire l-a. ruinat. Iată'a- 
ceustă dată: ("Re 
„Afacerea „Florilor Răului“ vine în 


audiența celei de u. șeasea Cameră co- 
recţională, la 20 August 1857: Preşedinte 
lupaty. procuror imperial Pinard. A- 
vocatul Chaiz d'Est-Ange: fiul. s'a epui- 
zat în discuţia cuvintelor :încriminate, 
în loc de a conduce apărarea în regiuni 
rai înalte. Tribunalul respinge delic- 
ti de ofensă moralei religioase și re- 
ine pe acela. di ultragiu adus moralei 
publice și bunelor moravuri“. Tribu- 
nulul ordonă scoaterea a şease bucăţi 
din culegere și condamnă pe autor la 
10 franci amendă. și pe editor la . 200 
frarici. 

Pentru a obţine reducerea anenzilur, 
Baudelaire conzimţi să nu facă apel. Cu 
toate că lu lansarea cărței a beneficiat 
de zepomotul făcut în jurul procesului, 
pcetui, pentru principiu şi cu dreptaie. 
a protestat totdeauna contra acestei 
condamnări. Lui , Asselimearu care îl în- 
raba: „Așiepiai să fii achita?" el răs- 
pumdea: „Achitat? eu asteptam să-mi a- 
ducă reparaţiuni onoarei!“ Insă ceeace 
îl irita pe de-asupra tuturor cra de a fi 
fost acuzat de realism” de cănre procu-: 
rorul Pinard'“. : 


CONTEMPORANEITATE . 


in ufară de competența tribunalului 
în materie de «poezie, cele ce urmează 
ne lămureşte asupra relativităţei apre- 
.cierilor contemipomane. Raudiiaire a fost 
savuiat ca un poet al cocotelor și al a- 


deiescenţilor. Un fragment din pressa 
cotnemporană edifică: poezie . serofu- 
loasă. glacială de carne, de abaior. 


Sainte-Beuve (critica personificată) se 
scuză de a nu-i fi luat apărarea. evi- 
tând desigur de a spune cuvântul „de 
a nu se compromite“. Singur Victor 
ifugo- a fost acela care a recunoscut în- 
semnătatea poetului în rupiura  vre- 





raci: „Vous avez crâe un frisson nou- 
vaau”. i î 
Ale „SPIRIT ACADEMIC 2 7 


' Uousiiont de ceeace va insemna. mai: 
târziu, îşi portecţionează versurile dela. 
o ediţie la cealaltă. Pe marginea. sinu- 
ciderei. candidează peniru un loc.la A- 
cademie. Un episod din timpul cuverii-! 
tolor vizite de rigoare -(de solicitare a, 
voturilor): 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, 





„Mai mulţi academicieni suu uscuns. 
l-a. fosti imposibil poetului de a întâlni 
pe Ponsard, pentru care Asselineau i-u 


dat o scrisoare de introducere, nici pe. 


Legouve, nici pe Say, Saint-Mare bi- 
ravdin, Bici pe Prosper Mârimee, pe 
care totuşi îl cunoşteu. 

Villemain, secretarul perpetuu, 
luat de sus. „ku nu am avut nici odată 
originalitate, doannule”, spuse cl. eandi- 
dozului. La aceasia Buudebaiyre răspun- 
se, nu fără perfidie: „Domnule ce. ştiţi 
despre aceasta 1! De Viennet, poetul, a- 
duse această definiţie devenită  cele- 
bră: „Nu sunt decât cinci genuri, dom- 
nul: tragedia, comedia, poezia epică, 
satira şi poeziu fugitivă, care cuprinde 
fabula, umile excelez eu” 

A fost suficient ca Baudelaire să-și 
retragă canutidatuma. 


VIZITA UNEI PRIETENE LA SPITAL 


Ne-au rămas multe poveşti despre acel 
Haudelaire “care îşi vopsia părul in 
vende şi declama prin cafenele, speri- 
ind pe bieţii citadini, că şi-a ucis tatăl, 
îșa cum ji vom regăsi mai târziu pe 
Verlaine şi pe limbaud. Dar 
leu sa excesivă lua în ochii itumei pro- 
porţiile adevăratei fas. 

Jeanne este bolnavă lu spital. Spirit 
cochei, poetul i-aduce o sticlă cu par- 
hum, pe care însă Jeanne o dă peste 
gât. O convorbire cu doctorul spitalului; 
dovedește cele spuse asupra sincerită- 
ţii sale: 

„Mă numese Charles Baudelaire 
Ain verii! pentru Jeanne ceca. 

ac, pai nume mi se pare că tă cu- 
HOsc !, interveni tânărul medic care se 
recomanilă mepede „Maurice Dutour”, 
zicând în intervalul acesta : Baudelai- 
re ? Unde am auziil eu numele acesta ?, 
se imtrebă el, increţindlu-si fruntea ca 
să-și „marcheze“ clipa gândirei. cum se 
zice îm dialectul actoricesc, 

— Din procesul meu!, îl scuti 
«delaire de această încordăre 


Bau- 
neobici-- 


nuită, căci naş putea, să admit că vaș 
îi cunoscut din acele câtiva mici scrieri. 


ale mele asupra picturei și muzicei. sau 
din traducerile mele din Edgar Poe. 
acesti unic geniu al Aimnericei, sau din 


cele din umnă câteva versuri ale mele. 


pe ciri le-am scris pentru trezirea con- 
cetăţenilor moi în lipsa  revoluţiunei. 
care dela 1848 a murit. la moi în Framţa.! 

— Da, îmi amintese!, îi răspunse tâ- 
nărul medic, aţi fost condamnat pentru 
publicarea unor versuri „frivole“. „Flo- 


rile Nău'ui“ sunt intitulate acele vor- 
suri erotice. Ati fost condamnat 


la o 
mică amendă băncască, nu-i așa? 
-- La 300 franci. 'răspunse Baudelaire, 


o Uau de gate un artist în ziua de azi 


— 0, nu mi se pare iu zise tână- 
rul medic, având în vedere cum mi sau 
criticat acele strofe. Se spune că ele 
cântau niște lucruri „nemai auzite“! 

— Asta au susţinut-o jurnaliștii în 
ziarele lor de dimineaţă. zâmbi Baude- 
laire, aceiaşi jurnalişti cari au afirmat 
că îmi petrec nopţile cu bunica deavo- 
lului, că dimineaţa mănânc creerii din 
embrioane, iar la dejun carne omenra- 
scă po care mi-o procut din întuneca- 


tiul cimitir Păre-Lachaise.  Domnii a- 
cestia "sunt foarte nerecuoscălori. De 


ani de zile mă silesc. din cauza lor. să 
găsesc o viaţă întoarsă și extraordinară 
spre a lo procuma materie atrăgătoare 
pentru. foiletoanele lor! Fac tot soiul 


“A de prostii în slil mare. făţă de care se 


sperie și guvernul nostru atât de mărgi- 


"4% nit” fac pozne şi pun la“cale aventuri, 


l-a 


sincerita-. 










































am marole şi pasiuni, faţă de can 
cele ale doamnei hachel dela „Liu 
Francais“ sau acelea ale doumnti 
tori — care in culmea 9pleeii ul 
găsit altă idee decât aceea de a si 
sători cu un prinţ — nu sunt dece Hi 
copilării şi nu fac decât să fie poi 
lite la orice petrecere englezească, 
Crăciun ! Dar «drept răsplată pentu 
venturile mele puţin plăcute si bi 
pentru cari ar trebui să mă o 
aceşti fviletuonişti nu lac altcevu 
să mă prigoneuscă în faţa publi 
ca pe un om imoral, păcătos şi st 
sau Domnul le mai ştie cu ce ali 
lificative prosteşti şi protesvantvet 

— Da, şi d-tră v'aţi așteptat ca Ş 
cata să vă achite, domnul meu?,i 
veni tânărul medic, fără a se - 
meţit de acest om ciudat. în judec 
hotărită -asupru binelui și asupr 
lui, : 

— Ce să fiu achitat? strigă 
laire. Eu n'am așteptat să mi se 
distincţie oficială şi publică. In 
priveşte versurile mele, naşi vre 
vorbesc despre ele și despre celebri 
lor Numai cei specialişti le pot j 
Şi Victor llugo. l.econte de Lisle, 
dor Bauvillă. Barbey d'Aurâvilly. € 
Mendes, Alfred die Vigny. Villiers 
VIsle-Adam și Richard: Wagner. 
mei, le-au salutat cu entuziasm. 


SFÂRŞITUL - 


- Un turneu în Belgia, unde căulă 
refacă oarecare consideraţie, îi 
O dureroasă dcecepţie. Apoi se 
pentru puţin timp, cu mama sa € 
venise văduvă. la Ilonfleur. Ex 
îşi trăiește ultimele zile în mijloe 
lor puţini caris îl idolatrizau. | 
„Les moris, lks pauvres moris 0 
srandes douleurs". | 
AX wrusul pe care ÎI purta. de lor 
de ani în vine îi dă ultima lovitură 
hazia.. In vârstă de 46 do ani, moan 
care sa dăruit cu trup eu tot artei 
în "ciuda oricăror agremente socia 


D-NA CRUŢESCU STORK.: Neli 


sfârşit se săvârşeşte acel „Jlom 
plex” : disociarea persoanei în m 
Doi ani mai târziu cota Baud 


sn ridicase cu mult la bursa liţevar 
Paris, căci „aceste versuri nu au 
scrise” pentru femeile mele, fiicelii 
surorile mele și cu atât mai m! 
pentru femeile, fiicele și suroril: i. 
rului meu...” i 
, E s CI 





STR. BREZOIANU No. 11 





FO