Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0043

Unanver sul 


. 


Haterar 


Anul XLIII Nr. 43. 


25$Decembrie 1927 | 
5 Lei 





„an 


o sa 





DELEGATUL... ii f 





IP 
h 











04 





VhIPERSUL Liri Al 


SUFLETUL ROMÂNESC 





DELEGATUL 


Am [inut că deschidem această ga- 
lerie a sullelului românese cu N. li- 
tuleseu. ('ele mei reprezentative figuri 
ule culturu româneşti, dela medici lu 
malemaliciani, vor [i înfățisut cililo- 
ilor noşglri anume, dur fără îndoiul: 
că românul cel mut reprezentativ «de 
azi e A. filulescu, La propriu, ci ru 
nistru «de externe, dar mai ales lu [i- 
gural, prin genialele însuşiri cu care 
a crescul din acest pământ și acest 
popor, € 

Incroedințându-i-se sarcina de a lupla 
înlr'in duel diplomatic și oratoric 
înaintea unei adunări alcătuite din 
reprezentanții lumii —- pentru dreptul 
şi cinstea (ării, alegerea sa dovedit 
«divtre cole mar fericite. În ziua cind 
se va şi lămurit ce dure inlerese, mna- 
teriale şi occidentale în ucelași timp, 
(rebuiau învinse cu darul de a con- 
binge,se vu înțelege și mai mult sfor- 
(urca maanifică a delegatului nosiru. 

N. Titulescu e socotit prinlre cei mau 
mari vratori ai timpului, nu numai 
de noi, ci şi de către streini, dar poale 
că acesti miraculos dar de a ui și 
învinge auditorul, cu aceiaşi ușuriuță 
în călca grăiuri diferite, pare să dea 
un luciu înşelălor adâncilor lui însu- 
șiri de gândire şi înfelegere socială, 

Căci darul de u vorbi are, mai ales 
la noi, o reputulie cure îl presupune 
uneori gol de gândire, un fel de joc 
în vid, o cechilibristică la lrapez. 

l-am ascultat de numeroase ori 
înainte de plecarea lui din țară. Ora- 
loria lui N. Titulescu e făcută din in- 
foligență, curaj și sincerilate, 

O inteligentă nocobișnuită care dis- 
preţuind  clișeele de gândire poate 
merge piină lu esența problemei, sur- 
prinzând, ca printro revelație, pe ad- 
versar. Mai ules dacă ucesla a rămas 
în convențional, în poncilul retoric, 
poate să-si considere cauza pierdută. 
Pontru motivul că ducă e nevoie, Li- 
fulescu iese din. domeniul  oratorie 
pentru ca să dea  lupla în planul 
în care se încrucisează nude săbiile și 
floretele logicei. Ducă adversarul are 
si el arcuri sufletești elaslice şi rezis- 
tente si îl urmează şi aci, N. Tilule- 
scu recurze lu ullimu resursă, la since- 


ritate, lu renunțarea la orice artificiu. 


la adâncirea în zona virgină a celei 
mai curajoase sincerităti. luam  auzil 
vorbind şi am văzut înlroaga adunare 
parcă uimilă mai întăiu de propria ei 
posibilitate de a suporia un ot sincer. 

Dar în această formă, nu ştiu eine 





IDEALUL CREATOR 


“Priviţi în jurul d-voastră! Ce vedeţi? 
„Pe de o parte frigurile speculei; ome- 
rârea alergând nebună după bogăţia fără 
muncă: pe de altă parte, frigurile revol- 
tei provocate de mizeria răsboiului şi 
de indignarea pe care o resimţi când o 
compari. cu avuţiile scandaloase cari s'au 
făcut într'o singură noapte. (Aplause 
prelungite, îndelung repetate). 

D-lor, e în acest moment, şi la noi și 
aiureu, o aşa frenezie de materialism. 
îmbinată cu o aşa frenezie de dreptate, 
încât cred că nu greşesc dacă spun că 
am ajuns la una din acele răspântii, la 
cari : ori se plămădesc religiile noui, ori 
se plămădese cataclismele istoriei. (Apl, 
prelungite şi îndelung repeiate; strigăte 
de bravo). 

Văd, d-low, toate greutăţile de cari 
sunt înconjurat! Le pipăi, le număr, le 
cântăresc ! Măsor putepile slabe cu cari 
vrebuie: să le înving și totuș nu poate 
să-mi intre în minte o clipă că naș 
mutea ieși învingător, (Aplause preluti- 
gite, indelung repetate), 

D-low, care să fie cauza acestui opti- 
nism ? 

„Uni, vor. spune: O necesitate a oficia- 
lităţui. Ura VA Ț 

Dalor, cu șiiu că guvernele sunt o0p- 


dlimnişte pentru timpul cât stau la cârmă, 


dur sunt extrem de pesimiste pentru 
momentele când ar prevedea că nu ele 
vor avea conducerea ţării. Or, cu aşez 
optimismul meu într'un viitor mai de- 
părtat, nici în prezent, mici în viitorul 
imediat. (Aplauze prelungite). 

Care să fie deci cauza acestui opti- 
Duis ? 

Alţii vor zice: Secretul artei d-tale. 
o necesitate a vrajei prin cuvânt! 

D-lor, acei cari ar putea să creadă uşa 
ceva nu ştiu şi nu vor şti nică odaţă ce 
aport de sensibilitate deosebită aducem 
fiecare din noi în dosul acestei haine 


de N, TITULESCU 


putea crede aşa ceva nu şiiu că ducă 
envinlele au asa de mare vrajă, «e că. 
poartă în ele bucăţi din sufletul acelora 
cari le rostesc, bucăţi din sufletul pe 
care _oratorul şi-l rupe și îl împrăștie 
ca să ajungă, fie măcar numai pentru 
o clipă, la deliciul suprem, care se chia- 
mă comuniunea desăvârşită cu ceilalți. 
(Aplauze prelungite, îndelung repetate ; 
strigăte repetate de bravo !). 

Și atuuci cauza acestui optimism nu 
poate să pămâie decât accea pe care 
mi-o servesc zilnic criticii mei: iluzia 
optică provocată de firca mea ilealistă 
care mi se asvârlă mereu în faţă, pentru 
a mi sc profetiza că voiu ieşi învins în 
duelul mneu cu realitatea fiscală și cu 
cifrele prozaice, 

Ei bine, primesc explicaţia. Dar atunci, 
binecuvântată croare, salutari iluzie, 
care, îngăduindu-mi să întrezărese stră- 
lucirea zilei de mâine, nu mă lasă să! 
fiu dobogit de micimile zilei de azi, de 
toate micimile zilei de azi, căci nu ce 
una care să-mi scape din vedere. (Siri- 
găte epeiate de bravo! Apluuse pre- 
lungite, îndelung repetate). 

Şi atunci, departe de a mă lepăda «de 


as ca E Vi păcat, eu o revendic diul- 


potrivă ca o bogăţie această nununati 
iluziune; departe de a o păstra pentru 
mine, eu vreau să o împărtășesc tutu- 
ror. (Aplauze prelungite). i 

Da, d-lor : ldealui creator ce talismanul 
care transfigurează realitatea şi îţi dă 
pulerea ca so birui; idealul «reator e 
izvorul la care, dacă te adapi, eşti ferit 
şi de descurajare şi de limitarea în sa- 
tisfacții; idealul creator e sinonim cu în- 
tuiția cea mare care azi, în lumea bân- 
tuită atâta vreme de fiorii reci ai morii, 
îţi îngădue să încerci, în fine, fiorii dă- 
tători de viaţă ai. ptesimţirii sacre şi ah 
renaşterilor nesfârşite, (Aplauze prelun 
gite şi îndelung repetate; lungi ovaţii, 


uniforme, cape ne îmbracă gândirea și strigăte entuziaste de bravo! Camera 
care se cheamă cuvântul. Acei cari ar cere afişarea discursului). 
PR ARD fi AAA PRI Rasă Îi PER RRRIRRÂ IRINA RADAR ARĂ 23 





EEE Ia PEPIN III III Ia III II RIIIII III iii ci! 


l-ar mai putea urma la noi, în afară 

de N. lorga. : . 
Sufletul lui N. Lilulescu are  toale 

clomenlele unei orchestre : de la jocul 


"de pițicato al vioarei prime, la înduio- 


serea  violoncelului şi de la umorul 
fagolului, la stridența metalurilor. In 
felegeți de ce după - fiecare discurs 
mare. are febră două luni de zile, 
I)upă ce juca o seară tealru kleonora 
Duse cădea. leşinată, căci, trăise în 
scenă prea intens, 

La fel N. Titulescu trăește „rlevine” 
în fiecare discurs mare pe cure îl fine 
și de fiecare «lată se consumă ca şi 


când ar avea contract cu un vraciu, 
cărvia i-ar da trei ani din viafa lui ca 
să i-i dea înapoi concentrați în trei 
ore, pentru ca să poată fi trăiţi mai 
in'ens, 

Fragmentul pe care-l publicăm dea- 
supra e singur el în slare să urate 
cun xe trăește un discurs, 


CAMIL, PETRESCU 





VĂIVERSUI, LITERAR 


sa e an cie v cursele 


pe vremea debutului 


D. Titulescu pleda în fața Curţei de A- 
pel un proces în care avea de adversar pe 
un bătrân profesor a cărei prezumțiozi- 
jale şi pedunlerie crau recunoscule 'de lo! 
baroul, 

Eneroul de almosfera vădit favorabilă 

„pe care tânărul debutant şi-o creiase prin 
pledoaria sa, manistrul închee replica ab- 
surd, afirmând convingerea că onorata 
Curte îi va du dreptale deoarece părerile 
sale „sunt ule unui om şi mai bătrân, şi 
mai cul şi mai inteligent decât d, Tilu» 
escu, 

La această aposircță aşa de precisă vii- 
torul ministru răspunde calm şi surâ- 
zând.: 

— Onorala Curte să-mi îngădue 0 o- 
Viecțiune. Domnul Profesor a spus că este 
mai bălrân decât mine : asta se vede; că 
este mai cult: asia se pcale; că este mai 
inleligent : asta s'o spue alții. 

Nu şiim dacă d. Titulescu a câşligat 
procesul în fala Curţii, dar e cert că la 
căşligut în fata opiniei publice. 


d. N. Titulescu şi d. Vintilă Brătianu. 


E prea cunosculă prietenia personală, 
extrem de afecluoasă care leagă pe cei 
doi bărbaţi de siat şi prea mari sunt ccn- 
trastele dintre ei dci, ca să nu fi dul toc 
la comentarii amuzante, care pun în şi 
mai frumoasă lumină sentimentele pe 
căre le au unul pentru. allul. 


TiSipă e-ini-Yihulaseu 


"E fubuloasă reputația de risipitor pe 
ciire o are actualul ncstru ministru de 
vateme, la hotelurile cele mai mari din 
apus, ocupă apariumente princiare, recep- 
țiile pe care le dădea la Londra erau re- 
numile chiar acolo în țara lorzilor. Pen 
fru una se zice că în cursul iernii a adus 
ien vigon de [lovi — rave și scumpe — dela 
Veneţia (chiar dacă nu e adevărală e fru- 
mos găsită), Dar asta costă bani. Bani 
multi şi ministru al finanţelor este cine?— 
chiar d, Vintilă Brătianu auicrul formu- 
lei teribile : economii... mereu ecunomii.., 

Asta nu înseamnă însă că vistiernicul a 
refuzat pe trimisul extraordinar la Lon- 
dra. D, Vintilă Brătianu îl iubeşte alât de 
mult pe d. Titulescu 'în cât n'ar putea să-i 
refuze nimic. Dar se vede că vre-o scri- 
soare aşa, tot trebue să-i fi scris. 

laiă de ce în ziua când sosi la Londra, 
d. Vintilă Brătianu se pcmeni luat la braț 
de către autorul impozitului pe venit şi 
dus la un bărbier, 

-— Doar nu vrei să dai ochii aşa cum 
eșii cu lorzii ăştia ? 

Sa aranjat ministrul de finante barba, 
sau ferchezuit amândoi, dar la plată d. 
Vintilă Brătianu a crezut că-i vine rău. 

— Plăfeşte !.., plăteşte! Vezi aşa se 
chelluesc banii aici. 

Au mers la croitor, 

D. Vintilă Brătianu îi spuse triumfălor 
ci [rac are. 

— Prac? Frac la recepții. Aufel -smo- 
chingul şi jacheta sunt de rigoare. 

Pesemnat, vistiernicul sa lăsat măsura! 
şi răsmăsural de croitor, dar când a auzit 
re preț a vrut să fugă. 


Trinuisut extraordinar al reselui l-a d- 
prit scurt de braţ. i 

— Nu se prate! plăloște Braticeua Î în 
tilă,.. Și să nu le iai miri pe ce chellu- 
esc eu banii dici. 

La masă d, Vintilă Brăliunu se gândea 
fireşte la un birt mai după finanţele țării 
si tăria leului. A fost dus la unul dinire 
cele mui luxoase Teslauranie din lundra, 

— Trebue să ne întâlnim cu un direc- 
tor de ziare. Are un sfert din presă în 
mâna lui, 

De atunci d, Vintilă Brălianu nu mai 
refuză nici 0 cerere a prietenului său. Asla 
o şliu şi ceilalți membrii ai cabinelului 
care protestează une ori împotriva crun- 
ielcr reduceri de credite, aplicate luturor, 
numai d-lui Titulescu, nu. 


omul matinal și omul tardiv. 


Mai sunt şi alle contraste între aceşti 
doi faimoşi prieteni. 

Domnul Vintilă Brătianu e în picioare 
la 5 dimineața, d. N. Titulescu se scoală 
abia pe la 3—4 după umiază, Căci pe 
când cel dinlâiu se culcă uproape iime- 
diat după masu de seară, ministrul de 
externe, chinuit de  insomhii lucrează 
până la 3-4 ncuplea. 

Inchipuiți-vă acum ce sa înlâmplut la 
londra când erau amândoi împreună, sau 
măi exuct când trebuiau să fie împreună. 
La cinci dimineata d. Vintilă Brăliunu se 
scoală după obiceiu, îşi ia baia zilnică 
si se îmbracă cu hainele frumos păiurile 
de cu seara pe scaun, 

Pe urmă sună. Nu vine nimeni. Rescin- 
nat începe să lucreze la memoriul care îl 
interesa. Pe la V—10 sună din nou ca să 
ceară d-lui Titulescu nişte lămuriri. lar 
nu răsputde nimeni, 

In sfârșit pe la 12, inirigal, ese din ca- 
meri și începe să caute singur pe servilcr 
ca să-l trimită la bunul său prieten, Nu 
întâlneşte pe nimeni în toată casa, Lirește 
nici servitorii nu se sculăseră. 

In schimb când seara, după ce s'a îm- 
brăcal şi se pregălea de lucru, d. Titulescu 
rând să pojtlească pe d. Vintilă Brătianu, 
află că acesta se şi culcase deji, 

E adevărat că în cele din urmă lot său 
întălnii . în guvern, 


tot între prieten, 


La Cameră. Disculă amândoi  priele= 
uneşte, o chestie interesantă, D. Tilulescu a 
obosit : : 

— Hai la bufet... : 

D. Fintilă Brătianu tresare, 

— Nu, nu mi-e sete, 

Si ministrul de externe tachinându-l. 

— Hai că fac eu ciisle,, Am un fond 
special. 


„„. ŞI streinătataa 


S'ar putea spune că azi d. Titulescu ce 
cel mai cunoscut român în sireinătate. Ar 
[i poute mai exact dacă am spune că e 0 
adevărată figură europeană. In fiecare zi 
mumele lui apare în câteva gazete euro- 
pene. Nici nu mai e întovărăşii de altă 
explicaţie. Formează singur aproape titlul 
de articolaş: M. Titulesco depose son 
rapport (şi urmează dedesubi articolul sau 
telegrama agenţiei mondiale). , 

La Geneva era una dintre simpatiile 
ziariştilor din lumea întreagă. 

le altminteri e curopean şi prin Tela- 
ţiile de prietenie pe care le are cu prinri- 
palii oameni politici din Furopa, (âud 
toată presa europeană sa alarmat acum 


6 


căleva zile du căuzi tipe! d-lui Titu 
lcscu, delegaţii, ze danleresau oficial, 
prin telegratue reproduse de louie ziutele 
«de pe continent, de sănătatea prietenului 
şi amânau dim oficiu chestia optanților. 

De altininteri acest proces al optanţilor 
uuguri a fost un sincer şi mare succes u- 
ratoric al d-lui Titulescu. Toată presa a 
recunoscut aceasta. Avea de adversar pe 
contek Appony carte are repulajia el în- 
suşi de a fi unul dintre cei mai mari ora- 
tori ai timpului. Ziarele germane cu toată 
prietenia pentru Ungaria nu sau sfiit să 
recunoască modul strălucit în care a fost 
pledată leza românească. Unul dintre ele 
mai iîndârjit prieten al Ungariei seria „că 
ar îi nedrept ca fostul aliat al Germa- 
niei să piardă un proces just numai din 
cauză că d. Titulescu are talent. 

„Magyarorszâg“, foaia lepitimistă, cure 
cere războiu împolriva noasiră mai zilele 
trecute scria şi ea între altele următoa- 
vele : 

—— icesi om a prezentat în uşa fel teza 
românească, condamnată de mai înainte 
de toate spiritele juridice, în cât mulți de. 
legați au devenii dintro dală cci mai a- 
prizi apărători ai punctului de vedere ro- 
mânese“. , 

Hhepntalia de mare orator al d-lui Titu 
lescu e cu addleviirat curopeună, stărueste 
un interes general, Interesant de urmărit 
acest lucru chiar în revisiele cu tendinţe 
de umor. Una dintre ele seria în timpul 
seziunei : 

Vedetele fac reţetă. Liga Natiunilor 
face săli pline. E de prevăzut că în Sep- 
tembhrie când se va discuta din nou po- 
cesul şi va vorbi iur Titulescu va [i din 
nou biătuie pe bilete, 

Nu greşeam deci afirmând-că mivistrul 


noşiru de xeterne prin talentul lui şi prin 


simpatia pe care o radiază în juru-i e 
una dinire cele mui vepiezentative figuri 
ale ţării noastre. 

Agenţia telegrafică anunţă de altlel că 
e vorba să fiec aleş membru al Institulu- 
lui Franţei. 


REA A CARR ARAL Er AA ERAR 


Notă Mogralică și Miblgralită 


D. N. Titulescu s'a născut la Craiova în 
anul 1885. Tatăl d-sale Ion Titulescu a 
fost preşedintele Curţii de Apel din ora- 
şul oltean. Viitorul ministru de externe a 
lost unul diutre cei mai străluciți elevi ai 
liceului Carol. A făcut studii de drept la 
Paris, laureat în două rânduri. Numit 
profesor de drepti civil în 1905 la univer- 
silatea din Iaşi, a trecut în urmă (1909) 
la acea din Bucureşti. 

A fost ales întâia dată în parlament în 
1912. Cinci ani mai târziu, în 1917 ceru 
ministru de finanțe. A fosi delegat la 
Conferința de pace şi e unul intre sem- 
natarii dela Trianon. Bin nou minisiru de 
finanţe în 1919—1920 în cabinetul general 
Averescu, a introdus impozitul asupra ve- 
uitului şi a modificat sistemul fiscal. La 
1922 odată cu venirea la guvern a parti- 
dului liberal a fost trimis ca ministru 
plenipotențiar la Londra, Numit ca dele- 
xat al României membru în Consiliul Li- 
sei Natiunilor, a intrat în actualul guvern 
ca ministru de externe, 

A puhlicat : 

La thâorie des droiis Cveniuels. 

La «listribution du Pairimoiac. 

L'Iwmpât sur le revenu. 

IImpât sur le Capital 
si numeroase alte lucrări şi articole în 
domeniul dreptului şi al finanţelor, 


| 
| 
| 
| 


ante 








UNIVERSUL LITERAR 





PoE ZI A 





GEORGE GREGORIAN 
BEŢIVUL 


Da, am băut. Poate sunt beat... Nu vreau 
Să contrazice pe nimeni mentru-atât. 
Aceasta“i viața : Un voiaj pe găl. 

Şi orice-aș face 'n ea, v'o spun ne şleau 
Că tot nimic nu fac. Mai bine veaul 


Acelaş trust... ce-mi bivolează feasta : 
Mâncare, somn şi iarăşi o mâncare, 
Digestie, palavre, o țigare, 
Ziar pe noplieră şi nevasta! 
M'a ofticat roiațiuhea asta! 


Măi suflete, eu nu sunt mă de vină! 
Tu, biet bețiv de cramă 'n vid boltită 
Eu sunt şi eu o brulă clandestină 

Şi pe-amândoi într'unul, ca pe-o vilă, 
Ne mân' o nueluşă de lumină. 


Scânteia mea şi-a ta, o vorbă lată. 
Vrun ideal ? Aceeaşi razachie ! 

De centrul înstelărei ce te 'mbală 
Ne leag' acest gâlilej ce se dilată 
“Imtr'o băltoacă de perițeriel 


aa Un basm, o foame şi o setel 
Nu-s beat! De scârbă lacrămile-mi vin.» 


Hei, de-ar fi fost să sbor pe basm, să n'am destin! 
Să beau văzduh ! Să beau azur! Azur... Băete, 


Mai adă un pahar de vin! 


LA FONZ AINE 


GREERUL ŞI FURNICA 


Greerul cântând mereu, 

Vara lesne. toamna greu, 
Crivăţu “i găsi calic 

Și 'n hambare cu nimic. 

Nici măcar o firnuitură 

De viermuşi să bage 'n gură. 
Atunci pleacă, plin de frică, 
La peeina lui furnică, 

Şi se roagă, pân' la vară — 
Ca de foame să nu moară, 

În hatăru-i să renunțe 

La vre-a căteva Rrăunte. 

Şi' făcindu-și vocea blândă : 
— „Jur pe cinstea mea de Areer 
Ți le 'ntore cam după treer! 
Şi-ți plătesc chiar o dobândă! 
Dar furnica îndrăcită, 

La 'mprumut şi cam sgărcită - 
(Asta-i singuru-i cusur) 
Intrebă ve Trubadur : 

— Vara ceai făcut vecine ? 

— „Zi şi noapte stam la drum 
Și cântam pentru oricine... 

— Ai cântat? Imi pare bine! 
Nai de cât să joci acum ! 


CINCINAȚ PAVELESCU 


ROMULUS DIANU 
ORA ALBASTRĂ, 
PE TOPLIŢA 


Mai țin minte o țară de sticlă şi de apă 
Unde s'a scurs arşița în ochi de chihlibar 
Și unde aventura reînjloreşte rar 

La ora când trifoiul în putru joi se crapă. 


Mai țin minte țărâna pe care am stătut 

Cu şerpii morţi în iartă şi pasări moarte 'n cuib 
Şi râsul tău cu care acest vorbit înbuib 

Să sune bărbăleşte: şi dulce şi temut. 


Mai ştiu privirea moale, de noagie ce 'ntorceai 
Ca o procesiune de luntri şi pisici 

Când dispăream călare, eu mie sub stele nici, 
Cu inima ta caldă ca un pahar cu ceai. 


Ca printrun ou de ghiaţă desfaci în semne bune 
In ora mea ulbastră cupu de sânge stâng 

Si bucuria toală ce pentru tine strâng 

Ca un inel pe piatră să cadă şi să sune 


Aidoma cu bobuil înțărinat şi supt 

Eu te presimti în aer, în plante şi în râu, 
Ființa ta va creşte din mine ca un grâu 
Şi voiu rămâne magic şi putred dedesupt. 


PAUL CLAUDEL 


POSOMORÂTUL:MAI 


Prinţesele cu ochi de căprioară treceau 
Călare pe drumul dintre păduri, 
În codrii întunecoşi haitele vânau, 
Cu surde lătrăluri. 


In ramuri perii lor fini se prinseseră 

Aveau frunze încleiate pe faţă. 

Cu mâinile ramurile înlăturaseră, 

Cu ochii sălbatici priveau imprejur şi în față 


Regine-ale codrului unde cântă pasărea fagului 
Unde ziua firavă tânjeşie, 
Ridicaţi-vă ochii, ridicați-vă capetele, 
Capetele umede tinereşte |! 


Vai! sunt prea mic şi voi nu mă iubiţi, 

O prietenele mele, încântătoare Prinţese-ale serii! Veniţi, 
Ascultând cântecul -sălbaticilor porumbei 
Fără să mă vedeţi mă priviti. 


Alergați | ale hailei lătrături se ridică! 
Şi norii cei grei se pornesc. 

Alergați ! prajul drumurilor se ridică ! 
Mohorâlele foi se rotesc. 


Pârdu-i  deparie, Behăe turma 
Fug eu, plâng eu. 
Munţii în nori îşi pierd urma. 
Pe păduri ploaie cade de cinci ceasuri mereu. 


EM. C. 


UNIVERSUL LII ERAR 


977 


AVENTURA LUI TITU HERDELEA 





D-na Elena Alexandrescu ţinea mor. 
țiş să apropie pe chiriașul ei de Ni.u- 
lina, sora lui Jenică. Apropierea i-ar 
deschide şi ei perspective noui în sânul 
familiei Ionescu, urmări ale meritelor ne- 
prețuite re şi le-ar câştiga prin nişte 
străduinți atât de harnice, Dacă indem- 
nurile ei ar izbuii să convingă pe Tilu 
să se însnare până la urmă cu Nicu- 
lina, ce ar mai putea împiedeca oare că- 
sătoria ei însăşi cu iubitul Jenică? 

Ţitu Herdelea, crezând că-i face plă- 
cere, se pornise să-i povestească pe în- 
delete şi cu înfloriturile de ocazie cum 
a petrecut la ţară, lo moşia luga... D-na 
Alexandrescu însă, muncită numai de 
planurile ei. îl întrerupse curând miste 
rio şi grlas: 

„— Ştii vestea cea mare. domnule Țitu?... 
Nu ştii!... Nici n'ai să-ti inchipui cine a 
fost pela mine cât ai lipsit d-ta ?.. Nicn- 
lina ! Da, Arăguța de ea.. A venit me- 
veu. Mă iubeşte ca pe o soră şi ma în- 
trebat meren de d-ta, când vii şi ce faci 
şi câte de toate... 

— Da ?.. O, foarte drăgălaşă d-şoara 
Niculina -— murmuă tânărul, măgulii, dar 
şi jienit vutin că a fost întrerupt. ceeace 
dovedea că n'a fost ascultat cu interesul 
ce-l aşteptase dânsul. 

— Motomanule. hoţomanule, mi se pare 


că ai pus ochii pe Niculina noastră ! făcu 
gazda insiruant. amenințându-l n de- 


getul. Ce să-ţi spun, n'ai gust rău! Fete . 


ca Niculina nn se gâsesc pe toate po- 
tecile -- şi frumoasă, şi tânără, şi de fa- 
mitie hună. şi cn zeștre... N'ai gust rău, 
nu! Adevărat că şi d-ta eşti băiat sim- 
pate. cu viitor... Aţi fi a pereche cum 
nu se poate mai potrivită, numai să dea 
Dumnezeu să fie cum cred eu... 

Şi vre-o jumătate de oră Titn trebui 
să asculte explicațiile, combinaţiile, sfa- 
turle, îndemnurile d-nei Alexandrescu. 
Incetul cu încetul ajunse să se simtă 
prins Într'o urzeală de hănneli şi închi- 
pu'ri care îl ametțiră. Işi aduse aminte 
de sindrofia de deunăzi, când Niculina, 
la despărțire, i-a căzut în braţe... El nu 
dăduse nici o importanţă momentului de 
moleşeală amoroasă sărutare, în 


opinie. 


LIVIU REBREANU 


treacăt, poate să însemne o obligaţie ? Şi 
iată că acum d-na Alexandrescu aleargă 
cu gândurile la căsătorie... El şi căsăto- 
rie ! Ar fi fosi de râs, dacă doamna nar 
fi pus atâta râvnă serioasă în ton ca şi 
în stărnință. De peste două luni, de când 
era în tară, încă nu şi-a putut arauja ni- 
mica sigur, Se numea ziarist. ca. să-şi 
dea iluzia unei cariere. dar trăia de azi 
pe mâine, ziva de mâine fiind. mereu 
un semn de întrebare... 

Mai târziu după ce scăpă de apăsarea 
belsuzului verhal al doamnei. tânărul avu 


mustrări nentru că nu a retezat dintru în- 


ceput gândurile razdei. Un refuz hotărît. 
enemeic ar fi zădărnicii orice putințe de 
comnlicaţii viitoare. Isi dădu seama însă 
că simțimântul xinovăt'ei Îni a fost pri- 


-cînn lipsei de cura. Dacă atunci, la sin- 


drofia ceea. n'ar fi exagerat un senti- 
mentaliam. care i se păruse cerut de îm- 
preinvări. poate că azi nu sar găsi în 
situația de-a trebui să cante o formă cum 
să se ancre de mâna şi inima unei fe 
cioare încrezătoare... 

In după-am'aza aceleaşi zile. tocmai 
când sn pregătea să nlece în oraş d-na 
Alexandresen îl strigă iar si cm atâta 
insistentă parcă sar fi întâmnlat ceva 
grav Ţin deschise usa mm băgare de 
senmă. Doamna îl întâmn'nă cu nn su: 
râs triumfător, arătându-i pe Niculina 
care adineaori picase, încât nici nu-şi 
scosese încă mantoul: 

— Uite cine a venit! 

Ivcureat, căutând să fie totus încântat 
şi galant. Titu sărută mâna Niculinei 
care îl mângâia cu o privire caldă, pu- 
tin misrată şi afioasă. Apoi murmură cu 
imputare drăgălasă : 

-- Ce mult ai lipsit din Bucureştii. 
Nu ţi-a fost dor de... nimeni? 

— raza întâi şi-o pregătise; a doua 
însă a țâsnit s'ngură încât deabia în 
uitima sutime de clipă a izbutit să zică 
„nimeri“ n loc de „mine“, cum îi ve: 
nise. Deaceea se roşi și tot fără să vrea, 
sirânse nervos mâna tânărului. 

— Mult, mult! minți el languros. 

Atunci interveni d-na Alexandpescu : 


—- Ei, Niculino scumpă, dac'ai ști tu ce 


Autorul lui Ion aneşte în moa impresionant, admirația celor mai preten- 
țioase cercuri literare de la noi, cu aceea a celui mai mare număr de cititori 
pe care i-a avut vre-un prozator, român. E primul mare romanrier pe care-l 
avem şi fără îndoială „Ciuleandra“ apărută zilele acestea va confirma accastă 
a toți romancierii mari, Liviu Rebreanu are talent de ia 100 de pagini 

în sus. Nu face „stil“ şi deci nu e un novelist. De altfel în bucata cure ur- 
- mează, inedită, eroul e cunoscut încă din „lon“ și este et însuși erou de roman 
în „Răscoalele“. 


mi-a spus azi dimineaţă dumnealui, che! 

Surâse larg și trase cu ochiul înțe 
legător spre Titu care vruse să protes- 
teze, dar sc răsgândise la timp, de frică 
să nu fie rău-crescut. Fata se repezi la 
d-na Alexandrescu, implorând-o : 

--- Și nu mi-ai spus?.. Vezi cât eşti 
de răutăcioasă!... Să ştii că m'am supărat 
pe tine... Aide, spune-mi ce-a spus!.... 
Mă cuneşti cât sunt de curoasă când... 

— Adică de ce nu ț'-ar spune chiar 
dnmnealui ? zise doamna. Doar n'o să mă 
faceţi pe mine posta voastră... Dealtfel să 
mă şi scuzaţi, dar trebue să mă repei 
mână la cizmar. în fundul curții. că i-am 
lăsat de eri un pantof să-mi îndrepte 
tocul şi... 

Esi tacticos, închizând uşa încet să nu 
se izbească, f 

Titu rămase aiurit în faţa Niculmnei. 
care acnma merse spre el. rugătoare: 

— Nici d-ta nu vrei să-mi spni :e-ai 
epus 2... Te rog!.. Dacă te rog? 

— Nimica... 7ău. nimica — bâlbăi ti- 
năwnl în nestire. dându-și seama că e:ri- 
dicol, dar inrapahil să găsească o scă- 
pe”e onorabiJă lin înenrătura ce i-a pre 
gătit-o d-na Alexandrescu. | 

Tata. bucuroasă că au rămas <inguri, 
nu se multumi en -răspnnsul lui. Îi ceru 
cuvintele întocmai, se: livi de el. îl privi 
în. adâncul ochilor... Titu îi simţea res- 
piraţia şi-i vedea buzele vopsite îniinse 
spre 'pura Îui“eu'o îmbiere. Mantoul des- 
cheiat îi desvăluia linia corpului, moale, 
sinuoasă ; corpul avea. îremurări nevă- 
zmte şi totuş bănuite. Căldura ei îi topi 
gândurile în creer. Incet. plecându-și 
ochi în ochii ei, zise <u glas schimbat: 

— Te iubesc... 

„Drept recunoştinţă ea îi dărui buzele 

Urmă o spovedanie. în vorbe fără şir, 
în priviri lacome: a fost: foarte mâhnită 
că nu i-a trimis măcar două rânduri și 
l-a ertat -pentrucă s'a -întors; trebue să 
vie şi pela ei uneori, cu toate că maică- 
sa nu se va mişca nicio secundă de lângă 
ei; toate bătrânele asa sunt; sa împrie- 
teuit cu d-na Aleandrescu numai ca să 
poată veni pe-a!ci, să-t vadă; păr'nţii ei 
nu văd cu ochi buni legătura dintre Je- 








678 


uică şi doamna care e cu vreo cincispre- 
zece ani mai mare ca dânsul; Elena cu- 
noaște taina inimii ei şi e o fenice foarte 
cum se ieade, mai ales că are de chiriaş 
pe Titu; promite solemna că va face tot 
posibilul şi va trece în ficcare zi prelua 
d-na “Alexandrescu. 

Niculina se ţinu de cuvânt Venea zil: 
nic pela „cumnăţica“ (d-na âAlexandre- 
scul o îmbrăţişă câng auzea din guriţa 
ei vopba aceasta fermecată), tolleauna 
când inu cra acasă Jenică și când Titu 
era... lu faţa ei tânărul se simica fericit 
şi uita înidoelile şi scrupulurile ce-l fră- 
mântau în lipsa ei. Descoperea mii de 
scuze care-l apărau şi nu mai pnține 
imputări care-l acuzau când își întreba 
conştiinţa. In privirile fetei însă înce- 
pură să joace licăriri noui, ciudate. FI 
nu le putea explica. I se păreau neli- 
niştitoare. Auzise că multe femei. şi mai 
multe fete. când se cred înselate. nu 
pregetă a face scandaluri publice, ba și 
crime. Dar dacă şi Niculina...? 


“Titu IHerdelea avea de scris un arti- 
col important pentru 'pazeta la care, prin 
stăruințele lui luga. fusese angajat de 
curând provizoriu. Deaceea fu multumit 
când d-na Alexandrescu îl vesti că pleacă 
cu Jean şi deci să aibă prije de casă. jar 
dacă ese, să încuie şi să ascundă cheea 
dela anipeu, stie el unde. Tocmai se te- 
muse să nu dea şi azi peste dânsul Ni- 
culina şi. să-l tie de taifas. Asa ecl pu- 
țin a scăpat de asemenea plăcute sur- 
prize şi va putea scrie în Weplină liniște 
şi pe îndelete... 


Se desbrăcă. Isi puse un halat vechiu si 
nişte papuci ieftini, îşi răsnci câteva ți- 
păi şi. se aştermi pe muncă. In odăiță 
făcuse cald; în soba de tuciu mai du- 
duia focul. Umnlun câteva file cu fraze 
rotunde. Gândurile ; sc înşiran ca măr. 
velele pe un fir rosu. Fumul de tutun 
îi încălui capul ca un nouraș «te vată, iar 
pe duşumele mucurile, aruncale la în- 
tâmplare, însemnau pauzele  insniraţiei 
Îmi ziaristice... Spre cinci. când începea 
să se întunece. nu-i mai Lipsca decât n 
încheere de efect. Ca să-şi srormonească 
avântul. rreiti tot  amticotul. mormăind 
patetic unde i se părea mai reuşit. 

— Bravo! se încurajă dânsul. Perfect! 
Dacă nici asta nare să facă senzaţie, 
apoi... 

Sfâpsitul incisiv însă nu se ivea. Cău- 
tându-l în rezervoriu! "minţii, se ridică, 
luă lampa de pe uoptieră şi o dusa pe 
biurou, să apriudă lumină. ca poate asa 
să-i răsară ideea. Scoase abajurul și ști- 
cha, foarte atent, mereu fugândurat. Ui- 
tându-se după cutia de chihrituri, auzi 
deodată nn ciocănit sfios. Până să se 
întoarcă uşa se gdoschisese. 

— Data ? făen 'Țitu atât de mirat că 


'se rusină îudată el însuş de tonul în- 


trehării, 

Niculina. parcă nu l-ar fi auzit. cu 

spatele răzimată de pervazul usii, cer 
ochi; la el, stătea înfricoşată ca şi când 
ar fi nemerit într'o casă străină, 
„_— Iartă-mă, Niculino — adăogă el în- 
dată, desmetecit 4i apropiindu-se. Uite 
cum măl găseşti !.. Vream să fac lumină 
E PR i i 

Fata îl opri cu un gest instinctiv, iar 
după câteva clipe şopti: 

— Așteptai pe cineva ? 

Câna Titu încercă să păspundă, altă 


întrebare îl iscodi, însoţită de un zâmbet 
tulbure : 

— Nici pe mine? 

El clătină din cap. 

— Și, vezi, eu totuş am venit! mur- 
mură Niculina “cu o privire cure pă- 
trunse în sufletul lui ca un fir de lu- 
mână, 

In ochii ei pâlpăiau mai viu licări- 
pile misterioase, Pe Titu nu-l mai ueli- 
nişteau. Acuma le simţea taina... Infăşu- 
rată în mantou, eu blana de vulpe în 
jurul gâtului, o căciuliță de catifea în- 
fundată pe cap. Niculina i se părea că 
răspândește o lumină vaporoasă în odaia 
ce se lupta cn amurgul. 

— Ai adus bucurie în camera asta 
tristă... 

Ţitu pusese o tremurare romanţioasă 
ii, glas, ceva teatral și prefăcut, deşi 
anina lui era sinceră, Niculina simţi nu. 
mai glasul inimii şi se apropiă recu- 
noscătoare, cu brațele întinse: 

— Nam să te deranjez... Mă mulţumesc 
să te privesc lucrând, să fiu aici cu d-ta... 

— În orice caz... — răspunse tânărul, 
cu alt glas. turburat de apropierea ei. 


“Nu isprăvi, îi luă amândouă mâinile şi 


le strânse la inimă. Apoi, fără nici o lre- 
cere, îi scoase mantoul în vreme ce eu 
însăşi îsi scoase căciuliia. 

Intunerecul se înfilira nesimţit în 0- 
daie. Lucrurile luau înfăţişări mai rotun- 
de. îşi pierdeau contururile. se confun- 
dau. Numai fereastra ce privea în curte 
păstra » culoare alburie şi în ea se îm- 
bulzeau şi se vâltorau cei dintâi fulgi de 
zănadă ca un roiu de fluturaşi albi în 
căutarea unui adăpost împotriva frigu- 
lui si întunerecului 

— Unde să stăm ? întrebă Titu cuprin- 


zându-i mijlocul. Vezi. aici. la mine, nici. 


m'avem unde să stăm împreună. alături... 

Niculina vurta pe fată un surâs de fe- 
ricire. Ei toate i se păreau fermecătoare. 
Se aseză pe marginea natului, uitându-se 
cum Titu unea două lemne ne înc, cum 
întorcea cheia în broască... Deabia când 
el îi luă capul în mâini şi o sărută mat 
apăsat ca altădată. avu o tresărire şi 
murmură cu o imnutare şovăitoare: 

— De ce ai încuiat usa... 

FI însă nu răspunse, ci alunecă în ge- 
nunchi. la picioarele ci. şi-şi ascunse o0- 
braiii în voala ei. încolăcindu-i miilocul 
cun bratele. Ta se simti amărită că în- 
ireharea i-a lăsat-o fără răspuns si înce- 
pu să-si plimbe, nervos dezetele prin pă- 
rul lui. Se sândea că nu poate rămânea 
cu usa încuiată si că trebue să plece nu- 
mai decât. Ochii ei priveau în neşiire 
iocul funizcilor îa fereastră. prin gând îi 
trecea neîncetat usa încuiată si hotărîrea 
de plecare. Buzele ci totus soptiră stins, 
neputincios : : 

— Titule dras. fii cuminte... cuminte... 
Imi vromili 2... Pronuie-mi... 

FI! se ridică Druse, pareii Tar fi destep- 
tat din vis: 

— Ii jur... Jur... 

Se aşeză lâupă ea, pe dunga patului. 
Jurământul li se părea acuma amâudu- 
rora exagerat. Totuş cuvântul destră- 
mase ceva în sufletul lor. Niculina. ca 
scuză si ca o încuraiare, se simţi datoare 
cu explicatii. Nici nu se gândise să trea- 
că azi ve-aici, Dar Elena en Jenică au 
venit pe la ei. S'au invitat si la masă, iar 
ne urmă vor să joace cărti. încât n'au să 
se întoarcă acasă înainte de miezul 
noptii. Ea stia că el a rămas singur... 
Până lu ora mesei mai era atâta vreme! 
Da ce ar fi stat să asculte aceleaşi cleve- 
iri ale cucoauelar bătrâne. când aici. cu 
Titu. ar avca atâtea de vorbit! Fiindcă 


UNIVERSUL LITERAR 


demult trebuia să întoarcă o vizită unei 
prietene. a eşit şi a venit aci... 

Nu se uita deloc la Titu care asculta 
lipindu-se tot mai mult de ea, auzindu-i 
bătăile inimii din ce în ce mai clar, sim- 
țindu-i uneori tot corpul tresărind. De- 
odată, pătrunsă parcă de o frică mare, 
Niculina se sculă murmurând : 

— Acuma însă trebue să plec... Lusă- 
mă. te rog!... Unde mi-ai pus haina? 

Titu se cutremură de spaimă. Il durea 
inchipuirea că va rămâne iar singur, cu 
articolul nesfârşit. să caute « încheere de 
efect. Acuma tot ce nu cra Niculina i se 
părea fără nici o însemnătate, Nimic în 
lume nu avea vraia ce o Îmvpânzise ea în 
odăita năclăită de fumul țigărilor. Infă- 
tisarea ei de nimfă ostenită de feciorie, 
zlasul ei şoptit şi blând care picura un 
mister copleşitor., ochii ci mari. putin -spe- 
riați în fata necunoscutului pe care totus 
îl căutau. corpul ei cu tresăviri chinui- 
toare. acestea  însemnau acuma pentru 
dânsul tot rostul şi toată înțelepciunea 
lumii... Nisperat că ar nutea-o pierde. îi 
atinu calea. o îmbrătisă si. seufundâu- 
du-si nrivirea în ochii ei. bâlbâi răgusii : 

— Nu se poate să pleci asa... 

Ii fu ruşine de ce a spus, dar ea, ca și 
când ur fi auzit un ecou al sufletului ei, 
răspunse cu up sutâs întelegător care re- 
veta întocmai cuvintele lui. Apoi mâinile 
lui se încurcară în bluza ei subțire şi 
albă, prinsă în față cu câteva conci. Cu 
acelus surâs mirat şi multumit Niculina 
îi aiuta la descheerea hluzei, şoptind to- 
tus, instinctiv şi ca o imputare conven- 
tională : i 


— Ce faci... Nu, nu, te rog... Vreau să 
plec... 

Titu auzea cuvintele şi nu înțelegea 
sensul lor. Spunea şi el ceva. cu glas us- 
cat. fără să-si dea seama ce. Cuvintele lor 
sc amestecau şi se împreunau întrun 
gângurit de inimi ce se doresc... 

Pe urmă Niculina, dreaptă, cu picioa- 
rele strânse. nemiscată. rămase numai în 
cămasa acută. din sus de genunelii. li- 
pită pe cornul fraged ca o Apărare pro- 
vocăteare. Braiele ei moale se încrucişau 
ne vicpt, silindu-se să ascundă sânii Pie- 
iroşi care păreau, cu sfârcnrile lor. sin- 
aurul spriiin pentru cămaşa gata să alu- 
nece ins. 

— Mi-e frig..— suspiuă Niculina cu 0 
ucaară seribulire. | 

“Titu. tăent. o Ină în brate. ca ne un co- 
pil somnoros. şi o aşeză în pat... 

<. 





E Taz: 


ao geto 


TENE 0 FE POT RRIȚI ZA R 07070 PETRE 1. 


PERETE me PATRA n. A Mem arm ari 





UNIPERSUL LITERAH 


679... 


MOARTEA IN PROVINCIE 


In familia Negocsev, e dotiu mare. 

O telegraniă lapidară, în stil de îs- 
privuicel, a anunțat moartea subită 
la moșta sa din lepureni — a domnului 
Pârvu “Negoescu, mare proprietar, fost 
wrimar, prefect şi senator al districtului. 


„Domnu Pârvu, mort azi instantaneu 
cântărind porumb magazie. 


Cu stimă. Glizore” 


În orasul de provincie. unde loeneste. 
văsfirată şi atotputernică, familia de- 
functului, vestea sa rişpândlit ca o mo- 
limă. 

Morile. carimele si adulterugile, se sva- 
nesc în târguşorul acesta. cu iuțeala ful- 
gcrului... 

Centrul din cama angănuntele si nre- 
cizările. se împrăstie în cele patru puncte 
cardinale ale orășelului. este -.Cafaneana 
Port-Artur“, situată în inima tâvrulni, la 
itoi nasi de gară, de ..Cereul Militar“, de 
prefectură și de cimitir.. 

Despre moartea lu? Pârvu, sa auzit 
mela nouă ceasuri dimineata, adică în- 
dată ce televranma a fost transmisă dela 
Tepureni, la Oficiul lcial... Cel dintâiu 
rarl a adus vestea la cafenea a fost că- 
pitanul Peocopii, fost comamlant a! pom- 
picrilor. treizeci de ani în şir... 

— Mă dusesem, neică. să predau o ra- 
comandată la Poştă... Ceorpeasca dela 
recomandate. varbea cu Istrăteseu dela 
mesagerii... fic, Madam Georgescu .. mult 
mă mai ţii aicea în picere, la ehişeu? 

„Nu te supăra, domnule căpitane. îmi 
zice... Dar anzii una, de numi vine sto 
crez... “A murit domnu Pârvu... D-zeu să-l 
ierte dacă o fi adevărat... 

= Nesoescu, frate ? 


— Păi... Negoescu... De-aia vorheam cu 
Istrăteseu... Zice ca citit el telegrama 
«are n dat-o locofătul dela mosie...“ 

Si căpitanul Procopiu. se 'nduiosase po- 
vestind, în timp ce toți obişnuiţii cafe- 
nelei se sirânseseră roată în iurul lui. 
unii cu cestile de cafea în mână. alţii cu 
ceaiumile. ori cu cărţile de pichet. 

Până la unsvrezece, nu era om în tot 
tâveul, care să nu fi aflat evenimentul... 

Moartea are un dar mare... Trezeste în 
sufletul tuturor celor care te cunoaşte. 
un vegrei., o prietenie, pe care nici tu 
cel dispărut, nici cel ce o simte în urma 
ta. n'ati fi bănuit-o, în viaţă... 

Pe Pârvn Negoescu îl megreta toată lu- 
mea... Chiar cei cari nu îl votau în ale- 
geri, îi puneau acum. protecţie pe lângă 
Dumnezeu, recomandându-l spre ierta- 
rea cea de-apururi... 

Dar, dupăce, lvestea neaşteptată si-a! 
făcut efectul, curiozitatea. generală avea 
nevoe de amănunte... Nu ştia nimenea de 
ce a murit Pârvu?.. Când a murii?.. 
Când îl îngroapă ?.. Cui a lăsat averea ? 

Apariţia tristă, cernită şi nerasă a lui 
Barbu Negoescu, fratele mortului, tot 
mare proprietar, tot fost primar, prefect 
şi senator a! districtului, fu o uşurare 
pentu cafenea... .. 

Cu mutre întristate. curioşii îi tăiau 
drumul şi îl salutau larg, mai lurg ca 
de. obiceiu, cu melancolice clătinări diu 
cap... 


Pe dealtă parte, Barbu, simțea nevoia 
să spuie cuiva, să fie compătimit şi în- 


„trebat... 


Se opri dar, în usa cafenelei şi ceri 
cu voce de copil care cântă lu bas. 

— Dimache !... Adu-mi o cafea. dragă... 
Dar, amară Dimache,.. fără zahăr... 

“Poate privirile îl înconiurară... 

„— Se duse şi bietul Pârvu! 
ghiața Procopiu... 

Barbu își şterge ao lacrimă, pe care o 
păstrase amărit pentru cafencu... 

— Dumnezeu să-l ierte! 

— Ce să fi avut frate?... 

— Nu stim nici noi... Bietul frate-mewr 
snferea de cord... 

— Și de inimă... Știu cu, întări căpi- 
tanul. către ecitulți. 

„= Sa dus fiu-meu ăl mare la Tepn- 
reni. i-l aducă... 

„= Păi... îl adueaţi ? 

— Daa... sărâcul !. ÎI aducem... Îl în- 
gvopămu aci, în oraşul Îni,. 

-— Foarte frumos din partea. voastră 
că vaţi gândit să-i faceţi plăcerea asta... 
să fie aci îngronat lângă voi...“ îl în- 
curajă căpitanul Procopim... „Mâine îl în- 
gropați ?* 

— Ala ne-am hotărti... Mâine la două. 
Până vine popii. până slujeşte. până îşi 
face ncvricalele bietele fete, sc faer trei... 
Tocmai la patru dacă o putea, săracul, 
să rămâie liniştit pentrn totdeauna... 


rupse 


3. . cdi 1. Po. ăi . . 


Barbu Negoescu, era frate mai mare 
al defunctului... Amândoi — urinaşii unci 
vechi familii din județ, mosteniseră odată 
cu moşiile nemăsurate şi faima bătrânu- 
Ini Yordache Negoescu, hoer învățat și 
fruntaş între fruniasi.. 

Dar, pecâtă vreme Pârvu, seminase ta- 
tălui. ager la minte si slăbănog la trup. 
Barbu împlinise saplezeri de ani, fără 
să fie bolnav odată şi fără să-i fi putut 
zice vreodată cineva — în atâta amar 
de vreme — că e deştept.. 

Prost nu era... Dar era moale. egoist 
si cam într'o arte... Moartea lui; Pârvu. 
era pentru el un eveniment important 
prin rolul pe care el avea să-l joace în 
desfăşurarea acestei triste ceremonii. 

Deaceea, în ziua îumormântării, Barbu, 
cra altul... N'avea astâmpăr, umbla de 
colo până colo, se amesteca în toate, de- 
dea ondine şi nu făcea nimic... 

Vagonul mortuar trebuia să soscască 


- în gară la două... Cosciugul avea să fie 


transportat, de-acolo, în casele lui Barbu. 
unde rudele începuseră să vie imediat 
după masă... i 

Pe la două jumătate, sosiseră şi preoţii. 
însoțiii de ţârcovnici fonfi,. ducând sub 
brat, împachetate sul. odăjăiile. 

Dela gară, nimic... Cortegiul inlânzia... 
Se făcuse trei... 

Un accident de cale ferată. prowvacase 
întârzierea trenului... Barbu. la telefonul 
din biroul lui, era în comuicație perma- 
nentă cu gara... Se făcuse patru... 

— Să mai aşteptăm, niţel, trebne să 
pice ! 

Fnervarea: devenise generală... Din sa- 
lonul plin, unul câte unul câte unul, ofi- 
cialii şi prietenii răposatului, dispăreau 
spre cafenea... 


de TUDOR MUŞATESCU 


Nepoatele mortului — îmbrăcate în ro- 
chii nagre de împrumut — se apucaseră 
să fucă un „garre-aux-cocurs" în odăița 
de lângă sufragerie, mâncând drugeurile 
rămase dela colivă... 

Bărbaţii din familie, făceau „o tablă“ 
în salonaş, cu uşile închise şi vin roșu 
pe masă. i 

Barbu turba... Se plimba «le colo până 
colo, cu mâinile la spate, cu fața poso- 
morită, cu ochii mereu spre pendulă.. 

Se făcuse ciuci... 

In grădină, pgagiştii delu muzica mili- 
tară, îşi rezemasenă alămurile de gard, 
şi se apucuseră să sară capra... 

In juwul catafulcului gol, se începuseră 
discuții banale. 

-— 0 mie de lei mia de kilograme. 
când avem munții lu nas! 

= Nuu... Ca petinul dela Piţigoi, mai 
PA rue 

Telefonul zbârnâi, în birou. Barbu, se 
repezi glonț... 

— Allo!... Gara ?... Da... Eu sunt... Fu 
Negoescu... fratele mortului...  Vine?.. 


Vine mortul ?... Bine ca dat Dumneze 
d-le şef 1... Bun... Peste un sfert de ceas 
intră trenul în gară ?... Bun! Merci... 
Inscninat la faţă, cu Ivuntea descrețilă, 
Barbu. dădu busna în salon: 
— Veste bună !... Vesie bună!.. Vine 
mortul 1... 





Gocthe scria în 1824. adică nu mult 
înainte de a muri: | 

„Am fost totdeauna luat drept un om 
favorizat de naiură. Nu pot să mă plâng, 
nici să mă revolt împotriva trecutului. 
Dar în fond viaţa mea a fost numai oste- 
neală si muncă; pot spune că! în tot tim- 
pul celor optzeci şi doi de ani, abea am 


avut patru săptămâni de fericire adevă- 


rată...” . 
e GOETHE 
Fericirea gânditorului sau artistului nu 
costă scump. Cu o. carte în mână, un: 
suflet ales poate gusta o plăcere infinit 
mai mare decât plăcerea imbecilului care 
trece răsturnat într'un cupeu:cu șase cai 
înaintaşi !.. : 


CGUYAU 


Nu poate să aibă buni prieleni cine 
are prea mult spirit, ciici tentatea de a 
face-o glumă e mai lare de cât orice 
sentiruent prietenesc. 

LOUIS DE ROBERȚ.: 


Lencsii doresc totilcauna să înceapă - 


ceva, 
VAUVENARGUEBS - 


Nu pulesin privi fix piei soarele nici 
moartea. î 


LA ROCHEFOUCAULD 


Preţ deplin are numai clipa de azi, nu 
viața trecută, ț 











Sei IPP Lu 
ME aaa) 














680 


UNIVERSUL LIFERANR 


ceslacea HuHcermcnzaa 





LUCIAN 
BLAGA: 


Meșterul Manole 


D. Lucian Blaga e 

un scriitor despre 
care se poate ori 
când vorbi cu folos. 
Are şi calităţi şi de 
fecte şi poate fi pri- 
vit de la orice altitudine, cu orice ţinută 
şi comprimat, după nevoile discuţiei, 
până la orice proporţii. Cele vre-o două- 
sprezece volume ale d-sale. de poezii, e- 
seuri, teatru, pretează discuţiei un atât 
de pluriform material în cât, cel mult, 
jalonarea lor totală pe linia dreaptă a 
unei preocupări unice, oricare ar fi ea, 
poate alcătui o aqificultate. 

Ne vom ocupa, de data asta, de coa-ce 
am putea numi, până la un hou termen, 
mai preenant, teatrul de atmosferă. W. 
Lucian Blaga aduce, în ,.Meşterul Ma- 
rele“, un exemplu caracteristic în acest 
sens. Principiul acestui teatru a fost pus 
în c'reulație acum vre-o treizeci de ani 
de Maurice Maeterlink iar Octave Mir- 
beau, cu spiritul Ini vijeltos, sia grăbit 
să-i proclame o fulgurantă noutate. Nu 
făcea, scriitorul belgian, însă, decât să 
reia vechile jocuri populare gaălice, cor- 
nice şi bretone. profane, unele, sau reli- 
gioase, altele, felul lor de a trata si tea- 
traliza o legendă, un mister rel'g'os, sau 
un eveniment şi de a-l plasa, apoi. din- 
colo de timp şi de spațiu, în fantezia Ini 
proprie. Amănuntul acesta îi da o liber- 
tate TIgUros necesară nevoei lui de a-şi 
croi personagiile din stofa unui ireal 
plin de sugestii căutate şi însiruite 'în 
vederea unni anume efect final de cata- 
strofă. Personapiile conteneau astfel de 
a mai purta vre-un nume, de a mai în- 
fătisa un moment, în timp. sau un punct 
în <natiu, şi de a contnra vre-un :imţă- 
mânt sau vre-o idee diferențiată nână la 
conturul nrecis al nnui om în huptă cu 
alt om. Oamenii nu mai aveau, astfel, 
hret un nume, sau se cheman nur şi sim- 
plu „hătrânul rege“, „bătrâna regină“. 
„printni“. „șapte principese“ : când. a- 
pi. cĂănătan vre-un nume. se  nnmeau 
„Arkit”, „Cenerieva“. mama Imi Peleas 
şi a Îni Coland. .IniolA“. .„Ablamore“, 
„Astalone“, „Tvltet“. „Mytl“. şi plecau 
în căutarea „Pasărei alhastre“, de-alun- 
gul țărilor miraculoase : decorurile erau 
câte „un castel în fundul unei păduri se- 
eulare“, câte .nn creştet de colină care 
domină cactelul” : câte o najiste în mii- 
locul codr'lar. Personagiile, la rândul 
lor, nu luptau între ele. ci se mulțumeau 
să se multiplice printrun fenomen de 
scizimaritate sufletească în exemplare i- 
dentice, pentrn a se strânge. a se grupa, 
şi a lunta astfel ca stânca de polipi cu 
valul mărei, cu entităţi din afară, cu 





moartea, cu vântul. ca atribut prevesti-. 


tor al ei. sau tot asa, cu ploaia, cu întu- 
nericul cn ceață, Fenomene particulare, 
ca troznitul unui scaun, ca trecerea nea. 
giepiată a unei pasări prin dreptul fe- 


restrei, ca bătaia pendulei în perete, că- 
pătau dintriodată valoare specifică şi e- 
rau învestite cu atribute încărcate de 
sensiiri adecnate situației. Maniera a- 
ceasta, avându-și obârşia în folosirea 
condensată a unui întree folklor nordic, 
în care amănuntul, reprezentând o su- 
perstiție locală, o credință uitată. un a- 
mănunt al cărni sens s'a nierdnt cu 
vremea, a isvorât în primul rând din sn- 
pestia pe care, în ciuda acestor lipsuri 
poate, noezia aceasta populară, năstrată 
prin mânăstrile hretone. nrîn cântecele 
lor ponnlare. prin tradiţiile nohilitare 
ale castelelor lor contemnorane cn  în- 
săsi vremea parcă. pe stâncile lor de nia- 
tră. si sta tradna în teatrul de atmosferă 
al lui Maeterlink. Semnalul odată dat, 
fireste. genul a trocut repede granita li- 
teratnrilor de limbă franceză, şi Germa- 
nia. Rusia, Suedia. Norveria. au cnnos- 
cut rând ne rând și desăvâncit o indus- 
trie de pretios rondoment literar si de 
pline de posibilităţi viitoare realizări 
curente. 

Ta noi. „Legenda Mesterului Manole” 
a fost corios prilej pertru teatrul de at- 
mosfară. Vremea nedefinită până la In- 
pendar în care sta petrecut. personaziile 
ei snarentihile de controversa. simhalul 
clar al continutulni si traricul mitolorte 
pe care se renzimă au isnitit. mai ales în 
cadrul _vremilor luntei si fertfalar ob- 
sinsti nentrn raaliznrea „idoalulni“ nns- 
imn national, nână la actunlitate și actun- 
lizare  drentul scriitorului de a folosi 
poezia natională a ponornlui nostru, 

D. Imeian Rapa. în senen) acecta. nn-a 
Ant o capartoristică lucrare în „Mosterni 
Mnnole“. Cole cinri acte al domniet 
sale au toate atributele pennlui. Perso- 
pagiile, mai întâi, se numese. firacte. 
Manole. unul: anoi. „Vodă“. apoi ..Mira”, 
apoi „starotul Bazumil“, anoi ..Găman“, 
aroi .7idarii“. anni „un hăiat de cenrtr“, 
atr.. etc. „ocul actiunei pe Arges în fos. 
Timn mitie românesc“ — adnoză. ca În- 
dicatii temnorate si snatiale autorul. 
Prahlama este aria din loependa ponulară: 
trehue să se ridice mânăctirea, care, tn- 
usi. se surpă naantea. Si e navroe de 
jertfă omenească. în sencul. simbolic. că 
tot creatorii au datoria să renunţe la în- 
trog nământescnl lar pentru a se dărui 
întregi nnmai idealului lor fănritor. O- 
menescul. în sneță. e simholizat prin 
femee. Actiunea legendară nu cere fie- 
cămia fertfa aceasta. ri, tuturor, Prin 
sortii întâmplărei. 

Ar putea. fireste, din această lesendă 
să se clădească si o dramă efectivă: ea 
însă A DAT, până acum, doar teatru de 
atmosforă. Preocuparea acestui gen este, 
prin definiţie. de a creta, ca scon. atmos- 
fera în care, nu atât să se desfăşure 
căci ideia de desfăşurare devine şi ea un 
miiloc. cât să se producă, final. catastro- 
fa dramatică. Personagiile contencesc, ast- 
fel. de a mai avea vre-un rost diferen- 
țiat, pentru a-şi asuma rolul de oplinzi 
paralele în răsfrâneerea la infinit a 
sfârsitului. Conflictul devine. și cl. ua 
plicit, teoretic. Se apropie, personapiile. 
nu rantrn a ea corni ni pentrm a-i mări 


reciproc şi prin repetire, cânterul, mo- 


tivul unic al peanului lor sufletesc. „Al 
doilea“ de pildă, poate foarte bine să 
se tângmiască : „...am văzut... biserica lui 
Manole aevea, aici în fata noastră“. „A) 
patrulea“ va relua motivul pentru a se 
tângui şi el: „Şi eu am văzut biserica, 
Din păduri, de pe sub pietri şi feregi, 
copii mici si fără de nnse s'au oproniat 
în cete multe de biserică“. Cel de al doi- 
lea spusese şi el: „și se făcea ră din pă- 
dure au esit multe feluri de sălhătăciuni, 
tot perechi. „mari si mici. au întrat în 
biserică şi s'au închinat îngenunchi”. Fe- 
In] acesta de a multinl'ca nrin cuvinte 
felurite un singur motiv, fireste. roate 
să fie impresionant câte-niată. Toţi cer, 
de la începnt încă jertfa de rânge, 
pentru că „snflotul nnui om clădit în zid 
ar ține la olaltă încheeturile lăcasulni 
până în veacul veacului“ şi dacă. totuşi, 
există o rezistentă. ea nu are decât ros- 
tul de a dura timp de cinci acte niesa. 
De fant toată Inmea este, în princiniu. de 
acord si. sufleteste, gata să o facă. jert- 
fa. De-aluneul piesci sunt presărate în- 
cidente mici eu aparente de rezistentă, 
despre care nici n clipă nu putem bănui 
că ar nutea modifica sau cumpăni mer- 
sul dat al artinnei. ca simnle nr'leiuri 
de relnare n leit motivului unic menit să 
dncă la zidirea femeei pentru realizarea 
bisoricei. Ohsasia acestei  oprratii se 
învârteste. astfel. pe enitele cântătoare 
ale niesei, muiltiplicată în nersonagii î- 
dentice, cu atâta îndărătnicie de a ră 
mâna pe loc nentru a creta atmosfera 
finală a catastrofei. în cât reeditează ex- 

perienţa fizică a celor sante culori de- 
semnate pe un ccernn pentru a da. nrin 
vertiginoasă  învârtire, impresia culorei 
alhe. 

Fireşte că. de-alunzul acestei expe- 
riente. întâlnim si caracterul snecific al 
tolentului d-lui Blaga. Am urmărit danr 
felul cum legenda „Meşternlui Manole” 
sa rezolvit. mână acum. în Iteratura 
noastră enrentă, în simplă dramă de at- 
mosferă. D. Lurian Blaga sta pretat la o 
analiză cu posibilități de generalizare. 


N. DAVIDESCU 





note 


D. Ion Al. Brătesen-Voinesti îmnlinegte, 
la înconntul anulni viitor. 60 de ani. Va fi 
un prilei pentru sărhătorirea marelui pro. 
zntor pe care instituțiile noastre nu-l vor 
isa să treacă. Societatea Scriitorilor Ro- 
mâni face pregătirile necesare. 

În enran] Innei  Yanuarie se decern 
premiile S. S. R. 

In numărul viitor. d. N. Davidescu, ra 
rerenza : „Intre vânturi“, noul roman al 
d-lui Tone! Teodoreanu. 

REVISTELE 


Scrisul românese anare la Craiova În- 
tr'o ireprosabilă tinntă erafică. Il vom 
recenza întrunul din viitoarele numere. 

Celatea liferară, care va cuvrinde în 
întrecime Minara. împreună cu Dumeroa- 
3 studii critice, este sub tipar. 


UNIVERSUL LITERAR 


€81 





EA TRUL NAȚIONAL 


PROMETEU ue Victor Eftimiu 


Poute că nici un alt autor dramatic, 
român unu cunoaşte ca d. Victor Eftimiu, 
amplificarea pieselor, cu ceeace a izbutit 
să realizeze cinematograful prin înfăţi- 
sări de mare spectacol și de lungă trenare 


a actiunii în serii de montări  impresio- 
nante. 
Stănâu ve această însușire. d. Victor 


Eftimiu a utilizat-o cât a vutut mai mult. 
determinând chiar o pornire a publicului 
snre teatru (din vremea când d-sa era 
director), ca spre firme luminoase, varia- 
fe, rânduite și de sigur atrăgătoare. 

Met-da aceasta, esenţială în teatrul 
d-lui Eftimiu. a fost demonstrată şi în 
„Prometeu“. 

Pe vechea lecendă a titanului Prometeu. 
asa de îndrăsit de propăşirea omului si 
așa de entuziast pentru civilizaţie, d. Ef- 


timiun a alcătuit un poem dramatic: în 
5 acte. 
Câte inspirații a determinat titanul 


Prometeu. ce entuziasm provoacă povestea 
silințelor de ajutorarea omului, şi ce li- 


rism stârneşte  ingratitudinea cu care-i 
răsplătit ! 
In piesa sa. d. Efitimiu a mers mai 


departe... 

Dună detronarea lui Zeus, vine Iehova. 
Şi împotriva acestuia se revrită Satan, 
care pedepsit e aruncat pe pământ, unde 
se întâlneşte cu Prometeu. 

Pentru mai binele omenirii, Prometeu e 
crucificat. 

Şi rămân nădejdile 
ierifa celui ales. 


de mântuire prin 


Autorul a fost chemat la ramă, ca şi 
la celelalte piese ale sale reprezentate. 
Chemările şi rechemările acestea au desi- 
eur explicații variate, pornind dela ini- 
țiativă. contagiune, aprecieri, unitare (mai 
rar) si aprcape totdeauna împletirea apre- 
cierii asuvbra artistului care joacă cu cea 
asupra autorului. 

Dar reprezentarea lui Prometeu. sta bu- 
curat de v mare cinste. Rolul mamei lui 
Prometeu l-a ținut marea, ilustra, desigur 
singura noastră mare tragediană Agatha 
Rârsescu, 

A spune mai mult despre această ar- 
tistă, al cărei talent uriaş stăpâneşte și 
acum e nsiderabil, ar însemna a diminua 
prin explicații. 

Și Asathei Bârsescu nu i 
aceasta. 

Numele ci e însăşi gloria artei dramatice. 

Pentru talentații artişti Calboreanu si 
Vraca. rolurile (Iefaistos şi Prometeu) au 
fost imnozante încercări de ascendență pe 
scările aprecierilor bune. 

D-na Agepsina Macri-Eftimnin a fost 
probabil emoţionată la premiera sotului 
său : iar d-nii Athtanasescu şi Brancomir 
oarecum jenati cu versurile. 


B. CECROPIDI. 


se cuvine 





D. G. Ciprian şi principalii săi interpreți în „Omul cu mârțoaga": 
G. Calboreanu, I. Sârbu şi A. Atanasescu 





PIESE ORIGINALE 


Pe lângă cele anunţate de ecourile ga- 
zetelor vor mai vedea lumina rampei în 
chiar iarna aceasta. încă două, şi ambele 
pe scena „Teatrului Nostru“. 

Cea dintâi. montată cu o distribuție ex- 
cepțională vu fi: „A fost odată o oglin- 
dă” pasiel de loseph Igiroşianu. In vede- 
rea acestei reprezentări, direcţia teatrului 
tratează un angajament senzaţional în 
străinătate, - 

Decorurile şi punerea in scenă vor fi 
ale autorului. Premiera va avea loc în 
cursul lunei Ianuarie. A doua piesă origi- 
nală va fi o excelentă comedie a Prințulni 
Bibescu, a cărei actiune se petrece la Si- 
naia. Deoarece intră în categoria pieselor 
concentrate. cu putine personacii, piese 
cari cer o interpretare ireprosabilă si ner- 
fect egală, se va bucura asemeni de o 
distrihnție evrenticnală în care vor intra 
elemente străine de trupa „Teatrului 
Nostru”. 


NOTE 


Ministerul Artelor a reziliat contractele 
vrin care se acordau subvenţii companiei 
Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin (3 
milicane si jumătate anual) şi d-lui 
Adrian Maniu (2 milioane şi jumătate 
anual). 

E regretabil că ministerul a fost nevoit 
să ia această măsură, când pentru ucor- 
darea acestor subvenţii au intervenit cei 
mai de seamă scriitori ai noștri. 

Dar, iar e adevărat că şi cei care şi-au 
luat obligaţii să execute un contract, tre- 
buiau să le respecte. 


Teatrele de provincie trec printr'o nouă 
=riză. In atară de directorul teatrului din 
Cernăuţi, e probabil că toţi ceilalţi vor 
fi schimbaţi. 


UNIVERSUL LITERAR 











CADRE MICI 


lon Theodorescu-Sion 


Un sentimental. IE din țara Motilor şi e 
firesc să poarte în ţinută superbul omu- 
lui dela munte si gestul, expresia să-i 
rămâăe aspră, tare. A străbătut cale lun- 
să, Sa sbătut să-si facă loc, sa ridicat 
repede de jus când a căzut, ca să aibă 
înti'o bună zi satislacția strigătului: 
iată, acesta sunt, Şi să-l asculte lumea. 
Trebue să-şi [i chinuit copilătia si să li 
renunțat la deliciul unei situații care-l 
upăra si-i ierta purtarea dela sine, nu- 
mai să nu simtă umilința unci neputinți, 
Sa învătat de mic să nu abdice, să nu 
meargă decât vertical. Leonin în bustul 
sculptat de Medrea, pentrucă toți îl stiau 
usa, toti i-au simvatizat sau antiputizat 
sănătatea şi puterea din viaţă şi din 
operă. Ar fi putut fi, cu acelas strălucit 
succes, poet, prozator,  eonducător «le 
mase, căci ştie să vrea, ştie să ajungă 
la țintă cu uimitoare tenacitate poate 
să ridice mândria si ambiția dincolo de 
sutisfactiile lor mărunte. Li stau rezerve 
inepuizabile  involburările de sentiment, 
diabolică plinătate de viaţă. 

Omul acesta, căruia nu-i 
prietenia si a cărui Operă «de artă ră- 
mâne încă mult neînţeleusă, e un sen- 
limental. Sub aparenţă rece, oreolioasă 
— vesorturi delicate — şi sub calcul, sub 
matematică de mestesug — gama nuun- 
țelor. visipă de cântece pentru tot ce-i 
existență. Contimporanii pornesc adesca 
dela om în iudecata operei lui. Il cunosc 
pe cel dintâi —- bine. rău — îsi vor 
menline aceleaşi păreri asupra realizări- 
lor lui. Câţi oare stiu că Teodorescu- 
Sion sufere. se sbuciumă. cuvrinde lurg 
lumina si pământul cu tot elanul si cu 
tot dragul cu care uu om se poate dărui 
vieții ? Câli oare știu că veste viriwozi- 
tatea unei tecnici. normă de admiralie si 
clasificare pedaniă. stă ascunsă bucuria 
cen mare: a nesfârsitei. vibrații sufletesti. 

Observatii obisnuite : culoare transpa- 
rentă. pastă cromatică,  huminozilate, a- 
ratiiumente liniare. repetări metodice de 
câte ori e vorba despre o juslecată asu- 
pra picturii, 





cuută mulţi 


pica sta c 


082 








= DE a e ma = . = 


Dar taina care animă planurile şi vo- 
lumele, care le dă rost, le aprovie şi le 
impricteneste — descifrarea adâncurilor 
de umanitate ? 

TE drept, Teodorescu-Sion adună, strân- 
ze, lează prea vast si bogat material care 
se revarsă copleşitor de mullte ori pe 
câțiva centimetri de pânză, încât e greu 
să poti distinge fiorul poeziei a două 
frunze dintrun veisai cu coline, cu pă- 
dure. cu oameni. cu animale. Căci în 
cel mai mic amănunt e continut din con- 
ținutul mare — proporiională întregire, 
susținut acord. In veșnică primenire, în 
căutarea altei expresii, în luptă cu grele 


probleme — în fiecare linie. în fiecare 
culoare 'Theodorescu-Sion plânge, râde, 
sufere. se sbuciumă — trăeşte. 


Peisagiile lui. oamenii lui nu sunt dela 
Reşiţa. dela Balcic, dela Florica ori dela 
Câmoina. rămân ale vieții de peste tot 
incul — sunt peisagii, oameni — şi atât. 








Const. Vlădescu. 





Ale lui. numai ale lui — ale mărturisi- 
rilor lui sufletesti. De ce să-l hotărim 
numai decât pictor româm e»m le place 
tradiționalişiilor în permanentă vânătoa- 
re după iustificări, după adepți. Theodo- 
vescu-Sion e o forţă în permanentă re- 
vărsare de viată. o copleșitoare sunpriză, 
o ivbândă a plasticei de pretutindeni, la 
n cărei rilicare de nivel servese si stră- 
lucitele ui însuşiri — e sufidient, 
Adevărurile ce le spunem aici fără în- 
coniur, se vor dovedi ilustrate, mai de- 


săvârşit ca nici odată — ştim de ce an- 
ticivăm — în expozilia ce ni se vesteşte 


pentru luna Martie. Dacă acum a trebuit 
să ne mărgimim la un cadru mic, vom 
adăusa atunci contribuţii la cunoaşterea 
bersonalitătii lui "Vheodorescu-Sion,  de- 
sivur tet incomplete — posibilitățile de 
publicare a unui studiu rămânând înde- 
părtale, 





Expoziţia picto- 
vului Vlădescu e 
permanent deschi- 
=ă în sul, de lec- 


tură a Propileelor 


literare. 


Casă pe Argeş. 


UNIVERSUL, LITERAR 











683 


IN STRAINATATE 





MOARTEA LUI FEDOR SOLOGUB 


Încă 0 victimă a regimului sovietic. ŞI 
numărul victimelor acestui regim creşte 
necontenit : da cine poate uita pe Ale- 
xandru Blok, mort de foame, pe Gumi- 
lev — ucis întrun garaj de automobil 
pentru „sabotaj“ şi contrarevoluție ? 

Numele lui "Feodor Sologub e cunoscut 
nu unimai fiecărui rus cult, — străină- 
iutea il cunoatşe şi ea de mult. 

Sologub apare în literatura rusă pe 
la 1800 — ca şef al şcoalei simboliste 
care pe atunci şi lua naştere. 

[a început a fost rikliculizat, — curen- 
iul însă condus de el, şi prupând în 
iurut său pe poelii şi vrozatorii deve- 
miţi astăzi celebri, a influențat profund 
desfășurarea întregei creaţiuni artistice 
rusești. 

In upma sa. Solegub lasă a mare moş- 
tenire literară, deşi începuse să scrie în 
vârsta bărbătească, de 40 de ani. Are 
câteva romane: „Visuri grele“ „Mai 
dulce ca otrava“, o trilogie:  „Farmece 
veigătoare“ — retipărită de mai mult 
şi tradusă în mai multe limbi; „Drac 
mărunt“ tradus în franțuzeşte: „Demon 
mesquin“, „Imblânzitoare de serpi”: a- 
poi câteva volume de nuvele: „Um- 
brele“, „Aculi morţii“, „Feţe mistuite“, 
—_ şi câteva volume de poezii. 

In 1921, Sologub ca să nu moară de 
foame, cere guvernului sovietice permisi- 
unea de a părăsi Rusia Sovietică. Comi- 
sarul de instrucţie, cel mai cabotin din- 
tre cabotini, Lunaciavschi face o intri- 
gă şi Sologub e oprit pentru totdeauna 
de a se deplasa, Soţia lui zguduită de 
această cruzime, se aruncă  înnebunită 
în Neva. (Soţia Imi, Cebotavevscaia, a 
fost cunoscuta traducătoare a mai mul- 
tor scriitori englezi, francezi şi germani). 

După această dramă. Sologub distrus 
de duvere se retrage întro vilă părăsită 
din Țarcoie Selo. fosta reşedinţă a Fa- 
milici Imperiale, De atnnei nu a mai ti- 
părit nimic în nici o revistă sau ziar s0- 
vietic, deși mulţi dintre prietenii lui au 
informat publicul rusesc, care la iubit 
şi la apreciat, că bătrânul şi gloriosul 
scriitor. în exilul său a lucrat mult şi 
a scris câleva opere de valoare. 

Câteva : volume din poeziile lui an 
fost traduse în limba germană, în fran- 
ceză, suedeză, lechoslovacă, engleză, 
bulgară şi sârbă. 

Intr'un număr viitor al revistei von. pu- 
blica o nuvelă a defunctului seriitor 
rus. ; 





VIAŢA LUI DIȘRAELI de ANDRE 
MAUROIS 


Din nenumăratele biografii ale oame- 
nilor celebri, transformate în romane, 
cartea lui Andre Maurois, unul din cei 
mai recunoscuţi prozatori din Franţa de 
azi, pare să fi avut cel mai mare suc- 
ces, atât pe lângă cititorii severi şi pro- 
fesionali care sunt criticii literari, cât şi 
pe lânsă cititorii cei buni, adică acei 
care plătese și... tac. 

Nu credem că viața lui Disraeli, în 
sine, să fi contribuit prea mult la acest 
sucees. Alte biografii, chiar ale unor oa- 
meni care nu sau bueurat de scena 
vastă şi pasionată a politicei. cuprind 
evenimente, trăsături de caracter, înlăn- 
tuiri de fapte unde hazardul a jucat jo- 
cul ui cel mai complex și mai nepre- 
văzut. E drept că Disraeli a fost o fi- 
gură impunătoare în politica britanică 
din veacul al 19-lea. A avut adversari 
tot atât de impunători, Evenimente care 
se petrec odată la-un veac, dacă nu şi 
mai var, sunt legate de energia şi voința 
lui. Cumpărarea canalului de Suez — pe 
unde drumul către India se scurtează şi 
poate fi supravegheat — sa făcut prin- 
triun gest rapid, absolut personal (Sta- 
tul n'avea banii necesari în acel mo- 
ment, Parlamentul nu putea fi convocat 
atât de repede) printr'o viziune şi o ener. 
gie care dau personalităţii lui Disraeli 
provorții larg istorice. Origina lui Dis- 
raeli — se trăgea dintro familie de evret 
venițieni, imigrați în Anglia — a fost o 
piedici destul de serioasă în calea suc- 
cesulii său, deși fusese botezat de copil 
si-și făcuse educaţia în spirit creştin. 
Tare si încpezător, Disraeli şi-a aeravat 
de-atâtea ori situația. luând apărarea 
neamului din care eşise. Chiar congresul 


dela Berlin, unde avusese în faţa lui ne 
Bismark, noate fi socotit între victoriile 
lui Disraeli. Bătrân, putin atent la amă- 
nunte — care totusi de soarta victoriilor 
diplomatice — în Disraeli nu se stinsese, 
ba nici nu se atenuase ceva: din limpe- 
zimea de vedere a telului. din duritatea 
de cristal a vointei. Şi poate că mai mult 
decât victoria diplomatică asuvra Rusiei, 
valoarea lui Disraeli o shicim  dintr'o 
singură exclamaţie, şoptită. a cancelaru- 
ui de fier: „Der ist der Mann!..% Un om 
valitie prețuit de Bismagsk, nu poate fi 
un om de.rând. 

Oriental fastuos, romancier plin de in- 
tuițit, dându-și perfect de bine seama de 
tot humorul luptelor politice, Disraeli — 
această mlădiţă al unui trunchi milenar 
și străin — sfa apropiat de timpuriu şi a 
rămas înamorat toată viata (dinir'o no- 
blețe uşor de explicat) de vechea aris- 
tocrație engleză, rurală şi niţeluş săl- 
batecă. 

Andre Maurois a înţeles tot acest joc 
de nuanţe. tot acest „malaise“ care a 
umplut viața lui Disraeli, și numai un 
subtil talent literar. a fost în stare să 
scoată efecte din contraste de amănunt. 
plin de savoare, si a putut duce la succes 
vădit o atare lucrare. Autorul a lucrat 
ca un romancier pasionat, şi pentru scoa- 





terea în lumină a temperamentului lui 
Disraeli, nu sa sfiit să exagereze unele 
atitudini ale partenerilor jocului politic 
lar în pagina premergătoare, Maurois 
atrage atenția asupra tehnicei cărței și 
sfătueşte pe cititor să caute aiurea ude- 
vărata înfățișare a adversarilar lui Dis- 
racli, a lui Gladstone bunăoară, care în 
opoziție se ocupa cu tăiutul copacilor din 
parc. 


„FAPPE DIVERSE“ de ANDRE GIDE 


Andrâ Gide, criticat, insultat,  bleste- 
mat de o parte din scriitorii de azi ai 
Franţei. lăudat, zeificat de o seamă de 
discipoli cărora nu le lipseste nici cul- 
iura, nici talentul. Andr6 Gide rămâne, 
desigur, una din figurile cele mai înte- 
vesante ale zilelor noastre. Romanele lui 
nu fac nici o plăcere. Turbură. Nu aduce 
dici satisfacţie. Neliniștese In orice caz, 
sunt un vârtej care pun la grea încer- 
care și inteligența si sensibilitatea. Dar 
nu voim să facem aici n hiografic san o 
estetică a scriitorului. Voim să atragem 
atenţia asupra unor „fapte diverse“ pe 
care marele seriitor le culege din ziare 
si le publică în excelenta revistă fran- 
ceză — una din puţinele reviste care 
dau azi o directivă — „Nouvelle Revue 
Francaise“, „Faptele diverse“ culese de 
Andr6 Gide sunt totdeauna proluud scem- 
nificative, şi nu ne putem opri de a nu 
reproduce una, în care gândul unui si- 
nucigaş tnăeşte, emotionat, după sinuci- 
derea lui. Iată faptul cules de „Le Petit 
Parisien“ cu data de 3 Martie 1927: „Pe 
uşa hambarului unui anume Jouslin Pha- 
lier, în. vârstă de şaptezeci și unu de ani, 
un vecin fu foarte surprins citind urmă- 
toarea inscripție adresată fiicei septuage- 
narului: „Clemence, nu intra singură în 
lhambar“. 

Vecinul deschise uşa şi zări, spânzurat, 
trupul, bătrânului Phalier”. 


PREMIUL GONCOURI 


Faimosul premiu al Academiei Goncourt 
+ dat anul acesta unui autor la ca- 


re nu se aştepta mai nimeni. Trei cărţi 
întruneau sufragiile publicului şi ale 
cvilicei : Les hommes de la route de 
Andre Chamson, Vasco de Mare Cha- 
dourne şi Adrieune Mesurat de Julien 
Green, căci aceste sunt considerate drept 
cele mai bune romane franţuzeşti apă- 
rute anul acesta. 

Dar „cei zece” academicieni ţin tot- 
deauna să facă surprize. Și faptul de a 
fi prea cunoscut şi prea apreciat  în- 
seamnă apoape 0 descalificare. Ei vor 
să lanseze. 

Au premiat. deci anul acesta Jerome 
60 latitude Nord ge Maurice Bedel un 
roman cu acţiune în Norvegia. 

Premiul  Yemenin  Vie-heucuse, a fost 
acordat d-rei Marie Le Franc pentru 
romanul :; Grand Louis VPinnocent. 


DA PSL e e ip 








UNIVERSUL LITERAR 





CEZ ChHear'acs 





asa si așa.. 


Sch'mb de servicii 


Dela o vreme autorul lui „Pană Trăs- 
nea Sfântul“ observă că tânărul deputat 
şi poet X (guvernamental, să prerizăm) 
îi arată o dragoste tot mai stăpuitoare 

In fiecare zi îl întrebă de sănătate, ce 
mai plănueşte şi cum de multe ori Ima- 
rele novelist, plictisit de sterilitatea gă- 
lăgioncă a sălii de şedinţă, coboară în 
atelierul lui de tâmplărie. unde e meş- 
ter tot atât de mare ca şi în arta dea 
pescui. — deputatul. poetul guvernamen- 
tal nu-i dă pace nici acolo. i 

Nu de mult d RBrătescu Vo'nești avu 
lămurirea acestei asiduităţu. Tocmai își 
arăta necazurile de secretar goneral a! 
Camerii... 

— Nu mai merge... 
spo rea salariilor şi 
vrea să audă. 

Atunci, cu o spotaneitate și o pasiune 
pe care nu le-a avut nici odată în ver- 
suri tânărul poet se şi oferm. 

— Ştiţi ce? Vorbose eu la Cameră 
în chestia asta interpelând guvernul. 


funcţionarii cer 
guvernul nici nu 


- Yreţi să vorbii si d-voastră la Academie 


despre... versurile mele ?... 

D. Brătescu 'vo'nești a făcut vu” cap 
de parcă an fi prins în undiţă un crap 
de 14 kilograme. 


Energta Maestrw'ui 


a 


Cum îl cunoaşteţi toţi pe actorul. atât 
de seducător prin arta lui, care e d. So- 
reanu ? blâhd  surâzător,  înduiosător, 
plumeţ. Asa îl iubeşte sala care-l aclamă 
în totdeauna, Chinr când'e' mânios piis- 
țrează mereu o undă de hunătate în mag- 
naficii Imi ochi. Ca în Institutori. ca în 
Cinta. NR Eni 

Si totuşi... 

Intr'una din serile trecute un. grup 
numeros îndonirira o- trăsură în strada 
Sărindar. Vociferări, ameninţări etc. Un 
birjar înconştient, era să calce un copil, 
ba chiar mânase peste sergentul de 
siradă. rare încercase să-l oprească. Dar 
fără îndoială cel mai indequat de fapta 
biriarului era maestrul Soreanu care-l 
ameninta e adevărat furios. 

— Taci din gură nemernicule ! 


S$* st'ţi ră devine snc'etar 


Stăncescu, artistul atât de prețuit de 
către cunoscătorii de teatru ai noştri. 
uneşte reputaţia de actor care urmărește 
de aproape cea mai suhtilă literatură, 
cn aceea de prinț a! bârfelei.. Intele- 


geti de ce o lume întreagă îi atribue o. 


inimă de tăiat geamuri cu ea. 

Ei, bine. Stănrescu. a răspuns la an- 
cheta unui ziar de teatru, vorbind despre 
primul ui sărut. 

Stăncesecn sentimenta! !? De necrezut. 
O expl'caţie totuşi ar fi: Zilele acestea 
comitetele reunite vor numi zece sn- 
cietari noi. Și pentru cele zece locuri 
candidaţii siguri sunt: Aum Buzescu, 
Toto Ionescn. Sonia Clncern, Tantzi R-g- 
dan. Lulu Crneennn. Gh. Vraca. A. Băl- 
tăteanu. Gh. Calboreanu, Pon Marțian și 
mai ales  C. Stănecescu.  Sentimental.... 
senti-men-tal. Să ştiţi că devine societar. 


MODA SPIRITUALĂ 


Publicăm mai jos cea mal recentă din. 
ire celebrele cronichete ale contesei hi- 
phidi, Faima acestor cronici le-c face îm. 
binarea de sniril cu exactitalea modei. 

L_. 

Şi tcaletele sunt de culoarea timpului. 
Totul este în negru, în albastru închis, 
d'abia înveselit cu puţin alb; singuri cio- 
rapii deschiși par o glumă n aceste zile 
luanbre şi cenușii. Cei cuminţi ar voi 
ca femeile tinere să consimţă să pourte 
ciorapi de lână, ghete înalte, snow-boots, 
în lac de mătase așa 'de vsoară şi în 
Ine de aceşti pantofi cari oferă nicioa- 
vele noastre  înehețului. Femeile ca 
mine ar trebui să dea exemplul, însă a- 
ccasti ar fi su fel de renunțare, măr- 
turis'rea că abandonează lunta eternă şi 
că mai caută a plăcea. Chiar femeile 
bătrâne nu vor să consimtă a lisa să 
se creadă că le este frig şi fiindcă o 
strenzăriță de douăzeci de ani umblă 
îmbrăcată scurt şi cu picioarele înmătate 
goale, se văa văduve suferind cu mpi. 
cioarele însheţate fără a voi să mar- 
cheze o abdicuție. 


Mantourile ce se închid la gât și la 
talie cu o mână crisrată de întepenirea 
degetelor. nau nasturi: nu-s la modă! 
Ce ar fi făcut ele cu cele zere degete 
ale lar. arcste miente. dacă n'aveau de 
ținwf închisă îmbrăcămintea căreia n în- 
chidare normală i-ar fi diatrua sunletea 
şi linia ? Trăim sub semnul dementei si 


amine aşi putea spune eu nu schimbă 
nimic. 

» 
Mantourile  nsoare cu godenri sunt 


garnisite cu blană. Sunteti desizur de 
aceeaşi părere cn mine că toate coche- 
tele pentru a fi la ultima mată. nn pot 
să-si plătească wulne albastră ? Me a- 
ceea  ernitorii și cro'torescle . orngază 
mantonrile lor c'un ienure care nare 
cura în] onini»i sale. Arcastn nn înfântx. 
pe nimeni. Însă se nare că dacă nasii 
numeau iannrele, innnre. n'menea nn 
l-ar mai fi vrut. Adnne. de atfel că este 
cea mai putin durabilă dintre blănuri si 
că în donă luni «se epilează“ fără a avra 
nevoie de a recurge la un produs “de 
infrumusetare. : i 
E] 


O sport! câte prostii se comit în nu- 
mele tin ; căci din cauza rochiei de 
snort. s'a ninns însă ca nimeni să nu se 
teamă Aa frie. 

Ronhiile. tatuai. se lungesc rutin. cn o 
Jăreime de donă degete. en n borânră de 
blană : aceasta nn este de-ajuns nentru 
a ascunde genunchii când femeea se asenză 
pe soann ; Phuminien trecută. la Antenil. o 
doamnă  asezată lângă n scară a trihu- 
nelor a dat fără să-şi dea seama nimi- 


toare  satisfarținni. curiosilnr lihertini. 
cari. suind treptele o priveau de fos 
în sus. 


Imi veti sune că şi cn areasta ei tot 
n'an câstienat cine ştie er? ip vreți, mi. 
entele mele? Aşa Bune bărbaţii... 


Se lansează deasemenea, în croitoria 
înaltă. o srlinitoare nnutate. In loc de a 
lăsa să cadă un căpătâi de cingătoare, se 
agaţă la talie pene multicolore de para- 
dis, de nanagal, de strut. Emma, (fata 
contesei N. RR.) mai expeditivă a apărut 
intruna din după amiezile trecute cu o 
coadă de fazan care a făcut senzaţie. 

Corsajele lipite de corp sunt foarte 
indiscrete. căci dacă nn ai prevederea să 
pui între cle şi sânii tineri o burieră 
zâravănă. acestia vo» trăda toate emo- 
țiile nroprietarelor : câte-odată aceasta 
este foarte amusant! Ce-ar spune buni. 
cile noastre cari îst ascundeau sânii sub 
navă monstruoasă a ecrsotelor 2 

Pălăniile rămân tot fără bor, la unele 
au început să apară mici cocoroace, Insă 
în ceneral după d-nă zile, cocheta le taie 
fără milă cn foarfecile ca şi cum ar fi 
fost intolerabil să nu fie conformă unei 
siluete standardisate. 

Incen să se revadă vonlete cari se o- 
prese la jumătatea nasului, Evilent a: 
ceasta face ochi foarte frumoşi. Dar ceea 
ce m'ar mira ar fi că voga Teînoită a 
voaletelor să nu ne facă săi cădem cu- 
rând în. cine ştie ce excentr'citate. 


CONTESA RIGIHIDI 





casac cei ote 


Romancierul. Ooh ! Nici n'ai tăiat mă- 
car rasinile cărții mele !,. 

Admiratoarea, Să vezi... eram atât de 
grăbită s'0 citesc. 


Pufu a împlinit cinci ani în ziua de 
zece Mai. | sau adus prăjituri şi cado 
uri. 

— Eşti mulțumit Pufule de ziua ta? 

— Dar nu era chiar nevoie să se puie şi 
steaguri pe stradă, 


Oilţerul stării civile: Consimţiţi să 
luati de sotie pe d-ra Z, 

Logodnicul scărpinându-se după ure 
che: Nu zic nu! 


Delic-teţe 


— Acuzat ai suferit până acum cinei 
condamnări : pentru furt. santaj, escro- 
cheria. vagahondaj şi abuz de încredere. 

E afevărat? 

— Pa. dar nue pentil d'n partea 
il Ai că mi-o amintiţi acum. 

— Logodnica mea e'n sală d-le prege- 
tinte şi, înțelegeţi : nu-mi convine. 


- 


co a an ia 


UNIVERSUL LITERAR 


Hui encarea 








Vincent Blasco Ibanez se afla în voiaj 
în centrul Europei. 

Un :nstitutor, care-i citise operile, îşi 
ianifestă admiraţia, aducându-și elevii. 

— Puteţi să le puneţi întrebări, maes- 
tre, vor fi fericiţi să vă răspundă. 

După ce puse un număr de întrebări, 
la cari copiii răspunseră mai mult rău 
de cât bine, Ibanez îutrebă pe un băe- 
aş de vre-o doisprezece ani : 

— Car. crezi tu că sunt cei trei acrii- 
tori mai mari ai lumii ? 

Mititelul răspunse fără să şovăiască : 

— Omer, Dante... . 

Dar se opri şi spuse roşind: 

— Şi d-voastră, dar nu mai ştiu cum 
vă chiamă . 3 


O americană foarte bogată, dar. foarte 
vulgară, căsătorită cu. un om politie 
[rancez, veni să, vadă zilele trecute pe 
d-na Gaby Moriay, în cabina «ei . 

— Săptămuna viitoare dau o mare se- 
rată ji, zise ea. Mi-ar face plăcere să 
veniţi să jucaţi un sketeh. Cât cereţi 7. 

— Cinci mii de franci, doamnă. 

— Oh! ce seump! Imi veţi face desi- 
gur reducere ? Nu ? E prea scump... d 
Americana vOia să plece apoi văzând că 
Gaby Morlay, ind.fereniă, contmuă să 
se machieze şi o lăsă să plece fără a 

proiesia, se intoarse. 

— Fie, vă vo. da 5.000 de franci, Dar 
țineam să vă previu. Noi, femeile de lu- 
me, în America, nu vrem să stăm la cot 
cu actrițele. V'aşi fi recunoscătoare da- 
că aţi veni în momentul când va trebui 
să jucaţi, fiiridcă nu vreau să vă ames- 
tecaţi cu invitaţii mei. 

— Cum, doamnă? răspunse Gaby 
Morlay. Nu sunt silită să asist la sera- 
ta d-voastră ? 

Ah! Atunci cer numai 500 de franci. 


[+] 

Romancierul naturalist Paul Alexis, 
autorul lui „Fin de Lucie Pellegrin'“, era 
miop ca o l:pitoare. 

Intro seară, când se afla la o masă 
la doamna Emile Zola, el se plecă la 
sfârşitul mesei spre vecina sa, cu care 
nu schimbase nici o vorbă, și îi spuse: 

— Vă cer ertare, doamnă, dar nu văd 
bine... aţi putea să-mi spuneţi dacă am 
mâncat din toate ?. 

L_] 

Pe când cineva se plângea de necre- 
dința femeilor Schmitzler spuse: 

Aceasta e.o boală închipuită, seum- 
pul meu. Putini bărbaţi mor din ea. Cei 
mai mulți trăesc pe urma cei. | 

e 


Domnul Georges de Porto-Riche se 
plimba într'o zi pe podul Artelor, cu o 
tânără doamnă. Contraţii săi dela Aca- 
demie îl zăriră şi cunoscând succesele 


femenine ale autorului teatrului de a- 
mor, glumiră cu el. 
— Dar ce le spuneţi acestor timere 


doamne ? îl întrebă unul din ei. 

— l-am spus, acesteia că am sapte 
zeci şi cinci de ani, declară de Porto- 
Riche, 

— Şi ea ce a răspuns? 

— Mia întrebat: „Atunci l-ai cunoscut 
pe Mab-Mahon ?“. 


b caz cae 


O SENZAŢIONALA INVENŢIE 
IN MUZICA 

La Berin, în faţa unei săli în car! se 
aflau personalităţi marcante din lumea 
amelor şi literilor, profesorul Leo The- 
remin a făcut o demonstraţie sensaţio- 
nală cu un aparat ce pare menu să re- 
voluţioneze muzica modernă, 

Invenţia sa este miraculoasă prin a- 
ceea că fără să atingă misteriosul apa- 
rat, printro simplă mișcare cabalist.că 
a mâinilor, provoacă sunete ce nu se 
aseamănă ca timbru cu sunetele nici 
unuia An instrumentele muzicale de 
până acuun. Cheia acestei invenţii este 
ținută secrelă de inventator cure se 
mărginește a da explicaţii vagi celor ce 
vor precizări tehnice.: 

Succesul acestei demonstraţii a fost 
atât de mare, în cât profesorul There- 
min a plecat în turneu, La Paris a ob- 
ținut um adevărat triumf. Impresarii au 
şi început să se răsboiască pentru obţi- 
nerea de angajamente în centrele mari 
ale lumei. 

E de remarcat că la Berlin, publicul 
urmăreste cu mai viu interes aceste au- 
diţii decât concertele date în faimoasa 
sală Filarmonica.  Virtuoşii au început 
deia să se  înprijoreze iar compozitorii 
să întrezărească deschizându-se orizon- 
turi noi. 


BULDOGUL' ŞI POLIPICA 


Ca toate marile personalități ale A- 
mericei, printre care şi preşedintele 
Statelor-Uniie, are și primarul New. 
Yorkului, Walter, obiceiul să primească 
din câna în când pe reprezentanţii pre- 
sei. Ceeace sa întâmplat şi zilele tre- 
cute. Dar primarul nu sa înfățișat sin- 
gur ziariştilor, ci întovărăşit de amicul 
său Spike, care e câine buldog foar- 
te inteligent, are şapte luni şi e des- 
tut de desvoltat. Primarul îi dă lecţii în 
fiecare' zi, să mârăe şi să latre la po- 
runtă. Căci domnul Walter are de gânâ 
să ia câinele cu sine la consiliul comu- 
nal, de'ndată ce va începe d'scuţia bu- 
getului.. Şi dacă se vor cere bani pentru 
fleacuri, primarul va face un semn bul- 
Gogului care va mârâi şi va lătra cu 
lurie !..... 


KIMONOUL DISPARE... IN JAPONIA 


Se spune că femeile japoneze nu mai 
sunt în stare să mai cumpere mătăsurile 
şi cat'felele atât de scumpe necesare u- 
nui kimono. O japoneză care ar voi să 
se gătească după obiceiurile ţărei. are 
uevoe de: două ori atâția bani cât cea 
mai elegantă d'nire europene. Chiar mo- 
delele din Paris costă mai puţin decât 
un Kimono făcut la un croitor japonez. 
Altă pricină care contribue la dispariţia 
kimonoului e viaţa tot mai agitată a Ja- 
p6nezei moderne. Kimonoul împiedică 
mișcările. 80 la sută din eleve la oraș şi 
50 la sută la ţară poartă haine tăiate în 
stil european, ciorapi şi pantofi la fel, 
"Ținerele femei hogate se îmbracă la Pa- 
ris sau după. moda pariziană. Astfel că. 
încet-încet, kimonoul, haina națională a 
Japoniei va dispare din Japonia, spre a 
rămâne doar o haină de lux în.. Eu- 
repa. 





685 


caricatura zilei 
CONFLICT 


ata aAap ti) BPI 





BEBE: Te roz tata. nu eşti de părere să re- 
gulăm chestia asta ia Liga Naţiunilor ? 


MAI AVANTAJOS 





— Crezi că vei lua premiul ta Aritmetică ? 
— Nu ştiu, deocamdata prepar premiul Goncourt 


ALIAȚII 





— Tot cu un nedmţ împărțim premiul Nobel. 
— De... mă gândesc ce-o să creadă Musolini. 
(după „L'Oeuvre” 


3 ip a a ae RI oa Ea Sai 


Hei 


Cesrța 








reclesle îm exlreas: 





HNIVIERSUIL LIPERAR 








SALONUL D-nei de CAILLAVET 


Câ! de mare a fost gloria lui Anatole France se poate cunoaste și din 


marele număr de 


redăm 


Caillavet este 


volume care cuprind amintiri despre el. 
în extrase cuprinde documente extrem 
asupra principalelor întâmplări din 
emeea 


care a jucat rolul cel mai 


de caracteristice, 
viața acestui celebru romancier, D-na de 
(le seamă în 


Cartea pe care o 


unele noui, 


viața lui 


Anatole France. O inimă apropiaţă ei, d-na Jeanne Maurice Pouqguct povesteste 
în paginile de mai jos momentele principale ale acestei iubiri. 


D-NA AUBERNON MAL INTAI 


Intâlnim în primele pagini faimosul 
salon al d-nei Aubernon, de două ori 
celebru: pentrucă acolo își făcuse sediul 
literar familia Dumas şi mai ales, pen- 
trudă acest salon destul de ridicul, a 
sepvit de model lui Marcel Proust în 
remanele lui, pentru salonul d-nei Ver- 
duvins. Aci a debutat d-na Caillavet, aci 
l-a cunoscut pe Anatole Irance. "Tată 
câteva întâmplări amuzante despre acea- 
stă doamnă : 

„După un dineu,  înti'o seară, avu 
loc scena memorabilă între Dumas-fiul 
şi d-na Aubernon. ka ţinuse cu orice 
preț să-i citească un studiu pe care îl 
făcuse asuppa „Prietenului femeilor”. | 
atrase în salonaș, închise uşa si apoi 
timp de o omă se auziră izbueninile unei 
voci pițigăiate, căreia îi răspundeau mor- 
măeli suide, Scena se sfânşi prim sus- 
pine dominate de vocea furioasă a lui 
Dumas care «declara : „Doamnă, nu aveţi 
nici un talent şi încercarea dv. este de- 
testubilă r* Dânsa părăsi salonaşul vădit 
stânjenită iar el foarte supărat. 

Totuşi, puţin după aceia, avu loc fai- 
mosul bal în care d-na Aubernon, : cos- 
lumală în „Gloria lui Dumas“, apăru în 
faţa” prictenilop consternaţi, purtâud pe 
cap un bust al lui Dumas, înconjurată 
de panglici cari flutuau în jurul vo- 
lunvimoasei. ei persoane. Pe aceste pan- 
elici erau serise cu litere de aur nu- 
mele pieselor de teatru şi ale romanelor 
maestrului. Cel mai consternat era Du- 
mas, care spumea: „Tare trebue di mai 
fiu pentru a rezisia unui asemenea ri- 
alicol !* 

Cusurul pe care îl avea de a lăuda exa- 
perat tot ceiace cra în legătură cu fa- 
milia sa, o făcu într'o zi să declare în fata 

:* riusafir stupefiat: „Noră-mea a a- 
vortat superb ieri“. 


ANATOLE FRANCE E PREZENTPA'P 
D-NEI ARMAN DE CAILLAVETP 


În 1985 autorul aiât de celebru ma: 
târziu, fu prezentat aceleea care avea să 
joace un rol atât de mare în viața lui. 
Il avea 59 de ani, ca aproape treizeci. 
Tia fata unui armator bogat dela Bor- 
deaux, prieten al împăvatului, măritată 
cu cinci ani mat înainte cu de Caillavet, 
un tânăp frumusel şi comun, ka era e 
frecventă musafină a salonului d'Auber- 
non : 


„În acel an Anatole France, fu pre- 
zentat d-nei Arman de Caillavet; im- 
presia a fost mediocră. Fra stângaci, 
nemanierat, iar timiditatea îi agrava bâl- 
bâiala pe care o avea din naştere. Dânsa 
socoti falş pe acest bărbat „cu suflet 


nelămurit, fără temei, împrăsliat. 
Dânsa, cure era sinceră până la bru- 
împăca cu 


ialitate, nu se putea mani- 





Avutole France câud a cunuscut pe D-na 
de Caillavet, 


erele lui dulcege, cu complimentele ex- 
cesive şi cu politeţa în care ci i-se părea 
că distinge ceva cpremonios. Î.a început 
fu puţin binevoitoare cu el, chiar destul 
de aspră. 


D-NA DE CAILLAVEŢ PARASESŢI. 
SALONUL D-NEI AUBERNON 


Când frumoasa doamnă «le Caillavet 
se certă cu destul de ridicula d-nă Auber- 
nom, îşi înfiinţă în viitoare avenue lloche 
un salon al ei: 


„Cea mai mare parte din obișnuiţii 
celor două saloane continuară a le frec- 
venta și pe unul şi pe celălali, Singur 
France nu se mai inapoie la d-na Au- 
bernon. În mai multe rânduri îl plieti- 
sise cu disciplina severă cape domnea la 
mesele ei, unde onice conrorbive purti- 
culară era oprită şi unde, la ceu mică 


nesupunere erai chemat la ordin prin- 
tr'uu clopolel agitat cu furie. France fu- 
scse în mai multe wânsluri “certat pentru 
nesupunere, penirucă  înfrângese regula 
statornică a conversajiei generale. li plă- 
cea lantezia, şi găsi curând că tocmai 
fantezia lipsea acestor reuniuni. Orire 
constrângere i-a pirut de nesulerii. A 
fost încă şi mai fericit decâl D-na Ar: 
mand de Caillavet să evadeze din acea- 
stă intimitate care îl apăsa. 


DEVIN POP MAI BUNI PRIETENI 


Din ce în ce mai multi d-na de Catl- 
lavet înţelege valoarea musafirului ci” și 
ii arăta tot mai muliă bunăvoiulţă. 


„In semn de recunoşiință penriu acea 
stă bunăvoință stăruitoare, îi oferi o tru- 
moasă ediție a volumului - „Crime de 
SyIvestre Bonnard” cu dedicaţia : 

„DD-nei  Arman «le Cailluvet această 
carte tristă din cauză că nu a fost scrisă 
lângă Fa şi pentru Fa. Cu mult respect 
şi multă afectiune. Anatole France,” 


GENERALUL BOULANGER 


Salonul d-lui Caillavet a cunoscut de 
proape pe faimosul general care ame- 
nința să devie dictatorul  Franţai. Se 
spune chiar că, întrun caz de  susces, 
mulți se gândeau să facă «lin Anatole 
France ministru de instrucție. lată acun 
şi o anecilotă : 


„Boulanger era foarte mândru de fi- 
zicul lui şi lipsit de educație. Avea însă 
mâini foarte frumoase. In timpul unei 
mese, bătrâna d-na CE. îi făcu un com- 
uj.ment despre mâni: „Ah! exclamă ge- 
“cralul, dacă mi-aţi vedea picioarele !” 


MARCEL PROUST 


Acei, în acesi salon, a apărut Marcel 
Proust, scriitorul care avea să revolu- 


ționeze aria romanului şi pe scire mulţi 
îl socotesc deasupra lui Anaiole France 
însuşi. „În căutarea timpului pierdut” 
şi „Timpul regăsit: cele două serii de 
voman sunt unice în felul lor de la Bat- 
ae încoace : 





„Obijnuiţii salonului d-nei de Cailta- 
vel au văzut adesea în Duminicele acelui 
un. pe Marcel, în uniforini militari, cu 
capul pe spate. înfumdat, aproape cul- 
cal. întrun fotoliu adânc, «din care se ve- 
vărsau pepne ce făceau să apară abe 


FEVIVERSUI LITERĂ 


rizboinica. Se ţinea 
povara 


surda atitudinea sa 
intoleauna pulin adus, ca sub 
unei. veşnice” oboseli pe care viitorul a 
dovesdit-o ca fiindu-i naturală. O mare 
oboscală îl apăsa necontenit. 


DIVORȚUL LUI ANATŢPOLE FRANCE 


E foante cunoscuiă discreția care sa 
păstrat în privința primei căsătorii a 
marelui romancier, căsnicie din care a 
avut o o fală. Găsim aci vre-o două 
scene extrem de caracteristice : 


„In 1891, France divorță. lucă de mult 
timp trăia rău eu solia sa, ori mai bine 
zis întro penibilă tăcere. Nu îi mai vor- 
bea. „In timpul mesei, aşezat în faţa ci, 
ivea geniul de a nu o vedea. Şi dacă 


întâmplător, pentru o clipă, se întâlnea 





D-na de Cuillavet când a cunvscut 
pe Anatole France, 


cu ca înir'una din încăperile locuinţei, 
dădea sărmanei femei impresia că este 
invizibilă. O ignora, o considera ca stpă- 
imă şi neavenită. În casă, cu toate întâm- 
plările nenumărate ale vieţii comune, 
nu 0 vedea, nu 0 auzea, părea că nu 
simte existența ci. Ea suferea din pri- 
cină că cra ca şi cum nu ar fi, 
Anatole Yrance spune despre ca : 
w.Dânsa avea orgoliul dinastic“, Era 
născută Gucrin ; cra nepoata lui Gudrin, 
minialuristul hui Iudovie al XVI şi al 
Mariei Antoanela. „Tatăl său o întărise 
în acest sentiment domestic și mândru.“ 
O aliă scenă învenină raporturile deja 
deslul «le încordaie. France chemase un 
tapijer pentru. a-i instala pe pereţiţi bi- 
voului, o catifea de Genua pe care o pri- 
mise de la d-na Arman de Caillavet. Fă- 
cea parte dintro veche instalație, D-na 
Armaun.: nu-i găsise loc nici la Avenue Ilo- 
che nici. la Capian, şi rugase pe France 
„Să 0 scape de ca“. D-ua France căreia 
darul îi displăcuge se opunea ca să fie 
folosiiă „la dânsa.“ France voind să 
treacă peste această interdicţie, o înfurie 
cumplit. Când văzu tapițerul  ţintuind 
faimoasa catifea, îi ceru să scoaboare de 
pe scară. France porunci însă luepătoru= 
lui să rămână şi să-și continue lucrul. 
Tapiţezrul îl ascultă. Atunei. d-na France 
părăsi încăperea încuiudu-i pe amândoi 
jnăuntru şi luând cheia cu dânsa plecă 


să îa masa la Neuilly la d-aia de Mariei, 
care înspăină utatii de această întâmpla- 
re, o sfătui să se întoarcă cât de curând 
spre a elibera prizonierii. Când ajunse 
în str. Chalgrin, văzu lume multă adu- 
nată în stradă de ţijpetele tapiţerului 
“are de la geam ruga trecătorii să vină 


„XA spargă ușa. Cât despre Trance, el 


scria liniștit la masă și nici nu ridică ca- 
pul când auzi că soția sa sc înapoiase. 

In' ceeace priveşte dutu la care France 
a părăsit str. Chalgrin, scenice d-na de 
Martel, aceasta sa întâmplat la un an 
după povestea cu catifeaua de 'Gerua... 
D-na France mi-a povestit cum sau în- 
tâmplat Iuepurile. Mi-a spus: „Tocmai 
scria articolul, când l-am oprit... Mi-a 
tăspuus.... Am sfâriit prin a-l numi... (aci 
un nume pe care lrance îl socotește 
„grosolan, ne la locul lui şi josnic de 
imperios"), atunci sa sidicat dela masă... 
am crezut că avea de gând să iasă şi am 
plecat... O clipă apoi, am auzit închizâu- 
du-se ușa de la stradă... Mam gândit 
E cu neputinţă să îi avut timpul să se 
îmbrace... am alergat la geam... şi l-am 
văzut închizând poarta... Ena îmbrăcat 
tot cu halatul de casă, purta callota pe 
cap! Târâia pe stradă, după el, ciucurii 
cingătorii... jar pe o tavă purta articolul 
început și călimara... Un ceas după ageia 
a trimes pe cineva de la hotel Carnot, 
cu un bilet, să ceară rufărie...* 

Prin bilet încunoștiința pe d-na Frau- 
ce că nu se va nai înapoia niciodată în 


str. Chalgri”, ; 


DOMNUL BERGERET SE FIXEAZA 
APROAPE, IN CASA D-NEI DE 
CAILLAVEF 
„Ori cum, d-na Armand; de .Cail- 
lavet fu  înulțumită să primească pe 
France mai intim ca înainte, şi France, 
rămas de acum fără cămin, luă obiceiul 


să ia atât prânzul cât şi cina în- Avenue 


Hoche. Sosea între . 12 şi: 2 mânat de 
foame, fără a sc uiia vreodată lu ceas, 
ceeace ar fi fost de altfel perfect îmutil 
intrucât- nu-l întorcea niciodată. 


E: LA CAPIAN . . 

Petreceau adesea vara la o vie a d-nei 
Arman de Caillavet, la Capian. 

[Existenţa cra simplă lu Capian, însă 
bucătăria era excelentă. D. Arman tinecu 
mult la aceasta si d. de Caillavet veghea 
asupră-i, Solicitudinea d-nei Armand pen- 
tru bucătărie era desinteresată. căci nu 
mânca aproape nimic de teamă să nu se 
îngraşe ; ținca Pai ca invitații să Lie 
bine trataţi, iar de Caillavet, care e 
mâncăcios, se pă de o severitate ades 
tumultoasă faţă de bucătar. De altfel oru 
prânzului aduce întotdeauna furtună, 
aceasta din urmă declarând că exactita- 
tea este indispensabilă perlecțiunei mân- 
cărilor. Dar. la prima bătae de clovot 
pentru prânz. France tinând o carte în 
mână se îndreaptă cu paşi mărunți spre 
grădina de lângă castel repetând - aceiaşi 
frază : „Mă înapoiez numai decât. Aseza- 
ti-vă la masă“. De aci aiunse în vie. «dle 
unde nu se mai întoarce. 

La a doua bătae apare d-na Armand. 
care declară: „Mă duc să-l caut. Aşezu- 
ti-vă la masă“. Dânsa de asemeni nu se 
mai înapbiază : de departe se vede unm- 
brela ei de culoare deschisă,  ondulând 
deasupra viei. Bătăile de clopot furioase 
şi repetate urmează chemărilor violente. 
După putin timn. dacă mai sunt si alti 
învitați, pleacă şi aceștia unii după alţii 





ji 


să caule pe întârziat, Care se inupuoiază 
Tără grabă disculând calm. Lipata  Pla- 
mâuzilor îi urmează şi când păbrund în 
sala de mâncare. găsesc. de obicei. pe d. 
Caillavet care tocmai îşi termină vrânzul 
zicând : „Deiunul a fost foarte bun“. D-na 
Arman decretează că oule sunt vrea fieir- 
te, peşiele detestabil şi carnea arsă. La 
fiecare constatare. soțul îi răspunde cu 
o voce sonoră: „E vina dumitale“. si-i 
încântat. D. France, împăciuitor. -găseşte 
prânzul delicios: si el e acela care are 
dreptate, căci cunoscând obiceiul stator- 
nie si zilnic al sosirilor succesive. neno- 
rocitul bucătar se strădue să dedubleze 
mâncările spre a putea fi pata la mari 
intervale. 

După prânz, „se lucrează“. Se lucrează 
în salon. France îşi are acolo fotoliul său. 
masă sa. călimara sa, penilele sale de 
gâscă : nu se găseşte însă hârtie susătoa- 
re. Nu se va găsi niciodată. Fatulitatea va 
urmări necontenit această deplorabilă su- 
gătoare. 

De câte ori se merge la Bordeaux. cu- 
vântul „Susătoare“” va fi primul pe lista 
comisioanelor. 


LE LYS ROUGE 


Tata împrejutările în cari a fost scris 
unnl dintre cele mai cunoscule romane 
ale lui Anatole France, 

Succeşul unor anume romane mondene 
enerva pe d-na Arman,. şi ea suferi de 
dispretul pe care unii eleganti îl arătau 
lui Yrance. în salonul ci. Vrea să dove- 
dească că si cl era canabil să scrie o 
poveste frumoasă de adulter parizian si 
că nu ignora nimic din rafinamentele 
unui mediu pe care eu i-l arătase. Il în- 
demnă. îl sâcâi într'una, EL se apără însă 
rtult timp: 


— „Nu stiu nimic despre oamenii ile 
lume. Nu am trăit niciodată în intimitatea 
acestor păpuşi : voiu spune prostii si pă- 
buşile vor râde de mine, Si vor avea 
dreprate ! Vă  închipuiţi.. vă  închipuiţi, 
vă închipuiți...” Și ridica ochii spre 


cer, ca si cum ar fi vrut să-l ia ca. 


martor al absurdităţii unei asemenea _iilei. 
D-na de Martel ne-a povestit că France 
în tineretea lui repeta în fiece clipă : „Va 
închipuiti... Vă închinuiti...* 

Tenace, d-na Arman de Caillavei reve- 
nea mereu la acest proect. France ocolea 
orice făgăduială : „Vom vedea...“ zicea el. 
Tot vorhindu-i mereu de roman. sfârsi 
prin a-l face si pe el să se gândească la 
acesta. Inir'o zi. conveni : 

- „Dacă totusi m'aşi decide, ar trebui 
să mă aiutaii muli“. 

" Şi făgădui să-i revadă fondul tabloului 
si să-i dea toate indicatiile de care ar 
putea avea nevoie. 


MATERIALUL PENTRU DE LyYyS 
ROUGE 


Ea avu ideia să iutroducă în zrupu! 
„Pănusilor“ un personai cu caracterul pi- 
toresc şi care să conirasteze violent cu clu. 
Aceasta seduse pe l'rance. 

De unuia intiu la Verlaine. Multe per- 
soane au crezut chiar că-l recunosc sub 
trăsăturile lui  Chouletie. Sau înşelat. 
Personajul care a inspirat pe Chouleite 
lui France era bătrân original, regalist. 
catolice militant, pierdut mereu în visele 
lui. locuia îa ultimul etuj al unei mo- 
deste case «de prostituție. In fiecare di- 
mineată se ducea să-şi cumpere Singur 
lapiele si pâinisoarele. 

In una din zile, oprit în prag, cu Cala 
cu lapte într'o mână si cu pâinişvarele în 
cealuliă, îl întâlni pe France. Fără a auzi 





Se 


688 


bunăziua pe care i-o dădu acesta, urmân- 
Qu-3i ătuul, si UCtiaLu Cu Puiici mriuă 
LA Pb istget DE 0 ue pe Cuc bul vu 
uima”, Apul, Loarle, UEmun, Jtă in casa 
Ancuisă, 

viunce vorbea cu multă plăcere de bă- 
tănul pentium ŞI de uceausiă tutăluure. 

De UL Ca CIU.bu SĂ se Huinească Lhc.- 
TES smăruueaseuitiut, să lucususcu la Faris 
iu uostiul ăsiut ja Quul ue Duuiy 10. 12. 
Acbuesu iluuvasu locuința, deveuată astu- 
ZI ămvusşăaua Dusuueza, apaițiuea unei mă- 
(UŞI & U-De. Atinău ŞI €ra cunoscuta Sub 
uumele de L'tioiei uu Leuie, peutiu cu 
wm ruda du iaţă se iuuiţă unul dus, 
priuu ceuri impoltuli în Franţa şi plan- 
iat aculo ue d-ua ue Lauraguarr, în 1700. 

Se mai hotări de asemeni că e necesar 
să meargă lu tiurenţu, peutru a se situa 
UCOND Cere ul irumuase pagim de ura- 
guste ae iuiiei. Flecură duci inti“o 1ru- 
uvcaşă zi de Mai, la câteva saptămân 
după căsătoria lui Gastoa (fiul d-nei 
Cailiavet, autorul cunoscut), fiind  înso- 
jiui şi de noul menaj, 


LA FLORENȚA 


Le Lys rouge cuprinde o mulțime de 
detalii din Căiutolia la tlorenţa, ae altfel 
chiar uceastă calutorite e unui dintre cele 
Dia fruiuase capitole ale romanului. 


la uua din Zile, pe piaţa Sfintei Mariei- 
Noi, 8e Opriiă un lața pravunoarei unui 
cas puciu, „bi Yrubioa căruia i ipseau ui 
Dicu ŞI cure tusese aulucuzt cu un ba 
de cuibrt, Suria vesel pe capul bătrânu- 
lui”. Mcşul oieri 0 rumură ue busuuorc 
doamuejor, zicâud:  pientru putu, 
sipuura”, Pentru a o necăți butin pe Su: 
eră-sa, d-na Gaston de Caiilavet exclamă: 
„Ya tiebu de usemeui pus in roman şi 
acest bătrau. cu oala de busuioc şi cu 
vrăbiaiul lui” 

— Desigui, d-ră, şi spre a vă pedepsi 
pentru aceste irouii, vă vom pune şi pe 
d-va., şi vă vom face să jucuţi un rol 
îngrozitor, întregi Anatole l'rauce. 


SUCCESUL ROMANULUI 


„Când la începutul anului următor 
apuru „Crinul hoşu”, mare fu satistacţia 
admirătorilur lui rrunce şi a prietenilor 
d-ue; Armwau,  Begăsim ecoul în multe 
scrisori, plinire' care le alegem pe aceiea 
ale d-lui Charles Maurras” : : 

„Am terunuat pagine „Crinului Roşu” 
St suut încă auâuc usişcai, Nu vo.u Lluctr- 
că, Uubă loule colita ri pe care vi- 
le-ai tucut păuă ăcum upra acestei 
cuţsdovete, să lumutesc sentimentul intu. 
Nu am cutit nitte de o voluptate mai 
caldă cu partea a şasea, nimic mai 
puternic şi mai omenesc (dela Racine) de 
căt uluma parte. Scena tinală este dev 
frumuseie desăvârşită şi frumuseţea ucea- 
Sia este atât de vie! lată cuvântul sur- 
prizei mele şi din el nu pot ieşi. Nu 
cred ca cineva să fi explimat până 
&cum cu această putere, cu acest adevăr, 
cu această căldură, lacrimele sacre ale 
vieții. 

„Charles Maurras“ 


„Nu pot: concepe descuraiarea cu care 
d. France ne vorbea despre această ftu- 
moaşă carte. Nu a scris nimic mai cald. 

m. Aşi fi foarte fericit să ştiu dacă e 
bine si dacă sia desbărat de tinereţ»a care 
îi întuneca vederea clară a acestui fru- 


mos crin 
„Charles Maurras” 


Deci în cadrul în care trăia d-na Arman, 

găsise elementele aceluia pe care il com- 
punea ventru d-na Martin-Bellâme, dus- 
criindu-i toaletele, până şi săgeata de dia. 
mante ve care d-na Arman şi-o prindea 
în păr ir; vremea accea, şi care, 16 ani 
mai târziu, îu tinpul unei mese du- 
cesa C. îi căzu în farfuria cu supă. O 
conversație aprinsă cu prințesa Bibescu 
fusese cauza acestui accident, 


Dacă „Theresa exprimă necontenit gân. 
ciuri delicate. ingenioase, adânci“, acestea 
nu sunt intutdeauna a li France, după 
cum crezuse Nulas Lemaitte, ci acelea ale 
d-nei Arman Caillavet, care avea „spiri- 


- tul filozofic şi liber“. 


„Era vetsoana care întreba cel ;nai pu- 
tin pe vecinul său caeace trebuie să gân- 
dească“., 

Proza pe care France o pune în gura 
d-nei Martin-Beliâme : „Nu ştim ce să 
facem cu această viată scurtă şi mai 
voiti anoi una fără sfârşit“. o auzise adea 
nronuntată de d-na Arman. 


CLEMENCEAU ŞI BRIAND 


Numer»$i oameni politici veneau în sa- 
lonul acesta celehru si d-na de Caillavet 
admira mult pe Clemenceau si Briand. Snu- 
nea de aceşta din urmă: „E un vrăjitor 
si na pot Tezista vraiei lui. Ceeace afir- 
mă, îmi pare întotdeauna evident. Înţelez 
puterea pe care 0 exercită asupra mul- 
iimilor şi arta de a convinge un întvep 
narlament“. 

Apei adăuga, nn fără mândrie: „la 
mine. încă tânăr deputat fiind, şi-a făcut 
intrarea în lume”. 


CONTEMPLAP DE UN PARTER DE 
SCRIIPORI 


Cate orele 6 se iăcea cerc in jurul lui 
I'rauce ŞI utuuci Aveau Luc: sstteeca altu 
Dimese UISCULSuti 22aUiite 1 după Unul 
Darie CE uluitor”, pin prunul rand 
tiau obişutiiţar casei, lenuer Litauvuse ŞI 
doamne cun arisiocruţie, Datrăui, ziarişti, 
tineri SCIitur, Căuuiuuţi la Acauent, 10- 
Măncieri Şi LOmanciere, porţi şi poete, 
chirurgi Celebri, psyeitatri monden, p16- 
toti in vogu, Scuipuoti de curi ivută lu- 
sucu vurbea,. La aceşti obiştuii, pume- 
roase alte celebrităţi... Acoio se guscau de 
asemeni si somituțile  tuiuii iiteteciuale 
străme, când veneau la Paris”. 


CINE VENEA IN SALONUL D-NEI 
DE CAILLAVEP 


Aci erau frumoasele rivalități intre 
spiritele cele mai fine, mai strălu- 
citoure, mă culuvate : cuutesa de roul- 
les. vrnţesa Alexandra de Caraman-thi- 
may, d. Si d-na ii. de Kegnier, d-na M. 
Lemaire, d-ra H. Văcărescu, d-na bene 
Raoul Duval, Raimcnri Poincare, Louis 
Barthou, Henri Lavedau. Briand. Painleve, 
Victorien Sardou, Pierre Luati, Alfred Ca- 
pus, Pierre de Nolhac, Marcel Ps6vost, 
Georges de Porto liuehe, contele Primoli, 
Robert de Flers, abatele Mugnier, A. Il6- 
brard. prof. Pozzi, prof, Dumaş, proi. 
Robin. Abel. Hermaut, Tristan Bernard, 
Fernand Vandârem, Pierre Mille, d-nu 
Rejane. Lucien Guitry, etc..., etc... Nu pot 
[i citati toţi, şi dacă Marcel Proust e ah- 
«nt, aceaata e numai din pricina sănătăţii 
sale, care de mai mulți ani deja îl ţinea 
departe de cei pe cari îi iubea mai mult. 
Scrisori lungi şi generoase păstrau mereu 
prezentă amintirea sa. 


UNIVERSUL LITERAR 


DECLINUL 


ta îşi dădu seama că jugul pe oare 
mâiule ei îl puseseră cu dia pe 1ruutea 
lui trance pentiu a-l pue au brazua de 
muncă îl âpusu greu. Levenea nerubdă- 
tor. caracterul i se fucea din zi în zi mai 
Wace, De Suputa la cea Wall Duca tou 
irazacere, Upuşuuiţii casei, martori ai 
decepţiilor din ce în ce mai strălușitoare, 
şi a uuamnietelor auăbile, a vecnur pre 
teni, nu mai puteau crede în armonioasa 
lor intimitate, Aceasta nu ma: exista. În fie 
care cupă, aceasta intutuutate era turbu- 
rată de discutiuai, de pietenţiile, de ca- 
priciile lui Yrance, care udes răspundeau 
lacrănuile d-nei Armand. Intro zi când a 
criticat oarecari pasagii din „Viata Loanei 
d'Arc”, France luă pachetul de foi ma- 
nuscrise pe care i le citise şi le aruncă în 
ce. Focul a cuprins căminul, şi era a- 
proape să cuprindă casa. 

D-ua Armand asista tristă la această 
distrugere deprimantă. France acceptă rău. 
lăcios, efectul violenţei sale. După ce se 
sătură, spuse brusc: „Ştiţi prea bine că 
am aoncepiul, şi una sau mai multe co- 
bii“. D-na Arman ştia aceasta, dar ase- 
wmenea scene îi erau foarte penibile. 

Această parte a vieţii d-nei Arman de 
Caillavet si a lui Anatole France pcaie 
fi antoniată de o parte tot atât de tristă 
a vieții d-nei Recamier şi a marelui el 
nrieten Chateaubriand. 


_NEINȚELEGERI, CERTURI, 
DESPARŢIRI 


Suntem spre sfârşit, 

Frau amândoi bătrâni şi prea wult loc 
veupaseră unul în viaţa alui iali. Pentru 
Anatole France care a rămas „verde” pâ- 
nă la bătrâneţe, după cum îi plăcea. să 
spună şi care la 70 de ani căuta intrigi 
amoroase, bătrâna prietenă devenise o po- 
vară sâcâitoare. Gelozia şi exclusivismul 
ci îl exasnerau. Jean Jaques Brousson în 
„Anatole France în papuci“ ue dă o parte 
din sarcasmele şi glumele, de multe ori 
de prost eust, ale marelui romancier, care 
inoate aveau ca obiect pe aceea care slu- 
jise drent model erainei lui „Le Lys Rou- 
me“. Tată încă o întâmplare din cartea 
noastră : 


France plecă. Atunci d-na Arman cu- 
noseu tristețea desnărțirilor, zilele lungi, 
siiptămânele nesfârşite lipsite de ştiri şi 
sineurătatea în miilocul mulţimei de in- 
diferenți. | 

Intro zi, în cere intim. exclamă voioa- 
să: „Ascultaţi, am primit azi dimineață 
o scriaare din Argentina, am să v'o ci- 
tese : „Eri am ținut prima ncastră con- 
ferință. Mare succes !...* Un prieten ne- 
răbdător exclamă : „Ce scrisoare încân- 
tătoare... Ah! acest France!" 

ludignarea d-nei Arman. 

— „Dar, domnule. scrisoarea nu e a lui 
France, ci a lui Francais, servitorul meu!“ 

La întoarcere. pe când ea îl aştepta 
la debarcader, Anatole France a trecui cu 
» actriţă de brat, prefăcându-se că nu 0 
vede pe aceea care îi seria dedicații atât 
de definitive. 





(Salonul d-nei Arman de Caillavet, de 
Jeanne Maurice Pouguet Hachette). 





ATELIERELE SOC. ANONIME «UNIVERRUL», STR. BREZOIANU No. 11, BUCUREȘTI