Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0051

ver'suaă 


Anul XLIV Nr. 5 





Li 


Intercer 





16 Decambrie 1928 
5 Lei 





GHEORGHE PANU 


SIţ. — UNIVERSUL LITERAR 





Ctitorii 


GHEORGHE PANU 


de CONSTANTIN BACALBAȘA 





Despre Gheorghe Panu nu twebue să 
sa scrie numai atât cât poate să încană 
în spaţiul restrâns al acostei pagini: 
Uhoorghe Panu a fost mai mult și mai 
mare decât spaţiul îngust unde  seni- 
Pez ucinu, 

Pe Ja anul 138% un nume non începe 
să utiugă notorietatea, Tânărul ieșean 
fusese, şeful de Cabinet =: ce vremuri, 
- al lui C, A. Nosetti ministru de interne, 
apoi divcelmul ziarului liberal din lasi, 
LIBERALUIT,, de aci semnalându-se, în- 
vă în Camera de la 1884 cara revizuia 
fonstituţia, în special legea electorală. 

bi Cameră se afirmă: Parlizun al lui 
C.A. Roseti, el apără cu hotărâre li- 
bevtatea presei câ: si 0 foarte lavpă 
bazii electorală, partizan al colegiului 
unic se desparte hotărât de lo Brătia- 
bu și trece în opoziţie. 

Oniul de idei este în mors. Un mie 
ziar cu apariţie bisăptămânală, Lupta, 
sub direcţia lui Gheoysghe Panu inaugu- 
rază 0 vinurpasă campanie de opoziţie 
în polriva guvernului ; ziaristul de mare 
temperament și de un distius talent se 
deseoţieră, 

Gheorghe Panu îşi începuse cariora ca 
profesor la un liceu din laşi, în această 
cnlitaie, se ocupa în special cu studiul 
istoriei, În Revista Convorbiri Literare 
a senmat un ciclu ae articole critice a- 
subra Istariei Române, lucrare ce la 
tiistins si ta căâștiaat o bursă pentru ur- 
înat Stwlii de «pecialitate la Pariaza. Dar 
vocaţia lui Panu era în altă direcţie. 
iu streiniitate Panu învaţă dreptul pen- 
tru ca întors în ţară să părăsească pro- 
fesoratul ueniru magistratură, apoi ma 
gistratura pentru politică şi în sfârșit 
se opraşte lu ziaristică: 

Panu ocupă repede un loc fruntas în 
presă, în curând după moartea lui C.A, 
Hosetri, de și trăia Delavrancea care e- 
rea riarist, de și trăia D, A. Laurian caro 
crea un conileiu de elită, el este întâiul 
ziarist al României, 

De la laşi, unde Lupta ocupase un loc 
puternie în presă, ziarul e adus la Bu: 
cureşti peutru ca să apară zilnice. Acura 
devine ziar de frunte, cu mare tiraj, după 
vrermneu aceea — 10,000 exemplare la zile 
mari, =- apoi influenţa lui Panu creşte 
iar partidele de opoziţie, cât şi partidul 
de la guvern înțeleg cum că, de acum îna- 
inte trebuie să se ţie seamă de dânsul. 

Un articolaş de polemică, în potriva 
vegelui Casol, îi atrage un proces şi con- 
damnavea. Aci Panu nu'si susţine rolul, 
Adversarul îi face un mare serviciu, a- 


corlăndu-i uureolu victimei, Panu îi 
răsunde cu 0 areșală la fel: refuză să 
se supună leguliiăţei, fuge pe furis din 
(ară si se stabilește la Paris. 

Deasuţra aureolei lui Panu se asea- 
ză, din ziua nevea fatală, o umbră cara 
Wa mai fost răzbită de lumină nici o- 
dată până ce șia sfăvsit cariera, 

in alegerile ponarule de la încoputul 
anului ISX8, Panu este ales deputat al 
așilor. Intră în țură. este arestat la 
graniţă, dar honeticiază de un decret 
de graţie. apoi activitatea lui poliiică, 
este stânjenită de o nouă împrejurare. 

Uumvernul lui Ton Brătianu cade, iar 
nota violentă de presă nu mai a de ac- 
tuudlitate,., 

Din ceasul acesta Panu încatează de 
a fi ziaristul om al zilei. Partidele poli- 
tice nici nu mai au nevoie de e] nici nn 
se mai tem de pana lui. puternicul pole- 
Mist coste silit să a:lopte o altă notă, a- 
cum îmeeje Punu ziaristul de idei, pro- 
vovedluitorul retforielor democratica. 

Acecustă nouă ipostasă unui nini u:lrea 
notorietatea, leul sia demascat  slăhi- 
cura, 

(iheorghe Panu trăexste încă pe saco- 
teula vechitoa sale izhâuzi, din ziaristică, 
lu lași are încă prieteni si un sediu elec- 
tora!, dar avântul public Va perdut, Ns- 
norocita evadare în stroinătate ja fosti 
fatală. 

Atunci Panu fondează  partictul rai: 
ral. Foarte puţiui intelectuali îl uytica- 
ză, Acest partiri, destul de înseninat Ia. 
lași. foarie redus Ja Bucureşti, neexis- 
teut în vestul ţărei, trăește o viaţă pre- 
cară până ce Panu, atras cum erea mai 
de mult, de sim'ele consevvatoare, cedea- 
ză ademenirilor unora dintre fruntasii 
şi se pleacă. Urmat de majoritutea parti- 





punilor intră în partidul consorvator, de 


suh sefia lui I-ascăr Catargiu. 

Cu această ablicare dela personalita: 
teu politică Panu încetează de a mai îi 
altceva de cât rnembrul unui partid. 

Trecerea fusese rliciată de interesul u- 
nui portofoliu ministerial întrun viitor 
partii conservator, dat o amară decepţie 
îl astepia încă odaţit Gheorghe Panu 
na putul obţine nici odată un porto- 
folin. 

Sfâraitul vieței Lua găsit membru al 
rartidului liheral unde sa reîntors după 
a lungă peregrinaţiune. 

Un bust turnat în hronz, foarte ase- 
mănător, asezat în grădina Cismeziului, 
ridicat prin activitatea lui C. Mille, mai 
ales, mui anvinteşte astăzi despre trece- 
rea prin viaţă a unui om care a fost o 
inteligenţă superioară, or din care punct 
de vedere lam cerceta. 

Creer cu totul de elită, iinpresionabil 
până la nervozizme, uvea o mare putere 
ne unaliză, pătrundea fără întârziere 
controversele, stăpânea 0 foarte serioasă 
culturii, 

In viaţa intimă era unul din cei mai 
apropiaţi oameni. (rlumeţ, camara nea: 
semuănat, inimă de aur, lipsit de darul 
răzbunătornlui, dar stab, în fața ispite- 
lor vieţei. 

Un intelectual și un hoen, o activita- 
te iebril?, și un apatic, un aţâțător de 
de energii şi un ne-energic, un provocă- 
tor ta acţiune și un abstinent necurmat. 
O figură superioară încheiată din con: 
ivaste. 

0 ambiţiune domoală care aştepta să 
fie sutisfăcută, fără ca el să ajute prin 
lucrare personală realizarea satisfacţiei. 

Totuşi a, fost un om mare ai ţărei. 





GHEORGHE PANU 


“heorghe Panu a fost o individuali- 


“Mate puternică. A fost el în toate împre- 


Aurările, şi nu un plămădit din acele 
diucruri ce nu se pot închega, şi cari 
Apot uricâud Ina noui forme, totdeauna 
nâde 

Ca profesor, a deschis micilor elevi un 
pizont. de gândire, ca scriitor a stiut 
să înfrunte diu capul locului repula- 
iuni stabilite și nu sa temut să emită 
“lei cari nu se împărau cu cele ajunse, 





a dețiu'at, na tost nici cânrt mame 
je: iar ca ziarist, — ca ziarist a fost 
iascătul poporului romăn. 


! Multe si variate formue a luat uctivi- 
tatea lui Ghoorzhe Pauu. A fost Îstorie, 
“a ocunat de filologie, a scris studii fi- 
logice, critice de artă, receuzii drama 
ice a fost un vutuarizator al stiintei, 
n envilat și susținut doctrina econoniice, 
țar îmai presus de toate, şi rai strătu- 
titor în toate. a stat activitatea hui e 
şarist politic militant, i 
:Ca ziarist militant, Gh. Paun na fast 
unui 0 pâruhie a opiniei publice ro. 
mânesti : a fost însuși crectorul acestei 
pinii. Până la dânsul. ziaristică rotuă- 
ienscă era un verhiaj pol, — prosăa” 
$ trivialităţi personale — ce se nerileau 
$ țesutul moule al unei beatitudini pa- 
țiotice tără rost. 
; Gheorghe Panu a fost cel dintâi cur 
; runt îţe ce împăenizinau ochii hope 
lui român și i-a arătat adevăratele 
wlerese şi adevărate cale de urmat, El, 
“zl dintâi, a introdas în politica româ- 
pasc discuţia de idei; el, cel dintii, 
formulat pe arena ţărei necesituteu 
mui program. Si a afirmat-o cu atâta. 
tere, că celelalta partide, de voie de 
woie, ca să-si dea uu rost si ca să nu 
mână de ruşine, si-au dat fiecare, cu 
ultă trudă si nepricepere, cite o apa: 
—ţă de prasram. Dar lui Gheorghe 
mu îi revine meritul de a fi pus idei 
; lacul persenălităţilor,dezi adesea, el 
i anunța, ideile sub forma, fourte a- 
sivă, a unor atacuri personale. 
Mai târziu, spre declinul viaței, Gheor- 
ge Panu, bătut de vânturile soartei, 
frânt :le greutatea nesfârzită a unor 
fpte democratice într'o țari de oligar- 
ie feudală şi de arbitrar oriental, și-a 
irăsit o bună parte din ideile tinereţii, 
să cauta aiurea, în alte partide, rea- 
area acelora pe cari şi le-a păstrat. 
Nu vorm ascunde că la acest pas, l-a 
ânat o doză de ambiţiune. Dar test pas 
fost fatal. Căci partidele nu i-au pri- 
t ideile, ci persoana, urmărind să 
istigat pe acel Panu, care stânul izolat, 
ea fi redutabil. Si L-au confiscat în- 
fWându-i punți de aur, dar lăsându-l 
lusi în umbra în care, vai. începuse 
i se complacă. Gh. Panu din ultimii 
cisprezece ani. na fost Panul tiue- 
ți vijelioase, deşi din umlra în care 
teu, spiritul lui trimetea încă lică- 
i puternire. Căci acest om, dară ui 
icat dela unele năzuinţi şi idei na 
Sicat însă, dela dreptul de a judeca, 
„a cerceta şi de a-şi spune cuvântul 
itnată tăria unei convingeri și adeseu 
disonanţă absolută cu ideile obstasti 























ȘT. 


CRACIUN 


părerile câtorva oameni _po- 
litici ai vremii despre Gh. Panu 








Paru a fost una dintre cele mai fru- 
rese intelizenţe pe cari le-am întâinit 
homânia.  Rationamentul lui te 
rângea ca întrun deste şi se poate 
iificu drept o gimnastică de logică. 


Uvatoria lui Panu, deşi el avea 0 mare 
uveutate de expresiune, producea 9 pu- 
ternică, impresie, pentru că îţi părea că 


„asisti da însăși concepțiunea ideii. Foar- 


ie adesea paradoxal, ca taţi acei în a 
căror inteliganță predomină logica ver- 
bată. Nici un orator în România și nici 
un ziarist nu mânuia mai cumplit de- 
câi Panu ironia. Imaginile lui chiar, 
dealtfei originale și foarte nimerite, 
procetează din ironie. Cu toate marile 
defecte pe cari i le-um cunoscut şi nu 
pot să Ic tăgăduese, Panu ar fi jucat un 
"ol mai mare  înta”o ţară de guvernă. 
inăânt popular ; în oligarhia noastră lu- 
cul era imposibil. 
TARE, 


* 


JONESCIE 


Peniru Panu, nici o ehostiuna nu era 
ubiretivă, Soluțiita te da ție ipoteză, In 
darea lor se preocupa înainte de toate, 
de =<tubilirea ipotezelor, dintre cari ale- 





pui pre aceea care i ze părea dotermi- 
nantă. Odată îpoteza găsită, soluţia 
mergeau dela sina. Publicul ciiitor, sau 


parlamentul care-l ascutita, fixat în ipo- 
teză se persuarla lezme de soiuua dată. 
Dică de fapt soluţia ca propunea nu 
ara admisă. nu este ma: putin adevă- 
vu, că dădea inprezsia unei puternice 
persuusiuni, Acest mare mestesuz lotusi, 
în rezultantă totală, i-a impiedicat de 
mite cvi isbânda. 

Peniu mine, Panu a fost mai mult un 
invină al vicii, cu toate calităţile de 
inteligenţă si spirit critic, decât un în. 
cingătar. Desigur că aacă sar fi dat 
mai tuult vieţii culturale. ae fi putut a- 
duce ari servicii învălământului uni- 
vevzituu, 'D. Disseacn, fiind ministru de 
instrucţie, av să dea lui Punu 0 ca- 
teslră. universitară). 








CONST. DISSESCU 

ca ci vcarcate 
oratorul 
tiheuraho anu ca intrat întăias 


dată în Curmneră —- Camera de revizuire 
—- la 1554 si irmedial si-a asigurat un 10c€ 
în prinele  vânduri prin talentul și 
cunostintele  sule. A fost remarcabil 
iiseneaul pe cuve La ținut contra des- 
tiniărer facultăţii de medicină din laşi. 

Arunei tou Brătianu sa dus Ja bunei 
în căra sta, si dupăce l-a sărutat, i-a 
aresal aceste cuvinte, cari sunt cen 
mal frumoasă laudă ce putea să fie 
urusă unui tânăr: 


— Pentru mine, nui vorbii niciodată 


usa! 
Al doilea mure discurs, a fosil acela 
piin care a sustinut votul universul, 


pentu care a fozst viu felicitat de C.A. 
hosetti, deşi acesta era pentru colegiul 
unic, Când Camera de revizuire a mo- 
difica articolul relativ la libertatea 
plesai, G. Panu sa retras din Cameră 
impreună cu C.A. Rosetti, D. Gianni, 
p. tviulișteamu, ehe. 

Attunei sia făcul ruptura între el și 
pariul liberal si a mecsut ace lui 
pe cure a dus-o cineisprezece ani prin 


riurul „lupta” și dela tribuna parla- 
adeutiului. ln jurul său icusi să gru- 


peze în ucest timp o semnă de tineri de 
valoare ȘI să întemeleze a grupure ra- 
ueală, 

Ey 


ziaristul 

Campania de idei ce a dus-o prin 
„Lupta”, mai ales în pertoada ei de 
=trătucie (ISSB—189H) este un adevărat 





UNIVERSUL LITURAR. — 515 


monunent de cigetere și nu puţin a con- 
ttribuit la noua evoluţie ce s'a produsa 
în cugetarea românească, cel puţin în 
acsea ce Su Tmaniiestat de atunci in 
presa românească. Sub acest raport, 
Uhcorghe Panu va rămâne una din cele 
mai mari figuri din pa românească. 

Gheorghe Panu mhi avea 0 ctracte- 
riatică, pe care nu o cunoșteau decât 
putini din intimii săi, aceia cari aveau 


dese ocaziuni să trăiască în jurul lui, 
cati bu nu Sa manitostat decat rare 


ori prin scris. Era un temperament de 


artist. 


Imprejurăvile i-au fost însă nefavo- 
rapite. 
Inteligență superioară, culiură vastă 


şi aleasă, având un extraordihar Spirii 
ue SINTEZa si ud a Naiiză, 0 Natură i 
cele mâi complexe şi mai bine îuzes- 
wrate. Panu a acut clrețitul să ispire 
mal inut și nui înalt. 


* 


polemistul 





Tin 1557, în urma unui articol publient 
în bunta, Gh. Panu a fost condamnat 


lui ani îmehisoare pentru lese-majes- 
tate. A plecat la Paris de unde sa în 
poat nu 1555 dupii căderea guvernului 


brătinnu, NetntraL în partidui liberal iu 
fient parte din ultimale două legislu- 
imi iibevale, în calitate Ade deputai ul 
cuiezitiui ii laşi, Pun nai nun bu 
sexe numit cenzor la Banca Naţionali, 

Baala nu l-a lăsat însă să ocupe ucoa- 
stă funcţiune, făcăndu-l să întrerupă și 
aparitia revistei sale „Săptămânu”. 

Panu a fost un polemist de prima 
înmă. Pe lângă îmtinxa lui activitate 
vazatăvească el a publicat: „Portrete şi 
tipuri parlamentare”, „Studii asupra 
surragiului universal“, „Chestia Agrară:, 
„ămintiri dela Junimea“, „O mistifica- 
re istorică”, ete. 


ENI Ei 00 EEE 
NOTE BIOGRAFICE 


Gheorghe Panu sa născut în 1848 la 
Gulaţi. Studiile gimnaziale si le-a făcul 
la lași, jar pe cele juridice la Paris şi la 
Lu xelles, Câlva timp a fost procuror lu 
tribunalul lasi, iar în 1851 esle numi: 
set de cabinet al ministrului £E. A. Ro- 
setli. După aceia, face avocatură în laşi, 
unde, în 1555, este ales în Camera revi 
sionistă: se arată ultraliberal şi parti- 
zan al colegiului unic. Arlversar al lui 
lon Brătianu, Panu se înconjoară de 
un gruți de „radicali“ şi redactează or- 
ganul lor „l.uţta”, prin care, atacând 
je regele Carol, își atrage (Mai 1887 o 
condemnare la închisoare de 2 ani. Dar 
se susfrace dela pedeapsă, fugind în 
străinătate, „Opoziția unită“ îl alege da- 
vutat în Ianuarie 1858, și, fiind grațiat 
de vegc, îşi ocupă locul in Camară, Palau 
1x97 se apropie de vechii conservatori, 
in al căror partii] întră cu desăvârşire 
dar după patru ani îi părăseşte si, alo 
la 1 Martie 1991 în noua Cameră libe- 
vală, pare a se aţiropia acum, mai mult 
de Dimitrie Stuwdza. Dela 2 Novembrie 










1H0£ până la sfârșitul vieţii, redactează 
siugur revista .„Săptămâna'. 
Noembrie 1910, 


Moare lu 7 








pom e a 


e e a m n EZRA Ce e 


RIB. — UNIVERSUL LITERAN 








Po e z a e 





IOAN GEORGESCU 


APOCALIPS 


Ploaia rupe, vorbăreaţă, în ferestre oblonite, 
Şerpi vrăjiți de linişti crude, ca o lume prăvălite. 
Sunet ud de ape multe tot mugeşte fumegând, 
Strimiorare de'ntuneric prin furtună alungând. 


Floare ridicată'n pulberi stă privrea "'nirigurată, 
Când pe căile deşerie şueră săgeți de sloată. 
Tina cerului întoarsă, prefăcută!'n iaz de spini. 
Sare, verde, cu lăcuse, într'o gloată de lumini. 


Ceasu'ncearcă în perete să statornicească timpul 
Ce 'nţepat ca o nevoie îşi reţine'n spaţiu chipul. 
Tremurând la o răscruce — o zăbavă apăsat, 

Cu luciri de foc în mână — omul strigă disparat. 


Acum faţa-i subțiată pare-o piatră de'ncercare 
Si-şi uneşte'n geana zării drumul pasării de mare. 
Și săracă şi strivită între nori de vânt albit, 
Pâcla sufletului lasă pe nnălțimi un semn pălit... 


PETRI STEIHAN 
PE PLAJA 


REGALITATE 


Aj construii cu mâna și cu lopata te 

cetutea aurită a fanteziei mele : 

cu turnuri în săgeată, cu punți de miicava, 

cu ţevi de trestii — tunuri pătrunse pria crenele... 


Mi-ai înterzis, severă, de ziduri să m'apropii, 
presapunând iu mine voinţă vinovată, 

dar, într'o clipă, valul cu guler 1e hermină 
ţi-a măturat minciuna, regină-adevărată ! 


GRUP 


O linie albustră, o supralaţă verde 

şi-o gamă măestrită în jocuri de penel... 
un pescărunş apare, un avion se pierde 
şi sufletul îți sboară în larguri după el. 


Priveşte-mă la umbra bronzatului tău trup 

şi anină raza mea de un fior al tău, 

să *ncremenim deapururi ca bronzuri întrun grup 
şi dincolo de bine, şi dincolo de rău, 





VIRGINIA GHEORGHIU 


PESCĂRUŞUL 


Un pescăruş purtat de mări şi scuturat de vânturi! 
Cădere albă n inifinit... 

în care încă n'au murit 

supremele avânturi, 

spre soare cald tăindu-şi stor 

abia de se mai sbate, 

lăsând pe îața apelor 

aripi însângerate. 


Suiletul meu, 

sufletul tău, cătându-l surd prin lume, 

pe marea moartă m'a uitat: 

Ascult un val înapoiat 

ce nu i-a dat de nume, 

şi aripi m'am să mai cutez pe căi obositoare, 


Un pescăruş bătut de vânt, 
svârlit de mări, la capăt de pământ, 
în clipa asta, moare. 


N. RUSSU ARDELEANU 
FRAGMENT 


Sunt eu ori sunt lumina ce spațul larg vibrează? 
Sunt cu ori sunt un altul ce râde-acum de mine. 
Ori poate sunt din praful ce joacă într'o rază 

Un fie sle praf din ustrul ce aici se “ntruchipează 
Să joace și el jocul le umbre şi lumine 

In infinitul tragic ce Visul îşi visează ?,. 


Eram p? când în cerul ce-asupră'ini se adânceşte 
Cel.» dintâi comete cu flacări îl brăzdară, 

Pe când viaţa aceasta ce'n moarte înfloreşte 

Nu se ştia nici mare, nici goală, — când orbește 
Erin uemiă:ginivea cu îorja ei primară 

Şi nu gântleum gândirea ce-afât mă umileşte. 


Gândirea, vorhă plină de noagle şi de rele, 

O vorbă ca atâtea, dar ce dureri ascunde 

Ea micşorenaza lumea şi inimei răspunde 

Cu rânjut ob, suvcustie, — iar ochilor de stele 
Şi patimelor mării le dă sclipiri imundt 

Ca unor simple forme de lâncede femele. 


in ritmul bucuriei de-a fi şi în dorința 

De-a duce mai departe undirea mea de viață 
Nu văd nimic ci totul, nu simt nimic ci totul. 
Nu suni niric ci totul şi:n Tot eu voi rămâne. 
Acel ce-am fost deapururi, care voi fi şi mâine, 
Şi niciodată nu-uui voi răstălmăci credinţa ! 
Dar prins în văimăşagul pe care'nchipuirea 
Cea mai cutezătuare uici unu îl bănucşte, 
Care apoteoza luiinei prelungeşte 


Delirul ce'mi suie la cer nefericirea 

În volaptăţi nebune, eu toituş sunt zidirea 

Ce'n tugta uccurmată mereu se întăreşte ! 

Sunt za, dar sunt şi suflet. Şi sufletul acesta 

E mai presus» de moarte şi-i mai presus de viață — 


E ustrul care arde în arice dimineaţă, 

E tumca care-aleargă în uncpăteunsă ceaţă, 

E Duranezeu cel mart, e Total, e... acesta! 

„Sunt eu ori suni aceea ai cărei râs mă'nghiață?, 


Re 


Libgura-mi era roasă n fund pânăn- 
tratâta încât se spărsese și picura când 
o duceam la. gură. Ceream să se asvârle 
la gunoi şi să mi se dea alta, dar fratele 
îmeu —- mecanic — o cârpi. 

i Zicea că astfel oricine o va cunoaşte 
ică-i a mea şi se va feri s'o întrebuinţeze. 

Petecul grosolan din fund o îngreuiase 
lintratât că puteam să bat fleici cu ea. 


Hi 


ss Aia tăia a i ta 


iPurculiţa o aveam strâmbă și fără un 

"dinte pentru ca sto cunoască toţi. 

* Ori cât au căutat și un cuţit la fel cu 

celelaite tacâmuri ale mele nu au găsit 

şi necăjiţi trebuiră să-mi dea unul bun, 
pe care îl încrustară cu o cruce pe mâ- 

„Ber, Ca să dorm, îmi făcură loc în bucă- 

tărie, pe o canarea hodorosită, cu telurile 
rupte, scoborâtă anume pentru mine din 

od, pe care murise bunicul şi pe care-o 

:scoaseră din uz, fricoşi. 

Bucătăria strâmtă, cu plafonul jos, eva 

'W mijlocul a trei odăi şi toate aveau câte 
:9 uşă prin care corespundea cu ea. Aşa 
tiind lucrurile, toate hainele ponosite şi 
„Nedurose, în cuerul meu se aninau. Și se 
ialunaseră atâtea, că ale mele nu mai 
aveau loc, Oricât asvârleam afară  în- 
ălțămintele rupte şi pline de glod, era 
““adarnic. Peste câteva ciasuri pe toate le 
aflam la loc. De altfel şi eu eram lepădat 
acolo ca un lucru uzat şi fără nici o va- 
lare, 

Pe capătul din spre plită al canapelei, 
se așezau vase, panere cu târaueli, jun- 
iduri re care tocau zarzavaturi. jurnale 
ie care se cernea făină şi de aceia gi- 
ieam fiărămături de coji de cartoi chiar 
la mine mui întotdeauna. 

Protestările mele n'aveau nici un ecou. 
jaleciie cele niai urâte de vase ori câni 
je vedeai asvârlite pe plapoma mea. 

Toţi îşi periau hainele și-și lustruiau 
thetele la mine. 

Puneau picioarele pe capătul celu de 
tanapea şi începeau a le ciorsăi cu periea, 
hățănându-mă şi trezindu-mă din somn. 

Până şi măturătura celorlalte odăi la 
mine o strângeau. 

Măsuţa dela cap — ce-mi servea de 
hoptieră — unde aveam ale mele, era 
flină de funingină de pe fundurile oule- 
tor. 

Deci incornoratul şi înpeliţatul meu iu- 
Mt, ai bunătate și dă-mi dreptate cam 
fispărut dintre ei rreterând orice alti 
situaţie. 

Dacă vre-un lenj al cuiva nu mai eri 
bun de purtat, mama îi întindea în drep- 
iul ochilor, mă privea prin găurile lui ca 
țrin acelea ale unei rnășşti si-mi «punea: 
Costică, uite ceva pentru tine, am so 
kârpesc şi-i bună“. Glasul ei era ca al u- 
heia care se teme să nu jiznească şi-mi 
inehipuiam că mă priveşte de după len). 









UNIVERSUL LITERAR, — 817 


MONOTONIE) 


AURELIU CORNEA 


pentruca să nu-i văd stinghereala de pe 
faţă. Eu, — sgâlţâit de cineva care-şi lus- 
truia ghetele, ori înlăturând cu mâna 
colbul stârnit de vre-o soră care-şi peria 
hainele. — primeam bucuros, uitându-mă 
la ochii ceia de spioană ai mamei mele 
mascate ce mă priveau țrin găuri. 
Transpiranm vesnic şi simțeam nevoja sa 
mă înbrac Dine. Deși era vară, cu căl- 
dură înăbuşitoare, eşeam afară înbodolit 
ca iarna. Canonit de friguri mă scularn 
din patul arzător, iar altă dată de ghiaţă 
şi tremurând înbrăcam pe mine toate 
foanţe'e, cu gândi să pun coatele pe zar: 
dul bolnav, deşi uemea ori hârâia sub 
mine ameninţător şi să privesc la siradu 
pustie, colbăită şi mută. De câte ari ve- 
deam din uşă gardul putred şi înverzit 
ae ploi prăvălit în spre mine, nui se pă- 
vea că sc reţede furios să mă ucidă ca 
un criminal legat .n lanţuri care siie că 
vin să-l tort avuez, 

Privind în stradă, la viaţa plictisitoare 
și monotonă, cu o bucată ce plăcintă în 
mână — dacă-mi era foame — arare ori 
ceva îmi mai înveselea inima. |n amă- 
nuntele vieţii de pe stradă, căutam la- 


com. Semănam cu un râmător -- ca să 
nu zic altfel — care răscoleşte punviui, 


căci nu nunmui căutam cu lăcomia lui şt 
clefăiam ca el, muşcând din  plăcintă 
dar de multe ori și pemeam. 

Scormnoneaimn cu hărnicia unei găini să 
dau de vre-o fărâmătură de plăcere în 
viața ceia elocită a străzii. Sânt bun la 
inimă si mă gândesc să-ţi dau să guști 
și tu rin dulceaţa sâmburilor, ori a râ- 
elor găsite de mine. Va trehui să rue 
făi, de vrei ori de nu vrei. Deci te rog — 
fără rugăminţi de ertare — cască gura. 

lată cum odată o întârnplare mi-a usu- 
rul durerile : 

Pe stradu bătută de un soare care ar- 
dea oamenii cum mă ardeau pe mine îri- 
gurile văd într'o zi, două femei mergând 
în spre mine încet. Cea din 'nainte bă- 
trână, iar ceu din urmă, tânără; trebue 
să fi fost fiica ei. Mergea cu două depele 
dela o mână în ochi, cu capul plecat în 
jos ca si cum ar plânge. Umbra de dina- 
intea ei păreu. o bortă în care vroia să se 
usvârlă, După câţi-va pași ridică capu 
și luă degetele din ochi. Faţa-i era tran 
spirată. şi de o culoare cafeniu-cărănut- 
zie, iar ochii mari căprii, înlăcrămaţi, 
dar nu de plâns ci de colb. Ţinea în- 
feo mână un paneraş mic si nou din 
Javură. piin cu flori colorate viu, mere. 
pere și busuioc, toate amestecate, svâr- 
lite una țoste alta. Pe cap avea un 
sa) negru de lână, pe care-l desnodase 
din cauza căldurii şi franjvrile lui par'că 
erau părul ei despletit și lăsat în faţă pe 
popt. Rochia albă se asemăna cu o că 
inasă căci nu era ivpliată la mijloc, Cum 


avea și picioarele goale părea numai 
gata să se asvârle în pat lângă bărbat, 


Soarele o muiase şi câte odată-şi sălia 
trupul să meargă dreaptă şi plină de 
viaţă poate pentru a o ajunge pe mamă- 
sa. Sânii gurguiaţi, cutremuraţi ag mers, 
îi ridica rochia în faţă şi părându-i-se şi 
ei prea mari şi bombaţi, îi acoperi cu ca- 
petele şalului uitându-se în toate părţile, 
după aceasta, ca o vinovată. 

Atunci dădu cu ochii de mine si inti- 
midându-se îşi reluă mersul de mai na- 
inte, cu carul în jos, să-și mai ascundă 
cu aceasta sânii ei obraznici, de cara 
se ruşina. 

După câte-va clipe, scuipă printre nişte 
buze subţiri şi mici ale unei guri nespus 
de frumoase. Spuma albă şi deasă, — de 
par'că fata era arsă de sete — ajunsă în 
colb țe loc se prefăcu într'o bilă mică 
neagră. Soldurile începură s'o legene ca- 
chet. în acest timp, mamă-sa se afla îna- 
intea. nea și umbra ei, părea o haină nea- 
zră de țe gunoae pe care o tot mână cu 
picioarele. Câna fata trecu de mine şi-mi 
arătă spatele, am putut să văd în jos de 
marginile rochiei albe, garnisită cu al- 
bastru, minunatele ei pulpe brunete şi 
puternice, goale, de aceiaş culoare cu faţa. 
Cu cât privirile-mi alunecau în sus spre 
marginea rochiei albastră ca şi cerul a: 
celei zile, cu atât perii de pe ele erau mai 
lungi şi mai întunecaţi. 

Nu mai gemeam... 

Panerașul din mâna. ei, prinst a sea 
gita mult mai tare şi-mi arăta când fun- 
dul, când florile și fructele din el. Mai 
încolo srre marea mea surpriză își în- 
toarse capul înaţoi spre mine cu 0 văz: 
doagă roşie în gură. Mă simţii deodată 
părăsit de îriguri si uşor ca un om sănă- 
tos şi voinic. Credeam că aş fi putut îugi 
cu ga în braţe, fără a putea fi ajuns de 
cel mai bun cal. Si nu credeam că o uscă- 
tură cu mine, căreia, mai cu seamă, 0 
femeie de ţară, nu are decât dorinţa de 
a-l brânci cu silă, ori a-i da un picior, 4 
putut să-i deştepte asemenea simţiminte 

Vedeam că mă nepreţuesc prea mui:, 
că. mă năpăstuesc şi eram atât de vesel 
și mulțumit. Nu pricepeam când a luat 
floarea roşie din paneraş, căci eu tot tin 
pul mă uitasem la ea. Cu o mișcare le- 
nesă și largă, aruncă un capăt al şalului 
pe un umăr, pe când capul îl culcă pe 
celălalt, zbuciumând și mai viu panera: 
şul, legănându-se şi mai îndrăcit pe sul- 
durile mari, mișcate în voe sub rochiea 
largă. și albă cu o cămașă. In capătul 
străzii mamă-sa. o aștepta, par'că sătulă 
de cât mânase cu picioarele haina ceiu 
neagră. Când bătrâna fu înghițită de coti- 





*) Fragment din romanul „Srrisori 


fără răspuns”. 


818. — UNIVERSUL LITERA 


tură, ea se mai întoarse odată şi oprită 
locului mă privi lung; apoi luă vâzdoaga 
roşie din gură şi zâmbind o aruncă din 
toate puterile, încordată, spre mine. A- 
veam în toată carnea feţei ceva atât de 
plăcut încât muşchii ei se contractari 
ca de plâns. Imi venea să-mi rup foan- 
țele cu care eram inbodolit şi gemând 
apucai cu dinţii unu vârf de scândură 
putredă a gardului. Sirânsei până ră- 
măsei cu bucata în gură. Mă ui- 
tarm viu şi aprins în toate părţile, cu toate 
că n'aveam nici un rău făcător de căutat, 
Mă credeam un uriaș, căci voiam să apuc 
gardul de amândouă capetele și să-l 
strâng ori să-l desfăşor ca pe o armonică. 
Credeam că aş putea să-l smulg cu o sin- 
gură mână şi mişcare, si să-l învârtesc 
deasupra capului cu ușurința cu care aş 
agita un harapnic. Cânele nostru, mare 
și flocos, sări  punându-mi labele pe 
pebtuț și, arătăndu-mi o limbă lungă şi 
violetă. 

| înşfăcai de picioare si mă îmvârrii 
cu el. Era vesel si-i plăcea căci na 
scheuna. Mă ţintea doar cu ochii lui ne: 
gri, mici şi plini de credinţă, cerându-i 
să nu-i fac nici un rău. Mă trezii cu el, 
răzând între copacii plini de omizi ai li- 
vezii. Dându-i drumul, câinele făcu câţi- 
va paşi repede înapoi şi pe neaştepiate se 
rețezi în spatele meu, apoi o rupse de 
fugă lătrând. O goană nebună se încinse. 
Joaca ţinu suspect de mult. Când obosii, 
mă lungii cu fața în sus, pe iarbă, gâfă- 
ind şi văzând. Auzeam inima, cânelui 
trântit lângă mine, cu limiba scoasă de 
trei ori mai mult ca mai nainte, 

Priveam cerul albastru ca și marginea 
rochei alhe a fetci și pe nesimţite mă po- 
menii trist. Mă vedeani un prizonier, un 
exilat. Nu mă mai săturam Să 
ulbastrui ceruimi 


privesc 
și să mă gândesc la 
viaţa mea. Simţindu-mă obosit prea mult, 
mă smuncii în sus şi mă sculai brusc în 
picioare ca pentru cine ştie ce grabnic in- 
In mână aveam un strujan. Nu 
stau cănd HI luseni de ie jos, Mii iuca- 
sam cu el fără să stiu... Un fosnet strein 
ete viclean prein iarbă, lu Spatele mel, 
ii facu să-mi store chit repede câri 
ii sineta Ul. Itu eat, 
Ni toată ziua acela am fost fericit, 


tere. 


ACRELIU CONNLA 





PAPAGALII 


Dăm mai jos, o scenă din „Papagalii“, 
dramă în 4 acte de Const. Biuleţ, a cărei 
premieră u avut loc de curând lu fea- 
tru! Naţional din București. 


STAN. — Doamnă Casian, as vrea să 
vă fac o întrebure. 

MARIA. — Orice doriţi. In 
zice judecătorului „curieux“. 


areot îe 


STAN. - Nu mii cunoaşteţi d-voastiiii 
pe mine? 

MARIA. — Acunui, da, vă cunosc. 

SPAN. -- Nu nraţi mai cunoscut ni- 


ciodată ? 

MARIA. — Aţi fost la Paris în tim 
pul din urmă? 

STAN, — Nu. 

MANIA. — Atunci nu vam văzut ni- 
ciodată. Și, dacă voiți, vă asigur, că nici 
chiar în vis. (hdzdnad) Cu toate că visele 
sunt uncori foarte posnaze. 


STAN. — Sînt fericiț că vă văd bine 
disț:usă. 

MANIA. — fDemuăj Cum as putea ii 
altfel, la locodna surioarei mele ? 


STAN. — fIncurcal) Dar eu vă cunosc, 
vă vecunose... 

MANIA. -— Abia ne-am întors dinio 
călăto»ie lungă, lipsirm de vre-o ciuci ani 
din Cavitală. Si chiar ari dimineaţă „ti 
venit. anume țentru logodna Elizei. 

STAN. — Mie nu-mi sânteţi sirăină! 

MARIA. - - A, poate d-vcastră mii cu- 
noazteţi nui demult ? In cazul ucesta vaş 
îi îndatorală dacă n-aţi ajuta Tnento- 
ria, care începe să, muă cum luse. 

STAN, — (Din ce în ce mui încureal) 
Nu stiu ce să cred. Poate mă însel. Vă 
vo să mă eriuţi. Nas vrea să fac Ini- 
pyesie rea, în casa socrului meu. Dar, 
vedcii, sîni o fire sentimentală, nenoro- 
cită ; sint câţi-va ani de când trăesc cu 
o amintire scumpă, pe care vremea 0 
ciopleşte tot mui adânc în sufletul meu 
ca țe 0 iesțede de marmură. O întărm- 
plave, pe care 0 sucotean trecătoare, o 
clivă de fericire, un vis frunu0s, ni 
pecetluit tot restul vieţei. 

MANIA. — A, domnul  procurar esta 
poel? fhăzăândi  Frazele d-voustră sint 
frumoase, dar nu înțeleg de ce ini le spu- 
neţi mie ? 

SPAN. == tCaontimuind răpită Sint scla- 
vul unei nopți de iarnă, ce mă unii 
reste meinecini. Au fost elite cănd am 
vrut să scan să uit, peste pulință! 

ALA. Vă înţolez ți dubii cm n 
devărat. Par toate astea, donitiula San. 
nu mii i rivese. Nu căsiţi că nu SINE cu 
[i-tentul porvivit pentru asmenea 
itinuiri ? Uitaţi că siut sora Tizri. 

SAN. Isuti=a, prin dragostea ri 
hanre, să ru faci să cred că, în sfirsit 
ate ni:at imacinn scunipă, împletită în 


(ha 


jurul îtimei muoie, că trecuiul a murit 
— când satu ivit d-voastră, 
MARIA. “fronir: "Teeeutul murise, 


train scuti cliairuse în neant. $ 
citata am picat cu din senin. Nostirn? 
iniâmplara! Aş prefera, în locul fravelor 
[rinueasa ție care le admir fără a le prl- 
en; e tăleul, să-mi daţi o umilă lămurire. 


[i 


STAN. == TIncurcat) In orice caz O uso- 
niinure isbiloare, unică, 
MARIA. — Intre cine şi cine? 


STAN. — Intre aceea 
so uit și între d-voastră, 
MARIA. — fAlândră) C'est une plui- 
santerie, je suppose. Cu seriozitate; Var 
ascultat cu toată bună voinţa, cu toată 


pe care nu poi 


CONST. RÎULEȚ 


răbdarea de care sînt în stare. Repet: ui- 
taţi cu cine vorbiţi. 

STAN. - - lertaţi-mă, doamnă. Din cele 
spuse de Eliza am convins că naţi 
putut fi d-voatră. Mă urmăreşte însă, 
mii obsedează asemănarea. Ce să fac? [i 
fără voia mea. 

MARIA. — Să fim serioşi, domnule 
Stan. D-voastră sîinteţi totul pentru Eliza 
si aţi ajuns la o răspântie, de unde nu 
vă mai puteţi întoarce. Inainte de a lua 


această hotărâre, fără îndoială că vaţi - 


gândit bine. Un om cu cultura şi cu s- 
tuaţia d-voastră îşi dă seama de răspur- 
dorea ce'şi ia. Kliza e o comoară de da- 
ruri rare şi de gibgășii. 

STAN. — Stiu, ştiu și totus, 


MARIA. — Fă-o fericită, domnule, că 
merită. 
STAN. — Aş vrea să fie fericită, tee- 


bue şi parcă mi vine să-mi iau lumea în 
cap, să fug! E mai presus de puterile 
mele! Nu mai pot. 

MANTA, -- Și pentru ce toate acestea? 

STAN. = Când vă văd, îmi pare că 
am în faţă imagina celei ce a aruntat 
o bumină de poezie şi de vis asupra în- 
trezului meu trecut; imagina celei pe 
sare am iubit-o înaintea Elizei şi cu msi 
multă patiruă, cu mai mult foc ; imagina 
scumpă şi neuitată a singurei femei ca 
mi-a fost dragă în pranul tinereţii mele; 
imagina neînchipuit de frumoasă, ce a 
trecut o sinzură clipă prin viaţa mea și 
a dispărut. Sa dus. Parcă a inteat în 
pământ. 

MANIA, —- (Straniu) De unde știți că 
ua intrat? 

STAN. — Nu, na murit, Simt că tră- 
este. Cu inf/lăcărare) UD iubesc atât de 
mult, încât nu putea să moară. 


MANIA. — A murit, domnule Stan, îţi: 


sieur că a mimrit, Arupeaţi v floare pe 
mormântul ei şi porniţi pe calea feri- 
cirii reale. 


STPAN. — De inult as fi închis ochi 
pie acest mormânt, dacă el ar exista. 
MANIA. — Aţi aşteptat. zadarnice o 
nălucă, : 
STAN. O astept încă. 


MARIA. -— Dar Eliza? 

STAN. — E fată inteligentă, înţelegă- 
toare : von încerca, sper, so astentărm 
împreună. 

MARIA, = Cât de puţin o cunoşti! 
Ducă av bănui numai că te gândești la 
uta... 

STAN. O va astepta totus şi ea fără 
să stie. fără să vrea poate dupe cum a 
asiptat-o si până acur. 

MANIA. —- Ye stătuesc, dacă ţii la ea, 
sa nu faci incercarea asta, 

SFAN, =: - îDărz) Atunci o voi aștepta 
singur. 


MARIA. — Si dacă nu va veni nicir- i 


dată? 
SYAÂN. -—— Eu voi trăi cu nădejdea asta. 


Și. dacă iniradevăr nu so întoarce, chi- : 


nul ustentării va fi fost toluş dulce:.il 
cunosc «le ani înlregi, nvam obişnuit cu 
el si-l preţuesc mai presus de orice hu- 
curie. 

MANIA. -— Dumneata nu-mi pari un 
on rău, tare ar vrea să se joace cu inima 
si cu 


să se întâmple o nenorocire! (Ea ese 
vepede prin stânga, în timp ce Stan în- 
tinde bralele ca și cum ar Tren s0 0- 
prească. 
care întră prin fund). 


In poziția asta il găsește Elia 


| 
4 
i 
' 





viitorul bietei mele surioare. Re . 
nunţă la aceste închipuiri, dacă nu vrei, 


UNIVERSUL LITERAR, — 3819 


MAXIMUM SI MINIMUM 


Era mic, slab şi negru; era mare, 
grasă și blondă. 

Pe el îl chema Lambros, pe ea An- 
&heliki şi împreună formau familia 
Kalomilatos. 

Deşi mic d. Lambros avea totuşi ceva 
mare, dar mare de tot... mustăţile. 

Bre ce mustăţi frumoase, negre ca 
: tăciunele şi groase cât un cartabos! 

:  Mustăţile d-lui Lambros aveau însă și 

alte calităţi, erau ţepoase şi străluci- 
toare ; deaceiu jucaseră mare rol în via: 
'4a amoroasă a proprietarului lor. 

D. Lambros avea mare prijă de ele; 
“în fiecare dimineaţă le parfuma, le cos- 
metica și apoi cu ele întinse şi strălu- 
citoare eşea din casă. 

Imtreaga Brâilă era în admiraţie îu 
"faţa mustăţilar d-lui Lambros si toata 
cucoanele protipendadei mişcau dim nări 
privind supenbul fenomen capilar si îni- 
bătându-se de uroma parfumurilur şi a 
cosmeticurilor. 
| Da, da, d, Lambros era un om fericit 
.și în afară de asta era un „Charmunt 
:hocurne” şi un „galanthomme”, așa îi 
botezaseră sirenele Brăilei şi aveau drep- 
tate sirenele. 

Născut în nobila Fiadă, la Ztaca pa- 
tria lui Uiys, d. Lambros se dovedisa de 
mic copil denin urmaș a! ilustrului să 
străbun. 

Era vioi şi neastâmpărat, se ţinea nu 
mai de drăcii dar nu de drăcii vulgare, 
:Lambrachis (diminutivul lui  Lambros) 
făcea numai pozne răsunătoare. 

De pildă, otută animat de o nobilă ar 
doare ştiinţifică a vrut să-și dea seama 
„de visu“ dacă întradevăr untdelemmnui 
e mai ușor ca vinul şi pentru că în be- 
ciul tatălui său, un boat amator, se 
găseau 14 butoane de untdelemn și şase 
butii de vin, Lamwbrachis le-a dat cep tu- 
turor şi a încuiat pivniţa. 

Peste câteva ore, deschizând beciul a 
putut constata cu satisfacţie că expe 
riența reuşise ; untdelemnul era întru: 
devăr mai usor ca vinul. 

Altă dată, pe când um negustor ovrei 
intrase în casa tatălui său să vândă 
unele mărunțişuri și lăsase atară măga 
ivul încărcat cu marfă, Lanbhrachis, an: 
tisemit ca si Ulys. introduse sub enudu 
măgarului o bucăţică de iască şi-i dădu 
foc. Fireşte că măgarul sa dus dricului 
cu marfă cu tot. 

Asemenea isprăvi, unite cu succesele 
sale scolare creaseră tânărului L.armbra- 
chis halomilatos reputaţia de copil fenu- 
men. 

„O să ajungă președinte de republică, 
declarau înţelepţii Itacei. veoretând că 
(Grecia e încă regat şi că deci, nu vor 
putea gusta de îndată binefacerile au. 
vernării ţănăvului l.ambros. 

Deaceia Itaca a fost întotdeauna 1- 
puhlicană. 

Din nenorocire, Lambrachis n'avea în- 
clinaţie spre politică ; din această cauză 
după ce stârşi liceul, tatăl, văzând că 
odrasla sa nu vrea să se dedice carierii 
onorurilor şi pe de altă parte având in- 
terese din ce în ce mai mari în Romi- 
nia se mută la Brăila și-și trimise fe. 
ciorul să studieze în străinătute. 

In străinătate, Lambros nu-şi desminti 
faima de copil fenomen. Dela 16 la 24 
de ani, Lambros si-a tocit coatale pe 
băncile şcolilor. A învăţat la Berna do! 
ani, pe urmă a stat un an la Paris si 
apoi cinci ani la Londra. 


Când s'a întors la Brăila, nu sa mai 
întors d. L.ambros Kalomilatos ci un mo- 
nument de cultură, 

Lambrachis știu sapte limbi: greceste 
la perfecţie, nemţeşte la perfecţie, fran: 
țuzeşte la perfecţie, italieneşte la periec- 
ție, turceşte la periecţie, englezaşte la 
supra-perfecţie numai românește nu stia 
aşa periect. 

lLambrachis cutreerase toată Ruropa, 
dela Petrograd la Sevila, dela Stokholri 
la Brindisi, dela Constantinopol la Du- 
plin, dela Atlantic la Urali. 

Văzuse tot, pricepuse tot, reţinuse tor! 

De aceia, pe la 1895 Brăila sălta şi tre- 
sălta de bucurie auzind că sosește mo- 
numentul cu biblioteca lui. Trebue să vă 
spun că biblioteca era ceva formidabil, 
fantastic! D. Lambros ştia să-şi nleagi 
lecturile. Nu citea decât lucrurile pracise 
şi consistente: dicționarele. 

Biblioteca monumeniului nu  cutrin- 
den decât dicţionara, numai dicţionar». 
da» toate, absolut foate dicționarele uapă- 
rute în toate cele şapte limbi cunoscute. 

lată lista sumură a bibliotecii 


Secția lermană. 


'Rrokhaus-Konvevsations-Lexikon (16 
+01.) Mayers-honversations-lLexikon (cei 
vol), Bandelmann-honversations-Lexikon 
(21 vol.), Frantzbranrtwein-honversations- 
Lexikon (12 vol), IHoltzkopf-honversuti- 
ons-L.exikon (39 vol.), ete, ete. etc. 


Sectin Fruneeză. 

La rvusse-Dictionnaire-[neyelopâlique- 
V'niversel (55 vol.)., Ronstan-Dietiounaire- 
Encyelobediqus-Universel (2t vol, Mat- 
joral-Eneyvelopedie-Pratique (11 vol.), Cax- 
tund Eneveloriâdie des (iens du  Monda 
(28 vol), etc. etc. 


Sectie Turecuscă. 


Bosdurneau-llanumet-Bumn (6 vol.). Lă- 
tite-Hanum-Buru (3 vol), Ciuciuc-Bi- 
CGhinllura- Bu ÎN vol, et. ete. 

Secția Italienească. 

Romerio Filamoreiu  Dictiorurio iti 
volt, L.uigi Boltrueci Dictionario (31 vol), 
Eminente Pratioso Dictionario 430 vol, 
ete. ac, 


Sectiu Roniineuscă, 


Bogdan Petriceicu Iasdeu  .Muaeznuri 
itomoiogicum". Lazăr Şăineanu „Dicţio- 
carul Limbei române”. 


Seetiu Engleză, 


Cavendish “3 Uviversul  Emeyclope:lia 
(36 vol), Austen Briehtiori's Universul 
Enerclopedia (33 vol), Tomas Pastelpo- 
ore's Universal Eucevclopedii (22 vol. 
etc. etc, 


Sectia Ureucă. 


Polixenos hoţofunuhis. Ipruvosi ton 
hakacvanghelion. Odiseos  Pulopulos. 
Iprovoztiton Anaxutoniftomahion (N 
vol), Platon hurucutakis. Ta  noimatu 
Nosmu (37 vol,). Periclis honrokokoros. 
Ta vafiomata che ta pramata tu Kosmu 
(73 vol.) ete. etc.. 

Nu mai vorbesc de dicționarele de bu- 
zunar, de vuiaj, de masă, de automobil, 
de aeroplan, de dicționarele  niedicala, 


MIHAIL POLIHRONIADE 


igienice, tehnice,  bacteriologice ; erau 
nenumărate, 

Vă puteţi închipui deci ce cultură for- 
midabilă acumulase d. Lambros în can 
şi în dicţionar. 

Nu era uşor să discuţi cu el, d. Lum- 
bros avea în orice domeniu 0 ierarhie 
de valori imnabilă. 

Să te ferească Dumnezeu să atirmi că 
Cesar e mai mare ca Alexandru, Scop 
ca Fidias, Montesquieu ca Voltaire, sua 
Verlaine ca Baudelaire. 

D. L.ambros râde sarcustie şi îţi ulure 
pe Brokhaus, pe Cavendish sau pe LCiu- 
ciuc-Beghinlduru-Bum si acolo scrie alb 
pe negru că: Alexandru e mai mure cu 
Cesar, Fidias mai mare ca Scopas, Vol- 
taire mai mare ca Montesquieu şi Nenu- 
delaire mai mare ca Verlaine. 

Cu toate că avea o cultură atât de cos- 
mopolită d. Lambros arăta însă o vădită 
preterință pentru tot ce era englaz. Ii 
iăcea căraroea pe dreapta nu pe s'ânga 
pentru că asa se piaptănă lovzii la Lon- 
dra ; mânca toate mâncărila cu Worcae- 
ter-sauce [entru că aşa se mănâncă la 
jondra ; făcea de trei ori pe zi hae pen- 
tru că aca se face la londra şi citea re- 
gulat „fimes"” (singura lectură afură de 
dicționare) pentru că așa citesc „gentia: 
men-ii... tot la Londra, 

Avea în casă o mulţime de aparute hbi- 
zare dar pracice pentru: tăiut coasta 
sardelelor, scos cuele cin talpă, tăiat au- 
tomat bătăturile, fabricat sifon, extraa 
firele de păr din mâncare, masele dia 
supă etc,. De prisos să mai pomenesc de 
trigoritere, ventilatoare, calorifere porta- 
tive, puşti automate şi alte unalte de a 
semenea natură. 

Hainele aveau toate cupa”  eneleză, 
(uulevile erau întotdeauna înalte și scro- 
bite. Ghetele întotdeauna foarte mari desi 
t.ambros avea piciorul mic; dar ce să 
faci, asa se purta la Londra, descaia j 
inătate de gheată cra plină cu jurnale. 
Cravatele erau întotdeauna de un alb 
imaculat. D. Lambros voia să fie „au 
english gentienun” şi era, 

Când cineva îi făcea vre-un compli- 
ment asupra mărimti ehetslor, asuțira 
aparatului de scus five de păr din măn- 
ave sau asupra puștilor automate, d. 
Lambros răsțundea inăudru : 

„Li amo dela londra”, 

Această preferinţă pentru tot 
este britanie își aven oriuina în... 
tăţi. 

Cu să înţelegeţi trebue să rovenim la 
ele, 

La 16 ani, când Lambrachis a placat 
pentru prima oară în striiinătate, mustă- 
cioara lui abea începuse să  ruijeaseii. 
Buza de sus. sub nas. începuse să se u- 
copere cu un pufusşor negricios, catita- 
iat şi mătâsos, An cu an acost putusşar 
se transtovina în mustăți suple si apoi 
în mustăcioare ţepoase şi strălucitoare. 





celiaca 
NIUS- 


Această ultimă transformare sa pati 
cuse în anul căt u stat la Paris. 
Vara, în vucanţă, cănd a venit ucasă, 


biata lui mumă ocru să lesine dea bucuri»: 
„Matia-mu avea mustachia'“ (ochii mei, 
ce frumoase mustăţi) exclamă cu. mău 
iră cu drept cuvânt de fenomsuul ca- 
uilar ce se atârmmase sub nasul fiului er 
iubit. 

In toata aceluias cun  Larubrachis 
plecă în Anglia. Delu gruniţă mustăţila 
lui făcură senzaţie. Enulezoaicele touti, 
sătule de bărbaţii niari, hlonzi, calu si 











820. — UNIVERSUL LITERAR 


rași sorbesu din ochi pe grecuşorul mic, 
negru, vioi şi cu niște mustăți... „Ah ma- 
tia-mu !* 

Succesul lui Lambros îu prodigios. 

Pe străzile Londrei, echinaiele luxoase 
se opreau şi din ele descindeau soţii şi 
fice de lorzi, de „pairi" ai Marei Britanii 
şi alergau tremurânde de emoție şi ex- 
citare să admire mustăţile lui Lambro:. 

La teatru, la oceră, la circ, la curse 
apariţia lui făcea senzaţie, Toate ochia.: 
nele se îndreptau asuvra mustăților lui, 
Tinere şi bătrâne, urâte sau îrumoast, 
toate, dar absolut toate priveau cu mal 
mult nesaţ mustăţiie lui Lambros de 
cât ar fi privit nuditatea lui Apollo din 
Belverlere. 

„What a sweet boy, what a sweet baby” 
(ce dulce băiat, ce dulce coțilaş) răsuna 
din tcate pârţile. 

Dar mustăți'e nu se ermoţionau; stă- 
teau tot ţeroase, strunite și apetisante 
sub strânsoarea cosmeiicului, Ele deve- 
niră în curând tot atât de cunoscute în 
Anglia ca şi jobenul ţrinţului de Galia, 
vii ovul Eduard al VII-lea. 

Nu exista fecioară în Anglia care lu 
„break'ast”* în re omletă şi marmeladă 
să nu susnine după mustăţile irezistibi. 
lului grec. 

Lambrachis culegzea victorie după vie- 
torie şi dacă mustăţile luau cu asalt cs- 
tatea, vioiciunea lui, veselia lui, neas- 
tâmrărul lui îi asigurau liniştita stă- 
pânire. 

Pentrucă era mic robustele englezoai- 
ce îl luau ele de ohicci re genunchi și 
cu suchiţuri şi suspinuri de voluptatu 
îi mângâiau mustăţile, le sorboau aru- 
mu, înebuneau ! 

„My litule boy, my sweet baby, mi 
dear“... 

Cum dracu să nu devii anglo-fil! 

Toute lucrurile au însă un sfârşit! Lu 
24 de ani d. lambros sa întors la Bră- 
ila burduf de carte dar... melancolic. Era 
departe de Anglia, de Anglia lui, cu fele 
blonde și robuste care-l luau pe ge: 
nunchi. 

Avea şi la Brăila succese, dar nu e€- 
rau blonde și în loc să-l ţie pe genunchi 
trebuia să le ţie el pe ele, 

Erau vreinuri triste si; Lambros nu 
făcea touiă ziua decât să privească şlu- 
Jiuriie sale în jort şi să stea cu nasumn 
dicţionare. 

Inir'o dimineaţă, Lambros își rarfuma. 
ca de obiceiu mustăţile si privea ctis- 
trat pe fereastră; deodată scoase un stri- 
săt şi se dădu înu;ci, 

Avusese o halucinație. Vis-ă-vis la fe 
reastra unei case cu «ouă etaje i se pă: 
ruse că vede o englezoaică, o englezoat- 
că blondă şi robustă ca la l.ondra. Peste 
câteva clive, spaima i-se potoli. 

Neveni la fereastră şi-şi dădu seamu 
că navusese o halucinație ; era într'ade- 
văr o englezoaică, o englezoaică în carne 
şin oase. 

Englezoaica lucra la o broderie ; din 
când în când însă își arunca ochii, ași 
ca din întâmplare, spre Lambros. Atunci 


Lambrachis cunoscu din nou  hucuriae 


in fiecare dimineaţă își parfuma mus- 
tăţile în faţa ferestrei şi regulat, engle- 
zoaica lucra la broderie, 

Tambros află însă că nu-i englezoaică, 
ci grecoaică, Fata lui Nicolis Patato- 
puios, mare comerciant de cereale, mare 
armator, doctor în filozofie dela Leipzig, 
om cult si om de bine. 

De fată află că se numeste Angheliti, 
că-i inaltă, voinică, blondă, întrun cu- 
vânt odorahilă ca o englezoaică, deşi nu 
era englezoaică. 

In curând Lambros îi trimise un bilet. 


Angheiiti îi răspunao si o minunea! o 
fericire | o bucurie ! răspunsul ara scris 
pe e Aba Angheliti ştia deci engle- 
zeşte ! 

rebue să spun 'că Angheliti era o 
fată superbă şi renumită pentru forţa 
ei. Desi înaltă și voinică era însă foarte 
vicaie. Toată ziua se juca cu prietenii 
fratelui său şi când se întâmpla ca vre- 
unul să fie obraznic îl dobora cu un 
bobărnac, 

Angheliti vorbea perfect nemţeşte și 
franţuzeşte, cânta superb lu pian și fă- 
ceu cele mai bune cataituri, torturi și 
baclavale din toată Brăila. Incolo însă 
nu ma. ştia nimic. 

In fiecare an Angheliti rămânea repe- 
tentă. Si din clasa Ill-a gimnazială n'a 
măi fost chip să iasă. Nu slujeau nici 
bătăile, nici rugăminţile ; nimeni și ni- 
mic n'a putea urni pe Angheliti din 
ciasa I]l-a. 

Năspunsurile sale la examene erau 
celebre : 

„Care-i capitala Bavariei ?* o întreba 
profesorul. „Zirich”, răspundea sigură 
da ea Angheliti. „Ba nu, Miinich', o co- 
reeta profesorul, „Zirich-Minich, tot 
una face, se răstea enervală Angheliti. 

Lu meditații, Angheliti dormea şi din 
când în când trântea câte o sforăitură, 
„.aissez la dormir la pauvre, elle est ia- 
tivu6e”. in'ervenea „mire 'lhermwe” sau 
„socur Angăle” către fetele cari voiau 
3'o trezească. 

In afară de calităţile sale intelectuale, 
Angheliti avea și cea mai dulce guriţă 
din tot judeţul, în plus aveu talentul de 
a facu gafe şi de a vorbi de rău. Dar bie- 
tu! Lambros n'âvea de unde să ştie toa- 
te astea şi corespondenţa continua pe 
engiezeşte, 

Angheliti nu ştia însă nici boabă en- 
plezeşte şi răvașele de dragoste i le con- 
fecționa prietena și oconfidenta ei, P6- 
nelope Ţucatos, 

Bietu! Lambrachis n'avea însă, de 
unde să ştie nici de asta şi ocu! s'a: 
vrindea din ce în ce mai tare în inima 
lui, îi cuprindea întreaga lui făptură, 
gata-pata să-i ardă şi mustăţile. 

Nic: Angheliţi nu rămăsese insensi- 
bilă lo farmecele mustăţei lui Lambros, 
Ne aceea când id. Lambros Halamilatoa 
irnbrăcat-în frac, cu mănuși albe şi un 
buchet de garoafe roșii în mână, se pre- 
zentă ta d, Nicolis Patatopulos sto ceară 
în căsătorie, Angheliti izbucni în plâns 
de emoție. 

D. Nicolis refuză însă pe Lambrachis. 
„Nu "vezi ce mic ești şi ea e cât un rino- 
cer. O să râdă lumea de voi“. Si toată 
elocinţa descendentului lui Ulys fu za- 
darnică, D. Patatopulos rămase infle- 
xibi), Noroc că interveni Angheliti. „Mă 
omor şi dau foc casei“, urlă ea accentu- 
ând fiecare cuvânt cu câte un energic 
pumn în masă. D. Nicolia fu silit să ce- 
deze și: masa fu dată la reparat. 

Peste câteva săptămâni, nunia avu 
ioc şi când Lambrachis apăru agătat, 
cu mustăţile țanţoșe, de braţul Anghe- 
litiei, toată lumea, exclamă: „Ce îru- 
T0asă pereche !“* 

Numai d. Patatopulos nu era tocmai 
multumit, 

„Am dat un rinocer pe mâna unui 
scatiu“, obisnuia el să spună, 

Primele luni fură un paradis pentru 
cei 00: tineri. Lambros îşi plimbă ne- 
vasta în toată Europa și uacă prin ţă- 
rile sudice opulentele rotondități ale An- 
ghelitiei făcură pe tinerii berbanţi să le 
ciapească, înainte ca Lambros să se re.- 
peadă, Angheliti trântea cu dosul pal: 
mei; pe obraznic la pământ. 

Acum Lambros era cu adevărat feri- 


sit. Angheliti nu numai să-l ținea pe 
genunchi, dar îl gi plimba prin casă 
în braţe şi nu se mai sătura sărutân- 
du-i rnustătile. 

„Angheliti psihița-mi“ (Angheliti su- 
flejelul meu), oftă duios Lambrachis. 

„Ea sta angalia-mu puli-mu“ (vino 
în Fraţele mele puiul meu), răspundea 
mititica lui soţie și-l lua în braţe. 

Dar această sublimă armonie n'a du: 
at mult. D. Lambros ștrengar din fire, 
a început să calce pe de lături. 

Coana Angheliti a prins repede de 
veste ș; l-a luat în primire. „Unde te 
duci ?*. „Ma duco si maninco gogosi la 
madam Kalavrachis, 

—- „La madam Kalavrachis ?* se răs- 
lea coana Angheliti, „da la mina nu 
poţi să mănânci gogoși ? Să stai acasă!“ 

D. Lambros se resemna oftând şi sea: 
ra trebuia să mănânce câte trei duzini 
de gogoşi, 

— „Nu sunt mai bune ca !a madam 
Kalavrachis ?* 

— „Ma niţi nu se discuta, more“, răs- 
pundea convins d. Lambros. 

Certurile mari porneau însă da la 
nustăţi, 

Coani Angheliti era geloasă pe ele, 

s.— „Pentru cine le parfumezi, de ce 
da: cu cosmetic, dece le piepţeni. Umbli 
după cuceriri ?'* 

-- „Psihiţa-mu'“, se rugă duios d. Lam: 
bros, 

— „Na se hesso“ (expresia nu se poa- 
te iraduce), urlă coana Angheliti. 

Viata deavensa în'ratevăr in'olerabilă 
și înt”o noapte, într'o noapte fatală, ca- 
tastrofa se produse, Angheliti, geloasă 
ca o t.gresă şi suplă ca o panteră, tăie, 
în rimpul somnului, mustăţile lui Lam: 
bros. 

Unde eşti tu Sofocle să cânţi tragedia 
compatriotului tău, tragedia lui Lam- 
bros fără mustătţi. 

Ce catastrofă ! Ce catastrofă ! 

D. lambros voi să se sinucidă cu o 
puscă automată; Angheliti i-o smulse 
însă din mână. Voi să divorţeze, dar se 
răsgândi, îşi dădu seama. că n'o să-l mai 
placă nimeni fără mustăţi. 

D. l.ambros se hotări să aştepte până 
când îi vor creşte mustăţile la loc. Soar- 
ta însă fu nemiloasă cu el, mustăţila nu 
i-au mai crescut la, loc. 

Altădată, voiu povesti pătaniile celui 
de al doilea Lambros, Lambros fără 
mustăţi. 


MIHAIL POLIHRONIADE 








n muza n caca brate aaa ari si atarna um Dn în aa aan erei E a ali 





UNIVERSUL LITERAR. — 821 





calacen Erlcereares 








CHESTIUNEA CARAGEALE-BRĂESCU 


Tânăr, q. Lovinescu a ţinut la înce- 
puturile carierei d-sale să se situeze din. 
colo de realitățile indiscutabile şi do 
valorile statornicite ale momentului, în 
care debuta. Și cum nicicdată v astfel 
de independență, nu se câştigi — mai 
lesne şi mai sigur decât lovind în 





i locurile cele mai aşezate din constiința, 


tetitorilor şi revizuind valurile cele mai 
curente, criticul sa fixat curagios: Cu- 
rageale. A fost un scurt circuit de ne- 
durmerire şi revoltă. Profesorii de limba 
română, în clasa VII de liceu, încă dis- 
cută ja capitolul Carageale, ireverenţa 
criticului bucureştean şi încă se scan- 
dalizează bhuimăciţi de această flagrantă 
contrazicere cu programe oficiale. Ce- 
ceace nu dovedește decât eficacitatea lo- 
viturit, Tot ustfel astăzi. criticul dehu- 
tant care ar voi să-și plaseze scrisul şi 
să și-l recomande atenției publice, n'ar 
putea face un lucru mai cu folos — din 
acest punct de vedere — decât să scrie 
imvotriva lui Tudor Arghezi. 

Metoda are virtuți ulterioare. Vine un 
timo când o întâmnlare oarecare un 
fapt. literar neînsemnat, hazardul, un 
accident te confirmă — san, ceeace este 
mai sizur, poate fi tălmăcit cu oarecare 
bunăvoință dvept o confirmare. Na 
exnlicat d. II. Suniclevici aparitia si 
succesul surenean al lui Panait Istrati 
cu o verificare matematică, necesară, 
fatală, ineluctabila a nu stiu cărei uro- 
feții critice si n'a sustinut că Romain 


„Rollani l-a desconerit pe fostul munci- 


0 E ti Cta taca aici ia a i iaca al n a i, i cae 


tor hrăilean, numai pentrucă vestirea 
„cJasicismilui de fer” trebuie neapărat 
să se împlinească. ? 

O nrohlernă de critică, atât de discu- 
tahilă rât chestiunea nusă de d. Lovi- 
nescu în nrivinta rezistentii lui Cara- 
geale (volumul II de Critice. dară nu 
ne încalăm) nu dohândecte suficientă, 
netezime derât atunci câni îsi are șta- 
tilit un termen de comnaratie. Debutul 
maiornlui Ch. Rrăescu a fost momentul 
prielnic. £riticrul nu l-a scănat. Odată 
cu valarificarea acestui nou talent ches- 
ținea  Carazeale a fost relnată si o 
confruntare — desionr conelurdentă -— 
intre taxtele maastrului mort si ale nou- 
ni aeriitar s'a făcnt amănunțit, Nun în- 
tră în ohiectul acestor nazini, să arătăm 
de ce annme nu ne însusim sicnranta 
d-Imi V.avinescu si de ce nu creem în 
galahilitatea scriitorului. pe care d-sa 
l-a rrezentat curnrios în vecinătatea 
primeidioasă ua „Momenielor“. Să snu- 
nam numai că nici vataraa  Miniatowma 
ni“ si nici insuccesul net al lui „Mos 
Belea“ nu ne-a surprins. 

Dar ntri. în acest Joc năstrat nentru 
astăzi vitimei cărti a criticvlvi. rămâne 
să. considerăm numai unu! din canito- 
leje Istoriei nrozei“ si să ne ocunăm 
de cazi  Caraceale Rrăescn, întruafât 
întrucât se anereneară în logica între- 
gei lucriri si întrncât e o consecventă 
a eernmomiei acesteia. 

Promiza. de metatizică literară, care 
ronstitue nracul si nreiudecata între- 
eului volum, si ale cărei consecinte în- 
gusta le-am însemnat în articolul nos- 
im vrecadent dar rnai ales în paginile 
altar publicaţii. simpiitică datele ches- 
tinnii d-lui Lovinescu, Dacă până acum 


superioritatea lui Brăescu asupra lui 
Caragiale reeşia dintr'o cercetare de 
texte şi din urrecierea lor critică pur și 
simplu, de astă dată această superiori: 
tate e demonstrată intrun punct de 
vedere (surpvinzător lucru) ideologic. 
Intr'adevăr: 

„Comparaţia (intre Caragiale si Bră- 
„escu N.R.) nu se poate, deci, face decât 
„în cadrele schiţei satirice, în care afir- 
„măm superioritatea scriitorului moldo- 
„vean. prin însuşi sensul evolutiv de o- 
„biectivare, pe care l-am susținut pentru 
„biteratura noastră ca şi, de altfel, pen- 
„tru crice li'eratură în genere: mai o- 
„biectivă, satira d-lui Brăescu renrezintă 
„0 farmă evoluată faţăl de satira lui Ca- 
„radiale“ (pag. 309—310). 

Ceuace presupune două lucruri: 1) 
că principial livismul este în satiră un 
clement peiorativ, 2) că satira lui Cura- 
giale acuză în consrucţia ei acest lirism, 

Prima propaziție nu e decât o variantă 
specializată pentru acest caz, a preju- 
decăţii întrezei cercetări. Deastă dată 
însă -— fără a păşi în metafizică — o 
vom discuta. 

In realitate relaţia dintre satiră 0- 
biectivă şi satiră subiectivă se reduce 
la relaţia dintre humor și comic. Sim- 
plă schemă. de concepte şi situaţii con- 
“vazise. comicul e un proces logic. Când 
raporturile de echilibru si cantitate din- 
tre lucruri, când înfătisarea obișnuită 
a tumii sau usezirile ei normale sunt 
stricate de cine știe ce disnozitie, râsul 
marchează. percenţia acestui dezacord. 
Camicul de natură intelectuală : cauza 
lui primă, formula lui esenţială si la 
“urg sa nonte reluce fantul aate asima- 
iria. Expresia cea mai simrlă si cea 
vuai concisă a, comicului. realizarea sa 
cea rai liniară si cea mai nură a dat-o 
cinematoeratul: Pat si Patachon. lin 
om scund si oras nus lâneă altul lung 
si deselat. stârneste numai prin iocul 
naiv si elomeninr a] contrazicerii aces- 
teia râsul. Un imens borcan cu iaurt, 
care carta nesto iuvhenul unui ginere — 
ial realitatea si mobilul comicului, 

De acest sirrmlu proces Joric. de acest 
mecnnism asnnra căruia peirhnlogia se 
intelece unanim (Rergson-ttihot) se lea: 
pă toati literatura „comică“, D. Lovi- 
nescu, fării. să; fenoreze acest banal a- 
devi r. sonntesta că-l elosiară re d. Rrăe- 
sru (a cărui satiră izvorăcsfe rin simvta 
prezentarea a nnei contrardirții în Incul 
unei identități presupuse“ naz. 312) 
ilentificârdu-l cu arta comicului pur și 
că dimnotrivă îl declasează ne  Cara- 
piale caternrisindu-i satira lirică. adică 
identificându-l cu nrta humorului. 

Căci întradvăr, dacă notiunea cormi- 


cutui inm)ică un elementar  mracas 
intelectual. humorul e de natură lirică. 
Nu-l vei putea niciodată reduce la o 
expresie unică. pentru motivul că în 
complexitatea lui nu vei sti să distinei 
bine lirnitele dintre rotesc si trazic, 
dintre bnrlese si poezie, dintre glumă 
si sinceritatea. Comicul nleacă dela as 
pectul luernvilor. dela contrazicerea lor 
de suprafuță. dela confuzia dimensiu- 
nilor plane. Humorul tine de profuziune 
interioară si vrin definiţie deci de li- 


rism. Dacă faptul comic era esenţial 
legic, humorul e de natură sentimentală. 
Raportul lor e acesta: Malec-Chaplip. 


Dar, consecvent cu punctul său de plo- 
care, condamnat de bunăvoe să urnieze 
până la urmă o premiză fermă, criticul 
deși a înțeles si a făcut distincţia, i-a 
refuzat concluziile. Pentru motivul a- 
cesta, literatura celui mai autentic hu- 
morist român, Tudor Arghezi, (nu din 
întâmplare cel mai puţin intelectual 
diatre toţi scriitorii actuali) nu şi-a gă- 
sit în istoria prezentă capitolul. Princi- 
pial, împotriva lirismului în proză,. d. 
Lovinescu ce principial învpotriva humo- 
rului. Şi deaceea când în sfârşit tre- 
Vuia să justifice clar şi să o situeze în 
econamia „Istoriei“ sale, chestiunea su- 
periorităţii d-lui Brăescu asupra lui Ca- 
rageale, nu a ştiut să-i dea o altă expre- 
sie Aecât a suveriorităţei estetice a 
comicului asupra humorului. Lucru ce 
contrazice nu numai o scară de valori 
indiscutabil fixă, dar contrazice mai 
«les bunul gust al celui mai estet dintre 
criticii noștri. 

Căci, dacă se observă hine, astfel e 
pusă problama în rândurile citate mai 
sus. 

A doua presupunere au canitolului, de 
'are ne ocupăm, e că satira lui Cara- 


piale posedă «elemente lirice (după d, 
J.ovinescu reinvetive), pe câtă vrema 


satira lui „Brăescu nu. Afirmaţie cel 
vuţin tot atât Be eronată cât si îmâia, 
Căci dacă a adevărat că în fixarea unui 
tablou Carageale utilizează o culoare 
personală şi unumite linii ce mere voit 
până la eratesc, e fot atât de limrede 
că nu e nici un motiv serios, pentru a-i 
nera nesetuă tomreramemt reptact ani- 
liric. independentă nrică faţă de subiect 
şi considerare directă a lui. 

Pe de altă. narte nici Brăescu nu 0co- 
este reflexia nersonală. ironia și ea- 
rnentariu) indirect. prezentarea  persi- 
fMantă a fantoini. Tată — ca să nu uti- 
Jizăm decât citatele d-lni Lovinescu — 
câteva rânduri. care privite mai atent, 
ar fi ajuns să-l pună pe gânduri, 

m ADar 190 de câini, ale căror nume 
„răbrinice de: Glont. „Cartus, Pistol, 
„Foc. ete... srriaa ru litera acăţătoare ra 
„frontispiciul vilelor Me forme si mărimi 
„variate. ne-ar fi îndemnat ele singure 
„a ofensivă. 

Ironie ce nu xe deosibeste de aceea a 
mi Carasiale. decât numai prin utili- 
taten ei pazetărească. 

Prin urmarea socotim că felul. în care 
varorturila dintre satira lui Caraziale 
si a Imi Brăeazru an fost nmaa. e de două 
eri inexact: Î) nentrucă lirismul în sa- 
tivă. humorul deci. departe de a fi ov 
en)itata străimă e una de canitată vn- 
loara. 9) nentrucă anaastă iararhirara 4e 
notinni nu e privitoare la cazul nostru 
sperial. atât maestrul Inuntean căci și 
acviitorul moldovean folosind acelas 


metod. 
Deosebirea Meci stă în calitatea lor es- 
tetică. De aici — dacă pentru cineva 


există vreo îndoială — poate începe dir- 
enţia 


MIHAII, SEBASTIAN 





822. — UNIVERSUL LITERAR 








mana SEp'esannacalaiie 





UN PRECURSOR AL LUI 








NIETZSCHE: 


MARCHIZUL DE SADE) 


E foarte firesc lucru ca pentru o buni 
parte din admiratorii lui Nietzsche titlui 
de mai sus să pară deplasat şi oarecunte 
având o nuanţă de blasfem. Filosoful! 
german nu glumea niciodată ; era sai- 
casțic, de o vervă toxică şi mai cu seamiă 
serios până la nebunie, după cum s'a vă- 
zut mai târziu. Nu făcea covipromisuri 
de conştiinţă, socotindu-le destul de com- 
promițătoare pentru omul ce-şi impusese 
o disciplină sufletească, cum numai ri 
giditatea unor profesori nemți o poate 
concepe. 

Doctrina lui reflectă complect autorul. 
E pliuă de lumină şi de noapte. Aceiaşi 
noapte care spre sfârșițul vieţii sale Ia. 
primit fără să i se ceară audienţă. Pri- 
vind viaţa prin prisma unni tragism COs- 
Dic, viziunea lui prinde frânturi apoca- 
liptice exprimate apoi în formule bi: 
blice. 

Nietzsche era mai sumbru chiar decât 
decorul în care şi-a scris cele mai expre- 
sive cărţi. Ce legătură poate fi deci în- 
tre el şi Marchizul de Sade, veșnice cochet, 
pudrat, socotit un spirit ușuratec şi care 
îşi ucisese dela o vrăstă foarte fravedă 
toţi Dumnezeii ? 

Marchizul nu trecea drept un filosof. 
Teoriile lui ne sunt sugerate de o formulă, 
destul de elocventă : sudismul.  Aceasiă 
„doctrină“ i-a supraviețuit și constitue 
cartea de vizită ce-l recomandă posteri- 
iăţii. Se plictisea foarte, Avea nevoe «de 
sensaţii tari, capabile să-i gonească pen- 
tru un moment spleenul negru, Aveau 
rea multă originalitate în dânsul ca să 
nu dispreţuiască comunul. Această ori- 
ginalitate l-a făcut să trăiască mare 
parte din viața lui în închisoare şi balu- 
nuc unde a, reflectat la răutatea şi ri- 
cimea, omenească, manifestate faţă de 
spiritele alese. Hefuza să dea orice expli- 
"aţie profanilor şi tăgăduia totul chiar 
ind autorităţile constatau moartea fe- 
meilor, cari simţiseră mângâerea biciu- 
lui sau cruzimea activă exercitată de 
scepticul marchiz. 

Asa dar, distanţă ca dela cer la pă- 
wânt între Nietzsche și  marchizul de 
Sade. 

Orice apropieve coustitue cu drept cu- 
vânt o profanare au spiritului nietz 
scheeun, 

Cu toate acestea nucleul doctrinei lui 
Nietzsche îl găsim în „filosofia de bu- 
duar” a marchizului. Toţi pomenesc de 
moraliştii francezi, Montaigne,  Vauve- 
nuargues, La Rochefoucauld, ca unii ce 
atu înîluențat direct pe Nietzsche. Alţii 


vorbesc şi de evoluționismul englez. Ni- 
meni nu spune un cuvânt despre marchi- 
zl de Sade, ale căvui idei se potrivese 
de minune cu cele ule gânditorului ger- 
man. Cunoscând timpurile în care au 
trăit ambii şi înarmaţi cu cel mai pro- 
fund respect pentru personalitatea uriase 
a lui Nietzsche, nu putem contesta fap- 
tul că acesta a suferiț influenţa directă 
a perversului marchiz. (E vorba de influ- 
enţa doctrinară fără doar şi poate). 

Şi unul şi altul au aceleaşi păreri des- 
pre religie, morală, biserică şi slujitorii 
ei. Același criteriu de apreciere, acelaş 
mod de argumentare și aceleaşi con- 
cluzii, 

Creştinismul a deviat sufletul omenoze 
dela adevăratul ideal, sănătos şi consa- 
crat de experienţă. Recomandându-ni-sa 
adoraţia unei himere (viaţa viitoare) ne 
chinuim pe pământ. Morfina religiei cres- 
line a adoriit toate calităţile, cari for- 
mau obiectul adoraţiei lumei antice. In 
locul egoismului sădit în noi de naturi, 
ni se indică iubirea de aproape, inila, li- 
bertatea şi egalitatea. 

Este morala celor slali, morala asceţi- 
lor cărora le repugnă cultivarea persona- 
lităţii în vederea desfăşuririi dinamice, 
sălbatece chiar, a individului. Mila sau 
filantropia cum obisnuește să spună de 
Sade, deprimă sufletele şi măreşte mi- 
zeria. 5 

Individul trebue lăsaţ să se sbată, să 
suieve toate constrângerile posibile căci 
numiui astfel i se desvoltă calităţile pen- 
tru viaţă. 

Cei slabi, dacă nu pot rezista, să fie su- 
crificaţi, căci nimeni nu se sinchiseşte, în 
furia unei lupte, că tovarăzul de arme 
vostogolit din șea stropeşte cu creerii co- 
pitele calului. 

Principiile morale, iurăşi trebuesc cou- 
damnate, căci ele ţin în lanţ instinctele 
naturale a căror manifestare spontană 
constituesc adevăratul sens al vieţii. Mlo- 
rala care isvorăşte din slăbiciune. dim 
mită. („imorala sclavilor“ spune  Nietz- 
sche) poate fi considerată ca un cancer 
ce roade organismul sănătos al popoa- 
relov. Lumea trebue condusă de „aristo- 
craţi” cari au morala lor, o creiază de 
cele mai multe ori pe-a altora, dispre- 
țuiese prejudecățile constituind în gene- 
val adevăratele valori ale unui popor. 

* 


Acestea ur îi vederile «lirective ule teo- 
riei lui Sade. Nietzsche și le însușeste, le 
fecundează cu spiritul său creator, le dă 


prestigiu şi osatura unei doctrine impre 
sionante. Nu uită însă nici un element. 
Bineînţeles expunerea diferă prin top, 
Murchizul are aerul că nu binevoeşie să 
se ia în serios. Pare că duelează şi avâni 
în faţă un adversar novice, jonglează cu 
floreta, pentru a impresiona martorii, De 
Sade tratează religia şi morala cun 
poate el n'a tratat vre-o fiinţă indiferent 
de scară, omenească sau animală, 

Ateisrnul lui feroce îl împinge la o im- 
jertinenţă revoltătoare chiar pentru cei 
mai puţin credincioşi. 

Nu ştiu cine răstoind o carte de-a lui, 
a aruneat-o în foc scârbit. Probabil i se 
ojrise ochii asupra unui pasagiu unda 
Isus era calificat drept un farsor iar Ma- 
via Magdalena drept o femee ce nui 
poule găsi locul decât în templui Ve 
nerei... 


Isheste în dreapta şin stânga. Nui 
pluc loviturile masive, iubite de  Nietz: 


sche. Sfichiueşte. Durerea tresare. Nemul- 
țumit lavezte cu toaţă tăria, Durerea urlă, 
Marchizul se face ecoul ei căci flagelând 
se înibată de satistacţie. Nu irebue ză 
uităun că moulte cărți le-a scris în bala- 
muc unde poate co fi pretins că este sin- 
gutul on sănătos, 

Nietzsche si de Sade stau la antipozi, 
li unesc doar desnodământul tragic al 
vieţii lor si similitudinea concepţiei des- 
te motală, religie, etc.. 

neflectiăni înclini să refuzi că cel din 
tâi şi-a pierdut vreodată timpul  adân- 
cind opera sadicului mavchiz, ca pe urmă 
potentând-o, graţie temperamentului său 
bonat să pătrundă cu ea sfera cugetării 


universule. Poate cam li pe calea cea 


bună si dacă anu reflecta mai mult am 
steree tot ce am scris măi sus căci hu se 
joute ca prostituata cea mai deşănţată 
să convingă puritanul cel mai feroce. 
C. NESTOR 





UNIVERSUL LITERAR. — 823 


canematooraful 





FILMUL CULTURAL 


Cei cari au prezis filmului un mave 
rul în educaţie: masselur nu Sau înșelat. 
Nu numai filmele istorice, dar chiar şi 
dramele sociale hune, au contribuit și 
pănă acum în măsură largă la desvol- 
tarea gustului estetic, al straturilor «le 
jos, din cari se recruta până bine de 
curănd grosul vizitatorilor de cinema- 
tografe. 

Dar în afară de acezt pen de filme cri 
caracter mai mult distractiv, popoarele 
înaintate din Apus şi mai ales Francezii 
şi Germanii au trecut de mult la fil- 
avul cultural propriu zis, lLuându-si pro- 
blemela şi subiectele, din toate domeniile 
ca istorie, geografic, fizică. chimie, me- 
dicină, anatomie, zoologie, botanică, ete. 
secţiile culturale ale marilor societăţi 
cinematografice din Apus au creiat o 
serie de filme culturale, foarte  intere- 
sante și instructive. 

Cinematografele scolare, au devenit 
un preţios uuxiliar ul profesorilor si 
institutorilor, înlesnind prin astfel de 
fite înţelegerea materiilor provuse. 

Dar, aceste filme culturale se proiec- 
tează și în cinematografele mari în toate 
orasele și unu numai în cale centrule ci 
si în cele de periferie, contribuind tuzi 
muli decât obişniitele conferinţe lu po- 
pularizarea ştiinţelor şi cunoștințelor no- 
cesare in viaţă. 

La noi astfel de filme culturale nau 
trecere și de aceea casele de filme nici 
nu le aduc în ţară. Cele mai multe cr: 
nematografe nu ţin să dea spectatorilor 
nici jurnalele de actualități, cari dease- 
mencu sunt ijvurie interesante si instrue: 
tive şi se pot procura fără mari sacri- 
ficii, a 
Se aiuc în jură jurnalel» Path Ufa. 
Paramonut clic. dar câte cinemuatogra- 
fe le au în jrogram?! 

f, alevărat că şi cineuretozrulele, ca 
oricari alte întreprinderi comerciale din 
țară, îrec estăzi printi'o criză prea, care 
pe mulie din ele le-a împins la marei: 
nea prăpastiei, In auscmenea  îupreju- 
rări nu-i de mirare că aproape cei nui 
mutţi proprietari de cinemutogrufe cuută 
să-si salveze intreprinderea prin file 
de atracţie, fie că uu un fond etic si 
conţinut instructiv, fie că sa adresează 
numai instinctelor mai slabe ule specta- 
torilor, dispusi în majoritatea cazurilor 
să-si deschidă punga numai atunci când 
sunt dinainte usigutaţi că vor avea e- 
moţii puternice sau se vor amuza bine. 

iar filmele culturale propriu zise ai 
cele cu tendinţă instructivă nu prea au 
această calitate: die a emoţiona sia a 
muza. 


ANUREA ȘI LA NOI 


In străinătate se promovează produ- 


: cerea şi reprosentarea filmelor culturale 
„prin măsuri fiscale. Ca si la noi, tot asa 


şi în Apus, propriețarii de  cinemata- 
grate plătesc impozite pe spectacole cât 
se poate de onaroase : 20—4U la sută din 


: încasări. lilmele culturale însă, precuni 


și programele mixte, compuse întra pro- 


porţie de cel puţin 30 la sută din filme 
instructive, beneficiază de-o reducere 
simțitoare la taxa pe spectacole. In cele 
mai multe state si municipii, taxa a- 
ceasta se reduce la 10 la sută din înca- 
sivi, când rulează. filme culturale în 
proporţia arătată mai sus. 

lată o măsură înţeleaptă a guvernelur 
statelor civilizate dinu Apus)... Guver: 





ROSE ROSALDA. Dansatoarea 
spaniolă 


nunţii de acolo au înțeles că Statul tre- 
bue să utucă sacrificii nu numai țentru 
învăţământul public ovpanizat si plătit 
de Stat ci ori de câte ori e vorba do udti- 
cerea Tnuselir. 

Acolo guvernanţii au ajun ba conviu- 
gen că uu poate exista un anijloc rai 
potrivir. mai intuitiv, pentru tineret xi 
jentru adulți deopotrivă, decât filmut 
cultural. 

ln uceste fihuea culturule si întlensebi 
lu juinalele de aclualităţi își va găsi un 
vlicarea practică și filmul vorbitor nr! 
mui hine zis fonofilrmul sau filinul s0- 
n, cere reproduce sunetele din natură, 
ăsă cun am arătat înlrun articol pre- 
cedent, 

Imcercavrea de a introduce filmul vor- 
bitor în drama propriu zisă sau în 0opa- 
vele filmaie a dat greş. Americanii, cari 
ze insuflețesc uşor penru lot ce e nou, 
au cheltuit sume fanstice pentru per- 
fecționarea fonofilmului, introducârdu ! 
în timpul din urmă și întrun mare nu 
măr de drame filmute. Europenii, cari 
se încălzese mai greu pentru astfel de 
noutăţi, au început să-l aplice acolu 
unde trebuie: la filrnul cultural, 


CE AR TREBUI Să SE FACĂ 
LA NOI 
Pentru a inlesni cinematogratelor in: 


troducerea in program a filmelor cul 
tupale, ar face hine şi guvernanţii nostri 


GI, C. BIRĂESCU 


dacă ar imita Apusul luminat, cu atât 
mai ales că noi mai mult decât oricare 
altă ţară din Apus avem nevoie de v 
intensificare a operei de educaţie pu- 
blică, Avem alătea frumuseți în ţara a- 
ceasta binecuvântată de Dumnezeu, în- 
cât am comite un păcat de moarte dacă 
am mai întârzia cu exploatarea lor pen: 
tru cinematograf, : 

Țară mare şi frumoasă, dar vai, cât 
de puţini o cunosc! Şi apoi se petrec şi 
la noi atâlea şi atâtea evenimente, pe 
cari ar trebui să le cunoască toată su- 
avea românsască. lutro singură săp- 
tămămă avurăm serbările înălțătoare de 
la Constanța pentru semicentenarul Dc- 
hrogei. apoi festivitățile dela Cernăuţi 
ale societăţii studențești „Junimea și 
in sfârşit schimbarea guvernului. Sa 
pănlit oare cineva că ar fi Dine să se 
filmeze cel puţin câteva scene mai în- 
teresante din aceste manifestaţiuni at 
sufletului românesc 71, 

Ar trehui ca toate socistăţile  cultu: 
vale mai de seamă din Capitală şi in 
provincie să aibă și câle o secţiune ci- 
neimatografică si în acest caz negreşi: 
că vom putea trece zi noi cât de curând 
la producerea de filme culturale. 

Fireste că și aici ca şi pe alte terenuri 
de activitate publică numai aşa se va 
putea ajunze lu rezultate bune, dacă se 








vor încuraţa elvineniele «de iniţiativă îi 
nu se vor risipi fondurile penteu înmul- 
ţivea sinecuristilor, cari mişună dela un 
capăt la altul al ţării. 

Dar nimic nu se va fuce atâta timis 
cât la bazau tuturor instituțiunilor şi ma 
nitestărilca publice va sta politica de 


partid, care ucide în germeni orice ivi 


țiativă bună, orice uperă creatoare... 





i 


TIET DR E SI PIE Pa ARTE Ia II E eta ap tota ra „rul mie 7 CREEAPT RR: d mutat n n 





824. — UNIVERSUL LITERAR 





CCI Z ONcarace 





CN Ș ca Şu-casea... 


d._] Mircea Rădulescu 


şi crema „Elida“ 


In programul teatrului Naţional, sa 
remarcat portretul d-lui Mircoa Rădu- 
iescu. uusrul lui „Pe.ronius“, sub ra- 
clama cremei Elida, Reproducem clişeui 
din program, şi ne întrobăm dacă d. 
Mircea Părtuloseu a încasat rnai mult 
din reclama „Elidei", decât din tuntie- 
niele „raseuici d-sale ?,.. Ă 





* 


Epigrame 


lui Liviu Rebreanu 
autorul volumelor „Jon“, Adan: 
şi Eva” şi „Golanii'. 


fun, îmbogăţit de seva 
Pământului mănos al Anii, 
Văzându-i goi pe-Adan şi Eva, 
A esclamat zâmbind: ...Golanii! 


* 


„Antologiei poeților de azi' a 
d-lor Pilat şi Perpessicius. 


Cotruş cel nesătul de pâine, 
Moşriu, Relgis și Talaz — 

100 avem pueţi de azi 

Dar nu ştiu câţi poeţi ..de mâine. 


N. CREVEDIA 


E a a 


FIGURILE ACTUALITĂȚII... 





liviu Rebreanu 
Directorul Teatrului Naţional 


POZITIVISMUL IN BRAZILIA 


Existenţa în Brazilia a unui grup de 
pozitivişti convinşi, practicând  religi- 
unea umaniiăţei claborate de  Aususi 
Comte, sub influenţa amicei sa!'a Clo- 
tilde de Vaux, este pen:ru străini, una 
din curiozităţile cele mai minunate ale 
acestei ţări. 

O întreagă generaţie de ofiţiri, uceu 
care făcu revoluţia cin 1889. atleră la 
catehismul pozitivismului, sub  initu- 
ența generalului Benjamin Constant 
Botetho de Ma'ţalhass. 

Un alt.brazilian Mivucl I.2mos. nccep- 
tă numai partea filuzofică din oreru 
maestrului. Adevăraţii pozitivisti, unicii, 
cei mai țuri, fanaticii, îl considerau un 
eretic şericulus. 

Dacă nu admuiti 
operei, care constitue breviarul Religiei 
umanităţei, atunci nu este consirlerat 
pozitivist. 

Dar Miguel Lemos susectat de „lit- 
treism”: fu grațiat, intră  însfârșit în 
Brazilia în 1581, si fondă îmnprzună cu 


var'ca rolivioasă a 


„câțiva amici Biserica pozitivistă, 
“af Seful pozitivismului actualmente esie 
" Texeira Mendâs, un fel de mara-preot, 


um gardian al crelinței. 

Numărul crefincioşilor se ridică yână 
ja saizeci de fimilii. In afară de Mia, 
mai es'e un sru» la Porto-Allerre. 

Toată jurmeu din Brazilia vorbeste cu 
respect de jozitivism și de rozitivişti, 
Poziţivistii se abţin dela oric2 violenţe. 
Ei nu Ţot accepta mandate police, Nu 
acceptă posturi în învățământul oficial, 
superior sau secundar. Cei ca îndepli- 
nesc funcțiuni srirituale rsnunţă la ori- 
ce fel de mostenire, rămânând săraci. 
Li refuză serviciul militar. Ei nu vând 
produsele lor srirituule, fie estetice, fie 
teoretice; nu recurg la ziare decât pen- 
tru comunicări urgente şi semnându-le. 

in 20 Homer Anul LX sau în 19 Shu 
kesreare Anul CXXVI al îtevoluţiei. 
Căci gozitiviștii brazilieni respectă cu- 
lendurul Imi August Comte, cu cole 13 
luni, purtânil ficcare numele unui mare 
cugetător sau scriitor, fiecare zi fiind 
consacrată unui personagiu ca Sofocle 
sau Voltaire, Rafael sau Joana dâre. 

Rio de Janeiro este singurul oraş din 
Mame care posedă un mare templu 1ozi- 
tivist construit şi decorat după planul lui 
Auguste Corte. 

Este o frumoasă construcţia, albă şi 
albastră în mijlocul unor splendlizi pul- 
mieri. 

Tormplul construit graţie generozităţei 
togaţilor pozitivişti, Su inaugurat la lo 
August 1801. In temțilu, în locul sfinţi- 


lor se voa'e verea statuile marilor oa: 
meni: Moise, Homer, Aristot, Archimede, 
Cezar. Carol cal Mare, Dante, Cu'enbarg, 
Shakespeare, Descartes, Frederic II şi a- 
na“oruistul Biobat. In centrul corului, un 
war țurtând imavinea Madonei, sub 
inserirția: „llumanidade“. In locul ta: 
bernucolului, bustul lui Auguste-Comte.: 
In jurul Corului, şi ţinânil luc de paru- 
clisuri sunt tablouri reprezentând epi- 
scule din viaţa Clotihtei. Și pretutin- 
deni pe pereţi inscri'ţiuni bizure: Mo- 
udteism, fetişism, astrolairie, etc. Apoi 
fermule pozitiviste ca: Ordine și pro- 
gres (care so găseşte si pe drapelul bra- 
zilian); Cei vii sunt  guvernuţi de cei 
morţi; Omul se agilă si umanitatea îl 
conlure, 

Inaintea altarului, trei sferturi întors 
=, re imaginea Madonei şi bustului lui 
Auzuste Conta, Texeira Menitbs citeşte 
fravinente din oșera uazstrului. Si cre- 
dincioşii asistă la această slujbă cu «- 
vluvia. 


MEMORIILE CONTESEI DE 
KLELAIANNSEGGE DESPRE 
NAPOLEON IL 





Aceste memorii au unărut acum câteva 
luni. Ja Dresda, în limba germană. Fură 
traiiuse în tranţuzeşte de a-l Joseph De- 
lage. Cine era această contesă despre 
care ram stiut nimic până în prezent? 
Su născut lângă Dresda, în anul 1777 
si tatăl său a fost maresalul palatului 
ia «urtea de Saxa. Căsătorită de două 
ori, na avut norac nici în prima, Nici 
în a Coua căsnicie, Dar era foarte fru 
measă și foarte bogută și după stăruin- 
țale duceszi de Courinnde, veni la Pa- 
ris, unde tu remarcată de Napoleon |, 
cara se sarvi de ea, în intrigile sale poli- 
tice, Adinira. cu rasiune pe împărat, în 
timp ce contele Kieimannsegge, din con- 
tra, locuind în Germania combătea pe cât 
vutea politica îmyeriala, La Paris, con- 
tesa frecucută, mai ales, cercul lui Tal- 
leyruanii, lentiu care dealtfel, n'arăta 
prea multă simpatie, Fu totdeodată pri- 
ctenu Joseţhinei și Mariei-Louizu. Acra 
sul său la curtea din Tuileries, i-a dat 
prilejul să ne laxe un tablou foarte înte- 
vesunt. Memorie sale asuțra acestui 
lucru, ne aucduc contribuții de nerraţuit, 
Heintoarsă în Saxa în 1813, cunoscu 
persecuțiile ccm; atrioţilor săi, cari nu-i 
puteau ierta cultul  ţentru  Nanholaon. 
Sfărzitul vieţei sale Ju inchinut aminti- 
rilor melancolic despre marele um pe 
care, e greu să nu credem, că l-a iubit 
cu pasiune. 

Cele două volume de memorii ne dau 
prilejul de a cunoaste. mai ales, hâr- 
tisie lăsate de contesa Kielmannsegge și 
cari cuprind două dulapuri. 


'Vraducere de ZOE LECCA 


Nu en-curer 


i 


“înir'o zi o 


O Secantaca sie 
CU VaEaNE 


Julian Ayostatul intrând în palatul 
din Constanţa, începu prin a înfrâna 
luxul şi lenevia. Intro zi trimise să i se 
aducă un Dărbiar si i se aduse unui 
foarte frumos îmbrăcat. Prinţul îl rafu- 
ză zicându-i: 

„Nam cerut un senator. ci un bărbier:, 


e 


Fiul lui Zalecus fiind acuzat de adul- 
ter, trebuia, în virtutea lezei dati ce 
progriul său tată, să fie orbit de amân- 
doi ochii: :dar toată cetatea din con- 
sideraţie pentru tată! său, vroi să sus- 
tragă pe fiu delta pedeapsă. Zalecus ra- 
zistă câtva timp, apoi cedâni rugăciu- 
hilar întrezului popor, incețu rin a-și 
scoate el un ochi, și fiului siu unul. 
Astfel îndeplini legea și ştiu să se u- 
rate părinte duioa şi legislator inflexihi!. 


+ 


Contele d'âArgenson  imputa abatelui 
Nesfentaines a îi compus scrieri satri- 
rice ; ca să se scuze, acesta îi spuse: 

„Monseniore, trebue să trăesc şi eu!" 

„Dar nu văd nici o necesitate“, răs- 
punse ministrul rece. 


+ 


Mareșalul Biron era foare omenos cu 
persenalul său, intenitentul său Sarrau, 
îl sitea de mult să-l reducă si-i atluza 
listă de servitorii nefvlozi- 
tori. 

„lată, prin urmare”, spuse el inten- 
dentului, după ce ceti lista, „pe aceeu 
de cari spui că mă pot lipsi; dar nu 
ştiu dacă ei se pot lipsi de inine". 

Şi nu câancedie pe niciunul. 


+ 


Cariinalul de hatz, 
Menage : 

„Invaţță-mă să mă price» la versuri 
aşa ca, cel puţin, să pot judeca pe ceia 
ce mi se aduc”. 

„Domnule“, îi răspunse Menuge, „n'a- 
veţi timp să învăţaţi aceasta. Dar da 
câte ori vi se vor ceti versuri, svunaţi 
că nu sunt bune, și fiţi sigur că tot 
deauna vaţi judeca bine”, 


. 


zicea o'lată lui 


Un şcolar se luă la ceariă cu tânăru! 
Fremouilie, pe când erau în liceu. A- 
cesta îi zise: 

„Nu ştii că eu sunt fiul unui duce"? 


„Uite”, răspunse celălalt, dându-i un 
picior în srate, „chiar dacă ai fi print, 
nu ţi-aş putea da mai bine!" 


+ 


Nivari suna în anul 1792, despre 
suveranii coalizaţi contra Franţei: „Lot- 
deauna au fost în urmă cu un an, o 
armată şi o idee”. 

ZOE LECCA 











fo caz car 


UN FENOMEN AMUZANT 


In mare crescător de oi din Anglia. 
Pra, de câteva zile foarte intrigat, de un 
ciudai fenomen. 

Satele unui mare număr de oi, îşi 
vierduse culoarea naturală si devanisa 
aroațe verzi. Animalele, erau totuş să- 
nătoase. 

Dupice le Juse subt o observaţia spe- 
cială, d. Dood, crescătorul, găsi eoxplica- 
țiunea fenomenului. Oile păsteau vara, 
mai multe luni, întrun câmp unde ae: 
veau fân bun des cosit. Sămânţa fânului 
cădea pe si atele animalelor. Graţie umi- 
cdităţii atmnesferei și căldurii care emană 
Qin corpul ciler, aceste seminţe începn- 
seră să germineze pe însăşi pielea oilor, 
dând astfe) culoarea verde corpului lor. 


NEBUNIE DIN MAROC 


in genera), nebunii, în Maroc, sunt Jă- 
saţi liberi. Au chiar un caracter sfânt, ei 
sunt „marahonţii? (musulmanii  pioșI 
sanciiticaţi ] rint”o viaţă ascetică şi can- 
tenuplativă). Aşa, unii trăesc în mijlocul 
murlăriei lor proprii, întro fundătură, 
|railicând răzhoiul stânt contra francezi- 
iur, care-i lasăn pace, umil indlinenii 
rin liberalismul lor dispreţuitor, 

L.a Fez însă, este şi un azil pentru fu- 
rioși, Aci, nebunii au gâtul prins întrun 
jug de fier ile care este legat un lanţ 
ce trece printrun scrivete. Dacă demen- 
tul strigă ceva mai tare, o uşoară tra- 
gere de lanţ, și omul atârnă spânzurat. 

Aci mai erau internate femeile de 
proastă condiţie sau soțiile pedersite de 
soţii lor. lar în partea de jos, se poata 
vedea, o provizie de cosciuge. 





ei de bandă din Mexic 








UNIVERSUL LITERAR. — Sâ 


i E tri 


caricatura zilei 


SUBTILITATE 


care 

sste vârsta uni persoane născută în 

3nul 1895): tu stii să-mi spui colege? 
— Pepinde, dacă e vorba despre o fe- 

mee sau un bărbat... 

Ă (Dimanrhe ilustre) 


- D-nul Profesor ma întrebat: 


INTOARCEREA DELA VÂNĂTOARE 


Ea. — Ei bine, unde sunt sitarii cari 


trebuia să-i prerar invitaţilor mâine 
seară ? Cum, tu nai împuşcat nimic? 
El. — Baa... da !.. pe tovarășul cu care 


vânam !! : 
(Liefe) 





26, — UNIVERSUI, LITERA 





| Cenrţa meciesice însa cxirese 








VIATA LUI BEAUMARCHAIS 


Ren Dalseme 


Beaumarchais e unul din oamenii, care își depășesc opera. 
mult decât ceeace dau. Desigur «Figaro» — această 


Valorează mult mai 


igură de ingenuitate și spirit — 


contează în istoria literară. Omul Beaumarchais îl întrece însă și în aventură şi în 
spontaneitate. Ceasornicar, muzicant, sambelan, ambasador, pușcăriaş, poet, amant, 
bunic — sunt o sulă de vieţi în existența lui și o sută de persohagii i-au trecut prin 
rup. Prestidigitator, șarlatan sau erou ? Poate toate trei laolaltii. 





Beaumarchais 


la vărsta de 14 ani — era în 1774 —— 
Pierre Carron de Beaumarehais a înce- 
put să măsoare timpul: era ceasornicur. 
Dar cum vremea lui nu se lăsa prinsă 
ve cadranele orologiilor, zilele trecând u- 
neori într'un danţ nehunesc şi vesel, alte- 
ori întrun şir leneş şi prelung, tânărul 
meșter şi-a făurit un instrument de mai 
mare precizie : versurile și harpa. Plic- 
tisit de ritmul pendulelor, l-a preferat 
pe al muzicii, Clientului venit să-i dreugă 
arcul plesnit al ceasului, d, Carrou îi o- 
feria un madrigal, o serenadă sau 0 e- 
Jegie după vârstă, gust și înclinăni amo- 
roase. Ceeaceeu l-a costat a struşnică ră- 
tuială părintească, urmată de vo pocăită 
veintoarcere către meșteşug si rlienteiă. 
Ceasornicăria din Rue Saint-Denis devine 
— vai! — o casă de încredere. Liniştea 
o împrejmuie gospodărește și mediocru. 

Până când, într'o zi, tot Parisul se tre- 
zeste întrun soiu de mică revoluţie, cure 
îl cucereşte și îl pasionează pentru tre- 
hurile acestei nobile arte u măsurării 
timpului : d. PievreCarron a inventat un 
nou mecanism de ceasornic „mult mai 
practic şi mai elegant și mui precis”, pe 
care, printi'o împrejurure neprevăzută, 
mavele meşter Lepaute i-a furat-o. Culfa 
din Rue Saint-Denis urlă, aleargă, pro- 
estează, răscoleşte si cere. Si-a lăsat u- 
neltele şi lupa pentru condeiu: e la lar- 
gul lui. Dacă tic-tacul ceasului inventat 


nu va fi auzit, loviturile cuvântului — 
ştia el hine --- vor măsura. Și întreg Pa- 
visul răscotit de acest băețandru de 17 
ani îi cere pdută cu el drantatea, Cenara 
se faca. 


MADAME FRANCQUET 


A început atunci in Paris unu soiu de 
cpileimie a accidentelor, cure lovia mai 
ales vrologiile doamnelor tinere. Nu era 
Zi îm cuva zsce-cincispreze arcuri să nu 
se spurgă din întâmplare, si nu era zi 
când tot atâtea nostima coniţe să uu 
descindă din echiragiile lor în faţa ate. 
lierului din Rue Saint-Denis. Piarre se 
inclina grațios si surâzâărul i: -— „Cu ce 
vit putem servi 7 

Si servia, 

Dar când într'o hună zi trăzura doam- 
Nei Vranequet, —- soţia tânără a Dătră- 
nului controlor ul casei Regale -— se opri 
in fuţa vitrinei meşterului Carron, inimi 
băiutului porni să bată mal tare. Cine 
a fi stiut să deslega tainele acelei inimi 
ar fi aflat încă de pe atunci că: repa- 
vaţia ceasului sirirat avea să se facă 
chiar în buduavul doamnei Franequet, că 
soţul ei avea să renunțe la demnitatea 
de controlor în favoarea lui Pierre „hăiat 
simpatic” si „discret. pristen de familie”. 
că în sfârșit domnul Francquat murind. 
succesorul său conjugal avea. să-şi întă- 
rească titlurile amoroase la biroul ofi- 
țerului de stare civilă. Întâia dragoste 
— întâia căsătorie. Beaumarehaia debu- 
ta virtuos. 





LA CURTE 


laima creată până atunci îi înlesneşte 
cariera în anturajul regal. Omul acesta. 
capabil să-și schimbe meseriile ca pe 
niște pădării, grațios, îndemâuater, pre- 
venitor şi inteligent ştia calea ce duce 
Qin anticarmeră în salon : inima, In scurt 
timp este favoritul curţii întregi, profe- 
sorui de muzică al prinţeselor, agreatul 
sedințelor intime, când Hegele înconju- 
vat numai de patru cinci curtizani, se 
amuza să-l asculte pe el cântând sau 
vecitând. Invidia este desigur sora vitre- 
pă a. succesului. Dar cu un surâs, cu 0 
vorbă de spirit. cu o ironie, Beaumar- 
chuis a înfrânge, Când armele acestea 
nu ajungeau scotea spada. Aceeaş mână 
"are în Rue Saint-Denis înșuruba cea- 
«ornice şi Ja Versailles mângâia coardeln 
harpei, aceeaşi mână care netezia în al- 
covuri căldura şi dragostea pasionatelor, 
stia să zgârie cu un vârf de spadă și să 
se facă simțită. 


IN SPANIA 


Doamna Franequet moare, Boenumar- 
chais suferă cu udevărat, O iubise ai 
sea lagase de ca cu creiliuța întâii lui 
pasiuni, Dar viaţa trebuo să depăşească 
durerea și so uita, 

Chemat de o soră u lui în Spania, pen 
tru a rătui o nelămurită şi meschină 
îutâmplure cu un anunie Clavijo, pleacă. 
Unsprezece luni de viaţă uebună, chel. 
tuindu-si activitatea în toate părţile, a- 
gitântu-se, trecâni dintr'ur salon în al- 
tul, dia Rege la ambasador, dela, miniș- 
Wii la genoruti, ârimițănii scrisori în ce: 
putru colțuri ale lumii, încevând, stăr- 
sind, părăsind o mia de afaceri înidrăz- 
naţe, meraiuul la teatru, la bal, comun 
nănt melodii Si ronanțe, scriind ecuno- 
mie politică si iubinl: un vârtej. 

Un episod trist: Cloviio. Un aventu- 
vier primejdios și o canalie fără scrupuia, 

Si un episod agreubil: Marebhiza de lu 
Crpis - o hlondă cu ochii albastri mu 
pgaetori, cu pislea  bronzată de soarele 
castilau si cu alte o mulţime de ferme 
cătoare virtuţi. Dar si Beaumareha:i sta 
atunei în culmen forţei si a frumusuţei: 
ochiu! sclipitor, fruntea largă și inaltă, 
buza spirituală și sensuală, 1icurs prea 





pentru ironie, surâs şi sărutur, năsile 
deschise, atitudinea mândră și cavale- 


rească, o veselie inalterabită si o încra- 
dere superbă. Imbrăcat în costumul 1o- 
mantie al seniorului spaniol, Reaumii 
chais întră în budoarul marchizei da la 
Croix fermecător. Şi nu îl părăsezte de- 
finitiv decât pentru a se reîntoarce în 
Franţa. Nu însă înainte de a i-o reco- 
manda pe marchiză Regelui Spanini. Se 
plietisia bietul om si Beaumarchais, care 
în toată. viaţa lui a căuniut să Amuze 0a- 
menii, de ce nar fi dosoraţit aurusta 
frunte regulă, oferindu-i nfranda uncr 
araţii, care pe el îl muianniserii destul? 

A fost a seari delicinasă de humor re- 
ţinut, aceea câni întrun pavilicn secrel 
al palatului din Mutriii, eroul nosti si u 
prezentat benevol amina lui înn tul 
suveran, naiv şi emoţinnut ca un alo: 
lesceni. i 

O piruetă şi Reaumarchais era în stra: 
dă. Încă o piruetă și era la Paris, 


DIZGRAȚIA 


in Vinerea sfântă a anului 1708 se 
ceurtă cu Ludovic XIV: ceartă indirectă 
dar sigură, pe care Beauruarchais o va 
regreta mult timp. In ziua aceea ducele 
de la Valicre venia cu el în trăsură spre 
Versailles. 

— Dragul meu, îi spuse d. de la Va- 
lire, supez astăseară cu regele, Madame 


Mu Barry, si câţiva aleși. taut un su: 
“ibiect de conversaţie interesantă ; te plic- 
isește atâta uneori la supeurile asta! 

-— Fă, dacă tovarășii d-tale vor fi se- 
ioşi, aminteşte-le vreun cancan dela 
turte. Dacă dimpotrivă sunt prea veseli, 
Jintreabă: „în timp ce râdem, Sire, Ma- 
fiestatea voastră nu sa gândit. vreodată 
Aă datorează mai multe livro decât mi- 
hutele ce sau seurs dela moartea lui 
jlSus 7” i 
i „Desigur vi se va nega afirmaţia, dar 
socotind toţi var vedea că ai dreptate”. 
i Ducele râse, veritieii sacoteala și gră- 
hit, seara la masă, îi servi rezelui ae 
jeastă glumiii, tocinat cânil erau mai ve- 
el. Regele, deveniuil deodată grat, spuse. 


i — „Vorba d-tale îmi aminteste schele: 
ăele care se serviau, la banchetele «din 
'Pgipt, între flori şi fructe pentru a mu 
dera veselia conmesenilor, Vă datorăm 
-stră, Duce, această farsă ?: Nenorocit, 
ducele rosti numele lui Peaumarehais. 
+ -- „Calcul de ceasotnicur” scrâsni Bo 
ele. i 
! Era disgraţia, care avea mai târziu 
i-l coste multă  amirăciune pe hictui 
nostru erou. 


: 


i INTERMEZZO 


; Intre timp, trei evenimente importan- 
19: o căsătorie, o piesă de teatru şi un 
proces. Aleasa inimii îi este Cenevidve 
Watebled, o viduvă, pentru care va avea 
» afecţie sinceră şi de care îl leagă o 
“hmintire: seamănă mult cu marchiza 
ție la Croix. 

i Piesa e o tragedie. Se reprezintă la 
 Fomexdia, Franceză cu un sueces medio- 
vru, dar care dă prilej la nenumărate 
şlume si răutăți. E adevărat că hHenu- 
narehais avea să rămână mai tărziu c>- 
"îebru pentru cariera lui scriitoricească, 
dar pentru moment atenţia Parisului îi: 
"ste câștigată numai de zvonul unui pro- 
„ES gruv. 











INTAIA INCHISOARE 


4 Ducele de Chaulues îi este prieten. U- 
hui anume La Blache — adversar câinos 
A fastului ceasornicar care îi spune 
bă îl urăste pe Beaumarchais aşa pre- 
um un amant își urăște amanta, ducele 
findindu-se la delicioasa lui prietenă, 
lomnisoara Menatd, îi răspunde : i 
'— „Dragul meu, înii iubesc amanta și 
hu îl urăsc de loc pe Beaumarchais. 
Totuş în frumoasa zi de Il februarie 
73, pela 11 dimineaţa, ducele de Chau 
Aues, urcând scara spre apartamentul 
(Amnişoarea de Mesnard, il întâlni pe 
heaumarchais, ieşind tocmai de acolo. 
ducele îl salută rece şi îi strânse mâna 
o furie abia reţinută. 
Beaumarchais, cu o înclinare fină îi 
ispunse : „Bună ziua, domnule. Cum vă 
ai merge ?* Pe urmă continui să co- 
Dare scara şuerând o arie foarte lu mo- 
i. Ducele, bănuitor și gelos, sări ulti- 
ele trepte, lovindu-si spada de rampă, 
ata să-şi frângă piciorul şi se precipită 
runcând uşile în apartamentul domni- 
Sarei de Me&nanrd, pe care o găsi întro 
Segantă. şi ispititoure neglijenţă, pien- 
dinându-și părul ciufulit. Scena fu vio- 
ntă. Ducele sbiera şi bătea cu piciorul 
n vodele ; domnișoara Menard continua 
i-si aranjeze coafura. Ducele strigă, ro- 
lv: „am săli omor“ și deodată sparse 
âteva stictuţe cu parfum. 
Desigur nu-l omori, dar se bătu cu el 
zi şi o noapte cu spada, cu pumnii, 
du unghiile şi cu bastoanele găsite lu 
îdemână. Aprigă luptă, din care foștii 























pristeni ieşiră cu capetele respective 
sparte si cu strașuiece zgârieturi. Beau- 
marehais fu trimis să-și panseze rănila 
la închisoare. Era prima. Vai! nu ceş 
din urmă, 


PROCESUL GOEZMAN 


Bruumarehais poseda o chitanţă a ban- 
cherului Duvernoy-Paris, în valoare da 
15.000 e livre — sumă considerabilă. Da: 
murinul bancherul, mostenitorul acestuia, 
La Blache, contestă autenticitatea în- 
scrisului, Beaumarchais pune iar mâna 
pe condeiu: un memoriu, două, trai. A- 
facerea eru căstigată. Tată insă că uti- 
lizând dizgraţia dela curte si scandalul 
închisorii, la Blache face apei. Momeri- 
tul este bine ales: Boaumarchais are îm: 
potriva lui şi opinia publică si judecă- 
torii, Cu deosebire presedintele Go&zman 
îi este dusnian şi refuză să-l primească 
pentru depoziţie,  împiedicându-l să se 
apere. Vensl, preşedintele îi face cunoa- 
cut că o audienţă il va costa 100 de li- 
vre. Sărac, Beaumarehais se execută. Ul- 
timii babi îi dă asdmirabilului magistrat. 
De prisos însă, de vreme ce La Blache 
îi poate da înzecit mai mult. Amărât 
si nenorocit Beaumarchais se hotăriişta 
să se răzbune. Va da cărțile pe față, va 
dovedi necinstea judecătorului, îl va a- 
răta drept un ordinar excroc și cu ris- 
cul de a. porni împotriva lui tot Parisul, 
toată Franţa, tot Universul, îsi va cere 
dreptatea până la Rege şi până la Dum- 
nezeu, 

Incee atunci un scandal enorm, Me. 
moriile lui Beaumarchais împotriva lui 
(iotzman se tipăresc în mii de exemplar». 
Parisul trăeste sub teroarea și verva lor, 
E o nebună risipă de sarcasm, talent, 
argumente, peroraţii, suje si pamflet, 
E o țutere de convingere care violen- 
tează neincrederea și câştigă simpatia. 
Parisul delivrant de emoție şi nerăbdare 
este de partea lui Beaumarchais, îl su:s- 
ține, îl îndeamnă, îl impune, 

La palidele răspunsuri ale lui (roiz- 
man, care își tocmise un anume Marin, 
Beaumarchais răspunde  fulgeriitor și 
superb : 


„Ai citit, domnule Coszman, lungul 
memoriu încărcat de opiu, care circulu 
sub numele d-tale ? Nu îţi vorbesc despre 
stil, pentrucă asta nu ne interesează pe 
noi doi, pentrucă nicid-ta, nici eu nu l-am 
scris : nam făcut altceva decât să-l răz- 
foesc și să-i simt nu ştiu ce gust fad de 
peşte marinat, care îl face perfect deza- 
greabil; dar de vreme ce l-ai făcut să 
apară sub numele d-tale, dă-mi voe să-ţi 
răspund ca și cum ţi-ar aparţine. 

Trebue pentru a-ţi plăcea să fiu, ca 
Marin, totdeauna grav întrun subiect 
ridicul şi ridicul întrun subiect grav ?... 


Memoriile lovesc bine. Niciodată nu 
cheltuise cineva atâta geniu pentru atât 
de puţin lucru. Scaunele justiţiei tremui- 
rau. 


ŞI VOLTAIRE... ŞI JEAN 
JACQUES. 


Dela Fernay, Voltaire, cavalerul iro- 
niei atât de facile și atât de temute, fără 
să-l cunouscă pe Beaumarchais, scrie în- 
tr'o scrisoare unui prieten : 

„Am citit al patrulea memoriu al lui 
Beaumarchais ; sunt încă emoţionat; 
niciotată, nimic vu mi-a făcut o mai pu- 
ternică impresie ; nu există comedie ma! 
amuzantă, nu există tragedie mai îndu- 
ioşătoare, poveste mai bine spusă şi n- 
facere spinoasă mai clar expusă“. 


UNIVERSUL LITERAR. — 897 


Desigur dusmanii uu întârziară. să in. 
sinueze că Beaunmarehais ar fi tocmit cr 
bani pe cineva să-i serie memoriile. Jean 
Jacques Rousseau, ursuzul dela Geneva. 
exclamă: „Nu ştiu dacă el le-a compus, 
dar ştiu bine că cine scrie astfel de ma- 
morii nu le scrie pentru altul“. 

Si Gotzman e condamnat. Dar justiţia 
avea nevoe de răzbunare:  Beaumai- 
chais îşi pierde drepturile cetățeneşii, 
Mai târziu, mult mai târziu avea să i su 
facă rreptate deplină. Până atunci ră- 
măne un declasat. Ceeace nu îi împiedi- 
că pe toţi prinții şi ducii Franţei să-l 
viziteze acasă, chiar în ziua condamnării, 
să-i strângă mâna si să-l îmbărbăteze. 

— „Din clira în care nu mai sunt ni:- 
mic, spune Reaumarchais, fiscare se gri 
hezte să mă socoată drept cineva. 


IN SERVICIUL REGELUI 


Nenorocirile se adună. Beaumarehais 
înţelege însfârşit. ce dureros trehue să 
simtă lipsa sprijinului regal și se hotă- 
răște să-i racapete bunăvoința. Prilejul 
se iveşte: un oarecare Moraude, exilat 
la l.ondra, tipărezte acolo câteva pam- 
flete la adresa tronului și a favoritelor 
regale. Ajariţia lor ar stârni un scan: 
dal enorm. Cine să se însărcineze a i- 
chida această afacere cu taci. cu discra- 
ție și cu siguranţă ? Omul indicat lin 
sește. 

intro bună zi, în cabinetul ministru- 
lui d'Aiguillon, un om își face apariţiu 
—- si cere să fie ascultat o jumătate oră. 
Minune : pamfletele lui Moraude an fost 
arse, primejdia exclusă, 

Uimit d-l d'Aiguillon mormăe câteva 
vorbe : 

— „Domnule, nu puteţi fi decât ori 
diavolul în persoană, ori domnul de 

saumarehuia, 

— 0, sunt numai Beaumarchais, don 
nule Duce. 

Cuvinte care n'ar fi lăsat să se bănue 
câtă, fantezie, trudă, spirit, şiretenie şi 
zbucium l-a costat izbânda. E liniştit 
însă acum. Regele îl va răsplăti, făcân- 
du-i dreptate și revizuindu-i procesele. 

Desigur... Numai că Regele Ludovic XV 
moare în frei zile, îmbolnăvit brusc da 
un vărsat violent. Incă o nenorocire şi 
o altă nădejde distrusă. 


AVENTURA 


Ludovic XVI. In ce fel i se pot câştiga 
simpatiile ? Evident dacă Moraude ar 
voi să refacă acelaş joc şi dacă Reau- 
marchais ar putea să înlăture o nouă. 
primejdie a tronului ? Ideea nu e rea. 

Deodată se anunţă la Londra un nam- 
flet împotriva noului Rege, iscălit de se- 
niorul Angelucci. Câteva pagini violente, 
sigure, pline de humor si scâteind de 
inteligenţă. Dacă miniştrii Franţei sar 
fi pricepnt în literatură, l-ar fi ghicit 
ușor pe amicul lor Beaumarehais sub 
scrisul vioiu al imaginarului Angelucci, 
Ei se mulțumesc însă să-l însăreineze 
pe Beaumarchais cu înlăturarea primel- 
diei., Din spirit de fantezie, din dor de 
aventură sau dintr'o exagerată pruden- 
ţă, eroul nostru simulează greutăţi i- 
mense. O urmărire senzaţională a zisu- 
lui Angelucci dealungul întregii: Europe, 
o luptă cu bandiți, câteva atacuri noc- 
turne, se răneşte singur cu un briciu 
ca pe urmă să-și facă un titlu de glorie 
dintr'o rană, căpătată „în serviciul tra- 
nuuli'. Străbate Europa în lung si în 
iat, scorneşte comploturi, povesteşte a- 
venturi, reciamă, se vaită, se mândreşte 
și „lucrează“. Are tupeul şi imensa în 





88. -- UNIVERSUL LITERAR 


drăzneală de a cere concursul guvernelyt 
Angliei, Olandei şi Germaniei pentru 
prinderea acestui inexistent Angelucei, 
se prezintă în audienţă la Maria Tereza, 
și duce de nas o sută de miniştri și e 
mie de poliţişti, până când toată lumea 
obosită de căutare, îl lasă pe urmări; 
în plata Domnului, mulțumită că ori- 
cum „primejdia” pamiletelor a trecut. 
Şi Beaumarehais se întoarce la Paris, 
el salvatorul onoarei franceze şi al di 
nastiei. - 
Doamne ! cum de na murit răzăud. 


INTERMEZZO 


Geneviăve, a doua lui soție, murise în: 
tre timp. E destulă vreme de atunci. Sin- 
gur şi neliniștit Beaumarchais are ne- 
voe de un umăr de prietenă, pe cars, 
uneori, seara, să-şi rezeme capul prea 
mult trudit până atunci. Domnişoara 
W'illermawlaz îl cucereşte. Dupe un con: 
cubinai, în urma căruia Beaumarchai: 
capătă o fiică — FEugânie — prietena îi 
devine soţie. Puţină liniște pentru un 4- 
venturier înăscut nu strică. 

A uitat literatura ? Nu. „Bărbierul din 
Sevilla” se reprezintă la Comedie cu un 
succes remarcabil: douăzeci de repre- 
zentaţii succesive. Iată este terminată şi 
„Nunta lui Figaro“, dar cine va îndrăzni 
să o joace? Nobilimea biciuită şi curteu 
ironizată nu ar putea îngădui sacrile- 
giul reprezentării. 

Se citeşte piesa la curte. Regina foarte 
amuzată pledează pentru reprezentare. 
Ludovic XVI loveşte nervos în masă: 
„E destabilă şi nu se poate juca". — „To- 
tuşi e spirituală“, încearcă regina să pro- 
testeze, iar augusiul ei soţ taie discil- 
ţia cu o replică ce dovedeşte multă în- 
țelegere:  -—,„Vă repet Doamnă că nu 
vreau să se joace ; mai bine am dărâna 
Bastilia de pe acum, 

Intradevăr, na fost „Figaro” întâiul 
revoluţionar şi întâia veste a sângeroszi- 
lor ani de mai târziu? 


OMUL DE AFACERI 


Beaumarchais câştigă înstârşit defini 
tiv procesul Goszman şi apoi procesul LL 
Blache. Sumele datorile, sporite cu do- 
bânzile legale şi cu despăgubirile de ju- 
decată, se urcă la cifre fabuloase. Banii 
sunt plasați de îndată într'o grandioasă. 
afacere maritimă si Beaumarchais sa îa- 
ce negociatorul direct între Franţa şi 
Ameriea, peste capul Angliei, Un act de 
îndrăzneală şi de simţ politic admirabil. 
Ceasornicarul-poet ţine acum în mâini!» 
vai eşatodajul unei întregi industrii şi 
a două pieţi comerciale, comandă rapor- 
turile neguțătoreşti ale guvernelor res- 
pective şi se substitue în această mate- 
rie guvernului. E universal competent. 

Şi din această avere o bună parte 0 
sorteşte editării operelor complete ale lu: 
Voltaire, într'o ediţie unică de o eleganţă 
celebră. 


PIGARO.. INSFARŞIT 


Repetiţiiie reluate de şease ori la rând, 
de şease ori au fost suspendate, Stă- 
ruinţa generală şi rugăminţile miniştri- 
lo» nu-l înduplecă pe Rege. Este nestră- 
mutat. Şi totuș — din slăbiciune! din 
capriciu ? din oboseală ? — sfârșește pria 
a ceda, Premiera „Nunții lui Figaro” «e 
fixată. 


TIP. ZIARULUI „UNIVER 


27 Aprilie 184. A fost o zi agitată până 
la scandal, până Ja nebunie. Revanşe lui 
Beaumarchais. Primeşte sute de scrisori. 
solicitându-i un loc de favoare: amatori, 
Hteraţi, magistrați,  curtezani, prinți, 
prințese. 

Piesa trebue să se joace dela 5 searz, 
până la 9. Totuşi cucoanele au venit de 
dimineaţă, ca să fie sigure de locul lor 
şi mănâncă în loji. Ghişeul. care se des: 
chide la 4 este asaltat dela 11 dimineaţa. 
In jurul teatrului o lume imensă de no: 
biti, servitori, guvernante, bucătari, so?- 
daţi şi negustori ambulanți. Bătăi, stri- 
șăte, încăerări, asuli. 

Inăuntru un vacarm partumat ce a- 
pariţiile celor mai nobile doamne ale 
Parisului. Beanumarehais ascultă dintro 
loje şi surâde. Insfârșii cortina se ridică 
și piesa se desfăşoară în primele acte în 
excelente condiţii. Actul patru lânca- 
zeste. Actul cinci e primit cu manifes- 
taţii viotente pentru şi contra lui Beau- 
marchais. Monologul lui Figaro sună ca 
o trompetă: 


„Pentrucă eşti un mare senioi 
crezi că eşti și un mare peniu? 
Nobleţe, avare, rang, toate astea 
te fac mândru. Dar ce lucru cu 
adevărat bun ai făcut d-ta? Ţi-ai 
dat numai osteneala de a te naşte 
şi nimic mai mult, Pe când eu? 
drace !... 


Dusmanii lui Beaumarchais susțin că 
„Nunta“ va cădea dezastruos, 

„Intr'adevăr este o piosă care va că- 
dea patruzeci de seri una după alta, glu- 
mește Sophie Arnould, una «lin priete- 
nele autorului. Pronostie proşit, căci 
Figaro a căzut o sută de seri și mai bine. 
Cel mai nare succes de teatru al vaacu- 
lui. 

Şi Beauwmarechais? l fericit, îndrăz- 
neţ, superb şi muşcător. Toate cucoa- 
nole ar voi să-i vadă piesa, dar toate 
maschează o pudoare de fecioară ofen- 
sată, Unui duce, care îi cerea o loje dis- 
cretă pentru familia sa, Beaumarehuiz 
ii răspunde cu această scrisuare: 


„Nu am Nici 0 consideraţie, 
Domnule Duce, pentru femeile care 
îşi permit să vadă un spectacol pe 
care îl judecă necinstit si acceptă 
totuși să-l vadă în secret, ku nu 
mă  pretez la astfel de fantezii, 
Mi-am dat piesa publicului pen- 
tru a-l amuza şi pentru a-l instrui 
mu pentru a da babelor plăcerea 
de a se bucura pe ascuns în loje 
și de a Dârii pe urmă în societate. 
Plăcerile viciului şi onorurile vir: 
tuţii, asta este neruşinarea vea- 
cului. Piesa mea nu este o operă 
echivocă, trebue so mărturisesc 
sau so yeneg. 

Vă salut, Domnule Duce şi îmi 
păstrez loja. 


ULTIMA AVENTURA 


60 de ani. O bătrâneţe calmă şi odih- 
nită în mijlocul familiei. Beaumarchais 
scrie poesii pentru Eugenie — fiica sa. 
Intre altele o glumă vămasă celebră: 
„Rondel pentru reîntoarcerea Fugeniei 
dela mânăstire în causa părintească, de- 
dica mari?i sale și făcut de Pierra-Au- 
gustin tatăl său, primul poet «lin Paris, 
dacă intri prin poarta Saint-Antoine“, 

Dar într'o zi... O carte de vizită o a- 
nunţă pe d-na Amlie Houret, contesă 
de la Marinicre. E introdusă în biurou: 


o femeie de douăzeci şi nouă de ani, uu 
chip pur, ochi mari şi o epidermă tre 
mmnrând — emoție sau dragoste? — 11 
vederea bătrânului bărbat, 

Beaumarchais se simte emoţionat de 
atingere, pe urmă de strângerea mâliii 
acesteia mică, albă şi fină. Ascultând.o 
vorbind își admiră tânăra vizitatoareşi 
caută să o ghicească: părul uşor şi mă- 
tăsos se arăta ieşind peste bordul pălă- 
riei în chip de câriionţi, ochii de un ne 
aru strălucitor, pleoape umbrite de gene 
lungi, un has mic cu aripi fine, 9 gură 
mică şi lacomă de pisică tânără, eto: 
nițe copilăreşti, o voce armonioasă, un 
spirit cuceritor şi mâna asta aşa de tru- 
moasă, aşa de bine făcută şi piciorul 
descoperit puţin de rochia ridicată dis: 
cret şi tot trupul acesta... 

Ea continua să vorbească, cu ochii 
pierduţi întrun vag îndepărtat, poves- 
tind cu o uluitoare sinceritate viata 2! 
de fată, pe urmă de femeie tânără și ul- 
tima aventură, cure o obliga si. se des- 
partă de el. Când sfârși de vorbit ea îl 
privi pe Beaumarchais care îi spuse: 

„Atât de frumoasă, nu mă mir că ai 
întâlnit atâtea lucruri surprinzătoare În 
viața d-tale“. Și privind-o intruna re 
petă încet: „Atât de frurvasă”, 

Ochi în ochi, pătrunzătoare, caldă, fer. 
mecându-l, ea într=bă şiret: 

— „Găseşti ?* 

Drept orice răspuns, strângându-i ina 
iruna mâna, îşi apvonii buzule de aie 
ei: ea şi le dărui. A fost un sărut lung. 
Ingenuchie înaintea ei și v descăiță; eu- 
pâzătoare ea îl lăsa în voia lui și îi 
mângâia firele lui rare de păr. 

In momentul acesta un prieten, care 
venia zilnic să-l viziteze pe RBeaumar- 
chais, întră, Se opri scurt; cu mâna ls 
gură, ca și cum instinctiv ar fi vrut 
să-si oprească o exclamaţie, privia da- 
bloaul : 

Benumarchais îngenunchiat la piciog: 
rele unei femei, care încerca ruşinată 
să-şi aranjeze rochia ridicată peste ge- 
nunchi. Prietenul ieşi diserat. Surd, 
Beaumarchais nu auzise nimic, Amelie 
Hourel îl văzuse însă. A fost 0 panică 
scurtă, 

A doua zi cavalerul de 60 de anii 
scria frumoasei lui vizitatoare o pagină 
lungă, emoţionat ca un adolescent, în- 
drăgostit ca un logodnic și trist ca un 
patriareh. 

„0, buzele mele — Doamne — numai 
odată au încercat să le simtă pe ale 
d-tate și avdeau.. de focul febrei. La ce 
mai îmi trebuia farmecele d-tale, la ce 
să mai văd piciorul cu genunchiul cel 
mai bine făcut din câte am cunoscut, 
piciorul ăsta mic, fricos şi gol? Nu, nu, 
nu mai vreau să te văd, nu mai vreau 
să-ți simt răsuflarea arzând în pleptul 
meu, Sunt fericit, rece şi liniştit, Ce imi 
oferi a-ta? plăceri? Nu le mai vreau. 
Am renunţat la sexul vostru, nu mai îmi 
poate dărui mimic. Nici 0 întrevedera 
mai mult, că înebunesc”. 


SPARȘITUL 


Și iată viaţa lui sentimentală e sfâr- 
șită. Până ce și cealaltă viaţă îşi va trăi 
ultima zbatere, vor avea să treacă zile 
puţine agitate în. sângele şi învolbura- 
vea Revoluţiei Mari, Iar într'o diminea- 
ță — 14 Maiu 1799 — în patul lui odih- 
nitar l-au găsit adormit în calmul cal de 
pe urmă, găsit întâia dată în lungul 
unei existențe de zbucium. 


Edit. Libr. Gallimard-Paris 


> —— ——— preia 
SUL", STR. BREZOIANU No. 11,