Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0029

Hnterear 


% 





ERE ve 


Anul XLIV Nr 





29 


E] 


15 julie 1928 
% Lei 








LOAN MINCU 


ZANE E A PR IE Ei 20 PETE Dr ET Ipa-E050te aeoa ti Tera 


462. — UNIVERSUL LITERAA 








Ctitorii i 





I O 


În modestul local'al Şcoalei de Arhi- 
ectură de pe str. Israilită. era mare miş- 
care în iunie: 1898. 

Arhitectul lon Mincu, de curând nu- 
mit profesor al Școalei:de Arhitectură, 
de către Spiru laret, cra aşteptat la 
judecarea lucrărilor, în urma căreia 
urma să se lucă clasificarea elevilor, 
cari au lucrat în comun în acest an de 
iuncă după înfiinţarea șecoalei de Ar- 
hitectură. 

Toţi elevii şcoalei, dar mai ales foşti 
elevi ai primei şcoli de Arhitectură a 
soc. Arhitecţilor Români. așteptau cu 
înfrigurare şi nu cu puţină teamă ju- 
decata lucrărilor lor, de care depindea 
clasificarea lor în anl Îl, sau anii mai 
îmaintaţi ai școalei. 

Nu ennoşteam pe Mincu, puţini elevi 
îl cunoşteau, dar după respectul cu 
care se vorbea de Arhitectul Mincu, 
chiar de profesorii — arhitecţi ai şcoa- 
lei cari ne lăsau Împresia că Mincu ne 
va judeca deopotnivă pe noi elevii, cât 
și pe ei, profesorii noştri — o oare care 
teamă :ne stăpânea pe toţi şi sosirea lui 
Mincu era «le toți aştepiată. 

Inalţ, cu o figură  prelungă, osoasă, 
încadrată. de un păr bogat  onibhulat, o 
barbă bifurcată cu mustăţi cari acope- 
veau buza superioară răslrântă, marcând 
0 uşoară irouie şi ochii adumbriţi de 
sprâncenele-i stufoase, făcea impresia 
uuui om elegant, polițicos, stăpân pe 
sine şi gatu a stăpâni pe alii, dar respira 
bunătate şi ceva din misticismul marilor 
artişti. Văzând pe judecătorul nostru, 
ne-am măi liniştit si am aşteptat astfel 
rezulțatu) judecăţei ui. Mincu a jutle- 
cat şi a judecat cu dreptate şi cu pă- 
trundcere pe cei ce urmau ai fi de la 
acea dată elevi, moniţi a deveni după 
el şi prin el discipoli ai Artei Naţionale 
a Arhitecturei. 

„Cu băeţii ăştia îac treabă“ a spus 
el după examinarea amănunțită a lu- 
crărilor, în compoziţia cărora pe lângă 
un amestec naiv de forme şi materiale 
disparate, erau scânteeri de talent şi 
pricepere de buni desenatori. Mincu a 
înțeles aluatul  suflețese din care va 
frămâna şi turna pe viitorii arhitecti 
meniţi a schimba aspectul eterogen al 
arhitecturei Ţărei şi sa pus pe muncă, 

In al 2-lea an al şcoalei, primul an. da 
profesorai al lui Mincu, concepţia arhi- 
tecturală a proectelor noastre, a luat o 
nouă înfăţişare, multe din deprinderile 
naive ale elevilor îură pe rând — când 
cu bunătate, când cu străjnicie, înlătu- 
rate şi înlocuite cu un spirit serios de 
autocrilică, atât de greu de posedat și 
aiât de necesar artiştilor, cari înainte 
de a fi judecaţi de alţii trebue să se 
poată judeca ei însăşi. | 

Astfel s'a muncii şi la finele celui de 
al 5-lea an al Şcoalei. Oficiale, munca sa 
și a tuturor profesorilor şcoalei, cul- 
mină  printro: manifestaţie publică : 
Prima Expoziţie a lucrărilor elevilor 


AN 


Şcoalei de Arhitectură, se înfăţișă publi- 
cului în marea rotondă a Ateneului 
Homân, Expoziţie care pe langă că atra- 
se atenţia publicului nostru cunoscător, 
se bucură și de marca favoare de a îi 
vizitată și apreciată cu elogii, de către 
Regele Carol |. 

Şcoala Naţională de Arhitectură re- 
crulă primul trinumf. Mincu creiă şcoa- 
la, şcoală Românească, în care elemen- 
tele arhitectonice ale vechilor noastre 
monumente și rămăşiţele de artă atât de 
pujin luate în consideraţie până la ucea 
epocă, tură pe rând cercetaie și inter- 
pretate cu o rară măestrie şi cu o adân- 
că înţelegere a  valvarei lor artistite, 
Fermele naive şi incomplecte, ca şi frăn- 
iurile dainelor noastre, fură chemaie a 
se useza frumos, în compoziţiile de arhi- 
tectură, fie-care după valoarea lor şi a 
forma  simlonia arhitecturei Româneşti, 
care va trebui să ajungă prin artiștii 
români la Marea simfonie a Arhilectu- 


rei Naţionale, 

Şcoala lui Mincu în Arhitectură a lost 
atât de puiernică încât aspectul Capi- 
tulei şi al arhitecturei Ţărei se schimbă 
în ultimi 30 de ani, îmbrăcând a haină 
plină de poesic şi de. înţeles. 

Dar Mincu fu cap «e şcoală, promotur 
de ilei artistice şi muncitor priceput a- 
jetat de studiile superioare puse în ser- 
veiul marelui său talent, de o cultură 
artistică mgintrecută, o Jimuginaţte .le- 
cundă ajutat, de un talent-de abil de- 
senator şi cu un suflet de adețărat apos- 
tol al Artei. Mincu. vadia în jurul lui 
numai concepții superioare de. artă și 
nu numai arhitecţii, dar pictorii şi sculp- 
varii vedeau în el un judecător compe- 
fent al operelor lor şi un îndrumător 
preţios. Deaceia sculptori cu renume Ca 
Vasilescu, Stork, Spăte în arta statutară ; 
Ditz şi alţii în sculptura decorativă, lu- 
crau bucuroşi en Mincu, supunându-se 
îndemnurilor lui, 


Cei 4 Evangheliști ai monumentului lui 
kxloghie * Gheorghiet din cimitirul Belu, 
sunt realizarea sculptorilor noştri Stork 
şi Spăte, în care mare parte de merit 
revine profesorului: arhitect Mincu. 

Literatura se bucură şi ea de pana lui 
Mincu şi articolele lui scrise în Lizera- 
tura şi Arta Română, revistă pusă sub 
direcţia prietenului său N, Pătraşcu, a- 
dăpostește comori de grai românesc şi 
de concepții şi teorii artistice şi estețice 
în care întră şi o însemnată documen- 
tare artistică. 

Elevii lui Mincu, cbutinuară! brazda 
pe ogorul arlitecturei naționale şi mul- 
te opere frumoase de arhitectură răs- 
plătiră munca comună a profesorului şi 
elcvilor. 

„Azi când noi curente se manifestă în 
arhitectură şi în artă în genere, ne pu- 
nem întrebarea; oare am epuizat noi, 
ca în apus toate posibilităţile de rea- 
zări în arta arhmțecturală românească? 
Sunţem siliți să căutăm forme noi, ne 


MINCU : 


mai având posibilitatea a crea nimic in- 
teresant în; arta naţională? La care în- 
trebări răspund categoric: Nu! 

Manifestările arhitecțurei românești 
oricât «le frumoase și interesanie, nau a- 
juns la apogeu şi aşteaptă pe “artistul 
cure să înţeleagă și apoi să contimue pe 
marele maestru Mincu, 

Şi fiindcă vorbim de Mincu, «e şcoala 
lui Mincu şi de stilul românesc parcă 
văd încă pe unii întrebându-se cu sau 
fără sinceritate : Există oure stil romă. 
nesc? Acestora le răspund : Câtă vreme 
există un grai românesc, un sullei re: 
mânese, există şi un stil românesc. On 
ce formă de influență străină, trecând 
prin mâna meşterului român, a fost 
diformată sau îndreptată, a fost inter. 
pretaiă şi realizată după simțul. şi pri- 
ceperea 3, după materialul şi uneltele 
de care a dispus dând astfel lucrărei 
un caracter personal specific românese, 

Mincu a înteles valoarea docuinentară 
a acestor sacre rămăşije ale arici străno- 
şeşti şi primtro interpretare măiastră a 
ajuns la Jucrări de reală valoare artis- 
tică, De aceia la ultima  sărbăioare 
pe care întregul corp ul arhitecților ro 
mâni i-o făcea lui Mincu. drept protesi 
tave contra inlăturării marei lui opere, 
Palatul Comunal, Mincu cu o voce stin! 
să îuecală de lacrimi ne spute : - 

Şcoală românească în meseria mea eu 
„Ham învățat. Puţinul, toare puţinul ce. i 
„știu l-am învăţat în lume departe. Când . 
„m'am reîntors iun fară singur cum mă 
„simţeam am răscolit şi ani cerceiat o... 
„Discricuţă, o casă veche şi alte vechi. 
„ituri, fleacuri: de astea şi an vrezut că 
„se poate face ceva cu cele, In ochii mei 
„ele erau ca nişte rădăcini sănătoase ale 
„unui arbore rupt de furtună şi am îu- 
„cercat să pun altoiul meu peste ele 
„Azi spre bătrâneţe, văd că altoiul a 
sa prins, că a dat lăstari şi cred că ele 
„vor ajunge deparic”, 

Acesta a fost Mincu, marele arhitect 
român, capul şcoalei renaşterei arhitee: 
turei româneşti. AA 

Mincu sta manifesiai în toate ramurile: 
arhitecturei : civile, religioase şi fune-: 
rară. Operele sale mai de căpetenie. 
sunt : casele Vernescu şi Monteoru, am- 
bele transformări şi amenajării de o bo. 
găție şi frumuseţe interioară  remarta: 
bilă. Casele generalului Jacques Laho- 
vari, Robescu din Galaţi. 

Palatul administrativ din Galaţi cu o! 
faţadă originală în care se vede puterea 
de interpretare a maestrului, care im: 
tând frizele tăcte în tencuială ale case. * 
lor ţărăneşti din Gorj, Buzău „ete. a de 
semnat o friză frumoasă suprimând ar 
hitravul, Steriotomia arcadelor  irilobate”. 
sunt corceL studiate. Plafonul sălei de 
serbări atât de reuşiţ ea linie și enloa 
re, inspirai din tavauele palatelor re 
nețiene cu o pronunţată nuanţă origi. 
nală a fost şi este admirat de vizita: 
torii străini ai portului Galaţi, 





Cităm încă Palaţul Băncei Comerţu- 
hi din Craiova; plafoanele şi mobi- 
lerul palatului Justiţiei. din Bucureşti, 
plai cxecuiat sub conducerea lui: Mincu 
după planurile arhitectului Bally din Pa- 
is, toate de o composiție armonică bine 
sdiate. Şcoala centrală de la grădina 
Ioanei având o taţadă caracteristică şi 
expresivă cu o arcadă în curtea imteri- 
ară deosebită prin clegauţa trilobilur 
ș colonetelor care o formează. 

Mobilierul şi catapeteazma Cateilralei 
lin Constanţa. 

 arlitectura tunerară:; Mausoleurile 
in cimitirul Belu al familiei Ghika în 
are a reuşii atât de bine în linii sobre 
i asocieze piramiila egipteană cu cu- 
pla hianiină. Capela luj Evloghie 
Gherghief în care bogăţia materialelor 
ju formelor ne-an dat a bijuterie a ariei 
lnerare româneşii; Vlonumcniul lui Fu- 
şa Stătescu bine caracterizat şi cu totul 
misinal, Monumentul familiei Canţacu- 
im în care formele sobre se asociază 
m hogăţia de detaliu şi cu sculptura 
imbolică. Tot în acest gen cităm mo- 


cărui elevi participanţi la acest concurs 
au căutat pe această cale să pună în 
valoare motivele din compoziţia maes-- 
trului : „Ospelul Comunal”. 


ARHIT. $, VASILESCU 


ere 5 h ic SE pi: 


aa ci vweszcate 


Despre viața intimă a lui Mincu vorbeşte 
destulide elocvent şi de caracteristic „Ma- 
rin Gelea“ al lui N, Pătraşcu. Bolnav, 
lovitura ce i sa dat prin îndepărtarea 
lui de la executarea 
viei Capiialei, boala i sa înrăutățit şi 
desgustat, amărit sa lăsat pradă boalei 
fără a-i opune vreo rezistenţă, fără a 


proectului primă= 





La inaugurarea Palatului 
Regele Carol I, arhit. I. Mincu, general 
Algiu 


umehtul fam, Simionescu-Râmnicea- 

din: cimitirul Focşani. Intr'alt gen e 
pută capela generalului Jac L.aho- 

idin cimitirul Beln. 

(omposiţii nercalizate sunt: Fațada 
sterului de Război de o rară frumu- 
de ințerpreiare a caracterului sever 
eva], operă de ale cărei urme nu 
nimic, 

Mimăria Capitalei, proect care esie o 
irată simfonie de forme și culori ră- 
din nefericire neexecutată prin în- 
rea marelui Mincu de la realiza- 
operei sale. 

DMerile lui Mincu sunt puţine la nu- 

i, dac însemnate ca originalitate şi 
te artistică. Bogaiul material ră- 
de la arhitectul Mincu a fost şi va 
imoare de inspiraţie pentru mulţi ar- 
i. Ulimul concurs al Pulatului Mu- 
iului Capiialei s'a resimţit puternic 
ullenja arhitecturei lui Mincu, ai 


de Justiţie : 


încercă vreo vindecare, neascultând de 
sfaturile şi îngrijirile familei şi priete- 
nilor — o adevărată sinucidere -— și ast- 
fel se stinse Mincu în anul 1912 în al 
6-lea an al vieţei sale, regretat de toţi 
câți l-au cunoscut, plâns de elevii lui 
care au perdut prin moartea lui Mincu 
pe profesorul iubit până la adorare, pe 
creatorul veşnice fecund, de la care se 
așicptau îucă multe lucrări de valoare. 
Ylevii săi strânși în cercul ce-i poariă 
numete au ridicat pe mormântul lui, în 
cimitirul Belu, aproape de capu-d'ope- 
arhițecturei funerare lăiate de 
Mincu o modestă troiță de lemn care 
vorbeşte cu aiât mai mult sufletelor în- 
jelegătoare, cu cât este mai simplă. 


vile 


ART, $, VASILESCU 


- UNIVERSUL LITERAR. -— 469 
'NOTE BIOGRAFICE 


Arhitectul Ioan Mincu sa nâscut la 
tocşani în anul IBUL. 

EI a fost fiul unor agricultori cu dare 
de mână din judeţul Putnu, Şcoaleie 
primare le-a învățat la Lcosani. iar 
liceul la Bucureşti la Sf. Sava. Atât în 
cursul primar cât și în cel secundar el 
a îost um strălucit, edev, fiind totdeauna 
premiantul IL, şeful de promoţie al seriei 
sale. 

După ce şi-a liat bacalaureatul, a ur: 
mat cursurile şcoalei de belearie, o: 
dată cu acele ale şcualei de poduri zi 
sosele din Bucureşii. 

Lea absolvit pe amândouă şi si-a 
iuat diploma de inginer cu mare dis- 
tincţie, fapt care a atras atenţia mi- 
nistrului. de resort de pe atunci, Obe- 


denaru, care l-a trimis — în urma exa- 
menului depus, — la Paris, cu bursa 
statului. 


Acolo. loan Mincu sa înscris la „E- 
cole de beaux-artes”. 

Fire mumcitioare şi dotat cu o inteli- 
e&cnţă sclipitoare, loan Mincu, deja ingi- 
ner dela Bucureşti, a căpătat la Paris 
cele mai mari distincţii cari le poate 
dcbândit un străin (afară de prix de 
Rome dat numai francezilor) luând me- 
dalia de aur şi diploma de inginer-ar- 
kitect, cu cele mai niari laude, cum în 
țară la noi n'a fos nimeni până atunci 
şi nici până azi. 

Reinturs în ţară, (deşi i se oferea o si- 
tuație bună îm Yranţa unde putea să 
iacă carieră strălucită, dar pe care a 
refuzat-o însă) sa aşternut pe muncă 
dând la iveală opere cari au rămas și 
astăzi în admiraţia tuturor, 

Cele mai de scamă apere ale sale 
sunt; Casele Vernescu, actualul minis- 
te de industrie si comerţ, casa Monieu- 
ru din calea Victoriei, bufetul dela șo- 
sea, casa Jacques Lahovary, anexă a 
minist. muncii, ete. 

Apoi, inausoteurile dala. Bellu: Evlo- 
ghia Uhevrgheff ; Cantacuzino ; Mihai 
Ghica (fost rlivector al Poştelor;;. Biseri- 
cuţa în stil naţional a lui Jaques Lahv- 
vary; monumentul Jui lugen Stătescu, 
etc, 

Tot arhiteotul Mincu a făcu, si monu- 
mentala clădire a Palatului de Justiţie 
din București. Planurile fusese lucrate 
de un. arhitect francez, dar arhitectul 
Mincu le-a executii făcânit modificărilio 
și adaptările necesare, Așa că Sar pu- 
tea spune: Palatul de justiție este toi 
opera, lui, 

Fl a înființat societ, Arhitecţilor Na- 
mMâni, şi a fost preşedintele ei. În 1895 a 
fost numit profesor Ia Scoala de Arhi!- 
tectură. 

In viața politică. de atunei sa disiins 
ca un luptător cinstit. alegându-ae depu- 
tat de mai multe ori. 


A murit la 1919 în vârstă de 6l ce ani. 


G.$. 








434, — UNIVERSUL LITERAR 





Za e 





IOAN GEORGESCU | AD.O. PRODOREANU 
BISERICA PĂRĂSITA MASCARICIUL VALATUC 
Pe spinare de colină, alungată prin zăvoaie — In Hronic, Vel-Postelnicul Bulbuc, 


Ce-au scris cu cinste şi cu aflevăr, 
Au pomenit la curtea lui Cinbăr, 
De-un măscărici, anume Vălătue. 


când aruucă dimineaţa-ude temelii de ploaie — 
stă scăpată pe o rână, cu altarul prins pe umeri, 
O biserică adunată, între cruci ce nu le numeri. 


Ea ghidnş, isteţ în toate cele 
Şi vesel peste poate măscăriciul, 
Denţepător la glumă ca ariciul, 
Și nu cruța bătrânele giubele. 


In ccolul de zidlire, cu icoanele'mpărţite — 

umblă temerea în trosnet, printre străni nelocuite -— 
ca o Sgură'nlăturată, petrecută de tăcere, ; 

să vegheze adăpostul-ce se macină durere. A a ip tata «Să 
ai Când se'mbăta, pe toți îi lua *n răspăr, 
Și veşnic era beat, pe cât se spune, 

Ci straje gurii lui neştiinși pune 


ltă tăpă : st vechiu Aşezământ iu ae Eu : Ac ate 08 
Multa. pace Set ipaneste; aie vechii As ds tei Și lui Cinbăr, tot el i-au zis Ciubăr, 
Nu staşteaptă nici o vorbă, nu Susenltă nici un cânt, 
ln mijloc un candelabru—eu lumini inchipuite — | Jur Manea, ce băusc trei ocale, 
mai deschide“n golul tâmplei, nmbre'nțoarse limpezite, Cum nu avea, se vede, altă treabă, 


La capul mesei sau şi dus în grabă, 
De lau pârât pe loc Măriei Sale, 


Desvelit de mărturie--cu chivotul -— mâini plecate — 
; [3 7 bătea R îi nic? ap $ RI N id £. sai 
zace-avonu'ntius pe spate, chemând linisti ferecate, Lăcutu-sau Cinbăr atunci ca Stecla. 
e ide pepe iai dee Cite ofmaitv ÎN: ae atent Gita mila fe SE visuri Nu că era de îelul lui ciudos, 
Cineva doar sapă noapte-gropi cu țipăt de mutare; Dar prea era de tot burduhânos 
e țipăt de cucuvae —. ce se leagă în. uitare,., Și nici ea cum ru i-au plăcur porecla. 


Şi-a glăsuit Spătarul : „prea tentreci”, 
Și A e ; Lovindu-l pe spinare cu cizbueul, 
PETRE STRIILAN Şin ghioiia rau dat pe scări de-a tăvălucul 


R | S | P | R E i Vau înenis apoi pre el în beci. 


Dar Domnul, milostiv cum nu sunt doi, 
Vai ţie, suflete e-ațâtea ori stingher. | Ca mar putea pământul să-i incupă, 
Au loțărit să n=-l mai tragăn țapă, 


un fum albastru“n zări mânat de vânt j 
l)e-o bea Cotnarul tot dintr'un butoi. 


ce şi-a purtat doar umbra pe pământ, 


un vis al visului curat și nou c SR za da 
Şi'n ziua ispăşirii crudei pâr+, 


ce s'angânat cu propriu ecou, Ă $ : 
iecai ARI ii î P P îi baie 7 Erau, pe lăviga ieţele cinsute, 

e-ai risipii în spaţii şi m S er, Popor şi juzi, în haine-mpoaobite 
un suflet larg, înseninat „stingher... Gealaţi buzaţ, cu mâna pe satăre 


Kostogoleau argaţii buţi umilate, 


Te-ai risipit, te-ai risipit, te-ai risipit... Că-i pustrator de datuu Yocvodul 
ie chem de unde încă nimeni n'a venit, cn pravili este scris sa bea nurodul 
Atunci cand tace Domnul diveptate, Li 


te chem îngândurat, străin şi trist, 
* cu înjloiala dacă mai exist, 
Ci măscăriciul, pehlivun de soi, 
Cuun stredei spiatecâud butoiu n buriă, 
dugea Cun pa Şi se tacea cu-i lurtă 


Pe drumu-aerian pe care-ai McCrs, 
Până s'au scurs tot vinul din buţoi. 


atâtea urme “n urma fa Suu şters. 
Cu îlorile ţi-ai îmbinat partiumul!, 


dar ele, ca făclii, îți luminară mai departe drumul, Gealaţii, aprigi, mormăiau în barbă, 


Iniricoșafi de-aşa beţivănie, 

Şi nu vedeau, privind cu duşmănie, 

Şi subțiat, din floare *n floare mai uşor, în AA ONle Sb, “com oare) Wienidns Albă; 

lăsaşi ceva din viaţa ta în visul lor, 1 ăscăriciul s fogolit P 
Pi iei age : ar măscăriciul sa rostogolit pe spete 

as At Sa i , 

ponăce e uzi Aa e poitli ua de pei , Zicând că moit îi place aşa vin 

un suflet destrămat, pe pretutindeni risipit, Și jale-i e că prea i-au dat puţin 

Și lui acuma tare-i este sete, 


Vai ţie suflete de-atâtea ori stingher, 4 A buțile d 4 
necunoscutului zadarnic fe mai cer; Și cum juca pre buţile deşarte, 
di ERE Pe când prostimea toaţă chiuiu, 
mă mulțumesc pe-acelaş drum, fără popas, S'a veselit veliți boerii foarte 
să mă întreh în câte suileţe-ai rămas, Şi mult stau minunat Măria Sa, 





UNIVERSU LLITERAR, — 465 


PARIGORIA LUI OANCEA 















pata-gata 
să-i spargi casa la vreme de bătrâneţe ! 


— Și zi aşa coana Bălăşicu, 


Inserarea se aşterne slomoală în luncă, 
alâucindu-i conturul în pâclu întunerici- 
wii care îşi cerne negurile în erburi. 

la surlă e elacă. Sau dăduleiţ hoţoma- 
ni la bostană şi svântă pepenii dela un 
cap. Nici jăndărmăria nu le mai poate da 
de lac, 

la anchetă Tăptaşii se umestecă, se ju- 
ră de wana focului, se leapădă de furti- 
sg cu gură de foc, se blesieină de curse 
râna și se bat cu pumnii în piept pă 
cun că ci ar fi din altu sat? 

Plotonerul “Furculeţ raportează la cen- 
ta că autorii au rămas necunoscuți si 
dul paracliserului Oancea se distruge 
pă bună dreptate. 

Paracliserul Oancea e dus după lemne, 
bon dela oraş pentru pădurea Râivasa, 
A dat în grija muierei să doarmă la bos- 
luă. Liau simţit ucigașii că e plecat din 
st și mare minunăţie dacă în noaptea as- 
ia deshrăcaţii mor rade toți boşarii de pe 
imânt. Nu e vorbă, Oancea, — filotim 





eu este — nu san opune. ca bun creştin, 
4 se răcorească și altul din poamele lui 
Dinezeu. Dar: omu! ţine morțiş să iasă 
dintâi cu trufanda la Sfânta Nlaria, la 
lierică, După aceea împarte el cu mâna 
i feliile, cu lumânărele aprinse, gustă 
şiel după ci şi în urmă ghiorlanii or mai 
fura dacă or fi dibaci ; dar numai să apu- 
eel întâi să împlinească datina, Dar 
pină atunci nu vrea să stie că derbedeii 
a dai iama în ogorul lui. De acea coana 
Hlisica la invitaţia paracliserului şi-a 
lat femeia dăsaga, carabina cu repeteții 


şi pe Osman, ciutu fără urechi, en colții 
afară și cu fălcile de leu să doarmă în 
surlă. În surlă sa mai iuzrămărdlit şi altă 
lime, dornică de clacă. Bălăşica şi-a pităi 
arma in trifoi, a pestat pe Osman în bu- 
ruenile islazului și şi-a răsucil pe genunchi 
o figură hutucănvasă, Couversaţia a înce- 
put-o Safia săpălătoreasu, înghesuită aci 
în surla lui Oancea. ca să facă si ca de 
curuulă cu Bălăşica, pentru nişte porumb, 
hotar cu locul paracliserului şi în care 
star fi prăsii şi acolo. dela un cârd de vre- 
me. niste urne de tâlhari cari sgâmbie co 
tolanii dibuindu-i dă boabe. 

— Păi cum ziseşi d-ta, —- cât p'aci să-mi 
rizipese gospodăria acum la ceasul Mor- 
ţii! Oancea să-mi poarte oearn si tot el 
să-mi poarte şi păcatu! Dacă i-a intrat 


cumânului bâzdâcuri de aldo-astea în cap 
ai i ca E Pia 
și sa luai după bazaconiile mabalagiilor! 


7or nevoe că îl înşel cu telefonistu dă la 
fenme bătrână ce mă gă- 
pâu- 


Orucesti — cu 
sesc și pă Masupra şi eu copil în 
icee a 

— Da cum i-a abătut omului aşa d'odu_ 
tă pă ne pusi masă? 

— Tacă aşa. cum i se nazără nebunului. 
Cumătru Mieliş era priciptor în  sAMalu- 
Spart“ si umbla cu încasările după oa- 
îneni: — om însurat și el — şi ea tot în 
poziţie ca şi mine. Intro noapte sa um- 
lait Argesu d'a trecut zăgazu şa umplut 
pedu dă la abator. Cumătru Alicluş taman 
să ntoreca: cam pă înserat din 'Tântava, 
dă la nişte pretaţii. Omu wavza faiton — 
își făcea daraverile pă jos, Podu, plin dă 
apă pâuă în parupete: Cumitru a ocolit. 
Aveam un bordei la zarzavaturi, în lunea 
din spatele chimilirului. Pungaşii ne di- 
Luise şi acolo avutul. Oancea cra «lus cu 
popa la un muslu şi eu am iînopiat în bor- 
iei. ca și acuș, la pândă, 

— Cioe, cice! 

- Cine-i ? ? 

— Oameni buni ! 

Teonce cumătru Mielug peste mine ca 
să-l găzduese până s'o scurge Argeşu, nu- 
nui noaptea asta. ca să poată rumânu a 
doua zi să treacă, în sat în Ţigănie. Bor- 
«ini era dincolo de Arzeş, în nisipurile 
Crivinii. Forfoteam un pepene cu lipie. 
Musafiru. cure cra şi o firimiiură de ru- 
hedenie cu noi, de, — dă-i şi lui din pe- 
pene, -— jinduia omu și nu era politicos 
să-l refuz. Cum zic, ciuguleam amândoi 
din bosar. Copiii erau la păsune. Argeşul 
vuia. Intro vreme auz pă Osman că să 
dă! Cine să fie? Rumânu men trebuia 
<ă adăste şi el la a gazdă pentru că apele 
stăteau tot pă pod. Maslu era dincolo de 
Arges, în Ogrezeni, aşu că, şi el ca şi cu- 
nătru Mieluş. trebuia să aştepte scurgerea 
apei ca. să vie în bordei. Osman ii con- 
teni asmuţitura. In zarzavai tuşi deodată 


SARMANUL KLOPŞTOCK 


cineva. Am asvârlit pepenele și ant eşit în 
prispă, Cine crezi că era? Houţormanu dă 
Oancea — venise pitit în buruieni, chip ca 
să mă prinză ţ Am intrat în bordei. Cumă- 
tru Aficluş dă. să-i întindă mâna. Mocofa- 
aur! meu i-a dat-o la o parie! Ce crezi că 
Sa întâmplat după asta ? Cata să se ia 
cu cuţitele ! I-am lăsat încăeraţi şi m'am 
pitit în marginea satului. Ce so mai fi pe 
irecut în bordei. nu stiu. Nebunu men wa 
mai dat pacasă --— mă citase în divorț! 

— Te-ai înfăţosai ? 

— Da dă ce să nu mă înfăţogez, ce, uu 
vave cumva furasem ceva 2? Ba mi-am că- 
rat si copiii cu mine la judecată. 

— De ce nu fe împaci, măi creştine cu 
femeia ? Mai bate-ţe drumurile oameni 
cu copil ce vă găsiţi 

Ț 21:20:99 
— Ce ţi-a făcut feniu ? 
217292 

lerpelitu amuţise. Pasămi-te dă frică, i 
se încleştase zăpăcitului gura şi nu mai 
stia cum so dreagă. 


Juilecătorul dă cele. — D-zeu si-i dea 
sunătate, — tot bătea cu pumnul în masă 


rățoindu-se către manuafaua mea ; 

—- Fi, ce ai de spus? Ce motive ai de 
despărțenie ? 

— Motivele este că i-am prins | 

— In ce fel? Kxplică ! 

-- La pepene! 

-— Furau din pepenii D-tale 2 Acesta 
nu ar fî? un motiv determinat de legiuitor 
peniru despărţenie ! 

Mâucau amândoi diniru felie 

-— Ei şi? 

111202 

— Vorbeşte ! 

— Păi dacă mâncau amâudii dintr'o fe- 
li, capilu cu care acuş e grea, nu e cu 


imive ! Nu_] recunosc ! 


— Dar bine, măi rumâne de D-zeu, [i- 
pai eu în judecitorie câi na luat gura: 
păi în ccara aia când nr'ai prins mâncând 
cu cumătrul NMielug dintr'o felie, eu nu 
eram grea cu copilu mai dinainte 2 Cum 
te-am înșelat atunci ? i 

222 

— Ei? 

— De, se prea poate ca Muierea să aibe 
Urepiate ! 

— Atunci ? 

— Retrag formele | 

— Bine faci! 

-- Te pomeneşti că pe deasupra ai mai 
şi vre-o pretenţiune ? 

— Cam așa ceva. 

— Care anume ? 

— Mfo fi înşelat nu m'a fi înșelat, nu 
stiu ! Dau să dea Dumnezeu să iasă copilu 
cu ochii negri ca ai mei, să-mi semene 
inie — barem atâta... cu să pot să astun 
cel puţin gura lumii ! 


PR Cine rae ee 


466. -—- UNIVERSUL LITERAR 


El observă că r'evastă-sa numai în a- 
parenţă îi vorbeşte lui dar în realitlae 
altuia din spate: un vlăjgan frumos 
tânăr şi pârlit de soare, cu sacoul scos, 
prin cămaşa căruia se destra un piept 
veinic și muschiulos, când mai cu seu- 
mă bătea vântul și movul cămăşii se 
lipoa de el. Tonul și cuvintele ei nu mai 
erou ca de obicei. Nu se mai vedea în 
ele plictiscală, nu mai erau rostite ne- 
ulijent, chiar schilod, nu mai spunea 
brazule pe Jumătate, De astăndlată aproa- 
pu le căvta, ie rostea cu atenţie cât mai 
întregi, mai rotunde si inai frumoase ; 
aproape se alinia, 

Astfel nu o văzuse cl cochetânil decât 
cânâ a cunoscut-o întâia dată, Ochii nu 
i se mai miscuu leneși, sdecoloraji şi 
purcă uscați ca. mai "nainie,. Tinereţea 
umedă din ei, culoarea lor proaspătă și 
vie. o făcură, de nenvocuroseui. O înule- 
părtară de el cu zece ani. ]] duicoa cu 
amintirea în timpul întini ilor dir a- 
junul căsătoriei. Zămbeiul din ei îl îur- 
nică neobișnuit, ca acel al une? străine 
frumoase, ori ca acel care Încoţise pri- 
mele lor sărutări, Vestejenla de p2 
faţa ci dispăruse odată cu plictiseala, 
Obrajii frăgeziţi ca prin Minune cra 
animați de diferiie mimic: ale foii no- 
cunoscute de cl până atunci, şi strălu- 
teal parcă, atâi da maro-i era Cizpozi- 
tin sufletească. Brobosnele invizibil: de 
sudoare, topise pudra. iar vopseaua roşie 
de pe ci, combinată cu sângele care îm 
prospătă, nu mai părea fard. Mişcările 
moi ca dr babă acum erau ale unei 
copila de 12 ani... 

li era necaz de naivitatea lui. căci 
înainte do a pricepe cuuza acestei re- 
învieri pe nesimţiie se molipsise şi el 
însufloțindu- se la ful. 

Ii fugise toropeala. priuseze a fredona 
și a 0 strânge de mână zâmbindu-i 'ca 
unei străine. Incepuse să-i placă locul 
unde luaseră masa. Coparii Pagezi ai 
primăverii de pe marginea. lacului unde 
se allau. numai fosneau uscat si nui 
se mai păru că se întind ca niste fiinte 
în agonie, ci că-şi împreună vârfurile 
pentru. a-și sapli zârnbirid, iar când ii 
încdpărta vântul prea tare fluturându-le 
frunzile, i se părea că râd în hohotele 
calde si mângâitoari: ale veseliei hume, 
Oamenii rwsuferiţi mai înainte, din 
bărci, nu i se mai păreau draci, dar 
despre lacul verde nu-și mai zicea că 
e de otravă. Admira în luriul lui frea- 
mătul copacilor ori cerul albastru și ro- 
tund pe care norii albi si mici pluteau 
ca niște batiste în apa sânelată dintro 
balie, 

li venise și lui cheiul să trăncănească 
și chiar de multe ori o întrerupse din 
vcrbă. pentruca să continue el; iar scan- 
unul îi scărtâia dilesupt. îi scârtâia de 
zor <a si al ci. Convingânidu-e dintrun 
râs trimis prea pe fait celui din spate, 
se prefăcut tot întrwn huct si nu mai 
văzu nimic un timv. deși se uita în toațe 
părţile fără nici un scop. fără să vrea. 

— Cum de nu mi-am irnaginat, că nu- 
Teaă mutra. mea. no poate însufieţi ast- 
fel, gândi încecat de bătăile inimei, fiin- 
du-i frică so privească, 

Anoi în croterul. lui pustiu iniră cu 
ecou melodia nesuferiiă. parcă batjoco- 
ritoare, a fanfarei îndepărtate, | se păru 
intenționat îndepărtotă si ascunsă mpen- 
tru. ca să n'o găsească, 

„Oa ha ba ha ha răsună apoi orăcăi- 

tul sarcastic al unei broaște. 


FOCUL 


AURELIU CORNEA 


O salsie plângătoare u cărei ramuri 
mişcate de vânt curgeau în jos ca o: 
verdo țâşrită uriaş din mal, îi se păru 
că e izvorul de venin din care se nii- 
mentează. lacul. 

Insă cu acelaş ecou cu ciuci întră în 
ereorul pustiit melodia sâcâinoare, îi pă- 
trunsc şi în suflet o hucusie stranie, Vo- 
dea că novasia nu şiie că e descoperită 
sr ohsevată de el şi gândi că prin pu- 
țină şiretenie, ar putea să-i lase drum ; 
iar în acelaş timp dă constale până 
unde poate să ajungă această femeie, 
care-i pritinde Mare să-i fie credinaios 
şi de a cărei accese de gelozie cra as 
fixiat, Cu bărbăție începu să o priveas- 
ci afent. ! se părea că priveste nevăzut 
din dosul unei uși pnintr'o bortă de 
cheie. Fuleerul indignării trecându-i 
prin înimă, o cât se topea en atât lăsa 
în ea o rană usturătoare care sângera 
cuioşie. Simtea o asa de mare milă de 
el încât îzi puse coutele pe masă şi cu- 
pul în mâni, doborit; cu însuflețirea «de 
mai înainte stinsă. Veselia și răcnetole 
ca ue urangulani ale celor din bărci îl 
făceau să-și infisă unehiile în obraji. 
Copacii de pe maygirea lacului de astă 
cată verde ca veninul, îi se păru că. sau, 
asociat cu fanfaru şi râd împreună cu 
ligusci de el. în hohole. 

— Cât de mult. mă iubeşti tu, îi spuse 
el aproape cântat, dureros. cu o ironie 
pe care căuta so ascundă, 

Ea. întrevupse brusc trăncămeala. dar 
nu surprinsă. căci bănuise în ol o schim- 
bare suspectă. Totusi scăpăratul tăcerii 
care arsesa firul vorbei fu atât de scurt. 
Pureă-si acoperise aura cu palma. Zân- 
hind îl ccwectă atentă, să priceapă sen- 
zul cuvitielor, Dar văzu niste och? sin- 
ceri și calzi, nişte obraji buni și alină- 
tovi ca. pânea, și o seninătate în toată 
fata, care o linisti. 

Si îl strânse de mână zâmbind mai 
semnificativ, 

— Nu-i aşa că. mă iubeşti mult? mai 
întrebă, strângână-o si el bucuros că o 
melinişteşte. stricându-i din măcere și 
că nu-l pnicepe. Căci replicile lui le con- 
sidera drept ciocănituri dale de el în 
ușa de după care i se părea că priveşte; 
tăcerea hruscă a femelei și cercetarea. 
atentă asupra lui. era fuga ei la ușă și 
deschiderea precaută să vadă cine cio- 
căneste, iar diăgălășiea ce el dădea o- 
chilor şi seninul de pe fată. fuga lui 
într'o ascunzătoare. Satistfăcul, că nu-l 
vede îi mai strigă râzând în sine. bă- 
tânădu-si joc de ea: 

— Nu-i așa că mă iubesti mult? 

Femria. iarăși îndremtă. privirile spre 
el. zâmbind de astă dată mult mai în- 
doelnia. privintul mult mai ntentă. 
strânpgându-i mâna tremurânil enorvată 
cum ar strânge mânerul usii me care 
vrea so deschidă iarăs. Pe faţa lui. 
însă acetasi drăgălăaie. căldură si sin- 
cenitate citi. Totuşi întrobă nedumerită 
şi fnicoasă, dar înciudută. cu sprâncenele 
apropiate și fruntea încreţită, ca şi cum 
ar striga: „cine-i acalo“ ? în tăcerea și 
pustiul unui colidor: 

— Ce ai?! Nu te înțeleg?! Ce ai 
pătit 21... 

E! luă capul din mâini ascunză nud Sas 
pinul și arătând cât mai aparent zâm- 
betul; apoi duse halba Ja gură. pe care 
o bău până 1a fund. N'avea ce să-i răs- 
pună şi punând halha pe masă scoase 
o oglinjoară rotundă de buzunar apoi se 


































































uită în ea, peniru ca să facă ceva ta 
acea tăcere care se cere alungată, 

Se găsi şi el. atât de bine cum 
mult nu=l arătară oglinzile, Pornise ci 
ca spre această griulină, pemirucă în cel 
din casă prea se vedeau ingăibenit 
îmbătrânit. Acuma stătea în cumpân 
dacă nevasta arăta drăgrălăsie pentr 
cel din spate, Da* îndoiala rep 
îi năpădi si-si aminti că întinerirea ii 
vouise din uceia a ci. 

..- „Acesta din spate, cu tinerețea, 
frnmusețea și vigoarea. tui a însuileții 
nu eu, gândi uitându-se în ogtindă fă 
să se mai vadă ; ținând-o în dreptul be 
ței mai mult ca o pavăză în contra pi 
vivilor cerceliitoare aln fomeiei. 

Vlijganul frumos cn jumătatea de îng 
numai în cărmnasa mov cu dungi ah, 
venise lâgnă ei plin «le răcoare de pe li 
In luntrea care-a atusasa si mal aflau: 
bărbat şi o fată tineri ca si ct, Acum de 
bea îşi aminteşte cum îi fixa nevasta 
vâslea. spre ca din ce în ce maj iutej 
mai vânjos. Sub mâinicile cămeșii s+ 
flecale, se bănuia mişcarea  muschilu, 
Iși muşca buzu de jos prinsă între dini 
de câte ori trăgea văstele spre elinaa 
fel încât s* putea spune că trage ot 
meie care i se împotriveste de formă, 
Puterea lui smucea barca si capul Im 
trei înainta spre ea aproape în saltur. 
E! văzuse aceasta dar Nu dăduse impor 
tamtă; ora în niste momente când 
sr gândea decât la e]. 

Parcă avea întențip să o îzhnasi 
să o pătrundă si cu huntvea nu Nun 
cu privirile lui senzuale de brută, 

— Cum de nu mia jignit aceasi 
cândi e) făcându-se moron că se ut 
în oglindă. tiltima privire me erele 
cu vâslele. îzbi barca en Patul An china 
de Ta mal si ana tâăsni dot mar 
înălțime.  împroscârilu-i  pa-amâniai, 
Seuzela vlăiranului fu. nenumărate, 4 
duroase, zâmbitoare și plinn de sinceri 
chintă: cl însă supărat. avea ani d 
nu le primeste. Porcă'i spunea: „sil 
că. esti neghich ca toți acnstia din bi 
si ni fost scuza. de mult daci numa 
inst“. Tai sculmra cu dolicatete Îi 
mele, lenovas. co mutră acră, fără af 
dica ochii o sinanră dati da cl, oi dh 
den fotii o mimică distinsă, 

“Novastă-sa însă dozi era mai tati 
dată, râdea cv atâta noftă încât te ni 
ivi să Dată din palme bucuroasă ta h 
fitole si Moro sa anlara aspra ci sil 
enndinta că nu e nimie desi. nenottiinl ni 
adresase ei până atunci! nici un elndi 
de crlaro. Vliianul avan re av 
cl. Tneălecă balustrada si uă ne 
svatele lui. la o masă. unite ce alai 
ncum în tim ce o! îsi cenhima sim 
de .ntravă“ cu scâvhă, simțind ta 
râtnortată, câteva. clipe plăcarn se dr 
ritatea sruzolar. care sterwean pa an he 
rata purtările reanineăionara din în 

Totusi îl tăie scurt, dar delicat. opre 
du-se din wiscarea. scuturatului fi 
a! privi, 

— „Nu e nimic, nu e nimic domndi 
Esti scuzat.“ 

Parcă ar fi spus: „Nu. mă lași nici 
mă scutur ?* 

li era simpatic însă mai mult decâbu 
suferit. Avaa o voce caldă, o veselie 
municativă, Parcă spunea prin md 
vrea să îmbrățişeze toată lumea și p 
bărbaţi și pe femei deopotrivă. Nuti 
însă să lega vorbă cu el crezându: pr 


culgar şi prea îndrăzneţ cu femeile ; 


periculos. 


Se adresa mai Ia toţi cei din băroi, și 
cunoscuţi şi necunoscuti cu gluma. Stă- 
tea deanfoaselea pe scaun, cu speteaza 
în față pe care avea rezemate 'coatele. 
I ge părea. simpatic Mai cu seamă când 
își mângâia mâinile una pe alta și se 
uita Ja ele zâmbind, numai el știe de ce, 

Ochi; buni. blânzi şi negri, de bolnav. 
în faţa sănătoasă, puţin pistruiată și 
pârlită do save, atrăgoau neohisnuit de 
mult; avean tristețea aceia caldă, sinea- 
ră si mângâietoare, nu învârtirea nNaivă 
şi cruă. cu rflex de sticlă ai ochilor 
rotunzi de voinie inbitor de sport. care 
var a căuta numa: mâncare si femei, 
Trupul voinic, în pantalonul subţire și 
lipit ne nopoftitul ce eu tot misca 
leneş pe scann, stârnra dorința de a-l 
vedea ulargâni ori Înp'ându-sa. Era ei- 
neva căruia. fără frică ti-a: fi destăinuat 
secretele. cărnin te-ai fi ji spunân- 
du-ți durerile, cura le Qestăinnieșii nmui 
arimal când mal pe nimeni: cineva 
care ai îi piimit cu hucurie să-l] ai Ae 
prieten și să pnrnesti cu el într'o călă- 
torie lungă și periculoasă. Cineva care 
simți că-ti va fi protector dar şi selav. 
care-ţi amintești da iubirea câinnlni. ori 
a unui săihatec pe cam l-ai scăpat de 
la moarte si-i dai un trai mult. mai 
fericit. Când îc' ohsertn, movasta Însă, 
4 deveneau Nrsunforit. Căci oa râdea Ae 
tâteori râdea si vlăizanul. Numai nu în 
trase în vnwhă cu el si nu-l imita. vor 
hiv crlor «tin băwei, Dar dragostea no- 
vgtei nur n văzii decât atunci când a 
altă barră low chinga si-i îmnroscă din 
reu cu ovi. Pisu) amândorora si al no- 
„vestei si n! wmăicranului deși nu ara hat- 
ircoritar îi sa năru mMuli mai nesuferit. 
Ne atunci nrinansn ca enslul acela sus 
meet. de vorhă si el începu să o bănu- 
inecă, 


Puse opliniioara îÎr! îmzuanr Și s0 tsu- 


7ă în asa fel ca so vară si po ca și no 
pi. Fără să stie când. fi lui atentia o fe- 
meje frumoasă da dinaintea lui. Ohser- 
vând că si necunoscuta îl privagta mull. 
si atent îsi artuse aminte cât de bime 
i arăto oglinda dar nu simti hucumie, 
ci sită. Navasta nu Tai îsprăvea să po- 
vesten<că n întâmplare da pa când ama 
damnisoară. iar xlăţanul îi  frodona 
în enafe pe rând Aani bmpaste veniră 
Jinsă mn! chiar lângă el hohatin'ln-i în 
nas. Tai rivirile de po necunrsntă. 
zimhi gânditor si începn să-si scrin nu- 
mele, eu o scohitaare pe hârtia do dea- 
săpra fatii de masă. 

„— Asenhi, întrebă ca. iîncând pi- 
cioarete suh masă lânni na Int, 

Mi sn pare că nu, To văd distrat. 


—- Num. de loc, din potrivă. mă 
amuză încână 0! srriind: Artur — 
aresta era numein îui — arăsat si cu 
ciuda cn enro ar senata ochii unul cave 
ca răzhină Amoi sa întoarse tar ca să-i 
paţă nrivi pe amândoi dar rămasa ra 
„sin primoil rând pe frumoasa da di- 
nantea 1nj care fuma îzară. Oheanrmă 
renerte că nu n înmătoare. după felnl 
sânenci cv care n tinca între docate 
mm 0 drona la cură si trăgea fnmul 
Vrhea așezat si serios cu ceri dn |» 
masa ei: un bătrân si o altă doamnă 
Simțindu-so privită întoarse capul si 
rămase cu nchii întrai lui. cu muschii 
întii încremen'ii până ce el îi pleră în 
jos, Pentrncă lucru curios nimic nu 
imiea la en e: dimpotrivă. toată arăta 
d exprimare caro dacă mar fi avut dul- 
ceata senzualităţii. ar fi îngrijorat pe 
oricine. Ascuţimea privirilor streinei în 


care lucea o veselie plăcută dar și îinfio- 
ritoare, îl pătrundea fulgerător, adânc şi 
nesfârşit, de mult; vorbea fără perdea, 
cuvimte pe care femeia nu le spunz de- 
cât când își îmbrățișează bărbatul, ză- 
vorâtă într'o odae cu storurile trase. A- 
ceastă furtună senzuală năvălită în ea. 
o mai văzuse în trupurile fetelor de la 
ferestrele inlernateloa', alte ori chiar de 
la <cle ale caselor particulare, dar nu- 
mai când se afla. în iramvai ori întro 
trăsură care-l îmlepărta,.. Patima €i 
senzual. pur întâtnită, îi luă chiar gân- 
dul de la nevastă câteva clipe. Se între- 
ba scriind: „Artur“ cu scobitoarea stri- 
vită întiwe dinţi, dacă nu e prostituată, 
Pe acestea le stia însă că simulează, că-s 
superficiale.  Ridică iarăşi capul shre 
străină să se încredințeze de sinceritate şi 
simiinut o mişcare asrutit de plăcută în 
Țântec roşi de plăcere, rămânând ca ful- 
pevat, cu ochii înfipţi în ea. Frumoasa îi 
vorbea înainre în gând şi numai înceta 
să-l guste. Chiar începuse să-şi miște 
buzele cum i-ar vorbi. Nevastă-sa po- 
vectind meneu. întoarse capul distrată 
şi swuprinyând-o cu expresia ceia de 
faţă. cumnă deodată istorisirea, 

Nivala. precaută, reluă convorbirea 
cu cei de la masă, iar el privi la a- 
nimaţia dinprejurul său. Indispozitia 
bruscă a fimeei lui, îl făcu să shurde 
d» bucurie. Intrezări în fata ei un râs i- 
romic și dureros, Numai nu putea pri- 
cepe de ce nu j-a venit în cap mai di- 
nainte c'o ponte scoate sigur din bra- 
țela înerazătorului vlăjgan, prin gelozie 
și de ce na îmbrățișat cu privirile în- 
terționat, pe necunoscuta de dinaintea 
lui, Schimbarea rolusilor îi răcorea. ini- 
ma, Avea ocazia să o facă să simtă us- 
turător ca riciodată  ghimpii goloziei 
sâdea în sufletul lui de neînviasul“ 
din spate care fredona rnereu tremurând 
din picioare. zgeuluinii balustrada şi 
rnăsu mi, 

—- Ascultă să vezi ce mi-a răspuns im- 
becilul, continuă nevastă-sa povestirea 
mult mai putin însufleţită. aproape în 
silă, poate numai pentru a înfremmpe tă- 
cerea insnporiabilă ca se făcuse între ei, 
în caro cele două hroaste râdeau mereu 
wsurându-i de astă dată sufletul, 

— Te-a îniurat. îi răspunse el fără să 


stie ce vorbește. privind fără  fereală 
necunoscuia, 
„— As. de unde — doar știi — rai se 


pare că 1i-nm 1Inai povesțit, Iri astovăm 
mi-a pus pe hârtia toată fierea cane 0 
avea în e]. dar tocmai... . 

— Dragă —o întrerupse Artur—rnăriu- 
risesti singură. că mi-ai mai spus-o! Se 
vede c'o-spni altuia. Pretinda acelui 
căruia-i varhosti să te asculta. De ce nu 
mi srutești pe mine măcar acum ds... 


UNIVERSUL LITERAR. — 467 


— Măcar acum ? întrebă ea intoreând 
capul spre femeia îndrăzneață, muşcată 
de aduzia bărbatului, 

— Da, măcar acum. N'ai ce să vor: 
beşti, taci. Ne amuzăm mai bine pri- 
vind. 

Mai muli ca să i-o ia inaintea lui cu a- 
cuzarea iecât din imbolklul reproşului 
ea răspunse : 

— Observ aceasta chiar, observ. Tonul 
ei era iroric şi apăsat, 

-— Ce observi, ce observi, protestă el 
prefăcându-sc indignat, 

— Că te distrezi, că te distrezi privind. 

Citi pe faţa lui o ură de răzbunător 
și se gândea la scandalul ce-l vor avea 
acasă. Incetul cu încetul doveni tristă, 
si părea că nu Inai are poftă de nimic. 
Figuva ei de condamnată la moart» îl 
făcea de râs şi se sculă să plece dintre 
camenii care întorceau capul mereu 
spre ea, Când se uită la vlăjean, a- 
cesta plecă privite în halha de bere, 
cu gura plină de fum de ţigară; 
nu trecu însă mul şi-i ridică suflându-) 
în sus.  Fsimd dintre scaune. ne- 
vasta o luă înainte ca o vinovată, fără 
a se uita la. seducători : numai nn ţinea 
capul în pământ. Artur puse o ţigară în 
gură şi se îndreptăspre el nu atât pentru 
ca să aprindă. cât pentru a-i râde în 
nas şi a-i arăta un dispreţ de învingă. 
tor. Era totusi intimidat de gândul că 
prin cl întineriseră amânloi, câteva 
momente, 

Vlăjganul îi întimse ţigara politicos, dar 
apoi renuuții. și-i sădu plicul de chibri- 
turi. Jun ochii bărbatului văzu un surâs 
ivcnic, dar în ciuda lui, prietenos și nes- 
pus de cald. 

Pe când aprindea, seducătorul îi spuse 
ca un ton de spinit plin de dragoste 
șI bunătate dar la plural: 

— Când veţi mai avea nevoe de foc 
Puteţi să apelaţi si altă dată la niiute. 

E] pricepu aluzia şi phimpos, îi răs- 
punse fără frică si înconjur. ca unui 
prieten pe care-l dojeneşte : 

— Cu plăcere, numai că ar fi bine 
să-ți faci puţină reclamă să le cunoas- 
că si alți oameni stimzi, De pildă serie 
pe o bandă de hârtie „foc și liipeșteţi-v 
pe frunte... 

Vizatul prinse a râde în hohote, aple- 
cându-se spre el cu mânile în! sus, parcă 
pewtru a-l îmhrătisa. apoi dându-se pe 
spate și iar aplecându-se spre el. 

Ochii şi fata îi vorbeau cuvinte de ad- 
miratie iar huhotele râsului păreau a- 
plaiize. : 

Dar pentrucă nu mai termina. să se 
aplece în faţă şi să se lase pe spate. 
râzând tot mai cu haz fără a scoate un 
cuvânt. lui i se păru hatjocoritor si plecă 
iuțind pasii. să-si ajingă nevasta, 





468. — UNIVERSUL, 1IPERAR 





caiac en:islercuran 





NOUI EXERCITII DE LOGICĂ 


Cititorii noștri își amintesc că încă 
din primul articoi în care luam notă 
de intervenţiile d-lor M, Eliade şi Petre 
Comarnescu, ne mârgineam ia 6 sitplă 
anajiză u articolelor d-lor din puneri de 
vedere ional — făivă să in'răni în Don 
dul discuţiei, cum sar spune, Ne măr- 
gineurn Să arătăm -- cu citate din scri- 
sul lor, imposibilitatea unei discuţii 
cu “aceşti tizeri, care (după opinia noa- 
sră pe care am căutat so  justificăm) 
pornesc dela date necontrolabile, . nu-și 
dau seama de existența unor nesfârşite 
nuanţe acolo unde privirea lor slabă 
nu vede decât forme tari şi simple, şi se 
exprimă, din lipsă de exerciţiu, aproxi- 
mativ, 

Când un om îţi spune cu convingere : 
„Cu suni de cristal si mi-e frică să nu 
fac fructe“, nu mai încerci inutil să-i 
dovedești că un om nu poate fi: de cris- 
tal şi pe urmă, că un cristal nu rodoşte 
gutui”. Refuzi orice discuţie — în ca- 
zul nostru despre „misticism“ -- și te 
resemnezi să fii declarat „un om ianpo- 
sibi“, 

Am crezut însă că ar fi un bun prilej, 
pentru cititorii noştri să facem câteva 
exerciţii-examene de logică. De aci des- 
voltarea pe care am dat-o acestor qis- 
cuţii subt unghiul lor formal. 

A „discuta” series fondul problemei 
ni se pare o monstruozitate la care ni- 
meni nu ne poate obliga. In același spi- 
rit şi cu acezași grije, ca pe un caz cli- 
nic de logică, dăm cele ce urmează, Con- 
vingerea noastră e că. asemenea cxer- 
ciții sunț mai utile decât plictisitoare 
„Studii“ gazetăreșii lirice despre „.mis- 
ticism'$ „mistica statului“, „specificul 
național“, „fericirea socială“ sau „filozo- 
fia stilului“, 

lată ce ue trimete 
nescu : 


acum, d, Comar- 


LL] 
Domnule Redactor, 


„Pentru a vă putea răspunde afirma- 
țiler din ultimul număy, apelez la ospi- 
talitatea revistei pe care o conduceti 
spre a publica răspunsul meu, asa cum 
a fost sortit să apară în pagina culin- 
rală a „Politicii“. Apelez la acest servi- 
ciu întrucât ziarul „Politica“ si-a  sus- 
pendat apariția şi întrucât este vorba 
de o chestiune cunoscută cititorilor „U- 
niversului Literar”. 


Petre Comarnescu 


laiă răspunsul d-lui Petre 
nescu : 


Comar- 


În „Universul literar“ apărut Sâmbă- 
tă, d. Camil Petrescu dovedeşte încă o- 
dată că este un spiriț imposibil, care e- 
xagereuză şi deplusează chestiunile cu 
a abilitate de copist leneş şi fără memo- 
rie. Intr'adevăr, scrie d-su în „Politica“ 
d. Petre Comarnescu îşi bazează un în- 
treg articol pe o pretinsă afirmaţia a 





mea, pe care o dă între ghilimele. anu- 
me că „sunt cel mai cult om“, Nam 
scris niciodată usta. D. Petre Comarnes- 
cu minte”. 

D, Comarnescu nu minte pentru că 
nu poate minți niciodată. În schimb d-l 
Camil Petrescu în trei fraze scrie tre! 
ncadăvăruri cărora li se răspunde ast- 
fel 

1. ID. Comarnescu nu îşi bazează ar- 
ticolul pe acea afirmaţie pentru că, In 
afară de ea mai sunt cel puţin cinei 
dovezi, prin care şi un citat din „Ceta- 
tea Literară“, foarte concludent, — din 
care dovezi reeae clar că autorul lut 
„Mitică Pupescu” este ilogic şi impost- 
bil, absurd şi ridicol în discuţiile sale. 

2. D, Comarnescu nu ace simple afir- 
maţii pe care apoi să nu le poată dove- 
di. D. Comarnescu pentru a contura 
personalitaiea plină de contraziceri şi 
absurditiţţi a «-lui Petreser sa servit în 
articolul său „tin om imposibil” de ci- 
taie şi de discuţii, pe câ d, Petrescu 
le-a mai avut cu d-sa în fața mai multor 
persoane, a căror mărturie u poate ori- 
când chema, spre confirmare. Astfel, u- 
tilizând lucruri scrise sau costite public 
de d. Petrescu, d. Comarnescu na făcut 
caz decât dle elemente perunise în orice 
polemică. 

5. D. Comarnescu a scris citatul ar- 
ticol : „D. Petrescu pleacă foarte des de 
la premize false”. De pilaă d-sa spune 
(nu serie, d-le Petrescu): „Eu sunt cel 
mai cult om“, sau „ilela generația dv. 
mă aştept lu orice“. („Pontica” din e 
lulie). D. Petresen serie că redacturul 
„Politicii” minte. Mai mult, d. Petrescn 
scrie că d-sa „Nam scris nicodată acca- 
sta” — că adică este cel mai cult om.— 
Din citatul  d-lut Comarnescu rece 
clar că d-sa nu acuză pe «|. Vetrescu de 
a fi seris ci de a fi spus (adică verbal) 
acea părere excelenti despre sine În- 
suşi. 1). Petrescu se arată lipsit de orice 
preciziuue în lecturile sale. Cât priveşte 
exactițatea declaraţici verbale a d-lui 
Petrescu, d. Petru Comarnescu o poate 
dovedi prin mărturia d-lu Tita Bobey, 
avocut şi critic teatral, cae a asistat 
de la Capşa îu care discuţie, Liomunul 
Peţrescu, apostrofat de d. Comarnes- 
cu că se crede prea cult şi prea inteli- 
gent, deşi are atâtea lipsuri, a răspuns . 

— „Nan numai că sunt cel mui cult 
om, dar sunt şi cel mai inteligent”. 

Dar oricine a citit mai multe arțicole 
de-ale d-lui Petrescu, sa putut uşor ton- 
vinge de lipsa de modestie a d-sale şi 
de calificativele superlative ce singur 
şi le decernă, Miile de pagini, pe care 
d. Petrescu le-a cetit peniru a scrie 
„Danton“ : poeziile cu care îşi speri 
colegii, liccanul Petrescu sau neta de- 
claraţic lin „Cetatea Literară No. 11-12, 
pag. 81, „sunt la noi singurul om de 
teatru care ar putea pune în scena 0 
dramă“, ce sunt altceva decât argumen- 




































te în favoarea nemodesţici 
zolat ? 

Cime rămâne uituc, aproximativ, şi 
neserios după acesi răspuns nu este 
greu de văzut. În orice caz d. Peire Co 
imnarnescu nu poate fi acuzut chiar prii 
aproximaţie şi zăpăceală «le a. fil un min: 
cinos, Nu numai faţă de intelectuali, di 
şi [aţă de oamenii de vnoare, d, Petres 
cu se arată un spirit imposibil atât de 
uşor de combătut şi  desminţit, încât 
nici nu merită oboseala de a mai fi lua 
în consideraţie“. 


acestui | 


Am dat răspunsul d-lui Comărnese, 
întocmai cum l-am primit, Trecând peste 
formă, cure îl priveşte, distingem now 
confuzii şi ca să nu lungi «liscuţia, să 
punem lucrul la punct în ordinea indica 
tă da d-sa. 

1) La punctul întâiu da afirmă că 
a avut în articolul „Un on imposibil 
„ciuci dovezi” care «lupă părerea noas 
tră au existai ca atare namai În în 
ginația d-sale. În orice caz supă cun 
vă puieţi convinge  recitind aliniatul 
din răspunsul d-sule, nu le precizează, 
nu le aminteşte, trece uşor peste ele, Să 
trecem şi noi), 

2) Domnul Comănescu recunoaşte că 
sa servit în articol: „ale citate și de 
discmţii pe care d-l Petrescu le-a asul 
cu d-sa în faţa mai multor persoane, î 
căror mărturie o poate oricând chem 
spre confirmare“. 

Aceste mărturisiri alea d-lui Comăr 
nescu ne-ar scuți — în orice altă! țari 
mai apropiată de meridianul Greenwich 
— de orice explicaţie, 

Un om care în loc să de ocupe dece 
serie adtersarul său în prihința nne 
probleme se ocupă «de afirmaţiile făcute 
lu cafenea, lovededta o meseriozitate 
uurprinzătoare, Poate că d. Petre Co 
mernescu nu băuueşte gravitatea afir 
maţiei d-sale de la punctul doi. Ca săi 
dea seama măcar pe departe de ca, sii 
arătăm ce probleme pune o astfel & 
procedare : 

a) este sigur d-sa că la cafenea se ds 
cută temeinice problema în chestiune 
(personal i-am atras atențiunea ci nid 
adată. nu „discut“ probleme, serios Ja d 
feneu. Motivele rees chiafr precizări 
noastre de mai jos). 

b) Cum poate să fie cineva sigur ăi 
veținut exazt afirmaţia cuiva întro di 
cuţie de cafenea ? . 

c) cum poate să fie cineva sigur tii 
reținut exact propriile lui angumente. 

d) cum poate să [ie cineva sigur 
a redat întocmai intențiile celui cart 
vorbeşte când tonul singur poate schir 
ba sensul unei fraze, (când îi spun ună 
femai frumoase surâzând: urâte!” 


1) De fapt redăm articolul tot La str 
cu să nu mai încapă măcar discuţie, 





i-am spus în realitate 1,frumoaso“, etc). 

e) D .Comărnescu vorbeşte senin de 
martorii pe carci-ar putea aduce. D. Co- 
marnescu este elevul d-lui Rădulescu Mo. 
tru, D, Comarnescu este unul dintre adini- 
ratorii d-lui Rădulescu Motru. D. Rădules- 
cu Motru are câteva inarote filosofice 
şi psichologice în care siăruc de două 
zeci de aui de zile. lina. «lintre ele este 
„psichologia mariorului“ în care id-sa 
dovedeşte că trebue să fim extrem de 
prudenți când cerem dovada martorilor, 
care au fost de faţă. Nici chiar în lu- 
crutile cele mai sigure: povestirea unei 
eccne. măsurarea din ochi a unei dis- 
tante, numărul exact al unui grup de 
câteva persoane — faptul însuşi de a fi 
văzut sau nu pe cineva — nu putem. să 
luăm ceva drepi dovedit după spusele 
martorilor. Dar d: Comăruesue invocă 
murtari pentru o discuție iworetică, Prin 
urmare d-sa nu şi-a învățat lecţia. la 
vursul d-lui Rădulescu Motru. Prin ur- 
mare d-sa admiră pe d Rădalescu Motru 
dar nu îl pricepe, ca elev ate liceu ambi- 
țios, grăbit şi nesilitor. 

Și pentrucă în discuţia aceasta ne 
gândim vai multi la cititori, decât la 
persoana «d-lui Comărnestu, să mai ci- 
țim — chiar lungina discuţia, încă un 
argument, în chestiile de martori. pen- 
trucă e prea frumos deşi e datorit lui 
Anatole France, E o anecdotă, cu un 
copios tâlc filosofie. 

Un mare istorie cnaglez. spune Anatole 
France, se închisese întrun turn ca să 
stie, ncinfluențat de nimeni în <douăs- 
prezece volume „Istoria Angliei”, Nu a- 
vea lângă e! decât o nepoată vare cule- 
gea flori şi nu primea de cât un prieten 
tot istorie şi el, cu care lua cafeau, 

[utro după amiază, cum prietenul lui 
intârzia puţin, se uiti pe fereastră să 
vadă de ce nu vine şi observă «de acolo de 
sus, lume strânsă jos şi scandal... Privi 
deci curios şi atent, Când prietenul său 
« urcă Sus și începu să-și soarbă ca- 
feaua, îşi dădu cu părerea în treacăt: 
Dar strașnică bătace a mâucat portarul 
d-tale. 

— Portarul ueu a fost bătut? Te în- 
seli onorat confrate, el l-a snopit pe zar- 
zavagiu. 

Şi au Cimcutat două ceasuri usta. Pe 
urmă sa oprit, şi-a privit îngândurat cele 
II volume scrise din „Istoria Angliei“ 
şi a surâs trisț: 

— E ceva dureros. ku scriu volume 
intregi despre lucruri pe care nu le-am 
văzut şi pretind că spun adevărul în 
bătălii şi domnii trecute. când noi nu pur 
im să ştim exact ce sa petrecut înir'o 
întâmplare la care am fost amândoi mar- 
tori , 


Și a dat fetiţei cele 11 volume ca să 
lacă ierbare din ele. 

Am redat, cu vorbele noastre lipsite 
de strălucire, anecdota lui Anatole Fran- 
ce dar socotim că i-am păstrat înțelesul. 

Şi d. Comarnescu vrea să dovedească 
prin aducerea martorilor care au fost 
de față“ (d. Tila Babeș „critice teatral”) 
curgul unei discujii de cafenea, să recons- 
titue cu martori de ocazie replicile, sen- 
sul, cujoarea, accentul (de aste nuanţe d. 
Comărnescu parcă nici na auzit vre'v- 
dată) şi preciziile 'unei discuţii de cate- 
mea, când d-sa se exprimă atâi de flase 
in scris ? 

E cu putinţă ca un om carea figurat ca 


student, citeşte Trauțuzeşie şi merge la 
cinematograf. să învoace martori care au 
văzut cum se încacră ileile ? 

Ah, dacă această generaţie tânără ar 
fi învățat puţin mui multă carte, cât 
star îudoi de ea însă-și, de oameni şi de 
întâmplări, Dar se pare că d. Nae lo 
nescu profesorul de logică nu și-a pierdut 
timpul (azetăria e atât de absorbantă fi- 
veşte) să arate elevilor săi—și d, Comăr- 
nescu şi d. Mircea Eliade a fost printre 
aceştia, valoare logică a argumeutelur. 
F adevărat că d. Comărnescu se reclamă 
mai mult dela d. |. Vianu şi Ştefan Neni- 
țescn de cât dela d, Nae loneseu, 

3) Dar să venin la punctul trei (re- 
citiţi-l mai sus chiar în stilul d-lui Co- 
inarnescu). i 

Serisene fraza asla, recunoscută : 

„D-l Petrescu pleacă foarte des «dela 
fremize false, De pildă d-sa spune: Fu 
sunt omul cel mai cult”, 

Oricine înţelege de aci că an spus în 
scris că „sunt omul cel mai cult”. I-am 
răapuns că niciodată nam scris asta şi 
că „aninte“. Imi răspunte că amiafire 
mat-o la cafenea. A. bun! În cazul a- 
cesta nu mai minte cu intenţie... minte 
fără intenţie. minte din greşeală. îl tră- 
dează fraza, minte pentru că nu ştie să 
serie. minte pentrucă se exprimă, apro- 
ximativ. Nu stie că în româneşte ver- 
bul „a spune“ la indicativ prezent când 
se referă la un autor, fără altă indicație 
înseamuă a scrie; a afirma hotărit în 
scris : 

„Ce spune Maiorescu despre beţia de 
cuvinte ? Ce spune Creangă despre la- 
rap Alb? Ce spune Eminescu despre 
chestia evreească? ce spune Kant «es- 
pre judecata sintetică ? Ce spune Cadul 
penal despre ceri care falsifică o semnă- 
tură, un test? 

D. Comanescu prin urmare dacă vrea 
să fie corect trebuia să acrie: a. Camil 
Petrescu a spus întro zi la cafenea. Şi 
atunci nu mai putea invoca plecarea de 
la fremize false, 

Dar dacă minte fără intenţie numai 
pențru că serie prost, d. Comărnescu fal- 
sifică absolut cu intenjie. Noi nu îi ce- 
rem de cât să-şi dea cuvântul de onoa- 
re — d-lui sau oricare dintre martori, 
d. Tita Bobes „critice teatral — că replica 


noastră n'a fost de cât o simplă glumă. 
D-lui începuse o frază iudienată : 
— Da care te crezi cel mai inteli- 


gent om... 

Pardon, i-am răspuns amuzat de nai- 
vitatea unui astfel de reproş: „și celmai 
cult“. ! : - 

Peste câteva zile conştiincios d. Co- 
maneanu Imat act la gazetă de această 
„declarație a mea“. 

Cred că ar fi arestat pe Joc, cu inteli- 
gența d-sale promtă şi conştiincioasă şi 
pe Baudelaire care povestea ia cafenea, 
ca si-l audă burghezii dela mesele ve- 
cine : După ce lam omorât pe tata,i-am 
mâncat creerii, Cu puțin oţet şi piper 
sunt foarțe buni“. 

lată unde ajungi când ai mai mult 
spirit de agent scerct, care denunţă dis- 
cuţiile de cafenea şi lucrurile văzute pe 
gaura cheii, decât spirit logic și ştiinţă 
dc carte, 

Și acum cred că nu mai e necesar să 
Jămurim pentru  cetitorii „Universului 
literar“ de ce ne desgustă inverșunarea 
d-lui Comărnescu de a ne atribui că am 


UNIVERSUL LITIERAN. -- 469 
fi  seris fraza ignobil de aproximativă, 
de lipsită de conţinut: „eu sunt cel mai 
cult om“, deşi scrisesem net: „că sunt la 
noi singurul om de teatru care ar putea 
pune în scenă o dramă“. Nu despre mo- 
destie e vorba acil d-le Comărnescu — ci 
de lipsa de stil, 

Un singur fapt în toate astea: că am 
fost foarte sever cu d, Gib. Mihăilescu 
deși cândva în „Cetatea Literară“ l-am 
citat. Nu cra nevoie să aterge tocmai la 
Cetatea Lierară. d. Comănescu ca să 
găsească pasagii favorabile d-lui Gib 
Mihaescu. Le putea gâsi chiar în arti- 
colul din „Îniversul Titerar“ în care îl 
criticam. Nici odată patima unu ma îm- 
pine până acolo în cât să tăgăduese u- 
uui adversar și cel mai mie morit. Las 
«l-loer Cezar Petrescu. lon  Dumitreseau, 


Comănescu, M, Eliade. ete, acest trist 
procedeu. 
Cred că na mai rămas  nimuie fără 


răspuns din cele 'utrei” puncte. 

Ba da. Pasagii ca acestei: sul. Cunuil 
Petrescu este un spirit imposibil exage- 
rează şi deplasează chestiunile“ — „Au- 
tovul lui Mitică Popescu este ilogic și 
imposibil, absurl şi ridicol în «liscuţiile 
sale“. — „D. Petrescu se arată un spi- 
rit imposibil atât de uşor de combătut 
în cât nici nu mai merită oboseala de 
a fi luat în serios“. 

Dar lu asemenea lueruni nu 66 răs- 
pumde. E probabil că. d. Comănescu le 
crede cn sinceritate, ca şi: d-nii Mircea 
Eliade, Ion Dumitrescu, Cezar Pelrescu 
ctc.. etc, | Ă 

Când îi priveşti. — asemenea scriitură 
— când citeşti asemenea afirmaţii înje- 
legi însă tot mai melancolie şi mai con- 
vingător, toată zădărnicia cuvântului 
scris, Cea mai lamentabilă, cca mai tristă 
dintre zădărnicii. i 

CAMII, PETRESCU 
LI 


P.S. Dar nu. Un sernpul de iubitor al 
logicei mă îndeamnă să dan în întregime 
si articolul precedent al d-lui iComăr- 
nescu. Am vrea ca în mintea nimănui 
să nu fie nici urmă de îndoială asupra. 
coreetitudinei afirmațiilor noastre.  Re- 
dăm deci din „Politica“ în întregime ar- 
ticolul d-lui Comărnescu.  Parantezele 
cu semne de întrebare şi inirare sunt ale 
noastre : 

L 


„De trei aunmove. citițorii „Universului 
Literar“ au prilejul să urmărească pe d. 
Camil Petrescu, cum a provocat o diecu- 
ție pe tărâmuri paralele cu chestiiunea 
si în sfârşit, cum în al treilea număr a 
trecut la atac personal, împotriva unuia 
dintre reprezentanţii tinerii generaţii, 
lăsând problema la o parte. Cât ne pri- 
veşie, noi am discutat și am. aus. argu- 
inente (!) în articolul publicat tot în acea- 
stă pagină „Generaţia de azi şi obiec- 
ţiile aduse ci”. 

D. Camil Petrescu ne-a răspuns, dar 
pe delături, dovedind încă odată că o 
discuție serioasă cu d-sa este  imposi- 
bilă. 

D-l Petrescu foarte des pleacă dela 
premize falșe. De pildă d-sa spune :,.Eu 
sunt cel mai cult om, sau „dela gene- 
raţia dvs. mă aştept la orice”, Cu asc- 
menea puncte inițiate se poate uşor în- 
țelege că orice discuţie cu d-sa este inu- 
iilă, 


înecat 


470, — UNIVERSUL LITERAR 


Noi spuneam, în articolul nostru pin- 
tre altele, că generaţia de uzi a între- 
prins cercetarea științifică a treentului 
uitat,(?) că a înţeles sensibilitatea metafi.- 
zică (?) a neamului nostru și că „astăzi 
plastica şi muzica, dansul şi teațrul—nu 
trecutul, d-le Petrescu (?) nu mai sunt pe 
mâna. diletanților“. (1?) La toate acesica 
d-l Petrescu răspunde că discuția merge 
ureu fiindcă şi en sunt mistic. sau că 
pun problema. cu şaizeci de ani în urmă 
(deşi în realitate ariitam numai înrâu- 
rirea curentelor ateiste. rationaliste. ră- 
mase şi aștăzi la unii oameni logici si 
pozitivi ca d--] Petrescu), ca şi cum a- 
ceasta ar fi vina noastră si nu a d-sale, 
care ne sileşte să ne gândim la oamenii 
de acum șaizeci de ani cu saloane în 
care pozitivismul lui Auguste Comic era 
să devie un fe] de religie sau cu doc 
tari atei, ce-si făceau morminte fără 
cruce, încă din cursul vicţii lor, 

D-l Petrescu denunță ca simple afir- 
maţii, cecace noi socoteam ştiut de toa- 
tă lumea (!?1?) Dar d-l Petrescn are drep- 
tate. Uitasem că pentru d-sa Pârvan nu 
înseamnă mare Îmcru, cu loate că „Iniver 
sul Literar“ condus de d-su î-a închinat 
acestui mare or ultimul număr apărut 


- :Ttasem, iarăși, că d-l Petrescu pretinde 


a nu exista decât la ..Cotatea literară“. 
E drept, că apărând atât de rar  wita- 
ser „de existența ..Criăţii“ si de d-l Pe- 
trescu. de odinioară. Vina este de sigur a 
noastră care l-am tocotit pe d-l Poirescu 
în evoluție. Conducând » revistă ponu- 
Iară. l-am crezut sociabil si civilizat, deci 
in stare să ducă o discutie. Tonul ulti- 
mului articol ni l-a arătat însă incorigi- 
bi], D-l Petresen dela „Universul“ este 
cel dela „Cetatea“. Ca temperument si 
ca idei, ce pornesc dela premize fulşe. 
Dar cititorul ar putea admira după cele 
*vuse «e noi, consequentța d-lui Patrescu. 
Na are, însă nici pe asta iubite cetitor | 
Fiecare îşi poate aduce aminte de felul 
cațegoric în care d. Petrescu naga valoa- 
rea, scriitorului Gib Mihăilescu. —Do ce 
nu îmvortă.—Dar nu întotdeauna d. Ca- 
mil Petrescu l-a negat pe d. Gib. Mihiies- 
ru. Căci iată ce scria sub proprie iscăli- 
tură directorul „Univerzaului Literar“. în 
„Cetatea Literară“ Ann! ÎI. No. 1 din De- 
cembrie 1925: „Viaţa româncască (Oct, 
No. 10, oferă un nnmăr bosat căruia nu-i 
lipseşte decât un singur lucru esential 
pentru o revistă: capitolul critic.  Re- 
vista-magazin ra incat nici odată vreun 
rol cultural. Ce folos că publici romanul, 
atât de inedit ca factură. pe care «l-] To- 
nel Teodoreann l-a consacrat adolescenţii 
san nuvela „Intre porțelanuri”. a d-lui 
Gib Mihăescu. dacă toate problemele Ii- 
teraturti noastre de astăzi te depășesc 2* 
Coneclurdent. Nu-i aşa, d-le Petrescn ? 
Cu d-l Petrescu nu se poate discuta. 


DRE ED SRR NI IENEI NOIR ENI (ODER RIN ANENII CIND III MI 


LIVIU REBREANU: 
Horia, Cloşca şi Crişan 


En literatura noastră nu se poaie vorbi 
despre: un roman istoric, înțelegând prin 
“acesta acea epopoie concepută epic şi 
realist, în care romancigrul să concu- 

: eze. viața cu eroi! scoși 'din zapisele ,ins- 
cripțiile şterse și documentele prăfuite 
ale trecutului, cum a făcut polonezul Si- 


pentru că d-sa se știe perfect (?) şi dela în- 
ceput cu dreptute. Noi totuşi am încercat 
să discutăm cu d-l Petrescu. Și nu ne-a 
părnt rău, căci acum avem ce istorisi, şi 
altora. (Deci e vorba de discuţie de cafe- 
nea? N.R). 

Discutam (?) despre d. Gib Mihiescu, pe 
care noiil apreciem îndeosebi. Propu- 
nem (?) d-lui Petrescu o discuţie ! asupra 
dramațurenlui Mihăescu şi asupra nuve- 
listului Mihitescu, 

Domnul Petrescu spune că  d-sa 
nn a cctit încă în volum piesa «d-lui 
spectacolul dela Naţional în care d-l Mi- 
hăescu noate să nu aibă nici un merit. 
regisorul şi artistii fiind princinali autori 
ai venrezentațici. Concluzia ? (A cui ?) Gib 
Mihăcsen nu există ca antor dramatic, 
pentru că d-l Petresen nu i-a cetit niesa 
în volum 2. Asupra uuvelistului Mihăoscu 
încearcă să «liscute(?jun senlpior al nostri, 
Sevlptorul. om metodic, înceve cu însuşi- 
rile nuveții. ca să amuză. fireste la nu- 
velist. D-l Camil Peturescu snnnc. Însă, 
că neniru d-ea nuvela nu există. în re 
nnrile literare. Discutia sa închi<. Cine 
a aut dreptate. Desigur, d-l Petrescu 
pentru cure neexistând nuvela. nu există 
nucelieti si deci nici si-l Gib Mihăescu, 
Alta. Vorbind desnre dramatismul  vizu- 
razitatea. monumentalitatea tipurilor lui 
Gib Mihăescu .care în Incrăvi scrise Tără 
sti]. poale totnşi construi tipuri atât de 
vii. d-l Petrescu a Aeclarat ră ncoste a- 
tribute nu există. d-aa nepntâsul urmări 
decât corectitudinea gramatical a tex- 
tului acestui ccriitar. (N'ai priceput re 
am spuna d-le Comirnescn). Atributele a- 
celea le pot da doar mieticii. snunr «nrins 
1-1 Petrearv. Pentru mine Cib Mihăescu 
si d-ta [en admirator) nu existați. 

Ințelezeti de ce orice discutie (de ca- 
fenea? Nn? Cred sincer că toate discn- 
țiile de cafenea când vor să fie serioase 
sunt îmbhecile Nici una nu poate pesnec- 
ta condițiile logicei. N, BR) en d. Camil 
Potvescu cesta imnosibilă. Tlotâvât. pentru 
d-sa nu există generaţie. (Da). Noi neexis- 


2) Când vă sormneam, când vă spu- 
ncam Î... Domnule Comărnosen am, scri- 
o de zeci de ori în cronicile noasra 
când un spectacol nou nu ne place nrima 
bănnială c că a fost denaturat de inter- 
pretare. că deci nu poate Fii făent rexvan- 
sabil autorul. Că sinenră citirea textului 
rezolvă dofinitiv. Fals fratat pentra 
uzul autarilor dramatici“ de aceea l-am 
scris, ca să dovedimn astn. Cum nu ne plă- 
cuse „spectacolul“ Pavilionut cu umbre, 
din serunu? crițic am refuzat să-l em 
damnărm înainte «de ceti piesa. Tată dci 
enm nricepe d. Comarnescu. chiar dis 
eniiile” de cafenea. Si. e încă furios că 
refuzăm „propunerile de discuţie“. 


ekievicz cari eroi să pândească si să 
se miste aidoma timpului lor. Punând 
vina pe istoria noastră, care. nu că a 
prea scurtă cum sa spus adesea. dar 
pentrncă nu conţine cleiwnente culturale 
prea desvoliate. viața culturală trăind 
numai în strâmtele ziduri de mânăstiri, 
nu poate pune la îndemână scriitorului 
care ar întreprinde o astfel de lucrare 
mijloace de u fixa complet și larg rama 
timpului pc care vrea să-l reînvie. Sau 


tând nu putem discula cu d, Camil Pe 
trescu. 

E «lar. Noi nuexistăm. Noi nu scriem 
Noi nu iscălim nici un articol. În lumea 
lui d-l Camil Petrescu există singur, în: 
treg, raţional şi perfect. 


PETRU COMARNESCU 


N. B, Acestea fiind spuse socotim înu- 

tilă orice discuţie cu d-I Petrescu. Pen- 
tru cetitori însă ne credem datori a |. 
muri, înir'un număr viitor, contribuția 
generaței de azi (Carc?) şi în speciala 
celei tinere în unele direcţii pe care 
le-am socotit prea cunoscute ca să Însise 
tim asupra lor (oh, oh). Vom numi pe 
cei reprezentativi. 
Vom privi chestiunea nu numai în ca: 
«iul redus al literaturii, pe care:dil Pa 
trescu probabil, din lene (?) îr apresiazăca 
un progres al discuţiei, fiindcă a-l Nae 
Ionescu sar fi mărginit la cl. O gener: 
ție trebue privită în complexul ei şi no 
ntunai în cadrul îngust al literaturii, Dar 
U-L Petrescu crede că dacă am ajuns ha ; 
automobil e inutil să discutăm despre 
hergheliile moldoveneşti de odinioară, 
Peniru un om pozitiv ca d-sa nu esţe de 
cât prezentul și încă uu anumit prezeni, 
care există (127) 

„Contentement passe richesse !* 

P. COMARY, 



































e 

P, S. Fi bine cari sunt cele cinci dovezi? 
Că am închinat un număr memoriei lui 
Vasile Pârvan ? Dar dacă d. Comarne 
scu ar fi citit. ce am scris despre Vasi 
Pârvan, ar îi ştiut că. totdeauna, dacă 
l-am socotit un mediocru scriitor, ne-am 
descoperit în fata ernditului! de eeniu. 
mare factor cultural, cărnia „Universul 
literar” trebuia să-i pomenească nemo 
ria un an dela moarte. Ce-a dovedit d 
Comarnescu, care nu prinde nici o nuan: 
ță, cu această „lovaxlă” ? 

O dovadă, cazul Gib Mihăescu? Ai 
văzut mai sus? 

Faptul că nu recunose că, prin Înter. 
venția generaţiei noui (7) „astăzi plas 
tica şi muzica, dansul și teatrul nu mai 
sunt pe mâna diletanților” (ah ferme 
cătoare candoare). e o dovadă că su 
„un om împosihil ?* Și dacă. ași reennoaste 
că muzica, plastica. etc... sunt pe mânt 
d-lor Comarnescu, Fliane și alţii mai 
tineri de 28 «le ani, nas mai îi :nn om 
care nu se poate discuta cic,? 

Asta numeste d. Comarnescu o dk 
vadă ? Şlie d-sa ce e aceea dovadă în 
gică. Si — încă odată care sunt cele cind? 

Credom în schimb însă noi.că arti 
lele citate sunt în întregime — și m 
ritau a fi citate ca atare — exemple 4 
frazeologie avroximativă, pornită de h 
date necontrolabile, argumentând, fals și 
confuz, judecând clubal și patetic, he 
zându-se naiv de lucruri „ştiute de trai 
Iumea“, CP. 


pretextând ca scriitor că e foarte greu ș 
imprudenit să mai găsești un amănuni 
de viaţă. eroilor creiaţi «le ei Înșiși, & 
istorie și de legenrdi, în literatura note 
tră nu găsim pentru acest gen deci 
nume ca: Slavici (Din Dătrâni), Sade 
veanu. Radu Rosetti. Bucura Dumbrai, 
Constanţa Ifodoş,  Becescu-Silvan (i 
lea Albă) cari când au conceput epk 
din cauza lipsei de studiu cari dă pulen 
lucidităţii, au sfârșit prin a da poem 


nuvele istorice, iar când au conceput re- 
alist din cauză că nau avut puterea «le 
creație au descris mai mult, şi-au  a- 
mintit, 

Pespre d-I Livia Rabreanu. putem 
spune altfel, D-sa a serisulon“, roman 
in care pentru prima dată în literatura 
urastră un scriitor nu se simția înăbu- 
Si de materialul vast şi robust al unui 
toman şi nu se pierdea. ci dela prina 
pagină până ln cea din turmă fimânea 
perfect lucid. stăpânind ca un veritabil 
cteator. DD, Liviu Rebreanu a conceput 
apoi reilist, echilibrând complet viaţa 
punânil amănuntul în joc singurul care 
colorează şi însullețeşte, Si chiar ateustă 
cărțulie, «le faţă cu toate că nu e decât 
o povestire istorică, prea istorică, prea 
seacă, preu simplă” după ca Însuşi au 
torul w caracterizează, păsțrează totuşi 
prin cobrietatea cu cure e scrisă şi prin 
“luciditatea cu care e compusă calităţile 
ue mai sus: 

„Românii. care-l iubeau atât pe Iloria 
şi pe Cloșca. au fost siliți sii asiste la 
toiturarea căpitunilor dragi. Peste 2000 
țărani din 419 comune crau de față lu 
acest dureros spectacol. Mai întâi frân- 


|, MINCLI,-—Mauspleul Evloghie Gheorghieii 


seră cu roata pe Cloșca începând dela 
picioare spre cap. I sei dădu mai muli 
de 20 lovituri până-și dădu sufletul. 

lar lloria trebui să privească oribila 
moarte a prictenului rămas credincios 
până la sfârşit, Horia se duse fără şo- 
văire la locul destinat pentru supliciu. 
Dar cu dânsul isprăviră mai repede. 
După o lovitură care îi frânse fluerul 
drept, îi ddlădură îndată o lovitură de 
grăție asipia pieptiuli, 

Si căpitaiiii sau sfârşit.” 

Aceste rânduri recomandă foărte bine 
pe scriitorul epie cari ghiceşte efectul 
în fapte şi nu în stil. Deaeia, după a- 
ceste considerații, ne-a desamăgit fap- 
tiil tă de unde ne aşteptam ca sub ti- 
tul Horia; Cloşca şi Crisan“ să dăm de 
pagini în cari să tiăim prihia svăreo- 
lire sângeroasă a țărăriimii ăndelene, să 
simțim mişcându-se eroii ei desbrăcuţi 
de legendă. ca oameni, așa cum sau 
mișcat în adevăr atunci, micul volum 
nu e decât o descriere curgătoare 
a  tragicelor evenimente cu tendinţă 
de popularizare. Cunoscând că în a 
ceastă carte d-l Liviu Rebreanu are 
destule elemente de cadru pentru un ro- 


UNIVERSUL LITERAR, — 471 


iiăii istorie ca : descrierea precisă a ta- 
portului s6clal între răsvrătiți şi nobilii 
unguri, planul de laptă al căpitanilor, 
numele lor, portretul etmştiincios făcut 
al celor trei, date şi docutiente cari în- 
rămează această revoluţie, credem că a- 
ceasta ar fi fost un bun proect Je toma 
isțoric. i 

Ne place să credem aceasta cu atât 
măi mult cu câi în afară de romanul 
„Martirii“ de Constanţa Hocdoş nu cu- 
noaştem nici u altă încercare de a reîn- 
+id aceste timpuri eroice! ” 

Şi cti cât niai inult ne-am aşiepţa la 
d-l Rebreăânu. : 

„Fapiele, în ioătă goliciunea lor“ în 
duioşează sufletele cele msi tari după 
cum Însuşi d-sa spune, dar trebuie să 
atragă întâi şi apoi e de dorit să rămână, 
Or numai romanul o poate face aclăsia, 

Trilogia lui Sienkiewicz e alături de 
Biblie pe rasa oricărui ţăran, polon ce 
şiie să citească. 

Astfel, cartea d-lui Liviu Rebreanu e 
o lectură frumoasă și editieatoare peniru 
tineretul şcolar mai ales, 


„CONST, PÂCLI 





1. MINCU, — Mausoleul Ghica 














412, — UNIVERSUL LITERAR 





Cea Z OhNcearaei 





ca $ da $ N-cusea... 


polemici 





Nu toate polemicile sunt înverşunate 
i nu toţi polemiștii își pierd cumpătul, 


ca  bravul Mircea Eliade. Sunt unele 
care dimpotrivă amintesc procedeele 


lestidioase ale extremului orienț, 

Bine itţeles cu un ton Mai jos, cum 
se şi cuvine într'o țară ca a noastră care 
+ numai dinspre orient. D-nii regizori ai 
Jeatrului Naţional: Soare Z. Soure și 
Dumitrescu Bumbeștii au dat acest înăl- 
țător speciacol. Cel dintâi îşi începea 
o scrisoare la gazetă. 

» -— Domnul Dumitrescu Bumbesti, fer- 
mecător confrate. Pa! Puiule..., la care 
celălalt răspundea afeciuos şi familiar : 

— Soare dragă, ești adorabil şi te iiu- 
bose, 

Ah  cabotini, fermecătorii 
inrep să polemizeze. 


cabotiui când 


iscălită de dom. 
Mihăilescu — se pou- 
te ceti pe mormântul lui Mihail Eminescu: 


Următoarea cuvetare -.- 
nisoari Viorica St. 


voeunoscul în viată, artist si după moarte, 
Cu veșnicul tău zâmbet lu le înfrunţi pe 


toate. 
Da, v da, Mihăilescu Vio- 


rica Șt 


domnişuara 





EPIGRAME 
LUI HORIA FURTUNA 


„Căci în România Mare 
Este-o vorbă care sună: 
Arta este ca o mare 
Bântuită de... FURTUNA. 


e 
UNUI VANATOR 


Cămn chestii de vânat e tare 
Ne-o spune Iorgu. Dar să fie? 
Când nici măcar atât nu şiie: 
De unde iepurele sare. 


: N. CREVEDIA 





O PLANGERE 


Domnule Director, 


„Ați fost instalat în Pruntea acestei cu- 
se, Chiar astăzi xv'aţi luat postul în primi- 
re. Mâine veţi vizita serviciile de sub su- 
pravegherea d-voastră. Priotre nenoroci- 
li cari sunt închişi aici mulţi vor cere să 
vă vorbească. Fi vă vor spune că nu sunt 
nchun:. Unii dintre boluavi își păstrează 
facultatea de a se dedubla. Boala lor nuci 
împiedică să ştie în ce loc sunt internaţi 
și cazi le sunt tovarășii pripite cari sunt 
Siţi să-şi târască viaţa lor nenorocită, 

lina din formele nebuniei lor este în 
nud precis aceva de a striga ses şi tare 
că Sunt sănătoşi la minte şi că societatea 
a Tăcut din ei victimele unei nedreptăţi. 
Cuzurile acestea sunt foucte cunoscute și 
«d-voastră le veţi opune de sigur nepăsa- 
tea profesională, cu care aţi ştiut să vă 
îuarua ţi, 

„Eu nu vreau săi adavg plângerea mea 
luturer acestor doleanțe, Ea nu va fi re- 
marcată. Ar fi cel mai sigur mijloc de a 
We lua în considerare. Prefer să vă adre- 
sez. serisoarea aceasta. Nu mă îndoiesc, 
când d-voastră veţi lua cunoştinţă de ca, 
că situația mea nu va izbi spiritul d-voas- 
tră de «treptate şi că nu- mi veți acord [a- 
voarea legitimă ne care v "o solicit. 

„Aş fi putut să vă trimit ziarăle cu dă- 
vile de seamă asupra Procesului meu, 
pentru ca d-voastră să deosebiți faptele 
rari au determinat măsura luată faţă de 
mine. Dar faptele acestea au fost astfel 
denaturate de președinic, procuror, medi. 
cii legişti şi de însuşi avocatul meu, în- 
cât mi s'a părut mult mai practic să vă 
dau substanța procesului, printr'un rezu- 
mat absolut obiectiv. Veţi avea, de altfel, 
latitudinea de a controla veracitatea. re- 
ferindu-vă. dacă veți crede de cuviință. la 
ucule dări de seamă. 

„Sunţ un savant de oarecare valoare, 
Am la activul meu maj multe descoperiri, 
rari au fost folositoare uu numai ţării me- 
le. dar întregii omeniri, 

Persoanele, care mi-au dovedit cea mai 
mare împotrivire, sunt „primele cari le-au 
recunoscut. Din nenorocire curiozitatea 0- 
iului «le știință este adesca cauza neferi- 
vicii sale, 

„Am fost totdeauna atrus de studiul pro_ 
blemei vieții. Ce-i viaţa în realitate ? Curi 
sunt originele ei ? In ce  conditiuni se 
poate manifesta? Cari sunt condiţiile cari 

fac să dispară ? Ev mă  Înverșunai să 
Jesleg aceste chestiuni diferite. Ca şi toți 
predecesorii mei. n'am fost destoiniie să 
percep iaina ce înconjoară primele două, 
adică însăşi definiţia vieţii şi a originei 
vi. Pentru ultimele donă ; condiţiunile un- 
«le se manifestă viața, condiţiunile cari o 
fac să dispară, eu am fost cel mai fericit 
«dintre cercetători. Isbutisem să stabilesc 
=naliza, apoi sinteza exactă a acestor două 
feluri de condițiuni, 

„Expunerea experiențelor mele în pri- 
vința aceasta. depăşeşte limitele unei sim- 
ple scrisori. Mi-ar fi de ajuns să vă spun 
că reușita lor îmi puneu în mâini G pu- 
tere care nu mai fusese încă dată niră 
uvui om. Ştiind cum se manifestă viața și 


ADRIEN VELY 
cum dispare, aveam, Chiar ii aceasi 
mijlocul de a o păstra la infiint, Numa 
era decât o formulă de stabilit. Asta fu 
un joc de copil, Eram acum în starea 
suprima opera morții. 

„Descuperirea cra formidabilă, Ap [i 
fast o nebunie so destăiuuese, so pun 
disboziția publicului. Nemuriria au ere 
cel mai mare rău ce poate să se abată a 
supra camenilor 2 Un om care a deveni! 
nemuritar, un om care stie, căi ni va MU 
niciodată. nu-i o forţă pierdută ? Ce tu 
deveni activitatea, ambitia, gustul munti 
“lin «lipu când viaaţa nu va mai fi lim 
tată. din clipa când nu vem mai îrenur 
lu vândul operii întreruptă prin sfârşitul 
neprevăznt al unei caricre totdeauna prea 
scurtă 2 Nemurirea nu era atunci mult 
iai grozavă decât moartea ? Avui înţeleg. 
ciunea să renunţ la gluria pe care descope: 
rirea aceasta ar fi răspândit-o asupra m 
melui meu şi păstrai pentru mine secretul 
ue temut. 

„De ce mam fost mai înțelept? Dee 
nam fosti până la sfârșit înțelept ? Pentni 
ve Wam avut tăria să rezist momeli ti- 
«lene, care-mi oferea talismanul ce-l ere 
iasem şi de care puteani «dispune CUI 
vrcam ? leacul pe care-l compusei după 
formula mea cra la îndemâna mea; nu 
vea decât să-l înghit şi aleveneamn numai 
cu singur, cel puţin uemuritor, Rezista 
mult timp ispitei, Vai? a fost mult mape 
ternică decât voinţa mea, Intr'o zi, între 
clipă de rătăcire, am înghiţit conţinutul 
fiolei răufăcătoare. Deahia am făcut im 
prudenţa asta fatală. când soția mea pk- 
trunse în cabinetul meu. soția mea, că 
reia nu-i spusesem nimic asupra certe 
tarilor mele și a reușitei lor, soția mea, 
pe care o adoram. Și, imediat, îmi dădu 
scama de groaznicele urmări ale fap 
tului ireparabil, pe care lam săvârşit, 

„Mă condamnasem să-mi văd soția Mr 
rind sub ochii mei. Cueace întreţine, cea 
ce puritică dragostea pe care o ai pentru 
0 1ovarăşe dragă, este să seri că, vei Muri 
inaintea ci. Speranţa aceasta nu-mi & 
invăduită. Aveam senzaţia că nu-mi vă 
puica privi deacum încolo soția. fără a 
ta să nu mi se arate numai decât ÎnSen 
mată «le unele stigmate distrugătoare ak 
morţii. 

„Oh? nu depindea decât de mine ca Săi 
dau nemurirea, a cărei povară Mi-o 851 
matem eu. Dar întelesei bine că e tot aşa 
en iubirea, ca și cu activitatea, ambiția, 
aciul muncii, care nu-și are tăria decât 
din granițele ce-i sunt impuse de moaute, 
că trebuie să te grăbeşti a iubi pentru ă 
sui că dragostea nu va ţine decât un timp, 
Ca toate celelalte rațiuni de a trăi, e 
murivea ucide dragostea. 

„Dilemă înspăimântătoare, şi din câ 
uu puini să ies decât prin moartea vio 
lentă. care îmi rămânea la dispoziție, 4 
pucai revolverul îl desciărcai asupra sola 
mele. care se prăbuși, lovită de moare, 
IA! îndreptai asupra- -mi. dar mam reuș 
decât să mă rănese greu Am fost readus 
în simtiri, arestat gi vindecat. 

„La instrucţie, la desbaterile Curţii a 
juraţi, mam străduit să  Lămureso caza 


















































islerearea 





0 Secsnaci cie 
Cuvaaaie 


lnu'o zi, întrun din vănăturile sale, 
Victor Emanuel, vegzde Italiei,  întâlui 
an țăran care, văzundu-l cum din două 
vitan: omoară două prepeliţe, se apro- 
pie de el şi-i zise: 

— Vănaţi bine D-tră!? 

- Nu prea rău, răspunse regele, 

— Aşa dar, aţi putea să mă scăpatţi 
de o vulpe care-mi mănâncă puii ? 

- Nu mă tocmesc prea mult, 

— Dacă-mi faceţi treaba asta vă voi 
„d două bhăucute. 

— Sa făcut, zise regele, 

— Sa făcut, răspunse ţăranul, 

— Ei, bine! mah dimineaţă, voiu 
teni cu câineţe meu şi te voi scăpa «le 
tolpea d-tale. 

— Baieți mâna ! 

Regele bătu mâna ţăranului şi a doua 
şi vine cu câinele de vânătoare, prinse 
tulpea și o ontori, 

— Slavă Domnuiui ! 

— Ai perdui cele două băncuţe, 

-- lMţă-le, zise țăranul 

Hegele le luă, 

— Ah! zise el, ială primii bani pe 
tare l-am câştigat! 

Și lăcânăd să sune monedele în. mână, 
aogă : 


— Ce plăcere să primeşti bani bine 
&şligaţi. 
A dout 2, în schimbul celor două 


Muzoţe ei dărui femeii ţărânului o ro- 
die, un colier si cercei, 


to vitrissă a unei librării parisiene 
igra, aturi de diverse documenta 
iacina, un porter a lui M, Charles 
Leger, 

două dame „foarte bine“ trecând pe 
dnţă librărie se oprită, priviră, și una 
e arătând fotografia zise celei- 


— Bizar, eu n'am mai văzut niciodată 
Y Balzac cu un astfel! de cap. 
Desigur, Doamnă, desigur. 





mu. Am rugut pe judecători să mă con- 
mne În moarte. Nam fost înţeles: nu 
him [i înțeles. Pui declurat nebun, Şi 
hi inchis în aceast casă. 

„De când tânieze aici, am încereat de 
i multe ori să-mi pun capăt zilelvr. 
dn lost supravezhiut: ui  împierdecar. 
pravezherea asta ajunsese atât de strân_ 
i incât orice încercare nvuă de sinucide. 
imi fu interzisă, 

udiți-vă, doiunule director, că cu 
ho vemuritor, că orice eventualitate de 


mule naturali mi-este refuzată, decât 
wa de a mă omori, j.ămuririle mere 
bipur că vă vor convinge. Veţi şti acum 


dna sunt nebun. Fie-vă nulă, faceţi să fiu 
pin libertate, ca să pot să mă lovesc. 
bastădată în plin şi să fac să reinire 
pmurizea mea îu neant. 


fo caz car 
AȚI VOL UN SOȚ CELEBRU? 


Foarte amuzant subiectul iemei, care 
a tos dată celor treizeci de fete ale u- 
nei şeoti din Columbia (Missouri), 

lată chestiunea la cure trebuiau să 
răspundă tinerile americane : | 

„V'aţi plăcea să luaţi in căsătorie pe 
faimosul colonel aviaton Linilborgh :P' 

lată desigur un subicet bihe făcut 
pentru a inspira mondeiele fesnenine ; 
şi cele o sută treizeci de fete au răs- 
puns cu aliloare,., Dar Iu toate au TĂs- 
pun „da, şi se impunea ! Șeasezeci și 
tei dintre ele au lăsat să se vadă că 
ele iubisc un domn care nu e de luc 
Lindbergh. Alte douăzeci, a căror inimă 
părea bhberă, au dăspuns cu toate ace- 
stea că celebrul aviator nu e un tip 
pentru ele. Sase l-au găsit prea cxpus 
și au remurcat pe drept că ar îi 
prea tinere pentru a rămâne văduve, 
Şoaptesprezece, caruciere timide, sau 
temut că un om așu de popular nu și-ar 
face femeia fericită. 

Poate că şi în Amenica se zice ca şi 
în ţara lui Numa Roumestan, cordialui 
erou al lui Alphonse Daudei, „bucuria 
vraşului tristeţea casei”, 


Un om prea sărbătorii «de lume nur 


putea să fie prea amubil acasă du el. In 
fine, alta trei domnişoane sau exprimat 
că ele nar putea concepe căsătoria cu 
un om așa de celebru și că var putea fi 
cunoscute decât ca simplă femeie a. lui. 

Evident, Lindbergh este un 'persotiaj 
covârșitor, care ar eclipsa întrucâtva 
pe doamna Lindbeip şi av fi neplăcut 
pentru o femeie când eu are și amor 
propriu. 

In scurt, nau fost decât douăzeci și 
nouă de fete pentu căsătoria cu cele- 
brud aviator mondial, douăzeci și nouă 
dintro sută treizeri ! | 


UNDE A LUAT NAŞTERE 
MARSILIEZA 


La Strasbourg, 4, piaţa Broglie, în 
casa baronului Dietrich, Dac imobilul 
a dispărut. de mult timp, ori, când tru- 
peie franceze au iritrat în vechea cetate 
isiorică, în Noembrie 1918, sa pus o 
pancârlă Ta casa purtând Nr. 2, care 
paneată spunea că ai leagănul 
Marsiliezei, 


era 


Această, ușoară eroare a fost rectifica- 
ță, Cu toate acestea se poate ceti pe fa- 
țauta Băncii franceze care s: ridică pe 
acelas loc ca şi vechea locuință a pri- 
riarului strasburgic : 

„Aci stătea odinioară casa unde, Mar- 
fost pentru prima oară 
câniată de Rouget de Lisle, la primarul 
Dietrich la 26 Aprilie 1792, 

Marsilieza pare să aibă o sută trei- 
zeci şi sase de ani. Nu este tocmai aşa 
de tânără, 


silieza a 


UNIVEESUL LITERAR, — 47 





caricatura zilei 
REZON 





-- Doriţi ca fiul Dvs. să se facă chi- 
rurg ; — ar îi mai nemerit să-l faceţi 
un bun expert contabil ? 

— Da, Dar nare ialent la aritmetică: 
greseste toate operatiile, 

(Dimanche ilustre) 


APTITUDINI 





-- Nu înțeleg cum cu. 0 astfel tie voce, 
fiul Dvs, nu sa gândit să facă cinema, 
(Lite) 


LA CLUB 





-.- Da domnule, se joacă în acest Mo- 
ment, — îndrăznesc s'o spun,-—în tume, 
o partidă ! 

— Ah! da..., o belotă desigur ? 


(Judge) 


474. — UNIVERSUL LATERAf 


Cesrţa recialce în exirease 





IMPARATUL FRANTZ IOSEF INTIM 


Otto Ernst 


Născut în 1830, ocupă tronul Austro-Ungariei la vârsta de 15 ani și 
domni până la adânci bătrânețe însemnând cea mai lungă domnie în cursul 
celor mai adânci prefaceri. Deși atins de senilitate după 1905 el continui 
să rămâie pe lronul Austră-Ungariei unde-l surprinse marele război de care 
nu-și mai da bine seama. Se stinse abia după intrarea României în acțiune 

Din scrisorile lui intime răscolite abia acum în arhivele secrete ale casei 
de Austria şi ale Statului austriac, adevărate confesiuni învoluntare, scoase 
la iveală pentru pentru prima oară de d-rul Otto Ernst încercăm să-i schităm 
portretul sufletesc și viața lui intimă. 


Copilăria lui a fost copleşită de fe- 
lurite şi excesive pregătiri, Invaţă de 
timpuriu limba germană, franceză şi la- 
tină pe care nu le cunoscu bine nici- 
odaiă. Inotul, călăria, scrima, „plimba- 
rea“, etc. toate îi fură predate cu mu- 
ximum de diligență. Dar pentru nimic 
nu avea talent de fel. Un singur lucru 
stia să facă bine : pe soldatul, 

Toţi copiii se joacă de-a soldaţii, dar 
când sa face mai mari, îşi caută alte 
ocupaţiuni. Dar cel ce se naşte arhiduce 
sau împărat, continuă toată viața jocul 
acesta. Franţ losil o lăcu din toată inima. 

Inainte cu puţină vreme de suirea, lui 
pe tron, mama sa, arhiducesa Sofia, o 
femee cu inimă şi minte, îl trimise pe 
câmpul de luptă din Italia, Serise feld- 
mareşalului Radotzky : 


Foarte. onorate d-le Feld-mareşal, 


Incredinţez mâinilor dv. credincioase tot 
ce am mai scump, sângele vinelor mele. 

Fiţi căliuză fiului meu pe calea ca ur- 
maţi, el va merge cum trebue şi cu cinste 
— fiţi pentru el ca un tată, ciici este un 
brav şi onest biliat şi pasionat din frage- 
da copilărie pentru viața militară, Dar 
prezenţa lui să nu vă incomodeze de îel 
şi tatăl lui dorește să dispuneți de el cum 
veți crede, alăturându-i pe feldmareşalul 
locotenent conte Wratesluv. Fiul meu vă 
va spune câtă. însulleţire îmi inspiră glo- 
ria și bravura dv. şi a trupelor dy. şi cât 
de mult vă admir, etc... 


Dar curând împăratul Ferdinand sem- 
nă renunţarea sa la Olmiitz şi Franţ lo- 
sif care împlinise 18 ani fu chemat pe 
tronul Austro-Ungarici. 

In 1856—7 tânărul împărat călători la 
Veneţia devastată ca tot nordul taliei 
de soldatoska austriacă şi încercă să 
îmblânzească de formă acele maniere ale 
ocupantului carei creease o urită faimă 
în Europa. În fond el care cunoştea per- 
fect de bine operaţiunile cabinetelor ne- 
gre, confiscările de averi şi bastonadele 
aplicate până şi celor mai distinse ar- 
tiste — pentru că au fost prilej de mna- 
nijectaţii patriotice, nu se sinchisea de 
Joc de toate acestea, Se simjea prea mult 


soldat pentru a lipsi de asifel de plă- 
ceri pe suballernii lui, numai aşa, în 
interesul unui popr pentru care nu în- 
cerca nici un sentiment şi nici o părere 
alta decât ale a-l păstra între celelalte 
naţiuni supuse monarhiei lui. 

Poliția şi spionajul bine organizat 
erau arme de prima calitate. Franţ lo- 
sif le îndruma personal. Li primea ra- 
poariele cu interes şi plăcere, pretinzând 
detalii noui, Dar acea tormirlabilă poli- 
ție condusă de împărat nu ştia în ge- 
nete mai mult decât să bată, să şicaneze 
și că exploateze viața socială şi politică 
a popoarelor oprimate, dar îi scăpa 
multe de cele mai adeseori și dim a- 
ceasiă parte împăratul avu multe sur- 
prize, 

In 1885 cu ocazia unor turburări ne- 
prevăzute, F'ranţ losil interveni personal: 


Impăratul către preşedintele de consiliu 
Tisza 
Buda-Pesta 


Doresc ca repetarea exceselor prelungite 
trei seri să fie energic împiedicată. Vă rog 
să vă puneţi în legătură cu comandantul 
«de corp spre a avea la dispoziţie trupe în 
număr suficient. 


Oricine ar fi plecat din armata lui, 
trehuia să renunțe definitiv la orice le- 
gătură, la orice titlu acordat de el. Ast- 
fel procedă cu fratele său Maximilian, 
când acesta plecă pe tronul Mexicului 
cerându-i în plus să renunţe și la cali- 
tatea de membru al familiei Habsbur- 
gilor, şi cu Ferdinand de Cobourg când 
acesta, cu sprijinul Rusiet, primi oterta 
tronului bulgar. Împăratul telegrafie mi- 
nistrului de externe. 


Vă rog să nu uitaţi că Prinţul Ferdinand 
de Cobourg va trebui să renunțe la cali- 
tatea de ofițer înainte de a pleca în Bul- 
garia (1877). 


Ferdinand de Cobourg scrise împăra- 
tului o scrisoare plină de veneraţiune, 
de supunere şi de umilinţă prin care'l 


ruga pentru cazul că soarta l-ar obliga 
să renunţe la noul post (cum sa şi în- 
tâmplat N, R.) să'i lase mângăerea dea'și 
termina zilele in rândurile armatei an 
striace. 

Cu ocazia unor procese contra unor 
ofițeri vinovaţi. soldatul care a fost 
Franţ Iosif a intervenit. apărându-și ca 
maTruzu. 


FUNCŢIONARUL „DIVIN” 


Mai. mult decât toți Ilubsburgii Fran 
Iosif avu convingerea nestrămutată în 
esența divină a nisiunei lui. crezu real- 
iecnte în grația ui  lumuezeu în ceea 
cel privea ca împărat şi rege, 

Dela început scopul suprem al lui a 
tos sa domnească, Loati luuga lui via- 
ță şi-a consacrat-o acestui meşteşug pe 
capel depriusese ca un artist dur în 
mod strict tehnic şi cu o siguranţă de 
somnambul. Fra un virtuos în ce pri- 
veşte mecanismul guvernirei, Se per- 
fecționase în chip biurocratie, funcţiona 
perfect. Miile de hârtiuţe ce redacta zil- 
nic sunt o mărturie vie ue felul cum 
lucra, în toate direcțiile fără odihnă, fără 
oboseală, fără greșeli, firă capricii. 

Pe masa lui de lucru găsea îu ticeare 
dimineaţă — se scula regulat la orele 
5 dimineaţa — o notă detaliată de tot 
ce avea de făcut în cursul zilei, minut 
cu minut. Nimic nu lipsia, dela  proecte 
We legi sau probleme politice -impor 
tante, până la onomastica sau boala vre- 
unei înalte persoane de care el singur 
trebuia să se intereseze. 

Scria asiiel zilnic felicitări, contlo- 
leanțe, scrisori, online, comunicări  Îa- 
miliare, cereri de informaţie, rezoluţiuni, 
adnotaţiuni, întrebări, toate în acelaş 
scris ; toate paralate F. J]. drepti orice . 
semnătură. Dacă în program era între . 
altele: mâine onomastica reginei cu 
tace, împăratul adăoga : rog preparați-mi 
textul unei telegrame în ftanțuzește. 
Orice text comandat, îl revedea şil 
corecta, Din zecile de mii de foi presiu- 
tate lui nu există una pe care să nu 
sc afle urma scrisului lui, fie şi numai 
o virgulă, dar era un semn că a tre 
cut pe sub ochii lui înainte de a fi ex 
pediat. 

Franţ Iosif nu a vrut să se servească 


pate odată de ielefou. După multe în- 
 tervenţiuni, a aprobat să se instaleze un 
post în camera aghiotantului său, dar 
i zceptorui la ureche nu l-a pus unici 
odată, De telegraf se servea în schimb 
ilie şi mult, Până şi în comunicările 
iaterioare, în palat. . 

fta un desăvârşit biuroerat şi cunoş- 
la foarte bine toată şurubăria de can- 
celarie. 

Ori unde sar fi găsit lucra zilnic cu 
seraş regularitate, sculându-se la a- 
eeaş oră. Citea tăeturile din ziare, par- 
curgea chiar ziare întregi şi unde gă- 
sa că trebue să intervină, telegratia, 
De exemplu : 














































Preşediutelui de consiliu Prinţul 
Windischgraetz, Viena 


Sper că răspunsul la interpelareu Bian- 
dini în chestia zvonusilur de mobilizare 
tontra Serbici va fi sever şi că nu veţi uita 
ş blamaji expresiunea „trupele croate”. 

Cap Martin 3. 1]. 180 orele pF. I. 


Răspunsul sost prompt: 


îm onoarea a aduce foarte respectuos 
bcunnstința M. V, că voi răspunse intex- 
plărei în şedinja de inâine şi voi bluna 
hergie expresiunea încriminată. 


Windisehgraetz 


În ziaa următoare ordinul împăratului 
ua executai intocmai, iar ziarele in- 
stuite, publicau că zvonurile au pornit 
da su'să sârbească şi uu fost lunsute 
k ua ziar englez. adăogând că primul 
apstru le-a respins energic, afirmând 
&pmarhia nu nutrește nici o intenție 
adi integrităţei Serbiei şi blamând ex- 
*sunea „trupele croate” aplicată  cur- 
plui 15 de armată imperială şi regală, 
LI 

(d mai perfect  funejionar superior 
& control era împăratul. El ştia ce se 
phece până şi în Maramureş, „regiune 
wolită și azi ca una din cele mai pă- 
tite: din Europa”. (Opinie recentă, care 
ne numat a străinătăței N. R.), 

I afacerile de stat era neintluenţabil. 
iii cum îi răspundea fratelui său Maxt- 
lan pe care înnainte de a pleca în 
mie, Îi nunțise guvernator at Lom- 
ei: 


„Aţi pot core să aprobi tot ce am 
ut că trebue să ordon, dar ţin să fiu 
de un lucru, că tot ce voi hotări 
li executat cuw zel şi că orice împotri- 
ce sar putea îvi nu va găsi o încu- 
are în eâncdlul că tu nu esit convins U2 
unitatea ordinelor mele”. 


k politica externă cra deasemenea ab- 
ist, Citea rapoartele diplomatice şi cu- 
ta mai bine ca oricine toată gama 
ațelor şi formulelor de politeţă““, Toată 
era pentru el compusă din fiinţe 
ăvârșite, menite săi execute ordi- 
. Pentru el, principiul constituţio- 
care diviza puterile în stat atribu- 
bi datoria de a domni fără a-i re- 
te dreptul de a puverua. era li- 
moartă. Cum, să fie el “prit de un 
ie chiar constituțional, de a-şi coii- 
stele. de a controla totul. de a 
hotărâri, de a comanda? 

lporul se credea condus de legi, pe 
împăratul se simțea obligat să fie 


autoc:ai. Şi în această situație, împăra- 
tului nu-i plăceau decât soldaţii şi func- 
jionarii buni,  Personalităţile politice 
nu-l atrăgeau de loc. Când un ministru, 
Vvefort. își permise să emită o opinie 
politică, împăratul se irită; — Auzi, un 
ministru a] meu să facă politică ?! 
Unde rom ajunge astfel ? 

Schimbările de miniştrii sau guverne 
îl plictiseau. Nu le injelegea rostul. 

Asemenca evenimente pentru Yranţ 
Iosif erau „schimbări în personal“. Lu- 
gurii îi dădeau multe supărări, nu erau 
pătrunşi de spiritul lui de ormlinc, se 
purtau ca niște şcolari neascultători. Ni- 
mic nu-l irita mai mult ca desordinele 
interne. Cu prilejul vizitei reginei Nata- 
lia a Serbiei, nişie studenți croaţi a- 
clumind-o în faţa unei biserici, Îinpăra- 
tul ordonă revocarea şelului poliţiei. 

Pe ziarişti nu-i putea suicri. de all- 
fel ca toată familia lui. 


ŞEFUL FAMILIEI 


Franţ Iosif nu domnia numai asipra Au- 
stro-lingaria ci şi asupra Familiei de 
Dhabsburg care forma uu adevărat stat 
în stat, ceva mai vechi decât monarchia 
cu «ouă capete. Şi tucdele sale îi dadeau 
adesea tot atâtea griji, tristeţi şi difi- 
cultăţi ca si popuarele sale, Spre  bă- 
trânețe numeroşii membri ai Casei de 
Austria îi deveniră streini și eru fericit 
dacă în cursul unui an nu izbucuea vre- 
uu scandal care să alimenteze cronica 
mondenă a presei curopene. 

In exercitarea îndatoririlor sale de şei 
suprem al fumiliei de labshourg, Franţ 
Josit punea exaci aceiaş mănuţiozitate 
şi rigiditate caşi în aceea de şel al sta- 
telor sale. Cu proprii mână pedija până 
şi asemenea invitaţiuni : 


Impăratul către A. S$. I. şi R. Prințul 
moştenitor Rudolf 
la Luxemburg 


Voin avea pliicerea să te vedem, pe tine 
şi pe Stefunia. la dineu, Sâmbăta după 
<ustrea noastră, în striciă intimitate, 


Mai ales câud era vorba ile vreun di- 
neu al împărătesei Elisabeta, „Sisi“, cum 
îi zicea el, se ocupa singur de toate in- 
vitajiile.  Formalisuaut lui excesiv, se 
aplica fărâ execpţie cânl unicul săn 
fiu. Rudolf, îşi anunța vizita, la Godollo, 
împăratul îi răspundea în numele iin- 
părătesei, că de oare ce dânsa era acolo 
adevărata castelană, „Mianan“ îi acorda 
cu plăcere cspitalitate pentru o noapte: 
cât peniru rest, se înțelegea că va lu- 
cui la Buda. ; 

Nici un membru al familiei de Habs- 
bourg nu putea pleca în concediu rai 
mult de o zi fără permisiunea împăra- 
tului. Telegrafia dispozițiuni în această 
privinţă, după cum telegrufia unei rude 
întrehând-a de nişte ţigări primite sau 
alteea intercsându-se de un poner ofe- 
rit cadou, conform obiceiului lui, unei 
mici nepoate. 

Intre impărat şi  împărăteosă era 
o prăpastie pesie care însă el ştiu toată 
viaţa să intinclă punti de o corectitu- 
dine clasică. Erau între ei prea mari 
deosebiri spre a fi încercat să se apropie, 
leaceea spiritul romantic, superior al 
Flisabetei o împinse în călătorii nesfâr- 


site, o daamnă  Botapr încoronată,  Că- 


lătorea mai muli incognito cu accentele 
i 


UNIVERSUL LITERAR. — 475 


lui Heine şi cântecele populare nco-gre- 
ceşti în inimă. Căsnicia aceea imperială 
conținea o tragedie pe care Franţ Iosif, 
total lipsit de sensibilitate, nu putea s'o 
bivue, dar robust şi gentlemen, se aco- 
moda pertfeci. O iraia cu o indulgență şi 
curtoazie care nu cunoştea margini, Nici 
odată — el nu sa împotrivit fanteziilor 
împărătesei. oricât de stranii i-ar fi pă- 
rut. Ea avea o nâtură poetică, iar îm- 
păratul îi realiza orice dorință, poate 
fiindcă no iubea, 

In formalismul lui rece şi sec, el co- 
respenda des cu împărăteasa, cu fiicele 
lor şi alte rude apropiate, dar numai 
telegrafic şi vorbea mai multe despre 
timp, manevre şi alte lucruri puţin po- 
trivite, Nici soja, nici fiul, nici fiicele 
lui nul încălzeau câtuşi de puţin! Neo- 
bosit ccntrola viața iuturor membrilor 
familiei şi le da ordine, 


împăratul către A. $. [L. şi R. Arhiduce 
Franţ Ferdinand 


Mulţumesc pentru scrisoare şi lelicităsi, 
Autorizez călătoria în Suedia. 


„Maman mi-a telegrafiat din Mentona 
unde rămâne o zi“. 


Legătura lui cu Flisabeia, acea femere 
enigmatică, de o esenţă mult superioară, 
îi complica viața fără să i-o turbure, 
Pnterea aceasia incoloră si decolorantă a 
firei lui sc simţia în toate raporturile lui 
familiare. Urmărind pe împărăteasa îu 
călătoriile ei nu uita să'i telegrafieze 
cxuci fiuciuaţiile termomeirului și starea 
lui. Dar numai atât. Se interesa însă de 
etapele ce făcea „Șii“ și-i telegrafia, res- 
pectându-i numele sub care călătorea a- 
desea incognito : i 

„Nu pat din nefericire autoriza nici tra- 
versareu ardanelelor, nici şederea la 
Smyrna“. 


„Puieji ancora la Kum Kale și vizita 
Troia dacă nu e nici o primejdie pentru... 
contesa IHohenems (pseudonime al împă- 
rătăsei) ”, 


Dar cu toate aceste griji ale împăra- 
tului, sau poate unde ele erau lipsite de 
orice sentiment, destinul tragice al Eli- 
sabetei de Austria fu să se împlinească, 
întruu loc de înaltă civilizaţie, pe malul 
lacului Geneva, unde ca căzu sub putme 
nalul anarhistului italian. 


Yranț losif se deosebia mult şi de fra- 
tele său Maximilian care era o fire sim- 
patică, idealistă, populară, deşi avu ab- 
solut aceeaş educaţie ca el. Dacă lar fi 
jubit desigur că nu iar fi permis aven- 
tura mexicană. în care a pierit. Dovada 
răcetei față de Maximilian o dădu nu 
numai prin ştergerea lui din rândul . 
membrilor Casei de Habsbourg, dar şi 
prin uitarea lui tocmai când acela ar fi 
avut mai mare nevoe de sprijinul său în 
Mexic, i 


E tei 


416. — UNIVERSUL LITERAH 


Maximilian intră în Mexic în Mai 1864, 

Războiul de succesiune era în toi. Spiri- 
tul Imi romantic nu avu nici o resursă 
pentru problemele grele ale împărăției 
te i se oferise. şi astiel la doi ani după 
izbânda aboliţioniștilor nordişti, rebelii 
mexicani îl executară la Queretaro, sub 
„corro de la campana“ unde Maximilian 
câzu seninşi tragic, în mijlocul micei 
trupe cu care mai rămăsese. Moartea lui 
val îmniedică pe Franţ losel să primea- 
scă pe Napolcon IIL să lucreze ca de obi- 
cei şi să plece îndată la vânătoare. 

Maximilian a ridicat faimosul castel 
Miramar pe o stâncă aridă, cu o grădini 
de basm. Il locui cel dintâi şi muri în 
chip tragic, | locui o cumnată a lui at 
cărei bărbat pieri de asemenea în mal 
fioros. 

Ii urmă Ştefania, soția prinţuliti moş- 
tenitor Rudlalf care fu victiuna dramei 
dela Mayerling şi în fine ultimul Ilab- 
sbourg carel locui fu Prant Ferdinanl 
a cărei soartă identică. deslănjui războ- 
iul mondial din care marele imperiu au 
stro-ungar esi făruniţat şi familia «e 
|labsburg detronată. 


Arhiducele Ioan Orih fu deasemenea 
un exemplu deosebit al familiei  Hab- 
<hurg. Prin natura sa pivoaci mai 
mult ca toţi pe împărat să 
Casa de Austria într'o adevărată încli- 
ave, Era un revoltat şi întro bună zi 
evadă pe vasul Santa Margherita. şi după 
ce colindă pe coastele Americei de Sud, 
părăsind Buenos Ayres la 10 Iulie 15%. 
spre Montevideo, se zicea, el dispăru 
pentru totdeauna. 

Rudolt însă, fiul împăratului şi moşte- 
nitorul divect al tronului, a fost eroul 
cel mai de seamă al familiei.  Răceala 
dintre el şi tatăl lui era notorie. Impire- 
dicat mereu să se  manifesteze, la 55 
ani Hudolt înceiă de a se mai 
Debordant de viaţă, Rudolf alunecă pe o 
pantă şi comise acte ce nu se cunosc incă 
dar care'] duseră la sfârşitul tragic dela 
Mayerling, 


transforme 


supune. 


Duvă teribila tragedie în care unicul 
său fiu. moşienitorul sfântului tron al 
Habsbourgilor pierise, împăratul, singur 
stăpân pe el în acele ceasuri,  redactă 
singur minciuna oficială către Curțile 
europene : 


Adânc îndurerat vă iuforinez că Rudolt 
a murit subit azi de dimineaţă în pavi- 
licvul de vânăteare dela Mayerling, proba- 
DiL in urma unei hemoragii interne. 


OMUL DESBRACAT 


în dosul Frazelor lui cele mai imper- 
sonale Franţ losil era totdeauna egul cu 
el însuşi şi apare din toate miile de scri- 
sori, fie că sunt datate 1853 sau 1905, cu 


0 a d 


aceleaşi delecte şi calităţi, cu aceleaşi 
mărimi sau micimi, 

Omul acesta, ajuns incă in viaţă per- 
sunaj istorie, a avut o singurii draguste— 
dacă se poate numi astfel legătura hui 
cu d-na Caterina de Kiss-Schratt pe care 
împărăteasa o agrcea şi o invita  aclesea 
să dineze în trei la Burg. Impăratul co- 
responda cu ambelc femei în acelaş timp 
şi uneori semna cu acelaş pseudonim, 
Megaliotis, sau lruncise luseph, pentru 
amândouă. Omul  nuanţelor, el le tele. 
gralia în felul următor: 


Impăratul Austriei către M.S. 
inpărăteasa Austriei, la Corfu.. 


Am sasit la Budapesta în perfectă să- 
uătale. Vimpul e foarte frumos dar rece. 


D-nei Caterirta de Kiss-Sehratt 
la Ischl 


Aţi c<vsit bine la Ischl şi cum vă aflaţi ? 


Inpărătesei ii da noutăţi despre sine, 
prietenei îi cerea veşti despre dânsa 
i-a Sehratt a fost o temere distinsă, Siul- 
plă şi inteligentă, 

la dădu prilej membriler scandaloşi în 
familiei de  labshurg să nu mai tve- 
mure în faţa înpăratului şi toţi se sim- 
țiră obligaţ: să coboare şi mai mult iu 
lume: moravurilor comune, 

Tranţ lesif a fost credincios d-nei 
Senvatr toată viaţa cure prin actul și 
modestia ci nu-i  şiirhbi de loe marele 
presheiu cel avea. 

Pe lângă acea singură femee prietenă, 
împăratul avu şi un prăeteu unic: pe Al- 
bert «le Saxonia căruia se destăinuia u- 
ueori cu o francheţă uimitoare. Cu ca- 
racterul său de o rigitate inflexibilă, 
cl nuși îugădui toată viaţa decât aceste 
două parțiale supape de sizurauţă. 

Sar putea crede că Yrunţ losif care a 
trăit în luvga'i viaţă atâtea tragedii ku- 
miliarc era un fel de erou de romin, ca 
Pliileas Fogg al lui Jules Verne, care 
rămânea implacabil şi rezista tuturor in- 
cercărilor sorții. EL cra însă un om care 
îşi acecpta soarta cu răceală, indiferenţă 
şi plictiseală. Orice sur [i întâmplat, 
«datoria lui cra mai presus de orice: şe- 
dința continua, În fața oricărei grozăsii 
Aceasta era „arta“ lui de a domni, sin- 
gurul scap al vicţei lui lipsitii de orice 
pasiune. 

Dupâ 1900 primele semne de seniliiute 
îl fac să scape frânele din mână tot mai 
malt şi căzu în nareu apatie care fu pre- 
ludiul declinului său fiz.c şi ultimele ră- 
nășiţe de voinţă cădeau în neant. După 
aproape 70 ani de domnie-corvoadă ne- 
întreruptă, războiul mondial îl găsi wâr- 
bov. şi scnil lu aceeaş masă de lucru, Se 
simția obligat de propria-i imagine și 
demnitate  săşi  pulvetizeze ultimele 
resturi de viaţă în slugba imperiului, 
Nu'şi mai da seama «e cele ce se întânm- 
plau, dar sta, nedeslipii de biroul său cu 
hârtii dinainte îngrămădite, turmentat de 
swstpratiu. pulmonară în care agoniva. 

O iutreagă după amiazi rămase necliu- 
“it Ja „postul” său, în comă. Trebuinel 
să] smulgă cu violenţii şi să'l ducă pe sus 
în patul morţii, el protestă : 

—- Am treabă încă, trebue să mai lu- 
crez | 


VANATORUL PASIONATI 


Dacă war fi fost împărat. Franţ losil 
ar fi fost cel mai fericit vânător şi nimie 
altceva, In fiecare toamnă îşi acorila o 
lună de concediu şi pleca la Ischl exelu= 
siv pentru vânătuare, 

Costumul lui cra renumit: o pereche 
de bocanci nituiţi, pantaloni scurţi de 
piele, lăsându-i genunchii descoperiţi, un 
veston verde şi un fetru mititel cu pă 
mătuful tradițional pe-o parte. EL nu 
cunostea alt costum civil”, In acel cos 
tum sta la până, cutreera munţii înwpă- 
curiți şi dormea în colibe, 

Revenind înte'o zi dela o vânătoare, 
fără suită, însoţit de unicul său prieten 
Albert a] Saxoniei şi de marele Duce al 
Toscanei, împăratul opri o căruță săi 
ducă până la Îscl. Ajunsi acolo, împă 
ratul bine dispus îl întrebă pe țăran: 

— Stii pe cine ai transportat ? lu sunţ 
impurutul Austriei. Şi cu sunt regele Saxo 
nici. spuse prietenul său Albert „iar eu, 
adaos ul treilea vânător, sunt marele 
duce a] Voseanci”, 

— Și eu, replică ţăranul întărătat că în 
loc săl cinsiească râdeau de el. sunt îm 
păratul Chinci !'* 

Dacă unicul lui prieten Albert nu ve- 
nea întt'o toamnă la Ischl impăratul îi 
făcea o lunpă dare de seamă cinegetică 
fourte precisă şi amănunţită când venea 
el, se ferca de orice vizite înalte și trle- 
eratia ministrubri ș 


Dacă soseste o cerepe de vizită din par» 
tea regelui Italiei, vă rog remareaţi că 
an invitat pe regele Saxoniei la xânătoa- 
re în unţi si că vizita italiană înainte 
«de 15 Oct. ar fi inoportună, 


Numeroase tejegrame de ale lui se re. 
feră exclusiv la isprăvi cinegetice. 

Toată lumea care l-a cunoscut ca 
vânător era de acord că se pricepea-de 
minune. 


R. A, 








TIP, ZIARULUI „UNIVERŞUL", STR, BREZOIANU Nr. îi