Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0017

UDERE Vei sua 


> Anul XLV Nr. 17 | 
| 21 Aprilie 1929 a 
= car 








. hr .na. 





........ .. .. . . . ..-.-.. 





- . mn mame mea tema ea ramane mea emana... 


DIMITRIE A. STURZA 









a 





258, — UNIVERSUL LUTERAN 





————————_ —— ai e aaa 


Ctitor 


DIMITRIE A. STURZA . - 


Poate e prea de vreme pentru a face o 
biografie definitivă a lui Dimitrie Sturd- 
za : dar este frumos cu generaţia de a7! 
să-i împrospăteze aminiirea, 

Dacă ne gândim câţi ani Sau scurs 
dela 1857, și până câud sa stius din 
viaţă şi câte prefaceri sau îndeplinit în 
țara noastră în aceasiă prioadă, Înţele- 
gem de ce se socotia fericit că a putut 
să le vază. 

In adevăr, epoca divanurilur adhoc și 
a luptelor pentru unirea principatelor 
a fost un moment de mare criză pentrul 
neamul nostru. Patriotistuul fruntasilur 
români de atunci, ajutaţi de uturne cot- 
juncturi ale politicei externe, au știut să 
triumfe şi să facă primul pas spre pp& 
ra ce trebuia să fie desăvârşită de ge- 
neraţia noastră, 

Oamenii vremurilor acelora, cariera 
şi oamenii dela 18!:8 era firesc să fie 
visători, încătziţi de puterea uri gând 
pe care mulţi dintre părinţii lor îl so- 
cotiau drept himeră, 

Sturdza era cu vreo 20 de uni mai 
tânăr decât mulţi din oamenii politici 
ai momentului : dar chiar această inu 
prejurare îl face să fie şcolu:ul lur şi Să 
crească cu ideile lor. Situaţiinea fanul: 
liei sale îi înlesneste raporturi amicale 
cu fruntaşii vieţii publice şi astiel, lu 
vârsta de 24 de ani e! devine secretar al 
Divanului adhoc din Moldova şi prin a- 
ceasta este aruncat de timpuriu în 
luptele politice, 

Fiu al lui Alexandru Sturdza Miclău- 
sanul, instruit, ca si hogălniceanu, în 
«colile germane din Gotiingen, Munchen, 
Rerlin. el trebue si fi fost şi foarte se- 
rios peniru vârsta lui: numai aşa ne 
putem explica faptul căl vedem la 2? 
Octombrie 1858 numit secretar al Căun- 
măcamiei din Moldova si la 24 Ianuarie 
1859 secretar particular al noului Dom- 
nitor al Principatelur-Uuite. 
_Impreiurarea că Ion Ghica, desi Mun 
tean, e numit prezident al Consiliului în 
Moldova la 5 Martie 1859 si recomandă 
pe Sturdza ca. Ministrul de instrucţie 
la vârsta de 26 de ani. îl leac de acest 
bărbat de stat. pentru care a avut tat- 
deauna o mare admiraţiune şi pe care 
l-a urmat în toate acţiunile lui politice 
chiar în 1877, când Ghica se declară con- 
tra aliantei cu Rusia, Atunci Sturdza 
deşi ministru în cabinetul lui ]. Brătia- 
nu, demisionează şi combate convenţiu- 
nea pentru trecerea armatelor ruseşti, 

EL păstra intactă ideologia oamenilor 
dela 1848. cari vedeau tot răul venit din 
tusia şi a păstrat-o tată viaţa, fiinil 
mai puţin suplu decăt Brătianu, care. 
deşi ursese cu amicii săi legulamentul 
organic în piaţa Filaretului, se aliă cu 
husia, pentriică asa dicta politica  mMo- 
mentului, 

De atunci viața lui Sturdza este le- 
pată de toată doesfăsurarea  politicei 


(1833-1914) 





4 de 


uvastre, Ministru în multe rânduri șila 
diferite ministere, agent diplomatie şi 


delegat al guvernului pentr  răscum- 
părarea, căilor ferate și alte afaceri, 


el își impune o muncă stăruitoare care 
uimește pe cercetător. Te uimeșşte mai 
ales faptul că. pe lângă chestiunile po- 
litice şi financiare, îl atrăgea și lucrări: 
le şiiinţitice în domeniul istoriei. pe cari 
le prețuia deonotrivă ca pe cele ul« vieţii 
publice şi deseori zicea: „Dacă nu "mă 
uscultaţi, mă retrag din politică şi mă 
inchid în bibliotecă“. 

Membru al Academiei din 15î1. Sturdza 
cupă deci și pe tărâmul ştiinţitice o po- 
ziţiune predominantă. 

Adăogaţi la acesteu că din I5ii. cârul 
se întemeiază creditul funciar vruval.el 
este între conducătorii acestei instituţii 
şi întronează şi aci — ca și la Acade- 
mie — unde devine secretar general ne- 
contenit reales — aceeași regulă severă 
in toate irebile, 

Ii plăceu să repete adagiul lutin „vrdu 
est unimu rerum” şi nu sa Sfiit să În- 
scrie întrun program politic ca punct 
esenţial „domnia legilor”, fiindcă spu- 
nea hotărit că la noi sunt legi bune, dar 
nu sunt aplicate, 

In facerea şi aplicarea legilor, el era 
cum se zice, un etatist neînduplecat 
„Statul doiminează toate relelali interese. 
căci statul reprezintă pe toți crtățenii, 
loatăsuflurea omenească dintro (ură. 

Dacă alţii au pledat pentru individ 
venire stolnulaei, Sturdzu pede pentru 
stat contra indicidulu:, Totuş, dacă ro- 
duci această atitudine nuntui lu 0 pro- 
bleină neorală, ea ar fi acceptabilă, mai 
ales că el o corecta prin cerința unui ves- 
vect fără reticență al prescripţiilor legii 
și din partea reprezentunților autorității 


“deci cerea înlăturara oricărui abuz de 


P.3 
La 


putere. Funcţionarul e ..rândaşul star 
tului“, zicea el, cu o formulă nu prea e- 
legantă, dar expresivă. 

Cine i-a ascultat discursurile, cam 
lungi și presărate cu citate din cărţile 
sfinte, a avut prilej să auză  repetin- 
«du se des cele trei jrincipii pe cari si le 
făcuse ale sale: 

„Honeste vivere” — nrminem lucdere 
-— suum cuique tribuere'". De multe ori 
isbucnia cu putere, cu violență chiar — 
violenţă pe care mai niciodată nu pu- 
tea so reție — când cra vorba de lipsa 
de cinste şi de moralitate. Sever pentru 
sine în viaţa particulară, era sever şi 
pentru alţii şi au fost cazuri când a com 
hătut intrarea în minister a unor 0a- 
meni de valoare pentru că întârziază” 
ia berărie sau la club. 

Când omul acesta devine seful unui 
partid (1892) și curând (1895) prim-mi- 
nistru fireşte că acțiunea bazată pe 
principiile sale severe devine şi mai pu- 
ternică, Deşi nu putem zice că a dat 
towte rezultatele posibile, na se poate 
tăgădui că a dat unele rezultate. 





AA | 


* 








Prof. GU. ADAMISCUL 


higiditatea purtărilor sale te face ch: 
teodată să le întrebi cum a putut să fi 
cm politic militant şi şef de partid. După 
marele său predecesor Ion Brătianu, car 
răspândia iubirea și provoca iubirea și 
entuziasmul das până la fanatism. Sturd 
za aduceau o metodă ci totul deosebiă 
care părea că respinge la prima vedere 
[spira însă respect prin ocupațiile lui 
științifice şi felul de viaţă care cort 
pundea cu principiile enunțate ;  făcog 
impresiunea că nu tvăeşte decât penim 
interesul general, că persoana luai disp 
re faţă de persoani simbolică a statului 

Dar să nu ne lăsăm furaţi de ase 
nea întrebări, fiindcă nu cste nici loc 
nici momentul pentru al studia ca 09 
politic de partid ; să ne mărginini, după 
ce am privit activitatea politică genere 
lă și pe cât a fost posibil, şi persoana 
să ne măreinim la cercetarea laturai cul 
turale. 

Stadiile sale din tinereţe au fost istoria 
economia politică și finanţele. Literar 
ra poctică l-a interesat foarte puţin. Nu 
stiu dacă citia poezii și știu că nu mer 
vea la teairu. Aceasta nu l-a împiedieil 
să aibă admiraţie pentru Alecsandri ş 
să ţie la moartea lui o cuvâninre mist 
toare. Să observăm însă că numai pl 
fură din opera voctului îi interesa: | 
vedea a fi numai „cântărețul neamul 
românesc reînviat” si:l slăvia pentru 
„din cântecile lui urmasii nostri Yă 
sorbi tărie și virtute“, 

Poetul, pentru el. era numai tăspâr 
(litorul marilor idei: poetul avea o nt 
siune sociali. Dacă i sar fi cennt o de 
finiţie, n'ar fi laat-o pe a lui Alecsanăii 























De int ce-i omenire el nu oste străin: 
Maui pinguş în durere, mai viu în feriei 
Ii patima ce moure el face o nemuri 


ct ar fi proferit-o pe a lui Viahuţă: 


Tu fii soldatul jertfei mari, deplin 
cn dintr'un bob să odrăstească mia, 
ru sângele tău cald stropeste glia! 


[)e aceea nu cereti foii el ceeace n 
voia să dea. 

Dacă critica sau istoria literară nus 
câstigat nimic dela el — cum a eâştigi 
de exemplu, dela un alt bărbat poll 
dela hogălniceanu — sunt alte ram 
de activitate cari îi datorează mult, 

Incepând cu traducerea oş.erei lui (N 
(Colson despre drepturile Muntenilor A 
Moldovenilor, prima lui licrare țipăt 
in 1590 el a fost unu rare merite 
ogorul istoriei naţionale. 

Studiul asupra portretelor Domni 
lor (1874) îl îndreptează spre proba 
acestea auxiliare ale istoriei și Mă 
tnatica devine o preocupare de căgtă 
După ce publicase la Viena o cerg 
usupra medaliilor române (1874), oh 
să lămurească publicul cel mare -aăă 


inemnătăţii acestei ştiinţe printr'o con- 
feririă desvoltată la trihuna Ateneului 
(1535) arătând prin exemple cum uneori 
teva cuvinte săpate pe o monetă des- 
-asă probleme istorice pie cari dacumen- 
„. le lasă obscure, De altă parte. spe- 
stii în aceste materii nu se vor putea 
„si de monoriul lui si mai ales de bhi- 
| hierafia numismaticei românești (1879). 
area de seară asupra documentelor 
te de el la Wieshaden (1888) este 
cursoare unei lucrări monumentale : 
„crea dle acte privitoare la  renaș= 
ru României în mai multe volume. 
mrticiul pe cnre aceasta l-a făcut şi-l 
tare istoriografiei române este imens. 
ea sa pus la îndemâna oricui din 
e colţ al ţării tot materialul necesar 
“ru a-şi da seama de această mare 
sjacere a vieţei poporului român. 
i ață serie de publicaţțiuni documenta- 
sunt volumele relative la domnia Re- 
gelu Carol după trei zeci de ani (1897). 
famartele asupra activităţii  Acade- 
miei. începând dela 1837 până la 1908, 
rfătisează cu tot materialul documentar 
ativitatea acestei instituţiuni.  Inţele- 
gând interesul ce avem ca mişcarea 
noastră culturală să fie cunoscută şi în 
drăinătate, Sturdza publică raroarte pe 
mai multi ani în limba franceză (înce- 
pini din 1905 cu o privire retrospectivă 
din 1884), 


Graţie lui, Academia Roniână trimise 
in IS acel inimos apel către toate cor- 
purile învățate din lume, Prin care se 
arată persecuțiile îndurate de fraţii noş- 
i re se găsiau sub stăpânirea ungu- 
rRASCĂ, 

(xtin aceasta de a se folosi și a da și 
cititorilor materialul documentar nece- 
car pentrn înțeleverea une; chestiuni fâce 
ca multe din cuvântările şi sfudiile lui 
“alitire <ă fie îzvaare de cercriări serioa- 
se ale oamenilor de stiință. nu opere e- 
temere cari să-şi piarză interesul a doua 
și dură ce au fost rastite. Aşa este stu- 
diul asupra finanţelor României (1876); 
asa sunt: chestiunea sncresiunii la tron 
1883) antocefalia hisericii noastre (1890), 
chestiunea porţilor de fier (1899). chestiu- 
ea petrolului (1905). ş. a. 

(a ministru al instrucţiunii a voit să 
ntormeze învățământul. dar na reuşit. 
măcar că proectul lui se înfăţiza cu te- 
meiuri de cercetări științifice serioase. 
reastă nereuşită i-a rămas pentru toa- 
i viața ca “n ghimpe în inimă. mai 
des că ea. se datora și împotrivirii unora 


tin membrii maiorităţii. Miaduc a- 
minte că odată. vorbind de aceste îm- 
reiurări. zicea : 

Mie mi-e frică de purici: nu mă tem 


iri de lei. nici de lupi, fiindcă mă pot 
năra. dar de nurici nu mă pot feri, nici 
nu-i văd când mă atacă”. 

Din epoca ministeriatului său avem co- 
ucţia de discursuri pedagogice, în cari 
e văd, aplicate la chestiunile școlare, 
mincipiile lui de rânduială şi de  se- 
saritațe, 

Dimitrie Sturdzn a lăsat, fireşte multe 
«vântări politice si numeroase discur- 
“uri ocazionale. Stilul lui, fără să  îie 
a mare avânt, are. în linsă de căldură, 
cputere de convingere fiindcă îţi desvă- 
ste o minte care cugetă serios și o 
ință care urmăreşte îndeplinirea țelu- 
rilor explise. i 
Fi este acela care a formulat categoric 
latoria de a respecta deviza „prin noi 
sine“, 


într'o cuvântare rostită în Cameră în 
ziua de 14 Februarie 1952, a reamintit că 
pe decoraţiunile cari formează ordinele 
noastre naţionale» „Steaua României” și 
„Coroana României“ stau scrise aceste 
devize: în fide salus şi prin noi înşine 
şi zice : 

„Mântuirea prin credinţă ! Credinţă în 
ce de nu credință în geniul şi în virtu- 
tea neamului românesc ? Prin noi înşine! 
Această înscripţiune este complementul 
țidelităţii istorice către neamul nostru”. 


e 


Acesta a fost Dimitrie Sturdza. Multe 
şi variate pot fi aprecierile ce se pot 
face despre activitatea lui, mai ales pu- 
litică, dar oricine va trebui să spună: 
a fost un om care şi-a pus viaţa în ser: 
viciul ţării sale si a servil-o asa cum A 
crezut el că este mai bine. 


Prof GH. ADAMESCU 





aa cic veareste 


Darăon,. 





In noua sa nonoprufie literară, des- 
pre Duiliu Zamiirescu, d, N. Petrașcu 
jstoriseşte următoarea întâmplare, 

„Intr'o zi, la Minister, Dimitrie Sturdza 
aduse niste „„documenturi” cu non:eu: 
clatura munţilor, a văilor și apelor de 
dealuneul frontierei austro-ungare. şi le 
încredinţă lui Duili să le coordoneze 
și să le traducă în franţuzeste. Docu- 
rientele erau.pline de denumiri poznaşe, 


pr m 2 N RE m N i 
ZANE: : ă i a 


—n 






4973 
ff 





i ji p.: mad aria. p fi 
Pi 


(Caricatură de M. Mora) 
Mitiţă Sturza 


isvorite din închipnirea 
era un pisc bolezat cu 
cutare purte a corpului, dincolo o râpă 
cu altă parte a corpului, mai alături unt 
pârâu la fel; o anatomie întreagă. Dui- 
liu respectă cuvintele populare. Când 
sosi Sturdza şi controlă lucrarea, Dui- 
liu începu să citească. Dar stiind pe 
Sturdza pudic înlocui cuvintele scâr- 
hoase cu vorba „pardon“. Sturdza as- 
cultă un pardon „al popii” si holbă 
ochii pe documentul lui, ascultă al doi- 
lea „pardon“ al vădanti, al treilea „par- 
don“.al ţivăneii.,. La al patrulea „par- 
don” al măcarului. Sturdza văzând că 
se încroasă glima si voind să pue ca- 
păt caraghiosltcului, opri pe Duiliu: 


unele obscure. 
poporului. Iei, 


UNIVERSUL LITERAL. — 259 


-- Pardon, zise el  voi:n continua cu 


altă ocazie!,. 
* | 
telefonui 


Om cult, Sturdza, totuş, nu saruncă 
vrepeile în toate hraţele progresului, 

De pildă, uiu simțea nevoia să se urce 
în automobil. Si a putut trăi şi fără el! 

la început, nici telefcnul nu-i era 
simpatie, 

Se povesteşte că venind odată minis- 
tru, & pus mâna pe un aparat de pe 
masă. 

— Ce-i asta ? 

-— Telefon. 

— Nu-mi trebue. 

— Am înţeles 

— Să_l ia d'aici. 

— Foarte bine. 

Pesie cinci minute, sună. 

— Văii că nu l-aţi luat. 

— O să fie ceva de lucru şi se va face 


in timpul când domnul ministru :lip- 
seşte, 

— 'a-l acu! Nu pot să lucrez cu el 
aici | 


Si telafonul a fost ridicat subit. 
Conu Mitiţă, sa pus apoi pe treabă si 
na Isprăvit până după miezul nopţii. 


9-7. PEREZ 
NOTE BIOGRAFICE 


Dimitrie A, Sturdza sa născut în Iaşi 
la anul 1833 fiu al boicrulni Alecu Stur- 
dza fost mult timp Secretar de Stat al 
Moldovei, 

După ce-şi termină cursurile în ţară, 
fu trimis în Germania unde pe lângă 
alte studii se ocuță de Stiinţele politice 
“i administrative, economia politică si 
finanţele. 

Puţin timp după reîntoarcerea în ţară,. 
lu numit la anul 1527 Secretar al Diva-. 
nului adhoc al Aloldovei și în,anul ur- 
mător a trecut ca Secretar al Caimă- 
câmiei dând dovezi în ambele demnități 
de rrultă înțelegere şi pricepere. 

I.a începutul domnici lui Cuza a fost 
numnt Secretar al domnitorului și în 
1559 sub cuvernul presidat de 1. Ghica, 
i sa încredințat postul de Ministru al 
Cultelor şi Instrucţiunei publice şi tot 
în acelaşi an i sa încredinţat şi con- 
ducerea interimatului Ministerului de 
luxterne. 


Suh domnia Resalui Carol a făcut 
parte din ministerile presidate de Las- 
car Catargiu, I. Ghica, ]. C. Brătianu, 
Dimitrie Prătianu, |. 1. Brătianu şi după 
moartea marelui bărbat de Stat 1. C.. 
Brătianu, a fost ules în anul 1895 şef 
al partidului liberal presidânad guvernul 
din anii 1895, 1897 1901 şi 1907, 

In anul 171, a fost ales membru al 
Academiei homâne, unde a funcţionat 
ca secretar până aproape de moartea sa. 

Pe lângă acesteu, a fost agent «diplo- 
matic la Constantinopol, membru în co- 
misiunea Europeană a Dunării, menibru 
în comisiunea pentru restaurarea mMo- 
numentelor istorice, etc. 

In tot timpul carierei sale de mui bine 
de-o jumătate de secol, pela toate depar- 
tamentele şi instituţiile pe unde a trecut, 
a reorganizat lăsând urme de un înţe- 
lept şi rostainie reformator. 

„Ca scriitor a lăsat opere de valoare 
și de interes general în toate genurile: 
istorice, politice. naţionale. econvmica, 
Hnanciare, arhiologice. numismatice etr. 

A fost căsătorit cu Zoe fiica boierului 
I. Cantacuzino. Dimitrie A. Sturdza 
moare în anul 1914, în vârstă de81 ani 





ION C. PANAITESCU 


La 1 +8 dim 





980. .. UNIVERSUL LITERAE 





Poe Za e 





Cântarea mea-i ecoul ce răspunde 
La strigătul lovit de stânca dură, 
M-a'nfiorat a dragostei căldură 
Și vaetul durerilor profunde. 


Ruini cari au căzut sub val de ură, 
Catarguri ce se frâng în joc de unde 
Și truda ce țărâna o pătrunde 

Au îmbrăcat a ritmului măsură, 


Cântarea mea nu-i spumă plutitoare 
Pe care-o poleeşte curcubeul 
Și-o'nșiră'n salbă razele de soare. 


Este verset cucernic din credeul, 
Prin care înfrăţitele popoare 
Îşi vor găsi în muncă Dumnezeul... 


PASTEL ORIENTAL | 


Ramle, cetate sfântă, bătrână şi tăcută 


A "ncremenit sub soare, în drum spre-Erusalim 
Din minaret de cretă, pe cerul alb o cută, 
Dă binecuvântare pământului, Selim : 


Se-oprește caravana, arabii cad în uliţi 

Cu îrunţile 'n țărână, ochii fecioarei ard... 

 Cinei capre, smoală vie, iau vântul mort în suliţi 
'Cămile flămânzite rup eachtus, dintr'un gard. 


“Câmpia ?n vâlvătaie cuptor de cărămidă 
Şi-a pus un paznic mândru şi drept eucalipt 
Și sa pornit spre zare, cuprinsă de obidă: 
S'a dus să se mărite cu Nilul, în Egipt; 


Un portocal în îloare a prins atunci să râdă, 


|. U. SORICU 


RAP SS OLD U 


II 


Nu fulgerăn acordul ei mânia, 
Ci freamătă dorința de dreptate, 


Cuvântul bun al dragostei de frate 


In sfânt aimvon preface poezia. 


Ca iezerul ce'n apele-i curate 
Răsfrânge şi seninul și urgia, 
Am prins avântu'n vers, și ironia 
In care bietul muritor se zbate. 


Și nu cânt, ca s'aud în jur de mine 


Aplauzele sterpei aprobări 
Ci ca s'arăt cărarea spre mai bine 


În bucuria caldei întrupări 
Ce 'nalță cătră sferele senine 


Privirile umanelor vlăştări... 


a 


PRIETENIE) 


In noaptea ajurată cu suuet şi lumină, 

ţi-am întâlnit privirea şi mam pierdut în ca... 
şi-am lunecat — pereche — pe punți de violină, : 
strângând prietenia cu mâna ta 'ntra 'a mea. 


Doar un măslin, cu milă, i-a aruncat un fruct: 


In drumul ei sălbatec, săracă, slabă, hâdă, 
De-un munte greu de piatră în patru părți sa rupt, 


mA sângerat apusul în linişte deplină... 
Sunt pietre-arabii "n uliţi, în minaret Selim, 


Din răsărit burează argint de lună plină, 
Un vânt de pace sfântă trimite-Erusalim. 


ŢRALIAN IONESCU 


în — | mam | 


Fiinţa ta de iloare, cedând ascultătoare 
voinței mele cure scunda în nervi un vers 
şi-a mlădiat tulpina în adieri uşoare 

şi s'a "'ncrustat în mine ca un ecou neşters, 


Și te-am iubit în taina ghicită jumătate 

în care şoapta moale muria într'un acond, 
până, târziu, amurgul unui regret de frate, 
a coborât în mine o umbră grea din Nord... 


Atunci, strivind un şearpe în cuib de vrejuri crud 
și înnecând în noapte fiorul meu plăpând, 
ne-am regăsit prieteni, cu sufletele rude, 

ea să schimbăm în vorbe tot aurul din gând... 


1) Din volumul „Penumbre“” — sub tipar. 








III 


De-aceia nici cuvântul nu'mi răsig 
A visului deşartă împletire, 

EI poartă ndemnul grav de'ntăpt 
A] firei creatoare de viață. 


Ecou al milioanelor martire, 
Cari înfruntară cruntă moartea ui 
În drumul pe pământ este povaţi. 
Sau e sentință grea de osândire. 


E sol menit pe oameni să 'mpreun 
Spre suferință mila s'0 abată 
Să crească generaţiile bune, 


Ce vor sfinți pământul altădată, 
Şi pe biruitori să-i încunune 
Cu lauri care nu mor niciodată, 








PETRE STRIHA 








UNIVERSUL, LITERAR. . 94 


MICILE MELE PROIECIOARE 


— Din carnetul unui profesor de religie — 


Sunt treizeci şi cinci la număr, cu pă- 
n) lins, ca ochii senini şi limpezi şi cu 
jelele bine lustruite. După ce facem ru- 
geunea, ele îmi spun una câte una, că 
us sa înălțet la cer de pe muntele 
Welnilor, Cei unsprezece apostoli se 


tau trişti către norul ce se depărta 
batil cu încetul de pământ. 

lui spun acestea cu ochii  îndreptaţi 
W grindă, Icir pe buzele lor întredes- 


is citesc trista întrebare: 

— De ce sa dus. de ce s'a dus? 

le arunc o privire duioasă și le spun: 
- Sa dus, sa dus, der cuvintele lui 

pa! pururea între noi. 

-(e bine ar fi, — îmi răspund ele, 

bi ar îi rămas pe pământ, Să-l vedem 
toată ziuz,.., ui 
- Vu vă supăraţi, -— lo zic, bucuros că 
mi-au dat legăfura pentru noua lec- 

k Când Apostolii au rămas trişti și cu 
rile îndreptate spre cer, doi îngeri 
ccborit la ei şi i-au mânpâiat, zi- 
adu-le. asa cn vă zic si eu vouă: Nu 
ispirați: Acel Isus, pe care voi l-aţi 
u înălțându-se la cer, iarăși va veni, 
- Când? mă întrerupse una mititică 
d banca ci doua, 

-Nu stiu ziua și ceasul. Nu-l ştiu nici 
prii din cer. Il știe numai singur 
mnezeu. Va veni atunci, când nici nu 
dim, Va veni l2 capătul lumii? 

- Când va fi capătul lumei? 

- Atunci, când pământul se va pră- 
i suh greutatea păcatelor. Se va 
ura marea, iar munţii vor vărsa foc 


pmeioasă, Ne ştiind ce o să "armeze, 
pplânge atunci toți oamenii pe pă- 


i lar din înaltul cerului se va duzi 
de trâmbiţă.  Inconjurat de mili- 
b de îngeri, Isus se va cobori pe pă- 
hd, 
-(e vor face ctunci oamenii? 
pabi aproape toate de-odată. 
(e să facă ? Se vor aduna toţi îna- 
9 ui Isus, 
-lar Isus o să le snună o parabolă 
rasă” mă întrerupse o altă, miti- 
în banca primă. 
Nuno să le spună. FI nu va mai 
(6 si învețe pe oameni, ci co să-i 
E Va împărţi pe oameni în două 
pe cei buni îi va pune de-a dreap- 
tr pe cei răi de-a stânga. 
Mă rog, noi o să fim bine de-acum 
pt, îmi mai spun câteva, 
0să vedem, le răspund, rmişcând 
pa neîncredere. Apoi, urmez: 
immeni cari în vita pământească 
ta cei dintâi, atunci vor fi cei din 
iz 
“Vă rog, Emilia Graur e cea dintâi 
să Fe, unde va fi atunci? 
Vu asa, fetițelor! Nu nceia vor fi 
ri cej din urmă, cari au fost cei dir. 
“ţii, ci accia, cari au fost cei din. 
3purtări rele,.. 
dasă e tăcere de mormânt. In schi- 
1 pe jumătate închiși cilese hotă- 
3 fermă ! 
vosă mai fim rele. nici-odatăi. 0 
: invățăm lecţia, totdeaună! 
Aa, aşa, broaşte mici, gândesc e. 
i purtaţi bine, Să nu mâi vărseşi 
ui pe bănci, Să nu vă bateți în 


Mă 





vevraaţie. Să nu clevetiți. Să ascultați 
de profesoare, Să vă grijiţi hainala şi 
ghetele, că sunt scumpe, iar părinţii voş- 
tri nau isvor de bani la casă. 

Apni revin la lecţie. 

— Oamenii se vor uite la Isus cu ră- 
suflarea oprită. Iar el se va întoarce că- 
tre cei din dreapta şi le va. zice: Veniţi, 
bine-euvântaţii părintelui meu, că am 
fost flămând si miaţi dat să mănânc, 
am fost setos şi mi-aţi det să beau, arm 
iost gol și m'aţi îmbrăcat... Se va în- 
toarce apoi către cei răi și le va zice şi 
lor: Duceţi-vă dela mine, blestemațilar, 
în focul cel de veci, că am fost flămând 
si nu mi-aţi dat să mănânc, am fost se- 
tos și nu miați dat să boau_ am fost gol 
si nu m'aţi îmbrăcat, Inspăimântaţi și 
cu ochii plini de lacrimi, cei răi vor în- 
trebe: Doamne, când te-am văzut flă- 
mând. setos şi golsi să nu-ţi fi slujit 
ție? Aruncânru-le o privire tristă Isus 
le va. răspunde: Dacă n'aţi făcut acestea 
fraților mei mai mici, nici mie nu imi-aţi 
făcut... 

— Mă rog, cine sunt frați lui Isus? 

— Oamenii. Cel ce dă măcar o coajă 
de pâine unui om sărac, o Qă lui Isus... 


-- Mă rog. eu am dat unui copil sărac 
chiar o bucată întrezigă de pâne... 

— Eu. mă rog. am dat unui cersetor 
cinci lei... 

— Eu doi, nnei fetiţe flămânde.... 

—. Bine. hine! Dar voi. nu acum suIn- 
teţi datoare să fijutaţi pe cei săraci, ci 
atunci când veţi avea averea vostră... 

— Mă rog pânea zreea a fost chiar a 
mea. Mi-a dat-o mama ca $0 mănânc 
în recreaţie., 

Der, am întâlnit pe omul acela întrun 
colţ dn stradă si mi-a. fost milă de el... 
_— Mă ro. leii acela, 

„— Rina. bine! Dar acum snuneţi-mi, 
ce credeţi: unde se vor duce cei buni? 

—— In rai, îmi răspund toate în cor. 

— Aveţi rraptate, Fi vor fi pururea cu 


Isus. pururea fericiţi... Dar cei răi? 


— In iad, — îmi răspund a tioua oară, 
îmbujorate de spaimă, 

Sa feice apni tăcere. Ochii lor se des- 
child mari. mari şi se îndreaptă spre 
mine. 
_— Stiu la ce vă gândiţi, le zic. Voi zi- 
ceți în gândul vostru: pe alunci vom fi 
moarte. Nu se va mai cunofşte nici ur- 
ma cenusei noastre. 

— Mă rog. e adevărat. 
asta m'am pândit. 

— Sieu... 

-- Sieu, 

—. Ru na, — protestează o broscuţă 
vălaie si cu ochii vineţi din banca a cin- 
cea. Mie mi-a spus mama, că atunci toţi 
vom învia... | 

-— Asa-i, — confirm eu. Toţi vom în- 
via. atunci şi ne vom prezenta în faţa 
judecătorului. Si vom ajunge. unii de-a 


Fu tocmzi ia 


stânga, iar alţii de-a dreapta, Voi, de 
cere parte aţi vrea să ajungeţi? 
Cu scântei în ochisori, îmi răspund 


'arăși, toate, în cor: 
— Mă rog. de-a dreapta, 


de SEPTIMIU POPA 


— Mă rog, Lili Corneanu va ajunge 
de a stânga. Mi-a dat un pumn... - 

—- Mă rog, sare Lili Corneanu ca muş- 
cată de sarpe, ea e de vină. Mi-a zis 
mincinoasă... 

Fac o mică jauză. cu să le împac. A- 
runc apoi o privire asupra clasei îniregi, 
cu gândul să aleg pe una, care să spună 
resumatul lecției. când, o eltă „broscuţă“ 
îmi strică tot planul. 

— Mă rog, — îmi zice, roşind toată — 
se vor cunoaşte atunci oamenii unul pe 
altul ? 


— Se vor cunoaşte, — îi răspund. O să 
ne vedem citunci, cu toţii... 

— 0 să fe vedem și pe dumneata, dom- 
nule părinte ? 


— Fireşte. Ce credeţi voi? 


— Atunci. e bine, — strigă 
tând în palme, Atunci e bine.., 
— De ce? fac eu, privindu-le mirat. 
-— Noi o să raaăm pe Isus să te pună 
și pe dumneata de-a dreapta. O săi 

spunem, că nai fost un om rău... 


Cu vorba înecată în pât si cu mâinele 
împreunate pe piept, mă uit trist la ele. 
De unde stiţi voi, broseuţelor, că eu nu 
sunt om rău? 

După oră, o iau cătrecancolaria sena- 
lei, strângând catalogul subsoară şi fre- 
donând : 


toate. Dă- 


Dies îrae, dies îlla, 
Solvet saeclum. în fazilla.. 


In ziua aceea, eu voi sta tremurând în 
rața. e»eluia, care cunoaște inimile şi ră- 
runchii și care, mă cunoaşte şi pe mine 
asa cum sunt, nu cum mă stie lumea. 
Treizeci şi cinci de perechi de ochi se 
vor îndrepta rugători sre el şi treizeci 


și cinci de buze mici vor ciripi: 

— Pune-l, Doamne. şi pe el de-a dreap- 
ta. Că n'a fost om rău... 

Dar, cine ştie, micile mele protectoare, 
n'o să fie zadarnică toată protecţia voa 
tră ? în «i 








262. — UNIVERSUL LITERAR 


— Ai verl?1) 
— Am, & 
— Inculnat, numele tău e ? 
— 
Tu ai subscris? 
Sub... (dând din cap aprobator). 
Atunvi? şi tânărul magistrat mu- 
tat „disciplinar“ la Sighet dădu din 
mâini în semn „de! n'am ce-ţi face!” şi 
cu -gândul că no întârzia dela masa 
Prefectului începu să dicteze grăbit, gre- 
fierului, sentinţa. lon lLupsan, omul cu 
„vexlul” țeanăn ca la militărie, aiurit 
parcă, priveă cu ochii rătăciţi când la 
icoana M. S Regelui când la crucea de 
pe masă. Moişă Leib, pesiriţ la faţă, cu 
cehi de starcă îşi domoleă senin un 3u- 
râs încârlionţ de barbă... Din tot, Lap- 
san, n'a văzut de cât repetatele scoateri 
de ceasornic ale judecătorului şi na în: 
țelea decât : „condaninăm pe pâritul lon 
Lupșan, plugar, domiciliat în comuna 
Strâmtura în vârstă de 30 ani la plata 
intezrală a poliţei în valoare de 10.000 
lei d-lui  Moisă  L.eib comerciant din 
suscrisa comună şi în caz de neplată, la 
sequestrarea întregei averi mişcătoa... 
A'nţeles şi parcă na înţeles! De dumirit 
nici că se poate. Cu ochii rătăciţi când 
la icoana M., S. ltegelui când la crucea 
de pe masă, i se părea cii visează, că 
bara de lemn piere împreună cu masa 
judecății, că judecătorul şi-a luat pălă- 
ria si-a dispărut întrun nour de îum 
(poate la prefect acasă) şi că nu mai 
vede crucea dar că în lccul crucei se 
află un siv de richie... Da! Da! Se ster- 
ae la ochi. Nu-i minciună, masa jude- 
căţii sa întors la loc şi pe ea e un şip 
de răchie. Si-ar întinde mâna să-l ia 
să vadă dacă e răchie și dacă e şipul 
din care a băut el prima dată în crâşma 
lui Moişă. Dar mâna nu şi-o poate în- 
tinda. că-i lipită de pantalonii albi şi 
largi, de cât, aşa, cum a fost lipită când 
sa înfățișat „de voe“ colonelului dela vâ- 
nători şi-a cerut limpede să meargă și 
el la Tisa... Ar întinde mâna, dar lângă 
cel şip, a mai pus Moisă un alt şip, si 
altul, și altul... şi totuş nu se dumireşte 
Lurşan, ce coută şinurile tam-ne-san 
în localul “judecătoriei si dece Moişă 
zâmbitur i-le ie în faţă rând perând 
ca „cuplela“,? 
| „CU | a 


Roulenii, îşi cunosc destul de hine casu 
«i opriii în drum aşteaptă pe Mica „fata 
cea cu clase făcute mai mult în cuinea 
d-lui Invăţătar* să deszăvorească poi: 
țile din cercul de plev*) și să poarte 
caru'n spre poiată, 

— Agiuns ? 

— "giuns muere, gată-te, Și Ana,trase 
ţolul de pe ochii, clipi din gene în bă- 
taia nămiezului “de vară, sări snrintenă 
după un somn trudit de căruţare, ajută 
bărhatului să descarce bulendrele şi pe 
neînțrebate începu a desjuga. Lupşsan, 
urcând treptele de piatră dela intrare 
în mână cu desaga își aruncă ochii 
peste zăplazul mărunt. De pestre drum 
Moisă, din pragul crâșmei cu „beuturi 
epirivase si alte vânzări în amanunte” 
îi striză o vorbă; 

— Bine-ai venit Domn 

— Noroc, Jidule ! 

— Cum ţi-a mers la târg? 

— Mulțam' om cumpărat ia o ghiţea 
SI... | 
— Su-ţi triască! Da nu ti mai vezi. 

— Lucru... 

— Si pi lan noi nu vii. Acum, vorbea 
Leiu nevasta lui Moisă esită şi ea pe 


— 
— 


L.upsăn. 


> 


JID UL 


de CEZAR PRUTEANU 


jumătate n ușă. Vorbea nu Leia, ci ochii 
ei scânteetori, ochii ei de şarpe ce stâl- 
pea românul lâogă teşgheaua negusto- 
rului. Vorbea Leia, Leia de-acum zece 
ani, copila vesnic tânără cu nărul ca a- 
vama nouă cu mâinele mici şi albe. Vor- 
bea. Leia ce aducea feciorului Lupşan o 
cușmă plină cu sgrunțurideţucur?) în 
nopți viorii de mult, de mult, numai si 
numai să-l țuces) odată)... lupşan, îi 
vunoaşte glasul, îi ştie ochii. Sa ferit 
ca de prăpăd şi se fereşte! Acum, e om 
însurat cu cununie, are o copiliță har- 
nică si deşteaptă şi baiul€) e că tocmai 
în faţa casei lui e crâşma lu' Moisă. 

— "Ni ocoleşti D-ta. 
Ba. 

Nui intrat la noi niciodată. 
Nam, 

Dice? Spune mă rog dice? Căr- 
ciuma nvăstră e curată, la noi nu vin 
hoţi. Dice? La noi trage toţi birăii?) și 
în petrecutul vorbelor Leia numai €e cu 
jumătate de trup în miilocul uşei, ci 
în mijlocul drumului, iar lL.upşan, de pe 
trepte, dă răspunsuri cercetând uşorii 
porţei. Moișă, închizând un ochiu a 
economie, plescăc din limba-i cleiosă: 
— Si-am răchie... mţţ! Spune tu Leio. 
— Așa să ne-ajute D-zeu dacă nu spun 
adevărat nici la „grofi* nu se găseşte... 
— Ce-nii pasă, 

— Să guști, 
Ha! 

— 9 picătură, Adu Moisă o picătură.., 
Dl. Lupsşan e prietinul nostru. 
— Ba! nam parale, nu cumpăr! 
— In cinste. Şi până să zică „în 
cinste“ Moişă i-a şi întins sub nas, un 
pocal. ȘI „că-i albă, ba! nu-i albă. 
să-ţi trăiască ghiţeaua, că bun e, mul- 
țam, hea-l tot”. Lupşan, nemâncat dia 
ziori, hărtănit de drum şi timp simţi 
în foale„) cum arde răchia de tare ce 
e și în gatlej o mireasmă dulce şi bună, 
— Așa-i? 
Aşa, 
— N'am erăit strâmb? 
Nu! Si Moisă spre Lupşan cu gât 
de cocostâre întins, cu mărul lui Adam 
eșit în afară simţea răspunsul: 
— Tare-i bun... til! 

--- Atunci îţi ma! dau un pocal. 

— Nu jidule, destul îi şi-apoi nam nici 
mărunţei. 

— La3, un pocal, nu-i nevoe mare. 


— loi.. făcu Leiu cu o strâmbătură, 
D-ta ai credinţă la noi şi nu numai pen- 
tru o răchie... l.upşan, stătea pe gânduri: 
Nici Ana na giătat de masă, şi până oi 
înfulica, ce-i un rachiu? Leia, cu ochi 
adânci, muiţumitori îl împinse uşor în 
dughiana scundă şi întunecoasă, Lupşan 
rumui un pas a făcut cu gând să stea 
lângă tisahea, pe fugă să ia un pocal 
şi sbnshio acasă, dar i-a întins mâna 
Creţu. un român cât un munte care-si 
uită „hibă-sărăcie“ într'un „jins ars“9) 
si dacă îţi întiude Creţu mâna lui cât 
două. ai griJă nu stiu dece să i-o strângi 


..— 
—— 
—. 


__ 


Pai 


—— 


„cu un zâmbet mieros şi pe tăcute să-ţi 


el şi-un scann Să te asezi frumuşel lângă 
e! și să-ți scoţi „bocşa"1%) cu tutun, a- 
prinzi luleaua cu capăt lung de-ți vine 
pân la brâu. trasi setos un fum și prin 
rotosolul albăstrui de fum vezi şi te 
minunezi cum de stie Creţu cu pumnul 
mâivei „cât două“ să bată 'n masă și 
în loc să se cutremure sipurile să dâr- 
dâe jidu! la tesphea. 

— Răchie, jidule, că am ortacit). Si 
Moisă se strecoară binişor cu răchia pe 


căci vine singur, Dă binețe fruraos 























lângă Creţu de simte cum i se îner 
pielea pe spinare. 


— Noroc! 
— „Şi Pace! Duce Lupşan pocăli 
pură, o sorbitură — bună dar pr 


leacă a fost răchia — şi îndemnat 
aducere aminte că la jid oricând 
„credinţă 1?) simte cum tăria spin 
din foule il învăpâăiază, nu vrea d 
mai prejos decât Creţu. 

— Incă un rând, dau eu. Moişău 
chină a tot înţelegător. Si rândul 
Au inchinat: Ghiogâlţ! Sa stra 
răchia pe pâtlej,.. Ce bună e! Un 
rând la dat Creţu, Lupșan se rii 
plece, Moişi vine cu un rând all 
doar Lupșan întâia dată i-a căl 
CTÂȘMăĂ e. 

— Se poate? Bem si noi cui 
doi din sat se înființează.  Alătur 
Lupzan. au mai răsărit încă di 
păcurar1*)' si un ostaş. Şi-au tra 
pahare în față şi „făcuţi* de lat 
lui Leiba suduesc. cel dintâi pe d 
iar că cure mult la biletele devi 
lălalt că doar maiorul stie câţ cos 
bilet de „cuncea'. Pe Ilie „miliom 
un prăpădit fâră pământ şi bucs 
case și bănct toțite 'n băutură —as 
bue să-l mai cheme nimeni la băi 


un râpd pentru Creţu şi mai baz 
liotă si pe „Floricel fir un fir' 
$ul,,. şi dacă cetera plânge doină 
un susur de isvoraş „ostasul” di a 
pe frunte irage la timp un chio 
Lupşan îl ajulă la: 


Cât e Maramureşu' 

Nu-i fecior precum ești tu 
Căte flori pe Iza 11) n sus 

Toate cu mândra le-am pui 
Ciuite-am pus pândă la prânz 
Tvate-s mândre şi s'au prin 
Cdâte-am. pus până în seară 
Tocic biete! sc uscară.. 





sau —- şi toți ascultă miraţi —f 
numai urechi — când ostaşuli 
un cânt nou auzit între crâşti 
Bucureşti : 


Mult îmi lac fetiţele 
Când saltă vrochițele... 


Leia, ascunsă la tejghea după 
de cârnaţi şi covrigi punctaţi dk 
supraveghează şi socotește pe 
do ziar, „rândurile“, iar din 
când aruncă priviri pofticioase 
san care. Qin ce în ce mai av 
cântec şi biutură a uitat de casă, 
de masă, şi cu obrajii înfloriţi 
dul bănturei, golind pahar du 
începe să trăească aevea sinj 
bine și toarte fericit. O cearţii 
colţ. o palmă răsunătoare intr 
gher de crâsmă pe lângă nas 
iii-t* născut de drumul arcuiti 


1) Poliţă. 
2) Popici, 
3) Fier, 

4) Zahăr. 
5) Sărut. 
0] Nevoia, 
7) Primari. 
8) Stomac. 
9) nică. i 
10) Pungă. | | E 
Ii) Prietin, tovarâş. | | 
12) Incredere. 

13) Ciohan. 

141 Râu în Maramureş, 


necazul, 








prva sticle si pahare îl trezeşte în „soba:5) 
de oaspeţi” a jidului încopeiat de gru- 
maz de două. braţe moi și alintătoare. 
— Ioane, loane nu mă ccoli. Doi ochi 
negri, scânteetori îl ațâţau. Buze calde, 
dulci îl făcură să-şi piardă mintea. In- 
ficrat de tăria sărutului, prinse în braţe 
iăptura, o lipi de pieptul ini și ca în- 
tro neştiinţă, — beat de răchie, beat 
de trup — o ridică lesnicios în acer cu 
pe-un lujer și-o îngrămădi pe lăicerul! 
plin cu „dricare'16) de puf.., 


Sa potolit larma din crâşmă. Uşa sa 
jeschis incetişor şi Lupşan priveşte mi- 
rat la hârtia dreptunghiulară ce i-o în- 
tinde surâzind smerit Moișă., 

Ce-i asta? 

— Ai bani? 

— Nam, 

— Un veal. Il iscăleşti pentru rachiile 
hăute, bade Ioane. „Bade Ioana"! mai 
nainte Moișă îi zicea  ,„„Donin Ioane“ 
Lupșan îşi trece privirea peste socoată 
şi aiurit ia în mână „peana“ 17) și cu 
un ochiu la Leia care îşi tocmeşte pe- 
ruca, îşi semnează stângaci numele. 

— E întâiul vexl, loane! și Moişă ri- 
dică hârtia dreptunghiulară, se uită la 
ea în zare, o păturește cu băgare de 
seamă şi.) pune întrun sac doldora de 
alte multe asemenea „ţidule“. Nis-nai, 
vupsan, îşi caută pe sub laviţă pălăria, 
intinde-o mână moale jidului si scobo- 
rând în drum. treptele crâşmei din go- 
lul minţii nedumerite prinde un singur 
gând : 

— Dece mi-a die. loane ? 


Din ziua uceia, în faţa îndureratei Ana, 
Lupşan sa jurat că nu mai intră la Jid, 
Cămăruța lui cu paturi cumpărate din 
Sighet, cu scoarțe, farfurii frumos râtu- 
duite în blidare pe pereţi, cu icoana în- 
ire cele două ferestre şi în deosebi ochii 
niraţi, neştiutori ai Micei la întărit mai 
mult. Nu va mai merge la Jid. Nu va 
mai vedea pe Leia, Simţea că-i este scâr- 
bă de el, el lL.upşan decorat în luptele 
dela Tisa, Lupşan cel inai harnic fîrun- 
(aș al satului sii se amestece în cloaca 
bţivilur ? Nu! Hotărit: Nu! A doua zi, 
la Jid a fost cercetare cu marturi și la 
„fața locului“ de către jandarmi pentru 
geamuri, sticle sparte și lavițe rămase 
fără un picior şi răzimăteare,. lau che- 
mat zi pe si. Dar d. şet, nu înţelegea 
cum el a fost în altă odae când sa în- 
tâmplat necazul. Leia, nici ca na putut 
să desluşească şi pentrucă  „ancheta” 
merse greu şi mai mult se încâlceau 
cerceiările, și-a făcut loc răchia cea 
dulce, cea bună, cea iscătoare de nein- 
țelegeri și totuş cea împăciuitoare. Cum 
o îi mers cercetările Lupşan nu sa pu- 
tut duriiri. Lupşan atâta știe că: mai 
de omenie, mai de ruşine că oricând cu 
“„ăutorităţile trebue să te ai bine”, a 
cumpărat toată seara rachie pe „ceru 
dinţă“ şi că sa trezit dimineaţa în po- 
dețul vitelor, frământat de-un singur 
gând: 

— Dece mi-a spus jidul 7măi Ioane? 


Un timp sa ţinut să nu mai dea ochii 


cu Muiză dar când si-a făcut „mărun- 
te* de pe nişte grâu ca să-i plătească 
fie că banii nau fost doajuns, fie că nu 
și-a tăcut românul nost socoata bine 
numai că sa pomenit că a mai pierdur 
o noapte cu răchie şi că beat turtă la 
asvârlit jidovul în drum după ce iscă- 
lise al treilea vaxl. Doi ani de secetă și 
“Lupsan şi-a vândut „ghiţeaua“ şi bou- 


— Dc 


(5) Odae. 
16) Perini mari. 
17) Toc de scris, 


lenii, ce bruma bucate a mai strâns 
din câmpul uscat de arsiță, la dat jidulii 
pentru dubânzi. larna, aspră uneertătoare, 
l'a găsit cu hambarul gol şi Moişă ori 
când la oameni de omenie gata să sară 


în ajutor i-a vândut grâu pentru pită 


cu de două ori preţui cu care îl luase 
în toamnă, iar pentru dobânzile rămase 
la care sc socotise alte dobânzi, lL.upşan 
a mai dat un vexl. Si ntro bună zi, 
Moișă, ia tăiat calea si l-a mustrat că 
nar îi rău să-si plătească datoria. 

— Nam jidule, nam, 

— Să dea D-zeu să ai, nu-i bai... la 
tras în crâşmă, cu un cârnat prăjit și 
o răchie mai încă una barem, asta în 
cinste şi ca să, se aile în treabă şi-a 
deschis Mloisă sacul cu hârtii dreptun- 
phiulare. a scoş pe îndelete una câte 
una vexlele L.upșanului, le-a pipăit, le-a 
desmierdut cu  duioşie de părinte şi 
voind să treacă toate sumele datorate 
întrun singur vexl, sa adâncit în so- 
coteli cu „șicu 7%". Lupsan, ameţit de 
„cinste“ şi de ochii șerpesti ai Leii, a 
trecut în soba de oaspeţi, iar Moişă în- 
trun târziu surâzător, smerit i-a întins 
vexlul- nou, alături o sticlă cu „tintă” 
si-o neană, Zece mii lei scris citeţ, i-a 
trecut T.upsanului pe dinainte, De-odată 
s'a trezit în toată heţia, Si-a dat seama 
că a fost jupuit, că dobânda a devenit 
capital cu o nouă dobândă și a strigat, 
sa rugat, în zadar. Aloişă ribdător i-a 
închis usa crâsmei în nas: 

—- Măi lotrule t$) dacă până în 5 zile 
nu plătesti, merem la Jude... 

— Dece mi-a zis: mi lotrule? 


+ 
Codrul plânge alături cu vântul a 
toamnei  îngropăciune. Inoptarea, îşi 


deschee haina cu bumhbi de argint şi-un 


“frig de cel hain pune drumeților cojoc 


de gheaţă, Drumeţii, sau înemerit să 
fie Lupsan și Moisă., Cel dintâi are o 
miţea până în genuchi si nu prea îi 
pasă. Moisă, haine nemţesşti făcute „pe 
corp” pentru nunta lui: cu Leia, Drumul 
delu Sighet la Strâmtura e de 30 km. 
I.mpsan, telui de nenorocirea ce-l  10- 
vise ca un mâiu la moalele capului, nici 
ra stiut unde și cât merge, prins de 
noapte în pădure, obosit, si-a găsit ua 
locsor a strâns crengi a scăpărat din 
amnar şi şi-a aprins focul și Inleaua, 
Moişă, avâna acelaş drum nu găsise 
nici 0 ocazie” de intors pe sus acasă 
şi deși temător încdându-şi frica în ini- 
mă sa asezat și el pe-o buturugă. Tot 
drumul J.upzan, smolit la faţă, chinuit 
ca de-o dursre vie, socotea cum să „ni- 


UNIVERSUL LITERAR. — 263 


micească“ pe Jid. Să-i strângă de gât, 
să-l tae și punea mâna pe junghiul din 
chimir, acum se mulțumea să-şi prâ- 
jească pe foc într'o frigărue de lemn o 
bucată de slisă şi să-l privească pe sub 
stuful  sprâncenelor îmbinate.  Moişă, 
sgribulit de frig, obosit şi  nemâncai, 
în clipa aceia un fei de „bogda proste“ 
arunca priviri lihnite la pârjolul clisei. 
Se căută și el prin buzunare după un 
chibrit să-şi facă foc dar nu găsi, Făl- 
cile începuse să-i joace, negrul codrului 
să-l înfioare, Ar fi vrut să plece mai 
departe dar nici să se urnească nu putea. 
l'ece na rămas la Sighet? Masă, hotul, 
şi i-a spus Leia să nu-și  cheltuească 
măruntul, Moișă, a început să dârdâe, 
Lupsanului în hătaia flăcărilor a început 
să-i vadă umerii desfăcuţi, mai largi, 
grumâzul a taur vânjoşia braţelor cât 
puterea lui Creţu. Frigul şi spaima îl 
copleşiră. Poamea, îi zugrăvea bucata 
de ciisă mare, mai mare, mult mai mare: 
parcă era o vietate Da! da! o vietate. 
Moişă nu-şi deslipește ochii după învâr- 
titul ei. Are cap, coadă, porc întreg, 
clisa e un porc întreg pe jeratec și ce 
mai jeratec! Lupşan frigea acum un 
urăsun şi o licărire de amintire îi fulgeră 
cuvintele bunicului rabin de Kolomea: 
„Praznicul btrilor e întotdeauna o vită 
întreagă fripntă sub spuză de jeratec“ 
Şi faţa întunecată a l.upșanului spuneă 
că-i de lotru. Ba, Moisă întrun rând îl 
văzu chiar cum se ridică, (1oi! ce înalt) 
e Lupşan. niciodată n'a fost Lupşan aşa 
un Goliad!) cum îsi pipăe pistoalele și 
junghiurile dela chimir cum le mângâe, 
uite ! le scoate, le scoate pe rând, şi le 
alege, cum joacă focul în lama lor şi 
cum le încearcă ascuţişul — briciu şi 
se îndreaptă spre Moişă. Iată-l rânjind 
ca o fiară, a făcut un pas, încă un pas, 
vine, vine, 

— Oh! Iartă-mă... Ioane, bade Ioane, 
Domnu Ioane! Moişă şi-a pierdut cu- 
noştința, Apoi: căldura focului îl des- 
meticeşte. FHolbează ochii înrâmați cu 
arniciu roşu Şi pâlbâe: 

— Mai ornorât? 

—— Nu! Dece să te omor? 

-— Adevărat? Ce hine! Ce bine!.. şi 
cine ma adus lângă foc? 

— Eu. 

— D-tu? 

— Da! că înghețaseși pe huturugă ca 


un pițivoi. Ţi-e foame? 


— Toi! și încă ce foame..,, 

— Mâncă! şi Lupsan creastă o bu- 
cată de clisă şi i-o întinse. 

Moisă, făcu din stârga lui o mână cât 
mai lungă, iar cu dreapta cercetă pe 
ascuns bumhbii de la buzunarul cu ver. 


CESAR PRUTEANU 











264. --. UNIVERSUL LITFRAR 








HN e ca ÎI pe ua 





Cposaac ea Cipcaanacalac es 


TEATRUL REGINA MARIA 





„POPAZE" do MARGEL PAGNOL 


Cred că autorul piesei Topaze e tânăr, 
chiar foante tânăr. „ 

Are talent mare, frăgezime de inspi- 
rație şi îndrăzneală. In loc de îndrăz- 
neală, aş putea să spun, că are imagi- 
nație cu care înfrânge convenţivnalul 
anarenţalor şi bruschează făţărnicia rea- 
lităţii. 

Ca structură, ca Atmosferă, ca ton 
ironic, ca modalitate technică teatrală 
de strecurarea lirismului. prin confrun- 
taren, unsi stări ideologice cu brutali- 
tatea reală, piesa lui Marcel Pagnol pare 
înrudită cn comediile lui de Flers. 


Fopaze, adică domnul Topaze. este 


un profesor constiincios: provovăcdueşte 
mnorala ; învaţă pe elevi ce-i bine: îi 


îndrnmează în domeniul virtuţii : îi face 
să cunoască sensul adânc ul dreptăţii, 

lar din cauza conflictului cu mama 
unui elev, — d-nă cu influență si cu a- 
vera — Topaze e dat afară. Sincer, d. 
Toruze a spus d-nei, că fiul ei este im- 
becil. 

Dar Topaze nu rămâne pe drumuri, 
Intră în casa unei d-ne. amică intimă 
a unui consilier municipal si e ilrans- 


tormat în omul de ufaceri al consilie- 
rului, 
Virtuosul, moralul azi moralistul To- 


pnze se dosmeticeşte. Femeia, pe care o 
iubea el, e amanta consilierului ; în nu- 
mela ui Topaze şi cu complicitatea lui. 
consilierul făcea tot soiul de afaceri ve- 
rvase, 

Topaze nu văzuse si nu trăise decât 
la supratată. Acu, începe să vadă și 
mai ales să înţeleagă şi reversul. lurtul 
e nepedepsit, santajul e sistem, cscro- 
cheoria e la ordinea zilei Banul face 
gloria. virtutea e... virtuoasă pentru cei 
cu bani, 

ID). Tonaze a înțeles viața, Câştigând 
mut prin metodele curente, va putea 
să fie din nou moral și propovăduitor 
de coreciibudine. 

Verva cu rarây scrisă. piesa. vibranta 
replica, comicul transformănii persona- 
Htăţii, sub înrîurirea banului si «tragos- 
tei si mai alecs, înielcsul profund din 
desfăsuraren acţiunii. fac ca această 
piesă <ă aibă real succes, 


Pe scenă, Topaze a fost înfăţisat cu 
vervă, cu aferime, dar și cu oarecare 
culoare lucală, cu tot firescul de d. 
Maximilian, 

Se pare. că d. Maximilian a stăruit 
ma! muit în fixarea contractelor dintre 
primul Tonaze moral si sărac si cel 
de-al «dsilea 'Topuze. îmbogăţit si cinic. 

Sub călăuzirea Î-lui Maximilian, si-au 
inferpretit rolurile adecnat, d-nii Ta- 
liann si Finti și d-na Nolly Sterian, 





TEATRUL NAŢIONAL 





„NORA“ cu d-na AGEPSINA MACRI 


De câteori direcţia Teatrului Naţional 
se hotărăşte să rejrezinte o piesă de 
Ibsen, de atâtea ori, dovedeste că a ştiut 
să înfrângă păienjenisul unor dificultăți 
si să dovedească biruința preocupărilor 
estalice față da teatrul mare, de artă 


în tot cuprinsul maicstos al cuvântului, | 


Teatrul lui Ibsen poate să fie mai mult 
ca oricare altul de folos publicului no- 
stru, ca să-i împrăstie si idei, să-i pro: 
voace shuciumări 
cărilor si idesa care macină stări su: 
fotesti anuhronice : să-l smulgă din pa- 
vazitisrnul distracţiei degenerate prin 
tentru oricuru : 
trul e atceva decât distracție. 

„NORA“ la Naţional e un prilej de tn- 
corcnare a unei vrtiste care a urcat cu 
încredere și cu talent necontestat ierar- 
via, 

Rolul Norei consacră. | 

D-na Aczep=ina Macri-Eftimiu în „Nora 
a icbutit fără îndoială să cucerească 
torlină şi unanimă avreciere. 

Sbuciumul Norei, umilinţa, sacrificiul 
și arni iluminarea liberării nu numai 
că le-a trăit. dar le-a valorificat d-na 
Macri Eftimiu. Le-a dat vigoare, 


O felicit din toată inima. 


CECNOPIDE 


DESPRE DIMITRIE STURZA 


AMINTIRI 


Partidul liberal era de câţiva ani lu 
putere, dar regimul se făcuse nepovu- 
lar Qela început, <cful său,  Dirnitrie 
stordza ftind silit să ovoraza _armmomii 
sălbatice“, să aplice lefurilor publice fal- 
moasa curbă”, să aseze mecanismul 
pensiilor pe hize reduse, ca să tie pient 
creutiților  creiate de criza din 1999, 
care forţase partidul conservator să se 
retragă dela conducerea Statului, după 
“cene emoţionante cu regele Carol 

Spre a-si lua revansa, opoziţia ducea 
0 luţtă din cele mai viguroase, 

Văzând că lucrurile  sencurcă rău, 
stâlrii partidului se dei să provoa.- 
ve relracerea ministerului, Sarcina, des. 
tul de ingrată, căzu pe „tinerii generoşi', 
fostii socialisti pe cari Sturdza îi pri- 
mise în partid fără nici o simpatie, ce- 
“dând cerințelor altora de a se altoi za- 
drela vechi cu idei noui, 

In atevir, într'o zi. tocmai când pri- 
mul ministru se sfădea cu un opozant 

înfierbântat, doctorul Radovici se ridică 
si declară : 

— Vă rog să-mi primiţi demisia din 
vice-președinte a) Camerei! 

Sturdza încremeneşte, Dar îşi 
vopede şi-l fulger cu degetul: 

— Se va primi! 

A doua zi, ahea se deschisese ședința, 
si Vasile Morţun se sui la tribună: 

— Vă rog să luaţi act că am demi- 
sonat din calitatea de vice-nresedinte ! 

— Foarte bio ai făcut! strigă Sturd- 
za, agitându-se în mijlocul miniştrilor, 
strânși între dorinţa maiorității, de a 


revine 


so ratrage, de a 
rămâne, 

Dar a treia zi, de pe banca oroziţiei. — 
sibi] prevestitor, -— sc înnalță o stu- 
tură luncă si slabă, dominală de un cav 
negru. cu pchelari. ale cărui priviri pă- 
frunzătoare si a ciirui îngentozitate cre- 
iatoare cuceriseră un deosebit prestigiu 
în purtidl. 

— Si eu demisionez dela vice-preşe- 
dinția Camerei! 

Asta era prea mult. Tfache Protopo- 
poscu, «nbdirectorul său dela Creditul 
hural! 

Sturdza sări ca o jucărie apăsată pe 
resort si țină, cu un amestec de revoltă 
si disneraru: 

— Fi si! Poţi să pleci si dumneata! 
Si tot o să rămân act! Voi denriziorua 
atunci când voi vrea. eu! Am să stau o 
cuii de ani si o să lucrez pentru ţară! 
Asa să stiți! 

Sedința sa ridicat în 
mari emoțiuni, 

Primul ruinistru a înfășcat servieta, u 
irântit usil* si n plecat, scoborând re- 
pede si cu paşi mici dealul Mitropolia. 


și între voința şefului, 


miilocul unei 


A doua 7i, Rozale Carol primea de- 
vnisia lui Sturdza unul din cei mai me- 
vituozi si mai neobosiţi muncitori ai 
Statului, si G. Gr. Cantacuzino forma 
cuvernul. 


[A 
[.uyptele pohțice făcuseră din Tache 
lonescu cel mai strasnice adversar al lui 


Diraitrie Sturdza, 


Conu Mitiţă nu suferea pe avocaţi, și 
"ând avocavii se derleau la el, 
Ira natural ca furia ceu mai nare să 
i-0 deslânţue cel mai străneiț avocat, 
orator si om politic al timpului său, 

Când auzea de o noui interrelare, de 
un nou discurs de o nouă ufensivă a lui 
lahe, conu Mitiţă sencruntă, ti'emura 
de nacaz si exclama: 

— Belzehbut ! 


lată că vine timpul unei alegeri par 
Partidul conservatorse 
face luntre şi punte, canlidatul auver-! 


(iale la Craiova, 


nului liberal cade, candidatul opoziţiei, 
Take Ionescu, reuşeşte, 


Dela clubul Vanicu, iluminat, se tri . 
următoarea te 


mile primului-ministru 
legrană : 


F. F, Urgent, 
Prezidentul Consiliului 
Loco 
ielzebut ales! Felicitările noastre: 
Ţara: 

Ce-a ris sura şi Mai ales degetul hi 
conu Miiiţă, e uşor de ghicit. 

Și cu toate astea, atunci când mişcă: 
vile ţărăneşti au determinat retragerea 
guvernului conservutor si revenirea |. 
beralilor, 
turul reformelor rurale prezentate de 
Dimitrie Sturdza si conu Mitiţăi l-a îm 
brăţizat în Cameră, în mijlocul unel e 
mouţiuni de zile grele — 
inari 


MILEATI. AORA 


între lenea prejude. 


să-l facă atent, că tea. 


fuke Ionescu sa făcut rapor- 


si de oameni 


îi ura E 





Orjcâte drepturi urovea să năzuiască 
“prin propriile sala puteri la o intrare per- 
 manentă pe poarta cetăţii literare teatrul 
nu-și trăeşie adevărata lui menire de 
i cât pe scenă, la lumina schimbătoare a 
mmpei, printre decorurile de pânză vop- 
? sită, lângă cusca filedă a suflerului, a- 
| test dulău credincios al replicei. Teatru) 
m e lectură, ci spectacol. Eroii lui, ca 
„se facă pe deplin înţelezi, au nevoe de 
iorebncarnare. Mediul lor înconjurător 
petinde o expresie plegrică. 
 tuui autor dramatic de dimensiunile 
uriaşe ale lui Shakespeare îi sti foarta 
bine, nu-i vorbă. si în rafturile bibliutecii 
unde priceputul custode Taine ia dat 
un înc de cinste prinire  genialii colec- 
ționari de documente omenesti. Cu toate 
aceste. neostenita lui forţă crectoare nu 
% simte la largul ei decât ne scenă. 
| Othello trehue să-si urle turbarea aic- 
maier Falstaff se cuvine să intre în 
osul cu rufe murdare de fată cu toată 
hmea, 

Există, între literatura vorbiti. care e 
feirul. și literatura scrisă. cara cunvin- 
d romanul. novela si poema. o deasehi- 
e. mult asemănătoare cn acanu dintre 
Btuclitate si istorie. Literatura scrisă 
E înfătisează ca un ecou al trecitului. 
Poetul e. și e]. un fel de cronicar al pro- 
priilor sale evenimente sentimentale. Li- 
erctura vorbită apartine. însă, totdeau- 
ta prezentului. Dramaturgul nu poves- 
|leste, el face să se miste ne dinaintea 
masiră pameni în cemwne si în oase. 

Intre: spectatorul din stal. îmhricat în- 
tun veston tăiat după altimul furnal, 
i cadetul Cyrano de Rergerac în vestă 
piele, făcând versuri în rotiseria lui 
Mpueneau, se naste o controversă asu- 
pa timpului si spațiului, crwe se sfâr- 
je, dacă internreţii îsi far datoria. cu 
Muința deplină: a poetului snelasin. 
Pin vraja unei iluzii, pe care numai 
uta drematică o poate oferi, iată-ne ne- 
iţi să escaladăm câtova veacuri înapoi 
duindu-ne, toţi câţi suntem în sală, 
imlimroreni cu ducele de Richleieu, cu 
irtaenan si cu preţioasu Roxană. Fx- 
Mienta nu-i Qisplăcută., 

„trebarea, e: cutn -se săivârseste acenstă 
jstificare Cine pune la cale amăgi.- 
m? Actorii ? Costumele? Decorul? Se 
kelege, că fiecare în parte, şi tonte la 
ui loc, 
 Pină să se ajungă lao armonie intre 
tmentele de exteriorizare ale teatrului, 
4 lost nevoe de o lungă serie de roforne 
pâcenă, Be, dacă vmm privi cu atenţie 

die mai noui realizări ale vepizorilor 
tmtemporani, despre un echilibru desă- 
rit nu se poate vorbi nici astăzi. Fra 





TEATRUL SI SCEN 


U Vreme, când actorul, proteică încarnar 
re de variate forme umane, stăpânea 
templul Thaliei ca un adevărat rege al 
gestului și zeu al coardelor vocale. EI 
îrubrăca mărinimia lui OcteAian August 
în pantaloni de catifea înpodobiţi cu 
dantelă şi dădea lupta dela Farsale în 
cuprinsul unui sâlon tapisat cu  gobe- 
linuri. 

Teatrul a cunoscut, asife!, o lungă e- 
pocă de convenţionuliam. Nimic nu era 
firesc, totul era contrafăcut, Interpreţii 
își declamau rolurile cu plasuri de îm- 
prumut, îndulcindu le. dacă. jucau re 
Pomeo, coborându-le în pimoniță dacă 
păreau în Jagn. Discivolii nu aveau altă 
țintă decât să imite cât mai exact defec- 
ele înaintaşilor.  Beregata maestrului 
era supremi idecl al ucenicilor. Pe tira- 
„ul acela, decorurile nu constituiau de- 
cât indicațiuni primitive și elementare, 
pentru ca spectatorul să cfle (cu aproxi- 
maţie) locul unde se yetrece acţiunea. 
Nici o grije specială pentru frum'seţea 
picturală e: pânzelor întinse, ca vai de 
iume, pe făşii de scândură. Cât despre 
tendinţa de a stiliza un colţ de pădure sau 
e a creija o atmosferă între cei patru pe- 
reţi ai unei odăi, nici pomeneali,! 

A fost epoca, tiradelnr răcnite. a săbiile 
de carton şi a castelelor de mucava. 

Heccţiunea împotriva acestei dezolante 
mizovii a fost aceeu a realismului. Când 
sa întipt pentru întâia oară în pânza de- 
corul'i o. use verilabilă, do lemn, cu per- 
cz, țâțâni si clanţă, — o use în carne şi 
oase, dacă putem să-i spunem aşa — 
semnalul revoluției a fost dat. Destul a 
fost o chestiune de tehnică, 1 care sa 
înhămat, cu spintană gentilețe, pictura 
decorativă. Ariistul a coborit cu oala de 
vopsele în atelierul de decoruri 21 tea- 


trulai, si-a pus la dispoziţie schiţele sale, 


machetele sale, penelul său, şi în locul 
aceloraşi copaci prăfuiţi şi ziduri zdren- 
țuite cu cari se contrafăceau un codru 
tâlhăresc sau un palat de rege, zu nă- 
vălit game nesfârşite de tonuri policro- 
me, vii sugestive și veridice. po a căror 
vavietate rciflecioarele se plimbzu cu lu- 
mini şi mai uluitoare, 

In felul acesta, imitație fidelă a lu- 
crurilor reale a intrat pe scenă cu toate 
onorurile. Acum pădurea era cu adevă- 
rat pădure, Fiecare frunză imitată ca 
arije, fiecare lulyină pictată după natu- 
1ă, fiecare scorbură fotogrefiată până 
ta armăgire, Saloanele pieselor moderne 
suu preschimhbat în adevărete expoziţii 
da mobilă de lux. 

ImaginAţia a fost, însă. 
rotograiia se ridica, de multe ori, la va- 
loarca unui peisagiu reuşit, iot soiul de 


sacrificată. 


- moderniz?tre a repertoriului 


UNIVERSUL LITERAR. -.. 20% 


A 


de ALEXANDRU HODOŞ 





becuri şi de proectoare veneau să ajute 
la creiarea unei impresii a realităţii, dar 
mei sus nu năzuia, Yar arta regizorului 
cerea mai mult. Ea căuta Qrumurile u- 
hei noui expresii plastice în teatru, tăl- 
măcind cadrul acţianii drematice prin 
fragmente de privelisti stilizate, compu- 
vând din elemente decorative ambianța 
neceseră înţelegerii mai adânci a psiho- 
logiei personagiilor. Dibuind pe aceste 
cărări sia făcut apariţia expresionismul, 

Exagerările nnuilor meiode de repro- 
ducere a vieţii pe scenă sunt cunoscula. 


La rândul lui, actorul a început să dis- 
pară coplesit, de atâta rânză ciudat vop- 
sită, orbit de atâtea efecte de lumină, în- 
timidat de prorria lui elesență. Nimeni 
nu bagă de seamă. că nare haz când 
plumește, că sâsâie când iubeşte, că nu 
se aude când se revoltă. Toaiă lumea 
din sală priveste extaziată decorul care 
e cubist, costumele cari sunt fanteziste. 
si efectele de lumină, ciri sunt futuriste. 


Din păcate, forraele noni, cari ar trebui 
să izvorească din dorința de a creia o 
“tmosferă nerescră unei pătrunderi mai 
nalânci a onerei dramatice nu sunt tot- 
deauna, fericit găsite. Unele tentative de 
clâsic au 
eșuat în ridicol, Nimeni n'a stat de vor- 
bă cu un Hamlet în rediugotă. O tânără 
tură de teatru, care sa și desmembrat 
după puţină trecore de vreme, încerccăe 
acum câţiva ani înscenarea unei brutale 
comedii de moravuri în decoruri dada- 
ista. Se potrivea ca. nuca 'n perete.,, 
Concluzia se zăreste destul de trans- 
parentă. Meşterul nostru 21 tuturora, 
stredelitorul Caragiale vorbeşte undeva 
cu ironia de care nu se putea despărţi, 
despre nenumăretele stiluri literare: 
clar. concis, măreț, simplu, sublim şi ce: 
lelalte. respingându-le în bloc si neadmi- 
țând decât pe unul singur: siilul potri- 
vit, care le coprinde pe tcate spre a în- 
viesmânta, după nevoe, orice intenţiune. 
Acelaş lucru se pozte spune despre dife- 
vitele forme ale expresiunii dramatice. 
Nu există decât una: foriua cea potri- 


vită, care e chemată să îmhrace inten- 


țiunea adevărată a fiecărei opere dra- 
matice, 

Cum so găsească 
simplu, Nu zace în miezul oricărei mar- 
more de Pcros n a deua Veneră ca aceea 


vegizorul ? LI; foarte 


din Milo? Greuiatea e numai so scoţi 
de-acolo cu dalta... Ținta va fi atinsă. 
atunci când toţi directorii de scenă, vor 
înţelege că actorul, costumul, decorul, 
nu sunt scopul teatrului, ci mijloacele 
prin cari literatura dramatică se înca- 
drează în realitate 





UNIVERSUL TITERAN 


208. — 





cpalacea Esicpeapas 





AL. PHILIPPIDE. : 


„Originile Românilor“ 
(Două volume) 
l 


homânii apar în istorie în secolul ul 
“Yl-lea. Astfel scriitorul bizuntiu "Teo: 
filact (mort în 640), scrie că în anul 579, 
generalii Martinus şi Comentiolus, voind 
să loviască pe Avari în Fracia, fură im- 
piedicaţi dela aceasta printr'o spaimă ce 
le cuprinse armata, Căzând sarcina de 
pe spatele unul catâr, un soldat strigi 
către stăpânul dobitocului, în limba pa- 
iriei sale: retorna fratre! luând aceas- 
ti chemare, drept un strigăt de alarmă, 
o rupse la fugă. 

lheorhanies, povestind acelas fapt pe 
la 817 spuneă că sar fi spus: „torna, 
torna, îratre !* Şi acum cărăuşii homâvi 
din Pind când e gata să se răstoarn: 
sarcina unui cal sau catâr strisă: toar- 
nă, toarnă, frate! De aci răstoarnă, for- 
ma compusă în dialectul dacoromană, 

Ceeace susține Jrecek că ar fi fost 
limba de comandă este îndrăzneață fal- 
şificare, ca şi nemai pomenitul curaj de 
a asigură că Asăneştii au fost bulgari. 

Cedrenos raportează că în luptele că- 
pităniilor buigare (David, Moise, Aron şi 
Samoil), în contra împăratului Vasile al 
II-lea B'ulganoctonul, David îu ucis în 
Macedonia (prin 1010) la locul numit 
Stejarii Frumoşi (între lacurile Castoria 
şi Prespa) de către niste Valahi nomuzi 
„adică păstori cari se purtau cu oile 
prin acele locuri, iarăsi patria lor”. 

Tot el adaugă aiurca că înti'o altă 
luptă petrecută în anul 1016 între împă- 
ratul Vasile și Ivan, fiul lui Arpn, în a- 
celeaşi regiuni, iscoadele lui Ivan aflând 
că însuși împăratul ar veni asupra lor, 
alergară înspăimântate către oştirile lui 
Ioan, strigând: (vezeile, o Haiser]) Asue 
pra acestui vezeite (care ar veni dela fu- 
iți) pare îndaelnic a fi un cuvânt româ- 
nesc. Mai degrabă, după Jerecek, este un 
cuvânt slav. Astfel că acest citat fără 
importanţă, după alte mărturii, decizive, 
cade dela sine. 

Insuşi Vasile RBulgaroctonul dispune 
întrun rescript imperial, din 1019, ca 
toţi Valahii (trebue să fi fost foarte 
Mulţi, din moment ce-i citează în spe- 
cial, pe ei) din Bulgaria să se supună 
arhiepiscopulii grec din Ohrida. 

Veniamin de Tudela, în 1170 în călă- 
toria sa prin Europa Ca rabin, vede şi 
pe Valahi : .Dincwlo de Sperchios se în- 
cepe Valahia, ai cărei locuitori aşezaţi 
pe munţi își dau numele de Valahi. In 
iuţeală sunt asemenea căprioarelor, De 
pe munţi ei se coboari in Grecia pentru 
pradă și haţii, Nimeni nu cutează a-i 
înfrunta. în război si nici un rege n1 i-n 
putut birui“. 

Nicetas Xouiates, în secolul al XIl-lea. 
„Impăratul găsi cetăţile și satele lor în- 
iărite prin noui fortificaţii, iar pe apă- 
rătorii lor asgăţaţi pe înălţimi după chi- 
pul cerbilor,,. Săriau ca si caprele peste 
prăpastii şi nu primiau nici o luptă fă- 
țise“”, 


Stratesul Kekaomenos, în ÎLl0 ii des- 
crie astfel: „Aşa e obiceiul lor, ca fami- 
liile şi turmele Valahilor să petreacă din 
luna Aprilie până în Septembrie în 
munţii cei mai înalţi şi în locurile cele 
mai reci“. si 


Hi 


In 1189 se produce revoluţia fraţilor 
Petru si Asan contra bizantinilor. 
Răscoala are succes şi Assan, cu ajuto- 
rul Cumanilor dela stânga Dunării, reu. 
seşta să bată_ în mai multe lupte pe 
Bizartini și să se proclame împărat, 

Această revoluţie creează al doilea 
imperiu româno-bulgar, care dăinuește 
până la ivirea Turcilor în Europa. 

Din cauza apărării tezei persistenţei 
Românilor în Dacia, istoricii noştri de 
până la ivirea Turcilor în Europa. 
de cele două mari şi puternice imperii-- 
ce au durat cinci sute de ani aproape-—: 
româno-bulgare. Numai D. Ouciul, cu 
oarecare timiditate, a îndrăznit a arăta 
rolul covârşitor al Românilor, în al 
doilea imperiu mai cu seamă, 

Pentru prima oară acum, d. Philipide. 
în cele două lucrări fundamentala ale 
sate, cu documente decizive, dovedeşte 
ceeace au susținut toţi savanții streini 
dea)tfe) că liinba și poporul românesc, 
în mârea lui majoritate. sa format in 
Peninsula Balcanică, Fără întâiul şi al 
doilea imperiu româno-bulear. istoria 
românilor fr. timpurile vechi și în evul 
Mediu devine o poveste pentru copii, 
care nu explică nimic Și nu documentea- 
ză nimic. T.imba română este aceeaşi la 
toate ramurile * organizaţia bisericească, 
de stat, socială aceeași la Asanizi, ca 
ca si la domnii munteni sau moldoveni, 
ca şi la voevozii ardeleni. 

Persistenta Românilor în Dacia este 
dovedită în orice caz. ceeace ne intere- 
sează ne noi. la venirea ingurilor, noi 
am fast prezenți în Dacia, unde, proba- 
pil, inenlite izolate, au stăruit si dela 
Aurelian încoace înfruntând imensa 
furtună a năvălirii Rarbarilor. Legenda 
creailă dn d. Xenopol, a vieţuirii de o 
mie de ani în munţi, este ridicolă. Un 
ponor nu poate duce o viaţă de traglo- 
dit. apărând deodată, în organizaţii 
unitare, cu organizaţie religioasă şi so: 
cială. «u a eultură sau slavonă sau 
ureacă ce predomină inertul dar cu o 
cultură, 

Dovezile d-lui Al Philippide suni 
aduse si de Fr. Ios. Sulzer (Geschichte 


des transulninischen Daziens, Wien 
1781. 

Johannes Thumann (Untersuchungen 
ueher die Guechichte der oestlichen 


Voelker. Leipzig. 1774), profesor la Uni- 
versitatea din  klaule scrie: „Fi sunt 
irați (Românii din Dacia) ai acelor dim 
Macedonia coboritori din Tracii, cari 
sub numele de Geţi şi de Daci jucaseră, 
un rol atât de însemnat. Sub stăpânirea 
romană, ei însușşiră limba şi obiceiurile 
romane şi când Caracalla ls dădu drep- 
tul de cetăţeni, ei luaseră numele de 
Romani. Nu se poate admite că împă- 
vatul Aurelian să fi strămutat peste Du- 
năre pe tou locuitorii Daciei; fără în- 
doială că au mai rămas încă mulţi, în- 
iro ţară aşa de mare şi aşa de mun- 
loasă, 



































„In timpul năvălirii Vandalilor, Ga 
lor. Eiunilor, Gepizilor, Slavilor, Avari 
şi Pulgarilor, ei căutară mântuire! 
munţii lor, din care cauză devenim 
Mazi. Năvălirea ungurilor îi găsi 
Transilvania si Ungaria de dincoate 
Dunăre. Dar Vulachii ocupaseră ini 
de multă vreme Valahia și Moldova 
ei nu se stabiliseră pentru prima ot 
acolo în decursul veacului al XIII. 
și al XIV-lea sub Radu-Vodă sau By 
an“, 


Cronicele cârolingiene despre lup 
lui Carol cel Mare contra Avarilor, 
mintește de prezenţa Românilor în) 
cia, înaiute cu mult de venirea Ung 
ler, Deasemenea Anonymus Bella ră 
notarius şi rusul Nestor vorbesc de JA 
tele dintre Valahii autohtoni și Ung 
cari năvăleau în România, 

Apoi lunga și seculara rezistenți 
Românilor organizaţi mihtăreşte con 
cuceririi maghiare arată rolul lor 
cele donă imperii de româno-bulear 
numărul lor. Impinşi de Unguri, ă 
Baicani de Bizantini, apoi de Turci, 
țeie lor principale sau concentrat în 
două versanturi ale Carpaţilor, şira ş 
nării a neamului românesc. 

Scriitori! străini cari confirmă pe 
Philippide mai sunt Sulzer citat a 
sus, care argumentează astfel că po 
rul roraânesc sa format în penins 
Balcanică, în marea lui majoritate: a 
porul rotnânesc sa format incolo 
Dunăre (deşi insule ar fi existat şi 
inte afirmăm noi, după documentels d 
tate). Ar fi de necrezut ca Românii 40 
suferit trecerea peste dânşii a întregii 
lui puhoi barbar, fără a nrimi mătui 3 
urmă a acestei năvăliri (d. Diculese 
cartea sa despre Gepizii în Dacia, arii 
că sunt vre-oo 300 cuvinte germaiiiiăi 
în limba românească de pe urma mit 
paţiei gote. geridle eic. Astfel că am 
argument cade, mai ales că vor fiii 
ȘI alte elemente barbare în limba 
mână nestudiată încă). 

2) argumentul cel mai important 
că Sulzer nu poate să-şi imagineze că 
homânii au rămas ortodoxi în mijo 
protestanților şi catolicilor, presupun 
că şi-au pierdut religia în timpul pi 
pului barbar, dacă nu se admite dă 
coastă religie a fost admisă pe mi 
drept al Dunărei. 

3) Acest argument tot atât de tan 
anume identificarea dialectelor ron 
cari ar fi primit formele de limbii 
sehite, dacă nu ar fi fost împreună, 

Cărţile d-lui Philippide aduc o lui 
nouă şi surprinzător de strălucitoan 
sur:ra epocei celei mai întunecate 
istoria noastră, Nu numai că ast 
toate izvoarele istorice, într'un timp 
peste o jumătate de secol; dar a stu 
limba şi dialectele, toponomia și! 
cripţiile, cari explică  documentela 
tro lucrare monumentală *şi magist 
care face epocă în ştiinţa istoriei șia 
lologiei noastre. Fste cu neputinţă 
unui istoric sau unui filolog să 
peste aceste lucrări ce vor deveri 
zele ori cărui studiu viitor al 
noastre asupra originilor. 

ION FU 


E: 
„N 





- 





po E ca sI sa c es 





UNIVERSUL LITERAR. — 267 











DOAMNA RECAMIER 


(INĂLȚIME 1.70. LĂȚIME 2.40. FIGURA MĂRIME NATURALĂ) 


David este poate, din toţi pictorii, acela 
care a fost cel mai glorificat si în acelaş 
timp cel mai prigonit, Ridicat în slava 
cerul'li de contimporanii săi, a fost bâr- 
fit de generaţia următoare. Azi toată lu- 
ea este de acord asupra valoarei operei 
sale, mulţumită timpului care stinge 
urile de școală şi de partide. David, pic- 
tor istoric, nu se bucură azi decât de o 


" sţimă foarie moderată și întreasa noas- 


ră admiraţie se adresează doar porte- 





tistului David. Această judecată a 
posterițăţii lar fi surprins si mai ales 
Tar fi mâăniat dacă ar fi putut ghici ar 
ceastă apreciere. In ochii săi, pictura 
istorică inspirată din antichitate era 
singura care conta; se slujise de ea ca 


“instruraent ca să con.bată manierismul 


şi duicegăria secolului al XVIllI-lea; a- 


'cestei picturi îi datora titlul de şef de 


“scoală. Cât despre portrete. le considera 


ca o distracţie spre a mai uita marile 
sale lucrări şi tot deodată ca o artă in- 
ferioară. D-nei de Verninac, sora lui 


Delauvoix căreia i-a făcutun portret foar- 
- te frumos si care dorea să-l vadă expus 
la Salonul din anul VIII. îi scrie: „Ar 


fi ridicul ca un artist ca mine să expună 
doar acest tablou“ și ca să îndulcească 
refuzul, adăoză : „Sunt ocupat în mo- 


mentul de faţă să pictez altă femee fru- 
moasă, d-na Râcamier. E ca totul alt 
«en de frumusețe. Socotesc că ea va voi 
să-şi vadă expus portretul şi atunci voi 
avea onoarea să vă înştiințez şi să vă 
rog în acelaş timp să-l asociaţi şi pe 
al dvs. 

In 1809, David a început să lucreze la 
poriretul Jannei Bernard, soţia bogatu- 
lui bancher Râcamier. Marea ei avere, 
frumuseţea şi spiritul ei, o făceau să 


DAVID : D-na Recamier 


fie foarte căutată în toate saloanele. 
D-na Nâcamier făcu apel la David ca 
să-i fixeze trăsăturile pe pânză. 

Pictorul îşi aşezase modelul într'o ati- 
tudine încântătoare, Pe jumătate culca- 
tă pe divan, d-na Recamier întoarce 
spre dreapta frumoasa e: îizură. Poar- 
tă o rochie albă şi uşoară de muselin, 
din care apar picioarele goale, încruci- 
sate. O fundă neagră strânge părul ei 
buclat, 

Portretul atât de bine început n'a fost 
niciodată terminat. Intro bună zi, Da- 
vid află că d-na Recamier îl părăsea 
spre a se duce să-şi facă pprtretul la 
pictorul Gerard, David foarte mâhnit 
şi-a. lăsat în părăsire tabloul. Portretul 
rămase doar schiţat, dar ce schiţă! In 
faţa: acestei opere magistrale, în care cu- 


loarea este numai indicată prin „cuşe“ 
uşoare, care o fac transparentă lumi: 
noasă, te simți aproape mulţumit de înd- 
tâmplarea care a împiedicat pe David 
să aplice pasta deasă, adesea stearsă și 
gtea, a peneului său. Astiel cum se pre- 
zintă acurn, acest portret este o adevărată. 
capodoperă atât prin siguranţa. execuţii, 
cât şi prin sobrietatea, distincţia şi ar- 
monia liniilor. 
Dar nici Gerard 


cu portretul d-nei 


Recamier n'a fost mai fericit ca mases- 
tru! său. Ca și David a izbulit să facă 


o capodoperă, Portretul lui Gerard e mai 


seducător decât al lui David, deoarece 
se ghiceşte la el dorinţa de a-si  flata 
operă, în vreme ce pânza lui David se 
distinge prin armonia ansamblului şi în 
acelaş timp prin redarea câţi mai as& 
miănătoare a modelului, 

Portretul d-nci Necamier nefiind is- 
prăvit rămase proprietatea artistului 
care-l uită întrun colţ al atelierulu: său, 
Abia în 1526 cu ocazia vinderii postu- 
me a operilor maestrului, a fost achizi- 
ționat de statul francez. Portretul d-nei 
Necamier se află azi la Luvru, în sala. 
cunoscută sub numele de Sala Sacrului, 
unde sunt adunate operele cele mai de 
seamă ale maestrului. 





268. — UNIVERSUL LITERAR 








Ci $ ca $ R-asea... 





ROLUL CRITICEI?  ltăspiuinde d. 


Jacques Bainville. 

1 Critica aceea, care judecă, trebuie 
să spună, care suni cărțile bune şi care 
sunt cărțile rele. Și dece sunt bune u: 
nele şi dece rele ulicle, 

Critica aceea, care judecă e originală 
si creutoare“, 

In legătură cu această lămuritoare 
definiție, remarcăm dintrun . articol, 
îrurnos scris de d. D. Al. Nanu în „Ri/- 
mul eremii“ (an. V 43) următoarele: 

„Pentru critică pe lângă elanul de c 
se  pustona peniru frumos, e nevoe de 
um. caracter bărbătesc  neintimidat nu 
nuiriai de eventuala usprime faţă de al. 
tul, dar și de asprimea faţă de sine. 

Holul social jucut de critică îmnplică 
un adevăral eroism în urmărireu ade- 
vărului prin sfidarea susceptibilităților 
atât de primejdioase. 

Și cu cât trebue ca un critic să aibă 
şi afectivitatea şi îmaginațiu desvoltate— 
pentru, simţirea operelor — cu atât şi 
psihologiceşte trebue să ne impună o- 
bivelipitalea lui“, 

[rumos! Et 
Dar e aşa de relativă, e aşa de sus- 
ceptibilă, dacă nu chiar sensitivă obiec- 
tivitatea. 


Aceasta însă nu înseamnează, că nu 


credem: în realitatea criticei obiective, 
Nu, suntem de-perfeat acord cu d. D. 
Al. Nanu care în josul paginei artico- 
lului d-sale a pus următoarea notiţă: 

„Pentru literatura poporană, pe lângă 
spiritul autocratic al creatorilor, există: 
şi simpla formă apviorică a criticei, — 
bunul simi, care. reţine. 
după calitale producţiile”. 


Numai petru - Jiteratura poporună ? Ă 


Ni se pare însă, că observaţia d-lui G. 


Călinescu în , Viața literară” (an. IV Li 


107) e foarte binevenită: | 

Sunt [varte mulţi cronicari, dar foarte” 
nuţini critici, fiindcă putini sunt aceia. 
cari pot renunța la ispita 
sociale, Şi critica, aceustă — disproţuită 
unealtă a progresului artei, nu. poule 
înjiori decât într'o aspră izolare. Căci 
ce forță ur putea uvea sabia de plumb 
«e unei critici, câre sar indoi la căldura 
celor mai mărunte sentimentalisme şi 
sar sfii să atace Sera acca.: de Pier u 
mediocrităţii“. 

Atitudinea recomandată de talentul 
tânăr critic d, Călinescu „aspră. izo: 
re” — este atitudinea păstrată mulţi 
ani de d. Ibrăileanu. Si totusş d. Ibrăi- 
leanu are prietenii și e impresionat de 
căldara s»ntimentalismelor,. 


sau respinge | 


legăturilor 


izola- - 





GONZ ONezr acea 


Dar aceasta nu însemnează, că pu- 
jinii noştui critici nu aduc importante 
servicii literaturii, apreciind şi polemi- 


zând, din punctele lor de vedere, — o- 
piertive şi personale, uneori prea per: 
sanale, 

BR, 2G. 


BULETINUL FRANCO-ROMAN apa:c 
la Paris, sub îngrijirea d-lui Vintilă 
Nussu-Sirianu, 

Excelentă muncă şi rodnică împline- 
ste tânărul scriitor Sirianu, prin publi- 
carea acestui buletin. 

In primul număr pe care l-am pri- 
mit, tipărit frumos şi rânduit cu grijă, 
au scris d-nii: Francis de Croisset, Con- 
tele de Saint Aulăire, Jacques Bainville, 
Nichitor Crainic, M. Manoilescu, A, Blank, 
Octavian Goga, Elena Văcărescu. 

Nurnele acestor scriitori prezintă ga- 
ranții temoinice, că legăturile intelectua- 
le între Tranţa, și România se împle- 
iesc cu acea râvnă, care trebue să ducă 
la mai ampla cunoaştere în Franța a 
artei și literaturii românesti. 


+ 


Apreciem stăruitoarea muncă depusă 

de un comitet «de scriitoare si scriitori 
da „HEVISTA  SCRIITFOARELOR ȘI 
SCRIITORILOR ROMANI", 

D-nele Margareta Miller Verghi și Aida 
Vrioni (autoarea unui foarte interesant 
volum „Si clipele prăesc") au isbulit să 
facă o revistă remarcabilă prin ţinuta 
literară, | 

In comitetul! rovistei e şi subtilu, ecrii- 
toare Ticu Arhip. Al cărei rontan început 


în ,Tiparniţa literară? îl aşteptăm. 


C, 


A anărut volimul d-lui Virgil Huzum, 


“intitulat „Dolta bizantină“, Autorul este 


cunoscut publicului din primul volum 
„Ala maniere de..." în care trecuse în 
revistă Sub formă de pastişe literatura, 
noastră dela C. Conachi şi până astăzi. 


„i MBA ROMÂNA” este numele urna: 
reviste cu caracter didactic, Răspunzânăd 
prevederile nouei programe analitice ea 
publică stadii, lucrări dela elevi şi lite- 
ratură sănătoasă. 


„ȘGOALA ROMANA* No, 2 aduce un 
bogat material didactic, pedagogic. De 


_remevcat traducerea d-nei Eliza Alexan- 


drescu, una dintre cele mai distinse re- 
prezentarile ale învățământului  româ- 
nesc şi o activistă de primul rang, din 
Ad, Ferridre : O experiență de şcoală 
activă, cum si contribuțiunile semnate 
I. Nisipeanu şi Paul |. Papadopol. 


NUMELE D-LUI ANTON OPRESCU 


„continuă. să fie întâlnit în toată mvu- 


destia unei yvozevrve ne la locul ei. 
Și acecsta, pentru că ne gășim în faţa 


unuia din cei mai înverşunaţi erudiţi,— 


iucra care reese, de altfel, şi din broşura 
editată de asociaţia „Culțul patriei“: 





Contribuţiuni la bibliografia războiului 
nostru pentru îndependență — în reali- 
tate numai câteva adăogiri,  întregiri, 
îndreptări la lucrarea, cu aceiaş temă, & 
d-lui Ioan Băcilă, Fără să pornească din 
dorința de a critica sau numai polemiza, 
lucrarea. se adresează mai ales: elevilor, 
studenților, ofițerilor şi colecționarilor. 

Coprinde 3 capitole : 

|. Adăogiri, întregiri, 

II. Scriitorii, 

III. Compozitorii 

și războiul pentru neatârnare, 

Pentru 0 a doua brosură ni se promi- 
te: cari pictori şi cari sculptori şi-au 
ales subiecte din acelaş eveniment: ca 
medalii — şi poate chiar — ce mărti 
s'au bătut în legătură cu el. 


îndreptări ; 


p, 


„INVIEREA“ lui Tolstoi este amaliza- 
tă şi caracterizată, cu toată priceperea 
de cunoscutul scriitor d. Radu Gir, în-. 
tr'o broșură editată de „Institutul de li- 
ieratură“. E un extras din „Ritmul vre 
Mii” (V, 2). 

p. 


„REVISTA LITERARA A LICEULUI 
„SF. SAVA“ se prezintă din ce în ca mai 
laminoesă şi mai variată. E, în aceasta, 
credem un mijloc sigur de a adăopi l 
cultura programatică şi oficială a ele. 
vilor lucruri cere nu-i pot decât pregăţi 
mai sigur şi mai complet pentru ziua 
de mâine, 

P. 


P. $. Din zi în zi mai interesanta: Pr 
gina cursului inferior, Suplimentul spor. 
tiv si mai tles „Cronica” chiar dacă. in 
ea ni se vorbeşte, “uneori, despre publica 
țiuni mai puţin serioase ca acel „Rad: 

cal", asupra căruia ne-am spus, altă da 
tă cuvântul, 

Să fie oare tineretul nostru aşa de SR 
şor influențâbil şi de puţin cunoscători | 


O INTERESANTA CORESPONDENȚĂ . 
LITERARA pare a fi aceia dintre scrii: 
torii Alfred Moşoiu şi I. A. Basarabescu, 
al cărei început s'a şi publicat în ultima 
fascicolă a „Convorbirilor literare“. Sunt. 
în genere; amintiri duioase, reîmprospă- 
tări de oameni și lucruri interesante, ob. || 
servaţii juste, în măsură să  întereseze - 
și pe cercetătorii literari, ca şi pe iubitorii. 
de bună literatură românească. Se în- 
cecrcă refacerea  atmosferii literare de 
după 1900, ză 


„BUSUIOC“ este titlul umei culegeri. 
de „poveşti oltenești“ publicate da dom 
nul N. ]. Dimitraşeu, cunoscutul folclo 
rist, în „biblinteca, universală'. Volumul 
conţine 10 interesanle poveşii şi un cu: 
vânt câtre cetitori. 

p, 


Poetul Radu Gyr va scoate un 
nou volum de versuri în editura „Ritmul : 
Vremii”, | 


„Strigoiul“ se intitulează noua lu: 
crare (rarnatică a domnului Victor Fi 
imi, 








0 Secanaci die 
CU vaaaie 


Un doctor în megicină prieten cu Du- 
mas-fiul, se însură întro zi cu o fată 
Jără zestre. Toată lumea se mira cum 
afost în stare tânărul doctor si ia o 
[ata săracă. 

Dumas- fiul întrebat, dădu explicația: 

— Au a făcut o căsătorie aidt de rea, 
prietenul meu, doctorul ! 

— Păi na luat nici un ban zestre] 

— Aşa €, dar toate rudele nevestei lui, 
unt bolnave ! 








$ 


[8.0 elegantă recepție în saloanele 
ambâsadei Engleze la Paris, azista și 
spiritualul autor Tristan Bernard. 

După dineu, urmă o producțiune mu» 
, eală, Un celebru compozitor-pianist se 
"ajeză la pian şi anunţă: 
= Voi atea plăcerea să execut în fața 


d-toastră SL Ma mea compusă din 
îrei părți. Prima parte se numeşte: In 
creștetul munţilor, a doua: In largul 


mărei, îar a treia: Sub teiul înilorit, 
Tristan Bernard îşi mângde barba, 
şi adresându-se către un prieten, îi şop- 
teșie : 
- Asta nu mai e o simfonie, 
noramă ! 

+ 


e a pa. 





Un prielen al lui Robert de Flevs, deşi 
dortur, făcea versuri. 

Robert de Flers îi întâlni și îi spuse: 
— E adevărat doctore, ce-am auzit ? 
Fari versuri ? 


. 











— Da, e adesdrut... Stii, ca să omor 
fimpul ?. 
„= Cum, nai clienți? 


* 


Va scriitoraș cure publică romane [foarte 
„dabe, are obiceiul să invite dese ori la 
masă pe cei mai distinși dintre confrații 
lui. De alifel, se mănâncă admirabil în 
tasa lui, îar vinul e de o calitate supe- 
fioară, 

Printre persoanele cari participă la a- 
teste dejunuri e şi un critic foare sever 
tu acest scriitor. 

Un prieten întrebă pe critic, 
— Au înțeleg'cum poți să iei masa a- 
li de des la un scriitor despre care ai 0 
părere atâl de proastă? 
„Criticul răspunse imediat: 

— Auzi întrebare ?., Asta e ca şi cum 
gi-ai spune : 

„um țoți să ai o părere utdt de bună 
despre cărțile domnului Z în casa căruia 
mănâncă atdi de prost?". 


e 


Un pictor făcea portretul unui 
lar, celebru prin capacitatea lui. 
In timpul când poza, cămătarul între- 
H pe pictor: 

| — Aşi vrea să am un aer cdt mai na- 
hral! în ce buzunare să pui indinile? 
— în buzunarul meu! răspunse spiri- 
halul pictor, 





Inien'carca 





cămnă- 


lo caz:car 
PENTRU O STICLA... 


Un emigrant olandez care după o şe- 
dere de cinci ant în America, era pe 
punctul de a daveni cetăţean american, 
si-a văzut spulberate toate visurile şi a 


rămas tot străin din pricina... unei 
sticle. 
Nunitul, împreună cu alţi candidaţi 


la cetățenie stau la rând în fața jude. 
cătorului înaintea căruia trebuiau să 


depuie jurământul, când dintre sper- 
tatori porni un fluerat. „Cine a fuerat“, 
întrebă jurtecătorul ? „Eu'” răspunse un 
om din mulțime „am fiuerat îiindcă, în 
fața dva. stă un om care nu e demn să 
devie cetăţean american. „Coe vrei să: 
<pui”, întrebă judecătorul, o 
„Oniwul acesta, are în buzunarul dela 
spate o sticlă cu rachiu, din care i-am. 
msi adineaori“. Cel desam- 


— desigur ca să 


văzut hând 
nat se întoarse hrusc, 
protesteze, când se auzi un sfomot de 


sticlă spartă şi la picioarele viitorului 


cetățean american se formă un lac re- 
velator. Zadarnic pratestă 
spunînd că sticla nu era a lui, căci ju- 


decătorul, intransigent amână cu_ un. 


olandezul, 


an recunoaşterea sa ca cetățean ameri- 


van, 


UNIVERSUL LITERAR. 269 








caricatura zZilici 


CONTRAST 





—- Tu iubeşti mult pe bunica ta, şi. 
vrei so vezi în fiecare zi? 


— Oh! da. ca să mă joc cu Bubică 
micul ai căteluş. 


DISTRAT. : 





— Iute, iute doctore,:e un biet nenorâ-: 
cit afară, care și-a fracturat picioarele. 

A Spune- i să intre repede. . 
| (Showj 


MOTIV 





Duma de consumație : 


— (pului 
ne privesc duduiţele dela masa vecină, 


bătrân carei 


serios, 


(Life) 


displace), — Fii om 








2970. -- UNIVERSUL LITERAR 














PREFAȚA 


Atomă, celulă organism ; plantă, plâ: 
netă ; flori, seri ; individ, familie, socie- 
tate, umanitate : ieri, alaltăieri: înapoi: 
azi, nimic, deși tot. tot nimic, nimic tot ; 
mâine, poimâine ; înainte, Fizic, psihic, 
metafizic epipschic... tot: evoluţiune, 

Cheea oricărei probleme, — Passe-par- 
(out, —- evoluțiune. 

Mode, religiuni, sisteme filosofice, eco- 
nomice, politice, culinare, tot! O revola: 
iune chiâr, tot o evoluţiune —-violenţă : 
dar evoluţiune: fire, venire, devenire, 
parvenire ; a parveni, deveni, veni, a fi... 

Si iar şi iar. 

Momentul 7—ceva nu eu fâță cu ceva 
eu; ev şi non-eu faţăn faţă: iată mo- 
ment-l,.. stadiul actual al evoluţiunii. 

Stadiul actual al evoluțiunii literatu- 
pilor naţiunilor civilizate este caracteri- 
zat prin nornirea, nu! prin şcoala, nu! 
prin biserica. dacă ne putem exprima 
astfel simbolistico - mistico - enigmatico- 
chintesentisiă. Pontifeux Maximus Mae- 
terlinckus, 

Doritor a fi omul stadiului actual, de- 
pun aci, ca umil prinos la biserica mae- 
terlinckă. câteva poeme în proză. 

Literatura-Sat... 

Opinia publică, 
gând... 

Serii... 

Da bine că nu!. 

Dar trebue limbă... 

Bei tutun ori altceva?,, 
mată... 

Atât, destul... 


critica ?—Câini ? nici 


umbli slobod... 

„ Ciomag nu'ţi trebue... 
limbă frumoasă... 
limbă afu- 


ASTRUL AMANŢILOR 


Sfântul Gheorghe. Primăvară,  Tine- 
reţe, Noante neagră şi tăcută, Nici un 
spomot. Pace adâncă. Departe doar, 
«aude colo 'n vale apa, dela scozul 
morii, — curge, curge. 

Satul doarme, Câte visuri! câte câte! 
felurite... 


Din culcuşu-i Sultănica se ridică bini- 
sor, Marna Leana nu ov simte. Ostenită. 
Somn adânc, 

Fata iese în cămăşţă, E răcoare... dar 
i-e cald. Stă ne prispă și oftează. Merge 
în vârful degetelor pân'la gard undei 
pârleazul, şi ascultă apăsându-şi sânul. 
tare-i bate siraşnic, 

Şi aşteaptă... 

Pasi aproape. 

Este Niţă !., Niţă este... 

O ian braţe. Duice clipă! 

Când deodată. ca prin farmec sboară 
norii, Luna mândră se iveste învelină în 
strălucire satul cufundat în visuri, în a- 
tâitea felurite... 

„Fugi de grabi că ne vede!" 

Niţă fuge... Fuge Niţă. 

Dânsa merge iute'n casă, 

Mama Ileana se desteaptă suflă nasul 
cu trei deste si întreabă: 

— Măiculiţai fost afară? 

— Da, bunico. 





Pagini uitate 





POEME IN PROZA 


de 1. [.. CARAGIALE 


tot a ploaie? 
lună, lua-o-ar 


-- Cum e vtremea,,. 
— Aş! a ploaie! a o 
dracu | 

Şi saşează la culcuşu-i, 
sânul, care-i bate straşuic. 


apăsându-și 


„ORGIE ANTICA 


E cald. Cuptor, & Ilie pălărie. 

Phoebus îneacă sub o ploaie de săgeți 
de foc suburbia lipsită de scutul umbrei. 
lar kol nu se îndură să trimită pe mi- 
cul sglobiul Zefir măcar de o mângâere, 

E linişte, o pâclă de plumb apasă asu- 
pra răspântiei mărginaşe, Şi muştele 
dorm, Doar, care de pe unde, cocoşii în- 
setați cântă răgaşit a secetă, iar de de- 
parte, dela bisericuţă, saude din când 
în când clopotul sărac, jelind pe cine 
ştie cine na mai avut zile Din maida.- 
nele virane se ridică mirosuri de buru- 
iană răscoaplă, iar în aerul înţelenit 
joacă tremurând apa morţilor. . 

Poetul şade la masa lui „de brad“, pe 
jeţul bătrân din care i-au ieşit atâtea 
şi atâtea inspirațiuni. 

[1 ţine pe genunchi, mângâindu-l cu 
mâna stânaă prin părul bălan ca mă: 
tasea porumbului, pe copilul său micul 
Virgiliu —Gilică.—un îngeraş. 

Cu mâna dreaptă ţine pana. 
să cânte... Orgie antică: 

„Mai daţi-mi o cupă! mai toarn' Aspa- 
sio! Să râdem de-a vieţii necazuri şi 
chin! Să bem, buni tovarăşi! să bem 
pânla zio! In vin, adevărul! plăcerea 
în vin !.. E prost cine nu bea...“ 

Poetul se opreşte. Se şterge de sudoa.- 
re pe fruntea-i apoloniană şi mai înstru.- 
nează p coardă a lirei, simţind-o puţin 
cam lăbărţată de căldură. I1şi reia pana 
şi răsuflă greu, 

Cână, în liniştea largă a suburbiet, se 
aude un glas moliu: 

— Aăă,, Draga bu! 

— Gilică ! zice poetul către îngeraşul 
săa blond ; ia aleargă, taică, de chiamă 


El vrea 


bragagiul... strașnic mie de sete! 
DOJANA 
Carpatul 'şi înnalţă semeţe bătrânele 
culmi spre albastru. scăldându-le în 
ploaia de raze de soare damiază de 
vară, „. E sfântă şi vastă tăcere, sus colo. 


departe de sgomotui vast și profan al 
cetăţii. E limrede acer şi vântul adie ale- 
te şi doina doineşte.. Mioarele pasc în- 
delete pe colina cea verde, e turma bo 
cntă a, lui Oancea: în târguri din lume 
vestită'i e lâna, vestită'i e brânza. vestit 
cașcavalul,,. Mioarele pasc îndelete sub 
vriia doi baci de credință, sub paza 
datăilor aprigi. de sfâşie ursul... Alături 
la umbră de stâncă stau! bacii. Sunt 
îrate şi frate Cel mare. cu pleopele în- 
chise, îşi trage Iuleaua, Iar fratele tâ- 
năr. culcat stând pe spate, doineșşte o 
doină din flueru'i mâsie.., Si cântă și 
cântă flăcăul.. de or şi de jale, un cân- 
tec pe 'care Carpatu'l cunoaste d'atâtea 


şatâtea viețe de oameni. Trecut-au de 
tale şi alte-or mai trece: Carpatul și 
doina de veci sunt prieteni, de veci ora 
fie, , Si cântă îlăcăul de plânge și fra 
de plâng şi mioare, de plâng toţi dulăi, 
siroaie de lacrimi, atât e de dulce! Da 
iată-l aeodată, în sus se ridică, și lut: 
ru-şi trage din buze... ÎI! intoarce la cet 
fă sil vâră 'n cămaşa soioasă de zer și 
scorțoasă... Se scarpină bine ; răsuilă,, 
Si iar îl ia 'n buze şi iar se pornește, 
Carpatul 'şi înnalţă semeţ bpătrânek 
culni spre albastru, scăldându-le * 
ploaia de raze de soare damiază 4 
vară... îi sfântă şi vastă tăcere sus colt 
departe de sgomotul vast şi proian d 
cetăţii... E limpede aer şi vântul adik 
alene şi doina doineşte, Ce vraje! 


PREMIU 


Boboteaza. Ger de arde. îţi inehăi 
apa 'n nară. Sună clopotele. Tunul tun 
brav în Dealu-Spirii, Bat din talpă 
din braţe poliţiştii şi  sergenţii, Lun 
multă, Pe pavaju 'nisipat de dimineaţă 
trec trăsuri, automobile, biciclete ș 

„Salvarea“, 

O băbuţă surdă bute, '&o uleică (vară 
acră) tot se deasă printre lime. Set 
vâră, se tot vâră.., l-e de grabă. Vreau 
treacă peste drum, 

— Nuj voie! strigă polițistul ! + 

Dar băbuţa nu ascultă: i-e de gri i 
vren să treacă peste drum. 

El o 'mpinge înapoi. 

— Vai de mine, măiculiţă! i 

Dar el aspru: î 

— Nu e voe!nu e voe| nu înţeles! | 

— Dela domnu Panaite! strigă bi 

Trâmbiţele, Vin jandarmii! tri 
Prinţul. ei 

— La o parte! 

Si stă smirna,. i 

Sună clopotele. Tunul tună Drari 
Dealu-Spirii. Baba scană nrintre lumi 
ț-e de grabă... vrea să treacă, Sbosă 
ca o rândunic'o bicicleță: o 80 [ 
prat pe baba. g 

Polițistul se repede: disperat. Straau 
nfaşcă dela ceafă şi o smulue d 
moarte, 

Baba ţipă. Oala, scapă. Nurna cina 
S'a dus zeama, Lumea râde. Baba să 
ră, polițistul o cârpeste ș'o aruncă k 
parte... 

I, salvută,,, 

El e mândru... 

S. P. A, îi dă un premiu! 












CUMINTE 


Moviţ este supărat... La! Canadă ș 
să plece... EI deja sa hotărit: | 
— Nu mai am ce face-aicea! 
—-— Stăi şi cere drepturile ! 
— Parcă drepturile 'mi trebui:, 
'mi trebui capital! 


Publicată în „Universul” din. 19] 











UNIVERSUL LITERAR. — 271 








cessța seclesie în exirasece | 


VIAŢA AMOROASĂ A DUCELUI DE RICHELIEU 


(POVESTITĂ DE EL INSUŞI) 


LA HANUL VÂNĂTORILGR 


















| Ducesa de Mantes u spuse că aceasta 
prima ei zi de eșire din casă, după o 
bă câre a ţinut-o mai multe săptă- 
Mai în pat, şi care justifică îndeajuns 
iu: de corespondenţă între ea şi fostul 
Mipui dela Bastilia, în tot timpul cât 
isau putui vedea. 

fam tânărul candidat al carierei mi- 
Dew avea altceva mai bun de făcut de 
i! să usculte baliverne femenine rela- 
e Ja consideraţiuni retrosnective.—cu 
ji mai mult cu cât luni întregi de sin- 
uitate îl făcură și mai dornic de cor- 
apetisant al amantei sale. ducesa îl 
gi să renunţe ]a intenţiile sale „vul- 


pW', încercând să-l persuadeze că o 
valenie fără gânduri josnice, între 


m bărbat şi so femee de rang social şi 
spirit asemănător, fac mai mult de 
ii o banală și scurtă aventură de dra- 
pe, începută la un castel somntuos și 
bresc şi sfârşită în chip ignobil laun 
 sărăcăcios dela întretăierea a două 
rumuri mizerabile... 
Dar tânărul duce era prea fudul de 
jechea, sufletului ca să poată auzi în- 
ipirtata voce a vaţiunei pure, atâta 
neme câ! simțurile sale cravasate ce 
iul ispitei, se găseau în cea mai straş 
iă și mai diabolică performanţă... 
— „Mă vei pierde! îi spunea ducesa. 
— „Abia te-am regăsit !* îi răspunse 
jscele, 
ii Hanul Vânătorilor avu prilejul să 
hi o scenă de dragoste repetată timp 
beitova ore. de către acești doi rafi- 
4 reprezentanţi ai sângelui albastru, 
W intreceau în patima şi naturalul 
aproape brutal. pe cei mai simpli de- 
tori ai popularului sânge roşu, 
Bspărțirea de adio avu loc în spre 
, învăluită în purpura amurgului 
Mtător, și turburată de lacrimile du- 
& ale amantei dornice de amiciţie 





















PE FRONT 
Maresalul de Villas primi ne tă- 
bu duce cu multă simpatie, dân- 
ji — potrivit rangului şi pregătrei 
bin mânuirea armelor — un locde 
we: în armata care avea să înfrângă 
le temutulai principe Eugeniu de 
ia, 

ih lupta deia Denain (1712) unde Ma- 
Hlul de Viliars repurtă o adevărată 
iti, care umplu de noui speranţe 
na bătrânului monarh Ludovic XIV, 
im şi la asediul Landau-ului şi Fri- 
ului ducele de Richelieu tiu să 
Mali ca un brav și să dea prilejul 
Wrului siu, să ia notă de pe acum, 
te] care va deveni fintr'o zi mareșal 
Pranţa, va merita acest titlu pentru 
pule sale. iar na pentru descendența 
paristocratică. 


(Continuare) 


de ces esprita favorises des 
[cieux, 

„Qui sont tout par eux-mâme, et rien 

par leurs aieux,., 


„Il est 


Dar pentru că scopul cărţei pe care v 
rezumăm aci, nu este viața militară a 
ducelui de Richelieu ci aceea privitoare 
la aventurile sale galante—unde dragos: 
tea asoară se întâlneşte adesea ori cu 
sentimente mai profunde — vom trece 
peste aceset episoade de răsboi şi vom 
spune că, în timpul primelor lupte la 
cari luă parte, ducele află trista știre a 
morţei principesei moștenitoare — duca- 
sa de Bourgogne — știre care-i năpădi 
sufletul ca un adevărat val de melan- 
colie... 

Si ca să nu se înece sub acest val gros 
și persistent, ostaşul plin de curaj şi 
de tinereţe, fa însărcinat de şetul său 
Mareşalul, să plece la Versailles ca să 
ducă Regelui — amărât de moariea ne- 
poatei sale şi de ura poporului -- îmbul- 
curătoarea veste a luării celor două ce 
tăţi pomenite mai sus. 

Felicitat și distins de Rege peni'ru bra- 
vura sa războinică—care şterse p2 dean- 
trepul impresiile defavorabile de  odi- 
nioară — tânărul dice — cu aureolă 
de erou — deschise din hou braţele spre 
scumpa lui metresă. pe care o lisase 
“lângând la hanul Vânăiarilor. 


BLONDA D-NĂ MICHELIN 


Dar ducesa de Mantes (nu se ştie din 
ce motive) se hotări să încheie definitiv 
seria scenelor hanale de dragoste cu 
tânărul duce, si rezistă la toate atacul: 
rile euceritorului ei de odinioară, 

Si fiindcă Richeliea nu ara omul de- 
prins cu asemenea zadarnice ofensive 
epuisatorii. începu să-şi pregătească aiu 
rea gândurile sale de cucerire, indiferent 
de rang social sau de prejudecăţi, opuse 
spiritului său libertin... 

Văzu într'o dimineață sticloasă de ri- 
năvară, în strada cu numele predestinat 
de Sf. Antonia, o femeiuscă blondă și 
mititică (să tot fi avut 18 ani) în chip 
de păsărică speriaţă de lume, îndveptâu 
du se către locul său cotidian de rugă- 
ciune, biserica Sfântului Paul. 

Era doamna Silvia Michelin. soţia 
unui harnic negustor Qe Oglinzi. mult 
mai în vârstă decât dânsa, îmbibată da 
credinţă în Dumnezeu şi de sentimentul 
de fidelitate, şi nelipsită dela, slujba re- 
ligioasă a hisericei, din parohia cărmi- 
nului său liniştit şi gospodăresc. 

Si tânărul conchistador venit de pe 
front, şi pus la index de către intransi- 
genta contesă de Mantea o urmări până 
în faţa altarului. unde găsi nimerit si 
o întrebe ceva cu totul nevinovat — re- 
feritor la un botez din acea zi —— ceeace 
conduse la o înfir.para de discaţie cu 
caracter... bisericesc. 


Tânăra fermmee intâlni şi a două zi, la 
biserică, pe „tânărul credincios“ şi im- 
presia su bună, cespre necunoscutul care 
se ruga lui Dutunezeu, deveni şi mai 
favorabilă acestuia... 

A treia zi se întâlniră din nou, şi a 
patra iar, a cinceu lu fel, 

Până când se născu simpatia în ini- 
ma (destinată lui Dumnezeu) a micuţei 
doamne Michelin... 

Și cum întâlnirile „liturgice“ deveniră. 
plictisitoare pentru tânărul duce, acesta 
se gândi să ujungă repede ţinta propusă. 
inchiriind un mic apartament cochet şi 
ospitalier, pe care-l mobilă cu obiecte şi 
oglinzi cumvărate (pe buni gata) chiar 
dela magazinul domnului Michelin... 

(„E foarte natural să dau o mică com- 
pensaţie soţului pentru ceeace vpi lua 
eu dela dânsul)...“ reflecta, în chip de 
elumă, aristocratul peseuitor de: aven- 
turi amoroase), 

Dar cu toată simpatia ce-i arăta blon- 
da şi vaporoasa nevastă a nerustorului, 
vofiza, nu numai un „fete â-tete*  dis- 
cret cu camaradul său de... dogmă re- 
tigioasă. dar chiar și cea mai nevinova- 
lă plinbare pe străzile Parisului. stră- 


bătut de fiorul rcînvierii tumultoase a. 
firii... 
Atunci ducale — care fără să-si  qe.-. 


cline adevăratul nume--devenise client 
obişnuit al magazinilui de oglinzi, pen- 
tru a îndepărta din Paris pentru mai: 
multe zile pe necuster, recurse la ur- 
mătoarea stalagemă : 

Il recomandă, ducesei de Mantes ca. 
sm priceput în arta mohilatulvi Duce- 
sa, care tocmai vroia să amenajeze la 
“astelul moșiei sale din Mantes_ o nouă 
arină — de curând construită — fu în- 
cântată de recomandaţia primită, si 
invită pe d. Michelin la castel pentru 
limpul necesar lucrului său de specia- 
litate. 

Rămasă singură. tânăra şi blonda sa 
nevastă. se trezi în cursul aceleaşi zile 


cu 0 învitaţie scrisă — ca din partea 
ducesei— şi care avea următorul  con- 
ținut: 


„Doamnă, știind că si d-stră sunteți tot 
atât de pricepută în arta decorării apar- 
tamenfelor, ca și d. Michelin, vaş ruga 
să veniţi la mine la moşie peutru dra- 
area unor ferestre si alegerea unor 
slofe pentru îmbrăcatul mobilelor, . 

Vă trimit trăsura mea care vă va a- 
duce aci. 

„Veţi opri în str. X nr. 4, pentru a lua 
și pe brodeuza Duval cu D-voastră“. 


(ss) Ducesa de Manies 


Această atenţiune măgulitoare — atri.- 
buită unei aristocrate de cel mai auten- 
lic sânge. produse — cum este lesnede. 
înțeles pentru vremea de atunci — efec- 
tul dorit. Mica negustoriţă blondă, își 
puse pe ea tot ce aveă maj bun. şi dădu. 








279. -. UNIVERSUL LITERAR 
savon în toată mahalana că este chemată 
la o ducesă, 

Vru să ia şi o prietenă cu ea —. pe îâ- 
năra văduvioură Ninette Nenuud — dar 
întâmplarea făcu să nu 0 găsească a- 
LASĂ | 

Si plecă singurică, încântată de invi- 
ma stârnită în cartierul și în mica ei 
iume burgheză, 

Ajunse la casa indicată în scrisoarea 
ducesei, dar în loc de brodeză, zări în- 
trun Tic şi cochet salonaş, pe însusi ne- 
cunoscutul ci prieten. Dădu un ţipăt, şi 
voi să se retragă, dar vizitiul uvusese 
grija să închidă uşa pe dinafară. Du: 
cele o luă în brațe; ea se smulse, şi 
căzu în genunchi în mijlocul odăii, ri- 
dicând mâinile spre cer, și implorând 
pe Dumnezeu să vie în ajutorul inocen- 
ței sale, Dumnezeu fu surd, iar Niche- 
lieu care nu îndrăznea să ridice rugăr 
minţi atât de sus, se mulțumea să le 
adreseze drăgălaşei cr caturi din faţa 
ochilor săi, 

Dar mica negustoriță rezista cu tena- 
citate tutulor atacurilor date de tânărul 
păgân, care nu se lăsa impresionat de 
debitul religios al credincioasei şi de 
lacrimile ei calde, curse din belşug la 
ideea că Dumnezeu o va. pedepsi dacă-şi 
înșală bărbatul, 

Si în lupta care se dădu între dogmă 

şi păgânism, piaterea -dogmei era cât 
pe ce să învingă dacă niște seăârieturi 
de adevărată pisică sălbatică, făcute de 
casta soţie a d-lui Michelin pe braţele 
și pe corpul ducelui, rar fi dat un nou 
impuls ambiției de cuceritor al autoru: 
lui statagemei. 
Si simţurile d-nei Silvia Michelin — 
ca nişte adevăraţi dezertori pe câmpul 
de laptă — începură să părăsească pe 
comandantul şef — conştiinţa — care 
la rândul său se găsea fnarte bucuroasă 
să încheie pace, 

D-na Michelin avea nervii prea vii, 
prea inflamabili, ca să poată fi domoliţi 
de confuzele precepte religioase apro- 
priate din cărţile bisericeşti, şi mai ales 
de pasivitaiea corectă şi inalienabilă a 
naturului negustor de oglinzi 

Si porţile infernului se închise în faţa 
ochilor verzi ai blondinei, iar raiul se 
deschise cu toate deliciile cari au ispitit 
n primele zile ale limei, pe tânărul car 

aler Adam si pe năzdrăvana fecioară 

va, care n'a avut nevoe de cpucurs de 
umusețe, spre a se numi. în veacul vea- 
rilor, Miss Paradis!.. 


UN DEJUN LA CASTEL 


întâm- 
ducele se duse 
rentru aşi da 


După câteva. ore dela această 
plare cu caracter bihlic, 
acasă la d-na Michelin, 


ma bine senma de consecinţele stratage- 


mei sale, si spre a repara --- dacă era 
nevoe — ravapiile de ordin moral, fă- 
cute de el, în sufletul micaţei burgheze. 

Dar găsi acolo pe viclima sa melanco- 
lisută de proasrătul eveniment, îmrreu- 
nă cu prietena si vecina sa, d-na Nirneta 
henaud, care cra dezolată că, netiind a&- 


casă la primirea invitaţiei, n'a putut 
merge şi dânsa la Ducesă, 
Atunci ducele. apreciina calităţile 


prietenei d-nei Michelin, (la moral: nu 
cra de loc bigotă şi navea stăpân pe 
cap, căci deși: în vârstă de 19 anisori, 
era văduvă de mai“ bine de un an; la 
fizic: brunetă. cu ochi de toc și talie svel 
tă, cu braţe năbădâioase și glas insi- 





Tip. ziarnalui „UNIVERSUL” str. Brezoianu Nr, 11 


promise să u introducă şi pe 
dânsa la ducesa de Mantes, pentru a 
putea împărtăşi mai în cunoştinţă de 
cauză bupresiile bogate cari făceau su- 
biectul convorbirei lor, 

Ii acest seop —— care părea doamnei 
henauil o ţintă foarte greu de ajuns, .— 
ducele so duse în grabă la ducesa de 
Mantes, făcându-i cele nai amicale con- 
tidențe relativ la proaspetele sale legă- 
turi cu mica burgheză Silvia Mchelin, 
și rugânr-p (ca pe o adevărată prietenă 
asa cum a darit ea) să-l salveze dir în- 
curcătura în care intrasa. 


In consecință ducesa vu 


nuaut? ȘI 


tivita în 


chin real. la ilânsa. la castel, pe micile 
bhurghoze pariziene, neutru a nu da ut 
mic de bănuit nici soţului nici  gurti 


mahalalei, (mai de teniut de orice chin 
trnpesc sau sufletesc). 


Ducesa. îl asculia cu unu sânge-erce —- 
care numai natural nu era — și pentru 
4 părea indiferentă. primi  prorunerea 
nu fără a face puţină morală ușşratecu- 
ui său prieten. [,„„Voild done, une Rou- 
vele virlima de vos Equrements! La 
panvre femme! Que je la plaîns! Elie 
paiera bien cher, "Qurlques instanis di: 
rpesse !* ele), 


Și invitaţia la castel avu loc, dar răs- 
panseră la ea numai motresa ducelui 
(blonda d-nă Michelin) împreună cu a- 
mantul ei. căci hruna duă Rennud, fiind 
puţin gripată, navu curajul să meargă 
bolnavă la o coscociamite ducesă, 

Dejunul în troi. servit după toate ra- 
culile artei culinare din vremea accea, 
turburară simţurile ducelui în asa chip, 
în cât prin exuberanța lov» deplasată, 
creiau o atmosferă imposibilă în confor- 
tabila sufragerie a castelului. 

Ducesa, pretextând o scrisoare venită 
în acelaș timn cărein trebuia să răspun- 
dă de urgență, lăsă singuri pe cei doi 
amanți, cu atât mai deseustată. cu cât 
se gândea că dacă nar fi acceptat con- 
fidenţele ducelui. acesta i-ar fi păstrat 
col puțin resvrect dacă nu dragostea e- 
fernă prmisă la... hanul vânătorilor, 

Dar ducele calculase just timvui nc- 
resae îmbrățiserii dnei Michelin, și 
cum fu sine cu dânsa. se și repezi să 
0 strângă în braţe. 

- „Esti nehun deabinelea |... Ce. vrei 
să mă dea afară ca: pe cea mai ordinară 
femee de stradă ?..."' 

— „Iisti proastă fetițo dragă! Nu vezi 
că ducesa ne-a. lăsat singuri, tocmai ca 
să po dea timtul unei scurte scene de 
dranzosie 9." 

„Să. știi că dacă 


mă atingi, ţip!..." 


Silvio, te rog, te..." 
— SŢID 
Si în fața unei asemenea apărări 
„imprudente” care putea stârni cel mai 


caraghios scandal, ducele se lăsă păau- 
bas de buraheză si trecu în camera du- 


cesoi, pe care speră sv convertească 
mai uşor, 
Acole, rezistența fu şi mai dureroasă, 


căci se termină cu apelul la sonerie și 
cu inevitabila anariție a valetului care 
primi ordinele stăpânei : 

=- „Domnul duce esta chemat de afa- 
ceri urgente la Paris. Spune, te roz să 
pună caii fa trăsură!“ 

Si ducele plecă plouat, lăsând pe cele 
2 reprezentante ale sexului frumos și 
ale celor 2 categorii sociale într'n stare 
de surascitare foarte greu de potolit... 


„când doi se ceartă al treilea câșt 


bolnăvi de piept, 


nări de 





LA DOAMNĂ RENAUD 




































Cum vechiul proverb spune că aţ 


putem si noi să facem o parairazal 
acestui proverb, spunând că dacă 3 
femei refuză je an bărbat, a treia 
trage profitul intreg al refuzului, 
Căci ducele dacă admitea  Afron 
ca cole suferite la castel -—— nu pi 
admite cu în fot Parisul să nu s8j 
soască o fnmee pe placul său, carei 
înpace nihădăioasa. lui aprindere 
simțuri, 
Și nu numai gândui său erotic, 
şi trăsura cu care fusese expediat, se 
dreptă acun spre domiciliul vecini B 
iresei sule, 
Intră la Doamna Nineta Teeth 
lios şi tumultos ca o undă purtată 6 
ragun, şi găsind-o singură singurică 
micul său apartament, îi spuse nu 
atât: 
— Am fugit dela castel căci nur 
puteam să rezist ispitei de a te vedei 
„Vai, domnule duce 1.“ 
-— „Si pentru asta am venit aci, i] 
le Sang la pieptul meu 1...“ 
- „0, domnule Duce 1...” 
„De când te-am văzut la d-na 


chelin, mi-am zis că făptară mai ÎN 
Noasă si mai fermecătoare ca d-ta Ni 


întâlnit în tot Parisul !,,“* 
-— vă, Domnule Duce... | 
Și  viguroasele hraţe ale ducelui 
sirânseră pe brună d-na Renaud, cul 
plusul câstigat de pe urma aţâţă 
(dela castel, 
— „Vai, domnule duce! Domnu 
la... cel... Sunt atât de fericită!“ 
„Și, iată cum tânărul îndrăsneţ, gu 
de Ducesa de Mantes deveni cel : 
strașnic erou al brunei doamne Nin 
Nonaud,.. 


„UN VIERME GARE ROADE. | 


Câteva zile se scurseră dela acăl 
dată, iar mica Michelin aşteptă zadari 
jo supărăciosul duce în lipsa egul 
rului de acasă, 

Si ducele veni spre reconciliere, ș 
întrevedere amoroasă fu aranjată ch 
pentra  noiptea aceea, căci d. Michiă 
urma să Ţărăsească Parisul pernă 
două zile. Dar cum cu 0 piatră, du 
voiă să facă două lovituri, împărți 08 
tea în dpuă: dela 11 la 3 cu blogă 
dela 3-—8 cu bruna, Pretexte sa găă 
destule. Si inevitabilul se petrecu. Dig 
neața. când blonda, vizita pe brună | 
av artamentul ei, dădu cu ochii de an 
iul său usuratic care 0 părăsise 
nici un rost în miezul nopţii. şi în î 
dlesmierdărilor celor mai ncbuneşti, pe 
iru a trece la văduva de alături. : 

O scenă, de gelozie şi de ridiculă] 
dianare avu loc între cei trei eroi, q 
se sfârzi, bine înţeles. cu împăcari 
cu ț.romisiuna de a trăi cu toţii, în b 
atmonie, în viitor. Dar aceasta era 
nuferile micei huraheze relipioase, 

Atât inima fizică, dar Mai Ales 4 
morală, se opuneau utui asemenea că 
promis secubros, Si simţi în adânci 
fletului ei, un vierme care începu! 
OAC tără le răgaz, 

Nevasta. negustorului de delinzi se 
și se consumă în d 
va luni, cât mar îi putut să se Cr 
în ani înfregi da hoală latentă. 
Ta acest timp miri tatăl tei 
tichelieu. 1, "Gh 
(Sfârșitul în n-rul iilot)