Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0049

“Anul XLV Nr. 49 


1 Decembrie 1929 
5 Lei 





ALEXANDRU VLAHUȚĂ 





770. — UNIVERSUL. LITERAR 








C tiitorii - 








ALEXANDRU VLAHUȚĂ 


Sau împlinit, la 6 Nor. 16 ani.., Abia 
ne intorseserăm dia Moldova, cârul, ră- 
bojuli marilor pierdeni naţionale, ave 
să înregislreze — după punerea color 
doi luceteni, Delavrancea si Coşbuc -- 
nedespărţiţii lui prieteni de zile Inune— 
irecereu dintre cele pământesti a lui AL 
Vlahuţă -- acela căruia, dupăce urină- 
rise. cu continuă înfrigvrare urgia „zi- 
lelor prela“.  Proniu îi oterise surpriza 
intreagă a idealului naţional realizat, 

Numai zece ani şi totusi -— câtă dis- 
tanţă ! Pentru un cetitor credincios al 
scrisului. remânese — luciul pare îiutr- 
udevăâr straniu. Gândiţi-vă numui la: 
cum scria Vlahuţă — cu câtă râvnă, cu 
câtă căldură, cu câtă pasiune şi cu ce 
exces de sinceritate, cu câtă putere ue 
jertfă își mutila — voit— uneori inspi- 
+ațiunea — şi Ja cum se scrie astăzi: 
calculat, rece. artificios, cu iiose si cu 
morgă, cum se siluaşte o inspirație hă- 
nuelnică şi cum se creiază din nimic 
o literatură fără viaţă, fără vlagă, fără 
noimă si fări formă, E. întradevăr o 
stranie deosebire de concepție care ex- 
plică foarie uşor dece aceşti contermnpo- 
“ani vowbesc atât de puţin despre aces! 
Vlahuţă care îşi dădea perfect de bine 
seama de puterea cuvântului şi de răs- 
punderea  artistulai—, numia pe poet 
„preot al acestei mari puteri“ și.l înrlean- 
na părinteşte ; 


Av duceţi minunatul vostru dar 
Ufrandă mdinelor nelegiuile, 

(i ca pe sfânta masă din ultar, 

A "mpărtăşirii taină prea curată, 
Aşa cuvântul să vi-l pregătiţi 

Cu mii de înimi la un fel să bată, 
Şi miilor de veucuri să vorbiti. 


Fireşte că el, personal, a făcut aşa. A 
nncit acea „anuncă sfântă, ce răs- 
plata 'n ea-și găseşte“, a iubit pe toţi. 
a suterit, a scris şi a luptat, a cântat 
„tablouri... strălucitoare, glasuri, colori 
și forme..... atâtea adevăruri  nerostite 
încă... drame mişcătoare. eroi lipsiţi 
de slavă...“ (Unde ni sunt zisătorii ?) 

I lesne do înţeles că un usemeneu ca- 
racter n'a putut fi un fericit, lirea sa. 
pedeoparte, felul cum înțelegea arta, pe- 
dealta. îi rezervau de timpuriu — mun 
locşor în camera condamnaților vieții. 

Dar să le luăm pe rând: 

„Firea“ lui era „blândă şi  îngădui. 
toare” — ne-o atestă unul dintre aceia 
pe cari și i-a apropiat (1), Si tot el: 
„ivea 'uun suflet bun, ingerese de vrut 
si de o modestie așa de airăgiitoare. in 
cât oricine se apropia de el, se simţia 
prins ca în mrejile unui farmec nespus. 
Si în plus: „acea, mândrie stăpânită şi 
îngăduitoare, acea demnitate înălţătoare 
care copleşia şi pe cel mui îndrăzneţ prin 
tactul, prin înţelepciunea și prin bună- 
tatea cu care el ştia aşa de bine să le 
impună făcându-se astfel, nu nuinai res- 
pectat, dar şi iubit“ (1), 

Şi, în legătură cu sentimentul lui de 


(1858 — 1919) 


mândrie două fapte suit concludente: 
vefuzul scaunului pe care 1.l oicrise u- 
ceias Acadernie română care ii PEBpIn- 
sese dela premiu opera şi — mai ales-— 
ncaceeptarea fără condiţii a însăreinării, 
pentru care legele Carcl îl găsise pn- 
trivit, de educator al prinţului moşteni- 
tor —- pe atunci — Carci. , 

Vlahuţă cerea doar atât: „cât timp 
se va ucupa de educaţia prințialui, răs- 
punderea aceasta să şi-o ea el întreagă, 
fără a fi stingherită de influenţa altur 
educatori” (1) bra — fără îndoială — o 
modestă pretenţie a unui visător incori- 
pibil care înţelegea să ia lucrurile în 
tot complexul ilor — să se identitice cu 
nobila situaţie şi să facă operă nermuri: 
toare și pe această cale. Cine ştie, poate 
că Vlahuţă, artistul, patriotul iuminat. 
sfătuitarul înţelept şi omul de umenie--- 
ar fi putut îndruma altfel pe prinţul 
Caol, facând din el, ceeace fusese «les- 
tinat: regele tuturor Homânilor şi asi- 
gurând ţării noastre timpuri mai fari- 
cite. 

Dar nedreptatea cea mare care i sa 
făcut lui Vlahuţă a fost ulta,. Trec peste 
atâtea. fapte secundare, irec chiar peste 
faptul că i sa ridicat un bast, fără a- 
sentimentul celor mai apropiaţi ai lui, 
trec peste scandalul și discuţiunea pu- 
blică legate, de acest bust, trec peste 
nătângia şi lipsa de consideraţiune s0- 
cială. cu care i-a fost răscolită, de mâini 
foarte puţin pioase, viaţa de modest. mar- 
tir al frumosului; si binelui — luându-se 
ca informatori persoune care. oricât ar 
încerca, nu şi-ar putea lua răspunderea 
celor comunicate — şi mă opresc la în- 
vinuirea cea mai gravă care i su adus, 
care i sa putut adice — aceea de emi- 
neseian, O recunosc: vinovată e. în pi. 
mul luc, şroala, manualele alcătuite de 
nulte ori —. tipicar, copiate din ediţie 
in ediţie și din autor în autor, şi dască- 
li cari n'au fost în stare să le controleze 
— spre a spulbera această apropiere 
iluzionară, Și totuşi reacţiunea su pro- 
dus: alături de d. Al, Busuioceanu (2) 
ani încercat să explic vechea interpre- 
tare şi să clădesc alta nouă (3) — după 
care Vlahuță capătă toată independenţa 
artistică (4). 

Natural că nu trebue să ne gandim 
numai decât la admiraţia pe care Vla- 
huţă, ca om și ca artist, o avea pentru 
iminescu. (De fapt poezia „Lui Emine- 
scu“ poate fi raportată, oricărui erou al 
simţirii, al suferinţei pentru omenire). 
Nu trebue să, ne opnim la atmosfera re- 
lativ eminesciană a câtorva dintre poezii. 
nici la versiiicația altora care — atunti 
— na putea fi decât uceasta. Nu neg, 
deasemeni, evidenţa înfrățire sufletească 
dintre cei doi poeţi: accias iubire caldă 
de oameni, aceiaş preocupare de soarta 
lor şi de mersul generaţiilor. Dar, mi se 
va concede, aceste elemente sunt departe 
de a fi suficiente spre au face din atat 
He originali Vlahuţă, un simplu emul 
chiar şi cel mai fericit, dacă vreţi, o 
remoreăi pur şi simplu a luccafărului, 

Se împotrivesc Ia aceasta atâtea alte 
considleraţiuni asupra. cărora su trecut-— 


de PAUL 1. PAPADOPOL 


vai! — cu caracteristică şi condamna 
bilă ușurință. Se desconsisleră — în prr- 
mul Joe — acea simplitate care-l cara 
terizează — făcând din el unul din cei 
mai autorizaţi reprezentanţi ai Jrismu- 
iui pur românesc, Și, pe lângă ea, ar 
monizându-i-se de minune, subieetivis 
mul uctiv si permanent, continua exte- 
viorizare de sentimente precise şi vigeli- 
oase care-l caracterizează — cu toti | 
dreptatea -— ca pe un „poet al pasiuni” 
cum i-a zis fcarte bine ud. Al, Busiio 
ceanu. lată dece poezia lui Vlahuţă dă 
impresia justă a unei. infinite neliniști, 
a unei continue revărsări de impresiuni, 
senzoii și sentimente pe care, din unt 
bră-le dirijează cu grije, şi cu cea nai ră 
țională Moinţă, De aici atâtea alte carat 
tere și — mu ales acea impresiune de 
îngrijit, atent şi calculat (de voit —dară 
vreţi) pe care ne-o că. chiar scrisul poetie 
al lui Vlahuţă. Si tot de aici. prezena 
unui piternic element în această operi 
care — lucrul pare mai puţin curios — 
se pretează minunat (mai puţin decil 
aceea a lui Haralamb Lecca — pe cart 
vai! — l-am uitat atât de repede) la 
declamaţie. Și tot de aici lipsa congeni | 
tată, interdicţia nativă — us putea zice, 
a oricărui element filosofie ceeare, s8 
va recunoaşte nu e cazul cu Eaninescu. 
Vijelios prin urmare. casti iînaintaşul său, ! 
Vlahuţă cpune romantismului filosofie. 
de concepție al acestuia, un altul per 
sonal --— sentimental. De aici și cari. 
teristica de pesimist care i se dă. prin 
excelenţă, celui dintâi, de optimist — 
acestia — concluziune la care ne dute j 
rălceala, indiferența, seriozitatea și 
scrupulozitatea cu care Eminescu pri: 
veşte viaţa, căldura, grija, uşurinţa — 
dacă vreţi — şi graba cu care admirate. 
rul său îi rezolvă cele mai adânci pro: 
hleme. Taina va trebui explicată prin 
acea udâncă, sinceră şi proprie iubire 
de oameni pentru grija cărora a sufe. 
rit atâta. De-aici desemnarea lui Viahu- 
tă ca poet mai ales social, ca luptător 
ijuliv pe altarul celui mai curat și 
mai cinstit umanitarism. 

Iată din ce cauză n'aș ezita să vid 
în el un luptător pentru fericirea ome. 
nirii, un armonizator al claselor sociale, 
vârstelor şi neamurilor, ba încă (și lu: 
crul se poate verifica mai ales în prozi 
sa sănătoasă şi edificatoare) unvl dm 
cei mai puternici, mai hotăriţi şi mai 
perfecti educatori — pe atâtea terenuri: 
social, patriotice, literar, religios, ete, E 
fără îndoială — o caracteristică de va. 
loare, oricât ar strâmba din nas atâţi | 
naufrasiaţi ai serisului românesc po can 
tocmai desfrâul i-a uns scriitor, Vlahuţă 
făcea parte din ceata celor fricoși, | 





noscând bine omenirea el căuta Săo; flea 





(1). P. Bujor în „.Adev. literar“ data 18 N. 
1923. 

(2). Poetul pasiunii“ în „Luceafărul”, an. XV, 
pag. 213, 

(3). In „„Adev. literar“ 1, [l, 49. id — ibid. A 
Pebr, 1924. J 

(4). Cartea de L, română p. c). VII (în 
laborare cu St. Pop şi Stella Burnea). 






UNIVERSUL LITERAR. — 721 


VLAHUȚĂ — ANIMATOR ŞI REALIZATOR 


n Vlahuţă a scris mult şi bine fiup 
e 40 de ani. Bă 
FI incearcă — și reuseşște - - să îni- 
ace idealul cu realul ; caută perfecțiu- 
ea în otn: urniăreşte ridicarea omului 
pre bumnezeire, prețuirea individului 
riunile sar găsi el şi din onice strat so- 
ial sar naște, 

Cine va adânci pe Vlahuţă va putea 
bnstata că el a fost un realizator, un 
mimator, un îndrumător şi propovăriui- 
r cald — în scris şi prin viul gral — 
| mizcănii culturale în ţara noastră. 
indeamuă şi îndrumează în spre mal 
ine : sfătueşte ca un iubitor de adevăr 
i de frumos moral; el cunoaşte stările 
lucruri, reale, în tot complexul lor. 
miss poporului nostru, şi prescrie 
actul de vindecare. , 
„Trobuc u refacere dela temelie” — 
pune Vlahuţă —- „brebue dată, lu pri- 
dul, doută tencuiala rea, tot fardul de 
ivilizaţie, eu care sau amăgit două ge 
erați, 

EL indaamnă la muncă asa: „„Munce- 
le şi nu-ţi socoli ceasurile de nesomn, 
iri pretul străduinţelor tale, Cat de mir 
i de neînsemnat să [ii — o fărâmă de 
ine poti aduce şi tu pe lumea asta, Nu 
întreba cum, Să vrei numi, din toată 
imu, să faci binele — şi ctire cule ţi-e 
„nă _ Ş 
Apoi: „Munca, ldrula muncă, sfânta 
uncă înuplinătă din toată inima. — tul 
tuta şi fericirea şi singurul înteles, = 
srdrut, al vieţii, j | 
Asemue, el, pe omul muncitor, unui 
„oănător, — sşil îndeamnă să samene 
n tot timpul şi în tot locul, spre bine 
4 urogres, 

su» Și progres 

Munca — însoţită de credinţă — tre- 
de, 

„Nimic trainie nu se poule fuce [ără 
milinţă — firă o pasiune mare“, spune 
k-lmţă : 8poi: sm. dacă nu-i credinţă to. 
i se sfărâmă, Ă 
Lezinteresare personală —: nu egoisn: 
- ci altriism. — vrea el: „Când vrei să 
„ri den, tusru bun, nu le gândi prea mult 
- tine”, 





















latu 


mal bună, 


IERI PI 
iiuuţă înţelegea lacrurile cu totul alf- 


' decât mulţi dintre cei ce scriu azi. 


vovica 0 puleu 


EL mergea: până acolo încât își 
„rifica inspiraţia, îşi mutila arta, — 
hiubând.  pnintr'o întorsătură neaș- 
mată, nemotivată şi lipsită de logi- 


estetică, câteodată — o operă de artă, 
„ună de talent, E fără îndoială — un 
vriticiu, cel mai mare, supremul sa- 
siticiu pe care noi, cei de azi (unit. mai 
xi nu numai că nu-l putem face, nu 
2mai că nu-l înțelegem, dar nici mă- 
i nu sântem în stare să-i apreciem 
: adevărita lui lumină. Ne erăbim să 
«tim fel de fel de upreaieri ; mergem 
mă la a nega orice umbră de talent 
ii Vlahuţă. fără să ne dăm seama că, 
acă totuşi are unele scăderi, acestea 
“ebuese puse în legătură numai cu 
zija sa do a nu face rău Societăţii. 
Intrucât ne priveşte — regretând că 
i putom cuncaşte şi aprecia operele, 
prima concepţie -: nu uitân: să-i fa- 
a un titlu dim această impresionantă 
“fire, 

iu fine — nu trebue trecută cu ve- 
i-a nici perfecta unitate, armonia de- 
vărsită care se degajează nu numai 
„isată poezia lui Vlahuţă, dar din 


AL CULTURII 


La temelia tuturor acţiunilor omeneşti 
Vlahută azează. sufletul. 

„Ce e bunitutea >” întreabă el. 

„U frumusețe pe care o pricepi, direct, 
ru sufletul, răspunde, d 

In cărţi găsește el isvorul binelui și 
al bunătăţii : „lată încă e mare fericire 
-- accea «ude a putea citi”, 

Indeamonă, el, la cât mai multă lumi- 


nă prin cititul cărţii — în păturile a- 
dânci ale poporului — care, vai! nu a 


stiut mici serie şi nici citi: — şi ce io 
miteare frumuseți artistice ne-a creiut”, 
în doina cântată, în poeziile populare. 
în arta plastică cu linii simple şi armo- 
nioase. 

Piu aceasia el vizează pe jăranul ro- 
mân, pe care La iubit cu o duiosie rară : 
„Indăvătul vremurilor, la capătul celei 
mai nobile vițe româneşti —- e un păstor. 
E singur a rămas neschimbat în curye- 
rea aldlor vencuri.: — aceiaș doină, ce-n 
taș grai. acelaş puri, — dela urzirea nea 
inului nostru“, 

„Țăranul — spune, undeva, Vlahuţă 

este singurul depozitar credincios. 
care păstrează, cu sfințenie,  mouştele 
neanunlui său,  obiceiuriie, graiul,  le- 
iei, — şi bunele apuciituri moştentte de 
lu străbunr”, 

Vlahuţă are, în scrierile lui, şi preo- 
cupăr: pentru copii şi pentru acei car! 
sunt datori să-i pregătească pentru viaţă. 

II face apel la o ccnlucrare. armo- 
nică şi convergență, cu părinţii. scoala, 
presa. literatura și întreg mediul în care 
copiii trăesc. 

„Copiii nostri trăese în voia întâmplă. 
rii, GrunRCitți, cut nepăsuve, de cevuce se 
va întâmpla. în mijlocul celor mai pri- 
mejdioase sugestii“: — spune el. 

„Invalid pe copil, de mic, să-şi punri 
întrebareu : Ce faci tu cui vremea ta ?"— 
povățueste Vlahuţă, 


* 


Hăzbaiul de reîntregirea neamului vo- 
mânese u impresiorat mult pe marele 
eânditor si a contribuit, prin scris şi 


completul! activităţii sale de  senitor, 
ceva mai mult, chiar din contrunturea 
acesteia cu proţnia personalitate omo- 
nească. T, fără îndoială, unul dim pu 
inele cazuri când un artist veritabil 
reuşeşte să-şi suprapună cele două per. 
sonalităţi, atât de bine, încât cu- 
noaşterea, uneia să ne iniţieze si în 
cealaltă. Propriu “vorbind aceaste nu 
constitue o calitate tot aşa cum prezen- 
a ci nu poate fi considerată un cusur. 
Dacă totus ami semnalat-o, am tăcut nu- 
mai din dorinţa de a circumscrie cât 
mai enect și mai caracteristic scrisul 
li Vlahuii cute, să nu sc uite. nici ca 
poet soiul. sentimental, optimist, nici 
ca luptătcr pentru ridicarea omeniri 
nu pcale si nu trebue să fie calificat ca 
un enuul al lui Eminescu. 


In v>alitate et reprezintă îmbinarea cu 
totul nouă şi originală, dintre melanco- 


lia lui Eminescu, enerata si idealismul 
lui (Gr. Alexandrescu și seninătatea, lua 
Coshuc. E un punct de vedere oarccuni 


nou la care — credem — trebue să se 
oprească aprecierile poeziei sale. 

A-l enunța la această aniversare de 
zece uui «lelu moartea poetului, nu poate 
constibui tecit un omagiu si 0 recunoa- 
ştere. PAUL 1. PAPADOPOL 


priu înden.n personal, la victoria finală, 

Ave, în această privinţă, pagini de o 
înălțare până la sublim, până la jert- 
five de sine, inchinate şi scrise chiar în 
timpul războiului. Sunt adevărate trâm- 
bite de război chemările şi îndemnurile 
lui, isvorăte din însiişi faptul că Vlahu- 
ță a fost chiar pe front — bunăoară la 
Miărăsesti şi în alte locuri — ca să îm- 
bărbăteze si să incurajeze pe flăcăii-lup- 
tători din tranşee pentru ofensiva gene- 
rală din 1917. 

Gândul ne poetă ca 52 de ani înapoi, 
'ând, în 1877, bunul său prieten, marele 
pictor Grigorescu, fusese în Bulgaria, la 
uriviţa, ca să îmbărbăteze pe căciulantii 
și pe dorobanţii noşiri; la fel în 1917, 
Vlahuţă urmează armata, în retragere, 
în Moldova, în carul cu boi, apoi în re- 
facere, în pregătirea ofensivei, — spre a 
suferi. a îmbărbăta și a se bucura... 

Dumnezeu i-a hărăzit zile ca să supra- 
viemiiscă marilor evenimente, co au 
curs în ultima, vreme, până în ziua 
de 6/19 Noembmie 1919. când Vlahuţă se 
duce în lumea celor drepţi, alături de 
marii lui prieteni: Grigorescu si Dela: 
vrancea. 

Ultimel> zile si le-a trăit, alături de 
credincionea lui soţie, Ruxandra, în casa 
dela Drasosloveni (judeţul lNânmnicu-Să- 
rat), care a fost dăruită de doanma Yla. 
haţă. după mcartea ilustrului dispărut, 
societăţii „Cultul Eroilor“, comitetul cen- 
tral. care a reslaurat-o, înființând, în 
1996, „Asozămintul cultural Alexandru 
Viahulă”, cu un muzău, o bibliotecă, o 
sală de conierinţe si o  şcoală-atelier 
pentru fiicele sătenilor. 


SCARLAT PREAJBĂ 
Lt E | 
NOTE BI0-BIBLIOGRAFICE 


Sa niiscut la Pleşeşti (Tutova) pe ma- 
lul Siinilei, în 1558. Universitatea a ur- 
maât.o la Yaşi, 

Demnităţi i sau oferit destule. Firea 
lui l-a împiedecat însă să le primească, 

In literatură a debutat în calitate de 
colaborator al „Convorbinilor literare“, 
apoi la „Levista Nouă” a lui Haşdeu, A 
condus „Vieaţa* (1893) cu dr, Ureche, 
„Semănătorul“ (1901). la început cu Coş- 
buc, A. coluborat la „Viaţa Românească“ 
și la ziarul „Universul“. După război a 
scris ia ziarul „Daciu“ şi n condus re- 
vista .„Lanura“. 

A murit la 6 Nov. 1919, 

Serieri: 

Poezii : luhire (188R-—1895), ed. C. Miil- 
ler 1695. Poezii, ediţie completă, Buc. 
Socec 189). [d, a IV-a Nucureşti Socec 
1915: Poezii (1880-1917), Cartea Româ- 
nească (?,, 

Proză: Dim goana vieţii, Buc. 1392: 
Icoane şterse, Ruc. 1893: Dan. Buc. 1894: 
In vâltoare, Tg. Jiu, 189%; Clipe de lini- 
şte, Buc. 1859; România pitorească, Buc. 
1901 ; Diu trecutul nostiu, Buc. 1908 ; Din 
durerile lumii, Bucuresti 1908: File rup- 
te. Buc, 1969: Pictorul N. Grigorescu: 
Viaţa şi opera lui, Buc, 1910: La guna 


sobei, Bue. 1911; Droptate, Ruc, 1914 ; 
Atnur3 și zori, Buc. 1924, 
Studii, articole: Curentul Eminescu, 


conferinţă (12. FII. 1892): Onestitatea în 
artă, conterinţă (7. IEI. 1893): Un an de 
luptă, Buc, 1595. 


PI, 


772, ==  UNIVIERSUL LITPRAR 


poe za e 





CUPIDON DORMIND 


— ANDRE CHENIER — 


IE 
Doarme Cupidon la minbră... Vântul i-se joacă m păr, 
“. Sărutându-i lin obrajii îragi ca florile de măr... 


: Tolba cu săgeți şi aweul ce ținteşte fără greş, 
Anihate sunt de vârful unei ramuri de cireş... 


Şoarele, înrumenindu-şi slăvile, măreț, în zori, 
la găsit culcat pe mii de trandafiri îmbătători: 


“- Guma lui, întredeschisă de-un surâs, — aprinsa gură, 
. Pare-albinelor o floare miresmată «le răsură. 


Şi, dim zări, de pretuindeni, una vine, alta piere. —- 
De pe gura bui suavă culegând vrăjită miere !... 


VASILE MILITARU 


CÂNTECE 


| 


Primăvara murea, sub stejarul bătrîn ; 
Ascuns sub pridvorul unui templu păgin. 
Rămas în ruină, 


Priveam sub mirajul măreţii agonii. 
Stropii de flori, purpurii, 

Ce-: sîngerau din coapsă. 

Primăvara murea sub stejarul bătrin: 


Li 


Un soare zzlobiu, peste lume stăpân 
Pilpiia *n pulpele-i pline. 

Abea dezgolite ; 

Mătăsurile fine, 

Puţiu la o parte, 

Ca într-o carte, 

Lăsău să se vadă, 

Slovele vieţii. 


III 


Ingeri de pază, 

Ai eîmpului ari. 

In juru-i hoinari, 

Cu albe grumaze, 
Prindeau într-o enpă. 
Uitimu-i cînt. 








ARTUR ENEȘESCU 








CREAŢIUNE 


Din trupul nieu, eu am creiat mun şi măr;le 
Ca să-ţi îngreui. dur mai frumoase să-ţi fac ţie cărările: 


























Dim trupul meu, lut am luat şi în ritm potrivit cu 
furtuna 


Eu te-am aretat co dorinţă pe cure aprinsă so fi 
[fodeauma 


Dorinţă de-a vrea să cunoşti ce dincolo destăş 
(zănile 
|n tine-am turnat imagina lumii cu munții și mări 


De ce te sbaţi, să te scapi de sensul pe care l-am dai 

. sa a . p . . . Li 

Pasilor tăi, când de mine de-apururea eşti şi vei fi cu 
(țărâna legat? 


Ascultă-ten treanmătul vabulai, măurii şi “*nvaţă cântări 
Sensul dorinţii de-a şti pân La mâne să-ți afle cărări! 
Pniveşte-te'n asprele stânci ale piscului: falnic de 

[mm unte, 


Si-ascultă-ti tăcerea ce'ntinde pe-abisuri a gândului 
lpumte ! 


Şi omule, lasăie'n voia dorințelor mele, 
Să pot să te port îmbrăcat în hlamida-mi de stele, 


G. TALAZ 


DIMCIO DEBELIANOV |) 


CĂTRE SALONIC 


Ei înnaintenză. se opresc, foşnese ca talazuni în 
Înoaptea 
Unei mări în furtună, beată de vigoare nebună, 
Sub paşii lor grei, pare pământul că sună — 
Yieicare zi aici e fără hodină — şi albă fiecare noapi 


Cime sunt ei ? fără nume şi tu primbre ei anonim? 
Te afunzi în amanrul lor surd şi'm aspra lor bucuri 
Uimid, aştepţi sărbătoarea risului, sângeros — bătăli 
Când asemeni peste lumea ta soarta va suna întun 

[cina 


Ciudat ! In tumultul acesui trist uragan, 

Uude toți nu fuc decât unaul şt fiecare așa de singur 

Că nu pole să-și umintească, să murmure un vers 
[seânseşte 

In molcomele elegii ale lui Francis James. 


In româneşte, de N. CREVEDIA 


1) Poet bulzar; unul dintre inițiatorii aimboliznuul 
Născut în: 1887, mot în 1916 pe frontul dela Salenie, 
locotenent. Bucata face parte din „Antologia poeţilor 
gari” ce va apare toamna aceasta, în româneşte, 


UNIVERSUL LITIIRAR. — 775 


| PĂŢANIA LUI VĂRU ION 


| 

"Văru Ion au venit la mine trist şi a- 

mărât. fiindcă jadicătoru! l-a sters dela 

ământ, inr acum o să-i ia cele trei po- 

“pane ce i le dăduse. Incepu să-nri spue 

imărât : ş 
Vere, pe 

hânt... 

I— Te-a slers!,.. De ce? 

»— Cică ordinele ce mi le-a dat Tei- 

anu, nu le ţin îu ssamă,.. Eu sunt, auzi. 

intre cheferişti ceia care nu iau pă- 

pânt... Toţi cei care au lucrat în bDe- 


miine anu şters dela pă- 


oul dela Chitila-Triaj, suntem ves- 
Ainsi. 

| Păi. de ce? 

| — De ce, de, de ce... Zice: că de ce 
pam fugit și noi în Moldova. „Păi 


Am ti fugit domnule — am spus noi — 
a ducă am avat ordine. să stăm în 
iai până ne-ar da alte ordine. Curi 
ja să wlecim?... 
p— „Nu se poate... 
VHerul. 
» — „Domnule!.. Când urla. cerul de 
ubuiturile tunurilor şi se hâţâăna pă- 
pântul sub picioare, vream şi noi să 
Mi că vedeam prăpădul viind peste 
Avi, dar ne strigau şefii: .Staţi pe loc 
= fueaţi-vă datoria!” Şi datoria noas- 
Iri era să încărcăm cărbuni în maşini. 
a le încindem. să le legim vagoanele 
i să pornim spre Moldova trenuri. cu 
Dă mai nclegaţi de ordine ca nor... 
„Mecanicii veneau doar de se suiau 
sus pe maşină, aşteptau până se da 
semnalul și fugeau, iiar noi rămânea 
pe loc. să încărcăm alte vagoane, săl 
incăizin alte maşini. să formiun alte 
trenuri. si să aşteptăm alte. semnale, 
are să ne dea vce să fugim si noi!... 
— la Teişanu !... La Teişanu să vă 
dea pământ... Ordinele acelea vi le-au 
dat lu trei zile în urmă după căderea 
Bucurestilor, Voi trebuia să plecaţi îna. 
inte... 


Sters !... striga o- 


„Domnule !... fugeam și noi!.. că 


tremura pământul de bătue si inima 
Înoastră. de frică... 
i „Ne duceam, dar eram militari mo- 


hilizaţi pe loc. supuşi ordinelor șefilor 
noştrii, ca şi soldaţii pe îront.. Ni se 
striga, : „Sunteţi militari mobilizați ! Va- 
goausle astea trebuese cărate, maşinile 
astea la fel!.. Clădirile astea sunt ale 
Statului și trebuesc păzite. Stati pe loc, 
să reeulaţi trenuri. să alimentaţi ma- 
sinele să găsească; armata noastră și 
populaţia mijloace de transport 1...“ 

— „Fugim !... Fugim si noi — spunesuu 
foți —- Nemţii, Ungurii. Turcii şi Rul- 
garii, tae lumea dela un cap!... Asa ne 
vine vestea... 
| — „Nu vă tae, 
sunt oameni !. Staţi pe lee. Vedeţi-vă 
de servici. că tot ţărei slujiţi. când pu- 


nu sunt căpcăuui. 


neţi trenuri în mișcare pe sine...” 

„Si de frică tremuram, tot vream să 
fugim 
i „Atunci ne-a dat însă ordine noi să 
stim pe loc. ordinele ce vi le arătăm 
acum, şi ni se spunea. că de fugim, ne 
socotesc dezertor; de război şi ne îm- 
puzcă !... 
1 „Atunci am rămas şi uite acurn. 
Dimneavoastră, Comisia pământului. 
Ine șterseţi din tablouri și ne luaţi pă- 
mântul !* 
h — Bine vă face și vouă. sări Ioniţă 
ji cu gura... Pe mine nu m'a sters. 
că mau pârât uni ca voi, cam fost po- 
lițist ?... 


— Păi tu — răspunse văru lon -— 


încai ai şi fost poliţist... Ai luai carnea 
de porc a oamenilor, le-ai luat păsările 
şi ouăle, banii pentru prisonieri şi, hai- 
nele.... Tu ai jefuit p'ai noștri, cel pu- 
țin. dar noi. ce rău am făcut? 

— Voi? Voi aţi rămas prisonieri de 
bună voce, naţi armat armata în Mol- 
dova !... 

— Am avut ordine, 

— Ordine lalea delu vumenii Nermţi- 
lor ?... Păi ordine daleu aveam și noi. 
să richiziţionăm şi cenuşa din vatră 
dela oaemni.  pentruca să facă săpun 
Nemţii din ea... Dar mai bine, nu fii 
prost, fii smecher... Ai să faci şi tu o 
declaraţie din partea sătenilor. cum am 
făcut și eu... Tu, că ai fost bolnav în 
depou si nu ui putut fugi în Moldova; 
iar eu, că de şi nam fost în Moldova. 
si că am fest poliţist. dar că m'am pur- 
tat foarte hine cu toată lumea. mai cu 
seamă — vorba vine — cu femeile mo- 
bilizaţilor la care mă culcam noaptea ; 
că num nedreptăţit pe nimeni şi că sa- 
tul, sub protecţia mea, a fost ocrotit şi... 
fericit, 1... Atestă primarul semnăturile, 
pune notarul pecetia, le dăm câteva sute 
de lei, și le ducem la judecător! Cu 
atâția martori pusi, nare nici el ce mai 
zice şi ne trece pe tablou... 

— Să dau şi bani ?! — începu viăru 
Ion —- Cine să zică. că am fost eu bolnav 
în depou, când n'am fost ? Cine să minţi 
aşa, când nici eu ru pot să mint. desi 
ași minţi pentru mine? 

— Esti prost! — îi strisă Pigoiu iar. 
Eu am și făcut declaraţia !.. Fu am ve- 
nit so iscălesti şi tu... Umblu din casă 
în casă, şi zice să mi-o iscălească. Oa- 
menii de ciudă şi ca să nu mă prindă 
le dusman, 0 iscălesc.,. Am peste douiă- 
zeci de iscălituri !... Care nu știe carte. 
îl mai trug si eu cu destiu!,. Fă și tu 
așa, dacă vrei să iei pământ... 

Văru Ion se gândeşte mult, In capul 
lui de om simplu, nu încape însă si- 
vetenia asta, El e mare şi prost, cum îi 
spun mulţi, 

— Nu, nul... Pe cine să găsesc eu”! 
se tâneuește el... 

— Prostule !, în Bucuresti  mahala- 
ii sunt oameni smecheri, Te scoate 
din ocnă pun cărnat fript si te baoă 
în ea pun pahar de vin:... Dă o masă 
Aa cinci sease mahalagii  d'acolo. și 
spune c'uai zăcut chiar în casa unuia 
din ei !.., Nici nu stie pârliţi dela noi cu 
ce acte ui dobândit tu pământ! 

Văru Ion se gândeste iar și la planul 
ăsta : dar îl găseşte tot greu... De unde 
să ia el mahalagii? Cum si minţă el 
în fața lor? Cum să spue cu fost bol- 
nav ?,.. 

El vrea să spue cum sa întâmplat, 
cum ţine minute ca păţit... „Nu man 
dus în Moldova de frica ordinului care 
vicea să stau pe loc. ca să încarce me- 
vreu la trenuri. până când a venit ves- 
tea că linia. Ploeştilor e tăeată şi că... 
să nu mai încarc cărbuni. că trenurile 
nau unde să se mai ducă”, 

Asa vorbe el ştie să le spue, fiindcă 
le-a trăit. Ul nu poate să-și închipuia- 
scă altesituaţii netrăite, şi să s«pue alte 
vorba ticluite cu mesteșug, ca să-i dea 
tuiţi dreptate. 

—. Nu pot vere, nam de unde să iau 
mahalagii, că nu cunosc niciunul... 

— Atunci du-te la dracu. dar iscăleş- 
te-mi hârtia... 

—- Pentru ce? 

— Pentrucă am fest poliţist, dar am 
i in pe toţi şi nam făcut nici un 
TĂU. + 


de Î. C. VISSARION 


Nici asta nu întră în capul mare al 
lui Văru lon şi răspunse înfricoșat: 

— li aşi! Să spui ea minciunile 
astea ? Să iscălesc pentru ele. ca daco 
veni vre.0o cercetare, şi-o pune pe alţii 
să jure, să mă bage și în puscărie pentru 
tine, cam mințit ?... 

— Prost ești, vere. cu tine nu se mai 
pricopseste omul!... 

— Prost. neprost, eu nu iscălesc!,.. 

Ioniţă Pigoi plecă. iar Văru Ion ră- 
umse si nici nu se mai preocupă de ce-i 
«pusese Ioniţă. El începu iar tânguiala 
lui. 

— De.., ce să mă fac eu ?.. Am trei 
copii, iar nevasta ştia că o să-mi mai 
facă alţii... Pământ nu-mi dă. Alt pă- 
mânt, ca să-mi mai dea altă dată, nu 
mai este... 

Unde să mă duc să mai cer? Ce să 
fac? ce să fac?.. Ce să fac? 

Nu săsii cuvinte de mângâere. Ştiu 
ce este pământul, isvorul vieţei noas- 
tre. Văru Ion nu gândeşte ce este pă- 
mântul, el simte numai că e viaţă pen- 
tru el si pentru ai lui dacă-l are, şi e 
chin şi poate moarte, dacă nu-l are, 

— La toamnă. când o veni să-mi ia 
pământu. am să trag cu pușca în ăl 
do veni!... 

— Prostie 1... O să fii şi ta împuşcat 
de altul, îi răspunsei eu. 

— Fie. Rămâi: copii pe el. 

— Lilia si lor... 

— Cu jurământ las, cum or creşte 
mavi, să ucidă şi ei, pe cel care li l-a 
luat după moartea mea... 


-- Nu. Vere Ioane. nu așa. 
— Da cum? 3 
—- Mai încearcă... Maj du-te... Ai 


mari or înţelege. ci voi, daţi avut or- 
dine. nu puteţi să le discutaţi.., Vor găsi 
poate vinovaţi pe cei mari ai voştrii, dar 
nu pe voi cei mici... 

— Apoi și ăia ne spune. si parcă au 
dreptate. că cine era să alimenteze ma- 
sinele. cine să formeze trenurile. dacă 
nu noi? Dacă fugeam noi, dracu mai 
slujea ? 

—— Se vor descurca ei cei mari cu cei 
mari... Tu reclamă mereu, că poate ţi 
so da. dreptate. Eu vreau însă să stiu 
cum ai dat tu cu ochii întâi și întâi cu 
Nemţii ? 

— Cum au dat toţi — începu Văru 
lon — Noi cei dela Depou, am fugit în 
<taţia Bern. cu gândul tot să ne ducem 
în Moldova... 

Acolo însă, ăi dela inspecţie. ăia mai 
mari, tot că să stăm pe loc. că tot tre. 
bue să reculim trenurile. că tot nui 
trebue să părăsim serviciu... 

„Domnule. ne tae Nemţii! Nu mai e 
rost de stat. vin Nemtii! Stim noi ce 
ne fac spurcăciunile alea? Auzi tunu- 
rile cnm hat în toate părţile?“ Dar ei 
ne răspundeau * 

—- „Ce mă, și dacă 
dacă vin Nemţii. ce. să rămâe 
alea pustii ?.. 

„Se poate? Dacă mar vedea pe ni- 
meni, ar putea să le dea chiar foc, si 
cine ar putea să spue la urmă. ce sa 


bat. tunurile și 
toate 


întâmplat și cum au făcut ei:? Trebue 


să ia dela. cineva în primire, ca să 
poată să dea cuiva în primire. ori să 
aibă vre-o răspundere vre-odată... 

— „Domnule. Domnule, auzi ne tae 
pe noi bărbații. Avem convii!... 

— „Aide, aiide... aveţi ordine scrise să 
staţi aci... Staţi aci. că dacă fugiţi. o 
să fiți socotiți dezertori și o să vă îm- 


a 


774. — UNIVERSUL LITBRAR 


Deşi Statele Unita ale Americei «de 
Nord este ţara care produce cel mai 
mult porumb. totuşi această plantă este 
originară din America de Sud. După cât 
se pare, porumbul era singura cereuli 
pe care o cultivau indienii şi ea consti- 
tuia baza hranei lor. Asiiel se explică 
faptul că indienii aveau o mare venera- 
ţie pentru aceustă plantă, în jurul că- 
reia sau creat multe legende. 

Popoarele piwmitive se hrăneau aproape 
în mod exclusiv cu porumb, 

Porumbul în limba iudienilor guaraui 
se chiamă „avati” sil acest cuvânt se 
traduce cu „nas de indian“. Iată cum 
explică legenda această denumire: 

Dai vănători prieteni, eruu protejaţi 
de către Nuideyara (Marele Spui. 
vit) care le trimise un războinice ca să 
se lupte cu ei. Invinsul trebuia să fie 
îngropat, si dia corpul lui urma să ră- 
sară o plantă ale căroi fracte vor fi o 
hrană îmhelsugată pentru generaţiile 
viitoare, Ambii vânători luptară ca răz. 
boinicul, şi îuvinsul fu înmormântat: 
însă cum aceasta avu loc noaptea, na- 
sul îi rămase afară. 

După un au, din locul unde rămiă- 


ONE i E E E PR E RE ERE E EEE E E PP CF E IP E EEE ZII le ETEEPETETE 


pușce !... Voi ui mobilizați si dato- 
ri2 voastră e să vă supuneţi ordinelor !* 

Şi astfel am rămas de frică. după ce 
am primit ficcare alte oriine scrise. după 
cum spusei. Când sa vestit de tăereu 
liniei Ploeşti şi sa oprit lupta în jurul 
Bucureștilor. noi ne-am ascuns în va- 
goane de frică. In Depou ua mam dus. 
Si au mai trecut câteva ceasuri si ia- 
cătă Nemţii. Ne uitam după ei din 
vazoane şi auzeam: pac! pac!... după 
soldaţi ui noștri, Le zicea să stea și 
daci nu stăteau, da pac si-i omora... 
Noi: „Vedaţi. fraţilor. vedeţi la ce ne-a. 
oprit ai noştri aci? Când or da şi de 
Doi. ce-om mai păţi? Doamne Sfinte!... 

Dece nu fugirăm noi aseară, aşa cu 
toate ordinele lor!..* 

Dar mii mult sopteanu, decât vorheam 
că mare era frica vârâti în noi toţi. 

Un ofițer dai noștri venea. dinspre 
Regie. 

— „Stăi!... îi strigă un Neamţ. 

E). fugi însă înainte. 

— Poc! Neamţul cu pusca, dar nu-l 
nimeri, iar el: țâști îuiria curte. 

Alerga i Nemţia, ocoliră. căutară el 
însă a rămas potrocit ! Ori că s'a schim- 
bat de haine. ori că a sărit. cine știe pe 
unde, că nu l-au mai prins.., Noi stă- 
team în vagon ticsiţi si abia suflam. 
Cât eram de mulţi, atât nu ni se auzea 
nici răsuilarea, 

Tack un Neamţ şi la noi. sergent. 
dracu știe ca.o fi fost. că trase oblonul, 
ne văzu şi 'mcenu să ne întrebe: 

— Catană? Catană? 

Noi: a!,.. cu gura căscată, proțap. 
nici o vorbă ca muţii. 

— Catană. soldat, soldat ?.., 

Noi toţi ioc!.., Ne 'nghesuiam unul în 
altul, Ai ?in uşă, căatau să ajungă cât 
mat în fundul vagonului. car nu se pu- 
tea, că eram mulţi şi ticsiţi... 


LEGENDE SUD-AMERICANE 


LEGENDA PORUMBULUI 





sese aforă nasul, răsări o plantă fru- 
moasă, căreia în amintirea acestui fapt. 
i se dete numele de „avati“. 

Mai există și altă legendă, nu mii pu- 
țin interesantă. : întrun trib domne 
foamea cea mai mare, In zadar pleca- 
seră vânătorii cei moâ  îndoinăânateci 
după vânat; secota perzistu ca străsni- 
cie, şi bestiile aonilo de ea fugiseră spre 
alte regiuni, 

Degeaba caută tribul alte locuri mai 
puțin încercate de secetă. Machi (vrăji- 
toarea itvibului) înconjurată de elovele 
ci, mai mari şi mai mici, întrebuința 
toate resursele ce le stia, tate descân- 
tecele pontru îmblânzirea lui „Iineccuvu“ 
“Ilnecnvu reprezinta pe diavol, în inua- 
giuaţia indienilor din pampa, si lui îi 
sunt atribuite toata relale), După multe 
străminţe. „.Miuchi” (vră jitoarea) ANSpi- 
rată de „linecuvu“, spuse că diavolul 
era dispus să doa un nou aliment oa- 
menilar, însă carea în schimbul lui, ca 
unul din ei să se sacrifice dle bnuă voe, 
Cnul din trib trebuia să moară de foa- 
mc, pentru a-i salva pe ceilalţi. 

Mai mulți se oferiră singuri. Pontru 
a se face alegeren sc truse la sorţi, Col 





Ne-a închis Neamţul uşile la loc cu 
vergele și a venit mai apoi cu alţii si 
ne-u strizat, pesemne, să ne dăm jos, 

Ne-um dat jos tremurând. crezând că 
acum ne-a sosit veleatul, ne tae. 

Ne puseră pe două rânduri. 

Unul dai noștri, din ăi mari, venea 
cun Nearnţ, 

Stia limba lor. că, vorbi și ne dete 
drumul. Apoi către noi: 

— Va mâncat mă? 

— „Nu ne-a mâncat, 

— „Acuşi să staţi paci. să vedem ce-o 
să mai fie... până cr lua și ci în pri- 
mire...” 

Și far ne-am dus îu vazoane, și am 
așteptat... Ni sa. făcut tcame în draci... 
și am eşil fiecare din hbârlogul de adă- 
post și... 

E: „Ai în oras, fraţilor, după pâine... 

— „Aida, 

Si am plecat câte unul. câte doi. câte 
ivei, ca să nu se sțeris Nemţii de noi.., 

In oras, era foc!.. Prindeau Nemţii 
dai noştri și ăi care nu stau, îi îm- 
puscau ! Lumea scdea ascunsi în case. 
Ovreicile însă, și cu ovreii lor. că se 
cunosteau după viorbăl, _asvârleau cu 
flori în soldaţii Nemţi, le dădeau flori 
în mâini. le zâmhiau și le vorbiau în 
limba lor... 

Ne-am gândit noi și vorbeam: „Ce 
bine e să stie oniul limbă și cât de șine- 
char e jidanul. că se face frate cu dracu 
până trece lacu!* Le dideaa flori. poate 
ca să-i îmbuneze, si să nu tae pai lor, 
Pe urmă am mai văzut, că merzeau, 
tot ovreii și ovreicele, cu soldaţii Nemţi, 
la prăvăliele cu obloanele puse le spăr- 
geau. şi esiau d'acolo încărcați cu de 
îcate,,. Spuncau unii că sunt prăvălii 
ruinânesti, de ale celor care sunt duşi 
pe front. ori care aa fugit!.. Am în- 
teles că ovreii înbunaseră pe Nemţi, fi- 






































ales fu legat de un stâlp. cu fața spr 
răsărit, După cum era obiceiul la cem 
moniile lor, se sacrificară două iepe 
tăindu.li-se capul şi coada, Sacriticat 
astfel legat îsi aștepta cu abnegaţi 
muartea. Dar aceasta întârzia să vi 
si între timp „Machi“. însoţită, de 
tribul „dunsă în jurul colui ce urma 
moară peniru ceilalți. Dansau şi bea 
voioşi. vrând să arate în felul acesta 
rocelui „Iluceuvu“, că tribul primise 
bucurie ordinul lua. 


Iniv'una din serile urmitoare unu bă. 
trân din trib constată că  sacriticatul 
intrase în agonie, şi se pregătiră cu toți 
să sărbătorească cu fast moartea li, 


Dar în acea noapte se deslănţui un 
uragan teribil, şi nimeni nu se mai vân: 
di la alteeva decât să scape de deslănţu: 
irea lui înspăimântătoare. 

Uraganul dură trei zile. După înceta 
rea lui, se duseră să vadă De sacrificat. 
Dar el nu: mai era acolo, iar în locul 
lui se ridică o plantă cu frutze man, 
în miylocui căreia strălucea un spic au 
riu: acea plantă era porumbul, 


Trad. de TENTY JILILIANT 


indeă. îi duceru să fure cui ei d'ampreună 
averile altora! 

Arn sezut trei săptămâni în vagoanele 
triajului cheltuind toată leafa ce-o pri. 
misem cu vreo patru zile înainte de în- 
travea. Neintilor în Bucureşti... Nu ne 
întreba nimeni. 

Dac! am văzul. am plecut noaptea şi 
tot peste câmp, tot ocolind satele. și tot 
ce mi se părea primejdie și am veni! 
acasă. 

D'aci știi ce-am păţit si acasă... ȘI 
uite asa sa. 'ntâmplat. când arm date 
achii întâi și 'ntâi cu Nemţii. Si d: 
ce ma omorât cu bilaea  Rulboadă, 
jandarm ungur. si după ce m'a jefuit 
toți polițisti, ca alde ăsta. ce plecă d'ari 
si după ce făcui toate corvoadele dj 
hime şi “mi lăsui nevasta dintâi, că i-a 
păruse mai dulei Neniţii, acu nu-mi 
dă nici pământ!.. Acum văd că aşa 
se face lu. Hiwizie peste nivii'e, grdin 
peste ordin. Un Dumnezeu parcar vrea 
SĂ. ți den, dat zece vor să-ţi ia !.,. Și an 
mai zice că pământu nu se dă ca vă 
plată celr ce au fost în răzhoiu ci că se | 
dă muncitorilor de pământ! 

Da eu, damn  alimnentat maşini de 
tren, nimic nam făcut pentru Stat? 
Fupgit ar fost eu, când am avut ordm 
să stau ?... 

Nam avut ce face lui Văru lon 
lam lăsat să plece iar'la București, 


E. C. VISSĂRION 














În dimineaţa zilei în care  purcese 
gerul de acasă, dinspre Buceag, se des- 
nțuise urgia. Cu toate că Domnul ţă- 
| se bizuia pe prietenia şi trecerea ca 
avea la Poartă prin Kapi-Kehaia Mu. 
il Celepul, totuș Tătanii și Mârzacii 
ținură seamă. de aceusta și ce va zici 
tanul Mahmud mai pe urmă, și cum 
fire-le erau dornici de pradă, se 
ipustiră ca o furtună asupra Moldo- 
|... 
Păufăcătorii aveau în frunte pe Ila- 
u Puceagului, Ali. Mârzu, de al cărui 
gme se «lusese poruima «le crud ce era. 
dădu «drumul șivoitului năpraznie de 
i mii de călăreţi, împărţiţi în câteva 
curi, fiecare cu câte o căpetenie oţe- 
şi cu multă pricepere în meștesusul 
alei. Călăveţii se năpustiră ca fiarele 
imânde ausapea Molilovei încareate. și. 
zadar pământenii mărgineni, în pri. 
se îimpotriveau cu săneţe, topoare xi 
reci, denurece fiind puţini, plăteau cu 
ba apărarea ogorulu străkbhun. 
atele rămâneau pustii pe unde tre- 
au piginii aceştia. Fi secteau ţipete 
bune ; şi în sălbăticia Ic. cu suhțele 
băpungeau pe copii,  <străpuangeau pe 
4 înfricoşate câre îngeuuchiau și 
rugau să aibă milă măcar de pruncii 
da sân; ei omorau bătrâni neputin- 
pi şi siluiau feta mari, sfârticându-le 
pturile cu săbiile şi scoţându-le o- 
[] 
















































Le 


Avutul tutuvora era. prădat. Pârjolul 
făcen în conuşă posporlării mândre. 
Moldovenii, pe cai. în goană nebună 
deau de știre în toate părţile. Oarne- 
erau plini de spaimă. De sârg, de ale 
Nncării si lucruri de trebuinţă erau 
ărcate în care, Drumurile neuimblate 
n cu bejeniţi: obezele scârțiau... 
întunericul nopţii, pe câte-un deal, 
depărtare. se vedeau limbi de foc si 
tiumele se auziau triste. 

ăpitanul Sopărlă, olac iscusit, se a- 
pia de Iaşi, și cât pe aici să-i crupe 
epul «e atâta întinsoare. Ca o nă- 
i, în puterea nopții. întră în târgul 
mnesc ; străbătu ulițele si se opri la 
rea (ruspad, 

âteva luvituri de secure se auzită în 
arta darahanilor în tăcerea întuneri- 
ui. Cu glasul aspru o strajă întrebă: 
ine?! 

Eu sunt, Sopârlă, hai dă drumul!” 
punse scurt drumeţul. Peste câteva 
pe chein scârţia în fiare, şi se des- 
se o use în poartă prin care putea 
e in cidăroţ, 

abasa darabanilor, cerestă dintr'o 
mire ageră pe sub sprincene pe oștean 
spuse : 

intră !* Si apoi uitându-se țintă 
ochii căpitanului, îl întrebă : „Dar ca 
i te aduce când răsare luceafărul di- 
neţii ?* 

h mintea lui Sopârlă treceau alte gân- 
i, asa că aproape nici nu luă în sea. 
cei spuse. EI sări din şea şi intră 
o cameră a durabanilor. El grăi re- 
de : 

Domnul, doarine ? ” 
Auzi vorbă... Cum să nu doarmă 
vremea usta, doar nu veghează la 
e ?* răspunse, clipird din ochii mici, 
banul. 


Am întrebat deoarece stiu că Mă. 


DIN ALTE VREMI...”) 





UNIVERSUL LITERAR. — 775 


MÂRZACII PRADĂ 


de CONST. CEIHAN-RACOVIȚA 


via Sa, are obiceiul să stea târziu, noup- 
tea. „Apoi schimbând tonul: „Vezi că- 
mărasul boer Duculeţ, e aici?" 

— Da aici, 

Du-mă, înaintea lui, 

— Nu poţi lăsa şi pe mănecate. 

„- Nu! Si felul cum spuse acest nu. 
darabanul înţelese că nui u bine — şi 
eşi pe ușă, 

Sopârlă rămase singur, păşind de colo 
până colo. 

După puţină aşteptare apăru în prag 
boerul Petrachi Duculeţ, mic de stat, 
îndesui la trup. cu barba cu fire cărun- 
te unde si unde. si ochii albuștri ca 
două mărzele de hurmuz, asvărlite sub 
D frunte mică şi o faţă lungăreaţă, (un 
il văzu pe Sopârlă, i se desprinsevă de 
pe buze vorbele: 

— Ce este? 

— Năvala la marginea dinspre Nistru, 
spuse căpitanul cu ochii mari. 

Boerul nu răspunse nimic ; pe fața lui 
i se ivi amăriciunea, — şi eşi din ca- 
meră, 

Iar odabaşa, muşcând cu dinţii câteva 
fire din musieaţă, zise: 

— Frate de ce nu mi-ai spus și mie 
astu ? 

— Auzit-ai anu“, 
apriuzând lulcaua. fă vreme ce acești 
psteni vorbiau în de ei câteceva, voerul 
Duculeţ, se monezi în cămara de culcare 
a Domnuhri, umile vegheu cu o stou lu- 
mina candelei la. iconostas: bocrul se 
apr opie «de patul de mahon m cu mânia 
atinzând umărul lui Vodă, îl clătină în- 
cot, grăind: 

—- Măria “Ta, 
chii. : 
Si Domnul care dormea usor, ridică 
puțin capul de pe pernă. si cu privirea 
nectameorită, întrebă neliniștit : 

— Intâmplatu-sa ceva? FE primejdie ? 
Spune-mi reped>! 

Boerul ca să-l liniştească ? 

— Alci nui Dinica, dar mosia e în 
flăcări... 

— Cum?! Cine?! Unde?! Și Vodă, 
sări în picioare. 

— Sopârlă a descălicat amu. FI stie 
toate... 

—- Adu-l aici, în spătăria mică. 

Da, stăpâne! Am înţeles, stăpâne! 
şi boarul se aplecă smerit cu mânile la 
piept. strecurându-se printre perdelele 
grele de Damasc, dela ușă. 

In pripă Domnul se îmbrăcă și si luă 
și buzduganul de care era nedespărţit, 
Domnul trecu în spătărie. Sopârlă carele 
cra aici, i se închină. în faţă, sărutân- 
du-i poala caftanulaui. 

Privirea aţintită a lui Vodă îl pirowm 
pe oștean. 

— De undo vii? 

-— Vin fproape dela Nistru. 

— FE. sabie? 

— E cumpănă, e urgie! Satele ard! 
Si căpitanul rămase ca o stană de pia 
tră, 

— Spune. spune, tot ce știi! grăi Dom. 
nul cu glasul aspru 

— Luwminăţia Ta, Tătanii și Marzacii 
mulţi, în cap cu lanul Ali Mârza. 

— Mârza! scrâșni printre dinți Vodă. 


răspunse Sopărlă. 


îndrăznesc. deschide u- 


aruucănd o puivire tăioasă și plină de 
mânie Si? 

-— Şi pârjolesc, Măria Ta, şi omoară, 
si norodul se bejeneşie. 

—- Mi-ajunge! Pleacă!” Si Vodă în: 
cruntând din sprincene și tremurânduri 
barba, cu vorbele-i de plumb, grăi că- 
mărașului care rămăsese numai cu el: 

— Toţi boerii să.i văd aici ! Amu, chiar 
amu! în 
Pe dată, în curte, era jieiforă, Sine. 
vii. darabanii și cătărimea vorbinu În- 
tre ei şi aşteptau ponunoile. Câţiva se 
repeziră pe ln casele veliţilor bceri; și 
nu trecu mult tinip şi 'n goana cailor 
veniau divanistii si se adunau în spă- 
Iliria maro. Cel dintâg care intră cu 
fața aspră fu logofătul hadul Racoviţă, 
apoi neastârmpăratul cu argintul viu Ion 
Bogdan. vornicul de Ţara-de-gius ; 
sile Ruset, vel visternicul: hatmanul 
tostache Razu, fire de tot îndrăzneață: 
Dumitrascu Paladi, cu nasul cam cârn 
si vornic al Țării de sus: Ion Sturza. 
spătar ; Yoniţă Cantacuzino, păharnicul: 
halmaşiul, bani şi alții. 

Intr'un colț, sub arcada de piatră, lu- 
minată slub de săul din trigbetul de aut, 
cum sta logofătul Rucoviţă. răziumat de 
un pilastru. spuse încet la urechea prie- 
tenului din copilărie, hatmanul Razu: 

—- Ne bate Dumnezeu. pentra păcatele 
altora. 

Hatmanul clătină adânc din cap și 
sopti : 

— Rău, mereu rău!?.. 

In clipa aceasta intră căniărasvl Du- 
culeţ și zise “u glas tare: 

— Măria. Sa, Vodă, 

Si et ai clipi din ochi si Domnul se 
arătă în prag. 

EI se sui în scaun, iar cu privirea as. 
cuţită învălui pe toţi poerii cari “și ple- 
cari cupetele înaintea lui El începu să 
vorbească hotărit. încât cavintele-i pă- 
vezu fisii de mânie. Cu dreapta strân- 
gea huziluganul, 

— Cinstiţi boeni. ascultați o veste a- 
mară : păvânii îşi bat joc de ţară! Dar 
cine scoate subia de sabie va muri! Să 
purcedoți cât mai repede și să-i pedep- 
siți cun se cuvine! 

Dummeatai. bcemule Racoviţă, carele 
esti cel mai bătrân dintre divanişti, vei 
Auee ostile si te-ar asculta întocmai ca 
și pe mine, Hămân la curte numai bo- 
erii Ioniţă Paladi şi Ioniţă Alistar. Do- 
vinţa. să-mi tie îndeplinită : vreau să nii 
se aducă pe tipic capul hanului Mârza! 
Vreau ! 

Toţi răspunseră : 

— Asa va fi! 

lar logofătul Racoviţă, grăi măsurat: 

— Ţara e trupul nostru şi cine se a- 
tince de e! şi n'] sângerează. acela nu 
mai vede soarele“. 

Vodă sfârşi: 

— Să aud veşti bune! Și părăsi spă. 
tăria, întovărăşit de hatinanul Mihalo- 
pulu, carei era. neam de aproape, 

In urma Denumului, bătrânul Racoviţă 
arancă o privire piezisă fără ca nimeni 
să o vadă, Afară se deschidea pleoapa 





* Publicăm un fragment Qin rumunul Dir alte 
vremuri..., roman la care lucrează autorul. W.R. 


Va. e 





776, — UNIVERSUL J.ITERAR 


diminuţii. Caii frământau zăbalele în 
gură. Logofătul Nacoviţă, din şea, ridică 
sabia. auzindu-i-se vocea-i pătrunzătoa- 
re: 

— Veliţi boeri. eu purced înspre Mân- 
dreşti, bosrul Ruset înspre Poiana Făl- 
ciului, hutmanul Hazu înspre Soroca. 
iar vrenicul Bogdan înspre ţinutul Lă- 
puşnii”. 

Şi nici nu isprăvară vorbele și clopo- 
tele dela toate bisericele din laşi, um- 
pleau rimineaţa somnoroasă cu un cân- 
tec mistic. Voarta domincască deschisă. 
Si boerii întovărășiţi de călărimea ce v 
aveau lu îndemână poriniră înspre Ni. 
stru, să înroşiască iar brazda ţării cu 
sânge... 


INTALNIREA CU LOGOFĂTUL 
RACOVIŢĂ 


Tropotul cuilor se auzia pe drumul de 
țară cu murmurul apei la scocul morei. 

Boerul Ulmeanu, mereu în fruntea pâl. 
cului, mai imult tăcut, străhătea uneori 
depărturea, cu privirea-i ascuţită ca un 
tăiuş de snbie. Prietenii săllau în şei, 
cuprinşi şi ei de gânduri. Nici unul nu 
scoteu o vorbă până ce boerul nu-i în- 
treba. Stugiurul care mai spunca câte 
ceva, presurăndși câte-o glumă încât chi- 
purile tuturor se înveseleau. era moş 
luca, de varec> el nu înţelegea în clipe 
necăjite să-şi înăbuşe întrînsul durerea, 
ci tocmai atunci simţea nevoia să-şi des- 
carce alcanul inimii, căci „omul e zidit 
pentru amărăciune”, după cum avea o- 
biceiul să spe adesea. 

Bătrânul își puse palma  bătătorată 
streaşină ln srvincenele arcuite şi groa: 
se, despicând largul zării şi fluturându-; 
pe buze cuvintele: 


— Nu mai e mult cu Deamne ajută! 
Si cum boabe multe de sudoare îi răsă. 
riră pe frunte şi pe faţă. își scoase că- 
cila din cap şi o puse în oblâncul în- 
crustat frumos, trecâniu-si apoi degetele 
ciolănoase ca de criţă prin plete şi puf. 
nind: „IE nădușeală, nu glumă !* 

La un iaz răzeşii se odihniră şi adă- 
pară caii. Apoi drumeţii îşi puseră iar 
picioarele în scări şi murzii sforăiau din 
nou. cu urechile dârze, și alergau de ru- 
peau pământul. 

Roerul mlădios în sea. din când în 
când, strânvea cu dreapta frâul : înfiuea 
puţin zimţii în ccapca sirepului ce-şi în_ 
ccrda trupul puternic; srepul  svârlea 
din copite și nu era muli până ce pănu- 
tecele să atinaă șleahul, 

In clepărture sc zăvea o pată ca o um- 
bră pe o coastă de deal, Boerul își în- 
toarse capul la tovarăşi și le zise: 

-—. Vedeţi, acob sunt Mândrestii. Vom 
ajunge îndată, iar de pe chipul lui cu 
trăsături războinice se r'dică un văl de 
lumină caldă, careui dădea o înfățișare 
şi mai oţelită. O miscare nervoasă îi cu- 
prinse pe toţți parcă, 

„— 0 fi descălicat de mult logofătul 
şi ne aşteaptă, răsprnse moş Luca, dând 
drumul unei șuvițe de fum din  lulea 
printre huzele-i cărnoase.  intovărășită 
îndată de scuipalul cc-i țâșni prin strun- 
pa dinţilor. 

Iar Simien Frâncu, lăpusneanil ce-si 
îneca necazul câte odată prin o probozire 
scurtă slobozită pe scrânsnetul măselelor. 
ducându-şi mâna groasă ca de urs și 
păroasă pe la aură. grăi înciudat: 

— Drumul ista îmi sa părut lung din 
cale-afară. Mi sa tulburat sâncele în 
mine şi de-abia astevt să dau piept cu 
păgânii, să-i văd sub copitele cailor, 

— D'apoi mie, frate Lăpușnene, izhucui 
graiul aspru al lui Miron Orhătanu! — 
care avea un grumaz scurt şi lat în spa- 


te —mie uândezii ci-mi ticneste aici pe 
șea ? Nu mai un vârtej aş vrea aşa cum 
vine furtuna si lrăsnetul! Şi arăta în- 
cordându-si braţul zânjus ca de oţel. 

Cuvintele lor veniaa la urechile bveru- 
rului ; inima i se umplea de încredere, 
şi. trimeţând când la unul când la altul 
câte o privire azeră şi scurtă, le gri: 

-— Cu voi mă duc ca la nuntă la ni- 
vală chiar dacă miar rămânea trupul 
de istov pe glie. Cu voi nu piere Moldo- 
a! Si purta în suflet toată dragostea 
ce o avea peniru prietenii de ţară. 

In clipa asta pe faţa încreţită a lui 
moş Leaca,. se strecură un zâmbet uşor, 
şi-şi sopti ceva, încet, în barba albă. să 
nu-l audă nimeni. 

-- Leit hatmanul. de las vedea în 
scaun şi apoi să închid ochii... 

Boerul care-i prinse dintro privire de 
sub gene miscarea buzelor, îl întrebă: 

-- Du ce descânți. moş Luca? 

— la nimica — răspunse bătrânul — 
omul dacă ajunge la şasezeci de ani. în- 
cepe să vorovească cu sine... şi clipi și- 
vet. 

leu! ajunsese acuma la cotitura u- 
nei colini si iar dădu pe şleahul întins. 
Si dela o vreme satul începu să se des- 
luşcască De pe deal străjuia biserica 
bătrână, svârltă acolo înadins, ca dru- 
meţul să dea întâi ochiul cu crucea 
strâmbă de vremuri, ca n mintea lui să 
văsară pietatea către Atotstiitorul, 

In curând se vedenu do-abinelea și că- 
suţele alb» presurate printre luminisurile 
pometurilor, 

Boerul făcu o mișcare scurtă în şea, 
arătând cu mâna: — E Otacul! 

In adevăr oameni: se miscau în tabără 
la marginea satului. Abia schimbari 0ş- 
fenii câteva vorbe între ei. trecură pode- 
țul unui pârâu îngust, şi bverul inainta 
prin mijlocul taberei. asupra căruia se 
nţintiră privirile calde ale vitejilor pata 
lu orice semn. la moarte. Boerul cun 
gest opri sirepul în dreptul unui cort 
mare, albastru, 

l.ogofătul îl axztetpa în picioare, cu câ- 
pitanii credincioşi Fulga şi Vulpe, la 
dreapta şi la stânga, Privirea pătrunză- 
toare a bătrânului Racoviţă. boer mare 
de ţară, se ogci puţin la vederea şleah- 
licului, precum si 'n ochii acestuia lică- 
ria bucuria întâlnirii... 

Logofătul avea u înfăţisare impună- 
toare cur era înalt, cu topuzu-i prins de 
brău_! de Anadol, la o palmă depărtat 
de sahia-i grea şi încovoiată, cu mânerul 
în pietre nestimate. Logofătul purta un 
ișlie de !udvan scump. cenușiu, cu nas- 
turi şi branburzuri pe piept de aur și 
cu cisme roşii. Logofătul clătină puţin 
din cap. licăriudl o rază de soare în bo- 
bu-i de tepaz dela giulgiumanul de as. 
trahan, cu fundul ros; — îi întinse mâ- 
na pe care o sărută Dhoerul. logofătul 
voi să s«pue ceva dar nici avu când să 
rostiască un cuvânt, de ourece noul ve- 
nit etrăi : 

-- Arhon logofete, iată-mă, mă închin 
cu sănătate si astept Ţitacul. 


Un zâmbet se desprinse de pe buzele 
velitului boer şi răspunse : 


—. Să te ţie asijderea Dumnezeu sănă- 
los. Si. alunecându-și privirea scurtă ln 
căpitani, acesti, înţeleseră că trehuc să 
sa depărteze. Nimazi singuri. boerii. in- 
trară suh pânza albastră a cortului: lo- 
ofătil luă loc pe velinţa ce era întinsă 
pe divanul moale de iarbă proaspăt 
cosită. şi după ce tuşi scart, şi-şi netezi 
hbarba-i alhă. începu cu graiul rar, ui- 
tându-se până'n adâncul ochiler priete- 
nului care sta o leacă mai la o parta. 


— Să vorbim în tihnă, Ulmene. 





-— După cum îți este vocia, răspunse 
șleahticul, 

—- Iu sunt de doză ceasuri aici și le 
asteptam ca pe uhimpi. Puteam să pur- 
ced singur: am destui cşteni năimăiţi 
cu mine, dar vreau să te am alături la: 
vărsare de sânge. Vitejia ia vreau si 
stie acolo unde trebue, de oarece mari 
nădejui ini-am pus în mintea şi suiletul 
ce-l ai, Vreau ca Vodă să te căftăneaseă 
in bcerie mare. lar când resti cuvântul 
„Vodă“, cele două înecreţitiuri deasupra 
nasului ascuţit, dintre spârcenele stu- 
foase, se udânci mai tare. Cu graiu-i 
aspru, ascunzârdu-şi mânia, vorbi în 
să nu-l aadă cineva din jurul cortului: 

— Vodă e un hain și un nemernic! 
Dacă nu venia valul acesta ne scăp 
de el şi scăpam şi ţara. Vreau să 
mereu în apropierea mea, la curte, ] 
scaun, —- să-l doborim odată! Nam 
credere oarbă de cât în tine și hataul 
nul Jazu. 

— Si o să-l răpunem, „răspunse bv 
rul Ulmeanu. 

.— Nicio îndoială că aşa va fi”, Sil 
uofătul se ridică în picioare; schit 
firul gândului care-i turbura firea, 
wrăi mai departe: 

— Nuui vreme de pierdut. De aici e 
leacă, Purcedem în spre Stânca. Trece 
Prutul și ne indreptăn înspre Holi 
In marginea asta pradă mai tare câini 
de păgâni. In capul unui podghiaz sun 
hanul Ali Mârza şi Cara Nusun Pașa 

Boerul tânăr nu putu să mai tacă 
îşi slobozi cuvintele cu ciudă: 

— I-om face una cu pământul! 

— Intocmai prietene. Din sabia unuia 
din nui să nu mai scape!" 

Și privirile boerilcr se ciucniră inniu- 
iate îu sânge parcă. Logufătul din ușa 


cortului — căci cum îl văzură cei di 
căpitani stăteau smirnă. înaintea lui — 
porunci : 


— Să mi se aducă armăsari! 

Şi într'o clipă răzeşii erau pe cai. Lo. 
gofătul alături cu Ulmeanu în frunlea 
steagurilor, purceseră, 

Ostenii cu trupurile aplecate pe oblân: 
«urile de dinainte, cu oţelele sclipitnar 
in soare, înaintau je şlechlul de que: 
ca un vârtej înfiorător... 


CONST. 


CEHAN-RACOVIȚA 








ALEXANDRU LĂZEANU: 
Prin labirintul sufletului femeiesc 
(«Scrisul Românesr», Craiova) 


Mai toţi scriitorii au fost preocupaţi 
de femeie ; pentrucă din leagăn au cu- 
noscut o mamă sau o soră; mui târziu 
o iubită sau o soţie, sau o amică, Pro- 
biema, în uusamblul ei, este vustă, D, 
Lăzeanu, ca fiu psiholog și ca talentat 
scriitor, si-a dat seanra de acest lucru 
şi u mărginit cercetările sale la doi mari 
scriitori ramai: Jean Jacques Housseauul 
și Anatole Irance. 

Mui acuni, în urnă, Ziarul intim ul 
contesei Lew Tolstoi, ce a apărut în tra- 
ducere franceză, ne-a ridicut vălul asu- 
pri chiiuu fourei taine care a mistuit via- 
(a marelui vomancier rus.  Fost-a fu 
vină contesa? din contra, sub propria ci 
inspirație (Tolstoi u iubit-o cu patimi, 
au apărut cele mui importante opere aie 
sula: făzboi şi Pace, Anne hareniu, Ina 
viere şi Sonata hRreulzer. Opera literară 
cea mui «de seamă a scris-o. sub ochii ei. 
iar ccutesa a transce.s-o cu sfinţenie, a 
păstrat-o. a apărat-o, Se vede din acest 
caz, încă odată minunata şi binefăcă- 
ioarea iniluență a femeei asupra artis- 
tului. 

Cuni era natural, «|, Lăzeanu se ocupă 
întâi, ca drepturile femeri, Citează la 
timp pe Stuact MII. p'oner al fernenis- 
mului : 

„Regenerarea morală a omenirii tiu Vă 
începe cu adevărat decât atunci când le- 
vătura socială cea mai funaanrmtală — 
căsnicia — va fi pusă pe picior de oga- 
litate“. Suu mai departe: „Singura şcoa- 
lă a adevăritului sentiment miral aste 
tovărăsia între două fiinţe egale. Casuca 
trebue să mui fie jueă. este ca cu să fie 
o școală de simpatice în egalitate, de 
viaţă comună în iubire. unde puterea sii 
nu fie nuuai dintro parte si toată sau. 
punerea de ceulaltă':. 

Nimic de zis asupra acestor rânduri, 
isvorite dinti'o inimi cuestă si nobilă 
Femeia, în politică, tumtue să aibă drep- 
turi exale cu bărbatul. Si de mar îi alt 
rezultat ul acnstei egalări rlecât faptul 
că femeile, ca mame. soții. lovodnice, su- 
rovi, nu vor vota nici olata pentru răz- 
hoi, și rezulatul ar fi fenomenul şi de o 
importantă covârsitoare pentru proare- 
sul armenirii 

Fgalitate în căsnicie. în «drepturi juri- 
dice și politice. o egalitate in exercitarea 
profesiunilor, în tot ce poftiţi. dar nu 
exalitate în lupta vieţii și în exercitarea 
atvibuțiilor ce au fost până acuma în 

ăinile hărbatului. O fewmee. poate să fie 
n excelent medic. avocat. funcţionar. 

inistru, ambasador. dar acest lucru 

bue să fie o excepţie, nu a senarali. 
tate. 

Menirea de căpetenie a femeai este fu- 
milia Fa e păstrătoarea căminului, sau 
rele acestui cămin. De ca depinde eres- 
terea și educaţia copiilor, liste. oare. n 
menire mai frumoasă. mai înălțiitoure, 
mai nobili ca aceasta ? 

Citaţiile d-lui Lăzeanu suut bine alese, 
pregnante şi convingătoare, 

Il citează pe Rousseau: 

„Feraeea să rămână femee, iar nu băr- 
hat. Ori unde îsi valorifică urentunile 
ei, rămâne în profit: cri unde caută să 
le uzirpe pe ile noastra -ea rămâne mai 
prejos de noi. A cultiva, deci. în femeie 
calitățile bărbatului si a neglija pe u- 


UNIVERSUL TITERAR. -— 777 





cealiacen Halerear'es 





celea ce le sunt propri. este a brera vă- 
dit în contra lor”. 

Alt citat și mai interesant. : 

„Pentru u iubi viaţa linistită si casnică 
trebue so cunosti, trebue să-i fi simţit 
duiceaţa încă din copilărie, Numai în 
casa părintească, primzi  eust  jentru 
propria ta cacă și orice femeia pe care 
mama sa nu a crescut-o. nu-i va plăccu 
nici ei Să-şi crească cnpiii”. 

Dra Gina l.ombroso, fata  ilustrnlui 
erininolog, după ce analizează si eu su. 
fletul femeei, natura ei psihelogică. ro- 
Jul şi menirea ei în societate, se pronun- 
(ă hotiirit contra emancipării femeei : 

„lmanciparen femeei, spune ea. nu 
vote să se facă «decât în detrimentul ar- 
inoniei sociale“, 

D-ra Lomhroso eate toarte pesirnistă a. 
«upra stării femeei: 

„Tot neogresu! intelectual și stiinţifie 
al omenirii de până acum. Sa. făcut fără 
ajutovul femeei. Să nu ne îndignăm și 
să nu ne faceam aluzii; realitatea este 
ceeace uste., De când Dumnezeu  ne-u 
scos din coasta lui Adan pentru a-i da 
uu «ajutor, pentru a-i fi o mângâiere, 
nci ari rămas în afară de maternitate, 
un apendice al omului, nimic mai mult. 
Dacă vinţa. materială nu poate să ur- 
maze fără femee, viaţa ştiinţifică poate 
foarte bine. faţă de ştiinţă. de cultură, 
uoi nu suntem decât niste fiinţe subsi- 
dare”, 

D. Lăzeanu se ocupă pe larg de influ- 
enţu diverselor femei asupra lui Jean- 
Jacques touszeau. Anatole France si 
alţi seriitori, poeţi. conducători de po- 
poare, oarneni politiai, militari, ete. „- 
cast capitol sar putea întinde la o hi- 
blictecă de cărți. Povestit cu mult gust. 
si alezere. subiectul este tratat larg vu 
"aptivanc de autorul cărţii „Prin labirin. 
tul sufletului fenmiesc”. 

Noi ue vem ocupa aci numai de 0 u- 
numită părare a lui Anatole France u- 
supra femeai: 

„Pemeiu este murea elucatoare a băr- 
batului. ea îl învaţă virtuțile plăcute, 
politeţa, dizereţiu, arta de a plăcea, la 
toţi, actă de a nu fi neplăcut”. 

Tolstoi se exprimi astfel asupra ca- 
pitolului fomeia (luat după cartea d-lui 
lăzeanu cu si celelalte citaţii): 

„Lufarioriatea femeei nu rezidă în ex- 
“luderea ci dela dreptul de vot, pentru 
că, do i sur acordu chiur acest drept dn 
vot, siluuția nu sar ameliora. Ba ră- 
mâne totdeauna selava umilă... 

konerson Sic : 

„Imbunătăţiţi si «fimaţi pe  bărbati, 
pentrucă faceţi asta spre binele femei. 
lor,  Sclăvia femeilor sa produs și a 
putut fi posibilă numai atunci când 
hăvbaţii erau şi ei sclavii regilor. Schim- 
barea moravurilor a amelicrat și situa- 
ţia lor și respectiv si a femeilor“. 

Renan serie undeva : 

„Bărbatul are în prezenţa temeei. sen. 
timentul a ceva care este mai slab, mai 
Helicat, mai distins decât el, Acest in- 
stinct obscur şi profund a fost baza în- 
tregei civilizaţii a  omenisii, Dbărbutul 
căpătând din acest sentiment dorința de 
a se supune, de a face serviciu fiinţei 
mai slahe care e femeia, de u-i dovedi 
simpatia prin politeţă si menaujameute. 
Educaţia bărbatului este  imposhilă 
fără femeie“. 

Remy de Gourmunt se exprimă astfel: 
„Femeia ar esi potolită din această 
luptă, Tealitateu fuctice pe cure ea o 


reclamă ur Pestubili vechea sclăvie, din 
ziua în care prea multe femei. sau toate 
femeile, ar vrea să se foloseasci ce ele”. 
Lucien hNoimier seric: 
„Odatăl femsia era protejată ca un 


copil  (precaaţiune excesivă).  astiizi 
inulți vor so facă. puternică intocmai 
ca pe un bărbat; pretenţie iluzorie!.. 


Această jenă cnuzală de excesele liber- 
tăţii femeci este un fenomen al societiă- 
ţii de uzi. E una din «şa nunitele taine 
ale civilizaţiei albe. Ea face ca un ex- 
plozibil. ascuns în  cutele conştiinţei 
masculine. Poate să izbucrească într'o 
zi determinând o reacțiune care ur face 
din nou o sclavă din femeie, suu cu e- 
fact contrar, determinând e completă a- 
nuvhie a mrravurilor, 

„Prin labirintul sufletului  feme asc” 
«ste o curte urreabilă si utilă, în ea se 
amestecă, -— „nriscere utile cum dulci” 
-— spune lMaraţia — în med plăcut, cu- 
nostințele cele mai solide cu un stil 
vureător şi care cucerește. 


e 


NESTOR URECHIA : 
„Dans les Carpathes roumaines*“ 
(Les Bucâgi) 


Una din cărțile. cari au avut succes 
în străinătate, a fost „Dans les Carpa- 
thes roumaines” — Les Bucâgi — par 
Nestor T'râchia. 

Marele prozator al munţilor noștri. 
“| păserilur și al florilor — a îost gus- 
tnt si în traducere, popularizând îru- 
nuseţea minnnaţilor Bucegi, Cartea lui 
““stor Urechia a apărut în 1906, la I.i- 
bvrairie-Plon. 

lată aprecierile presej de atunci: 

La hevue Ifebdomadaire: „Pe aceste 
vremuri de turism banal, când atâția 
lemai Perrichon se pun în mişcare, re- 
venirea la naturaiismul de ordlinioară, 
ji sinceritatea impresiilor cste un lu- 
enu alinăter și care aţâţă curiozitatea. 
Pnreuryăând paginile vibrante, puternic 
“olorate dle cârții d-lui Nestor Urechra, 
sirițani, întrudevăr răul-de-munte, res- 
nirăm arome sănătousă a pădurilor 
neviolate şi a pajistelor unde tabără 
ciobanii Pomâni, 

„Sa e colț al Bucegilor unde să nu 
se agaţe 0 rază, o amintire. una din 
acele viziuni schimbătoare: care" alcă- 
tuese vraja ţărilor muntoase și cultul 
urmaşilor legionarilor romani pentru 
Carpaţi. această mândră _ icoană a anti- 
“ai Dacii”. 

Din recenzia canimeutului cviiic literar 
şi artistic Leo Claretie: „Cartea d-lui 
Urechia place prin sinceritatea inpu- 
nerii, prin profunzimea justă. şi pers- 
picace a viziunei, sasoarea sănătoasă 
și proaspătă a inspiratiei ; toată regiu- 
nea aceasta sălbatică. străbătută de un 
Francez — relupiat în anii 1RU0—189%, 
este descrisă cu artă si-ţi produce o 
senzaţie olihnitoare de plin net. de 
munţi tăcuţi. de păduri dulce mirosi- 
toare”. 

lată. o rate cure a avut succes. în 
vremea ei, şi despre care ținem să re- 
petăni că pe atunci lumea, era mai tnn- 
Mestă. pontrucă era mai serioasă, 


ION FUTI 


778. — UNIVERSUL -LITERAR 





Ea Sima 











Ea ca Ecali e 





ANDRE THERIVE 


Pierderea  regrefebilă: a valorosului 
Paul Soiday, cronicarul literar dela „de 
Temps", a adus după sine chiur coin- 
cidenţe uvantujoase pentru unii. 


Un  nurocos, dintre aceștia. a fost 
Andre Thirire. 
Mozlenitir direct a drepturilor celui 


dispărut, el u, fost chenmmt pentru u con- 
tinuua să delecteze publicul cititor a) 
cotidianului „le Temps“, cu savuroase 
cronici literare, care, de alttel, ne mai 
servise până atunci, înr cuncseutul „Nou- 
velles literuires", 

I-a succedat lui Souday, înlocuindu-l. 

I-a succedat, oare, șin păreri? Va, 
continua cu acelaş spirit. cu care Sou- 
day îşi însufleţea rinduwile sale din ..le 
Temps" ? 

Nu de rare ori ne-a frapat concepţiile 
curioase şi mobile ale lui Souday, 

Indrăgostit de Marcel Proust, iubeşte 
cu patimă poezia inteligcută a lui Va- 
lery şi «e încălzeşte la para talentului 
demonic a lui Andre Gide. 

Cu un suflet lare. ospitalier, a avut 
totdeauna afinități si o caldă înţelegere 
pentru poezia “inteligentă, pentru Tioe- 
zia cerebrală. 

Desi crescut intro cultură clusică în- 
corsetată întrun rigures  scolasticism 
spiritul lui descii sat, a vislit «pre alte 
culmi, spre un iîntelectualism inteligent. 
spre o poezie simbolistă, de cea mai 
liberă concepţie. Critica lui Soaday a 
fost scrisă cun gust ratinat, cu o min- 
te ascuţită: un lintelcetualism fin, da 
cea mai bună. calitate. | 

Vom găsi aceleaşi valcri. nu ca pon- 
deranţă dar ca esenţă, la cel care a suc- 
cedat lui Souday ? 

In cel dintâi foileton publicat în „le 
Temps", Andre Therive, drept prezen- 
tare, scrie „despre critică şi despre pri- 
mejdiile ei, 

Noul cronica: literar își afiseazi ast- 
fel principiile sale asupra criticei : 

„Trebue să bănuești artei şi gestului, 
reguli Critica demnă de acest nume tre- 
bus să preţuiască opera de artă prin 
prisma tehnicei si să recunoasciăi ast- 
fel existența unor legi ate meştesugu- 
lui, i 

„Sar putea propune şi impune auto- 


vilor, si thiar celor moderni. trei con- 
diții: să stie ce spun. să știe cum ar 


rosti mai bine şi mai pasihil ca 
auzit de-un număr cît mai mare 
a)ţii nau 


putea 
să fie 
si să știe, deasemeni, dacă 
spus ca «ei... SI 

Andre Therive îzi exprimă principiile 
sale dogmatice, calapodate. Spiritul lui 
îl vedem inzreuiat de reguli și canoane, 
literatura. pentru el reducându-se la o 
scoală de ucenicie. care trebue meste- 
<ugiti numai după niște reţete de mai 
mainte stabilite, 

Jată ne dar în faţa unei succesiuni 
numai materiale si nici decum psihice— 
deci nu o delicată. afinitate de simţi- 
mite — principiile lor asupra literaturii 
fiind în divirgenţă, opuse chiar. 

Este exclus der. de-a ne înşela că 
Thârive va continua spiritul cronicilor 
apărute atita timp în coloanele lui le 
Temps prin colcrata şi intelizenţa pană 
a-lui Souday. 


Cu Andre Thârive alte directive spi- 
rituale se impun, 

Dela o critică rafinată, de gust fin. 
cronica se va înclina spre o critică pre- 
cisă, supusă unor reguli preconcepute 
acut doematice — „universitară“, curu 
vw numeşte ortunat Strowski în esseul 
său asupra lui 'Thârive, 

Că dogmatismul ar fi patologic, și 
că ne-am înclina numai spre o critică 
impresionistă, inteligentă ? Nu spanen 
aceasta, 

De altfel critica dogmatică e prea ve- 
che şi spiritul ei unu se mai potniveşte 
cu timpurile r.oastre. 

Și dacă am privi bine. nici unul na 
fost mai sitematic si mai atfimnativ de- 
cit Souday şi totuşi el n'a fost niciodată 
dogmatic — sinonim „universitar“. 

„Paradoxul sub un creion ..univarsi- 
tar“ este totdeauna forțat și fără gra- 
ție, Sensibilitatea este gituită. de-o jude- 
cată: awidă, de canoane, Neprevăzutul 
ia aieril deducţiei...” spune Strowski. 
„Anclr6 "Therive este cunascut şi apre- 
ciat îndeajuns de public şi critică, pen- 
tru munca sa Libonioasă. 

Dar dintre romancierul care ne-a dat 
„Sans me”, „Le plus grană peche”, Le 
Charbon ardent* poetul  „DPotmes d'A- 
melinte“, şi esseistul din „Opinions lite. 
vaires“ „le Francais langue murte“ „Esa 
sai ser Ierman, Huysmans, Duhamel 
vom alege, desigur. criticul, 

Unele din principiile sale. şi le-au u- 
fivrmat mai, 'nainte prin solul „Du sic 
ele romantique“, Acolo îşi spunea cu o 
pricepere matură, dar prea pătimasă, 
părerea asupra ..romaniismului” care, 
ajuns monedă calpă, cearcă încăpăținat 
să-l reabiliteze. 

Și, pornit hătăios pe această cale. ne 
expunea în profil, în faţă. bust sau pe 
Ade-antregul, figura literară a lui Sainte 
Beuve, după ce încerca abil! să ne stre- 
coare pe nas lentile măritoare. pe a- 
ceasta în opoziţie cu chipul desfigurat 
a lui Mallarmâe. 

A încercat cu încăpăţinare. 

A vrat măcar temporar să reîntro- 
neze figurile slălucitoare de odinioară. 

Ba încă a avut ocazia să se exprime 
si curajos: 

„Poeţii ultimului secol au scris multe 
versuri mediocre, Simbolismul a conti- 
nuat disperat efortul romantismului în 
crearea unei limbi poetice“. 

„Dar Saine Peuve. primul dintre poe- 
ţii romantici, care desi na avut “mn 
triumf strălucitor, totuşi a reuşit să în. 
vingă molarmismul, fulurismul și toa- 
fe eveziile care nau decit titluri şi de 
loc numeau 

Aceste sunt, cuvintele lui 
nonei literaturi. 

Cine era însă, admiratorul pînă la 
fanatism și credulitate. a simbolisma- 
Imi îmtelectual], a poeziei cerebrale. in- 
lelinente ? 

Cine îndrăgea ideile timpului său. si 
cine iubea nebun talentele de aceste vre. 
muri creiate? Souday. 

Ce-ar spune să-l audă pe Thârive ast- 
ie) exprimândia-se ? 

Therive a. declarat fățiș: literatura 
din timpul său îi este. cu excepţie, ne. 
nrietenă, 


la adresa 


de V. DAMASCHIN 


Si na rămas aiai. 


In de curînd apărutal ,Purnasse, 


Andra Thârive cearcăj să-şi arate din : 


nou colții, 

Dela apriza apărare a cenaclului ro- 
mantie politica, lui a osciiat spre cea 
parnasiană. | 

Il vorm vedea tot așa dle pătimaş și 
aprins, după cum l-am văzut în „Du 
siecle romantigque“. Işi pune la încer.- 


care tot ce poate dispune el. talent vioi. - 


dialectică abilă, chiar inteligența disc. 
tabilă. 

O vocezte. 

Va desfuce parnasul legat «dle roman- 
tism. și pe acesta îl va desprinde atent 
si dispreţiiter de simbolisinul lui Mal 
larme — în actualitate calul de bătaie 
a lui Therive! i ta 

Pe Valery, cu p abilă diplomaţie îl 
situiază lateral, 

Isvorul paradiziac, de unde trebue 
să se adape toate talentele era odată 
romantismul. De data aceasta Therive 
l-a schimbat pe parnasiunism, 

FI nu va vedea niciodată aberaţiile a- 
crestei şeyli, cari totdeauna a confundat 
arta. cu viaţa şi care ajunsese regreiabil 
la un cabotinaj de neerat. la o cxhibi. 
(ie a sentimentelor falșe. dulceza, gra- 
tuite... 

Musset a tras de rîpă toată șleahti 
si cu el întreg romantismul visului şi-al 
sentimentelor. 

Inirun articol nu de mult apărut în 
„Nourelles Tirteraires”* întitulat „La fn 
bis de Jean Lahor* (le pesaimisme par- 
nassian) caructerizează şcoala întreagă 
în persoana lui Leconte de Lisle: 

„Color pentru care inspiraţia Ii Lisle 
le este pnradoxală, ca suspect arbitrară 
și bizară. nu avem decit cuvinte regre- 
tabile. Istetica, parnasiană a avut şi a- 
cea cinste să permită disprețul mulţi 
mei si-al secalului“. 

Cu destul tupeu, 

Numai că nu prin cuvinle se poate 
veahilita o stare de lucruri pe care tim- 
pul a marcat cu degetul pe fruntea-i, 
soarta sn, 

Namantismul a fost prea pueril, prea 
fără nuanţe. iar parnasianismul, un la- 
borator de analize științifice. documen- 
tare, a rv'intelor cu ritm maşinal, fără 
mer... 

Răsfornil mui departe „Antologia“ lui 
Andre 'Thârive vom respira tot mai 
mit fulza solidiitate din u doua iumă- 
tate a secolului al XIX.  acadtemismul 
umflai, acea estetică  cromolitoarafică, 
care se păssau pretutindeni în saloa- 
nele de pe atunci... 

In_ceia ce priveşte fizurile literare ale 
lui Theofile Gautier, Sully Prudhomne, 
Francois Coppee, ne spime lucruri echi- 
tabile. 

Pe Coripâe îl situiază aparte. în urna 
lui Sainte Peuve — iar Peuva! 

Din contră, cu Louis Menard e chiar 
prea sever, day Menard a cistigat ile 
mult si îndestul încrederea noastră cu 
ascuţimea sa de pătrundere, în explica- 
rea misticismului antic. 

După cum nui permis să, credem că, 
Lisle va supraveţui lui Verlaine. 

Dar» vam recunoaşte împreună cu a 








“A 
"I 
ia] 


UNIVERSUL LITIGRAR, — 





I e ca ÎI sp ua 





CPONSR5c ca cărcazananiza ea 


TEATRUL VENIURA 


„MELO“ DE BERNSTEIN 


U piesă în tablouri, 

U metodă de desarticulurea persona- 
Plot, 

U piesă, care seamănă a roman, 


+ 


Protoguniştii sunt muzicanți. Intre 
ti o f2mee.  Muzicanţii sunt prieteni, 
Pierre și Marcel. Femeea e ltomaine, 
soția iui Pierre şi ajunge amanta lui 
Marcel. 

Intr'o seară, lomaine ascultând pe 
Marcel povestind o ciudată uventură, de 
dragoste, se 'indrăgosteşte de Marcel. 
Temperanient romantic, homaine e is- 
itită de seducţiuni, deşi iubeşte. pe Pier- 
n. tovarășul ei de zile bune şi rele. Şi 
Roumaine devine amanta lui Marcel, [e 
cădere fulverătoare. Indrăgostirea ei 
: pur'că rezultatul unei străfulgerări, În 
iond, TNomaine e bună, dar u tost nău- 
stă de iubirea lui Marcel. E roaba a- 
%stei iubini, care o sgudiue şi scoate la 
iveală uânduri, pe care nu le-a bănuit, 
Nu-si. aduce aminte să fi urit, si nici 
a fi invidiat. Şi totuş acum e încătusată 
le gândui unei crime. Crede, că nar 
putea, să se libereze altfel de Pierre, băr- 
batul ei, recăt rin crimă, ca să fie u- 
pui a lui Marcel, numai a Li. Şi-i gata 
să-și otrăvească soțul. ÎL: surprinsă însă. 
Și fuge să se arunce în apă. Doborită de 
“emuşcare. străfulgerată ucum de re- 
eret. precum altă dati a fost înfiorată 
brusc de drauoste, sa aruncat în apă. 
Dragostea a îndemnut-o la crimă. 


Duioşia i-a impus remuscarea, căci 
jale «in urmă cuvinte, lui Pierre le-a, 
uiresat. 


Povara lui Marcel e cu atât mai apă- 
toare, când află dela Pierre, că lui, 
- lui Pierre — i-a snus Roinuine cu- 
intul de ispășire, de suprem regret, 

Si astiel,  Romaine e personajul cel 
nai simpatic. A voit, a încercat să fie 


ilul antologist, că parnasul are meri- 
ul de-a [i stabilit arta şi mesteşuzul 
tei. pe rind simbolismul a făcut, mai 
ult decit primul, legătura între crea- 
i artistică şi sensibilitatea psihică. 
Cert, 

Numai că un lucra riumine neexplieit, 
Din cele două utopice „anecca* ale li. 
eraturei, romantismul și parnasianis- 
mul. la iel de recomandate şi. simetric 
»nstruite, duuă pagini -- după scrisoa- 
ra de recenandaţie a lui Thârive —tot 
ua de valoroase din punct de vedere 
storic (literar, care din cele două să 
ie preponderantă ? 

Căci doi pepeni nu pot fi ținuți în- 
ro singură mînă. Cu atit mai mult ca 
it amândouă poartiy pecetia superla- 
ivului, 

Dar, crodem convinşi, că în această 
hestie, Ancdr6 Theriye nu şi-a spus pă- 
rea definitivă, 

Are încă timp să mai oscileze. 


V, DAMASCHIN 





criminală. Dar sufletul ei a fost dintr'o 
dată invadat de exnpiaţia remușcări, 

Potrivit unei convenţionale deprinderi, 
ar fi urmat ca omaine desnădăjduită, 
să se adreseze în clipa din urină eslui 
pe care la iubit. Dar nu, Sunt contra. 
dicţii, care înalţă si care împrăștie în 
suflete o atmosferă de înseninare şi bu- 
nătate 

e 


liesa a fost interpretată foarte fru- 


n108 de î-na Aura Buzescu şi d-nii 
Vraca şi Valentineanu, 
D-na Buzescu a înălțat un rol de me- 
> = 
7 => 
— 
Z 
i [7 
dt. 


D-na BUZESCU 


lodram:ă, până la simplitatea impozantă 
a unui rol tragic. 

D-nii Vraca şi Valentineanu şi-au vă- 
dit excepţicnalele însuşiri dramatice, cu 
acea inteligenţi! caracteristică tinereţii 
mere dornică de afirmare pe linia în- 
tâia a succeselor. 


Bernstein a. adus cu .„Melo”, pe scenă, 





lupta între elemente psihologice mai a- 
danci şi ca atare mai puţin definite, A- 
prezintat aspecte ale instabilității şi ne- 
Hniştei, Pentru aceasta a descompus a- 
proape un personaj din piesă, ca să-l 
urmărească. De accea şi-a desarticulat 
piesa in tablouri, 

Se cunoaste insă în piesă, voinţa au- 





D-nul VRACA 


turului, care şi-a pus, -— aproape tema— 
de. a înfățișa un personaj nehotărit din 
cauza presiunei exercitată prin curio- 
zivate spirituală şi ardoare sensuală 


Ei 


Cu prilejul reprezentării lui Melo si la 
noi şi la Paris, sa pus tema: de ce 
drama vorbită cedează dramei mute, 4. 
dică „dece iu înainte cinemalogrul, tea,- 
trului. Mi-ade aminte ce a scris în a- 
ceastă privință Leon Daudet: Cuvântul 
nu mai corespunde sincenitiţii. decade 
în vorbăwe inutilă si împovărează acţur- 
nea. 

Cuvântul urmează 
tozti şi chiar unei 


unei mişcări safle- 
mişcări exterioare, 


B, C. 
DORIA DESCRIE 


PROTECTOARE 


— Nare decât 16 ani juratul, şi-i în- 
demânatec mai abitir ca un lucrător... 

Apoi „ecana Joiţica“ ducând mâna la 
falcă, prinsă parcă de ginduri, urmă: 

— Asta o sajungă, om cu viitor nu 
glumă ! Zău, ia-i seama și să vezi ce 
inimos este | Să.l bată poteca de băiat, ci 
niie mi-e drag. Si la vorha asta coana 
Joiţica se roşi, uşor. 

Adevărul era că şi Chirică, băiatul ce) 
„inimos şi cu viitor“, dădea să "nţeleagă 
coanii Joiţichii, că. stia și el cam despre 
co este vurba. bDeaceea, căuta să fie cât 
tai nuult pe placul cucoanii. 


Dela o vreme, însă, Chirică a 'nceput 
să recureă din când în cârid la .poşeta 
cu Iei” a cucoanii, fiindcă „stia el că nu 
ţine dânsu socoteala banilor. 

Toate au mers hine până 'ntr'o zi, când 
bietul Chirică fu prius „cu mâţan sac“ 
de către coana Joiţica, care  ştiinru-l 
băiat cinstit, drept lecţie îi trase o sfântă 
de bătae. cum nu mai mâncase el de 
când trăia „jupân Tudor“ bărbatul cu- 
coanii, 

Lui Chirică fiindu-i ruşine şi totodată 
vrând să facă în necaz stăpâne-si, căreia 
începuse, să-i fie mai drag, îşi strânse 
catrafusele şi a doua zi, dis de diminea- 
ță, fugi. 


Năcazul bietei femei nu fu mic 


— Auzi, si fugă el dela mine, pentro 
bătae ! Fu, care l-am îngrijit şi l-am iu- 
bit ca pun copil al meu! 


Mat dounăzi, o vecină i-aduse un pici 
de băiat gras, roşu şi cu nişte ochi cum 
e mura de negrii, 

Ea îl privi adânc şi-l întrebă: 

— Câţi ani ai mă piciule ? 

— Unsprezeca, săr-mâna, răspunse el 
cam sfiit și cu privirean pământ, 

Coana Joiţica gândi în sinea ei: 

— Asa era şi Chirică. când a venit la 
mine ; când să-l mai fac şi păsta mare 
cât cl? 

Şi două lacrimi fierbinţi, se prelinseră 
pe obrajii ei sbârciţi de bătrâneţe şi ne- 
cazuri. 

si când vreunul fiin vecini 0 dica 
dacă îi pare rău de Chirică, ea îşi as- 
curea focul si răspundea: 

— Eh! Nu mi-e necaz de alt'ceva. dar 
mă 'nvățasem cu el sccătura! Era dat 
naibei afurișitu ăla ! păcat de e]... putea 
sajungă om! 

DANIEL 


PAUL 











780. — UNIVERSUL LITERAR 








MI!IF, POETUL FLORILOR este tit 
lul unui valuimaş al ziaristului Clarnet, 
Mitif e poetul D. Anghal. 

D. Clarnet Va cunoscut personal lu 
anis și si-u notat câteva amintiri, care 
sunt nu nuiuai interesante, dar sunt și 
serise frumos. E în volumul dlui Clar 
net. o impletire de duioxie prietenească 
și dorinţe cu Anghel să fie cunoscut asa 
cum n fost, 

In lumea frămătată a Parisului, în 
cafenelele în care posţii. pictorii și ar- 
tistii sc urdunau, liherturi si în ascen- 
denţă. Aughel a avut și el locul lui. Si 
fără îndotală atuncsfera impresionist lor 
si arma democraţilor au avut o în 
răurire asupra lui, 

sensibil ca o floare, bun. Împresiu- 
nabil şi admirabil prieten e arătat Aui- 
«hel în aniintiriie luai Clarnet, 

|: acel Anghel, pe care-l apreciem cu 
distincţie cu autor ul ninunatului vo- 
îum „In grădină“, Sensibil şi delicat. cu 
milădieri sufletesti «de elegunţă formenină 
si en fantezie plină de nuanţări, In vo 
lumul de amintiri sunt si câteva povzii 
ale lui Anghel, traduse de  Clarnet în 
frunţuzezie, Sunt traduse cu real talent, 


VATRA. (nniăr pe Uctormbrie şi No- 
embrie) aduce acelaş inuterial bogat şi 
prezintat frumus sub îngrijirea d-lui 
lon Dongerozi. 


ROLAND NORGELEŞ . fost ales net 
bru al Academiei Gonenuri. 

Autorul volumelor „Croix de bois” si 
„Heveil des muorta” este fără îndoială a- 
preciat și ?a. noi, Dorgeles a făcut multă 
vreme pazelărie. Și a fust un răstăţat 
al prosei, 

In perscnalitatea lui Dorpelâs ua fost 
multă vreme un şir de contradicții. Sa 
tot spus dospre el că. e uu anarhist 
care totug a luptat usifel încât a fost 
decorat en „Crucea de risboi” si „Legi. 
unea de ounave.. 

Un scriitor francez a sevis despre Dor- 
eles : 

„E în orice inimă omenească a con- 
tiună întâlnrre al hai Dori Quichotte cu 
Saneo Panca. Această întâlmire e deuse- 
b't de manifestă lu Dorgelie. Nu-i vie 
frumas pe care să nu fie în stare 
Don Quichotie-Dorgeles să nu si-l în. 
chipus. Dur îndată ce pasăreu și-a luat 
sborul.  Dorgels-Suneii vede  limperle 
unde și-a urs aripele. 

Filoazfia sumară clasează spiritele îu 
două categorii: ecle care cred şi cele 
care ni cred, Analiza lui Cervantes era 
mai simplă. Spiritul critice și credinta 
au grade infinite și se ţes cu impercep- 
tihile nuanţe, 

Dorselâs e dovadă vie. 


NU NUMAI LA NOI, CI ŞI IN FRAN. 
ȚA se arată indiferenţă mormintelor 
scriitorilor. Zilole acestea revistele fran- 
ceze au srris şi cu înrhtioşare dar şi cu 
aprigă îndienare, că mormântul lui Mo- 
reas e lăsat în părăsire 

Directorul unui muzeu din Atena sa 
dus Ja Paris la cimitirul, în care știa 
că este îngropat Moreas. Si a întrebat 
unde-i mermântul lui Moreas, Gardie- 
nii nau stiut. Dar, cu răbdare, la gă 


CCN ZOhNearaea 


sit întro stare lameontabilă, Presa fran 
veză întrebuințează. cu acest prilej) ex- 
presii ca. acestea: .incurie”, „rusine”. 

Dar la noi? Mormintele seviitorilar 
nostri sunt îngrijite, sau să repetărmn ex- 
presiile zierelar fvanceze ? 


VIAȚA ROMANEASCĂ, je Maiu si 
lunie, a upurut Zilele acestea, Muterial 
vogut. ţinuta Jiteraiă de totdeauna, ro- 
ccuzii uite şi interesante, 

Pentru moment, notiun frumoasa nu- 
veli a Ilenvizttei . Stabl (Nu poate fi 
“i exsceleuta poezie u lui Dermonstentu 
petez (Inserare), 

| PI SI 
* 


D. MIHAIL DRAGOMIRESCU se ni- 
dică. şi are pertectă dreptate, în contra 
publicaţiitor „vrăsniase  rumănismului. 
vrăamnuse Statului român, în forinaţia 
hi actuală, veismase Nomăâniei Noi” si 
ai căror autori sânt, sau români, Snu 
minoritari. „ziaristi năiraiţi” ori „0a- 
meni politici, convinsi“, „descreeraţi sau 
indivizi ce se cred cu scuun lu cap". 

Si încheerea: toate aceste publicaţii 
„trebuesc tratate în conseciriţă”. (Ecoul 
Ţ, D=), 

RUŞINE NAȚIONALĂ uunmeste, în n- 
celus număr «de Hadu Mislea, starea du 
nepăsare de care contimporanii noştrii 
dau dovadă în legătură cu uuele edificii 
rămase depe urma marilor răposaţi. 
Articolul pomeneste dela starea nenoro- 
cită it care continuă si se afle castelul 
„Iuliu B. P. Hasdeu” dela Câmpina. 

Ne întrebâm si noi (uu stiu a câlea 
nară): când oare se va convinge cel vi- 
zat da Vina ceise atrihue? Castelul 
„lulia Iasdeu” restaurat poate face 
faţă oricărui popor. De ce se împiedecă 
»enerozitatea care vrea să-l repună în 
vechea lorie ? 

Inţeleg Ja urma urmelor, să nu fiu 
veneros, dar să opresc si pe alţii dela 
astfel «te înfăptuiri -- iată ceiace îmi 
refuzi mintea, 


ALTE COLABORĂRI (le valoare: GU. 
Bozdun Duică_ ti. Murnu, 1 .G. Duca. 
Victor Fftimiu, 1. U, Soricu. Alfred Mo. 
soiu si Lliadu D. Nosetti. 


CARUL este titlul unei pvezi! (Cultura 
poporului IX. 298) care menită toată a- 
tențiunea  căutătoriior de  piptre vare. 
Serisii în forrnn pceziei poporane ea ne 
vestește, în d. St. V. Păun.Rurine un 
adavăvat avutinuator al pustelurilor lui 
Iosif. lată de ce ne facem o datovir n- 
ducânrdta-o la cunoștința cctitorilor : 


Au pornit în faptul serii 
Din dunbrava depe vale 
Doi junrcuni şieun car 

ru îarhiă 
Legănându.se agale, 


Si-a neepnri, din rar, 
Hăcăul 
Tulănii Săaşi crnte jalea 
De-urseutten şi boi, şi 
pHeSsri, 
SI rrmpiite, şi cutea, 


Inqeinut en glas de clopul 
Cântul Tui îşi zice zorul, 
Și fot vine; vine carul, 
[vrg e druneul, marei 
durul... 








he hugeacul ate căpriță 
tinde drrnul lui sencrure 
la răspântena ru troiță 
Stan. făcut Hădccul cruce 


A pirrit în nvupie lunea, 
Florile şi tate cele, 
Peter cin cu se-qude 

incă : 
„Fowe verde trei smicele 
1. fără îndoizlă. un talent care tre- 
Jrteste încurajat si cultivat. 


„VIAȚA LITERARĂ: nunţi : 3 

In editura „ltamuri” va apare în cu- 
rând o maro ediţie a Poeziiler lui Eni. 
unesc. Volumul este tpărit pe seama 
Ministerului Cultelor si Artelor. cu ilus- 
traţiuni de pictorul  Brătescu-Voimoşti. 
prefaţat și adnotat de u-l (=, Ibrăileanu 
UV. 16. 

Aceasta la pag. 6; jur la pag, da 
aceluiaș număr, editura Naţionala” ». 
Ciornei, anunţă, printre noutăţile „car 
vor avăreu în sezonul 1929-1990 şi se 
humul : Mihail Iminescu (Poezii) sul! 
îngrijirea şi cu o introducere a d-lui !-. 
Ibrăileanu, 

Fireşte că avem tot dreptul să [ur 
puţin nedumeriţi si să ne întrebăm: 
să fie oare vurha de una şi acelaș eli 
iune, purtată de trepăduşii noutiţilor 
literare dela o editură la alia, sau de 
2 — îngrijite, cu aceiaş dragoste părin. 
tească, tot da d-l G, Ihrăiiieanu? 

In acest din urmă caz an dori si 
ştim : 

1, Ce sa făcut cu ..poeziile” lui li. 
nescu, editate tot de „Naţionula” Ș, Qin 
nei, sub îngrijirea d-lui G, Murnu -i 
itustrate de d, Arryv Murnu? i 

2. Ministerul Cultelor şi Artelor. cânt 
si-a luat colaborator pe d, G, brâie 
leanu nu i-a îÎmpus nici măcar restrie. 
țiunea unei singure cdiţiuni ? 

Sânt întrebări care oricât merită un 
răspuns. 
























PREA MUL!I. O cunoscută editură u- 
nunţă „Viaţa ncuă” a lui Dante, întra. 
ducerea unui... necunoscut... 

Cât de rău nc pare că — deastădată-- 
vestea nu ne poate bucura! 

Dacă iniţiatorii urmimese populariza. 
vea, si la noi. a acertai scrieri tineresti, 
nu o vor putea face editând volune 
a 600 sau 1000 de ien, E — se var 
cunoaste -- prea mult, când, acelaş | 
cvave, în original, se poate procura cu 
mult --- 100 de lei. 

Tată de ce ne peruilein să aşteptă 
pe lângă „ediția pentru bibliografi, 
unică si Timnitaţă, imprimată pe hârtie | 
de lux canadiană, în deuă culori, cu opt 
bors-texturi, după Tacrările celehrului 
pictor prarafaelist Dante Gaariele Ro. 
setti” (după cum anunţa hinotieluita re. 
clamă editorială), o n dcua, ceva mai 
nodestă. ediţiune proletară — aderi po. 
trivită cu punga celor ce citesc. 

Gestul d-lui T. Arhgezi — aici poul 
fi imitat.,, 


REVISTA GENERALA A INVAȚA. 
MANTULUI. publică, în numărul pe 
Vetombrie (3) două studii intersanle: 

Destinația  unului preparator dela 
Universităţi a) d-lui Eugeniu Speranţia; 


"A 


) 
Contribuţii la educaţiu naţională 
Dionisiu Maior, 

Pb. 


UNIVERSUL LITERAR. -- 281 





Nulicncurea 





0 seca cie 
cvvanie 


Louis Verneuil se întâlneşte intr'o zi 
cu un «doctor pe care îl roagă în treucăt 
să-i recomande un menticament pentru 
mnigrenă, 

Dortorul îi spune numele unui prepu. 
ral. apci conrersuțiu alunecă iîmubrăția 
șind alle subiecte, 

Peste trei zile Louis Verneuil primeşte 
din partea doctorului un plic cu urmă- 
lerul conţinut: 

G consultație.,... 50 franci. 

Louis Verneuil îi trimise imediul 
plic cu urmdtorul conținul: 

Un cuvint de spirit spus doctorului 
100 franci. 

Aştepluvea timp de 5 minute pănă u 
priceput doctorul cuvântul de spirit... 


cu 


| 40 franci, 


Total 150 franci, 

O consultație, 50 franci. 

hest pe care îl datorează duclorul lui 
Verneuil. 100 franci. 


* 


Dumus-fiul auzind despre vo celebră 
primadunii că se căsăloreşle cu un tri- 
nr din lumea mare, spuse: j 

— Mendiul ăsta n'o să dureze! Pri- 
vighetourea. nu poate să stea în colivie 
cu un papagal! 


G obsereuție u lui Pierre Veber: 

— Am avut de mulle ori prilejul să 
văd comici buni, juni primi excelenți, 
iragediene minunate, îngenue admiru- 
bile, duene extraordinare. dar am avul 
foarte rar prilejul, să văd un bun su- 
jleur! 

+ 


nolele lui 


Cdăteva din de albuun. ale 


“Henri Becque: 


„„„Nu sunt decât două feluri de femei: 
ucelea cure te compromit şi acelea pe 
cure le compromiţi! A 

„Dacă vrei să-ți păstrezi 
caută desi vezi căt mai rar! | 

mTrăiască vumenii cinstiți 1... Urice 
sur zice tot sunt mai puţin periculosi 
decât cei necinstiţi! 

sa Imbătrânind îţi dui seama că, răz- 
bunavea e nu numai o acţiune omeneu- 
scă, ci şi divină, 

„„Marile averi sunt Țăcute din infamii. 
micile «veri din găinării! 

«Femeile sunt ca fotograțiile : un int- 
becil păstrează clișeul şi amatorii cau 
probele. 

„„Dueliştii spun că susul vameni de v. 
noare, Prefer să [iu socotit drept lipsil 
de onoare. dâr nu mă voi bate niricdată 
în duel! 

* 


Baronul de Bifield, astronom, îşi pu 
sese cundidatura la Academia de ştiinţe 
din Berlin, Principala su descoperire 
eru o cometă cure trebuia să vie foarte 
curând şi să sfărâme pământul în mo- 
mentul ltrecerii vi. 

Preşedintele Academiei se uspuse lu 
intrarea în Academiei a lui Biţield pe 
motiv că dacă pământul vu luu sfârsit 
aşa de curând nu mui prezintă nici unu 
interes crearea unui nou academiciun- 
nemuritor. 


prietenii, 





bo caz car 


BIBLIOTECARUL, EDITORUL, 
AUTGRUL ȘI LECTORUL 
Un director al unei mari biblioteci: 
americane se plânge de lectori. 

„Ceeace cumpărări, zice el. primăvara 
suntern obligaţi să revinden toamna. 

Fondurile noastre pentru cărţi „trehu- 
iesc mereu reînoite“, 

Editorii declară că, în biblioteci se 
cumpără foarte puţine cărţi apărute de 
curând, Se preferă întctdeauna uutorii 
cunoscuți. 'lrebuie dedi găsit miplocul 
de a încuraja pe directorii bibliotecilor 
să cumpere opere noi. 

Autorii, preferă ca, operile lur să fie 
cumpărate de bibilioteci, decât de par- 
ticulari. 

Cât despre lector... acesta cu banii 
necesari a trei-patru volume mici -- se 
poate ahona la o bibliotecă și pentru 
aceiaşi sumă —- ceteşte un mare număr 
«de opere. 


RAPONTURILE LITERARE GERMANUO- 
BRAZILIENE 


Germania, prin ambasadorul ei, face 
cerioase sforţări — pentru a consolida 
raporturile intelectuale între două ţări. 

Numeroase cărţi germane sunt traduse 
în limba portugheză şi, reciproc, aitorii 
brazilieni sunt publicaţi în linia ger- 
mană, 

Nu trebuie uitat că. Brazilia este o 
tară. a cărai populaţie creşte repede. 
Dela 13 milioane de locuitori în 190V, a 
aiuns, în 1920. la 36 milioane, Vinerea 
cărții în Brazilia ia în fiecare zi. pro- 
porţii considerabile. 


GALANTARELIE 


„Berliner Tageblatt”* se ocupă de gu- 
luntare. din punct de vedere al psiho- 
logiei cumpărătorilor ; 90% din cumpă. 
vători sunt femei. 

Deci vitrinelor magazinelor de  toaie 
speciile trebuie să impresioneze feme. 
ile. Vitrinele trebuie să atragă atenţiu- 
nea eventualulai cumpărător şi să-i a- 
țăţe dorinţa posedănii a ceeace vede, Gu- 
luntarul modern trebuie să conducă pe 
cumpărător în alegerea sa și pentru a. 
ceasta. vitrina trebuieşte aranjată cu 


mult gust corespunzând  pretenţ'unilor 
cerute «dle moda zilei. 


VINDERIA CARȚILOR OBSCENE 


Tribunalul Reich-ului, din Berlin, de- 
cide că, librarul care nu posedă decă! 
un sineur exemplar al unei cărţi inter- 
zise prin cenzură, ca fiind obscenă, nu 
poate fi condamnat cu pedepsele prevă- 
zute pentru acei cani îmwrășştiie acest 
fel de erdliţiuni. chiar dacă a supus ex- 
emplarul său unui eventual caimpărător, 
încercând să-i provoace ccmanda, 

Sa recunoscut însă că numai îngră- 
mădirea acestui gen de cărţi. constitue 
un delict 


caricatura zilei 


RIEINTOARCERIEA DIN 
VIILEGIATURA 





—. Priveşte! Ne-a spart casa... 

— Vai! nu, scumpul meu, nu-i ade- 
vărat. Ce, tu nu-ţi mai aminteşti de 
mica noastră cisciţiune dinaintea ple- 
cării Ja băi? 

(Life) 


VOCAȚIUNE 





ara, că 


— Infirmu ! şi cânţi atât de minunat! 
Păcat! Ce ocupaţie avea: înuintea ac- 
cidentului ?... 

Eram... bas... 


MOTIV SERIOS 





— Nu 'nţeleg cun poţi umbla aşa de 
murdar, când apa e la nasul d-tale. 
— Este, Dar curge atât de repede că 
nu pot pune mâna pe ea, 
(Scho:u) 


782. — UNIVERSUL, TITERAR 








Pagini uitate 








ALEXANDRU VLAHUȚĂ 








LINIȘTE 


(Amicului meu Delavrancea) 


Tine, ce-ţi stângi în palme tâmplele înfierbântate, 
Pe când mintea ta, în friguri, ca o îlacără se zbate, 
Năbuşită înăuntru, — dacă, după nopţi de trudă, 
Migălind vorbă cu vorbă, co 'ndărătuicie crudă, A 
Ai ajuns să-ţi legi în stihuri vr'o durere, sau trun vis, 
Nu-ţi întemeia v lume de ilusii pe ce-ai scris, 

Nici nu tembăta de vorba cui ar sta să te admire! — 


în desordinea vieţii înccând a ta gândire, 

Și spărgând smalţul de forme şi de amăgiri, ce-ascunde 
Miezul urilor eterne şal durerilor profunde, 

Vei vedeau cât de fatală-i duşmănia celorlalți, Ă 
Când deasupra lor talentul ţi-a dat aripi să te'mnalii, 

Si când leneşa lor minte. dată pe gândiri uşoare, 

Se împiedică de-o muncă, ce-o cutremură şa doare. 
Fermcaţi «le-o ciripire liniştită și dulceagă, J 
Adormiţi de vorbe goale, cum vrei tu să-ţi înțeleagă 
Versul încărcat de gânduri, şi cum crezi cau să te, ierte, 
Când îi smulgi din pacea frazei sunătoare şi deșerte ?... 


Nu, nu te-aşiepta să-ţi fie cu flori calca sămănaiă. 
Muuca de artist e crudă, şi e trista ei răsplată. 

Ars deapurureu de setea formelor neperitoare, 

Cn doriaja ta — maestrul neputând să se măsoare. 

Câte visuri nu-ţi întuneci îu. cinstit preot al artei, 

În disenrajarea tristă de-a vedea, cât de departe-i | 
Strofk ce-ai purtat-o "n minte, de cea scoasă la lumină!... 
Ameţit, trudit, pc mână capul greu ţi se înclină, 

Şi suspiui amar de mila frumuseții, care ji moare, 
Sugrumată 'n înschisoarea vorbelor ne ncăpătoare 


Şi dac'ai putut alege şi 'ntrupa vre-o icoană, 

Din deşarta, viforoasa existenţii tale goană. 

Cum vrei tu ca, în pervazul altor minţi, altă lumină 
Imbrăcând'o, să rămâe tot icoana ta, senină? 

Fiecare. în îngusta-i minte când va fi s'o prindă, 
Strârmbă şi mototolită, ca 'nti'un ciob prost de oglindă, 
Va vedea-v în el, pâtaiă de-a lui proprie prostie. 


4, — sunt fericiţi aceia, căror nu li-i dat să ştie 

A creării dureri sfinte, şi pe cari îi îmbată 

Ritmul generos, în care îşi scriu proza nesărată, 

Teaca bunelor silabe şi duioasa 'ncredințare, 

Că 'nsemnaţi cu stemă'n frunte ce-au scris ei, e lucru mare! 
Al acestora'i trinmful, vecinie feţele senine, 

Drepţi, înfumuraţi, cun zâmbet protector privese la tine. 
Ei sunt veseli: au o gloată de naivi. ca să-i admire, 

Şi se 'ngrașă «de prostie, de noroc și nesimţire; 

Căci cuvintele blajine şi nimicurile lor, 

Desmierdând frumos urechia, cad în gustul tuturor. 


S'or găsi şi pentru tine, suflet generos și mare, 

Șiincă mulţi, ca să-ți arunce un cuvânt de 'ncurajare. 
Vei avea cinstea să intri şi prin casele bogate, 

Unde ţi-or întinde mâna, co 'ngrijită bunătate, 
Doamne mari, cari'şi vor face ochii miei ca să te vadă, 
Tineri parfumaţi, de spirit, selivisiţi ca de paradă. 

Și domni gravi, plini de afaceri, ce te-or întreba, discret: 
Cam ce sumă să câștige cu-a lui versuri an pocti... 


Şi vei sta cu ei la masă... A... dar ja aminte bine, 
Că&'n bonton sunt pravili grele pentr'un necibplit ca tine, 


Te păzeşte să nu vatămi a lor gusturi rafinate. 

În discuţii — ori ce-ar zice — lasă-i, dă-le lor dreptate. 
Aneedota, calamburul — acolo fiind la preţ, 

Cată-le prin almanahuri, şi vei trece de isteţ. 
Pân'atunei, neavând spirit nu prea 'ntinde vorbă multă: 
Nici să taci aşa într'una, căci tăcerea ta îi insultă... 


După masă — senţelege — doamnele te vor ruga, 

Cu obicinuitul zâmbet, ca să le citeşti ceva. 

Tu, mişcat de-atâta cinste, îţi scoţi foile îndată, 

Sfiicios cătând la lumea ce 'mprejurul tău stă roată, 

Te închei frumos la haină, şi... începi. — Una suspină, 
Alta ride, face semne. şi s'apleacă spre vecină. 
Conveesaţia începe: de copii, de slugi, de rochii... 

„Are haz”, şopteşte gazda, spionându-te cu ochii. 

„LE, ce anost! Cine-i ăsta?” într'un colț se întreabă două. 
„De, închipniţi, săracu!!... de poveşti ne arde nouă? 


. . . . . . . . . . . . . e. 


„ă, Sa isprăvit!.. Din vorbă sentrerup. pentr'un moment; 
Fiecare se sileşte să-ţi arunce-un compliment: 

„Inspirat ați fost de muze!... Prea frumoasă poezie!” 
Nu uita c'aici se cere să roşeşti de modestie. — 

Datoria ta făcută — poţi să te retragi cuminte. 
Doamnele'şi reian în pace vorba lor de mai nainte. — 


Spune-acum, dacă-ţi suride o asemenea viaţă, 

Şi de crezi că e o soartă fericită şi măreaţă. 

De-a lăsa acestor oameni dreptul să te umilească! 
Căci, pentr'un sărac, ce simte, nu e rană sufletească 
Mai grozavă decât mila rea şi dispreţuitoare, 

Cu care-l privesc bogaţii din deşarta lor splendoare! 


Ce? Atâta limp să cauţi dureroasa întrupare 

A unei lumini de-o clipă ce viaţa ta răsare, 

Și din haosul de gânduri s'alegi sfintele: icoane, 

Ca să faci frumos cu ele la hocri şi la cucoane? 
Dar ar fi să te cutremuri de desgust şi de ruşine 
Când ai şti cu cengânfare, ce de sus privesc la tine 


loţi neghiohii ce-ţi dau mâna socotind că-ţi fac onoare! 
ȘI mai vii să 'nfrângi disprețul nesimţirei zâmbitoare 

Şal biletelor de bancă — cu ce-ai scris, cu-ce ai gândit? ; 
Cine vrei să te 'nţeleagă, saltimbane nenorocit? 


A, nu-ţi tăvăti talentul prin saloanele bo ate, 

Unde capul nu gândeşte, unde inima nu bate 

De cât dup'o anumită și stupidă învoială, — 

Unde omul i-o păpuşă, şi viaţa o spoială! 

ngi de zâmbetul fățarnic şi de strângerea de mână 
A acestor măşti, ce firea omenească o îngână... 

fugi. — E-un vieleim vidicul, monoton din cale-afariă: 
Vecinica deșertăciune ţine capătul de sfoară! — 


Suflet înecat de gânduri sfinte şi neperitoare, 

1asă-ji clipele vieţii înţelept să sc strecoare 
Hăsărind de pe-a lor urme. dungi neşterse de lumină. 
ȘI de vrei să-ți dee arta mângâerea ci senină 

Ca un pusnic te închide în odaia ta săracă, 

Și dorinţilor deşerte porunceşte-le să tacă: 

lumea cc ai fost visat-o neaflând-o nicăirea, 

Caută-ţi în tine însu-ţi liniştea şi fericirea. 





UNIVERSUL LITERAR. — 783 


Ceuris seciesie îm ecxizrase 





VIAŢA LUI LA FAYETTE 


de JACQUES KAYSER 


Este romanul vieţii „Cavalerului Libertăţii“, şeful francmasoneriei 
din lumea întreagă, acel care a lupiat până la moarte pentru libertatea 


popoarelor. 


O carie interesaniă, bine documentală, bine scrisă ; 


scoarfele ei câteva ore plăcute. 


MAREA AVENTURA 


Contele Charles-l'rangois de Broglie, 
vernatorul din Metz, oferă, în 8 Au- 
pust 17%, un prânz în cinstea ducelui 
aloicester, fratele regelui Georges III al 
magliei, l'rintre invitaţi este și căpitanul 
= cavalerie La Fayette în vârsță de IN 
nai — fiul gloriosului colonel La Fayette, 
mort pe câmpul de luptă la Minden. 
Discuţia se înlănţuie în jurul răsbo- 
alui anglo-american — pe care chiur 
hcele de Gloucester îl detestă: mu este 
ii v îndoială că lupta în Amewea con- 
“a agresorilor, este o luptă dusă în nu- 
le libertăţii şi dreptului de a trăi. 
„Cu mult mai periculos ar fi pentru 
3. răsboiul, încheie ducele Gloucester, 
scă adversarii noştrii ar primi ajuto- 
A Furopei şi dacă şefi capabili şi ex. 
wimentaţi ar organiza rezistenţa, pre- 
wind Q luptă ofensivă”, Tânărul că- 
ian vede ocaziunea de a rupe cu mo- 
aonia vieții de Curte şi garnizoană, 
bucnind spre o viaţă plină de aventuri 
. aducătoare de glonie. 

Copilăria su, petrecută în libertate la. 
havaniace —. îl întărise fiziceşte şi_i for. 
ase inteligenţa prin observarea lucru- 
dor şi înțelegerea ființelor, 

Franklin, marele savant american, 
te la Paris împreună cu Dean. La 
ayette se înțelege cu dânșii. Primeşte 
scrisoare de recomandaţie către con- 
esul naţional amenican. Pe corabia sa 
a Victoize* îmbarcat sub un nume stră- 
aşteuptă aprobarea regelui, Deşi opinia 
bică franceză era pentru ajutorarea 
ericanilor, regele, din motive diplo- 
tice vrea să aresteze pe Lafayette. 
ge. In urmalui rămâne soția și copi- 
-- contesa de Noailles — fiica duce. 
i d'Ayen. 

După 54 zile, atinge ţărmul american. 
nt primiţi cu entuziasm. La Philadel- 
ia îi aşteaptă însă desamăgiri. M, Lo- 
II, delegatul congresului, îi spune cu 
ceală : „Noi am cerut lui Dean ingi- 
„ Sânteţi inginer? Sânteţi ofiţer. O- 
erii francezi vin fără să-i chemăn, 
ul trecut am avut nevoie, anul acestu 
m destui şi bine experimentați. După 
i multe intervenţii. reuşeşte să obţie 
ul de major general în armata State- 
Unite, ca „simplu doritor de a-şi 
a viața pentru cuuza americană“, 
Dfițerii de pe „Lu Vietoire” sunt tri- 
ki în Europa: singur cu încă doi prie. 
, Ta Fayette intră în viaţa ameri- 
i, hotărit să lupte d:n toate puterile 
tru triumful libertăţii și peniru rdi. 
pa prestigiului Franţei“. 




















| CONSACRAREA INDRASNELII 
feneralul Washington și La Fayette, 
tă minţi. două inimi. Generalul vede 
tânărul ofițer simbolul pe care îl re- 


prezintă în ardoarea sa sinceră, are re- 
velaţiunea Franţei. La Fayette înaintea 
generalului primeşte confirmarea marei 
ca ze, pentru care se destinase. 

Totuşi Washinston nu avea încă în- 
credere în el şi nu-i încredința nici-o 
acţiune, cu toată simpatia pe care i-o 
inspira, 

In ziua de 11 Septembrie, fără coman- 
dament, el se lupta în primele linii 
dând exemplu soldaţilor și îmbărbă- 
tându-i, întrun moment de mare deban- 
dadă. Rănit, el nu se dă pe mâna chi- 
rurgului până ce nu restabileste ordi- 
nea raportând lui Washington situaţiu. 
nea, La 11 Septembrie, dimâneaţa era 
ţinut departe, disprețuit şi la 11 Sept. 
seara era omul cel mai popular al ur- 
matei. 

Fa trausportat la Betleem, unde se res. 
tabilezte. Scrie soței sale şi caută să tâ. 
vrască Franţa întreagă după cl. Scrie 
marchizului de Bouili€ guvernatorul din 
los și Ministrului de externe francez, 
arătându-le avantajele unei operaţiuni 
contra Indiilor engleze. 

Franţa trimite ajutoare. La Fayette 
este mândru:  puriarea lui  aăseşie 
o justificare. E transportat de bucurie: 
cauza pe care o serveşte devine cauza 


Franței: pentru el lupta va deveni 
de două ori sfântă.  Soseşte hătrâ_ 
nul său prieten contele Charles d'Es- 


taing pe Longuedoc, urmat de o esca- 
dră. Iarna împiedecă continuarea ope- 
rațiunilor. La Fayette se îmbarcă pentru 
Franţa. 

Fu sărbătorit, ce nsultat de miniştrii, cău- 
tat de femei. Regele Ludovic al XVI-lea tra. 
bui pentru vechea nespunere, să-l pe. 
depsească cu 8 zile închisoare. Inchisoa- 
re dulce, în hotelul Noailles, Regele îi 
acordă audienţă şi iertare şi regina. pen- 
tru a-l recompensa, îl primeşte, ne pu- 
fând să reziste curentului de populari. 
tate mondială, care făcea din La Fa- 
vette omul zilei. 

Reușseşte să obţină un ajutor de 6.000 
oameni, puși sub comanda contelui Ro- 
chambeau. 

In 1780 se reîntoarce pe fregata L'/er- 
mione în America, 


APOTEOZA 


„Vine La Fayetie“! strigă poporul 
răspândindu.se în oraş; toată populaţia 
curze spre port, entuziasmul atinge pa- 
roxismul când el apare vioi. elegant 

Este purtat în triumf: mulţimea imen- 
să îl cere, pentru a-l aclama din nou. 
Si peste tot, în America, aceasta fu un 
freamăt de bucurie: „A venit! A reve- 
nat !* Noutatea cea mare sboară. din 
port în port, zăpăceşte pe enzglevi, dând 
încredere americanilor. Washington, 
prevenit. aşteaptă cu nerăbdare clipa 
îmbrăţișării lui La Fayette, cu toată 
căldura uni prieten credincios, 


închide între 


Scseşte  lochambeau. La Fayetie 
primeşte comanda unui batalion de in- 
fanterie, care forma avant-garda arma- 
tei 

„Sunt hotărit să duc la bun sfârşit a- 
ceastă întreprindere. Nu forţez pe ni- 
meni să mă urmeze, căci pericolele sunt 
mari. "Toată lumea îl urmă. 

La 30 August, Contele Grasse vine 
în ajutor cu 28 vase de linie, : 

Steagurile fâlfâie. 

Rochambeau, 52 ani, Waschington, 45 
ani La Fayette, 20 ani! primesc cu o se- 
ninătate demnă spada generalului: Corn- 
Wallis, învins. 

Revine în Franţa unde-i primit ca un 
rege. li se încredinţează toate afacerile 
Americei, 

Pieptul său poartă trei medalii de 
aur: Saint-Louis, Saint-Lazare şi Saint- 
Cinnatus. 

Waschington îi scrie: „în sfârşit, 
scumyul meu Marchiz, sunt acum un 
simplu cetăţean, pe bordul Polamacului, 
la umbra viței si a smochinalui meu, li- 
berat din tumultul luptelor gi de agita- 
ţia vieţii publice, 

In 4 August 1784, La Fayette ajunge 
New-York şi vizitează toate locurile pli- 
ne ce amintiri. In locul sălbăticiei de 
altă dată, civilizația creiatoare îi oferii 
minuni, 


REVOLUŢIUNEA DREPTURILOR 


Roîntors în Franţa se hotărăşte să 
lupte contra tuturor nedreptăţilor. Pro- 
testanţii, persecutați după revocarea „E- 
dictulzi din Nantes", eruu supuşi bunei- 
veinței şi capriciului prinților. La Fa- 
yette împreună cu Mulesherbes şi Ra- 
baud Saint-Etienne, elaborează un text 
care dă dreptate protestanților. 

Eliberează negrii de pe moşia lui, tri- 
meţându-i în Cayenne, unde le cumpără 
loc de piantaţii. Trăieşte o intensă viaţă 
cultrală—vizitează pe Friederic al II-lea 
al Prusiei—asistă la manevrele trupelor 
austriace. — Se pregăteşte să plece în 
Rusia. când află despre convocarea A- 
dunării Notarilor. Se întoarce, Face par- 
te din biroul prezidat de contele d'Ar- 
tois, ridicându-se centra impozitelor — 
cerând siabulirea unei  coniribuţiuni 
mari pe lux şi convocarea unei Adunări 
Naţionale. 

Joacă roluri importante, ca membru 
au ordinului nobleţei în Adunarea dA. 
vergne. 

Regele convoacă Statele Generale, cari 
se transformă în Adunare Naţională. 
La Fayette depune în fața adunării 
„Declarațiunea, europeană a drepturilor 
omului si cetățeanului“,  Ceeace oferia 
Franţei putea fi primit de întreaga Eu. 
ropă. Ales preşedinte, el caută să men- 
țină ordinea. 

Fulton este omorit spre desperarea Lai 
La Fayette. 


7aj. = UNIVERSUL LIIERĂAR 


DREPTURILE REVOLUȚIEI 

iu Vayelte este gata să părăsiască 
partida. „Am avut toată puterea pe care 
ar fi putut-o dori inima mea. Poporul 
mă iubeşte: m'a, numit comandantul mi- 
liţiei ; el a retras alegerea sa; nu mai 
sunt ascultat. Este timp să reintru în 
viața particulară”. 

Dimisia nu-i este primită. Revine. 

Este în culmea gloriei. 

Nimic şi nimeni nu se mişcă fără şti. 
rea lui. Scapă regina şi pe copii regali 
de furia revoluţionarilor — în faţa mul- 
țimii încremenite, îngenunche sărutând 
mâna reginei, 

Spectacolul a mişcat, 

Ales presedinte al Adunării le- 
derale. 1% Iulie 1790 u fost ziua lui, Lu 
Fayette, splendid în înfăţişarea şi forţa 
lui, 

Nu după mult. regele fuge, gurda na- 
țională se încaeră cu poporul în Câmpul 
lui Marte, Duşrnanii şi intrigile cum și 
munca necbosită îl fac să se retragă. 

„Răspand de ordine” și Zavera a n- 
florit, 

„Răspund de rege* şi vepele a fugit. 

„Sunt de partea poporului” şi din or- 
dinele sale poporul a fost împascat, 

In castelul său din  Chavaniac, re- 
tuză funcțiunea de sef de leziune, Po- 
litica nu pătrunde în domeniul său. 
Este ferit. După ani de luptă repao- 
sul are farmec. Il gustă cu veselie. 
Nu pune nici un termen fericirii sale... 
însă asteaptă, ca o otravă, strigătul li- 
bertăţi! amenințate, chiemarea patriei! 


IN SERVICIUL PATRIEI 

Un sgomot războinic se răspândește 
în Franța. Se înjghcbează trei armate-— 
l.uckner  Hochambeau si la Fayette, 
contra. voinţei regelui şi a insistenţei lui 
Narbonne. Prezenţa sa în fruntea a 
30.000 de oameni este considerată ca un 
simbol şi ca o proorocire a victoriei, 
Stabiiește la Metz cartierul său general. 

inut in curent cu mișcările pelitice, 
el nu se sfieşte să atace pe Roland, mi- 
nistrul girondin al lui L.udovie al XVI- 
lea, printr'o scrisoare adresată Adună- 
vii legislative. Trecând peste toate re- 
oulele şi ordinele armatei, părăsește 
Metzul, l'opularitatea lui e scăzută sim. 
titor : duşmanii strigau pe toate drumu- 
rile, cerând capul lui, pe care era u- 
vuncată toată nenorocirea Franţei. 

„Loviţi e I.n Fayette si lranţa este 
salvată“ striga Hobespierre. 

Totuşi, La Fayette reuseşte să apară 
în faţa barei adunării. 

Armata, în numele căreiu vorbeste. 
este în siguranţă. la doreşte să fie pe- 
depsiţi. ca criminali «de l6se-nation, vi- 
nivaţii dela 20 Iunie; secta jaccbinilor 
să fie distrusă. 

Adunarea votează moţiunea sa. 

Cluburile discută însă la ordinea 7i- 
lei: Afacerea de La Fayette: cel mai 
mare dintre criminali. bătrânul eunuc 
al Revoluţiei. de toate necazurile pe curi 
le suferă națiunea, La Fayette este sin- 
gur vinovat. 

La Fayette sau a crezut partida câș- 
tigată. sau a plecat, pentru a nu începe 
lupta decisivă. El na văzut strada, pen- 
tru că nici o experienţă nu i-a arătat 
existenţa puterii străzii. O revoluţiune 
cere sefi revoluționari. La Fayette na 
fost decât un servitor paşnic şi scrupu- 
los al libertăţii şi Egalităţii, Găseşte 
armata descompusă. Intrigantul iacobin 
Cive informează Parisul despre nişte 
presupuse proecte ale sale, de marș ar- 
mat asupra Parisului. 

„La Fayette este un agent al Austria- 
cilor“. 


Adunarea a decretat: 

Art. 1. Sunt acuzaţiuni în contra d-lui 
de La Fayette, general al armatei de 
nord. 

Art, 1]. Adunarea naţională roagă 
toate autorităţile constituite și pe toți 
cetăţenii de a se asigura de aşa zisul 
Motier I.a Fayette prin toate mijloacele 
posibile, 

Fge. Este prins de Austriaci, Intrat 
în închisoare la 18 Sept. 1792. cu frunten 
sus și conştiinţa senină ; nu iese decât 
în 19 Sept. 1797. 

D-na La Fayette este arestată, bunu- 
wile lui confiscate; se propune dărâ- 
marea casei sale. Pe piaţa Grâve se sfă- 
râmă ce medalie hătută în onoarea lui. 


TACEREA CARE IARTA 


Răbdând un regim foarte aspru, mMu- 
tat din închiscare în închisoare, La Fa- 
vette se gândeşte la salvarea lui. Serie 
lui Washington. care. cu toată bună- 
voinţa Iu, nu-l poate ajuta. Încearcă o 
evadare, este prins şi păzi cu şi mui 
multă severitate. D-na de La Fayette, 
liberată ca prin minune. obţine favoarea 
să locuiască lângă soţul său în închi- 
soare. In urma victoriilor franceze—-por- 
ţile închisorii se deschiseră, st L.a Fayette. 
cu Soţia şi cei dei ii, sub nu nunie fals, 
intră în Franţa. Singur supravie- 
ţuitor: Mirabeau,  Vergniaud,  ltobes- 
piere, Danton, Saint-lust şi mulţi alţi 
sunt morţi. Un nume nou se ridică... 
Bonaparte şi prestigiul său luminează 
deja toată Iurcpa, 

La Fayette anunţă prezenţa sa în 
Franţa lui Siey6s şi Bonaparte: „Con- 
tinuarea proscrisiunii mele ru ar trebui 
să convină guvernului fondat pe prin- 
cipii republicane. Nupoleon nu se bucură 
de această prezenţă prea populară, care 
i-ar putea deveni rivală. 

In castelul La Grange. ia lFuyette se 
retrage printre cărţile şi portretele sule. 
Napoleon îi propune un scaun de sena- 
tor şi apoi ambasada Statelor Unite. La 
Fayette refuză. Aceşti doi oameni nu se 
asemănau în idei, unul voia  iibertatea 
ca. o ţintă, celălalt cu un mijloc. Lu 
Fayette va accepta pe Bonapurte dacă 
respectă libertatea fiecăruia. Bonaparte 
nu va accepta pe La Fayette, decât în 
măsura în care acesta. va consimiţi să-l 
servească. 

Dcisprezece ani a tăcut la Fayette, 
Doisprezece ani, în cari moartea soţiei 
sale i-a lăsat un mare gol în suflet. Vu 
plânge această femee pe care o inşela 
cu o supremă inconștienţă, căreia puteu 
imediat să-i prefere alta, însă ciutre care 
revine totdeauna cu o iubire egală: a- 
ceastă femee care niciodată nu sa plâns, 
care a știut să admire şi să tacă.. 

Paris:ul e ocupat de aliaţi. la Fayette 
părăseşte tăcerea — sub Imperiu a ră- 
mas tăcut. A putut ziec cu mândrie: 

„Sunt în piaioare“, 

Către (range se întoarce când upun» 
puterea Burbonilor. 


POLITICA LIBERALA 


Napoleon — fugit din insula Elba, face 
apel la toate forțele: Renjamin  Cons- 
tant. Mathieu Dumas. Ioseph Bonaparte 
şi chiar la Fayette, care. prin trecutul 
său de glorie si lupte peniru l.bertate. 
devine pentru imperiu un recrut sim. 
bolic. 

Este ales vice presedinte al camerii 
deputaţilor. Urmează dezastrul dela Wa. 
terloo. 

Napoleon este silit să abdice. Capitu- 
larea este semnată, se anunţă a doua 
restaurare. Ales în departamenul Sarthe 


TIP. ZIARULUI ,UNIVERSUL”“, STR. BREZOIANU Nr. 1 


| 


îsi desfăşoară din nou ideile sale libe- 
rale. 

Se hotărăşte o lovitură de stat: un 
auvernământ provizoriu trebuia procla. 
mat la Belfort în 30 Dec. 1821. Sunt 
trădaţi. : : 

Este ales în departamentul Meaux —. 
Camerile se disolvă. La a dona alegere 
l.a Fayette cade cu succes. 

















































RUEINTOARCEREA IN AMERICA 


După 50 de ani, de lipsă, se îmbartăi 
cu fiul său pentru America. Sosirea lui 
în New-York este o sărbătoare. Toate 
edificiile publice erau pavoazate, 

Bătrânul părea încă tânăr şi era pelii 
tru popor o minune că acest on, puții 
aplecat, cu ţinută elegartă. contribuiset 
la creaţiunea Republicei cincantenare, 
Apărea mărit de timp și de absenţă. 
Pretutindeni fu obiectul aclamării fără 
sfârşit. Locui la bătrânul său prieteni 
John Adanis succesoru! lui Washington 

In entusiasmul general. i se oferi suni 
de 200,000 dolari si un teren de 24,000 
acre, Astfel republica  reconpensa DR 
unul dintre fondatori, lucru rar în 8 
toria Democraţiei. 

Intourcerea lui este speculată del 
berali care-l primesc în La Grange 
un fast decsebit. La Grange devine locu 
uspilniier al tuturor luptător'lor pent 
libertate din toate colţurile lumii. 

la Fayette, intrat din nou în politică 
colindă ţara fiind primit și ascultat e 
sfinţenie. Voiajul său părea să fie an 
preludiu al revcluţiei. i 

La, Fayette, ales din nou în aronli 
mentul Menux. vine la Paris, neștiind 
“bine ce vrea. în momentul când Regelă 
<uprimă libertatea. presei:  încrezin 
du-se destul pentru a-și impun» voinţă 
repetă cuvintele lui L.udavic al XIV-lea 
V„Etat cest mci”. 


REPUBLICA REGALA 


Când La Fayette ajunge, revoluții 
câstigase deja partida, În aniintireă 
trecutului său, cl core şi obţine postul 
său din 1789: comandamentul pardelo 
naţionale, Dictator moral al Franţei, & 
este sub o putere unoniină, care L-a trans 
format în  instrumenbtul  anbiţiunil 
orloaniste. Camera chiamă pe duce 
doOrleans la locctenenţa generală a 
gatului şi La Fayette îl primeşte 
plinrile drapelului tricolor, 

Nimic nu este încă def'nit, «e 
Charles de Remurat îl întreabă: 

„Dacă se face a monarhia, — duce 
(Orleans va fi rege. dacă se face o Ri 
publică veţi fi Prezident. Vă luaţi ră 
punderea, Republicei ?*. 

La Fayette înclină ctre o monarci 
constituţională, consaerânil orleanismlă 
In faţa mulţimii întărâtate. el săral 
pe ducele d'oOrleans: „Sărutul republi 
can al Imi L.a Fayette sa făcut un regg 

Guvernul uită premisiunile — făcut 
Camera, este dizolvată într'o atmosi 
agitată. La Fayette este reales, Alo 
him. republicană) devine o monarh 
foarte scurtă: 139 deputaţi  senineaz 
0 vielentă adresă către guvern. La Fa 
veite iscăleste plin de bucurie, i 
- Cieeniri sângeroase au loc, La Paysti 
îsi dă dimisina din toate slujbele ș 
petrece restul vieţii apărând libe tal 
si pribegind prin locurile scumpe. & 
îi vorbesc despre aceea care a fost Mr 
La Fayette, Ş 

A murit peste câteva luni, îndolir 
Franţa si America: dciă lunii. doi 
dureri. MA