Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0028

Anul XLVI Nr. 28 


6 iulie 1930 
5 Lei 


(elit t pt 
77, 


(PA? 
pipi 
ii / 





dea i 


iii 
p e ; 


PP, 


AVRAM _ IANCU 








454. — UNIVERSUL LITERAR 











C titorii 








AVRAM IANCU 


Din gencraţia luptătorilor dela 184%, 
Avram lancu prin ideologia, sufletul și 
faptele sale, prin atitudinea, cu care lua 
act îu faţa problemelor. ce frământau 
spiritul naţiunii române dia acele vre- 
muri, şi mai ales prin culoarea cu lotul 
originală a vieții sale cu desnodămănlul 
ei iragic, se rilică în istoria neamului 
nosiru ca un erou de epopee. 

Ideologia lui Avram lancu uu se altă 
desfășurată în vre-o activitate dle gazetă 
cum oObişvruiau şi obişnuiesc încă să se 
afirme — unii cărturari — gazetari, în- 
Arumători ai opinici publice, şi nici scrisă 
în tratate speciale, care ar [i purtat de 
bună seamă caracterul teoriilor abstracte 
si nu realitatea marcilor avalanşe de fapte 
istorice, pe care le-am avut. De aceea ideo- 
logia lui isvarăşte din conștiința supe- 
vioară cu care cra innăscut, jluminat în 
aceaslă conştiinţă de o cultură hogală și 
temeinic pătrunsă, în care desigur bâlca 
pulsul scrierilor lui Șincai şi Maior, en 
înflăcăratele lor descoperiri despre oii- 
gina Românilor şi peste care plutean 
ideile revoluționare ule timpului său, idei, 
care veniau cu vânturile din Apusul Eu- 
ropei. dela popoarele de pe coastele A- 
tlanticului 

Dreptul de existenţă fizică şi spirituală 
în toate formele de legalitate și de afir- 
mare onicnească în principiul continui- 
țății şi unității de rasă, era cel dintâin 
gând, cu care Avram lancu se cugeta la 
soarta poporului român. 

Ardealul și Românii din leagănul Ii, 
timp de aproape o mie de ani, sub ju- 
zl stăpânirii feudale maghiare nu cu- 
noșieau decât umilirţi, suferinţi şi dis- 
preţ. Ba mai mult, Românii, iobagii ro- 
mâni în genere, erau nişte ființe, care 
— după consideraţiile nemesilor și mag- 
naților a tot stăpânitori, — nu trebuiau 
să aibă chip şi asemănare cu ceilalți va- 
meri, şi deci nu puteau fi puşi alături de 
celelalte fiinţe omenești, conlocuitoare in 
Statul lor Răscoala din 1784 a ţăranului 
Horia ajutat de ceilalți doi: Cloşca și 
Crişan anunţase preluriinl acestui uragan 
vulcanic, pe care avea să-l  deslănțue 
Craiul Munţilor. cu cetele lui de Moţi ne- 
învinşi, sătui de impilări şi nedreptăţi. 

Acţiunea lui Iancu însă. potrivit cu ge- 
nerația lui pregătită. cu împrejurările 
vremii cu idei mai înaintate, cu voința 
lui hotărită, cu care inpunea  sugegestii 
tuturor, trecu dela caracterul local al 
răzvrătitului Horia, la concepţiile unor 
mişcări de masze populare en desfășurări 
largi, cu revindecări de «drepturi depline 
având ca obiective precise: înfrângerea 
trufiei maghiare şi credința ci împăratul 
va aprecia și va răsplăti jerifele poporu- 
lui român, care nu l-a înşelat niciodată. 

In linii generale ideologia lui Avram 
lancu era aceeaşi ideologic, pe care o în- 
tâlnim la mai toţi intelectualii ardeleni 
de atunei. Crezul evanghelie îl formulase 
Simian Bărnuţiu, tedriticianu! mișcării 
dela Blaj şi apostolul cunoscutului dis- 
curs dela adunarea din Câmpul libertă- 
ţii, dela 3.15 Mai 1948. Un lucru însă îl 


deosebia pe Iancu, pe dc-aîntregul de 
Bărnuţ : calda înțelegere, puterea de con- 
vingere şi apropierea ptiatruu praiu cât 
mai simplu şi firesc de sufletului ţăra- 
nului român, ceeace a determinat o tre. 
cere la acţiune fără şovăeli. Discursul lui 
Bărnuţ, care trata ideile într'o formă sa- 
vantă cu termeni tehnici din lumea als- 
tractă a speculațiilor filosofice, ura de- 
parie de a fi înţeles de gloatele c<imple 
şi fără pregătiri intelectuale. ..lu zina a- 
ceea frumoasă ua hicru însă lipsea pe 
câmpul Blajului... limba!  Inteligenții. 
fraţii şi fii miilor de Români adunaţi «de 
pe tribunele Câmpului Libertăţii, nu vor- 
biau româneşte şi avântul învielor al a- 
celei zile măreţe purta de-asupra cape- 
ielor o babilonie de cuvinte  stropsite 
*mulse din latineşte, pe care bicții români 
nu le înțelegeau nici decum deşi le pri- 
miau ca semne de mântuire zicând: o fi.. 
dar... aşa o fi...” (Alecu Russo: Cugetiri 
şi Amintiri pag. 17). Dela această aduna- 
re rolul lui Iancu începu a concenteu pri- 
virile şi simpatia mulţimii: „Moldovenii 
zic că predicile politice de pe câmpul 
Blajului sau ținut îutr'o limbă necunos- 
cută celor patruzeci de mii de români şi 
că acea adunare fără lancu, Lărăi Butearnuu 
si fără alţi feciori asemenea, ce nu vor- 
hiau după gramatitele și lexieoanele Bla- 
jului, ar fi fost o mare  mistificaţie,..* 
“Alecu Russo: Scrieri, Bucureşti 1905, p. 
80). 

Tancu şiia să dea expresia cuvenită 
gândurilor cărturarilor din comitetul na- 
țional, atunci când ele cereau să fie tăl- 
măcite poporului. 

Sufletul Îni Avram Tancu, alături de 
faptele lui, constitue poate cea mai rod- 
nică şi mai bogată grădină a personali- 
tăţii sale. În adâncurile acestui suflet se 
oglindeau toate niizuinţele Neamului ro- 
mânesc şi toate suferintele lui re vacuri, 
Trecui prin purgatorul trecutului era năs- 
cut mai alifel decât ceilalţi, purificat şi 
limpede, şi deaceea nu dorea naţiei sale 
şi oamenilor în genere, decâi un iraiu mai 
omenesc Viaţa lui Tancu chiar în mo- 
mentele cele mai critice ale revoluției e 
plină de fapt: cu totul neașteptate, po- 
nite parcă din adâncul înţeles al precen- 
telor biblice, din inima unui nou Isus. în- 
durerat şi totuşi blajin, bun și zâmbitor. 
„În timpul revoluției în drumul situ spre 
Alba-lulia, lancu lrecu în fruntea Moţi- 
lor săi prin comuna Sard, toemai în ziua 
când Românii de acolo desarmau. ha chiar 
măcelăreau pe ÎÎnguri, EL se reculese îm- 
preună cn trupele sale, ordonând un po- 
pas de câteva ore, în timp ce se presintă 
la dânsul o femeie, al cărei bărbat fu ucis 
de Români Femea care în curând avca să 
nască, bazându-se pe relaţiile de prietenie 
dintre bărbatul ei si acesta, îl rugă să 
primească, a fi naşul băiatului, sperând că 
pe calca aceasta va scăpa dela moarte. 
Iancu se invoi îndată şi acela „dle groaza 
căruia tremura înirew Ardealut“ îi boteză 
copilul, scăpând întreaga famili a celui 
ucis de furia poporului înarmat. Alte fa- 
milii fruntașe din acea comună se refu- 


de GABRIEL DRĂGAN 


piară sub scutul trupelor sale la Alba- 
lulin”. (Nicolae Buta: Avram lancu și 
epoca sa, Cluj, 1924 p. 54). 

E cunoscută acţiunea deputatului ro: 
mân maghiarizat, Draguș, care indemna 
pe români, trimis fiind de unguri, să de- 
pună armele, să înceteze revoluția. Iu 
timpul pertractăriloc cu el căzură surprinşi 
de venirea lui Hatvany, în Abrud trihu- 
nii Buteanu şi Dobra, schingiuiţi şi omo- 
râți de Unguri în cele mai groaznice chi- 
nuri. 

Î)ar lancu cu toate că eru să cadă prins 
și el şi-ar Ti avut aceeaș soartă, la moar- 
tea reneratului Drazoş, plânse. „După 
alungarea dușmanului îllatvany) Romi: 
uii întrară din nuu în Abrud şi în aceeaş 
zi avu loc între cele mai trazice împreju 
vări, moartea deputatului Dragoş. Acea- 
stă întâmplare pricinui lui Iancu 6 pro: 
fundă durere, Ea smulse din pieptul a: 


„cestuia urmnătoarele cuvinte, pr care le 


reproducem fără nici un comentar : „V'aţi 
luptat cu honvezii așa de brav, încât îmi 
vine să vă sărut pe toţi; dar că aţi omo: 
tît pe Dragu; mi-aţi omorit sufletul“, (Op. 
c. p. 65). 

Aşa a fost sufletul Iancului, Ceaiul 
Munţilor. Faptele lui, în activitatea răz- 
boinică au în ele imperativul vremii ce 
sosise, O descătuşare de lanţurile robiei 
era credința mântuitoare. 

Dacă prin alte mijloace, pe cale mai 
paşnică nu se putea ajunge la ov înţele- 
gcre, nu mai rimânea, decât prin forţele 
armate, smulgerea dreptului dela asupri: 
lori, fapt care, era cea mai eloeventă do-. 
vadă a generațiilor de Iuptători dela ju- 
mătatea secolului al XIX-lea. 

Afifudinea, cu care Iancu, lua act în 
fața problemelor, ce stăpânea preocupă- 
rile Românilor, constitee caracteristica e- 
roului genial. 

„Pe Câupia Libertăţii din la 1848 între 
tinerii, care formau parda de onoare a 0- 
mitetului național, se ridica unul de-o fru- 
museţă clasică, îmbrăcat în costum de 
muntean, cu şerpar şi pistoale la brâu, 

„„Hotărîrite adunării fură aprobate de 
mulţime, când Ungurii începură a pușca 
dinspre Mănerade, laneu scoțând un pis 
tol de după brâu şi descăreându-l strigă; 
Între noi si: Liuguri, numai acesta va 
decide !* Mulțimea adunată simţi instine- 
1iv că... „acesta e eroul pe care-l aștepta 
de atâta veeme...* (Dr. Tacob Radu: 4: 
nuarul ÎLIII al liceului „Avram Iancu 
din Brad, pe anul școla» 1920—1921, pg, 
10—21), 

Avram lancu. născut şi crescut în co. 
fivuraţia stâncilor de “bazalt, care prin 
măreția or sfidează eternitatea şi adăpai 
în copilărie cu visurile limpezi ca apel 
isvoareler ce susură'n jgheaburi, trebuia 
să împrumute în temperamentul său, 
structura clementelor naturii. Munţii Apu. 
scni sunt construiți cu frumuseți grundi 
oase şi cunlrastante, zeeace le dă o înfă. 
iisare misteriosă, Terhperamentul lui Ianey 
răsfrânge în bună parte expresia voliţio- 
nală a clementelor de configuraţie geo 
grafică socială, şi aceste constatări sunt 






i nnanim recunoscute. Deaceea îl vom ve: 
de pe lancu meditator hotărit, întreprin- 
zătur, aciiv şi capabil de enunțarea re- 
zoluţiilor, în diferitele chestiuni însemna- 
te, la care a fost chemai să ia parte, prin 
termeni de propoziţiuni scurte dar cu- 
prinzătoate. În timpul unei şedinţe cu 
discuțiuni interminabile la S.biu, a comi- 
ictului Naţional, lancn, cu tot respcetul 
ice.l avca pentru cci mai în vârstă decât 
jel, le tăie vorba : „Domnilor vorbiţi îna- 
ţinte, cu plec în munţi şi fac revoluţie“, 

Sau cnvâniarea către soldaţii săi, dela 
1 dealul Tueieacului, din apropierea Cluju- 

lui. care se încheia atât de româneşte: 

„Gata măi? Puţina vorbă a lui lancu, 
atunci cânul alţii găsiau prilej de orato- 
rie, ne aminteşte laconismul vechilor greci. 

După terminarea acţiunii revoluţionare. 
jiîntreg poporul român cu intelectualii con- 
iducăiori şi membrii comitetului naţional 
ise aştepară dela Impărat la: răsplata, pe 
icare se cuvenea să le-o dea, la dreptaiea 
Astrigătoare la cer, şi care după atâtea 
Îveacuri nu mai puica să întârzie. De a. 
îceea la îndemnul lui Şaguna, şi după pro- 
jpuneri la început puţin convingătoare A- 

vram lancu, Laurian, Balint, Maior şi Po- 
jppeseu formară o delegaţiune şi la sfârşitul 
Tlui Februarie 1850 ajung la Viena. Aici 
iAvram lancu însoţii de Laurian. Balint 
Îşi Maior, la 8 Martie 1850, se înfățişară 
tin persoană împăratului, să-i aducă la cu- 
inoştinţă, în urma evenimeniclor, a căror 
amintire cra încă proaspătă, dorințele na- 
ijiunii, pe care o reprezentau. Împăratul îi 

Iprimi hiue, le mulțumi pentru credinţa cu 
Acare şi-au făcut datoria, şi le promise — 
“eterna proruisiune a curții imperiale -— că 

va lua în seamă cererile Românilor şi că 
„dreptele lor cereri se vor împlini“. 

Dar împăratul în numele căruia. Româ- 
nii ardeleni bătusecă pe răsculații unguri 
împotriva Vienii, şi apăraseră cu braţele 
lor supremaţia Habsburgilor, nu-și” ţinu 
promisiunea. Acordă doar o decorație : or- 

dinul Francis Iosefin, eroului dela Câm- 
peni, fiul Moților, care cuecrise în vârte. 
jul atâtor Inpte cn sabia în mână drep- 
luri pentru nația sa şi nu decorații per- 
«.uale. lancu dintrun superior bun simţ, 
refuză decorația ca pe-o jignire, cum de 
altfel refuză şi orilinele conferite de Ruși. 
Dună doi ani, în 1852 „impărarul onoră 
“ru vizita sa districtul minelo:* din Mun- 
ji Apuseui. Voia să vadă şi el ţinniul a- 
testa cu stânei sfidătoare şi oameni vân- 
joşi cu energii de ojcl. Populaţia la vesa 
lea venirii acestui oaspe înalt părea însu- 
Ileţită de noui speranțe. Se făcură din 
artea oficiaiitiiţii pregătiri mari. Dar la 
"bările peniru întâmpinarea  împăralu- 
u: împotriva tuturor stăruinţelor de pre- 
uiindeni, laucu refuză să ia parte. „Toate 
lăruințete prietenești de-atunci, cu tot 
ivajul unor avautagii politice pe seama 
lor săi, nu l-au putut îndupleca să apa- 
ă înaintea domnitorului. Vizita plăpându- 
ui ?Tabsbur» sa desfăşurat într'o atmos- 
eră de amărăciune și loliu. Foştii lănceri, 
ipsiţi de comandantul lor, se uitau cu 
princenile încruniate la acest convaiu 
edorii. In faţa casei eu şindrile dela Vi- 
la nu aştepta decât tatăl eroului. întin- 
în un pahaus de vin oaspelui cu un gest 
e peliteță patriahală. Avram Iancu pre- 
ătise acest gest de mnşcătoare ironie şi se 
fundase în codru .ca un vultur cu aripe- 
sdrobite „aruncând prietenilor săi sen- 
ința lapidară ca un dicton biblic: 

— „Toate suni în zadar, un nebun şi cu 
n mincinos nu se pol ințelege,..“ 

Se mai nimeri că tot în acel an, din cau- 
a unor neînţelegeri la impuneri fonciare, 


ae anul ae 

























Moţii se împotriviră şi amenințază cu 
răscoala, pentru care fapt lancu fără să 
aibă vre-un amestec fu băgat în închisoa- 
ve la Albu tulia, unde fu brutalizat de 
imbecilul Tâhn, pus în lanțuri şi pălmuit 
în fală, faţa lui Avram lancu, învingăto- 
rul lui Hatvany, Kemâny, şi Vasvâri ! 

In urma acestor îniâmplări, « prăbuşiri 
morale se surpară din temelie în lumea 
lui interioavă şi laneu se simţi  desperso- 
nalizai: „Fu nu mai sunt Iancu, eu sunt 
umbra lui Iancu”, zicea adesca. De acum 
timp de douăzeci de ani va irăi cel mai 
<fâşietor desnodlământ de tragedie. Pur- 
tând melancolia idealului apus, jalea unui 
neam întreg cu aspirații neîmpliniie, um- 
bla rătăcitor pe creştete de culmi, pe unde 
altădaiă, sub umbrarul unui fag, în jurul 
unui foc, îşi împărtăşise visurile cu înțele- 
gerea caldă. a lui Nicolae Bălcescu. Trecea 
peste zuri «le văi, pe la stâni şi-l întâm- 
pinau bucuroşi de oaspe, ca pe-un frate, 
câinii şi cioabuii... Şi pleca şi se pierdea 
pe cărărui de codru şi scoiea dela hrâu 
Hucrul, şi se îngâna în doinc cu păsările, 
apele, vânturite şi frecamătul de codru, ca- 
re parcă diuir'o amintire de demult îi a- 
«ducea pe Frunze refrenuri din zile glo- 
rioase i 





Astăzi cu bucurie 
Românilor veniţi, 

Pe lancu în câmpie 
Cu toţii să-l însoţiţi... 


Tntr'o zi priheagul a umrit. Dar moar- 
tea i-a fost o părere, lancu îrăctşe şi va 
trăi înttodeauna : se desface cu o umbră 
«din clementele natuiii, cu care este gca- 
măn. zâmbitor la raza visului împlinit, și 
ne plânge în suflat povesiea lui, cca mai 
frumoasă legendă din istoria neamului 
nostru, 


GABRIEL DRAGAN 
DD 3 NI N E 


 - NOTE BIOGRAFICE 


Arran lancu sa născut la Vidra în 
1824. A făcut studii la Zlatna şi la Cluj. 
De aici în 1945 trecu la Tg.-Mureş. 

Tun Tg.-Mureș din primăvara anului 1848 
începe acţiunea activităţii sale politice. 
la 3/15 Mai. a aceluiaş an luă parte la 
adunarea dela Blaj, la care printre alţii 
se aflau din Principate: Alecsandri, Cos- 
tache Negri, Lascăr Rosetti, Alecu Russo, 


Gh. Sion si colonslul  Alexandeu Ioan 
Cuza, domnitorul de mai târziu. 
Dela Blaj în vara aceluiaş an Iancu 


teceu în Munţii Apuseni, în ținutul său 
natal, unde organiză poporul şi porni re- 
volujia, începând cu dezarmarea Unguri- 
lor. Capitulară în faţa forţelor armate ale 
Homânilar otașele : Abrud, Raşia, Offen- 
baia, Trascău, etc. Singură Zlatna opuse 
oarecare rezistență, dar încăpăţânarea a: 
cestui orăşel fu fără rezuliai, căci plăti 
ecump acecasiă acțiune, cu pârjolul pe 
.are-l suferi. În mişcarea acestei revoluţii 
Avram lancu a fost secundal de vestiţii 
tribuni : Buteanu, Balint, Axente, Dobra, 
(ioza, IL. Gomboş, Nicolae Coreheş, Alex. 
Cândea. elc. și de prefecții săi ca : Dioni- 
«ie Pop Marțian, Ion Brad, Maxim Hu- 
lea. ete 


In iarna anilor 1948-1849, după capi-. 


tulerea Aiudului, însemnat ceniru maghia: 
la & Noemhrie 1848, Avram lancu pariti- 
cipă cu răsculații săi la o cooperare de 
acțiuni militare cu teupele imperiale. Că- 
zură astfel în mâinile armatelor aliate 
români şi austriaci, Turda şi Clujul, cu 


UNIVERSUL LITERAR. — 455 


toate satele de pe valea Mureşului întâl- 
uite în calea lor. 

Dula Cluj, Ungurii fură urmăriţi până 
aproape de Huedin, fără să aibă loc vre-un 
atac imediat. Intre timp Ungurii primesc 
ajuitvare dela Budapesta. lancu dăduse 
drumul, lu o mare parte din oamenii săi, 
plecaţi de mult dela caşele ler, şi nu mai 
avea decât vre-o 1500 de soldaţi. Din cau- 
za neinţelegevii unor planuri de luptă în 
tre căpitanul Ivanovich, un „încăpățânat 
lipsit de cele mai elementare cunoştinic 
de strategie mnilitai — trupele aliate sunt 
bătute la Trăieniş şi la Ciucea, după rare 
înfrângeri, Austriacii în frunte cu co- 
mandaniul lor generalul Vardener şi co- 
Jonelul loscnau sunt aluugați de preiu- 
tindeni de (Unguri depe tcritorul Ardea- 
lului, şi găsesc refugiu la Râmnicul Văl- 
cii în Vara românească. 

lancu se retrase și se blocă în munţii 
lui de granit ca 'ntr'o cetate. Ungurii re- 
cuceresc Ardealul tot, numai Munţii Apu- 
seni cu Moţii şi strâmtorile lor nu pot cu 
tvate sacrificiile făcute. Avram luncu în- 
scrie în vara anului 1849, uua din cele mui 
glorioase şi mai mişcătoare pagini de cro- 
ism din istoria Neamului românesc. Hal- 
vanyv, comandantul trupelor maghiare; 
sosi prin surprindere și ocupă Abrudul la 
6 Mai, schingiuind și omorând. La 8 Mai 
lancu îl înconjură în Abrud, tâinadu-i toa- 
te comunieațiile, pe care le-ar mai fi avut 
cu Ungurii din afară. Hatvany. cercân 
să iasă din încercuire prin două atacuri 
violente, este respins cu pierderi mari. 
Hatvanv reuşi să scape din Abrud, numai 
într'o luptă pe ceaţă şi ploae, în întune- 
ricul nopţii. Dar Hatvany se reintoarse 
cu puteri militare îndoite şi după o luptă 
de 3 zile, este «lin nou bătut și alungat de 
armatele lui lancu. 

După înfrângerea lui Hatvany, urmă 
aceea a baronului Kemuy Farkas. Lup- 
tele au decurs cu aceleaşi planuri şi po- 
ziţii de ambele părţi. Kemâny urmă în- 
iocmai planurile acţiunii generalului Bem 
şi poziţia celui dintâi căzut: Hatvanv, 
iar Tancu era cu acceaşi tribuni şi acecaş 
moţi neînvinşi ca stâncile de veacuri și 
pe aceleaşi locuri din copilărie, Kemeny 
fu bătut şi abia se putu retrage din faţa 
atacurilor Românilor, la 16 Iulie în re- 
vărsatul zorilor. Uftimul trimis al Langu- 
rilor fu Paul Vasiari, unul dinu cei mai 
iuflăcăraţi tineri ai revolujiei maghiare. 

In lupta care avu loc la Mărişel şi Fân- 
lânele la f Iulie, căzu cu unităţile sale 
sdrobite. Luptele au fost decisive: mun- 
ţii rămâneau neînvinşi. 

După aceste fapte glorioase  lancu se 
aştepta ca soarta poporului român să fie 
răsplătită de Impăratul, în numele căruia 
luptase. Lucrurile însă sau petrecut ait- 
fel La vizita făcută de delegaţia naţiova- 
lă a Românilor în frunte cu Iancu la 
Viena, împăratul a promis. Dar după o 
bneaiă de vreme lancu sa văzut înşelat 
în speranțele lui. Sa mai întâmplat că 
în 1852, Muţii să se dea „la răscoale şi 
împotriviri cu prilejul cercetărilor şi pre- 
judicierilor usupra cadastralui  fonciar; 
de care fapte. Avram lancu fu făcut res- 
ponsabil. Fu închis la Alba-Iulia în aceeaş 
închisoare în care odinioară au stat Iloria 
Cloşca şi Crişan. Aici „lu tratat cu bru- 
ialitate“, fu chiar lovit în faţă de supra- 
veghetorul arestului, şi „ferecat în  lan- 
luri“. 

Muri într'o zi de toamnă la 10 Septem- 
brie 7872 pe-o bancă în Baia de Criş, cu 
faţa în sus, cu ochii spre imensităţile e- 
terne, și fu înmormântat sub gomnul stră- 
bunului lui Horia dela Țebea. 


G.D. 











456. — UNIVERSUL INTERAR 


Po e 








d HI e 





VICTOR EFTIMIU 





CA SĂ TE CÂNT. 


Ca să te cânt, 
Am edunat cuvânt lângă cuvânt. 


Nu le-a ales, 

Nu le-am cules 

Şi nu le-am mângâiat 

Dar s'au chemat, 

S'au înmulțit, 

S'au «adunat... 

Ca mieii. unul lângă altul au venit 

De pretutindenea, de nicăieri, din infinit 
Din tot ce-am vrut să tac, să sper, să țip... 


Cuvinte multe, fire de nisip 

Să spună aurul simțirei mele 

Să fie licurici, să pară stele, 

Din punctul argintiu de pe aleie 
Să'ntruchipeze mari cărări Jactee, 


MI S'A URÂT 


(După SERGHEI 


Mi sa urît irăind în țara mea. 

In alte spaţii dorul meu miar vrea. 

O, izbă, — am să te părăsesc, să plec, 
Prin lume vagabond şi hoţ, să trec. 


Voi merge pe zulafii albi ai zilei 
Cătând coliba liberă a milei, — 

Și un prieten scump. cuțitul strâmb 
Mi-l va ascute. seos dela carâmb. 


Cu primăvara 'n siepă şi cu soare 

Se 'mbrobodeşte drumul, galben floare. 
Şi tu. al cărui nume-l tăinui, drag 

O să m'alungi din nou de lângă prag. 


Cuvânt lângă cuvânt am adunat 
Și te-am cântat. 


Par ce-a rămas din caravana lor : 

Ce far aprins'am trecătorilor ? 

Ei nu mau înțeles — tu nu nai priceput 
Sânt n:ut can zilele de la 'nceput... 

Nuci nici un cât în bietele-mi cuvinte! 
Cuvintele sânt lespezi de morminte 

Subt care 'lorm iubirile, — cavou 

Inchis kermetic, fără vrun ecou 

Și fără vreo fereastră înspre cer. 
Zadarnic le deschid, zadarnic ie mai cer 
Sânt triste, mute, moarte, fără zare 

Cu ochii plini de mari pustietăți lunare... 
Și-acuma văd cat den zadar, ca să te cânt 
Am adunat cuvânt lângă cuvânt... 


TRĂIND... 


ESENIN) 


Și iarăşi o să mă întorc aici 

Să mă mângâi cu bucurii prea mici. 

Dar într'o seară verde, sub fereastră, 

O să mă spânzur cu o eșarfă albastră, — 


- Și sălcii sure, lângă garduri vii, 


Spre mine o să 'ntindă crengi mliăulii, 
Și câinii vor lătra când, nespălui, 

Mă vor svârii n pământul destundat. 
Jar Imna goală va pluti "n văzduh 
Pierzându-şi vâslele pe lac, în stuh, 

Și Rusia va dăinui la fel 

Jucând la gard cu glesnele în inel. 


ZAHARIA STANCU 


ROMANŢĂ PROVINCIALĂ 


Sunt aşa de singur în orașul mic. 

incât cred că l-au făcui pentru mine, 

Câteva străzi, vre-o două stalui şi nişte ruine 
Şi printre ele mă văd singur, singur și mic. 


Nimeni unu mă chiamă, nimeni nu-mi vorbeşte, 
În oraşul meu mici o floare nu "nfloreşie. 
Poate nu-i pământul bun pentru roze şi glicine. 
Cine a zidit oraşul pentru mine, cine? 


Să dorm în tăcere, să mănânc în tăcere: 
Aceasia-i tot ce mi-se cere 

Peniru orașul care mi l-au dăruit 
Legendar şi prăfuit. 


Veniţi în oraşul meu 


Copile frumoase, copii cuminţi, prieteni buni: 
Să ne iubim, să ne certăm, să ne spunem minciuni 


Veniţi în oraşul meu 
Să vă găsească. cel puţin, pe voi Dumnezeu. 


MATEIU C. ALEXANDRESCU 


UNIVESRUL LITERAR, — 437 


IN REDACȚIA UNUI ZIAR 


Ani fost la topul” să-i mulţumesc de 
publicarea bucății : on Nadrag, adică 
Păţania lui lon Nădrug şi să-i mai due 
alta : Urzici. 


Tovul a pus secretar de 
'cumunată-său — tot socialist. 
— In Jon Nădrag tu ai făcut politică 7... 

— Nu, 

— Se poate? Ce personaj e ăla lon 
Nadrag ? mă'ntreabă fovul. 

— Un ţăcau, ca toţi ceilalți... cu cimasa 
afară din nădragi... 

-- Ha Abia am teecut-o prin cen- 
sură... şi ştii cum 7. că eşti socialist!... 

— EI şi socialist! vorhi cumnată-siu 
delu masa lui de secretar de redacţie. 

— Ştiu... Am avut cu o explicaţie cu el... 
Apropo... de ce ui fugit atunci la 2 De- 
icembre ? 

— De Lrivă, 

— Ce frică? 

— Odată că se făcea consfătuirea sub 
protecția ofijerilor nem(i ce erau în sală... 
Când au început sâsăiclile, mam gândit 
“că su face bătae și de. 

— Cum, nu eşti învăţat să le rabzi £,. 
Alunei ce țărau eşti? 

— Da ce credeţi că țăranii sunt tobă ?,, 
i — Păi fireşte... primarn-i bate, notaru-i 
bate. pereeptoru-i bate, janidlarinul îi bate, 
isprămnicelu, lgofiitu și arendașul îi baie, 
iar bocrul se face că-i scapă! 

— Nu, nu mâncăm aşa bătăi... 

— Nu mai esti socialist, Y iss 


avioane |... 
— Nu "nţeleg... socialiștii irebue oare să 
pure că mănâncă 


bătae când nu mă- 
„uâncă ?,., 


— So lăsăm... 
lică ? 

— De loc... e vorba de lon Gheorghe 
Căscău dela noi și ce baba lui... Sunt bă- 
trâni amâudoi... 
dacii a [i politică deghizati în 
ea şi... înţelegi, o fi cu tendinţi naiona- 
liste, nu trece prin censură!.. A de la... 
sa confiscat... Dacă nu interveneam. te 
la draen... A de la B.... sa pierdut... 
şi cu nu scrin de două 


redacţie pe 












în bucate asta faci poli- 


i Bine. 


— Sau dus?! 


ari... 

 — Sau dus. dar erau politice... Să scrii 
Mu... căpcăuni !.. Ce poveste mai puica fi 
si aia ?. Căpcăun albi... Numai titlu zi 


iăcea de Văcăreşti. Ai parte că serii și 
lueruri fruwoase. alfel pupai alagenua.. 

— Ştii că am respins un articol al lui 
Demetrius 2 varbi secresarul de redacţie. 
+ — De ce? întrcbai și cu, 
; —- Pentrucă spuuea în el copilării... Ince- 
ea cu „Ce bine ar fi pentru popoare daci 
işocţii ar f; regi?“ 
„FI... poet. Si cerea ca administratorii 
de plăşi. prefecţii, polițaii şi percepturii 
ă fie recrutati numai si numai dintre 
scriitori, Că scriitori sunt miloşi şi no să 
aai dogească spinările locuitorilor... 

— Și ai socotit că o astfel de idee este 
ea ? 
— Fără mulviali,.. Că la urma urmelor--- 
cum i-am spus-o şi lui — ce sunteți oi 
e cât miște paraziți ai socictăţii, din clasa 
isă a intelectualilor ?... 
4 — Noi ?1.. paraziți? 

— Fireşte !... Paraziţi, care irel;ucsc stâr- 
iţi, spânzurați. 


— Asta e punct «lin programul socialist? 

— Punet ce se infăptueşte în Husia,.. 
Voi nu vă faceţi datoria; voi aţi înșelat 
natura !?. 

„Noi?! 

— Voi, da... 

— Bine, dar dacă-i aşa Maxim Gorcki 
în Rusia e spânzurat de mult... 

— Nu. că ăla e socialist. E directorul 
ziarului „Navoja Vremia”. A făcut politi- 
că militantă. A fost închis... A suferit şi 
Wa strâns uvere... Acela e scriitor ce me- 
vită să trăcască,.. Pe când voi, vă pupati 
în bot cu Brătienii !.. Sunteţi amăgitorii 
poporului, dusmani lui eci mai grozavi. 

Noi mă, frate Jlie?! 

Da, voi mă, frate Fancule!... 

— Și să vit tu la putere ca un Arhan- 
zel ve lronul lui Mihai Viteazul ori al lui 
Mirecu cel Mare, ce-ai [ace lui prictenul 
și fratele lancu ? 

Mi. asi face datoria. spânzurându-l și 
pe celt... Ce mi-au făcut Carageale, Dela- 
vrancea, Alexandri, Vlahuţă 2... Fminescu 
a scris Împărat şi Proletar, dar alde Bră- 
tescu- Voinesti eu scrisorile lui de pace, cc 
[ace ?.. 

—— Credeam căi noi reprezintăm sufletul 
poporului românesc... Credeam că Români 
respiră prin noi simfirea lor, gustul lor de 
frumos şi de artă, puterea lor de învăţă- 
tură, «de morală si creaţie... 

--- Mofiuri !..YVoi oirăviţi poporul. Voi îl 
aplecali sub jugul Brătienilor. Voi ţineţi 
poporul suis “călcâiul tuturor... Yoi lre- 
buiti exterminați întâi! 

- Auzi-l Maica Domnului şi 
putere ?... că nebunul ăsta aşa 
store să facă ! zisei cu râzând, 
i? 


nu-i da 
ar (li în 


— hâz 
= Fireşte, 
Zinuhi si el. dar urmă : 
-- Da, de. uumai când veţi fi ucişi voi, 
numai atunci va răsulla poporul. 
— Să nu-l rabzi Maica Domuului! Să 
nu-l inai rubzi î... 
Tovul cel mare se puse pe râs. 
Dă-l dracului mă. tu nu vezi, ăsta... 


e un ţăran ăia şuzubăţ... Te "mnţelege 
cl... 
O să nteleagă el odată... Bălineanu 


mi-a prins ideia și a ţinut o cuvântare 
în sensul ăsta: Moarte scriitorilor. 

Săracu !... Are numai un ochi, şi de 
uceia e gelos pe cei care an patru ochi !... 

a P-auzi 2! Lasă-l lie... 

Bate-voi păstorul şi se vor împrăștia 
vile 1... Dacă pe noi, păstorii firești ai pu- 
poarelor, vreţi să ne ucideți voi, înscamnă 
că vreli să sfâşiaţi turmele... înseamnă că 
vreți să dormiţi ca unii lupi, pe grămezi 
de hoituri, 

Voi păstori 21. 

Nu spuseşi că se Ține turma de pe 

E] 
voi £ 

— Și o duceţi lupilor so sfâşie ?... 

-- Fiindcă o mână la iarbă prefecți și 
subpreferţi făcuţi din avocaţi, iar nu din 
scriitori, cum a ccrut Demetrius. 

— Mă, pe avocat îl șştin că e un hoț, 
dar ştiu că un scriitor ec un om de nici o 
ireal... Tucapabil de orice acliune... un 
irântor fără ac în stupul cu albine... Lu- 


mta trebue condusă de oameni de acţiune. 


de I. C. VISSARION 


Când o bate din picior să tremure go- 
lanul... 

Și să-şi dea acasă... turia, gologa- 
nul ?..., 

— Da, 
tului ! 

-- Mă frate Ilie, cu sunt greu de cap..... 
Nu ştiu ce e ăla stat... Eu văz că stat, 
sunt cei care conduc... şi dacă ăştia fură 
şi "mpilează, eu zic că siatul [ură şi 'n- 
pilează..... 

— Statul burghez. da..... 

— Și eu zic că, dacă tu ai fi ministru 
şi-ai cere impozite mari, cu aşi crede că 
tu veci să-ți trăești cei 70—80 de ani, în- 
iro stare ca în Rai... Să mănânci, să bei, 
să te plimbi. Să dormi cât îţi place. Să te, 
culci şi să te scoli când îţi place. Să te 
plimbi prin țări străine. Să ai amante ti- 
nere. Să le faci cudouri mari... Şi pentru 
a face toate astea, pui impozite mari și 
arunci că le cere staiul, iar nu tu: marele 
lacom, uu tu: butoiul fără lund al Da- 
naidelor !... Eu, Ioniţă Ismană să te cred 
pe cuvânt şi să-mi ian căciula din cap în 
fața ta, că tu eşti conducătorul sătul al 
milioanelor de flămânzi... Dă-o dracului, 
frate Ulic, mai vezi alţii... Pricep cana- 
vaua tuturor minciunilor politice... Liber- 
tate, egalitale, fraterniitate, până se suie 
și golanii în fruntea țării, și atunci. zece 
jandarmi la porţi. Boerul umblă în maşi- 
nă blindată... Libertate de a face cl orice 
vrea. FEgalilale, cl faţă de el... Frafterni- 
fie, cl cu saţia sau cu amunia lui... 
Toate aslea confiscate pentru line şi ai 
iii... Asta e politica, sub orice cticheiă sau 
tillu sar face, 

— Păi bine mă, idiotule, dacă Ie pricepi 
ioate astea, de ce nu vii lângă noi?.. k 
timpul... E para coaptă |... 

Eu am o misiune! cu am un Scop... 

— Care ? 

Să dau forţă mecanică omenirei.., 

— Piint... E tâmpic! 

—  Aolică.... Credeam că-i spune cota! 
zise şi tovul cel mare. 

Nu, nu, scriitori sunt anormali. suni 
nebuni, dar o formă curioasă de nebunie... 
i-a clasat bine Cesar Lombroso între de- 
generații lui... 

Râsei si le "ntinsei mâinele,,. 

Nu sunt oameni de acțiune, 
ricii societăţii... 

Nuci 


dacă i se cere în interesul sta- 


i 


măscă- 


mai auzi: 


17 Martie 1918. 


soda 


. 





438, — UNIVERSUL LITERAR 


VISUL LUI TUDOR 


„In depătare se zăreau lucind în soare 
turlele bisericilor, iar colea, în apropiere, 
între dealurile dela Gurgui apa învrăjbită 
a Argeşului işi purta mugind trofeele morţii 
— trupuri hăcuite de oslaşi, sfărâmături de 
care şi hoituri de vite, deavalma, în valu- 
rile-i înspumate, 

Strigătele de îmbărhătare ale panriurilur 
e întretăiau cu ţipetele desnădăjduite ale 
cteriştilor, cari, deşi mai mulți la număs, 
se prăvăleau la pământ, şiruri după și- 
uri, copleșiți de vitejia oltenilor lui... 

Ți auzea limpede : 

—. Nu te lăsa vericule ! 

— Dă-i cu sete, piciule ! 

-— Mirueşte-], Udreo, să-i ajunsă ! 

Si alte mulie, le auzea îutruna, «lin vil- 
muşag. 

lar el îşi simţea sufletul peste fire «de 
plin, văzându-şi-i  pe-ai lui izbândind, 
zeoruiud pe Greci, biruindu-i şi fugăriu- 
du-i departe, cât vedea cu ochii, peste lun- 
ca Argeşului, în vreme ce din zăvoiul de 
alături se apropia de el o ceată de panduri, 
purtând intre earabine, ca pe un zălog, pe 
însuși „cleltul elefților“, Ypsilanti, căpe- 
tenia năzuinţei eteriste și duşmanul lui de 
moarte. 

li venea să-i strige în faţă : 

— Fugi, năpârcă, dle grabă, că-ţi pui ca- 
pul sub călcâi ! 

Limba, însă, îi rămânea încremenită 
in gură şi, nc în stare de a mai rosti, sau 
de a mai face ceva, el, „cel mai tare din 
țară”, aştepta, împotriva felului său da fi, 
ca toate să intre in matca lor. 

D'odată mai marele Lteriei s'apropie de 
cl şi, dând în genunchi ca un rob, îi sărută 
pulpana dulamei lui oltenești, ţesută de 
mu'ca lui din Vladimiri. 

li scăpărară scântei din ochi. 

li venca să-l stropşească, și să-l nimi- 
cească, deabinelca şi nu ştia pe ce să puie 
mâna mai iute,ca so sfârşească cu acel 
ce-i stase în cale şi-l împiedicase de a ajun- 
ge mai repede la limanul dorit, înfăptuin- 
du-și gândul lui cel mare, visul lui sfânt: 
țara scăpată de caţaoni, răsnflând uşurată 
și dând mulțumire Domnului ?.. 

„lar el, el, însuşi Domnul ţării, „Domnul 
FPudor“ cum îi ziceau vitejii lui panduri, 
el stătea înlemnit. 


Devdaiă se cutremură şi, din cap până'm 
călcâie, fu năpădit de-o apă rece. Picase în 
apele neadormite şi însângerate, zărindu-şi 
alba-i dulamă pătată de sânge... 

Gemu, ca scos din fire: 

— Urdăreanu ! 

Și viziunea i se înfiripă întreagă. 

Valea întreagă era străbătută de pâlcu- 
rile de Panduri, care se duceau spre colni- 
cul Sarului, unde hotărîse să-și ispăşească 
neleginirea acel-ce-i călcase cuvântul în 
picioare 

Mulțimea sc apropia tăcută de cobnie, şi 
el după ea, cu htaţele incrucișaie pc p'ept, 
păşea în neştire, dus de gândul de u-l ve- 
dea pe răsvrătit căpătându-şi pedeapsa. 

Nu-l simţiră, până acolo, sus, —- nici 
unul. Par'că n'avea ochi să vadă decât 
cecace trebuia să se întâmple. 

lar când îl văzură, deodată se traseră în- 
to parte şi alta a cărăruei, cum se despar- 
te vu lan de grâu sub suflarea apriză a 
âviulni. făcândui- loc să treacă. 

Intr'o clipă [u acolo. Și când ridică ochii 


(FILE DE URIC) 


epre brațul de tufan, zări mişcându-se în 
văzduh, în bătaia vântului pe însuşi cet 
mai drag dintre ai lui, puiul lui sufletesc 
care fusese ursit să fie pildă tuturor. 

Din grămadă se ridică un murmur, ca 
vuielul unui uragan gata să se deslăn- 
|uiască. 

Inlemnit asa. în faţa spânzurătoarei, 7ă- 
"nd printre genele păinjenite de lacrimi 
pe cel ce-și ispăşise nesupunerea, nu-şi dete 
seama cât stătu, înfipt parcă acolo. 

lar în auz. îi umblau cuvintele rostite de 
cei-ce fuseseră martorii grozăviti : 

—- Nu-i dreaptă ispășirea asta... 

-— Nici fapla lui nu a fosi cuminte! 

— Copil crud, vere, ce-și dedea cl seama 
ce făcuse?! 

- Sa jucat cu focul şi sa fript. 

— Da ue arde şi pe uoi jarul ăsta... 

—: Mai hine Var fi 'ertat, că sc căise... 

-- Nu vedeţi ce cătrănil e şi cl? 

-— Copilul lui de suflet se chiamă că 
fusese... 

Nu mai putea să rabde. 

Se întoarse apriz spre grămadă : 

m Voi cârtiți cu toţii împotriva mea și 
nu ştiţi că pe ficare îl aşteaptă  aceeaş 
soartă, dacă îmi călcaţi poruncile... El cel 
dintâi mi-a căleat porunca de a nu ieşi dn 
tabără, și de uceea a plătii cu viaţa! 

Pandurii amuţiră, li fulueră pe toţi cu 
privirea : 

— Care îndrăsneşte să-mi spună că mam 
făcut bine ce-am făcut, să cuteze şi să Mi-o 
spună neted, ca un oşteau vrednic care nu 
şovăie nici o clipită? 

— Care ? 

Dar nici unul din oștenii lui nu îndrăsni 
să-l mai înfrunte, cu taţii bolborosind : 

— Doamne, iartă-ne, prea era cr şi 
necopt la miute ! 

Işi întoarse fața dela cel pierlut deapu- 
vuri pentru cl și cu acelaş junghi al des- 
nădejdii în suflet, eu chica bătută de 
vânt, se îndreptă furtunatec spre casa unde 
fusese găzduit. urmărit de murmurul mul: 
iimei aceleia pe care o stăpânise până a- 
tunci, şi care. simţise că se desfăcuse de 
sub puterea vo'nții lui. 

Nu mai crau ai lui, Nesupunerea încol- 
jise în sufleie și rânduiala ostăşească sc 
îrosise dliniroudată, la suflarea” morții co 
sabătuse între ei. 

Cuprins de amărăciunea aceca fără nu- 
me, pe care no simțise niciodată, deabia 
avu tăria să uree treptele ce. duceau în 
pridvorul cas'i, părându-i-se că stan să se 
sfarâme, să se prăbuşească sub paşii lui. 

Atât de mult îl apăsă cecace se îutâm= 
plase şi-atât de greu îi muşca sufletul mu- 
strarea amară a pocăinţei. Apoi isbucni în 
lacrimi... 

Și îşi veni în fire, leoarcă de năduşală, 

— Da, te mustră cugetul! — rânji la cl 
căpitanul Clăpăug, alături de care se ară- 
tă în pragul casii statura de uriaşa lui Kir 
lordaki, ciudat de neaşteptat sosit acolo. 

Râuji lupeşte, uitându-se mântos la el. 

lar el și-aduse aminte de toate. 

Nu mai închisese ochii d'o săptămână. 
Și cun se văzuse în casa lui Busuioc, aro- 
mită de căldura reirii, îl prididi osteneala. 
Cum puse capul pe perină, adormi dus. 
când se întoarse dela îngropăc'unea  Jui 
Urdăreanu. 

Se frecă la ochi, buimac, şi fără zăbavă 


de N. PORA 



























înțelese rostul venirei celor doi căpitani 
lu el, 

Cât ai elipi fu în picioare şi luându-și de 
pe masă paloşul en plăsele de argint, smăl- 
țate cu picire scumpe, mai înainte da fi 
pus mâna pe cl iordaki, se îndreptă spre 
uşa întredeschisă, uude tocmai se arătas 
căpitanul Coreoseanu, singurul care îi mai 
rămânea eredincios : 

.— “Ţine-l, lancule, dela mine, că zarul 
meu a fost aruncat! 

Si văzându-l pe Ki» Tordaki dând din 
umeri, împotilvinlu-se par'că, nu se putu 
ține să nu i-o spună neted, înfruntându-l 
cu privirea : | 

— Nun mă "ndoese de rostul venirei iale, 
cum ştiu bine că acel ce cutează împotriva 
lupilor îmbrăcaţi în piei de oi, cutează îm- 
potrivă-și ! 

Si scuturându-şi chica neagră, sfârşi, ne 
induplecat, stăpânit Wacelaş gând de supu- 
nere în faţa ursitei : 

-- Nu degeaba am îmbrăcat 
morții ! 

Toţi cei de faţă,  înfioraţi de cuvintele 
profetice ale celui ce deşteptase în mulţi- 
me increderea în puterile nuţiei înarmate, 
răwmaseră ca înlemn ți, așteptând să-l vadă 
pe Domn, așa cum erau deprinşi să-l vadă. 

TI nu mai spuse nimic şi întorcându-se, 
automat, spre divanul de pe care se ridica- 
se cu câteva clipe mai înainte, îşi luă du- 
lama şi de sub ea apucă pistoalele. 

luwdahi se repezi spre el: 

— Ce vrei să faci? 

[us el. «n aceeaş liniște, şi cu un zâmbet 
risti î 

= Nu te teine, prietene ! Până aci ştiam! 
că sunt al meu și că pot s'o închei în orice 
fel; de acum sunt în mâinele voastre. 
ine-le ! 

Și întinzâncdu-i armele cu mânerele  în- 
crustate în filizran de argint, se îndreplă 
«pre uşe. 

În privror stete un pic locului, uitându-se 
în ogtada plină de oştenii lui, 

lar peste câteva clipe, prin faţa pandu- 
rilor posomoriţi, încremeniţi ca la mort, cu 
capetele plecate, „Domnul Tudor” trecu 
neînvins, ca un ostatec, între căpeteniile 
care îl mâncaseră (ript. 

Şi'n sufletul celui-co-şi iubise ţara şi nea- 
mul mai tare ca orice pe lume, își făcu loc 
obida neizbânzii, simțind lespedea urii lă- 
sându-se grea peste el; iar la câţiva paşi 
clocotişul apelor înspumate ale Argeșului 
îi aduse aminte de tot. 

| se ivhândise visul, cum se izbândese 
toate visele — deandoaselea... 


cămaşa 





CALENDAR MODERN 


„lin fundul salonașului, glasul a por- 
nit întăritat 

— Mai slăbezte-mă cu poveştile! 

Şi “un gest nervos, Enuil şi-a îndoit în 


: duuă gazeta și i-a irimis pe deasupra foi- 


loz, o privire acidică. 

Din colțul celălalt, dela masa de unde 
lucrează, Florica tace. 

Tace cnervant. 

Enul a strâmbat din colțurile gurii și 
și-a săltat guzeta mai sus.  Cearcă să-și 
teiă lectura începută. Dar rândurile iai 
mărunte său mat mari, titlurile de-o 


“şchioapă și reclamele tuşate au pornit bat- 


A Aa ; 
mâinile ei 


jocoritor să defileze pe dinaintea ochilor 
și să se strâmbe, să se sucească, să se a- 
mestece.., 

A aruncat-o cât colo. 

Sa întins acuuni pe sofa, cât e de luug, 
înie'o poziţie necuviincioasă, pe când pri- 
virile fugărese spre soţia lui, provocă- 
tor, 

— Și așa, ia mai spune... 

Dar Florica tace, 

Taec ingrat. 

Numai buzele îi tremură... lar mâinile, 
albe, conturează mai cleparte 
cu muliuce, florile de măr, sehiţate pe 
faţa de pernă. 

— Fi, nu mai găseşti nimic de spus? 

lorica a avut un gest electric: o pică- 
tură  rubiuie i-a pătat subit alhul dege- 
tului. Îşi strînge degetul rănit... 

— Eşti de nesnlerit! 

-— Fiindcă nu te las să-ani spui snoa- 
va? 

Dânsa îl priveşte cu compătimire iro- 
NICU 

— Mai hine te-ai vedea cum stai: nu 
trebue să uiţi că nu eşti nici în bucătăeie, 
nici în grajd! 

Intărîtat, e! şi-a ridicat, ba încă, si-un 
picior pe sola. Ca să-i facă necaz !.. 

— E în loc de răspuns ? Poate că uiţi... 

-- Ba nu uit «leloc! Și îți spun, încă 
odată, că Tauri Lina are părul rastaniu ! 

— Și eu îţi spun, tot înc'odată, că tanti 
Lina are părul blond. 

— Mă tos, de unde ştii aşa bine? 

— Dar tu de unde ştii? 

— Fu 2. l-am fost nepoată, 
CĂ. 

— Exact! Şi ev, i-am fost veciu de mic 
si cred că... 

Florica l-a privit pieziş,  disprețuitor. 
Acum cearcă să contureze mai departe, 
cu muliuce, florile de măr. începute... 

Dar Emil şi-a suit pe sofa şi celălalt 
picior : . 

— Nu înţeleg dece mai susţii! Ori spi- 
ritul de improvizație ţi-l antrenezi ? 

Turburată la culme, ea şi-a trîntit lu- 
crul pe masă, şi şi-a ridicat bustul, «dreap- 
iă i 

— Nu ești măcar cuviincios ! Nu ţi-am 
spus odată că tanti Lina are părul cas- 
taniu ? 

— Şi cu, uu ţi-am spus, mă rog, că are 
părul blond ? 

— Cu alte cuvinte, eu îs nebună! 

— lar cu, cum s'ar zice, nu ştiu ce vor- 
bese ! 

Florica întărâtată mai tare, isheşte scau- 
nul în lături şi se ridică violent, cu ochii 
furtunoşi : 

— Minţi ca un ncruşinat! 

Și acoperindu-și fața cu 
mâinile, hohoteşte înfundat : 


și cred 


amândouă 


— Ce imbecil! Să spună că tanti Lina 
ave părul blond! Doamne Dumnezeule, 
cum am putut trăi cun astfel de făţarnic 
şi neteelinie !.u 

— Lasă-l pe Dumnezeu în pace! Crezi 
co să-ți certe el minciuna ? 

— [ști un nerușinat, un mişel, mi-ai 
mâncat zilele! O ştii bine, tanti Lina a 
avut si ate părul castaniu ! 

Emil a sărit electrizat  depe sofa şi 
vântindu-si ţigara din mână de pământ, 
ţipă din toate puterile, cu mâna făcută 
pâlnie la gură: 

— Blond, blond, blond !.... 

Florica l-a privit cu ochii mari, plini 
de-o nemărginită ură şi dispreț, şi iviiată 
la enlme şi ca să nu se lase învinsă, sa 
tvântit pe scaun. şi şi-a ascuns capul în 
lucrul depe masă. Ştie că n'o să poată a- 
coperi vocea tira anlui ci, cu vocea sa, și 
enpitulează... Si-a astupat şi urechile... 

Pauză furtunoasă. 

După o bucată de vreme,  închipnin- 
du-şi câ. de acuma. acdversaru-i temut a 
oslenit să mai strige, a ridicat precaui 
capul... 

Dar Emil nu mai cra în odaie. 

Cu pălăria pe ceafă, cu bastonul pe 
braţ — foarte calm în aparență — sco- 
borăse scările. 

* 


Acuin, în tăcerza vbositoate a salona- 
sului. a apucat-o o criză de nervi. Căci 
felul cum sotul ei sfârşeşte discuţiile, o 
dlisperii. Ar prefera mai bine palme !... Şi 
ioideauina. «dle fiecare dată, ese tot el hi- 
vuitor! Si dacă n'ar avea și dânsa drep- 
tate ! lar ca, biata, e cea cu dreptate si 
tot ea cea năpăstuită ! 

Si Fleviea începe să-și plângă zilele ne- 
noracite, lângă un soț shbir. 

„Dece wo apucă acum moartea, uite- 
asa, să scape încaltea ! Să scape, Atunci 
cum ar mai plinge cl, şi ar vedea că a 
năpăstuit-u” pe nedrept! Da, atunci mar 
mai spune că tanti Lina are părul blond: 
Doamne, dese no apucă... 

Si a plâns, a plâns până a stat. 

Şi, cu lacrimile nesvântate pe obraz, 
guta să plângă iar, Floricăi îi încolțeşte 
in minte, un gând de răzbunare. Ochii 
îi fuleeră.. 

Da. da! așa să-i facă! Să-i toarne o- 
trasă în paharul cu apă pe care i-l pune 
ceara pe noptieră ! Ba nu! mai bine să-i 
ecuatii ochii noaptea prin somn ! Sau să-i 
[risti tălpile en firul de frizat. Sau să-l 
gâlue cu Înlarul ei cel de măiasă vert-nill! 
Să se răsbune.... 

Și lacrimui mari pornesc iar de sub ge- 
nele lungi, enervate... 

Doamne. dece no apucă... 


e 


Emil dă să deschidă poarta, dar ră- 
mâne un moment locului. Priveşte stân- 
saciu buchetul cu garofe pe care-l are 
în mână, şi se gândeşte cu emoție, că xa 
da ochii cu Ylorica, 

„Şi ef, prea a necăjit-o! Dar... trebuia 
şi dânsa să mai lase! Il şite doar ner- 
vos ! Si la urma urmei, tot ca a ieşit în- 
vingătoare, cun dealtfel icse întotdea- 
una! Şi uneori, şi el poate că are drap- 


tate |... 
Nu-i 


Dar acum de stor împăca! este 


UNIVERSUL IATERAR. — 439 


e V. DAMASCHIN 


de altceva, dar dacă nu Sar împăca, 
poate cl singur, să se ducă la Vasiliu ? şi 
j-a promis, că vine, cu siguranță! Omul 
și azi ]-a întâlnit şi i-a adus aminte! De, 
ubraz are şi el?... 

A ajuus în fundul curţii. Calcă aleat 
și tare emoţionat, — în vârful ghetelor— 
Si nisipul acestia scârţâe aşa de tare! 
De-acum, la primăvară, no să mai aş 
tearnă pe jus nisip! Că, dealtfel, strică 
și gheiele |... 

Priveşte spre fevastra unde-i camera ri. 
Lumină ! Perdeaua lăsată. A mutat car- 


tonul cu indiene — prăjiturile ei favo- 
vite ! -- în mâna cealaltă şi a deschis în- 
cet ușa. 


Ochii îi are închişi. Incă na ridicat 


vleoarele.. 

Dar în odaie nimeni. Şi i-a fost teamă 
degeaba ! Asta îi dă curaj. Ă trecut în 
odaia cealaltă şi în salonaş... 

F în fundul salonasului. Tot in salonas! 
Ea lucrează... Şi toi la Ilorile acelea de 
măr! lar sa intimidat! Ce naibă că 
prost mui e€.. 

Fa ţine capul aplecat pe lucru şi se 
faec că nu i-a observat intrarea, Botişo- 
rul îl face rotund, cum îi place lui so 
cărute... 

-— Bună seara, Flurico | 

Ea serioasă : 

-- Bună seara ! 

Asează cartonul cut prăjituri pe masă. 
Gavoafile îl înenrcă, Acum i le-a întins. 
Florica le ia. indiferent, şi-şi îngroapă 
fața în petalele lor ca jarul... Şi-a as- 
cuus faţa carc zâmbia, căci îi pricepuse 
darurile ! Sapoi îi trecuse și ei ciuda! 

EI a rămas în picioare. | sc pare ridi- 
col aşa singur, şi prea stângaciu, şi dând 
cu ochii de pisică o ia în braţe. Era pen- 
wu prima oară căci lui nu-i plac anima- 
jele! Si de asta se vede, pisica, care 
îl priveşte cu nişte ochi mari, sperioși, 
J-a scuipat decdată în faţă şi i-a săvit 
din braţe ! 

Florica atentă la scena aceia, e gaia să 
hohotească  copilăreşte, Se stăpâneşte 
însă ; și tot şcrioasă:: 

— Ai mâncat? 

— Nu! dar... 

— Nici un dar! 

— Floriee... suntem poftiţi... 

— Ce ? 

— su dacă vral.. 

— Nici nu vrau să aud! 

—— Dar, le-am Spus... 

Incruntată : 

— Mânânei ? 

— Bine, daci nu vrai, asta ce altă soco- 
teală ! 

El e timii de tot; peste puţin: 

= Florico.. 

— Ce-i? 

— Să mergem... 

— Nu ţi-am spus? 

FI rămâne iar dezolat. 

Ea însă zâmbeşte într'ascuns; sa dus la 
şifonieră, si cotrobăeşie ceva... 

Acum uite s'a întors spre el, cu sprin- 
cenele încruntate : 

— lan ascultă, domnule! Are, sau nu 
are. tanti Lina părul castaniu ? 

Emil sa înseninat, 

— Bine, dragă, dar cine spune ?... Cas- 
taniu ! 

Eu sa întors iar încruntată, pe când 
îşi scoate capotul de casă: 


440. — UNIVERSUL LITERAR 


DUSMANII... 


de LT. PAUL EPUREANU 


Când a plecat pe granița dobrogeană 
Pavel Ursu era sergent. Erea în Iulie 1916. 
Zilele frumoase ale verei, nopţile scurte 
și răcoroase, câmpul verde şi plin, stre- 
vuran pace în toată ființa omenească şi 
umpleau inimile bune și curate de fru- 
mosul vieţei, de tinerețea firei și de ne- 
mărginita milosiivenie a Tatălui Ceresc. 
Inima bună şi dreaptă a sergentului Pa- 
vel Ursu cra şi ea - plină de cucernicia 
creaţiunri. Compania se opri pe înălțimile 
unui sătuţ. Căpitanul îl chemă, 

—  Ourdonaţi, dom'le căpitan ! 

a Ii iei. plutonul... 


-Vina "'ncoa. Uite-te ici pe hartă. 
? 


— Uite ici satul Novo-Botievo.. Iţi ici 
plutonul şi formezi un post mic cam la 
nord-est de sat: unde-oi credea şi tu că-i 
mai bine. Vezi că la stânga ai compania 
it-a; faci legătură cu ea, la drcapta pos 
tul mie No. 2 faci legătură şi cu cel. 
S'a'nţelos ? 

Puvei Ursu și-a îndreptai corpul, sa ui- 
tat în ochii căpitanului, a dus mâna la 
vapelă şi a strigat: 

—Sa'nţeles, dom'le căpitan. 

Când su. domolit mişearea și frămân- 
tarea postului mic, sergentul Pavel Ursu 
a plecat așa într'o doară, singur-singurel 
prin bălăriile botului de real, unde-și in- 
stalasc el postul. Mergea  gândilor, cu 
mâinile bălăbănind şi cu ochii în zări. Su- 
fletu-i râdea. De ce ? Nici cl nu ştia ; da» 
simțea o viață nouă în toată Liința lui, 
un suftet bun. prietenos. milos, voios, mă- 
rinimos. Şar fi îmbrățișat toată făptura 
pământului dacă ar fi putut so euprin- 
dă. Întrun timp sa aruncat în iarbă, şi-a 
aprins o țigare, şi-a rezemat coatele în 
pământ şi si-a lăsat capul în palme. Fu- 
mul tutunului îl amorțise si-un fior dul- 
ceag si molesitor îi înfiora trupul, 

— Păzbui..., 
? 


— Duşmani.u 
2 


— Oare de ce so fi dusmăninid om cu 
om, popor cu popur? 

— Aproapele nostru... Dar și cel ce ne-a 
învățat să ne cunoaştem şi să fim fraţi 
în ncmărginita frunursețe pământească, a 
fost și el dușmănit, hulii, batjocorit şi «- 
marit, 

2 


— Cine poate să deslege sufletele ome- 
nești ? Poate că era mai bine să fim săl- 
batici, era fiara care trăia în nui... Noi, 
cei cu judecată... Duşmani. 


— Isus a fost dusminit pentru credin- 
ţa lui, pentru binele ce vrea să-l facă o- 
menirii să se aprupie, să se cunoască, căci 


LI IE | 
— Cum? 


— Castaniu, dragă, casfaniu ! 
Dar, aplecându-se ca să ridice de jos o 
mănusă într'adins isbită, şopteşte convins 
ea şi Galileu ieșind dela tribural; 
— mşi totuși, tanti Lina are 


Bidai peral 


V. DAMASCIIIN 


numai astfel se vor putea înţelege şi în- 
frăţii, și vor duce o viață mai bună, mai 
miloasă şi se vor ajuta la nevoi cu bu- 
nnrile lor, iar nu să şi le răpească, stri- 
cându-şi munca și liniştea... 

PERI 

— Oare duşmanii voesc să-mi ia bunu- 
vile şi liniştea mea, a fraţilor mei, a... Ci- 
ne-mi este apruapele meu ? 

Ursu închise ochii. In luminile lor îi 
străluci tatăl şi mama lui. Popoare sălha- 
tice, fugeau nebune în ropote de copite 
ducând urgia cu ele. 


De câteva zile sergentul Paxcl Uisu cra 
în permanenţă la pichetul No. 15: aşa 
primise ortin. 

Pichetul era aşezat chiar pe graniţă, în- 
iun colț. aşa că şi dela dreapta şi dela 
stânga putea veni bulgarii ; era izolat pe 
unt colţ râpus, 

Mobilizarea nu se declarase, dar grani- 
ta trebuia păzită şi întărită, bulgarii «dle 
incoace fierbeau. Ziua nu era de lucru 
la pichet. Ursu hoinărea pe întinsul dea- 
ului bucurându-se de liniştea lui, de iar- 
ba mătăsoasă, de umbra pomilor şi de 
cântecul păsărilor. Odată sta răsturnat în- 
ro văgăună aproape de granița dușma- 
nă. Un erăniece bulgar sc opri in fața lui 
şi se uită lung la el. 

— Sri româneşte d-ta ? îl întrebă Ursu. 

— Da. 

— Esti dela pichetul ăla ? 

— Da. Sunt şeful lui. 

— Seful lui? Dar cești numai fruntaș! 

— Lai noi nu este oasie multă acasă; 
toţi sunt la bătaie... 

2? 


— Nu este bine la nui. Tu, la voi este 
bine ? 

—- Bine, hinc, și linişte slavă Donuu- 
lui : grâne destule și pâine din helșug. 

Bulzarn se aşeză aproape de turn. 


— La noi nu este pâine. 
> 


— Cum îţi zice? 

— Pavel Ursu, sergent. 

— Sergent.. Eu fruntaș Ştefan Tvanoff. 

_ 7 

— Este femeie la tine? 

— Nu? 

Stefan lasă ochii 
ivva fire si ofră. 

— Este la mine; femeie tânăr şi fvuw- 
Moasă,.. 

— Lasă Stefane că este un Cristos, el 
știe ce face, 

Stefan holbă ochii miraţi şi-o bucurie 
îi teesări în suflet. De mult se gândise 
e! la asta, dar nu avea cui să-i vorbea- 
că. 

— Imbeşte la tipi pe Dumnezeu ? 

Ursu zâmbi. 

— Uite-te Ștelane şi tu pesic toată în- 
tinderea pământului până la cer. Cine ne 
dă roade. cine ne dă soare, cine ne dă 
ploaie. Cine ne face să umblăm, să râ- 
dem, să plângem, să vorbim. El nu știe 
ce este ura, ce este pedeapsa. FI dă tu- 
tuler şi răilor și bunilor, pâine şi apă, 
că doar, doar se vor îmbuna. 


= Dar... 


pe iarbă, smulse câ- 


2? 

— Noi suntem răi Ştefaue că nu sfinţia 
darurile lui şi ne omorim ca şi câinii.i: 
Ştefan rămase cu ochii în pământ. 

— Da Ştefane, ne omorâm unii pe alţii, 
ca să nu trăim din munca noastră, ci să 

InaielE viu pe munca altora furând-o, 


— Sefane. Să te gândeşti la Duninczen, 
şi să eruţi copii, femeile şi bătrânii ne- 
putincioşi. [i nu au putere să ne împie- 
lice in răutatea noastră, 

? 


— De ci să ai milă Ștefane că noi sun: 
tem răi, suntem păcătoşi ! 

In ultimile zile ce mai rămăsese pâui 
la despărţire, Ştefan şi cu lrsu sau îu- 
tâlnit mereu pe granița pichetului nr, 13. 
Ştefan vorbea înlăcrămat de Vela, tânără 
și frumuvasă, și Ursu îi da speranțe vor- 
bindu-i de Tatăl Cerese. Se hotărâră să 
nu tragă unul într'altul, dacă cumva răs- 
boiul îi vor aduce faţăn faţă. la despăr- 
țire şau strâns mâinile. După «deelararea 
mobilizărei, Ștefan şi Ursu nu sau mui 
văzut. [rsu a rămas şi mai departe la 
pichetul nr. 15, ca şeful micului deiașa-: 
ment al pichetului. Entr'o noapte, la două 
zile după mobilizare, Ursu lu deşteptat 
brusc de râpâitul unor focuri de armă, 
şi de țăndările geamului dela pichet. Sa 
sculat, a cşit afară, sa uitat lunz la pi- 
chetul bulsărese şi— un. mormăit surd 
eşi — din gâtlejul lui: 

— Câinii. ? 

Iuspre zină, o ștafetă le aduse ordinul 
de retragere pe linia pesiunilor miei. Pos- 
tul mic de ta Nevo-Buticno cra subit co- 
manda otițerului de la pluionul înâi 
Ursu se duse la companie, raporlă de exe- 
entarea ordinului si aştepta noi ordine, 
Inspre seară postul mic nr, 2 de ia Ca- 
dievo se retrăsese lupă ua atac al tru- 
pelor hulgare. Sergentul [irsu primi or- 
din, ca a doua zi în zori să instaleze pos 
tul mic n. 2. La ora 10 în ziua urmă- 
toare Ursu raportă că postul cra instalat 
şi » patrulă condusă de el a intrat şi a 
cercetat satul Cadievo. Satul e gol, ou: 
menii au trecut toli graniţa, vitele vag și 
câinii urlă, mai“ spunea raportul.  Lrsu 
îşi aşeză oamenii pe creasta de la noidlul 
satului şi îi puse să sape gropi — adăpost 
EL îi trase unu somn sdravăn. Noaptea 
Ucsu nu dormia,. După ce colindă linia 
santinelelur îndoste se aşezi pe un hw- 
tuc, îşi aprinse o ţigară și îşi lăsă privi- 
rea in ucgura nopței. 

=. Oare, gândi Ursu, de-acu intrăm şi 
nui în horă? Se gândi la frunlaşul bul- 
aa, 

— Ce var face acosti oameni buni când 
se vor ishi unul pe altul? Român, hul- 
gar, ture, ungur, neamț,.. 

? 

-- Aproapele tău... Nu. 

Ursu se gândi la noaptea când geamu- 
rile pichetului 13, săreau în țăndări. 

— Nu. Ei nu sunt aproapele meu. ti 
nu vin cu inima naivă şi curată la mine. 


Ei vin să prade și să ucidă. să 1v- 
bească. 
— 2 

— Aproapele meu. i 
> 


— Care este răul ce îl facem noi... Și 
ci ne vor răul; trebue să mă apăr... 





mâae oincramte s errevati 


? 


-— Da! Mă apăr pe mine, îi apăr pe ei, 
pe ai mei, părinți, fraţi. surori, îi apăr. 
«de rău, de răi, de duşmani... Da de oa- 


meni răi, de... duşmani. Fi vor munca 
noastră : de ce so ia ci? Grâul, porum- 
bul, vita, plugul... De ce? 

, i 


— De ce cu să muncesc cu sudoarea 
frunței si ci să stăpânească şi să trâu- 
dăvească în belșugul meu și bruma mea 
de uuncă ? 

? 


— Aproapele meu.. Da aproapele men. 
este omul de omenie, omul de cinste, de 
frăție pământească, de sudoarea mun, 
de suduarea frunței. Poate să fie bulgar, 
ture, ungur. — dar dacă el munceşte şi 
trăeşte cinstit ca și mine, ca şai' mei, cl 
este aproapele meu; dar dacă cel vine să 
e îmhbutbeze de la mine cu să le fi rob, 
slugă ? 

2 





— 0! nu. Trebue să luptăm, să ne 

dăm ultima picătură de sânge, pentru 
bunul nostra, pentru onunca noastră, pen- 
inu libertatea noastră, pentru graiul nos- 
tru,  Aproapele meu sunt toţi românii, 
ceilanți sunt dusmanii mei, ei nu vor «de- 
cât rutlul, munca mi-o lasă mie... 
„În zări cerul se nrăia roşu, Ochii lui 
“Uesu fulgerau, iar fata lui era brăzdată 
„de razele roşiatice ale vârfului de soare, 
ce încununa zorii unei dimineţe de Au- 
- usi. 

Pe la orele 9, veni la postul mie plu- 

tonul 2. Virsu dălu ofițerului comanda 


“si-i descrise. situaţia câmpului de luptă. 


- Sublocotencentul se uită la cl, 

- Ursule cu am ordin să instulez pi- 
 chetul de griniceri. 

Lirsu prisi nedumerit. 

„= - Dome Sublocotenent, pichetul este 
„asezat în vale, în Dătaia bulgarilor: c€ 
ereu le oamenii ce vor sla acolo. Sapoi 
su nu prea am încredere în bulgari; ci 
miau lăsat pe mine cu 0 patrulă să scor- 
monesc sutul. dar când o vedea o trupă 
„mai numeroasă, tabiira en focuri pe noi... 

— Ursule, bulgarii nau armată pe gra- 
„miță. si nici uu se gânilese să ne atace, 
ct rau de ce. 

Au pornit-o pe la două ore după amia- 
“ză, Grănicerii în frunte, infanteriștii în 
coloană de mars după ei, si în urma lor 
căruțele cu ranițele si bagajul trupei Dar 
nau apucat decât să scohoare valea ce 
islucea la cişmenua iurcească, că un ropot 
:de focuri se înfipse în mijlocul lor. 
Curgeau plumbii din dealul bulgăresc, 
“curgeau eloaniele din ogrăzi, din case, 
din hanmbare, încât bieţii soldaţi mai mult 
năuciți decât înspăimântați, se trânteau 
“pe. unde nemereau ca să se adăpostească. 
„trsu Sa încruntat, luă câţiva soldați 
„ilim plutauul lui si cu un curaj fără pe- 
„veche a golit casele din sat şi i-a fugărit 
ipe bulzari până în gropile lor după gra- 
“miţă. Când sau potolit lucrurile în sat, 
Ursu se întoarse la adăpasturile de Ia 
:nordul satului. La cișmeaua turcească un 
un soldat bulgar era înghețat, lovit în 
tijlocul pieptului. Ursu se grăbea : focu- 
şrile bulgarilor de pe deal îl urmăreau, 
3Dar în treacăt Ursu îşi avuncă ochii la 
ibulgarul îngheţat. Un [ior rece îi stră- 
Înătu trupul,  bulgarul semăna cu Şte- 
fan; se apropie şi rămase împictrit. 
'Mortul era frunlaşul Stefan Ivanotf. Bul- 
garii îusă înteţiră focurile şi cișmeaua 
turcească pârâi de gloaniele lor. Ursu 
isări în adăposturi. Se duse la ofițerul co- 


i 


4 


mandant şi îi raporiă tot ce văzuse şi fă- 
cuse. Sublocotenentul ii strânse mâna 
Ursu veni la adăpostul lui şi se trâuti în 
fundul gropii. Era abătut. La început nu 
gândea nimic. Mai târziu i se desluşea pi- 
chetul nr. 13 si fruntaşul bulgar Ștefan 
[vano(f. Rămase cu ochii pierduţi. 

— Vela lui, gândi Ursu, Vela lui, fru- 
moasă şi blândă, Ii răsări în minte chipul 
lui Ştefan, cu ochii plecaţi în iarbă şi cu 
oftatui pe buze. 

— Ce suflet bun şi naiv 
fruniaşul bulgar. 

—? 

— De ce Tau omorât? Ce vină 
fiinţa aceasta mică şi necunoscută, 
si naivă să fie omorită ? 

„. Ce viuă avea Vela, frumoasa şi 
da Vela, nevasta lui Ştefan... ? 

Amurgul unci nopți de August, înegurat 
și roşu prindea luminile ochilor lui Ursu. 


— Dar dacă era în locul lui Ștefan ? 

Putea să fie și cl fără suflare. Se gândi 
la părinţii lui. luchise ochii. Frea singu- 
rul lor sprişia. 

—. Aproapsle nostru... 

Un uruit de geamuri sparte îi răsuna 
în urechi. În minte, i se învălui noaptea 
când fu atacat mişelește în pichetul nr. £3. 


avea Ștefan. 


purta 
bună 


blâu- 


UNIVERSUL JĂTERAR. — 44] 


— Câinii... 

După ce instală primile sentinele  în- 
doite, sergentul Ursu se dusc la adăpos- 
tul sublocotenentului, Era negru la faţă. 

— Să trăiţi domle sublocotenent, vă 
rog să-mi daţi voe să îngrop un bulgar 
mort. 

Sublocotenentul se uită la el, ar fi vrut 
să glumcască, dar faţa închisă a lui Ursu, 
il opri. 

Biue Ursul, du-te! 
su plecă. 





pi 


in zorii zilei următoare Ursu care stă- 
tuse toată noaptea treaz, ridică faţa lui 
palidă spre răsărit. Chipul lui era lumi- 
nat. 

— Cinsteşte pre mama și pre tatăl tău, 
ca să-ţi fie ţic hinc, şi apără-i pre dânsii, 
întru fericirea ta. 

În acciaşi 7i, pe seară, trupele bulgare 
care răsbise linia posturilor mici, găsiră 
în cimitirul turcese dela nord de satul 
Cadievo p cruce de lemn, 

„Acei se odihneşte fruntaşul buluar Sie- 
fan Ivanolf, mort departe de Vela lui, 
dar plâns de un ostaş român“. 


LOCOT. PAUL FPUREANU 


FILOMELA 


Noaptea e fără sfârsit de frumoasă, 
cu înțelesul adânc al lucrurilor veciuice. 
Nu ştiu ce vreuu, dar simt, că ochii mi 
sau împăinjenit, până ce totul sa trans- 
format întrun voal. Am adormit întra 
odac sărăcăcioasă, cu capul rezemat pe 
două mâni ofticoase. Somnul mi-e între- 
rupt de necazuri, deşi figura a luat o apa- 
rență senină. Ce-o fi făcând sufletul men 
în timpul acesta, când ştin, căn lume nu 
va avea nici un prilej de  bncurie. Se 
gândeşte și el poate, că mâine i se va ri- 
“Mica tributul şi va rămâne sgribulit în 
drumul nemărginirei. Neputincios de ni- 
micnicie. sărmane suflete în lumea veci- 
nică te vei găsi pustiu de timp. Priheag 
al nimănui, lipsit de orice prieteşug, du: 
rcrea mă va strânge puternic şi mă va 
înghiţi într'o groapă rece, bătută de ploae 
si vânt. Dar m'am deşteptat şi nu ştiu 
cum, ochii picură belşug de lacrimi. Ge- 
ncle moi se ridic şi inima mea capătă o 
desfătare Cântă şi pentru mine cât de pu- 
țin divino, că te voiu slăvi deapururi în lu- 
mea necazurilor mele. O privighetoare mă 
compătimeşte și o geană sc apleacă peste 
uchiul ud, Trilurile curg  de-avalma cu 
frumuseți însorite, încălzite de o inimă 
rănită de dor. Din înălţimi se seutur mi- 
resme albe, cu fluturări reci şi rar din 
umbră, mă sfiesc să nu turbur liniştea 
eternă a cântului divin. Cântă păsărică cut 
ghiers de aur, ca de pe ccardele divinului 
tău suspin. să-mi picuren suflet clipe din 
copilăria mea. Prin însoririle primă văratice, 
cân'l tu filumelă descântai ursita vieţii mele, 
în pragul cupilăviei, te binecuvântam,... Din 
lanurile, prin cari alergam cu părul în 
vânt după flnturașii și gângănii, tu mă 
opriai cu vrajă şi-mi tucnai în suflet hu- 
curia unei dureri de mai târziu. Și în 
crâng, când veneam cu ştrengarii satu- 
lui, tu îmi ieșiai în poieniţă sfiită cu glas 
sfânt şi mă cutremuram de o dragoste 
așa de plăpândă. Dar acum ai venit iar, 
să-mi aduci aminte de rostul vieţii mele 


trecute, cu toate nimicurile ei îndepărtate, 
pentru a mă plimba prin 'umea ci pierdu- 
iii... MA despărţi «din necunoscut, ca pe 
o bucăţică de ceară, care  prăbuşindu-se 
dispare în vânt fără urmă. Desmierdările 
tale mă fac si-mi ridic ochii către cor și 
să mă înfier d» liniştea nopţii vecinice. 

Oare nu sunt o pană  discordantă a 
propriului tău clavir, iubită filomelă, sau 
cterna umbră a unei lumi statornice şi 
rece. Nu înţeleg, cum privirea mi se 
pierde asupra stelelor, bătute de dragoste 
în pripasul tor feciorelnic. Luminile los 
se urmăresc, precum noi ne vom căuta 
ființa într'ua haos deapururi întunecos şi 
nesfârșit. Micuţă privighetoare senină în 
pulberea de argint a înserării, tu cânţi și 
cu uclorn visânil... 

Mai bine a» fi dacă sar rupe din mine 
inima  şi-ai arunca-0, pentruca nimeni 
să nu prinelă icoana necaznrilor mele, 
Ce-am fost rlecât o biară lepădătură ocro- 
tită de un destin furtunos, lipsit de cele 
mai mici bucurii. Cântecul tiu, să ştii, mi-a 
încălzit chinnrile sbuziumatului meu su- 
ilet, pe-o noapte adâncă, cu stele îremu- 
rate în largul ncinărginitei mări... 


GRIGORE ANCU 








442. — UNIVERSUL 1VEBRAR 








Po Co N N O O RI ie 


ce'alacen Uslewezr'eu 





EDIȚIILE DE CLASICI 


Au început şi la noi ediţiile de autori 
clasici, îngrijite de un critic eu renume 
sau de un spezialist. Ca orice început, 
imperfecțiunile suut la îndemâna oricui, 
«lar tiehue să le admite. 

Diu nefericire, istoricii noştri lilerari nu 
sau specializat în studierea unor anumite 
epoci. Mai toate studiile şi manualete «e 
bazează pe excelenta Istorie « literaturii 
române a «d-lui prof. N. Torga. Dar acest 
mare sărturar nu sa putut specializa în 
toate : munca sa fără preget se întinde în 
venumărate damenii : astfel încât am avea 
nevoie de istorici literari specialişti, cari 
să studieze pe Grigore Lireche și pe cei 
doi Costini în legătură cu literatura po- 
lonă (cum a făcut-o întrun studiu ma- 
gistral «d. Panaitescu): trebue studiat 
Cantemir Dimitrie şi Niculeea în rapoit cu 
evenimentele și literatura rusă, contim- 
porană lor, 

Asemenea lucrări de mare anvergură le 
vom avea. de sigur. mai târziu. Pentru 
moment. trebue să salvăm materialul care 
priveste pe seriitoru elasici dela începutul 
veacului trecut până azi. 

N'avem o operă ştiinţifică asupra lui |. 
Heliade Rădulescu, asupri Ini Grigore A- 
Jlexandrescu, Rălceseu: câteva monografii 
onorabile sunt, dar nu avem vu operă de 
ansamblu ; nici V, Alexandri nu ne-a fost 
vedat în acest sens, mai puțin Iminescu, 
lui Vasile Conta, ptri- 
mul nostru filosof, în sensul  enropean. 
ne-a dat-o «d, praf. N. Petrescu : e o carte 
maret asupra: vieţii, operei, influențelor. 
valorei gâundditoralui român. 

Deci, începuturi sunt în toate direcțiile. 
Academia Română, prin burse, prin pre- 
muii importate ar trebui să-si ia această 
grea sarcină a edițiilor ştiinţifice din cela- 
sicii noștri, povară pe care nu îndiăzneşte 
so ia nn editor. 

Monogrutii şi ediţiuui, cari păciituese 
însă, din punctul de vedere al materia- 
lului beletristic sunt ediţiile despre Budai 
Deleanu ale d-lui prof. Cardaş. Deaseme- 
nea superioare, ca știință și metoră, sunt 
lucrările despre Ch. Lazăr, Barnuţiu, ete. 
ale d-lui prof. Bogdan-Duică, monumente 
de erudiție precisă şi de sârguinţă infi- 
nită. i 

Ceeace se impune, însă, este o reeditare 
a cronicarilor, cari să fie pusi la înde- 
mâna publicului; apei avem nevoie de 
traduceri din elasici străini, începând cu 
cei greco-romani. In această privinţă lite 
rainra noastră suferă enorm. Aci stă ade- 
vărata educaţie a poporului şi nu în cre- 
iarca de filme pornografice sau în între- 
ținerea unei haite de paraziți. Adevărata 
litevainră engleză, franceză sau germană 
a Început cu traduceri clasice. Prin ele se 
îmbogățește patrimoniul culiural al ua- 
țiunii, se ridică nivelul cititorului şi se 
creiuză o limbă perfectă, baza oricărei 
creațiuni nriginale viitoare. 

In acesti sens, fosta editură a Culturii 
Naţionale, sub conducerea  regielatului 
Vasile Pârvan, făcuse o vastă operă «de 
iraducevri din clasicii vechi şi moderni, 

Dăduse întâi, într'o ediţie monumentală 
traducerea din Odisseia a d-lui prof, G. 


În noua luevare 


Murnu: de asemenea, întro formă revă- 
zută gata a pubticai Iliada. Ncobositul prof. 
dela tiniversitatea din Cluj, d St. Bezdecbi : 
Vorii lui Aristofan, Alcezt şi Ciclopul de lu- 
ripide : Pacanfele de ucelaş autor; apoi 
traduceri din Platon. Aristotel, cie. Nui 
am publicat, în aceeaşi editură, în tradu- 
cere cu versuri pe Promeleu inlănfuit si 
Perșii lui lischil. 

Frumoase traduceri din limba spaniolă 
a dat «| Telega: ete, 

Din nenorocire, moarica premaluriă a i- 
lustrulni savant și a neintrecutului ani- 
mator, care a fost V. Pârvan, a distrus o 
operă magnifici, inaugurată sub cele mai 
fi orabile auspicii. 


* 


LITERATURA SOVIETICĂ 


Fste un produs al biurocraţiei sovietice, 
Subieciele se dan dela centrala educaţiei 
poporului. Libertatea avlistului mu există. 
Sertitorul, artistul sosielice_de tuute căte- 
goriile. are o misiune: să scrie diatrihu 
în contra duşmanilor sovietici sau sii scrie 
«după poruncă. 


In cartea sa, pentru a nu fi expus unui 
nutodafe, scritorul san artistul trebue să 
ceară amurul liber, să-l picteze, să-l câu- 
te: să ne dea n înmugine a fericirei sovie- 
vice pria comunism : să ne deserie binefa- 
verile marilor pontifici prin doctrina lor. 
Să aulare pe Tenin, Zeul Suprem; să nu 
intre în dizgrație dela o zi la alia : să facă 
potretul cmului nivelat — imbecilizat, fe- 


ricit din UC B.F.R. 


Libertatea iudivicuală, această crimă 
teribilă nici nu trebue să-i îreacă prin 
cap seriitorului so descrie. Lirismul este 
p slăhiciune : preamărirea Naturei sau a 
lui Dumnezeu o crimă antisovietică. Tre- 
cutu? nu trebue să existe, Viitorul să fie 
numai descris, aşa cum îl concep sovietele. 
prezentul zugrăvit în cele mai trandafirii 
colori. 

Să nu se creadă că chiar fiind asa artiş- 
fii și scriitorii se bucură de mari privilegii 
în regimul sovietic. Sunt clasați după co: 
munisti, după lucrători, în categoria a 
ircia. cu săraţi şi cu educatorii poporir- 
lui, cu profesori şi învăţători. 





Nu trebue să creden, că scriitorul sovsie- 
tie, de pe urma cărţii, are vreun bencficiu. 
Dacă există, el rămâne statului. In afară 
de partea lui de pâine sau «e mâncare 
zilnică en vreo zdreanţă aruncată, scrii- 
tarul nare nimic, ca şi artistul. Trebue să 
muncească ceri mâinile pentru a mai câş- 
tiga ceva dacă se poate câştiga. 

„Vossische Zeitung“ povesteşte că la în- 
ceputurile bolsevismului, faimosul bas Sa- 
liapiu. dădea într'o seară o mare repre- 
zentație de gală pentru popor la Opera 
din Moscova, eu Bărbierul din Sevilia, în 
rolul lui Don Bazilio. 

Incepe reprezentaţia și Saliapin nicăcri. 
Conducătorii teatrulai îl caută peste tot: 
acasă, prin eafeaele, nicheri la fine, dau 
de el. Era în teatru. Vindea şi el progra- 
me voporului. 

Dircetorul Operui, un bolșevic autentic. 





a început să-l admonesteze pentru condui- 
ia lui enutea poporului. Răspunsul câniă- 
rețului a fost: „apoi, dacă am aceiaşi 
Jeafă cu portarul şi cu vânzătorii de pro- 
grame!” A cântat în seara aceia minunat: 
“i i Sa dat titlu de cântăreț al poporului, 
cu apanazii speciale, 'Lotuşi, când a pu- 
int Saliapin a şters-o din Rusia sovietică 
pentru a nu se reîntoarce nici odată, 

Tot aşa au făcut marii scriitori, Merej- 
kowki, Kuprin, iluștrii savanți sau profe- 
SIDNĂȘII, 

Suvietele pentru intelectuali sunt infer- 
nul pe pământ. 

Nimic nu este mai anticomunist ca arta; 
ca este, înainte de toate opera individuală, 
cu reflex social. Artistul creiază pe erou, 
îl câtă, îl nimiceşte. Ne descrie amorul 
în cutorite hui sublime, caste sau pătiraașe, 
dar totdeauna urmărind un ideai de Fru- 
mos si Bine. 

Ce are aface îinpesecherea ca la anima- 
le, sovietică eu marea aureolă a Artei, 
cure îualță, deosebeşte, creiază disciplini 
si ierarhii ! 

Nu mai puţin şi cugetarea este antico- 
munistă: operă a Inteligenţii Supreme, 
fuge de vulgar şi de turmă, este individua- 
lă și în superba ei independență, a distrus 
toate tiraniile. De aceia sovielele v per- 
secută ; dar ware importanţă. In momen- 
iul când Intelisenţa își va lua locul ei de 
frunte în viața poporului rus, atunci el 
<e va desbăra de o doctrină socială bar- 
bară şi înjusitoare, care coboară “individul 
la sclav, și lumina inteligenţii la beznă 


cternă si iremediabilă, 
ION FOT 


IA N ON E (II 
EPIGRAME 


Lui Păstoret Teodorea- 

nu, cure a bătut pe ziaris- 

tul 2, Călugăru şi care a- 

nunță un volum întibhual 
„Miri satisfacţii”. 


Cred aceste „mici,,.. regreţii 
Nu-ţi produce chiar... „satistacții“ ; 
Tu doar după ce-ai... bătut 

Te declari... „satisfăcut“, 


e 
Lucian 


Lui Blaga, au 


“torul vol. de versuri „lau 


dn somnului“. 


Volumu-i foante sugestiv 

Şi demn de titiul ce i-ai dat; 
E-utât de comumicativ 
C'adormi imediat... 


AUREL CHIRESCU 








UNIVERSUL LITERAR. — 445 





so BI ca sBSa c es 








EXPOZIŢIA COPILULUI 


— Institutul pedagogic (Casa Macca) — 


Sunt anumite manifestări ale spirituo 
lui omenesc, cari aparțin mai mult unui 
domeniu aparte, decât celui sub eticheta 
căruia ar vroi să se schiţeze. In genere 
acestea sunt mauifestările acelora cari 
duc nu la w consacrare imediată, ci la c- 
videnţierea simţirilor, Ja 
întresii pulsaţii spirituale a unci epoce din 
viața cuiva. Tirea omenească, după cum 
afirma filozoful 
ciape succesive, caracteristice prin anu- 
mite elemente indispensabile fiecăreia. 
Însă întreaga consistență morală, funda- 
mentul nealterat al întregi vieţi se alcă- 
inieşte din acele elemente primare care 
residă la alcătuirea oricărei formaţiuni 
spirituale. pe scurt la solidificarea tempe- 
rată a viiturului „om“. 


exteriorizarea 


Schelling, evoluiază îu 


Descoperirea acestor elemente, caracte. 
vizarea întrun ansamblu, născută diu cu- 
noaşterea mediului ambiant sub înflu- 
ența căruia a luat, naștere, este de impor- 
tanţă eapitală pentru educator. El trebuie 


să aibă câteva punete de plecare cari să-i * 


alcătuiască criteriul de cunoaştere a co- 
pilului, spre a-i dirigui ca atare, tempe- 


ramentul său, necpuizând energii ci cerc: 
jând veşnice izvuare de forțe nouă. 
Înţelegând aceste lucruri,  divecţiunea 


institutului de pedagagie de sub conduce- 
rea domnilor prof. G. G. Antonescu, Iosif 
Gabrea şi C. Petrescu, a întreprins o ac- 
tivitate sistematică în acest sens, Astfel 
la casa Macea vedem scânteieri, unceri 
superlative prin dozajul lor de inteligenţă, 
cari explică o vârstă şi te fac să înţelegi 
« epocă trăită, reproducându-ți în mod ine: 
vitabil un profund sentiment nostalgic. 
Mintea se aruncă înapoi, simţirea ţi se 
sdruncină prin amintiri frumoase, Viaţa 
fragedă a copilăriei se schițează în cle- 
mentele primare ale intelectualilăţi tale. 
Fşti în stare să judeci anumite manifes- 
tări neînţelese poate atunci. Te cuprinde 
dorul nesfârşit de trecut, care nu-şi gă- 
seşte satisfacţie decât printr'o uitare inte- 
grală a ce a fost. Şi cât este de greu... 
„Măsgăliturile“ pe care poate le-ai fă- 
cut şi tu odată, irădează întreaga înţele- 
pere spontană —uncori precoce —- a to- 
pilăriei. Dacă elementul precocităţi nu-l 
găsim peste tot, nu putem vorbi la fel 
despre imaginaţiu puternică a celor mici. 
Această imaginaţie trebuie  surescitată 
prin toate metodele posibile și această 
sarcină incumbă  pedagogului prealabile 


cerinţe de manifestare din partea subiec- 
tului, — în speţă, — din partea copilului. 

Expoziţia copilului dela casa Maeca, a 
vroit să cvirlenjieze, prinzând sub lentila 
puternică a psihologicului aspecte puter- 
nice a ubor deprinderi, a unor înclinări. 
Ele toate lu un loc vor alcittui programul 
educativ spre o crolnţie normală a cle- 


mentelor primare, ciitre creiarea unui 
temperancut stabil şi priu anticipație 
modelat. 


Pentru toate aceste motive, crede:in că 
inceputul dela institutul de pedagogie 
trebuie privit sub cele mai bunc auspicii, 

Acolo iutelect realul găseşte satisfacția 
de ordine etică, Acolo cet înaintat în 
vârstă cât și tânărul care nu mai este co- 
pil poate analiza cu perspicacilntea ce o 
oferă depărtarea timpului când se locali- 
zcază într'o epocă. evoluția elementelor 
re cad vhiectivnlvi sensibil al copilului, 

Acolo în sfârşit găsim cu toţii simfonia 
rudimentară în elemente exterivare, ho- 
gată în puterca variată a primei faze 
din gama sensibilităţii omeneşti. 

* 

Privită din punctul de vedere striet ar- 
tistie, expoziţia copilului prezintă interes 
destul de binevoitor. 

Câtă dreptate avea romancierul Zola 
când spnncă că arta este natura văzută 


prini”un temperament! Temperamentul 


de MIHAIL GH. CONSTÂNTINESCU 


copilului nu este rudimentar, pe cât este 
de imaginativ. 

Soarele sau luna sunt princ întotdeau- 
na sub formă de cap de om. Omul — cu 
subiect principal — este schiţat prin linii, 
cari indică mișcare şi foarte multă flexi- 
bilitate : grosimea cecace dă relici şi fos- 
mă cu adevărat, dacă nu este excinsă din 
uneliză, în ori şi ce caz este sporadic 
simțită. 

Totuşi câtă dibăcie promițătoare oferă 
anuntite „lucrări“ | Această calificaţic re- 
zultă toemai din siudierea atitudinilor u- 
neori foarte bine prinse sub condeiul as- 
cuţit al viitorului — poate! — pictor. 

Când este vorba de peisagiu, este sehi- 
țat fără a pătrunde grosimea ci numai 


suprafața. Sunt priviri geometrice din 
faţă, cu excluderea elementelor cari ar 
schimba planurile şi ca aiarc, care ar 
sdruncina == după concepția micilor de- 
senatori — unitatea „operei“. In orişice 


caz, şcoala culistă şi-a găsit contrapon- 
«dere în şcoala de suprafaţă concepută «ie 
copiii ce expun la institutul de pedago- 
gie. Analogia este perfectă atât în sime- 
tria metodelor utilizate cât şi în finali- 
tatea tehnicei, 

Dar sii ne oprim aici spre a nu supăra 
prea mult nici pe corifeii şcoalci cubiste 
şi nu a lansa nici pe precursorii şcoalei de 
suprafaţă..... 





G. CATARGI: Pe 


cheiul Dâmboviței 





444. — UNIVERSUL LITERAR 








Ca ca Șa-esșaa... 


UN FOARTE BUN STUDIU asupra lui 
Marinstii şi” futurismului — publică 
în „Vremea Literară“ d. Pompiliu 
Constantinescu, unul dintre cei mai 
înzestrați  reprezentauţi ai tinerei cri- 
tici românești — care reuşeşte, de minune, 
de-atâiea ori, să se ridice, cum e cazul de 
faţă, de-asupra meschinelor interese de cc- 
naclu. Se insistă asupra revoluției prin 
care a trecut puvezia românească și se în- 
chee cu » scurtă ochire asupra futuris- 
mului vaţional (d. flarie Voronca e, în 
deosebi; de aproape supus obiectivului 
d-sale critic). 

In acelaș număr, d. Em. Bucuţă, vor- 
beşte —. informând cetitorii despre „Ix- 
poziiia copilului“, organizată de d-sa, cu 
d-nii Culea, Tonitza, din iniţiativa „Di- 
vecţiunii Educaţiei poporului“ în „Sala ]- 
leana“, 

Pagina finală aduce localizarea d-lui 
Al. O Teodoreanu: „Chiriac mare chi- 
brituri“ după Georges Couteline. 

Fireşte că — în astfel de condițiuni — 
„Vremea literară“ poate fi cetită cu folos. 


PP. 
+ 


CU OCAZIA RESTAURĂRII CASEI 
POLTULUI de la Ipoteşti, unde s'a născut, 
credem nimerit a publica cele de mai jos 
cetite de curând la o şezătoare literară la 
teatrul Najiunal-Craiova : 

Răsărit ca un astru luminos, pe cerul 
țărei noastre, titan al gândirii — Prome- 
iheu al artei noastre „tu ce-ai smuls cter- 
niiatea şi din nimic ai creat focul scânie- 
ictor și Dumnezeese al poezici sacre, în- 
truchipând. sublim, în forme neperitoare 
— tu ce ne-ai înfrățit cu Dumnezeirea, aş- 
ternând peste viața — peste umila noas- 
tră viaţă, strai de purpură şi aur, peste 
țărâna cea grea așa cum grăiai tu atât de 
frumos în versul tău — tu care din cuvin- 
tele atât de sărace ale limbei noastre, ai 
durat diamante fără preţ — și limba 
noastră, săraca noastră limbă româneas- 
că — trecând-o prin focul dogoritor al 
geniului tău, ai turnat-o în tiparele per. 
fecţiunei.'— tu ce ne-ai urcat cel dintâi 
treptele  desăvârşirii noastre etnice — 
mulgând diu viaţa, din viaţa ta. — atât 
de întunecată — viziunea unui viitor al 
neamului nostru, atât de fecric întrezărit 
prin tine — tu care cu dalta versului tău, 
ai cizelat și făurit marmora pură a graiu- 
vi nostru „într'o aşternere de minuni şi de 
comori, tu care eşti expresia cea mai în- 
naliă a spiritualității noastre — Emincs- 
cu — slavă ţie —ai fost om și ai suferit. 
Ai crezut că viaja ncasiră este ca visul 
unei umbre și umbra unui vis. Ai crezut 
cum spui în că poelul, tu deci, e cao 
boabă de spumă, un cereţ de val, un nume. 
ec timid se cutează în veacul cel de fer al 
nostru. Ai crezut că universul —— univer- 
<ul cel himevic este un vis al neființei, şi 
totuși, viersul tău, opera ta te-au desmin- 
țit. 

Fa este şi rămâne nemuritoare și odată 
cu ea și numele tău, numele tău, care ră- 


Cca Z ocne 


sună continuu şi perpetuu, caoliră şi ca o 
harfă neirt-ecută în nefârsită vibraţie şi 
răsunetul ei duios. se repercutează în su- 
fletul nostru. al generaţiilor ce te-au suc- 
cerlat — totdeauna nou şi totdeauna fer- 
mecător. 

Intruna din poeziile tale postume, atât 
de frumoase şi desăvârşile ca formă, spu- 
neai : 


Dintre suie de catarge, 
Care lasă malurile, 

Câte, care le vor sparge, 
Vânturile, valurile ! 


Fii bine nu! 

Catargul poeziei tale nu l-a înfrânt nici 
vânturile, nici valurile uitării. EL a stră- 
bălut victorios marea nesfârşită, a timpu- 
lui într'o superbă ără de lumină — și ne 
revine astăzi nouă, celor care ic sărbăto- 
rim, întrun  nimb strălucitor de apo- 
teoză. f.41, Lazeanu director. tealr. Nafio- 


ual-Craiova). 
e 


REVISTA LITERARĂ A LICTULUL SI. 
SAVA aduce colaborările meritoase ale 
cătorva scriitori cunoscuţi precum şi ale 
elevilor cu chemare. 

Tipărită cu îngrijire pe hârtie velină și 
cu caractere morderne, revista e realizată 
occidental, mai ales dacă ţinem socoteală 
că e o publieaţiune școlărească, 

D-nul  S. Floru, scrie cu competinţi 
şi autoritule articolul de fond, în care a- 
rată că revistele şcolare suni bine venite 
“i au rolul lor destul de însemnat şi ne- 
contestat peniru prosperitatea elevului de 
azi și scriitorului de mâine. 

Poezia, bine reprezentată prin pana 
d-lui Radu Gwr. Sfârşit de vânătoare e 
plină de imagini noui şi luminoase. 

Celelalte versuri sunt semnate de d-nii 
Stefan Stănescu, M. Zaharia, A, Costake, 
Const. M. Niculescu cte., în majoritate c- 
Levi. 

La proză remarcăm nuvela: Toaie tru- 
purile pitrezesc serisă de d-nul Georgel 
Nicolescu. | un început promiţător prin 
care autorul dovedeşte mult spirit de ob- 
servaţie şi ialent de povestitor. Deşi cam 
abracadahruntă. totuşi, nuvela irăește prin 
vigurozitatea cu care e serisă şi prin lu- 
miniţiozitatea stilului. Titlul... cam maca- 
bru şi nepotrivit cu subicetul. 

Totuşi d-nul Nienlescu arc talcui şi va 
da lucruri bune. 


DIN RESTUL NUMARLLLUI, menţio- 
văm articolele d-lor Grig.  Melidoneanu, 
Dan Zaharia, Nikv Burileanu, Neavn hă- 
dulescu. Alex. Moldoveanu. 

Critica aproape inexistentă, revista rw- 
vistelar, relativ, mulțumitoare. 





Prof. 1. OI. STEPANOVICI-—SVENSK, 
docior în litere al lui „University of 
London“, a tradus în englezetşe o seamă 
din perlele lirice ale lui XI. Fiminescu. Vo- 
lumul, — pe cale de apariție la Londra 
(ed. Kegan) — e admirabil introdus de « 
Prof. N. orga. FI va fi însotit şi de o pre- 
faţă scrisă de G. Berna+d Shaw. repro- 
dusă în facsimile, în care mondialul autor 
consideră tălmăcirea drept „a work ot Ii- 








terary virtuosity” (o lucrare de virtuozi- 
tate literară), 

D. St. — SVENSK e bine cunoscut pu- 
blicului nosteu ea traducător al lui Wells, 
Wilde şi — în timpul din urmă — al Es- 
sayurilor lui Ralph Waldo Emerson. In 
cartea „Limba Engleză în Lumina Linguis- 
ticei Moderne“--apărută anul irecut---d sa 
publică a scamă de luminoase  essayuri 
tinzând să facă din studiul limbei lui Sha- 
kespeare o îndeletnicire eficientă „spre în- 
lăturarca „păsăreştei”, pe care cei mai 
mulţi dintre noi o învaţă în iluzia că stu- 
diază limba engleză. 

Trecutul „unglo-saxon” al d-lui Prof. 
SU—SVENSK ne îndreptățește și cl să 
credem că tvarucerea sa din Eminescu va 
fi „a work of literary  virtuosity“, cum 
zice în prefață marele B. Shaw. 


REVISTA „SCRISUL NOSTRU“ (apare 
lunar, la Bârlad) sub conducerea d-lui 
'Tutoveanu, continuă în actualul număr 
(5—4) interesantul articol despre regreta- 
tul ALE Antemircanu, scris cu atâta vervă 
şi bună cunoaştere de către d-nul Tuto- 
veanu, sufletul acestei reviste, 


SCRISUL. NOSTRU, publică tot în nu- 
miirul de faţă şi nuvela: Fipșa, a talen- 
iatului scriitor D. Fărcăşanu, decedat în 
împrejurări atât de tragice, în floarea ta- 
lentului si a tinereţii. 

Versurile sunt semnate de d-nii G. Ne- 
«elea. Ştefan Cosma, A. Ursu, Sylvia Pan 
si Z. Leiin, care publică o catrenă, 

Cronicele mulţumitor scrise de către 
d-nii V. Damaschin și G. Lesu. 

Revista revistelor înlocuită prin poșta 
redacţiei. 


VOINȚA, noua gazetă care apare la 
Buzău, sub direcţia d-lui Tr. Negoşanu, a- 
vocat, şi a câtorva iineri scriitori alin care 
menţionăm pe d-nul loan Georgescu, au- 
ivrul recentului volum de versuri : „Me- 
tanii şi ore“ (care a avut un apreciabil 
sneces de librărie), aduce din ce în ce co- 
laborări mai valoroase şi cu vădite preo- 
cupări literare, 

E destul să amintim despre d-nii Adrian 
Maniu, Artur Enăşescu (cel din urmă pu- 
blică poezia: Cântec), G. Vilau, prof. 
V. R. Nicu, Petru G. Savu, eic.. 

Nuvela „Restaurantul la „Coana Bibița”, 
care se publică în serie, scrisă de d-nul 
G. Vilan, dovedeşte vigurozitate şi spirit 
de observaţie. Eroii din acea nuvelă sunt, 
bine înteriorizaţi şi ciudat î.... se pare că 
i-am fi îutâliit chiar printre paşnicii ce- 
tățeni si clcetorii ai oraşului. 

D. Vilan ace talent. Să scrie înainte. 


RESTUL GAZETEI armonios închegat 
si bine scris, mai ales dacă ţinem seamă 
că c o publicație de provincie. 

SCRIO. 














HaHen'carc 





O Secaanaaa die 
Ccvw'vassate 


D-na d'Albert, soția mareșalului, era 
c femee cure avea foaie calităţile. Sim- 
gurul ci defect, era că nu disprețuia o 
cupă, două, trei, şapte... de șampanie, 

Intr'o zi privindu-se în oglindă, excla- 
mă mirată : 

— Din ce pricină 'oi fi aviind eu nasul 
roşu ? |. 

— Din pricina șampaniei dela bufel ? 
răspuns» cea mai bună prielenă a vi. 


Lordul Curzon, pe când cra nico-rege 
al Indiilor, discuta într'o zi cu un  înall 
funcţionar, sin veteran, cure, pentru a iu- 
(ări punctul său de vedere voi să invoace 
„cei treizeci de ani ai săi de experienți”. 

Atunci, lordul Curzon răspunse cu fonul 
lui semaf: 

— Eu nu sunt aci ca să mă tînchin în 
fala unev experienfe de treizeci de ani, ci 
pentru ca să-i indrept erorile ! 


* 


Socrale, în urma rugămintei unui fle- 
car, ca si-l învpele relorica, ii ceru un 
prei de două ori mai mare ca celoriali. 

Palaorugiul intrebind dece trebue să 
plătească indoit. Socrate ii răspunse : 

— Fiindcă ve line trebue să le învăţ și 
si vorbeşti și să taci! 

Li . 

In serile calde de vară, Dante avea o- 
biceiul să stea lângă Piaţa Sfinta Maria 
del Fiare, într'un loc care — mai pe urmă 
— sa numit Stânca lui Dante. 

hitr'o zi se apropie de el un necunoseul 
și, știindu-l om învățat în toate, îl rugă 
să-i ajute să răspundă la întrebarea pe 
care, şi lui, i-o pusese cineva, care-i hrana 
cea mai bină? 

— Oul! zise Dante. 


După un an, necunosculul sosi din nou 
in acelaș loc și fără nici o introducere i! 
întrebă doadată : 

— Cu ce? la care Dani: răspunse : 

— Cu sare! 


? 


Înlr'o zi. Alghieri inlrebă pe un [ăran : 
cit este ceasul ? 
— Fste ora căud oile se duc să bea, răs- 
punse uceslu mojiceșie. 
— Si lu de ce rămii aci? replică poe- 
tul? 
* 


Auber se afla odată în  socielule unui 
diletant tânăr si foarte boaul. 
La întrebarea cu ce se ocupă, flănărul 


, răspunse cu îngâmfare : 


mea n 


— Compun o op>ră în două mari acfe 
pentru GCpera comică ! Dar dumncala ce 
faci ? 

— Eu, răspunse Auber cu o prefăcut: 
efială, tocmai am terminat cinci acte mi- 
filele peniru Opera Mare! 





bo caz ca 


LITERATURA MANIFESTULUI LUI 
MARS, O CRIMĂ 


lectura [faimosului manifest al lui Karl 
Marx este consilerată în statul american 
Cieovsia un delict atât de grav încât ae 
peslepseste cu moartea, E 

Sul această culpă se află attualmente 
doi albi, două albe şi doi negri din oraşul 
Atlanta. 

În cursul procesului apărarea a ridicat 
incidentul că usi lectura manifestului e 
în cdelicr, acpusta e prevăzuiă în progra- 
mul dn cursuri al univorsităţii. Procesul 
sa amânat, 


PAŢANIA LUI DOMINIQUL DUPIRIX 


Cetăţeanul Dominique  Dupieux din 
Bourges nu putea să doarmă din pricina 
beoastelu” «ln râul ale cărui ape se senr- 
gcau pe sub ferestrele casei Ini. 

A «desprins pușca din cui și a început 
să tragă îu râu. A tras câteva ore în șir 
asupra broaştelor infame care nu-l lăsau 
să doarniă, 

Acum va dorii nopțile poate foarte li- 
niştit însă la închisoare. Intr adevăr Du- 
picux a fost arestat de oarece a căleat le- 
zea vânatului, a turhurat liniştea conce- 
tățenilar săi, a puriai armă fără autoriza- 
ție şi a pescuit înlr'o epocă când pescuitul 
e interzis, fie chiar pescuitul broaşielor 


MONTABAUR 


Oraşul Moniabaar. din Westerwald, o 
locatitate în apropiere de  limburg-pe- 
Labn, va sărbiitori în cursul unei Tunis, 
1000 de ani dela înteracicre. 

Numele său de azi datează din 1227, 
când arhiepiscapul Dietrich II din Trier, 
înapoindu-se dintra călătorie în Palesti- 
na, Va botezat Mous Tabon (Muntele Ta- 
hor), care sa transformat apoi cu timpul 
în  Montahaur. 





In acest oras medieval se află un tră- 
vechi castel ul unui prinț elector. 


ARESTAREA UNUI. STRUŢ 


Lu grav „policeman” englez se plimba 
linistit în scetorul lui din Londra când sa 
pomenit față în faţă cu un struț. In loc 
să-şi vâre capul în... asfalt (aşa cum spu- 
ne tradiția). pasărea a luat-o la fugă pe 
străzi 

Polițistul sa luat după ca. 

Picioarele lungi ale struţului ît duceau 
însă mai repede decât putea fÎngi acesta 
si atunci „policeman”-ul a făcut apel la 
trecători. 

Cu ajuiorul ucestora struțul a putut Ti 
arestat şi închis întrun şopron. 

Struţul scăpase din grădina zoologică 


de la Taufield. 


UNIVERSUL LITERAR. — 445 








caricatura zilei 
BIUROCRATELE ? 





Dactilografa. — Nu reuşese să găsesc 
corespondența casei Popescu și Comp. 

Seful, — Dar pentru Dumnezen, cantă 
la Pe 

Dactilografa. — „P"? La „P*” îmi țiu cu 
pudra... 


LA PLIMBARE CU SETUL 





-— le al dumneavoastră, ilomnnle șef, 
acesi cățelus drăguj ? 
— Nu 
— Atunci de ce dracu so fi ținând 
javra asta după noi de o jumătate de 
oră ?... 
ȚEL AINS 





— Dar biae domnule, eşti nebun să 
cânţi diu trombon la ora trei de dirai- 
neaţă ? 

— Trei ? Mulţumesc. O făceam tocmai 
pentru a afla oru | 

(L'ami du peuple—Paris) 





440. — UNIVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 








CEVA DIN MARTURIILE DESPRE AVRAM IANCU 


se. Din primele zile ale fierberii din Ar- 
deal sa ivit pe planul întâi alături «le 
dânşii (Şaguna şi Simion Bărnuţiu) silu- 
eta tânărului avocat dia Câmpeni, care 
da un relief cu totul deosebit cornitetului 
naţional de-atunci, Avram laucu descin- 
«dea cu o structură sufleiească particulară. 
iJrmaşul lui Horia aducea cu since mân- 
dria aspiă- a Moților, acea pornire furtu- 
noasă de plată gi răsplată, care înroșise 
odată erestele munţilor şi focul revolu- 
jiei. În viuele lui svâcnea  sâagele [icr- 
binte cu descărcări violente de pasiune 
elementară. Credinţele vremii şi eveni- 
mentele din jur ajutau cv o putere înze- 
cită acest temperament de eruu. Firea lui 
!ancu, caracierul distinct și unic al ţă- 
ranului din Vidra. a smuls dela început 
mişcarea dela patruzeci şi opt din ogașa 
bătătorită a xuplicaţiunilor seculare către 
„prea înălțatul cezaro-crăese scaun” şi i-a 
dai un caracter revoluţionar. Fiinţa lui 
îmbibată de fanatism u tominat massele 
din primele clipe. Acest tânăr de douăzeci 
si cinci de ani, cu graiul răspicat şi scurt, 
cu sclipiri de ojel în adâncul ochilor al- 
başiri, şi-a dat seama că numai armele 
pot hotărî întrun proces de veacuri, care 
a batjocorit până la sânge plehea năpăs- 
iuită. la adunarea de pe Câmpul Liber- 
tăţii în 5/15 Maiu la Blaj, lancu a venit 
în fruntea Moților organizaţi umilităreşte, 
pata să înfrângă orice val inoportun de 
cuminţenie iohăgească. Peste capul epis- 
«cupului l.emeni şi-al canonicilor lui su- 
puși slăpânirii unguretşi. sarcasmul lui au 
plesnit ca un bici de fac. Dincolo de înpri- 
forarea căpeieniilor circumspecte, tribunul 
dela Câmpeni radia tinereţe, nervi şi opti- 
mism. Prin cl a primit mișcarea noastră 
nota vitejiei şi romantismul «le epopee. In 
“fatul conducătorilor lancu şi-a impus pe- 
cetea lui definitivă. Inalta prevedere po- 
litică a lui Şaguna şi cumpălul diplomatic 
al înțeleptului a-hiereu, unite cu viziunea 
istorică a lui Simeon Bărnuţiu se com- 
pletan admirabil cu acest om de acțiune, 
cara în comitetul dela Sibiu, într'o memo- 
tabilă şedinţă prelungită de catcule şi te- 
meri a tăiat scurt discuţiile savante: 
„Damnilor, vorbiţi înainte, eu plec în 
munți şi far revoluție“! 

Ce-a urmat, se ştie, e prima noastră 
afirmare a ideii de libertate pulitică, cca 
dintâi campanie ostăşească în războiul de 
neatârnare.  Advocatul Avram lancu a 
pledat cu sabia în mână cauza românis- 
mului. Prefectul de lănceri întors între 
Moţii lui sa dovedit un strălucit şef mi- 
litar. Ca frupinşi de-o chemare magică. 
i-au roit împrejur ciubărarii şi ciobanii 
din văile Crişului şi ale Arieşului... 

„. Toată vremea lancu a fost comandan- 
tul necontestat, adorat de mulțime. Oastea 
lui m'a cunoscut 0. clipă de infrâuzer:. 
Armatele imperiale au fost bătute de re- 
beli unguri. prințul” Windischgrăetz a fost 
alungat de Kossuth peste granița Unga- 
riei, Baranul Puchner cu  uustriacii lui 
bine înarmaţi a fugit din faţa lui Bem la 
Pâmnieul.Yâlcei. când în munţii Abru- 
dului flamura noastră .fâlfăia triumfă- 
toare. In acest timp de aproape doi ani, 


când Avram lancu u desfăşurat o acţi- 
une proprie fară nici un ajutor din par- 
tea autorităților militare imperiale cople- 
site de-o frică meschină. eroul dela lân- 
fânele paralel cu mişcarea armată avea 
si o intensă activitate politică. Cuibul lui 
de stânci devenise focarul redeșteptării 
naţionale româneşti de pretutindeni. Tie 
că îndruma linia de conduilă a tovară- 
șilor săi din cumitetul naţional sau pri- 
mea emisarii guvernului dela Dubriţiu, fie 
că urmărea planurile curții dela Olmuetz. 
lancu concenttn atunci destinele neamu- 
lui în mâinele lui. Sub ocrotirea munților 
neînvinşi, la lumina unui toc, ţăranul din 
Vidra şi pencrosul boizr muntean Bălce- 
scu. urzeau peniru întâia oară pe urmele 
mortului dela Turca visul unirii  tutu- 
rora“. 

(Octavian Goga în rev. „fara noastră”, 
51 Aueust, 1924), 


„Când se va vorbi despre luptele sân- 
geroase ale anilor 1843—49 în Ungaria şi 
Ardeal şi când se va atinge vevolta na- 
țiuni române împotriva violenții guvernu- 
lui naţional maghiar înaintea tuturora, nu 
va fi trecut cu verderea numele unui bărbat, 
a cărui influenţă biruitoare asupra naţio- 
nalilor săi. a? cărui nedesmințit talent stra- 
tegic şi organizator a făent dintr'ânsul un 
erou al naţiunii sale şi groaza duşmanilor 
ci și care printr'o exagerare frecventă în 
timpuri de asemenca agitate, sa ridicat în 
mijlocul poporului său ca o înălțime a- 
proape mistică ; numele lui Avram lancu. 

„EI luă parte la cunoscuta adunare ro- 
mâncască «ela Blaj, unde ajutat de popu- 
laritatea sa cea mare printre tinerime și 
poporul român din munţi (așa zisii Moţi), 
jucă un rol însemnat. 

În vreme ce evenimentele se precipitan. 
deşi nu se ivise încă nici-un motiv pentru 
e răscoală a populației, Iancu se retrase 
în țara sa muntoasă, strădnindu-se şi în- 
grijindu-se să mențină și să alimenteze 
flacăra spiritului de răzvrătire, printre 
conaţionalii săi, cu un cuvânt: să-l pre- 
pare. 

Intraceasta  sosiră evenimentele din 
inamna anului 1548, recrutarea, prinderea 
şi executarea preoţilor români, a «loua 
udunare naţională dela Blaj: săzvrătirea 
si îndârjirea crescu,. 

In sfârşi Puehner dădu semualul de 
revoltă împotriva comitetului maghiar de 
apărare, constrâns de cunoscutul ultimat 
al lui Kossuth. Trupele imperiale fură 
concentrale în garnizoane sigure, garda 
națională săsească pusă în mişcare, 
„Landstrumul” organizat, 0 dispoziţie, 
care se impuse în mod'fatal îndată ce 
Secuii. ațâțaţi de hotăririle «ela Agvafal- 
va, năvăliră pe pământul săsesc şi se 
năpnstiră asupra Saşilor și Românilor. 

Căci Românii înarmaţi. organizaţi sub 
conducerea prefeciilor, tribunilor, în le- 
giuni, îndeosebi cei din părțile Abrudului, 
care ecran nemulţumiţi de pe timpul agi- 
taţiei Catarinci Vargă. aducându-si amin- 
te de ziua sângeroasă dela Mihalţ (2 Tu- 
nie 1843), începură a comite represalii și 


unde Ungurii, cae locuiau în apropiere de 
Alba-Iulia se împotriviră dezarmării, cu 
5 temere adesea prematură, fură măce- 
lăciți întrun mod cumplit de căire forța 
superioară. 

lancu, cel mai puternic dintre compa- 
trioții săi tineri din districtul muntean, 
fu printre cei dintâi conducători : toiuşi 
trebue observat, că el ţinu pe cei de sub 
comanda sa întro disciplină suportabilă 
la început şi înlălură multe nenorociri 
prin infhueuţa sa“, 

(Fugen von Friedenfels, Joseph Bedeus 
von  Scharberg:  Beitrăge zur  Zeitges- 
chichte Siebenbiirgens îm 19 Jahrhundert, 
Vien 1877, vol. Il. pp. 404—405, în trad. 
Niculae Buţa, Avram Iancu şi epoca sa. 
Cluj, 1924, pp. i07—108), 


cl incontestabil că Iancu a tost cea 
mai interesuută, ba mai mult. cea mai 
cinstită fisură a mişcării româneşti din 
anii 1843—1549, Numai lui lancu îi poa- 
te mulțumi românismul. că în această 
mişcare a pătruns şi certa din lupta pen- 
wu liberiate. condusă de idei şi de prin- 
cipii. Dacă nu era lancu. revoluția ro- 
mână, chia şi după isloriografii şi pu- 
bliciziii daco-români. nu ar fi fost altă- 
ceva decât 3 vărsare de sânge brutală, 
săvârşită de popor, fie din dorința de a 
jefui, fie ca instrumente în slujba reac- 
țiunii austriuce, Dacă istoriogiafii şi pu- 
bliciştii daco-români au isbutit întrucâtva 
să prezinte această răscoală în faţa publi: 
cului românesc, precum şi în faţa străi- 
nătății  necunoscătoace a situaţiei dela 
noi” ca o luptă pentru iibertate, numai 
individuvalităţii lui Iancu şi activităţii lui 
se datorește, î 


E 


luncu era an tânăr visător şi entuziast: 
tra cea mai caracteristică şi cea mai au- 
tentică figură a tineretulni din anii 40. 
Naţionalitate, libzrtate naţională, dreptu- 
rile omului, egalitate şi independenţă, e- 
rau ideile, care umpleau sufletele celor 
mai «listinşi tineri ai generaţiei sale. Aceş- 
tia admirau legendele revoluţiei fraace- 
ze, şi cca mai fierbiute dorință a lor era 
<ă semene atât la trup, câl şi în soartă 
cu cei mai de seamă oameni ai revolu- 
țici. Spiritul critic, îndoiala. nu atinsese 
încă sufletul lor tânăr; credința lor fer- 
mă și neclinlită cra revoluția, ca singu- 
rul mijloc pentru schimbarea vieţii so: 
ciale şi politice. Şi lancu a fost un re- 
voluţionar idealist ca şi Petofi. Vasvări şi 
toți ceilalți tinesi unguri. În această at- 
mosferă intelectuală a crescut ca şi con: 
temporanii săi din noua generație ma- 
pghiară. Armonia mediului  înconjurăto» 
wa turbusat-o decât deosebirea de sânze. 
lancu n'a fost român decât după origina 
sa şi după neamul său: dar nu şi după 
totalitatea ideilor sale şi după felul său 
de a gândi, care nu se deoscbiau nici cât 
un fir de păr de acelea ale tinerilor un- 
guri “lin Biutapesta si Cluj. 

„„Nimnie nu caracterizează mai bine în- 
telegerea noastră, a ungurilor, decât fap- 
tul că nici un scriitor maghiar, care sa 
ocupat cu evenimentele din 18493—1849 şi 


so aceata 





UNIVERSUL LITERAR. — 44? 





interview.-uri 








„CU D-L IONEL TEODOREANU 


— Ai văzul cum "răeşte criticul Ibrâi- 
leanu : vumai noaptea, ca buhnele şi ca 
stelele, încoujurai de fumul tutunului şi 
împrejmuit ue cărți ca și Silvestre Bon- 
nard carr-i spunea atât de dulce nolaru- 
lui său: Anrilcar, roi somnolent de la cite 
des livrus. 

Profesnrul Ibrăileanu nu este cum sc 
crese un desurtirulat în viața socială. De 
la viața soviulă el a abdicar voluntar. pă- 
vându-i-se mai greţoasă și mai scumpă 
merlitarea vicţii între patru pereți. Cred 
că si-ar fi putut valorifica personalitatea, 
fie în pclitică. fie în orice ali domeniu şi 
cu destul de multă stcălucire. Dar încă 
din tinerețe sua mărginit la profosorat; 
„a clorit nimic altceva. A reiuzat stator- 
nic şi demnităţile politice şi ioate ceclelalie 
lemonităji. De curând i sa oferit un scaun 
la Academia Română : l-a retuzat. prefe 
rând scaunnl din faţa biroului său. 

Și-a închinat energia şi cea mai mare 
parte n anilor „Vieţii româneşti”, revista 
care a lost orăcăită de broaște si lătratiă 
de câini, dar ocrotită în schimb de stelele 
unui ideal Iar acum în urmă, lboluas. ne- 
ajutat de uimeni, a întreprins o faptă cul- 
iurală ce socot că e tot atât «de importantă 
pentru lomani, ca desrobirea  Sfăntului 
Mormânt pentru creştină:are : a încercat 
să redea posterității textul integral al pue- 
siilor -lui [imâneseu. 


Noi. urmaşii marelui poci, cu o incon- 
ştiență savuroasă nu pierdem nici odată 
prilejul să anaiemizăm pe contimporanii 
lui cari l-au lăsat să moară de foame. cari 
i-au ucis trupul. Dar nu ne-am întrebat 
uici odată : noi ce-am făcui pentru nefe- 
vicitul Eminescu 2 Nu i-am ucis noi su- 
iletul. lăsând ani de-arândul ca versurile 
lui să fiec măsluite sau alterate. fie de c- 
ditori nepricepuţi, fie de alți critici căzuli 
în erori grave de interpretare, 

Românul cure a separat această rușine 
și care nc-u reabilitat în faţa viitorimii. 
este acest om siuzur, care curăţiud textul 


care a trehuit să amintească despre iap- 
tele lui iancu şi de individualitatea lui, 
wa tăgăduit toale acestea. Astfel. l.ukăes 
Bela, care aici şi-a petrecut tinercica sa 
scria despre lancu în revizia Hazăânk 6s 
a Kulțăld, din 1866: „In fața noastră stă 
un om cu un sfârşit tragic. Această fi- 
aură încovoiată sub loviturile soartei, 
purtând urinete groaznicelor furtuni, ura 
voinic pe vremuri, când în admirabilul 
său costum național da porunci la sute de 
mii. Acest suflet merzând acum spre pră- 
buşire, certat cu e! însuşi a fost însufle- 
tit aevea de cele mai frumoase idei“. lar 
Râthy lajus în Varsârnapi Ujsăg, îuice 
alte amintiri despre Iancu spune: „Feri- 
cite au fost familiile mizhiave, care au 
căzut în mâinele lui laucu. căci el a apă- 
rat viața bărbaţilor şi onoarea fermcilor“ 


(lancse Benedek, trad. în rev, Țara 


noastră, 1924). 


(continuare) 


de seură și rugină, a făcut cea mai ni 
reaţă fapră culturală a epocii. 


--Dirvchorul revistei „Piaţa contr po- 
ran: din Mocdeleui, nu e altul clecit dom- 
nul Îbrâileautt.s. 


— EI este. desigur. [n volumul IE al Me- 
delenilor. 


— Ce spunea când l-a citit? 


— Faăcca haz. (in punct «delicat a fost 
acela unde vorbesc de fobia lui pentru 
microbi. Spunearnu acolo că microbi sunt 
un pretext. când în realitate. dânsul vrea 
ca prin mijlocul acesta să-i ţic mui la dis- 
tanţă pe oameni. 





—. Afr cunoscut, de sizur, pe Slejar lo- 
HORCU 


—Da, bietul Stejar! Am fose colegi la 
liceul Internat, încă de printra V-a sau a 
Vl-a si de atunci până în anii de după 
războiu am asistat la evoluția cu adevărul 
extraordinară a acestui băiar. Acum vreo 
10 ani, în timp ce apărea aci revista „is 
carea literară”, a alu o serie dle merele 
care ascuu multă si fini psihologie, dar 
erau lipsite de viaţă: nu cultiva dinami- 
cul ci foarte mult cerebralul. 

Dar într'o zi, spre marea mea sueprin- 
dere. Stejar lonescu mi-a adus „Dorul 
«lela Murano” o nuvelă valoroasă care a 
avut mai mult succes de stimă decât «dle 
iiraj. Imcepuse şi el ca mai toli scriitorii 
contimporani, adică arătăndu-si mirarea 
faţă de epuca posterioară războiului, Mai 
avea o lucrare intitulată „Saul“. A muri 
în cunoscutul accident de automobil şi ro- 
manul ccesta dia care cunosc numai o 
parte, nu ştiu ce se va fi făcut cu cl. 

Şi pe cl şi pe mine poetul Bărgăuanu 
ne-a convins să ne facem avocaţi. Stejar, 
însă, se simlea rebutai de această profe- 
siune dură şi a intrat în ziaristică. Seria 
la Opinia, mirându-se mereu că eu _ pot 
face avocatură. Trăia foarte retras, izolai 
aproape complect de viaţa socială a ora- 
sului. citind necontenit, îngrijindu-si su- 
fletul si mintea cn pasiunea aceea stetor- 
nică a unui horticultor pentru o floare. 

De origină cra moldovean. O parte din 
studiile liceale şi le făcuse, nu stiu prin ce 
împrejurare, la Ploeşii. Era căsătorit. So- 
lia Îmi na mai putut srpraviețui erndei 
pierderi pe care a îucercai-o prin moartea 
bictului Stejar, 


— Să mai vorbim despre gloriosul Irip- 
tic al Medelenilor. Ce-aţi avea de obiec- 
tal criticei ce vi sa făcul ? 


— Ti vine în tminte reflecția lui Rilke 
despre Rodin - „car la gloire n'est fina- 
lement que la some des malentendus qi 
se forment autour dun nvuveau“. Răsune- 
iul iscat în jurul Medelenilor şi pe care 


„lumneata co politeţă vabelaisiană îl nu- 
meșii glorie, are pariiculavități umoristice. 
De pildă. după apariţia întâiului volum, 
«ritica românească a luat act că un tânăr 
scriitor încă necotat cu vulufă forte la 
ura criticei, a avut un sucees de tiraj 
ve depășea în viteză toate succesele pre 
cocderie, 

Critica explica această izbândă prin 
prezenți elementului cexiualității, Or, — 
risum teneatis — acest element afrodisiac 
nici nu există în primul valum. Abia în 
cel de-al «dlvilea întprvine întră măsură 
destul de generoasii, corespunzând fireşte 
canformației sufleteşii şi fizielogice a ori- 
cărui on tăanăr, 

Cu volumul al treilea, creindu-se în mot 
arbitrar cchivocul Dănuț — Jonel Teodo- 
roanu. critica binevoitoare a găsit că snc- 
cesul cărţilor mele se datorește... sedlue- 
țiubilar fizice. Am avut întradevăr repu- 
tația acceptată şi propagată «de tineretul 
femenin că sunat un fel de Rudolf Valen- 
tinv al Balcanilor, că sunt un toreador, că 
sunt în fine un eventual suplinitor al ce- 
lui care steălucise atâta, pe scândurile 
<cenci — înţelegi că e varba de Leonard. 

Acestei reputaţii îi dalorez o adevărată 
prizoană din partea femeilor şi a fetelor 
ce formează majorilaiea cititorilor de li- 
teratură din tara noastră. Primesc zilnie 
serisari — care trec de-adreptul la coş — 
și nenumărate cereri de fotografii şi autu- 
grafe. Tini dau seama cât e de greu să re- 
fuzi si totuşi trebuie s-o fac. Imi pare 
foavie rău. Altfel ar trebui să eonsacru v 
bună parte din timpul de care dispun, ca 
să răspund la scrisori, să-mi comand si să 
iscălese fetogeafii. să expedicz cărți, să 
copiez pasagii din ele, ete. 

Când dam astă iarnă autografe la „Car- 
ica Românească“, auzeam pe câte o cum- 
părătoare şeptinel alteea :. drază (sau ma 
chere) dar nu-i aşa de frumos cum... ar 
trebui să fic! 


— Ce fel de uutoarafe aţi dat? Frau 


loate orizinale ? 


— Aproape toate. Că se mai făcea câte. 
odală o rotație a acelecaşi fraze, înţelegi 
și umneala că cra fatal. Mi-am dat si- 
liuja să spuă fiecărui cumpărător sau 
cumpărătoare îu parte un cuvânt măgu- 
litor original. 


— Spuneji-mi, dă rog, și mie una. 


—- lată aceasta, pe volumul plătit de 
un ofiţer superior : „Domnului colonel X, 
cu dorința ca ediţia a Îl-a a cărții aces- 
teia să-l găsească general”. Era încânial, 
Mi-a mulțumit foarte călduros. Şi aşa mai 
departe. Bu unele fete mă rugau să le fac 
dedicaţia... în versuri, aliele să le fac e- 
pigrame, în sfârşit fel de fel de întrebări 
indiserete : ee vârstă am, când şi unde am 
țăcui războiul, dacă sunt sau am de gând 


* 


să mă căsătorese. 


448. — UNIVERSUL LITERAR 


Toată gloria aceasta literară în profesia 
mea de avocat mă deservește. 

(În împricinat, oricât de subțire om. ar 
Ti. ezită parcă să-şi încredinţeze. destine- 


le procesului unui avocat care face și li- 


teraturi, 

Crod că snecesul, dacă ești permeabil la 
el și la sugestiile lui, e cea mai mare pri- 
mejiie pe care viaţa o pune înaintea ca- 
rierii unui seriitor. Chiar «de-l are, adevă- 
ratul scriitor trebuie să-l uite şi să lucreze 
mai departe, ca şi cum acest sueces, nici 
war exista. De 'ntrebi, omeneşte de mă 
bucură suceesul ciirților snele, răspund 
că da. 


— Acum chestia Dănuţ — Ionel Teodo- 
reanu. Mărturisesc că şi eu lot așa ct 
crezut, 


— Vaţi înşelat, loată lumea, «deşi erau 
destule motive so credeți. la început, 
diagnosticul de scriere autobiografică, a 
venit din afară, adică din opinia publică, 
apoi unii critici au întărit și ci uceastă 
credinţă cii Dau. băiat le oameni bogait, 
n'ar fi decât en. Ţin săi declar însă că mo- 
şiile mele au fost moșii de hârtie tipărită, 
şi nici un bunic, străbunie sau părinte 
de-al meu rau avut vreo proprictaie ha 
tară. Nici măcar proprietari urbani nu 
suntem, 

Da, după apariţia volumului al Ii-lva 
diagnosticul a părni ratificat de faptul 
că însuşi Dan Deleanu (adică cu _lonel 
Teodoreuuu !!) a scris romanul Mecleteni- 
lor. Ecuația era rezolvită  auto-biografic 
si în conformitate cu această ratificare 
foarte mulți sau crezut îndreptițiţi să 
creadă că romanul va apare îulr'o nesfâr- 
sită serie de volume, căci viața mea — 
considerând că eu eram Dan Deleanu — 
nu se sfârșea, cam vezi. Ar fi trebuit ca 
la fiecure sfârşit de au să scot câte un vo- 
Inm în care să fi expus întâmplările sur- 
venite în viaţa membrilor familiei Teodo- 
reann.  Mirarea mea a fost următoarea : 
de ce l-am făcut pe Diănnţ autorul Mede- 
lenilor. Qare dintro dorință abiectă de ex- 
hibiţie a propriului cu, am vrui să arăt 
<ub pseudonimul lui Dan Deleanu că am 
avut afacc cu atâtea femei, de toate cate- 
pariile, inclusiv en servitoarele ? Să-mi 
îmnănecz falbulaţia romanului cu date de 
felul celor de niai sus, trecându-le în sea- 
ma mea? 

Asla ma determinat ? Dacă aceșia ar 
fi adevărul, impudoarea mea ar meita 
cele mai drastice sancţiuni. Apropos : dacă 
uș fi făcut un istorie al familiei mete, un 
erou de seamă aş fi făcur din frate-men 
Păstorel care ce figură de romau, extraor- 
dinară. Nu. Luerurile stau cu iotul altfel. 
Sensul trilogiei mele ar fi că nm descris 
formaţia a două individualităţi : Olguţa 
si Dănuţ. individuălităţi pe care le-am 0- 
pus una alteca încă dela începutul întâiu- 
lui volut. Oleuţa, în intenţia mea. făcea 
parte din acea categorie de moldovenee, 
caracterizate prin impetuozitate şi intrant- 
sigentă, în faţa vieții, cum de pildă în ur- 
dinca politică a fost un Petre Carp Dan 
încarneuză acel tip de moldovean ce se 
caracterizează prinir'un deficit de eneigie 
socială şi printrun surplus rle energie vi- 
sătoare. În volumul ], debutez, dacă ţi-a- 
duci aminte, cu scena în care Olguţa îl 
pălrauezte pe frate-său Dănuţ şi îi taie, în 
lipsă, sfoara smeului tegat de un steşar, 
Dănuţ, faţă de această adevărată catas- 
trofă pentru orice copil, nu reacţionează 
cu fapta făcând la rându-i un rău echiva- 





lauet Olguţei ci, lezat de realitate, se re- 
fngiază în imaginaţia lui şi se răzbună 
desfăsnrânăd un întreg album imagistic. 

Chemată de părinţi la judecta tribu- 
nalului familiar, Olguţa nu face mea 
culpa. Refrenul răspunsului ei este: ku 
am dreptate. Dănuţ iese Biruit, Olguţa în- 
vingătoare. In ultimul volum, Olguța De- 
leanu află că are cancer. la e în acelaş 
timp îndrăgostită de cineva. Natural, ca 
tânără și ci îndrăgostită, ar fi trebuit să 
accepte o tranzacţie varecare spre a irăl. 
Dar nu acceptă nici o traazacţie, nici o 
ciopârțire a irupului ei, nici o împuţinare 
a frumuseţii ei. Ci sc sinucide cu aceiaşi 
impertinență cu care în copilărie tăiase 
*foara zmculni lui Dănuţ, Îşi impusesr 
ultimul punct di vedere. 

AL exempla : Dan află că moşia părin- 
icască e scvasă în vânzare [lerr Direkiu: 
oferă bani, cu condiția ca el s-o cumpere. 
Dan nare însă acest curaj şi laăă să se 
vânrlă conacul şi pămâutul scump al co- 
pilăriei și tinereţii lui. Asistă pasiv la in 
irarea în posesie a noului proprietar. E un 
visător, um lipsit de voință, un tip speci- 
fic de moldovean care preferă ca bunusile 
materiale ce le are să nu le păstreze ci, 
pierzăndu-le, să... le cânte apoi. 

Tu nu susţin totuşi că Medelenii nu sunt 
lribotari vieţii reale. Nu sunt însă un ro- 
man autobiografie. Nu există între mine, 
lamilia mea și ci o analogic. Sunt o sin- 
ieză a evpilăriei şi aolescenţei fiilor unei 
anumite elase sociale. Când a apărut Ana 
Karenir, toate femeile din aristocrația 
rusă san rceunoscut în roman. A fost un 
succes imens, 

Nu e cazul cu Pădurea spânzurațilar, 
Apostol Buloza e un caz prea individual. 
Asta wa impielat însă asupra succesului 
acestui roman de mare valoare. Medelenii 
ni o radiografie a vieţii, nu un plagiat 
al ei, 


— Daslul Domnule Feodereanu. Vă mul- 
fumese. O întrebare acu, pe care mi-ai 
sugerat-o chiar D-ooasiră : aţi făcut ar- 
mală ? 


-- Da, însă în condițiuni foarte proaste. 
ram ati la școala militară și pe mine și 
ve un ali coleg al meu cari numai cu gân- 
dul la insiruejie şi la teme nn eram. ne 
persecuta grozav un căpitan. Intâmplarea 
a făcut ca acelaş ofițer mai târziu, când 
iesiscm avocat, să vină la mine să-i sus- 
țin nn proces în care era implicat ca... 
fraudalor. L-am achitat, 


— Dar bluza asta rusească vă place așa 
Je mult — căzi ăd c'o purtați mereu. 


— Cazaca — asa-i spune. Am vreo 10 
—12 bucăţi, din tot felul de pânzeturi şi 
de toate culorile. În casă port exclusiv 
cazacă Pe lângă că sunt drăguțe. sunt şi 
comode. Jmi plac enorm. 


— Ruseşte vorbiț. zau cel puțin citiţi ? 


— Cu toate astea, nu. Bunica mca a fast 
vusoaică. Antorii ruşi i-am citit în frun- 
înzește. 


—.Ce noui opere mai aveli în sertar ? 


— Vrei să spui ce opere mai am în cap, 
In sertare, am altceva. O să vezi. La xară 





voiu serie romanul care v sapară În toam-: 
nă. Va fi probabil în donă sau mai mule! 


volume și va fi plasat în lumea sporin- 
rilor. În străinătate au apărute de mul 
opere în acuul ăsta. 


— Dar re va fi cu domnul  Puistorel 
Teodoreanu vid că nu mai bine și lre- 
buie să fac și cu dânsul un înterviei. 


=. Frate-ineu e nn băiat admirabil, a- 
fară de câteva calități inofensive de alticl 
care-i cdiminuiază muritele. Cum ai aran- 
jat cu el? 


— Mi-a spus că ar preferi să-i las în- 
trebiirile și dânsul să serie răspunsurile. 


— Nu trebuia să accepţi, Se decide greu 
să serie. Dar şi când l-o serie, să vezi ce 
straşnic intervin are să sasi. O să smai 
stărui cu pe lânză el. 


— Muljumes:, Și unde crodoți co să 
scrieți viilorul roman ? 


— Cred că la Constanţa. De-abia as 
tepi să plec. Vura ce pentru mine a eva- 
dara, un voiau în lumea visului. Am Ie 
presia că acest unolimp e făcut, vorba 
poetului italian : 


Por conlare, per canlare 
Solumenia.,, 


Ce face „Viaţa literară”? Apare văd 
nai rar şi dă Supresia unei anemii... 


— Vremurile grele de azi, domnule Teo- 
doreanit i 


— Dumneata văd că nu mai colaborezi 
la ea, V'aţi certat cum sc 'niâmplă de o- 
hicueiu ? 

--- De lor. Suntem încă în termeni buni. 
Am fust prea oenpat. 


Se ficuse lărziu noaptea. Prelungaisem 
vizita peste limila adusă. Nu mă putem 


despărți insă de şarmul verbului domnu-. 


lui Teodoreanu, uns cu un mieros accent 
„noldovenesr și nici de cei do: mici Fefi- 
Frumoși, Gusu şi Afane, feciorii d-sale, 
viitori mari pictori, 

Am ieşit. luşul plouat re mireasma flo- 
rilor de salcâm, avea un aer, un sunel să- 


fesc 
N... CREVEDIA -. 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, str, BREZOIANU Nr. 11,