Carpatii anul I, nr. 2, 10 iulie 1954

Director: Aron Cotrus 





VISTA CULTURALA 





scrisoare deschisa lui Mihai Sadoveanu 


nem cei cart iţi purtam atâta prietenie şi admira- 

ţie: “Coane Mihai”. Aşi putea oare şi azi să folosesc 
acel moldovenesc -coane”, în care intra și afecțiune şi 
respect, când obligator ţi se spune “iovarășe”? Mă re- 
semnez deci să-ţi spun “tovarăse”, deşi nu-mi face plă 
cere şi sigur. de aceasta nu mă indoiesc, nici d-tale 
nu-ţi face. Ne resemnăm deci să acceptăm cuvântul 
“tovariiş” 


pe atâtea ori am vroit să-ți scriu când citeam în zia- 
rele comuniste apărute in limba românească, represiunile 
pe care le executau cei care tâlhăresc obidițul popor ro- 
mân. Soseau cu mari intârzieri şi la mari stimpuri, 
până şi în singurătatea de le Palma de Mallorca. Erau 
ca ecouri indcpârtate dintro sită lume, ca strigăte dis 
rate de ajutor, svârlite în nesfârşita tăcere a nopţii 
te umilitoare neputir sensațin de a fi inuti, de a 
utea impiedica crimele care se săvârşese, victimele 

Li din neamul tău. Citeam a încordată aceste 
ziare, in care numai h da o amăgitoare 
aparenţă românesscii vorba de o lectură 


p' vremuri m'aş fi adresat, cum obicinulam să-ţi spu. 


















monotonă şi nestărșit cifram in articolele 
confecționate după normativ uscate, afectând 
stupid un uptimisr muta tragedie a 
ţării. Citisem prir de jaful cu sa 









tenica 
vadă zeio LE 
Roman, la Bă n 
țăranii mânaţi de dispe , mă s'au măi temut de mi- 
tralezele republicii populare. In toată Moldova ţărani 
Su opiu: cu  agresi indăârjire confiscării şi transpor- 
tări cerealelor în zisele magazii le poporului, de unde 
sunt încărcate și duse in Russia. în ocraţin area 
dară nu se glumeşte când e vorba de ce este obligată colo- 
mis sovietică România să trimită în Rusia. Cum simt că 

nu vor tă care și să umple magaziile “poporu- 
dul” terident muisesc) eu ce sa ruilostivit Cerul să dea 
belşug câmpurilor muncite, căpeteniile republicii popu- 
are iespecluoşi mai exact temăton) de directivele mar- 
xiste-lenimiste primite de la Moscova ca Românii să nu 
devină devisţionigti, recurg la oare eficace de <on- 
vingere, Pe sistle, pe drumuri lăturalnice de țară, iacep 
să forfulească automobilele biindete care străbat satele 
in goană nebună, secerând în treacăt orice vietate care 
nu a avut timp că se ascundă Acest fel de propacandă 
in care se fclomwgle elocvența miti: i, are un scop 
socialisto-marxist: să curme inmugur unbr sentimen- 
4 de “chiaburi” in rândurile țărănimii progresiste. Dar 
sar părva--cin lectura ziarelor comuniste tipărite în 
româneşte-că "chiaburismul' ţărănimii este tare îndă- 
rătnic şi retractar progresismului sovietic. Țăranii ro- 


4 a cxploatăi ânegți d re dau di 
A In judeţul 
Teleorman, 








































mâni sunt reacţionari, indărătnici, incât provoacă o dis- 
perare în rândurile argaţilor ideologiei marxiste, 

In comuna Flămânzi din ținutul Botoşanilor, țăranii 
au atacat pe membrii comisiei de colectare a cerealelor 
şi în furia lor sălbatecă şi reactionară, au făcut de pe- 
irecanie ideologilor care le dijmulau hoţeşte produsul 
muncii lor, Dar să fim bineințeleşi că nu i-au petrecut 
aşa cu alaiu până la capâtul satului, ci le-au strivit ca- 
petele cu topoarele, socotind, în vinovata lor rătăcire, 
că în cap sălăsluieşte sminteala, Inapoiaţi şi reacțlonari, 
țăranii români, cum o ştii prea bine tovarăşe Sadovea- 
nu, nu pricep nimic din minunăţiile marxismului gi nici 
din scrânciobul dialecticei 

Numele satului Flimânzi mi-a amintit de răscoalele 
ţărăneşti din 1907, de articolul epocal scris de N. Iorga, 
in “Neamul românesc”, Îţi aminteşti cum incepea, to- 
varăşe Sadoveanu: "Erte-i Dumnezeu, pe cei şupte țăra- 
ni...” In România reacționară se puteau publica articole 
de infierare a abuzului de putere, a represiunilor, în re- 
publica populară, cine sar incumeta să ridice un sfios 
protest când mitralierele milițienilor ciuruiesc trupurile 
Aranilor români? In România reacționară libertatea pre 
sei era o realitate, în republica populară presa este -la 
dispoziţia celor căftăniţi de Moscova să administreze co- 
lonia sovietică Români 


Este trist tovarăşe Sadoveanu şi o ştii mai bine decăt 
mine. că faci parte din Comsăiul de administraţie al co- 
ioniei care până != 23 August 1944 a fost un Stat su- 
verani. 


In unele ziare apărute la Bucureşti, şi purtând data 
de 15 Ianuarie 1954 am citit că in Căminul cultural *Mi- 
hail Sadoveanu” din Predeal, a fost o serbare. Am tras 
concluzia că te menţii în grațiile Moscoviţilor, celace 
este fără îndoială un record de durată, asigurat printr un 
devotament care a rezistat la toate grelele incercări. Nu-i 
chiar sşa de uşor să te menţii în aceste republici popu- 
lare; nici nu ştii când din fruntea bucatelor te svârle 
întrun ungher intunecat a] cine ştie cărei temnițe. Ni- 
meni nu este sigur de nimeni şi de nimic. A fost judecat, 
condamnat şi executat, Lucrețiu Pătrăşcanu, fiul priete- 
nului dtale scriitorul Pătrăşeanu iar Ana Pauker işi aş- 
teaptă rândul. Rând pe rând toţi şefii comunişti vor fi 
lichidaţi. Mă intreb ce mârşave dovezi de slugarnică fide- 
tate ai SAGE da ca să fii menţinut? Fără îndoială că au 
nevoie de numele dtale, dar in technica comunistă se 
prevăd şi lichidări mai puţin spectaculare, fără proces, o 
simplă moarte naturală, evident la comandă, Pe urmă se 
tace o inmormântare la care participă pe căprârii tot po- 
porul ca să jelească pierderea ireparabilă In asemenea 
macabre comedii, tot poporul ştie ce fel de “moarte na- 


de Pamfil SEICARU 


turală” a pus capăt vieții “fiului genial”, dar 

are măcar curajul să şoptească vecinului ani rime E 
1954, tovarăşe Sadoveanu, se vor implini curând zece ani 
de când asupra țării sa agezat stă rea haină a străi- 
nului şi ai râmas neclintit printre părtaşii iului sa- 
tanic si ocupaței ruseşti. Oricât sar părea de himeric, 
dar ne apropiem de sfârşit. Sunt semne că nu-i așa de 
indepărtată vremea când va veni ziua cumplită a jude- 
cătii naţiei şi taţi vom da seama de faptele noastre, M'am 
gândit mult la reintoarcere, la cei pe care nu-i vom mai 
întâlni nici odată, inocentele victime ale trădării din 23 
August 1944, m'am pândit la cei cari n'su avut tăria să 
reziste ispitei şi s'au spurcat colaborând cu ocupantul, 
m'am gândit mal ales la dta, la rolul sinistru pe care îl 
joci în această crucificare a neumului românesc. Şi cu 
atât mai mult ne doare, cu cât azi mânjeşti ca un net 
rebnic tot ce ne-a incântat tinereţea noastră de pretui- 
tori ai Wteraturii 


MPREJ URARILE au făcut să-ţi cunosc inceputurile sfiou- 

se când încercai să scrii versuri. Publicai in “Viaţa 

Literară” a lui Ilarie Chendi, poezii i care le semnal 
cu un psendonim, Alexandru Cobuz, Terminaneşi liceul 
şi nehotărit, câutându-ți drumul pe care trebuia să par- 
neşti, stăteai la Fălticeni. Simţeai că porţi în imaginaţie 
o lume şi incercal să-i dai gias. Anii aceştia când ne cău: 
tăm, când se succed in noi, intro alternare vertiginoasă, 
momente de nesfârşită incredere in puterile noastre şi 
de totală indoială, ne modelează sufletul, ne dă tonalita- 
tea realizărilor viitoare. Cu ce stfială te-ai dus să-i citeşti 
lui G. Tutoveanu. care pe acea vreme cra institutor la 
Fălticeni, prima povestire “Fraţii Potcoavă”! De atâtea 
ori mi-a vorbit G. Tutoveanu de acea neuitată noapte de 
vară când i-ai citit lui şi lui Arthur Gorovei, minunata 
coperta a fraţilor Potcoavă, care după moartea fratelui 
lor vitreg, Ion Vodă cel Cumplit, au isbutit să isgoneas- 
că pe netrebnicul Petru iopul, fiul Doamnei Chiajna. 
Debutai ca prozator, intro e] de mare secetă litera- 
ră. Revistele literare nu cau nimic de seumă, o 
lipsă de vigoare, o dezolantă banalitate caracteriza i rea 
Şi în această atmosferă aduceai o robustă originalitate, 
Un simţ al muzicalităţii limbii şi o siguranță de le 
neobicinuită la un incepător. “Fraţii Potcoavă” căruia i-ai 
schimbat titlul în “Şoimii” (povestire mai lungă căreia 
cu greu i-am putea spune roman), 4 entusiasmat. Iți 
aminteşti că Arthur Gorovei avea lacrimi în ochi. In 
noaptea aceia de vară, incepea marea carieră literară a 
atale. tovarăşe Sadoveanu. De la primul volum te-ai con- 
turat aşa cum urma să fii în tot ce ai publicat ulterior: 


(Urmează pâgina 3.) 


CANTECUL GRAIULUI 


de Aron COTRUS 


Intru amintirea Virginiei. în apra- 
pierea căreia am scris aceste ver- 
suri 








Ce fiori, ce vrajă dă 

vorba verde, fragedă 

de-a] cui lin dainii dzina 

ne tresată inima, 

ca mihia de cesene. 
cetene prietene! 


de 

Cine-i surd, să n âudă 
cântecul de laudă 

al eratului- grauit 

al graiuiui-eralului? 

Pe a pământilui 
gpl ea-ala lui? 
Cunună cui poți să-i pui 

cs din floarea gâncului 
prinsă'n vorbe -pietri scumpe 
mai să pro poată rimpr? . 


tab îi ui 
Ți oul 





1n rostul prorocului 
in acra focului, 
fulgerul narocului. 


iar când Ce rog ăi oarnă 
facări peste inimi nb, 
lumi din temelii răstoarnă; 
şi-şi rup cale îndrăzneață 

n răscoale se răsfață 

te chinte de viată 


Când sjunge să se 7 aa 
în doină şi in evlinâă. 
cerului îi face tindă 

din acest t, pe care 
numai cântecul nu moare 





plată vrea şi plată-ţi in 
mai nimica; inima. 


Sborul ln ari sborul râu 
printre stele, peste hău, 
rin cuțite lungi de creste, 
ară veste, 

ca drumuri de poveste, 
a âueati cu trupul tău, 
ul plăteşti cu gândul tău 


Cămaşă-i cu mil de zimţi, 
Can peste morminți so ned 
vreai şi vreai merei 
dacă, Guru cel mai greu, 
ză dai ochi cu Dumnezeu! 
s'ajunai cătuşi să-l pui 
ali cu jugul lui, 
dorului, cu rugul Iu! 


lungi urme de drumeţi, 
= bucurii de-o zi, 
cu vrăjite chei de dor. 


u chei ca-ale zarulu 
vreau, rin fl. ei să descul, 


Yisteri 
şi a mea 
viste) 


SE 
tra 

în marginile | 
ur de cina 


vUrmează pâgina 2) 

















dela'ntâiul nostru pas: 
sori străvechi şi scrii noi 
duşi cu nopţile din noi, 
viscole ce ne-au bătut, 
ce ne-au crescut 
la-al lumii început; 
drum de scrum şi drum de fum 
intre-atuncia şi'ntre-acum; 
zări de foc 
şi nenoroe; 
treceri iuți, cu pieptul gol, 
peste râuri de pârjol, 
călcând sspru, călcând tare 
din hotare în hotare, 
între lună şi'ntre soare 
subt stele căzătoare, 
tre apă şintre pestii 
perne tin meri Iată: 
le morţii latră, 
pe-unde soartea ne-a ales 
vetren munţi şi vetren şes, 
de unde să nu mai poată 
veacurile să ne scoată... 


Intre Răsărit şi-. 
şi rit. 
ne-au tot dus 





Zorile, cu glas de-Adam, 
pe nume strigatu-le-am, 
i-odată cu zorile 








ză CARPATII 
3 Sa AER 


corn de- i de voevod; 

să pătrundă glasul lui, 

peste munţi şi munţi silhui, 
rtarea 


Carpaţii şi Dunărea, 


Vorbă! 
'Torbă, 


cu gi 
pentru anii-mi răsneţi, 
pentru mpărăţii de ceţi, 
pentru mii şi mii de vieţi, 
pentru vânătoare-anume 
de mogâlde şi balauri, 
peste bauri, 
peste plauri 
şi păduri de peste lume... 


Ca de-un grai din altă viaţă, 
zarea schimbă-se la faţă: 
pe ţărmul isvorului, 
căprioara dorului, 

pe marginea-abisului, 

uite, cerbii visului, 

visului, flămândului, 

şi vulturii gândului, 

arşi de indrăzneli, să sboare 
până dincolo de soare, 

peste ceţi, tot mai aproape, 
de-ale veşniciei ape, 

unde, peste bezna-adâncă, 
golul vorbele le mâncă... 


Trec prin codrii deşi şi şui 
bourii trecutului... 

La al timpului isvor, 

beau din apa zorilor 

sin nemărginirea oarbă 
pasc şi pasc a morţii iarbă... 


Peste crivețul zălud, 

ca din alte lumi aud, 
peste'ntinsul gol şi crud, 
clopote bătând în dungă, 
dangăte ce se alungă, 

peste vremea rea şi lungă... 






Năvăleşte inapoi 

viu trecutul către noi, 

greu de sori cu mers fierbinte: 
ări iuți cu ape sfinte. 


in Domnului, 
intind mâna şi îi cer, 

mut merindea mea de cer: 
să nu'nsăr şi să nu scapăt, 
să bat drumul pânla capăt; 
după vrerea-i, şi cuvântu-i 
din ăst trai să mă desţintui, 
şi din orice adăpost, 

ca şi cum n'aş mai fi fost... 





Din pustiun care pier, 

către cer mă'ntorc, şi-i cer, 
cu foc timpul să-l îmbour, 
crunt izbit, să nu mă'nour, 


să'nfrunt drept al morţii bour!... 


De zădut şi frig 
îi strig, 


văz te-ale vămi, 
sâmi pârjolului 
şi cheile golului; 


vorba orbului noroc, 
vorba-pasere de foc, 
capul pentru ea să-mi joc... 


Din dealul ce zarea sorbi, 
peste munţii suri şi orbi, 
stol de stol, ai morţii corbi... 


Suflet fermecat de corn, 
cu ce cântec să-i întorn, 
cu ce farmec să-i intorn, 
cu ce suflu să-i alung, 
către drumul cel mai lung 


Din zale cămaşă-mi pul, 
din jarul amurgului, 
cu dainu şi cu daină, 








să se Lg mnopxtean za 

cu pasi şi cu paşi şui 

aia Bere i vârt să-i sui, 

munţii, munţii visului, 

fi ae ace văd ce-i 
zarea 


de peste ei, 
1n golul de peste ei... 





- 





şi nici vis 

cu sânge scris, 

subt peceți de cărţi inchis, 
şi nici e şi nici vers, 
de urma ni s'a şters, 
-atâta mers şi mers.. 


Ca din flori de rouă ude, 

se aude, se aude, 

peste chiote şi trude, 

peste casne 

şi năprasne, 

tot mai stins şi mai departe, 
până dincolo de moarte, 
can furtună sămănat, 
freamătu-i în lung şi'n lat, 
cu miresme de pământ 

din păduri ce nu mai sânt.. 





Vorba: pasere măiastră, 

cu cuib in inima noastră 

şi'n straşini de zare-albastră, 
câţi n'au vrut de jos, din stuh, 
so doboare din văzduh, 

să ne'ngroape odat'cu ea, 
Graiule, Măria-Ta!,.. 


Ce țintaşi pizmaşi, trufaşi, 
şi ce uriași vrăjmaşi, 

cu văz lung de temnicer, 
putea-o-ar vâna din cer, 
de pe stânca sânului, 

din pieptul Românului? 


Pe semne, cerul nu vrea, 
gloanțele să prindă'n ea 


Ne-a venit din cer ca mana, 
feritu-ne-a de Satana; 

ne-a fost chiot şi liuiliui 
gin restrişti ne-a adunat 
viforniţa graiului, 

goarna năsdrăvană-a lui, 

ca un glas de impărat 

din fundul pământului... 


Culmi i-am dat, drept adăpost, 
în bejeniile ce-au fost... 


De balaur şi de vruh 
ne-a păzit ca Sfântul-Duh, 
şi de neagra coarbă oarbă 
ce zrea văzul să ni-l soarbă 
şi cu-a ciocului undrea 












Până'n veacul veacului 
scris mi-a fost să fiu al lui, 
alb ostaş al graiului, 

pe granița sângelui, 

pe graniţa gândului, 

de unde schimbare nu-i, 
de unde potecă nu-i, 

de unde scăpare nu-i... 


Scurt ja ps rupe saltul: 
locul tău nu-i pentru altul!... 
I-ai dat sângele zălog, 

i-ai dat sufletul zălog, 
şi-acest cântec greu şi-olog... 


Cum poţi doar să te cunoşti, 

dintr'atâtea oști şi oști, 

şi să semeni, 

ca fraţi gemeni, 

şi să mergi umăr la umăr 

cu mulțimi fără de număr; 

şi să cânţi 

să descânţi, 

din tin'să te desmormânţi: 

ca prin alvii tari şi seci, 

râuri fără țărm să treci, 

să le treci, 

să nu tenneci, 

şi să creşti 

ca in poveşti, 

să te simţi la tine-acasă 

stând cu ingerii la masă, 

stând cu Dumnezeu la masă, 

in a veacurilor vatră 

mai tare ca orice piatră, 

tără teina, taina lui, 

fără taina graiului, 

sira ea trace pâna 

Tu azi şi ne, 

Dentru dintilor de. mâine, 
"sănfrunți, viteaz, furtuna, 

ce CĂ tăi te IRE ID 

peste cium şi ni ă 

până'n ziua de apoi... 


Mai tare ca orice arme 

A a ee Ra za 

in picioare, drepţi. ne ţine, 

ca țăsniţi cu ochi arzui ] 
apară in Pol ei Bette, 

s 

tot ce cate şi nu'eate: 
ii ati atei 

tot ce-o fi şi nu e încă... 


Baa ee 





Ei 


NTECUL GRAIULUI 


Madrid, luna Mai 1944. 













trecem peste ani cântând... 


In paiuiăzitait neamului, 
in fața-alianului, 
rădăcini ca de oţel 

sunt mormintele din el. 


Dârza sângelui poruncă 
peste flacări ne aruncă: 
inşi de pară, laolaltă, 
către lumea ceealalță 


Unde-i unu fără tângă, 

mii de-arhangheli crescu-i lângă, 
şi de dă în drum de moarte, 

se dă moartea la o parte! 





Veac de veac, lup după lup, 

haina de pe trup 

ne-o rup, 

dar acest străvechiu cojoc, Cip 
numai sânge, numai foc, 

din prăpăd, din nenoroc, 

creşte zi de zi In loc, 

din umăr până'n călcâiu, 

mai tare can ziua'ntâiu... 


Cantrun necuprins puboi, 
peste stahii şi strigoi, 
către lumea de apoi, 
ducem veacurilen noi 


Dedeparte, fremătând, 
eu aud şi-aud, in gând, 
pe călăi-ți gomânind, 
românind, hălălăind, 
Si la groapa ta săpâna 


Gând în flacări, ochii uzi, 
neam al meu, mă mai auzi?., 


Glas aş vrea să am, ceresc, 
să m'auzi când iţi grăesc, 
şi profetic văz, să văd 

cum te sbuciumi în prăpăd; 
să mă simt pe bine-ori rău 
că sunt trup din trupul tău! 


Grele ca de stâncă vie, 
zincuri am visat Pre tie, 
cu 

i E d - 
ploi spăla să nu le poată: 
aspru, ca din moşi-strămoşi, 
să crezi dârz in Feţi-frumoşi, 
gi, ca pentru frunți crăeşti, 
verzi cununi să le'mpleteşti, % 
s'aud iar prin ani schilozi = 
treceri iuți de voevozi, 
subt arcuri de curcubeu, 
crainici ai lui Dumnezeu. 














Albă gură, frunte sfântă, 

pe Feţi-Frumoşi cine-i cântă, 
şi-al lor nume scris rămână, 
scris de-a timpurilor mână, 
ca un semn de legământ 
între om şi'ntre pământ... 





Cine craiu-i peste grai, 
fără strai domnesc ai, 
e mai crai ca orice crai!.,. 


... 


Peste timpul surd şi crud 
paşi pietroşi s'aud, s'aud, 
tot mai mulți şi tot mai şui, 
la porţile soarelui... 


Ca de mii de ani mereu, 

curge sânge, curge greu, 

din trupul neamului meu, 

ce, cu răni nevindecate, 

se tot bate şi se bate 

cu pământul jumătate, 
cass străbunilor, 

i drumul furtunilor; 

pe marginea golului, 

în drumul pârjolului; 

pe țărmurii apelor, 

în drumul potoapelor, 

subt flamura-ţi, Craiule, 

grai carpatic, gralule!... 










me Po 
1 aie aa 
n: 





CARPATII 








un neintrecul povestitor, un liric evocator al peisajului 
Moldovei, “Şaimii”, primul volum, a venit ca o ploaie 
binecuvântată după o îndelungă secetă, Nu subiectul is 
loric era acela care asigurise succesul volumului. Radu 
Rosetti, pătrunzătorul cercetător al cauzelor răscoalelor 
ţărăneşti, publicase un roman istoric de reale calităţi li- 
terare, “Cu Paloşul”, dar nu stărnise nici un entusiasm. 
Dta aduceaj un shflu nou, un simț ritmic al epopeei, un 
firesc în tot ce povesteni încât, cu mijloace foarte sim- 
ple, realizai o adevărată vrajă literară. In acea vreme-li 
aminteşii tovarăşe-ministrul instrucției publice era ma- 
rele matematician Spiru Haret, Fire reţinută, refractar 
entusiasmului, s'a lăsat totuşi cucerit de minunatul dtale 
dar de povestitor şi a ținut să sublinieze această intrare 
plină de făgăduieli în literatură. Şi volumele s'au succe- 
dat, dovedind o excepțională fecunditate: “La Crâşma 
Iui Mos Precu”, “Dureri înăbușite”, “Amintirile căpraru- 
iui Gheorghiţă”, “La Noi in Viişoara”. Calitățile din pri- 
mul volum: se precizău, talentul se impunea. Colatorai 
la “Semănătorul” lui N. Iorga care năzuia să determine, 
prin mijlocirea literaturii. o schimbare a sensibilităţii 
politice in favoarea ţărănimii. Toată proza diale era 
străbătută de o inţelegătoare iubire de ţărani, de acea 
lume blândă. umilă, răbdătoare, din satele moldovene, 
Invăluiai acea lume necăjită intr'o diafană poezie, adu- 
ceai un accent nou de adâncă omenie, natura înconju- 
rătoare, oamenii, legendele, se inbinau. 











A ai uvut însă totdeauna instinctul sigur al mo- 
D mentului când o despărţire este impusă de o inţe- 
legere realistă. Părăsindu-l pe N, Iorga te-ai raliat 
grupului poporanisi din jurul lui C. Stere. Apărea “Viaţa 
românească”. In 1906 Constantin Stere publica epocalul 
articol *Figerisnd”, în care denuntă sistemul de acapa- 
rare a moşiilor prin contracte de arendare. Moki Fişer 
îşi întinsese contractele de arendare asupra Moldovei ca 
o pânză de păiajen. Exploatarea era sâlbatecă, antici 
pând metodele marxiste, Şi nu este o simplă întâmplare 
uptul că răscoala ţăranilor a îmceput în 1007 la Flămân 
zi. în judeţul Botoşani, una dintre moşiile cuprinse în 
vrustul arendăşezc al lui Moki Fişer. 
Imi amintesc de articolul publicat in 1906 de H. Sa- 
nielevici-tovarăşul dtale politic de azi-in revista *Cu- 














rentul nou”, care apărea ln Gelaţi, revistă de inspiraţie 
şi de tendinţă socialistă. Articolul cuprindea o violentă 
critică u operii diete, subliniirdu-i mai ales, tendinţele 

obe şi antisemite. Un tablou sinoptic prezenta eroii 































































după vicii, beţivi, tâlhari, ete. 
operii dtele. Fără indoială 

să, tendenţioasă, dar nu 
ăs cu H. Sanielevici, pot 
i pe care l-ai străbătut. Ca ati- 
vici nu s'e schimbat. Era mar 

st. Dar atitudinea 
ea in evidenţă t 











te de multă 

din examinarea şi valorilicarea unei 
pere, dar tendințeie, atitudinea scriitorului în fața vieţii 
sociale pat fi prea bine clasate drept reacționare sau re- 
soluţionare. Dia nu ai fost niciodată un revoluţionar ca 
tendinţi, iubirea de trecut, regretul care intovărăşeşte 
evocarea unei iumu în dispariție, tot lirismul operii dtale 
in legătură eu formele de viaţă patriarhală, sunt calificate 
de stăpânii de azi ai poporului român ca reacționare. In- 
chiziția leninisto-stai este neinduplecată în sancţio- 
narea acestor devieri emotive mic-burgheze. 

Opera dtale a contribuit in bună parte la formarea 
ecelei sensibilităţi specifice intelectualilor români, sen- 
sibiiitate in care intră o mare iubire de țărănime şi o 
mare iubire de trecut, adică elementele afective ale unei 
ideologii nuţionalisto-țărăniste, ideologie de “Kulaci”, 
cum er etiche:a-o stăpânii dtale moscoviți. 

Nu si fost ceiace se zice un cerebral in Literatură şi nu 
ai folosit in nuvelele sau in romanele dtale eroi recrutaţi 
din rândurile intelectualilor. Când ai incercat “Insemnă- 
rile lui Neculai Manea”, in care evoci pe profesorii gim- 
naziuiui din Fiilticeni şi “Oameni in lună”, nu ai isbutit, 
psihologia diale rudimentară dă o stângăcie scrisului, 
alunei când vrei să pătrunzi în intimitatea eroilor. Ope- 
rele în care talentul diale se manifestă cu o impresio- 
nantă punătate, "In Pădurea Petrigorului” (poate unică 
in literatura mondiziă , “Dumbrava minunată”, “La Crâg- 
mie lui Bios Precu”, “Amintirile căprerului Gheorghiţă”, 
“Păcat boeresc”, redau literar acele existențe nesmulse 
din contactul imediat cu natura Progresul. civilizaţia, 
woate orgoiionsele realizări ale technicei, suni aşa de de- 
parte şi nu vin in atingere cu această lume în care ar- 
tificialui se inlerpune intre om gi natură, falsificându-i 
sensul existenței. Tump de patru decenii, literatura ace- 
asta de tendinţ, ri ionare, literatura ceasta de inspi 
rație şi sensibilitate patriurhală, a format succezivele ge- 
neraţii, ulimentând o ideologie specific românească, ale 
cărei origini se găsesc in paginile lui Eminescu. Insuccetul 
idediogiei comuniste in mânia se datoregte acestei [i 
zienoraii spirituale a intelectualului român şi eşti în mă 
sură, mai mult decât oricare altul să cunoşti rezistenţa 
tăcută. opusă de imensa majoritete a intelectualilor ro- 
mâni presiunii comuniste. Intro zi-va veni gi ziua aceia, 
o ştii prea tine Lovarâge Sadoveanu-se vor cunnaşte toate 
actele de erbism ale intelectualilor cari au preferat mize- 
rin in formele cele mai distrugătoare, decăt să devină 
Prgaţi ai propagandei marxiste 

Cutm erai unul dintre cei cari au contribuit la forma- 
rea acestei structuri sufletesti pe care am putea-o numi 
ar. sensibilitate tradiționalistă, Românii no su putut în- 
țelege senina renegare a unei intregi vieți gi incadrarea 
lui Miha Sadoveanu în rândurile balgevice 

Oricine te-a judece cu asprime a sivârșit o nedrep- 
pepe] deoarece presupuneau că gi avut o linie ripidă a 

existențe care își afla expresia sublimată în operi 
iriandez, VI, R. Yenta, susținea 0 foarte in! 


un corectiv moral pe care ţi l-au dat ursitoarele, eroii 
dtale sunt anti-cul Iui Sadoveanu, 

Ai zugrăvit oameni deschişi, care se dăruiesc intregi 
intr'o prietenie şi în viață ai fost un om de ascunzişuri 
sufleteşti, a cărui prietenie nu depăşea buzele care u 
rosteau cu multă ezitare. In opera dtale abundă oameni 
de vijelios curaj, cari pentru o credință se infruntă 
acînfticaţi cu moartea, oameni de caracter afara pe 
“are nestatornicia împrejurărilor nu-i clatină cum nu 
ciatină puhoiul valurilor mării stânca sfidătoare a neas- 
tăxnpărului intinsului de ape. Şi se întâlnesc in Oper 
dtale literară, oameni de o infinită bunătate, de o rară 
gingăşie sufletească. Şi singura statornicie pe care ai 
avut-o în viață a fost aceia a lipsei de caracter iar, bu- 
nătatea nu ţi-a trecut niciodată de raza călimării, Un 
egoism de proporţii reduse, de o meschinărie dezolantă 
Ku ai suferit povara nici unei convingeri, mintea nu 
ţi-ai chinuit-o punându-ţi probleme complicate; moluse 
fără vlagă, mălăcţ, ai schimbat de poziţie fără nici o 
zomplicație sufletească, deoarece iţi era perfect egal unde 
te situezi, esenţialul era să-ţi fie bine. Aceste succesive 
reaegâri erau repede uitate, talentul svârlind in umbră 
pe om 

In timpul neutralității din anii 1914-1916, făceai parte 
din grupul de la Viaţa românească, gândind sub in- 
Muenţa covărşitoarei personalităţi a lui C. Stere. Viaţa 
românească era ostilă unei alianţe cu Rusia şi preconiza 
intrarea în războiu alături de puterile centrale (Germa- 
nia şi Austro-Ungaria), considerând în ordinea urgen- 
țelor, pe primul plan Basarabia. C. Stere işi publica 
amintirile din Siberia (“In voia valurilor”) şi articole 
intitulate “Din carnetul unui solitar” pe care le semna 
C. Nistrul. 

Atmosfera în țară era pentru primatul Transilvaniei 
în ordinea revendicărilor naționale. Erai solidar cu po- 
ziţia lui C. Stere, dar germanofilia Vieţii româneşti iţi 
determinase o eclipsă in simpatia cititorilor. Cărţile îţi 
rămâneau nevândute şi numele iți era din ce în ce mai 
învăluit într'o ostilitate generală. In 1015 ai publicat 
una dintre cele mai frumoase opere ale literaturii ro- 
mâneşti: “Bordeenii”; Undeva, la o mare moșie pe Jijia, 
descrii existenţa obscură şi totuşi emoţionantă a țăra- 
nilor, cari munceau pentru un stăpân pe care nu-l vă 
zuseră niciodată, Şi lumea aceasta umilă se mișca intre 
imprecizie de baladă; o Lipă trece turburător ca o dără 
de taină Faliboga spre a dispărea în taina din care ve- 
nisc să poposească pintre ţăranii de pe moşia aşezată 
pe valea Jijiei. Adesea evocând -Bordeenii”, mă gân- 
desc că de la un capăt la altul țara este coborită la 
nivelul de viață al necăjiților țărani pe cari ii descrii cu 
atâta profundă inţelegere umană in -Bordeenii”. Pui atâta 
emoție, atâta sensibilitate în călimară, că nu-ţi mai ră- 
mâne şi pentru viața de toate zilele, pentru oamenii vii. 
Volumul “Bordeenii” a trecut neobservat. Un istoric li- 
terar ar căuta zadarnic în ziarele şi revistele timpului 
o cât de anodină notă despre “Bordeenii”. Nu era ab- 








sența unei înţelegeri « valorii. cărţii -cât-sezanul--ostra=-— 
"-cizărit” germanotilului de la Viaţa românească. Fără în- 


doială, o nedreaptă conspirație a tăcerii, dar în epoci 
iasă literatura este pasional anexată controverselor 
politice. 

Am intrat în războiu. Halucinaţi ai visului de între- 
gire a naţiei, nu am bănuit măcar că Rusia ne prepa- 
rase o capcană, de care aveam să ne dăm seama mai 
târziu când Bolșevicii ocupând posturile de comandă, au 
publicat arhivele secrete ale diplomaţiei țariste. 

Retragerea in Moldova, cu tot cortegiul de suferinţi, 
a fost Ea pLE cate de tifosul exantematic, darul inevita- 
bil al oricărei ocupaţii ruseşti. Işi făcea drum descura- 
Jarea. Se aflase Rusia negocia o pace separată cu 
Germania iar prețul acestei păci era Moldova, care urma 
să fie anexată de Rusia. Generalul Prezan, şeful marelui 
cartier general, a decis scoaterea unui ziar “Români: 
cârui menire era să invioreze sufletele şi să redea i 
crederea în victoria finală. Redacţia României 2 fost 
alcătuită numai din scriitori: George Raneti, N. Locus- 
teanu, N. N. Beldiceanu, Corneliu Moldovanu, Ion Minu- 
lescu, G. Rotică şi, evident, cel care ţi intrecea pe toţi: 
Mihail Sadoveanu. Dta germanofilul sterist de la *Viaţa 
românească”, a: devenit meșterul de poveşti de războiu. 
evident anti-germane. Nu-ţi cunosc producția literară 
sub normativul diverşilor vechili ai Rusiei sovietice, ţi- 
am citit ae aaa “Mitrea Cocor” şi mi-ai provocat 
milă. “Mitrea Cocor” este sub producţia literaturii false, 
insipide, produsă sub normativul maiorului Petrescu de 
la Marele Cartier General. Nimeni să nu-şi inchipuie că 
mâine, duci n'ai mai argăți literar pentru comunişti, 
sulerința de uzi a țării ar aflu tălmăcirea literară în 
serizul dtale, Acea iarnă cumplită 1916-1917, ce ecou a 
avut in Fri dtale? Prin satele Moldovei tifosul exan- 
Wwmatic lăsase atâtea case pustii. că rămâneau numai 
cânii să-şi urle julea; treceau pe străzile Iaşilor furgoane 
in care soldaţii morți stăteau grămadă, cu ochii 
sediţi, esa cum ii ințepenise moartea. Erau transpor- 
trţi In poană la cimitire, căci moartea trimitea necon- 
tenit piţii pe lumea cealaltă. Şi câteodată morţii ca niste 
sloiuri de ghinţă, lunecau şi cădeau pe BAYAlu străzilor 
cu un seomot sec. Era un spectacol cotidian, care prin 
deasa lui repetare nu mai emoţiona pe nimeni, dar ne- 
sm fi agtep ca un ecou al emaţiei incercate atunci, 
să-l pata mai tărziu intro carte in care ai [i concen- 
trat ce sensibilitatea diale de scriitor, bânuiam noi 
cititorii naivi, a inregistrat. Dar nu ai t nimic. 
In mijlocul acelei suferinţi, dta plimba! o indiferenţă 
totală de om ghiftuit, răsfățat de atenţiile generalului 
Prezan. Pe front venea “România”, care ne aducea proza 
lipsită de inspirație a filo-germanului devenit anti-ger- 
man convins, proza dinle tovarâşe Sadoveanu. 

La inceput ne-ai rins, dar tat ne-am de 
prins cu această novă atitudine. In definitiv, dram 
aline! câna în presimma lui se MElaureze Misu cute fă 
ai reajma lui se ese care 
cani dosalese credințe care incendinză E 
tele. "să vrea, scriitorul se resimte în felul lui Li 
gandi. de a judeca evenimentele şi oamenii, obligându-i 
36 şi revizulască vechile opinii. 


"titi joiebr eorenaa pa Ani at 











"Sfatul ţării 





ii şi B. Brânisteanj Ă 

ei, comandamentul germ, | 

lor”, care ni se svârlegi şi noua fa 

sea pe nimeni. Apariţia Luminii a 
mandamentului german o armă dle Pro) 

culitate. In fiecare număr C. Stere articol în 
care făcea procesul politic al iului, denunțând tr: 
tativele secrete Sturmer von Jagov, incepute două luni 
după intrarea noastră in război, numai. fo; 


strivitoare a documentării acestor octet di mai era şi 
i, convingeri anti-rusesti. Din- 
eri 


avea o vastă cunoastere. a Gnu Sre era SINEUTUL car 


dsev, Komiakov, Kirievski, toţi pu paictu re petre 
liari, ca şi revoluționarii ruşi Belinski, Lavrov, Miknhai- 
lovski, Herzen, Bakunin. EI singur era în măgura ae bal- 
noascâ tainele sufletului rusesc Şi respirația imperialls- 
tă a politicii ruseşti. 1şi dădea seama de propori F 
Ticolului pe care il reprezenta Rusia pentru AA 
noastră ca nație neslavă. Această convingere il făcea să 
denunțe cu o vigoare, cu o constanţă neegalată, perico- 
lul rusesc, Lumina aducea in fiecare zi, lava unei con- 
vingeri vulcanice pe care, cum era și firesc, comanda: 
azestul Berman o îolosea, svârlind ziarul în trangeele re 
neşti. 
La laşi, în ziarul România, C, Stere e; 
trivială violență, dar dta tovarăşe Sadoveanu ai ri 
tinuat liniștit colaborarea, fără să schiţezi 
cât de sfios, pentru a sublinia desolidarizarea de cam- 
ania iz a în Bora ziarul al cărui diree- 
Ir erai, Im puteam să nu te - 
SE AU pi credem convins anti. 
A doua zi după constituirea 
la 3 Martie, 


veanu, director al “Românii 


, Ziar care 
Jian câldări cu lături Meurp ri lui C, Stere. Zâmbeai feri- 
cit de revedere. Nu a fost un simplu gest această pre- 


zenţă, Pe ziua de 8 Aprilie 1918, apare la Iaşi ziarul lui 


C. Stere. “Momentul”. Iţi aminteşti tov e Sadoveanu 
că chiar in primul număr al ziarului iri 0 peni- 
bilă spovedanie. Căutai să ne convingi că ai suferit mult 
pentru toată nedreapta campanie dusă impotriva lui 
C. Stere, ZIICRRE pe al poporului român. Toată văl- 
căreala era penibilă, neconvingâtoare şi articolul, ca toate 
articolele pe care le-ai scris când te-ai aventurat să faci 
pazetărie, prost scris. Redacţia ziarului România nu fu- 
sese avertizată de această separație de o respingătoare 
lipsă de ținută. A incercat să-ţi răspundă, dar ziarul 
România a fost imediat suspendat. Marele Cartier Gepa- 
ral nu mai avea nici o putere. Cu instinctul sigur al mo- 
mentului tactic, ai părăsit o poziţie care nu-ţi mai ofe- 
rea nici un avantaj. C. Stere era omul care dominase 

St Crease irentun iresistibil ii nb invin- 
gi opoziţia rusă a rupenski şi a lui Tiganko, şe- 
A eul în acele luni din şi vara 4 

: era în acele luni u- 
lui 1918, omul cel mai puternic Parra lui era notă. 
ritor în toate problemele Basarabiei. Discret (aşa iţi este 
firea, vrei să ronţăi intrun ungher neturburat de pri- 
viri indiscrete) ai obținut prin intervenţia lui C. Stere. 
o vagă şi nu mai puţin confortabilă misiune culturală 
în Basarabia, unde ai rămas până in 1920. 

„Dar esa sunt vremile acestea, tare aestatornice, de 
bietul om nu ştie cum să-și mai potrivească ideologia, 
spre 2 se menţine in ritmul evenimentelor. Şi dtale to- 
varăse Sadoveanu nu ţi-a plăcut să te ipotriveşti 
schimbărilor. Robustul dtale realism ţi-a impus tactica 
mimetismului politic. Când Germania a fost învinsă, era 
logic ca toţi cei cari combătuseră politica lui Ionel Bră- 
tianu, să străbată o epocă tare vitregă. C. Stere, cu im- 
petuozitatea protundei lui convingeri, făcuse rechizitorii 
politicii de participare la războiu alături de Rusia. Arti- 
colele lui erau masive, argumentarea lui strivitoare, dar 
logica tainică a istoriei, ratificase politica lui Brătianu. 

Se uitase rolul lui C. Stere în determinarea votului 
Sfatului ţării, se uitase ce reprezenta C. Stere pentru 
Basarabia, dar nu se puteau wta articolele publicate în 
Lumina. C. Stere a fost arestat şi depus la ti. In 
lunile în core a fost la inchisoare, foarte mulţi devotați 
sau dus să-l vadă, numai dta tovarăşe Sadoveanu te-ai 
ferit de un contact care putea să-ţi dăuneze. Aşa eşti 
în orice imprejurare; tare chibzuit şi măsurat în orice 
gest, Socoteşti elanul sufletesc nepotrivit. Ca un adevă- 
rat strateg ai socotit că cea mai cuminte atitudine este 
[i a unei prudente menţireri in penumbra actuali- 
taţi. 

Toate transformările pe care le suferise țara după 
unire, determinaseră schimbări radicale în atmosfera 
telectuală. Curente noui te svărliseră in afară de actui 
litatea literară, Publicai împreună cu Demostene Botez 
şi G. Topârceanu -Insemnări literare”, dar nu isbuteai 
să rupi cercul de indiferenţă, acea tacită ostracizare. Tu- 
lentul dtale de titor nu suferise nici o. sclera MAR 
fie Upsa de jenă cu care trecuseşi de la o 
ulta, fie o vremelnică schimbare a gustului lite ei 
minase acea nedreaptă depreciere a valorii operii dtule 
era epocu în care ai at acea 
"Dumbrava minunată”, Pe toți cel 
tactă tabla de valori estetice, nedreptatea 








operii dtale ii revolta. 
N 1923, revista “Gândire 











“ 





Pa 
„Scrisoare deschisa lui Mihai Sadoveanu 


a 
1 


at. Dacă acest trecut 

EI ra sar datori unei 

a aie o vendiniță 

democrat de a tabula rasa de ire- 

| ca şi când o societate omenească işi lichidează tre- 
Ei Wemacratina Se titlu în acd VICE BIOETE: 
i-nu se intitulau în acea vre: - 

sişti nu făceau altceva decit să se refu- 
tă pe 2 a 

ia moastră a sublima! -i_0 pertecţie 
Este în această tendință de idealizare s trecutu- 
Tui. susțineau democraţii radical, c formă de manifes- 
taze a ostilității față de prezent. In interpretarea ncas- 
1ză a tradi sliştilor, atu de elementele moarte ale 
trecutului, e de viață pe care evoluţia social-eco- 
mamică le perimează, există şi o tradiție vie care pri- 
meşte e ție de triere din partea fiecărei generaţii 
Ta casute operație de selectare se separă ceiace, după 
părerea unei nbui generații. merită să supraviețuiască şi 
să Amtegral la tezaurul tradițional de ceiace trebuie 
că a greutate inutilă, din moştenirea trecutului. 

de triere, reinoită continu, operaţie 

ţirii de către grădinar a ramurilor ne- 

țeşte cu celace este ea pe 

înt area pe care o dădeam în acea 

e căra această operaţie de selectare a 

(ţii constituia esenţa procesului istoric. 

O con mereu reinoită intre posibilităţile noui pe 
care dinamismul vieţii forma pentru noi 
internă s schimbărilor pe care le suferea so- 

cietalea românească. Tradiţionalismul generaţiei mele 
avea, fără îmcoială, la origini. o sensibilitate istorică 
Nu puteam concepe viitorul fără rădăcini 

În ceiace opera de triere a atâtor generaţii 


ostru, am folosit o ima- 
cu atât işi svârle un arbore 
are rădăcinile mai adânc in- 


răm ca pe un element in- 

naționalism tradiționalist. Credeam ca 

“Poeţii sunt acel cari crează ceiace trebuiesă 

bieibt aber, stiften die Diechter). Şi cine 

ca atâta vrajă Moldova? Cine dăduse o mai 
Urică a reslităţilor româneşti? 

i tovarişe Sadoveanu de sărtătoarea de 


Eram n lui Cantacuzino Paşcanu, 
capelei catolice a Doamnei Ringala polo- 
îi Alexandru cel Bun. In această ca) se 
ui Ş:efan crl Mare. Evocai 

şi poresteai intrun ritm 

i de o tnvăluitoare 





CARPATII 





Plăsmuirea literară se i 08 4 ce-i pune la dis- 

care trăieşte şi ade- 
sea ori nici subiectul nu este născocit. Sar iata eva 
a existat şi Gustave Flaubert a pornit de la o dramă 
eală spre a crea faimosul roman. Balz: işi recruta 
personagille din lumea in căreia trăia. Intro 
recentă teză de doctorat consacrată lui Gustave Plan- 
che (1808-1857). criticul de la Revue de deux Mondes 
autorul tezei, di Regard. identifică pe Gustave Planche 
in mai multe romane din -La comedie humaine”. sub 
numele gazetarului Claude Vignon. In “Ilusions perdues”, 
în “Muse de departement”, în -Beatrix”, li vom regăsi 
pe Gustave Planche (Claude Vignon). Oamenii, eveni- 
mentele, climatul social, primesc, transpuse în opera li- 
rară, interpretarea scriitorului. Şi dta tovarăşe Sado- 
veanu nu puteai face exceptie de la legea creaţiei lite- 
Tare. Oamenii, întâmplările din “Floare ofilită”, erau 
transpuse fără prea mari modificări, nici chiar în deti- 
nirea lor psichologică. Şi ne-ai vorbit indelung de “Haia 
Sanis”, de realitatea personagiilor, de puţina sforțare de 
imaginaţie care ţi s'a cerut ca să realizezi o nuvelă fără 
alt egal in literatura românească decât “Făclia de Paş- 
te” a lui Caragiale. Ne iniţiai in tainele dtale literare 
Vorbeai simplu. fără emfază, cu acel firesc care exclude 
iritanta vanitate comună seriitarilor. 

Am mai rămas incă o zi la Fălticeni. Ne simțeam aşa 
de bine Avându-te printre noi căci ştiai să creezi o at- 
mosferă de familie. Iţi aminteşti tovarăse Sadoveanu cât 
ai ținut să mergem, a doua zi, la Rădășeni, un sat de 
Tăzeşi, pe care îl indrăgeai aşa de mult. Satul nu era 
departe de Fălticeni şi drumul trecea printre grădini, de 
ni se a că străbatem un pare din basme. Gospodă- 
riile anilor erau curate şi casele apăreau dintre pomii 
fructiferi. toţi în More. Albul florilor de cireş, de vişin. 
de păr, albul irizat de roz al florilor de măr şi gutui, era 
intrerupt de rozul intens al plersicilor. Din grădinile în- 
Morite venea o adiere de miresme şi zumzet de albine. ca 
un poem al unei păci patriarhale. Şi era atâta linişte. ca 
în tinda raiului. Cunoşteai pe toţi gospodarii, le dădeai 
bineţe şi ei iţi răspundeau: Bine ai venit Coane Mihai” 
Am poposit la un gospodar. Şi toţi ai casei erau tare bu- 
curoşi că “o venit Conu Mihai”. Ne-am odihnit pe trun- 
e unui stejar care = puiRii in bătătură ca E 

iospodina ne-a servit fagure de miere şi pahare de aj 
rece. Copiii se strânseseră ciorchine în jurul dtale, câinii 
stăteau pe aproape şi te priveau cu ochi prietenoși. -Mă 
Codău, ai îmbătrânit”, şi câinele dădea din coadă, ca 
unei vechi cunoştinţe. Invăluiai totul într'o privire de 
nesfărşită iubire. Tăceai, părând că vrei să-ţi absoarbă 
sufletul toată frumuseţea acelei zile de primăvară, să 
prinzi toată muzica acelei simfonii pei e pe care și-o 
cântau oamenii şi natura în satul Rădășeni. Întorcându- 
te e mine, mi-ai spus: “Vezi Șeicaru, gospodarii aiş- 
tia formează temelia de granit a neamului nostru. Pe ei 
nu-i clintesc smintelile socialiste”. Şi erai aşa de fericit, 
în ziua aceia de primăvară, acolo in satul de răzeşi Ră- 











me omul din poza iert inelei trei ma ţi-a Nu- 


turat-o ca un 
Şi scriindu-ţi această epistolie, mă gândesc la răze- 
şii din Rădășeni, la răzeşii din Bucovina, la răze- 
şii şi mazilii din Basarabia. din Moldova, la moşnenii 
din Valahia și Oltenia, la ţăranii înstăriți din Transil- 
vania, din Banat, din Dobrogea, şi mă întreb cu si 
ce se va fi ales de ei. Pe frunțile lor luminoase, si Ii 
de azi ai ţării. cărora le argățeşti tovarăşe Sadoveanu, 
au pus ca un semn al infamiei titulatura de “chiabur”, 
robabil traducerea cuvântului rusesc “kulak”. Vor fi 
ost sigur isgoniţi din casele lor şi poate duşi ca vite de 
povară în Siberia. Mă întreb tovarăşe Sadoveanu dacă 
am face din nou un drum la Rădăşi cum te-ar în- 
tâmpina răzeşii. dacă ar fi din nou liberi cum erau în 
1923? 





n 1926 Octavian Goga, ca ministru de interne, ţi-a im- 
brăţisat ideia de a scoate o foaie săptămânală exclu- 
siv ţăranilor, “Comoara satelor”. Cine putea fi mai po- 

trivit să scrie pe înţelesul ţăranilor, decât dta, care ai 
prins meşteşugul nemuritorului Ion Creangă și mâ- 
nuieşti graiul românesc cu arta lui Ion Neculce? ŞI Octa- 
vian Goga. cu enbusiasm, ţi-a pus la Cipostiie Uparul. 
hârtie şi abonaţii recrutaţi de “andarmi. Fiecare câr- 





ptăi le exemplare destinate ţării 

mii. Jandarmii erau din oficiu colportorii publicaţiei - 

le şi între două îmjurături, zelul jandarmului asigura 

răspândirer, ca rul să se lumineze citind “Comoara 
satelor”, red de Mihai Sadoveanu. 

Fără să-ţi fi dat seama tovarăşe Sadoveanu, erai un 

todelor de zisă cultură forţată între- 


Ela 
ales, i admi 
x dispoziţie, beneficiile realizate de *Comoa- 
Pa aaa Intr'o zi. la Cameră, fără 








discretă, te-ai retranşat intr'o filozofică tăcere, mulţu- 
mindu-te aa articole anodine, dar nu la revista 
“Tara noastră”. ci im... “Adevărul” si “Dimineața. în 
acele zile, când Octavian Goga era ținta celor mai în- 
verşunate atacuri de presă. când impotriva lui se formase 
un front unic care se întindea de Ia “Lupta” la 
“Universul” şi -Viitorui”, l-am văzut pe hulitul fost mi- 
nistru de interne. Era logic să-l intreb de ce nu te abil- 
pă pe dta să dai explicaţiile pe căre cu atâta venemenţă 
insultătoare, le cerea aproape toată presa, dar mai ales 
“Adevărul” şi “Dimineața”, In care continuai să colabo- 
rezi. Octavian Goga mi-a răspuns cu tristeță: “Dacă Sa- 
doveanu nu simte necesitatea de a rupe tiicerea spre a 
opri revărsarea de lături, dacă el nu se revoltă şi ratifică 
prin tăcere toate calomniile, la ce bun să-i amintese ea 
propria lui datorie de conştiinţă? Mă Insă indiferent ex. 
piozia de ură a celor peusare i-am fixat ca pe insecte 
intrun insectar, dar mă doare acest penibil aspect moral 
al lui Sadoveanu. Mi-ar [i aşa de uşor să-l obl g să vor- 
bească, dar imi impun sacrificiul tăcerii”. Toată Eingă- 
Şia sufletească, toată nobleța sensibilităţii morale a lui 
Octavian Goga, se mărturisea în acea atitudine de dem- 
nă resemnare. 

Fără indoială că intre talentul dtale tovarăşe Sado- 
veanu şi talentul lui Octavian Goga nu poate fi com- 
paraţie, dar printr'un capriciu al ursitoarelor, mult mai 
mare, mai strivitoare, este disproporţia dintre caractere. 
Octavian Goga era un om de convingeri pe care le apăra 
voiniceşte, dta tovaraşe Sadoveanu nu ai avut nici o 
convingere, biet molusc al tuturor idealurilor, Octavian 
Goga avea religia prieteniei, dta ai avut concepția opor- 
tunistă a prieteniilor. rentabilitatea lor. 


N 1932, Nicolae Iorga formează guvernul Trecuseră 30 
] de ani de la “Semănătorul” şi între timp prestigiul 

marelui animator al ideei naționale se proeiecta în 
conştiița țării ca o reconfortantă iluzie. Nicolae Iorga, 
spre surprinderea tuturor, te-a desienat ca preşedinte ai 
Senatului, vrând să dea gurernării o semnificație: tradu- 
cerea in fapte a ideologiei de la “Semănătorul”. Şi de- 
signarea dtale ca preşedinte al Senatului, era cu atât 
mai surprinzătoare. cu cât avea tenacitatea vrăjmăşiei 
faţă de oricine îl părărise. Şi dia Îl părăsiseşi in 1906 
şi trecuseşi cu grupul de la -Viaţa românească”. Bie- 
tul N. Iorga care visa să transforme ţara, nu a isbu- 
tit să o convingă decât de totala lui incapacitate de 
guvernare. Spiritul zeflemist al Românilor a etichetat 
Euvernarea lui Iorga: guvernul zăpăcelii naţionale. Pen- 
tru dta. preşedenţia Senatului a arut consecințe, tur- 
burându-ţi, ritmul existenţei patriarhale. Păstrai incă 
lavalieră la frac. ca un rest de amintire din ceiase se 
duce, dar puterea determinase rapide transformări in 
abiceiurile dtale. Mult haz am t când Şiefănucă, 
băiatul lui Ionel Teodoreanu ne-a atătat o caricatură 
pociue ţi-o făcuse şi o întitulase impieliţatul: Mihail Sa- 

îşi face toaletă de a iei a Reza put cu 
expresiva neindemânare a copiilor. Ştefănucă re= 
zanta ÎAfăit întrun fotoliu. O fată ferchegă Î|i ajusta 
unghiile le mâini. iar ui pedicurist îţi tăia unghiile cu 
un topor. Copilui observase transformările mai repede 
ca noi. 

Când N. Iorga a căzut de la guvern. dta ai răcit re- 
lsţiile şi, probabil fire discretă, nu l-ai mai văzut Re- 
tragi miza de la ruleta prieteniei. când vezi că numărul 
pe care ai mizat nu mai dă câştig. Mă intreb tovarăşe 

adoveanu cum vei putea mâine să-ţi retragi miza de 

pe numărul comunist, când ştiut este că Bolşevicii nu au 
“complexul de inferioritate al sentimentalismului mic 
burghez” şi dacă folosesc şi adesea răsfață lichelele pe 
care le socotesc utile, le lichidează cu sânge rece atunci 
când nu le mai sunt de folos sau cânt încearcă să re- 
pete jocul cu şobolanii ce părăsesc corabia cand simt 
că se scutundă. 

La 25 Iunie 1940 ai scris manifestul de protest im- 
potriva răpirii Basarabiei, manifest pe care l-au semnat 
toţi scriitorii români. Manifestul era frumos scris, sin- 
cer. emoţionant, în fiecare rând simţeai bătăile de inimă 
ale unei mari dureri. Iţi apăruse primul volum din pub- 
licarea operii diale in ediţie definitivă. Ai venit a să 
mi-l aduci. Imi făcuseşi o dedicație simplă dar cuprin- 
zătoare de prietenie. Am stat mult de vortă. Mi-ai vorbit 
indelung de Ruşi, de renașterea imperialismului rusesc, 
de temerile dtale de viitor. Rebmprospătai argumente 
care le folosise C Stere în arti le publicate în “Viaţa 
românească” din epoca neutralității. Ne simţeam aşa de 
aproape in presimţirea unui viitor mohorit pentru ne- 
cât popor român. De atunci nu ne-am mat văzut; te- 
ai estompat incet, ca şi când voiai să fii nitat. In timpul 
războiului am aflat că te-ai căsătorit cu fiica unui ne- 
gustor cuprins de la Mogoşoaia. Odată te-am revăzut în 
Gara de Nord şi ma re re felul cum erai îmbrăcat cu 
sapcă. pantaloni scurți de polt, de păreai un Englez im- 
bogăţit in colonii, revenit monden şi sportiv la bătră- 


suite, e pa € aaa ret 





comuniştii. MI sa t o odioasă născocire a eternel 
cleretiri omeneşti pe urmă când țara sa prăbuşit, 
am citit intriun ziar din ţară ce-mi ajunsese cu o intâr- 
că făceai conferințe antitasciste pe ln 
Mcee. pregătindu-ți-ascensiunile viitoare-credeai _dta- 
scoboririle viitoare, apreciau toţi cei cari ți-au uit 


cul 


PE 






De multă vreme nu mai fusese atât de vesel Ilie i-a 
scris c'a isprăvit şi cu ultimul examen şi că de-acuma, 
oricând va vrea, poate să fie profesor, şi, după câtea mai 
spus şi părintele Natanail, Ieronim Lumină a înțeles că 
n'ar strica să-l vadă. “Aşa, mă duc să-l văd pe Ilie, să-i 
fac o cinste ca unui profesor. Să-l văd şi pe Ion şi să-l 
întreb de ce nu mai dă pe-acasă..."—işi spunea încălţân- 
du-și cismele. E 

1şi incinse şerparul, se mai uită odată in traista de 

iele cusută cu trandafiri de mătasă roşie, puse intrun 
ninge mai la indemână banii de tren, îşi aruncă achii 
şi în oglindă, apoi eişi din casă şi cobori trepţiii făcindu- 
şi cruci dese şi largi. 

Era o dimineaţă senină. Vesel, începu să cânte: *Hei 
săracii ochii mei. cum se uită la femei şi femeile la ei...” 
apoi, uitindu-se în jur, se mustră: -Ieronime, eşti om 
tbtrăn şi vreai să dai boii pe phiaţă?” 

Răse şi, imbiat parcă de-o pasăre ce cânta legănin- 
du-se pe un spic de cucuruz, îşi continuă drumul fuerând 

nă'n țărmul Mureşului, când se urcă. Trecută apa, se 
ze tă spre stația albă şi cu dungi de cărămidă nearsă. 

Buna dimineaţa! în potti un lucrător cocoțat pe un 
maidăr de traverse cătrănite, 

Bun să-ţi fie inima! îi polti şi el, apoi întrebă: Se 
dau bilete? 

—Se dau te un ceas şi mai bine...—li răspunse 
omul fonfănindu-şi fălcile umflate de multul cât a su- 
Nat în felinarul staţiei. 

Să omoare timpul cât îl mai avea până când să vină 
trenul. se duse în dosul staţiei şi cercetă semănăturile. 
Pe-o colină cu iarbă tunsă mărunt, se înşirau căpițe de 
otavă proaspătă şi câteva clăi de trifoi innegrit de ploaie. 
La o margine de lan, un om grăbit să-şi aibă mămăliga 
Tuai devreme, despoia ştiuleţii de porumb şi reteza vâr- 
Turile cocenilor, trecând de la un fir da altul ca un crâs- 
nic ce aprinde lumânările. In urma lui, golaşi, ştiuleţii 
se inşirau pulbeni şi cu măselele in soare. Scăpat dinspre 
Turda, un buciumat de fabrică alergă dealatul câmpiei 
şi se stinse borborosind în undele Arieşului. In spatele 
stației se apri o căruță din care coboriră doi inşi în port 
de oraş. O [i vremea? gândi Ieronim Lumină şi se in- 
toarse trecând pe lângă coteţul de găini al şetului sta- 
ției. Un cocoș cu coada stropită de raze vinete, îl privi 
numai cu un ochiu şi cârii mirat. -Mânca-te-ar vulpea!”, 
ii zise bătrânul râzând și grăbi tropotind pe cimentul din 
faţa ghişeului. Ceru bilet. 

—Ce clasă?, îl întrebă o gură de după fereastra vă- 








tă. 
—A treia. Eu nu merg decât cu a treia!, răspunse, în 
1 număra banii şi, amintindu-și de vorbele lui 
spusese odată despre un domn adevărat ce 
nu călătorea niciodată în clasa a doua, zicând: “Ori în- 
tra întâia unde sunt domni de viță, ori într'a treia unde 












, ” mai zise odată şi ter- 
= “Mă duc la Bucureşti şi nu aşa de dragul lelii, 
mu mă duc să pierd vremea!” 

Lui biletul şi când se intoarse dela ghişeu, călcă pe 
“gheata unuia dintre orăşănii pe care, Ap felul cum su- 

fumul din ţigara de carton, îl bănul bun de clasa a 
la, unul din cei care strâng im, tele de pe sate, care 
smulge perina de sub capul băti r şi vinde capra cu 
apte din bătătura săracului ce nu-şi poate plăti datoria. 

—Drum bun. bade Ieronime!, îi ură seful staţiei. 

—S te găsesc sănătos, domnule!, îi răspunse de pe 
scara vagonului. 

Smucind şi pocnindu-şi roţile peste incheeturile gine- 
lor, trenul ieşi din staţie. Incet, greoae, dealurile rămă- 
neau În urmă, învăluite de păduri, mistuindu-se în ne- 
gurile ridicate din Mureş 

Cât ținu Ardealul, pe care-l cunoştea can pi 
Ieronim Lumină nu se uită afară, dar cât ce trecu Oltul 
şi mai cu seamă după ce lăsă Braşovul în urmă, urcând 
spre munţi, nu se mai deslipi de la fereastră. 

Cu vârfurile zimţuite de vremuri, cu trecători um- 
broase şi line, zid in lungul liniei ferate, munţii se ri- 
dicau până in limpezimile cerului. 11 dureau coardele gru- 
mazului de atâta privit in sus, dar nu era sâtul; vola 
su mai vadă şi uşa se ţinu, una cu fereasta, până la 
Predeal 

“Aha! Aici a fost odată graniţă. Pe aici a venit Ro- 
mânia la noi”, îşi spuse coborind din vagon. Călătorii din 
tren. sezoniştii, domni şi doamne, lumea de pe peronul 
fării, işi intorceau ci 
uriaşă, incântaţi de iyea 
printre ei. O domnişoai lesprinse dintre doi tineri 
şi merse în faţa lui. Se opri, ridică o cutie nichelată în 
care pi lung şi pe buton. Cling!, s'auzi cât un 
inel lovit de un pi , apol domnişoara se apropie şi 
zise: 


Mulţumesc, uriaş rătăcit printre pitici... 
—Bi trăieşti fata mea, dar pentru ce-mi mulţumeşti? 
— Te-am fotografiat. 
—Nu mai spune... Aşa? Unde-i chipul? 

—Abia peste câteva zile va fi gata. Dă-mi adresa 

moşule, să ţi-l trimit acasă. 
Jeronim Lumină ji făcu pe voe. Curioşii se strânse- 
seră în jurul lor. 
—Moşule, dacă eşti bun, să facem o fotografie tm- 
„ÎI rugă unul din tinerii de lângă care se desfă- 
cut domniyoara 
—Bucuros, dacă vă este de trebuință...! 
Al stripă domnişoara. 
Intre amândoi, cu pletele iar ed de vântul uşor, cu 
credintu că-şi adună puteri să suta de ani, lero- 
nim Lumină işi intinse braţele pe umerii lor şi se lăsă 


prins i , 
“ZA 200 A SEMNE 09 PD ana 


arul bi 
soiarini Ze cae oria mbuiea ce umplea 
din 


Cati Be se tat sru- 
incit pet te oi due 
de 


















se apro- 





BUC O RES PI 


—Ataceri? întrebă unul. 
“Vânzări? Cumpărări?, vru să ştie celălalt, 
—Nici una şi nici alta, vedeți-vă de treabă!, se râsti, 
upăsându-gi ma! tare mâna pe gerpar. 
Cumş tia dintr'o scrisoare, o luă spre dreapta, spre bu- 
lcvardul Golescu, de unde trebuia să se urce în tramvaiul 





care să-l ducă până'n faţa casei lui Ion. Cobori trepţii 







ION TOLESCU 


PRO D-UL 


Pod cu cetini la picioare 
Urel can vadul unul râu 
Apa vremii de-a călare 

Pără scară, fără frâu. 


















Grinzile ţi-s aplecate, 
Putrezit acoperişul... 

Zace'n tine peste toate 
Colbul şi păienjenişul. 


Câte căi subt semnul zării, 
Pod trudit, vremelnic pod, 
Nu ţi-au frânt şira spinării... 
Câte chinuri nu te rod! 


O ursită'ncep! din -alta, 
Un soroc dintr'alt soroc... 
Anil-ţi dau în trup cu dalta, 
Vremea te-ar urni din loc, 


Gloate duci pe-a ta'naltime, 
Urlă ropotul grinzi... 

Pașii stinși de'ntunecime 
Tuntralt țărm de toc i-aprinzi... 














































Şi cum urcâ'n zări senine 
Din a tale bârne grele... 
Tu te-afunzi, ei cresc din tine, 
Pod trudit al vieţii mele. 


ZAREA 


Si iată cât de-apronpe-i zarea 
Cu-a sali „porti dinspre 

„A MII pân prins de'nsingurarea 
Atâtor zile ce s'au dus... 


Atâtor ani rodind vlăstari 

Din rădăcini de-amărăciune 

in gândul meu pe'ntinsuri mari 
De neguri şi deşertăciune... 


Şi poate că'ntr'o bună zi 

Mi s'or deschide-acele porţi... 

Voi şti atunci şi nu voi şti 

Că-s printre vii sau printre morţi. 


Şi-am să mă'nchid în suflet poate 
Că moartea n'am să pot so 'ndur... 
Şi-am să mă'nchid ca'ntr'o cetate 
Fără de ziduri imprejur. 


LEROI DOMN... 


Imi intinsesem oasele ji rogojină 
Noaptea pela straja dintâi 
Cu oj ugaa, pâlpâindu-mi lumină 





La câpă 

Şi deodată: “Leroi Domnul! Leroi 
(Domn...” 

Credeam că m'ajunsese visul prin somn, 


Sau poate că vreo vedenie. 
Dar nici că dormeam şi'n jurul meu nici 
(ţipenie... 


Şi-a doua oară la fe]: 

“Leroi Domnul! Cine-i cn El” 

Şi numai cât 

Din tavan o văpaie 

A coborit 

Lu mine'n odaie... 

Un trăsnet, mi-um zis, şi-am căzut in 


Ca'ntri isi genunchi 
a o 

Un a ba 

Doborit de săcure... 















viața me: 

EEE Mie e e ea 
a de-un trăsnet, ci 

Ca de-o trâmbiță care din E al 


















și intinse pasul. y E 
tt it O maşină îi tăe drumul, opridu-se la pi- 
—Ancotro, domnule? îl intrebă teurul, 
Ze a Petece sua a 
— aşina. E numai pagi-: 
—Decă-l aşa aproape, 
e ai picantă iproape, de ce să mai ure in motor? Mă 
Adevărat, insă, vezi, trebuie să trăiese 27 
ca aia uta Satie Asta ţi-e plugul ce, dă 
pâin, -mă!, şi indoindu- ghemui! 
a inune a uri. oi se, intră în maşini t, 
pi a minute, maşina se opri pe marginea 
tuarului din faţa unei cladiri mari. eroi Le pei 
mulțumind şi cobori. Rămas singur privi în dreapta şi 
in stânga, neştiind la care din cele trei porţi să sune. 
Intr'un noroc!”, 1şi zise şi incercă la cea din mijloc, Nu 
veni nimeni. Mai sună odată, lung. -Cine-i?”, auzi. “Na, 
cum să-i spun câ-s eu, cine mă cunoaşte aici?” *Cine-i2”, 
lar. “Dacă nu-i cu supărare, 1 caut pe doctorul Ion 
„ “Sună la poarta din dreapta”. leşi şi sună. 
ce se aprinse un bec verde şi sub el apăru o 
Aa strigând: “Domnul doctor nu-i acasă“ 







ţi lenaar, 
Peste drum, in dosul unei terestre puternic | 
văzu un chelner cu amândouă Drayele In lapi tate, 
Iurii. Işi aduse aminte că-l era foame, Trecu 
intră in restaurant, Maze plăti cât ii ceru ch 
la uşa feciorului. Tot în d 
Plecă să-şi caute sălaş. Nimeri la -Excelsior. ea 
Crezându-l un deputat țâia portarul cu uniformă 
de amiral grec, îl intâmpină cu plecăciuni şi urări 
de bun sosit in iuxosul hotel, dar când văzu că oaspetele 
nu ştie să scrie, Îi spuse: - 
— Camerele noastre sunt foarte scumpe.., 
—Am întrebat ceva? Te-am intrebat d preţ? Du-mă 
In Sasa şi e CR a pri edă de 20. 
aplei culese banii de pe covor 
se le PoE lenea Ieronim Lumină gută i 
—Ce mai aş -mă să dorm şi vino de-mi e 
cismele! ș . ră 
1ramvaele şi strigătele negustorilor ambulanți ce-şi 
imbiau marfa in gura mare, îl treziră inainte de vreme. 
Inchise ochii din nou şi se gârdi la liniştea lăsată in 
Alunei. Trebuiau duşi la veterinar berbecii de a. 
N'au uitat oare cei de-acasă? O să cumpere un pachet 
ori două de tăbac bun şi să-l ducă şefului de stație, un- 
gurul bătrân care, de când îl ştie, n'a spus nimânui vreun 
cuvânt rău. Hm! Ce păcat că nia venit şi părintele Na- 
tanail... Cum s'ar mai fi învârtit amândoi prin oraş... 
Unde o să-l găsească pe Ilie? Pare-se că Ie e om cu 
casa spate... Daz Jon? Ce-o să zică Ion când so po- 
meni cu el, aşa, pe negândite? De când e pe lume, el na 
î0at, n un medic, nu l-au durut nici Şi nici 
alele 
Sări din pat, işi incălță cismele şi 1și ceafa sub 
tobinet 98 mă rad? Să nu mă maci. e 
blându-şi palmele obraji. -Mă 1”, hotări. Repede 
ascuţi briciul în 13i săpuni barba şi se rase stând 
pia Dara oglinzii. *Bine!”, spuse apoi, indreptân- 
u-şi mus 
Până să treacă pe trotuarul din faţă, se scurse câtva 
timp. Maşinile se țineau lanţ şi tramvaele cu clopote de 
aramă ţiuiau ca o muzică de ţigani beţi. Târziu, ajunse 







peste drum. Urcă o scară cu trepţi de marmură Şi, pe 
stânga, urcă la o ușă ce părea scobită în peretele vopsit 
cu verde stins. O femee cu cap de păpi îl întrebă ce 


doreşte. 

—Vreau să-mi văd feciorul, pe doctorul Lumină!, răs- 
punse, repezindu-şi piciorul In deschizătura uşii, gândini 

-acumă nu-mi mai ab 

Speriată şi nemai având incotro, femeia se dădu la o 
parte. Bătrânul intră fără nici un bună ziua. 

Mescle mici şi scaunele nichelate păreau căini ce-și 
arată colții albi din intuneric. După ce-i dispăru din 
ochi le adus de-afară, Ieronim Lumină putu să vadă 
pereții acoperiţi cu felurite chipuri din care nu pricepu 
nimic. Coborindu-şi privirile, scaunele-i apărură gepae 
te de arătări mute. Mirat că cismele sale şi-au pis t 
sunetul cu care făcea să mările dulăii de după garduri- 
le satului, se uită în podeaua acoperită cu linoleum scli-. 
pitor. Câteva clipe apoi, ca deslipite de pereţi, în jurul 
său căzură voci subțiri şi oftături obosite. Săltă capul 
ŞI văzu că se află intre femei, numai femei. Le privi, pe 
rând, intrebându-se: Asta care-şi unge buzele cu roşu, 
dc ce boală suferă? Dar cea din colţ, picior peste picior, 
ce fel dureri au mân: 18 medic? Ce-o fi având cea de 
Iopă fereastră, de ce şade ca bătută? La o masă de 
sticlă mucedă vorbeau două inse, nestingherite, ca în 
câmp_deschis: P 
Dragă, crede-mă, eu nu mal vreau, nu mai pot, mi 
se ruinează sănătatea. 

—Nici eu. Mi-i destul unul. A, ce zici de maşina ce-a 
prin pi Gina? Vezi, bărbatul deputat,., 







poi se în 
vorbi cu o femee care işi intinse gâtul şi-l fixă cu 
de mâţă leneşă, zicând: O fi având vreo tată care... 
ep ta ăiranuu sari a 3i isbi cu pielo- 
le pe scaun cu pi 
rul în podea. Linoleumul able ai un sgomot de tusă 
sugrumată. Furios, strigă: . 
——Ce face doctorul, nu mai vine odată? 
Uşa se deschise brusc și apăru medicul, în halat gi 
cu mâinile innecate in mila de cauciuc. 
—Ce insemnează asta? Unde... şi rămase mut. Clipi 


































dădu peste un fel de chipuri de culoare putredă: hălci 
de carne, coaste deşirate, piciorate tăiate cu ferastrăul, 
sani de femee, şolduri ape şi pulpe Jupuite, pe care 
se încilecau vinele ca rădăcinile pe un mormânt uitat, 
Di fu să şi sări peste pagini dar, din nou, ochii i se 
oprită pe ceva,,, în forma copiilor, un fel de stârpituri 
cu capetele umilate şi boţite, cu bărbiile lipite de ge- 
nunchii printre care spânzurau sforile buricelor ce se 
terminau in băşici sparte, Se uita mirat şi amărit că nu 
stia să citească, să afle ceva din scrisul aşternut mărunt 
in josul paginilor. Inchise cartea. 

Nu mai putea sta şi, ca să facă ceva, işi vâri o cismă 
sub covorul gros, îl impinse mototol şi isbi cu călcâiul 
în parchet. Sunetul ieşit din lemnul lustruit cu ceară 
i-aduse siguranța pe care incepuse să şi-o piardă de 
când a pus piciorul în Bucureşti. Mai isbi odată cu 
antânacut picioarele. Se clătină masa şi zănpăniră fe- 
vestrele. “Aşa!”, şi zâmbi, apoi s'aplecă şi trase covorul 
peste sgârieturile lăsate de potcoavele cismelor. 

—Bine ai venit, tată!, Stripă Ion dând buzna. 

—Bine te-am găsit. Sănătos? 

Se imbrăţigară. Trecuseră doi ani de zile de când nu 
se mai văzuseră de la inmormântarea mamei. Fiul işi 
desfăcu brațele de după prumazii tatălui şi-l privi mul- 
țumit. In atara mustăților lăsate oleacă pe sug gurii, 
tatăl său a rămas acelaş, cum l-a ştiut de ani şi ani: 
drept, cu ochii tăioşi sub sprâncenele arcuite, cu bărbia 
îndrăzneață, voinic şi cu pumnii mari şi arşi de soare 
sprijiniți pe şoldurile strânse. 

—Cu ce gânduri pe la Bucureşti, tată? 

—He, cum ar fi oare dacă n'aş vedea si Bucureştiul, 
după ce am văzut Buda-Pesta şi Viena, copile? Voiam 
să te văd, să-l văd şi pe Ilie ş'apoi 

—Cum, Ilie se află in Bucureşti?! N'a dat pe la mine. 

Tatăl își ascunse mirarea şi continuă: 

—Şapoi vreau să văd palatul regelui, să merg la 
Parlament; să ştiu şi eu cum se fac legile ţării şi, dacă 
se poate, să-l văd şi să-l ascult pe deputatul 

—Care deputat?, întrebă Ion, făcând ochii mari. 

—Unul nou, Ioane. Acela care, vorbind despre mara- 
riureşeni, le-a arătat miniştrilor o cuţie strălucitoare în 
care era o bucată de pâine făcută din ovăz... Ce, nu 
ştii? Ioane, Spit care a spus că muncitorilor, mai 
mult decăt de foame de pâine, le este foame de dreptate, 

—Acela?! Hm! 

—Te miri? 

—Tată, acela este un turburător! De când era stu- 
dent... Am auzit că... 

—Ce-a făcut? Ce-ai auzit? p 

—Cum ţi-am spus, tată, omul acesta este un turbu- 
rător, asta este! . 

„—aţ Ioane, înțeleg; a turburat apa clocită in 
care “toţi râioşii. I-a scuturat? Ce-a facut? 
Spune-mi! - 

—Văă că-l aperi dârz..., zise Ion râzând. 

—Mi-a scris Ilie ce fel de om este și ce vrea să facă. 

—lie! 

—Da, el mi-a scris, fratele tău! De ce te miri aşa? 

—Sigur, ceiace ziceam, este un turburător şi dacă are 
ucenici ca Ilie şi pe alţii ca el, o să ajungă... 

—Unde mă rog. unde o să ajungă?, ceru bătrânul 
printre dintii strânşi. 

—Să ne strice liniştea, să răvăşească toată ţara şi... 

—Ş. să-i dea dracului de pomană pe toţi impiedeca- 
Vii! Acolo va ajunge, Ioane. 

Ton râse. Tatăl întretă: 

—Mii copile, spune-mi, ce faci tu toată ziua? 

—Cu meseria, tată. Ştii doar, medicul.. 

—Xu stiu, nu ştiu nimic, spune-mi tu, ce-i cu muerile 
celea pe care le-am văzut ia tine? 

—Sunt bolnave, Au venit la mine, aşa cum se merge 
la medic. Vezi, meseria mea. 


— Meseria ta?! Asa Îl zici acuma, meseria? I-ai schim- 
bat numele, hm!!' După cât mi-amintesc, când erai la 
învățătură şi te întorceai de la Viena, ne spuneai câ 
ceeace vrea să faci și să implinesti va fi o parte din 
gândul lui Dumnezeu, că le ajuţi oamenilor să-și aibă 
Vigoarea si frumuseţea... Ai uitat? 


—Nam uitat, tată. Aşa am zis şi asa fac. 





Dau test 





ABWPATII 


— Zic tu, Ioane, dar muerile... Je-| 
mele... ziceau altceva, Tu le ajuţi, 
Aria ali ŞI niciodată nu mi s'a plâni 
mă! 


am auzit cu urechile 
Mamă-ta 4 făcut 
8 că-s prea mulți, 


—Asa n fost odată, dar de-atunci, ehe, lumea 
este aşa de sănătonsă. Astăzi, ca să cumperi UL pa mal 
AIA cumperi un litru de 

ȘI omorind copiii, crezi c'o să fie din a- 
tonsă, că 0 să trăinscă mni bine şi laptele se pe arenă 
Asta vreai să zici, nu? Măi, la sufletul şi la omeniaița 
nu vreai să te gândeşti? Hm! Parc'aş pricepe de ce Ilia 
n'a dat pe la tine şi de ce nu-ţi place de debutatul oaie 
mi, place mie... spuse moale gi, după câteva sei 
strigă: De ce nu te insori? Ce aştepţi? Cand vreni să ci 
copii, la bătrânețe, când nu mai stii să te joci cu el, carii 
nu mai poţi să-i baţi? Atunci vreai tu sâ-ţi faci Ce 

Ion işi duse ochii în pământ. L-a atins unde-l d 

La -l durea 

mai tare; vorbele tatălui său i-au răscolit o rană Arca 
oOrtă 

Ce-i cu tine, Ioane? 

—Tată, nevasta mea, 
şi sta intors la părinţii ei 


Ei, asta nu-mi place, E rău. Vestea asta... ce să 
2ic?, mă ingrijorează, Val de bărbatul care se uită după 
muerile altora, dar şi mai rău este de cel părăsit de ne- 
vastă, fiindcă, mii, asta insemnează că n'a fost om de 
ca, n'a ştiut cum so iubească şi nici cum să-i fie ca! 
Nu cumva, Ioane, s'o ti speriat de meseria ta? Intreabâ- 
te! Eu in locul tău... Auzi-mă: lasă dracului meșteşugul 
de doftoroae! Fă-te medic în armată. Acolo să te duci, 
in armată, sti ingrijeşti de feciorii satelor noastre, că am 
auzit... Mi-e ruşine să iai spun ce se ande despre viaţa 
lor. Aşa, du-te să fii cu ei!-gi, râzând, intrebă: Nu gtii 
cum aş putea să dau de urma lui Ilie? 

Feciorul ridică din umeri şi işi clătină capul, neș- 
tiutor. 

Mai târziu, la vreo săptămână, Ieronim Lumină află 
că Die, impreună cu alţii de seama lui, ar fi undeva pe 
la marginea oraşului, unde lucrează la clădirea unei case, 
Auzind aceasta, a rămas pe gânduri. Tocmai acum, 
când sfârşise cu şcoala şi putea să fie profesor, feciorul 
său, nici una şi nici alta, s'a făcut zidar, Ce fel de judeca- 
tă o mai şi asta?, se întreba. Cu Ion nu vru să se stătti- 
ască, vroia să afle el singur şi până la urmă gândi: Ştie 
el ce face! Nu-i trimit ştire că sunt în Bucureşti, Mă 
duc eu la el, să-l văd la fața locului, şi, impăcat, în- 
trebă: 

—Ioane, sunt de-atâta vreme în casa ta şi incă nu 
te-am întrebat, spune-mi acum: unde se poate bea un 
pahar de vin cinstit in Sodoma asta de oraş? 

—Păi, să nu pierdem vremea, tată! Mergem să-l cău- 
tam, mergem la Şosea!, sări feciorul, bucuros. 





Am fost însurat 
„ gemu feciorul 


m'u lăsat 












Legănaţi de maşina ce ocoli pe după statuia Brătianu, 
tatăl şi feclorul se indreptară spre Şosea. Cobora seara. 
Sub răcoarea de toamnă senina. automobilele, ca peştii 
în apa limpede, săgetau în lungul străzilor. Cu făşiit de 
mătasă spintecată în grabă, traversară piața Victoriei. 
Din faţă, crescând, s'apropia Arcul de Triumf. Un poli- 
Uust cu uniforma albă flueră şi ridicându-şi palma in- 
mănuşată îi opri. 

—Lipiţi maşina de trotuar şi aşteptaţi, le spuse pă- 
şind înspre ei, 

—Trece careva din cei mari... 
motorul. 

Trecu o maşină cu doi ofiţeri, apoi alta cu trei civili 
dintre care unul sta în picioare şi cu faţa intoarsă în 
direcţia dinspre care veneau. 

— Trece regele, tată! 

—Regele?! Putem să-l vedem şi noi?, întrebă tatăl, 
grăbindu-se să coboare din maşină. . 

Un şuerat lung. Sbură o motocicletă. Poliţiştii inmăr- 
muriră, civilii işi ridicară pălăriile. Ieronim Lumină Îşi 
scutură chica şi-l prinse pe Ion pe după cap. Lin, la 
pas, s'apropia un automobil deschis, 

—E regele, acela care râde..., i-l arătă feciorul, 

—Siă trăeşti, Măestate!, strigă tatăl. 

Regele işi flutură mâna inspre ei 

—Na, frumos âm, imi place!, spuse Ieronim Lumină 
emcțţ'onat, cu capul răsucit după maşina ce se indepăr- 
tase. Polițistul flueră din nou şi işi svârli brațele în 
două părți. Automobilele ţâşniră, Asfaltul neted se stropi 
de lumina tremurândă. 


zise feciorul, oprind 





Grădina restaurantului era plină. Printre mese, prin 








cânit de tureuliţe și clinchet de 

cânit « pahare, alergan chel- 
nerii strigând; Acum! Vinee! Intre doi meat Rau CHEL: 
nnele lor, suna o orchestrii de țigani în fractări In fața 
or: pe un podiu vopsit. pestriţ, cânta o femee cu men 
saci lipit de buze. Un, chelner se apropie salutănd și-l] 
1N80! a O masă agezată si D 

pionte jiprtasă agezată sub un prun impodobit cu 1ari- 
Bun vin! Cum se cheam?, vru să ştie Ieronim Lu- 


mină, luâne A SI i tă 
vimă, IWând pahârul de Ia pură și uitându-se la vinul 





Asta e vin de Odobeşti, tată, 


e ea aul Mal târzia, după ce 


B, 0 să cer un altul şi mai bun 










Din dreapta, de peate trei mese 
se, domn gros se 
uita la ci, s'apleca pe ziarul ce vin a 
ca pe zi ŞI-l ținea in rață 
ridica fruntea şi, potrivindu-şi pentisiți ii privi tai on, 


insisi 





ent 


-0 fi căutând”?, se intreba Iero n ă, şt 
pându-și mustaţa, Lângă Coranul aan Lumină, ter. 
insoțiți de două femei tinere, Abia se agezară le mii 
sI cu tovil, se aplecară pe gazetă, apoi, ca la o comanilă 
ridicară capetele şi îşi agezară ochii pe ei i 


Ce i-a apucat, Ioane, LI 
i AER pucat, Ioane, că se uită la noi ca la co- 








Feciorul nu-i răspunse ci, în grabă, îşi 
ci, grabă, îşi trecu denetele 
pe la toi nasturii, işi pipăi cravata, apoi îl e i 
tatăl său. Nimic in dezordine. Atunei2) 1 Xamină pe 
Domnul cu ziarul se ridică de la masă 

ei, molâu, parcă de burta-i pronunţată. Ii? 
şi se opri rezemat de colțul mesei 

Doriţi?, i intrebă ton, mai mult din ochi 


înspre 
sâsiit 








—Secuzăţi-mă, vă rog... Intr'o gazetă am văzut două 
fotografii interesante şi... da... cred că dumnealui mi-ar 
putea explica ceva... spuse domnul gros, desfăcând ziarul 
in faţa bătrânului, 

Ion, doar îşi aruncă ochii pe gazetă şi se lăsă pe 
speteaza scaunului, râzând nestăpânit. Ca luat de apă, 
lată se lăsă dus de răsul feciorului. Nu se mai auzeau 
decât hohotele lor. Consumatorii se răsuciră pe scaune, 
miraţi Şi contrariaţi de răsul ţăranului nimerit între ei 
ca un dulău într'o liotă de salon. 

-Asta-i bună! La orice m'aş fi aşteptat, insă nu la 
una ca asta! Zău că-i bună!, exclamă Ion intrun tărziu. 
S'aplecă pe ziar și citi: Capitala in perical!, scris pe două 
coloane. De desubt urma: Uriașul Romano-Dac a plecat 
să-şi afirme incodată existența. lată-l, hotărit să în- 
calece din nou în şeaua Carpaţilor săi! 

—Un domn tânăr şi o domnişoară frumoasă, m'au 
prins in chip, la Predeal... spuse Ieronim Lumină, rar, 
parcă și-ar fi cerut iertare. 

E lata mea!, zise domnul gros, ciocănind cu ară- 
tătorul in fotografie, apoi își ceru permisiunea să-şi 
prezinte prietenii, pe care-i chemă, scuturându-şi capul. 

Doamnele strânseră mâna bătrânului şi-l exuminară 

e fecior. Chelnerul mai aduse o masă şi o lipi de cea 
În cae şedeau tatăl şi feciorul. Impreună mai priviră de 
câteva ori fotografiile şi citiră numele ziarului: o publi- 
caţie periodică, o revistă studenţească. 

Ieronim Lumină se simțea bine, bea pahar după pa- 
har, mânca nuci crude, işi umplea paharul şi răspundea 
la intrebările mesenilor. Vorbea mai ales cu doamna din 
dreapta lui, ii plăcea cum, de câte ori voia să ştie ceva, 
işi culcu obrazul pe umărul drept, de unde-l observa cu 
un ochiu redus cât o dungă de cuţit infipt sub sprân- 
ceana-i smulsă şi-l intreba Un, abia mişcându-şi buzele 
roşii ca o rană proaspătă. 

—AL mai văzut vreun oraş mare, mai mare decât Bu- 
curegtiul? 

Am văzut de câteva ori Viena, când am fost să-mi 
văd feciorul care studia acolo. Din Viena am cumpărat 
şi clopotele pentru biserica de lu noi, Am fost şi in Buda- 
Pesta... E drept că m'au dus jandarmii cu pene de co- 
coş... dar am fost. ŞI, o singură dată, mam dus și la 
Praga, unde am vândut vinul de pe doi ani. Frumoase 
oraşe! Acuma iată-mă in Bucureşti şi lu o masă cu oa- 
meni care vorbesc pe limba și pe înțelesul meu, 

Teşiră din grădină printre ultimii. La despărţire, dom- 
nul gros ii spuse bătrânului 

—Eu sunt deputat de Soroca. Ni vreal sasculți des- 
baterile din Parlument? Uite, ţine biletul acesta și, timp 
de o săptămână, când vreai, cu el poți intra. i 

Mulţumesc, domnule. Bun gând ai avu! cân 
doresc pri văd şi eu cum se fac legile țării. Mulţumesc, 
domnule... lartă-mă, cum e numele domniei tale? 

Petru Cușmă, deputat de Soroca, ules in toate le- 
gislațiile de când s'a intors Basarabia acasă. 

Să trăieşti, domnule deputat. Mâine, chiar mAlpa 
mă duc in Parlament, vreau să ascult. Noapte buni 
domnilor. Somn uşor domnule deputat 

(va urma.) fă 

* Fragment din romanul în munuseris “Cine Cântă”? 


-. “Toanen LORAS 




















Mangaierea dorului de tara 
aCarrea de Cantece romanesti» a dlui 
Vasile Posteuca. 


Era prin 1924, vara, la Constanța. O 
adiere Pvură aducea din largul rii o 
văcoare plăcută. De pe terasă se vedeau 
luminile Gin port, tivind ca nişte imense 
pietre prețioase întinsul de intuneric şi 
taină A para Im râstimpuri câte o sirenă 
sfăşia tăcerea nopții. Depănam. în tovă- 
văşia unui prieten, amintiri din tranşee, 
ea și când voiam să retrăim emoțiile în- 
cezcate odinioară. Tot acest dialog se pre- 

a în alternâri de glume şi melanco- 

cu evocări de camarazi căzuți pe un- 

prin Carpaţi, cu ewoouri de profiluri 

de femei ce ne-au trecut prin vială ca o 

de parfum. Prietenul meu începu să 

cânte încet, ca o confidență, unele roman- 

pe care ni le cânta odinioară violonis- 

e Fata de la muzica regimentului nos. 
tru de infanterie 11 Mehedinți. 

Aria cântecelor ne învăluia ca o mân- 

toare aducere aminte. Nu ne mai sim- 
prezenți pe o terasă la Constanţa, ci 
nesimţite popoream prin singurătățile 
ților, pe locurile unde ne aflam trăiam 
viața monotonă de tramşee, când aceste 
romanțe transțigurau ezistența noastră 
cotidiană 

Dntr'o curte vecini se auzeau Jrânturi 
însuflețite dintro conversație a unor Ruşi 
refugiați. De pe terasă puteam vedea gru- 
pul de pribegi, bărbați şi femei de toate 
vârstele, creiănd o lume aparte, indife- 
venţi la tot ce se petrecea în preajma lor. 
O clipă ne-a înduioșat soarta acestor oa- 
"meni, care uraganul revoluției îi mă- 
ae să caute azil în țări străine, dar pe 
mrmi nu ne-au mai interesat. Am fost 

rinşi când sa făcut tăcere. Credeam 

că Jamiliara lor întâlnire de exilați za ter- 

“minat. Şi deodată o voce de bărbat, cu to- 

malitale de bariton, a început să cânte. 

abil o veche romanță rusească. A ur- 

alta şi apoi alta. O voce caldă, suavă, 

de jemer, a inlocui! pe bariton. Acestor 

“cânicce le-au urmat altele. cântate ia-cor. 

Sufirtele acestor pribegi Jăceau o baie so- 

ie nostalgie. Cântecele îi ajutau să 

di ate, în ațutau să rupă 
ra = 

ece care le amin- 

de copiari prima dragoste, de 

ses, pirea că ascultăndu-le, fie- 

juma o pipă nevizută de opium şi 

în paradizurile artificiale de care 


o legătura cu Patria 

sită. Cum ași fi putul bănui atunci, în 

, că intro zi rotu fi și eu un biet exilat, 

în 1954 voiu citi şi eu, ca să mă mân- 
păi. cântecele româneşti culese de poetul 
Vasile Posteucă? Poale unii mai tineri sau 
mai puțin legați. prin firele nevăzute ale 
amintirilor, țară, nu vor fi simțind apă- 
sarea dorului, câteodată apa de dureroasă, 
că simţim nevoia să me ascundem lacrimi- 
de. Pentru aceşti privilegiați ai lipsei de 
mevăzule lanțuri afecure, pentru acești 
i de orice prejudecată afectivă 

cartea de cântece românești a dlui Vazile 
Posteucă nu le poale spune mimic. Ce va- 
oare estetică poate avea o veche şi naivă 
vomanță” Nici una. Dacă versurile naive, 
melodia simplă mu pot deştepta în suliei 
un momeni iatena irâit, o imprejurare în 
jeare inima noastră a bătut mai tare, ro- 
ţa nu poale să ne deștepte nici o emo- 

de. Dar pentru cei cârnra toate roman- 
E şi cântecele populare le evoacă suc- 
Desir intreg trecutul, cartea de cântece 


Womânești capătă o excepțională valoare 
emotivd. Pentru toți cabotinii unui afec- 


da hiperintelect fcare evident nu 
iată la o severă analiză cum nu resita 
ipsul care imilă marmura la cea mai 
r2 lovitură de ciocan). toată colecția de 

e românesți pe care a alcâtuil-o di 
Posteucă, constituie o poezie minoră 
calificativul “minoră” este rostit cu su- 
de di Ț. Sunt snobii 





S'a constatat ca .în general, cartile de 
razboiu de succes, au jost acelea în care 
autorii nu au ezaltat eroismul, nu “au 
apasat pe peaala patriotica”, ci-cum se 
exprima nu de mult un conjrate parizian- 
au prezentat Jateta “umana” a razboiului 
si tuptatorilor. Prin fateta umana se înte- 
lege defetismul, lasitatea si frica. E usor 
de înteles de ce cititorul postbelic agreiaza 
scoaterea în evidenta a acestei fatete “uma- 
ne”. Majoritatea luptatorilor ce au apasat 
pe pedala patriotica cu sufletul lor întreg, 
au murit si putinii care au scapat, sunt 
striviti de marea majoritate a ambuscati- 
lor. Vasile Militaru, într'o Jabula, vorbea 
de un crâncen razboiu între animale, Leii 
si ursii s'au batut cu vitejie, vulpile s'au 
batut si ele crunt... la partea sedentara. 
Dupa razboiu a urmat, a deobiceiu, prima 
parada de... zece Mai. In fruntea celor ce 
defilau cu ordine, cordoane, barete, ete., se 
gaseau, cum era de asteptat, vulpile. La 
coada se vedeau rar de tot câte un leu si 
câte un urs, raniti si fara decoratii. 

Deci majoritatea lectorilor unei carti de 
razboiu, o formeaza. . vulpile. Aceste vulpi, 
care au cunoscut razboiul din comunicate, 
din fotoliile capitonale ale ministerelor, 

reJecturilor, sau-si mai comod-ale lega- 
iilor, sunt extrem de încântale sa consta- 
te ca luptatorii de pe jront au fost niste 
frioosi, deci mu se deosebesc de ei. 

In sprijinul celor spuse de noi vine în- 
susi di Niculescu care, în cartea sa, gaseste 
mecesar sa dea explicatii în paranteze sau 
la subsol, usupra unor termeni militari ex- 
trem de simpli, ca “unghiul mort” si “mor- 
tierul”. Autorul stie ca majoritatea lectori- 
lor lui va fi formata din oameni care nu nu- 
mai ca nu au cunoscut razboiul, dar nu au 
cunoscut nici cazarma, pe acele “'Jericite” 
vremuri, babaca avind trecere sa Jaca pe 
ul li papa nu numai profesor universi- 
tar când era ministru, ct-sa-si-obiina ca 
pretioasa-i odrasla sa faca armata “in par- 
ticular'. Pentruca orice Român care a lre- 
cut printro cazarma, stie ce este un un- 
ghiu mort si un mortier. 

Nu suntem suparati deloc ca autoru: u 
sgâltăit putin cateva sepci galonale. Lu- 
sam aceasta în grija celor ce au jacut ar- 
mata în particular sau la manutanta. 

Noi suntem convinsi ca d! Niculescu a 
jost sincer în cartea dsale, ca a descris 
ceiace a vazut si simtit. Dar lucrurile se 
prezinta ochilor si inimii noastre nu asa 
cum sunt, ci asa cum le vedem noi, adica 
cum ochiul si inima noastra sunt inclinati 
sa le vada. 

Citind “Amintiri în uniforma”, lectorul 
e imelinat sa creada ca toti luptatorii 7u- 
mâni au fost niste timorati. Am spus mni 
sus ca suntem total convinsi de buna cre- 
dinta a autorului. Socotim însa ca e ne- 
cesara o explicatie. In orice razboiu, des- 


romanțe şi cântece populare şi ne decla- 
râm neevoluați, simţiri simple, naturale, 
care me regăsim în această “Carte de cân- 
tece româneşti”. Recitim o strofă şi închi- 
dem ochii spre a ne aminti buzele fetei 
care ne-a căntal-o odioară. Din depârta- 
rea anilor auzim melodia incântărilor care 
nu se vor uita niciodată. Vai ce săraci 
suni oamenii cari în pribegie nu pot simți 
mângăierea unul cântec de acasă! Biele 
suflete uscate, bicte suflete Jără rădăcini, 
bieți oameni de nicteri, nu lor li se adre- 
sează colecția diui Posteucă. "Te cheamă 
privighetoarea”, şi “Deschide, deschide Je- 
veastra”, romanțe de A, C. Cuza (dl Pos- 
teucă a uitat să menţioneze), îmi evoacă 
laşii; romanta "Călugărul din vechiul 
schit”, de Traian Demetrescu îmi ține ta 
bârdgie intro imaginară plimbare prin 
parcul Bibescu din Cratova sau "Am iubit 
doi ochi albaștri”, de Theodor Serbâneacu, 
melodia de Caveadia, îmi amintește de Te- 
cuci... 

Când am terminat cartea de cântece 
mâneşti. m'am intrebat cu o udâncă 
mâ dacă la întoarcere nu vor fi amuţit 
toate cântecele pe care nai le Jredonim in 
pribegie, ca să ne ogoim dorul de țară... 

Eram pe î de la Stersura, in 
munții Gorţului, prin sfârşitul lui Octom- 
brie 1016. Ne înfruntasem voiniceşie cu 
pe pupe dar încercam o obscură ia, 

mu vom putea opri multă vreme e 
turile. Ganduri i 








Puze, potrivite pizreeredal va câprar, 4, 
Pra Capu daf de fer. 
Erau încârcute de atâta. triste . 
acelea neindemânatice! 
Citind dlui Posteucă, aduc 
cainii aa e matecai ful Oa EU 0dNG 
p. 
„> Madrid, 1954. FA 


(M. Niculescu” ) 


agregarea porneste dinapoi; Jrica cea mai 
mare nu se gaseste pe linia întâia, ci din 
contra, Cel mai curajos este luptatorul din 
linia întâia, frica incepând sa se manifes- 
teze de la trenurile de lupta ale liniei în- 
tâia si, mergând crescând la unitatile din 
linia a doua, comandamente, etc, atinge 
parozismul în capitala tarii. La Bucuresti 
exista Jara îndoiala un eroism de cafenea, 
dar nu credem ca e cazul sa vorbim despre 
acest gen de eroism aici. 

Unul dintre recenzentii laudativi ai dlui 
Niculescu, unul dintre acei care au descu- 


perit în “Amintiri în uniforma” fateta 
“umana”, se gasea în timpul razboiului lu 
una din legatiile noastre din Occident. 


E usor de inteles deci de ce acest recen- 
zent a cazut în extaz, gasind în cartea der- 
pre care vorbim ca si celor de pe front W 
era Jrica. Nu trebuieste multa bataie de cap 
pentru a gasi explicatia Jatetei "umane". 

Si di Niculescu a Jost un luptator de linia 
a doua, adica dintr'o unitate în care frica 
începe sa se manifesteze în mod îngrijo- 
rator. Din aceasta cauza, eroii cartii 
sale sunt toti sau aproape toti, niste ti- 
morati. In razboiu, luptatorul are Jrica 
pâna la ceiace se numeste botezul focului. 
Din acel moment, în marea majoritate a 
luptatorilor, Jrica se evaporeaza sau, în cel 
mai rau caz, ea poate Ji stapânita. DI Nicu- 
lescu este ranit chiar în ziua în care are 
loc acest botez al focului, iar cartea este 
rodul observatiilor dsale pâna la acest eve- 
mimeni. Parerea noastra este ca daca d! 
Niculescu, dupa vindecare, nu s'ar fi aran- 
jat ca sa nu mai vada linia de lupta inu-i 
aducem o învinuire din aceasta, dsale re- 
zervist, de moment ce si ofiterii activi re- 
curgeau la aceste aranjamente ba, si mai 
grav, au descoperit rusinoasa formula a 
“stagiului pe Jront”) şi ar fi revenit în mij- 
locul camarazilar lui, ar fi scris cartea în 
cu totul alta forma. 

—Cetare ns surprinde-totusi_în_ “Amintiri 
în uniforma" este faptul ca autorul (unul 
dintre putinii gazetari români care a fa 
cut-razbotul si a fost ranit-motiv pentru 
care nu-i precupetim stima moastra), nu 
priveste eroismul cu simpatie, tazându-l 
deadreptul... deranjament mintal. E cazul 
sublocotenentului Gramada. 

Dupa razboiul de reintregire, Frit2 Ader- 
ca a scris o carte de razboiu. Aderca, cum 
e lesne de inteles, era antimilitarist. Dea- 
tungul a zeci de pagini, îsi bate joc de un 
ofiter superior. La sfarsit, respectivul ufi- 
ter moare eroic. Si Fritz Aderca, voind sa 
Jie cât mai sângeros, isi scoate eroul de pe 
rol cu Jraza: “Canalia a stiut sa moara 
eroic”. Cu aceasta fraza, fara su vrea, 
Aderca aducea un omagiu eroismului. 

D! Niculescu Jace căteva erori monumen- 
tale în ceiace priveste militaria. Vorbecm 
mai sus ca intr'o paranteza explica ce este 
unghiul mort iar la subsol ce este mortii 
rul. Ambele explicatii sunt eronate. Si mai 
are si greseli de tactica. Intr'un loc po- 
vesteste ca gasindu-se cu unitatea pe o 
inaltime, este survolat de un avion. Avio- 
nul era asa de jos, încat autorul veden pe 
aviator aplecat peste carlinga-parec ca-i 
îumara-si-i vedea si ochelarii. Un soldat 
trage si autorul are cuvinte tari la adresa 
tragatorului, Si gresala nu era a scidatului 
care a tras, ci a autorului. Daca ar fi tras 
cu toti soldatii odata in aviatorul caruia i 
se vedeau ochelarii, unitatea locotenentu- 
Ii Niculescu ar fi putut avea sansu za da- 
boare avionul-prin uciderea sau ranirea 
aviatorului-sau, în cel mai rau caz, sa-i 
oblige sa ia inaltime si sa mu-si mai buta 
Joc de cei de desubt. Departe de noi gân- 
dul de a reprosa autorului ca nu e cunos- 
cut aceste chestiuni elementare, desi a 
trecut printro scoala militara: suntem în- 
dreptatiti, credem, sa-i reprosam cu le-a 
sens. 

O alta grezala de tactica este urmatoa- 
vea: cutorul, ranil, sta de vorba cu un ge- 
parerea asuj 





de 


]) se dă iz 4 
R j PI 


AMINTIRI IN UNLEORM 


N zi 
4 
ERA ue 
A [i 

inamicul. Colonelul ia o lopata 
în fruntea elelonistilaree ui i A 
Presa egida ataca si res- 
inamic. Desigur ca daca colonelul 
gi leca ar fi reia miste Rusi cu o 


mitraliera ce ar fi ridicat o batista alba 
e, si ar Ji închis ochii ca d! Nteu- 
escu pentru a avea imaginea unei paci 
vesnice între popoare, inamicul nu ar fi 


Jost respins. 

Dupa doua luni de tărire în linia a doua, 
autorul e suparat ca pionerii au Jost ba- 
gati în linia întâig. Nu ne-ar fi surprins 
daca dsa ar fi cerut sa fie aparati de o 
companie de graniceri, adica de... pifani. 

Autorul mai jace teoria unui bun co- 
mandant. Si ne arata ca prin comportarea 
lui cu soldatii, reusise aa ie iubit; era deci 
un bun comandant. Dar autorul se des- 
minte când, pe alta pagina, ne arata cum 
la un atac îm care el si soldatii ce coman- 
da trebuiau sa mearga în urma unui tanc. 
constata la un moment dat ea e singur; 
soldatii a caror dragoste reusise so ti- 
ge, îl lasasera sa mearga la moarte singur. 
Un bun comandant nu e cel înfatisat de 
di Niculescu. Daca vrea sa afle cum tre- 
buie sa Jie un bun comandant, îi recoman- 
dam sa citeasca “Ultima noapte de dra- 
goste, prima noapte de razboi”. In aceasta 
carte, Camil Petrescu, care nu e deloc tan- 
dru cu capitanul Corabu, ne arata care 
sunt calitatile ce se cer unui bun coman- 
dant. 

Dar sa ne referim și la calitatile sau de- 
Jectele literare. In general, o carte de raz- 
boiu poate fi scrisă în doua Jeluri; sau se 
scrie sub forma de memorii, sobru, faptele 
în acest caz primeaza azupra efectelor li- 
terare, sau se face o carte în care grija li- 
terara trece înaintea faptelor, Japtele cas- 
tigând valoare gratie ârtificiului literar. 
Di Niculescu amesteca una cu alta. Si la 
inceput, unde descrie pe sublocotenentul 
Tonciu, ne arata reale calitati literare. 
Suntem convinsi ca autorul ar fi putut sa 
me dea-o carte frumoasa daca-desi soarta 
nu l-a pus în situatia de a fi camarad de 
razboiu cu zanatecul Tonciu-ar fi conti- 
nuat sa scrie ca si cum ar fi fost mereu 
alaturi de el, închipuindu-si ce ar fi facut 
zanatecul intr'o situatie sau alta. Suntem 
convinsi 


Nu suntem deloc contra limbajului ultra- 
brutal al autorului. Si aceasta pentruca. 
cu o fraza brutala, zugraveste un erou mai 
veridic decăt daca ar fi facut-o pe zece pa- 
„gini de apa dulceaga. Credem însa ca în 
unele locuri, abuzeaza. îm a doua concen- 
trare ne descrie pe toti camarazii lui. Si 
vorbind despre unul, ne arata ca ceilalti 
camarazi spuneau despre el ca “i-a mân- 
cat pisica chestia”, Aceasta fraza este în- 
miit mai pudica decât multe altele, totusi 
sgărie urechea, Nu spune nimic, nu era 
necesara, dupa cum Mu erau necesare nici 
una din paginile în care descrie aceasta 
concentrare. 

Cahitati literare ne mai dovedeste auto- 
rul în descrierea ordonantei, în avirea 
mamei sale-căleva linii extrem de duioase- 
si în scena gasirii celor doi soldati ai sai 
la inchisoarea regimentului 

Nu stim daca d! Niculescu a mai publi- 
cat pâna acuma vreo carte sau este un de- 
Ddutant. Dar chiar daca ar mat fi scris, 
"Amintiri în uniforma” e o carte ce pre- 
zinta toate defectele unui debut. Un debut 
care. e cinstit s'o smunem, ne prezinta un 
seriilor despre care desigur, în viitor, vom 
avea ocazia sa serim el, 


* Editura “Cartea pribegiei”, Buenos Aires. 
N. SG. 












LAB PAI 





ISTES 


CAETE DE DOR 






REV 


VERS 


t C. ANTONIADE 


i 
m 
ă 






















































E. Antontade until dintre puținii su- 
prelate ab Aaa formate la 
scai di Titu 

1907 își trece teza de doctorat în fi- 
tozofie: “Iluzia realistă”, Subiectul tezei 
era în spiritul acelei epoci de tendință an- 
a Re pe APOaI Amanta 
kantienilor exercita o puternică influență, 
Iniţiatorul şcoalet de ia Marburg, flozațul 
Berman Cohen pubiiease în 1902 “Logica 
cunoaşterii pure“. Acelaşi mișcare neo- 
kentiană îşi aflase expresia în Franța în 
Charlea Renouvier, continuată de Jules 
Rachalier și ile Boutrauz. Moi trebuie să 
+menționâm şi pe Rudolj Fuken un filozof, 
în acea epocă, de mare prestigiu. Im aceas- 

ambianță spirituală se contura comţi- 
mutul tezei de doctorat "Iluzia realistă 

Imre 1805 şi 1015 se situiază cea mai 
intensă și mai Jecundă activitate intelec- 
duală a lui C. Antoniade, Descoperă pe 
Henri Bergson. “Essai sur les donntes ime 
diates de la conmaissance”, “Malitre et 
mmbmoire”, “Lbvolution creatrice” (apăru- 
tă în 1903), îl entusiasmeazi, In 101U pu- 
biică o lucrare *Fiiozajia lui Henri Berg- 
son”, prima prezentare în româneşte a 
filozofului francez, deschizând seria de co- 

români ai filozoției Bergsonie- 
me, Mircea Djuvara, D. Florian, ele. Obţi- 
nănă o bursă de studii se duce în Angiia. 
Lectura lui Cariyie u pnzionează. în 1012 
C. Antoniade publită intro serie de nu- 
mere din "Convorbiri literare”, un lung 
studiu întitula! -Sartor Resartus” sau fi- 
i de i Juozoțic al ui 
ind ia romanii dă 
farierg “Sartor Resartus”, realizează un 
interesant 


, posi în care a funcţionat roz 
la 1933, Folosind răgazul pe care i-l oferea 
postul de ministru ia cigiar c, LA regal 

publică în 1991 un u asup' 
Ma zid marelui gânditor poli- 
, în româneşte, 


“Pilozofia Renaşterii”, C. Antonia- 
umplea un i, studiul era scris cu 
grijă, în tradiție maiorescia- 
formei. Claritatea, elegențu expune- 
i-au asigurat un succes de librărie, 
era opera ina reci] i 

planul internaţioi 
o ada, cum a Jost de ezemplu 
a lui Prencesco Gui- 






di Iu Maguiavel. Dispreţul li Maguia- 
vel pentru mase este cunoscut: “Tit Liviu 
şi toţi ceilalți istorici sunt de acord că ni 
mic mu este mai van, mai netrebnic, decăt 
mulțimea... SE] spume: “natura mulțimii 
este sugarnie de asoultătoare şi obraznic 
de tiramicd”. 

Dacă C. Antoniade a terminat vau nu 
studiul pe care intenționa să-l scrie atu- 
pra ui Ortega y Gassel, nu ştim. Adesea 
incepem cu entustasm o buerare și cu tim. 
pul interesul înițtal se pierde, Jăcându-ne 
să pârâsim ceiace um începul cu atâta 
căldură. 


în cadrul unei istorii a culturii româneş- 
ti, mumele lui C. Antoniade va fi men. 
fionat. 


P. Ş. 





cre tea unei 
si armat ba a învățat să ne iubească Țara 
în vremuri bune şi care nu a uitat-o în 
vremuri de restriște. 

Şi-au dat concursul la reuşita acestei 
sâptămâni româneşti dnii şi dnei Giu- 
seppe Menotti, rector al Universităţii din 
Milano, Carlo Tagliavini, prol. la Univer- 
sitatea din Padova, Carla Cazati, Italo Col- 
tini, Enrico d'Alessandro, Comnene, Mir- 
cea Popescu, Alexandrina Mititelu şi Dori- 
ma Cărămidaru, 
* Compalriotul nostru, pictorul Plorea 
Stoica, a expus la Paris, la Misiunea ca- 
tolică românească din 38, rue Ribera, 15 
desene, Expozitia a avut loc intre 5 şi 25 
Lunie. 


* Salutâm cu plăcere reluarea activității 
seriitoriceşti a compatriotului Peţizie poe: 
tul Ion Velicu. Dinir'un articol apărut în 
i7'o publicație parisiană, reproducem: 
"Când sufletul Reginei te vorba de Regina 
Maria) a asjințit, România a așezat restul 
de lut netrebnic somnul lui Ferât- 
and cel Drept, în ci minunilor înjâp- 
tiuite de Marele Megter”... 








































* “Aron Cotrug” poet latin” 
titlul de mai ubl capia itahană 
mei datina fa Reni pol în at 
mărul de pe luna Mai, un elogios articol 
despre poetică a directorului rezis 
dei moase. 
* “Aron Cotrug” poet al Romei nouă”. 
prilejul Congresului Uniunii Latine, 
„E Baltică alarul. "Madrid: 
printati articol re 
Pau” DE, Te emte 
Per apela ascurasă îm adie 


bilingud. 















Cu acest număr, “Vers 
d-lea an de ezistență. Dacă ne gândim ca 
şi în Țară, revistele literare aveau o viață 
foarte grea, performanța confratelui nos- 
tru de la Chicago, în exil, trebuiește so. 
cotită o adevărată victorie. -Incepută mo- 
dest cu o colaborăre sau două, la Rastatt, 
in Germania, odată cu mutarea directo- 
Tului ei în Statele Unite, revinta a prins 
aripi. In aceşti trei ani, Vers" a fost re- 
vista românească cu cea mai regulată apa. 
iție. 

Imprimată la multipticator, în condiții 
admirabile, în acesti trei ani Vers a fost 
singura revistă literară ce aducea ezila- 
Hlor pagini apropiate de sufletul tor, de 
acel sujlet rămas la momentul părăsirii 
Patriei. neatins de burulenile curentelor 
literare. occidentale. 

Pe lângă producțiile unor scriitori în 
ezil, Vers a publicat în fiecare număr o 
bogată antologie din scriitorii noştri cla- 
ici. 


ci, 
rupa noi, o revistă im; 
plicator e mai valoroas 
me fie mai dragă decăt una tipărită. 
Dacă cel ce scoate o revistă imprimată la 
multipiicator, întâmpină mai puține greu- 
tăți În celace privește banii, multiplica- 
torul cere o muncă pe care cititorul adesea 
nici nu o poate bânui. Şi când cel ce bate 
la mașină pe stenci! şi invârteşte la roata 
multiplicatorului mat munceste şi în fa- 
brică intre 3 și 16 ore pe zi, ne dim seama 
de cătă trudă, cât suflet, căt sDucium, cere 
o asemenea revistă, 

Intrun articol emoţionant, în pragul 
celui de al patrulea an, D! Novac, direc- 
corul revistei “Vers”, impârtășeşte citito- 
rilor bucuria sa de a fi reușit să tina în 
viață, cu toate greutățile, revista. 

oi îi impârtăşim bucuria şi urăm Vey- 
sului viață lungă, cât mai lungă, 


a intrat în at 


imată la multi- 
şi trebuieşte să 


dar în fiecare numar 
ne meargă la inimă. De ez, 
ultim număr (8), 


deauna de 
a nici d Lerinat mu 
acord cu atacurile diui Bu 

publică în acelaş număr marc 
critică ale lui Emil Gulian, pagini în cara 
nu este pomenit 
Wudat tocmai poetul 
de la Universitatea din Madrid, 


Popescu, Q. 
nere la punct 
Ion Cusa, N, Caranica, ete. 


tiră adresată 
tulată sugestiv, “Omenie: 


Cronica românească, 


Libertatea, Liberty and Justice, Arc, Ro- 
mânia, Ameriea, 


tpenăteee, roumaine, Patria, Frăția or- 
tot 


Nu mai puțin 1udabRA exte 
75, scoate 


dlui Virgil Teruneă care, la părti 
Tevista “Caete de dor”. 


Fate drept că noi nu suntem de acora 


cu tot ceiace apare în revista darui pri 
are 


găsim ceva e, 


ii 
păi, 'emplu în acest 


au mai plăcut versuri 
ri P urile dir Teruncă, Pos. 


Yvonne Rossignon. 


nelile semnate Părvuleseu și ni 
satira AIR de valoare a ra mal cir 


Gheorghiu, precum și. aja qi 


Nu me-au plăcut trăg- 


este ulcerat ai 
ulcer: - 
succesul altora. Dealtfel, se 


pare să fie de 


 Busuioceanu 


câteva 


d! Busuioceanu este 
înjurat de pi 


In rest semnează dnii Eliade, Mircea 
Racoveanu (0 !rangantă pu. 
a diui Stamati), lon Negru. 


Di Vintilă Horia semnecză 0 reușită 
dlui Gh. Uscătescu și înti- 


. 


S'au mai primit la redacție: Vatra, 
ia muncitoare, 
Curierul românese, TIn- 


lozd, Dacia, Buletin europetn, Credinţa 


şi Buletinul Militar. 


Istoria Românilor din Dacia Traiană, vo- 


lumul 1. 


Istorin Românilor din Dacia 
lumul 


Istoria Românilor din Dacia 
lumul III. 


Preţul vol. I si II este de 2 Dolari U. S.A. 
său echivalentul. Vol. IiI costa 2,50 Do- 
lari U. S. A* sau echivalentul 


Traiană, vo- 


Traiană, vo- 


ARON COTRUŞ 


psodia Iberică; ediție bilinguă. Pretul 
RAD exemplar ] Dolar U, S. A. sau echi- 
valentul, 


CENTRUL PENTRU UNIUNEA LATINĂ 


MANIA, ură splendid iustrață si 

sa scurt taia nl Istoriei noastre in 
|, franceză Preţul 25 centavos U. S. A, 
sau echivalentul, 


A. MIRCEA 
Persecucion Comunista de la 
Rumania, ură ilustrata. 
dă iai nt 


roții 38 ct 


SUB TIPAR: 
A D XENOPOL 


Cotatie SnosiphR dia ala Taleă, iar 


Vamal 


POSTEUCA. NOVAC, GOVORA 


. Preţul 2 Dolari U, 8, A. 
pice i B 


n MURĂBAŞU 


— Drumuri 


E ui 


EDITURA CARPATI anunta 


IN PREGATIRE: 


IN DEPOZITUL EDITURII "CARPAȚII" 
SE MAI GASESC DE VANZARE 


prin furtună, poezii de Aron 
Cotrug 


Opere alese de 1 L. Carngiale 


A fost odată, culegere de basme roma 
neşti. 


Istoria Bisericii române unite, 3 dolari. 


Vântoasele. roman, de P. Lahovari, 1 
dolar. 


Poezii de M. Eminescu, ediţie bilinmuă, 
1,50 dolari. 


Athol, poezii de Victor Buescu, 1 dolar. 
Poezia resistenței, 1 dolar. 


PAMFIL ŞEICARU 


Istoria Presei Româneşti. 


Cererile se vor adresa Dlui Traian Papescu, 
cale Vilanueva, 43, stai IV. id, 
Platile din U. $, A. se pot face prin “mon- 
ney order” 





CARPATII 


REVISTA CULTURALA 


Director: ARON COTRUS 


Balantorie Aa Aa cca