Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0021

PROPRIETAR: 


ABONAMENTE; 
SOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 PI CAI IS 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU ae aa ezita sea = 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Iifor ie tt aa die. 








Problema fenomenului tragic 


Eroismul resemnării 


de ION FRUNZETTI 





„Nu propun nici un remediu“, spunea de mult, prin 
1900, într'o conierință, Andre Gide. „Constat numai că tra- 
gedia moare, din pricina secetei de caractere”, A 

Fără îndoială, afirmaţiile lui Gide erau ale unui esteti- 
zicem, şi, pentru conștiința sa închinată frumosului, seceta ca- 
racterelor nu era în ea însăși un flagel, ci pentrucă prilejuia 
moartea tragediei, acest gen al literaturii dramatice a cărui 
glorie e cu neputinţă ca un autor din veacul nostru să n'o 
jinduiască. 

Pricina nivelării acesteia primejdioase a indivizilor, Gide 
socoteşte că nu poate fi decâ! creştinismul modernilor. Un 
caracter se definește prin raport la un ideal propriu: ori, ni- 
velarea monotonă introdusă în suflete de creştinism, impu 
ne tuturor acelaș ideal. 

Îndividuajismul păgân se caracteriza prin sinceritatea 
omului iață de natura sa: el nu căuta niciodată să fie ali- 
ceva decât se ştia că este, Incredințându-se unui zeu, unuia 
dintre sumedenia cu care nevoile sale inteme populase O- 
lrmpul, individul pagânităţii antice făcea, prin aceasta, un 
ac! de daiinire: își alegea zeul cel mai conform firii sate, 
care n'aveu să-i ceară prin urmare să fie altceva decâ! el 
însuși, Existau cifiia zei câte instincle diferite; polyteismul 
permitea atiiudinea f:ancă a omului care se  desgoleșie. 
Poate din pricina aceasta antichitatea are cultul nudului: con- 
şliința nudităţii fiecăruia față .de zei şi față de semeni era 
o sinceritate p> care numai po:yleisamul — multiplicitatea 
idealurilor etice — o putea accepta. 

Creștinismul, impunând un mode! comun de viață oa- 
menilor, avea să se lupte cu naturile lor deosebite. Triumful, 
e greu de spus că întotdeauna a fost sigur, Forța de conz- 
trângere cu cara s'a investit comunitatea religioasă încă 
dela inceput, a înstituit însă o ipocrizie a moravurilor, un 
mod de a arbora mască pioasă pentm văzul celorlalți, de-a- 
supra tuturor senzualismelor păgâne şi satanismelor indi- 
vidualiste. Creştinismul manifestându-se coercitiv înainte de a 
fi câștigat interior sufletele, nu putea duce decât la arbora- 
rea măstii în viața de toate zilele. Antichitatea aducea mas- 
ca pe scenă, pentrucă în viaţă ea lipsea. Pentrucă o instau- 
rează pe obrazul vieții cotidiene, creștinismul alungă însă 
masca depe scenă, 

Masca actorului antic contribuia, alături de coturnii săi 
şi de rigorile ceior 3 unităţi, la izolarea  personagiului de 
viața reală, propunându-l exemplu publicului, cu atât mai 
multă putere cu cât apărea mai distemnt, Teatrul creştin esie 
însă operaţia contrarie. El se mândrește cu un realism, care 
permile celor adunaţi intr'o sală de spectacole, să trăiască 
pa seama proiagoniștilor, sentimente, pasiuni şi evenimente 
dramatice pe care cenzura ipocriziei moravurilor nu li le-ar 
permite lor înșile. 

Aspectul acesta al problemei îl vedea sfântul Augustin 
atunci când, în numele carităţii creştine, condamna tragedia 
ca pe un spectacol infamant, ca pe o cruzime inutilă și into- 
lerabilă, asemeni „corridei” de azi. 

Creștinismul nu poate accepta tragedia, pentrucă sa în- 
semnează ciocnire a caracterelor, în trăsăturile lor funda- 
mental diferite; ori, idealul creștin al omului nu recunoaște 
legitim caracteru., afirmarea structurii personale, derogarea 
dela modelul comun, libertatea. Dacă există tragedie în cul- 
turile creștine, scrie Gide, apoi ea este tragedie prin elemen- 
tul ne-creștin împotriva căruia lupta cel creştin, sau prin fon- 
dul păgân de individualism, mascat adeseori în faldurii piosi 
ai rasei și odăjdiilor creștinismului. 

Creștinismul nu se poate împăca, urmează el cu trage- 
dia, şi pentru motivul că aceasta propune publicului un mo- 
del de viață croit pe altă măsură decât a renunțării creștine. 
Eroii antici sunt victimele statorniciei lor, față de neînduple- 
carea unei sorți pe care ei n'o recunosc şi n'o acceptă, Esen. 
ța insurecției lor este demiurgică, libertară, antropocentris- 
tă. Individualismul păgân presupune concentrarea în om, 
a unor forțe în stare să țină piept forțelor cosmice, Idealul 
creștin, deparie ce a fi acţiunea, e însă unul contemplativ, 
umil, îngenunchiat: acela al |condiţiei de creatură, depen- 
dentă de realitatea supremă şi atotputernică, zisă creator. 
Eroismul propus de eroii teatrului creștin, dacă eroism poate 
fi numit, este un eroism al resemnării. 

Eroul antic suferea din pricina vinovăţiei sale mărețe: 
aceea de a se fi impotrivit sorții, Căderea sa era o victorie 
a nevoii de libertate, care nu se lasă adormită nici chiar 
când evidenţa i se împotrivește. Vina tragică a creștinului 
asie de a se fi născut om. Ea nu constă într'o acțiune a in- 
dividului sortit căderii, ci este congenitală acestuia, ținând 
de iexiura metafizică a determinantelor sale. 

E verificat faptul că oridecâteori scriitori creştini, nu nu- 
mai prin actul de botez creștini, ci prin structură şi menta- 
litate de viaţă, au încercat genul dramatic al tragediei, dis- 
cursul 'adresat publicului a făcut apel la virtuțile sale pasive: 
răbdare, suferință tăcută, incredere în divinitate, ispășire... 
etc. 

Ipsen însuși iși pedepseşte eroii cctivi, întrun mod care 
exclude gloria ce le-o conferă antichitatea. Discursul impli- 
cit cr trzgediei „crestine“, este analog vaetelor eclesiastului 
biblie, sau laudelor psalmistului, contemplativi amândoi, — 
şi nici o analogie nu are cu retorica faptei îndrăznețe şi ho- 
tărite a omului autonom sau dorit ca atare, pe care traga- 
dia păgânismului o face să răsune în conștiințe, 

Argumentarea lui Gide are un singur defect: este aşa de 
firesc convingătoare încât, repetând-o, începi să te 'ndoieşti 
dacă ai reuşit să-i fii credincios, sau ţi-ai plasat, pe negân- 
dite, propriile-ți credinţe. 

Problema a câştigat însă un punct: acela că în unifor- 
mismul etic ul creștinismului, tragedia moare, datorită inter- 
zicerii oricărui eroism propriu zis, 

Singurul eroism rămas omului, al umilinţii şi resemnării, 
denota — sociologic vorbind — o foarte puţin probabil irai- 
nică stare de spirit. 

Revirimentul luciferic cerut de nouile realități sociale şi 
repercuțţiile lui asupra fenomenului tragic, este însă un su- 
biect numai bun de tratat de-alungul unui întreg articol, pe 
cara ni-l propunem. 





i 


MAGDALENA RĂDULESCU 





REDACȚIA 35 ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Siz. Brexolanu 23-25 
TELEFON 3.30.10 








APARE SĂPTĂMÂNAL 


PREȚULSLBEI SAMBATA 


UNIVIDSUL LIIIPAL 


ANUL L e Nr.21 
17 MAI 194] 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


Ducele Mussolini a spus într'un 
discurs în epoca de structurare a 
cosmosului fascist : 

„Voim ca între spirit şi materie, 
între creer şi braţ să se realizeze 
comunitatea, solidaritatea neamu- 
lui“. 

(Bologna, 3 Aprilie 1921). 

„Giovinezza“, floarea Italiei în- 
noite. se simţea chemată spre 
fapte mari. Pentru păzirea unui 
tricotor sfânt, un adolescent şi-ar 
îi jertfit viaţa. Pătrunse de en- 
tuziasmul cald al tinereţii, copilele 
luau și ele parte la dinamismul 
patriotic din clipele de prefaceree 
ale Revoluţiei fasciste. Paralel] se 
impleieau între tineri sentimente 
firești purificate de atmostera e - 
voică. 

Adolcecenţii de atunci sunt as- 
tăz: bărbaţii şi femeile cari cred 
se supun şi luptă în ordinea fas- 
cistă. Yantoezia scriitorului ii pu- 
tea numi Marino și Fiamma. Nu 
are nci o însemnătate. Acele în- 
chipuiri trăesc din viaţa însăş a 
celui ce le-a întruchipat. 

Alessandro Pavolini, menit să 
conducă astăzi  departamentu! 
Propagandei italiene ca ministru 
al Culwurii Populare, a retrât prin 
acele înfiripări primele momente 
conştiente de ideal naţional, îm - 
părtăşindu-le recent publicului de 
pretutindeni într:o culegere de 
povestiri reunite sub tiliul uneia 
dintre ele:  Dipariţia  Aneelei- 
Scomparsa  d'Angela. (Milano, 
Mondadori, 1940—XVIII). 

Dualismul materie-spirit, ne- 
fiind în înţelesul fascist doar o 
armonie statică a structurii uma- 





IN JURUL CRITICEI ITALIENE 


Felul în care e cunoscută literatura 
italiană la noi impune deseori omului 
care se ocupă cu ea o limitare la sim- 
plă acţiune de informaţie, fenomen c& 
transformă fatal un entuziast în „spe- 
cialist”, cu ariditatea firească a vulga- 
rizatorului Nu este oare acesta cazul 
d-lui prof. Alexandru Marcu, care luptă 
din răsputeri de ani de zile să impue 
atenţiei publice româneşti o literatură 
de înaltă prestanţă spirituală, litera- 
tură care, însă, a rămas tot chestiune 
„de specialitate”? Această reflecţie n: 
s'a împrospătat când, deunăzi, am ci- 
tit ultima d-sale lucrare, Dela Vico ia 
Croce, volum masiv de traduceri anto- 
logice, menit să înfăţişeze publicului 
românesc o întreagă tradiţie a criticii 
italiene, în care se însumează cele 
mai strălucite minţi ale Europei, de 
eri şi de azi. 

Desigur că întâia întrebare pe care 
ne-am pus-o, ca cititori, a fost: de ce, 
mai bine, nu ni se prezintă o anto- 
logie a literaturii italiene, serviciul 
faţă de public  părându-ni-se mai 
eficace. 

Dar exceptând faptul că e vorba de 
o colecţie, cu directivă impusă (ediţia 
„Critica” a editurii „Fundațiilor Re- 
gale” fiind creată ca să prezinte di- 
feritele aspecte ale criticei universale) 
ne-a venit în minte şi un alt răs- 
puns -—— răspuns care ţine de însăşi 
natura literaturii italiene. De oarece 
nu trebue să uităm marea tradiţie 
critică a italienilor — de care am și po- 
menit — în cultura cărora aproape 
orice autor e un critic. Și poate că 
aici se află cheia volumului Dela Vico 
la Croce. Să ne amintim de ex., că 
aproape fiece mare scriitor italian îşi 
are Dante-le său — piatra de înce:- 
care a spiritului critic însuși. Incepând 
cu Boccaccio, prin  Gozzi, Goldoni, 
Foscolo, până la D'Annunzio... toţi scrii- 
torii italieni își încearcă puterile cu 
un studiu asupra lui Dante — această 
eternă fascinaţie a criticei italiene! 

In Jurul culegerii d-lui prof. Al. 
Marcu, vom face câteva consideraţii, 
care ni se pare că vor întări şi legiti- 
mitatea volumului d-sale. Să facem o 
comparație a criticii italiene cu cea 
franceză. Deosebirea dintre ele, la o 
privire generală, constă în aceea că 
francezii fac de predilecție o critică 
de gust, pe când italienii una de con- 
cepție. Nu degeaba „părintele” criti- 
cei moderne, Giambattista Vico, e un 
italian şi, în special, un filosof, un 
metafician, un istoric — la un loc. De 
altfel, să observăm şi paralela: Vico- 
Croce. Croce, ca şi Vico, deşi mai am- 
plu, posedână mijloace mai complexe 
de investigaţie, e un critic de concep- 
ție, un istoric, un metafizician — cu 
un cuvânt: un spirit filozofic. 

Criticul! francez, dela  Saint-Beuve 
la Thibaudet, e aplicat mai ales asupra 
sensuiui literar al operei, psiholog, 
esiet, cu un cuvânt: om de gust. Nu 


creează sisteme în critică şi nu se re- 
varsă peste marginile 'obiectului ar- 
tistic, în divagaţie istorică, metafizică. 
Saint-Beuve rare sistem şi există 
tocmai prin asta; e mai uman, mai a- 
proape de opera de artă, ca artă, mai 
viu, în sensul realist... 

Critica italiană, mai apropiată de 
tradiţie şi de dogmele latine, începână 
să existe prin raportarea la autori ei 
înşişi de concepție, ca Dante, Petrarca, 
etc., e credincioasă unei structuri pro- 
prii — ceeace poate fi un bine, ca şi 
un rău — depinde din ce perspectivă 
priveşti. Criticui italian de gust, şi nu: 
mai de gust, care să nu aibe ambiţii: 
mai vaste decât tărâmul literar, e o 
raritațe. De aceea el are o circulaţie 
mai restrânsă slecât criticul francez, 
Să-i cercetăm pe cei trei critici de 
prim ordin pe cari îi are literatura 
italiană: Vico, De  Sanctis şi Croce. 
Vico e, după cum am spus, mai mult 
un filosof decât un critic. Ştiinţa nouă, 
cartea sa epocală, e un conglomerat 
de teorii, de intuiţii științifice, de cri- 
tică literară şi istorică la un loc. Vico 
e un teoretician revoluționar pentru 
vremea sa, în care însă nu putem găsi 
decât cu greu pe omul de gust. Dar 
ce este omul „de gust” va spune, cu 
dispreţ, un critic de factură dogma- 
tică, avântat cum e, mereu, spre ideile 
generale. Gustul e ceva inferior, e mo- 
neda vulgară, curentă, a valorilor. 
Critica de concepție nu se ocupă de 
valori:s care se îac, ci de valorile exis- 
tente, date de-a gata de istoria lite- 
rară. lută de ce mai în totdeauna cri- 
iicul de concepţie va fi grefat pe un 
istoric. La rândul lui, criticul de gust 
îl disprețueşte pe criticui de concep- 
ție, aruzându-l de lipsa simțului ime- 
diat şi viu al artei. Criticul de gust 
e omu, prezentului, «il iubeşte mai 
mult cpera de artă care crește lângă 
el, în vremea sa, decât valorile istoriei 
literati: şi generalițătile care ar de- 
curge din ele. De aceea, criticul de 
gust e mai mult psiholog, impresio- 
nist şi creator direct de şcoli literara. 
Școala cenaclelor iiterare franceze o 
demonstrează. 

Al doilea mare zritic italian e Fran- 
cesco-ct-Sanctis. Şi criticul acesta e 
un istoric. Opera lui monumentală 
„istoria literaturii italiene” e de fapt 
o panoremă istorică a vremurilor în 
care sau desvoitat autorii de care se 
ocupă. Vezi în el, mereu, ambiția de 
a descoperi mai mult decât valoarea 
literară în sine, de a merge mai adâne 
decă: fenomenul artistic pur. Bineîn- 
țeles, De Sanctis, fiind un modern, 
ajunge la o mai clară diferenţiere a 
planurilor şi, teoretic, recunoaște au- 
tonomia artei. Insă felul său de a 
trata e mai mult o critică istorico- 
psihologică, decât pur şi simplu o ana- 
liză a valorilor artistice. Saini-Beuve, 
contemporan cu De Sanctis, era des- 
coperitorul psihologiei în critică, De 
Sanctis, care se bazează şi el pe in- 


de DAN PETRAȘINCU 


tuiţie, in discernerea valorilor, (şi nu 
pe principii, ca Vico) nu-şi poate, to- 
tuşi, desminţi natura de italian, de 
latin, de clasic. 

Şi acum, care este poziţia lui Benc- 
detto Croce, unul din cei mai mari 
critici ai lumii contemporane? Croce 
nu-şi desminte tradiţia, structura lui 
este exactă cu cea a lui Vico şi De 
Sanctis. Aici trebue să găsim motivul 
pentru care el însuși se proclama elev 
al lui De Sanctis; fiindcă numindu-se 
astfel, Croce nu face decât să se inte- 
greze, şi voluntar, în tradiţia criticei 
italiene. Vico, De Sanctis și Croce 
sunt făcuţi din aceeași pastă. Croce 
nu face excepţie nici măcar prin meri- 
talitatea istorică, inaugurată de Vico. 

„La ftoria come pensiero e come 
azione”, a lui Croce, este un pendant 
— mai amplu, modern, — al „Ştiinţei 
noui” ca și al „Istoriei literaturii. 
a lui De Sanctis. 

Vedem, așa dar, care sunt caracte- 
rele principale ale criticului italian. 
Realist, preocupat de fenomenul ar- 
tisţtic ca produs social şi istoric, el nu 
e mai puţin metafizician, pasionat ai 
marilor sinteze de ordin spiritual, cul: 
tivând în deosebi valorile majore, ab- 
solute, ale universului artistic. Aşa st 
explică de ce, la noi, Croce are atât 
de puţini cititori, pe cână criticii fran- 
cezi — mai pe pământ, mai comozi — 
creează gustul curent — şi comun — 
al publicului. Nu e mai puţin adevă- 
rat — pe de altă parte — că o critică 
de gust e mai creatoare, mai viabilă 
din punctul de vedere al actualului, 
cea de concepţie rămânând prea ri- 
gidă, primejduită cum e, necontenit, 
de a deveni didactică sau... altceva 
decât critică! i 

Revenind la volumul care ne-a ins- 
pirat aceste sugestii, vom constata că, 
dacă nu toţi autorii citați de d. Marcu 
sunt propriu zis critici, spiritul lor e 
animat de aceeași necesitate, specifică 
criticii italiene, de a se revărsa peste 
obiectul artei ca artă, de a se lansa 
în principii şi chiar când e vorba de 
un portreț, ide a împleti observaţia 
psihologică cu una simbolică, generală, 
peste caracter şi peste realitate. Ob- 
servăm, adică, aplecarea minţilor itu- 
liene spre sinteză, istorism şi metati- 
zic. Şi poate că adevăratul folos -l 
volumelor de acest gen stă tocmai în 
exerciţiul de comparare al valorilo: 
al personalităţilor. 

A şti ce a scris D'Annunzio despre 
Dante de exemplu; sau Croce despre 
Boccaccio; sau Carducci despre Virg:- 
liu, Dante şi Petrarca, Oriani despre 
Carducci, Pascoli despre Leopard; 
Villari despre Machiavelli,  Manzoni 
despre Racine, Hugo, Shakespeare; 
Foscolo despre Petrarca; Alfieri des- 
pre Racine și așa mai departe — iată 
o curiozitate care merită a fi împlinită. 


Capeţi nu numai o perspectivă a va- 
lorilor, dar şi o elasticitate în aprecieri, 
un orizont de obiectivitate... 








m ALESSANDRO PAVOLINI 


de MARIELLA COANDĂ 


ne, ci dinamică, actualizată în în- 
făptuiri, se lămurește limpede ce- 
lui ce caută să fixeze într'o for - 
mulă de sinieză personalitatea lui 
Alessandro  Pavolini. Simbolul 


mussolinian  „Libro e Moscheio“ 
întovărăşeşte activilatea tânăru - 
lui ministru al Culturii Populare: 
scriitor şi soldat. 

Năseut la Florenţa în anul 1993, 
şi-o oțelit ca adolescent forţele ti- 
zice şi spirituale în clipele de 
martiriu ale  Fascismului, care 
lupta împotriva socialismuiui la 
putere în acel răstimp de destră- 
mare al energiilor de după răz - 
boiul încheiat în 1919. 

Pe lângă această înrâurire a e- 
venimentelor sociale şi politice, 
Alessandro Puvolini se indrepta 
spse viaţă, purtând în suflet mân- 
dra sa tradiție florentină. Insuşi- 
rile specitice ale spiritului aristo- 
craticei cetăţi se vădesc în stilul 
scrierilor sale: acel complex de 
nuanţe greu de tradus într'o lim- 
bă strămă, numil pe limba sa 
„Arguzia“ : perceperea vie a rou- 
lității imediate. învăluită în ex - 
primare într'o pânză străvezie de 
uşoară ironie și visare melancu - 
lică. Din Renaşiere până la ru- 
bustul Papini, spiritul f'orentin a 
rămas acelaş, iur Pavolini este un 
demn reprezentant al lui. Iată 
cât de plastic şi sugestiv in acelas 
timp a caracterizat Florenţa sa : 

„Iţi pare că o vezi  surâzând 
voioasă întrun văl de colb, 
asemenea unei copile, țărancă şi 
orășancă laolaltă, cu pălăria de 
pai ţesută în ţinut. O copilă plină 
de o antică ironie. Uşor să te în- 
drăgosteşti de ea, dar cu nepu- 
tinţă să o cucereşti'“. 

Evocând figura lui d'Annunzio, 
răsfrântă de atmosfera de adop- 
iune a Florenței, a afirmat că 
marele poet vecinic indrăgostit a 
trăit iubirile cele mai arzătoare 
în cadrul cetăţii închinate crinu- 
lui, însă că femeile, văpăi apro” 
piate temperamentului pătimaş 
al scriitorului, nu erâu florenti- 
nele cu inimile cârmuite de înţe- 
leapia şi  măsurata judecată. 
S:imbolizând astfel Florenţa sa 
prin imaginea copilei florentine, 
Alessandro Pavolini fără a vrea 
a folosit procedeul d'annunzian 
plin de farmec de substituire a 
conceptului de oraş cu o figură 
femenină care înfloreşte cetatea 
„Fiorenza“, 

Aceste prime influențe au fost 
completate de pregătirea univer- 
sitară, laureat fiind în drept si 
şliințe sociale. A fost secretar fe- 
deral al Partidului Naţional Fas- 
cist până în 1934, membru al Con- 
siliului Naţional al Corporaţiilor 
şi preşedintele al Confederaţiei 
Fasciste a Profesioniştilor şi Ar- 
tiștilor. Integrat asttel în ordinea 
mussoliniană, actualul ministru al 
Propagandei italiene desfășoară v 
dublă activitate de luptător şi 
ziarist, servindu-şi ţara ca om de 
arme şi de condei. 

Sa înrolat voluntar în războa- 
iele fasciste, locotenent de Bersa- 
glieri. A plecat ca observator de 
aviaţie în celebra escadrilă „La 
Disperata“ în Septembrie 1935 şi 
sa reîntors în patrie în Mai 1935. 
Luând parte la cucerirea Etiopiei 
sub conducerea lui Galeazzo Cia- 
DO, el sa distins cu merite ce 
l-au făcuţ să fie decorat cu o 
medalie de argint. 

Interesantele notări din zboru- 
rile escadrilei „Disperata“,  pu- 
blicate în „Corriere della Sera“, 
au fost înserate într'o carte din 
editura Vallecchi, numită după 
titiul eroicei escadrile. Calitățile 
spiritului realist al florentinului 
au fost întărite de experienţa pi- 
lotului,  cristalizându-se întrun 
stil de o minuțioasă şi uimitor 
de exactă înregistrare vizuală 
în scris, 

Dar campania din Etiopia este 
numai o etapă, foarte însemnată 
din cariera de ziarist a lui Ales- 
sandro  Pavolini, care începe 
în 1922. A colaborat în multe 
ziare şi reviste, fiind şi: directo- 
rul gazetei florentine „Il Bar- 
gello“. A întrunit observaţiile 
ziaristice şi ale imaginaţiei în 
următoarele publicaţii: II Giro 
d'Italia, roman sportiv (1928), 
L'Independenza finlandese, esseu 
istoric (1928), Nuovo  Baliico 
(1935) şi însfârşit recenta cule- 
gere de povestiri pe care am a- 
mintit-o la inceput: Scomparsa 
d'Angela (1940). 


Spiritul de construcţie și de 
clasică măsură întovărășeşte or- 
ganizarea acestei cărţi în <are 
povestirile nu sunt adunate la 
întâmplare, ci sunt scandate câte 
patru, ca un ritm de melodie, în 
altă măsură de patru corespun- 
zătoare: „cele patru zile“, Fie- 
care grup de patru, alcătuind o 
„Zi“ are o unitate structurală, 
Primul mănunchi aparține amin- 
tirilor de adolescent, primelor 
vibrări de entuziasm fascist. 





(Urmare în pag. 2-a) 


, 





2 





CRON 





ICA 


N.I. Herescu: Caete clasice, 
Cugetarea, — Georgescu Delafras 


Locul în literatura actua- 
1ă, al d-lui N. [. Herescu, 
profesor de limba latină la 
facultatea de litere din Ca- 
pitală, începe să se precize- 
ze din ce în ce mai frumos. 
Om de ştiinţă, obligat să fie 
în curent cu cercetările în- 
treprinse pretutindeni de 
savanţi în domeniul disci- 
plinei salc, d. N. I. Herescu 
își vede o misiune în plus 
în situaţia sa de reprezen- 
tant al culturii latine într'o 


tară fără îndelungă tradi- 
ție culturală, ca a noastră. 
Pentrucă,... „pe lângă activi- 


tatea lor ştiinţifică şi didac- 
tică, profesorii români au, 
pedeasupra, şi datoria de a 
răspândi în publicul mare 
gustul pentru clasicism; de 
a divulga, de a populariza, 
între cititori, elementele li- 
teraturii şi ale culturii cla- 
sice. Pentru literatura şi cul- 
tura românească o operă de 
acest fel, noi o socotim €e- 
sențială”. (p. 8). Se cere 
deci producerea unei men- 
talităţi favorabile apropierii 
da isvoarele vechi, medite- 
ranecne, ale culturii euro- 
pene actuale, în al cărui 
ritm noi năzuim să intrăm. 
Apropierea de aceste surse 
nu este cu neputinţă de re- 
alizat, dacă se atrage înde- 
stulător atenţia că limba lati- 
nă şi cea greacă sunt ale unor 
popoare care au avut o doc- 
trină sacră proprie și deci 
care au crciat o lume de 


idei, concepute ca forțe 
ce depășesc viața umană. 
Din momentul ce mintea 
noastră întâlneşte forţele 


care o depășesc, interesul pi 
pentru aceste forţe rămâne 
deschis, şi totdeauna va cău- 
ta să se alimenteze din is- 
voarele lor inepuizabile. 

Limba latină a fost deci a 
limbă sacră, și prin formele 
ei şi-a exprimat poporul ro- 
man gândirea sa metafizică 
şi pietatea ştiută. 

In literatura acestui neam 
sau scris opere, cum sunt 
Eneida, şi Georgicele care se 
numără printre cărțile fur- 
gamentale ale lumii în care 
se ascunde știința despre 
divinitate. Popoarele se vor 
risipi şi se var preface, dar 
atâta vreme cât în viaţa o- 
menească scrisul va fi in- 
strumentul de cunoaștere si 


comunicare, Eneida va fi 
studiată pentru  înaltele «i 
inițieri. 


Ideia deci că predă o lim- 
bă sacră, şi anuma acea lim- 
hă care prin bogata ei întoc- 
mire a putut naște numeroa- 
se alte graiuri în lumea mo- 
dernă, dintre care și cel ra- 
mâncesc, poate întreține în 
spiritul unui profesor de 
limbă latină o necontenită 
pasiune din care să nască 
îndemnuri la activităţi din 
ce în ce mai ample. Semnele 
viei febrilități le-a manife- 
stat de mulţi ani d. N. |. He- 
rescu. Si actualmente d-sa 
este cunoscut şi prețuit pen- 
tru aceasta. Evident, rămâne 
ca publicul să înțeleagă și 
să răspundă cu simpatie la 
instrucția ce i se face. Acti- 
vitatea desfăşurată în acest 
sens, prezintă numeroase di- 
ficultăți totuşi, pentrucă a- 
celaș public 'pe care încear- 
că să-l câştige un „clasicist”, 
este solicitat de reprezen- 
tanții altor domenii de acti- 
vitate în viața și cultura de 
azi, încât se poate întâm- 
Pla uneori ca ideile unui 
cărturar să fie negate de ale 
altuia, cu scopul de a rămâ- 
ne, spre a spune astfel, 
singur stăpân pe public. 
Pentrucă cu greu se înțele- 
ge că obiectul culturii, în 
sine, este acelaş, şi numai 
tormele sale de exprimare 
se deosebesc, după cum a- 
ceste forme sunt cele litera- 


re, teologice, ştiinţifice sau 
filosofice. Sufletul omenesc 
este acelaș, fie că îl conside- 
răm din punctul de vedere 
al esteticei, al cunoașterii 
sacre, al raporturilor de for- 
ţe măsurate cantitativ, sau, 
în fine, al posibilităților ra- 
țiunei de a face judecăţi a- 
podictice în problema epi- 
stemologică... 

Procedeul de a arunca o 
umbră de descalificare asu- 
pra unora din aceste direcții 
cu convingerea că se deli- 
mitează și se câștigă deplin 
simpatia pentru domeniul 
propriu, este păgubitor în- 
săşi intenției de a promova 
domeniul pentru care se mi- 
litează, pentru motivul sim- 
plu că publicul își păstrează 
diversitatea spiritului şi el 
aşteaptă să fie amplificată, 
iar nu redusă. 

Această amplificare şi ne- 
cesitate a diversului a înţe- 
les-o bine d. N. I. Herescu, 
când alătură în volumul 
d-sale, pe lângă esseuri de 
poezie şi filosofie morală, 
numeroase articole politice, 
sociale și economice, tratând 
subiecte de vie actualitate 
ca: „bugetul roman”, „agri- 
cultura în antichitate”, „re- 
formele agrare în istoria Ro- 
mei”, etc. 

Ochiul cititorului va fi a- 
tras de simpla curiozitate la 
inceput, dar parcurgând le- 
tura, va vedea într'adevăr că: 
„nimic nu e nou sub soare“, 
şi că problemele chinuitoa- 
re ale zilei de azi sau mai 
pus şi au fost rezolvate şi 
ieri. A le ignora, însem- 
nează a da-cu piciorul în- 
trun bogat capital de expe- 
rienţă, ceeace nu poate îi 
decât dăunător”. (p. 8). 

Ne bucurăm că d. profe- 
sor N. I[. Herescu sa con- 
format metodei științifice de 
„integrare”, cu atâț mai 
mult cu cât uneori găsim cât 
de mari sunt dificultățile u- 
nei integrări absolut obiec- 
tive. Un reprezentant al cul- 
turii clasice ştie într'adevăr 
că apunerea lumii antice se 
datorește în bună parte cre- 
ştinismului, şi d. Herescu 
nu se sfieşte s'o spuie în 
termeni care aruncă „um- 
bra“* despre care vorbiam a- 
supra domeniului altui „spe- 
cialist”: „La Roma, aşa dar, 
nimic curios dacă o Veneră 
devine o Madonă. Pe alta- 
rul bisericii Sant  Agnese- 
fuori, statua sfintei, tăiată în 
frumos alabastru, nu este alta 
decât o antică zeiță Ceres, 
abia modificată... Continui- 
tate, desigur... 

Dar această continuitate 

nu poate fi contemplată fă- 
ră un sentiment de melan- 
colic. Gestul de a distruge 
a fost desigur neobișnuit la 
Roma; acolo s'a reconstruit 
sau s'a menţinut. Dar recon- 
strucția nu era posibilă de- 
cât jertfind moștenirea pre- 
țioasă a antichităţii clasice” 
(p. 14). Deşi mai departe, d. 
N. 1. Herescu recunoaște: 
„In realitate, opera creşti- 
nismului, mai ales în vre- 
mea Renaşterii, trebue înțe- 
leasă totuși nu ca o operă 
de distrugere, ci ca una de 
conservare” (p. 16). 
„  Persistă umbra  ,„melan- 
coliei” și autorul apologet al 
„frumuseţilor antice”, pare 
puțin dispus să discute des- 
pre obiectul dragostei sale 
cu fruntea senină. 

Și totuşi este destul să-şi 
amintească adevărul că sta- 
tuile de alabastru nu erau 
propriu zis opere de artă, 
așa cum confecţionează ar- 
tiștii moderni, ci reprezen- 
tau aieve zeițele vii, ca hră- 
nitoarea Ceres, în care ro- 
manii credleau cu adâncă pie- 
tate cum ne învață Virgiliu 
sau mai înainte de el, Lu- 
crețiu: „Alma Venus, per te 


quoniam“... Iată inepuizabi- 
lele frumuseți știute de pro- 
fesorul de limbă sacră, a că- 
rui frunte se poate lumina 
amintindu-și de a doua năs- 
cătoare de Dumnezeu, păs- 
trându-și totuși în minte 
chipul nemuritoarei „Aenea- 
dum genetrix, hominum di- 
vomque voluptas“, fie că cu- 
vintele despre madonă ar 
suna în graiul nostru traco- 
romanic: „, Sfântă Stăpână, 
Curată, Maica Dumnezeului 
Nostru“.. 

„Aeneadum  genetrix“ a 
devenit născătoare a Cuvân- 
tului, a acelui Logos nepro- 
nunțat încă de buze ome- 
nești pe țărmurile Meditera- 
nei și pe care lumea îl aștepta 
iar Virigiliu pare a- fi pro- 
fetizat ! 

Oricum, motiv de bucurie 
tot este, pentrucă poetul nu 
caută decât cuvinte de viaţă 
perpetuă, fie în ascunzişu- 
rile orfice, fie în mai lumi- 
natul Răsărit, 


CONSTANTIN FÂNTAÂNERU 





UN BĂIAT IUBEA O FATĂ 





Fifi Hatand 


LUPTĂ ŞI LUMINĂ: 
DOCTORUL FĂRĂ VOE 








UNIVERSUL“ LITERAR 











SĂPTĂMANII 





TEATRUL SAVOY : 
SCANDAL LA SAVOY 


Comedia prezentată pe scena 
Teatrului Savoy face parte din 
cea mai eftină categorie de spec- 
tacole : farsele cu muzică. 

Astfel, autorii unor piese de a- 
cest gen îşi pot permite mai 
multe libertăţi decât chiar auto- 
rii obișnuitelor farse. Am asis- 
tat, de-o pildă la premiera Tea- 
trului Savoy la „o serie de 
încurcături — e drept foarte a- 
muzante — pe cari autorii nu 
şi-au dat osteneala nici măcar 
să le rezolve, 

Cortina a căzut asupra  ulţi- 
mului act, în toiul încurcături- 
lor, fără ca acestea să fie tămu- 
rite. A mai fost nevoe de un e- 
pilog în care „prin intervenţia 
unor judecători melomani, tuţi 
eroii farsei au fost siliți să se 
împace. Şi astfel finalul apare 
în oarecare măsură, exagerat. 
Găsim însă inutil să discutăm 
prea mult acest „Scandal la Sa- 
voy“. In fond, care-a fost scopul 
tinerilor actori dela Cărăbuş, în 
noua lor postură de interpreți ai 
unei farse? A fost acelaş ca și 
cel dinainte : să distreze publi- 
cul. Şi, în cea mai mare măsu- 
ră au reușit. 


Publicul a râs asistând la pă- 
țaniile impresarului unei trupe 
de dansatoare nudiste, meobser- 
vând sau nevrând să observe că 
toate aventurile depe scenă sunt, 
în fond, cu miei modificări, a- 
celeaşi din obișnuitele farse ale 
tradiționalului Birlic. 

Actorii tineri ai trupei Cără- 
buș s'au silit să prezinte în con- 
diţii cât mai bune această farsă. 
Și unii dintrei ei au isbutit. 

Domnișoara Lenuţa Burmaz â 
dovedit reale calități de come- 
diană, în rolul bucătăresei, 

Domnii Dan Demetrescu, N. 
Roman şi Ion Antonescu sau a- 
comodat iute cu genul farselor. 

Doamna Laetiţia Brădescu şi 
C. Dodu au constituiț o pereche 
de îndrăgostiți puţin cam inex- 
presivi. 

Doamna Paula Georgescu po- 
sedă un humor special, pe care 
şi de datţa asta l-a epecuiat cu 
succes. 

Am fi dorit să-) auzim pe 
domnul Wiţi Botez cântână ceva 
mai multe melodii, 

In adte roluri au apărut dom- 
nişoara Zizi Şerban, și domnii 
Emil Popescu (un foarte dotat 
actor de revistă), Florescu și a- 
muzantul trio Cărăbuş. 


T.L. 





ALESSANDRO PAVOLINI 


(Urmare din pag. i-a) 


„Ziua a doua“ este compusă din 
povestiri în cari se evidenţiază 
educaţia sănătoasă a tineretului 
sportiv de astăzi. Al treilea grup 
conţine o înserare de schiţe por- 
trețistice. Ultimele patru poves- 
tiri se petrec pe pământurile A- 
fricei şi în misiuni diplomatice. 
„După-amiaza“ celei de „a pa- 
tra zi“, adică penultima  isturi- 
sire din cea din urmă grupă, ne 
aduce plăcuta veste că Alessin- 
dro Pavolini a străbătut și țara 
noastră, prinzând e intuiție fu- 
gară a capitalei României. 

In aceste povestiri cari  alcă: 
tuesc ultima sa carte, pe lângă 
interesul documentar de _ fixare 
a unor clipe reale istorice şi de 
prezentare a tineretului fascist 
plin de viaţă şi iubitor de spor- 
turi, pe lângă mulţumirea de a 
citi naraţiunile unui mânuitor 
de condei cu talent de artist 
plastic, ne interesază să mai des- 
coperim ceva: tonul liric, ce se 
străvede din povestirea epică. 
„Dispariţia Angelei“, schița care 
a dat titlul culegerii, se desprin- 
de în adevăr între loale prin 
puterea lirică pe care o conține. 
Este isvorită dintr'un instinct pe 
care nu îl simt decât stăpânitorii 





CONCERTUL FESTIV AL S0- 


CIETĂȚII COMPOZITORILOR 
ROMÂNI Cei două zeci de ani 
de fiinţare a „Societăţii compo- 
zitorilor români“ au fost puşi în 
cuvenita lumină sărbătorească în 
chipul cel mai nimerit unei ast- 
fel aniversări: printr”'un concert 
de muzică românească. Inchinat 
tineretului, concertul a cuprins şi 
un firesc omagiu acelui ce-i este 
nu numai președinte, dar şi 
înaintaş şi reprezentant suprem 
al artei muzicale românești pe 
pământul ţării şi pretutindeni, 
George Enescu, a cărui primă 
simfonie a consolidat structura 
programului precum a făcuţ-o a- 
cum treizeci şi şase de ani şi cu 
edificiul abia început al muzicii 
românești. 

O serie de cocluzii îmbucură- 
toare se impun, din ascultarea a. 
cestui concert. 

Prima, aceea că nu ducem lip- 
să de tinere talente. A doua, că 
aceste talente la început de evo- 
Yuţie, sunt totuși serios pregătite, 
au o educaţie tehnică deosebit 
de temeinică și deci calea nete- 
zită către ţelurile de artă ale 
creaţiilor viitorului şi maturității 
lor. 

In sfârşit, am asistat, poate că 
pentru prima oară în condițiuni 
atât de favorabile, la o primire 
cât se poată de caldă din partea 
auditorilor, care şi-au manifes- 
tat atât numericește cât și mo- 
ralmente simpatia pe care, în- 
sfârşit, începe să le-o inspire mu- 
zica  isvorită de pe meleagurile 
noastre şi din sufletele compozi- 
torilor noştri. Este o stare de lu- 
cruri nouă şi foarte fericită. Este 
şi o dublă îndatorire care decur- 
ge dntr'insa. Una, adresată com- 
pozitorilor înşişi, care ştiu acum 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


că nu vor mai compune numai 
pentru plăcerea de a-și spori gro- 
simea mapelor şi pentru a nu 
respinge îndemnurile inspirației, 
dar şi pentru că sunt mulţimi 
care îi așteaptă, sunt perspective 
de a fi înţeleşi. Alta, societăţii 
compozitorilor români înșiși. Con- 
certele societăţii nu trebue să 
rămână simple festivități veazio- 
nale. Ele trebue să se repete cât 
mai des, cât mai viu, cât mai 
prompt, în ceeace priveşte pune- 
rea în valoare a noilor lucrări. 
Societatea compozitorilor trebue 
să menţină un permanent con- 
tact între compoziţia românească 
și public, o intensă activitate pe 
tărîimul concertului. 

Prin concert înaintează înţeie- 
serea ascultătorilor noştri, prin 
concert se extinde cultura lor şi 
dragostea lor pentru muzică şi 
astfel se crează acea atmosferă 
prielnică, fecundă, care poate a- 
vea o atât de însemnată parte de 
acțiune şi stimulare în creaţia 
muzicală. In sensul acesta spe- 
răm să vedem din nou „Societa- 
tea compozitorilor români“ por 
nită la lucru, ca la începuturile 
existenţei ei, când, deşi muzica 
românească își creia primele po- 
teci prin desişurile unui mediu 
plin de rezistenţe, perseverența 
acţiunii ei n'a fost zadarnică. 

Astăzi, când înaintarea viguroa- 
să a muzicii noastre şi cercurile 
tot mai ample ale interesului ce 
stârneşte asigură rezultate infinit 
mai bogate şi mai interesante 
iniţiativele temerare de atunci 
trebue să devină dela sine o ele- 
mentară şi firească acţiune, a că- 
rei susţinere va fi o confirmare 
a scopurilor de bază ale fondării 
Societăţii compozitorilor români 
și o operă culturală de excepţio- 
nal răsunet şi importanță. 


văzduhurilor. L-a simţit d'An- 
nunzio, aviator şi el. Este o che- 
mare spre nemărginitul ceruriior 
contopite în alt nemărginit  ne- 
prihănit: altul zăpezilor vecinice 
depe crestele munţilor. Este o 
sensaţie divină aproape, a unei 
destrămări a ființei umane în 
puritatea visată. Ca purtătoare a 
acestei năzuinţe a pierderii în 
tăcerea pură a infinituiui, a ales 
o făptură care sorbea beţia soa- 
relui și a zăpezilor  botezând-o 
simbolic: Angela. O amintire 
poate a unei ființe reale, pilotă 
şi pasionată a schiului şi care a 
murit într'un accident de avion. 
a fost transfigurată și aleasă de 
scriitor să exprime propria sa 
sensaţie : 

„Angela preferă să se dăruias- 
că simțului de a fi Gesprinsă în 
afara timpului măsurat, scandat. 
Rospiră într'o uimire lipsită de 
gânduri și plină de vagi amin- 
tiri, pregătită spre o minune. E 
îndrăgostită de văzduhu! acesta 
de nestimată, tare și îngheţat, 
răsfrânt în puternică lumină; 
văzduh visat la douăzeci de ani. 
Niciodată, niciodată nu ar voi să 
se întoarne aiurea“, (p. 119). 

Imaginea simbolică a Angelei 
a pierit săltând în abis. Angela 
a fost făurită din dorință și din 
vis. Dar visui rămâne  vecinie 
tânăr și neprihănit. lar autorul 
sfârşeşte minunata sa povestire 
jirică printr'o destăinuire ; 

„Știu de acum că Angela a ră- 
mas pentru todeauna în înălțimi, 
credincioasă pentru totdeauna 
purității insorite a grăbitei tine- 
reţi“. (p. 120). 

In contrast cu această figură 
alegorică puternică şi cuceritoare 
a infinitului, ne place să evocăm 
îndată o altă închipuire femeni- 
nă din cartea lui Pavolini, tot 


atât de interesantă: firava şi sfi- 
oasa soră Bettina, pe care zidu- 
rile mânăstirii păreau că o 
strâng apăsător făcându-i să i se 
depene viaţa din ce în ce mai 
încet, până în clipa când a des- 
coperit un interes: plăcerea de a 
construi. Indeletnicirea de a par- 
ticipa la ridicarea unui zid nou 
al mânăstirii, i-a adus înflorirea 
unui surâs pe buze şi, în timpul 
chituiturii unei ferestre, un su- 
net şoptit argintiu. Era ca un 
păcat. Dar autorul a  iertat-o 
căci a adăugat un amănunt fără 
comentarii : 

„Nevăzută, stareța trecu prin 
fața ferestrii“, (p. 158). 

Cât de înrudită ne apare acea- 
stă duioasă imagine a sorei Bet- 
tina cu „figurile umane“ din ul- 
tima carte a lui Giovanni Papini, 
florentin și el. 

Italia e tara în care idealul 
armoniei clasice nu a pierit. In 
ciuda  fragmentarismului  mo- 
dern „el sa perpetuat dealungul 
timpurilor, din Renaştere în Re- 
naştere. Valoarea  Frumosului, 
aşa cum a fost concepută de cu- 
getarea anticului Platon,  inte- 
srată în conceptul universal al 
Binelui, se realizează astăzi în 
ultima Renaştere mai limpede ca 
oricând prin umanista sinteză 
mussoliniană între munca inte- 
lectuală şi aceea a braţelor. 

Luptător și gânditor, Alessan- 
dro Pavolini, ministrul Culturii 
Populare, ne apare astfel un 
demn reprezentant al armonioa- 
sei orânduiri fasciste. 


MARIELA COANDĂ 





Cronica 


EXPOZIȚIA RODICA MANIU, 
MAGDALENA RADULESCU 
ŞI POPLACENEL 


De data aceasta d-na Rodica 
Maniu expune numai uleiuri. A- 
deseori în cronicile noastre am 
pomenit de puţinele d-sale pic- 
turi în ulei — începând cu Pepe- 
năria de la Muzeul Simu şi aite 
tucrări pe 'care din când în când 
le expunea la Saloane sau pier- 
dute printre aquarelele expozi- 
țiilor personale. Ne-am îngăduit 
de multe ori să sfătuim pe d-na 
Rodica Maniu să încerce pe o 
scară mai întinsă pictura în u- 
lei. Anumite calităţi ale aquare- 
Jelor d-sale ne indreptăţeau să 
credem într'o reușită deplină. 
Expoziţia de la Ateneu confir- 
mă în totul așteptările noastre. 
D-na Rodica Maniu posedă, ca 
toarte puţini dintre artiştii noş- 
tri, meşteșugul valorației. Poate 
că detaliul colorat al tabloului să 
piardă puţin din pricina gamei 
prea deschisă, ceeace e fără în- 
doială o consecință a aquarelei. 
Intr'o gamă mai joasă, mai gra- 
vă, lucrările d-nei Rodica Maniu 
ar câștiga în intensitate şi in ex- 
presivitate. Delicatețea tonurilor, 
virtuozitatea cu care știe să mâ- 
nviască cele mai subtile nuanţe, 
a tentat pe artistă să se exer- 
seze pe subiecte care nu meri- 
tau poate atenția d-sale. Astiel, 
sunt tablouri pline de poezie și 
de adâncime, dar care cuprind un 
singur personaj iar restul este 
supus efectului unui accent de 
lumină pe o basma sau pe o blu- 
ză albă. Aceste lucruri au în- 
păduit să se subestimeze posibi- 
lităţile d-nei Maniu şi să i se 


confunde jprepcupările. Tabloul 
central din expozitie — o scenă 
într'o vie — ne aminteşte pe 


Goya și accasta trebue să fie un 
îndemn şi o deosebită satisfacţie 
pentru d-sa. 

D-na Magdalena Rădulescu are 


CINEMA TRIANON: „ŞAPTE 
ANI DE GHINION“. 


Cei cari au avut ghinionul să-și 
facă prea muite iluzii despre [il- 
mul : „Șapte ani de ghinion“ — 
au fost ghinionişti. Căci, în afară 
de câteva scene întradevăr haz- 
li, am asistat pentru a mu știu 
câta oară, la un film al cărui su- 
biect se încăpățânează să rămâ- 
nă aproape acelaş. 

Distribuţia cuprinde și eu ace- 
leași nume cunoscute din „ace- 
leași“ prea știute filme: 

Ida Wiist în neîntrecutul ei rol 
de soață cicălitoare, ce devine 
puradozal de docilă când câștigă 
galonul de soacră. 

Theo Lingen scapă șin acest 
film, conținutul a diverse gea- 
mantane. Intre giumbuștucurile 
noui, cari desigur se vor repeta 
șin celelalte filme,  menţionez 
scena în care vrând să repare 
storul jaluzelei — ridicată la ran- 
gul de telegraf — deși îşi pierde 
echilibrul — și normal — con- 
form legei gravitaţiei trebuia să 
cadă pe pământ — dela etajul 
trei — se agaţă de un cui, de 
care stă suspendat până'n  mo- 
mentul când vin pompierii cari 
fi salvează viața şi răbdarea spec- 
tatorului ceva mai blazat. 

Hans Moser, despre care se 
spune că a împlinit treizeci re 
ani de carieră şi acum în rolul 
care convine de minune talen- 
tului său inegalabil în acest gen. 


CINEMA SCALA : 
ASEDIUL ALCAZARULUI 
Nici al doilea film spaniol, pre- 

zentat în această stagiune, tot de 


Cinema Scalu, nu ne-a decepțio- 
nat. 


Pe mu, a NR a Mea a Aaaa 
LUPTĂ ȘI LUMINĂ 


E, si 


(n IN 


CEZAR ROVINŢESCU 


17 MAIL 





1941 





plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


un temperament cu totul deose- 
bit. Am scris Qespre arta d-sale 
cu prilejul primei expoziții ce a 
avut-o în sala leatrului Como=- 
dia şi am făcut atunci o prezen- 
tarea nu minuțioasă dar com- 
plectă a evoluției d-sale. Era ne- 
voe atunci, pentru că d-sa de- 
buta în ţară, deși în străinătate 
— în Franţa şi în Italia — își 
crease o apreciabilă notorietata, 
Și astăzi suntem convinși de in- 
îluența frescelor pompeiene asu- 
pra picturei d-nei Magdalena 
Rădulescu. Lucrările din anul 
acesta ne întăresc şi mai mult 
părerea noastră. Tehnica d-sale 
originală şi care aminteşte fres-- 
ca. contribue să accentueze acea- 
stă impresie. D-na Magdalena 
Rădulescu a făcut mari progrese 
de la ultima expuziţie. Portre- 
tele au mult caracter şi sunt u- 
tent studiate. Compozițiile de a- 
semeni sunt mai variate iar pa 
alocuri au accente cu totul noui, 
Mai mult decât în alie subier- 
1e, în compoziții d-na Rădulescu 
dă toată măsura fanteziei d-sale, 
De altfel fantezia, această pre- 
țioasă calitate, d-sa o posedă din 
plin, o fantezie bogată, exubu- 
rantă și care e esența tempera- 
mentului artistei. Expoziția 
d-sale e printre cele mai bune 
şi interesante din sezon, atât prin 
nouțatea lucrărilor cât și prin 
iipsa lor de obişnuit şi de banal. 

Soții Poplăcenel sunt mult prea 
cuminţi — agquarelele d-lor suni 
pictate cu o aplicaţie și o timi- 
Citate care dau lucrărilor apa- 
rența unor documente mai de 
grabă decât ale unor opere de 
artă. Noi credem că ar trebui să 
caute cu mai multă râvnă esen- 
țialul unui subiect, nu aparenţa 
lui rece și detailată — cu oricât 
meșteșug ar fi ea reprodusă. So- 
ţii Poplăcenel au destuie cali- 
tăți ca să fie îndreptăţiţi să as- 
pire ia o pictură mai apropiată 
Ge acestea. 





De mult n'am mai văzut un 
film a cărui acțiune să poată 
reuși a prinde interesul specta- 
torului încă din primele scene. 

Imchinat eroilor spanioli ce au 
Wptat pentru eliberarea ţării lor 
de elementele comuniste ce o du- 
ceuu spre haos, e un spectacol 
pur și simplu remarcabil. 

im rolul unui ostaș a cărei so- 
brietate e alungată de inevitabila 
dragoste îl revedem pe  Foscu 
Gicchetti — Căpitanul Vela, -— 
pe care-l cunoaștem, din „Esca- 
dronul Alb“. 

Mireille Balin în rolul lui Car- 
men, care, ca atâtea fiice ale 
Spaniei și poate a multor ţări, își 
dă seama de adevărata menire « 
jemeei, abia în clipa când inter- 
vine acea mare draguste întâlni- 
tă ca şi în romane tocmai când 
ziua de mâine»i atât de nesi- 
gură. 

Alături: de acest cuplu potrivit, 
Rafael Caivo, bun interpret al 
comandantului Alcazarului, Ma- 
via Denis și Andreea Checchi. 

După cum sunt informată, vom 
revedea în curând  personagiile 
de mai sus în partea a doua a 
acestui film care se va numi 
„Dela Alcazar la Madria”. 


Sperăm să fie tot atât de buu. 


CINEMA ARO: „POUR 
LE MERITE“ 


Un film ce nu aduce nici el 
nimic nou. 

După ce suporţi prima jumă- 
tate a acţiunii, te uiţi la ceas. 

Dacă-i o oră la care îţi poţi în- 
trebuința timpul într'altfel, îţi 
spui că cel mai nimerit lucru, ar 
fi să pleci. Insă, vezi că blondul 
erou, decorat cu „Pour le Merite“ 
poartă în umbra reverului dela 
haină o svastică. Te bucuri și ră- 
mâi pe loc crezând că „abia a- 
cum începe filmul“ și desigur vei 
asista la prezentarea unei vagi 
scheme a împrejurărilor cari au 
dus la revoluția nazistă. Sau, cel 
puţin, la niște bătălii cari să dea 
o notă ceva mai dinamică fil- 
mului și atmosferei din sală. 

In zadar însă. 

Pe acest subiect, s'ar putea bro- 
da lucruri mult mai bune, 

Bine redată, atmosfera de mi- 
nunată camaraderie între gru- 
dele inferioare şi superioare, ce 
_“e poate unul din factorii prin- 

Ai ai succeselor germane. 


A.N. 





17 MAI 1941 





ACVARIUM (1889) 


Frumosul şi tăcutul vis, acel verzul acvarium al 
gândurilor mele, printre bulbatele nestemate înno- 
tătoare ! Masiv bloc de apă, care se 'mpodobește 
cu o neașteptată viuță de pietre și luciri, 

Miscă-se un val ? — ce tremur de aglinzi în acest 
scrin, unde — gigantice topaze — focurile reverbe- 
rale ae policanidrelor și lămpilor, dormitează par'că 
de veacuri în cufărașe | Somn treaz de giuvaeruri, 
înflăcărate flori, boreale ; prelungi lumini in vagă 
'nveşmintare. Pe câmd, deasupra, se “'mpătrește, 
strălucind, racla de silitră și de aur. : 


Clare și fugarnice ca niște mătăsuri şi moururi, 
ce molcom și molcome merg gâmdurile mele, în 
acest cristal de plutitoare fuidităţi. Printre insmă- 
raldatele grădini, pe fragile prundișuri perlate, în 
fundul neușteptatelor case de sidaf, care de îndată 
coustruiie dispur, într'o iluzie de aur, de argint, de 
purpură, de lună și de soare, desigur! cu nimicul 
drept capăt. Și totuși! Minciuna șiiută, desvăluitul 
vis, cât sunt de “ncântătoare prin însăşi falsitatea 
lor | Și iată în această limpede și înșelătoare fan- 
tesmagorie, ială firave spectre de naiades legănate 
în curcubee, și nimfe născute şi moarte în strătul- 
gerareu unei raze și ondine în firide de safir, pe 
fiorale guri deschise, ca niște păpuși de sticlă, ador- 
mite. 


Și pururi lenevoasele mele gânduri, în acest eri- 
stai de înotătoare fluidități, visează fericite şi fru- 
moase: indiferente ia ivirea acelor roiunde obraze 
ale prostiei, străpunse de “ntrebări neroads, din fața 
ferăstruicilor palatului lor. Singqure | în fremătarea 
de bucălate și curioase chipuri, cu nasurile turtite 
pe geamuri: singure în acel norod de ochi ficși ce 
privesc, fără să 'nțeleagă, și oarecum  indignaţi, 
straniul solzilor de aur, plăpândul penaj al aripioa 
relor, monotonele lor călătorii în jurul unui mereu 
acelaș smarald de apă, siestele lor, îndelungă na- 
clintire intre două pietre vâscuite şi 'ntreaga lor viu- 
ță pasivă și de o rece voluplate, 


Astfel trăesc gândurile mele printre bulbatele ne- 
stemate, în acest cristal de fluidități înotătoare, și 
astiel le va fi deapururi impodobita existență, dacă 








UNIVERSUL LITERAR 


„GR. PERIEȚEANU 
DIN „IMPRESILE“ LUI VERHAEREN 


desigur una dintre ele, într'o iatidică zi, din simplă 
dorință de absurditate, nu va trebui să spargă gea- 
mul de iluzii și de splendoare, şi. sburdândă dincolo 
de miraj, să atragă după sine pe îioate celelalte pe 
trotuar unde brutale servitoare, model de curăţenie 
şi ordine, le vor impinge cu lovituri de măiură spre 
infinitele haznale. 


(Impresii, l-a serie) 
LACUL 


De când mi l-am ales ca mormânt — acest lac — 
pune capăt fiecăruia dintre gândurile mele : feerică 
chimie de ape și de giuvaeruri: prisme de curcubee 
topite, de veacuri; smaralde a nu știu căror nopţi de 
jună, albori, spuneţi ? din care căi lactee; sidefuri şi 
opale; peruzele și topaze. Cu fluidele mâini ale 
acestor vârteje de aur, desigur, odinioară, răscolit-a 
tubulousele mine și « jefuit, pentru a-și însuși flora 
lor, anticele paradise marine. În singurătateai de 
prăpăstii și de munţi, când serile actuale îl orgoli- 
ază cu amurgurile lor, se evoacă numai peniru sine 
si se admiră. Privelișiea-i se dovedeşte îndepărtată 
d= orice inoportunitate omeneastă: bărci care ar 
spinteca farmecul cu lopeţile lor, clopote tărămițând 
misterul, paşi de trecători, ritmați de o scandare de 
boston pe țărmurile lui. De când l-cam ales ca mor- 
mânt, acest lac mi-a devenit palatul de oglinzi al 
morţii mele. Și, într'o zi pasivă, dar prea subtilă pen- 
tru ca simțurile mele să nu reție puţină supravie- 
țuire, trupul meu va descinde spre a se veciniri prin- 
ire verzuile și migratoarele miragii. 

Un boramgic tremurat de mari brațe de curente mă 
va învălui lichid şi claz, exotice sclipiri, asemănă- 
toare unor mărgăritare vor scânteia printre scrinu- 
rile pe neașteptate deschise ale grotelor și mărunte- 
lor golfuri, o gingașe crhitectură de băsici va țâșni 
din profundele isvoare ca niște penaje de apă. Voi 
dormi. cu ochii deschişi, în acest translucid linţo- 
liu mișcător, printre peisagiile succesive de side. 


de mercur și de ametist. Peștii, rotocoliri de lumină, 
vor licări ca niște spiriduși; pe argintate plaje sbâr- 
lita groază mișca-va crabi şi metalica izizare a me- 
duzelor; stâncoase râpe ale țărmului întige-vor re- 
flexele lor ca niste enorme piedestdle, pentru a se 
urca spre ele albi nenufari; muzicele sublerane își 
zor ascuţi sunetele de flaute și orge, și întregul pa- 
lat străbătut de soare sau pălit pe furtună, imi va fi 
tăcerea in sfărșit regăsită in splendoare. La ce bun 
să rostești dubla silobă a acestui meleag de valu:i 
şi să-i indici pe o hartă numele ? Dimpotivă, să ză- 
mâie necunoscu'ul, acolo undeva, oriunde, învă- 
iuit şi învăluiior cu liniile-i plane de humină, fără 
chemătoare şoapte spre unduiioarele-ii întinderi, 
Trezească-l doar norul a cărui alboare îi spumegă 
luciul, de nu-l va pietrui iama cu marmorele ei, 
sporindu-i aslfel menirea de sepulcru și cavou, 


(Impresii, L-a serie) 
STÂNCILE 


O! stâncile din Bretamia, monștrii de umbră cul: 
cati la porţile mării, cum îmi cmpar, în depărtarea me- 
leagurilor, sinistru 'nveșmântaie de lux și biciuite 
de furtună ! Simulacru de țestoase și crocodili, cu 
mucegaiuri de ienburi și gunoiște de cochilii la 
încheetura carapacelor ; monumentale graniluri ce 
te fac să visezi la o ourecare arhitectură în cinstea 
spațiului și vântului; forțe definitive, turnuri şi cre- 
ele de singurătate ! Prundurile de la Port Huc şi de 
la Fause-Mot ? De sigur, tot atât de strigătoare, în 
această tomnală oră, ca prăbuşirea plăjilor la ca- 
pătul lumii: sălbatecaz noapie răscolindu-și împrejur 
volbura și arborând printre piroanele-i de piatră ca- 
petele de Meduză ale mâinilor ei: hula şi tunetele 
de apă năpustite în crăpături, șuerătorul penaj al 
spumei încrestiând vârfurile şi deodată, acolo de- 
pre, numai agonia unui goeland, 

O creionată fugă de nori: fare de câlți, monșşiri 
păroși, membranoase trupuri cu etaje de antene şi 








Da] 
i 


de capete. Din ce în ce furtuna chinue cerul, crâm- 
pee de orizont apar în verzi făurării, cataracte de 
cerneală se revarsă, Un subpămâniean sgomoi de 
hrubă răsunătoare, detună ne'mncetat, Dinspre sate 
nimic, decât cabansle, ale căror lumini se estom- 
pează iîntr'o singură fereastră: s'ar zice că oamenii 
din partea locului s'au îngropat de mult, Și deoda- 
tă, prin această zburătoare moarte, bat clopo!ele pa- 
zohiilor, crucile tremură în calvare, crucile ele în: 
sele se 'ntiorează. 


Un dalb înger al Domnului izbuti-va s'o potoleas- 
că. cu picioarele-i suspendale pe mare? Sau ce 
semn al crucii și ce mână de miracol ar putea să 
oprească aceste orizonturi în mers ? Vijeliile, ca ni- 
ște legiuni, se'ncaeră pe cerul muntos. Și trec în 
stoluri păsările oceanului, asemănătoare umor 
sdrențe răspândite de un negru incendiu. 

Departe, Frehel, cu strigălu-i de intermitentă lu- 
mină; o clipă de roșie strălucire, apoi deodată stri- 
gătul înecat. Ţi se impune impresia unei bucăţi de 
glob care se năruie, mici lovituri de topor spinte- 
când pământul, a unui haos ce renaşte, învins de 
veacuri. Prin beznă, enorma aripă a devastării sa 
rotește, 


O stâncile din Bretania, monștrii de umbră cul: 
cați la porţile mării, blocurile destinate vântului și 
spațiului din vremurile monstru»aselor religii, cum 
reînviază tot trecuti pămân'ului, acolo departe, 
când valul le'mprumultă glasul său, şi furtuna ga- 
sturile-i creaioare. 


(Impresii, l-a serie) 
PE MARE 


Pe mare, trăești cu stelele, De'ndată ce orizontul 
de apă a înlocui! pe acela al țărmurilor și munți- 
lor, spiriiul scapă da trudă și de griji, de alttel salu- 
tare, peniru a intra ca “ntr'o vacanţă. O veselia îl 
cuprinde, Deschide frumoasa carte de imagini care 
este cerul reflectat în mare şi cu fruntea pe metere- 
zul punţii silabiseşte sfârșind încet-încet prin a ceii 
poruncitorul texi al infinitului, 

Un sânge mai puiin turbure îţi inundă trupul. Al- 
tele “ţi sunt gesturile. Nu vorbeşti decât cu tine în- 
suţi. Te reculegi și nelinișiea în fuța imensităţii de- 
vine aproape glorica:ă. Nu exişti decât prin ochii ei 
clari ce privesc puritate și lumină. Te cufunzi în- 
irun nu știu ce translucid și glacial, care spală şi 
nviorează oarecum îniregul suilst, Eşti fericit, ca şi 
cum te-ai împărtăși pentru întâia oară, 

Pe mare trăești cu stelele. 


(Impresii, L-a serie) 





CERUL TACE 


A treia zi începură să treacă prin Li- 
saura năpăstuiţii din satele arse și ce- 
reau pomană pe la porţi cântând cu 
glasuri sparte un fel de bocete. „Ne-au 
ars casele, gospodari; dați-ne un puma 
de făină“... „Am fost oameni avuţi, a- 
jutați-ne“... 

Unii dintre ei blestemau la pârlea- 
zuri dacă nu ieşea nimeni să-i milu- 
iască. „Să dea Dumnezeu să vă ardă 
casele ca și nouă, ca să știți şi voi ce-i 
sărăcia“. 

Samca ieșea la portiță când auzea 
tânguirile şi împărțea cerșetorilor câte 
o ulcică de must de pere. 

— De sufletul morţilor — spunea ea. 

— Dumnezeu primească... răspun- 
deau nefericiţii. 

A patra zi seara lisaurienii s'au adu- 
nat ca de obiceiu în casa lui Nicolai 
Manai și-și spuneau par'că lăudându- 
se : 

— Am citit şi eu în Biblie... 

— Dar par'că eu nu? 

Așa că în clipa când Manai deschise 
cartea cu scoarțe negre, nu mai simţi 
niciunul nici un fel de cutremurare. 

— Arată într'un loc, se lăuda unul, 
despre întoarcerea lui Christos după ce 
a înviat. Şi mai arată cum apostolii au 
vorbit în limbi străine. 

— Stim... ştim... se lăudau cu toţii, 
răsfoind cărțile. 

Manai începu a citi cu glas tare toc- 
mai la fila unde spune despre pogori- 
rea Sfântului Duh. „Şi din cer, fără 
veste, a venit un vuet ca de vijelie 
care trece și a umplut toată casa unde 
ședeau ei. Şi li s'au arătat, împărțite, 
niște limbi de foc şi deasupra fiecăruia 
dintre ei s'a oprit câte una. Şi sau um- 
plut toţi de duhul sfânt și au început 
a vorbi în alte limbi“... | 

Glasul gângav al lui Nicolai Manai 
sa întrerupt de-odată, înghiţi de mai 
multe ori în sec și bâlbâi frânturi de 
cuvinte fără şir. Ochii i se holbară iar 
mâinile lui par'că crispate de-o durere 
grozavă se întindeau în lungul mesei, 
apoi rămaseră alăturate, fără viaţă. 

— Bade Nicolai... strigă cineva. 

Dar Manai când vru să deschidă gu- 
ra, începu a clănțăni mai tare, ca căra 
turat de friguri. Ridică o mână şi tot 
arăta sus, spre ceva nedeslușit. Oame- 
nii îi urmăreau mâna ridicată, dar nu 
apucară a pleca ochii, pentrucă tuturo- 
ra le trecu un frig în lungul spatelui și 
începură a clănțăni. Bâlgâiau cu spu- 
me li gură, răcneau, împingându-se u- 
nii pe alţii. 

Lumânările s'au stins toate de-odată. 
Câţiva, care stăteau în picioare lângă 
ușă, fugiră afară, văetându-se. Fe- 
meile și copiii ţipau ca arşi de vii. 

Asta a durat mai bine . un pătrar 
de oră, după aceea s. -itu linişte de- 
plină şi se auzeau numai răsuflările 
grăbite. 


—Fragment- 


— Samca... strigă Manai. Unde eșii? 

Jar când fata aprinse primul chibrit, 
în încăpere nu mai era nici un gospo- 
dar, ieșiseră care de care mai cu gra- 
bă. Manai sta în picioare într'un colț, 
alb la faţă, slăbit, că par'că atunci sar 
fi întors din groapă. Răsufla repede și 
tot încerca să-și îndrepte părul sborşit 
căzut pe ochi. 

-— Samca... gemu el, şi încercă să 
facă un pas, dar se sprijini repede de 
masă. 

Fatu scoase un țipăt scurti și vru să 
îugă afară. 

— Samca... gemu iar Manai, schimo- 
nosindu-se la faţă. 

Ea se opri în prag. 

— Samea, tu ai simţit ceva? a între- 
bat-o el cu glas coborit. 

— Da, tată: un frig prin spateși 
mi-au clănțănit dinții... 

— Acesta nu-i semn de la Dumne- 
zeu... bolborosi Manai cu capul în pă- 


mânt. 
— Nu-i dela Dumnezeu... răspunse 


fata înfiorată. . 

— Dac'ar fi drumeţul acela cu brâu 
roşu, pe aici, ne-ar lămuri el... încheie 
M: ni şi se așeză, doborit, pe laiţă. 

— Ar fi bine... zise Samca. 

Şi chipul alb al străinului i se ivi di- 
nainte. Ea stătea cu ochii închiși, ru 
mâinile  împreunate. Par'că-l auzea 
spunându-i: „nu-i semn de la Dumne- 
zeu“... „Dar de la cine-i, bade?“... în- 
trebă ea în gând. Drept răspuns, chi- 
pul străinului dispăru, și în locul lui se 
ivi un moşneguţ cu picioare de cal... 
Samca scoase un țipăt, iar Manai sări 
speriat. 

Miezul nopţii trecuse de mult. Era 
aproape de ziuă și Manai nu mai sfâr- 
şea vorba cu fata lui: 

— „să nu uiţi să-i spui tot cum s'a 
întâmplat. Cum ne-am strâns ca de o- 
biceiu la adunare, cum am citit în Bi- 
blie şi cum am prins a clănţăni. Auzi? 
Să-l întrebi aşa: „Bade, cum vine asta? 
Ce semn poate să fie?“... Că dacă ştie, 
are să-ți spună totul, că-i om priceput... 

— Da, tată, răspundea Samca. Așa 
am să-l întreb. 

Vorbeau pe prispă, cu frunţile atât 
de apropiate, încât li se amestecau 
răsuflările. In gândurile fetei începură 
a cântu nelămurit viori. Are să caute 
urma străinului, prin toate satele și 
târguşoarele, până-l va găsi. Şi-i va 
spune toată întâmplarea. 

— Dar vezi, Samca, ori cine te-ar 
întreba unde te duci, să nu-i spui, chiar 
de te-ar pune în pielea goală pe jă- 
raiec... 

— N'ai grijă... îl liniștea fata. 

Răsărea soarele într'o mare de nouri 
sângerii pe când ea ieșea din Lisaura, 
imbrăcată'n catrință cu beteală. „Ia cu- 








de EUSEBIU CAMILAR 


țitul ista sub brâu“... i-a spus Manai pe 
când o petrecea spre poartă; că poate 
se leagă cineva de tine... 

—..]s tare cât un flăcău... îi răspunse 
ea cu gândurile fugite cu mult înainte, 
spre sate necunoscute. 

— Nici cuțitul nu strică... zise Manai 
băgându-i custura sub brâu. 

Privind-o din portiţă, Nicolai Manai 
abea atunci își dete seama că Samca 
lui e o fată voinică, frumoasă. Şi un 
val cald îi cuprinse tâmplele: „de sar 


lega cineva de dânsa, ași face moarte 
de om“... 


L 

N'avea curajul să mai iasă în uliţă 
și îşi petrecea vremea cioplind butuci 
după casă. „Știe tot satul“... îşi spunea 
el şi-l cuprindea frica și ruşinea. Cei- 
lalți gospodari care clănțăniseră ca și 
dânsul, sau făcut nevăzuțţi, unii ple- 
când cu coasele spre miază-zi, alţii lu- 
ând calea spre Mânăstirea Sfântului să 
întrebe acolo pe călugării pricepuţi ce 
poate să însemne întâmplarea aceea, 





Calicimea părăsi cea dintâi bordeie- 
le, ducându-se care 'ncotro să-și caute 
un rost. Apoi, unul câte unul au luat-o 
la drum şi gospodarii mai cuprinși. Şi 
au rămas în Lisaura pe lângă vre-o 
douăzeci de bărbaţi, numai femeile, co- 
piii şi moşnegii neputincioşi. 

Plecările acelea se întâmplau pe la 
cântatul cocoșilor de ziuă și totul se 
petreces fără cuvinte. Oamenii îşi săl- 
tau traistele pe umeri, își făceau sem- 
nul crucii în prag, stupeau drept îna- 
inte și porneau mohoriți. 

Răsăritul soarelui îi întâmpina de- 
parte, după câteva ceasuri de mers. Ni- 


colai Manai sar fi dus, dar trebuia să-i 
vină fata cu răspunsul. Zile de-a rân- 


dul nu lua nimic în gură. „Dacă sem- 
nu-i de la Dumnezeu, îşi spunea el cio- 
plinid, postese pentru mila ce mi-a a- 
rătat-o, iar dacă-i de la Satana, postesc 
pentru mântuirea mea“... Dar zilele 
treceau și fata nu se mai întorcea. U- 
neori i se părea că vede la poartă o fe- 
meie cu broboadă roșie; el lăsa topo- 
rul din mână... Și cu inima bătându-i 
la gât, striga: „Hei, Samca!“... Dar nu 


era nimeni, nici urmă de femeie. „Mi- 
or fi ucis-o golanii la drum... se gân- 
dea el noaptea, stând cu ochii deschişi 
în întunerec; îs pline drumurile de 
hoţi şi ucigași“... Manai se răsucea pe 
prispă și adormea numai aproape de 
ziuă, ca un pătrar de ceas. După aceea 


" sărea repede, par'c'ar fi întârziat. de la 


cine știe ce treabă. 


Intr'o noapte adormind adânc, avu 
un vis ciudat. Par'că nevasta lui, Fri- 
vona, pe care-o bătuse grozav pe când 
trăia, a intrat în casă îmbrăcată în alb 
şi i sa aşezat la picioare pe marginea 
patului. „Nicolai, îi spuse ea cu glas 
lin în care par'că sunau clopoței, ai fost 
un păcătos toată viața și-am venit să-ţi 
arăt ce trebue să faci, ca să te isbă- 
veşti“... Manai o ruga: „Spune-mi re- 
pede, Frivona“... „Ascultă bine, conti- 
nuă moarta; eu am murit și-ai scăpat 
Ge mine. Dar spune-mi, Nicolai, ce rău 
ţi-a făcut ţie fata noastră, că ai tri- 
mis-o singură pe drumuri să se prăpă- 
dească? Tot rău ai rămas, Nicolaei. Pă- 
catele tale sunt grele în cumpănă“... 
„Ce să fac?“... se tânguia Manai. „la 
hârleţul, răspunse Frivona şi sapă o 
fântână. Ştii unde? Sub şură, în piv- 
niţă“. 

Moarta plecă repede și dimineaţa 
Manai găsi uşa deschisă larg. Dar nu 
apucă să mai intre în pivniţă, în dimi- 
ncaţa aceea, pentrucă-l atrase larma 
neinchipuită care umplu satul pe la ră- 
săritul soarelui. leşi în drum cu hâr- 
leţul în mână, cu pălăria pe ochi. 

—- Trece un sat întreg... îi spuse o 
gospodină alergând. 

Manai, nehotărât, merse câţiva pași 
pe urma femeii, apoi se opri să se uite 
la încrucişarea drumurilor, unde se ve- 
dea un șir nesfârşit de care cu covilti- 
re. Porni repede cu hârleţul pe umăr. 
Soarele se înălța, roșu şi uneori abea se 
desluşea din perdeaua groasă de colb 
ridicat până la cer de sub picioarele vi- 
vitelor vinete. 

Viţei cu coarnele abea răsările, 
mânji slabi, câini uriţi, dupuroși, se a- 
mestecau într'o  hărmălae de mugete, 
nechezături ascuţite și lătrături. Copii 
şchiopi din cauza pietrelor ascuţite de 
pe drumuri, îmbrăcaţi în cămășuici 
de câlți, cu capul gol, asvârleau cu pie- 
tre în câinii care mergeau printre ro-= 
țile carelor, în vițeii rămași în urmă 
să mugească la porți. Oamenii bătrâni 
mergeau tăcuţi, par'că îndârjiți, alături 
de boi. Femeile ședeau sub coviltirele 
prăfuite și se uitau drept înaintea lor. 

— W'aveţi ceva apă?... întrebau câle 
Uni. 

Dar lisaurenii strânși la răscruce ră- 
mâneau muţi. 

— De unde să aibă, răspundea câte- 
un moşneag îndemnând boii. Tocmai 
din nainte de la primul car porni un 
strigăt qe oprire, trecând din om în 
om. „Ho... ho“... strigau cei care mâ- 


nau, oprind boii, dar aceştia intrau cu 
coarnele în ţolurile carelor din faţă, 


a po d i E A a m A a e tarta 


care se opreau dintr'odată. „Ce-i? 
Ce-i?'... se întrebau unii pe alţii. 

Dar nu răspundea niciunul ci se mul- 
țumeau să arate cu codiriştea spre 
deal, unde se vedeau carele oprite în 
drum. Lisaurenii văzură, peste grădini, 
cum carul din capul convoiului fără 
sfârșit părăseşte drumul din vârtul 
dealului, apucând pe imaș; apoi în ur- 
ma lui apucară tot câte unul carele ur- 
mătoare. Şi convoiul întreg se puse în 
mers. Debhunăseamă că pribegii aveau 
de gând să poposească pe toloaca Li- 
saurei. 

— Au cu dânşii o fată moartă... zise 
o femeie. 

— Că asta le mai lipsește... răspunse 
alta, crezând că-i o glumă. 

Pe toloaca satului carele făcură un 
ocol larg, apoi cele din capul convoiu- 
lui se opriră în cerc; şi tot aşa, ocolind 
primul cerc carele care veneau din ur- 
mă formară cercul al doilea, apoi al 
treilea și-al patrulea şi tot veneau me- 
reu alte care, să formeze alte cercuri. 

Soarele urcase aproape de amiază şi 
convoiul nu se mai sfârșea. 

— Par'că nu-ţi vinc-a crede... spuse 
un lisaurean. 

— Prăpăa... spuse Manai sprijinit de 
hârleţ. 

— Da' de unde sunteţi, oameni buni? 

Intrebarea asta a pus-o un moșneag 
care stătuse tot timpul cu pălărian 
mână și făcea, din vreme 'n vreme, 
semnul crucii. O femeie dintr'un car 
se uită la dânsul cruciş şi începu să 
blesteme: „Mai râdeţi încă de noi? 
Mânca-v'ar scândurile patului, oameni 
afurisiţi, câini... S'ajungeţi și voi pe 
drumuri“... Apoi se adresă lisaurence- 
lor: „Ce vă sgâiţi așa, puiţelor, târfe- 
lor? Nu mai puteți de bine? S'ajungeţi 
și voi aşa, să vă fătaţi plozii în coșul 
carului, pe drumuri“... Și ridică în 
mâini un ghemotoc de cârpe din care 
se deșlușeau două picioruşe albe, iar 
mai sus un cap gălbui de copil. „S'a- 
jungeţi şi voi așa, să daţi copiilor să vă 
sugă, trântite pe sub garduri“... 

Omul care mâna boii se opri şi-o a- 
meninţa cu codiriștea: 

— Tine-ţi gura, Irină... 

— Ce să-mi țin gura? Nu 
cum se sgâesc? 

Carul se opri şi din urmă veneau 
strigăte: „ho, ho... Mână, măi; ce-i a- 
colo?“... 

Irina se 
mul ei. 

—- Am să răcnesc... Am să răcnesc... 
siriga ea şi tot își scotea sânul mare, 
umtllat, potrivindu-l la gura pruncului. 

Gospodarul o plesni de câteva ori cu 
biciușca și îşi văzu de boi. Carele por- 
niră mai repede, în ţipetele Irinci și-ale 
pruncului aruncat undeva între bulen- 
drele din car. 

—- Asta a fătat pe arum... zise o lisa- 
ureaâncă, mânioasă. 

— Tine-ţi lioapa... scrâşni moșneagul 
cel cu pălăria în mână; vai de capul 
lor... 


le vezi 


încleștase la sfadă cu o- 








(Urmare în pag. 4-0) 





m 
x... 


4 


- — ... 3 








Acum s'apropia capătul convoiului și 
în căruţa cea de pe urmă un băiat ca 
de vr'o cincisprezece ani, chior de-un 
ochiu, cânta un fel de doină, iar la spa- 
tele iui o tetiță mult mai mică întun- 
dea în soare o armonică, scoțând un fel 
de țipete fârnăite din fviul piesnit. Cel 
care mâna caii mici, pintenogi, debună- 
seamă că era tatăl ior, că din când în 
când imiorcea capul pietos inspre ei şi 
par ca-i indemna să cante mai tare și 
mai jainic. 

„Da-mi o mână de făină“... 
plângea glasul băiatului. 

„Şi-o câldare s'adăp calul“... 
răspundea fetiţa înfoind armonica din 
toate puterile, par'c'ar fi vrut s'o tur- 
tească între mainile ei slabe, galbene. 

„Noi plângem din prag în prag'... 
cânta glasul subțire al băiatului chior. 
La spatele lui, copila întindea armoni- 
ca şi repeta printre sunetele sparte: 

„Noi plângem din prag, în prag; 

mamă n'avem şi tata a murit... 

Din carul de dinainte trei copii cu 
părul sborşit scoteau limba și stupeau 


spre căruţa  cerşetorilor. „,Chiorul... 
Chiorul“... strigau ei; „gheboasa... ghe- 
boasa“... 


Câteva lisaurence isbucniră în plâns, 
incât gospodarii se uitau unul la altul 
pe tunş şi își pipăiră, în neștire, pălă- 
riile clapânge.  „Gheboasa'“... strigau 
cei trei copu în gura mare, agitându-şi 
pumnii mici spre căruța  cerşetorilor. 
„Sărăcuţii de ei... spuse o lisaureană; 
vai, săracii“... 

Larma trezise toţi câinii satului. 
„Doamne fereşte“... spuneau bărbaţii 
uitându-se acum pe toloaca de dcasu- 
pra satului unde se oprise intreg con- 
voiul. Acolo, pe deal, răsărise ca din 
pământ, un sat ciudat, cu acoperișurile 
de ţoluri strânse unul lângă altul. Vi- 
tele umblau siobode prin ulițele lăsate 
printre care, copiii pipau, câinii lătrau 
şi se sfâşiau. ȘI parcă văzduhul suna 
de-atâtu larmă. Vitele coborau imaşul 
și intrând în Lisaura întindeau boturi- 
le peste porți și mugeau. Se îngrămă- 
deau in cârduri pe la fântâni și se im- 
pungeu în coaste, săreau una pe alta, 
să-și tacă loc la ghizdurile de bârne.. 
Veneau în fugă oamenii aceia străini 
să le tugărească cu ghioagelce, iar vitele 
se întorceau din nou la fântânile se- 
cate, 

Aveau dreptate  lisaurenii: printre 
oamenii satului pribeag se afla un moş- 
neguţ imbrăcat intrun fel de rantie 
vânătă şi pe cap purta o tichie turtită, 
Acum, moşneguţul acela sta în picioa- 
re dinapoia unui car împodobit cu şter- 
gare albe. Iar între ştergare zăcea fata 
moartă peste noapte. Femeile îi pieptă- 
naseră părul, îimpodobindu-i-l cu pan- 
glici roșii şi negre. Dar oricât de strâns 
i-au legat ele ştergarul pe sub bărbie, 
gura moartei sta deschisă larg. Cineva 
îi pusese pe mâinile împreunate o ico- 
niţă a Maicii Domnului şi câţiva bani 
mărunți. Intre  ștergarele cu care era 
împodobită i se vedeau, la partea de 
dinainte a carului, picioarele mari, lă- 
tărețe. Femeile boceau cu glasuri scă- 
zute, numai din când în când o bătrâ- 
nă îşi înălța glasul și bocea mai tare. 

— Taci... taci... îi spuneau celelalte 
femei, arătând cu capul spre moşnea- 
gul de dinapoia carului care sta cu o- 
chii închişi, cu mâinile strânse una în- 
tr'alta 

Se apropiară în grupuri, bărbaţii, cu 
capul gol. 

— Părinte... zise unul tuşind, ca să 
trezească preotul din visare; ce facem? 
Păcat de atâta vreme pierdută... N'ar fi 
fost bine să fi mers înainte? Să sfâr- 
șim cdată cu treaba asta,.. 

(Și arătă cu pălăria spre moartă). 

Obrazul pământiu al preotului s'a 
înroșit de-odată: 

— Nu ţi-i greu, om bun, să vorbeşti 
așa? Eu v'am urmat în bejania asta şi 
n'am crâcnit. Ai puţin obraz, om bun... 

—- Aşa-i... Așa-i... spuseră câteva gla- 
suri la spatele omului care vorbise. 

— Păi, de morţi ne arde nouă acu- 
ma?... reluă acesta. Să fi poposit măcar 
undeva unde sunt fânţâni, sau la vr'o 
apă... 

— Cauţi nod în papură, bade... răs- 
punse preotul. 

Peste grămada de oameni se ivi o 
cruce mare, groasă, iar cel care o du- 
cea pe umăr era un moșneag cu barba 
vânătă despărțită în două. Venea cu 
capul gol, şi-i curgea năduşeala pe toa- 
tă faţa. Se opri lângă preot şi rezimă 
crucea de car: 

— Bună vremea... spuse el, ştergân- 
du-şi sudoarea cu mâneca; după cât am 
priceput eu, d-ta ești preotul satului 
istuia pornit pe drumuri. 

Preotul se uita mirat când la cruce, 
când la faţa omului. 

— Am crezut să vi-i de trebuinţă, 
zise moșneagul, arătând crucea. Mi-o 
cioplisem pentru mine, dar mai am 
vreme să-mi fac alta... 

-— Faptă mare ai făcut, om bun... zi- 
se preotul luându-și tichia de pe cap; 
la Dumnezeu nu se uită faptele bune. 
Iară eu am să scriu fapta asta aici la 
mine... (Şi arătă în partea inimii). 

-— Dumnezeu primească... adăugă 
moșneagul potrivind crucea dinapoia 
carului, la capul moartei. Mie îmi 
spune Nicolai Manai, sau mai pe scurt, 
Manai din Lisaura... 

Oamenii străini se apropiară mai 
tare de car. Vorbeau pe şoptite, căci 








(Urmare din pag. 3-a) 


Nicolai Manai îngenunchiase lângă roa- 
tă şi bolborosea o rugăciune. După câ- 
tâva vreme spuse riaicându-sc: 

— Vezi, eu sunt c'un picior în groa- 
pă.. şi arătă cu mâna parcă în urmă 
unde i-a rămas viaţa de până acum. 

Preotul îi tăcu semn: 

-— O vorbă, om bun...: 

Se retraseră amândoi la o parte. De- 
burâseamă că preoiul l-a întrebat mul- 
te lucruri, despre tot teluri de necazuri 
care bântuia lumea. Jar după aceea 
Manai îi povesti întâmplarea cu clăn- 
țănirea dinţilor. Şi-i cerea un sfat: 

— E de la Dumnezeu, părinte, lu- 
crul acesta, sau de la cine-i? 

Preutul îl asculta mirat: 

— Frate, îi răspunse într'un târziu, 
am o pildă cu niște prunci care se ju- 
cau odată cu focul... 

— Așa-i... răspunse Manai și simţea 
că se clatină din toate încheeturile; 
copiii şi focul. Da... da... 

— lar despre băetanul acela care 
ţi-a dat Biblia, continuă preotul, nu 
pot spune nici într'un fel. Poate-i un 
om de treabă. Dar ai făcut rău că ţi-ai 
trimis fata pe drumuri. 

— Ce să fac acum? Ce să fac? 

— Aşteaplă semne... îi răspunse pre- 
otul și iși intrerupseră vorba, pentrucă 
se apropiau oamenii. 

— O ingropăm azi? întrebă unul. 

— Ar ti bine, spuse altul, pentrucă 
stă cu gura câscata și dau muștele... 

— Maine dimineaţă în zori... hotări 
preotul. 


Soarele coborise dincolo de zare, 
Spre astinţit tot cerui era brăzdat de 
nouri roșii. Oamenii priveau văzduhul 
şi unul zise: 

„— S'arată din nou că mâine are să 
bată vânt... 


Peste noapte s'au strâns în jurul ca- 
rului toate temeile şi copiii Lisaurei. 
Ardeau o mulţime de lumânări lipite 
pe crucea groasă de stejar și pe margi- 
nea caruiw. Era tăcere adâncă în jurul 
moartei, numai printre care mugeau 
vitele, țipau copiii. 

Intr'un târziu, un bărbat din aceia 
străini se aşează pe proțap și începu a 
spune un basm despre o fată care s'a 
întors acasă din Rai. Ceva mai departe, 
în întunerec, cineva se sfădea: „Stăm 
aici, când am putea fi acum cine ştie 
unde... Cum să pornim mâine cu soa- 
rele'n creștet?“... Gospodarul care po- 
vestea se intrerupse şi trase cu urechea 
spre stadă. Clătină din cap şi continuă 
basmul: „...Ş'apoi a ajuns la o apă ma- 
re cât vezi cu ochii. Şi cum să treacă 
ea apa aceea?“... Dar se întrerupse ia- 


răşi, căci temeile s'apropiară în vârful: 


picioarelor de car. Un copila ţipat, 
crezând că sa aprins fânul de sub 
moartă. 

— 'Lăceţi... a spus o femeie. 

Un fluture mare, negru, fâlfâia prin- 
tre lumânări și deodată sa așezat pe 
iața moartei. „] s'a întors suiletul“... 
spuse un glas speriat. Dar îluţurele 
sbură îndată şi se pierdu în întunerec. 
Bocetele începură tânguitoare, iar po- 
vestitorul, văzând că. nu mai are cui 
spune povestea, se ridică de pe proțap 
şi se îndepărtă fără să-l ia nimeni în 
seamă. 

Undeva în inima bivuacului s'auziră 
deodată ţipete, apoi un glas de bărbat 
răcnind: „Ce-i?  Ce-i?... se întrebau 
cei adunaţi la priveghiu. O femeie ve- 
nea în fugă, cu basmaua în mână, stri- 
gând din toate puterile: „Vai... Vai... se 
omoară '... 

Bărbaţi, femei şi copii părăsiră pri- 
veghiul și moarta rămase singură între 
lumânări. 

Se întâmplase pe semne un lucru 
grozav, căci tot satul călător striga, a- 
lerga. Apoi se văzură printre focurile 
mari patru bărbaţi cu cuțite în mâini, 
conducând spre carul preotului un bă- 
etan sborșit, cu faţa plină de sânge, cu 
mâinile legate la spate. 

— Crucea și Dumnezeii... suduia un 
gospodar sprinten, tot repezindu-se cu 
un cuţit lung spre spatele băetanului, 
dar cei patru gospodari îl repezeau la 
o parte. 

— L-am prins în car, la muerea 
mea... striga în răstimpuri  gospodarul 
cel sprinten. Lăsaţi-mă să-l judec eu... 

— Ar trebui omorît, mucosul... spu- 
se tare un bărbat din mulţime. 


— Chiar acum... răspunse omul 
sprinten, repezindu-se printre cei pa- 
tru cu cuțite în mâini. Ce are popa cu 
treaba asta?... 

Dar îu repezit înapoi numaidecât. 

— Ah, maica voastră golani... sudu- 
ia el sculându-se. 

Indată se ivi şi popa. 

— Ce-i  boscorodenia asta? între- 
bă el. 

— Fratele nostru, începu unul din 
cei patru gospodari, a fost prins la mu- 
erea lui Ion Trișcaru. 

Băetanul sta în faţa focului cu ca- 
pul în pământ. Sângele îi curgea a- 
cum mai bogat, înroşindu-i cămaşa 
până la brâu. 

— Şi cine i-a spart capul?... întrebă 
iar preotul făcând un pas spre băetan. 

— Eu... sări Ion Trişcaru, uitându-se 
chiorîș la preot; i-am tras numai o mu- 
che de topor în moalele capului, dar ar 
fi trebuit să-i retez gâtul... 

— Să fie adusă gospodina... porunci 
preotul. 


UNIVERSUL LITERAR 


CERUL TACE=— 


— He... He... râseră câteva glasuri. 
S'o tot prinzi, dacă mai poţi, părinte... 
Fugea ca o vacă împunsă de strechie... 

— Nici cu trenul n'o mai ajungi... fă- 
cură alţii, 

— Apoi, rău ai făcut, flăcăule... spu- 
se preotul tuşind. Asta îţi lipsea? 

Băetanul vru să bâigue ceva și 
smuncea din mâinile legate la spate. 
Cei patru fraţi ai lui se repeziră la dân- 
sul și unul îi trânti câţiva pumni între 
coaste, 

— Ne-ai făcut de râs... 

Gospodarul cel sprinten striga, agi- 
tând cuțitul la spatele lor. 

— Lăsaţi-mă să-l judec eu... 

Preotul ridică mâna: 

— Ia mai taci, bade... 

— Ce să tac? Se înfurie Ion Trișca- 
ru ; ce te-amesteci? Ce, l-am prins la 
femeia dumitale ?... 

Oamenii îl înșfăcară care de care, de 
mâneci, de gulerul cămășii, trăgându-l 
în grămadă. 

— Aista-i popă, mă boule. Să-ţi ţii 
fleoanca înaintea lui... 

— Las că și muerea ta era poamă 
bună... îi spuneau alţii. 

Ion Trișcaru se sbătea, sărea în sus, 
se isbea cu umărul în cei care-l țineau. 

— Să-mi daţi drumul... răcnea el. 
Lumînarea și Precista voastră... Dar 


gospodarii îl târiră deoparte şi-l legară 
cu funii de roata unui car. 

La lumina focului, preotul porunci 
către cei patru fraţi : 

— Deslegaţi mâinile băetanului... 





Aceştia şovăiră puţin, apoi îl desle- 
gară. Băetanul îşi duse repede amân- 
două mâinile la cap şi-şi șterse obrazul 
de sânge. 

— Făceţi-i drum... porunci preotul 
către gospodarii dela spatele lui. 

— Du-te... spuse el către băetan. 

Acesta, se clătină de câteva ori şi 
porni, ocolind focul. Bărbaţii, femeile 
şi copiii se uitau la dînsul tăcuţi, ferin- 
du-se când trecea prin dreptul lor, să-i 
deschidă cale. 

— Du-te unde te-or duce ochii... îi 
strigară cei patru fraţi. 

— Să nu-ţi mai aud numele... strigă 
unul dintre ei ţinând în mână funia cu 
care fusese legat băetanul. 

lar acesta, plecă în noapte. Preotul, 
uitându-se în jar, gândea : „Oare nam 
făcut rău ?... Dar îşi dete seama îndată 
că betanul se va oploși în vr'o casă de 
gospodar să-și lege rănile, apoi se va 
întoarce, poate, înapoi în satul părăsit. 

„Ţi-a trebuit muere ?“... s'auzeau 
glasuri încărcate de ris. „Huo... huo... 
huideo... Pe dânsul. măăă“... se auzea în 
partea de asfinţit a bivuacului. „Asmu- 
țaţi câinii, mă“... strigau râzând, pe 
semne nişte băetani. 

— „Săracul băiat“... spuse o femeie 
tânără, cu obrajii roşii ca două mere 
domneşti. Dar se făcu nevăzută numai 
decât, căci îşi dete seama de prostia 
ce-a făcut-o arătându-și mila pentru 
flăcăul curvar, tocmai în fața popei 
care tresări şi se uită la dânsa. 

— Apoi pe asta o știm noi... spuse un 
moșneag ; că-i vădană, sărăcuţa... 

La răsărit abea se zărea o pată albă. 

— Indată înjugăm... spuse preotul, 
iar oamenii se împrăştiară care încotro 
printre care. 

e 

— Să-mi spui drept cum a fost. Că 

dacă nu, îţi scot măselele... 





POR N Ce re ee 
Pi RA A n N Ci 


Manai se tot învârtea în jurul Sam- 
căi așezată pe prag cu mâinile în poală. 
Tăcea, par'că amuţise. 

„— Povesteşte odată... scrâșni el, apu- 
când-o de braţ. 

— Apoi, cum să fie? bilbiîi Samca 
întrun târziu. De văzut, l-am văzut, 
dar n'am vorbit cu dânsul... 

— Precista... sudui Manai și-și trânti 
un pumn peste gură. 

Intâi, când a văzut că intră în ogra- 
dă, i-a ieşit înainte şi mai-mai să plân- 
gă de bucurie. Dar fata l-a scos din 
sărite cu muţenia ei. 

— Ii un păcătos, tată... spuse ea. 

— A... făcu Manai. De unde ştii ? 

Ea vorbea repede și-și apăsa pumnul 
sub inimă. Din tot șirul acela de vorbe 
el înţelese că Samca a dat de urmă 
străinului cu brâu roșu întrun târgu- 
şor, l-a văzut intrând într'o casă, cu o 
femeie. 

— Fi, și pe urmă ce-a fost? 

— Păi, ce să fie? continuă fata; eu 
am pândit prin  crăpătura oblonului 
şi-am văzut cum femeia aceia i s'a aşe- 
zat pe genunchi și după ce şi-a despletit 
coadele groase, îl cuprindea pe după 
cap cu părul ei și hlizindu-se îi spunea 
„țărănoiule“... Iar omul nostru (n'ar 
mai fi ajuns să treacă pe-aici!...) îi 
spunea să tacă şi-o tot sălta pe genun- 
chi... 

— Oh... gemu Manai sprijinindu-se 
de prispă. Am bănuit eu.... 

— Şi-apoi să vezi, pe urmă au venit 
ceilalți doi și eu m'am ascuns să nu 
mă vadă. Jur pe sfânta cruce că erau 
beţi amândoi și se țineau de mână să 
nu cadă... 

— Poate n'ai priceput tu bine... o 
mai întrebă Manai ; că de când te ştiu, 
eşti toantă ca o vacă... 

—— Apoi dacă nu crezi, mai du-te şi 
"neta şi te uită... zise ea, izbucnind în 
plâns. „Norocul meu, săracul“... bocea 
ea. Era târziu după miezul nopţii. Pata 
cea albă dela răsărit se mărea. Manai 
apucă o leucă de lângă prispă şi prinse 
să-și bată fata. Dar o bătu mai crunt 
ca oricind, îi smulse din cap smocuri 
mari de păr şi-i călcă broboada în pi- 
cioare. 

— Puiţă... Puiţă... Par'că nu știu de 
ce te-ai dus? Ţi sa făcut drag de bu- 
haiul acela cu cingătoare roşie... Şi-o 
tot ghiontea cu vârful leucii printre 
coaste. Ea tăcu şi nu scoase nici măcar 
un suspin. 


— Aşa era şi măta... spunea Manai. 
Mueri ticăloase, cățelele dracului. 

Mânios din cale-afară intră în șură 
şi ishi câteva ghionturi sub pântecele 
vacii. 

Samca ieşi repede din ogradă și când 
ajunse pe deal la carul cu fata moartă, 
oamenii tocmai înjugau vitele. 

— Gata groapa... spuse un  flăcău 
oprindu-se cu hârleţul în mână dina- 
intea preotului. 

— Injugaţi repede.... zise acesta, 

Lumânările pâlpâiau pe sfârșite în 
boarea răcoroasă a zorilor. Samca se 
plecă spre moartă, îi sărută amândoi 
obrajii, apoi începu bocetul. „De ce 
nu-s eu în locul tău ?*“ bocea ea, cu pă- 
rul răvăşit, ţinându-se cu amândouă 
mâinile de marginea carului. Veniră și 
alte femei şi bocetele  treziră câinii 
până devale în inima Lisaurei. 

Cel dintâi porni carul cu moarta, 
apoi rând pe rând celelalte care. „Grea 
cruce şi-a mai făcut bărbosul“... bles- 
tema băetanul care purta crucea lui 
Manai în urma carului, la căpătâiul 
moartei. 


Satul călător mai poposi o vreme în 
dreptul ţintirimului dela marginea de 
răsărit a Lisaurei, până ce îngropară 
moarta. După aceea convoiul fără sfâr- 
şit se puse în mers, să minuneze alte 
sate, alte locuri. 

Samca se amestecă printre vitele și 
roțile satului pribeag și părăsi Lisaura. 
e 

Din ziua aceea Nicolai Manai începu 
să-și sape fântâna sub șură, în pivniță. 
Lucra în întunerec la flacăra cât sâm- 
burele a unei lumânări de ceară lipită 
de peretele de lut. Vecinele se mirau că 
nu-l mai văd prin ogradă și una din 
ele își trimise într'o zi capiii să vadă 
ce face acolo Manai. Copiii s'au întors 
speriaţi. „Se vede numai o lumânare 


în pivniţă“... spuseră ei tremurând. 
„Doamne fereşte“... își zise vecina stu- 
Dea tg pal 


Se fasă noapte 


Ascultă, prietene, cum urlă 'n depărtare 
stihiile văzduhului, vâlvoi. 

Cum gem, chefnind nenduplecate, peste zare, 
în goană nesfârşită după noi, 


N'auzi cum timpul curge, sec, aceiaș oră, 
în lutul chinuit de așteptări ? 

Şi nu simţi cum, încet, murim sub auroră 
ascunși în noi, tăcuţi, şi în uitări ? 


Se lasă ceaţă peste suflete 'noptate, 

cum toamnele pustii peste păduri. 

Grav, gândul urlă 'nsângerat după dreptate, 
prin culmile bătute de panduri, 


Să bem otrava ce-am turnat-o în pocale 

cât viaţa 'n sânge curge încă viu ; 

şi, dârji, să strângem sufleten nesomn pe cale 
pân” nu e încă prea târziu. 


ALEXANDRU MODREA 


17 MAL 1941 


pindu-şi în sân. „A căpiat moșneagul“.. 
lar Nicolai Manai săpa zi și noapte 
cu inverșunare căci apa din adâncul 
pămantului îi vâjâia în auz. „Indată te 
scot la iveală, vorbea el cu şuvoiul din 
sânul lutului. Muncea pentru isbăvirea 
sufletului. Căci ce faptă mai bună 
poate săvârși un om în zilele lui, decât 
să sape o tântână ? „Prostule... îl sfă- 
deau gândurile, pe când săpa ; cine are 
să vie să bea apă de sub șura sa?“... 
„Nu-i aşa... răspundeau alte gânduri ; 
după isprăvirea tântânii am să dărâm 
şura şi-am să deschid cărare prin gră- 
dină să vie tot satul să sadape la mine 
in ogradă ... Şi el săpa înainte, cu 
toate că malurile se prabușeau și-i as- 
tupau groapa. Se sminuse mintea lui, 
oare ? Debpunăseamă că se smintise, 
de vreme ce grăia tot timpul cu țerna 
şi mai ales cu hârleţul pe care-l sfădea 
ca pe-o fiinţă. „Hai, prostule; hai, intră 
adânc“... şi apăsa cu laba piciorului, 
mușcându-şi buzele până la sânge. 

Uneori, odată cu seara, ieşea de sub 
şură sutlecat până peste genunchi, plin 
de lutul galben. Barba îi atârna în ne- 
orânduiaiă îngreuiată de lutul care-i 
prindea firele unul de altul. Clipea des 
din ochii ascunşi în sprincenele stufoa- 
se, până se deprindea cu lumina de- 
afară. Se învârtea o vreme pe lângă 
casă şi cobora din nou în pivniţă, cu 
lumânarea aprinsă în mână. Târziu, pe 
la cântatul cocoşilor de miezul nopţii, 
ieşea din nou și se 'ntindea pe prispă. 
Intr'o noapte i-a spus un glas la ure- 
che : „Degeaba. Sunetul tau un pierdut, 
tremuriciule... Unde-ai fugărit-o pe 
Samca ?'... „Eu mam fugărit-o“... se 
tângui învăluit de ziua albă. „Unde-i 
Samca?'... se întrebă el toată ziua 
aceea, în adâncul pivniţei. „De sar în- 
toarce, i-a pupa picioarele“... 

Stătu multă vreme sprijinit în hâr- 
leţ, uitându-se drept la tiacăra lumâ- 
nării. Îşi dădu seama cât îi de bătrân 
şi încărcat de răutăţi și par'că în ca- 
trinţă cu beteală şi in cămaşă cu flori. 
Clipea din ochi şi vedenia se risipea. 
După aceea săpa cu mai multă îndâr- 
jire. 

„Păcătosule“,.. îi spuse glasul a doua 
noapte. „Degeaba sapi. Are să cadă ma- 
lul peste tine“... 

De data asta Manai  cunoscu. prin 
vis glasul străinului cu brâu roşu. Sări 
de pe prispă și apucă hârleţul pus la 
căpătâi. „lâlharule... Stai, tâlharule“... 
Şi părându-i-se că tânărul aleargă spre 
poartă, Manai aruncă hârieţul în urma 
lui.. „Am să te ologesc'“... scrâşni el. 

lar pe urmă își dădu seama că nu-i 
decât un vis şi plânse pe prispă, cu 
capul sprijinit în mâini. „Vai mie pă- 
cătosul'”... se tânguia el cu glas tare. 
Lumina răsăritului năvălea peste aco- 
perișuri, iar el se grăbi să intre în piv- 
niţă. 

„Manai a plâns o zi pe prispă“... 
spuneau vecinele uitându-se îngrijorate 
peste gardul gospodăriei lui. „Mi se 
pare mie că-i pare rău că și-a fugărit 
iata “,., 

„Da de unde ?... răspunse alta ; fata 
lui s'a înțeles cu un flăcău din acei pri- 
begi și-a fugit cu dânsul“... „Dumnezeu 
știe... spune a treia vecină ; păcat de 
moșneag, cât despre fata lui, era o poa- 
mă bună“... 

„Ai fi bucuros dacă nași întoarce 
acasă ?*.., îl întrebă Samea în vis a 
cincea noapte. Drept răspuns  Manai 
începu a plânge. 

Intr'o zi, pe când săpa ca de obiceiu, 
simţi că deasupra lui la  deschizătura 
pivniţei, stă în lumină un om şi se uită 
la dânsul. Dar nu avu curajul să se uite 
în sus, ci se opri din lucru şi se chirci 
în lutul cleios. Auzea deasupra lui, 
afară, niște fâşâituri ca de plante în 
vânt, iar gura pivniţei se întuneca. „Mă 
pândeşte“... se gândi Manai cutremu- 
rându-se şi foșnetele de-afară se în- 
mulţeau. 

Intoarse totuşi capul să se uite în sus 
și acum nu mai era vis: In picioare, ia 
deschizătura pivniței sta flăcăul înalt 
cu brâu roșu, în ploaia bogată care-l 
udase până la piele. 

— Samca, strigă el înspre casă ; l-am 
găsit pe tată-tu... Fata veni în fugă, se 
opri lângă străin par'că s'o ocrotească. 
Bulbuci mari,  înspumaţi, alergau pe 
de-asupra şivoaielor din ogradă. Sufle- 
cat până mai sus de genunchi, străinul 
sta, drept, în ploaia repede. Nu se mai 
vedeau nici pomi, nici acoperișuri. Văz- 
duhurile foșneau în puterea vânătă a 
apelor care cuprinseseră totul. Glasul 
puternic al ploii se împletea cu chio- 
tele, cântecele și plânsetele de pe toate 
prispele satului. 

„Plouă... Plouă... Plouă...“ s'auzea din 
toate părțile. In vecini găgăiau gâștele. 
Samca sta lângă omul străin şi se în- 
fiora în răstimpuri. 

Dar Manai nu mai ieşea din pivniţă. 
Urcă scara până la jumătate şi stătu 
așa un timp. 

— Hai mai repede... îi strigă Samca ; 
să te bată ploaia... Ieși în sfârșit afară 
şi aruncă hârleţul înapoi în pivniţă. 

— Da' bine c'aţi venit... spuse el ui- 
tându-se spre Samca şi spre omul 
străin. 

Şi îndată își uită de dânșii. 

Porni să umble prin ogradă cu capul 
gol, cu cămașa descheiată la piept. Vân- 
tul răcoros împrăștia valurile ploii, le 
repezea în toate părțile. Nicolai Manai 
se opri în mijlocul ogrăzii. 

— Ploaia asta îi topește inima... spu- 
se străinul către Samca. 

— Cât eşti de-ud, bădiţă... îi răspun- 
se fata, întorcându-şi toată fața spre 
dânsul. 

— Asta-i cununia noastră... râse stră- 
inul. 

EUSEBIU CAMILAR 


„= — 


17 MAI 


1941 








Note italiene 


„A ŞASEA PUTERE...” 


Un articol al Ducelui Benito 
Mussolini, publicat în 21 Februa- 
rie 1913, în jurnalul său „Avan- 
li“, pe vremea când era un tâ- 
năr şei socialist, în care-și pu- 
seseră speranţele mii de lucrători 
italieni. 

„A şasea putere este Revoluţia, 
scria el, care, după o lungă tă- 
cere şi o lungă retragere, este 
acum (în mna mie nouă sute 
treisprezece), rechemată la acți- 
une de criza comercială gi sără- 
dia mijloacelor de  traiu. Dea 
Manchester la Roma, dela Paris 
la Varșovia și la Pesta, ea este 
prezentă peste tot, ea-și ridică 
fruntea, se trezește din somn. 
Există multiple simptome de în- 
toarcerea sa la viaţă, vizibile 
peste tot în agitația şi neliniştea 
de care sunt apucate clasele pro” 
ietare italiene. Numai un semnal 
așteaptă „a şasea putere”, cea 
mai mare din Europa, ca să a- 
pară îmbrăcată  într'o armură 
strălucitoare, cu spada în mâini, 
precum Minerva ieşind din cre- 
ştetu! lui Jupiter Olimpicul. A- 
cest semnal va fi dat die răz- 
boiul european iminent”, 

Comentând aceste linii indrăz- 
neţe, în volumul său intitulat 
„Presentation de YItalie', (Gras- 
set, Paris 1939), publicistul Fer- 
nand Hayward continuă : 

„Dacă războiul și intervenţia 
italiei au reușit să întoarcă pe 
Mussolini: dela socialism, dacă 


partea pe care el a luat-o la 
campanie, luptând în prima li- 
nie, îi dete o cunoaştere mai 
cară şi mai reflectată încă, a 


postulatelor unui naționalism bi- 
ne înțeles, revoluţia fasoistă sa 
născut printr'o conjuncţie a vo- 
inții profunde a mulţimii italie- 
ne, şi o nevoilor mulțimii aces- 
teia, din imensa decepţie care 
urmă împlinirii atâtor sacrificii, 
şi cuceririi victoriei“, 


DELA PITORESC 
LA ARHITECTONIC 


O butadă a Ducelui raportată 
de acelaș: în fața unui cartier 
muncitoresc lăudat de spiritele 
superficiale ale  conlocuitarilor, 
pentru pitorescul său: „Acest 
pitoresc pe carea detest!”.., Na 


trebuie nimic mai mult ca un 
om să fie tratat de Beoţiun, de 
către cei care se agaţă cu încă- 
pățânare de amintirile romanti- 
ce ale unui trecut pentru tot» 
deauna abolit. Dar, continuă F. 
Haymvarăd, dacă reflectăm un mMo- 
ment la imensa sumă de frumu- 
seți cu care regeneratorul  Ita- 
lei și-a impodobit țara, imlepen. 
dent de partea practică şi socia: 
lă a operei sale, ne dăm seama 
îndată că pitorescul batjocorit şi 
combătut de el, nu e decât un 
pitoresc de decor teatral, de car- 
te postală ilustrată, bun să în- 
cânte pe negustorii în voiaj de 
nuntă, pitorescul luminii jucând 
pe zdrenţe și mizerie; pitorescul 
ghitarei și mandolinelor leneviei 
unor „farniente“”. 

Această condamnare a pitores- 
cului, după cum bine remarcă 
publicistul citat, este numai a- 
parentă. E vorba doar de înlo- 
cuirea unui pitoresc prin ultul. 
Rădăcina termenului pitoresc, îl 
leagă de arta picturii. Nu pictu- 
ralul e condamnat, ci gustul care 
selectează subiectele picturii. A- 
tâta timp cât se va rămâne la 
idealul superficial, pur vizual, al 
unei suprafețe bine colorate, ra- 
riat și sclipitor, îmdiferent dacă 
echivalentul real al petelor de 
culoare ce ne delecteuză văzul, 
ar fi buboane verzi şi vinete ce 
lepră, purulente, sau zdrenţele 
îmbâcsite de necurăţenii, ale u- 
mei lipse totale de civilizaţie. E 
aici protestul unei lumi noui, 
faţă de felul de a simți, tradus 
in ideal estetic, al unei foste 
lumi, prăbușite prin propria ei 
superficialitate care-i fură via- 
bilitatea. 

Omenirea va trebui să se în- 
veţe treptat a aprecia mai puțin 
freamătul baroc al unor tulbii- 
nări superțiciale, cât  linearita- 
tea elegantă, geometria limpede, 
logica nouă a unei civilizații de 
tip monumental. 

Trecem dela un ideal epidemic 
la unul adânc, de structură. Deia 
pitorescul suprafeţei jucăus co- 
lorate, la seriozitatea unei îrbi- 
mări arhitectonice raționale și 
utile. 


SORACTES 


Note românesti 


„VIAȚA LITERARĂ“ 


ae 


A apărut „Viaţa Literară“ cu 
data de Duminică, ll Ma; ÎNr. 4, 


anul 15). 

Colaborează : 1. A. Bassara- 
bescu, George Murnu, Const. 
Râuleţ, Radu Boureanu, Eugen 


Jebeleanu, Cicerone Theodorescu, 
Emil Giurgiuca, Aurel G. Stino, 
Ionel Neamizu, Al. T. Miu, Barbu 
Brezeanu, Vlaicu Bârna, Traian 
Stoica, Pericle Martinescu, G. A- 
tanasiu, G. Dem. Pana şi I. Va- 
lerian, 

Numărul mai aduce trei scri- 
sori acla St. O. Iosif. Okeanos (d. 
Câreiob). O interesantă convorbire 
cu d. G. Brăescu. La ce lucrează 
scriitorii. Cărţi noui. Desene de 
Neagu. 


DR. ŞERBAN LUNGU : EDUCAȚIA 
NAȚIUNII 


D. praf. dr. Șerban Lungu, asis- 
tent la Universitatea Daciei su- 
perioare, a făcut să apară de cu- 
rând un studiu despre „Educaţia 
Națiunii”, 

Studiul cuprinde o serie de pa- 
tru volume, dintre care a văzut 
tumma tiparului, deocamidată pri- 
mui,  subintitulat  „Fundamen- 
tele“, Aci aq. Laumgu a abordat un 
întreg complex unitar de pro- 
bleme care definesc însugj desti- 
Dul neamului rOMÂNese, 

Educaţia Națiunii e privită din 
punct de vedere ştiinţific și îm- 
brățişând toate problemele spiri- 
tuale cu seriozitate d. prof. Şer- 
ban Lungu dă pentru întâia oară 
la iveală o expunere sistematică 





a orientării noastre pe poziţiile de 
bază, pe temeiuri reale și pe fun- 
damentele realităţii naționale. „In 
popor şi prin popor, educația tră- 
ește și capătă sens și valoare. Ca 
funcțiune originară de  înrâurire 
sufletească şi spirituală în comu- 
nitatea poporului, ea  contribue 
direct la creşterea și deyvoltarea 
acesteia spre a deveni conştient 
de sine şi puternic, — spre a de- 
veni națiune“. 

In introducere d. prof. Lungu 
vorbeşte despre problema funda- 
mentală — arătând întrun sub- 
titlu criza vieţii contimporane şi 
într'um alt capitol făcând o scur- 
tă privire istorică, vorbește despre 
încercări teoretice streine în com- 
paraţie cu cele româneşti. 

In partea doua, autorul sus- 
citat vorbeşte despre popor ca 
totalitate organică în gevenire şi 


termină cu un capitol special 
închinat educaţiei şi  culțurii 
poporului. 


D. GENERAL GEORGESCU-PION 


a scris o broşură sugestivă inti- 
tulată „Ce amintește Comandan- 
tul marei unități din poarta So- 
meşului'. 

Acest mic volum cuprinde „a- 
mintiri despre no: şi oastea noa- 
stră în legătură cu evenimentale 
şi stările sufleteşti ce ne-au atins 
și pe care le-am trăiţ de la 17 


Martie 1939 -— ia Martie 1941“. 

Prin lucrarea de față generalul 
Georgescu Pion a reliefat cu mă- 
estrie și căldură sufletul şi mo- 
ralui armatei române, piatră de 
hotar grăitoare în acest colț al 
Furopei. 


REORGANIZAREA CONTENCIO- 


SULUI ADMINISTRATIV 
ROMÂN 


D. prof. univ. Jean H Ver. 
meulen unul dintre cei mai bine 
pregătiţi teoreţicieni ai dreptului 
public, a scris de curând un pre- 
țios studiu despre „Reorganiza- 
rea Contenciosului Aâministra- 
tiv Român“, 

Problema aceasta a preocupat 
pe foamte mulţi specialişti, însă 
niciunul nu i-a dat importanţă și 
nici umul nu a pus problema atât 
de judicios ca d. Vermeulen. Con- 
siderăm stwdiul acestia ca o pre- 
țioasă lucrare pentru dreptul pu- 
blic românesc, 

Intr'o viitoare reorganizare a 
contenciosului nostru administra 
tiv, lucrarea de faţă trebue să 
reț.nă toată atenția legiuitorului, 


N. C. 
Pr a ia ta Ro a aa Eta 


flevista „Aspecte Literare“ 


In curând va apare revista de 
critică şi informaţie „ASPECTE 
LITERARE. 

Grupu! 
d-nii: 

George Doru! Dumitrescu, Al. 
Al. Leontescu, C. N. Negoiţă, 
Maiei Alexandrescu,  Periele 


revistei îi constituese 


Martinescu, Mihail  Straje, Gh. 
Cardaş, G. Calboreanu, 

Revista va avea o apariţie bi- 
lunară, oglindind în paginile ei 
Întreaga mişcare literară. 


CONST. CALAFETEANU : 
ISTORIA LITERATURII FRAN- 
CEZE 


Apariţia umei Istorii a Litera- 
turii franceze în românește, con- 
stitue un eveniment literar și 
ştiinţific. 

Domnul prof. Const. Calatetea- 
nu ne prezintă o lucrare originală 
şi de mare însemnătate pentru 
cultura românească, Ea este re- 
zujtatul cercetărilor domniei-sale, 
a studiului textelor cât şi a fe- 
ului prezentării, căci autorul, 
lăsând la o parte frazele pom- 
poase şi caracterizările inutile, 
ce sau dovedit superficiale pen- 
tru cei care citesc manuale de 
literatură, caută datorită textului 
„să ajungă prin studiul exemple. 
lor la studiul literaturii“. 

Piecare autor este analizat prin 
textul comentaţ. Numai în felul 
acesta, spune autorul, o Istorie a 
Literaturii Franceze în române- 
şte poate folosi. 

Domnul prof.  CQoinst. Calafe- 
teanu, aduce în felul acesta un 
real folos societăţii românești, 
școlarilor şi studenților, care do- 
resc o serioasă orientare şi 
largă documentare asupra litera- 
turii franceze. 





FOI VOLANTE 





= FRIZE = 


Cu sapte ani în urmă la 
Brașov... Cuvântul pe care 
l-am pus în fruntea acestei 
note fugare, se ridica pe ori- 
zontul provincie; literare de- 
atunci, ca, o nădejde nouă și 
albă. 

Mihail Chimoagă și Aurel 
Marin, tineri sublocotenenți 
pe vremea aceea, risipeau în 
cele patru vânturi un elan 
şi o generozitate pe care mi 
se pare că ei înșiși leau ui- 
tat. Bietul Neulae Cantonie- 
ru mai credea încă, în viaţă, 
agonizână lent pe promena- 
da orașului, iar scriitorul 
maâi jos semnat era elev în 
clasa a cincea a liceuui Şa- 
guna. Revista a apărut. Și 
niciodată n'o să uit cu câtă 
uimire îi priveam pe acești 
trei mușchetari, agitându-se, 
muncind și animând — reu- 
şind să înfăptuiască una din 
mârudriile provinciei literare. 
Minuscula tipografie — nici 
actuma, nu pricep dece se nu- 
mea, „Şoimii Carpaţilor'' — 
cu maşinile ei rudimentare 
și cu eterna plictiseală a lui 
Antal, patronul chel şi anost, 
scotea la lumină în fiece lu- 
nă câte um caet plin de ini- 
mă și de talent. Şi cu fiecare 
număr Chimoagă -era mai 
mândru, Marin mai blazat și 
Cantonieru mai bolnav. Re- 
vista aceasta într'adevăr se 
se tipărea cu sânge. Plă- 
mânii bietului Cantonieru 
s'au irosit zile de-arândul în 
maghernița care era și legă- 
torie și tipografie şi 2inco- 
grafie și sală de mașini. Dar 
poatecă tocmai deaceea exis- 
tența, ei de un an și ceva în- 
seamnă în viața atâtor și a- 


— Doctorul nostru e, cu siguranţă, nebun! 
— De unde ştii? 
— L-am auzit adinezuri spunând asistentului: „Deabia aştept să ajung acasă şi să tac un duş! 


EAT si muzică) 


tâtor scriitori tineri o pârtie 
de lumină. 

Veneau cu duiumul scri- 
sorile, doldora de poesii. Țiu 
minte epistolele lui Mircea 
Pavelescu „proectele lui Mir- 
cea Streinul, timiditatea. ca- 
lgrafică alui Al. Căline- 
scu — mort şi el, —- elanul 
frânt devreme de aceeași 
moarte al lui Silviu Roda, 
cărțile poștale ale li Ion 
Sofia Mamolescu, slova ro- 
tundă a lui B. Iordan. Fie- 
care din ei aducea în casa 
„Frizelor“' care-i primea cu 
ușile larg deschise, câte o 
frântură de azur și ca într”o 
retortă, aurul se aduna la 
tună... 

„Frize“ a fost o haltă, un 
popas. Azi e o mică și spora- 
dică editură de poesie pe care 
o animă același de întotdea- 
una Mihail Chirnoagă. Dar 
maj presus de toate „Frize“ 
este pentru mine o lecţie și 
un simbol în care nici o cli- 
pă nu am încetat de a crede 
cu ţărie, privind cum au mu- 
rit şi iar au murit zeci şi sute 
de foiţe în ultimii ani. Fără 
urmă. „Frize“ va trebui să 
invieze într'o bună zi, pen- 
trucă simbolurile nu pier. 

Frânturile acestea, dealtfel, 
nu vor să fie decât o schiță 
pentru un portret complect 
al anilor de-atunci, dar până 
să scriem acele rânduri, noi 
visăm o nouă revistă, cu fi- 
lele la fel de albe și de linea- 
re, cu duhul aceluiași elan 
străbătându-i paginile toate. 

Şi poatecă împreună cu 
noi, într'un colț de țară, 
cineva visează la fe) ! 


VLAD ALIMAN 








UNIVERSUL LITERAR e 5 


 .— . 
De 


DE VORBĂ CU DINU LIPATTI 


Când am intrat pe poarta că- 
suței — odată rose, acuma crâ- 
me — din colţul Bujevardului 
Lascăr Catargiu — pe lângă care 
trec Duminica băbuţele şi copiii 
cari merg la Biserica Sf. Visa- 
rion, mam întrebat cu multă 
teamă, dacă voiu putea scoate la 
capăt misiunea ce mi-o propu- 
sasem. 

Câteva minute se scurg gteu, 
deși nu-i nimic auster în atmos- 
fera caldă a salonului, în care 
ocupă, bine înţeles, loc de cinste 
— pe un fel de estradă, — pia- 
nul, în tovărășia unui armonium. 

Acest salon, ce seamănă cu o 
sală de muzică a unui mic palat, 
în care — cu mulţi ani în urmă 
— îenomenalul copit — şi apoi 
adolescent — Dinu Lipatti, şi-a 
cântat primele compoziţii în fața 
prietenilor, atât de mândri de 
el şi mai ales atât de încrezâtori 
în realizările lui. 

Mă 'ndrept spre pian, pe care-s 
aşezate între bibelouri, fotogra- 
fiite „de familie“. 

Regret că nu le-am putut stu- 
dia mai mult — pentru a le pu- 
tea face o schiţă cât de estom- 
pată — din cauza apariţiei gaz- 
dei, care mă invită să iau loc pe 
scaunele „stil Biedermayer“. 

Privirea senină a domnului Li- 
patti îmi alungă tracul de care 
vorbeam, astfel că 'ncerc să-mi 
reamintesc care era întrebarea 
numărul unu, de pe lista ches- 
tionarului pe care mi-l tăcusem 
în gând. 

Cum formula cu „termeni teh- 
nici muzicali“ la care meditasem 
mi se părea nepotrivită, cer câ- 
teva referințe despre timpul pe- 
trecut la Paris, unde artistul 
nostru și-a perfectat studiile în- 
cepute în țară. 

— „Lecţiile pe care le-am în- 
ceput cu Cortot imediat după 
sosirea mea la Paris, sau alătu- 
rat fericit studiilor muzicale de 
bază pe care le datoresc numai! 
domnişoarei Florica Muzicescu și 
d-lui Mihail Jora“. 

Nu aflasem nimic nou. Ştiam 
că domnișoara Florica Muzicescu 
e o competentă îndrumătoare de 
talente pianistice și o personali- 
tate muzicală foarte bine cunos- 
cută, 

Cât despre discipolii d-lui Mi- 
hail Jora, putem spune fără tea- 
mă de a exagera, că ei reprezin- 
tă în şcoala românească de com- 
poziţie, recunoscuta elită a ge- 
neraţiei tinere. 

Mai aflu însă că aproape în 
acelaş timp, d. Dinu Lapatti a 
luat lecţii de compoziție cu Na- 
dia Boulanger, Paul Dukas şi în- 
cidental cu Strawinski şi tot la 
Ecole Normale de Musique, cu 
Charles Munch. 

— „Dece cu d. Munch, 
dacă nu mămnşei, dă lecţii 
ce vor să devină dirijori ? 

— „Dirijatul, ne explică mis- 
terul d. Lipatti, a fost una din 
marile mele dorinți pe care aș îi 
vrut s'o realizez. 

lrealizabilă însă, deoarece 
mi-am dedicat tot timpul pianu- 
lui şi compoziei, şi aşa destul de 
greu de echilibrat împreună, 

Şi, dirijatul mi-ar răpi timp 
prea mult“, 

Nu știu dece am credința că 
vom asculta totuşi, într'un viitor 
mai mult sau mai puțin apro- 
piat, un concert dirijat de d. 
Dinu Lipatti. 

— „Prin intermediui lui Cor- 
tot“, continuă d. Lipatti, „am 
avut cinstea să cânt în saloa- 
nele ducesei de Polignac, marea 
protectoare a atâtor artişti din 
uitimul sfert de veac. Aici am 
legat prietenii cu numeroşi muzi- 
cieni ca Francescatti, Marchevici 
și mulți alţii“. i 

Numele ducesei de Polignac 
nu-mi este necunoscut. Nu nu- 
mai mie, dar şi tuturor acelora 


care, 
celor 


pl COK 


cari deschizând o partitură a lui 
D&odat de Severac sau Gabriel 
Paure, au putut citi  dedicaţia 
„Hommage ă Madame de Polig- 
nac“. 


Dela săptămânalele serate mu- 
zicale date de această reprezen- 
tantă a aristocrației franceze, as- 
tăzi trecută de șaptezeci de ani, 
mau lipsit nici una din celebri- 
tăţile afirmate sau în devenire, 
în trecere prin Paris. 


Multe dintre ele probabil că îşi 
amintesc cu multă duioşie de 
vreuna din serile de acum cine 
ştie câţi ani când, foarte tineri 
şi mai ales entuziaști, cântau, 
înecaţi de emoție, în faţa figuri- 
Jor parisiene şi străine cele mai 
reprezentative, reunite ia d-na 
de Polignac, o compoziţie sau 
interpretare, în stil personal, vo 
pagină ilustră... 

„Când aţi cântat prima vară 
în public ? 

— „Familia pretinde că am a- 
vut primele emoţii, în fața pu- 
bliaului ce asista la concertul 
de binefacere, dat de Soc. „Prin- 
cipele Mircea“ în sala Ateneului. 

— „Ce vârstă aveaţi ? 

— „Patru ani. 

E rândul meu să zâmbesc ima- 
ginându-mi-l pe ace! Dinu Li- 
pati, cu moț roșu în cap și cu 
obrăjorii pictați de diferitele 
nuanţe de „ruj* pe care coni- 
țele din comitetul de atunci, azi 
mame respectate, le-au lăsat cu 
mult entuziasm pe faţa îmbujo- 
rată a copilașului-minune. 

Cei cărora le ajung sub ocni 
aceste rânduri, își vor reaminti 
desigur — cu regretul anilor cari 
au trecut, de răsfăţatul căruia 
i-au dăruit, în numele comitetu- 
lui, un căţei. 

Dar nu unul din porcelan ce ar 
fi avut acum loc de cinste pe 
pian, ci un animal credincios, 
care-a murit de mult. 

Poate că și bibeloul sar [i 
spart... 

Aceste fapte şi imagini retro- 
spective fiind părăsite, ne sunt 
împărtășite impresiile primului 
său concert „veritabil” și anume 
cel dela Ateneu, când sub ba- 
gheta maestrului Alfred Alessan- 
drescu, a cântat cu „Filarmoni- 
ca”, Concertul de Liszt. 


Acţiunea se petrece în 1933? 

— „Da, în acelaş an în caream 
cântai la Concertul Internaţional 
dela Viena”. 

Atât. Domnul Lipatti este de 
o modestie care mă revoltă. 

Dacă nu m'ași fi informat din 
timp, aşi fi omis din reportaj 
interesantul amănunt că la acest 
concurs reprezentantul României 
a luat premiul al doilea din 200 
concurenţi între 16 şi 30 ani. 

In juriu era și Cortot care a 
descoperit dela primele acorduri 
sensibilitatea muzicală a adoles- 
centului de şaisprezece ani. 

Un an mai târziu, Cortot îl ia 
în clasa sa, pentru ca după doi 
ani, să susțină câteva din tur- 
neele d-lui Lipatti în Europa. 

Se aranjase chiar un turneu 
în America de Sud. S'a amânat 
însă, 

— „Sunt convinsă că regre- 
taţi, această călătorie intere- 
santă ?* 

-- „Intro oarecare măsură, 
căci mi-ar fi răpit prea mult din 
timpul necesar studiului. 

„Totuși, păstrez amintiri ne- 
şterse dela concertele pe care 
le-am dat în Elveţia, la Geneva 
Montreux, Aix la Bains, — la 
conservatorul Santa Cecilia — 
sau la recitalul din Bruxelles care 
a fost radiodifuzat. Fiindcă am 
vorbit de ele, nu-mi amintesc să 
fi cântat la nici unul cu mai 
multă plăcere vreuna din com- 
pozițiile mele, decât cele trei 
dansuri pentru două piane pe 
care ]e-am executat la Leman, 
cu Jean Francais — unul dintre 
cei mai spirituali compozitori ai 
muzicei franceze”. 


— „Fiindcă vorbiți de melea- 
guri străine, proectaţi să le mai 
vedeți, în cadrul unor eventuale 
turnee ? 

— „Desigur, voiu cânta în cu- 
rând în principalele orașe ale 
Germaniei. In aceiași ordine de 
idei mi sau propus în străină- 


tate şi câteva înregistrări Ie 
Giscuri. 

Am refuzat însă". 

— „Dece ?” 


— „Fiindcă un ascultător prea 
exigent, punând placa de mai 
multe ori în şir, ar fi putut sur- 
prinde nuanţe care, poate, n'ar ti 
corespuns în întregime idealului 
meu de interpretare”. 

— Pentru a-i putea reaminti 
că exirema sa modestie nui de- 
loc nimerită, am îndreptat dis- 
cuția spre compozițiile domniei- 
sale : 

— „Care-a fost prima lucrare 
pe care ați editat-o? 

— „Concertino, pentru pian şi 
orhestră”. 

— „Dintre nenumăratele suite, 
sonate, dansuri, sau xompoziţii 
răzlețe, care aţi dori mai mult 
să vadă lumina tiparului? 

Autorul ne răspunde înflăcă- 
rat: Ultima mea iucrare: „Fan- 
tezia, pentru pian, în cinci părţi. 

— „Ce puteți să ne spuneți 
despre această compuziţie ? 

— „In introducere distingem 
două elemente generatoare ale 
întregei jucrări. Primul, vu ca- 
racter nostalgic, al doilea aprig, 
îndrăsneţ, sbuciumat. 

Urmează două mişcări, ce com- 
pun, cu introducerea, primu 
parte. Finalul tinde câtre torma 
sonată și duce la amplificarea 
expresivă a motivelor de bază”. 

Observaţi vă rog, cât de la- 
cronic mi-a vorbit despre lucra- 
rea ce a entuziasmat pe iloţi cei 
ce au fost Luni seară la Ateneu. 

Eu îmi permit să mă intreb, 
după ce l-am ascultat pe d. Li- 
patti, executându-şi „Fantezia” 
care, dintre emeriţii pianiști cari 
au fost în sală, vor avea curajul 
să execute această piesă, atât de 
severă, ca exigențe tehnice și de 
interpretare ??? 

-— „Ați compus-o de mult?” 


— In Mai, anul trecut, la 
Fundăţeanca”. 
Privese nedumerită, la auzul 


acestui nume necunoscut. 

Aflu, însă, că acesta-i numele 
moșiei pe care d. Lipatti o are 
în judeţul Dâmboviţa. Aici, în- 
trun cadru cu care natura a fost 
damică, au fost puse pe note, 
cele mai muite din lucrările sale. 

— „Nu vă sunt incomode că. 
lătoriile cu trenul, spre această 
destinaţie ?" 

Pulsațiile ritmice obstinate ale 
trenului îmi permit de a mă 
gândi mai departe,  creindu-mi 
uneori plecări spre diverse idei 
muzicale. 

Insă, drumul la Fundăţeanea, 
îl parcurg la volanul automobi- 
lului meu”. 

Dacă aşi fi fost ziaristă ame- 
ricană, ași fi putut umple câte- 
va coloane al căror titlu ar fi 
fost: „D. Lipatti şi sporturile”, 
sau „Sporturile văzute de un ar- 
tist”,., 

Mă mulțumesc să spun că au- 
tomobilismul e sportul preferat 
al distinsultui nostru muzician, 
pe care mecanica îl interesează 
în mod deosebit... 

Minutele care-mi fuseseră a- 
cordate cu atâta bunăvoință, se 
dublaseră, 

Vedeam deja, figura mai mult 
decât distantă a profesoarei mele 
de pian, care dacă obicinuește 
să-şi scoată ceasul dela mână. 
pentru a-l plasa rnai vizibil, ne- 
vrând a mă „reţine” nici un mi- 
nut mai mult, „peste oră“, şi care 
nu-mi admite întârzieri. 


Era Vineri și aveam lecţie de 
pian. 
ADRIANA NICOARĂ 


Îi aa i 





— Mă iertaţi: Nu sunteţi dv. Peninsula Iberică ? 


— Intocmai ! 


— Instârşit!! Eu sunt manualul de geografie din care v'aţi pierdut ? 





6 











Bălcescu, in pribegie, 
pe căile Ardealului 


Răscoala  eșşuase,  dintr'o 
mulțime de pricini, printre 
care lipsa oricărui sprijin din 
afară, deși  făgăduințe au 
avut capii mișcării din toate 
părțile. 

Bălcescu mai făcu o încer- 
care disperată, trimițând o 
câtime de oaste lui Magheru, 
pe care-l stătuia foarte hotă- 
rît să se socotească dictator, 
urmând a fi și conducător al 
revoluţiei, după înlăturarea 
locotenenţei domnești... 

Dar peste trei săptămâni 
na mai rămas nimic din 
mâna aceia de oameni, care 
vrebuia să poarte sus flamura 
libertăţii, a frăției întru drep- 
tate. Impotrivirea din Dealul 
Spirei a rămas deci zadar- 
Nică. 

Nicolae Bălcescu, fraţii Go- 
lești, Bolliac și fraţii Brătieni 
erau duşi, cu sila, la Giurgiu, 
de unde o corabie turcească 
urma să-i transporte către 
Orşova. 

Aţi mai văzut, până acum 
câţiva ani, în porturile noa- 
stre dunărene, acele  rudi- 
mentare vase pentru cărat 
nisip sau pietris, vaste bărci, 
cu trei sau patru metri ridi- 
cate deasupra apei? Sunt 
vechile  ceamuri sau ghinii, 
în care călătoreşti sub arșiţa 
soarelui, fără un pic de um- 
bră, expus la vânturi și la 
ploile repezi care te  moajie 
până la piele. 

Așa au călătorit tinerii 
exilați, hrănindu-se numai cu 
pâine neagră şi uscată, până 
ce au pus piciorul pe uscat, 
la, Semlin, unde păzitorii, ști- 
ind că prizonierii n'ar mai 
aduce vr'o vătămare, le-au 
redat însfârșit libertatea. 


POPASUL DELA BELGRAD. 
CONFEDERAȚIA STATELOR 
ORIENTALE 


La 15 August, Bălcescu iși 
îngăduia o odihnă, după a- 
tâta trudă, dar ca să se recu- 
leagă, neuitând sfânta misi- 
une pe care o imbrățișase; să 
conducă, chiar când nu se 
mai afla pe pământul scump 
al patriei, mișcarea ce pă- 
ruse  adommită pentru o 
vreme. 

Aici îi așteptau scrisori din 
țară. Inţocmeşte răspunsuri 
grabnice, cu sfaturi şi îndem- 
nui. Pentru el, numai partea 
dintâi a revoluției fusese 
irosită. Aşa scria doar prie- 
tenului său I. I. Filipescu, in 
epistola care sfârșește cu a- 
ceste cuvinte : 

„Deocamdată drumul e Li- 
ber prin aceste locuri; în 
fine, cu bunăvoimță şi curaj, 
toate drumurile sunt libere, 
şi duc drept la Roma, cum se 
spune. Știu că nu-ţi lipsește 
curajul, şi deaceea te îndemn 
a veni cât mai curând. Caută 
să ţi se dea vre'o însărcinare 
pe acolo, spre a putea trece 
hotarele Serbiei. Curaj ! To- 
tul nu e pierdut! Numai un 
act sa sfârşit ; al doilea, ca 
de obicei, este cel mai fru- 
mos şi cel mai patetic“. 

Curaj ! In izolarea și nesi- 
guranța în care trăia, inima, 
lui neiînfricată, bpărbăţia ce 
i-a fost damul minunat cu 
care firea îi înzestrase perso- 
nalitatea, n'au şovăit o clipă. 
Şi mai avea puterea, şi rezis- 
tenţa să ridice moralul celor 
cari se dovedeau slabi sau 
deadreptul speriați de împre- 
jurările de atunci! 

Dar ţinta sa rămânea pu- 
rurea Transilvania, acolo Un- 
de vedea cuibul pasiunilor 
mari pentru ţară, dorul de li- 
bertate şi comoara vrednicii- 
lor românești. 

Vorbea înflăcărat tovarăși- 
lor de înstrăinare. Mâna lui 
se îndrepta mereu către 
munți, către locurile unde 
Iancu și Acsentie purtau, cu 
vitejească ardoare, lupta îm- 
potriva, robiei. 

Călătoria urmează prin Si- 
biu, apoi prin Brașov. Dar 
poliția austriacă  veghiază, 
așa că trebue să imbrace 
vestminte sărmane, ca vân- 
zător de blide, ge străchini şi 
linguri. 

Iarna o petrece la Belgrad, 
unde rămâne şi la începutul 
anului 1849. Cu ochii însă în- 
tr'una, spre Ardeal... „Eu știu, 
— scria lui Ion Ghica, — că 
dela Semlin, după ce am scă- 
pat din mâinile 'Turcilor, 
m'am întors în Transilvania, 
ca să studiez mișcarea. Româ- 
nilor de acolo, și din Banat. 
Nu vreau să merg înainte, 
până n'oi vedea cu ochil, ce 
avem să așteptăm dela Ro- 
mânii de dincolo“. (Dec. 
1848). 

Dacă. răscoala din Țara Ro- 
mânească amorţise, nădejdea 
şi-o punea acum în lancu şi 
oamenii lui. Cel puţin acolo 
să iasă biruința și să triumte 
„naționalitatea“, cum se spu- 
nea în acea vreme. 


Se mai gândi și la alcătui- 
rea unei armate, dacă ar fi 
cerut ajutorul căpitanilor din 
Arâsal şi Principate. 

Visul nu se oprea însă aici, 
Din corespondenţa, pe care a 
întreţinut-o cu contele Za- 
moiski, reese că Bălcescu gă- 
sea potrivită o confederație 
a popoarelor democratice din 
Răsărit. Ungurii ar fi trebuit 
să se înscris în marea reu- 
niune a statelor din Orient, 
pentruca să scape de primei- 
dia slavă. Un stat  federativ 
numai ar fi putut să se împo- 
trivească  silniciilor pansla- 
viste. 


INCERCARI DIPLOMATICE 


Neastâmpărul, când ştia că 
locul său ar trebui să fie în 
țară, nu printre oameni ca- 
ve-i erau numai vrăjmaşi, în 
târgurile de sub stăpânirea 
austriacă, dorința să contri- 
buza mai devparte la mersul 
revoluţiei, care încetase nu- 
mai pentru guvern, dar să- 
lăşluia încă în sufletul tutu- 
ror, îl îndeamnă să plece la 
Constantinopol. Si soseşte 
aici, întradevăr, către stâr- 
situl lui Februarie 1849, înso- 
tit doar de către Bălceanu. 

Bolliac şi Alecu Golescu au 
rămas la Sibiu. 

Aici, p> malul Bosforului, 
creştea hotărirea cea mare, 
din trecut, precum și încre- 
derea în tăria unei oștiri TO- 
mâneșşti, care unită cu oame- 
nii lui Avram Iancu, să adu- 
că pe pământul ţării mult vi- 
sata libertate. 

Zadarnic vis însă!  Iată-l 
mereu peregrin, mereu cu 
toiagul pribegiei alături. In 
Duminica Paștelui pleacă de 
la Constantinopol; se în- 
dreaptă către Ardeal, prin A- 
drianopol mai întâi, apoi o 
ia pela Negatin, Milanovaţă, 
Biserica Albă și ajunge, la 10 
Mai, în Panciova, 

Dar și aici, șederea nu era 
tocmai plăcută. Oricând puș- 
tile împărătești îl puteau în- 
conjura şi transporta în cine 


















N. BĂLCESCU 


știe ce închisoare. Asta ar fi 
împiedicat pe joricine de Ia 
acţiune. Dar Bălcescu nu era 
omul care să asculte de în- 
demnul unor imbolduri de 
viață pașnică şi să se ferea- 
scă de neplăcerile şi riscul 
din partea autorităţilor. 

Se întâlneşte cu generalul 
ungur  Pertzel, comandant 
la graniţa sârbească, apoi cu 
Bem, faimosul conducător de 
oştiri, cu care nădăjduia să-i 
isgonească pe Ruşi din Mol- 
dova. 

Tar șirul călătoriilor, în ser- 
viciul comandat al patriei, nu 
se termină aici. 

Iată-l la Debrețin, apoi la 
Pesta, unde sosește în ziua 
de 5 Iunie... 


NADEJDEA IN REVOLUŢIA 
TRANSILV ANA 


Aprigă creștea voința sa, 
pusă în slujba unei împăcări 
a Ungurilor cu Românii. Gân- 
dul mai vechi al confedera- 
ţiei orientale „putea să se în- 
făptmiască acum. 

Dar ce folos! Neinţelegerea 
Ungurilor era oarbă. Pe când 
însuși Iancu socotea că e bine 
să le întindă o mână de z- 
lianţă, câțiva maghiari prind 
şi asasinează  mişelește pe 
căpitanul Buteanu. 

Dela cine se mai putea aș- 
tepta o apropiere între cele 
două naţiuni? 

Şi munca diplomatică de 
până, atunci se spulbera în 
cele patru vânturi. 

Omul tare în credinţa sa, 
maestru în alcătuirea planu- 
rilor de înalță chibzuinţă po- 
litică, era înfrânt iarăși. 

Și poate că un mare ideal 
al lui se topise când a mur- 
murat aceste cuvinte: „Eu 
însumi disper şi nu mai cred 
că e chip a împăca aceste 
ambe naţii. Nu poţi  rezona 
cu ura, răzbunarea, fanatis- 
mul, mândria naţională şi 
înverşunarea  amândorora ; 


de C. N. NEGOIȚA 


trebue pentru aceasta vreme. 
Cea mai mare vină e a ungu- 
rilor. Acum e târziu. La fata- 
iit€ s'accomplira. Ambele na- 
ţii s'au târit ună pe alta în 
mormânt!“ 

Revoluţia maghiară se sfar- 
mă prin capitularea de la 
Villagos, tot așa cum se stin- 
sese şi cea din București, în 
ciocnirea din Dealul Spirei. 


RATACIND PRIN MUNŢI, 
CATRE VIENA 


Destinul  neimpăcat al 
pribegiei îl urmărea cu înver- 
șunare. Se părea că Orșova 
era punctul terminus al tutu- 
ror încercărilor înfrânte. Aici 
trebuia să afle şi despre pră- 
buşirea, revoluţiei ardelene. 

Dela Lugoș, unde plecă i- 
mediat, se îndreptă spre Ca- 
ransebeș; aici se despărți de 
prietenul său Bolliac. 

Acum încercă o faptă mai 
mult decât cutezătoare. Să 
pătrundă în orașul care nu 
fusese încă ocupat de arma- 
tele rusești, victorioase. 

Bălcescu vorbeşte ostașlior 
şi-i îndeamnă să mai încerce 
o rezistenţă; să întâmpine pe 
Ruși la Poarta de Fier. 

Entuziasmul și  fierbintea 
dorinţă după o mare faptă, 
dădeau aripi cuvintelor sale, 
dogoritoare de focul lăuntric. 
Intreprinderea însă nu a fost 
primită, cu aceeași ardoare de 
contele Lazăr, conducătorul 
armatei. Așa că nici măcar 
n'a isbutit să-l oprească puţin 
din retragere. 

Drumul rătăcitorului revo- 
luționar apucă acum spre 
Haţeg. La Grădiște, încearcă 
să treacă munții căiare, prin 
locuri unde cutreerau armii- 
le muscălești şi țăranii Tidi- 
caţi împotriva maghiarilor, 

Dramatică a fost această 
parte a rătăcirii prin munții 
Ardealului, ai acelui Ardeal 
pe care-l vedea, cu desnădej- 
de, sortit unei robii din care 
să nu mai poată eși curând. 
Odată ia căzut în mijlocul u- 
nui pâlc de cazaci, pe malul 
Mureșului. „Norocul era nu- 


„a mai că sălbatecii fil ai Donu- 
: lui aveau o destul de pronun- 
| țată simpatie, 


între altele, 
pentru tutun; cunoscând și 


+ limba românească, iinţelege- 


rea nu fu așa de greu de sta- 
bilit. Pentru întâia oară de 
când este război pe fața pă- 


4 mântului, o lulea de tutun 
 Sluji drept preţ de răscumpă- 
: rare și prinșii, deveniți liberi, 
, trecură Mureșul a doua zi, cu 
+ deplina hotărire de a nu mai 


încerca niciodată bunătatea 
de inimă a ostașilor lui Li- 
ders*“. (N. Iorga). 

Ce a urmat după aceea? 
Silit să rătăcească prin pă- 
duri, să doarmă de multe ori 
pe pământul gol, prost hră- 
nit, se îmbolnăvește de fri- 
guri. Un biet pădurar îl găz- 
duește o lună de zile îngrijim- 
du-l ca pe un frate, aşa cum 
se pricepea, în sfânta şi ge- 
neroasa lui simplicitate. 

Călătoria, după însănătoși- 
re, n'o mai putea, face în chip 
obișnuit. 

„Am luat trei țărani sau 
Moţi, — spunea mai târziu 
lui Ghica, — am încărcat, trei 
care mari cu doniţe, ne-am 
spoit cât am putut şi ne-am 
îmbrăcat în zdrenţe, ca să 
semănăm a moţi, şi am por- 
nit la drum prin ţara ungu- 
rească, pela Buteni, la Arad“. 

Desele pricini cu jandarmi: 
îl silise s'o ia, împreună cu 
tovarășii de exil, pela Lipova, 
apoi pela Timișoara şi pela 
Semlin. 

Dormea pe iarba umedă. 
Dimineaţa cutreerau satele, 
cu marfa aceea simplă, dar 
aducătoare de tihnă și nesu- 
părare. Tocmai de ceeace a- 
veau ei nevoie, 

La Panciova se desparte de 
Racoviţă și de Nenișor. Sin- 
gur acum, fără „să ştie ce 
nume să, dea la otelt, aștepta 
doar să fie arestat. „Intro a- 
semenea, poziţie, altul sar fi 
aruncat în Dunăre. Eu hotă- 
râi a mă arunca pe Dunăre şi 
a mă duce la Viena“, — măr- 
turisea el zâmbind. 

In sfârșit, capătă, după în- 
sistenţe lungi, o viză la pașa- 
portul francez cu nume care 
numai al lui nu era; își rade 
mustăţile, spre a rămâne cu 
totul necunoscut, şi se îmbar- 
că pe vapor, ca să ajungă la 
Pesta, iar de acolo să-şi ur- 
meze drumul sorocit pentru 
Viena, 

Acum, celăialt drum, către 
Paris, nu mai apărea ane- 
voios. 

Acolo îl aștepta altă mun- 
că, dar mai ales amărăciune 
multă și chiar suferinţă din 
partea prietenilor și a vicle- 
șugurilor omeneşti *). 


“) Note din lucrarea „Viaţa şi 
opera lui Bălcescu“. 


UNIVERSUL LITERAR 








17 MAI 


| 


194! 


——— 


—— COSTI A =—— 


Nu întâlnirea lui Nikita cu Costa — 
oricât de surprinzătoare și neașteptată, 
a fost cheia care a deschis drum ciuda- 
telor întâmplări ce-au urmat, — cum 
însemna, mai târziu, chiar Nikita Ar- 
manu, . 

Firește, lucrurile sau arătat în alt 
chip — numai în ceeace îl privea pe 
Nikita, care nu a fost — de-altfel — 
decât un martor fără de voe al acelei 
iubiri, mistuitoare şi nestăvilită — între 
Costa şi Lauly Văleanu. 

Costa o întâlnise pe Lully — însoţită 
de Anna-Maria — cu multe zile mai 
înainte, pe puntea debarcaderului, în 
amurgul atât de îndelung luminos, în 
golf : ceeace — cu adevărat — a însem- 
nat un fapt hotăritor pentru Costa — 
călătorul — şi Lully — şi chiar pentru 
Anna-Maria,, 

Costa la Balcic? Dece nu, la urma 
urmelor Că l-a aflat la Balcic, ar fi 
trebuit să se mire mai puţin decât s'ar 
fi găsit întrun port, la Hamburg, în 
Istanbul — sau la Cairo. Costa, bunul 
Costa, prietenul lui neasemănat altuia, 
nu era călătorul celor mai fanteziste iti- 
nerarii, ca un erou dintr'un roman de 
aventuri aproape de necrezut ? 

Oricum, revederea după atâta vreme 
— sunt la mijloc câţiva ani, — nu în- 
semna un nod de împrejurări neliniş- 
titoare ? Nikita era mai mult emoţionat 
decât turburat ; regăsirile cu Costa Di- 
mitriu purtau cu ele neașteptate şi ne- 
ştiute întâmplări, ca o carte din care 
nu ai citit decât puţine pagini. 

Aparițiile lui Costa, straniul și tumul- 
tuosul Costa, te pregăteau pentru aven- 
tură și reportaj senzaţional, într'atât 
omul acesta — cu o biografie care-l în- 
dreptățea pe Nikita ca să-l numească 
pe Costa: Jack London, — respira ne- 
prevăzutul. 

— Costa, Costa! — îl întâmpina, în- 
totdeauna, Nikita. De unde vii? Spu- 
ne-mi ! Părul tău și grumazul mai păs- 
trează încă mirosul Adriaticei albastre.., 

— Te "'nșeli și de astă dată, Nikita! 
Vin din deltă, dragul meu! Din delta 
Dunării... Am urcat apoi, pe fluviu, în- 
coace. Nu sosesc de pe Adriatica ! N'ai 
ghicit |! 

Nu ghicea, niciodată, Nikita. [i scăpa 
întotdeauna Costa — ca nisipul din 
pumni, în vultoarea talazelor. Nicicând, 
n'ar fi ştiut pe unde călătorește acest 
vagabond neliniștit — care era Costa — 
şi nici de unde se întorcea, ars de soare 
și bătutt de vânturi. 

— lar nai ghicit, Nikita! — râdea 
Costa — şi faţa lui luminoasă strălu- 
cea mai tare, poate din chipul cum i se 
strecura soarele — în părul lui de aur. 

„Ochii îi sticleau de sub arcadele poto- 
pite de sprâncene stufoase, vii — şi de 
un verde neobișnuit şi schimbător. 
Costa avea priviri care nu se plecau, 
deprinse să sfredelească besnele şi ce- 
țurile, să înfrunte flacăra soarelui, răs- 
frânt de ape. Ii rămâneau ochii deschiși 
şi 'n undele mării — Qin verdele cărora, 
luminos sau umbrit — adunase în 
adâncurile lor. Nici pe furtună nu-i în- 
chidea, sub plesnetul ploilor. 

Făptura lui bine împlinită — era mai 
înalt decât Nikita — și faţa lui mereu 
cu fruntea ridicată, o frunte deschisă 
care căuta lumina, — ce apariţie de mi- 
tologie ! — își spunea Nikita — şi gân- 
dul i se întorcea spre Ullyse. 

Mâna lui Costa — mereu caldă şi des- 
chisă — părea mare. Era o mână care 
cuprinsese vâsla pe fluviu — și se în- 
cordase pe parime — când se Oprea cu 
vasul la dană, îmbrăţișase umerii prie- 
tenilor întâmplători dintr'o locantă — 
într'un port fără nume — sau desmier- 
dase sânii și şoldurile femeilor — din 
cartierul deochiat — în Cairo. 

Mâinile şi privirile cuprinzătoare ale 
lui Costa aveau de povestit — în ver- 
siune încă neștiută, — cărţile lui Ki- 
pling, Joseph Conrad, London sau Ham- 
sun, laolaltă, Toată literatura care ţine 
de mare, de aventură și neprevăzut, de 
dragoste şi moarte. Purta cu el un mă- 
nunchi de istorisiri, care întregiau acel 
miraj nestatornic — sufletul lui Costa 
Dimitriu. 

Și totuşi, nu întâlnirea lui Nikita cu 
Costa — la Balcic — atât de neaştep- 
tată, a fost cheia care a deschis drum 
ciudatelor împrejurări ce-au urmat. 

o 

Işi sorbea cafeaua, în faţa cafenelii 
lui Mahmud, hotărit să reînceapă vaga- 
bondajul, când se ivise — coborînd pe 
unul din drumurile care şerpuesc la 





vale — ca o apă — printre muchiile 


albe — de cretă, — Costa. 

Costa, întovărășit de două fete, pira- 
tul |! 

In clipa aceea, râdea sgomotos și ochii 
cercetau largurile mării, sticlind ca 
două picuri de apă. Intreg, părea ca o 
pânză de corabie — pe care briza o ar- 
cuia spre depărtări. Nările sorbeau mi- 
reasma sărată care stăruia dimpreună 
cu iasma iarburilor de mare. Privirile 
lui Costa îmbrăţișau întreg golful şi 
apele albastre, de parcă ar fi cercetat 
— dornice — un trup frumos de femee. 

— Costa! 

A tresărit când s'a auzit chemat. Pu- 
țini îl strigau așa pe Costa, cu numele 
acesta — atât de drag lui. Și-a rupt pri- 
virile de priveliştea mării şi s'a întors: 
bănuia — prin preajmă, un prieten. 

Prietenii și marea, femeile şi plecă- 
rile — îşi smulgeau pe rând, adăpostul 
acesta generos, care era sufletul lui 
Costa. Fiindcă bunul Costa își trăda 
prietenii pentru mare — și femeile — 
ca să pornească într'o călătorie nepre- 
văzută. Uita apoi, de mare — pentru o 
femee care-l adăsta pe țărm, într'un 
port — și amâna un drum — de dra- 
gul unui prieten scump. 

Căuta adesea, un prieten dornic să 
vorbească despre drumurile ca de iabi- 
rinth ale vieţii lui, despre sbuciumul 
celei de pe urmă iubiri care-i pustiise 
sufletul, ori despre unul din acele tări- 
muri îndepărtate — înspre care visa să 
călătorească —- bolnav de nostalgii. 

e 

„Nu ştiu, ar n'am fost și nu voi fi 
niciodată fericit, aşa cum am bănuit fe- 
ricirea. Am fost un copil inutil și vârsta 
aceasta de aur — care e copilăria, nu 
mi-a lăsat umbra aceea de fericire a- 
pusă, rămasă pe sufletul multora — ca 
o urmă de diamant, pe sticlă. O, dar 
îmi este așa de greu să scriu aci. Felul 
de a primi corespondența, muțenia ta 
eventuală şi posibilă, Nikita, incertitu- 
dinea existenţei tale materiale, în Bu- 
cureşti... Poate chiar, aceste rânduri 
nici nu te vor găsi şi te vor aştepta, 
între hârtii prăfuite, zile şi săptămâni ! 

Am cerut vieţii mult mai mult decât 
meritam şi decâţ puteam face eu în- 
sumi. 





Destinul mi-a impus (ce grozav de 
tragic e acest categoric a] destinului !) 
— într'un fel stupid, un mers sinuos 
şi m'a făcut să pierd, de mult, sensul 
liniei drepte în viață. Ceeace e mai ciu- 
dat, Nikita, e că am presimţit odini- 
oară — acest final de adolescenţă. Mi 
se spunea că va fi, desigur, înălțarea pe 
ultimul potenţial al visătoriei. Pentru 


mine, finalul adolescenţei, a fost un 
rrepuscul“. 
(O scrisoare sosită din Constanţa, 


întrun răstimp când Costa, revenit în 
țară, expusese întrun pavilion — la 
Cazino — încrustările lui în lemn, cu 
peisagii îndepărtate). 

„Bu niciodată n'am fost mai singur 
decât acum. Desigur, fiecare din noi 
vieţueşte acel roman stupid şi tragic 
al destinului, Al meu e însă cumplit. 

Nu căuta în viață vre-o cheie a por- 
ților fericimi. Nu există o vorbă sau 
vre-o vrajă puternică şi adevărată. In 
viaţă, mergi pe o cale dreaptă sau în- 
doită. Mereu înainte, spre un acelaş 
final ironic, Când ajungi să fii singur, 
observi răspântia și alegi. 

Sunt două căi de-ales: viața adevă- 
rată — care e cea mai bogată în nefe- 
riciri şi viața falsă, Nikita. Intemeiază-ţi 
viața iubind oamenii, viul, lumea. Sin- 
gura putință de satisfacere psihologică 
integrală. Dar iubeşte adevărat, intens. 
Viața e prea scurtă — ca să te temi de 
ceva. Nu spun asta din cinism. E uma- 
nizarea ultimă posibilă, întreagă. 

Aştept un fel de răspuns. Nici un răs- 
puns — e totuşi un răspuns“. 

(Rânduri pe care Nikita le aflase, 
adăstându-l de săptămâni, la redacţie. 
Se 'ntorcea dintr'o fugă de lume, cum 
spunea el, dimpreună cu Ica. Pe-atunci, 
Costa se afla la Gibraltar, bătut de gân- 
dul înrolării în legiunea străină. I-a 
mărturisit — mai apoi — într'o altă 
scrisoare. Nikita i-a răspuns pe loc, în- 


| doindu-se că plicul îl va mai afla acolo, 


în pragul Oceanului. L-a ajuns tocma: 
la Oran). 
„Reîncepem negustoria vorbelor, Ni- 


| kita. Schimb. 


Astea-s scrisorile. Ultima ta epistolă 
mi-a pus una din cele mai surprinză- 
toare întrebări. Aceea a destinului. 


de N. PAPATANASIU 


Socoteam că — poate — e mai bine 
să tac. De-aceea nu am grăbit răspun- 
sul. Să faci Gin viaţa ta interioară svon 
de epistolă — e ca și cum ai încerca să 
n'ai nimic care să fie numai și numai 
al tău, un secret al ei, un imaginabil 
ideal. De-aceea, am tăcut. Nu-mi plac 
confesiunile referitoare la Costa cel in- 
tegral, adevărat —— această meduză sau 
monstru psihologic — care şi-a înteme- 
iat un castel sufletesc pe talaze. De-a- 
ceca am tăcut, ţi-o repet. 


Și-adeseorni, când încercam să-mi aduc 
aminte că totuși trebuia să-ţi răspund, 
scrisoarea rămânea  neisprăvită — cu 
cele câteva rânduri începute — şi apoi 
șterse, ca nefiind ale mele, ca nevor- 
bind despre mine. Și totuşi, îţi scriu. 
Vezi, o epistolă în care slova e înşirată 
egal, liniștită ca o apă de lac, anume, 
poate, ca să nu trădeze marea neliniște 
a destinului meu. 

Crede-mă, o spun cu amărăciune, cu 
lacrimi şi sânge, că sânt nefericit —— 
fără s'o fi meritat. Am gonit Gupă fe- 
ricire. Ca şi ține. Acesta e leit moti- 
vul propriilor noastre existențe. E mo- 
tivarea prieteniei noastre, adevărata ei 
motivare, reală nu metafizică. 

Mie mi-e teamă s'o scriu, n'am găsit 
în viață alter-eog-ul meu psihologic — 
numește-l dacă vrei: iubire — şi dacă 
totuşi l-am găsit cândva, e așa de mult 
de-atunci — că nu îndrăznesc s'o cred 
pentru mine — că a fost totuşi altceva 
decât o închipuire. 

O fată mi-a scris, mai de mult, o seri- 
soare extrem de puţin măgulitoare pen- 
tru mine, plină de ironie și chiar sar- 
sasm. Ma făcut laş. Ea nu era adevă- 
ratul meu alter-ego, dar era stimulentul 
meu, toxina mea necesară — și priete- 
nia ei, prietenia ei unică — plină de 
sinusoide și prăbușiri, era pentu Costa 
cocaina lui — doza necesară peniru a 
fi „el“, cel adevărat, nu el — cel 
de-acum. 

Aitădată, mai multe vorbe pentru 
vorbele tale“. 


Epistola aceasta venise aproape după 
un an de zile, când Nikita nu mai a- 
dăsta vre-o veste dela Costa. Poate că, 
totuși, p scrisese pe loc — ca so asvârle 
la cutie, mult mai târziu. Ştia despre 
el, vag, unele lucruri. O femee, alături 
de care Costa desfășurase toate pânzele 
corăbiei lui, într'o croazieră pe Medi- 
terana. 

In cutter-ul care-i purta spre deltă, el 
a evocat — cu ochii arşi de amintiri, 
pe Elsa Gold, făptura aceea ciudată, 
poate mai mult decât frumoasă. „Fas- 
cinantă, dacă vrei, Nikita, de fascina- 
nația aceea a femeilor nu deplin fru- 
moase, dar stranii în întregul lor“. I-a 
istorisit scena întâlnirii lor: sel, fără 
de nici mun căpătâi, la Alicante, pe 
cheiu, căutând largurile mării, printre 
catarge și vase. Elsa Gold se îndrepta 
spre țărm, într'o luntre, desprinsă a- 
tunci de-un yacht alb, abia ancorat în 
radă. Pe cheiu, li sau încrucişat pri- 
virile. Din luntre, coborise o femee 
sveltă, împlinită din linii prelungi, în- 
tr'o rochie albastră — care-i mulă — 
ca'ntr'o îmbrăţișare strânsă, trupul de 
regină. Arămiul roșcat — îngemănat 
cu şuviţe de aur — al pănului, se în- 
chipuia într'o revărsare a buclelor, 
până pe umeri, în volute şi învăluiri. 
Ochii ei cenușii — cu schimbătoare şi 
umbrite ape verzi, aveau o liniște stă- 
ruitoare în priviri, care dăoga farme- 
cului ei — iun nelămurit element de 
vrajă. Pe când luntrea se'ndrepta spre 
yacht, ea s'a apropiat şi l-a întrebat în 


franțuzește : — Ce faci aici? — Caut 
un vapor să mă întorc în țară, tocmai 
în răsărit! — i-a răspuns, ușor uimit 


-— mai puțin de împrejurare, cât tre- 
sărind la auzul acelui glas — căruia 
nu-i putea afla — pe loc — o asemă- 
nare cu un instrument muzical. 

Pășind alături unul de altul, prin 
oraşul cosmopolit, sgomotos, prea sonor, 
ca toate porturile Mediteranei, Elsa 
Gold i-a vorbit. Despre ea foarte pu- 


țin. Ceeace — mai ales — voia să-i 
mărturisească — era acest mou isvor 
de fericire — care i s'a deschis în su- 


flet, odată cu neaşteptata lor întâlnire. 
Nu știe dacă va însemna pentru el fa- 
ricirea. Visa să afle cândva, pe omul a- 
cesta crescut într'un port, la înfrățirea 
drumurilor mării şi ale oamenilor de 
toate rasele, — pe omul acesta care a 
îndrăgit marea imbrățișând cine știe ce 
dig ros de talaze — ori apele cenușii 
— în hulă — în larg... 

„Am fost amanți adevăraţi, eu şi Elsa 
Gold. Ne-am găsit pe înălțimile ameţi- 
toare ale dragostei. Ea avea degete 
lungi şi subţiri, făcute anume pentru 
desmierdare. Dar, hotărit, Elsa Gold 
era una din acele femei a căror iubire 
are acelaș efect cu a] băuturilor tari, o 
beție cumplită dar trecătoare „scurtă“. 

„Ea viețueşte acum, cine ştie cărei 
tragedii de iubire, dacă cumva — în 
sufletul ei — o dragoste face să vibreze 
şi acele coarde armonice mai îndapăr- 
tate de tremurul grav şi generos al 
glasului unic a] iubirii: notele suave 
ale nostalgiei ori cele din ce îm ce mai 
acute — ale disperării“. 

(Fragment inedit din romanul DELIOR- 
MAN, care va apăte în sezonul literar de 
taamnă, la „Cugetarea“, 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BTR. BREZOLANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-998 


DD a a e a a a a a i O NINO II