Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0007

ERE ver suzi 


Anul XLVI Nr. 7 


==" EaHerear 


ALEXANDRU ODOBESCU 





.— UNIVERSUL, LITERAR 





C titorii 











ALEXANDRU ODOBESCU 


Alexandru Odobescu u fost un mare căr- 
turar, în cel mai larg sens al cuvântului. 
Ţoate problemele pe care le-a atăcat în ar- 
beologic, istor'e. în monografiile sale, Mo- 
ți, Enăchiţă Văcărescu, Timoleiu Cipariu, 
Căle:va ore la Snagov, Orisina poeziei 
populare, în afară de » vastă erudiție în 
alcătuirea lor a avat intuiţia largă a adc- 
vărurilor storice. 

In Enăch ţă Văcărescu “lescrie pe oame- 
uii acelei epoci, în servilitatea lor desgus- 
tătoare, înțelesându-i, fără săzi  dispre- 
țu ască. 

Apoi Odobescu, mai mult za or'care alt 
contemporan, vede importanţa mișcării na- 
jionaliste — spre un laiinizm fanatic — a 
scoale dela Blaj. Aer: bătrâni laiinişii, ri- 
diculizaţi de o icfrină zellen:ea junimistă, 
erau niste mari patrioţi, niște infocaţi a- 
postoli. “Pimnoteiu Cipariu. pe lungă un 
mare filolui şi erudt, întrunea mensă în- 
suşire a unui orator «de o excepțională pu- 
lere de convingere: aşa a lost Bărnuţiu, 
Laurian şi ceilalţi, Ei erau în luptă cu 
toată droaa de „satanţ  unvuri, slavi, 
stoveni, germani. cari; negau drepturile is- 
torice ale poporului romin la el acasă. 
Vontru a-şi întemeia pe granit edificul na- 
ţonal aveau nevoe de Columna lui Traian, 
ncp'eritoarea mărturie a ovigine noastre, 
şi de Roma. Peatru a ne upăra trebuia a- 
runcat tot balastul turco-bulgaro-maghia- 
ro-greco-slavon din Limba noastră. Dacă 
nulte cuvinte slavune au rămas în limbă, 
pr n instinctul limbei, prin opera învăţaţ - 
lor areleleni. prin necesitățile curente şi ur- 
gente ale formaţiuni: unei limbi literare şi 
st inţifice, indecăiorasti şi poltice, peste 
90 la sută din cuvintele străine au fost vel'- 
minate fără rcîntoaruere. Mare parte din 
idealul lat 'niştilor s'a realizat, cel puţin, în 
intenţ e. Căci, dacă nu zicem pentru boală, 
morb, îi spunem şi maladie, dragostei sau 
iubirei slavone, îu spunem şi amor, trupu- 
lu slavon, corp. etc. ; cel mai adânc înră- 
dăcinate cuvinte au câte un echivalent la- 
tinesc, care, de cele mai multe ori le în- 
locueşte. 


Limba română nu pulea îi numai po- 
pulară şi arhavcă. cu puţine elemente noi 
cum a vrut-o şi Odobescu. Mai ales gaze- 
tele şi publicaţiile periodice au  înlăturai 
în mod desăvârşit dn vorbirea  cureniă, 
tendinţa poporanisto-arhaică. Prin sute de 
mii şi milioane de exemplare,  Inic, gaze- 
tele au creat o Imhbă vorbiti indispensa- 
hilă necesităţilor vieţii, fără a ţine seamă 
de critici, filologi și scriitori. Na fost, 
poate, perfectă, dar ea e az: limba vorbită 
si limba generală a intelectualilor si a 
arăsenilor; în mare parte, devine şi limba 
jăraniler cu timpul. 


De altfel si uotiunile vieţii au evoluat; 
în loe “le caldarâm, arcm pavaj; 
scrii 0 scrisoare amoroasă, convorbire a- 
moroasă, dramă umoroasă (dragoste şi iu- 
tire mau adiceliv pasabil). Pe urmă pi- 
san'ile, zapisele, spătar i, medelnicerii, hat- 
manii. voevoz'i, au dispărut din limbă. 
Paszini din ..M nea cel Rău“ sau cin 
„Doamna Chiaina“ mu se pot ciii de tâ- 
n ra generaţie fără dicţionar. 

De ar trăi latiniştii ar fi fericiţi, cetind 


[vaze unde nu există nici un cuvânt străin: 
„Moartea prematură a 'lustrului bărbat de 
stat“, sau „Crima din amor a unui con- 
ductor de tren“, sau „Fazele constituția: 
nale ale noului regim pol lic se desfășoară 


în continuă“. Exemwlele ar fi de luai dela. 


fiecare publicaț'e zilnică, 

Odată, limba noastră, în contract cu la- 
lina san surorile neolatine, mai ales cea 
franceză, a luat repede toate  clementele 
ec-i lipseau din tezaurul imens al iudelor 
sale, 

Dacă, la un moment dat. a fost nevoe 
peniru normală evoluție a limbe: de o 
coutră ofensivă împoiriva acelora cari vro- 
ian să reintoarcă un nou iargon laiino-ro- 
man. cu limba vorbită, păstrarea mai depar- 
tr, considerate ca patrimoniu naţional a u- 
"or cutinte ce tăgădnesc (neg), făgăduese 
(promit), desnăda jeluese (disper). sau (nă- 
deide (speranțăi. tăgadă (ncgarc), etc. era 
ioi atât de inutilă. 

In această priv nţă, Odobescu find un 
moderat, nu sa pronunjat decât pentru 
calea de mijloc. 


Odobescu, a îndrăsnit, pe când ilaşdeu 
incă merlita marea sa lucrare asupra isio- 
rie: şi limbei românești. să emte părerea 
că totdeauna, înainte de năsăl'rea Turci- 
lor, Românii, sau întins pe ambele maluri 
ale Dunăre . Documentele. în această pri- 
vinţă sunt unice și la fel. De aci. Odohes- 
cu emile părcarea cii numni după învaziu- 
nea “Lurerlor în Peninsula Balcanică sa 
făcut marea rupinră şi defintivă, între 
clernentul balcanic şi carpatic. 

Iniuitia lui istorică a prins bine și aici 
documentul real' şi faplel: istorice, chiar 
când nu sunt semnalate «de cronicar. In- 
iro catastrofă, f'ecare îşi lua capul pe 
uiide apuca, fără să se wân:lească la însem. 
nări şi memorii, ce se fac în nişte şi timp 
de pace, rând a lost vorba de năvălirea 
Turcilor. 

Dar toate astea sunt păreri în treacăt 
alc lui Odobeseu. Opera lui de căpetene 
literară rămâne Pscudokvasgetikos (tratat 
falş de vânătoar2). 

Tnegală ca simetrie şi concepție, conţine 
frumuseți literare de primul rang;  com- 
hină laolaliă vasta sa erudiție, bogata sa 
«maginaţie şi eusiwl său elegant de a con- 
cepe şi a reda lucrurile, 

Odobescu, în generalitatea operei sale, 
ne apare ca un coleclionar cu mari Înxsu- 
şiri, care strânge tot ce-i bun. ante, mo- 
dern, actual de valoare: o iconiţă, bizan- 
ună, în genul Pansellinos, alături de un 
iatagan sau pumnal turcesc cu prăsile de 
sidef. încrustate cu pietre scumpe, pe 
lângă-o minunată conic a Renaşsterei apu- 
senc, alături de o frumoasă imagine popu- 
lară, ne eroci o spleud'dă reminiscență 
clasică. Este un vrăjitor. pe care zădarn'c 
cauţi să-l prinzi cu şoalda ; îți scapă pr'n- 
tre degete : ai vrea să-l numeşti un amator 
de mare talcat, un imitator de  lucrnri 
mari și deodată te plesneşte cu un pasagiuu 
or 'ginal de o măreaţă fcumuseţe. Siai gata 
să-l clasezi ea pe ua clasic şi nn găseşti o 
bucată definitivă, dacă fragmentele nu pot 
constitui un întreg, oricât de frumos ar fi! 

Comparativ cu ce. patruzeci de ani a- 


de ION FOTI 


proape de  activiiate lilerară. a pri 
putin. A scris la intervale lungi şi la 
tâmpiare. Viaţa pentru dânsul a fos 
plăcere estetică, o voluptate superioari 
la 61 de an să tuboşti ca un tânăr d 
ani şi să te s'nucizi pentru obiectul d 
rului tău, arată până la ce culminațit 
Dea v aţa şi adora Alexandru Odobese 

Prin clesanţa stilului, prin noblețea + 
cepței, prin :narele săn patriotizm, 
slrălucitoarea sa iniclecenţă, rămâne p 
trei ce mai buui prozatori ai noştri. 2? 

A contribuii ma: mult. ca toj contur 
ratiii săi. la acel „dialect literar“ unici 
care îl cerea în scrierile sale sînt sed 
rile sale şi în epistolele sale ciitre Băn 
Aceste cuvinte nobile aie marelui Cipe 
pe care Oiobescu le c tează cu predila 
ne arată un credo al sin: : 

„Dea cerul ca. precum toţi! suntem" 
un sânge, toţi ne-am înclulcit dela si 
mamei noastre cun aceleaşi cuv nte, ori; 
ae despari munţii şi siiile, şi ar cât ne” 
pari stăr le socrale și confesiunele f: 
gioase, tot numui unu să fm, o națiur: 
limbă. o literatură, şi dacă pe alt câ 
românese c€ tăiat în bucăţi şi purcede 
căi difer'te, uneori cu toiul contrarii, 
cel puţin în literatură, în paşii către i 
tură, numai un corp și un suflet să 
Atunci or ce dispărţ'ri poliiice. sociale:! 
“eliioase nu vor tă'a dela olaltă, dar ţi 
ritul naţiumi şi gen ul român va tinde a 
pele sale peste toţi fii lu Traian şi 
ține legati între legăturile păeii. frăţie 
unității naţionale: Asa să fie în 7 
Amin”. 


i 











_ 


„Părtaş — spune însus! Odobescu i 
ședință a Academiei —— printre cei amatt 
neri. dn acea zencrațiune dela 1$45, i 
isi hrănea in'ma cu cele mai vi şi 
multe aspiraținni iar dealtmintreleat 
linat mai mult diu [re către ocupați 
lierare și istorice, — am trăit aici în £ 


de pe la 1854 îucoace, Lmp douăzecie 
cinci de ani, căutând când la deal cînă: 
vale. un colțisor unde să cvibăresc sau: 
palat sau v colibă. pe locul cam viran 
literaiurii româneşti“. î 

„Născut diuiro familie bogată, fiu £ 
mare spătar, el na uitat —- scrie Gr. ! 
lescu — în neccrologul său despre OdoB' 
cu —că din datinele ţării an fost nobil 
bocri aceia numai cari au ştiut să se îni 
întru binele si glovia patriei“. 

„Cine străbate vă le si câmpiile, & 
răscolesie arhivele si biblioiecile cerceiăt 
peste tot locul, umbreie şi amintirile si 
mosilor nostri, reinsiand umbra bărbaţi 
celor mari, luminând trecutul artistic i 
istoric al naţiei noastee “lerât Odobes 

„Conceptia lu: asupra limbei, care 
triumfat, era: „Să nu vom a croi lisP 
noastră pe tipare rcînmnite :  scalpelul: 
vocsti a purifica limba nu trebue să 'v 
adevănti 


în m 





trundă mai adânc decât este 
rană“, - 


D. N. Jorga îl defineşte astfel pe Qu 
bescu : ti 

„Pr'n societatea noastră legată de 
mânt. cu multe fire. el a trecut doar şi 
să despreţuiască deloc lucrur'le de 
căai el cra ca anticii săi strămoşi, an î5g 
list al materiei, un entusiast al vieţii și 















































tot ce are ca mai frunios până când a 
ărâmat el însuşi paharul golit al vieţii, 
kră nici o părere de rău. 

„Era prea cochet ca să fie un scriitor ci 
iruință. Ţ nea prea mult lu modă — care 
în mâna oricui — la disciplină — care 
din darurile ce se capără — ca să fie un 
nvățat sistematic. Era prea iron:c peuiru 
crede în el sau alţi. 


„ubirea lui de frumos se mulțumea prin 
ine însuşi, prin fulgerul admirator al 
peației şi avea ncyvoe de scris”. 

Sunt două considerajiun: muri ce se pot 
esprinde din opera ni Odobescu: e 
ensă amportanţă culturală şi ov decizivă 
irect'vă literară, pe de o parte şi o operă, 
h adevăr literară, dar schițată, -aruncată 
in fugă, fără sistemă si mai ales,  fFări 
mare pentru a creia curente de iite 
atură. 

Na 'nsistai, nu sa concentrat, pentru că 
făcut de toate şi pentru că iubea viața 
întro măsură în care plăcerile acestea fă- 
au primă înaintea vuluptăţilor sufleteşti. 
ra un epicurian : iar arta lu: trebuia să 
e operă de om fuarte intelegent, extrem 
e persp cuce — cu avânturi de poezie pe 
ocurea — dar autor în sensul ccl mai 
mos și sai nobl al acestui cuvânt. 

Ca să nu nec jucăm cu cuviniele trebue 
ă ne oprim un ntoment când e vorba «de 
n prozator aşa «le puternice, ca Odobescu. 


Artist a fost Fuumnescu, a fost şi Cosbuc, 
nai ales cel cd-intâiu. Dela pe ma clipă a 
baștiinţei sate artistice până moare joacă 
n fața ochilos, îl stiipâneşie viziunea unni 
is de artă, îl cutremură frigurile creaţiei. 
Ca Eminescu în poezie, a fost Bulcescu 
n proză : de actia toţi dascăli de românii 
ktuali şi viitori nu-i vor răpi nemuritoa- 
ea sa perlă „Cântarea Românici” şi ca so 
dea unii antiliterat ca Russo. Bălcescu 
te un artist adevărat, Aşa a fost Lamar- 
ine, Hugo, Musset. Baudelaire san chiar 
Perla'uc. Demoaul triia în ci, îi iuspira, le 
idea aripi. îi ducea pe marginile prăpăa- 
ici de disperare sau îi aducea pe pragul 
paradisului de bucurie. 

Dacă un scriitor, la doăzeci și cinci de 
ni, imitând pe Negruzzi serie două exce- 
ente nuvele istorice (cam  melodramice, 
ac foarte interesante prin desgropurea ar- 
sizmelor ce le însiră şi a limbei, pe alo- 
foreu, in adevăr poetică) apui la intervale 
de ani mai dă câte un studiu, foarte bin 
Piar, câ o fantezie ușoară, plină de 
rudiție cum exagerată, — în limp de pu- 
ruzeci de ani — să scrie Pseudokynege- 
ikos ca să ia proporţiile unui ghiveciu, 
mestec de dicţionar  encitlapedie şi «le 
fantezie debordahiă, nu dai o operă în- 
ează în acest interval: atunci nu cu de- 
plină diepiate se poate zice de opera unui 
feriitor, chiar câud se chianiă A. Odobes- 
u că este accia a unui oţios. 


Alexandru Odobescu era foarte intele- 
ent, avea o profundă intuiţie istor'că, era 
oarie cult — citise enorm — mai ales în 
Hirecţia clasicităţii greco-romane şi  mo- 
ferme. si cra adeviirat poct în clipele de 
aspirație. 

ăci aceste bucăţi sunt din tot ce sa 
per s — fragmentar, desigur, — la noi mai 
pregnant, mai fruraos: 

„E tristă şi urât iarna la ţară, când cri- 
pățul viforos urlă peste câmpii, când norii 
su ceața întuneeă cerul, când ploaia rece 
desfundă pământul, când ţarina-i goal și 
ăpăstuită, dumbrava uscată și plugul 
frândav. Apoi în lung le nopţi de iarnă. ce 


intuneciine plină de rază, ce de soapte 
finroase ! 

„Vântul vâjie şi geme ca uiste falnice 
glasuri ce plânz din depărtare: ploaia 


țiabeşte cu o întărâtată stârnire de pereţii 


si ferestrele usei: oblonul se clatină și seâr- 
țâie pe ţâţânele-i ruginite ; focul bubne şi 
irosneşte în cănn şi uneori o pasăre „de 
noapte, gonită dn adăpostul ci de o sufta- 
re mai viscoloasă a crivățalui, îşi ia zbo- 
rul scoțând un ţipăi sfâşietor şi tângu'os. 

„Intracele văpetări ale fire, mintea «le 
sineşi se porneşte pe cugetări mâhnieoase: 
mâhnirca îşi plăzmueşte veden'i cobiroare 
şi tot ce e mai test în viaţă, toate restriș- 
tele trecutului, toate teinerile viitorului, se 
vesfrâng ca umbre sângerândă, în oglinad 


întunecată au inimei“ (Doamna Chiajna). 


Pe cât de adâncă era cunoaşterea lui în 
ale Imboi, pe atât crudiţia lui limpede și 
constructivă, pe atât iutu ţia sa asupra an- 
tichităţii românești fără greş. 

Are pagini tragice, de o emoțiune pro- 
fundă, fe în „Milinea ce! Rău“ sau „ldoam- 
na Chiajna”, fie în splendidul tablou evoca- 
tiv în „Moţii“, fc în sumbra privelişte a 
execuţiei bătrânului boer Consiantin Can- 
lacuz no la Snagov, fie ori de câte ori, fan- 
ezia sa constructivă sau expres'a sa lim- 
pede prinde să ne dea o situație sau un ta- 
blou : priveliștea vacului al NYIII-iea în 
Fuăch'ţă Văcărescu : Renaşterea în Ardeal 
in Timotei Cipariu, ete... 

Inf'orătoarele scene ale răscoalei Moţi- 
lor, ale zdrobirci prin roată a lui Ioria şi 
“ 'loşea sunt reale, redate parcă de un mar- 
tur ocular în sumbra lor realitate. 

Era, în clip le Imi, un mare scriitor acest 
Odobescu, un imace cărturar, un mare îÎs- 
toric... 

Ca scriitor a căutal si creeze o limbă li- 
lerară anică, vorbeste chiar de necesitatea 
„formării defin'tive a nnui dialect cult şi 
literar în care să se enntopească sani să con- 
troleze toate idiomele locale și toate tiste- 
mele filologice individuale ale Român lor” 
Are străfulgerări geniale. „Ce aparătari 
puternici și maeştri ar fi găst  întrânşii 
dreptur'le țării, uitate şi acormite pe atunci 
in pulberea umil rii”. 

Desigur şi aci a avut înaiutaşi pe N. Băl- 
cescu — pe care Ta admirat întratâta — 
pe V. Alexandri, pe însuşi C. Negruzzi, Gr. 
Alexandrescu și plecada Renaşterii în ce 
priveste drumul de luat contra italienizanti- 
jor, puristilor sau latinistilor, Dar lupta lui 
pentru a in.pune dirccţa nauiă a fost aju- 
iată apoi se grupul Junimii. în frunte cu 
Titu Maiorescu, 


ION FOTI 
n e n 
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Ln biograf scria despre O'lobesecu: „a 
fost primul prozator român, distins prin 
urmonia, dulceaţa şi farmecul poctie a] sti- 
tului, prin românitatea, bogăţa şi frumu- 
sețea limkci. şi în acelaş timp. prin o în- 
insă şi variată erudijiune clas'că”, 

Sa niiscui în Bucureşti, la 1854, fiu al 
ceneralului I. Odobescu. Si-a făcut stut'ile 
la Sf. Sava, upoi își luă la Par s hacalau- 
riatul, unde mai urmă şi facultatea de 
litere. 

Ca student încă publică în „România li- 
terară” a lui V. Alexandrei studii ca „Sati- 
ra literară” şi după ce a venit în țară, a 
publicat cele două nuvele ale sale istorice, 
— direct influențate de Alexanrlru Lăpus- 
ncanu a lui C. Negruzzi —. „Mihnea cel 
rău” şi „Deane Chijna”, 

Fu procuror al Curlei de Apel din Bu- 
vureşt:, membru al Comisiunii docuzmente- 
'or istorice, post mai potr'vit cu vocaţ'unca 


sa. În această calitate făcu excursii la di- 


UNIVERSUL  IATERAR, — 99 
ferite mânăstiri şi cercetă şi stuilie d ferite 
documente şi antichitiiţi ce se găseau în cle. 

Cu mai muiţi scri tari scoase între 1801- 
63 „Revista Română” uude el pubi,că stu- 
diile : „Despre poezia puporană”, „Poeţii 
Văcăreşti”, „Despre psallirea lui Coressi” 
cite. 

Unindu-se ininisierele celor două princi- 
pate, în 1561, a lost numit director al Mi- 
nisterului Culelor şi apoi Ministru al a: 
cestui depurtament, în 1862. 

A scris atunci an foarte documentat și 
interesant studiu în limba franceză despre 
mânăstivele îuchinate. Si-a dat demis a vin 
envern, patru că ma fost admisă părarca 
sa ca voeniinrile mânăstirelor, luate de stat 
călugăr lor greci, să fie întrebuințate  nu- 
mai pentru scopur culturale. Cariea sa se 
intitula Etude sur les droits et les obliga- 
lions des monasteres roumains dedies aux 
Saints-Lieux”, sub pseudonimul de Agaton 
UOdmenedec. 

La 1867 a fost numit comisar general al 
Român'ei la Expoziţia din Paris. Obţinu 
dela guvernul francez ca România să fie 
reprezentată ca stat independent şi scrisese 
cu DP. $. Anrelian : „Notice sur la Rouma- 
rile“ în care vorbeşte pe larg de starea ccono- 
mică şi agricolă a Românie, insistâncu-se 
asupra antichituţilor — mai ales asupra 
mânăstirei Curţii de Argeş şi a tezaurului, 
dela Pietroasa. 

Mai târziu începu să publice „Le /resor 
de Pelrousa”, ca secretar de legaţic la Pa- 
ris fără a termina însă epera. 

La 1870 a fust ales membru al Asocia- 
jici Academie», mai în urmă Academia ho- 
mână, 

Luptă conira curentului Ialinist și ob- 
[inu ca limba poporană să fie de bază un 
mare dicționar român, început de B. PP. 
Haşden  „Magnnm  Etymologicum  hRo- 
maniac“. 

Pnilicând numeroase cărţi de arheologie 
și de antich tăţi, în 1374 Tiin Maiorescu, ca 
min'strul al Instrucţ'unti Publice, întemee 
puntru ihlobeszu catedra de arheologie la 
Universitatea din Bucureşti. j 

Publică şi o Istorie a Arheologiei până la 
jumătatea secolului al XVIli-lea, operă 
premiată de Academie cu marele premiu 
Năsturel-llerescu, luat al doilea de Divbe- 
scu, după Alexandri. 

Intre 1874-—1378 publică cele două stră- 
luciie conferinţe ale sale : „Mofii și 
Curcanii”. 

In 1874, un amic ul său, C .Cerneseu, ce- 
randu-i o prefală la un manual de vână- 
toare, publică Pseodoiynegetikos (Fals tra 
tratat de vânătoare), unde, întrun sir ue 
lablouri, ancedote, poveşti, făcu o istorie 
literară, piciorală şi seulpturală asupra vâ- 
năloarei. 

Sa sinuc's la 10 Noembrie 1895. 


IL. F. 


Zi 








UNIVERSUL LITERAR 


SCRISOARE 


100. 





O € 7 





Nwmi lipsești... Şi nu de doru-ți îmi cad braţele alene 
Mingiind cu nerăbdare faldul rochiilor reci... 

Nu te-aștept... nu'ți şt u nici calea, nici pe care stradă treci, 
Și, gindindu-mă la tine, nu'mi simt lacrimi printre gene... 


Cand pândesc, târziu, prin noapte, vraja somnului șiret, 
Şi când visele din viaţă fac loc viselor de noapte, 

Nyw'ţi spun numele, ca ruga strecurată printre şoapte, 
Nu'ţ_ văd ochii sub perdeaua pleoapelor ce cad incet..... 





“i 








De-ai fi astăzi lângă mine, poate ți»ași întinde-o mână 
Liniştită, ca ori-cărui, și mași asculta ce'mi spui 
Tremutând... ci, fără grijă, ți-ași răspunde ca ori-cui, 
Şi pe vecinicul meu zâmbet poate m'ași simți stăpână... 


Totuși... totuși... prin ce taină, leneș braţele mi-au stat, 
Ascunzându-și printre falduri degete nerăbdătoare ? 

De ce-așa târziu, prin noapte, vraja somnulu: să-mi sboare ? 
Și ce gând mă urmărește, când mi-e sufletul curat ? 


Vino !... Să'mi întinzi tu mâna... Saud vorba cumpătată 

Cum o spui... și'n ce tăcere mă aștepți ca să-ţi vorbesc... 

Să mă uit adânc în ochiți, să-ţi văd zâmbetul firesc... 

Și să scap de gând... de farmec... să fiu eu... cea de-altă dată, 


GINA SANDRI 


CÂNTEC 


n'o să fie dai la şcoală. 
mu va plânge niciodată, 

Şi n'o să râdă nici atât, 

Şi n'o să'i pese cum şi cât, 

Mă zbat în lumea mea uitată! 
EI foate va privi de sus, 
Durere dor și bucurii; 


INCEPUT DE TOA 


Şi-atât de pustie-r odaia ! 


Și 
124 


pir i 


Copilul meu s'a dus departe; 
Acolo unde-atâţi copii 

Nu mai au dor de jucării, 

Şi-o lume 'ntrează ne desparte! 
Acolo nul vor mai feri 

De irig, de foame şi de boală; 
Acolo nu va suieri, 


Pic... picură ploaia 

E tristă odaia, 

Durerea pe suflet m'apasă. 

Din putrede sireşini de casă 
Curge lacrimi... Pic; picură ploaia! 


Ve suflet m'apasă 

Pustiul din casă... 

Spre-o lume uitată mă poartă, 
Cu toamna ce bate lu poartă. 
E tristă odaia Cu ploaia — pustiul din casă. 
Și picură ploaia ; 

Cu toamna ce bate la poartă 
Se scutură frunza... e moartă. 


Văl vânăt, o plasă, 
Pe 'ntinsuri se lasă. 





N € 





RANDURI 


ie aș vrea să-ți trimit astăseară 
Gândul ce'nvolbură mii ie cărări 
Torn parcă'n sânge dulci irizări, 
Totuşi mă simt ca o plantă amară 


ie aş vrea să-ţi trimit gândul meu 
Dacă-l primeşti vinovat şi rănit, 
El ar putea să'nflorească'n sfârșit 
Dacă tu poţi să-i fii Dumnezeu. 


Oh, Dumnezeu de i-ai îi—şi apoi 
Ducă-l în lume dorul himeric — 
Dar pân” la tine prin întuneric 
Gândul meu moare drum de noroi 


G, TALAZ 


BEŢIE 


Cu degete de raze, în fereastră 

Mi-a ciocănit din nalturi luna plină, 

Şi alunecând pe pârtii de lumină 

Mi-u înflorit — ban alb — deodată'n glastră 


Shoase mâini, s'o mângâi, am întins 

Şi buzele "nsetate, s'o sărut, 

Dar eu petale fragede m'a nins 

Şi'n puninii strânşi ca'n cupe mi-a căzut. 


„. Ci 'mfiorat — ca de vibrări o strună 
Atinsă de o mână visătoare — 

Din pumni. ca dintr'un jghiab, fără suflare 
Băut-ara, dus pe gânduri, buna lună... 


PAVEL NEDELCU 


În vecinicia lui redus 

La nesfârşite zări pustii! 
Copilul meu sa dus departe. 
Acolo unide-alăţi copii 

Nu mai au dor de jucării, 
Şi-un rest de vizţă ne desparte ! 


ALICE SOARE 


MNA 


Bobiţe de rouă. reci. dese, 
Sab bolia de negură ţese 
Maramă din fir de mătasă. 


Pie... picură ploaia. 
Mormânt mi-e odaia ! | 
ieci neguri pe suflei m'apasă... 
Șin vâlnicul ei de mătasă, | 
Fecioară mâhnită e ploaia ! 


G. ŞI. CAZACU 



















































In munţii Pindului, începuse să fiarbă 
eva: se pregătea revoluţia turcilor ti- 
eri, 

In hanul dela Stena se acdăpasteauu 
reo dovăzeci de antarţi greci. în aceeaşi 
oapte când Simazi-Pasa. omorâtorul de 
restini “ela Bitolia se ducea într'acolo 
uo ceată de soldaţi. 

lar în jurul hanului dădea târcoale 
n îlăcău ciudat, venit să dea foc acelei 
ase blestemate, din faţa lacului  Pres- 
ba rirturic si adăpost atâtor fapte 
ari si ticălosii, 

Multe văzuse în viajţa-i lungă, hanul 
eja Stena ? 

Nici nu erau desfunilate cărările pă- 
durilor. şoseaua spre Ianina nici nu era 
roită, si pe la hanul înalt, lipit de talpa 
muntelui se abăteau voinici din toate 
ănăunile, 

Dar cinc-si mai amintea întâile lui 
ile ? 

Umbian povestile din gură în gură. 
anii le prefăceau, vr'un bătrân le mai al- 
oia cu cite o ainintire din tinereţea lui 
ndepărtată —. şi basmele cu tâthari ror- 
pea să. colinde satele de ve aproaue. se 
psfirau po drumuri depărtate și se ri- 
bipeau ln cavetele Pindului. 

Din necura. trecutului. vrun nalicar. 
mhătrânit pe malurile lacului Prespa, 
desprindea fapte qi oameni. le încunu- 
na cu mhreţia vremitor apuse — și în- 
iora pe cei ca! ascultau. 

Unul îşi amintea din strimosi, poves- 
ea unci rorile cu părul lune. galhon -— 
dusă re ţărmii Telesnontulai. zăvorită 
in lanul sisuratie —. şi witată acaln până 
Intro noupte. când au răsunat bubuituri 
lerozave ceasuri întregi și apele în fnia 
tanului sau roşit până aproape de celă- 
alt mal... 

| Alva. hunicul îi povestise de un hey 
ânăe, fugit din Stamhiul de frica viziru- 
dui și ascuns acolo. în taînica singură- 
late a hanului: cum întrun amure Sau 
arnit din văi olasuri de buciume si ehe- 
ări de răscoală : cum cete mari, adu_ 
nate din desisurile codrilor. au pornit 
pă cutreere întreaga tară. nână si-au 
pierdut urmele la granița Epirului și 
um peste zeci de ani târziu. hetul sa 
ntors sineur. să-şi îngroape acolo hătri- 
inetele amărțte. 

| Snuneau bătrânii de niște  căluzări 
înalți, en fotele tofloauna nlecate snre 
pimânt. cari. se nhăteau acala în fiscare 
rimăvară si ascundeau ceva în <utană 
ie răzhoinicii albanezi îmrrăstiati în 
primezi răslațe. cari îsi legau acclo ră- 
ile, deschise cine stia în ce luntă: de 
kleftii voniți dinspre Flada. să nrade pe 
pei: din drumul Taninei. do  cântacele 
&ntartitor răscutati îmuctriva stănânirii, 
— cântece a, căror natimă trosare si azi. 
pe strineile tambiarei vr'unul mosneaa 
Antărat 

Vromuri nouă aa venit înapoi. 
Negustorii şi soldaţii taie cărări pe 
marginea pădurilor, re maluri de ape. a- 
iunându-le într'o potecă largă. ce alear- 
ă peste dealuri și lânză prăpăstii, spre 
pitolia. 

Cete de pietrari încep să  netezească 
rumurile : își aduc neamurile de prin 
Rumalia și ţinuturile Yardarului, se îm- 
printese ca bulgarii din Prezven, se apu- 
X de șiescărie. 

Acum, casu de pe munte se preface în 
pan. De câte ori pe săptămână, în odăile 


de sus se aprind lumini, îar jos în graj- 
dul de nule. răsună nechezări de cai şi 
muszetele boilar. 

Sătenii din Gluwmboci. cărhunarii din 
uădurile învecinate trec mai rss pe la 
han și se opresc o noapte. 

Dela o vreme încap să aducă vești din 
Bitolia : cum se frământă satele din toa- 
fe scorburile Pindului, cum aril. cu văl- 
vătăi uriase. bisericile bulgărești: euant 
colinrlii cetate de ccmitagii pădurile şi 
se răzbhoiese cu antarţii adunaţi de pe 
râpile Olimpului. 

Dinsnre |'skiuh, voivozi sârbi sc stre- 
coară îiptil pe malurile Vardarului, trec 
hotarele satelor hulgăreşti — si cremenea 
carahmnelor scapără, - 

ifanul care începe să înnbătrânească, 
îsi aduce aminte de vremurile lui de 0- 
Hinioară — și chiamă în adăpostul său. 
cetole de antarţi, pripăşite în jurul Ste- 
nei. 

In pivniţa largă. adâncă. de multe ori 
au răcunat sfaturile cățitanilor ; şoante 
tainice se înălțau spre podeaua Uneori 
linistiti, alte ori frământată. de opincile 
arnăutilor jucători. LL A 

Iarba. când se rărese călătorii si pri- 
bexii din munţi pornesc spre casă, în 
hanul dela Stena se adună antartții. 

Dar acestia. nu rai sunt oamenii de 
altă dată. 

De mult, în zilele de înflorire ale ha- 
nului. antartii erau cameni viteii, îm- 
pinei de inbi'rea nământului lor înstăpi- 
mit de altii : îi lăsau acasă nevestele şi 
coniii. încineeau iatasanul, își muiau fus- 
(anele în păcură si se luptau cu turcii, 
Acum antarții sunt oameni de toate nea- 
murile cari sunt mai fericiți să Aonrmă 
pe vreo poiană. din vârful muntilor de 
cât să muncească la coarnele plugului 
sau să plece în lume. dună noroc: Ven- 
tru ci nu e ţară si nu e credință. Ba- 
nii veniţi din Flada îi! îndeamnă să-si 
omoare fraţii crestini. să ardă satele 
bileărezti, si să nnstiască căsuțele cine 
stie căror biaţi ciobani români, cocoţați 
pe vr'o coastă. 

„Dar niciodată, hanul singuratec din 
drumul Bitaliai rrauzise atâtea, ca în 7I- 
lele-i celn din urmă, 

Zilele re iarnă. cu cor senin. cu îngheţ 
si raze multe. 

Oamenii cari treceau acolo avea 
frunțile posomorite. ochii îneriioraţi, 

Vânturi de răscoală porneau din spre 
Alhania Viieclia aiunse si în Bitola. A- 
colo. ofiterii turci începuseră să ridice 
elnsul îmnotriva legilor hătrâne. Avân- 
furi de viată nnuă plutean dela un ea- 
păt la celălalt al împărăției sultanului. 

Turcii atotputernici nn mai pPorunceau 
ca altădată: fieădueli de vremuri feri- 
rite zimran pe huze şi înceninau inimile. 

Dar dintr'odată. pe toate sufletele căzu 
apăsarea. 

Din fundul Anadoluini. un rasă bă- 
frân veni în fruntea trebilor Monastiru- 
li 

Tra o fiară cruntă. rămășiță cin îndă- 
rătnica oaste a bătrânilor, Inchidea 0- 
cehii la privelistea viitorului. îș: astupa 
urechile la plâneerile celor urzisiți şi 
sfărârma toate încercările de  l'hbertata, 
Ufiţerii tineri din nvreaima sa. tremurau, 
îl urau si totusi trebuiau să-l asculta, 

— Prea multă dreptate ghiaurilor! 

Si de câta ori a-zea, de greşeala unui 


WNIVERSUL LITERAR. — 101 


HANUL BLESTEMAT 


de VICTOR EFTIMIU 


creştin. îl spânzura, Pe alţii îi trăgeau 
în țeapă. 

— Iu numele stăpânului meu Sulta- 
nul t... 

Si mureau vinovaţii, la un loc cu ne- 
vinovaţii, tureii amestecați cu creştinii, 
Altfel de nedepse nu încăpeau la el. 

Un nenorocit care furase un cal, un 
altul care omorise oameni şi arsese case. 
şi altul care se uitase crucişi la Şiamzi- 
Pasa — aveau parte de aceiaşi pereapsă, 

Când i se urî cu atâţia spânzurați și 
traşi în ţeapă, el începu să îmnuste cu 
droaia pe vinovaţi. Pe unii îi lega cu 
picioarele de vârful unui perete înalt, 
punea pe călăi să-l tracă cu o altă frân- 
shie die cap şi apoi, poruncea Băi dea 
drumul. 

Trunul venea repede, ca o stâncă pră- 
văI'tă și se pocnca cu capul de ziâ O 
pată groaznică rămânea în urmă, — 
stropi de sânge — bucăţi de creer — 
oase măcinate. 

Și Paşa râdea în barbă. 

— Im numele stăpânului meu, Sulta- 


Dar toate acestea, trebuiaa să se sfâr. 
șenscă înfr'o zi. 

Mulțimea se aduna pe uliţi; veneau 
natmeni fe toate neamur le. Mahomedani, 
Greri. Albanezi, ttomâni si Bulzari, se 
amesfecau 1n răccruci si murmurau. 0O- 
fiterii surâneau. îi lăsau să se adune, îi 
atâtaa, Murmurul crestea. soaptele se 
prefăcean în glasuri ridicate, în strigăte, 
în răcnete. 

Fra în r'mineața Bobotezei. când un 
pubhoi de oameni. alearci srre nalatul 
Pacei, Soldatii nu se încumetară să-i 0- 
prească. Puhniul crestea. urla, pocnete 
răsunau din vreme în vreme. 

Dar Pasa nu mai era. 

Plecase în zori. cu o ceată de credin- 
ciosi. Incotro? Nu stia nimeni Poate la 
Salanic. Ponte spre Corcea ch'ar spre 
Ianina Acolo. voporui n era înfierhân- 
tat iar hein! îi cra prieten. 

Dar bine.bina, nu stia nimeni în mul- 


țime. 
Numai ofiterii st'au — cei câtiva, fi- 
neri — cari în taină îi  nregătisară 


moarten. Stian tine că arurase re ârn- 
mul Inninei. că reste noarte se va opri 
în hanul dela Siena... 

Cum tremnran în ziua acea riur'le 
pitrada ala hannlvi! Păran ră din hâr- 
nele afnmnte de snh tremtale race re 
vrame eceart siravîna Pereti! aftan tava- 
nele cemeau înăbuşit. iar coperisul tros- 
nea. 

Bătrânul han nu 
de rosn snarale. 


văzuse niciodată aşa 


[n înîma lu străluciau de departe, 
țev: da carnhbine. 
Vansi-rl sta ne gânriuri tai  staroaa 


fruntea cn nmnima. eșia în drum carceta 
zările si Întra înr. 

Pe încernt. râni amuroul 7vârlaa vă. 
păî rosii na chi'ata Jarului si nolaia-ca- 
rnhinala călXratilor Ade Aonnrte e! nfta 
penrnt si Anechisa  pârticin!  pivnitei. 
Parizaci de antarți si un Gîncrnn orae 
eohoriră de pn cai şi întrară sub nă- 
mânt. 

Fecst'lala nnrironse ardean na la enl- 
inri. răsfrânvâA4u-si Juiminela alnhe în 
roua flarilnr Aa mucieni Cavrarni căzu 
în urma srecilor si nasi înrarnră să se 
nuză me se: le nrecătanrr mâncarea. 

Inrannsa să se înopteze — şi cei de 
ins ridicau glasurile, | 





102. UNIVERSUE. FITERAR 


OM UMBLAT PRIN LUME | 


de CONST. CEHAN-RACOVIŢA e 
i 





Boldur lFpireanu, se întorsese în târgul 
copilăriei. Lauumea îl uitase. Trecuseră a- 
proape patruzeci de ani de când plecase. 
Imbătrănise şi e! şi acei pe cari-i lăsu- 
seră cu mustațu mijindă. Venise primă- 
vara — și trenul îl aducea de departe. In 
sufletul lui trudit, năvăliseră farmecul de 
ve cârapii, cântecul din pădure şi închi- 
nara ciocârlici pe brazdă. 

Buldur Epureanu nu ştia ce-i plânsul; 
cu toate astea lacrimile i-au sărutat obra- 
zul, când zări de pe fereastra vagonului 
oraşul natal, 

Şi sosind în el. amintirile îl copleşiau zil» 
după zile. Ca un om fără nicio țintă, se 
plimba pe toate ulițele. De la o vreme în- 
tra obosit în vreo crâşmă, — CrâşIna ve: 
che, cu Cotnari vechi. Palharul cu rin îi 
era prieten. Sta cuc fără ca să intre în 
vorbă cu nimeni. Si când ţipenie de în- 
târziat nu se mai strecura pe stradă, a- 
tunci şi pribeagul nostru mergea la odiu- 
nă. Odihnă întrun otel, cu o lumpă fu- 
mesânclă pe coridor. 

Boldur Fpureanu, diminvata, cum «les- 
chiuca ochii, îl uemulţumia daia săracă 
nentictenoasă. cun lighian şi ibric de ta- 
Vlă pe un scaun, şi un tablou vulgar în- 
făţizând : „Omul la diferite virste” dela 
copil până la adânci bătrâneţe. 

Boldur se îmbrăca în pripă. Și iar ră- 
tăcia pe uliţi. Uliţele dragi!... I se pă- 
rea că ele-i sunt nişte prieteni adevăraţi. 
cum îl îmbriţişează, îi spun miatto, şi el 


Dar deodutii. amuţiră. Frotele hangiu- 
lui venise în voamă dinspre Bitolia, a- 
ducâuud vaste că. oaspeţi noi se ivesc. 

Zarta se însălbenea în răsăriiul lunci 
Lumini ciudat= plutean pe munţi si se 





răsfrângean în ghiaţa de lângă han. 
Umbriţi de aripele înoptării,  cătăreţii 


turei veneau spre han si se opriră în a- 
ceiasi cliră când printre muuţi răsări- 
tvlni ze ivean cele dintâi raze ale lunci, 
Hansiul însălb=nise Tremrura Dar și 
asul bătrânului Pasă tremiira 

-— Aacutiaţi. nu e nici o primeidie? 

— Nu. Măria Ta! îngână hangiul. cu 
mâinile încrucișate pe piept cu capul 
plecat. , 

Un cerestaş încoviură hanul. Găsiri 
caii în grajd. 

— Ai cn? sa răsti Pasa, 

— Ai pietrarilor — răspunse hanziul, 
cu multă îndrăzneală. 


„Sunt dusi să lucseze potecul “intre 
Cularsă si Zvozda,., 
Faza se încretință. — si întră în odaia 


de sua a hanului. Câtiva parmici răma- 
sară natură. cercetând drumul. Un ceas- 
două trecerse si în han se stinsară toate 
Inminile. Paznicii dormeau pe fân. lân- 
să cai, 

[lanni păra că. se leagănă Ofiau por- 
țile. scândurile trosnoau. canerisul  ge- 
mea înăbnsit. Atâtea păcate îngronate 
în caza, r-utredă dela Stena. înviau si ră- 
suflu în linistea nonţii : duhurile movy- 
ților vluteau acolo. tinând ison scrâşni- 
vilor ca se înălțau dintre șindrile. 

Intrun tâvziu nuelele uscate ale eraj- 
dnlui încovură să trosnească O nălucă 
u!hă alerea de colo până. colo. ascunzând 
în umbra ei. Inmina unei făclii, Năliea 
păroa că si'e bine locul. Până să se a- 
prindă cardil încenu să trosnească de 
partea cealaltă a hanului. In sura dela 
spate. fânul ardea înăbușit de multă 


îi ascultă. Niciodată în viața lui mn inţe- 
les mai bine ce înscanmnă farmecul strii- 
zilor, Ferestrele defa care parea îl uri- 
viau cu melancolie sau cu iubire: înfăți- 
carca clădlivilor simpatică şi hinevalioare; 
ceveacurile parcă braţe frăteşti să-l cu- 
prindă, îar edera sau florile, sufletul bun, 
primitor. Fivcare casă îi spunta ceva: — 
avea ov laină, Ti eran drazi copmi cari se 
jucau în pulbere; răţuştele care se pier- 
deau prin iarba cin oerăzi: grădinile in- 
iime cu flori lin fata parmuelâcurilor, 
SL oameni cum Se cade, cure i se păriau 
mulţuniiţi cu viaţa unde sau riâseut, unde 
tisiese lniştiţi şi unde îi aşcvaptei pintiri- 
paul purinților. 

„Și într'o zi și-a luat ee avea ta otel si 
sa mutat în suburbia Si-tu Nicolae. O 
lunte aparte  d> aceea din inima țăr- 
anului. Aici nu dispăruse patriurbulitutea 
«de dernult. Rămăsese acelaş duh ul trecu 
tului cu imprimara lui plină de ctnolisi- 
iate în stâlpii încrustaţi ai cerdacnrilur, 
in şindiila învechită de pe acoperisuri fu- 
&niate, în cumpenile dela fântâni. 

EL inchuiriase două oslăi simpatice la o 
dusedliță octogenară. Fa şi-a asenus la- 
crimile în batistă când l-a recunoscut. Cu 
vocea-i tremurândă de bucurie : „D-ta... 


d-ta... Boldur Epureanu... Credeam că: 


i-ai stins... Cum trec anii... Te-ai întors. 
le-ai întors. To-ai dus Făcău şi acum 


imnălbii... Maică, maică... 
Şi cu cine se întilnia dăseilița, 


vreme, Dintr'odută ţâşni ca o vâlvătaie 
rosia, Alte flăcări încinseră hanul din 
două părţi. 

Si în aceiasi clipă, zidurile începură să 
urle, tiria beeiul, odăile, birnele se pră- 
buseau tunând, scândurile ferestrelor 
plezneau — şi glasuri omenești, glasuri 
de dobitonce prinse de foc, se înălțau 
grozav Spre cer, întevărâșite aci de bu- 
huitul carahinelor, aci de strigătele mor- 
ţii, 

în casa cu porţi închise pe dinafară. 
soldaţi si antarţi. deşteptnţi din sonn, 
îneluniți do groază, se useau, se lup- 
tau, se loveau —. și cărlean unii peste al- 
ţii. neştiind încotro sapuce. 

Iar peste și, ardea hanul. 

Ardea și se prăbişea bucată cu hucată, 
adlănvstul aţătoe vsleciuiri si atâtor plu- 
nuri şi mai nelogiuite. făurite în taini- 
ete sala : ardea, îneropând sub el. fe cei 
din urmă păzitori ai păcatelor străvechi. 
pe isnisitorii atâtor veacuri de cruzime, 

Tavanul se prăbuși înălţâna suluri de 
bun si de praf, Cerul si muntele se în- 
tușiseră uhiaţa. rărea uriase  întinsuri 
dn oţel înrosit. Iar peste atâtea culori de 
sânge, peste nourii de fur, veste strigă- 
tele celor cari mureau—luba frecea plină, 
albăstrind cu razela ei vârfurile munţi. 
lor, awnte înuheţate în paza munţilor cle- 
părtați, 

ŞI. târziu de tot, când si cele din urmă 
flăcări sa stinseră. v ceată e călăreți se 
opri în faţa ruinelor. 

Se minunau, clătinau capul -— şi pă_ 
reau feriritţi, cu 'toate că vu era. nimeni 
să-i încrod'nțeze că Pasa arsese şi ol, 
Nici o fiinţă omenească imprejur, 

Numai 6; nălacă alhă urca repede coas- 
ta muntelui. Cine era? De ce dăduse fve 
satului ? Nun stia nimeni. 


VICTOR TETIMIU 


nu-i 


san 


spunea alta decât de sosirea conului Ei 
vcanu si de fel de fel de aduceri amit 
de când l-a prins că-i lua zarzări din! 
vauiă, de mama dumisale cu care era pri 
tenă. de atâtea şi atâtea întâmplări ? 
vora le dădea un farmece deosebit eu 
ceritalea rr. = 

Privarile cercetătoare din ferestre, £ 
nic, urmărian pe Boldur Epureanu, Dh 
cuţiile erau în jurul ni. In fiecare ca 
a Uliţii Pădurii, gurile descriiau în cul 
cât ma: vit viaţa acestui om umblat pb 
hume: i se puneau în cârcă fel def! 
de peripeții : iar trecătorii, mai cu seat 
bătrânii, îşi întorceau capul în ur 
lui si-l învălviau întru căutătură de bu 
voinţă. 

II satutan cu toţii respectos; îi cum 
tea familia din care desciudea : n 
bun de onmeni şi cu multă trecere. 

Boldur Epureanu, însă, vorbea put 
cn ci. Rar când strângea mâna la cf 
unul. Se svonise chiar că e tare cum; 
care, numi că avea un mare cusur:i 
n:va pe sinmde colimdase îl făcuse cam 
suz. „isa e ciuc vede multe şi ştie q 
in stele şi iu Mare, ajunge puţin țieni 
spuse întro zi, facticos, bătrânul Gh 





ghiacie, meşterul argintar, unui piretent 
său. A 
Desdediimineaţă, Boldur Epureanu. i 


“Iucea în Ivada casei unde sta.  Fice 
pont îi era cunoscut prea de aproape. 
zării şi morii şi perii şi nucii. Pentru n 
avea 0 denseliită afecţiune. li venea 
vreau în minte versul lui Fninescu 2 „) 
rândunelele se dune, se scutur frunzele 
NUC. Si după ce se sătura privind 
mersul unui gârdac, după ce roua clisg 
rea de pe un fir de iarbă, după ce; 
câte-o pâsăirică părea obosita de cânt 
Boldur se retrăgea în ecardacul din dai 
casei. De aici cuprindea cu uchii «ea 
ile din afari târgului şi moara de sâi 
Aripile ci nu se mai învârteau, Fra d 
o mărturie a trecutului, căci fiina de & 
nu mat curgea din râşnila pietrilor. MA 
ra cu alâta noroc altă dată era acum f 
răsită. Si la marginea celor din urmă ci 
ia sularebiei SE. Nicolae, era biserica mk 
cu acest Dram. Murise și mesterul ei? 
ctitorul postehicul Busuioc din divat 
lui Alexandru-cel-Bun ; doar  clopo 
mai aduceau aminte din vremea evlavie 
să de lemult... 
Dăsciliţa. îi aduse cafeaua. zicândui 
— Cum ai dormit astă nuapte, cos 
Boldur 2 Te uiţi pe dealurile aistea... £ 
Şi Foureanu îi răspundea : „Mă n 


a 





“Dăsciilițea înţelegea că nu vrea să w 


biască mai mnli. ŞI-L lăsa singur; dul 
ncaci mnrmurând ceva printre buze câ 
se depărta. 
bi] 
Trecuseră aproape donă luni de că! 
se atiuase e] în accastă uliţă si nim 
nu-i văzuse să se întoarcă acasă cu vre 
prieten. Singur, mereu singur. Dupăă 
Tintitul scareliui, pe răcoare, eşia la pli 
bare. Apuca pe drumul de țară. Se în 
poia noaptea, şi se strecura în odae. Le 
pa en abaiur îi făcca o deosebită i 
cere, Sc anzea un greer și fotografiile 
pe pereti sn preoţi şi preotese măriau Îi 
mecul încăperii. Avea impresia că fii 
hui stinshuria liniştea și frumusețea art 
lui cnib. Ce căuta el aici un om despr 
de ivi tradiționalismul ce picura ca ok 
veste cu adâncă tâleuire din ficeare 
cruşor: Ce căuta el aici îndepărtal! 
alte căi 2 De ce îl mişca nespus ce ul 
toată uccustă orânduire ? Gândirea ! 




















































atură pu se putea lepăda de toate a- 
te nimicuri, mărite poate de fantezia 
i? Și fără să-s. pue mai multe întrebări, 
u în grădiniță ; îşi luă un scaun şi 


cea tămădrire în suflet: rostul ce-l 
uia prin cărți și nu-l găsia. Notura e 
ietenul ce-l moi bun şi sfătuitorul ccl 
ei drept. Gândurile îl puriau prin tot 
uciumul vieții sale şi ele erau învălnite 
sensibilitatea razelor bălace. Vraja în- 
ce rațiunea. Vraţa nu-i o vrajă? Și 
a 6 vrime liniştea nopţii îl îndemna să 
culce. Boldur Epureanu intra iar în 
ein cu miros de flovi și patul alb. Ca 
: semi «e întrebare filosofic sau ca nn 
b de văpac, trimis din lumea celor ce 
mai sunt şi cati ne sunt atâi de dragi, 
ntrun ungher, îl privia candela... 


* 


Moş Vasile era roş la faţă şi cu ceafa 
pbuibată, Arca pumnii zdravem scurt 
gros la trup şi cu picioarele goale în 
şte tăziiţi. Pe cât părea la întâia ve- 
ve ca un bursuc, pe atâta îţi era de 
ag când îl ascultai. Sfătos nevoe mare 
cum eostiu cuvântul și zâmbia. Crâs- 
ar din vremea veche. Ce-a fost odatii 
aici, spuneau ferrstruicile dela casă şi 
luanele de stejar și pivniţa numai de 
atră. acum dlărăpănată şi cu treptele 
râmbe. Trei generaţii tot cu negusioria 
nului se îiudeletniciră. Doar de pri- 
eu cunoştea lunea „Hanul cu 
ei drumuri”, Nu-i vorbă faima i se 
ai dusese. căci alte crâşme moderne 
Buseseră spiritul vremii. La Moş Va- 
le venia numai câte un cunoscăior al 
mâiosului : câte un om cum se cade ca- 
i plăcea liniştea jar nu falafastăcurile 
la bodexile din ziua de azi: câie un 
pe care nu-i plăcea să-l vadă fiştecare 
ind soarbe un păhărel cu vin. Si !a urma 
mei Mo: Vasile nu avea nevoie de ori- 
ne; dumnealui ținea la persoana care-i 
lea pragul. Ţinca la rang că doar nasa 
a deprins, ha să mai isiorisească şi el 
va din câte văzuse şi prin câte trecuse. 
Odăile erâşmei erau curate ca un pahar 
p cristal si răcoare în ele și fără niciv 
bucă şi vinul se turna în ulcică. asa 
ea gust bun Cotnarul şi aşa băură pă- 
nții dumisale. 

Aici venna zilnice şi Boldur Epureanu. 
idea nur.ai din cap la zâmbetul lui Mos 
asile și ze strecura în odaia din fund, 
dtrânui prinsese meteabna conului But- 
br şi-l lăsa în pace fără să-i pue nicio 
trebare măcar că-l mânea limba să-l îs: 
iuscă de una de alta. Stia că are să 
pue singur câte ceva după ce va sorți 
in mângâicrea vieții. Moş Vasile clipia 
mai din ochi sivet si-si vedea de trcahiă, 
al doilea rând cu viu pe care-l adu- 
i Boldur, Boldur înlocuia tăce- 


— i fi cu cincispreze ani mai mare 
a mine ? 

— Ai nimerit răboiul, se grăbi să răz- 
undă Mos Vasile. că duar atâta aștepta 
n fir de vorbă. Fri-alaltăcri a fost parcă 
e când crai fraged ca vu tresiie. Si nu- 
mai ce intro zi te-ai dus... Şi bun dus 
fost... Te chema lumea largă. Ai intrat 
n ca tânăr de tot și acum te-ai întors ca 
i pasărea la cuihul ci dur cu peste ju- 
bătaie vea» în spate Lumea pe unde aţi 
mhiat va priit Dar nu ca une tot un 
ot întrun loc“. 

Fără cu si vree. pe buzele lui Boldus 
Direanu, <c strecură un surăs nentru a-l 
ierde în ulcica cu vin. Ani zise: 

— Lasă că un-i rău să fii palarnie. 

— Nu-i rău. Cine spune că-i rău? Dar 
ue ce-a fost odată! Acei de un leat cu 









ma țigară cupă ţigară. Spuza cerului îi: 


mine “au rărit Lumea de aziealta; nu-i 
mai place chiliile mele scunde, Au ceva 
in le din bătrâneţă. Şi de bătrâni fuge 
tinevetul ca deacul de tămâe. tin fără 
crâşmăriţă oacheşă nici că se poate. fa 
mine ce să vadă ? Pe un ghiuj. Noroc că 
mai sunt câțiva de modă veche: alifel ar 
cânta cucul aici. Ei... dar mi-am adus u- 
minte: eri a vrut să vă vadă conul Stin- 
ehe ; da busna în tainița asta. Şi i-am 
spus : ce vreai să-mi găsesc beleaua cu 
conul Bollur? Da cl unde da: că e un 
pricteu cu mata, că aşa şi pe dincolo. Dar 
ve parcă eu mam potrivit când vă cu- 
nose firea si vă văd numai sinzur şi vor- 
biţi rar ca va mitropolit. 

— Siinghr. vine des pe aici? 

— Cum să nu vie? Cine-mi gustă înlâi 
Cotnarul când îl pun pimniiă şi cine -și 
ciă bine părerea ca dumnealui ? Ba. că a- 
cela e acrisor de-ţi face cu ochiul, ba cel- 
lalt din putobhoce e ros ca buzele unei fete, 
ba altul scamănă cu chilimbarul şi că-i 
tămâtos şi aşa şi pe dincolo... 

-- Să spui mâine să sc întâlniască cu 
mine. 

— Poats cad şi amu. Și Moş Vasile eși 
în cerracul crâsmii doar îl va vedea pe 
conul Stinghe, să-i adică veste bună. ȘI 
se vita în sus şi 'n josul drumului. 

Boldnre Epureanu, se simțea line in 
crâsma asta veche. Și uşa de stejar și 
rrimda gârbovită de vreme şi două scau 
ne cu spotcaza încrustată, spuncau 0 po 
veste «le» demult. Aici fusese han cândva 
Van îl apncase când era copil. Si privi 
vea-i rămăsese în ograda mare. viduvită 
şi ca acum de căruțele cu coviltire. de cai 
cu elopote la gât, de enpeuri îuchise pe 
arcuri noi de Viena, de oameni cu cizme 
mari de iuft și cu cusme dintr'o oae. 

Linistea aceasta îi prija. Mei cinsti dinu 
vin. Şi aducerile ansinte dădeau busna în 
mintea lu. cu toate că ar fi vrut să ru 
ce gândească la nimic. Să-şi astâmpere 
numai scien de aceea venise aici. Țar tre- 
cutul îl urmăria ca umbra pe om. Ca pe 
un ecran. copilăria îi se perindea înaintro 
ochilor. În suburbia aceasta i-a gustat toa- 
tă fericirea. Şi pe locurile acestea a lăsa: 
t-o. Se intoarse iar la ca ca un drumeţ 
obosit si întârziat. Fericirea însă dispă- 
ruse, Rămăsese numai cuibul plin de far- 
mec. Casele kătrâneşii care numai erau 
ale lui, ci le vertea numai ca 0 mustrara. 
Căci alte frunii de conii erau alintate aici. 
conii cari un aveau nici o înrudire cu fa- 
milia Îmi. Totui se schimbase în odăile 
de ndinioară : chiar şi conerişul de șin- 
drilă așa înalt cum era a fost dat într 





parte si înlocuit cu altul. Casa căpă- 
iase altă înfățișare, şi nici urmă de 


poarta cea marc de stejar cu streaşină 
Weacnora. Întrase un om modern în ca 
si înloenise fiiră nici o părere de rău ce 
riădiseră cu trudă bătrânii. In inima ui 
Bollur Fpureanu, se deschise o rană. Şi 
ca să nu «e lase răpit mai arlânc de gân.- 
duri, se ridică dela masă. Tot era mai 
bine afară, hoinărind pe uliţi, în ansgul 
serii. 

=. Cu bine, jupâne Vasile. 

— Cu plecăciume. 

Si Bollur Epureanu pleca, şi Mos Va- 
sile tot privia în urmă-i, cu ceva deose- 
bit în ochi. eu bunătatea pe fată-i. ros- 
vint - „Ciudat om e şi conul Boldur...”. 


* 





Se uimerise să fie zi de sărbătoare,» 
Târrul moldovenese căpitase un caracter 
pecifie evlavios nrin cântarea aiâtor şi 
atâtor clopote. Chiar ne inima de piatră 
ar fi miseat-o imnurile metalice răspân- 
dite din clopoiniţele bătrâne. Se părea că 


UNIVERSUL IITERAR. — 103 


oraşul din zilele noastre se îndepărtase 
şi în locui lui venise acel de odinioari 
cu ulițele pavate cu lemn, cu pestriţeala 
de negustorime împăţită pe bresle, cu 
oăcheşze hoeroaice ascunse în haine scun: 
pe, țasute în Orient și plimbate în rad- 
vanuri, cu divanişii în zborul cailor a- 
rabi şi cu farmecul de atunci. 

O dimineață iinunată «le vară. Boldur 
Epureanu, în mijlocul grădiniţii cu flori, 
asculti și el cliemarea aceasta a trecu: 
ului. Flovile erau îngrijite cu fanatism de 
mâinile dăseăliţii. De zeei de ani zarna- 
cadulele în acelaş Inc rănduite, de ase- 
meia  bnjorii. trandafirii, crinii, garou- 
fele, ochii bonlui. O cărare ducea din 
parmaclâcul casei la portiţă, prin iarba 
înnaltă. Cineva se îndreptă în spre Bol- 
dute. Manifestarea de bucuric fu îmbrăţi- 
şarea, urmată de izbucnirea mulţumirii 
sufistești. 

— "Tu eşti, Stinghe?! 

— Tu ești, Boldur ?! 

Vorbel> dipirură şi ci rămăseseră ui 
tându se în ochi câteva clipe. Năvăliseră 
atâtea gâuniluri în tâmplele lor încât nu 
aveai nevoe de cuvinte. Tăcerea imprima 
mai bine cseace se petrecea în inimile lor 
Zâmbetele amândurora li aduseseră un 
val de reculezere 

—- De cânul eşii în târgul nostru ? înce: 
pu caspeiele. 

— Nu în târgul vostru, Stinghe, ci în 
al meu, tăspunse Boldur. 

— Da, da. Epurene în al tău. Am Înst 
la țară şi întorcânda-mă am auzii «le 
descălicarea ta. Nu-mi venia să cred. Mi 
ce pătea un vis, Atâția ani... 

Bolţur Eoureanu, dădu numai din can 
si-l luă de braţ pe prieten. şi-l duse în 
livartă, Pusta câteva minute erau sub cren- 
gilo uuui nuc bătrân. Se asezară pe scau- 
ue. Siinxhe îşi pnse pălăria pe masa de 
mesteacăn. În ochii lui căprui licăria me 
lancolia. Simţia nevoia să spue multe 

.—Atâţia ani.... Boldure! Eram.... “i 
acu hătrăai. Mă vi! la tine si mi întreb 
Tn esti acela de atunci. zglchiu. neastârm- 
păcat, iras prinir'un inel. fără nici o îu- 
erețitură suh ochi? Boldur dragă, puneam 
lucruri mari la cale; mai cu seamă tii 
cu firea îndrăzneață. argint iu între noi 
Ştiai mai mult decât toţi colegii licieni. 
Și la bacalaureat ni-ai pus în cof*. Toam 
na wai mai veait la universitate, Orirzan 
turile Jargn te chemau departe. — și te-ai 
dus. [in cerceiitor al oamenilor. un din 
incet prin ţări străine. Nu i-ai petrecem 
zilele în zadar; vai rămas lezat de tâvzul 
acesta. un on'usor: 0 viaţă întreagă să te 
învâpteşii ela a barieră la alta şi sti 
rumegi aceiaş situate modestă de mazis 
trat ca și wine. Tu, eşti un erou. dur pu 
cu. un banal. cu droae de copii dun“ 
mine. un pruvincial. un om care nu verde 
decât până'n vârful nasului! Mam n%s. 
ent din argilă proastă! Cu tine se schim 
bă... 

Poldur Epureanu parcă adâncea ce": 
de unde pornea un zâmbet diseret. pl 
hurere, pentru a i se pierde pe fata 
ojelită. 

— Fu sunt nwurinarul obosit întors pen 
tru totdesuuna la ţărmul caselor de pes 
cari, Răsăriturile si anusurile violete me- 
vreu te îndeamnă la cete. Vâstezi si vâslezi 
„un îndârjire. Dacă ai norocul ca valul să 
nu-ţi fie un lvagiin etern, atunci vine vre 
mea când de pe proră, ochii ţi se umi- 
zese după viața ce-ai lsat-o ne pămâniul 
de lînsăi marginea Mării. Simţi că în 
pept dorurile vor să crună ca un vulenn 
Doruri după acei scumpi. desi modesti. 
pe cari i-ai lăsat acasă. Turnul gatie al 
bicericuţii, stradele strâmte, pescarii, b*- 
trânii, tavernele întunecoase cu vin şi ci 








to. 2 LINIVERSUL IIPERAR 


«ru, Tâlfânrile de năframă, palavrele uuci 
bunici abia încroşetânid la hainu de pes- 
car, ioate aceste privelişti obişnuiie capă- 
tă proporţii mari în simţirea și fantezia 
ta ; c obsedare care te urmăreşte pas cu 
pas şi te nehnişteste. Ştiu, că 'mi vei spu- 
ne că acestea suni nimicuri : un început 
«le înfrăugere : anchilozarea cnergici ; us 
început de senilitate, Fu răspund: e un 
sentimcut în avi care nu se lasă niciodati 
doborit, = e iradiția. 

— Atunci de ce-ai mai lăcul ascensiu: 
nea spre desăvârșii. Boldure ? De ce ic-ai 
înciepărtat de ţară ? De ce nu ai rămas îu 
mițlocul alor tă cu acvleuşi moravuri și 
<făbiciuni ? Să vezi numai cât am văzut 
eu: să te invârteşti în o anumită socie- 
tate; să te ţii de aceleaşi reguli îmhătrâ- 
nite si să nu te poți misca liber din pri- 
“iita prejudeciăţilor stupide ale unei colec- 
tivități dintrun târg cu mentalitalea în- 
„ustă. De ce nu ai rămas aici, să te su- 
foci între partencrii ranshiloşi, fie dela 
club, fie: dela birou, fie dela acei cari-ți 
calcă pragul cusei şi-ţi spun cu patos că 
îti sunt prieteni, ca la cea dintâi ocazie 
să-ţi arate că inimile li suni pustii de a 
vânt, de frumos, de sentimente mai în- 
nalre 

—. Ascensiunea de care-mi vorbeşti — 
urina Boldur -- trebuia. Întâi: cra la 
mijloc tinereţea care nu cunoaşte obsta- 
cole : și el duilea o chemare n mea Viun- 
irică. Chemarea înni dădea imbold şi-mi 
arăta drumuri nonă de  uublat, Aceste 
elrumuri cu perspeetivele lor minunate ini 
te deschisese cariea. dar nu cariea moc- 
uită si scacă u dascălilor mediacri. îndo- 
pată pe gâi va lu o gâscă înurășală. vi 
aceru aleasă de însușiile mele intelectua- 
le. The aceia am rămas nu autodidact, râ- 
rând de acel» diplome care din prost nu 
te face deşiept. ci ți-ajută ca prostia să 
o porți arai departe în rosturile sociale. 
si să te cocoți acolo unde nu me 
viți. Si aceste drumuri mi-au folosit. Am 
muncit din răsputeri si nu am cunoscut 
nici 0 scrisoare de rccomandaţie sau su- 
port politic decât irnda şi meritul. Vezi 
pentru acest morit am plecat din țara mea. 
Simţiata ci aici voi închirei si umiă voi 
prăpădi. Deşi aveam numai nouăsprezece 
ani. totus îmi dădeam seama de toată 
sicucturu socială ce suii înconjura. Aveam 
în ochi viața tatălui meu: ua om cinstit; 
drept, cu carte ca pentru vremea lui și ua 
ajunsese decât unu mie funcţionar la ca- 
priciul flucunaţiunilor politice. Politica cu 
sarlatanii ei Am dispretnii si disprețuese 
sarlatanii ! Mi-i scârbă de ei ! Din pricina 
lur am pleeat să nu-i văd și să nu aud 
de nume! Asvcam neroe de deplină liber- 
tate: aveam uhoe să văd în juru-mi 
«dreptate şi respretarea omului. Valorifica - 
rea aclevăraiă a insusirilor lui. Omul 
chemat unde nierită. Fram de pe atuaci 
un ncâmpăcat cu minciuna şi linguşirea. 
Nu puteai să concep. că secătura cutare 
pentrucă ce odlraslă crescută în mătasă, 
să parvie, să iunoreze şi să treacă prin 
viaţă moștenitor al bunurilor suciale ră- 
nase dela părinţi; iar nccăjitul din po- 
por, Să vegeteze și să poart: pecetea io- 
băgiei ca un păcat. Nu mă împăcam cu 
nedreptatea aceasta socială. Uşi ferecate 
pentru acci cinstiţi, pentru acei ridicaţi 
cu jertfă din sărăcie şi poziţii sociale o- 
ferite cu dărnicie tuturor acelor cari nu 


. 








stiu ce-i munca adevărată. cu minţile 
seci: cu o siugură calilale că sunt ur- 


mașii pracopsiţilor cari au averi din poli- 
lic .Mă «lutea pe mine umilirea oamc- 
nilor modeşti, să văd caractere etreenrate 
cu foamea. De aceia am plecat? 


— Boldur. şi cu ce te-ai întors după 


palru decenii ? Ai soţie, copii, avere? în: 
ircbă Stinghe. 

—Singur. Mam întors, însă, un om 
culi şi asta iaseamnă tot, Am coiindai u- 
pruape toată furopa şi Statele Uniic, şi 
cunosc ce-i viaţa. Am muncit prin fabriei: 
mi-am trudit trupul: am fost în biceuri: 
hamal în port „conductor de tramvui. ce 
vrcai, cu să câștig pâinea. Dar am fost 
respectat ca om. Din dreptul meu nu mi-a 
luat nimeni:  Meriiul meu cra evidenţiat 
pretutindeni. le cincisprezece ani n'am 
aciuar înir”un oraş din Suedia. Sucrdia nri- 
nunată, cu adevărată cultură în popor, cu 
literatură covârșitoare. cu teatru Sănălos, 
cu ciuste desăvârşită, Ajunsesem aici sii 
fiu biue văzut şi să ocup situaţii bune. 
Dac nu mam înbogăţit. Acolo nu se anun: 
vește decăt pentru binele obstese. Si nram 
fatore iar în târgul copilăriei. De 
Dupa cum ţi-am Spui» mă simi marinarul 
obecit si mă chema pământul. Ves să 
închid ochii lingă țărâna părinților mei. 
Precum vezi cultura nu se îndepărtează 
«de tradiţie : ca evoluează, dar rămâne în 
noi cesa sfânt fără eare nu am putea piişi 
mai departe fără un raziur din recul. 
Toate lucrurile de aici, din ţara mea. a- 
cm în:i suni diagi. Depărtarea de atâtea 
decenii le-a dat un deosebit colorit şi 
furmec.... 

Dăscâhţa se ivi zâmbind. 

— Prietene, ţi-am vorbii prea multi. as- 
tăzi. Allă dată moi avea ce-ţi spune. “. 

Sa-l petrecu până'n uliţă, 


* 


un? 


Lui Boldur Epureanu. întâlnirea cu 
Stinghe. îi văseulise uducerile aminte, mai 
pmteinic. Părinţii lor erau prieteni şi 
ces seutiment amical îl tranxmiseră şi la 
copii. Boldur luă masa singur. Sincuri 
tatea ce „lata aceasta îi fu apăsătoare. 
Oricum ae fi dar Stinghe avea copii si 
sotie. Dupi dânsul va rămâne cineva... 
li, drăcia dracului! se gândi el, am în- 
ceput să filosofez, Siesta în alte rânduri îi 
alucea svinut plăcut, acum însă dispă- 
ruse, Lui o carte să citească : plietisil o 
asvârli pe livan. Ar fi voit să.rătăcească, 
Aur afură era o căldură năbhusitoare Per 
delele de rreton acoperian ferestrele In 
odac o răcuare cu miros de iasomie, Cea- 
surile trereau încet şi până la asfinţitul 
soavelur ci încă muli. Amintirile îl stu- 
pădeau Vedea acvea chipul aceleia ce i-a 
(asi mamă : e fiinţă bună. cu ochii verzi, 
înțelegători. adânci. saflei senin, inimă 
vata la orice sucrificiu. cu o educație a- 
proape de natură. la tară: fiica preotului 
iin satul Sirejel. Şi pe tatăl său : om din- 
ivo lucrată. cinstit la vorbă și la faptă. 
“Virz pin viaţă: nu ştia decât ce-i drep- 
tul lui şi nu înşelase niciodată pe nimeni. 
«le aceia dusese un trai modes. el 
fiul boerulni adevărat lon Epureana, carc 
ze stiusese sărac penirucă țăranii ii erau 
fraţi şi-i ajutasc la orice aman. Talăl siu 
comisar: om al datorici ; d: mulie ori 
pe neplacul prefecţilor şi a! aleşilor na- 
țiunii prin înşelăciuni clecturale, pentru 
că cl nu se amesicca în cancanuri. Cu. 
misarilul nu-i adusese nici un belşug: sin- 
vura avere, era un acaret frumos cela bă- 
trâni. O gospodărie din vechime: o curte 
incăpătoare împrejmuită cu zid şi 
în mijlocul ei clidirea groaie ridicată din 
piatră şi cărăuiidă, cu ferestre ferecate. 
Mici covilărise cel: în odăile acestea pline 
de sinceritate simţise fericirea întreasă, 
ca întro zi să prăbuşiască credința ace- 
lora cari-l alintase şi vedeau în el un ra- 
zim. o nădejde, un vlăstar aducător iar 
de faima neamului Epureanu, în aceasti 
urhie unde se stinseseră şi dormiau 501m- 
nul de veci câtera generaţii din familia 


ti i 











lor. 4 impresiona şi acum despărţit_ 
cun leştnase mama-i, iar tatăl umbla 

motic «e colo până colo. La începutu 

nci primăveri un vapor îl ducea der 
“le țară. Inainie soare iar în urmă 
îu Simțirea părinților pe care-i lăsa” 
sdrohiţi de durere. În oraşul în cart 
oprit oamenii, aspeetul clădirilor cu : 

ic etaje. forfolcala şi sgomotul vehic 
lor i se văreau din altă lume. Ol 
nouă. iaghesuită la muncă intensă p 
lavă repaos. unde energiile se cioe 

“i omul părea o jucărie. Avea imp 
că se va duce la fund în haosul ae 
Sirenele dela fabrici îi aduseseră îu s 
cel dintâi sentiment adevăral: că au 
ucolo se putea îndrepta ca să poată .. 
In scuri timp trupul fraged i se frâ 
în o nucă brută. Abia căpătase de, 
ceru : cra cărbuni cu tărăbuţa și Ape 
lopata, îi assăârlea în cuptoarele dog, 
toare. Opt ore întruna de trudă, şi,. 
şi pieptul şi braţele îi eran scăldate 
“uuloaee, iar noaptea simţia durerea 4 
lor. Apoi intrase Iuerător la o bruf 
După o vreme «le aici plecă în alt e 
lariş munca grea dela capăt, până «a 
junsese anploiat la un magazin de: 
nulacumă. Napțile urma cursurile uni 
sitare : şi după ani de irudă avea 9. 
plomă do inginer. Viaţa începuse să 
mai uşoară. Abia acum încolțise şi i 

nima lui sentimentul iubirii. Cunoseu 
Tată bun: o artistă de mâna treia ! 
rasi: de cinematograf. Işi încerca şi 
norocul prin Iume. Era o fire curior 
via să ajungă culmea. Era tânără, « 
hic. cu văpaia pasiunii în ochi, în $ 
în mişcări» corpului. în gesturile cele:, 
discreie. O pasăre şi ca călătoare — pi 
de aceia iubirea pe amândoi îi înlănț 
isa de puternic — dornică de necunos 
iva o poriugheză cu fantezia bogată € 
(ara ci plină de poezie. Ea nu cuno 
descurajarea în viaţă ; cu era deprins 
*bucinimul și n tâmplele ci svâcneau ș 
duri sociale, nuuă. O chema Ivonne. h 
na lui scumpă! In o zi de Decemb 
într'o bisericuţă catolică, erau în faţa 
tarului. Au trăit patru ani împreună, 

iun apartament liniştii dintcun fob 
Se “nţelegeau de minune: își poves 
dit copilărie, din ţările lor cu obice, 
lcosebite. Oclir [rumoşi ai ei se ump! 
de lacrimi când vorhia se mama-i sing 
şi de tată! oi, căpitan de marină, € 
giisise odihna vesnică lângă insula N 
feclandă. Un roman sugestiv îi cra vi 
FI o recompensa cu sărutări şi cu draj 
tea închinată ea unui simbol. Nenor. 
însă îi păstea. ericicea lor irebuia si 
curme ca un sfârşit dureros dintro s 
mă. Ea scuipa sâuge, sângele care nui 
tă. Și într'o zi sa despărţii de el du 
Îu-se în Nirvană,.. 

In achii lu: Boldur Epureanu sei 
lacrimi. Păscălița intră în odac, ară 
du-i o broşă a dumizale de anr: un şi 
încolăcit în pietre de rubin, broşă pet 
o piordluse şi o găzise în fundul ser 
lui 

Boldur Epureanu cși din odae. Se pie 
bă câtăva vreme. Perdeaua nopții se! 
în _juru-i. 

So întunecau mai întâi dealurile, e 
turlele bisericilor, lucrurile aproape 
pământ. Din uliţă e! privia îndelung 
casele hătrânezti în care copilărise t: 
şi ele crau enprinse de aripile întuner. 
In. Fnevitabilul întuneric de care nu: 
scăpa nici el, dar măcar va fi în a 
pirca curților ce-au fast odată ale £- 
mului Epureaun : va dormi meren lă 
tâsgnul natal. i 


CONST. CEHAN-RACOVIŢ 


RACINE : „Fedra“ 


Traducere de D. Nanu 
(Editura „Ritmul vremii“, — 1929) 

























Daci «lin poeziile sate originale publicul 
ast măi puţin ocaziunea să cunvască în- 
cuşirile. de artist ale domuului DD. Nanu, 
unul du cei mai de seamă reprezentanţi 
ai iuspirațiuuit religioase rumăânești, cali- 
tăţile d-sale de priceput  tălmăcitor al 
capuloperilor literaturii franceze l-au fă- 
cut în deobşte cunoscut. Şi  - «linire ele - 
mai cu seamă, faptul că — pe deoparie=- 
d-sa nu dă busna, nu traduce niciodată 
l întumplare. nu-şi risipeste energia nici 
periru opere de sensație, aici peatru la 
modă, sşi-apoi, pentrucă d-sa uu se con- 
sideră niciodată definitiv (lucru pe care-l 
fac. dcaltfel, toți marii traducători, în 
fruntea cărora, la, nui, trebuese conside- 
vaţi : Cosbuc şi «d. Murnu). 

Clasic şi ponderat în propria-i creaţiu- 
ue. d. D. Nanu, se apropie îndeosebi de 
operele cu renune care abundă tocmai 
de aceste caractere. Cunoscător perfect al 
limbii și literaturii franceze,.d-sa se apro- 
pie —- cu evlavie — de ea. o pătrunde, o 
înțelege şi o gustă cu pasiune. Indrăgostit 
al lui Racine. d-sa osteueşte, din când în 
când, pe paginele pline de avânt ale neîn- 
trecutului maestru, le descifreaza sensul 
adânc şi, ca un aderărai propovăduitor, 
migăteşte de zor şi cu evlavie căutând să 
a sentimentelor generoase, pasiunilor 
seiufrânaie, haiua celei mai curate şi mai 
sclipituare limbi româneşti. E un merit pe 
care. astăzi. i-l apreciem mai mult. Iată 
de ce unu puten decât regreta calmul su- 
fletesc cu care cronicarii noştri literari au 
treeui peste această nouă învestmântare 
a iuspirațiunii franceze, devenită eternă 
iși universală prin puterea de a creia su- 
flete a neîntrecutului Racine. Ea constitue 
incă un vot de blam pe care scrisul romă. 
nesc, gâta să se extasieze în faţa celei 
dintâi crezii moderniste, şi-l dă. Această 
conspirație ne-a decis să vorbim și să a- 
tragem atențiunea cititorilor noştri asupra 
unuia dintre cei mai desăvârşiţi făuritori 
de versuri româneşti la noi. E d. D Nanu 
— fericitul traducător al „Fedrei“, despre 
care nb sc va putea zice, fără îndoială, 
niciodată .traduttore, traditose“. 

Intrudevăr şi traducerea de faţă (ca și 
accea a Aundrumacăi. de alfel), se remar- 
că pe tleoparte, printro exactă redare n 
sensului original. pe de alia. prin acea 
minunată putere de a mânui versul româ- 
mese. Din cel dintâi punct de privire d. 
Nanu ete un sclav al originalului pe care 
il wanspune cu fidelitatea caracteristică 
n simplului tălmăcitor, dar pasionatului 
“artist care reușește să retrăiască opera 
confundăndu-se când cu autorul, când cu 
unul sau altul dintre eroi. Aceasta însem- 
nează că il-sa este un traducător com 
plet. inteligeut, adică - unul din marii (și 
tarii) traclucători 

Dar la aceasta se mai adaogă va l-a 
"împrejurare: calitatea versurilor sale, caru 
curespunci perfect conţinutului, nu cu 
nose nici locul, comun. nici umplutura. se 
feresc de redondante și efecte răsnflaie. 
nu cad în retorism, ocolesc cu grije bana. 
lul și desvălve cu credință starea sufle. 
iească a aceluia care le rostește. Mono- 
lagele d-sale sânt. din acest punct de ve: 
dete, neintrecute. lată două fragmente : 








cealacea NaliemenPes 








FEDRA 


th? a primese o cinsle ce nu ini se 
feuvine i 
V'roai tn să fiu ca spinul în ochii lor? 
Dar bine 
fu ce mai oreai să mânziăi mu suțlel 
[pustiit ? 
„Mecunedte-ma, mai bine, caci prea mul! 
lam vorbi!. 
Sa revărsat afară tot sbucirumul dureri: 
Si-am «bras bol ce de-apururi era nienil 
[tăcerii. 
(un, zi aseulti, o ceruri ! Prin câte 
focoliri. 
Nepăsătlor. răspunse l-a mele Jestăinuiri. 
("re ar fi orul să fugă! Co umilire 
[n min», 
Când i-a văzut obrajii rosindu-i 
[de ruşine! 


Ari [II sc. 1) 


sau : 
FEDRA 


Mai a citeva chpe, Pezeu... dă-mi 
[ascultare.. 
Wu indrăznii asupra ăstui copil cura! 
Piingăritor sasvăârlu un ochiu plin 
[de păce!. 
Mi-au pus în singe zei păcatul și iubirea: 
Nevrednică, Renona țesu apoi urzirea. 
Ea sa temut că fiu-ţi, ştiind iubhea mea. 
Si un-ți dostâinuiască un foc ce-l 
[spiimaănta. 
Sa folosit. pirleana. de cruda-nui 
/desnădeje:. 
Cu să-i aruce vita, să-l fărie n primejelv : 
Dar ispăâși păcatul : măânia mea i-a fos! 
De ne ndurat —-- și n valuri câtă 
fun adăpost. 
Prtean: si curm o viată prea crud 
[zădărnicita ! 
Nam vrut să las să geamă o cinste 
[bânuurii. 
(Act. 5. se. 7) 
Incheiu cu îndemnul câwe tinerii poeti 
de a lua pildă dela acest valoros înain- 


aş. îmbozăjind limba românească prin v- 
pere nemnritoare ale literaturii universale, 


+ 
CRITICA? 


Un scriitor se plângea dăunăzi «de in- 
diferenta criticii. Ne spunea cu preci- 
„iune că fl-sa n'ar fi avut, cu 3 romane, 


-ueeesul aşteptat, tcemai lin cauza a- 
"aateia. 
Ne vom permite mai jos un sun 


iăsPuns. care nu va putea constitui, în 
nici un caz, nu „pro domo'”. Departe de 
a ne privi, aluzia plină de amărăciune 
le mai sus urmăreşte să denunte opi- 


uiei publice pe marele vinovat — criti- 





UNIVERSUL LITERAR. — 10 
DO a 


-u — piedica de neînfrânt a atâtor suc- 
“ese în găoace,. i Ă 
Din nenorocire chestiunea a fost [rt- 
vtă parția). Fără să discutăm yaloarea 
vonanelor incriminate ne oprim la v 
ini nedumerire: ua îi încurajat 
tică însermnează numai a fi lăudat? 
dosizur. o confuzie dureroasă, Dacă 
" amahala a critica însemnează - - par- 
-1 = numai a vorbi de rău, în litc- 
vatură unii contraţi — tot parțial -- 
vor să-l schivaleze. să-l confunde cu: 
„ vorhi numai de hine. Pentru noi e- 
tivalenta e alta: a critică -- a vorhi 
despre o operă arătându-i cusurile și 
nlitățile (dacă le are) Cei vizaţi sânt 
“ui practici: nu i-ai lăudat, nu le-ai 
sit cu nrice preț numai calităţi. nu 
fi contribuit, cu umilul tău corleiu 
cl puțin încă la imprimacea -unoi nou! 
“litiuni -- nu le-ai dat. în calitate de 
critice, atențiuzeca cuvenită. 

Dar atunei facem altfel: ţii cu orice 
preț să dobândesti titlul de critic. i-ati 
săptămânal câte-o carte pe conştiinţă, 
împrumută din dicționarul minciunitor 
convenţionale o ploae de superlative și 
vorneşte s'o lauzi oriunde te duci: pe 
ulitțe, prin hogasierii. pe maidanuri. prin 
sălile de asteptare. la intrarea în hise- 








rici. prin parcuri. la murte, la mare, 
prin bodesi. etc. 

F de-ajuns? 

Si Imerurile nu se opresc nici aici: 


sânt cărti despre care critica nu smune 
nimic ; nu vrea să spue, nn poate să 
«pună, Inscinnează oare că ea nu si-a 
făcut datoria? Insemnează că a dezor- 


tat sau că nu le.a cunoscut? O aonă 
eroare : « 
Sânt. desizur. împrejurări în care. 


»ricât de guraliv ai fi. n: poți vorbi. 

Astfel o carte care nu prezintă nic! 
măcar iutnvesul technic ue volum de 
al căprui autor te leagă amintiri prea 
cale sau --- de ce nu? — prea reci (a- 
lât de accentuate, încât ar constitui n 
ndavărată piedică în drumul snre ohier- 
fivism) — 0 scriere ne care ai vrea sa 
tnuzi. dar. în mod cinstit. nu poţi. o lu- 
crapa ale cărei cusururi uimhrese pectean- 
trezul entitățile — iată atâtea cazuri 
în care lacul criticii se vede conitam. 
nat. 

Si-atunei - tace. Cartea. desi anărultă 
nn te intevosează. Purtătorul unui con: 
deiu constient, acela care trebue să a. 
fribue „suunm cuique“ şi să judece sire 
ira et studin“, e silit (cartea l-a silit) 


să tacă, 

Insemnhoază oare că — deastădată — 
m sa pronunţat critica ? 

No credon: -. cum nu credem nici 
niace  înccareă să se insinueze: că 
wulți dintre cetitori si-ar fi oriontând 


lecturile după.. rețetele criticei 
Dar problema mai poate fi discutati 
-i altfel. 


PAUL I. PAPADUPUL, 











100. — UNIVERSUL LITERAR 








1 e ca Î p ua 





CPOsasc c8 câs-cannaezăac ea 


Studio Teatrului Național 











„OMUL ZILEI“, de I. Sân-Giorgiu 
şi „MENAJ DE ARTIŞTI”, de P. Prodan 


Astfei s'a incheiat actistiatea la Teatrul 
Najional a d-lui Liviu Rebreanu. „Piese 
româneşti, oricum ar fi dar româneşti“ a 
fost o deviză nobilă patriotică, dar fără 
efecte vizibile. Cine poaie însă tăgădui că 
într'o suiă sau 0 mic de aui, isioriovralii 
teatrali ai vremii, vor găsi că teatrul ro- 





D-nul VICTOR EFTIMLU 


mânese a datorat muli unui mare ronmau- 
cier. Recunoştiuţa secolelor viitoare nu-i 
va fi contestată şi astfel d-sa se va putea 
ocupa acuma serios de cultura populară, 
spre fericirea neamului şi a colaboratori- 
lor. 

Autorii pieselor jucate lu Sindio suu 
Teatrul cel vechi, n'au pulut să-şi împru- 
mute reciproc  ealităţile care le lipseau 
şi e păcat. In colaborare ar [i seris o pie- 
să acceptabilă. Studioul ar fi avut o piesă 
de teatru cu oameni de acţiune, iar naţio- 
halul o piesă cu acţiune şi oameni, Fără 
colaborare rezultatul a fost: o piesă socia- 
lă fără oaineni“ și „oameni“ (e drept cam 
feluriţi) fiiră piesă: Cam plicticos, chiar 
fără muli public. e fvarte adevărat, dar ro- 
măsesc și cineva (trebue să exisle) va fi 
mulţumit. 

D. [. Sân Giorgiu, a scris piese moder- 
niste care n'anu plăcut, acum a scris o pie- 
să socială care a avut oarecare succes. Lu- 
mea săturată de democrați şi de demoera- 
ție a gustat satira şi sa amuzat. Autorul 
na crujat nimic, toaic cele ştiuie şi ex- 











perimentate în acest fel de teatru, au fost 
folosite. Nimic nu era inedit şi totuşi lu- 
mea se amuza Categorie lucru, scârba 
împotriva democrației (să adăugăm româ- 
ncşii ?) ia proporţii şi fenemenul ar fi 
îmbucurătur, dacă n'am fi trişti că navem 
cine so stârpească cu folos (d. Filipesen 
are prea milte preocupări) şi dacă însuși 
nulorul, în şarjă, dar adevărat, iar fi asi- 
anrat succesul canalici. D. [. Sân Giorgini 
a avut norve, Şi-a reprezentat piesa (care 
se spune că-i scrisă mai de mutl) latim- 
pul oportun. 

Când piesa arc acest mare dar, că e o- 
portună, de ce să mai vorbim şi de cali- 
tățile ci? Cui foloseşte? Publicului pu- 
lin ii pasă, că în realitate, nu poate exis- 
ia un timp ca Scutaru şi că veridictul psi- 
holagie este disprețuit ; puțin îi pasă că 
boeri ca uldle Mihalcea nu prea există pe 
la moi și că astfel satira cade în gol: se 
sinehiseşte publicul că și în „Fracul“ sfâr- 
şitul e cam la fel, şi că „chestia“ cu ita- 
tianca e prea naivă. Fste Măria Sa pu- 
blicul sâtul de democraţie și autorul o în- 
jură ; autorul are talent, piesa e bună și 
basta, _ 

Trebue însă să recunoască d. Sân Gior- 
piu că actul în:âi al piesei sale, apare 
foarte huu, mai buu decât este în realita- 
te, fiindcă se întâmplă să urmeze piesei 





îD-nul ION SâN-GIORGIU 


întrun act u d-lui Prodan, a cărui inspi- 
rațic de rândul acesta a fost obosită, chiar 
prea ubosiLă. 


Li 
TEATRUL_ NAŢIONAL 





„OAMENI FELURIȚI”, de A. Holban 


Fiiad d. Rebreanu un om capricios şi ne- 
înțeles, a hotăsit ca d. [Holban să fie re- 
prezentat la Nuţional. Nu i-a fost prieten, 
autorul feluriți“ trebue so 
constate azi cu regret și amărăciune, 

La Studio, sar fi spus: este o înecer- 
care de a se reprezenta o nuvelă dialo- 
gată. Publicul ar fi aplaudat încercarea 
ca atare, Sar fi dus liniştit lu culcare sau 


„nimenilor 





bodegi şi fostul director ar fi fost sot: 
ca un părinte bun al tinerilor autori. 
Ta Naţional, publicul aștepta revela 
și «desi preguiiv sufletește so accepte, i 
apiirut.  Puţinii spectatori au avut în 
prilejul să constate calităţi de observat 


LII 0 SE ae i 





D-na FILOTTI 


"PD i m 29 £5 


meri 


și realizarea unui tip de supra-ncbun. $ 
pra-tebun fiindcă eroul principal ave 
toate caracteristicile tuturor felurilor 4 
nebuni; ceeace nu sa întâmplat îacă ţ, 
nici un nebun adevărat. iccare nehumui; 
nebun pentru câle ceva, eroul d-lui Ha 
ban e nebun pentru toți nebunii. E un n€ 
cart, care nu poate fi tigăduii. Toate o€ 
Iclalte personagii sunt studiate şi reuțit; 
fără să fie însă prea valoroase prin cp 
prinsul lor. Dacă autorul ar fi vroit 
facă şi teatru, nu i-ar fost greu să ishO 
tească, Cutităţile nu-i lipsesc, dar pa fa 
bine sfiituit.. “* Pentru acest început a, 
dreptul că altă încercare să-i fie reprezee 
tată la Studia, care, sperăm, va devenit 
trebuia să fie dela început, sub direcți 


d-lui Victur Eftimiu. 1 





D-nul I. MORŢUN ri 


Interpreţii au făcut ce-au: putut. Sugi 
obligaj. să îuvețe textul nu să-l şi reface 
Uneori te întrebi cum pot realiza min 
uca să memoreze aiâlea cuvinte. Imi E 
nise acest gând când am vizut-o pe dag 
M. Zinniceanu, şi apoi pe d-na Filotti in 
ultimele piese. D-nii Calbureanu, Morţut 


Cipriua sunt mai rezistenți şi totuşi, v 


ION FLOROIU; 


UNIVERSUL LITERAR. — 102 





p E ca sHEu c ea 





EXPOZIŢIA NICOLAE VERMONT 


in ciuda sceptricilor cari tăgăduese cu 
erşunare îrnmusejea clasică în arta 
mii, se mai găsese încă, cel puţin la noi 
piri de adevărată creatie, Şi dacă ele 
ajung valoarea operelor consacrate de 
me, esie toemai fiindci viaţa lor prea 
uriă nu le-a făcut posibilă înţelegerea 
ecelor suptile ce rezidă în ele. Numai 
emea și «lirectivele spir tuale ale cpocilor 
pt la iveală caracterele şi valoarea reală 
ltor comori artistice neluate în seamă 
apariția lor. 
Unul din maeştrii care puartă încă vito- 
ste flamura frumusului clasic, fără să se 
tine sub ciclounele vremii este  seninul 
brmont. Jl a fost crescut şi însuflețit de 
anul artistice al primilor nostri bietori, 
izovescu şi Theodor Aman. lânsă care 
hu adiogai mai apoi macşirii străinătății 
n Miinchen (llacket, Le. von Loffeltz) 
Paris. (tg. Mailaid), dar mai ales co- 
orile de frumuseţe consacrată ale muze- 
Dr, 
Viaţa în mediul ţării i-a dat gustul pen- 
românism și i-a adus în conşti'nţă nce- 
ărginita |ui dragoste pentru farmecele 
pturii româneşti, care păstrează încă prus- 
țimea primitivă, fiindcă omul n'a inter- 
init aici cu ingeniozitatea rece a minţi 
e spre a distruge armonia firii. Numai 
stie] natura putea duce pe acest arf:si la 
bfăptuirea de opere de artă și ile aceea 
u toate peregrinările lui prin ţările lu- 
ppei, cl se intvaree în patria hui singura 
p care îşi poate mulţumi sufletul în con- 
mplarea m nunatelor peisagii româneşti. 
est adevăr se poate verifica și din ob- 
varea atentă a „Pe'sagilor“ sale. ile 
ling puterea de evocare artistică a moti- 
ului determinator şi sunt de o frăgezime 
de o frumuseţe cum numai penelul 
nui asemenea artist o putea face. 
Dar cecace a făcut şi face încă gloria 
ktistului, ca singurul ce aduce motivul 
ână la capodoperă, sunt minunatele li 
gănci. De o varietate «de poziţii ce nu-şi 
ăsește mărg'ni, el ne dă o scrie întreagă 
e tipuri în od hnă sau în funcțiunea pro- 
esiilor specifice.  Situete mlădioase ca 
restia par iusuflețite de o mână vrăjită. 
i „Reziniată“ o ţigancă chipeşă şi sănă- 
Poasăcu acr îndrăzneţ de fiinţă cresculă 
e stradă, colo sprijin'tă întrun picior stă 
n odihnă“ o alta. lDar nicăeri nu e mai 
usă în relief, frumusetea art stică a aces- 
lor ființe arse de soare si de vânturi, ca 
n m'nunatele efecte de lumină. „La foc” 
prezintă o țigancă șezând la gura sobii 
peste care cade para rosiatică a focului. 
Pubiectul este pus întrun fond de tona- 
itate închisă spre a scoate în cvirlenţă 
entrul luciinat. E un foc tu care jonglea- 
pă d. Vermont. fi'ndceii este un răsunet su- 
fleiesc al sin prin care măreşte efectul o- 
erelor. Cu aceleaşi contraste luminoase 
iste tratat și „Pfect de lumină” un cap 
mic peste care cade o ploae de raze roşic- 
dice, iei 
D. Vermont a prins  speeiticul acestor 
vagabonde anonime, utât ca figură cât şi 
hiluetă și le-a dat viați cternii prin arta 
Hui, De aceea, cu toate că el tratează de 


(SALA ATENEULUI ROMÂN) 


multă vreme aceste motive, ştie să ne dea 
în fiecar an bucuria unei noutăţi oarecare, 
Această nvutate nu rezidă în alegerea mo- 
tivului, sau în iratarea lui. ceeace ar fi 
mai greu pentru un artist de mult consa- 
crat, ci în puterca de diversitate a reali- 
zării concepţionale, 

Stăpânul unui suflet complex şi ales, 
d. Yermont a s mţit nevoia să se ridice de- 
asupra ereaţiunilor mai mult sau mai pu- 
țin reale. Răscolit de porniri de înălțare 
el îşi găsi satisfacerea idealismului: în ste- 
rele misticismului relizios. De acolo ne a- 
duce el „Piziunea profelului Isaiia“ pc 
care cu modestia adevăratelor talente o 
denumeşte schiță de compoziţie. Lu panou 
vast în care predomină acelaș contrast de 
umbră şi lumină prin care îi place să-și 
realizeze ideile mari. Și cu atât mai mult 
aceste procerlee tehnice reuşesc, cu cât cele 
sunt o împletire de viaţă şi misticism. Ta- 
bloul reprezintă motivul bibl'e petrecut 
în cadrul unui interior de biserică. !n 
bătrân încă în putere primește mesaziul 
cerului printr'un cor de îngeri. Apar ţia de 
alb şi lumină îuviorează interiorul şi fi- 
gura gânditoare a profetului care se re- 
trage uşor surprins. 

Este o compoz ţie reuşită atât ca sub'ect 
cât şi ca modul cum art stul ințelege să-l 
realizeze. Preferinţele artistice ale d-lui 
Vermont se mărginesc aici şi e bine că 
artistul sa oprit numai la ceeace ia dic- 


de LUCIANA DRACOPOL -NEGULESCU 


tat talentul, fiindcă numai astfel vperele 
lui se bucură de meritele arătate mai sus. 

Tehnica d-lui Vermont este modernă şi 
realistă. 

Artistul p'ctează în mersul peneclului, 
fără ca totuși să neglijeze amănuntele ca- 
racteristice. Desenator fn, el are intuiţia 
vieţii şi de accea el colurează întrun von. 
tur real şi sigur, ținânii seamă în acelaş 
timp şi de lini'le interne. Ceva mai mult, 
cl pune în aperele sale acea viaţă artistică, 


la care nu poate ajunge decât un ialcut, 


mare. Culoarea lui variată până la cele 
mai subtile nuanţe este delicată și term- 
perală. Aceasta e c himelacere pentru 
»ehii ohosiţi ai modernilor. cari unu pet 
=uporla întodeauna cu plăcere culoriie 
prea vii, 

Acest artist cu suflei complex si fră- 
mântat de gânduri mari. înzesirat cu 
dumnezeescul talent al creaţiei, a abur- 
dat toate domeniile pentru care sa sim- 
țit chemal. Dar zcnul care e a lui si nu- 
mai a lui până astăzi, sunt tipurile de ţi- 
giinci. Putem spune că el este creatorul ţi- 
găncilor ca altădată Velasquez al por- 
tretului spaniol şi un motiv adus până la 
capod'operă. cu greu va mai putea fi de- 
păşit. 

EI este mare maestru și meritele ce nu 
i-au fost îndeajuns remarcate de contim- 
porani tor fi glurificate sigur de posterita- 
tea recunoscătoare. 


T. ROMANAŢI— VERA NIȚESCU 


— SALA MOZART — 


Un nume care şi-a croit un loe de cinste 
in pictura noastră este acela al d-lui T. 
tomanaţi a cărui expoziţie s'a deschis în 
saloanele „Muzart” din calea Victuriei. 

Trăsălura cea nouă a celor ce expune 
acum artistul este o tendinţă cât mai pro- 
nunțatiă spre luminositate. Această lumi- 
nositate este scoasă la iveală de un puter- 
vie suflu de linişte, 

Recenta expoziţie a pictorului T. Roma- 
năți este v operă de maturiiate artistică. 
Fiecare pată de culoare e reflexul u- 
aci bogății sufleteşti, a unei armonii de- 
răvârşire între zămislirea artistică şi mij- 
loacele de realizare. 

Zămislirea şi-o întemeiază pe realitate, 
pe simplicitate, iar când aceste condiţii 
sunt întâluite, artistul realizează fără 
multă greutate operă de valoare. 

Asa runt de pililă toate pcisagiile d-sale 
luate din deoschitele părţi ale ţării pe 
unde a colindat. pagini de visare poetică, 
te poezie arâncă, căci artistul — unul din 
prisagiștii noştri cari şi-au creat un drum 
frumos în această direcţie a artelor fru- 
moase — a căutat să ne dea pe pânză toi 


“ce ochiul său pătrunzător a prins iar pe- 


nclul a asternut pe pânză din frumuseţile 
și poeticele colțuri ale ţării noastre, 
Pictorul T. Romanați este unut din cei 
ce slăvese peisaziul românese. 
Pe linpă peisagii, interioruri şi pridvo- 





ruri de mănăstiri şi case, mai expune picta- 
rul T. Romanați multe flori, trandafiri, ali 
și roşi, bujori, crisanteme, garoafe. Ele 
apar îusuflețite nu doar ca pată moartă de 
culoare. Sunt văzute de un ochiu de artisi şi 
nici de cum nu sunt creaţiuni de hârtie 
colarată. 

Cele 100 de bucăţi expuse sunt opere 
de valoare ce nu se pot tăgădui şi ne 
arată evoluţia acestui slăvitor al peisa- 
aiului nostru. 


* 


Alături expune d-na VERA VESLOVSKI- 
NIȚESCU, Este întâia d-sa expoziţie. 

La expoziţia ui-nei Vera Niţescu locul ile 
frunte îl ocupă portretele. Sunt vii şi ex- 
presive In deosebi portretele de femei 
sunt studiate până în cele mai mici deta- 
lii, oferind o siguranţă rară şi o psihulogie 
adâncă. 

Fie sunt o puternică şi desăvârşită ma- 
nifestase a artei sale, şi ochiul celui ce pri: 
cepe înlălnește nenumărute prilejuri de a- 
devăraie îucântări sufleteşti. 

Toate aceste capete de expresii sunt în- 
conjurute «le flori pentru care artista are 
un cuit. Fle sunt redate cu multă since- 
ritate şi simţire, 

Artista posedă un fin penel şi un delicat 
suflet ce se apropie de minunatul tel ar- 
iistic spre care înaintează, D. CASELLI 





| 





LOS. UNIVERSUL LITERAR 








LI] $ () ] $ 5-6i$ Ga... 


PRIMAVARA BANATULUI e o publica- 
ţie sacolăreuscă (Lugoj) pe care. cu ti 
entuziasmul pe cure îl am pentru tine- 
ve_n'o pat lăuda. Si asta «din cauza N> 
> (An. 10 în care. în special versurile, 
nu merită nici coa nani induizentă notă. 


Cred -- de pildă — că despre „Intâii 
ulei”: sar fi pulut îneropi, oricând. 0 
minunată coloauă de proză cu înțeles, 


renanțându-se cu plăcere la acea babi- 
tonie care. în strofa a I-a, îi caracteri- 
zează astfel: 


Şi vîn cu liusti grele din depărtări de 
veacuri 

Să "rgyroațe tot întinsul sub pânze de 
tăceri 

Alean îndurerării şi suferinței leacuri 

iturea azi s'dlunye suspinul meu de 
eri 

ir. în a ținând-o pe acelas camă, 

adavgă : 


Odată -— astăzi ninge cuși "nainte vreme 

Nici puf de rată însă : mici forme de 
cercei 

Pojarul viu și alea topeşte. şi blesteme 

Pun văl de ger pe înimi, poiahiță de 
idei. 


Suntem datori cu un sfat: tânărul care 
semnează aceste versuri în care punctua- 
tia e utât de absentă) să încerce alt 
drunr. Lu versuri. — e afon și lipsit de 
uns. — obscur şi greoiu. Fireşte că nu i-ar 
strica, nici unele Jecțiuni de punctuație, 
Pentru aceasta însă se va adresa specia- 
tistilor localnici. Pentru talent — nimă: 
nui, căci .poâta nascitur“, 


ULTIMUL. IMITATOR al d-lui 1. Mi- 
nulescu pare 2 fi semoătura bucății 
„Trecătorii“ din acelaş număr — păti- 
masă. de aceias lipsă aprigă de talent ca 
și coleau! d-sale din prima pagină. Dăm 
un singur citat: 


Trecătovi cu fețe palide de ceară, 
Pvecători de dimineaţă, 
Trecători de senră, 
Prerăleri pe cari onată-i întâlnim în 
viață... 


si după alte zece versuri tot atât de a- 
joase: 


Precători cn fete palide de ceură, 
Tvecători ru obrazul supt de friguri şi 


dureri... 
Trecălori de azi, de eri, 
Trecători de ndiîne,.. 
reniruca -— după alfe 5 — să  închee 


exact pe accias strună discordată.: 


Trecătiri cu fețe palide de ceară, 
Trecători de dimineață, 
Trecători de seară 

Trecători de stradă... trecători prin 


vieaţă, 


Ni se pare curios că nimeni n'a putut 
împiedica publicarea unei asemeni nai- 


—__ 


vităţi, la fel cu care fiecare cetăţean al 
României Mari poate confecţiona zilnic— 
cu zecile. 

Cum „Primăvara Banatului” nu e su- 
praveghiată de niciun profesor ? Atunci—- 
atât: să nu mai apară! FE singurul bine 
pe care-l poate face. 


UN INGRIJIT NUMĂR închină lui Ii- 
minescu „bDatina“ dela T. Severin. Sunt 
reproduceri, desene după poezii, articole, 
studii, lată concluzia d-lui Al. Dima în 
jegătură cu „Sa stins viaţa”: ....Sonetu! 
eminescian nu poate fi considerat nici 
ca traducere. dar nici ca imitație. ci ca 
o creatie proprie prin forma nouă și mai 
adecvată ideii, a cărei paternitate trebue 
so recunoaștem lui Arri”. Acelaş dave- 
deşte, întrun studiu valores. că operi 
lui Eminescu, e exagerat tradiționalistă. 
atit-dine „manifestată prin un cult do- 
săvârsit pentru valorile cele mai inegale 
ale trecutului” și susţinută ..de osafura 
unei Socialogii istorice, organice evolu- 
ționiste după care unitatea socială u nea- 
mului..., îsi realiza destinul specific... 
sub egida implacabilă. dar impunătoare 
a unui trecut strălucit, „Studiul d-lui 
Dima se remarcă prin seriozitate si do- 
cumentare --- calități. care, astăzi, me- 
rită mai mult să fie relevate, 

Câtova interesante notițe în legătură 
cu manuscriptele lui Eminescu, ne co- 
munică. d, G, Roedan Duică. 


POETUL DRAMATIC TERENŢIU for- 

ează obiectul unei impresionante schiţe 
biografice. datorită cunoscutului cerca- 
tător al literaturilor clasice, d. IL. M. Ma- 
rinescu (Ad. Lil. 474), Este vorha despre 
activitatea liferară a, acestui înnoitor al 
comediei latine. In opera lui „iubirea 
părintească. iubirea sclavilor faţă de stă- 


pâni. chiar şi iubirea cuvrtiranelor.. ca- 
pătă.... o duioşie aleasă. La cl. bătrânii 


iar tinerii. cu 
sunt serioşi 


sunt demni de respecti, 
toată, aprinderea vârstei lor. 
și așezați“, 

Iată din ce cauză aceste picse nu pu- 
teau să, placă atunci, unu! publice amu- 
tor de „ohscenități și glume vulgare cu 
să râdă cu gura căseată până Ia urechi“, 
lată şi portretul: „E nalt. slab şi nezri- 
cios la, față. Pare. suferind şi în ochii-i 
trişti se citeste o mare amărăciune. Sub. 
liniem sfârșitul acestui artist. care. când 
a aflat că vasul care transporia trada- 
cerea celor cam 100 de comedii ale lui 
Menondru sa înnecat, „a simţit un jun. 
«hiu ascuțit prin creer si a căzut în ne- 
simțire. Niste friguri cerchvale arozave 
l-au țintuit la pat, luni întregi... Poetul 
aiura mereu şi, în deliru-i. vorhiă numai 
de scumpele lui man'scrise. de Menoniru 
și de ienoranţa publicului din oma, Din 
acest delir nu s'a mai destentat niciodată 
si sa stins în anul 159 înainte de Chriz- 
tos, în vârstă de 31 de ani“. 

In acelas număr. d. N. N. Tonitza raia 
(Domnul cu gulerul de lutru) seria sar- 
jelor cn subiecte din lumea artelor plas- 
tice 


DIN SUMARUL REVISTEI „CAMPINA“ 
(LL, 9—9): din ce în ce mai interesante 
„ferestrele“ d-lui $. Ilerşcovici care se 
dovedeşte și un fin observator. dar și un 
mânuitor abil al condeiului : „Revelionul“ 
schiță de moravari a d-lui Mihăileseu- 
Conemy —- dovedeşte reale insuşiri de 





Gea Z EBeariei 





povestitor şi mult umor. Versuri en 
ză d-nii: Pimen Constantinescu, T. 
Al Botez si Geo Bogza despre „jur 
de sex" ; al carnia ni se «pun (la cr, 
vrmătoarele : Autorul a tipărit «4 
doar în 118 exemplare” din care, „1 
reținut, înmpărţiad personal revistelor: 
lorva seriitori şi câiorva prieteni“, | 
„Sau pus în vâuzare.... la toate Mir 
mari din fară, cu preţul de lei 10.00 


lhumul ifără autograf) şi 100.000 Iei 
autograf)”. Ne reținem dela orice co 
tari 2 eredem numai că autorul a 


a fost foarle scrios.4 
lonescu-Bontaş : Prelw 
Posteritatea şi B: o. 


cronici glumind. 
colaborari : N. 
P. |. Papadopul: 
“eu 


DESPRE „LA SCIENCE DE LA) 
FERATURE” a d-lui M. Dragomire 
vorbese „Les nvuvelles litâraires“, 
pana d-lui Philippe van Tiechen. E» 


uespre cele 3 volume (din 7 anunţat 
părute „care conțin principiile me 
cale...  furdate pe o Imngă meditaţie 


După ce deosebeşte volul istorici Tie 
de acela al ştiinţei literaturii, autor 
opreşte la al III-lea volum „cel mat 
icresant. cel mai precis. cel mai dez 
ste acest jargun zbstract de care noi 3 
în franţa v atât de sfâniă oroare“. r 

Cu toate că autorul nu se poate! 
crie de partea d-lui Dragomirescu,- 
adversar al istorici literare, totuşi ne 
poate stăpini să considere lucrarea 
față „plus qunun coup de bâlier: 
dans la forteresse sorbonanarde ; c'est 
machine de guerre savammeni monl€ 

Articolul e scris cu toată obicetivil 
unui cercelălor serios. i 


i 

DESPRE CONGRESUL DELA Ele 
NEUR vorbeşte. în revista „Pentru in 
copiilor” d. L. Nisipoanu. unul dintre [ 
ticipanții români la acel congres. Sei 
sisiă, în deosebi. asupra organizării şi 
cesită [ii „căminului scolar“ din St» 
burg. prezentai de dr. Iulius Gehhard 
aceste căminuri — de care în Geornd 
sânt cam 170 — şcolarul este pus „în 
porturile cele mai intime cu natura ş 
viața poporului“. ducându-i pe cei 
oraş la ţară, ....şi ca să se întremeze i 
ceşle și ca să instruiască direct în“ 
tură, dar mai ales spre a li se da oe 
caţie de oameni întregi formaţi în să 
mentul sănătos de solidaritate soc 
prinir'un traiu comun cu poporul mut 
tor dela tară“ 

In ronferența : „Scoala nouă în Rac 
mia“, tct d. [| Nisincanu subliniază ri 
măreț pe care C. Dimitrescu-laşi l-a€ 
cat în mișcarea pedagogică rontă nas 
un om de mare talent şi de mare aut 
tate sub influența cărmnia.... școala se 
dară românească a intrat... sub sfera; 
influenţă a lui Ilerbart“ iar „viitorii 4 
fesori crau minuţios inițiați în prae 
pedagogică furmalistă în sens herbarii? 
(Ne. 6-8). i 

P.I.R 








'secannacs cle 
cuwvaaBe 


e Maz primeau în fiecare zi la dejun 
taţi. 

irunu din zile, excepțional, trebuia 
măndnce singur. Deoarece fu servit 
mâncăruri mai puţin bune şi  fe- 
> recase, chemă pe bătrâna lui 
ujeră şi îi fiicu aspre cbserrații. 
emeia se scuză spunând că de oarece 
că nu cre inciluţi lu musă u crezul 
sar să simplifice lista bucatelor din 
aceea. 

Cum zise De Maz jurios, nu știai 
azi De Mar dejuneuză lu De May? 


E 


dati Iaeinr, Despriuuz, lescoteaus, 
brul cântareț de fiuut şi le Fountai- 
erou incitati toți la dejun lu Molie- 
Toi tipul prânzului, du Fontaine 
gâniditu” şi tăcu miei muli ca de v- 
i! Ca să-l sustragă puţin din reverie 
predau şi iacine, cure eruu fourt> 
li şi în neomentul acela puşi pe iar- 
începură să-l tuchineze cu fel de [ri 
me și răvtăți. Lu Fontaine nu spu- 
niriie, Motitre văzând că şi cei dei 
ați ci Dn împing gluma prea de- 
le, se simția jonut şi după dejun to 
are so adresă lui Descoleuuz : 

Câu de frumoase ur fi spiritele voa- 
și oricât Daţi obosi, no să parveniți 
odulă să întunecaţi personalitatea 
La Fontaine ! 


dnua zi după premiera 7eprezentu- 
les Fetes de Polymnie* opera lui 
husuc care fusese ftucrală de public, 
tul boy se duse lu biserica Polits-Pe- 
să asculle slujba religioasă. 

m copii de 3 ani flueru încet în bro- 
puvernuntei sale. ho se inlource şi 
esându-se cu sânge rece guvernantei: 
Domnişoură opreşte pe copil să mai 
ere căi nu e Cuhusac cel care citeşte 
nghelia! 

* 


enric al IV-leu „regele Franţei urăta 
pe «ferție Caterinei de Hohan, du- 
ă de Deuz Ponts, 

Sunt prea săracă pentru a fi s9- 
Voastră Sire, spuse ducesa şi port 
nume prea mare pentru ri VĂ fi 


tresă!,.. 
* 


ufonul lui Ludovic al AIV, printrun 
st mesccotit, ofensă pe rege uşa de 
2 că fu acus în [nța tronului unde 
iar regele îi făcu cunoscul crima ee 
comisese snundudu-i : 

Nenorocitule, vei fi pedepsit uspru, 
păteşte.te d2 moarte! 

Buunul se prasternă pănă lu pă- 
fn cerând îertare, 

— 0 singură circunstanță utenuantă 
upmd. acecu de a-ţi culege singur fe- 
cum vrei să mori, Alege. 

— Pentrucă-mi ordonaţi să aleg Sire, 
spunse bufonul, cer să mor de bă- 
nețe. 

Acest răspuns neaşteptat făcu pe rege 
râdă şi să-i acorde graţierea. 


NN Cacar'cea 































lo caz car 


PNI.ŞE.DINTEI.E HOOWER 
IA MĂSURI CONTRA BOALEI 
PAPAGALILOR 


Autorităţile americane sau sesizat de 
primejdia ce-u prezintă. pentru populație 
malailia. misterioasă a papagalilor, sau 
psitiacosis cum se numeşte în limbaj 
ştiinţific. Prasedintele Iioover a semnut 
chiar zilele trecute, la cererea ministru- 
lui sănătăţii aela Washington, un ida- 
cret prin care se înterzice importul și 
transportul papagalilor între Statele 
confederației. 

Măsura aceasta a fost luată spre a 
preîntâmpina noui cazuri fatale. In ul- 
vimele două săptămâni au decedat din 
pricina mistorioasei maladii apt per- 
soane. rincizaci de alte persoane fini 
bolnave. 

D-i Charies Arms'rong, care a iost în- 
sărcinat e guveru să studieze modul 
cum a ishucnit boala  papagalilor, se 
“trădueşte să izoleze bacteria ce se uree 
că e cuuzu acestei boale. 

Se crede că această nouă febră a fost 
adusă în Statale Unite odată cu ui 
transport de papagali. 


SI CEIAPLIN SA CONVERTIT 
LA FILMUL SONOR * 


Citim în ultimul număr al cotidianu: 
Ini englez „Daily Mail” o ştire pe careu 
dăm sub tuată rezerva. O telegraruă din 
New-York, apărută în acel ziar, spune că 
Charlie Chapliu sar fi hotărit să apară 
într'an fil sonor, Se precizează chiar că 
ar fi vorba să interpreteze rolul princi- 
pal diritr'o piesă ce se joacă cu mult suc- 
ces la New-York. intitulată  „Ovreiul 
Suss”, al cărui manuscris îl studiază uc- 
tualmente marele artist al ecranului. 


UN DELICT COMIS DEF... CHRISTOS 


Ta Washingion se păstrează un registru 
al congresului probhibiționiștilor care cu- 
prinde o rezoluţie foarte curioasă privi- 
loare la delictul lui... lisus Christos de a 
îi transformat la nunta din Caana, apa 
în vin. 

In conira acestei rezoluţii s'au ridicat 
proteste chiar în sânul Senatului ameri- 
can, cerându-se ca ea să fie scoasă din 
resistrul comemorativ al luptătorilor con- 
ira alcoolului. 


HN COPIL CTRE INCHISOARE PINTRU 
PROPRIA LUE MAMĂ 


D-na  Juscphine Gender, din Chicago, 
mamă, în vârstă de 55 de ani, cu patru 
capii, « fost condamnată de iribunal la 
50 de zile închisoare sub acuzaţia adusă 
de propriul ei fiu, în vârstă de 12 aui, că 
se înhată. 

Intrucât soţul ei u refuzat să plătească 
amenda d-na Gender a fost depusă. 





UNIVERSUL LITERAR. — 109 





caricatura zilei 
OBICINUINŢA 


4> 





-- Dar vă asigur că este un vas napo- 
litan. 
— Im! Donul glumeşte! E mult mai 


vechiu... 
Life) 





- Er) seară, i-am tras câţiva punini 
Nevesti-mi, îu spale. 

— Oh! lașule, brută! 

— Păi ca m'a rugat, fiindcii se înecase... 


(Schon') 


ŞMECHERI 





— Jupâne. mi-ai dat ieri e monrulă fal- 


— Fercazcă D-zeu! Am destulă cxpr- 
riență ca să nu intre în casa mea nici n 
monedă falsă. Le observ imediat. De alfel. 
nu e lucru greu ca so plasezi cuiva... 

-— Păi am şi făcut-o, adineuori când 
ţi-am plătit ţigarerele, 


(Dimanche illustree) 


i % iai 
ii impui ai i tai dirt tra o tnt fa anii 05 a iar 


110. UNIVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 





Masă mare era întinsă în palatele din 
Jeres, căci domnitorul de acolo îşi adusese 
acasă ca mireasă. pe frumoasa Alcesia, 
cea mai gingaşă dintre fetele Ini Pelias, 
Câutăreţii serbau măririle casci domnești 
din Feres, şi, povesiind isbânzile lui Ad- 
met spuneau cum, prin ajutorul lui Apo- 
lon cel cu mândre plete, acest voinic în- 
hămase alături, la carul său, un leu şi un 
mistreţ, şi tu astlel de telegari intrase în 
cetaiea lolens, ca să îndeplinească dorinţa 
lui Pelios, carele dase pretutindeni de ştire 
că vu mărita pe fiică-sa, numai după ce 
într asifel se va arăta dinaintea lui. 

Strigătele de veselie umpleau toată casa, 
[mi Zevs, mai întâi, şi apoi şi celorlalţi 
zei, se înehinară pe rând cupe cu vin; 
dar, dintre toate numele zeieşti, numai a- 
cela a] Avtemidei fu uitat: și această nă- 
păstuire aprinse în inima zeiței o groaz- 
nică muue împolriva casei lui Admet, 

Ca să-l apere însă de rele, Admset area 
un ocrotitor mai puternic decât însăși 
zeița Artemis: căer fiul Latonei, Apolon; 
se afla chiar utunci băgat ca argat în 
curțile domnești din Feres, şi. printra- 
ceastă osândă, el se răscumpără de păca- 
tul ce făcuse, ucigând pe ciclopii, meșterii 
vestiți cari făurise trăznetele lui Zevs. 

Nu era sânge de muritor, sângele ce 
curgea prin vinele Îni Apolon ; dar, deşi 
esa scuiit de moarte şi de bătrâneţe, ei 
isi îndeplinea pedeapsa cu blândeţe şi cu 
răbdare ; şi de oare-ce nici unul dintre 
muritori nu cra în stare să-i pricinuiască 
vre-un rău, loți îl preţuiau și îl iubeau. 
«e bun si de milos ec era. Din ziua când 
el intrase în cusa lui. Admet, toate spo- 
reau. ipate mergeau spre bine în întregul 
ținui. 

Indală ce se sfârşiră serbările şi vese- 
liile nunţei, el chemă la o parte pe Admet 
şi-i vorbi intrastfel : — „Să ştii că soră- 
mea Artemis e tare mâniată pe tine, şi 
poate să se întâmple ca să te ajungă vreo 
săgeată de ale ei, care nici odată nu lo- 
vese cu greş. Fu mi-ai fost stăpân bun, 
şi cu toate că-ți sânt argat, dar tot mai 
an şi acum ceva trecere la tatăl meu, la 
Zevs, carele poate tot ce vrea. Deci, am 
cernt şi am dobândit de la dânsul ca, de 
cumva te va atinge săgeata Artemidei, tu 
să nu mori, dacă se va găsi atnnci cine-va 
care să voiască a se cobori pentru tine 
în împărăția întunecată a ladului”, 

Trecură de atunci zile multe la mijloc, 
şi soarele se suia dimineaţa pe cer şi 
seara se afunda spre apus în apele de la 
marginile pământului, iar dalungul atâtor 
multe şi liniștite zile, timpul se scurgea 
numai în fericiri peniru Admet și pentru 
tânăra sa soţie Alcesta: căci inimile lor 
crau unite Su cea mai senină iubire, şi 
nici un nor, nici o umbră de neînțelegere 
nu întuneca sufletele lor. 


Nnmai îutrun rând, Admet deschise 
vorbă Alcestei despre tristele prevestiri 
ale lui Apolon, şi atunci Alcesta îi răs- 
punse zâmbind : — „Şi ce ne pasă nouă? 
izste oare moartea o suferință pentru a- 
cei ce se iubesc? Fără de tine, scumpul 








ADMET 





de AL. ODOBESCU 


meu soțiat, naș voi să trăesc nici o clipa 
pe lume: dar să mor îa locul tău, ar fi 
o fericire pentru mine“. 

Peste câi-va timp se mai deie o masă 
mare în casa lui Admet, spre a ospăta pe 
Fracle, vestitul fiu al Alemenci, carele pe 
atunci cuirierea pământul, îndeplinind 
pretutindeni voințele vieleanului Euristeu. 
Pe când cântăreții spuneau isbânzile că- 
peteniilor din Feres, de odată periră depe 
faţa lui Admet, semnele vieţii; minutul 
prevesti! de Apolon îl ajunse. Dar cul- 
rânr după aceasta, sângele i se prefiră 
din nou prin vine, căci își aduse anunte 
că <on.nul morţii putea să fie alungat de 
la Hânsul, de va găsi pe cineva carrie să 
voiască a-i lua locul. 

Ce var face, biet. omul ca să-și păs- 
treze viaţa? Şi cum mai ales nu sar în- 
dupleca el so scape, când glasul iubirii 
îl îndeumnă ? 

Alecsia cătând la dânsul cu ochii plini 
de o ncmăsurată dragoste, îi zise: — 
„Pentru mine, locaşele Iadului nu vor fi 
întunecate. de aş muri acum cu, în locul 
tău“, 

Abia apucase să rostească aceste cutin- 
te şi, ca printrun  descântec, Admet se 
trezi din amarţeală, iar fiica lui Pelios 
simţi puterile steindu-se treptat. 

Intro clipă toată veselia se stinse ; -tă- 
cete adâr.ci se făcu în sălile ospăţului, și 
lirele cantăreților stătură mute: abea de 
cuteza câte unul să șoptească cu frică 
vrea envioasă rugăciune : căci se aştepia 
să sosească infricoşatele Mire, zeițele mor- 
tii, ca să ridice pe Alcesta şi so ducă în 


+ 
i 
[d 
» 


Pe 
Fă 


1 S. TRIESTER: Perspectivă. 





împărăția umbrelor. Ea era întinsă p 
ci așiernut, mai albă decât albul n. 
care piuteste pe luciui apei, şi frum 
ca blâudu Fos, zâna zorilor, când, î 
murgul serei, lumina-i începe a se s 
depe ccruri. 

Un minut mai lipsea încă și Jupia 
tei avea să se <fârşească ; iar bietul: 


met, plin ce dor şi de căință, răni 
pentru totileauna văduv de a sas 
iubiti soţie. ie 


In aşa groaznică prlejuire, nobilubr 
flet at lui lEvacle fu pătruns de înduri€ 
el sc jută că nu va ierla ca negrele $ 
să-şi împlinească crunta lor dorinţă. n 
tunci îndată sc și porni în cale și, af! 
gâud colo sleparte,  deparie, în lucie 
nevăzuie, se luă la luptă cu doanp, 
morţii, şi asifel scăpă pe Alcesta din ge 
vele pridiitoare şi nesătiouse ale er. 


lui lad,. € 

Atunci ea se întoarse la viaţă şi SA 
rătă lui A.lmet mai frumoasă de cum e 
vea fusese. o 


Sirigătel» de veselie răsunară iarăşi 
palatele din Feres: dar cântăreții Ser 
acuma faptele viteieşti ale bunului şis 
bilului Erncle : lar dânsul, Lăsând pem 
cu sănătate si cu bucurie în curțile? 
Admet, plecă departe, în alte locuri. 
să îndeplinească, cu o stărnință fivăm 
preget, voințele mârşavului Euristen. Y 


28 ua 


zi 
— 


gr za: 


oc ic ta Bă = 18 At Beria = A ai 


b 





PI pai 


UNIVERSUL LITERAR. — îti 





Ceara secieslce în exizrease | 








, 


VIAŢA LUI REGNARD 


or pre 


| 


































Intro umila hală medievală, sc născu 
ean-Francois Regnard în ziua de 7 Fe- 
aric 1635. Tatăl său era vânzător «de 
şte şi se mâudrea de tradiţia sa în u- 
astă branşă ceeace îi ajutase să lormeze 
avere importantă. Educaţia sa, încă dela 
iceput avu deci un colorit suficient, pen- 
ca tânărul Regnari să poată trage ma- 
inum de randament inteleciual. Anii de 
plegiu se scurscră, în mijlocul amintiri- 
+ de tot felul cari aveau să lege în mod 
efinitiv prietenii durabile. Dar odată cu 
wmnarea colegiului Regnard avu de su- 
rit o mare pierdere în persoana tatălui 
Bu, vânzătorul de peşte din hală. Averea 
btalui îi permise să înceapă varabon- 
ajul său care avea să dureze aproape 
ată viaţa, Şi primul orizoni care-i aţăţii 
mriozitatea trebui să fie, cum cra şi fi- 
ese, [talia. Şi în special Veneţia. Aci tre- 
i să aa coniact cu libertatea desăvârşită 
omului fantezist, care nu şiie ce va face 
pâine și care  soarbe adânc binefacerea 
rezentului. Tui aci luă contact cu iubi- 
ea dezinteresată și vencţianiă, a segnori- 
alor sub crepusculul zilei sau în liniştea 
clodiaasă a nopţii. Era în tovărăşia d-lui 
ie Fercourt, un neprecupețit iubitor ul 


is, fără intoarcere. După mărturisirile 
cestuia din urmă ca și dupi propria lui 
ărtutisire, Regnard cunoscu o încântă: 
oare duamnă, soția d-lui de Prade. El nu 
ia însă că e măritată şi. de aceia dăru 
lrumul unei idile prin care sufletul săni 
orbia «din plin senzațiile inediie ale iu- 
rii adevărate. D. de Frecourt nc ra- 
boriează în memoriile sale, toată gra- 
ia şi delicaiețea acelei doamne de Pra- 
le, pe care  Regnard avea so descrie 
minunat în lucrarea La Pro- 
encale, sub numele de Elvire. Şi el, auto- 
ul Renard se dedublează cu Zelmis. De 
i inainte vom urmări în persoana lui 
felmis şi Elvire, toată odiscia iubirii diu- 
e Begnaril şi doamna de Prade. Apari- 
ia lui în saloanele somptuoase ale Veanc- 
iei, în ciiutarea doamnei de Prade. îi 
ară aproape tot timpul disponibil. Până 
înd intr'o seară o regăsi în sfârşit la am- 
basalorul Franţei, însoțită de soțul ei. fra 
ât paci să-i vie rău, deoarece nu o ştia 
căsătorită. De acvia, peniru a prefutâm- 
pina primejdiile viitoare, se hotări să ple- 
e spre Franţa. Însă nu pentru mult timp. 


ăci se reîntoarse în curând, însoțit de a 
bela; domn Aux. Coustaux de Yercourt. 
AImazinva ci, însă, îl teroriza și îl făcea să 
nu mai fie stăpân pe acţiunile sale. Când, 
propuse lui de Fercaurt un voiaj lung, ca 
Hă uite acele nenorocite clipe in cari gus- 


ălătoriilor și voiajuzilor fără țintă şi mai 


iase dragostea desăvârşită, speră să-și 
poată regăsi liniştea necesară, îndepărtân- 
du-se tot mai mult dela locul unde o cu- 
noscuse pe ea. Ritmul lent al mării pre- 
cum şi nostalgia albastrului exasperant. 
îl depărtaseră oarecum din cosmarul idi- 
lei sale nenorocite. Imbărbătările priele- 
nului său. precum şi timpul care trecea 
vertiginos îl aduseră la realitate. Îi deteri 
din nou, acea fantezie pe care şi-o risi- 
pise în fiecare clipă din existența lui bu- 
vatii. lar deveni omul, cu oprimistuul sin- 
cer în faţă, care ştie la ce saşteaplă şi 
acționeazu deci, în acest mod. Dar tocmai 
când scăpase de obsesia vechiului său 
amnr nenorocit, întâmplarea îi pune în 
faţă div nou pe acciiaş doamnă Prade cart 
se întoreeu în Franţa cu soţul ci. Faţa lui 
se însenină şi focul vechiu își aprinse ul- 
timele vrcascuri. De data aceasta idila lor 
luă o întorsătură serioasă, cu toaie petri- 
colele la care se expuneau prin faptul că 
soțul se alla pe acelaş bord şi putea alla 
la orice prilej, legătura soţiei sale. D. de 
fPereourt vedea cu multă mâhnire reve- 
nirca prietenului său pentru pasiunea cure 
trebuia să-l sustragă iarăş mrejelor că- 
tătoriilor. Şi imbirea lor începu iarăşi să-si 
talăzuiască rcalizarea dealungul valurilor, 
în aborul spre patrie. Nenorocul voi însă 
ca o furtună vizelioasă să-si deslănlne Îu- 
via tocmai asupra vasului în care se aflau, 
«ceace fe expuse viaţa la pericule capilate. 
Direcţia vaselui se schimbă si mersul lui. 
când săltar de valurile viieliei. când isnit 
dle apa răzvrătită înainta vertiginos spre 
necunoscut. 

In mijlocul îngrijorării şi panicii gene- 
rale, vasul este  însfârşit isbit de niște 
stânci, unule ancorează pentru puţin timp, 
Inprejurituile însă erau nepopulate, Mai 
mult. o adevărată frică cupriuse pe toți 
călătorii, dintre cari foarte mulți rămă- 
anseră pe drum. După mai multe căutări 
zadarnice suut capiurați de piraţii cari 
operau prin împrejurimi. Căci fără ştire 
ajunseseră tocruai îu Tunis. Aci începe 
partea tragică a acestei aventuri senzaţio- 
nale Prinşii sunt luaţi ca sclavi, Begnard 
și de Fercourt sunt cumpăraţi de aa pu- 
ternic arab. D-na de Prade este luată tie 
un negustor bătrâna și sotul ei de alt ne 
enstor. Când arabii au prins de veste că 
sclavii lor sunt de condiţie bună și că pol 
primi ăume importante în schimbul libe- 
rari Jar au renunțat la planul de a-i o- 
moră. În sclinmib erau supuşi la diferite 
carne cotidiane cu scopul de a mări pre- 
tul eventualei despăgubiri. 

Consulul francez aflând de situaţia pri- 
zouierilur, pe cale diplomatică anunţă fa- 





de ANDRE HALLAYS 


Regnard a fost o figură literară care nu s'a realizat definitiv în 
creația sa artislică. Verva lui scânteietoare şi fantezia prodigioasă au 
fost puse în serviciul vieții lui intime. Beneficiarii prieteniei lui măr- 
turisesc în memoriile lor sobrietatea caracterului și sufletul său de elită. 

Andre Hallays a încercat cu succes să-i dea adevăratul loc în 


şirul iluștrilor dispăruți. 


miliile respective de situaţia lor, comuni- 


cându-le in acelaş timp şi redevența 
cusenită. Și acum toate acestea înde- 


plinite, prizonierii aşteplau cu resemnare 
limpezirea situaţiei, destul de tragiue, în 
cure se gisiau. Doamna de Prade comunicu 
cu Rugnard printr'o sclavă și chiar, dela 
un timp, obținură graţie ei de a se întâlni. 
Bine înţeles acvasta dură până când: bă- 
trânul negustor află de această corespon- 
cdență tainică şi se hotărâ să-i pue capăt. 

[tari gărzile și adusc la  cunostiuța 
paznicilor să nu mai permită nimănui să 
comunice, Aceasta tocmai când Regnard 
stabilise un plan de evadare, pe care îl 
udusesc la cunoşiinia lui F&rcourt şi d-uei 


de Prade, Toate pregătirile eruu făcute 
când urzeala le este descoperită, graţie 


unci sclave care fusese refuzată de Reg- 
nard. Arabul stăpân al Ini Rezuarl sui 
să-l omuare, când i sc anun!ă venirea ba- 
nilor din Franţa. Tratativele începură şi 
tei bei captivi (afară de d, de Prade) 
puturii însfârşit să scape din acest infeet 
loc «de sclavie. Ajunşi în Franta, mulţu- 
miră consulului francez care pusese loată 
sârguința penteu eliberarea lor. Soţul se 
credea ci murie acolo, de aceia după 
un timp  dvamna își luase orice spe- 
ranță de a-l revedea. Aşa că se considera 
liheră și deci purea să-și ia sborul îinpre- 
ună cu Regnard spre culmile eterne ale 
iubirii. Când, stupetacţie!? soțul crezut 
mort_se înapoiază cerându-și drepturile 
matrimoniale, lvidenr Regnard se dă în 
latairi Şi de data aceasta pentru totdearna. 
Ca b consolare pleacă împreună cu Făr- 
court să colinare lumea. Ca şi altă dată 
“pera ca voiajul să-i îndulcească suferia- 
lu. Feârcouri îi cra acelaş prieten drag și 
bun, In tovărişia Îni se simţea atât de 
bine. mai alex în urma sfârșitului idilei - 
de altădată. Ţinta lor nu cra precisă, însă 
în curând, se pomeniră spre Japonia. Toa- 
te noutăţile cu cari luau contact, acum, 
mai schimbară atmosfera macabră cu care 
pleeaseru lin Franţa. Şi astfel începură 
călătoria cea mare spre mediul din ce în 
ee mat pilvresc, pe măsură ce înaintau, 


Colindari astfel, întovărăşiți de Nicolas 
ue Corhberon, avocat în baroul de Paris, 
lată coasta uord-vestică a Europei. Ajun- 
seră în Danemarca, unde căpitară bine- 
cuvântarea regelui care toemai plecase în 
ucatu! Oidenboiurg, unde trebuiră să 
Vescindi şi ei. Şi când ajnoseră în faţa re- 
eelui Cristian V. ţinuta lor de cavaleri 
impecahili stărui admirația tuturor. Vizi- 
tară după aceasta Copenhaga, pe care 
Reznard o găsi însă, fără gust. Pe măsură 
ce înaintează, climatul devine mai aspru 





(i2. -- UNIVERSUL LITERAR 

şi voiajul lor mai jiuţin comod. La 55 Au 
gust se făen un frig mare şi zăpada căzu 
pe munţii vecini. Temperatura era așu de 
scăzuiă că trebuia să se relugieze în po- 
duri. A doua zi străbătând pădurea, vă- 
zură en groază cum pini groşi cădeau că 
momiile sub furia uraganului desiănţuii. 
Se vesemnează să se îmbarce pe un lac 
asemenea unei mări agitate şi ajung în 
sFârzic cu bine întrun loc numit Chucas- 
des, unile se rihea o biserică şi unde fă- 
cură primul popas: Repausul le mai dete 
“țin curajul pierdut odaiă cu deslănţuirea 
furtunii. După ce mai înaintarii puţin, vă- 
rând persisienţa temperaturii scăzute şi 
ai ales u uraganului, deciseră că era mai 
prudent să se reîntoarcă decât să-şi mai 
primejduiuscă viaţa, Se vcintoarseră pe la 
Stockheln. unde deasemenea + regina le 
dete binecuvântarea ei şi îi pofti la Curte 


Reguari se comportă în tot timpul a- 
cestui voiaj cu un foarte bun tovarăș, Li- 
tase complet ceeace îl pusese pe aceste 
drumuri şi amiutirea frumoasei doamne 
de Prade, i se părea un vis atât de fruinos. 
atât de înălţător... Însă acum nu mai uita 
:ă fusese un vis, mai frumos decât sperase 
el, poare. Dar numai atât. Prietenul său 
Fercouri, în memoriile sale descric acesi 
timp minunat petrecut în compania lui 
Regnard, cun: toate locurile şi lucrurile 
luau al aspect pentru această fantezie me- 
reu proaspută. mereu alta. Dar mai ales 
peripeţiile acestei călătorii sunt admirabil 
redate în vohnuul lui Regnard: Voyage 
en Japanie, unde verta sa sparge tiparele 
conventionale şi se afişează în toată splen- 
dourea ei. 

De aci Pegnaril şi tovarăşii săi plecară 
spre Pclonia une fură primiţi cu toată 
-“instea cuvenită. hegele Sobieoshe rugă 
chiar pe aventurieri să povestească câte 
ceva «din locurite pe unde fantezia şi cu- 
rajul i-a îndemnat şi el însuși îşi face o 
datorie de a asculta cu toată atenţia, pu- 
vestirile lor. Ceva mai mul, regele dădu 
în onvarea lor o vânătoare la care Iuară 
parte notubilităţile oficiale şi vânatul re 
zultat a fost mai mult decât excelenti. Dar 
nostalgia patriei trebui să-i inoculeze lui 
Renard. în cele din urmă dorul uprins 
«le a o revedea. Lăci după ce pleeară din 
Poloniu iară bumnl Franţei. Pe măsură 
ce se upropia de ca, se simţea mai trans- 
figurat. și mai renăscut. Ajuns la Paris. 
Regnant] se hotărâ să lucreze cu asiduitate 
Astfel, acum începe perioada de experi- 
mentare a succosubni icatal. 

După ce scrise frumoasa nuvelă La Pro- 
vencale, al cărci substrat real l-am văzut 
urmându-i viaţa în caplivitatea din Alger. 
abordă tearmul unde, în mod inevitabil 
trebuia să-l ducă verva şi spontanictatea 
sa. Tocmai în acea vreme la Paris cra o 
trupă italiană care juca piese uşoare, peu- 
tru publicul puţin pretențios. Pegnard se 
înregistră printre aulorii trupei și înecpu 
si fabrice piese, unele mai bune. alele mai 
proaste, după cum era şi cl în acele mo- 
mente. Luele aveau succes enorm. Astfel 
traga lia lut Sapor, asu un succes bineme- 
vitat, dar care ni dură mult. 

limă la puţin timp, Le Joueur, Les Fo- 
lies amoureuse, ele.. cari avură succes Îru. 
mas. În toate îl vedem pe acelas Reznard 
hoinărind pe culmile întinse ale fanteziei 
și dibnind in pâela deasă a inţelegerii. Ca- 
mediile sale nav genialitaiea celor ale lui 
Moliere. Nau causticitatea  trăsăturii u- 
mane cu care Moliere zugrăvea personajul. 
Sunt cumeflii uşoare în cari un om se 
joacă teatru cu publicul şi cu actorii. 





, TIP. ZIARULUI „GNIVERSUL”, STR. BREZOIANU Nr. (1 


De accea pullicul a înţeles pe Regnarid 
i mul timp a fost autorul lui preferat. 
Curând Nnenard alimentă şi hotelul de 
Burgogne, cu reveriile sale dramatice, Pa- 
"sul intre venea să guste ore plăcute în 
compania acestuia la teatru, unde come- 
diilc sale aveau totdeauna un succes iu- 
imens. 

Astfel işi începu existența acest aveu- 
turier păcălit. Autor preferat al saloanelor 
lăcea versuri admirabile. De altiel cele 
nai multe in comediile sale sunt în ver- 
suri. Cei dvi demoni la cari se închinase 
toată viaţa erau: 1) demonul versului şi 
2) Temeca. lubea aceşti doi idoli cu 
cea mai mare palimă. Niciodată nu putuse 
rezista 1emaţiei. Și atunci când starea lui 
devenea nenorocită din cauza vreunei fe- 
mei, găsea cel mai reconforiant prieten în 
vers. unde incrusta pentru vecie desnădăj- 
«duirea sa și ironia lui de multe ori lua locul 
lacrimilor. La Paris cunoscu două surori 
Loyson ; eca mai mică se mai numea Ton- 
tine, p: care Pegnard o simpatiza multi. 
Profilul ei inteligent ascundea adeseori o 
«dorință ascunsă Reenard credea că el va 
W preferatul inimii ei. leaceea îi făcea 
o curte asiduă, din care, evident, nu lipsea 
şi romanţele improvizate, Se pare însă că 
mititica Lontime îşi bătea joc de cl. Altfel 
nu se cxplică faptul că în curând ca se 
inărită. Lără să se gândească de loc la Reg- 
var. EI nu dezolă din cauza aceasta. 
Insă vedea cu groază că ioate femeile pe 
cari le iubise sincer trebuiau să-l lovească 
în partea vea mai slabă a vielei lui de u- 
venturier. Nu avusese naroe deloc la femei. 
Si acest Luvru ît despera fiindeă le inbea 
cu patimă. 


In 1694 părăseşte Comedia italiană pen- 
iru teatrul francez unde reprezintă două 
acte în proză : Attendez-mois sous lorme 
si La Foire de Saint-Germain, două tablo- 
uri unde rulează poporul celor mulți şi 
umili. cu pitorescul și necazunnte ui, Do- 
vința lui «le a face bine tuturor se răs- 
'rângea asupra lui tragic. Asifel îsi iubea 
jretenul Dufreeny, mai mult ca pe sine. 
Acesta seria piese proaste. Regnard nijlo- 
veste su i se reprezinte o piesă la teatru 
iimde nu prea ace sueces. Fotuşi gralic ip- 
tervenţiei lni Kegnard este băgat in seamă. 
Si acest pricten, după atâtea prohe de 
prietenie, nu se dădu în lături de a-şi 1ră- 
da prietenul şi de a-l învinui de plagiat. 
achicânul teatrului comedia sa Chevalier 
jouzur. după care pretindea că ar fi co- 
piai le Jouzur al lui Regnard. Reprezen- 









Cumpăraţi tinereţe. 
Lucrată după o formulă care există de 70 ani, 
C Creme, Pudra şi Săpunul Simon sunt pentru 
. piele, admirabile binefaceri ! 


CREME SIMON 


PARIS 


ublicul i 
Inai ca arbitru. EI însă nu poate tolera 
a inimă atât de nobilă ca a lui Ri 
nard să fie răsplătită atât de aspru.: 
aceea aplaudă frenetic comedia lui, iur: 
vealaltă o flueră. Plagiatorul era, cum th 
Iia să fie, Dufresny. Acesta vrea să 
ia revanşa organizând o cabală cont 
piesn Le Distrait, care cade din acea 
cauză Regnard este scârbii însă de med 
in care trăia aci. Voia să aibă linişte | 
<Xvârşită, unde să-și înmormânteze a: 


taţiile aimbeler piese au loc. P 


cati îi mai avea de trăit, Deaceea se i 
trage la Grillon. unde îşi cumpără o imi 
proprietate si unde se îngroapă, depar 
le zgomotul asurzitor al orașului lumia 
Aci scrie ultimele comedii. Vara priete 
veneau în corpore să-l viziteze și să-i m 
varieze existența. Astfel interpreţii rob 
rilor dim piesele sale organizan adevăra:; 
veprezentaţii aci. unde se juca pentru p ! 
blicul sestrâns al prietenilor noile lucră 
ale maestrului. Regnard privea cu ne 
probele de amiciţie cari i-se aduceau «,; 
toate părțile şi îşi umplea sufleiul «e bi 
curic. tarna prietenii însă sc retrăgeau! 
Paris, iar cl rămânea singur cuc să treat 
anotitu pul friguros. Era în vizită la veci 
din împrejariini cari îi mai schimbau m 
dul dle exisienţă, mereu acecaș. 

Ir cnrânu se îrnbolăvi și trebui să inu 











în but. Boala nu eră prea grea şi de ace; 





nimeni nu se gândea la sfârşiiul aprapi 
al la 













Ponă luni mai târziu e! muri în cast: 
hu] său. la 4 Septembrie 1709, la orele 
Nici unul din părinții și amicii ki 
nu se zăsau la căpătâi. Nu se ştie în m 
circumstanţe . 
morții lui. Voltaire lasă să se intrevad.: 
că durerea interioară l-ar fi condus la si 
nuciclere. [n îngropat 24% ore după maoark 


p.m. 





precis nici cauzele, nici 











Nu se stie motivul acestei înhumări pe 
pitate. Asttel dispare Regnard, acest suf 
de elită, neînțeles poate. pe deantregul di 
timpul în care a trăit, Astăzi. pe o plat 
„le marmură ueagră aşezată in [aţa bisefi 
cii. în mijlocul capelei dela Vierge sur 
îmserise numnele lui Regnard și data înt 
zropării lui. 














N. CART. 


(Falit. Berger-tevrault Paris 


e 


capete sa Rate e App; apa cae a 0 ta nat