Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0024

„4 IMA Bază 





Umavers 
"= Nater 


| to iunie 1928 
5 Let 








BARDUL LATINITĂŢII 


382, - 


UNIVERSUL LITERAR 


Ctitorii 





VASILE ALECSANDRI 


Când pitorescul marilor existenţe ro- 
mâneşti îşi va Îi găsit romanul, care 
să-i valorifice şi să-l dărnească literatu- 
rii cu virinţile sale unice de fantastic şi 
divers, cu siguranță viața agreabilă a 
beerului-poei Vasile Alexandri nu va fi 








uitată. Acest truiu, care se identifică cui 
un scac de istorie românească şi crește 
oală cu îutâiele începuturi ale unei 





lumi noui, nu va trebui niciodată înlă- 
turat din cecace alcătueşte treptele de 
sensibilitate şi gând, urcate înspre o ci- 
vilizaţie românească şi înspre o etică 
nouă a ci. Chiar atunci când lirica opti- 
mită a bardului dela Mireeşti va Îi de- 
săvârșil străină (şi astă-zi bunăoară €) 
de spiritul ceasului. 

Deosebe .c în suteltul românese două 
trăsături de opusă sensibilitate, descin- 
zând una din claritatea uşoară şi spu- 
moasă a latinuiui, cealaltă din frămâr 
terea nedumerilă şi profundă a unei 
tristeji de slav creştin. Două trepte de 
simţire, care se leagă dintru începuturile 
literaturii noastre lără corespondenţă și 
fără relaţii, două inele de temperament, 
complemente ale unui aceluiaș ethos, dar 
străine între ele. Adică. Deoparte arcul 
Fminescu-Arghezi în poezie, luchian în 
pictură, Enescu în muzică, are sub curbu- 
ra căruia se grupează atâtea alte creaţii 
de mai mică potenţă. De cealaltă parte 
ghirlande fericite „care trecând prin cu 
loarea lui Grigorescu păstrează lu un ca- 
păt chipul de fericire domestică a lui 
Vase Alexandri la cealălalt pe cel 
de suculenlă dispoziţie al lui Mihail Sa- 
doveanu. 

Intr“ acest înţeles, în numele niciunei 
estetici şi din porunca niciunui timp, 
poezia „Steluţei” nu trebue văzută în 
«fară de rosturile intime ale liricei noa- 
stre. 

Acest bonom sentimental şi melancolic, 
acest fcricit şi dulce cavaler al  madri- 
galului agreabil, Vasile Alexandri, tipul 
unei eleganţe oarecum dramatică şi de- 
corativă, dar de sincer şi înduioşător u- 
mor, îndrăznesc să spun că nu are nc- 
voie de scuza limpului său, pentru a fi 
iubit în ce are cel inalterabil şi omenesc, 
Noi nu avem în istoria poeziei noastre 
altă bocmă decât pe aceea a seniorului 
moldovean „veşnic tânăr și ferice”, altă 
generozitate — desigur puţin decorativă 
fiind a unui om bine hrănit — decât pe 
a lui. Vanată, prețioasă şi căutată une- 
cri, eleganța de gest a bvoerului senti- 
mental, la depărtarea atâtor zeci de ani, 
îşi păstrează încă farmecul ci donjua- 
aesc şi naiv. Pentrucă nici o altă 
tenţă, apropiată de noi, nu sa desăvâr- 
şit întrun calm atât de cupios şi într'o 
linişte atât de limpede, In alcătuirea 
lăuntrică a omului ăstuia lacrimile n'au 
zeuduit niciodată pereţii inimii, ci au 
curs totdeauna între două surâsuri, ca o 
gravitate de oraţie între două evenimen- 
te naţionale. Deslușiţi în tristeţea dulce 
a liricii lui un sentimentalism de latin, 
o mică induioşare de moşier patriarhal, 
glumeţ, cunoscător de vinuri, iubitor de 
femei şi mai ales — o mai ales — îndră- 
gostit de viaţă. Dacă Mistral l-a cunoscut 






































pe surăzătorul nostru bara înaintea ve- 
stitului concurs, atunci desigur că pre- 
nd strofele naive ale „Gintei latine“ 
nu întăria decât recunoaşterea proven- 
salului pentru un tovarăș depărtat întru 
dulce melancolie şi dulce bună «lispozi= 
ție. Sulleiul inoldoveanului acestuia a: 
vea întocmai optimista înfăţişare a ro- 
instului său amic. O veselie de apropia- 
tă comunicativitate, o tristeţe blândă de 
toamnă rodnică în spre apropierea unci 








ierni, care se vesteşte îmbelșugată. In- 
tristarea lui nu se închide inută în ochi, 
ci se declamă frumos în versuri regula- 
te, cu un patetism de gest și de cuvânt, 
ca pentru o mare scenă la un sfârşit de 
act ultim. Poate pentru toate aceste clare 
înfrăţiri, de câie ori începutul calm din 
Mireilie 


Je te consacre Mireille, ctest ma fleur, 


[c'est mon âme 
mii odihneşte în lectura bună a blândului 
Vrederic Mistral, deosebesc parcă între 
rânduri, nelimurit și tremurat, chipul 





ile Aki 





fericitului nostru bunic Va 
dr. 

Ce alt destin poetic, în scurta ni 
isturie literară, poate să fie întâmp 
cu acest surâs amuzat, pe care li 
decâte ori in amintire ufli povestea 
Mărturisesc, iuconsecvențele de gi 
politică ale acesiui bonjurist reacția 
inconstanţa atiludinei lui în faţa iul 
ntarelor evenimente, pe “care le-a 
osciluţiile lui între revoluţie şi re 
între civilizaţie şi tradiţie, între 
tuţie şi Dbătae la scară, nu scad nimnică 
bucuria sinceră, pe care cunoașterea 
jii lui mi-a dat-o. Este cel mai co 
literat al veacului său. 

Fecund pentru că era sănătos şic 
zător. Fruntaş pretutindeni, pentru ci 
animator pretutindeni. Dacă nu adn 
ceeace face, larg. bste o operă aer 
munca lui Alexandri, ascultând mai? 
de o anumită conştiinţă a creaţiei, câ! 
un spirit spumos de diletantism şi inu 
vizaţie. Dar chiar cu aceste virtuți 
greubile şi vremelnice contribuția | 
rului cultural  Vasue Alexandri 
imensă. A creiut genuri de literaturi 
noi, a tradus, a popularizat, a înde 
Teatrul românesc — dramă istorică, 
«devil, comedie, dramă socială — în 
dela el. Desigur naiv, stânguciu, cu 
humor adesea eltin, cu un simţ des 
părător, cu mijloace «de realizare 
tistică mai mult decât încloelnice, dar 
însemnează toate aceste obiecţii peal 
imensă operă, care dacă n'a avut și 
legiul să ajungă artă, a avut în ed 
gloria fecundă de a fi cultură? 

[n acest sens, momentul cultural 
sile Alexandri îşi are în istoria n 
modernă un singur echivalent, deosă 
vă de vast: Nicolae lorga. 

Cu aceste supreme medalii, pe art 
depărtarea atâtor decenii trebue să) 
recunoaştem, cel mai fericit poet il 
tru a irecut întru eternitate, după ce 
noscuse în viața lui pământeană un 
raiu amabil şi comod : al celei mai 
dioase glorii. Vasile Alexandri a los 
la o clipă, o ins! ituţie naţională. Gu 
nul ridica statui şi el le cânua cu cea 
avântată generozitate epică. Țara 
mistuia în război şi el dela conacul 
mai tihnite vieţi, trăia cu gânduli 
explozii şi morţi, cântând epopeie şi 
bărbătând patriarhal, Observaţi, s 
tivul se impune condeiului, carc îi î 
nă numele. Pentru că patetismul 
tui temperament de cavaler — întânj 
tor fără pelerină și spadă—sta legi 
silabele eroice ale numelui său, ca 
steag fluturat pe culmi decorativ și 
rios. Intre dorobanţi şi statui, între 
„jună“ Rodică şi un mândru flăcău, 
tre un eveniment istoric şi o tristețe 
amor pierdut pentru veșnicie, între 
pi stel odihnitor de moşie liniştită şi 
vis transligurat de vitejie străbună, 
pul lui Vasile Alexandri, iată ni sea 
amintirii noastre consecvent cu sint; 
tr'o zi de sărbătoare, cu discursuri, 
memorare oficială şi mausolea Son 


MIN AL SEBASTIA 


















































Tintâna Blanduziei imi  lrezeşte o 
Vp: Viziune zunică, Surătătiul al- 
le egunte, Ia apropia ci altă 
i ascuţişul cupului Suniuun. A- 
; sunoție: vălă Lună, uscată su dea- 
mu. pleşuve, şi aălă grajtă, Conoanelur 
lsusui Minervei desmucule pe orizorut, 
3 Wsie albe degeie, Nimic: 0 mart 

Sa, Un Pămitut "Caucunib CU cat 
Ju caţiva sicomoru caţiva măs- 
. câteva Svulve coloane, Ajunge. 


m intregii antichităţi casă dăsare 
Să 
Î 














Wecat ar răsăru, din brăcuitele 
ine ale învățaţulor şi dim nvorima- 

e au elor ungrumadite pese viaţă 
suită a veacurilor urecune, 

pe Bianauziti v un astiei de 








Mu iălgul an Varul Unui pruaitol- 
5 SUUpH UE UPU EBOLCe ȘI utopr li 
În cer puria auasoru, UN Deulupalti 
Ste Du e IUL Suugeșie, Creați 
spa Suiuliee a Siotură de Itu 
IAuBUl Zeno antici. Ne VOrDeșIe 
Mi JUrUL COLOUDENOT Singurălure 
putea, UDE CONCEP o Viaţi, 
214 ȘI jdeală. U concepție care e mal 
PI inelare Doiwsulă, decăt in 
Buea luni VACNI, Sunţun Is Due 
să ue a ne înşela, Siuanţim evoriu 
a popula vrecuuul cu năzurmţele tul- 
li: uk sufereor MO. Va, : pe 
00 putem trăi toi acum, O presu: 
San ată dută, impodobmd-o cu toare 
Bei: noastre dexante de oamrni 05: 
SN grăbi, cu  toută ocdunnu, ne- 
Vor, libertatea, idealismul, cunpă- 
%, poezia, peste care greul car al ve- 
ki zinice trece, sturivindu-le în frage- 
d lor incolţie, Neputându-le trăi ao 
bdiruim bucuros altora... 

U puţină ştiinţă a vieţii antice, şi 
au mi puţin talent, ereator de viaţă, 
Atari a isbutit să ne dea totuş 0 
msi icoană a Home iniperiale, Nu o 
a-lurte, O aquarelă insă, pe care o 
pie cu plăceve cu ochii ve-şi adân- 
&s perspectiva în linia îndepirtată a 
Kicurilor, Ceeace nu putuse iace Ovi- 
Bo face aceste itrai acte fimave ca 
Ip coloane ionice... 

Oridiu tmecea peste măsură talemtu- 
E lui Alecsanui; Fântâna Blanduziei 
tin ing ădirea acestui statemt. In Ovidiu 
tu siorțane prea muure, meisbutită; in 
Imina Blanduziei e o desfășurare le- 
Mea unui talent poetic ce se cunoaşte 
ps ŞI nu vie se întreacă, 

h Ovidiu, Alecsandri 'se încercase să 
bea im caracter şi o tragedie, Tra- 
Ma nu ieşia însă dim caracterul lui 
diu; cadrele ei erau piea mari pen- 
nun suflet ușuratic, lipsit de cutre- 
arta unej adevărate iubiri și peste 
i lragedia căzuse cum ar cădea o 
i pe Spattle șubred ale unui trecă- 
Piri eriji. 

k Pântâna Blanduziei nu e nici o 
Nidie, nici îmcercarea de a ne zu- 
di un caracter» furtunos.  lEvocaţia 
ni minsemnat, colţ al vieţei romane, 
Biz în jurul unei ușoare iubiri, 
Im sing moment sufletesc ad lui 
lin; atât. şi în această îngrădire 
să deajuns. Intâmplându-se însă ca 
mentul sufletesc al lui Iloraţiu să 
Mşi un moment adânc omenesc, poe- 
Wăematic al lui Alecsandri își lăr- 
we insemnătartea. 

Nreni nu putea fi mai nimerit decât 
imţio pentru iitila melancolică din 
nl celebrei fântâni. Pus înur”o trage- 
Boraţiu mar fi fost la locul lui. 






















Intae idilă cusmată de grăuntele de în- 
țelepeiune ce -ia înfrânt îm totdeauna 
pemnimile sburdainice ale iînimei, eroul 
lui Alecsandri întrupează nu numi o 
mealitate omenească, ci si o realitate 
istoric 

Itoraţiu mu le poetul desfrâului ca 
Ovidiu, în ceeace priveşte latura etică. 
Na cunoscut autevărata pasiuni, mici 
cât Catul, nici cât Properţiu. A cunoscut 
totuși (agostea fugară, senină şi vo- 
ioasă, din came mu ţâșnese versuri nepe- 
ritoare. dar dim care pot însă  gâlgâi 
soncrităiile eristaline ale unui isvor ce 











UNIVERSUL LITERAR. 389 


FANTÂNA BLANDUZIEI 





Inuimtea ei își înclină capul... Şi în a- 
ceasta supunere e atâta duioșie şi me- 
Hancolie, atâta stăpânire și  săniutate 
morală, în cât momentul sufletesc ad 
Vai Horaţiu e ur mormert adânc ome- 
nesc al unei vârste ce apune, închinân- 
du-se unei alte vârste ce abia începe să 
răsară, 

Fântâna Blanduziei nu e decât acest 
momen:. Fără să jie o tragedie sau 
chiar o piesă de teatru, e um crâmpeiu 
d umanitate și, prin seninătatea for- 
melor, mai ales de artichitate. De alifet, 
postul del Mircești, prim firea lui se- 















Frescă la Mausoleul lui V. Alecsandri : 


Crist-copil, 
Pictor Paul Molda. 


saltă pe prunidiş... A prermărit iubirea, 
cu voioşia și optimismul ei sănătos şi 
nu în ătăcirile şi abaterile ei sgormo- 
oase, ce mu poinese din pasiune, ci 
din miţiu şi meindestulare... 

Voet al plăcerilor cumpătate ale vie- 
ţii, Howaţiu a fost mai ales un poet 
al unei filozofii măsurate, al unei me- 
luncolii duioase ce smulge aripile încre- 
derii îndrăsneţe, dar nu smulge şi poe- 
zia vieţii, ai unui trai limiştit, la adă- 
postul furtunilor şi al patimilor, al unui 
optimism fără iluzii, dar  tără desnă- 
dăjhvrire, al unei filozofii mărginite la 
stricta realitate, la mecunoaşturea, ei 
deplină, câre nu widică totuşi orice bi- 
curie.., 

Un asifei de poet ce caută oriunde 
plăcere cumpătată, putând totași re- 
nunța la ea fără serâsniri, «dle oarece 
primește viata aşa cum e, — se putea, 
E eri la bătrâneţe "de tinereţea 
Getiei. Dragostea lui Iforaţiu nu ate 
nimic supărăior, cu dragostea lui Pos- 
tumu3: nu e moi libidinoasă, nici sem 
suală. E 0 dragoste de poet încărunțit 
cu inima vesnic tânără, Când tinerea 
îşi cere însă drepturile ei mergând spre 
tinereţe şi Getta, iubeşte pe sclavul Gal- 
dus,  llormiu, fireşte, sufere. O clipă 
mumai. Healitatea vieţii; A cucerește 
repede. Cumpătarea și  înfrânarea de 
Sime, care sunt însăşi ființa morală a 
poetului nosiru, își câştigă drepturile 
lor, Necesitatea vârstei e tot atât de 
nemiloasă ca şi necesitatea morţii, pe 
care o cântase în odele şi apodele lui. 








pictat în cupola pridvorului, 


nină, duioasă şi optimistă, era menit să 
înţeleagă pe poetul Tibrului, care cân- 
tase atât de h'-umos poeziu medioerităţii, 
a viaţii rustice şi a cumpătării, şi, fără 
a fi războinic, devenise, prin acelaş 
destin ivonic, ca şi Alecsandri, un poet 





al Curţii, a! războaelor, al mărimii, pa- 
triei, — un poet, întrun cuvânt, na- 


țiomal. 
E. LOVINESCU 


Ezra eee n ea De 
NOTE BIOGRAFICE 


Vasile Alexandri sa 
în anul 1819. 

Primele studii le-a făcut la Taşi la şeoa- 
la Franceză. 

Tot la laşi a cunoscut pe Kogălniceanu 
şi Matei Millo cu care a legat prietenie, 

După aceia pleacă la Paris şi se în- 
toarce „bacalaureat în litere“ la 1839. 

Mai târziu în anul 1848 face parte din 
mişcarea așa zisă a „bonjour-iştilor“. 

Fonidlează „Revista română“, A fost 
membru în Divanul Ad-hoc şi apoi mi nis- 
tru de externe al Căimăcăn 


Bacău 


născut la 








La 1866 se retrage din politică şi pu- 
blică „Pastelurile“. 
lar în anul 1884 este numit ministru 


plenipotențiar la Paris. 

Se îmbolnăveşte acolo și este 
țară, la Mirceşti, unde moure, 
1890. 


adus în 
în anul 





984. — UNIVERSUL LITERAR 





Po e ZzZ Ha e 





EMIL. RIEGLER.DINU. 
SABAT BALCICIAN 


lui ION PILLAT 


Din Ekrene la Datlian Baglar 
Strigoii chiue. bat munții "n sir 

Cu măturoaie scurmă tibişir 
Desartău coş de vitor prut de var. 


Ce mis delliniia Pont? Mai abitir 
Decât din val se-aruncă, dracii sar 
Cu Turci la ceaanul cu băligar 
Si mestecă la foc. Din Ac Bair 


Sar peste chioşcul lui Deh Babală 
Ştiobâlc în mare. Spre Caramaulă 
Vântoase-au $ters burete zările 


In jurul semilunii. lelele 
Si-au pus şalvari. pe vânt li-s pletele : 
Pe-o rază ietderă senlănțue. 


MATEI C. ALEXANDRESCU 


TRANDAFIRII LUI SAADI 


dnpă MARCELINE DESBORDES-VALMORF 


Am vrut cu traniduiiri, în răsărit de soare, 
Să viu și eu... Luasem prea mulți sub cingătonre 
Cu nodurile strânse, știam, maveau să ţie. 


S'au desfăcut. În grabă un vânt i-a încântat, 

Sub stânca depărtată un val i-a aşteptat; 

Sau înfrățit cu apa. pe veci să nu mai vie? 
a: 

î , Parră 

Ce roşn a fost valul, voios ca niciodat. 

In seara asta totul pe mine-i parfumat : 

Sâ respirăm alături frumoasu profeție. 


DROSINIS 


FERICIRE 


Na ! Fericirea nu e o statue, 

Un chip măreț tăiat dinti'o bucată, 
Și cărni mâna Artei i-a dat viaţă, 
Nu-i un colos de piatră cizelată. 


Un mozaic, icoană bizantină, 
Stărămături ce farmecă privirea, 
La care "n taină mâinile Răbdărei 
Au migălit : uceasta-i Fericirea. 


Tradusă de Aua Cadreanu-Niculeseu. 


FRICIIE PRALEA 
STATIC 


[n orăşelul nostru timpul sa opril în loc 

si ca să nu-i aducă-aminte că prea e luuga 
(popasul 

a pironit înert Si semnificativ, cu gest de 
[prooroc, 

in catedrala din grădina mică. ceasul, 


“e pare că în arcul, care-a plesnit în 
jorologiu, 
vraşul şi-a pierdut sistemul său nervos, 


te soclu, eternizat în piatră, un om lustre 
cetește propriul său elogiu 

(căci nu se poate stii nici când ce serie jos 
pe pagina de piatră cetită de statui). 


Oraşul nostru tace şi nu-i 

pe stradă nimeui să-i tulbure tăcerea. 
căci oamenii aicea tac precum 
fivurile de ceară într'nn panapticum. 


PARVUS 
CEARTĂ 


Tu-mi frângi vizionara pace 

Ca pe un ram cu fructe verzi 

Şi plângi cum la picioare-ți zace 
Noian de lori pe cari le pierzi : 
Divine flori ce'n lungul vieţii 

Ar fi rodit ca şi'n trecut 
Treziten taptul dimineţii 
De-acelaş zvon necunoscut, 


Tu-imi cerți avântul ce ne leagă 
Intro iubire fără ţel 

Și plângi că nu-mi eşti şi mai dragă 
Neîntrupându-mă cu el : 
Neîntrapându-mă cu spasmul 
Atâtor veghi de eremit, 

Să reincep, de-a capo. basmul 

Cu care-ades te-am adormit. 


Şi plângi, şi plângi, cum plânge valul 
Din larg la mal, bătut de vâni. 

Pe faţa ta ca şi opalut 

Cu setea arsului pământ : 

Să-ţi reascult, camtr'o pădure 

Ecoul plânsului; să las 

Tăcerea-i magică să-ţi fure 

Şi glasul ce ţi-a mai rămas. 


UNIVERSUL LITERAR, — 389 


PRIBEAGA 


Lucreția Petrescu 


D-na Lucretia Petrescu, cunosrută retiterilor din piesele sale „Păcat“ 


SE pdnuta”, 


reprezentate cu succes pe prima noastră scenă, ne di a doua novelă a sa „Pribeaga“, 


Ca și în teatru D-ia Petrescu, birue prin simplitatea stilului său «de un pitoresc 


propriu i priu justa caracterizare « persotagiitor. 


Sau pomenit îutr'o zi oamenii cu dânsa. 
Dar nimeni na știut cine e şi de unde 
vine, Şi nici dânsa wa ştiut să spună. 
la toate întrebările nu a avut de cât 
aişcări înspăimântute a mâivelor, care 
parcă apărau trupul și obrazul, De vor- 
Vi insă, uu a varhit nimica. Au lăsat'o 
cmenii în pure, Nu făcea rău niminui 
şa trăit o vreme din mila tuturora. Apoi 
4 lwato la ol Ștrul crâşmarul - - sluj- 
nică. Și nu sa păcălit crâşmarul, căci 
muncea tudea juus nenotucita pe nisa bu- 
tata de pâine şi adăpostul din buvăiă 
Te -- bapărțit frăţesie cu câţi-va pururi. 
două eloști şi un vițel. 

Şi poate ar fi rămas mulă vreme în 
drciuma ovreiului dară Sura war fi Pa 
şai de seamă într'o zi, că slrăinei î Sa 
niunjii nelinistitor pântecele, Căci e 
iacă tânără femeia accia şi dacă mar 







































































i acoperită de zlrenţe murdare și par 
avea chipul îudobitocit de spainua aceia 
mșnică. poate că nu ar fi nici 
rătă 

- $ vede că Sirul băgase asta se scamă, 


prea u- 


Şicu toate că s'a jurat. nu Stie nimica, 
& uuii el vinowitul, cit sigur vre-un 
mşteriu beat a făcut asta. Sura na 
aut linişte până nu a alungat afară 
femeia diu casa ri. 

Şi era încă iarnă, Chiar dacă le-a fost 
sili de dânsa celorlalți oameni, — Sar 
Îi îndurat vre-unul să primească lu va- 
ta lui. la struchina lui, — alături de 
apiii lui — pe nenurocita aceia fără grai 
ş impovărată cu odrasla ovreiuliui ? 

Sa adăpostit atunci în şvra veehe a 
ilor boeresti. Durmea acolo în paie şi 
dna umbla muucind sau cerşind prin sat. 

Husese un an bun. Se făcuse grâul. Oa- 
saii erau darnică și nu prea se întorcea 
d în cerşii pribeaga cu mâna goală. 
Pe urmă o vreme na mai rut-o ni- 
veni. Apoi slăbită abia ducându-și tru- 
ma venit să ceară iar. Dar cum —— la 
wa dintâi casă == sa repezit întinzând 
com mâincle spre pâinea care î-0 în» 
ndea femeia, a căzut odată stoarsă «de 
peri pe: pământul bătătaric al prispei. 
Șatuuci a Dbăsor de scumă femeia milos 
si, trupul subțiat sub zdlrentele fustei. 
ka invineţită si gura arsă a Dietei inute. 
i chemat vecinele, au sculatto, av ospii- 
to şi au încălzira lăugă vatră, 

Dar cum sa învhvrat puţin na mai 
eul astâmpăr. Si a poruir îtdărăt celă- 
iudu-se spre şura. cure o adăpostise, 
stolo femeile, cure sau luut dupa slân- 
m găsit înirio scorbură a paielor —- 
pnie zdrențe și coji de pâine — un 
agil înghețat de frig şi mort de câte- 
ta ceasuri, 

Mia întârziată a 





















oamenilor sa trezit 





atunci, Au îngropat copilul, au dus pe 
utaună la spital. 

Când a eşit de aculu însănătoşită au 
Inal-o boerii la curtea lor. De atunei 
nu a duso prea rău. Intro curte ba- 
crească nâne  Întotleauna o strachină 
cu mâncare de prisos. Dar şi lucrul nu se 
isprăveşie nici odată. Și cu toate că muta 
nu avea o îndeletnicire definită, muncea 
toată ziua munca tuturor; — toţi po- 
veucindlu-i şi toţi Văzându-i vi ireaba mai 
stea şi mai urâtă. Și a mers uşa vre-o 
doi ani. Se învăţaseră toli cu dânsa şi le 
cra de folos tuturor, Nu vorbea nimic 
uivi odată. dar păreu că înțelege tot ce 
i Sc spune şi  îuspăimântată se supunea 
întotdeauna. 

Dar În primăvară acum se -supărase 
si cucoana ca şi Sura lui Sirul, Cine se 
uiisise oare să se uite la o aşa ueuoro- 
cită 2 Destul că în postut Paştelui a năs- 
cut pribeaga iar unu prune. Și nici nu 
poate măcar să spună al cui esie! 























Minea == buc reasa țiganca a urga- 
țilue ar [i stiut că Anton văcarul e vi- 
uovatni. Un copt al bi Naton. toni și 


săibătt şi ab bietei 
cură 


muie. na prea 0 bu- 
aibă de crescut în 






pe cueoană, si 
carte, Dar pe urmă mila a fost destul de 
mueenică, ca să îngăduie și asta, I-a bu- 
iczat  vătăjițu copilul, iar pribeaga a 





coniiinat măture coiețele, bucătăriile, 
coşurele s să îngrijească de pui şi de pur- 
cei. penira îmbrăcămintea zdrenţuită si 
mâncarea sporită acum «din pricina copi- 
nui. 

Capilu) muiei! Nu cred că era prea 
Iruinos. lireşte. că nu era de loc curat. 
Dar totusi nu nu sar fi putut spune, că 








st cra iubii. Cu atâta grijă animalică 
si-l ocroteu şi-l îngrijea marca sa Și atât 
cra de nelinistită. când nu și-l avea în 





braţe! Numi cu el în poală era multu- 
miti «i pe fața ci apacă se aşternea a- 
temei himina unui surâs. Și toată vara 
şi-a purtat asa copilul în braţe la toate 
ueburile unde eru trimis 








Ti curte acum în oamu 
iușie. Sunt veniți toţi copiii stăpânilor. 
licţi si fete mari. Sunt veniţi Şi ImuSa- 


din fete 
fie vunta. 


liri, căci una 
curăud are să 


logodită şi în 





SIugile muneese toate mai mult. Dar 
muncea voloase, Ania sing nu Ştie pi- 
iu jurul ei, lui gândul ei e îngrădit 
intre strachina de mâncare pe care o 


soarbe lacou și copilul care-i siuuree la- 
cor sănuul. 

Și intro sea ra purcă început de 
Octombrie, YVărurul beut, dormea dus pe 
o pri=pă. Atunci a trimis vătaful pe muta 
cu vacile curţei, să le puscă câte-vu cea- 
suri aci pe aproape pe ofava din livada 











din spatele curței. Şi-a luat femvia pe bra- 
tul stâng copilul, în mâna deeată cio- 
magul si sa dus cu vacile în livadă. Se 
înoptase. Vacite sătule rumegau culcate 
şi făceau ici şi colo pete albe pe pajistea 
ininnecată a livezei. Muta cu copilul la 
sân. pe un îrunchiu de copac, şedea oste- 
nită şi copleșită de un bine. de o mul- 
vumire, pe care nu înintegea de undei 
sine si cine î-p dă. Trupul copilului lipit 
de dânsa? Mirosul pământului jilav ? 
Somnul care stă so cuprindă ? 

A tresărit deodată. Si pe faţă i sa aş- 
iernut iarăşi pânza aceia de spaimă. Pe 
întuneric, aproape de dânsa au trecut doi 
insi. Două umbre subţiri şi aiât de a- 
propiute, că ai putea crede, că-i una siu- 
gură de n'ar fi capetele, unul mai răsă- 
rit aplecat asupra celuilal. 

Muta priveşte umbrele subțiri cu tea- 
ma ci nedesiusită. Ie aude vorbind şi nv 
je înțelege. În râs tâuăr, limpede o lasi 
venişeală... Dar pe urmă o frântură de 
cântece  îulocueşte râsul. O frântură de 
cântece! Ce vraji a avut de a făcut să 

















tresară zguduită femeia aceia cu copilul 
în braje? O medolie slavă de Musorski. 
Sau înlepărtat umbrele. A încetat cân- 
tecuț. Muta pe trunchiul de copac sc tru- 
deste să-şi aducă aminte. Ce să-şi aducă 
minte 2 Nu stie nici dânsa. Câte odată, 
divineața ie trudeşti să-ți aduci aminte 
vîsn de pesie noapte, Ai numai scăpărări 
scurte, cari pier apari si acele. 
Cepilul morfoleşte sânul. In 
mulci nu mai scapără nimic. 





creerul 





Și iarăși o cuprinde moleşeala de adi- 
neutri, 

Dar o fereastră a caselor boereşti sa 
deschis. O fâşie de lumină se lungeşte 


dreaptă din fereastră. se aşterne pe iarbă 
pe lângă trunchi si se pierde deparie în 
tulişari, Pemeia îsi plimbă privirea pe 
dunga de lumină si vede utubrele de adi- 
ucauri în pervazul ferestrei. Apoi perva- 
zl gol şi din oduie vine spe dânsa pe 
pânza de lumină — pare-se —sunetul u- 
nui cântec. 

Ce cântec afost şi cât a durat? pare 
că a încelat de mult melodia venită din 
ediie, dur muta îl coniimnă în gând, îl 
isprăveşte. Chiar degele ei batătorite şi 
murdare apasă pe trupul copilului, cun 
ut upisu pe clapele unui pian. Şi firesc, 
cai ar fi vorbit unei prictene gura ci 
şopleste intunericului : 

— Ce frumoasă e muzica asta. Şi cât 
îi plăcea lui 1... 

Sa trezit lu sunetul 
ncauzit de atâta vreme. 
dintr'un somn adânc şi lung. Ar 











plasului ci 
Sa trezit ca 
mai 


386. UNIVERSUL LITERAR 
vorbi ceva. dar nu şiie ce. şi parcă se şi 
teme. Priveşte miraiă în jurul ci îndune- 
vicul, copilul. cărarea de lumină, ture 
urcă în sus spre fereastră, Fereastra în 
pervazul căreia donă umbre stau îm- 
brăţisaie. Si câniecul de  adincauri, ÎL 
ale or îl repetă acunu dânsa ? 

Câieva 






noie numai, ÎL întrerupe deo- 








dată furtunos navala ardlucerilor  aminic, 
Se desfăsoară repede și luminos ca un 
film: O fereastră ca asta... Unde-va la 
vară... Pianul... O femee tânără cântau 
et usa se „Întrevupe uneori brusc cân- 
tecul din p ina unui scuri. Un râs 
icinuii de înfiorarea sărutărei pe 





gâi și pe număr. Căci de câte ori câuta la 
pian, venea pe Turiş bedar, 

ledor?! 

Și numele ăsta a deschis large 
tutore aducerilor aminte. 

Fedor logodnicul — apoi bărbatul «€ 
i Mama ci Mâătus 
“uzul ci 


uşile tu- 











Are un gest incousiient de legănare în 
titap ce şopteste surâzăuul : „Mitia, Mita”! 
În fereastră acum nu mai e de cât o 
singură umbră, ce pare că închide oblo- 
) 
EUL 









ŞI deodată pânza de 
(hepare. A rămas Livada cn pomii dese 
frunziţi. întunei Ul siz vacile. care pu 
meguu. ici colo sătule. 


bhumină se ascunde, 








Temei steugură înainte dlesacaela gelu it 


braţele spre iercastra strigănel : „Ledor, 
Yedor”?! 
Dar copilul pe genunchii ei — «es- 





iepiat scâncesie şi-i aluuză deparie visul. 
amintirea mintea ti. 

Îl leug li dă sânul. F Mitu? 

Işi strânge în mâini tâmplele. Dada. 
sa-i Jetor e umbra de la peans. ba pian 
ba atasa i 





ini. 









e Dosia.  Dosinca cum o 
numesc toţi. Dosicca o Termee tânară si 
fericită. 

tedor fumează lângă fervastră. Pe ca- 
napea în Lund mima sa Și mătuşa Ola. 





Împleiesc cu undele lungi niste hiinute 
mici de lana albă. Si vorbesc în soapta 
întie cle. 

sumândouă  deorlaiă 2 
Tu scâucet «le copil în odaia ccutaliă. 


De ce san sculat 





Dosinea maina 
anl cu peritele 
micul Mita sa 


Vele. 
lea 
venele 


Si iotă-i pe loji: 
si satusa Ola lâr 
«de metis albastră. 
«esstepiat di sont. 








Acum vede axa ce Imapeehe totul IN 
tia. leagănul ulbustrn. Felur. pianul și ca 
Dosiuca fericită și ruisfătau, 

Dar atunci cine-i cerşetoarea 
mbeenturuasă cu ni ropil în brute 





ist 





Se «leslazoara izrăsi de lu capăt luminos 





Filmul. tu tâmple sângele-i bate cu ritua 
de uoior 

Câsa părinleasea, bedor. logodna. nun- 
ta. capilul,  Linizie, lerieire, 


Apoi. 


apoi. 


Laţa ci ia urasti capresia le Spain, 





Războiul... Zilele ce vin. Rasturnarea a 
toi ce Tuscae. alu. Slugile. care nu se 
Dai supun. Oamenii străini asezati la vi 
1 casă Soluţii brutal... Inspuscatură zal- 
vice 


li gaina lor intinzi pe sar 
vecinul Ahimol şi Dia Vaasilel, 
Biata mătnsă Olio, pe care solda nică 


nu o lăsa să le aprindă a lumânare + 





iuroşită 








Și nuaptea iceea, când au arestat pe 





Fedor! îfau plâns ca pe un mort. Dar 
peste câtăva vreme sta întors Fedor, De 
nerecunoscut. Murdar și zdrenţuit. 

A trăit ascuns o vreme. 

Apui încercarea lor de fugă. Luuile a- 
celea de teamă si pribezie și hotărîrea lor 
să freacii în țara de dincolo. Despăriirea 
de mamă-sa. de mătusa Ola? Cum plân- 
ecuu bătrânele amândouă i 


























Vu deum lun întro căruță noaptea. 
fiu stiu ase Ocolese sutele, Si la 
âr inte aceia de groază. fug și În- 
tuneric, un râu noroios, Pe maici colo 


— peie de zăpadă, Barca și lunirasul, 
ruia i-au plătit cu cele din urmă bijuterii. 
|n vliim gând bătrânelor rămase singure, 
săricite. 

Apoi în bnecă Fedor imbrăcit țăran, Mi- 
tia. care plânge şi Dosia, care bremură. Pe 
iutuneric luntrasul xâsleste tăcut si harca 
lunccă grea deasupra apelor noroioase tur- 
buri. Se axă lumini pe celălalt țărm, 
Vărmn ol mântuirii. Să ujungă Și sunt Sca- 
nai. Si Dosia şi Felor cunosc limba, Da 
lunirasul are acolo prieteni, A mai trecut 
si palții. 

Tati. 
vile... 
Si deodată... 



























Nu?s prea departe, Se mişcă luma- 





? Trebue să 
formei, 
aceluş 





Cât e de atunci 
fi tre amultă vreme. toiuși 
când îsi aduce acu aminte, are 
stigăt de spumă, 
Lumini, porune 
în apă si 








împuşeături, 
înoată repede înlărăr, 
| elor i dânsul lopetile. dar su vâsesşte ce 
donă ori si se lungeste pe o margine «e 
Diireci, care se apleacă, Pe intuneric pret 
tre imvuscatrră, pluinste acm huntreu fă- 
ră cârmnii grăbit dealuneul râulni, 

Dosia a tipat. plâns. a stu 
dos, apoi uemiscata îuţepreuiti 
la apei, i ajunge la nicioire 











"Upe Pe 
simte Tăcoa 
Si mai Si 









te can Mitia îi scapă binisor din brate. 
Și atât. Se face complect îniunerie. Nimic 
ne mai vede. utmic nu-și mai aduce 
nimic, 

Oare Fedor. Mita. Daia au murit 
trei atuuri în apele râului 2 

Da fireste că au murit. IL vede inci pe 
Vedur săugerâtul si cu canul atârnând greu 


pe mareinea bărcei. Apele furburi îi ajunge 
obraz 





toţi 








Apoi Mita. care-i scapă «diu brici 
lepenite. 


ale în- 





Dar ca Dosia 2 A nuurit şi dânsa? 
Viunci cine e femeia „care biizeste în 
scara asta Yacile se care futuşi amin- 





teste acum asa de bine de toețe astea 2 

Cum a ajuns pe trunchiul ăsta 2 Si al 
eni e copilul murdar, care în braţele ci a 
juat locul lui Mitiu ? 

Nu-si ande de cât huvuitul sângelui Spre 
tâmple, Apoi puşi g cunoscuţi, o luse 
un fluerat. O mână îi se pune grea pe 
mnăr : „Fa. ai adormii 2 Du-le de nitnân- 
că. Stan cu acum cu vaciie”. 

Femeia a amuţit iar, O clipă. Dar când 
mân păroasă a omului scoboară de pe 
umăr spre pieptul desfăcut. unde sâtul 

cu toata cămasa cenusie 
alb si încă fragede rând 
scoloară si-l curia. Dosin. întrta clipi 
e în picioare | isheste Furies cu braţele 
p* când gura ei rostește nu isa de neustep- 
tu 2 losa-ima E în căi oamut rime pro 
stil pe loc, 

















- se vede iucă 
mâna 





pă rousă 

















Si Dusiuca ras rătita. scarita —— i 
aă cu copilul. Ar vrea să spună — să 
nă tuturor cine e și ci a ixlus aminte. 
Ar vrea să lepede, si arunce de pe dăusa 


















































zilrențele, murdăria. atingerea despustă 
toare a omului de adineauri, 

Copilul gren. îi încetinează, îi ohoseşte 
mersul. Se opreşte o clipă şi respiră, Plea 
că apoi grăbită iar, Lumina  bucătăriilor 
o călăuzeste. Un miros de pâine scoată 
proaspăt «lin cuptor face si i deştepte 
deotată foamea. O foame aprigă de ani. 
mal chinuit. 

Das 











-a grăbiiă trece pragul buc 
tărici ela Aci Manda se răsteşte de 
cm o vede: „Dar bine fă — de ce m 
veneai ? Oe trebuia să le astept toată 
noantea, ca să-ți servesc ca la boeri ua 


se 












Dosinea a deschis gura să spună Cer, 
Dur nu mai îndrăznește, Priveşte cu de 
gust și totusi cu Foaie — cum Manda 
ă de pe masă bucăţile de mămăliză, 
vântă în palmă până ce le face un 
bulrăr, pe care ÎL ilă cu o strachină d 
ciorbă, 











Vana probabil făcea inut deauna X 
dar 





Dosinca abia azi a văzut gestul, (e 
foamea nu-i Nine să mănânce şi det 
ochii ci uscați de atâta vreme, acut 
Suu umezit de lacrimi. 

Menla vede femeia tristă în faţa blid 
lui plin si are o clipă de înduioşare: 

— “Pe-a bătut fă. Anton 29 

Dosia nemiscală nu răspunde. 

fâcăleiul — în 











Si Manda îsbeste cu 
ihen se mirnăbigi --— un civine. care? 
prea îndrăzuei : îsi Slenze nasul in trei dee 
ele, pe care le frtimâniă apei pe soră 











ulzuză centențios 2 





- Săracau ! La ce o mai intreba? Cur 
si-mi vispundă 2 Iei = omul fără sri 
îsi 


e mai râu de cât o vită! 











Dosiu a auzit şi a înțeles, Nu protest 
ză mici un Spune cine-i, la ce? Isi & 
seamă. că Dosia Mihailovna a e 
munti ete mult — atunci cu Fedor în 
pele râului. Femeia, cuve poartă acum fi 
braţe husa unui vicar, femeia care 
aaluce inninte. e o Diată pribeag muls 
îmdobicocită, Şi reţinându-și pe cât poz 
plânsul — soavbe îufomeiatii fiertura d 
struchini, gândind că de acum ad 
cerile aminte. an fie șia grele și 
mai dureroase viu, 











să-i 
je ce 






Seara, când intră în redacţie, Ion Tu- 

d simnţi că se destramă pe jos, se ri- 
sipegte în toate colţurile, Mahmur, cu 
grea, navea poftă de ducru, de fel. 
Novocui toti îl salvă. Ti veni nişte prie- 
teni, studenţi Me, filozofie, cari îi ajuitară 
a corectat, Când plecură aceștia, co- 
tectovul se întinse inuiţunuit, și căscă. 
Avu suisuția Magrantă, că se întinde ca 
un elastic subred dela Masa lui până 
la celălalt perete ul redacției, Li veni 
poftă apoi să se uite în oglindă, îşi a- 
usese aminte de vorbele calde, tremu- 
ritoare, ale fetei din tunel, unde făcuse 
cheful : „Ce bănbat frumos ești Mata! 
Cercetă prin toate buzunarele, se uită 
smănuntit pe toate mesele, din redac- 
ie, şi tocmai pe biuroul primului re- 
actor, dădu peste un ciob mic. Nu-si 
puiut vedea, decât, numai jumătate din 
chip. Arunjă ogilimda în așa fel, ca să-si 
admire întâi ochiul drept. Se vită lung. 
a început mul umit. 
Lucru cindat însă. Ochiul lui, tăiat 
a sprânceană de un semn, ochiul 
spâit, îl privi pe stăpân cu  încruntări 
stranii de doiană, 

— Poate-i injectat. de nesomn! 

Ton Tudor ținu oglinda. mai departe. 
Ochiul deveni mai interesant. dar și 
mai crud. Ochiul descoperi, sub ploapa 
e jos. 0 picătură, de sânge, 

Siropul roşu începu să se mărească, 
să se votunjească, să ia forma fetei din 
time! și în cele din urmă. să se des- 
piadă din ochiu și să danseze. prin 
fața carectorului, un joc bizar. Ion Tu- 
or strâmbă din gură acru. Nu-i veni 
de loc să creadă. 
— Ce-o 1nni fi și năsdrăvănia asta ? 
Ceva mebănuit, puternic. un fe! de 
cab amar. începu să se stârnească în 
capul muncit si atât de mult surmenat 
e bătaură. Dinirun simțimânt nou, 
crescut în €l. ca un hulpăr de ghiată, 
ccretorul apropie oglinda. de sprâncea- 
sa tăiată de semn, O lipi bine de pielita 
încrețită. Se uifă iară ătura de 
ies Dar. 
nebănuţi 



























ă. mici întâi, 
soi mari, urâţi. înfiorători: Ochii de 
diamant negru ai maestrului. (Ochii pe 
taresi văzuse la Capsa. punctele negre 
tare ît suforuse în redacţie, 

— Hăaâââ! 

Cutremurat. Ton Tutor aruncă. oglin- 
(a. Ciobul ajunse toemai în fundul ve- 
îmţiei. O bubuiliună scurtă îi întoarse 
pede capul spre usă. Se uită speriat 
da nu văzu pe nimeni. Dovemi nervos. 
În creer începură. să-i sbârnâie reruri, 
fin ce în ca mai sirăine mai fantas- 
ce. Tarăs un urlet surd. înfundat. ne- 
taslușit. Groaza. i se mări, Ascultă. O 
mașinărie seacă, răpeipoasă. Ceasorni- 
tu din perete sirănută cpileptic. de 
dmuăsprezece oriStrănutănile orologiului 
«e prelumziră în miorlăituri, 

[xi Tudor tt; făcu impresia văicărelii 
mei pisici râioase, cățărati. pe zid, de 
la vreunei javre, cerșind ajutor... 
Ușa redacţiei sa deschise brusc. par- 
car fi fost împinsă de afară. de un 
vint năbădăios. Un tânăr scund, aple- 
at putin înainie. se propti încruntate 
h interiorul vedacţiei. 
Corectorul. cu sângele î 
suită la ci, 

„Line-o mai fi și 





sum, din. ea e 























îngheţat în vine, 


ăsta ? Ia mită-te 


«m îi joacă ochi alhi în fundul capului 


« şi ai directorului. Dar ăştia sunt 
pucă de argint, Intrebarea se lipi pe 





O C H_l'l 


GEORGE 


cveerul lui Ion 'Tudur, ci o bucată de 
gutupereă, mânjită cu clei. 

— Mă rog mata ești corcetorul ? 

— Fu, îngână Jon Tudor, zulbeu. 

— Îmi dai voe! Emil Răileanu — 
cronicarul dramatic. 
Jon “Tudor, sunt încântat tu, 

Cronicutul dădu ochii peste cap net- 
vos, Deodată îmrepu să tremure, ca a- 
pucat de friguri, 

== 0i fi tome !.., Oi fi încântat 1... Oi 
1... Nu zic, nu! Dar eu, cu sunt gro- 
zav de supărut pe dumneata! 

Globurelele de argint viu ule lui mil 
Răileanu, se opriră fics asupra lui lun 
Tudor. Purcar îi avut intenția să-l stră- 
pungă Coreaiorul făcu mn pas înapoi, 

— Mă voz «le ce sunteţi supăraţi pe 
Mine ? lu nu Van cunoscut Vână a- 
curn. 











i nu cra nevoe dtomue, nu cra 








nevoe ! Dumneuta eşti un asasin: ordi- 
na! Un criminal? 

n 

— Da, da, ce te uiţi au la mine? A- 


sasin înţelegi ? 
— Dar ec-am făcut domnule ? Pe cine 
am omorit ? 
Cronicarul îi întinse 
— Lite! Poftim îi. Asta-i articol 
recitat? Mi lai ucis domuet., Să 
căi, înţelegi ? Dacă are să se Mai îu- 
tâmple ?.., Vorbim moi! 


un ziur în ochi. 












timil Răileanu. aprins a Dată, cu gu- 
vite roșii, sul. în ochii hui albi se 
înudreptă spre ușă. Dar repede se în- 
toarse 

— Umde mi-e articolul de azi ? 

Aici, 

—- Dă-l încon ! 

Cronivurul își făcu singur corectura 
articolului, Ion Tuilor căzu pe scaun cu 


-apul între mâini. În adâncul lui, înă- 
buzită, fără sirop de putere, de exterio- 
vizare, mânia clocotea, Părerea de rău 
însă îi stinse energia, 

„Da, du, are dreptate crotiicatul.,,, Eu 
Stuut um Sri „un beţiv.., un foarte 
Prost, corector” 

In timpul când zi-a coreciat arlicolul, 
Tmil Răileanu se liniștise, Aprinse o 
havană, sorbi un îum in piept 
așeză piciorul drept peste col stâng. 
După aceea se rezumă de spătarul scau- 
nului și îsi aruacă privirea in Ne 
gândi puţin. Deveni senin, liniştit și 
blând, Se îndreptă iarăs pe scaun, Mai 
trase un fum, Apoi îmeet. bun, atinse pe 
umăr corectorul, Acesta trosări, mil 
Răileanu îi zâmhi. 

— Pusmezi domnule Ion Tudor. 

— Da, 

Cronicarul îi înti 
mzitale vo ţigure de vi. 

Ton Tusor întăi ezină, apoi o luă, La 
aer cald, pricrenesc fugi lent din glo- 
burelele de argint viu şi cu mlă- 
dieri ugvare măângăiv sutteiul negru şi 
apăsat al corectorului. 

—Nu le supăra. domnule ton Tudor! 
Dar fi cu multă utenţie, Dumneara 
eşti om inteligent. Am văzut. că serii 
frumos! Ştii, mie îmi sunt tare urâţi 
proştii, Dumheata nu ești dinire 

Cronicarul se senlă și îi întinse mâna, 

—- La revedere ! 

a Laue, celelalte cuvinte ale corve 
torului i se proptită în tigarea de foi, 
pe care o dnsese imconstient la gură. 
Usa se închise încet, cu foarte mult 
bun simţ. în urma lui Răileanu. 

Ion "Tudor, iarăs singur, se plimbă 
priv redecţie.De pe buzele lui înălbite 


















cu multă gene- 














UNIVERSUL LITERAR. — 387 


ACSINTEANU 


începură să se desprindă bombancii cu 
înțeles greu, 

—- Im... moaplea asta... Nu-i lucru 
curat... tot ochii directorului... să fie ai 
dracului ! Ut 

O nouă bubuitură mai putemică. Un 
sgamot desluzii pe iri, Paşi. Pe uşă 
intră, ca o vijelie, capul mare, sbârlit, 
Pruntea largă, imensă, cutată. Ochii a- 
dânci... ochii! 

Divectorul tit 

— Ai auzit ceva nou, eoreetorule: ? - 
inima miesorată, en sufletul şters, 
loa Tudor era cât paci să csclume 2 
„Hat... Uite-l si păstu (... M-am dus!” 

Insă se abţinu. Un fapt, pe careel nu-l 
înțelese, îl stăpâni puternic. Se mărgini 
numai să dea din umeri, cu o păpușă cu 
resortul ruginii: 








Cu 











- Nimic? 

— ce? Cun? Nimic 9. Nu ţi sa 
adus nici unu reportaj ? 

— Nu! 





— Gânducii dracului! Ce stiti voi? 
Luăndul cu mâna dreaptă de piept. şi 
cu diamaniele negre tăindu-i suflarea, 
directorul răcnia la Ton Tudor. 

— Băăă 1... A murit Regele! Sa dus... 
Maestrul se opri. Ultimele cuvinte fură 
sfâșiate de dinţii bui negriţi de fum, cari 
se strânseră serâșnind, 

lo Tiulor, scăpat din mâna maes- 
trutui, rămase stupefiat în colţ, ghe- 
nuirlu-se, micsorăndu-se din ce în ce, 
în el, Directorul incruntat se așeză la 
masă şi începu să. serie. In redactie, ca 
o povură grea, masivă, tăcerea se lăsă, 
Nu se uuziră decât numai scârţâiturile 
nexvvouse ale pmiţei din tocul muestru- 
lu”. 'Țăvâitul asemtit, viu, grălit atât de 
mult îl vâcâi pe Ion Tudor cu amar în 
fundul urechilor. Simți răcâitura asta 
şi în îniină. de aceia leveni părmântiu 
de tot la faţă 

Câril sfârsi. 











omul cu uirătura de Vul- 
tur, se şeulă multumit dela masă. 

-- Asa, bravo! Să mă ţină  min- 
te! Năzhunare ? Ma tinut el atâta vre- 
me închis în limnul de oțel, pentru ea... 


dar lasă... lasă, 

Adresându-se apoi către Ion Tudor, cu 
volum pulernic în glasul gros, îi în- 
tinse manuscrisul: 


-- Du-te jos! Scoate articolul de 
fond ! Pune-l pista ! Vezi de-i fă coree- 
tura bine! 

— Fac, domnule director! 

Maestrul eși scohori scările ca spul- 
herat. de furtună, Ton Tudor se luă după 
el. Când vru să închidă usa. se mai 
uită odală în îmleviorul redactiei, 

Dintre tablourile, pictate în ulei si ca- 
vicaturvile oamonilor zilei. azătute în pe 
vetele vânăt, chipul regelui. dintr'o 
ramă veche. îi rânji dlui Ion Tudor, eu 
sfidare și vădită bătae de joc. Tânărul 
trânti usa. 

— Sire, dar 
wectorul ! 

Pe scări. spre tipografie 
rerectorului se împleteau intrebăzi 
vioaso : 

„Ce drucu o fi având maestrul cu 
regele ? Până acum na scos mici o 
vevhă. despre el. Ilm! zicea că Ta tinut 
închis în turnul de otel pentru ea. Cine 
n mai fi si asta 9. Omul dracului îre- 
bue că nai e si directorul nosirut!* 

Când întră, îm tipografie, lui ton Tu- 
dur i se păru că se învârteşte locul cu 
el tocmai ca într'o comedie dela moşi. 












eu nu subit vinovat, Di- 


în gâudul 
Cu- 








La miezul nupţit un duh zece trecea 
prin dormitoare, Băcţii se ridicau măs 
linii şi somnoroşi, din paturile prea 
scurte, şi deşeluţi in ctolanele lor ieşite 
mai-mai să le rupă pieleu. îşi făceau 
mustrări. ficeare cu biciul lui împletit, 
cumpărat dela târg cu banii econormisiţi 
la săpun. 

Nu se auzea în odăi de cât şueratul 
printre buze ce uu mai putea fi stapă- 
nit la prea mare usturime, sau din când 
în când, prăbuşivea pe scânduri a vre- 
unui  slăbănog de mucenic de vptspre- 
zece ani. Biciul şueru până m) mâna 
nu-l mai putea ţine şi până când spk 
nireaenu mai simţea arsura  curelelor. 
semn că Satana pierise și că loviturile 
erau date în nimic. Atunci seminariștii 
adormeau asudaţi, pe jos, pentru a fi 
deşteptaji de păriutele iconom în zori. 
zilei. la utrenie. 

Imainte de răsăritul soarelui, elevul de 
veghe scula pe paraclis Se făcea ziui 
şi la Fiecare pat se putea deosebi un 
chip uscat. adormit en gura c tă si 
dinţii galbeni ieşiţi în alară, cu pleoa- 
acopere ochi 

resehirute 
vărgate de 


























pole ce na rcuşeau sii 


laptoşi-albaştri, cu degetele 
pente  piepturile slabe şi 
coaste, ca niște tricouri. 

conomul suna clopoţelul şi elevii se 
ridicau spăimântaţi, cei mai mulţi cu v- 
pincile încălțate de cu seară, şi se  în- 
dreptau încovoiați, unul câte unnl spre 
biserica din curte, La intrare era o 
fântână lu care se opreau de se spăluu 
Până aproupe de ceasul nămiezii băcţii 
făceau practica ortodoxă, așteptând sfin- 
țirea anaforei ce nu e gala decât la ori 
Ii când în cer se servește îngerilor o 
gustare. 

In acest timp ulţi elevi se risipeau pe 
la treburi. Unii curățau în cuhne cartofii 
şi ceapa. alţii tăiau lemne sau spăla că- 
i. păziudu-le ca numai vântul să se 
atingă de ele. 

Şcoala propriu zisă dura putin. Donă 
ceasuri după masă seminariștii citeau 
şi interpretau Fvangheliile, învățau pro- 
loade, şi slujbele mai vesele, de rostit 
la botezuri, cununii san stinț de ha- 
nuri. 

Seminariştii duceau o viață lipsită de 
Dueurii şi dacă vreunuia i se întâmpla 
în vreo primăvară. să se simtă chemat 
în spre cele rânduite trupului de Sata- 
na. repede nn înger cobora în visul bă- 
iatului şi-l răcorea de pofte dar cu du- 
vere ca o hrană ciireia nu i se siiute gut- 
stul Fiindcă e dată drept prin gâtlej. 

lungile tristeţi fără pricină ce încre- 
tieneau în câte un loc pe elevi ceasuri 
intregi cruu pentru toţi preoţii suprave 
pbetori, dela protosingeli la chelari. sem- 
ne ale Darului 

Moartea însăş war Îi schimbat 
acolo, Dar ce răceală ar mai fi 
ca adnce unar inimi îngheţate? 

Această sminteală cra însă trecătoare, 



































nimic 
putut 





fără îndoială, fiindcă flăcăii odată hiro- 
tonisiți, se răsbunau de toată pedeaps 
wmonuhiceuscă. făcând femeilor, adică ță- 
rii copii voinici, fără cu pentru asta să 
se. încrunte Cerul. Dovadă că unii diu 
i, au suit scările măririi şi  sfinţeniei 
până lu scaunul aurit al mitropolitului. 

In vremea asta, Anton primi porunca 
de-a se duce la Mânăstirea  Dintrun 
lemn, pentru a învăța maicile de acolo 



























mestesugul cântecului bisericesc, ușa 
cum dânsul ştia. 
Mânăstirea număra unsprezece mi- 


vese copnile cu viaţa îschinată Mântni- 
torului, unele abia cnpile, altele mai bă- 
trâne, sau bolnave. 





Nu era veselie aici. Priviri rexemnate, 
trupuri ajunse băcțeşti. pasi de umbre 
ferite de Iumiuile deşarte ale vieţii, pen- 
tru marea lumină de pe cruce, o suferiu- 
ță fără cuvinte turburută de utrenie și 
vecernie, aceasta cra mânăstirea Din- 
mun Jen. unde Autor se îvi aducâna 
cu dânsu) svonul  păcătoasei luai de 
afară. Intâi a fost panică. 
ji 














Due maica-stariță. Platanida. linisii in- 
i chinovia lămurit rostul nonbui 








sosit și hotârtnul chilia ci pentru guz- 
duirea musalirulni, 
lira după uirenie. Călugăriţele intrau 


şi ezcau repede. cu toată bucuria lor îm 
miscări, privind furis chilia unele inira- 
se un bărbat. Dormea. Toiure ar fi vrut 
a-l vadă, far cele mai tinere, sub ce 
tătura negriciou celor vârstnice, 
pregăteau gustarea de dimineață. atente 
si ahia stăpânite, cu pentru o uemaivă- 
zută vietate. 

In mijlocul acestei fierberi, uşa chilici 
ke deschise şi se ivi cântărețul surâzând. 




















Anton Pann cra de e frumuseţe seve- 
să, înfiptă toată în ochi ca să amepeuseă 
dintro dată, Nasul Imi grec miirturisea 
o noblețe după care en greu Sar fi pre- 
supus desrendentul unui cioban și al n- 
nei hangiie. iar nările dilatate br 
şi băebia mult adusă, arătau energie 
voință, Gura strânsă cu asprime prof 
cută ce ascundea un hohot de râs, uta 
să se stârnească şi ochii mult măriţi, de 
o linişte dulce, întregeau caput lui An- 
ton Pann, himesc şi serafic totodată. usa 
cum la văzut şi Delavrancea 

Purta părut lung pe spate şi îngrijit, 
<uh fesul său nelufel cu al nimânvi. Do- 
bândise o sănătate şi o robusteţe ce se 
cunosteau din mişcare, din  căutăturii, 
din glus. Vorbirea lui limpede nu ci: 
noştea șovăiula. iar privirea și tremu- 
rul genelor arătau o nesfârşită desfătare 
lăuntvică. bogată în isvoare şi dela min- 
te şi dela inimă, 

Când vorbea, cerveta 
oricine, sprincenile în coadă de rându- 
nică it tremurau deasupra. dar sul 
nu-i sehimonosea gnru, ca la proştii Tru- 
moşi. 

— Arhon <dascăle Antonie. aceste antici 


























cu privirea pe 




































aici. veghiate de mine, 
Mare 
cânt 
fezicin 


şi surori ce suni 
nu ştiu cânta nici rău. nici bine. 
vaznă vei avea pâuă vor putea 
„Cnvine-se cu udeviărat să te 
pre tine”, 

Maica Platonida vuvintele aces 
tea cu o cumpătimire «lrăgăxtoasă în pri 
vise şi apoi, către maicile şi surorile a 
«unate: 

— Dumucalui arhon dasculul Antouie 
e cu porunca Inalt Prea Slinţitului E 
piscop, trimis să osteneascii cu voi, per 
tru cântarea ce trebue cântată. Le aceea 
toata ascultarea la ce spune, lu ce arată, 
ce cântă și să nu dați cât de mic prilej 
de plângere mie, că toate canoanele 
sunt ale voastre, cum e mai rău. 

Nimeni unu mai clipea, nimeni nu înter. 
ca să privească la maica stariţă. Un cop 
doar. se ridici snrăzând batjocorit 
puțin şi primi mustrarea aspră a Plite 
nidei necruțătoare. 


rosti 








Sora astfel necuviineieuză ce-a rutezal 
surâdă aproape în batjocură, era 
Ana, 

Dar comelele, de orice fel ar fi ek, 
au coada lor. Anton Pann un putea tre: 
ce prin acest sfânt licaș, fără să trag 
după el. o sumă de inimi cu dantele 
lor călugărești, cu tot, Deaceea întiu 
grije a lui Anton, în zilele dela începe 
tul şederii lui în mânăstire, fu să star 
monească în trecutul fiecărei călugări, 
țe. Lie compătimind-o. fie îspitinto 
ca povestea isprăvilor lui. 








XXVI 


Iutrunu «in limineţi. o sora dadu bu 
na în chilia stareței. și ingână tren 
rând ca în friguri 

„= lurlă-mă, maică stareță, iartă-năi 

Incinte de-a asculta ce anume. trebui 
să ierte, Platonida se încruntă. Sora re 
luă: 








lartă-imă ! Dar am văzut cu oki] 
mei, cum luneca. şi an auzit paşii cul 
se depărtau! Tartă-mii ! 
Stareja se neliniști deodată. Dar un 
trebuia i arate uutoritatea  slăbili 
Strigă deci: 
Ci spune odată, ce-ai văzut și ei 
paşi ai auzit ! 
Sura şueră cu spaituă şi cu ruşiue: 
Statia... maicii stareță... da umbli! 
stafie prin mânăstire. a doua noa 
cănd e văd. Nan dus să iau apă pent 
sora Pulcheria ce-i bolnavă în chilia m 
— și în dreptul uşii mari a coridorul 
am văzut stafia,.. fartă-mă, maică! lu 
tă-mă 
Soru îşi făcu pentru a dona oară, cerut] 
Acum se ridică şi Platonida, 






să- 

















(Continuă în n-rub viitor 


N. M. CONDIESCU: 
«Conu Enake» 



































D. Condiescu. în ucest a! d-sale vo- 
ua, are, în primul rând, calitatea ob- 
servaţiei directe. Puginile care  cousti- 
tesc prima bucată se prezintă cevtitorn- 
ui ca un bloc rupt din viața cea de toate 
zilele şi. ca aiare, interesează cu fres- 
hețea unci privelişti autentice. Se pot, 
ireşte, căuta relaţiile dintre personagiile 
lui Condiescu şi modelele lor, şi nu e 
surprinzător că imâlnim în dosul nume 
or fictive inşi pe care ficrare dintre noi 
i cunoscut, slujbaşi pe la Academie 
istri, literați sau politiceni mă- 
enți. D-sa însă tinde spre o izbutită 
adâncire a acestor personagii și, pro- 
babi], fără să-și părăseaseii muonle- 
ele, ajunge la fiinţa lor etică şi reală 
de sub învelișul aparentelor imprumiu- 
tite. Nu totdeauna. iarăși. găseşie 
mare lucru în ca. Aceasta însă nu e 
sina autorului. ci a personăgiilor, 





z 


















[i 
„Conu Fnache” este tipul copiat după 
natură al ppliticianismului nostru mai 
vechi. Are gravitatea aparcată, şi îmbra- 
ăcu ea o meticulvasă găunașeuie. In- 
telizența lui se reduce la manipularea 
mai mult sau nai puțin oportună a câ- 
iorva fraze cu eficacitate sigură pe vre- 
muri şi, apoi. lu lipsa de scrupul cu care 
în dosul perdelei, individul de soiul a- 
cesta, primea să descopere sufletește 
dinirodată. fără reticențe. sumar ca 0 
maininţă. sau ca un papagal. D. Condies- 
cu îşi plimbă asfel locul pe la minister, 
în calitațe de titular al unui portofo- 
Hu pe la Cameră. pe lu cspoziţii dle 
artă, îl pune în contact cu oumeni în- 








feriori ui. ca situație, pentru a ni-l 
arăta farsor și arogant. şi. cu alţii su- 








periori lui. pentru a ni-l arăta acru. înt- 
sidios și milog. Nici o clipă în pe 
când privește de sus în jos, tie când 
piveşte de jos în sms. Conu Fuache” 


m conteneşte de a clămpăni din gură. 
Păreri, în felul său. are. astfel, necon- 
tenit si despre toate : în fața unei selup- 
tri de pildă. „după îndelungi contem- 
dați, cu îuchizături de ochi și clipi 
dese din gene, cu retrageri și reveniri 
d pași în lumină şi umbră, se pro- 
dnță grav: 

„E bine, opera are relief... O mărturie 
te talent în piauce, Scăpărările de dalte 
u lost inspirate“. 

Sau: 

—Pictură plină do limpezime si a- 
ar. Nuanţe si tonuri muzicale în aruui 
tătarile de paletă, — d svârlitu 
u lăcturi, de cuţit. fericite”... etc. 
Limhuţia aceasta de feroce sterilitate 
s exercită. asttel, variată după cir 
cunstanţe de loc şi de timp. pretutin- 
deni şi tiudea să-i nortilice până şi pro- 
pia lui vieaţă, iu rudimentele ci. Ast- 
ll. femeia ar fi putut fi peatru „Conu 
Eache” prilej «dle manifestare mai am- 
pă. Insăluise însă şi instinciul acesta cu 
cra din persoana sa oficială şi «lecoruti, 
ţi intrase și aici pe aceiuș a mu cale de 
sereotipă slupiditaie. 

Senzual până la perversitate, cu pof- 
te tot de-auna noi, îşi dăduse seama că 





























nu şi le ar fi satistăcut de cât cu riscuri 
mari în lumea femenină a clasei lui. 
unde îşi creiase legenda unei pudicităţi 
imaculate, pe care o mtreţinea de alt- 
fel cu deosebită grije, prin atitudini de 
sentimental romantie  preaslăvind iubi- 
vile pure a la „Paul şi Virginia“ sau 
suspinând înăbuşit, cu privirile duse de- 
parte „ca și cum ar fi fost inoeulat cu 
sentimentalism acut, ori de câte ori lău- 
tarii cântau: „La şealul cel negru pri- 
veam în tăcere”, 

Caan aceasta este atitudinea  conden- 
sati. a „Conului Enache” pretatindeni. În 
dosul „muncei” sale se ascundea o lene 
eu adevărat tropicală ; în dosul „dezin- 
teresărei” sale mijeau urechile diabolice 
ale unei omii fără nici un fel de 
scrupul ; în dosul culturei” sale de 
membru al Academiei trăia un Pon de 

















animalică imbecialitaie ; în dosul „reli- 
piosităţei“ lui oficiale nu era de cât 
u ncugră superstiție. Toate acestea 









peetr regulat <ub deviza 
plată bănească. nici una. 
Mulţumirea morală ajungi Ceace. fi- 
reşte, nu-l împicalică să strângă o aere 
fabulvasă. Despre cei mai jos. i 
menite, de cât cl, zândea, cn felurite a- 
plicaţii, în felul următor : 
Am fost totdeauna cel mai aprig apă- 
tor al făranului în sensul eincației lui 
sufleteşti. mă înţelegi. Inalță-l  moral- 
mente, adică. sădeşte și desvoliă în foapă 
marile calităţi civice care au făcut şi 
fac puterea unci naţii. Fă-l supus legilor. 
iubitor de patrie până la fanatism, încre- 
zător în conducătorii lui luminaţi, res- 
pectos faţă de icrarhie, căci asa a hotă- 
rât Dumnezeu începând cu lumea cerea 
că a heruvimilor și a serafimilor. Tărin 
vieței stă în renunțare, şi ţăranului o ast- 
fel de vieaţă îi trebue, în cât ajung să 
spun: Indatoriri ? Cere-i cât de multe, 
Drepturi ? Nu-i da nici unul, că nu ştie 
ce să facă cu ele... etc”. 

Si filosofia aceusta u vechilului ajuns 


























atinge proporții de epică căutate când 
cunelide : că „Merg până acolo în cât 
zic : „dacă vezi că şi-a încherbat două 
străchini, spargei una !* 

„Conu Enache“ nu are, astfel, nimic 





nobil, nimic adevărat, nime valabil, su- 
Tcteşte şi intelectualicește. în inima și 
în căpățâna lui. Totul în el e mic, e mes 
chin, e mai ales urât. Din acest punct 
de vedere însă e interesant. EL reprezintă 
u pagină vie eşită din lahoratoriul poli- 
țicianismului de la noi şi, poate, şi de 
aiurea. Aria d-lui Condiescu, în această 
privință. sia în a fi stint să se mulțu- 
mcască cu copierea Îui de pe nulură, fără 
înfiorări, fără intervenţii personale. £ 



























ră 
cererea personagiilor în nici un fel de 
gcneralizare intelectuală şi. deci, de a-l 
[i vedai cu tirul ude document descifrat 
viguros. 

„Conului Enanc” urmează vu serie de 
schițe. Primele două. „Truică Sefu” și 
„Subiect de Nuvela” fac parte din acelaşi 
gen de a observa vivața. Documentul an- 
tentic ţine sau ta locul invențivi literar 
Autorul, însă. a mers cu detaliile. până 
lu o extremă de care nu putem fi siguri 
ca mai adaogă ceva la definirea persa- 
nugiilor fără să le şi diminueze intere- 
sul. Intradevăr, a devenit loc comun în 








UNIVERSUL LITERAR, — 389 


cd pabac cea Enicresrcs 





literatura curentă caracterizarea iusului 
prin sehimonoselile Imi particulare «de 
sptbire, sau de gândire, Aşa de pildă, gă- 
sim „nuca“ în loc de avocat, „Oesirvase“* 
în loc de observase: „dualeta“* în luc de 















tuuletă ; riprizintaţi in loc de cre 
prezentaţie, ete. 
Sau : 


—- sam fotografiat la Bucureşti, su- 
perb. domnule Chiricuţă. 

—— „In sepiu. domnişoară ? 

— „Nu, în grădimă 

Or. maucat” și „ocsirvuse” zic. ponte, 
toți oamenii de felul eroului d-lui Con- 
desen. Încrul acesta nu caracterizează, 
dar, pe un îns, ci cel mult o întreagă 
categorie de înşi. Autorul însă nc-a pre- 
ziutat cazul pariicular al uuuia din ei, şi 
cu psicologia. dacă vroiţi, lui specifică, 
Nimic insă nn e specilie în această difor. 
maţie a cuvintelor, Şi tot aşa cu ghima 
reprodusă mai sus, cu fotografierea. Nu 
contestăm. deci. autenticitatea faptului: 
e: ne îndoin doar de valoarea lui. Scrisul, 
ori cât ar fi de indiferent el, la noţiunile 
noastre de artă irebue să poarte  nea- 
pirat în el şi viriniea de a caracteriza 
neapărat și diferențiat. indiferent dacă 
prin aceasta. apoi, se și însumează în 
nețiunile noastre generale. materialul de 
cărte se ocupă. 

Sunt apoi. în volumul d-lui Condescu 
s căteva pagini de emoţionantă evocare, 
Veestea sunt grnpate suh titlul de „Ins 
cripții pe cristalul de ehiaţă”. Sub pagiui 
de literatură bună. Autorul evocă imagini 
"ugare şi. din contemplarea unui „vas 
grecesc” din noturea unei impresii avute 
în cetatea Florenței, din jocul imazinației 
în jurul unui portrei al unei Geneviese 
siu dintro amintire asupra bai Parbu 
Welavraneca. ni se dau pagini vii de 






































viață sufletească. pe lângă cari  stân- 
năriile. une-ori, ale scrisului, sau în- 
aiferența autorului faţă de meşte- 


“ul compoziției, rămân. în alară de dis- 
cniie. Fvocareu. în special a lui Barbu 
Delavrancea, și a Moldovei ni din „Apus 
de Soare”, în bncata „Intro noapie de 
toamnă” e aşezată pe sclupturale frumu- 
seţi de imaginaţie şi de sensibilitate. 


bi 





N. DAVIDESCU 


E E! | 


note 
UN DOMN SPERIOS 


D-1 Tudor Teodoresru- Branişte se plân- 

ge în coloancle unei reviste, en mare lux 
de lămuriri că „sub cele mai grele ame- 
nințăr îl poltim să-i placă. poezia 
noastră. 
u d-le Teadoreşcu-Brunişte, zău nee 
complect indiferent dacă îţi place sau nu 
poezia noastră şi în orice caz, Doamne 
fereşte. nu vrem Să te omorânt. 

Serie liniştit articolele, dacă are cine 
să le citească, uici prin cap nu ne trece 
i ne pierdem timpul  amenințându-te 


pe d-ta. 
CONST. PAÂCLIE 














390. --- UNIVERSUL LITERAR 





NEa Sieraiacilcaie 





EDITURA SI CARTEA IN FRANTA 


Ultimele decermnări de premii la noi — 
atăt de multe încât transfentnă ureustă 
săptămână jiu unu tel de Crăciun se 
tericrsc actualizează ir probleriua po- 
liticui tipăriturilor si în ansamblul a 
custei chestiumi utilitatea  diktineţiilor 
pănesti. Vă umili polemieele iscate 
îu guzauiie frunţuzesti după ubima de 
cprnare a premiului Conrouri 2 Sa con 
testat atuuci, si rit repetată Violent 
tolosul de umulaţie şi droeapiă i 
zare a ŢiroBiiu ALE, Susțiră hit 
pretu e 


































aceustă îutăţişave de 

3: uscunule numai ui anijloc ieltiz ce re- 
clumă, un edeunent de strictă nogustorie 
iu Tinu editorului, hutrucăt aceste u- 
biții sunt sau nu îmtemelette, Ar UP 
bini să cenectătru în rânduri Seine Cu 





acest chieci principi um, Să ueţiaretu 
însă din aceste scurte, cuvine euirdu- 
zi Sinipiă, că în orice caz și oricăr «le 
just atribuie, piemiile nu von fi niri- 
«dată un element activ în circulaţia căr- 
(ii. o contribuţie cu tzmări precise în 
opriti de valerificare a cuvântului seră 
Se pure că lueruj nu fost înttelea Întru 
te] la noi. Vale Du Diimai activitatea 
i îtuutiva Siiului, dar chiu a breslei 
serii ricosti sa limitează de afăta Vro- 
me lu înoperanta premiere a cărților = 
in Tuuacittulea cazurile cansarmate si 
tări sccest cujunior, [e de rnbrare el HU 
se Înjulego că ujutor trebue dal serii. 
naili tânăr şi tinenlat. nu bătrânului, 
cute pozei singur Mijloneele do răz- 
Dntoro si izhimlă în librărie. În acest 
îmbols nu det prețui Divbonbaia în dea 
juns gestul iui Betitarh Selhaw, care a 
aval trnnosul gând die a refuza pre 
mit Sobei, sub cuvâni că e] - - soviitor 
cunaeut biurân — iu mal are neve 
de ol, De ca nu wati ari. când an 
fest rănăr 20, înrola ra și dusi: 
gur fară poză srurele iaudez. 

(i cară aceleasi păcate [ae 
deni din premiul Titerar uu mi 
de adevăratele rosturi ale cărții, 
vutineletii politica tipăriturilor se 
mă bi atâta, Im Franta bună 
obsevvat desigur calităţile de parec 
ctnoasi re ale odiiorului Praneez, DU au 
mai după alegenea manuscrisul i. dar 
(şi lucrul unu este «le puţină inrportantă) 
«dapă înfaţi 1 admirabilă a realizări- 
lui tipografice, Cartea franţuzeaseii 
ă astăzi o estetică proprie, o li- 
nice cheiratailă ce îefățistere, a simpli- 
nule inepresionună, Există în librărie o 
rapettă de carte Truttuzezscă, pe cure 
editura nictunei alle țări nu 0 posedă, 
ci ebiar Volunul ECFIMAD = SOMPUNDS, 
horat. decorați --- nu stie să-si pistruza 
w linie unică. o frumusete dr lloră e- 
pulă, Volumul oricărei edituri german 
are 0 dororaţie de bibliotecă, 0 severă 
arăture de alt. Dimpotrivă, carta fran 
păci scă ăatrează o ție usor «de 
bihelou, care se core rr ial în mâini. 
Dudifirent de ediiură si îmdifienr de 
tipar. Nouvelle revue frangaise, Hernia 
i Pon, Alcau. Nieduv, loate 
iveste case de veche tru oprimare co- 
mercială au trecut nu peste interesele 
lor de strictă economie. dar pesti câteva 
iei ifiei i să-si vyeeze, 
fineare cu o trăsărură originală, un ip 















ES, 




































pro tit in 
şoc străin 
nu pre- 
IEZU- 





















ze 






































da Stă aul frantuzeaseă acoperii. 0 
discreţie vetinută a literă și irnaiartea 
ovi rai ad Jueva p pricepuntă soiecție iu 
motor iuhilui lor tehnic. Inerastfvi au în 
lesnit. serisului o prezentare curită, co- 
A AL o mie bucurie pentru wehi și 

it muturii frantuzesti, o reeliumă culmi 
pi Cea. numi situ penmivucă vei 










ID 











deoas de uleanentară esto 
ă a volumului tipărit, trebue să re 
mareăm, nu este decât în linia unei e- 
echilibrate condluite comoreiile. Nu. este 
wi sacrificiu, ci numai um interes, Ar 
Îi interesantă 0 Statistică a cifrelor de 
afaceri roalizale dh! u acecas casă dp no 
«ituaă învinte de război, câoul grija prin 
ten Îtumusețea  extetioată a Cămil Bu 
anis, Si acut. An afla în acest ful a- 
nume învățăninie, care ar trebui inn- 
pese cotiutian atemţiei editorilor noştri. 
Și ui 
vetorone de orilin 















leehoie nu sunt sn 
wule  precrupaui ale editorui din 
ința. Asigurându-si și bunul Tera zl 
afacerilor eu editarea unu cărți, pe 
care el niente străine dle artă Je papu- 
lurizeuză fubulos în sent tiznp (Maurice 
Dekubura de exerațli) priceputăal one de 
«de afaceri pis în frumlea unei etituri 
îsi îngădur seieruzităţi și înţoegaori IOi- 
utile. Are Mă sigură ze CUNOSVU 


















rnin) de frumos Și emajui dezinlenetut 
at iubilonnlui de simireţe, Dim valul) 
“viselor, care il sulicită ochiul lui 





] selisul autor, 
semnul preţios ul 





știe N ali 
aaândul făpidnitor, 


taler tului nou, Apreetază jos ascultă 
ateaut,  înnteaDutiăa ajută si = fiindcă o 
suuncă bine intenție are Clips ca 





«de partea ei -  izbuntezle. [iditarul fata 
co ao ulepurea Lui limpede decât iu 
protosionistouini sisu, Peri 
dorin, reputației şi banilor Ini, de 
meviste Tuti DANCE titrare, tite 
debutanţi, îi editează si îi inipune crili- 
ei, No psi uhinnete 
general, timeri fbcezi au 
fost, desruperite în cea vai Tare şi mai 
bună parte a dor de ochii vii și pătrun- 
îuori, ai editori, lar În ajutorul = 
cesioi opere de confimuă  întinovive și 
împospălară găseste alo în tina lui 
Iau ă de caldă camara dei întae 
Bătrâni și tineri, o frumoasă îndelegore 
« niaestritui penru debutant și a bă- 


























pentru capi. Sun case, căt 
vio nui pus tiznit ci alâ 
dacă ai păstra fidi 
xtre Liter- 





trânului 
se deseilul a 
prietenie, încăl 
cola Imentelitate a Viplei ruoă 
să afli. că. Lociteze ucolă 



























po = te-ai mira 

Gide. Jummez su Claude), Există o m 
nunată penevaţii: de arti coptărmponalil 
sam Huanit getomatiia Pui Jacques Ri 
vite, Alain Powmmier, Anire Lothe) crt 
u crescut, Sub ochii și vu îndemnul de 
mare dragoste al acestor trei bătză 





cane dela „Nou 


prieteni. Acdani abil tis 
4 


veile vovue francaise” se atoreşte îl 
nsregine scostei  pepoerOzisălă care a 
izlLutit să apropie pe fâviee de most 














și să-l impună „editurii, Fotoasete suni 
enutine. Le-am putua preciza: statistie, 
Niunăraţi sertitori activi ai actualei 






vieţi literare Friunţa si veţi înţelege, 
că cetati Viei un premiu si Diciun Mi 
mister nu ae izbuti să fară, a izbulii 
spbontidu politică neg usorească a edi 
torului, 

Mai muult chitu, Imtelegând insetat 
tatea esenţială a probhhenei acesteia 
coriple ul nituroi cetaşiilor dintre edi 
tin ă critot ue curânil un foarte har 








nice si more si brava crezinti că Sprij 
mul dat 
vuct 





tinerilor treb să fie ui ih 
ăi Stăvuitor, nui 4 Vditonul 

oa îiterneiăl u colecţie a LiMezităr 
sub îngrițitea uaor iatebigoantţe de 

sovboruzitate săi în. Begoere. Ca at 

unandlaţia caii a lui Goorgvs Duh 
| si Marcel Presvost, trei uume moi = 
cu iteios întao vate tipărit 
decăt toni -— si-au făcu lee 

jcan Bodin, fnumanuel Br 

ensod si Fernand Lu, 1 “n gând de n 
țeloasă sirmpaite re abil să le dorin 
arestare mezini at Mtovaiurii o 











m 
una fa 

mini mult 
fi vitrine e 














caaieră 
iot atât ce frumoasă. un cât de îrună 
a fast gostul desenperit omu: Tom, Dr 
chiar dară ace îi Învceneare a 
pata. chiar davă vetuanele a rămită 
pavâvdule în „rafina i. chiar dacă pub 
cul nu ur cunfirana. alezerea editorului 
fapt al rămâne udinirabii și bogat d 
fă zărl-timţi, Cincizeci de premii literat 
inst atribuite, nu vor sti niciodată 
imlucă un serviciu egul generozităţii e 
difurulni  Bjede 
tonnuirație  întae aceste scurte în 
svinnări și rândueala lucrurilor deh 
noi e pebibilă, Coetitorut so facă Singu, 
m. 5.) 
































UNIVERSUL LITERAR. — 991 








po i ca sia c es 





Duminica ce trecu sa făcut în adu- 
marea generali a sindicaiului Artelor 


coniitet. 





Frumoase, alegerea noului 
Mai mult ca în anii îmeiliut  peecc- 
denți — pare — membrii au pus in- 
“teres peniru ulegerea din imilocul lor 
a camarazilor convinşi să ia asupra lor 
sarcina si cinstea da reprezenta 0 co- 
lectivitate de o covârșitoare împoviari- 
ță în mișcarea culiuralu românească, și 
pasiunea adusă în lupta dintre cele două 
liste provuse e «lesin ale aemnificalivă 
pentru lrezirea conşiiinielor până mai 
iri blazate de aşteptările de atâtea ori 
desamăgite. 

Rezuliatul iradus în alegerea unui co- 
mitei format aproape «in părți egale 
din nume «dle pe ambele liste conenrenie. 
reprezentânul în artă. dacă nu tendinie 
cenirifugale, dar destul de fmarcat 
deosebite. c cel puţi dovada unei încli- 
vări către o mai serioasă înțelegere a 
ideii de interes pur profesional care 
sti la Daaz sindicatului. Alte] vorbind. 
sa convenit în sfârşit că locarile în co- 
mitet nu trebuese încredințate pe cun- 
siderații de simpatii personale, nici pe 
exclusivism propriu uptelor de enrente 
şi că pe deasupra barierelor ce despart 
diferitele ideologii. artistii plastici nă- 
mese de astă dulă sincer să înlindu 
frățească mâna. peniru contnerarea În 
tun spirit de mut targză obiceri itate 
în rodul principiilor de înteres  ge- 
aeral. 

Daci vrintr'o imiifereuţă publică ex- 
plicaiă de o insuficientă educaţie artis- 
tică o maselor, si alia oficială susținută 
probabil de mediocrul înieres pu rare 
această breaslă îl poate prezinta din 
punct ale vedere electoral între fară e 
ninameate politică. urzătoire colea 
ale artistilor plastici. cu toata lezitiri- 
îatea lor înăunirul condițiunilor de uti- 
late socială. nu si ăsit nici pâna 
astăzi de niciticri vreun sprijiu— ce cu 
alât mai covârșitoare răspunderea nou- 
li comitet dela care. fireşie. orop 
mlectivitate ca speranțele simptomatic 
regenerate. așicuptă inițiutive și vinu 
mase porni de natură să  prezinie 
sindicatul ca pe un organism viu si ac 
lb, ieşit din siarea de ficţiune în care 
ani drarândlul Tau condamnat nepricl- 
nice condițiuni în afară si poaie câte o- 
dată slăbiciuni din năuntrul lui. 

Sârnă în mare parte de spiritul de ca- 
maraderie al membrilor cari prin con- 
duita lor în afară şi demersuri lătu- 
saluice nu contracareze dacă nu chiar 
să sprijine acjiunile solidare ale condu- 
ditorilor organizaţiei, ca justele reven- 
dicări menite să protejeze conuliţiuni 
de muncă ate celor nai mulţi. si deie 
realități peofitubile mu unmai breslei 
dr și preocupărilor de cmulaţie cahuca- 
tisă, în general. 

E de netăgăduit că proceniul de reale 
talente românesti în to: ramurile ar 
tistice raportat la numărul prin compa- 
maţie cu alte naţionalităţi şi tinerețea 
poporului nostru, e considerabil, si dacă 
faptul acesia  legitimează un spor de 
- orgoliu naţional pe temeiul contribuţici 




















































































S. A. F. 


la patrimoniul de cultură şi civilizaţie, 
nu cun cuvânt că prin viteegia posibi- 
ltăţilor de realizare în jara lor, arts 
tit române să caute iurea unu mediu 
priclnic pentruca privându-ne de sii 
muleniul și mândria prezenței lor, să 








facă —cum e cazul aiâtor nume româ- 
neşii consacraie în străinătaie -- gloria 
artei altor ţări lăsându-ne nouă numai 


de departe reflexul vag al uuor aurevle 
a căror strălucite atu Li putut-o păstra 
lângă noi. 

Acestea suni probleme cari ircbuese 
să fie mereu prezente în chibzuinta 
noului comitet al 5. A. PF. Comporirii 





NUD: GR. MANEA 





lui, din opt pictori și tei sculplori, 
cum urinează : Costin Petrescu, (pregeal.), 
C Vlădescu,  vice-preșel),  Chirovici, 
casier). Purreseu Drugoe. ana Cuizescu 
Stor tice-presed.). Murnu Arx. Tincu, 
Strâmțu, pictori si lurdăuescu, (secretar), 
Dimiterin Bârlad, sculptori, - cu 
cenzori loanidl Pan, Petsanu o piciuri 
şi Spiridon Georgescu, sculpior. învede- 
rează prin apropierea acestor nume, 
spiriiul de obicclivitate ce a călăuzit u- 
cordarea sulragiilor, precum şi sperau- 
tele ce se pun în putințele de  ucţiune 
ale noilor conducători, 
VLAD 




















(Folo-technica) 


AW2. = UNIVERSU LLITERAR 


PREMIILE 
NAȚIONALE 





N. LORGA 





OCT, GOGA 





SE: 


1. MINULESCI 





CGeaZ ChNearae 


AUTOGRAF INEDIT AL LUI ALECSANDRI 





ec - 7. Dat. 1Îi 


Z 


pc ae leit SARaiai Mee 


fe. ate? delete o Pre 


lose af Un Sai ala E oreta 


Do ai a N x sii 
ae im CE La Poe e Tie duza 


> 


Fat mate coco Teteromae ln mi 

Tm ni mamele Be Oua, Pena re 

a dă pa pia Ea Sarat 
ze epeae Di DA ED cm fe de 


A o fe a 0 Zi 10 Da e 


Z 


Prime Paco pe er me fi am 


Da Promotii ce le n A pal Poti a cr 


Fi 


Pee” Dimizagae e Correia Poe a die iz îm dee 


pe 7 


cad * capu dai ante 


Pata isa 8 A 


IE 
Data Pia ; 


PAS fara a cai za 7 paun pase ec 
oul Dentara e ale e ma Epir Late 
Gif? cope cm cum afara lore i 
aie Alma a ze ceai cacat) Șz (are ni pir PE 


pe 


Celia ca De oder e Tm Comte 


mi DE ai, a E cetele 7 în Pe 


Botomei Ci opine ii 


P az ani 
























0 Secannaca cie 
Ccvvamie 


henan Wavea prea multă consideraie 
pentru arta dramatică. Lin vienez nona- 
genar, care u trăit mult timp la Paris 
pesteşte întâlnirea sa la un speciacol 
a autorul „Vieţii lui Isus. Cunoscând 
st de vastă era crudiţia sa, străinul îşi 
«primă surpriza, că celebrul seriitor îşi 
mi găseşte timp de a frecventa teatrul. 
— Inchipuiţi-să, răspunse Nenan, că 
aeţi un sac atât de plin cu nuci, că uni 
Sag nn ar mai putea să incapă, si 
tutuși se zi poate introduce în sac orez. 








Bi Tarkiangion, geambas. se reîntoar- 
«a doua zi la bâlciu. la James Courpur- 
pe care ii vânduse cu o zi mai "nainte. 
an fnmos mire —— cu un preț nare. 

— la aşcultă, cumetre James, se văită 
BI. Nu mi-ai spus eri că frumosul tău 
mg era urechiul... Aşa nu 
cumpărat, 

James proiestă : Dar dragul men Bill, 
acela care ui ]- 











laşi Ti 









a vândut şi mie, nu 
ni-a pomenit nimic. 
Am crezut că era un sceret. 
L 
Napoleon avea un lecior care-i fu 
sse ordonanţă pre când împăratul era 


atevent la Toulon. Vechimea şi înde- 
năuarea fecivrului stabilise un tel 
hniliaritate intre suveran şi slugă. 
Intro seară, Napoleon, de vorbă în 
Slou cu împărăteasa, poruncește să li 
k aducă ceaiul. lectorul vine cu servi- 
dul, dar, câud să-l pună pe muză, se 
iepiedecă şi varsă apa calaa pe hainele 
ki Napotevu. 

Sweranul bine dispus, dojenepte ari- 
ul pe neincdemănatic : 

— Așa puteau şi cu să fac? 

Servitorul, liniştit de gluma inpăratu- 
li, ripostează atunci ; 

- Da. Acum, lupi ce mraţi văzut pe 
sie cum (ar. 





de 














Desgenettes la 
ireabă pe ua 
tizestia + 

- În gură, răspunse elevul. 

—Nu, domnule, digestia incepe în hm 
tărie, 


MI EN 
canelida 


de igienă 
umile tucepe 


O americana cumpără de curând un 
teen de Picana şi nt miai înceta cu elo- 
pie. Exclamările  admirative  inevtând, 
înmaasa cumpătatoure întrebă : 

— Ce reprezintă asta, maestre ? 

— Exact trei nui de franci, doamuă! 





ini en-carea 





UNIVERSUL LITERAR. — 993 








lb cazcuar 
SFARŞITUL OCHILOR ALBAŞTRI 


Ocultisiul londonez Wiţliam Corbett a 
proclamat că în câţiva ani ochii engle- 
zoaicelor, în geserul albaştri. vor deveni 
bruni, 

Această modilicare, au explicat el. va 
fi consecința neasteptată a lumiuci elec- 
trive intensivă şi lecturei ziarelor atât 
de abundente. 

După d. Corbett, vehii bruni suportă 
iai bine derâi cei albaştri oboseala şi 
lumina intensă, şi natura au va în i 


si imlapteze pupilele nouilor exigente 
ale vieţii. 
UN AN TRAGIC 
Statiscienii spun că anul 197 merită 


acest titlu, 

Dela i Ianuarie Ia 12 lulie numai, a- 
dică în 19 de zile, nau lost decât 156 
catastrofe naturale, între cari 3N de ev 
clonuri. 37 imumdaţiuni, 6 erupții de vul- 

ete... şi toate acestea cu un bilanţ 
5071 morţi, 9840 răniţi, 4 oraşe dis 
ruse, 16.545 case dărâmate. 


citi 


de 


Şi această statistică 
nici de cutremurul de pământ care sa 
abitut în Mai asupra Chinei centrale, 


nu ţine socoteală 


distrugând trei oraşe:  Sisiang,  Maung- 
schaan şi Rulang şi cauzând 100000 de 
victime, nici de eribilele inundaţiuni din 
Indii, China şi Algeria, 


CUM SE SALUTA OAMENII 


Bineinţeles, că nu toţi la fel ca noi, cei 
aya zişi civilizaţi cari ne dăm mâna, ros 
tind formule diferite dela popor la popor, 
astfel: A 

Francezii spun, când se întâlnesc unul 
cu altul: Bonjour, cum îţi merge? Napo- 
livunii : Creşte sănătos; Olandezii : Cum 
injezi ? Polonezii : Domnul fie lăudat ! 
ii: Sănătate şi noroc! Persanii 
umbra-ţi să nu scadă niciodată ! 






Vie ca 

Chinezii : Ţi-ai mâneat orezul, ete. etc. A 
Formele de salut nu diferă insă numai 

prin formula respectivă ci şi prin gest. 








Așa, chinezii, se bat cu mâinile în piept; 
japonezii işi scot pantofii; negrii din 1-0- 
pez (coasta Africei occidentale franceze) 
iși pun un genunchiu în pământ şi bat «le 
trei ori din palme, la înălţimea umerilor: 
luponii îşi pun unul altuia nasul pe frunte; 
locuitorii Noilor-llebricde îşi toarnă apa 
pe caps; cei din insulele Mariane (Oceania) 
işi freacă pântecele, 

Se socot drept sorginte a salutului tem- 
plele Orientului. A fost răspândit de că- 
tre cei dintâi creştini. F vorba numai de 
strângerea de mână, pe care-o practicăin 
şi noi. 


Caricatura zilei 


DISPERARI: 








Soţul : Invaţă-niă Mişule ce să mui fac, 
ca si-mi distrez nevasta... 


COMUNISM 





Rifea ; Dragă Rebi! Dacă Muişilica are 
să reuşească, cu am să fin a turnror 7. 


ADULTER 





Era vorba ca. unul din doi să 
dispară... 

Soțul : Ne-am împăcat pe teren. Ya 
trebui să plec î0 zile pe lună în inspec- 
[ie 


300. 2 UNIVERSUL IPA 








Cesria reclale în exirasc | 





VIATA LUI 





CHARLES- 


JOSEPH DE LIGNE 


Dumont Wilden 


Descedent al unei familii de prinți, a căror origină datează în Belgia din secolul 
A7, întelivent, frumos, rafinat, acest prinț al Europei Franceze, cum i se mai zicea cu 
drept cuvint, Charles Joseph de Ligne, iubit de regii Franţei şi ai Belgiei, al căror 


pricten şi neîntrecut maistru de ceremonii era, sambelam la Curțile Imperiale Austriacă şi - 
Rusă, a Irăit ca un mic rege, cea mai aventuroasă și sbuciumată viaţă. A fosi favo- 
ritul celor două mari împărătese Maria Theresa a Austriei și Caterina Il a Rusie, cari 


dictau și araniau pe atunci, destinele popoarelor Enrorei. 


COPILARIA 





Sa nuscut fn 1755, Tatăl său, prinți 
Clunde Lamoral era un om sever și plin 
de anajestate, Nu-si jubea fiul. „Pe a- 
tunci nu cra moda de a li um bun pa- 
rinte sau un bun sot”. 

Oigina familiei Ligue, era diutre ce 
le nuui vechi. Datează din secolul NI. Iza 
curtea _guvernorilor generali ai ţărilor 
«le jos ţineau primul rang. 

Copilăria si-o petrecu pe domeniul din 
Palocil în Belgia, unde posedau princi- 
putul castel al familici şi domeninl cel 
nai frmaos. Aci tatăl său domnia ca un 
mic rege, cu un aer de „majestale  go- 
tică”. 

Iu castelul părinţilor se dădeau 
serbări lastnoase : astfel cii învăță arta 
de a îrăi ca mare senior. La vârsia de 
16 ani. datul săn Îl duse la Viena pentru 
a fi introdus lu enrte. 

Fun prezentat Muriei-Tereza, ceia îi 
placu imediat,  numimlu-l  şambelanul 
vurții sale. 


























IN SERVICIUL LUI MARTE ŞI AL 
AMORULCI 


T.a vârsia «le 20 le ani intră întrun re- 
gimeni de infanterie care-i poarlă  nu- 
icle. Tată-l ofiţer. „Nu cunosc earicră 
mai fericită ca a mea” zice el. Şi acum 
are lot dreptul să viseze la gloria mari- 
lor generali. In familia sa nn sunt decât 
mareșali. Până alunci citeşte memonne 
mavilor oameni, tratate militare, vrând 
să stevină un ofiţer distins. 

Tatăl săn se decide să-l ciisiitorească 
fără să-l consulte și fără să-l avertizeze. 
Îniro bună zi plecasă la Viena. Pu iniro- 
dus într'o casă unde eruu mai multe fe- 
mei și fete. La masă şedea lângă o fetiţă 
«de 15 ani. Abia scara află dela valetul 
său că e vorba de căsătoria sa, dar nu 
stia care dintre tinerele fete era desti- 
nată_ Ini. Opt zile mai iârziu se căsători 
au. Francoise-Marie-Xavitre prinţesă de 
Lichtenstein. Churles-Joseph se lisă că- 
sătorit de bună voe pentrucă aşa era o- 
biceiul de a se supune voinţei părinteşii 

















si pentrucă nn dădea acestui Incrn mare 
importanța. Căsătoria pentru el cra o 
ipare de sub tutela şi tirania tată- 





După noaptea de nuntă, la ora sease 
dimineaţa, plecă la vânătoare, Si ustlel, 
acest om seducător. dehută în viața con- 
jugulă, ceh, care în viața sa iubi atâtea 
femei, afară de Lemeia so, 

Soţia sa nu fu pentru cel decât mama 
copiilor săi. Această căsătorie pentru 
privţ avea marele avantaj de a-l ctibera 
pe jumătate «de tutela părinicască. 

Ja Dresda. o mâtuşă a sa încântată de 
nepotul său care-l giisca prea frumos, îl 
rugă să stea acolu, căt va voi pe suco- 
teala ei. Tânărul prin profita «le acest 
lucru şi dădu o masă la care invită 
„toată Saxonia si toată Polonie”. Matuşa 
în loc să se snpere. se amuzii mult şi 
prințul «de Line începu astfel cariera sa 
de copil răstățat. 

A trăii ca şi cum nici timpul, nici ba- 
nii war Îi existat. Ca un prinţ din poves- 
te cure credea că viața nu este «lecâl 6 
feerie şi un balci. Se poate spune, «tespr 
ci, că în viaţă dansa te poate manieră 
cva mai filosofică de a trăi. 

Avea 20 de ani, figură frumoasă, o ta- 
lie plăcu er nobil, libertatea care 
o oleră căsătoria, un grad, puţini bani, 
dur facultatea de a împrumuta dela 0- 
vrei. Ligue nu se gâmleşte decâi În plă- 
ce 
Căpătă gradul de căpilan. Viaţa de re- 
giment îl preocupă, Armata pe care A- 
ustria o întreţine în Belgia este neglijată. 
dusă, prinţul Clause, tatăl său, a ve- 
gicat la buna ordine a regimului său, 
Orgoliosul senior considera ne soldaţi ca 
pe oumenii lui, Şi fiul său obsedat de do- 
rința de a se ilusira în arta războiului, 
dela începutul carierei sale, consilera ca 
o encure «le a se ocupau cl însuşi de toate 
detaliile meseriei. Se interesa de soldaţii 
săi, ceace nn cra moda pe atunci. 

Războiul de şapie ani începe.  Sosca 
momentul de a pleca la armata sa din 
Boemia care lupta coutra regelui  Pru- 
siei. Sosi la armata sa ca la o sărbătoare, 
luă parte la câteva ciocniri care  Îură 
















































peniru tânărul militar primul 





gleriei. la Iloltzbere fu adevăratul săi 
debut când intră în loc, Ambele armate 


se găseau de o parte si de alta mi 
munte — când deodatiu se pomeniră pe 
”. Fu un adevărat gi 














munic „nas în na 
cel. „Vivat, Mari reza, strigă cl, avăn 
tându-se în liniile prusiene cari surpri 
se caborau panta. 

I mă parte la nenumărate atacuri, do 


veclind mult curaj. Fu inălțai la gradulde 
colonel, pe câmpul «de lupti. Cu ocazia 
aceasta avu cu tatăl si o corespondea 
43 celebră : „Monseniore, serie ci, an e 
noarea a înlorma Alteja Voasiră că sunt 
numit colonel în regimentel sau”, 
Prinţul Claude  lanmoral răspunse: 
„Domnul meu, după nenoracirea de a tă 
avea ca Îiu. nimic nu-mi este mai sens 
bil ca nenorocirea «le a vă avea colonel”, 
Si replica cu tor respectul fu „Monste 
niore, şi una și alta nu sunt greşeala net 
şi Alicia Voastră trebue să se adreseze 
împărătesei peniru nenorocirea a doua”, 
la Maxen natele austriace. repurtă 
un frumos succe Prinţul de Ligorl 
jucă aci un rol strălucit. Primește însăr 
cinarea de a raporta regelui I'ranţei & 
'es memorabil. Nebun de buc 
ie plecă imediat lu Par 
Războiul constitue o plă 
geniilom, dar cu condijia ca oboselile si 
fie întrerupte «de câteva perioade de re 
paos şi serbări. Aproape doi ani Liga 
şi-a petrecut timpul pe front. Abia în 
timpul iernei şi de scurtă durată a los 
la Viena pentru a-şi face curtea sa în 
păritesei şi timpul petrecut la  Beloai 
pentru a face un copil soției sale, 
Această misiune în Franţa este o rel 
cerapensă a acţiunilor sale nobile. Ce fe 
ricire de a sosi la curtea cea mai străle 
<ită a unei cu aureola unui curier d 
veşti bune. 















































cre pentru ul 








IN MISIUNE LA VERSAILLEŞ 


Prinţul de Ligne soseşte la Paris. Pi 
îruns de rolul său de curier diplomat 
voiu să lie primul care să aducă regelui 
noutăţi. Trimisul Mariei- Tereza era mâw 
drn de a demonstra regelui Franiei, d 


Austria în momentul acela susținea €- 
fortul principal al boiului. 

Acestui orgoliu patriotic se mui adăoga 
şi bucuria de a vedea Parisul şi curtea. 
Nu era un curtezan novice. EL care fu- 
sc şambelan la 15 ani şi dela începu- 
ul războiului în liccure an între două 
umpanii venea la Viena, era considerat 
a un favorit al Mariei-Lereza, Dar cu 
wi aerul de majestate al curței vieneze, 
uodelu| curților europene rămâne tot 
curtea Franţei, 

Este priuut cu mare cinste de rege, că- 
tei dărucşte o tabutieră de aur, cu potr- 
tetul său şi împodobită cu diamante, 
kate prezentat împărătesei şi moşienuito- 
lui, an stărsit D-net de Pompadour, 
Sentimentele ce le încearcă sunt cun 
plexe, 

sit în Franti, trebue să profite. Cur 
tea cu toată măreţia şi misterul ei îl plic- 
iseşie. Parisul îl atrage. Viena este cur- 
ta sa, Parisul aruşul sau. Lotul il amuză 
șI încântă, lu special admiră grădbnale, 
prcurile, uude jinanciarii îşi  ascunel 
mebuniile” tor priutre arbori, Leaul îl 
stage şi aci îşi petrece tot timpul său. 
Și pentrucă vreu să strălucească, senm- 
mează la poliţe pentr a dobândi bani şi 
quțe cămătarilor dă mese strălucite. 
Acetastă ardoare de a rrăi al luce neo- 
bit în plăceri ca şi la luptă şin seco- 
kl în care triieşte deţine primul loc, care 
iei aparţine decăt lui. 


RAZBOIUL ŞI CURTEA 























limpul irece repede. Din supeu în su- 
peu, din serbări în serbări, prinţul Ligue 
nuarcă că are obligaţia de a se duce le 
mitatea sa. rece mai întâr pe la Be- 
kel unde zăsi pe soţia sa resemnară, Vi 
ilă pe tatăl său care allâud de diutoriile 
outractate dceslănțui o turtuti asupra 
capului lui, Se grăbi să plece. Mareşa- 
„ii primi cu entuziasan 2 „Alt scum- 
pl meu Churlot, fara D-ta în aria osie 
o mare plictiseală”, Și întradevăr colo- 
wiul-prinţ de Lignc ceru cel mai vesel 
amara din lume. foarte exact la ser- 
niu, Dădea mese şi juca cărţi. Era o te- 
die pentru regiment de a avea un co- 
bel atât de vesel şi Lisue era toarie 
ibit de 6oldaţii ca și dle oriţerii săi. 
După dezastrul dela Maxen, armatele 
isiene se rctăcură. După interminubite 
rdii, generali austriaci şi ruşi parve- 
ură în sfârşit a se înţelege pentru a com 
lim o expediţie simultună asupra Ber- 
ului. După 1rei zile de ocupaţie, arma- 
e aliate, cari se înțelegeau din ce iri 
nai puțin şi din cat că-i nelinişteau 
iările armatei regale, evacuară Ber- 
nl, ras 
Austriacii fură bătuţi. Silezia rămase 
ifrederic. Franța şi Ausiria epuizate 
s creia o putere maritimă şi colonială 
Angliei. Germania cure servise de 
imp de luptă icşise devastată ca după 
bul de 50 de ani. 
hinjul de Ligne era un „copil răsfă- 
“al curței vieneze. Impertinenţele sa- 
sandalizau puțin  împărătea dar 
na întotdeauna prin a o face să râdă 
jea îi ierta toate. 
impăratul Francois îl iubeau de asc- 
berea ; era, între ci, un fel de complici- 
în plăceri Camuraderia lor mergea 
i! de departe încât împărțeau grațiile 
jlei mai mai frumoase femei din lume” 
vhamnă din lumea mare vieneză, 
Amorurile curței vieneze erau niște a- 
muri amabile, fără gelozie, fără pasiu- 
E Graţie împărătesei sc păstra un aer 
E derență. Maria-Tereza era o  femee 








































virinoasă, dar o virtute amabilă ; ştia să 
închidă ochii. Lui brancois | îi plicea 
societatea oamenilor tineri şi iu organi- 
zarea „micilor nebunii”, Pigne era fac 
tetum-nt său. 

După pace Lignc fu numit general. La 
curtea vieneză nu făcea mare lucru. Ser 
biările împyovizate ecran pline de farmec, 
amurnrile uşoare care-i predispuneau ve- 
selia naturală, dar totul se reduce de a 
fi agreabil la curte. Murin-Vereza îl trata 
ca pe un „copil răslăţat”, lutro zi luâri- 
«u-se după o lemee îşi lăsă suverana să-l 
aştepte mat bine de o oră. Ca pedeapsă 
fu obligat, în fiecare dimineață să as- 
tepte în anticamera sa pentru a-i demon- 

















sira, spunea cu, că el era acela ce 1rc> 
buia să aștepte, dar nu ca. Această pe- 
deupsă publică dură 15 zile şi împărăteae 





si il primi şi-l dertă, 

Curtea vieneză începea să-l plictiseas- 
că. Unde să se ducă? Pleca lu  Puris, 
care pentru lormarea spiritului său avu 
o mare influență, 

După ce-şi găsi prietenii de odinioarii, 
cutrecră cu ci triponsile, se plimba prin 
grădina 'Fuileries, Inându-se după „rlom- 
nişoiure“, 














Incepe să fregnenteze lumea, Nu se 
mui gândeşte acum deât să străluceasc 


şi să placă. Vrea să fie om de lume. Ori 
un oi ta modă în 1To+ trebuia să fie în 
corespondență cu Voltaire. 

Alară de Victor Jlugo nici un om de 
litere nn sa bucurat, in toi umpul vie- 
ței sale, de o glorie comparobilă cu acea 
a lui Voltaire, EI este conştiinţa timpu- 








lui său, Crează moda spirituală. Voate 
puterile se înclină înaintea sa. Un cu- 


văut al său, ajunge pentru a crcia o re- 
putație, Această societate cure nu mat 
cretie în nimic, crede în geniul lui Vol- 
taire, Ş 

Prinţul de Ligne îi sie şi primeşte 
de la marele om scrisori măgulitoare, Se 
decise a-i face o vizită lu Perney, Aci 
Volaijre irăia ca un mic senior pe do- 
meniul său. Toate personagiile distinse 
din kuropa veneau să-l viziteze, Mulţi 
crau supărători şi cl se retrăgea sub 
pretext de a lua un medicament, Prin 
țul de Ligne făcu o bună impnesie şi fu 
oprit timp de opt zile. 

Voltaire era iermecător, mereu nou și 
adesea picant. Voltaire în timpul acela 
era uemulţumit de Parlament şi de câte 
ati întâlnea măgarul său când se plim- 
ba prin grădină, îl saluta respectuos şi-i 
zicea : „lreceţi, vă rog, domnule Prezi- 
dent”. 

Prinţul de Ligne părăsi Ferney încânt- 
tat şi Voltaire uu ceru mai puţin încântat 
de vizitatorul său. N 

Relaţiile intre prinţul de Ligne şi ta- 
tăl său eran reci. lutăl său exercita o 
tiranie păriniească, dar prin anul 1765 o 
upropiere se făcu între tată şi fiu. Bă- 
trânul priny avea SU de ani. Voia să-i 
vorbească despre afacerile sale și într'o 
zi ii spuse: „De altfel toate lucrurile 
astea te privesc mai mult ca pe mine, 
pentrucă Acest pentrucă făcu pe fiul 
său să isbucnească în plâus, Şi tatăl său 
muti plâns de fiul său, de servitorii săi 
şi de vasalii săi. 


VIAŢA STRALUCITA 
























Prințul de Lignc era născut să fie fe- 
; Nimeni nu savura mai mult ca el 
ereu de a trăi. Era înr'adevăr o fru- 
invasă existență, fără griji, fără ambiţie, 
cu singura dorință de a fi fericii şi de 
a răspâmli fericirea în jurul său. 

După moarica tatălui său devine prinţ 














UNIVIRSUL IITERAR, - 


suveran și stăpâneşte o mulțime de «do- 
memi. A trecut timpul împrumuniurilor 
pe la ovrei, Averea sa i se pare nelimi- 
tată. Dueca vița unui mic suveran cu 
şi tatăl său ; are datoria «le a conserva 
«lijia, 
a incomparăbil în inventarea şi or- 
zunizarea serhărilor. Odată dădu la ma- 
rele teatru din Bruxelles a serbare cu 
balet, Maşinăriile şi decorurile îl costa- 
ră „ochii din cap”. O sută ale liguranţi 
srăcați în costume orientale, fără a 
socoti «unsaterii si cântăreții. 
Dar nici e serbare nu fu. mai măreaţă 
ca aceea pe cure prinţul o dădu în cin 























stea ducesei de Bonillon. Pe canalul ce 
duce de la Bruxelles la Anvers, dădu vw 
seva «de uvapre. Nenumărale bărci 





strălucit iluminate. pureă pluteau pe unu 
Huviu de foc, alte bărci pline de nmzi- 
canți. în mijlocul Morile, vasul pripţu- 
lui parta pe ducesa de Bouillon. Pe ţăr- 
muri o luma imensă acompania cortegiul, 
Spectacolul fu delicios, ul acestei Moie 
I minoase care plutea în noapte, Un su- 
peu sirilucit în servit, iar pe pajiste pu- 
porul consuma butoaie de bere şi dansa. 

COlată invită întreg oraşul Bruxelles 
la un banchet monstru. Mese somptuoase 
pentru notabilităţi, buteturi încărcate cu 
mâncăruri, prăjituri şi fructe. erau ac 
cesibile tuturora. 

Penteu prima oară în viaţa sa, prin- 
jul de ligne inbea. De la servanta, cure 
înt-un ban din Germania, ÎL iniţiase în 
ritul amorului, prinţul de Ligne avu «les 
tute aventuri amoroase ș supevri la Pa- 
ris cu actrițe şi fete: lu Vicua câteva 
enici de lume; la Praga răpise dintro 
mărăstire o femec de care Îu nebun 15 
zile. Buluri, supeuri, răpiri, deghizări, 
«dueluri, Lrăise. Ave nevae deo 


dragoste 
adevărată. În căsnicie nn găsise fericire; 
































fusese căsitorit copil și priu surpriză, 
Painţul de Ligae iubeste, Marea ni 
dragoste este  Augelica  Wllannetaire. 


Accustă dragoste dură toată viaţa 

EI vrea ca Angulica să fie toată a lui. 
O instalează în casiclul său din Bandour. 
Aci petrecerile în mijlocul privienilor şi 
admiratorilor săi aveau un furinee deo- 
sebit. Amgelica cra „ca şi căsătorită” ; se 
conducea ca o soție. 

Pacea domueşie în Europa. Prinţul de 
Ligne scrie un Memoriu” asupra mai 
multor bătălii. Când nu mai poate face 
războiu, atunci îl comentează. Remraţă, 
deci, fără să vreu la ambiția sa militar 
„Am stărâmut idolul cel mai scump îni- 
mei mele: gloria”, Nu va fi de cât mn 
„virtuos“, un om fericii. Intradevăr pre- 
tutindeni pe unde irece este omul imfis- 
pensabil. La Badour este tericitul pașă 
a unei sultane lavorite. La Belocil şi la 
Bruxelles weselia sa nu picrde din mă- 
reţia viejei sule seniorale, fa Paris, îre- 
quentează toate societăţile şi cele bune 
şi cole rele. 

Parisul devine cenirul vicței sale. Ran- 
gul său și rudeniile sale cn cele mui 
bune case din Franţa şi cu câţi-va prinți 
de sânge îl face căutut, 

M-me du Defland îl găseşte „puţin ne- 
bun“, sfârşeşte prin a-l iubi mult. 

Pretutindeni era la cl acasă. Mergea si 
la d-na Geofrin, „Suverana burgheză”. 
































Accastă  femec, care avea geniul unui 
bun simţ, grupa în jurul ei ccle mai 
mari nume, cele sui mari talente, toate 


reputaţiile actuale și toate gloriile viito= 
rului, Casa sa era un adevirat birou al 
spiritului şi avca reputajia de patroana 
inciclopediei. Aci cunoscu pe Poniatow- 














A, U 





VERSUL, LITERAR 


Spectacolul în _deleios. al aceisei lote 
gele Suediei, Gustave HI, cel mai „la 
melă.  dimtre suveranii secolului al 
XVII-lea. 

l.a Vicua, prinţul de Ligne place şi a- 
muză, Nu este luat în serios. la Paris 
spiritul u_ străluceşte cu  adurărat. 
Curlea o vizita rar. Teistul  Ludov 

XV-lea îl îngheţa, M-me du Barry îl 
admira. Şi când regele niuri şi toată lu- 
mea păriisi favorita, prinţul de Ligne îi 
rămase fidel. Fa eru Foarte frumoasă şi 
petisantă” „La venirea lui  lurdovie 
e aduse reginei o scrisoare de 
y. cure o ruiza să o ajule.— iară 
iune, cu care vaţi însăr- 























la 
v frumoasă m 
cinat, îi zise vegele. — Sire, dacă am 








făcut-o este că nimeni ultut decât 
mine nu ar fi îndrăsnit. Regele râse. 
Liane se bucura lu Curte de e favoare 
pe care nano ennoscu lu Curtea din 
Viena. 

Ii 1770 esie desemnat a însoți pe în 
piivatul Francois ÎI la iutrevederea de la 
Neustadt ce_irebuia so aibe cu regele 
Prusiei. Priderich cel Mare. 

Această misiune îi produse o mure hu- 
cuvie. | se dadea acnm o misiune împor- 
tanti. Aceustă întrevedere decise primă 
împărțire a Poloniei. 

Cu domnia ni Ludovic al XVI-lea în- 
cepe frumosul moment francez al prin- 
(mbii de Ligne. 

Devine în curând un indispensabil al 
vurţii  Marici- Antoaneta. Toată  luanea, 
pănă la regină îl numeşte: Charlot. Nn 
este sărbătoare fără Charlot. Tste feri- 
ciul favoril al curţii. 

Anii ce urmează sunt cei mai frumoşi 
ani ai prințului de Ligne, Liste iubit la 
Versailles. cea mai frumoasă curte. din 
huwme. Se bucură de o consideraţie pe 
care nu o avu lu Viena. Este consultat. 
lar regele are pentru cl o adevărată 
prietenie. 

Intro scură pe când luu nasa cu regi- 
na la M-ine de Polignac. îşi anunţă ple- 
carea. 

Ardea de dorința de a cunoaşte pe 
Caterina Il a Rusiei, Nici un suveran 
nt se hucura «de prestigiu atât de mare, 
O legendă se creiase îm jurul ucestei 
miki prințese germane care ajunse pe 
ironul Rusici datorită unei conspiraţiuni 
a unor tineri ofileri îndrăg tiţi, Se ror 
bea de numeroșii ei favoriţi şi era nu- 
mită Meselina sau Semiramis a Nordului 
drum spre Rusia revede pe Fricede 
cel Mare şi e reținut ia dejun. Ma- 
rege era spre declinul vicţei sale. 

Ajuns la Curtea Rusiei fu primit de 
împărăteasă, căreia din primul moment 
îi făcu o bună impresie. Insă a adevă- 
rată amiciţici i-o arătă în timpul faimo- 
sului vuiagiu în Puurica. Totuşi de la 
început fun cncerită; lungi convorbiri, 
dineuri, jocurile la care adesea era în- 
viiat produseră multă invidie. 

Timp de patru luni fu cu adevărat 
omul al mod. î 

Ii epoca aceri lu Petersburg. domnia o 
sucietate foarte amestecată. Toţi aven- 
invierii Furopei erau aci. Dinirun vale 
se putea deveni guvernator de provincie. 
cu condiţia de u fi trecut prin patul îm- 
părătesel. 

Se despărți de împărăteasă care-i făcu 
cuiou portretul ci impodobit cu dia- 
ivănte, 



























































In urma unei vizite pe care împăratul 
său o -u în Belgia, arunjă splendide 
serbări în cinstea sa. Astfel că în curând 





TIP. 


ajunse comandant-sel al provinciilor bel- 
giene. 

Soarta făcu ca prinţul de Ligne să de- 
huteze în politică ca „jochey diplomati 
jul în Taurida este triumful Cate- 
rinei Îl. Este şi o manevră politică. Ira 
vorba să târască Austria întrun „boi 
coulra Yurci călătorie cra 
opera ci. s cu aerul cel 
mai inocent dia lume, ea pregătea unu 
nou război, 

Iuiţărăteasa nu uilă pe prințul iique, 
„omul cel mai vesel al secotului”, 
cula avea interesul a fi ugreabiă 4 
cilor, se gândi la el. 

Această cătătorie va fi e 
aventură din viaţa sa 

Fără să-şi dea seama prinţul de Ligue 
inira în epoca marilor evenimente. Pro- 
vincisle Ţărilor de jos se revoltară, 



















a mai mare 








Când “rebelii îi cerură să se pur în 
Trunteu lor, cl răspunse că „nu se revol- 
tă iarna” 





Căci onoarea” sa era mai prețioasă de 
cât terenurile sale. 

Şi totuzi când revine în Belgia ca pu 
vesnator, Eu v intrare triumtală, 

Belgia cra phnă de emigranţi, 

Ligue dă îu cinstea lor o reprezentaţie 
la tesiru, 

Lumea îl aclama. „Trăiască prinţul de 
Ligue”. Acest patronagiu al emigranților 
este ultima strălucire a vieţei sale somp- 
tuvase, 











Consideră o cinste ca exilați să gămeius- 
că nu numai ut ajulor dar o atinos- 
feră reconfortantă u Franţei lor odi- 
nioară, 

In teama lui 1994 Belgia este reocu- 
pută şi taate tunurile sale puse sub se- 
uuestru, 








Se instalează în Austria. ste ruina, 
Disgri ţia de alle e complec 

Lu Viena trăește cu familia s 
tând. jena cu multă demnitate. 

Cu toată lipsa, ţine casa sa sdesehisă 

dă mese, având înfăţişarea unui mare 
Seo”, 
Asul 1507 produse un reviriment în 
curicu vieneză. Fidelitatea sa contras- 
cazi frapunt cu felul atâtor prinți ai 
Imperiului de a se îneliva înaintea lui 
Napoleuu. 

Imyăratul Trancois îşi amintește în 
sfârşit de acest bătrân servitor al casei 
sule şi-l numeşte Căpitan de trabuni iu 
panda sa. 

ste o mare însărcinare la Curte. 
Viaţa de splendoare reîncepe. Devine 
iarăş omul ia modă, dac un om la modii 
în vârstă de 72 de sn 

Nu este numai iubit, ci adorat de a- 
mici, şi familia sa are pentr cl unu 
devărat cult 

'Toţi sunt ca vrăjiţi de persounu şi spi- 
ritul său. 

Pe pieptul feldmareșalului prinţ de Li- 
gue străluceşte cordonul Maria-Tereza şi 
ordinul lânei de Au. 






1. Supor- 

















MOARTEA UNUI OM ȘI MOARTEA 
NEI LUME 








Napoleon eva lu apogeul san,  Poată 
Luropa cra uapeleoniauă, Toată hunii 
cra lu picivarete sale, Ligne refuză să se 
uprapie de Napoleuu. Face chiar un por- 
tret caricatural întitulat : apoleonida 
sinea“, 





Congresul din Viena În pentru Ligne 
na fel de apateoz 

11 pucă întrun mod superior rolul său 
de martor de model ul vechiului re 


uinu 

In 1814 devine Gnu) la modă şi Lurope 
utreagă reunită pare să facă un apel 
amintirile acestui gentilom. Şi toată lu 
mea elcuantă venită din cele patru cal 
țuri ale buropei se înghesue in casa 8, 
lăcănd cere în jurul său, 

Suveranii Austriei, Rusiei. Prusiei, Ba. 
varici, Wurtemnbergubii, bara su mai ami 
marii duci și principii suverani, onora 
cu prezența lor pe cucanul nropei, a 
micul Catevinei I-a, ul împăratului lose 
si al Murici- Antonel, 

Şi această favoare universal îl în 
nereşte, Cui nu face cnrte ? EL ştie că 
glo-ia sa a fost veselia sa. A fest omul 
vol mii vesel al secolului său. cum Sp 
aca Goethe, şi va rimâue pănă la sfârge 
tul vieţei sale. 





























Spiritul său nu abilică, Se colporteaă 
cuvintele sale. Agenţii poliției  împe 
rile, care-i asediază casa din Um pul di 
inaţiei sale, contitură să-l supraveghea 
din ohişnuinţă. dar împăriutul n se măi 
supără de cuvintele sale. 

Prinlul de Ligne. intra buna zi. 8 
simţi bolnav. Se zice cu rincise ba ur re 
«dez-vous. Răul se upgrava. 

„la orice caz, nu um gust Să mor, Ș 
«luca congresul mare distracţii. Să m 
cuteze ca-i voi oferi spectacalul înntor 
mâniărei unui mareșal” 








Noaptea lu agilată. „Nu credeam ii 
Tau ztâtea fusozane pentru a muri” 

Apoi, „lac aş învia. ay Luce la fel 

[şi amintea de stărsitul lui Petroniu 
si epunea că el va slârşi mai bine «hi 
rațele prieteniei 

Smrădea se mi simt Slărşitul. Na mi 
ana forţa de a trăi, 

Părea că doarme, Dar deodată” fu a 
prit.s de o mare agitaţie „Irăiască Man 
“Terezu”, strigă el, şi recăzu fără putere, 
Isceitae de a trăi. 

| se făen funeralii mareţe, O mulţime 
imensi == 1oătă Curtea. tot congresul, -] 
uni cortegiul. 

si asttel dispăru primul de Tg 
prințul l.uropei franceze. 

















t. 
[ibriairie Plon-Pars 





ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU Nr. 11