Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0021

Anul XLVI Nr. 21 


18 Mai 1930 
5 Lei 





Sel 
«$ Qă 
AX za 


NICOLAE NICOLEANU 








aaa 


E e Dia a ri 


aia en PE 





22, — UNIVERSUL, TITIRAR 


YI) 
ID) 





C titorii 





pa 


NICOLAE NICOLEANU 


Aş putea, fără îndoială intitula cerce- 
tinta de față: Un necunoscut — poetul 
Nicolae Nicoleanu. Ne găsim, prin ur- 
mare, întrun anume (domeniu al istoriei 
literare, umeori — lut atât de interesant 
și variat ca acela al scriitorilor consa- 
craţi, tocmai prin suprizele pe care, la 
fiece pas, ni le poate oferi — în aşa —— 
numitul domeniu al necunoscuţilor scri- 
sului românese al căror număr, Fireşte 
este enorm. Că prinire aceştia este și Ni- 
coleunu nu putem îndeajuns u ne minuua, 
fără ca totuşi să nu putem găsi unele 
explicări în legătură cu această curioasă 
clusificare. Si mirarea noustră este cu 
atât mai justificată, cu cât însuşi Litu 
Maiorescu îl ia ca termen de comparajiune 
câmd vrea să scoată iu evidență fondul 
unora dinire poeziile Ini Faninescu. Ni se 
fixează în felul acesta (Direcţia nouă, 
Catia |. 165) locul lui Niceleanu în poc- 
zia românească, în poziţiunea de precursor 
al hui tmineseu, aceasta din urmă carac- 
terizându-se, ea fond prin acceaş ironie 
amară, însă „multi nrai puternică şi mai 
justă, dar, se va recunoaște, o prea 
suceiată apreciere, atât de sniceiniă, încâi 
n'a fost în măsură să păslreze în conşti- 
inţa puiblică numele acestui răsrrătit. 

Şi la aceasta se adhuiogă utâtea alte cou- 
siderente, îm fruntea căruru trebuește pus 
acel al restrânsei sale opere literare, 
dublat de absența unor înseilări în îmtre- 
gime definitive —- caracterizări  îudestu- 
lătoare spre a face din «i. dacă nu numui 
decât un precursor, adecă un primitiv, 
“desigur un poet eminamente minor, 0 mu 
niatură a unei anumite poezii româneşti. 
Numai aşa sar putea explica, din ee 
cauză. deşi a făcut parte din cercuri de 
mâna întâia (ca acela al „Junimii, la 
laşi, al „Ateneului român” şi al „Satyru- 
lui”) şi sta bucurat de înarederea unor pcr- 
sonalități de primul rang (ca aceca a lui 
Titu Maiorescu, V. A. Ureche, C. A, Ro- 
sciti şi mai ales a inepuizabilului şi atât 
de feluritullui Hasdeu). n'a întârziat, ua 
stogur moment, să sc afunde în umbra 
unici uitări nu îndeajuns de justificate. 

Si la aecasta ar fi încă de udiogal: pe 
deoparte, modeslia care caracteriză pe a- 
cest cântăreț atât de greu de convins câml 
eva, vorba să semneze, pe ide alta, gata 
să se refugieze (în calituie de colaborator 
a) „Satvrul-ui“) sub pojghiţa de uepătruns 
a, celor mui stranii. pseudomime. Astfel, în 
Jegătură cu prima afirmaţie. e toată co- 
mborarea nesemnată dela „Bemânul” lui 
C. A. Rosetti, în legătură cu a i-a. lap- 
tul de a se fi prenumărat printre Chinezii 
stabiliți în România, adecă de Români. 
en nume chinezeşii” cari „hotăriră să ju- 
dece țară şi oamenii, trecutul şi prezen- 
1ul. rămânând pseudoniani pe hârtie, dar 
fiind prea bine cumoscuţi în realitate“ (7) 

Și, un factor non: forma. oarecum pri- 
mitivă a acestor nersuri care, de cole mii 
multe ori, lasă în umulbră pe artist, sco- 
jâvd în cvitenţă mai mult pe om. E — 
credem — în această formă, încă unul din 
puternicile motive, ale necunvaşterii sale. 
Și pentru a justifica această afirmaţiune, 
e destul să amintesc unele caractere ale 





ucestei forme, uneori atât de clementară: 
versurile uşoare, o transpunere primitivă 
a alecsundrinului sau elegiacului francez, 
uncori abrupre alteori — numai departe 
de a îi ajuns la desăvârşire; stilul, nu 
numai propriu, dar aproape ca desăvâr- 
şire  prozaic, expresiunea  encrgică, ară- 
vind multă sinceritate“, dar  „ade- 
sea nemăsurată,  uucori chiar vulgară” 
(2), în fine limba plină, fie de neologisme 
ne:imitabile ca: aură (aer), selbă (— 
pădure). hele (fiare sălbatece), fiele 
(—ficile). poloare, voluptate, fie de unele 
rămăşiţe din vocabularul eliminat al an- 
tecesorilor (deacă, pociu, ete.). lată de ce 
credem că versurile Ini  Nicoleanu ar 
Î trebuit reluate, poate chiar de uuto- 
rul lor, poate de vreun urmaş, migălite 
vorbă eu vorbă, recreate cu material poe- 
tie. îmbrăcate în haina  covespunzătoure 
conținulului lor, uneori surprinzător de 
iou şi mmiversal. Şi lucrurile san peire- 
cut uevca: eternul orâniduitor al celor fi- 
resti a făcut ca imediat după el, să apară 
uit alt revoltat — nemuritorul Eminescu 
cave a brodat pe aceeaş canava motivele 
aemuritoare de care şi-a legat pentru. ve- 
cie numele, Unii critici literari ar putea 
vedea în uccusta o continuitate voluntară, 
o derogare dela propria-i personalitate a 
succesorului. Fireşte că sar putea 
riposta, pe de o parte, atribuind și 
acestuia o asemănătoare formaţie psi- 
hologică, pe de alta — recomandând şi 
altora, atâtor poeţi moderni cari vege- 
tează din lipsă de teme. accustă atitudime 
de ridicare artistică a bagajului literar 
moştenii pe care Pminescu a anut-o mai 
puţin faţă de Nicoleanu decâi Caragiale, 
fufă de teatrul comite al lui Alecsandri. 
Ar fi o atitudine şi firească şi înviorătoa- 
re, care ar îmbogăţi scrisul românesc în 
phnă vătăcire, cu opere în măsură să-l 
ridice fără să-l înstrăineze de propria-i 
albie. Tără să alunecăm în teoria me- 
diului, credem totuş că revolta lui Nico- 
leanu împotriva unui prezent care nu-i 
aducea niri un fel de mulțămire. îşi avea 
acelcaşi rădăcini cu aceeu a nefericitului 
zău continuator. 

Fără îndoială însă că şi această uim 
toare asemănare dintre aceste două forţe 
bterare atât de ncegule a fost latală celui 
dintâiu: era atât de mwaturul ca prin ivirea 
Îni Eminescu. numele predeceborului si 
dispară, umbrit lde uriaşa personalitate 
creutorului. 

Şi totuş n'au lipsit câteva recunvaşteri: 
la aceea a lui Maiorescu (îusoţilă în „Coin- 
vorbiri” de 3 poezii), se adăoga studiul 
d-lui O. Densuşianu (Din vieaţa şi seri- 
evile poetului Nicoleanu) din „Noua re- 
vistă vomână”, 1900. 1 Murtie, grija pe 
care a pus-6 d. Mihail Dragomirescu În 
popularizarea celei mai isbutite bucăţi 
din opera poetică a lui Nicoleanu şi mai 
ales ucea edițiune înriţilă, prevăzulă de 
un studiu introductiv şi completă pe rare 
i-a consacrat-o, în 19% d. G. Bogdan- 
Duică, cu concursul „Institutului de arte 
guufice „Minerva“ asuciindu-i, în chip fe- 
ricit opera de aceea a altor 2 necunoscuţi: 
V. Câslova şi C. Stamati, fără să insist 


de PAUL |. PAPADOPOL 


prea muii la acel număr din: „Ah 
nouă“ (|. 12) în care vibrează nu atâlp 
ceperea literară, cât mai ales glasul pă 
tenici (St. Vallescu). 

Întrucât ne priveșie credem că la 
un adevărat. act de dreptate, aducăal 
lumina conștiinței, publice un nume 
care dacă arta desăvârşită nu l-a pu 
lăsa nepieritor, suferința şi necazurile 
inscris, de timpuriu în curtea mark 
neamului. Și dacă în perfecţiumea ză 
tică hui Nieoicaniu unu i Sa îngăkduil și 
înalțe până la aceea a unui En 
cu, în suferință l-a ajuns şi, p 
locuri, chiar l-a întrecut. De aici ne 
adâncirii acestei vieţi predestinat 
veşnică agituţie şi wăntare u fericiri 
cărei început coincide cu părăsirea | 
mântului natal şi al cărei final con 
cea mai sfâşietoare dintre tragesdiile tă 
rămânând ca legătura dimtre cole 2 cap 
să fie o serie nesfârşită de înicereăi 
a se adapia, de a se situla, de a fi pro 
tiv şi fotositor, de a-şi găsi puţină odă 
şi un oarecare medin prietenos, 
așa se explică din ce cauză a trebuit 
schimbe atâtea oraşe şi să încerce al 
slujbe acest nefericit care — copil în 
a fost silit să trăiască, să se în 
„dând  lecţiuni de limba franceză” | 
pentru ca, mai târziu, să ajumgă mu 
de foame pe străzile Parisului umde 
năvoința prietenească nu putuse săi 
urmeze, 

Dar — mai ales — vrednice de aia 
nascut este groasnicul,  înfiorătoru 
sfâmșit: atins de atienaţie care-i va pet 
lui. suferinţa, Nicoleanu, îm noaptea & 
Lan. 1868, își ităjase beregata cu un bei 
Îucradinţat îngrijirilor medicale, să 
aproape priveghere şi cu choliuiata li 
A. Uweche, cl îşi va revemi, pentr 
moment. Ce fvlos. că de aici. înicolo, a 
sale se vor ţine lunţ! Negreşit că Ai 
leanu nu mai putea fi cecace. fusese: 
tea i se sdruneinase până "nt atâta, fn 
refuzând adăpostul  prietenese, se ai 
pe... culloarete Universităţii, Şi în legă 
ră cu aceasta, repetatele internări h ) 
telimon sau Măneuţa, încheiate cu a 
tolul eliberării sale din cămaşa luă 
petrecut în acosta «lin urmă, unde, d 
fel, a fost și îngropat. 

Fireşte că o astfel de vieaţă nu 
da naştere unei opere sanime: prez 
este motivul permanent all nemuiță 
sale. De aici. pornirea sa înypolra 8 
tăţii, a conducătorilor egoişti şi. inter 
a contemporanilor săi, cari şi-au 
eroii: 

Nimic ! Nici semnul crucii ! Nici Pi b 

[fuma 

Nici cel puțin o floare plecată p'un 

[nora 

Simţirii să vorbească de cei ce mn 

L 

„„„într această frus 

Loeche 

Pemeile nau lăcrămi a plânge pe eră, 
Nici oamenii respectul virtuţii la 

pentru ca să conchidă ca un aderi 

voltat: 





călci. adaogă e: 















































Vai! palria se pierde, căci inimi nu 
[mai sint! 


Şi aceeaş stare sufletească revine '-- 
sifel nuanţată — şi la fimele părții iu Jl-a: 


trista nepăsare 
Și somnul ce ne fine de moarte leşinaţi, 
Pâng laurii vurtujii in noapte îngrova[i 
ți veşnica rușine, și cruda disperare 
Căci n avem nici morminte, pe care 
[să venim 
(u umbrele străbune să plânzer, 
[să vorbim. 
(ln memoria celor căzuţi pentru patrie și 
Wertate). 


ş câmd, obosit de lume — 


di voi, călcând ţărâna unei falnice vuini 
h altarele virtuții să te-apleci şi să 
tie "nchini 


Și poetul adaogă plin de amărăciune 


lomânie, țară scumpă nicăeri nu te găsesc 


maj pentru :că: 

tăculi 
Azi pe-acest pămiăni 
aul patriei romane, e un glis 
necunoscut. 


(Dor şi jale) 


Hreşte că toută această ideologie are 
umeroase raportări:; ea da pe faţă -— în 
imul Joc —- sufletul ardeleanului  căzi 
si pământ mai cu scumă ua îmboguţii 
ul românesc cn poezii eruimmullui na- 
ina şi social. „lua covesprade însă şi 
i anuunite aimostere sulletegti — u- 
mea dintre 1520- 1560 —cu niste intere- 
„ate preluugiri, care au prunocat necru- 
Îtoarea Diciuire a mamctui Miioreseu. 
dar în literatura de mi târziu. Dim a- 
stă atmosferă, emimauente romantică, 
R fâşni uncte vibraţiuni din |. Văcă- 
su, B. P. Momileanu. V. Cârloră, Elia- 
Rădulescu, Gr. Alexanilrescu şi A. Mu- 
nșiaru. Fireşte că vricăte asemănări i-am 
ji nu putem vedea în Nicoleamu în- 
uirea unuia san altuia dintre aceștia 
dar pe toţi ca eenul acestei atmosfere 
litico-literiure dictaiă de situația ţării 
wire ca și (le poezia care ne era familia- 
: Credem însă că raportarea ceu mat pre- 
să e alta: prin această protundă ne- 
mire putriotică prin desgnstii pen- 
un prezent lipsit de leul şi adimi- 
i pentru trecutul impunător -— Ni- 
anu se înserie, dim cipul locului, prin- 
inchimătorii „Junimii“, la înfiinţarea 
ia ar fi coluborat. şi ai „Convorbiri- 
lierare“, în care —- dim oficiu — i San 
kai 6 bucăţi şi printre premergători! 
&l mai însemnat — ui lui Em ineseu, 
, fără îndoială, e muult mai limpede, 
pur, mui unitar — cu un cuvânt: „ar- 
in toată puterea cuvântului“, dar toi 
i de nemulțumit, tot atât de îniors spre 
ut (Lpigonii, Scrisoarea a Iil-a). Fi- 
e că apropierea ur fi mai completă, 
i ne-am gândi la aşa numitele postu- 
ale lui lEmineseu, în cure expresia 
mi puţin căuiaiă, pornirea în afară 
domeninl artei. Și-atuniei — locul lui 
weanu ar Îi — uneori aici: un ante- 
gător care, alesca, păşeşte atât de fe- 
şi de sigur. 

personalitatea scriitorului Nicolea- 
use limitează la aceste producţinni 
faco-satirice: lor li se asdlaogă unele 
ări de odă: La râul Moldova, Ia 
ora, Bătrânul. Adevărații aleşi — în 
e deopotrivă ă, elementele satirice a- 





că mai doriţi un corespondent, 

gândiți-vă că usturătoarete adevăruri pe 
care le spune Nileolcuni (şi în versuri şi 
in pruză) duspre femec, se regăsesc cu 
ucecaş vehemenţă (ca şi antisemitismul 
său) în Eminescu şi — mai ales — în 
Hasdeu. De astă dată !werurile s'au petre- 
cut sub influența  ,„Sutyrul“-ui a cămui 
atiuidline cra eminamente negativă. lată-l, 
prin urmare. pe Nicoleanu, făcând două 
minuni: pe de o pante, pe aceea a legării 
poeziei irecuiului cu a unuia dintre „epi- 
zoni“, pe de alta, a împăcării celor două 
tabere — Haşdeu, Maiorescu — prin con- 
centrarea în swfletul său u preocupărilor 
unuia şi altuia. 

Fireşte că Sur maj putea vorbi despre 
poezia de draiguste a lui Nieoleanu, toi 
utât de dezoluută. umeori, despre portre- 
tele de gingăşie feminină pe care ni le 
dă. £ O victimă), despre explosiile sale 
senrimemalle (atât de variate), despre de- 
seripțianile de vatură atât de îmbibate 
de imagini. de cele unai multe ori, ro- 
mantie  (Suvenirul unei întâlniri). Mă 


suit opri —— un singur moment — la poe- 
ziă „Plâng” în care — vorbind despre 
Sint — Spune: 


„an fost din leagăn predestinat 
Ni-mei duc durerea din loc in loc 
Ni nicăerca să nam noroc. 


satu nuntai atât, dar tot cecace vede con- 
tribue la sporirea acestei dureri. Dar cum 
firea nu poate Fi schimbată, poetul va coa- 
iinva să plângă: 


Păâniin montentul necunoscu i 
Când brațul morții oa sfărama 
Pe patu-mi rece, jaheic, făcut 
lanțul ce fie sufletul meu 
Să susle pacea lui Dumnezea ! 


L, fără îndoială, o senutumentailitate de-o 
duioşie sfâşietoare care coniribue de mi- 
vint Îi circuansevierea acesiui valoros ne- 
cunoscut al poeziei româneşti icare, dacă 
a dat atât de puțim, este și din cauza 
scurtei sale existemşe pământeşti, jar dacă 
na realizat mai armonie, dacă n'a putut 
ajunge la mai multă desăvângire artistică 
este «lin euza nelimpezirii literare, a in- 
tervenţiei omenescului şi a vieţii prea 
sbuciuniaie în tovărăşia cărora a trecut. 

Ovicum ar fi Nicolae Nicoleunu. va con- 
unua să intereseze ca un cântăreţ al du- 
rerii personale şi naţionale, ca un pre- 
cursor valoros şi vrednice de cinstire. 


PAUL 1. PAPADOPOIL, 
DE N NR a EI 
NOTE BI0-BIBLIOGRAFICE 


Născut în Cernatu Săceletor, lângă Bra- 
soi la 9 Martie 1935 (după afimmaţiunea 
prietenului său, actorul St, Yolescu), 16 
Martie 1935 (după uceeu a d-lui prof. G. 
Bogdan-Duică!. Despre părinţii lui, acesta 
din urmă afirmă că er au damueni de frun- 
te, aveau casă în piaia satului şi-i. chema 
Touroşoiu, nuime pe care îl va fi deţinut 
un timp foarte scurt. şi, poctul nostru, nu- 
mit „ps-atumei Neagoe”. (1). 

Fiupt sigur e că. la 1848. întreaga fami- 
lie trece în România .fuginxl de frica un- 
gurilor revoluționari, cari părjoliseră 
Țara Bârsei”. Rămâne — pentru puţin — 
lu Ploesti: trece la Buzău umle era epis- 
cop Filotei „un văr sau unchiu al său“, 
Pe la 1849, proifesorul V. Culoianu l-a în- 
scris în colegiu la Craiova. Cam în timpul 


UNIVERSUL LITERAR. — 525 


acesta începuse să scrie versuri, „pe care 
şi le recita cu plăcere la vricine voia să-l 
ascullie“ (2). De aici epitetul se poetul Ni- 
coleanu, sub care era cumoseut, deşi, până 
etunti nu publicase nimic. Nu e mai pu- 
puţin adevărat că, pe la 1855, se făcuse 
astfel cunoscut: „încercările lui poetice 
erau pumtate din mână în mână, prin 
Craiova“ (2). 

Inainte de Maiu 1858 pleacă la Paris 
să-și completeze studiile susținut de câţiva 
prieteni bogătași cari. numai după 2 ani, 
îl vor părăsi. Tai astfel de E Rl AA în 
Sept. 18&1, ce nevoit să se repatrieze. In 
Bucureşti, ziaristul C. A. Rosetti îl nu- 
meşte coraetor la . „Românul“, al cărui co- 
laborator şi vedalor va deveni în curând. 
alături de marite figuri ale scrisului ro- 
mânese: Winterhalder, C. Bolliac, C. A. 
Aricescu, etc. 

In 13 Sept. 1962, sub ministexul prin- 
cipelui 4. Cumtakcuzimo e numit aspirant 
in birourile comisiunii pentru confeclio- 
narea rolurilor“, iar după 3 luni, inspector 
în județui, Roman. 

La 27 August ministru de instruţie. N. 
Creţulescu, având ca direcior general pr 
V. A. Ureche îl numeşte director ul li- 
cewlui şi internatului din lași nudle-şi re- 
găseşte vechii prieteni dela Paris: Cis- 
lianu, Mârzekcu, Maiorescu. Rămâne în 
acest cere al viiturilor converbiri-şti până 
la 25 lunie 1965, când e numit cap al 
secțiunii lucrărilor publice în direcțiunea 
generală a Arhivelor Statului. la laşi ia 
parte ativă la întemeerea Junimii” cu 
al cărei şef şi critic cra împrietenil mai 
dimaninte -- îm Bucurcşii” (1) .— lucru 
care-l determină să-şi puhlice un moilesi 
v alim, 

La 25 (după St. Vellescu: 2. VII) minis- 
trai instruuefjici C. A. Rosetti. axând ca se- 
cretar general pe acelay V. A. Ureche, îl 
numeşte revizor şcolar în. jud. laşi. Vas- 
lui, Fălein La 50 Ang. 1867, revine la Bu- 
cureşii în calitate de dup ul diviziunii 
şcoalalor din ministerul Instrucţiuuii, ia” 
la 9 Aug. acelaş an ca secretar al di- 
recţiunii Arhivelor. In Bucureşti desfăşva- 
ră o bogată activitate, culturală şi lite- 
rară ca fondaior al Ateneului Român, a) 
Societăţii pentru învățătura poporului, ul 
Societăţii de arme, gimwastică şi dare la 
seunn. de colaborator al Satyrul-lui lui 
Haşdeu. E numit redactor al revistei Ate- 
neului român, cu Hașdeu şi Fgureu: „sta 
secretar în scaţia ştiinţelor morale și po- 
litice“, şi, apoi. conferenţiar. La Satyrul 
are colegi pe Î. M. Bujoreanu, C. Siăn- 
cescu, Î. C. Frunzescu. A. Ilolban, St. Vel- 
lascu și B. P. Hugsdeu unde semnează: San- 
huang-Ki şi Tschao-wan-ki. 

La 1 lam. 1368 fu isbit (pe când petrecea 
onomastica lui V. A. Ureche) de boala ce-l 


va omori după aproape 5 ani. 
Scrieri: 


1. Poesii de N. N. laşi 1865: 

2. Poesii, ed. l-a, Buc. 1585; 

5. Poesii (bibl. Saraga). ed. ÎI (cu o 
prefaţă de Iacob Negruzzi): 

4. N. Nicoleanu (poozii şi proză); Vasile 
avi şi C. Stamati (poezii şi proză). 

„Biblioteca scriitorilor români“, sub 
dai saca d-lui G. Bogdan-Duică. Bure., 
Minerva 1906. Fste ediţiunea cea mai cont 
pletă. Conţine: 45 bucăți în versuri şi 5 
în pcoză, Cronică teatrală : Situaţiunea, Fe- 
meea, Oameni cinstiji, Despre influenţa 
lecturii romanelor străine (după G. Bog- 
dan-Duică și St. Vellescu). 
P.Ţ. 


1) Conter. ed. Bogdam-l)uică; 
2) St. Vellescu în „Revista nouă“ [, 121. 





m mom ce pe a 


me nerraă mar azi 


1 ME emma ee: 





524. — UNIVERSUL TATI RAR 





poe Za e 





VICTOR EFTIMIU 


LUI MIHAIL EMINESCU 


Tu ce'n ritmul melancolic al baladei populare 

Ai cântat durerea noastră dela munte pân'la mare, 
Dela Nistru pâw'la Tisa, —dormi in pace în mormânt, 
Dormi in pace somnul dulce, legănat de teiul stânt. 


Cântăreț al suferinții, al minunilor trecute 
Intr'a ingerilor sume liniştit acuma du-te, 

Căci necazurilor vieții le-ai adus un sfânt prinos 
Strai de marmoră şi aur — versul tău armonios. 


In zadar ceruși în viață o lumină să s'arate 

Când slăveai albastra noapte din privirile-adorate 
Dar acum, acum te chiamă în iubirea lor dintâi, 
Wisătoarele copile ce te ţin la căpătâi... 


Nu simți tu, în nopți cu iună, cum s'adună, pe'udelete. 


Feţi-Frumoşi cu păr de aur, shurători cu negre plete 
Voevozi, fevioare aibe, ce-ti roiesc lângă mormânt ? 
Nu-ţi aduce glas de bucium blânda batere de vânt ? 


POEM DECOLORAT 


E gindul mohorât de vis. 
Răsună'n depărtare stol — 
Un stol de gânduri în abis, 
Şin inima de bronz, un gol. 


Se pierde noaptean flaut clar, 
Și triiluri de priveghetori 
April pe-al cerului hofar 
Visări pe drum de albe zori... 


O negură în voz opal 

Sa fost lăsat pe văi de vis, 

Te-aştept pe-al sufletului mal, 
Te chem can tramdafir uicis. 


N. IONESCU-BONTAȘŞ 
APUS 


Se înroşește-apusul și soarele dispare, 
Săgeţi de aur pline, pe deuluri. aruncând, 
heîmbrăcând în visuri, duioasa. însemnare; 
Cu scârțâit de puturi, cu mugete, şi câni.... 


Boi blânzi, cu-a lor privire, duilceagă, Minigtită, 

Cu mems domol, cu capul. plecat în spre pământ, 
Păşese cuminţi alături, pe calea prăiuită. 

Cătând mereu spre casă, mugind, din când în când, 








DE SOARE 
















Ca un stol de corbi trecură desnădejdiile grele... 
Vin la teiul tău acuma somnoroase păsăreie 
Să-şi ascundă, subt aripă, obositul căpușor, 
Ca şi e:e, dormi în pace somnul dulce, somn uşor. 


Dormi în pace ! Daolci iluzii vor veni să te'mpresoatt. 
Or să-!i cânte ile departe singuratice 1svoare, 

lar păclurea murmura-va : „numai eu știu să te-astul, 
O, Rămâi! Rămâi la mine ! Te iubesc atât de multt, 


Te iubim şi noi atâta drag copil al suterinții ! 

Și precum odinivară, cu evlavie, părinţii 

Iși plecau trudita fruate Ja picioarele ]ui Crist 

Noi slăvim ucum, poete, chipul tău frumos și trist 


Noapte bună... noapte bună !... Universul tău de 
gânduri 
N'a fost scris si-l nimicească învelișul cel de scândui 
EI imparte înstelarea-i din hotar până'n hotar 
Preamărind pe cel ce fuse Impărat și proletar ! 


PSALM 


Mi-e duhul gol de duhul Tău, Prea-Sfinte, 
San simţ îmi mor aducerile-aminte, 

lax viul strâns în zâmbetul rămas 

Îşi dibueşie ?n tremur nou popii 


Fe-agtept şi simi că ai să vii odată, 
innait în cuget şin minunea toată, 
Şi ai să pteuri viu miraj de stele 
In candela mimicniciei mele. 


Ci truda va svâcni atumei, cuprinsă 

In sborul oh de tlacăra aprinsă, 

ŞI-Ţi va brodă cn cercăn de "'mbiere. 
Primos născut, din râvna-mi ce Te ecre, 


Ni-atât voi îi apoi: o melodie 
şaplită celor ce nu vor s'o ştie, 

lar celor cari o milcue cu vrere: 

O netă, doar. şi-o pauză n Tăcere. 


AUREL CIMRESCU 


Din luncă, depe mirii, oițete se-adună : 
Se “ntorn dela pășune, mânate în spre sat 
is clinehet de tadangă, ce "ncetişaor văsună, 
Pierdut în adâncimea, tăcutului ?n serat. 


Cu "ncetul ziua moare... doar buna blânul zâmbeşte 

“vecând ca o regină pe cenul instelait + 

Ca să-și admire chipul, în apă, Aung priveşte, 

Jucând cercuri de aur, în râul tremnurat, 
FLORICA SILVIA ATANASI 


llovă el. V-a 


După vo iurniu saracă în mat și pus- 
ită de sbuciutuul vântoaselor acducătoa- 
te și cisipitocure de nouri. se arătă soarele 
bând al lui Aprilie, trezinil din soma fi- 
ma intreagă. 

Curând verdele firas al lamuri sii 
bare își cdesfăcu podea, sub cerul stră- 
Hut ile uvuri bulbucaţi ca niste cim- 
paie uriase și repede împinsi aiurea, fără 
ăe asteacnă belșugul nicăeri. 

Se întinse niăprazpic seceta. părjelinu 
bi în voie, Nici au strop de ploaie nu 
mi potoli usura ţirânii uscate şi numai 
trăpături, 

Vu mi stiau Dicţii plugari ce să facu 
ia întreagă slăicau cu ochii în zare, 
sciți. morocănosi, ori tolaniți pre prispă, 
biţi parcă de cine ştie ce bolesniţă. 
Din toropeala aceasta de moarte îi trezi 
în dimineata din Vinerea Mare glasul de 
samă a! clepatelor «dela biserica lor. din 
narzinea sotului, 











E 
Biserici, vorba vine. Că străvechea casa 
2 Domnul cuc umila-i înfațisare de ră 
zăsiță si semn al altor vreti. cu pereții 
d plini de gorun. putregăiți si rosi dle 
ari și cu coscovcalu tindei sărace, cu pe- 
ţi acoperiţi dle viziunea «le Apocalipsa 
Pedepsivei în jocul cel neadormit at Gher- 
wi” închipuită «de bigotismul zuzravului 
b acut dauă veaciri -— pervesteu 1pî ce 
ăzuse si prin câte trecuse le atâta amar 
de vreme. 

Acolo, în tinda ci înearită si în atta- 
ai gata su se prăbugnuscă, veneau oa 
rii să-si ascumli? copilele. când năsvălezu 
pterele «dle arnăuţi, suustaciosi si Paroşi 
ta nişte gealați.... Si tot aci, în sânul bic- 
tri bisericuțe, sciipată Dumnezeu stie cum 
de furia vriăjmasilor cart ardeau tot în 
alea lor. dle bucurie că-i Tăenseră de pe- 
teanc cil ce îuăljase steagul albas 
vu al libertăţii acestei (ari, aci Își gă- 
sau loc de scăpare cu toţii în clipe grele. 
Însă vremile turburi dacii trecuse, ur- 
nele lor nu putură să fie sterse, lar hi- 
ericafa a rămas mat departe, cun lusese 
lin capul lecului, en toate că de mult nu 
€ mai pomeneste în cuprinsul Calicenitor 
e vreut gospurtar neinstărit. 

An eu an crescuseră gospodăriile. biga- 
e cu case clădite în lege. ca la târg a- 
wperite cu olane sait cu tablă, si cu aca- 
eturi bine costuite. dle le râdea inima Ca- 
fcenilor văzând cum se oprea run: 
i, dându-se jos din inttomobile şi uitău- 
se cr drag la căsuțele și întocmirile 
kr. Ă 

Numai dk casa Domnului nu se îngri- 
au. Numai alcătuirea ci săraci mur sc mat 
privea cu înfățișarea târgoveață a Ca- 
Îcenilor.  Barem turla, un pie înclinată. 
inchipuia pe înaptate o arăiare  ciuelati 
de făptură amărătă, căutând parcă să-si 
saidă faţa sub marginile pălăriei pleos- 
ie. pureci ruşinată de înfăţişarea ci jal- 
nică, în mițocul unor fele alese si mauri 
pea srițulie la îmbrăcămintea lor. 

Asa cra şi întârzia. ca o arătase a unor 
srenui ce urile si ca un adevărat anachro- 
usm. bătrâna bisericuţă «lin Caliceni, 
Preotul. de abia venit de câţiva ani, 
colo tinăr. cu sufletul stup ce mă 
ninţe de prefacere si propăsire si dornice 
ă rulice credința sirămoscască lu acelas 
nitel ca iu toate ţările civilizate — cu 
mare caznă şi mai mult cu anazăna iz 
hui să puic lu cale şi să pornească clii- 


dir unei noui biserici, mal în inimi să- 
tului și mai pe potriva stării bune a săte- 
nilor. : 

| mbstă siucur cu pantabuza. de abia u 
pucândl. de ici si de colo. să rupă câte au 
tir Piri. 

Cui mat mul se împotriveart 

= La e sii facem alta, duo avenr pe 
testa 2! 

Parintele dadea din cap armarăt şi ales 
nelă junit, 

LETESIR păvuuele, Di be supăra, că «de 
prohodiu ne proheolesti si-n asta. asa cun 
uși porni or veni îi de dupa noi ca să 
facă ilta mai frumoasă si mal arătoasă, 

—- Din Ti-firica sărucului și din talau- 
tul beentului se "nalţă casa cea fară pri- 
han în cuve sălăslueşte însusi  Dammnul 
Dumnezeul credintei noastre, le răspundea 
preotul. 

Piucă ar Ti propovâduit între surzi asa 
nu-t ascnltară si an-l înieleseră. 

Cu mare amar deabia puse temeliile 
noului jăcas al Domnului, fără să mai 
poate izbânrli nimic, zidreile încremenin 
aşa. de un stat de om. ciugulite «le vreme 
rea si ce Dietsnicia  Calicemilor, cari se 
cioulineau cu stâlpul Disericii. ori de câte 
uri slădeau ochi cu cl. 

Preotul uu se putea şine că nu-i musire: 

—. Frumos axă sare. n-anr ce zice, să staţi 
[ră biserică ! 

— Da asta care-u vedem in Filuţă ce 
e 2— inelraznea vreunul. 

Ce ne cade în cap? — adăuga aftul, 

Oinul aliarului se întorcea spre hulitor: 

Nu cârti împotriva lui Dumnezeu. că 
te-au cuvântut lui! 

Şi apei depărtâudu-se : 

— Sat mare de aameni chiaburi si fără 
locas divin cun se cuvine! Mai mare 0- 


fătis. 





cara 
* 

Stăpăatţi de-o teamă nelămeurită se a- 
propiau culicenii de bisericula de pe gru- 
iul dela margiuca satului. Se asteptau la 
cine ştie ce din partea preotului. Curând 
se fatinse însă vestea adusă de tuica pă- 
riutele : veneau cu Sfânta dela Arges, ca 
să facă si în Caliceni slujbă pentru ploaie. 

Si sătenii pătrunsi de o evlavie uceu- 
noscuti se închinară la icoana sfintei din 


bisericuta lor. îndreptându-se apoi, 
pălenri. pâlenri. lupă preot. ca turna 


«după pictar. spre capătul celălalt al satu- 
lui. de unde să zărea veninul cu praporele 
în frunte procesiunea cu sfintele moaşte. 


Ce a veni mai upoi a fost număi cecuce 
rămâne pururi curat si ascuns în adâncul 
<ufletulei omenesc si creşte deodată. se 
înalți ca o flacăre si dogoreste în preal- 
mă stăpânhul şi nimind deopotrivă — tă- 
ria credinţii. 
atenri dădean îu genunchi. cu chipa- 
sie luminate, aurite parcă, în faţa rachi 
de argiot cu sfintele moaste. Uaii apucau 
să se ridice de pe marinea drumului, 
unele se asternuseră. suvocănd numele sfia- 
tei si după ce apuca să sărute racla, pi- 
can ară Jos. cu feje de estatici, cu o 
chii atinuiţi în văzduh. implorând-o + 

- Sfântă Filofteio. fie-ţi milă de noi, 
piicătoşi 

— Sfânta curată, ajntă-ne! Scapă-ne de 
nacoste ! 

la, un glia se ridica stăpânind murmu 
rul : 








Prea crrati becioariă. mântuește-ne 


UNIVERSUL LITERAR, — 525 


SALBA SFINTEI 


de AX. PORA 


si intime blagostosită mâna ta asupra 
noustrz  păcăloşilar, și asupra ugvarelor, 
tu rare-ai înclestulat fiarele comhilar şi 
năsările cernlui! 

Si un alt glas incheia, adânc: 

— “Du. nevtuovatio, seapă-ne de foamete! 
Tu care ţitai dat altora mertţicul de la 
sură. clăruezte-ne și nouă un pie din bel- 
sugzul corului. 

stasurile preoţilor îsi îupreunari ruga, 
sub arziţa soarelui ce apiinzese obrajii și 
învăluia sfintele odăjlii în raze de aur ce 
“clipeau lirăritoare ca şi racla cu sfânta, 
prefăcuti de soare întrun bulgăre de lu- 
mină orbitoare. 

Procesiunea st Opri, Între vguare, tar 
purtătorii ractei lăsară jos sfânta lor po- 
vară, 

Si-n vrenee ce rugăciunile se tâleviau, 
ficclituţi. stăpânite de adincul credinței, 
uulțimiea cuprinsă de o evlavie fără mar- 
pini, căzu la pâmăni, târându-se smerită. 
căt nai aproape de tapsanul pe care era 
racla cu sfintele muazte. 

Si soborul preoţilor urmă curata tăleni- 
re, xlasurile ridicându-se, inimile iu 
înalt. subţiri, picrzându-se în văzduh  — 
ca și fumul «te tămâie ce se resfira albu- 
siru din cădeluiţe. 

Avoi nemă we clipă de tăcere. dnpă care 
un preot bătrân, adus puţin de spele. tul- 
măci în genunehi viaţa spăşită a sfintei 
tăcătoare ce minuni, istorisind smereuia 
ci fără de seanzăn și focul sacru de care 
cra cuprinsă când îsi lua merticul si-l dă- 
lea haătrâviler călugări diutrun schit din 
spropiurr de cvliba lor, ca si oricărni due 
met ce se abătea pe la uşa lor. 

fi cu zi copila binecuvântată îşi îru- 
părlea ncasemuitu-i pomană, până ce, ur 
dată când tatul său, lemnar, o aşiepia 
Hămânal în pădure si o văzu că vine cu 
snâna goală —- că fiertura şi mămăliga le 
dăduse la nizte calici -- cum stătea cu 
securea în nănă, se indârşi fără poirivă 
si năpustindu-se asupra copilei, îi roteză 
braţul drept dintro lovitură. 








„Vâsnr sângele. pâlgâini : însă copila 
blagoslosită nu se văită si nici nu vărsă 


«singură lacrimă, necârtinil împotriva 
celui ce-i dace zilele şi cătând numai trist 
la el... 

„Si atunci. minune! o rază mai albă si 
mai strălucitoare ca fulgerul despică bol. 
la Prnuzisului, de mai să-l vrbească pe 
lemunar. carele şi pică la pământ: — far 
când îşi ridică faţa din țărână, îsi văzu 
copila zâmbind. iar braţul ce-i picase Jos 
în balta de sânge se aburcase singur dle 
umărul ei. lipindu-se la loc. de parcă nici 
vu sac Îi cliniit vreodată dacolo.. 

„Omul! se închină smerit. dându-și seu- 
mă că-i minunea lui Dumnezeu : jar co- 
pila dăruită cu hacul divin, se duse la 
chinosie. unde îsi toarse zilele în faceri 
de bine si minuni fără de număr, vinde 
cânil bolnavii, mântuind de rele lunsa si 
păstrandu-si  ohiceiu ci prea curat 
dând de mâncare la pasări. care îi ciu- 
guleau  firimiruri din palmă. si hrănina 
fiarele sălbatice, care se apropiau supuse 
de ca, piimindu-si hrana din mâna ci.“ 


Creddlinciosii își înteţiră rugăciunile : 
-— Sfânta curată, îndurii-te de noi! 

=. Prea milostivo, izbăveşte-nie ! 

-  Nepritrănii-o, mântuește-ne ! 

ătele de implorare se auzeau mereu 
printec suzhițuei spasmordiece si inavocările 











————_[ 


i 





PPREAPIEEE e — IANPTPI pe ee apara ete ia opanag 


„ne A E Spate ea 





520, — UNIVERSUL, LITERAR 


eucernice ale sloatei stăpânite de evlavie. 

Slujiterii altarului de-abia mai ţineau 
piept mulţiznii care umbla să-i aştearnă 
la pământ, îmbulzindu-sc, care de care, 
să sărute racla şi o icoană făcătoare de 
minuni a sfintei, 

Ca sub puterea uuci credințe fanatice 
sătenii şi sătencele se repezeau la icoană, 
Nând buzna, unii peste alţii, sărutând-o 
tieşte care şi făcând astfel să sune îniro 
licărire de clupoţei cereşti. galbenii din 
salba bogată agăţată la gâtul sfintei de 
cine ştie ce bine credincios mântuit dintro 
vrea cumpănă de făcătoarea de minuni. 

Din grămudă, împins de suvoiul mulţi- 
mii, se apropie de icoană şi loniţă Clă- 
păug, butnarul satului, ai cărui ochi pros- 
tiinari se holbară la veslerea salbei ce li- 
cărea în soare şi zuruia la gâtul sfintei. 

Năuc, en gura căscait şi cu privirile 
minute ce i sc aţintiră sfredelitoare pe bo- 
răția dela gâtul sfintei, aşa încremeni câ- 
teva clipe, curgându-i năduşeala în picuri 
mari, până ce-l împinse grămada lângă i- 
coună și-și lipi buzele şi cl de lemnul îne- 
rit. AI. 

Şi-apoi gâlgsâiala de lume îl împinse la 
w parte. în vreme ce în auz îi suna mereu 
clinchetut galbenilor, pe care îi şi vedea 
cu ochii închişi. mari, rotunzi şi lueitori, 
lucitori. 

Slujba se sfârşi şi când să pornească 
procesiunea mai deparie, nici napucaseră 
bine sajunpă prin dreptul bisericuţii că, 
din adâncul zărilor despre munte, răsu- 
nă bubuitul prevestitor al ploii. 

De teamă să nu-i prindă ploaia pe 
drum se adăpostiră toţi pe unde putură, 
după ce duscră în biserică racla cu sfin- 
tele moaste şi icoana făcătoare de minuni. 

Ploaia și porni, mai întâi înceată, în 
picuri mari. apoi, sub coviliirul de tăciu- 
ue al norilor ce enprinxese cerul întreg, se 
deschiscră toartele tăriei, pornind să 
plouă aşa cum nu sc mai pomenise de 
mult. căzând apa în trâmbe dese şi repezi, 
ca slintro vultoare. 

Lumea se închina în tăcere, uitându-se 
la pârâul în cara se  prefăcuse drumul 
si şoseaua de îndată ce se umpluseră şan- 
jurile de o parte şi de alta. 

Ca'u Vincrea Mare uşa bisericei era des- 
chisă, dată de pereie. Iar baba Floarea a 
lui mos Cepeleag. unde o prinsese ploaia 
cu gâștele în preajmă, îşi târî paşii pe 
priporul cacci T)omnului, intrând în tindă 
şi închinându-se se prăvăli la pământ ca 
orbită de un fulger și apoi asurzită de 
răzbubuitul umui trăzaet năpraznic ce 
zeului sfântul lăcaș din temelie. 

— Maica Domnului, sfântă Fecioară, 
îndură-le de noi! — îngână bătrâna, în 
vreme ce trecu pe lângă ca, repezindu-se 
afară, în ploaie. un om cu capul gol. îu- 
gind cât Yajutau puterile. Insă, după fo- 
lul cum îşi târâia un picior, schiopătând 
si sărind ca un țap, bătrâna recunoseu pe 
Clăpăug butinarul. 

După vreun ceas de ploaie cu găleata, 
cerul se limpezi. înseninându-se deabine- 
le, iar cetele de nori porniră repede, ca 
nişte corăbii cu pânzele "'ntinse şi gonite 
“le bătaia vântului. 

Si-n mirosul proaspăt al pământului 
"cavăn şi în piruitul vesel al păsărnicilor. 
ce se înăltau în slavă, mulțumind parcă 
si cele ccrului. toată lumea înveselită nu 
mai stia ce să facă de bucurie, 


+ 


Pe la toacă se pregăteau să ia racla cu 
sfintele moaste, prapurul şi icoana, şi să 
pornească mai departe. 





Părintele Isupie intră cel dintâi în bise- 
rică, închinându-se cucernic la icoane, sub 
privirea celor ce apucaseră racla cu sfiu- 
ele moaşte so scoati afară. 

Dur când să sărute icoana sfintei făci- 
iuare de minuni, privirea i se păinjeni și 
îsi simţi picioarele lăindu-i-sc, parcă. 

De-abia putut să îngaime : 

— Salba, unde-i salba sfintei ? 

Se crucică toți cei din biserică. tot asa 
cum se închiuară cuprinsi de spaimă cui 
co veniseră cu racla, preolii și norodul 
când s> află de făr' de legea nemai auzită. 

Vestea se întinse repede în tot satul, «le 
prin toate casele esind câte cineva și în- 
dreptându-se spre biserică, să vadă si să 
se încreidlinţeze de cele petrecute. 


Numai de sub soprouul plin de huţi, 
boloboace, ciubere, de doage. cercuri şi u- 
nelte ale lui loniţă Clăpăug nu se clinti 
vimcai «lin loc. 

Muierea îl lăsase, că se îmbăta de-si 
pierdea şi puţina minte co-o avea. şi apoi 
venca acasă și o bătea până o stăleca, 
"ăsând-o mai mult moartă decât vie. 

Nici un ucenic nu se hpise de cl si de 
nevoie, trebui să Je facă toate cingur, ca 
on neon ce se atla şi el pe lume, făcând 
umbsă pământului. 

lar acum, cu prisicile .aiurite, stătea 
zăpâuc, pe scăunașul lui cel  dogărese 
iar când şi când şi-arunca privirea în- 
fricată spre colțul unde cra linul acela 
mare al lui Tordake, unul din cei sapte 
cârciumari ai satului și cel mai  bozat 
din ei. 

Rânji apoi mulțumit. Acolo. i-a pus 
biuc. Si nimeni nu l-a văzut. Nici nu-l 
știe ninieni. Nici duhu. nici pământu ! 

— Dar baba din tindă ? -- îl muscă de 
cuget un gâud. 

-. Cine vera baba ? Cine maiba o adu: 
sese acolo pe ploaia aia ? 

—. Nu m-a văzut, nu m-a văzut! Înciuă. 
încrerdințăudu-se că nu-l poate da de gol. 

—- hi! mai făcu si zâmbiud mai «leie 
o târcaală colțului stiut uumai de e]. si 
apoi. fără şovăire se îndreptă spre câr- 
ciumă. 

Tocmai pe însecrate. dnpă ce mai dete 
o raită prin ograda lui. în neştire porni 
intr'acolo, spre gruiul către care se în- 
dreptau şi alţi săteni. Îl îndemna să se 
ducă acolo nu-si fădea scana cine. Si se 
supuse. 

Intcă în biserica plină ochi şi îmbâc- 
sită de căldura şi fumul nenumăratelor 
lumânări aprinse de evlavia gloatei. 

Ameţit cum era, parcă îl lorapi cdeabi- 
nele aerul (acolo închis si încinc. 

Tocmai plecaseră oamenii cârmuirii ve- 
niți ca să cerceteze. Nimeni nu putuse să 
le dea nici o lămurire. Salba picrise în 
timpul furtunci, când nu cra nimeni în 
biserică, 

Cine să se ducă cu gândul că ar fi pu- 
lut fi făptuită o asemenea neleginire în 
biserică. în Vincrea Mare! 

Se încrețea carnea pe oameni de «paintă. 

Tar părintele, bietul! părinie Tsopie cu 
inima frântă se îndreptă spre altar, pu- 
nându-și sfintele odăjdii, pregătindu-se să 
înceapă 

Cu mâna tremurătoare apucă lanlmrile 
cădelniței în care mirezmuia tămâia pe 
cărbuni: însă cădelnița-i pică din mână 
si cărbunii încinşi se văvsară pe podea 
aprinzând scândura înir'un colț în care se 
vărsase un clondir de untdelemn peste zi. 

—Semn rău! semn rău! —. cohi prinire 
dinţi Iristache paracliserul, care se repezi 
cu un făraș, adunând cărbunii. 


"de lemn se prefăcu într'o vâlvoare şi n 
































Si ciitre un cârd de babe de lângă al 
lar : 

— la mai căraţi-vă d'acilea! Nu vedeți 
căi za vărsat cidelniţa ? 

Părmutele se uită trist la cl, făcândui 
semn să tacă, 

Și apoi. dregându-și glasul, rosti îndu- 
rerat : 

— Fiii mei. ca părinte al vostru sulle 
iese ce mă chem că sunt: mai înainte dn 
începe slujba Sfântului Prohod, cată să 
să fac o întrebare. De știut, şiiţi cu le 
ţii de ce-i vorba. Asemenea fără de lg 
nu Sa pomenit. Şi cu ruşine mare, cu a! 
naftemă şi afurirenie îl apasă soborul 
clevicilor pe cel ce a cutezat să fure 
sfânta | 

Dar mila lui Dumnezeu cste fără dk 
margini, dacă făntuitorul  nelegiurei se 
căeşte şi stăpânit de cugetul curat iese dn 


grămadă. vine acileu lângă mine —căd 
este daici, din satul nostru! — si în 


Taia tuturor îşi mărturisește fapta. 
„De cum se mărturiseşte, fapta lui i 
este icrtată ! Şi Dumnezeu îl primește k 
cânul său ! 
„Haide, sufleie întors la sânul lui Dum 
nezeu, vino şi miirturiseşte !* 


In cl se dete luptă grea. Ajunsese a 
proape de masa cu sfântul epitaf. Ascultă 
si se pătruase de cuvintele preotului. 

Ti venea să se repeadă în faţa altarului, 
acolo. lângă el şi să-i mărturisească ad 
vărul : 

— Da, părinte, cu am furat salba! 

Insă. in nestire, îşi desfăcu şi îşi scutu- 
vă sufletul de sub privirea ce-l ardea 
serntându-l până în adâncul cugetul 
inr ochii i se aținliră pe flacăra galbenă 
a unei lumânări, 

limba aceca de foc auriu îl duse a. 
sândul «departe ducolo, spre celatali ea 
păt al satului, oprindu-se în colțul cel ai: 
nie «dle sub sopron, zărind aevea galbeni 
rotunzi si lucitori de-i luau ochii. 

Acum crau ai hu. Cine i-i mai pulea 
lua ? 

Lăsă capul în jos. Si nu se clinti din lor, 


[n tăcerea adâncă ce rlomnea în sfântul 
locaş, ncanzinlu-se decât sfârâitul vreunei 
lumânări pe sfârsite, se înalță deodată a, 
menințător glasul de tunet al preotului: 

— Ducă nu. pedeapsa cerului cadă as 
pra lui? 

În acea clipă, şi ca o consfințire ao 
lui ce rastise cuvântul adevărului, o lin 
bă de flacăre luci în acer, încolăcindu 
pe o coroană agățată deasupra mesei Sfâw 
iului lpitaf. Si-n alte cîteva clipe flacân 
pâlpâi pe întreg rotegolul coroanei, cr 
prinzând şi altele și picnrii de foc alu: 
când zi pe masa sfântă, sub ochii Înger 
iți ai credincioşilor înlemniţi de spaimă 

lar ceeace ă mai fost să fie, rece dir 
colo de hotarele a tot ce poate să-şi înch 
pnie biaia minte omenească. In câten 
minute. şi mai înainte de a se fi putut de 
meri bictele făpturi ale lui Dumnezeu & 
cele ce se peirece cu ele, întreaga biseriă 


jeregaiu apocaliptic, prefăcută într'o grea: 
nică făclie, în a cărei flacăre se topită 
în țipete și urlete de fiare, păreţii sfânt 
Imi lăcaş şi toţi cei ce se aflau în el 

Si astfel, sună trista legendă, un sat În 
trez trebui să ispăşească, prin foc şi pară, 
ca în străvechea Gomoră, fapta celui e 
profunase sfântul lăcaş. 


- N. POR 





Campania întreprinsă de un ziar, a că- 
i „ediție specială“ se afla pe masa beră- 
i impotriva bruialităţii jandarmilor ru- 
la hotărît pe nea Nac, fosiul poliţai. 
povestească reporterilor „Istoria minu- 
a diamantului negru, —- cum numea 
| afacerea“ ce i-a «dat pr'lejul să cunoa- 
i o adevărată „ciupercă de pivniţă”. 

- Turcul sărac. a început nea Nae în- 
mniat, este cel mai mai cinstit om pe pă- 
st: iar cel mai bogat, cel mai marc tâl- 
t— un musulman a spus-o întâi, dar 
iam avut prilejul so constat. Vă spun 
d dela început, pentru că — după ce 
i sfârşi povestea —- o veţi înţelege și voi. 
wie mai bine decât mine, că sunteți mai 
(ați. Azi gazetele, nene, ţipă că jan- 
mii au „persicat” o slujnicuţă care, pe 
int stăpânii săi se aflau la băi, le-a cărat 
tă casa cu căruțele în satul ei, mobilân- 
şi locu 'nţa boereşte, cu paturi de bronz 
jozlinzi cât peretele ! Dar la oamenii ăia, 
păzubaşi, nu se gândesc amicii dela jur- 
„ Când sau întors în Capitală; noap- 
uite că spune ch'ar uici — şi nea Nae 
arată, furios, ediţia specială — an fost 
oiți să se culce pe jos şi nau avui nici 
ce pune capul. că le furase toate pernele! 
e isprava asta poate că merita să-i 
i stăpânii în dar, o saltea de aur la 
! 


Pe vremea mea, băeţi, va spun cinstit 
i de n'o ştiţi de mai nainie : se bătea la 
iție — şi parcă, tot nu erau atâtea ja- 
&ri şi omoruri, ca azi. Lite, eu, ăsta care 
ai vedeți, om niţel citit, prietenut vostri 
kirân de petreceri şi nebunii. dușmanul 
ximpăcat al maltratării animalelor de po- 
ră și al tutror brutalităţilor inutile, vă 
aitturisesc deschis: și cu am bătut, în 
ilă cariera mea, dar mai ales la începu- 
bei — ca să mă disting — cum am făcut 

















































- Prim bătaie vă distingeţi, voi, mă ? 
rupse indignat un reporter mai bă- 


- No, prin descoperiri, răspunse liniştit 
h Nac, dar vezi că astea două sânt strâns 
ate între ele. Am bătut. E drept că 
im băgat măța în sac, nam pus ouă 
ieoapte la subsuoară şi n'am spânzurat 
menii cu capul în jos, cum aud că ar face 
ți. In schimb am bătut: câţiva şcolari. 
£ puseseră un pardesiu în cap profeso- 
hui lor de greacă, la Sfântul Sava și îl 
ură de a zăcut şease săptămâni; un 
d de cai ce nva înjurat cum a intrat în 
we ; câteva fete de uliţă, ce făceau 
undal, noaptea, prin localuri şi mi le a- 
beau câmd eram. de serviciu, precum și 
meroși punzași de buzunare, 

Neiodată însă nu m'am abătuli dela con- 
a mea: am bătut numai părinteşte. 
webirea între mine şi un tată era inexis- 
mi în ceeace priveşte procedarea, «lar 
ist totuş într'o privință : în timp ce pă- 
siele pcdepseșie, de obicei, numai pe copii 
i mai mari, mic vârsta mi-a fost, în toată 
iera mea, indiferentă. Am bătut, adesea, 
inteşte, oameni mai mari de cât mine. 
să-i faci, neică ? Meseria ! Nu era să-i 
iliesc, pe hoți, la cafea şi la ciubuc! 

Odată însă am bătut şi eu rău: pe un 
azi om mare în țara lui. Vui regreta 
di soi trăi fapta mea, dar n'am fost eu de 
a — a recunoscul-o și el în urmă. 


-- L-ai prins că punca gh'ață deadreptul 
în brauă. îl întrerupse unul din reporteri. 

—. Făcea parte dintr'un complot turcesc, 
își dădu altul părerea. 

— Dacă mă îutcerupeţi, nu vă mai spun 
nimic. se necăji nea Nae. Rugat cu iusis- 
teuţă, dujse ce sorbi a doua halbă. continuă. 
Venise pe vreamă când eram subcomisar, 
un turc mare, un fel dr pasă san așa ceva, 
en treburi prin Capitată. Parcă î] văd: un 
uriaş cn o barbă nare neagră, ce începuse 
să cărnnțească puţin pe la mijloc. 

Dnpe ce şi-a sfârsit daraverile pe la le: 
gaţie si pe la ministerul de externe, sta a- 
pucat să viziteze oraşul — nu l-ar mai îi 
vizitat ! 

Intro zi se dusese la muzău, sau la Uni- 
versitate, nu-mi mai adue aminte unde. că 
cânt tot acolo — destul că l-au găsit în 
catul de sus al clădirii din boulevaedul A- 
rademici, en spume la gură ținând de mâini 
pe tălmaciul sau şi sbicrând cât îl lua gura 


Intrasem tocmai de serviciu, când am 
fost chemat grabnic la muzău : interpretut, 
un ture din țară, îi furase pașci, din dezet, 
un încl cu un mare diamant negru. ]n- 
ştiințat telefonie. prefectul se  inicresa 
personal de afacerea asta „fiind vorba de 
reputația țării în străinătate”. dupe cum 
îmi trimisese vorbă d. inspector.  Comisa- 
riatul cra la doi pași si am putut lua din 
vreme, măsurile de rigoare. De altfel per- 
sonalul Universităţii si mai ales sindenfiii 
se arătaseră în accasiă împrejurare. ade- 
vărați  ansiliari ai poliției. Tvate uşile 
fuse încuiate și nimeni nu mai putea eşi. 
Pe studenți îi pasionau ufacerea în cel mai 
inalt grad si făcuseră cere în jurul celor 
moni turci. Când am ajuns „la faţa locu- 
lui“, cum spuneți voi la gazete, l-am găsit 
pe pasă așa cum povestii mai adincauri : ți- 
nând de ambele brațe pe interpret, un o- 
muleț scurt și gros, tot cu fes în cap. Paşa 
„m stia românește, dar o rnpca nilel pe 
frantizeste şi unul din studenţi servea de 
tălmaci. 

Innaltul demnitar otoman sc plângea că 
inelul i se Înrase chiar în localul univer- 
sității si că hotul îl avea la el. deoarece 
nu-l slăb'ce din ochi. Biiutoria trebuia gă- 
sită, întru cât pungasni nu s'a mişcat de 
lângă dânsul. n'a vorbit cu nimeni. nu sa 
apropial de nici o ascunzătoare. [a bă- 
sat, de sigur. în căpiuscala hainei, în ghete 
san în civrapi. În clipa când a observat 
că-i lipseşte inelul. pasa. fără să spună un 
cuvânt. l-a și înhătat de ambele brațe și 
l-a ținul ncmiseat. ca în cleşte, Abia în 
urmă a dat alarma. Na avut cui să dea 
inelul. întrucât studenţii nu se puteau face 
complicii tureului şi dacă ar fi fost să-l 
dea unui necunoscut nici nu l-ar mai fi fu- 
rat. Fără îndoială că interpretul îşi fă- 
cuse cocoteala că pașa n'o să observe fur- 
tul şi. cum vizita la muzău era ultima, o să 
plece în 'Pureia, lăsâdu-i lui bijuteria. Paşa 
|inea să rcpeie că na dat nici un semn de 
revoliă sau de mânie, până. când n'a prins 
întâi de mâini pe autorul înrtului. Prin ur- 
nare când el a văzut că pasa a constatat 


furtul. era prea târziu ca să mai înstrăi-. 


neze inelul. Paşa îzi pune capul că inclul 
se va găsi la hoț. 

Pe dc altă parte Ali, interpretul, a tăgă- 
duit dela începui, jurându-se pe Alah că 


UNIVERSUL LITERAR.. — 327 


CIUPERCA DE PIVNIŢĂ 


— DIN AMINTIRILE UNUI POLIŢAI— 


de CONST. RAULEȚ 


în viața lui n'a furat un cap de aţă. 

— Lasă că spni tu, i-am strigat cu fu- 
rios,  vândindu-mă ce-o să-mi facă supe- 
riorii mei dacă nu descoper acest furt, de 
care se lega „buna reputaţie a ţării”. 

Cecuce ma îndârjit mai rău, fu o măr- 
turisive venită tocmai când mă pregăteam 
să plec cun nunta la sceţie: 

Un servitor dela intrarea de jos a Uni- 
versităţii mi-a declarat că. ta sosirea celor 
doi vizitatori. ar fi observat în degetul 
sau în mâna lui Ali. inelul cu diamant ne- 
aru. — eceace confirma în totul spusele 
pasei și îmi dădea speranțe bune că voi 
uăsi piuvaerul. Dovada era făcută: dacă 
inelul fusese văzut la hoț. el „trebuia să 
iasă” cu orice preţ. 

Ma cuprins o furie 
mai stiam ce fac: urla, 
văzând încăpăţânarea cu care 
Ali. 

Am pornit spre comisariat, dupe ce i-am 
făcut o percheziţie. cum am putut chiar în 
localul Universităţii. fără să găsesc nimic. 
Am avat grije să pun, în urma noastră, 
mn sergent şi un ageni, recomandându-le 
să fie cu ochii în patru, ca nu cumva in- 
disidul să arunce scula pe drum. 

La sectie mă aştepia „şeful” care mi-a 
spus că prefectul va trebui să demisioneze. 
dacă nu se va găsi inelul pașei. mai alos 
că minisierul de externe nu-l vede, «e 
mult, cu ochi bnni. Acum avea prilejul 
să-l măture, aruncând totul pe seama unei 
intervenții diplomatice a imperiului olo- 
mat. Ce cra de făcut? Trebuia să salvez 
postul prefectului şi reputaţia țării! Şeful 
mi-a făcut recomandata să fiu fără nilă 
și a plecal ca să mă lase să luerez punând 
sergentul la use să nu mai intre nimeni. 

Paşa murea ce nerăbdare. Cum a plecat 


de  ncdeseris. Nu 
eram nebun, 
lăgăduia 


scful. l-am si luat pe Ali. spre cea mai 
mare satisfactie a paşei. Nimic : tăgăduia, 


ca și la Universitate. 

Ciupercă de pivniţă, d-le şef, îmi 
striga agentul cu care adusesem pe Ali de 
ta Muzău. un oarecare Chimiş, bun poli- 
țist. dar cam câinos la inimă, 

— Ai dreptate, du-l fos, i-am răspuns fu- 


. 


rios. 

— Ai la beci, cipercă de pivniță, se răsti 
Ghimiș la Ali şi spui tu şi laptele pe care 
l-ai snpt! 

Agentul împărțea pe clienţii nostri în 


două mari categorii: „coconaşii“ și „ciu- 
pereile de pivniţă”, 

In rândurile cuconaş'lor intrau: demi- 
moudenele parfumate si sfioase, domni- 


sorii eleganți şi pomiădați, elevii de liceu... 
întrun cuvânt toți acei cari, dela primele 
palme încasate. la repezeală, la intrarea în 
secție, făceau mărturisiri complete- nepn- 
tând să reziste. 

Ciupercile de pivniţă crau indivizii cu 
hainele scoarță de noroi sau de murdărie, 
rău mirositorii din cauza beţiei sau a strac- 
lor şi rufelor  nespălate, încăpăţinații şi 
hiărşiiţi cu poliția. delicvenţii cu expe- 
riență care știau ci parchetul pune în li- 
bertate pe cei ce nu-şi recunosc vina... pre- 
cum și toți acei ce trebuiau băgați în sub- 
sol şi instruiți ore întregi acolo ca să poţi 
scoate ceva dela ei. 

Ghimiş avea specialitatea ciupercilor de 
pivniță. 








j 
j 
i 





SC ti co ce Vitrina a AREA 








328, --— UNIVERSUL LITERAR 


Ne-am coborât cu toţii : agentul îmbrân- 
cind pe Ali, Pașa și sluga dumneavoastră. 

Hoţul fu desbrăcat într'a clipă şi a doua 
perchez ție începu pe îndelete, nu ca la li- 
niversitate. lainele fură descusute : buzu- 
narele intoarse pe tos si apoi rupte: căp- 
tuşeala desprinsă în întregime — nimic: 
inclul nu era n 'căcri. Ghimiş luă apoi pe 
ture si îl puse să facă o adevărată gim- 
vastică, în speranţă că îi va sări inelul de 
pe undeva. De gcaba. 

— Unde e inelul, turcule ? îi sbiera Ghi- 
niş în nas. 

— Nu stiu, răspundea Ali. 

— Lasă că știi. tu, acuşica ! 

Cu cât pierdeam nădejdea de a găsi «- 
biectul de prei cu atâc creştea furia Pa- 
seci — și a mea, 

— Spune mă. turenle. unde ai pitit înc- 
ul. îl rueam eu. dar Ali protesta mereu: 

-.. Nam furat! 

— Cupereă de pivniţă, d-le sef, <punea 
Ghimis: stai să-nccapă să-i curgă apă — 
şi să vezi cun deschide gura, 

Eu sedeam în picicare : iar paşa se aşt- 
rase pe o capră de tă'at lemne ce era acolo. 
în asteptare. îndemnându-mă. prin semne 
si prin cuvinte frantuzeşii, amestecate cn 
<trigăte Pircesti de indienare. să începem 
mai tepede.. operatiile. 

Ghimis îl întinse pe ture pe jos: iar cu 
l-ant mateu „năpârea“—o vână de bou de 
“are agentul nu se rlespărtea niciodată — 
rela ecafă până la călcăc, dând cu o furie 
de neînchipnii. AP urla groznie : tar pasa 
ce apropiase Și privia cu un rânjet ce-mi 
făcea rău. Cânrt îi se părea că am lăsat-o 
mai moale mă încuraja. dând din cap $ 
din mâini ca un epilepiic. Hotul leşinase 
vdată dar îşi revenise repede. FI repela a- 
celeaș cuvinte: 

- Nam furat! 

— Ai furat, haţule ! — îi striga Ghimis 

Dacă m'asi fi Inat «dupe pasă, l-asi fi u- 
cis pe AL. Ochi ii esise din orbite. corpul 
it era o rană, valuri de năduseală şi de la- 
crimi i se scurgea de pe obraţi. 

— Așă sântără ciupercile de pivniţă, d-le 
sef, mormăia Chimis: stropesc şi strică 
aerul. 

In sfârşit e de prisos să insist asupra 
acelei bătăi, pe care o socotesc ca rusinea 
vieţii mele. FE destul să vă spun că dupe 
mine l-a luat Ghimis. apoi: paşa—fără să 
fie mai norucoși de cât mine. însă reuşinil 
să fie cu mult mai cruzi. 

Dela Ali nu sa putut scoate nici inelul, 
nici măcar vre-o desluşire oarecare. 

Imi aduc aminte că ani întregi, în urmă, 
Ghimiş vorbea de Ali ca de cea mai rez 's- 
tentă cipercă de pivniţă — el fiind convins 
că am avut aluce cu un vinovat. 

Rezultatul a fost dezastruos şi pentru 
mine si pentru Ali: cu am fost mutat în 
fundul Moldovei ; iar el expulzat din fară. 
Se afirma, pe atuuri, că părăsind Capitala. 
paşa se exprimase în fermerii foarte putini 
măgulitor! pentru politia noastră, despre 
ale cărei barbarii ar fi auzit. dar de ale 
cărei descoperiri par Îi asut ocazia să se 
convingă. 

Tu rămăsesem cu o mare mustrare de 
„onştință.  formându-mi convingerea că 
Ali fusese nevinovat — altfel ar fi trebuit 
să vorbească. Ducă nar fi fost isgonit din 
tară, aş fi fost în stare să mă duc să-i ecr 
iertare. să-i dan nu ştu ee. 

De atunci tot am bătut, e drepi, dar mai 
cu măsură. părinteste, ca si mai nainte: 
singura mea victimă a fost Ali, 

Parcă mă vrăjise afurisitul de paşă a că- 
rui limbă n'o înţelegeam. dar ale cărui 
gesturi poruncitoare îmi înpingeau braţul. 


Trecuse ani. Ghimiş, cunoscătornl de 
ciuperci. care avea mult ma: multă înde- 
mânare la scrierea cu ciomagul decât la 
cea cu condeiul, îmi luase înainte, trecând 
repede prin toate gradele erarhiei noastre. 
Se spunea peste lot că de şi nu are carte, 
e foarte bun „pe teren”. Totnşi am reuşit şi 
cu să ces la pensie ca poliţai. 

Se răsturnase lucrurile în Turcia, fusese 
cascadă de mărimi, — dupe cum şiiţi. 
Eram la Constanţa. când am avut o mare 
surpriză. 

Mă plimbam pe Dboulesardul EI sabcta, 
vâna mă pomenesc faţă în faţă, cu cine 
vredeţi ? Cu Ali, fostul interpret din Bucu- 
vești, victima mea şi a lui Ghimiş. Era îm- 
brăcat cu o eleganță ireprosabilă, fără fes. 
cu ochelari de aur si baston de argint în 
mână. Poate că nu l-as fi recunoscut pe 
hoerul acesta, salutat de toată lumca, dacă 
nn n-ar fe atras luarea aminte inclul cu 
diamant negru ce avea în deget! 

— Cinperea de pivniţă ! Fără să vreau 
am pronunțat aceste cuvinte, ce-mi amin- 
leau pe Ghimis și năpărea lui. Cum dracul 
a rezistal, mă întrebam cu. Şi unde a avut 
inclut ? 

-— Va să zici tatel a fost hoţul? se 
auzi o voce curioasă, 

— Păi eine cra să fie altul, fireste. 

— N'aţi ghicit. continui noa Nae. De și 
a Fi vrut să aflu adevărul în ciudata afa- 
cere a diamautului negru, totuş m'am gră- 
bit să evit întâl'urea. căci vedeam, în mine, 
scena din pivniță... 

Turcul veni însă dupe mine şi îmi strigă 
pricteneste : 

-- Bună ziua, d-le comisar. 

— Bună zua. «d-le Ali, îngânai eu, sim: 
tiind că tureul sa pricopsit si a ajuns 
poate înalt demnitar în ţara lui. Nu ştiu 
de ce dar mărturisesc că îmi fu frică. 

— la cu mine la cazino, să vorb'm, 
îmi zise Ali. 

Nam putut rezista, mai ales că turcul 
mă luase ia braţ şi ină strângea cu putere. 
Pe unde treeeam ne salutau toţi. Teama de 
la începnt se lămurea : Ali vrea să se răs- 
bune. Și avea de ce! Ne-am aşsezai pe te- 
rasă, la margine de lot. în spre mare. El 
aiesese locul. Eu eram, cum mă vedeţi : un 
bătrân slab şi istovit, pe câtă vreme el pă- 
rea acum şi mai voinic, Putea să mă ridice, 
ca pe o pană, şi să mă arunce în mare! 
Dar el nici nu se gândeau la aşa ceva. 

-— Tot norocul meu se trage dela d-ta, 
începu Ali, într“o românească mai stricată 
ca pe vremea când făcea pe tălmaciul, 
Dacă nu mă expulzui, muream bragagiu 
la Bucuresti, 

— Nu te-am expulzat eu. îngânai sfios. 

— Cine m'a expulzai. Ori cum. de atunci 
mi se trage. În ţara mea am azi o situaţie 
din cele mai frumoase. Și Ali comandă o 
sticlă înfundată. 

— Dar pașa? 

— A fost iînpușcat, de un necunoscut, 
intro miscare de stradă, mă lămuri Ali, 
rămbind taine. 

Prinsei curaj şi îl intrebai, e drept cu 
mult respect : 

Dar cum uţi luat diamantul şi unde 
lu-[i ascuns ? 

— Nam furat! — răspunse el, parcă tot 
cn tonul acela din pivniţă, întrerupt de 
muscările năpăreii lui Ghimis. Şi atunci am 
auzit, pentru prima oară, cuvintele cu care 
mi-am Început povestea : turcul sărac este 
ecl mai cinstit om din luinc... 

—Păi văd ci aveți inclul în deget. Sau 
cra altul ? 

— Ba e chiar acela. confirmă Ali. 

—. Atunci de ce afirmaţi că nu Laţi 


furat 2 Dealtfel. dupe cum vi sfa spusa 
față. servitorul muzănlui va văzut, 

— Nu, d-le comisar, răspunse Ali iron 
aşa ceva nu mi sa spus în faţă. 

— Ciupercă de pivmţă, îmi răsună 
ureche glasul lui Ghimiş. Indrăzni să în 
sist: Nu spunea portarul că... Ali mă în 
trerupee furios: 

— Ce spunea portarul ? 

- Că a văzut inelul în mâna d-tale 

—. Sau în deget, nu? Vezi că ţin miuk 

„— Sau în deget, e adevărat, 

— Li, lucrul este foarte simplu : în cl 
când urcau scara universităţii. am au 
intradevăr inelul în deget. 

— Nu mai înţeleg nimie : aţi avut în d 
get inelul pase. îl aveţi şi acum, dat tou 

— Nam vorhit de inchul paşei. 

— Păi spuncaţi că nu este altul. 

— Nu e, coufirmă Ali: na fost la ni; 
loc de cât un singur inel. 

-- AI pașei, 

— Ba nu, vezi aici greşesti. Apoi dea 
nu v'aţi sândit dv. că un hoţ, fie el câ 
îndrăzneţ. dupe ce fură un incl. nu-l pur 
in deget rhiar în faţa păgubaşulni ? 

-— Portarul mu przecizase : în deget sal 
în mână. Am socotit că în momentul acei 
sa comis furiul, 

Dumncata cești poliţist. eu am ln 
“iimphu negustor, «lar tot știam încă de pi 
vtunci zise Ali, că inelul din deget ce hi 
numai... cu deget cu tot. dela morţi, 

Mă surprinse justețea observaţiilor. 
alfel multe adevăruri, săritoare în od 
mi-au scăpat la începutul carierei met 
când mă socoteam a toi ştiutor, 

Ardeam de nerăbdare să pătrund mist 
rul. dar Ali parcă voia si-mi mărească, di 
re în ce, curiozitatea, Ira adevărat: gra 
sa-i poți fura cuiva un inel din deget, dai 
mt doarme sau nu-l ţine cineva ; pe deali 
parte Ali susținea că inelul. care totuşe 
afla la el. nu era al pașei, dar nu era uiti 
attul 

Acesta era inelul care se furase, der il 
uu era autorul faptului si nici pașa păze 
basul. 

„la loc să aflu ceva, mă încurcam ni 
rău. 

Turcul mă privea ca pe un prost sis 
clipă sm avut impresia că asta cra ră 
bunarea Lui : dorada limpede a superior 
tăţii sale, Am observat însă repede că tur 
cul nu avea acru unui încreznt, 

— Vă rog explicați-mi şi mie taina! 

— Nu e un lucru atât de complicat, 
puuse Ali: inelul era al meu. 

i! priveam ca pe un nebun: dacă en 
inclul lui cum rămânea cu  reclamafi 
păşei, cu muncile la care a fost supus. 
ce na spus nimie ? 

Liniştt Lurcul continuă ; 

I! avem în familia noastră, de trei sa 
de ani, din moşi strămoşi: e un talisoa 
un proteclor al celui ce-l arc în deget, Dat 
l-aşi Îi avut în deget, în beci. zu mâne 
coreciiunea aceca puţin cam... exaserel 
icla d-ta, barbară de tot dela axenti) 
d-tale şi soră cu moartea dela nemeriel 
meu compatrioi. Dar nu-l mai avea, d 
câml urcam scara, paşa mi l-a vârit în 
get în mwomentul când întinsesem mână 
să-i deschid usa. când probabil că La & 
zut şi portarul scolii. 

„= Belciugul ăsta mi-l dai mie. mi-a d 
pasa în turcește — cu ton poriumnritor. 

— Nu pat, excelență, i-am răspuns sf 
e un suuvenir «le familie, 

ii dau pe el o mie de galbeni, 

De mi-aţi da zece mii și lol nu mg 
putea să mă despart de el. 

Paşa sa încruutat, mia privit lung și 








































Rua Săpoanaseaiaiie 








UNIVERSUL ITERAR. 529 











ITALIENII DESPRE NOI 


[e ai 





SCRIITORII ROMÂNI» 





LIGI LONELII 


Ramiro Ortiz. ale cărui merite pentru 
tăzpândihca literaturii italienesti în Ra 
mâna suni tuturora cunoscute si chiar 
Oi, ce curărul. aura ocazia su amine 
tim). vorbind despre „proza româna con 
timpurană în numărul pe Decembrie «lia 
(dornale «di politica ce di lerteratura, în 
treg si genial dedicat raporinrilor culiu- 
tale româno-italiene. îsi închide limpaulei 
sa revistă informativă relevănel că exista 
in Romănia o miscare literară cu mult 
mai importantă decăt se crede. a miscare 
literară care nu se cade ră five ignorată, 


miti zis NIMIC, = dar cu Stizun ceri ag 
teaptă, că doar sânt ture adevarat. Sul 
gând în dreptul unei ferestre ce alu în 
strada, pe cânt pasa vorbea cu stutenţi) 
cj iesise înnainte, am aruncat inclul unui 
orăgigiu, ce sta jus. cu cosul cu acadele 
firă să stau la gânduri. Totul sa petrecut 
intro clipă. Nu-l cunoaştem. dar stiam că-l 
toi giisi la el. pentrucă turcul sărac este 
cel mai cinstit om «lu lume. Abia am avut 
timp să-i fac semn brusagiului să plece si 
să mă întorc, când pașa na strigat fără 
să ubeerve însă nimic, Arn alergat, cu și 
cum asi fi; stat tot timpul cu ochii ţiută la 
el. Na rostit nici un cuvânt însă, pe cand 
studenţii se asteptau la vreun discurs, mi-a 
apucat ambute beute,  strângându-ntă cu 
puterea lui de colos. Abia în urmă a strigat 
în franţuzeşte : 

„- D-lor studenţi acest tălmaci nui-a Tu 
rat uu incl de aur cu o piatră de dliamanl 
negru, chiar în momentul acesta. 

Și nu mi-a mal cat drinuut pănă când ai 
venit «d-ta. 

- Bine, dar în cazul acesta nuavecai de 
cât să spui advsirul si să uduci martori 
lovecliud ci inelul este proprietatea d-tale. 

-- O. nu, răspunse Ali cu convingere, 
Din momentul în care pasa pusese ochii 
pe iuelul meu. lucrul cel mai dle seamii era 


ln ulriniii ani. datorită prof. lsopescu si 
scolarilen săi dela | niversitatea din Romo. 
muli su lucrat în bulia pentru a o face 
cunoscuti publicului nostru. lusă mai este 
mule ce făcut? 

Dar până atunci să-i recunoastem aneri- 
tele lui Tsopescu. directorul colecției „Seri 
tiari romeni” aliată de La nuova Pal? 
!Perugia-Venetin care deju cuprinde că- 
ieva talume de înteresanți autori contitit- 
porani ui tra sa, tradusi stialuceit de un 
srup cin clesii lui si prezentați elegant de 
valovasi critici și seriitori italieni (Giulo 
Pertoni. Gursiu,  Bisevitini, pre, SI Să ue 
aupra che opere. nu cu surâsel 
“be ansrednicire al aceluia cate se poate 
lăuda, fară meritul său. en tradiţie lite- 
rasă mai xvehe si mal ilustra, cp cu pro- 
iuni Simpatie ce o poate înspira ltera- 
tie nuci Nut <ureri, învă prea înfla- 

pare = ce aria slavă. pe 
pi de alfa de cea francezii, 
dar care cu toate acestea a anu scrittori 
mari, cu Leinescu şi Alecsandri, şi are 
încă alui, cari se sroduese st afirme «tei 
miti geniul particular al poporului ro 
mă 

| motis crițic care se tutălueste mere 
în atțicolele revistei pomenite st în pre- 
[eţele acestei cotei e relieful unui fel 
de lupte. sau drame, fire cultura occirlen- 
tală intrată în Romănia de un veac si Tia 
diţia naivă. agreată. patriarhală : luptă 
care în campul literur sa definit... cani de 


să mă asigur ile cl. Una din două: sau îl 
ficcam să alispară. cum lum și făcut și 
rimâncam cu speranta că-l voi găsi: Sau 
urma să dovedesc că e al ineu. să si-l arat 
tutulor şi. în cazul acesta, trebuia să-t tin 
le mine si pasa tot mi-l lua. Am ales sin- 
cura cale prin care puteanr înpiedeca pe 
naze si-mi ia talismanul 2 dispariţia hiju- 
terici. În urmă sc înţelege câ mi-a fosi 
foarte usor Să gitsese pe heagaziu şi si-i 
iau inelul înapoi. 

E drept că mi l-a dat cu părere de rău. 
nu penlru valoarea abicetului, ci fiindcă 
începuse să-i meargă excelent afacerile «dle 
cât îl avva în deget. 

— "Tot unu înțeleg stăruiuta pasei. con- 
vingurea lui că ui inelul asupra d-tale. 

— Paşa nu-si putea închipui i 


iesite 


cenți — Îni 
«deaupaute. îzr 


că l-au 
ehicit gândul. Odată ze inelul era proprie- 
tatea mea. Waveam nici un motiv să-l în- 
străinez înnu'nte ca ct sa mă fi acuzat de 
unt. Nu-i putea intru lui în cap că un păr- 
lit dle ture sărac este în stare să pătrundă 
rândurile ascunse ale unui pase. 

tutăi mi-a apucat brațele, cu forța lui 
uriașă. si ubia în urmă a pronuniai îns 
vuireu. lată de ce pentru el un hucru era 
singur 3 că imelul nu poate fi de cât la 
Inc, 


COAST, RAUL] 


de LUIGI TONELLI 


vreo treizeci «le ani. cu întemeierea Semă- 
nălorului, revistă inspirată din  docirinu 
naționalistă a lui lorga, și îndusmănită cu 
„mothernismul” acelora cari priveau încă 
dincolo «dle eranițe, Greseli si exagerări — 
recunoaste Ostoz- an fost şi de partea + 
meănitoristilor si de a modernisiilor (-ule 
sinbolistilor), însă nu se poate noa că, 
dateria. celor dintâi. sa puiut conserva 
ari spucifie național romiin pe cuve îmi- 
ialia străină îl ameninla cun suferarea 
latorită crlorlalți, limba tinea neformată 
titevar) si stilul vemăn au putut ajunge 
acea perfeclie formată. acea fință şi ra- 
tineri, cele.” 

Nu mă îndocse dle această luptă, pici de 
sezultatele ci. avantajoase în toate sensu- 
vile, după cum ne-o prezintă, optimist, 
retiz. lasă. rămânând în limitele litera- 
urii prapzie contimporană şi referindu-se 
la operele traduse pentru colecția lui Iso- 
pescui, an presta că = unele dintre a- 
restea «emanstră prevatent tonalitatea, at- 
mnstera roprână, iar altele, acea străină s 
“lavă ovi Îriuceză. 

Schitele lui Ion Îmea Caragiale, de ex. 
adunate sub titlul FI diporzio (Divorțul). 
upariin, dacă nu mă însel. primei ca 
tegorii. Nu sunt de fapt. în ele, numai ti- 
puri culese direct din realitatea română, 
scene transportate exact din viața socială 
dinu Buenresti : însă. ceeace contează mai 
cu soemă, e spiritul cordial ironie, între 
înțepiitar și afectuos, între arguţie și ba- 
not. care îmi pare caracterisiie bucures- 
foan. bă: baţi si mulți tineri, dornici de a dt 
vorța fără nicio rațiune serioasă : bărbaţi 
cari îsi face curicră si avere. prin înflu- 
enia misterioasă a femeilor... diplomatice 2 
oricteoni elesetitori şi riiulăcioşi ; mame și 
preaii umorati si beţivani: femei vorbă- 
je și ovloasez politicaștri îcfrini: mici 
burghezi din provincie, 'Fipuri din toate 
timpurile si din toare straturile sociale, 
prin sine însisi  gueneriei, au câştigat 
formă si colorit foarte speciul, trecând în 








italtan, d. 
arti- 


DP Cunoscutul si distinsul critic 


proi. nui. Luigi Tone a publicat acest 


cul. ne cure ih dăm în traducere, în rovista „ll 


Marzaceo” din Llorenţia, 


PD. Tonelli a publicat donă comedii „Amar 
cut“ si Alegoria 0omalii CUCrR”,  TOManule 
„Chr, Imbătatii! şi nunteruuse stirlii i „Eva 
fația catre  contermnoran in talia” 3 Tr 


need îni Ceabriete i Annunziv ș „Critica litera- 
re igiena sn ati Ii de anti „Sniritul Franc- 
vez contemrerart”, „ln căutarea personutității”; 
„Tectrul vatian de'u orisini pind în zitcte noa- 
size”; „SaHutat modern, dela Lessing ta Nierz- 
sche i Si opera lui Giovanni Verga” şi „Pe 


2zurcg”, 


350, — UNIVERSUL LITERAR 
realitatea romănă ; sau mai curând, cum 
această realitate, absorbită de un spirit 
cu adevăral artistic, a căpătat bnediai un 
caracter «de universabtaie, păstrând totuș 
toate accidentalitiiţile naţionule. 

In mod analog, comedia aceluiaș autor. 
O scrisoare pierdută, satiră  elesantă şi 
cruda a moravurilor electorale democru- 
rice. conţine e: adevărat ceva european, 
apropiindu-se în nod particular de filonul 
“ramialic al ni Rabauas şi al Presidente- 
sselor ; si totuşi, acel prefect care îşi face 
politica sa provincială, după cum îi place 
vapricioasci sule iubite. şi acel presedinte 
de comitete etcetorale, înşelal de nevastă 
<ub oclui proprii, acel subrersiv ambițios, 
las: precum ivate celelalte personagii mi- 
nore. an caractere neasămănat române, Nu 
degeaba Caragiale a fost autorul aşa de 
popular al multor expresii din uceastă co- 
metie, răinusu proverbiale în ţara sa. Asa 
se întâmplă cii în timp ce pentru Români, 
a zice că o situație. un om. sunt demni de 
Caragiale, sau caragialești, arc un Sens 
de comice »rotese făvă râutule proprie şi 
ulevărață, care este înţeleasă imediat de 
toți : pentru noi e astfel de comicitate par- 
ticulară, limpede în reflexul straniu al 
uglinzilor deformatoare ne face si iden- 
țificăm usor (și nas vrea să zic prea uşor) 
spirivul scriitorului cu acela al poporului 
său. 

O confivmure a legitimităţii generice a 
unei astfel de ideniificări poate să ne a- 
pară din examinarea cărții unui autor în 
via[ă. şi spre deosebire de Caragiale, pe 
deanirezul dela 900: D. Pătrășcanu. Nu- 
velele adunate în La Sisnora Cupareneu 
ne preziulă o serie de protagonişti. ficeare 
dominat de o particulară manie sau ne- 
bunic : Doamna dezordonat,  vanitoasă. 
ambilioasă. disperare a slabului său băr- 
bat - îndrăgostit. obsesionat de pasiunea 
ca : femeia igicnistă, serupuloasă, frămân- 
tată. implaeabilă, care amărăşte, ruincază 
viața bărbatului cu convingerea de a i-o 
salva : profesorul, cu boala învitărilor la 
prânz, si nenorocit acela care primeşte, 
Spiritul irenic al lui Pătrăseunn rămâne-— 
e adevărat 2- la suprafaţă : sar fără amă- 
răcinne si prelenții de profundă scociorâre 
care îl lumincuză pe îndrăcit! Şi asa de 
azer, peniru cf. se introduce în acea lume 
pitorească și sclipitoare, jumătate orien- 
tală și immătate occidentală, eminent bal- 
ranică ? 

Cu ceru mai multi bunăvoință din par- 
tea Tialienilor si a Românilor de a da cea 
mai mare importanță coloniei traiane, Da- 
cici Felix, nu se poate niciodată nega că 
o mare influență asupra natiunii române 
a fosi «xercitată si de civilizaţia slavă, 
1) asttel de influenţă ar putea explica şi 
justifica întrun mod oarecare curentul 
rusofil. ohservabil şi în literatura română 
contimporană Dar se poate întâmpla că, 
cel puiiu pentru unii autori şi unele o- 
pere ce vorha de o simplă adeziune și 
simpatic inebviduală pentru marii poves- 
itiori rusi dela 1800. pe care le putem 
întâlni în toată literatura  curopeană, 
cuprinse şi în cele mai străine și depărtate 
ca acra ilaliană. 

In Simfonia funlastică, de ex. romanul 
lui Cezar Poirescu, simt maniera lui Ce- 
hov: ba as fi ispitit să stabilesc o ana- 
logice între acela si Camera Xo. 6 a ma- 
relui utvelist rus. În amândouă povesti- 
rile. de fapt, se descrie lenta desvoltare a 
unci maladii cerebrale. cn asemănarea de 
situație. de tonalități. între tragic şi gro- 
tesc. Diferența principală constă în aceasta 
că Petrescu se mulțumește de a observa 





precis și neted, iar Cehov trece uşor în 
câmpul simbolic. unul rămânând realist, 
cclălalt dândn-ne frigurile mistice ale u- 
niversalei iragedii. 

Nici maniera cehoviană nu se desminte 
în nuvelele Omului din vis: cu acele per- 
sonazii, între realisii si halucinatori, Fie- 
care cu chinul său secret, cu atât mai sân- 
gerând, cu cât e mai umil şi meschiu. O- 
mul. persecutat de o creatură din vis, care 
e aruncată pe nzaşteptate pe planul rea- 
lităţii : îndrăgosuitul deziluzionat amarnic, 
vevăzând fruimvasa fetiță de odinioară, a- 
cum diformată de timp și de suferință: 
dezertorul, care răcește în ruşine, şi după 
ce a fost geuţiai, peutrucă ce rănii în afec- 
iiunca cea mai scumpă, micul învăţător, 
ajungân] servitor şi susținător al fetei 
sale, în viata sa de destrăbălare : funeţia- 
năraşul, care întâlneşte în cafenea, după 


"'mâţi ani nevasla fugită, frumoasă, elegan- 


tă, indiferentă şi numai un pic încurcată : 
ceziluzionaiul în dragoste, condamnat în 
lanţuri fără speranţă : ncînţelesii, victime 
ale neînțelegerii, cari nu se vor putea ui- 
ciodată elurifica.... 

Nu mă îndoese de sinceritatea lui Pe- 
irescu, care a fost combatant în marele 
războiu și dupăce a văzut țara sa invada- 
tă şi toriurată. uu vrea să sc prea vesc- 
lească de vieloria definitivă, nefiind acea- 
sta însoţită e triumful principiilor ideale, 
pentru cari i se părea frumos să pună lo- 
tul în pericol. Cred deci că înlunecoasa 
sa tristeţă. pesimismul său, nu sunt de 
:nvenţie şi de manieră. Cu toate acestea 


influenţa cchuviană imi apare evidentă. 

Asa, cun mi se pare de clar, dacă nu 
greşesc, influenţa stendhatiană şi bourge- 
liană îu drama lui Camil Petrescu, La 
puzzia di Andreu Pietraru (Suflete tari) 
al cărui protagonist, orgolios şi pasionat, 
'antastic şi violent, roaminteşte în aceleaș 
întâmplări exterioare și în special în ra: 
porturile cu iânăra fată a nobilului şi pu- 
ternivului său patron, Tulien Sorel, Robert 
Greslou. Nu aş exclude că în ambiţioasa, 
cerehrala luana, victima şi în acelaş timp 
tirana și ruina lui Andrei nu ar fi un re 
Hex a [feddei Gabler ; nici că în tehnica 
dramei cu acea mare scenă centrală, 
veupânr aproape pe deantregul actul Ii— 
ut se deseapere şcoala franceză, Bernstein, 
kistremaekers, 

In acest loc aş putea să mă plâng că, cel 
puţin îu operele traduse în colecţia lui 
Isopeseu, nu se simte deloc nici un fel de 
influenţă a gândirii şi a artei italiene, dar 
prefer să relevez că şi acolo unde slavismul 
şi franiuzismul. în gen*ral exotismul suni 
ie netăpiduit, se afirmă ingenioşi, robuști 
si plini de viață : şi mai presus de toate, 
a-mi tra ca spiritul caracteristic al naţi- 
unii române, pe care l-am văzut fulgecând 
între acelea examinate astăzi, în special 
în cărțile Imi Caragiale şi ale Ini Pătrăş- 
canu, să ajunsă să prevaleze la toţi scri. 
itorii, creiud o tot mai originală și mai 
admirabilă literatură naţională. 


LUIGI TONEIILI 
Trad. A. Decei 


LEGENDE SUD-AMERICANE 


LEGENDA FLOAREI SOARELUI 





pară, fiica unui scf de guarani, veni 
pe lume într'e dimincață de vară. Bucu- 
ria tribului fu fără marsini. 

Pujine zile însă după naşterea copilei, 
aceasta se îmbolnăvi. Vrăjilorul tribului 
spusc : 

„In inima ci sălășlueşte o dragoste 


? 


curată pentru lumină, iar voi aţi ţinut-o 
la umbră. Aceasta este singura cauză a 
hoalei ci. 


[poră creşiea şi din zi în zi se făceu 
mai frumoasă. Adora Soarele şi se zice 
chiar că putea să privească la soare fără 
<ă amețească. Pupilele ci aveau o sirălu- 
cire neascmănată. 

Vrăţilorul susținea că ea nu va putea 
iubi nicio fiinţă omencască. 

„Inima ci, în întregime. aparţine 
Soarelui, unicul ci amant”. 


Dur iată că într'o bună zi, Tubichă. un 
brav luplător al unui trib inamic foarte 
puternic. văzu pe lporă şi se înamoră a- 
tât de nebunește de ca, încât ameninţă 
că va porni în crâncenă luptă, dacă nu-i 
va fi dată Ipură, pe care vroia so îa se 
soție. Aceasta, printre lacrimi, mărturisi 
latălni ei că preferă să moarii decât să ia 
de hărbai pe un inamic pe care nu-l va 
putea nici odată iubi. 

Războiul fu declarat. Se zice că tribul 





de GASTON FIGUEIRA 


Iporă suferi înspăimântător şi că murean 
unul după altul oamenii, femeile şi copii, 
Aproape muribund, unul dintre ultimii 
lupiiitori reuşi să stabilească un plan care 
ar fi îulesnit lui Iporă fuga, chiar în 
cursul acelei nopţi. Imbrăţişând cu frene- 
șie pe iaiăl ei. ca nu dorea acum, altceva 
decât să muară. Dintr'odată, împinsă par- 
că de o forţi misterioasă, ea o luă la fugă, 
o îngă nebună, care dură ore nenumărate. 
Dar Tubichă urmărise pe fugară în goa- 
na ei nebună şi cra pe punctul să o ajungă 
chiar în momentul în care răsăria soarele 
auriu al zilei de vară... 


Cât pe aci Tubicha, cu forța-i  neîn- 
vinsă cra sii pună stăpânire pe aceia 
care aparținea Soarelui, când deodată se 
produse minunea : Iporă dispăru, lăsând 
in loci-i o floare, mai întâi verzne, apoi 
gathenă. Și atunci, în acel loc se născu 
Floarea Soarelui, cu enorma-i floare gal. 
benă, care ascultă numai de Soare: ea 
trăeste numai penlru cl şi a şi luat forma 
şi culoarea lui. 


În româneşte de HENRY HELFANT 





SUFERINŢELE INVĂŢĂMÂN- 
TULUI PENTRU TINERET 


În două numere consecutive, din anul 
atesta „ale revistei Revue des deux Mou- 
des, d. Paul Ifunziker se ocupi «de lipsu- 
rile invăţământului primar, mediu, secun- 
dar și superior în Franţa. Se pare că se 
simte o necesitate generală pentru a-l re- 
lorma pe noi baze, conform gravelor ce- 
rinje ale timpului.  Rezumăm în câle-sa 
minte, părerea d-lui Ilunziker, profesor 
ct mare experienţă în ale şeoalei. 

Invăţământul primar, ca şi cei sccun- 
dar, au «de obiect forntarea oamenilor. A 
invăța înseamnă a alege şi u învăţa să a- 
kgi şi. în arice situație ar Fi. ori cine va 
ebui si se vlceulă a cântiri motivele și 
tauzele, si disiingă cesenţialul de accesoriu. 
Trebue să se «leu o hază profund omeneas- 
& acelei scoale, de care se vorbeşte atâta, 
liră să se desprindă încă prineipiul vi- 
al, pentru că omului căruia, în primii 
mi ai învăţământului, îi sau predal bine, 
mdimentele indispensabile pcatru a com- 
para și & judeca, pentru a merge mai «dle 
grabi la lucru decât la cuvinte. pentru a 
țândi prin cl însuşi mai bine decâl să as- 
culte tot ce îi se sprne, asifel încât ace 
hiaș om atunci când va ajunge la studii 
mai inulic si-si aibe asimilate metodele 
cari îi vur permite accesul carierelor. la 
cari se va simţi în drept a le pretinde. 


Vigoarca și Îincţea spiritului dezvoltare 
prin discipline puternice, vor fuce restul : 
a câştiga mai târziu cuin va putea si voi 
pțianele si cunoştinţele. 

În general. elevul fuge de efort şi lu- 
trează numai în vederea examenului și 
roncarsului de admitere. Rar sunt elevii, 
ari sunt cuprinsi de acca furie de a cu- 
naste, cte a şti, «le a învăța. de a concepe, 
Copiii învaţă. în genere, formule si teore- 
me, le lipseste spiritul de inițiativă și de 
ebservație directă, Sunt vinovaţii părintii 
cari dau copiilor numai o educaţie unila- 
lerală. 

O altă pacaste a înviițământului de azi 
te mania specializării, Fie-care specialist 
profesor vrea să înveţe pe elev tai ce stie 
si dânsul. Astfel detalii cari privesc şi ser- 
sese muunui pe profosionistul matur si cu 
tngă experiență sunt debitate papagali- 
este de elevi, fără a le servi la nimic. de 
tt a le stoarce ultima scânice de energie 
isitală ce a mai rămas în ci. Candidatii 
ide bacalaureal în Franţa, au fost supuși 
le un profesor de semantică la întrebări 
(a: „ce este durafivul 2" 

Nu ne interesează pe elevi și pe noi. 
“muritorii «le rând orice detaliu din istorie. 
„de Imnginica precisă a mâneci lui Ar- 
Ixerxe  Longomanul.  Asemenca pre 
ienții de savantlâe sunt riilicole ca și 
Hecâreala cu învăţarea pe din afară 
[a nuor dive şi unor domni munteni și mol- 
„dveni, foarte mărunți în epoca lor. faarte 
mici ca imvortaulă și foarfe răi chiar pen- 
[tu popor, dar cari au devenii adevărat 
"e;mae pentru bicţii elevi cari învaţă Is- 
bria Românilor sau sunt studenți la acca- 
să specialitate, în Facultate. 

Atâta. în şcolile primare, cât şi în cele 











ivecim la noi în România, se dă 
prea puţină importanţă  Imerurilor ma- 
unale şi practice. Din cauza „ciocois- 
mnlui” care a infestat mentalitatea noas- 
iva, în loate domeniile, la școala primară 
se învățau de toate, în afară de ce ie 
trebuia elevilur. Sau. toată şcoala primară, 
trebuia redusă la învățarea celor patru o- 
veraţiuni din arinetică, zu ceva fracțiuni 
ordinare şi zeimale nână la regula de 
irei, iar restul să se înveţe lucruri apli- 
cate la viaţa «le toate zilele. Cetire, puţină 
isterie și geosrafie, fără a se învăța de- 
talii prea multe, câleva rugăciuni, o reli- 
aie redusă la mininune — şi, apoi, cânte- 
ce, dansuri. aplicări practice, noţiuni de 
agricultură, «dle meteorologie, şi cărți de 
popularizare  miminale ce se găsesc în 
ivate limbile enrapene. 

Liceul trebue redus si mai mult. Învă- 
țarea limbelor nu trebue să ia tot timpul. 
iae ştiinţele să fie rezumate în aplicaţiu- 
nete lar practice. Ftesii pot [i scutiți de 
atâta bogăţie de materii: noţiuni genz- 
rule și practice. Cât mai multe leeturi în 
ce priveşte  Întaria. Georgrafia, Ştiinţele 
Naturale,  Zaclogia, Botanica — en ex- 
cursiuni erl puţin de două ori pe an și 
mai urși. la Malematici ar ajunge no: 
tiunele de algebră elementară şi basta. Rus- 
“ul Universităţii este tocmai să creeze 
<pecializti, n ce priveşte, limbile . şi aci, 
trebue <ă intervină preferinţele elevilor. 
Pin exveriență ştim, că o limbă se învaţă 
cu sforțiiri extraordinare si-ți trebue de- 
cenii pentru a o poseda complet. 


medii, 


Trebue tinerimei de azi. mai mult aer, 
mai multă antrenare, mai mult spirit de 
inițiativă, de aventură —. care este izvu- 
rul nesecat al bărbățici şi al curajului. 
Să creem serihi sau cărturari semidocți 
ar fi 0 nenororire națională. Aceasta ni 
înseamnă că nu avem nevoie de câţi mai 
mult oameni culţi. de câți mai mult spe- 
ciulişti — dar nu numai de aceștia. Mai 
bine am avca n» pleiadă de contramaeștri, 
meșteșugari pricepuți, muncitori capabili 
şi cu mult rendement, de cât atâția celăn- 
tăi. lichele de partid, sau creaturi ale clu- 
bului nolitir. cari nu stiu nimic de cât 
sacrosantele principii. nemurite de Caţa- 
veneu şi Farfurirle asupra problemelor lu 
orelinea zilei. 

Flita se richceă de la sine în ţările bine 
organiazie şi nu are nevoe de stimulente, 
!nui conducător de oameui îi se cere azi 
nu speciailiatea lui, ci cunoştinţe generale 
asupra tuturor ştiinţelor din epoca lui. 
Am citit din d. Rasvmond Poincar€ nu nu- 
mai minunate «iseursuri police, nu nu- 
inai mazistrale expozeuri financiare, de v 
preciziune tehnică uimitoare, nu numai 
huciiți de înaltă anvergură academică. dar 
am admirat un studiu magnifice asupra o- 
perei  matemutice a ilustrului său văr, 
Lucien Poincară. Numai un așa bărbat 
putea salva Franţa. în epocele ecle mai 
ivagice ale istoriei sale din timpul răz- 
boiului si după războin. 


Ti Mussolini nui scapă nimic din teh- 
pica modernă, din stiinta modernă ca şi 
din spiritul vreraci, Acest autodidact, aci 
vorbeste în scrmeni inflăcăraţi de Geor- 
gicele lui Virgiliu, aci exaltă cenltura in- 
lensivă a grâului, sau își înalță gândul 


UNIVERSUL „LITERAR. — 531 





cd P'aliac ea Usicpearea 





spre antichiiatea imperială romană, con- 
templând galerele lui Caligula, scoase la 
suprafaţa din adâncimele lacului Nacmi, 
din înulermuul lui, aci călare primeşte o de- 
filare a fasciştilor săi, uci în cercul fumi- 
lici, devine cel mai bun tată: aci îl in- 
inrescază o chestiune navală sau militară, 
aci îl pasivnează o formulă juridică sau 
o soluţie econonuică. 

Scoala nu face tatul, ca îndrumă. Na- 
polenn a avut şepală militară de la Brien- 
ue, fuimoșşii si mareșali cari au câștigat 
câte zece bătălii fie-care nu uvcau aproa- 
pe nici o scuulă, dar erau generali incom- 
parabih, pe câmpul de luptă.» Si în fața 
lor, erau generali  austriaci şi prusieni 
crescuți în cele mai rigide studii de teh- 
nică şi stratesie, cari făcuseră fel de fel 
de scoli de războiu şi Academii. Şi 1o- 
tuş spiritul era mai clar, mai precis la ru- 
dimentarii francezi, cari învățaseră arta 
războiului. intrând în lupte, cari au mă- 
surat câmpul de bătaie dintro privire, 
făvă “a calenla preciziunea de cât nemţii 
cu savanilăe. Aveau ochii de vulturi, iar 
nemții era miopi. Sau aveau ochelari a- 
buriţi, prin cari vedeau totul în ecaţă. 

Trohue să sulvăm tinerimea de tirania 
cărţii. care este inutilă, dacă nu e confor- 
ină cu viaţa şi nu serveşte la înălțarea su: 
Hetului. Să reducem totul la vsenţial, ori 
să estompâm numai accesoriile, fără a ne 
pierde în ele Școala îndrumă, îţi «lă me- 
ode, îţi erciază o disciplină, îți indică di- 
vective. Ca si la conservatorul de muzică, 
taţi învaţă de la aceiaşi profesori, dar unul 
nu-i bun nici de cântăreț la biserică sari 
în cor si c«elulat se cheamă Caruso san 
Gigli. Invățătorul, profesorul dau noţiu- 
nele elementare, învaţă apoi metodele. a- 
poi directivele, si cu timpul, elevul stă- 
ruind ajunge la disciplină în viață. Por- 
nina de la asemenea principii largi, putem 
salva tinerimea de cea ce se cheamă sur- 
menagiul iuutil, putem îndrepta o mare 
parte din tineri spre o artă manuală, care 
«ra o mare artă când-va. Să creem nu nu- 
mai medici, profesori, avocați, magistrați, 
ceriitori san pianiști, ci să mai formăm 
excelenți giuvaergii în metale, în lucrări 
de artă, să avem contramaeștri de prezi- 
„iune tehnică. Numai atunci ne prezentăm 
ca un bloc sau ca o naţiune. Nu vă în- 
chipuiti că Rafael, Michel Angelo sau Leo- 
narcdlo unu aveau atelicre de pictură, în se- 
rie, cum cra şi la Rembrandt sau Rubens: 
că nu credeți că faimosul creator al lui 
Perseu. Benvenuto Celhni era altceva de 
cât un giuvaergiu genial: să nu mai cre- 
deţi cîi urta în acel timp, era altceva de 
cât unu meșteșug. 

Deci, ficeare la mestesug. Numai asa, 
vom fi mai comoleti, mai utili, cu viata 
plină de toate lucrurile și  dezamăsirile 
idealului: dar fericiți că-l servim ori cât 
(e moresti am fi. 


TON FOTI 


petre PI 


pp" 











332, — UNIVERSUL LEPIRAR 








CN Ş ca Șu-eașea... 


„ZECE ANI de apariţie regulată sunt săr- 


lătesiţi. cu toată cuviiula, de „Culivra 
poporului”. lu un record care — mai ales 
astăzi trebueşte subliniat cu toată curi- 
ința. căci cei reprezintă o Diruință a cul- 
turii româneşti în drumul ci spre generu- 
lizare şi universulizare. lată de ce salutăni 
rând „Culurii poporului“ mulţi ani feri- 
ciţi pentru ishânda definitivă a sufletului 
"OMA CSC. 


ADUCE acest număr (92, 321, 522) ar- 
ticule omagiale şi portrelele colaboratori- 
lui, cum şi o bogată materie pascală- 
scrisă pe înțelesul poporului. 


CU BOGAT MATERIAL «le specialitate 
si de o ţinută nu ireproșabila, dar îngrijit 
artisticii. se înfățisează ultimul număr 
(35— 30), ui „Graficei române“, eare ne a- 
duce articole, clizee şi suplimente în le- 
pătură cu: spaționarea cuvintelor. scoa- 
ia de tivografie, tipăritul ilustraţiilor în 
irci și patru — crumie. muzeul universal al 
huprimeriilor, ete. În legătură cu primul 
ariicol se reproduce o „poezie“ moderni- 
slă. urmate de următoarea notă: 

„Aturările” poeţilor moderni au zăpăcit 
si zetarul. forțând o notă puţin obicinuită 
în icchuica cumpoziţiei tipoarafice *... 


DARUL VREMII (No. 2) se deschide cu 
un articol despre „hucuria şi bristefea ... 
rome ntismului, semnată Ion Breazu. Uir- 
mcază interesantul „Declin“ al poetului 
Instin Ihesu. schita rustică „Ursita“ care 
pare. a aaunţa un nou povestitor de spe- 
cia : Slavici, Agârbiceanu, Ciu, $. Popa. 
cete. V'reţioasă traducerea d-lui P. Grimm: 
bvelyva lope din Robul Browning. D. Vic- 
or Popiliau continuă zguduitoarca nuvelă 
„Un acuzat zâmbi”.. inspirată  dintrun 
fapt divers. E o prețioasă pledoarie me- 
dical-psichologică la adresa criminalilor, 
D. Iloria 'Leculescu ne dă un copios în 
informaţiuni îrazment despre „Folkiorul 
şi Bteratura cuhă“ 

Suplimente artistice din: 4. Ciupe xi 
Catul Bogdan, în lesătură cu apera cărara 
ni sc vorbeste la „Cronica plastică“ (Vic 
tos Popilian). 

Pa „Cronica Socială“ despre problemele 
cugenice : certificatul prenupțial.  sterili- 
zarea uwană și căutarea paternității“, d. 
dr. NM. Kernbach. 

Mi:careu culturală în țară si striinătate 
bogată si justă sub semnăturile: Victor 
Popilian, Cornelia Buzdugan. lon Chineze, 
Val. Puscariu. dr. Swensk. $. Breazu, |. 
Muslea. cete. „Durul vremii” e o revistă 
completă. 


DISTINSE ȘI OBIECTIVE  judecăţile 
tânărnluu critic, d. Serban Cioculescu care 
stie si-si îosufletească „cronicile literare” 
prin raportări imieresante lu literatura ve- 
che san la producliunile scrisului curo- 
pean. Um asiduu cetilor dublat de un om 
de bun gust —— iată ce vedem în d-sa. 
Şi ca dovadă ne stau la dispoziiie ultimele 
d-sale cronici: aceea despre cdiţiunca I- 
brăileanu a poezilor lui Eminescu — căreia 














î se relevă zi scăâdderile şi catitările, luuipre- 
sionabile în deosebi erorile de tipar. stre- 
curate chiar îu această  cdiţiune critici 
mult așteptată şi îndestul rrâmbiţată — u- 
nele grave, altele reparabile, In continuare 
d. Cioculescu remarcă unele inecdverteuţe 
ortografice, cum și procesul linguistic la 
care «l. ÎL. a supus aeciaş operă, recreinel-o, 
ici şi colo, intre vorbire provincială moel- 
dlosenească «in nenorocire - unu perleci 
unitară. 

lirmează observaţiuni ortografice — țona- 
te în măsură să dea pe laţă graba cu cure 
“a iucrat. şi ce daca aceasta. lata din ce 
cauză. sunten îudreptăţiţi. împreună cu al. 
S. Cioculescu, să aşteptăm o nouă edliţiune 
definitivă a poeziilor lui Eminescu -- poa 
te pe acrta anuațată dle Ministerul Arte- 
lor. întrijită ol ded. Ibrăileanu si editată 
de „Cultura Natioiala”, poate chiar alta, 
In cfecutarea acestora se va ţinte — fără 
îmcloială — cont de toate observaţiunile 
d-lui Cioculescu. 

Toate acestea ne îndreptătese sa dedu- 
ce că fatalitatea nu sa grăbit să-l pără- 
stască pe miuescu — nica după cei peste 
patruzeci de ani dela moarte, (Ade. 15 


April). 


NTĂ este 
ccalahă juelecată. în legătură cu nona c- 
«litiune Caragiale din care extragem «a 
justă apreciere în legăcură cu Caragiale 
care. „întrun grad, pare-ae. mai înali. este 
până astăzi, expresia unică a comicului 
SOCICLĂLUI romăntesti. însisi umorul romă 
nesc, pe o pertoaclă «le jumătate de veac”. 


ȘI TOT ATAT DE INTERE 











ÎNVAŢĂ SĂ-ȚI ÎNDOI SPINAREA « 
tintal enggestiv al unei pălanii din viala 
«dăscăliccască — «te astidată femenină. pe 
care (tot in Nitmul vremii, No. t) o pu- 
blică vigurosul prozator d Valeriu IL. Gre- 
cu. E încu o dosadă de amestecul politicii 
în şcoală -- dar mat ales de disponibilită- 
țile diserei: umoristice ale acestui prozalur 
care-si pre i 





ză un loc cu totul aparte 
în epica românească. Fireşte că -- din ast- 
fel de povestiri, cu rădăcini atât de adânci 
în realiiatea didactică dela noi — se des- 
prinite o stare sufletească deprimantă care 
ue aduce aminte de Laninescu. lucob Ne- 
gruzzi și Curagiale. 


CU ÎNDEMÂNARE SI GUST este tradu- 
să coneelia întrun act a lu La Fontaine: 
+ lorentinul care ne transportă în epoca 
trandafirie a literaturii franceze. Cursa pe 
care Timante, îadrăgosut de Ortansa, o în- 
tinde bătrânului Ilarpageme e pilduitoare 
si distractivă. Lrarlucerea în versuri îm 
pecabilă e datorită artistei si poctet Gina 
Sandri. care contribue. în felul acesia, la 
îmbogățirea serisului românesc. 








DESCOPERIRILE FILOSOFIEI IN 
GRAILIE coustitue conținut celui de-al 
50-lea dialoz pe care d. Mibhait Dragomi- 
rescu îl publică în accias deannă publicațiu- 
ne atâl ea materie, cât si ca tehnică. A- 
cestea ar fi pateu: lumea psihofizicâ—aceca 
a capodoperelor cu esență mistică ce mijeste 
în ele: această lume esle accea a frumu- 
seţii care nu poate li găsită în afară de ele 
.— în mode, în înveniti mecanice sau în na- 
tură — căci toale „sânt strălucire superfi- 











Z Chear-uei 


RT ne m a a Rar ae 2 ara 



















citi su ne sguclue în alâncuri,.. au vă 
lore ugrealilă. nur estetică și por fi schit 
babile, De-uici urmează a treia descoperi: 
re: capoiloperile ni săut bei izi ci pro 
tolipuri ale unor specii noni «lin lunea 
psihofizică =- care mai cuprinde : adevă 
verile sliinței si faptele istorice — toate — 
existențe permanente pe care se sprijine 
ste sullelul omenesc cu să se vecunuască 
în trecut şi să prozveseze în viitor. De-aici 
urmează că toate celelalue realități sânt 
pieriloare. 

În line a patra descoperire : în [iecare 
hume se gasisc. avăvul corespondență între 
ele. forme, fenomene ceucrete, cu garanții: 
le lor de existență : timp, spaţiu. cauzal 
tate, umtate, identitate, ordine : cauzata 
ie analitică, sinictică si coneretii. De-ai 
cele trei categorii de crciatori 2 artisti 
tiuritori ai cauzalitătti analitice 2 vamenii 
de stiinții, făuritori aj cauzalităţii sintetice: 
cauminii de stat făurilori ai cauzalităţi 
concrete. 








Dialogul. stropii cu unele aplicaţiual 
practice si precedat le un rezumat cdifi 
cator. se ceteste cu multă plăcere 


JUDECAȚI DEFINITIVE în legitinră cu 
lieraturi mai bauă românească ne acute 
acelas Bin al vremii şi anume despre to 
iuanele 3 

Limpezinii de Lon Pilar cu două capo 
dopere lanul rândunicilor si Cânue dk 


leagin) si alu — cu unele incorect: 
iuciini de fond. formă şi armanie: Zodia 
Cancerului —- de Vihail Sadoveanu — 0 


capuitopera a romanului istorie universal 

- în lezâtură en cure ni se dau dună am 
vle analize: 

Păsări Pantastice pe albastrul cerului de 
VW. 3. Regina Maria -— model de ideulegie 
adâncă, de formă curată, armonioasă 
cueestivă i 

Uin reze erou de Const Kirițescu scris 
„cu i îndemânare artistică remarcabilă si 
cu o adâncă înţelegere a împrejurărilor și 
samenitar”: 

Cuvinte potrivite de T. Arghezi „0 00 
leclinne literară stilizată din cuvinte po 
uiviie core. din cârmul în când „dar nicio 
dă formând un întreg. scântelază în k 
vaii“: 

Vedenia ce Gib. Mihăescu 2 Nerantsula 
ce Panait Itrati : Crăisorul de L. Bebrea- 
nu: Intnnecare de Cezar Petrescu: Fata 
lui Vot do lo Perewz: Meşterul Manole 
«de O. Goga: Coppelia de Nicolae Orteseu, 
Docinia ude tim. Aimtonescu. Papagilii de 
Const. Răulei. Luminita de Tic Arhip: 
toria litevaiurii române din secolul al SĂ 
(ol. Vb de Fug. Loviaescu: Criticii re 
„ăn ce Gcorpe Marinescu, cete. etc. 





Fără să nvgelijeze, prin urmare, literatu- 
ra bună orizimala san de traduceri. Mitmal 
vreniii sc remarcă mii ales prin preocupă 
rile cuitice heminoiase si juelicioase LE ceta. 
ce trebuteste căutat mal cu seamă Între pa 
pinile ci tipărite cu toată grija reehnică 
estetică. 





PI. 





PI N IO Oa e aaa 


Naterara 





0 sSeciia cie 
cvvinie 


Cind ulinnul superan de singe fiaitcez 
fu selronal si expulzat trimise un sol lu 
cirtea engleză cu ripămintea de u-i acor- 
da ospitalitate În si întreszei lui fanelii 
Maresalul de V'ellinston, prin ministrii 
pe ăfrnci, răspunse scurt 

-- [i acordăm ospitalitatea dar cu con 
diția ca sinrphe particular si nimic sui 
mut £ 

-- sista e fat re Dă cere şi și regele dusi 
sie că dntra anumiti epocă cu mode. 
ru numele «le Î udavic al XII-lea ofleri os. 
nitalitate cui suveran cu numele de Jac- 
ques «ul II-lei : dar ci stie foarte bine di 
Semenic cir ce atraci remea sa srl 
bat si orlitiă cu ca și oamenii ! 


+ 


Lidero! ducundu-se ratro zi da Pau 
ekuck. hpograt si tibrar, că să-si corecteze 
inuniite părți din Eucicloperdie, it căsi pe 
acesti îmbrăcăndr-se. Plictisii că acvcastii 
nperație mernea foarte încet din cauza ca 
Paucehuck ora prea bătran, Diderot încep 
tă-i ajute să so îmbrace. 

— Nu fe jena, din dei poe să-fi ajut să 
le imbraci cuci cu nu suni primul stlor 
care a îmbrăcat pe un lihrar? 


Thales care se  dedlicase astronomiei, 
merzca intro zi pe stradi ocupal cu cun 
sultarea astrelor. Fiindcă privea în sus nu 
putu epua o sroupă din mijlocul drumu. 
ini pe unde trecea şi căzu pe jumătate în 
ea. [in priefev». care din întâmplare lrocva 
pe acolo, î? ajulă să se ridice, apor îi spuse 
cu răuivte : 

— Cum poți lu să Dezi pe cer, cand 
lu au poţi oedea ce e pe pămiani, de 
xemplu groapa în care ți-au scipal pi- 
cioarele ?! 


+ 


Napoleon avea un fecior rareori fusese 
ordovanți pe când împăratul era locole- 
nen! la Toulon. Vechimea si indeniănirea 
feciorului <tabilse un fel de fumiliaritate 
ilre suveran şi slugă. 

lutro scară, Aapoleon, de vorbă în sa- 
lon cu îupărăteasă, porunceste să li se 
aducă ceaiul. Feciorul vine cu serviciul, 
dar, când să-l pună pe masă, se împiedecă 
și varsă apa caldă pe hainele lui Napoleon. 

Suveranul bine dispus, dojeneşle umical 
pe neînileimiinatie : 

— Aşa puleam şi eu să fac? 

Servitorul, linistit de sluma împăratului, 
ripostează atunci : 

—- Da. Acum, după ce m'ați văzut pe 
mine cum fac. 


. 


Dessencties la un examen de igienă în- 
treabă pe run canclidat unde iicepe di- 
sesfia : 

— În sură, răspunse elevul. 

— Au, domnule, digestia începe în bu- 
cătărie. 





A — 


lo caz car 


COMORILE GHEILFILOR 


| oiniisele comori ale Tosici case regele 
ele Ilunosra vor fi espuse la Prankhluri pe 
Alain în cursul lunii Mai si la Palace Alu 
seu în Berlin. la sfâezsitui lunii, 

Obiveiele de arta romană si pre-ronuiaii 
nu sint întrecute, în Îrumusete si valoare 
de iei enele din sbicciele de arti din ca- 
E cite bisericilor ctiropene, 

O valoare considerabilă au în 
telicsarele acase che licnrie 
pelerinaj în Paleseiaa st ba 
pol în anul 1073 


special 
I.cul intr usi 
Conslantino- 


În anul 1566. regele Gearze de Hanava 
a Dat comorile ba Viena ude man putul 
Îi vurzute ale paiblic timp de câtiva zeci 
de uni. 


„REG VILLE DIN STR. 


HONORE? 


SAENI- 


ilustrei duamnă Grolfrin. al 
ierur atrasa în secolul al 
Nola totoce aveau Parisul mai sirălncit în 
lumea literelor si a artei, a fost cinstită 
pri azezărea plăci comemorative. 
se bronz. pe uimle zeci «de uni avea- 
sta prietena a muz Sler si-a piimit oaspeţii, 


Vmniitirez 
carui: salon 


nui 
casa 


(asa st-eei Geoltrin se afla în str, Saint 
sonore nr. 374 si este azi ocupati de croi- 
torul lenicf. 

ice este sleiită de negustorii din str, 
Saint lenore si are următoarea inserip- 
pie ln acvastă casă dna Geollein a ii 
nut celebrul ci salon cnuoscut sub nminete 
ie „hegatul din str, Saint-ţlonore 1715— 

73, 





TABI ORI FALSE DE MILALE 


Tejegramele ne-au adus stirea cxeroche- 
riilor comice de strănepotul marelui pictor 
Millei. enre reuzize multă vreme să vândă 
tatlonri lucrate de cl şi de alţi pictori de 
mâna alena, depr pânze veritabile de-ule 
ihisteului său bunic. Se spune că cel mini 
„mare păcălit în acest scandal cu tablouri 
este muzeul avasului Barbizon căruia i 
“un vân'lut uurmeroase tablouri de... Ml- 
let. lucrate în zilele nvastre. 

IL probabil că fuarte multe tablouri din 
acestea au fost achiziţionate de americani. 
mari amatori de  Millet-uri veriiabile. 
„ermania a fost deasemenea păcălită, Se 
crede totusi că cele mai multe din tablou- 
vile false nt râmas în Tranja, fiind san 
în posesiunea nuizeelor san în aceia a ro- 
iecţronarilor. Acesta este al doilea scandal 
isbucnir în legătură cu iablonrile lui Nil- 
ler. Înainte de răsboi „un bogat colecțiu- 
nara donat a mare colecţie de pânze de 
Millet muzenlui Luvru. 

in luate în primire, vsperţii muzeu 
lui za constatat că toate tablourile erau 
false. 





Aniorul lor mu fost mici pâniă azi des- 
copecil. 





a 
st 
NAS 


UNIVERSUL DITERAR. — 








caricatura zilei 
SERVICIU PROST 





— Ah, <ceviciul postal î Nu mai imi vorbi 


«de ct! Stii, serisvarea aceia pe care i-ai 


Cc 


la 


niile, si prietenia noastră nu vreau să fie 
stricată 


al 


ris-o lui Jean au trei luni 2 

— Da. ci bine? 

— Pi bine. am regăsil-o astăzi tutrun 
izunar ! 


PRIETEN SCUMP... 





— Imprumută-mi cincizeci de lire. 
— Dragul meu, datoriile distrug priete. 


pentru cinicizeci de lie. 
—  Împramntă-mi atunci o mic! 


MAREA AGITATĂ 











Vh! Gina. simt că devin partizan 
dezarmării navale. 


'L'ami du penple — Paris) 





i 
ii 
4 





554, — UNIVERSUL LITERAR 


Pagini uitate 














FEMEE A» 


(EPISTOLĂ LA AMICUL MEU MI-SANG, LA PEKING) 
de NICOLAE NICOLEANU 


Frumuseţea cuusistând mai mult în î: 
rnaginațic decât în realitate, cu câi dară 
un popor se ţine întro regiune mai înaltă 
de lumină, e progres, de perfeeţie, cu 
atât idealul frumuseţii e mai pur, mai a- 
les, snai estetic ; şi, din contră. cu cât po- 
porcul desciude. cu atât idealul stăbegre, se 
întuneciă şi se micşorează. 

Prin urmare, considerând excelența xus- 
tului chinez atât din punctul de vedere 
de formă şi de proporțiune fizică, cât și 
din punctul de vedere de coneepțiune mo- 
vală, poţi să-ţi închipueşii cât e «de greu 
unui străin, născut dintro rassă fidelă ar- 
moniei tipului străbun. a judeca cu indul- 
gcuță niște fisionouni, ai căror autorig pă- 
răsind ideile „obiceiurile și maximele siră- 
moseşti, au sacrificat sănătatea gustului o- 
rigiual unei sterpe imitaţiuni fără caracter, 
fără putere şi fără nobleţă. 

Se zice, că femeile române  strălucese 
prin uimuestatea  figurei, prin simplitatea 
costunului și prin gravitatea manierelor. 
Aş privi cu fericire și admitațiune un ase- 
menca spectacol, mai cu seamă când simţ 
că numai frumseţea femeilor mar pu- 
ica consola de lipsa imaginilor virtinale 
ale patriei şi de ucodihnele unei vieți izo- 
Jate, 

Insă trehue să-ți mărturisesc, că întrun 
(liluviu de îdei şi de sentiruente împrumu- 
tate, de tipuri şi de forme curioase, de 
costume si de culori diverse, de moile. de 
placeri si de discursuri eterogene, mi-a 
fost cu neputinţă a distinge în aceste fe- 
mei simplitatea şi originalitatea [rumuse- 
ței Chinczelor. 

Cu ivate acestea crez că şi în Româna. 
în toate clasele sociale, sunt Temei, a ză- 
10* frumuseşe atinge sfera unui ideal mai 
nobil si mai înalt, dar ele nu se văd. De- 
votate și medesie. unele aseinenea se măr- 
vinesc a răspândi farmecul graţielar, căl- 
ura virtuţii, influenţa binefăcătoare a spi- 
ritului și 2 inimei în cercul veirus ul fa- 
milici, considerând siiniitatea moravurilor 
ca nişte vestale menite a întreținea focul 
sacru : pe când imperiul celortalte se în- 
tinde fondat pe pretenţiunile unui orgo- 
liu țără margini, pe desordinele şi pompa 
unui lux fabulos si mai cu seamă pe na- 
tura unor pisiuni şi plăceri, care, întune- 
cânlu-le facultatea judecății, smulge «lin 
inima lor până şi instinciul pudorii, lă- 
când pe faţa generaţiunii trăsuri și vi- 
tiuri, ce suni semne denunțătoare de mi- 
zeric, de înjosire şi de urâciuuc nu numai 
morală, ci şi fizică. 

In: public, la spectacole, în palate şi sa- 
loane, până si în cele mai abseure regiuni, 
influența acestor fiinţe e dominantă. Sul 
forme plăcute și ipocrite, acum vesele, râ- 
zăloare și vii, acum lauguroase, melaneo- 
licee și «nferinde, ele ascund vanitatea și 
setea unor visuri, ce le devoră şi de răpe- 
șie somnul. Gloria şi strălucirea lor e hi- 
xul, iar vanitatea şi lăcomia de a par- 
veni cu orice preţ le arde împingându-le 
a pune în serviciul pasiunilor chiar cele 


mai vile insteumente. Din graţie fac arme 
veninoase, din virtute o seducţinne, div 
conslanță un prejudiţ. din onoare 0 spe- 
culă, din amor o cursi întinsă naivităţii 
si credulităţii. 

Frumusețea acestor femei consistă mai 
mult în splendoarea şi noutatea costume 
lor, întrun fel de goliciune iransparentiă, 
care în China sar numi imprudenţă ; în 
arta, cu care îşi ascund defectele naturale, 
deşi această artă, mărinil pentru momeul 
strălucirea cxteriorului, îl ruincază si-l 
veștejeşte. Insă mai presus de toate, sle 
se servesc Co arină numiţă  cochesăria, 
care se compune, întrucât am putut înțue- 
lege. din oarecare sentimente şi mişcări 
provocante şi atrăgătoare. «lin oarecure 
trăsături: de spirit exprese cuun surâs şi 
co volubilitate glumeaţă și care tac deli- 
vul sau desperarea  adoratorilor. răpesc 
minţile mandarinilor. închid ochii bărba- 
tilor și umple de orgoliu pe amanți. Po- 
liteța şi manierele lor fiind sindiate. sunt 
suspecte : atiuulinea şi gestul e când nea- 
vordabit, lenes, nepăsător. când familiar. 
inte, violent. Mersul în genere e hher, 
drepti, insolent. iar privirea duioasă. ar- 
zătoare sau desprețuitoare. În fine. pe fi- 
gura lor stinsă ue se vede decât acea pa- 
loare simpatică, sub care sascunde o exis: 
tenţă chinuită de  patime si de scuzațiuui 
vestatornice 

Cum vezi. modelul, chiar cel mui fla- 
tat, tot încă e aenarte Mal femeilor chi- 


ueze, căci, făcând v comparaţiune, femeta 
chineză se  poule  Duimi  corsebalorul 
rasse: și custodele sanctuarului familie, 
Moctecră, uravă și respeetuoasă, ca nare 
alia deninţă decât a plăcea unui singur 
coț sau unui singur amanti, nici altă an 
»iţie decât a ve supune. Şapui, ce simpli 
tate în cosinm! Ce puroare în maniere! 
Ce cumpâturi în vorbi și câtă seriozitale 
în purtare şi chiar în pasiuni! Sar putea 
zice, că toate acestea sau niscai cr chine 
zele, 

Necresit învderiul frumuseţii e natural: 
însă nu poate fi tolerat decât numai a 
funri, când se ţine în marginile lecilor na 
turei, în cercul supunerei, al modestiei san 
bunei cenviințe. [emmeea Tiinul ercată a juca 
mai mult un rol pasiv atât în sfera Fizică, 
cât si în sfera morală. Ce ai crede, ră 
„ând pe la Pekin femeile ocupând locul 
mandariniloe, orsdonâncl cele trei plecă 
ciuni de rigoare, făcând politică, diseu 
tând filuzalia Ii Mcenag-tseu, criticând oa- 
menii cei mai solizi si lucrurile cele nai 
grave? Oare nu aşa, că ai crede deere 
iele divine răsturnate. legile naturei cil: 
cate în picivare și lumea amenințată de 
un cataclisn universal 2 Fi Diue, aci se 
văd în toate zilele astfel de spectacole! 

Dar vei întreba: Ce fac oamenii? Fi 
suni mai răi decăt femeile, de vreme ce 
femeile nu suni bune! 





1) Din Sutra duelu 20 Martie 1866. 





G. CATARGI: Pe cheiul Dâmboviţei 





UNIVERSUL LITERAR. -- 355 





intervie'w-uri 








„(CU D-L VASILE VOICULESCU 


Cu literalura d-lui Vasile  Poiculescu 
am luat coalact întrun chip foarte 
list. În timpul retragerii nemților, prin- 
fre alte bagaje unitate de un ofițer de co- 
mandatură, am găsi! şi volumul donniei- 
sale de Pocsii, apărut în preajma declară- 
rii războiubui. Avea o dedicație călduroasii 
făcul unu: distins ofițer romăn şi, proba- 
bil, fusese cunfiscat dela familia acestuia. 
De alifel, cum se va vedeau măi jos, și al 
doilea volum ul poetului, apărut în 1918, 
dusese acecuși soartă, cu deosebirea că 
[usese ridicat din librării în primele zile 
ale apariției, pe motivul că ar fi fost per- 
nicios... siguranței cotropitorilor. 

Erau în Poeziile din 1916. pe lângă poe- 
me personale, aliifea melodii semănitori- 
ste pe care pvelul ne declară că unu le va 
menționa in. actul domniei sale de moşte- 
nire literară. Abia în cartea apărută a- 
cum cinci ani, in „Pârgă”, domnul Vusile 
Voiculescu și-a găsit modul original de ex- 
presie al cântecului său interior. „Poemele 
cu îngeri” fin 1927 l-au elevat pe ultimele 
fieple ale visului său de pură iraaiție ru- 
mânească În poemele cărții, inspirale de 
peisajul sfepei miutene, tăfeau din uripi 
columbii şi serafii ortodoxiei autohtone, in 
rilmul unei prosodii respeclale şi pianten- 
fată de acele delicioase rumânisme pe 
care unii crihci le-au ridicul în calea as- 
censiunii poetului ca pe niște hibride bu- 
turu gi. 

In ultima oreme, pe lănză o constantă 
colaborare la „Giindiroa” în care mierea 
fhiersului său răminea nealterată, d, 7oi- 
culescu a ubordut teatrul. Toamna ne ou 
prezenta cu siguranță un nou aulor dru- 
inatic, 

— Mam născut în anul 1884, în sutul 
Pârscov dinu judeţul Buzău. Părinţii uri 
erau Oameni cuprinși pe vremea acecu. 

Primul contact l-am avut cu literatura, 
religioasă, mai ales viețile sfintilor pe 
care ni le citea mama. Le împrumuta în 
totdeauna «dela biserica din sat. Apoi, dă- 
dacele noastre din curte care ue poves- 
tean basme Odată, a venit în curte, un 
am necunoscut, spunea că-l chiamă Ni- 
culae şi că ai vrea să-l angajăm slugă. 
l-am primit şi câțiva ani cât a stat la 
noi ma învăţat basme, ghicitori. snoave 
şi alte năzrlăvănii. Ne făcea nouă cepii- 
lor un fel de turiă coaptă cu foi de nuc. 
Cireula svonul despre el. că ar fi stat la 
ocnă -. totusi. nu Sa duvedit nimie fute- 
meiat. 

Mama ştia multă curte. Am ascultai iot 
dela ea povestea lui Robinson Crusoe si 
o traducere românească  ..Morala Babei 
Visa” eare îşi plăcea enorm. 

La vârsta de 5 ani. citeam destul de 
bine. In clasele primare, ştiam poeziile 
populare ale lui Alecsandri pederost. Tot 
aşa, pe Anton Pann care vera foarte mult 
citit în satul nostru. Era un cizmar care-l 
ştia tot pe dinafară. Când se înbată, în 
cepra sii recite din el. Nu mi-a scăpat 
binenţeles nici haiducii. cărţi care dea- 
cemenea se găseau ruulte în sat, căci ve- 
neau negustori din accea cari umblă ci 
folba. In perioada cursului primar, am 
lost internat la pension în Buzău. Aceas- 


ta a însemnai despărţirea mea tragică de 
sat. Fugeam de multe ori dela şcoală și 
udală mama când a venit să mă vadă, la 
Buzău. na descoperit la înnapoierea acas 
atârnat «de arcurile trăsurii. 

La liceu, la Lazăr, în Bucureşti, 
am fteni cuuostință cu restul poeziilor lui 
[mineseu. Doina și mai ales Salirele le 
stiam încă cela Buzău când tata, care [ii- 
rea politică militantă conservatoare, ne ci- 
tea aprins: 


Unde eșii iu Țepeș Doamne — 
Ca punând mână pe ei, 


In cursul gimnaziului am devorat mai 
toate volumele din editurile Hamitea. Şa- 
raga şi mui ales „Biblioteca peniru toți”. 
Nu citeam reviste şi gazete. Preferam va- 
lunar. În curul superior am irecut la căr- 
țile franțuzezti, la Bourget și Senkiewicz 
cari erau în vogă pe vremea accea, 

Direvturul Jiceului Lazăr cra pe atunci 
Vasile Păun. un om cu molte cunoştiuțe 
dar pe care le folosea întrun mod ciudat. 
Aşa, depildă. lu ora de Română ne citea 
englezește şi diu eare nui nu pricepeani 
nimic, altă dată ne citea din Virgil şi când 
era la note ne da numai S-uri. Aveam În 
-chimb la Latină pe Georgian, profesor 
stuhos, bun pedagog, deși părea misantrop. 


CU CIPRIAN ȘI UURMUZ 


[ram în liceu o clică de băcți cari ei- 
team foarte mult dar cari făceam nişte 
năzdrăvănii rămase de pomină. 

Aveam colegi pe Ciprian (care în cata- 
log era trecuc Constantinescu Georgc), pe 
scriitorul care-a murit  Jurmuz  (lieme- 
irescu-Buzău) pe pictorul Constatinescu 
Nicolae care iscălea Cons. şi pe un ale 
băiat Grigorescu case irăietșe încă. 

Socoi că Hurmuz şi Ciprian sunt cei 
(dintâi frăzniți din Curopa. Pe timpul 
când nu se îvise încă nici expresionis- 
mul, ci făcean o liicratură asa de vouă, 
de surprinzătoare şi de ciudată că nu 
stiai ce să crezi. Primele nuvele ale lui 
Iurmuz crau extrem. de scurte — 20- 50 
de rânduri -— şi se caracterizuu prin uc- 
asteptatul situaţiei, prin incoherenţa stilu- 
lui, prin frângerea dinirodată a zându- 
lui. Mi-adue aminte de o bucati u lui 
care începea: „Era o frumoasă zi de 
toavină şi pețitoarea nu venise încă“, las 
sfârsitul: „Ab, zise el în limba svaniolă 
şi dispăru după o perdea”. 


SOCILVATEA „CAP DE. RAŢĂ“ 





Infiinţasecm o societate literară pe care 
n botezasem „Cap de rață“ ca să cons- 
fințim cu sânge numele ci, întro noapte 
ne-am introdus în curtea directorului 
Piun şi an' tăiat capetele tuturor rate- 
lor. A fost, se "nțelege scandal mare. 

Membrii societăţii apoi se dădeau la 
fel de fel de năzbâtii, Aşa. un profesor de 
istorie, astăzi... universitar, ca să scape de 
iceție, ne da să facem conferinţe. Ciprian 
si Hurmuz. ca să-l mistifice, insentau tot 
felul de fapte istorice. Odată, unul din 
ei a spus „şi pe un ton serios, că Ștefan 


«cl Marc avea obicciul să se urce înw'un 
hârdău, dei slujitori îl purtau aşa până 
la biserici şi la întoarcerea la palat, ce- 
rea să fie aruncat cu hârdău cu tol în 
fumlul unui coteț! Elevul afirma că ci- 
iise întro cronică iar profesorul nu sșiia 
ce să creadă, 

Ne "niâlueam apoi în aşa zisele nos 
tării. unde făceam monoame. Acolo, în- 
conjaram masa întrun picior şi discutam 
eu lumea «dn locul despre Platon. Deustă- 
dată „liscutam serios căci citeam foarte 
multă filosofie. 

lot datorită acestui cerc, am pătruns 
foarte de vreme în tainele muzicii ela- 
zice.  Ilurmuz earc era un muzicant și 
composilor desăvârşit, ne cânta «lin Bect- 
hoxen. am urmat apoi cu cl simloniile lui 
Wachmana. Ca să putem lua parte la 
un concert, spărgeam geamurile dela A- 
tencu. 

Hurmuz ajunsese grefier la Curtea de 
Apel. Situaţia accasta poate, fapinl că 
era timid. modest și post, la care se u- 
diova o boulă incurabilă, l-au hotărît 
si-si pună capăt zilelor, împuzcânlu-se 
ls. Sosca, întro loamnă. acum api ani. 

Titeratura lui, o formă tragică le iru- 
nie față de public şi o ncisbntire a lui 
însuşi, a fost băgată în seamă îutâi de 
Arghezi care i-a publicat primele bucăţi 
în „fL'uselul românesc“. Păcat îusă că în 
vederea publicării, căutând să le refacă 
Murmuz mai rău le-a stricat. 

Am urmat apoi un au lu Pacultatea de 
Litere si din cauză că am vrut să studiez, 
mai deaproape  fisiologia nervoasă. am 
trecut la Medicină pe care am absolvit-o 
cu câțiva ani înaiatea răsboinhui. 

Vre-o 4-5 ani, am funcționat ca me 
die de plasă prin Buzău, prin Dâmbovila. 
prin Cori şi prin Ilfov pe care-l ennosc 
foarte bine. Am simţit atracție întotdean- 
na pentru studiile medicale nu pentru 
praclica medicală. 


DEBUTUI. 


-- Am făcut parte mulţi ani înainte de 
sisloiu din Cercul Convorbirilur liierare. 
Am publicat aci mici bucăţi, imitații 
după eine pe care-l iubiam. foarte mult. 
In tot timpul acesta, serisesem si alle 
pvezri poporaniste. Câteva tendințe tradi- 
ționaliste s'au cristalizat în volumul meu 
dintâi întitulat „Poezii“. apărut în preaj- 
ma răshoiului şi pe care l-au prăpidit 


Nemţii, 
RASBOIUI. 


-- Tam făcut ca medic. la spital. pri- 
lej de paesie patriotică, nu însă prea stri- 
gătoare şi care au apărut în culegerea 
„Fara zimbrului“ pe caer. deasemenea mi 
l-au ars Nemţii sub guvernul Marghile. 
ian, Ciu motive lesne ie hicit. 

La Fârlad, am cunoscut pe Vlahuţă. Se 
velugiase în istoricul car cu boi şi trăia 
ucolo din ce da Dumnezeu. Eram  zilnie 
în casa lui mai mulți tineri poeți: Nichifor 
Crainic, Cancel, Donar Munteanu, G. Tu- 
toveanu, ÎI. Valerian ş. a.. Era foarte pri- 





556. — UNIVERSUL, IIPIRAL 


milor. Pe vremurile acelea de lipsă cum- 
ptită .Viuhuţă ot ce-avea ne punea la 
dispoziţie. Când venerabila lui sojie în 
spunea, că nu ştie şi unu are ce să mai 
văteuscă. el îi spunea : „Dragă fa o mă 
imălisă şi v mâncăm cu brânză” şi mân- 
can toți mămăligă cu brânză, 

Oniul acestu cate se zice că în tinereţe 
cra foarte dificil, mai parcimonivs, căpă- 
luse atunci un caracter  dunmnezeesc: 
sfătuitor, cu o înţelegere adâncă a vane 
nilor si nevoilor lor, se gândea la orice 
line cât de mic pentru aproapele zi pen- 
uri avi. 

Plănuisenr acolo ca la venirea în Bucu 
veşti să facem un mlelinat în care să ao 
dunăm pe taţi orfanii de vashoiu şi să-i 
crestei în ave liber, după nouile primei: 
pii ale educaţiei. Nam putui face nins 
din toate astea. ÎL a întemeiat zarul Da- 
cia, vu nam stabilit ca medic în Capi- 
tulă. critulți prieteni sic văzut cleste 
diile intrerupte si de alice nevoi, 

Aici în Buenresti. lon Pillat. Nichifor 
Crainic si eu mine am întemetat curentul 
asa numit tradijionalist în puesie, desi se 
zice că Adrian Maniu făcuse astlel de 
poezie mul înnainte, Nu stiu ce fluid 
lăvutrie nea legali pe tustrei: Pillat din 
Dorohoi, Crainic in Vlasca si cur din 
Buzău. 

Viu să declar că aclivilatea mea poetică 
se datorește în mare parte ii Pillat. [i 
ma îucdemuut, ma obligat să scriu. A sta 
cu banii lui .„Cugelul românesc” lu care 
uu colaborat constant. Ambii. am asul 
apoi nulțumirea să fim premiati: cu cu 
volumul „Pârgă”, cl cu „Grădina între zi 
due, 





DESPRE RUMANISME, 


-- Da. sunt acuzat de unii critici ci 
poeziile mele suni pigmentate cu rumă- 
niste adică acele criute uceos romă: 
nești cu caracter prea strici provincial. 

Mi-um dat seama că prin aceasta tridez 
arta. dar punerea în circulaţie a acesini 
nunlenisn: aşa «dle pitorezii si ale frumoase 
constiine, crez, un act de brevadă. 

Venieul asa ca un rău de nunte încăr- 
cat cu măl, mi-am zis ci are să treacă. 
mălul acesta se va sedimenta si chiar za 
avut meelţămirea să constat că cuvinte cu 
„sleiu, prior, sin” Sau înrădăcinat deja 
și au începat să umble în limta literară. 

limba ciobănească e plină de cuvinte 
şi expresii Dumnezease de frumoase. Ar fi 
păcat ca să le lăsăm să se piardă, Poate 
că st criticii să aibă dreptate câci puezia 
inca, privită astfel, e voită. Dar si Calis- 
irat Tlogos a făcut uz de rumănisme st 
ntun une cu totul fericit. 


QOaȚONDONIA, 


Pentru mine a fost o problemă de îns- 
piraţie din viata papulară și asta ma dus 
la simbol. iar expresia trebuia adequaia. 
fiindcă sunt sizus că mulţi stiu franţuze- 
şte mai bine decât româneşte Stiu pe ei- 
neva care cunoaşte taate acele cuvinte si 
expresii neaos feanţuzeşii din romanul 
„la terre” al ui Zala. Dac limba nvastrii 
p'o pricepea bine în unele subtilităţi al 
ci. Şi era român get-begel, 

Nam făcut si pu face parte din nicio 
şcoală literară. dar prietenia mea cu Crai- 
nic ma făcut să mapropii de cei dela 
Gândirea cu care dealtfel am si multe 
afinități. În ceeace priveste preocuparea 
mistică a Gâudirii, aceasta, deasemenea, 





concură cu structura mea sufletească şi 
cu vederile mele religioase. 

Am trecut prin toate fazele experientei 
inistice : dela Dbuulisny la teozolie şi o cu- 
iiozitiie pe care nu Ştur cum So explic, 
nu împins spre ocultism, spiritism 5 chiar 
spre cărtile de chiromaneie, Ani avut pr- 
ruri o foume sulleiească, pe care Want 
săturut-u mici cu literatura nici ci vreo 
fnpiă mare. 


SPECIPICUL ROMANESC 


— în literatură nu stiu «dacă l-am rea- 
Hzal. LI oa răsărit dintro necesitate lite 
twică u suitetului românesc, ct a lost în 
iâi v preocupare apuseană. A fost. cu și 
uupartarea  siuholisnuului, o înitatie să 
apoi su pus ca o prevenpare de specii 
naţional, Personal, n-a cunoscot specilir 
strâtu ci specilie rates, 

Ce-ar fi acest specific 2 Cred câ numai 
Toucdnt ar trebui să Tie autohton. iar trala- 
rea ueiversalii sant si Totul si Tornă ori- 
ginule. Lu tin catre un Tonul uriginal si o 
formă universala, inaceesibila iuturor, tra 
«tuetibilă si în alte Dteraturi.  Porusi, es- 
primarea să uihi pe cât se poate caract 
LISTICUL ron neasei, 

Alulţi se întraahic: care este cea mai 
buni: poezie? Traduenţi, de pildă, „be 
iângă plopii Lără soţ”, Mă întreb: în poe 
ia aceasia ce este mai puternic: fondul 
ci gonna omenesc san Torma 2 Ovi si nua 
si alta? Poezia ună e ucera care e buni. 
lipresia. armonia ci să fie dot unu cu mine 
teria : să nu uibă loc întue cuvânt si fan- 
«dul sentimentat nici un săpt de ac, 

îciner  Alaria Dilke în original e un 
nare pact — în Tranţuzeste sau în orice 
altă traducere pierde mult. Ceeace înca 
nă că specificul pori Dtvaturi e iniradue 
SiDbil. O poezie scrisă numai între ant 
wuiiă mă face specificul ei. 


CREPICII ROMANI 


se veupă ce untori o Mrăini, Nunti 
Prou-l. ca să citez un caz Sa hucurat la 
noi de o interpretare copioasi.  Damnul 
foninesei, e feunte adevărate ca ferifii 
multă atenţie producției avlohtone. dar o 
prisv-te print un monoclu strain. Am cre- 
“Hnia. că dură acestlahorios critice sar Îi 
tăcut upulozeiul Literaturii tradiţionaliste 
ur Îi avut în miscarea noasiri. cnbturala 
locul «e frunte, 


POLZLUA 


Cand avem astăzi 70 de peeți, run 
sani că poezia românească a atins u cul: 
me. E o fierbere frică foarte interesantă 
si cu siguranță se va Îi o mare peesonali- 
inte care să o ia subt privigherea Îi. 

Pocziu ramănoască mii prevcupă foarte 
mult. Aş dori ca ea să fie cunoscută si în 
străinătate, Dutincaia parcă în Spune 
că Bulgarii au mui în toate limbile mari 
europene câle o untologie, Noi un ne pu- 
tem mândri cu o faptă ca asta, 

Pullicul ramânese se desnterescază de 
poezii nenmului acestuia, Preferă pe cea 
străiuă. în special franţuzească. Nu stii 
cut sar putea face ca el să-i dea mai mul 
iă atentie. Mam zândir eu Pillat să scoa- 
ten o revistă Poezia în care să publicăni 
exclusiv sersuri românești, Săptămâna 
poeziei a fost o încercare liulubilă. dar 
ma Test suficieni. 

Păinra uvustră aristecrată citeşie numai 


VIP. ZIARULUI UNIVERSUL STR BRIEZOLANI 


DOO O a a o a aaa 


Noe 


Veantuzeşie. Cred că literatura  distinsel. 
noasire surori mai sare,  cunstitne pen: 
tru inspirutia autohtonă vw mare primej- 
die. Nu vad mijloacele de apărare. O sa 
jungem o a duua Belgie. Flena Văcărescu, 
Panait Istrati şi alții cari scriu în franţr 
zeşte, daca ar scrie în limba română mar 
[i decăt niste scriitori de a doua sau a 
treia mină. Vum fi obligaţi să sceim fran 
Vizeste ca să ne citească comânii. Vezi şi 
cilra ciirților si revistelor Trantuzeşti ca 
„1 Mbustration”, „les Arnales „Candide, 
„Gringuire”, „les Nuuvelles LitGraires 
care se «lesfac la noi într'o proporție mimi: 
toare, Proza tut Rebreame, Cezar Petrescu 
si Peodoreanu ia avut atâta succes căt 
Panati Istrati 

i: o rlatorie naţională să impunem. lite: 
rutura româneasca. Nu văl miloacele de 
coerciție, dar... 

Au: sperat un moment cu tineretul uni 
versitar Îi sa schimba soarta, citind ea în- 
săsi. Rezultatele sunt slabe: Găndirea şi 
licifa românească so vând destul de pu 
lin. 

Minorită ie citesc ueniţuste, franluzeste 
uri în lunbile vespeciive. 

Nocant gândit sa stiărautan axa citi 
Ii la sate „Nici teamă Că Și aici VON Si 
feri un eşec si e foarte natural, Tindei 
dacă aceste categorii cnumerate mai SU 
nu citesc, dar bieții țărani 

Literatinra română un mai este eroică vi 
de catinei. Seriilovul român case ar brehui 
să auba masina, villă si dactilografiă e an 
arena de ale preocupări. Dacă publicul 
l-ar înemaju, cl sar pntea dedica exclusi 
serisului, 

Arghezi, Bucnţă și alţii sau lăsat de 
poezie. Îmi Arghezi i sa dat de câtre Cul- 
tura Naţională 3.000 lei pentru un manus 
scris EL cerez 100.000 lei. cu care ari 
trăit aprope un an în care ar mai Îi scr 
înci 2.5 carți 


LDiSPRE, TE.VLRU 


in urma tribulațiilor „Fetii ursului”, 

mul că nu-mi mai vine să mai vorbe, 
Mai um în manuscris câteva piese cu Su- 
bicete din lumea savantilor şi care, chiar 
dacă nu sur Li veprezintate. vor vedea to 
tusi lumina tiparului. 

in privința teatrului cu subicele din lu 
eu ruziică, înțeleg să iei numai conflie 
iul. Espresia nu trebue să fie aceea tale. 
ate. ei prezeulată artistice, cit un Vocabi- 
lar cure Târă să pură neologistie, să nu 
tie însă nici prea brutal realist, 

Mai depinile totuşi şi de regizor. 

Astfel. am văzut decurând la un teateu | 
cvrensc o piesă «dle Ton Peretz „Noaptea 
în fârgut xcehiu“, slabă dar stilizată. Re 
gizura era extraordinară, Te paţi dispensa, 
ceci due acet etnice carueteristie. 












Mărlurisesce că an încercat multe îndoeli 
asupra autenticităţii fondului suflelese al 
inspirației unor poeți „După vizita la di 
Ipiculescu, am rămas cu convingerea d 
vurini dommiei-sale de frudiție si ortodă 
aie corespunde unei psihologii adequale. 
Frau urărfurie nat intii chipul acela pe 
lid, încadrat de o barbă de sfânt bizantin, 
ochiu aceia calzi, focul unor precise con 
binteri intime, precum și interiorul cast 
lin splaiul Cosălniceanir, alcătuit din ce 
voare romăneşti, icoane şi cărți vechi be 
xcricești 

X'on văzul nici un bisturiu, nici 0 si) 
rugă, nici Jureepse 


N. CREVEDIA