Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0019

] 


ind eraar 


. 


Anul XLVI Nr. 19 
4 Mai 1930 
5 Lei 


PETRE _ PONI 





Iran versu 


UNIVERSUL LATER AR 


390, — 





Ctitorii 





PETRU PONI 


Înte'o seară, acum câteva săptămâni, 
pestul de Radiohfuziune din Bucuresti, a 
cemmemurat prin glasul a trei iluştri pro- 
fesori uoiversitari —- d-nii C. G. Longi- 
nescu, | Simionescu şi G. Ţiţeica — a- 
inintirea a trei mari ovaureni de ştiiuță și 
buni rumâni : Peiru Poni, Dr. Istrati şi Ni- 
colac Teclu, Puțin mai târziu, societatea 
ue ştiinţe, căreia i Sau alipit guvernul, 
liniversitatea, Academia, societăţile stitu- 
țifice şi cele studenţeşti, au ţinui ea prin 
to şedinţă festivă să acucă prinosul «le 
recunoștință şi de admiraţie memoriei lui 
Petru Poni. 

La 24 Aprilie sau împlinit cinci ani de 
la moartea lui, 

Alăturându-ne acestei manifestări, cu 
un sentiment de pietate faţă de sulletul 
marelui dispărut şi cu un sentiment de 
mândrie [aţa de faptele şi realizările lui, 
nc împlini o înultă datorie închinânul 
lui Petru Poni numărul de azi al revistei 
noastre. 


* 


Petru. Poni a fost o glorie şi o mâudrie 
a neamului nostru. Personalitatea lui a 
domivat timp de o jumătate de vcuc ne 
numai cercurile Universităţii ieşene, dar 
toate cercurile didactice dela noi, toate 
cercurițe politice, ştiinţifice şi intelectuule. 
Rar sun grupat întrun tot atât de armo- 
nios atâta mulțime de caliiăți. Poni a fost 
un predestinat. Întrunca ioate «condiţiile 
spre a ajunge şi a ajuns! A fost un mare 
suflet, un mare profesar, un mare cerce- 
iător, dar mai presus de toate unu bun ro- 
mân și un mare patriot. 

Sub influenţa părinților săi, răzeşi de 
frunte, a prins dragoste nestrămutată de 
satul şi pământul românesc ; sub. influen- 
ja dascălilor săi — a fost şcolar al lui 
Laurian, Papiu, Barnuţiu — a învăţat ca 
munca să-i fie crez, împlhuirea datoriei 
vbligaţie de fiece zi, modestia ideal. 

Şi-a făcut specialitatea la Paris. Acolu a 
unnat chimia cu cei mai renumiţi savanți 
ai timpului. A avut magistru pe învățatul 
Louis Saint-Claire Deville și pe celebrul 
Marceltin Berthelot. Numele acestor doi 
chimişti a trecut de mult hotarele Franţei 
şi a răzbit dincolo de cercurile specialiş- 
iilor, până în rândurile tuturor celor ce 
şi-au făcut o cât de sumară cultură ge- 
uerală Dela aceste minţi luminate şi-u 
insuşit Poni acea admirabilă putere de 
gândire, de adâncire a lucrurilor, de înțe- 
legere a legilor ce guvernează fivea. Sain- 
te-Claire Deville i-a trecut arta de a cxpo- 
rimenta, Berthelat puterea de concepție şi 
generalizare. 

Urme tot atât de adânci şi întipărite în 
sufletul lui veșnic tânăr până în anii bă- 
trâneţii, au lăsat şi ideile frumoase, pliue 
de avânt şi generozitate, de sinceră demo- 
craţie şi largă liberiate, ale generației dela 
1848. Sui. influenţa lor, Poni sa manifes- 
tat pe terenul social ca un iubitor al sa- 
telor. pe cel cultural ca un aposiol, pe te- 


(1841—1925) 


renul politie ca un apărător al țărănimei 
iar pe cel economic ca un lihberator al ct. 

In felul acesta format cra fatal ca Peni 
să sirălucească oriunde ar fi fost Chemat. 

Na existat chestiune pe care cl so îm- 
hrăţişeze, ma fost problemă care să i se 
încredinţeze, na fost funcţiune care sv 
denpe, fără ca în urmă-i să nu lase pecr- 
tea marci lui personalităţi. Pretutindeni 
aceiaşi putere «dle muncă, aceiaşi admira- 
bilă organizare, aceleași rezultate minu- 
nate şi foaie isvorite numai din dorinţa 
de mai bine, din dragostea de ţară și 





PETRU PONI 
(bust de I. Dimitriu-Bârlad) 


neam, din adănca hunătaie a sufletului 
său. Cunoașterea lucrurilor şi sistematiza- 
rea lor în vederea obținerii celor mai bune 
realizări, pe căile cele mai simple şi mai 
repezi, uu caracterizat întreaga operă -— 
ci științifică şi socială — a lui Petru Poni. 

Poni a avui o origină modestă. El a cu. 
noscut și greutăţile și farmecul vieţii de 
țară. De mic sa învățat să muncească şi 
să văzhească singur. Și singur cl si-a cu- 
cerit şi catedra dela Universitate și locul 
la  Acaremie și portofoliul de ministru. 
Cu ioate acestea Poni na fost un vani- 
tos! Nici orlată na cerut ceva: totdeau- 
na numai lui i sau cerut. Pretutindeni a 
fost chemat, impus! Era de o modestie, 
cum puțini oameni se mai găsesc astăzi. 
i a mers atât de departe pe calea aceasta, 
incât la bătrâneţe — atunci când o umilă 
pensie abia îi mai ajungea să trăiască de 
azi pe mâine, ei care ocupase atâtea dem- 
nităţi în stat — a preferat să se retragă 
tăcut înir'o modestă căsuţă din Iași, decât 
să ccară ceva, 

Vorba Imi Poni era măsurată. Vorhea 
var totdeauua serius. Glasul nu-i tremura 
decât atunci când poimenca de răzeşia lui. 

Modestie, muncă și tăcere, iati firea lui 








de CONST. A. DISSESCU 
































Poni ; intelixenţă, memorie şi claritate 
iată mintea hi ; credință, pateiolism și 
bunătate, ială sufleiul lui. 
Toate aceste calități au format averea 
cu care Poni Su uvântat în viaţă. 4 
A început ca profesor de ştiinţele fizico- 
chimice la liceul Naţional din lasi şi 
liceul militar. Din primul an se afirmă 
unu! din dascălii cei mai distinși. În 18% 
este chemat si la catedra de chimie del 
Facultatea «le ştiinţe, apoi şi la cea de me 
dicină, Ținca cursuri — aşa cun numai 
putini ca cl mai stiu să ţie — în patru 
locuri. Era o muncă aupraîneordată, pt 
care o depunea însă cu toată tragerea de 
inimă, nu pentru a  acapara posturi și 
pentru a asigura, din lipsă de specialişiii 
văspânslirea câ mai largă a cunoştinţele 
științifice, In vremea accea şliința la noi 
ora în taşe. El a fost unul din creatori 
mişcării ştiinţifice şi seful şcoalei ude chi 
mie din România. Generaţiile noastre d 
chivuști, dela Poni au pornit. Pentru for: 
marea lor, îşi sacrifica până și orele de o 
dihnă, pentru ei muncea el în atâtea Jocurii 
Și ca. dovadă că aşa a fost, stă faptul d 
umecliat ce alţii mai tineri decât cel se înj 
torecau «lin străinătate cu toate cunoşti 
iele însuşite, el singur se «dădea «lcoparteă 
cedându-le locul. Asa a făcut cu dr, Ric: 
gler căruia îi lăsă catedra dela Facultate 
de Medicină, aşa a făcut cu dr. Nezreami 
— mai târziu renumitul profesor de Fi: 
că dela Liniversitatea din Bucureşti =i 
căruia îi trecu eaiedra dela liceul Najio 
val, așa a făcut cu Stravolca şi mai apă 
cu d-l Prot. De. Hurmuzeseu — învățat 
cu atâta autoritate azi —. cărora le îuerte 
dință jumătate din catedea dela știință 
și anume fizica. Astfel rând pe rând, 
discreţie şi pe tăcute, Poni se retrăgea ini 
colțişorul lui drag — laboratorul — căt 
Misiunea îi era împlinită, scopul atins, 
Tot cu gândul răspândirii? cunoştinţele 
de: fizică si chimic, a scris Poni ncele adă 
mirabile cărți de liceu. Pe paginile lor ek 
învăţat serii întregi de elevi. Puţini, foar 
te puţini, sunt inielectualii :de azi cară 
să nu îi avut ocazia să ţină în mână o cară 
«de Poni ; imensa lor majoritate an învăța 
pe mannalele munciie din gre și seri 
din sufict de dascălul iesean. Astăzi întoță 
mircea unei cărți didactice, nu reclamă d 
cât ranoașierea principiilor peilagogire 
n pricepere deosebitii în înlăaţuirea mate 
viei. Pe atunci sarcina cra cu mult mă 
prea. Nu aveam în primul rând, o term 
nologie ştiinţifică și cel dintâi nem of 
trebuia făcut cra creerea unui vocabultă 
de specialitate „românese. Primul pas sp 
inainte al chimici românesti, a fost mă 
cat tocmai prin această terminologie creg 
iă ue Poni. 
Când flacăra științei a prius a se ăn 
«âud profesorii secundari de Vizico-CĂ 
mice au început a se mai înmulți, când 
in sfârşit Societatea de Ştiinţe din lași Îi 
desfăcuse aripile cu siguranţă, Poni să 
retras mulțumit, rămânând numai cu ce 











a de chimie dela lacultaiea de Stiin- 
ED primă mare operă cra înfipiuită. 
Facultate însă o altă chemare îl as- 
Aci trebuia să deschidă larg calea 
glirilor, să insufle pornire spre studiul 
Hjilor ţării noastre. Şi cum pentru rea- 
oricărui lucru, nici a metodă ut 
wai bună ca aceca a exemplului dat 
konducătari, Poni a pornit cu cntu- 
p cu tenacitate şi cu ncsfârşite nă- 
i, pe accastă calc. 
iara ştiinţifică a lui Poni este de o 
însemnătate. Rând pe rând aproape 
bogăţiile naturale ale solului şi sub- 
ui nostru, au fost studiate de cl. A 
elit valoarea lor şi a arătat cum 
esc cercetate. A făcut numeroase ex- 
uni, alcătuind primele colecții de mi- 
e de lui noi. 
adunat un bogat material «didactic si 
uliu. A analizat peste 80 de minerale 
e din diferite regiuni ale ţării: a i- 
jicai două nceunoscule până la el şi 
botezat broştenita şi badenita, după 
le localităţilor unde au fost găsite: 
adiat toate varietățile de chihlimbur 
Româuia. toate apele minerale, toate 
imintele «le sare. Dar deasupra tartu- 
stau cercetările sale asupra petrolului 
jinesc, Primele preciziuni despre com- 
Hia și proprietățile chimice ale petro- 
ki, lui i se datoresc, după cum tot lui 
Btorăm şi unele inclicaţiuni cu privire 
rodușii «de distilare obţinuţi între di- 
le limite de temperatură. 
p aceste prime jaloane puse dle el în 
mul nedesţelenit al chimiei românești, 
ii marca însemnătate a operei stiiuli- 
a învățatului moldovean. Dacă 
tul inventiv nu se oglindește în ca, 
K din punct de vedere strict științific 
stă operă nu Sa ridicat la culmi prea 
i, in schimb ea reprezintă sământa 
ă aruncati de Poni în brazda trasă 
ian ugor virgin şi reflectează însemnă- 
a bosățiilor naturale ale țării  româ- 
ii Opera lui Poni are un caracter na- 
ul, binc precizat. Fl a preferat înain- 
wicăror alte cercetări, cercetarea ţării 





Bin scoala lui Poni au cşii şi profesorii 
dumiţi de chimic, ce fac azi fala Iini- 
lățiler noastre, şi chimiştii învăţaţi ce 
fus cu demnitate şi pricepere mai de- 
e studiul chimici. 
bitul între iubiţi, veneratul între ve- 
mi, profesorul de mare talie, cc este 
(G G. Longineseu, 0 spune totdeauna 
imânuluie : „An. fost clevul lui Poni: de 
an primit primele cunoștințe, dela 
În învățat marea artă de a face lecţii“, 
orul ('nivcisităţii din lasi, d-l P. 
dan a fost nu numai elevul, lar mai 
ia chiar asistentul bătrânului profesor. 
find pe vân i-au trecut pe sub ochi, 
, Costăchescu, succesarul la caiedră 
aut ministru al instrucţiunii, praf. 


Dănăilă, continuatorul  operii sale. 
, dr. Rungeţianu, Pangratti,  Gheor- 
şi mulți alţii. 

oratorul de chimie minerală din 


| mai cu seamă după clădirea noului 
şi al Uiiversităţii, ajunge astfel nu 
a cel nai de seamă şi mai bine în- 
at laborator din țară, dar si forul de 
isi lumină răspândită pe întreg cu- 
sul țării. 
i (849 Poni a fosi ales membru al: Aca- 
iei, după câţiva ani ajungând chiar 
inte al ei. Sub înțeleapta lui condu- 
sub mâna lui arganizaioare, institu- 
aceusta realizează progrese însemnate. 
wiași pricepere, aceiași muncă creu- 


vaare și acelaş deplin succes. a avut Poni 
cn aranjarea pavilionului ronrăn la expo- 
ziția internatională dela Paris din 1996. 

APirmându-se oriunde cra chemat, Poni 
“a unpus tot mai mult. Diwmtrie Sturdza 
al cărui colaborator de seamă a fost, în 
(reci rânduri a făcut apel la priceperea sa, 
înerecdinţându-i conducerea Ministerului 
«e Tastraeţiune publică. Poni era un de- 
mocrat convins. Toată grija ca şi iubirea 
lui întreagă sau îndreptat către massele 
popuiare, către satele noastre. Lupta eon- 
tra intunericului şi a mizeriei, goana Con- 
tra ienorantei si a sărăciei, iată caracte- 
risticu operei politico-sociale înfăptuite de 
Petru Poni. 

Până la' Haret, nu am avut la ministerul 
Instracțiunii un mai priceput cunoscător 
ul problemei învătămâniului rural şi ur 
inai de seamă reformator, ca  modestul 
dascăl dela Iasi. 

Din primul moment cl si-a dat scami 
că toată vigoarea nramului, că întreg is- 
vorul de energii creatoare numai în pă- 
lura sănătoasă a țărănimii noastre se pol 
întâlai şi că deci acele trebuesce îndreptate 
si gândurile şi silințele noastre de îmbu- 
nătăţire. Până la cl învățământul la saie 





PETRU PONI 
Medalie conemorulivă, execulală de sculp- 
torul Dumilriu-Baărlad 


cra fearte redus. Procentul analfabeţilor 
atingea cifre înspăimântătoare. luvăţămân- 
tul vrăsenese era ceva aproape interzis cr- 
lor dela fară. 

Cu greutăţi neînchipuite reușeau să răz- 
hească puţini, foarte puţini dintre fiii de 
cătenu şi numai dintre cei mai avuţi, Di- 
[erenţa de programe. ca şi taxele prohibi- 
tive, erau cauzele principale  alc acestei 
prăpăstii ce se săpă tot mai mult între 
seuala dela orus si cea delu sat. Şi astupa- 
rea acestei prăpăstii formează. victoria cca 
mare. cea mai de scamă, repurtată «le Petru 
Poni. Prin legile intocmite «le el, învăţămăn- 
tului rural i se aduc modificări radicale. 
Progranele sunt schimbate considerabil, 
corpul învăţătorilor este pregătit în con- 
dițiuni deosebite, trecerea spre învățămân. 
tul secundar şi superior este asigurată ori- 
cărui doritor, Legea unificării programe- 
lor din învățământul primar, stă si azi 
de măvturie nu numai a priceperii dar și 
a dragostei cu care Poni a învăluit tot- 
deauna pe ţărani. 

Menbru în consiliul superior al agricul- 
turei, el a ţinut să-şi peectiuiască trecerea 
ci pe aci, prin actiaşi dreptate socială ce 
visa să o vadă întronută și la noi și prin 
aceiaşi grije de starea mizeră în care sc 
găsea pătura noastră de  plugari. După 
multă încordare, Făureşte legea islozurilor, 
prin care asigură pământul sătenilor. Ex- 
nunerea dle motive ce a însolit această 
lege nu reprezintă numai o argumentare 
bine închegzată ci însăşi crezul vieţii unui 


UNIVERSUL. VITERAR. 2094 
inbitor de oameni. Când mult mai târziu 
— în (918 — votul universal şi refocma 
uerară au fost înfăptuite, Poni a avut 
mulțimirea să recunoască în ele, traducn- 
rca în faptă a ideilor sale. 

Ca ministru a mai înfiinţat Casa Scoa- 
lețor, instituţie de mare folos pentru în- 
vățimânt şi Casa învăţătorilor. 

]n 1918 a avut fericirea să facă parte 
din guvetuul care a primit în Capitala 
țării pe Regele învingător. Bătrânul care 
a deschis ochii pe vremea când eram donă 
principale neînsemnate, se simţea în alie 
lumi, văzâudu-și ţara înrregită şi respec- 
fată. A fost clipa de mulţumire suprenă, 
care la tăcut să treacă cu indulgență 
peste reală  ncrecunoşiința cu care l-au 
tratat în anii grei ai bătrâneţii, cei ce l-au 
pensionat fără a se fi îngrijit de restul 
zilelor sale, 

CONST. A. DISSESCU 


m .... 
NOTE BIOGRAFICE 


Peiru Poni Sa născut în saiul Segăveşti 
din județul Iaşi, la 4 lanuaric 1831, 

Studiile secundare le-a făcut în at- 
wmosfera de înalt patriotism dela Academia 
Mibăileană - - devenită mai târziu Liceul 
Naţional — unde a avut ca dascăli pe Au- 
pust Irchoniu Laurian, pe Barnuţiu și alți 
luptători de scamă, 

In 1505 trece la Paris unde urmează 
chimia. A avut norocul să studieze cu «doi 
din cei nai iluștri chimisti ai Franţei 
Berthelut si Saint-Claire Devilie, dac şi 
venorocul de a învăţa tocmai în epoca în 
care lunta intre vechile și noile teorii 
era iuni acerbă, La Sorbona teoria echiva- 
ienlclor era apărată en înverşunare de că- 
tre Proust, în timp ee la Iacultatea de 
Medicină, Wiistz proclama cu tărie teoria 
atomistică. Poni n ştiut să-şi însuscască 
pentru examene, concepţiile cele vechi zi 
a reusit să-şi asimileze pentru sine pe 
toate crle noi. În cecreurile ştiinţifice dela 
Paris, Poni era foarte bine apreciat. 

Odată sturtiile terminate el revine în 
lavă şi este numit profesor de fizico-chi- 
mice la Liceul Naţional şi la cel Militar 
din laşi. 

In 1573 este chemat la Universitate, unde 
deține şi caterdra dela Facultatea de Sti- 
ințe şi pe cea cela Medicină. Mai târziu 
e relrage si rămâne numai la catedra «le 
chimie minerală dela ştiinţe. 

In 1889 este proclamat meinhin al Aca- 
rlemiei Române. 

In 1890 intră pentru prima oară în gu- 
veruul liberal de suh sefia lui Dimitrie 
Sturdza. Printre rivalii lui politici se nu- 
măra 'litu Maiorescu şi cu el Poni a avut 
de dus unele lupte parlamentare. Pentru 
a doua oară ministru la 1897 este silit să 
se retragă pe ehestiuai bisericeşti. În 19:8 
deține portofoliul instrucţiunii pentru a 
beia oară. 

Retras la pensie, conlinuii să lucreze în 
laboratorul de chimie dela Iaşi. lahora- 
tar în care Poni a întreprins o mulţime de 
studii privitoare la ţara noastră. 

Utimele zile le-a dus mult 


mai greu, 


spre rusinea noastră a tuturor. 
Petru Poni a murit în vârsta de 84 ani, 
la 24 Aprilie 1925. 





29%, 








— UNIVERSUL LITERAR 


Poe za e 


FIRMAMENT 


Ca literi vechi pe-un vânăt pergament 
Nedescifrate'n înţeles şi formă, 

Stau tainele pe pânza ta enormă 
Nemărginit în zi şi noapte firmameni. 


Cântări şi îngeri ți-au făcut poteci, 
Şi ochii noştri punți până la stele: 
Dar tu dincolo de priviri ne treci. 

Şi gândurilor noastre întinzi schele, 


Pe căi de lapte sameni trandafiri 
Când mugurul din lut săruți o rază: 
Şi mările cu tine scânteiază 
Când razele pe largul lor înșiri... 


T 


Sufletu-ţi spre ceruri şi-a luat avântul... 
Trupul tău în roze şi-a primit vestmântul... 


A 


Tiiaj sfârșit pedeapsa. — nu mai vezi pământul... 


Dar spre tine, tată, gândul mi-l îndrept 
Şi în lumea-acenasta pare că te-uştept 
Să-ţi ascult, — acuma, — sfatul înțelepi 


Imsă, azi când sufăr, au poți să vii, tată, 
Ca să-mi dai puterea ta de altă-dată: 


A 


În aspra dimineață când te-au dus, 
După atâta timp de stat in casă, 

O dipă — cea din ummă — ţi-a fost pus 
Sigiliul limiştei pe faţa trasă, 

Pe drumul spre biserica bătrână 
Era un pod de proaspătă zăpadă 
Intins s'ascundă lacoma țărână 
Care-aytepta făgăduita pradă. 

Pe sicriaşul ca o jucărie 

Ningeau mereu hulubi fâlfâitori, 
Căci Dumnezeu în vaga'i vecinicie 
Se ruşina că te-a lăsat să mori! 

Şi clopotele cari aveau delir 

De groaza "nsărcinării. lor nebune, 
Sunan de parc'aveau mereu să sune, 


7 





Văd un copil cu ochii însoriţi 

l-ai pus pe Îrunte brumă de cicoare, 
Şi'n ochii lui şiin pletele lui Soare 
Ca împreună mingea s'o svârliţi. 


Cu-adânci fântâmi de zori şi înoptare 
in zodiile basmelor ne-aduini, 

Şi să nenveţi slăvitele-ți minuni 
Cobori pe gândul nostru ca pe-o zare: 
Luceatăr dimineții, stea polară, 
Privighetori cântând pe crengi te cer; 
Un plug albastrum lumea noustră ară 
Şi=ţi samănă grăunţele de cer! 


G. TALAZ 


Ă 


Huzionareaaţi neasămănată... 


Drumul vieţei mele este tot mai greu 
Fără tine, tată ; doar în Dumnezeu 
A rămas speranța suftetului meu. 


FI ţi-a dat răsplata; nu mai vezi pământul 
Vrupul tău în roze şi-a primit vestmântul 
Sufletu-ţi spre ceruri și-a luat avântul, 


NIKITA MACEBDONSKI 


L B 


Vestini neînţelesul tău nuaurtir ! 
i"useseşi singur marea mea avere ! 

In gându-mi se "'mpietrea ori ce cuvânt, 
De-avea să fie jalea-mi, o tăcere 

De lespede pe micul tău mormânt! 
Mi se păru atuncea că anume 
N'aveai în jur flori, cântece şi soare : 
Ca tot să poarte doliu alb pe lume 
Când un copil duios ca tine moare! 
Că zarea se făcea imaculută 

Ca tot în jur săţi semene mai bine, 
Şi că în doliul alb. era o pată 

Doar sufletul întunecat dim mine! 


ALICE SOARE 


ETERNA FRICĂ... 


Am adormit... Şi dorm atit de siint 
Şi-atît de cufundat în infinilt, 

Incât din mine — omul adormit —- 
Nu mai exisiă urmă pe pămînt, 


O, cum mă tem să mu mă fi sfîrşit! 
Sint prea eter şi prea fără cuvînt ; 
Incere să spun o vorbă şi să cînt 

Și 'ncere să mă eugrum ca un smintit. 


— Cum, Doamne, Tu omori pe cai ce dorm ? 
Desleagă-mă din somnul uniform, 
Desleagă-mă o Doamne — mă deslegi ? 

Şi m'am trezit cu-avintul pământesc 

Frim care şi cel dirzi şi ceii betegi 

Se luptă în somn să știe că trăesc. 


TH. IORDACHE-PECHEA 























































[Frig și viscol, să nu laşi un câne afară. 
ada izheşte, cu aripi de hulub alb, în 
ști. Vântul umple valea de chiote de 
durez. Deasupra oraşului fumul înalții 
bi de humă. Inserarea încenuşează pri- 
itea alhă. 

lina, aducând iarna în rochii, intră ţi- 
d ceva în cojile de rac fiert a mâni- 
“Isurită de omăt. sapropie de sobă. 
brațele întinse. 

5 Dudue. uitați-vă ce-am găsit... 

Iusface palmele căuş şi-arată : 

„0 păsărică... mam dus să scot apă 
măit-o înțepenită lângă fântână. 
ji-vă. sărăcuţa, nu poate să zboare... 
da o vrabic, ciufulită, numai cu două 
m în coadă: par'că i le-a smuls vântul 
s pace cu cele pe omăt. 

Vai, duduc. oare mare să moară ? 


hi de cafea prăjită a Irinei privese 
pioși Apropie păsărica de cbraz vrând 
că să-i asculte, cu faţa, bătăile inimei. 
, (uguindu-zi buzele, abureşte căldură 
pra căpsorului în care ochii. cât gămă- 
de bold, s'au rotunzit. mari. 

odae e cald. Din sobă izbucnește do- 
ea jărateculni. In văpaia de răsărit de 
wa focului, vrabia priveşte tintă, ne- 
mată. bolnăvioară. Irina vorbaste asa. 
fo doară : 

De unde-o fi ea, săraca !.. 

fabia parcă a înțeles vorbele scrvi- 
ri, 4 închis ochişorii. proptindu-și ca- 
| pe vârful cioenlui. în palmă. 

Moae. Dudue, ţipă Irina aşezând 
bința pe covor. 

Părica a stat nutin. ghemusor. apoi, 
imortită de frig s'a înăltat pe picioarele 
chibrit si-a "“nceput să țopăc, în sal- 
i mici. 

Vai Dudue, uite-o... s'a'ncălzit săra- 
dite-o cunt merge... 

„Mai Pine adă-i ceva de mâncare. 
unde Duduia. urmărind mica vietate 
nd vine trina cu miez de pâne. vra 
nicăeri. A săsit-o sub pat, într'un colt 
cos. Fărămăturile de pâne le ciu- 
acu pofta unui flămând. Părea că 
je să sc mai sature. Apoi când gusa 
su cât nuca. vrabia încercă să zboare. 
dă ori s'a 'năltat cât palma şi de 
mi a căznt niatră pe covor. 

ania. n =îngâe si-o caută. în bă- 
focului. În cura sobei. 

Are aripiaara rănită. Duduc. aripa 


0 [i degerată. 
Nu. îi rănită. uitați-vă cum o tinen 


ând sub aripă, snh puf descopere u 
roșie, 

Elaca aice-i rănită. sărăcuța 

tine *n nutan și-i vorbeşte: 

Ce te doare ve tine. vrăbiuto? Ari- 
ja te doare ? Cine te-a pălit pe mata? 
ahia închide ochii si parcă zâmbeste 
srălucirea focului. 

Ce facem cu ea. Duduie? Jos n'o 
m lăsa. că s'a vâri undeva şa mnri. 
0 vârâm între ferestre. răspunde Du- 
si să lasi sns gemuşorul deschis, să 
i căldura. 

a se sue pe-un scăunel, deschide ge- 
mul şi dă drumul pasărei. Vrabia a 
ca un bulgăr, pe nisipul dintre 
două fereşti. 

Qare mare să-i fie frig, Dudue? 


UNIVERSUL LITERAR. — 293 


PRIZONIERII 


de D. IOV 


— Cum să-i fie frig? că doar nu-i a- 
fară. 

Jos, după cercevea vrabia nu se mai 
verile, a 'nghiţit-o întunericul. 


După câteva zile, vrabia ajunse prietena 
casei. Dimineaţa. când începea să fugă 
întunericul din odae, ciocănia în geam: 
vie-cic-cic-, cu pliscul ei cenuşiu, vrând 
parcă să spue: bună dimineața... vaţi 
sculat ? 

Şi Duuluia se trezia în toaca măruntă a 
vrăbiuţei. După ce Irina făcea focul, se 
arca la fereastră. Cum o vedea ridicân- 
du-se pr scaun. înălța capul. privia sus, 
spre gcamuşor, așteptând ploaia de făr- 
vături. Mânca, mânca, până i se umfla 
gușa ca un merişor. Apoi, fiindcă fereas- 
tra cra prinsă'n cne şi nu să putea des: 
chide, în loe de apă !rina îi aruncat omăt 
în care vrabia îşi înfunda ciocul. 

Afară viscolul să'nteţia izbind pulbere 
albă în fereşti. Culcată. cu picioarele în 
nisip. paserea asculta vijelia iernci, gân- 
dinin-se poate la vremnri de sănătate 
când, pe cevantaliile mici ale  aripetor. 
răzbia un vifor pânla streasina unde-şi 
avea cuibul şi nnde, după obosiala hranci,. 
se odihnea atăturea «de-o altă vrabie, în- 
»hemuile una'n alia. 

Prin căpşorul ei trecea felurite gânduri: 
F. bine aici  înire geamuri, la căldură. 
Mâncare cât dareste şi vâninl n'o poartă ca 
pe-o suveică... Dar afară. liberă. în lar- 
gul fării opreliște. cu tovarășele ei stând 
cincur pe crengile subțiri de cătină?... 
Ori căntâud. în scormnniturile nicioarelar, 
semintele mici. de buruene... Afară !.. Pe-o 
cumpănă de fântână, ori pe sârma de te- 
lefon. sus. privind deasnpra lumei... Un 
om adapă vita. În uluc a rămas apă, în- 
tun colț, ca un ciob de sticlă. Ce bună 
e şi rece î.. Si sara. când se duce la cuib, 
obosită. cu frigul între pene, ce dulce e 
odihna. sub streşină. alături de-o priete- 
nă... Adoarme. în cântecul de muzicuță a 
nopței... 

Când Dnduia pleca de-acasă. Trina apă- 
rea cu mezul de pâne în mână. Cum 
vedea aproviindn-se de fereastră, vrabia 
înălța cunul si aştepia. privind cu ochi 
re mărgelufe, ridicată pe picioarele sub- 
|iri. ca niste sârme. Servitoarea fărămița 
nânea şi-a lăsa să cadă pe aurul nisipului. 
Vrăbiuțo. ctugulia repede până îi sc um- 
nlea gușa, apoi rămânca în colțul ei. tuni- 
lată. aştentând parcă să-i vorbiască fe- 
veastra. Servitoarca sc răzăma de prichici 
si-o privia, În linistea odăei inima ei se 
bătea ca si a vrăbiutei : încet. rar. vrând 
parcă să-st încctineze tremurările. Un 
paeniinis che lacrimi îi înereuia genele. 

Privia vrabia. asemănându-si viețile. A- 
dusă la stănân din satul ei de pe malul 
Nistrului. de-un an se chinueste ca vrabia 
între cele două ferești. Are de toate: bu- 
cătărie călduroasă. Iumină să ardă noap- 
tea lamna cât vrea, mâncare cât îi cere sto- 
mahul.. Are detoatc... sitotus parcă rare 
nimic. $; arinele sufletului ei sunt rănite. 
Ar vrea să zboare. departe, în satul unde. 
din cusmele albe ale caselor. sr toarce fu- 
mul în iarna care-a întroenit huditele. Să 
sehimhe lampa pe luminita în care abia 
se deslusase, noaptea, la clăci, povestitorii. 
să mănânce horsul cu gămboase pregătit 
de mâinile cu hătătnri ale măicntei. Să 
doarmă pe cuptorul cald  ciugulind. ca 
păsărica seminte prăjite... 


La icoane arde candela... Irina abate pri- 
virea spre lumină : 

— uşi să-mi fie sărbătoarea, sărbătoa- 
re... Lacrimi i se preling din ploape ca 
din nişte streşine. Prin pânza lor vede 
vrăbiuia ca 'ntrun strai de cenușă. 

T'sa sa deschis și Duduia a intrat vârtej 
ile primăvară. 

—- Sta-ai toată ziua, ca o  leneşă. N'ai 
lăcut nimica de când m'am dus... ? 

Ţi-am spus să mături prin odăi, să scoţi 
«ovoarele afară, să laşi blănile la vânt şi 
să le baţi: ţi-am spus să speli mărunțişu- 
rile eclea şi să dai sobele cu var că uite 
ce urâte sunt, ca la ţigani. Eu nu ştiu 
unde ți-i capu, Irino... De-etunci călcam 
şi rufele care-o mai rămas, c'are să prindă 
mucigai de când zac... O fată harnică nici 
Waveu ce face întrun ceas. 

Trina icsă, cu vrăbiuța "n gând. Furiuna 
rămâne în casă cu Duduia.... 


Sfârşit de Februarie. Cer de sticlă al- 
hastră. Soare de aramă, călduț. Streşinele 
au îuceput să plângă. Pe omătul puhav să 
fugărese lumini. Zarea s'a lărgit şi din hi- 
serica ci vin mirezme primăvăratece. Pe 
cerdac. la soare. câinii sorb căldura. Pe 
un salcâm ciorile își aerisese straele ne- 
ere. 

Inte'o asemenea zi cu soare, [rina a în- 
trat în nlac veselă, ca o dimineață de Mai. 
Aducen prietenei ei un dar: o crenvută 
e zarzăr cu muenrii câț niste cărihnsi 
mici. Când s'a ridicat In gemneor. vrabia 
au <Xltat în sens. senrvinehr-en le-a sinonră 
avină dar nu s'a nutnt în“lta mult Yrina 
a vârât. cât an nufnt mâna ci-a arritinit 
vrencula întrun unvhar. Si dnolnță narcă 
puteri naui se treziră în trimsorul mie. 
Sări pn» 'nfâia creuguță şi "ncenn să ciri- 
piască. Vorbia, pe limba ei. privind pe 
Irina. Apoi începu, cu ciocnsorul eri. să 
cimenlească un mugur care se dejgheocă 
si rămase ca un zâmbet atârnat. 

Putu. dună trudnice încercări. să se 
urce De-a dona creangă. Arn nrivia de cuc. 
afară. scăldată "n soare sin Înmină nchi- 
sosii ei nărean mai Încitori ra smoala. 

In fircare dimineată o săsia mai sus. 
The-acolo. de unde se urca, ciocănea în 
sean să le trezească. 

Săria din creanză "n creangă, voioasă, 
ra "ntr'un covac. Cirinia mărunt si când 
incerca zborul. aripa bolnavă rămânea ne- 
miscată. 

Intr'o zi cu soare mult si primăvăratică 
„diere Trina luă o hotărfre: 

— En îi dan drumul. Dudue. să se bu- 
cure si ea. 

Dusă afară, vrabia încercă să zhoare, 
dar nu nutut decât să tonăe. frina se 'n- 
iristă. O dusc iar la locul ei. în odae. Si 
vrăbinta sări. cu greu. pe creangă de tos 
ci rămase, cu ciocul în pene, nemiscată, 

Ti bolnavă Dudue. 

— O fi mâncat prea mult... dac'o îndoni 

toată ziulica î.... 


Dimineata a adus soarele "n ndae îm- 
prăştiind maci de anr ne covoarele înfla- 
vite. Sande parcă lumina cântând încet. 
Și pentru întâia oară ciocul cunoscut n'a 
hătut deșteptarea. 

Irina se sue pe scăunel. cu mâna: plină 
de pâne. Pe creangă nimic. Se nită 'n jos; 
n'o vede. Si sare, răcnind: Dudue!... 





294, — UNIVERSUL LITERAR 


UN PAŞTE IN TREN 


Când a primit Coana Zinca telegrama 

din Râmnicu Vâlcea că trebuie neapărat 
să plece în ziua de Paşti în orăşelul mun- 
tos din rodul Oltenici. era cât paci să-i 
vie leşin | Nu care cumva să credeți că 
cine ştie ce interese sau motive nateriale 
si sufletești a legau pe coana Zinca de 
Buzău, așa încât prezenia ei cu prilejul În 
viorii Mântuitorului, să fie absolut obli- 
gatoric aculo, Deşi nu ou lega nimic, totuşi 
coana Zinca nu putea să plece. Nu putea, 
diar trehuia să plece! O fată ce 6 fată și 
un ginere e un ginere. Poate că ar fi ple- 
cat coana Zinea și dacă fiica d-sale sar fi 
plâns de biestemăţiile reale sau îmagi- 
vare ale soțului său. dar atunci când te- 
legrama cra nu dela fiică, ci dela ginere 
şi când acesta încerca întrun stil de o re- 
voltătoare .vehemenţă să atace  uilrasla 
“'oanci Zinca, cate uşor de înțeles că d-ei. 
mavea alteeva de făcut, decât să se suie 
în tren spre a aranja lucrurile, 
Ce spunea telegrama cu pricina ? „Ma- 
rioaru luat câmpii, vino imediat. Mişu”, 
Cuvinte puţine, dar grele! Ca să fie cu- 
vinte putine într'o telegramă admilea Coa- 
na Zinca, care toată viața ci a fost pildă 
de economie, dar gravele afirmatiuni te- 
iegrafice au revoltat-o atât de mult încât 
a provocat o adevărată întrunire a cunos- 
tințelor d-sale din Buzău cu care prilej a 
linut să înfiereze aşa cum se cuvine, pe 
păcâtosul «dle ginere. Ce wa spus coana 
Zinca despre ginerele ei? Ce na putui 
să spuie această mamă ideală și soacră 
înfernală ? Ce n'a imaginat? Logica d-sale 
infailibifi a mers până acolo încât şi-a 
formulat cum în acest fel coneluziunea : 
„Chiar dacă fie-mea Var fi omorit pe 
Mișu si tot nar fi avut drept păcătosul 
că-mi dea o telegramă ca asta“. 

Trebuie să reennoastem că în acest caz. 
întradevăr ginerele d-nei nici mar fi tre- 
buit. nici war mai fi putut, telegrafia lu 
Buzău. Dar raționamentul d-sale e prea 
personal si subiectiv ca si se oprească la 
asemenea măruntisuri şi hotărîrea d-sale 
a fost luată: „Plec la  Râmniecu-Vâleea 
să-tri scot fata din ghiarele panistaşului“... 
Coana /inca numea „.pavistaş“ pe ginerele 
d-sale, fiiudei pe când cra copil fusese 
crescut într'o mănăstire ratolică. Preva- 
rativele au încenut rapide si ialnice. A lă- 
eat baltă şi fina. și zahărul si coşurile 
cu auă şi suncile şi toate celelalie pro- 


Eşită afară. înenuchiată pe prispă, 
irina » cauti cu privirea.  Tntrun colț, 
după cercevea, vârâtă, cât a putut. în ni- 
sip, vrabia zăcea cantr'o albiuţă. l-a c1o- 
cănit în geam, dar nu s'a miscat. 

Izbucni în odac, furtună : 

— Dudue. a murit... 

In «cerdac, în baia de soarce, Irina (ine în 
mâni trupsarul rece, mai rece ca atunci 
când Va găsit la fântână. Si plânse.... 
vlânge... şi nu nuate însăima o vorbă... 
Parcă ţine “n mâni inima ci. viața ei... 

A doua zi, când Thuluia strigă servitva- 
rea, nu răspunse nirneni, 





Irina plecase în larg, după soare, după 
mireazma proaspătă a pământului, după 
vântul primâăverei.., 

D. 1O0Y. 

Soroca 


vizii de Paste, si-a înghesnit lucrurile îni 
două geamantănaşe și sa dus la gară. 

Gara din Buzău nu e desigur cva nui 
proastă gară din Bomânia, dar are e ca: 
vacteristică specială de tristețe pe care ni 
a are aproape nici oallă gară. Atmosfera 
aceasta reuşi so indispună și mai mult pe 
coana Zinca, mai ales că nici în salonul 
de asteptare, nici în restaurantul gării nu 
păsii pe nimeni cunoscut, căruia să-i poa- 
tă comenica condlamnabila purtare a gi- 
nerelui. 

Când trenul a sosit în gară, Coanu Zin- 
ca su repezit spre unu compartiment die 
clasa Ti-a, sa certat un pie cu hamalul 
peniru bucșiş și “a asezat lângă fereastră, 
In compartiment vimeni, In ziua de Paste 
personalul Căilor ferate nu poate conta pe 
altă clientelă decât pe aceea a suoaerelor 
uăscdrăvane. Ce să facă coana Zinca ? Cu 
cine să stea de vorbă? A încercat și dei 
să leme o conversație cu conductorul du 
tren, ar acesta, impasibil pentru revol- 
tele sufletesti ale mamei soacre, a salutat 
rece si a închis uşa compartimentului. Și 
ee încet mergea trenul ! 

[n sfârsit, cu chiu cu vai. a uiuus la 
Ploeşti si acolo întâmplarea, sau Dunine- 
zeu, a dat Coanci Zinca “uu tovarăs de 
călătorie : un nepot al cuserului mătuşii 
moaşei socrului nevestii din prima căsă- 
torie a Imi Conu Grigore, festul coleg de 
scoală al bărbatului Coanci Zinea. Si cun 
coana Zinca avea vencraţia legăturilor de 
familie.” a întâmpinat pe acest colateral 
tot aşa de ruilă cu dei ca şi d-ta citito- 
rule. cure citesti aceste rânduri, ca pe pro- 
priul vi copil. In mai putin le două mi: 
bute si-a adus aminte de numele lui, de 
poiarul de care a suferit când avea şapte 
anisori. de eățeaua vecinului care-t muz 
case e picior când era în clasa Ml-a pri- 
ară, de caizii din curiea lui Fundulea 
pe care tovarăsu! de acum le fura cun o 
rară abilitate, pe când avea [| ani, de 
capca liceanului. «e cele donă pahare snar- 
ie în bucătăria lui Nenea Vase, în sfârsit 
de toate auteeedentele posibile si imposi- 
bile ale tânărului in compartiment, care 
răspundea la modestul nume de Ton To- 
nescu si pe core Coana Zinca îl hoteză 
proapt i „Nellu“. 

Bine înţeles, primul punct adus în clis- 
enție a fost telegrama pe care vagul ne- 
pot o reprobă cu toată încdârjirea ca să 
nu contrazici ne Coana Zinea. 

Când trenul ajunse la Bucuresti, Coana 
finca începuse deja si aihă pentru Nelu 
u afecţiune deosebită asa că hotări să ple- 
ce împreună ca să facă e raită prin Ca- 
pitală nâuă ce vor lua trenul spre Râm- 
nicu-Vâlcea. Imazinativă și  fantezistă, 
Coana Zinca se uita la Nelu și surâde 
mulţuinită. Soarele dulce de primăvară o 
înbunaye. zi uitase chiar mânia contra 
ginerelui, ba uitase asa de mult de el în 
cât se zândi să deschidă vorha cu Netu 
despre Nica d-nei fiindcă... poate... rle ce 
Du. Su ia cl de nevastă. 

lonescu, care părea foarte uliit de aceste 
propuneri nvaşieptate. v lăsa să înţeleagă 
ce vrea şi cât vrea. Peste două ceasuri, 
luară trenul spre Râmnic 

Se înoptate. 

Coana Zincu consumă vreo două brân- 
zoaice, oferi lui Nelu tavi. se înveli cu un 
tartan şi adormi, Nelu udorini și el în- 
ivchându-se «dacă intradovăr se duce la 











































de NIC. VLAĂDOIANU 


Râmnicu-Vâlcea să-și hadă fanuilis 
ca să se însuare. Dupe multe ore de să 
cin şi de pulfăială, trenul intră îns 
îu orășelul în care Coana Zinca în 
să-si îmbrățişeze şi să-şi salveze Îak 
peron, Marioara veselă şi sprintenă, 
întru îutâmpinarea mamei sale. 
Tinca scăpă o lacrimă de bucurie, 
iături de Marioara,  d-neaci văzu 
Misu si la această surpriză necă 
crimă de neraz. Se uită spre Nelu şi 
ca aeusla să fi cerut vreo încuraja 
vrezu obligată să-i declare: .„Nuţi 
frică, maică, chiar dacă sau împăc 
toi o divorțez. O divorţez şi ţi-o d 
de nevastă. Scohori din vagon, Îşi şi 
fata pe amândoi obrajii si când Mi 
să-i sărute și el mâna, aproape că-i În 
e spatele, 
— Nici nu vreau să stau de vor 
«uwmeaia. ! 
— De ce mamă soacră ? Christos 
viat | Vino de mă sărută ! 
— Adevărat a înviat, dar nu te 
— Dar ce e paraponul ăsta pe 
In loc să mă săruţi că i-am spus 
ruj să-ți gătească tot ce-ţi place d 
că ţi-a făcut pască şi miel fripth 
vește ? Ce ai cu mine, mană SOatri 
— Auzi, ce am cu duinnealui, i 
Marivară ce spune?! Se face că nu și 
telegrană,... 
—.Ba stie mamă, ci cl ţi-a data 
vrut să-ți facem o bucurie de Pașie, j 
--- Bucurie? Asta se chiamă buu 
Se vede treaba cai uitat ce-ai ser 
telegrauă. 
— Ba de loc, am scris doar atâi: 
vioara luat câmpii, vino imediat“, 
— Ei şi asta, iuscamuă bine? Dugăj 
permili să vorbesti cu astfel de curi 
odarul meu, vrei să-ți mai dau banii 
— Ce cuvinte mamă,.zău că nule 
cep nici cu, Din economiile pe care 
făcut am cumpărat câmpii din dos 
voiului si Mişu ti-a telegrafiat cad 
bucuri şi d-ta și să faci Paştele cu a 
— A. aşa... vasă zică nu a vrutg 
— Vezi dacă ţi-e gândul la rele, 
soacră. Ant cumpărat 30 dle pogoan 
câmpii ăia frumoşi pe unde. îţi plie 
dumitale să te plimbi. Ei, haide și 
mă sărută ! 
— Să te sărut, ce să fac, măcar & 
trebui. 
— De co mamă? 
—. Cum se ce? Fiindcă cu în 
asta mi-am făcut toate socotelile ș 
am venit cu Nelu, care voiam să ji 
«dle bărbat, Marivaro. Nu aşa Nelult 
Coana Ziuea se uită jur împrejur ş 
wai rlescopoeri problematicul ginere 
băiat scrius, se suise  într'o birje 
dusese spre casa părintească. i 






















































u Cum te laşi în spre Bucureştii dela Afu- 
muţi în jos, pe şoseaua care se ţine dreap- 
iă înainic ca o fâşie de pânză de in în- 
blinsă la soare, veneau întrun amurg de 
FAprilie în anul 1821, dui călători încovo- 
iţi in şei şi leginaţi în pasul domol al 

cailer obasiţ:. Erau tăcuţi şi gâudituri, 
+ Unul din ei rupse tăcerea 
— Radule, am nevoe de-o iscoadă deş- 

“teaptă si gata la sacrificiu. 

i — Măria Ta, poate să aleagă unut din 
“toi căpitanii : cinci toți suntem gata pen- 
tru Măria Ta. 

“ Domuul Tudor zămbi. 

— Nu, Radule; unu mă îndoese de voi, 
"căpitanii mei ; dar vreau să cunosc snfle- 
jul Eteriei Greceşti, aşa cum nu este el 
Ei: afară : vreau să aflu tainele inimei ale 
etelu mai neînsemnat soldat al Lterici, 
tăci numai acela nu poare ascunde flacă- 
file nemulțumirilor ce-l ard. Peutru acea- 
sta îmi teebuvste o 
care să fie aşa cum Sunt ele născute, jar 
m făcute: înțelegătoare, supusă, răbră- 
toare, şi cu suftetul la pământul ei, şi cu 
dragostea la Neamul ci. 

ab 
: — Tu vezi: îmi trebueşte astă seară o fe- 
E.meie isteață. 

; . Radu gândea. 

Noavica își lăsa umbrele ci tot mai desc; 
“călătorii îşi urman drumul tăenţi. Înt'un 
“târziu ajunse la marginea Colentinei. tn 
“strigăt puternic îi opri. 

— Stă ă-ă-ă-ă-i |! 

—?, 

— Ciue-i ! 

— Oameni buni. 

— Cuvântul? 

-- Cltu, 

;  Străieru cleschise bariera de lemn şi cei 
Y doi călători se afundară în câmpul plin 
ide corturi soldăţeşti. Descălecară în faţa 
celui mai nare cort care era păzit de doi 
- oșteni înbrbcaţi în port olienese. Un oş- 
E tean sări lu cai, ingenunche şi-ajută e- 
E lor doi să se scoboare. 

— Hai la mine, Radule! 

— Vin. Măria Ta. 

Intrară în cort. Un soldat răsărit ca din 
pământ. ajută celor doi călători să-şi scua- 
[.lă cismele de iuft pline de noroi.. 

Apoi Domnul se întinse pe laviţa acope- 
uită cu chilimuri lucrate în țesătură ol- 
| tenească şi-şi puse mâinile cipătâi, 

— Asa Radule, gândeşte-te la vreo fe- 
meiuscă delea de se țin dupe noi, şi vezi 
E care-i mai «dle nădejde, 

Zei 

+ —FE grea încercarea, dar și numele ci se 
ta săpa în inimile tuturor Românilar. 
i af 

— Taţelegi tu, c iscoada caic va da viață 
-ssa moarte muneci noastre pentru năpăs- 
tuitul Român. 

2. 

 — Hei! Ce erezi Radule? 

; — Apoi, Măria Ta, să am plecăciune, 
iam sindlit si miam răspândit. Tu ani 
lesa după gândurile mele şi după tre- 
buința Atiăriei Tale. Dacă Măria Ta bine 
ioeşte a-mi «la usculiare chiar în astă sea- 
[ri copila mea Tinca, frumoasă cum nu 
sunt multe si vioaie cum au sunt toate, 
tu sufletul bătâud a băiat mai mult decăt 
ă fată. lemee ce loveşte pasărea din sbor 
mu flinta, sare murgul pe deşelate şi trece 





femeie, v româncă, 


ILINCA 


UNIVERSUL LITERAR. — 20% 


de LT. PAUL EPUREANU 


» dau Domaului Meu sa încerce în pri- 
mejilii grele, așa cum e încercată biata 
fară. 

Radu rănase smerit. 

Îşi cunoştea e! puiul lui de fată, şi tare 
ar fi vrut săi primească Domnul sfatul 
ivi și istețimea ei. Damnul Tudor, Domnul 
Pandurilor de pe Ji şi Olt, deschise la 
început ochii mari nedumeriţi, apoi își 
lăsă genele lui negre și dese să-i închirdi 
lumina ochilor. 

Ilinca ! 

Băvtanul cu chip de fată. Bujor, Bujo- 
rel, cum fi spunea el. Domnul si Stăpâ- 
nul ci. O vedea cu ochii ci negri ca mura. 
cu faţa înbujorată și cu cozile pe spate, 
cum se clătina de plăcere că el, Domnul 
Fuor o lua încet de birbie şi-o chinuia 
spunându-i râzând : 

— ineo, linev: cu te-as face pn Pan- 

dur, Tinco nu nevastă la zospodărie. 
- Sau în alte zile când Donul venea la 
vi să bea cufeaua în ceardacul de vară, 
dle unde se vedea creasta munţilor în spre 
unguri : 

.— Tlineo, ție-ţi trebue bărbat de munte 
Minea. cu pieptul de stâncă şi cu ochiul 
de vultur llinco... şi ochii ei se acopereau 
eu genele ei lunzi şi vezre, şi obrajii i se 
aprindeau. 

-- Te-ar aprius Bujor, Bujorul ? 

Ochii Domnalui se aprinseră şi ei. 

— Ei bine, Padule, nu se poate o polri- 
veală mai nimerită. Si cu mă gâncdean la 
[inca ta, dac mi-cra teamă de tine, pă: 
vintele ci. 

— Nuci Jieru usor să te avânţi tu, fe- 
meie tânără în mijlacul Destiilor de oa- 
Men. sue 

SER O i 

— apei llivea ţi-e dragă Radule. E cca 
mai nică dintre fiicele tale şi singura care 
a rămas ia casa tu. 

sd 

— Nu ţi-e ereu, Rarnle..... 

-- 2? 

— Hai să căutăm altă femeie! 

Radu zâmbi. 

-- Dacă e vuia Mârivi Tale. căuta-vom 
si alta, dar cu tare nvaşi înălța să poată 
Minea să ne ridice în slăvi pe toţi ai ci. 
Nu mi-e teară Măria Ta. Eu nu o stiu 
fată, cu o ţiu băiat. Si dacă Domnul meu 
cere sufletul tatălui. apoi snfletul copilu 
Ini e cu şi al lui tălă-so. Sapoi dacă o fi. 
an fi să piară, mai bine să piară pentr 
Țară decât să piară cu mâinile în sân Mă- 
ria Ta, ca nu-i nimic, noi suntem hinele 
si răul [ărei. Trăim noi, trăeste tara, mu- 
"im noi, moare țara. Pas-o Măria Ta să se 
rtucă acalo unde este primejdia. Fa nu ştie 
ee este primeidia, ş-apoi este atât de isteaţă, 
încât Fieriştii, oameni cari sau înflăcărat 
pentru o cauză, dar care nu au dat ochit 
cu focul, cu sreu ar putea-o juca după 
voia lor. 

Se ri:lică în picioare. Î*hia rusească ec-u 
nurta la brâu, străluci în lumina opailului 
întunecat. Fata lui era luminată, uchii lui 
erau aprinși 





Ei 
Intro dimineaţă de primăvară, ostașii 
lileriei greceşti ce stăteau rezemaţi în flin- 
tele lor lungi cu cremene pe câmpul de e- 
xerciţii din faţa târgului din afară, văzură 
trecând o țigăncuşe plinută şi frumusică 
cu un sac la spinare ducându-se la târg. 


Aristia Porucicu îşi lăsă oamenii în repaus 
si plecă după ea. 

— 0! Hromoşica fătuţa ; e duţi în sa- 
cul dia spate? 

Țizăncuşa il piivi vicleană întoreând o-- 
chii a vino 'neoace. 

.— VUezici, Arhonde ofițer. 

— Urziţi ? Asa trebueşte şi la mini ur- 
ziţi bre fatuta, eu mi-ţi plăteşte bini. 

Și Aristia privi fata în albul vehilor. O 
dorință pătimaşe juca în fulgerile lor. 

— Vini cu mini! şi Aristia o luă îna- 
inte si (isăncuşa după cl. Trecură prin 
târg. ocoli turul de foc şi o luară la dreap- 
tu. Se opriră în fața uni case cu prispă 
si uecară sus 

— Viui iţi fatuţa și pune urziţih în cu- 
meri asta, 

Țigiincuşa întră şi Aristia închise ușa 
după ea cu îvimul Se repezi la ea ca un 
“cos sliu minţi. 

—- Ana fremoşica fatuţii, ochişorii tăi, 
trupusorul tiu ma fermecat. 

— ? 

— Ama, 

— Inapoi! Ashunde ofer, înapoi! 

Şi tigăncuşa îşi scoase bnemaua de pie 
cap şi îi vorbi îu cea mai cenrată grecea- 
=că, 

— Arhoucde vfițer, nu sunt ţigancă : sunt 
Romăâncă «te ucar. dar mi-s dragi ofiţerii 
Lteriei și nam îmbrăcat asa în haine de 
jizancă ca să-i pot vedea mai bine. 

Arista ianrărmurise. 

— Iertare Doamnă, iertare. Eu vam tva 
drept ce van văzut; dar... totuşi frumu- 
scțea dumnici-voastre mă atrase şi voi 
face iot ce-mi va sta în pniinţă să vă fiu 
plăci. - 

Ţizăncusa se uită galeş la el. 

— O! Nu teebue să faci multe pentru 
Mint... Să aduci mâncări şi băutii şi să 
petre>m ziua de azi numai noi amândoi. 

Aristia crezu că visează, 

— Oh! Kera-mu, totul ss 
dlommniri-voastre. 








e la picioarele 


E. 

Pe la cântatul al «lvilea de cucoş. țigăn- 
cusa era la cortul Domnului Puduor. 

— Măria Sa doarme. 

— Prebue să-i vorhese acun : an liber. 
tate să vorhese cu Măria Sa wi când. 

Pandurul stătu pe gânduri, apoi chemă 
pe ofiterul comandantul străjilor. 

— O fctişeană cam ţixănoasă vrea să 
vorbească numai decât Măriei Sale ; zice 
că arc voie să vie la Măria Sa oricând. 

„E Ilinca, 


Puideaua dela intrarea cortului sc ridică, 
Ilinca intră şi se aruncă la picioarele 
Domnului. Un plâns cu sughiţuri o "necă. 

— Măria Ta, ţi-e viața n primejdie. Că- 
pitanii ti te-au vândut. Crecii îţi întin 
cussa să te ucidă. Să nu te duci la ei. Mă- 
via Ta. Iţi vor arăta voe bună "n față, și-n 
"pate îşi vor ascuţi iataganele,,, 

Domnul Tudor rămase gânditor. Ridică 


pe llinca dela picioarele ]ui şi-o privi 
repi în ochi. 
— llisco. chiar de mar tăia mă duc. 


Domnul Lluder nu stie ce vsie frica. Dacă 
cu şoviiesc, ce vor face Căpitanii mei, ce 
“or face Pandurii mei 7 Vor Căpitanii mei 
să pier? Să pier; dar din sângele meu 





206. UNIVERSUL IATERAU 





una săpeaanacei baie 


UMBER'TO BISCOTTINI 


de IRINA C. IONESCU-SANGER 





leșiserăm în grup, să adlmirăm — ca 
tiecare „roman“, acel joc de lumini, acea 
ondulată dantelă aprinsă ce desemna mă- 
veția bisericii .San Piedro”, cu cele doiă 
primitoare colonade laterale. Ne îndrep- 
lam acum pre „Pincia”, cel de al doilea 
punct «de atracție al mulţimii, căci de pe 
înnălțimea vestitului deal împădurit cu 
brazi, și îmbălsămat de trandafiri şi pur- 
tocali ce nu rudesc, privirea-ti alunecă 
pe luciul întunecat al Tibrului până «de- 
parie, către minunea iluminată. Şi, alie- 
ori atât de liniștit, pocticul parc al Pin- 
ciului foroftea de lume : unii suian venind 
dela „San Piedro“ şi îngrămădindu-se pe 
balusiradele de piatră sau lu ..Casinou“. 
să privească îndepărtatul coutur iluminat. 
alții colorau srăbiţi. să-l sudă mai de a- 
proape. 

Tar grupul nostru, reflectând asupra 
embelor. aspecte, căuta acum un loc de 
odihnă. Ne aşezarăm pe niste bănci de 
piatră, cul: uriaşele  umbrare ale acelor 
pini maritimi ce decorează misteriosul 
pare. 

„Priviţi în faţă,-deept, zise unul din noi, 
si spuneți ce-ati văzut... 

—_ 272 

—- „Pe mine mă aşteaptă acest soclu 
gol“... 

Yorbea Lrmherto Biscottini, profesorul 
de 29 de ani. doctor în litere si filozofie. 
autorul doemmentatului studiu „LL Anima 
della Corsica” (Bologna 1928) lucrare 


vor răsăti alți Tudori, alți răsbnnători 


ai Poporului Român. 
> 


— Ilineo. Zici că mâine nu soi mai fi? 
Hu! 

za ot A 

— Vino lângă mine. 

= 

— ilinco. uită-te în ochii mei. Ce-ţi spun 
ție adâncurile lor ? Ce-ţi vorbese ție himi- 
nile lor, şi ce ți-au vorbit totdeauna ? Nu 
simți cum te pierd achii mei în adâncul 
lor ? Nu simți cum le "'nconioară pe tine 
Hinco, flăcările lor...... Tlinco, mi-ai fost 
dragă ca copilă. Tlinro mi-eşti dragă ca 
femee. Acum tn te-ai înălțat Tlinco și 
ii-eşti drasii ca Româncă. Te-ai dat în 
mâna bestiilor pentru Românii tăi. pentra 
Tara ta. Se var închina Românii pentru 
sufletele noastre. dar nu te voi uita nicio- 
rată, Ilinco. femeie de Români dia ținutul 
Oltului... 

Cu lacrămi curgând. sărută Domnul v- 
brajii şi fruntea Tlincăi. 
A + 

Pandurii care-au pribegit prin văile Ol- 
tului după uciderea Domnului Tudor, a 
«pus că noaptea cşea din spuma apei nn 
«las de fecioară. ce îngâna odată cu va- 
lurile Oltului, jelind, cântecul Domnului 
Tudor. 

„Tudor, Tudor, Tudorel 
Dragul mamei voinicel.,,. 


"Loeot. PAUL EPUREANU 


de un mare interes spiritual pentru popo- 
rul italian. 

Tu fața noastră, în înşirnirea albă, dea- 
<ă şi uniformă a busturilor de marmoră 
ce înfâțişează celebrităţi dispărute. era un 
soclu gol. Si tori glumirăm. protestând 
7zomutos eantra părerii profesorului Bis- 
cottini, propunându-ne reciproc pentru o- 
cuparea locului vacant pe soclul alb, apoi 
sfârsirăm discutia animată, deeretănd u- 
nanim si aproape serios. că singurul indi- 
cat pentru ocuparea acestui post liber prin- 
tre celelalte celebrități ale Italivi. va fi 
tot doctorul Umberto Biseottini, dar peste 
o sută de ani... 

Vorbirăm despre înfățisarea tristă a bus- 
iurilor albe în îniunericul nopţilor linis- 
tite, amintirăm, fiecare. crâmpeie din via- 
ta unora, se puse problema ochilor Îi Pe- 
ivarca, pomenirăm de Laura si de nenmu- 
vitoarele sancte.., 

Alunecarăm îu diferite domenii... 

Fra o animație sşcolărească în glumele 
noastre, al cărar miez îl forma de obicei 
câte a ileice lansată de isteata vervă a «loc- 
torului Biscottini. alături de bonomia so- 
tilor  Tsopescu, 

Umberto  Biscottini. directarul  impor- 
tantei reviste : „77 Giornale di polilica e di 
lefteratura” (revistă care a închinat nu- 
mărul său «lin Decembrie. e. Românici). e 
autor dramatic. director general al scoa- 
lelar streine, profesor... Dar să lăsăm fi- 
ilurile şi să vorbim de om. FI e un protec- 
tor și un amabil îndrumăior al Românilor 
aflați în capitala Italiei. Tnformaţiuni bi- 
bliografice si de ioi felul. adrese de serii- 
tori. legături cu editurile, arice fel de Iă- 
muriri în toate domeniile de activitate în- 
telectuală. | mberto Biscottini le pune. 
în mod precis. cu multă gentileţe la înde- 
mâna celor ce au nevoe de cele. cu acea 
naturalețe care te face nnmai că nu te 
simți deloc încureat oridecâteari te-ai a- 
dresa lui. ci chiar să ai impresia că-l cu- 
noşti de când lumea. si că cl ar fi dator 
să-ți vie în alutor cu vreo Diunăvoinţă. 

Timberta PBiscottini sa născut în Toscana. 
la Pistoia. în 20 Avrilie 1901. si-a terminat 
studiile la Universitatea din Pisa. unde s'a 
laureat în litere şi filozfie. a funcționat ca 
prafesor cinei ani la liceul din Tucea până 
când a înst chemat la Roma, la Ministerul 
„facerilor străine. unde lucrează şi în pre- 
zent FE fascist înfocat. A fost secretarul 
partidului nationalist. 

Suflet meditatiy. e) a studiat problemele 
literaturii zi ale filozofiei în levături cu 
warele moment istorie pe care îl traver- 
sează lialia de azi. 

Sub acra aparență de tineresc oviimisni 
si lipsă de preocupări. Umberto Biscotini 
ascunde n natură de profuna cugelător. 
minte cuprinzătoare de largi perspective 
în domeniile criticei şi istariei. Siilul său 
e concis, plin de vervă şi de acel spirit 
pătrunzător cu rafinate ascunzisuri. 

Acest precoce scriitor, în vârstă de abia 
29 ani. are deja terminate, numeroase lu- 
crări. printre cari (menționăm numai pe 
cele principale) : 

































Culegere de poezii corsice, 'Lurino 19%, 
Alfredo -iriani, cugetător și artist (Piu 
1924), precursor al fascismului. 
Asupra cpnceptualismului artei la Tom 
aseo, Pisa 1924 
Viața și aperile lui Cezar Balbo, Lisa 
n 1996. 
L'anima della Corsica, Lucrare de o mart 
importanţă. pentru vecterile guvernului ae 
imal, despre care am mai vorbit, Îivorm 
1026, 
li Facisma e lo State, Livorno. 1929, bu] 
“rare ce ta fi curând tipărită în limba 
română în prezent, suat în curs de tipă 
rire (în timpul lunei Martie. la Fivorne 
editura Ciusii) : Asupra ifalianităţii Dal 
maţiei, Lixvcerno 1920. 
Insula Persică, note de călătorie prin 
( prsica. 
In curs de preparaţie: 
Pueţii Penaşterii (Giusti, Livornuj, 
Massimo dazeslio, (Le Monnier, editor 
Firenze). | 
Mmberte Biscotrini a fonda şi dirijează, 
dela naşterea revistei, importantul: 1 
Ciornale di politica e di Totieratura, în 
car a risipit multe importanie articole, 
unele adevărate studii, după cum mule 
articole le-a risipit prin ziarele si revistele 
nalienaşti si streine, 3 
Profit de ocaziune şi de buna sa dispo 
ziție şi-i pun câteva întrebări asupra tării 
noastre - 
„= Ce eresleți despre România ? 
FI mă priveste Îmng. surâde si-mi ră 
punețe cu amabilitate : 


CI. CRED FO DESPRE ROMANIA? 


Nu e usor so spui în două irei vorbe, 
deoarece atunci când vorbesc despre un 
popor. m'am obisnuit să ţiu seamă de u-| 
manitatea sa. adică de realitatea puteri 
cale. și de voința sa națională. fără să mă 
las furat de ademenirea sentimentului. 
ceeace în cazul de față ar putea fi deo 
cemnificație nu toemai indiferentă pentru 
lialia Modernă, cuve mai mult ca oricând 
simte azi ereutatea istoriei sale trecute, 

Noi Halienii suntem si voim să rămâ 
nem prietenii Românilor, pe cari îi cons- 
derăm ceva lin noi. lăstari ai aceleiaşi ră- 
dăcini. plantată în orient pentru a înălța 
însăşi drapelul nostru, dar tot asifel, pen- 
tru noi, pentru existenta şi numele noastre 
comune, am dori ca Românii să fie deo. 
potrivă depozitari ai acestei tradițiuni și 
ni acestei mmândrii pe cari singuri astăzi 
în Furopa le simțim ca un drept al nostru 
si pe cari. deci, să stie a le descurca din 
cventualitățile politice, (eari n fac să sa 
râdă uneori acelora ce reprezintă încă 
pentru Roma excluderea din cercul disin 
al spivitului ale cărui sfindardr sunt de- 
pururi  aquilele. si ai cărui apostoli 
<unt legionarii). Nin Roma se vorbeşte as 
tăzi Furopei cuvântul unei noni civilizații 
în numele Romei să strângem astăzi mai 
puiernic lanțurile sângelui şi ale culturii: 
vom culege împreună roadele cele ma 
bune, 





UNIVERSUI, IATERAR. --" 297 





ceatacen Usicpearea 





"CONST. ARGEȘAN 
i ALEXANDRU BIBESCU : 


«Ferdinand catolicul» 


(Dramă în versuri, în + acte) 


Vom zice dela început: o fericită re- 
stiture dramatică a unnia dintre cele 
i sgudaitoare momente istorice. Titlul 
a tocmai poiriviț) ne-a spune: sântem 
remea lui Ferdinand  Catolicul (în 
căt ariatim că. pentru conținutul lu 
iii de care ne ocupăm, l-am fi. prefe- 
pe acesta). pe vremea închiziţiei spa- 
le conduse de îndeobşte cunoscutul 
mas Torquemada. Drama nec zuară- 
de sfârsitul acestuia -— ca o urmare 

epiată, ca un act de dreptate (scena V, 

IVI cu o ispășire a purtării lui inu- 

ne şi nechihzuite. De un singur lucru 

pare rău: de volul redus pe care toc- 

i Ferdinand Catolicul îl joacă în acea- 

piesă. Din cele ce ni se spus aici, îl ve- 
evlavios și destul de energic. 

Ce păcat că uncori e prea absent. 

Asa cum ce toată afențiunea autorilor 
asupra lui Torquemada cu a cărnia 
tie lucrurile se linistesc. Ni se spuu 
re cl că era un criminal sadic. un 
frânat ipocrit : 


Ah, fata cea de Maur 
balita de frumoasă... 

: 
Pe fala cea de Maur 
"() oreau, chiar dacă dânsa 
pe mine nu mă oroea. 

(scrâsnind) 
[n rug imens în piată 
va arde pentru ea, 
Da... orice 'mpotrinire la 
mine uure rost... 
(hotărît). 
Un rus fsucadat)! 
Cel mai năprasnic 
di:: toate câte-an fost 
E singura răsplată... 


Ș mai io: 


Dar n'a iubesc... o vreau 
doar, a mea cât mai 
curând. 


AUGUSTIN 
'Șin urmă... 
TONOUFMADA (bestial) 


Rugul... Pofta ne-a 
0 ordeu arzând... 


incă : 


Să mergem, Augustine, şi 
noi spre mănăstire : 
He-asleapiă braţe albe 
şi calde.. șin potire 
Un pin spumos de Xeres.... 
ce-ţi toarnă fuc în vine. 
Ce zici ?.. 


+ AUGUSTIN (cu bucurie) 


(um orei, stăpâne,... 


LOROULMADĂ. 


Si perne toi şi fine, 
Ce shiamă par'căn laină 
cu măâugiere dulce 
Sfivase două frupuri ală- 
furi să se culce, 
(insinuant) 
lar starila o bună... 


Natural, că toate acestea se fac în nu- 
mele si la adăpostul Crucii. De fapt a- 
ceastă vointi este rlestul de adâncită. Ast- 
fel îl vedem convingânăd pe rege de ma- 
rea viuoviitie a Imi CGoiez (de care de 
fapt niei el nu era prea convins), hotă- 
vintlu-i singur pedeapsa, ba chiar pregă- 
vinclu-se pentr tron 


Aşa co mâine fusăși In- 

fanta. după lege, 

Ia ave: proscrisă... iar 
fronul pentru Rege 

henine-o jucărie, 


AUGWSTPIN. 
Cu fre al oimânui! 
TOROLEMADĂ. 


Cind um în mână-un 
Seepiru. pot fine și 
pe-al lui. 


Si. disprejul Îmi pentrn adevăratul con- 
ducător ul lării se vede în scena urmă- 
lOArU 7 


Riserica unu poate din 
partea nimănui 
T'n orilin să primească.. 


in scena cu |uana: 


S'a sfârşit! 
Nicio puteren lume. nici Papa 
cel sfințit 
Au poale să mai certe bles- 
femul pronunțat. 
dar mai als în scena cu regle (TIP. 3): 
Si Henric sta pe fronu-i și 
toluși mantia scos-a 
Co <a fârascăn târnă 
pe drumul spre Canossa. 


O altă voinţă interesantă esle aici aceea 
» Înanei pe care o vedem suferind pen- 
tru loroduicul ales. E poate singurul mo- 
ment de factură romantică această iubire 
nu tocmai conturată si totusi atât de ne- 
fericită. Lirismul. de astă dată. e evident 
și versnrile care, rareori, maj pot schio- 
păta. aici devin luminoase și sclipitoare ca 
lacrima. Cităm pasagiul mai ales pentru 
“uloarea hui Virică * 


Înduri-fe, o fată — de su- 
fletu-mi ce moare! 
Alâta am pe lume... Sfi- 
oasă ca o floare 
Mi-a răsărit iubirea atâ- 

la de curată, 
Că nu-i pe lume cântec 
so fi cântat vreodată 





Și nu-s pe lume lacrimi să 

prindăn boaba lor 

„Atita suferință și-afât 

amarnic dor 

sau în scena XII, actul IL. Și tot atât de 
interesantă e Juana în replicele satirice” 
sau în; seena nebuniei. Foarte puţin relief 
Comez a căruia salvare nu e destul de mo- 
tivată esteticeste. pare mai mult trasă de 
păr. Luexistentă regina. Natural că: nu ne 
gândim la o aualiză amănunțită a acestei 
încercări care merită, desigur, mult mai 
multă solicitudine decât tăcerea cu care 
a fost primită. 

În ce mă priveşte voiu mai adăoga: 
planul arhitectural şi forma, uneori, mi- 
nunată. Că, din acest punct de vedere. vor 
fi şi unele scăpări — nu e de mirare: au- 
torii (mai ales d. Bibescu) se găseşte, mi 
se pare, în faţa unui debut. Nu nendoim 
că, la o eventuală revizie, vor reuşi să le 
oculcască Iată din ce cauză ne grăbim să 
le subliniem : 


Ah, nu-i ui! nici pribi- 
rea, tici țipefele ei... 

la masa mea alături, în ca- 
sa mea a stat,., 

Nu-mi sfărâăma nădejdea 

re-ahia mai mi-a rămas... 

Nu-i niponată Spania că nu-si 
au fara lor... 

Vu pot sta două săbii într'o 
aceiaș feacă... 


si mai ales ahuzul de sinereze dela par. 
(1—62 : aratie : pe-o-noa-re și con-știin-ță: 
pro-tec-ția : 

Sau forme dedinainte de Alecsandri cu : 


Co gânduri cu-u lor valuri. 
vin Ninistea să-ți curme ? 


Si. pentruca să fim completi, am fi do- 
rit mai multă griie technică (îndeosebi un 
snațiu mai vizibil între acte) ortografică 
si — de ce nu? — chiar la punctuatie (în 
snecial la vacativele atât de dese fără a fi 
huse între virgule). mai puțină interven- 
iie a numelui nzacclui închizitor care dă 
autorilor 10—15 versuri. o utilizare mai 
-umpănită a unor rime (aur—tezaur) care 
încep să devie supărătoare, restabilirea 
fonetică a numebni etnic .de Maăr (nu 
Maur) si mai multă atențiune (dacă dra- 
ma vrea să fie întradevăr istorică) pentru 
culoarea locală. 

E tot ceiace se poate spune — într'o a- 
naliză snmară. dar obiectivă despre încer- 
care d-lor C. Orgesan şi Al. Ribesen cari 
au păşit. fără îndotală. cu dreptul în ge- 
nul dramatic. 


PAUL I. PAPADOPOL 





| 
] 
! 








293, — UNIVURSUL 11TrRAR 


ACTORUL ȘI ARTA LUI 


Cunoscuta actriță d-na Tilly N. Bulan- 
dea u făcut să apară de curând un ele- 
gani volum cu fitlul de mai sus. Cartea 
d-nei Eulantra accidental tipărilă şi sevi- 
să cu uorv i cu competinţă este o lu- 
crare merituvasă, care umple abia un gul 
mic din imensitatea celui fără de sfârsit 
«din această ramură, 

La no: sa scris foarte putin în mate- 
rie de lcateu, şi adesea sau bătut câmpii 
fără rost si mai mult în chestiuni perso- 
nale din cure să iasă în evidenţi în deu- 
sebi personalitatea autorului şi că ser- 
vească interesele lui, de cât pe cele gene. 
rale ale breaslei 

Nimeui nu sa gândit lu şcoala actoru- 
lui. Conservatoarele vom, de elevii cari sc 
adapă la izvoarele unui biet curs abso- 
lut elementar al învăţării  meşteşugului 
numai prin cecace le arată maeştrii lor. 
Cărţi prea puține, dacă nu chiar de loc, 
sau seris pentru ei. De abia în ulti- 
mul timp sa stabilit o programă mai se- 
rioasă în care să se cuprindă şi studiul 
teatrului din toate timpurile şi al litera- 
turti dramatice clasice și actuale. 

Dar cărți româueşti nu Sau Seris, nu e- 
xistă cărți câl de vlemeniare în care cle- 
vii să învete cum să-și şleluiască unele 
calităţi, sau cum să se dâzbare de unele 
defecte, cum să pronunțe, cum să-şi for- 
meze v dicțiune bună, 

Această lacună ov umple d-na Lillv Bu: 
lamlra, o distinsă si talentată artistă a 
tealrului Naţional din Cernăuţi, unde ce 
si profesoară la Conservator. 

Cu un spirii de observaţie caracteristic 
actorilor de rasă. ajutată de o cultură fru- 
inoasă şi de experiența unei vicți (le teatru, 
d-na I.. Bulandra a dat la iveală un voluni 
pe cât de interesant, pe atât de neaştepiat. 

Se stie. pe artă se întemeiază cultura şi 
civilizaţia unui popor. Dar dintre toate 
artele, celei teatrale îi revine mai mult 
misiunea de a instrui si a moraliza, spune 
d-na Bulaurlra în primul capitol al cărţei 
sale, 

Sarah Bernard compara aria teatrală cu 
nn arc imens cu care geniul poeților arun- 
ca săgeți hbinefăcăloare asupra Societăţii 
și moralei. Teateul deşteaptă patriotismul 
adormit, biciniuste neghiobiile și abuzurile: 
pe nesimlite face educaţia celor fipsiţi de 
cultură, ațâţă îndrăzneala timizilor, susţi: 
ae credința. dă apcranța şi ne învață mila“. 

Nu se paate o caracterizare mai bună 
şi mai minuţios şi documentat exprimată 
cum e accasta formulată de marea Sarah. 

Teatrul nu are numai menirea de u 
distra, 

Pe lângă partea morală care sarliază din 
cl cu atâta îmbelsugure este de necontes- 
tat faptul că pentru mulţi şi în deosebi 
pentru cot mai lipsiţi de cultură, teatrul 
“ste raza de lumină care-i călăuzeşte în 
bezna lor şi-i educă chiar. 

De aceea nu trebue să vedem în c) 
numai partea distractivă: ci dimpotrivă 
el este si a mare scoală la care se adapă 
si cei liosiţi de cultură, i 
_ Piesele cu subicet eroic deşteaptă în su- 
fletul poperului dorința dea fi la fel cu c- 
oul din piesă, — îi răsceleşte sentimren- 
tefe fe patriotism. Plecând după repre- 
zentatie va duce cu el amintirea celor pre- 
trecute pe scenă și prin exemplele văzute 
va învăla să deosebească binele de rău. 

Victor llugo a zis: — „Nu trebue ca 
mulținca să sasă de la teatru fiică să 


ducă cu ca câteva noţiuni morale, austere 
si prolunde”, 

D-na Bulandra după ce ne dă exemple 
inteligenti alese din cei mai mari preoți 
ai artei teatrale şi după ce arată culită- 
(ile, înăzcute ale unui actor precum şi pe 
acelea care se pot obține prin studii, își 
împarte cartea în mai multe capitole îu- 
cepând cu Dicţiunea, acea însemnată 
calitate a actorului, fără de care celelalte 
ori cât de muri ar fi, se pierd și nu mai 
însemheuză Dimit, 

lală cum defineste D-sa dicţiunea : 

— „O prununţare clară, o frazaie curec- 
tă si o justă caracterizare a cuvintelor, 
toate acestea calități furmează o bună die- 
tiune, 

Dieţinnca este deci, arta de a vorbi 
distinct. corcet, expresiv şi plăcut. O vur- 
hire clară, corectă este fulositoare nu nu- 
mai actorilor ci ori cui în viaţă. Când un 
orator. cu o dicțiune corectă vorbeste, e 
ascultat cu mai multă plăcere: avocatul 
convinge mai uşor: profesorul e înţeles 
iai bine de elevi; militarul dă mai fru- 
mos comanda. 

Dicţiwnea. spune D-sa, e un lucru care 
se poate dobândi prin muncă pusă în ser- 
viciul voinței?! (Dezi cea mai bună dicţiune 
nu-i cea făcută ci aceea cu care te-u înzeă- 
trat natura. N. [.) 

După ce arată că suui trei feluri de dic- 
tiuni şi anume: prima corectă, a doua ex- 
presipă si a treiu dicțiunea ritmică: autoa- 
rea trece ta ali capitol de o importanță de- 


de D-na LILLY BULANDRA 


vschită în cariera artistului : arta de 26 

— Trebue să înveţi să citeşti ca să 
:ă vorbuști, zice Legouvă. 

Fxistă deci a artă a cetitului. 

fără îndoială. Actorul care citeşte ri 
rile greşit se va obişnui cu intonaţii În 
va lucra pe nisip, tu va Clădi, nu 
junge la nimic, 

Si astfel cuntinuă cu cetelalie capi 
ale volumului. documentânil si exempă 
când. într'o limbă românească pre înk 
sul birturor, întreaga carte care cuprindă 
«e capitole, punând la punct chestia 
Respiraţiui, Yocea, Pauza, Punctuaţia,] 
(iunea expresivă, Peprezentarea nun 
Privirea, Munica, Gestul, Atitudinea, 
cul, Sensibilitatea, Puterea de exteri 
zare, Spiritul de obserbatie, etc, 

Actorul și arta hui este o carte 
[ serisă simplu şi fără pendaurism, en | 
cizelată şi corectii si pe înfelesul tutăj 
Merită toată atentiunea. D-na Bula 
si-a pus în evidență încă o calitate 
bănuită şi necunoscută până acum pet 
care worită toate landete. Volumul e 
vicit reulizat bine documentat, și bă 
exemplificat încât se impune dela ş 
“hiar şi actorilor versali cari 10: nai 
veva de învăţat din ca, şi în ucosebi 
vului de conservator şi tinerilor actori 
căror calechism trebue să fie. 

Dar cartea e atât de interesantă în 
poate fi de folos ori cui doreşte să sei 
truinscă ş 





GFORGE SCRIOȘTEANĂ 
n ÎN a 


TEATRUL NAȚIONAL — CERNĂUȚ 


INCHIDEREA STAGIUNEI 


Cu pirsa „Alt Om“ de Rey în traduce- 
"ca bu Haralamb Leca Teatrul Naţional 
tin Cernăuţi îşi închide stagiunea. Vor 
mai urna si alte spectacole după cum sau 
amuhţat, — date în «diferite scopuri de bi- 
nelacere : spectacale pentru someuri, pen- 
iru sinistrati și pentru alte multe categorii 
sociale zipuilare. Acest surplus de activi- 
tute denotă că teatrul naţional din Cer- 
uăuţi se complac» întro muucă fără pre- 
geci pe rare de altfel a preconizat-o tut 
anul si care i-a adus roadele ze marehea- 
ză un prozees indiscutabil faţă de sta- 
ziunile anilur precedenti. Dar munca de- 
pusă în această direcţie a avut un atri- 
but tot pe atât de important: priceperea 
cu care a fust fixat repertariul stagiunii. 
HI a renşit să împace perfect necesitatea 
de a răinâne în cadrul preacupărilor «le 
propagandă culturală pentru care e me- 
ML orice teatru naţional, cu exigenţele 
uaui publi: care în primul rând plăteste 
pentru ca să se distreze. Deaccia speeta- 
cule ca: Scrisourea pierdută,  Punclul 
negru, Pracul, Prostul, Patima roşie, vor 
vămâne in sufletul cerunăuțenilor ca fru- 
moase şi neuitate amintiri. Nu putem 
vorbi, însă, de nceste succese fară ca să 
nu vorbim de d-nul profesor Bădărau di- 
rectorul teatrului, — şi de acela care u 
ivst iot sufletul stagiunii : d-nul Misu lo- 
tino. Munca, priceperea, tenacilalea şi vo- 
inta care Sau impus creatoare cu orice risc 
din partea directorului de scenă -- ll 
Misu Lotino. a dat îhtutdeanna spectacole 
serios studiate, realizate cu un ansamblu 


disciplinat în care elementele component 
simțeau Fiecare la Incul său. D-l Mişu 
tinu, in toat piesele pe care le-a 
în scenă și în care a fost şi interpră 
alus mult simţ al artei adevărate şi 04 
tăgădluită chatiucţie, cevace i-ar atraeiă 
iă dragostea publicului cernăutean q 
l-a sărţiiturit. Secondat admirabil de 
torii, —: în frunte cu d-nii N.  Bulană 
Fconuomu, Balaban, Aurelian, Motuzari 
“-nele Annie Capustin, Lilly Bulazd 
inc Balaban si Featerina Mironescu, 
si-au valorificat cu prisosintă frumos 
lor însuziri dramatice și au munci $ 
râvnă și dragoste, sa reuşit să se dea 
blicaţiei o stavinne lin ecle mai mulțe 
ivare. E 
Se envi:e, totodată, să relevăm și ta 
tul de comic al tânărului actor Grig 
Vasiliu zare ajutat de cultura ce o post 
va face în teatru carieră strălucită, 
Dar toate acestea au fost araniat 
sprijinite cu suflet de adevărat părin 





către d-1 profesor universitar  Bădăg 

directorul teatrului care, datorită go 

dărivi d-sale înţulenie, a adus atâtea 

bunătăţiri de ordin moral şi material 4 
trului nostru de acr, 

FUGEN LITEAAI 

Cernăuţi. lâ April 950, 














Pictorul O. BRIESE nu este necunoscut 
publicului amator de arta frumosului plus- 
tie. E a patra vară de când expune 
E în Bucureşti. Însă o manifestare mai in- 
:-tensă' a desvoltat în cetatea Moldovei — 





O, BRIESE : Flori 


in laşi — creind dela 1910 un puternic 
curent. artistic, acolo unde se simţea ne- 
voia de .o.pricepere largă şi de o putere 





O. BRIESE : Copil 


de muncă ce sa evidențiat în mai bine de 
16 expoziţii. Aproape fiecare an, marca un 
progres, ce tlesfăta pe expozant dar şi pe 
leşenii atât de sensibili în faţa „frumo- 
sului“, 

Expuziţia prezentă, nu este decât re- 


UNIVERSUL. LITERAR. —.299 





so A ca sE a c ea 





EXPOZIȚIILE O. BRIESE ŞI R. HETTE 


(GALERIILE REGINA MARIA) 


de MIHAIL GH. CONSTANTINESCU 


zultatul nvei munci de intensitate apre- 
ciubilă. adequată unei înţelegeri supori- 
oare. ; 

Jocul măiestru al umbrelor ce se depla- 
sează cu o uşuriuţă remsreabilă, este bine 
prins, relând viaţa şi ansamblu în : stradă 
din Iaşi. poiana, peisaj de munte, amura 
la margine de sal, case în asfințit, casă 
din mânăstire, dealul verde, etc... 

Un caracter esențial şi de mare preț al 
pictorului O. Briese, este puterea sa colo- 
ristică. ce redă o realitate atrăgătoare, 
privată de vrice elemente de natură me- 
tafizică, Astfel, nafură moartă (ghivece), 
mac, ochiul boului, flori din mănăstire, 
mac roșu, frandafir:, margarete — precum 
și — fure cn fisară, bălrânul lzel, lieanu, 
copilul de Ture, mană cu copil. țigancă 
sunt tratate cu o finele și naturalețe ce 
incadrează pe piciornl O. Briese într'o at- 
mosferă de contemplativă seninătate pic- 
vurală. 


+ 


Sculptorul BR. HETTE aduce ceva nou în 
atmosfera încărcată a sculpturi prezente, 


ideia analizată psihologiceşie sub toate 
aspectele, reprezintă imaginea adevărului 
perpetuv. Dacă un sculptor — ca şi unu 
pictor dealifel — va căuta să redee par- 
ticularități subtile ale fanteziei lui, atunci 
lucrările, îşi vor fi trăit viața din clipa 
exceutări. 

Sculptorul Hette înțelegând acest lucru, 
a căutat să redea perpetuul. Desigur că 
asupra acestui deziderat au influențat și 
stilistica deosebită ce o posedă expozan 
tul. 


Astfel, pugabond — o puternică întru: 
pate a expresivităţii — filozof arec şi 


duusatoarea cu castagnete — după modes- 
ta mea părere cele mai interesante, — 
vvauspiră acea înţelegere psihologică de 
imortalilate, ce rezultă dintro tratare pu- 
in decorativă, însă superior înţeleasă. 

Scolurul, schiță de nud, haine vechi, 
evreu adormit, hamal, după muncă — 
atrăgătoare prin atitudinea lar suzana, 
fure făcându-și jisara, tălăroaică, salahor, 
cete... — interesante prin specificul impren- 
nat. contribuese în mare parte la califi- 
carca superioarei facturi a sculporului R. 
Hetie. 





G. ŞTEFĂNESCU-AREPHY 


După câţiva ani de odihnă îl revăd pe 
pictorul Arephy în cxpoziţia sa din sala 
Mozart, 


„A făcut frumoase şi vădite progrese în 
mânuirea pensulei şi me aduce de ustă 
dată lucrări la cari unu ue aşteptam. Era 
Firesc să fie aşa. Cinc munceşte ajunge să 
se desăvârşească şi acest lucru îi poale 
ennstata ori şi cine i-a vizitat expoziţia. 


Lucrările sale sunt interesante şi priu 
ucecu că artistul a evoluat, mergânt înu- 
inte pe calea progresului şi şi-a înbogăţit 
ennoştinţele studiind în străinătate. Lu- 
erările pe cari le vedem azi în Sala Mo- 
zart, se relevă prin pătrunderea psiholo- 
pică — printe un desemn sigur şi cât mai a- 
proape de._realitate şi mai ales prin ten 
dința de a căuta izvoare noui de inspira- 
ție. . 

Artistul este un modernist, un înfocat 
aclept al şeoalei noui, care caută să redea 
nu atât frumosul, cât mai ales simboliza- 
rea unor realităţi prinse în linii. severe dar 
totusi corecte. Aceasta se evidențiază în: 
pescarul, floarea soarelui în grădină, vo- 
dere spre Berendești (Argeş), precum şi în 
fotoliul verde şi câteva nature moarte. 

lumina vibrează, acrul se simte, pers 
pectiva te farmecă. lată trei lucruri ce 
se observă în luate pânzele sale. 

Această expoziţie este v manilestare me- 
rituoasă care se impune să [ie văzută, 


EXPOZIȚIILE 
|, PANTAZI 


In sala de jos dela Mozart expune sculp- 
inră tânărul artist |. Pantazi. 


Dela începul ţinem să spunem că sculp- 
torul Pantazi este un artist care calcă pe 
drumul cel drept al artei şi să păzoşte de 
exagerările moderne. 

Vizilâud expoziţia am admirat fără re- 
zerve căteva capete foarte expresive, an 
privit cu mult interes unele din baso-relie- 
înrile pline de armonie cari încântă ochiul, 
precum este „Lupta gladiatorilor“, altele 
cu subiect mitoluvgie şi altele cu subiect 
militar precum şi „ostaşul român“ care 
răsare dârz din mijlocul acestor lucrări 
si înckeieni eu" constatarea că tânărul 
sculptor IÎ. Pantazi, va da la iveală pe vi: 
tor Iuerări din ce în ce tut mai- intere: 
sante. IL așteptăm. 





ID). CASELLI 











500. — UNIVERSUI, 1ITERAR 








CR Ș CI Șa-cașet... 


BOABE DE GRAU e titlul unei lumi- 
moase publicațiuni redactate, din partea 
„Direcţiunii Educaţiei poporului“, de d 
Em. Rucuţă. Tipărită în condițiuni tehni- 
ce speciale — ea constitute — prin cli- 
seele de o claritate nimitoare, prin arti- 
colele de îndrumare şi cronici, o lectură 
dintre cele mui insirnetive, Numărul apă- 
rut (Martie) ne aduce: darea de scamă « 
d-hei T. Bianu (Academia română şi bihlio- 
teca ei) — însoțită de 14 valoroase clişee 
printre care: membrii Societăţii academi- 
ce române ln 1743 Aug. 1867: o listă cu 
întâele donaţii“ o pagină din „.psaltirea 
voronețiană“, un document dela Petre 
Sehiopul, din 28 Main 1570 în Iaşi, un ma- 
nuseris al lui Fminescu, ete. 

Urmează „Rucegii iarna“ (cu î1 peisagii) 
al d-lui Mihai Haret, președintele Tnrine- 
Clubului României. 

Despre „statui ecmestre“ scrie sculptorul 
!. Jalea (cu 9 clişea), iar despre „Cetatea 
Afhă“ (cu 8 elişce) d. Gr. Avakian. 

Cei zece ani de experiență ai „Caselor 
Naţionale“ formează obiectul unei juste 
vuraeterizează din partea d-lui Jean Bart. 
(9 rlisee). 


CUMPANA PARINTELUI TEODORIT 
se nnmeste schița monarhică pe care pro- 
zatorul Gala Galaction o publică în pri- 
mul număr al ret. ..Roabe de grâu“. Ni se 
zugrăvește chinul călugărului  Teadorit 
care vrea să facă — în acelas timp — două 
fapte bune. Minunate —— pasagiile descrip- 
five si sensul moral al operei... 


FOARTE BOGATA „cronică“ a „Roa- 
belor de grâu“ ne aduce nrețioase infor- 
mațiuni despre: Librăria de Stat. Cumnos- 
tinta de carte. biblioteca „Astra“ dela Bra- 
sov, Aseriația rnondială pentru educația 
aclulților. annarul miscării culturale. şcoala 
română dela Sofia, “viața satului româ- 
nesc, atlasul linguistic al limbii române. 
dicționarul limbii române, 0 expoziție a 
Românilor Îngoslavi. Românii din străină- 
tate, legături de culinră între Buleari și 
Români, Nomânia în noua encliclopedie 
britanică. Mnmânia ta Barcellona, legături 
cu țări vecine. o expoziție a păcii, mis- 
carea antialcoolică în România, publicații 
despre România în limhi străine, 

T-mează cronici «peciale despre : teatru, 
muzică, cinematagraf, radio, turism, sport, 
educație fizică. educația poporului la noni 
si în alle țări. 


O REVISTĂ IITERARĂ publică studiul 
unui stihuitor despre „poezia pură“. Iată 
un fragmeut: „Dar nu pentru a discuta 
noul în artă sericm aici. Alții, mai în mă- 
sură decât noi, au abordat, cu mai multă 
convingere. granițele cu profundele ei ra- 
mificații : ale eticului, esteticului, etnicului 
ete. terminând la coneluziuni de ordin so- 
cial san pur estetic“, 

Intrebăm : se va va fi convins tânărul 
confrate că—prin astfel de cercetări — va 
putea enccri mai curând Parnasul? E o 
eroare de optică. Yntrucât ne priveşte îl 
sfătuim să Iase altora „mai în măsură” 


această penibilă sarcină, iar d-sa să con- 
fecționeze ceva note de călătorie sau un 
jurnal sentimental — lucrări literare ceva 
mai rentabile. Fireşie că -- înainte de 
toate — e de trehuință să mai ia ceva lec- 
tinni de limbă românească. 


UN JUST RAPORT asupra „integralis- 
mului“ (doctrina literară a d-lui prof. M. 
Dragomirescu) publică d. O. Șuluţiu în 
„Viaţa literară“ (127). E un domeniu pen- 
Imn care d-sn se pare mai hine pregătit. 


DIN SUMARUL .„Adeverului literar” 
1388) + 

Despre arta lui Caragiale de Paul Zari- 
fopol : 


Amintiri despre Vlahuță de Gala Ga- 
laction. 
Vinuri hune de I. Agârbiceanu. 


BULETINUL FEDERAȚIEI corpului di- 
dactie (1, n.) pe Martie cuprinde — după 
prealabilele „lămuriri“ în legătură cu ros- 
tul acestui buletin — darea de scamă a 
desbaterilor congresului din Dec. 1920, 
documente în legătură cu constituirea fe- 
derației cum şi o  înteresantă „chemare 
pentru un ziar”. 


In „ELEMENTUL ESENŢIAL IN ARTĂ” 
i, Sabin Anca susține că „principiul că- 
ăuzitor de care se conduce arta în rea 
izarea tendinței de armonizare este ade- 
văvul“ : de-aici deducții că ea e morali 
„prin însăși această tendinţă spre adevăr și 
dreptate“, Me-aici apropierea dintre artă 
— pedeoparte —. ştiinţă și religie — pe de 
alta. Conferința d-lui Anca este lămuri- 
toare — fiind presărată cu numeroase ca- 
zuri concrete şi apropieri pilduitoare. 


COMENTARII-LE POLITICE al d-lui 
Radn Budisteanu dau dovadă de multă 
maturitate. de nn larg spirit de indepen- 
dență si de pricepută îndemânare stilis 
lică. Fiecare număr trece în revistă eveni- 
mentele interne și externe politice. În nr. 
2 se vurbeste frumos despre întrunirea 
ve. „Cultul Patriei“. 


IN „VREMEA LITERARĂ” dela (0 A- 
prilie, d-nii I. Pillat şi O. W. Cisek publi- 
că 2 traduceri din Georg Trakl. iar d. G. 
Călinesen se plânge de neajunsurile pe 
cara i le-a provocat meseria de critic. 
Demnă de notat este pornirea d-sale îm- 
potriva „profesorilor ce limba română cari 
își închipue că. odată cu ordinul de nu- 
mire. an căpătat şi luminile lui Aristarc”, 
Să aibă oare mai mult drept de a se ocu- 
pa în direcțiunea aceasta — profesorii de 
limha italiană ? 

Și încă un lucru: îmi amintesc de ca- 
legii anului întâi dela limba română: a- 
proape taţi —. în tot cazul majoritatea co- 
vârsitoare -— începuseră să fie cunoscuţi 
și în literatură. De-aici rezultă că : predi- 
lecţiile literare îi împinseseră spre limba 
română. iar nu — cum ar vrea să creadă 
d. G. Călinescu, — aceasta spre literatură 


A REAPĂRUT „Poiana viitoare“ —des- 
pre care am mai vorbit— cn acelaş entu- 
siasm, cu aceeas dragoste pentru pătura 





Cca Z oHenraez 





de jos şi pentru satul în care se editează . 
si la a cărora înălțare învățătorul I. Ma. 
teescu, conducătorul şi redactorul foii, se 
gândeşte atât de intens. Cazul poate cons 
titui o pildă vie pentru atâți tineri, și în 
special ț:entru toţi învățătorii, roşi de vier. 
mele politicii de partid sau de acela al 
afacerilar. 


IN GRADINA INZĂPEZITĂ se numește 
nănunchiu] de versnri pe care îl publică 
d-ra Florica Pădulescu. O mărtvrisim din 
capul locului : ndmirăm curajul acestei 
antoare care trebue să fie foarte tânără. 
Dovezi : tineretea care se desprinde candid 
din credința în vraja inbirii—dar mai ales 
lipsurile de fond si de formă de care a- 
ceastă „srădină“ dă probe. Fireşte că nu 
xăsim niciu realizare completă — dar, ici 
și colo. împrăștiate cu discreţie, unele ele- 
mente de poezie. Inspirația — în genere 
melancolică — presărată, pe alocuri, cu 
fragmente satirice san numai de cronică 
rimată. (Divina simfonie, etc.). Autoarea 
dă dovală de vădite înclinatiuni muzicale 
(Muzică). Mai fericite: In trenul vieții, 
Inaltă-te, Suflete, Sus şi simbolicul Vulcan. 
Inele versuri epigramatice ne fac să cre- 
dem că — în aceste două direcțiuni — 
autoarea ar uvea rlreptul să mai încerce. 


ȘCOALA SECUNDARĂ apare la Cra- 
iovra cu următoarea profesiune de credin- 
tă : «organ de pnblicitate sincer şi pe 
Ce-a "'ntrezul indenendent care ar porni 
dela înșiși profesori și de profesori susti- 
nnf. Cuprinde un conios articol-studiu a! 
«d-Ini C. Rădulescu-Motru : „Scopul învă: 
tământului secundar“ care este precizat 
prin: „să dea elementele pregătite pen- 
ira a fi isnrăvite în învățământul supe 
ior“. De-aici „centrul interesului... îl con- 
stitue individualitatea scolarului“.  asilel 
încât trezesc. în absolvenții lor ..aptitu- 
dini pentru o muncă de creație“. Aceasta 
însemnează că „scoala secundară trebue 
<ă pună mai mult pret pe individualitatea 
»lovului decât pe valoarea cunostintelor”, 
Din ioate acestea rezultă că specializarea, 
nu e nevoe să se facă în liceu unde —totuş 
— nat fi desteptate anumite aptitndini — 
mai mult „prin activitatea liberă a școli 
"lui. 

[a „ancheta“ privitoare la reforma în- 
vătământului secundar răspund d-nii: Tor- 
«a. Mehedinţi si C. Rădntescu-Motru. Tată - 
un pasat din răsnunsnl celui de-al doilea: 
caracterizavea si îndrumarea tineretului 
cadre în sarcina învățământului secundar”. 
Ceasul miraiutui hotăritor nu noate fi de 
cât la sfârsitul ultimului an de liceu. iar 
iviarra trebue so facă profesorii cari an 
urmărit tin+p de 7 ani ponulația nnci <coa- 
te“. Tn altă ordine de idei — d. Al. Marcu 
face p comnaratic înstructiră între învă- 
iământul limbii staliene în Ungaria si e 
noi: 

Ale cotaboriri : M. Marinescn (Prosrame 
prea încărente). G. Tomescu (Si ne organi- 
;3m): T. Tancorozi (Însemnări) -— cum 
si o hozată cronică de cărți și reviste. 

Trăm noului confrate viată lungă și sue- 
ces. 


P. 1. P. 











Aun5B concura 





0 Secnanmaa cle 
Ccv'vanie 


La incepulul secolului al XVII-lea, Pe- 
inu cel Mare, vizită Turnul cel rotund din 


Copenhaga. 


Resele Danemarcei, Frederic al IV-lea, 
care găzduise pe Petru, il urma în toate 
excursiile. Ajunşi la Turnul cel rotund, 
cei doi suvorani se upriră un moment să 
admire panorama care se desfășura in 
fața lor. Petru explica lui Prideric siste- 
nul său in politică, 

— Doriţi Sire, spuse el deodată, să vă 
dau o probă de ciâtă autorilale mă bucur 
m față de supușii mei? 

Di fură să mai aștepte răspunsul lui Fre- 
deric, fondatorul monarhiei rusești făcu 
semn unui cazac din suita sa și arătându-i 
cu degelul abisul ce se deschidea în fața 
lui zise : 

— Sări?! 

Cazacul privi pe țar, îl salută și fără 
ici o șovăire se aruncă în prăpaslie. 

- Ce părere aveţi despre asta Sire? 
spuse Petru întorcându-se către regele Da- 


: nemarcei. Aveţi printre supușii Foşiri un 


asfel de credincios ? 
— liin forteire, nu! zise Frederic. 


e 


Edinon Sce. intro fimilic, discuta cr 
Fristan Bernard între altele de dcademia 
Franceză. 

— Mam întrebat intoldeauna și n'am 
şăsif răspuusul pentru ce d-ia  maestre 
tai candidat niciodată la Academie ! 

— Dragă prietene, spuse Tristan Ber- 
nard. iți: voi da eu răspunsul: Costumul 
de academician costă prea mult: dacă nu 
mă inşel prev douzăcei de mii de franci! 

Așa că neavind disponibilă această su- 
mă, astepl și eu, să moară un academician 
de sfalura mea!? 


lose Gerviaiu a scris o carte intitulată : 


. „Regele Cocoşilor” care a fosi tradusă de 


Soviete sub titlul: „Cocoșul”. Jose Ger- 
main a scris editorului rus să-i frimită un 
exemplar. fdilorul i-a răspuns * 

— Regret că nu vă pot satisface doriu- 
la, «de narece sau epuizat complect zec» 
mii de cocosii ! 


* 


Un rabin vorbește de Dumnezeu intr'o 
sinagogă. Printre allele spune că Dumne- 
zeu ne-a creat perfecţi. 

Printre credincioşii ce-l ascultau, se afla 
și un cocosat. La sfârșitul slujbei, coco- 
saitul se apropie de rabin şi cu un ton de 
reproș îi spuse : 

- Domnule rabin eu cred că le inșelt 
spunând că Dumnezeu ne-a creat per- 
fecți. 

Rabinul mirat de felul cum fusese apos- 
trofat, il privi lung şi numai dupe câteva 
minute işi dete seama că avea dreptate. 

- De cinei minute mă uit la tine și 
ni-ți găsesc nici un defect fizic. Vezi deci 
că eu am avut drepiate când ani spus că 
Dumnezeu ne-a creat perfecţi. 


bb caz ca 


PAŢȚANIA UNCI CĂLATOR FRANCEZ 
IN STATELE UNITE 


Păţania contelui jrancez Louis de la 
Basselicre e din cele mai neobișnuite. be 
accea o povestim mai la vale. Făcând o 
călători de plăcere în Siatele-Unite sa 
pomenit arestat şi ţinut mai multe zile pe 
insula Ellis de lângă New-York, unde sunt 
transporiuji imigranții cărora marea re- 
publică nu vrea să le dea ospitalitate. 

laptul că domnul dela Basscticre era 
unul din strănepoţii lui Charles de Ca- 
rollton, unul din semnatarii Declaraţii de 
independenți. ma fost un titlu valabil 
pentru u înipresiona pe inspectorii de imi- 
graţie cari-l declarară arestat. A trebuit 
intervenţia personală au uneia din rudee 
cuntelui, vara sa Miss Cornelia Briscoc, 
lu secretarul de stat de la departamentul 
Muncii peutru ca autorităţie să-l libereze. 
Cum a putut fi luat drept imigrant acesi 
colaborator al unuia din intemeeturii Sla- 
melor-linite ? Pentru a înțelege confuzia 
lrebuie să spunem că posturile americane 
sunt Împănate cu tuspectori dela serviciul 
imigrației, cari tau alt rol decâr pe ucea 
de a descoperi un... imigrant spre a-l ex- 
pedia de unde a venit, întrucât numărul 
de emigranţi admis în Statele-Unite e mult 
mai mice ca numărul celor ce vor Să-si 
facă o silnație în marea republică. De 
aceea mulţi imigranţi cautii să se introducă 
în mod clandestin. 

Miss Wriscoe povesteşte că vărul ei fu- 
tuse atât de surprins de modul cun fusesv 
luat în primire de iuspeciorii americani 
dela sosirea în această ţară străină, încât 
acestera le-a dai imediat de bănuit că 
bogatul conte francez era în realitate un 
imigrant şi un călător venit să viziteze 
sase luui America. 

„Nu doriți să vedeţi fabrica lui „Ford“ 
la întrebat ea să-l încerce unul din ins- 
pectori. Cuntele care auzise de rolul co- 
vârşitor jucat de Ford în organizarta mun- 
cii negreşit că a răspuns afirmativ. 

„Dacă Ford var oferi un post bun laț 
lua ?” un continuat mai departe celălalt 
imspectar. Contele a răspuus surâzând că 
w astfel cie propunere ar fi foarte iniere- 
santă. Atât le-a fost de ajuns celar doi 
inspectori americani. Convinşi că au pus 
mâna pe încă un emigrant clandestin lau 
declarai arestat, lucrurile reuşind aă se 
descurce decât mult mai târziu. 


LINDBIRGII INAULGUREAZA O NOUA 
LINIE AERIANĂ 


Colonelui Lindbergh a inaugurar Sâm- 
bătă o nouă linie poştală aeriană, între 
New-York şi Buenos-Ayres. 

Fuimosul aviator a pilotat un bhidroa- 
vion Sikorsky de la Miami la Cristobald, 
o localitate din zona canalului Panama, 
având pe bord încă un pilot şi un opera- 
tor de radio, 

Corespondenţa a fost luată mai departe 
de un alt avion care a continuat drumul 
spre Sud. Primul transport va ajunge la 
destinaţie mâine la orele 4,30, 


UNIVERSUL LITERAR. — 301 








caricatura zilei 
DIiSTUATL! 





-- Dumnul ia masa ? 


Dă-mi mai întâi e halbă de bere: 
ustepr vu cduamnă. 
Blondă sau neagră ? 
— Oh! frumuasă, dar... ve te intere- 


sează pe dumneata 7(Borfiner Hl. Zeitung) 


SOȚIE IDEALA 















N 


— Ei, dragă bărbate, fii atent! Ii vei 
rupe pantalonii ! 


PIESE DE SCHIMB 





pietonii 


Din cauza circulației intense, 
sunt azi nevoiţi să poarte și ei piese de 


schimb. (Judge — New-York) 


. 
' 
' 





302, — UNIVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 








APOLON PITIANUL 


Febhus Apolon sezu la locul său de naş- v Febuz Apolone. Tu umbli să-ți faci lo- 


iere, în insula Delos din mijlocul mărilor, 
Le tot anul se adunau acolo strănepoții 
bătrânului lon, ca să-i facă jocuri şi sei- 
bări dinaintea templului său. Dar când 
cresen mai mare și se întări, tânărul zeu, 
cu părul de fir. se simi pornit a străhate 
înmea şi a 0 limpezi de iesmele îutuucricu- 
lui. a 

[uând cu sine lira Ini de aur, pe care 
îi plăcea a cânta, cl mai întâi susi la pra- 
aul Olimpului. unde sia Zers în mărirea 
lui, înconjurat de ceilali zei nemurilor: ; 
acole se puse a cânta, şi loţi îl ascultară, 
uimiti de plăcere, Nouă fele ale lui Zevs, 
toate meştere cântărețe, Muzele, se apu- 
cară și ele a cânta cu viers dulce, ferici- 
vile fără de seumăn ale zeilor nemuritori, 
şi apoi nevoile şi necazurile bicţilor oa- 
meni muritori, cari cu nici un chip uu pot 
scăpa nici de bătrâneţe nici de moarte. 

Atunci celelalte zâne şi zeițe ale Olim- 
pului, Orele. blajine, ilariiele pline de da- 
uri, Ebe şi Armonia, dezmierdătoarea î- 
frodită şi voinica Artemis, sora lu; Apolon, 
se prinseră în horă, şi printre cele se ames- 
tecară zotescii flăcăi, Arcs cel viteaz și 
brmes, carele ucisese pe negrul balaur Ar- 
sos, cel cu o sută de ochi. Astfel se pe- 
trecea timpul în Olimp, cu jocuri, frumos 
rânduite, cu cântări frumos măsurate; 
iar Zess, în a lui mărire, se bucura din 
suflet de aşu mândre serbări. 

Lui Apulon însă îi ardea mai cuscamă 
de a folosi pe muritori cu virtulea sa «de 
a-şi alese pe uscat un locas statornic, de 
unde să răspândească printre vameni lu- 
mină pretestiloare a oracolelor sale. 

EL se ccboră de pre Olimp în ţa:za Pic- 
viei, la cetatea Jlcos, şi pre câmpia Le- 
lantei din insula Cubei; dar nicăieri, pe 
acolo, nu găsi lve potrivit pentru templul 
su, Apoi străbătu apele sărate ale Euri- 
pului şi, trecând prin  Micalesa şi prin 
grasele păşuni ale Temusei, ajunse pe lo- 
cul uudle avea să fie Teba, cetatea cea 
«fințită ; dar nici aci uu voi să se oprea- 
scă, fiindcă oameni nu pătrunsese încă 
în aceste lucuri ; nu erau nici căi, nici po- 
tcci, ci numai codri sălbatici. 

EL îşi urmă calea tot înainte; află pe 
drum dumbrava Onchesici unde pășteau 
ergheliile de cai ale fui Posidon; trecu 
pârâul liinpede al Kefisului, şi, lăsând în 
nruăi-i cctatea Ocalea, se opri în câmpiile 
Aliartei, tocmai lângă fântâna Telfuzai. 
Acolo îi veni gându-l a-şi clădi un templu, 
căci focul era plăcut şi înzestrat cu de 
(nale ; deci el vorbi înir'astfel către fân- 
tână: — +0, Telfuso în vâlceaua ta cea 
plăcută îmi vine să-mi aleg şezătoare ; aci 
vor veni oamenii de pretutindeni să ca 
poveţe «din orucolele melc și să-mi ceară 
ajutor la vreme de nevoe: iar tu vei fi 
vestită preste tot pământul, când mă vei 
avea pe mine de stăpân şi de oaspe'. 

Dar Teltfusei nu-i plăcea de [el să vază 
pe Apolon luând în stăpânire vălceau ci 
si aştermâud într'însa temeliile templului 
său, Ba îi vorbi atunci cu meșteșug șiii 
spuse aşa: — „la, ascultă-mă şi pe mine 


enință, şi mu te gândoşii că întracest loc 
uu vei afla nici odată repaos, Câmpia mea 
e largă: deci oamenii loți aci au să-şi 
poarte luptele lor, si, cu strigătele loc, cu 
seomotoasele lor caruri. încurându-si ar- 
măsarii si mularii, au să tnlbure liniştea 
templului tău sfinţii.  Apui chiar și în 
timpii de pace, turneele şi cirezile vor veni 
mereu să. sc adape în apele mele, şi mu- 
&ctele lor sălbatice vor strica armonia 
dulcelor tale cântări. Du-te wmai bine până 
la Crisa, şi 'alcge-ți şczătoare în “reuna 
din văile adânci ale Parnasului: acolo 
oanicnii vor merge nai bucuros să-ţi arlucă 
daruri, din toate collurile lumii”. 

Apulou se încrezu Telfuzei ; trecu udlin- 
calo de ţara Flegerilor și, suind repere 
stâncile Parnasului, se opri la Crisa. Acolo, 
întro vale adâncă, umbrită de piscuri 
prăpăstioase, cl aşeză temeliile templului 
său. Fecivrii lui Frgin. meşterii Trofouiu 
si Agamede, uducând de aimreu lucrători 
mulţi, înălțară pereţii tot cu lespezi lu- 
cioasc de piatră. 

Dar împrejmuirile acestui loc erau pus- 
tii, căci aproape de acola, la gura unei 
[âutâni, trăia o iasmă sălbatică, un baluur 
uriaş care prăda, și bântuia jur împrejur, 
pe oameni şi pe vitele lor. 

Fiul pocit al Frei, cruntul uriaş Tifaon 
cvescuse la sânul său cel plin de cugete 
rele, pe acel şarpe veninat şi îi dase dom- 
nia peste acele aspre locuri. 

Yehus Apulou înfipse o săgeată în ini- 
ma balaurului, carele căzu la pământ ur: 
lând şi svârcolindu-se : sângele Ii, scur- 








e AL. ODOBESCU 


găudu-se pe nisip, făcu o mlaștină în care 
până în sfârşit s2 nomoli şi trupul lui: pu 
voios. Atunci Apolon îi strigă: — „Pie 
aci, fiară turbață ; pntrezi-ţi-ar trupul în : 
această lăriuă, pe care stârvul tău a va 
îugrăsa ! De acum înainte tu nu vei mai 
chinni pe biții muritori. Zilele ţi san 
împlinit, si nici Tifeu cel cu sultarea re 
ninoazsă, nici urgisita Chimeră cu irci ta- 
pete de fiară, nici alte iesme nu te vor! 
nai scăpa: ci numai muceda ţărină şi 
dasorvula soarelui vor putrezi aci rămăe 
sițele stârvului tău!" i 
„Astfel pieri balaurul, şi întradevăr e 
pulrezi chiar pe acel loc, carele, de pe 
limba oameuilor de acolo, se numi de 
atunci Pitic, adică putrejune ; «le accea se ! 
det şi mântuitorului lebus  Apolon, la 
care oamenii se înckinau în templul ves 
tit din Parnas, numele de Apolon Pitianul, 
De pe aceste fapie însă, zeul Febus în- 
țelese că 'Telfuza îl amăgise, căci cu nui; 
spusese nimic nici despre balaur, nici des: 
pre firea aspră a locului. E] se întoarse? 
atunci cătie dânsa, plin de mânie şi-i vorbi: 
aşa: — „lelfuzo, nu ţi sc cădea ţie să mă 
înşeli pri: cuvinte prefăcute. Ai voit să 
aibi. singură, parte de aceste frumoase 
locuri. Să ştii însă că nu va fi pe gândul 
tău : voi curma izvorul apelor tale, şi 
numai cu voi rămânea mare şi tare aci!“ 
Indată rostogoli de pe munţi, câtera 
stânci Tasupra isvorului, şi apele înc 
iură de a mai curge, iar vâleeava stârpită 
a Telfuzei rămase pustie şi părăsită, pe 
când, popoarele serhau mărirea lui Apolon 
Pitianul, în templul său strălucit del: 
Crisa. i 


O. BRIESE : Casă țărănească din Moldova i 





UNIVERSUL LITERAR. — 503 


Interviewv-uri 





„CU D-L MIHAIL DRAGOMIRESCU 





a interview cu Canu Mihalache? 

foi ce poale fi mai interesant și nai 
voguc“. 

cum ar pulea fi astțel, când nu exis- 
în toală țara noastră, om atăt de dis- 
„aufăt de criticat şi atât de lăudat. 
inda, bincințeles, de preferinte și de... 
idă“. 

merații întregi de scriitori și mai loţi 
mari de ustiizi au trecut pe la „Cer- 
(D-sa nu poale suferi cuvântul Ce- 
lu) literar” at Conului Mihalache Dra- 
irescut. 

la D-sa au auzit primul cuvânt de 
ajare, prima laudă și prima dojană 
bt de acolo au căpătat sprijinul la 
inca primului volum mulți din scri- 
i consacrați de astăzi. 
Dar grotitudinea e ingrală! Freau să 
e «tara avis”, căci mulli dintre în- 
Viceii de alidută au uitat trecutul... 
a puloa spune că, ingraliludinea u 
locul sratiludinei. 
ce să mai discutăm trecutul și per- 
a D-lui Profesor Universitar Mihala- 
Dragomirescu ? E inutil." Ar însemna 
pierdem vremea : sunt atâtea chezăşii 
pi vorbesc îndeajuns şi cari-l înalță: 
Hlescu, Cerna, Rebreanu, Sorbul, Nanu 
ldovanu, Eftimiu, Stamuatiad, ş. a. 
aintea acestoră toate birfelile și lau- 
remelnice cad în vid: părintele su- 
Mese tronvază în înălținule hi astrale zi 
ipoal> fi delronaf. 
Yihaii Dragomirescu va rămâne : timpul 
pa spune cit prisosință. 
Si. așteptăm. 




















CE MAT FACEŢI ? 


a anul acesta şcolar, am seris volumul 
feiucilea din „La science «de la litteratu- 
P, volumul III din „Principii de litera- 
ă“, pe care l-am întitulat „Opera de 
uozitate“. Acum sunt pe cale de a ter- 
ba volumul ÎI din „Întegralism”, pre- 
m și punerea în paragrafe, more georma- 
ko, a întregului sistem “le filosofic, pe 
e vreau să-l public sub titlul „Un sis- 
n filosofie”. Tot în acest timp am pre- 
it materialul literar pentr o nouă ru- 
i, ce aspiră să revină lipul unei re- 
ae penteu litevalură. în țara noastră: 
mul vremii“. 







DECE NU MAI ŢINEŢI CENACLU ? 


fceţi mai bine „cerc“ decât „cenaclu“. 
aclu se constitue împrejurul unui 
; cercul se constitue împrejurul unui 


critic. Si cu sunt critic. Cercul „Ritmului 
vremii” nu este desfiinţat: cl se ţine în 
ficcare Joi dela 6—8 scara la Iniversita- 
fe. Dar acum nu mai € cere deschis, cu 
mai nainte. In acel cere deschis năpădise 
o mulţime de nechemaţi (am. tinut şecliute 
literare cu câte 44 de asistenţi cei mai 
mulţi de acest fel) si lucrul devenise obo- 
sitor din cale atară. Acum cine are ceva 
de dat peniru noul „„Riim at vremii“, se 
adresează unuia dintre vedaciori: d-lui 
A, I. ltussu. Raul Teodorescu sau George 
Dumitrescu, sau directorilor : d-lui Mur- 
nu sau mie, şi. în cerc închis, se aranjeazi 
manuscrisele întrun mod mai pulin ana- 
litic de cum se făcea în vechiul cere. 


AVEŢI O CARTE DE CAPATAL? 


Am mai mulie. Părerea nea e că, pen- 
tru a-ți păstra sufletul tânăr, căci trupul 
îmbătrâneste, trebue să nu-ţi treacă o zi 
fără să nu vii în contact cu marile spirite 
ale omenirii. 

Si astfel pe nvptiera mea de lângă pat 
am 0 mică  biblioiecă unde  futălneşti 
o „Biblic“ englezească, o „Evanghelie“ gre- 
cească, „Iliada“ în traducere, „(Odiseca” 
Pindar şi „Phedon“ al lui Platon în 
juste. „Divina Comedie” şi „Don Qui- 
hote” în original, Shakespeare în pro- 
priile mele traduceri pe care le retuşez 
când am vreme, „Teatru clasice“ francez, 
„Paust“. o Antologie rusească... Eminescu, 
Carnsiale, Creansă... 


DAR CATE LIMBI VORBIŢI ? 


Vreți să ziceţi câte cifese. Că de 
vorbit, nici româneşte nu prea vorbesc 
bine. îlfovean din naştere şi bucureştean 
dela 13 ani nu m'am putut desbăra de tot 
nici până acum de lipsa acoedului. Da de 
citit citesc, mai greu sau mai uşor, vreo 
nouă limhi. In afară fireşte de românesşie, 
franţuzeşte şi  nemţeşte, limbi învăţate 
încă din liceu. citesc, după un exerciţiu 
dela 40 ani încoace, latineşte, clineşte, La 
50 de ani am învățat Dbinişor ruseste, en- 
elezeşte si iialicneste, iar acum mă înde- 
lcinicese cu spani»la. 


CUM LE-AŢI DEPRINS? 


Fu au donă metode şi un termen pen- 
tru îuvăţat limbile străine. Teimeiul e că, 
după icoriile mele, cuvântul auzit este un 
clement es>nțial ctectului literar şi că deci, 
pent a gusta poezia. trebue so citeşti 
în original. 

Prima metodă de învăţare pentru tre- 
buinţa mea, e sii tan opere cunoscute «lin 
vreo traducere, şi să le citrse deadreptul 
fără dic(ionar, în original. La început iu 
pricepi aproape nimic. La a doua şi a 
treia pagină începe să [i se lumineze me- 
canismul limbii, până ce ebservi, că după 
10—15 pagini, începi să fi oarecum stăpân 


pe limbă. Acest meiod este întemeiat pe con- 
viugerea că cecact este important întro lime 
bă este fondul cugetării, care-şi cere for- 
nu. Negeceşit. pentru o limbă mai grea, 
care mai are şi un alfabet speciul, trebue 
să și scrii. Prin seris cuvântul se întipă- 
vește mai bine, 

A doua metodă este pentu trebuința 
scolarilor. Fa constă în a pune pe şcolar 
in situaţiuuca de a avea impresia că ştie 
limba pe care ce învaţă. Pentru aceasta, 
am lăsat la o parte metoda foartecelor, 
şi am compus cu însu-mi toate bucăţile 
din cartea de citire în aşa fel că elevul 
să poată tieee dela o bucată la alta pe ne- 
simţite, atât din punct de vedere lexical 
cât si gramatical. Nu dau de învăţat de- 
cât foarte puţine cuvinte noi; 4—5, lu 
cei 7—8 ani ve învăţătură elevii vor a- 
vea destule ocazii să-şi îmbogăţească le- 
xicul, mai cu scamă când se ştie că cu 
500 de cuvinte pot vorbi foarte bine. Cu 
alte cuvinte, cu ţin ca clevul să pătrundă 
mai întâi întorsătura originală a limbii 
spirilul ci, şi apoi materialul lexical, 

După această metodă am compus cărți 
de franțuzește, luiineşte şi nemţeşti ; dar 
în prima lor formă prea le-am încărcat. 
In forma din urmă am simplificat cu de. 
săvârşite textul şi ered că profesorii, care 
le vor adopta, vor arca o mare înlesnire 
în predarea limbilor elasice şi moderne. 

— AȚi vorbit adineaori de „Integralism?” 
Parcă  sptneaţi că aţi terminal al 
doilea volum în DIALOGI şi l-ați așezat 
într'alt voium pe PARAGRAFE. Aduce 
ceva nou acest sistem ? 

Acest sistem, deşi se sprijină pe învă- 
țăturile filosofilor mai vechi și desi îţi 
face impresia că seamănă când cu una 
când eu alia, el, în realitaie, pria priu- 
cipiile şi metodele lui, răstoarnă tvată es- 
tetica de până acum, înnoeşte psihologia 
«destundânul noi terenuri de cercetare şi 
creiază noi perspeetive în cugetarea uma- 
nă. O expunere a înnoirilor ce aduce 
noua filosofie se găseşte în No. 1 al „lit- 
muliui vremii” (forma nouă) în „dialogul 
50” în care, pe lângă Gr. Alexandrescu, 
Tilu Maiorescu, Vasile Conta, 1. L. Caru- 
giule, Delaorancea, Duiliu Zamfirescu, 
Vlahuţă şi Jon Trivale, — mai sânt adusi 
in secnă şi Eminescu şi Creangă. In scurt 
pot să spun că Iutegralismul a descoperit 
lără nicio frică de contestaţie, pe lângă 
lumea fizică și psihică, o nouă lume, lu- 
mea psihofizică, lumea frumuseţii. Al doi- 
lea, a descoperit rădăcina principiului țri- 
parliției în cvle trei facultăţi sufleteşti 
care, deşi absolut deosebite între ele, se 
unesc tobisi întrun fascicul unitar, ce 
constitue clementul mistic. Al treilea, că 
acest element mistice constiine esența fon- 
dului capodoperelor literare și artistice, 
cingurele reprezentante ale frumuseţii. Ai 
patrulea că singura frumuseţe pe lume. e 
frumuseţea capodoperelor, căci siugure ele 
au valoare simbolică, vuloare esietică şi 
valoare absolută. Al cincilea, că o capoilo- 
peri este tot una cu prototipul uuci specii, 
lucru ev nu-l poţi spune de lucrurile arti- 





304. — UNIVERSUL LITERAN 

ficiale ale rafinărici şi modei sau de o0- 
biectele diu natură. Al saselea, că feno- 
menele psihice. în opoziţie cun cele fizice. 
se schiwbă prin actul de cunoaştere, dar 
că sânt în pertectă corespondenţă cu ele, 
sânt integrale și cvoluiază după anunie 
legi, pe care integralismul le siabileşie. 
Al şaptelea, acesi integralism mai stabilv- 
«te că nu exislă numai un adevăr, adevă- 
rul ştiinţific, ci trei adevăruri: cel ştiin- 
țific, cel artistice şi cel pragmatic, care îm- 


preună constitue patrimoniul culturii 
umane şi asigură  dăinuirea umanităţii 
din punct «le vedere sufletesc — în veu- 
curi, Al optulea — dar sânt mult mai 


multe ideile noi, pe care nu le mai enumăr 
si care derivă. în mod logice din cele «de 
Na SUS. 


CE ESTE CL SFIINTĂ LITERATURII” 


[4 PARIS? 


Știința literaturii, dinu case au aparut 
tei volume, al patrulea şi al cincilea 
Hiind Sub tipar, au găsit o neaşteptul de 
tună primire la Paris, LI: destul sa spun. 
că, deşi concluziile „Științei Literaturii” 
whose îu metoda istorică. ce domneste azi 
iu lLiuiversităţi si -. di ucnorucire = şi 
În Acudenii = în cea mai rare revistă 
istorică dim Puris „Revue de saynulhese his- 
torique” u publicat. în răstimp de ui au, 
asupra Suinţei literaturii două dări de 
seama, elogioase în fruntea tuturor dări- 
lor de seană, ce lace. Fle sânt subscrise 


de unul dintre cei mai ermneuţi publi. 


cisti parizicui, Par von Tieghen. Dar în 
afară de aceasta. „Ştiinţa Literaturii” a 
provocat oare care frământlare în cercu- 
rile intelectuale pariziene. Incă de anul 
irecut, ziare şi reviste, sub inpulsia idei- 
lor «lin primul volum, au început să-si 
pună întrebare dacă literatura tiehue stu: 
iată biografic, cum vrea inctoda istorică, 
sau literar, cum vea metoda estetică, sin- 
enra meiodi ad rem în accasta chestiune. 
seum În urmă „Les nouvelles liiteraires”, 
cu toate menajamentele pentru câţiva 
profesori de la Sorbona, a publicat un ar- 
ticol subscris, de astă dată, de Philippe 
van Tieghem, prin care atacul în contra 
meloader istorice se caracterizează ca un 
atac mult mai viguros. mult mai îndrep- 
iăţit și cu perspective mult mai largi de- 
cât al celorlalţi literați şi filosofi din 
streinătate, dintre care nu lipseste nici 
chiar marele filosof italean. Benedetto 
Croce. 

Aţi facut întiuse sludii în streinătale ? 
Cham se explică această simpatie pentru 
ideile D-voastră întrun mediu ușa de de- 
pirlat ? 

Ani fost în streinătate. dar nam făcut 
studii, cum se înțelege de obiceiu, la uni- 
versitate Nu am aproape nicio legătură 
cu profesorimea streină. Mergând în sirci- 
nătate să-mi completez studiile, am evitat 
sălile Universităţilor. pe cuvântul că tot ce 
se spunea acolo, se spunea şi mai bine în 
publicațiile, pe care puteam să le cum- 
păr şi să le eitese acusă în România. În 
streinătate am mers cu inienția clară de a 
vedea şi de a auzi cceace nu puteam ve- 
dea și auzi în țara românească, Arhitec- 
tură, pictură, sculpiură, teatru, operă, lu- 
ceruri rari în ţară la noi, au fost ţinta a- 
siduă a preocupărilor mele. In cinci luni, 
cât am stat în Paris, am vizitat Luvru 
de zeci de ori, până când ceiace mi 
se părea la început că e frumos, am vă- 
zut că e urât, și ceeace mi se părea, la 


cea dintâi vedere, că e urât, am văzul 
că e frumos Acelaş lucru, dar mai mult 
pentru muzică, l-am făcut în cele opi lui 
de Berlin. Dresda, Miinehcu și Viena. Artă 
pipăită si tar artă. aci vedeam cu funda- 
mentul sin care putea țăzni o iecorie ade- 
vărată esielică. Acelaş lucru l-am făcut. 
arin seminariile mele. tinp de mai bine «le 
50 de ani, usupra literaturi universale, 
Este cea mai mare tărie a „Integralismu- 
hui” si a „Stiinţii Literaturii”. 


CUM LI:CRAŢI Z 


Câtă vreme m ujnusese la maturitate 
sistemul mes de gândire. am lucrat loar- 
le greu, De trei-patru ani dle zile încuare 
însă, decânui udeile sau rotunţit, lucrez es- 
'raortlimar de usor. În general, nu lucrez de 
căL un ecas-ttouă noaptea dela 2 3, dle trei 
ani de zile în continuu, Tie vreme ce Îneru 
sau le vacanţie. Scriu între 4--5 pagini ale 
tipar, ceeace face pe fiecare an 5-6 volu- 
me. tf. destut să spin că punerea fi 00 
de parasrufe a d ntegrablism tuia mi-a 
luat decât o luă de zile, Fără să-mi în 
Lrerup cituși «le puţin activitalea univer 
sati, 


IONINERSELATEA 


zece ani nu 
sălile Liniversității. Amo 
„Inudlatici universitare Carol 
începe să devină  neâncăpiăloi, 


De aproape mai pol 
Vine curs În 
[iteatrul 
|” chiar 
Mi-a plăcur totdeauna cu să întrebi n- 
lez un termen nu tocmai literar, dar ex- 
press sa scormonese în sufleiele tinv- 
vilor sinelenţi, întemeiat pe udevărul ii 
puterea de creațiune in această vărsta se 
"uavifestă. Si acest tucru este — se verde = 
nespus de plăcut tinerilor. ba mine co 
“mulaţiune de a lucra, că. în totdeauna. 
în slârsitul anulur rămân zei şi zeci «dle 
lucrari, care nau putul fi citite de pe ca- 
teclra Îustiinilui de Literatură. Si cu toa- 
le acestea  lastitutul de Literatură ţine. 
saple luni pe an. câte două şedinţe 
pe săptămână, Aceste sedințe. cu toate că 
au înirebuințăm niciun: mijloc de -recla- 
mă prin ziare sau pe zidurile orasului, 
sanul foarte vizitate, lunea de la 11-02 la 
rundație şi Murlea. în cere închis, de la 
5—7 la Iinisersiiate, Libertatea cugetări, 
ubiectivitatea rliscuţiei, au făcut în aceşii 
vâţiva ani si ce relevee forţe literare si cri- 
tice de primu ordine. E destul să amintes 
că aceste forţe au întreţinut două publi- 
cații „Palanza“ si „Ritmul vremii”, iar 
acuni sPitmul vremii”, în care se cuprin- 
de şi „Convorbirile critice” si alauga” 
și „d nstitutul de literatură“. Cum verderi 
un pot să zic că uu sâni satisfăcut cu a- 
ceastă uetivitate, căreia, în mod bereoi. 
ţi decic peste cincisprezece ore pe săp- 
tâămână. 


CATIVA DATI BLOGRĂRICE 7 
Sunt născut în Plătătesti pe Dâmbo: 
vita  ilfoseană în (după calendarul nou) 
% Aprilie 1965. Am făcut elasele pri- 
mare la tatăl meu. care a fost învățătu-. 
rul Moise Dragomirescu. Intermiteni an 
Iuat lecții Qe compoziție de la bătrânul 
institutor și publietist, azi preşedintele 
pensionarilor diu Ploeşti. Mihail Nicolescu. 
Nam venit la Bucureşti, ca să intru îu 
„Gimnaziul (nu era pe atunci „Liceu“) 
Lazăr“ decât la 13 ani. După doi ani, am 


E 


intrat bunsier în „liceul Sf. Sava”. Mi 
Inat bacalaureatul în 1888 şi licenii 
1392 cu o lucrare de filosofie „Legăi 
dintre premisele si ultimele cuncluzăă 
ale filosoliti Imi Herbert Spencer. Am 

trimis în străinătate cu premiul Îlillel 

um stat 14 luni. Nam niciun docto 
Ca să ajuns protesor la Univessiiate, 
ivebuit să dau examen de docență în Să 
Sân profesor din 15 Octombrie 190%, 


CI-AVEŢI DE GÂND SA MAI FACETI 


Să-mi public tot ce am scris şi amp 
[sat și să redactez cceace am serisi 
limp de aproape patruzeci de ani, în 4 
si zeci die caete, care adastă ca niste mi 
neexploatate. Dar eceace jiu mai mult 
fac, supă ce vot termina „Știința LR 
lurii”, este să pun carne și oase în „În 
eralisiunl” veflactat în paragrale i 
namă abslvaeră şi Tari pic de exempă 
Si-apot. de va vrea Dumnezeu. aminti 


le. rare săâut anrul sufletului. 


CL POLITICA CUM STAȚI? 


Sant de 02 de ani. an seri ln zi 
um vorbit priu întrurări publice şi La clu 
iar = diu ce pricini nu ştiu (Căci Iu Să 
ți doar cel din urmă în această țară) na 
[lost nici deputat, nici senat. [uneţia 
administrative uwam Yrut să priniese, pă 
iru ca, fiinil om de iniţiativă si de orgă 
nizare, nam putut lucra niciodată sub o 
dine. Fac puiilică liberală. Am cea 
mare admiraţiune pentru activitatea pai 
uedulni  hberal în această pară, 5, În si 
Hop. cu tot această adniraţiune am sii 
păstrez. - 
ce mi-a arutat şi paginația dă 
număr a marei rebiste „Rita 
Vremii”. at carvi codireclor este şi dul 
ce mi-a vorbil cu suțlet de adevarat pi 
tinte, rivspre cățiva din tinerii de tal 
cari cală regulat pragul „lastitutelui & 
Literaturi”, Core Mihalache, îsi scnoee 
chelari îi aburi puțin, îi sterse minujioi 
cu bahistă și privi cu ochi guleşi pen 
cula din porele care bălu ribnric în cont 
da-i metalică 12 lovituri sonore. 

Lra tărziu, 

Ințelosvi 

Ceonvorhirea durase prea muti. Dar ca 
era de vină? i 

Vorba blajină, umabililatea si comun 
rativitatea D-sale mă țintuise ore inlregiă 
pila din struda Nifon. 

li strânsei mina, neă scuzai politicoi 
plocui. 

„dfară ploaia încelase şi luna poleia a 
pulbere de nur, vilele și arădinele, susp 
date parca. pe deal... S 

Aici răcoroase şi ozonate, în bălsămg 
cu mirezme de flari primăvăratice, năgă 
lese puternic din toate părțile... 4 

Fra miezul noptei. „Ă 

Girabii si ajung mai repede acasă. 


SCRIO: 


Lupă 
ultimul 


A 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU Nr. 11.