Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0022

INnanver sua 


nul XLV Nr.22 


=> Eatercar 





VASILE D. PĂUN 








338. UNIVERSUL LITERAR 





C titor 








VASILE D. PĂUN | 


Bilanţul activităţii fiecăruia dintre 
noi se încheie, la capătul vieţii, cu un 
activ şi cu un pasiv. Când pasivul este 
mai mare decât activul, vălul uitării 
vecinice vine repede să se aştearnă pes- 


te trecătoarea noastră existenţă; când. 


să activul se soldează cu un beneficiu, 
Ra judecător drept al nostru, se 
însărcinează să scoată în evidenţă ac- 
tivul şi să tragă cu buretele peste în- 
trecul nostru pasiv. i 

Cine a avut prilejul să cunoască mai 
de aproape pe oamenii noştrii repre- 
zentativi, tie că aceştia sau manifes- 
tat, fie că sau ilustrat întrun alt do- 
meniu al vieţii publice, rămâne sur- 
prins uneuri de defectele cele mari ale 
acestora; bilanţul activităţii Ior însă ne- 
fiind deficitar. aceste defecte se șterge 
încetul cu încetul și numai câte un ceri- 
lic cu preocupări istonice le mai cer- 
cetează, scoțându-le la iveală din bine- 
făcătoarea lor uitare. 

Perspectiva în timp, ca şi perspectiv: 
în spaţiu, nu ne ingăduie să observăm 
defectele de amănunt. Si, după cum o 
operă de arhitectură, privită dela dis- 
tanţă, în perspectiva spaţiului, nu ne 
permite să veden. cusururile de amă- 
nunt şi câte odată chiar calitatea proas- 
tă a materialului, tot ustfel în perspec- 
tiva timpului iştergându-se tot ceeace 
constituie materialitatea nătângă a firii 
omenești. nu mai putem vedea decât lu- 
turea ideală și de creaţiune a fiinţii pe 
care o cercetăm. 

(ei douăzeci și unu de ani cari ne 
despart de moartea lui Vasile D. Păun 
şi-au luat sarcina să-i şteargă pasivul 
si să ni-l redea numai sub raportul cre- 
aţiunii sufletului său mare şi genera- 
tor. 

Destinul voind ca Vasile D. Păun să 
trăiască îu mijlocul marei generaţii ca- 
ve avea să pregătească „în timp de pace, 
sufletul nuițiunii pentru luptele eroice 
de întregire a neamului, a fost privit, 
la naşterea sa, cu ochiu favorabil de 
geniul său protector. De aceea, sufletul 
lui Păun avea să aibă mai multe re- 
sorturi san, cum se exprima el mai 
multe coarde la lăută. Crescut în liceu, 
sub influența școalei latiniste, al cărei 
adept înflăcărat era, şi mai ales a pro- 
tesorilor săi Maxim si Laurian, pentru 
cari avea 0 adâncă admiraţiune, V. D. 
Păun sa manifestat în viaţa sa. publică 
în trei direcţiuni, ca profesor, ca serii- 
tor și ca publicist, 

inzestrat cu un apreciabil talent poe- 
tic, V. D. Păun a debutat în literatură, 
înainte de a fi fost numit profesor, la 
anul 1977, cu o odă dedicată Martirilor 
obscuri ai Incdtependenţii. liste în acești 
martiri imaginea „Eroului necunoscut“, 
prevăzută de poet. Din cele o sută de 
versuri, cifăm numai ultimele: 


Din cimpul de bătaie porneşte cătră cor 
La sunet de fantare prin limpedul eter, 
O formă rudivasă, cu luuri curonată, 


(1850-1908) 


de G, POPA LISSEANU 


Sin brațul Nemuririi cu drag e legănată 
homnâni! E blândul sufict al primului 
[marir 


E primul ce satinge dul Gloriei potir. 
homâni! EL e viteazul trimis de Națiune 
S'anunţe libertatea la mamele străbune. 
hcmăâni! Păstraţi cu milă acest obscur 
[mormânt 
In el e un tezaur: Cenuşa unui sfânt. 


Trăind în epoca  înfiripării învăţă- 

mântului nostru superior — se ştie că 
ial la $ Gctombrie 1863 se creiază la 
Bucureşti, sub domnia lui Cuza şi fiind 
ministru al Instrucțiunii D. Bolintinea- 
nu, şcoala superioară de ştiinţe care 
avea să devină Facultate — V. D. Păun, 
ca mai taţi contimporanii săi, sa des- 
voltat mai mult ca cutodidact. Dar, toc- 
mai acest sistem de învățământ a pro- 
dus uneori personalităţi ştiinţifice şi Li- 
terare de mare valoare. Căci, nefiind o- 
bligat omul să studieze anumite lucruri, 
îi rămâne timp să aprofundeze cestiuni 
pentru cari simte sufletește mai multă 
pasiune. Câtă energie nu se pierde us- 
tăzi, fiind oblisaţi şcolarii să înveţe lu- 
cruri nefolositoare și pe cari chiar au- 
torilatea superioară le decretează în ur- 
mă prin legi ca fiind inutile. Se înţe- 
lee că de multe ori lipsa unui învăţă- 
mânt sistematic —- numai unde este sis- 
tom este și ştiinţă — are şi mari nea- 
junsuri şi însuş V. JD. Păun îşi dedea 
câteodată seama de ele, cu toate că, în 
timpul cât a stat în Germania a urmat 
cu asiduitate Trienium philologicum, pe 
care l-a absolvit. 

Hâvna înăscută pentru studii şi fap- 
tul că a, fost lipsit, multă vreme, de un 
învățămaânt superior sistematic, l-a îă- 
cut pe V. D. Păun să devină un enci- 
"lopedist sau, cum i se spunea, un om 
„cu multă carte“, Căci Păun ştia de 
toate și a învăţat, întreaga sa viaţă, de 
toate. In afară de specialitutea sa, limba 
română, V. D. Păun cunoştea bine lim- 
bile clasice, pe cani le cultiva cu entu- 
siasm, cunoștea o mulţime de limbi mo- 
derne, îmvreună cu literaturile lor — 
era considerat ca poliglot — cunoștea 
toate disciplinele literare și nu arareori 
se avânta în discuţiuni de știință pozi- 
vă. Iar, când o eestiune de ştiinţe na- 
turale, bunăoară nu o cunoștea în dea- 
iuns, cerceta cărţi de specialitate, cu zel 
si cu răbdare, şi relua firul discuţiunii, 
-dutând să dovedească temeinicia păre- 
rilor sale. In cancelaria liceului Lazăr 
astfel de discuţiuni erau foarte frequente 
şi ele. în adevăr, ne impuneau tuturora. 

Personalitataa lui V, D. Păun. ca pro- 
ați ieşia în evidenţă mai ales în clasă, 
în fața elevilor. lată cum se exprim” 
unul din școlarii săi: „Păun era un 
torent. de idei şi de imagini. Il priviai 
din ce în ce mai lung, îl ascultai din 
ce în ce mai atent: până venia un mo- 
ment, când uitai unde te afli; aveai im- 
presia că piăreţii sunt căptuşiţi cu mii 


de candele ţăşnind lumina din toak 
ţile, că se desfăşoară. o feerie ca 
meşte, care farmecă, care tran 
Un debit de cuvinte ce se rosto 
ca o cascadă, copleşind orice inta 
de obiecţiune sub puterea argon 
lui”. 

Nam asistat nici odată în clau 
rectorului meu V. D. Păvn; am 
cipat însă la examenele sale partie 
In schimb, ca director al liceului, 
zita din când in când pe protea 
clasele lor şi autoritatea lui neco 
tă ne făcea să ne considerăm cat 
întotdeauna pe inspector în lice 
aceea, niciodată liceul Lazău na 
aşa de bine ca sub direcţia acesti 
învăţat, de autoritate şi integru, 

In afară de activitatea sa de pri 
V. D. Păun a avut şi o activitate 
rară, cari însă este departe dea 
înălţimea celei dintâi. Hârţuit d 


voile zilei — Păun a trăit şia 
sărac — dându-și ultimul ban pi 
Gri — era un mare bibliofil — 


tând mai mult să adune cunoștia 
cari să le împărtășească, în urnă 
vilor și prietenilor săi, Păun n 
răgazul necesar pentru Comp 
unei opere mai durabile sau, poat 
rezorvat acest drept pentru rai 4 

Totuş avem dela V. PD. Păun 
broşuri cari conţin analize ce pot 
le ca modele de critică literari, 
avem Catastrofa Nibelungilur, 4 
interesant și pentru notiţa privilog 
trecutul nostru naţional, înainte & 
mădirea neamului nosiru ca Pope! 
manie. 

Studiul Inrudirea poesiei cu d 
urie frumoase (muzica, pictura, i 
şi arhitectura), inspirat de Laoea 
lui Lessine este urmat de o trio 
versuri: Poezia, Muzica şi Pictu 
tăn corul celor trei arte: 


Nui suntem trei cereşti Vede 
Surori cu mândrul Ideal, 

Pe oameni însoţim ca Genij 
Prin tristul soartei lui dedal, 


De putimi inimi tuvburate 
La noi odihna lor o cer, 
Si Guindul minţii înspirate 
Prin noi ia [forme ce nu pia, 


De-asunra neamurilor stins 
Noi, astre vecinice, lucim 

Puteri în Dumnezeu cupriu, 
Noi lumi ca din Nimic zidi 


Ficțiune, imagine şi comparațis 
un studiu mai lung de literaturii 
tică, studiu care no înfăţişează 
de vedere din care privea Piw 
de artă. Până la el, literatura 
plicată mai mult sub raport îi 
al realităţilor. V. Păun este unu 
cei dintii profesori care a în 





4 comentarul estetice al unei poezii 
su al unei bucăţi de proză. Această inv- 
suie ne şi explică în mare parte suc- 
eul lecţiunilor sale şi pentru ce cursul 
“u de limba română era precedat în 
wdeauna de enunţarea principiilor de 
etică generală. Și întrucât V. Păun 
ta mai mult un profesor învăţat de 
ct un profescr pedagog, — pedagogia 
2 consta mai ales în căldura expunerii 
- de multe ori, pentru unii elevi, acaate 
pincipii de estetică păreau peste pute- 
te lor aperceptive. 


Ficțiune. imagine şi comparaţiuna“ 
ale urmată de poemul său naţional 
Abhestrul” Este o minunati poveste, 


în 553 versuri, a unui oarecare Dan, 
ins, în urma morţii Niei lui, sihastru 
intrun schit, 


Singur şi bătrân și veşted — schima 
fi notei — In sicriu de lut, 


vând oblizaţiunea. ca director al li- 
sului Lazăr să rastească, din când în 
cin, cuvântări, fie la, deschiderea cursu 
mor, fie la aniversarea liceului, V. D. 
n ne-a lăsat câteva discursuri scrise, 
“virate compoziţii literare. Unele din 
-„ se păsesc publicate în broșuri se- 
mate, iar altele tipărite în reviste sau 
tare. Cu prilejul unei aniversări a com- 
m imnul li Lazăr pus pe note de 
“trul 1. Costeacu. şi care este cân- 
"je toate generaţiile de scolari cari 
+ prin liceul Lazăr. Iată acest ima 
DI! 


| Din raiul nemuririi tale 

Vartir a dreptului cuvânt, 

In vremi de "'ntunecimi şi fule 

Apostol plin de duhul sfânt 
Q, Lesăr, umbră fericită 
Hevarsă pacea nesfarșită 

la glasul tău cu vraja lină 

[rezişi o țară cu noroc 

Si cu-o srântee de lumind 

Suflași în neamul nostru foc, 
Mărire, de lrei ori mărire 
Lui Lazăr, sol de mântuire, 

în templul mânţii tale [alnie 

Hisună astăzi fula ta 

Si sborul vârstelor năvalnie 

tu noi de-a pururi va cânta: 
Mărire, de trei ori mărire 
Lui Lazăr, sol de mântuire, 








ll mai rodnică a fost viaţa lui V. 
tăun ca publicist, Pentru vastele şi 
einicile sale cunoştinţe catedra licau- 
Li oferia un teren de activitate prea 
stână prea limitat; şi apoi, îşi zicea 
Ey opinia publică are nevoie să fie 
rati, De aceea, V. D. Păun, dându-și 
:m de imp-ortanţa presei în epoca de 
„ae a statului român și având cou- 
“srea că o țară mititică, cum ora ţara 
stă, trebuie să sa desvolte pe baze 
“naţionale. a întemeiat cu câţiva 
ni de inimă Apărarea Naţionali, 
tiruia presa românească îi dato- 
indrumarea spre țeluri mai sănă- 



















mă dispariția acestui ziar. V. D. 
a trece lu Secolul, condus de cole- 
Mih. uhimpa, unde a colaborat pâ- 
ultima zi a vieţii. Chiar în ziua 
i sale. au apărut în Secolul două 
i ale lui V, D, Păun dintre care 
Daunin legilor. nesemnat de an- 
S$ria zilnic la gazetă, atât articole 
vină, cât şi, sub pseudonimul de 


Simyplez, Note şi Reflexiuni. Da atunci 
inainte, Notele au fost continuate de 
d. Gr. Tăuşanu, în Secolul şi, apoi, în 
Viitorul sub pseudonimul de Petronius. 

Nici o ramură de cunoștințe nu era 
străină de sufletul acestui om superior: 
filosofia ca și relizia, știința ca si arta, 
văsiau în V. D. Păun un pricepător fin 
si un interpret delicat. Na fost discu- 
ție literară la care să nu fi luat parte, 
în coloanele gazetei, şi profesorul biun 
și chiar când teza ce susţinea nar îi 
fost cea justă,  totuş argumentaţia şi 
căldura cu care îşi apăra ideile deno- 
tau seriozitate, ştiinţă, spirit şi simţ li- 
terar ales. 

In viata sa sbuciumată, când avea 
câte un moment de popas, trefloxiile fi- 
losofice ale lui V. D. Păun ni-l arată 
până la ce regiuni senine se putea ri- 
dica. 

„Nu există fericire, zicea V. D. Păun 


La] 

UN AUTOGRAF AL REGIILUI FEUH- 

DINAND CATRE PRULESORUL SAU 
VASILE D. PĂUN 


Mad don st en Îi Atata 
ger 





E) cote 


În: 4 „sabii aaa adult 

A Beal qi pi păsa. bilei degtă 
tin Ann Upd istorie 
a ma but pole na 
ba ATA, JA Aaa! ce Du an Man: 


Ă Ă . 
manat An Gidatăc ZE 


7 
. 





întrun foileton din Secolul, fiindcă mul. 
țumire reală nu există. Singurul lucru 
pozitiv e durerea, singură ea. durează 
perpetuu. de când lumea, dela naștere 
până la mearie. Cecace se numește mul- 
țumire în noi este numai o pauză între 
două dureri, o vagă potolire între două 
exacerhațiuni ale vecinicei dureri uni- 
versale .Plăcere durubilă nu există. Mul- 
(umirea este deci un interval scurt între 
două note ale suferinţii“. 

Vasile D. Păun a fost fără îndoială 
unul dintre marii profesori ai școalei și 
diriguitori a: opiinei noastre publice. 


G. POPA-LISSFANU 
a În ÎL ÎN n a 


as che vcars-aste 


de ăştia am văzut mulţi 


Inta”o zi ne pomenim în cancelaria 
liceului Lazăr cu un imspescter scolar. 
Era un inspector tânăr, în jurul căruia 
ne strânses2răm coilalți profesori. Păun, 
directorul nu cunoștea pe inspector. T-] 
prezentăm. 

-- D-ta esti inspector ? Imi pare bine, 
ku am văzut mulţi inspectori, dar nau 
văzut mulţi învăţaţi. 


UNIVERSUL LITERAR. — 339 


:alcă a profesor 


Când intro zi a văzut directorul Păun 
pe un tânăr profesor intrând în cance- 
larie, după ce stătuse mai mult decât 
trebuia în clasă, zise: Asta calcă a pro- 
fesor. 


* 


armele mele sunt legea şi 
Xegulamentul 


Generalul  Roşianu, în urma unui 
schimb de cuninte violenta în cancela- 
ria liceului cu directorul Păun, i-a tri- 
mis acestuia martori. Păun răspunse 
nrartorilor generalului : armale mele 
sunt legea și regulamentul. 


DD 0 ME N MRI 
NOTE BIOGRAFICE d 


Vasile D. Păun sa născut în anul 
1890, la Bucureşti. A urmat cursurile 
secundare la liceul Sf. Sava. După ce 
şi-a trecut  bacalamreatul și după ce 
funelionase câtva timp ca funcționar 
public, a fost numit la 29 Noembrie 
1377 'pwotesur de limba română şi lati- 
nă Ja gimnaziul Cantemir Vodă, unde 
a funcţionat până la anul 1879: în res- 
tirmp, dela 1 Saptambrie 1878 până la 
%0 Februarie 1879, a avut şi însăreina- 
rea de director al gimnaziului. De Ja 
1 Septomhrie 1379 este permutat la li- 
ceul Sf, Sava, la satedra de limba: wo- 
mână, cuusul inferior, având să praădea 
și limba latină în clasa IV-a. [a acest 
liceu a funcţionat, ca profesor titular, 
până la 1890. 

Pe când se găsca la acest liceu, Pri- 
mul minisiru de pe acea vrame, ÎI. C, 
Prătianu, tăcântu-i cunostința şi apre- 
ciindu-i însuşirile de profesor al fiilor 
săi Ionel, Constantin și Vintilă, l-a in- 
săscimat mai întâi ca meditator al fiicei 
sale Sabina, iar, în anul 1881, l-a des- 
tinat ca profesor, pentru limba română 
şi istoria națională, al principelui de 
coroană Ferdinand, care îsi urma cur 
sutile liceale îm Germamia. 

La anu! 1890. transfonmându-se giin- 
naziul Tazăr în liceu, Vasile d. Păun 
a fost transferat ca profesor de limba 
română, cursul superior, la arest liceu, 
unde a funsționat ca profesor, şi mult 
limp şi ca director, până în ziua de 1 
Manitie 190, când sa stins din viaţă pe 
neasteptate, Mae mi : 


rs A 
ăi. 












40. — UNIVERSUL LITERAR 




























RADU D. ROSETTI 


REGICIDUL 


O rege mîndru ! cîtă depărtare Și totuși eu voiu face, pe vecie, 
E de la tronul tău și pîn'la mine ! Ca numele-ţi de-al meu legat să fie. 


Tu singe'mpărătesc hrănești în vine, Căci ori cit de puternică ți-oștirea, * 


Eu sint copilul plebei proletare. 


i Vinjosu-mi braț, cu ea, n'o să'] înlături ; 
O lume'ntreagă săngenunche vine | — Şi'n cartea ei de aur, nemurirea, 
'Nainta ta. Slăvit ești, că ești Mare. Csi no iacăcă-pecaminidoi alesi 
Eu ? Ce sint eu ? Un strop mai mult în mare, 


Un X necunoscut, un biet ori cine. (Inedită) 
Printr'un ochiu de voal subțire, Gaiţa, bătrâna fată Toţi s'au risipit în pripă 
Trist surâde soarele Le și dă o lecție . Să-şi ascudă penele 
Slab şi palid de mâhnire De morală aplicată Uitând : unii o aripă, 
Cau plecat cocoarele | Fără predilecție... Gaiţa chiar genele, 
Floarea soarelui săracă, Toate sem, până şi-o cioară Liniştea a prins să cadă 
Stârv în putrefacție, Fără dispoziţie, Greu că amintirile, 
Strâns-a vrăbiile "n clacă Bearcă, siugură și chioară, Ș Când cu sgomot de cascadă 
Stârnind satisfacție, | Face opoziţie, Sună mânăstirile : j 
Gătăgie, cânturi, glume... Alarmat de-aşa gâlceavă, Pleacii dragostea hoţeşte, 
Când, ţâşnind din scorbură Comisar la secţie, Plâng la geamuri îetele, 
Si făcând la gură spume, Un vultan porni prin pleavă Numai Toamna hohotește, 
Ochii şi-i învolbură, Să Îacă inspecţie : Scuturându-şi pletele, 

TR, LON 


EPILOG POEMĂ PENTRU SUFL 


In inima-ţi, eu, voi trăi pe veei. . Cu doliu "ntăşurată mi-e fiecare clipă 
Ca slovele "'ncrustate, pe lespezile reci, Si “n fi stia E la daia 
Pe lespezile vremii, în cari, ploaia bate, Şi "n fiecare cântec simi plânsetul din mine, 
ci E Ci E x a . A . ._vw 
In margini de poteci. Săgeata în fiecare svâcnire de aripă 
Și moarte în orice suflet aidoma cu tine, 


In trupul tău mă vei simți ori-când, 
Sfâşietoare ghiară ; 

lar amintiri, cu stropi, ferbinţi de ceară, . ST a a Ş 
i-ar arde îruntea, veşnic picurând ! | Incremenit în trupul ce 'n visul tău se curnă 
| - Aştepţi, trudite suflet, zadarnice ora care 
i-ar arde tâmplele încărunțite, Va naşte 'n viaţa asta clipita cea dim urmă 
De ani, şi trudă, -. Şi cea dintâi elipită din viața viitoare, 
Vor picura mereu, fa | 

Și nimeni, nu va fi ca să de-audă 


În ceasul trist şi greu ! 
: Dar pân” atunci din ornic mereu bătăi vor cup 


n. îemtanile de eri, Ă sta e ai : Mereu vei bea otrava din cupele durerii, 

or naşte iar, cum nasc în primăvară, In câ , ă A : 
: x A Aprilia n cât — din trup când vremea veni-v , 
Din creanga moartă, flori de lilieci ; Nici când 4 p ivi vel ei i. de les 
In inima-ţi eu voi trăi pe veci! ici când îu nu ravnI-vel la ceasul Invierii, 


ARTUR ENAŞESCU | | | AUREL C 


UNIVERSUL LITERAR. — 341 


IN REFACERE 


(intonat în satul Scheia de lângă Ro- 
, colonelul Popescu avansat cu ultimul 
luase abia comanda regimentului. Avea 
nai treizeci și cinci de ani. Căpătase, în 
ui luni trei grade şi două decorațiuni: Mi- 
Mau şi dela Francezi, Legiunea de 
mare, Era deci sigur de geniul lui militar 
(stalat în casa proprietarului, adusese cu 
drapelul, serviciul casieriei, corpul de 
pi iar carcera și închisoarea cari ţin — 
lișiu dacă sunteţi la curent — de statul 
br al regimentului, le instalase în ham- 
"kr de ovăz, 
|Mwimentul se afla în refacere. 
Htpla oameni, hrană și îmbră- 
nainte. Soldaţii — puţini câți 
tseră — eărau, ca să nu 
si degeaba, bolovani de pia- 
riporoasă, scoborând, lunecând 
coaste, ținându-se unul de 
îi, lisând opincile în lutul 
Kg, din care greu ridicau 
orul, 





Vabeni, flămânzi și goi, mer- 
aincet, fără vlagă, întune- 
la față, profilându-se ca 
umbre, lăsând să cadă bo- 
puli la locuința colonelului. 
oameni îi ridicau de jos cu 
iri istovite, înșirându-i să 
ii poteci cari să radieze — 
se porunca colonelului — 
i comandament în toate di- 
îsi, pe unde avea să treacă el. 
(Qi slabi, o rămășiță de cai 
Bpiinântători de slabi, cu coa- 
și cozile tăiate, rătăceau 
Ui în livada moartă. Țesă- 
de trei ori pe zi — țesălatul 
N inendanții, este a doua 
Bi a calului — semănau cu 
Farile roase de dinaintea uşilor, 
O santinelă, soldat firav întrun 
i, păzia ușa dela corpul de 
i. Un cornist suna onorul, 
kurindu-se pe lângă el de câte 
Holonelul în galoși mari, luaţi 
itorpul de gardă, intra şi 
2 pt poarta conacului. 
iluni, lângă grajd, dela o 
dă cu ochii trişti, hrănită cu 
i de floarea soarelui, ordonanța storcea 
par cu lapte pentru cafeaua comandan- 
iți mai la oparte, un fum albastru se 
idrept, ca dela jertfă, lăsând să se vadă 
ra trupei, un căzănel de schijă, în care 
pn petecit se căznea să fiarbă în apa 
si, 0 mână de năut. 
Yoplea, soldații se culcau îmbrăcați, roși 
mină, unde nimereau. Țiganul cânta 
kind, fumând ţigări de pae, privind 
gugie in spuza în care se sfârşiau, încet, 
























luat de casier, de ofiţerul cu îmbrăcă- 
ti și de aghiotantul regimentului la 
ti unei lămpi chioare, în liniștea nopţii, 


colonelul clasa corespondența hotărât să pună 
în regulă cancelaria. Adunase, clasându-le pe 
date ordine şi rapoarte, memorii procese 
verbale de predare și primire, instrucţiuni 
confidențiale, registre mari, registre mici, re- 
gistre de tot felul, apoi condici de intrare, de 
eşire, modele noi și vechi, toate pline de 
scris mărunt, înflorit, de furier cu dispozi- 
țiuni de artist. 

Conștient de menirea lui, socotind că o 
eră nouă era așteptată și trebuia să înceapă 
dela dânsul, colonelul hotări să distrugă toate 





MOLDA : Frescă pictată pe bolta mausoleului poetului 
V. Alexandri 


hârțoagele adunate zi cu zi dela începutul 
războiului şi cari sporiseră la șase, numărul 
lăzilor de cancelarie, dela una cât prevede 
regulamentul administrativ. 

Fără să stea la îndoială, se așeză la masă 
şi luând o coală de hârtie virgină, scrise cu 
mâna lui: - 


„Regimentul X de Infanterie“ 
către 


Domnul Comandant ai Brigadei 


Am onoare a vă ruga să binevoiţi a auto- 
riza regimentul să ardă corespondența care 


de G. BRAESCU 


s'a adunat inutilă, îngreunând transportul şi 
este expusă la șoareci. 


Comandantul regimentului 
Col. POPESCU 


Cum era just, raportul a urmat calea 
ierarhică, Brigada astfel sezisată transmite 
cererea diviziei. 

„Avem onoare a vă înainta cererea regi- 
mentului X, rugându-vă să binevoiţi a decide“ 


Scurt. 

La rândul său, divizia sezisă 
tot atât de scurt şi laconic, corpul 
de armată. 


„Avem onoare a vă înainta 
alăturata corespondenţă rugân- 
du-vă să binevoiţi a decide“. 


Şi comandantul corpului de 
armată a decis. După câteva luni, 
răspunsul ma întârziat să vină 
tot pe calea ierarhică, dela divizie 
la brigadă, care pe deplin sa- 
tisfăcută că poate comunica de 
aprobare aduse la cunoștința 
regimentului: 


„Binevoiţi a cunoaște că Dom- 
nul Comandant al corpului de 
armată aprobă să distrugeţi orice 
corespondenţă inutilă păstrând 
copii. 


Comandantul Brigadei 
General CIOFLEC 


DN i 
EPIGRAME 
AVOCATULUI FABRICIU 
| 


Vestitul avocat Fabriciu 
Nu-i orator dar mie mi place 
Dacă vorbind e un supliciu... 
E un deliciu, dacă tace! 


Li 
RĂSPUNS 


la riposta avocatului că 
loguacitatea lui e dovadă de 
inteligență iar tăcerea mea 
de prostie. 


Fiindcă tăceam de și cu rost 
Fabriciu mă crezuse prost 
Tot astfel eu Pam socotit 
Dar numai după ce-a vorbit, 


azi Fabriciu fiind numit într'o înaltă 
demnitate cu prilejul depunerei jură- 
mântului, de emoție a tăcut, 


Ca tânăr ne băga-i în draci 
Vorbind când trebuia să taci 
Azi matur te mai cuminţești 
Și taci, când trebui să vorbeşti 


CINCINAT PAVELESCU 


42. — UNIVERSUL LITERAR 


DANGĂT DE CLOPOT)” 


Satul, întins mult pe cele două părți 
ale drumului judeţean, are la mijlocu-i 
biserica, la uu lac, ca de obiceiu, cu ce- 
lelalte cuse de nevoi obşteşti: scoală, 
«rinărie şi cârciumă, 

Pe uceiuşi linie cu drumul. lăsând îu- 
tve ele doar grădinele, curge „Vâlsanul”, 
aci mic, săllăreţ, aci umflat, sur. năbă- 
«dăios. Cind e mic îl trace omul cu pisio- 
tul : dar când vine mare nici cu cătu- 
ţa cu boi nu e chip de 'nceteat: apă de 
"munte. ce vrei, asa cum îi e şi cerul, ce 
« adăposteşte. aci senin, aci posomori!. 
ușa cura e si f'roa băstinaşilor, pe cari 
îi udă si-i hrăneşte: liniștită, deschisă. 
și d'odată clocotă şi se revarsă în fapte 
nejudecate, 

Peste giârlă, spre apus, mai e ceva 
luncă si apoi începe pădurea hătrână, 
ce se 'ntinde şi spre răsărit dincolo, din 
dosul livezilur de pomi, mergând în de- 
siş de ştejari până n Iincile „Argeşu- 
lui“ și ale „Râului Doamnei“, trate şi 
soră bună cu cl. ţâsnind din aceiasi 
munţi si spre aceleaşi câmpii largi aler- 
Pind În spune. 

Sa destrirnăvărat de curand. topindu- 
sc zăpada si umflând păraecle. Si Vâl- 
sanul curze mare, hueşte seara şin noap- 
loa, că ziua cine stă să-l usculta ?. Dou- 
lurile si luncile-s negre. ca şi bugeturile 
bătrăve si pomosturile dose, doar ici-. 
colo puncte palbene şi albe. ca niste flori 
de osul iersurelui la pălărie. Sunt cornii, 
chemaţi cei dintâi la viaţă. 

Fumul se "mualţă molatac din coşuri 
si lumina zilei prinde să se stinpă o- 
Cuilă cu apusul soarelui pe după culmea 
din spre Agas. 

E ntr'o Luni. Mai e mult până la 
nasti. Nau sosit deniile si totusi da bi- 
serică a "nceput, să dăngăne clopotul o0- 
dată cu lăsorea umbrelor dle seară, Cei 
de la primărie au iosșit în prag, îutre- 
hându-se ce să fie. că rostul sărhători- 
lor şi răhojul morţilor îl ţin ei doar! 
La cârciumă oamenii au lăsat ţuicele 
pe mese şi su strâns în jurul tijphelei. 
făcându-şi cruci. Si clopotul se tângue- 
ște mai departe. aci țipând ca un copil, 
prins subt roatele unci căruţe. aci don- 
Jdănind, ca un Judecător. care ceartă şi 
pedepseşte, aci mustrând a păcat şi n 
rugă, vastinid pancă sfânsătal humii, ta al 
căruia gâmd îngheaţă sângele "n vimo. 
Sunetele saună toi. mai poe, hămese tat 
mai tare. alearuă tot mai repede, se iz- 
base tot mai puternice de deatrni. Limis- 
tea adâncă, plăcută, a nopților do vară 
se tuvbură. Țăramii dau năvală po "a 
porii, în drum, se adună la răspântii si 
se "nveaptă apoi spre bikorică, spre câr- 
ciumă, spre prunărie, nedomiriţi. huimă- 
riți, cu capetele goale, desculți, aşa cun 
so găsean la ceasul tănzia al zilaă, 

— Cine o fi murit? întu:obau umii. 

— Na murit, de mamii, nimeni, car 
irage mai ușezaf. or le-ar trage pe toate! 
văspumdeau alţii. 

— C fi arzând vre o casă! 

— Le-ar trage atuuri într'o dungă ! vor- 
bian îndoit mulţi. 

Si bang-hangul puternic nu mai conte- 
neste geme mereu, tel mai atâme, tot 
ma ciuitos. Parcă si-a pus în gând să nu 
iai sfârzaască, până nu so prăbuşi cu 
dopotmilă cu tot, 

-- 0 fi căzut pe mâna wreumui nebun! 
căută. sarunce pricina unul. 

— Pa, cai zice! îi dau dreptate alţii. 
Aşa a făcut odată unu m Valea Nasii. 


Sa atâvnat de clopot şi a trais până na 
mai putut. Zicea că trage să goncască 
dacii din bhime. , 

Taine nopţii se risipesc, puterile 
somnului se topesc, Un vânt usor fare 
să tremure pomii dim grădini, săldiile de 
pe drum şi aninii de pe mianrginea pânae- 
lor, Parcă un di necurat sar zbate d u- 
suprăale, alungai de dangătul clopotului, 
cătânăd utăvost printre arăecile, printre 
s-orburile lor, aa 

Lăitmatul furios şi ncinisenupt al câin:- 
Jor, scociit de sunetul de alamăn 
noapte, împunge și străbate văzduthul, 
ca mii de suliţi rburătoare, făcându-l să 
locate pelung. Sperială de larmă, n%- 
Aurmerită de atâta mişca, o hufniţă 
zboară dim turla bisevicii pe limia dimire 
case, buhuimd infiorător, 

Intmeg satul se miscă, ca un funmicar 
sraciarit, ca o strânsură de lume n mij 
ioaul căreia a căzut o ghiulea. Nimeai 
nu se mai gândeşte la mâncare, la somn, 
Până şi copiii trosar în vis şi se dez: 
tcaptă speriaţi. 

Ai primăriei stau nelinistiţi: 

— Cime ştia re o mai fi! oftrază ci. 
Asa a sumat, când a fost răzmirita! 
“orbi "'narijorat primarul. Sa urat Ciu- 
vică "n elopotmiță. -— Vatiuunci i-a vămas 
numele asa, ca cântat în noapie a pră- 
păd si a moante, — pe unde so [i wrcai 
si cum, el doar a știut, şi a inas și a 
tras elopotu' până sa strâns satu” si a 
silil pe grec, să se cărăbăncască. 

Abia când i-am strigat oamenii: 

— Ho. mă. că sa dus de dus opt cu-u 
vvânzii! sa oprit el dim tras şi sa da!. 
ins. 

Ia cârciumă vorbă mare, haz: 

— Asa a tras clopotu' și Bogdam! vorbi 
um bărân. 

— Care Bogdam? întnobară câţiaa. 

-- Ce nu știţi?.. Bogdan ăl bătrân, 
tată! Bogdănortitior de azi. Avusose Îl. 
“decăți multe, grele cu bocunul satului. 
Sta judecat lea jiileţ, la divan, sa plâns 
şi: Ta Vodă; Wa! a pierdut pân toate lo- 
curile și pe tanc părțile. Că, vezi, boa 
na sirei, se ţinea de proces, ungea osia 
și câstiga. Si Bogdan a rămas cu buza 
“unflață. Din bogat ce era, moşnean cu 
moșie, de, cu sineturi. a rămas sărac și 
clăomş. Ce să facă el alttumei?,. Sa dus 
la bisemică şi sia apiural să tragă clopolu' 
şi trage şi tiage!... Au alopgat sătenii: 

-- Co e? Ce st "ntâmpiut?... 

După ee trage cl, cât îi place, când a 
văzul, că nu mai poale şi Sam adunat, 
oameni destui să-i uuză jelania sufle- 
tmdui, a scos :capu' pe feincastra clopotni- 
jii şi a stuiigiat cât a putut: 

— "Trag clopotu, mă, ca murit drep- 
intea! Saşa a tatuls pân" la ziuă şi a doua 
și a treia noapte, pâna pus la inimă 
bou! or 1-0 fi hătul Dumnezeu că sa 
spânzurat. 

Râd oamenii, se armuncesc. 

Preotul, auzind jalamia alopotmiţei, s'a 
îndreptat spre  bisonică. Aci i-au îoșin 
înainte famei, copii si i-au spus păţania. 
Nu prea voia: să le împlinească voca să 
slujească. dar odată cu dansătul ara- 
mei sfinte îl chemase la rugăciune, ce erau 
să facă?., Sa hotărit deci să citească un 
acatist de pagubă, să audă mâmia ceru- 
lui asupra păcătosul urii. 

Si clopotul hăue mereu, plânge, arlă 
părră. Sunatul greoiu pluteşten tot lar- 
















































de MIIIAILL LUNGIANU 


gul văii, ca o fâlfăire de pasăre rătunit 
se izbeşte, puitieamnic de dealuri, ca o bu. 
niţă diun zid. şi se resfrângb iarăşi, join 
3 mall jalnic, ca o mamă, întoahsă de 
cimitim, unde şi-a 'ngropat mădejda 
“eţii, 

Ca a văzut preotul, îmbrăcat în + 
dăjdii, citind şi afurisind cumplit, dă 
uşa altarului, întne sfoșinice, sa ali 
tuinam salt. 

O 'ngrijorare a străpuns, ca văr 
une sulițe, întâi o mimă: 

— No trape pentru mine ?.. Si apoi 
altele, pe toate: : 

— Pan'acu nu sa simţit de furturi p 
la noi! 

Gime și de umide să se fi iscat? 

Işi făceau icatuci bărbaţi și ferma, mi 
rându-se, hlestomând: 

— Vânduse  amu' boii, să-şi 
fata! 


mărit 


— Să-i ia miunculiţa, zivam amaă 
niare! 
— Trebue să fie veanuni” d'aproapt, 


care a cunoscut casa! 

— Bătuc-l-ar mânia cerului! 

— Nu l-ar mai ţine pe pământ mis 
Domnului! 

Și fierbea satul de vorbe, 
de rugăcimni. 

Sumetele, ieşite din clopotniță și 
ntoantse de izbituna degnlumnilor, 
mai puteanic, unindu-se "'nit”o lamă pi 
iuagă, ce clocotă a păcat, hohotă a jus 
a maaiurte. 

ta vatra, umide cercase să stea nopti 
tor la foc, Mihai al lui Botan ponni torte 
cu părinţii, îndousi dela biscutică: 

— Ne ce trage clopoiu'?.., 

Să se afle nelegiuitul, cure a în 
banii boilor vecinului Naaulae Gași 

— Asa? Şi cine să fie?... întrobă 
vit Mihai. 

-— Se zvonaşte pân lume că fot vreu 
d'aproape care a siat să cumoască lumi 
vila! ii răspumse bătrâna ras, cu pân 
«duri printre spuse. 

„- De, mai stii ?,.. clătină dia cap 
trâma. 

-— Și o să tragă clapotu” până so 
pe faţă păcătosu'l și povesteşte cele 
zite cu Grâcu şi cu Pogdan. 

Mihai al lui Botian înghiţian se, 
proape să sc'nece și să tugialacă. 

1 se părea, or vedea acea, că păzi 
doar nm-i-o spuneau veande'n față, d 
e vimiovatu”, 

Si odată cu tresănirea alcoasta să 
fim), re stânnia jelania clopotului, 
ciind din suflet în suflet. Şi simţirea 
îl zgudui, îl cqutiomură. Și din ce se 
ția jelania aceasta, din ce începea 
cutremure mai tare suflaitial vinoral, 
șlas, ca al arambei sfinte, dar mai 
ti, Mai sfredeltilticer, răsumă d'odală 
al, alproi măgnșit, couitămeţ, seonmonito 
uânduri şi de fapte, şoptia, se tân 
lan el. 

Era fărâma de dumnsizeire, 
sutlebul lui, ce se desteptiaise la ci 
din aifavă şi nu mai îngăduit să 
ewiască "n piumnaul de ţărtimă, alamă 
păcat. Yrnaja clopotului îl năaraie. 
aaa, locarhui, tromiurând din fnaiă ă 
ui, 

luna mia, plină, alorgând pointrt 
curile de noni, părea un soare m 


de șoante, 


=> 


sădi 


*) Apare în vuhunul „Răncurele”, 













































LA MUZEU. LA CONFERINŢĂ 


smstruit. in secolul ul XVI-lea. locaş, 
mip de 20 ami. — al celebrei Marquise 
ian, vechiul hotel particular Car- 
„fu cumpărat în 1806 de către ora- 
Paris şi memiiit să devie muzeu istoric. 


tenoizeci de ani dela. inaugurare, mu- 
sa mărit mereu, alipindu-și succesiv 
iile antice şi moderne cari-l împrei- 
iu HI îngrădeşte astăzi poru curţi 
șrădini, Asociaţia „Vechiul Paris" 
1 lsat săi scape nici o piutră din 
tădiri aniice pe cale să fie: expro- 
a dărâmate. Graţie destoinciei diiree- 
ie şi in special a d-lui Jean ltobiguet, 
telul conservator al muzeului, tot ma- 
ul agonisit a servi! la îndeplinirea 
ku iniţial. Ca o casoletă. prețioasă, 
W aşeu străvechiu., Muzeul Canna- 
răspândeşte mai presus, mai în- 
k de cât ori care altul. mireasa 
şi pătrunizătioare a umui trecut 
imuseţe şi glorie. Comorile cuprinse 
Asii alcătuiesc un tot evocator de 
ri şi clipe, astfel atennizate. 


4 şi descrierea lor nu pot 
Hs în cadrul strâmt al prezentei 
de seamă, 

& mulţumim să facem cunoscut că 
vanizat de curâmd o expoziţie de 


ami. Bufnița rătăcitoave ţipă de 
+ oi, in apropiere de casa lui, şi 
in! aripelor ei îi împietri făptura, 
hăingere a menţei. 

fin casă, se duce pe la grajd, um- 
ie prim ouunte. Insă asa pentu el 
sa petrecut. 

iturat cu gând rău, asa ca să fure 


m ti pe la prânz banii din tron, 
văzuse că-i pusese vecinu-său di- 
a rând a venit dela, Pitești. Atlase 
dinte pe Mada cu ei şi i-a luat de 
a să stuice rostu' munţii. 

putea so ceară, că nu i-ar fi 
şi era alât de deagă! Acu ce să 
bă 


imză boinii mai departe, să ră- 


die satu 'ntreg ! Purcă vede cum 
iute toți la el, cum o să dea din 
m 0 să-l amâte cm degetiu?... 
rhpotul parcă, di să se spargă, 
m mai ave răbdure, pancă care, 
prunceste, să ialsă păcatul la 
X fie cunosaut die lume, ispămit!.. 
ia] Ii Botam nu mi poate. Suflă 
4 uşureze, dar zadarmie, Se pe- 
38, cum se petmece cun val de 
“a umflă, ce se ridică 'n zid nă- 
i vmând să se prăbușească, să 
E:să din clipă'n clipă, 

anatec, care nu mai ara stă- 
h-. purtat d'o putere  nenvăzaată, 
i ca pe sfoară, dă buzna el la 
e ascumsese Danii, îi însfacă 
i srămge n mâmă, apoi la sân, 


asa sErcanancalari 
SCRISORI DIN PARIS 





documente teatrale din vremea lui Cor- 
neille şi până la acea a lui Emile Augier. 

Interesul istoric şi artistic al vestigiilor 
"expus e Țrea isbitor pentru ca să fie 
nevoie de insistat. In faţa amintirilor de 
tct felul, reînviiad epoca lui Moliere, re. 
prezntând pe hacine, trezind ecoul nu- 


melor răsunătoare: Clairon, Rachel, 
George, Malibrav, — un fior de entu- 
ziasm, un avânt de admiraţie străbat 


cele mai blazate suflete. 

S'a orgamizat şi um ciclu de opt con- 
ferinţe asupra artei teatrale. Ele au fost 
și sumt încă ţinute de către cei mai au- 
torizaţi reprezentanţi ai ei, 

D. Denise d'ln&s, societar al Comeriei 
tranceze, a schițat Vineri, cu elocvenţă, 
“locumnemtaţie. şi cu o vădită duiogie, fi- 
aura  umui artist dramatic din Veacul 
a] XVIII-lea. 


D'Imes e cumoscut de pe când juca la 
Odeon sub direcţia lui And Antoine. 
Sizuranța, măsura cu care acest tânăr, 
toate tânăr artist rada roturi de com- 
poziție, roluri de bătrâni, era uimitoare 
de pe atunci, 

Inteligent, muncitor, îndrăgit de arta 
dramatică, d'imes ocupă azi un loc de 
frunte printre antiștii conștiineiosi și ta- 
tentaţi ai Cometiei, El a ereat „Voltaire“, 
a jucat „louis XI“, „Avarul“ studiind 


temându-se parcă să nu-i sape, şi "n 
hănmiitul alopotului, ce-i wiita n umechi 
şin suflet, se 'ndreaptă spre locuinţa 
alături, sare prin grădină. pe unde 
sănise şi câml a făcut fapta, iniră "n 
curte, de aci '"năuntru și anuncă la locul 
ei motoaşea blestemată cu cei cincispire- 
zece poli, făcându-se apoi nevăzut, pier 
zâmdu-se n noapte. 

De la poantă bătrâna zăreste umbra 
srocnuiată, intră repede 'n casă și, gă- 
sind banii, a dat de veste celor duşi la 
biserică, toți cu mie cu mare. 

Și pe lee amnketat tânguirea jalnică a 
“lopotului şi rugăciunea preotului, mai 
hăuinid şi mai înălțându-se de câteva 
ci doar, a mulţumire, a slavă însă. 

Si păgubaşul, cu ai lui, şi după el 
creștinii ceilalți s'au întors la căniinurii, 
dormind apai toţi liniștiți. 

Numai în Mihai al lui Botam gemea 
încă sufletul zgâlţânat de duromile lui şi 
uşumalt puţin de greutatea păcatului, aşa 
cum geme un bolmav, după ce s'a scos 
puroiul, or um mădular putred dim ed. 

Şi gemea apăsat, înfundat, de ruşinea 
faptei, de ciuda dorului hui ne'mplimit, 
ca valurile crescute ale Vâlsanului, îz- 
zindu-se siluic în aninii de pe maluri şi 
a gemuit. pâmă ce gemotele lui, ca să se 
aline, să se cunrme, sau împreuna spre 
miilezul nopţii, au ale apei, iuţită şi tur- 
bre, ce cerea nesăţicasă viaţă de om. 


1929, Februarie 10. 
MIHAIL LUNGIANU 


UNIVERSUL LITERAR. — 343 





adânc, compunând magistral şi cu ori: 

pinuallitate personagiile. 

D'lnâs e şi un profesor din cei mai 
meritoşi. Am urmat numai pentru plă- 
cerea de a-l asculta imdicând um rol, 
cunsurile gratuite de dicţiunie pe care le 
ținea pe vremuri, Unele din fruunuseţile 
clasicismului francez mi-au fost desvă- 
tuite și de limuririle acestui cunoscă- 
tor, care din nenorocire şi-a dat demisia 
dela Conservator. 

Denis d'Inss a triumfat şi ca coniaren- 
țiar. 

— Imi place, zice d-sa, să citesc şi să Ă 
adlâncese viaţa antiştilor de demult. Se- 
cotul al XViulilea a iubit teatmul și pe 
actori în deosebi. Din această pricină 
numele şi chipurile lor nu sSuu dat ui- 
tării: Clairon, Mol6, Dazincourt, Dumes- 
pil — și dintre toţi, în ochii confenrem- 
țizurului, se desprinde, se înalţă, strălucu 
mai viu chipul actorului Lekaiu, Denis 
d'Ines, căruia i sa adus arleseu înminui- 
rea că ur fi lipsit de sensibilitate şi că 
ar fi având ubh joc mai mut cerebral de 
cât simţit, a găsit accente de o neaștep- 
tată şi sinceră emoție vorbimlume des- 
pre actor, pe care pot afimnua fără greş, 
conferențiarul și l-a ales drept pildă, 
drept icoună ; în care e vede, cu sigu- 
ranţă. un părinte spiritual. 

Lekain, fiul unui aurar, ucemie în du- 
sheana tatăului, era îndrăgostit de tea- 
tru. Văzându-l jucând întrun teatru de 
socie'ate, — siguranţa, ţinuta, jocul tâ- 
vănutui necunoscut au impresionat pe 
Voltaire, care îl şi chiamă la el acasă, 
Câuvl “însă îl vede, slutifoc, strâmb de 
picioare, stângaciu şi bleg, Voltaine ră- 
mâne înmănmrurit. Autorul desamăgit, 
huuwios împotriva lui însuși, apostrofează 
cu bru'alitate pe vizitator, îşi bate joc 
de năzuinţele  tragediamului grotesc. O 
privire îi răspunde, sfinasă, cumplit de 
îndurerat ă, totus demnă; iar Voltaine pre- 
simte că strălucirea e lăuntrică, că su- 
latul tânirutui a făcător de minuni, 

Protecţia scriitorului îi e câștigată pe 
deplin, pentru totdeauna. Lekain va crea, 
toate tragediile lui Voltaire, plătindu-şi 
astfel cu prisosință datoria, 

Munca, strădluizţa artistului și focul 
mistuiitor din sufletul său ; mizeria, pie- 
dicile luptătorului îndărjit, răpus uneori 
și totuş neinvins ; ascensiunea unevoiloa- 
să, progresele neincetate ale unui muais- 
tru avid de periectibilitate şi recunoscă- 
tor criticetor justificate ; întreg istoricul 
unei carieme a fosti evocat cu meşteșugi- 
vea unui om de teatru, cu autoritatea 
umui a4t amvtist pentru care culisele nu 
sunt secrete In aceluș timp sunt des- 
crise cu vervă şi umor caraotenisticile 
actorilor şi n'oravurilor din acele vre- 
muri. Conferinţa e împestriţată ou obser- 
vaţiumi judicioase şi amuzante privitoa- 
re la atribuţiunile și importamța din tire- 
cut a „parterre-ului“ Comedii precum 
și la, colaborarea, dintre autor şi actor 
din punct de vetere al intenpretăaii, 

Cu o fidelitate pioasă, conferenţiarul 
scoate în lumină toate. calităţile şi me- 
ritele actorului Lekain. 

Intre Clairom, splendidă, impunătoare, 


344, — UNIVERSUL LITERAN 


virtuoză și Dumesnil inipulsivă, brutală: 
Lekain apare ca artistul complect, în- 
truniad focul şi spontenietatea uneia cu 
majestatea şi stiinţa celeilalte. 

După ce, graţie lui d'Inâs admirăm pe 
actorul Lekain, — simplu și impresionamt 
pe scenă, muncind în afară, fără. odihnă, 
luptând împotriva unui fizic imgrat, în- 
durerat când nu-i ţâșnește destulă îru- 
museţe din suflet ; ne împriktenim apoi 
cu novatorul, premergător al marelui 
Faina cu privire la costum ; cu cercetă- 
tarul neadurmit în chestie de regie, de 
expresie dramatică. Aflăm, mişeaţi, că de 
dragul antei sale, el — cel mai sărac, re- 
nunţă cel dimtâi şi obţine suprimare băn- 
cilor de pe scenă, atât de supărătoare 
peniru jocul artistilor, dar cărora ei da- 
torau realizarea unui frumos beneficiu 
bănese. Mai aflăm că dim slavă pentru 
Moligre, l.ekain nu sa dat îndărăt să 
joace cel mai neînsemnat rol din „Pre- 
cieuses Rilicules“; tot el e iniţiatorul ri- 
dicării unei statui iustrului autor şi că 
în urma insistențelor sale, se hotărăște 
însfârşit Louis XVI să iscăliască decre- 
tul de infiimţare al învățământului de 
artă teatrală. 

Din belşug, ccmferenţiarul adună lauri 
pentru artistul care şi-a închinat. viaţa 
artei și care moare istovit la vârsta de 
49 ani. 

Apoi conchide : 

— Lekaim era însă şi un om înzes- 
trai cu frumoase calități morale, un ca- 
matad leai, um suflet nobil, o imimă cu- 
rată. lată pentru ce se ridică deasupra 
tuturora. El a meritat să isbutiască. A 
meritat să surravieţuiască, Cinste lui ! 

Sagaciiatea cu care aceste însusi 
ne-au fost împărtășite. emoția cu care 
ele au fost glorificate sunt însă și spre 
cinstea conieremţiarului. 

D'In6s, Lekain, numele acestor doi ar- 
tisti vor rămâne desigur asociate în me- 
moria recumoscătoare a auditorilor. 


LA CINEMA SEVRES-PALAC E 


Intre donă filme: „Vântul“ cu Lilian 
Gush și .Roş și Negru“, după romanul 
faimos do Stendhal (ciopârţeală neru- 
sșinată) cu Mosjoukine, cântă Damia, 

Damia ? Fxtraorlinară ! Damia? Ho- 
ripilantă ! Daria ? Imi place la nebu- 
nie! — Mie, nici de frică. E trivială! E 
genială ! 

„Păstrând proporțiile şi fără să-i știr- 
bim întru nimic faima, am mai auzit pe 
vremuri asemena aprecieri diametral o- 
puse, formulate cu privire la marele 
nostru De Max. 

Am ascultat-o în sfârșit pe Damia! 

E mare. și ea. netăgăduit. 

O fernee de statură potrivită. bine le- 
gată. Nu-i frumoasă, cum e, așa îi stă 
bhime să fie. Ochi de oţel, înfierbântat; 
gură dureroasă pe care surâsul nu o 
pribde. Glasul e card, dicțiunea perfectă, 


Fa cântă păsul celor de jos, celor obij- 
duiţi de suartă, Il descântă, îl trăieşte. 

La rue de la Jvie (Strada Plăcerei), 
Jai le Cafard (am gărgăuni), Ouvrez-le 
portes (Deschideţi porţile). La complainte 
de la Mer (Tânguirea Mării) ; versuri 
banale, cântece fără ţinută artistică, 
țâșnesc cu un isvor de fue mistuitor. Fe- 
meia care cântă e o făclie, un mănun- 
chiu de flăcări, ce se consumă sub o- 
chii noștri. Faţa ei schimonosită de du- 
rere înpresionează ca acele măşti aduse 
din China. Glasul e când sfâșietor, când 
istovit da durere. Poruncitor sau resem- 
nat răscoleşte adincimile sufletelor. 

Artificia ? Artă? Nu, şi nu! Instinct, 
spontaneitate ; deslănţuire de forţe vii. 
străvechi, cterne:; Durere şi milă, ade- 
văr, sinceritate, 

Cei ce trec prin viaţă cu ochii închişi, 
cu inima în zale şi sufletul piin de drag 
de sine, vor nesoccti strigătul și fiorul 
acestei fiinţe dureroase: cântăreaţa i- 
vică Damia. Fariseii cu glas de miere și 
surzii cari nu vor Să audă 0 vor con- 
damna, nu-i vor erta sguduitoarea im- 
presie ce le-a produs, şi nici că i-ar fi 
putut trezi din nepăsarea lor letargică. 

Sufletele simţitoare vor vibra la sla- 
sul ci. o vor îndrăgi şi o vor așeza prin- 
tre artiștii pe cari durerea altora îi doare 
cu adevărat. 


AUBERT PALACE: FILMELE SONORE 


O ncuă invenţie e pe cule să răsco- 
lească industria cinematografului. Arta 
mută devine  ssomotoasă, arminioasă. 
Actuala realizare de sincronisare a ges- 
tului şi a glasului e mai atrigătoare 
decât sar crede, mai puţin decât sc sus- 
ține de cei interesaţi. 

Primul iniţiator al acestei inovaţii a 
fost Leon Gaumont, perfecţionarea, se 
datorește americanilor Potersen şi Poul- 
sen, iar reușita, în parte tot metodelor 
americane de prezentare, de răspândire, 
de reclamă. 

Intereseie filmului «din punct de vedere 
pur reprezentativ nu pare sporit în mod 
apreciabil, progresul realizat are însă o 
importanţă didactică, netăgăduită și les- 
ne de închipuit. 

De aci îniinte interprelarea unui ar- 
tist de valoare se va putea păstra în în- 
tregime, complectă, se va răspândi pre- 
tutindeni, se va studia de oricine, oricât. 
Glasuri stinse, mișcări pe veci îngheţate, 
vor reînvia, nu se vor mii pierde în 
negura uitării, Artistul dramatic, cântă. 
veţul, profesorul vor fi eternizaţi, vor fi 
ascultați ; ei ver propovădui, vor inspira 
pe urmaşi chiar după moarte, și mereu, 
neîncetat. 

Pentru moment spectacolul dela Au- 
bert Palace se cam aseamănă cu pro- 
egramul bine reuşit dela Olimpia sau 
Alhambra, Mulţi dintre amatorii de fil- 
me cu peripeții multiple „montări fas- 
tuvase sau situaţiuni dramatice nu se 
vur fi simţit mulţumiţi ca de obicei. 


Plăcerea, desfătarea. emoția culminanti 
datorită până acum simțului vederi, 
sporit sau nu ca intensitate prin fepiu 
că auzul a luat şi cl parte la sărbătos 
re? Mărturisese că mă cum îndoese, În 
cred că o anume parte din publica 
se fi entuziasmat de interpretarea U 
*evlurei din Lohengrin de către orche 
tra operei din New-York. le attiel, bir 
siitul specific al fonogrufului era pre 
perceptibil, sonoritatea muzicală tam 
dusă, iar faptul că se putea, urmări câni 
şi câcă mişcările executanţilur sau a 
sefulni de vrchestră, e mai puţin past 
nant de decât sar putoa crede. 

Cât despre tenorul Martinelli in Pat 
lasse, ca fizic. mimică si plastică, 
prezintă nici un interes special. Cine1 
sar fi mulțumit să-i asculte numai ş 
sul, sau sar fi lipsit dacă muzica di 
t.eoncavallo nu-l transportă, 

Clovnii inuzicali, foarte amuzanţi, Îl 
rând cu 5 măestrie inimitabilă, to 
mai puţin atractivi decât mulţi alți 
carne şi în oase, mai puţin eleganid 
cât cei în vesiminte versiculore, 

O realizare reuşită. evocatoare, e în 
cenarea convoiului de luntrași cânță 
celebra melodie Volga, Volga. Opinie 
şi mizeria lor sporeau efectul nostală 
al cântului și peisasiul contribuia d 
asemenea să uţăţe sentimentul de n 
pentru acei searbăzi salahori. 

Cântărețul de Jazz, e un film anu 
întocmit pentru a permite  antist 
Jolshon să-și desfăşure talentul de 
tor si mim. Ambele sunt excelonte pi 
inu acest uon de spectacole. Iată un Și 
cialist foarte iscusit şi anume pă 
pentru propaganda filmelor sunor:, 
tecele religioase evreezti răsună 0 
umploare duioasă, impunătoare, ek 
juzz, mai umane, câştiză mult print 
presia fivurei interpretului, rând 
vând tragică. surâzătoare, resemnat 

Subiectul filmului e  cogilărese, i 
xistent. 

Iată prin ce păcătueste acest se 
spectacole, Oricum. .Vitaphone” nuă 
spus ultimui cuvânt. Evident că arh 
nematosrafică e în plină perturhețe 
că viitorul rezervă în această din 
încă multe surprize. 


Dl 


Paris, Aprilie 1929. 








ceaiacea isterenmer 





CRIZA DE CITITORI 


montestabil că avem o criză de ci- 
iri, E si mai adevărat că înainte de 
boi, în Vechiul Regat. se citia mai 
mult de cât în România Mare. 
fauzele sunt cunoscute:  pauperiza- 
m micei burghezii și a funcţionărimii, 
biărata mizerie a intelectualilor şi a 
udențimii. Nouiij îmbogăţiţi. mai toţi 
sateţi, nu ştiu ceti, iar ţăranii nau 
li! și nu citesc, pentrucă n'au ajuns la 
2 nivel de cultură şi de bună stare ca 
se gândeuscă la literatură. 


Mai este încă, o cauză pentru care nu 
belleşte : lipsa de unitate, neînţelegerea 
iire scriitori, O şcoală sau o clică — 
mru a distruge pe adversari — le 
iei orice merit. Nu există o bună cu- 
ji, o colegialitate, o solidaritate pro- 
konali. Publicul zăpăcit de polemici 
Wrunte, de o alcţiume negativă de cele 
ii multe ori interesată a criticilor şi 
icensențilur, rămâne indiferent, nu 
p incredere în nimeni. 

altă cauză principală mai sunt 
rii. Intâi, pentru că nu plătesc, și 
t destui necinstiţi cari îşi compromit 
asla. Al doilea, editurile-librării cau- 
să-și desfacă propria marfă în de- 
imentul scriitorului editat aiurea. 

he aci un prejudiciu evident pentru 
witori, în ceeace priveşte desfacerea 
marei lor. 
(edem. însă, că toate acestea vor 
iara, atunoi când sar normaliza, în- 
tin chip oarecare viata. Epocele de 
[imântări, de crize sociale şi econo- 
ae, mau fost prielnice literaturii, Pa- 
ta este cel mai. prielnic mediu pentru 
«nitor şi artist, o perioadă de liniște va 
stuce, fără doar și poate, apa și la moa- 
sri torilor, cari trec azi printr'o 
mă, 











3 





a II 

























Li 


HLICI ȘI DECADENTISM 


hpoutele trăesc, în societăţi bine or- 
tzete. Cu cât sunt mai bine îmche- 
e clasele sociale, cu atât acel popor 
mai bine pregătit în lupta pentru 
i. Nu-i acelaş lucru, însă, când e 
ia de individualită ți literare sau ar- 
ice, In asemenea cazuri, creațiuneu 
neyoe de concentrare. de izolare, de 
mrătate. Marii artiști au fost, în ge- 
i, nişte solitari, 

lira, ca si filosofia, nu cere numai 
rul observaţiei, fineţea aperceperei lu- 
rilor, ce are navoe de o lungă conicen- 
ae, de meditații contimue și de apro- 
dâre. Sar putea distinge chiar mai 
ue perioade : 1) pregătirea. ucenicia, 
e durează pâmă la 30 şi 40 de ani, 
ainu formarea personalităţii. perioadă 
i abservaţiuni, studii, adânciri, până 
i avistul devine conștient de el în- 
şi: 2) în deplină posesiune a mijloa- 
mor sale de realizare, atât din punctul 
sedere al fondului cât şi din punctul 
sedere al formei — (clasicul este toc- 
x amonizarea completă dintre fomd 
firmă) — artistul, scriitorul, filozo- 
mează operile sale cele mai de seamă; 
|mrioada a treia a. maturității este 
ici. se complace în vastele concepţiuni 





cosmogenice, sau în uriașele construc- 
țiuni epice. 


Asemenea, perioade şi preocupări la 
neisprăviţi, nu există, 

Oarecare îndemânare formală, fără 
nici o pregătire, aceşti oratori decadenţi 
și anazr amaţi, trec direct în perioada 
a doua şi rămân toată viaţa proști uce- 
nici și neîndemânateci constructori de 
opere, monstruoase, imperfecte, tenden- 
țioase. marfă de parvenire sau de îm- 
bogăţire. 

Dar acesti decadenţi cu spiritul ne- 
vustoresc foarte desvoltat, conștienți de 
ceeace sunt adevărații creatori, desinte- 
resați şi nepractici. li se constitue în 
societăţi mărunte de admiraţie reciprocă, 
în cenacluri unde asinus asinum frecat, 
în bamdă care atacă pe cei nepregătiţi, 
care suntajează pe cei slabi de înger, 
cari caută. cu toate mijloacele să parvie, 
să rupă admiraţia naivilor, să ocupe 
posturile grase si ononifice, ca la adă- 
postul lor, să-şi facă trebuşoarele. 

In acest sens sa lucrat, până acum, 
în câteva cenacluri sau clici literare, 
cari. însă uu tost demascate si cari au 
dat faliment. Măzgălituri de hârtie. în- 
sirători de rime banale, potnivind cu- 
vinte „ce din coadă să sune“, spân- 
zurători de tablouri zugrăvite în culori, 
cioplitari barbari în marmoră, insufi- 
cienţi compozitori de muzică, au ameţit 
publicul nostru, prezentându-i la genii 
si talente. ce nu meritau acest nume. 


Bunul simţ măcar, al publicului a 
remediat pe cei convulsivi, pe bolşevicii 
artei, pe asitatorii geniului, pe demago- 
eii: cuviutelor late, 


4 


MARGA KASTERSKA : 


„Contes et legendes 
de Podlachie“ 


(Librairce Ernest Leroux, Paris) 


D-nu Marea karsterska este o strălu- 
cită scriitoare bilingvă: în poloneza şi 
în franceză. Doctor în litere dela Sor- 
bona, cultura d-sale vastă nu se mărgi- 
neste numai asupra celor două litera- 
turi. pe cari le cunoaşte aşa de bine, 
In ziare şi reviste la Varşovia, şi Paris, 
d-na hasterska a desfăşurat o activi- 
fate vastă şi folositoare. 

Devenită româncă, prin căsătoria 
d-sale cu eminentul profesor de Mate- 
matici, dela Universitatea din Cluj, d. 
Fetre Sergescu, d-na Kasterska s'a ocu- 
pat în diverse rânduri, în organele unde 
colaborează, de mișcarea. literară dela 
noi. 

Poveștile şi legendele din  Podlașia 
<ynt mici poeme în proză, de o savoare 
si o felicateţă de simţire remarcabile. 

Podlaşia este o provincia poloneză Ade 
frontieră. iar locuitorii ei. polonezi prin 
limbă si simțire, catolici înfocaţi ar fi 
vechi descendenţi ai Yazvgilor, cari au 
luptat, în trecutul depărtat cu Dacii 
și cu Geţii. 

Poveştile și legendele, aurite în serile 
lungi de toamnă şi de iarnă. la suru 
sobei — sunt parte inspirate din fondul 





UNIVERSUL LITERAR. — 345 








comun al folklorului universal, parte 
originale. ca inspiraţie şi  concepţi». 
D-na Kasterska a pus în ele pecetiea 
Dewnsonalităţii sale de o delicateţe 
infinită, de o simplicitate fermecătoare, 
<curte, ca niște poeme, ele constitue un 
aport şi interesant și minunat, ca for- 
mă şi fond. în comoara așa de bogată 
si vastă a literaturei franceze. 

„Lisiţa și Mierloiul“, „Floarea de 


“zmă“, „Inimă de Femee', „Coacăza“ 
Lalele“, „larba ciutei“,  „Siminocul“ 


sunt de o drăgălăşie, de o! frumuseţe lină 
si delicată, de cari numai un suflet no- 
vi! de  femee superioară este capabil. 
'Toate celelalte poveşti şi legende au acea 
«atmosferă senină, mistică, — dar care 
nu are nimic cu misticismul sumbru și 
negativ rus — caracteristic literaturei 
poloneze, ce este puntea de trecere între 
acel şi preciziuneu clasică, şi adân- 
cul misticism slav, 
ION FOTI 


e n zi 
NOTE BIBLIOGRAFICE 


D. Liviu Rebreanu lucrează la două 
romane, ce vor apare în curând. 


* 


„Picături de sânge“ se va numi volu- 
mul de nuvele al d-lui Al. Sahia ce va a- 
pare la toamnă într'o ediţie bibliofilă. 


+ 


D. Tudur Arghezi a terminat o lucrare 
dramatică ce va fi prezentată unui tea- 
tru spre reprezentare. 


Li 


La toamnă va apare în editura „An- 
cora“, volumul d-lui Camil Baltasar 
„Cina cea de taină. : 


+ 


D. Mihail Dragomirescu lucrează la 
noul volum, de studii filosofice, întitulat 
„Integralismul“, 





346, — UNIVERSUL LITERAR 





1 e ca Î e ua 
TEATRELE 





INOVAȚIE. Direetorul Teatrului Na- 
țional, d. Liviu Rebreunu a luat o mă- 
sură. care merită toată lauda. 

D-sa a hotărît să se filmeze jocul ac- 
torilor, cari au susţinut roluri mari şi 
le-au realizat întradevăr artistic şi în 
acelaş timp să fie înregistrate pe plăci 
de fonograf, interpretările. 

Ingrijeşte reci directorul teatrului ca 
să se araie în timp pentru ce a fost a- 
preciat actorul. Gestul şi vorba lui să fie 





z 


pă 


. Seceta 


LIVIU REBREANU 2 


transmise posterităţii, ca documente şi 
ca prilejuri de stimulare a actorilor. 
Gloria artiştilor era efemeră. După ce 
se Insi cortina, opera lor se spulberă. 
Scriau cruuicarii și atât. Durau aprecie- 
rile. Dar atât. Peste gest. peste ton, peste 


Pe AI 





AR 
/) A 
N 


C. NOTTARA 





interpretare, după lăsarea cortinei, se 
așşternea uitarea. 

De acum. se vor păstra în filme desfă- 
şurările de gesturi și atitudini şi plă- 
cile fonografice vor reda oricând cum 
au spus Nattara, Brezeanu, Demetriad, 


Bulfinski, Calboreanu, Vraca, etc. şi 
d-nele Filotti. Zimniceanu.  Macri-Efti- 
miu, etc. 


Filmul și fonograful vor păstra ca do- 
cumente şi pentru școala teatrului și 
pentru istoria teatrului, cum au inter- 
pretat rolurile, actorii contimporani, cum 
au creiat viuţa scenică şi cum şi dece 
au fost epreciaţi. 

Printr'aceasta se scutură ceva din 
tragicul vieţii actoricești, asigurându-se 














prea au avut noroc, dar mai ales na 
uvut spiriiinul corespunzător. 
Dar acum intrăm în epoca teatrelor 


legătura cu ziua de mâine, căci amin- 
tirea spusă, oricât de cald ar fi comu- 
nicată. nu corespunde gestului care a, 
fost şi tenului cu care a fost rostit rolul. 


Ei 
INCHIDERE. Staviunile teatrale sau 


sfârșit. a a i 
'Featrele .„Pegina Maria“, „Mic“ și „Al- 


pr 
A ati 











(ca tf, 
7 





AR. DEMETRIAD 


GH. CALBOREANU 


hambra'“ şi-au închis porţile. Reprezen- 
taţiile continuă doar la Naţional spre 
încheiere. 


E E de vară. Teatru uşor, sau mai exactiti 
Acest sfârşit de stagiune e melanco- | 


prezetnaţii lângă teatru. 
Compania „Cărăbuş* sub călăuza d-lui 


N ] 
= aa |: 


TONY BULANDRA 


R. BULFINSCHI Tănase îşi va continua activitatea ajui 


tată de încercaţi revuiști. 
La Parcul Oteteleșeanu, va, juca n 
cempanie, sub direcţia d-lui Sergiu Mi 


— 


lic. Se poate ca toate companiile tea- 
trelor particulare din Capitală să se di- 
zolve. 





i 


0 
a 





C. TONEANU 





fa 


D-NA MARIA FILOTTI 


lorian, în frunte cu excelenţii comedia. 
Maximilian și C. 'Toneanu și apoi 
d-nele Anicuţa Cârjă, Nora Piacential 

Va mai fi un teatru de vară, care 
juca reviste, făcute cu îndrăcită veri 
de foarte talentatul Nicuşor Constant 


Compania dela teatrul „Regina Maria“ 
a rămas fără teatru. 
Acea energică străduinţă a d-lui Sică 


Alexandrescu la teatrele Mic şi Alham-  nescu. 
bra a stopat. Le vom urmări pe toate. 
Incercăriie lui Puiu lancovescu nu B. €, 





UNIVERSUL LITERAR, — 347 








SALONUL OFICIAL 


iezibuez că ordinea în cari dau nu- 
Me n indică pe aceia a preferințelor. 
N Bunescu Două peisagii: „Biseriru 
i-Vodi“ în lumină plumburie.eo lu- 
ke cu calităţi apreciabile, spre deose- 
de cealaltă pânză a d-sale — „Caste- 
Bran“ —- un peisagiu de vată şi 
je impure, de care salonul sar fi 
ut lipsi, - 

Mhunescu a făcut parte din juriu, 
dâr Zin. Cultivă anecdota tenden- 




























hi 
Uj x "a 
A iti 


Sas 0; 


2 00 a 


IToraţa Pretorian : PĂRANCĂ 


ii „Obul dela Ian“ și „Minerii“ 
isbiecte de literatură „grand guig- 


raportul plastic, calităţile nu-i 
„Desonul e stăruit. cu atentă ob- 
ue a ruportului de lumini. Destul 
izures, 
tu. Două portrete bine echilibrate 
ană. insuficient construite, colorit 


mt pe o gamă sobră. Prin sim- 
kre rău înţeleasă, autoportretul 


Mii risidităţi desagreabile. 

Phoreliyde „Peisajul din  Sighi- 
Hi] prezintă în remarcabil progres. 
counpus prin repartiţia de lu- 
ip planuri largi şi consistente. 
lună valorație. Colorit cald, sobru 
i legat. Transparentele de umbre 
actul unei stăruitoare observări 
tind o delicată emotivitate. An- 
Ul calităţilor» câstieă prin purita- 
pastei, 

ie Sorocetiu. O natură moartă, cu 
iu de mort în hârtie mototolită 
tâteva fire de îlori, e întitulată... 
Bară * „Impresionantă“  asocia- 
ideii... E poate o sariă la adresa 
Hiei din anul curent care ne-a 
n pe toată lumeu cu întârzierea si 
dle ei. Stâneăciile de  meştesue, 
lițle de culoare etc. sânt fără 
Mi intenţionat adecvate subiectu- 
lu amplificarea emoţiei speciale, 
ina fost refuzat... ci, din contră, 


pm 


cumpărat de stat. 

D. Soroceanu a făcut parte din juriu, 

Laura Cocea. O natură moartă, colorit 
cald și luminos într'o gamă unitar sus- 
ținută. 

lraut. Se prezintă, cred, pentru întâiu 
vară publicului, Portretul bătrânei pre- 
zintă 0 notă de sensibilitate personală. 

Insuficient stăpân pe mijloace. 

P. Miracovieci. Un portret cu mult ca- 
racter, hine echilibrat în pagină și cu 
vădite preocupări de  sintetizare. Pre- 
miat. 

Corneliu Mihăilescu. Mai puţin glu- 
meţ ca "n alte dăţi. Deși făcând parte 
din juriu (ca de obiceiu) şi cu toate că 
tabloul d-sale din anul acesta conţine 
lucruri cari pot fi numite. n'a fost nici 
premiat, nici cumpărat !... Iacă un an 
pierdut, peniru tânărul novator, cu toa- 
te ostenelile lui electorale ! 

Șiralo. „Fata lucrând filet“ e o lu- 
crare pe care am apreciat-o elogios în 
expoziția personală. i 

St. Constantinescu. Două peisaaii, ar- 
monics compuse cu tonalități delicate. 

P. Iorgulescu. Două peisagii urbane, 
colorit cald, planuri largi armonios e- 





N. N. Tonitza: 


STUDIU 


chilibrate, materia bine observată, 

0. Angheluță. O natură moartă cu o 
notă personală în compoziţie, bine valo- 
vată. Colorit sobru şi viguros. 

V. Popescu. Un peisaj bine echilibrat, 
expresiuni viguroase, cclorit plăcut, mul- 
tă atmosferă. 

Mohy. Un portret cu apreciabile cali- 
tăţi de desen şi compunere, Colorit fad. 

Troteanu. Un portret abundent colo- 
vat, pastă pură şi luminoasă. 

lonescu-Doru. Peisaj la ţărmul mării. 
Mai puţin sistematic în factură şi com- 
punere ca de obicei. 

Petrescu-Draqoe. „Tureul" d-sale e o 
fisură pliuă de expresie. Frumoasă ar- 
monie de mase în compoziţie. Multă at- 
mosferă, Premiat 


Moscu Alexandru. Un nud în pastel, 


desen scrupules — aş zice clasic — lip- 
sit de emoție. 

G. Nichita. Compoziţie: două nuduri 
în plin aer. Foarte personal atât ca e- 
chilibru de planuri, cât și prin coloritul 
bogat și luminos. 

Gore Mircescu. Un grup de ţărani cu 
vemarcabile calităţi de desen şi culoare. 
Aşezarea grupului ca pentru fotograf, nu 
e o fericită compunere, 

Ionescu Sin. Un nud cu calităţi de cu- 
loare şi consistență. Stânsăcii în desen 
si compunera. 

Alex. Phoebus. Un portret de bătrână, 
cu o sensibilă notă personală, Multă sin- 
ceritate. Cormpoziţie liniștită. Tabloul ar 
fi fost compus mai bine fără partea dela 
uenunchi în Jos. lrondul-—cu verdele pa- 
tinat — se leagă bine.cu tonurile din 
primul plan. 

Szuluay. Un portret, desen corect, co- 
lorit foarte personal, multă subtilitate îu 
compunere. Arnmonie de linii și în repar- 
iiia luruinilor. Artistul e stăpân pe mij- 
loace. 

Movrcs Eduard „Copii de ţărani“ e o 
lucrare cu notă puternic personală atât 
prin compoziţie cât şi prin gama tona- 
lităţilor Figurile bine studiate şi armo- 
Dios dispuse. 

M, Panuit. Compoziţie cu trei nuduri 
într'o grupare de un sentiment foarte 
nou, toemui fiindcă pare 'inspirat după 
untice basso-reliefuri. Colorit însrijit şi 
unitar. 

Panatriandațil. Un portret bine echili- 
Pat, personal ca interpretare, stângăcii 
în desen şi construcţie. 

L. Biju. O natură moartă de respncta- 
bile dimensiuni: Un colţ de atelier. ui- 
tat sub colbul adunat de vreme, într'ma 
interior de boem. O boare de melancolie 
comunicativă pluteşte peste strânsura 
imerurilor învechite, ca o mărturie de 
temperamentul acestui artist. In sfârşit! 
a fost distins şi de opinia oficială: pân- 
za sa, cumpărat pentru colecţiile statu- 
lui. Faptul nu i sa întâmplat dese ori 
pictorului Biju și nu stiu dacă Tar pu- 
tea consola de pe acum gândul că vreo- 
dată Muzeele vor plăti scump miopia ju- 
viilor consecutive cari lau apreciat cu 
atâta sgârcenie. 

Florența Pretorian, Nou talent care-şi 
face apariţia foarte promițătoare în a- 
rena mişcării noastre artistice. 


Inchei menţionând că am preferat să 
mă ocup aci de nume cari în general au 
fost mai puţin discutate. 


C. VLĂDESCU 





348, — UNIVERSUL. LITERAR 








ORIENTARE. -- Am impresia, că d. 
AL. Dima, în revista „Datina' dela Tur- 
nu Severiu, are totală dreptate. când a- 
firmă, : 

„Când însă istoria şi-a împlinit pro- 
cecul de realizare al acestui ideal (tre- 
cerea Carpaţilor), nevoia de orientare a 
simţit un moment de criză acută, ce vu 
dura încă mult timp. Se coborau steu- 
gurile vechi şi se înălțau altele noui. 1 
dealul trecea de pe tărâm precis politic, 
pe cuprinsuri sufleteşti vagi. Delia po- 
litică la cultură e drumul dela viața er- 
terioară la cea interioară, vorbind pu- 
țin arbitrar. Aci, orientorea e cu mult 
moi grea, findcă nu se lucrează pe su- 
prafeţe, ci în adâncimi, 

In schimbarea catesorici de ideal, ve- 
dem dar motivul adevărat al greutăţii 
de orientare Aci, stii rădăcina crizei“. 
(„Datina“ N. 1—3 au. VII). 

Ubservaţia „Datinei“ e -— încăcdată — 
justă. Sa mai făcut desigur. Dar în a- 
cea revistă, are o însemnătate mai mare 
și rin faptul, că „Datina” a urmărit, 
— am putea spune -— cu fanatism un 
singur punct da vedere, o singură doc- 
trină istorică-literară, un singur cadru 
de orientare spre ideal, tradiționalismul. 

Sa mai discutat cândva chestiunea 
curentelor literare şi orientării artistice. 
Sau vinturat multe observaţii sprin- 
tene de inovaţii, de împrumuturi. de di- 
ferențieri progresive, de ecouri ale în- 
râuriritor curentelor politice. de conti- 
nua valorificare « regionalismului cul- 
tural ; dar o cercetare aprcfundată a 
chestiunii nu sa făcut. Se pare însă, 
că acum sau afirmat mai multe elc- 
mente întru examinarea problemei ma- 
nifestărilor literare. 

Discuţia isvodită între „Gândirea“ și 
„Viaţa românească“; materialu) unita, 
procurat de statornicia în aceiaşi ere- 
dință. literară de „Ramuri“, necesitatea, 
pe care a simţit-o d „Mihail Dragomire- 
scu de a începe în „Falanga“ o exami- 
nare cu caracter aproape didactic a cu- 
rentelor literare. — vădesc desigur sti- 
mularea nervoasă a limpezirii proble- 
mei de orientare literară. 

Din  „semătătorism'“,  „poporanism, 
„naționalism etic“, „estetic“, „scoală 
nouă“ (definite de d. Mihail Dragomire- 
seu), dar la care trebue să se  adaoae 
„imy-resionismul“, continuă nai accen- 
tuat „tradiţionalismul“ isvorit din semă- 
nătorism si poporanism. „scoala nouă“ 
și cu un termen larg, curentul „impre- 
sionist“, , 

Existenţa curentelor şi explicarea lor 
istorică și estetică va aduce fără îndo- 


Gen ZOoNenraei 


ială și o stahilire de orientare. Crizele 
sbuciumă și etnicu!l şi moralul şi autori- 
tatea. 

Ni se pure, că în măsura, în care va 
fi mai spornică ofensiva tradiţionalis- 
mului, va urma mai lămuritoare şi mai 
luminoasă orientare, căci dacă scriito- 
vii răsfrâng propriu atmasfera autohto- 
nă a momentului, ei adaogă spirituali- 
satea, — îndrumătoare de ideal. 


D. CONST, D. IONESCU este, după 
spusa d-lui C. $. Făgeţel, — un scriitor 
tânăr, Anu citit cronici şi însemnări de 
ale d-lui C. DP. Ionescu în „Datina”. D-sa 
a început acum să scrie la „Ramuri“. În 
ultimul număr a publicat un articol 
mai mare, „Duiliu Zamfirescu. Insem- 
nări în marginea romanelor“, 

Articolul e prilejuit de volumul, ioar- 
te interesant, al d-lui N. Petraşcu des- 
pre Duiliu Zamfirescu. 

„Tânărul scriitor“ C. D. Ionescu are 
temeinică pregătire literară. Articolul 
d-sale e un început de studiu asupra 
romănului românesc. 

I-am dori însă c râvnă mai stăruitoa- 
re de a-şi scutura scrisul de neologis- 
me, care sunt desigur nuanţate, dar u- 
neori sunt şi dificile. 

De pildă scrie d. Ionescu: 

„Cine va [ace istoricul romanului no- 
stru, ta trebui să cantuneze în aceste 
trei etape ale filiației: D. Zumfirescu— 
[, Rebreanu — Cezar Petrescu. 

Sunt blocuri eratice, curi dacă în u- 
parență nou raport, se găsesc cu toate 
ucestea în priza unui singur fundamen!, 
cele două din urmă primesc subteran 
radiații dela opera celui dintâi“. 


„ŞCOALA DELA MUNTE“ e titlul u- 
noi reviste mici, — organ al cercului di- 
dactic, „Scoala dela munte”. Apare lu- 
nar. Redacţia e la Predeal. 

Articolul d-lui Iordan I. Tacu e pro- 
gram : 

„Viața sufletească a munteanului se 
preface şi eu şi întrun deceniu, e aproa- 
pe de nerecunoscut. Hora a dispărut a= 
proape cu totul, cântecele se uită, por- 
iul strămoșesc devine tol mâi silnic și 
tot mai rar e scos la lor de cinste, în- 
suşi graiul se corchezeşte, îar şcoala nu 
face nimic ca să împiedice desgrădina- 
rea obiceiurilor, a portutui, a cântecu- 
lui şi forului, a graiului, nostru delu 
munte", 

Iniţiatorii revistei se vor strădui, ca 
şcoala dela munte să fie desăvârşit le- 
pată de viaţa, intim sufletească a po- 
parului, să fie păstrătoarea acestei vieţi. 
nu stricătoarea ei. 

Dorim ca iniţiativa inimoasă a celor 
cari au început revista să înlăture cât 
mai multe din neptrovirile de azi şi să 





dea îndrumările necesare adevărat 


scoale dela munte. 


In „SCRISUL NOSTRU“, d. G. Tur 
veanu a publicat un înduioşător art. 
col despre Societatea scriitorilor romir. 
amintind de C. Arion, care ca minier. 
al instrucţie: a dat însemnat Sprij 
scriitorilor, 

D. Tutoveanu citează declaraţia În 
C. Arion: „Statul e dator să sprijine i 
seriitori, pentrucă statul are area n: 
siune de « spori patrimoniul înlelech: 
alunai popor“ („Scrisul nostru“, April 

Dar în numărul pe Aprilie al „Ron 
rilor“, dq. [. Arghezi examinând prob 
ma „literară şi politică", după ce em 
mără făwiduelile şi angajamentele, - 
neţinute «de oumenii politiei, — conchiă 

„Literatura nu are a se felicita b 
vaporturile cu politica în nici o form 
poate că e cel mai bun început, Et 
nădăjduit, că  solidarizati,  progrei: 
mai strâns unii cu alții din punctul d! 
vedere profesional, care trebue să er 
dă dvosebirile de școală, de temperanti 
şi vanităti şi progresiv mai conşhen, 
scriitorii vor ajunge să se organite i 
să-şi dobândească singuri 0 sihtație di 
tinctă, în afară de partidele police 
de luplele lor”. 

Cu privire ln solidaritate. poate d 
nu-i înutil să se noteze, că zilele trec 
vicepresedintele soc. seriitorilor roni 
a demizionat şi dela vicepreședinți £ 


Jin societate. ut 


CRUDE ADEVARURI despre 1 
ria de scriitor la noi comunică d] Fu 
prin penultima fascicolă a „PP ropileebi 
literare”. lată câteva fragmente: 

„Profesiunea de scriitor în Românis- 
prin ea însăşi— te duce ori la balanu 
ori la Azilul de noapte! Nici nu păi 
fi încă o profesiune... 

Literatura este cea mai pĂpăsUĂ 
„rafesie în ura românească : est 
semn al vremii. că tocmai aceia cari 
menire să creeze sufletul de unitate 
țională sânt aceia cari sânt cei mai 4 
uoraţi, mai nestiuţi şi mai părăsi: 


PORNOGRAFIA cere mijloace d 
dreptare prin pana aceluiaș în ari 
iul de fond din fascicola amintită 
; roducem încheerea, : 

„Putrezgaiul pornografiei "la noi 
frunde în toate domeniile vieții: În 
milie, în societate, în şcoală, înfi 
publică, în publicistică, în uniti 
tate: contra acestui val de con 
legiuitorul trebue să intervie im 
ca autorităţile executive să pună 4 
unui scandal general care a devii 
tolerabil aiurea, caşi la noi“, ] 









































0sSecantacr cle 
CUvasae 


In cardinal, duşman al lui Pico de la 
Jirandula, ii spuse într'o zi, după ce îl 
lliidă pentru marea sa înteligenţă şi pă- 
funzimea sțiiritului său. 

— Nuturu împărțea viața omului în 
tul [aze: careia curi strălucesc la mu- 
milate prin inteligența şi spiritul lor, 
fost cu totul lipsiţi de uceste calități 
n timpul adolescenței şi viceversa. Pro- 
bi acest a. fost şi cazul d-tale! 

» Posibil, dur Eminenţa voastră a a- 
Iul desigur o strălucită inteligenţă şi o 
ve pătrunzime de spirit în timpul a- 
hlescenţei ! replică Pico dela Mirandolo. 


[ 
| . 
| 
| Voltaire, întâlnind into zi pe Pirou, 
lire îi purta o mare dușmănie, îi spuse: 
— Bună ziua, suflete ! 
| Bivou stătu puțin pe gânduri şi îi răs- 
unse : 
| = Nucţi pot spune acelaş lucru! 
| —De ce? întrebă Voltaire, 
— Fiindcă nu mă lasă sufletul... tău! 


A 


î Pol Bourget, «re obiceiul de a se scula 
limrle târziu. Aproape în fiecare zi i se 
Î itâmplă să stea în pat până ba 11 sau 42. 
| Contele d'Haussonville, cu care Paul 
N Bourget avea la un moment dat impor- 
lanle chetsiuni de tratat, veni într'o zi 
|acasă la marele scriitor francez pe la ora 
Hi găsindu-l în pat, Paul Bourget crezu 
ftcesar să se scuze: 

— lubite conte, să nu crezi că dorm!.. 
Pi Mu. steu in pat și cuget... Ieţelegi... asta 
iseamnă că lucrez!?.. 

| 4 doua zi, contele d'Haussonville, ve- 
lnind la aceeuş oră îl găsi pe Bourget 
„ot dormind și fără să mai aştepte vre-o 
lorplicație îi spuse râzând: 

— Bagă de seamă, dragă Bourget, să 
inu te surmenezi ! Prea lucrezi mult! 


+ 


Se ştie că marele regizor şi actor Fir- 
nin Gemier, directorul teatrului „Odeon, 
1? surd. 
" niro zi, când venise împreună cu se- 
inetarul său la ministrul Herriot, acesta 
pegtiind că e surd, îi vorbea foarte încet. 
fimier nu nuzia nici un cuvânt, cum 
ui] [acă pe Ilevriot să vorbească mai 
lare? 
| Soluția pe care o găsi, fu următoarea | 
| — Domhule ministru, fiţi bun vă rog 
iivorbiți mai tare, secretarul eu e surd 
“ji nu aude ce spuneţi... 


| E i 


| In romanul franțuzesc  AENIGMA de 
| Emile Savoie, se găseşte la pagina 117 ur- 
| mitoarea frază intr'adevăr senzaţională : 
| „Marius, stetea cu pumnul la tâmplă, 
mâna lui dreaptă strângea mânerul spa- 
di, iar cu cea stângă îşi mângăia 
arda...“ 

Marius avea trei braţe vasăzică ?! Desi. 
gr un fenomen! 





Iiereurea 


lo caz car 


UN RECOND IN AVIAȚIA UŞOANA 


Aviatorul Pernard a zburat, zilele tre- 
cute. deasupra aeroportului  Roosevelt- 
field cu un monoplan uşor, încercând 
să stabilească un record de viteză pen- 
tru acest gen de aparate. : 

Surpriza celor ce au asistat la încer- 
carea numitului aviator a fost foarte 
mare, constatând că el a atins viteza de 
241 km. pe oră, în a cărei realizare a- 
proape nimeni nu credea. | 

Se ştie că și Lindperezh, când sa ho- 
lărit să treacă Atlanticul. a preferat tot 
monoplanul, care se pretează mai uşor 
la vitezele mari. 


DOUA NEPOATE ALE REGELUI 
FGIPTULUI IN PROCES CU 
SOACRA LOR 


Tribunalul civil din Nisa. a început ju- 
decarea unui proces care, prin persoa- 
nele ce stau în instanţă, iese din câdrul 
proceselor ohicinuite. Principesele Ibra- 
him  Hilmy, fiice şi  inoştenituare ale 
prinţului esiptean Ibrahim Hilmy şi ne- 
poate ale reselui Fuad al Egiptului, au 
dat în judecată pe soacra lor. principesa 
Vidjam  Hanem, a doua soţie a prin- 
tului. 

Obiectul procesului e revendicarea vi- 
lei „Kasr Chirine“ din Cimiez, care, fă- 
când parte din succesiunea tatălui celor 
două prineipese, a fost totuşi luată în 
stăpânire de principesa Vidjam Hanem. 

Valoarea acestei vile este de cel puţin 
12 milioane franci francezi, 


UNIVERSUL LITERAR, RI) 


caricatura zilei 
PRECOCITATE 





— Ascultă  Georgică, să  presupuneni 
că ești în tramvai şi intră o doamnă 
bătrână care nare loc, ce faci? 


— Ce să fac? Strig: „E complet”. 


IN AMBARA.. 





Ofițerul stărei civile: Vă doresc. să 
mergeţi, ca acum toată viaţa, mână în 


mână — pe veci nedespărţiţi. 
Ginerile, — Ar fi foarte drăguţ, dar, 
cum mai pilotez au avionul? 
(Life) 


SERATA MODERNĂ 





— Tată unul, care ar putea fi condamnat pentru trafic de... stupefiante. 


(Candide) 





350. -- UNIVERSUL IITIERAR 


NOTE SI REFLEXIUNI 


AMARÂTA BEIZADEA 


Precum nimfa Calypso, după pleca- 
rea lui Ulise de lângă dânsa, era n 
mângâiată și, în durerea ei, se simţia 
neiericită că-i nemuritoare în pesștara-i, 
asemenea și Beizadeaua, după fugu 
d-lui Take Ionescu, întro noapte, din 
serviciul Casei Canticuzineşti, cu tot cala- 
balîcul Partidului boerese, nu mai are 
astâmpăr... Se topeşie de jale, deampi- 
cioarele, parcă ur fi bomavă de lămu- 
teală, şi în zadar îi descânta Tănase cu 
apă ne nicepută, fiamtă, cu mai multe 
metaluri, într'o găoace de ou de puică 
nenuntită... Ziua mu mai doarme, ca de 
obiceiul, dar după apusul scarelui se dă 
deaberbeleacu pe dealul Mitropoliei în 
sunetele unui taraf de baizi profasio- 
nisti la Presa conservatoare cari îi cân- 
tă, pe aia Amărită turturea: 


Amardlu Beizadea 

Cind rămâne singurea 
Plânge dă inimi rea; 

Şisi mişcă sub lingyurea 

Nu ştiu ce — pur'car fi grec, 
Uri că rast parcar uvea 

(iri eu dul dultă belea 

Dă cind [u ta Slatinuu, 


Si întradevăr că luminăţiei sale îi se 
întuneca lumina soarelui chiar de cânl 
constată, la Slatina, prin calcul integra! 
şi diferenţiai, că a rămas singur cuc. 
Până si domnul Pavlovici--un presumu- 
tiv descendent al împăratului Nicolai Pa 
vlovici, a părăsit-o, De-acum Beizadelei 
nu-i mai rămâne decât să renunţe şi măria 
sa, ca dornul G. Gr. Cantacuzino, la cei 
zece bani cât i sar cuveni, pe bună drep- 
tate, ca despănzubire civilă pentru pierde: 
vile ce i-au pricinuit takiştii din Olt, de- 
vastându-i finețele electorale... 

Această hotărire mărimiimosă 0 va 
și pune în luierape nNogrogit, căci se ro- 
trage şi din viaţa politică, după o ma- 


tură chibzuinţă, în umma unui consult 
cu doctorul Leonte. | 
— Doitore dragă — zise beizadeaua 


cătră eminentul nostru chirurg - - ştii 
la ce-am venii ? 

— Să-ţi tai de ţifnă poate, măria ta? 

-- Ba nu, ci chiar să intru în spitalul 
dumitale... Te og, în numele milostivei 
siposate domniţe Brâncovenese, cu care 
mă si cam înrudese după strămoşi, 
să-mi dai un pat... Saltoaua as vrea, 
dacă se poate, să fie un mindir umplut, 
însă nu cu paie, ci cu fân, ca să maleg 
barem cu visuri plăcute, dacă mam 
avut parte pă lume dă Take Ionescu... 

— Dă-mi voie, măria ta, să mă mie 
de atâta slăbiciune de Take Ionsecu. 

— Vezi că, taman acu am pricaput eu 
căt eram de proști, după ce am răma- 
soră fără ol, 

— Asta, ce e drept, 
de seamă... 

— PW'aea şi venii la spitalu dumitale, 
ca să împărțim amândoi paraponu pen- 
tru perdevea lui. 

Ce-o să mai riză Doctorul Istrati, 
când ne-v vedea! 


Simplex, 22 Febr. 1208 
| Secolul. 


și cu am băgat-o 


„Tiran“, era nemângătat, 


PAGINI UITATE 


BARDUL MICULUI TIRAN 


Micul tivan al Partidului consamator, 
astăzi carpist, de când citise, în Acţiue 
nea o „Olă la Baoşiy”, adresată spie 
salut domnului Take Llonescu, era boi- 
nav de ciudă... Umbla omul tunânl și 
fulgerând, serâjnea din dinți şi injura 
de spurea pe toate sfintele din Calen- 
dar, acuma tocmai .cânl se progătiau si 
ole să lase sec după ce vor fi bătut al- 
vița cu sfinţii, în Naiu, sub Pomul cu- 
nostinţei Binolui şi Răului, 

Micul-Tinan de loc nu pulea înţelege, 
adică de ce pe dumnealui nu-l cânta ni- 
meni, -— când erau atâţia barzi în Par- 
tid, la dispoziţie, ba chiar şi un itus- 
tru Frubadur în proză... Dumnealui, ca- 
vele descântă pe toţi, cu apă de Făurei 
si cu ăbuni de Țibănosti stinşi în ea. 
nun are un [lomer! Şi plâmgea de ciu- 
dă... Şi în zatar şi-aducea aminte că 
$: podagerul Ahilteus fot daca plân- 
gea : -- Quirimealui, „limbagorut  Mice- 
Nu pricepea 
cum „devime“* că un Vlădescu a fost a- 
semuit cu Mihai-Viteuzul, un lădărău, 
poreclit „Vultur al Moldovei, un Take 
lonescu praslăvit ca „Soare = carala-i, 
in acelaş timp și „Vultur, un vultur 
prăjit — pe când duimneaui tot numai 
Mic-Tiran rămânea și mai în lamentabil 
hal «decât alţi mici tiruni cunoscuţi, Bu- 
năoară la, curtea lui Dionisie al Siracu- 
Zei se hrănecau divini cântăreţi da- 
valma cu alte vieţuitoare domestice si 
se iuspirau din a lui mărinimie, Poli- 
crat din Samos se bucura de Anacrion 
— poetul clasic al căvciumarilor trecuţi, 
prezenţi şi viitori... 

D'aea Micul-Tiran eva tot pe drumuri, 
în căutarea unui fiu al Muzelor dispuă 


să-i zică și dumnealui ceva din liră, 
măcar în versuri albe... De goaba! Tae- 
cătorii, care cum îl vektea privindu-i cu 


ochii galeşi o luau la fugă, temându-se 
să nu o pată ca domnul Ghibănagcu... 
In sfâmii Dumnezeu vru să se îndure 
cu dumnealui. Astfel apucând alalteri 
pe unul mai gură-cască, de gât cu am- 
bele mâini, Micul-Tiran îl ţinu în loc 
vi-l întrebă ca Raton de chir Pisicoviei : 


De unde fugi, domnul meu? 
Nu cumva te gonesc? Nu cumva'ţi faze 
rău ? 


Te-as ruga numa să-mi spui: dum. 
neata poei te chiemi ca eşti? Că te văul 
cam haplea... 

— Eu, dom'le, sunt dă profesia, strân- 
pala de mucuri de ţigară... 

Da' poezele şti să faci ? 


Bezele, vrei să zici? Cum să nu 
stia ? 
- Ba nu, ci cântece , ca ăsta de colea, 


din Acţiunea lu Take Ionoseu... 

Individul citind, îl apucă toate mân- 
căvimile, para fi deodată imepirat... 

De dom'le, cu d'astea eu nu m'am în- 
deletnicit încă, da, când m'oiu pune. 
mai că laş întrece, 

—- Brava! Te numesc Vedă-bașa al 
Partidului nostru, ca să am eu un Tir- 
ten, când moi bate cu takiştii. 


Simplex 26 Febr. 1903 
Secolul 










































de VASILE D. PĂUN 


MARTIE 


(Uitimul articol al lui V. D. Piu) 


Cea mai ciudată khină a anului 
stiunlubatică si bălăioasă. Lun 
Martie, a zeului Nostru naţional, d 
roman, a legionarilor lui Traian, 

Odinioară, anu! cu ea incep 
când strămoșul Nostru din povesk 
inulus, infiimțând un calendar 0 
chină tatălui său „din îlovi —a 
zic asa, cam pe dos. E! o închipui 
bărbut —pe iatineşte, mensis fiind deg 
gramatical masculin—şi o înfățișa In 
cată într'o piele de liupoiulcă: ing 
tirea doicii sale cu patru labe ca 
brănise după ce Amulius, unchiul 
cei sale Nhea Sylvia îl lăpădase în 
lă împreună cu îvatele său Romu 
să poală dumneaei muri ca vesta 
ruroa fecioară. 

Chiar şi în Evul mediu, prin unele 
Mastie tot încapător de an eu. (1 
iiite din secolele al VIII şi al li 
asemenea îl întrebuinţară. 

[E e cap de primăvară, ca equin 
si „nu lipsește din post”, din Părea 
Sa vede că Biserica creștină ştii 
căt de blăstămat e şi văzând ca 
nu se pucăsşte (l-a pus îm tain dop 
De geaba însă, căci e! nu numai 
nele vechi şi li-a păstrat noștinhit 
chiar şi le-a mhi sporit după ră 
dobânzii comp use. 

Mowtis, la întâia lui zi, „debut 
aducând bucurii fetelor şi nebunii 
lot, Acelea primesc daruri — m 
sau medalii găurite — pe cari șii 
târnă la rădăcina pumnilor sau & 
cu o aţă împletită din câte două 
unul voşiu, altul alb -- simbohuiș 
ale trecerii din iarnă în prime 
şi care apără de friguuri, de deo 
de pârleală atit a fetişoarei lor, da sa 
nou, cât şi inimioaroi ler ue nd 
măritişului îndată după Paşti. la 
tegele babe, devenind deodată „n 
le” se pownase nouă zile dearâniu, 
preoţii salicmi ai lui Mante, îns 
Hormmă — ea nişte căluşei năbăui 
atn zice noi, să tragă un danţ cur 
iernal: cuvânt, ploaie, soare, grină 
tunete și fulueriş — întocmai cum 
poporu! că se ohicinueste când se îm 
Dracul -— pentru că baba e „calu 
ului“ —- sau mireasa lui. 

Inrăurirea lui Martie asupra 
liri, ca şi în deosebi, asupra 0% 
este cunosentă. Acuma, fară vita, 
păsărite, învicază gângăniile, bu 
inimile, vesar sămănătaurila din pă 
sar minţile din camp, pietrile dina 
rim şi guvernale din tiţinele lor oa 
tuţionals.... Rovolntţiunila, dacă mud 
acuma izbucnesr, acuma ÎDCop 84 
puii lor de şenpi cu limbi de for capi 
să iasă în toiul văpăevilor verii, 

luna lui Martie, în sfârșit, e pu 
goasă, ca si ina hui din săptăm 
marti, do care Românul ae o inst 

vă femmă... justificată, mai ales ded 
Expoziţkuinea deta Yilaret, ina 
inti'o Marţi. se închise cu 0 paul 
multe milioane și avu, drept apoi 
cale ma. sângeroase Născone cun 
in istoria Țării noastre... 


Simplex. în Secolul 1 Marti 
sub rubrica : Note şi veild 





UNTVERSUL LITERAR -- 351 





cenrța reclesie îm exiresse | 








- VIAŢA AVENTUROASĂ A LUI HONORE DE BALZAC 







urmează. 


LUPTA CU NEVOILE VIEŢII 


Este un lucru melancolie că aproape 
“ltdeauna orele matinale ale unui des- 
îi mare, rămân nevăzute. Nimeni nu 
ae disnus să înțeleasă geniul, care ca 
i amorul trehue: să se impună. Părin- 
ji și contemporanii trăese fără emoție 
mmejurul unei glorii care se naşte, 
dei inimile sensibile la măreție sunt 
Ar, 

Şi iată de ce Honor& Balzac, pe când 
da o plimbare pe apele Loirc-i un- 
bmama sa îl plimba împreună cu 
e, la vârsta o 14 ani, îm lunie 1813, 
3 Tow's, exclamă deodată; 

— Laura, stii tu că fratele tău va fe 
mom mare? 

Inoceată, micuța isbucni în râs când 
nertismentul drastic al mamei o îm- 
pedică : 

- Nu întrebuința vorbe al căror s-ns 
i iguorezi. 

msufleţiți de plimbarea făcută, se 
ritoreeau spre casă. Mama lor era 
prativă şi seacă, ca şi cum sub a- 
ma unei vieţi îmbelşugate, ascun- 
i parcă neliniște. Pocmai trecu pe 
ii ei un vânzător de fotografii cu 
Vpoleon în picioare. Fascinant Hono- 
* exclamă : ă 

- Mamă, eu 
4 Corse. 

Ajunși acasă, 





























aşi fi vrut să mă nasc 


Honore începu să des- 
uinuiască sorii sale, Laura, cum, cu 
is timp în) urmă, dascălul Hanu 
| ii contiscase tratatul voinţii, cu 
il prinsese în clasă. O iubea prea 
tipe Laura pentru a nu-i  împăr- 
jacasiă taină de care nu știa ni- 
ni, 

w masă întârzie puţin ceeace îi a- 
ha din nou observaţie din partea 
mei de Ralzac.- 

dmmul Balzac, este absent de tot 
te se întâmplă împrejurul lui. 
iete intr'o lume proprie, de care se 
furat chiar în momentele cele 
i materiale. 

Hnor6 se scoală dela masă, supărat 


iu duce in camera sa, făcând sg0- 
mare, Sora sa îl urmează, 

- Honor6, dacă acest sgomot conti- 
„vei primi câteva palme delta 
E. 

Î tăcerea care urmează după ce 
u culcat. se ande glasul Laurei, 
» soptezte ; 

- Ho... na, r6!... 

- Ce vrei? 

- A! tu îmtotdeauna dorința de a 
Mag. 


“4 se deschide brusc. Doamna Bal- 


Ren Benjamin 


Masivul romancier francez a avut de luptat, împotriva tuturor pre- 
vederilor realiste, cu coaliția unor întregi cortegii defavorabile lui. Pa- 
siunea sa pentru scris și îndemnul tragic la început, dar stăruitor ai 
vocației i-au impus o aliludine etică în slujba căreia a pus foată arta sa. 
Răsfățat al femeilor el a șliul toldeauna să deosebească aroganţa de 
iubire. Sbuciumul său interior este redat, fragmentar, în paginile ce 


zac se apleacă spre patul lui Honorâ: 


— Cine a vorbit ? 
Ochii ei strălucesc de mânie, 
— Eu! 
Poc! Poc! Două palme; apoi doam- 
na Balzac iese. 


— Oh! oh! gemu Laura... Pentruce 
a: spus astfel... Te doare? 

Honor& răspunde hotărit: 

— De loc. 

Atunci, mititica, cu inima plină de 


spune cu o voce în care exală 
1l ani: 
că tu vei fi un 


emoție, 
întreaga sa puritate de 

— Şi eu sunt sigură... 
om mare. 


II 


După un an, domnul Balzac fu nu- 
mit într'o direcţie militară la Paris. 

Copiii nu mai puteau de bucumie. Ho- 
nov mai ales. Toate închipuirile sale 
in legătură cu magnificul oraş pe care-l 
văzuse de atâtea ori în vis, aveau să de- 
vie îm curând realităţi. Fu imediat bă- 
gat în pensionatul d-lui Lepitre, imue 
Saint-Louis, Nu stătu însă aci decâtun 
an. Amii trecură repede şi astfel după 
co mi trecu pe la un alt pemsicmat, se 
pomeni dintr'o dată înscris la şcoala de 
drept. Pretutindeni alerga voios şi ame. 
it de frumuseţile Parisului. Asculta 
coniferințale dela Sorbona, dansa cu toată 
pasiunea pin baluri, încâţ nu-şi dădu 
sezurnia că timpul trecea mereu şi că îm- 
plinise douăzertă de ani. Frecventa tea- 
trele cu o pasiune arzătoare, unde se 
pierdea, în mulțimea anonimă. Nu de pu- 
jine ori se pierduse extaziat în fața jo- 
cecului desăvârşit al artiştilor dela Co- 
media Framceză, 

Tn acest timp tatăl său voia să-i facă 
un POS, 

De aceia făcu toale stăruințele pentr 
a-l putea numi notar, Totuşi, fire sensi- 
bilă cum era, nu putea să-i spue așa, 
dintr'o dată. încât aştepta resemnat oca- 
zia, să se ivealscă singură. Imtr'o zi în 
sfârşit îi vorbi. Abia înţelese despre ce 
ena vorba că isbucni : 

-— Notar? Ii dai: seama! Fu stiu că 
pot fi mare căpitan, mape poet, mare unu 
de stat. Fu nu văd oamenii miani primite 
notari. Niciodată! Fu urăsc o meserie 
unde Du poți fi mawe. 

Tatăl este adânc lovit, 

-— Ah! ah! răspunse ei, Domnul poate 
vrea, să fie Voltaire sau Rousseau ? 

Trebuniile “însă mypemwgeau din. ce în ce 
mii prast. In cele din urmă, fură mevoiţi 
să se* mute ia Villepairisis, la sase loghe 
de Paris, unde găsi locuinţă prin buna- 
voiuţa unui prieten. Da Ilonorâ nici nu 


voia să audă așa ceva. Se hotări să ră- 
mână cu arice preţ în Pantis, unde vedea 
el adevărata viaţă. De aceea işi găsi o 
mansandă umde işi cără apnoalpe singur 
toată mobila. Aci se apucă. să scrie. De- 
odaţă îi răsări în minte Cromwell. Din 
rinutul acesta era hotămât. Va senie o 
tragedia cu mumole Cromwell. Tncepu cu 
înflăcămave să sarie toată ziua. 

Um amic al păninţiloa, d. Dabhtin veni 
într'o zi să vadă 'ce mai face. Il găsi lu- 
crând, Schimbă câteva cuvinte asupra 
piesii la came luara cu zor. 

Della despărţirea lor, familia Balzale nu 
mai pomenise numele lui. Laura primea 
însă regulat scrisori dela fratele ei. 0O- 
dată îl anunţă că a terminat o tragedie 
in cinci aate şi la răspunsul acesteia calul 
și sincer, el o anunţă că va veni să le-o 
«utească, aleasă, 

Lectura piesii făcu impresie ciudată. 
Honpr6, gâtuit de emoție, citi prost, ce- 
eace contribui şi mai mult Ja insuccesul 
ei. D. Balzac începuse să se îndoiască de 
talentul fiului său. Toţi rămaseră stupe- 
fiaţi. Dimtre toți, cel mai nenorocit era 
el. biețul IHonor6, cane avusese îm ziua 
aceia, cea dintâiu înfrângere îm cariera 
pe care o iuboa atât de mult şi în isbân- 
da căreia credea fanatic. 


III 


Laura se mărită inocurâniă si părăsi 
casa părintească. D-na Balzac tianseria 
meneu din piesale lui Honore. făcu şi 
câteva înlcemoări prin niste CUnoscaunții ca 
să obţie aprobarea ia un teatru. 

Dam nu reuşi nicăeri. 

El rămase la Willeparisis, nule lânce- 
zea în atmosfera accea mohurâtă. Se 
cemdamniase singur ta această viată de 
mMamtiviu. Toaiă ziua pierdea timpul, v- 
cupându-se de nouii intraţi în conștiința 
publică, prin Ziare şi reviste, 

La încaputul ului Tunie 1821, d, Balrace 
intră ân relaţii cu o doamnă idiin apropi- 
ere, d-ma Qe Hewny, pe cate o invitase 
cu cele două fiice şi soțul său, la dojum, 

Homore ena foarte nenorocit de această 
vizită, pe care o găsia plină de forma- 
lităţi. 

In ziua fixată, el se găsia în salon aş- 
teptâmd oaspeţii. Ea îşi făcu, îmistângii 
apaniţia, anuntând o noutate pe rara 
bărbatul său tocmai o aflase: „Impăra- 
tul murise, xle acum o:kună la S-ta Elena. 
— Mort! Napoleon ! Marele om! Dum- 
nezeul meu! Când? Cum? 

Honore se repezi la d-na de Beuny. 
pemtru 'cane începuse să simtă cea ma; 
mare admiraţie : 

— Ah! Doamnă! L/aţi iubit deaseme- 
iea, nu este aşa? 








352. —- UNIVERSUL LITERAR 

— Cime este adovărai îrancoz, domnu- 
te, cum să nu-l iubească | 

Ce bine zisese aceste cuvinte ! Din 
clipa aceasta se simţi atăt de ab'as spre 
că, cu o putere necunoscută, CANA nu 
putea să-i apule nici o wezistemiă, Iun 
timpul când îi povestea, armă numise în 
iesătură cu moartea lui Napoleon, gla- 
sul ei dulce iteemura de emoție, îmipro- 
ună Cu admiraţia profundă de came Be 
simțea tot mai subjugai Honore. 

Pentru al fu destui acest mono og. 
Ghicise femeia. Li descoperise noblețea 
spirituală. 

D-na de Berny fu, 


şi distanţată, 
In curând după această vizită, ea pri- 


mi pe Honorâ a cărui pasiune nu mai 
avea maângini, 

Nu-i dădu nici un cumaj, însă când cl 
isbucni în jurăminte amenințătoare, tre- 
hui să-şi dea pe îaţă teama, spunându-i 
că si ea îl ilubește pe el. Totuşi teama 
de copii, de bămbait, o făculse să fie pru- 
dentă. De acum înimte mu era cinva 
mai fovicit -ca Honor6! 

Toată ziua se plimba cu Lauwa (căci 
tat aşa o 'chama şi pe d-na de Bermny) 
discutând difenite chestiuni. Fa îi făcu 
edudaia intelectuală,  dâmdu-i curaj în 
puierile creatoare ale hi. 

Amorul este o necesitate dumenroasă, 
unde sunt amestecate apebumile sufleiu 
tui şi trebuinţele cerpului; întreg restul 
este sotism, şi cu toată această întâlnire 
pruvidenţială a unei temei came îi înflo- 
vise cele mai avide gânduri, nu-i mai 
rămânea acestuia docât să dorească ma- 
rele amor, amorut prudigios și complect, 
unde şe crede că se atinge Dumnezeul. 


la început, demnă 


IV 


Inin'o zi el luă o mare deciziune: se 
hotări, pentru a uita afrontul care îl 
suferise cu eşecul lui Ciomwall, să devie 
bâgait. 

— De ce natură vor fi afacerile? îl 
îmtrebase d-na de Berny când el îi anun: 
1% mountaltea. 

— Nu stiu nimic până acum. 

—- Și cărţile tale? 

— Ele se vor face în mine, îndată ce 
nu mă voi mai gândi. Trebue mai înkâiu 
că trăești, înainte de a descrie viala. 
Moliâre ma început capo d'operite sale 
deicât la 40 de ani. 

şi aranjă un mic capital, cu care des- 
cluise în curând o tipograjie, asociat cu 
încă unul. Cale câteva comenzi dela în- 
ceput tură făcute prin intermediul d-lui 
de Borny, consilier la Caumtea regală. 

Când cvezu că afacerile merg bime, în. 
cepu să tipărească Cinq Mars al lui Vig- 
hY. Totuşi cartea (care după însăşi pă- 
berea lui Ilomor€ ema proastă) nu se vân: 
du deloc, întărâtând furia oreditonilor a- 
supra bietului iipoginat improvizat. Toa- 
te înscercăwile de amânare se arătalră na- 
putimeioase. Yalimentul se apropia ire- 
miediabil. La un moment de disperare, 
Honor6 începu să plângă ca un Copil. 

D-na de Berny, pusă în gâmdă cu situa- 
alia îi ofeni Danii necasani. 

— Ta tot! Ia tat! Te îubesc mai mult 
ca viaţa mea, scumpu!l meu Honore! 

KI o privea admirativ şi simţaa toata 
vecunoștinta plentru această admirabilă 
femee aare ştinuse să imprime iubirii sale 
»enteir el, um înalt. caracter de monvelitate. 

Rozultatul acestei afaceri aventunoalse 
fu că se aluse cu 75 mii framei datorii. 

-- Froamte bine, spuse el asociatului 
său. Am 29 «ani, sănătate plină și ambi- 
ție. Voi plăti tatul, până la ultima cen- 
timă, 

Se hatăvi să înceapă o scmie de nomaâne 
istorice. Alese, pentru acest luoru, nlti 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, 


mele zile ale lui Chonan, ultimul vlăs- 
tau al Chomamnilor, despe a cărei viaţă 
si relaţii găsia ântormaţii, la um prieten 
a! vatălui său, d. genomal Pommeneul. Se 
duse să-l viziteze. 

In comeul de imvitaţi al familiei Pom- 
mereul, venva lui scânțteetoare apăru cex- 
capțională, 

E] nu se entusiaamă însă de admiraţia 
tuturor și căută să ia note și impresii în 
legătună eu chestiunea care îi interesa. 

Intows la Panis se apucă de luem şi 
termină romanul Ultimal Chouan pe 
cane îl citi şi tatălui său, grav boinay. 

— Tu nu vorbeşti rău despre amor, 
dar... gândeşte bine ceeace iţi spun! O 
carle „despre căsătorie“... 

După două luni dela apariţia acestui 
roman, bătrânul său tată, muri, în vâv- 
stă de 80 ani. 

In doliul greu cane-l lovi dureros, Ilu- 
nor începu să se gândească serios la 
sugestia primită dela tatăl său. Se con- 
VINSEe cuvâNid, aurând, de suceasul asignu- 
mat al unei întreprinderi de acest fel şi 
se apucă să scrie Fisiologia căsătoriei, 
Succesul fu imens, Mii de serisoni de ad- 
mivaţie şi de invitaţii pentru deţum pri- 
ini. din parteai celor mai frumoase femei. 


D-na d'Abrantăs îi făcu o vizită. In 
evwrsul discuţiei veni vomwba şi de d-na 
de Râcamier. 

— Ti, ali trimis  fisiologia? întrebă 
d-na d'Abrantâa. 

— Nil. Wași fi ÎNdvăzNniI. 

— "Te voi prezenta eu, săptămâna vii- 
toave, 


In 7ima hotărâtă, Honore du imitrodus 
în societartela d-mei de  Recamiar, unio 
câştigă în aurânl simpatia tuturor. D. 
de Cateaubriand, dam  neincrezător la, 
început, sfirși prin a înțelege talentul vi-, 
guros ce se înfățișa încă în embricn,. 

-— liste p cawte pemtru a apăna femeile. 

--- Femeile wăspunse d-na de Recamier 
cu o Voce dulaa, au foarte mame nevoia 
ca să fie apănate. Dv. aţi făcut, d-le, o 
carte excelentă și chiar spirituală. 

Rezulltaiul vizitei avu um efect extaa- 
orlinar asupra lui Ilenorâ, Po când ie- 
eu, se întâlni cu erdiltomul său Gosselin, 
căruia îi anunţă cele petrelculte. Gossclin 
îl felicită. 

Intrat în Luxemburg, sub arbori mi: 
raculoşi ai grădinii, et miuvrmiură: 
lată-nia, soumpul meu Ilonore, pe 
marginea gloriei, Şi în adevăr nu se în- 
<elaise. 


TRIUMFUL GENIULUI 


Incă de doi ani, Bulzare locimeşte îm car- 
tienvul Observatoire din Pais. In timpul 
zilei umblă muemeu pain ILixombug și 
culege impresii pentmu viitoarele reali- 
ziri. Intro zi întârziind po o stradă lă- 
turalnică, a zărit o casă dărâmată îm- 
prejmuită de o cumte mică. A intrați şi 
a întâlnit o femee în vârstă. Pe cânt vor- 
bea cu ca, ii sa năzării dint'o dată iîma- 
&imea lui Goriot, părăsii de toţi, ca un 
bătrân apostol. Subiectul îi interoga în 
gradul cel mai miawe şi de acea căntla 
să se intereseze cât mai des de acest 
lucru, 

In ziua aceasta avea invitaţi, pe d-na 
fieorges Sand. Thomassy dela tribuna- 
lul Senei, d. Dabin, bătrânul priaten. 
Anunţă lose, serviLoaarea sa evonimien- 
tu si o rugă să se iintomeseze de masă. 

Invitaţii, veniră numai decât. Ia ae- 
plida lui Thomaisasy, Balzak spuse că vrea 

să intre în politică, 

—— Atunci, zise dulee d-na Georges 
Sand, vă... vă lansați în politică, Şi vă 
lăsaţi de literatură ? 

— Tătematura ! strigă Balzac; dar d-mă 
aceasta nu există. Există numai viaţa 


STR. BREZOIANU Nr. 
















































































de unde arta şi politica suut părţii 
eu sunt un om care trăieşte, atâta 

După aceia Misoutară viitoarele X 
proeacte lidicrane, Ie ammia că vra d 
ceapă o operă istorică, La bataile, can 
vedea în modul col mai comme, î5 
gincu vieţii sbuciumate în dosul 
seelor, Ochii săi scânteiau de lumini 
în îmaginuia sa, aceste prose hi 
deja proporții de adevărate reali: 

La masă, gustawă din toate mâni 
rile încălziţi de verva spontană alui! 
nore. Nosa fu imimeaisă de încă sm 
teva owi chupă vin şi fmicte. Thoni 
nu se îndoia de gomul biruitor: 
D-na Georges Sand mai rezervată i 
miră în tăcere. 

l.a plecare, îi conduse puţin, re 
du-i să mai vie dim când în câmp 
el, Apoi se alşeză la miaa sa di 
si scrise miâae pe un cârton alb, pân 
du-se la Napoleon : 

„Ceeaece el a avut prin sabie, n 
câştiga prin condei“, 


* 


“Tocmai apăvuse Femeia la 30 aj: 
Ionor€ de Balzac primi 0 serisoar 
nonimă, în care i se încredința nou 
mimaife pentru autor şi dorinţa si 
tavei de a-l cunoaşte. Ezitase câiti 
desvăluini şi d-nei de Berny a 
taimă. Aceasta însă, într'um acces d 
iosie, îi sfătuise să na deu urmat 
ici întâmplări., ceeace el nu fă] 
pumse amonimei să-şi dea numele ii 
tel află că marquisa de Castria:5 
ceea cene îi iuriimesese scrisoant. 


Pănu foarte mulțumit die această 
coperire. Pasiune sa pentu hm 
bilă îl făcea, să "uite mpnimejdiie 41 
se expunaa şi deci se pmezentă ni 
sei de Caistuţies. Descoperirea fu ri 
toare. Marchiza trăia retrasă, dap 
de satul ei. Profilul fin şi linii 
cratice îl entuziasmară. 

Din acel moment o vizita meăţ 
apemmţa că în curând îi va put 
brinde mănturisinea plăcută, Sti 
fierbinți pe cani i le dădea cât 
il făceau să creadă că este pe 0 
de a-i damasea pasiunea. Dar mană 
vezista. Imtr'o zi, eând se dusi 
găsi o scrisoare din partea di! 
Carraud. o amică a sorei ale Lă 
came-l îmvita să petreacă la ei, k 
căci era măritată cu un căptio 
canţa, Nici nu-i dădu importaniă 
coput. Totuşi, ducându-se "după ot 
li masehiză o găsi împachetâni 
vite. Pleaca la Aix-lesBains și-l ru 
însoţească. Mai mult din mândrie n 
îni şi se hotăni, au dumere, să să 
familia Carraud, mai ales că 
iăsească şi ceva documente peri 
vea sa luarare, Batalia. Aci, da 
ud, îl întâmpină Surâzătoare și i 
hucuroasă în gospodăria sa liniștii 
mele sale cuvinte fură surăntile sibi 
imensă pe care o simțise câini îi 
la 30 ani, care entusiasmase ini 
Aci se odihni puţin, vorbind ua 
soli tucmumni cari îl interesau de a 
Simiea însă o vie satisfacțiure 
câteori d-na Camraud, vămasă £ 
îl întovărăsea prin grădină con 
despre geniul lui care nu trebuia, 
în mrejele aristocrației ci în shj 
dealului umanitar. Spre sfânșilul 
sale aci, începu Louis Laminat 
nadiera. 

Scria uneori toată noaptea, în: 

rările celor doi soţi. 


(Sfârşitul în norul ziitt] 








HI