Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0024

îS 


IDzaaver sui 


Vânul XLV Nr. 24 


9 iunie 1923 
5 Lei 





> CGENERAL DR. DEMUSTHENE 


370. — UNIVERSUL LITERAR 





C tit 





GENERALUL DOCTOR DEMOSTHEN 


Răstoind nisipitele pagini. ce mărtu- 
risesc modest, fără emfază, fapte din tre- 
cutul, aşa de apropiat de noi. al Medici- 
nii româneşti, nu ne putem stăpâni o 
inândrie, ce ne înalță sufletele. 

In aceste pagini, se găseşte amintit și 
Generalul Doctor Demustene. 

Stiința inedicală română străluceşte, 
azi, puternic şi lumina ei se revarsă pe 
toată suprafaţa pământului ; pretutin- 
deni, în oricare mare centru de cultură 
și stiință al lumii. savanţi români sunt 
asteptari, cn nerăbdare şi primiţi, cu 
mare cinste. = 

Acum câteva decenii, —- și mai trăesc 
încă, oameni, cari au apucat acele tim- 
puri, --- Medicină românească nu exista; 
dar, nemuritorul Doctor Carol Davila, 
căruia natia noastră mu va putea nici 
odată, să-i ridice suficiente imnuri de 
slavă, a ştiut, cum zicea Profesorul De- 
masthene, „să loviască cu toiagul minţii 
sale, agere şi scăpărătoare. în stânca fi- 
rii roraânului și au ţâşnit, cu înibelşu- 
pure, isvoarele nesecate ale culturii spi- 
ritului“. 

Davila. deşi el însuşi, era aşa de tânăr, 
când a venit în ţara românească, a ştiut 
să recunoască, printre tinerii. pe cari. îi 
vedea adesea întâmplător, energiile, cu 
cari să poată înălța superbul edificiu al 
medicinii româneşti ; Davila, deşi nu cu- 
noştea bina, iimha ţării sale adoptive, a 
stiut, parcă printro inspiraţie dumneze- 
iască. să înţeleagă capacitatea de muncă 
si producţie a unor băieţanădrii. cari abia 
urmaseră câteva modeste clase de şcoală. 

Printre numeroşii şi eminenţii elevi ai 
peneralului Carol Davilu, — nemuritorui 
binefăcător al Românismului, — putem 
socoti, cu drept cuvânt, pe Profesorul și 
peneralul Doctor Atanasie Demosthen2, 
care dela Davila şi până azi, rămâne, în 
mod incontastabil. una din cele mai fru- 
moase figuri medicale ale Armatei ro- 
mâne. 

Chipul în care Generulul Demosthene 
a fost ales, condus, instruit şi ridicat, de 
marele său maestru, ne apare azi, fără 
îndoială, miraculos. D 

Un băiat sărac, născut la Brăila, după 
ce absolveşte acolo, patru clase gimna- 
ziale. vine la Bucureşti şi este primit la 
Scoala naţională de. Medicină ; sârguitor 
şi isteţ, gimnazistul brăilean îşi termină, 
aici, liceul, urmând şcoala, şi obţine „li- 
cenţa în medicină“, 

Toţi licenţiaţii lui Davila, în urma unui 
concurs, erau trimişi în străinătate, pen- 
tru a-şi putea desăvârși studiile, fie în 
Franţa, fie în Italia, unde se recunoscuse 
modesta înfiripare a marelui francez, 


Demosthen= a fost trimis, cu bursă, la 
vestita. Facultate de Medicină dela Mon!- 
pellier : avea atunci, douăzeci şi cinci de 
ani ; sbura și el, să obțină. în ţara bu- 
rului său protector, titlul «de doctor în 
medicină. 

După ce desigur şi lui, Davila iî spu- 
sese: „siliți-vă la învăţătură, căci ţara 
va avea grijă de voi; voi, copilele mele, 
vaţi fi chomaţi a alina durerile dela co- 
iiba ţăranului până în palatul bogatului; 
voi veţi fi aceia, cari vor ilustra ţara în 
străinătate“. 

Și Demosthene a ascultat și a execu- 
iat, milităreşte, căci întradevăr, s'a, silit 
la învăţătură, a. îngrijit şi pe bogat şi pe 
sărman, după ce alergase în ajutorul 





General Dr. Demosthene la 50 de ani 


Țării, pe câmpul de luptă; și. în fine, 
u ilustrat. ţara românească. în străină- 
tate. 

I.a Montpellier, a avut profesori iluştrii 
și a obţinut dela dânșii, note excelente. 

Intors în ţară, Doctorul Atanasie De- 
inosthene a fost repartizat cu gradul de 
medic căpitan, la regimentul 8, care se 
afla în Galaţi; cu câtă mândrie va îi 
trecut prin Brăila, mândrul doctoraş al 
lui Davila și cu câtă însuftleţire se va fi 
pus la „lucru, în Galaţi! 

Intr'o inspecţie, Generalul  Duvila îi 
remarcă, din nou, destoinicia şi price- 
perea, şi-l aduce la Bucureşti, în 187, 
iu regimentul 3 de linie; Demosthene se 
folosește de această mutare în Capitală, 
se prepară şi după un an, reuşeşte la un 
concura de medici secundari ai Spitalelor 
Iiforiei, după care este numit chirurs, 
la Spitalul de copii. 

Răsboiul pentru Neatârnare îl smulge 


Orvrii 


de Di. V. TRIFU 











de acolo, și-l duce să îngrijească pei 
niţii eroici dela Griviţa ; în ceasurik 
here. citeşte, învaţă. 
In 1831, di um nou concurs și reuță 
la catedra de fisiologie dela faculăi 
de medicină ; medic raaior în arma 
j.vofesor lu universitate. 
Practicând chirurgia, ca medie îi 
(ar. și“ voind să se consacre nuhili 
demisionează dela catedra de prolesi 
fisiologie. și se prezintă la un nouri 
curs -- nu cere transferarea —) 
a deveni profesor de medicină 0ped4 
re ; isbuteşta și aici, în 1855, cu ună 
ces deosebit. 
. Medic secundar și apoi, multă vf 
medic sef al serviciului de chirurză 
la spitalul milita» „Regina Elisa 
operat zeci de mii de bolnavi, cuc 
inţă 'si o artă, despre cari elevii si 
besc cu vensrație, i 
Profesor de medicină operatorie dj 
naugurat, zice eminentul și MII | 
elev, actualul profesor şi general Daf 
Butoianu, lucrările practice ale su 
ților. atunci când aceste lucrări N: 
executau în facultăţile de meilieini 
vechi, din Apus". 
profesorul Demosthene, cane 2 
apoape 40 de generaţii de medici Sp 
vurgi. după ce, mai întâi, explica, ui 
mirabilă ciaritate, modul cum treb 
se execute o operaţie, o făcea dânsul 
faţă cu stuilenţii, pe cadavru, În aul 
tu. întiun chip aşa de precis, 0 
elegant şi de artistic, încât vint 
urmă, în sala de lucrări, sub pii 
rea Sa, fiecare elev executa şi ella 
dul său, toate operaţiunile, pe. ca 
unde fiecare îşi trăda, fie aptilu 
pe cari le încuraja, fie stângăcia 
priceperea. cari îl supărau mult, * 





























Pe lângă opera. sa. de chirurg (84 
și maestru, are o deosebit dei 
tă activitate de comunicator, led 
congrese ştiinţifice si asociaţiunii 
cale si chirurgicale, «lin ţară sau. 
străinătate. 

A prezintat lucvări la, Paris, în 
1859. la Berlin, în 1890, la. Roma,in 
la Bruxelles, în 1906, 

Iuerarea sa cea mai discutată, În 
nătate, a fost mn studiu foart! 
mentat, pe care la făcut asupra 
lor vulnevrante ale proecticului d 
bru mic. „umanitar“, al puștii M 
cher. model românesc; această 
a fost premiată de Acudemia de 
cină dela Paris, în 1894 

La Roma, a demonstrat greşala 
făcea în toate ţările, scutindu-se den 













„bolnavii de hernie şi a. arătat, că o- 
raţi, ei pot deveni buni ostaşi. 

Sb conducerea sa, au publicat lucrări 
mpotante numeroşi elevi ai săi. faţă 
letari se arăta foarte sever. dar pe cari 
ia) ajutat întotdeauna, și-i urmăria cu 
naste 

Pentru meritele sale, a fost ales mem- 
i corespondent al celui mai strălucit 
wimânt stiinţitie medical, Academia 
HMedicină din Franța, realizânăd ast- 
Hurarea lui Davila: „veți ilustra ţara, 
i străinătate“, 

la afară de medicină. Profesorul De- 
lene, care a fost şi senator în 1913, 
licut, urmând exemplul dat de Davila, 
nletinţe publice cu caracter instruc- 
isi naţional : mi-aduc aminte, cu câtă 
jilțire și dragoste, a vorbit, odată. 
teneu, daspre frumuseţea “limbii ro- 


Intors în Bucurestii, a părăsit și cate- 
dra dela facultatea de medicină, în 1919, 
după o ultimă serie de „colegi“ tineri. 

Nu-i mai rămânea, ca medic, decât să 
urmăriască nouile isbânzi ale știinţii me- 
dicale. pe cari le nota cu grijă, și le 
memora perfect. 

Venia. din când în când, la spitalul 
militar, agale. senin, blând, să-şi vadă 
fostii elevi, acum şefi de serviciu, si 
discuta, amabil, cu medicii tineri, cari 
nu-l avuseseră profesor şi nu-l cunoşteau. 
unele noutăţi medicale. Tinerii. porniţi 
să vadă în bătrânul profesor, un rămas 
în urmă. ze păcăliau; după ce-i lăsa să se 
îngâmfe, îi întreba binevoitor: „Aţi vă- 
zut dumneavastră ce răspuns ajil are X, 
la irotezele destul de dubioase ale sim- 
patiei dumneavoastră Y ?:.. Răspunsul 
tânărului era, firește, o figură uluiiă. 










hireli, cu câtă presiune. îndelung a- 
iulaţi. cerea să nu se îngădue nici o 
irma a admirabilei limbi, pe 
unea hărăzit-o Dumnezeu. 

jriotismul cald al Generalului De- 
liene veese din avântul cu care a ce- 
les ara slăbit de vârstă, să-şi servea- 
iara, în 1916, ca şet al spitalului mi- 
nlin Bucureşti, şi din er;tuziasmul ti- 















iai! Țara a fost invadată şi Gene- 
ul Demvsthene semnase manifestul 
afilor universitari români, în con- 


duță ; proscris de nemți, la vârsta 
de ani, pornia în pribegie ; dar da- 


ranţa, unde a colaborat cu e- 
E la acţiunea refugiaților români 
iris, cari se luptau pentru susţine- 
bii uniture a fraţilor de pretutin- 





Generalul Dr. Demosthene operând, în amiţiteatru, cu D-rul Butoianu 


(Caricaltiură de Iov) 


care se uita apoi. cu admiraţie, la su- 
perbul octogenar, care împrumuta vehi- 
culul vreunui medic, ca să se întoarcă 
acasă, undei mai rămâneau mulţumiri 
sutlateşti inălţătoave: muzica si o soţie 
devotată şi înţelegătoare. 

Omul. care în îndelungata lui viaţă a- 
păruse tuturor, ea o pildă de voinţă de 
fier și o cinste inflexibilă, exemplară, 
era, în intimitate. un sentimental şi un 
artist. 

Isi iubia prietenii şi-i plăcea muzieca.: 
a fost pânăi la moarte, înconjurat de 
prieteni muzicanți ; pe vremuri, alcătui- 
se cu Profesorul Giecescu şi vestitul o- 
culist. colonelul Dr. Grigore Petrescu, 
cari cântau bine din flaut, un terţet mi- 
nunat care cânta, perfect. opere întregi ; 
dânsul avea o excelentă voce de bariton. 

Prin stăruința devotată a Profesorului 
Doctor Butoianu, serviciul sanitar al ar- 
matei îi ridică, azi. un monument de 
bronz, pe care-l salută reprazentanţii 
cei mai străluciți ai instituţiilor noastra 


UNIVERSUL LITERAR. — 37 


sanitare, în curiea spitalului militar din 
București. 

Bronzul acesta figurează. perfect de 
bine, caracterul energic, dârz şi cinstit al 
Profesorului Dernosthene, dar. nu ar îi 
tost de loc cieplasat. dacă pe soclul a- 
cestui monument sar fi aşezat o liră, 
pentru a raprezenta și o latură a sufle- 
tului său de artist. DR, V. TRIFU 


aa sie +-sar cale 


Generalul Demosthene 
despre_Carol_ Davila 





.r 

„Drina ce greutăţi n'a trecut maestrul 
şi setul nostru de ilustră memorie ! Câte 
privatiuni, câte sacrificii nu si-a impus 
el. care a trăit și a murit sărac pentru 
a îndeplini uobila sa misiune! 

„O activitate devorantă,  impetuoasă, 
furtunoasă, fără seamăn și fără preget 
în ţară, pentru întemeerea şi organiza- 
rea învăţământului medicinei și a in 
stituţiilor medivale, o stăruință extraor- 
dinară și neobosită pe lângă puternicii 
țărilor străine, pentru a isbuti să se re- 
cunoască, în luropa. existența și echi- 
valența invăţământului medical român“. 


a 
NOTE BIOGRAFICE 


Născut la Briila, în 1845. a urmat 
enrsurile şcoalei naţionale de medicină, 
întemeiată de marele Carol Davila. 

A terminat această“ scoală la 1870, 
„Primis în Franţa, la Facultatea de Me- 
dicină dela Montpellier. a obţinut a- 
colo, titlul de doctor, 

„Inapoiat în ţară. a fost medic de re- 
ciment si medic secundar la spitalul de 
copii. până la 1877, 

La 1881, a ccupat prin concurs, cate- 
dra de fisiologie dela facultatea de me- 
dicină din București 

La 158%, a fost numit chirurg-sef al 
serviciului chirurgical din spitalul mi- 
litar central, 

„la 1885, demisionează dala catedra de 
fisiologie se supune unui nou concurs şi 
oeupă catedra de chirurgie operatorie. 

In 1393, a fost ales membru corespon- 
dent al Academiei de Medicină din Pa- 
vis, care îl premiase puţin înainte. 

La 1595, mebru corespondent. al societă- 
ţii de chirurgie din Paris. a fost ales. 
în 190%, membru al societăţii internaţio- 
nale de chirurgie. 

In 1906, a fost numit membru cores- 
pondent al societăţii de medicină mili- 
tară franceză. 

Inspector general al serviciului sani- 
tar al armatei, la 1 Aprilie 1905 a rămas 
până la 1 Aprilie 1908, când a eşit la 
pensie. : 

In timpul războiului de întregire a Nea- 
mului a cerut si a obținut conducerea 
spitalului militar „Regina Elisabeta“, 

A întemeiat „Societatea ştiinţifică a 
corpului sanitar militar român“, precum 
si „Revista sanitară militară“, 

A fost decan al facultăţii de medicină. 

In 1919 a eşit la pensie și dela facul- 
tate şi a murit în Mai 1925. 


372, — UNIVERSUL LITERAR 


Poe Za e 











VICTOR EFTIMIU 


STATUIA 


Pe soclul de marmoră neagră, Maestrul 
Urcase icoana iubirilor sale : 

Statuia 'nchinată idilelor moarte 

A mantelor brune, amantelor pale. 


Sculptasen mijlocul perfid, mlădierea 
Din trupul de viespe ul urei străine 
Şi-o palidă mână acuma'nghețată 

In mâna supţire, cu degete fine, 


Acolo, în pieptul ascuns în dantele 
O inimă caldă părea că palpită 
Cu sânul acela de marmoră albă 
Murise frumoasa la pieptu-i lipită. 


Când ziua pălea 'ndepărtare, maestrul 
Cu mâna la frunte, cu fruntea plecată, 
Intra în altarul nălucilor scumpe 

Șoptindu-şi apusa poveste : odată! , 


Și'n seara tăcută vedenii ușoare 
Vedenii desprinse din alba statuie, 
Ca palizi archungheli vedea cum se 'nalță 


Cum taie văzduhul și'n slavă se suie. 


Plutea' împrejuru-i întreaga-i vieață 
Și tristele-i ceasuri şi clipele-i sfinte 
lubite pierdute, iubite uitate 


Treceau, amintindu-i străvechi jurăminte. 


Dar altă femeie veni să contemple 
Icoana iubirilor sale trecute, 

Și dragosteu nouă îi şterse din suflet 
Iubitele moarte, uitate, pierdute... 

Şi'n seara când alta veni să asvârle 

Un zâmbet de ură spre templu, deodată 
Din soclul de marmoră neagră, statuia 
Ca idolii antici căzu sfârămată ! 


POSTAŞUL 


-. 


De zile "'niregi nu ştiu nimie de tine 
Şi-aştept o veste în fiecare clipă — 
Pustiul plânge-alăturea de mine 
Şi gândurile toate mi-o risipă. 


Dar azi, postaşul sa oprit din cale 
Şi mi-a întins cu mâini tremurătoare 
Cu n zâmbet trist, pe buzele lui pale 
O rătăcită, galbenă serisoare, 


Dar, nu era scrisoarea așteptată 


Şi-am aruncat-o 'n sobă necitită — 


Cu inima de doruri sfărâmată, 
Scăldând în lacrămi, aspra mea ursită. 


Postaşul gârbovit a dat din umeri 

Şi a plecat apoi spre porţi vecine, 
Cu paşi înceţi, încât puteai să-i numeri 
Cum numeri iarna, zilele senine, 


Când a trecut din nou a fost părere 
Sau mi-a şoptit eu glasul plin de milă? 
— Zadarnic plângi de dor şi de durere, 
EI te-a uitat... zadarnic plângi copilă, 
„i. 3: VIORICA LAZĂR 


“. 


OMAGIU... 


Intr'un avânt de vultur, repezit 
Să se măsoare cu nemărginirea, 
Un nou Hefaistos a făurit 
Tiparul minunat în care lirea, 
Turnându-te pe tine — a hărăzit 
Cu chipul cel mai prețios Zidirea. 


Gelos apoi de visul întrupat 

In cel mai ideal poem de tină, 
Olimpicul artist a sfărâmat 

Tiparul de creație divină, 

Lăsând unicul exemplar turnat 

Cu grijă de periecţia deplină. . ..... 


O, nu-i penel în mâini de muritor 
Să prindă: ritmul liniilor pure, 
In chipul sacru şi nepieritor “i: 


șe 





“Un strop din frumuseţea fa să fure, 


Punându»te să îii întrun decor 
De basm o nimiă albă 'ntr'o pădure, 


Sau să "ntrupezi pe. Tilotama, tu — 
:Acoril sublim de muzică cereuscă — 
Pe plastica zeiţă ce-i născu 

Lui Indra mii de ochi ca s'o privească 
Și "m patru părți lui Brahma îi crescu 
Câte un cap, oriunde s'o zărească. 


„Materie şi spirit se'mpletese, 
Vibrând intens pe coardele făpturii 
Şi 'n contopirea lor alcătuese 
AL treilea principiu al naturii, 
Din care tainic sus se făurese 
In raiul islamit fluide Hurii! 


sd „N. DRĂGHIC 




























































tu preot tinăr si plin de râvuă apos- 
u ridicat de curând, la marginea 
„i. un altar credinței noastre 
„unsti, Intr'un foburg sărac şi mun- 
"se. prietenul meu u isbutit să deş- 
Mvotumentele, să adune energiile 
-. vază întrupându-se, în doi ani de 
sisul său pastoral. 
lumea ivraruică si oficială i-a dat 
wi mult un concurs de mângâere, Ini- 
sul prect si-a. realizat opera cu aju- 
m! păstoriţilor săi: săraci, muncitori 
„m, dar bogați în voe buni şi în 
zăcăminte  tradiţionaliste. Un 
“u. dia mulţimea cucernică și zne- 
ua îniiler săi, a dăruit ograda ca- 
- le loc da întemeere sfântului locas. 
a de azi se înnaltă în bătătura 
“i am umil, dar cu rîvna boerilor 
ripilor nostri de altă dată. 
st si eu de faţă. atunci când în 
ie alinci săpate în păriintul 
=, autarităţile hisevicesti, şi luice 
5 întăile căvărmizi. Am văzut pe 
Hi „etitari”, soț si soție. oameni cu 
«e crăpate de muncă, stând cu ca- 
: piept. suht esplozia rachetelor e- 
» aficiate., Bucuria. lor era inâ- 
;biă. Darul lor nu fusese fiicut ca să 
aci elocința domnului Ministru. Si 
siaur că, după acel moinont de stra- 
k imilnire. cei doi dăruitori nau mai 
4 victolată pe omul stăpânirei... 
“cut vremea. In ograda, cu san- 
inci şi cu teancuri muri de că- 
"iti altarul, naosul și pridvorul au 
ut să biruiaseă dezordinea încon- 
„tare si să proorocească sfânta făp- 
= uwrnpiată. Nâvnitorul meu prieten. 
“ur cel tinăs, bătea scările autorită- 
: ta în anticamere. aduna pra- 
«li ceroțitoare şi. mai rar, şi aju- 
|. elective, Terenul din care era, însă 
pcolteze izhindu înceată si, temei- 
ki era sufletul enoriuzilor săi: Si te- 
acesta a radit cu înduiosătoare 
ratate, . 
into zi de toainună târzie, soţin 
ice poltise o biserică în ograda sa 
ti achii pe neasteptate! „Ecateri- 
ara" — printr”o  porunră  puţiu 
ieie pentru oarba noastră pricepa- 
-2 tst rechemată tocmai când își 
darul iînimei crescând palmă cu 
„Si în bisarica încă vagă, ridi- 
pe iumătate s: deschisă cerului cu 
nliri, de zăpadă, au aglus la pro- 
p alormită. Am fost si eu printre 
nau hat parte la slujba despăr- 








celor de ios 
0 zi sură. umedă, zerihu- 
d mahala, cu străzi deabia schi- 
cu neroale răsenlite pare-că. cu 
lar în cadrul acesta atal. de 
de zol şi între zidurile roşii ale 
"ceara să fie: sicriul roabei lui 
mu Featerina, fiica răbdărilor și 
“xiiilor populare! Si cu toate a- 
i adormita care se ducea înnain- 
Inpătului vieții si al morţii. cu 
"intelit întro brohuadă neagră. a- 
ans princiară să fie îneropată 
1 sânul Disevicii. ca o adevărată 
fe era! 

dări, după ani de la înmormanta- 
naistat la Sfânta Liturghie. în 
Jeouinlect închegat si plin de no- 
:mlul cel tinir, apostolul acelei 
, dficia în vestmiute luminoa- 
turzerea Sfintei Liturghii. la lo- 
meui!, amintirea fericitei Ecateri- 


hmaruinlare în lumea 


masi 


na Sa văspăndit în sufietul meu ca o 
niiteasimă orbitoare... Incă ne rugă 
pentru. odihna sufletului adorimitei rou- 
bei tui Ihuouneieu Ecaţevina ctitora și 
penru cu să i se certe ci toală greșeala 
cca de voie și cea fără dle vie. CA tu 
esti burizrea și viața şi odihna udorini- 
tei rocbei tule Ecaterina rtitora, Chris- 
toese, Dutnozeul nostru, şi ție star 
inrait împreună şi celui fără de în- 
ceput cl bine Părinte şi prea sfântului, 
bunului și de viață făcălvrului tău Duh, 
cum şi prerurea şi în vecii vecilor, 





lută onvarea postumă si supremă pe 
care au poitit-o cu ardoure moşii şi stră- 
moşii noştri! In bisericuţu de lângă 
casa lor, de pe moşia lor, din târgul 
lei. Sau în schitul, sau în mânăstirea 
„idicată si bonut înzestrată de ei: va- 


sele lor să se oiihnoască, numele lor 
să fie în huntea pomelnicului etitorese 


si lu Sfânta Terttă slujită la prastol pă- 
catele vieței lor să se spele pururea în 
Sângele Celui Ce ne-a răscumpărat pe 
Golaotha ! | 

Cu uimire dureroasă, vrivim azi, din 
pridvourele sfintelor locașuri slab ser- 
vite si diu ce în ce mai mult vufuu- 


Bustul Profesorului general Dr. 





De mosthenc, desvelit Duminică, 
1929, la Spitalul militar din Bucureşti. 


UNIVERSUL LITERAR, —. 373 


ECATERINA CTITORA.. 


de (GALA GALACTION 


Gate în arhaism, cu uimire dureroasă 
luăm aminte lu risipa sufletelor şi a 
bogățiilor noastre, subt roţile carului de 
triumf al destrăhiălării !,,. Codrii, heleş- 
taie, moşii și case marti, averi. etuziuni 
ale inimei, jurăminte şi închinări pe 
toată viaţa erau, odinioară. în ţara 
noastră, darurile lui lisus Chiistos si 
île măânăstirei! Si aşa — la picioarele 
Cerescului Impărat — erau păstrate ţă- 
rii, neamului si viitorimei. 

Mai adunaţi azi, dacă puteţi. comori 
sufletești şi trupesti weneraţiilor viitoare, 
din tot, ce varsă bogătaşii nostri, Ja 
băile streine, lu Monte-Carlo, la Moulin- 
Nonze si al cassa fabricilor de nutomo- 
bile ! 

Trebue să cobori jos. în mahaluua 
medestului și zelosului preot Mihail, ca 
să dovedeşii că mai sînt în vremurile 
noastre, ctitori si clitonițe și ca să-ţi 
mănsăi inima de înfricoșată şi de stear. 
pă risipă în care trăesc hozaţii și mag- 
vaţii deşeriiciunti, 

Ca intro pustie de bisip orbitor si 


arzălor, am găsit deunăzi — palmier 
purudoxal ! — numele şi opera „Ecuto- 
rinei ctitora.  Inflorească si rodească 


pururea, pe plaiul nemuririi ! - 


2 Iunie 





I N MEDIU RUSTIC 


ATA UNIVERSUL 1ATERAR 
Seara cobora lin. Din nevăzut, o plu- 


tive ugoură ca o şoaptă punea penutmbre 
prin unghere, lua  Strălucirea candelu- 
brelor şi vmohora luciul viu al oglineilor, 
Pianul asezat îm colţ cu capacul uitut 
deschis, i se părea cuiva că seamănă cu 
un enorm cup de negru care ride... In 
perete. sus, deasupra uşii, discul alb al 
pendulii se legăna in ritiuul tictacului, 
după capacul de sticlă, Pe sobă o pa- 
săre impăiată, cu aripile întinse aşteţta, 
parcă, să se intunece de tot pentru ca 


să-si ia sborul prin fereastra larg des- 
chisă.. Trei usi. toate inlături răspun- 


deau îu ulte trei incăpori cu tăcere greu. 
De afară, o adiere uşoară, răcoroasă, În- 
mivesmată venea ca un fluid plăcut 
cure te făcea să te aprapii de geam și să 
sorbi din plin învicrare. sau să cobori 
în pare.., Căci ziua. ardeau ogoarele în 
arşită şi vitele tânjeau după un petec de 
umbră... Dar nimeni nu se upropia de 
geam si nimeni nu cobora în pare. Pă- 
rea că numai tăcerea adâncă. domnea, 
întimzănmil braţe înserării ca so primească 
ospitalier... 

Mai era însă, cineva înfrățit cu tăcerea 
uici, stătea nemișcat, cu capul în palme, 
purcă în asteptarea cuiva care trebuia 
să vină desigur, şi să-l găsească tocmai 
acolo unde se asezase.,. Neclintit.,. Era 
cineva care nu astepta pe nimeni şi nici 
mar fi dorit în clipele ustea să fie alt- 
fel decât singur, cu toate că și așa nu 
se simțea prea bine. Când se aşezase mo- 
bita trosni de vechime și nu-i plăcu. Intâi 
vru că să nu ia iu serios aceasta, sân- 
dindu-se că numai un fricos şi-ar putea 
face spabnă din atâta lucru. Dar cănd 
să se ridice mai zăbhovi puţim pentru ca 
să mai întârzie trosnitura care-i reveneu 
mereu in minte ca să-l chinuiască.,, A- 
tunci gândul îi sbură departe spre alte 
tărâmuri, de care, acunmi îi părea atât de 
rău că se despărţise.., 

În ţară su reintors cu bucuria pe care 
i-o daseră cele două sprezece luni trăite 
departe in occidentul plib de lumină, unde 
leguse prietenii și unde o viaţă cu to- 
tul atrăgătoare îl rețimuse atăt... Și, poate 
câ-l si schimbase întrucâtva... Privi a- 
«inc în sufletul lui şi se carcetă cu dea- 
mănuntul: Nici o faptă, nici um simţi- 
mânt war fi îndreptăţit și pe nimeni să-l 
găsească altfel. , Nu, hotărit nu! Rămă- 
sese acelas cu sufletul cu mai mainte. A- 


colo. departe, simrţise în totleauna ve- 
eghind un dor în imimă, — ca o candeli 
veşnic aprinsă, — după ţara lui unde 


stia că sunt plaiunile pe care crescuse și 
glia care păstra scumpele rămăşiţe ale 
celor ce-i diiduseră viaţă... li venea însă, 
nemulțurnirea din altă parte. Din cauze 
pe cur le aflu în jurul lui, supărătoare. 
Adouazi chiur, dala înupoiere se desco- 
peri aici, acasă lu el, străin. Și oamenii 
şi slugile şi tot ce-l înconjura, nu pri- 
vea altfel decăt ca pe un străin... Ca pe 
un venetic ! De aceva în fiecare clipă. gă- 
sea prilej să-i brutalizeze... „Cime stia 
dacă lighionnele astea din preajma lui 
să vor fi abat că să reintoarce nu'şi 
vor îi făcut cruce ca pentru ceva de care 
nuniai Duinnezeu putea să-i scape“... Vă- 
zuse el bime asta și a simţit-o şi mai vâr- 
tos dim vorbele vechilului : „că oamenii 
toţi suni împăcaţi și nrulțuniţi şi nu au 
a vă cere nimic“, Câud el sar fi aştep- 
“at la dinpotrivă : Să-i vadă venind unul 


— ete — unul ca intotdeaunu, Să-i 
spue păsurile nenumărate în fața lui și 
apoi ascultându-i să le împlinească ceea 
ce voiau ei, sau să le lăgăduiască... Aşu 
se uștepta ei, stăpânul, — ultim vlăstar 
al Corneştilor cei cari au dăinuit aici din- 
tr'un trecut. îndepărtat... Aşa fusese în- 
totdeauna, numai acuma nu. Și asta. fi- 
indeă-l urau. Da, îl urau?.., 

Nidicând capul îşi încleştă nervos phurn- 
nii pe genunchi. imtunecarea creștea în 
jur, topind contururile şi confundându-le 
unele cu altele. O fereastră se. închise 
singură împinsă de vint... În toată încă- 
perea. un suflu rece, pătrundea supără- 
tor... Mai pe urmă se auzi aceeuaş tr'osni- 
tură de mobilă cu si mai Naimte: boie- 
vul trecea în cealaltă cameră, cu puşi re- 
pezi imnpins parcă dela spute, de cineva 
nevăzut, care era stăpân pe curajul lui... 

Lu. fereustra din biurou, rănvase mult 
timp privind jos. satul: Se întindea în- 
colo, departe, pănă unde deabia il putea 
ghici după luminiţile gălbui. Malurile 
Sivetului, pentru care suspinase de atâ- 
teu ori in anii lui de școală, — aici erau 
după cea nui îndepărtată  luminiţă... 
Aici mai erau şi moşnegii care-i legăma- 
seră copilăria cu cântecele şi bazmele lor 
neuitate, cari poate acum îşi trăiau în 
ciue stie ce colţ ul satului, zileje lor din 
urmă... Aici era tot, tot trecutut lui: dar 
parcă nu era, Fra al altuia, al unui 
străin... Și îm clipa asta simţea nevoia 
cuiva care să-l incurujeze şi să-l aprobe. 
Simţea nevoia unei mărturii... Să nu se 
mi stie singur!.,, Privivile i se îndrep- 
tară cu nădejde spre portretul oval al 
tatălui său. Din cadra veche, inrpozantul 
bărbat de adinicară, îl privea cu o no- 
bilă severitate: Fiui murmură câteva cu- 
vinte neinţelese și măsură în lung şi la 
biuroul, cu măinile la spate. eânditor... 
Se onri lână bibliotecă și se zări în 
cristalul oglinzii. în formă de elipsă, din 
perete, Aceeas asemănare... Tocmai a- 
tunci, alături de el, se lipi invizibil un 
alt chip tot pe atât de asemănător. Bo- 
ierul, încrunță sprincenile şi se depărntă. 
de la oglindă. cu capul plecat, amenin- 
ţtor... Voia să îmlăture vedenia dar ea, 
stăruia cu îndărătnicie „Tizul !.. mur- 
mură cu necaz boierul, muşcăndu-și buza 
de sus. „Poate că din pricina lui îl urau 
ăştia de dup "aici... Un caraghios. un 
leneş, — pe deasupra si diform, —— fu- 
“ese ursit să-i poarte cu atâtu potriveală 


asemănarea. Și atit de firav și hicisnic, 


că Numai o clipă dacă i-ar strânge uşor 
cartita jele gâtului... Ar fi scăpat de ell..,* 
De astădantă, tizul îi reveni şi mai lim- 
pede înaintea ochilor, hohotimad de ris... 
Asa după cum îl văzuse cu căteva zile 
în urmă întâmplător când vreo câţiva 
țărani ii spuneau ceva, făcându-i semne 
ascunse spre ferestre... I/a chemat pe ur- 
mă sus să afle. Când a dat cu ochii de 
e], tizul poate amintindu-şi de vorbele 
țăvanilor. sa tras un pas indărăt și a 


hohotit,,. A hohotit din adâncul fiinţei 
lui jalnice... O batjocură și dispreț. A 
ris, a ris pentru întreg sutul, — sau 


poate satul întreg videa prin gura lui hi- 
doasă, Si pâmă să se întoarcă de dincolo 
cu arma, tizul nicăieri... Toată ziua 4 
căutase dar nimeni nu-i putuse da de 
urmă... Acum, îi reapărea diabolic, fără 
să fie de faţă, insistent... 

Dintrun sertar al biuroului, boierul 
scoase un revolver mic, lucios, ca un bi- 


de EUGENIU LITEANU 


















































belou. Il privi cu atenţie, il descâri) 
încărcă. din nou. şi-l puse în buzunan 
de la spate. Inchise sentarul si'și arte 
o ţigare.,, Un gând, dinte colţ tat 
al minţii lui, porni să urce impletit 
suviţa de fum ce se vidica spre tar 
se lăsă îm vota lui, cu în lunetară 
Soară a unei luntre, Cu ochii mi 
iu faţa şuviţei cure-i defila vertical, 
rul vedea altceva: O ţărancă linii, 
oaie, rotundă, cu pehii numai farări 
buzele bogate. Adlusă din pădure aid! 
mică sălbăticiune crestea în fiecan 
in umbra conacului, fata păduvarului 
n vatră de copii. De câte ori se reinta 
te pe undeva, cea dintâi prijă ala 
druni spre casă, exu so vadă cât 
crescuse, cum se nui îmbrăca, ce fana 
nou i se mai udăugase și cum il ri 
de uluită întotdeauna... Când ji 
vre-un dar, — cătecaliută — cu ce te 
tare de veselie îl primea şi ce mulg 
Îi arătat poute recunoştinţa dacă a 
îndrăznit să-i vorbeuscă.,, Boerul os 
tea din încurcătură cu o vorbă buni 
cu vre'o glumă: „si mai «ales fe să 
să te cam terești de flăcăii cari fac ri 
pe lângă tine, că nu-i bine deloc," 
se uita pe sub gene fricoasii, îl veda 
meninţarea săgalnică cu degetul și 
părea pe ună, înseninată de bucuri 
de ris. 








Intâi boerul 
ocupe de așa ceva şi nu odută se într 


xăsi foarte hazliu W 


— fără să'si poată răspunde, — cam 
fel de raport ar putea exista intraoă 
jrlă curiozitate a lui și între el, ca o 
o vivstă -— destul de înaintată... Sim 
țelese decât înti'o și... Era primăsal 
mugurii plesneau de sevă. și de sk 
Fata, sau cum îi zicea el gerpoaiea, n 
strălucitoare cu oricâmd,,. Boierul și 
minteste cum se scullase nouptea ii 
tevu ori, neputându-se odihni pent 
să se gândească la ceva. inposibi, 
surd... Apoi, toată ziua aceea umbla 
lare pe câmpuri căutând să-și lepede 
cuget cel stăpânea de câtva timp, M 
de-ufară, proaspăt trebuia să-l liniga 
că... Dar intors seara obosit, îlămând, 
căjit pe el imsuși, ochii hui întâlniri 
d'intâiu pulpele albe cu muschi vă 
ai serpouicei. Işi feri cu teană in 
parie privirile, spunându-i fără % 
uite lu ea: „Să pleci jos chiar act 
să vină. feciorul, Tu nu ai ce căuta 
ințelegi ?!... Si fata se supuse, neșiă 
ce i se întâmpluse boierului, Cind, 
cu je lângă el, deabia o simţi, ad 
dive mângăetoare si un început d 
vere-de-rău i se strecură în suflet, ) 
lungase axa cu pe un animal! 
ce 2!.. Dar su reintors fata. find 
tase ceva. A deschis uşa, încet, cu În 
In clipa aceea boierul văzu o priti 
mită care-l ruga să fie îngăduitor, 
frumoși. ochii ei îl desarmau,, A IM 
calm, Vâvgă dînsa si a intrebatal 
blâindeţe: — „De ce eşti asa detii 
loano ?... Spune!” „„ oana nu i-a ră 
nimic. numai imima îi bătea de oa 
si dansa... Boierul îi apucă bărbia și 
ridică in sus: Ochii îi scânteiau şi 
zele moi ii tremurau ușor. De ruși 
tei i se aprinseră obrajii și lângă 
svăcneuu,.. Se simţi apoi luată psi 
hraţe vânJoase ca în nopțile cândş 
că vu fură vre-um flăcău., i 


* 



































îs Îi vrut să stau în odaia mea, să mă 
Wicese in gâmluri, să. teăese viața din 
le cu seoatţele roase de vreme, dacă 
a din incăperea-ni fără foc, nu 
jar fi sirins oasele ca întrun cleşte 
Pphiaţă, și atunci mi-am luat paltonul 
iși cuşmua de oae şi am eșşit din 
L 
Mară era o noapte senină. Tana pilială 
= wacuri, cu umbre do melancolie pe 
iece, își uemra ucelaș drum prin 
sule, Eu uitasem că-i frig amannic, 
nutul scărţie sub cizme iar caii sunt 
e prmuoroacă, privind în sus, usa 
mele huei se coborau în ochii inci, 
“ile = famtazia purtănalu-măi în de- 
“i albastre, 
- uliţă catită si fugustă, cu alăalimi 
“homuite una lângă la, cu etaj, 
stre mici uscunse după obloane de 
- zici stu prietenul meu, O fire me- 
"si îi plăcea singurătatea şi a- 
= niciodată nu-l vedeai cu cineva 
ață, la cafenea sau în altă parte 
= cumett: Dinu Paltin. După ce ureai 
“le de piatră, mă aflai în faţa lui, 
rimi cu acecaș cdrugoste ca întutdea- 
In wlue plutea o căldură plăcută, 
„ Wor ami se vedea în adunarea 
iilor : ici o cusă ţărănească dimeolu 
„te țară serpuind printre ogoure, 
„itoiţă în astinţitiur! soarelui, ar 
a multe să le înșirs şi icoane vechi 
"ură Mzantină, o bibliotecă rare 
„-uusă de lucru, răvăşită pe ea cărţi, 
„se file le manuservis, Mă simţiam u- 
2 bine de câteuri veneurm în imteriv- 
Rl atesta prietenesc, 
- Matei, de patru zile nu te-ai arătat 
Rl inine ună întrebare: ce ai ? îmi zise 
tenul, Imi era drug de el, Um cap 
ins de roman, pe un gât scurt și gros, 
fute mare si dreaptă sub care iz- 
u don humnini fascimătoare din ochii 
i 0 gură cu buze cănmoase, cu un 
ascuţit și ras de mustață. O figură 
iă, pe 4 cărui chip câteodată parcă 
ee o mubră de melancolie alături cu 
iturile energice ale feței; pe frumte, 
lb gene, ln coada ochilor, dumgi sub- 
fas nu uitat de vreme, căci avea 
i de ani, ci nai mult de necazu- 
vieţii. Deo statură mijlocie, bine îe- 
iar muschii trupului arătau sănăta- 


ra i sa stinse julre degele. O puse 
ieră şi boierul zâmbi amar. Da 
i aceea şi nopţile ce urimară, îi 
“stă sufletul ! De atunci căuta să liip- 
„i căt mai mult să fie mereu de- 
+. Uneori ar fi voit să nu mai rovie 
lati... Copilul acela pe care nu-l vă- 
i ecăt foarte târziu la câțivn ami 
pa nzradă. boniloc, cu picioarele stiâm- 
- sa al lui. Cime nu stia 71. Imir'una 
ile, se pomeni cu Costache vizitiul 
dinsu!, Acum vte'o patru ani. Il ruga 
îi dea voie, ca să se însoare cu loann,. 
ea de lepădat Costache; dar oana ar 
mmitat pe alteineva,., 

faceţi ce vreţi!" fu răspunsul ho- 
i şi răspicat. Și de atunci, loana e 
a lui Costache... Suhţirică, tristă, 
bind rejale de culo-colo și privind 
a după nepricopsitul ei fecior care 









UNIVERSUL LITERAR. — 37 


„DINU PALTIN 


de CONST. CEHAN-RACUVIŢĂ 


tea ce-o moştenise «dle la părinţii de tu 
țară. 

Iu sobă flăcările roşii se încolăceau 
ca nişte limbi de serpi, inv în funrul de 
țigară pluteuu visurile noustie, Privirea. 
mi se opri pe o carte deschisă, cu un ti- 
put deosebit. 

— Ce citezii, Dinule 7? 

„m timpul) acesta serviloarea aduse cea- 
iul, cu aroma plăcută, 

— Dimule, cu felul acesta de judecată, 
cu traiul liniştit, trebue să fii mulţunuit, 
— îl întrebai eu, 

— Aşa ţi sar părea după viaţa pe care 
o duc, după interiorul  odăiţii acestia, 
după faţa mea plină, dar, dacă tool co- 
hori în sufletul meu, si vedea că acolo e 
un izvor de nenmulţunuire, o rană sânge» 
riudlă, care mă doare. Prietene, eu sut 
un desrităcitat“ 

Şi în privirea lui Dimu plutea web = 
colia. 

- Nu înţeleg ce vrei să spui pin tes 
rădăcinat, adăogai. 


— Vezi asa nici eu singur nui îmţe- 


les nuultă vreme. De abia cu anii. Zi cu 
zi, pe neşimţite, sa strecurat îu. inima 


men o fărănnitură de neanulţuuinire, da în- 
ceput nedefinită, apoi din ce în ce mai 
pronunţată, ca o boală incurabilă care 
se vîră în sânge şi progresează, până ce 
mi-um lat seama ce va să zică desrăulă- 
vinat. dur u fost prea târziu. Mai bine iu 
fi să vorbim despre altăceva. 

— Mai ficut curios „Dinule“, îi spu- 
sei eu, 

EL își duse nrira le frumte parcă ar 
fi vrut să înuprăztie pânrivile cel năvă- 
“leau; aţiuti privirea umudeva, în depăa- 
tări, pentru o clipă ; se hotări: 

— E o mărturisire, Şi Eaida, turishreu «e 
totdeuuna tristă, 

— Te uscuii. 

— Spovedania din astă seară creea 
să o iau cu inine: umile e mereu liniste, 
Mai găsit. însă într'o stare sufletească. 
prielnică — ţi-o spun, dur te rog, să 
rămăe îngropată aici între noi. Sumt du- 
reri înăbuşite care nu trebue să le ştie 
nimeni. De aitfel ce ţi-oi spune mai de- 
parte, dacă mi-am gândi adânc, e o po- 
vastive a ruulltora. O stiu unntţi pentrucă 
au trăil-o şi vor şti-o și alţii de acum 


era ris de toată lunea. — asa ajunsese 
acut Iona, Tar anii, treceau iute, vi- 
saţi... Până cânul ?. Boierul îşi uprinse 


altă ţigară şi stătu ca pentru a lua o Do- 
tărăre, La un văstiunp se ridică. Mai ră- 
mase usa în picioare citeva dlipe, îşi ve- 
vifică cele ce gândise şi apoi merse lea 
dreptul să. cheme pe Costache vizitiuil.. 
Și strigă pe fereasiră să aibă grijă, 
mâine în zori să-l ducă la gară, 

Deschise sentarul şi aruncă arma Îmu- 
tilă din bugunarul dela spate, Avea să 
înoată altlel tizul și odută cu el şi Ioana, 
și Costache și Satul întreg... Vor muri 
toţi, pentru totdeuuma... Şi la biurou, pe 
o coală albă de hârtie, înşirânul cifre 
peste cifre boierul voia să-si dea seamra 
cam în ce fel să înceapă inediut punerea 
in vânzare 3 moșiei, 


EUGENIU LITBANU 


înuinte după ce vor trăi-o, şi atunci... va 
fi prea târziu en şi pentru mine, Am a- 
vut o copilărie twistă. Am văzut. Juminu 
zilei întrun st, O, ce frumoase sunt şi 
vor rămăne ucele mulea guri pentru mine, 
cu toate că şi astăzi, desigur, gospodă- 


ville de acolo zu rămas sărace, ţăranii 
tot necăjiţi, iar copiii lor purtând în 
suflet. truda ogourelor, nerăsplătită, Par. 
că viul şi acuta cusu noastră, zânbi- 


cu livada ma 
is dim cemdac, 


toare şi uilbă, de pe deal, 
ve, cu fel ua fel ce porni, 


peste vale, aceleași şi aceleaşi valuri 
curgeau mai totileauna limpezi, --- era 
Prutul. 


O cât de Frumos sclipia apa în razele 
de soare, dar mai ales în amurgurile de 
vară ; treceau plutele în jos, în spre Du- 
năve, Plutele erau încărveate cu lemne; 
focurite ardeau sub ceacane ; se pregădia. 
mâncarea de seară, iar plutaşii cântau 
mii totdeaunu de jale. Fra o limiste a- 
dâmncă, dealurile diu depărtare, din Mol- 
dova de peste Prut, păreau fruuţi visă- 
toare. 

Mi-aduce aminte că sub zarzării şi me- 
rii iînfloriţi, atm ris si aan plâns; nai 
jucut uevinovat. şi am ascultat cântecele 
pasărilar și aan înțeles ce va să zică cer 
înalt. «de printăva ră stropit cu stele, uri 
ros «le flori şi zumzet de albine, 

Icoane mi-au rămas în minte cât voi 
trăi şi aş vrea să. fiu încă odată mic, să 
nai stau cu capul în poala mamei. Frau 
așa frumoase nopţile acele tăcute și vră- 
jile, O Tuanină ca Zita ; 0 scozrţă era în- 
tiuaă și plopul nrai încolo, şi tata sta 
pe gânduri și fuma iar mama îmi spu- 
ne basme cu Inmăraţi din o luine ce 
nu mai este, Şi tot stând şi ascultând 
asa, razele luuei se furişau până. în cehii 
mei și de la o vreine mă fura somnul. 
si nu odată nam scWhlat în iaz şi nu 0- 
dată unu dus vitele la pășune şi am a- 
dormit în iarbă si nu odată an privit 
cun aură ţării, eri sece ră, ori Cosesc 
tânul, Ce vremuri frumoase erau atunci, 
vremuni care nu se vor întoarce nici- 
otată,,, 

Imi etau asa de dragi 
îmi: cum ca valurile ce aur se 
holda de râu, cum cocostărcii € 
păsiau prin mlaştini  întinzânul ciocul 
după broaste, cum prangurii, mierlele, 
privixhetorile. cântau în pădurea, deasă. 
0, păsturea, Mutei! Cu răcoarea ei, cu 
facueetul diu .bobta împletită din frunze 
prin cure unde şi unule se zăriau lacrimi 
albastre dim cer, eu taida copacilor bă- 
trăui. Pădurea cu liniştea ei, cu arini, 
cu plopi, cu mesteacăni, cu  slejari, cu 
paltini, cu fiorul sălhătăciei ei şi al sin- 
gurătăţii răsărinul căprioare și urşi grevi 
după mute. 

Dar ce-ţi bat capul Matei, cu astfel de 
nimicuri, Si din ochii prietenului luciau 
mai tare două lunii aprinse, Vorbea 
cu atâta pasiune că de multe ori mă A$- 
teptanu să-i văd lacrimile picurăndu-i pe 
Obhaz. 

— Pi lu Ninule, îl rugai. 
înit”'o zi am părăsit satul, Cel 
întâi tei de înstrăinare, Isprăviseru şcoa- 
la mixtă, liceul mă chema la al. Tata 
trebuia să-şi rupă bunul de la gură pen- 
tiu întreţinerea mea. Și inaina a plâns 
după mine si ţața Beanu, ba chiar si 
tatei îi erau ochii uunezi, Nici mie nu-mi 
vencu bine aceustă despărţire,  Plecam 


florile “câmpu- 
anduta 
solemni 








370, UNIVERSUL LITERAT 

primive străini. Și anii trecenu si eu cres- 
teum și totuş nu putesuu să uit farme- 
cul de acasă și dim sat de la noi. Si nici 
vu știu cânt am terminat liceul, Eram 
student, eram altul, Sub iînrăurirea căr- 


țitor ce le citiam, începui să văd lu- 
mea ultiei. Nu nuvă măi, misca satul 


meu: jocul «le ta horă nu mă interesa 
can alle dăţi, iar cântecele div scripcă 
şi cobză mi 'se păreau primitive. In 
mintea mau se ciocniau toate frimăn- 
tările sociite. Viaţa desmosteniţilor ora- 
şelor 1uă ademenea. Vedeam convuiuri 
de niunritari. cobârindu-se în mine, ve- 
ăeam trupviri chireite de muncă şi ofti- 
coase prin fabrici : auzeam sirenele pre- 
lungi cur chemau braţele la lucru iar 
odraslele celor cari îsi perdean vivoa- 
rea și tinerețea la masini, trăiau în 
"ase scunde, fără aar_ fără soare, fără 
păine cât le trebuiau. Luam parte lu 
mizeria acestui nova: da multe ori mă 
vode»m si eu printre dânșii. în haine de 
lucrătar. murdar, cu faţa arsă de căl- 
«huo cuptourelor, Si în vremea aceasta 
tata mutize Muarm dus să-i sărut frun- 
tea. pentru ultiteaza Ce urit mi 
părut atunci satul meu, ce pustiu, ca 
triste adăile în care am copilărit. Duană 
viaţa unui ci caro-si seursese zilele în 
scoala cau veche scundă, cn câţiva 
elevi în ea. nu se alesese ninlie. 
Nămăseseri iloar  nisle  iucruri lin 
un cal. o ftrăsurică. dcuă vaci. 
Mama eta sinuură cuc. Si am lăsat-o 
în uemărginiia ci durere: pe mine mit 
chema o iume nouă. La univessitate am 
dus mizerie. Si am terminat facultatea: 
aveam v diplomă în huzunar. dar era 
(deuuus numai atâta? Totus avăuteul 
tinereţii mă îndemna în văltoare, Lup- 
ta îmi era dravă şi credeam că voi în- 


oră, sa 


si 


casă, 


vinze, Uruitul masinilor rotative mă an- 
demenea : cu Ttuvirtireu verticinoasă a 


sulurilor albe de hârtie, îrni crestea int- 
ma: gândurile şi ideile prindeau formă 
în tipar si ele se ducouu departe-depatr- 
te. se coborau la norod. la oameni ne- 
căjiţi. Sămănătoe de idei, ce frumoasă 
chemare ! 


Si îrtro zi nam aflat înti”o vedac- 
ţie: mi-am luat locusorul la o masă. 
intrun colt, scriam, înui împărţeam 


țâsii de lumină din sufletul meu. Cre- 


doam că toți sunt ca mine. credeam 
multe : nu-mi închipuiani că e atâfa 
suură de .ticăloşie. Mai târziu m'am 
convins. Imi dideani scamau că sunt ui 
anonini că mă însel pe mine însunii. 
“că sunt o slavă retribuită. — auzi, Mu- 
ici. ce urit sună acest cuvânt slugă — 
pentru a turna otrava în rîndurile oa- 


menilor cari muncesc cinstit si vor a- 
tu: o viată umană. Si desvustat am 
plecat. Mi sa frint atunci un ideal. Ră- 
măsesem îucă un suflet cinstit, când 
sociefateu în care trăesti te perverteşte. 
Si mi-ant luat o catedră de profesor la 


52 de ani. cam târziu ce-i dreptul. Si 


de atunci până acum trăesc liniștit. cu 
cărțile mele,  văzăndu-mi de sărăria 


TEATRELE DE VARA 


La Cărăbuș „IN PLIN“ de N. Kirițescu 


De câţiva ani, revistele teatrale sunt din 
ve în ce mii specticuloase, mai scânte- 
jetoare dle vervă, su mai legute acţiunile, 
au compoziţia mai unitară și strătucirea 
mai puţin împrăștiată. 

Au contribuit lu aceasta. d. Tănase. cu 
director ce teatru revuistie si d, N. hiri- 
țescu, — cel mai fecuird si desigur cel 
mai iscusit autor de reviste. 









7 


e , 
CER 


D. N. KIRIŢESCU 


„In plin: e un spectacol înaiute «dle tou- 
te, amuzant. foarte amuzant și apui o 
roipuziție colorată cu vioiciunc, cu ver- 
vă. cu glumă exceleută si cu foarte cli- 
buce zatjă. 

In plinul olinuei si în plinul cadrului 
xpectacules. --- cu plinătate de gust rân- 
uit — se desfăsoară uctualităţile. 

Actorii nu interpretează. ci denons- 


ci 


mea. Ce vezi uri e adunat dinu econuinin. 
din onubcea mea. din viaţa retrisă ce o 
duc, Dar sunt un desriulăcinat. De zece 
ani o văd aceasta. Am rămas un fran. 
Cartea miau subțiat sufletul, ara făcut 
să înţeleg problemele vieţii mai usor, 
mi-a suprapus o cultură, sur în acelas 
iiup am vimas în ființa nea cu glo- 
hulele puternice, în caro se păstrează 
taina pădurii. un soarelui, au câmpului. 
In mine suu luptat puteruic două fiin- 
țe : ownil nu, creiat din carte, dernie 
de maşini, de fabrici, si omul liber. ță- 
vanul curmpătat, cuminte. care aşteptă 
prefacerile «le Ma mersul vremii -- și a- 
cesti din urmă a învins. Nu putem 3ă 
sări dela o lume la alta dintr'un salt, 
prin eforturi, slecât evolutiv, Curtea a- 
duce lumină. însă, această lumină cere 
<ă se întoarcă acolo uude am luat cu 
noi sufletul celor întuneriu. 
Părinţii si strămoșii înviează în noi si 


ȘI 








ămaşi în 


trează tipuri, care si. rămână în ext 


"a 

ru 

ler 
N 


schimbarea 


] 


bună. 
muult 


Natatiţe Pavelescu încântătoare, ȘI 
«(unele lizica Petrescu. Violeta Ion 


sefia loneseu si d-nii Dan, Ginganu, 
lin, Ciovani sau întrecut pe sine, 


me 


zi anu! acesta pentru d. Codruţ. 


Pa 


(lege. 


Î 
cul 
c, 


' 
a 


d-na Piacentini, ue dă prilejul săi 


nei 
SI 


cer 


AV 
“t îintotd>auna că 
ul Acolu 


mi ridic ţărunii, să cultiv o ș 


ae 
sut 


Să 


puternică pe cure o siidise tata cut 


în 
pri 


vândută, 


nii 


Și prietenul incu tăcu, Iinţelesesen 


LILI 
l 


cm: zăparlu scârţie sub cizme 
luna prin ochiul ci şi mai roșiatic 
odată cu sari, mă privea mistic, 
cane lătra departe şi o latrimă ni 


ivi 
pil 


(SE 
































pr: dligalităţii de invenţie și sarii. k 
ele îi secondează cu tinicul elegantă 
enine. cu cânt si joc spriuten. 
Imzica si decorul satisface dorul 
atinosferei morale. 
tovista d-lui 
Reprezentaţia 
cadrul cunoscut 


N. Kirițescu e foari 
ei a depăşit a 
până acu. 





D. C. TANASE 


). "Fănuase e iniritabil în cuplete. 


nţiunea specială o menţinenu din 


LA PARCUL OTETELEȘANU: 
„RĂMÂI LA NEVASTĂ-TA 


esa e v fursă, cu situaţii azi, se 


Dar cu mult peste fursu în sinet) 
excelenţilor actori comici Masinuli 
Toneanu si d-na Anicuţa Cârjă, 
ntr un vol «le femeiuseă. ci fanteă 


n, că stie să joace întradevăr hi 
aceleasi cuvinte bune d-lui Talianu 


«5 le “ducem lumina de care d 
ut atâta nevoe. Iată «dle ce Male, 
nu uram Îhton 


Meu, îmi erau chem 


sufletele lor. Acum e prea tărziu 
sos mas întoarce: casa Oas 
ivada de asemeni, iar 
nici nu mar cunoaste.“ 


: nevoie «le liniste și am plecat 


“ra tărziu, Pe uliţi miri o ţivenii 


în gone. Imi arlucean atiiinte d 
ăia mea: o vedeam 'pe man 
nud cu acul ca să poată trăi. 


CONST. CIILAN-RACOV 




























E valea răului Bistriţa ce isvorăste 
Min muntele Bistriţa și udă judeţul Vâi- 
lea delu nord la sud. încă din cele mini 
hi timpuri fraţii Craioveşti: Barbu, 
Piu. Danciu şi Radu, au găsit cu cale 
N ialțe pentru preumătrirea lui Dunm- 
is și iertarea păcatelor lor și numai 
pita cu lăcaş de reculegere sufletească 
Şi acelas timp de adăpost în timp «de 
Mnejdie. una «tin cele mai frumouse 
niuăstiri oltene. 


lacul asezării acestei mănăstini esta 
patul de sălbatec pe cât de pitoresc. 


a Bistritei până lângă mânăstire 
farte adâncă și îngustă încât îţi 
e inipresia unei crăpături în scoartu 
iintului. 


MÂNĂSTIREA BISTRIŢA schiţă 


ju biserică a Tost ridicată la sfâr- 
Nil veacului al XV-'ea, dacă ar fi să 
N vemeem pe inscripţia celor două 
te ce se păstrează în clopotniţă, și 
tau anul turnătoriei 1497, 

at fiind locul minunat pentru adă- 
vi retragere din cele lumesti şi 
hi pentru preamănirea lui Dumne- 
Usicur că aici înuwmte de biserica 
iielilor trebue să fi fost vre-un 
ide leo, mai ales că partea aceasta 
Mleniei se află presărată cu locuri de 
Bare încă din cele mai vechi tim- 


Da inscripţia, relatată de Tocilescu, 
tnţie ce se află în zidul clopotniței 
iure purta data de 1683, rezultă că 
nea asezate a Craiovestilor a fost 
usi cu tunurile de către Mihnea Vo- 
area -cum este numită de aceasta, 
"ri acerhă a acestui Domn către boeri 
aești care i-au fost vrăjmași, 





Tot din “această inscripție, care cu- 
prinde istoricul acestei mânăstiri, nai 
allăm că biserica a fost reclădită, mult 


mai mare si mai frumoasă în ciuda ri- 
ranicei pofte a lui Mihnea. de către Ba- 


nul Parhul Craioveanul la 1683; mai 
aflăm apoi că Preda vel vornic Brânco- 
veanul 2 îngrijit de ea făcându-i mici 
reparaţii. iar mai pe urmă cu mai mare 
osârdie şi cu mai mare cheltuială nepo- 
tul său Constantin vel spătar, carele das- 
pre toate trăgându-se dă vechea dungă 
a Craiovestilor, care si băsărăbezti se 
chiarnă si despre mumă și mai din bă- 
trâna şi împărătească casă a Cantacu- 
zinilor, vrând a răspunde blagorodniei 
i evluviei sale carea către Dumnezeeştile 


aa i ÎN 
i ȘI paul 
Are | 


i 


lucrată de inginerii austriaci, la 1723). 


lucruri avea, multe au întărit multe au 
înfrumusețat și din nou au făcut la a- 
ceastă dumnezcească și sfântă casă... la 
leat 7192[l583] mesiţa [luna] Septembrie. 

Aici sa călăuzit si Barbul craiovescul 
si un tablou scos pe pânză în 1830 de 
către părintele Gavriil, stareţul mânăs- 
tivei, reprezintă venirea la călugărie a 
acestui însemnat boer craiovesc. 

La susţinerea şi repararea acestei mâ- 
năstiri au mai contribuit apoi—ca unii 
ce erau dela Craiova şi poate chiar rudă 
îndepărtată cu ctitorii — și fostul Domn 
Gheorghe Bibescu, care n'a putut îusă 
să-şi ducă la îndeplinire dorinţa, fiind 
nevoit să abdice, în urma evenimentului 
din 1848. a rămas însă ca lucrarea să 
fie continuută de fratele său Barbu Di- 
mitrie Știibeiu, care i-a urmat de altfel 
în domnie. 

Biserica aşa cum se află astăzi datea- 
7ă din 1855 August 15, când fu târnosită 


UNIVERSUL LITURAR. -— 377 


MÂNĂSTIREA BISTRITA 


de către Mitropolitul ţării Nifon în pre- 
zonţa lui Stivbeiu și a soţiei sale. 

I.uerarea a fost executată - de Ioham 
Shlater, Scarlat Benis. şi ajutorul lor 
Iuliu Freiwald, 

Aici se află înmormântați fraţii cru- 
iovești ca: Pârvu Craiovescu. mare ban, 
la 1529, în timpul lui Moise Vodă si 
fratele lui Barbu Craiovescu. d 

Tot aci se află moaştele sf. tirigore 
Decapolitul, păstrate întrun sicriu de 
argint jucrat în Transilvania cu chel: 
duialu lui, Constantin Serban Basarab: 
și Doamna Bălasa. E 

Visnra noastră care datează din :1723, 
fiind făcută de inginerii topogrăfi' aus 
triuci puşi de guvernul dela Viena - să 
să ridice harta, tapoarafică a Olteniei, 


ce se ufla sub stăpânirea  Austriacilor 


dela 1718—1739. ne “reprezintă mânăsti- 
va cu 0 forțăreați înconjurată de zi- 


«dhuri puternice sprijinite pe contra for. 
turi. Crenelurile zidului sunt unite și ne, 
«dă impresia unor forestpe. Mânăsștirea. 


ure trei curţi. una în stânga bisericei. 
tără turlă, alta în faţă si a treia în 
funu înconjurată de chilii și casele «le 


locuit. Biserica are donă turle terminate 
prin crucea rusească cu două rânduri 
de braţe. | 

In fund se văd munţii, iar pe acesti 
tocmai sus se obhsearvă mânăstirea Ar- 
ncta a lui Mater Pasarab. că 

Pe timpuri aici a fost și o scoală. mi- 
litară, 

Astfel se prezinta ctitoria Craioveştilor 
la începutul veacului -al XVIII-lea. 


MINH. POPESCU”. 





N. TONITZA: Chip de copil 





378, — UNIVERSUL LITERAR 


cealucen Eailer'csr'cs 





* MIHAILSLUNGIANUL 


„Alte poveşti“ 
«Cultura Românească», Bucureşti 
155 pagini, 40 lei 


Proverbele noastre, ca şi ale tuturor 
popoarelor sunt, piine, nu numai de înţe- 
lepeiune, dar şi de un apăsător pesiruismu, 
Aşa se explică poate, pentru ce toate neu- 
murile şi-au făurit pe întrocute poveşti în 
cari, — spre a scăpa din cleștele descu- 
rajatoarei. realități, — au căutat să dea 
pururea biruinţă bunătăţii, vreduiciei, vi- 
tejiei şi celowbalte porniri înalte ale suile- 
tului omenesc. Sunt dar pretutindeni po- 
veştile populare anume închogute cu gân- 
dul de a da înbărbătare aceloru, cari, în 
lumea aceasta, atât de bântuită de rea 
credimţă și de nedreptate, ar pleca lu luptă 
cu cinste şi cu credinţă. 


Se vede oare gândul acesta, răsare oare 
tendințu aceasta muralizatoare în volu- 
mul Alte Poreşti de d. Mihuil Lungianu? 
Nu, nici de cuni. De aceea, cu drept cu- 
vânt a putut autorul să spună urmnătoa- 
vele rânduri scrise în chip de prefață: 

„Ce am urmărit seriindu-le ? Nimic.— 
Le-an scris, punte după. însemnările ve- 
chi, parte cum mi-am adus aminte. Dacă 
așa cum sunt date, vor avea un rost și 
un scop, e numai o întâmplare“, 

Si totuşi, aceste poveşti au un rost, uu 
un niure rost si o înaltă chemare : lie 
sunt destoinice să facă educaţia viitoa- 
relor generaţii, altoindu-de în sarfled cre- 
dința tare în izbându binelui, a dreptăţii, 
a adevărului şi a vredniciei. Ile dau co- 
pilutui inboldul să nădăjduiască  întno 
Hume mui bună, mai iertătoare, mui de 
omenie și msi plină de milă pentru ne- 
voile celor din prejur. Pretutindeni, în 
aceste mult atrăgătoare poveşti, nu se 
vede ultceva, de câit că munca, ixteţimeu, 
răbdarea şi spiritul de jestfă rămân pu- 
vurea biruitoare, i 

Dar fapt, care mai ales mi se pure vred- 
nic de toată lauda, este că dela un cap 
ja, altul în acest volum, biruinţa binelui 
este totdeauna strâns legată și ajută 
de credința în Duuimezeu. Nicăeri citito- 
rul nu dă peste vreun cuvâmt sau peste 
vre-o faptă, cure să jigmească ori să 
zdruneine credinţa, că nevăzuta mână a 
Celui de sus îl sprijine pe cel ce se luptă 
pentru a statornici în lume mai muult a- 
devăr, mai multă dreptate, mai multă 
milă, Și accentuez asupra ucestui din ur- 
mă amănunt, pentru că adeseori, până şi 
pe cei mai bine intenţionaţi scriitori în 
favoarea bisericei şi ai credinţei, îi sur- 
prinzi înşirând cuvinte şi fapte, cari nu- 
mai spre întărirea sentimentului religios 
nu sunt. 

Dar, precum am mai spus, tendinţa mo- 
rulizatoare stă bine ascunsă, deslungul 
întregului volum. Citindu-l, niciodată nu 
ne vine a bănui, că autorul şi-ar rândui 
povestirile, şi și-ar îndruma personagiile 
în spre un anumit scop. 

Povestirile d-lui Lungianu sunt cu a- 
devărat nemerite pentru copii, şi prin 
farmecul formei, în care sunt ele înubră- 


cate, Căci şi-a ferit d-sa scrisul, şi de ima- 


gini şi de cuvinte şi de rostiri, cari ar 


trece dincolo de închipuirea și de pu- 
tereu de înţelegere n copilului. De aceea, 
nici urmă de neologisme nw ni putea 
păsi în acest voluan, chiar şi dacă "le-ai 
căuta cu jumănareau, Graiul îi este pre- 
iutindeni necăutat şi medres, Cititorul, 
parcă şi uude, cum îşi vorbesc diferitele 
personugii, și vede cum i se desfăşoară 
pe diunintea ochilor sbuciumul, frămân- 
tările și păţuniile, când ale lui Moş Crd- 
iun, când ale Celor trei frați, când ale 
femeci vrednice schimbată în rdndunică, 
Atău de colorat, de firesc şi de sprinten 
este dialogul, în care, mai peste tot, în 
acest. vaturm, sunt înveşmântate aceste po- 
vestiri, 

In sfânșit, dacă nu pierdem din vedere 
nici însemnatul amănunt, că și tonul 
aluineţ adeseori vine să însen ineze Puven- 
tirea, - - înţelegem şi mai bine, cât de 
mut sur înbumătăţi şi sar înveseli su- 
fletul copiilor şi al tuturor, dată, cei cari 
țin să-i vadă imbrăţişând nunniri parnirile 
cele bune, i-ar înlenma pe întrecute să 
citească uceste fireşti, sprintene și prea 
atrăgătoare povestiri, — curi atât de po- 
trivite sunt, nu nunai pentru copii, dar 
și pentru ndlulţii, cari au încă bune por- 
niri, dornice de a. fi chemate la viaţă, 

M. MINĂILEANU 
vProfeape, Pitesti 


O CARTE INSTRUCTIVĂ 


Sub titiul Formarea opinivnii franceze 
asupra Rowmdniri în secolul ul XIA-lea, 
d. prof. V. Haneş ne dă ura din cele 
mai intoresunte cărţi, — puteni zice 
unică sub raportul principiilor  direc- 
tive -- pentru luinea știzdicasă cute vreu 
să cunoască. începuturile şi desvoltarea 
rupoartelor noastre cu Tranţa. 

Rezultat ad unor laboriouse investi- 
gaţii în lumina. pozitivă a documentelor, 
volumul «d-lui V, Tunes, ferindu-se le 
orice patetism în contribuţii personală, 
ne înfăţişează Incruvile cu răce:lu celei 
inni obiective eruudliţiuni. Extrase din 
texte și publicaţii în cari țara noastră, 
în nod special sau incidentul, 4 fost 
vu moment obiectul ateuţinnii cercetă- 
torilor francezi si străini, indiferent. de 
mahilul care a determinat natura. im- 
presiunii lor juste sau cronăle, de bună 
ovi de vea credinţă. favorahile ori rău- 


tăciuase. -— ne lasă libertatea conelu- 
ziunitor chiar atunci când acestea nu 


sunt do natură că sporească iluziile ce 
ne place să fondăm în general pe 0 so- 
Jicitiuuline specială din partea clemente- 
Jor determinante în upinia franceză, ca 
»fact natural al comunităţii de rassă. 

Inţelezem ue pildă, cu părere de rău 
dar nu fără un folos experimental că, 
dese ori. oniniunile hinevoiteare sau «le- 
favorabile cc sau formulat despre noi în 
decursul «diferitelor faze îstorive ule noa- 
mului. au fost mai mult dictate de îin- 
tereso suhiective «de cât pornite din în- 


țelesul unei contribuţiuni la cunoaşterea. 


reală a uvui popor. 
E lesne însă pentru citilorul nostru, 
călăuzit «de spiritul metodice. al autoru: 


îi — ţinând firul evenimentelor consa- 
crute istoriceşte -— să  păsnască  ade- 


vărul asupra trecutului poporului ro. 
minesc şi învățături pentru viitorul 
lui, 


Cartea d-lui V. V, Haneş.— două 
lume (al duilea fiind în curs de ap 
ție) — imprimată în editura „Seri 
Românesc“ în condițiuni de excepțiou 
lă prezintare tehnică e tot atât (de ali 
gătoare ca înfăţişare exterioară pe 
de captivantă şi instructivă prin q 
ținut. 

C. VLĂDE 
+ 


CEZAR PETRESCU: 


Simfonia fantastică 


Temu ultimului roman al fecundul 
scriitor, o formează analiza unei sug 
care torturează sinistru um vene 
profesor universitar. In urma ună d 
perante coincidenţe, profesorul Grig 
Stolnicu este convins că soţii sa Ant 
îi inşeală cu asistentu:  Nerone 4 
țennu, Intreaga filieră de amănunt 
romanului e brorată pe această tn 
fundamentală, în care evenimentele pi 
că întăresc şi mai mult pe profesori 
temeinicia celor bănuite. 

Starea de insanitate mintală aj 


până acolo, încât începe săseh 
donasei de propriul său copil, 8 
enţa Clo-Clo, care are — din caut 
riozităţii acestuia -— o bhotărită am 


ziune pentru el. Deşi se duce la und 
sult medicul, unde doctorul îi preăiţ 
de urgenţi un repauz în străinii 
Grizorie Stolnicu. un moment contin 
absurditatea, presupunerilor gale, ak 
din non radă umor nui serii de co 
denţe bizare şi  insinuanta. In (n 
pul ucosta, starea soţiei sale sh 
răutăţeşte Jin ce în ce până cândh 
utrna unoi emoragii puternice, mot 
de tuboreiloză. 

Grigorie Stolnicu desprins puțin suf 
tiilor nebune, din cuuza chinurilor 
iei sale, redevine si mai furios dt 
după motrte, pune mâna pe sit 
rile ei. pe cori nu le mui recupoaşie! 
fiind ule sale. Aci este finalul roman 
al acestei tragedii şi în acelaș lin 
punctul cel mai culminant al and 
psiholecice, — exagerat, dupiă noi. £ 
iul că autorul u voit ca în această aj 
liză, diserepanţa tragică să fie B 
rare prin alegerea Amoliei, a ființă 
bolnavă, nu face decât. să piară 
fundurea. psihologică a nebuniei lui 4 
gore Stolnicu — nai ales în finală 
turisim că prima jumătute a roman 
are o nui strânsă ambianță întres 
tivarea analitică a eroului și exist 
lui — hotărită, — în reatitate. Dea 
urmărind acesţ proces de cauzalital 
ciproră, na putut decât să, ne ză 
faptul că d, Cezar Petresru alegi 
efect si argument ultim. scrisori 
când vutea să aleagă altul mai ve 
mil. 

Culitiiţile acestui volum ca resli 
artistică, sunt calităţile ultimelor vol 
ale d-lui Cozar Petrescu. Un neobiț 
inlenf. de sinteză epică în slujbe u 
suftu «de intelootualitate minderati, da 
da“alttel se bănuia încă din novels 
d-sale. Mânuirea abilă a analizi 
hoi!osice, dacă suferă uneori prin p 
multă exagerare — ceeace În romani 
un detact -— revarsă însă 0 recul 
imtelectualistă cititorului, după 1 
pagină citită, 

NUMA CARTIANI 








UNIVERSUL LITERAR. — 379 








| 
| 
Mele trei pagini consecutive pe cari 
și lea răpit (cuvântul nu e deplasat), 
nul Oficiai, uvau împiedecat să in- 
ez pe cetitorii mei usupra unora din 
qițiile personale «lin ultimu vreme, 
i meritau să nu fie trecute cu ve- 































Virinare a tost părerea Ineu usupru 
ului salon, trebue să admit însă, că 
kdhiderea iui odată pe an, contează 
finoiiul — sau mai bine zis, prin 
ace ax trebui să însemne definiţiu lui 
cadrul miscării noastre artistice — 
îatie evenimentele de primul ordin 
in consecinţă tăcerea asupra lui nu 
îi păstrată. 


2 expoziţiile sus nienţionate — 





IDINA-PAULA MOSCU: Autoportret. 
| 


dimuelul da nu o fi putut face la 
tu — disting pe aceea a tânărului 
i hasurabean hiriacoff care a avut 
i sala „destul de improprie pentru 
mutarea unor lucrări merituoase — 
lhrămiei Hasefer din str. Academiei. 
1 Winiacoff a avut aci o bogată serie 
stampe decorative în inajoritatea lor 
iu: de decoruri şi costume teatrale. 
luiul artist, teăit multă vreme în 
ul rusesc, se resimte în opera lui 
iuflueniă acestui mediu care îşi ris: 
te prin cristalul personalităţii sale 
: smturate nesfârşita ijantezie a lu- 
3 huve. 

uilența coloritului vioi si îndrăz- 
wsistă în chip triunmfal prin se- 
Se unei armonii proprii, asemuită e- 
lui de caloidoscop care te  capti- 
ba cu echilibrul de mase, culori şi li- 
up. o nedefinită simetrie. 

ulnul coneaput de imaginaţia tână- 
jattist pentru punerea în scenă a 
elor orientale cu respectivele cos- 
de balet. au prilejuit cu deosebire 
iuția atâtor resurse de cari se bu- 
ri (nul Kiviacoff, reuşind să împace 
licul tradiţional en preocupările 
novatoare dintre cari acelea pre- 


p> 5 ca si a c es 





tinzând anumite condițiuni technice în 
montare. nu sunt lipsite nici de ingenio- 
zitate mecanică, 

In schiţarea decorurilor cu caracter 
modern şi apusean, fantezia d-lui hiria- 
cofi se dovedeşte vizibil stânjenită de 
aviditatea însăşi a temelor date, în ge- 
nerul refractare prin esența lor pozitivă, 


temperanientului vizionar al  ţânărului 
artist. 
D-uul hiriacoft expune la uctualul 


Salon de arhitectură şi urtă decoralică 
din localul Ateneului Boniân unde lu- 
crările d-sale i-au adus un premiu bine 
meritat. 

Câteva din schițele d-sale sunt conce- 
pute pentru teatre din Franţa unde, 
d-nul Kiriacoft, neputându-se deplasa uu 


fost —: spre regretul autorului — exe- 
cutate de ulte mâini. 
IN TREACĂT 
Indeletnicirea criticului, cu ori-caro 
alta, este la rându-i susceptibilă de a 


fi criticată. Ast-fel nu odată am pri- 
mit  imputări de la reprezentativi ai 
diferitelor curente ori bisericuțe: 

— lu general mai toţi mă socot preu 
țtlând ori părtinitor faţă de „concuren- 





EXPOZIȚIA KIRIAKOFF 


cismului ori bunului simţ. Si aşa mai 
departe. 

Evident nu poţi mulţumi pe toată lu- 
mea și mai cu seamă pe artiştii plastici, 
- Ar fi puate un răspuns: Eu înţeleg 
să fiu răspunzător de ceia ce scriu, nu 


însă și de ceia ce înţelez — sau mai 
Vine, nu înţeleg —. acei cari citindu-ruă 
numai incidental — când chestiunea îi 


priveste mai mult sau mai puţin direct 
pretenţia: să fie edificaţi asupra 
concepţiilor mele cari în gesfăşurarea 
lor în decursul unei cariere. pot cons- 
titui un ausamblu cu caracter tdoctri- 
Nar, 
„ De curând mi-a fost adresată cea mai 
curioasă  nbservație în materie: Un 
domn — nu-l pot măcar numi un ci- 
titor fiindcă-mi vorbea din ce-i spusese 
altul — sra supărat pe mine fiind-că, 
mă asiaura el, lipsisem de tact făcând 
reflecții mnemăgulitoare asupra ultimei 
lucrări de la salon a unui artist pe care 
de alt-fel il stimez pentru trecutul lui. 
Idleia interpelutorului meu era în c- 
senţă ex artistul în chestiune fiind o re- 
putuţi» bine definită, ori la care rezul- 
tat Tar duce evoluţia sau un salt re- 
voluţionar către sfârşitul carierei, tre- 


— ai 


sr Înca aa 3 


C. VLADESCU: Peisagiu românesc. 


ţii” lor; unii afectează a fi convinşi de 
buna mea credinţă... dar mă compăti- 
inese cu 'Supericană indulgență ca pe 
ub prizonier al prejudecăţilor arhuaico 
în faţa realizărilor moderne, în vreme 
ce alţii mă acuză că sprijin „nulităţile“ 
acestora din urmă în prejudiciul clasi- 


buie să „credem fără să cercetăm“ si să 
ne descoperim cu pioasă emoție. 
Canduarea acestei profesiuni de cre- 
dinţă, dacă nare mimice supărător în 
sine. e tocmai ceia ce nu-și poate per- 
mite criticul şi-un indiciu mai mult de 


asperitatea căilor pe care bate pasul lui. 
C. VLAD. 


380. — UNIVERSUL, LIFERAR 


“+ 








Cea Z CHcenraci 





O ATENȚIE, Liri indoiulă, că fără 
stirea redacturului statornic şi răspuu- 
zător al „Adevărului Literar, sa pri- 
pășit într'unul din numerele trecute ale 
acelei reviste, o notiță cu totui nepoliti- 
coasă şi mecsactă. Sa spus, că revista 
rioastră n'ar avea colaboratori de seamă. 

Dică veductorul responsabil al „Ad- 
vărului Literar“ ar fi citit în manuscris 
ncep .notiţă, nar fi putut so dea la tipar 
si. su pună în pagină, Nar fi putut cu 
văspuudere să facă aceasta, fiindcă nu-l 
socotim eapahil de nepoliteță faţă de 
cîţiva, marti. scriitori. cari coluboreuză 
revulat la noi si colaborează şi la „Ade- 
vărul. literar”. Cel puţin uceşti mari 
scriitori sunt colaboratorii de seamă la 
„"Iniversul -titerar“*. Sau atunci când 
scriu lu noi, nu sunt nici măcar serii- 
tepi? 


Incă. odată deci, enormitatea inexacti- 
tiiţii, de caie e vorba, na putut să fie 
pusă în aceu' revistă decât fără ştirea 
reacției, -Crodem aceasta și fiindcă sub- 
tilul scriitor d-nu Al. Al. Philippide s'a o- 
cupat apoi. în numărul imenliat următor 
ul „Adevărului literar”, de revista noa- 
<(ră, remarcând reîmprespătarea figuri- 
lo scritorilor din trecutul literar apro- 
piat, 


ACADEMIA ROMANA a făcut și ope- 
rit de creplate si ulepere exceleniă, dând 
un premiu d-lui Ai. 0 Teodoreanu, pen- 
tru „llrouicul măscăriciului  Vălătuc“, 
Protesorul neobosit, de  cnraj şi de 
cunoaştere literară, d. G. Bogdan-Duică, 
a făcut raportul pentru premierea d-lui 
Teodoreanu. - 





Dar Acudemia Română, credem că na 
făcut bine, nealegând preşedinte pe d. 
prof. Iorga. 

D. Iorga a demisionat. Textul demisiei 
d-zule e categoric şi pune în lumină cu- 
venită. procedura nedreaptă a membrilor 


Academiei. D. Iorua artă ca motiv al 
neulegerii preşedintelui dintre membrii 


secţiei istorice si anume a alegerii celui 
mai activ membru al acestei secţii. — 
d. Turga desiuur, — antipatia. 

Se conduc asa dar şi nemuritorii după 
criteriul antipatiei. Şi d. Iorga 2 demi- 
sionat 

Academia fără marele animator Ni- 
tolac Iorza ? Prea au gredit nemuritorii. 


INAINTE DE SERBĂRILE DELA 
ALBA. IULIA, se propusese oficial să se 
riilice li Tașşi statuia lui Bărnuţiu şi la 
Alhu. Iulia, statuia lui Bălicescu. 

Propuunerăa oficială sa irosit ca o fă- 
văduială de organizator improvizat. lar 
acur, după serbări, d. Bogdun-Duică a- 
nalizează. propunerea, şi ajunge la conclu- 
zii pe care nu se poale săi nu le aprobe 
cât maj uulţi. 

„De sigur: O statuă lui Bărnuţiu! 
Pur unde? Unde i se cuvine depe urma 
funtelar sale naționale, nu depe urmu 
unui profesorat tradus din nemțeşte. Va- 
loarea istorică a lui Bărnuţ este ardelo- 
neaseii. este regională ; deci ucolo să fie 
cinctil: în Blaj! 

Ja. pe N, Bălcescu, Tăsali-l, donunilor 
anunimi, celor ce tuu produs şi locului 
cure î-a înspirat taulă consteluţia de idei 
generuase care l-au carucierizat, li va 





Cea 


aeni și lui verona: După Pule, după 
tiogu, vtr etc. se ru iri și Nicolae DB- 
ceseu pe sub crengile, printre florile, 
printre eyvpacii incă nefieristruiți de no- 
rodul ee creşte în Bucureşti mereu, fără 
să i crească și băleescismul? (Se va ierlu 
«cesti nou -— isus?) 

Nu de olta, dur ca si ncelăm a face 
senndul puină şi cu stutuele”. 

“Natiunea-Cluaj, Joi 30 Mai 999). 


In legătură cu Băruuţiu, remarcăm 
foarte interesaniul siudiu al d-lui Petre 
Mareu-Baly, din „GANDIREA“ (an. 9). 
Ne. o, 

D. Afarcu-Bals ajunee lu inchoerea, că 
ideile lui Bărnuţiu se integreuză în pei- 
sagiul ideologic românesc ta un punct, 
care sar putea denumi „de intersecție 
între iluruinisur si istorisim, „in amestec 
(icer ra 0 sintezii, fiindcă o sinteză este 
imp sibilă) de ideologi» inspirată de ru 
votuția frunceză, plus ecouri din drephul 
vctural medieval catolic, la cure Se u- 
davgă istorismut lui Sariguy. U miziură 
ingenivasă drterminată dn interesele m- 
mentului şi de meorfulugiu social juridică 
intra wenutmnită epocă și dintrun anumit 
loc, Valoarea ci pate în primut rând do- 
cumentari, ice pentru fooria dreptuiiri 
în România, Rărnutiu reprezintă precur- 
sotul”. 


Nevista „VREMBA“ a început, o un- 
vhetă serioasă : Ce trebue să facă statul 
pentru. intensificarea cultură ronuineşti? 

Problem e întradevăr mare și e de 
foarte nulă 
e politic, numai politie și jolitica foarte 
variută prin puzderia, «de făgădueli și 
ibertiaa jul discursiv, chestiuneu cultu- 
vală continuă să preocupe «luar pe scri- 
tori şi ziarişii. 


la Mihăileni, jud. Durohoi. e redacţia 
revistei „MOLDOVA LITERARA“, având 
director pe d. Filimon Rusu si redactori 
pe d-nii D, N. Puiu si D. Gr. Constun- 
tinescu Revista e cutitută de suc. cultu- 
rală „Tinerimea Mihăileni“, 

Pentru sârpuinţa lor, tinerii dela Mli- 
hăneni, merită cuvinte de laudă. Grupa- 
rea în jurul unei revisie vădeşte entu- 
ziasm şi întrecere la citit. 


ACŢIUNE ŞI REACȚIUNE îsi inlitu- 
scuză „vuatale semestriale «le sinteză na- 
țională în secolul XX: u-nii Petre (i0- 
marnescu, lon Jianu, (. Noica și Mihail 
Polihroniade. 

Cel, dinfâi scrie despre „ideile veacu- 
lui și spiritualitatea“, în care  temoiul 
esta ; „Să verlem că sunton. întrun veac 
de frământare, în care se deschide o 


uenerală renastere neo-clasică. Si nu 
mai firu copil alintaţi, cari cred că al 


lor e viitorul, ci luptători, cari stiu, că 
trebue să lupte şi sii învingă oricum, 
“Să cultivă etnicul și tradiţia si să le 
întregii pămăntezte cu cerinţele vre- 
mii“. Acestea alcătuesce fără  îndoinlă 
programul „cueteler semestriale“, ca să 
fie de „sinteză națională“, 

D-l Mihail Polihroniade scrie despre 
„criza naţionalismului“. D-sa crede, că 
generații tânără e împărţită Adeolagi- 
ceste în civuă tubere. una grupată un 
jurul revistei „Kulende”, și alta „în ju- 
rul revistei ce va să vie „Duh si slovă“. 
dintâi, intelectualistă cu tendinţe 
antinaţionulista. Cea de-a doua subor- 
donă etuicul, spiritualului 


“nereţii, care-si 


vreme actuală, Cum statal! 


D. Ton Jianu şi-a întitulat arti 
„Intre misticism si religie” si d.) 
„Problematica echilibrului spiritual, 

Chestiunil» puse în discuţie deci 
tineri scriitori sunt fireste de actuab 
iste. unul polenic e desigur propriuj 
cuută precizarea put 
tului da vedere. Dar după aticarea uni 
problerne asa de «dificile şi cu literaturi 
âsa «de variat personulă, stăruim Să 
dem lucrările de sinteză. 


1. 


hunpela nuvele ale d-lui Visile Sa 
adunate în volumul SBARĂ A 
SPREZECEA, sau publicul îu ediţia |] 


IN NOEMBRIE, se vor întruni la 
vis delevzaui seriitorilor din toate ță9 
le. să discute si să hotărască asupral 
oii dreptului de autor si proprietăţi 
tevaure, 

Despre importunța. acestei uduniri 
scris în „GÂNDIRBA“ burnicul, yu! 
cei mai hurvic si mai clisciplivat Dol 
seriitorii români, d, Ein, DBucuţă. 

Cu acest prilej, e bine să notimă 
km, Bucuţă a avut un Pol ele căpelei 
la pregătirea si publicarea marilor 
lume apărute în ajunul serlirilor vo 
rii. 

Noi am constatat marca ciuvacitle d 
lveru si de rânduire amănunţit disc 
nată a ucestui scriitor neodihnit, Ia 
zresul presei latine. 

BL 


REVISTA LITERARĂ : liceului A 
Sava”, sn prezintă “lin ce în ce nui ÎI 
In numărul pe Mai. ultimul din aul 
scolar încheiat, scrie un substanțial e 
ticol d. prof. stefan Pop. directorul 
«eului asupra naturii actuale a pre 
părilor liceanului modern, lu restul 
mărului iurticole și verzui. semnale: 
Radu iv. Mihail Steriade “î. LĂ 
vanu. Mircea uvelescu xi Ionia Kon 
veductorul revistei, cure se dovedeşte a 
UN Inn organizator, 


A apărut frumasul volum rtin MON 
mentala operă „ISTORIA RĂZBOIULUI 
ile «d, seneral Dabiiu, 

Lucrarea este de o remarcabilă vo 
ve istorică si documentară si va |i 
priusă în patru volume, 


[n editura Tipogzr. Once, 2 apăr 
vuluuinul de proză „DIN TAINELE NOW 
TRE", dutorit tânărului seriilor Sai 
Nathba. 


VIAŢA LITERARA intrun număr 
cun, propune lu încoreomiarea “U premi 
naţionale. anul acesta, vele donă, fiu 
monahale : T. Arghezi si Gala Galact 
ste o sugestie, cum nu se poate nai pp 
irivită și justă, din toate punctele de mw 
dere, cari ar forma criterii indisculab 
în faţa comisiunii de decernare. Bănia 
iotuzi că spiritul de castă şi oxeluite 
mul regional va fi si dle data acest 
mult mui tare ca cerințele estetice şit 
tica, ale unri astfel de încoronări. Su 
tia Vieții fterare” chiar dacă nu-și n 
«lunge scopul profetic. va avea, cred 
0 vrepereusiune publică, în sensul căi 
avizaţi, să-și dea seama de îniportarii 
momentului la care sunt ebemaţi si 
spue cuvântul. Căci pubiicul cititor șih 
<pus de mutt în direcţia indicată de şi 
gestia amintită. 
































0secuntaar aie 
CU vasaie 


elevilor sii 
imnează crima prin îmuprudenţă. 


Lu profesor  exrpiica. ce 
Se a vedea dacă a fost înteles, în- 
lneaă pe unul din elevi: 


- Dup un cutonievbil cere merge cu 

de:ă mare, dă peste mine, la treveysa- 

mi străzi și mă omoară, ce însem- 

ad asta? 

— Alu? 6 zi seu dou vacanță pon- 

îi elerii, spre u lua parte la în- 
„interes Dourniei-V oasteeg., 


E. 


priteni spritutiee de zor intro ba- 
zii Era cold şi ru toate că beau spri- 
mda piată, tuteşi vrau teoarcă de 
luate, 
!nul din ei se ştergea mereu cu 0 bu- 
îti inodată, Cellalt observând yugea- 
at uudul, îi întrebă : 
- Asrpllă prietene, de re ai înodal 
| Ea 
- Nam înarlel-e; eu, ci soția mea, cr 
du ai să-i pun la cutie o Serisoure a 
ntătre soacră-meu. 
- Lise ai pus-o? 
Wide unde? A citat să uti-a dea, 


* 


i cent intrun restaurant de cl. I, 
zu tut felul de strămbaturi nemutțu- 
iri se adusese o friwtură focale 
ii, cotiperativ cu prețul mare de pe 
ti 

Plronul, un spernlant de dând întrii, 
ind că începe să [facă şi gălăgie şi să 
inec pr ceilalți clienți, se duce la «li 
intreaba redias : 

- Ei bine, D-le, ru aţi qoăsit friptura 
4? 

- Fuurte sigur, răspunse clientul, ra 
psi sh o bucăţică de cartof prăjite 


e 


le şi Mitică sau caumnosrut lu berăriv, 
inhipuiți ce repede s'au împrietenil 
wmeiuni gogaonate au început să 
ne unul altuia, căci ambii Sint de 
certuți cu udevărul. Ei Vine, în q- 
intrecure, Lică a fost înfrânt, 
lau despre pescuitul cu undiţa: 


[4 — Când mă duce la pescuit, juu 
aa 0 gălvută în care să pun peştele, 


UNICA, — Eu tea un hărdău! 


MA, — Ex dragul meu îi prind vu 


ICA teiumtător).— Si cu rr destul 
ien și vin! 








iIslencar'ea 


lo caz car 


TEZAUNIIL HABSBUNGILON 274 


Din 

vezaurul Ilabshurgilor, furat la Viena 
în 1927. compus dintro diademă în dia- 
inante si perle. dintr'un colier de perle 
negra, evaluate la 9 milioane franci, n 
fost prezentat srre vânzare unui negus- 
tar israelit din Safi, de către un italian 
afiliat la o bandă de hoţi internaţionali. 

Hoţul 
prite, 


Morrukech (Maroc) se comunică : 


fost arestat și bijuteriile o- 


SUPRA-DIETECTIV II 


Oricât de hurbar ar suna acest cu- 
vint, va trebui să ne obisnuim și cu el 
daonrece corespunde unei realităţi. Ora- 
sul Chicago, ale cărui autorităţi sunt, în- 
grozite de creșterea, întru proporţie prea 


mare a crimelor, va avea în cu- 
viu... supra-detectivi, Viitorii Sherlock 
Holmesi americani —se afirmă — vor 


reusi să stirpească crimee din marele 
oras yankceu. Supradeteetivii vor fi tor- 
miţi lu universitatea din Chicago unde 
se va inaugura, în Oetoruhrie, o catedră 
de studii polițiste al cărei titular va fi 
d August Volhmer, seful poliţiei din 
Berkley (California). 

Studenţii vor trebui să urmeze cursuri 
de: toxicologie. 'criminalistică, sociolo- 
pie, psihologia, fizică şi antrapologie. 

Se vor editu o seria de manuale asu- 
pra iduntificărei gloanţelar și asupra ro- 
ului firelor de păr şi al petelor de sânge 
in «leacaperirea autorilor unei crime, 


UN SEXIPLAN VA SRURA 
PESTE OORAN 


In sexiplan — avion cu șease aripi— 
construit pentru executarea unui sbor 
lavă escală pesta oceanul Pacific, dela 
seattle la Tokio. va fi în curând gata 
să-și ia sborul din hangarele  fabricei 
Bellanca din Washington. Avionul va fi 
pilotat, în vara aceasta chiar, de pilotul 
comercial Shiriy Ihort, | 

Prevăzul cu cdonă motoare cu acr rece, 
unul e aşezat sub elice, celălalt în spa- 
tule lui, ceeace constitue o inovaţie. 


Primul dia aceste dovă motoare pune 
în aniscare o clico. în timp ce al doilea 
nuiscă un piston lung care lucrează sub 
îusnlaiut avionului, printre scaunul pi- 
lotului şi al pasagerului  miscând la 
văudul lui o altă elice dinapoia apatra- 
telur, 


UNIVERSUL LITERAR. — 381 








caricatura zilei 


OCAZII SIGURĂ... 





EL,-- Uite dragă. anunţul de moarte 
nl contesei de Bapchasse i 

FA. In sfârsit vom afla ce vârstă are. 
(Life) 


PARIGORIE.. 





Conu natul la moarte. — D-le cotmi- 
sur, Dvs. care știți să daţi în cărţi, vă 
rog deseântaţi-le să-mi cunosc viitorul. 


. VICTIMA... 





FI,: — Doctorul a oprit pe nevastă- 
mea să mai găteasci, 
EA: — Cum” e aşa de bolnavă? 


EL: (vesel). —. Nu! Dar voi fi eu. 


(Dimanche  Hustre] 


382. —- UNIVERSUL LITERAR 





Pagini uitate 





Dacă aştept cu atâta nerăbdare ca do- 
goaraa soarelui să sece mai repede marea 
asta albă ce zăpadă. și să vie vremea 
să mă duc pe țărmurile Mărci Negre, 
care nu seacă niciodată, — să nu credeţi 
că-i doar pentru dorinţa poetică da 'mi 
scălda înc'odată. sufletul în  infinitele 
splendide orizonturi de smarald şi de sa- 
fir ale Constanţei. nici doar pentru re- 
gretubila nevoie de a-mi îmbăta trupul 
în nomnlul de Tekirghicl prescris de 
doctor. 

Poezie ? Slavă Domnului! Pentru cine 
ştie so priceapă şi so. simtă, se găseste 
cu îmbelşuaare oriunde, pretutindeni, în 
lumea asta minunată. Poţi so găseşti 
de ai minte şi inimă, chiar în banala 
viață de toate zilele a. Bucureștilor. Fie 
în foșnirea ca de airipi a unor fuste ce 
tree în sbor grăbit pe uliţă. Fie înir'o 
paaină de carte. Fie întrun zâmbet de 
copil, Fie ucmârind jocunile melancolice 
ale unui flutur urban. căruia ursita vi- 
iregă. nehărăzindu-i ca celorlalţi semeni 
ai lui.un vastharem de flori, pe-o câin- 
pie la ţară, se resemneaziă bietul să se 
harjonească numai cu cele câteva paliile 
ibovnice ce-i oferă un vulgar leandru, 
cure lincezeste întrun hirdău, vopsit cu 
verde, spre a ua ilnzia pajistilor de iarbă 
fragedă cure "n oraşe sunt înlocuite cu 
caldarâmuri de piatră cubică, 

Dar, unde nu giisești poezia, când vrei 
și eşti meşter so 'canţi? Nu-i nevoie să 
treci podul de peste Dunăre şi să te duci 
tocinai în Dobrogea. Cât despre prescnip- 
ţia severă a medicului da face atâtea 
băi. In atâtea grade de temperatură, cu 
unumită dietă, etc., mi-ar fi şi mai lesne 
s'o nesocotesc. He, he, nu sunt eu prost. 
De câte ori nu lam tras pe sfoară pe 
doctorul meu îndopându-mă cu varză 
cu carne şi cu pastramă crudă, pe când 
el (ce naivi sunt savanţii.!) își închipuia 
că-mi sterpezese stomacul cu fadul iaurt 
la care mă condamnase. 

Totuși orice ași pălăvrăgi recunosc că 
și poeziu la Constanţa şi nonmolul Techiv- 
&hiolului sunt pricinile neastâmpărului 
asteptării mele, dar veni mai iute timpul 
so tulese din Capitală. Recunosc, însă. 
totodată, scrutându-mi mai de aproape 
conștiința, examinându-mă mai serios 
psihologiceşte, recunosc că în nostalgia ce 
mă stipâneşte în aceste clipe intră și un 
al treilea element, 

Este plăcerea de a tevedea pe Safta, 

Nu! Nu vreau să fiu ipocrit cu citito- 
rii. Mă spovedesc lor pururea pe şleau. 
Nu tăinuiesc nimic. Mărtimisesc, deci, 
că, printre ademeniri ce mă mână îre- 


SAF 


de GEORGE 


zistibii în fiecare vară la Constanţa — 
Safta ocupă un loc da căpetenie. 

— sSalta ? Aha! E o Saftă la mijloc... 
sirengarule, 

-- Fi bine vă înșelaţi prepuelnici ci- 
litori și mui ales voi răuticioase citi- 
toare, Safiu nu e 0... dia si nici eu un 
„.tălu, Safila nu e a veche pasiune a sub- 
serisului, nui nici măcar unul din acele 
„fivturi” de viligiatură, — imeonstante 
chiar la Constanţa, — cu cari atâţia din- 
tre rlvs., obişnuesc să-si omoare vremea 
si să şi turbine de florile mărului liniş- 
tea indispensabilă unei eficace cure bal- 
Deare, 

Dealtmintreli, dacă Safta ar fi asa 
ceva pentru mine, cum vă închipuiţi că 
aș asvârii pradă vulgului batjocoritor 
numele și reputaţia unei femei adorate ? 

Ce naiba: sunt prea „galant cu du- 
tele” ca să comit asemenea indiscreţii, 
ce nu pot fi iertate nu numai unui gen- 
tilom din evul mediu cu guler de dan- 
telă. dar nici chiar unui gentilom mo- 
darn cu guler de madipolon No. Al. 

Si apoi, dacă Safta ar îi ceeace imagi- 
raţia dvs. perversi bhănueşște că este vă 
întreb: Ar fi oare posibil ca ea să se nu- 
mească Safta ?. Dar, unde și când sa 
mai pemenit ca eroina unei idile de dra- 
coste, sau a unci simple aventuri trecă- 
toare să poarte un aşa prozaic nume 
ue bataz. Căci, aţi văzut, fără îndoială 
perspicaci cititori că tote eroinele cele- 
bre ale drazostelor imortaiizate în lite- 
valura universală poartă numai nume 
pompoase, -sonore, „lână în lână“, cuni 
zice românul, 

le cheamă pe aceste semi-zee: Chloe, 
Virginia. Ufelia, Desdemona, Margareta, 
Julieta, etc. Zău, eu unul nu viăul dalbe 
cum sar fi „asortat* nume ca astea 
bunăoară : Dapbnis şi... Marița. Paul și. 
Tinca. lMamlet și... Marghioala,  Othelo 
şi... Veta. Romeo şi... Siţa., Faust şi... 
Saftu 1... S'ar fi nimerit ca nuca în pe- 
vele, iar posteritatea ar îi înmormântat 
«de mut sub greaua lespede a ridicoluiui 
pe aceste sfinte moaşte ale eternei iubiri. 

Dealtiei, fără a mai căuta pilde atât 
de ilustre, aţi băzat de seamă chiar în 
amwr:rurile burgheze obisnuite, din zilele 
noastre, Eu nare niciodată, dar nicio- 
dată, „cieritatea” ae Safta, Lucia, Mary, 
Fiți, [lvira, Tanţi, Aurica, Jeny... Da, 
însă wam auzit până acum să se fi si- 
ucis cineva din dragnate pentru o fe- 
mee anume Saitta. Că se întâmplă une- 
«ti — dat fiindeă amorul e orb — ca u- 
nulă Să-i cază cu tronc şi o Saită, nu 


„zice ba. Dar, în cazul acest rarisim pun 


răiimăşag că îuamoratul mu se mândreşte 


TA 


RANETTI 








deloc cu numele iubitei lui. Dovadi 
mai elocventă despre aceasta sun 1 
suite popularului cântec: 


ni-i ur Dumnezeu luminu 
Cui î-a pus numele Lina; 
Mai bine-i zicern Gherghina! 


Ce rezultă de uci? Rezultă că pu 
populur, ilezi amorezat lulea de o! 
nuaută Lina. se simte totuși umili 
onomastica dragei sale şi blestemiă a 
pe nașut acela fără gust care, din 
«ulendarul, nu i-a ales alt nume de 
lina, când putea foarte bine să-i zii 
nei. bunăoară, Gherghina, să-i dea sii 
poetica poreclă a ucelor purpurii i 
shine, ce îrupodobesc toamna măcei 
niste ciravuri de miărţișoare de 1 
gcan,. prin urmare, mă rezum: 

Safta mea dela Constanta, Safta 
care ţiu aşa de mult s'o revăd în cui 
nu e de loc Safta nea în înţelesul di 
cos lu care se gândesc dasigu» în pi 
mentul acesta aproape unanimitate 
titorilor și cititoarelur. 

zaftu e... 

Dar, nam întins prea mult ha ş 
veţ! afla în numărul de Sâmbătă ui, 
niversului” cine-i Safta şi ce-i cu Sh 
Vă previu, însă. că nu trebue sări 
teptiti la o istorisire extraordinari a 
loute că vam intrigat asa de mul nt 
ceastă lungă introducere. M'am simţi 
bligat să vă dau avertismentul, ca 
vă feresc de decepția de a zăsi că în 
«ducerea mea e poate mai interesand, 
tot cazul mai lungă, decât însăși 
tirea.., apoi, cam asa se întânplă 
Cunosc mulţi insi cari cheliuesc câte 
î lei cu aperitivele pe la băcinii, cas 
tacă -- chipurile — pofta de mân 
și pe cari dejunul nu-i costă decăt 
leu si câţiva golozani. Si mai cut 
multe îrise, - straşnie de sconoane 
pordline, — pe care stofa şi costul 
vochi nu le costă, decât 2—3 poi 
panglicuţele, năsturașii danteluțel, 
nitura“, cum se zice, le scoale la 
pectubilul total, de 2—3 sute de ki, 
tnm că aşa o să fie şi cu introdue 
ce voi [i obligat să lac pentru — ini 
toată —; spre u vă recosanla Să 
viitoare pe a-ru Sufia dela Constant 


„Universul: — 1909. 































































hentz Schubert sa născut la Vienn 
a cartierul Lichenthal, ln 3 Ianuarie 
i, Tatăl său, bătrânul Schubert, era 
+fesur lu o şcoală primară. Din pri- 
“rasătorie, din 14 copii îi rămase 
„tunci în viaţă : lgnace, care trebuia 
ysuccedeze tatilui său, la şcoală; 
saliuund care deveni ilirectorul şcolii 
male; har, pictor de piesagii; 
“an-Scraph-beter, compozitorul şi! p 
„+ Thertsa, Se purta foarte aspru cu 
mai ales că nici nu bănuia ceeare 
«Ii din micul Franz, 

ile primare le prepară cu tatăl 
iu pină în clasa 6-a când fu trimis 
a şecală, unde era fruntea camaruzi- 
î, Apoi lu trimis la corpul de niuzică 
4 poutesorului Michel llolzer care di- 
mpa corul din Liăchenthal. Il.a 12 ani 
fnniz avea o îrumoasă voce de soprun, 
mtuini solistul corului, 

lu ttumbrie 308 fu prezentat de ta- 
il sin Je Chapelle imperiale unde era 
veant un loc de sopran, Candidaţii cei- 
=ji. teţi din aristocrație îşi băteau jae 
k shuberi, faţă de felul lui modest şi 
wil Ciâud se prezentă însă în faţa 
emisiei, rimaseră toţi încremeniţi. Ju- 
Jin unanimitate îl numiră pe el. Se 
sr iu acelas tirop şi în colegiul 
nului. numit le Continet, Mei, cu- 
saşle, iute alţii, pe Joseph von Spann, 
wear a rămas :toată viaţa prieten 
wespăsţit. Acesta, observase caracterul 
k visător şi îl ascultase de multe ori 
lil, în tăcerea generală dinprejur, 
n ete cunfidentul lui, căci îi arată 


mpoațile sale,  Variatione pentru 
„le Paricide, o versiune _ilin la 
hunte de lu jeune fille. "Tot colegiul 


wm brmecat de profunzimea talentului 
în Se apucă mai ales să scrie liaul- 
"re avenu mai multă rezonanțe în 
situl său pcetie, 
"mnorocire îi se întâmplă în 1812. 
ma sa moare, Tatăl său, cu care se 
vas de îndată ce acesta aflase că 
e să se dedice muzicii, deveni mai 
kdeiuitor şi îi promise. să-l ajute în 
ia sa. feîntors acasă, compuse u 
ibpie religioasă, al cărei solo de sa- 
pui îl cânta cu mult talent o tânără 
ii, Theresa Grob, care îl iubea. Siraţea 
:4 patru ea ceva, dar nesiguranța 
uliei suciale îl făcu să renunţe la 
kai compuse câteva lied-uri, pe ver- 
1 da Goethe, Zumsteag, etc, 
ininl cu bine examenul pedagogic, 
ca institutor la şcoala tatălui său. 
inlera de sconlă îl desgustă însă 
multe ori. Prin intermediul lui 
i, făcu cunoștința lui Mayerhofer, 
pal care făcea vâlvă şi prin alt a- 
wSmhober, putu intra în relaţii «cu 








Michel Vogl, mare nume pe vremea a- 
coca în mişcarea muzicală. 

După umulte stăruințe acesta vine în- 
soţit «de Schober să-l asculle, In adevăr 
tu incâăntat, însă plecă fără să spue 
dacă viu mini veni: Sehubert îl cântase 
la Joi des uulnes, care stârnise puţină 
vâlvă. După o nouă şi însistentă rugă- 
nunte ui lui Schober, Voul veni iar, De 
dati aceasta Schubert îi cântă noua sa 
lurvare, le Navigation aux  Dinscures. 
Vogl, încântat, declară că este o capo 
doperă şi că nu înţelege cum se poate 
găsi atât talent întrun om atât de tâ- 
năr, 

Către sfârşital anului 1817, Schubert 
își mai câştină doi amici Joseph şi Au- 
selme Arttenbrenner, însă pierdu pe de 
alta parte pe Ebner şi Stadler cari ple- 
cară din Viena. 


Puţia întristat de pierderea celor “oi 
prieteni buni, Schubert îşi trecu  timn- 
jul meditând la realizările viitoare, 
vând 3 ocazie tesicită îi deschise o spe- 
ranță, Contele Eslerhazy, avea nevoe, 
pentru cele două fiice ule sale, de un 
profesat, 

In timpul verii, familia Esterhazy stă- 
teu la castelul «dle Zelesz în Ungaria şi 
urna şi-u petrecea în Viena. Il conta 
carecum printre membrii familiei deși 
i se dădusoră oarecari funcțiuni încom- 
patibile (xi uneori chiar degradatoare) 
cu situaţia lui. Aci putut să-şi dea friun 
liber dorinţii sale de inuzică, devarere 
intreaga fumilie iubea muzica, In tim- 
pul lecţiunilor, prinse drag «le una din 
cele «luuă fiice, deşi amintirea Theresei 
Grob, sta Încă vie în mintea sa. 

lu Noembrie 1815, păriisi familia s- 
tevhazy revenind la Viena. Tatăl său 
voeşte alunci, ca el să reia postul de 
institutor ceeace refuză. Bătrânul Schu- 
hcrt, înfuriat peste măsură gonește pen- 
tru îi cena oară pe fiul său — în urna 


unei dhacuţiuni violente. De aci înainte 


începe adevăratul calvar pentru bietul 
Franz. Încă delu ceasurile sase dimi- 
neaţa el lucrează asiduu până seara 
târziu, neţinânu seamă de 'nevoile fi. 
zice. Pusiunea sa clepăşeşte cerinţele 
uuer ale mediului de reliţie. Seara, îu 
iovărăşia prietenilor săi, pictorul Sch- 
ul, HKuplewiâser, poetul Hans Senn, 
pianistul juseph von Szalay, ete, pe- 
lvece până tărziu la cafenea, pierzâne 
du-se în discuţii interesante. Liste 
demn de amintit împrejurările în cari 
Schubert a compus faimoasa sa Sere- 
udă Intro Duminică, trecând prin 
Wahrmns împreună cu tovarășii săi ne- 
„lespărtiţi zăreşte pe amicul său Tieze 
instalat îutro prăvăhe, unde risfuia 
ceva. Grăbit intră înăuntru şi după ce 


fluturări ireale. Frământat interior de o 
litate muzicală, Schubert este cântătorui propriei sale pasiuni. 


UNIVERSUL LITERAR. — 383 





'cezsga weclesie în exizrase 





VIAȚA LUI SCHUBERT 
Paul Landormy 


Existența unui întârziat, respins aproape cu brutalitate de favorurile 
opiniei publice, sclavă încă aureolei de geniu a lui Beethoven. Inăbuşirea 
oricăror sentimente de viață palpitantă 

. pozitor, apogeul unei 


fac din peregrinarea ace stui com- 


mare sensibi- 


se uită puţin, deodată scoate un strigăt: 
Am în cap o melodie frumoasă. Dacă 
us aveu hivtie riglată !* Un camara îi 
procură hârtia cu portative şi astfel în 
acea larmă de vumeni preocupaţi de in- 
terese mărunte. serie Schubert Serenadu 
za celebră . 

In 23 Februarie 1519 tenorul Jaegar 
cânti pentru prima oară un lisd de 
Schubert, cure are suceas. După puţin 
timp. întreprinde cu Vogl un turneu, 
cure are cole mai frumoase succes», În 
Viena începuseră 1să se  constituiască 
societăţi numite „Schubertiste"” în cari 
se venerau toate compoziţiile tânărului 
muzicaut.  Aci, după câtva timp, face 
vunoștinia familiei kroelich, compusă 
din patru surori: Caterina (Kathy), Be- 
hy, Ana şi Josepha. Aceste femei orga- 
zau serafe muzicale lu cari luau parte 
distinși oameni de litere, muzicanți ce- 
iebr:. poeţi şi artişti, ceeace contribuize 
mult la atmosfera de înaltă intelectua- 
litate cara era propri» acestei reuniuni. 
Schubert cunoscu între alţii şi pe Grill- 
parzer,  muzicantul şi poetul rafinat. 
(Acesta  “avusee :0 viaţă  surâzătoare, 
deoarece era iubit de toate femeile. A- 
cum iubea cu o pasiune mare pe Kathy. 
veeace ficea cu între ei amândoi Bă 
existe o comunitate de aspiraţiuni cum 
rar se întâlneşte în viața de toate zilele. 
Acesta fu încântat de talentul iui Schu- 
tevi căruia îi aplaudă multe din com- 
peziţii. 

Auui 1821 fu mai sărac în compoziţii 
pentiu autor. Petrecu câtva timp la fa- 
milia. Schober unde încercă să facă 9 
operă, Alfouso ct Estrella, în colaborare 
eu Schrober. Lucrare de maturitate a 
talentului său genial a fosti Simfonia în 
re minor (neterminată) în anul 1822. 
Tot în acest un scrise opt variuţiuni lu 
patru rinini pe un lied francez, pe cari 
le trirnise lui Beethoven. Din nenorocire 
nu-l găsi acasă, Multe opinii şi ştiri fau- 
teziste cirrulară în Viena pe socoteala 
raporturilor dintre Sehubert şi Beetho- 
ven. Spauen, mai târziu. a restabilit 
adevărul care era că Schubert na vă- 
zit pe Beethoven decât ia moartea a- 
cestuia, când se zice că maestrul ar fi 
zis „în lenătură cu vaniaţiunile): „Acea. 
sta mă va. depăşi“. Nu se ştie  nimie 
exact în legătură cu acest lucru, ceeace 
na împiedecat însă ca răspândirea a- 
cestei opinii a marelui Beathoven să 
ajute la reputaţia unui tânăr compozi- 
tor, 


ANI MIZERI (1823) 


Anul 1823 începn rău, Mai plecă, la 
început întrun turneu cu Vogl, din care 
se întoarse cu cele mai bune impresii, 


384, — UNIVERSUL, LITERAR 


succesul fu atât de 
de muzică -de 
muzicanți ca 


In orasul Linz, 
mare încât pocietateu, 
acolo. aleseră pe cei doi 
membri de onoare, 

hointors la Viena, află că în curând 
Weber trebuia să reprezinte acolo noua 
sa operă EURYANTHE. Schubzrt spera 
ca prin intermediul lui Weber, să poată 
reprezentu şi el o lucrare teatrală. Toa- 
te prevederile sale optimişte  dădură 
greş, fiindcă. noua operă căzu. Schubert 
se certă, în cele din urmă cu Weber 
când toate speranţele sale ne năruiră, 

In. timpul acesta apăruse o carte de 
lieduri a poetului Wilhelm: Miuler, toate 
excelente pentru muzica. pasională a lui 
Schubert Cum văzu cartea, fugi cu ea 
l4 pianul unui prieten şi când acesta 
veni peste el. compusese deja 20 din ele. 
Titlul era la. Belle Meuniere Ca sfârşit 
al irsiului an 1823, avu loc în Decem- 
brie premiera operei Iosamunde. 'Tex- 
tul plat si sărace al d-nei de Chizy îu 
acoperit prin saccesul grandios al mu- 
zicii lui Schubert. Totuşi  hosamunde 
nu trăi decât două seri. Amară “lecepţie 
pentru tâuărul idealist! 


+ 


„Puterile fizice îl cam slăbiseră în ul!- 
timul timp. Deaceea acceptă! pentru a 
doua aură să se ducă la familia ister- 
liazy, «a profesor al celor două fiice, 
nai.ales că situaţia financiară îi eri 
deplorabilă  Aci amintirile trecute îi 
aduseră aminte idila nenorocită dintre 
el si fiica cea mai mică. Condiţiile sale 
sociale, însă nu-i dă'leau dreptul să vor- 
bească" şi să spere și ilin cauza aceasta 
puse din nou stavilă pasiunii sale, cum 
o pusese încă de două ori în viaţa sa 
ainenească, 

“In ultimul “timp relaţiile sale cu edi- 
lorii deveniră mai prietencase. deoarace 
lucrăvije sale se vindeau. In Januarie 
1x25 avărură la Diabelii, trei lieduri de 
Goethe: Au posillou hionos, Mignon şi 
(innipmeue, „dedicate respectuos poetu- 
lui de Franz Schubert” (zum suna de- 
dicaţia), cari fură trimise lui Goethe înn- 
preună cu urnătoarea serisoare, plină, 
de umiţinţi : 







„Rreelonţă, 4 


Dacă rui-ar fi posibil, dedicându-vă 
nccste compoziţiuni asupra poemelor 
'oustre, pentru a arăta admiraţia mea 
infinită pentru Excelenţa  Voastră și 
i puate oarecare consireraţie asupra neîn- 
" semnătăţii mele, eu asi vedea în succe- 
sul acestui gând cel mai frumos ave 
viment al vieţii mele, 

„Cu cel rnai profund respect, 
„Servitorul -Vostru devotat 


Dee [poa a „Pranz Schubert” 


bâeihe primi” placheta însă nu dădu 
atenția cuvenită importanţei lor — ci 
notă, laconie asupra jurnalului său: 
„Compoziții usupra liedurilor mela de 
Schubert (diu Viena)”. 

Cătro stârşitul anului 15%, el fu in- 
tradus de către d-rul Jenger la actriţa 
Sophie Muller» unde compoziţiile sale 
avură succese eclatante. Puțin după a- 
ceea cunoseu şi familia [oning, unde 
tavarăsul. său Schwind se îndrăgosti 
nebunaste «le tânăvo, Netty. Umblând din 
familie, în familie, prin mica burghezie, 
Sehubert ajunse un mic geniu în sânul: 
ci. unde juca acelas rol fascinator pe 
care îl jucase Beethoven în înalta aris- 
tocratie. Prin intermediul actriței Mul- 
ler spera să i se joace o operă şi desi 
în urma invitaţiei acesteia, trimise. o- 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr. LI. 


pera Alfonso ct Estrella, răspunsul ei 
echivală cu o neishulire. La îndemnul 
ei de a serie ceva nou în care atmosfera 
traaică si solemnă să fie tratată  mui 
proiund de cel care se pierdea până 
acum în picanterii uşoare, el încercă ceva 
care în si mai neisbutit. Venit îu urma 
marelui Beetboveu, aureola  bietului 
Franz întârzia încă să vie. Şi era şi na- 
tura! Orizuntul muiicii conteraporane 
străluciu prea mult de măreţia şi aa3- 
nialitatea marelui maestru, pentruca să 
nu mai fie luat în seamă un biet talent 
rătăcitor, venit după el. chiar genial, 

Si din acest punct de vedere faptul că 
Schubert a putut la un moment dat să 
brieze oarecum în lumea muzicală. na 
tost decăt cea mai mare cinste dată u- 
ui pitice în luptă cu rizipirea atmosfe- 


sii de încărcarea marelui urias, care 

încă o tortura cu strălucirea lui, deși 
el versonual. în aconia vieţii. 
SFARŞITUIL (1828) 

La. începutul anului 1523, sănătatea. 

lui se ameliorase. Niciodată nu se mu- 


nitestuse mai bine ca atunci ceniul său 
creator. Cupo duoperile se succedau la 
intervele scurte. Peniru ca să termine 
rostul siiu, el uită tot restul lumii și pe 
el însuşi. Pană în ultima clipă în fata 
morţii, el unu gândi decât să producă, 
să dea viaţa nemuritoare a artei, ima- 
pinilor cari îl chinutau. luspiraţia sa 
deveni din ce în ce mai gravă. Bucurin 
îi fu vunalată de oarecare melancolie — 
în tot timpul acestui an. Compuse îru- 
mosul Quintette pentru >? viori, alto și 
2 vioioncele_ precum şi 14 melodii cari 
fură unite, după moartea sa sub titlul 
Chunut du Cyygue, 

Convins de prieteni, se hotărâ să dea 
un coneert. după urma zăruia  speru 
câstig bun. EL se duse în scara concer- 
tului îvermurând de emoție. Nu venise 
încă nimeni pentru a-l guzi cântânil. 
Seara sar fi trecut într'o tăcere mo- 
horită. Auditoriul ar fi rămas indiferent 
ia tot ceeace i sar fi prezentat. Intrun 
cuvânt ar fi fost cel mai mare dezastru 
financiar și meral, si deodată, ce sur- 
priză ! Sala plină până !a ultimul loc. 
tresăria de emoție. Vraja lui Schuberi 
vcusise să-şi câstiee necondiţionat un 
auditeviu  înţelegător și recunoscător, 
prin aplauzile sincere şi pline de entu- 
rash cu cari chemară la ramă pe ar- 
ust, bisând multe din bucăţile cântate. 
Succesul fu imens. Beneficiul  întrecu 
urice așteptări. Cu suma câștigată. Sehu- 
ebrt îsi cumpără un pian. EL încă nu 
avea unul propriu. Multe lucruri ar fi 
trebuit să facă el mai întâi cu acești 
bani câstigați, Dar aceasta era prima 
bri pasiune. La anul va mai da umul, 
în care partea materială va fi mai bine 
avută în vedere. 

Câtva timb după aceasta,  Schuberi 
locui la Sehober. a cărui situaţie era din 
ce în ce mai rea. După puţin timp se 
mută la fratele său Ferdinand, pentru 
care avea o afceţiune deosebită, 

Sănătatea lui începu încetul cu înce- 
tul să decline. lira în Septembrie. Iu 
Wctombrie ficu o mică excursie de trei 
7ila la Unterwaltersdort în Austria și 
lu kisenstadt în Ungaria. Revenind fu 
prins de o slăbiciune generală. La 11 
Noembrie, slăbiciunea îl constrânse să 
se păzească mai riguros ca de obicein. 
tegulă în acest timp multa din operile 
sale şi scrise Ja mulţi prieteni. între 
cari în primul rând, lui Schober. Starea 
sa nergea din ce în ce mai rău. Bă- 
-trânul Schubert cra amărât, Dintre 


toți cel ma. nenorocit era Perii 
care nutrea pentru fratele săuoți 
poste profundă. Bolnavul Începată 
delireze. El avea ideea că nu iii 
acasă. Cum Ferdinand voia să-l int 
scă şi să-i spună că se găseşte 44 
nu „în pământ: cum credea el, fai 
murmură pierdut: Nu, nu este ad, 
vat Beethoven nu odihneşte aci! 


Lua 19 Noembrie 1895 la orele ji 


masă, el muri liniștit, 
Inliuimarea trebuia să aibă Joc e 
inturul din Matzlenizilori. Dar 


Ferdinand interpretă ultima szip 
lui Schubert, ca o dorință nestrimulă 
de a-l înrmvormăânta lânsă Becthoven, | 
mormăântarea aceasta la cimitirul 
Wâbrng il costă însă scump. Totusi 
făcu această ultimă dorinţă a înă 
său şi astfel la 25 Septembrie 18%, 
măsiţele sale fură depuse în cint 
central din Viena. nu departe def 
ale bu Mozart și Gluck. 


+ 


Tranţa a fost prinsa țară care All 
ţeles sutletul plin de nuanţe roniaul 
ale artistului Schubert. Luncă din IX 
Liureţul Wartal execuiă cu multă 
siedurile gruţivase ale lui în. cele 
rafinate suloane parisiene. Apoi, JA 
unea pentru opera lut se  extinăi 
toate pirţile, iredându-i după moi 
prinosul solemn al almiraţiei toli 
Viața sa romantică, l-a călăuzit in 
dela primele sale impresii, pură a 
misterios pentru care şi-a serii 
lonte plăcerile şi dorinţele ei. fig 
acesta al necunoscuiului a vibrat 
tornic în resortul marelui Schubert 
teriorizânilu-se apoi în ginpayele şi 
creatii muzicale. Gustul său fin SA 
licit, e aproape de Heethoven, de o 
ni se desparte vrin :Htuzarea Arijiă 
a sentimentului. ] 

Șehiihert este omul nuanțele ag 
cale  Atentiunea tuturor trebue sil 
târzie puţin asupra vieţii, acestei Bi 
părări de geniu“ (cum sea en 
însuși Beethoven) şi mai ales ideia 
crificiului voit trebuie să înmănut 
scă Dietele noastre puteri mediocre 
capabile să conceapă această nămăl 
suttetulu”. 


SFÂRSIT 
Rail. Libr. Cui 
Par 
IA