Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0047

Anul XLV Nr. 47 


17 Noembrie 1929 
5 Lei 








ION GORUN 





738. — UNIVERSUL LITERAR 








| 


Ctitorii | 





ION GORUN 


de GABRIEL DRĂGAN 


A fost o figvră faustiană. A fost un 
suflet totdeauna torturat de căutarea a- 
devărulaui etern în cugetare și un suflet 
totdeauna obsedat da realizarea cât mai 
durabilă a complexului de etorturi în 
urivărirea frumosului sub diferite forme 
de canalizare, 

Dar viaţa lui Gorun niilică :o proble- 
ină. Cine l-a cunoscut nu poate spune 
că acest scriitor nar fi trăit mai mult 
şi mar fi scris opere Ce altă concepţie. 
Nu voim să scormonim ţărâna încă 
proaspătă de pe mormântul lui; peste 
care sau aşternut abia sapte luni, totuș 
o cât de ușoară privire retrospectivă se 
impune. Și o facem pentrucă viaţa lui 
Gorun ca şt scrisul său de altfel conţine 
elemente de parabolă, care pot servi ori- 
cărui începător de literatură, oricărui 
naiv visător, de îndreptare, de directivă, 
faţă de ceeace se numeşte practica vie- 
ţii. realitatea în care se proectează exis- 
terţa concretă în spaţiu. 

Ne vom referi la aeseria de literat. 

La noi ca să trăești din literatură 
trebuz să ai o activitate de câteva 
decenii de uriaşă fecunditate. să te pre- 
zinţi Mihail Sadoveanu, ca să ţi se o- 
fore cu avans contractele de editură cu 
13% până la 25% sau să faci uz de 
tărăbo:ul reclamei cotidiane cam în fe- 
lul acesta: „ediţia I-a epuizată în 25 
de zile dela apariţie, a apărut ediţia a 
II-a... ete. (numai — fie vorba între noi-—- 
ediţia a II-a cu teată alarma de pe banda 
albă se vinde abia în di ani!). 

Apoi literatura noastră nu are o lim- 
bă de expansiune internaţională. Atunci 
existența scriitorului român — natural 
în raport cu valoarea meritele lui — 
av fi asigurată cu cel pnţin 75% câştia 
material, Cât despre cel moral ar fi ne- 
măsurat, 

Pilda unor scriitori străini, unii de 
merit, alţii proiectaţi de-o reclamă inte- 
resală este elocventă. Andre Maurois 
chiar dacă mar avea proprietăţi perso. 
nule cu uzine şi fabrici ar putea trăi 
acolo la Neully sur Seine, tot așa de li- 
niştit numai din tirajul Climate-lor şi a 
celorlalte cărţi de-ale lui, care au aiuns 
la sute de ediţii. Dar lrich Maria he- 
marque poate spune că nu se simte 
mulţumit cu rabatul celor trei milioane 
cinci sute mii de exemplare din ultima 
lui carte absorbită subit de piaţa mon- 
dială ? 

Literatura noustră. oricât ar fi de ge. 
nială, miciodată nu poate ajunse la ast- 
fel Ae tirajuri, Atunci cum să se permită 
existenţa scriitorului ? De aceea cu a- 
mintirea figurii lui Ion Gorun n: se 
perindă în urechi n refren cu conelu- 
zi atente: viaţa e o problemă, un joc 
de şab, şi literatura e un lux, Câştigaţi 
jocul de şah al vieţii şi pe urmă în ţara 
noastră faceţi să tremure sub arcuşul 
talentuiui, uri geniului. coardele sufleiu- 
lui în farmecul racigitor de dulce al 
luxului spiritual cu literatură, muzică 
și celelalte arte. 


Garun a trăit din literatură. Dar după 
cum e de asteptat a trăit greu. Impusă 
de grija zilei de mâine, redusă Ja ti- 
pare simpliste, astfel comandată de 


samsari, l-a înţepenit lângă masa ie 
scris. L-a ucis şi cu el un mare talent. 


II 


La poalele Munţilor Apuseni lângă Al 
bc, locul de naştere al lui IMoria și u- 
proupe ce Viva, cetatea de lumină și 
libertate a lui Avram Iancu se află în. 
cununat de codri satul Roşia de Munte. 
Aici su născut și a crescut lon Gorun 
de mai târziu, pe atunci copilul Ale- 
xandru Hodoș. Părinţii si străransii lui 
au fest oameni cu mare stare și foarte 
învățati pe acele vremuri. Tatăl lui lon 
f“iorun, Dr. Iosif Hodoş era licenţiat în 
filosofie dela. Universitatea din Paduu, 
Mama lui era Ana Balint, fiica lui Si- 
meon Balint, prefect si unul din tribu- 
nii de frunte de-ai lui Avram Iancu, 
alături de Axente Saver, Unchiul ui Ion 
Gorun, Papiu Ilarian, care publicase Te- 
sau de documente si Diugrufie lui til. 





ION GORUN 


Sincai, trecea printre cărturarii ue sea- 
niă ai Ardealului. 

Născut din Moţi, urmaşi izolaţi cu 
mândria vechilor Daci şi cu graiul de 
împrumut al coloniştilor romani dela 
șes, un adevărat dac de elită în toată 
structura sufletului și a înfățișării fi- 
zice, Ion Gorun, ca un exponent al nă- 
zuinţilor de veacuri, trebaia să plece 
spre alte limanuri mai calde, unde să 
poată respira mai în voe. A venit în 
pământul făgăduinţii: România liberă. 

Aici s'a format len Gorun şi potrivit 
chemării lui sa dedat cu totul iiteratu- 
ţii. De aceea a crezut că se și poate trăi 
din ea, Acest draiu însă i-a fost amar. 
Cât timp vigoarea tinereţii lui era în 
floare şi cât timp rămăşiţele averii pă- 
rinteşti mai aduceau venituri, nu s'a 
simţit. A venit însă vremea când a tre- 
buit să serie ca să trăiască. Intrun ast- 
fel de scris el risipeşie o energie crea. 
oare în zeci de mii de pagini. Precu- 
peţii, samsarii, cumpărătorii de suflet 
care uu făcut afaceri de miloane l-au re. 
tribuit regulat, fără deosebire de calita- 


te, cu sume meschine “le câte 40 (pal 
zeci) lei pagina format de revistă să 
tere : tazeta Nuasteă, ori a 10 detii 
lei fascicola de roman! 


III 


Inceputurile lui literare sunt limpi 
Fii. Inainte de 1890. Totusi (orun 
trumde cu greu şi târziu. In anul! 
cu ozazia apariţiei primelor donă 
lume : Câteva versuri (1001) si Ad 
Negru (1901) iată ce scria Ilarie Chen 
întrunul din foiletoanele sule: 

„Anul trecut au apărut donă voluu 
de literatură, versuri și proză, sub Bed 
livuva d-lui Ion Gorun. lăsfoiese ziare 
din câteva luni după apariţia acesti 
două scrisri, caut în sumarele reviste 
eninente și ale celor efemere, dar m 
aflu nici o urmă de răsunetul probă 
în nublic. 

Unie a fcst distinsa noastră, cil 
unde soborul de crenicari literari, că] 
secretează atâta înţelepciune şi venii 
când stau la judecată asupra unei cil 
ce a îndrăznit a se ivi sfioasă Jr 
vre-un culț de vitrină. ? 

Tăcere adâncă. lar cauza? 

Gorun nu e de loc poular. Fire put 
nită spre negaţiune continuă. cun să ÎN 
ei mbit de aceea pe care îi lovește? Ser 
itor a cărui forţă în mare perte este p 
lerrica ironică, cum era să i se iertei 
rodia ?... | 

Din volumele acestea lipsesc mul) 
din scrierile lui Gorun. Lipsesc înnainită 
de teate, cronicile pe care le-a scris ini 
Advecrul, în Fântăni Blanduziei Și ÎN 
V:aţa. Aici biciue, taie și arile. poaleți 
pe nedreptul uneori, dar e în elementul 
Său.  Biciue marele vinovat, care esti 
rai nemuritor decât adevărul și frunoă 
sul — ner:ărginita prostie omeneastă 
loveşte în nemurirea conventională să 
!teraţilor oficiali, Parodiază pe nani 
esteţi la -ordinea ziley şi pe mirii și pred 
tenţ:oşii lor ucen ci, Sgâlţie de zulufi pi 
câţiva ovreiasi, cure îi se încurcă în ca 
„„(rorun e şi ziarist, o figură vân) 
printre fruntașii reprezentanţi ai pres 
cotidiane. [: neîndurat faţă ile confraă 
stii. fie ei prea laşi fie ni prea curagiogi 
Nici o vrabie nu se rătăcezte cu din 
dinsul prin ghiarele uliului. Confraii ai 
văzut pe Gorun cun: a pedepsit pe Ch 
țibuş pentru „rechinii uvlători” și qi 
preferit să-și ia meneroasu  lozincă dă 
todasehweigen ! Să tacă deci! 0 open 
de valoare nu se distruge ignorând-o 
(arie Chendi: Foiletoane pp. 13, 15) 
Astfe! Ion Gorun nu pntea fi digest 
bil în tagma prieienilor de minciuni 
iuvidie. ignoranță si linguaşire 
Sa bucurat în adevăr de puţine pri] 
tenii, dar mari. Alex. Odobescu, Titu 
Maiorescu, George Coşhur, Alex, Vlahii! 
tă, Oct, Goga, St. 0. Iosif, B Delavrari 
cea, etc, i-au fost intimi și înţelegăluii 
amic:. Cu unii a coluborat, cu alții aă 
SCOS diferite reviste şi la toţi le-a câsă 
tigat simpatia prin firea lui nobilă, edu 
caţie aristocrată şi sinceritatea guală cul 
care își deschidea intimitatea sufletului) 
I-am cunoscut către sfârşitul vieţii, 
Din primele ceasuri am devenit piei 















































teni. Era înnalt, svelt și puţin uscăţiv. 
Avea :» sculpturi de cap inspirat, Frunte 
mată acoperită cu o barbă sură, calm 
spiDoă, plefe nise şi un glus nespus 
de nucical. lcai intindea o mină rece 
fe phihţă catifelată. şi-mi spunea să-i 
vorbea: tare la urechea dreaptă, căci 
cu Stenga nu auzea bine, 

Din conversațiile noastre cesace m'a 
surprins a fost ch Gorum era un suflet 
de avtizt desăvârșit, evoluat până la ul- 
lima buză cu murii pasi pe care i-a fă- 
tut literatura și arta în genere. In sin- 
purătatea li din lectură pe care o fă- 
cea înţelegea că legile creației sunt re- 
lative. snt în perpetui devenire... Avea 
simțul! critice al limbii, foarte desvoltat. 
tra ex dintâi element din complexul 
unei opere literare. ca principiu al idea- 
luhut de existenţi. 

Peniel toate acestea se pot vedea din 
scris: lui. Activitatea lui lon Gorun e 
vasta. 1 mananci fără preget cu însuşiri 
ve cay- var te întâlnim la alți scriitori 
din isteria literaturii române. Poet, pro- 
zator. polemist caustic, critic, romancier, 
traducător, ete. a ilustrat cu cinste su- 
Metul vosteu românesc. 

Ca post şi-a început colaborarea la 
„Corrvrbiri literuve“* si a mai scris încă 
multe poezii, afară 'de cele adunate în 
volurul : Citeva versuri (1901).  Volu- 
mele: Afb şi Negru (1901), Taina a şu- 
sa (1902), Ştii romrineste (1904). Ion 
hiuson în Țara românească (roman 19:55), 
lume arcăjită, cuprind preză cu cali. 
tăți remareubile, Volumul:  Obraze şi 
Mişti este n înmănunchere de reflexii 
i earartar filosofie social. 

In Am te supăra întâlnim un unor 
ru. simatan şi presărat cu ivouii fine, 
intelectuale, Ton Gorun exprimă de obi- 
clu tmatite luate din viaţa socintă cun- 
impoPrană, În schiţele si nuvelele lui 
apare ruai das satul cu diferitele lui as- 
wete, td notă de umanitarisn creştinese 
srăbute multe din bucăţile sale. [ for- 
mula «lesnodământului etic a semănălo- 
rismulivi d-lui N, Ierga. 

A tradus „Faust? de Goethe, o operă 
are vrâmine pănă azi cea mai fidelă 
Himăcire a poetului cengetător german 
ia Weimar. A mai tradus şi prelucrat 


după, diferiţi autori străini: francezi, 
ialieni. germani, englezi, unguri, un 
mumă însemnat de romane. Are și 


multe romane orginale de mare extin- 
jdere. 

Sersr acesta deşi n apărut în fas- 
ecole. nt trebue confundat cu usa zisa 
Vileratuvă se fascicole. Cu un stil îngri- 
it, eu o limbă aleasă curgătoare, ne- 
izorzonată cu chenare de prisos. cu un 
îr al acţiunii urmărit cu mullă abili- 
ste în coniplexitaiea desfășurării lui. 
eu eroi pasionaţi, brutali, umani. cu ex- 
Moară ri de ţinuturi exotice pline cu des- 
ieri de amănunte luxuriante specifice. 
wo bozăţie de invențiune uimitoare, 
bn Gorun a făcut dovada unui talent 
triay dle rodnică activtate. cu care îl 
uiem situa cu mândrie în apropierea 
ui Jules Verne. hNomanele: Prin Puse 
iul Serherei şi Războiul Popoarelor, pot 
schide în imazinaţia unui bun regisor 
perspectiva de montare a uncr filme 
pandioase do succes american, 

Cu aceste consideraţii încheem creio- 
mrea, silietei acestui scriiter, 

Gladiator al literaturii noastre din s- 
mea ci Spre dlesăvârșita formaţiune, 4 
muls vieţi. cu care a «us luptă dârză 
i tragică o operă personală,  dospită 
a sufietul lui. si ne-a lăsut-o nouă 80 
Bzăm frescă la templul înfăptuirilur 
vaste românești, 


GABRIELEI, DRAGAN 








ea che veareaie 


Ion Gorun era peat. Cetea cu multă pa- 
siune orice bucată de valoare. care-i 
cădea în inână. Intro scară pierzân- 
du-ne în vorbă sin lectură l-am văzut 
o singura dată înturiat, 

Cetise o poezic. Li plăcu. O mai ceti a- 
dată, 

— Him, adevărat talent. Frumoasă bu- 





cată. 9) cet din nou cu un elas, care 
parcă venia din altă lume. muzical. dul. 





ce, pasionat. Erau versuri de iubire, 

— Foarte bună!  Si-atât de simțită, 
par'că aş fi scris-o eu! Idee originală, 
atitudine de inspinaţie de mare gest. 
gând înflorit cu imagini: care  definese 
ideea. nu c întunacă, limbă precisă neu- 
zată, termeni poetici. rimă de îndemâă- 
natec stihuitor, toate cendiţiile umui ve- 
vitabil artist... 

O mai cati odată. Două strofe le ştia 
pe derast. 

Intervine si. D-na Constanţa Iodos so. 
țin lui Gorun: 

— Al cetit-o deajuns. fă-i analiza mai 
pe larg, i se adresă zâmbind. 

lon Gorun la aceste vorbe, îşi luă o- 
chelarii depe vârful nasului,  rilică 
sprâncenele albe, făcu ochii mari si cu 
v seriozitate dispreţuitoare strică la noi; 

— Dar ce, eu îs Mihilache Dragomi- 
veseu ? lilase că în camera de alături 
avea de chirinz, o asistentă a «l-lui pro 
fesor Mihail Drucomiveseau ? 


* 


— Nu stă aici un scriitor Ton Gorun? 

— Nu, Domnule! 

Aşa am sunat. an întrebat din casă 
în cază. cameriste, cucoane. birjari, pos- 
tari. şi pe cine întâlneum în cale, N'a- 
veani nurnuărul locuinței lui si pe strada 
unde locuia ci chir'e de un sfert de veac, 
nimeni n'auzise. că lccuieşte acolo și Ion 
Gorun. 

Am luat casele la vând, In tine după 
ce am confundat fetele de casă ru stă. 
pânile prin unele palate, am nimerit. 
pot să zice din gresală si la usa lui lon 
Gorun. 

Sun. îti deschite, și-i spun jalnica. 
tragerlie a peraarinărilor mele. 

— Na-i nimic tinere! Aşa se întâm- 
plă cu oumenii, ca mine. care nau fă- 
cut uz «de personalitatea. li în viața 
socială. Să fi primit să fiu ministru, 
ţi-ar fi deschis acum o bonă cu sorţ de 
dantelă albă... 

Dar într'o zi tot va şti marea mulţime 
unde a locmit Ion Gorun. 

Avea dreptate, 

Purta aceeaş  ccenstiință 
care căuta scara valor lor. 


limpede, în 


GABRIEL DRAGAN 
i 
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Ion Gorun sa născut la 30 Decembrie 
1863 în sutul Roşia de Munte, pe dru- 
mul Abruduui. Unchiul său Popiu Ila- 
vian l-a adus în Bucureşti şi l-a băgat 
în Institutul Schewitz, unde a primit 
primile învățături. Liceul îl face la Bra. 
sov. A făcut o clasă şi la Sibiu. A venit 
după ce a luat bacalaureatul în Bucu- 
reşti unde sa înscris la. Universitate, 
la Facultatea de matlicină. la care a ur 


UNIVERSUL LITERAR. — 739: 
mat doi ani. A trecut apoi la Faculta- 
tea de filosofia, pe care a absolvit_o. 

Incepe a publica de tânăr, La vârsta 
de 17 ani, colabura cu versuri la „Cot 
vorkiri literare”, sub pseudonimul Cus- 
tar. 

A întemeiat ziarul „Unirersul” îm- 
preună cu Luigi Cazzavillan. A scos cu 
Vlăhuţă revista Viața. cu Cosbuc revista 
Pagini literare ; a condus singur revis- 
ta; Povestea Vorbei, 

A colaborat la Voința Naţionali, Fdn- 
fin Blanduziei, Viata, ete, 

A întemeiat ziarul „Adevărul: cu An- 
ton bacalbașa. A condus multă vreme 
publicaţia periodică „Astra“ a editurii 
lenat Heriz. 

U bibliografie completă a scrierilor lui 
necesită un spaţiu de care ru dispunem 
aci, Citâm numai câteva: Cdlenu ver 
suri, Alb şi Negru (nuvele şi schiţe). 
Taina a şasea (nuvele), Ştii romrineşte 
“articole critice, privitor la limbă, ura- 
matică etc.), Hobinson în Para rod 
unească, român), Lume necăjită (nuvele 
şi schiţe). Obruze şi Mășşti (veflexii. cu- 
gelări), Alexardru Vlăhu(ă (omul și o- 
era, o roprivire) etc. 

A tradus „.Paust” se Goethe. 
Cristo de Dumas, Mizeravilii de 
ete. ete. 

A preluerat peste douăzeci de romane 
fascicole publicate în aproape patruzeci 
de volume. A scris romane originale de 
largă desfășurare și complex câmp de i- 
maginație, ca Pacea eternă,  hăzboiul 
Popomreler, Prin Pustiul Saharei elc.,. 
Acestea din urmă mai toate au apărut 
în diferite pericdice ale editurii Ignat 
Hertz, azi Marton Ilertz, unde a mun- 
cit pentru sume infime, timp de peste 
patruzeci de ani. 

A tost încununut cu marele premiu 
naţional de proză pe anul 196. în ul- 
timii ani trăia retras în Bucuresti. A 
murit la 29 Mabtie 1929. 


alone 
ilugo 


4) PIROPUNIRE PENTRU 
BUCURESTI 


PRIMARIA 


Strada pe care şi-a purtat pasii mai 
bine de douăzeci de an scriitorul 
loa Gorun ultima sole a tribuni- 
lor lui Avram Iancu, a fost numită a- 
cum un an sau doi strada Gheorghe 
Cantuzusino. Nimeni însă. din cei ce lo- 
cuicse pe această stradă. liniştită, nu 
vrea să întrebuinţeze nova denumire. 
Gheorghe Cantacuziiio e un nume lun 
si nu prinde, mai cu seamă că uceastă 
numire dă naştere la cunfuzie cu o altă 
stradă din Bucureşti, numită  Gugu. 
Cuntucuzino, care pleacă din Bulerur. 
eul Carol. Ar fi un gest de meritată 
pildă. ca strada unde a lccuit el mai hine 
de uu sfert de veac să fie numită strada 
Ion Gorun, 


G. 0. 





740. 





— UNIVERSUL IATERAR 





PP o e 


VICTOR 


VERSURI UITATE.. 


O versuri, versuri scumpe lăsate în uitare 
Crâmpeie de poemă rămasă nesfârșită, 
Svârlite între plicuri, în colțuri de săltare 


Voi sânteţi tot ce lasă mai vrednic o iubită. - 


Pluteşte'n jurul vostru un farmec de grădină 
Ce arde în amurgul de toamnă'ntârziată, 
Parfumuri vagi de frunză, parfumuri în surdină 
De flori nedesluşite ce cântă dintr'odată. 


Tablou străvechi, pe care penelul nu ma merse 
Cin locul său, doar vremea trecu nemilostivă, 
Voi sânteți ca o pânză cu liniile șterse 

In cari ghicești, departe, o largă perspectivă, 


Svârlite'ntre profiluri bizare şi stângace 
Pe cari aceiași mână pe foaie le trimise, 


FÂNTÂNA PĂRĂSITĂ..”) 


Departe "n câmp... trei lemne "'nerucişate,.. 
și "n jur. doar spini însângerați pe ghâzduri. 
Amurgul veciiiu, prin bălți cutremurate, 
intoaree — sur — veninul dintre ziduri. 


Tămâia grea, cum se topeşte apa 

se scurge "neet pe marginit pulrezite. 
Vulvoare 'n Int — vântul prăvale clagpa. 
La tund se prind imagint înverzite, 


Când stropi de cer pogoară în fântână, 

cu ţâsâit de greieri pretulindeni... 

brotaci toi plâng pe ciutura bătrână, 

târziu... în câmp... în noapte... şi nu-i nimeni,., 


IOAN GEORGESCU 


*) Dim volumul „Metamii şi 
vunsul acester lazi. 


ore“ ce va apare în 


NOCTURNA 


Din toate părțile coboară noapte deasă 
Cu frig s'a îurişat tăcerea 'n mine, 
Uritul — liliane — de noapte vine 

Şi grele aripi umerii mi-upusă. 


Cum depărtarea 'n golul ei mă fură 

Ca o vedenie sihastră ce saţine "n drum, 
Sub pîcla răvăşilă nu mai vii de acum 
Să înpărţira aleanu ?n nopţi de bură, 


Tirziu — milog — cu voce rugătoare 

[n beznă bijbiîi culea mea streină 

Dar mă afund în groapă de noroi şi lină 
Şi imina îmi bate plîngătoare. 


” | ALEX. ŞENDREA 


EFTIMIU 


JI € 





O, versuri, amintirea în sufiet vă preface 
Din fiecare strofă un stol întreg de vise... 








Sânt ani şi! ani de-atuncea. Un vers, e o durere 
O primăvară altul şi altul o femeie... 

Sânt seri de toamnă, pline de doruri şi chimere 
E viata-mi răslețită in tristele crâmpe e. 


Sonete începute, poeme nesfârşite, 

Tovarăşi dragi, din ceasuri de grea s ngurătate, 
Muriţi, muriţi! acolo, bucehte risipite, 

Ca florile ce'n umbră se siing necercetaie. 


Muriţi, o versuri scumpe uitate prn săltare 
Priveliști largi, parfumuri ce ma creat natura, 
Preludii de orchestră svârlite la 'ntâmplare 
Nainte de-a începe să cânte uvertura! 


VIOARA 


Inserarea picurată'n amintire 
Desfăşoară lungi fuioruri de tăcere 
Şi deschide întunericului, înfrunzire 
Suprapus melancoliei, în cădere. 


Mamduiină cu şiraguri de litanii 
Muswmurași ca un ecou, regret în noapte. 
Dar arcoş al hotăririi, renăscut în spovedanii 
Retezai din rădăcină, rug de şoapte. 
NUMA CARTIANU 


AUTUMNALA 


O ploaie măruntă — o ploaie de sili ți: — 
Se lasă pe oameni, pe cuse, pe uliți,., 

De vântul turbat ce cântă 'n cimpoaie 
Copacii "megriţi, sinistru, şi 'ndoaie — 
Impinşi de-o evlavie, par "că, — genunchii, 
Pământului, greu, îi răsuflă rărunchuii 

Si plânge cu lacrimi de galbene foi, 

Ce-s duse pe aripi de vânturi apoi... 


Şi-o palidă seară — elastică plasă — 
Încetul en "ncetul pe târgu-nii se lasă, 
Și *nghite şi oameni și ense şi uiţi 

in vreme ce plouia tot svârile cu suliță... 
Pe drumuri —— vrând beznii să-i. rupă din tort — 
Face becuri bolnave, zadarnic efort, 
Stimgându-şi lumina, din vreme în vreme, 
De par'că de vântul ce suflă s'ar teme... 


Merg singur pe strudă, prin beznă, noroaie, 
ŞI cerul mă bate cu biice de ploaie, 
Tăcereu, de-o goarnă, linţoliu-şi destramă 
Şi trist mai răsună a cântului samă... 

Merg singur pe striulă şi teuma şi'nfigee 

In lutu-mi de ghință vânjoase cârlig... 
Mi-e teamă grozavă și'n gol naș prăvale 
De nu m'ar susține copacii diin cale... 


NICOLAE MIHAESCU 


VINIVIERSUL LATIERAR. — Za 


MOŞ GRIGORIE GROPARUL 


1 lulie 19... — Cunosc, de căţiva ani. 
un moşneag aproaie Octogenar : Los 
tizorue, cioclul și groparul acestei mă- 
stiri. Câteodată. când mă are la Bo- 
glov, ca să mă, plimb, mă abat în ci- 
itir, unde mai totdeauna  găsese pe 
o Grigorie. ci rmind în iarbă. Mos- 
meul doarme somn uşor; po arta ci- 
itivului, cu scărţăitul ei. îl trezeşte pe 
TĂ 

Intrâm în vorbă si o purtăm, după 
mmejurări, mai grabnică. ori mai a- 
mată... Moş Grigorie a fost ostaș în 
dilerie. pe vizamea lui Cuza-Volă. A 
lrat. în oaste la 59 şi-a ieșit în Ia- 
carie 1866. A fost un militar destoi- 
ii și sa liberat — zice el — vagmai- 
a. Au stăruit de el ca să rămâe (de- 
zur că rămânând ar fi ajins departe) 
ar Moş Grige rie avea mamă CĂLIgĂM- 


aici în mânăstire şi, E ele, multe 
intivi și multe doruri | ) 
te era mănăstirile pe atunci ! os 


digcrie, plecărul la, oaste, le lăsase pli- 
e de mosii și de venituri... Și sa întors 
i mânăstire. Dar a găsit pe niică-sa 
wopată ! Atunci a intrat argat la ră- 
pata maică Epraxia MM... şi a argăţit 
jte douăzeci de ani. Cu ce inimă, cu ce 
pe —- eo micii taină. Dur hiata maică 
Dumnezeu so ierta — oxdlihneştie de 
te douăzeci de ani, îur Grigorie. a- 
pe cu vremea Mos Grigorie, sa făcut 
parul sfântului locaș și pazn'cul a- 
lui cisniitie. 

Yos Grigorie e cam cocozat. dar nu 
bătrâneţe, ci dintro întâmplare cu- 


































asi si vrecdnică de istorisire. A bănit 
ut vin în viața lui si Dea și acum. 


frivul si în iarna bătrânaţei, dar are 
h chip senin şi niște ochi căprii si clari 
unchiaz sagalnic. Moșneagul, ca trăit 
minăstire, între popi şi între călu- 
i, stie să citească — a ştiut de mic 
i — și are o instrucţie religioasă 
nahati, Crestin adevărat. mosneanul 
naște dusmănia pe care ni-o poartă 
ivolul si ştie ce-l peate ține lu dis- 
fă. 

(ercetător cum sînt în privinţa acestei 
inice  cestiuni a existenţei  Murelui 
man — pe taracii fulisinoşi ai că- 
a se iunalţă tot edificiul Răscumpă- 
ri — l-am întrebat și l-am asculti 
bătrân cu teată taurea aminte. Mos 
iovie a avut neplăcerea să întâlnen- 
i în calea vieţii sale, de citeva ori. 
diseraţiosul imimei, 

) dată, dormea în elopotniţă. Ucigă-l 
a a venit și a întrebat de el. sau a 
târcoale înprejurul clopotniţei. sau 
tras le picioare — nam înţeles hine. 
i dată. Mos Grigorie privea, prin fe- 
stră, afară, cum se însera, Si na vă- 
lun foc în care ardea co cunună «de 
si. O <ăgeaii sa rupt din cunună 
a zburat spre Moş Grigorie. dar mo- 
a lăsat capul în jos si săgeata a 
ut pe deasupra. zbârnăind, Ce este, 
regretahil “este că Mos Grigorie. 
aceste cazuri, era can 


amândouă! 
d... 
A treia oară — sunt câţiva ani le n. 
-- unchiasşul sa suit, cu scara, în- 
richiiă, să taie o creauză pentru 
prieten. Gavrilă Ciubotarul. care 
d holnav, n putea să se serveuscă 
vu. Dar această richită era, lângă 
„ulăria unei maice cu sufletul vân- 
-n fermecătoare care ținea un dia. 
iniro sticlă. (Am aflat mai târziu. 
altă lume, că asemenea diavoli în 
"a se vând la iarmnarec la Fălticeni). 
iveu aceasta --- o inimă hiu'nă, vrer- 
“ue legătura ce făcuse când îl 
= pe mosncag în richită, începe să-l 





să se tu- 


ocărască şi Să poruncească 
scapă 


col'vare. Nosul pierde mnteu și 
o înjurătură.! 

— Aşa ţi-e vorhn!.. Slăi că trimit eu 
să te trânlească în gât! 

Unchiaşul atunci şi aduce aminte. cu 
spaimă, că aceustă blestemată are un 
spiridus în sticlă şi dă de grabă să se 
coboare din richită. Dar era prea lâr- 
ziu! Moş Grigorie simte că cineva îi 
smăcește nâna, cu cure căuta seara, iar 
seara îi fuge de subt picioare și bietui 
moş cade cu şira spinării în niste he. 


lovani! 1 sau frânt câteva coaste şi 
stra spinării i sa sruintit. S'a, vinde- 
cat cl zum sa vindecat. dar azi nu mal 


poate săi stea drept, ci umblă frânt în 
două. Maica, aceca azi e în pământ, dar 
sufletul ci — cine stie!.. Căci n'a voii 
să mărturisească prieteşugul pe care ii 
avea cu Diavolul. 

Sînt dispus să admit că Moş Grigorie 
nu mai era heat, Ce folos! Imi veţi face 
asupra întâmplării relatate. ohirceţiuni, 
la cari naș Avea cc răspunde: mosul 
sn sperini, sa grăbit, a lunecat, etc. 

Mos tărisorie mi-a imuăi spus încă 0 cu- 
viozitate. Un ymeten al lui, un „.solotuo- 
nar“, avea o carte cu ajutorul căreia pu- 
tea să poruncească norilur. Cartea aceun- 
sta el o smulsese din mâna altui solu- 
monâr mai bătrân, pe care, cercetân- 
du-l într'o zi. în sihăstria lui, îl găsise 
trăgând de moarte, Ce îicea cu cartea, 
prietenni lui Mos Grigorie ? 

Cind avea pusi să plouă. lua cartea 


cu el şi se ducea departe. dincolo de a- 


o Mance ee, 
m: 


3 imam ini, dăegtă, e-r” 


DELAVRANCEA-DONA : 





de GALA GALACTION 


coşti munți de prin prejur, in nişte lo- 
curi sălbatice si neajunse de oameni. 
Acoln, . deschidea cartea si o cilia d: 
no'lăzeci si nouă de ori. Când sfârșea 
cu acesta nouăzeci si nouă de citiri, 
nourii îl înconjurau si.l ridicau în sus, 
iar soiomonarul sta. cu ochii pironiţi în 
carte şi citia înainte. Stând astfel in- 
tre nouri și citind mereu. nourii mer- 
gcau şi ploua pe une voia solomunarul 
Dar un lucru !cra în cartea aceea o literă 
eu o virtute primejdioasă : dacă vrăii. 
torul dedea peste ea şi v» citea. praful 
se alegea de el. Trehuia so ocolească 
si să p'o citească, altfel nourii se des- 
tăceau şi pe el îl înghițea pământul. 

insă acest  îmblânzitor de nouri se 
vele că era mediocru mulțumit cu me- 
scria lui, căci intr'o zi vine la Moș Gri. 
corir si-i propune Să-i vânză lui cartea 
magică. Moş Grigorie îi răspunde înţe- 
lcpt : 

—- Ce să fac au cu ea? Nourii trebuesc 
purtaţi de Dumnezeu pe unde el voea- 
şte inr omul face un păcat se caută 
“ă si-i supue +; să le stoarcă ploaia, 
Voeşti, însă. un sfat prietenesc?. Arun_ 
că aiusiă carta în foc şi scapă-te de ea!.., 


e 


te-a mui făcut solomonarul. în urma 
unui sfat atât de înțelept: nu l-am în- 
trebat atunci pe loc. pe Mos Grigorie. 
Peste un an. când am venit din nou, să 
petrec vara la mânăstire. Moş Grigurie 
era tot în cimitir. dar cu câţiva coţi 


mai dedesubt ca altă dată... 


Țărancă 

















742. — UNIVERSUL LUTERAN 


. 


PROMETEU 


de ION SCĂENARU 


Invăţătorul Dinu Cişan către «l-l jude. 
cător de instrucţie al judeţului.: 


Cu privire li dispariţia d-lui Pronie- 
teu Feraru pentru care dv. bănuiţi că- 
tunul nosbu — căutat zadarnic toată 
vara de jundariui — şi, socotind că în- 
Uu'o împrejurare de acest soi-l licereu 
poate să fie vătămătoare, am onoare a 
vă raporta, domnule judecător, cu delu 
anine pornire, cele ce urmează, 


Cătunul Muotoni, compus din 70 case 
si 102 suflete, este aşezat ne un platou 
care, după cum puteţi vedeu şi din ală- 
turuta schiţă, se găseste împresurat, în 
chip de cazan. pe trei sferturi de munţi, 
ubia lăsându-ţi o spărtură, spre miazăzi, 
a să intre și să iasă omul, 

Noi împuscăm vulturi. Ca să pătrun- 
dem în cotloana trecom pe punţile care 
leagă platoul cu munţii, tiuiaţi si ei de 
prăpastii, cărora nimeni lin noi nu le-a 
zărit fundurila, si despre care atâta. stim 
că vuctă intruna, zi și noapte. și mai 
cu seamă noaptea. Alte prăpastii se des- 
chid şi pe dedesubtul cătunului. platoul 
fiind sprijinit pe niste bolți de care vuc- 
tele pomenite se 'nvolbură, se atlâncest 
şi se sparg de ţi se pare că odată cu 
somnul și visul. platoul ]luteste purtân. 
du-si casele şi oamenii, pe ape nevăzule 

Veţi zice dv.. că pentru ce nu ne folo- 
sim în drumul la trebumile noastre. de 
drumeazul ce sa scurge prin Spărtura. 
dela miazăzi. Cu toate că de multe ori 
suntem ameninţaţi ca dintrodată. fără 
nici o pricină. câte o nunie să se fă- 
ră miţenscă sub noi (după cum sa şi în- 
tâimplai), lu. ispita de a-l scotoci um- 
blând pe el. nu se mui găndeste nimeni 
în cătun, Pornesti, să zicem, ca să-i dai 
de capăt: în drum, esti încredințat că 
trebue să te scoală undeva fie la lu. 
mină, fie chiar şi în bunzetul munţilor: 
zuresti pasii si te minunezi că nici în 
dreapta nici în stânca nu se vede nica 
una lin grozăviile povestite de bătrânii 
cătunului. și tat zorinidl. în credința că 
mergi în linie dreaptă. nici nu xtii că to 
plimbi pe dedesubtul pimânlului și că 
nici odată nai să te mai întorci la ros- 
turile şi gospodăria dumitale. 


Ne-am aşezat aci după îndemuul celui 
mai bălrân din bătrânii nostri. mos Jo_ 
ian, nume ce și l-a dat singur pentrucă, 
ne-a spus el, a fost născut întro Joi 
(poate ştiţi că la ţară, viţeilor îi se dă 
nume dură ziua în care sunt fătaţi: 
mierean. jcian, sâmbotin, etc.), 

Moş Joiau nu vânează. După ce des- 
facem vulturii pe la mosieri, boierii târ. 
gurilor, ori nezustorilor care ni-i arvu- 
nesc din vreme, îl miluim şi pe el. Nae 
mulţunit şi ne bombăneşte într'una ; și 
atunci. de necaz (el știe să descânte vul- 
turii), dă capul pe spate. och'oşte vren 
răpitoare. o îlueră, întrun chip ciudat 
si n'o silhezte din ochi până ce n'o vede 
rolindu-se huimacă deasupra capului. 

N'a vroit să ne înveţe doscântecul, el 
însuşi folosinliu-l foarte var. Si nici pe 
cei prinşi nu-i ţine; ii cercetează cu 
luare uminte, se încredințează ci nu e 
cel pe care-l caută. îi flueră de plecare, 
ii îndeamnă dacă se înpleticesc, şi nu se 
urneste din loc până ce fiara na ajuns 
în slăvi. Apoi. isprava făcută. se întoar- 
ce spre noi si râde. 

De truda noastră nu se sinchisește. 
Dacă vreun flăcăiu coboară cu ţeasta piu 
rită ori pieptul si pulpele sfâsiale, târân- 
du-şi cu sufletul în gură vrada, mos Jo- 
ian, ce să nu fie încolțit a da leacuri 


ori u mesmondi un descântec se face ne- 
văzut. Căci vânătoarea e neinchipuit «e 
grea ; împuscând si întinzând cupeane 
asta nu va să zică prindere ; e numai 
un răgaz. a apropiere între cel de sus 
şi cel de jos. atât cât îi trebue flăcăului 
să se repeudă cu scula gata (cuţit, topor, 
bâtă) şi abia, abia atunci. domnule jude- 
cător, începe luptu între pasăre si om. 


tra prin preajma vacanței ude Paşti si 
tocmai dădusem «drumul copiilor (zece 
scoluri. băieţi şi fete. pentru care pri- 
mesc dela părinţii lor câte un vultur pe 
an), când, ajuns în mijloaul platoalui, 
aud vâjâialu. Repede imi pregătesc pus- 
ca, cchiesc și trag. Nu cade, Auzinid în- 
puşcătura, aleargă și alţii: trag și ei. 
Nu cade. Nu mai era vorba acum că ne 
scapă, ci teama să nu ne înhaţe vreun 
copil. Ii strângem și facem roală în ju- 
ral lor, prezătiniti_ne topoarele, cuțitole, 
bâtele (nai le avam asupra noastră în 
orice clipă) și, când să no ropezine. iu- 
tă-l pe moş Joian că flueră. 

Plueră şi pleacă cu vulturul după cel. 
Nu nai e pasăre, nici răpitonre:; e 0 
fiară a văzdubhului de o mărime şi fru- 
museţe rur întâlnite la cele prinse «dle 
noi până atunci. Nu vrem să ne scape și 
ne năpustim pe urmele unchiazului, Alos 
Join se opreste, ne măsoară. se întrurce 
şi, liniştit, își cercetează pizonierul ; 
nu-i sai dă clrumul : dimpotrivă. îl flu- 
icră mereu, se uică sus şi, călare pe al. 
intră doasuvra porţii, în bătătură, 

Asta. întreceu toate smintelile cu cure 
ne obieinu se de atâta vreme uncheușul, 
de vceia piănuirăm a ne preface că ne 
ducem pe munte apoi. întorsi pe furis, 
să-i dohovăm wuiturul. Dar napucarăm 
sajungem lui punți. când, prin mijlo. 
cul drumeacului, zăresc un om, urcând 
înccace si făcându-mi intruna samne, să 
mă apropii. 

— Domnule învăţător. zice. sunt Pro- 
vveteu, azent la. „Paradisul secietute a- 
nonimă pentr asigurări în caz de că- 
<iiorie, boală. și moarte — si vaşi ruga 
să aveţi hunăvoinţa de a vă întoarce și 
a mă însoţi la sfinţia-sa părintele, ca să 
vorbim în trei. O să vă intereseze. 

Am Iisat tovarășii si nam întors. bui- 
măcit de felul cum strivinul intrase în 
vorbă (aţi observat că nu ne-a dat bună 
ziua), și întrehându-mă cum o fi ajuns 
el să afle cătunul nostru. uitat de au- 
torităţi. nestiut de nimeni, nevăzut din 
orice parte ui veni, 

Mă “it si la d-l Promoteu: e înalt, 
are o harbă de apcstol, şi niste spete ca 
stăvilarele. Socotesc că! e necuviincios 
să.l întreb cum a pătruns aci. dar el 
parcă mi-a priceput gândul. 

—- Fu cuncuc munţii. domnule învă- 
țător, tot așa de bine ca si dv, ma li- 
nistit a-l Promotecu  ț:ășind înaintea 
mea pragul, în casa părintelui. 

Ne-a lămurit ce înseamnă 0 asizu- 
“are pentru căsătorie, apoi una pentru 
tvistele împrejurări de boali şi, la urmă, 
cea msi dureroasă, pentru caz de moat- 
te, Ascult din ce în ce mai uluit. furat 
de vorba lui, de felul cum rostea cu- 
vintele, privind uneori. cam întunecat. 
spre cusa lui moș Joian. întorcându-se 
apoi spre noi, iluminat ra un arhan- 
ehel. 

-— Ce frunte de zeu! exclamai eu ca 
un prost, minunat că un aşa om, în- 
părtește o asa meserie. i 

— Nu vă cer bani, spuse el văzând 
zăpiceala mea. Stiu că n'aveţi. Ratele 

















































mi le veţi achila dându-i fiecare căii 
uu soia. 

— "Ce credeţi dv. că este un soim pal: 
tru noi? încercai eu să repar stânți. 
cia de udineauri. 

— Tot așa, cam ceiâce este și ţurt 
pentru dopii, uni-a răspuns binevoilot 
d-l Promoteu, dovadiudu-ne că se pr 
cere sin asta. 

Ne-am asigurat, iutreg cătunul. ala 
de moş Jciun care a mormăit o ameuin 
țare şi a intrat în casă, D-l Pronut, 
venea la sfărșitul lunii ca să-şi încarta 
într'o dubă anume ficută, cei trei sul 
de soimi pe care flăcăii îi așezau, fii 
înăuntru, 

San purtat cmstit.  Plătea  fiecăriia 
dreptul când se cununa. când se înto 
cea rănit de la vânătoare și, urmaşi 
ori bisericii, când era caz de moarte. 

incepusem a ne, zidi din piatră cas 
nvui (nu din blănt de stejur ca până 
tonci).  D-l  Promoleu ne aucdleeea, Î 
schimbul soimilor daţi pe deasupra, În 
uite lucruri trebuincicase gospodăriă 
între care, cele mai de folos mesari 
nuastre, 9 srămadă de lămpi electrig 
de buzunar, Ne-a învăţa să lucrăm $ 
un sciu de capcane în cure regele ră 
dubulni odată intrat. nu-i mai era 
putință să sfâsie pieptul şi să găur 
că ţeusta  flăcăului. Av fi pres LU, 
domnule judecător, să înşir aci toat 
cele cărate dela aras de d-i Promote 

a. să ne plătească soimii, 

Mos Joian stătea  deoparie. bulhom 
sina blesteme. Odată, adunând cătun 
ne-a aîmist pe toţi, chiar si pe păr 
tele : sfinţia-sa ne-a desfăcut de bi 
tem și a oprit pe unchiaş să mai mln 
în biserică. Credeţi că sa potolit? Aş. 
moş Joian ne-a ameninţat cu vultn 
pripășit, ne-a povăţuit să ne descoto 
sim de străin şi ne-a rugat să nu-l 
cem în sinre, la bătrâneţile lui, să vene 
sângn. căci va vărsa! | 

— Vă depărtați de credinţa strămoș 
lov nostri, ticăloşilor ne honbănia u 
chiașul toată zinu. Preot eşti sfințial? 
Alungă străinul până nu descânt vulii 
rul... auziţi ? 

Odată. nc-a spus că d-l Promoteu ch 
nue șoimii în nişte peșteri că pentr 
nsta.i stringe și ne face pe plac. 

Ii chinue părinte, îi chinae, Asul. 

tă! si atunci. unchiaşul înţepenea a 
ochii împictriţi de groază. | 

— Ascultă sfinţia ta, vaerul paseri 
care se sbnte... niocurile tiiate... ochi 
arunenţi afară .. sângele pe pietre, Bby 
temat să fii fugea plecând canul cân 
întw'o parte când într'alta. după cmă 
se păreu că vine svonul suzit în si 
teala lui. 

In ajunul Nusalinor, d-l Pyromoleu s 
seşte cu o lăiliță din care scoale o 
tie, apci c pâlnie, sârme si butoa 
Lucrează toată ziua cu clești. cu fo 
feci şi ciocune. întinde firele și zie 
gata! După asta. coboară iar la dă 
se întoarce cu 0 maşină îu Spina; 
alte sârine. alte butoane, alte manitel 
dar mwui multe si mai încureate Alarăă 
ză încoace sin colo. se pierde pe ded 
suni, în prăpăstiile cătunului. urcă iat 
se cațără prin copaci, agaţă lămpi 
iar spune: gata? 

— Aceasta! o maşină care prinde mi 
zica. și se numeste radio. Cealaltă, 
care să fabrize lumină nentru cătun 
Munteni. E ajinul Rusaliilor. sa în0p 
tat. şi sfinţia-voastră poate doreste ş 
se facă lumină? Ilat'o!...  deocamda 
străluceşte numai pa platou şi în capat 
mâine o să fie si prin case. Să trecea 









UNIVERSUL IATERAR, = 743 


UN TIP DE DASCĂL 


wfesorul de fizică. on scunul și sub- 
Pa trup. brunet cu mustaţa tăiată. 
zeşte. ochii mici negri dusi în fun- 
lorbitelur, pleoapele de sus cu sforța- 
mare de-abia ii noate ţine descoperit 
ipa ochilor, privirea-i e pierdută. Va- 
e somnolentă. Miscările toate îi sunt 
ide demoale, pare că sar pândi să 
ke principiul economiei în degajarea 
piei fizice! Li scurt ba. vorbă. serutii- 
şi brutal, sacii la note si cu ov 
i peste măsură «dle obosită. căci e 
mepat întru infăptuirea multee și 
i probleme ale unei vieţi practice 
lare, de derinţe sensualiste nepoto- 
si mai cu seamă. e un mare suguliv 
eooluiui. O, da! Cine pcate sti mui 
decit el, efeclul mitume ul alcoolu- 


nci când a fost numit şi divectir 
alei protesionale. la un pahar île 
tinstind pe sceretarii, scoalei, a.ces- 
vaa să. Îi se dezlege limba și să-i 

h iveală multe din “acele taine mă- 

: pecuniare, ce se petrac pe la un se. 
rit. pe seama fostului director! 

' Dumnul Tândală. profesor si uli- 
„e om cu dublă acţiune: mâţă cu 

e sus şi tigru cu cei de jus! 

vreo trei ani mintea respectivului 
profesor de fizică si director. e că- 
i numai da un gând, de arzătoare 
ăi: să-si cumpere un automobil. 

! suni de intrare 

iorul Lândală, îmtră în clasă, Sivi- 
talugul,.. Scoate la lecţie. Si ascultă, 
i și iar ascultă. 

i tremurau ca varga! [şi făceau 
prin bănci, ca să-i  ocratească 
de ascultarea, 

Vadinuirescu, strigă domnul divec- 
pintecând cu vocea sa hârsiitoare 
hit tăcerea smerită a clasei! Ce 
illuva specifică a unui corp? 
liltura spacifică e căldura proprie 
ti carp. 

dai la câte grude îngheaţă apa? 

la 4, 

ne e punctul de topire al eheşii ? 

win căldură, ghiaţa se topeste. 

4, nătăfleață ! Răspunde-mi drepi 


la maşina care vorbeste si cântă, 
cultăm rugăciunile în care sf. Mi. 
e priveghiază după datină, 

inta a început să cânte rugiăciu- 
părintele a ingenunchiat şi după 
sa întreg platoul, cu dabitoacele 
2 împletrite, mugind de bucurie, 
Mibă, moș Joian privia la nui cu 
ki cum nu-i mai văzusem nicio- 
Rlestema şi ameninţa către săr- 
a noastră. 

mele a binecuvântat pe d-i Pro- 
şi ia spus că. dacă se simte vreri- 
md Rusaliile, să meargă la mia- 
ui cu noi pa munte, ude va fi 
și binecredincioşii vor vedea cun 
hide Cerul, 











munte, când 


sa sa petrecut. Pe 
ezul napii si sfinţia sa cânta 
mea cea mare, adută auzim un 


iri îutracolo dar nu mai putu- 
„i cu nimic, de oarece rultu- 
luașului sfâşiase de tol pânte- 
ui Promoteu şi acuni în despica, 
|. ţeasta. 


puşcă şi nu pe de lături, Lia câte grude 
ze topeşte ? 

Vladimirescu, băţăia ca o nuia de sul- 
cie sub vânt puternic, apoi. cu glas în 
timbru de neînregistrat prin diapazon, 
comphutează timid : 

— Ghiaţa se topeşte la te plus puţină 
căldură. 

—- Nătărăule, treci la loc. Ai nuta două, 

Ii scos Bosoroagă V. 

— Boşoroagă. ştii ta ce este acelera- 
ţia * 

--- Da, domnule profesor. 

— Ei ce este? 

— Aceceleraţia... 

—- Nu cu de exemplu, 
ce este ea, acceleraţia ?! 

— Aha! Da! Acceleraţia e când... 

— Lasă pe „când“ la o parte și der 
neste acceleraţia. 

Boşaroagi se frământă locului, își 
plimbă privirea când pe un părete cănul 
pe un altul, fixează un punct în tavan. 
încruntă arcadele sprâncenelur luând ne- 
rul unei atenţiuni concentrate, mozoleşte 
limba 'n gură si bolberoseste ceva pen- 
tiu sine... apoi, sc uită țintă în ochi pro- 
fesorului, fără să scoată o boahă. 

— Hi, cum e? Ce e acceleraţia ? 

— Acce.le. ra ţi, a. e. şi î-a. înhe- 
țat acțiunea verbului ajutător pe huze. 

— Vită 'ncălţată ! La loc, ai nota două! 
La mine, să ştii: că nu merge. San te hui 
cu burta pe carte sau de nu.. te las... ho- 


de exemplu... 


măi. Spuneami 


târît, te las. Trebue si alegem odată 
ariul de neghină... Mars! 

si întoreând foaia catalogului. scoate 
la lecţie pe Cucuvaie P. 

— Spune tu Cucuvae, ce este accela. 
pația ? 

—: Acceleruţie se numeşte cantitatea 


constantă cu care viteza creşte iu fiacare 
secundă. 

— Siaur! Desigur! 
băiatul care... 

Dar profesorul frânse vorba și.., ţusti. 
cât ai clipi din ochi, sări să se uile pe 
fereastră. 

Zări vouă siluete nostime! Cu un cdle- 


-— Acesta e un sfânt, și moustele lui 
să rămână ca pildă copiilor ncştri, ui 
spus păriatele îngenunchind cel dintâi. 

si ridicăndu-le pe prapuri ne-am în- 
tora în cătun. care lumina de “ţi era 
mai nare dragul, alimentat de uzina— 
mică și simplă de o puteai lua în bra- 


Uite cum se vera 


energia trasă, prin douizeci 
da Vina. din duhul pământului despre 
care vă spusei că hăuje cumplit pe tle- 
desubtul platoului. în timpul nopţii. 

In lipsa noastră. unchiasul vruse pn- 
semne să ni-o strice, căci l-am păsir 
deasupra ei, făcut cărbune. 


ATI așteptat să plece părintele, am 
tras lesul jos, lam: aruncat câinilor. 


dar câinii au tuzit înspăimântați, -ar- 
lând a cobe. 

Si pot să vă spun. domnule jurecător. 
că zărind în copaci luninile uninate de 
hinefăctorul nostru, au tăcut numai de- 
cât. 


ION SCĂLNARU 


de N. D. MICHAIL 


get îşi mângăiu mustăcioara. sc Căsne- 
ste să-și ridice pleoapele de sus, holbea- 
ză ochii ce i se rostoooleau electrizați 
în tuadul orbitelor. aruncând un zărnbet 
mefistofelic.., 

- Acum altă întrebare : 
ţia ? | 
Cucuavie se reculege puţin. 

-- Proprietatea ce are fiecare corp, 
spune el, de a-şi menţine starea de re- 
paus, ori starea de miscare în care sa 
păseste — e inerția 

— Bine, foarte hinc. Sunt mulţumit de 
tinc, dai răspunsuri ceneise, precise. lati 
un şcolar, cate-şi cunoaşte datoria. Bine! 
Treci ln loc Cucuvac. 

Și-i trânteste un cinci în calalog. 

3ezdeche Yoicu din fundul clasei, 
te pe furiș ceasul. 

— Cât mai e măi? îl întreabă în sur- 
dină Ciomag $.. corifeul clasei. 

— 15! 

-— 0oof — Of! Si făcându-şi 0 cruca pe 
pântece, îşi zice: Doarune ajută-mi. Sca- 
pă-ră de ascuitare: i 

1 scos Cioroianu Gh, ul cărui tată e 
şi el profesvr la acelaşi liceu. 

— Ce este furța, Cioroiene ? 


Ce este ine 


SE0A- 


—_ 0 SĂ 
— Corpurile, udaogă. profesorul. sunt 
prin sine înseşi inerte, nu-şi schimbă 


starea lar de repaus, nic! de mişcare, nici 
starea de aurezaţii decât numui prin 
'ause externe lar, — denumile forţe, Al 
înțeles ? Ă 
Cioroiunu stă ca viţa proptită 
tat. 
— Ce este aşa dar forţa? 


n hu- 


Wrotesorul îi dă un ghiont şi-l mişcă 
din loc, 
„— Ei vezi, adaogă el, miscareu ta din 


ioc e datorită unei forţe... Care e? 

tiioroiani rămâne cu gura căscată t A- 
poi — 

E, ghiontul, d-le profesor. 

— Păi asa, mă! Dar dacă de oxemplu, 
eu te prind la teză copiind si-ţi dau unu. 
Tu incepi să bâzăi, verşi lacrimi, te ini- 
logesti să le ierţ că nu vei mai copia... 


Ftectul acţiunii manitfestuiea, mişcarea 
li, — ce cauză are ? 
— Cauza e unu. Nota unu... e forţa. 
— Bravo! 


Si profesorul continuă : 

-- Dar ia să vedem Ciorciene, poţi tu 
să-mi Spui, caii sunt curacterele unei 
torţe ? 

sa AN: 


Și profesorul hârș, în cârpeşie o palmă. 


— Fi, care-s caracterele icrței ? 

za ia 7 

— Hai măi, că doar nu e cine ştie ce 
sentală, 

—- Da. d-le profesor! Caracterele forţei 
sunt. întâiu: locul în care palma lu- 
crează 

—.- bun ? Asta va să zică, punelul da a. 
plicaţie. 


-- In al doilea rând, vine drumul pe 
e-l urmează capul, asupra căruia a 
lucrat forţa palmei. 


— Dan! Asta însemneuză, direcţia, 
nu? ADOi-u, 

E Apoi vine. miscarea capului în sus, 
în jos, înainte sau îndărăt. 


--- Li, ce e asta? 
9 
— [ sensul. Si în cele din urmă ? 


“— Im czla din urmă, d-le profesor, vine 


744. — UNIVERSUL LITERAR 


durerea mai mică sau mai tare, după 
cum a fost palma. 

-— Asa mă! Aceasta e intensitatea, a- 
dică mărianea forţei. Curi-s deci, carac- 
tevele forţei ? 

—- Punctul de aplicaţie, direcţia. sen- 
sul și intensitatea, 

—- Pi, vezi că ştii? Tu cești doar băiat 
deştept... 

Si Cioroianu se simte măgulit de câte 
ştie. 

— Dar că să-mi spui ta acum, câte 
feluri de forțe cunosti? 

— Forţa rectilinie şi în linie curbă, 
frântă... 

—: Eh! Nu aşa. Când de exemplu tu 
ești un trândav tot anul şi eu mă ţin 
scai de tine, atunci forța se zice că e 
constantă. 

— A dn! Domnule profesor! 
forţă constantă și forţă variabilă, 

— Ha! Ilo! Nu te pripi! Nu te repezi! 
Există așadar o forţă constantă şi... Cio- 
roianu, 

— Și o forţă... 

Aia Momentană, complectează profeso- 
rul, adică ntunei când lucrezi numi 
un moinent asupra corpului, Imi poţi da 
tu un exomplu? 

— Exemplu ?,. 

-— Da, un exemplu, . 

Ciorvianu îşi rotește privirea asupri 
clasei intregi, se gândeşte la multe exeni- 
ple şi la nici unul, 


[ixistă 


— i. uite! Când tată-tău. după ce sa 
certat cu nevastă-sa, vine la şcoală... și 
tună și fulgeră... e o forță momentană, 

ie coridorul clasei se aud două voci. 

Vrotesorul se repede la ușă, o deschi- 
de. Sunt cele două siluete nostime, ce 
tvocuseră mui înainte pe sub fereastră... 

Băeţii sur în <us de bucurie, căci în 
zece minule. sună de ieşire, 

Domnui Tandală intră 
clasă. 

_— Bine! Foarte bine, Cioroianu. Treci 
la loc. 

Si-i pune nota sase, 

E scas Bărbulescu la lecţie. 

-— Ta spune tu Bărbulescu ! Ce este vi. 
teza ? 


din nou în 


— Viteza e iuţeala ce-o are un corp 
în miscare. 

Profesorul strâmbă 
clineste lung din ochi. 

— Bun! Va să zică, viteza e în func- 
(ie de spațiu şi de timp. 

— Da, d-le profesor, vileza este egală 
cu spațiul sura timpul. 

--- Bravo, Bărbulescu! Dar ja să-mi 
spui tu acum: cum se măsoară viteza ? 
Bărbulescu. "nalt cât o prăjină, cu faţa 
smeadă și ochii pieziși de japonez —stă 
atevu clipe dus pe gânduri cu şi cum 
ar fi avut «le deslegat cine știe ce pro- 
hinme de calcule integrale, diferenţiale, 
cusmolopgice și ontologice, apoi, scutu- 
rând din cap, semn că şi-a adus amin- 
te, exploadează : 

— Da! Viteza, lungimea 
măsoară cu metrul! 

— Hm! Dar îa spune Bărbulescu, ştii 


puțin din nas şi 


vitezei se 


tu care e viteza medie în miscurea uni- 
formă relativă lu un om pe jos? 

—— Da: 13 m. pe secundă. 

— Bun, Dar un tren de persoane, ce 
viteză. medie are? 

— 3 metri pe secundă, 

—- Bun. Dar trenul accelerat? 

--- 14 m, pe secundă, 

-— Foarte bine. Dar gbbnţul de pușcă ? 

—- 450—500 m, pe secundă, 

— Bun de tot, Dar poţi să-mi spui tu. 
care este vitezu maximă a unui. uula- 
mobil ? 

Bărbulescu cade iarăşi pe gânduri. In- 
cruntă sprâncenile, îşi suge nervos hu- 
ele, taie o mutră de imbecil, joacă, sa- 
cadatic dagetele dela mâini, aruncă 0 
privire pe fereastră. pironind-o pe fir- 
miunnent în asteptarea unei inspiraţii a 
Celui de Sus şi într'o clipă de străful. 
2erarn salvaloare. erăcste: 

— Viteza variază la automobile, d-le 
profesor. 

-— Asa e! Fireste că da! lixisteă o vi- 
teză constantă, dar... există şi o viteză 
care variază... Fcarte bine, Dar stai! 
Penirucă veni vorba de viteză la auto- 
mobile... Băr-ublescule, bine. du-te la loc.. 
să vă spun şi eu ceva, ce nu este în 
carte lu voi, 

— Eu, continuă profesorul de fizică, 
am de gâna să-mi cumpăr un automo- 
bil... Voi ştiţi, că suni diferite feluri de 
automobile: Ford, Chevrolet, Cadillac, 
Buick, ete. Ce profit nu aduce un auto- 
mobil la casa unti gospodar? Aşa de 
example. dacă cinevu are o funcţie în a- 
vașul X, și în acelaş timp are si o mm 
şioară, să-i spunem în Craiova, -— ia 
gândiţi-vă voi, ce economie nu poate 
face el cu o asemenea maşină... Nu mai 
are nevoe do tren! Pleci la moșioară 
când af treabă și nu mai eşti ln chere- 
mul C. FE, căci automobilul te așteaptă 
la scară? nu risti să fii strivit ca în- 
ivun tren uglomerat! Economisesti tim. 
pul! Apoi. pui tu în buzunar furturile 
și salariile servitorilor şi vichililor de pe 
mosie, «le curi numai ai nevoie, căci au- 
tumobilul te poate duce oricând, să fii 
insu-ţi străjerul moşiei tale! Ia mai 
gândiţi-vă apoi că. schimbând curostiriu 
automobilului, poți transporta tu produ- 
cător direct la detailist produsele inoşiei 
tale ca pepeni. cartofi, ceapă, etc, Dar 
ce avantagii nu poţi trage pe urma unui 
automobil ? Un automobil poale avea și 
rol de vaşnic jandarm! Te urci în el, 
dai o vaită pe străzile oraşului și prinzi 
ca potrânichile pe toţi elevii do scoală 
ce  hoinărese contrar regulamentului 
după cra nouă seara. Nimeni, mai hine 
de cât voi. nu si-ar putea da scamu, 
din acest punct de vedere. de importan- 
aț vitezei unui automobil. Și această vi. 
teză atârnă. în primul rând de motor. 
Motorul e plămânul. e inima mașşinei. 
Dacă ai un motor care nu curge, cu 
distribuţie în cap şi evlasă cu compre- 
siune ridicată, ceeace dă un spor de pu- 
tere, de viteză şi supleţe, dacă ai o 1i- 
fuziune a mașinei de şase ciliniri, co 
poate desfăşura forța necesară pentru u 









































uPca aproape tate pantele în pri 
rectă, și a atinge chiar o sută de die 
metri pe oră, dacă ai 46 C. V.aAi 
tururi — uzură neînsemnată și dlurabi 
litate îndelungată a motorului. dat 
o pompă și un filtru de benzină, 254 
ră în orice împrejurare, scurgerea coh 
tantă a carburatorului spre motor, dză 
aj un filten de aer A. C., 0 1nzere ati 
tomată a snpapelor, asizurând tn ne 
lin şi regulat, dacă ni frâne puteri 
pe patru roţi, ce opresc avântul mis 
nai în mod aproape instantaneu si h 
orice viteză, uşoară de mânuit și nun 
absolut nici un zgomot și dacă șid 
punctul de vedere estetic. maşina și 
“n &rud de eleganţă. forma sa sralin 
si sveltă exprimă mișcare șir 
planşa de bord cuprinde toate pârchă 
Ae control, care sunt uşor accesibil 
dacă ai toate acestea și pe deasupri 
un bun șofeur mecanic, atunci... 

-— DBrrrer.,, Bre... PP. 

Era un automochil în care asteplt 
neva. 

— Hi, băeţi! Staţi în liniste, până 
<ună, Pentru tocţiunsoa viitoare | 
mai departe despre: compunerea și ie 
compuneraa forțelor, rezultanta intel 
paralele rroporționalitatea forţelor co 
tanta. accelevaţiile, despre pre:atate, ni 
terie şi pârghii, adică. dela pat. 
până ln pag, 1536). Aţi înţeles? 

— Da. domnule profesor! strizară 
pii în cor, bucuroşi că scăpaseri, 

Si domnul profesor-director, iesim i 
clasă cu pași reţinuţi proptiți într 
baaton le viţă de vie, cu privireii pia 
dută, vecinie somnolentă și totuși g 
ochii injectaţi de-o senzualitate nepi 
tă. se înfundăi — în tovărăsia uni 
time siluete - în automobil... 

Băeţii pitulaţi, priveau pe ferestre 
zând ne iufundate. 

Si automobilul dispăru cu una SU 
cai putere, lăsând în rumă un pri 
praf... i 

— Fraţilor! exclamă Ciornianu, Ay 
înțeleg eu, ce însemnează fnrţăj 
mentană... 

Si clasa toată, ishucni întrun h 
de răs, 











LITERAR, e TB 


UNIVERSUL 


cPalac ea Esicrreaecs 





VASILE SAVEL: 


Lucrătorul viei şi Pelerina verde 
(Fditura «Ancora») 


Un scriitor sincer cu sine itisuși si cu 
ceilalţi. un observator aprig, dar mitos 
si cuminta, Vasile Savel si-a pus în 0- 
pera lui ce-a simţit real, în momentele 
sale de reverie nesfârșită, în 
sale da toată vremea, în disecările sale 
zilnice. Dencoia tipii săi sunt nişte re- 
voltaţi —- pentru că viaţa este nedreaptă 
cu ei si ci cei mai mulţi—eroii săi sunt 
simpli. dar puternici, umili, dar nu si 
vesemunaţi, 

Pete “ina rerde este un caleisloscop de 
toate zilele. un film al evenimentului 
silei, Spiritul de observaţie al lui Vasile 
Savel se înceareă asupra tuturor sub'ec- 
telnr la ordinea zilei, pe care le explică 
le comentează. le dă o stare civilă în i- 
mensa si nesfârşita cronologie de azi. 
Sunt lucruri interesante. ce trehuesc no. 
tate cu creionul albastru pentru a fi re- 
ținute, 

Lucrăinvul rici conține o' serie de nu- 
vele și de schiţe, Vasile Savel este un 
scriitor realist La ei viziunea este trii- 
i. adică un fapt, De aceia scluiţele lui 
sunt documente omenezii şi nu lucrări 
de amator. Pare că primul volum con- 
plectoază pe al doilea. 

Lectura. este utilă şi stilul elar. curgă- 
ter si fără mestos: uzul greoiu al unei 
taine de imprumut. 


GHEORGHE CERNEA : 


Floricele din jurul Cohalmului 
(Poezii populare din Acdea!l) 


Este o fericire că mui există şi azi u- 
matori de literatură populară şi, mai 
ales, de poezie populară, Inceputul veă- 
tului trecul. a fust un fel de laborutor 
unic pentru dezvoltarea poeziei  popu- 
lare, Se pare că scriitorii și poeţii sau 
luot la întrecere pentru a culege si a 
preface legendele si posziile popoarelor 
simțind pericolul invaziei nodernistiu- 
lui. care ma întârziat să vie cu drumu- 
ale de fier, cu avionul, cu vaporul pev- 
fecţicnat, cu automobilul. cu toată n. 
sinăria modernă, prin prumofeane, prin 
telegrefia fără fir, prin radio. Farmecul 


trecutului trebuia să înceteze și, cu e), 
legenilale poeziile poporul: TI. 
In Germania. prin lterdor, care a fă- 


cit o coloeţie faimoasă de puezii popu- 
lare, prin fraţii Grinwm, care au adaptat 
in literntura germană poveştile şi bas- 
mele mitologiei germane, mai ales prin 
indemnul marelui Goethe, fulktorul a fast 
impus atenţinii și dragostei masselur, 
ca şi elitelor, Culegeri de poezii popu- 
lare sau mai îăcut, la îriceputul veacu- 
ni a! XLX-lea. în Serbia de către Cara- 
pici. în Grecia de către Fauriel, iar l 
noi folklorul a cunoscut poate cei mai 
mari maeştri ai genuluj. Colecţia de ba- 
lade si poezii a lui Vasile Alexandri. nu 
numai că este una dia cele mai fru- 
moase din câte există, ci este oare cum 
inspiratoarea de mai târziu a întrozei 
nvast re Iovu culte, un fel de ciclu 
homerie, Graţie Muzei gingase și tine- 
vești care îi inspirat ne Alexandri, aces- 
te bolade şi poezii, mlădiete de el, ne-au 
dat o operă literară d2 csa mai mare 
importanţă. Tot ce su cules mai târziu 
en poezie populară de Ilarnik-Bâvrseanul, 


analizele + 


de Sevastos, de Gh. Dem. Teodorescu și 
alții nn are decât vu valoure relativă 
cu mici excepţiuni de poezie lirică şi nu- 
mai în versuri izolate. Alexandri a reuşit 
să ne redea totul din mitologia Popo- 
v-ului românesc, levendnle lui croice și 
din liviea sa, în monumentala sa colecţie 
Nu numai poezia popnlată a avut un 
miestru incomparabil în Alexandri, ci si 
basmele. iezendele, aneclotele noastre 
istorice, au păzit în Ion Creungă şi în 
Petre Ispirescu, doi mari prozatori, iar 
mai ales în Creancă un art'st fără pe- 
techa. 

Si crunicarii au dat subiecte de inspi- 
rație poeţilcr noştri din epoca henaşte- 
rei, Mai toate baladele sale minunate au 
fost inspirate !ui Botintineaniu da către 
Naculeea, 

A fost o adevărată îndrăzneală din 
partea d-lui Ghecrghe Cernea de a fi 
publicat un nou volum. caro este o cu- 
lezere de poezii populurve. Din comuni 


- 


Puiloş unde sa născut culegătorul, în jud. 
Munedhoara, în Țara Zarandului, în rus- 


trictul Sibiului si al Târnavelor și-a nu- 
tut strânge aceste poezii care prezintă, 
nare care interes, iar unele unt într'a- 
devăr frrmoase. Numai te A a 
si volumul său este bin» venit. stăm 
si not mai jos, pe acele care d su pă 
vrut mai caracteristice, Spicuin: 


„Cine ara dat dorului, 
Aibă casa cucului, 
Și odihua vântului“, 


„Cine-a “nceput herile, 
Aibă ochi cu zorile, 

Si fata cu florile 

Căci hori'eas s stimpărure, 
La omul cu supiirare, 

Crici şi eu cind mă suie. 
Cu herite mă stâmpăr, 


Măi bâdiță ochi' cuminţi. 

Ori ce-ar fi, să nu mă mundi, 
Căci mă ştii cd um părinți, 
Si mă ști, bădiță sti, 

Că am curte, nici moşii. 
Noni dor a. le iubi, 


Duete, dute, dovrule, 

Du-te călătorule. 

Legănul prin ierhuri, fân, 
S'ajungi la vădită *n sân. 
Sd.i szui rar şi "ncetişur, 
CH vu mai pot de-al lui dor. 
Mult mă 'nlreabă iedera, 
])e ce nus verde cu ca? 
ledera poate fi verde, 

Că tot în pădure șede, 

A plecată Tu pământ, 

Si no bate vântuvile, 

Ca pe mine gândurile. 

Si no bate vânturi reci, 
Ca pe mine ginduri seci, 
Eu cir badea departe, 
Dcuă dealuri ne despurte, 
Don dealeri şo pădune, 
So grădiniță cu mure, 
Hui pădurea su tiiem, 


Murele să le nâncăm, 
Pe badea să-l sărută. 
LUN POTI 


GH. ASACHI: 


„Povestiri istorice“ 
publicate suh îngrijirea d-lui PETRE 
V. ILANES. (Biblioteca Căminul”) 


Des.re o bibliotecă: a şcoalei secundare 
se vorbeşte de atâta vreme la nui, fără 





Do O O ae ei 


'a niciuna din încercările, din nume- 
rousele încercări făcute, să poată înde. 
plini conilițiunile ideule ale unei asttel 
de înfăptuiri. Si de cât de mare folos 
este o astfel de colecţiune literar-lirac- 
tică ne-o atestă numărul cel mare de 
clevi şi eleve cari aleătuesc majoritatea 
nassei noastre cetitoare, Ce năcat, însă 
că clevul dernic de lectură sau împins dle 
cerinţele tuturor prograsnelor si! cetească, 
— este nevoit. de cele mai multe ori, să 
inghită, cuntă cu alimentele sufleteşti, 
propri vârstei si, putenii sale de per- 
cepţie. atitea insanităţi etico-estfelice, 
atâtea producţiuni literare, pseudo-lite- 
vare, suu a-litevare, atâtea suiri în care 
dacă arta rimâne terielită, nici morala 
nu scapă în mui bune cendiţiuni, 

Iată dece salutim cu bucurie toi pasii 
pe nisip. toate încercările cari NăzIese 
la împlinirea acestei lipse atât de adânc 
simţite. Că şi biblioteca hbterară stiin- 
țifică. editată de Cultura românească 
<ub denumirea de Cămănul — tinde în 
acelus sens. e noîndcios.  Neapărat că 
nici ea nu poate fi considerată în între- 
gime ca atare. Interesant e că, totuşi, 
se apropie, mai mult decât altele (unele 
chiar iaarte vechi şi foarte reputate) de 
țiula prepusă 

O dovadă mai mult este fatul că, în 
diferite rânduri, editura sa adresat di- 
feritar specialişti rugându-i să-i întoc- 
moască nutnare polr. vite şi ca fond lI- 
terar, şi ca preocupări educative și ca 
limbă. 

Printre numerele tipirite sub atât de 
fericite auspicii sunt cele «le mai jos 
(113184, IG Ț116. 25—1206, 197-128, 

—194, 1ăt his, 1%3—144) publicata sub 
livecta alia a d-lui prof. Petre V. 
lanez. dela liceul Mihai Viteazul. 

Intr'adevăr convins de necesitatea u- 
nei astiel de lecturi. de valoarea litonară, 
(mai redusă) şi educativă. a povestirilor 


lui Gh. Asachi, d-sa. ne dă următoarele 
ti: Bogdan Voevod si Dragoş (pentru 
clasa. I-a): Alezandru rol Bun. Valea 


Ab (pentru vechea cl. TIT-a. azi a II-a); 
Petru heeş pentru vechea cl. IV, azi a 
IEl-a) si Seidrigheto (ventru vechea cela. 
să a V.azia IV-a — tot atâtea povestiri 
simple. si ca fond și ca stil. perfect, Va- 
tvivite cu gradul e înţelegere al copii- 
lor cari trehue să-si dea seamă în fine 
că adevtirata nuvelă istorică. aceea a, 
lui C. Nesruzzi şi AL. Odoheseu, nu sa 
putut nazte aşa dertată, că. prin urmare 
sub cele mai r'ulimentare înfățișări, ea 
se datoroste lui Gh. Asachi faţă de care 
am fost. atât de ingrați: 

Dacă am considera aceste reeditări, 
modernizate numai ca ortogratie, o în- 
cercare de  reînviere a uboi părti dinu 
activilatea, nwultiplă a lui Asachi — 
rostul lor ar fi salutar. 

Nu uitai însă că, pe lângă un semn 
ivolat de recunoștință, ele înseanmniăi o 
măaură pedazozică spre a se aiunge lu 
cultivarea armonică a sufletului copilu- 
lui prin ajutorul exemptelor de neînlă- 
invat. Tati din ce cauză, dosi apărute 
Mle nuliă vreme. nu ne-am putut stă- 
pâni să nu le rolevăm. recomanilăndu.le, 


cu toată. căldura profesorilor de limba 
maternă. părinților şi educatorilor cari, 
pe lâncă clasele amintite. le mai pot 
utiliza si la clasa a VI-a unde noua 


proeramă analitică a. dat oarecare aten- 
țiune atât de uitafului [h. Asachi, 


PAULI, 1. PAPADOPOL 





746, UNIVERSUL LIPIRAR 








1 e ca Î m ua 





CP'ORBAC ca câwrcasnnaslaa sa 
TEATRUL NAȚIONAL 


„PARISLANA” 


Ivainle ue inceperea spectacolului, am 
spus unui carmarad, că mi-e teumiă la re- 
prezenituţia Parizianci, Mi-era frică să 
nu susist la o adaptare. nu a piesei, ci 
a interpretării, Ş: de ce ţi-e frică. 

Piesa e veche, A făcut, -- spune ceru. 
nica vremii -— multă valvă. Poate prin 





D-na FILOTI 


litiu Atracţias, Dar cu nimic specifice. 
Poate prin curajul punerii în scenă a 
unui menuj, fără sfială, în irei. 

Dar Pavisiana e o piesă cu oricare 
alta, Subiectul simplu. real si tratat. 
rea]. Aşa de real, că nu impresionează, 


e 


Clotilda (Parisrana) e marntată cu ut 
bătrân perde vară si prost si ridicul. 
Ctutilda îşi alege un armani, Il uduce în 
casă, Amantul o iubeste si e gelos. Ori- 
bil de gelos. Arţăgos ţipă întruna, Al- 





d. N. BĂLTĂŢEANU 


moxsferiu fumiliară e în acest trio, Faţă 
de sotul imbecil o aparenţă de jenă. ca 
morala famitiură să fie satisfăcută, Iar 
încolo, ferivea ca să-și usigure trăinicia 
casei, =i săi nu sufere în satisfacerea ca- 
priciilor, are un amant de inimă, muj 
pe urmă altul, revine lu cel «tintăi şi face 
cum e mai uşurel. ca să obţină slujbă 
pentru bărbat. 

Este totuş în adâncul acestui subiect, 
un prafund sentiment de amărăciune, 
pe care-l vădeste piesa printr'o serie de 
încrucisiir; de replici. 

Și este si o fâlfâire de comic. une- 
or! tare și amar, determinat de con 
tvastul dintre atitudinea convinsă i 


personugiilor că așa sunt şi an motiv, 
cate nu fost acoperit de nevpu Puri- 
sianei de ui avea numai decăt un umani 
de inimă și de schimbarea lui, cu să 
păseunscă slujbă hărbatului său. 


* 


Interpreturea a fast o adaptare minoră 

D-na lilotti a fost Parisiana, cu toate 
inijloacele  remurcabile de cochetă. ci 
toată varietate de posibilităţi. pe care 
le are marea artistă de a sublinia trece- 
vile dela stările sufleteşti cele mai simple 
la cele mai complicate, cu toată forţa-i 
erudată de a hctărnici comicul situaţiei 
îlrun complea driumatie. 

N'as putea spune despre partenerii d-nei 
Filotti acelus lucru. Câte-si trei suni si. tu. 
lentaţi si cu experienţă scenică umil: 
Soreanu, Păltăţeanu şi Critico, 

D. Soreanu cu nalt prea monotem. D. 
Dălțăteanu nui: sguduit de gelazie zi 
explosiv. D. Critico nai hine ni jucu, 


PB. CRECHOPIDE 
+ 


TEATRUL VEN TURA 





„FRAȚI DE CRUCE”, comedie 

in 3 acte. de d. Paul Prodan. 
Finish iinprejurările cauză de intâr- 
zlere la cele mai multe reviste, pentru 


upariția imediată cu ta iure. a cronieci 
Hrumatiee, se întâmplă că părerile tale 


A AEZ ap | 


ARD a 


„23 





D-na LENNY CALLER 


să nu mai prezinte iuportanţă în uz 
că piesa „a “căzut“ sau să apară în- 
vechile cind piesa face serie. 

Inaetualul. specific cronicei dramatice 
la reviste. îți îngăduie să fi: de cele mai 
multe ori obiectiv. Impresia bună sau 
proastă (se întâmplă de cele mai multe 
om!) a fest rousă de timp si atunci Ii- 
berat de sentimente, adesea şi de subiec. 
tul piesei, isbuteşti să găseşti calităţ: 
unde nu vedea; decât cusururi. 

Uneori. si acesta e cazul piesei d-lui 
Prodan. dacă socoteşti că cititorilor unei 
raviste nu mai trebue să li se po- 
vesteuscă subiectul cunoseut prin ziare 
sau datorită succesului, te simţi stinghe- 





vit în elunul de a lăuda. Iipsindl catel 
cure sii te justiiice, 

A vorbi în generalităţi înseamnă a da 
unei piese cu „l'raţi de cruce”, semnifi- 
caţii mai urave «lecât au fost în inten. 
(ia autorului şi s'o privezi «dle farmecul 
e; propriu, legar atât de strâns si Ivo. 
rit din subiect. 

Subicetului j sau făcut unele cbierţii, 
Nici una întomeialtă însă, fi ndcă nouta 
tea lui sti in specificul său roniănese 
și felul cum a fost tialat. Si d. Predan 
sa dovedit un iscusit mirestesuzar de 
teatru si bhozat în fantazie. Sunt însă 
unii cari vor să pgăscască si defecte auces- 
iei comedii amuzante, fără pealenţii de 
niiversal zi etern tate, Dar cine poate 





D-l TIMICA 


unulţum: pe îcată lumea! Nu au ipărut 
pare utăţi pretenţiosi esleţi cari păsece 
lipsuri gruve xi lui Shakesţeara ? 

Ubiecţiile lor nun putut. însă diuna 
succesului pese: şi credem că autorul 
a primit astfel cea mai mure satisfacţie, 

Dreprt vurbind, chiar scopul unor ast: 
lol de piese este să amuze și să aduci 
bani la casă, La ce bun să lo iei în se. 
rios şi să-ți incurci mintea analizând 
verosimilitatea subiectului sau verdictu- 
lui psihologic ul erciler, când îţi dai 
seama că eroii nu sunt decât marionete 
caro se mişcă în cadrul unor intrigi 
bine fixate şi cu desnodăninte prevă- 
zute. 

Ce prezintă oarecare interes în acest 
pen «4. prese este inventivitatea autoru- 
tui în tratarea subiectulu:,  pentrucă 
subiecte nui, e greu să mai ceri. când 
se serie utila tealru şi se rulează atâtea 
tiline. 

D. T'rodan a reusit în această direcţie 
si este pica că nu avem curaj să 
repetăm cuprinsul unui subiect, care in 
fiecure seară, anwză pe tot mai mulți. 
Dacă izbutim astfel să. faceni pe unii 
curios: să vală piesn, misiunea noustră 
e îndapiinită, fiandeă aceasta, doream: 
“ă vedeţi „Fraţi de cruce“, 

De data aceasta putem spune, isiu- 
ne, Altădută ar putea fi si o răzbunare. 
împotriva acelora care nu's obligaţi să 
se ducă ia teatru, 

Cei; cari au văzut „Frați de ceru. 
ce”, Sau vor verleu-o, ne vor da dreptate, 
când afirmiărn că între d.nii Tinuica, 
Por Marțian și d-na lL.eny Caler este 
o accentuată rivalitate de a excela în 
volurite încredințate. D. Matei bine și cu 
accent moldovenesc. la care ţine atât de 
mult. 

Punerea în scenă de u, Victor Ion 
Popa. LE aestul spus. 


ION PLOROIL 








CLAUDE ANET 


de YV. DAMASCIIIN 


Au trecut zece ani dela războiul cel 
are si. pe piaţu literară, se mai aruncă 
ci. dn când în când, pugini smulse 
i viaţa frământată brutal și imgrat, 
ţa uraganului trecut, şi gustul nrai 
e incă excitat de opere în cure pulpită 
emurile ucele, 
Apar cu intermitențe, dur apar. 
Suntem încă în mirajul plasei intinse 
Remarque, plasă care poartă numele: 
Im westen nichis neues", 
Pennurque ni l-a aruncat, acest Tnatu- 
H] brut. în toată goliciunea sa tragică, 
artea u răscolit lumeu literilor si-a. ri- 
at pe piaţă valuta cărţilor cu subiect 
n văzhoiol mondial. 
Dacă voim un exemplu (lovestitor. îl 
lim imediat în bibliogruatfiile actuale, 
de ne va surprinde numărul relativ 
re — în noi ediţii sau noi cărţi — a 
rilur cu asemenea subiect. 
N: sa anunţat o altă ediţie u cunos- 
tei cărţi „Qiend la ferre tremblu, 
sutorul care se numeste Claude Anet, 
ja cărei reputaţie e bine stobilită în 
tul publicului cititor. şi favorizat de 
pieiile lu:, a. găsit momentul oportun, 
Ni-i proaspăt încă în memorie cărțile 
mare tivaj și de mare succes de li- 
irie apărute succesiv : „Les bergrries“, 
"Petite ville“, si „Lu revoluliun russe“, 
ltriune” (jeune tlle russe).... 
Cu ultimele, Claude Anet evocă febril 
pectele tragediei vieţii ruseşti : vevultu. 
[A 
Puţini dintre seriitorti postbelici. care 
bau putut reda într'o mai duvubilă 
că și cu mai mult adevăr istoric, zi- 
e teribile ale revoluţ ei ruseşti, ca pu- 
bile lui Anet, 
De remarcat faptul, că părerile lui 
pet astițirii color petrecute în  Nusia. 
t prea puțin diferite de opinia publi- 
Sunt păresi si probleme pe cure le 
zi “ci și colo. Păreri cotidiene, schim- 
is între două, schwartzuri. la un colţ 
stradă... 
Și totuşi, părerile lui Anct -— sinonim 
rile tuturor — sunt asa de bine al. 
ie pe meiul rusesc pe care ni-l schi- 
„că operile prind. 
Deşi simțim o tebrilă arabă cu care 
ie-: stil extrem de telegrafic. scene 
a conturate — Anet şi-a împus per. 
alitatea sa scriitoricească, prin pre- 
ia cbustă a condeiulu: său, Un talent 
istic, sprijinit de.o cultură uriaşă. 
iceasta ne aduce „Lu revolution russe“ 
„Qucerd lu terre tremble“ vine să ne 
lire din nou cele expuse de autor 
i înainte. Dar de această dată mediul 
atmosiera rusească se dozează, Sce- 





















Pa. 


UNIVERSUL, EDER AR, — 737 





aaa SEperaraca ici 





nele sunt redate c'o previzie istorică, re- 
nuwareabilă. Si totuşi fără a fi surde, fără 
a imirosi a sti'nţă greoaie, 

Subiectul banal; un moft. 0 dragoste 
nefirească între un tată de familie. care- 
și aplicase timp de câţ'va ani un rezim 
de educaţie a voinţii spre u se ţine «le 
reţeta moralei. şi-o fată cmancipată, ci 
caruetor suspect. Pe Paul îl iubesti? [n 
acest caz, dece mcartea lui. o aruncă în 
braţele lui 'Savinski? Am pune drept 
premiză, acel cult al cărni —- pentru 
a vorbi științific : senzuulismnul slav. Asu 
ur părea la prima vedere. Dur paginile 
care so succed, vin să spulbere ideia 
propusă, Yom remarca 0 dibuitre prin 
sentimente : centradicţ'e iluzurie și :le- 
cepţionare. ' 

Asa se prezintă cartea 
vedere psihologie. 

Concepţia sociologic-politică, care e 
predominutosie cu toată părerea «le rău 
a autorului, «ste matur si veridic sus 
ținută. 

Acum autorul dispare: il vom să 
confundut în figurile creaţiilor sale, d 
autor îl va chema prințul Woliuski, Su- 
vinski, Lidia... și câteodată chiar Seruco- 
nof, 

li vor discuta părerile 
alias a op 'niei generale — Semeonoi va 
vovbi totdeauna de bine comunismul 
propagat de armata roşie: „singurul 
partid care poate triumfa astăzi este acel 
care a promis pare şi pămdut... Nimic 
din vechea, societate nu va subzista si 
noi vom prezenta un nou sisteni...* 

săei „rusului nostru îi place să arute 
că nimic nu-i este imposibil... Noi sun- 
tem un popor religios, Dar formele vechi 
ale reliziei sun: goale de conținut. kie 
cad în ţărână, Cu no:. o nouă Evanghe. 
lie se impune omenirei..“* 

Cuvintele sunt bombastice. poale: cu- 
vinte de teorie care nu se potrivesc cu 
realitatea faptelor. Timipul a venit să 
confirme nuditatea lor vervirlică 

Fioura lu; Lenin se desprinde viu; 
îl vedem cu faţa aprinsă. cu spună lu 
gură : „camarazi, munciţi pentru prin- 
ciptile noastre, dar nu uitaţi buioneta. !* 

Partidului îi trebuic un Robespierre; 
și îl va aîis: îu persoana lui Semeonof. 

Si atunci e firesc ca în faţa unor a- 
soemenea lucruri, I.ydia să se închidă în 
turnui de fildeş a gândurilor sale — 
Ea e n creaţie a vachivlui nihilism de 
pănă atunc:, care acum nu maj întră. în 
calapourlele vremuriler precipitute.: Iy- 
dia are o diferită concepţie, si chiar 
ducă ar fi acesta pe care ei 0 servesc, 
mijloacele şi rezultatele mişcării, nu se 


du punct de 


3 
ă 


L 
Liă 


autorului — 


mai potrivesc delee cu mijloacele și re- 
zultatele visul» de au. 5: e nalurul, Lie 
lurile atinse nu mat sunt idealuri și 
uduc cu ele deziluzia. 

Si ea a spus ci: „revoluţia se face cu 
victime", Dar, încercată, primeste ca un 
din acele victime să fie toma: Paul? 
Naivitatea bonomă cu care protestează, 
e luată drept scuză: şi scuzu e univer- 
sală. 

Numai Savinski este răsfiițatul parti- 
dul lui Lenin si Trotzki, Atât doar căe 
îmbvăţsările lar prea amicale, îl vam 
dor. Si aceasta va constitui nenoroeul 
are. il va umrări fatal, 

arin: întregi de istarie a zilelor ne. 
norocite a evenimentelor dinu Husiu, se 
vor filma întregind icoane, și nu vor 
ivita vetina prin realismul lor brutal, 

Homanul ur părea să die social. ȘI to- 
tuzi nu-i, Autorul vrea să ni-l jinpubă 
drept ronan de intr gă funiliară. nu- 
mindu-l chiar printrun motto „la tra- 
perie d'alcove”. 

Tragedia alcovului ?! Anot 
singur o pafă. Ne prezintă 
neisprăvite, superficiale. 





şi-a jucat 
perzonazii 


Doar Paul apare meteorice — co mo- 
rală imdiscutabilă — şi dispare în stri- 


luciren lui, 

Incolo : Savinski e tragedia voinţii fără 
voinţă : Lydia o five care pozează şi Tno- 
reu ne înşeală şi se înseală, Senzuuli 
mesliocri, cretini. 

Și totusi „Quand la terre trembla“ a 
avut succes. Nu ne miri, Se poate ca şi 
noua erliiie să-i aibă. Si iarăși nu ne 
von imita, 

In Franţa se răsplătasie în deajuns 

munca și talentul; ba chiar si numa! 
câte una «tin ele, 
*„Quanel la taree trembla“ se situiază 
median. L-a ridicat stilul  culant, ex- 
ponsiv, cure, deşi sărăcăcios şi prea ară- 
bit. are încă destulă eleganţă şi serio- 
z'tate matură, 


Cartea lui: Anct e o frescă a revolu- 


ţiei ruseşti, a vieţii sângeroase și bru- 
tale. T. destul şi atât. 
Dar resursele lu; Anet nu-s epuizate. 
Mai așteptăm încă, 








748. — UNIVERSUL LITERAR 


GE & Ca SN-S3sea... 
1] [7 9 


D. N. |. RUSSU a publicat în editura 
„Institutuiui «te literatură“, un studia 
asupra BASMELOR LUI ION CREANGĂ. 

Studiul «d-lui țtussu e o limpede şi «do- 
cumeutată unaliză.; e mai ales o entu- 
zastă cercetare, care ajunge Ja înche- 
evea nu hiimai logică. dar determinuntă: 
„Citiţi.l pe Creangă”. 

Dar să cităm | 

„Cemunicul cu căldura expresiei pi. 
toresti, teyul totdeauna de limba expres 
sică, necoşă şi într'o structură de vo pu- 
ritute unică, scrisul lui Creangă poate 
fi desigur dat cu model de realizare ar- 
tisticii, 

„In fata ofensivei de astăzi a desechi- 
Hbrutui şi monierei stilistice, a dibuirii 
după formule şi a agresizității talentului 
nul evident putem spune srriiioritori înte 
dărăt la Creangă, deoarece limba unui 
neam evoluează cu fiveare moment li- 
terar al ai, Și Uteratura noastră dela 
(Creangă până astăzi, a avut mai mule 
momente în ecoluție*, 

Apreciem studiul d-lui Russu si pă- 
lrunşi de însemnătatea  coneluziei ne 
vom îngidui să apelăm, ca prozntorii 
de toate scoalele, cari ilustrează actua- 
lui moment hterar să-şi aducă aminie 
de scrisul lui Creangă. 


Apar la Chişinău ARHIVELE BASA- 
RABIEI. — revistă, de istorie şi geozra- 
fie, — sub conducerea d-lor profesori 
universitari “|. G. Bulut şi C. N. 'Totne- 
scu, 

l o revistă de nire însemnătate a: pe 
care numai profesori harnici. răbdători 
si hotărâți să atune materialul necesar 
documentar privitor la Moldeva dintre 
Prut și Nistiu. puteau so facă. 

Pe d. Bulai îl cunoastem de mult, cât 
e de stuilios, 

Colaborează la revistă învățatul eps. 
cop Visarion al Hot'nului, I. C. Băcilă, 
distinsul profesor si ziarist LL. f. Boaa, 


REVISTA SCRIITOARELOR ŞI SCRI- 
ITORILOR ROMÂNI sub îngrijirea d-ne: 
Aida Vrioni, upare în acelas ritm lunar 
şi cu prieteneuscă sărguință a colabo- 
ralorilvor. În numărul din unii (Oetom- 
brio) sumt citeva „gânduri «de toamnă. 
semnate Aline P. Vistrascu. 

„Pentru ir smul lor, ne vom îngădui să 
cităm 2 

„Gcinduri de tloumună, grele uneori, ri 
un stol de corbi cind croncănese în. fue 
rul men, sau uşoare ca un roi de fluturi 
albi pe cerul încă albastru”, 

Alt gând de toamnă : 

„Sunt în viaţă zile de întunerec şi zile 
«de tumină ; să Te suprapunem unele peste 
alele (Sullinierea e a redacției) ca să 
căpătătn un clar — obscur suportati”, 

Ne permitem să așteptăm și gânduri 
de iarnă”, ca. atunci să „suprapunem 
zilele unele sub altele”, 


ANALELE BRĂILEI nuniăr festiv. 

Excelenta revistă hvăileană a consa- 
erat numărul din urmă, serbării ce se 
pregăteste pentru an versarea centena- 
rului liberărit Brăilei. 

Si cun putea să contribue mai frumos, 
mai din plin o revistă. care e întemeială 
cu fondul spus limpede, că e revistă de 
cultură reg'onală, decât procurând ad- 
mirabil material documentar din trecu- 
tul Brăilei, 








Geaz obhearsu 


Au scris d-nii N. Iorga (Unde e istoria 
Lrăilei?), Mih, Popescu (liiaua şi celu- 
tea Bră len). colonel C. Demetriade (Ase- 
diul Brăilei la 1828), Radu  Portocală 
(Nogoţul Brăilei), E. Vârtosu, ing. Co- 
violap Stănulescu, etc, 


In tânăra „VITRINA LITERARĂ“ (No, 4) 
am găsit intrun articol intitulat „Sado- 
veanu':, următcarele rânduri: 

„In operu d-sule. dacă ai curajul de 
ov parcurgi toată (cum ai acea nebunii 
de a uștepta stărşetul tumii) ui să = 
seşti peste lut acecias ocmeni (în esenţă) 
si acencaş natură (lut în esenţă) incenănd 
eu Şoimii” şi isprăvind cu „Zodia can. 
cerului“, impropriu zis: adică su îsprări 
ereodată d, Sadoveanu?" 

„Dacă ai curajul de o parcurgi” e li- 
tevatură de vitrină, 


D. &. TUTOVEANU stărueşte cu bună- 
voinţă de dascăl să scoută lunar revista 
„Ser sul nostru“, Am văzut ninmătul pe 
Septembrie, cu un pios articol pentru 
Mihail Lupescu, care a sprijinit aproape 
toate revistele de frlklor dir Moldova. 

Despre Mihail Vulyescu a scris cârul- 
va cu admirabilă iusuflețave, învățatul 
lun Simionescu. 


La numit atunci „eroul necunosent'. 


B. C, 
* 


UN UITAT este si Constantin Golescu. 
căruia, în diferite rânduri, revista nous- 
tră i-a consacrat paginile sale. Vauluu- 
rea lui este minunat subliniată de criti- 
cul itulian Gioachimo Miloia în prefața 
nuvelei „Omul Qin vis”, trad. din Cezui 
Petrescu şi publicată în colecţiunea „Is- 
lituto per l'liuropa Vrentale“, 

Neproducem (lupă traducerea din ..Cu- 
rentul”) pasagiul respectiv : 

„Nu este decât un veac de câni un 
muntean bogat — Golescu —doscoporia 
Decidantul. Impresiunile de călătorie ale 
»mului acestuia — de geniu. dealtiel. si 
inzestrat cu o frumoasă inteligentă şi 
cultură — are adesea uccente de nrinu- 
nare asemănătoure celor ale lui lisbeck, 
eroul lui Montesquieu din „l.etties per- 
sannes". O uimire amestecată cu stânmie- 
nire, în faţa unci lumi necunoscule. oh- 
servaţini pline de spirit, reflexiuui îne- 
lite si adesca o vână umoristică subtilă: 
iată ceiace putem găsi în descrierile lui 
Golescu. 

I.uând contact cu o civilizaţie veche. 
=euduitoare de revoluţii. dar schimbată 
numai în clasificările ei sociule si mo- 
vale şi de a statornică tradiţie culturală 
— avea întradevăr de ce să se uinnească 
hoerul valah. abia sosit dintro ţară «de 
plugari şi «de ciobani”. 


„DELA CÂMPINA“ ne vin stiri pruu- 
ste: Ateucul popular, care poartă  nu- 
mele lui ilașrdeu, ar tânji; o altă aso- 
ciațiune (ca caracter mai mult profe- 
sional) — la fel. 

O comemorare a lui Eminescu nu su 
putut face tocmai pentrucă acolo unde 
se păsese 5-6 societăţi: culturale, niei- 
una, ha cutezat să-şi încarce conştiinţa 
cu răspunderea unei ustfel de festivități. 
Si încă: foaia locală a trehuit să-si în- 
târzie (cu 4 luni), apariţia din... lipsă de 
fonduri — ticru care a împieilicat-o să 
închine (așa cum procctase) un număr 
lui Eminescu. 

Toate acestea ne smule o singură îu- 
trebare : Si sc fi sleit entusiasmul celor 





























































câțiva cărturari cari au la activul lor 
atâtea fapte vreanice ? Ne vine preu su 
credem și abia aşteptăm momentul unei 
reveniri fericite. 


CÂT DESPRE .Cânpina, ziar-revist 
lunară” — deşi a fost silită să-şi ră 
scă apariţia totusi continuă să dovet 
dească destul de evident gustul și pri. 
cererea conducătorului ci. 

Plin de interes urticolul d-lui Mihăi. 
lescu-Conemy : Din trecutul Câmpinti, 
în măsură să ne arate legăturile unor 
personalităţi ale sufletului românesc i 
acest oras care a adăpostit până și 
George Barițiu, 

Promiţătoare nouile 
!ierşcovici, E. Velze, 

Nu tot acelaş Lucru vom spune «lespre 
d, St. coctruţ dim al cărui articol despre 
„Valoarea operei lui Mihail Lmivesey” 
am înţeles doar atât: noul colaboritor 
nu va fi făcut, în prealabil. restule e 
erciţii de stil și compunere, nu e fanii. 
vizat nici cu limba, nici cu gramaiica 
romănească. Dar asuyra acestui articol) 
— care, ca fonu e destul de interesant, 
VON Diai Yoveni, 


colaborări: $ 


DESPRE O REÎNVIERE CULTURALĂ 
A BRĂILEI se poate verbi. Ne-o înpărdue 
„Luceafărul“ (ziar independent cultural. 
național) condus, cu grijă. de avocatul 
[. C. Sava, cum și stirile pe care ni le 
aduce, Demnă de relevat atenţia pe car 
acest ziar, îl dă versului si politicii de 
culiuralizare a satelor, 


DANTE FARE A FI GASIT, în fine 
pe adevăratul traducător. E profesori 
Alex. Alarcu care, în „Viaţa lite 
(115) începe publicarea unei versiani in 
proză :a „Divinel Comedii”. (Infernul: 
Cântul Ii. 

Alte coiaborări în acelas număr: ki, 
Bucuţă, 1. Piliat. (G. Bacovia, AL. Bădu. 
dăuţă, 





VORBIND DESPRE REVISTELE VU. 
MORISTICE, Il: radio. d. lam. Cerhua 
avut prilejul să, laude toate inepţiile spi- 
ritului german, francez, onalez, croat 
spaniol. suedez şi... australian. 

Despre revistele umcristice românesi; 
a spas doar atât: 

„Inainte de război apărea MOltul ros 
măân sub conducerea lui Tony  Bacal 
baza“. 

Veţi recunoaşte: prea puţin! mii 
dorit să ni se mai spue măcar atât: îna- 
inte da care război? Din 1916, 1913 sau 
1977—78? 

Dar numele unui Carnpiale si Ranetti 
nu meritau o cât de modestă nienţiunet 

Si să ne mai mirăm «le desconsiddera. i 
vea străinilor, când unul din ai noştri 
ne clasifică mai prejos de Australieni! 


PLINE DE INTERES si articolel: 
fond ale ..Foii tinerimii” care duc înc *- 
știința cetitorilor cele mai de se... 
w'oblerne intelectuale dela noi sau al 
aiurea. Ce păcat că doi rinlre anima: 
torii acestei rubrici sau retras din re. 
dacţia revistei, începând dela. No, 7, 

I: o picrdere pe care, personal. o 7. 
gretăim şi care se resimte si în finalul 
ci. până la acest număr atât de boat 
și de variat. 


Ph 





SCanstaci sie 
Cap vazatie 


Merundru cel Muve, mustru odală pr 
halul Bretam şi-l întreba de ce su [ă- 
Ipirul, Bretam îi răspunse: 

- Sunt pirat. fiindcă nu am decăt «e 
talie, 

— Ducă ai avea o flotă, nu ui mui [i 
hut? întrebă Alexandru cel Muve. 
—Nu, aş fiu,  cucerilor! răspunse 
tam. 


































* 


ucele de Guise ştia că soția sa e prie- 
na uni nobil dela Curte. Intro zi însă 
li că pc lingă aceasta, soția su mui 
p încă un wrielen, 

Îtilnind pe primul prieten, ducele de 
use, 2] spuse: 

- Dragul meu, um înformahi precise 
soția mea, NE înşală, 


+ 


(ontele de Mirabeuu, vorbind despre 
tele său spunea: 

-E cel mai prost individ din toate, 
jiu mea. Dacă ur face parte din 


be altă familie, ar [i cel mai înteli. 
ni ! 
* 


Indnvic al XVIII-lea citea la Sti=0Ouen, 
ului guvernului,  Talleyrand,  churta 
usituționantii, Lu un. moment dat a- 
ia făcu ua mălcureu observaţie: 

- Sire, am împresia că este o lacună, 
= Ce lacună ? 

- Văd că membrii Cumerii, deputaţii 
primesc nici un fel de leafă sau în- 
nizuție 

= Siguir fa. Nici nu concep ca onoarea 
vu [i deputat să poată [i salariată. 
putatul trebue săaşi presteze serviciile 
mod gPatiui same, (sta o să coste [foarte 
ți bani? 


Es 


* 


Doctorul DBrinaud, care a fost un me 
celebru, plimbându-se într'o zi cu un 
elen, wizu o doamnă pe stradă şi vru. 
iraverseze, 
- Nu vreău să dau ochi cu ea! 
- Le ce?... Ai omorit vresunu din ru. 
le ei? 
- Nu. am scăpat pe bărbalul ei dela 
arte ! 

+ 


Sena se petrece în America. 

n editor citeşte câteva  pegini din- 
un manuscris, upoi întreabă pe autor. 
- Spui că nu ai citit nimănui ucest 
Nuscris ? 

- Vă jur! 

- Atunci cum se [uce, 
me de lovituri pe [ulă? 


+ 


că ui utdlea 


hobert de Montesquicu cra un om 
rie meticulos, După moartea su, tvou- 
lucrurile sale au fost găsite aranjate, 
sule şi dtichetate. Intrun sertar su 
sit un pachet de sfuricele mici pe cure 
h următoarea etichetă : 

Bucăţele mici de sfoară, cari nu put 
servească la nimic“, 





do caz car 


POEZIE SI MECANICĂ 


Cari au fost, dela 1830 la 1870, legătu- 
rile cele mai fecunde între poezia fran- 
ceză, şi ncutăţile mecanice aduse de pro- 
gresul științelor aplicat: ? 

M. E. M. Grant aduce un răspuns sa- 
tisfăcător la această întrebare (French 
Poetry and modern Industry, lHaward U- 
n'versity Press). 

Vără a deosebi întotdeauna metafora 
de idee, autorul trage o linie despărţi- 
toare destul de evidentă, după primele 
ciocniri între prețuirea mişcării accele- 
rate la unii poeţi și d spreţul si.batjoco- 
rirea acestei mişcări accelerate la. alţii. 

Dacă se cercetează bine sar putea mo- 
difica și adăuga unele observaţiuri im- 
presianante 

1. Soulary --- de exemplu a început 
ma: întâi în „les lEpfemeres“ a înfiera 
drumul de fier, în timp ce Mery în „le 
Veleur* din 5 Octombrie 1837, striga în 
versuri : „Birecuvâniat fie Fulton“. 

Insfârşit ar trebui amintită o remarcă 
deja tăcută : locomotiva aeriană s'a bu- 
curat din partea poeţilor de o hunăvo- 
inţă admirat'vă atât de înaltă, încât ei 
refuză adesea la forme terestre de trac- 
țiune. 





ASTMA ȘI GLUCOZA 


Un spital dn Londra a pus în apli- 
care de câtva iimp un remediu nou în 
ce priveşte astma. Acest tratament a fost 
sugerat de rezultatele fericite ce sau dat 
în ama aplicărei glucoze: în tratarea 
copiilor nervaşi! suferind de maladii de 
provenienţă bil ară. Sa contatat că mulţi 
copii astmatici sufereau de aceste atacuri 
și aceştia au fost trataţi cu glucoză. 
-Rezultatul a fost nespus de satisfăcă- 
tor în cazurile când astma era, însoţită 
de o eczemă și o maladie de ficat. Con- 
cluziile la care sa ajuns ne fac să ve- 
dem că se va ajunge curând la desco- 
per rea unui remedia, în aceste boli. 

Holul principal ai glucozei, care e in- 
trodusă pe cale bucală — spre o pildă. 
în zeamă de portocale sau în lapte — 
este acela de a complecta lipsa de lapte 
din organismul copilului bolnav. 


CUVINTELE 


Admiratorii lui Gabriel d'Annunzio din 
Italia — au făcut calculul exact al cuvin. 
lelor întrebuințate de marele scriitor în 
cjerile sale, 

După acest inventar i sa acordat poe- 
tului naţional al Italiei titlul de „Impă- 
rat al cuvintelor“ ; scrierile sale nu con- 
țin mai puţin de 40.000 cuvinte — adică 
mai mult decât dublul citrei găsite — în 
scrierile lui Dante — cari nu numără 
decât 17.000. 


UNIVERSUL LITERAR. — 740 








caricatura ziiei 


OM  BLAJIN 





— Haide, haide! Destul: Altiel imă 
faceţi să cred că nu mai e o glumă... 


CULME 





TRIECATORUL: — Dornui afară? le 
ce nu te duci acasă? 
SPARGATGRUL: — Nu pot, fiindcă 


am pierdut cheile... 


APARTAMENTE DE VÂNZARI 





— Ce însemnează sgomctul ăsta ? 
— Vecinul de alături îşi dărâmă apar. 
tamentul să şi-l reclădească la mahala. 


(Lijc) 


750. — UNIVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 








SALCÂMUL 


de ION GORUN 


S'au toi rotit cârdurile de ciori ieasu- 
pra —  într'o vreme părea că nu se 
mai isprăvese, cum veniau după miazii- 
noapte şi împânziseră cerul până de- 
parte ; — dar acum au mai rămas nu- 
mai cileva. şi astea nu se mai cărăbă. 
unesc de pe-aici, Gerul pare că le-a în- 
ave'liat aripele de se lasă la pământ 
pășind tacticos, şi foamea le face în- 
drăzneţe, de intră în cusţile oamenilor, 
și abia se avânti spre un sbor lenes 
vind te-al apropiat de ele ia doi paşi... 

Aşa amorțește frigul și toamea, — și 
asa parcă alungă ori potoleşte teama de 
alte primejdii, cari apar atuncea mai 
sterse, mai usor de înfruntat, mai lesne 
de disprețuit. 

Aşa şi oul, copleșit de necazuri şi 
lipsuri e mai îndrăzneţ, — simte şi ei 
în sufletul lui că starea lui de jale ure 
să  îmblânzească pornirile dușmănoase 
şi să umple de farmecul milei ininule 
de cari va încerca să se apropie... 

Da, dar nu sunt toţi camenii la fel— 
si ciudat om în felul lui era vecinul meu 
Nae Factoru. Fusese înpărţitoy la pos- 
tă, si de acolo i-a rămas numele; a dai 
însă ceasul rău peste dânsul;  într'a 
iarnă tot asa de posomorâtă. şi gerousă, 
un reumatism i-a simieat picioarele pen- 
tru toldeauna, de nici nu se. mui cu- 
uasleu ce fusese udută Petrescu Nicolae 
al IV-lea. 

Dar de ce zic eu că era om ciuda! 
vecinul meu Nae? Fiindcă pe el lipsu- 
rile oricât le-ar fi întețit, nu-i dădeau 
brânci nicidecum pe la usile altora. 
Când a înțeles că, pentru toată truda 
lui de ani îndelungaţi, l-a, scris şi po e) 
stăpânirea cu o pensie de 925 lei pe lună, 
şi-a, făcut socoteala că poale i.0 ajunge 
să nu moară de foame, el şi copila, — 
și na mai zis nimicu, 

Pentru el, nici că-i mai păsa lui; tot 
omul îşi are soartu scrisă, si se verte că 
a lu; asta a fost: să cure o viaţă întreagă 
scrisorile dela unii la alţii, să ologească 
apoi şi so mui ducă pe urmă câţiva ani 
lărâz-arăpiş — spre groapă, Dar îi era. 
e copilă, cs fraged, plăpând, — rămasă 
dela şapte ani fără mamă. Să fi fost un 
hăiat, de, îl aruneai acolo în vâltoarea. 
vieţii, să se deprindă cu necazunile şi 
să slujiască și el întrun îel sau altul 
semenilor lui, — să fie do vr'un folos 
pe Imea asta se chiamă; un băiat, ori- 
cum o fi. 0 duce la tăvileală,.. Dar So- 
fiţa eru puțantică, slăbuță ca si mamă.sa 
și dela o vreme tusia tei asa cum a tu- 
sit şi răposata până sa topi toată si 
sa stins. de parcă mar mai fi fost de 
când e lumea... 

— Trebuie îngrijită, trebuie păzilă,—- 
i-a spus docteru,. — altiuteri o pierzi: 
mâncare bună din belşug, tereală do ră- 
celi, aer curat, să stea mai mult pa- 
fară... 

Toate ca toate dar aer a dat Dumnezeu 
destul, 

Aci afară. spre Filaret, na e înghe- 
suială de case, de lume: sunt si copaci 
pe alocurea, şi chiar Nae are în curticica 
lui un salcâm, cure acum îşi întinde 
jerpelit nuelile ca o mătură uriaşă spre 
cerul plumburiu. — dar să-l fi văznt 





astă-vari în podoaba deasii a frunzelor, 
cum în ciripitul voios al păsărilor, în 
mireasma dulce a florilor. răspândiu 
umbră si răcoare împrejur... 

Aci, sub copacul acesta, pe o bancă, 
a slat mai toată. vremea zilelor căldu- 
vroase Sofiţa. Până şi toamna târziu, 
îndată ce soarele mai răsbia cu razele 
hui. piezise, aruncând umbre lungi pe 
pământ, fetița se ssriburia, sub dragul 
salcâm, îmbrobodită peste tot, şi sta 
ncclo şi jelia. fiecare frunză pe care vân- 
lut o desprindea din copac așternând-o 
pe jos, întrun cere mai larg şi tot mai 
larg. 

Apoi a dat într'o noapte gerul şi fot 
ve-a mai rămas din podoaba salcâmulrri 
sa scuturat dintr'odată. Sau închis fe- 
restrele căsuţei, și sa asternut de jur 
împrejur tăcere. Numai câte un corb. 
bătând din aripi grele tăia din când 
în când crâmpeiul de pustiu alb prins 
în porvazurile ferestrelor, 


Aerul ni-l dă Dumnezeu din belsug, și 
tiipâniren se ingrijeste pentru slujitorii 
ci eredincioui de câte o bucăţică de pâne 
— dar iarna e greu, când dau gerurile 
ecle mari şi când doctorul ţi-a spus des_ 
pre o fiinţă la care ţii mai mult decât 
la sufletul din tine să. o păzeşti de ră- 
ceală. de frig. că lu boala asta e moarte... 

De tipi zile văd pe vecinu-meu Nae 
învârtindu-se cu bietele lui picioare $on- 
toroage prin jurul salcâmului din curte, 
tot măsurând din ochi, plănuind ceva 
cu cl si par'că noîndrăznind să-și pună 
sândul în hucrare.... Numai într'o seară 
ce aud hufnind ca niste lovituri de să- 
cure la rădăcină de copac; apoi rici nu 
mi-a mai trebuut altă tălmăcire, 


A dcua zi mă uit pe fereastră, — cu 
adevărat salcâmul zăcea la pământ. 
ciopârţit.... Si era afară un ger, — "n 


ger fără milă si fără îndurare. 

— Apoi aşa a fost, mi-a spus mai târ- 
ziu vecinul Nae când l-am întrebat. Că 
nu mai era frane în casă și nici bucă- 
țică de ceva ce să mai fi putut pune pe 
foc. Si fetița tremura în pat si clănţă- 
nia din dinţi și zicea mereu: — „Mi-e 
frig, tată...“ Mam tot gândit şi mi-am 
zis: La ce stujeşte acuma ceopacu ăla. 
le.afară ? 

„A fost hun astă-vară, acu stă da 
veaba acolo. și fetiţa înghiaţă de frig 
în casii,., Da. — do; ce ne facem la vară? 
O să treacă, iarna. si o săi vie iar pe urmă 
căldurile şi no să mai ai o leacă de 
“mbră în curte... S'anoi ce-o să zică îfe- 
iţa ?.., O, Doamne! Intâiul lucru e să 
frăesti azi, că despre mâne a vedea cel 
de gus... Dac om îngheţa acurna. la ce-o 
si ne mai folosiască umbra dela vară 2... 
Si l-am tăiat, 

„Ardeau acuma lemnele în sobă, dar 
țiuian si plângeau de parcă sar fi tân- 
suit salcâmul precumcă de ce l-am tă- 
iat ?... Si mă prindea așa o jale dela. 
inimă si o părere de riu. Mai ules că fe- 
tița mă tat întreba. — „Tată. de ce se 
tingue aşa lemnele când le arzi?...“ 

„Le-or fi durând si pe ele". zic oftânu 








Si odată numai ce deschide ochii mii 
la mine: — „Tată, zice. când 80 intr 
primăvară, o să stăm iar toată ziua sii 
salcâm... Tată, mai e mult până la p- 
măvară ?..* 

„Doamne, Doamne, — aș fi vrut si li 
aşa de mult, cât să nu mai  Soseasei 
niciodată... Dar tot a sosit. 

„Stam în pat și mai aţipiam aşa sut: 
dimineaţă, când deodată mă trezesc în 
irun țipăt do-mi rupe inima. 

„Fetiţa tatii, ce e?,.. 

„Stătea la fereastră, galbenă, pinul 
aiurită..., 

„Tată, tată, nu mai e salcâmi. 
Ne-a tăiat salcâmu, ne-a furat salcâmu” 

„Si odată cu hohotele de plâns a dus 
batista la sură și na cuprins ameţeili 
când am văzut cum sc roșşia de sân. 
Am culeat-o iar în pat... — „lată, tati. 
nu mai e salcâmu“”,.. atâta putea să mii 
îngâne, şi mereu asta şi iar asta o pi. 


nea, -— și mă stâşia, domnule. mă = 
șia ici lu baerile inimii... Nu plânur, 
fetiţa, zic, — că o să punem altu în Ie 


si o să crească tot ca ăla... — „Cotsti 
tată ?* zice mai potolită, — „Creste ura. 
pă, zie si mă torc cu faţa în ui 
parte. să nu mă vadă cum mă pordidese 
lacrămile,..* 





L'arn mai întâlnit iară. nu mult luă 
aceea, pe vecinu-meu Nae. a în tran- 
vaiul zare duce la cimitir. Se usta asa 
pierdut pe geam şi toi lezăna in mană 
0 ramură tânără de salcâm. 

Abia ura cunoscut, ca din vis. A zâm- 
Dit si mi-a arătat ramura: 

— Acu nu mai c mult, si vine van, 
Trebuie aer. trebuie umbră. Apoi dac 
am liăiat salcimu, de unde umbrii,, 
Trebuie altu... Uite. an; să săilese ră- 
murica asta, şi are să crească... Due 
trebuie de tirmpuriu, ca să aibă vreme. 

Si uitându-se sfios de jur- împrejur, 
se pleacă la urechea mea, în taină: 

—- Ce crozi, d-le Iancule, se prinde? 

—— Se runde, nene Ne. se prinde, — 
zic eu, şi-mi întore de zor ochii spra 
geamul dela spate, 








 Cenrrţs 












Jean Poquelin fu botezat în ziua de lo 
humarie 1622 în biserica Sf. Eustațiu. 
Hera cel mat în vârstă din alpi şease 
wii, dintre cari doi muriră, puţin 
upă nastere. Din cauză că unul dia ei 
numia tot fean, ca si el, îl nunură 
n-taptiste. ru să-i poată «deosebi, Ta- 
i său era în serviciul regelui, bătrân si 
pus servitor, Familia  Paquelin lite 
pis tăceă parte din burghezia usce- 
ntă : dobuturi rmoudeste, grija pentru 
n meşteşuge tianusmis din tată în fiu, 
se se tuărea pe măsură, în  iMpor- 
nţă. Acesti oameni cari mergeau în 
Weeasi direcţie, căci aveau întotdea. 
ma ceva de cucerit. nu ezitau o clipă. 
aci piteau să-si. asume o nouă sarrină, 
raport cu protesiunea lor. 

iistfel (ntăl lui Jean-Baptiste luă din 
mul 165: oficiul de tapiţer al regelui, 
dat lui ve fratele său Nicolas. Mama 
Vi nnui tânără, când el nu avea de- 
it nouă ani. Fusese o gospodină bună 
ise ocupase. în afara menajului și cu 
Meaţia lui, înerijindu-l atentă, Videl 
sensiunii famitiei  sule, M. Poquelin 
> să procure lui Jeun-Baptiste, avan- 
gii!= die care el fusese privat, Lil voi 
ii dea o educaţie aleasă și p instruc- 
asemenea, și pentru aceasta alese un 
miliment pedagogic celebru, colegiul 
a Clermont, situat pe locul actualului 
su Louis-le-Grand, Clermont, ţinut de 
sii avea un sistem de învăţământ 
w diferea pe acela al Universităţii 
vine. In afară de doctrina scoalei. e- 
Hi învățau  matematicile elementare, 
dea, chimia, dansul şi scriu, Distrs- 
jia premiilor era, precedată de trage- 
iși balete, compuse de les Peres, ju- 
te şi dansate de elevi, după, ce le re- 
se cu foarle multă griie. Jesuiţii se 
su Să formeze omul conplet sau 
Wu bine zis omul onest. 

kan Baptiste făcu toate clasele sale 
prinţul de Conti care avea să-l prote- 
imat tărziu. Dar prinţul era cu şapte 
ijumătate mai mare decât el, Se crede 
motivul principal care a influenţat 
mpievea lor a fost pasiunea cea 
n a lui Conti pentru teatru. 

După multe meregrinăni pe la mai 
lte colezii, Jean-Baptiste îşi luă li- 
a în drept la Oyleans, Un an mai 
iu el se pregăti să succeadă tatălui 
Il în nchila meserie de tapiţer ul 
OXIR 

icunnstea, fară îndoială, familia Be- 
care avea. să joace un rol foarte 
m, în viuţa lui. Incă dela început 
jise o simpatie vie pentru Madeleine. 
care se înțelegea de minune. les De- 
țerau o farnmilie de 10 capii. <tăpâniţi 





greci 





prea slab de un tată bun si de o nană 
maderuă. Cinci din ei se făcură corme- 
dieni. Cea mai strălucitoare dintre toţi 
era însă Madeieine. fată independentă 
care nu locuia cu Mania 80. Apropierea, 
dintre ea şi Moliere a fost instantanee 
și profundă. Dotată în mod remarcubil 
în privinţa ufacerilor, ea ajută lui Wo- 
liere să-şi clădească averea sa, Molitre 
era şi un temperament anoros lar Ma- 
deleine liberută de corpul său. Ea mai 
avusese în acel timp ca amant pe con- 
tele de iiodeine. Știind pe contesă grav 
bolnavă ea sperase multă vreme că se 
va căzăteri cu contele. Iil însă nu nutreiu 
acceaşi dorinţă cu toate că rămase ami- 
cul metresei sale pină la moarte, In 1640 
acest conte intrase într'o conspirație cou- 
tra recelui L.uudovie XIEI i. fiinul condant= 
nut la anoarte, se refugie la Bruxelles. 
Madeleine care jucase deja în comedie, 
irebui să-şi reia meșteșugul, după ple- 
avea contelui. Si aceasta tocmai În In0- 
mentul cund Jean-Baptiste voiaja în 
DNoussillon. 

Iumilia Bejirt. deci, era o familie de 
teatru. Spre începutul unului 1643 Jean- 
Baptiste formă împreună cu Madeleine, 
Genevieve lusef Bejart. Georges Pinel, 
Nicclae Bonefant. Madeleine Malingre şi 
Catherine Desarlis, o turpă de teatru cu 
care au început curiera. teatrală. Ilustrul 
teatru, cum se mai: nunmia. fu definitiv 
fondat pe ziua de 30 lunuarie 1043. 

Inceputurile  merseră bine. Hotel de 
Burgoene şi teuthre de Marais făceau 
însă o concurenţi teribilă acestor debu- 
tanți necunoscuţi.  Puate și din cauza 
insuficienţii publicului amator de tea- 
tru. ti luptau, cu toate acestoa, eroic. 
Datoriile se înimulţiră fantastic și tea- 
trul dădu în cele din urmă fatiment, 
Tiupa se împrăștie în cea mai mare 
parte şi Moliâre fu văzut la închisoare 
pentru datoriile sale. Acestea fură înce- 
puturile teatrule ale lui Molidre., Eduea- 
tia solidă, influenţa camarazilor liber 
g“nditari înfuzarea do mediul des Be- 
jart-ilor. făcură. din Moliere o stâncă de 
neînvins în calea aspiraţiunilor sale. 

Cu tot insuccesul primei sale înjehc- 
hiri eăsim pe Melicre în preajma anu- 
lui 1646 în provincie, mai angajat cu ori- 
când în cariera sa. eşiud în mod brusc 
de sub ancnimetul de până acum, apoi 
căutând să impue trupa sa şi metodele 
sale cu acea. siguranţă de tehnician care 
eră tără îndoială, calitatea sa cea mai 
extraordinară. Les Bogart îl urmară ca 
toată încrederen, Printre piesele jucate 
în ncest intersen notăm:  limpromptu 
şi Lu Critique, In aceste prime încer- 
cări Molitre începe să-și, exerseze po. 
niul său rreator, Singurul lor sprijini- 


LITERAR. — 751 


UNIVERSUL 





csic în exlizuse 





VIATA LUI MOLIERE 


Ramon Fernandez 


Autorul acestei minunate vieți roman[ate, a isbulit să ne redea, 
adoplând mai mult maniera crilicistă, imaginea completă şi sintetice a 
celui ce a fost Moliere. Discuţia amplă din presa franceza, de care s'a 
bucurat lucrarea d-lui Ramon Fernandez pune cu aceasiă ccazie una 
din problemele cele mai desbătule, xu privire la existenfa romanului 
biografic : Nu s'ar putea supleă anachronismul dialogul. inventat, prin 
poziția documentului, studiat critic ? 

Este tocmai ceace face autorul acestei vieți romanfate, care a con- 
lribuit îniro mare măsură la reabilitarea genului, astăzi la modă. 


tor în tot acest timp este ducele d'Eper- 
non care în cele din um, obligat să pă- 
râscască ţinutul abhaniloneuză comedlianii 
săi. 


II 


Către anul 1652, Moliere si cu trupa 
sa, se îndreaptă spre Il.yon. Acest oraş 
se bucura de o tiadiţie nai rafinată în 
ceeace priveşte simţul artistic, Trupa 
italienilor, stabilită nai înainte uccto, 
deschisese austul publicului pentau teatru, 
huru rfuvorabil pentru Molicre şi Lo. 
varăşii Săi, Chiar primele piese scrise 
ui sunt inspirate după tehnica itatiană, 
Spiritul înalt cu care Molidre ştiuse să 
aprihindeze teutrul italian îi dăduse a- 
cea siguranţă. de maestru în creareu 
uperilor literare. In tinupul când sosi 
Molitre aci făceă mure senzaţie Margui- 
se Pherâse de Gorlu. care îşi exersă su- 


pleţea corpului Siku.  Intâlnirea ei cu 
Mok.ese uuduse ur imens serviciu coli 
dintâiu. Ea se căsători în curând cu 


Neu Berthelot zis du Parc, nume sub 
care deveni colehră. 0 reprezentaţie u 
trupei în profitul săracilor, raportă tei 
sate lire, 'iună reţetă pentru acel timp! 
Această primă sedere aci la Lyon, aduse 
hui Moliere v mare încredere în el în- 
uși, lteputaţia și bogăția sa erau deja 
destul de mari, cum de atfcl arată si 
evenimentele curi îl aşteptau în Langue- 
«loc. 

De acum înainte faima trupei era asi. 
gurută. [Existenţa ei: materială nu mai 
punen. aceleaşi înerijorătoare problem, 
ca altă dată. Molire putea deci lrece, 
fără nici o formă la crearea acelor cap'n 
d“opere curi I-ai redat nemuritor ome- 
nivh, Triva a mai colindat în tot acast 
tunp prin nordul Franţei până când 
Me licre se întâlni cu prinţul de Conti, 
fostul lui coleg de scoală. Sprijinul pe 
care acesta îl dădu trupei fu imens, Re- 
vele însu-u se interesa personal de ilu- 
tri comeduni și Curtea lo deschise 
porțile succesuini. Moliere dădu la ivea- 
lă în acest timp celebra sa lucrare dra- 
matică Les Preciduses Ridicules, în care 
cu un rafinament si cu puterea de sub. 
tilizare, cum rar sa văzt la un scriitor. 
el a fixat în mod definitiv aceste tipuri 
de feniti atutetintoare, mânjite de aureola 
unei glorii cu care nu uu nici cele mui 
mici contingente. 

Succesul avut şi din purtea publicul-i 
a îndreptăţit intra totul marele succes 
al trupei lui Moliere. Căci şi interpreta- 
rea. a fost magistrală, 

„Rivalii săi însă obţinură cam în acelas 
tirip um succes desăvârsit, lucru care 
nu descurajază pe Molisre. Ci din con- 


ie ARE 


UNIVERSUL  LATERAR 


tră. Noua sa creaţie, Sganarelle ne arată 
un Molicre în plin progres dramatic. La. 
tel cu Dom Garcia, Molitre ni se arată 
en un rnaestru al conflictului dramatice în 
aro pătrunde cu o acuilale aproape 
neînţeleasă. Dar Moliere cra prea în cul- 
mea succesului, pentru a nu-și da seu. 
ma dle trata pe care o contractase faţă 
de public si prin care se obliga să-i dea 
piese tut aşa de geniale de acum inainte. 


ASCENSIUNEA COMEDIEI 


în jurul anului 1661 Molitre cere ca- 
marazilor săi de a-i acordă două părți 
din beneficiu, La Grange, a notat in 
registrul său, întro unargine: pentru 2i 
san pertu“a femeia sa, dacă se va însuri, 
Ceeaco de altiel se întâmplă no'1ă luni 
mai târziu când se căsători cu Armande- 
Gvesinile-Claire-Elisabeth Bejart, despre 
care el nu şiia bine dacă este sora sati 
fizca, fostei sale amante Mudeleime, Cele 
trei graţii cari satisfăcuseră înclinarea 
sensuală a Imi Molidre, până atunci, îÎu- 
seseră, îu ordinea cronologică: Made: 
leine Beşart, Marguisa du Parc $i Cathe- 
cie de Brie. Rând pe rând aceste femel 
uşuraseră instinctul senzual al lui Mlu- 
lire. Acum dorea să se linisteasecă. Nu 
era bătrân. Avea numai 40 de ani, Dar 
voia să-şi formoze un Cămin propriu uli- 
de să vespire acrul patriarha! al liniştei 
“asnice,  Celc două cinei, din cari 
una precedă şi alta urmă căsătoriei 
sale, sunt bBeyle des Maris şi ticute dis 
[enimes. Prima fu reprezentată la 24 
Iurie 166l. Succesul eclatant al amăn- 
deura stârni iarăş senzaţie pretutindeni, 
Analiza puternică cu care Moliere d.seca 
auflotui femei ca şi al bărbatului, înc 
ca multe din pacinile acestor ccmedii 
să fie iveprazabile. din purict de vedere 
siholugie. 

Văzând acest succes exorbitant. Hota. 
lul de Bourgogne se grăbi să dea o contra 
afensivă, Care fu mai înlâiu la Vengeine 
re ces Aurguis de Vise, dar de un Vise 
in mânie. După aceea Plulprumptu „dle 
CIO de Cende, de Monielleury tul. 


Il 


Molitre are acum 42 ani. EI este” to- 
tuşi săşiiitos, puternic si mare. Ochii 
si părul îi sunt tot negri. In primele 
juni ale anului: 1664, deşi succesul școulei 
femeilor cale departe de a se opuizi, 
ul dă !a iveală, la imiervale foarte scurte 
Partulje, Don Juan,  Misanbopul, cari 
au făcut să curgă atâia cerneală. Come. 
dia era în plină ascensiune Jlerară “i 
era genut preferat al Curţii. Dar My 
liăre mai avu şi o altă fericire casnică, 
Suiţa sa îi dădu un urmas, micul Louis 
ai cărui nași fură regele şi ducesa ile 
Drieans. La 23 Octombrie el jucă Tartu- 
ffe la Villers-Cotterets. La 29 Octombrie 
piesa terminată. este jucată la  Rancy, 
ja Palutin sub auspiciile lui de Conde. 

Puțin timp cl dăda la iveală şi pe Al. 
coste. Moiitre a scos aces nume care 
însemnează om paternic. dintr'un cu- 
vânt precese Acostu vigoare, acestă îorți 
esti una Wim caractersticile esențale 


a personajului, Alceste este un om cir” 


poartă ceeace sar numi predestinaţie. 
Densitatea sa rămâne lejeră și trans- 
parenlă prin contrast. El este tot aşa 
de vibrant şi spiritual, puternic ca și 
vibi. El găseste cuvintele juste cu o vi- 
teză de necrezut, - j 

Moliere şi Alceste își împurt rolurile. 
Complicitatea raţiunii şi a pasiunii, de 
unde rezultă creaţia” comică este rupti. 
Alcost» şi Mobeare se debulează. Alceste 
este un Moliâre care a pierdut scnsul 
comicului, adică. a pierdut forţa de a ga- 
vanta judecata sa contra umorului său, 
i: nu poate râde el însuşi după cum hu 
poale râde alţii, 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU Nr. 1 


TRIUMFUL SOCIETAȚII 


Pe la sfârşitul lu Decembrie 1606, Mo- 
licre şi trupa sa fură chemaţi la Saint 
Germain pentru a prepară acolo noi 
mascarade. Mai mult ca oricând el tre- 
bui să menajeze pe rege, de care depin- 
dea soarta lui Purtuf/fe şi de a-l fiata în 
gustul său ales, Căci începuse să sc ne- 
linişisască de favoarea din ce în ce mai 
acordată lui Lulli, acest suplu Florentin 
rege al concertului şi al dansului. Se de- 
cise să se celebreze printr'un balet ale- 
goric, controlul general al artelor și li- 
terilor, pa care Colbert, de ccmun acord 
cu Ludovic XIV îl instituise. liccare 
Musă îu onorată printr'o' intrare parti- 
culară a cărei temă amintea atributele 
respective. Câud veni vândul  Thatiei. 
comedienii regelui reprezeniară primele 
acte din Melicenie, comedie eroică căreia 
Miliere îi împrumutase subiectul dela 
Grand Cyrus. Eroul din Meticerte era un 
nice vânător care întorcea capul după 
cele miui frumoase fete din l.avre. Mo- 
liăre compusese rotul și fără îndo'ală 
piesa întreagă, în onoarea unui) băiat 
de 13 ani, frumos ca un 7eu, pentru care 
eru un debut masnitie, 

Puțin după aceste sărbători, cani avu- 
ră cei i desăvârșit succes, Moliere 


nad 
trebui să se supună regimului  Jactat 





după avizul doctorului Mauviluin. la 
în epoca în care cl închiriuse un mit 
apartament aparţinând hotelului  Grou 


de Beaufort. Pentru țatru sute livre el 
avea iu plus folosinţa parcului DBeau- 
fort. Na renunţă deci de a, locui la Pa- 
ris, Acesta nu era decât, un loc de odihnă 
de retragere şi de meditaţie, unde el ve- 
nem să respiro aerul rece şi fraged al 
câmpiei şi să beu lapte din fermele în- 
vecinale. Se pretinde că aci nu veneu 
întovărășit de Armande. Poate că înde- 
păriându-se de ea, el căuta să se îmdle- 
părteze de el însuşi. lapt cert este că in 
anul 1667 el termină si jucă trei piese: 
Amphitricu. la 13 lanuarie lu Palais 
ovul, (inoryes Duudin, 15 lulie la Ver- 
sailles și Arurul lui 9 Septembrie la Pa- 
lais-ltoyal, ilustre toate trei, fcarte di- 
ferite ca minieră, La scurt interval 
urnă şi Burgyhezul gentilonm, mare fre- 
scă satirică a burghezii scăpătate. A- 
veastă piesă marchează triumtul socie- 
tăț:i. Omul comic al lui Molicre se 
retrage de semenii săi printrun vag re- 
chizitor al sooietăţii. 

Suntem în epoca în care Baron (copi- 
lul de unsprezece ani în cinstea căruia 
Mcliere jucase Meiicerle) revine în trupă 
pentru a juca Psyehe. Psyche este fără 
indolală Armande, îmbrăcată cu aur cu 
amant si cu eraint fin. Cornetle care 
făcuse coa mai mare parte din  piesu 
na fu îinsensibil la farmecul domnisoa- 
rei Molicre. Baron nu cra omul să re. 
fuze o bună avere. Cu toate insinuasiu- 
nile multora, faptul cert este că Baron 
cu toate că acum avea 0 avere mare nu 
părăsi deloc pe bătrânul său profesor. 
si în timpul acesta, meșteșugul işi ducea 
declinul său. Palais-loyal suporta mar! 
transformări. Se jică aci Psyche în sula 
renovută şi prevăzută cu toate instula- 
uiuriile maderne. In timpul când se lu- 
cra, Moliăre mai scrise o comedie usoară 
les Fourberies de scapin, care nu prea 
avu succes, fa 1 Decenibrie 1691 fu pri- 
mită la Saint-Germain nouu ducesă de 
Uvleans, care reluă amicaia iportecţiune 
nsunra lui Maliăre, Regele voia căi dea 
spectacolul unui mare balet conpus «din 
cele mai bune bucăţi: din baletele pre- 
cenente. 

In timpul acestor pregăti. Moliere 
este chemat erabnic la Paris unde Ma- 
deleine Bejart era gata să moară. Abia 
avu timpul să cheme un prost. Molisre 
urmă corpul ei la Saint-Germain -lAux- 
erryis şi apui la biserica Saint-Paul unde 





























































Madeleine ceruse să fie înhumală. Gân- 
durile, imasinile, amintirile lui Molitre 
tin acest timp pot fi uşor shicite. Era 
un om bolnav, iourte bolnav, un om gata 
să moară care urmă pe altul mut 
deja. şi a rărui moarte i se insinuase pu- 
ternie în existenţa lui particulară. Puțin 
timp înainte de mourtea hui Marteleine, 
Moliere distribuise rolurile din tes Fenm- 
nees Savontes. Două zile înuinte de pre- 
mieră, Moliere făcu un anunţ prin care 
ruza spectatorii ca să nu vadă în acea. 
stă piesă atacuri personale contra unuia 
sau altuia dintre contemporanii săi. Re 
țeteie prime fură bune. Prim raportă 
1735 livre, 

Printre ultimele piese cari mai fură 
jucal: cu toată strălmcirea de Molitre, 
este fără indoială şi Boluecul închipuit, 
Moliere jucă chur rolul principal, Starea 
sa însă lin ce în co mai îngrijorătoare, 
hejinistea foarte mult pe cei din jurul 
său. Adăogând la acestea: şi. moartea 
fiului său, ai dciloa. veţi avea imaginea 
completă a unui Moliere descurajat de 
viață, către sfârşitul ei, dar niciodată 
laş în faţa ci, In ziua de 1? Lebnuaris, 
cum cl desvălui soţiei sale si lui Baron 
cheia vieţii sale de dureni şi plăceri, 
aceştia ÎL rugară să întrerupă pentru 
acea zi teatrul, la care Mol.tre inu ue. 
iătorul Jitbaj: Cum puteţi să-mi ce. 
veţi una ca asta?.... Sunt peste 5U ile 
lucrători cari Mau ce nenea, Ce vor 
face ei dacă ma vor juca ? Mi-as reprosa 
întotdeauna de a fi neglijat să le dau 
piine, chiar o singură zi, putând-o să 
u fac şi nefăcănud-o, 

După ce apuse coniedienilor să fie gata 
pentru reprezentuţia de seară, el însuși 
se prepară pentru reprezentaţie. Cu rule 
insistenţele depuse pe lângă cl ca si 
mu jcace, În timr:ul reprezentaţiei iv 
câteva îsbucniri, dar își veţinu tot cul. 
mul asa încat ishuti) să ducă la bun sfăr. 
sit rolul lui Argan. După. terminarea 
piesei se duse îu loja lui laren și stătu 
piţin de vorbă cu dânsul, Văzând pa- 
loarea feţii sale Baron voi să plece să 
choine pe cineva. Moliăre îl opii. Duă 
ce îl consilie să nu s6 serie dle cele ce 
vor urma, Situţindu-si sfârsitul apropiat * 
il rugă să se ducă să anunțe pe Âr. 
mande să urce sus. Lângă el rămaseră 
două căluzărițe cari îi dăclură ultimele 
înerijiri și în brațele cărora îşi dădu 
cbştescul sfârşit. Când veni Armande îl 
găsi mori. Cornedieni după vechi obicei 
na putouut beneficia de înhumearea reli- 
gioasă. Totusi Ludovic înduiosat de ru- 
pgămintele Armaundei şi ale lui Dar. 
căulă la rândul lui să  înduicșeze | 
arhiepiscop care îngădui, în cele din 
urmă. funeraliile nocturne. Astfel, Marţi 
21 Fobruurie 16573, la orele 9 seara. cor, 
tegiul funebra părăsi strada icheliea 
ia lurnina torțelor ţinute de anveii de: 
funetului. Patru preoţi mergeau înainte, 
după care urmiu șase copii cu candek; 
de arziut. O mulţime imensă se adu. 
Hase în stradă, 

După unii rămăşiţele lu' Mol:ore furi 
înhumate în mijlocul cimit'rului, Dep 
uiţii, care se bizue pe esnfidenţe de ni:i 
firziu a unui capelan, se rrede că el 
war fi fost înmormântat în acel mor. 
mint ci întro altă parte neconsaerut, 
ca pământ al xuorţ lor. 

* 


Ludovic XIV, către stfârsilul domniei 
sale, se complăceă în a privi marile pers. 
pective ule domniei trecute. Iniro zi et 
întrebă pe Boileaa cine eru, după p: 
rea lui. cel mai mare scriitor din t 
lor. Botean declară fără ezitare că acasă 
tn era Mulicre. „Eu nu credeani aceasta, 
reluă tezele. dar d-ta cunoşti mai bine 
ca mine, în această privinţă”. 





N. €. 
(Edit. libr. Guulimard