Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0051

aver suzi 








51 


Anul XLV Nr 


15 Dacembria 1929 


$ Lei 





PETRE ISPIRESCU 


802. — UNIVERSUL LITERAR 





o Ctitorii 





PETRE ISPIRESCU 


Printr'o lature a existenţei sale  pă- 
mânteşti, Petre Ispirescu, face parte din 
şirul marilor umbre: A. Pann, Eliade 
Rădulescu, C. A. Hostti (cu care a și co- 
laborat vu. această direcţiur.e) — pionii 
introducerii celui mai democratie şi mai 
comod mijloc de comunicare sufletească 
(asa am numit meșteşugul tipografic) ia 
noi. Mai mult decât toţi acestia însă,ela 
cunoscut cel mai de aproape îndeletri.- 
cirea nobilă de umil duhovnic îl sufle- 
telor înzestrate, dublată cu aceea de fac. 
tor de legătură dintre acestea şi cei 
mulţi, căci, înainte de a patrona, el sa 
încredinţat, de copil, (şi asta tocmai pen- 
trucă era un copil sărac și împovărat) 
uceniciei zaţului de care (soarta a vrut 
asa), na sa' putut despărţi în ruptul ca- 
pului. Ne vedem. puși, în felul acesta. 
în faţa unei ncui şi sfâşietoare tragedii, 
trăite : un suflet înzestrat care — in loc 
să urmeze culea înflorită.( deschisă mai 
ules sufletelor înzestrate) calea cărţii şi 
i culturii oficiale, care lar fi putut duce 
la obliraţiuni sociate compatibile cu da- 
rurile ce-i înzestrau, se închide, de tirn- 
pariu, ca 9 floare fără lumină sortită 
să dispară, sau — poate — numai să 
declin», să degenereze, să, tânjească. 

Este tocmai cei ace caracter za Delavran- 
cea (Revista română), ca o glumă rea a 
spartei care' — de foarte multe cri — a- 
inncă talente neîndoelnice şi spirite bo- 
gat înzestrate în mrjlocul ocupaţiunilor 
nu nu:na! prozaice însă manuale, păgu- 
bitoare şi distrugătoare propriilor lor 
înclinaţiuni sufletești — ridicând în 
schimb, am putea, adăoga noi, atâtea 
nulităţi patente la posturi de răspunde- 
re şi grea cumpănă pentru destinele u- 
nui neam. Si de-aici conciziunea uimi- 
toare a, biografiei acestui învins care 
„din 5? de ani, a muncit necontenit 45..., 


cu talent şi cu cinste și n'a ajuns nimic... . 


u trăit strâmtorat şi a murit sărac... a 
răhdat si a înghiţit din sec orice râvnă.., 
„silindu-se a se perfecționa re sineşi şi 
a desvolta, dună ale lu mărgenite m'j- 
loace, răsrândirea şi îmbunătăţirea ace- 
stei arte în țară“ (1). 

Si o altă prețioasă mărturisire : „ziua 
era om al meseriei sale prin care a tre- 
cut învet şi treptat, cu ucenic, ca zeţui- 
tor. ca șef de atelier, ca tovarăș și..... ca 
stăpân...“ (AL, Odobescuț. Ceva mai 
m-ilt. chiar în această ultimă calitate, 
când, oricum, şi-ar fi putut permite 
luxul unei odihne bine meritate, Petre 
Ispirescu patronul, petrecea zile întrezi, 
muneini .alături de ceilalţi lucrători“, 
spre a hrăni. „printr'o muncă încordată, 
o familie numercasă“ (Dr. î. Urhan lar- 
nick). 

In felul acesta —- se poate “foarte bine 
afirma că „viaţa lui curge şi se curmă 
în mirosul de plumb şi de -ntdelemn, 
în aerul greu al celei mai  câinuase 
munci. în urneli, în culegere de litere. 
în paginări si corecturu. 1), i 

Şi ca urmare, iată acest portret : pChi- 
pul bătrânului povestiter.. în anii din 
urmă... era galben ca (de) ceara: pri- 
virea lui blândă, umbrită și pierdută 


1830—1892 


de 


3 
sub acoperișul stufos al - sprânceneloi. 
glasul mângâetor, tăiat de atâta mun- 
că şi tăcere, de atâta cetire de nanus- 
cripte, de atâtea corectări de cuvinte şi 
îndreptări de fraze. 1). 

si finalul fatal: „Viaţa plumbului și 
a fontei îi împuţinează. îi dumică, și îi 
sfărâmă sfânta lui viaţă. 1). 

la tragedia iniţială a unei orientări 
nefirezii se adaogă, prin urmare, o 
Jl-a. aceea a sbuciumului continuu, a 
marei suferințe sinzura care (dacă se 
poaie zice așa) î-a variat viaţa, întovă- 
răşindu-l. ca o devotată prietenă şi ali_ 
nătoare duioasă a celor aleși, din prazul 
naşterii până dipă moarteaii năprasni.- 
că, şi amăgindu-l cu-a'e ei istovitoare 
daruri. 

Iată din ce cauză în modestia persoa- 
nei sale vedem, mai ales, o imensă su- 
ferințţă : suferința incomensurabilă şi 
sfâşietoare a muncii silnice, necontenite 
și rămase necunoscută pentru întreţine- 


rea uneia din cele mai înipovărate gos-. 


podării. 

Si măsura tragicului se întrece pe 
sine, atunci când ne aducem aminte că 
— totuș -- acast meșter tipograf, care 
putea ajunge, în ulte împrejurări «e 
viaţă, orice, își ascultă cu evlavie gla- 
sul lăuntric al sufletului supus unei du- 
reroase  chirceli, cetind și mai ales 
„Scriind la povești şi la. basme?) 
„seara târziu, după cina în sânul nume- 
roasei sale familii... (când) toţi ai lui 
dormiau în juru-i, cl se deştepta şi pe 
la miezul nopţii. la lumina lămpii, seria 
3—4 ceasuri dearândul, adăouând astfel, 
csteneala unei ncptatece lucrări litera- 
re, la. oboseala ocupaţiunilor sale indus- 
triale de peste zi“ 3), 

E, fără înduială, aici o mare învăţă. 
tură pentru atâţia cari astăzi, cu toate 
înlesnirile pe care o civilizaţie de secole 
li le oieră, nu găsesc totuşi destul timp 
pentru lncrurile serioase. Petre Ispirescu 
nu putea iace parte dintre aceştia, căci, 
în momentele libere, „el lucra la înavu- 
ţirea minţii sale cu noţiuni şi cunoş 
tinţe folositoare și mai cu seamă la sa- 
tisfacerea acelei aplacări din fire. aple. 
care norocoasă şi originală ce-l îndeam- 
nă mereu a-şi pune pe hârtie provesti. 
rile...“ 4), : 

Fireste că şi o au doua învăţătură nu 
poate ti neglijată: apa vijelioasă a ade- 
văratului talent nu poate fi. prin nimic, 
stăvilită. tot asa cum razele binefăcă- 
toare ale soarelui nu vor putea fi, nici. 
odală, accperite sau înlăturate de mână 
omenească. 

Că o asemenea existenţă nu putea să 
dăinuească prea mult — e dela sine în- 
țeles. In puterea vârstei și în plinătatea 
talentului, Petre Ispirescu învinge sufe- 
rinţa, trecând din lumea dezarmonici so- 
ciale — din cauza căreia se muncise 
atâta -— în dimineaţa zilei dea 25 Nov, 
(3 Dec.) 189% când, după o astfel de în- 
cordare sufletească, el cădea „trăsnit de 
o subită congestie cerebrală“. 2), 

Negreșit că o operă literară, produsă 
în aaemenea excepţionale împrejurări, 








PAUL I[. PAPADOPOL 




































merită, din părtea "cercetătorului şi măi 
multă atenţiune şi destulă îngădiuințăş 
suferinţa care a paironat lu nașterea și, 
lacrimile cu care au fost udate mânile 
„obosite, cu care a fost înibrăţișată, sân. 
gele cu care a fost scr;să, crizele care 
i-au marcat diferitele etape —— dau dre)- 
tul la aceasta. Toate acestea îl .pot în- 
dreptăţi să solicite, din partea eititori- 
lor, nu numaidecât o bunăvoimţă nejus- 
tificată şi nemeritată, dar desigur des- 
tulă atenţiune, multă grijă și permanent 
interes pentru această operă car: nu: 
doar o înrăptuire literară. dar şi un e. 
loqvent caz de eroism social. ! 

Și totuşi nu acesta e cazul ci; Petrei 
Ispirescu care, prin felul cum Sa mani-. 
festat în <pinosul domeniu al scrisului. 
a reşit numai să se impună, să devină. 
permanent, dar să ilustreze de minune, 
o latură (si nu dintre cele iipsite de în-. 
teres)' în istoria scrisului românesc, 

Şi valoarea vrerei crasle cu atât maij 
“mult, cu cat nimeni, nici un critic de ni: 
căeri nu: sa grăbit s'o împue şi prezen.i 
tâni-o în mod insinuant în ochii celor 
nededaţi cu realizările de artă. N'au lip- 
sit totuși dela” serbarea de consacrare 
lui Ispirescu,doi factori hotăritori: publicul 
—- din miilocul căruia îşi adunase como 
rile, acest mure judecător care, în ciudă 
tutarur, împrovizaţiilor, şte să aleagă şi 
se pricepe să eternizeze — şi celălalt, 
tot atât de suveran în materie de apr 
cieri — timpul. Ei au contribuit ca 02 
pera iui I-pirescu (partea cea mai ră 
zistentă din ea: Basmele şi Legendele), 
să învingă vălul contemporaneități, 
dureze: săi pară astăzi tot atât de lă 
nără şi de nouă, de interesantă şi în 
chegată ca atunci când a scris-o, E un 
omagiu pe care acești critici, neînduplezi 
cați şi dezinteresaji îi l-au adus — cul 
atât mai rnult cu cât adevărata critică 
sa fert să atingă în vreun chip perso. 
nalitatea duiosului si modestului poves. 
titor. E un ncu capitol care se deschide: 
talent» pe care critica le-a tăcut, 

Si o nouă împrejurare: ca atât maj 
bine ese în evidenţă valoarea aceste! o 
pere, astăzi atât de prezentă în librări 
«i pe mesele de lucru ale adevăraţilor 
cetitori — cu cât ea nu se remarcă nici 
măcar prin extensiune, prin  nmumăru 
mare de volume. Vorbeşte şi uceasta da 
la sine. 0,.dacă ar înţelege-o mulţi din: 
tre cei cari cred că — până la 25 de ani 
-— trebue să fi coborit nivelul cetitulul 
cu cel puţin 3-4 velume, 

Dar să privim în însăşi operu lui [8ă 
pirescu : 

E senisă într'o formă neaoş româneastă,. 
limperle, curgătoare. poporană şi mlă= 
dioasă, bogată şi nouă — nu în- 
să-și haina în care poporul îrmbrăcasei 
pasmele, poveștile, legendele și anoavolei 


1) B. Delavrancea în „Revista nouă“ |, 4 
„ 2) In „Viata noua“. XVII. 3—4. | 
3) In „Cuv. rostită în sed. Ac. Rom. dul] 
(23) Dec. 1587. ! 


pe care el le-n tules zi sa hotărit să le 
nublice. 

Nu e varha prin urmare ce o reprodu- 
tere a însăşi graiului acester culegeri 
îi de o desbrăcare în însust momentul 


ranscrierii în material extern asemănă- | 


diferit de acela a) primei lur 
xterinrizări, Ne convingem de ucest lu- 
cu cetindu-i operele a căror fabulare 
va fost nici odată românească, nici jo. 
porană, cărora, prin urmare. el, cel din- 
tiu, a trebuit să le dea înfăţişarea ex- 
ternă, acea „zastre”, care ne provoacă 
„0 deosebită mulţămire“. (Prof. lo Jet, 
ti Stefan cel Mare în bibl. românească), 
In felul acesta el a făcut minunea de a 
ii transformat — numai prin ajutorul 
waiului pe care-l stăpânia şi cu om şi 
ca artist — „anticele poveşti pănânezti 
ale Elinilov* în „adevărate Basme roriă. 
neşti“. 2). 

In această repede sdesbrăcare şi reîm- 
brăcare în haina cuiatului graiu roma- 
nesc stă tot talentiul exconțional al lui 
Ispirescu şi în acelaş timp. motivul care 
ne îndearnnă să-l luăm dintre foleloristi 
și să-l considerăm mai de grabă, un vâ- 
loros reprezentant. al curentului ponv- 
mn. Cu fond — e adevărat — de anulte 
ori et nu face decât si înregistreze rrea- 
țiunile muzeai pcoorane, furma însă, n 
reea care. constitue adevăratul titlu de 
zlorie. face din el nu numai un d. baciu 
mânuitor al verbilui curat și naiv vus- 
ie, dar un udavărat creiator. acela care, 
ia fel cu Creangă, a ştiut să-l ridice 1 
rangul de limbă literară generală. 

Didactic — prozaic şi oarecum tendeni- 
ţio3 ne apare el în tălmăcirile legende. 
lor păgâneşti pe cnre le scrie tocmai 
pentruca. prin ajutorul lor. să lămurea- 


or. dar 


scă „pe aceia dintre cetitorii romini zari. 


nu sunt tocmai cărturari adânci, asupra 
unei multimi de nume. de cuvinte și de 
zicători străine, pe care, în timpul de a- 
cam, le întrebuinţează mereu scriitorii 
noştrii prin gazete și priu felurite cărţi. 
“AL Oiobescu : Povestirile _unehiasului 
=fătos, vol, II).: 

In general opera vui Ispirese u prezintă 
următoarele 'canactere: o parte din ta 
este poetică şi uşor folclaristică în fond, 
poncrană în formă, cealaltă prozaică, e- 
xotică în fond — tot poporană în formă. 
! Prin ambele e) trebuește nu numaj 
icunosent. dar admirat, — pentrucă, dacă 
deaproapea cuhoaştare a vieţei ș sale ne 
pune în faţă uw erou al muncii. al 3: 
ferinții şi al talentului — cercetarea a- 
cesteia ne atestă existența, la acest ti- 
pozraf. a unui suflet de adevărit artist. 
om «le cultură și iubitor al acelora din 
mijlocul cărora — ca o adevărată. dar 
modestă țâsnire, eşise, 


PAUL I. PAPADOPUIL 
DN E EN NN 


ca câ e vw csssute 


despre amintirile 
Ispirescu, rămase nepublicate şi 
—. pierdute. Delavrancea 


lui P. 
;— probabil 
iacrie : i 

la ele „se vede scriitorul tare iubeşte 
Natura, marele dascăl al tuturera cari 
au avut darul de a fi scriitori, 
ți. pictori. sculptori şi arhitecţi. Cum a 
văzut pe Vodă Bibescu, cum a învățat 
“carte, cum se juca, ciin asculta basiiie, 
cum spunea ghicitori şi câte dră- 
cii copilireşti se petrecedi. pela 11840, 


toate le arată minunat. sexiitorul. Basme 


lor romdne”. : Dea 
lar (Odobescu adaogă că erau 
„cu o na'vă; şi plăcută! simplitate”, 





vorbeste P. 


muzican- * 


“moria mea, 


scrise 


coincidenţă 





Toi din „nesrologul” pe cari i-l închină 
Delavrancea în „levista nouă”: ,,... nu 
pot îneheiu aceate rinduri decât eu apro- 
pierea, tristă şi fatală diutre sfârşitul ce- 
lui din urmă basm scris pentru „le. 
vista nouă” şi... acela al blândului Is- 
pirescu : 

„lu tot volumul lui... cele 33 de basme 
se termină cu fraza, : şi 'ncălecui pe-o şea -- 


“şi ză spui d-evastră ușă, Numai cel, de: 


pe urinii... se sfârşeşte cu: si trăcasră 
şi cel care-a şpust, 
Si Deluvrancea adaugă : 
„Bietul Ispirescu! Trei 
ne-a cetit această frază: 
tescul stârsit“, 


zile, 


după „ce 
Şi-a 


“dat 'obș- 
* DEI 

o prevestire 
sar găsi și în altă operă, râmusă uecu- 
noscută a lui Ispirescu, „hăzboiul no- 
stru pentru neatârnare pe care moartea 
nu l-a lăsat so termine. Cele câteva pa- 


gine, „stropite încă cu lacrimile celor-ce. 
ca câteva ore în urmă, plângeu pe soţul 


şi pe părintele lor, încremenit, rece în 
somnul ce veci” pr imite de AI. Odobescu. 
se siârşeşsc — curicusă coincalenţă — 


cu o descriere a doliului 
după luarea Griviței“. 
* 


naţional «e 


Pa d despre „Doamna Românilor” 


IE sad 


ispiresau în acest paragraf. 
Ni se zice anume că: „le întreceă pe 
toate in milă si în bunăvoință. Cerceta 
toate spitalurile pe rând şi găsia câte-o 
vorbă (e mângâcre să zică fiecăruia. 
Chiar în palatul domnesc înființase un 
mic spitul unde, câţiva răniţi, erau în- 
«rijiţi de dânsa“... 

„Cu sorțul dinainte, alb ca lebedeaua. 
în toate dimineţile îşi cerceta răniții şi 
apoi mai găsia tim să cerceteze si alle 


spitale. Si. pentr aceea, cu drept cu- 
vânt, îi Sa zis: Mama sufeninzilor E ID 
Providența Răniţilor”. i e 


e 5 29 edita 
ultima dorinţi 


Din erareu lui Ispirescu, neterminată 
si aceasta, îutitulată : „21 Iunie 1883. 

„Nie:o ceremonie şi nicto cheltuială 
zadarnică să nu mi se facă la înmer. 
nântare. Nu voiu să mi se cernească 
casa, nu vuiu pompe funebre. Un preot 
într'o căruţă să mă ducă la cimitir. EL 
să-mi eceteaacă cele spre înmormântare... 
Nu voiu invitaţiuni. Cei câţiva cari vor 
fi ţinut la mine, vor veni ei şi neînvitaţi. 

„Tot ce-ar fi să se cheltuească pentr 
îninormântarea mea. să se păstreze mai 
bine pentru copilaşii mei cej mici cari 
rimân necăpătuiţi“. 


Lj 
trei rugăminţi 


face P, Ispirescu prin aceia scriere. : 

1) urmaşilor să-i continue tipogra 
fia. silindu-se a o aduce în stare înflo- 
ritoare ; 

21 creditorilor — să arate, „pentru me.- 
urmaşilor mei -— aceiaş 
bunăvoință ce mi-au arătat și mie“; 

3) scriitorilor Odobescu. P. S. Aure- 
lian, Brânză şi Tocilescu, membrii ai 
Academiei Hhomâue: „să aibe milă de 
copilașii mai şi să-i proteagă, Procurânud 
de lucru tipâgratiei, să tie siguri că oa- 
sele mela se vor od,hni în pace în mor- 








I-NIVERSUL -LITERAR.  - 80% 
mint, iar d-nealor vor găsi: mulţumirea. 
sufletească de a fi ascultat rugăciunile 
“mui cunoscut cu care avea dese rela- 
siuni în viaţă și, pe cât a putut, el i-a 
satisfăcut. i 
(Adunate de P.I. P.) 


DR N RI N NN 
NOTE 810-BIBLIOGRAFICE 


Născut Ja 1830, în vremea marilor miş- 
-ări de renaştere cultirală, Petre Ispire- 
scu moare la 3 Dec. 189%, adică trei ani 
după marele Creangă — cu care se a- 
seamănă atâta, Bucareşteau prin naş- 
tere, Ispirescu nu cunoaşte decât învă- 
țăumântul primar, după cate n împins 
spre mesteşugul tipografiei pe care îl 
va păstra toată viața. „silincdu-se a se 
verfectiona pe sineși şi â desvolta, după 
ale lui măreinite mijloace, răspândirea 
si îmbunătăţirea acestei arte în ţară'. 
(Delavrancea). 

lată — după Odobescu i câteva date 
din cariera tipografică a lui Ispireacu * 

„La î4 ani lucrător în tipoprafia Car- 
calechi ; după Unire, director al tipogra. 
Liei Naţionale. Dela 64 director al tipo- 
erafiei Imi C. A .Rosetti., După doi ani. 
in unire cu Sc. Walter si cu Fr. G6hl 
deschide tipografia lucrătorilor asociaţi“, 
„E —: apoi —- numit director al „.Impri- 
meviei Statului”, demnitate pe care o 
va. părăsi în 1868 câna întemeiază „Ți- 
A si plz liaboraLOr ale Corni e rii 


. 


„Sezieri.:-a), CULEGERI: a 

Legende sau Basmele Românilor 2 vo- 
lume : ], tipărit în fascicole, cu un adaos 
dle ghicitori şi proverburi şi o introdu. 
cere a'lui B P; Haşdeu la 187, 1874. 
IRŞG ; al II-lea, cu-o prefaţă a iui. V. Ale- 
zandri, la 1882; 

Snârve sau poveşti populare, două bro- 
<uri: la 1573 şi 1874; 

Pilde şi ghicitori, fabule. 1885 ; 

Basme, snoave şi ylume, Craiova, 1885: 
3 Pomul. Crăciunului, Bucureşti 1856 ; , 


Hi 


1 POSTUME: 


* Jocuri şi jucării de copii în „Bibliote- 

ca poporană a „Tribunei“ din Sibiu; 
Basrte 'romădne adunate din gura po- 

porului. Ed. Samitea din Craiova. 


hi ORIGINALE: 


* Isprăvile şi viața lui Mihaiu Viteazul, 
Rucureşti, 1876; 
Stefan Vodă cel Mare şi Bun... 


Din -poveştile unchiaşului sfălos, bas- 
me păgâneşti. cu o prefâţă de Al Odo- 
hescu. Bucureșii 1%70: 

c) INEDITE (după informaţiile date 


de Delavrancea şi Odobescu) : 


Amintiri despre copilăria sa : 
Războiul nostru pentru neatăâruare ; 
Doamna Românilo» (Regina Elisabeta): 
24 Iunie 1883, 

toate rămase complei necunoscute. 


sc Li ă P.LP. 





B04, — "UNIVERSUL IATERAR 





AL. T. STAMATIAD | aaa ma iai 


SUFLET BOLNAV . 


(M. MAETERLINCK) 


Mi-e sufletul atât de trist, 
Ecatât de trist și obosit, 
De toate'n lume e-obosit, 

E trist şi obosit de viaţă, 
Aşterne-mi mâinele pe față. 


Logodnică mult-așteptată, 
Așterne-mi mâinele pe faţă 

Să simt răcoarea lor de ghiață: 
A șterne-mi mâinele pe față 


ODAIA 


Im searu asta umbre sooană: aspre, iai: 
Şi noaptea îşi ridică grăbit astralul stor ; 
— Xavier de Maistre, meşter cu sufletul sonor. 
Incepem iar „Voiajul în Jurm-odăii mele!“. 


Imagini puerile, ad-hoc improvizate : 

Aceeay Giocondă cu zimbetul fatal... 

Un pat de nuc... O lampă... perdele de percal... 
Estampe... Bibelouri... portrete demodate... 


Pimtesc în atmosferă amanţii din Murger: 


Mimi, Rodolphe... lar noi, cu gindul dus departe. 


Trezim dim mou iubirea şi visurile ce 
In suflet dorm presate cu frunzele în carte... 


ALEX ANDRU BILCHURESCU 


POEZIE MINORĂ 


Au venit trei zâne, 
Scânteieri de spadă, 
Lapte şi miresme, 
Pufuri de zăpadă. 


Și mi-a dat sirena, 

(Zâna cea mai albă) 
Frământarea mării, 
Primsă într'o salbă: 


Vrăjitoareu verde, 

(Zâna cea mai bună) 
Mi-a țesut poteca'n Ă i 
Funigei din lună. . .. - 


Zâna cea de-a treia, _* 
(Ingerul cel mirc) je a 
Nu mi-a spus o vorbă, i ur 
Nu mi-a dat nimic... 


TRAIAN IONESCU 








Ca niște îngeri mici de ghiață- 


Sărută-mi pleoapele-obosite, 
Afară râde caldul soare, 

Vreau să trăesc sub caldul soare; 
Sărută-mi ochii plini de vise 

In care se deschid abise, 


In care lebede bolnave 
Abia vâslesc, ca pe o mare. 


Fără speranrtă de scăpare; 
In care se-oglindesc spitale 
Și mor tăcute roze pale. 


Logodnică mult așteptată, 
Aşterne-mi mâinele pe faţă 
Ca nişte ingeri mici de ghiaţă, 
Privirea mi-este obosită 

Ca o câmpie vestejită. 


pre 


NINGE. 


Este îrig şi întuneric, Sieu 
Cerşetor şi câine s'au ascuns în pripă, 
Sufletul certat cu viaţa zăboveşte, 
Uită tot ce e minciună pentr'o clipă. 


In taverna, cea mai neagră, chiar acolo, 

Azi pătruns-a printre gratii trist melancolia. 
Un borfaş, adus de viscol, cântă „solo“ 
Nenorocul lui în viaţă şi copilăria. 


lar ceva mai la o parte, lângă sobă, 
Zlrenţe numai, un copil cu față suptă, 
Zeribulit, cu ochi de sțiclă, stă de vorbă 
C'o pisică, arătându-i haina ruptă. 


Fulgi uşori și gânduri multe 
Cad de sus şi-acopăr toate, 
Dumnezeu din cer s-asculte 
Poate vine 'n astă noapte, 


ALEXANDRU BIBESCU 


DOINA 


Vorbesc prin mine şireri lungi de neamuri 
Ce s'au pierdut în neagra 'ntunecare, 
Şi-am fost a oropsiților cântare. 

Şi dreapta ce puria u țării flamuri. 


La glasul meu un neam întreg tresare 


__Şi se 'nfioară a crângurilor lamuri, 


Căci port în pieplu-mi freamătul de ramuri 
Şi psulmii ruginitelor altare... 


_Nu sunt a nimănui — şi-a tuturora, — = e 
„Si ştiu alint alennul fiecărui; EREI Ra 
- In ritmul meu mai sprimten saltă hora. 2 


lar glia-aduce roadă mai bogată: O... e 


Vieţii focul sacru eu îl dărui 


* Și man născut cu neamul meu odată, 


iat MILE OLARI U 


„mseuă ri =tân ia 
văz me 






pa mă 
pda N rela 





i ret 


UNIVERSUL LITERAR. — 803 


DOMNUL VARTIC 


Urcam, în dimineaţa Stântului Simion 
Wilpnic“, uliţa Trei-Erarchilor, cuprins 
: teama de necunoscut ce mă chinuia 
n ziua Sfintei Marii. când am venit la 
wi la învăţătură. Răcoarea zilei de 1 
wptembrie o simţeam în spate şi'n su. 
3. Urcam par'că spre un ţintirim unde 
shuia să 'ngrop copilăria şi viața de 
ră trăltă în lbentate şin  mireazma 
:mpurilor, . 
In dreptul caselor lui Cristea Anghel 
am oprit să mă uit în urmă. Bruma 
amnari să topia pe-acoperișuri și bur- 
mele lăcrămau. Copii, cu pietrile prin 
ate pardirile, urcau la școală. Ghioz. 
mele le băteau toba în spate de câteori 
plecau după pietre. Nu cunosteam pe 
meni “şi mă temeam de fiecare, 
In priveliştea, umedă de brumă, care 
desiăşura, mi se desprindea din su- 
1 şi vedeam căsuţa noastră dela „Coa- 
+ Gărlei” din Flămânzi şi pe mama, 
- prispă, cu bărbia sprijinită în podul 
Imei, cu chipul ei frumos şi dulce de 
trânică, cu ochii umeziţi şi gândul că. 
or spre „odoru mamei... fetița mamei... 
»uroru mamei..", O vedeam...  şin 
ne lăcrămau dorurile... Vedeam satul 
u, cu ţintirimul din margină unda 
innia tata, cu școala unde într'o odae 
grămădiam trei clase. cu elevii îm- 
icați toamna, cu săiluțe moi şi căl- 
roase.... Si taşca mea, croită din mascat, 
nă cu fel de fel da cărţi. de mă curmau 
erile : ceaslovu, visu Maicii Domnului, 
stolia, calendaru pe 151 de ani, zodie. 
i. Sfinte amintiri: roua mugurilor 
mei mele!... 


şream... Din dreptul caselor lui Anto- 
de cârmii la dreapta, po-o gură de 
ți mărginită de-un zid de cărămidă, 
izos. și de-o încâlcitură de cătină. 
4, la stânga. am întrat într'o ogradă 
re. fără împrejmuire, ca 'ntr'o gos- 
Arie părăvinită, de vădană, Scaii voi. 
ati scormoneau capetele lor de puf și 
au să plutiască, pe adierea toamnei, 
samă cenuşie. „Ca la noi la FIă. 
nzi, pe maârgina şanțurilor“, gândiam 
În ogradă ruini. ca fiorii şi tristeța 
o clădire părăsită. cu acoperişul 
ncat de vremuri, cu pereții coscoviţi 
şuruiți, megeniu, de ploi. Spre rânu 
s.Frarchilor o rămăşiţă de zid. cu 
dmida măcinată de vmezială. părea 
a0ă fnsângerată. Sin polul aceata 
1 hofar, spre atrada Mare. biserica 
i.Erarchilor  atrăjuia. cu soarele pe 
sa pătită "n aur si "n horbate de 
tră. Mi-am făcut cruce si-am zis: 
:mne-aJută, i 
a fuța -ansi clădiri bătrâne. cu etaj, 
beneniau copii: Scoala. Am nrivit 
nicarul acesta gătit în strae mândre, 
senesti si m'am uitat si la mine: 
„ 8n08, cu obrajii mmeni şi umflaţi 
sănătate țărănească. cu haine larzi 
unzi, de chimbrică. cu botine de 
cu gumă din care eseau, ca niste 
ne, firile. 


mm străin de portul si jocurile co- 
x M'am strecurat cu frică si sfială 
tre ei sșiam vătruns întro' sală în- 
“coasă și rece ca un fund de pivniţă. 
1 am putut aiti. deasurra usei. în 
wta: clasa IV. Am intrat cu teama 
are mat târziu am coborit întâia 
- întrun cavou din cimitirul Eterni- 

O clasă lungă. rece, cu pereţi 
ine niatră. In bănci — atunci am 
întâia oară că să cheamă punitre— 
an numai câte doi scolari, Si fie- 
pupitru avea sănat într'nsul loc 
îu călămară, cu-n căpăcel de fier a- 


h 


coperiş, la noi la Flămânzi asemenea 
bănci nu sau văzut... 

In clasă erau puţini elevi. Am rămas 
în uşă nedumerit unde să mă aşez Mi 
se păria că toţi aa uită la mine şi râd. 
Imi venia să plâng... Abia întrun târ- 
ziu am văzut în fund pe unu: Petrescu 
Constantin, un băiat mare şi rău. Il 
cunoșteam căn timpul vacanţii vindea 
ziare pe strada noastră şi striga cân- 
tând pe nas: E.ve-ni-mentu de mâne... 
E-ve-ni-mentu de mâne... M'am aşezat 
lânză el cu-n colţ de nădejde în mine: 
că mă cuncaşta şi mă va ocroti. 

Odată aşezat în bancă am început să 
mă gândesc la „Domn“. Cum o îi Dom: 
nu învăţător de la craș? Din cuvântul 
acesta „oras“ torceam toată spaima şi 
tremurul de care eram cuprins, Acum 
mi se păria că oameni mai buni ca 
Doamna” Ciornei de la Flămânzi şi ca 
„Domnu“  Bănescu nu pot să fie. cu 
toată urechiala care ne-o trăgea uneori 
Doamna şi cu liniile trase de Domnu 
la palmă, pe muche, când întra şi gă- 
sia „clasa“ plină de colb de nu putea 
răsufla. - 

După câteva minute, lungi cât un an, 
un clopoţe! începu să câne pe sala în- 
tuneconsă ca o hrubă șindată năvăliră 
în clasă școlarii. Iar când turnul Mi 
tropoliei trimise opt bătăi prin fereas. 
tra deschisă, „Domnu“ intră, cu cata- 
locu în mănă şi Be sui pe catedră. A- 
tunci lam văzut întâia oară pe „Dom- 
nu. Vartic“. Un om nalt şi frumos, fru- 
mos cum nu ma: văzusem.  Mustața 
mare, densă, crescută în voe. dar bine 
răsucită. împodobia un obraz plin şi alb, 
Tin nas bărbătesc, sculntat parcă de-un 
meșter şi nişte ochi blânzi a căror cu- 
loare niciodată nam cercat so stabi- 
leac. Fără a fi luxos, era îmbrăcat ele- 
gant. Asa lam văzut totdeauna: curat 
îmbrăcat. haina bine croită. cămaşa coa- 
14 de hârtie gi-avea un fel al lui anu- 
mit de a-și face cravata. De la el am 
deprins să dispreţuesc luxul. dar să am 
0 ținută înerijită. 

Domnu Vartic după ce-si scoase cea- 
sul de aur şil. puse pe marginea cate- 
drei, atrigă catalogu. Fram numai trai. 
veniţi de la ţară. pe care nu ne cunnş- 
tea. I.a fiecare din noi trei ne spuse: 
„Să căutati să vă siliți că voi aâistea 
de la ţară sunteți tare slab presătiţi'. 
Dar asa fe hlând ne-a vorbit că mie 
deodată mi-a crescut curajul. 

După o săptămână vedeam în Domnu 
Varic un prieten. Inii plăcia că îndată 
ce suna, clonoțelul intra. punea ceasul 
de aur pe catedră si pândia; cum să 
'mnlinia ora. esia. Tin obicelut aceata 
al lui mam obisnuit să fiu punctual 

La sfârsitul iunei eram socotit drapt 
un elev bun. Si cum eram sărac si n'a- 
veam bani de cărti. întro zi ma che- 
mat acasă. în strada Palat şi mi-a qă- 
ruit o „Carte de Citire“. La acest dar 
mă sândasc ori de râte ori fac o fantă 
hună, „Cartea de Citire“ a Domnului 
Vartic m'a'nvătat să răsnlăAtesc în viaţă 
maritele ai să la atimaz. 

Pe Ja sfârsitul lui Octomhrie să lăsase 
frise si 'nmtr'o zi încenu să fulgrriască. 
Venini a. sconlă m'a întâlnit Domnu 
Vartic. Tie nu ti-i frie?* — Ra mii 
fris dar nam palton“. Cum a intrat în 
clasă și si-a pus ceasornicul pe catedră. 
întrebă :  „Galinescu i-aici?*  Galinescu 
era fiul învățătorului de la Galata „Pre. 
zent“* răspunse Gal'nescu. „Mâine a'a- 
duci mantaua care ţi-a dat-o scoala 
anu trecut. Te-ai făcut un leneş, n'o 
mai meriţi. O s'o dau unui şcolar sili- 


de D. IOV 


tor“, A doua zi tatu lui Galinescu veni 
!a cancelarie. Am aflat că Ba plânscă-l 
sărac, că are o casă de copii... Dar Dom- 
nu Vartic, deşi coleg cu el. n rămas ne- 
înduplicat. A traia zi purtam o manta 
călduroasă, cu vipuşcă albastră la gât 
şi la manşete. De-atunci am înţelea că 
datoria unui om în viaţă: este să fie 
drept. Și de câteori am avut prilejul, nu 
m'am abătut de la această învăţătură. 
Si totdeauna miam spus: așa ar fi fă- 
cut şi Domnu Vartic, — şi rămân îm- 
păcat. 


Totuşi, astăzi când răscolesc trecutul, 
o amintire îmi stă pe suflet. ca o pia- 
tră, Am spus odată, bunului meu învăţă_ 
tor, o minciună, Era după vacanţa Cră- 
ciunului. In prima zi Domnul Vartic nu 
ne ascultă. Stătu la sfat cu noi, ca un 
bunic cu nepoţii. Ne întrebă care am 
umblat cu colinda şi cu pluguşorul şi 
câţi sologani am strâns, 

— Tu, Cristodulo Atanasie, ai umblat 
cu uratu ? 

Cristodulo Atanasie, tiu de inginer, 
fusese premiantul întâi în clasa III gi- 
acum era monitorul clasei, 

— Nam umblat că nu ma lăsat 
papa. 

— Da' tu hălănescu Grigore? 

Aista era, feciorul preotului Bălănescu 
«de la bisericu Lozonschi. 

— Nu m'a lăsat fataia să umblu, 

A mai întrebat vreo doi-trei și toţi au 
răspuns la fel cu Cristodulo şi Bălă- 
nescu. Atunci mam gândit eu; Să vede 
că la hoeri îi obiceiul să nu lase copii 
să umble cu colinda si cu pluguşori. 
Si cum începusem să-mi fie ruşine de 
obârşia mea, am socotit că trec şi eu 
printre boeri dacă voiu spune că nam 
umblat, 

— Ta'n spune tu. ai umblat cu uratu? 

— Na. ram umblat. nu m'a lăsat fîra- 
te-miu, am răspuns. îndrăzneț. 

Și eu umblasem şi cu colinda şi cu 
uratu. Cu colinda am mâncat și-o c'o- 
măsială bună. Pe când mă duceam să-l 
colină pe advocatul Conu Minuţă Mi- 
clescu. pe strada Veche doi hăeti se ru- 
enră să-i iau tovarăşi. Am intrat cu ei 
în ogaradă si m'am “uitat pe fereastră. 
Dasile lui Conu Minuţă erau pline de 
musafiri. Dacă, fiecare dă câte un poto- 
an. mă gândiam eu. adun ceva. Şi-am 
început: 

Sculaţi, sculaţi. boeri mari ! 
Florile Dalbe. 

Dar pe când eu rostiam: Florile Dal- 
be. tovarășii mei necunoscuţi spuneau 
flori di gnlbânâ“. Am înteles atunci că 
tovarăsii mei îs evrei. Și lucrul aceste 
l'a înțelea şi Jonică Cârnu, Acest Ionică. 
cârn si firnâit. era un fel de „Feeretar” 
a Jui Conu Minută. Si-a esit Ionică cu-n 
ceatlău !.. .Ce măi. vioi vă hateţi îoc de 
obiceinrile noastre crestinesti ?* Până ]a 
poartă nu «tiu de câte ori am fost croit. 

Cu nlugusorul am umblat toate mă- 
hĂIFle având tovarăs pe unu Alexan- 
dr Stefănescu. 

Si toate-ncestea nu le-am spus Dom- 
nulă Vartic. Lam mintit. A fost cea 
dintâi: minciună care parcă si astăzi 
îmi rosește obrazu, , 

Au trecut zeci si zeci de ani, De mwlie 
ori eram silit să spun o mincimă. Dar 
no snuneam — căci. chinut Domnului 
Vartic îmi răsăria în minte. blând. A 
trebuit ca prima minciună  să-m: 
fie o lectie în viaţă: o lecţie prileziuită 
de_o zi liminnasă de iarnă. cu moviliţi 
de omăt în colțurile ferestilor şi cu hor- 
bote de ehiaţă pe peamurile şcolii Trel 
Erarchilor... 








806. — UNIVERSUL LITERAR 


HAGI-ŞTEFĂNACHE 


Intr'o convorbire avută cu D.uu şi DI. 
I. Slavici, am aflat, acum vre-o 23 ani, 
că Hapgi-Stefănache fusese clasat, de un 
călător englez, ai IV-lea zgârcit din Ea- 
ropa, j 

Nici înalt, nici mărunt, Scump la 
vorbă şi ca tâlc... Il vedeai veşnic ocupat 
cu câteceva, Pe cale mergeu privind în 
jos, parcă ar fi căutat ce pierduse. 

Dacă i-se părea ceva, scârma cu basto- 
nul, făcut dintro tufă — ca să nu dea 
din pungă — și, un cui, o frântură de 
potooavă, un nasture, un bleau (ce se 
punea pe vremea, lui 'la căruţă) câtevu 
boabe de fasole vărgute — de care nu 
văzuse şi nu avea. -— se pleca binişor, 


îngăimânăd : „hd! pie apoi le vâra în bu- 
zunar, Lumea vedea, dar cb snuilă cu 
tebetu boierului. nu se mai mira. 


Locuia la mosioară — caşa îi zicea 
el -- la Băneasa lin Vlușea, depe baltă. 
Moşioara o avea dela scra-sa Ilagi- 


Maria (Hagica) cum îi ziceau ce-i ce-v, 


cunoşteau. 

lar Hagi-Matia, pe vremuri. când ce- 
tatea Giuruiului nu căzuse acum 10%) de 
ani. fusese locuitoare în sutul Putineiu 
din Vlazeu în spre Drumul Untului, ce 
mergea în Tilorman, tăind pe diudouă 
câmpul Burnazului, i 

Nu pot ști ce rost aveu aci, dar am a- 
flat dela bătrâni că fusese  credincera 
unui turc-Ază ai cetăţii — care locuia 
si el tot la Putineiu, orânduit dle Inalta 
Poartă să indestuleze cetatea: şi serhu. 
turile depe malul! turcesc cu: sare, unt 
— vestitul unt ciobănesc din Tilorman- 
brânză, miere, ciară, pastramă de ber- 
beci întorși şi uraşi. grâu, orz... pe car 
le plătea cinstit cu buni gata, în aur. 
lire otomane, icuşari şi sfanţi nemţeşti, 

La Putineiu pe acea vreme era și tof- 
tă, adică zapcierlâc şi Aga era în paza 
acestuia. ca nu cumva Gaiducii ce uri- 
sunau prin pădurile Vlăsier săi facă 
vreun rău. 

Iezise afară «dn cetate, fiindcă lumea 
nu îndrăznea să se duci acolo, că. unii 
din ordie erau nărăvaşi. se apucan de 
rele și Poarta ca să na aibă buclucuri 
hatărise astfel, 

Pela 1825 musecalii vin cu război îm- 
potriva turcilor, care, au trebuit lu. 1829 
să părăsească cetatea. 

Aza, aflând, sedea mâhnit. și 
Maria. văzându-l — poate era în gazdă 
la conacul acesteia — l-a întrebat ce 
are ? : 

— Viu huşiy iar cu răzhoi pe capul 
vostru. zice Aga. Cazacii. veniseră cu 
Iereli st i eoie şi, se întăriră în cetate 
cu şânţuri do pământ din Dealul Fră- 
teştilor, de unde se veda tocmai în mij- 
locul cetăţii Giurgiului si; de unde până 
unde,. aflaseră că la Putineiu e bietul 
Agă, 'cave, nu fusese vestit. de cetate des. 
pre sosirea cazadilor. 

In. acel timp Aga. având presimţire, 
cu ragelele lui grămădea aurul în trăişti 
ca să le ia ja oblâncuri apucând calea 
spre cetate. 

Nenorneitul. când totul fu gata. iesi 
+ă privească din uşa bordeiului spre ce. 
tate. şi nu departe zări că venea în goa- 
nă nahună o sritnie de cazaci. 

— Cazacii !, grăi bietul agă. şi se a- 
vuncă pe fugarul ce sta la uşa bordeiu- 
Jul. anucâni spre cetate. 

Dar, cazacti se risipesc în goană după. 


Hapi. : 


TIPURI 


bietul ugă, îi ajung şt la clipă ii rete. 
ară »apul, 

Hagi-Mariu, văzând cu ochii nenoru- 
cirea agăi, a ascuns bănetul împărătesc 
de cazaci, apoi topind ceară, l-a pus în 
sloiuri. l-a incăreat în care și u luat 
calea Braşovului. 

Aici, si-a cumpărat chiar în piaţă un 
vrând de case mari și frumoase, ca Să uu 
aibă a se duce în vizită la cineva, ra» 
nici să-i via!... 

Murele Ban Ur Filipescu, fie el per- 
«onal, fie urmasti lui au scos în vânzare 
moşia Pineasa, partea dela răsărit a 
<atului, si Hagi Maria fllagiiea) a cum. 
părat-» c-um pela 1329—35. A mai cum- 
părat pela 1835—40 şi în Bucuresti case, 
si câteva rânduri de prăvălii de pelu 
isnafii scăpătaţi ! 


care era un zpâreit 


tai-Stefănache, j 
cinsti, vedea 


ufar din socoteală, dar şi 
de mosioară. In viaţa lui n'a înselut pe 
cineva, ferească. Dumnezeu ; dar. dela el 
la altul na trecut ceva. Socotealii şi iai 
socoteală. [| auzeai bombănind : .Hâm? 
ce-e ul meu, al meu: ceceal tău. tău! 

Câle 3--4 zile mânca dintr'un pui «de 
“ăină, pentru economie. Că, ce! „0 sași 
aăndnce orăteniile ? i 

Cocoşei nu mânca să-l fi tăia în bu- 
“ățele pentru că zicea: 

— „Cocoșeii sunt voinici ; ei au dat, 
“te veste apostolilor, când Domnul eri 
purtat dela Ana la Cutafa, că rău au 
făeut de sau lepădat de Domnul!!.,, 

ȘI, apoi, Cocoşeii: aud din ceruri în 
miez de noapte toaca. si dau de veste 
omenirii că îngerii laudă pe D-zeu, de 
fun iezmele și duhurile rele. ce se repeul 
pe pământ, în întuneric, ca. să facă rău 
omului !..: 

Deşi pe moşioară avea, în bălți peşte, 
mult, mare si de tot felul, de zgâr- 
cît ce era. nu se îndura si mănânce şi 
el o ciorbuliță mai cum se cade,— „că-și 
mâneca pdrăluțele” — și se îndesa prin- 
tre cei săraci când năvedarii lui scoteau 
peste la vad şi aduna ce? Ghelmez, un 
fel de peşte mic. numai ţepi, pestele dra- 
cului, din care se înduru si.și prepgăteu- 
scă ciorha sincur., (că femeie în. casă—le- 
rească D-zeu rlacă călease vre-odată)—jpe 
care o acren--după ce goli ghehnezi: ci 
lingura în oală şi o strecura printrun 
ciurel. ca să-i aleagă fepii—-cu strishia 
ce o râcâia cu cuţitasu, după dongele bu- 
tilor, când le desiunda ca. să le curăţea- 
scă. dacă golise vinul pr'n vânzare, Be- 
ciul lui dela Băneasa. mare. adânc. cu o 
cetate, era vestit pe acea vreme şi gemea 
de vinuri şi rachiuri de prăstină si droj. 
die. 

Numai la zile mari, dacă se îndura 
si custe din ncesie hunătăţi, desi zilnic. 
iescuia cu cheile dela brâu lacătele. da 
zăvoarele la o parte. se scobara cu Pavăl. 
hunul său aroat — cura e turcul și pis- 
tolul -— se uitau. mângâiau baţile. bă- 
tându-le cu palmele pe coaste. apoi ie- 
seau veseli si parcă sătai și de vin și 
«te rachiuri. 

Pe mosioară avea nădure si de tufă 
și de haltă Iarna. desi avea. pădure. mat 
mult tremura. rin reonomie. Dacă cine. 
va-i zicea : „Hoierule. da, cum ttiiesti în 
phațăria asta, când ni atâta pădure ?..,* 

E], săracul. —- D-zeu să.l ierie — răs. 

pandea îndesat: „Hâm,! Da ce mă, 


„lumea r şi rea, se bucură lu altul!” 


“cură repede spre entatea Giurgiulni 


de M. ŢICULESCU 





o să arz pădurea pentru licru dei 
mic? Î.asă. că o să vie ea primăvara şi” 
atunci. o să aducă Dumnezeu. căldură 
destulă ! Daia e iarnă, să fie. frig: dela 
Dumnezeu !* 

In pod avea nuci. — cu miile-— de pu- 


tea să încarce care întregi, că, pe lângă 
nucii din viile moşiei, apoi,. mai aduna: 










































și de pela oţaşniceri saci întregi. 

Pentru economie, se urca hinişor, Lua 
în buzunar câteva, și după ce le punea 
intrun găvănuș pe nusă, cu un ci. 
cănel, le cola, și rupănd din azima ce: 
și-o făcuse singur-sinuurel, clefetea prin. 
tre dinți și măsele niiezul până ce ne; 
inerea să.] zdrobească si așu îşi stăm. 
păra nevoia stomacului, că „rlacă o sta. 
săași puie omul mintea cu el, apoi ajunge ] 
i nu are nici cămaşă“, 

Când i-se părea că a dat D-zeu pre 
multe nuci, de se făceau grămezile prea 
mari, se gândea că ar fi bine să le pre. 
facă în bănizori şi stomacu sd  maii 
râbde“ și după ce chema şi pe Pavăl, 88 
puneau cu Pinișoru si le numărau în 
sute. Te așezau în saci pe care apoi îi 
leat bine la gură cu miez de papuri, 
că unu avea sfoară. 

Dacă. se întâmplă să se uluiaseă, Vrâa 
unul «lin gi cu socoteala, răsturnau sacii 
si începeau din nou număratul, 

Aveau mare bătaie de cap când le o- 
vânduiuiu în saci. Sacii îi aduceau la: 
scară, si chemânul argaţii îi paneau în. 
iun olac (un cărucior. vai de capul hui, 
cata mMavea cui de fier bătut undeva) 
si înhămând două mârţeage, vitate de 
bătrâne. deși uvea herghelie cu sutej 
de cai și armăsari, care: ar fi mân- 
cat nori, se uvena. peste saci. ui:tându.s 
mereu înapoi, ca na cunva să h 
pice vre-un suc. să dea de sărăcie, şi, 
huida ! hiisla 1, mergea la bâlciuri tunde 
le destăcea. 

Trăgea în hălci, se punea la vân cu 
alții, si desfăciind uu sac -— de prohi - 


aştepta muşterii are nu întârziău să 
se iveascii, 
Unii. ca să-l netă jească. se retine 


că drămuiase 
cau, Spărginu 


nucile : alţii că le înce. 
câte ura mă: mare în 


măsele, în vreme cn hietul  Iagi.Stefă- 
nache. — parcă rupea uin carnea lui— 
se uitu uulos, la Pavăl. zieundu-i cu Iris. 
tea: 


-- Hâm! Mă Pavăle, 
vând să ne laze săraci ca năvavu lor 

Sădeau «de dimimenţa, până seara i 
picioare ca să  desfacă nucile: unu 
strângeau bănisorii zgăinct ochii în toal 
părţile : altul. cu nuimăratu nucilor cât 
cinci, câte cinci, ca să facă 100. —că 


da ăstea aud 


La 1852 se 7voni că vin muscalii: în 
adevăr. și sosiră. peste câteva zile îi tre- 


Până ce să vie, Ilagi.Stefănache, che. 
mă vătaful sălașului «le ţigani. ce-i fu- 
seseră robi până la AX, care era bun 
mestesugat, de făcea fiare de cai. şi ză- 
voare puturnice pe la si:și, şi-l rugă 
frumosu. cinstindu-l cu un ciocăn 
de rachiu, ceeace îl puse în -mirare, 
hirosan, să-i fucă ta uşile pitmuiteiniş 
zivoare și lacăte  năzdrăvane „cd ai 
Muscalii pe capul bi”, Dună inalta cia 
rmăneală între cazac! si turci în juru 
Giurgitilui —- căci turcii izbutiseră să 
treacă . dincoa, întărindu-se înti”o cetate 
de sanțuri ce se vede și azi intre Giwi: 


ziu şi satul Slobozia, sosi unul cu ştafetă 
impărăteaecă, ca să se ridice toată oas 
tea, și să ia repede calea spre Rusia, arre 


ao ațăra la Sevastopol de invazia arma... 


tei franceze a li Napoleon III, împăra- 
lu dernorrat, 

In retragere, seara, rămaseră in Bă 
neasa și aflând că pivniţa boierului geme 
ven'ră cu taţii şi umplură curtea şi o- 

“grada boerească, peste 2000 de cazaci. 
” Când îi văzu, bietul Hagi-Stefanache, 
_3e închise în casă și orândui pe araaţi 
să aibă grije ca nu cumva cazacii să-i 
wrice ceva, Argaţii însă, de spaimă, o 
luoră şi ei la sănătoasa... 

Toată noaptaa cazacii au umblat for. 
tota: unii făceau ocenie fugind călări 
in jurul casei. de se zbâriise de frică pă- 
rul în capul boierului de dudiuielile cai- 
„or : alții pe jos. învârtind sulițele : alții. 
jicau, sărind parcă ar fi fost nebuni 
'ori de bucurie că merg în Rusia, ori că 
au dat de chilipir.., 


Când sa minat de ziuă, sau făcut 
uevăzuţi. dintr'odată, sau dus. încotro 
nici boierul nu ştie. — iar în Rusia. 
Iese boierul cu Pavăl al lui din casă, 
-se plimbă prin ogradă curţii, dă: pela 
pimniţă. se uită la lacăte la loc cum 
erau puse, şi mulţumeşte lui Dumnezeu 
ca scănat cu fața curată de „nebunii 
împărdtesti:, 
” Peste vreo două zile îi veni: lui ilagi- 
“'Stefănacha chef să se ducă prin sim- 
“niță. luă pe Pavăl. merseră vorbind a- 
„mândui încetisor. şi după ce se căută la 
brâu. scoase che'le lacătelor. ce erau le- 
pate cu o cureluşsă dintr'o niele de iapă, 
netăbicilă, si deschise întâi uşa dela gâr- 
'lici, apoi pe “cea. dinăuntru. : i pi 
Ce văzu ? Poate buţiile erau răst'urnate 
în toate părțile. goale si numai găuri 
prin coaste. prin care cazacii. oameni cu 
-senun la cap, scursereri sâneele Domnu- 
lui şi rachiurila boieresti. asezânrtu-le în 
; burte si gumele, si «d'aia ei fugeau călări. 
„sa jveau cu ţaghiile si jucaa ca nebu- 
anti, 
e — Hâm! Mă Pavăle. da, pe noi ne-au 
» buatorit Cazacii *.., 
+ Și de atâta dmrere. Hapi-Stefănache, 
„si-a vârăt mâinele la brâu, să-și ţie ini- 
ma, Mi 
Pe inosioară — cum fi zicea el — um- 
|hă călare pe deşălate pe o iavă sarpă. 
o mârtoagă numai şira svinării de ea, 
„că-i stia” tot obiceiul. nu-l trântia cum 
j.sa întâmniat uneori cu nişte bucefali 
„din herghelie... 
__ Pe vreme răer.roasă. se îmbrăca cu un 
+ palton până în pământ, ca să-i ție de 
„adăpost si In picioare ne care le ţinea vâ. 
râte cu pantofi ci tot. în niste refezături 
_Ae cizme vechi — peste care se încineea 
ru o funioară făcută din două piedici 
» e tei. depe la cai. că zicea „Cinstea 0- 
+ mului nu stă în bhaîna ce o are în snule. 
„ci în mintea şi în înima lui curată si 
prinstită“ si drept că asn-e dacă ar sta să 
ase sncatească azi cineva... 
>. Dacă se ducea cu ceva ireabă — că 
| exenba nn placa de acasă ferească Dum- 
+ nezeu —- trăpea la taci Petre. care-si 
„vea oceacurila cam unde e azi liceul 
- „Ion Maiorescu“ din Giuroiu. 
— Si Haoi-Petre era tot un tin ca 

-. Haci-Stefânache da rarcă erau fraţi nu 
- altreva. parcă tunase si-i aiunase 
1 Se natrivean la fĂntură la înhrăcă- 
- minte. fa vorbă rutină. rară si cu tâlc. 
4 si la suflete? economi si zeârciți: cins- 
L tiți «i Qranti: si amândoi harati.. 
+ Sădean de vorhă în ceardac, se cina- 


* toan racinroc. unnl arucân ceva dala : 
2 tară Altul ceva dela târg. bunătăţi mai. 


„ieftinare. 

Infr'i, vară: Faci_Ctatănarha îsi vinna. 
i ne?n St-Mărie reralta de prân si orz Imi 
Jălbaru, negustor vestit pe acele vremuri 





unul cam ca şi el, dar care avea nevastă 
şi copii. deci se cam deosebiau din a- 
cest punct de vedere. 

După ce se îmbrăcă ru o haină boie- 
rească, veche, dar curată. de nu i-se cu- 
ncştea ce culoare avusese cândva, după 
ce-și puse pe cap un joben so:oș, pe care 
voate. din econom'e. îl cumpărase vechi, 
înhamă cu Pavăl dnuă iepe, bătrâioare. 
că nu se speriau, de orișice lucru de ni- 
mic se urcă în olac, şi haida! haida! 
luară calea srre târgul Giurgiului. 

Dar pe când scobora prin  văgaşele 
drumului dela Frasin spre cetate (am 
pomenit si eu poate 20—30 de văgaşe din 
vremi uitate) — hop! le sare un cui din 
capu osiei olacului. apoi curn olacu îşi 
făcuse vânt la vale, sare şi roata, şi 
„tresr*? se rupe osia re pe urmă. 

— Hâm ! Mă Pavăle, da noi am pătit-o 
în mijlocul drumului 1... Pavăl. se duce 
la carâmb să a barda. da barda nu-e ; 
caută şi sfredelu sfredelu nu-e! 

— Hâm! Am uitat. — ce pocinog pe 
canul nostru, — şi barda şi sfredelu la 
curte !... 

Pe când dădeau târcoale. iată că vine 
“anul, cu căciula la o parte. scoborând, 
st cum ajunge „Oaci?!: 

— Da ce-ai păţit boierule? Iată-tă mă! 
De-de! Lasă, că vă dreg eu acuş strică- 
ciunea !... 

Omu! îşi ia barda, ta'e o tufă. o cio- 
vlesta, o măsoară, o gărește o pune 
la. loc si aruncând roatele zice: 

— Gata hoierule. umblă sănătos!., 

Si Haai-Stetănache. după ce mulţumi 
binetăcătorului. plecă binișor cu Pavăl 
al lui, eândindi-se. 

FI, care niciodată nu ajutase. nu dă- 
duse ceva cuiva. simti în sufletul lui că 
rău A făcut. şi că e bire să aiuţi pe cel 
căzut în vreo nevoie sau nenorocire, 

Si pe când mergeau. pareă-i răsuna 
in urechi vorbele ce le zicea celor năpăs- 
tmiţi: „Ifdm?! Cine are barbă să aibă 
si peplene!'. Dar, în adâncul sufletului 
lui. se vede trenba, înceru să se facă o 
minune dela D-zeu. mai slohozindu-l din 
apucăturile 7gârceniei, că deodată zise: 

— Hân.! fa opreste, mă Pavăle!?... 

Stii. mă. ce mă gândii eu? Să numai 
facem ce-an: făcut: să dăm si noi harda 
si sfredelu ălora ce ni le-or cere! Să nu 
mai facem mă. ce-am făcut! hâm! hâm! 

Aiunsi în târgul Giursiului, au tras 
la bunul zău amice Magi-Petre: apoi în- 
vârtindu-se binisor mai ne ici. mai pe 
colea. ca să cumnere ceva bun «i ieftior. 
ca duse la Jălharu. se socoti până h o 
nara puse „bănisorii” aur si arsint în- 
ir'n chisna făcută de mânusitele lui bă- 
trâne. atârnă de vât băierile și punea 
o îndesă la cingătoare prin sân: și cu 
„bănizorii” lui munciţi si jar munciţi, 
orhii dracului“ varcă i se lumină su- 
flotul că a pus mânele pe ei. fiindcă din 
fire ara nrea bănuitor că. de! Jălbaru 
putea să-l tracă la o adică ne sfoară si... 
intă sărăecîn cum vine ne canni omului. 

In prăvălia vi Jălbaru cran unii cu 
niate răciuli făcute anroara intra oaie. 
si văzură că belerul a hat , binicorti“ 
II cnnasteau ra nn cal breaz, Ce să 
oâniiră si ai? Vorha aceia „homii sunt 
orhil drnculuit le deteră în gând să se 
facă hoți. 

Stian pa unde are să treacă boierul, 
Phocară să.i atie calea la vâlceaua Ri- 
bitii ne dinmnl mare al cetății. 

Inserase hine. Pe câr iarsoarete își 
făeneeră vânt la vale. tnecmai în vâlcea, 
de tnt hon! unii cu căciulele pe dos: 

— Onreste haierula?,. 

— Hâm! Hâm! Da ce-aveţi 
mine ? 

— Dă-ne hanti hotarula. că suntem şi 
noi onmani cărarit? 

îi Hâm ! FHâm ! Mă, da şi eu sunt să- 
rac !.. 


mă cu 


. 


UNIVERSUL LITERAR. — 807 


— Boierule! zise unul, arătându-i o 
moacă. de tufă pânrlită, fii cinstit pe cum 
te stie o lume, şi ajută-ne, că ai o chisea 
de bănet, şi noi, de!... ca ăia, suntem să- 
raci, cum ne-a lăsat D-zeu !... Capoi, de! 
să nu-ţi pară rău dacă om măsura moa- 
ca pe spinarea dumitale, că ne-ar părea 
rău şi nouă de una ca asta!.. 

— tâm! Ilâm! Mă Pavăle, ce zici tu? 
Să le dăm mă, ori să nu le dăm „băni- 
şorii“ ? 

Atunci îi tăie glacul unul dela spate 
zicându-i: 

—  Boierule? Noi suntem hoţi, ce te 
tocmeşti cu noi? Scoate ch.seaua caroi... 
Umbli cu șoalda ?.., 

Oftână din adâncul, adâncului sufle- 
tului de zgârcit, când văzu pe ăla dela, 
spate cu moaca gatn să dea, vâră mâna 
— care tremura — în sân scoase gogea- 
mite chisea, ce gemea de aur şi argint, 
care sună, şi care făcură să-i  p.cure 
lăcrămioare de durere şi zgârcenie. 

Unul din huţi se repezi o luă şi vă- 
zâna că e atârnată de gâtul boierului 
zise celorlalţi: 

— Staţi mă, să nu supărărm boierul că 
e milos, ne dă, şi scoțând briceagul, zise, 
tar : 

— Nu-te speria boierule. că... aşa sunt 
hoţii, şi „hârşt, taie băierilo „punguliții” 
pe care o înhaţă. Apoi zise: 

— Mă. fiţi cu minte, ne-a dat boieru!t! 


Atunci hoţii răspunseră întrun glas:: 


— Să trăieşti boierule!!,.. 

— Mă! zise unul lui Pavă]. —-să mersi 
încet, să nu răstorni boieru, că e vai de 
capul tău, auzi? Că, daici până la curte 
nare să vă mai iasă hoţi în cale. 

Pe drum, din oitat boierul Ilagi-Stefă- 
nache, na mai încetat. Apoi deodată 
parcă i-se deschise inima, ca făcut şi 
el un bina pe l:mea asta. că ziceau „sun: 
tem oameni săraci, rum ne-a lăsat D-zeu! 
şi zise: 

— Hâm! Mă Pavăle.. Mă. da fură hoţi 
cinstiţi ?.. Alţii ne-ar fi bătut... i 


Avea, înainta de 48, jeste 20 de fami.. 


lii ţizănesti robi, cumpăraţi, se vede 
treaba. chiar dela Marele Ban Gr. Fili- 
pescu. Urmaşii şi azi sunt în. Băneasa, 
muncitori, cinstiţi, şi veseli. Din întregut 
sălay, numai unul, Costandin. flăcăian- 
dru. nalt. chipeș si mândru. în ruptul 
canulni. de mic, nu se supunea la spu- 
sele boierului. Ș 

Făcea ce vrea: dacă era pis cu Bila 
la ceva. mai mult strica, 

— Hâm! Bată-l D-zeu. ce fire de om!.., 
zicea Ilagi-Stefănache. | 

Constantin toată ziua cânta şi cânta 
frumcs că avea glas puternic de răsuna 
satul de oftaturile lui.. 

Uneori fuvea, lua lumea 'ncap. Boie- 
rul dă de stire la stăpânire. şi Costan- 


din era numai decât dcvedit. nu după. 


altceva, ci după cântece.  Cânta, ziua, 
noaptea, soara și dimineaţa, şi ofta-ofta- 
mere ! 

Ca <ă.l sperie, Iagi-Stefănache, după 
obicetul vechi. îi nunea pe ca» un Că: 
păstru făcut din fier. cu două coarne de 
ţap. ce se închidea la ceafă cu lacăt, 

Sici ţinea câte o zi. două trei asa, 
până ce se milostivea IHagi-Ștefănache, 
de i.le lua. zicânâdu-i: 

— Iâm! De ce mă, nu te anuci de 
muncă. cum 0 să trăeşti în lume?.. 

Costandin. înfuriat. în sufletul său, 
îi snumea: „Vrecii să fiu slobod. boie- 
rule, nu vreau să fiu rob; vreau să fiu 
slobod !?.. 

— Hâra. na, că parcă ar avea dreptate 
ticălosu,...- | 

Intr'o zi, speriat că numai. scară de 
căpăatru, fue în lume. Duvă (848. tiganii 
au căpătat  slobozenie, robia căzând, 
Toată ţigănimea credea, că Constandin 
si-a făcut seama... 


| 





s08. — UNIVERSUL LITERAR 


CRIMA DELA GURA FÂNTÂNEI 


„7. de CESAR PRUTEANU 


lonescu-Jiu, la masu lui fumează ţi. 
sare după țigare, Are ochii roşii; părul 
parcă pus cu furca şi mă priveşte aşa 
mai ştiu eu cum! ia cocoşel cu țâvnă 
gata de scarmăn. Il înţeles și n'aş vrea 
să-l înţeleg şi leg vorba. L.us tocul pen- 
tru o clipă: 

-— 'Tii! ce ploae d-le. 

— A toamnă cu băşici şi la zi 'ntâi! 
ii e răspunsul. 

A apăsat pie „zi 'ntâi“ pentru că e data 
care-mi face rău. Nici 13, nici Sâmbăta 
sau Marţi cu „3 ceasuri rele“... Zi 'ntâi 
si gata! Cum îl aud — prevestitor de 
negre nenorociri parcă şi văd pe Teiha 
Leiba cum bază un nas cu o bobâria 
cât nuca pe uşă şi numai ce-l aud: 

— Dorun Directăr i-aici ? Și răspunde 
singur: —. I-aici! Plutăţi arânda pintri 
tucalui ridacţiei ? Și n'apuc să răspund 
că un gias subțire de ucanie nechează 
lectie învătată pe de rost fără a. se mai 
opri ta punct şi virgulă, să răsufle: 

— Vă. roagă D-nu Grimbaum patronul 
Tipogvatiei „Litera“ să vă osteniţi și să 
onoraţi aceste facturi cari se ridică la 
suma (nici nu mal aud!) de,. mii în 
comptul ztimatului d-stră ziar „Paiuru 
Maramureşană“ ce se tinăreşte zilnic şi 
în 4 pagini pe hârtie Krieyspanier în n- 
teliere!le noastre.“ şi gura-i turue, tu- 
ru... Că mai vine şi o d-şcară înaltă ca 
un cocostâre. dela Zincografia .,Carica- 


E d PR RR RP a pg a a i A Re, 
DP a i a a a a a a 


Intr'o zi de sărbătoare, la Sf. Die, cam 
pe după masă, Hagi-Ștefănache. cu Pa. 
văl, şădeau de vorbă, pe do: bușteni, 
aruncaţi sub nişte peri mari vărateci, 
când auziră vuet, :poi ramăt, şi. arun- 
cându-și ochii spre poarta ogrăzii, se 
spăimară şi o rupseră la îugă -- pi care 
niciodată nu fugiseră, decât. mergâni 
încet si cu băgare de seamă — şi apu. 
când care-mai de care înainte. ohloniră 
ușile şi ferestrele conacului... 


Ce era și ce văzuserăi? 
Veneau slobozi, sărind si mormăind 
T—R urşi mari cât bivolii, şi după ei 


stăpânii bătând din tobe şi râcn'nd. 

Tot învârtindu-se urşii în joc, dau pe 
jos dn pere dnlci ca mierea şi atât le-a 
trebuit: tnţi sau aruncat sus jăcmănină 
„pomişoriit boierului, mâncând. rupând 
«răcile, scuturând jos şi stăpânitor, care 
nu încetau de-a, bate tobele şi; ca face 
„pomot, de se spăimântase satul de răc: 
netele 'urșilor năpraznici, 

Unii din sat, luându-si inima n dinţi, 
au venit să vază, ce-e. uitându-se de ile- 
parte. dar văzând 7--8 namile de „urşi 
«lobozi. au rupt-o la fugă — spăimân- 
tând şi pe cei care mai aveau ceva în- 
frăsneală. 

Cine credeţi că era ăla care făcea vue- 
tul mai mare? Cine? Era Costandin. 
Acuma slohod. de dorul gatului, venise 
cu prietenii lui, care-l adăpostiseră la 
mare nevoie. să tragă boierului a spai- 

mă, că el acum fiind slobod. n'are ce aă-i 
mai facă. 


— Hâm! Hâm! Bată-te Dumnezeu!... 
Costandine... tu ai fost? grăi pe seară 
bietul Hagi-Stefănache, 'dupăi potolirea. 
zarvei, scotână cu sfială cavul pe uşă. 
Si aatfel. Costandin, după ce-şi luase 
ziua bună dela binetăcătorii lui, a rămas 
ca am liber, să vorbească cu boierul... 
de care... i se: făcuse dor. 

Na mai plecai. Când eram copil — şi 
am deschis :ochii pe lume, — ascultam 
cu drag seara, culcându-mă târziu şi 
dimineața  sculânda-mă cu coacoşii — 
numai săi ascult la, nişte cântece frumoa.- 


E pă N IEN 408 DE 0 SEI 


tura şi-mi numără clişeele „absolvite şi 
ne solvite" şi dă ochii peste cap şi-şi ţu- 
ue buzzle la Şi: şi nama' când îl vedea 
face „mic reducţion“ la suma totală. Ah! 
nam uşă „secretii san căciula din pa- 
veste, că m'aş face nevăzut! 

Tocmai scriam o scrisoare fierbinte 
sau cum să zic — un călduros apel că- 
tre marele român Timoteiu Clădariu. un 
soiu de V. Stroescu, rugându-l „În nu- 
mele cauzei sfinte  ...pontru susţinerea 
culturii româneşti pe aceste plaiuri..“, 
să contribue că are! Primisem. tocmai 
de unde îmi pusesem nădeidea, un teanc 
de ziare, „refuz primirea“ ; tocmai pri- 
misera dela Ministere adrese prin care: 
„recunoaştem şi admirăm  sforțările 
d-stră de a menţine un ziar zilnice ro- 
mânesc.. dar regrotăm că navem fon- 
duri pentru subvenţia cerută...“ şi Jiu 
mă mai htă şi cu .„Zintâi!” Să-l ian 
la ocări, dar pân' să-l iau. ma luat el 

— Mi-arunci neşte priviri parcă... 

—-"Ţi se pare. mă gândeam la Timo 
teiu. 

— Că el se gândeşte la noi! 

— De ce nu? 

— Era singurul care nu băgase da sen.- 
mă că ne-a scăzut tirajul... : 

— Vinovat ești tu... 

— Bu? 

— Sizur. Ţi-am spus de zeci de mii «e 
ari, atacă dar mai cu mănuşi,. Nu! D-ta 


se, pe care şi acum par'că le auz, în care 
se aplindea pornirea lui Costandin către 
„„Libertate”. Primăvara, vara şi toamna. 
locuia în coliba lui de pe rrinorul „Den. 
tuehui Imi Coadă” fiind pândar la viile 
boieresti, 

Unii ziceau. — alde bunicu — că ar 
fi fost neam de boier. dar măsa ţizancă. 
Oare Stefan Vodă Răzvan. n'a fost fiul 
lui Pătru Schiopal cu o mândră de ţi- 
gancă. ce întrecuse jufânesele ? 

Aşa și cu Costandin! Dar. e vorba 
rare boier o fi fost tată-său ? 

Si asttfel Constandin a murit de bă- 
trânnțe cântând „Libertatea“. 

Hagi Stefănache român sadea nu era: 
dar era de neam vechi din ţară. vine ştie 
de când. urmaş din nezutători cupiţi 
si economii din accea cari neguţitori- 
seră cu corăhii pe Dunăre, istriani. ve_ 
nețieni, catlahrezi : ba. am auzit pe unii 
spuind că ar fi de neam venetici dene 
malul Adriaticei, un fel de Althanezi_la_ 
tini, rămăsiţe din cei vechi cari acum 
3000 de ani. ponte și mai mult, au merâ 
si au pus temelie ținutului! L.aţiu din 
care se treaz Romanii și răstrămosii no- 
stri. 

Decând cu domnia grecească. negzuţă- 
toria pe apă a căzut si, acei nezuțături. 
au îost nevciţi s'o continue pe uscat: şi. 


acum vreo 100 si mai ceva de ani. nea. 
murile Hazgi'lui. or fi fost.un fel de 
scăunasi ai Acăi cel răpus de cazaci. 


care făceau trepădături prin țară cum- 
părând —: ca un fel de samsatri — peri- 
tru împărăție ce trebuia si plata se făcea 
la Putineiu de către Ază, care. după ce 
verifica cumpărăturile. le trimetea în 
cetate Paşei... 

Când a căzut cu adevărat în adâncă 
bătrâneţe -— că mai toţi din neamml l6r. 
de bătrâni au murit. — sa tras la nea- 
murile ai din Bucureşti, arendânăd mo- 
sioura, Mai cu seamă că i-se întâmplase 
un mare pocinog cu herghelia. Cumpă- 
rase pe lucru de nimic. un armăsar — 
si mult sa bucurat — frumos, dar, fără 


“ă ştie, bolnav de tienafea, care a bol- 





ascult de povaţe... Înjuri pe Prafect, în. 
jur! pe Consilier, alaltăeri mai îmi pui:: 
în cârcă și Magistratura... e văi 

-— N'a fost vorba ca să am „senzaţio, -4 
nalul ?* Pân' n'am colaborat eu se smu. 


ceau foile din mâinele strigătorilor pe 
stradă * 

— Adevărat! Da” ia ltegistrul de admi- 
nistrație,.. poftim: 20.000 lei subvenție 


Primăria Sighet. anulată prin adresa nr. 
20.000 judeţul... anulată prin... mai la va. - 
le... ce văd? când a mai sosit şi asta? 


— te? 
— Zece mii Protopopiatul... mă'uita: - 
din nou la Jiu. împietrisem: Cum și -: 


Protepnpiatu” ne-a tăiat subvenţia. singu 
ru nădeydu, vream azi so încasez... 

— Ne-a. 

-- De ca? 

- Articolul meu „Satan în Rassă“... 

-— Şi-a făcut efectul... 

- Eh? nimicuri... 

- Nimieuri ? 

Sigur... am vorbit, neam înţeles. , 
M:.ai spus că eu nu trebue să mă în- | 
eriiesc de  pnrtea administrativă.., Eu || 
tai în carne vie şi gata. In dragul bani- 
lor nun înec strigătul dreptății... 

- Da, cn ce scoatem ziarul? 

- Nu-i treaha mea. Eu Bcriu. Când 
ne-am asociat ţi-am pus o Biugură can- 
diţie: Libertatea gândirii şi a cugetu. 








năvit herghelioara. lăsândul cu mâna 
la inimă de durere şi amărăciune...! 

In taţi anii sentea la, hâlciuri zeci de 
cai mândrii parcă ar fi fost nişte zmei. 
paralei : acuma ce era să mai scoată? 
FI bătrân. moştoara pustie — săiurân. 
du-se tocmai acuma — sta şi se gân- 
dia la trecutul lui, la berechetul 
de pe  moşioară. Ja herghelia lu: 
vestită. la armăsarii lui care erau fala 
iarmavoacelor. care nu se mai vedeau 
din vârtul dealului, din Băneasa jucân. 
du-se prin haltă, nu l-se mai  auziau 
clopotele, care umnleai inima Haziului 
de o nespusă bucurie si mulţumire. 

Sărbătoarea. regulat. îl vedeai pe uli- 
tele Bucurestilor mergând ne ios. dună 
tabetu lui, târș-târș! tarş.tarş!? tot aşa 
cum îl ştia a lume. încălțat cu reteză. 
turile de cisme vechi care nu se mai! 
runeau, având în dreapta “In baston ve- 
chi. făcut de mânşițele lui bătrâne când 
emu tinere. dintro tufăniță. In atân- 
ga ținea mătăniile de care nu se deapăr. 
țise în toată viața că ele erau şi bucu- 
rin şi. uneori. şi într'staren lui. când 
din întâmplare le u ta puse jos ne undeva. 
că din fire era si cam uitne. dar repede 
își aducea aminte, şi le căata în grabă: 
mai avea regulat şi 3 lumânărele — ca 
paiul. din econcmia — că zicea dumnea. 
lui: „Poate să ducă cineva prinos, lu. 
mânările, ra parii de 7a gard. dacă nue 
credință. geaba toate. graba toa'e!* 

Aci la Bucuresti un englez. a dat cu 
vehii de Haziu si l-a categorisit al IV-laa 
zeârcit din Eurona. 

Toate cusururile fi erau din zpârcenie. 
Hei, dar. avea şi bunătate fireasră: Nu 
făcea rău nimănui : si fugea de pâlcaavă 
ci drucu de tămăe. A 

A murit cinstit. drept şi zeârcit. în. 
trun an cu Pavăl și... amândot flăcăi, 

Ja rămas neste un milion aur, numai 
aur, afară de argint. în sfanţi și ruble 
rusesti —. strâns cu dichis în chisele da = 
câte o mie, de se crucea cine vedea că - 


auzia. . 
ă -M ȚICULESCU-. 











: 4 meu, Mint d-le în ceeace scriu? Când 


14 afacerile şi matrapaslăcurile şi mij- 


“ citorui ce trăesc dupe spinarea urmaşi- 


ă 


* jobăgiţi ai lui Dragoş să tac? Nu! 


iu, scriu pân' la moarte cu toc din 


-lul „Gazetei lui Dragoş" : 





sv şi cerneală din sângele meu... Na 
iiă că sunt oltean... (Imi veneă să-l să- 
it, avea dreptate, dar cu ce mai scot 
aru!!) Mai hine... 

Ah! ştiam şi acest „mai bine* ce în- 
amnă! E un păcat al meu, dar mă o- 
i BR 

'— "Ce mai bine? 

— Pentru o hârtie de 106 să nn publici 
mzn nechernaţilor. 

— Mă rog, am făcut rubmcu începă- 
rilor,.. 

— Ai văzit cum ne ia peste piclor ga. 
tele celelalte... Ascultă ce spune editori- 
„..Oficina in- 
ctă a trepăluşilor dela Pajura a înce- 


„ut să publice articole cari de mult au 


m respinse şi zac în coșul redacţiei 
sastre.' Bănuim că autorii. nişte scribi 
taţi cu ortoarafia plătesc (e scris cu 
tero !) d-lui Director dela acea gazetă 
+ să le plaseze exihiţiile în  ':miunda 
Ah! Jiu are veşnic dreptate! Trei cea- 
wi am stat eri d>-am refăcut n arti- 
la unui dascăl pentru 500 lei. Dar 
4 oţării.,. 

— Raliverne! Mai bine să-ți mai moi 
ria stripătului de desnădejde şi drepta- 
„ că toţi ăşti vizați de d-ta a să-ți.. 
am clreptate? Pottim... și ca. o scănare 
puselu în dreptul wchilar n carte 


RASSIILI. CARNECIU-PIIOEBUS 
Proprietar 


: Gura-Fântdnei 
A , Maramureş 


-- Hm! (şi pe nevrute făcând cu penitța 
Ă A din a dela Carneciu) nu c'im-va l'ai 
mat în vre-un articol! şi pe ăsta? 

— Nu-mi amintesc... 

— De! P'regătește-ţi ranita... 

— En? Nu mi-e frică. Dar parcă era ni- 
„ calben. Mai bime dia să nu mai pri- 
eşti acribi certaţi cu ortografia pentru 
1 sutar... Mi-a dat o palmă. Lite. o 
mt cum mi-a, dat_o și înghiţ... Are drep.-. 
!e,.. Pentru 100 de lei. 
ur (da în pând, ce să mă milesorez 

fața lui?) că n'am să mai public decât! 

sză de scriitori consacraţi si zata ru o 
ue să-mi întăresc jirământul când: 
ke! 'Toct! la uşă... 

— Jiule, ranița... si-mi dreg părul si 
aduesc cravata, Jiu îmi făcu o mutră 
iroasă şi eși. Ii aud vocea: 

— Da! Domnul Director vă primeşte 
edint. Are o convorbire telefonică cu 
inietrul e Interne care a sosit la Clui. 
ecipitat, luai receptorul si vorbi: tare: 
„ Alo! Da! Da... Fxcelenţa voastră. 
m. dacă mă ruzaţi,. dacă... aud? 
tru 'D_tră, se poate... mă rog.. la rave- 
te, Si Jiu intră și amenintându-mă 

ochii si cu numnul mă vesti răsunător: 

— D-l Phoebus vocste să vă vrrbească. 
"Arimițândui la rându.mi un „sâc!: 
0 (de nu s'ar uita q-] Phoebus prin 
ura_ cheii) îi răanunsei răsnicat: 

— Costache, pnfteste pe Domnul... Să 

ară Jiu si mai multe nu! Intră un 

mn între do-iă vârste. înalt. cu bărhută 
niste caere de mustăţi și prelungiri de 

r la urechi. 

- Arn onoare si vă salut Sunt domnul 
“:carten de vizită. M'am ienat <ă v'o dau 
"+ perconat în mână si viam trimie-a cu 

urul meu, Am nrivit ne fereastră: Ce 
uzină! A nrivit în răstimp si Jiu căt 
aii : Aunhurn! EI cunoaşte mărcile, MA 

iorseiu : 

- Costache. du-te la secretariat. (Cânrl 
ri supărat, posna asta i-o făceam lui 
„Secretariat“ însemna să se urce pe 


«cara dela nod şi ciuchit pe-o ladă să 
sudue de cer şi curcubeu pândind de sus 
plecarca venitului. Ce-mi auzea urechile 
în urmă... 

— Mă rog luaţi loc, cu ce vă, pot fi de 


"tolos? Mă şi gândeam, dacă-i vreunul 


din cei „vizaţi” dau cu tamponul... la 
nevoe am și o statuetă. 

D. Pheobus se aşeză, se căută prin bu- 
zunări şi cu chiu cu Vai scoase un plic 
mare.mare și galben şi cu -peceţi. 


D-sale 
Onnratului mult stimatului Domn 
Director al ziarului „Pajrra Marumure. 
şunăd” pentru Foişoară!) 
Personal 


Altădată. corespondenţa v  desfăcean: 
la repezeală, numai Mandatele Postale 
imi atrăpeau privirea mângâindu-le cu 
stuioşii de tată. numai ele niă făcea: si 
mai simt un fior de hucurie si cum le 
desmierdam şi cum i le-aritam lu: Jiu 
şi-i strizam: — Miuţa Jiule,..: acum 
stiam că sub neorânduiala hârtiilor si 
torfecăturilor din ziare străine se afla 
un cuțit de ns. 

Il apucai tremurat şi 
un capăt. plicul. 

—— Desigur vreo lucrare literară ? 

— E opera mea, 

— Doriţi so publicăm la Foişoară” 
Buun ! 

— Vă rog s'o cetiţi şi să-mi daţi rezul- 
tatul dacă.. 

-— Cu plăcere. Treceţi mâine pe ia... 

— A! Nu! Vas ruga acum că la ora 
12 plec la Satu Mare. Il privii o clipă. 
Era speriat de streceţi mâins". Privii 
„opera mea“ şi să 'nebunesc la pândul 
că nam 8ă pat termina, scrisvarea către 
Timoteiu.. că nam să primesc banii 
până la 12 că o să vie Leiba... acenicul.. 
D-ra cu.,. 

— Dar... 

— Vă roz (ca şi cum ar fi spus: Ce- 
tește că te tai!) şi când îl privii înalt 
cât un munte mă făcui mărunțel şi în- 
vins am început să cetesc: 


„Cupidon la Borșa" 


„„„Iira o noapte cu lună mare în -solis- 
tițiu de echinox si subsemnatul după o 
cină copioasă ce mi-am zis: Hai! să 
dau o raită ca flăcăii prin sat. Ceasul 
arăta precis 1l când eu tocmai miam 
zis dece naș trece pe la liziera vestică 
a satului? Asa mi-am zis si asa am fă- 
cut. Tocmai îmi venea să fluer ..lamo- 
na“. dar nam fluerat deși eram întrun 
solitariat de abstractă  tovărăşie că 
mi-am adus aminte că mi-a spua neva- 
ata. : 

--- Bassill rogu-te, numai țăranii şi 
mitocanii flueră pe stradă. 

Si-am uitat să descriu mai complex că 
dorme întrez satul şi că era.o vară necica- 
trizată nici de vâut sau turburări, atmosfe- 
rice şi că căsoam. căscam în regulă. Nu 
știu dece mi se destindeau aşa de ohtuz şi 
fudărătnic nervii faciali. Si mergeau în. 
tr'o dolce farniente încet pe liziera vea- 
tică a satului .Si ce languros era cerul 
cu stelele pa cer... Ca să nu mai case îmi 
venea să fluer. Dar nam îluerat. Si 
ce splenfcri juca ca ..Fata Moreană"* 
natura moartă ca întrmn aqua-forte în 
ochii mei. Simteam asa un junghiu în 
ventrivolul ldrept al iînimei de frumos 
ce era. Si-mi venea, cum să spun? îmi 
venea să inbesc“., 


a-şurel tăiai la 


Dacă d. Phoebus na privit bine la faţă 


va fi înteles desigur că o continuare a 
cetitulmi ar f: adus apoplexia,.. Mă în 
trehă cu ochi de vițel: 

-- Frumos. nu? Sunt simple însem- 
nări fără pretenţie... Natural cu coloare 





i) Foileton. 


UNIVERSUL LITERAR. — 809 


locală... Da' să vedeţi articolul de pro- 
bă... Magnific! Găsii o scăpare: 

— Aveţi şi alt articol? fa 

— Desigur, Țintesc, nu cu insclență, 
Doamne fereşte! să fiu corespondentul 
riaralui D-tră... Se scărmănă, se suci şi 
scoase din puzunări. un alt plic galben. 

Cuţitul de os sluji măestrit la tăere.... 
Cetii : 

„Crima dela Gura Fântânei, 

„Printre grijile zilei de azi şi mâine 
câte un eveniment precipitat vine să ne 
adumbrească cu negura-i sombră şi exo- 
tică sufletul nostru — drumul ce due» 
spre un scop incomplect defimit... 

Sării: „Viaţa imaculată şi plină de 
nuanţe morale a fost atacută cu multă 
inverşunare şi incomprehenziune de că- 
tre perplexitatea curentelor extremiste 
cari aa învolbhurat din ce în ce mai dens. 
»rizonturile gândirilor umane escaladâni 
zicturile morale și alergând spre un scop 
nedeterminat încă...” * 

Simt că-mi vine rău! D-l cu ochi de 
vițel blând mă 'ndeamnă să cetesc îna- 
înte : 

pe Omorut sa întâmplat... (nici nu mai 
văd!) îl înjunghie între coasta G-a şi 
î-a în direcția nerefractară a  inimei. 
Victima, cade jos. sucombând în 1nod 
a“tomnt...”.: 

Imi vine să leşin.. lesin! Ah! Cum 
jindussc secretariatul pe lada dela gura 
podului ! fiule ! Jiule! | 

— Aţi terminat? E scris pe ecurt, e- 
nergic şi fără înflorituri cari să bucleze 
stilul. Cred că consimţiţi ca să devin co- 
respondentul special al ziarului?  (Eru 
să.i răspund: Nu mă 'ntreba,... lectura 
D-le nra făcut să „sucomb în mod auto- 
mat'). Pretenziune pentru plata artieli- 
lor 1000 lei, 

(Sunt mort. sunt. mort cu-adevărat!...: 
să.i mai plătesc şi-a mie de le?) D-] 
Phochus cu ochi de blând vițel urmă: 

-- Veţi avea din parte -mi câte-o cores- 
vondenți. pe săptămână vra să zică fac 
52 articli.., 

Plesneam ! Jiule, unde esti Jiule? Dar 
gura în cea mai cumplită deznădejde 
mi-a rămas: închisă, ba! sa deschis, o- 
chii măriţi. holbaţi în desnădeide cerând 
mutește milă si ajutor au rămas tot atât 
de mari şi neclintiţi în orbitele lor. Un 
no plic salben scoase D-l „între două 
vârste, nalt şi cu bărbuţă...“. Un noi 
articol € 

— Aci se află... Am vrut să ridic hra- 
tele să rafuz plicul să-l trimis româneste 
la dracn, să-i spun că am jurat adinea- 
ori că nu mai primesc articole dela 
„scribi cerlnaţi cu ortografia” dar n'am 
făcut nici o miscare și nam scos nici un 
cuvânt căci fălcile aveau parcă Teta- 
nos... 

— „cincizeci şi dinuă de mii de: Tei 
pluta înainte pentru articli ce vaiu tri- 
mite în acest an... E Puglia € Mae am o0- 
real să plătesc...“ . i 

— i A 

— Trimiteţi. prin posta cartea de co. 
respondent. 

—% 

— Sura onoare si vă salut... 

Când a întrat Jiu m'a găsit pe-un 
scaun clămpănind din barbă. dând din 
mâini. Ține» morţis să mă ude cu apă 
că mi-e rău, Ilolbasem ochii Ja el și nu 
putean: să-i vorbesc. 

— Cei? Ne-a insultat? Unde-i? N'ai 
ripostat ? Ti-a dat palme? Săracu'! ce 


galben eşti... 


— Crima dela... Gura Fântânei. Si 
futurai pe la nus un teanc de „țărăn- 
cuțe“. Acum. clămpănea el din barbă, 
dădea lin mâiri şi eu ţineam  morţiş 
să-l ad cu sa 

Zi 'ntâi!.. 


“CESAR PRUTEANU 


[nasa 





n PATE DE ere EP ECE 


IPEE RIP pr EI: 


310, — UNIVERSUL IITERAR 





ceaiacea Eslcpear'ei 





PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 


-- O REACŢIUNE SALUTARĂ IN SPIRITUL PUBLIC GERMAN PRIN THOMAS MANN — 


Premiul Nobel pentru literatură a 
fost. decernat. pe anul 1922. romancieru- 
lui german, Thomas Mann. 

Se trase dintro veche famile npatri- 
ciană din L.uebeck — strămoşii săi au 
fost senatori si înalţi magistrați în ce- 
tatea hanscatică, : apoi m decăzut din 
armatori  hozaţi în simpli negustori 
până ce famiiia Mani a intrat în mica 
burghezie. A făcut studii la întâmplare, 
a fugit din scoală. sa refugiat la Muan- 
chen, unde a făcut de toate. Aci a reu- 
sit, grație talentului său literar. să se 
facă de adnlezcent cunoscut, A urmat 
cursurile libere lu Universtatea din 
Muenchen. ceeace nu implică luarea vre 
vnei diplome “miversitare. Dar Thomas 
Mann. fără diplomă a studiat la scoala 
vieţii si. sub imperin! Muzeler a seria 
încercări de nuvele, noszii. cari l-au a- 
dus să fie rirectar al faimoasei reviste 
umnristice din capitala Bavariei, Ste 
plicissimus. 

Apoi. la 26 de ani. în 1906 a scria ro. 
manul său, care l-a făcut celebru, Nud 
denbraoks -.- un fel de Pinnaon-—Mac- 
quart — al lui Zola — în care descrie, 
timp de mai multe decenii istoria unei 
familii care a decăzut — adică a nro- 
priei sale familii, —- Iu modul acesta a 
descris (Ciermania de acu una sută de 
ani şi cea de astăzi. Sunrarealiat. ne des- 
crie cele mai mici amănunte ale viatii 
si înorămădeşta detalii în asa fe! în cât. 
de multe ori. ai sentimentul că ai in- 
trat întrun labirint din care nm vei 
putea eşi. 

Apoi a mai scris un roman Aoarhea 
în Venetia, apoi un altul Alfeța Regală, 
remarcabil pentru stilul său extraordi. 
var.  Descrie aici viaţa uni priniisor 
german decavat. caro pentru a se ridica 
şi a ușura ereutătile mititelulu: si cre- 
dinciosului său nrincinat, se însoară cu 
o americină miliardară. 

Această Iucrare i-a adus, în 1917 din 
partea Universităţii din Donau, titlul de 
doctor Punnris causa. ventru că în Al. 
teța Reyută a mentinut tradiţia şi per- 
fecțiune de stil și de cugetare a maret 
Goethe. 

Na făcut pulitică în pnima perioadă 
a activității sale: de aceia îi sa spua 
de adversari că esta un costat si un de- 
cadent. Dar răzhoiul cel mare l-a scos 
și pe dânsul din rezervă: a scris o se- 
vie da cansiderațiuui rnolifice. în care 
face. însă prltica. A crezut. si Thomas 
Mann în victoria Germaniei, în hate- 
rea dusmanilor -— ..0 lume de dusmani“ 
— ni patriei salo de către Wilhelm al 
II-lea. cara nu era Frederic a] YI.leu 

A fost. în Anuă tabere deosochita. e! și 
fratele său Iloinrich Mann. socialist A- 
cum. amândoi huntă pe acelas front Duc 
o lentă înversunati pentr a exclude 
posibilitatea, morală a războiului și 
poartă Trirhoiu războtului, Această la- 
ture a activ'tătii enle nu a contrihnit 
mai Dutin In decernarea marelui rremiu 
(care se ridici în anul acesta pontrr 
fie_rare lavreat la valoarea de 7 ni: 
lioane şi jumătate lei). 


Opera aa de căpatenie este insă, Zau- 
berterg (Muntele Vrăjii). "Toată acţiu- 
nea vastului roman (două volume ger- 
mane de peste 500 pusgini îndesate. se 
petrece întrun sanatoniu de tuberculoşi 
din munţii Elveţiei). 

Acţiunea fvarte amănvnţită a eroilor. 
până în cele mai insiznificante detalii. 
v'ziunile lor imateriale, într'o atmosferă 
de înaltă temperatură. dă romanului un 
farmec deosebit, 

Zauberberg a asigurat lui Thomas 
Mann un succes deosebit să l-a pus în 
fruntea romoncierilor ţării sale. Dar 
rai mult de cât  valcarea orerei lite- 
pare, ceea ce a contribuit la decerna. 
rea hromiului a fost ideile sale paci- 
fite. ; 

Alfred Nahel, suedez, chimist de mare 
valoarea, inventater ai dinamitei mort în 
1S96. născut în 1833 lan Stockholm. a lă- 
sat imensa ea avere, făcută tocmai din- 
tvunul din  explosihiilele cele mai 
forru'dabile contra vieții umane. — spre 
a fi administrată Academiei suedeze. 

in fiecure an la 10 Decembrie. sub 
presedinţia Regelui. suut adunaţi lau- 
veații ca. în mod enlemn. să li se de- 
carne premiile. Fără îndoială că aceste 
prenuij sunt un mare eveniment inter 
naţional. nu numai pentru impartanţa 
sumei ce se acordă. ci și peniru idea- 
lurile inalt umanitare ce urmăresc. 

Un seriitor mare germani, care îsi ale- 
ee cn țintă a. vieţii sale. să propage 
pacea si dasnrmarea morală a councetă- 
tenilor săi. nu este ceva hanal, Choia de 
holtă a păcii europene o dețin azi Gear- 
manii Dacă acest mare ropor va re. 
veni la ideila pacif'ste si la nobilul i- 
deal umanitar al Renasterei sale. (pe 
care-l formează sublimele tragedii ale 
ni Schiller si mărețele opere ale lui 
Goethe), atunci pacea lumei poate fi 
“onsirlerată ca sigură, 

Nu fără poricol. altă vnuţiune în afară 
'e Germana, Date încerca armele. fără 
+ trasa ronsecințele funeste pentru vr- 
itorul său . 

Thomas Mann deşi  ultranaţionalist. 
ca şi compatriotul săm August Strase- 
imann, Sa ennvins că Germania are de 
câstigat niult mai mult rin pace decât 
wrin zece războae victoricuse chiar. Și 
argumentul lor este deciziv. Gertnania 
are vr'o 94 milioane lucuitori, atăugân. 
dn-se alte 7 milioane de  Anatriaci. se 
adună la un toc. peste 70 milioane da 
nameni, Sint 3 mil'oaaze jum. germani 


în Cehoslovacia. 3 milioane în Elveţia cari... 


desi 1răese în ţări indenendente. lucrea. 
7ă renfru idealul germanismului. Mai 
sunt un niilion de germani în Polonia, 
un miliou în țările baltice. mai multa 
suta re mii în Rusia. 650.000 în Româ- 
nia 600.000 în Tugoslavia. GON0N în In- 
saria. 950000 în Italia de Nord. . Sunt 


anoi 26 de milioane americani de ori.: 


gină germană în Statele Unitfe-si. vro 
două mălioane în Arsentina.și Brazilia. 


„Va să zică la un loc. peste o sută de 


milioane de Iocvitori cari vorhesc linhu 
zermană si au sentimente germane. U- 
nirea lor într'un stat este o absurăitate, 


"si sporită. cunoscutele Iuevări: 






dav colaborarea lor economică şi cul. 
turală punte fi de cea mai mare împot. - 
tanță pentru prosperitatea lor, Strese- 
mann, ca și Thomas Mann au avut: 
dreptate. [a finele lui 1925, rând fai. 
mosul om de stat devenisa cancelar pen- 
tru câteva ini. German'a era la pă; 
mânt. Au trecut câțiva ani, iar Garma. : 
nina, primind o politică de pace, şi-a Blu. . 
bitizat moneda printre cele dintâi ţări, . 
cu ajutorul împruim'turilor date de. 
nermanii din afară. în special cei din 
Statele Unite, . i i 

în 1925 a intrat în Liga Naţiunitor şi 
a obţinut tratiutul dela l.ocarno, Din în... 
vinsă, primind comandamente dela în- 
vingători, Cermania este azi în rândul 
marilor puteri. Balanța sa comercială. 
esto în plină prosperitate : indnstria. a 
cea dintâi din lume în ce priveşte chi. ș 
wia industrială. materiile colorante, în. 
crăsătmintele chimice, fabricarea oțelu- 
lui, 4 înstrutnentelor muzicale, ete. j 

Flota comerciali germani este a treia 
din lume. când acum 7ece ani era cea 
din urmă, dapă Anglia şi Statele Luite 
ale Amervicei. 

Renania şi Sar sunt pe cale de & 
H evacuate. iar, sub impulsul Germa- 
nie:, raiuorităţile etuice germane Își duc 
o viaţă din re în ce mai prosperă în 
țările lor de 6rigină, 

Toute acestea le-a obţinut Germania 
ventrucă a pronunţat în faţa lumei cu- 
vântul de pace. Poporul gerinan,. orga 
nizat si muncitor, are altă menire în! 
lume. stocât să bombarileze orase det-: 
chise, să ristrugă catedrale și biblioteci” 
„rlehre. tl este unul din popoarele cari 
îinvina mui departe roata progresului, 
i această roată se îmnotmolește, dacă: 
nu avem pace. 

Jumătate din premiul Nobel pentru 
pace, acul trei ani. l-a luat Sresemanu 
Atât acesta din urmă, cât si noul lau- 
veat nentru literutură au eșit in mica 
hurebwezie.: A avut dreptate. feri. Thn- 
mas Mann. când a predicut în scrierile 
sale că sulvarea lumei de războaie va: 
veni prin acțiunea micei burghezii, nu: 
nunai pentru întâia oară ee corifirmă 
contrariul că nimeni unu e profat în' 
propria țară“, : i ; 


ION FOTI 

note 
Au 'upitrut într'o nouă ediţie. revăzută - 
DICȚIONAR DE CITATE STRAINE, 
nrecum si DICȚIONAR DE CITATE RO. 


SÂNESTI, de B. Marian. SA 
De vânzare la toate librăriile din țari, 


UNIVERSUL LITERAR. — 


pi ca s Ea c ea 


Bi 














PORTRETUL INFANTEI MARGARETA 
INĂLȚIMEA : 0,70. LĂŢIMEA : 0,59. FIGURA MĂRIME NATURALĂ 


fevmecut de talentul pictorului său fa- 
vorit la nunit mareșal al palatului a- 
cordându-i o leafă suficientă. 

Aici, marele art'st a avut ocazia să 
picteze pe tinerii infanţi ai curţii, Fig- 
nile acestea vesele şi copi. 
lăreşti erau singura rază 
ce lumina palatele de unde 
râsul şi veselia erau 'sgo- 
nite, Ă 

Printre aceste opere gin- 
gaşe, există una pe care 
Luvrul are marele noroc 
de a o poseda: este por. 
tretul micuţei infante Ma. 
ria Marnareta, care a de- 
venit mai târziu soţia îm. 
păratului German'ei Leo. 
pold 1, 

Pictura. aceasta a trezit 
admiraţia unanimă, Leon 
Bonnat şi Thophile Gau- 
tier. au laudat opera ar 
monicasă a lui Velasquez 
în care tonurile se succed 
în «hip atât da armonios, 

In acest tablou ca şi în 
toate celelalte, culoarea, ce- 
nuşe joacă un rot mare, 
Incă din tinerețe artistul 
constatase că această cu- 
loare era baza armonică 
prin excelenţă în natură, 
legătura subtilă şi suplă, 
care înpădue coloraţiilor 
calor: mai delicate să cânte 
și să vibreze în undele ae. 
vul-ui. Natura însăşi are o- 
roare de culoarea neagră, 
așa că Velasquez a "azat în 
mod larg de culoarea ce_ 
nusie. spre a atenua stră- 
lucirea prea vie a culori. 
Jor : de altfel el a procla. 
mat în toate capod'operile 
hui virtutea suverană a cu- 
loarei cenușii întrebuinţa- 
tă. mai târziu cu atâta artă 
de van der Meer şi Corot. 
Si dacă este adevărat că 
anumiţi maeştri înaintea 
tut. (dovadă Balthazar Cas- 
țiglione a Imi Rafael) au 
hănuit acest adevăr, ni- 
meni n'a formilat atât de 
frumos ca Velasquez. prin- 
cipiile fecunde ale culorii 
cenusii. 

Portretul Infantei Mar. 
gureta a fost nictat de Ve. 
lasquez în 1659 în acelaş 
an cu portretul lui Fhinal 
IV-lea. care a fast trimis 
de acesta îmrăratului Ger. 
maniei. Thâophile Gacutier, 
cutreerând Luvrul în 
1830, regreta că acest 
frumos portret nu se a- 
fa în salonul pătrat al 
muzenilui. Dorinţa sa este înfăptuită: 


tul curţii abia ducă-i dădea. vreo atenţie. 
şocotindu-l ca un bufon. 

! ucrul era explicabil întrucât în epoca 
ecea nu erau consideraţi ca pictori de 
talent decât aczia cari-și consacrau ta» 


Se povesteşte că Filip al Lil-lea, regele 
„Spaniei, privind dela ferestrele palatului 
„un om care râdea, zise cu gravitate: 
„ „Omul acesta ori e nebun, san citeste pe 
"Don Quijotte“. Luându-se informaţi. sa 


în “capre As 


LINFANTE, MAGVERI 





VELASQUEZ: Infanta Margareta a Spaniei. 


constatat că în adevăr omul citou capo- lentul in slugi, bisericii. Astfel se expli. 


dapera lui Cervantes. 

La. această curte severă. gen'alul YVe- 
lasquez a fost pictorul oficial. Desi era 
“stimat de Filip al IV-lea ale cărui tră- 
sături le-a reprodus în dese rânduri, res. 


că faptul că Velasquez a primit 8 livre 
pentru 35 portrete dintre cari unul sua 
pierdut, lar  celelulte două. Filip al 
1V lea si contele d'Olivares. sunt în Spa- 
nia. Mai tărziu, în 164% Filip al IV-lea. 


overa încântătoare a lui Velasquez figu- 
rează astăzi între Vârontse şi Hufael tre- 
zind admiraţia vizitatorilor, prin farme- 
cul copilăresc al modelului și: frumuse- 
ea, execuţiei. 


| 
| 
| 
| 
| 





812.. — UNIVERSUL LITERAR 





CE Ş ca Sa-assaz... 


OMAGIUL LUI MIHAIL DRA+GOMI- 
RESCU. „Ca omagiu de recunoștință din 
partea tuturor acelora, pe cari îi leac 
de Miha'l Dragomirescu. vechi  santi- 
mente de stimă, adiiraţie şi dragoste, 
căci Mulţi au cunoscut numai pnintr'- 
însul... Drumul Damascului”, spune d. 
Raul Teodorescu în prefața volumului 
inchinat d-lui Mihail Dragomirescu, 

FE foarte frumos voluin, Si din punct, 
de verdlera tehnic şi din punct de vedere 
al cuptrinsului, 

E mai întâi o parte antologică. Sunt 
bucăţi scrise de G. Mumu, D. Nanu, |. 
A  Basarabescu, Corneliu Moldovanu. 
Ion “Minulescu. Al, Cazaban. Liviu Be- 
breanu, Mihail Sorbu!, etc. anci studii! 
Hterare de G. Adameacu, Gr. Tăusan. N. 
Cartojan. N, 1. Russu. Naul Teodorescu. 
Costin Petrescu : apoi partea omaajală: 
Ion S. Flora. Gr. Tausan, |. A. Basara- 
bescu. Cincinat Paveleacu. Ion Minule. 
scu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. Q. 
Baiculescu. Cornelia Buzitugan. etc. 

Ni se pare. că sunt caracteristice în 
partea ornazială notele d-lu: Ion S$. Flo- 
ru, :-— care e colea de şcoală cu d. Dra. 
gomirescu. -— apoi ale lui Minulescu 
(Drameţul neobosit). ale iui Victor Ef- 
timiu (ln om bun). ale d-rei Cornelia 
Buzdugan (Părintele și îndrumătorul), 


Ne vam îneădui să cităm din omagiui 
pe care îl! aduce Victor Eftimiu: 

„Mihail Druyomirescu e ui om bun 
între oameni 7ăi, Ane curaj părerilur 
sale între îpccriţi. Trăeşte printre iuni: 
dioşi şi nu învidiază. A fost lovit și nu 
și-a schimbat pentru aceasta,  Gpimile 
critice, A încurajat je tineri n'a aştep. 
tat ca săi laude, formarea unvi curent 
în opinia publică. Ă împus talente, Prin- 
tre blazați, n crezut, Printre runitoşi, a 
fost modest. A fost orgolios printre cel 
descurajaţi, printre cei ce mau încredere 
în virtutea rasei. Nu cunoaşte rânietul, 
ca oricine surâde şi râde mult. In de 
sordine, n avut sistem, trăind în ură, a 
iubit, Si n iubit mai mult decăt orice ant 
îndrunultore, 

lar d. Paul Teodorescu scrie: 

„Cu convingerile nesovditoare ule ade- 
cărului, care trebue să iasă la lumină 
și cu credință în sfințenia mistunei lui. 
criticile sale (M. Drugormirescu) nu sunt 
înshilări făente în grabă pe nargqinea 
cărților sau autorilor, ci rodul citirilor 
afente şi pătrunzătoare cu sconul de a 
descoperi arolp unde există orininalitua 
ten crratoare, a încuraja creafiunea a- 
devărată ui. 

Noi felicităm pe iniţiatorii volumului 
de omagiu si le dorim să cont'nue-dru- 
mul. pe care au fast inițiati re prrfe- 
sorul si îndrumătorul lor lurtător pen- 
tru adevăr și pentru bunul gust literar, 


Frumoasa revistă; GÂNDIREA. sub 
conducerea unitară a  d-]ui Nechifor 
Crainic a puhteat în numărul din “armă 
(nr. 11 an. XU) nm foarte documentat 
articol al d.lui Radu Drasznea despre: 
„Spirituatitatea lui Rminescu“. 

D. Dragnea e un cercefitor minuţios 
şi ca atare serios, Il interesează mai 
mult îdeea și deaceea socoteste că nu- 
mai ideea impune, forma conformându- 





Cea Z Chcur-aes 





se dela sine ideei, fără nice preocupare 
din partea autorului. 

Poate că am prins inima. articolului 
d lui Dragnea în următoarea cliaţie: 

„Actualitatea lui Eminescu în epocu 
de acum nu ce numa! prin poezie şi în 
felul în care pentru totdeauna u împus 
raportul ei cu, spiritualul, Prin întoarcerea 
sa la evul mediu şi atiludinea față de 
religie, Emănescu este un precursor a! 
acestei enoci. Dar ca să ştie, ea timpul 
istoric este ireversibil, masele port n'ae 
nevoe să afle dela critica socialistă.po- 
poreanistă, care a văzut „reacţionarisrn* 
in întoarcerea sa la evul mediu. La fel 
cu neâmedteviştii actuali: catolici și 07. 
todorși, Eminescu o înțel ne, o înțesege 
analonie : „orice civilizație ardevărală nu 
poate consista decât îutr'o parțială în- 
(oareere la lrecul“, Așa zisa sa simpatic 
pentru catolicism, invocata adesea de 
propagandiștii respectiri este să fie apre.- 
cintă în cadrul  medievatismulul său. 
Căci n uita, când vorbeşti de filosofia 
culturii bi Eminescu, organicismul hui. 
e tot una cu a-i denatura gândirea, Și 
astfel, descoperind evul mediu remânese 
si veacul ah XVII. caută raracterele lui 
comune cu istoria apuseană şi il inte. 
qrează în evul mediu unitar şi omogen 
după cultă. Pentru Eninescu, culture 
este 9 arumulare de secoii. străbătută 
de principiul organic, carn susține cu: 
ceririle și dă putinţa înaintărilor lente, 
ia mur prin rupturi între ceacuri, sau 
sohueția de continuitate, produse la noni 
fe euronenizanții din veacul al XIX, De 
acrea. așa zisul său reactionarism, în 
veulitate ste ntitudinea critică «u perfer. 
ționdrii fnțt de iluzia modernă a pro. 
qresutaui, — perfectibilismaul lui Emine- 
scu“. 

în cronică. d, Crainic acrie despre co- 
memorarea lui Vlahuță. 

„Ce reconfortantă e. dură zece ani de 
uri sterpe. amintirea nohilă si armoni- 
casă a lui Alexandra Vlahuţă“. 


IN VIAŢA ROMANEASCA (nr. 9, si 10) 
«1, (, Ibrăileanu srrie note asupra ter. 
sului Îmi Eminescu. 

D. Ihrăiteanu a ilustrat prin câteva 
axemnla procesul de creatie din punct 
de vedere al sonorităţii adartata la fond 
Exemplele date vădase admirabil că ex- 
presia e în concordanță cu stările de 
suflet. nu numai Ain: nunct de vedere 
noţional, ci şi din punctal de sedere al 
sonorității. 

D Thrăileanu anunţă. că va răspunde 
în mumăriual, viitor d-lui Tovinescu, —- 
pentru un artiteol tot asupra lui Fmine- 
scu. 

Viatu românească fsi păstrează croni. 
cile. alimantnte cu aceens prijă. care :.a 
făcut totheauna prestigiul. 


TUCFAFĂRUI. LITFRAR ŞI ARTISTIC 
DIN RRĂ!LA, a închinat un număr 
„centenarului Brăilei“, 

Tot cuprnsul revistei merită atenţie. 
FE de cea mai aleasă calitatea lioterară si 
documentară Dar sentimentalitatea neu- 
atră ne îmningze să anreciem în mad 
deosehit articolul d-lui Ton 1. Ciupală, 
Un sirnbot“, 

Simbolul este Petre Armencea. înfiin- 
țătorul admirahilei societăţi de cultură 
natională „Avântul“, 

Societatea aceasta tinerească a făcut 


“poi marea bibliotecă „Petre Amnencea”, 
— cu care se mândresc generaţiile de 
liceeni distinși din Brăila si care face 
aloria unui oraş. 

B. Cc. 


A z 
E] 

NU AVEM TIMP DE PIERDUT! este 
vfswunsul pe care-l oferim tuturor acelora, 
cari —. prin însinudri — încearcă să ne 
atragă în sfera unor polemici dubioase. 
Ne mutiinim cu aprecierile cetitorilor, 
carora ne sbhădduim să le dăm altceva 
decit polemici înfructuvase, personale și 
lipsite „de crice interes, 


„NUNTA "N CODRU” pe care o sem- 
nează tânărul poet Constantinescu.Ste- 
jar în „Cultura poporului“ (No. 800) me- 
rită toată atenţiunea cetitorilor -— pen- 
trucă, deşi tratează acccaş temă ca E. 
mimescu, și Cosbuc, deşi se întâlneşte 
cu aexoria Morţii, din „Micriţa“, nu se 
confundă cu niciuna din onerele amin. 
tite. Din acest motiv ne permitem să re- 
nrodnuecam câteva strofe: 


Codru, ne vn fi altar, 
Preot. falnicu? stejar; 
licurici, cădelniți sfinte, 
Co, în raze „să. nesalinte, 


Lumânare, o cicvare, 

Cunnuniţă, lărrămioare, 

Si beteuln din fuior 

Toavsă de albine ?n zor. : 


Gândăceii de matasă, 

Hnină mândră îți vor cousă 
Snicnită pela brâu 

Cu ori albe dela griu. 


VOLUME DE VERSURI vor apare de: 
1. Barbu, Mihai Codreanu. Otilia Cari 
mir 


JURISTUL  ANDRONACHE DONICI, 
acela despre care se spunea: 


Dacă ai vreo judecată, 
Merei la Donici de-o arată, 
Căci e! — până şin pilaf 
Va aăai ut paragraf -- 


a înst comemorat, zilela trecute, la Iaşi, 
ce. ocaziunea împlinirii unui centenar de 
la naștere. Au vorbit d.nii St. Berechet şi 
Cavaler fe Zotta 


CARIERA LITERARA A D-LUI C. KI, 


RITESCU pare a fi departe dea se încheia. 
Astfel, după interesaniele însemnări .Pe 
Dunăre“, «isa începe publicarea unei noui 


serii. „Pe drumuri alpine“. scrise cu a- 


ceiaş vervă, cu acelaş s'mţ al răspunde. 
rii literare, cu mult spirit de observație 
și cu aceenş îndemânare. Afară de asta. 


d-sa a Pregâtit o nouă edtie a .Isto- 
— deastă dată sub for. .: 


riei războiului” 
mă de povestiri inderendente scrise mai 


ales pe înţelesul celor mulţi — adică o.- 


ediţiune cu adevărat literară. Si lista 
este desigur, daparte de a îi încheiată... 
DE di ad 
MORTIA EST a lui Eminescu formea: 
ză obicetivul unei bine  caractarizăm 
semnate. în revista . Ramuri“ de d. T. Pău. 
nescu-lTlnu. E desigur. îmbucvrătoare 
nceastă întoarcere a tineretului sure 
marii înaintaşi, P.I.P. 


a mea ama mt toti ti india 





Tir ITII. 





O SEcasnaca cie 
cuvuvsmnie 


Robert de Flers a urmat cursurile se- 
cundare lu liceul Fenelon, Elevii avea 
voe să primească vizite zilnic în 
tre orele 4 şi 5. Iniro zi elevul Robert 
de Fiers văzu o fetiță blondă, cu o pă- 
lărioară ruz. Fetiţa căuta pe cineva, Mi. 
cul Nubert îi spuse: 

— Îmi daţi vce domnişoară, cdutuţi pe 
[ratele dus. Pierre Sardou, nu aşa? Am 
să vi-l trimet imediut, suntem colegi!.., 

In aceeaşi seară, de Fles, care avea 
numai 12 ani, rugă pe părinții săi sa 
invite Duminică lu. ceai pe mica şi dră. 
gălaşa Genevieve Surdou, Fiind întreba! 
de ce doreşt» să fie invitată el răspunse 
simplu : 

— Fiindca o iubesc? 

După ee conversă cu ea ta ceai, micul 
i N declară foarte hotărit părinţilor 
si * 

— fetiţa aceasta vu fi soția mea şi mă 
va face fericit? 

Peste 16 ani, Genevieve Surdou deveni 
întradevăr  Gencuteve de Files, admi.- 
vabile torarăşe a lui Nobevt «de Flers! 


+ 


Cu prilejul lecturii conediei „Primte 
rose“, Robert de Flevs, invită cdțiva din 
cei mai de seamă crilici şi autori pari- 
zieni. După ce de Flers termină lectura, 
care in trcacăt fie zis, avu mare succes, 
autorul citi c scend asupra căreiu avea 
indoeli. 

— După ce termină de citit aceustă 
scenă unul din conirati îl întreba: 

«— Scena uceusta nu fuce parte din 

„Miesă? 


— Lu început eru în piesă, dur pe urmă 


am renunțat la ea şi cred că e mai bine 
„să rămană afară... spuse de Flers, 

— Sinur, scena acecista, nare ce căuta 
in „Prinerose” ? Dacă qi întercata.o în 
piesă, ar răsturna tot: logica, principiile, 
lonul, linia şi spirilul comediei. Ar fi 
o catastrofă? 

—. Crezi? întrebă de Flers. 

—Fără discuție! confirmă confratele. 

-—- Alunci, o țiun în piesă! 

Hotbert de Flers ințelesese din lonul 
confrutelui cât e de bună acea scenă. 
De alifel, la reprezentare, scena avu cel 
mai mare succes, 

+ 


- Câtevu cugetări ule lui Dumas-fiul: 


De ce să nusșşi iubească bărbații ne- 
vestele, d» vreme ce iubesc atât de des 
pe nevestele altora? 


La moartea vamenilur, Dumnezeu i: 
așteaptă cu undița, dracul cu plusa, 


E. 


James de Rcihschilă jucu o carte cu 
prințul de Tulleyrand. In momentul 
tând trebuia să plătească, Rothschild 
scăpă pe jos e monedă de 20 de franri, 
hnediat incepu să o caute cu multă u- 
lenție pe sub scaune şi masă. Tulley- 
tand, scotându-și portewtul lui o hâ- 
lie de 500 franci, 2 aprinse de luu lu- 
mânure care era pe masă și spuse [uurle 
vimplu lui Rothschila: 

«—— Dani dați vor să te luminez puţin! 


bo caz ca 


PROPAGANDA CARŢII GERMANE 


Se ştie că, profesorul Heuser a înfiin. 
at, în lucalurile Columbiei University 
din New-York, o casă germană, Această 
casă conţine. printre altele, o expoziţine 
permanentă a cărţii germane ; exempla- 
rele noilor publicaţiuni mai importante 
sunt trmise de Syndicatul din Leipzig și 
formează un sâmbure de propagandă. 

De curând. casa germană & publicat, 
sn catalog al noilor publicaţiuni germa- 
na, elveţiene şi austriace, Acest catalog 
ave un format foarte redus: pentru o pe- 
rioadă de zece săptămâni, nu îndică de 
ciit 200 titluri de cărți, Acestea sunt ju- 
dicios alese și ajută cetitorilor catalogn. 
lui la alegerea 'şi ciunpărarea lor. 

Acest catalog este trimis. gratuit. tu 
turor bibliotecilor americane, revistelor. 
universităţilor, colegiilor, ntarilor librării 
şi principalilor învățați ai țării, 

In curând, acest catalog va coniine. 
în afară de titlu, și un scurt rezumat al 
fiecărei opere. 

O notiţă, adăugată catalogului.  spu- 
ne: cărțile, menţionate, nu sunt reca- 
mandate de Universitatea Columbia, însă 
redactorul catilogului se angajează să 
dea clienţilor toate informaţiunile dorite. 


lată dece cărțile germane sunt mai 
văspândite decât cele... românesti, 


TÂNĂNA ACADEMIE FRANCEZĂ 


Este o urupara veselă. activă, bogată 
în cele ma nobile ambiţiuni, Jurnalul 
pe care.l publică, expune astfel progra. 
mul său: 

10 Infiinţarea librăriilor Tinerii Aecide- 
mii, atât în Paris, cât şi în provincie 
(avem deja una în Str, Republicei 94). 

2% Irntinderea ediţiunilor noastre. 

30 Creiarea unei antologii a principa- 
litor poeţi francezi, vândute foarte eftin. 
grație tiroţului enorm (peste 50.000), 

ao Suplimentul artistic al T, A, cu nu. 
meroase reproduceri din operele pictori- 
lor şi sculptorilor noştri, 

50 Turnee icatrale în provincie. (Acesi 
proect a obţinut, în cursul acestui an, 
n primă realizuve foavte promițătoare. 

60 Casă le împrumut pe enoare pentru 
arhişti în felul celor studențești. 

70 Strângerea raporturilo noastre cu 
tinerii de altă ai ţărilor prietene. în spe. 
cial cu Itatia și Spania. (înfiinţarea unui 
teatru irancez, în Barcejonu, de către 
delegatul nostru, Barthelânuy Pous), 

80 Organi'area unui voiaj-tip la Paris 
cu tinerii mtelectuali străini, cari vizi- 
tează capitala, pentru Ca aceştia să pon- 
tă cunoaște adevăratul Paris. 

Creiarea unui cămin francrz 
von: primi, ete. 

Căminul Tinerii Acadenii este în str, 
Cleude-Ferrasse 15, 


unde îi 





UNIVERSUL LITERAR. — 845 


i ac i i i 


caricatura zilei 


INVITAŢII... 





-— Nu uita, prietene, să vii mâine 
seară la sindroftia noastră. Nevastă-mea 
şi verişoarele vor cânta până la ora 11. 
apo:, la miezul nopţii, vom supa copins. 

— Cu plăcere! Dar vezi că eu... eu 
nu pot veni înainte de miezul nopţii... 


UNDE MANANCA UNUI... 





Poftiţi! Intraţi Dumnule: unde 
inănâncă doi, mănâncă și al treilea... 


LA REPLICĂ 





— Imchide fereastra! Nu vezi cum 
plouă afară ? îi 

— E şi, dac'oi închide-o crezi că no 
să mai plouă ? 


(Dimanche îllustre) 





»t4. -  UNIVERSCI, TITERAR 


BALAURUL CU ŞEAPTE CAPETE 


A fos, odață intro ţară un balaur 
mare, nevoie mare. [i avea suple cu: 
pete, trăia într'o groapă. şi se hrănea 
numai ca oameni, Cânu eşea el la miâun- 
care, toată lumea fugea, se închidea in 
casă şi sta ascunsă până ce-şi potolea 
foamea cu vre-un dtumeţ pe care îl tră- 
gea aja lu moarie, Toţi oamenii locului: 
se tânguiau de răutatea şi de frica ba- 
lauruiui. Hugăciurii şi câte în lună şi 
în soare se făcuseră, ca să scape Durn- 
neze1 pe biata omenire de acest nesăţies 
balaur, dară în deşert. 

Fel de fel de fermecături fuseseră a- 
“duşi, insă rămaseră rusinaţi cu vrajele 
lor cu tot. - 

In cele de pe urmă, dacă văzu impă- 
ratul că toate snt in deşert, hoiări ca 
să dea pe fiica lui de soţie şi jumătate 
din împărăţia sa, acelui voinic. care vu 
scăpa ţara de uceastă, urgic, şi cete în 
stire la toată lumea hotărirea sa. 

lar după ce se duse vestea în ţară, 
mai. Mulţi voinici se vorbiră să meargă 
împrennă la pândă şi să  niântutască 
țara de “un aşa balaur înfricoşat, Li; se 
inţeleseră între dânşii ca să facă un îoc 
la marsținea cetăţii, care era Inăi auru- 
piată de locul unde trăia balaurul si în 
care cetate era şi scaunul împărăție: şi 
acolo să stea să privegheze pe rând câtr 
unul, pe când ccilalţi să se od.hnească. 

Cu acesti viinici se întovărăşi şi un 
om Verde, puiu de lomân, ştii  toleu, 
care auzise de făgăduinţa împăratului 
s: venise să-şi încerce şi el norocul. 

Porniră, deci, cu toţii şi slescră un 
toc aproape de groapă, şi se piseră la 
pândă, 

Pândiră o zi, pândiră două. pândiră 
mai multe zile şi nu se întâmplă nimir. 
lară când întruna din zile, cam cupă 
sfinţitul soarelui, pe când era de rând 
viteazul nostru să pândaască. eşi balau- 
vul din groapă şi se îndreptă câtre voi- 
nicii car dormeau pe lângă îoc, 

Viteazului care privezhea. i se făcu 
inima cât un purice, dar îmbărliătându- 
se, se repezi şi unde se aruncă, măre 
asupra balaurului cu saba soâlă în 
mână, şi se luptă cu dâsul, până îi veni 
bine, şi hârşt! îi tăie un cap, hârst! și 
mai tăie. unul, şi aşa câte unul, câte nu. 
nul. până îi tăie şase cupete. 

Balaurul so svârcrloa de durere si 
slesnea tn coadă, de te lua fiori ude 
spa:mă ; viteazul nostru însă se lupta. «le 
moarta. şi obosisa. dar tovarășii săi dor- 
meau duşi 

Dacă văzu el că tovarăşi lui nu se 
desteaptă, îsi puse toate puterile, se mai 
aruncă. odată asupra grozavului balaur 
si.i tăie şi capul ce-i mai rămăsese, Atunci 
un Sânge negri lasă din ea. fiara sțiur- 
cată, si curse, şi: curse, până ce stinse 
si foc și 1ol. 

Acum ce să facă viteazul nostru, ca să 
ti găsenscă forul nlirs, când sor des. 
tepta tovarășii Lai: căci legătura era ca 
să omoara pe acela cure va lăsa să se 
stingă focul. Sapucă ua; întâiu si scoa- 
se hmhbile din capetele  bulaurului. le 
hăză în sân și iute, cum putu se sui în- 
trun copaciu înult, şi se uită în toare 
părțile. că de va vedea undeva vr'o zare 
“e lumină, să se tlucă și să ceară tiţol 
toc, ca să aţâţe şi pe al lor. ce se stin. 
sose. 

Cată întro parte şi întralia și văzu 
în depărtare o lumina. Atunci se date 
jos şi porni îutr'acolo, 





PAGINI U?TR7E 


Se iluse. se duse, până ce dete de o 
pădure în care întâlui pe Murgilă, şi pe 
care il opri pe loc, ca să mai întârzie 
nucapten, Aierse după aceia mai depurte 
si dete peste Miază-nuapte, şi trebui să 
" lege şi pe dânsa ca să nu dea peste 
Murgiiă, Ce să facă, ce să dreasă, cu să 
isbuteazcii. U rugă să-l ajute a lua un 
copaciu în sjinare, care, zicea el, îl 1ă- 
iasa rela rădăcină : o învaţă el să se 
puie “u spatele să împingă. pe când el 
tot cu spatele la copaciu de ce alaltiă 
pa ute va trage, „cu mâinile, ca să-i pico 
in spinare, şi să-l ia să se ducă la trea- 
ba lui. 

Muază-Noapte, de milă şi de rugiăciu. 
nea ce-i făcu, se puse cu spatele la co- 
paciul care i-l arătă viteazul, şi pe cânii 
impingea, el 'o legă de copac. cobză, şi 
porni înainte, că n avea vreme de perdut 


Nu făcu multă cale şi întâlui pe Zori- 
iă : dară lui Zorilă nu prea îi da me- 
şii a sta inult de vurbă, căci zicea că el 
se duce rupă Miază Noapte, pe care o 
lase în goană, Păcu ce iăcu şi-l puse 
și pe «liusul la bună rânduială, ca şi pe 
ceilalti di, dar cu mai mare bătaie de 
cap, Apei plecă înainte şi se duse până 
ce ajunse la o pesteră mare în care ză. 
vise focul 

Aci dete peste alte novui. In peşteră 
acolo trăiau nişte oameni uriași cari a- 
veau nuniaâi câte un ochiu în frunte. 
Ceru joc dela dânșii, dar ei în loc ude 
foc, puseră mâna pe «ânsul şi-l legară. 
După aceia aşezară şi un cazan pe foc 
ca apă şi se gătiau să-l fiarbă ca să_l 
mănânce, 

Dară tocmai când era să-l arunce în 
căldare. un &gomot se auzi nu depurte 
de peştera aceia : toţi eşiră, şi lăsară pe 
un bătrân de-ai lor cu să facă astă treu. 
bă. Cur se văzu viteazul nostru singur 
numai cu unchiașul, îi puse pân rău. 
Iinchiașul îl dezlegă ca să-l bage în ca- 
cazan : dară voinicul îndată puse mina 
pe an tăciune şi-l avsvârli drept în ochiul 
bătrânului, îl orbi şi apoi fără să_i eu 
gaz a zice nici cârc! îi puse o piedecă 
şi-i tăcu vânt în cazan. 

I.uă focul după care venise, o apucă la 
sănătoasa, și scăpă cu fața curată. 

Ajunzand lu Zorilă, îi dete drumu! 
tot aşa făcu și cu Miară-Noapte, și cu 
Margilă, 

Când ajunse la tovurăşii săi, ai tul 
mai dormeau. 

Napică să uţâţe fucul bine, și tovară. 
«ii săi deşteptându-se, ziceră : 

— Dară lungă noapte fu usta măi vere, 

--- lungă da, Yericule, răspunse vi- 
teazul. 

Pi se seculară. apoi îmcepură a se în 
tinde şi a căsea:; dară se cutremurură 
când văzură namila, de lighioană lângă 
dânşii si un lac de sânge cât pe colo. 
Sgâiră ochii şi cu mure mirare bimară 
de seamă că capetele baluutului lipsese 
iară viteazul nu le spuse nimic din cele 
ce păţise, ce teamă să nu intre ură în- 
tre dânşii, şi se întoarseră cu taţii în 
craş, 

Pasă.mi-te, bucătarul împăratului, un 
țisan negru și bazat, se dusese da mi: 
nune să vază ce mai ala bala, pe la flă- 
căii ea stau de pândă. Și, dacă dete pestn 
dânzii dormind şi peste dihania spur- 
cată fără răsuflare, el se aruncă cu sa. 
târul dela. bucătărie şi-i tie cupetele. A- 
poi merse |n împăratul cu capetele si! 


de PETRE ISPIRESCI 


le avătă. fălindu-se “ca el a făcut 8. 
bânda 

lară împăratul dacă văzu că se întă- 
țişează bucătarul curţii cu isbânda. făcu 
o masă mare. ca să-l logodească ce 
„pfic-sa, 

Țiganul arăta la toată lumea haimel : 
sale pe care le umpluse de sânge, ca si: 


„fie crezut, 


Când ajunse viteazul nostru la palat. 
împăratul cu voie bună şedea la masă; 
iar cioropina sta în capul mesei pe şaple 
perne. 

Cum ajunse la împărat, ii zise voini- : 
cul: 

— Prea Inălțate Impărate, am auzit: 
că oarecino sar fi lăudat către Măria! 
Ta că el ar fi ucis pe balaur, Nuea. 
devărat, Măria Ta, eu sunt acela care 
l-am omorit. 

— Minţi. mojicule, strigă ţiganul în. 
gâmfalt. : 

Si porunceu slujitorilor să-i dea afaă.: 
lmpăratul care nu prea credea să ţi ă.: 
cut ţiganul astă voinicie, zise: 

-— Cu ce poţi dovedi zisele tale, voi 
nieule ? A 

—  Zisele mele, răspunse viteazul, £ ; 
pot dovedi prea biue; porunciţi numai | 
ca mai întâi să caute dacâ capetele ha. 
laurului care stau colo la iveală, au şi: 
limbile lor. 

-- Să caute, să caute, zise bahniţa. 

vl însă o cam băgase pe MÂNĂ. i 

Atunci căutară, şi la nici unul din &.-, 
pete nu păsiră limbă; iar mesenii în. | 
mărmuriră, câci ce va să zică asta. * 

Tiganul care o sfeclise de tot, şi care] 
se căia de ce n'a căutat capteie în gură, | 
mai înainte de a le aduce la împăratul: 





4 


strigă : ț 
— Daţi.l afară că e un smintit şi mu: 
știe ce vorbeşte. > 


impiratul însă zise: 

Tu, voinicule. va să zică ne dai ij 
înţeleyetu că acela a omorit pe hala 
care va arăta limbile. 

— Fugi dacolo, împărate, zise ţiganul 
care tremura ca varga şi se îngălbenise 
cu ceara. nu vezi că ăsta e un deșuchiat, 
care a venit nici să ue iunăgească? 

— Cine amăgaește, răspunse  voinicul 
liniștit, că-și ia pedeapsa. 

E] începu au scoate limbile din sân şi | 
a le avăta la toată udunarea. | 

După acnia voinicul nostru spse toate 
câte a păţit. şi cun a tăcut de a ţinut 
noaptea atât de mult timp, 

Nu-i trebui împăratului să se măndea. 
scă mult si să vază că voinicul care 
vorbin avea dreptate ; şi cum era de su. 
părat pe ţigan pentru mişelia şi min-: 
ciuna lui cea neruzivată, porunri şi nl 
mai decât se aduse doi cai neînvăţați 
si doi saci de nuci: legă pe ţigan 
conadele cailor și sacii de nuci si le dete 
drumul. i 

ki o luară la fugă prin smârcuri: şi 
unda cădea nucu, cădea și  bucăţiea, 
până ce sa prăpiulil şi ţigan şi tot, : 

In urmă pregătindu-se lnernrile, după 
câteva zile, se făcu nuntă mare, şi luă 
tomânaşul nostru pe fata împăratului 
de soţie, puindu-l şi în seaunul îrmmpă- 
răţiei ; iar fata lăcrimă si mulțumi lui 
Dumnezeu că a scăpat.o de sluțenia pă. 
mântul-ai. de harapina spurcată, 

Eram şi eu p'acolo şi dedeam ajutor 
la nuntă, unde căram apă cu ciutul: la 
afârșitul nunţii aduseră un coş de prune 
uscate să arunce în ale guri căscate, 


„po 








| Cezrța reciai 


UNIVERSUL LITERAR. — 815 





e în exirase | 





VIAŢA LUI CHARLES DICKENS 


de S. K. CHESTERTON 


Spirit analitic şi sintetic în acelaş timp și condus de o obiectivitate 
aproape ştiinţifică, S. K. Chesterton reușește să ne prezinte, în mod 
strălucit, viața şi opera lui Charles Dickens, unul dintre cei mai mari ro- 


mancieri englezi. 


COPILĂRIA 


Churles Dickens sa născut in land: 
“port, în insula Portsen, la 7 Februarie 
1812. Tată! său era amploial al Inten- 
denţii Marinei ; om sincer şi bun, însă 
„cu vederi. largi asupra vieţii, a neglijat 
complet erucaţiu fiului său: îi plăcea 
mai muult să-l audă cântând șansonete 
decât săi fie profesor. 

Charles Dickens şi-a 
in orasul Chutana : viaţa i se desfăşura 
in lungul marilor drumuri ale comila- 
tului kent A iost un copil fenomenal, un 
paradox psihologie : era vrea iritabil, îi- 
indcă era prea fericit ; extrem de socia- 
hil dar şi extrem de harțăzos, Sănâtatea 
lui delicată, îl ţine derarte de ceilalţi 
copii : se retrăgea înlăuntrul său, "vide 
mintea-i lucru cu înfrigurure. Ira un 
copil precoce amb ţios şi entuziast. 

Tată! săn sărăceşte şi din cauza datu- 
viilor este închis. Charles Dickens e 
“nevgit să intre lucrător la o fabrică de 
cremă de ghete. Toată ziua muncia, iar 
seera se retvăgea trist într'o pensiune 
le o doamnă bătrână, unde erau mai 
mulţi copii în aceeași situație cu dân- 


petr ecut copilăria 


” sul, 


* Pentru Charles Dickens, copil cu muri 
dispoziţiuni ntelectuale, grosolănia lu- 
cruriler munra, atelierul. camarazii. 
: convorhireu, aveau efectul unui coşmar 
“apăsătar. Momentul cel mii «lareros însă 
al. vieţii Ii, n fost atunci când a văzut 
pe sora lui Jenny primind un premiu 
„dela Academia Regală ie muzică. 

„Nu. puteam „spune el, suporti ideia că 
eram de:arte de aceste oncruii, Larcră- 
miile îmi veniră în ochi. înima Mi se 
'Rfâsta  Culcandu-mă, în seara aceea, 
rugai pe. Durminezeu să pie capăt umiliu- 
li mele şi părăsirii în care trăiami. Xu 
suferisem încă niciodată atât. deşi mi 
eram deloc învidios“, 

Acest copil însă, care începea lucrul 
„său gemând, care suteria de foare de 
- patru—-cinci ori pe săptămână, devine 

omul căruia două generaţii de critici 
intluenţi i-au adus reproşul de a fi vă- 
zut viața prea în roz. i 

Era de un orgoliu uproupe stlbatec. 
Intr'o zi i se.făcu rău, în timpul 'lucru- 
lui, la fabrică Bob Fagin. un camara 

al său, după ce-l înerijise „cală ziuu. 
_ imsistă să-l conducă acasă. Situaţia de- 

venise tragi-camică. Fapin, în încăpăţă- 
narea lui cavalereazcă, mai bine ar fi 
murit decât să nași fi condus prietenul 
bolnav acasă. Dickens. în amorul său 
propriu, mai bine ar fi murit decât să 
desvăluiască lui Fagin că tatăl său este 
în închisoare: unul cra urmărit de com- 
pătimire, celălalt de un egoism aproape 
păgân. După ce umblară ca dui nebuni 
pe uiţi, Dickens mulţumi Jai Fagin. şi 
“sună la prima poartă în momentul când 


sa mie 


“uwis la şcunlă. A 
„d experiență banală faptul: că între în 


liberă, 


prietenul: shu trecea colțul străzii; ca un 
tupeu extraordinar întrebă servitoarea. 
care-i deschise, dacă D. Robert Fagin nu 
locuieşte «colo. Nemuritorul Dickens se 
descoperă in această scenă de şretenie, 
jucată după o zi de suferinlă, 


TINEREȚEA 


Dapă ieşirea din închisoare a tatălui 
eu, care siinţise . nefericirea și  inteli- 
genţa copilului, Charles Dickens fu tri. 
Pentru el nu cru do iuc 


scoală plecând du viaţa activă, în loc le 
a ieşi din scoală pentru a păşi in lume. 


După ce isprăveşte. Academia lui M. Wo- 
lington, dn Mornington, intră secretar 


la avocatul M. Blacknmiore. 

Dorinţa lui Dickens de a ajunge însă 
cipevă, nu putea fi satisfăcută cu acest 
post: fără ajotorul nimănui, învaţă ie- 


- portaciul, studind. legile şi stenografia. 


Fate un contrast isbitor între educația 
la care fusese supus de părinţii 
Răi şi severitatea feroce pe care si-o im- 
pusese singur. 

Charles Dickens era un om foarte siab 
dar și fuarte tare. Era capabil să plân- 


_gă în. orice moment ca un copil, nervos 


peste măsură şi totuși nestrămutat în 
hotărîri, munc.tor şi plin de curaj în 
cele mai grele întreprinderi. 


In vârstă, de 19 ani, ajunge reductor 
la Camera Comunelor si cel mai bun 


stenograf al vremii. 

Stenozraf, reporter, apoi 
frunie este ales redactor  puriamentar 
întăi du: The:Prue Sun, apoi la Phe Mur. 
ror vf Purliament şi în "urmă la he Mura 
ning Chroniele. 

t'oarte puţin, imprezonat de grandoarea 
premierilor din Parlament. Dickens cou- 
sideră. Cumera Comurfieler și Camera 
1.0rz lor ca un teatru, unde se joacă un 
(+ de comedie. Ajunge să dispreţuiuscă 
Constituţia britan că, 

Debutează în literatură cu: Amintirile 
fui Roz, o culegere a scrierilor sale, pu 
blicate în Old Monthly AMugazine, Aceu- 
stă lucrare arată intenţiunea lui Dickena 
de a reda, prn exagerare, e burghezie 
cât mai s'rapatică. 

Se căsătoreşte, la 2 Aprilie 1836, cu una 
dintra cele sase fete ale prietenului său 
(Georges Ilogart, dela Chronicle. 

După căsătorie publică. Jurnalul pose 


jurnalist de 


tan al rlubului Pichuict, care î: anu. 
ță o strălucită carieră literară, 
AVENTURILE LUI PICKWICK 


Apariţiunea Asenturilor lui Pichiwirh 
Aădu loe unei înverşunate discuţii lite- 
rare. Valcarea operei constă în torentul 
continuu al unei verve inventive şi in- 


genioase : lema nu există, Nu este un 
roman, fiindcă orice roman are un su- 
biect. De altfel nceasta este caracteriatica 
operelor lui Dickens: acţiuvea nu există 
decât pentru a pune în scenă caraete- 
tele. Preocupaţiunea de căpetenie a lui 
Dickens nu este istorisirea, personagiile 
sunt acelea care au rolul de căpetenie. 
Operele lui nu sunt propriu zis nişte ro- 
manei sunt mai mult bucăţi dintre 
substanță tutdă «i complexă nuntă Dic. 
kens, 

Aventurile lui Pichwich sunt lucrata 
în colaborare cu Seymour: Seymour de- 
senează ustraţiile şi Dickens scrie tex. 
tul Ceva mai tărziu, Seyiocur pretinie 
că el a fost acela care a avut: întâi ideea 
acestei «pere. Leclamaţiunile lui Seymor 
nu fură, în definitiv, decât un compli- 
ment pentru Dickens carea ştiut să sfăra 
șească storia neisprăvită a, prim-alui, în- 
suflând personagiilor o viaţă îndrăcită, 

Cu Aventurile. lui Pichkuiick, Dickens 
sa ridicat la un nivel artistie pe care 
nu l-a mai putut depăşi, 

Opera lui Dickens poate [i considerată 
mai mult o mitologie : Dickens este cel 
din urmă și cel mai mare mitolog, Xu 
a răușit. întotdeauna, să facă din perso- 

nagiile sale armeni, însă totdeauna a 
răuşit să facă semi-zei. elern trăitori. 


MARFA POPULARITATE A LU (i 
DICKENS | 


Dickens este foarie răspândit, foarte 
pustat şi câștigă mulţi bani. realizând 
paradoxul : strânge avere, făcând poezie. 
EI exemplifică, în mod admirabil, la ce 
culme se poate ajunge, când un autor 
de geniu are acelaş gust literar pe care 
il are marele public. Dickens nu se co- 
berea pentru a vorbi poporului; din 
contră, el ridica poporul la dânsul: se a- 
prep.a de mulţime ca deo divinitate con- 
sacrându-i bogăţiile sale şi sângele său. 

Vorţa lui consistă în fantul că, putea 
să exprirue cu o energ: e şi o viaiciune 
estracrdinară toate lucrurile accesibile 
intelisenţii vulvare. 

Moartea cumnatei sale îl îndurereuză 
adânc, paralizâudu-i. pentru câtva timp, 
activitatea : iubia atât de mult această 
familie, încât o considera ca pe asa 
proprie, luând - intens parte la toate 
bucuriile și durerile ei. lira un om ca- 
pabil să moară sau de iubire, sau de 
ii cl 

L.a sfârsitul anului 1528, publică Qli- 
ver Twist. IL.ucrează, până la surmenaj : 
Incep» publicarea lucrării Nicholas Nice 
jleby, și editează Memoriile lui Grimaldi. 

Lumea întreagă cere cărţile li Dic- 
kens, care lucrează zi şi noapte, fără 
nreget 


Si. - HNIVERSUL LITERAR 


In 1841.1 se cere un nou roman: bar. 


_naby.„hudge vede lumina zilei. 


In Ianuarie .1942, Dickens  pleaci in 
Statele-Unite 


ÎN AMERICA 


Dotai cu mult bun sin şi cu o sansi- 
bilitate femenină, Dickens urmăreşte în 
politică drumul tras de Revoluţie. El ve- 
dea Anglia cu ochii unii democrat 2- 
merican : își băiea joc de monarhia și 
de oligarhia engleză, şi credea că, voiajul 
în America îl va duce la realizarea vi- 
cului său: 0 democraţie sublimă. 

Inconjurat şi aclamat ca un democrat 
ilustru, primit foarte călduros de scril- 
torii americani, după vizitarea oraşelor. 
satelor şi chiar a iocurilor sălbatice din 
America, el se convinge de adevărul iu- 
cerurilor. Sapărat şi de faptul că Ama- 
ricanii falsiiică scrierile lui, călcânru-i 
drepturile de autor, Dickens după ce re- 
vine în Anglia, publică în 1842: Aote 
„Americane, reluate și întresite in: Viaţa 
și ageuturile lui Martin Chuzzlewit, 185, 

America lui Martin Chuzzlemwit este v 
casă de nebuni, însă o casă de nebuni 
către care aleargă toţi; pretențiunea a.- 
mericanilar de a fi atins perfecțiunea 
este o nebunie. Numai nebunul trăieste 
pe o jumâtute de adevăr și pretinde a- 
coastă jumătate un întreg: Atnericanii 
retin că America este o republică de- 
mocvatică desăvârșită şi, de fant, nu 
„ste decât tirania isbiteare a unni mi- 
norități ezoiute, 


DICKENS ȘI CRACIUNUI. 


In lulie 164%, Dickens vizitează Italia, 
rezumându-şi voiajul în lucrarea: Scene 
ttaliene. Nu există, în aceasti scriere a- 
muzantă, o singură pagină. care să arate 
că Dickens a simţit emuţiile cari le în- 
cercăm în sudul Europei. Dickensiîn vo 
iaj, nu este altceva decât un englez în 
voiaj, 

Sub soarele mer.dional, Dickoeus evocă 
ceața și bruma londoniană. |entru care 
u avut simpatie cu totul specială : a. fost 
«ineurul țoet al ceţii. | 

In timpul sciajului în Italia, Dickens 
sepie trei poveşti de crăcun publicate 
in tucrarea: Crăciunul. Sunt poveştile 
«răciunului din orașele enzleze, povești 
pline de ceaţă, de zăpudă de grindină 
si de bucurie, Dela început până la sfâr- 


"sit, povestea cântă ca un om fericit. 


“unt trei cântece pline de lirism. 


PERIOADA TRANZIȚIEI 


In iunie 1845, Dickens se intuaree în 
londra. ca director at ziarului Daily 
Nes, Spiritul său devine neliniștit 
Pleacă, la 1846, îu Elveţia la Lausanne 
unde încearcă să scrie Dombey și fiul; 
nu poate să reul zeze însă nimic de va- 
loare : .personagiile mele. sunt amorţite 
când na sunt înconjurate de mulţime: 
scrie rl, atribuind slăbiciunea scricului 
său, faptului că este «teparte de f.ondra. 
pe care o iubea atât de mult. 

Fste într'o agitaţie continuă : se plim- 
ba toată ziua şi scria toată noaptea 
Practică realismul, încercând să cuce- 
riască noi calităţi literare, chiar cu ris: 
cul imitării altor scriitori, i 

Peușeşte să elimine o mare parte (In 
elementele declemateare şi lăsa e 
cari făceau caracteristica, primelor pi 
scrieri. Iyi dă toate silinţele să nai 
perfecțiunea, îndepărtând toate d ie 
sale trecute; nu se mulţumeşte 


TIP. ZIARULUI .„UNIVERSU 


original, doreşte să fie real. Realismul 
il duce aşa departe, încât spune că toate 
scrierile sale nu sunt altceva decât co- 
pia credincioasă an vieţii şi personagiile 
aunt oameni reali de pe ulițele Lonârei, 

Dombey şi fiul reprezintă ultima sa 
farsă. 

Dickens vrea să scrie un roman com- 
plet, Duvid Conperjield este prima lucra- 
ve în care vorheşte despre dânsul: 
un fel de auto-b'ografie deghizată, Acea: 
stă operă corespunde unei evoluţiuni in- 
ter:oar€, 

Rleak Huuse este cartea minunată, 
care urmează asestei epoci de tranziţie: 
ea prezintă toată periecţiunea realistă 
In cave a putut ajunge Dickeni. 


ULTIMELE SCRIEHI 


„Dickens era brunet, de statură mijlo- 
cie, purta barbă; Ochii_i erau de o stră- 


„ducire şi de o vioiciune extraordinară ; 


avea gura mare și nobilă, Faţa-i era «le 
cojoare închisă, cu reflexe metalice, 


Se îmhrăca după gusturile cele mui 
bizare. ă 

Viaţa su particulară conține o tra- 
gedie și zece mii de comedii: tragedia 
este falimentul căsătoriei sale. li moare 
an copil: suferă însă fără viulență și 
fără umilinţă ; sfârșitul vieţii nu este a- 
tât de tragic ca stârşitul iubirii. Cole zece 
mii de comedii sunt chiar viaţa. lui cu 
variatele ei uspecte. 


Dickens este inepuizabil : veşnic spon- 
tan si veşnic nou. [i plăcea zi laude 
băutura deşi nu bea şi avea stăbiciune 
pentru anglicanism. 

Sensibil, teatral. surprinzător, puţin 
snob și puţin bufon, avea mania incura- 
bilă de a se comenta singur. Fusese jur- 
nalist. actor, magician, poet şi în toate 
aceste ocupaţinni săpase originalitatea 
ni genială. E 

Scrie Timpurile grele, «el mai mare 
monument literar al său. 

Mica Dorit, publicată în 1857, foarte 
subtilă şi plină de tristaţa, 

Pozestea a druă orașe, 1859, de o e- 
loquenţă neîntrecută incă în  scrierilu 
sale, 

Marile nădejdi, 1R60--1861, plină de e- 
chilibru și de calm. 

Amicul nostru comun, 1864. aatirică şi 
fantezistă, 

Misterul lui Edwin Drood, 1870, ceu 
mai ambițioasă operă a lui, a rămas ne- 
isprăvilă, fiindeă autorul moare. 








A 





Tenul strălucitor al 
petalelor trandafirilor 


„îl veţi dobândi intrebuințând Crema, Pudra şi 
NO Săpunul Simon care îndeplinesc întreitul scop: 
purifică pielea, o fac suplă şi o hrănesc. 


CREME SIMON 


RIS 


JL”, STR. BREZOIANU Nr. 11 

























Deşi surmenat peste măsură, tr urna 
unui turneu de conferințe în Amerit 
totuşi )Yickena nu încetează lucrul, :0bĂ 
seala îi provoacă o activitate febriă:! 
starea sa se înrăutăţea. cum se înrău. 
tățeşte sturea unui om care bea pentr 
a remedia efectul băuturii. 

Moare, în 1870, fiind regretat de toată 
Anglia şi de toţi admiratorii săi din în-: 
treaga lume. 

Nici un epitat nu i se potriveşte mai 
bine decât cel, scris de el pe mormântul 
eroinei ultimului său roman, ; 

„Opreşte-te, străinule, şi întreabă-te: 

Pot eu să fac ceeace a făcut el? 

Dacă nu, roşește şi retrage-te“. 


OPTIMISMUL ȘI EROII LUI DICKENS: 


Dickens a fcst un creator: acesta esta. 
prim! şi altimul merit al său. Cantite 
tea, fecunditatea, de necrezut a.invenţiu. 
nii personugiilor este caracterul devin, 
al geniului său. Umorul fiind mijlocul de 
exrpresiuue și unicul drum pe care Die. 
kens l-a putut lua pentru a ne em 
ționa. ] 
Toţi eroii principali ni lui Dickens 
sunt mari și nevinovaţi. Aceşti tii ce 
losali şi groteşti au fust descaperiţi dp 
Dickens în popor. : 

iDickens a fust numit optimist vulgar | 
Era de o puonerozitate obraznică cu eroi 
lui, la sfârşitul: romanelor. ERE 

in discursurile lui reformatoare, Dic. i 
kens stmgu. „suprimaţi sărăcia" şi în i 
feacrierile vieţii reale scria : „fericiţi cei | 
eăraci“, 

Veselia ini Dickeas n era motivată; 
itin contra dezordonată şi camplet inex-4 
plicabilă, e 

Crescut pe vremea unei democrații | 
care încuraja şi vedea în fiecare celă- 
țean n personalitate, dotat cu un opti. 
mism extraordinar şi cu o imaginaţiei 
puţin cunoscută Dickens a creiat prin a. 
XAderarea vieţii opere nemuritoare 

Cetindu-l pe Dickens, dacă nu-l găseşti : 
divin, îl aăseşti vulgar şi dacă nu râzi 
cu dânsul, ţi.e uşor să râzi de el ş 

In opera lui între sublim şi ridicol nu] 
este decât un singur pas, =