Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0026

ERE ver sua 


Anul XLV Nr. 26 


23 lunie 1929 
5 Lei 








NESTOR URECHIA 





402. — UNIVERSUL LITERAR 





C ti 





NESTOR URECHIA 


(UN MARE POVESTITOR) 


In literatura noastră. în care cenaclul 
și anumiţi critici influenţi lansează „ge- 
nii* sau „mari talente“, în special genii, 
numele lui Nestor Urechia nu este pe 
atât de popular, pe cât merită neîntre- 
cutul său talent de povestitor, incompa- 
vabiia sa artă de comooziţie, stilul său 
cristalin şi pitoresc, concepţia sa nobilă 
şi înălMătoare a viaţii. 

Timp de douăzeci şi cinci de ani a 
fost un colindător fără seamăn al Car- 
paţilur noștri. a fost un admirator și un 
amorezat al naturei, care ne-a redat în 
pagini de neuitat, frumuseţea munţilor, 
viața vâzelor şi a paserilor, povestile 
senine şi minunate ale ciobanilor, pălu- 
rarilor, muntenilor de cea mai curată 
rasă. 

Poporul nostru a trăit mai mult în 
plaiurile munţilor, acolo era păşunea 
boaată, acolo era țarina adăpostită de 
barbarul care apucă, mai ales, drumuri- 
le bătute “ale şesurilor şi ale trecătorilor 


lavei. Plaiul, pădurea — dela latinescul 
palus — mlaștină bogată în ierburi și 
păşuni — şi inima codrilor, în vreme 


de răstrişte cumplită, era adăpostul, 
pină ce furtuna năvălitorilor trecea ca 
un ciclon distrugător de averi. 

Casa lui era bordaiul, pentru că se 
putea. masca pria frunze şi prin pământ, 
sărac în obiecte de lux, dar bogat prin 
poezia magnitică a sufletului. Nimeni 
n'a cântat cedrul ca homânul, na gă- 
sit acele uccente de adâncime fără pe- 
reche în cântarea vitejiei. în jalea in- 
finită a pustiului, în falnicul pean al 
victoriei. Diversele doine. de la tărăgă- 
neala dar energica profunzime a doinei 
Ultului  ipână. la măreața simfonie a 
„Ciocârliei''. de la sârbele. bătutele, ho- 
rele, chiotele până la plânsul pătrun- 
zător al, cântecelor de dor şi de durere 
nemărcinită. Numai un popor care a 
simţit această poezie într'o viaţă de aproa- 
pe două milenii putea să dea o astfel ile 
manifestare care ca — adâncime şi ori 
ginalitate de inspiraţie — cete unică. 

Nestor Urechia a ascultatt, cu urechea 
artistului toate acestea, a văzut cla- 
rul. -ca: şi umbrele şi penumbrele. A a- 
vut marea viziunea a mamei nature, in 
cele ce urmează: 

„hazele din ce în ce mai oblice ale 
soarelui — apune nemai etingând păr- 
ţile joase:ale munţilor, bezna se sue, nea- 
gră-vânătă, curând răspândită peste tot 
zidul. Soarele se ascunde dincolo de coa- 
mă: prin adâncă spintecătură bn văii 


Iepelor, el trimete un mănunchiu de 
ruze, dând clăii mari şi piscurilor eli- 
nului de miază-zi a Caraimanului forme 
drepte, neudevărate, 

„Penurnbra crește, vălul vânăt se face 
tot mai negru. Deasupra Costilei un foc 
se aprinde pe cer, dar iute se stinge. 
Amurgul a sosit, a trecut; clipă tur- 
bure. Iată noaptea: o stea sclipeşte deo- 
dată deasupra Caraimanului, apoi alta 
şi încă alta și toată bolta se luminează 
cu pietre scumpe. Massu neagră a Bu- 
cepilor se hotărăște grozavă. Coama lor 
trage pe cer o broderie armurioasă. 

„Și dacă luna se iveste, ea înfăşoară, 
cu o lumină argintie, marele lanţ Ade 
munţi, cari se înfăţişează şi mai puter- 
nic şi mai fioros şi plin do taine napă. 
trunse..,.* 

Sau această splendidă poemă, intitu- 
lată Vraja Bucegilor, care este o strălu- 
cită dovadă a marelui talent al lui Nes 
tor Urechia : 

„Poezia izvorăşte din toată ființa Bu- 
cegilor, din tot cupninsul lor: poezia sii- 
easă a picurișului, cascudelor mititele 
din vâlcele, poezia nurlie a paneraşu- 
lui ancoliei (căldăruşei) cu cinci petale 
violete pintenațe la vârf, poezia gravă 
a freamătului : molifţilor  piramidali ; 
poezia tainică a potecuţei, care se stre- 
coară sfioasă prin iarbă, se pierde prin- 
tre bolovani, tae deacurmezişul răstoa- 
cele, dispare pe după ţancuri, se încolă- 
ceșşte pe frâne, se afundă în pădurici 
scunde de jnepeni. poezia păsterească 
a plainrilor de sus. îmblănite de gra- 
minee punctate cu puncteie albe ale mi- 
ourelor ; poezia măreaţă a coamei scrise 
pe cer a uriaşilor stâncoși ce stau în- 
cremeniţi de veacuri ; poezia divină a 
piscurilor, de pe cari înţeiesul veciniciei 
naiurei se lămureşte limpede, pe când 
riimicnica omenească se svârculeşta 'colo, 
jos de tot, la şesuri... Poezia învăluitoare 
a Bucegiler, cât ne înaițţă sufletele“. 

Nimeni n'a iubit florile la noi ca Nes- 
tor Urechia, nimeni n'a descris. cu mai 
multă măsstrie, viaţa paserilor. O  co- 
moară întreagă de povaști asupra acestor 
„minuni ale naturii“ stă în faţa noastră, 
desprinsă din opera lui. - 


Cine ar fi crezut că inginerul Nestor 
Lirechia, inspector ueneral clasa I-a al 
Ministerului Lucrărilor publice, profesor 
de gevmetrie la şcoala de poduri şi: şo- 
sele (f'olitehnica din Bucureşti), directo- 
vul şcoalei de conductori, este acelaş cu 


tori 


1 


de ION FOTI 



































Nestor Urechia, unul din cei mai m 
mai autentici prozatori ai noştii? 

Cei ce l-nu văzut neobosit secretari 
neral al „Propileelor Literare“, co 
rator în toate numerile. cu inporiă 
povestiri asupra călătoriilor cari au 
bătut. în“trecut această ţară, descrie 
un pitorese şi de o frumuseţe cuceri 
ce au atras'admiraţia d-lui profesori 
colae Iorga, îşi pot încbipui că, deşi 
nav de vreo dui ani, este cel mai al 
slujbaş, cel mai bun director, cela 
conştiincios y.rofesor ? 

Fiul neuitatului V, A. Urechia, nel 
d-rul Urechia, Nestor este dintr'o fan 
de scriitori. In timpul cât a lucri 
seana Sinaia-Predeal, a străbătul e 
ţii „Bucegi“, a căror poezie, ne-a d 
s.0 în pagini nemuritoare, 

Cei ce scriu zilnic, inoseriașii stă 
sau scriitori de profesie, vor exthă 
poate: un amator! 

Și totuşi Nestor Urechia este unul 
cei mui buni cunoscători ai graiului 
măânesec. A pornit-o dela, cronici, int 
bibliotecă u tatălui său, istoricul 
poezia populară. A colecţionat nun 
se puezii din popor, a strâns ca Ol 
toate expresiile pitoreşti, clare, mă 
latine. 

Cunnscător adânc al limbei frane 
în care şi-a făcut educaţia, a consilii 
limba ca o problemă de geometrie 
astfel a înfrumuseţat-o, cunsiderină 
care bucată a sa ca o construcțiea 
tectonică simetrică. 

In afară de Caragiale, nici un pr 
al nostru, nu are darul compozitiei 
voltat într'o mai deplină periecţie, 

Nu numai atât. Nestor Urechia, ş 
studiat ca un om de ştiinţă matei 
de care a avut nevoie în, opera sah 
sunt scyiitori, cari să cunoască în f 
amănuntele cele mai caracteristice [i 
și fauna Carpaţilor ca dânsul, A că 
expresiile populare ula plantelor și pi 
rilor fin gura pădurarilor si a, co 
lor, Acolo unde i sa părut expresaj 
completă sau noţiunea neprecis pă 
a luat cuvântul latin pur pe cant 
plasat ca o piatră scumpă într'o brij 
sau inel de aur. 

Ca un giuvacrgiu a adunat apoi ni 
rialul brut și ca un artist-creatoră 
materiei suflul poetic. Şi-a aplecat ur 
la toate şoaptele, şi-a destătaţ, ochii 
toate nuauţele culorilor ; s'a strădu 
pătrundă tainele pădurii ; să  destăi 
zeii protectori ai munţilor. 

































































șia creat o lume a lui. pe care a iu- 
ii:o cu patimă, ani de-arâăndul în el, cn 
simplitor, împins de demonul creaţiei 
«ne dea, cele mai frumoase cărţi despre 
“ete și pasări, la noi, să ne farmece 
: iescrieri unice asupra nnţurii munti- 
“si să na pătrundă cu poezia extraor- 
să a unei luni, pe care nimeni na 
izto ca el, na zugrăvit-o ca dânsul, 
:s indrăgit-o ca dânsul, 

izace au scrierile lui Kipling ca înspi- 
aj și frumos asupra titanicei şi tira- 
iei naturi indiene, ceeace ne-a redat 
“mardin de Saint-Pierre sau Jean Jeac- 
și kousseau asupra pitorescului natu- 
i. a făcut-o Nestor Urechiă «supra Cac- 
"lar uștri. 

vi acest seriitor extraordinar, care ar 
“st încununat în altă țară cu toţi lau- 
„.aloriei şi a onorurilor sociale, la noi 
sete nici măcar membru în S.S.h. 
- nici memheu corespondent al Acado- 
al! 

b mai mult. Criticii noștri cari nu 
miuleze rlescoperind venii și talente, nu 
aintesc în cărţile de istoria literaturii 
+ Nestor Urechia. 

Vii cărţile Dai. minuni pentru instrui- 
m, alucația tineretulvi, modele de lim- 
i puninească frumoasă, nici nu suut 
wryluse sau citate în cărţile de școală. 
Dar, marele său taient, ca și filopul de 
ur, de suh piimânt, a atras atenţia -le 
aut. Dacă histeioni si calibani literari 
-ca nu au nici valaorea unei singure 
intai de-a lui, ei, cu tet cenaclul lor de 
arachioși -- cred ci pot ignora adevă- 
tla literatură românesacă, rieştiind cine 
a Alexandru Mavecdonski sau  isestor 
Lectii, ca din părnant, la porunca Bui- 
aurului răzbunător, răsar oameni înar- 
maţi ca să apere țatrimoniul cel mai sa- 
tu al creaţiei ncastre uvtistace. Timpul 
- marele tnagistru al tuluror — va pune 
»iecare la locul ce-l merită, iar aceliu 
1 lui Nestor Urechia este printre cele 
îmi în istoria literaturii noastre, 


Bind, modest, cu surâsul vesnic pa 
be, cu părul alb, dar cu faţa veşnic tâ- 
iri, suferind, dar cu focul sucru în el, 
sriinl chiar pe patul de suferinţă, Nes- 
b Urechia este una din cele mai simpa- 
ie fieuri ale literaturii contimporane, 
teneratiile de azi şi de mâine vor găsi 
i [ruj Bucegilor, în „Prietenele noaa- 
n pazătile”, în „Lmpărăţia nvinţilor”, 
a (ze. în „Fermeciitoarea natură“ 
hruţi din lumea florilor), în  „Zânele 
i Valea Cerbului”, în „Căruţa Postei”, 
A Zimbetale pământului”, — si în ată- 
i opta de cea mai originală inspiraţie 
«factură — deliciul sufictului si vor 
mule —- citindu-le — dragostea de nu- 
Sri 

hi natura, plantele, pasările. gă- 
i. copacii, munţii, vor fi mai buni, vor 
fc un rade mierzmn de consolare con- 
avi, de inălțare continuă. înamorându- 
șa insuși de Natură născitoarea nou: 
ja tuturor, leagănul si inormântui 
alu, ION FOTI 


UNICERSUL LITERAR. - 408 


NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Nestar ITrechia sa născut în Bucureşti, 


„în anul 1566. întâiu Mai. Este fiul lui YV. 


A. Urechia, mirele naţionalist, istonic și 
scriitor român, 

Fire blândă, studioasă, visătoare, Nes- 
tor Urechia de mic copil, a arătat, deose- 
hită pornire spre literatură, La vârsta 
de LU ani, în anul 1852, a publicat în „LLi- 
teratorut” lui Al. Macedonski, prima sa 
incercare : „Moartea lui DP... 

Tot în „Literatorul” apiărurvă, în urmă, 
câteva articole ale tinăvului debutant, 
apoi deodată numele lui dispăru de pe 
arena literaturii româneşti, 

Ce se întâmplase? Dându-și  bacalau- 
reatul. noui student urma să-şi facă stu- 
diile superioare, în vedera unei cariere. 
Into duioasă prefaţă a volumului său 
de . Nuvele”, V. A. Urechia conjură pe tiul 
său să-s. înfrâneze pornirea literară, și, 
nai practic, potrivit cu vrenile de atunci, 
să învețe vreo meserie mai rentabilă, 
mulțuriită căreiu să nu aibă de luptat 
in viată cu ureutăţile materiale, în re 
jeaua cărora jalnic sau sbătut atâţia li- 
teraţi români. 

La acea epocă era ingineria la modă: 
marele lon Brătianu îşi dase la învăţă- 
tura inzineriei câteși trei fii ai săi, Tă- 
nărul Nestor plecă și el la Paris, să în- 
veţe invineria ; de aculo ze întuurse cu 
diploma care îi acorda dreptul să, exerci- 
teze o meserie ştiinţifică şi tehnică foarte 
preţuită. Si a devenit un distins si apre- 
ciat inginer îm serviaiul Statului, fiinul 
si profesor la Scoala de Paduri şi Sosele, 
unde, cu wmullă autoritate, a predat o ra- 
mură a matematicelor. 

Până în anul 1900 inninerul şi-a vă- 
zut de inginerie. închinindu-i, cu neso- 
văitoare sireuinţă, toate puterile-i, 

Dar în anul 1900, cu prilejul unor con- 
ferințe la Societatea de Geografie și la 
Ateneu (,Căruţa Postei“, „Dâmboviţa, 
apă duce...) vulcanul ce părea stins, de 
odată a isbucnit. In acel an, Nestor [!- 
vechia şi-a publicat conferințele, Boala 
scrisului „boala părintească“, moştenită 
dela V. A. Urechia, sa declarat cu neîn- 
duplecare. 

Imprejurarea că serviciul său (întreti- 
norea căii naţionale  Câimpina-Predeal) 
l-a pus în atingere zilnică şi nemijlocită 
eu Natura. și anume cu un colţ frumos 
al frumoasei noastre țări, Valea Praho: 
vei cu lanţul măreţilor Bucegi, a fost ne- 
spus de favorabilă înflovirei darului: hă- 
răzit de Dumnezeu lui Nestor Urechia. 

Din 1904 d-sa începe a se manifesta 
temeinic în literatură, In acest an pu: 
blică „Zănele din Valea Cerbului“ po- 
vesti pentru copii, care au ca scenă Va- 
lea „Prahovei şi drepi cadru munţii Ru: 
cegi. 

Urmează. în 1907, cartea. „In Bucegi”, 
în care afahulaţia romuntică foarte sim- 
plă nu este decăt un pretext, pentru prea- 
slăvirea pământului românesc (această 
lucrare, tradusă iu limba franceză de an- 
tor. a apărut lu Paris. în editura Plon- 
Nourrit, sub titiul „Dans les Carpathes 
roumaines” şi a avut niult succes, după 
cui (lovedesc cele patru ediţii ale ei), 

In publieaţiuni următoare, pornirile 
scriitorului se învederează din ce în ce 
mai puternic: pe deoparte dragostea de 
Natură, pe de alta, drazostea de copii şi 
de tineret. 

Acestor 
şi cârţile 

fize (povestiri din lumea insectelor), 
-— hotinsunii Bucegilor. —-  Prietenele 


două sentimente se datorese 


noastre păsârele (povestiri din lumea pă- 
sărilor). 

Apoi, minunata instituţie a Cercetaşi- 
lor a ademenit. după cur lesne era da 
prevăzutt. pe Nestor Lirechia şi pentru 
cercetași el a scris: 

Dragi să ne Ție munții. -- Umbletul pe 
i0s, —— Săculețul de pourțe ul cercelaşului. 

In tuate lucrările sale Nestor Urechia 
ilovedezte o adâncă și caldă dragoste de 
Natură şi o cunoaștere intimă a traiului 
tăpturilor sale, 

Genul lui Nestor Urechia este un gen 
unic cu totul original. în mijlocul lite- 
ratuvei nvastre phbicinuite, 


A publicat: 


In 1904, „Zinele din Valea Cerbului”, 
povesti pentru copii (prema. ediţie a au 
torului, 1921 ediţi» nouă lu „Cartea ho- 
măânească). 

In 1907, .Căruţa poştei, cum călătoreau 
strămoșii nostri (Bibl. p. toți „Alealay"), 

In 1907 „In Bucegi“ („Minerva'”), 

In 15%18, „Gâze“. povestiri din lumea In- 
sectelor („Socec”); ediţie nouă 1923, „So- 
cec), 

Ir. 1999, „Povestiri duioase“, după „I.es 
Contes de bonne Perrette“ de Ren Buzin 
“Bibi, D. toţi „Alcalay“). 

In 1911, „Drumurile noastre“ (editura 
tutorului). 

In 1563, „Drumurile Brasovului (editu- 
va autorului), 

In 1916, „Umbletul pe jos* (Ribl. p. 
toţii, „Dragi să ne fie munţii“ (Bibliote- 
ca Asociaţiei Cercelaşii Homâniei) si „Ro- 
binsonii Bucegilcr” (editura autorului ; 
ed. noni 1523 Socec), operă premiată de 
Acadermia Română, 

In 1919, „Săculeţul cu poveţe al f(erce- 
înzului (fiblioteca Asociaţiei „Cercetaşii 
Romănici). 

In 1993 „L'rietenile noastre păsările“ 
edit. literară a Casei Scoalelor). 

In 1924, „Zâmbetele Pământului“ (po- 
veşti din lurnea florilor), 

In 1925. „Aripi şi Cântece“ (poveşti din 
lumea păsărilor). 

[dem „Salamandra măeastră”. poveste 
ieerie natiunală. în 4 acte din 5 tablouri. 

In 1926, „Insemnările lui Radu Cerce- 
taşul” (lucrare onorată cu un premiu 
de încurajare de Fundaţia „Principele 
“arol), 

In 1:28, In împărăţia munţilor“ (Bu- 
cegii duiuşi, tip. |. Brănişteanu). 





404. —- UNTVERSUL LITERAR 


poe Za e 











V. DEMETRIUS 


FRAGMENT 


MOTTO: 
Au mai fost tu jună, mai fost tu frumoasă? 
Te-ai dus ca să stingi o stea radioasă ? 
i AZ. Fminescu 

















Tu, grație dulce, aicea să fii ? Au nai avut oare, tu, lotuse trist, 

In groapă adâncă, sub lespede, glii ? Iubirea cea sfântă ce'nvie pe Christ ? 

A cui a fost vrerea din viaţă să treci, Ce'] face din moarte, pe moarte călcând ? 
Să dormi înghețată, cu orbite seci ? O, prietenă pală, cu tâmplele-arzând ! 
Eu tot te aştept printre albele cruci, Sânt cărțile tale închise de-acum ; 

— Ce vinete's parcă şi parcă's năluci — Batistele veștede ; fără parfum 

S'apari ingerească din lumea de morți, “ Mătasea, dantela ! La masa de scris 

A! ochilor zâmbet prin lacrămi să! porți ; Nu'și mai desface corola — un vis ? 

Să rumpi nemurirea din negrele-i lunci ; Dar crucea'i plecată, mormântu-adâncit..... 
Sicriul, in țăndări, în lături S'arunci Stioasă, o pasăre, iată-a venit 

Și lespedea rece, și multul pământ ! Să cânte ! E poate un suflet scăpat 
Răsari, formă fină, pe-o undă de vânt ! Din groapă... „Ingere“, tu ai sburat ? 


MOARTEA PLANTELOR 


Plantele toate ce'n toamnă-au ajuns. mai visau Şi-atuncea pe sânii pământului cald, 
Incă ploi limpezi şi calde de Maiu, A trecut o faulomă albastră cun voal 
Şi-al cerului lapte dulce bălaiu, În care sa prins şi luceatărul, pal, 

În noapte pe îrunze şi flori aşteptau... Și cerul cu brumă și selipiri de smarald. 


Cu degete reci ca vrejuri de ghiaţă 
Fantoma a cules înti'o cupă arome, 
Şi-au venit până'n zori şi alte fantome, 
Străvezii de cristal, din (inutari pe unde nu-i viaţă, 


Era'n scăpătat — şi văsduhul senin 

Ca luciul oglinzii bălut de lumină — 
Atunci înfloriseră pe-un hat o sulcină : 
Tărzie miveasă din lutul de sevă prea plin. 


ȘI toule-au cules parfumuri şi vise de îlori, 


Şi plantele-aţipiau pe sub cer Din lujeri şi frunze, suflarea întreagă-au cules, 
Cu frunze cu lujer cu florile toate, — Şi sau dus încărcate cu suflefe mici pe-al văsduhulu 
Era o tăcere de viaţă când poate şes — 
Şi stele mai multe în noaptea lor pier. Si plantele toate erau moarte în zori. 

GH, TALAJ 


NOCTURNĂ 


Cerul tăiat între nori ca un lujer-în vîri poariă luna... hîul îşi şerpuie trupul din luncă” bătaia luminii, 
Stropii de rouăn cîmpie par slove-arzintate pe-a Serijelă cerul cu crăci ascuţite copacii pe creste. 
learte... In țintirim-aplecaţți lingă ochi stinşi de candele-erin 
Munţii la capăt de zări mătăsoase'şi schițează cununa. . Zîne pierdute viltori — plâng banala iubirii porat 
Lunecă linişti de sus şi duc lumea de-o'ngroapă de- 
lparie... 

i aa z ARN Picură stele din cer părăsind într'un salt veșnică 
Taberi cu corturi sarată sub lună risipa de sate... i vremea irecută pe rug le jertfeşte şi dă secrumau 
Drumu'n grădini mă coboară: şi apa râmasă din zării... Le-ador, o! izvor luminos ce-ai țiznii argirbi 

, e leiuturi girlă -- cu care-au stropit dintr'un capăt la E 
plingen fîntîni la răspântii; şi frunzele crengii [sNocturn”!, 
“roşeate 


flutură'n luna albastră ce-şi joacă minusculii fluturi,. HAR. MIHA 


— VII, 




































































Ma incolțizseră și pe mine nevoile, că 
husa e viaţa omului sărac, şi nam 
e la nasu, popa Ilie, de ma 'mprumu- 
ut cu zece lei, Acuşi zece lei pe vremea 
st nu e cine ştie ce, dar până n răs: 
i, zece lei erau întradevăr zece lei: 
“aneul se putea socoti vât roata carului, 
nai puneam doi lei lingă zece şi cum- 
rai un top de bumbac si făceai că- 
iii de purtai un an de zile. 
Vaşu Papa, de, popa Ilie, nu-l stie o 
me cine e, vrea sii-i muncesc pii zece 
2 cât oi trăit, 

sa vii fiincule, să-mi tai lemne... 
- Viu năsizule să tai şi lemne! 
N veneam la năşicu și nu-mi pretini- 
ba să tai trei-patru bruţe de lemne, cât 
“arde o zi sau două, ci îmi arăta azră- 
„ta ie sterturi «le stejar şi-mi spunea: 
- Taia toată finicule, si cară-le în 
“avazie. să nu le ude zăpada, că nu mai 
m în sobele de luri, 
-0 tai năsicule şi o car în nagazie. 
mă duceam şi tăiam aproape şi 
“4 îonă săptimâni, si făceam aşa cut 
suneea el. Nu e vorba, îmi «la el mmăân 
a, unei seara. și câte o ceuşcă de 
“hu, da ca să-nni prinză şi ceva la ulu- 
“re uiei pomeneală. 
- Si vii finicule, că s'a făcut o uruează 
"iizar la cai si la vaci. Trebue scos, 
în sanie şi dus pe locuri, 
— Viu năşieule. 
mă duceam și începeam munca la 
hear. 
La cai înai era cum niui era. asternut 
pe si mai mult uscat se lua în 
tt: dar la “avi. topenie: trăzeam cu 
hrea de coceni amestecați cu fân si pae 
Ab de umbla să-mi iasă ochii! Incăr- 
sani, înhămava caii şi porniani cu 
zarul pe câmy, 
- Si întiuzi fiumrule. să nu-l laşi jos 
toi, 
— basi năsicule, că £ 
mannceanu si la băl 
"cinei zile, 
va să-mi priuză nasul ceva la datoria 
Pate lei, nică gând. 
-Si vii mă fiineule. să cureţi po- 
zh He moară, cam isprăvit măcini- 


tiu eu. 
izar iar câte pu- 


Vu năsicule. de ce să nu viu. 

V tuceam. învârteani câte o jumătate 
ih maşină. uneori en învârieam și 
ei higam în coş porumbi, puneani 
în saci. îi puneanu în căruţă sau în 
2 duță cun era. vremea, şi-i şi mă- 


Wien seu ca să scrie în cundică, că 
a lâcut în curte vu zi, ori patru zile, 


fiuicule. vreau să fuc garduri, 

Pl :ă faci, năşicule. 

Pariu mă-si? Să iei tu barda ia. 
find nai bine, a mea nu tae de 
1 sricat-» (Hguţa în oase — şi să 
iaeuți la pari. 

dus şi i-am ascuţit vre-o trei 
b pari. 

B că nu finicule, să mergem la pă- 
k Cânea, cauzi se vinde acolo 
Vmau să iau și eu o întindere re 
ki prăjini, le tai tu. le încărcăimn 
vicem acasă. că ne trebue pentru 


cule, și merg şi la pădure. 
iai şi acolo şi iar am făcut 
e, 


FINICULE ? 


UNIVERSUL LITERAR. — 409 


„ — VIU, NĂŞICULE!... 


Acuşi eu aveam 0 chisea de pânză şi 
cind făceam o zi li Dășu, puneam un 
hoh de tusole în ea; făceam două, pu- 
neam «louă boabe si uşa mai departe. 

Mă pomenii cu năşicu iar: 

— Păi finicule, să vii săi faci gardul! 
Păi singur, năzicule ? 

D= cu imnai cine, finicule? 

- Stiu eu năşicule, Singur nu puri. 
Că trebue să iau parul şi să-l repez cu 
măinile şi să-l scoț, şi să-l repez şi să-i 
scoț, până când o intra la măsură. Si 
trebue să-mi-l «ducă cineva acolo. Apoi 
nuelele trenueac curățate şi aduse brăţi- 
scare pe lângă pari înfipti. Apoi trebue 
să mi fie un om, ca eu să împing îuu- 
jnuu şi el să-o tragă la el. apoi el so 'in- 
pinză si eu so traz lu mine, ca să se 
mdloue nuraua după pari: apoi să batent 
cu imuiu ca să se îndese grădele gutr- 
dului !... Nu se poale un sinsur um să 
fucă Ia gard, 

- - Vino finicule. co să-ţi dau pe lie 
Tiţoiu să-ţi ajute, 

— Da e ţiuan bătrăin, năsicule. ce mai 
poate ăla? 

— Lasă, lasi. ce-o mai putea cel, o mui 
putea: ce n'o nui putea el. oi putea tu! 
Si am nuuwmcit vre-c opt zile la gard cu 
Fiţoiu, 

= Cat îţi dă ţie 
ăsta de uuşu, pe zi? 

—- Dahia opt bani tăicultă şi ce nriunu 
tecmit cu huţu, o junrătate de zil!... 

— Hei --- făcui eu  nocuteala. -- De 
mi-o prinde zi mie tot apt hani pe zi, 
apăi am să iau bani mulţi de la naşu. 

Searu deşeriui chiseuu cu boabele de 
fasole în pat și nrapucai să le înuntăr, 

Cincizeci și opt. de boabe de fasole! 

- la hai fa nevastă să facem spcotea- 
la cincizeci și opt «de zile câte opt golu- 
uni ziua, câţi lei fue? 

Si veni nevasta şi ne usezarăm anân- 
doi cu găzoiul pe glaful forestrei, Un 
bob: opt polosani: ult bob: opt eolo- 
pari. face saisprezece gologani : alt bab: 
opt. gologani, fuce douăzeci si patru de 
splogant . «lt beh: opt gologani. face trei- 
zeci si doi de gologani : alt. boh: opt zo- 
logani, fac patruzeci de pologani, adică 
patru lei), 

— Ciuci boabe fă. far patru lei, 

l.e făcurăm acusi în grupe de 
ciuci și iesiră unsprezece  grămeni 
câte cinci boabe si mai rămaseră 
boabe. 

Făcurăin noi socoteala: patruzeci și 
pain de lei odată și cu doi lei şi patru 
pologani, Scăzând zece care mi-i dăduse 
împruruut. se făcea că mai am să iau 
reizeci şi sşease «le lei și patru uologani. 
Cum să fac en fa, să apuc bani? 
îstia dela. nasu, că-l stii ce sucit e? 

— Cere și tu împrumut doi poli. Spune 
că ne trebue să plătim la arâtură, să 
luăm arbavic. opinci, basma mie, în sfâr. 
sit găsești tu ce să mai îndrugi. că eşti 
slator la verceptor, la cârciumar pe sare 
și pe uaz., 

— Asa e, 

Si dimineuţa mă didei în vorbă cu 
nisu despre nevoile vieţei și-l pontai: 

— Să mă împrumuţi, naşule. cu doi 
poli . 

— Ce-ai înebunit, fine? 

— Ba nu-s nebun deloc, nasule. da-mi 
irebue şi-ţi fac muncă... 

-— Nam bani fine, Doi poli e o vacă. 
Să-ţi dau eu o vacă? Da ce sunt nebun? 

—. Păi ţii plătesc, naşule. 


mă neu Ilie. hoțu 


câle 
«de 
trei 


pe 


ue ]. VISSARIUN 

— Să mui văz eu bani de la tine, fins 
Ai zece lei, ui mai avut tu grijă să mi 
dai ? 

— Păi mam niai avut naşule, du mu 
so fi plătit ? . 

— Ce plată. să. ce plată? Când mi-ai 
dat tu vr'un ban ? 

— Ei bine nu ţi-am dat, da o să-ţi dau, 
că n'a trecut timpul. Acusi trebue să-mi 
«dau patruzeci de lei că mă strânge de gât 
perceptorul .gi-mi iu jarca din spinare 
cârciumarul, si-mi scoate ochii nevasta, 
că nu i-ane luat nici basma si-a rămascu 
cavul 201 ca cocoarcle și râde lumea do 
mine, că nam pus arbagie în grădină 
şi fac bub> pe tălpi vimblănd desculţ pe 


za 
i 


glozi că mam opinci... 

— Să-ţi dau eu o vacă, fine?! Nu se 
poate ! 

-— Nu-mi dai vaca, naşule, păcutele 


mele. îun dai vurnai doi poli. 

— Vi dan numai un ol, 

— Nu-mi ajunse, nasule, Numai la 
căreiumar suut dater atât. dar la per- 
ceptor ? 

— Mă. eu inzrop un mort pe uloi lei! 
Pricepi tu, ar trebui să 'ngrop douăzeri 
de morţi, ca să-ți dun ţie atâția bani. 

— Ce aro a face morții cu nevoile 
mele nasule ? Si-apoi cu sunt ou munci- 
lor. i “ai pozcune de supă ori Dă jei 
cu ziită, câul iei cameni. în sfârşit îţi 
plătesc tot până la o tara. 

— Fi bine. diseară c Să-ţi dau 

Și seara mi-a ca! cpt piese 
cinci Ii. 

Ai-sei acasă şi-i spusei nevestei : 

— Fa, mai sunt dator două zile la nagu 
si-i tras clapa, 

Si am făcut și ale două zile şi când 
mai na chemat să-i fac si niste răzoara, 
naut făcut. bolnav, 

— Ce ţi-e tinicule ? j 
— Tiui vine umețeulă si mă doare ca» 
pul năşicule. 

Si stăteam lungit în pat cât sta şi at 
casă. 

Mi-a hutărit apoi. să-i sap vre-o trei 
pogoane de purumh şi «dintâi și de al doi- 
lea. Câte senpte lei pogonu. 

Eu îusă trimeteat nevasta mereu şi-i 
spunea : că nu-mai nui viu în fire, iar 
va singură nu poate să sape. 

Ca să nu-i rămâie porumbu plin de 
buruian, a trebuit. năşicu să gape cu oa- 
meni şi incurie hotărite să le sap eu. 

A venit zapu de al doilea. şi el a făcut 
planul să ne ia cu ziua la sapă. 

Mergea ziuu scump de tot: doi lei! 

Dar și eu hotărit să nu-i maj. muncese 
rimic, stam în pază. Cum îl vedeam că 
intră. călare iu bătături, svâc în pod. 

—- Fidicule, finicule ! 

- Auz uășicule. răsnundea nevasta. 

-:- Unde e finu Ilie? Să iasă afară! 

—— Sa dus uăşicule Ia sapă la noi, că 
“a făcut buruianu să tragi cu coasa. 
Nămăsei şi eu, să fac ce-oi face re mân- 
care şi să mă duc după el la loc. 

— Păi bine finică la mine când veniţi? 

— Păi câna om putea, năşicule, venim, 
de ce să nn venim ?!... 

— Mâine să veniţi la mine, finică! 

— Veniru, nășicule, 

Și pleca naşul. 

A doua zi, noi plecam d'acasă mai 'na- 
inte da se revărsa zorile, să săpăm le 
noi, 

Sculam nevasta : 

— Hai fă. că vine năşicu. Nu trebue 
să ne păsească şi plecam la noi la aapă. 


de câte 


: 
Li) 


406. — UNIVERSUL LITERAR 


Searu paproape de culcarea oameni- 


i», ne pomeneam cu el. Lega iapa a 
chioară de stâlp şi intra peste noi în 
casă. 


— Bună seara, finicule. 
- Bună seara. nășicule. 

— = Bine mă tinicule, te-ai tăcut Jiri ? 

— Vai de mine, năsicule, da tocmai 
eu ? Da ce-am stricat? : 

— Păi să nu vii să-mi sapi deloc pri- 
măvara asta? Când mi-eşti dator cinci- 
zeci de lei? 

-- Păi hine năşicule 
vrut ? 

— Cum mă, ai vrut și nai putut? Cum 
la tine poţi și la mine, nu? 

— Păi mă căsnesc si eu nășşicule. ce 
să fac? Vrei să mor de foame la iarnă ? 
Ti dau şi en din neputere, ce să fac, Da 
mai mult nevasta săraca sapă porunhu; 
cu mui mult bolesc pe loc şi-i ţiu «le urât, 

— Mâine trebue să veniţi la mine! 

— Venim. 

— Veniţi mă, finicule ? 

— Venim zău, năşicule ! Da uite, 
mai înprumută-ne cu zece lei. 

— lar să vă dau bani? Te-ai 
din bcala asta mă. finicule, 

— Moi fi stricat. năsicule, da zău dacă 
nu-mi trehue. 

— Cum văd cu, aveţi de gând să ve- 
niţi mâimme la sapă. 

—- Ba avem, de ce să 
mai trebue zece lei. 

— Nu vă mai dau. Voi nu-mi mai plă- 
fiți. Voi nu puteți saveţi buni niciodată 
că sunteţi înselători. 

— la scoate fa  chiseuua cu francii, 
să-i arătăm naşului ! si-i făcui cu ochiul 
nevestei, 

Si nevasta scoase  chiseaua cu cele 
saizeci şi unu de boabe de fasole — ri- 
lele făcute la nasu. 

Popa beli ochii, credea că-i dau banii 
si gata sapuce chiseaua. 





am putut şi nam 


ce e: 


stricat 


navem? Da ne 


— Ho-ho! Nu te grăbi nășicule, c'aici 
sunt boabe «e fasole. nu loci. 

— Si ce sunt astea mă? 

— Leii noştri, nășicule. 

— Să vii să-ţi citesc finicule. Ai ră- 


te-ai zăpăcit. Da ce 
să-mi mai 


mas trăsnit de boală, 
varha veniţi mâine la sapă 
plătiţi din datorie ? 

— Venim și trei zile la rând si amân- 
doi, dacă ne împrumuţi cu zece lei. 

— Bani nu vă mai dau. 

— Pâi de, dacă nu ne mai 
noi nu luăm, 

— Și spune mă finicule „veniţi mâine 
la sapă? 

— Venim! 

Si pleca popa. 

Dirnineaţa iar: 

— Scoal tă si hai că vine hoţu de nă- 
sicu. Crede el că nra făcut mama rob lui. 

Venea pupa dimineaţa călare — ne 
spunea și nouă vecinii — şi pleca înju- 
rându-ne că nu ne-a găsit. 

L-am fiert asa fără apă sin timpul 
secerii şin timpul treeratului. 


dai. rii 


— Vii să seceri finicule ? 

— Viu năsicule. 

— Să nu faci care cumva să nu vii îi- 
»icule. 

— Var de mine! Viu năşicule. 

— Vii finicule? 

— Viu năgicule! 


La treeviş nu putu să niapuce, 

Hai că să-i car la pac. Eu să fiu onuul 
“e asvărlit pae în căruţă. Acuşi el nu 
mai zise: să vii şi zise: hai! şi îmfipse 
mâna în gulerul cămăși. 

— Stai nașule, nu trage 
cămaşa si-ţi iau antiriul! 

— Haidi că mi-esti dator! 

— Asta nu se ştie. 

— Cum nu se stie? Tăgaduesti ? 

— Tăgă'luiese ! 


că-mi rupi 


PREMIAŢII 


In jilţul său portativ, unde de ani în- 
tregi îsi trăeşte viaţa de mucenic, Al, 
Davilla. autorul lui Vlaicu-Vodă, şi-a 
primit mai leunăzi recompensa: A fost 
încoronat cu premiul naţional de poezie. 

După atâta durere. fără nădejde de 


aa "eee cate! 





AL. Daviiia 


tămăduire, creatorul celei mai puternice 
poezii dramatice din literatura româ- 
nenscă, a simţit din nou barul soartei 
bune si drepte, pogorând de-asupra chi- 
nuitului său trup. Și ca o dulce des- 
mierdare, mâna zeiţei, i-a revărsat în 
sufletul înseninat de suferință. fiorul 
unor mânzâieni neașteptate: 

Alexandru  Davilla, constructorul «e 
|:rocorţil uriase, care a stiut să dureze, 
dir mat=rianlul brut al verbului arhaic, 
valoroasa lucrare care va înfrunta vsa- 
enrile. omul atât de admirat si hulit o- 
ilimioară, dir pricina neîntrecutului său 
talent dramatic, a primit în sfârşit con- 
sacrarea conternporaveităţii ! 

Intâvziata consacrare, dar totuşi, în- 
viorătoaie pentru “cel premiat, și mai 
ales pontru cei — tineri sau bătrâni — 
cari în versurile din Vlaicu-Vodă, îşi 
găse:e adihna cugetului. obosit de atâta 
dezartă porogrinare literară, prin ţinu- 
timite (neespropriate încă de legea bu- 
nului simț) ale autorilor de pripas. 

A mai vorbi acum de valoarea literară 
a operei lui Alexandru Davilla, intrat 
de mult în nemurire. a nui căuta să 
dăm axpect de analiză unor reconstituiri 


— Nu te-iuu împrumutat cu cu cinci- 
zeci de loi? 

— Mai împrumutat, 

— Tu, mia? 

— Fu Sfinţiei tale. Scoate chiseaua cu 
galbeni. fa! 

-— Vezi naşule? Aici sunt șaizeci, şi 
unu dle boaba de fasole! Câte opt golo- 
ani buebul, face patruzeci şi opt de lei 
si opt pologani, 


Popa căscă 


da ţi i-am plătit. 


si ochii si gura la mine, 
că nu pricepea ce-i spui. Vreau să-i vând 
un bob de fasole cu opt pologani? 

— Te-ai zăpăcit finicule! 

— Ba de loc, năsicule, Fu ţi-am făcut 
în curte saizeci și unu de zile și la fiecare 
zi punearu câte un bub în chisea. Lui 
Mie Piţoi îi dai opt bani pe zi. că-mi 
ajuta si el la gard și mie. că ţi-am bă- 
tut parii, ţi-am tăiat nuelile, ţi-am scos 
băligarul si ţi l-am cărat, să nu-mi 
prinzi nici câte atât? Păi n'o fi păcat? 





































istorice magistrale, şi a mai Încertai 
enbliniem calităţile de desăvârşită 
vie cu care el a fost înzestrat, [a 
nează a vraerdita, — sub o formă [i 
si inadmisibilă — lucruri ce Sauj 
cu prisosinţă. ] 

Datoria noastră e de ordin puri 
mativ. 

AL. Davilla a fost distins cu pi 
naţionul de poezie. 

Si a meritat ! 


Fremiatul pentru proză este dl 
Rebreanu. 

Tânăr şi viguros, a dat literaturi 
mâne lucruri de remarcabilă valoan 

Literatura sa, care trece pe dest 
povestirilor ce se localizează la un 
oraş său provincie a stiut să i 
sească graniţele şi succesul „(i 
drei” trecută în literatura mon! 
ne dă măsura posibilităţilor Literară 
premiatului recent, 

D-sa a dat scrisului românesc 
terii de valoare ; așteptăm dela tin 
sca sa vigoare să o îmbogăţească qi] 
întreacă trezorerie de nestemate. 

Mijloacele cu cure si-a apropiat 
lele botezate „Ion“ sau „Grădina SI 
zuratilor: îi stau a dispoziţie, 





Liviu Rebreanu 


Opera lui Liviu Rebreanu este = 
bue să fie — în plină ascensiune, 

Da la visoarea talentului său. 
teaptă mult. 

In consecinţă, premiul naţionl 
proză «lin acest an, i-a fos! decerna 
pentru ilustrarea bătrânului adagit 
mis coronat opus”, ci ca o primă d 
nimă încurajare atât pentru open 
lizată, cât şi pentru opera astepk 


-— Păi bine mă, pe ce te-an fiti) 
tin ? 
— Cun. naşule. ca numai sii 


cesc îtără parale ? Dunineata de cer 
dai bani așa cum îţi dă femeile 
— Ptiu! Proclete! Ucigă-te cruz 
lano! Să nu mai vii pe la mine!) 
— Zău că nu mai viu, nâșule 
— Să nu-mi mai zici: naşul, 
mai sunt naşu tău si tu nu maieăi 
meu ! E 
— Bine năsşicule, iaca n'oi mail 
Si a plecat popa supărat fot. 
D'atunei, când și când, îmi mă 
— Si să mă înseli tu pe mint 
vicule ? 
— Zău de te-am înșelat nășiel 
— Lasă finicule, lasă. 
-— Păi so lăsăm năşicule, 50 
Si uite așa am păţit eu cu naș) 


Jlie. 
1, C, VISA 



























































TRISTE ȘI VESELE 
| FIE OARE ADEVĂRAT ?... 


Biiat fzreheș și inteligent, deşi în altă 
mată poate ur fi fost colonel „la ex- 
*pional”, de exemplu în Italia, unde e 
si mare d. Mussolini. pilotul acrobat 
bre cate e vorbu mai jos, e numai 
tinta, cu vechime... 


Lipa ue orizont îl sufecă totdaauna pe 
ti jilat, fie aceasta o lipsă la propriu, 
ta ficurat, 

Aa că într'o zi, — după ce înfruntase 
"e weutăţile oficiale levate de aprobi: 
= unui rul -- căpitanul în chestiune 
= zăcea la Roma, gata să vină, fireşte 
i rale aeriană, la Bucureşti și pe urmă 
Si vedem pe dommii ce-au să zică“, 

Nu intersseazi ziua docolării din Ro- 
a, de pe mărsțul aerodrom Litorio. 

Xstul că sa telegrafiat la Bucuresti: 
erat spre țară“, 

su întinuplat însă că, la puţină vre- 
:slipă plecare, la un ceas sau două, 
"ind tot pe deasupra Italici, motorul 
„inceput să „lusească“, 

S pilotul a aferizat. frumuşel si cu- 
vale. pe primul uerodrem principal pe 
pla avut ia drum, 

mei, și mai ales camarazii, sunt 
îi). 

st unii cari pretind că a stat aci 
m: câteva săptămâni, cu o reparaţie 
atcare, devenită necesară, 

orta e că. în cele din urnă u pornit 
ir. șa teleurafiat iar în țară : „Sosese“, 
em ar fi, de exemplu, poimâine. 

dun! Sa zis lu Bucureşti, dacă soseşte, 
tare irumos! Să-l aşteptăm la ora fi- 
să! 

Și aşteptându-l pe nevodrom, se orpa- 
dase și o austare, pentru autorul recus- 
idui vroiectat şi dat. telegrafic, ca si- 
pr, cu anticipație, 





hr nu stiu cum dracu s'a făcut, că 
'+metoul se prostise de tut la puţin timp 
1 deculare, 

+ din Eucureşti au așteptat pe aero- 
"si au înțeles în urmă că așteaptă 
“vaba, 

» acea. au mâncat „gustarea“, 
=Al acasă. 

"mn unii că. în această a doua ateri- 
2 tăpitanul pilot ar fi stat tot atât 
“aSfat ln prima, Sunt și alţii cari sus- 
ia Stat mai mult. 

sr serba e că. în cele din urmă, tot 
„za! şi a trimis şi telogramă: „Acum 
ni! direct București“, 


și au 


rin iar de ieşirea, ofiţerilor la câmp 
| 1 mdiu de organizarea. unei gustări. 
2 Waţa sburătorilor oricărei naţii a» 
“te ci, acoidentele sau pannele suni, 
:u comune. fără să fie şi comode. 
“be, odati, plecat. căpitanul a avut 
"m pânnă, asta de carburator, şi a 
as daf pe Loc, 

te ci camenii din Bucureşti au aş- 
i te-u așteptat, și au priceput în 
zi urmă că. nu înai au de ce aşte- 
“Vent care. au mâncaf „gustarea“, şi 
"uecat acasă. 


mar putea să de crezare svonuni- 
'nbmnioase după. cari, în această u 
sa Btală forțată, căpitanul ar fi stat 
3 stat in ambele escale unterioare ? 
“sura lumii! Si mai ales gura cama- 


AR 


xtdauul este că plecarea, — care s'a 


produs şi de aci, în cele din urmă, — a 
fost telgrafiată la Bucureşti: „Vin fără 
escală! * 

Si a spus şi când va fi în Capitală. 

Testul telegramei a impresionat. 

— „Acuma să stii că vine, domnule! 
Nu vezi cum serie?" 

— Mde!,.. Um vedea! 

Și. iar ofițerii la câmp, şi iar gustare... 

Dar o pană, — de esenţă de data asta, 
a tăcut ca <omnatarul telezramei să ră- 
mănă var pe undeva pe cum. 

Și. cei dela Pipera, mâncând gustarea, 
sau îndreptat spre casele lor, gândin- 
du-se în feluri şi chipuri și nesfiindu-se 
de loc, — urizerabilii! — să spună ca 
zăândesc. 


Ce ghinion păcătos o fi: fost, nu sti 
dar încă vrec căteva felegrume au anun- 
(at Capitala: „Sunt ca şi sosit!" şi tot 
utâtea pane au marcat drumul căpita- 
nului. fiecure pană urmată de o escală 
pe care cânmir de camarazi 0 găseuu ne- 
justificat de lungă. 

Suntera «latori să arătăm că tot de a- 
tâtea om sau luat măsuri „de sosire“ la 
Pipera şi sau organizat tot atâtea pus- 
tări... 

Dar înțelegând mulţimea că în van 
ustenptă, privind la cer si la gustări, 
dând târcoale acestora din urmă a sfâr- 
sit prin a le mânca pre ele, după care 
fiece om sa îndreptat spre cămin. 


Târziu de tot, — unii zic după vreo 
sapte huni „alţii pretind că nu erau îoc- 
mai șapte împlinite, — a venit o telegra- 
iâ în fine, din Belgrad, «distanţă do 3 
ore ri> Pucureşti, 

— Mâi oraunizărn iar o gustare, don 
rule general? Că aice iar „că soseşte... 

—: Organizaţi, domnilor, organizaţi... 
Faceţi cum vreţi. Eu nam să pot veni 
la câmp... Mă duc la înmormântarea ge- 
neralului Ste. 

Si oameni cari numai de gustare na- 


veau chei acum, — fiindeă dacă porni- 
rea dinu Roma u fost vara, acum era îiur- 
nă, iarnă în toi, — au organizat iar o 


gustare, rosiiud, zice-se, destule sudălmi 
şi verbe nepotrivite. 

Drept culme, au fost persoane prezen- 
ie, — camarazi. fireste, fiindcă ăştia 
hâctesc mai abitir ca oricine, — cari nu 
voiau să-și creadă ochilor când l-au vă- 
zut pe căpitan aterisând, însfârșiti,... 

Unii lau felicitat, cu jumătate gură, 
alţi l-au sărutat. — ca luda pe Chris- 
103, — alţii îngheţaţi de frig, i-au spus 
vorbe cari nu se pot scrie 

Dar mult aşteptatul, — nedându-se joz 
din carlingză. fiindcă cereau cu întâi să 
vie negreşit un fotogiaf, — făcându-se 
că nu audo ceeace nu-i convenea, în- 
trebă : 

— Da' domnu' Generul Rudeanu nu e 
aici ? 

— Nu e! Sa dus la înmormântarea 
generalului Str. 

Căpitanul. — din carlinsă unde aşten- 
ta mereu  fatograful, — vădit afectat, 
scoase o lungă exclamaţie, plină de re- 
grete : 

— Ce vorbeşti, dom'le? A murit gene- 
valul Ste. ? 

Iâncă pilotul sosit şi cara se miră era 


1, colonel Futescu, ccmandantul gru: 
pului. 

linistit, aprinzându-şi 0 țigară „de 
damă“, cm fumează totdeauna îi răs- 


punse, cu aerul cel mai natural: 


UNIVERSUL LITERAR. — 407 


MOMENTE DIN AVIAȚIA NOASTRĂ 


de UN ZBURĂTOR CONTINENTAL 


— De ce te miri, donile? De ce ie 
miri ?... Te-a aşteptat omul, săracu' te-u 
aşteptat cât a putut, și văzând că nu 
mai vii. a murit alaltăeri... 

A spus că nu mai poate sașştepte! 


Luţii de băieţi, cari mi-au spus întâm- 
ylareu, —- fiindcă eu nu eram de față.— 
riul și-acurm când și-o amintesc. Si au 
cruzimea să pretindă că faptul e au- 
tentic... 

* 


SUBIECT DE SCHIȚĂ, 
PENTRU O CARTE... 


Ir, 1926, seria de elevi ai școlii de pily- 
taj din Tecuci îl cuprindea și pe elevul 
sergent tilipescu. 

Viaţa trvcea acolo, în 1996. în forme 
ceva iai deoschite decât în anii preca- 
denţi, însă moravurile rămâneau ace- 
lcasi.  Curvacterul lor de permanent, — 
fiindcă aceloasi vor fi şi în viitor, — 
naste nu din dispoziţiile regulamentelor, 
ci din îusăşi natura îndeletnicirii oa- 
menilor. 


După. cum lucrăterii din fundul mine- 
lor pun mâna streaşină la ochi când ies 
ziua în lumina vie a soarelui, tot aşa 
elevii piloţi „se aranjează“ pentru Sâm- 
Dbătă “lupă cuniazi 

Atunci scvviciul e suspendat, și nu 
putini sunt cei ce așteaptă la gară, tre- 
nul care vine dela Bucureşti. 


Intra Vineri seară. elevul sergent Fi- 
lipescu stă de vorbă cu elevul sergent 
Țânţăreanu, cu Nică, cum îi zic intimii, 

— Mă, Țânţărene „știu că tu ai apă 
de Colonia si ţudră.,. luni dai și mie mă, 
puţină ? 

— la domnuie, ia. și nu te mai milogi 
asa? Uite colo sticle, uite colo cutia de 
pudră. 

— Da” o lamă neuzată ai, mă. Ţânţă- 
vene ? 

-- Uite, comnule, şi iamă! Poftim. e 
nouă, o desfac acum, 

— Să trăsști, frate Nică! Imi trebuie 
pentru mutine... Mă duc la gară, mă. că 
mi-a spus că vine negreșit. 

Si ochii îi vădeuu, fericiţi, gândindu-se 
lau cine trebuia să vină, 


Cititorule. oricare ar fi educaţia și 
concepția d-ale, dă-mi voie să-ţi atrag 
aterțţiunea că un elev pilot se bărbiereşte 
proaspăt şi dă pudră și apă de Colonia 
numai când îi vine o prietenă. și nici 
odată când îi vine un prieten... Cu prie- 
tenii, beu şi el un pahar de vin şi-şi spu- 
ne amarurile. 


Sâmbătă dimineaţa. zbor, ceva mai 
lung decât în restul“ zilelor săptămânii, 
fiindcă. spusei. după amiazi serviciul e 
suspendat la Tecuci, 

Cânl Filipescu a ieşit dimineaţa din 
cameră, să se ducă la avion, a aruncat 
c privire mulțumită înăuntru: Unifor- 
ma cea bună, nouă-nouţă, era întinsă pe 
pat. cu puntulonii aşezaţi lung, pe dun- 
să: pantofii de lac sedeau lângă pat, 
masina de ras, cu lama nouă era lângă 
pudra și apa de Colonia date de Țânţi- 
reanu 

Pe pieptul 


vestonului, în stânga, — 


408. — UNIVERSUL LITERAR 

cochetărie de aviator — şedea prins „Cu- 

cul“ galben, insigna de zile mari.. 3 
Se ducea la gară, fiindcă „venea azi... 


Filipescu a suit în carlingă alături de 
instructor. şi a decolat, 

N'are nici o importanţă să ştim cât şi 
cum au zburat. 

E deajuns să știm numai 
câtăva vreme, la aterisare, 
venit prea scurt. 

EI ma atins aerodromul, ci a atins 
porţiunea, de dincolo de șanțul despărţi- 
iur, spre şasea... 


că după 
avionul a 


Si atunci sa întâmplat ceeace se în. 
tâmţlă totdeauna în asemenea cazuri, 
cu toate avioanele cari fac la fel: tren! 
de atsrisaj, în lovitura puternică cu pă- 
mântul, sa rupt, cu un zgomot pe care-l 
cunoaste numai cine l-a auzit... 

Instructorul, cu coastele rupte strâns, 
a rămas încastrat în carlingă. 

Filipescu a fost aruncat cu violenţă a- 
fară, a fost „scuipat“ la depărtare de 
câţiva. metri... 

Cu pieptul şi cu capul zdrobite. a ră- 
mas acolo, amestecat cu pământul pe 
care-l rnânțise cu sângele lui cald... 

* Mcrt, a fost nu ridicat, ci „adunat“. 

L-au trimis la spital „să-i coasă“, să-i 
ia. măsură şi să-l ambaleze. cum se zice 
în limbajul special al oamenilor de pe 
aerodrom, 


Instructorul scăpase cu viaţă. 


In procesul verbal care irebuia să con- 
state ahiectele rămase, zestrea mortului, 
a trebuit să se consemneze uniforma 
nouă-nouţă, cu pantalonii întinsi lung, 
pe pat. — să nu li se sirice dunga. — 
şi cu „cucul“ prins pe veston ; pantofii 
de lac, de curând şterși de praf, plus 
pudra si sticluţa cu apă de Colonia. puse 
frumos lângă maşina la care nefericitul 
pusese lamă nouă... 

Mâna destinului făcuse ca omul care 
și le aranjase cu drag, să fie adunat a- 
dineauri cu lopata, ca bucăţi de carne 
insângerată, pline de ţărână si de fire 
de iarhă arsă .de soare. 


O clătinare din cap, şi o ţigară aprin- 
să de cei dirmprejur, au constituit. cu 
totdeauna. pe aerodrom, — gestul final 
“l acestei tragedii impresionante în sinmi- 
plitatea ei 

Dar unu și-a adus aminte că, la 3%, 
cu trenul de Bucureşti, trebuia să vină 
cineva care voia să-l vadă pe Filipescu. 

-— Ce e de făcut? 

— Asa e. domnule! Ce facem? 


Si “atunci. doi inşi sau dus la gară. 

Trenul a sosit la timp. 

La Tecuci niciodată nu coboară multă 
lume, fiindcă nu are de ce... 

In Duminica aceea, au coborit doi ne- 
sustori graşi şi asudaţi, un ţăran în pi- 
cioarele 2ouile şi cu o desagă pe umăr, şi 
o fată tânără, în rochie de marchizet şi 
pudrată — se vedea bine. —cu puţin îna- 
inte de a se da jos din vagon 


Băieţii au salutat-o și ea a râs, într'o 
mișcare de cochetărie naivă. 
— Ne-a trimis Filipescu... Poftiţi cu 


noi... 
Si-au suit-o într'o trăsură veche, adusă 


anume, 

Stând la mijloc, între ei, fata îi pri- 
vea, încercând să lege o conversaţie. şi 
surâdea, ca toate fetele tinere cari mer 
în trăsură cu aviatorii. 

Cei doi camarazi voiau s'o prepare, ne- 
stiind cura să înceapă. 

Intâi i-au spus că Filipescu i-a trimis 
ve ei. fiindcă el nu prea se simte bine 


CEL DIN URMĂ EXAMEN 


Suntem în perioada examenelor. Stiu. 
vă gândiţi la examenele de sfârşit de 
an ale copiilor noştri, singurele care con- 
lează în viaţa părinţilor. Celelalte exa- 
mene pe care trebue să le dăm zilnic în 
viaţă, aczlea nu contează (Nu contează, 
ce expresie! 

Şi tatuşi. zi de zi. în viaţa de toate 
zilele fiecare din noi îşi dă examenul lui, 
sau, ca să întrebuinţez un termen şco- 
lar: „extemporalul“ nostru. Medicul chi- 
rurg, avocatul. scriitorul, scuiptorul sau 
pictorul se supun permanent unui exa- 
men, tot aşa după cum trebue să înfrun- 
te acceaşi probă arhitectul, profesorul, 
magistratul sau simplul plugar. 

Soferii, oratorii şi persoanele prea popu- 
lare nau nevoie de nici vn alt examen. 
acestora fiindu-le de ajuns personalita- 
tea lor cure se confundă cu motorul au- 
tomobilului. (infernal zgomct) operă a 
unui gânditor, care a transpus practic 
atâtea gânduri pe care atâţia din marii 
oameni nu le-au avut, dar le-au folosit, 
fără să achite măcar beneficiile sau da- 
toria de recunoștință! 

N'aş voi să pun întrebarea câţi au ce- 
tit pe Qsendoschi, ci câţi din intelectua- 
lii noștri ar fi putut răzbate ţinuturile 
pe care acest savant. azi profesor 13, 
Varşovia, le-a străbătut? 

Sunt ecnvins că oricare din ţăranii 
naştri ar fi făcut drumul lui Osendoschi. 
Sunt tot atât de sigur că... „intelectua- 
lii* nuştri ar fi murit, punându-și pe 
piept cărţi teoretice spre fericirea lumii, 
în timp ce ei nu se putea îerici pe dân- 


șii, 
+ 

Civilizaţia. aşa cum ne străduim să 
înţeleeem civilizaţia, e o grozavă eroare. 
Ducureştii ar fi atunci cel mai civilizat 
oraș din întreaga Românie. 

Dacă Etoraţiu. Tacit sau vre-un divin 
arhitect rorran (care nici numele nu si 
l-a gravat pe monumentele eterne) ar 
putea veni între noi, ar privi, ar scuipa, 
ar pleca, 

Peste vreo şase luni de zile i-ar înjura 
cotidianele O dublă duzină de reporteri 
ar fi daţi afară dela ziare fiindcă n'au 
aflat dela seful de gară ora sosirii lui 
Horaţiu (parcă Horaţiu e ministru sau 
sef de sector ca să intereseze !). Toţi şe- 
fii dela vamă cu tot personalul lor îm- 


în ziua aceea. Şi fata a devenit deodată 
palidă, de parcă nu sar fi pudrat adi- 
neauri... 

Pe urmă. i-au spus că „e drept că e 

rănit. şi medicii „pretind că e rană se- 
rioasă“.. 

Fata a făcut atunci niște ochi mari, 
și a început să plângă. cu exclamaţii 
tari. de se uita lumea de pe stradă la 
ei, şi bătrânul birjar de pe capră, cu ca- 
pul spre ei, nu mai știa dacă trebuie să 
meargă "nainte ori să oprească, 

Iar când au intrat pe poarta spitalului, 
și trăsura a pornit spre fundul curţii, 
tânăra a înțeles. și a leşinat. Fiindcă ze 
vedea, rezemat de zid, un sicriu, cu scân- 
dura aspră, nedată la rândea... 

ta plânzea cu țipete tari, punând în 
e n pe cei cari o aduseseră până 
acolo 


Ah! Femeile au fost totdeauna slabe... 

le leșină pentru lucruri aproape ui- 

tate și cari. povestite mai pe urmă, rar 

de tot, dar totdeauna cu o undă de tris- 

teţe, alcătuesc „subiecte“ pentru schiţe, 
într o carte care se vinde în librării... 
UN ZBURATOR CONTINENTAL 










































de VASILE SAY, 


brăcat în lenjerie de mătase și aril 
plezească, posesori de vile și casei 
si pământuri arabile, ar îi pri 
adresă, de atenţie pentru viitor: 
priţi pe Ioraţiu, personaj inoporlul 
suspect” 

Acest Hcraţiu, ca şi Virgil, Tatij 
chile, Omer şi atâţia alţii din c 
hui exilați preventiv (greseala sa fii 
numai cu Ovidiu pe ear l-au ei 
viaţă fiind) tulburau cu versul, cu 
în imagini, digestiile democratie și 
ţionare. 

Pe ei nu-i satisfăcea nimic alla 
arta, 

Pe ceilalţi îi satistăcea, burta pl) 
o burtă care aşteaptă să fie plină, di 
tem umplea cu orice! i 

Noi nu ; la noi burta știe să seu 
singură. și se umple, se umple, stii 
ple !..., | 

Mai ales în regimul pe care ni hi 
ruit războiul în mod condiţionat SA 
care ne-a poruncit să nu ieşim 
peste cincizeci de ani, cu buri url 
care-or plesni. din care-a curge EH 

+ 

Suntem şi noi democrați. In f6lul 
stru. Nu cum erau dermocraţiile 4 
sau romane în epoca prosperității 
Democraţia antică încuraja înţâi cu 
ul. plusăria, arta, 

Democraţia modernă stimulează, 
stimulează numai? e tovarăşa coli 
cităţilor cu aristocrația, (inexistenl 
noi de când au murit boerii aderi 
cu nume tipărit odinioară pe cană 
surii, | 

Observaţi: cele dintâi trăsuri Casă 
dispărut din București au fosti 
vistocraţiei cu firmă pe capră și 
pră cu birijar în livrea Biriarii dei 
si-au luat maşini. Problema ritul 
timpului, ei au ştiut s'0 rezolve, 

Cei care mai stau azi pe capii 
poeţi ai trecutului, trubadurii ș 
hiselef pe care merg cu 22 km, pi 
maşinile la care n'a visat niciodilil 
seleful de care habar nau azi niia 
car profesorii care... examinează pi 
ţii. 

Da, e vorba de examene. Am cutit 
un om. pe bucovineanul Vasile (us 
riuc. Nimeni nu-l cunoaște dintre 
A fost portar la hotel, birjar ui 
trăsuri, şofer la mașina lui, 

Aflu într'o zi că sa spânzurat || 

„Bufetului“, |: 

Zic: nu, a jost ucis, | 

S'a făcut tăcere în jurul meu, | 
Ion. care îl cunostea, bine, a voit sr 
explicații. i 

— Ce explicaţii, i-a spus o voce 
Când moare omul nu ne trebuii 
caţii A murit. sa isprăvit, Cumal 
rit, frate, putem noi spune! Sal 
cum e când mori? Știm noi coat 
ceeace este viața pe care ne-o dusi 

văţul și soarele? Mergem și nul 
timp ; nu mergem după oamenii 
merg după timp, numai după timp fi 
dragă ! Siim noi când murim, 
grav omul. Murim. frate Biincil, 3 A 
o voce îndurerată, murim de-ale 
rim când ne vine ceasul, Doamne, fă 
sti ceasul acela!,.,.. [i 

Murim ! au spus toţi, și Băncilă 
tectorul lui Leon Donici, a zis 
murim. | 

Murim, am rnurmurat cu toții, (83 
stim toţi că vom muri și astiel 
trece, de astădată cel puţin cin 
succes. cel din urmă examen, Ri 
nu vă fie cu supărare, îl veți ini 
toţii, cu mare succes. 




























ăn fermecătoare din plasa Novaci 4 
jduului Gorj se află mânăstirea Polo- 
saci zidită în 1640 de jupân Donciu Pi- 
anu și marele postelnic Stan, doi boeri 
Meni din părţile acestea 

“la o depărtare de 1/2 kim., de mânăs- 
ip se află vestita peşteră cu acelaș 


Care 
alteia 


umoase stalaatite și stalagmite. 
ai imprumutat numele umeia, 


iceu le ghicit. mai degrabă putem în- 
ila, dacă ar fi să alegem, că peştera 
bi numele mânăstirei. 

rumul la peşteră merge pe o cărărue 
cere ureu de urcat ce se află chiar 
ura Oltețului, din pricina aceasta 
ui dintre vizitatorii mânăstirei n'au 
jul să se aventureze pănă la peşteră 
Umu-i departe decât la 1/2 km,, cun 
uspus mai sus, 

laceastă mânăstire se află sarcofa- 
1 unui căpitan „Andrei Scorei“. după 
duse poate vedea din inscripţia să- 
i je copac. Căpitanu! Scorei se spune 
3» vremuri a fost cioban şi a intrat 
armată pe timpul lui Serban Vodă 
adu Șerban) urmaşul lui Mihai Vi- 
ul, şi sa distins în luptele ce Serban 
aut cu (ingurii conduşi de Moise 


Secuiul și ca răsplată a fost ridicat de 
domn la gradul de căpitan, probabil de 
haiduci, şi l-a răsplătit cu moşii în a- 
ceste părţi. Dealtfel în părţile wcestea 
se alfă încă multe rude de ale căpitanu- 
lui Scorei. 

Pentrucă sarcofagul lui se găseşte în a- 
ceastă mânăstire probabil că Scorei a 


fost rudă cu ctitorii sau de nu atunci 
a contribuit si el cu ceva la această mâ- 
năstire, altfel n'are nici un rost păstru- 


MÂNĂSTIREA POLOVRACI 


(Schiţă făcută de inginerii austriaci la 1723) 


rea, sarcofagului lui Scorsi în mânăstire. 

Figura noastră care datează dela 173 
tăcută de inginerii austriaci puşi de gu- 
vern ca să facă harta topografică a Ol- 
teniei, care se afla la această dată sub 


stăpânirea Austriei după pacea dela 
Cassarowitz 1718—1739. 
Mânăstirea este arătată singuratică 


lângă munţi foarte înalţi printre care 
vrea să se observe peştera amintită mai 
sus. 

Biserica se află în partea dreaptă, are 
o turlă și un pridvor foarte frumos. Ea 
este de altfel foarte bogată în ferestre, 
lucru rar, la bisericile noastre. In faţa 
bisericei se află locuinţele călugărilor şi 
ale staraţului, acestea sunt cu etaj şi au 
şi ele un pridvor foarte frumos, făcân- 
di-ne impresia unei cule oltenești. In- 


UNIVERSUL LITERAR. — 409 


MÂNĂSTIREA POLOVRACI 


“Penalul stâng al Oltețului într'o po- » 


trarea se face pe sub clopotniţă destul 
de măreaţă şi aceasta. 

Atât biserica cât și casele sunt încon- 
jurate de-un zid puternic prin care ze 
obsearvă ferestre dim loc în loc. Zidul 
este sprijinit pe contra forturi. 

Privită în ansamblu. mânăstirea are 
o unitate perfectă, 

Din pricina poziţțiunei admirabile a 
acestei minăstiri, raportul inginerilor 
către guvernul austriac, ne spune că co- 





mandantul general Steinville sa gândit, 
după ce u stat câtva timp aici, so trans- 
forme în reşedinţă. 

In felul ucesla se prezenta această mi- 
nunată mânăstire așezată întro pozișie 
încântătoare, cu o climă care permite 
cultivareu castanilor, 


MIH. POPESCU 





4ly. — UNIVERSUL LITERAR 





ce'alac es Enlcresr'ea 
CINCI PIESE JUCATE 





Iditura literară. a „Casei Scoalelor“ a 
fost fericit iuspirată strângând întrun 
singur volum cinci din piesele jucate ale 
d-lui C. Niuleţ. Pentrucă teatrul acestui 
scriitor rezista vremei, Caracterele prin- 
«e cin vârtejul vieţii poartă cu cele trăsă- 
turile etermnii umanități, [. ceeace face să 
veciteşti fiecare piesă cu plăcere și in- 
leres. 

legantul volum începe cu „Cei mui de 
sec. U piesă de mure actualitate. tu 
iisele potitice sunt arătate în toată amă- 
văciunea lor Două caractere puse faţă în 
faţă : a lui Razor si a lui Manovici. Unul 
cinstit. muncitor „modest si plin de ta- 
lent. Celult: arivist, superficial. lipsit «lo 
suflat. uvâud doar meritul să exploateze 
cu egoism fetoce tulentul celui dintâi, Și 
în felul acesta. omul de morit trăeste în 
uubră, ascuns, necunoscut de nimeni, 
în timpul când celălait, pe umerii lui 
Hăzor urcă treptele sociale cu drepturile 
omului mai de seamă. Una din acele 
drume dureroase în cure laurii unora se 
obțin pe mormintele altora, In descriere 
fiocăroi scena, d. Riuleţ ni se relevează. 
un iure cunoscător al suiletului şi Ino- 
diului omenesc. 

A trahuit ca autorul să fie un subiil 
mraualist, pentru ca analiza sa să consti. 
ive redarea. cea mai emoţionantă a unor 
reulităţi dureroase și impresionante. 

in „Feruoi ciudate“, dramaturgul Riu- 
leţ ne releveuză o altă laturi a talentului 
său, Pemeia curioasă, capricioasă. care 
cu patimă fuge de biciul bărbatului. pen- 
iru ca, acepas patimă, so împingă orbe- 
ste spre aceluş om crud, pune cu ea pro: 
blema fîvurte interesantă a femeii care 
cevrede necesară brutalitatea bărbatului 
protector. Alţi scriitori ne-au redat tipul 
femeii revoltate, cure lăsându-și căminul 
pleacă. în căutarea altor orizonturi. re- 
fuzând să fie simple păpuși. D. năâulej 
ne redă cpusul acestui caracter: femeia 
care care biciul pentrucă mu poate trăi 
fără el. In epocu tuturor amancipărilor 
uparențe, autorul pune fulgerător ehos- 
tiunea femeii ce usteaptă biciul, Să va- 
dem nare aici latura socială u problemei 
puse? Sau d, Nâuleț ne-a redat întyra- 
devăr un caracter ciudat, asa cum sensi- 
bilitatoa femenină, ne oferă  adeseaori, 
cecace nu implică generalizarea, 

„Cu perdelele lăsate“ aduce misterul u- 
hei ame fantastice. Ienlul se împreu- 
nează cu ocultul. porsonagiile se scurg 
între vix și realitate. In teatru. totul e 
perrnis. Dacă acţiunea e condusă cu meş- 
feșugz iur dialogul firesc se scurge iute- 
resant, autorului îi este îngăruit pentru 
vealizarea operei sale dramatice de a 
face apel la mijloace oferite de lumea i- 
realului. 

„Pătdria“ estc o comedie întrun act, 
Acţiunea se petrece în jurul unei intrigi 
din cele mai nostime, Cu vervă şi deo- 
sehit talent, ne sunt redate tipurile mu- 
halalei românești, Uliţa târgului româ- 
nesc oferă un câmp de observaţie imens, 

D. Riuleţ coboară cu spiritul său de 
unaliză acolo unde nulsează viața celor 
cari trăasc între sat şi oraş. Mahalaciul 
nu este decât omul cure refuză să se re- 
cunoască dela ţară şi se pretinde oră- 
şean. 

E un nediu cu un caracter aparte. Și 


trebue mult spirit pentru a prinde şi recda 
cum se cnvine lumea color dela mahala. 

Un fel de ieatru menit să amuze și pe 
care nemuritorul Caragiaie ni l-u redat 
da atâtoa ori. Necitând „Pălăria” sau 
„Urechea mahalalei” ai impresia că ci- 
testi pavini din Caragiale.  Diulogurile 
sunt afâr de vii, figurile atât de bin» 
prinse încât te întrehi curu se poate că 
acest mediu e atât de puţin cercetat. de 
scriitorii nostri, D, Riuleţ ne rodi per- 
sonagiile d-zale, cu o artă plină de fi- 
neţă. 

Rar o analiză mai amănunţită şi mai 
profundă a personagiilor. Gluma tipului 
de mahali cere o redare alequulă, Să 
venseşti a prinde persovagiul mahatalei 
in gesturi. vorbe si atitudini, asa cum 
e cl, pliu de naturuleţă, este o operă di- 
ficuă care implică cercetare. Și- mărtu- 
risim cu sinceritute : d. Riuloţ a reusit pe 
deplin. Seriuciob, Coltuc, Coana Marița 
sau Luxita — sunt personagii cari tră- 
iese, Beritărnul piesele  draumaturoului 
Nâuleţ. săsești că dialogurile păstrează 
acelaş hinnor viu -— personapiile trăiesc 
viuța lor specifică — încât nu e surprin- 
zător succesul obținut cu ocazia repre- 
zentării, 

+ 


Posi «dliferilalo piese ale d-lui C, Niuloţ 
sunt casuta de metode didactică. a. dife- 
rile penuri. ceeace se degaicază dela ci- 
tirea lor este latura umană cu care unu 
torul îşi evuneepe eruii. 

Caragiale judecat dupe „Conu Leoni- 
da” sau „Serizoarea pierdută“, ar păvru 
să fi fost omul cel niai vesel din lume. 
Cu toate ucesteu cine nu stie fondul pa- 
simist al personalității  nemuritorului 
dramaturg. În adâncul lui, zugrăvitorul 
de scene vesele avea înfiţisări de tris- 
teţă. 

D. C. Riuleţ nu este un temperameni 
vesel, J'ondul lui sufletesc este de un pa- 
siinisum adeseaori negru. In versurile sule 
cănută nostaluii upuse, dureri ascunse. 
Sensibilitatea lui adâncă na rămas în- 
difereută faţă de mizeriile vieţei. 

In afară de comediile ce cuprind sce- 
nele muhalnlei noastre aroii dramataurr- 
eului nostru sunt oameni cari suferă, i 
literatura dramatică a celor învinşi. E 
drama care se petrece zilnic, a omului 
invins de mediu și ce oameni. 

Și într'o epocă în care moravurile au 
ius cu cl» nevroza dragostei vulgare, 
«i. Riuleţ ne prezintă oameni cari înţelez 
prin dragoste partea cea mai ideală și 
mai nobilă din om, singurul lucru care-l 
ridică deasupra nimicurilor cotidiune, Şi 
ventrucă suferinţa este apanujvl celor 
uleşi, personugiile din dramele d-lui Riu- 
leţ termină biruiţi, sacrificați intrigilor 
si răutăţii celorlalți, 

Sar părea că eroii d-lui Riuleţ sunt 
«dinninte puşi să dispară, ucisi de sacie- 
țutea care nu iartă să fii altfel decât toţi 
ceilalţi. Ne amintim de o altă piesă a 
urumnaturzului nostru „Pai Doonniţei“. 
Și aci oameni răpusi ca si în „Cei mai 
de seamă -— după noi, cea mai bună 
lucrare a d-lui lîuleţ — de care ne ocu- 
păn mai sus Și cu toate acestea, litera- 
tura draraatică a scriitorului nostru este 
individualistă prin excelenţă, Răzor în 


mei lucriiri «dramatice este să poa ! 











consolurea sa de o rară nobleță. sui 
cu cl ceva din eroii lui Byrătoscu-tui 
ODumeni sfărâămaţi de mediu, Dispari 
pe arenă. ca şi cum dispariţia bre: 
lucrul cel rai natural rin lume, (a. 
dreătorul” din ln bimea dreptățir Sa 
caractere ca Băzor cari Speră În ch: 
rea lor de mai tărziu uesi acel ti 
înalţă pe alţii. Vireşte, individuale 
acestor pervsonazii nu e împinsă hi: 
turi simbolice cum se petrecea în li 
tura lui Îhsen. liroii dramaturgului n 
lic nau adeseaori voinţiu si puterea 1 
rupe cu trecutul, sdrobese ineditul și 
hiruitori 

Acestă. piesă nu e cuprinsă în mir 
chiul strîns acum de  eclituura 
scoalelor“. 

Din contra, eroii d-lui Biuleţ nu 
cu tenilința de stărărmuare. Nu Îes 
pra celorlalţi învingători. Autorul îi 
nouste ţara și mediul, Ntie că ase 
biruiuţi sunt cour simbolice, Lată 
spuneani mai sus, că cloși inelivicduzin 
literaturi dramatică a seritorului 
tru ne preziniă eroi meniți să dispar! 
luna cu sacielateu, Iucontestabil, pr 
verona cu care d. Niuleţ slujeste lent 
nostru, au făcut din d-sa, unul din ră 
fasii lranaturgiei ronanesti La bi 
activităţii u-sale teatrale «d. Riuleţ pe 
sinceritatea, crezul în misiunea sus 
toare u scenei. Faptul că editura (i 
sevalelor” a strâms opera  poincipală 
autorului dovedeşte că din când în 
piesele ulese vor revedca lumina rană 
Pentrucă latura umană cuprinsă înn 
vucterele zugrăvite, rămâne elernă ai 
umunitutea însăşi. Şi marele meri al 

















vesnic actuulă, 
C, MARCI 


NOTE BIBLIOGRAFICE 


Au cepeiruti ue editira „Curtea hu 
urasc”, 

bibliateca „Minerva No. 1. „Du 
Murearata”, ediţia V-a de Mihail Si 
veanu, Preţul lei 9, 


„Carinan  Sacculure“, poem istorit 
«euă părți de D. Anghel şi SUI 
Preţul Lei 1%, 


„Aduse din coudoi” de loan Manu. si 
«ur al Teatrului Naţional. Preţul la 


„Ulița copilăriei” de Ionel Tewio 
Preţul Lei 60. 


Voctul loan Georgescu, va scoale 
curând tutruna din marite edituri 
curestene, prituul său volum: de ve 
intitulat: „Metaniite gândului“, 





în toamna aceasta va apare vol 
de poazii Frofee de cur, datorit notă 
vubriel Drăgan, din cari unele at 
publicate prin revistele: Frean 
Floarea Soarelui şi Viaţa titerurt. 


Tot Gabriel Drăgan va mu tizăi 
cursul acestui an: Aspectele 
contemporane, studii de orientare 





UNIVERSUL LITERAR, — 411 


pp» E ca si a c es 


ALBUMUL JIQUIDI 


Polorul Aurel C. Jiquidi ne prezintă 
irumos album. inspirat de „,Scrisoa- 
m pierdută“ a. nemuritorului nostru 
ragiale, 

im cele zece file «le respectabile di- 
simi ale caetului său d-nul Jiquide 





Personagiile arhicunoscute, începând 
«u Ghiţă Pristanda și sfârșind cu „teri- 
bilul” si totuşi „dodilul* Caţavencu, au 
găsit în creionul d-lui Jiquidi pe adevă- 
Patul lor interpret, Sar putea spune că 
însăşi operile lui Caragiale sunt predi- 


JIQUIDI: Cetăţeanul turmentat 


iu să se perinde popularii eroi ai co- 
ăliei cari reușind să sintetizeze mo- 
iuli divtiun vecent trecut, n'au înce- 
Hinii astăzi să delecteze publicul ro- 
iese prin eternul fond omenesc coun- 
fini in linii de șarjă, a! personagiilor 
jale de verva marelui autor, 
Piemareabilă realizarea d-lui Jiquidi 
ndomeniul graticei cu atât mai mult cu 
“intercările de până acum de a ilus- 
ioperile marilor noştri scriitori deose- 
te și întărește nevoia de a-i completa 
ju imaginaţie grafică, 


lecţiu talentului si creionului d-sale, care 
a stiut să acorde veridicul cu umorul, 
păstrând elementele epocii şi realizând 
din alb şi negru excelentele şi neîntrecu- 
teie scene ale „Scrisorii pierdute“. 
Scena scrisorii, Zoiţica şi Tipătescu, a- 
poi szena dintre Farfuridi și Brânzove- 
nesecu sunt subliniate de îndemânarea 
așezării în cadru „cu multă adresă, echi- 
librând massele de lumină si umbră si 
conturând cu ele elementele principale. 


Se statorniceşte. în desemnele d-lui Ji- 
quidi, valorile de negru și alb întrun ritm 


de conic care isbeşte. Expresia personu- 
giilor a șfiut so caracterizeze şi so a- 
corde grafic cu conflictul şi psihologia 
piesei, și uneori existenţa acestui fapt ne 
indică pe d. Jiquidi ca unul diu cei mai 
buni —- dacă nu primul — dintre inter- 
preţii lui Caragiale, D-sa traduce cu nerv 
și imprimă linia cât şi valorile deosebite 
în spiritul fiecărei scene, în spiritul fie- 
cărui personagiu, Câţiva din actorii noş- 
tri sau găsit fericit însemnați, în ipos- 
taza acestai comedii seniale. Cele tru 
scene ilela sfârşit, principale prin esen- 
ţa lor, aduogă lu valoroasa lucrare a d-lui 
Jiquidi pertecta armonie psihologică din- 
tre faptul scenic și cel imaginat de d-sa. 

Intrunirea si Dătaia sunt două  mo- 
mente inegale atât psihologie cât si gra- 
fie. D, Jiquidi ne inărturiseste în aceste 
desene cit de bine a înţeles liniştea și 
tumultul , caracterizând pe una a deosebit 
de cealaltă, cumnpănind umbra și lumi: 
na în sala în care taberile adverse ascul- 
tă întro liniste relativă discursul lui Ca- 
ţavencu. ne arată vacarmul, dezordinea, 
încăerurea partizanilor prin lumini si 
umbre eşite spontan, prin atitudinile de 
vevoltă şi în atmosfera aceea încălzită, 
de strigăte şi sgomot. Momentele prinsa 
de creionul abil al desenatarului  suauu 
întrunit în cea din uvmăNfilă, ca să ne 
dea „Pianifestaţia'“ ca o încheere intere- 
santă în distuibuţia petelor de alb si ne- 
&ru, 

Albumul d-lui Jiquidi putem să spu- 
nem, are o unitate și ne dă multă încre- 
«ere pentru raai târziu, Valoarea acestor 
vitogruiii. în afară de calitatea lor teh- 
nică, ne dă nădejdea continuității şi spa- 
văm că sacrificiul făcut de d-sa prin e- 
diturea unui număr redus a acestor = 
xemplare, va fi o chezăşie promițătoare 
pentru lucruri mai mari și tot atât do 
importante. 


ICN SANDU 





Li 


LE 





ADA VI 





412. —- UNIVERSUL LILTERAL 


ca $ ca $ N-a sea... 


ASTRA DOBROGEANĂ apare li Cons: 
tanţa ca „buletin oficial al asociaţiei 
pentru cultura poporului român“. 

Am văzut două numere ale acestui 
buletin și găsim că răspund întru totul 
programului pe care şi l-a fixat şi ros- 
tului, pe care conducerea Astrei l-a de- 
terminat : revistă culturală. educativă 
pentru unificarea sufletului românesc, 
Atât la determinarea apariţiei revistei, 
cât şi la desfăşurarea muncei de propu- 
vandă au avut un rol de seamă d-nii 
general I. Vlădescu, prof. Ion Georgescu, 
proi. Negulescu. Filip Aurel, etc. 

Serisă în grai simplu, Astra bDobro- 
eană e bine venită şi dorim conducă- 
torilur ei sârguinţă continuă şi egală 
însufleţirii iniţiale. 


Am primit şi îmbrățișat cu căldură 
frumoasa revistă „VATRA“, tipăritură 
pentru popor”, îngrijită de Făgeţel. Don- 
porozi . şi Calotescu-Neicu dela Craiova. 
Se depune lu acea revistă, neşovăitoare 
muncă de răspâmdirea cunoştinţelor în 
popar. Rernarcăm în deosebi priceperea 
tehnică a dlui Făgeţel şi metoda d-lui 
Donaorozi asa de corespunzătoare ţelu- 
lui revistei, 

Dăm atenţie spacială cântecelor din 
popor adunate din toate regiunile ţării 
si care vor forma desigur o foarte inte- 
vesantă. colecţie de folklor, : 

ORIZONTURI NOUI se intitulează cea. 
mai nouă revistă, care a apărut în Bu- 
curești 

D-nii Petre Cazacu, Traian Popp, P. 
Vizirascu se anunţă. ca redactori. ai ti- 
nerii veviste, căreia îi deschide drumul 
Octavian toea, cu îndemnul: „Păstraţi 
lumina“. Aşteptăm făgăduiala anunţată, 
ca d. Vizirescu să publice o serie de ar- 
ticole în chestiunea „generaţiei“ şi să 
aducă o formulă, care să împace și idea- 
lul estetic şi politic şi religios. Făgăduim 
să ne ocupăm şi noi de acea formulă şi 
până atunci dorim tinerei reviste drum 
bun şi totdeauna entuziasm tineresc. 


Ne pare rău că nu putem traduce în 


întregime mesajul adresat de d. Otto [I. 
Rohn  TINERIMEI CONTIMPORANE, 
et publicat în ziarul francez Comoe- 
ia, 

D Kohn este un mare financiar ame- 
rican, care şi-a arătat în repetate rân- 
duri simpatia pentru unele instituţii 
culturale franceze. Vom rezuma însă, cât 
mai strâns recomandările pe care d, 
Kohn le face tinerimii: 

1) Alungaţi din vocabularul vostru cu- 
vântul „superficial“. 

2) Amintiţi-vă că cel mei folositor lu- 
cru este buna reputaţie. 

3) Gândiţi. 

4) Lăsaţi-vă. dim când în când călău- 
ziţi de imaginaţie. 

5) Să fiti pregătiţi totdeauna, dar să 
știți să așteptați, 

6) Dacă vreţi să răsbateţi, scuturaţi-vă 
de invidie. 

7) Munciţi dârz, să nu fiţi lucrătorii 
„celor opt ore de muncă“. 

8) Interesaţi-vă de viaţa publică. 

9) Trataţi pe oameni cu încredere, 





GE ZE 


căci intenţiile rele nu pot rezista since- 
rităţii, 

10) Dacă uu luaţi partea voastră de 
ăspundere şi nu vă îndepliniţi datoriile 
corespunzătoare succesului pe care-l râv- 
niţi, sunteţi elemente dăunătoare din 
punct de vedere civic. 

(Nu fără sinceră intenţie am aşezat 
nceastă notiță lângă aceea, în care am 
scris despre revista unor tineri). 


„PRANSILVANIA“, vechea „Transil- 
vania“ (e în al 60-lea an) se ţine în rit- 
nul vremii. Apare fără întâczieri. A apă- 
rut şi nutnărul pe lunie şi cuprinde pe 
lângă literatură bună. studii istorice şi 
interesante notițe despre cărţi şi reviste. 
Aprecien sârguinţa d-lui Horia Petra- 
Petrescu. neobosit în a aduna material. 
In nuruărul din urmă, sunt trei remar- 
cabile poezii ale d-lui Iustin Ilieşu, Ci- 
tăm din „Cântec de chitară“: 


„An venit şi n astă seară 
„Sarlun aurul din stele 

„Să "nşir salbă de mărgele 
„Ia acurăuri de chitară. 
„Ma «hemat privighetoarea, 
„Cerul varsă din potire 
„Rouă caldă peste fire — 
„Scutură salcâmii floarea. 


In aceluş număr, o schiţă de lon A- 
gărbiceanu, scrisă cu prospeţimea de stil 
asa de propriu, şi o însemnare „Alar- 
ma“ a lui Al, Ciura. Insemnări de acea- 
tea ne-ar plăcea să citim cât mai multe, 
căci sunt nu numai documente din vre- 
mea liberării Ardealului, dar sunt con- 
tribuţiuni foarte iimportante istorice a- 
supra stărilor sufleteşti ale populaţiei. 
Si d. Ciura e un excelent povestitor, şti- 
ind să folosească amănuntul într'o notă 
subră și literară. 


Foarte juste observaţii face studiosul 
publicist d. Apostol Culea în „Revista 
generulă « încățământului“ asupra pla 
TERATURII PENTRU COPII“. 

spune d. Culea. că „literatura noastră 
infantilă e dominată încă de patriotis- 
mul real al poveștilor de vatră“. „Lite- 
ratura cultă nu s'a putut desface derât 
în purte de aceste comori de ficțiuni 
populare, care circulă mereu inoindu-se“, 
Dar scriitorul, care urmăreşte cu pasiu- 
ne literatura, aceasta, paralel cu evolu- 
ţia psihologiei copiilor, găseşte, că „gus- 
tu! de mirăculus e în descreştere, în fa- 
voarea verosimilului literar“, 

lar ceeace ni se pare, că dă un carac- 
ter cu totul just observaţiunilor d-lui 
Culea, este încheerea următoare: „Noile 
lucrări vor trebui să corespundă înte- 
veselor copiilor și tineretului nostru şi 
să respecte în deoseh spiritul culturii 
naționale“. 


N'a fost în ultima, vreme, manifestare 
mai emoţionaută, cum a fost aceea de 
Duminica trecută u SOCIETAŢII STU- 
DENȚILOR IN LITERE ŞI FILOSOFIE 
DIN BUCUREŞTI comemorind pe E- 
minescu. 

La 15 Iunie, Sau împlinit 40 de ani, 
de când a murit uriașul poet român. Şi 
Duminică 16 Iunie. studenţii în litere 
şi filosofie au organizat un parastas şi 


lenr-ati 


apoi sau dus la mormântul dei 
tirul Bellu. | 

Nu se poate faptă  studenţeastăa 
demnă, Nu se poate manitastare tiu 
«că mai doveditoare de pietate și iib 
gere a datorisi culturale. | 





Sub titlul „SPECIFICUL NAȚION 
Cezar Petrescu scrie următoarele: 

„Până acum, specificul naționă 
confundat cu utilizarea noţiunilor d 
Irie, cu pilurescul exterior, cu Scop 
tendința orerei, cu folcklorul şi cuisl 
cu retoricu şi cu pedagogia, cu ori 
ufară de expresia nesiluită a n 
veacurile, amestecul sângelui şi mi 
buţia mediului înconjurător vor fi? 
iut adânc şi tainic în structura și 
etnică“, | 

Foarte justă cavacterizare, dar si 
credem, că va provoca discuţie înți 
rele școalelor literare. aşa de adverti 
tema specificului naţional. Căci sui 
nele, care au rămas la aceeaș ideali 
a specificului naţional din a doi 
mătate a veacului trecut, iar altele cţ 
combat pe motive de adaptare și Ep 
nare în ritmul universal, — necetihil 
specificului naţional. 





O DECLARAȚIE A LUI SORICUI 
nărul scriitor aşa de vioi și de fa 
informat, d. Romulus Dianu are nf 
care Duminică în „Rampa“ convoi 
cu scriitorii, | 

Duminica trecută a vorbit cubi] 
Soricu, care între altele. a spus iu 
mă toarele : 

-- Trăim în plin Carageule, Vu 
meri cu avere, cari ar putea prea 
să se plimbe, să se distreze, să “în 
cărti. Qameni [ără nervi prea MAR 
ineazplicahil, se închină șefilor EX 
Politicu a distrus pasiunea de ni 
și omenie. Vorba prietenului meu ÎN 
Sânt lun: „Câte familii, atâtea pă, 
4 fost Notlara pe aici, în turneu Nk 
Sibiu). Cu mare greutate am pă 
"narelui artist o sală plină, Bieţii oh 
au alergat în toate părțile. Remo 
Apoi a venit Puiu Iancovescu. Oli 
erau în manevre. Sala a rămas 

Unde mui e frumosul spirit arii 
nesc? 

Si. G. Iosif, săracu, în zilele li 
urmă ziceu mereu: ; 

— Să ne întoarcem în Ardeal, 0 
facem popi, dascăli, sau prima 
sale“, ] 





| 

LA TEATRUL NAȚIONAL, în seqk 
nea ce urmează, printre cele dintiiji 
se. ce se vor reprezenta, va îi piesa (IN 
prof. N. Torga, „Sfântul Francisc“, If: 
î 
i 

Intr'o comunicare, la Academia fă 
stiinţe morale şi politica din Parul 
FORTUNAT STROWSKI a arătat,cătiii 
trul actual, teatrul nou, disprețuit def 
menii prea, gravi şi rău înţeles de câți 
(ini informaţi, cuprinde tot atâta eh 
terial interesant şi tot atâta nsbiți 
ca şi teatrul mai vechi și căruisi 
zis teatru complet, al lui Augier sili 
mas. ! 
Veatrul ncu răspunde nevoiei omujii 
modern de a se cunoaște și a sil 
lege. | 








ii Hen-carca 











































dsecantaca cie 
cu'vanie 


birritici discutau despre o artistă care 
a robul „Damei cu camelii“. 

-Wcei so fi încredinţat rolul acesta? 
je talent. 

- Aţa e, dar e foarte bine în actul V, 
wtna oflicei, când tuşeșie şi nu e 
de loc din punct de vedere fizic !.. 

- lin punrt de vedere FTIZIC, vrei să 


IN A 


You de Sine ducându-se să se spovt- 
pd, duhovnicul îi ordonă să spună 
“ wirulele pe cari le-a făcut, 

unicul, era însă curios să afle 
vedna uceesta cu o triață atât ue 
Utd şi de uceeu o întrebă cum se nu- 
Li 

- Părinte, răspunse d-na de Stati, 
bi poruncit să-ți spun toate păcatele 
pa ani esitat, Mă întrebi acum core 
mele men, Wu țil pot spune, fiindcă 
le mon nu e un păcat. 


+ 


martie, la bătroneţe, era foarte pu- 
Liagrijil la imbriicăminte şi redingotu 
sâmti și eleguntă de udinioară, erau 
m ceehe și pătată, 

Un șelința u Acudemiei. un coleg 
liius, ecelemă lo apariția lui Lu- 
ine, pâvborit şi murdar: „Priviţi 
Lmnrliue, amantul Eluvirei !* 

lammrline fără să se turbure, îi răs- 
ale: 

- Și după moarteu mea, se ta spune 
sunt amantul Elvivei. D-ta eşti tânăr 
jfupos. ru toate  astea,. nimeni nu 
pci si ji amantul vreunei femei? 


+ 


mlimalul fesci, trăia foarte retras 
Malul stu din Mont-Blanc şi ob 
a vduli pe an să invite la mas 
mr ceremonial, 40 dintre cei mui 
vină oumeni politici ai timpului, ale 
yu adrese le lua din „Almanahul îim- 
MI 


luu din aceste mese, deşi ora eru 
Wald, nu veniseră decât 39 invitați. 
a indrăzni să întrebe: 

- Joi aşteptaţi pe cineva? 

- Da, un respectabil senator ! 

he o jumătate de ceas „respectabi- 
alor“ nu sosise încă, 

totinalui, fu întrebat din nou: 
-Eminenţă, „respectabilui senator“ e 
2 tolea ? 

-A, miar fi comunicat! 

- Îm rine e acest senator? 

-(pmtele de Laville-Lerma! 

lu?! N'o să poulă veni! 

- Dr ce? 

- Findeă a murit 
dun; ? 


de mai bine de 


E. 


m de Laval, celebră prin frumuse- 
Ip corhetăria ei, uitându-se odată în 
ftpuse fiicei sale: 

- Suma mea fată, ce ci da tu ca 
humoasd ca mine? 

-înt atât mamă, cât ai da tu, ca s 
mpai vărsta mea! 


să 


UNIVERSUL IITERAR. +13 


PI N O aaa tă 





bb caz car 


„GRADINARUL SAHAREI“ A MURIT 


D, Duright Braman, unul din ceimai 
de seamă financiari ai  Newyorkului, 
care făcuse acum câteva luni proectul 
wrandios de a transforma Sahara într'o 
vastă... grădină tropicală, a murit pe 
neașteptate Mlarţea trecută. D. Rraman, 
a] cărui proect a provocat pretutindeni 
u imensă senzaţie, moare în vârstă de 
69 de ani. după o scurtă boală, şi mui 
incinte de a-și vedea realizat visul. De 
functul a avut o carieră dintre celemai 
+omantice fiind lo personalitate finan- 
ciară de primul ordin. şi având capita- 
imi imense învestite în societăţi de e- 
vergie electrică din statul Massachua- 
setts şi în lucrări grandioase de iriga.- 
iie din suriul Californiei. 

Financiarul! Braman a dat mult “le 
vorbit. în ultimul timp, cdată cu lansa- 
rea proectuiui de irigare a deșertului 
Saharei. In acest scop sosise la Paris la 
"1 Aprilie venind din Algeria şi Tunnis 
«nule studiase posibilităţile de realizare 
ale vastului său plan. Planul a şi fost 
pus la punct şi se afirmă că, începând 
din toamnă chiar. vor fi terminate pri- 
mele htcrări așa câ apa să înceapă a 
fi drenată din mare în ţinuturile de- 
sertului Pruectul a fost adoptat de trei 
guverne ; cel american, cel francez şi cel 
italiari. 


IN CE AN OMNIBUSUL CU CAI A 
DISPARUT DIN CIRCULAȚIE IN 


PARIS? 

Ha 3! Mei 1910 expirase concesiunea 
serviciulei omnibuselor şi tramvaielor 
“Omţanie! generale de Omnibuse din 
baris cea mai mare parte a concesiu- 
nilor formând  resortui  Tramvaelor- 
Nord. si concesiunea celor două linii 


Batislava-Gara Montarnasse si Montpar- 
nasse-l-toile. 

Dir: cauza acestui lucru, de mai mulţi 
ani se începu studiul reorganizărei tran- 
sporturilor în comun la Paris și în de- 
partamentul Senei. 

Tracţiunea animală, acum nu mii 
corespundea nevoilor atât de intense ale 
circulaţiei Aceste trăsuri enorme şi in- 
comode, sgomotouse si greoaie, erau o 
sfidare a progresului şi trebuia deci să 
se schimbe cât mai ropede posibil, de 
sus până jos, fondul acestei instituţii 
cute se întrupase în Omnibusul tras de 
dui cai; și din această epocă începu in- 
stituirea tracţiunei mecanice, singura 
capabilii să servească întrun mod util 
nevoile circulaţiei Parisului. 


caricatura zilei 


INIMA. .. 


BUNA 





—- "Către cerşetorul surd),  Maestre,... 
tcă 20 hani_ — ţi-aşi fi dat bucuroasă, 
o nărtie de ?0 de franci, dar nai îi au- 
zit-o căzând... 

(Candide) 


INTALNIRI... NEPRIMUIDIOASA,,. 





— Cum? Nu ţi-e frică să nu întâlnezti 
pe cineva în viteza asta nebună ?!... 

— Din contră, mi-ar conveni: e toc. 
inzi punctul unde locueşte cel mai mare 


creditor al meu. 


(Life) 


414. — UNIVERSUL LITERAR 





Pagini uitate 








FLOAREA REGINEI 


Cică după ce a făcut lumea în șase 
zile, Dumnezeu sa odihnit în a șaptea 
vi. Ca să-i mai treacă de urit, sa dus să 
se plimbe în rai. 

Aci săsi fericire și pace deplină: leii 
se guruvau pe lângă căprioare, lupii stau 
de vorbă frăţeste cu oile, vulpile glumiau 
cu iepurii, 

Intr'un colţ un uliu, cât toate zilele, 
scărpina în cap, ca o mamă bună, pe un 
puişor de găină. 

Dumnezeu era mulţumit. Intâlnind pe 
Adum şi Eva, îi intrebă dacă aerul ra- 
iului le priia. 

— Cum să nu ne priască, Stăpâne plin 
«le bunătate, se grăbi să răspundă Adam. 

Dar Eva, de colo: 

—Pa, da, ne prieste, nici vorbă: nu: 
inai că soarele dogoreşte prea, tare şi-mi 
înneureşte pielea trupului. 

— Asa? zise. zâmbind Dumnezeu, ci, 
lasă. că o să trimet ceva nori, să domo- 
Jească arşiţa soarelui. 

Si se îndepărtă, 

Noaptea sosise. 

intrun colţ al raiului răsunau strigăte 
voioase, ca dela niste copii jucăuşi, Apro- 
piindu-se Domnul de acel loc, văzu o puz- 
derie de stele, și mai mari și mai mici, 
cari însoţiseră pe Dumnezeu pe pământ 
şi acum se Jucau de-a vaţascunsele. 

Se ascundeau, unele într'un tufiş. unele 
sus pe un copac, altele îu poala mamszi 
l.una, care sta la o parte supraveghiân- 
«lu-le, pe când Luceafărul le căuta și îu- 
ea după ele. 

I.« era greu stelelor să se ascundă bine 
de iot, din pricina strălucirei lor, care le 
scotea la iveală, fără de voe. Şi râdeau, 
sburdalnice, şi se sbeguiau, ca fetele când 
ies dela școală. 

Dumnezeu zăreşte, pe lingă Lună, ov 
steluţă stând sfiicicasă, strălucind cum- 
pătat. 

Dar tu. steluțo, de ce stai pe lână 
mama ta Luna, în loc să te joci cu suro- 
vile tale ? 

— E tare sfiicioasă, Doamne, lămuri 
luna ; îi era teamă să nu te superi de a- 
tâta gălăgie... S'apoi îmi povestia un vis 
ce a avut: se făcea că nu mai era pui 
«le stea, ci stea mare luminoasă şi că în- 
ir'o seară a olecat dela Răsărit şi a mers 
tot spre Apus, 

I.a auzul acestor vorbe, Dumnezeu stete 
pânditor o clipă, apoi, rniângâind steluța 
părinteşie, ii zise: 

-— Steluţo, fiindcă esti cuminte. să ştii 
că visul tiu se va îndeplini: tu o să că- 
lăuzești pe cei trei Crai, cari, după hotă- 
vîrea mea vor merge să se închine fiului 
meu iubit, 

Trecură apoi sute de sute de mii de 
ani, dar Dumnezeu nu-și uită făgăduiala. 

Când se născu Domnul Isus. se arătă, 
la Răsăritul Iudeei, pe cer, o stea, cum 
nu se mai văzuse până atunci ; era mare 
cât soarele şi luminoasă, de te orbia când 
ie uitai la ea. 

Trei înțelepți ai Răsăritului, trei Crai 
puternici, când văzură steaua, înţeleseră 
că se născuse un împărat mare. Porniră 
spre Apus, să i se închine. Dar, minune, 
steaua strălucitoare îi călăuzia într'una, 
noaptea risipind raze cari prin lumina 
ior siingeau lucirea celorlalte stele, iar 


ziua. licărind încă destul ca să le arate. 
jără greş, drumul. 

Dar deodată steaua se opri. Craii, cer- 
cetând îniprejurimile lveului, descoperiră 
o peșteră, în care intrând găsiră pe prun: 
cul Isus iîntr'o iesle, se închinară lui și-i 
deteră aur. smirnă şi tămăe. 

Steaua prevestitoare a nașterei Mântui- 
torului își îndepliinse menirea dată de 
Dumnezeu, Stând ţintă deasupra. Betlee- 
mului, se zândea : 

— Ce rost mai am eu acum? Pe cer nu 
mai pot sta, că sa născut Mântuitorul 
Unde să mă aciuesc? Pe pământ? Da, 
poate n'ar fi rău, 

Vorba e să-mi găsesc un colțişor după 
plac.. 

Plecă steaua, să-și afle locul de repaos. 
Călătoria numai ziua, iar noaptea se o- 
lihnia 

Trecu peste nouăzeci şi nouă de ţări, 
văzu fel de fel de lishioane şi tot soiul 
de oameni: galbeni, roşii, negri şi albi. 

Dar nici unul din ţinuturile peste care 
trecea nu-i era pe plac, fiind locuit ds 
oameni: aci un neam de oameni, cara 
ținea în robie pe altul, dincolo mai mul- 
le nearnuri. pentru gustul a doi împă- 
rați. se războiau şi se măcelăriau fără 
milă. Nedreptăţi și cruzimi, omoruri, ja- 
furi, riuri de sânge, jale. sroază, numai 
dal de astea vedea steaua, Cum să se 


ZÂMBETELE 


Pământe. pământe, ce lut rece ai îi, 
dacă scoarţa ta n'ar [i zmălţată cu flori, 
zâmbetele tale... 

Giulsiului albal iernii urmează lăice- 
vele verzi ale primăverii si apoi covoarele 
nesfârşit vărstate ale verii înflorite si 
ale toarnnei ruginii: sărbătoure de colori, 
mângâerea a ochilor. 


Dar fiinţa voastră, florilor, nu e nu- 
mai trup, ci și suflet; sufletul vostru 
este mireazma ce răspândiţi cu dărnicie: 
beţia de mirezme, alinare a cugetelor. 

Si iarăşi cu. făptura voastră sunteţi 
comori de frumuseţe, căci nu e pe lume 
minune mai mare decât cupa unei gin- 
țure. lacrămile unui mărgăritărel, zimţii 
unei feresi, faldurile unei roze, ochisorii 
unei pojarniţi, cruciuliţele unei Crucea.- 
Voinicului. potirul crinului, soarele măr- 
găritei. steaua unei Floarea-Reginei. 

Si fiindcă în boiurntile voastre stă atâta 
măreaţă frumuseţe, atâta fermecătoare 
cingăzie, voi sunteţi podoabe, voi încu- 
nunaţi fruntea triumtfătorului si  poe- 
tului, voi luminaţi cosiţa fecioarei, şi, 


de NESTOR URECHIA 


mai scoboare pe aceste locuri pl 
oameni niai fiovroşi decât fiarele ce 
sălbatice. 

Asa că biata stea rătăci mult, mul 
«bosise şi sbura alene şi amărâtă pe 
narea vântului, 

Intr'o dimineaţă sosi deasupra 
munţi înnalţi, cu coama îmbrăcată 
iarbă, scurtă. verde. Fruntea, coastelii 
era presărată de stânci golaşe, 
căror ace şi vârfuri, ici şi colo, sed 
câte un iad semeţ; mai jos, îm 
vând steiurile de piutră răsfirale, pă 
de brazi trufași. în fund de tot fagiă 
nini. oglindindu-se în apele strâns 
isvoare, care mai la deal săriau să 
ca nişte căprioare, din stâncă, în bilă 
iar mai la vale susurau printre pielii 
şi pe nisip. Steaua se afla (leasupral 
ților Bucegi... Era aci o linişte și0] 
cum nu întâlnise stezua nicăeri, În 
ga ei rătăcire în jurul pământului, 

Nici chiote sălbatice chemătoara hi 
celuri, nici bubuituri de armă, ni 
nici plânsete: o tărcere adâncă,lii 
ginită, Steaua nu stete mult pe până 

-— Aci mi-e locul de oitinnă! 

Si desfăcându-se în mii de steluțe 
de se agătă de steiurile acuase şi 
depe coastele şi plaiurile Bucegilor 

Fiecure steluţă se făcu 0 floare 
în chip de stea, moale ca lâna, cât 
se vestejeşte niciodată : luarea 


| 
] 


PĂMÂNTULUI 


zâmbetul pămân 
colorilor, 


Floarea : 
tului, farmecul 
vorul mirezmelor.  comoari | 
formelor, leacul suferințelar, 
podoaba fecivarelor, dragoste 
poeţilor, mânsgâerea omului, 


] 


Nepoatei mele Steluju Cat 


prin virtutea florii din elastra 
l« fereastră, căsuţa omului MU 
zâmbeşte drăgălaş. | 

Voi grai nu aveţi. dar grai dări 
drăgostiţilor Firei, cari în cântec 
pveaslăvesc simţirile ale căror i 
întrupaţi: nevinovăția. fecioreaseă 
ranța mântuitoare, bunătatea 
dragostea aprinsă. 

Din potirele voastre, vânătoare 
gine, albinele, culeg mierea  bria 
trupurilor şi ceara făcliilor sfint 
prin arzătoarea lor lumină înală 
cer rugi fierbinţi şi nepovestile 
către A-tot-Ziditerul, 

Vii, voi sunteţi farmec de coluiă 
de mirezme, vragă de forme. beu 
podoabe, văpăi de simţiri. 

Destulpinate, moarte, voi mai in 
încă cea mai duioasă menire ee sf 
văzit Domnul: lecuwirea suferinței 
pești. 

Floare, poemă îmbălsămată, nl 
tă a pământului, tu eşti Miu) 


Umului. J 
NESTOR UREU 













Lita hotărâtoare reîncepuse, vârtajul 
siață și de moarte ; pe măsură ce va- 
inainta în bătaia vântului însă. furia 
tasă a lui şi a mărei „creştea în- 
„a rasism mereu depăşit, glasul 
ivmului marinar le donna fără sfor- 
e amatantă, și oamenii de tratsmi- 
e muzeu : 
- La dreapta treizeci, Toată la dreap- 
Mini donă sute patruzeci învârti- 
i Acum. părea că prin sigurunța lui 
iti, provoacă murea sau că 0 pe- 
ste cu o însolență ușurătoare, cui 
ui sasputul! 
„nat si evoluau spre a ţine piept 
iuni lorţa vii a. unui univers de ape 
Was, sarjărulu-), nemaipomenită cu- 
a a vaporului hioţuit fără de ernu- 


* 


“his plenanele contractate sub 
+ plumte care îmi căulea. pe faţă; 
ate dle frig mâinele tot mi se în- 
1 frânghia de oţel pe care o a: 
si în lupta lor cu afundăturile și 

Mire vasului, vertiginoase apeluri 
ipasției de ape. sforțarea lor făcân- 
mai uşoară, simţii că se potolea și 
ha, 

-, aproape complect ridicat în Gă- 
„ivintalui, rezemat cu o coastă de fa- 
pă dar nu se mai smucea, 
Weam acum elusul amiralului: se- 
iși sigur de isbândă, 
ice inblânzise : 

la stinga, zece, mașină  sasezeci 

“uri... Balenieră... Pregătiţi destin- 
pi. Destindeţi tot... 

„Hi brea, culeasă de spinarea unui 
arh, plecând ca o săgeată îndă- 
. sului ; marea se făcea tot mui 
ie mănuit si vântul se muiaze; 
du] nu se strânsese, dar licărea 
hitent pe când mă îndreptam spre 
E patru a-l urmări cu privirea, mă 
in casamată de Guilhem, care urca 
+ pndizcă el mă înbrânci, acu- 
indu-mă apoi, întinse oare cun bra- 
pre partea dindărăt a vasului și, 
|: a oprească, îmi aruncă câte-vi 
| eme nu le înţelesei : 

-“i bine aşa! Sărmanul de el!.. 
it rău, și a murit bine, 

„arta cu mâna un grup de nuate- 
heruiţi împrejurul tunului pe 
pa ishutise să-l imobilizeze ; 


el convingea 











UNIVERSUL. IAPERAT. 415 





(continuare) 


ină isbi o neîndemânatre ciudată în fo- 
lul lor da a fi; mi se păru că cetesce 
pe feţile lor, expresia îndolenică, neli- 
pistită, îngrozită care le împietrise tră- 
săturile feței „utunei când au dat da 
Cangea Sângeroasă «lin câmpul de orez; 
în iujlocui lor, Traban iuspecta. tunul 
cu atenţie, seotocea,  nirosea. de ici 
volo, ca un câine niste urme; el sopii 
câteva vorbe la urechea șefului tunar, 
care, neintărziat uinterpeii pe unul «din 
imeriniuni i 

la spune-mi, tu, Dagorn, cun Sau 
petrecut lucrurile cu privire la locote- 
nent.. Ure sa aflat când Vai văzut pe- 
rin ? 

Umul întinse braţul spre partea cer- 
cuită a tunului, care înaintează dinspre 
puvază. spre țărm: 

-— Acei, setlule, ca şi când sar fi zis 
că voeşte singur singurei să treacă fu- 
nia. 

— Anoi ? 

— Apoi, De-a. privit ca si când ar fi 
voit să ne comune. dar n'a comandat... 
atunei anu, primit trei cogemite  tala- 
zuri pe ciutăvăt — marinarul făcu an 
est înspre parapet — si nu Su mai vă- 
zut nimic. 

Traban mă zări atunci, dar privi aiu- 
vea, Si mr către mine se adresă: 

— Să întepenesti un tun, singur, sin- 
uurel — Incercare eroică, nebunească, 
de necrezut! 

Seful, ţinându-si întro mână easche- 
ta. scărpinându-şi cu cealalfiă, suviţele 
sale cenușii încălcite cu smocuri negre, 
examina intensiv echipamentul piesei, 
deodată îl siraţii apucându-mă cu mâna 
de braj și strângându-imni-l cu putere, 

O! priviţi, Comisare, priviţi! 

Urmiării din ochi, degatele tremuri- 
toare pipăind funii!e și suruburile, și 
atuaci numi îmi dedui seamă despre 
ceeae ei observaseră numai decăt: toate 
acestea ein intacte, nu era nimic sfăr- 
mat, nici chiar strâmbat. zăvorul era 
tras, ia» ţărușul său metalic fusese scos 
dela locul său și zăcea acolo, alături de 
cerc,  ţăţănele crau și ele  deşurubate, 
scoase «lin matcă; era de o evidenţă sigu- 
ră. interveuţia unei voinţi omeneşti libo- 
raze tunul 


— Ti da, — comenta Truban celăti- 
nând capul = suruburile aceste sunt 
neatinse ; zi ele nu sau slobozit de la 


sine, de oarece sunt ireversibile, mă în- 
țelezeţi, i-ve-ver-sibile ! 


'censța meclesie în exizase | 


CUIRASATUL „FILANTROPIE” 
de Albert Touchard 





lar bătrânul marinar adlâne tulburat 
urma. să repete, musinal: 

O! Comisava,. priviţi. 
asa ceva? 

Ochii lui Traban se aţinteau asupra 
lor mii cu insistență, cu şi când ar fi 
voit să înmialice o întrebare, a remar: 
ă,.. Prea târziu, 

Ce sa întimplut, oxclamai eu — o în- 
cereare cribuinală.. un santaj? 

Seful tăcu, marinarii aplecară priviri- 
le ; pleoapele lui Trabunu bătură pentru 
a mă lămuri: 

— Nu! e alt ceva, Asteaptă... 

Mă ureai ia pe podişcă, explorai na- 
liniştit marea ca şi când aşi fi voit să-i 
smulg o taină jalnică... a! surâsul din 
urii, încântătorul şi tăcutul surâs pe 
care îl avusese Bernier fiind alături de 
piesa lui... şi veghiind asupra ei în mod 
vădit! 

După cum se întâmplă în dimineaţa 
unei nupți furtunoase, cerul se limpezi 
repede ; printre norii mui puţini denși, 
mai puţini greoi, ca uşuraţi de lumini 
aurii, zoninulu-i tot de la răsănit, se să- 
puu luminişuri adânci de un verde şters 
unde se stingeau cele din urmă stele. 

Marea tot mugea, şi sărea, dar furia vi 
eva monotonă și liniştită oare cum: pa- 
roxismul îi era în declin, tot mai doje- 
nea și ameninţa, dar nu mai urla « 
moarte ; mii preumblam repezior pe po- 
dişcă, era frig : tifonul pricinuise o scă- 
dere a teriperaturei de două zeci grade; 
și aceustă răcoreală aspră.  întătrta în 
spaţiu, mirosul de Ocean, imens, sărat, 
iodat [eroce, şi a cărui violenţă netinii- 
tată face perceptibil infinitul ; respirani 
cu o tulburare ciudată. acest aer atâi 
de tinăr, atât de neprihănit. atât de 
tare, încât pătrunde în noi ca o viată 
nou născută, 

Timp de o clipă, uitai tot; mii de a- 
mintiri, regrete, fericiri upuse, comoţiuni 
pe cari sensibilitatea mea nu le puten 
deosebi, mă tulbuvrau ; in ast-fel de my 
mente se trăieşte înzecit, deodată se fă- 
cea că mă aflu în Bretagne, pe când a- 
lergam pe ape într'o luntre cu un ca- 
tart ; sunt pe acolo asemenea dimineţi, 
de un albastru limpede, nefiresc, stors 
din toete nuanțele de albastru din lume, 
amestecate firă să se contopenscă ; a- 
eoio în zuri, în față de Ouessant, în 
Froniveut.... 

Tresării, la căpătul podişeăi, deasupra . 
nea, amiralul se apleca deazupra mărei; 
crezui mai întâi că-mi vorbeşte; el îşi 


cine a făcut 


416. UNIVERSUL LITERAR 


împreunase mâinele în faţa gurei, gla- 
sul său ast-fel amplificat căpătă o so- 
noritate jalnică : 

-— Aţi găsit omul? 

Silueta lui și aceia a lui Guilhem î- 
vând aceiaşi glugă şi la fel înclinate, 
snprapuneau în lumina născândă trăsă- 
turile lcr paralele ca două păsări co- 
coţate alături pe o cracă, în amurg ; a- 
mândvi priveau înspre îndărătul cuira- 
satului acolo unde apăruse însfârşit bale- 
niera, despicând anevoios apele; oame- 
nii păreau istoviţi. 

lchipajnl se îndreptase spre plajă, 
privirile scotoceau penumbra, glasuri iși 
răspundeau : 

— Ii spun că Vau atins, iacă-l văd, 
zău ! 

— Unde? 

„— lu cameră, alături de patron, ală- 
turi de Goff... 

— Nu. văd chiar nimie.,,. 

— Cum se poate! Ba și miscă. 

Glasul amiralului răsună din nou, mai 
puternie, mai grăbit, cerea un răspuns; 
la adăpostul vasului, balenigra înaintu 
cu greu. . i 

— Aţi găsit omul? 

Şi răspunsul sosi, modulaţia lui tra- 
sănată și dureroasă avu un sunet de- 
sert şi definitiv, chiar acel al imensiltiă- 
ţii dezarte: 

— Nu!.. nam văzut nimic. 

Amiralul cobori cu greu de pe podizcă; 
insese suțraom un ceas, acum era. iar 
un moşneag friguros şi sgrebulit; două 
lacrimi mari curgeau în șanțurile din 
Josul obhrajilor ; el se închise în camera 
de veghe, în timp ce echipajul alerua 
p* punte pentru ca să urce baleniera, 


Se cădea ca să iau măsurile privitoare 
la cele rămase pe urma defunctului; 
Traban mă însoțea, intrarăm impreună 
în camera sa, 

Și atunci de la prima vedere, mă isbi 
violent, iulburându-mă, ceia ce cu o oră 
mai devreme nu observasem. 

Am intrat „odată, întrun birou în ur- 
ina unui furt: sertarul gol şi fracturat: 
fereastra, deschisă ; puţin lucru, un furt. 
şi îndeajuns, pentru ca să dea camerei 
înfăţişarea neobișnuită, buimacă, a locu- 
rilor unde sa petrecut un act depăşind 
noriuele uzuale.. faţa criminală, 

ki bine, camera lui Bernier, avea acea 
faţă, Ă 

Traban, care, ca şi mine, inspecta cu 
atenţie locurile, se ,opnise; îi urmării 
privirea și ceia ce văzui mă făcu să 
tremur: pe linoleum erau aruncate res: 
tnri... „vreo treizeci, patruzeci, de țiga- 
rete pe jumătate consumate ; aprinse și 
aruncate numai decit, de sigur, asu 
precum poate să facă un om în pradă 
unui paroxism de nehotărâre, în clipa 
în care trebue luată o resoluţie grea, 
supraomenească, i 

Psichiatrul, rămânea însă nesimţitor, 
sar fi zis că prevăzuse demult tot; îl 
auzii nurnai șoptind de mai multe ori: 

— Fi da... confirmare  peremptorie a 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr. îl. 


stismatului Ludwiv,.. inegalitatea pupi- 
lară nu dă greş. 

Incepurăin a ticlui pe apucate conţi- 
nutul garderoabelor și al biroului cari 
erau în mare dezordine, lraban pusese 
mâna pe un teanc de scrisuri împreuna- 
te printr'un elastic, și cari împedecau 
prin volumul lor închiderea sertarului, 
el exarmină, distrat pachetul, apoi mai 
atent, şi şopti, ca şi când şi-ar fi vorbit 
lui singur. 

— Importă să se pue aceasta într'un 
loc sigur, 

La rândul meu aruncai asupra scri- 
sorilor o privire grăbită, ele mi se pă- 
rură de un grafism copilăresc și greoi, 
aproape al unui analfabet: mă întorsei 
pentru a mânui broasca unui sertar, şi 
pentru a-i veritica închiderea. 

Un talaz greoi de mare îmi îngheţă 
umărul, şi vântul rece îmi hiciui obra- 
zul :; Traban deschise  forestruica și o 
închidea numai decât; scrisorile nu se 
mai afluu în mâna lui. 

— Ce-ai făcut? 

Le-am pus într'un loc sigur. 

Eşirănu, în dosul usei sta un om tă- 
cut, neclintit si disperat; el aștepta a- 
colo, neîndrăznind să intre. ca un câine 
pe pragul camerei unde i-a expirat stiă- 
pânul. 

— Locotenentul meu, sărmanul meu 
locotenent !... 

Colo sus, baleniera fusese urcată pe 
cuiere: cuirasatul cu pânza eatartului 
mare destinsă. se urnea cu viteză mică, 
cârmea încetişor spre sud; fluerul şa- 
fului trirnizese pe cei ce nu erau de ser- 
vieiu la bamacuri, în asteptarea pregă- 
urilor de atac. Si totuzi, oamenii nu se 
indurau să părăsească puntea. ei priveau 
lumina plutitorului, care tot mai fâltâiu, 
foarte depurte la orizont, apoi frunţile, 
ochii lor se ridicau spre podişcă. 

Atunci. foarte simplu, foarte demn, — 
şi pentru aceasta, începui, în fundul 
inimei mele, să-l ert — Guilhem înţelese 
si făcu ceeace aştepta echipagiul. 

Deschise cartea .pe care cârmaciul o 
udlusezse din camera sa, 3e descoperi și 
cu glas limpede, putevnice începu să ce- 
tească. Limpeda, puternic îi era glasul, 
când însă ajunse la paragrafui rugă- 









Un Tratament complet 


este întrebuinţarea unită a Cremei, a Pudrei 
şi a Săpunului Simon, care fixează tinereţea 
pe faţa femeilor. 


ME SIMON 


PARIS 








































ciunei de seară: Să ne rugăm tă 
prizonieri, pentru Xălători, Pentru 
navi, pentru muribunzi.... glasul! 
frânze, trebui să tușească pentru zi 
iverna, a reîncepe versetul pe in (ONB 
sigur şi a sfârşi rugăciunea, | 

Prizonier, călător. bolnav, TUȚi 
copilul cu faţa neisprăvită, ce sei 
isprăvi cu surâs tăcut şi încântălon 
pururi pecetluindu-i taina, fusese h 
acestea... 


Până în acea clipă când. în Ora 
mul viu pe care-l tulbura, el, jocul ih 
al reacţiurilor vitale, sancţionate pi 
această moarte voită, fardată îns 
eroism, cu neindemânare născocit, Îl 
ivuseră şi „aruncaseră. y 

Ceva mai târziu goarnele chemat 
pregătirea atacului ; împotriva unu 
mie mai puţin muşcătar şi istovibdă 
lenţa sa. cuirasatul urmă lupta șia 
tigă ; odată mai mult, lumea se LT 
lea în dimineața luminoasă: nah 
un cenușiu transiucid si fin, de-un 
mătăsos şi şters se îmyprăstiaii pă 
de un albastru spălat, ciescoperindi 
colo adâneimi duioase de un verdăa 
si pur, luminişuri nesfârşite de năgi 
nespuse făzăduinţi de eternitate, 

Apoi soarele se ivi; mareu da 
bastru închis și spumos. să pată (Ați 
adânci cu coaste aurii cu luăulg 
vedeveni o privelişte splendid 
unde moartea nu mui pătrunde 
de tinereţe şi de forță stăpăniloa 
se ridica îndrăgostită spre soarâl 
mai atingea, ea îl stropea,. cu 0 
bură ; săltând, resăltând nebună 
cer, pe care îl îmbrăţisa Ii OH 
un strigăt radios, E 

In mijlocul acestui sgonnl îi 
al vieţei eterne, răsuna olasul cârma 
lui, și el, nou si limpede ca di) 
ceia. L 











— 0 lumină la douăsprezecea 
spre stânzu! A 

Colo, perdută în Ocean. se stineen 
tru_ vecie vu searbădă lumină 8 
inina salvatoare, străjerul. portul 
perat, faral din Norway, Săli] 
orizont. | 


— SFARȘIT — 


> 


pentru Piele 


scai tata în amr 8 it ta 


na aere er 





E