Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0037

e 1923 


II 
TI 
Se) 
Z 
"T 
za 
cai 
lame ] 
> 
Lam] 
Ş 


Anul XLV Nr. 37 
8 Septembri 





578 — UNIVERSUL LITERAR 





C titorii 


DIMITRIE ANGHEL 


de O. DENSUŞIANU-FIUL 





„Aş vuori să tie o viaţă viitoare... 

Aş dori ca pe câmpiile Elisee să se 
întâlnească Si. Iosif şi D. Anghel. dro- 
scuwii de altădată, Tinereţea i-a unit o- 
dinioară în viaţa rătăcitoare a Parmisu- 
lui, bar talemiul şi nevoile i-au strâns 
mai pe urmă  laolațtă  într'o rodnică 
colaborare... Dacă e o drepuate dincolo 
(de vreme ce aici nu e) as dori ca loșuf 
şi Amghei să <e revadă la umbra pla- 
tanilor câmpiilor * Elisee, înnodâni ve- 
cheu lor prictenie dela Closerie des Litas 
sau din unii bogaţi în poezie..." 

Așa scria în Noembrie 1914 Eugen 
Lovinescu, imtrun articol din Flacăra 
publicai cu ocazia morţii lui Dimitrie 
Anghel, articol care se termina prinlr'a 
interesun:ă evocare a îndureratului des- 
tin al artişiilor, aceşti cântăreţi ce „os- 
teniţi de cânrece tără răsumnei, necăjiţi 
de nevoi mărunte, adeseori înfometați, 
arşi de patimi neisbăvite, se rostogolesc 
în pământul primitor al unei ţării nepri- 
MiLOArE",..... 


* 


Care a fost viaţa lui Anghel? 

Fiul unvi mare agricultor, Anghel sa 
născut în 1372 pe moşia Corneşti, în jud, 
Iaşi, Natura pe deorarie, influenţa ma- 
mei sale pe la alta, au contribuit să 
facă din Anghel poetul nuanţat cu rit- 
muri sufleieşti delicate pe care jl în- 
tălnim în sugestivele pagini ale operei 
sale In caracterul acestei manie mai 
aleg trebue căutată. originea armoniei 
lăuntrice ce-i dă lui Anghel o atât de 


camacieristică fisionomie Litentră. Năs- 
cută la Constantinopol, «doamna  Au- 


ghel îşi petrecuse copilăria lângă Stiam- 
bul, pe insula Aniigona intro -aitrmos- 
feră de oriemalism romantic, căreia 
marea, reculegerea vastă a orientalismu- 
!ui înconjurător au dai o legănată mou- 
lancolie visurilor singuratice ale copilei. 

Această melodie u nuturii resfrântă 
intrun suflet fraged, nu putea să nu 
trezească un adânc semtiment poetic care 
trebuia să se transmită apoi viitorului 
poet, căruia poezia colțului de ţară urle 
sa nsăcult. a adus o prelungire a ritmu- 
lui lăumtric moștenit. De altfel, in mafra- 
ră de peisajul, insăsi atmostara casei 
contribuia ca să accentueze saiceaată pri: 
mă educaţie sufletească, 

„Această casă — spune Hasnaş — era 
o veche mănăstire desafectată, cu uni 
trecut tulbure şi misterios de legende. 
cu 0 arhitectură tenebroasă, anume par. 


că făculă pentru a tulbura o imaginaţie 


imposibilă Lângă casă se înalţă, bi- 
serica înconjurată de un popor de les- 
pezi, do morminte şi cruci, Dinspre ea 
vântul aducea tăinuirea eflurii de tă 
mâie, putând (rezi în suflet porniti 
inconștiente spre misticism şi tot de la 
ga purcedeau vibrații ate clopot, glas 
prelung de aramă, ce după disveziţii pu- 
tea să întfioare sau să dispună la visare”, 

Aici şi-a pesrecui Anghel copilăria, Un 
institutor frawmcez i-a dat primele îndru- 
măzi culturale, un instituior care nu er 
savant dar cari aducea în atribuţia sa 
o cinstită si hotărilă voință de înidmu- 
mare. Educaţie intelectuală de scurtă 
dura. ă, căci însreruptă brusc prim nogu- 
ea doamnei Anghel, educaţie de care co 
piluil îşi va aminti cu regret în interna- 
tul din laşi unde părintele se hotărise 
Sărl Wuimewtă, afacerile meingăduinidu-i 
să înlocuiuscă prin îngrijirile sale pe ace. 
lea mult mai delicate ale soţiei ce murise. 
Aceasiă evocă de internal a fost poaie 
una dim cele mai chinuitoare din viața 
tui Anghel. Cu firea-i deschisă la toate 
impresiile, ta toate  armomiile dimpre- 
jur, cu sufletu-i delicat doritor de avân- 
turi spontane şi libere, atmosfera rigidă 
a internutului, acea încătuşare de fiec. 
care clipă ce opreşte și; deformează 
originalitatea lindividuatităţilor  linde- 
pendente, nu putea să-i facă decât 
rău. be aci o scădere a entusiasmu- 
lui, a dorinţei de nruncă, o intunecare 
suiletească de care Anghel a suferit 
mult şi care trebuia să facă din el. 
impotriva inieligenţii şi a  talegtului. 
un dlev supărător şi mediocru, Ca » 
mângâere a acestei dunervase destinde! 
suflteşti, tânărul Anghel își petrecea 
clipele libere în urmăziaca unor visuri 
depăztal şi multiple, alimenitate de ro- 
mame citite pe ascuns, şi care — dacă îl 
impeiticau să. îndeplinească datoriile șeo- 
tare — au contribuit totusi enorm la cul- 
tuva literatului,  adâncinid în el gustul 
pentru citit. De acum încolo Dimitrie 
vughel e câştigat «definitiv pentru litera- 
tură. Esi din imternat, primele sale în- 
cercări au avut loc sub uusiciile lui 
Baldiceanu, (iruber, Aniur Stvri, Gu, A- 
lexanidreseu, (Gorovei şi a publicat. pri- 
mele poezii în „Contimporanul“, Acest 


cenaclu na nui trăit însă mult. din 
cauza dispariţiei lui Beldiceanu. După 
ţin timp, moare şi Dătrânul  An- 


ehel, lăsând tănârului o avene frunioa- 
să, pe care acesa 'încere so întrabuin- 


țeze în călătorii, oprindu-se timp de un 
an la Roma şi la Neapole, unde petrecu 








„Hotărire ce n'a avut urmări. dar re. 















































îmreună cu un prieten pe care ial: 
sexe dânsul, ctipe neuitate de iniltar 
Din Italia, trece în Franţa; şi ace 
mecul Parisului î) cuceri în asa ch 
cât. se hotănise să nu se mii Bin!oan 


nu l-a împedicat să stea la Paris mii: 
vreme până când, trebuii la uri: 
se întoarcă în ţară, începu la „Sea: 
torul' o activitate literară. agreat 
întreruptă, activitate de care nu nf. 
tem aminti fără a evoca figura frati: 
său de muncă St. 0. Losif, pe care ui 
lea trebuia să-l răpească în uiti 
0 căsnicie nenorocită, o dramă 
afâșietoare, prea cunoscută pent : 
mai descrie, au înilunecat udimăe 1: 
ale lui Anghei, impinge ândul la ace! 
desperat, ce în toamna anului It 
buia să smulgă literaturii românei. 
din cele mii duicase figuri de scri 
Până aici, am văzut onmul, Can i în 
îcum poetul? 





dt 





Dacă ar îi să definim, ar trebui i 
spunem de Anghel, că a îost un ar: 
în toată puterea cuvântului. l-a Ip 
hsă lumina violentă și  inupeludasi: 
in.aginilor aşa cum 0 găseşti, în pe 
nela uvântaie ale unor romantici; dara 
axcoat în schimb în evocările nostalgie 
care Je-a învăluit întrun ritru de sugă 
tivă melancolie. 

După cum a spus cineva „Anghel 2 
un sensitiv, dar sentimentele sale ae di 
teptau târziu, la lumina visului şiamă 
tării, şi abia atunci  devetea sorb 
poezie, Viaţa se oglinileşte în Opea k 
Anghel ca um reflex zeniimental a: eu 
amintiri învăluite în ceaţă. Subiertzi 
mul său cec discret: totuşi aţar 
alocuri frânturi de viaţă evocale ui! 
mare putere de sugestie, fiindcă erau e 
trăite cu o mare intensitate. Aceste ani 
tiri nu eruu numai famnecul nostalzici] 
unei vremi ce nu mai poate reveni, el; 
rauu cea mai prețioasă comoară a tai 
sufiei de poet. care şi-a jerifit atâtea map 
ca să poată desprinde farmecul ni 
vios al cuvinilelor.,,, In această ser 
camac'erizare. ne-ar fi imposibil si W 
oprim în detaliu la operile sate, „li 
sume cunoaşte „Oglinda fermecat 
„Sieluţa” iar, serise în colabora 
iosif, cele două poeme ..l.egenila Fuazi 
ilor”, „Carmen Sacculamae” și drama 
rică intitulată „„Cumeta”, 


=r2 


Im versuri ca şi în proză, spune E 
nas înir'o frumoasă caracterizare — £ 
ehel a cănmtat muzica şi plasticitatea + 
vinitelor, Jirismul său atât de (ls: 





NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


sa născut în Corneşti (moşia tatălui 
îl 1872, Dela mamă-sa (născută la 
'wslantinopal) dobândeşte „cultura 
asică,. iniţierea sufletească spre fru- 
aseţile artistice și spre visare... predi. 
sia pentru literatura romantică... şi 
saca onării ce le-a urmărit atita... 
fcăra”. LV 5—6). 

$ dela acciaş, inclusiv mediul. a prl- 
1: Aragustea de flori ce-t stăpânea a 
:: de covârsitor” (ibid), 

li petrece copilăria înime această ma: 
* pănăla moartea minei sale) şi laşi, 
iepându-si învăţătuna la Cernăuţi „cu 
2 bătrân institutor francez... un bun 
derator al naturii“ și o termină la 
dureşti In vol. Il „Pwozatori nos 
i 


(u scoala o duce ureu: in loc de 


uSuri, celeste romane, basme. povestiri . 


b călătorie sau... visează. 

(a seriitar începe prin a face parle 
:2 cercul lui „biiliţa Culai (profesorul- 
:X! Neculai Beldicemanuu)... ua  dinize 
e mai curioase și mai interesante fi. 
uri pe care le-a pierdut lirratura romă- 
Kc, un adevărat premergător şi ca 
[i și ca arheclog şi ca „epiarafist, 
D. Anghel: Portrete“). 

În acest cerc întâlneşte pe: Ed. Gru- 
«i, Artur stari taul Stavri, Grig, Ar- 
Nr Gorovei, Gh. din Moldova etc. cu cari 
ee să scrie Incurând însă, murind 
Bdiceanu, cercul se împrăștie iar i o- 
„Dl — inzestrat cu suficiente mijloace 
:Mhriale — ia drumul pribegiei, 

Pcă mai intâi în Italia, luând cu el 
tânărul poet I. Păun-Pincio,.., o fire 
k contemnlaiv pe care succesiunea prea 
keată de impresii îl obosia curând..." (E. 
ll. Vizitează Fiume, Veneţia. Bologne, 










elegantă și palidă a unui simbol chiar 
înd vroia să fie un țipăt (Vesuviul), Ii- 
"ul său alcătuit din vibrații de amin- 
hrismul său până într'atât de depăr- 
i de viaţă nu a ajuns să creeze în ver- 
uri în proză Sau în teatru, decât cânte- 
ul în care viaţa se topeşte, se pulveri.- 
sti întrun vis de artă subtil şi fugar, 
Moartea Nareisului", „Cântecul Runei', 
su „Fluturul Morţii” sunt cele mai ex- 
ve pagini al lui Anghel. 
Î acea el nu va fi uitat. căci făceu 


pre dintre poeţii cari ue farmmnecă 
a zingăşia simţirii lor. cu zâmbetul 


î imeligent şi îngăduitor, cu  sun=- 
m și imaginile vermurilor lor cizelaite, 
Ivo binecuvânta toţi cei ce vor fi fost 
vieți să evadeze o clipă din lanţurile 
rii reale visâni pe cartea lui de veur- 
si, Visul Sepiei“, 


O. DENSUSIANU-FIUL 


a: ua ajuus niciodată decât la rigoa- 


Florenţa. Anghel avea numai 22 de ani. 

O febră tifoidă, gata să-l doboare îi 
"ace să treacă la Paris. In curând acesta 
il va cuceri „cu marea sa bogăţie de 
vuanţe, de sunorități, de intenţiuni, (Fla 
căma” IV, 7—6). Aici cunoaste pe marii 
imiţiaţi: Osoar Wilde, Paul Verlaine, 
Jaun Mortas. (V Eftimiu: Flacăra IV, 
3—6), 

„Acolo şi-a rafinat simţirea, a căpătat 
cultul formei cizelate şi nota modernă a 
scrisului“ (C_ Sp. Hasnaş-ibid), Aici cu- 
roaşte pe vasile Cosmovici, care se vu 
tut nifestu la „Semăvnăiceul'”. 

Cu imare ereutate se intoarce în ţară 
uude îl aşteaptă destule succese. dar şi 
destule dezamăgiri, Se imprietenrşte ss 
colaborează. cu losif, iubeste părimaş, se 





D. ANGHEL 


iuptă, se shuciurnă. şi moare în Noem- 
iie 1914, 


SCHRIERI. 
Cu Iosif: 


i. Traduceri din Ibsen (Biblioteca pen- 
tru toţi) 19ixt, 

2, Legenda funigeilor, poem dramatic; 
taxi, 1907; 

3, Caleidescopul lui A, Mirea, vol. I Buc, 
Ld08 ; 

4 „Cometa“. comedie modernă de sa- 
toc în 3 ace. Buc, 1908: 

35, „Qamoens”, poem dramatic de Halm. 
in „Bibl, pop, Socec“ 1909: 

6. „Strigoiul Carpaţilor”. trad din A. 
Dumas-tatăl în „Bibl. Minerva”. 19, 

7. „Carmen saeculare:. poem istorie 
alegoric în „lsibl. pop. Socec”, 1909 

R. „„Caleidescopu! lui A. Mirea“. vol, 
II. Buc. 1910; 

£, „Cireșul lui L.uculius”, Buc. Minervi 
1910 ; 

10, „Portrete“ în Biblioteca pentru toţi * 
1580) Buc, 1910; 


veniru toţii, 


UNIVERSUL LITERAR. — 579 
11. „Gringoire“ de Th. de Banvilie 
Cbid), 
Singur * 
traduceri : 


12. Caihlavet şi Rob. de Flers: „Am)- 
rul veghiază” în „Bibl. p. toţi”: 4463), 
Originale : 
Verșuri, 


12. „Fantarii”. Buc, 1909. - 
4. — „In grădină“, Buc. 1902. 


« 
at 


Proză : . 


15, „Fantoma” 

16. „Oglinda 
Ficeăra 1911 : 

15. „Triamful vieţii. Buc, 
TI) ; 


Buc, Minerva, 1911; 
fermecată”. Bucuresti. 


„Bibliotec.: 


i8. „Povestirea celor necăjiţi”.  Ruc. 
Bi:bl. Lumina, 1913; 
19. „Steluţa“ (fentazii si  paradoxe). 
zur, 1914 'Riblioteca p. toţi. 87; 
Cu V Eftimiu: 
20. „Răshoiul”, prolog in versuri. 
ULTIMUL VOLUM, 
D, Anghel: Opere complete: Poezii, 


Duc, Cartea românească, 

Cuprinsul : 

In grădină ; 

Fantazii : 

Inedite - 

Traduceri. 

In fine urmă'carele „poezii scrise în 
cer: Dorare şi nevublicate în alt volum, 

Inchimae Iașului icu Iosif) ; 

Unui poat necunoscut (Th. lobeanu). 
cu Iosif) ; 

Troica (ou lost); 

inainte 'cu Iosif) : 

Centifolia cu Iosif) ; 
- Necunoseutul (cu Iosif) ; 

Cometei lcu Llosii) ; 

Halucinaţii (cu LL. leraru) : 

Orotogiul lau IL. Fevaru) și o traducer:: 
Craș franca (după H. de Neeni6r) (cu |, 
ti imulescu), 





SRO, — UNIVERSUL LITERAR 





poe zane 


CINCINAT PAVELESCU 


LACRIMA LUI BONAPARTE 





Demult în Franţa... Scena e 'ntr'un Spital, departe. 
Un ofiţer stă palid în pat. E Bonaparte! 

In jurul iui decorul Spitalului rigid 

Și paturile albe vederile-i închid. 

Mai blândă umbra mișcă un fald al negrei rochii... 
Atunci mai trist bolnavul în gol țintește ochii 


Și cugetă: —,„La noapte Eu pot să mor... Ce oare ? 


Atâtea gânduri nalte au fost înșelătoare ? 
Nebuna mea mândrie, nădejdea ce-am închis 
In mintea mea 'ndrăsneaţă și vastă-a fost vis? 
lar flacăra ce'n ochi-mi ardea mistuitoare 

O 'nnăbuşeam zadarnic sub zâmbete uşoare... 
Cum ? Țipetele mele mi le am oprit în dinți ? 
Ca moartea să dărâme atâtea năzuinţi ? 

Simţii că sunt minutul ce vine, ora gravă 
Când mii și mii de brațe ca zeu mă urcă'n slavă 
Şi nimeni împrejuru-mi nu bănuia ce gând 
Privirea-mi arzătoare străfulyeră tăcând! 

De și simțeam că'n mine zac mii de forțe vii 
C'aș ti putut pământul să-l mișc din temelii 


II 


Țineam ca şi vulturul în cuib aripa strânsă 

Ca cel ce moare'n chinuri cu lacrima neplânsă. . 
In somn curgeau spre mine armatele pribegi 

Și braţul meu în moarte svârlea popoare 'ntregi. 
Trânteam în țărnă idoli, întfiripam legende 
Simţeam c'a mea voință e'n stare să suspende 
Fatalul curs al vremei. Din regi făceam valeţi, 
Și mă suiam pe tronuri ca cezarii semeţi! 
Eram 0 Stea ce arde, un |ulger ce orbește... 
Păgânul ce dărâmă și zeul ce clădeşte 

Şi astăzi universul de mine zămislit 

Să pice ca și turnul de trăsnet năruit ? 

lar gloria ce'n noapte pândea ca o furtună 

Și Steaua-mi neaprinsă pe cer să şi apună ? 
Tot clocotul acela năprasnic ca un val 

De mare'nfuriată s'adoarmă lângă mal ? 


A NOAS 


i noastră e bholda, cu mac şi cu grâu, 
Al nostru şi tu. boulene, 

Și valul sglobiu ce saltă 'n părâu. 

Şi mlădia cu negrele-i gene. 


Şi vântul ce vine aşa din senin. 
Și prinde şuviţe ?n joacă, 

Şi zori ce sărută flori de pelin, 
Şi dulcea din munţi promoroacă, 


Și largul albastru fără hotar, 
Şi sfânta pe mări rândunică. 


i lanul cuprins de mărgăritar, 
gazda, pe prag, c'o ulcică, 


LE AY i 


vinul ce 'mneacă pojar si amar 
steaua mijiindă, plăpândă. 


IAA 








Vârtejul de mărire ce-mi radia sub tâmple 
Să fie vis de noapte menit să nu se'ntâmple ? 
Tot haosul de visuri în mintea mea inchis 
Să piară'n întuneric ca piatra 'ntr'un abis ? 
S'o nărui în noapte atâtea mii de torţe 

Şi va muri cu mine un uragan de forțe 

Că frigurile aprins'au roșeli p'al meu obraz 
Cum farul pune noaptea sclipiri pe un talaz? 
Iar glasul ce tăcut-a şi brațu'n nemişcare 

Și aripa ne'ntinsă ce năzuia spre mare 

Şi tunetul în lanţuri ce mintea domolea 
Mindria, ce-o mândrie mai mare potolea 


III 


Tot ce tânjea în umbră de mult ca să nfloreastă 
O lume netrăită să moară fâr să nască ? 


Și totuşi cât de simplu aş fi putut să mor, 
In seara unei lupte rănit și'nvingător 
Și moartea fără spaimă aş fi privit-o'n faţă 
Nimic fiind printr'ânsa, când tot am fost în viaţă! . 
Și azi când clipa vieței mă soarbe'n al ei val 
Neantul se aşterne pe visu-mi colosal, 
Șin umbra 'n care norul umflat de vânturi crapi 
Din el ca și din mine rămâne-un strop de apă! 
„. (Bonparte varsă o lacrimi) 
Nu, tinere cu ochii 'n cearcăn, nimic nu moare 
din ce-i scris, 
Ca să trăiască întinzându -și aripi p'al anilor abis! 
Și floarea umedă de iarnă biruitor topeşte ghiața 
In huma-i germenul când poartă ca o solie 
sfântă viața ! 





Acel ce simte 'ntrînsul adânc chemarea sortii 
FE tare contra urei. şi tare'n contra morţii ! 


TRĂ 


Și draga ce-aşicaplă sub un artar, 
et i 
Și ?n braţe de dor (remurânda. 


Şi luna ce-aprinde cărările 'n crâng, 
Sub dulcea i văpae de Doamnă, 

Și snepii de grâu ce fetele strâng, 

Şi rugina de Codru 'n toamnă. 


AS noşiri sunt munţii, pleşuvi şi goi, 
Şi crestele ine pădurite, 

văile vevzi, cu flori de triloi. 
oazele larg înflorite, 


Și 
Şi 
Ca noasiră e coasa, şi plugul. o, iar, 
Sudoarea pe frunţi obidite. 

Sub soare sărut. mărgărilur, 
lăsplata prea frudii cinstite, 





THEODOR ROSEY 



























































Seumotul străzii l-a trezit 

i Sa sculat buinie, a Stat 0 dlipă 
stării. apoi sa îmulveitat spre fa- 
sir, Cu plăcere si curiozitate pri- 
n la furuicarul depe culea Griviței, 
"alui usoare si maşini clegante. să- 
vint spre Gara de Nori, ori zorind 
are îmiinu otaşului: camioane grele, 
tsuri cu un cal,  srecurându-ge cu 
fală parcă, oltemi înciăreaţi şi zoriţi, 
“eleni învătmăginda-se pe cele două 
nare, prea înguste pentru circulaţia 
nu se pototeste în partea aceasta nici 
gre miezul nopții. 

Pe nesimţite îi vine m minute înubui- 
sala năucă u+pe străzile Parisului, dur 
i tireuaţia redusă, după răzhoi, când 
„ras lot lia hotelul acesta — uzi renovat 
snplet să nu-l mul cunoşti —- ca să-şi 
că examenele de licenţă Suu  îm- 
tut cu toiul cinci ani în Februarie ce 
au, În acest răstirup Tone! Filisauu a 
nai! din răspweri, izbutind să-si în 
ve cum lauilc doctaratale în filozofie 
 lilologie clasică, 


imbele teza iu fost reţinute, prefu- 
“2 eloxios scrise si tipărite de facultule, 
stele câtevu article publicute în revi=- 
te de specialitate, l-au relevat ca un 
aut critic şi de informaţie bogată, 

Provuneri adenicnitoatre de-a rămâne 
>, — cu condiţia bimeinţeles cte-ași 
me nulurali zi rea avut, dar întru 
bspectivale pe cure i le deschidea Pu- 
să, și dragostea lui tmijilă cu ami în 
ai și sporită pe nesimţite, pentru 
Slail. prea mult la 








da Bădescu, na 
"până. Eliza Băwleseu e fufa fosiului 
e de staţie, dape fosta moșie i Filiseni- 
e iriceşti, din nordul judeţului Vas: 
3 Di teancul de scrisori primile dela 
îi, srisori tandhe si naive. Lonel stia 
ds numai atăt. : că futa îl iubeste cu 
“vomieie, că Biutestii sau mutat da 
bi ani la Bucuresti, si că Bucu- 
si nu i-au înfluenat cu nimic sufle- 
n. Ba mui prinsese el cevu. întâmplă. 
x chiar în ujum de-a pleca la Pamis: 
amriva lui Bilezeu se pornise o. aau- 
tă mare, firul învinuit că împreună 
nai sefi da gară. cartetaţi în rezulă. 
se trafic cu vazcamele de nniuriă 
me rezultatul iurnehetei na aflat. ni- 
e - dar nici nu sa imeresil —- după 
nu stie nici cântul — precis — și dera 
eşii Sau mintit tocnrai del Aricenti 
Bucures 

Fiindcă Tatu muci poinenise nimic. n 
it că e delicut să nu cerce a scuturi, 
Bine dispus sa 'mbrăcat în fugă si a 
n oraș, Sinţeii nevoia să. coboire și 
ine în vălmiagzul străzii, Ziua a- 
sa minunată de sfârsit de Mai, vtr 
ele jciircute, masinele elepunte, lu- 
care furiută pe străzi, haxul etalat 
wiuteni, i-au încântat ochiul si des- 
isufletul, Sa ferit înadiDs de cei că- 
umoscuți întălniţi pe drum, a Mân- 
a uu restautunt de mâna a doua, și 
iaţoiui cu um taxi la hotel, 

bius pe dovmeză, cu faţan sus si 
ile căpătâi, pune hipoteză după hi- 
i si rolunjeste calan soluţiile. Din 
i avărea părimtească i-a nrai rămas 
iute din zăvoi, şi casele nimari cin 
ih cu o datorie mai veche, Va vinule 
căt Tai repede. iar dacă Eliza sa 
te să părăsească ţara, cu atât 
ihine: se vor stabili atamei defini- 
a Paris: dacă nu împearcă să pă- 
mi aci la una dim universităţi, Stie 


dimineaţă: 


de ION 


că aci va fi luptă grea, Car asta nul 
descurajează deloc, bu dimpotrivă, 
+ 

La ora d fix a sărit din taxi Casa 
nave um aievărat palat cu o frumoasă 
arădlină în fuță l-a pus dinir odată îm 
nare încureălură, „Să fi gresii area, 
să se fi schimbut curva nurmerile ? Dar 
mai toate casele până 'n c0ţ, și pe-o pante 
si pe cealahtu au aspect de cuse bae- 
vesti, Chiar în dreptul porţii, eardistui 
si cu faciorul lermimând conversuţia sau 
lespăuţit, 

— Mă rog, cine locueşte aci, d-le ser- 
zenit ? ee, i 

— D, sematur Bădescu, 

— Senatorul Bădescu ?! 

aie Da, da, d, senator Jerj Bădescu. 


Dar dv, pe cine căutaţi? 


— tu? duu,. eu căutam tot pe-un 
don Băsescu, pe d, Gheorghe lBă- 
iescu, 


— 0 îi chiar d, senutur! 

— Posibu da, că eu lipsesc de câţiva 
ani din țiră, 

LE nelinistit si nehotăni, Cu atusul munti 
=căzut. îl întreabă pe sergent: 

— CE un somn megricios, gras si 
tice ? 

— De negvicios, negricios, dar vas cui 


cu 


palmă. Filişanar cu tat răspunsul pri- 
mil. își face curaj si avură botărit iu 
arădină, 


Feciorul il măsoară de sus si așteaptă 
să fie întreba, 

— Mă rog, d. Bădescu aicea stă ? 

-— Asta vw fi putut-o spune și placi 
(din dreptu. 

Put adevăr Je-o țilucă de cristal maro 
închis, stă seris cu țitere aplecate şi nu- 
vite : Ceeorgzes Badosco, 

-- D, Bădescu e semalor, nu? 

-— Da, domnule, chestorul senatului. 


Saluția salvatoare se uneşte «inut 
dată : 
-— Dam d-ra Eliza Bădescu e acasă ? 


(ampusă înaslins pe numele fetei). 

— Da, domunulle. doannete ua itvitați, 

— Pottian acutti cartea mea de vizită, 

Vecionul se întoarce numai decât cu 
răspunsul, Doanma, care e la trei paşi 
în spatele lui. sta de vorbă cu um căpiliuu 
ile aviaţie, dar trăgea cu urechea la în- 
Irebările noului sosit, cum si-a arunuat 
ochi pe cartea de vizită. i-u septit fecio. 
tului să-l potecă, 

Filisanu salută vădit încurcat pe loan 
nu care se apropie zănubinul, si-i întinde 
prieit oneste ru Anu două nino, 

— Nu mai-mă umori. asa 0? 

După glas numai a recunoscul-o pe 
dana Bădescu, Incalo. o transforenzute ru 
dicată, Im Jocul butoimului cu două râu- 
duri de usi. o siluetă svehtă: rochia 
scurtă ; părul tums si cndulat — câlțul 
cănepiu de odinioară are un lustru și 
culcarea acajuului, D-na Băstescu isi ia 
rămas bun pe fanţuzeste dela căpitanul 
hădescu, îi dă cu graţie braţul și-l duce 
direct în salonul cel mare. Lume multă 
si pestriță, Dinir'um grup seomotos se 
repede 'spre dânsul Iiiza Bădescu, Isi 
scutură. întăi prieteneste amânnlouă mâi- 
nile, apoi îi înlănțue gâtul! şi-i sărută 
fără jenă, Primirea aceasta. mai rnult 
decât călduroasă, l-a fâstâcit cu totul, 
Obrajii svd, jar funnul de tutun dim salon 
parcă sa mai îngroșat si se clatină E- 
liza Bădescu Date de câteva ori din pal- 
me si «dupăce se face linişte anunţă: 
„Dounmmnelor si Domnilor. logodnicul meu 


UNIVERSUL LITERAR. — 584 


LOGODIT” 


DONGOROZI 


carne şi'n caise”, tin moment de inut 
ve apoi aplauze și strigăte de bravo, ca 
la o reprezentaţie de teairu, loimetele 3: 
monoclurite au intrat automat în func- 
țiume, „Pe toti cei prezemţi îi invit ver- 
bal la logodnă”, Exchamăai şi alt ropot 
le anhauze, „Poimâine la 9 seama, a- 
dică nu. ni bine Sâmbătă ca să ui 
trei zile măcan pentru toalete, Accepţi 
papa ? 

— Dorinţa ta e poruncă pentru mine 
fatițo ! Si meutuhala grasă, congres: ionul 
si eu meneelu, se apropie de Tilisanu, î! 
scuitură mâna. să-i fwânvii degetele, se 
pârmdeyte un moment, și negăsind alt- 
ceva la 'ndemână, îl îmtveabă cum ui că- 
lătorit, 

— A, pardon, tu accenţi Jean ziua de 
Sâmbătă. nu i asa? 

— Mona, du. 

Apoi întoarcă mluose căre aimusatiri i 

„Numai ciuci niinmute şi pe urmă vi-i 
uluc”, ? 

Tras de mănă de Hliza, înec in camera 
le alături: semi birou, semi dormitor: 
!-a asezat Dinisotr, ca pe uu copil. pe 
vaza eauu de pieie din faţa biuroului, 
: Sa eccuțat [e genunchi fără nici 5 
intretucere şi acuni Îl priveşte lunz și 
drăgăst os, 

— Ai un er niui serios şi purcă ui 
imai slăbit ceva, Puiule ! 

— Și tu ui slăbit şi încă mult, 

-— Moda drutul meu. ce vrei ? 

— Fi, las-o naibii de modă! 

= Apropo, ua atat tu, afară de dr 
jeurile Gullon, ce se mrai reconratndă uvir 
la Paris? s 

SEE, | 

— Eu am urmărit reclamele reviste. 
lor, dar peste tot (altan si mura (alo 
loa, Due «dece te uiţi aşa ka mine şi taci? 

—- Imi pari sehimibată tare, Hizo! 

- A, da. acu, tu habar nai, — Cum 
vezi, am scăpat cu totul de pistrui, n'a 
fost usor, parol î 

—- Și totusi te peiwteau asa de bine! 

— Ti astăci acu, Parcă enum 0 v- 


in 


.- 


vreicuţă (mată din umeri şi strâmbă 
Qin ta), Am bus părul, l-am Oxi 


nat si mi-ar indreptat Nasul. tot zi. 
ceai tu că-i un măsue obraznic, 

—- Giumennm dliuvolițo. că doar fe prin- 
dea dle minune? 

= Bine, be, char um se mai pulsa 
acut, 

— Și dece mă rog nu? 

Maui întâi si mai imtăi genrucă ne 
năsim la Bucureşti și nu îm fundul Alol- 
lavei, apoi. 1 se uuăm lăhuri şi coboară 
plasul) caneutez pentru Miss Bucureşti, 

— Pentru ca”! 

— Penpiaiu Miss Bucureşti, 

— Ce mai c asta? 

— Cea unii frumoasă 
tală,.. și aceia vai îi eu. 
Sum stzuu că vei 
esti axa de Măguţă doar! 

— Da, da, dar nu e suficieni dragul 
meu, 

Dăâusul, -ca să-și termine măcar acu 
gândul: 

— Sehimbările astea în făplura fa mă 
tulbură, vezi. an impresia că parcă nu 
ui regăsesc ne micuța mea Eliza, 

Dânsa ca să-i abată gândurile ! 

Să Tăstinu mofturile astea Puiule., 

-— Usor de zis,,, 

-- Dupăcur iţi spuneam 


fată din Capi- 


— SV SUCCES, 


adineaori, 


1) Din volumul la toamnă în 


editura „Ramuri“ 


CATE Va Apare 


582. —. UNIVERSUL LITERAR 


wu-i suficient... știi tu cum merg lucru- 
vile, a avut ărije papa să aranjeze cu 
juriul. O să-ţi pară Dime răutăciosula, 
că Lizicul tău o să fie premiat !? la gân- 
deşte-te numa: fotourafii, interviewur!, 
articole elogiuase. awtoprate solicitate, 
propuneri de căsătorie... ha, ha, ha! 

Se scoală dmir'odată ca o sfârlează, 
trece ui spre slânga căci ușa rămăsese 
intvedeschisă, ji frânge capul pe spetea- 
za canapăalei și-l sărută îndelung şi apă- 
sat pe buze. 

-— Al, nu ştiu Cum să luă exprim mai 
bine, un aer de timiditate parcă. ce te 
prinde de minune... îmi pian, zăiu îmi 
placi ; şi-l strută dim nou şi tot pe buze, 

Dar să trecem în salon ca să nu se 
inmpacienteze invitaţii. 

Cercul se strânge numaidecăt in jurul 
lor, întrebările cure de pretutindeni, în- 
curearea la care e pus devine tot mai greu 
de suportul, 

— E adevărat că Iluguette Duflos tră- 
este acum cu un creol din Cuba? 

sa A 


— Unul putred de bogat... 

-- Nu ştiu asta Doamnă, și roşeşte, 
de-și sporeşte încă incurcătura, 

-— Aud că Alice Cocea vânează bla- 
zom auteniic... adevărat e? 

— De... 

Semne din ochi și strânrmbături in 
buze. Pauză jenantă pentru toţi, 

— Cine mai cântă la Cri-Cri ? 

— Eu, la Dix Henres aș [i curios. 

Sine că nu mai poate răbda intero- 
gatorul acestui, ln orice caz taotica tre- 
bue schimbată şi pe loc chiar. 

— Cecile Sorel se mărită înitr adevăr ? 

— Cred că da şi pe curând chiar, 

— Ei nu ţi-am spus eu Margot ? Mai 
pariezi acum, niicuţo ? 

— Pariez şcri, pariez ! 

— Dar lăsaţi-o meolo e Sorel cu- 
coamelor... a 'mibătrâni: cu totul! 

Aprobăwile curg din toate părţile, 

— La Casirio de Paris tot asa de fas- 
iwmos se montează? 

-— Da, tot cum ştiţi, 

— E drepi că sa impus Volaine în 
ultimul timp? 

—- Eu cred că va mui avea încă de 
luptat. 

„Fliza care a sinţit tactica adoptată 
zianbeşte mulțumită, face ce face şi-l tmre- 
ce spre cealaliă extremitute a salonului, 
unde senatorul Bădescu discută cu aprin. 
dere. C iloamnă, decolată peste măsu- 
ră si fardată insolent, atacă la pian un 
fox-trotit la modă, 

— Hai să dansăn micule, 

-— Nu ştiu Elizo, 

— Parool ?! 

-- Parol d'honneur ! 
„__— Asta e extraordinar. de necrezut! 

[vebue să 'nveţi dragul meu și cât de 
curând! Eu mor după dans, N'ași mânca 
nași bea şi două zile, dar ca să nu dan. 
sez defel intro zi. nu m'ași simţi om! 
Stai să-ţi recomamd și pe Jipp, profeso- 
rul meu de dans, 

— Care e? 


— Fânărul cela "nalt, brunet, distins... 
e argentinian pur sânge, excelent. ua 
excelent dansator! Cucoanele sunt nebu- 
ne după dânsul... na fost tocmai uşor 
să-l conving ca să-mi dea lecţii. e ex- 
trem de ocupat sărmanul! 

Si fiindcă-l vede contrariat și enervat: 

-— La urma urmelor nu atât nevoia de 
ans mia făcut să apelez la dânsul... lec- 
țiile de graţie îmi erau imperioase în ve- 
ierea concursului, 

— Care concurs dragă ? 

„— Concursul de frumusețe, uituc mie 
și drag ce eşti! 

— A. da pardon, uitasem cu totul, 


— Siai să chem pe Jipp ca să-i mul- 
țumeşti, pentru sacrificiul ce-i face. 

Prezentărila de rigoare şi câteva amv- 
vilităţi schin:bate în silă. Dansul s'a în- 
tețit acum. Eliza şi argentiniamul, din 
câteva măsuri au și ajuns la nijlo- 
cul salonului : perechele celalalte se trap 
mai îmlături ori se desfac chiar. pri- 
vint cu admiraţie la cei doi care se îră- 
mântă pătimaş dar grațios. luţind cu pi- 
ciorui taciul, bătând scurt din palme, şu- 
arând cu sublinieturi melodia la modă. 
privitorii aţâţă întruna pe cei doi ju- 
cători. Argen!inianul e întradevăr un 
meşter neintrecut, dar supleţă, siguranţă 
si nervi are şi Eliza. Eleva e demnă de 
maestru! Lumea a 'nceput să plece, Eli- 
za vine drept la ?ânsul. 

— Să ştii că sunt supărată pe tine. 
răutate, 

— Pe mine? Și dece dragă? 

— N'ai vrut să-i mulţumeşti lui Jip». 
şi nici n'ai de gând să mă feliciţi cum 
an dansat. Să știi cam să te pedepsesc 

— Aştept sentința, 

— Jipp... Jipp, vino te rog... logodn.- 
cul meu wrea să-ţi vorbească. 

Si Filişanu a trebuit să muliumească 
printre dinţi argentinianului. 

— "Tu vrei scri să facem un tur la $o- 
sea? Să vezi ce bine stiu să conduc și 
ce splendid Packard avem! 

[mainte însă de a du el vreun răspuns. 
Rădescu, care se apropiase de dânşii, 
hotărăște fără replică : 

—D. Filişanu rămâne cu mine... mai 
avem ceva de vombit. 

—  Atumei eu plec cu Jipp papa. Jipp 
aşti drăguţ să mă însoțești? 

— Cu plăcere d-ră, 

— Foarle hine. duce-ți-vă copii si Bă: 
lescu luându-i de mijloc, îi împinge bi. 
nişor spre uşă. Privindu-i cum se înde- 
păntează. lui Filisamu îi răsună în u- 
vechi crâmnstul de dialog dinire Dau 
vherul T.azaridis și d-na general Fărcă- 
3anu, . 

— Aaminatiilă pereche coniţă Zizi. ce 
zici ? 

— Dansatorul ivebue să fie delicios ca 
»mant ! şi enerăleasa oftează conic, 

Din uşă Fliza se întoarse: 

— Jean dragă, ia să-ţi iau eu măsura. 
e: să comani acum verighetele, 

Dupăce sa terminat overația aceast, 
Bădescu se adresează lui Yilisanu : 

- - Haidem în birou acum! 

D-na Rădescu a rămas numai cu fre! 
învitaţi — cei care au fost opriți la 
musă. 

Drumul făcut pânăm biurou l-a du- 
mirii pe Filișanu cât de mare e casa și 
cu cât lux e mobilată Bădescu golește 
cu mare poftă două păhărele de Cura- 
cao, umple pe al treilea şi-şi aprin- 
de o havană. 

— Nici de tumat nu fumezi bre? 

— Nu, domnule Bădescu. 

— Apoi d-ta eşti bun de pus în ramă.. 
schivnic nu alteeva! Râde cu poftă de 
incondaierea rostită, Filişunu zâmbeşte 
jenat, 

Uite re e dragă d-le Filişene: mie 
mia plăcut întotdeauna să  varbese 
deschis... iacă, am să fe pun chiar acum 
in curent cu câte unele... 

- Vă ascult cu plăcere dle Bădescu. 

-- Em dracul nu am de plătit o 
poliţă de recunoștință faţă de d-ta ş. 
țin s'o ptătesc cu vâri şi îndesai. 

- Nu pricep dile Bădescu. parole 
d'honneur. 

— Ai să pricepi numaidecâi,  Tataia 
d-tale. conu Enache, ina ajutat pe mine 
la învățătură. m'a ajutat să intru în 
şeoula de miscare, și datorită tot dum- 
nealui am fost numit în 909 sef de sta- 


ție. După urma răposatului pol zi 4 
m'am pricopsit. In timpul neutraliti: 
şi războiului am făcut cheag desiu! - 
ţi-o pot spune fiindcă ești din fanik 
acum, şi-apoi se ştie de toată luna 
am in“rat frumuşel în politică şi azi su: 
unde mă vezi. lia Eliza țin ca la aâi 
mei din cap și viu so văd fericiti, 

— Din parte-mi vă promit... 

— Fata ţine la d-ta. asta-i siguri 
stiu chiar din guma ei. Ii fată dr 
desteaptă si-i dau zestre mare pe dau. 
(Filisanu se simte din ce în ce nai! 
cureat). Cine na cerut-o donmule! Gt 
nerali, diplomaţi, profesori universitar. 
tar dacă nu i-a fost scris, nu i-a ÎR, 
bădescu oftează, dă păhăruţui cu lic 
veste oap şi face o pauză, 

Mai mai să uit frate, iacă-te cei: 
eu fetei: 

— Lăsaţi, lăsaţi, d-le Bădescu, 

-— Ce să las, nu se poate! [i dau! 
milion bani zheaţă., îi mai dau Fri: 
neztii din Hfov 400 de pogoane pini 
arabil şi ecareturi noui. şi-i mai dau + 
deasupra 30 la sută din. rerlevența dă 
petrol... eşti mulţumit băete? Saud în 
guna mătălluţă ! şi-l priveşte dintro ptr 
te, zârnbind, 

— Sunt, nici vonbă,, e prea nul 
chiar... după mine... 

— Până vă aranjaţi puleţi sta ka, 
un an, doi. trei. cât aţi vrea, 

— 0, vă mulțumesc, nrulțumest,. 

— Te-oi ruga şi eu să-mi faci pe 
cretarul în timpul sta... cred că niis 
mă refuzi ? 

MD. hu. nu! 

— Imcă una dragul meu: o sătei: 
'ăbnești cu prieteni, cu cunoscuţi, o si-i 
sjungă una. si alta pela urechi, să nui 
copil şi să da! crezământ la toate île 
curile, Fiindcă ste văd om de lume nou. 
0t să-ţi vorbesc pe sleau: un singu 
amant a avut Lizicuţa: pe căpitani 
Vădescu. Dacă veneai cu 2 minute m. 
e vreme, îl întâlmeai aici. legătura asla 
vui-a mărturisit-o chiar dânsa... Noi SU 
“em ca doi buni prieteni O iau afost 
la partidele de vânătoare, la câte p. 
trecere mai selectă, îi fac şi-mi face em 
fidenţe. 

Despre Jipp nași putea spune nituit, 
abea ieri mi-a ajums pela urechi. 6» 
leşte jumătat: de păhăruţ şi apoi com 
nuă: Iţi făgăduese solemn că mâna 
descos... să ştii însă o vorbă dela ni 
dacă sa 'ncurcat cu brazilianul ăsta 
apoi a făcut-o numai din amor propriu. 
prea iși frâng cucoanele gâtul dupi£ 
Acum că te-am pus în curent am si: 
rog ceva: 

— Saud... 

— Nu cumva să faci vrea aluzie! 
ricăi... întrun menaj modern explic 
scenele, sunt. lucruri de prisos... anme. 
fiecare dintre scţi să lucreze per 
propriu si să se ferească de celălalt. 
însă prorniţi cai să fii cuminte ui 
asa ? 

Filişann golește întreg păhăruțul. si 
veste 'un început de oftat. și apnk 
moale din cap. 

—- Asa e că-i delicios? lu mă m. 
nesc după aroma asta te portocale! Vi 
iei un păhăruț? 

— De, a să mat 
foarte hun. 

-- Cum văz, o să ne "mprietenine: 
tinere... ce mai chefuri şi escapak: 
să punem la cale... numai să nu ne 
ti, Margot. nevastă-mea... ea polii 
la culme şi nu s'a. putut dezbăra de ti 
prejudecățile. ri. acu aprinzi și c ţii 
din acestea ? Cred că aşa ceva nat 
mat până acum: havane: veritabile! 

Fiişanu putăce întețit din trabuc e 























iau... e 'ntradu 



















































h mantale subţiate, roase până la 
mală, oamenii  tremurau de frig 
finși în jurul sobei. 

'Wmina lămpii prinsă în straturile de 
i ce se îngruşuu înălțându-se înspre 
ian. forma o pată alburie, translueidă. 
dun felinar sleit în ceaţă. Ne mai 
ind răbda fumul ce ieşea din sobă 
saluri. oamenii cu ochii micşorați de 
irimi, deschiseră ferestrele, înjurând 
Iţi Dumnezeii. 

- „Care eşti ăla care înjuri? 

-„Trăiţi don' plutonier, am îngheţat 
+ (ie, 

- „Deschide-ţi ferestrele boule! 

- „le-am deschis şi degeaba. 

- „Deschide.ţi-le şi pe alea din faţă. 
% faci corent... 

- Se sparge sticla don' plutonier.... 
„Nu se sparge. 

|-,Sa spart... nu vam spus eu. 

> Dacă ai stiut că se sparge, la ce-ai 
his ferestrele ? 


- „Dumneavoastră aţi spus. 

-„Mişcă de cumpără sticla şi nu mai 
i. i 

„Se pate lipi cu o bucăţică de hâr- 
E. Care aveţi mă hârtie ? 

- „Nu-i nevce, sa spart la gură. Ţine 
i a9a, 

— Inchideți ferestrele. 

- „ku zic să dăm focul afară den 
hutonier. 

-ășa mă băete. Stirgeţi-l binişor în 
dal, că se poate aprinde un incen. 
m, Că la soba asta nu vă mai încăt: 
vu. Face fum de când am venii 
acute .. sunt nouă ani de-atunci 


inu se stingă cumva. Ameţeala uşoară 
mi cwrinde îi face bine. căci îi mai 
wlste sbuciumul. 
= Ayropi, deseară 
- im de gârd să 
1-0] dracului de articol... du-te de-i 
me fracul, vino să iei masa, şi-apoi 
sreem la Alhambra... e reprezentaţie 
beală astă seară. Am să ţi-o recomand 
Bivonne. noua mea amantă... straş- 
ici bucăţică. numai să nu-i faci curte 
puls ! 

- Vai de mine! 

l- (lumesc,  elumesc.  Dealtminteri 
ințisca e amorezată lulea de mine! 
l- du plăcere asi merge, dar n'am 


ce te faci? 
transcriu un artți- 


-Nai frac?! Cum se poate una ca 
e? Dacă Lizi are pottă să vii la lo- 
hi în frac? Trebue să mergem nu- 
idecât la croiterul meu ca să-ţi co- 
adun frac! 

[defonul de pe săliță sbârnie răgu- 
Pădescu schimbă câteva vorbe n 
muește și se mtoaree numai decât. 
fanroio nene. ce-ai urmat d-ta la 
s? 

“filosofi și filologia clasică. 

>, ce bine era să. fi urmat drep- 
sau măcar stiinţele economice... 
ui fi plasat, numai decât... Dar asa. 
a: pazetăriei, te pricepi cumva? 
Nu mă pricep. dar dece mă 'ntrebi? 
-Mă bate gândul să scot o guzetă 


-Pentruce, dacă nu sunt cumva prea 
cret? 

-Fi de d-ta nu mai mă feresc acum: 
ibulesc să sect gazeta asa cum o 
a, peste un an, la remanierea mare, 
ministru. Pot paria. pe ce vrei! 


UNIVERSUL LITERAR. — 


pai 


FRI PT A 


de GH. BRAESCU 


„Să nu iasă fum ar încălzi 
mare. 
„E mare şi dezeaba. 

— „Nu trage coșul. 

— Ce vorbesti mă, că-s burlanele nui.. 
Nu s'a atins nimeni de ele. 

— „0 avea vreun heteşug. 

— „Trebue să ailă ea ceva de nu tra- 
ge că doar, nu-i neroadă. 

— „O fi supărată. 

— „Na primit solda. 

-- Mă tem că nu i-a dut 
conced.... 

Si martirii. copii nevinovaţi „lesne ui- 
tători de suferinţe grele, se întireceau să 
glumească pentru a străluci în faţa su- 
periorului. 

„La noapte nu doarme nimeni. 

-—,„Da de ce don' caporal ? 

— „Suntem comandaţi de sirvici, 

— „Ce sirvici don” caporal. 

— „Avem de făcut pepteni. 

— Hă, hă, hă... așa e, bine zice don 
caporal... Ştii ca. hai să jucăm fripta. 

— „Bime zici. Ia treci coiea, la rând... 
Faceţi cerc... Siaţi să aleg eu; 

A—la —ba --la —por—to—ca—la ce-a! 
mân—cat— de — te-ai-—-um — tlat—şap—te 
pi—te—și —un —pi —toi —şi—un—ca --val 
de—u—stu--—roi 

Ultima silabă, intr'adins socotită, căzu 
pe capul lui (Gligore. stârnind 0 explo- 
vie de stricăte şi urlete de veselie. 

— „Auuu.. treci camarade!... 

Si aşezându-l sub lampă. potrivindu-i 
mâinile la subţiori, caporalul se opinti 
din răsputeri, şi-i arse co palmă care 
răsună înfundat fără să clintească din 
loc pacientul. 


O ciucănitură în 
anunţă * 

— DL. conte Rick. 

— Pofteşte-l în biroul cel mare. 


— Asta-i prim secretar la Legația 
Germană... am de aranjat cu el o fur. 
nitură de locomotive pentru căile ferate. 
si punând arătătorul pe buze: şperţul 
pe din două, frăţeşte. In zece minute mă 
ntorc... in de citeşte ceva până atunci... 
uite ici în Monitor. ultimul meu dis- 
curs. 

Dar dece nu-ţi razi mustaţa hre ? Ai 
fi mult mai şic! i 

— U rad, o rad, 
rasă. 

— Puneţi pe urmă şi dinţii... omule să 
nu te vadă Lizica asa. că-i vine rău! 
— Siour co să-i pun... sigur! 
— Vas că te duc eu la dentistul 

stru să te aranjeze. 

Câteva minute Filişteanu a. rămas ca 
zi prestit Fără putere și mai ales fără 
umbră de gând. Dar pâcla sa destră- 
mat dintr'o dată și gândurile au prins 
să se îmbulzească în neorânduială. Când 
îi vine să urle, să tropăe, când să se 
facă ghem și să se aştearnă pe plâns 
ca un copil. Da teamă să nu se întoarcă 
Bădescu mai curând. hotărîrea supremă 
a luat..o fără a mai sta mult la cum- 
pănă. Timtil ca un hoț sa strecurat din 
casă. a tăiat nici repede nici agale curtea 
și grădina. sa aruncat în prima. trăsură 
și dus a fost pentru totdeauna. 

Bădeştilor, ca amintire a trecerei lui 
vela dânşii le-a rămas pălăria nouă, 
nouţă. pe care Filişteanu o cumpărase 
dela un mare magazin din Paris. şi de 
care uitase cu totul în dârdora plecării. 


ION DONGOROZI 


bine, 


că-i 


drunnul în 








uşă 


și servitoarea 


cam mai purtat-o 


no- 


uligcre era un soldat cu mintea în- 
târziată, cu ochii mici, cu mâini păroase 
de gorilă 

El nu iăcea instrucţie, nici teorie, nu 
işea la paradă, nici la inspecţie. Din 

ând în când pătruns de un dor război- 
nic nelămurit, atavic. smuncia câte-o ar- 
Mă, cu care anienința pe cei din pre- 
jar cu miiscări de atac furioase, cari 
»uneau soldaţii pe fugă. 

Gligore avea în primire bivoliţa colo- 
nelului, pe care o îngrijea ca pe ochii 
din ca», dorniea alături de ea, încălzin- 
du-se la suflul ej, puternic și primăvara 
e uşura de lapte, sugânad odată cu ma- 
lacul în; râsetele camarazilor. cari se 
oțărau, veselindu-se cu scârbă. 

Jocul era în toi. Oamenii nu mai sim- 
tiau frigul. loviturile cădeau grele ps o 
parte şi pe alta, Gligore se întorcea ră- 
„ând prosieste şi arăta la fiecure dati 
pe dom” plutomier, insistând cu încăpă- 
țânare bolnăvicioasă. 

De altfel nu-l cunoştea derât pe dân- 
ul, 

După încorporare îl  bătuse câtova 
săptămâni la rând pân; când niedicil 
seduşi de membrele lui puternice, îl tre- 
cură, în loc să-l reformeze, în serviciul 
auxiliar. 

in fierbinţeala jocului şi mânat dim 
palme, Gligore ajunsese pe nesimţite a- 
lături ce scba de tablă. care se înădţa,, 
dreaptă, lucitoare, lângă el, 

Plutonierul stătea pe marginea mesei 
și privea in'eresat, apreciind loviturile, 
încurajând oamenii din ochi, alegând cu 
plăcere diabolică pe cei mai puternici, 
“ari loveau, rerezindu-se apoi cu toţii 
să-i bage degetele suh nas. 

— Poe! bâz.. 

— Trose!. băz..: 

—: „Don plutonier. arăta Gligore, stâr- 
nind chiulbhan de veselie în jurul lui. 

Dar iată că prins în horă, furat de 
joc, plutonierul care până aci stătuse 
în rezervă țrovocat de îndărătnicia lui 
Gligore, se ridică cu ochiu isteţ să-i ardă 
şi el cu scle o paimă. pe care o dorea. 
nepomenită 

Plini de bucurie reţinută, scontând re- 
sultatul. oamenii lărgiră cercul, pentru 
a lăsa svperiorului câmp de manevră. 
scuipând în palme, șeful se lăsă pe spa- 
te, se cumpăni în aer și dete drumul 
loviturii care prea mult calculată căzu 
uvoale şi degetele plutonierului rămaseră 
prizoniere în mâna de om primitiv au 
lui Gligare. 

— „Don' plutonier, răsuflă ușurat vlăj.- 
zanul şi strângându-l în braţele lui pă- 
rcase, îl asșeză lângă soba instalată a- 
colo, fără fclos de nouă ani de zile 

Pierzânilve-şi  cumpătul,  plutonierul 
wavu timp să reflecteze şi nu se îmvo- 
trivi. increzător în teama ce le inspira, 
convins că nu va îndrăzni să-l lovească 
nimeni se lisă potrivit de Gligore râ- 
zând silit cu un încenut de îngrijorare, 
sperând în orice caz să ghicească repe- 
de. ca ajutorul oamenilor binevoitori şi 
lasi. 

Dar nu trecură multe clipe și primi 
dela Gligore o palmă brutală, care îl 
culcă peste soba ce se răsturnă odată cu 
el. Damenii înlemniseră, se făcuse tăcere 
can asteptarea judecății din urmă. Când 
se desmeticiră. plutonierul alb ca varul, 
preu lovit în coastă: abia își mai trăgea 
sufletul. 

Vrând să 
în fine de ce scotea fum de ucuă 
de zile : Navea cos. 


ridice soba, soldaţii aflară 
ani 





584 — UNIVERSUL LITERAR 


CETATEA LOMUL 


Distanţa dintre vestitele cetăţi de pe 
malul Dunărei, Vidinul şi Nicopole, fi- 
ind prea mare, Turcii au găsit cu cale 


—- 


narea să supravegheze, fiind mult mai 
aproape, capitala Olteniei, Craiova. 


După cum se poate observa în planul 





CETATEA-ORAŞ LOMUL (schiţă luată de ing. Spaar la 1751). 


să ridice și să întărească între acestea 

o altă cetate căreia i-a dat numele de 

Lom după așezarea slavă l.omgrad,. 
Paşa din această cetate avea însărci- 


din fig. noastră cetatea aceasta era nul 
mult militară, custelul ei fiind asezat în 
ridicătura din partea Nord-Vestică a ce. 
tăței, 


Castelul erau prevăzut cu $ bust 
de diferite forme, deci destul de plerui 
chiar fără ultima apărare ridicati pe 
tru peutejarea locuitorilor din otis, 

Tot din plan mai observăm apoi ce 
tatea avea două porţi principale un 
şezată în partea sud-estică prin curti 
mergea la cetatea Nicopole iar alti 
cea Nord.vestică prin care se mergea vii 
la Vidin cât și la Nis. 

Peste Dunăre apoi pornea 0 ullă ti 
spre Craiova din care se despărțea ati 
ce ducesa la Orşova ţinând cursul Du 
rei în sus. 

După cum se prezintă în plan. La 
era asezat la o încrucișare «le (luni 
principale, 

Figvra noastră, care reprezuli i 
rea generală n acestui oras-cetula 





cum şi planul cetăţei o datori in 


vului Spaar cate a fost însăreitu 
175 de către corandumentul sustii 
să facă vederzu şii planul cetăţilor 
fusemnate de pe malul Dunărei cu 
cepere dela Ulm si până la Vidi, 

Spaar însă vizitând şi această e 
ce i-a făcut impresie frumoasă a 
cu €cale so treacă și pe ea în ul 
său ce se păstrează în arhiva Minis 
lui de Năzboi, dela Viena, secția rul 
grafică, 








MIE, POPISU 


CETATEA SILISTRA 


Pe malul bătrânului Danubiu chiar la 
cotitura acestuia spre Nord-lst se află 
asezată străjuind malul din cele mai va- 
ch timpuri, străvechea cetate cunoscută 
suh numele de Durostorum, iar astăzi 
cub cel de Silistra. 


Aşezarea aceasta, cuibărită într'o po- 


Nuşilor și de nar fi reusit împăratul Li 
„antin feri Zumnisches în 931 să-i scoută 
de aici poate că ar fi rămas și până as- 
tări. 

După căderea dominaţiunei  bizantiue 
orașul ajunge în veacul al XIV.leu în 
stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, care 


Cedarea cetății Silistra la 1829 Ruşilor 


ziţie toarte pitorească pe malul Dunăre 
înconjurată de întărituri naturale a ju- 
rat din cele mai vechi timpuri un rol 
foarte însemnat în părţile acestea. 

Aşa în 58 a fost ocupată și pustiită în 
mare parte de Avari, în 977 a cunoscut 
stăpânirea Ruşilor conduşi de Sviatoslav 
— prinţul Kievului — aduși de Bizantini 
pentru domolirea avântului Imperiului 
Buigar. 

Oraşul şi împrejurimile plăcură muit 


se întitulează „Dispot ul Durostorului”, 

Din stipânivea Româănilar trece apoi 
în aceia a Tureilor cari reuşesc să înfi- 
inieze aici una din cele mai puternice 
cetăţi—raia, întinzându-i posesiunile şi în 
partea de nord a Dunărei pe pământul 
Ţărei- Românesti. 

Iată ce ne spune cronica anonimă în 
privinţa aceasta: (Dărstorenii 1) cei din 


1) Mag. st pentru Dacia, vo!. 4 vag. 107, 


Silistra) sau iutins de au luat ude 
țile dela oras în sus până la (nea) 
între bălți pe unde este uscat făcuse ll 
sate turceşti cu subasi şi nu avea jilr 
ai nostri să-şi stăpânească moșiile, ni 
Domnul să-şi ia vămile ci se fătul 
lucru foarte rin carele se încenise li 





zilele iui loan Voda (Mavrocordat 
Iinprejurul „acestei cetăţi — cânt lnţ 
parte din patrulaterul  Silistra-Var 
Suimla Rusciuk -— sau dat în deci 
veacului ul XVIII.lea și începulul dy 
de al XIX-lea, după ridicarea Rusi 
lupte crâncene. ] 
Zidurile cetăţei au fost unartore tii 
Rusilor şi nu mai puţin apăvărei îndii 
jite a Turcilor. | - 
Totuşi ea a căzut în mâinele Du 





IAR PROTEJAȚII 










Hi pnliticale,.. Venirea nouilor zuver. 
eubnce uţă stuc ploaia căpăluirii 
tizanilor, Din nenorocire  accustă. 
ee nu scuteşte «dn vavagiile ei nici 0. 
ul hteraturii. Este, prin urmare, și 
ami. obiceiu! răsplătirii concursului 
alitic prin protecţie Iiteraro-editarială, 
mos cazuri concrete -- autori ruginiţi 
ptovimcie, apozanţi iucorigibili. cat:, 
en vicaţi întreagă, asteaptă să-si tipă- 
versurile. unei tinereţi incerte, 
enlute în noaptea timpurilor. Pecaici 
ahirierea de servicii. subjugarea lor 
te are cari ca unică răsplată. sar 
imi să-si iu răspunderea Dbudzeta- 
a celor câteva pagini de ofuri, răsu- 
hte din chiar momentul exteriorizării 
i i 

Si mai vorbesc de unii uutori de in0- 
wrafii comunăle sau iudeţene feare, de 
te mul multe ori nu ajun să se vea. 
ls deplin: cari nu obtinut, în loc de 
ie altă favoare, dreptul de a adunu 
moeralii, documente şi... (mui ales) a- 
aţi. 

Ş alți protejaţi —- cei mui delicați — 
si ai sexului fruinos. 

Femeile sunt - - dim acest punct de ve- 
i — mui orpolioase decât bărbaţii. 
ja atit când creiază, cât mai cu seamă 
ind ica muze veritabile sau de contpa. 
ul, prileiniesc creațiuni, Natural că 
vi lărbuţii. nu putem avea posihilita- 
W să încercăm astfel de stări sufletești. 
Sintși e asa de greu să găseşti o fa- 
pe, muză. avănul şi puţin  bun-simnț. 


sia ori în Î810 si în 1828. iar în 1853 
Piiluvile acestei cetăți sa sfărâmat o- 
si cu mândria și tendinţa acestora de 
pune mâna pe cetatea lui Constantin 
* Mare de pe mulurile Bostorului. 
Ha 1 ua reprezintă un cupferstiele 
Memporin al codărei acestei cetăţi 
ilor în 1820, 

h urma congresului dela Berlin 1RT7S 
stra a fost trecută sub stăpânirea 
uhi Stat bulgar ce se întființă la a- 
tă dată iar în 1913 în urma păcei de 
Bucuresti în stăpânirea Românilor 
bare se află și astăzi cu tendința de 
i căpăti vechiul rol de odinioară. 
fura noastră II reprezintă Silistra 
acum se afla la sfârsitul veacului al 
jll-leu, când ora sub Turci. 

Pivind figura -- cu mulțimea mos. 
bir — ai impresia că. Turcii au vrut 
irilice în părţile acestea un nou on- 
innpul, în mijlocul căruia se înalță 
ahua Si. Sofie. 


MIL. POPESCU 








Nu zic că, uu sar găsi. dar, faptul că — 
totuşi — apar atâtea vclume de .poe- 
zii“, duvedaste cât de redus e numărul 
ucelora care au curujul să aducă la vea- 
litate pe tinerii lor udoratori în versuri. 
Să fie oare din ciuza excesului «dle nuilă 
'ure le împiedică să sacrifice. odată cu 
gloria artistului. pe aceea a inspiratoa- 
rei 

Acenzta explică. în bună parte, de ce 
se publică atâtea versuri si. mul ules. 
insoţile de dodicaţii : femeile se cer. mă- 
gulite, fără să mă gândesc la utfe in. 
terese. 

Dar să lăsănu ecnereltul să vorbească : 
nu de mult răstoiam unu volum din edi- 
lorialul „Culturii Naţionale”. Remaurcam, 
aici, două bucăţi, semnate „Doamna X. 
lu prima, această niodestă doamnă ne 
declară despre „poei” — nici mai mult, 
vici mai puţin = că „e brav, căci a dat 
probe de virtuţi militare”. că 

Su distins în lupte măreţe în Buleani 


brevetul le,  opstprezece 
ani, 


Rica câștigat 


ri — în fine — astăzi 
poartă pe-u lui frunte Lauri de vitejie ! 
ră intoneuzsă i:  Dicinu 
Poozie ! 


Și pc tut 


lu epilog” tonul se menţine —— deși 
scris lupă patruzeci de uni”, el anmin- 
teste puotului că focul pe care i lu a- 
prins în suflet, vu străluci mereu, îlu- 
minat de pmharul scump al geniului său”, 
Natural că poetul copleşil de useme- 
nea delicateţuri (udlăogați că e şi ofiţer) 
na putut rezislu si sa dat Ia stampă, 


* 


PRO MUSIS! 


Din exemplul citat se vede cât «dn vi. 
novate sunt femeile în producerea si. mai 
ales. în tipărirea literaturii proaste. Nu 
mâi zic că primele nceustre versuri Je 
sunt dedicate lor. Adaog doar că rar 
de-i întâlni o femee care, dându-și pe 
faţă desgustul, să svârle în obrajii tă- 
nărului versuitcr toată indianarea pro- 
dusă de niște înseilări lipsite de cel mai 
elementar simț al poeziei, ul sfintei si 
eleinei, poezii. Mai de grabă vei întâlni 
din celelalte care. ca de piidă Doamna 
N” găseşte (şi cu achii tinereţii inexpa- 
rimentute, ca şi cu aceia ni unei gâr- 
boveli uitate de Dumnezeu și de oameni) 
diamant în orice cărbune, geniu în orice 
vierme. Sau ca alta care a deschis listă 
de subseripţiune pentru tipărirea unei 
cărţi imbecile. ori ca a treia care şi-a 
sacrificat zeci de mii de lei din propria 
uvere spre a-și inobila soţul (pe lângă 
liflul academic, care, se pare, că nui 


LATVERSUL LITERAR. — 585 





cPalaces Usicpear'eă OO 





can dă de Lucru) cu iitlul «dle raducă- 


tor de duzină a unei comedii de măni 
7-a. cditulă luxos de aceeius „Cultură 


Natională”. 

Si câte alte cazuri! 

In toate e o slăbiciune femenină cara, 
ca toate slăbiriunilo se cere mâzulită— 
chiar dacă, îv realitate, raporturile dir. 
te poet și muză sunt dintre cele ruuă 
dure. 

Si cânt te gărmulesti ce servicii ar pu- 
tea aduce ferneile. aceste [emei atât de 
vinovate. literuturii. Inerederea oarbă 
te care se bucură ele în faţa respeeti- 
vilor l-ar caranta reusita. Inzestrate cu 
arecare simț, critice si cu puterea de 
a se, uespersonaliza (adică de a nu că- 
dea in mrejile măgulirii) ele near pu- 
tea scuti de parcurgerea alâtor pagini de 


maculatură verzificată. Lăsinul să near- 
ză spre lumina zaţului numai  cecuce 


întradevăr, poartă pecetia definitivului. 


slo ar binemerila dela cetfilori. Să mai 
adaog că ar orienta tineretul care în- 
târzie — inutil -— pe pragul scrisului, 


spre acupaţiuni mai fructuoase şi. deci. 
mai folositoare lui si societăţii? 

Si dacă doriţi încă un câștig. gâmli- 
ți-vă, că nici ele, nar mai continua să-si 
verifice grațiile după ultimul poem. nici 
mai ales să si le vândă pe pretul neva- 
lorificat al unar înscilări hibride. 

Să nu fi venit oare timpul ca min- 
ciuna să ae sparaă si viuța imorală în 
care unii uu tirât poezia să ia sfârșit? 

Natural că întrebarea mea, ca dealtfel 
tot articolul. se uilresează femoilor it 


mănu cărora văd salvarea literară u 
întregului neam omenesc. 


PAUL 1. PAPADUPUL, 
DD N MU N NR 
NOTE BIBLIOGRAFICE 


Au apărut Manuale de Liiuba 
nă — după ncuu programă analitică — 
pentru toate clusele de liceu le: St. Pop, 
A. Luru Amtonescu și Paul 1. Paipado- 
bul (cl. E--1I): St, Pop şi Paul I. Papa- 
dopol (cl. III—IV); St. Pop. Paul [L. Pa- 
padopol şi Stella Purnea (cl. V—VII). 


ruină 





586. -— UNIVERSUL IITERAR 


1 e ca ÎI „e ua 





CP'OBRac a8 circezaaaealaas: 


TEATRUL NAȚIONAL 


LETOPISEŢI de MIHAIL SORBUL 
In penuliima seară u lunei August 
Teutrul Naţional şi-a luminat rampa si 
a jucat „Letopiseţii”. piesa d-lui Mihail 
Sorbul. 
Piesa aceasta a fost scrisă de mult. 
A stârnit discuţii după ce a fost cuno- 


scută. bar a vănlit însuşirile neobişnu- 
ite de dramaturg ale tânărului — pe 


atunci —. scriitor Mihail Sorbul. 
Către un sfârşit de stagiune su şi 


| 


| CA 
& 


e Lega E 
d. LIVIU REBREANU 









iucat. Căldura de atunci din sală. şi 
voate graba scriitorului de a i se juca 


piesa oricum, nau dat niăsura valorii 
„Letopiseţilor“ tinereşti. 4 
Cald a fost în sala Naţionalului şi 





je 


ii 


Pi 


d. MIHAIL SORBUL 


aci la deschiderea stagiunei din ăst 
an. Dar piesa a fost altfel prezentată. 


Textul a primit pintenul maturității au- 
torului. Şi pregătirea sa făcut cu mai 
mult entuziasnu. 


A intrat în tradiţie, ca la deschiderea 
Naţionulului -— să se joace o piesă cu 
subiect istoric, -— piesa unui schiitor cu 
trecut în literatura dramatică. 

Piesn „l.etopiseţi* are subiect istoric 
si d. Sorbul are un trecut literar dra- 
matic, cu care fără îndoială că şi li- 
teratura dramatică originală și Teatrul 
Național se mândresc. ori decâteori se 
amintește de „Patima Roşie“. 


e luat din 
Din vremea 


Subiectul „,L.etopiseţilor * 
hrisoavele istoriei Moldovei. 
hr Ton Vodă cel cumplit 





Ajuns Domnitcr al Moldovei şi-a do- 
bândit numele de Ion Vodă cel cumplit. 


căci fără zăbavă osândea pe boerii pe 
cari îi dovedea trădători şi mişei. Inu- 


ante de a fi domn şi chiar după aceea 
i sa zis lon Armeanul, fiindcă armeancă 
îi era mama. Numele acesta, rejetat. îl 
arăta ca fără lecământ cu ţara. 
Mai ales îi era aruncat cu învrăjmăsire 
cuvântul .„armoanul“. 

Atunci a hotărît Ion Vodă să sc în- 
coare cu tata bătrânului și înțeletului 
hoer Lupea. Să se lege de ţară, Bverii 
unelteau însă. Uimblau după schimbarea 
Domnului. Orice schimbare era o vântu: 
rare de onoruri. Si-au căutat boerii să 
nrofite de răsboiul cu turcii. fiindcă 
Vodă n'a, voit să le mai plătească dirile, 
căci ţara era săracă, spre a-l detrona 
ca să aducă Domn, pe Petru Schiopu: 
fiul Doamnei Chiajna. Si lon Vodă + 
omorât în faţa femeei. care-l iubea şi î 
căutat și "n tabără că-l apere de dus 
mani, 

+ 


Piesa e în versuri. 


In versuri simple şi cuprinzătoare 


d. BULFINSCHI 


Sunt unele întradevăr impresionant 
prin greutatea înţelesului lor, redat în 
formă simplă de cronică. 

Forma versurilor a avut o mare în 
râurile asupra interpreţilor Dacă ar fi 
test dificile, dacă ar fi avut ritm greoiu. 





d. MORŢUN 


ar fi fost spuse obositor. In genere.ar- 
tiștii nu apun cu desinvoltură și nici cu 
simpatie chiar, versuri. Pe cele din „l.e- 
iopiseţi” le-au spus în general bine. 
Puate şi printraceea, că sunt jresărate 
cu cuvinte arhaice, care dau deosebit pi- 
toresc. 


+ 


„Letopiseţii“ âu dovedit încăodată, ce 
avtiturlini de dramatizare are d Mihail 
































Sorbul. Stie să precizeze și să intensifă 
momentele dramatice ; ştie să nuanțeti 
dialogul ; știe mai ales să individual 
zeze personagiile și prin dialog și pr 
acțiunea pe care le-o determină. 

Dacă am releva din „Letopiseţi" numi 
momentul de  doboritoare  intensiki 
când trimisul Sultanului dă lui Ion Vb 
0 scrisoare, în care-i citează pe boi 
trădători, — scrisoarea a fost înmâna 
în prezenţa boerilor. — ar fi desul, ÎN 
tuşi momentele sunt legate. sunt îns 
ris. sunt determinate firesc 

Noi conchide, că e bună piesa 


d. CALBOREANU 
topiseţi“ şi bine-a lăcut d. Liviu Rebra. 
nu. că a deschis stagiunea cu ea, Pr 
cum bine a făcut încredințându-i dir 
ţia de scenă, excelentului director d 
scenă, d. Soare. 


Piesa a fost jucată bine. 4 

Dacă cităm, că în roluri de planulia 
doilea, au fost d-nii Calboreanu și Mor 
ţun. se înţelege măsura jccului și antet 
artiştilor. 

lon Vodă a fost d. Bultinsky. 

Acest ariist are preslouij rolurilor | 


rului şi are “calităţile de “inipunerea ln 
tului. 

Rolul iraportant al femeei nelegitim 
a voevodului, l-a interpretat d-ua Sarat 
TŢopa. i 

Precum altădată când a jucat da 
Topa. ne-am spus aprecierea sinceră 
o așteptăn: să-și dea măsura talentul 
asa spunem acum. că întradevăr ani 
mare talent şi are si o disciplină di 
înfrângerea dificultăţilor. 

In roluri secundare, d-nele Iri 
dejde şi Gaby Danielopol. Cea din 
mai vioaie și mai impresionantă. | 

D_nii Calboreanu, Morţun, Bălțățeani 
în roluri de boeri, urzitori de intrigi. Ra 
luri dificile. dar interpretate cu adâni 
înţelegere 

Impresionant. ca măsură, ci tact e 
putere de a determina așezare și chibi 
zuinţă, d. Ciprian. 


Sărhătorească deschidere de stagiu 
Ii dorim continuare la toate premieri 


B. CECROPIDE 








UNIVERSUL LITERAR. — 587 


pi ca sin c es 





IL GRECO: REGELE FERDINAND 


INĂLȚIMEA: 2.05. LĂȚIMEA : 1.66 


“ordin: $ Înfătice A i e : cp ui - ai . TA = AA . fi 
goe Ferdinand este înfățișat în pi subrenumii „Il Greco” din pricina ori- stia îu insule că la Veneţia se afla v ple- 


kre imbrăcat într'o armură şi purtând zinei sale :adă strălucită. de pictori. astfel că tână 
ip o coroană de aur, In mâna dreap- Născut în insula Creta, în 1548, a ma. rul Theotocopuli se hotări să plece acolo. 
ine mina justiţiei si în stânga, uşor  nifestat de tânăr minunate dispoziţiuni După ce stătu câtva timp la Veneţia 


iată spre pământ. scețtrul regal. Pe pentru piciură şi nu nutrea alt gând de „Greco“ se duse la Roma ca să se pă- 
trundă de opera marilor mae- 
ştri. După o şedere de câţiva 
ami, se duse în Spania şi se 
fixă la Toledo. Cea dintâi dia 
operiile sale executiate în aces, 
oraş, e' datată «lin 1577. 

De-atunci Greco na mai 
părăsit Spania pe care a adop- 
iat-o definitiv ca patrie. 

Dela sosirea sa în Spania, 
arta lui a suferit o trnsfor- 
mare completă. Maniera sa ze 
modifică cu desăvărşire. De aci 
înaimte opera lui nu mai rea- 
minteşte nici pe Tiţian, nici pe 
Tintora' ; e spaniol sau mai 
bine zis este Greco, adică el 
însuşi um pictor care nu se în- 
rudeşte cu nimeni şi a cărui 
pewsonalitate stă mumai în gc- 
niiul său. 

Ceeace îl deosebește este cali- 
tatea specifică a culoarei sale 
puţin cam rece dar totdeauna: 
armonioasă şi distinsă. Altă 
caracteristică a talentului său. 
e predilecţiai marcată pentru 
ascetism. Tioiate personagiile 
lui au um aspect sever şi tau- 
puri de anahoreţi. Dar figurile 
lui trăiesc şi niciodaă un pic- 
tor na tradus cu atâta putere 
flacăra  lăumtrică ce porneşte 
din suflet. 

Datorită acestui dar minu- 
nat de evocare, a fost deaseme- 
nea um mare pomiretist şi nu- 
mai Velasquez îi poate fi supe- 
rior. 

[| Greco a fost supranumit 
„piatomul sufletelor“. Nici un 
calificativ mu i se potriveşte 
mai bine «căci nimeni ca acest 
mare pictor n'a fost mai demn 
de el. 

Dar (reco mn fost numui 
pictor ci şi arhitect,  sculp- 
tar şi scniitor. Dim nefericire nu 
ise afli aruncată o mantie de cât să vină pe continent spre a-şi satis- poale fi judecat azi sub aceste trei în- 
lângă monarh. un tânăr pai. face gustul. In secolul al XVI-lea, Ve-  făţişări, de oarece sculpturile şi serie- 
4 impodobit cu un guler de dan-  neţia era regina mărilor și făcea un co- vile lui au dispărut. 
ine casca suveranului. merţ întins cu orientul ; vasele ei vizitau Tabloul Regele Ferdinand. achiziţio- 
al portretului regelui Ferdinand toate insulele Mediteranei unde aduceau nat de curând figurează. la luvru în 
ta Dominico Theotocopuli. A fost ecoul minunilor ei. Graţie călătorilor se galeria rezervată picturii spamiole. 


DOMINICO 'THEOTOCOPULI (Greco): Regele Ferdinand al Spaniei 













UNIVERSUL LITERAR 


58, 








eu $ dă $ I-sis cu... 


PREŢIOASE FRAGMENTE DESPRE 
ALEXANDRI publică a. Gh, Cardas în 
tevista „Floarea Soarelui” II, 7—12 si 
anu i 

( serisuare autobicarafică adresată de 
voet fisoromănului O. Lbicini, îu preajma 
anului 1856 ; 

U interezantă „uoliţă despre inceputu- 
vile Literaturii romăne” (sennată de poet) 
în care sânt cnurmeraţi (spre 1830): Alex 
Krisoverehyv, C.. Negruzzi, G. Assaki; 
(spre 1844): 1. Gicu PD. Bals, Alexandri, 
NM. Kozălnicoanu. AL Donici. C. Negruz- 
zi (. Necri. Sion, Codrescu, Matei Millo. 
etc. 

15 „serisari din corespondența lui V 
Mlecsandri cu «d. Lacob Negruzzi“. 

O serisoare: Galerie dramatică de ti- 


puri contimporiuti” Matată — MHreasti—- 


Sept. INOT. 


CONCURSUL INTERŞCOLAR cati zul, 

si unul icesta de „Alevărul literar” ne pu- 
ue din nou în faţi o dureroasă probleini, 
contirmânul încă odată si cu toată aspri- 
meu ceeace ştiam: greututea (ca să nu 
zic jimpesibiliiutea) de iu găsi talente li. 
tere printre alcvii seoulelor secunilur> 
Din această cauză lucrăvile,  nolens-vo- 
lens. premiate, cunstitue fericitele cazuri 
ue chiori mire orbi, Norocul cel mare e 
că numărul premiilor e lhnital la 3. Do 
sizur că afunei când mai compuneri de 
premiul I-iu nimeni nu te oblică să-l cor. 
tevi. Talusi, și de diafa aceaste  coumni- 
siunea a ţinut să fie îsi a reusi!) exe 
<iv de tuldulgeentă si de nepăutiniloare, 

VINOVATUL PRINCIPAL ? 
tu lernizinul acesta oxagerul care. cu îni- 
curujurea făţișă a multor părinţi si cu 
aceea lacilă a destui profesori, a început 
să evauleze pragurile liceelor. Departe «: 
1 se pune ereutataa pe talent sau pe lcc- 
tură. grexita înţelegere cure se «lă educu- 
ţiunii secolarilor. face din acestia niste 
frivuli, superficiali și nromleni, 

Mă gâmdsc la cazul unui director de 
liceu care a păsit de cuviință să-si (uri 
uitată fiica elevă în clasa a II-a sa- 
rmilată — deci in chiar cursul înfa- 
tt) Ja unul dimitre concursurile de fru- 
itvuseţe, 

Se mai poate pretiiude delu alţii (cari 
vu-s nici bedagogi, nici intelectuali) adi 
cilucaţiune ? - 


Desigur: 


URMAREA: esecul tuturor concursuri- 
vor intelectuule orgunizate între elevi, Cu- 
ucsc cazuri destule când. ca si mai sua, 
ccunisiunea a tmebuil să închidă ochii şi 


cea Zehearaei 


să scadă din pretenţii -— pentruca Să 
«lia O:urecatit uenorocitelur 
„obeurauri cure nu fuc decât. să ne în 
xvuzească de slăbiciunea generațiilor pe:- 
vu care osanim O! dacă, pornind do- 
uiei, am putea remedia răul! In realitate 
i auvavăr dn titlul de premiaţi unui 
uibuitori e arena stilului. a! căror s[i- 
vit este mai adesea forţiut și a căror ex- 
in exsiunre miroase cule de-o poştă a banan 
litute, 


UN CUSUR AL CONCURSULUI 


capul că nu Sa pus bază pe cuntroțul scou- 


«trmosferă 


este 


lei si al profesorului de limba maternă, 
De aici puţinul interes și tot «le-aici lipsa 
unor gumanţii de sinceritute, Naturul că 
nu gândim să bănuim pe conenrenţii 
| remizţi: cuscustem însă cazul unui pr 
miat din anii trecuţi. căzut la bacalau- 
cit si ta Thuha reanăteă, Să fie o nepri- 
cepere a cemisiuuii exăamiril oare sau 
mai de grată o premiere cu binovoitu» 


Lui concurs ul. familiei (cuntidutul ate 


rm frate, ziaristi ? 


ULTIMELE NUMERE ALE. ADEVĂ- 
RULUI LITERAR“ je au sclu= înlevosan. 
fe traduceri. semnale „AL. MI. Philitrpeiule, 
din marele umorist Georges Courteliuu: 


Prin i do regiment (402) 3 
scutit de carvoadă (59) și 
Dorul Fix (459), 


PUŢINĂ TEORIE (vii) 0) facem pri 
trteă im Sa. cerut si începeru prin «lefi- 
niţia vitei obicinuile: potrivirea exueli 
a sunetelur «dela sfârsitul versurilor, în- 
cenănd cu ultitna. vocală accentuată: 
bu-nă — Dcuă i ec-ră-țu-le —- dră-er: 
tu-le. Dc-uici rezultă ulte două defini. 
ţiuni : a rimei bosate (vi-c — co-li-vic) 
potrivirea aceloraşi sunete itreopând cu 
consguta de sprijin a ultiruci vocale ac 
centuate : a rimei sătace: botrivireu nu. 
mai a câtorvă sunete. sulică numai upa 
rentă qeul-că -- ct-pă). San, rimele im. 
perfecie se mui numesc și asonanţe. A- 
eeastu e realitatea. Si aici ne duce nepe 
tpiviveu (sau polrivirea aparentă) a urat 
=ingur sunet. Astfel în: troâ-ză — u-reâ- 
ză. unde nltina vocală accentuată este 
de fapt. un diftong, adică un grup de 
vocale — căsimh o rimă obicinuită, Nu-i 
acelaş lucru cu: pâ-ză — u-reă-ză. urme 
î-ză trehue să rimeze cu eă-ză. Dar: fa- 
ță — pacia-ţă ? Iotărit: rimele fiind: 
aţă — iăță —— ne păsinu, fără doar si 
[uute. tot în domeniul asonanţai. 

Ne-ain lămurit? 


SE ANUNȚĂ pentru toamnă noui si 
vumeroase periodice biterare. Una ar fi 
„Vitrina literară“. alta „Reclama litera- 
ră“ a treia... „uzia literară“ si câte al. 
tale. Se dau numele viitorilor directori 
(de câte mumere?). cum și motelul ce. u- 
nele din cele. vor urma. Un lucru puiciri 
anticina : le asteptăan cu multă nerăbdia- 
ve. le rugăm însă să iea slin vreme toate 
măsurile astfel încât să nu-şi însele si 
să nu ne însele speranțele. A scoate o re- 
vistă n'a fost nici când o jucărie, A scoa- 
te o revistă cu toată grije si reoularita- 















tea este astăzi una din cele nui Serie 
îndotetniciri. Ia cere: hui, talent ba 
pricepere și muncă. Cine nu slispured 
unul singur dintre aceste riulipei 
sivi. să se oprească «lin capul locul 
exact acelas lucru trebue să facă ori 
crede că co revistă poale îiv 
chiar din cele puţin rentabile. 
Pr 












































MARGARITARE IUDEE. au ci 
lat elegantul volum de versuri a IE. 
“Theoslor Nasen, 

Serise cu multă  sinecritate, por 
D-sale sunt pline de imagini bune a: 
uvânt tineresc. Din ele se degujeazi 
suflu pur românesc, de sim pitares 
întâlnit. Spre edificarea celiloribr 
în actualul număr, la pacina resped 
poezia „4 nusirc” serisă cu o uit 
delicateță si cu suflet de mun rnmir 





STALIILE DRAGOSTEI. in pruit 
verdlucție, romanul celor patru ue 
Alexis Nour, Dr. lgvec, Sărmanul hr 
stok si Alex. Pilciurescu, — pe cul: 
vecenza într'unul cin numerile vi + 

Cunoscuri fiinl competenţi si uit: 
late» literară a celor patru scriitori, e 
tori, romanul prezintă o chezăsie i: 
de însemnată pentru cetitorii de lit 
tură bună. 


„STAFHLE DRAGUSTEI a prim 
nutorilor scoalerea unui volunu în ÎS 4 
panini tipărit îu Dem cundițiuui teh 
si spiritual Hustrat, 


„HANUL SAMARITEANULUI. 

Desi criza cetitorilur sa aceeulubită 
din zi în zi toi. mui mult, totusi pat 
revistelor continuă cu ilninalenţă. Dă 
“a si ciupercile, după două trei ze b 
viuță anemici, se usuc și pier. Dar dă 
apar reviste proaste esti mor chiar dh 
primul număr, nu e mai puţin iulerări 
că sau născut si ultele ulestul de bu 
și de bine venite, 

Printre acestea putem  enumări.” 
plăcere : „Honul Samuriteanului” ce 
apara sub direcţii marelui și cum 
tului nostru scriitor: Calu Galaction 

Tipărită pe hărtie velină si în cot 
țivni tehnice b'epruxahile, noua ret 
«luca, atât prin format, cât și prin 
ținut. o notă cu totul nouă și per 

„Haaul Sumariteanului”, apare | 
ru colaborarea unui grup ale leneri ae 
ituri. cunoscuți și încercaţi în ouenl, 
teraturii noastre. (ia noutate ude col 
rare, revista îmbrăţisează, cu caală 
ție si pe scriitorii reprezentativi ai | 
vaturii noastre minoritare. rlintre 4 
cilăm, pe d-nii: lukassy Anuirei ing 
shit), Dr. Bernard Cupessiux “cert 
nă) și d-nu Dr. A. Mibashan care 
un iuteresant articol despre probl 
vrească. 

Dirure poeţi menţionăm pe d-nii 
Tudor şi lNadu Boureanu. In restul 
inărului  înteresante  auticole seri 
d-nii Emil Rigler-Dinu, Alexis-Nout, 
DY. Barnoschi, 

Cronicele sunt încredințate punelor 
cunoscută şi autentică valvare ale d 
Ganvil Peirescu și Paul Sterian. He 
“ăm în deosebi cronica cinematogra 
semnată de d-nu Camil Petrescu, seri 
cu nerv şi cu aulcritatea şi com 
D-sale îndeabyle cunoscută, 

Dorim noului confrate viaţă lungă 
propăşire deplină. 

SCRIA 











































penu, în vizită la o celebră artistă, 
d dendată după seaun, luă cățelul 
me uvlista îl avea pe yenuchi şi îl 
ii pe fereastră. 
lista exelumaii înfurială : 
"(e faci, domnule? 1... 
lălra fals doamnă ! riste Ru 
4 indignat, 

Li 


tri de Fiers discuila 
cu Sucha cruilry. 

Fimul, spuse : 

“Cid iubeste o femec, ultimul lu- 
peara trebue săi spui e că c iu_ 
LE o nenorocire dacă îi spui dela 
ul acest lucru. 

bit de Tiers răspunse: 

lee nu te gândești lu pierdoreu de 
Ma In afaceri, limpul e bani. In 


2 dr sentimente, limpul e dru- 
| 


despre dru. 


il de lors, înt'o conferită a 
tavmul următoarea interesantă re. 
HI despre cărţi : 

Cărțile sunt cei mui buni prieteni. 
pirteni primitori şi disereţi. use 
(joule seeretele re li se spun şi nu 
teulii niciodată. Indulgenta ior e 
buni, Au o singură antipatie 
burrentuată ? nu vor să [ie împru- 
ie, Când Ti se împune acest supli. 
Vsunt atât de vezrale încât refuză 
te mai înteurer lu persoana cure 
i iipru mata. 


sau Dever a[lă într'o zi că un 
iul financiar eros, cure suferise 
ilie condamnări penale, e grae 
ur, 

(euro? întreabă Tristan pe un în. 
n jinuneiarului. 

Wboulă care nu iartă, u [usi con 
ul de toți doctorii... 

A [ost condunnut şi de doctori 27... 
a prezintă nici o gravitate pentru 
pibieinuit cu condumnările ? 


+ 


tind. hoboit de Flores era în 
pn stupid accident îl obligă să ate. 
din aervplanui pilotat de ariutua 
Îl în torărăția căruia făcea sbo- 
le recunoaştere deasupra liniilor 
fe, Piindi nevoiți să rămână 30 de 
brânp în apropierea unei linii de 
fale în aşteptarea unui tren care 
ti :ose, Robert de Flers spienea 
Hr următoarele despre aceustii 
id 


Pemâ- 


jeiplată nu am înțeles mai bine 
au auceeu, dle ce sul atât de truste 
tind nu trece nici un tren! 


Li 


inu Scholl spunea despre un mare 
d secolului trecut, vestit pentru 
jițile sule conjugale :, 

un soţ cdt se poate de rău. dar 
in vdduo extraordinar do reusit! 





Iiencnrea OO 


TINIVERSUL LITERAR. — 589 





lo caz ca 


INTREBUINȚAREA 
CA FORŢĂ 


AFRULUI 


Vântul a fost odată o zeitate. E 
de-atunci. 


Mai apui, aerul era unul din cele patru 
elemente esenţiale : aerul, tocul, pămăn- 
tul si apa (Pytagora, Platon, Aristot). 

Astăzi aevul este subjugat la fel de fel 
de mecanisme. In miscarea. lui naturală. 
omul l-a pus să-i împingă corăbiile pe 
apă, să-i învârtească aripile de moară, 
să-i scoată apa din râuri sau lacuri. 
să-i aprindă și ardă combustibilul prin 
tirajul forţat al cosuriior. 

Insuflețit de miscare artificială, (su- 
flătcrii, ventilatoare). aerul cară mate- 
rii gazoase, solide, lichide, căldură. frig. 
secetă si umiditate. 

Această însulleţire se face cu ajutorul 
vautilatoarelor cari împrospătează aerul 
in locurile închise (apartamente ateliere. 
eulerii de mină). provoacă tirajul forţat 
ul cazanelor, activează. arderea în cup- 
loare metalurgice. curăţă mecanisme az 
pirând praful... 

Vupsitul cu vaporizatorul cu aer com- 
primat, îmbracă cu lac obiecte felurite. 
mai ales în industria automobilului. sau 
vonseste cu minium lucrările metalice, 
sau spceşte zidurile. 

Căratul pieselor metalice sau fațadelor 
clădirilor în piatră prin projeetarea nisi- 
pului sub impulsia aerului comprimat : 


Unelte pneumatice: ciocane re nituit. 
sfredele. pile ; 


Tuult 


Funcționarea. orologiilor pneumatice : 


Functionarea tuburilor pneumatice ale 
postei. 


In rezumat. putem spune că aerul este 
modern. 


selavul omului 








caricatura zilei 


LA REPLICĂ... 





— Feriţi-vă, ecpiii mei, feriţi-vă. Dum- 
eseu vede toate... Stiţi voi însă unde 
inerg fetele cari fac «dlravoste cu Dhăaţii... 

-- Da. In livada prea sfinţiei voastre... 





LA MARI. 





-— Dar 


pentruce te 
în cap, vulpoi bătrân ? 


acalzi cu pălaria 


-—  Fentrucă 
Urnrăroască, 


nevasta. 
Orice ... 


mea Vrea mi 


miscare. în avă, 





REINPOARCERIEA LA PARĂ 





see | Pret mem d + 


Letea n. 


l 


„ante 





4] 4 
(FT LN! 


— 


LINII IA 





i | 
(4 | 
fă Ş 2 
| A Z, 

i 4 
te « ÎI 

- 4 L ui ba 

[i i 


-— Hei nevastă ! Ne-au sosit ajutoare. Parisienele noastre, cari iubesc asa de 
„mult viaţa de ţară, vrea să ne dea o mână de ajutor. Ce doriţi să îaceţi eu- 
coanelor: să mulzeţi vaca, să răniţi bălevarul. să meliţaţi cânepa. sau să ţasă- 


laţi măgarul ? 


(Le rire) 


590. — UNIVERSUL. [LITERAR 


HIPPARC ŞI DIDONA 


Ca o seceră ce-ar intra în răsvrătirea 
unui lan, astfei se întoarse în sfâvșit și 
vântul de sud, în norodul tulburatelor 
valuri. şi culcă enopii de apă pe întiude- 
vea mării. Domolite, unul după altul, ta: 
lazuvile cu ritmice mişcări împingănu 
spre țărm stăşiatele dantele de spună. 
veniau să, cânte sub fereastra atelioru- 
lui lui Hipparc. 

In port, lângă cheiul vechiu. galerelr 
se legănau la soare şi cântece vesele 
urcau de pretutindeni de pe punți. Pân- 
>> albe se destăşurau ici-colo si se um- 
Hau în vânt. ssomaote de ianțuri ce tră- 
zeau ancorele erele dela fund se auziau 
sunânu, licăriri de lopeţi ce plâneau 
mărgăritare de apă în bătaie soarelui 
se aprindeau în aer. Geana curbă a vri- 
zoniului chema aiurea, landul cânfer 
de ape momia cu graiul lor înşelător. 
imensa miscare de unde ce nu stiu a 
clipă locului înderinau pe cei ce stituse 
la adăpost cât timp îniricoşatul lol își 
trâmbiţase mâniile,  sii-şi întindă din 
nou încercutele pânze şi să plece în cău- 
tarea norucului. 

Ciocane grăbite loviau rilmând cân- 
tecele, flamure înnălţaie zugrăviau frâu- 
turi de curcubhee deasupra catargurilur. 
înnăbuzitor un miros greu de catrun şi 
de smoală topită se răspândiu, îlueră- 
turi si semnale se îuteţiau, întrebându-se 
şi răspunzânrdu-și dela proră la proră. 
si odgoanele mari. odată desfăcute din 
belciugile yureie,  desrohiau ușoarele tri- 
reme care. ca supie de puterea apelor, 
alergau vesele rcunpănindu-şi scheliria 
de lemn şi dispăreau ca nişte jucării 
infime după mişcătoarea curbă unde nu 
mai bate ochiul. 

Hippare sincur, ca unul ce încercase 
furioasele ialazuri, rămânea surd la toa- 
te giusurile acestea şi. fericit de ceru! 
ce-l vedea în ochii Didonei. îşi căuta de 
lucrul lui. Cu mânscele hlamirdei suimese 
sus, deasupra umerilor, ţinând într'o 
mână o daltă iar în cealaltă un ciocan, 
el mauzia. şi nu vedea decât plusul dulce: 
al iubitei lui ce-și pieptăna părul cân- 
tând un cântec vechiu din ţara ei şi t- 
magina fidelă pe care nlocu! de marmu- 
ri ce-i sta dinainte i-v 'lesluşia mi- 
nută cu minută. 

Albă era piatra ca şi Dido. vine aibă- 
strii abia hbămuite se zusrăviau pe lu- 
ciul ei şi mânele lui Jlipparc. ca şi cum 
ar fi trecut pe un obraz viu, lăsând «lin 
când în când dalta, se apropiau şi pi- 
păiau răceala marmorei vrând parcă, 
să se asigure că nu visează. leci apoi 
de atingerea pietrei. se apropiau de ubra- 
„ul cel adevărat şi-l atingeau și pe el ca 
să-i simtă căldura viului. lar ele. cea 
din lut viu făcută şi cea din piatră rece, 
ca două surori, sau ca una şi acepnsi 
ființă, în prafui alb de marmură ce se 
ridica și juca în soare, purtând acelas 
surâs pe buze, unul trecător şi celălalt 
etern, priviau fenicite la iubitul! lor 

Dela surâsul trecător la cel etern, dela 
gura mută la aceea care ştia si cânta, 
se întorcea lippare și, închizând o cli- 
pă ochii, căuta în afurnulul sufleiulni luu 
viață ca să dea pietrei, cuvinte dulci ca 
să dea, vieţii, nu curmvu să dispară dun- 
pa, de lumină ce avea sc îucă dar ves- 
niciei. 

Pe amândouă le 


iubia lHippare, căci 


PAGINI UITATE 


— FRAGMENT — 


de 


una era reflexul celeilalte; pe anân- 
două le iubia deopotrivă, căci una era 
contiliuarea celeilalte în timp şi in spa- 
jiu , pe aruândouă le iubia, căci eruu in- 
truparea sufletului lu de um şi de ar- 
tist, 

Sfioasă, domuoală şi linişiită venia a- 
cun luarea să cânte subt terasa lui, ca 
o mâna nbosită ce abia ar măi trez: ul- 
timile arpegii ale unei simicnii pe u 
harlă : durvnică venia şi-i urunea Spu- 
mele ei, urcându-i o dantelă înflorită pe 
trepiele scărilor ; înșelătoare îi arăta ne- 


mărginirea valurilor ei supuse şi Iruno3 


aşezate până la vrizont ca nişte solzi al- 
haştri; dour lo face să uite că o mi- 
nută zuliară de norocul ce-l hărăzise 
zeii, dăruindu-i pe Dido, îşi înnălțase 
vrăşmaşă valurile și vroise să i-o Îure... 

Aşa cânta acum. dar IHippare reveilea 
infiorut amurșul tulbure, când ca atâţia 
alţii, lăsând îu urmă ţărmul înflorit al 
țării lui, încredințându-și valurilor He. 
sigure zilele, plecase cu Didona să-şi 
caute norocul uiurea. Cu inimu strânsă, 
retrăia încă minutul câud puntea îngus- 
tă sa ridicat, rupârul pe totdeauna şu- 
breia legătură ce-l ţinea de pământul 
unde se născuse. O feerie de lumini juca, 
alergând pe frontoanele templelor, alba 
străluciau acantele de marmură, woluatec 
se legănau cununile aninate în ajun; 
trist muria prinosul celcr din urmă 
roze, ce îtupodubise templeie pentru săr- 
bătoare. 

Şi toate descrescură, se depărtată şi 
muriră in ochii celei ce-și plecase sfioa- 
să capul pe urnărul lui şi în care el pri- 
via fără să se uite la ce lusă în urmă, 
Ca în două oulinzi albastre, feeria se 
stingeu treptat, ca nişte ultimi puntători 
de facle ce sar căuta .prin intunerec, ul- 
timele raze ce mai stăruiau ici colo pu 
frontoane muriră, fantasticul oraş se 
surpă în mare şi albastrul ocliilor ce le 
vesfrângea toate acestea se fiiru negru 
ca şi noaptea de afară... 

Tarziu raza unui luceațăr se aprinse 
în ei, şi când se trezi «in visuri, Ilippare 
în loe de luminile cunoscute ce le ve- 
dea ici colo aprinzânilu-se sfioase după 
colenadele templelor, văzu un intreg cer 
de stele licărinsl cu mişcătoarele-i punc- 
le de foc în adâncimea celor uiauă infi- 
nituri albastre. 

Un vânt însă porni din adâncimea a- 
pisurilor, ridică o perdea de neguri și 
stinse această ultimă fantasinagorie. 

Singaurătutea necunoscutului împresura 
acum, spaima. cu miliardele de guri pe 
care le au vulurile, cânta în juru! șu- 
bredei corăbii, înfricozetor se întindea 
deasupra curbu cerului. Rprijivinilu-se 
pe abisuri, şi mai întricoşetoare se urma 
cealaltă scufundati în adăucuri. 

Aprige şi tumultoase. aprinzâud fosto- 
rescenţe, se ridicau valurile să vadă fru- 
museţea Didonei, unul peste ultul sărtau 
talazurile fugărindu-se, negre prăpăstii 
se căscau o clipă. fluide punți se intin- 
deau şi înspumatul norod nu mai avea 
astâmpăr. 

Imn abis peste care plutiu divina fru- 
musețe a liniilor ce le întrupase întârm- 
plător natnra, se răzvrătia în mii si mii 
de curbe, de vârturi și zigzaguri. zuliar 
de-a nu putea fi niciodată armonios şi 
îmvăcat cu sine. Capricios zugrăvia nu- 
ianul contururi, arunca la întâmplare o 


DIMITRIE ANGHEL 

















































linie imensă după care nemoniţunil 
mitea o alia ca s'o ajungă și so șteani 
şi apoi reincepânul cin nou Spuniega & 
neputinţă. 

Senină, ca un copil nevinuvat, fruni 
seţea acuma  adormise pe umărul 
Hippare. Cu un braţ alb, ca din ur 
mură făcut, petrecut pe după grumr 
lui, iar cu celălalt strângându-i ni 
cul, caldă și vie cu întunerecul pet 
şi cu iubirea în sufleţ, Didona nt 
toare de ura abisului ce niciodată mut 
poate stâmpăra în depiiu, ca prelinl 
în oglintdi să poată măcar resiriz 
frumosul pe care numai liniile în b: 
nă le au. dorimnia liniştită cu vânt 
divin ce mai târziu irebuia să ini 
scă pe guta unei marmure nesinţihi 

Nelinistit si tulburat. ca abisu! at 
peste care plutia. era sufletul lui 
parc însă Ochii lui nu rii priviau, d! 
măânecle Imi desmierdătoare le inlrig 
tit spuneau acum artistului că di 
periectic a formelor pe care voiau 
fure tulazurile era neasemilă. Per 
întâia dată înţelese ce comoari in 
dinţase dragustea. artistului rin al ș 
cun îsi dădea senmii ce nebunie a fă 
părăsind limiztitul pământ unde in 
sânt statornice și umile frumusețea 3 
poate veșnici, modelând o bucată ini 
mă de lut, des:ierilând o plămad; 
cilă de ceară. sau scluptănă o eră 
bucată de marmuriă... 

De pe vârluri înflorite dp uu] 
luminos de Spnumă. în neore și cab 
prăpăstii «le umbră se scufunda coral 
ca, să se înalțe iar si să pluteasăi 
veşștire. Utic şi rigide. trinphiile atăra 
neputincios părăsise tiătrânul pilot ch 
a, o stea nu ce mai vedea si întâmpla 
singură cârmuia acuma înighebarea 
renaste de scândură ce plutia pe infinit 
misşcător. 

Zorii nu-si arătară geana hr el 
tnină, orbitor rotundul dise nu ru 
aţa apelcr si noaptea ziuă nu se 
făcu, nici ziua nu-si mai acoperi si 
citoarea faţă ca să-şi poată” arăta 
întlovitele grădini de stele și Ieeteri 
tace podoaba nopţilor. 

Funehru uraganul oprinilu-se. acur 
o creastă, acun pe alta, îşi cânta si 
niile. Din munţi de apă ridicaţi în 
și apoi năruiţi în adâncuri, din mil 
de picuri innălțaţi si apni risipi 
pleie sonoră. din mii de perle : 
guri adunate la un lee și ați s- 
în bucăţi, cânta năprasnicul văl u 
blând stăpânitov peste ahisuri. 

Udă, harnida Didonei îi arăta și 
bine sculnturalele-i forme. Vei 
ei divin, alba_i tunică înflurită |; 
gini se lipize aciuu cu vălurile u 
le aruncă un sculptor peste ri si. 
de lut, iar Jlippare privia lu ea 
cum pentru înfiiași dată îsi dă 
mă de comoaru ce-u ţinea, în brațe 
gastitor o ţinea acoperinil-o cu îi 
lui, dulce căuta Să-i încăzeastă 
țatele-i mâni la pept, desmierdător 
iezia părul şi a feria de valurile 
turuu puntea, așteptând să sa 
scă furtune, i 

le nicătri însă 0 zare măcar 
tremura năudojilea. Biruitorul i 
stăpânia mereu și talazurile mini în 
si mat furioase pareă băteau în 








UNIVERSUL LITERAR. — 591 





Censța reciesice în extrase 





LA ROUTE ET LA MAISON 


Claude Chanvicre 


lizastă armenie de la răspântie urcă 
ui la tinerii însurăţei, în timp ce ra- 
E linei scoboară până la ei, indiscrete, 
ingide, 

înţoise şopteşte : Filip. 

intro tensiune nebunească el șe a- 
cu gândul pe drumul mare. 
igă însine nădejdiile perdute visuri. 
euberute. A privit stângându-se unul 
unul, larnpioanele, şi una câte una 
while topindu-se în întuneric. 

Îiterea. 

-Filip ? 

iasul e smerit. 

iasă nu se întoarce înspre amfora 
icre pentru el se întinde în pat. 
[se tânzueşte, dar încearcă să-l facă 
uite de ale lui. 

-(e i-am tăcut? Doresc să-i plac și 
ie al meu, Cum laşi putea recâştiga? 
două zile e ca năuc. ; 

Elsa reazernă de fereastra deschisă. 
Di aolo s'a reîntors el, din rada aceia 
ke ratarzuri lucii alcătuesc o pepinie- 
îb trunchiuri. El știe că marea este 


kb lemn şi se cațărau. unul după 
i ca să vadă frumuseţea Didonei. 
n a clădi pe nisip sau pe valuri 
bb una, și şubreda jucărie fără 
m, nonsensul acestui înjehebat din 
d și din lernn, ce purta sculptat pe 
Vi un ochiu deschis ca talisman, își 
iii ovbsită încheeturile netrainice, 
mind o tloare abisului. 

Msi frumoasă plecase svelta trire- 
i lunecând cu o lebădă pe valuri, în 
Nb cintece pornise întrun tulbur a- 
by in ritmate lovituri de lopeţi ce se 
lau și recădeau după sunetul flau- 
i ce cântau pe punte, neștiind că a 
Hiasă despletita furtună în cale şi că 
i. smulgă, una după alta. podoa- 


ielă plecase ducând cu ea frutusc- 
mbinuind că de la începutul lu- 
ju a fost pierzarea şi că pe acolv 
mile lrece desăvârşitul micile patimi 
eutincioasele neajunsuri fierb şi își 
i hidoasa lor faţă. 
briult incetase notele de flaut după 
cărora se mişcau lopeţile, căci 
hputenu să lupte bietele sunete tre- 
de un suflet ornenesc, faţă de uriaşa 
inie a vântului ce cânta cu miile ei 
jtasuri,... : 
binsă se cumpăni frumoasa ttitemă 
isse în urma ei vedenia unui oraş 
marmură, şi nemai putând lupta și 
imiept năvalei furioase de valuri, 
inu în adâncuri... 
munţi de apă ridicaţi în slavă și 
nbuiţi în prăpăstii, din miliarde 
sri înălțaţi și apoi risipiţi în ploae 
ri, din mii de perdele de  neguri 
le la un loc şi apoi sfâşiate în bu- 
iumă să cânte măpraznicul vânt 
ind siipânitor peste abizuri. 
mase răcnete ici-colo se ridicară. 
iri duioase după ajutor străbătură 
ijluite rugăciuni fluturară. alte 


(continuare) 


aci greoaie şi netedă, aci irizată, stră- 
lucitoare, vărgată de soare apune, de 
cer ploios sau săltăreaţă şi cu „puf” de 
spumă. E) cunoaște yacht-urile preţioase, 
bărcile multicolore, cuirasatele cenușii 
cu apărătoarele lor învelite.  foişoarele- 
proyectile,  farele  pestriţe,  macaralele 
înalte şi întunecate dela mărgini, cimi- 
tirul de vapoure ruzinite, fără catarguri 
și sgrebulite, vechea corabie a vchaşilor 
unde vameşii joacă popici. fondul de 
munţi eridoşi. fondul de căsuțe colorate 
promontotiile cu nasul în mare, cu coadu 
în palmieri. pescăreii cu penele întinse 
car: își ascut ciocul de nori şi aripile 
de valuri. 

Prin crâsme, marinari se ţin de gât 
şi cântă, le ţine isonul un fonograf. fete 
în galben ca lămâia sau în verde ca 
mărul, îi privesc. Prin prăvălii se vând 
paneruse de scoici. fotografii mărite, 
pompoune (le mătase si decuraţiuni co 
loniale. 

Locotenenţi de marină, înalţi. îmbră- 
caţi în alb, înmănușaţi astepta deciziile: 





Flamuri, steaguri și stegulcţe. li stau 
de vorbă : femei, politică, literatură. sluj- 
bă. Ri nu tin nici călări, nici merge. 
Nu știu să respire florile din grădini, 
carnea crudlă din galuntare, laptele mi- 
rosind a vacă. Comandanții cari. între 
două călătorii, sporesc numărul copiilor 
la sânul soțiilor resemnate, se preunhlă 
pârliţi şi tanţusi cu odraslele, la rând, 
după vârstă. Se opreşte, şi coloana sev- 
preşte, mama ridică sprincenile, săci 
iată și amiralul cu cotleţi, cu broşete. 
intreg oraşul privezte pe amiral întor- 
cându-se dela o înmormântare cu dis- 
cursul în huzunar. 


Ziua plesneste la suflarea mistralului 
printre drapelele escadrei, intonajiile me- 
ridionale. ţâşniturile de aburi, murdă- 
riile de câine, privirile ascuţite ale func- 
ționurelor Darmielor Franţei. Soldaţi ne- 
eri, soldaţi alhi fac „diagonala“; negrii 
cu picioare lungi, albii cu busturi înde- 
sate. Casino îi trage de ici, Cinema îi 
trage de colo, iar străzile înguste şi ve- 
sele, de pântece ; dar toţi ocolesc, de co- 








veștminte luciră a clipă ca nişte giulgiuri 
luptând cu strălucirea spumei... 

Vesel însă trecu funebrul uragan, 0- 
prindu-se acur pe o creastă, acum pe 
alta, ca să privească în abisuri. elasuri 
de trompete buciumau acum în vuetul 
lui, hohote de râs izbucaeau parcă ju- 
cându-se cu fărămiturile pe care era în 
sfârșit stăpân. 

Cuceritoare tiecea puterea dealunzul 
imensei curbe. uriaşe zigzapuri fluide 
alergau scriind pe culmi cu lumini de 
spumă biruinţa, gigantică valpita inima 
tulburatei mări simțind în sfârşit capul 
dosăvârşitei fiinţi pe care o râvnise. cul 
rat pe sânul ci îngheţat. 

A lui Hippare însă era fiinţa aceasta, 
de când ii desprinsese vălul alb in 
creştet și îi jurase creodimţă pe pământ 
şi pe ape, în faşa liniştii și a furtunilor. 
Le pieptul lui. cum îşi găsise adăpost 
pe statornicele linii ale pământului, asu 
își găsi Didona adăpost şi pe mişcătou- 
rea suprafaţă a neodihnei. Voinic îşi în- 
tinsese el braţul sting, tăind intunerecul 
îa timp» ce cu cel drept îşi ţinea comoara 
si urmă să plutească pe adâncuri. până 
ce intr'un zor «le ziuă se trezi pe nisipul 
cald și umed al unei dune ce se întindea 
blondă ca un cover lu marginea unei 
cetăţi. 

Albă, Dido, cu și în întâii zori cânul el 
ridicat pe un cot, dăduse într'o parte 
diafanele prostiri înflorite de dantelă ca 
so vadă, dormia și acum sub înflorita 
și diafanu horbotă ce o făceau lenesele 
şi stâmpăratele valuri înaintând pe țărm. 
Scoici şi alge arine purta acum în loc 
de juvaerurile nupţiale. stele de mare 
avea ca diadernă în negrul ei păr și co- 
lorate meduze de-alungul  sfâşiatei ei 
hlamide, dar mai frumoasă ca totdeauna 
părea aşa pe ţărmul acesta pustiu unde 
îi aruncase întâmplarea. Umed era părul 
acum despletit şi umede lungile ei gene 


ce străjuiau albaştrii glcbi adormiţi. Pe 
gura ei marea parcă uitase un mărgean 
și scoicele alba prefăcute îu pulbere 
parcă ninsese pe mâinele ei palide... 

Ce ss întâmpluse şi ce căuta pe țărmul 
acesta necunoscut, Hipparc întâiu nu-și 
dste seama. Obositul lui braţ abia spri- 
jinia capul în care încă vuia sgcmotul 
furtunii ; şi abia în târziu, când Dido 
după mărgeaniil gurii îşi arătă  geana 
zâbetului ei de lumină, și-aduse aminte 
de alba galeră pe care plecase din ţara 
lui ca să-și caute norocul 

Ca o secere ce intrase în răzvrătirea 
unui lan, astfel se întorsese în sfârşit și 
vântul de sud si intrase în  norodul 
tulburatelor valuri, culcând snopii de 
apă pe întinderea mării. Domotite, unul 
după altul, talazurile cu ritmice mișcări, 
îmvingându-şi spre țărm sfâşiatele dan. 
tele de spumă, veniau drăgostitoare să 
sărute picioarele Didonei, şi dela picioare 
să urce stioase de-alungul trupului spre 
sân, şi dela trandafiriul punct al Sânu- 
lui să urce mai departe, abia îndrăsnind 
să întlorească c dungă de spumă. până 
la luminosul zâmbet „ce-l zugrăvea ccntu._ 
rile gurii. 

Domoltă şi supusă,  veneu  neputin- 
cioasa uriaşă să revadă ce stăpinise o 
clipă şi nu putuse să păstreze val cu 
val se ridica din adâncuri şi privia «din 
depărtări divina întrupare ce pierduse, 
și ne mai putind să-şi cânte biruinţa 
plângea acuma sfărâmându-şi în stropi 
cântarea, suspina abia mai având pu- 
tere să trimită cercuri de valuri neispră- 
vite, murura agonia celor din urmă 
note ce-i mai rămăsese. 

Trist răspundea ecoul  pesterilor de 
subt țărm, relhiând tema înfrânserii și 
nimeni afară de Hippare si Didona nu 
știa ce cântă domolita harfă a mării și 
ce răspund îndureratele ecouri. 

D. ANGHEL 


302. — UNIVERSUL LITERAR 
mun acord, Căminul Soldatutui, căci 


uvâtul stă gravat p> frontispicele masei 
sule da piatră, mia 

Filip, în picioare, a urmant cu 
p privire mivunală, cel din urmă avion 
roluăulu-şi locul în hangar. 

Ilargar. Casă. 

-- A! suspină el, azi fi putut deveni 
aviator. Colo sus esti singur... Sau Im0- 
canic întrun suh-marin, colo jos. te poţi 
crede pirat. , 

V'rangoise, automobilul făziduit. un 
colier de perie arvunit de o americană... 

Sa lăsat însurat! Bra atât de neno- 
pacit ! 

— At da, aşa e. E însurat. 

Dar nu a răspuns la întrebările fe- 
gale ; la felicitările ridicole; a băut, u 
băut adesea, a hăut mult pentru a în- 
vălui intro ceață evenimentele. 


Mosa fini nuntasi, 
voastre, 

Melaacunicul si gentilul domn Nauviat 
in camera hui «le văduv îşi aminteste, 
cu fruntea de braţ. că a fost un amani. 

Didier şi Therese, suu culcat alături 
ca ulinioură, 

Ce păcat suspină Didier 

-- Dore, rusputile dist na de mi 
grimili. 


pettiţi pe la casele 





[riuncoizse imsistă, 

— Filip? 

[a cinleste retcțiunile soțului ei. 
lusă si cuzele, Va veni și ceasul vi ta 
MU Penttiţă, ca hu va renunţ. Din pu- 
trivă se îndărjeste, înmpănată de vicle- 
sugmri. 

Filip e ancarat acolo. EL trebue să îră.. 
iască si să moară ucola. După înipre- 
jurări se va Pungi sau Seutta otecnul. 
Liar, petit lut nezeu, Să rii he 
wat. Lucepe lupti. Bondar ce se isheste 
de geimnirile te cristal umile florile se 
văd în trunspaveţa. E închis. Soţia pe 
cre Societalei a projieste prin ace ti- 
terică schelă a ei. va număra înfrân- 
verile. IL îsi poale șili ghiarele:; eu va 
rămâne alături de ei, în aparenţă ne- 
vinovată dar inurmată până în dinţi. 

Vzură i tăsvrătitei, Nehotăvâre lenoa- 
să. lraneoise se Dhizue pe sulele ci pră- 
subii. Cugete, cugete el! Dacă judecă. a 
câstigat ea purtidla. Infrângerea iat-u: 
vie, ridicolă, 

Ea se va impune tiptil. 

-— Voi stai îndăvătul tău. 
ări. 

EL. mai poate alege? 

--- Nu voiu mai pleca. Sa isprăvi. 

Copilul. depus în mălini, îndrăzni să 
sa Triuice şi să-și încerce norocul ? No- 
rocul,. Flamură de neutins. 

Sentimentul nesizuranței nu-i e cu- 
noscul, dar il cunoaşte pe al slăbiciunei. 
neputinței sale. EI se lucerează. 

De mmule-t vine acea searhadă plicti- 
seci ? De unde-i vine aceu _nehotărăre 
in tumultul de dorir:ţi ale sale? E prins 
din toate părţile. I menţinut prin pan- 
alicile moaste ale visului, prin lanţurile 
trainice ate confortului. 

Undeai latul său? Unde-i mama? Il 
vrea să le vorbească, să-i întrehe, în ei 
»] vrea Să se caute pe sine. Cum a venii 
pe Inme? Peniru ce a tosi acdoptat.? 0! 
cât de muli. a ivebuit el să se fi schim- 
bat de atunci! A tost un Dăiţaş crud, 
încăpăţinat. Pentru ce rămâne acuni 
ust-fel acalo ? : . 

— Misel! Misel ! 

Dacă. ar fi fost. delestat, ar fi fost 
înarmat. Dar lau adorat. El e micșorat 


Nu mă vei 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU Nr. 4 


prin aceestă douzoste. precum şi civili. 
zația Va micsorat, 

Didier... lectura... 
moşnegi. Îmnzinaţia 
cesşte efortul liberator, 

Treujiia =ă refuze negoţul. să reclame 
pământul. 

Trebuia si suprime amorul, luxul. Vo- 
luptate grăbită era partea lui. In locul 
acestor rafinamente. suhtilităţi cari Tau 
perverrit, sar fi destăiat cu privire Nău- 
că și cu heţia de a lua viaţa cu asult, 
sau de a se afunda într'o trândăvie to- 
lală. 

Trebuia renunţat si la acea falşă li- 
bortata ce îi se ncorda poniru a-i se 
potoli atântuvile. 

Dar nu su însclat chiar pe sine în- 
suşi ? 

Nu a voit pătimas libertaloa ctecâr a- 
tunci. când era închix în cazarmă, atunci 
când această libertate nu era cu pntinţă, 

Și cum cultura el acea rasnădejdle a- 
nimală ? 

Visând. 

Aşa e. a înulrăznit lată, 
hutit. Nu va mai îndrăsni, 

I. înselat, e călăuzit. e mutilat. Nuare 
nici haţe. nici picioare. 1 sa îrmbâcesit 
cveerul cu pnezie si nevoi hurgheze, Nu 
e mai prost decăt alţii. A crezut, într'o 
vreme, căi va deveni o fiitiţă exceţiţio- 
nală, un sampion, un erou. Dur pe cât 
cresten pe atât renunța. Tăcerea, spa- 
ţiul si necunascutui. îl smulțurneau. Na 
voit nunreni aceustă capilulație. A fost 
furat pe cdwtregul sie-insăsi. 

Nu va Săvârzi minunea lui. Nu va 


Compensaţiuni da 
ghiflvilă zăcdărni- 


Dar mu is 


lunta penru preferența lu, Nu e în 
ticajuns ude bogat. nu e îndeajuns de 


sătuc! 

— Filip. Filip ul meu ? 

IE tânăr. e frumos e înflăcărat ; Dare 
feruciilor. Ele Tu încduiosat, iet la- 
nat ul Armidelor de a reia mină! 
Din pricina lor de aci înainte va putea 
zice : 

Asi fi putut fi un calie. rege al dru- 
mului sau un cuceritor, rege al hazar- 
dului. Nu voiu fi de cât um bijutier, bun 
cetăţean, btu soţ. tată bun si bun alegă- 
tor. Nu voi fi nimic ali decât a celulă în 
întreaul sfiit... Si uneori, UN guiră-cască 
urmă rind arabescurile desinate ue un 
pensul «e fun care se duce. Capriţiu ul 
timpului. Culoare a zilei. Miros de huru- 
iană caldă. 

Place si bărbaţilor: a trage loloase e 
ținta lor. 

Si totusi se 
înaintea lui. 

In orice caz, asa credea el. 

Câmpul se îngustează, Mereu. mereu, 

—. Haide, iie, voiu meri colea în pol. 
la căpătâi se va ruga un preot, la pi- 
cioate vor pliuve cecpiii. 

TFrancoise e inerijită de tăcerea lui. 
neliniştită, 

— Filip! 

— Dă-mi bună pace! 

Felonie. Sa iuvuoit, se va îunvui, ne În 
voeşte, E sătul de atâtea învoali. Nu mi 
pcate. nu mai poate 

— Dounne, să nu îngădui asa 
Așa ceva! Va mai încerca îarăsi. 
ajuta. poate, Didier... 

ka rosteste vorhe fără sir. 

-— Răcezţi,.. De ce nu vii? Uriciosule!?,. 
Ar irehui să te chem! 

EI o urăște. Se leapădă de ea. E prada 
ei. ei. Și nu va ști nici când, gracdtut «le 
sinceritate si nici «dle viclesug al ai. Se 
teme de elasul acela de înger si de cu- 
pelul de deniuon, 

Purinţii, le vedea stârşitul. 


deschidea larg orizontul 


ceva ! 
|nr 


Serviciuţ militar, îi vestea sfârșit 

Dar ea. ea începe cu el. Il va lega 
beutitudinite ci, cu interese. cu 
siuni, O blestemă. O alunga. 

Francoise il roagă. Face o retea. 
har si el exagerează. Va. vu mai e d 
până pe sine. Lită straturile prudent 

Sen ridică, întinde braţe plina de 
răbdare. 

Uel din urmă argumeni ai ci, e 
pul ei de fecioară, la îl desgoleșie, 
fă pgiulueste. Alenrgă spre soţul ei. 

Atunci un cnuzet monstruos Îl mr 
pe Filip, 

ka se apleacă, se aguţă de el 

IL o va puiea lovi. se va răzbuna îi 
pra ci de ccilalţi toţi. 

la se hizuia pe vraja ovinelor si 
Se încovonie speriată în faţa lmutei că 
ridică pumnii, 

[] ar da o bucată din carnea ţie 
măi să-o poală uuzi ţipând 

la tremură. el o lovesie, instant 
ţipă. Să mai ţipe. încă. încă! Si ss 
mine de oi! Să ce peată înpinge dit 
lovitură nemiloasă. să 0 sura și 
păzească neste cadavrul ci uimit, AU 
ar pleca. Munci ar satistiece dorul 
inictuilor si iropulsul imilenar... 

Dar apr... închisoarea ! 

Francoise losină : apărare plănăm, 

Ni pe dată Filip se deospreţuest. 

O culeă pe pat, suspină: 

In locul meu. Alpii sat dostățe. 

A! de ce so mai hat, E me în 
dlevăs răspunzătoare ? Și ca luptă 
tru un ideal. cerințe. 

Căci i su irfilteat lui Filip cultul 
tăţia, scbimbăcioasă și «diversă, dar 
desuuna morală 

Cât a de miscătoare în înfrânaerea 
te femea suhjupală, în desnădeja 4 
vereavului răpus. 

FI înehirdta fereastra. Url iurtuni, 

Parte se înhiită în cieum i nilți 
pestritic  costumati,  seomotuasă. [e 
nelamează, îl huidniesc. 

Si drumul pe care zorile îl pud 
cu ar poz, fute. fuue. 

Ac e casa sanelutar. casa 

|. voce. la Poe! Apă casa. și 
bul ei de sărbătoare maţianală, $ 
vuiioaroir ci de zinc, si Rarrinibe, și ui 
luţile «i. 

Adio. iluziile 

Cortina cade 

Uipă hotiritoata, Chi sfant, Cl 
dofunctă. 

Prawcoise a suspinat, 

Filip o priveste, o aline. 

Ce moale, ce noted si pearfumal 
pielea ci, 

Pi întredexeiide pleoapele. Na ui 
n e învinsă, 

Lui ice tulă. ce reică e în patul 

Cu sezetul ec) mare, striveste lati 
inuvi de pe chrajii lancoisri, 
Apoi o împinge puțin 0 Srânge 
braţe? la game încetiso. 

Aluuei, fvă îndoială satistăcat, 
isbuenoste în hohote sgormiuttuse, 

Si. acu, pe periniă nu nui sunt 
doua hiete victime unite în jatatilal, 


mile! 


DIMITRI 


— SFÂNSIT