Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0025

Anul XLVI Nr. 25 


15 iunie 1930 
5 Lei 








C. SANDU-ALDEA 














586. — UNIVERSUL TAITERAN 





Ctitorii 








CONSTANTIN SANDU-ALDEA 


Nuneai un iubiior al cărții si un adâne 
înţelegător al ei poate aprecia valvrasul 
îndemn moral, eulinral şi uaţional ce se 
aduce publicului şi mai ales tineretului 
cetitar priu pioasa deshumare din sghia- 
burile nitării a etitorilor cari au pregătii 
drumul pe care noua generaţie merge cu 
pași siguri spre desăvârşire. 

Mâna evlavioasă şterge colbul cărţilor 
și manuscriselor uitate şi cu emoție ridiră 
vălul acoperițor al vieţii  cclui dispărut 


ci = nu de puţiue ori — râte o lacrimă 
ineclită se strecoară «discretă prin desisul 
genelor. 


Bio-hibliografia noastră este destul de 
săcacă în materialul necesar reconstituirii 
unci vieţi şi unei opere: de nule ori tre- 
hue să ghiceşii unele daie şi să rcînvii 
trecutul ajutat mai muli de intuiţie şi de 
bunul simi; acolo unde lipseşte cdo- 
cumentul sau cunoașterea  întâmplă- 
toare a dispărutului, iubirea trebuie sii 
umple golul en prisosinţă. - De multe ori 
însă caracteristica operii îţi rerlă esenţia- 
lul omului, care sc răsfrânge clar ca um- 
bra unti sălcii în apa liniştită a lacului. 

Nici o operă literară nu oglindește atât 
de limpede personalitatea autorului ra 
sevierile lui Sandu-Aldea. Sufletul adânc 
poetic şi perfeci înţelegător —- mai niult 
printr'o intuiție extrem de desvoltată de 
cât prin cunoșlințele ştiinţifice căpătate 
în ani întregi de studii — a misterelor vie- 
ţii ce se frământă sbucnind cin „pămân- 
tul negru și rodnic“, iubirea neţărmurită 
de ţăranii muncitori, chinuiţi și speculaţi 
ile loxoteţii venetici, adevărate lipitori ai 
inoşiilor arendute, dârzevia, învingerea 
prin muncă și totuşi înfrăţirea cu natura 
pe care o cântă cum puţini au îs- 
buiit — se înalță ca o aromă de lori 
câmpeneşti dintre scoarţele cărţilor sale. 

Copilul viciu cu ochii de coloarea cc- 
rului şi-a legănat întâicle gânduri acolo, 
în câmpia de lângă schela cea mare a 
Brăilei unde ajunge — ca un parfum de 
magheran într'o noapte liniştită de vară.— 
mireasma sălbatecă a nesfârşitului  Bi- 
răvan, nestăvilita câmpie, calmi şi mis- 
terioasă pe care dacă ai îuţeles-o no mai 
paţi părăsi. 

Si-a plecat urechea la poveştile de ni- 
meni înțelese ale pământului în care „.viu- 
ia se frământă în spicele fragede“, şi în- 
«drăgnstit peste măsură de acesie mistere 
ale ţarinii, le-a studiat atât cât au putut 
[i studiate. 


„Om al pământului, simplu şi natural 
cra cl însuş în persoana pi fizică, întru- 
chiparea stepei româneşti. Mare şi «domol, 
de o linişte care mergea în adâncime, 
cinstit şi bun ca rodul brazdei ; totusi ca- 
pabil sufletește de încordări năprasnice : 
așa cum sunt toți oamenii de baltă din 
'âmpia Brăilei, 

Te rcgăsiai în el. Îți regăsiai toată tra- 
diția ta de rasă ; toată plămada ta sufle- 
tenscă, Aga cum pe plămideşte acolo. Nu 


1874—1927) 


există în toată fara românească aspect al 
naturii mai unpresionaui si mat arlăuc ca 
acela ul Bărăganului : cât poate să ulorev 
»chiul si dincolo. nesfărgirea: care le cu- 
prinde din toate părţile, te învălue cald. 
(e distramă. Tu si Bărăganul est una: 
linia biitd a Îmcruritor se pierete i camu- 
nici cu existența, uua siugură. trăești vea - 
litatea în recorinrile ci ascunse minţii și 
nîntelese decăt trăirii. - 

„Una cu pământul a fost Sandu: 
Aldea al nostru. 2) 

Buesice al statului, Dhursă câştigat 
prin necontestate merite: a studiat în 
Franţa aproape îrci ani, apoi la Berlin. 
unde si-a luai doctoratul în ştiinţele agricole. 
tânjeşte după stepa lui. sbătăndu-se între 
lentațiunca de a scrie și datoria dle a se 
pregăti pentru examene. 

„Mă destept cu râvna de ui serie o nu- 
iclă si după câteva ceasuri de muncă 
încordată mă pomenese gândind: aie 
cu ce leacuri în pierd vremea”. Atumci 
rup tot ce am seris şi încep a iwă ocupa 
de știința mea. Dar a doua zi, a treia zi, 
se ridică în sufletul menu e adâncă pă- 
rere de răn pentru mauuserisul rupt și 
atunci las cartea de stiință ca pe ceva 
avid. Din cauza acestui neîncetat sbucium 
vu mă pot înhăma la a |ucrarea mai se- 
sioasă. Numai cu știu ec luptă crâncenă 
am us până mi-am luat teza de 'loeto- 
rat“. 2) 


"Visul cel mare a ovicărui prozator de 


aşi încerca puterile cu unu roman l-a ur- 
mărit ani întves) : 

„En sunt poate nmilul şi răbdătorul pes- 
cuitor de perle. care se cufundă în adân- 
enrile mărei si. iese: deasupra apei cu mâi- 
nele gvale, cu fala învineţită, 

Dar dece să nu ună lăjduiese că, odată 
și odală. voi pescui și cu 0 perlă cât de 
mică spre a v dărui neamului men. 2* 2). 

Nădejdea nu i-a fost zadarnic. „Dornă 
neamuri”, vomanul său, leşi nn sa putut 
viclica până la nivelul volamului „Pe dru- 
mul hărăganului” i-a văsplătit totuşi îa- 
deajuns munca, prin dragostea cu care a 
fost primit. 

Moartea l-a surprins — când primă- 
vara mijia aburind pe ogoare — gospa- 
dărind în fruntea. „Seoalei centrale de a- 
priculturi“ dela Itcrăsteău — Bucureşti— 
unde depnsese o activitate șliinjifică egală 
in valoare celci literare. 

Țarivele an primit cu blândeţe— întru 
cterna linişte — pe cel mai iubit bard 
al lor. 

A murit sărac, aşa cum moare «le obicei ori 
ce scriitor român şi cu atât mai sărac 
cu cât era şi profesor cinstit şi conştiiu- 
cios. Aceasta este de altfel una dintre ca- 
racteristicile acestor două categorii «de 
intelectuali : o viaţă de muncă [olositoare 
celor laolaltă trăitori nu poate decât ra- 
reori asigura un trai îmbelşugat şi —după 
înoAtte = mMrilţumitor familiei rămase. 


de PRAVAN IONESCU 


D- nuj Niihait Sadosranu - la Cameră- 
si Donul 1. Bassarabesen — la Senat — an 
obținut diurua pe o zi a corpurilor egiur 
ioare pentru familia lui Sandu Alceu. Mai 
mult. d. Bassarabeseti a insistat pentru 
pensiune de stat acoi dată permanent. A- 
zusta ar fi sinaurul mijloc prin care fa- 
iniliile seriitorilor sar putea menţine după 
moartea conducătorului lor: si ar Îi siua 
binemeritat nmagiu efectiv, adus memoriei 
culor dispăruţi, 

In bogata operă literară rămasă dela 
Sanehu- Aldea — se răstaţă un colț al [ă- 
“ii românești în toată măreţia lut. Câmpia 
fără de lotare, eu marginile legate de ce- 
vrut aiburiu. este cântată întrun stit neîa- 
irecut cu o măestrie coloristică demnă de 
penelurile celor mai mari pictori ai noştri, 

Si în acesti câmpie, en poala nimuiată 


în apele clocotitoare ale Dunării — ţăra- 
nii harnici și asupriţi, legaţi de pământ, 
visănul vremuri mai bune — trăiesc Întro 


armonie desăvârşită en natura. lubirile 
pulerniee, aproape primitive încoliese w 


dată cu primăvara — se desfăsoară în- 
tun cadru vesme nou. vesnice în miscare, 
dărâmânet tutul în calea lor — mergând 


până la crimă. (Pe drumul Bărăganului, 
Pe Mărgineanca). 

Lumea veneticilor arendași. pe care ni-i 
lează nimie de pământ decât lăcomia câș- 
ligului, civeniren între interesele lur mes 
chiue şi dârzenia ţăranilor asupriti până 
la uwmuilinti, calvurul vieţii de ţară, mono- 
ionă şi pliciisitoare. toate sunt prinse cil 
multă îndemânare şi adâncă înţelegere. 

lu nemărginirea stepei, cel mai bun to- 
vară; calul, esie atât de iubit, încât la 
moartea Imi stăpânul plânge ca la că 
pilâiul unvi prieten sincer (Ghiocel) sau 
îl răzbună dacă a fost omorit (Sargul, 
Murgul, Sima Baltag, ctc.). 

Nimeni na ştiut să închiege mai bine. 
decât Sandu- Aldea simfonia luptei dintre 
om şi pămâut şi a muneci istovitoare dar 
rodnice ; pe lângă acest merit romanul 
„Două nenmuri”, su tot tezismul — prt- 
zintă capiiole de o reală valoare literară, 
(Inorăjbiții si Singură sunt capitole de o 
gingăşie şi de o poezie remareabilă). 

har scriitor care să picicze cu atâta mă- 
petrie -— nncori desăvârșit — natura şi 
vamenii cu tot complexul lor sufletesc. 

„Ostroavele răsăreau negre, tainice în 
limpezizul de ape dur din când în când 
frunzele sălciilor, răsucite de câte o gură 
de vânt, sclipeau ca și cum un nesfârsit 
fir de argint sar fi desfăşurat printre el 
și sar fi înnpletit apoi întro peteală fan- 
tastică ce pieria cât ai clipi din ochi. Și 
opele cântau un cântee abia înţeles, care 
curgea din undă în undă, iremnrând în 


1) La moartea lui Sandu-Aluen. — Nae lo 


ncescu. 
1). Sotisoii, : 

























































ifrângeri de lună... În depărtare Du- 
irea se învăluia întrun nor străveziu de 
ami sul:țire, iar pe lângă luntre seap- 
uşoare se tepiau în arnumia desăvărsitei 
zişti ce cuprinsese toată lurea”. (Pe driu- 
| Bărigantului). 

Ce-ar (i putut fi iubirea pentru Sandu- 
ca decât o floare ? 

„floarea e poate cel mai Îrumos siin- 
| al iubirii, uu leagăn de petale frazede 
milăsoase, înlăuntrul cărora se arme 
bează, se topesc cluuă sexe pentru zi 
ilirea unui rod”. (Loviselice). 

(hiar stările psihologice le explică şi le 
pură cu fluturi, cu ape răzsritite, fă- 
ad o armonioasă Vogătură între suflet 
natură : 

„Am glumit, zise ca zâmbind, si privi: 
k ei rităci câteva clipe fură sa goseuscă 
intă. At fi zis că e nu Puture care 
nevoie să cadă pe o foare. 

Și în adevăr privirea ci se Opri pe un 
pda fir înfocat din apropiere”. (Pe Mar- 
eancet). 

imântul Du nu ne creste numai hirace 
: suntem atât de mult înfrațiţi cu din- 
că ue cunvaște gâmânrile cele nouri 
mse pe cari ni le-ar putea oglindi în 
i mirtniate : 

„oi parcă să-şi aducă aminte de 
a și au putea. li fulgerase prin minie 
gind care se cufundase acu în negura 
știentului. la nădăţluta îusă ca si-l 
aminti dacă se va uita smeren în pa 
pi | se păreau că acest gând va rasuri 
țărăna rodaică şi se va deschide în 
ti ca o floare din povesti”. (Pe Mar- 
anra). 

hu: 

Si văzui vreodată cum vine zăporul ? 
upllă apa pe sub ghiuţi. o riclici în 
o sparge, năvăleşie pe maluri şi în- 
ki ce-i iese în cale. Şi sufletul ci (Cu- 
hei Prusinicăi) ceniaut, arapsil şi-a rupi 
pul îngrozitor al desnădejdei. iar la- 
ie-i fierbinţi picurau acum pe viu- 
pe țărâna ogorului unde picuseră a- 
h și alătea şiroaie de sudori si de la- 
| țărănești la strânsul aurului sters 
i...” (Fără noroc). 

poet puternic, un anulist îndemâna 
i mai presus de toate sin siilist neîn- 
tei o „rară putere de a printe fară 
pre armonia dinire o siteraținne, o 
sufletească si natură”... (%). 

rest poet al pământului, acest pri- 
a fost şi trebuia să fie si un poel 
lei, în forţa ci cea mai primitivă. 
al pe care La înțeles nai bine si Lu 
eu putere e omul primilis, emul a- 
it din natură mânat de instincte telu- 
refraclar civilizației, normei, rebu- 
hu, 

eni până la Sandu-Aldea nu a reu- 
redica un caracter primitiv de talia 
trea Cazacu ; ivit în Bărăgan — cre- 
i sălbăticie şi în slugărnieie -- dor- 
e libertate, irecând eniezător peste 
omeneşii îmbătat «de cer şi de ori- 
rile laegi. (le care nu se poate des- 
decât prin moarte, atunci când este 
i (Pe drionul Bărăpanule) Un su 


aci plin de avânt şi cu puiere de 


ea hi (a lui Milrea Cazacu) perver- 
brnici de vugabundaj, rămane lolisi 
cola unei pulernice sinloze obiec- 
e primitivism simpatic”. (6). 

eceiași eatacterizare puternică se ri- 
g în „Datoria“, unde dezertor! ne- 
it de lanturile închisorii şi regulele 
ale militărici, înge cu o sălbăticie 
imal și moare pentru libertate: 


„m fugit. măr. leat și şase luni de zile 
am trăit ca o fiară sălbatecă : prin porum- 
Luci, prin pădure, prin bordee părăsite, 
prin sire «dle paie vechi, pe câmp. pe 
unele la Dn nozeue 

„Mă dar cu sunt Bară, mi, fiară nu 
altceva : te mănânce !* (Datoria). 

Anteniic seminătorisi — a cutezat totusi 
si atace și subieeie luate dintro altă lume 
pe care 0 cunoştea mai puţin: «le 
aceca în această Cireciie a reusit numai 
parțial, (Fraţi de cruce. 

Dacă unele nuvele ate Tui prezintă miei de- 
fecte (lipsă de unitate, de compoziţie, de 
suficientă motivare u desfășurărilor pst- 
holosiee, ete) altele se remarci prin: ca- 
racterizaroa ctmpuănită şi consecventă a 
per sonagitler, armonizarea naturală  din- 
tre starile lor sufletoştă și natura cătorioa- 
ră, puterea «de sugestiune, aploarea şi 
pizoarea unică a sfulrluit. (6). 

Lin scriitor viguros st un pact de rasi, 
reprezentaul ul Birăganului și ab tarii 
roiinesti. de un temperament asemănă- 
fur Îmi Cabsirot blogas. sălhatecni poct al 
uuunților 2 acesta a fost San Aldea, 


PRALAN LONISCL 


3) Mili Dragomirescu, Convrabiri eritiie 
(LOT. pa NUD], 
Viu româneasca (1027, past, 420), 


5) Civarure Marinescu. Nuvela în lterutura pi 





ID MCUSLI 
Mii) Dranoruiresen, tConvortiri eritice lu 
nt Pui paur, 210), 


ED NI NEI pm ANNEI 
i OTE Bi0-BIBLIOGRAFICE 


Cunstuntin  Sandn-Aldea sa născut la 
22 Noeniturie 1574 în Tichilegti, un sat st- 
tuat pe malul Dunării, în jud, Briila. () 

Primele îndrumări le căpătă în satul 
nătal : termină” în mod strălucit liceul N. 
Bălcescu” ibrăila) si apoi „Scoala centra- 
li de agricultură dela leristrău“ (Bucu. 
rosti) după cure este irimis ca bursier al 
Mntului lu Montpellier, în Franţa, unde stă 
trei ani; sumliază după aceea, cu propriile-i 
mijloace la „laalta scoală de agricultură” 
(Berlin), undle-si ia doctoratul în stiinţele 
agricole. 

Se întoarce în fară şi ocupă postul «de 
prafexor la „Scoala centrală de apricul- 
tură“ «dela Herăstrău: după câţiva ani 
este numit alirecior. 

A fost bun gospodar, sirălucit  prefe- 
cor și vin de stiință: pe tângă boguta sa 
operă Pierară u dat publicității câteva 
studii ugricote ale mare iinporteanți pen- 
tru învățământul agricol. 

A tractus diu diferite limbi. o serie «de 
nuvele, romane şi piese sle teatru, pen: 
tu cari ieţi iubitorii de literatură bună 
țrebuie să-i fie recunoscători, 


ev istele la cari au colaborat: 


() Semănătorul 1900 (sub pseudonimul 
Xirorn Aldea), 

2 fuceufărul 1906-1900. 

5) Piaţa românească vele. 


Cărţi publicate + 
a) LITERATURA ORIGINALĂ » 


1) 1904 —- Drum și popas — Minerva. 
Bucuresti, * 

1) Luceaiirul literar şi artistic. An, Î. No. 10-— 
11. T. Șerbănescu, 


UNIVERSUL LITERAR. — 58? 


Drum şi popas. Iul. II (1908), Minerva 
Bucureşti. 

Drum şi popas Tu. 1 şi IL Cartea Ro- 
mânească, Bucureşli, 

2) 1995 — In urma plugului — Minerva 
Bucureşti, 

In urma plugului, Ed. 1 (1008) Minerva 
Bucureşti, 

În urma plugului, bal, | 10, LI, Cartea 
DPomâncască, Bucureşii. 

3) 1996 — Două neamuri — Minerva, 
Bucureşti, 

Două neamuri, Fa. IL ilustrată, Minerva 
Bucuresti. 

Dosă neamuri. Pal. d, Li A si IV Cur 
ica Românească, Bucureşti. 

4) 2005 Pe drumul Bărăganului — 
Minerva, Bucureşti. 

Pe drumul Bărăganului. Pui. ÎL (1045), 
Mineria, Bucureşti. 

Pe drumul Bărăganului. Fa. IL. II HI 
Lartea Ronâncască. Bucureştii. 


5) 940 —- Ape mari (nuvele) — Minerva 
Bucuresti 
6) 1012 = Pe Mărgineanca — Minvrsa 


Bu uresti. 
Pe Mărsineanea, Fa. |. IL Cariea ho 
mineazcă, Bucureşti, 


7) 19209 — Călugărenii Fdd. Pavel Surn. 
Amenureşti. 
3) 1922 — Povestiri, 64 pazini alese Car- 


tea Românească, Bucuresti. 

Anvele, S7 pagini alese. Cartea Romă 
peasră, Rucuresti. 

Ton Măsură 147 pagini alese. Cartea lo- 
mânească, Bucureşti. 


b) "TRADUCERE: 


1) Andreiem leonid — Nuvele. 

2) Andreiem Leonid —-(iuvernatlorul — 
Minerva LVU0R, 

5) Thomson -. Făpiuri alese. 

4) Frank Slevens — Prin Împărăția fur- 
nicilar, i 

5) Lofi Pierre --- Pescar de Istunda — 
Hlinerva 1945, 

6) Sudermann Ierman — loa Belezălo- 


rul -- "Tragedie îu cinci acte si un prelu- 
diu (Billioteca penten toti -— Alealay). 
7) Ibsen llenric — Zina învierii — lipi- 


log dramatic in ret acte (Biblioteca pen- 
tru ioţi, Alcalav). 


€) LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE, 


i) Scrisori câtre plusari, 
2) Sefocțiunoa melodic ăa cerealelor şi 
bazele ştimțifice ale solecţiunei — Bucu- 


eşti 1907. 


5) Sfaturile unui plugar luminat -—Căv- 
ticicu |, București 1905, 

4) Cundştiufe vlementure de botanică 
izricolă. penteu cl. [a se. inter. de agri- 
cultură, Tip. GA. Lăzăreanu, 1941. 

5) Despre semănături — Invăţături pen- 
tru plusuri — Buc. Cultura Naţională 1924 
ere. ste. 

După e activitate atât de rodnică. 
moare la 2t Martie 1927 la Bucuresti, unde 
n şi fost înmortmâniat, 

Câţi români i-au dus o floare la mor- 
mânt 2 


TR. E. 





388, — UNIVERSUL LITERAR 


poe za e 














VICTOR EFTIMIU 


RÂNDUNELE 


Și aţi văzut săracii chinuind 


S'a revărsat deodată, din senin 
O biată viață'n beznă și ninsoare. 


Din zări în zări, lumina primăverii 
Cocori în stol și rândunele vin 


Să vadă cum or sănflorească merii. 
Voi m'ați văzut balaurul cumplit 


Ce peste câmp şi deal, cu lupii urlă 
Trei rândunele astăzi mi-au picat Când moare cerșetorul, troenit, 
— Bine-aţi venit ! Ne știm de astăvară ! Și geme clopotul de fris, în turlă ? ! 
— Cirip ? Cirip ! Ce mult mi te-ai schimbat ! ; 


Imbătrâniși, de când lipsim din țară ! 
Acum e ceasul vostru ! Pe câmpii, 


Speranţa celor mulți, mijește grâul 
Și'u văluri mici, în raze argintii 


— Firește, rândunelelor, căci port 
Rostogoleşte pietre scumpe, râul. 


Un an mai greu pe gândurile roase 
Un vis pierdut... un bun prieten mort 


Și frigul ierni: cuibărit în oase. y Ş 
Bine-aţi venit ! Eu sunt bătrân — şi-apoi ? 


In ciripitul vostru, rândunele 
S'anină tineri ani și vise noi 


Voi aţi sburat sub ceruri cari aprind 
Sub coperișul vechi al casei mele ! 


Făclia portocalilor în floare 


HAILI-KAILI) PORTRET 













Tu-mi pari un şcolar nefericit, 





COPILĂRIE FEMEIA Rămas înir'una repetent în viaţă! 
şti întrun om cuminte travestit 
Cupilul plânge: Ce frumos râde... i umbrele, ce ţi-ai întins pe faţă, 
Nu-l iubeşte păpuşa... Şi râsul ei îl ador; Porţi albe nopți în pleite ; 
EI e un bărbat, Râde de mine. lar două mari lunete, 
i FEN îți dau un aer grav, 
Trad. de NICHITA MACEDONSKI de om preocupat. 
= id. ci u te ştie 
ZADARNICE Sl end na tc eiie, 
1) Inovaţie a poeţilor japonezi le vede ŞI te crede a 
Poetul e mort; Pour tuer l'eloquence“ Dr EI OAE mi e tine 
A 2, il d A Copil adevărat! 
Acum e ncimuritor.... In 17 silabe trebueşte spusă o igdair 
VIRGINIA GHEORGHIU 


Dar nu mai serie, poetică, 


RESEMNARE AMURG: 


Cu piclă de'ntuneric noaptea vine 


Cu o statfie'n pelerină grea i u 3 
Şi sufletul=nămol de vrame rea — Se cerne din văzduh uşoară ceuţă, Ard roşii vâlvătăi în depărisa 
Desfăşoură tristeţi pe căi streine. Pe ape, pe câmpii, şi pe dumbravă, Işi sună grâu-a spicelor oştire, 


Cum nu mai vii, cu gândul învechit Tăcerea dură picură din slavă, Şi profitând movilele în zare 


'Tirăsc reliqaa visului imens Pe luncile lipsite de viață 

Şi creşte zidul beznii tot mai dens > ; 

Şi calea năzuinţii sa oprit. Conturul lor, în linii vagi și 
Uitat — log — cu fruntea udă Prin brazdele uscate de otavă, Par uriași în mută neclintire, 


Pe care moartea i-a "'mpietri 
[vexi, 


k - Pi es. 
Aştept să sune glasul izbăvirii 
Să nemerese pe drumul mîntuirii 
Şi Dumnezeu dim ceruri să m'andă, De creştetul pădurii se agaţă, 


ALEX. ȘENDREA Stăpâna nopții palidă, bolnavă. ALEXANDRU BAICUL 


A leme vâniul serii se răsfaţă, 





UNIVERSUL LITERAR. — 589 


NUNTA DIN OBAIA 


Carul u trecuti liniştit podeaja șubredă 
și a iutrat în bătătură. O babă sa urcat 
în picioare, în car. Caii sau oprit, meste- 
când zăbalele şi ocolind grabnic curtea, 
tu privirea lor caldă, mare şi lucioasă. 
Baba din car, en mâinile aduse sub cojoc, 
măcnea către lume scurt şi îndemnător, 
la intervale repezi, înălțând din umeri şi 
sucindu-se în şolduri. 

Apoi, chirigiul, trăgând din  bătătură 
carul cu baba cea şugubeaţă, a intrat în 
sar, vorbind cu caii. Baba cea cheflic, a 
sărit peste dricul carului, hihiind şi sa 
abătut după o şoproncaţă, unde sta chir- 
dtă, așteptând nunta „0 Iume streină, a- 
dusă de svonul chefului, ţăcăind scuipat 
printre lopeţile dinţilor şi scărpinându-se 
srabnic în urechi, a petrecere. Carul, dă- 
srtat, a rămas răsnit, în gura coşarului, 
tremurându-şi apele de chilibhar ale jugu- 
lui, prolăpit ca un răgace, pe buza pă- 
mlului, în înserarea vioric. In poartă, trc- 
mura sfios, ca întrun zâmbet înlăcrămat, 
an şirag de oţetari, înşulăriţi pe brâul cu- 
brat al câmpului, dela un parmalâc la 
altul. stropind intrarea cu văpaia holde- 
br. Cearcănul cel viu și gingaş scria pe 
incăperea porților braşoveneşti, toată spe- 
santa şi tot belșugul casii — casa cea 
nouă întărită prin nuntă. Pe drumeagul 
umbrit de cl, avea să se strecoare baira: 
aul „în cap cu nunii şi în coadă cu Gli- 
goraş nebunu, râsul şi durerea satului. 
Bătrâna care sărise peste dricul căruţii, 
hihia de zor în şoproneaţă. în pâleul nău- 
dit al oamenilor adunați la țvicărit şi la 
bârfit. Caii. sfărâmau la o parte, în mă- 
lele lor pătrate „orzul lăptos, dulceag şi 
lustruit. Din spre poartă, sa apropiat un 
fisan borțos cu gamnbctă cafenie, ghiontin- 
du-se într'o tunică de roşior, care se dis- 
vama pe spetele osoase şi trainica — 
Ocheșel lăutarul pentru „tomnit“, cu cân- 
lecul, cu ziua, sau cu nunta întreagă. Din 
sre ceardac, a venii în drumul lui, un 
bătrân alb şi adus de spete, în strae de 
aba tutunic, păstrând în urzeala lor, stro- 
pii câlților, clipind mulțumit spre Oche- 
sl, apucându-l de „epoleţi“ şi trecând cu 
d la o parte. După câteva şușueli, lăuta 
ml a eşit pe sub arcul oțetarilor din porți. 
pitind îngrijorat arvuna în tunică, iar 
omul cu abaua cea sbârlilă, sa abătut 
mulțumit spre prispă. In înserarea care 
umplea cu volanele ei calde şi cernite, 
bătătura domolită şi carul cel gol în care 
fulgerau spicele sulfinci de sub leazăn, 
se îniețea svonul nunitei, în rostogolirea 
lneşe a pregătirilor. Intro vreme, lăuta- 
ml cu tunica le roşior. Sa întors cu alţi 
lovarăşi cântăreți, trei rebegiţi în toiul 
verej: unul jumătate soldat, încins peste 
ceoarecii săsești, cu un chimir alămuit: al- 
tul, anicestecând neplăcut frumuseţea verii 
care zâmbea în paiul prăjit al pălăriei, 
cu ursulzâcul ernii din spetele unui sur- 
luc de miel, ccl din coadă, cu capul gol, 
jumătate ostas, jumătate nemlese, strivind 
loscotul hătăturii cu bocancii lui  lem- 
moși, si înghesuindu-se a sărăcie, într'o 
seurteică urgisită, rânjindu-si unul altuia 
şi ciupind nehotărâți, din coardele viori- 
lor. Socrul cu hainele tutunii se apropiă, 
acum wrmtat de luna care eşca dintr'o că- 
pilă de în, cu ciobanul ci mirat de atâta 
2arvă, spre cântăreții ponosiţi şi împete- 
cați ca nişte sperietori, şoptindu-le pe la 
srechi toate făgăduelile. La învoială au 








căzut, anevoios şi târziu. De înțeles sau 
înţeles ei chip, dar cântăreții tot au mai 
înălțat a nemulţumire din umerii lor des- 
puiaţi, praptindu-se îngânduraţi de sal- 
câm, Aci li sav aşezat şi taraba, lângă 
policioara cu ceaoane. In stuful lui um- 
hros şi odihnitor, fulgera în înălţimii, un 
felinar, suit şi coborât după irebuinţă, de 
uu şnur ceaprăzăresc, trecut prin crăci şi 
scos dincolu de ulucă, într'o caelă. Şi sau 
ales două rânduri de nuniasi. Unul, avea 
să neeapă bacramul din ajun, din Sâm- 
băta nunţii — „intimii“, urătorii sinceri 
și firesti ai casii“, prieteni, rubedenii şi 
rude bune, purtând chilomanele până a 
doua zi, din bătătnra Siegavrului, socru 
mare și până în uluca morii lui Șofărea- 
nu, tată? ntiresii, socra mic, — si alt rând, 
pornind toi din ajunul slujbii cununici, 
din plaiurile Casciorenchii, bătătorind pe 
loc pcirecerea aducând  clondirile în- 
în Ulmii, cu ulmii cei înalţi, 


coace, 
ccardacul unde se eocoțase Ochesel cu 
banda ca să hbufnească în toată lumea, 


voişia şi benchetniala. 

Si amândouă rândurile ologite de joc. 
aveau să dejuge în bătătura unde tre- 
buia să stea înfipte în dauă jimble calde, 
Iumânările de nuntă. până ce sor scurge 
în mănunchiul lor de flori. să îmbine 
tămbălăul, cutremurând din temelii O- 
baia. 

Sau aprins lumini prin colțuri, nebă: 
nuite, clipind îngândurate, ocolind ulciori 
şi întâlnindu-se în pâlcul nunții pentru a 
urzi vestmântul sărbătoarei. Pe gura por- 
ților vine omenirea curioasă înclinându-se 
în tunelul oţetarilor şi lipindu-sc apoi de 
votocolul hbătăturii, unde suspină tinere- 
tea. se tângue fecioria şi lăcrimează bă- 
trâncţea. Vin şi feţe necunoscute, feţe ce 
dau înclin nici în mânecă, nici cu nun- 
tașii, nici cu cei înrudiți cu nunta, feţe 
purtând testimelele altor meleaguri. cu 
porturile altor sate, scornite de învrăjbi- 
rca cântecului și de svonul cătunelor în 
care sa' adus varba de nunta din Obaia— 
fețe nedumerite, una lângă alta, mirate, 
uitându-se năuce când la jucători, când 
la bucatele de sub salcâm, supțiindu-şi 
buzele a râvnă, trecându-şi jinduite, de- 
getele pe la colţul gurii, vărându-și pal- 
mele sub subţiorile cojocului şi încreme- 
mind apoi. aşa, țepene, uluite şi bucu- 
raase. 

Luminile îmbnjorează  rotocolul mărit 
în penumbră, Chiotele sparg tăioase, lu- 
mina, pâlcul şi penumbra. Socrul Ulmilor, 
tace curtea, zănatec, fără treabă, anapoda, 
numai aşa. să se vadă că cl e socru 
mare ! Capul lui nins, duce și aduce pe 
pârtia bătăturii, amintirea trăiniciei şi se- 
meţia nunţilor lui nunțile de atunci. 
nunțile de pomină, nunia lăzii, a oglinzii 
și a bradului, care a pierit în flacăra le- 
telii și a jocului schimonosit. Dinspre 
pâle tree spre margincle curţii, jucători 
asteniți. aprinşi de voe bună, prăvălin- 
du-se sătui pe burueni şi strigând lumea 
pe nume. Spre pâle, unde se înghesue 
cântarea şi lumina, vin la joe, odihniții 
“i îmbuihații, înflăcărând petrecerea şi 
ciuuginii pe cântăreţi. Din tinda şoproa- 
nclor în care fulgeră anost câte un sâm- 
bnre de lumină, cs, ca din guri de peșteri, 
lulpane albe, pătând întunerecul care se 
spălăceşte spre marginea horci. de unde 
sc scurge, apoi în vipia mare, a jocului, 


e SĂRMANUL K:LOPŞTOCK 


mărind ogorul veseliei până în lueirile 
ostrețeler. Coardele schincesc mai aprig, 
cântâtorii strâng la piept viorile îucbu- 
nite, păinântul duce vuetul bucuriei în 
fundurile lui, aducând de acolo răspun- 
sut mnlţumirei. Dar haina nunţii, vu şi-a 
lăsat toută strălucirea, pe umerii urăto- 
rilor. Fi se potrivesc numai usmuţâudu-se 
pentru nebunia de a doua zi. Mâine e jo- 
cul, mâine se îmbracă în aur si în frun- 
ze, mireasa din Obaia, mâine au să tri- 
mită stelele fecioarelor întârziate, mărge- 
lele speranţei. Acum se asează temelia în- 
ceputului  fericirei de mâine şi a vieţei 
viitoare. Astăzi şi-au dat mâna socrii, în- 
cuseriid fericirea plaiurilor de dincolo şi 
de dincoace «le Sebuar: astăzi sau întâlnit 
în Ulmi urătorii,  hotărind cu Ocheşel, 
imnurile prosperării, Astăzi sau adunut 
in bătătura  soerului Stegaru, cătunele 
cari vor chiui la alte nunţi şi vor plim- 
ba... rachiul altor fecioare ; astăzi se a- 
şează podina nunţii de mâine — două 
nunţi, două baiaramuri, două culmi de 
fericiii! Baba din cer, baba care a tre- 
cut cea dintâi gherlanda porții fecioriei, 
a picrit în gloaiă, topindu-şi acolo ama- 
rul cununiei ej înmormâutaiă. Chiotele 
ei, sau amestecat cu tânguirea viorilor şi 
ioată expansiunea consolării ei, trăeşte 
acum, în cele două sfârcuri cari es o- 
braznic din nodul testimelului bătut cu 
jenri portocalii si ţin ritmul jocului fier- 
binte exaltând hora, curtea întreagă și 
moşiile din jur! Un zabranic argintiu, 
țesut din vaze de praf și din raze de lu- 
mină, stă agăţat in faţa curţii, căzută din 
lampa din salcăm, şi în 'care tremură și 
piere, toată forfoteala. 

Si zăbranicul joacă şi cl cu lumea, pân- 
dind dănţuitorii şi mutându- si văpaia cu 
lăutarii, cu fclinarul şi cu tot iacâmul 
sărbătoarei. In para lui înecăcioasă şi 
rvăpătată, se restrânge fecioria îngându- 
rată a fcumoasei din Obaia, şi speranţă 
încărunțită a viteazului din Ulmi. 

Din lumina astia neastâmpărată, a ple- 
cat copilăria şi nădejdea lor; în sente- 
cele ci strălucitoare, a aşteptat şi sa ho- 
tări! ursita. 

Şi în apusul ei din noaptea zorilor va 
avea sănceapă drumul, croind poteca în- 
chinării soartei... 

+ 


A trecut noapiea care a despărțit nă- 
dejdea de adevăr și cu ca, a venit „și 
nunta dia Obaia. 

In Ulmi sau potolit svonurile pămân- 
teşti, şi tot în cl. a început gătealu sfin- 
iei sărbători din Cana. Baba din car. sa 
căţărat pe dricul altui car. pentru a sbie- 
ra, şoldindu-se în altă horă, hora mi- 
resei. lin toată voselia și porloaba Llmi- 
lor, a rămas să scântee în revărsatul spe- 
ranței împlinite, şi în înmurgitul îndoe- 
lei, şiragul vioriu din tâmpla porţilor, 
înscilat din culorile şi fuioarele câmpului. 
și pe sub care va trece în apus, tacâmul 
cununiei. aducând furtişagul din Obaia.— 
„crăiasa” deslogodiiă de plaiurile Căscio- 
renchii şi încurumnaiă cu heteala zăvoac- 
lor din Puenari. A rămas pustie gospodă- 
ria Stegarului, şi în părul lui a nins pes- 
ie noapte, colilia încoroelii ! Și pustie a 
vămas și ograda în care sa aşezat teme- 
lia nunții şi tocat a rămas şi troscotul în 
care sa sbătut chihoteala urătcrilor ple- 








390. — UNIVERSUL LITERAR 








i să ducă în Obaia, pluoconul fericiroi. 
Si am purnil şi noi cu ei. nunii- nun 
cu, =: nunii o crăiasă a ho'delor din Ulmi. 

Nunii în... meupeu“, lumea în faitoane 
si în brisci, cupeul în cap, forfoteala 
lumei. în coala cupenlui. — o ladă fără 
xeamuri, uruind pe şinele de fier ale ro- 
(ilor mai mari decât lada, fără clante, 
fără săteli: un ainanet lisat notarului 
Bărbuecache de păriatele Condrache, cu 
încuctorile înzilizite în rugină, şi de care, 
vecinii. elemaţi pe ferestruia spartă, pen- 
iu ajutor la cohoriît, trăgeau anevoios. 

Si lada urua pe sini, cutremarânel „cu- 
pent” din temelii şi aruncânil în încăpe- 
rea lui, toată țărâna încheeturilor. 

La pvalele Ohbaci. sa ivit, după ce am 
cşit cu lada lui Condrache din porumbi. 
dintr'o culme pe creasta căreia fulgera 
pripit spuma orizontului, o cruce. apoi o 
turlă, şi mai în urmă, satul întreg, cn bi- 
sericuţa lui. zâmbind în apele norii. Lada 
a ureai din greu dâmbul. Din inema O- 
baci, veneau svonnri tari «le pistoale des- 
căreate ! 

Moâra a rămas în porumui, lada popii 
a ocolit dâmbul peste care se revărsau 
umil crucile cimitirului, Oboia şi-a des- 
chis zâmbitoare potecile peste care se re- 
vărsau ca într'o Savălmășcală de râm- 
bete, gospodăriile spileuite şi deretecate si 
prin văruiala cărora, lăcrăma bucuria 
nunții. Intro curie, a mai plesnit la un 
răstimp un pistol: apoi sau desfăcut în 
două porțile grele si înflorate în arsuri 
de fier înroşit în foc, si din prispa pe 
care sălta uceias horă, accias țigani si a- 
ceias urălori, cărați cu noi, în bristile și 
în faitoanele din spatele „cupeului“, sa 
coborit un cap alb, fulgerându-si bălră- 
nețea în soare, — socru mic din Ohaia. 
urmat de lăutari. agățând stergare «de gă- 
tul celor întâlniți în drum si stropinul 
lumea cu busuiocul cuscriei, înmuiat în 
vinul nuntii. Din spre coşare și ptiul- 
vaare. se apropiau femei aducând pe lâvi, 
fripturi si azime, rumenindu-le în frumu- 
seca aurie a toamnei, 

O boliă 
rioasc, Îşi vărsa 
masa încărcată, 

Părintele Condrache,  daiornicul . „cu- 
peului”, nuntuş si ct prolăpit în cupul 
ni, a făcut semn ţiganilor să tacit, și ben- 
chetuitorilor să se apropie. Apoi, viorile 
au tăcut şi masa sa încărcat de înfome- 
taţi. Coiuirache a blagosbrit bucatele, ri- 
ricânid greoi deasupra lor.  împreunate, 
puricarul cu ariătătorul, tăbăciți de fei- 
mâvturea tutunului. mormâind a foame. 

Si au început wrările. 


<dibatecă cu poamele ci cu- 
umbra și parlumul pe 


— „Să trăiască nunu mare, să triiascil 
nuna mare, , 
Si paharele se înălțau pe dată. cu ură- 





tori cu toi. elincânindu-si băutura profi- 
rie îi razele verzi ale vitei sălbatice. 

Si cântălorii începeau cântările urării, 
pistoalele cn cocoaşele spre moară. ples- 
ncau pe râml  ducâncdu-si  gloanțele în 
înălţimi. Coudrache. îşi potrivea chimi- 
vul gtoddit de ceasarnicul popesc, blagos- 
lovind, propovăduind şi îmbucăud! Pri- 
marul Ciomae, a ridicat apoi paharul 
pentru mie, mirele pentru primar, nota- 
rul pentru sueerul mie, socrul mie pentru 
socrul marc, acesla pentru soacra mică, 
soacra unică pentru nunta întreagă, nuul- 
taşii pentru toaiă adunarea, și loată adu- 
narea pentru tot pământul lumii. Si în- 
irun timp când au mai contenit uiările, 
Ocheșel sa apropiat de masă. întinzân 
n strachină în care stăteau tăvălite pa- 
rale, pe un mușuroi de mălai, sare și 


făină, cergiiml pentru... nuntă si strigând 
în gura mare. sub bolta cu struguri săl- 
bateci. numele dăruitarului și paralele în- 
fipte în muşuroi. Și banii ate trecut apoi 
din sirachină, în buzunarul mirelui si 
strachina iar Sa mai plimbat prin frun- 
zele viței sălbatece, un timp.  milogin- 
du-se acum pentru... palra lui Ochesel ! 2 

Si întro vreme, văpaia soarelui a că- 
ant deep pe masă, opărind poamele săl- 
batice și sculând în picioare pe învlesti- 
laţi. Pistoalele au început iar să plesnea- 
scă cu ţevile spre apă, lintarii au schim- 
hat wrabuie cântarea. pe la ferestre sau 
ivit iestimetele femeilor „novolaice” de a 
intra în focul nunţii, „enpeul” Lui Cun- 
drache sa sucil în loc. iu sinele rele si 
neunse, cârmind spre xălecava porților și 
toată nunta, cu urări. cu viori, Cu pis 
toale și clondire, sa scurs pe dâmbul 
Ohbaci. ocolind moara, încremeninul bobo- 
cii gâştelor în scor, si ducând pe albia 
Sabarnbhri toată veselia lumii așiernută 
pe apele ni mirate, 

Si cutia cca hudorogită a lui Condrache 
si-a domolit goana. poticnindu-se în gii- 
lele urnite și înclinate ale bisericii. Și a- 
fară au rămas răslețe, faitoanele si bris- 
tile cu beţia dinu Obuia, Inând aminte de 
acolo, la citania din năuniru. Si popa a 
deselis cartea cea sfântă și grea, înplu- 
cată si paftăluită, mormoind în ca. phex- 
căindu-si limba grunjoasă, stârenindu-si 
mustața și chiondorându-se la păhărelui 
adus la gura mirilor îucremeniţi ! 

Citania sa opril în bolțile reci, evanu- 


ehelia şi-n adunat foile prăitte. în scoar= - 


țele scump împodobite, mirii si-au nat. 
aminie de spusele evanghelistului, anvo- 


VALUL CARE SE INTOARCE” 


(DIN SCRISORILE ANDRIANEI) 


Ţi-acuci aminte ? . 

Era o primăvară senină. cui e acum, 
cu cerul ea floarea de miozotis. cu mite 
guri umezi şi grasi pe ramurile înci Ti. 
rave, cu jecari de culori si de lumină si 
cu tu:hurăloare răsflrângeri în primăve 
rile ce le purtam în noi. În scînvicrea e- 
ternelor năzeinți a firii, cra atâta sete «de 
frumas, dle iubive si de armonie, că viala 
notă ce se trezia în noi, venea din pro 
Funzimele nebănuite ale făpiurii, cu în 
fiorări de voluplăţi. 

Si am plecat întro dimineaţă, cu cu 


Pi 








ioți ai mei, iar tu singur -- totuşi mai pu 
in sinenr ca ori când — să vizituun Bis- 
bila la coturi zis „Piatra Corbului“. de 


care se leacă o legenrlă siavă de iubire. 
Ne-o închipuiam ninunală în xurăsul încii 
şubre al primăverii. 

Merzeai veseli si usori.  Braţele înri 
erau pline «le ghiocei sălbatici, eri cule- 
ecam amăân:loi în drum, far în gânduri 
purtam o lume înflorită de visuri. 

Intro oră apruscserăm. În sus si În jos 
de cot, apele Bistrilei se revărsan tainice 
si adânci. murmurând parcă o rugăciune, 
Nici o tremnrare de unde nu încerca să 
turbure armonia cglindei plutitoare. 

Dar la cotul „Piatra Corbului“ unde. 
se spuur că o fală îndrăgostită înselată 
de iubitul ci si-a găsit moartea acolo o 
uriașă stâncă prăvălită de fortele naturii 
din înaliul malului siâcz aşteaptă de ani 
de zile, cu unut “lin colțurile-i asenţite în- 


nul “a golit grubnie, şi pe portita gătilă 
cu cularite câmpiei. sa pornit larma din 
aim. 

Acei Sa înăllal iar bucata de lumină 
prinsă de lampa din salcâm şi de selipi 
rile cnnnnici, presărind în ritmul viori» 
lor, reflexele  găielei. 

Si capul de argint al Siegarului, iar sa 
apropiat năuc de gloata jucaiorilor, adu 
când tăvi cu Dbunătăţi și purtând în fu 
ioarele genelor,  bueuria nunţii,  Yeselia * 
iar a luat fee. petrecerea sa întețit mai 
vârius, după biserică, Tăntele a înnebunit 
ca în ajuns, Dbenehetuiala a umplut iar 
ouranla socrului cu capul de argint, deș- 
ieptând pământul pentru a trimite ceru 
iui luată  prosternarea  miracolului din 
„Caaliioia” ! 





+ 


Si întro vreme, când aţipise în holde, i 
toată suflarea Temei, întro vreme când | 
numai suspinul  lăstunului mai turburu 
linistea florilor si îngândurerea stelelor, 
înti'o vrem în care, raza unici da oc 
Vlmilor si Ohbaci, amestecând suspinele | 
si. fericirea întrun gând, o bucurie și 0 j 
lavă, Didina lui Fofează. picher la „FI; 
Ivuri“ cedecul nunţilor si iscoada beuche: 
tuclilor, sa apropiat de hume plimbân- 
du-le pe la ochi... „sticla cu rachiu”, 

Si întrun colț al prispei, au picat din 
patru pleoape, patru lacrimi 

Si cele patru lacrimi, an us în uimirea 
cerului. plămădite la nn loc. taina fecio- - 
vici eu taina zămislirii, urziite din Vatra 
lacrinti, prelinse dia patra pleoape... 


SARAEANUL RLOPSTOCK 


de ELENA VASILIU-HASNAȘŞ 





fipt în iuina apelor, ca o convulziune de 
straturi. să o calce definitiv în patul ci de 
unile. Acolw bBistriţa se trezia din visare, 
In val nepotolit, urias, păgân, înfiripat din 
largul apelor, se pornia cu vact de cascu- 
dă. furios vi îuspumat, lovindu-se brutal 
de stânca nniciă, pe care prinseseră. să 
crească muluri de cegvtație acuatică, Era 
o lovitură încăpălânată și violentă, ce pă 
rea că acelo rvare. Dar an prindea totul 
că se poluleiusciă și lin nou, acelas val eu ] 
aceleasi noi si nestăvilite puteri si fără 
că nimic să-l poală împiedica, venca să | 


se zdrobească iarăşi de colțul  fatalei i 
stânci, i 
Vi privit în tăcere banala si mono- 


tou dramă, care se ulesfaşura suh pri- 
sirile neustre si am cules în suflete taina-i, 
ca un sermen al frământărilor viitoare, 

Dar astăzi 2 Astăzi când drumurile vie 
tii mi sc apropie fără să se întâlnească, | 
astăzi când lezumăgirile ne-au strecurat 
în ochi umbrite înserărilor timpurii, în: 
prieă vara aceasta care are surâsuri calde | 
si pentru noi, îli onaj aduci aminte de va- 
In imcăpălinat. pe care nieio forță nu-l 
putea opri să nu se întoarcă, lovindu-st 
violent si zădarnie de aceias  muche de 
stâncă ce-i sta în cale? 

În apele 





uitate de adânci, ale sufletu 


*) Din voliunul de nuvele şi scrisori: „Sunt 
ani de cind te-aştept”“, apărut în editura „Car 


tea Românească“, 





UNIVERSUL LITERAR. — 59 


CANARUL 


— FRAGMENT DIN ROMANUL „SÂNGI ŞI CENUȘĂ” — 


Salonul doamnei Fiise Dimitrupol. stră- 
lucei în lumina ceasului 11. Covorul per- 
san, voornu întins în dlreplunehtul ce jos, 
cu saradele desenului minuţios, căpăta e- 
[ectu! unei muzici ncințeleasă si rămasă 
numi în majusculele ei. Coarde şi arcus 
nu se gisiseră înca so înaripeze în suni, 
dar culorile îs:lăntuite în are lescuri. ces 
prinse apoi si alergând acrebatic câtre 
ienlaținai nevăzute. îi dădeau sunel în 
modulatiuni misterioase, Pianul descope- 
rit. rânia parcă fericit din clapele lui de 
files. Vasele vechi românesti şi fanoneze 
cu giroife si nateise ce seră. palide. ase 
zate pe-o poliţă deasupra instrumentului 
mobi. păreau fragmentul unei sonate. cris- 
taliziu plastie. aici. pentan totdeauna. 

Un covor basarabian ca un clexen nai, 
intro armonie dețicată de galben sters se 
revarsă pe soluua din apropiere. 

Pe un perete în unghi cu pianul. cler 
pânze a căror culoare de roz si alb albus- 
lu. iubhinate în linii lasei pe un orizont 
de câmaie. îţi arîtau majestatea si poezia 
li Grizurescn,  xăsilă chiar acolo, unde 
umbra ohoselii sau a grabei. wa putut 
caliza :lesăvăârsii intentia. Alte câleaa 
ablouri pe pereții opusi. arătau oarecari 
bhucin mite «he erviaţiune. dar făceau an- 
amblu ilubios cs eroleasca înfătizsare a 
isehibiliilor câtorva mocteruisti” lipsiţi 
k tulune. ln deosebi un tri cat coace” 


în cârp. rezete un capac. în pers 
ketivă pe un Frau de deal. cu toate 
danurile conturate în negri. înu tac- 


ură «le incultă întelegere estetică. 

Tu coliul ucostei opere se sedea sein nă- 
ma unui pictor pe a cărei carte de vi- 
ată poti citi „Inspector G-ral al Artelor... 
Tiecneptitudlinea aceasta a plastieci gro- 
dan instalată alături de operile câtorva 
mtisii veritabili. nu făcea decăt să usii 
te snobisrnul proprietarului salonului... Î 
e ehservac îu aspectul nui tiiuror ca- 
dor mari. ccentrastul între valoarea vxte- 
iă a mobilei si ornamentaţia inutilă dar 
x pretențiuni «le artă, Pe când cea din- 
ii urc înfălişarea valurii de fapt, cea de 
doua mai totdeauna e o prețiozitate vul- 
ară. 

O viteină dulap sculpraiă dinu stejar. cu 
wlierele de cristal, răxfața câteva motive 
e cusături românesti. alături «le năpnsi 
1 costume de halciiste si ciobani dela 
unic. iar în mijloc pe-o poliţă scparată. 
"putea vedea un carar împăiat. Restul 
nbilei fară însemnătate făcea toiusi un 


im simţi lămurindu-se. xatul iubirii ce 
potolit si piuiimaz, revine să se zelro- 
ască mereu de accias varbă fatalitate 2 
lată. primăvara. tremură si azi în Piece 
reci de iavbii. acrias nourasi areintii se 





Wlrami mitisos în linia nesfărsitit a 
vii, 
Aceleasi  luinini dot mai scănteetor se 


bie si aceleași taine toi man adăne se 
hil în mormântul proispar al eruii. 
? de jur împrejur si ce pretutindeni. 
wlțesc nădejli viitoare... 

fa? Cu râd si mă bucur de toate. ca 
nu fiu ucroită să plâng... 


. . 


ELENA VASILUU-MASN AŞ 


cadru «de lucs prin noutatea şi strălucirea 
ci în mina ceasului 0... 

Doamna [lise Diumitropol apăru înfăsșu- 
caută întrun capot verde ce părea san «le- 
zrabă o bucată de stofă uruncată pe tru 
pui vi. în asa Tel ca nimic din graţii să 
t-i Liv ascuns. 

O femee înaltă. cu părul întro cutaare 
rosculă cu ochii căprin şi nasul drept im- 
punea respect si seriozitate aparentă. 

Vuuhel Gânjn. întrat in salon cu că- 
teva cbipe mai inainte și preocupat de pic- 
turile ce-i atrăsăseră atenţia. nici mar Îi 
văzut pe anmfitriounu ce se apronia liptil 
in paniafii elastici de măiasă rosie, dacă 
reflexul uvei oglinzi nu i-as fi arâlal-o. 
făută îinteniionat să-si continue privirea 
pe una din pânze ca să lase scenă liheră 
doaranei Pimitropol. Aceasta se apropie 
cu multă zriță i îi puse pe cchi degetele 
va albeusi moi. 

— Ghici !.., , 

Auzhel îşi Sutinsă mâmle înapoi ca niro 
buprennare si cuprinse talia ce svăcri 
inliorată. elastică. fierbinte. 

[lise Dinitropol îsi rilică mânile depe 
schi ni si le alunecă peste frunte aple- 
cându-t-o nsor înapoi peste une, 

tâsullul apropiat al buzelor ci îl cânta 
pecbeasupia încet, încet. pănă când buzele 
lor se îmâlniră. 

Totusi. în acest moment Anahel Gâniu 
se câulea la afacerea cu pădurea. Semsia- 
Vitzateiu bei riscolită aHăsdată la cel mai mie 
come cn femeia de astiululă îl părăsise 
comnlet, 

— Pentru ce nu ină săruți ca în noaptea 
aceia Anehel?,, Dece pari inehiferenţ 7... 

— Nu Elise, nu suni indiferent? dare în- 
jelegi... mu am deplină siguramă aici — 
ciutu să justifice Anghel absenţa pasiunri 
lui. 

— Nu asca nici vo grijă! Nu-i 
iu toată casa afară de bucătăreasa 
ma vine po sus decât chemată. și camerista 
care le-a introdus și care cunoaste cou- 
semnul meu... Poţi să mă săruţi Anghel... 
Vaide, sărutiă-mu ! 

Anghel căută să îndeplinească dorința 
si de data asta afectă nrowmentul alât «de 
iuli că blise trebui să ţipe usor, 

-- Nu 
musca P*. 

Scopul cra atins... Isi desfăcura iucles- 
tara si-o repelară iar si iar de câteva ori. 
apoi dvamuna Dimilrovol caşi cum ar 
Fi trebuit să repare greseala care o fi 
cu raba ci în înlănțuirea amoroasă. 
se dlesfăcu din brațele lui. să depărtă pu- 
tin. apoi apropiindu-se iar. îl luă «de mână 
si aducantlu-şi parcă aminie de ceva  în- 
cepu să-i arafe picturile. 
Naum cine stie ce opere... lată 2 Gri- 
soresti un Paladi un Puchianu. celelalte 
sunt dupe gustul bărbatului meu. altmin- 


vimeni 
care 





mă strânge asa ture? „Nu mă 








teri ar trebui să le scor afară... dar vino 
Să-ţi arăt un eanar împăiat. Anzhel. 


Merse la clulap, deschise pertierele. scoa- 
sc cunarul si începu să-l mângăe. 

- Prumutselule ? drăguţule 1... Să te mă- 
nănce mama. sufletul 

Anelul e privea nedumerit. 

— Li. nu stii îu cec cu canarul ăsta... 
Ascută-mă muia lu. Eu anu crescut în 
cantecele Iuî. Fram de 14 ani când l-am 
primit cadou dela un unchi al meu, ciă- 


de G. TALAZ 


vuia îi erau foarte dragi păsările. L-am iu- 
sialat în dormitor si el îmi cânta și seara 
si cheniueața.. Câud uvum măritat l-am 
tat cu nunc. ÎL ţincam tot în dormitor, 
Dar îniro dimineaţă nu i-am mat auzit 
cântecul. Murise mititelul *.. 

- Poate din gelozie, Elise, că nu mai 
erat singură. 

—. Esti răutăcios Anghel! EL este mur- 
ir la atatea vise ale mele... Vârsta cea 
mai încărcată de vise... 

Vughel observă că ochii Elisei — în 
vreme ce-si aseza canarul la loc în vitri- 
ună — străluceau în apa unor urme «le la- 
crini 2! 

=- Dar nu eşti fericiră Flise?! 

—  Fericită 2? Vericilă ?.. 

—. [Esti bogată, esti frumuasă... 

—. Prin asta întelegi tu fericirea Aszhel? 

-— Bine. dar a nu te sbaucinuna în ne 
voile vieții aşa de crude. a avea la dis- 
poziţie total, este oncum o fericire, cred. 
— Nu Anghel?.... la stai putin colea 1— 
Se asezară alături pe sofaua de lăngi pian. 
Fericire e altceva decât bogăția si lipsa 
de griji... Fericirea este dragostea Anghel... 
Lite. vezi... aproape cred că mă judeci 
văi, În clehiniiiv ai slreptatea,, Dece nu 
mai judeca rău ? Te-am luat de mână în- 
tre noapte de bal si te-au dus cu mine 
si uram oferit ție. ție un necunoscut... 

Cum să nu mă duleci rău 7 

Par. Flise.u, 

-- Vaert Taci în. Su et usvrinţa ci care 
priviti e femee în asemenea cazuri... Adul- 
torul e imoral. Xumeni nu te întreabă care 
îi sunt motivele că îţi înseli bărbatul cu 
col dintâi senit... 

Anghel. so stii «ela mine, femeile au 
neve să De iubite. 

Ele nu înşeală decât în 
idealul rlragostei... 

Eu am bărbat, cum toată lumea o stie... 
si tatuzi. ciragul nacu, bărbatul acesia pen- 
tru bine an există. Lu om bătrân cousu- 
ini și pe deasupra încărcat cu pasiunea 
afacerilor lui. 

Crezi tu că mai are grijă de mine 2 Nu! 
manta lui e perrolul,... De câteeri crumpe 
u sondă, vine acasă hahuciuat de fericire, 
îmi povesteste cu amănuntul toată opera- 
lia până an Săsit îsvorul. Colculează apoi 
x-antităţile eventuale si însfârșit banii... 
Dhuuii se vur fi scoşi rlin zestrea acestei 
amante După aceea să culcă obosit si 
“toarme în linap ce cu mă frământ lângă 
cl în flacăra tinereții mele. 

Nu Suehel! nu mă judeca rău! Nu sal 
vinovată. Wan căsătorit la 18 ani fără 
vota miei. Dar chiar cu voce de ar fi fost... 
Ce sti: a fată la 18 ani. din misterele vic- 
ţii 2 O ei si-o asvârli în braţele cuiva, fără 
să-ţi dai seama de irageclia de mai târziu 
u sufletului ei, Nevoi, interese, calcule... 
iată sinenra rațiunc ce dictează în ascme- 








goana după 





ne împrejvrări î... 
Tată ce ar trebui să 
ral !.. 


fie socotit cu îmo- 

Un sir de lacrămi în alunecă pe obraji 
apriusi -— dar haide mai bine să-ţi cânt 
ceva. Cesa din Chopin... Nu? E muzica 
mea favorită, 

Trecu la pian şi începu să cânte din 
„Mazurca”. Cele auzite și pasiunea înflă- 
virală a cântecului. îl derută pe Anghel 
Gânju dela planurile lui cu pădnrea. Fa 











592, — UNIVERSUL LITERAR 

îi vorhise cu scârbă de bani şi el avea 
nevoc chiar acum de intervenţie care nu 
visa alt scop decât bani. Li era aproape ne- 
caz de sentimentalitatea în care se imglo- 
daseră lucrurile... Dar muzica încetă cu- 
rând și Elise trecând lângă el, îl înlănțui 
de gât strânpându-l aproape și răstogolin- 
du-se pe sofa, întrun spasm Bervos. 


* 


Anghel Gânju îşi petrecu toată ziua la 
doamna Dimitropol. Inlănţuit în bratele 
ei, udat de lacrimi nestăpânite şi care nu 
aveau altă explicaţie decât doar aceea a 
stărilor de isterie cu satisfacţii puternice 
până la durere, el nu-şi dădu seama de 
propria-i situaţie. Sar fi zis că sa lăsat 
scufundat înadinas în acest nămol cald de 
plăceri pline de primejdie. Rațiunea lui, 
demontată ca un ecasornic pe masa maes- 
irului bijutier, nu-şi putea aduna piesele 
într'o montură care să-i dea funeţia firea- 
scă. Încereu să şi-o verifice măcar în frag- 
mentele ci organice. Dar risipa acestor 
fragmente printre multe alte scule, suru- 
puri, plăci roiite, împrăstiate pe tegheaua 
vieţii, făcea să nu mai priceapă nimic, 
asemeni unui necnic nciniliat. Trebuia să 
vină mâna nevăzută a celui ce demontează 
ca să poată pune ordine în tot. cu să poată 
reda din nou ceasornicul minunat. Avu 
impresia la un moment că el însuşi nu e 
decât o părticică neînsemnată, cu un rol 
determinat mai de "nainte în tninicul re- 
sort al acestei lumi. 


De este asezat în masa sensibilă a po- 
lilor de contact inițiatori de miscare. sau 
în piatra dură a temeliei — o clipă nu 
poate să-si schimbe locul prin propria-i 
putere... Poate, ideia de gândire caşi ideia 
de voință. nu e altceva decât o stare a 
acestui complex în care sântem ficsați cu 
rolul ce avem de: împlinit. Socotim gândi- 
rea ca un ienormen sunerior al vieţii, pen. 
irucă numărul elor animați de această 
stare, e mai miv decât al celor ce nu pân- 
dese. Socotim, poate, voinţn. ca o virtute, 
pentrucă senpul naturii e împlinii cu un 
număr restrâns de pătimaşi ai vointei... 
Si încă, atunci când unul din aceştia e 
de prisos în funcţia ce are de împlinit, 
mâna nevăzută a maestrului ctern îi schim- 
bă locul şi rolul. Astfel, omul de înaltă 
voință poate ajunge la un moment dai, 
cel mai nevolnic om. 

Pxistă o sinuură cale de a nu primi or- 
dineu tainicii a naturii. Să te suprimi din 
viaţă. . La acest gând, Anghel Gânju, sări 
depe sofa drept în picioare — şi într'o 
clipă îşi prăbuşi ca 'ntr'un gol fără fund, 
tot balustnl acestor idei ; eflorescența unei 
stări de oboseală şi poate de abuz de via- 
ță. 

Și iarăşi, ca scos din apele limpezi ale 
unui râu «le munte își simți trupul învio- 
rat — şi lumea îşi luă înţelesul ei, pe care 
o clipă de rătăcire nu putea să i-l schimbe... 
Aventura câpăia astfel frumuseţe şi chiar 
poezie. Putea să renunțe la ea ori când... 
Numai să uibă cn ce să-i înlocuiască a- 
vantujele. 

O socoti ca un bun pe care nu-l plătea 
cu nimic. Si spiritul lui neîncătuşat, puteu 
oricând să-si urmărească o ţintă cu tot 
elanul tinereţii de care dispunea şi ncîn- 
cercată încă în toată puterile... Făcu vivi 
câțiva paşi în lungul salonului aşa cum 
obişnuia să se miste în camera lui. când 
auzi din dormiterul vecin cu salonul, gla- 
sul dulce şi meladios al doamnei Dimitro- 
pol. 

— Nu de plictisești dragă Anghel ?... In- 


dată sunt gata... Maşina a venit dela ga- 
aj... Mergem numai decât,.. 

Anghel trecu în anticameră şi-şi îmbrăcă 
pardisiul şi după câteva momente, alături 
de Elise Dimitropol coborâ scările. 

Un Buic închis îi astepta jos cu volanul 
stăpânit de un şofer tânăr, aproape un 
copil, cu o ligură de Oltean ager. 

Acesta, după ce își primi stăpâna și mu- 
safirul în imaşină, ceru direcția, să înclină 
respectuos şi viră cu iscusință prin poarta 
de fier, deschisă larg între zidurile înalte 
de beton... 

— la ce ie gândeşti Anghel? —începu- 
cea slintâi doamna Dimitrapoi, observând 
că prietenul ei nu spune nici un cuvânt. 

— Propriu zis nu mă gândesc la nimic. 

— Nici la mine? 

Aughel băgă de scamă că Elise Dimitro- 
pol nu se oprea la plăcerile relaţiunitor 
lor, ca avea tendința să lunece întrun fă- 
vas mai adâue. Atenţiunile ei de fiece mo- 
ment, privirile ei din plasa cărora nu-l 
<căpa, schiţau o iubire plină de pasiune. 
Chiar întrebarea „Nici la mine” nu era o 
simplă replică, în alie împrejurări destul 
le ironică. ci exvresia unci dorinţi sincere, 
Acest lucru Anghel îl vedea fără de sens 
câtă. vreme inima lui, închisă parcă îna- 
din nu tresărea câtuşi de puţin la gingă- 
șiile şi răsevlirile doamnei Dimitropol... 

— Pentruece să mă gândesc la tine Fise? 
Sântem dour împreună și dincolo de pre- 
2enţa noastră, nu ştiu dece ar ircbui să 
ne mai căutăm, 

— "Tocmai aceasta aş vrea eu... 

— Car Elise, ce suntem noi decât nişte 
prieteni cure au depășit barierile fireşti 
înainte de a se cunoaşte ? 

— Da, si asta datorită mie... nebunici 
mele... dorului meu de viaţă... Dar crezi 
vare Anghel, că asta e tot ce voia sufle- 
tul meu ?.. Nu! Asta poate e partea cea 
mai neînsemuată.... Aş vrea să ne cunoaș- 
iem Anghel. cum ai spus ta, dincolo de 
prezența noastră. 

— Ce reruliai poaie avea Elise, acest lu- 
cru ? 

— Rezultat 7 !... Dar fericirea unei clipe 
mari, în care două suflete s'au contopit 
si-si caută imnul dragostei nu este un re- 
zultat ?.... 

Anghel coloră cu un zâmbet încurcătu- 
va în care se afla, în vreme ce cuvintele 
potolite. discrete, ale doamnei Dimitropol 
continuau ca o anexă în ritmul regulat al 
motorului cu mică viteză. 

— Cea mai înaltă aspirație atinsă şi pe 
care totusi n'o presătim cu gândul şi cu 
fapta, ci este sădită în noi din începutul 
Inmii, nu este oare acest rezultat 2... Chi- 
ul plantei încă în mugure de a sparge 
bulzării şi de aşi suge seva în sus prin 
toate fibrele cei, nu este răsplătit oare cu 
fluarea ce-o va încununa ?... Noi, Anghel, 
sântem ca niste plante. Toată truda nou- 
stră nu e decât să înflorim acea minunată 
floare care e sufletul. Dar înflorirea su- 
fietului no putem avea decât în iubire... 
Să nu râzi Anghel! Ti-am arătat acasă 
un catur îuoăiat. Fi bine acest canar mi-a 
înftorii mie sufletul. 

Singura snflure pe care am iubit-o u fost 
canarul meu... 

EL îi cînta în toate dimineţile şi cn 
visani, visum atâtea închipuiri şi în câu- 
tecut lui îmi disiilam simţirea şi eram fe- 
ricită. Canarul nicu nu-mi dădea nimic din 
ceeace e lumese şi totuşi cântecul lui îmi 
dădea tot cceace îmi trebuia ca să văd 
frumoasă această luma. Imi dădea în cân- 
tee sufletul înflorit de nostalgiile moşte- 
nite în lingura lui de sânge şi de mângâie- 


rile mele. Da Anghel, păsările înţeleg ca 
si oamenii şi iubesc ca şi ei... Crezi oare 
că mierla sau privighetoarea îşi flueră 
cântecul inconştient 7... E absurd! 

Canarul meu cra atât de vesel şi punea 
mult sentiment în piruitul lui de câte ori 
îl alintam şi-l sărutam. Era destul o zi | 
să nu mă duc la colivie pentruca să-l gă 
sesc posoinorât, cu ochii lui ca două măr- 
gele, plânşi şi sburlit de neastâmpărul aș 
teptării ... 

Intre sensualitatea nepotolită, înţelesul 
şi plăcerile vărnii le vână acum şi desia 
voltura sufletească în corolarul gândire 
delicate sli. acest momsut, cra o deoschire 
ce îl făcea pe Anehel să atribue prietenii 
hei o uriginulitate ciudată cu calități destul 
de rari. Niciuna «dintre prietenele de până 
acuni, nu-i vorbise asifel... Dar doamna 
Dimitropol continua. 

— Câteva săptămâni după căsătoria mea 
l-am găsit mort în coliviz. Am chemat un 
veterinar să-rni spue cauza morţii şi nu 
mi-a dat nici un rezultat prrcis. L-a În. 
vârtit pe-o parte şi pe alta, a Dâiguit ceva ş 
în timbaiul lui științific şi la insistența 
mea, a spus că trebue să-i facă autopiiu | 
ca să-si puată da bine seama de cauza 
morţii. T am zis că poate lace acest luera 
Mar să nu-l distrugă fiindcă vreau să-l 
împăez. Și i-a scos măruntaile înlr'o far- 
hurie și sa uitat la ele şi sa uitat la mie, 
voind parcă să afle dece ţin atât de mult 
să aflu cauza morţii unui biet canar.. Sau 
poale se gândea să inventeze o formulă 
mai savanlă în vederea onorariului ce a-i 
vea de primit. 

— Va fi murit de cord domnule doctor— 
zisei eu când dânsul, bucuros că i-am ne 
tezit calca, adăogă : 

— Da sa sbătut cumva în colovie şi 
i-a venit prea mult sânge la inimă — dacă 
unu se va fi întoxicat cu boabe alterate, 
lată dar Anghela, moartea canarului meu 
rămasă mister. Și totuşi... eu cred ca mu- 
vit de lipxa mea, de lipsa  mângăerilori 


mele. 

— Dar asta ar [i cgal cu o cinucidere 
Elise — și cred că atribui prea mult une 
păsări — întrerupse Anghel. 


=. Nu tremai o sinucidere... dar cum eu 
nu-i mai aveam grija, cum viața nuvi în 
care întrasem, nu-mi mai lăsa timp sil 
mângâi, să-l sărut şi să-i răspund la câw 
tee cu ciripirile melc, el, ude bună seamă 
uu mai avea nici-un entuziasm si a muri 
de tristeță sărmanul. Mult trebue unui ca 
nar 7... 

Anghel Gânju, crezu oportun so între! 
supă din sentimentalismul acesta, când 
deodată lu o maşină cupeu, oprită naum 
lea Buicului, se auzi un ţipet şi un gean 
lateral sări ţăndări pe pietrele pavajului: 
Erau pe porţiunea şoselii între Hipodrom 
și vila Minovici. 

—. Vezi ce este Anghel!... 

Soferul stepă bruse şi Anghel coboră 
repede. Se auzeau glasuri : „„Lasă-mă să 
cobor |... lasă-mă să cobor 1. Stai ascullă 
„fii liniztilă 1... Si în timp ce Anghel a 
junsese în “lreptul acelei maşini, o +net 
cunoscută îi lovi timpanele : 

— „Oh! Anchel! scapă-mă Anghel! 


G. TALAZ 





ISPITELE 


UNIVERSUL LITERAR. — 39% 


— EROS, PLUTUS ŞI GLORIE — 


Doi diavoli minunati şi o drăcoaică iot 
atât de extraordinară, sau suit astă 
noapte pe scara misterioasă pe care iadul 
ia cu asaltat slăbiciunea omului adormit 
şi comunică pe ascuns cu dânsul : și au ve- 
rit să mi se înfăţişeze mânilri, în picioa- 
re drepți ca pe o eslradă. O splendoare 
sulfuroasă se răspândea în jurul acestor 
trei personagii care se desprindeau astfel 
din negura nopţii. Aveau aerul atât de 
mândrii şi puternici încât i-am luat mai 
întâi drept adevăraţi zei. 

Faţa primului drac cra a unui sex în- 
doios si în trăsăturile trupului său avea 
ceva din mlădierea Bacuşilur antici. O: 
chii lui frumoşi împăegiaaţi, de o cu- 
loare închisă și nelămurită semănan cu 
nişte micsunele încărcate en  lacrămile 
greoaie ale furtunei ; iar buzele întredes- 
chise ca nişte potire calde din cure se răs- 
pândeau miresmele unci parfumerii. şi de 
câte ori suspina, înseccte cu parfum de 
mose scăntciau zburând în jurul snflării 
lui calde. Imprejurul tunicii sale roşii era 
încolăcit ca un brâu un șarpe strălucitor 
care cu capul ridicat întoreca galeş spre el 
ochii lui de jeratec, De acelaș brâu vin e- 
rau atârnate alternând cu sticluţe pline 
de licori sinistre. cuțite strălucitoare şi 
instrumente de chirurgie. În mâna reap- 
lă ţinea o altă sticluţă al cărui conținut 
cra de un rosu viu şi care avea drept cti- 
chetă aceste cuvinte : „Beţi. acesta e sân- 
gele incu, nn minunat tonic“. În stânga a- 
vea 0 vioară care pe semne căi servea 
să-și cânte plăcerile şi durerile, şi să văs- 
pândească contagiunea nebunici sale în 
nopțile de sabat. De glesne delicate atâr- 
nau câteva inele dela un lanț de aur rupt, 
si când supărarea ce urma din accastă 
cauză îl silea să plece ochii spre pământ. 
privea „cu vanilate unghiile picioarelor. 
strălucitoare şi Iustruite, ca niște pietre 
șlefuite. 

FI mă privi cu ochii ni nemângâiați și 
mâhniți din care se răspâdea o înşelătoare 
beție şi-mi zise cu glas armonios: 

Dacă vrei, dacă vrei, te voi face stăpâ- 
nitornl sufletelor, şi vei fi stăpânul ma- 
teriei viețuitoare. mai mult decât poate fi 
<culptorul lutului : si xei cunoaşte plă- 
cerea veşnic reînoită de a te deshăra de 
tine însuți, şi a te contopi în alte fiinte, 
și de a putea atrage sufletele până a le 
contopi toate într'al tău. 

Şi-i răspunsei:  — „Foarte-ti  mulţu- 
mesc! mam ce face cu marfa asta dr 
snflete, care fără îndoială nu valorează 
mai mult decât sărmanul de mine însumi. 
Cu toate că mă cam rușinez să-mi rea 
mintesc, nu vreau să vit nimic: și chiar 
dacă nu te-aş cunoaşte monstru bătrâiu. 
misterioasa ta cuţităvie, fiolele tale dubi- 
vasc. lanţurile în care sunt încurcate pi- 
cioarele tale, sunt simbolurile care lămu- 
resc destul de limpede nepotrivirea prie: 
ieniei tale. 

Păsirează-ţi darurile“, 

Al doilea drac nu avea nici acel aer 
tragic şi surâzător, nici acele apucături a- 
demeniloare. nici acea frumuseţe delicată 
şi parfumată. Fra un om măreț impună- 
tor, cu fata lată fără ochi. a cărui burtă 
greoaie atârna peste coapse, și a ciirui 
piele era aurită şi ilustrată ca de un ta- 


de 


tuaj. cu o mulțime de figurine mMişei- 
toare. reprezentând multiplele forme ale 
mizerici universale. 

Erau oamenii jigăriţi care se spânza- 
rau de un cui, erau pitici diforui, slabi 
a ciîiror vchi rugălori cerşeau mila, nau 
bine decât mâinile tremurânde ; apoi mu- 
me hătrâne puriând în braţe stârpituri a- 
ziitate de sânul lor slăbit. 

Mai erau îucă şi alți mulți desmoşteniţi. 

Diavolul cel mare bătea cu pumnul pe 
burta-i imensă, din care eşca atunci un 
lung şi răsunător sunet de metal care se 
sfârsea întrun nedesluşit geamăt format 
din nenumilrate voci umane. 

Si el râdea  arătându-şi cu ncruşinare 
dinții strieaţi întrun hohot de râs dobito- 
cesc, ca unii oameni din toate ţările 
când au prânzit peste misură de bine. Și 
acesta îmvi zise ș 

— „Pat să-ţi dau cu ce se poate avea to- 
tul. cecace pune în valoare totul. ceeace 
înloeneşte totul | Si se bătu pe pântecele 
monstruos, al cărui ecou sonor tăhnăci eu- 
vântu-i grosolan. 

Mi întorsei scârhit şi răspusei: 

— „Nam nevoe de mizeria nimănui 
pentru folosința mea, si nu-mi trebae o 
bogătie amărită de toate nenorocirile re: 
prezenetate pe pieha ta ca pe o hârtie de 


Cât despre diavoloaică aşi minți dacă 
nași mărturisi că la prima vedere îi gă- 
sit un farmec ciudat. Ca să definese acel 
farmec nu Lazi putea compara cu nimic 
mai bine cecât cu acela al femeilor foar- 
te frumoase în declin, care cu toate astea 
nu îmbătrânesc, și a cărei frumusețe păs- 
ircază farmecul pătrunzător al ruinelor. 
Părea tot deodală imperioasă şi dăşirată, 
ochii săi cu toate că erau obosiţi. aveau 
o putere fermecătoare. Co mă inpresionă 


CHARLES 


BAUDELALRE 


mai mult fu misterul vocii sale, în care 
regăsii amintirile coutraltelor cele mai du- 
ioase şi puţia din răguşala gâtlejurilor ne- 
contenit udate cu spirtoase : 

— „Vrei să cunoşti puterea mea? zise 
zeiţa mincinoasă cu glasul ei drăgălaş şi 
paradoxal. „Ascultă“. Şi duse la gură o 
irâmbiță colosală împanglicală ca o triş- 
că, en toate iitlurile inturor jurnalelur 
luni întregi, si prin acea trâmbiţă strigă 
unmele meu, care răsuna în spaţiu cu sgo- 
motul a a sută de mii de tunete, şi se 
inapoe la mine repercutat de ecoul celei 
mai îndepăriate planete. 

„Drace !* mă gândii eu pe jumătate în- 
vius, e lucru serios! Dar examinând mai 
de aproape secduciitoarea femee, mi se 
păru, în chip nelămurit că o cunoșteam 
pentencă o văzusem bând cn câteva hai- 
imanale cunoseule mie: și sunetul aspru 
al aramei reaminti urechilor. mele, nu 
sliu care suvenir al unei tronipete prosti- 
tuate. 

De aceea răspuns cu tot disprețul : 
— „Du-te! Nu sunt făcut să mă căsăto- 
resc cu amoreaza unora pe care nu vreau 
să-i numesc”. 

Desigur aveam dreptul să fiu mândru 
de o astfel de abnegaţie. Din nenorocire 
însă mă deşteptai şi-mi pierdui tot cura- 
jul. In adevăr, îmi zisei eu, trebue să fi 
fost prea gren adornit ca să am astfel de 
scrupule. Ah! dacă sar întoarce pe când 
sunt deştept, naşi face aşa mult pe deli- 
catul! Și: invocai diavolii cu glas tare, 
mgându-i să mă ierte, oferindu-le să mă 
dezonorez de aiâtea ori cât ar trebui ca 
să merit favorurile lor ; dar pe semne că-i 
jiznisem foarte mult că nu se mai întoar- 
seră nici v dată ! 


In românește de EUFROSINA PALLĂ 


LU 
POEME IN PROZĂ 





VINO, PRIETENE... 


k rea, În noaptea accastă — și pentru 
intdeauna -— inima mea. Sar zice că clu- 


rerea mea Sa revărsat, precum potopul în 
monientul când aşteptam, zorile dulci. O 
Fum! prietene. săvârşeşte minunea ta şi 
atrăresto-mă. Numai tu cuneşii durerea 
si amarul meu .numai iu ai întovărăsit 
gândurile și ai cunoscut adâncurile inimei 
mele. 

Stii că mam apărat vitejeşie să-mi re- 
țiu iubirea, ştii că am păşit îaainte fără 
să mă tem de duşmani şi prieteni, drumul 
cel larg si cărarea îngustă. Stii că am 
vâniural steagul pasinnei mele, cu con- 
stiințu fermă —- toate le știi, tu, prietene 
iubit, drepturile ca şi faptele mele sufle- 
testi, ca să mărturiseşti că nu merit bat- 
jocura şi condamnarea. 


Intunerecul e des în nunptea asta şin 
zadar aştepţi cântul cocoşilor. Au ador 
init şi ci adânc şi singur sufletul meu ve- 
ghează. Lumina albastră a Âtticei în za- 


de MIH. RODAS 


dar ov aștepți: sa stins şi sa pierdut 
din orizontul nostru. Aşa sunt oamenii, 
ic-au învinuit și pe tine că mtro zi vei 
fi moartea mea. O, de-ar şti ei cum te 
implor să devii în noaplea aceasta mân- 
tuitorul meu!... Crede-mă, oamenii nici 0- 
dată nu vor cunoaşte unde se ascunde a- 
devărul şi unde virtutea, 

Amară-i vaşterea noasiră, crudă recom- 
pensa și tragice sfârşitul, Vino, în zadar 
aștepți cântul cocoşilor: nu vor apare zo- 
rile. Făcte un nor des în camera-mi ş'a- 
runcă peste mine giulginl morţii... 


În romEneşte de M. P. CAMBITZIS 
Balcic 











394. — UNIVERSUL LITERAR 








DI a ae i 


c Palace Bilcearea 





GIB 1. MIHĂESCU: 


„Braţul Andromedei“ 
(Roman,—E -itura «Naţionala ») 


Tiilul cărtei se întemeiază pe acest fi- 
nal magnific: „In sufletul li Lazăr elo- 
colea un cazan cu smoală. Năvile lui cău- 
lau acrul pur al înălțimilor. ochii îi se 
îndreaptă ca la un liman spre minunatul 
braţ ceresc întins deasupra veciilor... 

„In noaptea cu luminişte ciudată, doar 
țintele stelelor mari punctează constela- 
țiile. Din trupul rombic al Pegasului, An- 
dromeda se lasă întru parte, fhiinsă ca 
un braţ ocrotitor. E bratul unei alte An- 
dromede a închipuirii lui, ocupă o con- 
siderabilă regiune cerească, cu capul pier- 
dut în aureola lactee, cu îrnp şi membre 
alcătuite din constelaţiile învecinate. 

„Dar tot ce este mai mândru. mai tma- 
jestos în această întruchipare de stele, e 
toemai acel braţ minunat şi rotund întins 
spre Septentrion în exiremitatea căreia cl 
stie minunea de safir a Secundei din 
Gama. cn un incl nestimat în degetul 
mic... 

Nu vă închipuiți că ce vorba de Andro- 
mecla, fata lui Cefeu și al Cassiopeci : An- 
dJroneda care a avut îndrăzneala să se 
declare mai frumoasă ca Nereidele. Pen- 
tru a-şi răzbuna nimfele nearine. Neptuu 
a stârnit un monstru al mării ca să pus 
tiiască Etiapia, tara lui Celeu (probabil o 
veche confusie cu Egiptul sau Tripvlita- 
uia de azi). 

Consuliat avacolul lui Amon. — acesta 
a declarat că însrăzncata fecioară, lo- 
pată de e stâncă trebue lăsată în voia și 
plicerea monstrului. Gata să fie sfâșiată. 
când apare Perseu. cavalerul încălecând 
pe Pegas. care a omorî monstrul, a dezle. 
gat pe frumoasa Andromeda si a luat-o 
în căsătorie, 

Aceasta ce povestea Antromedei, care, 
după moarte. a intrat în rândul constela- 
țiilor ceresti. alături de Perseu, bărbatul 
ci: și alături de Cefen și Cassiopeea, pă- 
rinții săi. 

„Bratul Andromedei” nu are nimic mi- 
tolugic * este foarte actual. subiectul și se 
peirece întrun oras de protincie al ve- 
chiului regai din România-Mare. 

Sunt tipuri de provincie aşa se bine 
prinse cum mam  atut de la Caragiale, 
ca profesorii Vueol Cornaiu, politician de 
frunte, care ajunge ministru, ca Andrei 
Tazăr. profesorul de matematici, croul 
principal, ca Nedan sau Nae Inclescu — 
poate cel mai pitoresc. Foarte bine zugră- 
viţi si prinsi în cadrul lor, tânărul No- 
noveanu si fomoile atât de vii, Sultana. 
“Toscfina lui Cornoiu. prima lui sotie), Ti- 
na Nedan. divoriată lui Nedan și sedu- 
ciitoarea -uă Cornoiu, 


„Braţul Andromedei“ este un roman de 


moravuri de provincie. E „Scrisoarea“ lui, 


Caruziale, dar nn caricaturată. ci prinsă, 
în plină viată a unor intelectuali, en 
adevărații cultură. Tipătescu a evoluat în 
Cornoiu. profesor de istorie, care divor- 
țează de prima lui sotie „Llosclina“ ca și 
Napolenn -- pentru a lua o aristocrată 
autentică și frumoasă, pe n Maria miza. 

Nedan este un personagiu autentic de 


profesor, al cărui ideal este, după şcvală, 
un păhăruţ de vin; şi multă flecăreală 
politică. 

Nae Înelescu este tipul cel mai desăvâr- 
sit, poate. E un Don Juan, cu statură ri- 
dicolă şi cu o mutră de băcan. dar foarte 
inteligent cântă bine şi prinde snmatste”, 
cum poate şi unde poate în herpariul său 
amoros. 

Da rervu romanului este un tânăr mate: 
maticiau, profesor la liceul locul, îndră- 
xostit «le astronumie. care a si instalat în 
camera lui de mahala un fel de telescop 
vrimitiv ca să observe ritmul stelelor, tin 
imens naiv, care cade amorezal de super- 
ba d-na Cornoiu. interesată prea mult de 
acest exemplar «de elită omenesc, pe care-l 
sărută, pe care îl iubeşte până a-i da o 
mtâlnire, care se termină cu un act de 
tragedie. Toaie din vina bictului profesor. 
care crede că se cucereşte o femee cu n 
todă : „Fra grozav de sigur că o serie dle 
duble colorate, inelul lui Saturn, un de- 
ialiu de creste lunare, calotele polare alu 
lui Marte. pata roşie din Jupiter. nehu- 
loasa Andromedei şi a Câinilor de vână- 
toare, însfârşit tot ce c mai sensaţional” 
în spectacolul cerului, vor fi deajuns ca 
so biruiască definitiv, so Lege în lanţurile 
grele ale pasiunci varbe — pe care—. el. 
amatorul amorezat de cer le simţia atât de 
solide şi «de dulci — de luciul în noapte, 
al tubului de alamă, despicânid tainele 
nevăzutului....“. 

Dar autorul, prin erou! său, Andrei la- 
răr, se înalți până la sublimul unei poe- 
me : 

„Căci credea până acum că acolo, lân- 
gă ocularul lunetei se desparte hotarul lu- 
mei : credea că e de ajuns ca în cercul de 
intuneric al obiectivului să apară deodată 
cele două picături : de rubin şi de zmaralil 
ale Alfei din Herenle. pentru ca să simtă 
că a băut din Apa Nepăsării, cii poate 
hoinări măntuit cu totul de lumese pe su- 
vele căi ale haosului: era sceretul tăriri 
lui. pe care şi-l mărturisia, cu satisfacție 
acolo lânsă ochian în nopţile profunde ce 
vară. Credea că a rezolvat definitiv pro- 
blema necurmatei neliniști a mistuitoare 
lor miragii : şt acuma, iată, simția că fo- 
mcea asia atât de apropiată de dânsul, cu 
ochii acestia atât de nepălrunsi, cu surâ- 
sul atât de :nolesitor, cu sufletul parfumat, 
nu va rămâne dincoace de ocular. Căci pă- 
rul acesta cu reflexe de aur pierdut în 
noapte nu era aliul decât culoarea imhă- 
tătoare a aştrilor: îl vedea acum împle- 
tindu-se printre conctelații, slesficându-ce 
de inclul lui Saturn, luminând misterios 
ca o chemare a baului în straniul ncelin- 
lirilor îndepărtate cu milioane de ani de 
lumină ale apariţiilor nebuloase, 

Si o privia uimit cu ochii turbari «fe 
boală ; iar ca surândea tronând de acum 
stăpână pe sufletul acesta sfărâmat câte- 
va clipe. căci desi nu văzuse nici odală 
steaua Alfa din Hercule şi nici habar w'a- 
vea să facă apropieri între părul ei şi cu- 
loarea așştrilor, ea ghicisc fără prea multă 
amăgire că inima asta deschisă de copil 
este de acum a ci: se strânge. se umflă, 
trăeşte prin ca și Doamne, va trebui să 
înceteze de a mai bate la cel mai mic semn 
al ci“. 

In acest pasagiu stă toată dinamica. 





subiectului, Andrei Lazăr, omul cast, îna: 
morat de aștri, nu cunoscuse femeea și 
când sa văsit cu una și tocmai cca nai 
inaccesibilă imapinativi hui. îl iubeste, — 
isi pierde curmpătul, sufletul hui se revarsă 
intro patimă acaparatoare. Si ar fi rămas 
un vis de Mai această „fantezie“ sau toa- 
nă a d-nei Cornoiu, sărutâud unu copil”. 
dacă mar fi avut uleia năsirusnici să vie 
lu el acasă. 

Nefericitul amorez nu se comportă ca 
om: cl rămâne sluga lunetei, pe cate o 
pregăteste ca să-i arate „minuncea” tnven- 
tiei sale aceleia care venise pentru aliceva, 

Când iniră în camera lui. cu lumină în 
*fesmee, ri-na Cornoiu asistă parcă la n 
scenă cin Faust în luptă cu Mefisio, 

|uneia, însă, nu funeltoncuză, supusă u- 
nei tensiuni supreme, ca să-si dea maxi: 
mul rendemeniului său. se distruge priu- 
tun saomot iofernal. Lazăr nu rai cer 
ră în faţă este fiinta adorată: cl își pier- 
de capul în faţa catastrofei sale stiințifi- 
ce. Î aproape un lunatie si un bezmelie. 
Când erede că poate să arate ceva «l-ati 
Caornuiu, ca cdlispăruse, cu gândul că are 
de-aface cu un nebun, 

Deziluzionată. sdrobită. poate, între sca- 
ră, pe câmt pleacă cu expresul spre Bu- 
curesti, la bărbatul ci, care este ministru 
si infidel ca soţ, apropierea Îmi Laziir a 
scoate din Lire: e convinsă că „nebunul“ 
vrea se asasineze. Fugc, în socivtatea Îni 
Inclescu, salvator de ocazie, iar cl. nimi- 
cit, proceteuză în constelația Andromerdlei 
„brațul“ de zăpa:lă a! aceleia, care era să-i 
tuvmenteze viața. 

F.pisoadele decurg în mod natural: adi 
versele scene, foarte savuroase, ale celut 
trei profesori, cari petrec. găsinduesi idea- 
tul intrun „hotel garni”, cu dame” de va- 
victeu, apucăturile dle crai ale lui Cornuiu, 
care, piu ataviem, se întoarce la prima 
nevastă, pătania lui Nedan. îuselat de pri 
ma netastă cu un student al său recăsă- 
torit en o mucdamă de hotel. care are înă) 
imea femeilor celebre, ce-i preocupă mia 
tea, cam. simplistă, sunt de o naturalelă, zu- 
grăvite cu o vigoare de stil. animate e o 
psihologie minutioasă si savantă pe alocu 
rea, eari-l ascază pe 1]. Mihăescu printre 
cei mai buni prozalari ui noştri, 

Un pasagiu diu foarte multe, cure de- 
notă preciziunea desenulri şi măestria pe- 
nelului. 

„ȘI ziua cea mare veni. O. parcă cra o 
lumina de magie, în iatacul acela. în care 
amurgul de-abia mai răzbătea prin gre- 
Iele podoube ul: ferestielur? 

Diu tainice locuri, abatjusuri de mătase 
cerneau cu aleasă artă, bizare împerecheri 
de cotori : peste tot domaia sângeriul vio- 
Vaccu «le tăciune care moare, re parcii în 
toată încăperea asta, vetre invizibile de 
vrăţitoare şi-ar fi vărsat nemiscatele pa- 
lori. in sema numai, an Singur semana și 
luminile ar fi prins viaţă, silfe ar fi înee- 
put st dănţuiască. salamandre să se sbe- 
guc şi n oslinda fermecată din fund să a- 
pată goală si înallă, strălucind se albă 
frumusete, zeița  înluror anotimpurilor, 
deslegEnd cu un zâmbet veșnica întrebare 
chinuitoarea năzuintă“.. 

„Braţul Andromedci este unul din cele 
mai reușite romare ale literaturei noas- 








nara m rattan ln ii 


lili ac ci Datcu e cica XE 


EUGENIU SPERANȚIA : 
„Factorul ideal“ 


A arhi, la aceustă rubrică, despre seri- 
eri mai puțin literare, nu mi se pare nepu- 
trivit. Noţiunea „literatură” este mult mai 
vastă decât se crede: departe de a echi- 
vala cu poezia, cu creațiunea arlistică a: 
vân) ca maicrial cuvântul  Gevenit ima- 
pine, ca se gândește la tet cc se serie şi 
în deosebi la atâtea lucruri  întoresante 
nu numai prin conţiautul lor, cât mai a- 
les prin forma literară în carc acest cun- 
ținut a fost îmbrăcată. Să adaog că, la 
unele din ele, acestui caracter care le face 
rubricabile aici, i se poale apropia un al 
II-lea: legătura ur evidentă cu scrisul ar- 
tistic. F. tocmai cazul intieresantei scrieri, 
asupra căreia urmează să poposim. înru- 
dite, dealtfel, şi prin gacacterul lor prac- 
tic. utilitarist. 

Dar sii ne apropiem de fiecare: 

„Factorul idea!" al d-lui Speranţia co- 
prinde 7 studii de însemnătate capitală 
în viaţa statului. 

După primul f(iactorul ideal în viafa 
națională) cu caracter, inai mult istorie, 
urmează o strălucitoare pledoarie social- 
pedagogică intitulată: Factorul ideal în 
pregătirea genurațiilor. ldealist incorigibil 
d-sa, referindu-se la Societatea românca- 
scă, se ridică împotriva  utilitarismului 
îngust care domină, „ela o vreme, men- 
talitaiea sublirelei si debilei noastre clase 
comducătoare”, împotriva ma:crialismului 
care „venit prematur, ca o boală la un 
organism repregăiit, a zădărnicit din faşă 
culilivarea unui cler... iar din scoală fă- 
cea „negustorie meschină de diplome si 
vânătoare după profesiuni productive”, 
Fireste, că, aiurea, lucrurile suut «de- 
parte de a sc petrece la fel. Aşa, în Au- 
elia „învăţământul a rămas medieval pen- 


tru că se caută „a se forma... oameni 
capabili să se mişie îndemânatee în 
cercurile bunci Societăţi”. Pentru accasta 


însă, la fac. de ştiinţe fizico-matematice, 
din cele 12 caterlie, 2 suut de filosofie. Si 
tot asa în Germania nnde. la politechnice. 
„există catedre de filosnfie, de istoria ar- 
telor, de ictorta culturii. iar accea din Zne- 
rich are „o catedră de istoria literaturii, 
două de istoria culturii si a artelor. una 
de sociologie și 2 ... de filosofic”. 

Conecluziuue: „nu există veritabilă pre- 
gătire ştiinţifică, nici veritabilă enlturală, 
fără o repetaiă si  obicinuită cvadure 
spre domeniile cusetării pure şi spre do- 
mcniile frumosului, singurele întregitoarc, 
singurele deschizătoare de orizonturi”. 

In „Valurile literare ca element de coezi- 
une națională”, după ce, teoretic, se co- 
vedeste teza de nai sus, arătându-se că 
„razele Literaturii si artei determină... fe- 
nomenc de helivtropism pozitiv în creşte- 
rea și modelarea spiritului naţional” se 


(re. iar prin compoziţia lui clasică, în sens 
de armonie. prin limba plină de pitoresc 
și vigoare, un model de limbă literară (nu 
provincială. care strică la cea mai mare 
parte rin scriitorii moldoveni, mai ales), 
un roman foarte original. cu o notă larg 
românească și de o idealitate mistică, de 
a curățenie sufletească, ee încântă si înal- 
ță, care îndrumează și pasionează. în uce- 
laş timp — contopind Jaolaltă literatura 
cea mai plăcută cu o știință de oameni si 
de subiect, corectă, precisă, larg enprinză- 


toare. 
TON FOTI 


evidențiază rolul pe sare La avut Eine 
scu asupra sufletului românesc: 

„Intreaga clasă instruită de azi co 
clasă de eminesciani. Toţi câți scriu și 
cusetă azi, îu lumea românească, şi toti 
câți pot avea preferinţe literare, au lre- 
cut, cel puțin. printr'o perioadă de emi- 
nescianism fervent“. (45). 

Si tot atât de interesantă concluziuc: 

„Deocamdată nu există decât un singure 
fel de Români culţi: sunt acei la a căroe 
conformare sufletească, lminescu.... a con- 
tribuit câtva cu focul temperamentului și 
inspirației sale 

„lar acei în viaţa cărora Eminescu Ia 
introdus nimic. accia ori nu Sunt culți, 
ori nu sunt Homâni” , 

Şi tot atât de preţioase adevăruri ne 
comunică stuiliul urmălor în care ni se 
vorbeşie despre arta populară care sală: 
tuni cu religia, limba, dreptul şi teeh- 
nologia populară... constitue unul dintre 
organele indispensabile ale vieţii oricărui 
grup cinic”. 

Si cât de fustă e acra „participare a sa- 
vamului la guvernarea ţării” despre care 
ni se vubeste în articolul următor! 

Ne interescază. — ca având mai mullă 
legătură cu literatura — cel din urmă 
Arta ca educatoare, cu specială aplicaţi 
une la teatru. Ni se spune (de dala asia 
lămurit) că „arta îşi pierde toată vu- 
loareu ci specifică — și. implicit toati pu- 
terea ci cducaiivă, moralizaloare. atunci 
câni nu mai e cultivală pertru realiza- 
vea frumosului, — ci pehien un Scop c- 
terogen extiinsoe? 

Accastă moralizare se face prin calilă- 
[ile sau virtuțile care „atrag în mod inc- 
vitahil adeziunea unanimă” şi” priu de- 


feete cate „atraz unazima ociilitaie a pu- 





blienlui” (100). 
Fireşte că nu putem insista mai mult 
asupra acestei cărțulii atlă de bine serise 


Lăsăm cititorilor grija de a o căuta şi 
de u se pătrunde de învăţămintele cei. 


PAUL |. PAPADOPOL, 


+ 


C. NARLY: 
„Ispite şi biruinţi“ 


(Poezii, — Tipografia Bucovina, Bucureşti) 


Cu volumul de faţă ni se prezintă în- 
tradevăr un remarcabil temperament po:- 
tic. alimentat de isioare de inspiraţie Li- 
rică, nu însă în deajuns de înzestrat cu 
mijloace de expresie echivalente. 

Poezia d-lui Narly este proiectată din- 
ro stare de meditaţie evocatoare, trans- 
parentă a unei lumi interioare, în care 
artistul pare a-şi îi găsit nueleul cexistenţii 

spirituale 

Exteriorizarea se împleteşie stilizată și 
cu tăictură de evesivitate muzicală în ju- 
rul unor motive de cele mai mulie ori ni- 
merite, fără însă a fi o pluralitate de as- 
pecte şi alitudini noui. capabile de mari 
eforturi personale. Volumul se deschide 
cu a bncată de meritoasă realizare : Cu- 
[remurări sfioase : 


„Plutea "n anurg o lainică lăcore, 
Ca linistea din preajmă de biserici, 
Cind adiercu vocilor de clerici 
Milostivirea Domnului o cere, 





Se apriudeau în înălțimi albastre 
Tremurătoare lucriimi câte una, 


LINIVIERSUL LITERAR. — 595 
lar dintrun plop mângăietoare, luna 
Priveu 'n adâncul sufletelor noastre. 


Fu ascultam, cu ea la geam, cuvântul 
ibia desprins din liniștea nature 
Cu zinibel dureros în colțul surei 
Priveam cum se juca în păru-i vâniul. 


Părea o sfiintă n umbra înserărei 
Atit cra de albă şi curală. 

Dacar fi fost în marmoră sculplală 
Sar fi numit Zeifa-Indurerărei... 


„De ce ești lrisi în seara astu oare? 
„Te-am necăţil, ești supărat pe mine ? 
„Și aonelk în lacrimi îți sunt pline! 
„De ce nu-mi spui şi mie ce fe doare? 


O, i-asi fe spus aluncea că mi-e drasă, 
Că mam iubi! pe nimeni niciodală, 

Si că stat ani de cind e așteplată 

Să lumineze calea mea pribeagă. 


Dar nam nului să-mi spovedesc durere, 
Si, tremurând, mam dus dela fervasiră : 
— Prefă-te gând în pasăre măiastră, 

Și lălmăceşte-i visu-mi şi [ăcerea. 


(pp. Î. 29 15), 


De aceeaşi calitate substanțială, frumos 
cizelată suni si celelalte bucăţi lin prituuul 
«ielu : Era o foare albă,.., Coresponden[ă, 
Ispitole tăcerei, cite. cum și altele din res- 
tul cărții: Figurine, Sonet platonician, 
C'iinter, Tristefea vântului, ete. 

Faţă de atmosfera de sentimentalisin 
clasic, cel mai :lurabil, și mai general o- 
meneose în poezie, în care pulsează inspi- 
vaţia portului, o formă mai puţin liber- 
iină. cum de pildă se prezintă multe din 
poeziile de faţă, ar fi sustinut desigur o 
pârghic în promovarea artistici. 

Apoi unele clemente prozaice, ea acele 
Pariafiuni libere, cu „doi bătrâni“ 


— Goală, goală, goală ! 
Co fantasii perverse ! ? 
Orice om cinstit ba spune 
Ci prea departe merse : 
Asta-i boală! 
ete... (pag. 90) 


nu pot decât să scadă ținuta ansamblului. 

Volnmul d-lui Narlş vădeşte serioase 
preocupări de  întelectualitate artistică. 
insă lipsite de un echilibru de gravitate 
proprie. Se caută şi nun se găseşte de cât 
în parte poetul. care are putinţa să dea o 
amplitudine şi rezonanță unor coarde e 
factură lirică. 

IL credem pe drumul maturizării. 

De aceea ul. C. Narly, să nn ne păgil- 
bească «ie eventualele surprize la care ue 
așteptăm 


GABRIEL DRAGAN 


n ÎN n nn ÎN i 
EPIGRAME 


EL... 


Vrăjit, te-am comparat cun soars, 
Si nam greşit, iubita nea: 
Apari, când vremea este bună. 
Dispari, când vremea este rea ! 


Ștefan Ivanovici-Terenţiu 











— UNIVERSUL LITERAR 


596, 








CU CI Su-eașaa... 


ROMÂNII ÎN STRĂINĂTATE. Ne vin 
unele veşti despre multipla activitate ro- 
mânească pe care o desfăşoară — de a- 
proape 4 ani — în Capitala Franţei tâ- 
uăra noustră compatrioată. d-ra Lily Ni: 
colescu, absolventă a Conservatorului din 
Bucureşti, scriitoare și conferenţiară de 
talent. Comunicăm — deocamdată ciiilo- 
rilor noștri —. puţinele informaţiuni de 
mai jos și promisiunea de a reveni atunci 
când împrejurările ne-o var îngădui. 

Amintim astfel că — în calitate de con- 
ferenţiară — d-sa a tratat, în diferite îm- 
prejurări, subiecte despre sufletul rumâ- 
nesc ; 

Femeile românce scriitoare la Paris: 
D-ra Văcărescu, Contesa de Noilles, Prin- 
cipesa Bibescu; Jurnalismul şi  ieatrul 
francez; Drepturile Românilor asupra Ba- 
sarabiei etc. 


Ca scriitoare 'a publicat — în ziarul 
„La Volonte“ —- povestiri cu subicete ro- 


mânesti. Inmormântarea lui Panait, o po- 
veste etc.; 

Ca xulgarizatoare şi-a propns să popu- 
larizeze operele scriitorilor de valoare prin 
articole, lucru pe care l-a făcut, deocam- 
dată, cu d-nii: M. Sadovcanu,. [. Minu- 
lescu, N, Iorga etc. 

Ca autuare dramatică si interpreiă a 
reprezentat. la 15 Noembrie 1929, piesa 
originală: Ta Doina de lamour — care 
aduce pe scenă obiceiurile pitoreşti ale 
poporului nostru. 

Fireşte că o asemenea activitale nu 
poate fi de cât încurajată. Personal re- 
gretăm că nu putem face de cât atâta. 
Nu ne dăm la o parte, însă, să o recoman- 
dăm celor în drept: rugându-i so spri- 
jine — cu credinţa că pe-de o parte — 
vor ajuta un talent real, pe de alta vor 
contribui la intensificarea uvei propagan- 
de atât de utile. 


DIN SUMARUL ultimelor numere ale 
„ad. lit." 

1. C. Visarion — Jane Cărăbăţ şi Cârs- 
tea Măcelarul; 

V. Maximilian — Primul meu voiaj în 
străinătate: (491); 

A. Blaziaun: De vorhă cu pictorul Ma- 
rius Bunescu; 

Archiloc de I. M. Marinescu: 

C. Vernescu- Vâlcea. Cum am debutat 
în teatru; (493). 


MULT MAI LITERAR, No 527 al „Cul- 
turii poporului“ — aduce imagini preţi- 
oase în „Furtuna“ d-lui Ton  Constanti- 
nescu-Stejar (strofele T şi III), vestea pe 
care ne-o aduce econ, |). Furtună despre 
cartea d-lui Jean Baniitre: Viaţa şi scrie- 
rile lui ]. Creansă, tipărită în limba 
franceză (254-+XX1) cu 25 de ilustraţii 
considerat de d-sa ca unul din cei mai 
huni povestitori ai Furopei; Grădina d-lui 
Al. Stamatiad şi schița ponorană: Bătaia 
lui Andrei cu Jon pentru Todara de Ce- 
zar Pruteanu, pe lângă numeroasele arti- 
cole semnate de obicinuiţii colaboratori 
ai gazetei. i 


„DOUA EPOCI din literatura româ- 
aească“, este titlul unci comunicări pe 
care d. |. A. Basarabescu a (inut-o la Â- 
cademia Română. E: unu raport fidel cons- 
tiincios şi prietenos în legătură cu cele 
două înfăjiseri — ante și post-belică — 
ale scrisului ro:nânesc. 

Fără să fie critic, autorul ishutesşte să 
ne dea v icoană fidelă — şi aproape com- 
pletă -— a acestei literaturi, plecându-se 
cu simpatie până la cele mai modeste 
cuiburi ale scrisului românesc, notând cu 
fidelitate nume, precizând curente şi gru- 
pări. 

Interesantă — în deosebi — încheerea;: 

„Ce-ar puiea să mai urmeze... Apele nu 
s'au limpezit încă. Multe talente abia stau 
afirmat... Să lăsăm timpul să hotărască 
şi aripele nvuii generaţii să crească. ŞI 
mai ales să dorim celor ce vin de acum, 
înainte să se bucure de mai multă solici- 
tndine și din pariea oficialităţii... şi din 
partea editorului-negustor, cât mai ales 
şi din partea publicului nostru cititor, a- 
tât de redus astăzi şi ca număr şi ca pu- 
tere de devotare“. 

Comunicarea d-lui Basarabesenu este «nu 
semn ce prictenie, o îmbărbătare si un 
aviz. lată de ce trebue să-i mulţumiru, 


CÂT DE BINE SUNT ORGANIZATE 
nnele bisericuțe literare se poate vedea 
dintrun articol al d-lui Demostene Botez: 
„Critica criticir” în care d. G. Ibrăileanu 
este considerat — nici mai mult nici mui 
puțin decăt singurul critic român de azi. 
Aceasta — adaogă d-sa — „o spun fără 
simt de flatare, ci cu o convingere cu care 
se face o constatare de-acum istorică“, 

Intru cât autorul articolului menționat 
face eroarca de a se erija în critic — îi 
vom da unele îndrumări: articolul d-sate 
constitue —- pe deoparte — o reclamă de- 
ghizată, pe de alia — un simplu do ut des. 
În prima interpretare l-am îi admie ne- 
semnat la pagina reclamei, în cealaltă nu 
ni-l putem imagina. 

Dar lucrurile iau o întorsătură şi mai 
gravă în momentul când d. D. B. — spre 
a fi mai pe placul sefnlui d-sale literar — 
batjacorește pe ceilalți critici : d. Fug. Lo- 
vinescu. +. M. Dragomirescu. Intr'adevăr 
— în legătură cu acesta din urmă — după 
ce afirmă, cu buenria unui adevărat des- 
coperitor, că e bătrân — închoe că îi va 
da mai multă atenție când se ocupă „de 
umoristica românească. cea făcută cu voe 
si fără voie, d-sa fiind reprezentantul în 
rai al acestei din urmă categorii“ ca unui 
care „a făcut toală viata... ghele en gu- 
milastic care nu se mai poartă”. 

Fircste că nu încercăm să  discu- 
tăm aici nici valoarea d-lui Dragomirescu, 
nici pe accea a d-lui Ybrăileanu. cari — 
chiar inezali — ar merita mai multă ohice- 
tivitate în tratament, 

Vom sublinia doar faptul însiristător că 
un critic de talia d-lui Ihrăileanu puate 
accepta astfel de apărători nevoiași şi — 
mai ales — că un scritor ca d. Botez poate 
seobori atât de dureros nivelul scrisului 
și al dreptei aprecieri. 


IN DOUA EDIȚIUNI, una populară şi 
alta de lux, a reapărut preţioasa „Istorie 
a literaturii române, Epoca veche“ a d-lui 





Gea Z ehenracs 





prof. Sextil Puşcariu, dela Universitatea 
din Cluj. 

Fireste că, pentru noi, cari am privit 
prima cdițiune ca pe o adevărată binefa- 
cere, aprecicrea creşte simțitor de astă- 
dată, când ne vedem în faja acesteia „re: 
văzută şi întregită, completată cu o biblio- 
grafie critică şi un indiciu, cu 82 de ilus- 
trațiuni. dinire care şase planşe în culori 
în afară de text“. 

E aici o adevărată minune — îmbinarea 
meştezugită a unui text indispensabil şi cu 
rigurozitate controlat cu o snmedenie de 
clișee -- de a claritate uimitoare — în 
măsură să-l lumineze şi întipărească și cu 
cole mai preteuțivase mijloace ale unei e: 
xecuţii techniec ireprosabile, complet es- 
ietice și profund occidentale. 

Ineheind nu putem decât felicita editura 
Krafti si Drasleff din Sibiu care n făcut 
sacrificii tipărind un manual atât de pre- 
țios, iar pe d. 5. Puşcariu îl rugăm să nu 
pregete spre a ne da şi celelalte volume. 


DOUA LUCRĂRI DE VALOARE sânt 
„Anuarul Seminarului de Nteratură italia 
nă* — dela T'atversitatea din Bucureşti— 
tipărit „cu ocazia împlinirii a XX de ani 
de activitate“ ai acestui activ seminar — 
“i „Originele civilizației“ a cunoscutului 
vulgarizator științific. d. Al. Alexandrescu. 

Tipiărite cn toată grija technicei mofer- 
ne — ele vor constitui obicetul unor cro- 
nici viitoare. 


INCA O FASCICOLA (No. 4—5) dia 
„Revista literară „ a liceului Sf. Sava“ cu 
acceas pricepere întocmită aduce preţioa- 
se colaborări profesorale în fruntea cărora 
trebueşte sacotit articolul plin de tinereţe 
al bătrânului prof. Ion S. Floru. 

E un frumos omagiu pe care înțelepeiu- 
nca bătrâncască îl adnce neastâmpăratu- 
lui vuenil: 

„Să stai la o masă de brad trecând me- 
reu prin minte cum să spui mai scurt, mai 
isbitor. mai concret faptul cel mai obis- 
nuit esie mai nobil decât să stai în- 
to cameră strâmtă ca o colivie, într'o at- 
nosferă groasă de fum de tutun şi să joci 
cărți cu alți colegi sau să povestesti necu- 
viinte.... Să ici acceas bucată. s'o recopiezi 
de două, de trei, de zece ori. pentru o si- 
labi, pentru un articol, pentru o viraulă, 
însemnează o mare cucerire asupra lenei 
si o aproniere de perfecțiunea la care poli 
alunge... 

Si din acoeas rupă de colaharatori face 
parte d. Radu Gvr cu duiosut „Sfârsit de 
vânătoare“. 

Dintre fostii elevi îsi dau — si de astă 
dată — cancursul d-nii : C. I. Vâlceanu si 
St. Stănescu cu versuri asezate. d. Georgel 
Niculescu — cu o schiță, Gr. Melidoneanu 
ete... 

Numărul e comntetat cu produrtiuni vo. 
loronse de-ale elevilor (Dan Zaharia, Y. 
Rurilianu. Alex. Moldoveanu. Const. H. 
Niculesu. Pop Constantin. Sorin M. Gh, 
Botez, Mirevscu Gh. A. Costache, M. 7a- 
haria. cote. en nteresanto cranici şi dări 
de seamă în legătură cu activitatea licen- 
Îni sau «fe înteres general. recenzii etc. 

Executia ireprosabilă. Revista poate fi 
cerectată si de persoane mature, 


P.I.P. 


— ami int ea tt fi iata “ment tii dna ai aria 3 a 





ENnBconcar'es 





O SCCIRaaci sic 
cw'vanie 


Fernand Cortez nu fu bwme primit de 
cwtlea spaniolă așa cum merilu şi cum 
spera el, Cu mare greutate putut obţine 
4 audiență, Intro zi eşi bruse în fata lui 
Carol Quintus care îl întrebă : 

— (ine ești dumneata ? 

— Sunt un individ, răspunse cu mândrie 
eroul din Mexic, acela care va dăruit ca 
putuăr mai multe provincu decit ioata 
orășele care le-aţi moștenit dela părinții 
Foştri]! 

* 


După plecarea lui Ludovic ul XIV la 
asediul din Mons, doamna de Maintenan 
spuse d-lui de louvuis : 

hăspunzi d-la de viața reselui ? 

— Au, spuse primul ministru, dar răs- 

pund : că oa fi glorios. 


+ 


Principesa de Conli, fica regelui Luda- 
vic al A/V, îşi exprima mirarea către am- 
basadoru! Marocului spunându-i ci nu în- 
țelege dece mahomedtanilor h se permite 
să aibă multe neveste? 

— Doamnă, răspunse ambasadorul, la 
alte popuare calitățile unei neveste le că- 
sești numai la o femeie pe când la maho- 
medam toale calitățile soției nu pot ți în- 
(unite decăt la nai multe ferme! 


* 


Domna de Stăel dorind să se conoingă 
dacă ea este în grația lui Talleyrand mai 
mul ca o ultă femeie il întreabă intro 
bună zi: 

— Dacă sar înlâmpla să cad in apă în 
acelaş timp cu doamna Ă pe care din noi 
două ai sulvoa-o prima? 

— Sunt convins, răspunse diplomatul, că 
dumneula ştii să înnoți ca un înger ' 


Ludovie al XIII, pe când era copil, se 
juca alergând ore întregi în parcul dela 
Foniainebleau din care cauză veşnic tran- 
spira. Intr'o zi un valet se grăbi să-i ștear- 
gă sudoarea cu v batistă. 

Micul prinț refuză. Valetul îi explică că 
nepermițându-i se expune să răcească şi 
în acelaş timp îl rusă să-i explice cauza. 

— Spune-mi te rog, când voi fi în război, 
cine va veni să-mi şteargă sudoareu ? 


+ 


Într'o zi, Maria Ana-Criskna-Pictoria de 
Bavaria, sofia marelui dofin, sta culcată 
pe pat şi moțăia sau se prefăcea că doar- 
me. Deodată intră principesa de Conti, 
(fica lui Ludovic a XIV și al doamnei de 
la Vallicre), care după ce o privi pe re- 
gină atent spuse tare: 

— Majestatea sa e tot așa de urâtă când 
doarme, ca ulunci cănd este irează, 

— Bi doumnă, răspunse dafina fără să 
deschidă ochii, nu toală lumea este copi- 
lul drasostei !! 


bo caz car 


O PISICA PENTRU UN BĂRBAT! 

„lulia a recunoscut că ce adevărat că 
mi-a luat bărbatul, dar ca mi-a declarat 
că dacă am să închid ochii şi nam să 
peâtestez, îmi va da în schimb o pisică 
chinezească. Nu-i asta curală bătae de 
ioc? Numai » privtenă... adevărată putea 
fi aâr de generoasă încâi să ofere o pi- 
cică chinezească în schimbul unui băr- 
bat“. 

Astfel își motivează Prinţesa Nina Ca- 
vacciolo, o dansatoare rusoaică, acțiunea 
inientată la Curtea Supremă din New- 
York. prin care pretinde că d-na lulia 
Hawmilton să-i plătească 25.000 dolari 
daune. 

Pârita este fusta soție a nuvelistului a- 
merican Cosmo Hamilton de care a ddi- 
vorlat acum un an, fa Paris. 

lu plângerza «i Prințesa Nina susține 
că prietena «i profitând de prietenia 
cu Cowstantin Saiarhhaw, soțul dansatoa- 
vei, a reuşit să-l convingă pe acesta so 
părăsească auul trecut, Aceasta ce cauza 
că ea a diruriat de el. 

Prinţesa care a dansat în celebrul balet 
al lui Diashiluvy, este văduva Prințului 
Cenucra Caraccivlo din Neapoli. D-na 
Hamilton a tost înainte de a fi căsătorită 
cu nuvelisiul yankeu, soţia unui alt scri- 
itor american Guy Bolton din New-York. 

Din declaraţia pe care a făcut-o dansa- 
ioarea rusoaică  reese că pentru accaslă 
americană nici un bărbat nu prețuește 
mai mult ca v pisică orientală. 


CEA MAIL INALTA BANCĂ DIN LUME 

Zilele acestea s'a inaugurat la New York 
cea mai înaltă clădire de bancă din lume, 
printrun prânz ce sa dat în sala de re- 
cepții dela al 54-lea etaj. 

Acest „sgârâe-nori” are 71 de etaje şi 
construcţia lui a durat 377 zile. 

Interiorul imobilului a fost astfel orna- 
mentat încât aminteşte primele începuturi 
ale băncii Manhattan, în anul 4799. 

Biurourile de azi reproduc întocmai bi- 
rourile de odinioară. 

Banea Manhattan din New York este 
singura instituţie oficială americană ale 
cărei acțiuni le deţine statul. 

In noua clădire vor fi instalate patru 
sneietăţi finanţate de compania Manhattan 
Acestea sunt: Bank of Manhattan lrust 
Company, International Acceptance Bank, 
International  Acceptance Company şi 
Bank ot Manhattan Safe Deposit Com- 
pany. 

Aceste societăţi au un capital deplin 
vărsat de 309 milioane dolari, putând rula 
însă un fond de 940 milivane dolari, 


UNIVERSUL LITERAR. — 492 








caricatura ziiei 
i CLIENT VECHIU 





Acuzat, care îţi este numele ? 
— Mai vreţi şi numele meu? Hm! se 
vede că sunteţi nou d-le preşedinte: aci 
sunt mai cunoscut decât dumneavoastră 


„PENSIUNE DE FAMILIE” 





— AŢI terminat, domnule, cu periuţa de 
dinţi ? 

-— Nu. Dar pentruce ? 

— Pentrucă periuţa dumneavoastră am 
pierdut-o eri: aceasta este a purtăre- 
sii și acum îi trebuie una şi domnului de 
la numărul 12... 

DEPINDE... 






— Hei dragă! La: femei cemplimentele 
se prind totdeauna... 

— Da, de unde? Eu când îi spun ne- 
vesti-mi că îi stă de minune cu o pălărie 
veche, nu se prinde de loc! 


(Pele- Mele-— Paris) 








598. — IPNIVERSUL LITERAR 


PAGINI UITATE 


PE DRUMUL BĂRĂGANULUI 


„Și in scara aceia, îu bătătura hanului 
«dela Trei Movile, el adormi târziu, nădăj- 
duind să poată pleca mai curând spre a 
pribegi iar prin Bărăganul tainic şi pustiu. 
prin Bărăganul „lui”, cum zicea el. 

A doua zi se seulă de noapie şi începu 
a mătura prin faţa hanului. Apoi huă hăâr- 
dăul şi mulse vaca, dărlu drumul viţelului 
să sugă, adiăpă cuii şi îi duse la pășune 
unde îi îupiedecă. 

Când se seulă, Mocanu se cruci şi che- 
mânul pe lana lui. îi zise: 

— da te uită, ce vrednic e Cazacu nos- 
tru, 

Dar femeia, căreia nu-i plăcea acest 
vântură țară, răspunse ca şi “n seara tr 
cută : Ă 

— Sita nouă cerne bine ! 

„Cu toate acestea Cazacu părea hotărit 
să nu mai plece aşa de curând dela ci. 
Spre n-l evrca, hangiţa, lăsă ue mai multe- 
uri baai în băiătură, pu nise sau pe Uj- 
ghea. Cuzacu în ctăulea totdeauna stăpânu- 
ui. 

Zilele treceau repezi și flăcăul câştig: 
din ce în ce mai mult încrederea stăpă- 
sailor. 

Şi într'o zi luminoasă de August, pe cânul 
stăpânii și „băiatul“ se uitau îngânduraţi 
pe Bărăgau. u vedenie răsări din orbiioa- 
rele valuri ale apei mortilor. Era o uriaşă 
făptură de om ce nu se verlea decât dela 
brân în sea. Părea că pluteşte în văzduh, 
căci între-ca şi pământ juea twrenurul unu 
delor strălucitoare. Uineori lumina sv ărlea 
pe ca o snbţire mantie de argint ce-ţi lua 
vederile. 

Hangiul îşi duse mâna la ochi și zise: 

— E un om călare. 

Și în adevăr: vedenia eşi din apa mor- 
ților şi se lămuri, era un om călare. Călă- 
rc(ul se opri și hangiul îl recunoscu : era 
logofătul Sioian. 

Cum opri în faţa hanului, logofătul 
«coase picioarele «din scări şi aruncând pi- 
ciorul drept pe deasupra capuiui calului, 
sări Jos. 

Uscăţiv, deşirat, cu mustăţile lungi, sup- 
ţiri şi albe de parcar fi fost înmuiate în 
lapte bătut, cu nişte achi ulbaşiri spălăciţi 
si turburi, cu un semn de rană veche drept 
în mijlocul frunţii, 

Acesta cra logofătul Stoian. 

Legă calul de nn pom și se aşcză la masă 
supt umbrar, 

m Cald! 

— Srraşnie-! — răspunse hanegiul. 

— Vin rece ai? 

— Pentru oameni de omenie se găseşte 

— Să vie un chiloman. 
zacu dădu fuza în beciu. Apoi aduse 
o oală cu viu şi un pahar inare pe cari le 
pusc pe masă înaintea logofătului, Acesta 
sullă odată pe deasupra vinului din oală 
și începu a bea lacom. Se opri odală, şi a- 
apoi bău tot vinul. 

— Mai adu una. 

Se nita aşa pe câmp şi. vu zicea nimic. 
Din cânul în când încreţea lruntea. LI lăcăul 
aduse vinul si se dădu la o parte, Logo- 
fătul se mită la el şi întrebă pe hangin : 

— Dar ăsta cine mai e? 

— Băiatul meu. 





(FRAGMENT) 


— De prăvălie ? 
— Da! 
— Cine te-a mai pricopsit şi cu ăsia? 


Cazacu ceru cât paci să răspuuză : «cra 
cu” dar se opri. 

— FE. un nepot de-al men! — miti 
hanpirul. 

— Asa 71 -— se miră logofătu! si rămase 


pe zâncluri 

Vpot îsi bin vinul, nu zise nimie și ple- 
că. fără să plătească, 

lar Cazacu se uită muli timp după el și 
0 întrebare se ridică deodată în mintea 
lui: „cum pleacă ăsta, fără să plătească?" 

la început crezu că logofătul nu va fi 
uvut bani la cl. Dar văzuse bine că han- 
ziul nu însemnase nicăeri. Atunci ?.... 

La e săptămână logofătul iar pică. Şi de 
astădată stătu mai mult. Luă pe hangiu la 
o parte si vorbi cu el pe şoptite. Cazacu 
se căzni să tragă cu urechia, dar nu priuse 
nimic. Vedea numai că hangiul se poso- 
mosize la faţă iar logofătul rânjia. Şi, ca 
şi rândul trecut. Stoian bău şi plecă fără 
că plăteassă. Flăcăul se mită ţintă în ochii 
hangiului şi la urmă întrebă : 

— A plătit ? 

—- Plătit, neplătit. asta nu-i treaba ta! 
— se răsti stăpânu-său lu el. 

Dar după căteva minute hangiul îi ehe- 
mă aproape de cl şi îi vorbi domol: 

— Vai văzut ?.. De sase ani de când 
mă fierbe asa fără apă. Vine, bea, pleacă. 
Ce-i poi face cu? Să mă pun de pricină 
cu el. dau ce vreun necaz, Mai bine-l lus 
în plata Domnulni. 

Cazacu nu zicea nimic... Trecutul lui îl 
atrăzea spre acest hoț de Bărăgan şi nu 
odată îi trăzni priv cap să se ia după cl 
si să-i spuie: „hai să hoţim împreună !* 
Dar când se găsia în faţa lui, uu gând de 
vrăsmăşie îl sguduia şi-l făcea să fiarbă de 
mânie. 








lar întrun amurg, pe când se întorceu 
«n caii dela pășune, logofătul îi esi în cale. 
FĂ îi dădu bună scara și vru să treacă îna. 
inte, dar logofătul îl opri, Se uită lung lu 
ul. lnându-l din jos în sus eu privirea. apoi 
îl întrebă + 

— AT cut ești tu, măi flăcăule? 

Cazacu xtătu câtera clipe fără să răs- 
punză Veri-ele stăpânului său îi veniră în 
minte : „Ce-i pot face cu ?* Apoi, ridicând 
capu "n Sus şi punându-și dreapta în sold 
răspunse răspicat : 

— A cui mo Ina! 

— Da cum te chiamă ? 

— Cum mi-ei zice. 

Logofătul făcu ochii mari. Apoi îi în- 
chise ca un om ce vine dela lumină într'o 
odaie întunceoasă. Cazacu făcu la fel şi se 
dărhu mai aproape de cl. 

Câteta clipe siătură aşa unul lângă al- 
tul, sfredelindu-se din ochi. Ai fi zis că 
sunt două umbre, două păsări «le pradă pe 
cure se lăsa pe nesimţite faincie încerării. 
Apoi losalătul rânji : 

— ȘUi cîi nu eşti prost? 

Flăcăul rânji şi el: 

— Asta o ştiu eu de multi 

e Piti dala e: 
—Cât îţi dă ţie pe lună Mocanu ? 


de C. SANDU-ALDEA 


— Cincizeci de poli pe an şi cât vi pu- 
tea lura şi cu, 

Logolăiul se încruntă : 

— la ascultă, măi piciule: cu mine să 
nu vurbesti în doi peri, că te trăznese. 

— Mâine, logoleie ! — răspunse Cazacu 
şi, dând călcâie calului, o rupse ta goană, 
râzând cu hohote. 

Ajuns la han, flăcăul povesti îutâmnla- 
rea cu logofătul. Mangiul zgăi la el nişte 
vehi de om speriat, sar hangila avu un 
adânc fior de bucurie : sa găsit, în sfâr- 
sit. un om care să răspundă logofătului. 
Şi acest oa nu era altul decât Mitrea (a- 
zacu Ia îndreptă asupra făcăului ochii 
ci frumosi în cari se îngemănau mirarea 
si mulțumirea şi-l puze să mai povestea: 
sei lată, 

Dar bhangiul nu rulea.... 

Și vremea curgea... Drumrii prăfuiți po- 
poseau la hanul dela Trei Movile, bean 
ceva şi plecau, se stergean în depărtările 
Bărăganului. Hanciţa rămânea nucori pe 
gânduri, urmărind norii ce pluteau încet 
pe sus. Și atunci îi venea să plece, să fugă 
Jepavte de hanul în avc-şi îngropase fi- 
nereţele. Î se urîse cu pustietatea ceea, 
cu liniştea mare a câmpului. li era urit 
şi-i cra teamă. Nici ca nu înțelegea de ce 
u tot cerca o teamă «dela un limp încoace. 
Peste pustiul vieţii ei de roabă şi de schim- 
nică plutia în roate mari de pasăre de 
pradă chipul lozofătului Stoian. 

Trocuse vara şi începuse ploile de 
toanmă. Bărăganul era acum plin de v 
iristeţă fără scamăn. Secase apa morților 
de pe vgourele lui şi soarele sc arăta ra- 
veori prin câte-o spărtură de nor. Drume- 
lii se împuţinaseră de tot şi drumurile pus- 
iii te indewvau la pribegie. Cârduri de 
ciori croncăniau prin văzdub, se ubăteau 
pe câmp, ca nişte uriaşi fulgi de funin- 
ginc. 

Si întro seară tristă din toamna accea. 
Cazacu sc întâlni deodată cu logofătul în 
cale. Parcă răsărise din pământ. 

-— Stai niţel, flăcăule. 

Flăcăul se opri. Logofătul rânji : 

—Tot la han eşti? 

— ot! 

— Adevărat că tu eşti nepoiul Imi Mo- 
canu ? 

== Aclevărat ! 

—Ilmi !... De ce nu vii eu mine? 





— tinde? 
— Ce-ţi pasă ? 
Cazacu tăcea. Părea că se gândeşte, 


Vântul şuera voiniceşie, Bărăganul era mo- 
horit. 'Ente de burueni uscate se plecau, 
se ridicau, iar se plecau, parcar fi zis: 
„hai, viuo !* 

— Unde ?— întrebă a dona oară Cazacu. 
Să hoţim ! 

Logofătul spuse încet cuvintele acestea, 
dar ele răsunară în sufletul flăcăului ca o 
chiuitură prelungză şi puternică. Si vântul 
părea că le repetă și el, le lua pe aripile 
lui spre a împânzi cu cle tot Bărăzanul: 
„Să hoțim ! Să hoţim!“ 

— Ilail — răspunse flăcăul și porni în 
spre han să-şi iu zeghia. 








domnule 














































[nu permite-ți să vă întreb. 
profesor, ce mai faceţi ? 


Sunt ocupat fot timpul. E foarte arle- 
sărat că uctivilalea universitară am în- 
trerupt-o din motive de sănătate, «lar su- 
plinitorul meu, un eminent profesor, mă 
pune la curent cu atmosfera catedrei, cu 
lerările colesilor si ale studențilur nui 
dapi. 

E un an și jumătate decând nu am mai 
tăzut laşii. Să nu vă mire, Nici altă dată 
tânul în permitea sănătatea nu prea eram 
e prezent pe ulițele lui. Au cunosteam 
altă cale de cât cea cari duce la Lni- 
versitate și mai departe la bunul meu 
pricteu Mihai Sadoveanu. Vizitat destul 
le des pe ccilalți amici ai mei anticarii. 
Nu ştiu dacă ali văzut cele câteva duzhe- 
ne aprovizionate cu tot felul de rarităţi 
lin toate domeniile de activitate literară 
i ştiinţifică. Librăria noastră „Viata ra- 
mănească” era întatdeanna ba cureut cu 
altinele noutăţi apărute în Occident, 


— Care sunt cauzele care au delermi- 
haf desfirm[area ei și mutarea sediului re- 
bistei „Faţa homiinească” la Bucuresti, 


— Sunt mai multe. Cea mai însemnată 
insă este criza de editură şi librărie prin 
tare trecenuu astăzi. laşii are un număr a- 
preeiahil -- chiar foarte mare, în compa- 
mjie cu Eucureştii—de cititori de litera- 
iră și în genere de oameni cari intră 
ilie in librărie să cumpere ceva. Popu- 
ţia studenţească şi cele câteva mii de 
elevi ai şcolilur secundare şi primare ne-au 
iai întotdeauna concursul şi totuşi a tre- 
bit să capitulăm. Criza care bântue in 
bate ramurile de activitate economică — 
ii o instituţie de acest fel e o entitate e- 
nomică — nc-a îngenunchiat, 

Sănătatea mea apoi, dia ce în ce mai 
ubrecdlă mă împiedica să mă mai ocup 
fectiv de revistă. Asta a fost şi pricina 
entru care în ultisea vreme a upiărut cn 
ba de mar? întârzieri. 
Cu strămuturca ci la Bucureşti, să nă- 
lijduim că îşi va normaliza apariţia. De 
tfel, schimbarea domiciliului mare prea 
re însemnătate pentru o revistă. ksen- 
jalul e să uu-şi schimbe dela o zi la alta 
lituclinea, cun am văzut că fac atătea 
oi literare. Colaboratorii vor fi tot cei 
echi viwmaszi toţi credinciosi la cari se va 
ai adioga tvate clemeniele tinere ce vor 
hverti că merită să fie publicaţi de cea 
ai exigentă revistă românească. 





— Cum a luat naştere „Viaţa romi- 


pasc 2" 


— In î894, apare la Taşi revista săptă- 
inulă „Evenimentul literar” — un fel 
e preludiu al „Vieţii româneşti” — la 
re am colaborat împreună cu d. Con- 
antin Stere. Amândoi, pe atunci eram 








studenţi. Ideologia literavo-socială a aces- 


tei reviste a fost determinată de d. Stere. 


După disparița  „Fwvenimentului lite- 
rar“, a rămas În noi ncvuia de a comu- 
nică cu publicul care pe vremea aceea se 
»iisca la o mare răspântie. Cea mai bă- 
frână revistă românească „Convorbiri Li- 
icrare“ nu mai era ce fusese în epoca 
Iunimii, iar acțiunea scmănturistă nu sc 
ivise incă, 

Depela 1900, am inceput să cugetăm la 
fundarea unei reviste. Pe atunci, marea 
criză socială. ierară, politică şi finan- 
ciară începe să pună prohleme funda- 
mentale pentru „Viaţa pomânească”. 

Tocmai în 1905 am începui să trecem la 
fapte, [n 1006, 6 Martie, a apărut primul 
număr al „Vieţii româneşti“. Literatura, 
prorlucția literară cădeau pe planul al 
«loilea în preocupările şi intenţiile noas- 
tre. În articolul-program, revista nu-și 
lua niciun angajament literar. „Popora- 
aismul” il defineam din punct de vedere 
social. moral, politie şi cultural. Sa în- 
tâmplat însă ca toţi scriitorii buni să ne 
dea ajutor. 

Sa spus că am fost esclusivisti în li- 
ieratură. E o greşală. În coloanele revistei, 
am tipărit concomitent pe un Agârbicea- 
nu şi pe un Minulescu, pe un Coga si pe 
un Arghezi, Am respins pe toţi țărăniștii 
și pe toți nuuleraiştii cari ni se păreau că 
Wau chemare. Acum, la cei de mai sus, nu 
se mai pune prablema că sunt modernişti 
sau tradiționalişti. Sunt pur și simplu 
periitari clasici. 





Revista noastră a accentuat importanța 
specificului naţional, nu a tradiţianalis- 
mului. Se face o confuzie, poate intere- 
sată, între specificul naţional şi tradiție. 
Indiferent de trecutul lui, un popor are o 
fizionomie sufletească particulară, pe care 
adevăratul artist nu se poate să nu 
exprime. Această constatare e atât de c- 
lementară că nu merită să mai fie argu- 
mentată. 


— Cine trece alunci drepl întemeietorul 
„Vieții rominești ?" 


— Fondatorii propriu zişi ai „Vietii 
româneşii” sunt C. Stere, lon Botez, C. 
Botez, M. Carp şi cu mine. 


— Renista a apărut în condițiuni teh- 
nice occidentale ; aveaţi suficiente mijloa- 
ce materiale ? 


— Să vedeţi. Am împrumutat dela o 
casă de economie banii necesari tipăririi 
primelor «ouă numere hotărîţi, în caz de 
insneces, să plătim din punga noastră. 
suportând fiecare dintre noi în mod egal 
deficitul, riscând numai experiența aces- 
ior numere. 


Pe-atunci, revistele aveau un tiraj 
foarte mic, ceeace ar fi dovedit un foarte 


UNIVERSUI, LITERAR. — 599 





Interview.-uri 





„CU D-L G. IBRĂILEANU 


redus număr di cititori le reviste. „Viata 
românească”, fiind o revistă voluminva- 
să, cceace însemna un preţ nui urcat, 
normal ar fi fos să-i prevedem un nviu- 
semnat succes de tiraj. Cu loate acestea, 
ne-am hotărît să o tipărim întro mie de 
exemplare. le măsură însă ce u redactani, 
clasându-i bogatul sumar, entuziasmul 
nostru peniru ca şi optimismul nostru în 
succesul ci creșteau, aşa căi după multe 
diseuțiuni, i-am ridicat tirajul la două 
mii de exemplare, cu adaosuri progresive. 
Succesul a depăşit —- monstruos aş zice— 
cele mai tariariuești preverleri, de vreme 
ce după cinci zile, revista se epuizase, v- 
bligândn-ne să tipărim în trei zile oa 
doua ediţie. 

Acnsi prim număr,  caşi următoarele, 
dealtfel, a fost ignorat, sau primit acru 
ue presa de toate felurile din regat; în 
schimb presa din provinciile pe atuuci 
<ubjugate l-a întâmpinal cu o căldură 
neobişnuită. 

Vilanţul vera favorabil: aveam cu noi 
oublicul din Regat şi din provineiile su- 
puse, aveam pe toţi scriitorii buni, aveam 
presa acelora can 'uplau greu ca să-şi u- 
pere naționalitatea şi aveam în contra 
noastră pe recenzenții publicaţiilor „„lela 
noi“ cari au lost consecvenţi până astăzi. 

In parantez fie zis, dacă revista mar fi 
avut succes, în afară «le consideraţiile ma- 
teriale, cram datori să no mai tipărim și 
nu mai iniportunam publicul co activi- 
tate ce nu-l interesa. 


Insuliele cele mai mari le-am primit 
fiindcă am adus inovaţii de-a plăti cola- 
borarea, cum se făcea de multă vreme şi 
in Occident. A fi remunerat pe scriitor 
pentru produsul său, găseau unii că e imo- 
val ; că arta se face pentru artă, de dragul 
ci și plătind-o înseamnă că o comertia- 
lizezi. Ceeace vremea de azi ne-a dovedit 
contrariul. Ce e nostim în toată chestia 
asta, e că cei cari la început protosta- 
seră. când mai târziu, se 'ntâmpla să Îi 
se publice ceva la „Viaţa româncască”, îşi 
rectamau cu străşnicie onorariul infamant. 

Succesul revisiei se datora unei ideolo- 
zii ce soluphona realist cele mai imperi- 
vase probleme care se puneau alunci nca- 
mului românesc ; se datora diversității ru- 
bricelor ei. în măsură să satisfacă nevoile 
culturale ale celor mai diverse categorii 
«e lectori, precum și ale cetitorilor cu di- 
verse interese intulcetuale ; se datora şi 
*prijinului spontan acordat de toţi serii- 
torii buni, ceeace făcea din „Viaţa romi- 
nească“ o antologie vie a liieraturii vre- 
mii; şi Se mai datora şi prețului extrem 
de modest al revisici care însuma mai 
mult material «lecât o carte voluminoasă. 


Dar tuate acestea presupuneau o via- 
Dilitate puternică a revistei, viabilitate 
ale cărei cauze nu mi-e dat mie să le arăt, 
totuşi, una trebue spusă, cea mai impor- 
lantă : redactorii revistei se gândeau la 
revistă şi nu Ja ei. Un exemplu: mulie 
rubrici care cereau muncă grea, pricepere 
şi cunoştinţe de specialitate, nu purtau 








400. — UNIVERSUL LITERAR 


nicio iscălitură şi dacă unii dintre cola- 
boratorii ucelor rubrici își vedeau uneori 
numele tipărit în revistă, subi articole «de 
altă natură, apoi numele atiora nu apărea 
niciodată în coloanele V. R.- 

Și cum aceşti colaboratori, făcând parte 
din gruparea revistei nu erau nici plătiţi, 
căci nu ne da pâna să ue plătim şi pe 
noi, munca statornică a acelora, rămasă 
anonimă, arată una dintre cauzele viabi- 
lităţii V. DB. i 

Sar mai putea spune multe, dar poate 
le vor spune odată alţii ; iar dacă nu, fap- 
tul mare prea mare iraportanță. Sacrifi- 
ciile au fost mari şi răsplata —- cea mMo- 
rală — n'a întârziat. să sosească. 

Dealtfel şi ccle de mai sus le-am spus 
ca să-ţi satisface curioziiatea dumitale de 
seriitor tânăr ce, prin mijlocul acesta, 
poate la rându-i să mulțumească alte cu- 
riozităţi. 


„Ca de pildă și aceea de a şti ceva din 
biografia D-ooasiră omenească 


— Nu mă socot un om atât de însemnat, 
încât să cred că interesează pe cititori, 
când si unde mam născut, ce carte ani 
învăţat. care mi-s cărțile de căpătâi și 
Ivate faptele prea personale. 


—. L-aţi cunoscut pe [minescu în v:a- 
(ă? 


— Să nu vi se pară deasemenea curios. 
Fu irec şi îmi place să cred că sunt uh 
«pecialist în Eminesen, totus fericirea ee 
a-l fi văzut sau cunoscul în. viață, nu 
mi-a fost dală. 

Cunosc insă opera lui în ecle mai miti 
amănunte şi asta ered că e suficient. 


— Pa Bucureşti, de când n'aţi mai fost? 


_— Sunt ani. Nici nu mai țin minte de 
când. Mar interesa noul aspect al orași- 
lui. Altceva nu ştiu ce-aș puiea vedea 
prea nou în cl. 

Noutăţile librărici străine şi cele româ- 
neşti, iată-le tuate aci, aşteaptă să fic ci- 
tite, se 


— Când aţi alcătuit ediţia poesiilor lui 
Eminescu, apărută de curând ? 


— Anul trecut am pus-o la punct, deși 
era anunțată de foarte multă vreme. 


-- Dar, precum um văzul, aceasfa a nece- 
sitat neapărnta prezență a D-voastră Ja 
Academia Roniină, unde se păsesc munu- 
rcrisele poetului. 


— YVreţi să spuneţi cu alte cuvinte că 
eu am făcut-o aşa din capul meu, cum au 
făcut alâţi comentatori. Intrebarea pe cât 





PIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. 


e de intelisenlă, pe atât e de şireată. 7 
flaţi, totuşi că eu cunoşteam mai de mult 
uriginalul lui Fminescu şi în 
ultimul timp când lucram la accastă ecti- 
ție, o întreasă armată de prieteni şi bine- 
voitori nii San pus la dispoziţie cu tot fe- 
lul de servicii ce mi-ar fi fost utile, Am 
mers cu cercetarea până şi a unei biblio- 


versurilor 


icci din Galaţi, uude se găseşte unicul 
nnmăr dintro revistă în care, marele poet 
şi-a publicat o poezie. În vreme ce har: 
nice albine îmi strângeau materialul, cu, 
Vai să zice ca o matcă, dam directivele 
si elaborarea ce se impunea sau doream. 


— Avem astăzi în literatură „un nou 
Eminescu”, domnule Ibrăileanu ? 


— Sau făcut unele uvansuri în această 
“hestiune, pe care eu le socoti premature. 
Eminescu reprezintă o culme din a fi 
creat dintro limbă încă în formaţie a 
sinteză genială între fondul şi forma în- 
spirațici sale profunde. La care se mui 
adaogă activitaiea lui de luptător naţio- 
nalist. Dar a mai vorbi despre fenomenul 
kmineseu înseamnă să repet aceleaşi lu- 
cruri pe care le-an mai Scris. 

E foarte adevărat, avem azi poeţi de 
mare valoare. Niciunul însă na ajuns pe 
înălțimile acestuia. Am toiuşi convingerea 
că, în timp, dintre toți aceştia, se va dos- 


urimde o personalitate care să-i  covâr- 
sească pe ceilalţi. 

—- Cum af cunoscul sau mai precis 
cum vu cunoscul domnul Ionel  Teodo- 


reanu ? 


— A deseris împrejurarea în volumul 
al doilea din Medeleni. A venit acum. vreo 
7—3 ani la inine un prieten însoţit de un 
tânăr spoativ și simpatie, cu nişte hncle 
ncârlionţate. Ma uimit dela prima diseu- 
ție cu inteligența şi cu imaginaţia lui 
năstruşnică. Poseda Domnule, o cultură 
vastă, franceză mai ales, şi când vorbia, 
făcea numai comparații şi imagini. La 
început mă amuza, pe mine care, ca şi 
domnul Mihail Dragomirescu, nu am nici 
în scris nici, îni vorbire un stil- prea stră- 
lucit. Apoi mi-a citit nişte bucăţi care 
mi-au atras în' mod deosebit atenţia. Mi-au: 
dat seama imediat că am în față un vi- 
itor scriitor de mare talent şi iată că uu 
„ram înșelat, 


—— Acun vă mai citeşte manuscrisele ? 


— Da, 
încredere. 
câteodată 
; le subliniez cu roşu, Asia înseamnă că 


da şi mă onorcază cu această 
In avântul său imagistice, face 
fraze sau compara[ii pe care eu 


mi sa părut că trebue schimbat ceva şi-uui 
pare binc că e de acord. Serie însă aşa «de 
mărunt încât nişte ochi puţin exersaţi cu 
scrisul hui, anevoie l-ar înţelege. Și mai 





BREZOIANU Nr. 11 






si 
ates cu, om bitrân, îi descifrez cactele cu 
Inpa. Nu cred iotuşi că scric așa de mi-i 
nuscul, îni”adins ca să mă pună pe mineîă 
in imposibilitatea «le a le citi! It 


— În ce relaţii sunteți cu ceilalți scrii- 
lori ieşeni ? 


-- Xlai mult decât cordiale. Suntem v 
familie restrânsă şi ar fi păcat să nu ne 
avem hine între noi. Toţi vin seara să mă 
vadă. Sau mai precis noaptea, căci eu pe 
lingă a iedispoziţie care ma făcut ca de 


un an și jimătate să nu ies decât până la 
poartă, mai sunt și un fel de maniac: nu 
pot să lucrez decăt nvuptea. 


— Ce operă mai aveţi în. preparație, 


inaestre ? 


— Hm! un romanu! 


aşa e. 

— Căad o sapară ? 

— la toamnă, poate. 

— În ve editură ? 

— La Cartea Românească sân la Cior- 
pei, care sa dovedit în ultimul timp ca 
un inteligent si abil editor. Sunt informat 
că a deschis în ultimul timp o sucursală + 
aci în lași care € n artevărată grădină li- 
lerară. Nu şiiu dese am convingerea 'că 
dânsul o să facă ceeace noi n'am! putut 
izbuti aci în laşi. 


| 
| 
— Un roman ? 
— Pa. E de mirare, întradevăr, dar 


— Teriaţi.mă : coatați pe succesul lui? 


— Ştiţi, sunt nusle femei cinstite căre 
tocmai la hiiteâneţ> își dau în petic: fa: * 
la un moment dat o faptă care iscă scan- 
tal. Poate că unui eritie, după toate regu- 
lile dela noi nu i-ar fi îngăduit să vină 
în faţa publicnlui cu o operă de beletris- 
lică propriu zisă, docât în juneţe. Cum în 
sirăinătate nu se întâmplă tot așa, iar la 
noi Sa petreent: totuși, cred că publicul 
românese m să-mi ierte îndrăsneala de a 
mă vedea si în ipostasa „dublă“ de critic 
ŞI romancier”. 


„N. CREVEDIA 








me anda în n n ori miine tăi aia mi N ie m, iai i et ia a maia ăi iii x Daia a taia