Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0015

an. 
g-. 
“e 





Anul XLVI Nr. 15 


6 Aprilia 1339 
S Lei i 








ANTON PANN. 


ir 





226. .- UNIVERSUL IAPERAR 





Ctitorii 





ANTON PANN 


de ROMULUS DIANU 


lui Anton Punn scriitorii nu i-an 0n0- 
cat nici îngroparea, nici amintirea. E sa- 
cotit prea „mic“ acest vorbitor din curtea 
Bisericii ! lar publicul, — cu publicul e 
cova foarte interesant: îl confundă pe 
Antou Paun cu Nastratin Îlogea: pe anr- 
lor cu persouagiul său. Creaţia este mai 
cunoscută decât creatorul. 
păstrat imaginea unui drumeţ cu traista 
în băț, cutrecrând satele, trecând din bi- 
serică în saloauele bocreşti, şi din saloane 
în mahalalele Bucureştilor. uude uvea tot- 
deauna câte o iubită, cel mult şapte. Fmi- 
nescu, Haşdeu şi Teodorescu G. Dem, 
<unt singurii cari Tau prețuit pe Anton 
Pan la justa lui valoare. Cei douăzeci și 
patru de ani de viaţă spirituală (1850— 


Poporul i-a 


1854) ai dascălului Tau consacrat drept 
cel mai minunat român al timpului şi cel 
mai înţelept facior social de ordine şi iv- 
varhic, într'o epocă turbure când bântuia 
în Europa furia revoluțiilor Thiers în 
Franţa, Cosciut în Ungaria şi Daniel 
OConnel în Augiia. 

Şi dacă conducătorul acestei re- 
viste, nu ne-ar fi oferit, acum doi ani, 
mie şi lui Sergiu Dan „paginile „Univer- 
sului Literar“ pentru a mai evoca odată, 
cu toată amploarea necesară, nobila figu- 
vă a cântărejului, am fi fost descurajaţi 
de piedicile ucnumărate ce sau ivit, în 
iimp ce scriam acea modestă „Viaţă minu- 
nată a lui Anton Pann“, care e azi in li- 
brărie. 

Existenţa lui Anton Pann se împletește 
cu însăș istoria secolului XIX românesc, 
într'ua chip foarte ciudat. Opera lui, ca 
si viaţa lui, sunt atât de identice cu cl, 
încât studiind una c cu neputinţă să nu 
aluneci într'alta. Anton Pann na făcut 
decât să iubească : femeile, înţelepcinnea 
si țara.. Naționalismul lui este de cea mai 
humanistă esenţă şi nu știu dacă el, san 
'ustel de Coulanges, a spus acest cuvâni 
-plendid : „Pafria este cecace iubim”. 


S'a născut în Bulgaria, la Slivden, sau 
la Slivin, cum sc zicea, în 1794, şi nici de 
cum în 1707, cum credea Teodorescu G. 
Dem. până în 1889. Mai pe urmă el însus. 
acceptă această dată 1794, bizuindu-se pe 
nişte versuri ate hu Anton Panu, unde a- 
cesta se întinereşte cu trei ani, ca să se 
poată a treia oară înstura. 

Cobora dintro familie de ciobani şi de 
negustori de aramă. Despre mama lui se 
stia că era greacă, iar despre tatăl său, 
Pantoleon Petrovanu, noi nu avem nici o 


îndoială că era român, întrucât ocupațiile 
lui. cum şi refugiul familiei în principa- 
tul Munteniei. ne îndreptăţesce această i- 
poteză. 

Pe câl stim însă, Bulgarii nu-l reven- 
dică pe Anton Pann, și cu atât mai pu- 
tin Grecii !... E al nostru. Isteţimea lui. 
care a mirat pe Eminescu. e românească. 
lar gradul preocupărilor lui folelorice și 
muzicale nu a fost atins. după cl, de nici 
unul dintre urmașii asupra originii cărora 
uu există dubiu. 

A fosti cântăreț. învăţător si amant. Fra- 
ţii lui mai mari Vlad şi Audrei, au murit 
ca ostași la Brăila, în Inptă cu Ibrahil 
Paşa, în 1800, iar cl cu mama sa, în tim- 
pul ciunei lui Vodă Caragea a fugit cu 
polcul la Chişinău, 

După ce văzuse a'zâni ţara,  arzânil 
hambarele si orasele, necinstinclu-se fete- 
le, prădându-se gospodăriile chiar de cei 
puşi să le păzească. Anton Paun vculen 
acum nărnirea celei mai formidabile fotie 
pe care lumea a produs-o în secolul acela: 
<fârsitul dezastruos al gloriei lui Napa- 
leon, care se întorcea sdrobit din campa- 
nia în Rusia, 

Lecţii muri a văzut Anton Pann .Cecace 
nu pare destul de explicit  cercelărilor 
este că printro facultate divinatorie ex- 
traordinară el a înţeles acele pilde şi le-a 
dit aplicațiunea necesară la noi. 

Oricât uz căuta să-l evoce în liniile lui 
veale, nu put fără nevoia de a apela nie- 
veu lu viața care i-a fosi meschină şi grea. 
Dela Bucureşti alergând la Chişinău, şi de 
acolo la Liov, delta Liov la Bucureşti în 
timpul ciumei. cântând la biserica Olari 
si făcând şeoală biseriecască la Petre t- 
fesiul, upoi dascăl la Râmnicul Vâlcei,. 
unde sa îndrăgostit de o călugăriţă mi- 
noră, cu care a fugit la Braşov, pe care a. 
pus-o să cânte îmbrăcaiă bărbăioşte. în 
strană, şi cireia, făcându-i un copil. i-a 
purtat de grije umblând en ea prin munţi. 
iată atâtea semne despre frenezia acestui 
suflet, despre nesecala lui curiozitate, şi „ru- 
belaisianul” Îni gust de viaţă. Apoi despăr- 
țirea de prima femee legitimă, deternu 
nată de excesele bicinlui cu plumbi pe 
pielea ei albă, şi a doua lui căsătorie, care 
astepta pe a treia. 

Nu se poute ști exact cit a scris Anton 
Pann şi când a avut vreme să scrie, că 
era mereu pe drumuri. În orice caz, cl e 
primul scriitor român care a trăit din 
scrisul său, şi se poate vedea în biblio- 
grafia pe care o remorchez acestui arti- 


































col, câte subiecic a atacat el şi cu 
„vei sitate. 

A scris muzici bisericească, a ti anseri 
i COrițur, că nu se mai poate afla cei 
riginal, ce e de împrumut şi ce e cop 
deaderepiul «dle aiurea. Câte odată ei 
pilă a indica sursele de inspiraiie, 
numai varcori, Opera lui e ignorată pă 
ustăzi fiindcă nici un îstoriogeal nui 
oupal-u. şi nu i-a ales-o. Las la op 
calendarele pe care cl le-a întocmit eu 
tâta spirii. almanachurile pe care le-i înl 
muselat cu improvizaţiile lui 2 NON 
san semerile vrientale bisericesti, — 
consider pe Anton Pann numai în cre 
a duruit cl literaturii. E păcat că tor 
primul traducător al stujhelor ortodoi 
în limba naţională, scapă interesului M 
lru. «lar omaziul nu e mai neînsenna, 

Literatura românească până la cle 
mai nimlt un apanaj al clasei culte. De 
ceca şi € iinelurată cu fel de fel da 
fose”: ifose de Țarigrad. ilose de Pe 
ara și ifose de Paris, [osul popular 
mânesc este meritul lui Anton Pann. Î 
clusiie al lui. 

[ trist că cl na putut fi şi în ochii 
meilor sale cecace avea să fie pentr m 
Prima lui nevastă, 


„A hit în ziua cnuauniei 
„A Tugit şi l-a lăsai 
„și dealul Mitropoliei 
„necontenit fa nreat,,,” 


Seăpat de aceasti Zumfiră A wurezaa, 
care avusese un hiiat, pe Lazăr, cls 
pucă de gustat pelinal de Maiu, care 
mai icşise, iar ca supliment de plăg 
întocmi „Calendarul lui Bonifalie Ş 
sul”. Serise până în acel an. 1922,0 
mă de cânicee bisericesti, se pusese | 
Cerul, şi odată asigurat. începalse 
numea cl pa frăi. 

Fizura lui. evocată de Teodoreseu 
Dem. care Ta iubit. desi nu a văzul 
el vreodată. apare „oacheşe şi expres 
cu sprânccuile ureaie, en mustăţile i 
și înegrite cu tahacu, cn buzele groase 
favorite şi cu bărbia răsfrântă, puri 
islie și anteriu, în tinerețe, mai târziuj 
roe lung, zis și laibăr, pe cap vw jună 
de citindeu, iar în casă tichie de 
neagră. 

Un tip care-i semăna foarte bine șia 
ar fi puiut fi nepot, sau chiar fiu d 
lui (căci unde n'a lăsat copii Anton Pe 
a fost serdarul Valeră. (Portretul d 
lului, lucrat în uleiu de un pictor te 





































scut, se mai află. cred, în  pinacoteca 
satului. dăruit ei de Oprea Dumitrescu, 
dânărul căruia i-a dat inima brânci să-și 
moșfenească dascălul cel puţin în unele, 
dacă nu în loafe“, şi care a trăit vreme 
ke douăzeci şi cinci de ani cu Ecaterina, 
atriia femee a lui Anton Pann, după 
moartea acestuia). 

A trăit obscur şi a murit anonim, de 
lngoare în 1554, le Bucureşti, unde sc a- 
fi îngropat, foarte aproape de biserica 
Lucaci, 

fpitaful pe care singur şi l-a scris. 
va [osi pus de urmaşi pe mormântul lui. 
Mia târziu i sa ridicat marmura dorită 
care sunt săpate versurile făcute. să-i 
rejuiască nemurirea : 


Aici sa mulai cu jale 

In cel mai din urmă an, 
Care în cărțile sale 

Se subt-scrie Anton Panu 
Acun mâna-i încetează, 
(e la scris mereu şedea 
Nopți întregi nu mai lucrează 
La lumină cărți să dea. 
In:plinindu-și datoria 

9 falantul neîngropănd 
Si-a făcut călătoria 

“ Dănd în lume altor rând. 


Numai o leclură atentă şi integrală a 
sperii ni poate duce la cunoaşterea exar- 
Aa vieții ce Anton Pann a trăit. Nenu- 
măratele lui cărți ilustrează prin înţelep- 
inca adunată de ele, prima jumătate a 
solului AEX. cu tot ceeace sa conceput 
mi bun atunci, cu mijloucele limbii ro- 
mâneşti de atunci, şi în cadrele culturii 
de atunci. O împlinire a cărţii ce am 
wis despre Anton Pann, ar fi ediţia i- 
dnlă, în care să se transcrie exact şi fără 
iiărnieic, sericrile ni trudite şi vesele. 
Dar acest Incru târziu se va putea întâm- 
pa. Până atunci, şi poate chiar după a- 
tea, el rămâne: în ordinea spirituală a 
alorilor româneşti Eroul Necunoscui, cet 
mi iubit și cel mai uitat. 


ROMULUS DIANU 
PD = 8 INI 


NOTE B!0-BIBLIOGRAFICE 


Anton Pan originar din Slirden (Bulga- 
ha] sa născut la 1794 (Gh. Adamescu). 
Wutil său era arămar sau căldărar şi 
după toate probabilitățile —.- româna. 
15 ani ce dus de Huşi în sudul 
împărăției țarilor şi înrolat, odată 
alți doi fraţi, ca muzicant. Puțin 
pă moarica acestora (în războiul ruso- 
c) fuge (cu mumă-sa) în România — 
is să-şi regăsească satul natal. Acomo- 
du-se în Bucureşti — unde se îndelet- 
iește cu lecţiuni de muzică bisericea- 
și cu oficiul de paracliser la biserica 
ri. Acesta este debutul. Mai târziu a- 
pe cântăreţ — pregătindu-se în acea- 
i dirccţiune — pe deoparte, la şcoala de 
țntări, pe de alta, la tipografia lui Pe- 
Efesiu, „vestit profesor «e muzică bi- 
diceasci în Bucureşti“, în acea vreme, 
cărui sucecsor, în conducerea tipogra- 
i va ajunge în curând, 


Mu funcţionează ca dascăl domnesc la 
Seminarul din Râmnicul Vâlcii, ca profe- 
cor de muzică vocală al școalelor naţia- 
nale şi cântăreț la diferite biserici. 

La 1842 e numit profesor de muzică la 
Seminarul din Bucureşti. Apoi: înființea- 
ză o tipografie  — îndeletnicindu-se, iot 
timpul liber, cu adunarea și aranjarea fie 
a melodiilor poporane, fie a muzicii hise- 
riceşti, fie a poeziei celor mulţi. Moare 


H. AESCHER : Interior 


de tilos la 1854 şi ce îngropat în curtea 
bisericii Lucaci. 


A SCRIS: 


„Rânduiala sfintei şi dumnezeieștei li- 
turghi. (1810). 

Anastasimarul românesc (şi alte scrieri 
bisericeşti). Teoreticon (1823). 

Irmoloshion, sau calavasierul musicesc 
(1823) 

Prohodul, Doxastarul, Noul Erotocritu. 

Antologhia, sau lMeruvico-Kinonicarul. 

cazul (eorelic şi practic al musicei bise- 
cești, 

Cânlări de stea (1822). 

Calendarul lui Bonifatie Setosul (1822). 

Sezătoarea la fară. 

Versuri musicești. (1830). 

Poesii deosebite, sau cântece de lume 
(48%). 

Indrepiiitorul Beţivilor. (1832). 

Christoitie, sau şcoala moralului (pri- 





UNIVERSUL MATERAR,  - 


| îl 
| d 
L] 


mul cod al manierelor elegante, la noi), 
1334. 

trotocrilul (1837). 

Triumfui beției, sau „Diala ce o lasă un 
beţiv pocăit, fiului său” (scrisă cu mult 
înainte de 1852, dar publicată în ediţie 
definitivă în acest an). 

Povestea vorbei. 

Moș Albu. 

Spitalul Anorului. (1959). 


din Capeta Si-ta Elena 


Evanghelia Sf. loan (în opt limbi si cu 
litere chirilice (la Sibiu, în 1840). 

Fabule şi Istorioare . 

Bela 1842 până la 1845 Anton Pann nu 
mai publică nimic, afară de calendare și 
scrieri bisericeşti, Astfel în anul 1845, diu 
îudemnul Mitropolitului Neofit, şi în ti- 
pografia sa proprie, „întocmi în române- 
ste cu destule amețeli şi pierderi de o- 
dihuă şi de somn“: 

Kalofontcul, Irmologhion, Catavasierul. 
Teoreticon şi Epitaful, în ediţii noui, pe 
cari le tipări în 1846. 

In 1947, la 2% Martie, în Bucureşti. el 
scrise „Memoria focului mare“. 

Giumele lui XNasr-Eddin Hogea, adop.- 
tate din turcește, sub titlul „„Năadrăpă- 
niile lui Nastralin Hogea”. 

Arghir şi Anadam. 

Alesandriia, 

Istoria lui Mihaiu Vileazul. în versuri. 

Vă şezătoare la țară. Paraciisul comun 
Al doilea paraclis. 








DR. UNIVERSUL, LITERAR 








Poe Za e 





GRĂDINAR NEBUN 


La căpătâul lumii, can vremuri cu minuni 


— când, în opinci, Domnița pleca pe jos, streină, — 


aş vrea să-mi fac colibă cu nalbe şi lăstuni, 
cu streaşină de lună și stelele'n grădină. 


Să mi se'nchidă urma, ca pașii sub omăt, 
să-mi fie amintirea măr putred care pică 
şi taina-mi, rătăcită prin codrii, îndărăt, 
pribeagă, să se piardă ca o cărare mică. 


Pe toată viața veche să crească buruene, 
dan grădinița nouă, tăcerea și lumina 

în zori să mă 'ncovoaie, cu soarele pe gene, 
să'ntreb ce fac bujorii, cum a dormit glicina. 


Şi de-oi uita şi graiul, precum uitai de toate, 


doar gândul nou pe-o floare să-și cate veșnic locul 


ca, întâlnit cu gândul albinelor mirate, 
să le priceapă taina, durerea sau norocul, 


Să-mi ştiu în orice floare și cântecul și rostul... 


Ciădelniţa tăcerii în mine să afume, 
si vrând să-mi dibulască, zădarnic, adăpostul, 
în van să umble timpul să mă găsiască'n lume. 


Şin marea-mi sihăstrie, cu flori şi cu albine, 
să-mi semene și visul și sufletul, cu viața 


pe care şi-o visează, — în straturi, dimineaţa, — 


bujorii ce-or începe să semene cu mine!... 


Păunii lunii, noaptea, să gângure ușor, 

şi crimii să se plimbe pe»aleile cu lună... 
„Și de-o sosi, prin vremuri, drumet iscoditor, 
să se re'ntoarcă'n lume și tuturor să spună 


C'a întâlnit, odată, un grădinar, departe, 
şi ca, nebun şi singur, acolo, grădinarul 
şoptia, ciudat, cu crinii şi cu bujorii'n parte, 
ne'nțelegând nimica, din cesi vorbi drumarul! 


RADU GYR 





APE IN NOAPTE 


Apa Sură cu nămoluri odihneşte 

Şi abia de mai tresare câte-o undă, . 
Intunericul cu negri nouri crește, 
Si în ape adormite se scufundă. 


Pretutindeni, maluri rupte S'au unit 
Ca o păcură cu apan negru luci 

Și din funduri se răsfrânge în bulbuci 
Miros tare de pământ prea putrezit. 


ȘI cum apele mereu se adâncesc 

Și cu mine parcă'n noapte pier 
Numai trestia înaltă o zăresc 

Ca un fir de borangic legat de cer. 


G. TALAZ 


PARADIS 


In seara când ai râs întâia oară 
Uu tril melodios a rupt tăcerea, 
Gropiţelle şi-au contractat putemea 
Ca două boabe lângă gura coaptă. 


Şi jazzul tremura un joc năvalnie 

Cu răsuciri de palimă şi silă 

In dansul ondulat ca o reptilă 

Sau cn un sbor de menestrel beruldie, 


Calmi, amândoi am dibukt Pomul 

Să “utimdă plasa de dorinţi întinsă 

Şi “n ea furați, să ne trezim prelinsă 
lubirea, ca să-şi depene fuiorul, 


Şi: basm ar fi cât pasiune oarbă! 
Am şti bătaia ochiului ec spune 
Şi am zori urechea să nu sune 
Decât ce buzele vor şti să soarbă. 


NUMA CARTIANU 


AŞI VREA SĂ ŞTIU.. 


Aşi vrea să ştiu atâta :... câmul... unde ce sfirşilul ?,.. 
Cînd o să pot odată să laud asiințitul, 

Să preamărese o floare, un codru sau o stea ? 
Cînd o să gust vre unul dim farmecele furii ? î 
Cînd o să'mi smulg privirea din soarele inbirii 
Şi-a să "'mţeleg o jale, ce nu mai ea mea? 


In jurul meu, nu-i viaţă... nu-i glas... nu-i drum, în 
|mine, 

la mine... strigăt, clocot, foc, sbucium, chin, ruine. 

O lume... lunea toată... şi viața... veeinic en... 

Mi-e sete de tăcere, de linişte. de noapte... 

Agi vrea s'aud cum firea se 'ncîntă prinire şoapte, 

Să preamărese o îloare, an codru şi o stea... 


Să'mi țim în braţe visul, să nu'l rănese deapururi, 
Să mi se-aline ochii pe blândele contururi, 

lu care-i scrisă vraja obrajilor curaţi... 

Să nu pândesc în altul doar răul ce mă doare, 

Să nam în mine raiul şi iadul,.. şi o floare. 

O stea, um nor, să-mi pară şi mie că-mi sunt fraţi. 


Nimic în juru“mi... nimeni... tot eu în fiecare... 
Vot setea ce mă arde în fumdul apei clare, 

Tot gândul ce se sbate sub pumnii încleștaţi.. 
Aşi vrea să ştiu atâta:-.. cânul... unde e sfârșitul ? 
Când o să pot. în tihnă, să simt că asfinţitul, 

O stea, un codru verde îmi sunt şi mie fraţii ?.., 


GINA SANDRI 
























































Când am eșit dia tunclul dela Larga, 
lenu] părea că "năintează printrun ali 
tunel tiiat în ceața deasă care coborâse 
sum munte de humă. Nu să mai vedeau 
gâlpii «le telegraf. nu obliciam nici rarele 
untoan. Satele dispăruseră în marea în- 
tnecată. 

Pe geamurile vugunului de clasa treia 
mul aşternuse, peste florile lui, o încă- 
unjire de omăt. Elevi, eu vacanța în ochi 
ș veselia pe buze, îusemuau pe ferestre, 
miocuale, cu bani încălziţi în suflavea gu- 
mi Alţii scârţiau din viori valsuri şi polei 
in adniraţia aprinsă a normalistelor. 
bă de fer. înirun ungher, arată, prin 
wtița stricată, un rânjet de aramă. Pria 
ipăturile uşei gerul trăgea linii de pro- 
proacă și cernea, pe duşumeaua rece, a 
tiră de var pisai. 

Prin gilăg'a din vagon, trenul încrusta 
wintelile lui gâfâitoare. Aveam credinţa 
i trenul sc va opri în câmp, că va trebui 
si coborâm. să împingem, atât de greu 
iainta brăzdlânrd ogorul de ceaţă. 

În Todireni jumătate din tinerii pasa- 
i coboară. Din coasta gării răsăriră 
păemări şi sunete de znrgălăi. Oameni în- 
doşmați în strac groase. cu glugi trase 
este căciuli. luară în primire pe cci aş- 
kntați. Apoi zurgălăii porniră să samene 
inchetul loe pe drumuri înzăpezite, 

Cele zece minute cât trebuia să stăm 
stație să luusiră o vesnicie. Am auzit 
ke mai multe ori ien'nd masina şi țipând 
m şucrat întretăiat şi răguşit. Dar de ur- 
ut nu putea. 

— Au inghețat ţările, răspunse un cefe- 
rst întrebărei unni călător. Vestea accasta 
parca îngheiat şi glasurile dinu comparti- 
sei. Cei rămaşi strângând gerul în în- 
ălțămintea ușoară priviam soba în care 
m mai strălucia nimic. Incepuse să-mi fie 
lame, Am cteschis usa să cobor la restau- 
mm când: cineva, râzând. glumi:  „Ilai 
zii tată, har...“ Si gluma să prinse. Trenul 
wi greo*, gâfâind ca de  iruda unui 
dum lung. 

Pe lângă foame, mă  înculți şi frigul. 
emuit în ungherul col mai îndepărtat 
fereastră. am început să mă gândesc 
ko sohă caldă si la mâncările ce mă aş- 
plat la Ştetinesti. După ani multi, as- 
lan ruzămințile unor rude şi mă du- 
mm să sărbătoresc crăciunul în târguso- 
de pe malul Prutului. Doriam. sajung 
ii mai de vreme. sanpuc ajunul cu tot 
prmecul lui. să văd, pe ulita întrocnită 
intând părintele cu Naşterea. 

Wam rezemat de unzherul rece şi am 
his ochii sul amortirea usoară a geru- 
i. Mă vedeam înconiurat de-o ccată de 
poți, nu siiam la ce întrebări să răspund 
din ce să gust întâi. din masa încărcată 
1 mâncările ajunului. Vedeam şi pe Du- 
ia Olzuia care acum trebuia să fie stu. 
nlă sin mine iresări un fior de bucurie 
erbâutându-mi trupul ca o odăiţă căl- 
rasă. 

4veam 0 întârziere de trei ore când 
am oprit în Zlătuuoaia. Dacă mai stă 
nul mult aici, înoptăm. Să vede că me- 
micul, de tearuă să nu-i înghete iar jc- 
ie porui numai decât, abia având tivip 
iira scolari să coboare. 

Viscolul să 'nteţ'se. Printrun ochi de fe- 
iri, unde vântul alungase ghiața. mă 
am pe ntinsul alb. Valuri de omiăt că- 
iau, sopriau pe la dosuri, creșteau 
hluri albe și mânau spumă în zarea ce- 
ie. Cerul coborâse până deasupra tre- 


3 


UNIVERSUL, TATERAR. — 229 


_VIFOR UL» 


de D. 10YV 


nului, să sprijinea pe vagoane parcă, în- 
greuindlu-le mersul, 

la Truscşii am ajuns pe la 4. Când am 
coborit, Moş Pricop îmi ieşi Moş Crăciun 
înainte. 

— Anu erezut că nu mai agiungiţi azi, 
Coune Vodiriţă. Aştept dinaintea amezii.. 

Moş Crăciun, vătuit de omăt,-îmi luă 
ecamantanul si puse în mişeare cinbotele 
de iuft îmbrăcate în pânză de ţubhal, lă- 
sâni urme după care mă țineam. Gara 
părea o cutie roşie întrun morman de 
frişcă. Teii, aliniaţi soldăţeşte, arătau cât 
a crescut troianul. O șapcă aprinsă să ivi 
și să stinse după o uşă în care viscolul 
arunea uium. În părete ceasul privea cun 
ochi acoperit jumătate cu albeaţă. 

In spatele gării, Moş-Crăciun aşezii ba 
eajul sub lădiţa sănici. Îşi picptănă, en 
mănusşa cu-n deget, barba, izbind, în pu- 
hăviala albă, o mână de smântână. 

- - Cati îs şpirt, nu alt'ceva, începu vorba 
mustețile cu ţurțuri. În două ceasuri sun- 
win la căldurică la domnu Ilristache. 

--- Da” deumu-i greu, Moş Pricop ? 

— Dealul la Guranda îi cam. troenit. dă 
dimineaţă eşise oamenii din Cristeşti sii 
facă partie. 

Q rochie de ceață mă izbi cu falduri 
de viscol. Mam poticnit și-am întors spa- 
tele răbdătar. În sanie m'aştepta o subă, 
să "ncapă un urs în ca şi-o cergă trimisă 
de patru oi. 

Mos Perecop mi-a 'nţeles privirea. 

-- Deocamdată, Coane Todiviţă, nu te 
poți gări. cocamdată trebue să ai grişă 
di suflet. Nu poti pleca aşa fără o lcacă 
d: zagnată la inimă, 


Am pricenut si-am încuviințat sfatul 
întetent a lui Moș Crăciun. 

— Mergem, deocamdată, în  resforan 
să-ți lua dumneavoastră un ceai  di-acel 


care ardi pi gât şi-o gustare. Pc-așa vreme 
trebue numai dicât puţână cerbinteală la 
inimă, 

An intrat. pe urmele lui Moş Pricop, fn 
restauraut. Gheţărie... Frig, mai frig ca 
afară. Negustorul, cu erija ajunului, pă- 
rea grăbit. În faţa unei sticle cu rachis 
seful de tren despheţa țevile,,. 

— Domaule Gheorghiţă dai mata două 
ciocane, luă vorba înainte muşneagul. 

[un două pahare de viu domnu Gheorghi- 
ță umplu donă ciocane cu rachiu. Am luat 
o săluscă de post. mare cât un pumn cio- 
bănese. înghețată şi punclală cu stafide. 
Mos Pricop sorli odată apoi deşertă din- 
tro solniţă, în palmă. lot piperul. Privi 
putin, cun priveşti praful când faci car- 
iuşe, pe urnă turuă piperul în pahar, apă- 
să mâna deasupra şi "'ncepu să cobâlțâe 
rachiul până i să "negri culoarea. După 
ce-si făcu cruce îl dădu peste cap. 

-- Deocamdată uuu so dus. Coane 'Lo- 
diriță să trebue să ni gtăghim, că 'ntunc- 
că. 

Până nu "ntunecă, domnu Gheorghiţă 
îi mai umplu unul. Cu greu şi cu îndem- 
nuri mtlte, am golit paharul. Ace fierbinți 
începu să-mi furnice trupul. O ccaţă u- 
soară îmi îmbrebodi ochii. îngreunind 
pleoapele. 

La <anie Moş Pricop îmi trânti în spate 
soba .şubei. Am tras căciula până la nas 
si-am rideat gulerul de lup. În cergă îmi 
învăli bive picioarele şi se aşeză de-a 
dreapta. După ce-si făcu cruce, pornirăm, 
Hâsete de zurgălăi alergau pe vânt, Priu 








sat, dela case, coloane de fum sprijineau 
iavanul ecrului. Ţipenie de om pe drum, 

-. Parcă sa mai limpezit uleacă... 

— Sc Iimpezit a ninsoare, cucoane. Deo- 
camdatiă nu ninge, da mult na ţine aşa. 

Când am esit din Trugşeşti din toate păr- 
tile sufla crivățul. Pe unele locuri sania 
hârâia pe şoseaua goală, în alte părţi caii 
voinici săpau cu crupele pârtii prin troian 
Uincori venea câte-o răbulnire de viscol 
izbindu-ne "n obraji măcinişul alb şi rece. 
Tovarăşul meu îşi pusese iarăşi barbă de 
Moş Crăciun şi uriaşe musteţi de vată. 

—. Deocamdată. Coane Todirijă, un sfert 
din drum sa dus. Mare-i Dumnezeu; cu 
aviutorut lui o sajungem. Tit... ci ti mai 
asteuptă la Stefăneşu, Doamne-Doamne.,. 

O aripă de vânt îi tufli omătu n gură 
şi moşneagul sullă printre şurţuri o hoaspe 
fină. 

— Avranii vreme. So burzuluit rău Mus 
Crăciuna i 

Lin răsuflet al depărtărilor îmi strecură 
pe sub guler pulbere rece și prin mâneri, 
pâuă la coaste. A 

Să "ntuncea. Abia să zăria la un pas 
înaintea cailor. Moş Pricop îmi dădu pe 
scamă stâlpii de telegraf, să nu rătăcim. 
Am săltat cuşma să văd stâlpii, dar nu 
vedeam. aliăceva decăt o uriaşă prispi prin 
care sueru rrivăţul. Caii abia înaintau la 
pas. Frigul mă "ncolțea la un deget dela 
picior. Pe când ceream să trag cerga mal 
bine, simnții cum sania să urcă, apoi să 
lasă pe-o rână şi nec răstoarnă. Moş Pricop 
eşi de sub mine şi-mi ajută să mă scol. 

— Asta-i bună, deocamdată, râdea moş- 
neaaul. Am dat peste-o mogilă di cheatră 
lau te uită. nu să vedi mâna. Moşneagul 
cercetă drumul înainte, apoi să ntoarsc 
şi suirim. Noaptea coborâse mantaua ci 
de păcură. In întuneric haiducii ernei șuc- 
rau prelung. După încă o bună bucată de 
mers, a nceput să ningă. Crivăţul să ostoi 
iu beznă şi-acum,. în lostopane mari, flo- 
rile de zaczăr să senturau desc şi moi. 


— Deocamdată asta nu-i hună, vorbi 
ioşneagul. Șașeză pi iarnă. Dac ţine 
aşa, pân” la deal la Guranda sastupă dru- 
mul. 

Ninsoarca să "ndesa. Amândoi purtam 
sarici albe şi genc stufoase şi lungi. neve- 
dite cu omăt. Deodată caii să opriră. Moş- 
neagzul sări, esind din cojoc. Merse înain- 
tea cailor, apoi 1nă "ntrebă : i 

=. Uni ţi-s stâlpii. Coane Todiriţă ? 

Am sărit şi cu din blană, în omăt, 

=. Deocamdată am rătăcit drumu, Coane 
Tostiriţă. L-am rătăcit şi pace. Doghitocu 
mai diştept ca omu : de-aceia sau oprit. 
Amu cu am să-i icu di căpăstru şi cu Ceal- 
de-Sui înainte. Maia ţi-i sui în sanie să 
nu răcesti. 

— Merg şi eu pe jos, Moş Pricop, că uă 
tem să nu clăsui într'o groapă. 

— Sar putea 'ntâmpla să una ca aiasta 
numai ci, deocamdată, Mos Pricop mână 
caii. 

Acu ninsoarea cra aşa de deasă şi maz- 
cată că și sania şi caii şi noi eram ina cu 
troiauul. Cu caii de căpiăstru Moş Pricop 
pășea cu greutate printi'un loc ncumblat 
şi necunoscut. În urmă, numai în pallonul 
prăzănese, abia răzbiam, Mă  "ncălzisem. 
luruici de năclustală umblau pe sub fla- 


1) Diu volumul „Amintiri şi lacrimi” care va 
apărea în curând. 








250. .- UNIVERSUL LITERAR 


nea şi pe la urechi, streşnuite de margiuea 
căetulei. 

— Iaca fântâna cu cumpănă, grăi moş: 
neagul. De-aici apucăm puţin la stânga şi 
dăm în şuşă. 

După uv ceas de hoinăreală, Moş Pricop 
se opri iarăsi în faţa fântânii cu cumpănă. 

— Doamne păzeşte, Coane Todiriţă. am 
agiuns iar di unde-am plecat. Asta-i încă 
una ... Şi ia "n uite caii... îs chic di apă.. 

În nuapte sin ceață moșncagul să sui 
pe sanie privind în toate părţile. Dar prin 
sita ninsorii nu putea desluşi nimic. 

— "Ținen: amu drept înainte. Eu chitesc 
<ă nu cie departe Cristeştii.  Moşneagul 
mergea înainte, eu, cu caii de căpăstru, în 
urmă. Și deşi ne despărția doi paşi, nu-l 
vedeam. 

— Opreşte. Coane Todiriţă.  Opsărni 
mata? La stânga parcă să zăreşte-o lu- 
mină. 


— Nu văd nimic, Moş Pricop, eu nici 


pe duwmmneatu nu te văd... 

Am mers mult încă si lumina nam mai 
văzut-o. Dar într'o vreme, când mi sa pă- 
xut cam ajuus pe-un creştei de deal, şi 
eu si moșneagul am auzit un hămăit le 
vâne. 

— Cristeştii, Coane Todiriţă, de bună 
samă că-s Cristeştii. Deocamdată cu socol 
co să mâne aice. La Ştefăneşti nu mai 
agiungem cât îi lumea în noaptea asta. 

S'auziau glasuri de colindători : clopoței 
vorbind în întuneric. 

=. Să ştiţi că nu sântem departe de Cris- 
iesti... Umblu băcţii cu Florile Dalbe. 

O uriaşă cuşmă albă prin fundul căreia 


să torcea fumul: o casă râzând printr'o 
fereastră luminată. Ne-am izbit  într'uu 
gard : săwmn că dacă facem la  dreapiu, 


esim la drum. 

—. Şi cum, Moş Pricop. o să rămânem în 
Cristeşti ? 

—- Deocamdati mai ghini aici decât în 
câmp, întroeniţi. Mata au vezi ci mânie 
cerească ? Nici mâne nu ştim dac'om pil- 
tea răzbate pe la Guranda. 

După uu răstimp: 

— O să tragem la părintele Tudose, îi 
lase hun prieten cu domnu Jlristache și-o 
să se bucure de oaspeţi la o vreme ca 
asta... 

Inctam prin omăt până n brâu. Ridi- 
cam câte-un picior şi când îl lăsam, intra 
ca 'ntr'o mlaștină albă. Caii trăgeau ca 
la plug. Pe sub hamuri spumă deasă ile 
<ăpun. Şi gâfâiau, pufnind pe nările în- 
ghejale. 

Nişte mogăldeţe creşteau din troian. 

— Măi băeţi unde stă păriatele ? 

— Că noi la dânsu mergem să-l colin- 
dăm. Amu o isprăvit şi cl de umblat cu 
agiunu. 

-- Luaţi-e voi-inainte că şiiţi drrunu, 

Am mai desțelenit câteva hudiți până 
ce-ain ajuns in dreptul unei case prin a 
cărei ogradă înfloriau glasuri. 

--- Mă rog cine i-acolo, oameni 
slrigă Moş Pricop. 

—. Aice-i dascălu Dumitru, răspunse o 
„matahală aibă. Da de cine-aveţi nevoe ? 

—- Nă rog, dumnealorvoastră, am vrei 
să rorghim cu părintele... Aice- eu Pricop 
vezciru şi Conu Todiriţă Şărban... 

— Buna vremea, răsări, de după o nluză 
de strujeui, plasul părintelui. Ti domnu 
Sărban acolo ? 

—- Eu îs părinte Tudose, Buai seara. 
laca, mergând spre Ştefăneşti, am rătăcit 
drumu. 

—. IYapoi cum aţi îndrăznii să plecuţi 
la drum pe-un aşa aman? 

Pe când dam părintelui lămuriri, Moș 


buni ? 


Pricop să muncia să deschidă poarta. Mi-u 
scuturat paltonul şi căciula în cerdac şi 
am intrat după părintele într'o pdae mare, 
“o sobă lungă formând după dânsa un 
cotlon. () căldură plăcută îmi pălmui o- 
brajii. Mă uitai la ceas: zece. 

Părintele, după ce desbrăcă vre-o _irei 
siubele, veni: lângă mine, mă apucă de 
zât şi-mi puse pe obraz o sărufare aromută 
cu rachiu 

— Acu am isprăvit cu umblatu... Dela 
trei dimineaţa... 

Ramuse intrun cojocel, deasupra unui 
untereu dungat ce-i acoperea cu greu bu- 
lotul pântecului. 

— Mare bucurie ai să faci preutăşicăi 
inele. Mare bucurie... Ştii, în pustietatea 
astu, la o zi mare şi pe-o aşa vreme!... 

Părintele Tudose era un om mărunt, cu 
muslăţi de haiduc şi-o barbă cât o mătu- 
riță de scuturat hainele. Apropiindu-şi 
anii de 40, avea o patimă: nu ducea la 
ureche, cu toată aspra şi stăruitoarea su- 
praveghere a cucoanei preutesei. 

—. Să-mi dai voce, domnule Şerban, să 
te mai sărut odată şi să binecuvântez vis- 
colul care te-a indreptat la mine. 

Viana de ruchiu a gurei îmi umezi a- 
brajii. 

— tu, să-ji spun matale drept, mam 
cam luat cu ziua târgului. Ştii: gustă de 
aici... mai ia de dincoace, Și căldura asta 
din casă... 

Uşa să deschise şi-o gospodină, goală 
pâw la coate, cn jăratecul cuptorului în 
obraji, intră şi ţâşni afară sperioasă, 

—  Preutăşica m&... so ruşânat ca in- 
lvat așa, ca de la cuhne... 

[n casă eru cald şi mirosia a var dat 
nu demult pe sobă. Intr'un ungher câţiva 
saci cu vărzări şi colaci țineau calea foa- 
mei mele. Pe patul cu scoarțe vechi să 
udihneau ulcioare pline. 

—- Trehue să-ţi fie tare foaine, domnule 
Serban. lan să văd eu ce face preutăşica... 

Odată cu cşirea părintelui năvăliră în 
casă elasuri de colindători... 


Sculați, sculați boeri mari 


Florile dalbe 


Cântau fereştile, plângând. La icoanele 
din colț candela râdea. 

— lacătă preutăşica... de când nai vă- 
zut-o ? De când erai domnișoară, nu preu- 
tăşico ?... Abia am scos-o din bucătărie... 

Dar coana preuteasă nu venia din bu- 
ciitivie. Să cunoştea cabia îmbrăcase ca- 
potul albastru şi trecuse puful pe răsă- 
ritul feţei. Dintr'o clipială i-am văzut o- 
cehii verzi. enm sunt frunzele de liliac 
după ploaie, şi spicul des al genelor. 


—. Da, de la un bal la Ştefăneşti... 'or fi 
“rev zece ani, privighetori coana preuteasă 
întinzându-mi miezul de pâne al mânei 
să i sărut, 

-. Preutăşieo, află dela mine că musa 
firului nostru i-o mas azi șoarecii în pân- 
iece..,. 

— Acun pun masa, tăspunse gazda. 

Si mai află mata că mie mi-i săte şi să 
scoţi câteva stecle de-aceal dela Stâncă. 

Mâncările de post luară loc pe masu. 
între sticle şi pahare: Pilaf de hribi fa- 


sole mesiccate, cu usturoi, mazăre bătută 


îu uloi de bostan, murături şi farfurii cu 
inrte şi juflă. Am băut cu poftă două pă- 
hăruţe cu rachiu „să scot geru din mine; 
părintele a băut mai multe, că de la tre: 
dimineața umblă prin frig. Un păhărut u 
imat şi coana preuteasă, sorbindu-l cu gu 
vița pungă și oțărându-se de i sau a: 




































dâncit gropiţele din obraji s'ascunzi înt 
boabe mari de neghină. 

Vinul avea culoarea untdelemnului h 
şi ca şi untdelemnul aluneca pe gât. Pi 
rintele “Tudose umplea paharele şi nuj 
scăpa din ochi preuteasa. 

—. Mai îndeamnă păcinte pe domnu Șa 
ban, că parcă-i o domnişoară, aşa se ui 

Și părintele ciocnea vesel, golind pah 
rul cu-un meşteşug care să cunoştea î 
fost mult exercitat. Lepădase cojooelul 
deşcheiase antereul la piept. Si-avea unt 
îşi sugea mereu mustața trăgând-o 
buza de jos. Ochii verzi din faţa mea 
deau, coborând şi ridicând aripele dea 
nar ale genclelor. În mijlocul obrajilor 
caș aștepiam să se deschidă bobocii 
trandafir. În părul de aur topit o fun 
muria ca un fluture albastru. 

Când coana prenteasă a eşit, păriali 
Tudose, dând dușcă paharul şi umpli 
du-l repede, vorbi, nedumerit : 

— Mie, domnule Serban, îţi spun de 
îmi place un păhăruţ.... uneori mă între 
Da preutășica me mă ţine tare din sea 
În sara asta nu ştiu ce-i cu dânsa, 
vede că undea-i venit mata, îmi face p 
cere şi pot şi eu să beau un păhărut 
muli. 

Păriutele sleşertă paharul, îl umplu pi 
vindu-i untdelemuul în bătaia lămpi 
fară să trezise iar crivățul  chiuind 
la fereşti. 

Cu-n val de frig intră şi farfuriile 
vărzări cu povidlă, hostan și curcechi, 
binți. Părintele le salută golind paba 

-- Vă rog să nu mă râdeţi, domu 
Șerban, dă, plăcinie de-a noastre țărăng 
ca la Crăciun... 

Și ca să complecteze vorba : 

— Am fost şi "n odaia unde-aveți 
dormiți... sa'ncălzit de-a mai mare drap 
Ce faci părinte, ai ostenit? la o var 
din astea cu curechi de care-ţi place 
mai ie un pahar că astăzi ţi-ai rupt 
c'oarele pe drum... : 

—. Pentru  preut'sica noastră. îneu 
limba părintele, în san'tatea ei... 

Şi "n sănătatea coanei preutesei pă 
tele mai mult şi-a udat barba decât şi 
iar cu gustând vinul, am băut însetabh 
rii de zi ai privirilor ei. 

Inirun târziu mi-am adus aminte și 
Mos Pricop în timp ce părintele mo 
tot închinând din cap şi mormăind: h 
terea ta Deus mne... 'mvaţă-ne p'noi 'nd 
tă-le ta-a-le.., 

— Oare ce face Moş Pricop, dudue 
tansă ? 


— Trăeşte bine el... lam pus la al 
Hai și li-i vedea, zise. ridicând sa 
lrupului cu mlădieri de val în amurg 

În cuhne moşneagul se chinuia co 
cu vin şi-o strachină cu vărzări. 

--Cum o duci. Moş Pricop? 

— Deocamdată, slavă Domnului și 
nei preotesei. Căldură ? căldură, 
buu? cum nu să mai află şi vărzări? 
linpgi degitili... Mai riu ca aşa să nu 
Dumnezeu. 

Apoi, închizând puţin un ochi, mog 
gu urmă cu-nţeles : | 

- Si eu socot că deucamdată și d 
neavoasiră sânteţi mulțămit. 

[n obrajii duduci Ortansei plesai 
bocii de trandafir... 

Am aşit pe sala întunecoasă, (ua șna 
lumină întins pe pragul odăei îmi 
drumul. i 

—. tăi, că n'ai să nimerești, cirizi 
urmă glus de pasere în Mai. : 

T-am prins prin întuneric mâna. N 













































Uitase toate chinurile prin care trecuse. 
In noapiea cure se lăsa, rămăsese mută, 
mişcală, ca de piatră. 

“Peste acoperișuri flucra aprig vântul 
poat al iernii, -- pe Ferestrele înguste nă- 
Viliau trâmbe de întuneric, ca nişte roto- 
male de umbră, care se desfăceau pe în- 
dati răspândindu-se în odăiţa strâmtă, şi 
aârnâncu-si capetele mai dense în colțu- 
ile tavanului 

Fecia îşi împiusese patul lângă una 
nice ferestre, încălzită de cele câteva 
hhuri ale caloriterului, Din vreme în 
me se cutromura. ca scuturată de un 
die lăuutric. Puterile i se sleiseră. Sub 


peoapele lisate, mintea-i urmăria — din 
ind în când — uu gând, peste care nu 
lea ca. 


[se părea asa. ca și cum avea de făcut 
pireabă grabnică, dar... nu-şi amintea: 
, anutnc, 


Cercă indeluag să dea de rostul gându- 
i pierdut. dar — pe măsură ce sforță- 
e îi ereau mai mari — câmpul neștiu- 
dlui din cuprinsurile părăginite ale min- 
i, se lărgiau si mai necuprinse. 

O pătrunse v ioropeală, care înseamnă şi 
tcpulul renunțării. Simturile i se slciau. 
ia fel de somnie, ca o destindere a mă- 
darelor chinuite, o făcu să simtă în ori- 
e încheictură greutăți imponderabile. In- 
că un simțimâni asemauitor unei stri- 
rr. unei apăsitri de ncînfrânt şi, pe înce- 
ul, trupul săzetat — de cu ziuă — de 
ele mai de negândit dureri, i se scufun- 

i - moale -- în îmbrățișarea nesimţi- 
i. O urmă abia bănnită de conştiintă. 
ingura îi mni sfrăjuia în înţelegere, fă- 
tind-o să-și mai simtă în viață carnea 
novită, care prea a trece spre moarte. 
' Ingheța. Un singur colţ de trup încerca 
fa fior cald, ca o părere de viață, care 
e slrecura —. și ea — în adâncul orb al 
ipfiintei.... Şi, arormi.... 

„Când si-a revenit a înțeles — pe în- 
sul — ci cineva plângea. A ascultat în- 
lung vaietele acele lungi, inţi, sfâșic- 
re. acum mai depărtate, acum mai a- 


Mm de mi-a nimerit urechea, aruncând 
k ca fierhințeala vorbelor: 

— Fii enminte... 

Fii cuminte : moale, dulce, primăvăra- 
Când o femee spune: fii cuminte... 
la însannă să "'ndrăznești... Nam avut 
me să pun în aplicare gândul. când 
se deschise şi coana  preuteasă 
mpinse 'n oduc. Părintele dormia, cu 
alele pe masi. cu mustala  suptă în 


— Uf, nu pot să sufăr oynu bat. scutură 
in cap duduia Ortansa. 
Răstuună pe părintele, cu greu, pe pat. 
k munci de-i trase ciubotele și-l acoperi 
zo pătură. N 
'— Deacu poţi să tai lemne la capu lui. 
pu se mai trezește până dimineaţă... 
Priu sobă văjâia crivățul mânios. 
— Haide acu să-ţi arăt odaia Dumni- 
e, domnule Serban, vorbi si cu ochii și 
1 trupul-mtădiţă, duduia Ortansa. 


Am străbătut iar sala. In odaia mea 
hiros de busuioc şi de sulfină. Aşternutul 
înfățat înălja adieri de râmnic. În 
pita sobei o movilă de jaratec înfățișa 
a soare m amează. 


propiate,... ca porniie de lângă eu, cuiar 
dinăuntrul €i,... neîntrerupte. 

„Dare cine plânge? — Acesta i-a fost 
cel dintâi gând. 

Nu-şi putea da scamă, dar... îi făvea 
bine jelirea necunoscutului, care găsea 
elas şi pentru durerile ei. Îşi lipi pleoa- 
pele si a ascultat înainte. Plânsul nu mai 
conienia. 

Din când în când se auziau sunete Wm- 
fundate, buhuituri zbărnâitoare, ca lovite 
într'o tobă dugită, Scrâşnituri se umeste- 
cau cu fluicrări greoaiv, ascuţite, scrije- 
late... variate la nesfârşit... Un amestec 
ciudat, fantastic de sunete ale unor în- 
struumente desacordate, care ar fi îngăi- 
mat un ciudat marş funebru. 

Şi fenicia oltă, cu cea mai împăcată re- 
vunțare : 

„Anu murit ! 

Apoi urmă să-şi asculte, cu o despe.are 
din ce în ce mai liniştită, cântecul de în- 
gropăciune, de care cra adâne încredin- 
tată că nu i se cânta decât ei... 

Marşul acela funebru se potolia une- 
uri, până aproape de muţenie, pentru ca 
să isbucnească aprig, crescând, trecând 
dincolo de strigăt, dincolo de urlet şi ge- 
măt,... în taată puterea deslănțuirei de 
răzvrătire a elementelor... 

Tabla de pe casă răpăia, frământată de 
pumnii ciudoşi ai Crivăţului şi pornia în- 
tr'o bubuitură neaştepiată... iar de undeva. 
de foarte aproape, vn oboiu vechiu, cu 
pana abia tremurătoare amestecă un tre- 
mol fricos, care păru şi mai ciudat în des- 
făsurarea simfonici aceleia macabre... 

Femeia iresări. Mâna, ea un sloiu de 
ceară, îi lunecă, încet, alături de trupul: 
umorțit... Avou destulă sensibilitate, ca să 
pipăe ut ghem străin, neobişnuit. Rămasă 
lipită câteva clipe de obiectul acela necu- 
noscut. O părere de căldură îi străbăiu 
prin pielea palmei. Şi.. .se smuci din loc. 

Se ghemni între perne şi privi îngrozită 
«pre gbemul care trăda o viață străină, în 
painl suferinţei ci. 

O nouă tremurătură de glas necunos- 
cut porni din colţul de pat, în care i se 


Duduia Ortansa fugi cu „noapte bună“ 
m urmă şi cu-n trenur de petală stânji- 
nie. 

Tntius în pat, am stins lampa. Un licu- 
reci să rugo în candelă, la icoane, O lu- 
mină palidă. ca o pânză de cînepă, întin- 
tea noapiea, în casă. Vântul urla măci- 
nând omătul în ferești. Unde-o fi dormind 
duduia Ortansa? Mă munciam s'alung 
sândul acesta şi el tot mai adânc îmi sfre- 
delia închipuirea. „Unde doarme duduia 
Ortansa 2” 

Priviam candela : stea în faţa lunei care 
răsărise "n sobă. Mirosiau pernele a bu- 
snioc... larna de-afară întindea în odae 
pânze la uscat... 


Si deodată uşa să deschise şi-o minune 
albă înaintă spre pat, ca o fecioară a cr- 
nei. Nu ştiu când a ridicat plapuma şi sa 
întins lângă mine, arzând ca nisipul mă- 
ri în Iulie. lipindu-mi-se de trup,  în- 
tepându-miă cu ciocurile fierbinţi ale hu- 
lubilor de sub cămașă. 

Afară viforul să chinuia, mânios pe noi, 
pe căldura din odae, pe dragostea care 'n- 
cepea cu tumuli de ploaie de vară... 


E i că D. 10Y 


UNIVERSUL LITERAR. — 231 


RODUL DRAGOSTEI 


de EUG. BOUREANUL 


îngrămădise privirile, Ochii i se măriau, 
cu stăruința gândurilor care încep să 
prindă un rosi. Şi... necunoscutul se lim- 
pezi, cu tot chinul faptei de neînlăturat.... 

Işi împinse trupul spre fereastră și cer- 
că să privească afară, — dar dela înălţi- 
mea mausardei nu se vedea alt nimic de 
cât... formele estompate fantastic în noap- 
ie, a acoperişurilor, abia punctate de lu- 
mini întârziate, în rare case. 

O dungă mai apropiată, ca o mânjitură 
de cărbune pe pânza nopții, creştea peste 
zarea prichiciului, oprindu-se în golul ce- 
vului întunecat. 

Femeia cercă să se salte. O săgetare 
fierbinte îi ţâşni din pântecul supt, pe 
care şi-l simţi ciudat de gol. O nouă să- 
getare 'le durere neașteptată, o zvârli în- 
ire pernele de pe care se sculase, Mintea 
își învălmăsi orice putere de înțelegere. 
Apoi i se limpezi pe deplin, desvăluin- 
du-i realitatea în toată deplinătatea ei. 

Umerii i se cutremurară de câteva ori, 
ca senturaţi de încleştarea zdravănă a 
unui duşman nevăzut, Şi se trezi gân- 
dind: 

„Ce fac eu, acum ? î Ş 

Din noaptea pleoapelor, strâns apăsate 
peste ochii undiţi de lacrămi, se desfăcu 
ceva, ca o urmă neagră de deget. Femeia 
îşi ghemui şi mai tare globii privirilor 
sub pleoape. dar urma degetului nu vroia 
să piară. In câteva rânduri, făcu aceiaşi 
încercare. Degetul negru, ca un arătă- 
tor tăiat în cârbune și îndreptat spre cer, 
stăcaia să rămână locului... După un timp 
se resemnă, şi rămase chiar nedumerită. 
privind cu simţurile lucrul acela ciudat 
care nu vroia să se șteargă de sub plu- 
»apele ei. 

Cândva îi se păru că-l vede îndepărtân- 
du-se,... pornind încotrova, fără să piară 
— totuşi — din cercul putinţei ei de ve- 
dere. Apoi. deodată, se întoarce îndărăt. 
așezându-se în deptul luminelor şi, după 
o clipă, iar o porni, ca să revină si să 
ce îndepărteze la nesfârşit... 

Afară vântul gemea, urla, plângea, une- 
curmat. Și, de odată, femeia zări înconde- 
indu-se în amintire alt deget, acel care 
lâşnea ca din prichiciul ferestrei, stăruinr 
în noaptea de afară... 

Amintirea i se limpezi cu totul și re- 
văzu tot peisagiul părăginit, care sc îu- 
tindea dincolo de stradă, în fața ctădi- 
ci în care locuia de o vreme 

In lac abia îngrădit, presărat cu câtiva 
copaci bătrâni, rămași din cine ştie ce 
erădini. ale unor desfătiri... din alte vre- 
murit... In marginea lui, plopul uriaş... 
degetul fantastic al nopții. 

Ş:... o năvăli şi celalt gând, pe care z2n- 
darnic se trudise să şi-l amintească, de cu 
seară. 

Se înălța, cu sforțări dureroase şi se 
prinse de prichiciul ferestrei. Trupul o 
durea greu. Totuşi se ridică, pe cât putu 
de sus, și căută în jos, în nedesluşitul 
nopți de afară. Nu se deosebie nimic de 
cât uişte umbre rotunde, și degetul stă- 
vuitor, care — de data aceea — țâşnia diu 
întunericul, ce se amesteca în negrul pă- 
mântului... 

Rămase acolo îndelung. fără să urmă- 
vească vre-o privelişte sau vre-un gând. 

Hotărirea izvora dintr'un trecut chi- 
nuit, a cărei izbăvire o așteptase întrun 
tremur de luni întregi... 

Departe, prin frământarea vântului ce 
începuse a mulcomi, i se păru că deslu- 





250, -- 


UNIVERSUL LITERAR 


PESCĂRUŞUL 


de CONST. P. NICULESCU 


In îinrna auului trecut, pe un ger meo- 
bisnuit, țărmurile mării îngheţaseră până 
diueolo de far. Oamenii spuneau că pu- 
leai merge cu carul câţiva chilometri în 
larg, 

intruua din zile, comandorul portului 
fa înștiințat de câtre caporalul Rozmarin. 
că înspre resărsaiul zorilor, el, ar fi 
prins un pescăruş înfometat și aproape 
îngheţat de frig. Pusărea albă ca argintul 
"viu, venea de ceparie şi puria la un pi- 
ciorug, o verigă semnată cu un nume fe- 
meniu. . 

indară, comandorul dădu ordin să i se 
aducă musafirul nepoftit. La început, fu 
luat drepi un mesager misterios trimis în 
oraşul nostru cu vreo misiune holsevică. 
De aceea, din ordin de sus, pescăruşul fu 
hrănit bine si (inut sub pază în vederea 
unor apropiate cercetări, Inviorată, săr- 
mana prizonieră se obişnui cepede cu cri 
din jurul ci. Se știa ncvinovată şi de ce 
vuare i-ar fi fast teamă ? 

Câud fu adus în fața consiliului de ju- 
dcată militară. ca un arestat obişnuit. i 
se cercelară aripioarele. Mare fu mirarea 
judecătorilor săi, când sub penele unei u- 
pi, deseoperiră un sul de foiţă seris cu 
certeală simpatică, Documentul desprinsă 
și cercetat fu trimis mai departe, organe. 
lor superioare, 

Dar acestea, mau găsii într însul nimic 
compromițălur. Era o simplă scrisoare 
parfuimută ce nu-şi ajunsese pe deplin le- 
Jul. În acest scop şi spre a satisface cu: 
riozitatea o recdăm în întregime. 


seşie irei Ivvituri slabe, ca ale unui oro- 
logiu... 

Femeia se sculă. Se imbrăcă înfrigu- 
rată, silinrlu-se să-şi ţină cât mai dârz, 
trupul“ ce-i şovăia la orice mișcare, Şezu 
câtia. nemișcată, asculiând ceva în ne- 
cuprinsul ticerei. Apoi se aplecă, ridică 
ghemul cald divtre ccarceaturi murdare 
de sânge, — îl învăli grăbită întrun şal 
și... se îndreplă spre uşă... 


In zori, cra lat acolo, la ferestra man: 
sarduei, privind la rădăcina “plopului, fără 
să poată desluşi — însă — ninuc. Dar, pe 
miisură ce zările sc vătuiau, strada începu 
a prinde Tiaţă, şi jos, oamenii prinseră a 
trece grăbiti, ca nişte păpuşi mişcate, de 
niste maşinării, în mers sacadat... 

Şi himiua creştea, creştea mereu. 

La picioacele plapului, ochii i se ațân- 
livii pe un ghem alb, pe care privirile 
mai mult îl ghiciau, de cât să-l vadă în 
mod hotăritor... I se păru — Însă — că 
din pământ au mai răsărit câţiva trunchi 
viperniciţi, despuiaţi de crengi. 

Isi îuvordă văzul. Erau câțiva oameni, 
care priveau curioşi, la lucrul acela alb, 
părăsit acolo; în gerul iute al dimineţii... 
Cineva se aplecă, ridică v piatră şi o a- 
runcă încotrova. 

Pomoia își mută privirile inaşinul. Pria 
nișie hălicii uscate so strecură o formă 
liliputauă, un câine alb, care păşia înco- 
vrizat, aruncând  îudărăt nişte priviri 
cludaase. , 

Peste ochi i se lăsă pânza orbiloace a 
lucrimnilur şi se îndoi, moale ca o cârpă, 
pe palul scăldat de sânge... 





22 Febhruar (9... 
Coriut 


Scumpa mea prietenă, 


Dorind să te țiun în cureui cu mersul 
călătoriei male, îţi voi povesti, pe scurt, 
evenimentele mai importante. 

Aceste pasini vor alcătui mai 
Jurnalul de buvd al unei suferinde. 

Ne găsim în preajma splendidului lito- 
val al „Cornului de Au”. Din pricina u- 
Dor  Împrejurări neprevăzute nu ni se 
permite de autorităţile portului debarcarea 
în oraş. Vaporul pe care nă găsese ră- 
mâne, câteva ore, în radă si de pe covertă 
admir Stambulul şi întreaga panoramă ce 
se desfăşură în jurul lui: Pera şi Bosforul 
Cimeriau. 

Amurgul serii şi-a dai de mult binecu- 
“ântarea sa valurilor şi pe chei, vase şi 
faruri aprind lumini multicolore. Remare 
luminile mişcătoare, care se deschid și 
închid la intervale. Sunt ochi fosforescenți 
«de fiinţe miraculoase, spr2 a lumina calea 
rătăciţilor pe timp de furtună. 

Vaporul nostru porneste şi sgomotul ma- 
sinelor sale, scamănă cu acela al uuci se- 
cerătoare, care coseşte câmpul undelor, 


târziu 


O noapte de insomnie şi agitată de a- 
mintiri ciudate. Încerc a privi afară priu- 
tun ochi de geam şi imensitatea întuneri- 
cului îmi înlesneşte depănarea unor triste 
aduceri aminte. 

Aştept lumina Aurorei spre a-ţi comu- 
nica mai departe, impresiile mele... 

„.Neobservată de nimeni, mă duc pe co- 


Capul îi se shenmise pe o margine de 
pernă. Era singura parte pe care şi-o 
mai simţia dia tot trupul sleit de puteri 
si cu viaţa din ce în ce mai sleită. Din 
cap, însă, nu mai aveau rost, decât pri- 
vivile, iar înaintea lor stăruia — redusă 
în proporţii ;nicroscopice şi în contururi 
din ce în ce mai vagi — v privelişie 
groaznică... un plop, un ghem alb, câteva 
trupuri omeneşti, şi undeva... umbra Îli- 
mândă a unui câne... 

Somnia, de cu seară, o invălui din nou. 
Trupul incapn să-i amorţească. O nouă 
undire de căldură incepu să o părăsească 
<treecurându-i în afară viul sângelui. In- 
gheţă. Peste restul simțurilor se aşeză ca 
o boţie ciudat de dulce, de momitoare... 

Intr'o rază de amintire întrezări ceva 
ca o casă cunoscută, veselă, caldă,.. o zi- 
dive din alte vremuri... Cineva, care făcu 
să-i tresară biata inimă, îi şopti la vre- 
che : 

„Nodul dragostei noastre! 

Şi amintirea aceia Inminoasă pivri, ca 
din nou să i se aşeze înaintea privirilor, 
tot mai inpâienjenite, priveliștea micros- 
copică şi tut mai difuză de mai înainte... 
din rare au-i mai rămase, la nirmră, de cît 
imazinciu ubia corturată a rânclui, ce sc 


strecura flămând, gonit de piatra rosto- 
golită, în bălăriile uscatc!.... 
Câud, în nopțile târzii de iarnă, veli 


întâlni vre-o femeie tremurâni, prin col- 
(urile marelor bulevarde, să nu-i citiţi 
puvestea aceasia, căci... nu ar înjelege-o! 


EUGEN BOUREANLI, 


vertă şi respir din plin hoareu chimin 
Marea e linistiti. Apele par ailoma ceri 
lui şi din orizontul lor îndepărtat se de 
priude o văpae marc, roşietică, Phoeba 
binecuvintează cu raze pe cei ce-l pi 
vese ! 

Talazurile își schimbă coloritul şi i 
pruiutiă aspectul ochilor de zâne! 

Când lreceam din marea Narnuara i 
Arhipelax plulirea devine anevoioasă 
provoacă călătorilor neobişnuiţi, răul d 
mare. 

„lată căteva stânci, acoperite cu muși 
marin. ('olo, departe, se profilează | 
litatea unde vom deacinule. 

Din pricina stâncilor priticjdioase, 
porul se preste afară din port și deb 
căm cu luntrele, 

Nimic : din amănuntele 
uscat, 

Ajung în locuința pregătită de soț 
meu, Vladimir Onisifor. 

Inconjurată cu ziduri înnlte şi cul 
reşti zăbrelite. seamăuă cu o închisoare, 
care îmi voi petrece amarnica-mi vială! 

In Constanţa, mă distram dresând p 


călăturici 7 


căruşii, Unul, dintre aceştia, ma urnă 
uit în tot timpul călătoriei suele şi 
irimi:, lie, — cu această scrisoure. 


Aufel, puteam fi surprinsă de soţi 
ÎTI TIRR 
Spune-i lui Pan) că nu Vom uitat 
nu-l voi mita niciodată... 
A 1a prietenă 


COSMISA 
+ 


Sub îngrijirea lui Rozmariu, pescărnşi 
se hrănea nesupăral de nimeni : se buci 
ra de Libertate. Dar, într'o dimineaţă, cul 
vra și natural, sburătorul îşi luă deyp 
peste mare, spre îmblânzitoarea lui. 

Nedumerit, caporalul nu-şi pulea polii 
«upărarea. li scăpase arcestatul şi-l așiep 
la poate, pedeapsa comandorului. 

Rămase uimit, când pe locul unde pe 
căruşul miraculos, se ospătase linistit, gă 
acest bileţel, — scris de sigur «de vre 
camarad binevoitor : 

„Sunt obişouit cu sborul şi mi pol 
mâne mult iimp pe nseat. Mă bizui] 
putesea aripelor mele... Îmi pare răul 
tine, scumpe caporale, dar, — draguste o 
sila nu se poate? Alivoar f”, 



















































































la marele amfiteatru al Sorbounei, sub 
preşedinţia d-lui Albert Besnarid, de la 
Acalemia Franceză, preşedintele comite- 
tului France-Ttalie, sa serbat cu o mare 
solemnitate ul Il-lea mileniu de la naş- 
terea lui Virgiliu. Guvernul italian a fost 
reprezental dle către contele Manzani, am- 
basa:lorul său la Paris. iar guvernul fran- 
cez de către «l. Marcel Heraud, sub-secretar 
d Stai la preşedinţia consiliului. Academia 
Regală ltaliană -delegase pe marele cla: 
sicist. Ettore Romagnoli pentru a fi re- 
prezentată la serbare. Academia Franceză, 
Academia  laseripțianilor si a Literilor. 
Academia Frumoaselor Arte, Academia 
Științelor Wlorale şi Politice, Liuiveesitatea 
din Paris, Colegiul de Franţa, Osaşul Pa- 
ris, Academia din Luca şi Acacdemniile din 
provincie a fost reprzzentate cu toatele. 
Serbarea a avut luc în ziua de Miercuri 
% Mastie. 

“Această sărbătoare memorabilă a ince- 
put cu e invocare a Muzei lui Virgiliu de 
cătro Pierre de Nolhac. După aceca d. 
Camille Juiltian a vorbit despre Virgilia 
şi amorul său pentru țara Italiei şi a fă- 
cut o comparaţie impresionantă între Vir- 
giliu şi Dante. consideraţi ca Italieni. Atât 
Dante cât şi Virgiliu sau întâlnit în lu- 
mea umbrelor. tocmai pentrucă Dante îi 
- considera pe Virgiliu cu pe un italian. 
După mai multe discursuri, remureabile 
între cari acelea al d-lui Albert Besnaril 
şi răspunsul d-lui Romagnoli, plin de a- 
vint şi măreție, a luat cuvântul d. Andre 
Bellessort care a spus: 

„Virgiliu este cel mai mare poet al ba- 
linităţii. Poezia sa ne face să simţim atâta 
mulțumire deplină ca nici un alt poct. Ne 
farmecă mereu și nu ne obosește niciodată. 
Donă mii de uni au trecut peste cennşa 
sa şi nu a îmbătrânit deloc. Se îmbracă 
şi azi în versul său nemuritor cu dotiul și 
bucuria nvastră. a asistat la catastrofele 
moastre, a contemplat rnincle noasire şi 
a auzit clopotele bătând pentru victoria 
aoastră Este egal oricărei împrejurări, ori 
cărei cataclism. chiar din cele mai formi- 
dabile. Mi-ar plăcea să salut în el, nu pe 
dulcele și duiosul Virgiliu, ei pe puterni- 
cul, strălucitul, câtnodată asprul şi totuşi 
atât de omenosul Virgiliu, 

Pentru că a scris în primăvara vielei 
sale, acele savante si atât de încântătoare 
Bucolice de unde au eşit Pastoralele Pe- 
maşterei noastre, cu atâta spirit în diato- 
gurile lur, îl confundlăm, de mulie ori, în 
magiuația noastră cu un poct idilic: dar 
uităm realizmul atât de savuros ul acestor 
bicăţi, imaginația sompinoasă ce le stră- 
tate ca e principesă în rochie de brocart, 
uităm strigătele suferinței sale si seuti- 
mentul de 1nizerie omenească de care este 
impregnată opera sa. 

Pentrucă a cântat melancolia celor din- 
fii umbre ale serii, secerisul, vita de vie, 
turmele, și acele albine pe cari tatăl său 
la învățat să le crească, pentrucă ne-a 
descris, sub cele mai fragede, culori, viața 
bătrânului din Tarent şi a găsit accente 
aproape frățosti faţă de suferintele Dietelor 
adimale, am lăudat îutotdeauna dulceața 
sa, duioşia sa, pinuăşia şi grația sa: dar 
uităm că Georgicele conţin tablouri cu 
| o lumină stratic şi misterioasă, ca minu- 
nile cari: au urmat dună moartea lui Ce- 

“au sunt străbătute de o strălucire 
sumbră cum e aceia a Ciumei Animalelor. 


Liitărn duelul taurilur, viziunea cternei şi 
neertătoarei iubiri care este aceiaşi pentru 
toate creaturile, volupiatea şi tortura Jor. 
In afacă de Lucrţiu, care a descris asc- 
menea tablouri cu violență şi îngreunare, 
nu cunosc pe“ poetul care să fi asemuit 
mai muit rasa animalelor de aceca a oa- 
menilor, în furiile patimei. Este adesărat 
că a plâns cu ginsăşie, cu un fel de re- 
vărsare de jale, pe sărmanul bou care se 
slinge, lipsit de tovarăș. pe oaia bolnavă 
care se întoarce singură în amurg: i-a 
plâns așa cum i-ar fi plâns Francisc de 
Assisi, Dar prietenia pe care marele sfânt 
o avea pentru toate anunalele creaţiunri 
nu împiedica să trateze pe oameni fără 
îngăduință. Nici sentimentalitatea și nici 
himerile nau moleșit niciodată gândirea 
lui Virgilin. Nimie mai straniu decât ver- 
urile cale asupra culinrii viței de vic. 
Grijile ce această cnlinră reclamă se a- 
seamănă cu un program de educaţie a ti- 
nerimei. Liberă dezvoltare în copilărie. 
apoi o strictă disciplină şi represiuni fără 
milă. Fii un dascăl sever! Dura exerce 
impera. . 

Penirucă eroul său din Eneida nu este 
un  Spintecător şi un impulsiv, cum e 
Abile. pentrucă i se snpune tatălui său 
si este veşuie supus poruneti zeilor, pen- 
trucă pictarea sa e învăluită de melan- 
cohe şi pentrucă sacrificiile ce le-au făcut 
pentru aceasti pioşie îl îndeamnă să fie 
ce umbră printre umbre, un corp şi o îi 
mă acreale, pentrucă se lupti fără să îiu- 
bească răzhniul, pentrucă owoară cu tris- 
ivțe si varsă lacrimi peniru inamicii uciși 
la picioarele sale, am regretat de multe 
ori că Virgiliu wa avut simțimântul în 
adevăr epic al eroismului, ne-a părut 
rău că i-a lipsit, în zugrăvirile sale răs- 
hoiniee, acea vigoare aproape barbară a 
Iliadei. Am uitat că nu există resemnare 
mai activă și mai eroică decât aceea a 
omulai care se sacrifică pe sine veşaie, 
in aspieațiunile sale cele mai legitime pen- 
tru gencraţiunile pe cari nn le va cunoa- 
ste şi pentru măreţia Cetăţii, ale cărei zi- 
Juri muci va fi lat să le vadă, 

Vităm că niciun alt poci ca Virgiliu nu 
ne-a cutremurat la vederea incendiilor şi 
a vâurilor de sânge dintrun araş jefuit 
si nimeni nu ne-a zguduit mai adânc la 
zgomotul asurzitor al prăbuşirei unei ce- 
tăți : — nici un poet, în afară de Racine. 
nu ne-a arătat sălbitica durere a patimei 
si wa proferat imprecaţiuni asemănătoare 
cu acelea ale Didonei: — că nimeni aliul 
în Seoborăreu sa in Infern, în afară de 
cl. n'a creat acel iad care a zguduit după 
secole închipuirea medievală şi spiritul 
vizionar a Îui Dante: — că a fost lără 
milă pentru tinerimea pe care nu ezită 
so secere pe câmpiile de lupiă din Laţi- 
um, pe cei mai frumoși tineri şi pe [ecioa- 
ra za Camilla, al cărei suflet indignat in 
drumul spre țara umbrelor în emete :— 
că în sfârșit, în afară de cuvintele Fele- 
siastului, nimeni na spus cuvinte mai «dis- 
perate, mai sumbre străbătute de cel mui 
profuud pesimism decât acelea puse pe 
buzele lui Enea: „O tată al meu, zice el 
lui Anhise, riud acest din urmă îi arată 
pe malurile Lethei sufletele care aşteaptă 
o a doua încarnare. O Tată al meu! este 
cu putință să fie sufleie care aspiră să 
reintre din nou în lanţurile corpului ? De 
unde le vine aceşti nenorociţi dorinţa ne- 
bună după lumină“ ? 


UNIVERSUL LITERAR. — 253 


SĂRBĂTORIREA LUI VIRGILIU LA SORBONNA 


de ION FOTI 


lată ve acdeviratul Virgiliu. Dacă epi- 
teiul virgiiian csie adesea întrebuințat ca 
sinouim cu duios și odihnitor, dacă un 
peizagiu virzilian cvuacă a natură fecun- 
dă şi pacifică, pășuni bogate, turme fru- 
moase, ape clare cu murmur de argint şi 
aur, umbra unei păduri misterioase la 
marginea căreia astepți amurgul, sub lună 
priviud safirui în horă pe care îi imită Al- 
fesimeu. toate aceste le simţim în poezia 
lui Virgiliu, dar numai într'o parte a poe- 
zii sale înclinând spre fenmuseţea exter- 
nă și fautezie : simţim toate aceste pentru 
că, chiur în paginile cele ami dramatice 
şi îutuueeate, poezia sa e plină de măsură 
si armonie. ŞI, totuși, ce predilecție a avut 
pentru sonorţătile intense, pentru cutin: 
tele strălucitoare. pentru tot ce ce enorm 
si niemstruos ! Dacă găsim în Hugo pe 
Virgiliu şi din lol «e are el mai bun, cât 
nu găsim «in Ilugo concentrat în Virgr- 
liu! Dar epoca sa care a abuzat de e. 
fecte violente, de tumulturi, de clamori 
în politică. nu vroia acestea să le aibe st 
in artă August şi curtea sa se temeau de 
exagetăcile verbale, iar Agrippa reprosa 
poetului Georgicelor ceace numim noi as- 
lăzi romautism. 

A inbi pe Virgiliu îuseamnă a iubi artu 
care, chiar atunci când se înalță la cele 
mei de sus piscuri ale elocinţei şi poeziei, 
nu pare că arfi dat tot ce putea, înseamnă 
a iubi o artă viguroasă fără violenţă, 
cumpănită fără timiditate, înseamnă a 
iubi energia laolaltă cu frumuseţea. "Â 
iubi pe Virgiliu înseamnă a recunoaşte 
în acelaş timp pe lângă valuarea estetică, 
necesitatea unor sentimente atât de subli- 
me, amorul patriei, respectul uuii puteri 
tari la umbra căreia se poate realiza cena 
mai mare dreptate şi cea mai mare milă. 
A iubi pe Virgiliu înseamnă să le înar- 
mezi cu un scut în care sunt cizelate fas- 
turile naţiunilor mediteraniene pentru a 
le opune Harbarilor, acolo unde aceştia 
există”. 


Această magistrală caracterizare a ope- 
rel lui Vireiliu. am redat-u în întregime, 
pentrucă nici un poet roman, din galeria 
eclor mai iluştri, nu este mai aproape de 
sufletul nostru românesc, fie prin Falogel» 
sale, pe care poporul nustru le-a trăit în 
cei aproape două mii de avi de când un 
urmas al lui August, lot aşa de mare ca 
si dânsul, mare războinic, cuceritor de 
popoare si iubitor al păcei, — ne-a adus 
pe aceste tărâmuri, fie prin  Gcorgicele 
cale, pe care le trăește încă astăzi în câm- 
piile mai roditoae ale Daciei danubiene, 
tie prin măreţia Iunptelor veniru existență 
purtate în semnul credinței si sub steagul 
omenici, era mai înaltă civilizatie. cui 
a fost eroul său nea, aşa cum în timpn- 
rile de glorie a fost un Mireca cel Bătrân 
sau Ştefan cel Mare. Se cădea ca bimi- 
leniul lui să fie o sărbătoare nalională 
pentru Români. Credem că Universitățile, 
scolile noasire, nficialitatea noastră vor 
înțelege exemplul pe care ni-l dă Franţa 
si ltalia sărbătorind pe nemuritorul poct. 








234. — UNIVERSUL IITERAR 





anna Simeannaaa baie 





AMPHITRYON 


de ]. GIRAUDOUX 


LD). 4. Giraudoux ne asigură că eal 
58-lea Amphitryon, îl credem pe cuvânt. 
in Le Journal, Di. Pavelysky ne înştiin- 
țează că No. î, — în ordinea cronologicii-- 
vie din Indii. 

Dacă d. Giraudoux îşi intitula piesa AI. 
cmâ&ne l-ia, cred eu că ar fi nimerit mai 
bine. În orice caz, aceste nume numero- 
late, mi se par, — fie-mi certat, — prea 
asemănătoare cu ale cailor de curse sau 
ale birjelur de oraş. 

Presa, în genere a cântat osanale auto- 
rului, fără însă să uite nimeni pe părin- 
tele lui Amphitryon fără număr şi fără 
moarte. _ 

Comedia lui Giraudoux e poetică, îna- 
vripată, un marivodaj modern care desfală 
ca un parfum delicios, prea iuie evaporat 
Ideile sbor ca fluturi beţi de soare. Spec- 
tatorul ii urmărește, prinde din fugă câte 
unul : îl seduce coloritul şi palpitațiile pe- 
ialelor vii, cu aur prăfuite, dar în timp ce 
îi admiră mulți alți — i-au scăpat, 

Toţi acei cari au aseciltat această piesii, 
aşteaptă, nerăbdători, să o poată ceti, 
Landa nu e mică pentru un al 58-lea Am- 
phitrşon. 

Fabula e cea cunoscută, definitiv şi ma- 
vistra! ilustrată de Molitre, cu oarecare 
inovaţii ă le Giraudoux, inovații fericite, 

Jupiter e iar amorezat de o muritoare. 
Alemene, sojia îndrăgostită şi fidelă a ge. 
neralului Amphitryon. Mercur sfătueşte 
pe Jupiter să se mulţumească deocamdată, 
«dublânid rolul Imi Amphitrvon ; anume: 
îndepărtându-l pe acesta sub un motiv 
oarecare, luându-i chipul şi asemănarea, 
să petreacă noapiea lângă soţia lui neştiu- 
toare. 

Zis şi făcut. 

Jupiter ma cunoscut încă fericire mai 
deplină. Dorește însă a doua zi dimineaţa 
să facă cunosent Alemenei cinstea pe care 
a avut-o. Nu-i chip. Alecmene se crede cu 
soţul ei, ciripeşte cu o drăgălăşie răpi- 
ivare. E vrăji spectatorul, precum și Ju- 
piter. El nu îndrăzneşie să-i destăinuiască 
adevărul, deoareca Alemene i-a mărturisit. 
că de i-ar fi necredincioasă chiar fără voie. 
ca sar ucide. 

Mercur însă a dat sfoară în țară, con- 
form obiceiului şi dornice să-i fie pe plac 
zeului zeilor pregătindu-i o nonă noapte 
de dragoste, cum că soția generalului Am- 
phitevau va primi în ziua următoare vi- 
zita lui Jupiter, fructul dragostei lor va 
primi numele de ilevcule. 

Mare bucurie în toată Teba?  Doica 
Alemenei gaia să-și peardă minţile de 
mândrie. Singură cea interesală, nu pri- 
cepe deocamdată nimic : iar când în sfâr- 
sit a înteles, să căinează şi nu şiie cum să 
scape de o asemenea pacoste. Tocmai tre- 
cea prin Teba. o altă favorită a lui Ju- 
piter, Leda. Auzind cinstea hărăzită Alc- 
menci doreşte să o cunoască. Fa ghicește 
numai decât, că știind-o amorezată de sa- 
tul ei: Jupiter va lua chipul şi asemăna- 
rea acestuia. 

Si, tocmai, doica anunță pe Ampnuryon! 

Alemăne nu are astâmpăr până ce nu 
o hotăriişște pe Leda să o înlocuiască în 


întunericul camerei sale. Leda se  îndu- 
plecă, nu fără o tăinuită plăcere, 

Fra însă adevăratul Amphitryon. 

Jupiter, hotărât să-și împlinească lp- 
rinţa vine în toală splenduarea lui e zeu 
că-şi ceară (repturile sale asupra muritoa- 
reci Alemene. Amphitryon nu e însă pă- 
truns de bucurie. Ar încercau să, se împo- 
irivească, dar Alcmene, doreşte să aibă n 
întrevedere în patru ochi cu Jupiter. 

Alemene pledează, şi triumfă fidelitatea 
şi dragostea cunjugală, cici u voit dom- 
nul Giraudoux să se adeverească prover- 
bul francez : Ce que femme veut, Dicu le 
veut. Prietenia unei femei, sentiment ne- 
cunoscut lui, iată ce a ştiut să-i ofere 
Alemâne lui Jupiter. Cei drept. ceeace nu 
i-ar fi oferit și luase cl. Dar asta rămâne 
veşuie un sceret pentru soţia lui Amphi- 
tryon, care tutuşi va numi pe fiul ci Her- 
cule, în semn de prietenie pentru Jupiter 
cel mărinimus. 

Chiar rezumând numai piesa se ceviden- 
tiază lezne că Alcmene a duce toată pe 
umerii săi. Câud aceşti umeri sunt ai 
D-rei Valentine 'Tessier, nu se poale plân- 
ge nimeni. Autorul nu pulca visa 0 inter: 
pretă mai perfectă ; publicul. o Alemânre 
mai frumoasă. mai sinceră şi mai diplo- 
mată. 

Actul al doilea e un pur deliciu. Fan- 
tezia d-lui Giraudoux şi-a dat liber curs. 
Cine ar putea să rămână nesimţitor în 
faţa avulanşei de comparații pline de gin- 
xăşie, de frăsezime ; de spirit? Nici chiar 
cine a venit cu gânduri precuncepuie 

Apariţia Ledcei, e o născocire reuşită. 

Interpretarea, decorurile, costumele, tot 
contribue să răspândeacă vraţa netăgă- 
duită ce se desprinde din acest speeiacol. 

In scurt, o seară plăcută, foarte plăcu- 
tă ; după care cu o evlavie mai duioasă, 
«e va redeschide Amphitryon — col de 
Moliere. 

Paris, Noembrie 1929, 

DIMITRY. 


*$ 


0 SCENĂ DIN AMPHITRYON 


(In faţa  uşei Alemenei, Jupiter și 
Mercur au sosit. Stăpânul zeilor a luat 
forma lui Amplitrvon, dar e gren penirn 
un zeu să ia chipul anui om, si Mercur 
crede nimerit să dea următoarele sfaturi 
lui  Ţupiter. 

Mercur (d-l louvret) : L-ai auzit, Jupiter? 

Jupiter : (DI. Renoir). Cum  Înpiter? 
Suut Amphiirvayv. 

Mercur : Pe mine nu mă poţi  însela. 
Mirosi a zeu lu 20 de paşi. 

Jupiter : E copia exactă a hainelor lui 
Amphitryon, 

Mercur : Nu e vorba de haine. Dar chiar 
în privința hainelor te înșeli. Priveşte-le. 
Imi eşi din mărăcini, şi nu se vede nicio 
urmă. In zadar le cercetez, nu zăresc acea 
pornire irezistibilă spre uzură și lăbărțea- 
li pe care o au stufele cele mai bune din 
clipa în care au început să fiec purtate. 








_te-le cu forma soţului. 


38 




































Mainele-ţi sunt veşnice, Acum, întoarcere 

Jupiler: Să mă între ? 

Mercur : Oamenii ca şi zeii îşi inehip 
ese că femeile nu-i văd decât din faţă. 
Se împopoțonează cu mustăţi, cu pieptun 
late cu zorzoaue. Nu ştiu că femucile * 
prefac orbite de înfăţişarea for sclipitoare 
în timp ce. şirete, la culme, stau la pândă, 
și privese pe la spate, spatele care nn știe 
<a mintă, 

Jupiler : Nare a face, va fi întunerie. 

Mercur : Nu se stie. Dacă păstrezi ast 
pră-ti strălucirea divinităței nu va [i toc 
mai întuneric. Cum crezi că-şi va puie 
recunoaşte Alemâne soţul întrun aseme 
ea cere de lumină. 

Jupiter : Cum s'au însclut toate celelalie, 

Mercur : Ba crede-mă pe mine, na fos 
niciuna «dle bună credinţă.  Mărturisește 
că-ți plăcea să te irădezi prin cine stie e 
ispravă sau prin exces de lumină: cart 
ace irupul iranslucid şi  descotoroseșt 
astfel de lămpile cu ulei atât de supără: 
tuare. 

Jupiler : Poate cunoaşte şi un zeu plă- 
cerea de a fi iubit pentru cel însuşi. 

Merrur : 'Teama-mi c că Alemene nui 
va îngădui o astfel de plăcere. Mulţuiner 


Jupiter : Fie, deocamdată. Apoi voim Ye 
«dea. Cum îţi par hainele acum ? 

Mercur - Tot trupul irebue să fie fără 
ensur... vino aci la lumină să-ţi ticluese 
uniforma omenească... mai aproape, pri 
tone, mu văd. 

Jupiter : De mă apropii vom fi văzuți, 
mai bine apropie luna. 

Mercur : lată o adevărată vorbă de Dum: 
nezeu, și de care vorbe ai trehui să mite 
feresti, dorinți ca acestea mau Dimic 0 
menesc. Omul nu vrea să se apropie dei 
amorul, gloria, luna : ci vrea ca el să 
apropie de ele, chiar cu anevoință, cu 
prețul vieţei, tâvândn-se. Pe ele le vre 
nemiscate, 

Țupiter : Cum îmi găseşii ochii ? 

Mercur : Să-i vedem. Prea strălucitorii 
Au numai iris. fără cornec, nici 0 urnă 
de glandă lucrimală. și vei avea poate o 
cazia să plângi. Privirile în loc să iradiez 
dela nervii optici, pornesc dela un focuri 
exierior străbat craniul. Nu cere soarelui 
achi omenesti. Îmmina din ochii oameni: 
lor e mai ales sfioasă. blândă. Chiar er 
ceritovii Man colea decât donă candele. Ce 
priviri aveai odinioară în asemenea 0- 
ziuni ? ă 

Jupiler : Nu stiu. am uitat, Acum sunt 
mai potrivite ? 

Mercur : Nun fără fosfor. Schimbăţi.t 
rog ochii «e pisică. Ţi se mai văd înti 
privirile prin pleoape când clipești, la... 
mai domol... Te poţi vedea în ochii ac 
iia ? Pune-le un fond de piatră ? de mu 
chiu... 

Jupiter : N'ar strica un fond de aventu 
rină, cu reflecte de aur. 

Mercur : Aur, nu ne trebue. Agata, ch 
hlimbar. Bine dar roșu. nai pus niciodati 
roşu ? 

Jupiter : Odată din sagă mi-am |. făcul 
«princene și gene roşii, N 

Mercur : Fu îţi vorbesc despre acel fin 





UNIVERSUL LITERAR. — 235 





pp BB ca sE a c es 








EXPOZIŢIILE ACTUALE 


In sala Mozart expune pictorul G. Car- 
da; lucrări interesante atât prin factura 
lor cât şi prin idea nouă ce aduce. Idea 
nu statnează numai cercetărilor ştiinţifice, 
ci şi celor artistice. Se poate afirma că 
idea îmbrăcată în atmosfera ce domină 
mumfestările artistice, prezintă o notă u- 
tactivă, invizibilă, dar totuşi simțită de 
an Suflet înţelegător. 


Pictorul Cardaș este dominat de idea u- 
devărului, ca atare, excluderea mctafizicu- 
lui ce denaturează. nefiind conform cu fi- 
rea lucrurilor, 


Astfel wminunatele sale peisagiuri  o- 
eientale, transpun pe cel ce le priveşie în 
acele lacuri de viaţă îndepărtată nouă „ei- 
vilizaţilor“, creind o atmosferă aparte a- 
it prin colorit cât și prin stilizarea for- 
melor. Reţin din acest domeniu : peisagiu 


pe Nil, — atrăgător prin compâziţia su 
bogată, —. colț din Caira — o superioară 
distribuire a umbrelor, — moschee arabă 


din Cairo, Sfinxul. întoarcerea dela Nill, 
prin stepă, ș. a. m. d. 


Tot din ucest gen, solicită o atenţiune 
deosebită pcisagiurile dobrogene : inferior 
de cafenea din Balcic, cocioubă din Tul- 
cea, stradă din Balcic, etc. 


Culoarea caldă şi inspirală, ulăturea de 
ințelegerea formelor, pusă în slujba ideii 
adevărului asigură succesul meritat al 
pictorului dobrogean G. Cardaş. 


de nisip care se află în colțul ochilor o- 


meneşti şi amintesc amanţilor  firca lor 
animală. 

Jupiter : Aşa ? 

Mercur : Nu în colțul ăsta, în celalt. 
E... ochii ; treacă meargă. Să ne ocupănv 
de piele. - 


" Jupiter : Pielea mea ? 

Mercur: Prea netedă, prea moale ţi-e 
pielea ? E o piele de copil. Trebue o piele 
peste care vântul să fi suflat treizeci de 
ani, care să o fi bătut aerul şi apa de 
mare tinip de 3) ani. Trebue o piele pe 
care nimic nu crește, cea mai stearpă bu- 
cățică de univers, un sac de călătorie su- 
premă fără încuetoare; pe care să nu o 
poată ataca nici lacrimile, mici vinurile, 
vici supărările... pielea asta nu ţine nici 
la două călătorii ? Și mai strângeţi haina 
omenească, joci în piele. 

Jupiter : Nu-mi e îndemână, iată că-mi 
simt inima cum bate, artcrile că se umflă 
şi vinele că se turiesc. Mă simt un filtru. 
un nisipar de sânge... Ceasul omenesc bate 
în mine şi mă munceşte. Nădăjduese că 
sărmanii muritori nu îndură atâta chin, 

Mercur : În ziua naşterei și în a morţei. 

Jupiter : E foarte nesuferit să simţi cum 
te naşti şi cum mori în aceeaşi clipă. 

Mercur : Nesuferit e şi când operaţiile 
sunt separate. 

Jupiter : Ai acum impresia că te afli în 
făța unui om? 


Lazăr rvcalizează 
vădite. Nu este mudernist, nu este nici 
clasic. "trebue căulată în altă dircetțiune 
nota dominantă a victorului. Astfel pri- 
vind : în fața mărei, nud la mure, sludiu 
la marc, nud, ş. a. m. d, vezi că ai în 
faţă un ideabst. Cultul formei este supe- 
rior înțeles, neconchizând la o denaturare 
i realității studiate, Câteva compoziţiuni, 
atrăzăivare prin bogăţia culorilor şi autu- 
dinilor — scotarul, Pen6 scriind, făciind 
loaleta, pe divan, lisancă cu flori, țigani 
lăutari, fărancă la fereastră, ete. — evi- 
“lenţiază factura superioară a expoziţiei 
pictosului bDazăr. 

In sfirsit câteva portreie din cari re- 
lin pe ul «d-lui Trancu-laşi, acută pe spo- 
zant ca un adânc cunoscător psihologie 
si ca alave cu un excelent portretist. 


Pictorul G. JrOgrost 
prog 


Pictorul Paul Ferona este uu modernist 
»trăgător prin simplitatea si naturalețea 
ce respiră lucrările sale. Această afirma- 
tiune îşi găsește localizare în deosebi în 
<tuuticrea naturei şi a trupului omenesc. 
Sanie prin pădure, sanie cu fete, iarnă cu 
soare, viscol şi sanie, uferă ochiului ceva 
cu adevărat sublim atât prin seninătatea 
trauspusă, cât și majestatea miăiastră a u- 
nui anotimp. Nud, pe terasă, nud pastel, 
redate printr'o mlădiere interesantă şi rea- 
ji, relevseazi un succes al atitudinilor ! 

Insfârzii florile — domeniu ce apar- 


Mercur : tucă nu. Ceeace constat mai cu 
deosebire când mă aflu îu faţa unui om, 
în faţa unui corp viu de om, e că acesta 
e schimbă în fiece clipă ; necontenit îm- 
bătrâneşte ? Până și în ochi îi văd lumina 
imnbătrânind. 

Jupiter : Să îucercăm. Și pentru a mă 
deprinde să repet: Voiu muri, voiu muri, 

Mercur: O! O! prea iute. Îşi văd părul 
crescând, unghiile lungindu-se sbârciturile 
săpândi-se. La... Lia... mai domol. Mena- 
jează-ţi ventriculele. Trăieşti acum viaţa 
unui câine sau a unci pisici. 

Jupiter : F. mai bine aşa? 

Mercur : Acum sunt prea încete bătăile 
i: ritmul peştilor acesta, La... la... Aşa! 
Un bun galop mijlociu. După mersul a- 
cesta Amphitryon își recunoaște caii şi 
Alemene inima solului său, 

Jupiter : Cele din urmă sfaturi ? 

Mercur : Fvită orice gest solemn. bni- 
versul mai greu de înşelat decât oamenii 
recunoscântu-te ar isca să reacționeze 
prea puternic. Aşa de pildă să nu încre- 
testi din sprincene sau să nu cumva să 
ridici un braţ. i 

Țupiter : Creerului nu-i lipseşte nimic ? 

Mercur : Bine zici, uitam creerul. Tre- 
buesc înlocuite noțiunile divine prin no- 
jiuni umane... Ce cugeți despre univers, 
cari îţi sunt vederile ? 

Jupiter : Vederile mele asupra univer- 
sului ? Cred că pământul acesta ce plan, 


de MIHAIL GH. CONSTANTINESCU 


ține mai ales artistelor, mai rar artiştilor 
— ocupă un toc de frunte în expoziţia 
pietorulni Paul Verona. Lalele, pefunii, 
crăițe, lalele în vas verde, garoafe, bu- 
jori, ete... sunt dominate de aceiaşi simpli- 
citate senină ce respiră întreaga expoziţie, 
realizând o utmosferă de superivară crea- 
ținne arfistică, 


+ 


Doamna Aurelia Ananescu are talent 
ce sc ugliudeşie în plăcute peisagiuri — 
case țirinoșt: din Muscel, fântână din 
Balcic, Palatul din Balcic — şi în natură 
muartă — pepene și struguri, căpşune şi 
flori — garoafe, cristanteme, tufănele, câr- 
ciumărese, etc. Ă 

O linie siguri — cu oatecari cxcepții -- 
dominată de o adâucă înţelegere psiholv- 
gică a lucrului studiat ar asigura expo- 
zantei nu succes deosebit, dacă culoritul 
War fi denaturat printru exagerare vă- 
lită, pe alucurea execsivă. Artistul nu 
tehnice să redea mai multă viață, decât 
uatura a înzestrat realitatea, căci altfel 
se poate spune şi. doamnei Aurelia Âna- 
nescu, “lupă cum sună vechiul proverb: 
video meliara deteriora seguor !* 





in3să 


complect plan. Că aerul e numai aer; 
apa apă; natura natură şi spiritul spirit. 
lată tot. 

Mercur : Simţi dorința să-ţi  desparţi 
părul printi'o cărare dreaptă și să-l men- 
jii prin fixativ? 

Jupiter : Aşa ce: simt această doriuţă. 

Mercur * Ai ideia că singur exiști, că 
nu poti fi singur decât de propria-ţi exis- 
tență ? 

Jupiter : Da, şi e în adevăr foarte ciu- 
dat să te simţi astfel închis în tine însuţi. 

Mercur : Ai ideia că vei muri întro 
bună zi? 

Jupiter : Eu nu, dar bieţii mei prieteni, 
vai, Ci vor muri, cu însă nu. 

Mercur : Ai și dat uitărei pe toate feme- 
ile pe care-le ai iubit? 

Jupiter : lubit? Cu! Nam iubit pe ni- 
meni alta nam iubit până la Alcmâne! 

Mercur : Foarte bine. Dar despre cer ce 
gâdesti ? 

Jupiter : Gândesc că cerul îmi aparţine. 
Mai mul char de când cram Jupiter. lar 
soarele gândese că e mic; și pământul 
imens. Mă simt deodată mai frumos. decât 
Apolon, mai voinic şi mai vrednic de 
fapte mari decât Marte! Pentru întâia 
oară mă văd, mii simt întradevăr stăpâ- 
nul zeilor. 

Mercur : Acum întradevăr, iată-te om! 

Jupiter : Aşa. pentru odată. 


JEAN GIRAUDOUX 





236. — UNIVERSUL, LITRRAR 








Despre ANTICHITATEA PĂGAÂNĂ ŞI 
CREŞTINISMUL vorbeşte d. 1. Yalaori 
întrun jucicios articol al „Revistei clasice“ 
care se prezintă din ce în ce mai comple- 
iă. Dupăce se subliniază „transformarea 
laborioasă şi profundă“, 'produsă, odată 
cu aparițiunea creştinismului în împeriul 
roman, autorul urmăzvoşte fazele ucestei 
înfiltrări, insistându-se asupra luptei din- 
tre cele două Societăţi : păgână şi creşti- 
nă. Se că toată atenţiunea figurii lui Con- 
stantin cel Mare, a cărui operă a fosto 
„semi-isbutire“... „contribuind, pentru un 
moment, ia evitarea catastrofei şi la pre- 
nugirea agonici”. La sfârşit ni se suh- 
liniază inovațiile creştinismului: 

Stabilirea unci puteri spirituale, inde- 
pendentă de cea temporală şi separată de 
cca pulitică; 

literatura păgână e în declin, iar cea 
creştină era alimentată de un isvor abun: 
dent: 

în domeniul moral, creşiinismul sa fă- 
cut stăpâu pe suflete; 

a săvârşit opera glorificării, spiritului. 

Studiul d-lui Valaori este nu  numui 
instructir, dar metodice și neecsar, 


EMINESCU ȘI MODELELE FRAN- 
CEZEF, cste — probabil introducerea u- 
vui Studiu (fieouri franceze în opera lui 
Eminescu) publicat în No. 2 al revistei 


„Indreptar” sub semnătura d-lui 1. M, 
Rasen. i : 
Este o cercetare cu atât mai trebuia- 


cioasă cn cât. din acest punct de vedere, 
terenul cercetărilor continiă să fie neex- 
ploaiat țcu excepția unor fericite începu- 
turi, în fruntea cărora trebuește socotiti: 
[e potte, Eminescou et la potsie Iyrique 
francaise a tânărului cercetător D. Al. 
Nanu). 

Fireşte că, în astfel de împrejurări, nu 
ne rămâue decât să aşieptăm întreaga lu- 
crure a d-lui Rascu, sobră, metodică și 
sintetică, aşa cun o annnță fragmentul 
publicat în „Indreptar”. 


vestul numărului — comod şi încă plă- 
pând. 

Pagina exoiică: patru poezii ln opera 
poetului francez Emile Vitta — caracic- 
rizat, cu justețe, în „Aspeete şi atitudini : 

Cronica — bozată şi variată, ba chiar 


edificatoare. minus  exhibițiile  știlistice 
semnate II. 
Fireşte cii „ludrepiar”-ul are tot dreptul 


să păsească și înainte şi... în sus, 


IŞI CONTINUĂ cu regularitate apari- 
ţia „Buletinul cărţii româneşti”, ajuns la 
No, 3 (an. Il). aducând bogate îinforma- 
țiuni în legătură cu literatura, filosofia, 
pedagogia, «dreptul, istoria si teologia. 
Coperta închinată d-lui IL. Pillat — în 
legătură cu opera cărmia ui se duu a- 
precieri critice. 

Tan poezie” se anunţă: 

Gr. Alexanilrescu — poezii. cu o iu- 
trodueere de d. Gh. Adamescu; 

Cazimir Otilia: Licurici; 

Tosit St. O.: Din zile amari: 

Mâudru A.: Floarea Tibrului: 

Sadoveanu Marin lun: Cântece de rvb; 


N 





CGeuZONeuraes 


Speratţia Th.: Ancedate de post. 
In schimb capitolul „Nuvele, 
tiri....” aduce mai ales traduceri, 
Ri:manc originale : 
Agărbiecanu T.: Dobr: 
Dorian Emil: Profeţi si paiuţe, 


pu us 


IMPRESIONANTE AMINTIRI lin via- 
la de şcolar pullică d. 1. Agârhiceauu 
în „dev literar”, 455, sub titlul „Intâia 
oră de botanică”. 

in acelaş număr d. T. Arghezi, cu bu- 
cata „Drepturile femeci” ne arată că 
poate să serie şi a!/fel, aducă aşa cum 
ne-ar plăcea să-l cetim cât mai des. Ce 
păcat că si acest frazmneni se închee a- 
tât de.. scabrus. 


DUPĂ EXPERIENŢA cu suplimeutul 
umoristic, Vremea recurge lu altul cel Ii: 
terar, pas sub conducerea d-lui Camil 
Baltazar. 


BUNĂ IDEL a avut d. Alexandru Ju- 
peanu-Melin. publicânl între broşuri, 
cu îngrijire întocmnită, cercetarea despre: 
„Xilografii cari au lucrat în tiparnița cra 
veche dela Blaj”. (1750-1890), E vorba de 
tiparnița vlădicăi Aron dela Blaj, care a 
dat la lumină co sumertezie de cărți reli- 
gioase, toate presărate cu gravuri «dintre 
cele mai interesante, dovedind că, la Blaj, 
a tost v întreagă oficină de xilogivali. 
| vorba despre tipografia iestaurată de 
către vlădiea Petra Pavel Aron, din ve- 
chea tipografie dela Alba Ilia și dela 
Sas Sebes”. adusă la Blaj. întro mara- 
mă învelită”. Articolul aduce în lumină 
numele a 158 tiporrafi şi gravori cari, 
dela 1750 și până la 18UU, an aruncat, în 
ogorul însetat al nalici avastre, mai mult 
ca 60 de cărţi «dle falos sufletese, îm- 
pordobiie, aproape icate, cu gravuri de 
lenan de cca mai bună artă pământeană”. 

Broşura se înehee cu 16 plachete din a- 


celea datorite xilawrafilor: Vlaicu. Iva- 
nichie, Petru PF. Râutniceanul, Petru Te- 
held, 


Asifet ae cercetăsi sunt de un nepre: 
(uit folos: ele aruncă o vie lumină asu: 
pra trecutului cultural al neamului uu- 
stru. 


DESPRE POEZIE (..Viaţa literară, 125), 
“puu: «|. Eug. Lovinescu: 

satele poezie aceia cari... face poezir. 

„Not pu avem un publie intelectual care 
“să citească poezie și orice-ai face, ca sa 
ţi-l atragi. e inutil. In ţara noastră sunt 
câteva mii de cetitori de poezie pe care 
te poli baza — sunt candidaţii cosurilor 
de redacție — dar adevărații celitorii nu 
sunt uici cu sutele și aceştia sunt fostii 
sau actualii poet”. 

d. At. Philipide:  „Poczia modernistii 
vred că atrage şi respinge în acelaş timp, 
Mrage prin forma cei. respinge prin fond, 
cart, de ccle mai multe ori, este foarte 
putin nou şi foarte puţin nutritiv“ i 

cd. M. Tosneghin (Cartea românească) : 

„către poezie nu Sur putea atrage decit 
tineretul universitar și liceal și aceasta 
numai priu imboldul profesorilor de spe- 
cialitaie cari ar trebui să le pretindă lu- 
crări scrise si recitări,, Celălalt public 





ever că este pierdut şi nu se va putea 
găsi tocmai uşor mijlocul pentru ul a- 
trage către versuri“, 

Asadar, de comun acord critica, pot 
ia si editura sfârşese prin a recunoaște. 
că poezia românească trece printr'u greu 
impas. Să nu fie una din canzele acestei 
untipatii si niselul — de suhmediocritate— 
până lu care a fost cobrâti poezia, după 
răshoiu 2 

Now de alta. dar aici ar începe şi îndrep- 
tara. 


CATEVA  INDRUMARI  METODICE 
vste titlul unei conștiențioase Incrări pe 
dagogier pe care d. prof. Ion t, Buricesei, 
apreciat cercetător în pedagogie şi filoso- 
fie, o oferă, întrun volum îngriji, editat 
de „Cultura românească“, mai ales nor- 
maliştilor şi învăţătorilor. 


Pornită în urma unci îndelungate expe: 
viențe Iuerarea «dle fală urmtrește să înlă- 
ture unele piedici din calea tineretului în- 
vățătoresc si se ridică mai ales în contra 
formalismului sec. a mecanizării. Fără să 
fie un adept al nihilismului pedagogie, d. 
Buricescu dovedeşte că „aplicarea prin- 
cipilor nu se poate face decât jndecâni 
în fiecare caz particular“. pentrucă 0 
lecţie nu poate fi făentă de două ori la 
fel“. 

lucrarea coprinde, în afară de prea 
vântare următoarele 5 capitole: Cum se 
prepară o lecţie; Exerciţiile intuitite: 
Cetirea : Iuterogaţia : Narațiunea istorică 

toate de interes fundamental şi poate 
li utilizată cu folos de toți cei cari se 
interesează de bunul mers al scoalei ro 
mă nesti, 

Tată de ce o recomandăm cu toată câl 
Tura. 


O DUIOASA „REVEDERE, cu atinat 
feră rustică, publică d. St. Păun-Rovine 
în No. 517 al „Culturii poporului”. Păcat 
de unele scăpări formale. 

Decisivă e mui ales ultima strofă : 


Musez pe-un scaun... Mama 
pliâuze, 

[de bucurie și ntristare : 

— Să nu mai pleci?! OI nu! 
măiculă 


licee e atălau. Soare, 
PLTL 


* 


CH IACEPERE DE Lai 21 APRILIE C 
„VNIVIERSUL LITERAR", VA PUBLICA 
O INTERESANTA SERILE DE INTER. 
VIEN-URI LIATE MARILOR SCRII 
PORI, POEȚI SI CRONICARI Al SCRI 
SULUI ROMANESC. „i 








0 Sedsanacs cie 
cw'vasite 


Yenofon, era foarte lănăr când intro zi 
lu acostat pe stradă de Socrate care Ju- 
sese frapat ce frumusețea şi modestia lui. 

Socrute îi lară drumul cu bastonul și 
i! interpelă de unde își poale cumpăra 
obiectele necesare pentru a fi și el frumos. 
Xenofon ii răspunse : 

— Din piață! 

— Ji unde se poate învăța ca să fi bun 
și virluos 2 

-- Au ştiu! zise filozoful. Dar dacă in- 
siști mult urmează-ntă și am să-ți arăl. 

Din acel moment Xenofon deveni dis- 
tipolul lui Socrate. 


Impăratul Caligula, auzind vocea unui 
tântăreț, care se văita, în limp ce era bi- 
ciuit de soldaţii săi, găsi vocea cântărețului 
foarte sonoră şi-i prelungi pedeapsa peniru 
"plăcerea de a-i auzi căt mai mult vocra. 
+ 


Contele de Sesur împrumulă, la o se- 
sală, prietenului său Rivarol un inel cu 
capul lui Cezar. 

Câteva zil» mai târziu după aceia, con- 
lde de Scgur îl ceru inapoi lui Rivarol. 
— Cezar ne se predă! răspunse Rivu- 
rol ! 

+ 


In timpul unui naufragiu, mai multe per- 
soâne se putuseră salva inorând până la o 
insulă, care li început se credea că est2 
pustie. Dar după ce merseră în luna și in 
lat unul din ei zări un on: spânzurat de 
un porn. 

— Slavă Domnului, spuse el, suntem pe 
o insulă cu populația civilizată, 


EA 


Câloa timp după întoarcerea sa din E- 
sipt, Bonaparte dejună la prietenul său 
('ohier. 

Acesta il înlrebă ce admirase mai mult 
eiplenii la foi ce inventase Napoleon. 
— Aceiaş curiozitate am avul-o şi eu 
ți aceiaş întrebare am pus-o unui mare 
demmiar din Egipt. El mi-a răspuns că 
ceeace mirase mai mult pe locuitorii de a- 
colo, este de a mă fi văzut mâncând și 
bând în acelaş timp, lucru pe care il vor 
pune și ei în praciică. 


+ 


După lupla dela Senef, marele Condi, 
dctorios, se duse să salute pe Ludovic al 
AlV-lea la Versailles. 

Regele îl primi în capul scărei, 

Prințul de Conde care suferea grozav 
de gulă, cu mare greulale pulu să urce 
scările. 

— Sire, cer iertare Majestății Voastre 
de a o face să mă aștepte alăt!! 

Regele ii răspunse : 

— Scumpe vere, nu fe grăbi! Cind cine- 
oa este încărcat cu atăți lauri ca d-la, nu 
mr din cauza greulății să meargă re- 
pede. 





TITI 


lo caz car 


ADSIERSARI POLITICI 
ȘI DUPA MOARTE 


Un straniu gest a fost făcut acum câte- 
va zile de un locuitor din satul Conteville, 
(l'ranţa). Cu prilejul ultimelor alegeri co- 
muihule, un fermier din acel sat, anume 
"ranqois Lăcuse contestaţie în contra unui 
concetățeau al său, anume Chatelais, 

Acesta de zile a- 
vând însă urîta inspiraţie de a muti îna- 
inte ca iustanța de drept să dea sentința 


murise acum 6 luni 


privitor la contestaţia introdusă de Fran- 
cois. 

Zilele trecute primarul localităţii a pri- 
mit sentinţa dată de consiliul de siai prin 
caro se anula alegerea. [Il a înaintat-o i- 
mediat, pentru a lua cunoştinţă de ea, lui 
Francois, core a și luat drumul cimitirului 
si oprindu-se la mormântul adversarului 
său, a înfipt-o intrun țăruş la capul mor- 
tului, bănuindt probabil că astfel ar putea 
face pentru ultima oară sânge rău ather- 
carului său. 

Gestul a fost descoperit chiar a doua zi 
le doamna Chatelais care se dusese să vi- 
ziteze mormântul siului ci. Francois va 
fi dat în judecută pentru profanare. 


O RĂSCOALA INTRO INCHISOARE, 
AMERICANĂ 


Zilele trecute a isbucnit la peniieuciarul 
din Jeifersun-Citv o revoliii. 500 de puş- 
căriaşi au refuzat să părăsească mesele 
după ce terminaseră prânzul şi au încercat 
să facă o uemonsiraţie sgomotoasă asvâr- 
lind cu cuţiiele și cu străchinile în capul 
paznicilor. Rebeliunea na putut fi poto- 
jită decât după ce sau adus în sala de 
mese mitraliere. Delicvenţii an fost în cele 
din urmă risipiţi şi închişi în celulele lor 
după ce gasclienii au făcut uz de bombe 
cu gaze lacrimogene. Ordinea n'a putut fi 
restabilită decât după ce paznicii au rănit 
vrea 20 diatre rebeli. 


CILAPLIN VIZITEAZA FUROPA 


[ncomparabilul comic Charlie Chaplin 
va Xizita în curând Anglia. EL sa părăsi 
America de îndată ce va fi terminat rea- 
lizarea filmului „Luminile oraşului“ şi va 
face o călătorie de plăcere în Furopa. la 
capitala Angliei unde na mai [lost din a- 
nul 1921 i se va face acesiui rege al râsu- 
lui o primire grawlioasă. Nu-i lipsit de in- 
teves să spunem că strălucitu! as al ecra- 
vului sa născur în Lambeth, lângă lon- 


dra. 


LINIVERSUL LITERAR. — 257 


PO N N RO RR N N N N O Că 





caricatura zilei 
LA MUZEU 





— Vezi? Astlel se îmbrăcau cavalerii 
in evul mediu pentru a călători în tram- 
vaie sau în taxi-couri în orele de aglo- 
meraţic, 

(Pâle-Mele-Puris) 


- COŞMAR... 





Visul unuia care trebuiă să-i cumpere 
o blană scumpă nevesti-si. 
(Life-Now-Vork) 


DETECTIVI !. 





— Celebrul deieciiv Sherlock 
şi-a pierdui butonul dela guler, 


(Indge-Nermw-York) 


Holmes 





38. — UNIVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 








ANTON PAN 





POVESTEA VORBII 


Doi inşi se 'ntovărăşiră cu 'nvoire 'ntr'un an 

Și mergând închiriară n oraș cârciumă şi han, 
Insă unul c'osteneală la vânzare-a stărui, 

altul puimd capitalul vin, rachiu ai târgui. 
Deci acel cu capitalul încoaci încolo umblând, 
Pe la dealuri şi poverne, vin, rachiui, cumpărând, 
Yreţul la fieşte care mai încărcat îl spunea 

Și câştigu'ncărcăturii într'altă pungă "1 punea. 
Cel din han îax, ca şi dânsul, alte îm folosu-i făcea, 
El băga cu doniți apă în marfa ce-i aducea, 

%i pentru acel adaus din vânzare bani trăgea 
Şimnti'o osebită pungă îi băga şi îi strângea. 

Dar pentru această iaptă îi veni a se gândi 

Ca nu prin vre-o întâmplare iaina a se dovedi, 
Și având în han la soare o butie de oțet, 

In care tot turna apă şi vindea încet, încet, 
Aruncă pe vrana buţiei banii ce îi tăimuia, 
Şapoi d'aci înainte tot mereu punea în ea. 

Cel cu capitalul iarăşi setot gândi me ncelat 

In ce loc să pună banii câştigaţi din încărcat. 
Tovarăşul să nu-i simtă aneltitui meșteșug 

Și să i se dea pe faţă tainicul său vicleșug. 
Intr'acestea văzând butia cea eu oţet, zisă suis, 
Sacoti că nu se poate alt lor mai sigur de pus. 
Și scoțând prin taină banii într'insa a-i slobozi, 
Unde şi cel-alt tovarăş punea în fiece zi: 

Apoi (aci înainte amândoi ce câştigau. 

Pe ascuns unul de altul tot mereu în ca băgau. 


Deci împlinindu-se anul. au luat, sau socotit 
S'amândoi ca să mai fie tovarăşi mu sa voit: 
Marfă nu le rămăsese, nici mai mult nici mai puţin. 
De cât butea cn oţetul şo butie iar cu vin: 

lL.a *mpănțire fiecare butia vu oţet verca 

Si pe cea cu vin nici unul în partea lui nu o vrea. 
De şi costa mai mult vinul, după cum Van prețuit 
Dar îîn butia cu oţetul era câte sau hoţit. 

Dacă văd şi văd ei cum că eu certuri nu se împac. 
Și pe oameni d'acest lucru ca să se mire îi fac, 
Incepură între dânşii oarecum a bănui, 

*i nu putea unul altui gândul a-şi destăinui. 

Unul 'zicea întru sine: „poate tovarășul aneu 

Ma văzut cumva vr'odală când aruncam banii cu!” 
Cel-ialt aşa zice iarăşi: „Poate că'n ea când am pus 
M'o îi văzut oare cine și ducându-se "i-a spuse!” 
Și ca să se înțeleagă între dânşii prin cuvânt, 

Se pun şi unul! pe altul, se întreb cu jurământ. 
Cum că: ce este pricina între dânşii de se cert 
Sin partea sa fie care cere butia cu oțet? 

La 'ntrebările acestea socotind că s'au simţit, 

Îşi spuseră unul altui cum şi ce fel sa hoţit, 

Şi 'eum banii fot în butia cea oţet îi lăsa, 
Socotind fieşte care să v ia în partea sa. 

Dar de vreme ce secretul între ei sa dovedit, 

Acea butie cu oţetul so spargă a trebuit. 

Aşa dar prin învoire acea bulie ei spărgând 

Și unul şi altui parte deopotrivă luând. 

Puseră banii "n cbimire și s'au despărţit pe loc. 

Şi să-și caute, plecară, noroairea într'alt loc. 


Unul dar plecând să meargă la un oraş osebit. 
Fiind vamă şi căldură foarte de nesuferit 

Când veni un râu să treacă, care era foarte lat 
Şi se vedea apa într'însul ea cristalul cel curat. 
EI pofiind ca să se scalde, să răsufle de zădui, 
Descălecând legă calul la umbra a unui stuf, 

Se dezbracă pân'la una, cântând bucurat nespus, 
Şi d'asupra peste haine chimirul cu bani "l-a pus. 
Când intră ca să se scalde şi 'ncepu a înnota 

li veni 'm gând să se întoarcă spre haine a se uita, 
Când iacă un vultur mare în zbor pe aci trecând, 
Şi zărind chimirul roşu că e vr'o carne crezând, 


Se repezi de odată cu un zbor grabmic nespus 

Şi măpindn'l între ahiare se înalță iar în sus; 

El zărind îngrab' din apă alergă după el gol, 
Strigând, zbierând, răcnind tare, slobozind şi un pistol, 
Vulturul de spaimă 'ndată armă, glas, când auzi 
Chimirul care îl luase drept în râu îl slobozi, 

Care a săltat prin unde ceva, unde a căzut, 

Si îl petrecu cu ochii până când nu s'a văzut. 

EI atunci clătind cu capul şi privind spre cer în sus, 
fiece: — Din apă venită și iar în apă Sau dus, 


Cel-alt, şi el plecând iarăşi la un oraş depărtat, 

Unde trebuia să meargă pe apă şi pe uscat, 

Dacă ajunse la mare, pe un vas se îmbarcă, 

Şi cu toţii împreună spre acea parte plecă. 

Calea fiind foarte lungă, cl în oarecare ceas 

Iu corabie d'o parte în singurit loc s'a 'tras, 

Si îşi descinse chiminul îneare banii era, 

li scoase, îi turnă ?n poală și 'ncepu a-i număra: 

O maimuţă, căpitanul corăbiei ce-o avea, 

Şi dim eatarg de sus tocma cum sta şi la el privea, 

li vedea toată mişcarea în acel ceas ce-o făcea, 

Şi galbenii în chimiru-i carii frumos strălucea: 

Se cobori pe hoţeşte şi de departe pândi. 

Până câud adună banii, în cehimir îi grămădi, 

alăturea lângă sine după ce îl lăsă jos 

Ca să-şi potrivească trupul, să-l încingă mai iîrunos, 

1| răpi din ochi îndată şi fugind pe catarg sus, 

Cu chimirul împreună tocmai în vârfu-i sta pus, 

Si acolo deschizându-l începu-a scoate din ei 

Galbenii cari-i văzuse şi a face într'acest fel: 

(“o mână ţiind chimirul, alta cu galbeni umplea, 

Şi privindu-i câte unul în mare îi asvârlea, 

Rar. numai din doi, trei unul și în partea-i arunca. 

Care sta cu priveghere să-i adune cum pica. 

Asttel tot făcând maimuțn până când a isprăvit, 

(n cele mai de pe urmă chimirul “i-a asvârlit. 

EI văzându-se, săracul, fără veste 'ntr'acest rău, 

Și numărânul ce adunase, oftând zise ?n gândul său: 

„Banii câţi eu medreptate câştigaţi cari-i "i-am pus, 

După cum haram veniră astiel şi haram s'aa dus!” 

Astfel e omul, 

După ce răstoarnă carul, atuncea vede drumul cel bun. — G 

Dobândă multă zmupe ciochinile. — Dar însă, 

Cinci degete sunt la o mână și unul cu altul nu se potrives, 

Roatele se sonesc una pe alta și nu se ajung niciodată, 

Und e mariă şi pagubă. — Şapoi, i 

Buţiie goale mai mult sunet fac. — ŞI, 

Vinovatul mai mare gură face. — Adică: 

A mâncat asuridă părinţii 

Și "şi-au strepezit copiii dinții. — ȘI, 

A mâncat urdă cu usturui şi cere să-i miroasă gura a lapt 

Tovarăş numai la câştig, la pagubă pune cârlig. 

Viăegăritanul stă în fundal mării și mortăciunea phutește 
[d'asupra apei. — Ci mai bine 


Dara “ţi este casa mare 

Hasă îm ea un mărăcine, 

De „cât pe tieşte-eine. — Că, 

Cine are străin, jure în casă spin. — Dar şi, 

Dacă vom socoti noi 

Cât intră n plăcintă toi, niciodată nu mâncăm. — Omul înk 

Işi încearcă gândul său, or pe bine, or pe.rău, 

Cârmaciul cu îngrijire bună 

Scapă corabia de furtună. —— Totdeauna, 

Socoteala deasă e frăție aleasă. — Că, 

Din grăunţe mărunte se fac grămezi mai multe. — Pen 

Iu oală acoperită nimenea nu știe ce fierbe. — Şi, 

Omul de treabă nu iese din casă cu mâna goală. — 
fzie dă, 

Umului de ce-i place, d'aia se îngraşe. — Insă, 

Nici odată de tot pomul 

Nu se poate "'ngrăşa omul, 














| Cennia 








Nimic ru poate fi mai emoţionant decât 
tvorarea acestei mari arliste, care a fâ- 
cut rasei sale un atât de mare serviciu, 
pulvevizându-i spiritul în întreaga dine- 
mie, Și în aceliş timp nic mai greu a 
contura cu exactitate liniile mari si ce- 
terne ale personalităţii sale creatoare 
Prea mare a fost geniul ei, prea mare ce 
poca pe care a clominat-o peniru ca să nu 
simţi, în momentul când încerci a aduce 
aminie, puterea supranaturală a ci. care 
le domină, te copleşeste şi te depăseste. 
“Reynaldo Hahn, dnpi propria lui conte: 
şiune, un prieten intim al ci si-a adunal 
amintirile în acest voluni, «din care a în- 
cereat să desprindă fizionomia delicata si 
zingușă a maristralei interprete din Dama 
eu caneli. Intro fourte mare măsură a 
reușit. Sunt în cartea <a, presărale, odata 
cu aimosfera intimă și cordială sub care 
a enoscut întotdeanna pe Sarah. si că- 
teva momente emoţionante din cariera ci 
arlistică, Simplitatea şi voioşia sub care 
privea toate lucrurile rlemne de atenția vi. 
ue înfățișează în ca şi 0 adevărată apuari- 
ie excepbonală în această lume a a 
worilor despre cari sa spus multe lucruri 
rele şi ul ciiror subiect nu este încă eput- 
zat. 

în cele ce urmează, vom transcrie câte- 
va fraememe «din lucearea d-lui Rey naldo 
laha, cele mai cspresive. unde lectorii 
vor putea ghici unele trăsături ale genia- 
li avtiste franceze: 


CAPITOLUL, | 


Vineri scaa. f5 Mai 


Al doilea şi al treilea aci din Dama cu 
camelii. Ure în cabinea lui Sarah: ca tuc- 
mai terminase cu îmbrăcatul. Na îti ple- 
ee prea mult toaleta sa din actul al doi- 
lea, aceu rochie de cameră preu grea. care 
e îngroașe. Sarah revede ultimele amă: 
munte ule toaletei. Fie putin gripate. 
„De-ai scăpa de grazăvia asta“. zic in- 
cet. Apoi plecă chemată de cortină. 
"Actul al doilea este o minune de cxe- 
cutare, Să fie oare aceasta numai frumu- 
se? Nu, este viaţa însăşi și din viată 
cecace este mai spontan, mai nisenșibil și 
mai dificil a reda prin mijloacele artei. 

Cât de superioară o găsesc pe Serah 
Eleonorei Duse în acesti act, cu toate că 
pentru mulii îi lipseşte simțul natural. Să 
fie” oare așa. Şi dacă adevărul vieţii cete 
arătat prin prin prisma unci personali- 
tăți rafinate, nu constitue oare acest lucru 
o frumusețe în plus? Sunt foarte sigur 


UNIVERSUL LITERAR. — 239 





reciasie ina exiraase 





MAREA SARAH 


(AMINTIRI DESPRE SARAH BERNHARDT) 


de REYNALDO HAHN 


că nicilulă o comediană na avut mai 
multă naturaleţii în jocul de scenă ca Sa- 
rah în aceca a desnodtământului: după 
alogul cu Armand (câte detalii adevă- 
rate și simple, ca de exemplu când ea 
minte). plecând dela replica : „Să nu mai 
vorbim de aceasta”, până în momentul 
unele ca sc aşcazi la masă pentru cupletul 
vel mare, este incomparabilă. 

Se apropie de iasă și începe să sc pul- 





SARAH BERNHARDT 
in „Phedra” 


dreze. Nu se futwwaree decât o singură data 


(pe jumătate, eecace dă gestului multă 
naiuratetă) apoi cântă  privindu-se în 
vglitulă. În este, poate, genială această 


interpretare, dar este femenină, grațioasă, 
este singurul mijloc natural de a merge 
să se pudreze, Tredonând pentru a avcu 
acrul că „pt se mai gândeşte acolo“. 

Amir mai putin felul cum ea conduce, 
aceaatii seară, restul scenei: replica este 
putin uniformă, şi eu am văzut-o pe Sa- 
vah executând mult mai bine. 

In actul al treilea, poartă o rochie de 
muselin alb, cu volanuri, unde se armo- 


Ambasadoare a artei dramatice franceze, Sarah Bernhardt a fost 
o apariție excepțională în analele teatrului mondial. Bogata sa gumă de 
resurse și virtualități înăscute îi dădea posibilitatea să se indentifice cu 
rolul pe care îl mânuia cu o abilitate rară. Pentru toate aceste calități, 
numele ei va fi scris cu litere de aur încarlea marilor actori ai omenirii. 


nizează forma suplă a corpului său, a a- 
cestui corp care a inaugurat un non gen 
de graţie femenină. in filet alb cusut pe 
inimă dă toaletei sale eleganța puilică și 
caracterislică a epocii. 

A trimis diu cabina sa regisorului, peii- 
tu a fi puse pe scenă, mici şi lrumonse 
Hari rase (ea va pune una la piept în 
momentul părăsirii casei sale scumpe) şi 
un enorm buchei cu flosile cari vor fi 
martore Îi «hscutia lor veselă asupra vii- 
torului. Este aproape cu spatele Ja public, 
lă replicile cu voce slabă, toată fina ab- 
sorbită de jerba pe care o alege cun o a- 
hilitate ue florărească, rupând o ramvră, 
si dând buchetului o dezordine simetrică. 

Poartă absentă vasul cu flori pânii la 
intrarea tatălui Duval, pe care ca îl sa- 
lată fără să-l privească, rămânând la lo- 
cul ei, ca şi cum ar fi vorba de un oas- 
pete fără importanţă. Ea este puţin mira- 
tă, zăriud o figură necunosentă şi gravă. 
Aceasli umire dovine nelinişte la aceste 
cuvinie spuse de necunoscut: „Sunt talăl 
Iui Armand!“ Dar expresia sa se schimbă 
la auzul frazei îndâriite şi. ncaştepiaie, 
pe care o pronunţă bătrânul. Gura sa, în- 
tredeschisă de această noutate, se înghe- 
=ue nervos pe colțul buzelor, sprincenele 
cale se ridică încet : întreaga sa altitudine 
trădează o înfăţişare mânioasă, un suflet 
vănit care se revoliă ; politeţa, calmul răs- 
punsului său se colorează de o ironic abia 
reţinută care însă se accentuiază când 
zice : 

— Renunţ mai mult pentru dv. ah! mai 
mult pentru dv. decât pentru mine. 

Dar toată congestionarea dispare puţin 
câte puțin pe măsură ce scena înaintează. 
.Vă înselaţi. vă asigur“, este zis fără si- 
guranlă, cu intenţia unei femei fericită de 
a fi ascultai de glasul amorului ei. 

Cum să descriu finalul aciului? Orice 
artificiu a dispărut din jocul comediansi 
din momentul când ea se așează la masă 
alături de tatăl Duval, pentru a-l asculta. 

Am văzut-o exprimând în diverse mo- 
duri tremurul dureros pe care îl cauzează 
ideea de a părăsi pe Armand pentru toi- 
deauna. În această seară are o privire 
fixă de o secundă, un țipăt ascuţit dar 
inăbuşit, ca 'n fața unei dureri imediate, 
totale şi exasperante, Vălul care îi ascun- 
de viitocul pare că se limpezeşte pe oclii 
săi, şi pe fruntea sa mare: pileşte, și bu- 
zele îi tremură Se simte, sub această pa- 
loare a expresiei, tumultul ereerului, ini- 
ma bate aşa de repede că pare imobilă. 
Acela care n'a renunțat nici odată la viaţa 
sa în mod voluntar la o fericire, lovit de 
legăturile profunde cari îl atasau la o c- 








340, -— UNIVERSUL LITERAR 

tapă a vieţii, care na întors inima sa. din- 
(ro inimă unde mai rămăsese dragostea, 
ucela nu înţelege ceeace este etern în Jo- 
cul Sarah-ei la sfârşitul acestui act. Nu se 
poate încerca să se descrie, dar trebue 
să te revulți contra celor cari dencagă a- 
cestei definitive incarnațiuni a femeci în- 
drăgostite, adevărul accentulni. Cări aici 
mu sunt numai accente ; suni înăbuşiri de 
plâuset, lacrămi mai amare ca fierea, core 
vin mai departe încă decât dela ucest su: 
flet nenorocit. cari vin din fundul sufh- 
tului primei femei care a puiut iubi şi su- 
feri. în acelaş timp. 


CAPITOLUT TI 


5 August 


In această scară, înainie de cină, nani 
urcat să pun flori împrejurul oglinzei, în 
cabina lui Sarah. Ea soseşte, în timp ce 
noi Inorăm, întro rochie albă, macstoasă 
si fermecătoare, cu o fvarle  Îrumoasă 
iană measră. [ se întinde hârtii şi comp- 
tuvi. 

=. „Donuinea ! Maria ! Nu mai veniţi a- 
dată! Faceţi-ne ceai! 

Ea ție hârtiile cu o mână; pe cari le 
citește în timp ce i se dau explicaţii. Apoi 
se ridică se mai priveşte odată în oglindă, 
surâde şi primeşte pe fiica lui Duberrv 
venită pentru câtva timp la Paris. Acea- 
stă tânără fată a repurtat succese la con- 
cursuri, 

Sarah îi zice, îmbrăţişând-o : 

— Ei biue! Ai luat toate premiile ? 

—  Douăsprezece ! răspunse modest tâ- 
năra lată. 

Sarah este uimită de acest sânge rece. 
Face câţiva paşi, sc opreşte în faţa flori- 
lor. Imi mulţumeşte pentru ele şi îmi spu- 
ne că a conservat şi celelalte flori, tri- 
mise acum 7 luni, cu loate că erau aproa- 
pe veşteiite. 

e 

Seara. L'Aiglon, ultimele acte. 

Când sosim în cabina ei, Sarah cra în- 
iinsă pe un Chaise-long. Vorbim de 
oale. . [a este îmbrăcată în uniformă 
albă, cu decoraţii multe. Ochii săi clari 
strălucesc deasupra buzelor roşii. Se ridi- 
că la anunţarea regisorului şi ne spune 
să ocupăm avant-loja sa. Urmărin, de a- 
colo. actul al patrulea, unde este aşa de 
surprinzătoare prin sobrietatea şi ținuta 
jocului său. Când întinde lui Guitry far- 
furia serviiă, i-o dă cu un gest brusc care 
face să cadă o bucată de pâine. 

In acest moment, este divină, de o silue- 
tă melancolică şi aşa de nobilă, încât pri- 
vind-o, niţi aproape să asculți accastă voce 
de necomparat care cântă pe note grave 
cu suavilatea unci voci celtc. 

După aceea, în cabina sa, este înconju- 
-ată de vizitatori dintre cari, unul Dora- 
nul se L.... secretar al d-lui R.... bine fă- 
cut care înădușește căutânul să o convingă 
pe Sara! că va fi decorată. la arată o nc- 
încredere obişnuită, şi surâde aproape i- 
ronic spunându-i căi va fi în orice caz de- 
corată de tribunalul comercial. Eu il în- 
treb dacă Sarah are „palmele academice”. 
Ea însă nu suferă această umabilitate şi u- 
proape sc supără : 

— Tu stii bine că nu le-aşi fi acceplat 
niciodată 

Caut să-i explic... Dar e în zadar. 

In actul al cincilea, sub raza albă, Sa- 
rah esie diafană, cu toate. că. uniforma 
nu-i îngăduie mai multă supleţe. 


Inainte de al 5-lea se reazemă de braţul 
cu pentru a urca scările cari merg spre 
scenă şi mâna sa lasă o dâră de parfuta 
care persistă încă. 

La sfârşit, în cabină, discutăm. la gă- 
sește că Frederick de Madrazo, are o vuce 
de teatru, că Puse nare dreptul să se 
plângă «le piesa le Feu şi că IYAnunzio 
Wa meritat atâica reproşuri ale publicului: 
în legătură cu această carte, unde na 
avul altă grije decât să se glorifice con- 
“taut. 


Jatinzănucdlu-mmi mâna, Sarah face o mică 
reverență cumiră. 


Moarica u fosti jucată, astăscară, mae- 
nifie, cu mai mult realism decât în alte 
seri, Pielea pare înghețată pe umerii o- 
brajilur. Paloarea devine aproape cadave- 
rică. Scena lecturii scrisorii este extruor- 
dinară : această respiraţie monotonă, sur- 
dă, înăbușită, această privire dureroasă 
și fixă, toate aceste semne prevestind » 
ivisteţe, o stăbiciune mortală, atestează în 
mod cert genialitatea înierpretării ei, nu 
poţi ajunge aci numai cu talentul şi cu 
experienţa. Acel gest nerăbdător prin care 
mișcă credinţele sale pentru a auzi mai 
bine, darința vebună, efortul spiritului 
său îu acel moment de amintire descu- 
rajatoare, şi „Napoleon“-ul final, abia 
<chijat dar preferat ca o a doua rațiune 
pasionanlă, toaie acestea egalează cele 
mai frumoase momente de piatră. . 


CAPITOLUL VII 


Duminică seara 


Loxea. Intrarea fastuoasă a ei. Artificiu 
fermecător care consistă în a purta bu- 
chetul pe braţul stâng, ceeace îi mascheua- 
ză faţa cu flori. Gentileţe amuzantă când 
zice lui Marin, cu un acer bănnitor: Fu 
vorbeşti cu cineva... tu faci: Puschwutt- 
wuttwutiwuti ?“ După accea fa o reve- 
rență Madonei până la pământ. Mirată de 
o naturaleță nimitoare, când îi răspunsle 
lui Mario, care fi enumără frumusețile 
marchizei Attavanti : „Dumnezeule! ce 
are ea uşa de frumos!” Apoi câte «detalii 
în afârșitul scenei. 


ln actul al doilea nam încetat să re- 
marc în tot timpul cum Sarah a ră- 
mas în locul ci de cântăreață angajată, în 
această adunare de oameui de lume. sie 
un tur de forţă să rămâi astfel, ştearsă, 
cu toată preponderența pe care i-o împu- 
nea personalitatea sa. 


In aciul al treilea nici o nuanţă care sd 
nu fie observată cu atenţie : este însăși per. 
feeţia. In cel de-al patrulea osie sublimă 
peste tot. Dar ce sens al efeciului şi e 
tehnică in felul de a juca prin care, dupi 
asasinatul lui Scarpia, ca înmouie servieta 
pentru au spăla sângele pe care îl are pt 
mâiuj, priveşte rochia pentru a se sigura 
că nu este siropită de sânge și apoi pri 
veste afară pe fereastră ridicându-se pu 
lin pe vârful picioarelor. 

Firea este un miracol de execuţie avtis 
teă. Sarah întredeschide usa, bagă capul 
peniru a vedea dacă este cineva pe cor 
dor, apoi urmează umerii, npui întregul 
cop cu n mişcare ondulată de reptilă, 
usa se închide încet de tot, foarte încet 
în timp ce coada rochiei «dispare... Și în 
limp ce cortina cade, ghiceșii că Tosca 
hoţeşte, palpitant, înaintează lungindu-s 
pe lângă ziduri, tăcută ca o umbră... 


* 

Din aceste fragmente reproduse s'a pu 
sut desprinde sensul artei la Sarah Bem: 
haeuii. Niciodată, în lunga sa carieră ariis 
tică wa uzat de artificii uşoare şi nu si 
lăsat anzgrenată de tehnica acaparatoure i 
rolului Intotdeauna lângă o tristeţe pre- 
lungită a rolului a pus şi o părticică dia 
proțria sa tristețe. Astfel rolul a căpătal 
un aspect real. pe care spectatorii l-au a 
preciat întotdeauna, 

Nu odală Sarah Bernhardi în interpre 
lara magistrală pe care a dat-o Margare: 
thei Gauthier a uital că este pe scenă și 
că joacii un simplu rol. Inima sa a fost 
prinsă în acele momente de nu joc acru 
şi dureros, fiindeă simţia că joacă o» po 
veste tragică, preu tragică poate, dar a: 
devărată şi eiernă. Povestea dragostei, 


Toţi cei cari au trecut prin viaţa ei sau toți 
acei cari au avut prilejul de a o contempla, 
au fost cuceriţi de graţia şi suplețea spiti: 
inlui său. 

Cartea lui Reynaldo Hahn, este o do: 
vadă. 


N. C. 


(*ditura Ilachetie-Paris) 





CREME 


Un Tratament complet 


este intrebuințarea unită a Cremei, a Pudrei 
şi a Săpunului Simon, care fixează tinereţea” 
pe faţa femeilor, 


PARIS 







pentru Piele 





SIMON 














TIP. ZIARUL 


„UNIVERSIU,” STR. BREZOIANU Nr,