Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0039

[mai 
adi, 
Pai 

a 


iDaaa ver'suaiă 


ul XLV Nr. 39 


| n septembrie 1929 | 
| 5 Lei e ] Sp 


=> = 





Prof. Dr. P. HERESCU 











610. — UNIVERSUL. LITERAR 


C titorii 





PROF. DOCTOR P. HERESCU 


Iniţiativa fericită şi ospitalitatea. Dino. 
voituare u acestei excelente reviste, ne 
ingăcdue să pomenim figurile mari ale 


neamului, fapt pentru care merită cu 
prisosinţă., adânca noastră  recunos- 
tinţă. 


Printre oamenii nostri muri.  priutre 
eroii naţiei rumânesti. se cale săi sacc- 


tim si pe vajnicul Profesor Dr. Herescu 


creatorul strălucit al Uirologiei la noi, 
pildă luminoasă de om al dutoriei către 
Tară, către macstrii si către proprii săi 
eleţi. 

Copil cu mijloace mateiiale modeste 
eva însă, înzestrat cu o inteligență puţin 
cbisșnuită, plin de vioiciune, de sensihi- 
litate si de avtut; a făcut sturlii exce- 
lente, ca bursier al vechiului liceu Sf. 
Sava. unde, pe lăugă cultură, laude și 
premii, a dobândit «e comoară nepre- 
(uită : prietenia fără pereche u viitoru- 
lui Profesor  Nactur A. Gheorghiu ali 
creator de şcoală medicală românească, 
care a păstrat întotdeauna fostului său 
coleg «le şcoală, cea mai călluroasă şi 
mai devotată prietenie. atât în împreju- 


vările fericite, căt mai ules în mijlocul 
numeroaselor  sbuciumări sufleteşti ale 


lui Horescu, 

Inscris la Facultatea de Medicină din 
Bucureşti, visul său era săi poată să a- 
jungă cândva, la Paris, 

In primii toi ani de învățământ mr- 
dical în Ţară, sa manifestat acelas on- 
tuziast muneitos, aceiasi pătrunzătoare 
inteligenţă, care a feruiecat pa maastrii 
săi: hRalenderu, Stoicescu, Măldărescu, 
Severecnu, benmosthene. Floreu Teodorra 
seu, Leonte şi mai ales pe nemuritornl 
Pubeş. 

Piolesorul Rubeş. a căruia bună apre- 
ciere era [carte greu de obţinut. a acor- 
dat un premiu unei lucrări științifice 
importanie pe care o făcuse I[lerescil. 
abia student începător. 

O altă lucrare publicată tot în primii 
ani de scoală si privind maladiile căiluv 
urinare, părea că-l consacră, de pe a- 
tunci, pentru specialitatea. grea şi rdeli- 
cată în caro sa ilustrat: Urologia. 

Isbutind să treacă, pentru a-si conti- 


nua studiile, la strălucita Facultate de 
Medicină din Paris, a regăsit acolo. pe 
prietenul său (eheorghiu. care i-a fost 


de un neţiuetuit folos. căci Iferescu, în 


uvintul său nemăsurat, avea nevoe ide 
o călăuză mai cumpănită, mai răhdă- 


tonre. 

A cucerit bunăvoința francezilor prin 
puterea sa de muncă. prin onestitatea 
sa şi mai ales, prin sutletu! său deschis, 
de o trancheţă ishitoave. care nu îi ad. 


mitea nici o ipocrizie. Cu desăvârsire 
străin de atracțiile distrugătoare ale 


desmățului care a (răi şi trăieşte încă, 
întreţinut de venetici fără căpătâi. în 
umbra hărniciei şi a cinstei francaze, 
tără egal, Herescu nu u cunoscut decăi 
un sentimenf, acel al datoriei către et 
însuși: cultura în cea mai largă accep- 
iune a cuvântului. 

A fost apreciat si iubit de maeştrii săi 


(1868-1915) 


fruncezi, cum fusese stitiat și prețuit dle 
cei români:  faeccut,  Chumpionniere, 
herger. Rontier, Pierre Delbel si în urnă 
de ilustrul întemeetor ul Uirologiei, nu. 
le tiuyva. 

Acesta «din urmă a considerat, întot- 
denuna. pe tânărul și 1nimosul romăn. 
velit să înveţe în sceviciul său, —- cur: 
conta printre cele mai glorioase ale lu- 
mii, — drept unul din cei mai strătueţi 
elevi ui săi. 

Suh privizherea adniirativă a Prorosea 
rului Guwon, Herescu u studiat tinoiie 
malhgne. cancerele rinichiului si trata- 
mentul ler chiruvzical ; lucrarea aceasta 
foarte nuncită si îmbogăţită de cea pui 
imwortantă serie de statistice. a cunsti- 
tuir. la ÎN0. teza sa de ctoctorat în me- 
dicină. Astăzi, teza lui Merescu, bine ct- 
noscută «de toţi urolouzi ornenirri. vătmă- 
ue un fel de piatră din capul nuzhiului, 
pe cuve se bazează toate cercetările si 
lucrările asupra tratumentului cancere- 
lor tulale. Deatuner înca. vutoaleu e. u 
lost strălucit televată atât do Asistenţa 
publică franceză. care i-a acordat pre 
miul Civiule, cât si de către Academia 
franceză de Merdlicină. care i-a acordat 
un al doilea premiu înseninat, premiul 
Chevilion. 

Dragostea şi pritecţiunea ce-i acordau, 
la Paris, maeştrii, nu a împiedecat pe 
ilerescu si. cuceriască si dragostea și 
prietenia numeroşilor sii colegi tineri. 
francezi și străini. cari continuă să-i u- 
minteascii foarte adesea. numele, cu sti. 
nă si emoție. Domnul Pet. unul fin 
foarte apeeriaţii urologi ai Franţei. îmi 
scria chiar acum câteva săptămâni. îu- 
tro scriscare cu totul personală, câtă 
admiraţie stirnia în clinica de la Nec- 
ker. abilitntea si măestria cu cure lucra 
Hevescu.  Faştii să colegi străini. azi 
profesori distinși, risipiţi pe toată su- 
prafaţa pământului, reamintese cu căl- 
dură. figura si distincţia sufletească a 
uscăţivului romăn, pe care se grăhiseră 
toţi să-l aleaeă membru corespondent îi 
societățile de specialitete din cure fă. 
ceau parte, 

Când sa reîntors in patrie. Heroseu 
care a ştiut admirabil să menţini legză- 
îmvile sale amicale şi stiinţifice cu şcuuli 
franceză şi creaţiile ei. şi-a continuat 
nici. avântul impetuos și a început v 
luptă energică pentru a face să dea 
roate vastele sale cunostinţe, care tre- 
buiău să aducă un inens serviciu su- 
ferinzilor. dar care trrhuiau. în acelas 
timp, să fie generoase, ca în Franţa: 
ele trebuiau unurmie. să fie împărtăsite 
unui număr câl mai mare de medici ro- 
mâni, pe cari soarta nu-i lăsa să se în- 
denărteze de sconla remănească. unde 
inviţământul urologic era până atunci, 
cu totul insufivient. 

Dictinsul elinician şi om politie. Flea 
rect Teodoreseu, care nu uitase meritele 
fostului său elev si care-l ravedea urolog 
strălucit. i-a dat un larg concurs: ca 
efor ul spitulelor civile, a făcut prin 
străduința sa. să se creeze un serviciu 
de căi urinare, la spitulul Tiiuntropia 












































de Dr. V. TRIFU 


uniie dela 1901. Hereseu îşt începu 
ve-i poarti azi, numele şi pe care nu 
rusi urolepi celebrii au saluial 
început, cv respect si încreudere, 

După doi ani. serviciul este null 
pita iul Colțea. unde prin insistent 
tinuă a lui FHorescur, cl este repere: 
trat cu taate instrumentele și apr 
usa de nnmeroase, pe cari le 
o sperialitute dificilă. 

Din primele săptămâni, învițăn 
uvalogic român începu sub ausfitii 
ie promițătoare : serviciul era asul 
un număr tot mai mare ude bolna: 
toate turmele : studenţii si media 
niau numerosi și entuziasti, să + 
să “asculte un călăuzitor hineriit 
uger; tânărul maestru inspira he 
si cercetănr cu totul noni pe atu 
țara noastră, si făcea să se într 
orizonturi larg! şi luminoase, SI 
tăţii pe cuve o preda. 

Heroseu, satos de stijiţă și de ui 
cuni zicea neuitutul său elev. br 
ora deosebiţ re snnsibil; în el, su 
țeie. mizeriile si nedreptăţile, găsea 
ecuu prea dureros, chinuitor. Pârtăi 
ori, aspru. tar asprimea ui nu ti 
căt indemn la nuncă. supere 
față de datorie. 

Adesea bolnav, uneori culăne sti 
mat de suferinţe morala, se stăpâna 
eroism -și veonia la spital ari la cu 
său liber, să-şi facă Materia, pes 
sineur şi-u ÎmMpusese. 

Convins că madicul, în coneral, a 
voe dn o cultură cât mai vasti, ei 
via elevilor săi. pe lângă cunnstiui 
de specialitate, rondele admirahili 
culturi generale; pe lângă ce 
clara, fermecătoare, ale princiţiilori 
logice, elevii lui Ffereseu ascultau p 
pii de artă. filosofie, stiință, prez 
cu delisateţea unui artist sir 
unui pătrunzător spirit etilic, 

Herescu da elavilor săi tolul. eu 
cie si drazoste: „la sfârsitul car 
mele. us fi foarte fericit, dacă asi ăi 
acel pe care-l voi îi fcrmat şi cet 
va urma și întocui, va fi mii he 
mine. căci doar aceasta-i legea n 
sului“, 

In 5911, serviciul le vii uruide 
transformat în clinică a tacul 
Medicină, îav Fereseu ridicat. în bn 
oficial la rangul le Profesor paie 

Mi-adue minte cu emoție, sării 
superbă pe care a ocazionat-o, let 
ile deschidere în arufiteairul cel rii 
Facultăţii de Medicină, îngesat d 
tesori. prieteni, admiratori. inediei 
denţi din toţi avi; Facultăţii. 

Abia. încspeam viaţa universilă 
care mi-o închiputarm vag, cificilă. 
de necunoscut ; Ierercu a vorhit 
iăți. de nuncă istovitoare, «le pe 
sur luminat si plin «de avânt utar 
si de satisfacţiile ishânzii; Iecţiun 
uauzurală da profesor, care uri 
via pe noi, a fast totusi. mei a 
noi, începătorii, o neuitată și bi 
lati lacţiune 

Ma: târziu, arm cotit cu admini 








a 



































































îti, winunnta. cuvântare. care fusese 
mblicată de una dinu cele mai mari ro- 
iste medicale franceze şi care alrăsese 
enunăraie elagii Profesorului Iereseu 
în partea străinătăţii. Fa trăda sub o 
ormă splendidă, vasta cultură a neinţii 
m Hereseu, ca si marea uenerozitule u 
mail lui, 

„Acela canu putut face pentru cdiuca- 
za și instruirea unui elev ca d-ta. este 
“dul pe care mi-l preţuesce €u, nui 
a îi seria teuyon. 

la spitul si la cursuri, elevii puteuu 

“ăța; lui Iferescu însă. nu-i cra de a- 

2: îi mai trebuia Peva. o tribună. 
ide elevii să dovediască spiritul lor de 
“rundere si cultura ler științifică : în 
it scop a înfiinţat cu colaborarea 
ir»tenulni său de totdeauna, Prof. (heur- 
hu „cereul re studii urinare”, devenit 
pi „Societatea Genito-Uvinară” si în 
ine „Societatea de ti'rolugie. qpineculugie 
: sbitelrică“. 
scoala românească «le tirologie era ine 
ală, jar opera ei. impunătoare. 

Hei?scu a nublicat peste 200) de lucrări. 
În cari cea rai mare parte contează in 
matura urologică universală, Nu este 
xul să descriem aceste lucrări valoroa- 
scari au îndreptat de atâtea ori zân- 
lri admirative către ţara ron'ânească . 
îi permit, nunei să citez cuvintele 
hojesarului Amza Jiu, care ta înlo. 
it cu strălucire, după moarta. în ser- 
iul de le Spitalul Colțea : 

„Au este rapitot în palolegic urinară, 
p care să nul fi aprofundat, și si nu-l 
ffăcut să proceseze”, 

„Arliritatea tui operutorie este una «din 
ție mui mari si statisticele lui pot echia 
ma re «le celor mai mari urologyi rin 
ine, 

Dpera sa îl fuce neneteritor” 

(za mai frumoasă laudă ce i se puteau 
aice lu: tlerescu, sunt aceste cuvint» 
mine, energic exprimate «de către emi. 
stu! său urmaş, 

l 19]t. Franţa începe să sângereze si 
"i cu dânsa. si inima lui Moresen, 
“ iuhia Franţa, ca pe propia lui Țară 

' deschiderea  sedințelov „Societăţii 

in-nrinare“, la 7 Noembrie 191%. Lle- 

LA rostit câteva cuvinte. pe cari le 

ia, pentru a deveri si patriotismul 

“ui am excepţional : 

"n pricina „evenimentelui grave cari 
“reertază luropa întreagă, prin cel mai 
muzitor văsbor care su pomenit”, 

„Vu luevi cât ne vor permite in- 
ele Patriei : iar ducă vom fi chemaţi, 
n intrerupe activitatea Societăţii nous- 
şi rii merge să ne facem datoria. 

pi sperăm că în cursul anului aces 
com reusi a ne înfăptui idealul na. 
bul și cd în unul viitor, Sccierateu 
Hră Gonito Urinară ra putea numere 
intre pomii săi actiri, cpafrati ro- 
ni de dincolo de amneneţi căci vor put 
porticepe si dânșii la Tecrările noas- 
ru gindul şi cu inima, fără cu să 
fe erpuzi a suferi tot felul de pri- 
ii din petea acelora cari îi opri, 
mul a căruia prezenţă într'a comisie 
mintaare era n garanţie siaură că 
va putea faca, după obiceiul 
anlului „nici un fel de nedreptale 
idatului. nu putea să admită nedre- 
mrimării rotnănilor subiugaţi, chiar 
i tevolla sa sufletească il costa pier- 
2 unor protectori foarte înacmnaţi. 

biuite uumerease, pe cari i le. priri- 
i lupta fără prevet, pe care o du. 
; slruneinaseră de muult fizicul sări 
FI, jertfit cu totul unei ohboseti fări 


ILĂ 








i, Decembrie 1915. dimineaţa ră- 
si tectinne splendidă, la care asista- 
2 numeroși merlici si studenţi : vesel 
untinnat treburile. si-a inorijit bul. 


nuvii, inimos cu 'ntotdeauna, dar, seri. 
fâvziv. deodată. un atac brutal de an- 
aină de piept îl răpune. cum răpuue. pe 
vâmpul de luptă, un glonț ucigas, pe e. 
"oul plin de avânt, nepăsător «de pri- 
imejdii. 

Moartea  neaxteptată. a Profesorului 
Hevaseu a consternat pe toată lumea. 
ivictenii lau plâns îndureraţi ca și tmu- 
rea mulţime a acelora cari ii datorau 
sănătatea sau viaţa. 

La 97 Octombrie 1920. prietenii si elevii, 
strânşi în jurul Prof. Gheorghiu. au 
cinstit memoria lui Herescu ridicându-i 
un bust. în serviciul pe care-l creiase; 
Prof. Amza Jianu îl saluta cu cuvintele 
admirabile, pe cari Je-am citat, 

Ilevii Ini Hereseu însă. sau risipit: 
urologii eminenţi desigur, dar. 

la 15 Ianuarie î926 la Societatea «le 
Urologie, Prufesurul Ghevrghiu. cu a- 
dâncă mâhnire, bun si îngăduitor, ros- 
teste următoarele cuvinte, cari constitu- 
Bsc 0 Qojană. ce încă nu este pricepută 
de exculenţii elevi ai Prof. Meresew: 

„Copii sunt datori să continue operi 
părinților. pentru respectul  ruemoriei 
Wor, 

Medicii tineri judecăm nai aspru pe 
elevii Profesorului Herescu, cărora le ce- 
rem să revină la postul lor. în jurul ui 
masșului maestrului, Profesorii Amza 
Jianu. 

Rlevii lui Ierescu au o datorie mare 
si sfântă faţă de memoria părintelui lor 
sufletesc ; dar mai au o datorie. tot asa. 
de mare. faţă de seriile mai tinere de 
medici. cari au nevoe de îndrumarea și 
dragostea ce lor nu li-a lipsit cât a trăit 
Herescu, a cărui: dorinţă cea mai vie a 
fost ca «dmirubilu scoală, pe care a în- 
făptuit.o cu atâtea greutăţi. să dăinu- 
iască si să prospereze ueincetat. 

V. TRILU 


ea ci vw cesesate 


presimțiri.., 


Proiescrul Ierescu avea prezimţiri 

viste, pe cari, uneori, le împărtăsia ele- 

Sp săi, 

Asa, intro zi frumcasă de primăvară, 
fra 15, el îi spuse elevului său Dr. Cealic, 
pe cu.re-t iubea mult : 

„An sentimentu: că nu toi mai avea 
mult de trăit şi dacă, atunci când voi 
iuuti, vei scrie ceva despre mine, nu uita 
să spui căt de sbuciumată mi-a fost viaţa 
şt cum mai mult bomav decât sănătos, 
av: dus această muncă și această luptă, 
ce vezi” 

lar altui etev al său, D-rul Lazăr. chi- 
rurgul dislis de azi, i-a spus altădată: 

„Da. da, aşi vrea să mă văd bătrân, 
să-mi pun câpili să-mi citească... dar « 
ceastă jilăcere nu ale pentru mine 1? 


Guxvon şi Herescu 





Doctorul! Cealic făcându-i elogiul, scria : 
„Ilerescu avea jentru ] vofesorul său, 
tiuyon, o aztfel de admiraţie. o astfel de 
drugeste, încât atunei când îi rostea nu: 
inele, figuri lui lua o înfățișare deosebiti: 
un sentiment de mara venerație sa re- 
iecta in ea, iar vocen ţi devania vibră- 
loare şi emoţionantă. ca si când ar fi 
tostit un cuvânt sacru.  Nicicdată nu 
mi-a Îust dal să văd atâta iubire, atâta 
veneraţiune și atâta respect. la un elav 
pentru magistrul său“. 
+ 
ragoste_de părinte 





Un alt elev ul său, D-rul Casnia Po- 
pescu, a scris următoarele ndmirabile cu. 


UNIVERSUL LITERAR, - dal 


vinte despre felul de a fi al Maestrului, 
înţă de boimavi : 

Și acestor bolnavi le-a dat nu o in- 
grijire făcută numai în limitele stricte 
ule datoriei, ci o îngrijire părintească, 0 
râvnă nemăstrată de a însănătoși pe toţi, 
de a alina cât mai mult durerile trupu- 
vitar ce se shăteau sub ochii lui. Numai 
în aceste gesturi de înflăcărată pasiune 
pentru binele aproapelui său și progresul 
stiimţii puteai să întelegi cât de mare eva 
personalitatea Proi. Ierescu. 

„Când vedeai duioşia cu care privia pe 
lăranul venit din cine ştie ce colţ al țării, 
ve lucrătorul istovit de Dhoală, care de a- 
hia se putuse tără la spital, pe copil câ 
şi pe bătrân, când înţelegeai sbuciumul 
de care era cuțrins când vedea că moatr- 
iei îi fură din inâini. când înţelegeni că 
suferă, suferă adânc pentru orice bolnav 
piendut, numai atunci puteai cunoaşte pe 
Tlorescu, 

F ] 


o durere... 





lui Herescu, care îsi adora familiu, 
jmietenii, elevii, bomavii. Dumnezeu i-a 
tezervat în 1912. o cumylită durene: u- 
cela de a-și vedea truda zadarnică faţă 
de unul din cei nai buni prieteni ai săi, 
uwatele artisti Petre Liciu, pe care nu Pa 
putut scăpa din ghievrele monţii, . 
V, T, 


n ÎN În În 
NOTE BIOGRAFICE 


Născut ln 1565, Prof, P. Herescu. a fost 
bursier al Liceului Sfântul Sava, apoi 
student al Facultăţii de Medicină din Ru- 
cureşti. 

După trei ani de studii strălucite în 
care timp a fosi premiat de Prof. Babes. 
1 plecat la Paris. unde si-a continuat 
stwiile medicale. 

Extern în serviciile Profesorilor Tara 
ecud si Chempionniere, a trecut cu surc- 
ces examenul de internat si a fast timp 
de patru ani intern al Spitalelor «din 
Paris. 

A hucrat în sevvicrile Profesorilor Bers 
ger, Routior. Pierre Delbet si Fe Guyon. 

Ir. 1599, a trecut teza de doctorat îu 
Medicină cu un studiu despre: Zuterrere 
[ia chirurgicală în tumorile maligne ale 
rinichiului, cave a fost premiată de Asis. 
tenţa publică cu premiul Civiule. iar de 
Seadeniia «le Medicină din Paris, cu pre- 
mint Checitlon. 

In 1901, i se dă conducerea unui ser- 
viciu se căi urinare la Spitalul Filan- 
tropia : în 1902. acest serviciu este mutat 
la spitalul Colţar 

In D504. a fost abilitat docent de căile 
urinare 

in 1991. serviicul său este ia ol: 
în clinică a Facultăţii de Medicină iar 
Herescu ridicat la rannul de profesor 
univevşitar., 

Tot în 1914, a întemeiat cu colaborarea 
marelui său prieten, Prof. Gheorehiu, 
Uercul de studii genito-urinare, care a 
devenit, ntiti târziu. Societatea de Uro- 
lozie. 

A Lost inernubru al Asociaţiei franceze 
de l'roloaie, al Societăţii internaţionale 
de urologie, al Societăţii Anatomee și al 
Societăţii de Chirurgie din Paris, al So. 
cietăţii de Chirurgie din România. pra- 
zitlent al Soc. de Urologie. 

A colaberat la numeroase reviste din 
Vuovă si din străinătate si a fost unul 
din cei muai evergici sprijinitori al re- 
vistei ncastre Spitalul”, 

A murit subit în seara unei zile re 
umutcă intensivă de un atace hruse de 
auzină de piept: la 15 Decembrie 1915. 

V. T. 





oa aicETTE ae De na 


612. — UNIVERSUL LITERAR 





poe Za e 





VICTOR EFTIMIU 


CORABIA CU TREI CATARGE 


Ușor, plutește asfințitul deasupra valurilor mării 

Din țărm, ușoară, se desprinde corabia cu trei catarge 
Și'n plinul apelor de aur la valuri după valuri sparge, 
Se duce lin, ca o nălucă în tremurarea înserării 

Și cum din apele 'noptate suride trist întâia stea, 
Povestea unei vieți pierdute s'abate iar în mintea mea. 


De mult, când am plecat deacasă, era ca şi acum, o seară 
Cu zări senine, înstelate, deasupra apei argintii 
Trecut-au ani şi ani deatuncea și zilele mi-au fost pustii, 
Pe fruntea mea şi-a nins podoaba, trudita vieții primăvară 
Și'n inimă, atâtea doruri şi-atâtea visuri am închis 

Că mi-am uitat întâiul vis... 


Se duce lin, spre alte țărmuri, corabia din depărtări 

Și pânza celor trei catarge cum fâlfâie înfundat, imi pare 
Că s cele trei năframe albe ce-au fluturat din depărtare 
Iubita mea, o soră, mama, — când am plecat spre alte zări. 


Uşor, pluteşte raza lunii deasupra valurilor mării... 

S'a dus demult din arcul lunii corabia cu trei catarge 

In alte ape argintate ea valuri după valuri sparge 

S'a dus de mult... iar când, pe mare, vesti-va ceasul depărtării 
Un cântec lung, în auroră 

Va tremura din țărm, spre mare, suspinul depărtat de soră. 


Și mâine, pe 'nserat, cârmaciul de va mâna spre Ramazunda, 
Și-și va svârii, în treacăt, ochii, spre țărmul plin de trandafiri, 
Vedea-va o bătrână tristă cu lacrimi multe în priviri, 

Cum stă pe-o stâncă, visătoare, cum cercetează cerul, unda 
Și cum se'ntoarce, când pe ape suride trist întâia stea 

Va clătina din cap cârmaciul şi nu va ști că-i mama mea, 


Târziu de tot, când raza lunii bătând pe ape, va trimite 
Spre țărmul cu migdali din zare trei umbre lungi, nedeslușite, 
S'or minuna rătăcitorii de un mormânt stingher pe mal 

Și nu vor şti cine m'aşteaptă în umbra tristului migdal... 


NOCTURNĂ 


iinişti doboriie 'n văi 
Sub misterul! culmilor. 
Noapte izvorând pe căi 
Din fruazişul ulmitor. 


Stelele au înţeles 
Farmecul corolelor : 
Tremură ?n lumini, ales 
Danţul luciolelor. 


AUREL MARIN 





FURNICILE 


l 


Sub frunze mii, țesute'n aur vechi, 
La margine de codru 'neremenit, 
Duraseră, de mult, nişte furnici 
Castel bătrân, cu poartă de granit. 


INI 


Un labirint de gând. fără hotar, 
Se risipia m adânc memărginit, 
Coşar greoi de soare, măcinat 

In sâmburi lari, cu sân îngălbenit, 


NI 


Prin diamante isvorâte "n ape, 
Alunecau mărgele mici de smoală. 
Adulmecând comoară de uitare, 
În matca vremii, sură şi domoală, 


IV 


Ici, colo, încordată, strună vie, 

Târâ o gâză, cât un ochin de bold, 
Bondarul rubiniu — căzut pe spate — 
Prins între donă ace de un şold. 


7 


Un fluturaş pribeag, învins de ploaie, 
Un biet țânțar uscat, nn vierme mort, 
Se coborau în funduri de hambare, 
Ca sacii în galerele din port, 


VI 


Hamali neosteniți, cărau din greu. 
Pe umeri goi, îmbielşugata pâine, 
Tartiţi de asprele poveri — aprins 
Purtate în durere, pentru mâine, 


VII 


In fiecare bob era un drum, 

In fiecare drum era un plâns, 

In fiecare plâns irăia speranța 
Şi în speranţă totul era strâns... 


VIII 


«Dar, într'o zi — o pânză — leagăn blând, 
A înflorit din fire de mătasă: 

O pânză albă, ce chiema spre ea 

Ca o lumină noaptea într'o casă. 


1ă 


Şi-alunci, în dorul aprig de mai bine, 
Pornitu-sau pârâu, cu spumâ'n frunte, 
Să culce *n leagăn puii semănaţi 
In grindină, grăunte cu grăunte. 


X 


Şi cum din pânză .se "nalţă duios 
Mărgăritarul vieţii plin de rod, 

O mână caldă, ca o rugăciune, 

A prins batista “n colțuri ca un nod 


XI : 


Şi sa pornit pe cruci de patru vânturi 
i-a dispărut în zare — ca un stol — 
Și mi-a lăsat furnicile pe drumuri 
Si muşuroiul din pădure, gol. 


TR. IONESCU | 


F. 


7 


D 



































































Cuconul Alecu trăia deodată cu trei na- 
te, Curunii pusese însă numai cu cu- 
(mana oana, poreclită si Dada, Ea fusese 
hală întâia nevastă. Coccana Ioana nu 
Acuse însă copii. 

Dacă văzuse cocon Alecu, 
mal de a-şi pierde neamul, — neam de 
did îcar:e bun —- era mosnean din 
pyi-strămoși și avea două sfori de mo- 
ge in intindere cam de o mie de po- 
ment —: hotărise, nici mai mult nici mai 
pin, să mai ia v nevastă! Dar ca să 
w facă păcat cu cocoana loama. care-i 
spusese că daco lasă se spunzură. şi «iv 
picina asta o sădl ia pe el dracu pe hu- 
ma ailalta, hotărise so ia pe a douu 
Gri cununii. Și dacă o fuce copii, atunci 
isa adopta. sau în sfârsit, o vele el ce 
te făcut. 

Și astfel a luat coconu Alecu și pe 
weoana Monvehicalu, ca a doua Nevus- 
i, dar fâuă cununii ! 

Se înțelege că si cuconna Margehioala. 
ar primise coruliția asta, nu era o fe- 
Be după căre sur fi bătut bărbaţii, 
dr conu Alecu nu avu nici dela eu vre- 
an copil! 

Conu Alecu sa bhatărit din uou ca să 
mi ia și pe oa teii nevastă, care va 
wbui, la urna unruslor, să-i facă burim 
a moștenitor, haritmu numai unul. Și 
hat pe Rădiţa, 

Cine era Rădiţu ? 

Rădiţa era o tată de omu sămac. da să- 
m lipit. Avea insă ontsprezece uni siera 
nmoasi ca un trandafir se Mai! 
Cu părul galben. care strălucea în soa- 
nde parcă era poleit cu aur: avea 0- 
di ajbaştii, de parcă erau de viorele.: 
wa obrajii albi și tumeni. ca [petalele 
&uandatir, Mijlocul ei era împlinit: 
ele, piciozrele şi soldurile ei pirtermi- 
e Cind păşia prin odăile dusumile ale 
alor cuconutuii Alecu, tremurau pora- 
ie! Se simien că merge cineva prin 
ax! : 
Nici pe Nădiţa no luase cu cununie, 
b no întrebase nici je ea, ttucă-l în sau 
ml ja cu toată inimi  Cheunase pe tai- 
Sula cuute. cure era dator vreo douii- 
wisreizeci de galbeni. îi spusese că-i 
wi dă alţii douăzeci tmeizeci pe d'asupra, 
ar să-i dea lui pe nădiţa, ca nevustă. si 
& dacă o face copii. upoi se descunună 
loana, îi face casă într'un colţ de mo- 
şi rămâne numai si numai cu Năidiţa, 
e Rădtiţii primise : și astfel Nădliţa 
a treia nevustă a cucontlui A- 


că e in pe- 


Fi, dar, nevasta frunudasă unii spun 
teduce câştin la casă, alţii, căi e pagu- 
ceată, îzr la cuconu Alecu se are 
Chiar pagubă au alus. 

După Rădiţa se ţinenu toţi flăcăii din 
cum 's ţin albinele după un fagure 
miere ! Prietenii cuconului Alecu. dă- 
ii de niuit Ma  fevvrmecele  nevestello»: 
Îi vizitau casa și mrai des, 
Diconu Alecu prost insă 
scopul nemănturisit şi dragos- 
acestor prieteni si hotări să fie cu 
i n patru pe Rua, A părăsit trebu- 
și rostul zmoșiilor, și a hotărit adiciu 


iu era 


sea mai mult ucasă, decăt la tire- 
pe câmp. 
ădiţa a fast hamică și i-a construit 


băeţal ! 

Bucurie mare pe cuconu Alecu. Nea- 
lui era inântuit! Rosturile gospotă- 
sau piendlut însă în cea mail nare 
e 


Slugile işi făceau de cap. dar mai «de 
orabă făceau de ccapul moșiilor ! 

Stan Luat şi Ioniţă Cercel, care eruu 
pădurari, vindeau pădurile mai mult p* 
socoteala lor! 

Florea Ilârdău si Neacsu Udrilă. cio- 
han şi văear, ei viilenau lâna, ruiei. brân- 
Dan şi vâzar ci vindeau lână, miei. brân- 
rul. făcea la fel cu turma hi de porci! 

Stan Leat cu Manda lui: Sian Moise 
ru Veta Bârlopeamea. câte patru argaţi 
în curte, visipeau şi ei tot ce le sta în 
utinţă. Conu Alecu se pomeni înglolat 
îm darorii, pe la streini si pe la nişte 
rude iai de departe. de nu se mai pu- 
tea descureu, 

Incepură necazurile si procesele în a- 
fară : clar eru Rada cu copilaşul în braţe, 
scare şi bucurie înnăuntru în casă! 

De intenţia lui că va lisa toată ave- 
rea copilului Itadi stiau. toţi. ludele lui 
uinl”au pe la taţi advocaţii si judecăţile, 
să-l setată aci nebun, nevrednic de a-și 
maâi vedea de uvere; aci un înşelătuar, 
cre a mâncat bani de la toţi! [i voiau, 
cu orice puț, să pună mâna Țe moşii, 
pe case, si pe tot avutul cuconului Alecu! 

„Auzi, auzi prostul! să sucolească el. că 
Hala a tăcut copil cu dânsul un nodo- 
vog bătrân. To îi făcut ea cu vreunul 
lin păduvari. cn vreunul din argaţi, ori 
chiar cu poreartul, da hu cu ol!” 

„Ce Dutwnnezeu răspuridca altul, copi- 
bul e bătan, porearul e negru !* 

- „Atunci cu unul din pădurari,, 

-— „Dar vădururii uu nişte naxuii 
proase, copilul are un nas subţire ca ul 
cucnnutui Alecu!" 

Nu se poate, nu se poate! copilul 
ladi nu e cu gl! Și să-i lase ăluiu averile, 
e nemai pomenit! * 

Cucoena Ioana și cucoana Marghiva- 
la rhapândeau si ele fel de fel de min- 
ciuui. Dugşmiăuia surdii. ce fusese între ele, 
perise şi le unise contra Radi. 

Im suflenul euconului Alecu. invidia 
lor, invidia rudelor lui şi invidia chiar u 
prostiuvii din care fusexe ridicată Rada. 
turnă otravă picătură cu picătură, 

In mijlocul acestor sbucintări căzu bo,- 
navă cucoana loana și muri. 

Pe la ţară, credinţa veche, 





pe care 5 


aaa şi cucomul “lecu. eva și este că, ntor- 
tul trebuie jelit. că aitfel îl mănâncă 


lumi pe lumea cealaltă ! 

Cucoana Ioana, trebuia, "ar să fie jelită 
de cimevu, 

Cuconul „Alecu începu să-şi roage ue: 
vestele rămase să jalenscă pe cea moartă, 

— Marghioliţa, Rădiţo, jeliţi vai pe Ioa- 
ia că de Dime, că de rău, aţi trăit cite 
tvele iul''o casă! 

-— Eu să jelese je Icana!? — l-a răs 
parus Mavghioala — e aja care zicea ju 
totdeauna că sunt numai ţiitoarea tm; că. 
sunt mai de nenn prost și nu sunt de 
viță ca ea! mu pol so jelesei,, 

— Jeleşte-o tu Năriţo, Fii tu mai cu 
inimă! 

Aolea ! i-a răspuns si Răsliţa — de 
mine nu spunea că mă ţii doar demulal: 
că mai cunrpărat dela tata pe-un suc da 
ab «he de parunib : că nici după trei ani 
de enconie nu mi-au pierit crăpăturile 
din călcâie : că şi-a întins maţele polanea 
şi sa chrăsnieii de nu-i nai dai cu 
prăjina de nas! Nici eu uu pot so Îe- 


lesc : bime ca luat-o Dumuezeu si mia 
scăpat de ea! 

-— Rădiţo, îți mai solzese pieptul cu 
au. jeleste-o tu! 


INIVERSUIL LITERAR. = 615 


TREBUIA JELITĂ CUCOANA IOANA 


de 1. C. VISSARION 


— Jelegte-o fa, —- ii sriga Mairghiou- 
la — anată-te căi jeleşti stăpâna, cure 
te iniluia cu ghete dale mupite!,,, 

— Marghioliţo. nu fii fără suflet! 

— N'o jelesc, n'o jelesei îi spunea si 
Mada... Spunea că-mi s'păhuceşte părul 
ca aurul, fiindcă-l mânțesc cu laptele 
cucului! Spunea că mam dus la babe, 
de te-an: fermecat si daia mai luat pe 
intne. 0 sărărie!, 

-- Dar înţelege Rădiţo de ce țe-o [i zis 
ca toate astea... Tu erai un copil şi eu 
erau aproupe bătrână! Tu ești cu obraji 
fragezi și ea era cu ei sbânciţi! Jelegte-o 
tu, că ea a fost prima mea dragoste, du- 
pă curu tu esti cea din urmă dragoste!,, 

— Nu, hui nul, 

— Veto, Mamido, jeliţi-o voi, slugile ei!,,. 


— Noi? Da ce-am fi fiabunedi.. Spumea 
că și nci ţi-am fost ibovnice; că doară ăi 
face copii şi ni.i lăsa nouă moșiile. Din 
trânrarițe şi dim clocite nu ne mai scoieaa 

Tuncu lui Leat. argatul din curte. care 
auzeu toale asiea, ieşi în fața cuconului 
Alecu și-i vorbi 


-— Cueoane Alecu, ce te niai rogi le 
jenti să jelească pe o. altă femmes, cu 


care nu sau putut avea bine, din prici- 
na dumitale?! lLasă-mă pe mine să je. 
lesc pe cucoana loana!.. Dă-mi numui 
un pol şi o oca de rachiu: că am 30 ja. 
jesc, de sar întâlni în drumul la rai şi 
cu o sută de huiticuri de lupi... No să 
poată spune nimeni, că după sufletul a- 
cesta el ei, nu sa găsit nimeni pe pă- 
mânt ca să Dlânugă. 

Conu Alecu se eântti puţin şi apoi răs- 
pune : 

--- Ei bime tantule, văd că trebuie să 
te ascult și pe line. Na-ţi polul şi începe 
d'o jeleste, că trebue să vie şi popa. 

ILotămirea lui laneu lui leat ca să J3- 
lească pe cocouna loana, nu era ceva 
soenit din mită sau Qin recunoştinţă, ci 
numai simpla pottă «te câştig și de bău- 
tură, 

Cu să-i vie chel de jelit, intră în casă 
să privească chipul moantei, ca poate, 
poate i-o veni poita jelitului, Cu capul 
vol aplecat spre pământ, cu chica inare 
si albă frumos retezată ceva mai sus 
de umeri. cu mâna stângă vârâtă în 
îndoitura brăului atbastmu ce-i încingea 
cămasa peste mijloc. Iancu lui Lea? pri- 

via faţu moantei. 


Chip galben al moartei, plin de sbăr- 
cituri înecreţite. ca o coajă de stejar, v- 
cehii scufuntaţi în cap, huzele subțirele 
și strânse pe fălci, tistimelu! de mătase 
teaigră. ce-i înfăzuva fauntea. tâmplele 
şi tot capul, până pe sub bărbie, mâimele 
slabe puso pe piept, cu o chită de câtera 
floricele îmitre degete, Demișcarea de pia- 
tră a întregului corp. parcă spunea în 
graiul cel mai mut, dar mai înfiorător. 
că a fost şi: acum nu mai este!,. 

lancu lui Lect. cu gândul la rachiul 
pe care nu i-l dăduse cuconul Alecu, 1u 
putea să tălmăcească înfiovătorul grai 
mut al morţii. EI îşi începu jeletul fără 
nici uu chef și fără nici un tâ, 

- Aoleo, cocoamă Ioană, cucoună Lon- 
ună, de ce nvurişi cocoană loană 7!.,. 

Si zise el astlel de vre-o donizeci de 
ori, 

Cuconul Alecu se uită în toate părţile. 
nu văzu la sputele lui pe nici una di 
femeile rămase, pe nici uua din slugi. 
şi de necaz, trase un ghiont lui lancu 
lui Leat, si.i spuse: 





Bt. — UNIVERSUL LITERAR 


— Touiule. 'Tontule. nici la jelit de 
morţi nu te pricepi! i 

— Laytă-mă conaşule, iarti.nă. că pain 
curej? Dacă mi-ai fi dat ocaua de ta. 
chiu. poate îmi venea în gând ce să zic. 

—-" Bine tontule, să ţi-o dau. dar dacă 
ie prosteşti cu totul? | 

— Nu se poate connşule. eu atunci 
prinz limbă si-mi vin gândurile... 

— fii baide su fac si pasta. loanu tut 
trebue jelită. ; 

Şi coconul .Mecu n intrat cu lancu Jui 
Leat în pivniţă si i-a umplut oala cu 
ţuică. dându-i-o su bea, 

A băut Iancu lui Leat țuica, cam li 
repezeală si în silă. pentru că il zoreu 
eoconu Alecu săi hea, ca să nu sosească 
popa şi să nu găsească pe nimeni lâncă 
moartii 

Intrară în casă. 

Iancu lui Leat iar începu: 

-.- Aoleo cocoună loană. cecoană Loună 
dece murişi. nu puteai să mai triesti! 

— “'Fontute. tontule, ca să jelesti inor- 
iul tvebur samintesti viilor fapte din 
viaţa. lui trecuta. Timelegi tu tontule?! 
Cârul te-ai îmbătat la uu lisat do seci: 
când ai fost la târg si uc-ai răsturnat 
în sea: când cra tânără și cu da fri... 
Ce știi şi tu că sa ntâmplat mai le 
scamă, astea le spui Ta jelit. toutule i; 
înţeles ? 

— Zău cam înțeles, da nu nui stia bu 
xpntele menu. că nă zăpăcese !... Lasă 
singur. iar dutoneata sasculţi dafară! 

-— Da trebue să stau lângă moartă, 
Cum se poate so jeleşti tu. iur cu să 
nu fiu ari?.. 

-—: Păi mă zăpăcesc cucoane. zău Tu 
zăpăcesc. RBarim acuşi la început, pănă 
mi-oi lua avânt. trebue să eşi afară... 

Coconu Alecu trebui sâ iasă si afari 
şi să 'as2 pe labcu lui Leat :ă prinză 
chef la jetit. 

Popa tocmai intra pe puartă în curte. 
cu cartea întăşurată iu pâtratir si cu 
dascălul după el. 

Câteva bahe iîntuau si cele. 

Iancu lui Leat începu în casa: 

— Aoleo cocoană loană, cocomură lau- 
nă, când mulgeiuu cu vacile. ră dai 
dvacului, că vu uram Spălat pe mâini 
și-a spa cat laptele. Si larna ţi-a- 
duceam lemne li foc. cocoană loană. 
si Tăceui cifeluţă si Deai cu coconu A- 
Jecu... 

Sluaile se vestiră dela una până lu 
alta ca sosit popa. şi căruța cu boi, care 
trebuia să ducă cosciuaul cu moarta lu 
biserică si la aroapă. fu trasă în fața 
casei. 

Popa. cu patrafirul se gât, începu ci. 
tirea stâlpilor” orânduiţi: iar luncu lui 
leat, trebui să tacă în tot acest timp. 
Ochii însă. din pricina oalei re ţiică 
hăută, se impăenjenau. iar picioarele i 
se înmuinu din ca în ce mai rul, Câţi- 
va bărbaţi sădrâveni. crânduiţi mai di- 
nainte de cuconul Alecu. veniră să ia 
moarta si so nxeze în cosciug. 

Cele câteva femei mai bătrâne. privind 
aceste lucruri obisnuite la morţi lăevt. 
maa tăcând. Iancu lui i.cat, uitase însă 
să mal jelească. Un ghiont pe fuviz al 
coconului Alecu, îl trezi, 

— Aoleo. cucoană loană... cui lăsași 
casa pădurii. cocoană loună?.. Da casa 
din sat. cocoană foanăi? da pe bietul 
ronul Alecu, cocoană loană?! Cuconul 
Alecu. sărmanul. a rămas sinaur-singu- 
rel. doar cu cocoana Marghioala și cu 
Rădiţa î.. Ce să mai facă el, bietuleţul? 

Caconul Alecu îi arse un  ehiont în 
coasta stingă de.l făcu să sughiţe. 

Tancu lui Leat se uită <perios si în- 
trebă : 

— Ori am gresit cova ? 

— Tentule. tentule, astea nu se spui! 





taucu lui leat ezi și el în ură Cos 
ciugului. privi [rosti și când cosriuzul 
fu așezat în căruţă, cu jelitor angagal, 
se sui si el sus pe dric şi cu ochii fixați 
pe capacul cesciugului, îmbrăcat în eneni 
brică lhastră. Simţind că acum trebue 
iar să jelească, când pori căruţa. În. 
ecvu şi el: 

—  Bătături. biuătură, răinăi Sănă- 
toasă, că eu mă duc! Aoleo!  viţelul 
bătțat, care mă puneai să-i las trei ţâte. 
că e frun:0s, Săraru... Cui rămâne ci. 
coana Ioana 2... Aolec, cocourna loanu. 
patut dumitale din ndăiţa din fund, ră 
mase pustiu !.. Cuconul Alceu nici di- 
mibeata wo să tai vie, si în glumă si 
te mai Sirigo: „Ai murit tu loană., vor 
tot mai trăeşti *... 

—. Montule, și coconul -Mecu trase de 
poalele cămăși lui Iancu lui leat, cure 
atârnau pe delături cu dricui. de fu ci 
paci să.l dea jos. 

Iancu lui feat se propli bine se uită 
in urlă si mMorrnăi: 

— Păi stiu eu ce să zice, si ce sa nu 
Zic 7 

O bucută dle du mu Se nui auzi nici 
uu Jelel... 

lancu lui Leat închisese ochii zi se 
pălăbănea, de uiubla să cală actorii 
peste rapucul cosciugului. 

— Că num un bici să destept. betivul 
ăsta. care a ținut morţis să-mi jelenscă 
nevasta ! spuse el, către cele răteva fu. 
mei bătrâne si bărbaţi cari n:erpeau pe 
jos tăcătul. în urina căruţei, 

Coccnul Alecu tnaui arse uu ghiont în 
sale lui luncu Imi Leat. cure se desteptă 
si înţelese numai decât unde se află si 
ce datorie are, 

—  Aoleo cocoubă lvană, corvani ]- 
vană, cânt căzu boul în groapa dle udat 
vurză.. ce trăsei eu de coarnele lui în 
sus, si ce trăsesti dumneata dle coadă-i 
si wauzea nici o slugă când îi dai lu 
draci și când eu îi strigam, 

Și când în didezi mie o pulii, că 
iui-a căzut cărbunele, ce vreau să-l puiu 
în luleu, drept pe piciorusu rtuamitale 
alb 1... De ce tuurisi, cocoană loană, că 
“a dezlipit pererele din răsărit dela casa 
pădurii şi uuniai  suimmneata puteai să 
trimiţi pe Manda men si pe Vela, ca 
să-l lipească. tă Muuda mea. cocdană 
louno. e nevastu sinea, dar... atele-o-ar fo- 
cul ce znuere. nu nraseultă: nurnai dum 
neată i-ai fi ars şeapte.ont tufe si ai 
îi trunis-o să lipească peretele ca să nu 
văcese si să tmă lovească juneliuiul, zi să 
mor !... Mă cule acolo ca un câine și pă- 
zesc pădurea, ca Să facă salbă cocoana 
Rădiţa ! Aolec. iurtă-mmă. coane Alccule, 
cam gresit. Să fiu al dracului dacă mam 
oreşit !.,, 

Si crezănul că pentru vorba asta. coconu 
Alecu 0 să-l plesnească îar cu ghiontul 
intre coaste. căută să sară jos în var- 
tea conmalră ua căvuţii, dar căzu. cât era 
de luna. si se rostogoli în valea de di- 
naintea Disuricii. 

Coconu Alecu alerpă să-l scoale tri. 

găndu.l: 
i Voniule. tontule. vrei să te 'nerup 
si fără, cvseiuz. vrei să nori la usa 
bisericii ? 
— Să moară păcătusul! murmură Ră- 
dia, care Ain clipa aceea. simţi o duş- 
imănie grozavă. contra lui Laucu lui leat. 
lancu lui Leat fn ridicat în sus si de 
beat ce era, spuse că nu simte nici 0 
durere. că mare nimic şi se agăţă cu 
măinile de codirla căruţii si mai merse 
cei căţiva paşi, până în faţa porții dela 
curtea hisericii, 

Moarta fu dată jos, băgată în biserică. 
Sluzită, şi aci o duseră ln gruapa, ce 



















































eta săpată în curlon bisericii, în part! 
dinspre altar. 

lanen lui leat. cu amândouă coatele 
rezemate pe Draţele unei cruci mari d 
marmoră albă. adovimise cu fruntea Ii 
vită de pavteă d sus a crucei, 

Cuconul Alecu îl privi. moţăi din cap 
si pe neobservate «la ceilalți, luă un 
lovănăas si î-l svârli în spinare. 

Iancu lui Legt, ătrisă: : 

-— Stai. Moise, nu da! Capoi cântă 
da eu... dar se opri înțelegând ca i 
sat, își dădu sesuna repede de locul un 
se uflă si restul de datorie cc-l mai am 

Printre citaniile popi. mai jeli şi eji- 

—- Si acuşi ne laşi» cocoană loan, 
zău ne laşi! No să te rai ocărastă mă 
coeccana Marehioala și nici D'o să-ţi mil 
pue făină dle cari în cafea, coecana B& 
diţa. Cheile acnzica mu Ie mai porți 
brâu, Fain) meu de rachiu nimeni ni 
să mi-l mai dea! Ma luat dracu i 
mine 2cuva!... Zăv dacă nu te jelese di 
toată. mima! vreai de vită coecană 
cană ! Erai de noam ua?! Erui 08h 
uică! Frai bună. erai neam de bocet! 
pPropta men. propta noastră a solară 
mătăluță evit cocoană louna 1. AN 
căput pe mâini rele, ne-a luat dracu 
loţi 1... Caveai milă chiar de coconi A 
lecu! Tct dummneata îi ceărpiai clor 
tot dumneata îi spălai cămașa. lot di 
necata cârul dovmea pe la nămiuză Î În 
veleai să nu răcească !.. Milă și dol 
dluninealui îtot dumneata cea urgisilă 
orui i... O să vază el. coconu Alecu, 
ule cui măi a rătmus. si O Să vedem 
toţii cam, rămas fără stăpâna noastră 
bună... Mili noastră, dorul uostrute 

DBolovani; începură să huruie pe & 
pacul cosciugului lăsat în fundul gr 
pri. 

—- Auzi-i cocuane Alecule, auzi. 0! 
spun bolovanii. Sa dus mila noastră. 

— Hu.nu-hu-hu 1... hu hu — hu lu] 
tontule, tuntule 1... mai topit. Asa e cum 
spui tu... % 

Marphioslu însă suci gura. iar Bădii! 
strânse pumui ! 

Cocunw Alecu văzu gesturile asez și 
înțelese ci festelit-o si el cu jeletul lui! 
Nevestele rămase îi deveniseră dusman, 

După ce mormăntut fu învărtuil, e 
conu Alecu plăti preotului, plăti celor. 
lalţi oameni. dădu drumul căruții 4 
se ducă înainte și el, tuând pe Jancu hi 
leat “le braţ. purniră amândoi 
«puse : 

= Sprijini-mă-tontule. tu pe mine 
cu să te spriţin pe tine! In faţa mo 
suntem tot una; iar în faţa oameni 
niste tonţi si niste păcătoşi cum su 
și ei! 


IT. C. VISSARIUN 
























































ind de-ucisă pe înzerate, Niţă Lao 
fi chinuit «le toate indeelite.., 

il pe cure si-l fiurize tiinp de-a 
0 bună le zile. ÎN slusese ru nu 
contineerea nestrătnutată za run 
pi dar și la un fel le exaltarea. 

a perspectivei de usi schimba «liu- 
A viaţa dle până acut: poseta 
«pri, plina de amărveiuni... Si acea 
altare ji «li tot curajul trebuincios 
i. după ce omul îsi fucuse bine 
sotelile, pliimbându-si îuchipui 
a pe un refiector pri ivtunericul 
lulului si duţăce în mintea lui 
există putinţa nici vru: pericol, 
iri, în fine... 

tări de dimineaţii. Isi luă perii 
îmbrăcă hainele «le sarhăloare, se 
iși foarte vesel ie axează pe pis. 
W, de unile se dlesfăsura până de- 
tâmpia, avsă ue soure. ce se ternri. 
eizont cu câteva colive... 

5 ziua accea Niţă nu-si nui găsi 
ir: Ar fi vrut să se lucă lu hise- 
ks intâineazcă cu prietenii, sue 
în vreo cârciumi si Să joace 
Insă, cun «lu să plece nutuaiele. 
Tagindea. Avea tevăie zi cugete... 
iau liniște, sinmeră tate. Si her il 
Ma neastâmnpărul. De pe prispi în 
Brazi bea dintro cota cui i 
tatăl părbov care umbla sontăe- 
de coln-colo. ceea cin cp cu 
— întreluu dacă ni veuit 
Mercă, --- mai spunea căteceva, 
Misea afară, tn nou pe vrispau 
imnul trece axa ile greu, Să fi 
d putere, ar fi îtipins soarele cu 
de colo de utile vera. poza inele, 
îmi! Pină îutratăt se Strutea da 
& iurrederea în apropiati lui iz- 





apei își 


Ni Sa 


nu munceuscă... Să se hrămeaseii 


N mei bine... Să-i lecuiasră tatăl. 
hdulecaseă  hăâtrănceţele mica-sil... 
isa să hu o mi lase miti o sin 


dipă slugă. Și nu va sii nimeni... 
d. Sur prăpădli un Pâtrân si a- 
bt. Lu bătrân răutăcios. sinutu- 
nelisând să se iuprapie ale rasa 
wo altă sulare eee caiueie pe 
iţinea pentruca să-l năzească... Bin. 
ine trist si lăcrimânil mereu ce 
m 
i zândi actuui cu nestărsită milă 
oarecare (haz la chinuitul animal 
Binpiiuse de atâtea cri sil heanise 
& văzuse că slăținul Pui îi arin 
ei ciudă din netta-i stai, câteva 
iuseate de pâine... EL i! chema 
oțu-euțu”... si câinele ciznul prie- 
in soadă se apropia iîncer si fnl- 
slbit ce era... E alevărat ca în- 
îl strigase nu numai că nu 
-dăr îl si lătră dusniănos.. Că 
ti scăpă o înjurătură pentu un 
îm rău dobitoc... Dar între zi = 
miră și prieteni cu rămas ăn 
i de hătul table pe ucoperisul 
cint, când trehui să loco în 
Brie la lucru... 
'âtecu pe aculo. la vro santa. 
Elatro dimineaţă... Niuuvui cât se 
be gard și câinele, nestrigat. îl 
i veni audluritru-se, Niţă, nun 
RI îşi lăsă si-i lingă mâna. ca 
i celei mai Dune prietenii si-i a 
80 prăvălie ceva de miner... 
p câine nu-l va lisu. ci il va 
p nesimţite ca să-l aducă acas 
ide să-l hrănească bine si să-i 
lu moale. Acei Niţa îsi răsuei 
mai groasă și se căi îneă 





odată că iute adevăr. băteăunul cucela tră_ 
=ste  do-prises. 


Intră în casă 





să-si aprindă ţigara. 
Muma lui se întorsese dola biserică si 
povestea cum iși întâlni pe drum fata 
plinul fiindcă stăpânul ei o dase a. 
fară... Si 0 cecrla mereu... Niţă se aprro- 
a de ele suruzător si le înpăcă „Nici 


azi ar intai fi lăsat-o el de acum Îna- 
inte să tie slugă”...  Spuse acestea cu 
olits upăsat si cu oarecare mândrie. — 





stia el le ce! --—- anul ca toţi trai să 





privească nedunieriţi la atâta bumătăte, 
Aună ce. cu o seară paai înainte fusese 
asa de necăzii pentrueă tind sfârsitul 
sintznătii primise prea puţini bani 
pentru lucrul lui... Dar se mulțumiră 
SA sucă vrămul să vadă co o să mai flo... 

Mânenră în tăcere, = În una din a- 


solemne, premergătoare vreo- 
utei fapte mari... Cuvintele lui Niţă cât 
i buta-veta ce uita erau atit do no- 
ințelezn si ueolisimiite încă nitieni ma 
vedea ul să nui spue ceva. de frică 
să nu! supere, Numai  căteontată. îl 
priveau îs-oditeri pe sub gene si bucu- 
viu  neămurită «din  sutletale tor în în- 
demni arc să-l îmbrăţiseze şi să-l 
sirute.. lir el îşs vedea de măucat. uh- 
sent, senin si traviaherurat de apropiata 
fericire... 

Sa scula re la 
va de-chicei si 
tânuluse căra 
lu tuntele bisericile si 
salut poe care bătaia soarelui le Tăcen 
incanmleseente.. Apor se întisa sul eo- 
pac. sineurul e care il aveau nu stiu 
wici ci leccăni,  criseut ca iza secuii 
subțire. cu crengi puţine si rare ce CĂ. 
ile n utubră neintestulăfoara... 

Niţă ar fi vrut să adloariuă numaite- 
văr entre trupul Să treacă Mal TO- 
pede. Dar nu putu, Se POnenca mMe- 
vreu cu ccetiii deschisi fară să peivoască 
la niraie., Numai prin miră îi trecea 
câie um sior ca abc când lvebuie să 
săvărsnsti ceva pe care nu Vai mai Fă- 
cut niciuilată,.. Și cu toatecă nu vro 
le joc să se mai sâtutească dece. U4UR 
ceva luuntric. dn adâncul ființei lui, 
îi tinea trează în nervi fapta... O cir. 
ia utublinlui prin tot corpul. nelinis- 
timlui-l, = ase că mici SOIUUuL nu Se 
mai putea prinde de el. Chiar si tara 
pe care se culcuse puarear fi uvnt prin- 
tre firele si cevu necnrat, că-l facea =ă 
se intourcă nmreu, căml poe parte vărul 
ve uta... 

Ca impins de un resori, Niţă sări în 
picioare... Cum de uu sn gănelise ui 
Tomult la asta? [i drept că nu crez 
so iv asa ceva niciodată... Dar acum nu 
staică,. Sama lui stia asa de hiuce să 
Ina în conți! Auzisc el ea la toţi căt 
în ahivise, Hi se fatărmuplase Înteetui. 
= maica-sa norlumerită îi intinse hecu- 
rouă carirle.. Niţă în faţa si asculta teate 
vite i le suunea fără să poată înţelege 
vovu... EI astațita ca fiecare vorbă tos- 
titi să-i aducă si pe uveastă cate încre- 


ere tăcori 





iasă Tăcăneliu.si cruce 
esi în pragul usii, ui- 
tinup găusdlitor spre oras 
ucoperisele ca- 


“lintiarea pret hime —— stiute=i ui eu 
ete. Dar mu vena. Auzi de-odlată cu 
vântul „uoatte” o Hepota după dânsa 


plimbăndu-l ce eă- 
câsi cun ar Ti nov 
Credea că în 


cuvântul îitrebater, 
teva ori prin aură 
folii o bucăţică de vutuă 


coiuse să se aprapie.. sar era asa dle- 
parle. ca cerul de pămănt.. Ce vusă- 
zică usta: moarte, alunare, acei 
lu omul 2. cânt el, acolo, nu Avea 
nove Să fie decât sezut. Căci dă si 
lui obată în cărți fără să-i poată ghici 


UN OM NENOROCOS 


UNIVERSUL TITERAR. — 015 

de EUGEN LITEANU 
cum trebuie”... Nu mai voi să asculte 
zi se sculă giimdlindu-se că dealtfel, el 


tit crezuse niciodată în aşa cevu.., 
Tocmai atunci se ivi în prag un prie- 


ten...  Deteră amândoi mâna strâns 3i 
»sră afară, ca să tmai vorbească... Prin- 


tre altele prietenul îi aduse şi o veste 
inibucurătoare : găsise undeva să lucre- 
ze pe ur; preţ buri şi-l chema şi pe el. 
Niă. cu cupul între mâini părea că as- 
cultă. dar nu-i răspunse nimic, fiindeu 


nici nu auzise cen-i spuse... Pe Niţă il 
frămăutau gânduri grele... Vorbele na- 
mci Sale îi se iînvâileau în cap ca un 
vârtej de vânt în mijlocul drumului... 


Prietenul văzându-l așa schimbat il în- 
lrebă ce ure... li răspunse că nimie.,, 
Atanci crezându-l bcelnav îi spuse că va 
veni a doua zi să-l ia la lucru... 
hărunse mult aza Niţă... Mult de-toi... 


Când se ridică de acolo parcă stătune 
ritva cu capu! gcl în soare... Asa “le 


muult îşi simţea creeri înfisrbântaţi, cu 
toate că »tătuse la umbră. cu toate că 
=oarele cădea la apus, resemnat, în- 
vins.. Îsi roti privivile în jur, fără să 
stie nici el dece, si îsi acuse aminte că 
“rebuie să plece. 

Intră ia casă. scouse ceva in Lăcdiţa. 
în cara-si tinea lurrurile. şi-i ete uru- 
mul în buzunar... Apci voi să-si aducă 
“minte de cava.., Da. lăsă vorbă că 
lacă vu întreba cineva de el --- vre-un 








mielen — să-i spuie că la chemat să-l 
tocineuscă undeva la lucru... Misa as- 


cultă glasul răstit al băiatului. dete su- 
pută din cap. adânc mirată si oftă va 
de greu necaz... Din pat tatăl suferind 
se sculă zi el întrun cot să vudă şi să 
audă mai bine. Niţă le spuse bunăseara 
si îşi văzu de drum... 

Işi văzu de druni, dar ininut lui plt- 
iea în amar 3i mintea ii era chinuită 
«e toate iîndoelile. Pentrucă nu mai era 
rel de dimineaţă şi nici cel de zilele 
trecute. Se schimnbuse așa aintr odată... II 
schimbase ceva. Nici el singur nu ştia 
ve, Poate gândurile... Insă el nu se pre- 
iu asa usor. Si atunci îi veni în minte 
ca un puternic imbold istovisirea tova- 
văsului cu cara lucrase la. acoperişul 
casei vecine cu a bătrânului sgârcit și 
viutăcios,.. „Te iţi ce puţintel e. că 
ai da nimic pe el... da are bani... bani 


mulți bre... mulţi! întâi mai dădea 
cu camătă -- de la o vreme na mui 


vrut, l-a fost frică pesemne si zicea că 
i-a dat pe la bănci... Da de unde!. li 
ține cu diusul oale chiar doarme pe 
i. Nu vezi ?.. face ce fane si vine ru- 
pede acasă. de zece. de două zeci de ori 
pe zi... Si ce lăcătoi trânteşte [e uşă)...” 

Vorbeie astea. Niţă le ascultase cu ne- 
văsare atunci si poate că le-ar fi uitat, 
dară întro” zi mar fi văzut cun bătrâ- 
nul dirlea căteva buastcane câtnelui, care 
<cheuna “le foame în lanţ... 

In clipa acesu simți o ură înversu- 
tată împotriva bătrânului pe care ar fi 
fost în stare să-l omcare.. Si de-atunci 
zncltul îui nu se mai deslipi delu mear- 
tea şi „banii bătrânului... „Bani mulţi. 
bre 1. 

la Niţu în așâtru înaintea ochilor ca 











neven._ -- dim dosul gardului de unde va 
pândi, —- batrânul venind acasă... Apoi. 
se veneau  asteptăndu-l să adoarină. 

sărit în ogradlă prin fund si în fine 


ciungând la ţel, datorită în bună parte 
si câinelui. hunul său prieten... 


Niţă. Trebui să se ferească fiindcă 
nuergea prin mijlocul drumului -— si 
kineszonul unui automobil în viteză, îl 








010, -— UNIVERSUL LITERAR 


CETATEA BRĂILEI» 


Tureii, prin expansiunea puterei Jur în 
unrcdul Dunărei. po deoparte ca ză se fu. 
losească de avuntagiile acestui fluviu în 
ucţiunsu lor de pairundarea cât mai adânu 
in centrul Europei, iar pe de alta pentu 
ca să poată ţine în deaproape suprave- 
here de bDormumnii din Principatele romă- 
ne. au ocupat principalele schele romi 
esti pe cure întărindu-le si adăogân- 
du-le și tontteriul din pregur le-au truns- 
(urmat în asa numitele vaele 2). 

Aceste cetăţi strijuiuu Prineiputele ro- 
âne dela Orsova până la EHotin. 

Comandant al cetăței era un Pasă, alu- 
tat de un agă tie icniceri si un Nazir. 
administrator general al raelei 3) 

In trecutul nestru istorie politica in- 
ternă. situaţia Domnilor precum și si 
curanţa locuitoritor era. în strânsă legă. 
tură cu gradul de prietenie dintre Donn 
şi conducătorii acestor cetăţi. 4) 

Un studiu amănunţit asuvra organiza. 


Sutia da zor... Alături de el o cârciumă... 


SI- 





zâmbind satisfăcut de proba ce a fă- 
cuse în închipuire, intrii, 

-- „Un rachiu... 

— Mare 2. 

—- Nu. mie... Ba nu, poate să fie și 


IuăPbe |. 

Toi vu băusa în ziua aceea decât apă. 

= Mai dă unul! — și încă unul... 
„Trei... „Lu bine. 

Si învicral, usor, iuți pasii... Mat avea 
iuiuă de mers si ar fi vrut să ajungă cu 
câtva îvainte de a întuueca.., 

“i ancree..  Slobod. tiră să 
vânedească la nimic asi cun exta cina 
vu care se pribeste ca să seapa pe ăl- 
nl de la o nenorncira, -— grăbhintu-se 
ru atât mai zuult cu cât acel ce trehuia 
să fie scăpat era chiar el. 

Trecu o stradă. upoi alta, Mnâmlouă 
estul de lungi... De pri curţi. îl lătra 
vre-un câine alarmat de trecerea lui fu 
COasă Său îi vencă înmiresmare de 
pomi înfloriţi.. Intro curte. observă un 
domn înteănusat aruwpărul asupre stra- 
turilor cu flori din faţa casei inmpreis- 
cări abundente din furlunul umilat ca 
preumaticul unei biciclete. Piiritro fe- 
voastră deschisă. un pian... In altă 
parte un copil țipa plâncărul... Mat îu- 
colo. un vânzător ambulant de învkie- 
țută îsi impineea cărucinvul strizi nului 
prelunz maria. Apoi văzu trecând ut 
automobil care imprimă donă urne 
vouă linii paralele în braul udat. cu 
căteva clipe Tuai "nainte de stropitoarea 
muuvicipiului.... 

Niţă îsi încetini mersul... Văma că ui 
nvea încă timp: să nu fie nici rai ce. 
vreme nici mai târziu. asa după cun: 
halăvise în planul ce-l făurise timp de- 
aproape » lună ca zile si care trebuia 
oxcentat cu sfir:tenia dela început mină 
ta sfârşit. 





se 


se mai 





Ponasul pe care-i făcuse la cârciumă 
era pumnelial ue plecare în executarea 
planvlui. Acolo primise  cuminecătura 


înulrăznelii. după ce esi «de acolo îi pic- 
rise orice îndoială... „Dacă tiecare om ar 
[ace ca el, înninte ce a săvârsă ceva, 
nimeni hu sar mai plânge că Î-a mers 
rău sau va izbutit... * La astea se gân- 
dea. Niţă si la altele tot ne atât de fo- 
lositoare când e vorba să se ducă cu 
Dive Ia cupăt o trenbă. „Ar putea pe 
multi să-i înveie cun să-și pourte ros- 
turile în viaţă... Căci. dacă până acum 
trăise sătie si necăţit e că nu avusese 


niciodată noroc. doar sninte. slavă 
Domnului! — teți spuneau că-i mintos, 


țici vanlelor, din lipsă de documente, pănă 
în prezent ne lipsazste. 


Din timpul războiului Muse-Austro- 
Turc = TTL — când  Austria_ 
cii în urma luţtei dela  Mărtinesti 5; 


au reușit. să ocupe si Țara Nomâncască, 
ni sa păsteat un plan al cetăţii Brăila 
tacut în 1590. după informaţiunile acdu- 
hate de spionii ce se aflau în serviciul 
austriac, 

Planul acesta repteziulă cetatea Brăi- 
lei usa cun se găsea între anii 17kX--- 
1739, timpul inarei ofensive luso-Aus- 
triacă. și se păstrează în „hriegsarehiv? 
secția zeopratică. din Viena. prezeutân- 
du-se în modul următor: „Fie. 1). 

Pivotul cetăței — Castelul — este în- 
conjurat cu un zid dle formă pătrată cu 
o singură poată, 

ba colțurile zidului se 
bastioane rotunde având 
nuri mari, 


Ni, Ca 
NenOrocos, . 

Năvala gândului se opri... Fiindca se 
opri si Niţă în loc, ta deschizătura unei 
străzi pe lângă cure era să treacă a- 
proape fără să stie, furat de gând. Il 
upri ceva asemănător curentului race ji 
care-l simţi în drantul unui gang... [il 
simţi curentul. scurt, în ivimă.. Ajun- 
sesc,... Privirile i se îndreplară proteaui. 
tor spre casa în care stătea bătrânul 
văutăcios şi cu bani muţi... Dar i s2 
păru că acolo vede oprite trăsuri... câ- 
„teva. Si oanen; care, se mniscau pe 

se pătu.., 


aflau 
câte 


patru 


tipi tur 


NGEOC. 


ma ăvul Fusese un 








acolo... 1 
Niţă se aprepie de trăsuri... Intr asdo- 


văr trăsurile  stătoan  chiur la pourta 
casei... lar priu curte si pe stradă au 
IDEII Leca 


tin văl de mânie făcu să-i SVăcnea- 
scă tâmplele zi să i se înelesteze fălcile... 
„Ce căutau aici toţi ăștia, ustăzi, unde 


uutmmoi €l avea dreptul să fie ?.. De ca-i 
uzurpase acest drept? 
Două ternmi bătrâne văzându-l atăț de 


inevuntat se apropiară sfivoase le el spu- 
vânduai: „Vii prea târziu băiete. Au 
dat, tot ce-au îivut de dat... Dar Niţă 
nu pricepu ninic si le privi lung. Ntunci 
una din ele, lâinurii „Ce spui tu? 
poale e] uici nu stia că aici a murit un 
bitrâăn alaltăeri si azi lau ingropat... 
Strada cu lume. cu trăsuri si cu casa 
cu lot, se invârtiră în jurul lui Nită... 
Se propti de gard... Când îi mai trecu. 
văzu eşinil din cură câțiva deinni în 
haine negre... Anzi că acea sunt rudele 
mortului. — moştenitorii... Vorbea ci- 
neva la spatele lui... „Au avut ce luu... 
Bătrânul era plin de bani. bani 
inulţi....Că lui Niţă îi veni să-i strige 
i tacă odată... Dar nu puiu 'loselesta 





să 
nici gura. 

Un don în 
gel. văzându-l 


haine negre. cu capul 
-u o atât de jalnică pri- 
vire îl chemiă în casă. Ul nici nu se 
vru. Fenmeca de lânză ct îl îndomnă: 
„Ci du-te dacă “ţi spune... Uite vezi tot 
ai noroc... a mii rămas ceva si pentru 
line...“ 

Domnul cel inilos, veni chiar el să-i 
dea în mână lui Niţă o pereche de ghete 
are mat erau încă bune de purtat... 

Niţă se smulse furios de lină gard, 
învăimă ceva de vimeni înțeles si apoi. 
iu văzut cum se sepărta, încovuiat, cu 
phritele spânzurâna si aproape îmnleti- 
ciudu-se ca uu am heat... 

EUGEN LITIEANU 


Cernăuţi, (7 Lunie 1929. 


de MIH. POPESCu 























































Spaţiul acesta servea nvmai S0p 
Joe de apărare si în el se atlau: b 
1, Mazazia cu pulbere ; ia No. 2 şiţ, 
vaziile cu pravizii ; la No. 3 caz 
tenicevrilor si la No. d. moscheia, Tot 
ve mai aflau si trei fântâni. 

După aceasiă întăritură, la o dă 
ţi nu tocmai mare, se afla o 2 dom 
cută intrun sanţ si cu parapi d 
iarăși de formă pătrată cu 9 sim 
poartă ce avea o punte ce se ridica, 
10 și pateu bastioane triunghiulare | 
turnuri 

După uceustă întărituri. se afla jă 
inta coruandantului ienicerilor si q 
lorlalţi ofiţeri superiori, No. 6, 

Acestor două întăritari cu zid —j 
iănătoare castrelor romane — ke e 
da trcia făentă din sanţ şi parapet 
put cu gun de nuele și pari. în h 
pentagonală avâud două porți: pă 
No. 7, numită poarta principală, î 
cu punte ce se ridica. a doua 
poaita pe care se aducea apă și pp 
se josea spre a se merge la 
No. 16. 

Intăvitura acsasia. desi mai rud 
fară era foarte hine apărată având 
bastioane, trei de formă  tniunghi 
si două rotutute, unul, prevăzut 
saaţ pentru mine, ficare din acesta 
-ăte zece tunuri. “Tot apărarea a 
mai avea o rordlulă mare. cu sapte 
nuri si uta nică cu două  tunui 
nooria pvincipală - pe laturea dea 
Vo retută cu cinci tunuri, iar pa 
ele N. E. una cu dotă tunuri pri 
si un san pentru mine No, 17, 

In spatele acestei întărituri nu 8 
nici o locninţă locul fiind lăsat 
pentru exerciţii, ca și cel din fafa 
alttel. 

Lecul pu cure au fost aceste trei 
tăvituri, vână astăzi poarță nume 
Cetăţuia si e în partea dE NE. ag 
“ului Nrăila. 

Acestor trei întărituri te urma 
patra. ce pleca chiar din mal D 
rei înconțurând pe cele de mai su 
tăriituea aceasta era făcută din şa 
parapet de pământ sprijinit pe ga 
rucle si pari. Fa avea o formă 





:) N. Tora : Istoria hRomârilor, ed, 9% 
ri Şti nc spune În pas. IS0 că Brăila a bd 
de Turci în timpu: lui Rudu Paisie, 

>) După Weigeleben : Prinz Friederkh 
v. C'oburg, Berlit 1550, la pag. 384 sp 
pându-se d» răshotul  Ruso-Austro-Tur, 
1791, ci Raiaua Brăilei avea pe seluntci 9 
cu câte 20—200 familii ficeare, 

3) Actele din , Kricgsarehiv“* secţia A 
&srat” din unii I7AS—-1791 special cele pi 
la raiaua Hotinului. 

A Cronica ononimă în Ed. Laurian şiă 
ne Spurie la paz, 107. vol. IV. „Intâi ac 
Turcii Breiieni şi Dărstoreni trecuse holu 
ei. care le iinear ţara dela început şi și 
deau Brăileni până la orașul Floci, pe 
sus si despre Iâmnic şi Buzău se întind 
în apa Buzăului de stăpânca pământul 
si nurse subasi prin sute şi Scaun pre 
tua variă de toate cele ce ecia din Di 
diimă de pc mosiile ţărei,.. iară Niceea 
via Doan în urna îrătânăsău având g 
și voc cu iootă înima (măzar că şi ud 
ca ta Turcii... că au adus poruncă tare 
leni şi la Nazăr de la împărăție ca săi 
stipânirea de nre pământul Țărei Rog 
si ţie numai până în hotarele cele Sf 
au ţinut cei de demult... 

5) Leben des Cruien Alex. Yasitovitse 
Rimnitzhai, Frankiurtu. Leipzig 1799, pi 
Inpta a avut loc ta LI. XI. 1789, 





să 


meulavă hevezulută si cra sSlrăbătută 
dou: porți ; una No, 9, numită a Pan 
irului şi alta No. 8 a apei. 

Pe această întăritură nu se aflau de 
i! două sanțuri pentru ruine, în partea 
NE. No. 17 

Auşii ocupând Prăilu în 1772 au pre- 
Mngit această întăritură până în apa 
hnurii făcându-i în partea despre Ga- 
hi și o redută. Prin prelungirea făcută 
& Ruşi în partea cle NI. se află poarta 
Glaţilor al cărui rari riclica malul prin 
ndul Gherghisun. 

"imprejurul acesioy întărituri, ce al- 
ăluian cetatea Brăilei, se întindeau ca- 
ke locuitorilor printre care se aila li 
Ho, 14 casa coimundantului  cetăţei. la 
Y, 15 a Nazirului, iat lu No. 15 maga- 
die cu provizii. 

Casele locuitorilor. ce formau orasul 
drăila, cereau asezate, ca în toate orasele 
vientele, în mod neregulat,  întreaul 
ss fiind străbătut de foarte puţine 
măzi. Cele mini multe case erau «lin 
bon. 

în timpul războiului tuia sus amintit, 
sa ridicat o uită întăritură a cincea--- 
bi din șanț și val de pământ sprijiuit 
& garil de uuinlu. cu menitea de a se 
mra și locuinţele locuitorilor, de un 
entuul atac Ruso-Austriie, 

Această ultimă  întăvitură, ce pleca 
asemenca din mulul Dunărei, avea 
forma semi cerculară prevăzută cu sapte 
bastioane votunda, fiecare cu câte cinci 
muri şi paisprezece redlute cu câte trei 
tunuri, 

Ultima apărare avea trei porți: prin 
No Îl, lingă care se afla și un san 
patru mine. se numea pcarta Panrdu- 
lui și ducea la varul cu acelaş nutne. 
k Cuptoare si la Udaia vizirului: $ a 
doua No. [2 punrta mare sau a deacu. 

































bi, ce ducea li Buzău şi la  himnic. 
pale firiuiisti si a treia No. li, poarta 


mă sau Maximeni, ce ducea la satul 
W acelas nurue 7). 


Pentru o nai bună orientare se poate 
pivi profilul după linia A. B. 

Urmele acestei întărituri se păstrează. 
pină ustăzi şi se numește chiar  sanţ 





ceeace pe turcește însonneuză întăritură. 
lu tiupul normal cetatea era apărată 

de 1500 ieniceri si 1000 cavalerişti. 
Astial se prezenta vestita cetate a Pră- 





UNIVERSUL, LITERAR. 617 


o avem în fig. II. care reprezintă atacul 
acesteia făcut de armatele rusesti în 
1828 Iunie 13. 

Atacul e pornit din 


partea dinspre 


E ia 
ra ati 


PLANUL CETAŢII BRAILA 


ilei juiprejutul câreiu sau purtat sân 
gerouse lupte în decursul stiipânirei tur- 
cesti între ereztini şi semi-lună, până ce 


$ E 


Apă 


Atacul cetăţii Brăila dat de Rusi la 15 lunie 182, 


toate cetăţile turceşti de pe rualul stânga 
al Dunărei au fost dărâmate în urma 
Păcei dela Adrianopol 1829. 

O vedere interesantă a cetăței Brăila 


Lalați, căutănd să fie luat pivotul ce- 


tăţei — citadela — nsezală pe dealul 
cetăţuia. 


In vedere uvem şi rualul drept a Du- 
nării, cu Măcinul si dealurile Dobrogei. 
Cetatea şi în această figuri apare [narte 


puternică şi demnă de a fi atucată de 
trupe sub comanda marelui Prinţ Mi- 
bail, care e atci al doilea călăreț cu 


suna întinsă spre a comanda atacul, ce 
nu reuși decât la IN Iunie 1828. 

Kupier.stihul e lucrat tu Nurenberg rle 
vătre Wunder. 


MIE. POPESCU 


15 Dela 1765 Odaia Vizirului u fost trecută sub 
administiaţia țarei si în schiinb plăta 
anual 17500 Piastri. Paşei, care cra comandantul 
cetăței. Acirul No. 332 din actete Hofhriegsrat pe 
anl 1791, su „Kriegsarchiv“, 


aceasta 


7) Planul acesta a fost întocmit de Căpitanul 
Majcr, 


de  Stut lohan Y. Vermatti, 





B18. — UNIVERSUL LITERAR 





c patiacen Hulepcur'că 





Inginer HENRI TILLMANN:: 


„Incercări asupra fenomenelor 
psihice anormale“ 


Asupra acţiunii subeonştientului. avetu 
v iîntraagă bibliotecă. D. Tillmann ne 
face un rezumat luminos al lucrărilor 
princivale, fără să tragă concluzii abra- 
cadabrante, ceeace arată că este un spi- 
vit ştiinţific. 

Noi nu re vom ocupu de spiritism și 
medium-uri, lucruri popularizate de căr- 
ţile lui Flummarion și prin Sic cogito ul 
Ii Hasdău. 

Desigur că subconştientul joacă un rol 
mare în viaţa de toate zilele. Când Hart- 
mann îl defineşte că este „divinul în 
Univers. având un rol preponderent în 
ienomenele vitale. conţinând esenţa vie- 
ţii, formind organismul si menţinându-l. 
fiind preducăterul fenomenelor psiholu- 
aice. izvorul intuiţici şi geniul creator 
al artei“ —- nu ne îndoim că exugerează. 
Un alt cugetăter banville afirmă că „fără 
inconştient. toate activitatea mintală ar 
fi un haos”: iar Schelling crede că „L- 
niversul este produsul activităţii incon- 
ştientului lui”. Fiecare crede câte cevu 
sau afirmă ciie ceva. în domeniul in- 
constientului, căruia se datoresc atăteu 
fenomene inexplicabile la prima vedare, 
invizibile dar care se văd, ijtupalpabile 
dar care există. Având de au face cu vo 
era incognitu, ipotezele sunt imtinite. 
iar cercetările dibue, neputându-ve baza 
pe documente sau pe elemente reale. 


Fste interesant de citut. ceeace cred 
lrei somităţi cu privire la elementele 


metapsihice. Cităm întâi pe Nbramowski: 
„Centrii nervosi în timpul activităţii lor 
sunt focare de energism specifice, încă 
vecunoscute. posedând propietatea. de 
acexcitu la diştanţă alţi centri nervosi. 
pe care îi întâlnesc în drumul lor: sau. 
maj precis. o gândire intensă are intot- 
deauna 0 reacțiune chimică în organis. 
mul subconstientului, producând în ne- 
diul nostru, prin această primă reac- 
(iune. o serie de <chimhbări moleculare, 
care se susciță în mod succesiv ura pe 
uta, și se tranenuit în urmă. întrun alt 
organism. care repetă schiu'barea primi- 
livă a, seriei, provocând în acelaş timp 
corelativu! său subiectiv. mai mult sau 
mai puţin schimbat”. 

Al doilea doctorul Maxwell. în lucra- 
rea sa Divinalia explică. în cele ce ur- 
mează. fencmenul telepatiei: „sub in- 
fuenţa uhei puternice emoţiuni. gâudi- 
rea căstipă o intensitate suficientă, pen- 
tru a putea lucra la distanţă. 

Avem deci motive de a crede că orice 
pândire ure un substrat material cores- 
punzător  rnişcărilor moleculare ale 
substanţei cerebrale si determină vibra- 
(iuni, pe care făcându-ne foate  rezar- 
vele, le putem compara cu undele hert- 
viene. 'Telepatiu poate găsi în aceste a- 
naiogii indicațiunea unei explicaţiuni 
fizice care în nici un caz nu pot atinge 
sau influenţa concepţiile actuale asupra 
felepatiei la distanţă. 

Al treilea, profesorul Charles Richet, 
explică aceste fenomene astfel în Metu- 
phsihica lui: 

„In jurul nostru sunt vibrații de ale 
eterului pe cari nu le simţim. Aceste vi.- 
braţii însă există. In sala asta unde vor- 
besc nu se aude nici un concert şi poate 





aţi fi ispitiţi a spune că acolo nu e mu- 
zică. Instalaţi pe masă un receptor de 
telefonie tără fir. de radiofonie, cu o 
pâlnie măritoare d voce și veţi auzi cu 
toţii concertul care se dă la Turnul Lit- 
tel. Prin urmare, e cu putinţă ca diu 
lucrurile din jurul nostru oricât de mi- 
uunate ar fi, să pornească vibrații. Noi 
nu pricepem vibraţiile acestea, pentrucă 
nu sunten» nici sensitivi, nici mediun- 
uri. Dar dacă un individ, înzestrat cn 
acea sensibilitate puuticulară. pe care ari 
numit-o cviptestesie misterioasă. şi neîn- 
țeleasă. ar fi de faţă, individul acesta. 
ar percepe vibraţiuni, măcar că ele suni 
nule pentru niultime. Imi va fi de ajuns, 
uşa dar, să fac aceste două prezupuneri, 
poate că hazardate, dar pe care expe- 
rienţa cea mai riguroasă  aprcape le 
cere: 1) că lucrurile și mişcările duu 
nastere unor anuniite vibraţiuni si 2) că 
aceste vibrații pot fi percepute «de fiinţe 
cu o sensibilitate rlaosehită. Astfel, cu 
toate că o mulţime de fapte noui. sunt 
încă anevoe de stabilit. vom fi dat un 
caracter stiințifie fenomenului părul ni- 
vaculos al criptestoziei'. 

Filozotu! Schellina a denumit mani- 
festaţiunile oculte „spiritul universal”: 
iar filosoful Bergson „elan vital”. 

lin aceste constatări se poate ajunge, 
care, la materilizarea spiritului? Desi- 
cur că nu. Ultimele descoperiri ale ra- 
dioactivităţii si a. proprietăţilor magne- 
lismului si a electricităţii ne pot explica. 
cel puţin teoretic, anumite manifestări 
ce se credeau pe veci necontrolabile. Dacă 
nu putem ajunge la concluzia tragică a 
lui Senecu: „Post mortem nihil est”, 
totuş nu suntem departe de a crede în 
vanteizmul stuicilor și al lui Spinoza. 

kste prețioasă concluzia d-lui inginer 
Tillmann, pe care ţineam a 0 reproduce, 
ca fiivd un rezultat al ultimilor cerce- 
tări : 

„Manifestările psihice de crdin supra- 
normal işi au origina în „inconstientul 
nostru. care le fapt ar trebui consirterul 
ca ur determinism biologie. având la 
bază 0 concepţie ! anatomo-fiziologiică, 
jiird localizat în mentalul nostru. Astfel 
privit inconstientul lucrează en totul în- 
dependent de cslelalte fncultăţi organice. 
biără îndoială că în producerea  feno- 
menilor suprasensibile, starea nevrotică 
îoacă un important rol. întrucât de ten- 
siunea acestei stări depinde gradul ma- 
nifestările lui. 

Aşi putea adăuga la această că alte- 
vuţia tunetiunilor cerebrale şi în genere 
'urburiările * psihologice contribuese în- 
îro largă măsură la relevarea lui. Prin 
aceasta nu înțeleg că inconstinetul ar fi 
0 nevroză, un ce patologic. ci îl socct 
că face parte din punct de vedere psihic 
din acea conștiință organică, din acel 
focar vroduacător de probleme ale vieţei 
și gândiri umane, a cărui funcțiune. desi 
independentă de fucultaţilă personale. 
totuși se resfiră pe un întreg câmp de 
"perațiuni ale organismului. producând 
un proces psihic greu de sistematizat, 
cu atât mai mult cu cât el nu lucrează 
în morl izolat pe unumit organ. lată dar 
puternicul rol ce-l joacă. inconstientul 
și studierea lui se impune in afară de 
câmpul psihic, din punct de vedere a- 
natomic cât şi fiziolcgic. La aceasta mai 
adaug: deși inconştientul rămâne in. 
conştient, noi totuşi suntem conştienţi 
de existenţa lui, care trebuia să-si aibă 
origina în mecanismul cerebral. 











Intrudevăr, ducă fenomenele de dd: 
blare ale eului sunt. precum um văzuți 
lucrarea de faţă, explicate prin „depei: 
+onalizare” (cazul Guy de Maupassauti 
dacă psihiatrii ca d-rul Sollier explit 
tuvburările gastrice ca fiind în soma, 
insensibilitata mai mult sau mai puii] 
desfăşurată rortecului cevehral, pulâil | 
da nastere la cunoscutele fenomen 
uutoscopie externă și internă și ne citeia 
ză exemple «le bolnavi cari au putut de] 
tevmina în med precis starea unor ani: 
mite organe interne bolnave, văzândule 
prin simţuri, nu cred totuşi că suntem. 
departe de a găsi inconstientului un r 
în sistemul de acțiuni paranormale ps - 
hismulni în legătură cu organismul i 
dividual. Deci trebuia să aibă. cum am 
afirmat mai sus. un corespondent ma 
ierial. Când acesta va fi dovedit și de 
terminat fiziologeste. inconstientul nu vă 
mai constitui o problen:ă a savanților 
iar fenomenele, chiar si cele suprasei 
sibile, îşi vor găsi exvlicaţivni în cadrul 
stiinţei pure. în acele schimbări mok: 
culare ale centrilor cerebrali de care de 
pinde această cutegorie de fenomene | 
sunt strâns legate de fapte psihologice, 

Să nădăiduim. dar, că geniul omului 
va parveni întro zi. să cunoască și si 
determine atările speciale fiziologice ah) 
creevului, pentru cu astfel să putem pi 
trunde în domeniul intim al fenomene: 
lov ce exercită acţini paranormale a 
supra materiei, producătoare de fenori 
mene psihice ce se manifestă cu total | 
excapţionul“. 














LON FUT 

O 
NOTE BIBLIOGRAFICE 
FOAIA TINERIMII. 


Divtre noile reviste upărute anul a: 
cesta. care-şi continuă cu eroism apt 
riția e si Revista „Fouiu Tinerimii”, ai 
cărui titlu, demonstrează încă odată ciie: 
sumt imițiatorii şi colaboratorii ei, şi de 
câte sacrilicii dezinteresate e capabilă ti. 
ncereţea .. | 

Revista aţare lunar” 
d-tui VI. Al. Donescu. 

Im No. $ (August c.) articolul de fond 
il semnează d. Octav Suliţiu, aducând 
o mcuă contribuţie şi idei noui. la che: 
tiunea atât de mult discutată anul tre 
cut, şi încă „en vogue” şi acum: „Nuia 
enerație”. 

Versurile sunt semnate de 
Sarim. un tâmăr poet începător, car 
premite. In restul numărului nuvela 
«d-lui Mihail Chirnoagă : „Um suflet”: » 
diferite reproduceri plastice dim opere 
pictorilor: P. Iorgulescu-lo:, N. Deh. 
vrancea-Dena, D. Ghiaţă şi Papatriandi 
iţi: poezia d-lui Fugen lemescu: „Pi: 
pusa“ ; „Fragment de scrisoare” proză 
ste Viorica Lăzărescu; diferite croniti, 
«ic, Deşi scrisă numai de tineret, rev, 
ta şi ca format şi prin conţinut se pi] 
zintă bine şi interesează. 

li dorim drum bun și viaţă luugă, 


sub conducerea 


d, Aulz] 


SCRIO. 



















TEATRUL NAŢIONAL 


AUDIA DE ALR". de ALO. 
odoreanu și Adrian Maniu. 


dec important pentru criticii lite- 
; specificul etuic prim busmele ro- 
4. 

fară îndoială, în basmele romă- 
a cotuontră de imuginuţie. «le poe- 
le material literar, pe care să-l 
e cu taleut seriitorii. Când se ma- 
i devoțiunea seriitarilor faţă de 
wpulară. apar udmiribile upere Li- 
„De pildă „Lltodia de aur” ca lite- 
uri frumoase, limbă literară ad- 
li și spor de binecuvântat idea. 


fe nevee «dle idealist. Peste vruls- 
unală a zilelor noastre, revărsurea 
ki dMamatizate — cu Joruri si cu 
Uli cu iesteme şi cu biruinţa în- 
itilor, cari visează, cu versuri si 
— se răsfoţă înbietoare ce ultă 
STĂ, 

ah. că povestea „„lodiei ce aur” în 


D. P. GUSTI 












incacdrată întru  tolut 
multe ori ri- 


să tu fie 
nţeiur, de cele mai 
ie scenei, la aduce însă un suflu 
zezine, adieri de năzuinţi si adu- 
ai ales freamătul poeziei. 

ateu, se cuvire Să fin TEeCUuOscă- 
kentaţilu” poeţi AL. Teodoreanu și 
Maniu. dar si auturităţii adânc 
toare a directorului teatrului. d. 
dehreanu, că îngrijeşte să aducă 
i și mânuchiuri de flori. încâu. 


+ 





se de cun ar fi putut să aibă 
l mai bună şi Tuai impresiunarită 
se, Să inurijească direcţiile 
ui și de scenă. ca actorii să stie 
i versurile, să nu le mai gâtu- 


(NIVERSUCE TITERAR. — 619 








iască, să nu le mai frângă întrun fel 
de nătingi obstacolg «de respiraţie. si 
nu nai uite ce spun. ca țârcovnicii, în- 
croweniți de ritm si rimă. 


Relevărmu însă excepţiile ul-lor Sărhu. 
si Finiesteanu. 

Decorul de feeria. 

D. Gustyv are solicitucdiue  nedesniiti- 


ită pentiu umctivele de artă naţională. 


B. CICROPIDI, 
+ 


TEATRUL VENTURA 


„ÎL. UPII DE ARAMĂ”, de Adrian 
Maniu, în regia d-lui Victor Lon 
Popa 


Cevace desăvârşegte evenimentul des. 
chiderii unui teatru Ventura în Roma: 
nia e preferurea ca piesă inaugurală ui 


bal 


D-ra MARIOARA VENTURA 


unei lucrări oriaiuule de strălucită ins- 
pirație şi de masivă construcţie şi mai e 
captarea  împunătoarelar puteri  crea- 
toare, risipite până acum în întrepriii- 
deri de proporţii insuficiente. ale d-lui 
Victor Iom Poru. 

Inspirația autorului e un foc pe cul- 
me. In lumina piroectată departe, bietele 
tragedii ale inşilor se ivese mărunte, de: 
ivorii, desconsiderabile, faţă de văltoa- 
rea cea mare, fuță de trupedia colec- 
tivă, N'are dram de greutate tragedia u- 
n; vieţi jentfite. Ci sguduitoare e prăbu- 
sirea obştească, cu vuet prelung în vremi 
si în sume, Temei de tragedie udusă la 
vanmă e şi capturarea prin vicleșug a 
lui Liongiimus si apoi uciderea lui săvâi- 
silă de donmiţa căreea se piesupune 1n- 
tuşi, că sălbatecia îi preface iubirea in 
„devărată forţă elementară, E si moat- 
ica venită odată au victoria. învăţăturii 
iui, a bătrânului apostol crestin, în groa- 
ia sclavilor de răsboi. E și sinuciderea 
de pe meterezele cetăţii, unde cu neit- 
uduplecată voinţă de a nu se inchina cu- 
ceritoruiui, doiuniţa işi oferă. pieptul să- 
zeţilor dusniamne. E. dacă vreţi, fiecare 
voment al deslănţuirilor din „Lupii de 
aramă“. Dan inspiraţia de mare iluminat 
“ d-lui Adrian Maniu răsbeşte dincolo de 
ceasuri, cuprinzând apoci, dimealo de inşi, 
cuprinzând obștii, Prinderea lui Longi- 
nus 6 un €crâmpei fugar din recitativul 
piesei, e atât cât trebuie să afli, că ochi:, 
sageata şi inclul dommiţei au ispitit pe 
căpitănia oștilor dușmane. Tragedii 
crestinismului e o replică pusă tocmai 
iu Clipa cânmul înwiăţătura cea mure cu- 


ceveşte : ..xccate-ţi hoitui, să nu se imn 
pută“, spune paznicul robilor, când a: 
postolul mcare cu nimb de stele pe îrun- 
ie. lubivea donwmiţii e o serpuire de vers 
fuvrisată însesizabil întrun docot de pu- 
timi : „de ce-ai murit asa curânul?” îs- 
hucneşte o clipă dommniţa, la căpătâiul 
iui Longimus şi mai târziu: ună doare 
lacrima strivită de pleoapa împăratu- 
ui”, lacrinra penthu trimisul prins și 
ucis de dommiţă. Toate răseolirile și pră- 
busirile acestea sufletesti ale inşilor suni 
insă episodice, Episcadele inevitabile in 
prăvălirile de ncroade şi de tronuri. D. 
Adrian Maniu le reţine zi le înfăţişează 
cu atare, lăsând apoi să se năpustiască 
ivigedia cea mare, irngedia cu ecou în 
veacuri, tragedia unui popor. 

Tără imdotală, o temă atât de cuteziă- 
toare a fi fost sontită infrâmgerii fări 
sprijinul unor strălucite putinţe de rea. 
zare, D. Mamiu a făcut dovada că le 
stăpâneşte, Desnodănmimtele cari închee 
frecare tablou. deşi legate piriniro linie 
greu de urmărit. bu uneori întreruptă, 
»umt îmsiruite intro progresie de o is- 
tețime yosibilă numai unui autor pă- 
truns în toate intimităţile construcțiilor 
de teatru. Apoi vestmântul, — aceastu 
fuscinatoare impleiive de senin si fur- 
tună, de lumină şi de sumbru, — faca 
parte dim zestrea de miliurdur a poelu- 
lui Maniu, 

E i 


D-ra Ventura și d, Victor Ion Popa au 
intervenit utât de uuult, încât autor, in: 
lenretă şi regisor par să formeze un 
cere dimir'o bucată. care nu lasă putin- 
“a să dibueşti punctul imiţial ul izbânzi. 
E. cuceritoare poezia avântată a poetului, 
seu muzica fermecată a glasului înper. 
pietei? Unde e furtuna : îm textul fră- 
riâmtat din răscoliri sufletești al auto- 
vului, ori în deslămţuirea de patimi a 
artistei ? Și cine râmdueste grupurile şi 
ia mişcă atât de plastic, atât de ini 
yItsionamt. ca adevărate Jagini de îs. 
tomvie reînsufleţită : autorul, sau. regiso- 
ruj ? 

Nu trebuie nitute contribuţiile, de » 
inspirație şi realizare atât de proaspete, 
ule commozitorului Subin Drăcoi și pic- 
torului Demian. 

C. MICIORA 





(20, — UNIVERSUL LITERAR 








D-nii Lon Focsăneanu şi lon Al. Bran 
j.emeny an venit la redacţie să ne zică 
„bună ziua” și să ne dea numărul din 
revista „RITMURI . 

Pe d. Yocsuneanu atunci lam cunos- 
cut. Si nici nam mai citit de d-sa. [E 
lânăr de ultfel. Foarte tânăr. Pe d. lon 
Al. Bran l.ermeny il cunoastem de mult 
“din scris. A făcut ziaristică şi e dintro 
veche familie de cărturari ardeleni. 

O ravistă nouă în Ardeal e-o0 binefa- 
cere şi în acelaş timp in semu bun. 

E binefacere, fiindcă scriitorii își 
strâng răndurile, ca să răspândească în 
lumea roiminească, cele mai proaspete 
creaţii literare. 

[un semn bun. căci în vremea dia 
urmă, publicistica românească în îr- 
teal cam pălise. i 

De aceea. salutăm cu toată prietenia 
„Ritmurile“* de la Braşov. Le dorim 
trăînicie, ca să-şi fixeze şi cadrul şi să-si 
orânduiască toate imbunătăţirile. de cara 
au nevoe, ca să răsvundă rostului, pra- 
priu unei reviste cu individualitatea ei. 


FLORICALE DIN JURUL COHALMU- 
LUI, asa e intitulat un volum dle poezii 
populare «lin Ardeal, culese ce (Gheorghe 
Cernea. In prefaţă, d. Cernea. — tânăr 
fost învăţător în com. Palos, jud. Târ- 
vava Mare. serie că din frageda-i copi- 
lărie a avut deosebită plăcere să aduna 
poezii populare 

l-a plăcut şi a adunat. A făcul dezi- 
zur un serviciu, de cate se vor foiosi 
învățații folkloristi. Dar d. G. Cernea a 
făcut um serviciu nai inedit, comuni: 
când cântece populare ilintr'o regiune 
românească, în care gruiul şi sufletul 
românesc sau păstrat fără alterare și 
cu pitorescul prupriu regiunii. 

Citămn un cântec din com, Paloș: 


Cinesn "mceput horile. 

Aîbd ochi ca zorile, 

Şi futa ca Țlorile. N 
Căci hocile-s stimpărare, 

Lan onul cu supărare. 

Cici şi eu când mă supăr 

Cu horile ta stâmpăr. 


Intâmplător ne-a căzut în mâni re- 
vista ADAM, condusă de «d. 1. IL.udo. 

Amintiri coiegiale ne-au impins să cer- 
cetăm mai de aproape stăruința d-lui 
ludo cu revista d-sale. care reprezintă 
miscarea -ulturală evreească tânără. 

Pe d. L.udo lam cunoscut la Iasi. am 
coluborat la acelas ziar. Aducea totdeau- 
nu lucruri interesante in articole şi ov 
notă, de scântector umor în polemici. 
Ne-a împrietenit latura neexclusivismu- 
lui, i.) po ța 

Pevista Adam” aduce interesante imu- 
nifestări literare în româneşte, ale suile- 
iului evreesc, 


TINERIMEA ROMÂNĂ. bătrână sccie- 
fute condusă cu tenacitate pildincă, va 
ti curanal în zor de muncă. 

In cursul lunei Octombrie se ţin în 
bucurasti, coneursuriie „Tinerimei“. 
ilevi si eleve din tot cuprinsul ţării vor 
veni să scrie la olaltă, să se cunoască 
şi să se îinprietenească. A fost o vreme, 
'ând râvna de muncă în licee, la istorie 





si limbi română. ere intensificată de 
ecneursurile „Tinerimei”. Cei cari sau 
distins la coneursurile acestei societăţi, 
au însemnat apoi cu numele Ice în cu- 
prinsul cercetărilor istorice şi literare. 
B. C. 
+ 
ŞI TOTUŞI cineva e uemulţămit: prea 
mă ocup, uneori. de necunoscuţi... și- 
poale, de amici personali... 
Răspuna: mă conformez liniei de con- 


duită pe care mi-am fixat-o: fără să 
trec peste literatura în sensul de artă, 


mă interesează în mod egal si literatura 
propriu-zisă, fără să pierd din vedere şi 


. faptele de interes pur cultural. Acensta 


— pedeoparte. 

Pe de alia: nu pot pierde din vedere 
interesul românesc: Iată din ca cauză 
nu pot neglija nimic din tot ceeace stă 
la intersecţiubea interese. lin căi în Jo- 
sul pasinei stă semnătura unui nume 
eurapean Sau a unui. unii învățătoras 
de sut, : 


PRIETENI. Cât despre cealaltă, acu- 
zaţie vom tiposla: o dacaş avea alăti 


prieteni =: as fi tăvă îndoială. un om 
prea fericit. Daci însă prieteniu este 


aici înțeleasă în sensul pctrivelii dle în:- 


tevese literare, culturale ete. — atunei 
ptimese acuzaţia cu mândrie, 

Să nu se uite însă un lucru: destui 
dintre acesti prieteni îmi sânt cenuplet 


tecunoscuţi. 

Si al doilea: că la pi chiar — ori ce. 
câătecri am găsit abateri dela liniile de 
conducere de mai sus — am aruncat 
măsura prieteniei comune — şi le-ani 
spus, fără ocol. tot ce-mi dicta sufletul. 

„Se +n zice: tot, din prietenie. Da. dar 
dintr'o prietenie care stie să-şi dojeneas- 
că tocmai ca să aibă ce lăuda. 

|. tot ce puteam răspunde. 


O NOTA BUNA 
Cuntan — această 





merită d-na Maria 
credincioasă cântă- 
veață a fericitelor vremi semănăloriste 
care mi bine de 30 de ani — ne-a 
cultivat cu măostria versului său. Sen. 
timentul de duioşie care o caracterizează 
— deastădată capătă o valență maximă. 
„Cântecul de seară” pe care-l oferă ti- 
nerilor colaboratori și. poate. mai tine- 
rilor scriitori, este sfâşieter le duios: 
ne mișcă până la lacrămvi apropierea u- 
cestui „etern gol“, căruia poeta îi cere 
a unui iubit din alte vremuri: 








Cuprinde=mă bldud şi domol, 
Ni.mi stinge făclia. 


Să nu vii cu sturium. să rii 
Cu aripi uşoare, 

Sadormi ndzuințe pustii 

Și lot ce mă doare... 


Un singur regret are poeta: acela ue 
a nu fi ajuns „sus“. 


„Pe culmea risată 
şi julea pentru „iubirea edulată” 
cure su dus. 


Mişcătoare în deosebi ultimile strofe: 


Eternule yo ună "nfiur 
Pundndu-ti în fată: 

Chin, sbucium, nădejie și dor. 
Năralnica vieaţa. 


Si totuşi ce qpreu ue urniiu 
Din chinuri — deşarie — 





Hicruule qol te doru 
Departe — departe. 


Nu ne putem stăpâni 0 remarcă; 
za d-nei Cuntun se află desigur 
vădit progres. 


PROBLEMA CARȚII este liscuiii 
„Adevărul literar” (457) de cunoscuti) 
pe drept apreciatul prozator di 
Petrescu 

lată câteva spicuiri: 

Autori cari — după răsboiu —.u 
tins un tiraj necunoscut la vui:ii 
breanu' M. Sadoveanu“ TF. Arahai 
Yocdcreanu” : la care noi vom ali 
Cezar Petrescu, Daniian Stănoiu. 

„Criza s2 resimte mai ales peuta 
cepători şi pentru volumele «de se 

Si mai adlăceăm: si pentru to 
de critică literară 

Vinovaţii : 

„Vina. iniţială, aci, o poartă 
cari nu ştiu să comercializeze cit 
Publicitatea este ahsentă.... 

„4 dorin vină 0 poartă  Iibrai 
nure parte needucaţi, cu un je 
improvizat... 

Şi totuşi lucrurile sânt pe cale dk 
dreptare : ni se dă exempiul mr: 
rii mai din hucuresti: ni se și 
despre o „gazetă literară săpfănir 


„care să ţină un permanent 
între edutori, scriitori,  librari îi 
tori” — în fine de o „șevulă de 


nici-librari, care va pregăli un per 
mai wriceput, specializat... care, 
doială. va da altă viaţă librăriilor şi 
triuelor”, 

Cât despre cetituri — co multă 
tate —. recunoaşte d. Cezar Petrese: 
aceştia... îi creiază. în afară de in 
intericară, abhmuxferă de curiozitate i 
telcctuală prepălite încă depe hi 
scoalei de profesori si biblioteci”. 

Uitima chestiune diseutati este 
a bibliotecilor populare în lecturi 
care ni se spure: 

„Nu comitete si cormiţii si nu m 
care dispar fără urmă Vor rezulta 
blema. ci nunui înființarea acest 
loteci. Prin, etc, Sintul ajută edi 
cumpărănul un stok de velune qi 
indirect pe scriitori, scutinulu-i de 
ţia penibilă de a cerşi o pramanăb 
nisterul Artelor sau la celelalte 
tere —- dându-le posibilitatea Sei 
tige existenţa prin profesiunea 
carte“. 

Aplaudăm toate părerile ue ni 





din toată inirna. 
IN LEGĂTURĂ cu oul 
pazetă literară a editurilor 


sinzur lucru: garanţia absolută ș 
conducător priceput care să linţ 
itor cunoscut și om de gust - 
și spirit independent. Numai in 

condițiuni — credem — gazeta n 
apare și va ajunge să fie fokăl 
succes. Alifel: ne vom vedea sili 
înregizlră m decesul pramatur. 

E o simplă părere — care tar 
luată în serios de donmii erlitori 
oricât do senerosi vor fi deveniti 
uoaptz — nu vor face gresoula A 
inndurile în buzunarele orieui.. 

Nu de alta. dar la pierderea a 
înregistra si uceea a cetitoriir.: 
vor vedoa traşi pe sfoară, ca ia 


OT1... 





Lă 
ia Guiiry dejuna întrun vestau- 
duyant și foarte srump. Cârul ceru 
11 aduse nota wave era ercesii 
sută, 
si prulestă : 
"in? Eu, trebue să plătesc ușa de 
i 
Inc cine sunteți d-rs.? 
mă cunoşti? 
iu, domnule ! 
Pi suntem. colegi, rom aceiaş me- 
"0 şi d-ta, 
n? Atunci e ultceva | 
„reducere de 7ă la sută. 
mire patronul  vestaurantului si 
hâşi până la uşe şi îl întrebă cu- 


Vă fu- 


Mi rog, eşti bun Sitani spui pe yes- 
a ţii d-ta? 

dr eu nu cu nici un restaurant? 
Par mai spus d-le că suntem. e 
Lă 


ln Si ucr și d-ta fură banii 
ne! 


eiirta o tragedie în versuri, In tim- 
mei repetiții, autorul dădea îndi- 
ini interpret : 

pd ce spui tiradae asta faci 
Mare! Ştii de e trebue să [ari 
Îi mare ? 

= Pentru ca să aibă timpu să plece 
Wii cari au plictisit! răspunse 


iei 
Y 


* 


inut francez, de mare taleul, dur 
Mi: față și foarte urăt, pleda în- 
tprotes de divorț, Dus de pleduu- 
1, mailrate fără săsşi dea seuma, 
sil clizutei sale, Vita chiar regua 
d couveniență şi de căteva ori pre- 
ij trebui să-l readucă la realitate. 
deal rosti această frază foart» 
permis ericui să fie uvit. Dar sunt 
ii ce trebuesc respectate. D. AX. a 
peste cle. Nu cred că există om 
wil decdt dasa*, 

pal use prezidentul“, le uiţ 
Vincepura să râdă și avocutul imui 


“ind ere numai Prinț de Gulles, 
Eduard VII se duse la Paris, în- 
ji! de Carol Bevesford. Intr'o seară 
da feulru, se luară la ceartă cu 
iar bea, rare fusese obraznic, Lu 
sui numaidecăt şi ceru celor trei 
lnți să-şi spună numele. Deşi nu 
nimic vinovat, viitorul rege pres 
Ip păstreze  înccnguito.  Deaceca 
dutechea prietenului său: 

i bre nuantele tău. Găseşte-ţi tu 


ind reprezentantul autorităței îi 
[se legitimeze, moștenitorul (ru- 
munță : „Cerol Beresford”, 

btu?" urmă agentul. adresădndu. 
tului prințului, 

i! de Gallps”, răspunse acesta, 


UNIVERSUL. LITERAR. 


62| 

















- MOARTEA REGISORULUI 
PALE LENI 


Aflăm din Hollywood că marele regi- 
so german, Paul Leni stabilit de câțiva 
„ani în Statele Unite, a murit în urma 
une: infecţii a santelui, 


UN CONCERT INTRO 
TERĂ 


PES- 


Maestru! Pietro Maseagni, compozitorul 
„Cavalleriei Husticane' a dirijat mai zile- 
le trecute un concert unic in.felul său, 
înttucât acesta a avut loc intro peşteră 
din Pcstumia. în Italia. la 500 de metri 
sut păinăut. 

Orchestra municipală din Triest, cotu- 
pusă din 120 de persoane, a concertat 
într'o peşteră subterană imensă, al cărei 
unic decor era acela ul fantasticelor coni- 
binaţii ale stalactitelor si stalucmitelor. 
A fost o reprezentaţie ca din basine, fe- 
eria fiind realizată si cu ajutorul a că- 
torva. mii de becuri electrice. 

Grota cea mare din Postumia este atât 
de mare incât la. concertul lui Mascagni 
au încăput 20.000) de persoane. Cavarni 
transformată în sală de ccncert are o 
lungime de îi jarzi. e lată de 120 si 
înaltă de 91 de yarzi. 

Se apune că acustica pereţilur giutni 
a fost desăvârșită, dliunl un ton pur si 
cristalin, 


CEL MAL TICALOS OM DIN LONDRA 

„Acesta e intr'ailevăr cel mai mare 
ticălos din L.ouudra” declară ucum câte- 
va zile ui: detectiv englez în cursul de- 
poziţii ce o făceau cu privire lu un anu- 
me ltdgar Manning. Acesta apărea, îiu- 
pbreună cu bucătarul de pe un vapor. 
un intendent de pe acelaș vapor și cu 
Dora Lippack. o femee măritată, în faţa 
tribuanlului St. Anne, spre a răspunde 
de o acuzaţie de furt. Detectivul a fă- 
cut iripresionanită descriere a trecutului 
principalului delicvent, Manning, Astfel 
sa dovedit că acesta era un faimos tra- 
jicant., de droguri și fusese pentru pri. 
ma dală- condamnat în 1920 la şase luni 
de zile puscărie pentru că săvârşise o 
agresiune însoţită je răniri grave. A fost 
liberat în lunie 1121 şi în Aprilie 192? 
era din nou condamnat la şase luni în- 
chisoare, de data aceasta fiindcă, la o 
percheziție, sa găsit asupra lui cocaină 
si opiu. În Iulie 1922 a fostdin nou con- 
damnat pentru o vină identică la 12 
luni închisoare, 

In 1993 un oma murit fiind intoxicat 
de droguri și după toate probabilitățile 
Manning le furnizase. EL a fost găsit 
în acelas un în casa unei grecoaice care 
a fost în urmă deportală deoarece era 
amestecată în traficul .cu stupefiante. 
in acelaş an o femee u murit fiind o0- 
Tvăvită cu cocaină și sa dovedit că u- 
ceasta îi fusese procurată de Manning. . 
După cum se vede cazierul acestui aven- 
turicr londonez € dintre cele mai ho- 
2ate, ceince indreptăţeste calificativul «de 
mai sus. 


caricatura zilei 


TOT AIA E 





Unde duc? 
cretar de stal.,. 
— Păi îl cheamă Ignat? 
— Nu, Mitică ! Dar... e tot aia!... 


LOGICA 


= la... 


domnul subse- 





COPILUL, — ţi trebue dinţi de 
ci să poţi mâncu asemenea hunătăţi., 


MOTIV SERIUS 


Au 





IA: Dacă nu poţi să știi când ne ci- 
sătorim, pentru ce-mi ceri mâna ? 
EI: fiindcă speram să mi-o refuzi... 
(Dimanche ilustre) 


E PRI IRI CORD PoE Nat E ap MERE 


UNIVERSUL TITERAR 


022. — 


CULEGĂTORII DE STELE CĂZĂTOARE 


Dela fereastra lui, uric. în fiecare 
seară privea nemărginirile cerului, as- 
isptăind să vadă ploaia de artificii, jocul 
nebun de rachete. pulberea măruniă și 
impalpabilă care umple aerul și nu cade 
nicăireu, firele de beteală care se urzesc 


ce o mreujă și apoi se desfac: şi ochii! 


lui se umpleau de visuri și sufletul lu; 
vesnie avâmtat se umplea de o melan- 
colie fără margini. vrând să scae şi el 
și să se amestece mai curând în oceanul 
acala luminos, spre care râvnea de atâta 
creme, 

I'şoară ca 0 estoaupă, seara întunecu 
vârfurile coțacilat, deslega umbrele din 
ramuri si le împrăștia pe drumuri, şter- 
ga contururile florilor, amesteca lao- 
lată. culorile, Sus, întăile licăriri sfioase 
se arătau, Imare şi orbitor luceafărul o- 
pămea, scânteetoare constelaţiile îşi ară- 
tau punctele lor de foc obisnuit, imens 
serpuitorul drum al robilor se strecura 
printre norodu! de sori, de juceferi și de 
stele, brăzdând tăria şi apoi după cois 
mari şi scăpărătcare, sfioase se arătat 
şi cele mai mici, şi cele mai mărunte și 
toată pulberea de diamant a celor da- 
ubia văzute și tot praful stelar a celur 
deabia bănuite. Prăpăstii negre. de ca- 
tifea, oceane de înlunerec. pustiuri de 
cerneală se zăgrăvianu totuşi pe alu- 
curi, nemărginitele depărtări ce se în- 
timideau dela planetă la plauetă, ori dei 
stea !a stea, căseau enigmatice şi oarba, 
se afirmau stfidătoare voinţelor ce sar 
fi incumetut măcar să străbată atăta 
drum, Virgine de viaţă încă şi străine de 
îsricire uri de nefericire, i 

Tăcut se cumpănia universul cu miile.i 
de astre deasupra căsuţei lui, tot mai 
alb şi mai licăvitor se arăta drumul 
rubilor dealungul căruia, în fiecare noapi- 
te, se însiră parcă şi merge spe un je! 
necunoscut, spre celălalt capăt al lunii, 
un şirag de miliarde de pelerini cu. iă- 
cliile amine, și iată că întrun tâu- 
ziu şi feeria pe care o aştepta el cu 
atâta nerăbdare, ploaia de artificii mul- 
licosore, jocul nehun de vachete pe catre 
îl schimbă imtre ele bătrânele planete, 
incejea să brăzdeze tăria... 

Ca un preludiu sau ca picurii răzleți 
de țioaie când trece un nour gonit da 
tuvtună, în întunerecul albastru alba fui- 
guire începeau, Vii, scâmteile aprinse ale 
atâtor sfărămături, ca un. roiu de al: 
bine de aur îmyrejurul stupului de foc 
al scarelui, primdeau să rotească. Unele 
se desprindeau parcă, luate din cine ştir 
c& vânt car străbate acele înnălțimi ne- 
bănuite; şi răzlețe de roiu, tremurau 0 
clipă, se făcenu albastre, se fărâmau în 
pulbere violetă și apoi dispăreau. Amele, 
ca nişte seminţe de diamant aruncate 
min voinţa şi ştizea cuiva, se apropiau 
tremurătoare la un loc, păreau că odrăs- 
k:sc un mănunchiu de viorele si disp 
teau la rândul lor. Viu înnălţimile s€ 
duaninau o clipă, străluciri de ape ca pe 
luciul unei: mătase albastre treceau și 
universul nepăsător de risipa asta de 
vestemate uruncate cu atâta dărnicie, 
se schimba. la faţă, pălea, îşi stingea 
din loc îm loc înflăcăratele faruri şi da- 
venea incetul cu încetul uriașul cloput 
de sticlă anonim, ce stă deasuțira cape- 
telor noastre și își ascunde tainele cât 
(ine ziua, 





PAGINI UITATE 


lu unele seri de August însă, vaga- 
hbondele jumini ce brăzdează cerut pi 
vreau că se immulţesc si plinsul acela de 
foc, al cine stie cărei dureri uriase, a- 
mestecâmdu-şi lacrimile. cădea vureă tot 
măi aproape de pământ. Inima lui Enric 
insă îşi avea şi ea lacrimile ei și în tirnp 
ca universul îsi plângea plinul lui «le 
lacrimi, ed şi le plângea pe ale lui, sălul 
de puterea asta nevăzută ce-l ţinea în- 
cătusat pe pământ, în timp ce privirile 
ui puteau să facă oenlul lumii. 

O misamtrapie ciudată îl făcu să se 
răviețească de toţi și să trăiască pe sDco- 
teala propriului lui suflet. Cywedea. că 
erau îndeajuns comorile pe care le adu- 
nase în el, pentru ca să poată trăi pe 
soccleala lor. Viaţa cărților însă e nioar- 
tă, suflul ce-a palpitat în literite nc- 
gre care au fost sorise întrun nomenni 
de inspiraţie, e ca o adiere. ce-ar trece 
intâiu peste un nrormânt, pănă să a- 
jungă la tine. 

Visurile tcate ce le-au cristal:zar muirii 
poeţi. au fost stropite de lacrimi, gându- 
rilo Tauri ce-au chimuit. mintea cugetă: 
icrilor, au lăsat dâre de sânge şii căâu 
“acele de dragoste nu sunt deajuns ca 
să liniştească tumultui răului ros, cure 
slezrgă fără astânmpăr în noi, FĂ în3ă nu 
vedea acestea şi urmând să trăiască siu- 
gur, cum mu mai putea să sufere oa- 
menii, dela o vreme nu mai putu să su- 


fere nic: pământul... 


Trumeasu natură ce se preschimbă 
vesnic, bogată în decoruri şi în privu- 
şti, pe care cei patru mari pictori care 
se chiamă anotimpurile, vin pe rând so 
zigrăvească cu penelele lor înmmuiate în 
aur şi purpură, în lumină si întumerec, 
ci nu-i anai sțumea nimie, O ură înipo» 
triva caâniluelii acestea veșnice, care 
Puse acelas verde pe copnci prinăvăra 
și amestecă acelaș albastru spălăcii în 
fundul izvoarelor, îi umplea inima și-l 
tăcea să-şi oblonească fereastra câ ţinea 
ziva, Noaptea formele se pierdeau şi 
marginea realului mu păi putea să-i n- 
"alu până unde poate merge, Nonplea el 
devimea un fel de locuitor universal, uri 
fel de fiinţă vagabondă prin lumi as- 
vale, un suflet ce nu astepta decât mma- 
rele suflu al morţi ca să se desrobeasră 
şi să-şi poată lua drumul ca un fii în 
nemărginire, 

Dela fereastra lui, el nu vedeă ce nis- 
ierioase forme luase copacii în grădini, 
nu simţea ce puternic miroseau florile 
improspătate de rauă, mu aruuta o pri- 


_vire miseătorului covor ce-l fac umbrele 


pe drumuri ca să păsească misterios! 
pas al fiinţelor aeriane cu care lezen- 
de!'e au împoporat lumea. Dincolo de 
vârful copacilor era scăparea, diteo!v de 
mireasma florilor era hodima, mai de- 
"arte de marginea orizontului era des- 
robirea, Si in liniștea aceea în care ni 
visu cu cupul răzemat de fereastră. do- 
odată, din inălțimile țăriei, un fulg lumt- 
nus se desfăcu, străbătu vertiginos spa- 
țiui, se mini din ce în ce și apoi ca un 
buctiet, căruia îi tai aţa ce-l leagă, se 
desfăcu îmt”o ptcaie de flori viorii care 
căzură cu sgomot peste prădina, umle 
sta pe gânduri visătorul, 

Viu crengile arborilor se miscară, ul 
“usuT serios porni, câteva păsări dez- 
repiate din somn îşi întinseră aripele 























































ele D. ANGHEL 


târâmăâna armonia uinbrelor și apă 
tul se linisti din mou. Copacii tă 
reluâmdu-gi somnul întrerup, pis 
lăcurvă câteva. ocoluri si reveniri a 
florite amirosiră şi mai tare. Imp 
natură își încrememi din nou sari 
contururi e orizont, ca și cum 
nu Sar fi petrecut și mar fi vai 
case străin din cine știe ce depăţ 
misondabile să povestească de aha 
de alte întâmplări, de altă viaţă, 
<ăitoare, natura îşi reluă somnul, d 
cum cerul Mar fi rămas vădur 
asiru de foc, poate, ca și cum o 
mată nar fi căzut din uriașa SAlDĂ 
vuartă la. gât universul, 

Enric alergă insă şi în locul adi 
im de foc, află niste simple seorii d 
încă, vreo câteva pietre sfărămat 
va Diete şi infirme ţămdăvi- de astru 
tre, secrii cari ţăndări, jentru dă 
erau totuş bucăţi de cer căzute p 
ant. Visul lui se înfiripa și prind 
sfârşit, fiinţu, Mânele lui pipăau fă 
tarile acestea de univers, iar bd! 
care era făcut, prinse să vibreze & 
odată la atimgerea acestor fărămitu 
uite de aiurea. ca şi cum și-ar fi ai 
minte că făcuse și al parte vâna 
ali tărânu si că poate miliaru 
wrăbătuse o altă orhită, robul an 
jurul cine ştie cărui scare, profi: 

cum în cenușă și împrăștiat in 
muărgimive. 

Şi mai străin şi răzlețit de lume 
de atunci cu bizara lui comoară pă 
cată de tiniwp si apoi, într'o zi, dis 
cu  desiivârsire, lmigrmatică ii 
casa cu ohloanete şi uşile zăvorite, pr 
ce, într'o dimineaţă, îmbătrânit si pu 
tând ca o lumină lunară pe faţă, apă 
ducând, spre mirarea vecinilor, pa 
nesfârşit de bolovani, de pietroaie 
inate formele si in toate culorile 

Visul lui prinsese acu o Imi 
incepuse a se concretiza. Nepulim 
urce la cer, după cun îl iubii tai 
dor născut îniiânsul, hotări să inli 
iască cerul pe pământ, Din mate 
aresta căzut dim toate astrale și adu 
vretutinteni, visa să-și ilurem oa 
să-și inale o tebaidă cu xfărânitu 
univers, să-și clădească o citadeli ENE 
vanoliţi, un mausoleu phinear îns 
să se izoleze şi să se imgroae a 
faton sub o piramidă. i 

Un singur lucru însă îl abătu d 

ha care îl zovia să-si înfăptuiazeă 
in mebumnia lui și una pentru Inte 
pământesc, se gândi cam ar fie 
voată clădi însă tot materialul ze 
fără a-l cimemta, 
„Și atunci, cu o Tăbdare neied 
zicându-și că atracţia vmoleculari i 
litura usor şi piedica aceasta 
una câte uma. să slefuiască tona pen 
ct excedemtu! aecsta planetar căzu ş 
nenorocirea dui pe pământ. 

Casă nu a ridicat. căci o viață 
nească Du ar fi fost îndeajuns pad 
înfăptui um asemenea vis fantaali 
cartea l-a găsit îmlre sfărâmăluri 
ie astre, împrejurul căncra. vântul 
cându-se, jura de ici-coto pulbere 
u atâtor universuri dispărute, 
























































(are e ucaastă frumusețe, de după clipi 
în urmă, ce sar zice ccobrătă din (ehe- 
pi? De unde lunecă coate — si fotilea- 
ma pregătită — cu um văl divin? Aceste 
tre au aerul acum că at putea să dos- 
jmiască a lozineă strălucifoara. € i- 
mie imperceptibilă flutură iimprejurul 
mulu: lor albăsteii : expresia jucători. 
bi cate a câştigat. Ce tânăr a devenit 
mriul. A regăsit cantururi pe cari nii- 
area <alor dintii bucurii le va fi dat 
iure; sale, dar. tristele pleoape nu se 
ding și senele aspre. iîncârjoiate ca niste 
alazane, incadreaza două crăpături albe, 
île pe unde stribiăteau odinioară pri- 
ile, 
Unei, Smr zice că tet mai răsuflă 
feplul de unde viaţa su retras ca o pă- 
rică nerecounoscătoare ce sboară din 
vu mototalt.  Mâinele contractate. 
du împreunaie. par străine «le toat= 
peeătirile de liniste, şi, în timp ce ca- 
pl se scaldă în Inmini treci şi aeriene, 
mpvorate de a trudă întreruptă. ele ră- 
aa mânjite de dogoreală pământească. 
E multă lume îm cameră. şi multe flori. 
fe nui sosiți, mai aduc încă, jerhe și 
mune : și lumea pleacă in vârful dege- 
zor străduinalu-se să se miște în tă- 
te Crinii sunt în toiul tor. An fost 
instecaţi lu erămezile roşii. roze, niiro- 
și ler umeţezte pe toți cei ce veghceazi 
- legat de acea zi — nu va mai pă- 
si nici când sumintirea funebră a Ma- 


ui 


boparte si de cealaltă 
sat cruci de floarea-soarelui. descini- 
lu-zi inimile negre. și umerii celui 
3 duce când vine vara. odihnesc je 
mpi vei. Mlădioasă și plină de sevă 
1 din ele se mișcă, se destinde ca un 
Sel, O călugăriţă se scoală, o asaază 
la le, atingând pe copilă cu miine- 
ke ei mari. Se deosiheste imperceptihila 
iuiir> a unei făclii. sgomotul unor mă- 
ai ale căror boabe se lovesc, şi, ca eri 
iri, pe când Marie trecea tatălui 
rude din sacul uzat. se aude în de- 
are, run fereastra întredeschisă. 
ui nactun al broscoilor. 


a patului sau 


său 
CO 
ara, întpodohită pentru niort. este 
k din toată casa. singură vie. Pacea 


m se poute asennui cu nici-o altă. 
mul ar vai să fie invizibil, sufletul se 


iește întrun balsam pregătil unu- 
pentru el. 

obloane ziua nu s2 Mai iţeste. 
singură lumina lumânărilor, palidi- 








(continuare) 
taioa celui al cărui săuse colora iutu- 
necat obrujii, se tace mai intensă. Sar 


zice câ tot trupul sa făcut alb, până la 
măruntă&e, până la oase. Singură vu ure- 
che, perfeclă ai mică, a mâi păstrat un 
pic de roz iluzoriu.  Ghioe părăst pe 
țăran când sa retras marea. o aşteaptiă 
ză se uree. Aşteaptă liniștită. întoarsă 
spre valuri ce vor sosi exacte. la clijua 
hotărită. In sideful ei viu, nu conţine și 
ea ca scoicile adevărate ale mărilor, rea- 
Ivâns dar nedestructihil, sgomotul din 
infinit? luna îndepărtată sa aproțiut, 
valurile iîuninteazii, o însșfacă, si, curând 
vărul pe urme trecea mulţimea nu va 
li de cât o linie la orizont. 


Uu jaluie vis ininărmureşte pe copila 
catre nu-zi mai repgăseaste lacrimile. şi în- 
tipăreşte în fundul memoriei frimosul 
chip liniștit Ia luminile făcliilor, în gu- 
rița ei deschisă, dinţii scânteiază. aceiaşi 
ca ai tatălui cu forma lor crudă si «le 
cari el era mârdru — i sa spus uuleseu. 
Pentru cea din urmă oară, se mai ză- 
rose încă vâriurile lor luminoase și reci: 
“a şi ochii. gura, plina de intunecate vio- 
iete, nu sa putut închide complect. 

Suu retras mai inulle persoane: în- 
iun sgomot foarte stins de stofe. n:ă- 
tânii, bonete. se tace un schimh de călu- 
văriţe. Se impinge un jilţ: a sosit călui- 
văriţa pentru veghea de noapte ante 
Adelina se apronie de copilu ingenuni- 
vhiată, a cărei bărbie la marginea pa- 
tubui atinge florile. 

-- Haide, acum, septaste ea - 
întăi sărută-l. 

Marie se ridică, scohontă pleoapele și 
se apleacă în miros de grădină. PBuzele 
ci ating mâinele aspre și înghețate cari 
pâr atât de nenorucite și gata să treiuure 
ca eri seara. 

Răceala lor i se urcă pină la ivimă, 
o răceală care se culece, se păstrează 
multă vreme, totdeaun», ca un cuget în- 
dicibii. Mai bine decăt rugăciunile, lacri- 
mile, inni bine decât aspectul tunehru al 
lucrurilor cari în casă nu-i mai sunt la- 
miliare, acest contact o: face să simtă 
distanţi dintre ea şi acel cure e nevoit, 
în un asemenea frig. să cloarmă. 

Prin coridor, pe scări. prin sala cu pic- 


dar mai 


iri o călăuzeşte mâna tantei Adelina. 
ținând-o strâns de braţ. Și apoi. foarte 


repede. cu a iuteală de vis. această mită 
o desbracă. ce culcă, o înveleşta în patul 


răcoros şi începe a o netezi pe irunta, 
în unibră. în tăcere, încetişor, îndelune, 


UNIVERSUL LITERAR. — 625 





ceara reclale în exirase 





LA FIEVRE BLEUE 
Claude Silve 


pănă co fericitul sonmn copilăivese si-a 
înehis asupra ei si îi unrerei sale, 
cul plin de stele. 


itp 


X (ARBRES ET MIROIRS) 


Sub cedrii cari işi răspândesc tămâia 
ilor uşoară, luna îsi îndeplineşte riturile. 
Trunchiurile lemnoase ule cedriton între. 
taie vălurile zeiţei ; mâinele ei toate pi- 
păe pământul. şi pretutindeni sr răspân- 
deste liniştea ei. 

— Ti păcat să păseşti pe lumina lunei. 
zisa Niarie punând picivrul pe hotarul 
unei zone uiatane. aci, mai ales, nu 
lumină, pentru bieţi muritori. Priveşte, 
Sar zice că sau aprins sub  pănsânt 
lămpi cari răspund razelor ei. 

Plouase când fusese mai nimerit pio- 
inentu) prececdentului pătrar. si Arbnr fă- 
căduise vizitatoarei sale să 0 conducă, 
Intro nou:te frumoasă. in Pindul pareu- 


eu 


hi, acolo unde pidureu se vaste. acoln 
unde în preajrna zidului dărimat poteci 
și bănci nu inai sunt. Acolo erau sur 


prinzătoare ecouri răspunzând celui mii 
usor cu o fiilelitate butjocoritoare. 
Arbar le descoperise de copil și le consi- 
deva ca pe niște tainici camarazi. a că- 
vor existenţă mar fi voit să o destăinu- 
inscă nimănui, Sar fi zis că vocile lor 
dezincărnate, veneau din altă lume, fără 
putere, fără cclori, pe care a conține-o 
lumea acensta și totuşi cu neputinţă de 
atins, o lume pe care cele mai usoare u- 
peluri e sguduiau în cercuri. 

— Nici nu mai există poate, şopti stă- 
pânul bătrânului domeniu, — căci crez- 
cânil erengile pot să schimbe sonoriti- 
țile. iar eu nam fost paci de mult. 

Priut'un gest familiar el susţine mer. 
xând cotul îndoit al tinerei fernei. ln 
vitm perfect le cadenţează pasul, o clipă 
poate să se creadă ea alături și de sutle- 
tul acela nătang ; căci muzica lăuntrică 
din trupurile ior fericite le cilăuzesta 
azi niiscările. Din când în când, Iner- 
gând, cu câte o vorbă ei sfâşie tăcerea; 
cu cât înaintează Sub copaci se topese 
sHabele ca seminţe unei substanţe no- 
cunsocute întru undă nelimitaiă. Allan 
a alins o clipă buzele prietenii sale cu 
dosul inâinri lui grăbite. Un sărut sboa- 
vă de pe sura ei spre mâna aceia. flu- 
ture de noapte rătăcit. Avuse dreptate 
să facă acel gest tovarășul ei, prea bine 
sinite şi ea că nu mai e ceasul. nici lo- 


râs, 


“cul pentrn ulasuri de om, ei însă î-e tea. 


mă de tăcere, In întunecimeoa întretăiată 





624. — UNIVERSUL IUTERAR 

de graniţi albe, mut şi cu privirile tu- 
pindu-i înainte, departe, se liborează Ar. 
bar. 


A şi începul să 1 se deslineasciăi dege- 


tele de bruţul sol pe care-l susţin. Mari 
simte cum neste umerii lui trec fiorii pe 
cari ea i-a văzut scuturănd aiurea je 
cerbii talnici, întinşi la pământ şi ascul- 
tând sxomotele din codri, descoperind și 
ci nuanțele ce scapă auzului nostru ; ie 
plăcere silvestră le ondulează spinarea. Și 
Arbar percepe emanaţiuni cari scapă Ma. 
viei. Nu se apleca eri asupra unui copăcel 
care spre ea nu trimetea nimic? strivin- 
du-i foile umede şi scrijalate, el îi des- 
cria parfumul imperceptibil, și care de 
cum sa evaporat slârneşte o nostulgie, 
pe cate, de sigur. animale şi sălbutecii 
parvin să o simtă. Alături de omul că- 
ruia pământul și plantele trimit tainice 
ruvuşe, Doamna Allonza resimte înipre- 
siile unui orb din naştere, păşind lângă 
o călăuză cu ochi aseri; în ce grai sar 
putea descrie văzul cuiva recunoscând 
luraina ochilor ? 

Un isvor trece, un altul se anunţă. ele 
povestesc istorisiri confuze într'o învăl- 
măşală de perle. dau, reiau cristalul lei 
viu si lacrimile de lună se amestecă cil 
lacrimile lar. Mai departe, dincolo de is- 
voare, dincolo e arbori, shoară minţile 
lui Arbar, şi se învârtesc ca soimul de 
vânat, urmat de saimarul său. Cei doi 
tovarăşi se vor preumbla îndelung. Nu 


le iai cade nici o vorbă de pe buze. 
chiar nici când vor străbate iuminisul 


unrle o podoabă ciudată — curcubeul lu. 
nad — stă agiițat, încărcat cu opaie, 
mie de vieţi sur fi putut trăi fără să-l 
fi întâlnit. Chiur el să fie, chiar arcui 
var ca 0 minune, pe cel lau zărit ei? 
Acest giuvaer al ncpţei. Mauie îl păstrea- 
ză pictat pe retină, cu toată duicasau lui 
scântejere. De câte ori. mai apoi. țin 
ceţuroase oruşe nu va evoca ea curcubeul 
lunar sprijinindu-se  uşurel pe vârful 
unui codru, ca piciorul nestatornic al în 
gerului culorilor ? 


XI 


Arbar a soptit: „Iată-l” şi, îndepărtăn- 
du-se, sa oprit. Yluera de câte-ta clipe, 
cu capul in sus; fluera încetişor, cu în- 
căpățânare, ca și când ar fi dat cuiva 
întâlnire, 

— Chemi un trecător aerian, întrebase 
tuvarăsa lui mirată. Cu privirile spre ru- 
muri, el însă nu-i răspunse. Un necaz 
ciudat, nelărmurit., se strecurase, fin ce: 
un fir de păr, în inima bizară a Marisi. 

Luna cobora pe cet, şi lumina copacii 
pededesubt. razele sale cblice înveselean 
bolta, care la începutui preumblărei pit- 
vuse sepulcrală. Fi se aflau în mijlocul 
parcului, întrun loc, unde de căte ori 
trecea, şi fără pricină cunoscută, fără 
ca aparenţa lucrurilor să-i dea vreo lă- 
murire, Marie resimțea totdeuna o în- 
presie de singurătate despoiată, plăcută; 
acest cuvânt se întrebuinţează în sensul 
ce i se atribue de medici când vorbesc ue 
o durere „plăcută“. Aci, singurătatea, as- 
cuţită ca un pumnal atingea cu văriul ; 
mar fi putut să se afineze mai mult. 


Proptit de un trunchiu gros. Arbar tot 
fluera, la intervale regulate. Alături de 
el, în picioare, rezemată de acelas arbore. 
astepta şi Marie, cam agasată. neputări- 
du-se opri să ridice şi ea capul. Insfâr- 
şit, prezenţa pe care auzul vânătorului a 
presimţise de o clipă, se manifestă şi 
veni răspunsul. 

Ir, adevăr mui jalnic sunet nu sa fost 





TIP, 


ZIARULUI 


auzit vreadală : turmat dinu patru note Lele niisterivase ale pavanei! Cum de 


inegale, era un cât ciudat de pasere. FI 
răspândea atâta furmec în cât de cun 
il auzi, ncrăbdarea Mariei se linişti, ie 
tristeţe năzuia oare să destăinuiască fi- 
inţa cea uică de colo de sus? Ne putem bi- 
zui oare pe tristeța oinenească pentru 
tălmăcirea aparenţelor dureroase cin na- 
tură şi nu vor fi fiind ele neînţelese ma- 
nifestăvi de bucurie? () entitate se tân- 
guia tainic în acel copac. iar Marie. a- 
tribuindu-i propria ei jale, își simţea su- 
fletul vrăjit. 

Impinsă de forţa necunoscută a migra- 
țiunei, acea plăpândă viaţă înaripată, 
venea, la ceasul ei, din henrisfera cealal- 
tă, cercetându-si calea singuratecă în 
strălucirea zilei și abisul nopţii: pentru 
ce ? Speciile călătorind în stoluri mu cul- 
tivau acest cânt limpede ca lacrimile. 
paserea aceasta cmigra singură. 

Cântăreaţa ar îi putut să repete cele 
patru note luminoase ; să ie repete. da, 
nu le-ar n lăsat înză din ivimă să curgă, 
pic 'cu pic, astfel cum curneau din îni- 
mioare cure palpita în umbră sub pene 
roşii şi miros de mosc. Negresele culeg 
și păstrează bucățele de pene, explică 
Allan, pentru mirosul lor preţios si du- 
rabil care se imhbibă în stoicle unde ele 
au odihnit în tihnă. Migrătoarele acos- 
tea au forma, miirimea unei porumbiţe 
şi caracterul ei jalnic, dar nu se pot as- 
culta decâț după avusul soarelui ; le ins- 
piră lumina lunei şi nu se prea poate 
vedea culoarea lar căci dorm ziua prin 
ascunzişuri. ToLuş, Arbar a văzut câteva 
cari tusese prinse în laţ; sunt roş des- 
vhis cu coada roş închis, iar în dreptul 
intmei an. ca „turturica înjunghiată 
un senin de culoare mai vie, ca o rană 
proasţătă rătăcită pe pieptarul lor roz. 
Cu toate că nimeni nu I€ vănează, ele se 
aud tot mai rar, neamul lor sc stinge 
iav cauzele nu sunt cunoscute. 

Superstiţiosul Domenico na voit să 
imwvăieze nici unu pentru colecţiile sale. 
Arbar nu-si mai aminteşia denumirea ce 
le-au dat-o naturaliştii, da în graiul ne- 
grilor numele lor înseamnă „paserea. cure 
iubeşte. „Fără îndoială au iost astiel nu- 
niite, de mult, din pricină că urmăresc 
pe trecătorui care le-a chemat. îl înto- 
vărăsesc uneori până la locuinţă, şi a- 
desea se întiniplă să nu rai înceteze pe 
sub ferestre și pănă dimineaţă. glasul 
or calus, lin pricina încrederei aces- 
te:a, şi a glasului lor, din pricină ue si- 
gur, că stau şi ascunse ziuu, locuitorii 
nu le prea ucid şi se mulţumesc să cu- 
lează în ivecere penele lor mici si par- 
fumate 

Spusele lui Arbar sau adeverit in chiar 
acea seară, Sar fi zis că mu mui răsu- 
flă nimic în clădirea imensă, iar Marie, 
cam oslenită după lunga preumbiare noc- 
turnă, se pregătea să doarmă. 

Fără îndoială, paserea vedea, de pe 
craca unde se aflu, lucind lampa în ido- 
sul geamurilor învăluite cu verdeață. și 
focul acelu vu făcea sfiioasă. Dar deabia 
tu stinsă lampa. melodia şi  reiucepu, 
mai jalnică. mai ciudată de cânt se as- 
culta din fundul casei. O notă prelungă 
rărânea în suspensie. una scurtă urca, 
SI două, neegule, scohorau jalnic. 

Modulaţiuneu cea seurtă se deşira cu 
o graţie nemateriulă, precum sar fi ex- 
primat un spirit, uneori ca un strigăt 
de alarmă atenuat, amintirea unei te- 
meri nutai... Yraza amică, săzetătoure 
şi duivasă alunga somnul. cădea şi:re- 
cădea în wnintirea Mariei po un loc cu 
noscut De când îl asculta mai atent, ţi- 
petul muzical i se părea mai puţin ciu- 
dat... pentru ce? i 

Deodată. memoria, rezonanţelor se lu- 
mină: Puvana pe patru note... erau no- 





„UNIVERSUL, STR. BRIZOLANU Nr. 











































le demascase în suilareu păsărirei? j, 

De mult le resimţise farmecul lau 
euncert de viole, Printre aroboseuri de 
sunete. ele reveneau contimuu, rlealnngul 
măsurelor. apăreau luminos în mijloul 
vătnăsagului «dle vibraliuni slăvind îi 
silabe nutiuele sfânt al Donumlui ; aşa ea 
puţin le tălmăcea autorul  necunosti 
care a:lnotase bucata, într'o lucrare &. 
che de trei secole. 

Şi, Marie cugeta lu viaia muzieali 
cure sa perindă prin suflete, prin tim 
și prin lume, care legase poale înveţi 
unui muzicant ul Renasterei cu gâtul în. 
țepeniv de îreză, cu patima firească și 
tr:stă u unei porumbiţe roșii al cân. 
neam e pe sfârzite. 

Tot cugpetănd la enigma acestui câul 
Doamna Allonza ar fi dorit să nul nu 
auaă, şi să pcată închide însfărsit velii, 
după o pauză — după un suspin sar 
putea spune —: cele putru note îar ra 
veau. Fa îşi :uninti că. plinioară, pe 
când zărea lumina, micul spirit ţăcei 
şi se hotări să o aprindă. din nou. lie 
se ohişnuise cu lutinile din locubiţi 
ele nu-l snai impresionuu și astfel îi 
urmă tânguirea sfioasă şi amoroasă [fi 
mai cu fac. Marie deschise fereastra îi 
întregime şi în haina ei albă se aplert 
usupra. întunericului din afară. Vocea si 
apropia de deschizături, aproape înhi 
coșătoare, te simţiai ca atins de uni 
flet în rătăcire. 

Vără îndoială, dornice de hodină, cin 
va, se holărise să obție tăcera: ta caluil: 
jos, pe peron, viile acățătoare, tren 
şi se auzi un foşnet de frunze, de pu 
Paluiyre scubora treptele,  mişcânih-a 
ca o somnamhulă. ka avea în mână: 
lanternă, se inrreptă, ţeapănă spre arhi. 
rele cântecului și aţinti ochiul sticlos pe 
unde eşea raza de lumină înspre pase 
vea cea amărită. Cu siguranții, fusese 4. 
tinsă ca de ov piatră aruncată. Mau 
auzi un fălâit de aperi şi un soiiie 
blândeţe răpusă. apoi ceva mai departe, 
modulaţia renîcopu speriată, înăbușită; 
o mai auzi de două-trei ori pierzândue 
cu jale, în labwintul de avheri si nat 
înghițită. 

Prin clădiri nehotărite, negri dornei 
cur dovrn vitele, lulmyre dispăruse: il 
siour şi luma se cnlcase iar Palestrin-il 
eva lăsat în voia singurătăţei, 

Când, pentru a ha lompa de pe ir. 
miătorul fevestiei, Marie se întoarse: 
plină lumină, în picioare și ati ku 
proape în cât îi simţi răsuflarea, ea văz, 
intrat fără sgomot şi deschizindu-i hu 
țele: pe Arbar, 

DIMITR 








— FINE — 





LI