Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0017

Unaaversuli 


Anul XLVI Nr. 17 


20 Aprilie 1930 
5 Lei 








B. MURILLO: Ecce Homo 


258. — UNIVERSUL LITERAR 


CHRISTOS A INVIAT! 


CHRISTOS A INVIAT! 


Acestea au fost cuvintele cu cari miro- 
nosiţele, in ziua învierii Domnului, au pre- 
dieat lumii că : „Mântuitorul neamului o- 
menesc. a înviat !* 

Sunt. aproape douăzeci de secole de a- 
tunci.  Dela străbuni am moștenit şi noi 
cuvintele mirunosiţelor și în tot anul dela 
Paşte până la lInălţarea la cer a Dom- 
nului, ue salutim unul pe altul cu cu- 
vintele : „Christos u înviat”. Datină creş- 
tină strămoşcască foarte bună, căci popo- 
rul român trebue să mulţumească mai 
mult religiei şi moravurilor sale că şi-a 
păsurat individualitatea şi limba. 

La un popor a cărui biserică este na- 
țională, religia nu-i numai sanctuarul ere- 
«dinţii Car și izvorul şi apărătoarea cul- 
turii lui. 

Dacă vum păstra cu sfințenie datinele 
noastre religioase, vom avea în viaţă un 
veazim temeinic. 

Morala numai prin educaţie creştineas- 
că se poate însuşi şi păsira ; de aceca dar 
trebue ca educaţia să fie în legătură eu 
veligia pentru că numai acea morală este 
statornică care se bazează pe virtutea sfin- 
tei Scripturi, 

Să muneiai «lar în via Domnului să dăm 
copiilor noştri o educuţie în spiritul re- 
ligiei naiţonale. să fim cinstiţi şi patrioţi, 
cultivându-ne limba şi literatura naţio- 
nală. 

Să ue unim spre a răspândi lumina a- 
devărului ca-să străbată întunericul tim- 
pului si atanci luptândn-ne prin invăţă- 
tură şi stăruiuță să Fim mai luminaţi în 
concertul popoarelor civilizate. 

Plini de mândrie şi de bucurie sufle- 
teuscă vor. răspunde în ziua învierii cul- 
urale și spirituale; tuturor fratilor creş: 
tini : „Christos, a înviat! 


Un document roman despre 
Mântuitorul isus Christos 


In biblioteca „Lazariştilor” din Roma 
“a găsit: nu de mult 0 scrisoare care, 
dacă va îi veritabilă, are un mare preţ 
istoric. Este v epistolă pe care ar îi scri- 
s-o Publius Yentulus, guvernator din lu- 
deea, Cezarului, în care vorbea despre 
Mântuitorul Isus Chiristos. 

kpistala este sevisă în limba latină, din 
timpul în care a predicat Isus Christos 
pentru prima dală înainte poporului. 
Serisoarea sună astfel : 


„GULERN ATORUL DIN IUDEIA, PU- 
„BLIUS VENTULUS, CATRE CESARUL 
„ROM AN 


„Am înţeles, Cesare. că ai dori să ştii 
„despre bărbatul plin de virtute, cu nu- 
„mele «de Isus Christos, pe care poporul îl 
„ține de profet iar învătăceii lui zic, că 
„cl este Tiul Ini Dumezeu, creatorul cern- 
„lui si al pământului. In adevăr. Cesare. 
„în fie care zi. se aud despre acest bărbat 
„Lucruri minunate, în scurt zis: El învia- 
„ză morții şi vindecă bolnavii. Este de 
„statură anijlocie, faţu lui e plină de bună- 
„tate și trădează eo demnitate înălțătoare, 
„astfel că privind la el, te cuprinde fără 
„Să vrei simţiminte de teamă, dar şi de 


„iubire. Părul lui până Ja urechi are cu- 


„loarea nucilor mai coapte şi de acolo 
„până la umeri este de culoare deschisă, 
„blondă, sirălucitoase.. Il poartă după. da- 
„dina Nazarinenilor, cu cărarea la mijloc. 
„fruntea netedă, fața fără încreţituri şi 
„pete. Barba de culoarea părului capului, 
„creaţă dar nu prea lungă şi împărțită 
„în mijloc. Privirea este serioasă şi are 
„puterea razelor soarelui. Nimenca nu-i 
„poate privi drept în ochi. Dacă mustră, 
„inspiră frică, dar îndată ce a mustrat, 
„plânge. I)eşi e strict dar este şi amical şi 
„amabil. S: zice că, nimencu nu l-a văzat 
„râzând niciodată, adesea ori însă plânge. 
„Mâinele și braţele sunt frumoase; toțiaflă 
„petrecerea cu el plăcută şi interesantă. 
„Rar îl vezi în public, dar dacă se pre- 
„zintă uvdeva, se arată foarte modest. Are 
„0 ţinută foarte frumoasă şi maestoasă. 
„Vama sa este cea mai frumoasă femee 
„în aceste părţi. A 

„Dacă doreşti să-l vezi, Cesare, precum 
„mi-ai scris o dată, atunci mă înștiinţează, 
„Şi eu ţi-l voi trimite îndată. De şi na 
„studiat nici o dată, cu toate acestea cu- 
„noaşte toate ştiinţele. El umblă desculț 
„şi tără acoperământ pe cap. Mulţi râd 
„dacă îl văd din depărtare, dar îndată ce 
„Yin în apropierea lui, tremură și toideo- 
„dati îl admiră. Se zice că în aveste părţi 
„nu Sa văzut nici odată un asemenea băr- 
„bat. Jdovii afirmă, că n'au mai auzit «le 
„un învățământ ca cel primit dela el. 

„Mulji zic că. el este Dumnezeu, alţii 
„că este amicul lui. Aceşti Jidovi răută. 
„Cioşi îl supără în tot felul. Se zice că, el 
„nici o dată nu este mulţămit şi cauta 
„să îndestulească pe fiecare. În tot cazul 
„stau guta Cezare, a împlini orice poruu- 
că referituare lu el. 

„lernsalim, ziua a saptea, luna a un: 
„Sprezecea“. 

Publius Ventulus. 
Guvernator al Iudeii. 


Două epistole ale lui Pilat 
către împăratul Tiberiu 


INTAĂIA EPISTOLĂ 


Pontţie Pilat salută pe Claudiu ! 


Sa întâmplat în zilele trecie şi chiar 
cu însumi am dovedit, că jidovii sau pe- 
depsit, cum şi pe urmaşii lor, prin 0 as- 
pră condamnare. Fiindcă sa promis pă- 
rinţitor lor că Dumnezeu le va trimite 
din cer pe sfântul său care cu drept cu- 
vânt se va numi regele lor, şi că-! 
va trimile pe pământ prin o fecioară, 
şi fiindcă Dumnezeul Evreilor la tri 
mis în ludeea pe când eu mă aflam 
guvernatosul ei, şi am văzut că cl a dai 
vederea la cei orbi, a curăţii pe leproşi, 
a vindecat paraliticii, a gonit demonii diu 
cel ce-i aveau, ba a înviat chiar şi morţii, 
a poruncit vânturilor, a umblat cu picioa- 
rele pe dasnpra mărei şi a făcut şi alte 
multe miunni, tot poporul jidovilor zi- 
cea că el era fiul lui Dumnezeu. Insă ji- 
dovii prinzând ură asupra lui, puseră 
mâna pe el. îl aduseră înaintea mea, pâ- 
rându-l cu o mulțime de pâre: mincinousc, 
îneredinţându-mă că el era bn amăgitor 
si că Îmera în contra legei. Am crezut că 
pâra lor eru adevărată, şi puind să-l lege, 
i-am dat în mâna lor spre a face ce vor 
voi ei cu dânsul. Ei lau răstignit pe. ceru- 


-uvrisoave a mea, că prin complotul popv 


de EM. ELEFTERESCU 



















































ce. și cupă aceia au pus strejeri ca săi 
păzească mormântul. Dar pe când îl pk 
zeau ostașii meci, el a înviat a treia zi du 
morţi: Imsă răutatea jidovilor, asa de mul 
să întărită, încât deteră bani strejarilor 
spre a-i îndupleca să zică că, ucenicii lui 
v-au furat corpul din mormânt. Dar 
toate că luasără bani, ostașii nu putută 
:ă tacă si să nu spuie ceiace sa întâm- 
plai : cici ei mărturisiră că lan văzut în 
viined, si că jidovii le-au dat bani. Drept 
aceasta viu scris şi en despre aceasi 
intânplăre, temându-mă ea nu cumra 
vă facă alicineva vre-o arătare în alt [e 
descrisă şi un trebue să daţi crezămări 
la minciunile jidovilor. 


A DOUA EPISTOLA 


Pilat salută pe Tiberie Cezar! 


Van declarat lămurit în cea din urmă 


rului, Isus Christos a suferit îu cele dia 
urmă o tortură foarte crudă, fără voi 
mea, şi fără ca să Îi putut cuteza ui mă 
opune la aceasta. În nici un secol nu si 
văzut,nici se va vedea un om așa pios și 
asa sincer; dar tot ce este minunat în 
această înverşunare a poporului şi acea: 
tă unire a tuturor cărturarilor şi bătră 
uilor, ese cii profeţii lor, cum şi sibilel 
noastre au prezis răstiguirea “acestui til. 
măcitor al adevăratului şi Semnele supra: 
naturei ce sau arătat, pe când cel era i 
cruce, şi cari au inspirat frica de peiru 
lumei, după zisa filozofilor. Ucenirii lui 
în loc de-a da le cuşine pe învăţători 
lor prin faptele şi prin traiul lor, făcu din 
contră mul! bine în numele lui. Dacă a 
nu maş fi temut de răscoala poporuli 
ce sta gaia să izbucnească, poate că aus 
gentiloni, ar fi trăit încă şi până acum 
între noi. Însă îndemnat mai mult dle cre 
dinţa Xlărirei-Voastre, decât de voința 
mea, nu nam vpus din toate puterile 
mele, spre a opri ca, sângele celui drept, 
curat de orice acuzaţiune, să nu să dea 
si să nu se verse pentru sațiul crudei răv 
tăţi a oamenilor. 


Sănătate. 

In patru «din nonele Jui Aprilie, adică 
întâiu. 
Mormântul adevărat al lui Isw 


Christos 


Sit Charles Wilson, maior în armati 
engleză a duvedit. că mormântul în cant 
a fost îngropat Mântuitorul Isus, nu este 
acela unde se află acum, Biserica Sfânk- 
lui mormânt, ci afară din oraş, lângă Bak 
el-Amud, dincolo de puarta Damascului,in 
apropiere de mormântul lui Tosif din Ar 
mateia, uu departe de peştera lui leremia 
întro grădină la poalele unui  dealin 
formă de căpățână de om, ceeace ar 
dealul Golgota. care în limba ebraică în 
semnează craniu sau căpățână. 

Comitetul de cercetători din care fax 
parte o mulţime de oameni învăţaţi, în 
tre cari arhiepiscopul de Canterburg îi 
episcopii din Ripon, Cashel, Salisburg ș 
Durbam, au cumpărat locul cu 256 de zi 
«de franci 

Se lucrează pentru a-i se da o infăţișar 
la fel cn aceia ce o uvea pe timpul rm 
tienirea şi îngropărei Mântuitorului Isu 





UNIVERSUL IITERAR. 259 





Ctitorii 








IOAN BUDAI-DELEANU 












































gtoria literaturii române cum «de alt- 
i în istocia literaturilor străine se i- 
țâtendată fenomene literare izolate, 
prin speaficul conținutului lor, pre- 
caractere aparie, curioase și totuşi 
AR 

ul 'lin acesie fenomene rare e /ox 
Deleanu 

it însă de putinţa de a se manifesta 
vemea din care a isvorit, neintrând 
le cuvinie în cunoașterea şi posibili- 
de apreciere şi valorificare a opinici 
contimporane, faptul literar pier- 
imploarea inovajiei, pe care vena sv 
ge și se transmise numai în timp, 
ca expresie de documeni istoric, ui- 
&cercetai şi nepus în adevărata lui 
bi, decât după trecere de un veac şi 
bine, 

aj scriitor pe lângă acel nerv de erea- 
laiscut în el, i se veve necondiționat o 
iinţi superioară, modelată prin cul- 
și diferenţiere critică şi capabilă 
ari rezonunţe interioare şi de tormu- 
unor principii proprii de a fi, fără 
ae nu poate produce opere personale 
dsinctă și durabilă valoare. Această 
i a existenţii spirituale embrionare 
sa culturii infiltrată și asimilati 
iu cele mai adânci fibre, devine în 
aea scriitorului coeficientul de 'di- 
al tumultului de puteri creatoare, 
zuiuți dospite în eul său, provocate 
ilensitatea funcţiunilor cerebrale. 
di-Delcanu a fost înzestrat cu toate 
le unui sare scriitor. Şi-l putem 
be mai bine în măsura, în care pă- 
dem mai deaproape structura locală a 
e momeuie istorice, în care a vieţuit. 
formează ca scriitor între anii 1790.— 
adică la stâeşitul veacului al XVIII 
iceput celui următor, când o mișca- 
iară propriu zisă era inexistentă, a- 
b Moldova şi Muutenia, cât şi în Ar- 


mântul, se potriveşte în toate cu spu- 
hangheliei lui Joan 19, 4i—42. De 
ia stat acoperit cu o pătură groasă 
inânt şi nimeni na făcut acolo nici 
etare, ba nici cupă 1867 când a fost 
prit nu i Sa dat nici o atenţiune. 
je generalul Gordon a crezut că a- 
iebue să fie mormântul lui Isus. 


ie la curățat Yau aflat plin de oase 
wi până la tavan, numai la fund 
strat de pămâni gros de doi metri. 
atutul arhiolog de Schik a dovedit 
mmântul este în adevăr vechiu evre- 
blit şi numai în urmă lau între- 
p creștinii peutru a pune în groapu 
ii de mut timp oasele morților des- 
h. Mormântul este înalt de 7 picia- 
zde 14% şi lat de ti. 

pat îu stâncă şi pela mijloc îl des- 
in două o gâtuitură. Intrarea se face 
priea de apus, în cea de răsărit se 
b părete o deschizătură în formă de 
buie. Această deschizătură e o da- 
ă mormântul este în adevăr cel 


deal. Aici în acea vreme cra în plină as- 
censiune curentul şcoalei ardelene în Îrun- 
te cu apostolii lui: Micu, Sincai şi Maior, 
iar preocupările intelectualilor din massa 
mai largă erau absorbite în mare parte 
«de probleme filologice şi istorice, evirdeni 
cu caracter naţional, şi nu mai puteau 


exerci: ;hetăria vreunui gen literar. 
CI. că în Muntenia dintre contenu- 
pur: Budai-Deleanu fenăchiţă Vă- 


v:ire-c“u şi cei dot fii ai ucestuia : Alecu şi 
Nicolae Văcdresen se îndeletniceau cu por. 
zia. vi nu fură «lecât un produs de cmu- 
lație, subordouaţi cauzelor din afară cu 
ecoul cântecelor populare ori influena li- 
teraturii moderne greceşti sau a unora 
«tintee scriiturii romantici germani. deci se 
dovediră departe de independența artisti- 
că şi talentul uriaş, cn care poetul arde 
lean crea o operă personală. 

Cai mai toți tinerii ardeleni. care doreau 
să-şi desăvărșească studiile superioare, Bu- 
dai-Deleauu trecu dela Blaj la Viena, un 
centru de cultură înfloritoare. Asid de co- 
nori spirituale vel îşi îusnşi aici cunos- 
liuţe enciclopedice. Părrunse teologia. isto 
riu, filosofia, filologia, lexicografia şi sa- 
sută tai vârtos literatura cu framuse 
pile et. 

Numai în zilele noastre din studiile si 
cercetările care sau făcut asupra acestui 
scriitor “a putut constata temeinicia cul- 
turii, pe care o pusecdla cu prisosință în a- 
tatea domenii variate. 

Bislai-Deleanu a mai scris, pe lângă 
cele cunoscute în limba română. în limba 
latină : istorie şi folologie, şi în limba 
germană un tratat de etnografie. rămase 
nepublicate. Opera „lui însă cu care  în- 
scamuă e valoare în literatura română e 
epopeea eroi-comică : figaniada. 

Plecând dela modelul eclor ina de sea- 
mă opere viu literatura universală moder- 
nă ca: Den Quichofe a lui Cervantes, Oe- 


cântat. Fnanghelistul loan  istoriseşte în 
Cap. XX, vers 5-8: lucruri cari se pot pri- 
cepe numai țiuâud seama de această fe- 
restruie. Cîul Maria Magdalena aduse lui 
Simon Peteu şi celorlalți apostoli vestea 
că mormântul este gol. atunci Petru şi 
loan au aleceat la mormânt, iar loun a 
mers mai repede de cât Petru şi a ajuns 
inatuie la mormânt. sa uitat în lăuntru 
şi a văzut giulgiurile zăcânid. dar na in- 
trat. 

Nici întro groapă regulată şi făcută ca 
de obiceiu nu Sar fi putut vedea de afară 
locul unde e afla pus trupul: clar în a- 
ceastă groupă se putea vedea lesne chiar 
dela intrare, şi Petru a trebuii să intre 
chiar în groapă, ca să vadă că învelitou- 
rca capului nu cra lângă giuleiu. ci înfă- 
serată la o parte. 

Afară de groapă în pereiele stâneei şe 
vede n udâneătură ; aceasta este locul so 
unde sa tăiat piatra, pe care au rustogo 
lit-o de au închis ușa mormântului. 


EM. ELEFTERESCU 


de GABRIEL DRAGAN 


iaundo  Furioso u lui Lodovico  elriosto, 
Gerusaleme Liberula a lui Torquato Tas- 
su, La Secchia  Rapila a lui Alessandro 
Tassoni. Gh Animali Parlanti a lui Giam- 


baiiista (Jean Baptiste) Casti, Pucelle 
dOrlcans a lui Voltaire. Budai-Deleanu 
entuziasnua de căldura acestor leciuri, 


dorea să dea el însuş, în locul „cântărilor 
de crâşmă” de pănă atunci, după pro- 
pria-i mărturisire : „0 poezie pe o treaptă 
nai sus şi wai apropiată de poezia altor 
ieamitri politicite” 


Influențat de poemele italiene. cl în- 
cheagă în forme poetice cea «dlintâiu ac: 


țiune «pică remarcabilă printro reală va- 
loare estetică, în literatura noastră. 

Budat-Deleanu, desigur, nu era străin 
nici de capodoperele genului din antichi- 
tate: Miada, Odiseea, Batracomiomachia, 
Numai că acestea după câte sau stabilit 
cu cercetările de până acum muu lăsat 
vre'o înrăurire sezizantă în opera poetnlui 
ardelean. 

Miezul 7 iganiadei e povesiea plină de 
peripeții a înarmării şi pregătirii Țigani. 
lor din Lara Howmânească de către Vlad 
[epos ca vaste de luptă împotriva Turei- 
lor măvsălitori în țară. 

Acţiunea c simplă, Desfăşurarea ei însă 
împletită cu întorsături de evenimente ne- 
usteptate o face interesantă. 


jiganiacdia a preocupat cea mai mare 
parte din activitatea poetului ardelean. 


De accea această poemă a suferit prefa- 
ceri şi modificări şi a ajuus să se traus- 
mită în clouă versiuni : prima a upărut în 
volum în anul 1900 în Editura Librăriei 
Ciurcu la Braşov sub titlul: „figaniada 
scu Alexandria ai” țigănească. O prea fru- 
nosă povestire în 12 părți scu cântări şi 
in vro 5066 de stichuri, scrisă acum 100 
de ani, de prea iscusitul loan Budai-De- 
tcahu, cr acte din nou scocă și pe înțeles 
intocnilă de V. O." (Oniţ) : a doua si cea 
definitivă a fost descoperită printre ma- 
wuseriscle poctului aflate la Academia 
Română şi publicată de d-l Gh. Cardas 

Piganiada, poemă eroi-comică în 12 cân- 
buri publicată în forma definitivă din 
1800.— 1312, cu introducere. indice de nume 
si glosar, Bucureşti, Fdilura Casei Scoa- 
lelor 1035. 

Ne rom referi fără îndoială la ediţia 
din urmă, fructul maturității lui Budai- 
Deleanu. care se deosebeşte de prima ver- 
siune prin <uprimarea episodulni lui Bes- 
cheree Isştoc țeuprindea primele două cân- 
turi), pria coordonarea cât mai mai strân- 
să u acriunei si prin șlefuirea formei până 
la o actă impecabilă, 

În fondul lucrării Budai-Deleanu inter- 
pune în discuţii savant enunțate idei cu 
tendințe de filosofie socială. unele din a- 


cestea fiind împrumutate din lectura c- 
popeei italiene: Animali  Parlanti. de 
CGianbattista Casti (Const. Radu: Taflu- 


enţa italiană în Tiganiada lui loan Budai- 
IDeteanu), altele sunt ecouri din enreniul 
enctelopedistilor francezi şi din marile e- 
venimante sociale dela 1789 din Franţa. 
Vețiunea "iganiadei însă îmhracă o at- 





260. — UNIVERSUL IITERAR 
mosferă originală prin succesiunea situa- 
țiilor tragi-coinice, 
ramentului specific al acestui popor rătă- 
citor : Ţiganti şi prin culoarea satirică şi 
umorul atât de firesc, cu carc sunt zu- 
grăviţi eroii în înclinările lor, ceeace do- 
vedeşte din partea autorului cunoaşterea 
deplină a amănuntelor psihologice și a 
vieţii acestor nomazi. 

Forma Țiganiadei, cu procedeele ci de 
compoziţie este cea mai bună mărturie de 
marea putere de creație a istețului port 
ardeleau. 

Iată câteva strofe la 'ntâmplare din 
descrierea curții (palatului) din codru! 
fermecal la care nimereşte unul din eroi: 


„Acolo dar în cea curte aleasă 
Prin osăbite tâmplări ciudate 
Cei mai viteji voinici sadunară 
Uitându-şi de sine şi de toate 

O desmierdată ducea viaţă 
Fără de grijă, supărări şi greață. 


Inima «ec le pofiea de toate 
Aveau ei în acea curte măiastră 
Tot feliu de beuturi şi bucate 
Veștmânturi cu porfirări şi lastră : 
Casele domești împodobite 

Ş'ori ce poale ochi omenești s'invile. 


Tinere şi frumoase argate 
După gust : oacheşe nieritoare 
In drşihic și mătase îmbrăcate 
Frau voinicilor slujitoare 
Ibovnice şi dragi soțioare 
Fără pizmă, sfadă şi mustrare. 


Ici vedeai o părechie voioasă, 
Dăntuind la cântare d'alăută ; 
lar colea pe divan de măftasă 
Altă zăreai șezând ; ce nu cuută 
La ceialalți numa între sine 
Cântă a lui Amor patime line. 


Icea râd şi suguesc o parte 

Colea sărutând să strâng în brață 
lar alți caută și mai departe 

Și ca (şi) când n'ar fi nime de față 
Fără de nun mare fac nuntă 

Ș aduc lui Amor jărtvă necruntă”, 


(Ediţia Cardaş, pp. 82—R3). 


In felul acesta, atunci când poezia noas- 
tră era departe de u fiinţa ca gen de ex- 
preste literară, când în cele trei principate 
române : Moldovu, Ardeal și Muntenia nu 
exista un vocabular unitar în circulaţie 
curentă, care să permită explozia senti- 
mentelor noastre de afirmare comună, Bu- 
dai-Deleanu a creat o epopee, care și azi 
după 100 şi mai bine de ani, poate fi ce- 
tită cu uceeaș plăcere şi uşurinţă de Ro- 
mânii dela Nistru ori din Bucovina cu și 
de cei de pe Mureş ori din Muntenia ! 

E un prudus de conştiinţă superioară. 

Limba în care este scrisă Țiganiadu, 
cuprinde termeni foarte colorați, expre- 
sivi și variaţi. E altoită pe unelc locuri cu 
curinie străine, mai întâiu de origină ita- 
liană „apoi [vanceză. 

În ce priveşte versificația acestei poeme, 
armonia sersurilor şi alegerea imaginilor, 
e încă o dovadă reflă de meritele ulese, 
ce poseda poetul ardelean, care a făcut 
din materialul amorf de exprimare, o lim- 
bă poetică și „o alcătuire (povestire), ce 
nu este furaiă sau tălmăciită de pe altă 
limbă, ci chiar izvoditură nouă şi origi- 
nală românească, deci bună sau rea cun 
este „aduce în limba noastră un product 


prin expresia iempe- : 


nou“. (Din mărturisirea lui Budai-Delea- 
uu în epistola închinătoare căire Petru 
Maior). 


Abiz, acum după o eclipsă de întuneric 
seculară, steaua acestui scriitor creşte în- 
tun cere luminos de raze. Iri strălucirea 
ci Budai-Deleanu se proectează in orizon- 
lal îndepărtat al începuturilor noastre [i- 
terare ca un stâlp de hotar, înnalt şi do- 
minant al epicei româneşti. 


GABRIEL DRAGAN 
n În 
NOTE 810-BIBLIOGRAFICE 


Născut în 1764 în Ardeal, Budai-Delea- 
nu e feciorul unui preot român dintr'un 
sat din Hunedoara. Studiile secundare le-a 
făcut la Blaj. Trecu apoi peniru continuu- 


TIGANIADA 


SEU 


ALEXANDRIA AL" ȚIGĂNESCĂ. 


O PREA FROMOSĂ POVESTIRE ÎN 12 PĂRŢI 
SED CÂNTĂRI ŞI ÎN VR'0 5000 DE STICHUL:. 


SCRISĂ ACUM 100 DE, ANI 
DE PREA ISCUSITUL 
IOAN BUDAI DELEANU, 


ER ACUM DIN NiiD SCOSA ŞI PE ÎNŢELES ÎNTOCIZ. "A 





EDITURA 


LIBRĂRIE| CIURCU BRAŞOV. 
1800. 


Prima lipăritură în volum a Țiganiadei 


rea studiilor superioare la Viena în 1782, 
inele printre altele se ocupa şi cu aduna- 
material pentru un lexicon. Către 
1800 Budai-Deleanu fu chemat ca magis- 
lrat în Gafilia, la Liov, 
sfârşitul vieţii 1820. 


rea dir 


unde trăi până la 


SCRIERILE EUJ BUDAI-DELEANU 


|. De unione trium nationum Transiloa- 
nie commentatio (în manuscris nepublica- 
iă încă), 

2. fundanentu gramuatices linguae ro- 
manicae (nepublicată). 

3. Dascăl pentru temeliile nemfești (ne- 
publicată), 

% Rurtzgefassle Bemerkungen uber Bu- 


kovina (publicată de d-l Gh. Bogdan- 
Duică în traducere românească în „Ga- 


zeta Bucovinei” 1894). 


5. „figaniada 
poemation 
in doue-spre-zece 


sau Tabăra  Țiganiă 
eroi-comico-satiricu, — alcăi 
cântece de mi 
tântăreţu Leonachi Dianeu. 

a) A apărut mai întâiu în Bucium 
manu anul l-iu lași, publicată de 
dor Codrescu înire 1875 şi 1877, 
„[isaniada seu Îl 
dria ai țangănească”. O prea frumii 
vestire în 12 părți seu cântări şi 
5000 de stichuri, scrisă acum 100 & 
de prea iscusitul loan Budai-Deleanu 


b) În volum: 


acum din non scâsă şi pe înţeles în 
tă de Y. O. (Oniţ) Fditura Tibrărieid 
cu. Brasov, 12000. 

c) A mai fost reprodusă în 
Munca științifică şi literară, Piatra-M 
1904— 1906. 

d) In volum a mai fost publicată d 
G. Adamescu, în Biblioteca pentru 
91. Editura Alcalay, Bucureşti, fără 

e) O descoperire a făcut însă di 
Cardaş, care publică: „Țiganiada“, 
eroi-comică în 12 cânturi, în forma & 
tivă din 1$00—1812, cu introducere, i 
de nume şi glosar, Editura Casei Ș 
lor, Bucureşti 1925 

6. Un alt poem rămas dela Budai 
nu, neterminat = fost publicat tot d 
(3h. Cardaş. intitulat: Cei trei Vilj, 
pogratia „Convorbiri Literare“, Bucu 
1928, 


REFERINŢE DESPRE BUDAI-DELĂ 


Aron Densuşianu : O Muză-Cenu 
să, în volumul „Cercetări crifice“, Șa 
laşi, 1887. 

Mosese Gaster:: 
nisehen literatur 
der romanischen 
Srassburg, 1896. 

Ovid Densuşianu : 


Geschichte der n 
în Groeber's Gra 
Philologie,  Trih 


Curs de Lita 


română, Buc. 1900. Ovid Densușiam: 
teratura română modernă, vol. L. Al 
Bucureşti 1920. 

Gh. Bogdan-Duică : Despre Țig 
lui Rudai-Dedeanu rev. „Convorbiri 
rare“ 1901. 

N. tforga : Istoria Literaturii romi 


secolul al XVIII-lea, Minerva, Buc 
1901. 

Mihail Dragomirescu : Literatura 
Bucureşti, 1919. 

Mihail agomirescu : 
rul Viitorul” 1994 ur. : 4781; 47%; 

Const. Fadu : Influenţa italiană în 
loan Budai-Deleanu. î 


nă (curs), 


Foileioane i 


eaniada” Iui 
1925. 
Gh. Cardaş: Introducere la „Țig 
da“, ed. Casei Şeoalelor, 1925, 
Gh. Cardaş: Introducere la „(i 
Viei“, 1928, 


i E A 





UNIVERSUL LITERAR. — 264 


poe za e 





MÂNTUITORUL” 


Acestui Neam și isa rănit simţirea; 


Cruciţicat, sub cerul Palestinii, « 
Șirag de ani ei a urcat Calvarul... 


Senin și tără strigăt de durere, 
Simţea povara trupului ce piere 


Eterizat în aurul luminii... Dar suferind, vrășmașe, prigonirea, 


Bătut pe cruce, îndurând amarul 
Şi când i-au dat să bea otet şi fiere, — E] şi-a "'nălțat, prin jertfă, mântuirea! 
Pe fruntea lui mai albă decât crinii, 

Cunună de rubin sclipiră spinii MIRCEA DEM. RADULESCU 


Nimbând dumnezeiasca lui putere... ———— | 
3) Din volumul de poezii : Cântarea Eroilor, 


Cumplit, durerea a întins paharul care va apare. 


OMUL ACESTA... 


— FRAGMENT — 


Omul acesta iubeşte : lubirei lui nu caută cules 

Ce m'am putea nicicând moi să iubim ?.. Şi ma aflat că-i limbă de năpârcă; 
Tăceţi, să mu ne-audă că o ştim E] cude îngenunchi şi-o dece 'ncârcă 
Că poate l-ar durea — şi pământeşte Şi află "n asta: marele nţeles 

Cu el, şi noi păcatu 'nfăptuim. Ce '*mpodobeşte chiar şi-a morții hârcă. 


Ce vreți dacă "'nțelege a iubi 
Aşa cum poate nu mţelegem noi ?!,. 
Cum să 'nțelegem cei de suflet goi 
Ca să iubim pe cel ce ne-ar lovi — 
Noi : grumnjuri de noroi! 
G. TALAZ 


Omul acesta tăcut, 

Sângeră 'n adânc din răni deschise, — 
Rănile iubirea lui — şi i se 

Pare înflorit de me 'ntrecut 

Sensul vieţii — stragure de vise. 


SABAT... 


Purtăm aceeași cruce, pe umeri, fiecare 

Şi ultima chemare; Golgota să ajungem. 

De "ntârziem o clipă e o tristă 'ntumecare 
Ori ce popas în viaţă în inimă îl frângem — 


Intârziat ajuus, la poarta vieţii bat 

Şi "n clipa sfântă ascult solemn un cânt. 
Se roagă omenirea, e ziua de Sabat, 
Smerit îmi plec genunchii: da pământ, 


Dar iată ceasul grelei şi tristei: încer _ării, 


Şi valurâle nesfârşitellor durerii, Se apropie... o clipă... Ne desbrăcăm de haină,.. 
Străbat întreg cuprinsul pân'la cer, Şi chinuiţi de sete... şi atâtea remuşcări, 
i ceiace odată ni s'au părut plăceri Custăm cu toţi, cu îrică, din Cina cela: de taină. 


Acum me umilesc când sufletele pier. 
ALEXANDRU BIBESCU 


SUB LUNĂ 


e pare luna, ce lunecă uşor, Ș Când gânduri ucigaşe prin suflete se cern, 
oceam de mouri ; ce sumbru călător, La miez de noapte, lună, pari sură de imfern; 
tă peste lume ? O ! luntre de mister, lar când fecioara blândă, cu'n zâmbet te arată, 


ascuns, te 'mpinge, între pământ și cer ? Tu, pari o diademă pe fîrumtea-i luminată ! 


porții morocul ? Ascunzi vreun vis frumos ? O! luntre sclipitoare de poți să te cobori, 
când tmeci. semină, ne ”nfiorăm de jos ? CG clipă, părăseşte, oceanul tău de nori! 
ta. de strajă, stă dragostea nebumă Azi, palida nădejde, din sufletu-mi, o sfărm, 
nălurire ? ..Răspumde, albă lamă ! Şi-aştept să sbor cu tine, prin noaptea fără țărm. 


ARTUR ENAŞESCU 





LNIVILRSUL  TIPIRAR 


Ei LA 


lancu Radian intră îu biurou şi se lasă 
să cadă pe un scaun, respirând adânc, ca 
după un urcuz greu. Cu gândul piceit își 
face maşina! de lucru, aşezând hârtiile, căli- 
iara şi tocul umed de cerneală. Dar o- 
chii Ini, lunecând pe vreţetele scrise cu 
sloxe mari şi ncînțelesc, îi adne odată în 
inte întreaga scenă abia terminată. 

Revede privirile convenţional compâli- 
mitoare ale doctorilor, sentința dureroasă, 
gestul lui timid, cu care le-a plătit la 
*fârşit la fiecare. Un gest furisat, care se 
ascunde. De ce întinzi oare cu atâta sfială 
banii ce-i dai unui doctor ? 

In curte uruitul roţilor celor trei ma- 
şini, care pleacă cu cele trei  antorităii 
medicale taie firul gândului lui si-l face 
să-și arunce ochii pe fereastră. 

Privirea i se agaţă acum lacomă şi în- 
vidlioasă pe locul celor trei maşini. Clăti- 
nând din cap gândeşte atâta de expresiv 
că-i poți hine simţi murmurul gândului : 

—- „Frumoase maşini! Mai ales cea de 
pe urmă! Aceia albastră. E un Renault 
probabil. Celelalte parcă ar fi Forduri. 
Sau dus! 

„Fi fericiţi oameni si doctorii ăştia! Fu 
ccononunsese căte odată şi banul de tram- 
vai.. Ce usor câştigă unii!.. lacă au ve- 
mit, au star zece minute, au pus câteva 
întrebări şi au pipăit un trup istovit de 
boală, sau spălat pe mâini spunând că n 
brea tărziu și nu mai e nimic de făcut 
si au plecat câte si trei luând din mâna 
mea ficeare câte cinci sute de lei. O mie 
cinci sute de lei !* 

„Doamne, ce de parale se duc în vânt 
dela o vreme pe «toelori și farmacie!“ 

„Căci din moment, ce mi-au spus. că uu 
mai e nici o nădejde... 

„ti uu. Nu poţi lăsa femeia să piară așa 
uecăutată. E doar nevasta lui. Ar însemna 
să mai suflet. să fii un“... Si Radian seoa- 
te un ofiat, ec nu se mai sfârşeşte: „Doani- 
ne, câte necazuri mai vin pe capul omu: 
Îui 1 

„Ș: rețelele astea oare cât au să mai 
vuste ?... 

„Să vedem ce bani mai am în buzunar, 
Panii luaţi pe bietul ceas de aur. ceasul 
bătrânese rămas dela tata“. 

„Săracul bătrân "Și-a vândui pământul 
ca să mă țină prin şcoli, să ajung om 
mare. lacă unde am ajuns. Ce bune ar fi 
acum cele cincizeci de pogoane ale tatei !* 

„Da cine a stiut ?* 

„Dactoriile astea sunt pentru injectii. 
Nu cred să fie aşa de scumpe. Astelalte 





sunt întăritoare. 
„Fortifiantele — cum au zis "mnealor. 
Oare să fac amândouă reţelele astăzi? 


Dacă as lăsa una se fac peste câteva zile 
ța luarea lefei 2 Să nu rămân de tot fără 
un han în casă... 

„Și Radu mi-a cerut azi bani pentru o 
carte. Copii ce vor ei să stie? fa drepti 
vorbind arc dreptate băiatul. Nare pe ce 
învăța. Dar şi eu, cum să mă mai împart? 
Că nu se mai isprăvese necazurile ilela 
e vreme“, 

„Yorbeau de doctorii şi de izolare, de 
trimi: la un sanatoriu... Ce uşor le e 
dumnealor să spuie! Parcă nu recunosc 
si eu că e primejdios peniru copii. Și pen- 
tru mine chiar, Aşa ușor se poate lua boa- 


GÂNDUL 


de LUCREŢIA PETRESCU 


la asia. Dar şi cu ce pot? Ce să fac în- 
ăi 2 Sigur că ar fi de preferat, să o tri- 
mit la un sanatoriu. Te poţi înţelege cu 
copiii ? Le-am spus destul — şi Micuța, 
vân: o cauţi e lângă mă-sa, pe patul ei, 
pe perna ci. O inbeşte mititica, ce-i pot 
zice ? Şi-i slăbuță şi ea — creşte. Radu 
sa tras și el la faţă. Trebuia să-i trimet 
umleva lu acer vara asta. Dar am putut 
cu atâta cheltuială ? 

„51 la urmă toate au fost degeaba, că 
ici mi au spus doctorii acuma... Și era 
femee voinică. so doboare așa repede! 
Când o fi răcit 2% 

„Pi dar iarna trecută pe gerurile alea 
năpraznice, cine îmi umblă Lără haini? 

„Că-i jerpelită, demodată... lacătă mân- 

dria ! 
_„Ba nu. Avea şi ea dreptate. Om eşti. 
Nici mie nu-mi plăcea so văd en haina 
aceia. Cinci ani o purtase. Nici nu mai 
avea culoare. “Te întâlneşti eu un prieten 
şi-ţi vine greu. Dar ce puteam? li lua- 
sem Micuţei haină. Intr'o iarnă la amân- 
două 2... De unde ?.. Or cum dacă aș fi 
stiut 2 

„O fi târziu? Să mă duc la biurou, că 
domnul şef ce vrea să stie de necazurile 
vamenilor ? În drum las şi rețeta la far- 
macie. O fac rumai pe asta mai scurtă. 
Poate că ccstă mai eftin“. 

Și Radian se ridică en un oftat. 

O femee mărunţică întră cu niste pu- 
«heţele în mâini: 

— „N'ai plecai nene lancule? Ce bin 
că nai plecat încă !“. 

Are glasul muial și ochii spălăciţi a: 
femeilor, care au plâns — nu de mult — 
Acum însă pălărioara mică pusă cam pe 
o parte. părul adus până la mijlocul o 
brazului şi stratul de pudră aşezat proa- 
spăt acopăr şi ascunde cât pot urmele du- 
rerei şi a lacrămilor de adineauri. 

S-— „Nene Tancule, cu mă duc pe acasă. 
să văd ce mat ecle, că am lăsat și eu co: 
pii aşa în voia Domnului. Că ce nădejde 


um în Marița ?... Dar mai pe seară viu 
iar. Si de un lucru vreau să-ți vorbesc. 
Stii că soră-mea a auzit vorbele doctori- 
lor. că waţi închis uşa bine. A auzit or a 


înțeles nuinui. Nu ştiu — dar în sfârşit, 
când am intrat la dânsa am găsit-o plân- 
gând și mi-a <pus că e pirduiă. Abia ani 
liniştito” 

„ŞI nene — aci glasul îi e înecat şi băr- 
Dia îi tremura, mi-a ZIS, că atunci dacă 
tu seapă, de ce: să se mai chinue zadarnic 
— «ine stie câtă vreme. Â zis, că atunci 
mat bine se omoară, 

O batistă mică cu horboţică e dusă re- 
pede la nchi Când femeia lasă apoi mâna 
în jos, pudia sa şters şi sc văd bine pe 
«braz urmele lacrimilor vechi şi a aceloi 
proaspete de acuma. 

Dar pe Radian nu-l poate nimica îns- 
păimânta. Abia tresare şi rostește pentru 
a treia oari : „Doamne câte necazuri mai 
vin pe capul omului |” 

Cumnata sa îi întinde pachețelele ce 
uvea în mână, 

— „Lite nene. am luat din sertarul 
noptierei seringa, sticluța eu morlină, pas- 
tilele de sublimat... 

Incuc-le. ascunde-le dumneata pe unde 
va. Să nu fie la îndemâna ei. Că mai ştiu 
ru ? Poate că na zis numai așa, poale e 
în stare so facă“. 

Şi Radian ia maşinal pachețelele: „Si- 


zur, că e îv stare. Na mai îucercatș 
dată 2* 

— „Cum nene Lancule! Când?j 
certat să se? Eu mam știut imi 

— „Apoi e poveste veche. „Era 
luaţi. Adică nu. Aveam. Pe Radu pa 
nu-l aveam Nu-l aveam, că s'a năsgţ 
toamnă şi astia sa întâmplat pr 
siârşit ce stau să desgrop morţii? 
scurtez... Găseşte într'o zi nevastă-m 
mine 0 scrisoare”. 

-- „Vai nene lancule! Cum se p 
Dumneata ? !" 

— „Stăi soro, n'o lua aşa. În los 
era cine șiic ce, un capriciu, cai 
aşa. Ei, ce crezi, ce uşor a fost ca st 
ving, ca sn împace? Ce plâns Do 
Şi nu sa clus întins la sertar și ah 
volverul ? 

— „Cum nene, revolverul ?!“ 

— „Da revolverul “meu de camp 
Ce am Imptat până i lam smuls, Peq 
sa potoli. Sa îmbolnăvit Anicua & 
jar şi şi-a witat de scrisoare. Ai 
avut pe Radu. apoi am pierdut pel 


Că multe nceazuri mai dă Diumnea 
mului ! 
— „Si revolverul nene ?”. 


„Revolverul e aci în sertar. 
încuiat întotdeauna, Nu că mi-ar mai 
scrisori... Nu'mi mai scrie nimeni, și 
mic nu'mi mai arde. Dar așa dind 
Și am pus la sertar încă de atuncio 
«că scumpi cnelezească. Am chel 
sumă de parale Uite-o!* i 

-- „Doamne nene, şi eu să nu şt 
mic !* 

-- wa ce să mai ştie şi alții? En 
nant. Cum era să spunem ?... Dă-nil 
curile alea. să le pun tot aci, iacăh 
loc cu revolverul si să iau cheia cun 

— „Asa nene, bine făcusi. Mi-ai hi 
erijă. Mă due acum şi eu acasă, di 
grija Mariţei... Şi stii, că lui Mit 
place sii mănâuce orice. Pe seară] 
am să mai viu. Bonjur nene și ai gi 

— „Ti na, mai e nevoie să-mi sei 

Radian rămas singur întoarce de 
vri în broască cheia prinsă de lanț 
sului vândnt. Oftează adânc ieși ș 
îndurerat nasul. Bărbaţii nu au la 
ca femsile, dar asta nu însemneră 
sufăr mai puţin Iarăşi îl cuprint 
copleşeşte gândul. 

„A auzit tot şi' vrea mai bine 
omoare ! Săraca, săraca de ea, Ss 
că e în stare. Na mai încercat și ali 

„La drept vorbind are dreptate, 
să se chinuiască atât ? Ştie acum 
te-s de prisos. 

„Dar or cum tu singur ?... Nu, mu 
un Ddărbat mar putea-o face, dar o 
slabă și fricoasă? Fi aș, fricoasă! 
meile de mnlte ori îs mai dârze, 

„Săraca ! Să se gândească ca li. 
bue să fiu cu grijă. Să încui bin 
toate că... de una... În sfârşit şi euf 





aș fi în locul ei... La ce să mă €hi 
atâta de geaba frate? Mai bine otil 
pac! și gala. 


Si poate da boala și celor din jun 
De câteori tuşesc parcă mi-e frică ă 
u$ puntea sa inlernez la un sanatori 
nu ia și copiii. Doamne fereşte. Ana 
de șaptesprezece ani. FE subțirică, pi 
Si cum ţine la măsa! Nu o pot desi 
să nu siee atâta pe lângă pat. Șia 


EPILOGUL RĂSTI 


Piatra a fost pecerluită potrivit ritului 
remurilor şi suveranii sufletelor. acelo- 
aşi vremuri, an asezat în jurul ei. 
caturioni și lănci. 

Fanfaronada sirăjuirii însă nn a pur 
it prea multă vreme vabnitatea stindar- 
dlor a tot stăpânitoare pe ainnei, căci, 
in cea de a treia noapte dela sârhătorirea 
lberării ÎIIDEFI de „jezul” propavădut- 
dorului în pustiu, fa cca dintii vestire a 
cocoșului, sigiliul divinului mormânt a 
lost smuls la porunca cerului şi pe gher- 
anda de briliante a Imceafărului dimt- 
ţii, Dumnezeul pământului a înviat! 
Mărturie eternă pentru cternu pomenire 
a sublimului miracol, popoarele si-au [- 
cut cruce — semnul crucii a fost eterni- 


torţe 


at într'o..... cruce si, la răspântiu ei, siă- 
gânirea creştini dela secol la secal. a asc- 
at deapururi, pe cel ce a piătimit, a mu- 
it, sa îngropat si a înviat apoi. a treia 
i după seripturi. 

+ 


Si astăzi se mai păstrează în altare =tm- 
blul sfintei mărturii! 


leresc, pe cât poi. dar oricum —. mi-e 
meu. Se obhservii Ce să fac? Trekue doar 
ă trăesc — am copiii de crescut. Și ce 
du dorm pe canapeaua asta «lin birou! 
E seuntă de tat. Trebue să-mi ghemuese 
picioarele * Dimineaţa mi-s țepene. Nu. 
cu mai mere. Trebuce să mă interesez ce 
w sanatoriu mai eftin“. 
„Şi cu ce parale ?“... 
„Să vând viişoara bătrâucască ? Tot 
m-mi aduce mai nimica. O vând lui Po- 
pescu. Că mi-a zis în vre-o două rânduri. 
Dar cu cât vrea cl so cumpere! Fi, asa's 
oamenii. Tu ești strâns de gât și el cauta 
chilipiruri, 
„Şi Anicuța. ca mâine e fată de mări- 
li. Cea dai în de zestre? Nu că-i vre» 
picopseală via. dar oricum mai arunci și 
h praf în ochii ginerelui. Cu și mic.sa- 
«u, la însurătoare... 
„O fi târziu ? Rău e doanine fără ceas! 
Trebuc să-mi iau unul, măcar cât de cef- 
în. Am văzut pe Carol — la Griniberz 
Î amanete.... Si acum să mă duc la bi- 
mu. cel putin asa de formă. Să nu mă 
pmenesc și amendat. Atâia mi-ar mai 
pi! Că ce vor ei să știe?“ 
„Și rețetele ? Oare pe care din două 
so fac 7* 
Radian se ridică de pe scaun. dar lan- 
kl prins de restă şi de cheia sertarului 
î reţine, îl opreşte. Vrea să scoală cheia 
i cheia parcă se opune. 

„Na, dar ce mai vre: şi tu?“ 
Rămâne pironit locului şi cu inâna pe 


ehec 


Dar credința a dispărut!!! 

Si semnul care a zămislit-o pentru po 
menire veşnică, abea dacă se mai ivesic, 
arareori, în dreptul inimei vreunei bătră- 
ne. purtânrl în suflei, în gând și în cuget. 
meluneulia minunei de atunci ! 


muribnnzii cu sufletul la 


O mai cer 


gură. în speranța oarbă a unei tumăduiei 
*pontane : — ocnaşii pocăți, în drumul 


spre esaford. și preoţii beneficiari ai căl- 
dirusei ziintătlar celor 12 luni de peste 
a 
an! 


incolo. 


pare-se că dasurda sar fi să- 
vărsit erucificarea celui osândit pentru 


credință. «lrepiate și adevăr! 
* 


bela întemrerea însă a justiției legife- 
rit. spre deosebire de aceea spirituală 
si care a motivat raţiunea crucii, crucea 
a mai fost zărită si prin sălile de jude- 
cară între oameni. 

Stăpânirea a azezat-o în faţa dregători- 
lor pământești si impricinații an venit 
SA TURE în faţa lov si a er, saneționânu 


-- „Va să zică nu mai e nici o nădejde? 
Si căt poate să mai dureze ? O lună două... 
"tai să zic trei, Trei luni, O sută de zile 
de snferință pentru ea si pentru... 

„Și ce de cheltuială! Sanaturii şi câte 
si câte! Nu se mai ponte în casă cu co- 
piii Şi cu încă trebue să mă îngrijesc. 
Ce sar face copiii şi fără mine ?.. 

„Și ce rău dorm pe canapeaua 
Mă scol ţeapăn dimineaţa. 


asta ! 


. . . . . . . 


„in treci luni se duce biata viişeară. Fără 
nici un folos 

„In definitiv are dreptate femeia. De 
ce atâta chin zadarnic? Și eu ay [ace tot 
ca ea. Da. firește. Pentru ce? Dacă sfâr- 
situl « tot acela, atunci ce mi-e azi, ce 
ini-e mâine ?* 

„Nu. nu. Aiurez. Nu se puate. Mă duc 
la birou. Să es din casă, că am nişte gâu- 
duri !.. Parcă mi-e ruşine, de ce am gâu- 
di“ 

Nu poate însă să se scoale. Lanţul cheii 
tot îl mai reţine re sertarul unde a pus 
pastilele de sublimat, unde în fund e re- 
volverul... 

Şi atunci — încet, binişor,  — încât 
“cârțâitul să nu-i deștepte cunşiiința cu 
zreu adormită — învârieşte cheia îndure- 
rat de două ori. se convinge că a descuiat 
si cu mişcări grăbite, furişate pune cheia 
in buzunar și-si ia pălăria să plece. 

La ușă se oprește o clipă: „Oare mai 
e nevoie să mai fac reţetele 2“ 


LUCHEȚIA PETRESCU 


UNIVERSUL LITERAR. —— 265 


GNIRII 


de SARMANUL KILOPSTOCK 


astfel seracilatea doctrinei spuselor lor, 
Cu. scracitatia doctrinei -spurelor celui 
răstignit pentru ei! 

Si pe acelas simbul au continuat si vor 
continua la infinit să jure, mai departe, 
martori. pâărăți, experți, demnitari şi tot 
lelut de impricinaţi, repetând stereotip 
lecţia uni credinuţi de circumstanţă + 

— aj PE SFANTA CRUCE DE 4 
SPUNE ADEFARUL, TOT ADEVARUL, 
SI NIMIC ALT DECAT ADEPFARUL 1... 

— AS SIMI AJUTE DUMNEZEUL, 





Dar nici unul dintre cei juraţi întrast- 


"el. nu a spus fot adevărul. lucrând în 
unire crezului consfințit prin jurământ, 
«deoarece. una este conștiința cecului celui 


jurat si alta est augajamentul luat in 
fala Însciţiei de pe pămâne şi în asistența 
celui răstienit pentru adevăr, pentru tot 
adevărul si pentrit nimic alt decât pentru 
udevăr — si Justiţia şi Krist fiind în 
INEPUTINȚĂ” de a controla tciueinicia 


mărtuvisilor aceluia-şi eu jurat!” 
* 


O fermulă însa mult mai solenena de ju- 
râmânt. u fest găsită, întro vreme, în 
cutia mesei unui amploial public, sinucis 
fără ucr» urmă de Lămuvire : 

— ujUl DE A FI CREDINCIOS htb- 
GIELUI, LE A OBSERVA CU SFINȚE- 
VIE CONSTITIII IA Si LEGILE ȚIREI 
sf DE A4-MI INDEPLINI CU ONOARE, 
CONȘEIINTI A 57 VNEPARTINIRE ATRI- 
BIETPIUNIIE CE IMI SUNȚ INCREDIN- 
PATE i .. 

— 5 SIMI AJETE DUMNEZLU ! 


* 


Târziu, nul jăvziu dupa ininormântare. 
urmăritorii rlescoperiră privina omorului : 
falsul ru acte publice” ? 

Jurământul nu folosise la nimic!!! 





204. — UNIVERSUL LATERAR 


| INVIEREA 


de GOTTFRIED KELLER 


Petre Wenzel se răzimase de balustrada 
podului sub eare curgea zgomotos un râu 
i privea la singuratecul curs de apă pri- 
măvăratec. Untişorii înfluriseră împrejur. 
Nici o adiere nu sufla. Cerul era albastru 
senin și o linişte «deplină domnea peste tot. 

Doar sufletele celor doui, omul şi râul. 
e frământau urmărindu-se unul pe altul 
ca spre a se înfrăți peniru totdeauna. 

Petre sta de câtva timp acolo, gândinil 
dacă n'ar fi bine să se arunce în apă. 

Dar ridicând ochii si aruncând privirea 
departe spre pădure îşi zise: 

„Odată tot trebuie să mă duc acasă... 
si chiar acum ar Îi ce! mai poirivit timp... 
desigur că ei trebue să umble după bani”. 


Cu acest gând plecă cl de acolo şi râul 
râse în urma lui... şi râsc şi cerul de dea- 
supră-i,... prietenos, nu însă batjocoritor. 

După câteva sute de paşi, intră în pă- 
dure, se opri din non şi se răzimă de un 
copac. Drumul îi! obosise. Doui ani stă: 
tuse între ziduri — de doui ani nu văzuse 
pădurea, nu respirase acr curat, nu miru- 
sise parfumul florilor. 

Numai păsări văzuse uneori pierzându-se 
în zări albastre deasnpra curții închisorii... 
Atunci... era foarte închuierat.. atunci îl 
prindea dorul de casă. ar fi vrut să strige, 
să plângă zgomotos pentru a obține îndu- 
rare, numai să fie liber. sii meargă înco- 
tro zhoară păsările spre satul, spre casa 
lui. 

Doui ani! Doni ani să fie închis... donă 
ani să nu aibă nici o știre despre ei lui 
nefiindu-i permis să comunice cu nimeni. 
Doni ani de temniţă înseamnă un chin de 
moaite. Cât de grele sunt zilele de C'ră- 
ciua, anul nou ori Pazte când preotul tem- 
niței ţine predici fără să fie ascultat de 
cineva. fiindcă gându-l fiecăruia este la 
vatra lui şi ştie bine că nu va afla nimic 
«din gura predicatorului. Si dacă vreun de- 
ținut pierde şirul calendarului şi-şi aduce 
aminte de vre-o dată, atunci e zina tată- 
lui, mamei, soţiei, ori zina de naştere a 
copiilor. Totul e chinuitor de greu —dar 
cele mai grele zile sunt acelea în cari con- 
damnatul intră ori iese din închisoare. 

Petre Wenzel! duse mâna la frunte. Par- 
fumul pădurii îl îmbăta. Altădată era toa- 
tă ziua în pădure... până în ziua în care 
a doborât pe paznic. 

Paznicul ! Să fi avut cap de fier şi tot 
trebuia să cadă sub lovitura lui. Dar el 
a supravieţuit: e! trăește şi se află încă 
în inchisoare. 

Ce a spus astăzi Directorul Inchisorii ? 

— „Petre Wenzel. paznicul victima ta. 
e în adevăr un ticălos care a înşelat buna 
credință a stăpânului si mai multor oa- 
meni. Dar, Wenzel, cine e în drept să ri- 
dice brațul împotriva aproapelui său. 

Viața omului e un lucru sacru, și irchue 
respectată. Ultimul an de pedeapsă ţi s'a 
dăruit... ești grațiat. Fii demn de această 
praţicre, fă-te om de treabă şi nu mai bea 
rachiu“. 

Rachiu. FI nu ştia cum băuse. Uitase. 
după cum uitase şi cum a ajuns acolo în 
pădure. 

Numai 
acasă. 

Altă dată atât de mult dorise și acum 
când pute să se ducă se temea. 

Va trebui să apară din nou înaintea tri- 
bunalulni. dar înaintea tribunalului a lor 


dacă nu ar trebui să meargă 


săi cari cutremuraţi cu ochii cercetători 
îl vor privi: 

— „Ce-ai făeut ?* 

Şi intregul sat se va așeza la judecată: 
de o sută de ori va reîncepe acuzarea şi 
vina lui va fi povestită, mărită purtată din 
gură iv gură. fără să se găsească pentru 
«l ua apărător 

Dece se mai temea ul? 

„Graţiat 

Râse atât de tare că întreaga pădure 
răsună. Inapoerea acasă e bine venită. dar 
pu trebue să aibă ambiție când merge 
acasă ca în iad. 

SI totuşi trebue să meargă. Trehue să 
vadă ce este pe acasă. Timp de doui ani 
vu primise nicio ştire. Poate căsuţa fusese 
vâudută si ai lui plecaţi în lume. 

Femeea lui îl uitase de sigur. Eu an lu- 
cru atât de uşor. 

founa! Co fată drăguță era ea şi ce 
simpatie streugar era el odată. Odată când 
ca soldat venise el în permisie acasă. Dar 
atunci !... Rachiul, blestematul rachiu ! Nu 
cra re mirat dacă ei nu mai doreau pe 
betivul care îi bătuse. 

Dar el îi dorise şi iubirea veche aproape 
stiusă, reinviase şi se apriuse în tl ca a- 
tubri când amândoi erau încă tineri. 

Mai ales dorise mult să-şi vadă copilul 
pe micuta Imi Ana, favorita lui, pe care 
niciodată nu o bătuse: numai ca nu se 
temea de cl. Acum trebue să aibă şase ani 
zi să meargă la şcoală. 

Are să se bucure ca!.. o da! Ei nici 
dată nu-i făcuse vre-un rău, are să se 
bucure când tătucul ei se întoarce acasă. 

Băiatul fireşte că nu: pe el îl bătuse 
mereu. Acela trehue să fie acum de (0 
ani. 

Dar pe al treilea capil! Cum îl cheamă 
oare ? 

|n mersi-i grăbit cu astfel de gânduri, 
ajunse aproape de casa lui şi se opri. 

Fsa în după amiaza zilei de Sâmbăta 
Pastelui. Sourele de April scălda casa cu 
răzele-i argintii şi săruta  zambilele şi 
narcisele din grădină. Căsuţa lui era sin- 
entralică şi liniştită ca un vis de primă- 
varu. 

Petre Wenzel nu se mișcă. Se sprijini 
bine în baston şi două lacrămi îi brăzdă 
fața. 

Acolo... acolo era casa lui. 

Ca un hoț se strecură tot mai aproape 
Intră pe portiţa arădinei şi privi înăuntru 
prin fereastră. Suspină adânc... Familia 
ni locuia încă acvlo. Vechea lui mobilă 
cra înăuntru şi Konrad se juca cu o fe- 
tiţă. Aceasta era desigur noul copil. 

Asteptă câtva timp liniştit, apoi murse 
spre odac stăpânindu-şi simțurile ca să 
pară liniştit. 


„Bună ziua!“ — zise el încet dar 

emoționat când intră — „Acasă e mama ? 

— „Nu e la biserică, la Inviere. Ce do- 
vesti d-ta 2%. 


Băiatul nu-l recunoscuse, Doui ani sunt 
estul de lung timp şi înainte vreme Petre 
avea un păr frumos şi barba îngrijită. 

—. „Ce doreşti d-ta 2?“ — repetă băiatul 
observând neliniştea cre-cândă pe faţa toi 
mai palidă a sirăinului. 

— „Fu... aș dori. numai să ştiu cum 
trăiţi voi şi dacă aveţi ceeace vă trebue 
în casă ?* 

— „Cum să trăim? Bine !* 

— „Dar voi nu aveţi tată ?“ 

Băiatul plecă ochii posomorât, în jos. 

























— „Noi nu avem nevoe de tată, 

—. Niei nai dori să se întoarcă ?* Băi: 
iul dădu puternic din cap: 

-— „Ne merge mai bine aşa, fiindcă m 
mai are cine să bea int ceeace câştigi 
mama nici cine să ne mai bată! E mi 
bine fără el“ 

Străinul se răzimă de dulap 
vind atent pe băiat, ingână ?“ 

—. „Dar sora ta Aniența trebue să-l de 
vească mult! Unde este ca?” 

In acel moment copilut începu să plân 
gi. 

—. „Fii enminte Anicuţa, fii cuminte, 
nu-i aşa că nici tu nu doresti pe tata? Tu 
nici nn] cunoşti“ 

Petre Wenzel făen ochii mari. 

Aceasta... aceasta nn ce Ânicuţa — Fa 
trebue să fie mult mai mare. 

- Nu, e alta — a murit cu puțin timp 
înaiute de a se naşte asta şi deaceca ia 
dat acelaş nume“. 

— „Moartă ? Anicuta moartă ? Scump 
și iubita mea Anicuţă. moartă ? O Doam 
ne. Dumnezeule !“ 

Si străinul isbucni în plâns, Copilul dădu 
un țipăt şi privi înspăimântat la străinul 
care plângea. ÎI recunosteu și totusi mi 
venea să creadă. 

—„Dumneata !.... Dumneata... ești tat? 
Mi-e frică de d-ta. Ajutor mamă, ajutor! 

— „Konrad ! fii liniştit! Nu mai striga 
după ajutor. Eu nu vă fac nimic. Plec dir 
nou. Uite-te la mine, am cteja mâna pt 
clantă, Incetează de a mai striga. An. 
vent numai să vă văd. i 

Băiatul se potoli. dar se alipi en sur 
cata de zid mângâiând-o. 

— „Konrad. dece... din ce cauză a mr 
vit Anicuţa ?* 

— „De anghini difterică. Tocmai câni 
d-ta... tată plecaseşi de 14 zile. lar dupi 
»atru săptămâni a venit pe lume nul 
copil. Si aceasta se chiamă tot nicula”. 

—. Aţi avut întotdeauna mâncare din 
destul“. 

— 100 da destul. Si e mai bine ca îns: 
inte”. 

Băiatul nu ocoli nimic din purul ad 
văr. 

— „Nu vrei să rămân aci Konrad?“ 

Acesta privindu-l speriat, dădu din cap: 

— „Nu. mi-e frică de d-ia” 

— Si... ce spune mama 2% 

„Nu ştiu... ca nu a vorbit aproape 
nimic despre aceasta. li merge bin 


şi pr 


aşa! 

— „Atunci plec iarăş... Tine pungi 
asta... ascunde-n în scrin... în ca Sun 
bani... dă-o mamii... arc să cumpere te 


ra pentru voi... şi spune. că plecând 9 
salut. —. Anicuţo dă-mi mânuța ta! 

Fricos copilul. puse  mânuţa ci în 
mâna dreaptă a lui. Acesta se aplec 
spre cl mângâindu-l şi  sărutândui 
părul blond. Apoi duse mâna la ochi ş 
eşi din odae. 

Afară la jumătatea drumului spre pă 
dure popusi. Din sat, din chiar cau 
Int izgonit. lovit. condamnat prin gat 
propriului său copil. și el nu se puteaa 
păra fiindcă băiatul avea dreptate. 

Incotro acum, încotro? Oh? Deal 
închis în camera strâmtă cu zăbrele.. 
ar fi mai bine de cât aci în pădurea li 
beră de lângă vatra lui. 

[os în adânc râul cânta un cântec tridl. 
Ascultă cu ochi stranii şi arzători. 

Și atunci îi veni în auz un alt câ 


Nişte copii din sat găsiră, odată, într'o 
ipă, ceva, mare cât un ou de găină şi 
re semăna unui bob de grâu, având o 
wmhitură la mijloc. 

la călător, care trecea prin sat, zări o- 
jetul. îl cumpără, dând câteva copeici 
ş luă cu el în oras. Îl vându ţarului, 
bețe scump, ca un lucru rar. 

Ţarul adună pe ioţi înțelepţii împără- 
pi sale și le ordonă să afle ce ar putea 
d fie acest ohicet: un bob de grâu sau 
10 OU. 

Ințelepții gândiră muli de tot, însă nu 
pură da nici un răspuns. 

Acest obiect minunat era pus pe, per- 
zl unci feresire dela palatul ţarului. 
hr'o zi, o găină veni să-l ciupească, îi 
ie o gaură, şi atunci, toată lumea putu 
i recunoască că era un bob de grâu. 
Iţelepţii veniră și ei să declare ţarului 
ă era un grăunte de secară. 

Mare În mirarea țarului. El dădu din 
mu, ordin învățaților să cerceteze unde 
când. acest grăunte a putut să fie cul- 
toat. 

Inățaţii gândiră adânc, consultară căr- 
le, însă nu găsiră nici un răspuns. 

— În cărţile noastre, spuseră ei ţarului, 
wi nimic despre acest grăunte... Daţi 
win să vie cineva dintre ţărani. Poate 
mul din ei, a auzit din bătrâni. unde ș? 
ind se semăna asemenea grăunţe. 

larul ordonă să i se aducă un  lăren 
ktriu. După multă căutare, servitorii su- 


ke. dulce. blând de voci omeneşti din 
sale. 

- „Triumf, moartea au fost 
Aleluia !“* 

Desperat bietul om căzu pe o piatră 
În marginea drumului. 

Acolo jos erau oameni cu voe bună 
mițumiţi, mântuiţi: pentru cl nu venise 
aintuirca : e! era acum între noapte si 
aoarte, 

Dar satul cu căsuțele lui curate cânta 
m mai departe, şi singuratecului om îi 
is mai încălzi sufletul. 

Un drum i se arătă în noapte: con- 
pu planuri pentru viitor. În oraşul 
gare, avea să se ducă, să lucreze şi tot 
dstigul să-l trimită lu ai lui. Atunci nu 
me mai suferi de foame şi nici nu se 
mw mai teme de el 

Ce mai căută aci? Anicuţa, iubita lui 
pilă. singura fiinţă din lume căreia ni- 
odată nu-i făcuse vreun rău, era moar- 
4. Moartă după patrusprezece zile dela 
pecarea ui... 

Sprijinidu-si capul în mâini își reaminti 
in nou şi tot mai îndurerat de moartea 
epilului său 

femeea lui e jos la biserică şi slujba 
m sa sfârşit încă. 

frea numai să sc odihnească putin. Î 
Wesit. Konrad nici scaun nu-i oferise, 
Numai câteva clipe să se odihnească aci. 
ipoi pleacă. 

—- „Petre! Petre!" 

Fra glasul femeei lui ce-i sta acum în 
hf. 

El sare în picioare şi încremeneşte îna- 
alea ei. 

— „De unde vii Petre? Timpul tău nu 
ta scurs încă! Tu.... ai evadat?“ 

- „Am fost grațiat. Aci, în huzunar 
m documentul“. 












învinsă ! 


verunului se întoarseră întovărăşiţi de un 
țăran bătrân, istovit de tot, fără  diuți, 
mergârul anevoios cu ajutorul a două 
cârje. 

Țarul arătă grăunitele bătrânului, insă 
acesta avea vederea tulbure ; şi abia putu 
să deosebească bohul, îl pipăi pe dibuiie. 
pentruca să-şi dea seama mai bine. 

— Nu ştii tu, vrednic ora ce eşti, îl în- 
lrebă ţarul, unde se recoltă asemenea gră- 
unțe 2 Chiar tu, nai semiuat de acestea 7 
Nu ţi sa întâmplat să cumperi boabe la 
fel cu acestea ? 

Bătrenul eca surd. Abia auzi și nu înţe- 
lece decât pe jumătate întrebările ce i se 
puseră. 

— Nu. răspunse el, în viaţa mea nam 
semănat  ustfel de grâu, De asemenea, 
niciodată, nici nam recoltat, nici num 
cumpărat. Când am cumpărat grău, gră- 
unijele lui, erau totleauna iîot asa de mici 
ca acelea pe care le arcm noi în zina de 
azi... Dar aţi face bine să întrebaţi pe ta- 
tăl meu : poate că el a auzii vorbindu-se 
de asemenea boabe minunate. 

Țarul trimise soli să găsească pe tatăl 
ţăranului. Il aflară foarie repede şi-l adu- 
seră la palat. Bătrânul intră mai dârz de 
cât fiul său. Se sprijinia numai  întro 
cârjă. 

Ţarul îi arătă grăuntele. Bătrânul avea 
incă vederea linpede şi-l distinse foare 
bine 

— Nu ştii tu. om bun, unde au crescut 


— „Graţiat ?... Petre !* — apoi se re: 
pede asupra lui şi vrea să-l îmbrățişeze. 

Dar el nu se mişcă. 

— „Plec iarăşi, loana !* 

— „Pleci ?... Unde ?... Unde pleci ?* 

— „Nu ştiu. Vouă vă e frică de mine. 
nici nu doriți întoarcerea mea acasă! 
Konrad mi-a spus-o !“ 

— „Konrad? !.. Ai fost acasă 2% 

— „Da și acum vreau să plec și din ce 
voi putea să câștia am să vă trimit! 
Konrad spune că vă merge mui bine 
fără mine“. 

— „Nu Fetre. 
pleci pentru o zi măcar. Tu 
nouă. Rămâi aci Petre. Nu-i 
că ne merge mai bine fără 
nu-i adevărat“. 

Ea îl îmbrăţisă cu patimă. 

— „Nu ţi-e teamă de mine. Ioana?“ 

„— „Chiar dacă mă vei mai bate. tu 
trebue să rămâi“. 

— „loana! Eu nu mai beuu... nu mui 
bat pe nimeni... Dumnezeu m'a hătut în 
de ajuns pe mine !* 

Fa îl ține îmbrățișat privindu-l. Pare 
iarăşi tânără, şi fața ei a căpătat de v- 
Jată frumusețea-i de odinioară. După 
doui ani lungi grei sărută pe puşcărius 
din nou. 

Nu-i vorbeşte nimic snpărător, nici o 
acuzare nu-i aduce... nimic rău... ci nu- 
mai despre viitor şi cum totul ar putea 
să fie bine. Şi ea laudă destinul că în 
biserică o femee i-a şoptit cum văzuse 
pe Petre mergând spre casă, astfel că a 
putut să-l găsească. Fa war mai fi putut 
suporta din nou plecarea lui. 

Jos în vale cântă sătenii: „Pe tine te 
lăudăm ! 

Mâine e Paştele... 

In româneşte de 


MIRCEA BONIFACIU PITTIS 


N'ai să pleci! N'ai să 
ne aparții 
adevărat 
tine... Nu 


UNIVERSUL LITERAR. — 265 


BOBUL DE GRÂU 


de IKON TOLSTOI 


asemenea grăunțe ? N'ai semănat tu, pe 
pământul tău ? Sau poate ai cumpărat de 
acestea, dela vecini ? 

Ritrânul, ca să spunem drept, era tare 
de urechi, cu toate acestea auzia mai bine 
decâi fiul său. 

„-- Nu, răspunse el, niciodată, nici nam 
“emănat, nici nam secerat, pe pământul 
meu, asemenea grâu... Niciodată nam 
cumpăra. căci pe timpul meu nu se ştia 
ve-i banul. Toţi mâncau pânea lor proprie, 
și, în caz de sărăcie, se ajutau unii pe 
alţii... Cvâul nostru era, cu adevărat mai 
mare, și la treerat «şia mai mult ca. dela 
cel de astăzi ; dar, departe de a fi fost 
asemănător acestuia : — şi orice am zice, 
grâul nostru nu se poate potrivi cu acest 
zrăunte. Am auzit pe tatăl meu, că, pe 
vremea hui. grâul creştea mai frumes ca 
al nostru, că cra mai mare şi producea 
mai inult. Ai face bine să-l întrebi.... 

Varul dădu urdin să aducă pe bunic. 

Băteânul intră fără cârţă, cu un mers 
ianţoș, privirea vioaie : auzia bine şi vor- 
bia lămurit. 

Ţarul îi arătă grăuntele miraculos. 

Bătrânul îl Iuă, îl întoarse, îl observă 
şi zise; 

— Tare-i de mult, de când nam văzut 
grâu ue al nostru bătrânesc. 

Duse grăuntele la gură, muşcă o bucată 
din el si mestecă miezul. * 

— "Tocmai asa-i, îi grâu de-al nostru... 

„.. Dar, spune-mi, banicule, unde se re- 
culta acest grâu? Ai scmănat aşa grâu în 
Dămăântul tău? Sau l-ai cumpărat dela 
ai ? 

—. Pe timpul meu, răspunse bătrânul. 
acest erân sc recolta pretutindeni... Eu 
iusu-mi. toată viața mea, m'am hrănit şi 
am hrănit și pe alţii cu el. 

-- Ai cumpărat de undeva grâu de ace- 
sta? insistă farul, 

Bătrânul zâmbi cu milă: 

-- Pe vremea mea, nimeni n'ar fi păcă- 
iuit să-şi vândă grâul. Banul! Noi, nu 
stiam măcar cu ce sar fi putut asemăna. 
Ciccare avea atâta grâu cât îi trebuia, ni- 
wii nu avea novoe să vândă, sau să 
cutnpere... Chiar eu însumi, am  semă- 
nai, secerat. treerat şi măcinat din acest 
&vâu, pe care-l vedeţi... 

Dar unde semănai tu, acest grâu şi 
unde-ţi era ogorul ? 

— Ogorul meu, răspunse solemn bătrâ- 
nul, cra pământul tăsat de D-zeu... Unde 
cram. acola cra ogorul meu. Pământul era 
liber, nimeni nu-l reclama pentru sine ; şi 
nimic aliăceva nu era al tău, decât fruc- 
tul muncii tale. 

— Am să-ţi pun încă două întrebări. 
bătrânule. zise tarul. Pentruce, altădată, 
se recolta grâu cu boabe aşa de mari, în 
timp ce. acum nu se mai găsesc? Și pen- 
teu ce nepotul tău, umblă în două cârje, 
fiul tău într'o cârje şi tu, ai o statură 
Htâl de vioaie, ochii așa de limpezi, dinţii 
asa «e tari și vorba ta înţeleasă şi plăcu- 
ii ? Spune, bunicule, pentruce toate aces- 
tea schimbări ? 

Bătrâuul răspunse îndată : 

-- Toate schimbările acesiea vin de a- 
colo. că ; oamenii nu mai trăesc din munca 
lor și finrluese la rodul muncii altora. Pe 
iitapul meu. nu se trăia așa; pe timpul 
meu, fiecare trăia în frica lui Dumnezeu, 
fie-cara se mulțumea cu puţinul său şi 
nimeni nu-și însuşia avutul sau bunul al- 
tuia. Din franțuzeşte de Aurelia Totoescu 


266. UNIVERSUL LATERAR 





caiac es Eslereae'ea 





PUBLIUS OVIDIUS NASO: 
„Tristia“ 
Trad. de Prof. St. Bezdechi 


(Cartea homănească.—C'lui) 


La 15 Martie 1945 se împlinesc doua 
mii de ani dela nașterea lui Ovidiu, Pin 
upera poctulri, care a trăit irista vârstă a 
hătrâneţii (detertor actas) si Sa stins la 
Vomis (Constanţa), scriind Fristele şi Pon- 
ticele sale, nu su tradus în românește decât 
foarte puţin. D. Bezdechi, neobosit tradu- 
cător elasic. a făcut începutul cu Zrisfete, 
dăudu-ne un elegant volum, cn reprodu- 
ceri după stampe, statui si vase antive, de 
toată frumuseţea. 

Ohidiu a fost un poet al tinereţei zglo- 
bi şi petrecătoare, prin talentul lui deve- 
nise răsfătatul acelei „jeunesse dorte“ a 
Romei, care admira laseivele sale versuri 
(in 4rs amandr sau amatoria, ale sale 
Întores, Heroides, Remediorun amoris li- 
ber sau divinele sale Metamorfoze, pline 
de graţie. «de fantesie strălucitoare, de a- 
vânt și de tinerețe veşnică, ce sunt şi capo- 
dopera poetului, 

Ha un poe gingaş. în „deplinătatea 
elarici sale. ce petrecea tocmai în insula 
iba, în societatea aristocraticului poet și 
protector ul său, Valerins Maximus Cotta 
Messalinus  Serisese până aunei opera lui 
«e căpetenie, între cari și Fastele. de ma- 
re importanţă peniru noi. găsind în ele a- 
tătea lucruri interesante asupra antichi- 
tața. 

Despre cauzele exilului sau relegiării po- 
vtului ta Pomis. istoricii literari «diferă 
foarte mult. Că Ovidiu reprezenta si gusta 
blăcerile acelor ce trăiau în dulce olita, că 
versurile sale cam libere nu erau cele mai 
incbecente şi că nau doar el cânta amorul 
liber şi cra contra căsătorii — cl care se 
insuiase de trei ori. — nu erau motive se- 
rivase pentru un cap poliiic de talia lui 
“)etatian Aupuust, ca să lovească atât de 
uspru pe delicatul cântăreţ. Acest argu- 
inent pentru  sueghiunul săn. provine si 
din faptul că erdictul contra lui Ovidin 
cuincide cu exilarea Iuliei, nepoata împă- 
ratului în insulele Tremiti, prinsă în adul- 
ter şi ducând o viață destrăbălată. Aci și 
muri, după a detonţiune de douăzeci de 
uni, În legătură «u depravarea familiei sa- 
le, fiica sa Tulia major fusese. pentru a Fi 
conrupătoare «dle moravuri, exilată în iîn- 
sula Pandataria. Când şi nepoata sa a că- 
ut în «hiarele vițiului. mânia bătrânului 
împărat nar fi cunoseut margini și ar fi 
lovit şi în poetul care ar fi fost autorul 
moral al conruperii tinerimii. 

Dar Ovidiu. în scrierile sale. vorbeste 
de o crimă, de o faptă teribilă, er nu pu- 
tea ti „păcatul lui cu gândul“. în ale a- 
morului. 

D. Bezdechi aduce argumente mai «e- 
tivase. A treia sație a lui Ovidiu. cra o 
patriciană divorțată, rudă cu Paulus Fa- 
hius Maximus, intim al lui August. Soţia 
lui Fabius Maximus, Marcia, cra o bună 
prietenă a Livici, solia lui Augusi, 

Tacit ne spune că August, în tovărăsia 
lui Maximus a vizitat pe nepotul său A-: 
erippa Posiumus. exilat în insula Plana- 
sia. Călătoria a avut loc în cel mai mare 


secret, Pra varba «le o mare taină politică. 
bătrânul împărat doria să lase moștenitor 
al său pe Agrippa, fiind contra uscunsu- 
Îni si posumorătului Tiberiu, fiu al Li- 
ICI, 

Prin indiseveția xoțici lui Maximus, te- 
ribilu Livie a aflat taina. a stricat toate 
vumbinațiile si a supărat în cel mai înalt 
„riul pe împărat Maximus, disperat, s'a 
-inueis Probabil vu fi fost vinovată cât de 
vuțin și Flecireala poetului asupra unui 
ue eveniment politic. De aci crima de 
ue orbeste Ovidiu. Acest serios motiv, 
si nu poeziile sale, un fost cauza unei pe- 
„bepse atât de cumplite, ce-l aruncă din 
xânul Tauniliei. de care trebuia să trăiască 
ivată viaţă slesporţit. în cel mai depărtat 
i inoxpitalier colţ al imperiului. 

Această îpoteză este mai plauzibilă si 
nare casio confirmă Ovidiu. La moariea 
Îmi Ausust si la venirea la cârmă a ni 
"iberiu, el decloră că nu mai are nici o 


mai 


-perantă de scăpare. Ura Liviei şi a ti: 


Tiberin contra unui duşman, nu putea ce- 
ila nici odată. 


Mulţi critici au crilicat pe poetul Trisfe- 
or pentru tonul săn plângător de babă. 
pentru lingusirile sale către mâna care-l 
losia nai tare. Fste usor să apreciem cu 
incmalitatea noastră de azi. cecace s'a În- 
tâmwlat acum donă mii de ani. Acele lin- 
susiri, pe cari criticii. le găsesc în Ovidiu. 
cra hicruri comune și întrebuințate de Ho- 
atiu ca si de Viratliu. Chiar la Tomis. cel 
vai neinsenunat ctrvânt insultător la adre- 
za împăratului. ar_fi însemnat profana- 
ca zenlui (Srnatul i proclamase pe Nu 
gust. divin. adică zeu din viaţa) şi mour- 
lea. pote pentrn sacrilegiu comis. 

Tristele au a mare valoare literară, tar 
GT, Vilienave în Viata lui Ovidiu, scrie. 

„Pacă Ovidiu nar fi compus de cât ce- 
he cinei cărți de elegii cunoscute sub nu- 
inele se Pristia si cele patru cărți de E- 
visfolae ex Ponte si tol ar putea fi orân- 
"Init printre poeţii cei mai renumiți din 
secolul lui Annusr. Nimie na seris mai 
“locrent 

„In cea mai grozavă nenorocire, el păs- 
ivă toate graiiile spiritului său: în mir- 
Jocul Ceţilor nu-si înstreinează puritatea 
limbei romane. 

„Fie ch pnvestoşte plecarea sa din No- 
ina. sfăstetuarea sa despărtire de soție și 
te prieteni. pericolele din timpul călăto- 
viei sale până la Tomis. suferințele exilu- 
Îni sân: fie că deserie locurite sălbatice 
e unde trăeste. sau comnară ororile pra- 
vincivi de lâneă Marea Neagră, eu viata 
nlăcuti «lin Noni. și se reprezintă pe since 
in miţlocu! barbarilor, ca pe o statue, ca- 
re nu pricepe nimic din lumea aceasta, 
dorind apoi ra moartea să-i pună sfârșit 
«uferinielor: fie ră în apologia vieţii si a 
visurilor sale. care formează cartea a I-a 
a Tristelor na din cele mai frumoase 
wpere ale antichității). ol își înmlădie ta- 
!cniul cu o artă demnă de admirat pen- 
tru a îndupleca mânia lui August, folo- 
sîndu-s2 de o elocință puternică. naturală 
si înuieşetoare. întrebuintând toată bo- 
vățin ialentului său oratoric: fic că ține 
să lase vosterității relațiuni asupra vieții 
sale, asupra hbătrâneței sale, mai ales. în 
rile pline de amar și suferinţe. asupra o- 














perilor sale. asupra Romei şi a orașului 
Tomis, asupra coutimporanilor sii: fie căst 
iuti primăvara în Sevthia, fiind cu gâr 
dul la Boma: că adresează rugăciuni hi 
Bacchuus. Augustus şi Germanicus: că i 
plânae e nesiatornicia  noracului și d 
prieteniile vulgare: că celebrează triumil 
lui “Tiberius. puterea binefacerilor, farm 
cut voszici. eredința soţiei sale și virtuți 
statornice ale micilor săi, — întotdeauu 
<tihri său are culoarea timpului. a locul 
si a subiectului tratat, întucmai ea pene 
lul unui pictor dihaci, care reprezintă e 
acelas succes deserturi înspăimântătoart 
si peisazii frumoase. torente care, asvăti 
lindu-se cn zgomot printre stânci, cu 
impebuoase si râulețe linişiile, care Lun 
că usor, mntrmurănul prin câmpii Înv 
te. 

Dacă repetă plângerile sale, rugăciune 
sale, regretele sale, în schimb se pricep 
să varieze expresinnea. Nici una din op 
vile sale nu este mai mult de dânsul: 
căci în Fe:sfia poetul vorbeşte limba atu: 
puternică u nefericirii fără măsură, făr 
sTârşit şi fără speranță”. 


Fraducerea FPristiilor |-Ini Bezdechi 
ie escelenta  Tălmăcite, în metrul orig 
val eleziac nu cxameten şi un pentamt 
tru. aceste noeme sunt o delectare. O în 
ducere Dbună este cel mai bun comentat 
este şi o reînvivre a textului de multe or 
D. prof. Buezdechi insoteşte traducerea n 
note bhosate si cu a prefaţă magistrală 
«upra ultimilor ani ai lui Ovidiu. De 
nsemenca d-sa aduce si două lecţiuni it 
teresante si juste la istoria textului lu 
Grelulus: în ac de quo bene coepisti, se 
pede scmper cas (adică precum ai Înot 
put. să calci norocos tot en dreptul), no 
comentatori citeac greşit: qua bene cot 
pisti, sic bene semper cas. cceace nu art 
atât rost 

A dona leețiune propusă de d. prof. Bez 


vechi aste; Sumatur fatis discolor alb 
(vestis) mei. linii editori actuali cil 
decolor. ecvace este un nou sens, adi 


că: „să se îmbrace o haină albă nepotriii 
iă la culoare eu destinele mele. pe cânt 
drealor înseamnă spălăcif, ceeace nu ar 
nuanță. 

Carica «dh Bozelechi. ca cdițiune & 
lux si cu Frumuseţe externă chiar. inte: 
resează si pe bibliofili. în afară de mart 


publie cititor. 
„ TON FOTI 
Se 3 E N NN 


note 


Am primii la redacţie volumul de pro: 
ră. Actorul şi arta lui datorit d-nei Lil 
Bulandra. 

Recenzia într'unul din numerile viitoare 


Zilele acestea a apărut volumul de „k 
pisrime” datarit  colaboratorului noa 
W-I N. Crevedia. 


A apărut în valun un ciclu de lucrări 
intitulate : „Manuale-Rezumativpe- Prepar 
oare” întocmite pentru fiecare clasă & 
liceu. după programul ministerului În 
irueției de «d-nii Gr. Ernescu, George Ba. 
ncauu şi C. F. Niculescu. 





UNIVERSUL  LATERAR. — 267 





pp SI ca sE a c ea 








EXPOZIŢIILE ACTUALE 


AP. MÂĂNCIULESCU 


lu atelierul său lim casa „Fraseati“ (ca- 
lea Victoriei), pictorul Ap. Mănciuleseu u 
deschis e expoziţie din cvle mai intere- 
sante. 

Lucrările sale de 


dată ni-l arată 


astă 





AP. MANCIULESCU : Viganca 


ta de un poet în îuțelesul strict al cu- 
vântului, caci găsi în aceste lucrări o 
poezie «nbtilă şi fermecatoare. 

In actuala i expoziţie îl întâlnim pe Măn- 
ciulescu  [uurte feluiit Della peisaziile 





RE GEO CARDAS: 

Pe ulițele Alexandriei (Egipt) 
minunat realizate: cu soare mult și 
cu uu colorit viu şi adequat fon- 


dulni până lu ţizăncile lui (cari rivalizea- 


ză cu ale lui Vermont) redate cu aiâta 
măcsirie si sinceritate. Măânciulescu trece 


in alt dewmeuiu şi une da marine și nuduri. 
Lucrările sale sunt interesante si plac, De 
aceca vedem că majoritatea lor au Fost 
reținute de amatori, 


STEUERER 


După atâția ani de căud wam avut pri- 
lejul să-t vedem pe d-l Steuerer. ne-a fă- 
cut o surpriză plăcută expoziția sa dela 
Muzeul Aman. Pare mai vesel azi în Imeră- 
rile sate de cât v'linioară şi progresul mer- 
ge crescând în opera sa piclurală. Fra si 
fie aşa, Cine munceşte ajunse 
la desăvărşire si lucrul acesta îl poate 
constala orişicine-i vizitează expozitia. 

tu noua si actuala-i eroluţie d, Steuerer 
este interesant prin acea că dă unu nou șle 
Înit genului cultivat până acum şi per: 
sotalității sale artistice. 

Pueisagiile în deosebi atrag utentia prin 


fireac să 


i 





când în ltalia şi Germania, suflete alese 
se străduiau şi cultivau  acesie genuri... 
De aceea încercările d-lui G. Popescu care 
le cultivă la noi trebuese preţuite la justa 
lor valoare. ln această puternică mani- 
testare «dle artă dela Muzeul Aman, ochiul 
celui ce pricepe întâlneşte nenumărate 
prilejuri de adevărate încântări sufleteşti 
si emoție artistică. Prin lucrările sale puate 
sta alături de cei mai buni desenatori ai 
vromel, 


D. PACIUREA 


atât de cunoscut 
expune interesante 


Sculptorul Paciurea, 
prin lucrările 


sale, 


HENRY VINTILESCU : Constanţa port 


'arietația situaţinnilor şi puternica plasti- 
“izave a vrealităţilor prinse sub penelul vi- 
puro= și sigur al pictorului Sreuerer, E o 
expoziţia bună care merită să fie văzută 
si să aibă succes, 

Domn de o soartă mai bună, d. Stenerer 
își expune lucrările — cu multă modestie 
— în fundul unei curţi, într”o aripă inve- 
chită a Muzenlui Aman. 

Printre nenumăratele expoziţii ule auu- 
Vii bogate în farmă dar sărace în simtire 


sv idee, expunerea d-lui Sicurer trebuie 
considerată cu un eveniment artistic de 
cea mai adâncă însemnătate. 


Superioritatea picturilor d-lui Stenerei 
constă în adâncirea psihologică si în for- 
ma originală care le îmbracă. 

Coloritul bine înmbinat si adequat fuu- 
ului impune dela prima vedere emoția 
pe cure (i-o imprimă arta adevărată. 


GABRIEL POPESCU 
Două genuri picturale neglijate oarecum 
la noi le cultivă cu multă perseverare d. G. 
Popescu : sunt desenul şi acquaforte. le 
ne duc cu gândul lu timpurile din trecut 


-culpruri în bronz, gips şi pialră alături 
de coilalți doi artiști G. Popescu şi Steu- 
rer, la Muzeul Vman, 


Maestrul Paciurea este, desigur, unul 
«intre ci mai mari sculpiori ai noștri şi 
actuala sa espoziţie a dovedit încă odată 
aceasta, 

Toute lucrările sile sunt opere de arta 
udâncite psihotogiceşte dle dalta unui ade- 
vărat artist, De uceca operau sa este cu 
toiul originală act în tratare, zămislire 
cât si ca tendinţă. 

Dia uenumâratele piese expuse de d-sa 
cave ne încântă privirea prin fineţea li- 
uiilor și prin interiorizarea inteligentă şi 
vcrosimilă. menţionăm bustul carfistulua 
Prezoanu si placheta scriitorului Alexan- 
ciri Obedenaru, două opere de o mare va- 
bare artistică. 

In general lucrările sculptorului Paciut- 
vea sunt de o expresivitate viguroasă, ce 
lenotă o adâncă înţelegere psihologică. 





D, CASELIU 





UNIVERSUL LITERAR 





CI Ș ca Şa-sașaa... 


UN PAS SIMȚITOR face pedagugia ro- 
mânească, atunci când găseşte timp să se 
ocupe «le educațiunea anormalilor şi în- 
târziaţilor Amintim: deocamdată două 
lucrări : 

Traducerea d-nei Sevasta Dumitriu : I- 
nițiere în activitatea intelectuală şi motri- 
ce prin jocuri educative — din: Dr. De- 
croly şi d-ra Monchamp — cuprinzând «li- 
ferite jocuri : vizuale, viznale-motorii. mo- 
torii şi auditivo-motorii :; apoi: Jocuri «le 
inițiere la ucritmetică, relative, la noțiu- 
nca «dle timp, de iniţiere la lectură, de gra- 
matică şi de înţelegerea limbagiului, cer- 
cetarea plină de interes şi de entuziasm a 
d-nei Eliza Alexandrescu :  Selecţionarea 
elevilor în şcoala primară — plină de 
date de ohservațiuni personale, 

Cerând să se pună bază pe individua- 
litatea copilului — d-sa atribue o bună 
parte din mersul nesigur al şcoalei ru- 
mâneşti, tocmai faptului că învăţământul 
românesc e lazat pe o psihologie genera- 
lă. În continuare, d-sa expune rezultatele 
experienței cu a asemenea clasă — după 
ce expusese câteva din legile creşterii co- 
pilului, considerat, după această nouă con- 
cepţie, nu ca un om mic nedesvoltat, dar 
ca o ființă imperfectă 

Concluziuni : „copiii şcoalelor primare 
se densebesc între ei prin desvoltarea lor 
fizică şi sufletească, prin starea lor socia- 
lă şi morală: — de aceea şcoala primară 
trebue să facă toaie sforţările spre a-i 
trata după firea lor. Celor bolnavi să le 
dea îngrijire, iar pe cei înapoiaţi să-i a- 
țute, sii-i formeze pentru a deveni şi ci 
elemente folositoare societăţii“. 


BACOVIA-ROMANCIER. Se pare că 
d. G. Bacuvia presătește un roman liric 
întitulat : „Cântec târziu“. Un prim frag- 
ment a fost publicai îv ..Viaţa literară“, 
No. 126. 


PI 
* 


RITMUL VREMII, organul „Institutului 
de literatură”, a apărut în condițiuni teh- 
nice, excepţionale. Tipărit pe hârtie ve- 
lină şi cu cea mai nouă şi elepantă literă, 
revista uceasta care numără 160 (notaţi 
bine! una sută şasezeci) de pagini, format 
mare ; «lepăşeşte tot ce sa tipărit până a- 
cum, în materie revuistică. Intr'adevăr 
revista arc un aspect eu totul occidental, 
Neobosit. d-nul profesor Mihail  Drago- 
mirescu, care conduce cun atit avânt su- 
fletesc şi cu dragoste de adevărat părinte 
„Justitutul de literatură“, —- secondai de 
eminentul său coleg profesorul George 
Murnu şi de scriitorii cu reputafie : Geor- 
ke Dumitrescu, N. I. Russu și Raul Teo- 
dorescu, au realizat o revistă literară 
completă, cu cerenici bogate şi cu un ma- 
terial literar şi informativ ales. 


DIN N-RUL 1 AL REVISTEI RITMUL 
VREMII, care apare din trei în trei luni, 
remarcăm în primul rând articolul de 
fond : „Orientarea Noastră“ scris cu nerv 








si cu competinţa-i cunoscuti de către ul 
profesor M. Dragomirescu. Âriicalul ex 
plică vareenm si motivele cari an determi: 
nat pe P-sa si pe conrlucătorii revisrei să 
o realizeze atăt de interesant. D-l profesor 
Drasomirescu începe astfel : 

„.. Orientarea noastră este veche şi nouă. 
ste svehe pentru că va îşi are originea în 
vechea direcțiune a „Coanporbirilor  Lite- 
rare”. de pe când Maiorescu. prin anii 
1300—19)6. nu fusese copleşit «de oportu- 
nismul politie 

Fste nouă, pentrucă «desi arânedu-si ră- 
dăcina în lea devărului în urta, împă- 
mfnienit în Titecatura  noasiri de acelaş 
nare critic, această idee cu prugresul vre- 
mii. a luat înfăţiseri mat determinate, po- 
trivit unei naui coucepțiuni estetice care 
astăzi își tace drumul peste hotare“... 

Termină cu următoarea îucheere ne 
care 0 redănm în întregime cetitorilar, a- 
vând împortania sa deosebită. 

„i adevărat că nici critica și nici poli- 
tica nu mai inflnențează astăzi producția 
literară. Der în schimb printrun abuz. ce 
trebue curmat azi literatura este condusă 
de editori smlependenți sau subvenţionati. 
Este adevărat că scriitorul nu mai e silii 
să-şi falsifice scrisul : dar în schimb. prin 
lrebuinta lătirii culturii, literatura lui se 
îujosezte nrin baclări grăbite și prin de- 
clamații la toate răspântiile ateneiste. Este 
adevărat iarăşi că multi scriitorii încep 
să poată trăi din scrisul lor“. 

Şi mai jos. ullimul paragraf, care expli- 
că schimbarea de faţă : 

sula adevăr, revista „Rinul Premii” de 
faţă este revista „Rimul Premii” întenre- 
iată de pe atunci de licențiatul modest. 
dar cu eoudeiu erntie si poetice de deose- 
hită valoare. Gaorse Dumitrescu, în 1095. 
Acestei reviste. care sa remarcat prin 
mode aţiunea toaului i sau adăouat, i- 
voarele revistei mai vioaie „Falanga“, care 
condusă de Raul Teodorescu şi N. 1. Rus- 
su, a căntat, îu ultima vreme. să curele 
terenul de plautele veninoase ale decaden- 
tismului modern. Noua revistă, ca o cma- 
naţiune a „matricei de Literatură“, ra 


avea menirea dar. pe deoparte de a com- 


bate primeidia editorială. culturistă si în- 
ternațională. cc ar:eniniă producția hie- 
vară : far pe deo alla. sub lozinca adenă- 
rului estelic. ul lradiționalismului sănătos. 
și al clasicismului echilibrat. si încurajeze 
literatura răsvită «țin izroarele proaspete 
i neîntinate ale ncamulni nostru“, 

DIN RESTIIL NUMARULUI. al cărui 
materia! ce selecționat cu pricepers deo- 
sebită şi cu zust mentionăin la poezie: ca- 


laborarea d-lor 1! 7. Sfamatiad (Cava. 
lerub G. Pilaz fAltoi non) George Du- 
mifrescu (Ăci e drumul nostru) şi Pad 


Gyr (Nevolnieie) nume destul de cunos- 
cute pe veorul literaturii si în deosebi al 
poeziei. 


PROZA cu tonul la înălțime e viguros re- 
prezentată prin romanul d-lui Ton Arsene 
„drma togoromschi": prin  „Pietale” de 
d-nul George Dumitreseu care pictează cu 
vorbe şi cu frânturi din suflet, într'o lim- 
bă aleasă și cu totul a D-sale: si prin 
nuvela d-lui Valeriu Grecu, etc. 


CRONICA veste încredințată d-lui N.N. 
Crețu, care face 0 interesantă  comuni- 
care despre „Zodia Cancerului” romanul 
d-lui Mih. Sadoveanu. Restul numărului 
1] completează Falanga, Institutul de _lite- 
natură si Bibliografia critică, adevărat 
bazar hogat “le imformaţie si critică — 
precum si încă nu articol al d-lui M. Dra- 
zomiresen : Descoperirile filozofiei inte 
grile —— (Dialog). 

Pus istei „Botmul Vremii” îi dorim trai 
luniz și propăşire deplină. 


REVISTA „MUGURI“ (Buzău) ne tri- 
mite mtimul său număr (3—4). Deşi apa- 
ve din eninziasmul unor simpli elevi, con- 
dusi bineînţeles de profesorii lor, revista 
se preziută din ce în ce mai bine. 

Numărul de fată pe lângă colaborarea 
elevilor seminarului, în deosebi de intere- 
sant şi prin faptul colahorării  câtorra 
scriitori şi poeți cunoscuţi printre cari ci- 
tâm pe d-nii: N, N. Șerbănescu, Numa 
Cartianu, [. Georgescu etc., cei doi din 
urmă, vechi enlaboratori ai 0. L. 


REMARCĂM IN DEOSEBI: „CRUCE 
ȘI îNVIERE“, articolul de fond scris cu 


ncaziunea si Pasti, de către părintele dia- 
can Tănase |. Bratu, precum și Î.N.RI. al 
d-lui Pamfil Ceorgian. Poezia e fericit re- 
vrezentată prin pana d-lui Numa Cartianu 
cure publică poezia „Flegii“ plină de i- 
„agini bune, deşi cam realistă şi pren 
winlernistii si concentrată pentru o revistă 
scolărearcă. Celelalte poezii sunt semnate 
de d-nii: G. Ivascu. Ionel Marinescu, 
Dem. Iliescu, Dan Bihoran etc... 

Din restul număralui destul de bine în- 
ehegat menționări : „Taina pentru Vreme“, 
o imivalilă _ poemă în proză, datorită 
poetului Ioan Georgesen, apoi proza d-lor: 
] ămclate Vasilescu : Pe urmele lui „Jon” 
( rumian de Î.. Rebreanu); Durerea Gal- 
dotei «de pr. N. Trifănescu, etc... 

Critica interesantă şi obiectivă e sem: 
nai de d-nul M. Ghimbăşeanu. 


RUBRICA REVISTA REVISTELOR (în- 
tre cari şi „Iniversul Literar”) vioi şi mul- 
lumitor serisă de tânărul elev Const. Frân- 
ci care şi în acest domeniu calcă.... tot a 
Popă. 


ILICARIRI este titul unei novi reviste 
literare care apare bilunar, în Capitală, 
<uh conducerea nnui grup de studenți. 

Desi n a putem afirma cu precizie to- 
tusi se pare că inițiatorii şi realizatorii ei 
unt stuclenți macedoneni. Cităm în deo- 
sehi numele. d-lui Take Belimace care pu- 
blică n interesantă nuvelă : „Mălina” seri. 
să cu nerv și cu o minuțioasă analiză. 
Trois în rleosebi hine caraterizaţi. Ar fi 
fos si mai interesantă dacă sar fi publi- 
cat întru singur număr. Dar înțelegem 
că revisla „Licăriri“, are formatul mic şi 
bu pulea să facă acest sacrificiu. Din res- 
in] uimărului menționăm poeziile d-lor : 
V. Novira. N. N. Angelescu, Mihail Ilo- 
ici, Anton Mistukidis ete. 

Cronica inexistentă. Revista revistelor, 
"elativ. bună. 


SCRIO. 





0 Sedinte ie 
Cvvanie 


In tinipul unui mare ulac ce se duze u- 
supra cetăței Ulm, Napoleon se ăsta 
lângă un erenadier grav rănit. Bravul gro- 
nadier striga la fel cu ceilalti: 

— Inainte, înainte ! 

Inipăratul se apropic de rânii și îl în- 
veli cu mantaua sa spurindu-i : 

— Dara poti să fe ridici si-mi dai mun- 
laua, ifi poi da crucea de război. 

-- Sire, en cted că numai pentru os- 
feneala ce an depus luplind şi acum ră. 
hit gran, verii crucea. 

Spunând acestea iși doo sfârsitul inve 
li n mantaua în periala. 


Un cetățean întrebă pe Diogene la e 
pră te poute priiuzt. 

— Dacă ești bosa! poţi prânzi când vrei. 
iar daca esti sarac, când poţi, 


In timpul unui mare prânz,  Calaula 
începu să râdă lare cu îvhote, Cei doi 
consuli care erau în dreavta şi stânsa ni. 
ÎI întrebară pe un lon  curtonilor de ce 
răde. 

— Când mă gindesc, spuse el. ci un 
singur scmh e deajtivs va să bă suprin pe 
amâncloi ? 


E. 


Ludovic al XIV dorind să trimită în 
Spunia portretul ducelui de Bourtoane, il 
comandă pictorului Coypel, și dorind si 
aibe și el unul la fel, spuse să mai jacă 
si o capie. 

Cele două tablouri fură expuse în a- 
cela; timp în galeria de porirele, aşa ca 
era imposibil să fie deosebite. 

Ludovic prevăzând încurcălura, luă po 
Coypel deoparte şi-i spuse : 

— E jenant din partea mea să uu știu 
să disting copia de original! Fii le rog 
bun și arată-mi care este cel original ! 

Coypel îl arătă și regele trecând 
fața tablourilor zise : 

— Originalul şi copia se aseamănii asa 
de bine că oricine sar pulea înşela. 

Cu toate astea, dacă te uiţi cu mai mul 
tă atentie la amândouă, iți dai seama că 
acesta este originalul. 


* 


prin 


În momentul în care Josefina parăsca 
Martinica ca să mă in Franța, o ahici- 
'oare țiguncă ii prezise următoarele : 

— Mersi în Franţa ca să te  măriţi. 
căsnicie nu-ţi pa fi fericită şi soțul d-tule 
pa muri în urma unor evenimente tragice. 
D-ta vei trece prin mari pericole dar ve! 
scăpa victorioasă. Eşti destinată unei soar- 
le plorivase și fără să fii regină, vei [i mu: 
muli decit o regină. 

losefina nu dete nici o atenție acestor 
prezicari și işi aduse aminte de asta mumia 
atunci când de Beauharnais fu ghilotinat 
şi ea fu inchisă in templul Lerourei. 


Nulorezra 


bb caz ca 


JOIN BARRYMORE E FERICIT 


Ceiebrul actist de civema John Barry- 
mure poate fi considerat drept un om fe- 
vicit. Căsătorit din dragoste cu Frumoasa 
Dolores Castello, a căpătat acum câteva 
zile nu mostenitor. 

Pentru a sărbăton 


acest lericii eveni- 


ment Bareyvumre va întreprinde o lungă 
„xcutate iu mările sudice cu noul său 
vacut. 


Nu-i lipsit de interes să spunem că a- 
cesta Pa custat 250.000 dolari. 

Artistul ar fi poate si mai 
primul său copil ar fi fost Dăiat. 
însă a voit alifel!! 


fericit ducă 
Barza 


LN DEIICYENT ENIGMATIC 

Zilele acestea a fost dus la groapă, coş- 
ctuzul fund purtat pe braţe de opt pus- 
ciriasi, ccrpul unei deținut care a muri 
in închisoarea div Dartmoor (Anglia). Nu- 
nule cu care «defunctul a fost trecut in 
certificaiul de mouarte era acela de Alberi 
Pawhugs. Nu se stie însă precis cum îl 
va fi chemat pe scesi om, de oarece în 
curani "unei lui sicţi de rime Rawlings 
vra uunsui unul dia cele sapte nume sub 
care cra cunoscut. Acest om misterios -— 
tuici era întradevăr unul, nimeni neştiind 
nici odată nici cine e. nici de unde vine 
—fusese internat în închisoarea dia Dart- 
imvar, utmând a executa o pedeapsă de 
trei ani pentru tâlhărie. Enigmaticul de- 
iicvcni avea, când a murit, vârsta de 55 
de ani şi fusese în tot timpul de o consti- 
tulie debilă. Între ale curiozităţi Raw- 
iinge asta și pe aceea de a inventa prie- 
eni si rude de a căror urme poliţia nu 
dădea nici odată ori câte cercetări ar fi 
făcni. Rawlings nu scria şi nu primea nici 
odată scrisari. 


TĂCRUL SI AUTOMOBILUL. 

Un inciclent neobişnuit sa pelrecni zi: 
Jele acestea pe una din şoselele Franţei. 
Besancon. (in taur furios 
a bazat drumul tuturor automobilelor ce 
veneau «linspre  Mamirolle, peste 100 de 
masini tind aste! oprite pe loc. Cu câr 
“forturile iaurului pentru a străbate prin 
mulţimea de automobile din faţa sa erau 
mai inari. cu atât el se înluria mai tare 


în apropiere «le 


In tinpul acesta unmneruşi alţi automo- 
bilişti veneau la locul bătăliei umplând 


toată soseaua 
In cele «in urnă unul din soferi a des- 
chi= focul asupra taurului, trăgând câte- 


va gloanţe dle revolrer. Rezultatul a fost 
însă nul nereusind astfel decât să înfurie 
i mai evozav animalul.  Năpustindu-se 
«din nou asupra automobilelor a silit că- 
teva din acestea să se retragă până în a- 
propierea unei păduri. 

Yu Tine. cu un glonț bine ţiatit în ochi. 
taurul a fost în cele din urmă ucis. 


ONIVIERSUL 1ATERAR. — 269 








caricatura ziiei 
LA REPLICĂ... 








Iu: pare ciudlui că nepotul duinnea- 
scustră uu suferă de frig. Termometrul 
arată 1 grade sub zero. 

— Vai, duamuă, dar ce ştie micuțul de 
termomctru... 
(The Tatler — Londra) 


BIETUL SOȚ 





Lin cadau pentru soţia dvs. ? tin apa- 
rat electric. spre exemplu ? 
— Da. Spre exemplu... hm... 
vlecuric. 


UD Scaun 


(London Opinion) 


PRESCRIPŢIE 





— Aledicul mi-a interzis fumatul în tim- 
pul  bncrului, 
— În sfârşit vei înceia să fumezi | 
Nu : am încetai să mai lucrez. 


(Sempre fixe-Lisabona) 


270. -- UNIVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 








TREI VITEJI 


1. 


Musă,-ce dela bătălia crunlă 

A Țiganilor. odihniși, ian vină, 

Şi-mi cântă, te rog din vremea căruntă, 
e cei trei viteji de-ţi e cu îndemână ; 
Carii. din trei ţări pribegiră odată, 
Wiecare a-sa-ş căutând dragă fată. 


2. 


Dinir'acești voinici cel dintâi să cheamă : 
Beșcherec Iştoe cel din (ram Haza : 

lar al doilela], cel fără de teamă: 
Kyr-Kalos voinicu[l| dela Cucureaza : 
AL teeilela| încă nu era deajaba : 
Năseucor viteazul] dela Cârlibaba. 


3. 


Beşeherec cra din Ardeal de acasă 

Si nemeş precum ne mărturiseşte 
Hârţoaga «de moli[i] acum toată ruasă: 
Ce Sofronie o scrisă româneşte, 

Când la Cioara el era în mânăstire 
Fropovăduind sfânta Neunire. 


4 


Golea - Cupitanull| iar apoi, pe care 
Streamjă Căpitanull] încă-ş unii-l cheamii 
Cetind deamărunt aceeaş scrisoare 

Află Beşcherec că ar fi de pe mamă, 
Unu strămoș al lui: şaceasta-i pricina. 
Că si el au pus pe unire mâna... 


5. 


Beşcherec Işioc purcedea din viţă, 
Despre ai săi strămoşii] tocmai țigănească: 
Insă moşul lui ajunsese în spiță 

De nemes prin o hârtie domnească, 
Văci mulți ani el cu lăuta şi tândale 
Nesfătase curtea Mării Sale. 


6. 


După aceasta el. dobândind moşie, 
Să ţinea Româna; pentrucă ungureşte 
Nu stiea. măcar că lui pe ungurie 
li plăcea mai mult decât româneşte 
Cu şi astăzi al noştri nemeşi mai cu seamă, 
Tot pe ungurie să trag şi să cheamă. 


?, 


Pentru aceasta şun chiar unguresc nume, 
Feciorului său Mişca el pusese. 

Acel Misca apoi, petrecând în lume, 

Nu ştiu în ce chip aminte-şi adusă 
Cumcă ar fi Ţigan, de unde să zice 

(Că cu tatăl său au intrat în price. 


Odată-i grăi: „tată! mie-mi pare 

Că eu nu-s al tău: ci un fecior de crai. 
Sau cât de puţin. de vrun boier mare: 
Că în mine nu simț, nici spre mălai, 


CÂNTECU (L) 1 


de 


Nici spre mămăligă, eu nici o plăcere, 
Insă enra mea tot plăcintă cere“. 


9. 


—  Hacimore ! tatăl zicea de altă parte, 
Să fii destula că lumea nu ştie, 
Cumcă cârpitor fu de ciure sparte 
Moşul tău! — acum dar de nemeşie 

“Vu te ţine şi taci azerdegafa, 

Nn mai întreba cine ţi-au fost tată. 


10. 


laca ţi-ui lăsa cu limbă de moarte, 

Să uu pomeneşti ţigăneasca viţă 

lu copiii tăi şi: nepoți delo| parte: 

lară mui vârtos, că dintro Domniţă, 

Şi dela Negru Vodă că purcede, 

Negrul neamul nostlrul: să zici şi ţi-or 
crede. 

1, 


Ştiu că cunoşti pe Jupânul Vintilă, 
Care acum ușa să ţine de tarel... 
Moşull] său cerşia prin oraşe milă. 
Incăpând apoi pețer, — cum îmi pare — 
la curte: fiind cu multă isteţie, 

In urmă ajunsă nân'la nemeșie. 


12. 


Acum nepoţii, vezi cu ce mărime 

Să vâniă, ca [şi] când viţa lor purcede 
Dela Balambir, vestitul din veckime 
Craiul Huuilor. Deacolea să vede 

Că toţi nemeşii vor ca să [să] rudească. 
Din oareşeare viţă împărătească. 


15. 


Pentru ce și noi, a noastră prăsire 

In alta să n'o luăm de departe? 

lar mai vârios cei care nu ştiu carte; 
A noştrii viitori, ca toţi să să mire, 

lar nepoţii noştri însăşi, încă ar crede. 
Că Negru Vodă începutul le dedc. 


14. 


Când eram încă în Țara Românească 
Tiniir copilaș, am auzit odată 

De un Negrn Vodă, care din crăiască 
Vijă sau născut foarte luminată, 

Sau fost un viteaz cu putinţă mare 
Stăpânind din munţi până la Neagra Mare. 


5 


Deci socotind eu de unde mai cu cale 
Sar putea irage purcederea noastră, 

O găsii l—wmăcar n'am umblat la şcoală— 
Cum mă vezi aici cu mintea mea proastă); 
Că dela Negru Vodă să ne fie 

Vița și toată neagra săminţic. 


16 


Aşa lesne va crede fieşcare 


IOAN BUDAI-DELEANU 


Văzândn- ne şi neugra familie ; 

Că de bună samă începutul are 
Dela Negru Y.lă : aceasta zic ţie, + 
Ca să şti şi să spui pe rând la toți 
Copii de cupii şi la străuepoţi“. 


17. 


Acestea zicea slrămoşul celuia, 

De care noi voim să cântăm aice: 
Care să chiema Bescherecul Gruia: 
lată fiul său Xlişea, tot ce zice 
Bătrunul. bine-si bagă în a sa minte, 
Casă facă asa deacum înainte. 


18. 


Aceliş Misca fost-au apoi tata, 

Tatălui lui Işioc, ce sau chiemat Mozeş, 
Care să însură şi luă pe fata 

Unui otătas pădurean din Bozeş : 

ȘI cu ia născu pe viteazu nost 

După nouă luni. înti'o zi de post. 


19. 


Când fu nuărişor îl deie la carte, 
I.nde întro iarnă până la psaliire 
Ajunsă ; si acum nu cra departe 
Dela glusul treti ; căci cra din fire 
Foarte isteţ : iar mai vârlos la cântare 
|nimna-l frăzea din toate mai lare. 


20. 


Destul că învăţa ca şi trei alalţi, 
Saenum ceusă toată Alexandria. 

Multi să mira el de cei toţi înalţi 
Voinici ; îusă mai vârtos vitejia 

lui Alexandru în cap i să hăgasă, 

De unde nu vrea, aici deeum să iasă, 


21. 


lângă aceasta apui să mai mestecară 
Și de alte povesti, ce el auzisă 

Pe urbeţi cântind la târguri de ţară 
De voinici viteji ; aceste le scrisă 
Woute cu mâna sa, cântându-le adesc, 
Uneori Fiind vesel, pe la mese. 


22. 


Dela scoală apoi, fiind acum june 
Să făcu curuţ; si de vilejie 

Bătu îu lobouți. cât să dusă minune. 
In urmă Imând de pe podgorie 

O copilă, să întoarsă iară acasă, 
Vrând să şa facă dragă jupâneasă. 


25. 


Dar lăsând-v sângurea odată, 

Cu un tinăr lobonţ, ia fugi de acasă; 
lar el ininte uvâud pururea încărcată 
De poveşii cu zmei, din toate culeasă 
Că si mândra lui, de zmei fu răpită; 
Şi inima-i de atunci. fu tot amărâţă, 








interview-uri 





„CU D-L E. LOVINESCU 


După tuizii Paşi pe nisip şi acea inle- 
mană seric ce monografii “critice, d. Lo- 
pnescu a fost surprins de răsboiu cu nu- 
si un volum de critică şi încă o curte vi- 
proasă ca un slilp pe care ridicase în 
uzul publicului căteva din personalită- 
fle scrisulu: nostru a căror conştiinţă se 
măculase cn rotile cele mui crâncene 
pniru neamul nostru. Acest piedestal ai 
[i fost suficient ascensiunii la Universi- 
te și Academie doctorului în litere dela 
Paris şi fostului docent, 

In 1919, insă, d. Lovinescu, retranşal în 
tul din strada Cămpineanu, a dat la 
bal nai intăi revista „Sturulorul”, u- 
pi n fundal acra Academie literară par- 
eulară a cărei foieluri primesc zilnic a- 
demicieni, ministri şi foste  cacelențe, 
pojosori unersitiri, actori, nuiliiari și în 
cre sau sirocural 90%, dintre scriiterii 
d azi. Plus pelerinajul tuturor iucepălo- 
ilor, Între timp, di la iveală vuloruuse 
puri didactice și punea publicul la cu- 
sai cu cite en nou volun de critică bi- 
lrară ce starea  inlotdvatena lungi și 
spioase polemici şi discuții. Istoria citi- 
lzaţiei şi literaturii romdze contin porăne 
w ocupa! ultimul raft ul etajerii siste- 
mlui şi activitații sale critice. Daca teo- 
file şi preferințile literare i-au fost dis- 
late, insiși inamicii intru profesie ati 
sula! splendoarea sti'nlui său. 

În prezeul, d. Lovinescu, deşi guadra- 
snar, ii (ranscri- ul 4-lea volum care 
a cuprinde Xlemoriile, 

Cu o operă atit de masivă şi de grea 
în spate, îi va fi vuposibil să urce lrep- 
ile Academii humiine, 

Personal, l-am cunoscut ăcumn trei ani, 
dnd, cu ue manuscris în ghiozdan, mi-e 
bai inima n dinți şi i-am trimis curla 
de visită. Ma primit cu o politeță ului- 
bare şi de atunci i-am călcal pragul în 
hecare Duminică, cu regularitatea unui 
pol. Măriurisesc că în cole căteva sute 
de Disite, nu car serbil la cenaclul domniei 
ule nici o bomloună şi nu mi sa oferii 
dciodată vreun pahar cu ceaiu. 

(ând nriun anunțat pentru Universul 
lerar, ințro Luni, măestrul cra în plină 
klură: un june îi citise o piesă de tea- 
wi un al doilea astepta nerăbdător cu 
p roman al cărui manuscris îi zdrobea 
pnunclui, 

- La revedere, dnmnilor. Xlai treceţi vi 
mw pela mine. 

lăpoi către mine :) 

— Primesc dela'5 după amiază în fie- 
are zi. Asta. în teorie căcr de fapt chiar 
ka 8 dimineața trebuie să am vizita 
aia. Musafirii mei, 99 la sută seriu. Şi 
ui dimineaţă pela 10, un domn avocat diu 
povineie mi-a adus cărțile ce vezi pe 
masă: un studiu, un volum de poezii și 
iul de proză. lată însă dedicația : „D-lui 
lugen Îovinescu, cu stimă și cousiclera- 
ie. După stilul ei. poţi să deduc şi fe- 
ul de a scrie al onoratului meu vizitator. 
a care de alttel, înainte de a-l vedea, am 
priat doi ani corespondență. Imi scria de 
lui ori pe săptămână, cerându-mi sfa- 
mi şi relaţii asupra sănătăţii şi cum ani 
bieeiul să răspund -la orice scrisoare. 


l-am poltit în cele din urmă la Bucureşti. 
O săptămână în şir, câte duuă ore pe zi 
i-am fost la dispoziţie. Regret că nu iam 
putui fi agreabil când ma invitat La teu- 
tru, la dejun şi la cinematogral. 

Odată, o doumui mi-a prezintat un caet 
cu versuri. lucrunu din zile, — trecuseră 
câteva luni — ma întâlneşte în librărie, 
mă 'utreabă dacă l-anv cerut şi care mi-este 
părerea. L-un spus că versurile suut inte- 
esante, promit şi că poate să continut, 
Naţ: puieu să-mi scriți astea po bucată 
«de hârtie, doninute Lovinescu ? — ma îlu- 
plorat puciesa. 

— Credeţi că var putea servi lu ceva? 

— La loarte mult. (şi după o pauză de 
reltecție ): Sa vedeţi: Suţul meu ce inger 
și nu ntă apreciază deloc ca pretu. Spune 
că mă ţiu de fleacuri. Nam putut pân 
acut să | comis sa-i dea baia. trebui- 
tori editarii vuluimului. Dacă D-voastra 
îmi daţi un bilei precum că sunt bune, 
in două săptămănr versurile mele vor fi 
pe piață. 

— Bine — i-ar răspuns — dar asta ar 
veni așa ca clociorii cari dau certificate 
medicale. Sa gasim alt mod de a obţine 
pure iteă. 

- Care-ar [i ? 

— Trimiteţi-nu  D-soastră o scrisvare 
ela Slatina — căci de aculu era de fel — 
si cu să vă răspund, adăoganul şi upiniu 
asupra cactului dle versuri. 

Asa aa procedat. Peste dona săptănă ni, 
uvean pe masă volumul cu dedicaţia ur 
mătoare : „D-lui Eugen Lovinescu, cu sti- 
mă, consideraţie şi... recunoştinţă 

Până deunazi au avut în sertar uu cari 
voluminos pe cari mi l-a adus să-l citesc 
ua domn general. Conţiaea, transcrise fru- 
mos, 2500 (două mii cinci suie) de pverii. 
krau în majoritate filosoțice şi. e drept, 
scurie — numai de două strofe. Mai lungi 
erau ccte patriotice şi cele de dragoste. 

Ahădată. mă pomenesc cu un ofiţer des- 
iul de vârstnice. „Sunt Maustre, — se pre- 
zintă el —- colonelul X, comandantul Cer- 
cului de Recrutare Y. Şi scoate din ghiuz- 
«dan câteva dosare. 

Ma stiam cu situaţia militara în regulă. 
usa că l-am privit deocamdată nedumerit. 
Dosarele însă conţineau nuvele, povestiri. 
versuri, teatru. „Scriu Maestre -- îaecpu 
colonelul să se destuinuie — de când eram 
în Şcoala Militară. Nam avut îndrăsnea- 
la să arăt operele mele la nimeni până a- 
cum. l.a WDumneaia am venii de șase ori, 
dar numai pâuă la uşă. Mă gândeam : sa 
intru, să nun intru, scoboram scările şi ie- 
siam lin nou în stradă. Azi, e-a şaptea 
cară şi nam decis în sfârşit să intru. Vă 
rou să le citiți şi să-mi raporuaţi rlaciă 
+ sau nu e ceva de capul lor. Fu plec. Sa 
dus în prosineie la Cercul lui de Reeruta- 
re şi de-acolo a nceput să-mi serie. Se plăn- 
ecua câănu poate veni în Bucuresti fiirul but: 
navy şi mă rugu Să-i rispuud. spunându-i 
în acelas timp şi părerea asupra „opere- 
lor”. 

Cum în aprecierile mele niciodată nu 
sant drastic și gândindu-mă că e și bol- 
nat. părerea mea a îost mai muli decât 
iudulventi. Si acesta mi-a trimis pește 


UNIVERSUL LITERAR. — 271 
vreo şaze luni două volume — roman şi 


uuvele -— avâur pe copertă indicaţia : „cu 
u pretată de d. Tugen Lovinescu”. Imi re- 
produsese scrisoarea. 

Dar în afară de oameni de felul ăsta. 
in tineri toarte multi. Studenţi, elevi de 
liceu, băieţi de prăvălie, meseriaşi... Poţi 
să le “uchizi uşa? Poţi să nu-i asculți? 
sbulți. la părerea mea negativă, îmi ripos- 
icuză vasu si pe dincolo. Și tentinzi la 
discuţie până noaptea. Ce poţi să faci ? 

FIECANL ARE UN DULAP... 

lu mewmwriile mele, făcând portretul 
UNU SCriitor. ani Coiuşemuat şi urnătoa- 
rea ancerluta — dealtfel adevărată — şi 
cure lumincază unu se poate mai biuc psi- 
hologia uuur seriituri. Structura mgrula a 
poctulu; X ce aş putea zice o dualitate... 
de înger şi chemornu, Pedeoparte, de v cun- 
doare şi de o giugăjie suavă în vorbă şi 
iesi, perdleullu, cum man convins mai pe 
uri, ue o perfidie drăcească. Îmi era 
Inn pereti, doi ani ia şir venea uproape 
rilnic în casa şi la masa mea. Delu o vre- 
me. A ncepul sa răcească vizitele, pâni na 
mai sean deloc. După câţiva ani. nepotul 
iui, poetul X. îmi prezintă un caer de ver- 
uri Să i-l citesc, ÎL încreb ce e cu unchiul 
său, prietenul nicu, dece nu mai vine pela 
mine şi din rcorban vorbă, tânărul poet 
cure iunainte de a trece pela mine luase 
şi avisul lui, îmi spune întrun moment 
de naivitie: „Uuchiul nra trimis la 
D-voastră, dar mi-a şoptit în acelaş timp : 
Vezi, du-te, arată-i caetul, dar să fii cu 
biigiue se seamă Lovinescu 0 să te în 
vite la masă” 

-- Nu-i aşa că e ciudat? Va fi crezut 
oare ci eu îl invitam în casă şi la dejun 
dintrun anume iateres? Țineam mult să-l 
aim în preajma mea? Dânsul luase felul 
meu curtenitor drepti obiectul cineştie că- 
ror scopuri. În casa şi la cenaclul meu au 
venit si vor maj veni atâția scriitori, Să 
tie lLineveniţi, dar să se şiie că mam nici 
un interes» să-i fac să mă caute. 





Loi în legătură cu aceasta să-ţi mai po- 
vestesc o alui ancedotă lot aşa de crlifi- 
catoare, Stiun de ani ude zile că poetul 
«despre care ţi-am vorbit şade în gazdă la 
unul dintre actualii minişti. Vezi. se mai 
găsesc incă vaneni cu stare şi cu ininlă 
curi pot pune la dispoziţia unui poet o 
cameră gratis. Dela o vreme îmi spunea 
că o să se mute în curând. După alt an. 
cerându-i noua adresă, am căpătat acelaş 
răspuns. Acum vreo trei ani, pierzându-i 
urtia şi îurâlninilu-l din nou mi-a spus că 
se Va tuta le-acum neupărai, deoarece fiul 
proprictarului a crescut mare, vrea să nu 
incomodeze şi că trebuie să plece. 

Anul acesta îl întâlnesc iarăşi. Ei. unde 
stai acum ? 

- Apoi. tot acolo. 

—. Era varba să te muţi neapărat. 

— Să mă mut neapărat ? 

— Da — nu stii când îmi spunea: 7 

= Mda Dar, nu mă put. 

2:92 27] 
— Nu. un nu mă pot muta. Între alte 


273. 2 UNIVERSUL HITEMAR 


bagaje pe care mi le-am adus în camera 
aceea esic şi uu «dulap în care ministrul 
si-a pus o parte din cărți. Dacă plec eu 
şi iau dulapul, unde mai pune cărţile ? 
sti Dumneala cât costă astăzi un dulap ? 

11122] 

Când am auzit usta. am pus-o în legă. 
tură cu putaţa ce dăsnse nepotului: „Vezi 
co sii te oprească la masă” şi mi-am făcut 
socoteala că şi-acera era un fel de... du- 
tap. 

Dula o vreme am văzul că unul dintre 
cei mai vechi amici ai mei. sburătorisi 
<tatornic, nu mă mai onorează cu piezen- 
ţa. Nu mi-am putut explica lipsa, până 
zilele trecute când poelul, să-i zicem iul X. 
prinir'o relaţie care nu era în definitiv o 
trădare, îmi aduce la cunoştinţă anumite 
luceuri, spunându-mi în acelaș timp căi 
talentatul abseuteisi ar spune pe ici pe 
colea că eu sunt creaţia lui? Că dacă am 
fost ridicat până la înnălțimea lui Ibrăi- 
ieanu de pildă. trebue să-i mulţumesc Ti! 
Caşicum activitalea mea critică de 20 de 
ani şi nici cele 40 de volume scrise nar 
fi contribuit cu nimic la ascensiunea mei 
până la umerii d-lui Ibrăileanu! Dar 
mi-am zis: şăsta e un fel de chestie ru 
dulap. 

Nn mai vorhese de un ali scriitor care 
10 aşa pretinde că priu diferitele notițe 
ce-a publicai despre mine ma impus și 
că ar trebui să-i [iu recunoscător. Saici 
ot un dulap. Barim un tânăr scriitor ca- 
re-a scos toamna trecută v revistă nri-a 
«pus-o "n față: „bi, Domiulce Lovinescu. 
vrei să le lansez ?* 

— Cum să mă lansezi  Dumneata pe 
mine ?—- l-anu întrebat, 

— Bine, Să-mi dai un răspuns la o an- 
chetă pe cure am întreprins-o îniro ga- 
zetă 

Şăsta e tot dulap. şi încu dulap cu 
ușile date «de perete, 

Cum vezi. cu sunt creaţia atâtor serii- 
tori ! Fe pomeneşii că şi Duinneata, ces: 
tionându-mă auzi, mâine pottnitite u să 
pretinzi că nrai lansat. 


NASTEREA SBURATORUILLIII 


—. Fo vorhă: origina Convorbirilur li- 
terare se pierde în noaptea timpurilor. 
Cam acela; lucru aş putea spune despre 
Cercul Sburălenr ului care a mai naştere a- 
cum 1 ani. En scoteam, daco cunoşti. 
publicaţia aceea „Lectura pentru toţi”, 
până, odată, mă "ntâlnese cu Benvenisti, 
si “ni spune că Rebreanu, Minulescu și 
““ornelu Moldovan vor să scoală în edi- 
tra Alcalay o revistă. Dar ce fel de oa- 
meni or fi ăştia — îmi spune Renvenisti- 
nu ştiu * când vin împrennă la mine, sunt 
entuziasmuţi, cad de acord în toate. dar 
cum vine unul singur, îmi pierd orice ilu- 
zie despre ei. Depiltă, Moldoxanu îmi spu- 
ae că cu Minulescu mi-am găsit ru să 
scot revista Minulescu, tot asa: cu Mul- 
dovanu Domnule vrei să-ţi bagi in cârd? 
Ți sa urit cu binele? Vrei si dai fali- 
ment ? Rebreanu, săraeu, e bihiat bun — 
el nu vrea decât cu sii scoatem revista. 
N-ai vrea sn scoţi cu Rebreanu Duwinca- 
ta ? 

Şi în împrejurările acestea a apărut 
Sburătorul, cu fiind diceclar si Hebreanit 
secretar de redacţie. Numele aparţine lui 
Minulescu. 


REVIZUIREA CONSTIINŢELOR 


=. Mersul evolutiv al activităţii mele 
ar părea unora ciudat. Am începul cu cri- 
lica estetică pentruca la un mumeut dat 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU 


să-i judee pe seriitori după un criteriu Ra- 
ional, moral şi social. 

Accasta a fust în epoca neutralității 
când u parie dintre scriitorii noştri de 
sean se dedau unui trafic moral fără 
precid-ut. câncl interesele naţionale dictau 
tocmai din parte-le o atitudine patriotică 
mai presus de orice, 

După răsboviu, când idealul nostru a fosi 
împlinit când astfel de preocupări nu mai 
witeresau, m'am retras în vechea atiturdi- 
ne estetică, contemplativă. Rolul criticului 
este, cred. să-l urmărească pe scriitor nu 
ana în acţiwnile literare dar şi în fap- 
tele lui în legătură cu neamul şi socie- 
tatei (n cure a ieşi. 

Această ultimă preocupare a criticului 
des ine ut imperativ, atunci când marile 
interese ale ţării sunt în joc. Depe urma 
acțiunii acesteia a mea din preajma răs- 
boului am avut mulie neplăceri din par- 
ea nemtilor car: au trimis să mă aresteze 
din prima zi a înnapoierii mele în Capi- 
tal. 


LITERATI:RA DE RĂSBOIL 


Cea care a apărut în primii aai după 
incheierea păcii e o literatură scrisă sur le 
pif. memorialistică —jurual transcris când 
“enzalia era proaspătă. Acum, când senti- 
mcntele produse de răsboiu sau refrige- 
rat. scriitorul ia faţă de evenimente o a- 
jiindine senina, rece, obieciivă. Dealtfel 
nici nu + nevoe să fi fost în tranşee, le- 
Ineituu na fost pe front şi totuşi a seris 
„Pădurea Spâuzuraţilor“. 


TEATRUL RURAL 


— Vrei să, spui piese de teatru cu su- 
biccte din viata ţărănească. Nu afirm că 
țăranul ni poates fi material estetic, to- 
uşi p_mui puţin apt unei creaţii supe- 
tivare, Aceasta. din cauza psibologiei lui 
simphste, Operele literare mari au de fun- 
dament actul deliberării. Psihologiu ruru- 
li e brută. nediferenţiatiă. Decât un ţăran 
vai bine ia ca subicet un pantalonar care 
la fiecare acţiune are o deliberaţie. Evi- 
«lent, toată literatura semănătoristă e pi- 
soreusci dar nu e psihologică. Toţi pra- 
zatorii ţerănişti au esuat când au încercat 
să facă psihologism. Sadoveanu, în me- 
diul burghez, e lamentabil. Curagiale a 
dat în „Năpasta” o psihologie a ţăranu- 
lui. inexistentă -. făcută. Aşa încât. nu 
intrevăd prea mari şause teatrului rustice 
chestiune scumpă dumitale. 


CRIZA POEZIE! 


— [, drept. lirica trece azi printr'o 
criză. blumii ani nu ne-au mai adus sur: 






Cumpăraţi tinereţe. 
Lucrată după o formulă care există de 70 ani, 


NE, Creme, Pudra şi Săpunul Simon sunt peniru 
piele, admirabile binefaceri ! 


CREME SIMON 


priza niciunui poet non. Ar fi bine d 
proza încă subiectivă ar mai înceta, 
iând peutru o fuză de ubiectivare, dă 
pus poeziei. 


POETUL VIITORULUI 


— ÎL aştept dar nu-l întrevăd. Mode 
niştii, aşa zişii „trăsniţi” au eşuat în în 
cercărilor lor. Sunt deja învechiţi. Lips 
du-le apoi acel element durabil, unit 
sal, — sentimentul, — peste câţiva u 
nici nu vor mai exista. Asta e tragedia le 
YVoate dadaismele şi celelalte isme au mt 
fragiat in sireinătate. Cu atât mai puț 
șanse vor avea lu noi. 

Limba franceză e istovită, uscată. În 
Paul Valery na putui să-i dea o vigoa 
nouă. Limba noastră e încă în formaj 
aşucă poetul viitorului va putea huzuii 
ca mul şi eficace. Dovadă euzul lui A 
uhezi. Cine eredea că după Eminescu i 
mai veni un alt poet mare care să ol 
ioseascii întrun chip atât de original 

Mina de aur a limbii româneşti nu 
va epuiza încă 100 de ani, de aci în 
inte. 


„DESPRE UNIVERSITATE 


— să nu mai vorbin. Două luere 
mi-au displăcut întotdeauna : când mi 
spune Eugen — eu iscălesc întotdeau 
E. Lovinescu, aşa că nu e vorbă de E 
gen — şi când aud de Universitate, A 
fost doi ani docent universitar, după ri 
hoi mi sSuu prnpus catedre la laşi şii 
Cluj. Stiu că la noi se măsoară impr 
tanţa individului şi după funcția ce ink 
plineste. Am avut întotdeauna oroare t 
atmosfera nvastră universitară. N'aş [i pe 
tui suporta să fiu propus, să se referer 
aupra mea; timbrul şi petiția aceeap 
care trebuie so înnaintezi pentru mi 
sunt Încruri odioase, 

Da, întotdeauna cei mai huni prieti 
ai mei mă plictisesc cu compasiuni de 
lul acesteea : tu, dragă care-ar fi trebuii 
să fii la Universitate: Mă plictisesc pu 
și simplu ! 

Pendulele apusulu:  poleiau aurul dep 
coperta cărților din rafturi. D. Lobi 
și-a sters ochelarii aburiți de vervă şi 
intors bulonul electric. M'am ridicat i 
intre limp se strecuraseră în salon pal 
noui musafuri, toți cu valizele la picio 
Erau, desigur, aspiranți la fala muze 
si beniseră din funduri de țară ca să 
cuvântul Maestrului. 


N. CREVEDIUA 


DP e 











PARIS