Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0012

aaa versul 
"= EmHeneae 


17 Martie 1929 


DIMITRIE ALEXANDRESCO 





128. — UNIVERSUL LITERAR 








Ctitorii 





DIMITRIE ALEXANDRESCO 


In liniştea căsuţei din Sărărie, în no- 
ianul de hrisoave și documente, fruntea 
albă care se asemăna cu frontispiciul 
unei cărţi sfinte deschise şi a cărei brăz- 
dări te făceau să te gândești la atâtea 
linii dintr'o pravilă, de acum întinte nu 
se va mai aplecă din zori și pânăn 
noapte târziu, deasupra manuscriptelor 





dă ! Numai când e doborit, lumea îngri- 
jorată şi oprită în vâltoarea activităţii 
zilnice, își dă seamă de lipsa lui. 

La sfârşitul celui de XI-lea volum al 
comentariilor sale, Dim. Alexandresco 
avea dreptul să reproducă sfârşitul pra- 
vilei lui Vasile Lupu: „Laudă lui Dum- 
nezeu creatorul care după început a dut 


DEM. ALEXANDRESCO 


care aveau să ridice măreţul monument 
al: dreptului civil. 

Copilăria ma învăţat să cunosc 
psalmii clopotelor Mitropoliei din Iaşi, 
tovarăşele suferințelor şi bucuriilor 
mele. Dar în ziua de 9 Februarie 1925, 
ele mi-au cernit sufletul căci au fost 
vestitocrele prăbuşirii copacului falnie 
al. ştiinţei juridice româneşti. Ce trist 
şi înălţător este touși poemul stejarului 
căzut. Cât își ridică vârful către înălţi- 
mele cerului albastru, nimeni nu vrea să 
ştie nici cât loc ocupă şi nici câtă umbră 


şi sfârşitul“! Noi nu putem să adicem 
«stăzi lauda aceasta. Alexandresco care 
nu lăsă nimănui sentimentul bătrâneţii, 
el care cu setea de eternitate a desăvâr- 
șit unitatea superbă a unei vieţi închi- 
nate până la ultima clipă dreptăţii şi 
adevărului, ne deprinsesem să-l conside- 
răm nemuritor în făptura lui fizică. 

Nemuritor socoteam că este şi aşa-l vi- 
sam noi care-i ştiam sufletul, noi care-i 
apreciam veselia. Cu -toată intensitatea 
vieţii și cu toate amărăciunile, nu luă 
viața în tragicul ei. 












































de GR. TRANCU-IAŞI 


Unii sfinţi ai bisericii au tras 
rere cea: mai bună dovadă a vieţii, 
învăţaţi cred însă că cea mai eţi 
dovadă e pasiunea. Ce e o viaţă fă 
siune ? 

Dunte lăsă lu poarta infernului 
cei ce uu trăit jără blum şi fără 
fiinţe neutre, inerte, mizerubile 
le-u fost [rică ue viuţă şi le pedepse 
desconsideruare mai mare decât i 
mul. 

Prin pasiune se afirmă vitali 
noastră și numai forţa spiritului, 
să anclizeze şi să redea forţa p 
Alexanuresco era un pasionat şi |; 
socială a operei lui ne arătă pă 
sa pentru idealul justiției sociale 
umanităţii desrobite. 

Cine i-a citit paginile cons&crate 
obijduiţi şi celor uimiliţi, cine la 
tat în Senat vorbind de suierințel 
lora pe care viaţa i-a, nedreptăţit, 
l-a văzat plângând la cursuri 
când vorbea de situațiunea copiilo 
turali, a copiilor nimanui, şi-a daţ 
ma de dreptatea sa, fără de ură, daf 
de ciasă, de naţionalitate şi de reli 

Neflexul social al operei lui j 
este urmărirea bucuriei lui subli 
a educe toţi oamenii la plentitudi 
manităţii. 

Aceste principii le semănă și în 
țile lui şi în cursurile lui. Şi dela 
dra şi de pe tribuna parlamentaluij 
core am învăţat la şcoala lui, am 
Mat ueparie invaţăturile lui şi drep 
împărţită de colegii noştri magistrg 
directivele celor ce sau aruncat în 
toarea vieţii politice, poartă pece 
cestor sfinte învățături. 

Viaţa unui om nu este exemplar 
cât atunci când este închinată sco 
lor care o depăşesc. In Nomânia di 
nioară, profesorul nostru a pregă 
operau sa pe cei ce aveau să intăptul 
mărirea de astăzi; el gătise pr 
Codului Civil care avea să consoli 
să închege opera de mărire, întâia 
zut-o înfăptuită, a doua încă na. 

Profesorul nostru na părăsit 
așa cum o părăseă Michel Angel 
durerea înfrângerei pentru că nui 
tat să isprăvească nici una din 9 
sale capitale. Profesorului nostru î 
să-i cântăm imnul „Eroilor“, pen 
el a părăsit lumea nu ca un învin 
ca un învingător, 


„ la, cuozondroacele prinse 


JURISCONSUL TUL 


Uşa din spre biserica Domnița, Bălașa 
sc deschide larg, ca să facă loc unu 
siluete masive, 

Inalt, gres, cu umeri laţi, cu ochi 
uri sub sprâncene stufoase, Dimitrie 
Axaniresco calcă greu, şi ualoşii care 


ascund nişte tălpi enorme lasă “arme 
sitavene pe mozâicul Palatului de 
Justiţie, 


Laciula de lutru ciutulit ii atărnă pe 
|rusta capului, ca o tichie de popă ca- 
„ls; văriurile lavalierei cenușii din 
sirul gulerului şifonăt se sirecuară pe 
sub basmuua trecută de dvuă ori după 
sat; paltonul deschiat, huina Imototu- 
numai Im- 
(run nasture; un ghiozden voluiutivs, 
decolorut, sgâriat, 

Și pe de-asupra tutulor, un zăimbet 
permanent pe buze şi în privire, o poftă 
de vurbă şi o vorbă dulce, captivânu din 
priua clipă şi atrăgând cu puierea unui 
magnet prietenii eterne. 

şi-a terminat articolul dela „Curtrerui 
Judiciar” peutru numărul de peste şase 
luni, tiindci pentru celelalte le are date; 
a pus li cati adnotările juridice tu 
Wise revistelur din provincie căre au 
apelat lu cel mai prodigius Jurisconsuit 
romăn ; ă lăsat pentru seară restul unur 
recent volum de versuri, pe care le ti- 
țeşte cu voce tare, cu dicţiunea şi Intu- 
vaci uivaţale la conservatorul ui ja: 
ris și aplicate un timp la Odeon, pe când 
it couleta studiile juridice ; a revuzut 
corecturile viitorului volum din maree 
zau trilat de cod civil, îngrijha sa nu 
iasă greşeli in versurile lui Victor Lliugv, 
pe care a găsit mijlocul să le careze au 
comentariile unei probleme de tuteiă 
sau prescripţie ; a spus o anecdutu la 
nstaurant, «ustrând a-se în priinui rand 
p- el insuşi, şi cum urcă sullăna greu 
stările Curţii de upel, ca să pleueze pe 
veresie pentru inginerul Ghirgiu, în pro- 
ces cu propriul său avocat, limitrie 
LOoMŞa. 

Line ar îi văzut aceustă faţadă vie, 
simbol simpatic al neesteticei exterioare, 
var fi putut bănui irumosul său îinte- 
nor, delicateța-i suiletească, şi in orice 
caz ar ii şuvăit să-i atribue jinensi 
recolta enitivată cu 0 rara uczinlerezsare 
pe terenul public 21 ştiinţei noastre u- 
ridice. 

A pus ghiozdanui pe masa barei, şr-u 
lăsat paltonul şi căciula, banca dpărării 
jirăe sub presiunea spatelui său robust, 
işi piaptănă cu unghiile mustaţa nepu- 
vita şi părul nedomesticit, şi după ce 
astuita cu atenţie și dleierenţă expuiue- 
zea adversarului, întreruptă rar de ca- 
lmburari inofensive, dispunând Curte 
si sala, Tololoi se ridică, urneşte din 10c 
cu oarecare greutate, intră în miczur 
chestiei, o polceşte cu erudiţia sa. cu 
spiritul său, prinde aripi, interesează, 
piace, cucerește, 

Este o oră de sutisfacţie generală. 

— In definitiv, onorată Curte, conchui- 
de Aexandresco, la ce se reduce totul? 
Adversarul clientului meu, pe carea a- 
preciez şi-l stimez, a pledat pentru aces- 
ta in contra Statului şi i-a câştigat pro- 
cesul. De sigur, trebue să-i se răspla- 
tască munca şi succesul. Dar în ce mă- 
sură ? Aici e aici. Avocatul zice: în mă- 
aura meritelor mele. Clientul zice: n 
măsurg patinţelor mele. Acum. să zic şi 
gu: în măsura şi a unora, şi a altora. 


Deci, faceţi operă de echitate și recom- 
pensaţi pe adversărul meu, fără să IX- 
saţi pe drumuri pe clientul meu. 

Şi ca totdeauna, Tololoi își îmbracă 
concluziile în haină plastică, fecundă 
în şanse chir în faţa justiţiei, spunând: 

— Adaceţi-vă aminte de basrelietul ae 
pe froniispiciul tribunalului dela Roma 
de pe vremea străbunilor noştri. Erau 
doi inşi: unul în cămaşă, altul în prelea 
goală. Si cineva întrebând ce rosr au 
atulo, i sa răspuns: cei doi, sau jude- 
cut o viaţă întrecgă. Cel cu cămaşa, a 
picrdut procesul. celalt, a, câştigar pro- 
cesul,—-dar avocaţii i-au luat şi cămăşa 
de pe el!.. 

Curtea umână pronunţarea după ce 
schijează un zinubet iu ntiurgitea permisă 
ue  solemnitatea audienței, şi Tololvi, 
mai mulţumit ca toţi ceilalţi, porneşte 
înnapoi, coboară scările urmat de un 
rup de pricteni, şi se îndreaptă spre 
revistele judiciare, lasă alte perle ale 
spiritului său doctrinar, şi ia trenul 
spre lui, pe care i-a ilustrut această 
minte atăt de bogată şi atât de uarncă. 


A doua zi după moartea lui Moritz 
Wachtel, sa dat numele său unei străzi 
din lași. 3 

Au trecut atâţiu ani dela moartea lui 
Dimitrie Alexandresco, şi nu sa dat în 
lași numele său, uiti unei străzi... 

Şi daca cumva so face vreodată bule- 
sal acesta, să nu saleagă strada Plă- 
cintei, din vecinătate, de care el a fugit 
toati, viaţa, ci mat ue graba strada Mu- 
zelor, pe care a locuit, şi pe care le-a 
cultivat cu o voluptate de o incompara- 
bilă eleganţă de suilet. 


MIHAIL MURA. 


Băii ăi ERBRE NU 
su die o» cununie 


giumele lui Dimitrie Alexandresco 
eu Atexaudresco 


Ce păcat că în „Universul literar” nu 
se pot scrie poveștile picante ale lui Di- 
mitrie Alexandresco. Pe sala paşilor 
pierduţi, în aşteptarea „rândului” ta 
procese aceste poveşti fac deliciile nva- 
sire. 

Versurile lui ca Procuror General la 
laşi în timpul răzvrătirilor antisemite 
puse lu cale de 'Tărăbuţă, povestea mar- 
torului care nu ştia când sa născut, pa 
rodierea versurilor „Aşi voi din piept să 
scot”, explicaţia lui „Curator Ventris”, 
cum ne-o făcea la curs în mod plastic, 
traducerea în englezeşte a cuvântuiui cu 
legului Mazlău şi altele sunt amintite şi 
astăzi cu aceeași savoare. 

Imi pare rău că nu am posibilitatea 
să le povestesc așa după cum Witave 
Mirbeau trecea, glumele sal: :n rubrica : 
„Pour dire entre hommes". 

Cu câtă vervă susţinea el drepturile 
iemeiior.—Femeile pot ocupu orice iunc- 
țiuni, spunea el, au dovedit capacitatea 
lor. — O singură slujbă nu pot să aibă, 
Aceea de pompier. In loc să stingă focul 
l-ar aprinde mai tare! 


GR. TRANCU-IAŞI. 





UNIVERSUL LITERAR. — 179 


o convingere 


Ceeace izbeşte mai mult opera lui A- 
lexandresco, e că în ea găseşti nu numai 
comentariul codului de azi, dar şi em- 
brionul codului de mâine. 

Tratatul lui de drept e în acelaş timp 
o expunere de imutive şi un anteproect. 
Se vede că e rezervat spiritelor supe- 
rioare să creeze şi în acelaş timp să re- 
fornieze, să nu se simtă mulţumite de 
cat atunci când, odată cu săvârşirea unei 
apere, au şi pregătit planurile ei de re- 
tacere, 

Alexanditescu ştie să coloreze rezulta- 
tele obţinute prin munca lui încordată şi 
neascmuită cu razele imbucurătoare ale 
progresului întrevăzut, astfel, încât la 
orice moment ai nu numai satisfacţiunea 
drurnului străbătut dar siguranţa că nu 
e sfârsită călătcria către dreptate. 

Prin urmare, Codul nostru civil poate 
să dispară, Alexandresco, va rămâne. 
Acesta-l privilegiul acelora cari oricât 
i-ar preocupa prezentul, nu se lasă ua 
fi cuprinși de el până a pierde şi viziu- 
nea viitorului. N. TITULESCU 


DD ED MEI E EEE 
NOTE Bi0-BIBLIOGRAFICE 


Dimitrie Aloxandresco sa născut în 
işi la 1 Octombrie 1850 din pă- 
rinți agricultori, Fiind încă copil, a 
plccut să studieze lu Lemberg (Galiţia) 
in Iustitutul Pilat şi apoi la Paris unde 
și-a tăcut şi terminat studiile secundare 
la, liceul Napoleon, azi „College iienrie 
5v", După terminarea cursului secundar 
liceal. a trecut bacalaureatul în litere 
la Sorbona, Dreptul la făcut la Nancy şi 
apoi la desăvârşit la Paris, 

La anul 15%, înapoindu-se în ţară, la 
35 August, ucelay au, a fost numit pro- 
curot pe lungă tribunalul laşi, fiind a- 
vunsat pe loc la 23 lebruarie 1875 ca 
imerubru de şedinţă, iar la 15 Martie 1575 
a fest trecut judecător de instrucţie. La 
1 Decembrie 1378 a fost avansat prim- 
procuror, grai pe care la ocupat până 
la 1 Martie 180. 

Dela li Martie 1891 şi până la 19 Oc- 
tombrie 189, a ocupat demnitatea de 
secretar general al Ministerului Justi- 
ției, ministru fiind Gh. Vernescu. 

Dela t Noembrie 1892 şi pâuă la 9 Fe- 
bruarie 1:25, a fost neîntrerupt profesor 
de drept civil al facultăţei Juridice din 
lași, 

Dela 1 Mai 1899—1 Octombrie 1899, 
a lost procuror general !a Curtea de 
upel Gin Iaşi ; dela 1 Octombrie 1899 ia 
26 iunie 1Y)0, a ocupat demnitatea de 
procuror general la Inalta Curte de Ca- 
Saţie ; iar dela 26 lunie 1900 la 1 De- 
cembrie 1900 a ocupat  îuncţiunea de 
Consilier la Inalta Curte de Casaţie. 

La 1883 a fost ales deputat de oraşul 
laşi sub guvernul conservator şi sena- 
tor în sesiunea 1905—1907, când a fost 
ales ca raportor al legei asupra căsăto- 
riei, divorţului şi adopţiunei. 

Dimitrie Alexandresco a colaborat a- 
proape li toate revistele de drept din 
țară. Uperile lui juridice sunt; 

1. Hanticaţiunea teoretică şi practică « 
Dreptului Civil Român, cuprinsă în 16 
volume. 

IE. Principiile Dreptului Civil Român, 

Opera iceasta (postumă) a autorului 
este cuprinsă, în 4 volume (1.000 pag.). 

Lil. Droit encien el ntuderne dela hou- 
manie, 

IV. Manualul de Drept Civil Român 
comparat, 2 volume (aperă postumă). 

V. Anteproectul Codului Civil al Ro- 
mdăniei uri. 

S'a, stins la 9 Februarie 1925, F7>- 


7 EFEEE 


180. — UNIVERSUL LITERAR 








ie AL 


T, STAMATIAD 





e AMINTIREA 


E noapte şi plouă afară 

Și plouă și'n sufletul meu, 
Pereţii 'mi sugrumă odaia, 

Că plumbul mi-e gândul de greu. 


Imagini, aduceri-amirite, 
Pierdute 'ngropate pe veci, 
Acum se trezesc, — prin ruine 
Danţează în sbor lilieci. 


P 


De flori cucerită-i grădina 
Și-aleargă prin ea un copii, 
O ceată aleargă să-l! prindă 
Şi cântă și râde April, 


FLUID AMAR)” 


Fluid umar țâşnit din gând amar, i ă iu 
Iți gust tăria şi tu sapi în mine E na 
Ca ploile cu vânt, peste ruine, 

Ca apele'n pământ, tu sapi barbar... 


Fluid amar țâşnit din gândul meu, 

tu te-am dorit, cu te-am crescut, cu te hrănesc, 
Tu mă cunoşti în tot ce am eu pământesc, 

Şi mă cutreeri în adânc mereu. 


| i 7 ? - 


Pe cât mai mult îmi înfloreşte gândul, si 
Iţi scurmi în el isvoarele de viaţă, Să 
Şi mai amar ființa ta s'agaţă 

Din ceas în ceas, de tot ce sânt de-arândui. 


Fluid amar, greu ca de plumb în sânge, 

Te-aşi asvârli din matcă în afară d 
Dar simt “ar trebui să te-aduc iară i 

Să mă cutreeri până ne vom stânge; 


Că nu pot îi lipsit de vinul tău; 

Văpaia vieții numa'n el o am, 

Şi de mă macini spre adâncuri — dram cu dram 
Vreau să-mi topesc fiinţa?'n focul tău. 


% : DR 


G. TALAZ 


*) Poetul G. Talaz a fost premiat de Soc. Scriitorilor Români 
peniru cel mai bun sonet al anului, 


E masa de cărţi încărcată 
Și-o umbră veghiază târziu, 
Ce tristă e viaţa, departe 

O cale străbate-un pustiu, 


Trec anii și-o zână apare, 
Frumoasa ca ziua, un crin, 
Deşarte iluzii de-o clipă, 
Potirul e plin cu venin. 


Dar iată-l ajuns în splendoare: 
Puternic, viteaz ca un zeu, 
La toți, deopotrivă, împarte 
Ghirlande de roze, mereu. 


[i 
i 


Şi iarăşi de cărţi încărcată 

E masa, şi-i singur cu el, 

Sub lampă, pierdut priveghiază, 
Pe umeri cu-o stâncă de-oţel. 


Pe grinzi, pe tăvati, prin unghert 
Țesut-au paianjenii cort, 
Coboară 'ntunericu 'n voaluri 

Şi visul de-apururi e mort. 


Pereții'mi sugrumă odaia, 
Ca plumbul mi-e gândul de greu, 
Și plouă de-un secol afară 
Și plouă şi'n sufletul meu. 


INCANTAŢIE 


Hohote aspre, vânt ruginii 
Chiue'n geamul greu oblouit, 


Ai umbrei ereți 
Pun negre peceţi 


Pe albii pereţi. 


Stau năruit 

In jilţ putrezit. 
Capul în piept, 
Chinul deştept. 


Par “că aud, 
Pe vântul ud, 
Grele chemări... 


Rupte cărări, 
Mucede zări, 
Vreme şi ploi 
Sânt între noi. 


O, plânsul tău 
De sub pământ, 
Păreri de rău 
Fără cuvânt! 


Gura "nsetată 
De viaţa toată, 
Zace "ncleştată, . 
Ochiul deschis 


Pe zări de vis, -: 
Doarme închis. . 


Cum aş putea, 
Lumina mea, 
Pierdută stea, 
Să te ridie 
Peste dureri, 
Si te înnalţ 
intre tăceri ? 


i E 3 see 28 a 


O, te sărut, 
i, -. Inger pierdut, — 
" Mânuţe miei 
Ce-aţi fost aici, 
j _ Glas cristalin 
„=. Secat de chin, 
Fiunte senină 
Roasă de tină! 


Nu, Dumnezeu 
In ceasul greu 
Nu m'a văzut 
Stejar căzut, 
Nu ma văzut 
Să-l fi rugat 
- Ingenunchiat ; 
Dar tu mă pleci, 
" Soră de veci, — 
+ Slabul genunchiu 
Mi-l îngenunchiu 
Şi mă simt mic, 
Cântul pitice 
„Si vrednice nu-s, 
Cat eşti de sus, 
Să-ţi fiu covor 
Mângăetor 
Pentru sfințitul pici 


i GEORGE DUMITR 



















































A deschis încet poarta gardului de mă- 
cini și a privit în jur. Nimeni. Par'că 
h i-a venit să cheme. Se stia oarecum 
i părea schimbată casa, prispa, locul. 
din clipă în clipă simţea că-i creşte o 
amă. Ce o mai găsi din ce a lăsat la 
eceire ? 

A pus ostenit desagii jos şi sa aşezat 
prispă. 

1ote cât a crescut zarzărul de lângă 
poartă! L-a lăsat nu ca mult mai înelt 
cât Mariuca. Un biet pomişor acolea. 
pusese un cerc de mărăcini, să nu-l 
pă vitele. Și acum uite-l cu rod. 

Ei, dar e şi vremi de când a plecat de 
asă. Au trecut la Sân Petru doi ani. 
Doi ani! Dă din cap şi oftează. Câtenu 
pot întâmpla în atâta! amar de vreme 
jâpoi câte nu sau și întâmplat cu 
dânsul! De o minune are să fie când 
are să povestească toate. L'or mai cu- 
noaşte ? Că s': schimbat atâta? Nici el 
“parcă nu se mai recunoaște în cel,care 
“aesit acum doi ani pe poarta esta — în- 
tovirăşit de pocelele nevestei ; şi s'a în- 
Jenărtat — părându-i şagă — pe drumul 
îista lung. Lung drum și amărât! Cât 
Pau catreerat de atunci picioarele lui tru- 
Pditer Că mult poate să îndure omul, 
când e nevoit să'ndure. Și lipsuri şi os- 
Vieneală și primejdii. Degeaba, crezi că i-a 
"incărunţit lui înainte de vreme părul? 
Sa schimbat mult. Ce-o zice oare ne- 
vista, când lo vedea acum? Cum so 
unui uita la dânsul? 

Isi priveste cu grijă piciorul stâng. il 
“iniinde şi-l netezeşte uşurel cu mâna. 
Stip cum îl tâviste de greu în mers: O 
'shijă de granată şi o lună de spital, de 
“ile a eşit netimăduit bine. ca să facă, 
“tuia joc. Şi apoi i-a mers mai bine 
ină amum la sfârsit. Pusiia ceia de 
“luală din care a rămas asa în piept cu 
“un fel de... Par'că law strânge o curea 
le a surrne”cul. 

vine oricum că a ajuns acasă. L'otra- 
“ta bita Fira, i-o mai frământa vre'o un- 
Mare... Bine că s'a văzut acasă. Mai rău 
d: ceilalţi: că mulţi sau prăpădit or 
spiloari je acolo.  Iacă al Gherghinei 
uniblă în cârji. Năstase—cu un ochi nu 
Tia vede si alde Pârvu şi Toader nu li 
sa mai stie d urmă. 

Dar vare de ce nu se vede nimeni ? Ne- 
| sastă-sa în casă o fi? 

Bana că uite-i lacătu pe uşă. 
sb fi dus? L'o mai cunoaște ? 

> Ce-o mai fi îndurat și dânsa în toată 
vremea asta? EI] i-a scris în două rân- 
“duri din spital. O fi primit ea scrisorile? 
Dumnezeu ştie, că el dela nevastă ni- 
mita n'a primit. 

Doi ani... Dacă în vremea asta... Si 
diiar azi în tren povestea unul... Când 
“sa intors bărbatul amărât și betejit ca 
“și dânsul, muerea era cu... Şi mai să 
“nul maj cunoască. 

are şi Ilinca ?... Na, nu. Dar unde să 
(in acuma ? Lacătul pe ușă, coşarele gyoa- 
“ke. Și copiii ?... 

Se pomeneşte odată făcându-şi cruce 
4 în prejma primejdiilor trecute. Se 
soală, ar vrea! să meargă în sat să 
intrebe. 

Că parcă a fost un făcut. Ţipenie de 
fam na întâlnit în drum astăzi. Dacă 


Unde 


a ocolit așa drumul și a venit nebun pes: 
te câmpuri! 

Vrea să plece să întrebe; stă locului 
îşi frământă o ţigară. cercetează în jur 
și se luminează. Stratul plivit proaspăt, 
muşcatele înflorite în ferecstră. Nu-i 
dusă de mult, nici departe. 

O isbitură în poartă. Par'că la isbit 
în piept aşa a tresărit. 

Nu-i nimeni? Ba da. Prin spărture 
de alături intră mânioasă, lătrând şi a- 
rătânda-şi colții căţezua Roşca. Acum 
are să dee de ştire la toţi — de-or fi pe 
eproape — că-i om străin în curte. 

Străin?! 

Latră sburlită căţeaua să scoale şi 
morţii şi nu s'sarată nimeni. Incearcă a- 
mărât drumețul s'o îmbune. O flueră, o 
chiamă şi parcă eh vrea s'o întrebe. 

Se opreşte odată din lătrat căţeaua— 
şi îndoită, nedumerită se apropie sfios, 
adulmecă desagii, miroase picioarele 
trudite, deschide odată o gură parcă ar 
vâde, se îndoaie voios din şale şi mişcă 
scâncind sfârcul cozei tăiate și urechea 
stângă bleagă şi stâşiată de alţi câini. 
Apoi sfios îi linge degetele mâinei  în- 
tinse. Li 

Drumeţul îndnioșat își şterge cu dosul 
mâinei obrazul. 

II cunoscuse după doi ani căţeaua. Dar 
ceilalţi ? 

Iar scârţâie lung poarta. Şi detă larg 
în lături — o femee tânără cu două do- 
niţi pline pe o cobiliţă—intră. După dân- 
sa un ţânc cu o cămăşiică sfâșiată, care 
nu-i acopere bine pântecele bhondoc şi 
golaș. îşi scarpină eprig -— cu mâna — 
părul încălcit şi scâncește amărât să-l 
ia maică-sa în braţe. 

Femeia a văzut îndată drumeţul de pe 
prispă și pironită locului e pus jos gă- 
leţile şi în neştire parcă şi-a îndreptat 
pe cap basmaua. 

Si drumeţul a făcut doi paşi spre dân- 
sa. Dar târa şi mei greu piciorul şi sa 
oprit. Si câteva clipe sau privit numai. 

Intre ei doi câinele care-şi mișca me- 
reu stârcul cozei tăiate şi copilul sperios 
lipit de fusta mumei-sei. 

Şi s*! luminat odată chipul femeii. Si 
cu glasul muiat a plâns, a întrebat: 
„Tu eşti Marine? Venişi acasă ?* 

Si frământându-și în mâini căciula i-a 
răspuns mei înviorat drumeţul: „Venii 
și eu. Că ne-a dat drumul“. 

Si Ilinca cu un nod în gât: „Bine că 
a dat Dumnezeu. Dar mai că nu te cu- 
noscusem“, 

— „Moi fi schimbat. Atâtea necazuri! 
Si doi ami... E vreme. 

— Poi dar. Că necazuri, lasă că am 
tras și noi. 

— Apoi poate o da Dumnezeu și sor 
isprăvi de acu. Veniși dela apă? 

— Dela' apă. Tocma din gârlă am adu- 
s'o0. Că puţu lui Stan sa spurcat. I-o 
căzut ieri şi s'o înecat purceaua. Că erau 
ghizdurile fărămate. Si puţu din deal îi 
mai secett. Dela gârlă am adus-o. Că toa, 
te-s acu pe capul meu. Si apa și vitele 
și câmp... 

„Da mai ai vite? Că auzeam în 
trin... 

— „Poi da, ni le-a luat. Numa juneii 
ne-o rămas. Atunci cu Bulgarii ştii? Şi 
vaca! ne-o luat-o Nemţii—arză-i focu. Am 


UNIVERSUL LITERAR. — 181 


az. 


INTOARCEREA OO 


de LUCREȚIA PETRESCU 


pus şi eu juncii la plug. Is cruzi, da ce 
eră să fac? 

— „Si căârlenii ?* 

— „Și-cârlanii i-o luat. Poi ce crezi 
că a fost pe aci? Vai de capul nostru. 
Doar Sura — iapa bătrână o mi avem. 
Că de nu era așa; schioapă ne-o lua și 
p'aici. Da tot îi bună. Acu are mânziar. 
Şi cu mânzu de ast vară... 

— „Păi i-om creşte, numai să trăiască. 
Da Gheorghiţă unde-i ?* 

— „Gheorghiţă-i cu juncii. li paşte pe 
sanț. D'apoi cu el mam 2jutat la toate. 
Să-l vezi ce maire-i! Nu-l mai cunoşti. 

-— „Și ăsta 9... 

Arată drumeţul numai cu mâna co 
pilul agăţat de fusta femeii. Nu-i spune 
numele parcă nu lar şti. 

—— „Ionică! Aşa-i că nici nu-l ştii. Că 
m'ai lăsat grea cu dânsul. Ionică du-te 
la tată tău Ionică. Iote tată-tău mă! 
Du-te !* 

Și femeia! şterge cu colţal şorţului na- 


sul mustind şi obrajii plânși. Apoi îm- 
pinge spre bărbat, copilul care se  îm- 
potriveşte. 

— „Hai Ionică du-te şi zi-i tată. Zi, că 
mereu te-am învăţat. Zi tată bre, — de 


ce ești prost ?* 

— „Lasă-l. Să se mai deprindă cu 
mine. Nu-l vezi cât îi de speriat ?* 

— „Ei dacă ai avea un covrig, să-l 
vezi cum ţi-ar veni de repede. Că de 
câte ori mă duc în deal la cucoana... 

— „Poi covrig de unde? Că ne dădea 
pâinea cu drama. Da uite am nişte za- 
hăr. L'am oprit de când am zăcut la spi- 
tal — ştii ?* 

— „Ai zăcut ? Aşa-i că schiopătaşi adi- 
neauri. Ei las că nu-i nimic. Mai rău e 
de-ci Gherghinei, că i lo pus de lemn. 
Da nu mai umbla cu zahăr, că nici nu 
ştie Ionică ce-i. 

1"a ademenit pe copil totuş. Şi în bra- 
tele lui taica să, Ionică sfarmă și suge 
în dinţi bucăţica albă, a! cărei gust nu-l 
cunoscuse încă. Şi soţii stau acu pe pris- 
pă bucuroşi alături. Nu sau săritat si 
nici mâna. nu şi-au dat-o. Numai copilul 
între ei şi întrebările ce-și pun mereu 
unul altuia înoadă par'că la un loc zi- 
lele trecute departe unul de altul atâta 
vreme. 

— „Și te mai doare acum piciorul ?* 

— „Ei lasă-l. Ce-ţi baţi capu? Mi-o: 
trece. Mă doare numai când clerg mai 
mult ca azi. Că n'am avut bani de căruţă 
și am venit peste câmpuri dela gară. Da 
de Măriuca nu-mi spuseși nimica ?* 

— „Măriuca ?* i 

Femeia lasă capu în jos şi-şi duce un 
colţ al tulpanului la gură. 

— „Ce să-ţi mai spui? Măriuca s'o 
prăpădit ast iarnă. Si cât am tras 
c1 ea!“ 

— „So prăpădit Mătriuca !“ : 

Par'că iar la strâns peste piept cu- 
rectua. Și abia a putut să întrebe: 

— „Da din ce Ilinco?* Ra fi 

„Poi știe Dumnezeu. No mei 
avut zile. Că ce nu i-am făcut? 

Mi-o dat şi cucoana din deal nişte pra 
furi şi bâta' Fire! i-o fiert burnene. Ni- 
mica nu sa cunoscut. O zăcut vreo trei 
săptămâni șin ziua de Sf. Andrei am 
îngropat-o. Si era un ger Doamne !. 
Nu puteau oamenii să-i sape mormântu 

7 | pa 





182, — UNIVERSUL LITERAR 


LA TARĂ, DE SĂRBĂTORI 


Ca să petreci Sărbătorile la oraş aj 
nevoie de cel puţin câteva mii de lei. 
Afară de cazul că te hotărăști să te'n- 
cui în cas din ziua de Ajun până în 
xina de Sf. Ion. Ceeace nu se poate când 
eşti om cu relaţii, cu anumite  nece- 
sităţi sufleteşti ca : teatru, cinematograf, 
concert, visite, etc. Başca prietenii. In 
București. banul îţi scapă printre degete 
ca apa. Nici nu ştii pe ce se duc zilnic 
câteva sute de lei. 

De aceea. aluijhaş modest, m'am hotă- 
rit să-mi petrec anul acesta vacanţa la 
țară, la “n prieten. Zic: această mie de 
lei pe care-o am nu mi-ar ajunge căci 
nici pentru primele zile ale Crăciunului. 

Pentru rest ar trebui să mă'ndatorez. 

La țară, n'zim pe ce-i cheltui. Lă 8 
Ianuarie. când îmi expiră concediul, 
mă'nnarpiez cu ei intacţi. Apoi, acolo, 
voiu fi liniștit! O, sfânta linişte dela 
țară, depenrte de oraş! Am anunțat prie- 
tenţi că plec, m'am cântărit, ca să ve- 
dem cu câta kilograme mă ngras. (am tras 
69 de kilograme. afară de palton), l-am 
vestit şi pe amicul dela ţară printr'o te- 
legramă, de venirea mea Nam vrut însă 
să-l deranjez cu pregătiri anume. aşacă 
nu i-am precizat ziua si ceasul când 
voi sosi. i 

In direcţia lui. nu există cale ferntă. 
E numai la 40 kilometri departe de Ca- 
pitală. Am esi. la marginea orasului, 
unde am găsit un ţăran din partea lo- 
cului, pe care l-am recunoscut că e din 
satu! prietenului după tăbliţa dela că- 
ruță : 

— Dumneata ești din Golăsei? Lă 

— Pin Golăcni. Domnicorule. 

— Aş vrea să merg și eu într'acolo. 


— „Să prănădeau si pe acolo copiii. 
Se p-stiise satele“. 
Si sfios cu o teamă parcă. întrebă 


iară : iacabiic 
— „Da taica mai trăeste ?* 
— Trăeste! F la ţata: — Ta dus la 


coasă. Mi-a areit si mie două pogoane. 
Da nu mai poate atâta. că-i bătrân. 

— Las că so hodini de acuma“. 

Pe noartă intră un băeţas desculț poc- 
nind dintr'un bici de sfoară. 

— „Mamă, am lăsat ijuncii să pască 
la...“ Si se onreste oazită mirat. 

— „Fi zi. Ce-ai rămas asa stană ?* 

— Poi,..* 

—— Poli.“ 

— „Vino încoace mă Gheorahiţă. Or 
nu mă. mai cunoşti? 

— „Tata !!* ic i 

-- „Poi tata-tău mă. Vino si-i sărută 
mâna. faca. s'o îndirat Dumnezeu şi a 
venit sănătos acasă“, 

— „Sănătos. O leacă schiop. Aşa ca 
din resbel“. 

— E1 lasă că te-i face. Tote săletțile 
mele. Isi bagă botu Nosca în ele. Marş 
javră. Da nu mergi în casă? N'ai mân- 
ca ceva? Ii fi flămând“. 

-— „Ra dacă ai avea ceva de mâncare... 

— „Fi, so găsi. Vino“, 

In tindă e măsuța cu trei picioare. 
Alături pe un scăunel mic sa asezat si 
aşteaptă drumeţul. Grăbită şi îmbujo- 
rată i-a adus dela cârciumă nevasta — 


— Sunteţi vr'un inspector, ceva? 

— Nu. — merg de Sărbători la dom- 
nul Radu Stejărică ; mi-e bun prieten. 

ti Da, la d-l Stejărică? Mergeţi cu 
mine” conașule. Am sanie ţeapănă şi 
caii — nişte zmei. Zburăm ca un aero- 
plân. In două ceasuri suntem la căldu- 
Tă — acas, 

— Bravo prietene — când pornim ? 

— Acușşi. Numai să ia caii ceva'n gură. 
Să mergem până una alta colea la han 
să ne mai deseheţăm. 

La han, am luat masa și ne-dm des- 
ghețat cu un kilogram de pelin, căci 
chirigiul meu e om umblat şi ştie să 
facă deosebirea între vin și vin-pelin. 
Care consumaţie, se'nțelege că am plă- 
tit-o eu, la. plecare, hucuros că am cu 
cine mă duce la odihnă. 

Am străbătut cantrun basm câteva, 
sate pline de promorocă, de câini, de 
copii si de guițături de porei. Din cână 
în când Gheorghe — asa mi-a spus 
că-l chiamă »- mă 'ntreba cum mă 
simt pe braţul de storişte de coceni 
ce-mi asternuse€ în fundul săniei, eu îi 
răspundeam că BINE şi-l daruiam cu 
țigări „Bucuresti“. Tar după două cea- 
suri, descindeam din aeroplan în poar- 
ra lui Stejărică și-i puneam în mână 
o hârție do sută și mulţumirile mele 
că am ajuns cu bine. 

Amicul si ai lui mau primit cu entu- 
ziasm. Sunt ţărani înstăriți — oameni 
cumsecade. După o masă patriarhală, 
copioasă, mi se aranicază patul într'o 
odaie care mirosea adarmitor a busu- 
ioc si mi se spune „somn usor“, 

Ahia "nchisesem ochii — când. încap 
cfinti să zăteaacă, de piu'car fi întrat 
lupii în sat. T.armă în curte, gălăgie, 


într'o cănţă stirbă un pic de rachiu. 
Anoi rând pe rând pune pe măsută o 
strachină cu lapte. două cepe. două ouă 
si pe fundul de lemn mămălisa caldă. 

Coniii si câinele adulmecă în jur. 

— „De când n'am mei mâncat lapte 
cu mămăligă! Că era o linsă pe acolo. 
“i oftează îndurerat druameţul de câte 
îsi adure aminte. 

— „Ni Va dat Nastasia. I-am srus că 
ai venit. Zicea că are să se repeadă si 
ra după ce face demâncerea. Nouă ne-p 
Imat vaca. Iţi spusei parcă. Si până o 
făta iunica.... 

— „A luat vițel ?* 

— A luat în  câslezgi. Numai de o fi 
bună de lapte ca miăsat Fi da mai epână 
să fete. Da na mănânci 9* 

Rărhatul își face întâi cruce. Strânge 
în numn hotul de mămălică si musca. 
F. flămând. Ti place laptele. Se vene. FPo- 
tus întâia lingură e a lui Ionică care-i 
pe genunchi. a dona. ea lui Gheorehiţă. 
care-i alături și abia d treia e a li. Si 
tot asa mereu. Din tof blidul nu stiu de 
i-a rămas cinci linguri. Si nn s'a săturat 
Sfarmă cn pumnul cenele. le sărează și 
muscă vârtos lăcrămând. Un on la fn- 
vat Tonică si nu mai vrea să-l dan. Mn 


celălalt—curățat Ge coaiă mică  fni- 
testa Gheorzhită si taică-st:: A ienrăsit. 
Bucăţica de mămăligă ne 2. rimase 


a Roscăi. Aruncă ape: re gât cu o sin- 
gură mişcare picul de rachiu din cană, 


de N. CREVEDIA 





































scandal. După o secundă aud un „Bu 
Ciminzaţa'” enorm, că se hâţânau fel 
trele, „Colindul“ — îmi ziseiu — 
lindul strămoșesc. Si corul cântă p 
sută de vuci câteva minute — apoi 
pomenirăm cu uşile grămadă. 

—- Ce este? — întreb. 

— Vin înnăuntru să le dim nuci 
covrisi — mă lămureşte domnișoara ] 
«ioriţa, sora prietenului meu, o fată] 
trână, voinică, cu degete boante şi 
neg pe nasul puţin turtit. Mamui 
prin geamul uşii: crau copii de ci 
ani, dar si flăcăi ce trăseseră sori 
Plini de zăpadă, au umplut casa pi 
la cel mai întunecat colț, au rămas ş 
tindă. şi, dupăce si-a luat fiecare d 
tul pentru care cântase, au ieșit. In 
mă zăpada sa topit si Duduia TI 
vița a scos noroiul afar', asa cumi 
de 3 qe ari. 


„Ce să le faci? Obiceiuri“ — îmi 
seiu — și aţipiiu iarăşi căci eram 
sit. De-abia schițam însă un vis, d 
pereţii casei fură zeuduiţi de unn 
„Bună dirnineaţa“. Iarăsi au intrat 
cas si Domnisoara Tudoriţa iarăși 
dat noroiu-afar!. 

Până. la răsăritul soarelui. n'am 
ochiin aene. După fiecare sfert de ca 
venea alt cârd. Guzda mea a îspră 
toţi colacii, toți covrigii si toate nuci 
asa căa trahuit dela o vreme să 
spună că nu-i mai poate nrimi. Sim 
mai ce-i auzeai invariahil : 


Round dimineața la Mos-Ajun 
Ne dnti. ori nu ne dați? 

LI Citi 

Cici dacă nu, ne suim pe casă, 
Na urcăm ne coș 

Si ne dăm drumul în oala cu bors. 





dapă ce n dat și lui Gheorghiţă a 
moae puțin buzele. 

Femeia în picioare îi priveste feri 
Aro acuma Pe cap 0 hesma curată 
si-a aruncat în vre'o două rânduri 
ru oarc care priiă în ciobul de oglin 
hătut lângă perdea. Acum se prof 
să adune în sort firimiturilo de pe ma 
Piuie la usă paii clostoi cu gâtul gol 
cum stă asa aplecată — cu sânul 
nungână rămase! suhțire — hărhatul 
în) si fericit întinde braţul si o cuprin 
alăturând-o de el strâns. Si sărută a 
tâmpla unde tulrani! ține strâns 
de păr si obrazul îmhuiorat de-odi 
Femeia îi fereste rusinată gura — 
gura. lui durită atâta vreme. 

N'o îndenărtoază mirosul de ceapă 
rachiu nici ohrazul ţepos si ars de so 
dar din ochi face semn bărbatului 
prins : copiii! 

Omul încuminţit se scoriă, îa din 
ureiorul si bea însetat ană : îsi sterge 
dosul! mâneci mrastăţile si folănit pe 
vită îsi răsucaste o ţigare. 

Hlinra îi potriveste o pernă și uul 
fără astâmnăr din tindă în odae. 

Chenrshiţă e! eșit discret pe afară, 
nraz femeia cu jumătate de glas îl 
«eamnă sfios parcă: 

„Nu te mai duci 
ehiţă ? Du-te mamă 
cu tine“. 


la junci G 
și ia-l şi pe Io 


LUCREȚIA PETRES 


Și ieșiau rupând eardurile și spăr- 
şind oalela ce găseau în pari. Ori înju- 
rând pur și simplu. 

Bine 'nțalea că renunţasem la somn și 
mam imhrăcat. Eram istovit ca după o 
ncapte de chef, 

Ziua. rână pela ora 10, au venit alte 
târdimi. Aceștia erau mai mici decât 
propriile lor trăisti si snuneau că sunt 
ăi de ziua. La aceștia toți, a trebuit 
4 le stau cu înnainte, Când intrau în 
cas, numai ce auziam pe Domnișoara 
Steiărică : 

— Măi, gânitacii maichii, eu am ispră- 

vit toate bunătăţile. Vedeţi de „Dom- 
nul”, E hoer mure dela Bucureşti — are 
o ladă plină cu bani, si-i iubeşte mult 
pe copii. (Stiţi, când esti musafir, e de 
rigoare să mângâi copiii gazdsi — cum 
am făcut şi eu cu frăţiorii lui Radu, 
patru mucioși de haidamaci cari mi-au 
întore din prima zi buzunarele pe dos). 
Si am schimbat 300 de lei în bani mă- 
runţi și i-am împăcat pe taţi. Intre rau 
se. am primit. visita a vre-o trei mici 
pruțe — „uepoţii” duduiei cari, dresați 
nin tindă. cum intrau în casă îmi spu- 
ne tare „sărut mâna“ si veneau la 
ăn si mi-o pupau. Induioșat, le um- 
pieatn pumnii cu golozani. 
Yam închi3 ochii nici în ziua aceea 
«i nici nam nus pe limbă ceva—căci Dom- 
niznara Tudorita mi-a stus că fiind A- 
junul, întrun an odată, e păcat să mă- 
mânce sau să doarmă cineva — „să a- 
juvărn + 

— Să ajunăm! — am consimţit şi eu. 
Mam odihnit, ce-i drept, în Noaptea 
"rciunului. Până la 4 despre ziuă, când 
Tusa Stanca, mama lui Rarlu. ne-a scu- 
lat, ne-a turnat să ne spălăm, și ne-a 
pus să ne închinăm la icoane, Ne-a îm- 
țărtit, anoi, câte-un colac, cu lumânare 
şi tucățică de porc. dar ne-a spus 3ă 
nu nemninză păcatul să ciugulim din 
ele. până nu nennapoiem dela biserică. 
-- Rezon! ş 
Ne-am văesuit ghetele. ne-am curătit 
hainele si am plecat Ja Sf. slujbă, Du- 
să care. un scminarist a tinut. a predică 
vrame d'un ceas La sfârsit. Domnisoara 
Tudi rita mi-a făcut cunnstintă cu câ- 
bea Înmilii. întra care 4-5 domnisoare: 
„Prezint pe d- Tonel Sachelarie. — 




































RAI) men, — un distins  hucureş- 
tan” —— mă recomanda, 
- Inrântate foarte fucântata“. — îmi 


sutana duduia — „crodem că o să 
na oporați rin vizită sXpbătorile astea 

— Cu mu'tă plăcere“ — mă ofeream 
În râniu- m. 

Tant ln iesivea din biserică, am fost în- 
tirisnt si învățătorului satului și, prin: 
me nouile cunostințe am desconerit si 
pe tastul meu coleg de liceu Bătăilă A- 
leezandru. acum nroasvăt avocat si care. 
caci dascălul. m'a poftit să-l vizitez cât 
mai dac, Ă , 

[a prânz am mâncat ca un prizonier 
între dintro nesgră. cantivitate. Am 
srut să dau puţin ochiin gene — oh- 
sere, însă, rumoare în tindi: 

— „Ce e, dragă Radule?* 

-- Nimic, Spune mama să nu te 
ci — căci e păcat să dormi azi în 
ziua de Crăciun. „înw'un an odată“. îi 
ru de foc. Ne arde casa. 

- Der mâine? 

"Nici pâine, nici poimâine. Tocmai 
Dune nică 

Piima zi de Crăciuu, n'am iesit nicăiri. 
A (oua zi, ne-am 1us iarăşi la biserică. 
După masă. am ieşit în sat să privim 
„Mora. Aici, în treacăt fie zis, mam 
crezut ?a nni în mahala: flăcăii, au hai- 
ze asa cum poartă la oraş Duminica, 
servitorii, Anu vrut să admir o iie sau 


o fotă. Nimic. Fetele, sulemenite, ca 
nişte cântărețe dela grădinele de vară 
si îmbrăcate ca lucrătoarele din fabrici. 
Se joacă pe lângă sârbă și hrâuleţ. toa- 
te dansurile dela oras. Cum. nu imnortă. 

Ne-am dus în vizită la învăţător. Ne-a 
tratat cu felii de cozonac şi cafele, ne-a 
bărfiut tot timpul pe popa şi pe liberali 
iar dăscalița ne-a arătat notele fetii dată 
la penzion și pe-ale celor doi băieţi — 
ambii bursieri la Sf. Sava, 

A treia zi, Disdedimineaţă. m'au vizi- 
tat nepoţeii. (Frăţiorii lui Radu îmi des- 
child uşa cu noaptean cap. îmi spun 
„sărut mâna nene Ionel“, îmi toarnă să 
mă Spăl, îmi oferă șervetul.. îmi stera 
țhetele...). M'au scuturat și de data asta 
de vreo 60 de lei. După amiază. am fă- 
cut cu  Domnişoara  Tudoriţa o vizită 
iei domnişcare: Fănica Iliescu, prie- 
lenu dumneaei. E fata unui agent dz 
cultură R. M. S$. Sunt mai multe surori, 
toate aji:nse. M'au primit cu exces de 
peliteţuri, cu țisări si cu cafele. Sunt 
tunse „buby-koptf“. fumează. sunt femi- 
niste și nan decât 4 clase primare. 
Mama. fumătoare si ea. îmi însinuiază 
calitățile fetolov. ele se fac să se supără, 
pun să cânte un gramofon răguşit şi cer 
voie să ne vorbim per-tu. 

Duminică, Luni. Marţi, Miercuri, am 
făcut diferite alte vizite. Notez că nu 
mai am în huzunar niciun leu nentru 0 
liturghia. Sunt în situația lui Nansen în 
tinuturile nolare când însemna : „Astăzi, 
sfârsit nltimele grame de carne conser- 
vată, 7 

Tn seara Nevalionului, am fost poftiti 
să îneronăm anul la un cârciumar. Am 
avut curujul să mă duc din timn la 
fostul meu coleg de bancă, avocatul Bă- 
tăilă, să-l rog să mă 'mprumute cu o 
wiie la lei. Păiat bun. m'a servit ima- 
diat;. Ari, am început masa cu sarmale 
si am încheiat-o -cu niste prăiituri „de 
casă” tari ca niste aschii înghețate. Am 
jucat apoi cărți:  tabinat, toci. nopa 
prosur si nu numai că am pierdut cai 
0 mite de lei împrumutaţi, dar arn mai 
rărnas dator încă două sute. Când cucul! 
ceasului a cântat de 12 ori şi s'a stina 
lamra, as fi vrut să nu se mai facă Iu- 
mină — să mor. 

Dela 7 seara. tot timpul cât a durat 
Tiavelionul, dură fiecare 10 minufe, na 
romeneam în curte cu troznete de hica 
si Pălăngănit de clopote. că era un ra- 
mă: de credeai că se întâmniă un de- 
zistru.  Snuneam îu pând hoedanproste 
că nu sunt acas' — adică la Nadu. Cn 
ra le-as fi stat înnainte aregatilar lui 
Troian?! Cârcinmarul nostru să tot fi 
îmvărţit în naantea aceea 5 hanite de 
ruei, vreo 15 siruri de covrigi. câtiva 
caci cu hoborade si 2 kilograme de hom- 
beane. Rani -— numerar. cam 910 de loci. 
Ța 3 desnre ziuă. am venit acasă. Nam 
putut hineîntelas să dorm căci .phucarii”* 
au troznit bicele san hătut clonotole 
pânăla vivă. Am rusat ne Rau să facă 
rost de niste hani mărunți. — (Fn am. 
dragă. numai hârtii mari) si rână nela 
ama 10. mau mai descatorasit de încă 
RNA Aa ni 

Când credeam cam mântuit. Mă po- 
menesc cu  „nepoţeii“. Deastădată, cu 
gcreove. M'au sarcovit si. flatat, i-am pu- 
pat și lo-am strecurat în mână hbacsisul 
crivenit. Adiră alți vreo 360 de lei. Tie-au 
urmat alti conilasi tat en soreove si cari 
si-au avut si ei partea lor. 

Au venit apoi nişte ţirani cu rasi?ea 

— „Unde e hoerul?* — întrohau — 
să-i facem o cântare“. Al taraf de lău- 
tari ne-a făcut sub ferestre o screnadă, 

— Ura! Să trăiască cucanu' Sache- 
larie! — strigau. Şi alții şi alţii. Am 


UNIVERSUL LITERAR. — 183 


isprăvit si banii pe cari 1ni-i procurase 
Pătăilă Alecsandru. A 

Pela 8, Dumnisoara Tudoriţa ne anun- 
ţă pe mine și pe frate-său: 

—- „llei Dornnilor, să vedem acum cs 
vă poate osul... 

-- „Anume... 

„Păi astăzi „luăm motul“ finișoru-” 
ră Să vedam o să fiţi solvabili cu câte i 
cel puţin 500 de lei?* e 

— Ce nă pastă o mai fi şasta Doam- 
ne! — mă 'ntreb în gând, 

-- „Stiţi — reluă duduia — că aici e 
obiceiul ca atunci când tunzi copilul 
să-i pui ceva 'n moţ. 

— „Dar spui că ai hârtie mare“ 
mă lămurește Radu. 

Tinul a venit cu plocon şi i-am pus 
cojpilulni în moţ o hârtie de 500, împru- 
mutată dela învăţător cu care mă îm- 
prietenisem. In schimb. am primit, ca-. 
dou, un servot de horangic. A 

—. Da” dece ești trist d-le Ionel? : 

la de mănâncă! Bea! — mă 'ndemna-. 
domnișoara Tudoriţa. 

—- Eu trist? — răspundeam — şi co- 
lcam până m fund paharul ca să uit... 
Si râdeam binenţeles de câte ori fini- 
soru! înjura pe naşu — de Dumnedeu, 
de Clistos si de alte stinţenii „că clece 
i-a fulat moțu'“, ori când trăgea din 
țigară. 

— „Si ce-ţi dă în loc pentru moţ, Mai- 
că? — îl întreba măsa. 

— „Te să-mi dea: o peleche dă boi. 
doi cai, 

„Dar năsicu dela Bucureştii?! — (a- 
dică eu). 

— „Năsicu dăla Buculesti, o bliţichetă 
cu aouă loate... 


— „Așa nășâcule dela Bucureşti — îi 
iei ?* 

— „Asa, asa, finicule! — aprobam. 

După masă. am încheiat cumetria la 


cârciumă, unde jumătate din consuma- 
ție am plătit-n eu cu bani strecuraţi în 
mână de cârciumar cu care deasemenea 
crara acum intim și pentru care i-am 


- semnat poliţă. 


Am dat unui prieten la Pucuresti o te- 


legramă prin care-l rusam — ca Țarul 
Nusiei pe Domnitorul Carol — să facă 
cum e sti si să-mi trimită urgent 5.000 


(cinci mii) lei „dat necaz mare“. Cu a- 
cestia. aveam de gând si mă achit de 
cei 3500 de lei cu cari mă 'ndlatorasem 
pâr” atunci, iar cu restul să intru clan- 
destin în Rucuresti sau să mă duc la. 
cea mai arropiată gară, să iau trenul 


şi să pornesc aiurea, 
Peniru seara, „Comitetul studenţilor 


locali“ a araniat „o mare serbare şco- 
lară mrmată de hal“ — si la care am 
fost invitat în mod special. Aci (tot eu 
„m plătit întrarea si pentru Domnisoara 
Pudoriţa și pentru alte două nrietene 
ale ei) fel de fel de lume.. Toată elita” 
unei plăşi. Adică dela dulaheri =i secre- 
tari comunali. până la moașă si judecă- 
torul de pace. Erau la curent cu ulti- 
mele creaţii coreografice. Mau poftit şi 
po mine  domnişoarele să dansez, (cân- 
tazem si lu cor) si Dumnezeu stie cur 
mi-oiu fi târît picioarele. Mă rofteau la 
bufet să mă frafeze si homhoanele şi 
pră jiturile. binenteles că le nlăteam eu. 
Care dintre D-voastră ar fi făcut altfel? 
Mă pomenearn cu duduile: 

-—- Domnule Sachelarie, un autograf 


de!n D-voastră, cel mai elegant bucu- 
restean“. 
Si le-am scris peste 100 de ilustrate 


fă 4 lei bucata). 
nuvnpte. Radu mă trage deoparte: 
— Dragă Tonel... 
— Dragă Radule. 





Pela ceasurile 11 din a 





184, — UNIVERSUL LITERAR 


— Mă. am şi eu o ambiţie în viaţa mea 
adică are sorăi-mea Tudoriţa,. 

—- Ce arabiţie, Hadule? 

—. Su scoatem „Regina Balului“. 

— Și eu cu ce-ţi pot îi de folos? 

— Cu nimic, Să contribui cu bani ca 
să-i cumpărăm voturi cât mai multe“. 
Sa făcut! — aprobai eu cu mâi- 
nilo la inimă Și mă ndreptaiu spre Bă- 
tăilă care se uspăta la bufet: 
Drază Sandule! 

Dragă IGNel.... 

— Am şi eu o ambiţie "n viața 
Adică are un prieten, 

— Ce ambiţie? 

—- Su scoată pe soru-sâ, 
lului“ 
voturi. 
Adică cu bani — completă bietul 
Bătăilă — şi 'mi puse 'n buzunar o hâr- 
ue de 500, 

S'am scos-o Regină iar pe miine 
ma proclamat adunarea Regele Balu- 
tului! Cu contolii, cu pocnitori si toni 
bclă, an ieşit și ue aci debitor cu vreo 
1515 de lei. 

in scara re 4 Tanuurie, la masă, Fușa 
Stanca. ne-a invitat să mâncăm cât mai 
bine, căci a doua zi e Ajunul RBobatezii 
şi iar trehuie si ajunim. Si în ziua a- 
ceea, um picotat linnit de foame ca un 
vagabond. 

Domnisoara Tudoriţa mă trage 
parta : 

-- Nu vrei să facem astăscară 
Mă ros matale — ce? 

Să „punem punți“, Am cerut bu- 
dela popa când a botezat, 
Adică ? 

—- O să vezi! Hai afar'! 

Si ne-am dus în grădină, 

două cr:nsuţe de măr, le-am înfășurat 
cu amici roşu, cu beteali și busuioc, 
le-am descântat cu ochii ţintii la o stea 
şi le-am pus în jehiab la puț, 
„Să vezi, domnule  lonel, că da 
noapte ai să vezi în vis cum ai sarunci 
un poi peste-o apă mare şi cum dela 
celălalt cant al nndului, va veni călare 
spre Dumneata fata cu care ţi va fi scris 
Să te căsătoresti, ilaidem în cosar! 

Doi erau culcaţi. „Regina Teodora“'— 
cum îi zic dela bal încoace — începu să 
lovească pe unul cu picioarele: 

-- Ii, peste-n lună! 

(Boul nu se mişcă). 2 

—- Di, peste două luni! - 2 

(Boul mugi). 

— Hi, peste trei! 

(Dabitocul zemu mai tare). 
Iti. peste patru! 

Si Plăvan se ridică nlictisit în sus. 

Fu înțepenisem locului. Credeam 
că em încănut pe mâna unei vrăiitoare 
iseusite. Imi încredințasem sufletul hui 
Dumnezeu si asteptam desnodăimântul. 
Se duse și la houl celălalt și repetă sce- 
na. Mirţan se sculă tot la a patra lo- 
vitură. 

— Al văzul? începu să mă limurea- 
scă Zeripţurouica — dacă se scuală la 
rima lovitură, înseamnă ci te 'nsori 
peste-o lună. Dacă se scoală la a. doua 
peste două luni. La a treia, peste trei 
siaşa mai departe. Când am lovit 
pe Piivan, am făcut pentru Durnncata; 
la Mătţan, pentru mine. Ai văzut că te 
vei căsători pân la Paşti? lu la fel. 
Ain văzut. 

- Acum să mergem la uluci. Asa, Stai 
nu miscat, 

Si mă legă la achi cu batista ca pa 
ui condamnat la moarte. Apoi, îmi 
puse îu gură nişte arnici roșu și mă luă 
la lraţ: 
Acum, 
cu cehii 


mea, 


„Regina Da- 
si trebuie să contribui şi eu cu 


de-o 


cova ? 


suiae 


am tăiat 


vei înumăra parii gardului 
“nchiși ! 


— Să-i număr! 

Și cum garuul era do leasă de mără- 
cini, nu-am însângerat mâinile în ei 
până la al 9-lea stâlp. 

— Stai! — îmi porunci. Leasă acest 
par cu arniciul pe care ţi l-am dat, lusă, 
cu miinile la spute s'o faci! 

So iac! 
San făcut-o cu mâinile la spate. 
—- Asta ce mai înseamnă, Domnisoa- 


ră? 


Asta 
dimineaţă 
-— Cum 


"nseamnă că vei veni mâine 
Să-ţi vezi mireasa, 

so văd? 

Dacă parul va fi înnalt, înaltă va 
fi şi eu. Scurt — măruntă va fi. Dacă 
va fi strâmb, va fi poate cocoşată. Dacă 


va aveau RU de noduri, va uvea 20 de 
ani. 

Ma condus pân' acas tot legat la 
ochi: 

Ţine, te rog strachin' asta cu pif- 

tii! 

— 0 ţin... 

— „Așa. Alege dia ea nouă oase. Gata? 
Buu, Pune-le acum câte un nume de 


fată si asează-le pe vârful ghetelor. 
J.e-ain asezat... 

— Bun. Cuşu Grivei! 

Si câinele se repezi şi imbucă deodată 
patru. 

-— Vai, dar cum se poate? Adică Dum- 
neata vei lua 4 neveste? A, nu. Ducă 
Griveiu a luat 4, înseamnă că tot peste 
4 luni te vei însura, cum a spus Plăvan, 
Treci lângă maşina de gătit! 

Trec... 

ine aceste două fire de pir da 
pore. Dinul poartă numele Dumitale, ce- 
lălalt al unei Domnisoare care vrei, A- 
pimcă-le pe maşină! 

Le-am alunecat... 

Aj văzut că cu duduia asta, nai să 

faci casă! Dacă. ardeau încolăcite a- 
măândouă, făceai. (i:u, în realitate, nu 
mă gândisem la nimeni). la sarunc şi 
eu. Vezi că eu cu ăsta pun temeiu? 

— Văa.., 

Inainte de a ne așeza la masă, mi-a 
suptit că primut dumicat pe care va 
trebui să-l bag în gură să i-l Qau ei. Și 
si am grijă să nu care cumva sănghit 
vreo picătură de apă. Să rabd 

Am făcut întocmai. După masă, am 
îmirebat-o ce-a mai făcut şi cu îmbucă- 
tura de mămiliguţă si pentruce ma 
oprit să gust apă. 

—: Dumicatul, l-am amestecat cu sara 
şt dupăce te vei culca, ţi-l voiu punen 
ghiata din piciorul drept. Nu te-am lă- 
sat să bei apă dinadins — vei vedea la 
noapte 'n vis cine “ţi va da să bei. 

O să văd, zău? 

— Cum Mă vezi şi te văd... 

Vela 11 jumătate din noapte, mă chea- 
mă discret în odaia curată şi ridică 
arătătorul drertei: 

— Cârd o fi ceasul 12 fără 


un sfert, 


vei arrinde aceste două lumânări dela 
calindă,. Se 'nţeleze ? 

—. Se 'nţelege..., 

—— te vei desbrăca — dar să te des- 


braci de tot! Să faci 99 de cr uci și 
să stai drepţi în faţa oglinzii. 
Ca la armată ? 

—.: Ca la: 

— mula ora 192 fix, vei vedea cum prin 
oglindă. va trece chipul celei cu care i 
vei lega zilele pentru totdeauna“. 

Vă jur cam făcut-o şi pasta. A tre: 
cut ora 12 şi na trecut niciun chip prin 
oglindă, Zie : poate merge ceasul înuinte. 
Nu trecut nici lu 12 şun sfert. La 12 
jumătate. au început să mă iaie nişt» 


apoi 


juaghiuri căci era frig în odaie, — și 
m'am îmbrăcat. 
— Fi, nu-i așa cai văzut? — miă'n- 


tâmpină, 

















































— Da, am văuzt o umbră dar 


steavsă —: nam observat-o bine. M 
îrică, Ș 
— Vai, dar nu credeam să Îii așa 


de înger. e a i 
— Dacă suntu... E 
Dimineaţa, m'a întrebat ce-am * 

l-am spus că în adevăr am văzul 

ped peste-o apă mare şi că o fatăa 
nit, călare pe un cul alb şi mi-a dat 
beau apă dintrun ulcior înflorit, Ad 
am rtinţit — căci nam dormit ti 

noaptea. Mi-ero o sete că aş fi 8 

o gâvlă "ntreagă ca Setilă din ba 

Mâncasem la masă nişte  sarmalt 

niste friptură, de pureel. 

-— Ai văzut? Nu-i aşa că ştiu 
ceva * 

— Ştii, 

Să vezi ce-am visat eu, domn 

Ionel. Se răcea tot aşa un pod Das 

aLă şi un cavaler frumos venoa-v 

pe pc călare şi cum Ia vizut a 

călecat şi mi-a dat să beau apă... 

Dintrun ulcior înflorit?,... 

Da, 

— Foarte îrumos!? Și cine ari 
cuvalerul ? 

-- Asta nu se spune. Si donmişi 
Tudoriţa clipi cu înţeles. 
Dacă te rog... 

“tii hine — am să-ţi spui: 
călare era chiar Dumneaia, 
lonei. 


DĂ A 


cavale 
Domn 


Serios ? 
„ss Patrol dontr, 
Mare minune! Mai stii? 
Desigur -- soarta omului. 

Ne-aru spilriit şi ne-am dus aa d 
vică să luăm aghiasmă. Pe care av 
s'a pustim tet pe nemâncate. Aci, de 
slaibă, si după ce ne-a mai ţinut uni 
lg G predică, sa purces la împărți 
apei stinie. Imbuluceală si scandal 4 
am mai văzut la brutării pe timpulo 
pației si în filmele AGE cae cu |] 
fvanceze și cu bandiți. Sau spart să 
și capete, sa vărsat sânge omenesc ș 
că dumnezeasca licoare am băut-o 
mătate roșie. Daunc, mam muiţunit 
pierderea unui galoş. 

A daua zi, Sf, Lon — onomastica m 
Jarăsşi nam închis ochii toată noapă 
Au venit, vre-o 18 reprizii de Iordă 
tori. (Aza li se spune prin partea loc 
Iutrau huzna în casă ca o armati 
ocupaţie și întrebau pe  arnfitrioi 
„Unde e hoerul, trăi-l-ar Durmnezeu', 
descoperindu-mă, mă luau pe sus 
pat și mă tărau, la puț, care din nen 
rueire era aproape. Mă deshrăcau pă 
briu, scoateau trei ciuturi de apă şi tun 
care făcea pe lon Botezătorul, mi 
turna în cap, rostind pe nas formu 
„Botează-se rohul lui Dumnezeu, domn 
Ionel Sachelaria, în numele Tatălui, et 
Unii erau de părere să mă ducă la gil 
I-am rugat frumos să mergem tot 
puț, căci sunt suferirid. 

„Lasă 'coane casta e apă stă 
si te lecuie” — îmi răspundeau. 

De atunci, am rămas cu junghiuri 
coaste și cn tuse "n piept. "Toată zi 
apoi. am Tnulțumit pentru urări, amp 
pat copii am împărţit zâmbete si îi 
sisuri, a trebuit să fac oamenilor 
cârciumă rinste cu 4 verre de rachiu 
asa că. seara. lin cei 5000 de lei prin 
dela Bucuresti, nu numai că nu mis 
achitat mecio datorie. dar a trebuit 
mnă  îanvrumut iavăsi 300 de lei la Y 
tăilă. să am cu ce nlăti o căruță să 
în Huveuresti, A doua zi. trebuia să n 
prezint la slujbă si să intru “n sana 
riu. 

Cântiream 34 de kilograme si 5004 
palton cu tot, 


N. CREVEDI 





șAL. CAZABAN: 
„Pasărea rătăcită“ 
Editura ziarului „Universul“ 


[-aş defini ca um straşnic desenator: 
" jinia sobră, defimitivă, tusul de o preci- 
“ziune impecabilă, iar jocul de umbră și 
“iumină de o puritate rară, Nimic de 
prisos: nu se piende în descrieri, în trei 
“vânduri intră în medias res, nu începe 
“ab ovo ca toţi cei cari nu ştiu să serie 
"si nau darul compoziției (şi sunt foarte 
"mulţi la noi!) şi te prinde din primele 
rânduri. 
Un peisaj: 


„0 luncă mlăștinoasă, o revărsare 





ALEX. CAZABAN 


de mâl, acoperită pe ici-colo de pâlcuri 
le rogoz putred și de sălcii rachitice, 
altătuia partea roditoare a insulei peal 
al cărui pământ se abătuse pasărea cea 
aibă, cu răsfrângeri de argint. 

„Aveau —- acele păsări —.: corpul 
prea lung cu o legănare mai  disgra- 
țioasă chiar de cât aceia a rațelor le- 
sesti de!a noi. Pliseul, în formă de lo- 
pată, punta întotdeauna pe el, o poj- 
vhiță de noroi uscat. Culoanwea penelo» 
era la fel cu aceia a. nomoiului. 

„Cand nu se mişcau aceste palmipede 
păreau bulgări de noroi uscat. 

„Spre deosehivre de toate înotătoarele 


cunoscuta, nu îndrăzneau să înnoate 
pe luciul apelor mai adânci şi mai lim- 
pezi; stăteau mai mult în noroiul 


smăneunilor şi se bălăceau acolo, cu o 
mare voluptate. In loc de aripi, aveau 
un fel de aripioare acoperite cu tulei. 
„Păveau cu buiaţe de copil, ciuntite 
dela cot. Erau păsări care nu zboară”. 
0 viziune: 

„La mal, două ciocuri dinţate o apu- 
cară cu atâta putere, că-i frânseră o 
aripă. Un măcăit de triumf înfioră toaie 


UNIVERSUL LITERAR. — 185 





cruladau Uslepoenmenu 





broaştele, bulbucându-le şi mai tare 
ochii lor bulhucaţi. 

„Pasărea cea albă fu târită în mlas- 
tină si acolo jigăniile  îmfuriate  tre- 
“ând-o din cioc în cioc, o tăvăliră în 
mocirla clocită și puturoasă. 

„Când pe haina albă de mireasă n'a 
mai rămas nici un punct alb, o rată 
năpârlită, ridicându-și lopata încărcată 
cu zmântână cafenie, mărcăi poruncitov: 

— Lăsaţi-o să trăiască! Acum seamănă 
cu noi. 

Toate aceste citaţii dintr'o 
bucată „pasărea  nătăcită”. Splendid 
fragment epic al faunei  inaripatelo» 
demn de pană unui Rudiyard Kipling. 


singură 


Alexandru Cazaban, care a scris şi 
nuvele şi roman, este un autor de 
schiţe, presărate cu atât humor, în cât 
uneie se ridică la cele mai frumoase 
schiţe ale lui Caragiale. Si aci autorul 
își menţine sobrietatea, măestnia com- 
poziţiei, care-l fac continuatorul mare- 
lui nostru comic — sunt piese cari au 
fatalitatea tragică a unui Maupassant, 
ca „Grija stăpânului”, cu această evo- 
care sinistră: 

„Inainte de a ajunge acolo, zărirăm, 
deodată, venind spre noi, um om pe 
care vântul, cu suflarea lui de ghiată 
î: împingea din spate. 

„Omul eşise dintrun stufăriş întune- 
cat din stânga noastră — şi-mi păru 
atât de ciudată ivirea lui, în cât dacă 
ar fi fost întunenic, ași fi crezut că e 
un animal sălbatic care se furişase din 
vizuina lui să ne atace“. 


Sewiitorii de azi îşi închipue că e 
destul să te naşti român, — să înveţi 
ce se predă în școală — bruma de lite- 
ratura românească, — să răsfoeşti mai 
muult sau mai puţin pe câţiva clasici ș; 
eşti gata: un condei și hârtie răbdă- 
toare te face scriitor. 

Sau, tocmai scrisul este unul 
meştesșugunile cele mai grele. 
de toate vine formarea limbei sau 1 
stilului propriu. N'ai decât să încerci 
traducerea unei nuvele de Maupassant 
sau a unui pasagiu din Shakespeare 
(cel cu Regina Mab din Romeo şi Ju- 
hetta, de pildă) că să-ţi dai seama de 
sărăcia voecabolarului nostru. 

Deci, crearea unui dicţionar, cu 
cuvinte şi expresii aitevărate. Şi acest 
lucru se capătă, studiind pe toţi scerii- 
torii de seamă, pe cronicari, limba bi- 
serilcească, poezia populară şi dialec- 
tele, provincializmele şi idiiotismele, ex- 
presiile proprii şi neologismele. 

Nu numai atât. Incepi să serii: nu 
ești mulţumit imediat, te compari, faci 
paralele, te corijezi, te frămânţi până 
când concepţia ta și-a găsit haina potri- 
vită. Şi atât nu ajunge. Ai newvoe să 
observi realitatea, so studiezi, s'o ana- 
lizezi, să întrebi de ce nu ştii, pentrucă 
un subiect care nu se bazează pe o 
largă realitate nu se bucură de nici o 
valoare sau utilitate oarecare. 

Prin aceste trei faze ale formării 
scriitorului a trecut Alexandru Cazaban. 
In cele mai felurite bucăţi sau su- 
biecte, găsești o expresie pitorească, o 
emoție de largă umanitate 


din 
Inainte 


„Imbătrânise şi nu mai era. bun de 
nici o treabă. Sta toată ziua încovnigat 
la soare, în mijlocul curţii. Când își 
muta locul, abia își târa picioarele co- 
tonogite, bocăinind pe bătătură, că parcă 
ar fi fost încălțat cu imineii unui om... 
De auzea pe cineva intrând în curte, 
nici nu se obosia să-şi ridice capul sau 
să dea din coadă. Numai pe stăpâm îl 
simţia de departe. (O gură mai puţin). 

O priveliste în , Drept pedeapsă”. 

„In față, la câjţiva metni de peron, 
începe um povârniș acoperit de stânci 
şi de bolovani  colțunoşi printre cari 
cresc tufe de corn sălbatic și de feriză 
mai înaltă ca omul... Dincolo de povâr- 
tiiș, stăpâneşte întunecat şi ameninţă- 
tor codrul pe care îl aicătuesc tot felui 
de păduri, cu adâncuri negre și violete 
în came nau răsunat încă loviturile lo- 
poarelor sau hărşiitul ferestraelor“., 

Coşmarul unui vânător închipuit, 
ni-l redă magistral ( Cazaban ne-a des- 
cris cele mai frumoase pagini de vână- 
toare din literatura noastră): 

„Dintun tufăriș de mlajă încălcită 
şi deasă, se ridică — negru şi amenin- 
țătov ca norul de furtună, un urs no- 
închipuit de mare şi de fioros. Cu gura 
căscată, în care bălăbănea o limbă 
grea de sânge, fiata îşi făcea loc, ru- 
pând cu furie tot ce îi eşea în cale..." 


„Pasărea  rătăcită” dă cititorului o 
scară minunată de povești  înduioșe- 
toare” şi epice ca „Pasărea  rătăcită” 


— care dă titlul volumului. 

„O gură mai puţim... Intre om şi fiară” 
trei piese «ce pot intra în orice antologie 
clasică — şi aitâtea bcăţi vesele şi triste, 
străbătute de acel humior  neîmibrecut, 
came-l aşează pe Cazaban printre pro- 
zatorii de frunte ai literalturii noastre. 


apa dat ION FOTI 


EA EERUIA EEE ERE 
NOTE BIBLIOGRAFICE 


LD]. Victor !:ftimiu, lucvrază la un not 
voman de aventuri sonzirionale, care va 
îi filmat. supra titlu. nu sa fixat 


ceținitiv. bevcamdată «ste intitulat : 
„Pâmântu  jegăduinţii”. 


Se aşteaptă cu foarte mare interes, 
apariţia romanului „Craişcrul“ al d-lui 
Liviu Vebieanu. 

Pcetul 1). Ciurezu a terminat două 
vclurie de versuri, intitulate: „Pasărea 
de au” şi „Rugăciunile mele“. 


+ 


Ji uriia acu'dului încheiat între re- 
vita „tiandire»* şi editura „Cartea Ro- 
mâheasră” a luat naştere „Colecţia Gân- 
dirii* î& care au apărut până acum, 
„lauda Seonnului“ versuri de Lucian 
Bluza și „Vedenia* noua colecţie de nu- 
vele 1 prozutorului viguros Gib. Mihăe- 
acu. ” 


186. — UNIVERSUL LITERAR 





d e ca Î pe ua 





C PORC ca câcaranariac es 


TEA TRUL_REGINA_MARIA 


AVENTURILE D-LUI DORJAN 
Comedie de N. Vlădoianu şi V. Rodar. 


Toate însuşirile comediei bune: 

Situaţii, observaţii, dialog, contraste, 
tipuri, surprize, ingeniozitate. Şi apoi 
ținută literară. 

Dacă ar fi să argumentez numai după 





D. N. VLADOIANU 


publicul dela; premieră, care a aplaudat, 
rechemând pe autori la rampă, fără în- 
doială, că aș însemna simplu, că piesa 
a avut important succes. * 





D. V. RODAN 


Dar adăogând, că în repetate rînduri, 
actorii au fost întrerupţi în 'cursul 
jocului de ropote de aplauze şi să în- 
tretăerile răsului sănătos în sală zu fost 
dese, atunri trebue să se facă deducţia, 


că întradevăr comedia d-lor Vlădoianu 
și Rodan e o comedie bună. că e jucată 
cu însufleţire, că actorilor li-s dragi ro- 
lurile şi că şi ei contribue la afirmarea 
succesului amplu al comediei. 

Pentru d. Maximilian, în rolul prin- 
cipal, a fost desigur încă un prilej de 
fixarea unui tip, care rămâne de- 
finit în literatura noastră dramatică. 
Mi-aș îngădui să cred, că după caracte- 
rizareai, pe care au dat-o autorii şi după 
exteriorizarea aşa de firească, pe care 
i-a făcutp d. Maximilian, Costel Dorjan 
—eroul piesei — trece din teatru. în pu- 
hlie. tipul întreg al omului. căruia ani 
mulţi de căsnicie. rânduială și izolare 
numai în cadrul familizr, nu i-au putut 
întuneca amintirea anilor trecuţi în via- 
ță. liberă,  szomotoasă, de amor liber, 
șampemnie, de frenetică petrecere și orgii. 


+ 


D-na şi d. Dorjan duc o viaţă liniştită, 
posacă, plictisitoare. E1 după ce şi-a isto- 
vit tinereţea în petreceri, sa însurat. Ea 





D. V. Maximilian 


are impresia, că i-a; ordonat viaţa. El 
suferă însă. 

Amintirile îl năpădesc. îl furnică, îi 
sfâsie rânduiala şi tabieturile. 


E rugat să fie regizorul unei piese de 
teatru a unui tânăr autor. — un fel de 
paiaţă — dirijat de mame sa. rea cav 
viespe, guralivă ca o soacră şi curioasă 
ca orice vădană. 

La repetițiile piesei. vine și o dausu- 
toare dela cabaretul, în care şi-a petre- 
cut nopţile Dorjan. Trecutul îl cucereşte. 

Dansatoarea la furati din temniţa căs- 
niciei. Dorjan a plecat să-şi redobân- 
dească libertatea. Dar vârsta nu-i mui 
îngădue. Traiul în tovărăşia chefliilor şi 
dudnelor de cabaret nu mai e de el. 

In vâltoarea petrecerilor. jocurilor, 
jazzhandului ssumotului și noilor clienţi 
nemanierati ai localurilor de noapte, 
Dorjan e invadat, tot de amintiri. Altă 
dată era altfel. Romanţele erau nui 
frumoase. Petrecerile erau mai elecant». 
Nu mai poate intra în ritmul actualități 
Vârsta îşi cere tributul şi locul. Şi Dor- 





jan lasă dansatoarea, se duce acasă 
se împacă voios cu d-na Dorjan. 


* 


Subiectul piesei cerea o revărsara 
lirism şi autorii i-au dat lirismul net 
sar, Aceasta mai ales contribue la 
centuarea tonului literar al piesei. 


= 


E se ee o AI 


n 


D. Maximilian a creiat pe Dorian. 
D-na Nelly Sterian a fost d-na Dorja 


pai 





D-na Nelly Sterian 

















Despre d-na Sterian am mai scris el 
gios. Mi-am verificat încăodată afirma 
țiile : are remarcabile însuşiri dramatiei 
şi deosebită putere de concentrare. 


Rol greu este acel al mamei poetului 
l'a întrupat cu vigoztre d-na Brodier 
dându-i toată puterea de cicăleală, 
prefăcătorie si de iscodire. Rolul, revwet,; 
foarte greu și de aceea în unele părții 
putut să pară, că d-na Brodier e! şariil. 
E păcat însă că această artistă nu-i uti 
liza:ă mai des, căci are co gamă inter 
santă. 

Rol însemnat a fost şi acela al nătă 
fleţului autor dramatic, d. 1. Constanii 
nescu. 

Arn impresia că autorii au voit să facă 
o sariă tare, împotriva autorilor dr: 
matici însişi, prezintând pe scenă un 
confrate, ca pe o fantoşă. 

Cât despre dansatoare, d-ra Sylvia Du: 
mitrescu si-a susţinut rolul cu volubili-! 
tate şi agerime. 

Trebue să menţionez cu simpatie pe 
d-na Burbea într'un rol de servitoare. 

In roluri secundare, dar susţinute 
bine, d-nii  Groner, Gărdescu, Rang, 
d-nele Barbu, Piacentini. 


B. CHCROPIDE 


= 





UNIVERSUL LITERAR. — 187 


po îi ca sia € es 





| EXPOZITIILE 


li sălile Englisch din Calea Victoriei 
pittorul D'Arg expune o serie de pas- 
eur, Locul trebuie so spunem, nu e 
[î cele mai nimerite pentru o expoziţie 
pi lucrările d-lui B'Arg ar fi meritat o 





mă publicului nostru care renunţă 
00 la eventualitatea unor emoţii es- 
dit; în fața unei scări de urcat sau 


ezitare mai lesne accesibilă publicu- 





găseşte câmpul comod unui talent în 
plină maturitate. 

Ceeace face însă interesul deosebit al 
acestei evoluţii, insist — este pentru acei 
ce au urmărit-o de-aproape — faptul ex- 
cepțional că în decursul ei, diferitele e- 
tape categoric distincte prin definiţia 
lov, au fost în cazul de față numai fa- 
zeie unei constante atitudini. 


Ț ŞTEFAN DUMITRESCU: Stâlpii bisericii 


ehfala câter-va paşi ce l-ar abate din 
gnta-i forfoteală dealungul vitrine- 
fsclipitoare de seducţiuni mai pozi- 
e Cit de puțini sunt acei cari se „de- 
i* înadins ca, să viziteze o expo- 
0 înţeleg artiștii mai bine atunci 
nd, lucrările lor n'a norocul să se 
a iple în cele câteva săli aproape 
kitahile pentru drumeţii osteniţi de 
inhare şi înghesuială. 

mut raţiva ani de când B'Arg nn se 
iiprzintase publicului. Sunt ani de 
ura are si studii pe cari artistul i-a 
ana: cu eoncluzii revelatoare în ul- 
ri sale lucrări. 


cat dela desenul cu nota umoristă 
Hijine adevărată accepţiune a cuvân- 
Hu — printro evoluţie laborioasă pe 

le prudeută, B'Arg păstrând o per- 
Hi consecvență, cu o primă intenţie; 
nceput personală, trece pe nesim- 
ăla pictura de chevalet unde amplva- 
resurselor progresiv multiplicata îşi 





| ta 






Imi reaminetsc cu multă claritate încă 
unele din desenurile umoristului B'Arg 
din prima sa expoziţie, curând după 
sfârşitul războiului, când sub impresia. 
evenimentelor trăite, creionul lui fugar 
a prins în pagini de o crudă ironie, ne- 
numărate momente și scene tipice în 
cari gluma cu miros de sânge  rânjea 
prin  vaerul muribunzilor, turburând 
siesta burghezului instalat confortabil 
în moștenirea recentelor sacrificii. 

Ultimele lucrări semnate de Burg, 
fără, să piardă nimic din obișnuita-i 
notă caustică și-au adăogat o seamă de 
calităţi plastice de natură să consacre 
definitiv cariera acestui artist. 


Motivele sale, foarte variate atacă în 
general momente din viaţă, în cari eter- 
nu! fond omenesc își desvălue sub ochiul 
observator al artistului caracterul lor 
particular : Personagiile și lucrurile in- 
seamă în tablourile lui B'Arg mai mult 
decât suprafeţe şi volume materiale, 


fără totnş ca această preocupare de or- 
din abstract să prejudicieze acelora de 
ordin plastic. 

Desenului spiritual, pe cât de solid, ar- 
tistul asociază o armonie de tonuri ho- 
tărît personală, știind să folosească cu 
un decsehit meşteșug avantagii oferite 
de pastel şi mai cu seamă să-i evite de- 
zavarntagiile prin preţiozităţi şi mărunte 
eiecte locale. 

Nimic nu e la întâmplare în lucrările 


-pictorului B'Arg: Un sănătos echilibru 


în dispoziţia planurilor și maselor de cu- 
loare ajutate de o valoraţie atentă; vădese 
un remarcabi! spirit de compoziţie. 


+ 


In halul „Teatrului Mic“, d-nul Sell 
expune o bogată serie de caricaturi şi 
desenuri umoriste. Deşi foarte tânăr, ex- 
pozantul a răuşit să se facă apreciat de 
publicul cititor al atâtor publicaţii ilus- 
trate de un creion sintetic pe cât de spi- 
ritual. Multe din figurile oamenilor noş- 
tri politici își datorează o parte din po- 
pularitatea lor promptitudinei cu care 
acest talent surprinde, cu minimum de 





O HAN: Vasile Pârvan 


mijleace, strictul esenţial din caracterul 
unei personalităţi . 

Cu prilejul acestei expoziţii, pe lângă 
prezintarea unor lucrări inedite, d-nul 
Sell are meritul de a fi experimentat ce! 
dintâi un hal de teatru pentru o des- 
tinaţiu atât de simpatică. Găsesc cât se 
poate de polirivit un atare loc unde pu- 
blicul, fără altă. osteneală, primeşte în 
antr'acte o noua delectare care-l păs- 
trează într ua cadru de impresiuni uni- 


tare. Dă i 
oil C. VLADESCU 





a... 


188. — UNIVERSUL LITERAR 








a . N 


CNS Ca SE-S5seu... 
ii 1 E: ? 


Teluare 


Salutăm ca plăcere reluarea activi- 
tăţii critice și de traducător a dlui N. |. 
Nusu prin „Falanga“ şi „Rithuul vremii“ 
şi-l rugăm să ne dea cât mai multe co- 
loane semnate de d-sa. E o contribuțiu- 
ne care ajută la punerea în ordine a 
scrisului nostru atât de eterogen şi di- 
faz. Preocuparea artistică e o preocu- 
pare socială, d-le Rusu, şi d-ta mai voe 
so părăsești pentru nimic în lume. Și 
am credinţa că suntem cu atât mai folo- 

sitori societăţii. cu cât zăbhovim rai 
mult pe pagini de îndrumare, Nu de 
alta, dar numărul acelora cari se silose 
s'o rătăcească e prea mare, pentru:ca 
noi, cei puţini, să dezertăm. 

Deci, încă odută: în arenă! 


e îi 
ă scriitorii 
T'oetul Mihail Moșandrei şi-a scos un 
volum, de versuri, intitulat „Păunii“, 
+ 


Di. Cezar Petrescu, lucrează actual- 
menie, lu noul situ roman „Sitnfonir 
Pantustică”, 

* 


În. curând se va pune în vânzare, va- 
lumul de proză „Mia Lake”, povestiri 


pentru copii, scris de domnul tudor 
Arghezi, 

i e E 
E IE e i | Becescu.Silvan 


sa numit unu! dintre reprezentanţii ge- 
neraţiei în trecere... 

Mă înireabă mui dăunăzi cineva dacă 
War fi bine să i se retipărească opera? 
Cred că da şi îndeosebi: „Valea albă” 
şi tinereştile „Cuiburi părăsite“. Astăzi 
mai ales ustăzi când, din cauza excesu- 
lui de realism, se simte mare nevoe de 
un romantism sănătos și poetic. 

Stiind aceste lucruri, familia e cu atăt 
mai mult datoare să o facă. 


* 


se poate ? 


. 


D. F. Aderca găsește în unele 
clasice situaţii pornografice. 

Desigur — lista e prea mică, Din ea 
însă vedem cum înţelege d. Aderca lite- 
ratura clasică... 

Și lucrul ne miră, întrucât tot d-sa e 
persoana cu cunoscutele preocupări es- 
tetice..,, 

Pentru cealaltă lume lucrurile se pre- 
zintă astfel: scrierile sunt de 2 îeluri: 
de artă şi pornografie; în cele dintii 
întâlnim numai unele (puţine) situaţi- 
uni pornografice indispensabile care, din 
cauza desvoltării elementului artistic, 
nu numai că nu jignesc, dar, pe deo- 


opere 


- GosZeRe 
SE) 


parte, trec neobservate,  pedealta, par 


naturale... 

Celelalte cal în domeniul codului pe- 
nal, întrucât otrăvesc sufletele -- chiar 
dacă autorii lor poartă nume cunoscute 
si fac parte din „5. S. Bi. 

Confuzia ni se pare însă curioasă din 
partea unui.. esteticiin,.. 

Să nu fie aceasta o dovadă suficientă 
de lipsa... gustului esteticii ? Dar atunci 
care e? 








+ Ă = d 


cum ajung? 


Mulţi ajung scriilori numai prin fap- 
tul că au un prieten, o rudă sau un 
cunoscut care scrie la gazetă, 

Aşadar: prin puterea inepuizabilă a 
imitaţiei. 

Se îuseriu în falanga scriitorilur dra- 
matici că... loeuesc peste drum de cutare 
artist dela... variete... 

Devin foarte repede autori dramatici 
mulţi dintre cei cari, în felul de mai sus, 
au ajuns să semneze cel puţin, o „cronică 
ieatrală”, întrun ziar de suburbie. 

Asadar: prin puterea inecbraniabilă a 
unei obicinuinţe exterioare... 

Tată din ce cauză atâţi „scriitori“ pierd 

vremea, atâţi „critici dramatici” hat 
apan piuă, atâţi „dramaturgi” pisează... 
manzaluluee 

ă + 


epigrama 


Interesante date despre această... cenu- 
sereasă a poeziei, ne dă veşnice —- îndră- 
gostitul de ea, poetul Cincinat Pavele- 
scu, în „Viaţa literară“, 

Cităm : 

„tpierama e ca un copil. Se face mult 
mai lesne decat se poate explica în de- 
ialiu cum sa făcut. 

In „Geneza epigramei” ni se vorbeşte 
despre această specie la: Greci, Latini și 
Tranecezi.... 


* 
să în „Revista literară“ a liceului 


Sf. Sava, 


pe lângă cele 4 articole de îndrumare 
semnate de profesori (St. Pop, Raul Teo- 
dorescu, N. Duţescu și Paul 1. Papudopol) 
găsim interosantele contribuțiuni ate ela- 
vilor acestui liceu care, și pe această 
cale, se ridică în fruntea liceelor npas- 
tre. Demne de toată laudă sunt hucăţile 
semnate : C. 1. Vâlceanu, Iloria Roman, 
Ioan Călifar, V. Diaconescu. Simptoma- 
tică influenţa modernistă evidentă mai 
ales în sonetele iscălite: Stefan 1. Stă- 
nescu. 

Bine întocmită. 
cursului inferior, 

Troprostfbilă—execuţia tehnică. 

Iată de ce socotiin că încurajarea unei 
astfel ae publicaţiuni e o faptă bună. 


+ 


cronica şi pagina 


în trecut 


Sar părea paradoxal şi totuşi tracu- 
tul ne îmbic cu glasurile sale tainice și 
înțelepte. 

Incă o dovadă este „proclamația dată 








de Ion Alexandru Voevod prin; 
142î* pe care o publică No. 204 al 
tei „Cultura poporului“. 

In ea ni se reletează despre, 
rea armatei Sultanului Amurat a) 
dincolo de Dunăre“, 

Serisoarea, adresată către toţi 
venii şi ţara Bârsei“ se închee asti 

„De aceia, fraţilor mei, cu voi 
iar fără voi nu pot să stau din 
lor. Deci, să vă adunaţi şi să staţi 
ca, în orice oră când va zice b 
Mea, în acea oră să sosiți. Si iarăşi 
vă vor spune fraţii voştri să-i 
Şi Dumnezeu să vă bucure", 


+ 











” educaţia tuncţi 


Concomitent cu salarizarea tre 
ne intereseze de-aproape şi ed 
funcţionarului. Atâtez: cazuri care 
întâmplă sau la care sunteu 
martori o justifică şi, mai ales, oc 
insistenţă. 

Iată de ce nu putem decât apla 
entusiasm opera pe care o încea 
aproape 16 ani „Direcţiunea gener 


F. Ri, prin publicarea „A 
C.F.R. 
Spicuim din programul noului 


(„0 nouă alcătuire”) semnat: N.I 
rescu, dir. g-ral al e, î. r.* 

„In paginile ei vor vedea lumini 
rului nu numai articolele de 
tate, scrise pe înţelesul tuturor. 
mai tălmăcirea tuturor chestiuni 
legătură cu orgcnizarea cât mai 
nică a acestei Instituţiuni,., .„.dar, 
lel cu aceasta, „nu va fi lipsită 
trihuţia celor mai zleşi fii ai ne 
fruntași ai literaturii şi ai știin 
mănești.. cei mai distinşi mânui: 
condeiului, semănători de idei, 2 
tori de suflete, cântăreţi ai vers), 
sfătuitori de fapte înălțătoare“. ;, 

Remarcăm — pe lingă articol 
specialitate și execuţia teehnică, 
pedagogie social al d-lui irginer 
vei. „Ceferiştii și publicul“, care a 
citit în gura mare în faţa între 
sonalului ceferist care vine în 
cu publicul. Versuri și proză] 
semnează: T. Arghezi, M. Codre 
Eftimiu, Al. Cazaban, etc. 

Vorba e: se citește acecktă re 
de cine? 

+ 



















continuă să fie scriitorul Nestor 
cu toată apropierea d-sale de 
„Propileelor literare“. 

Si totusi pe nedrept. Volurnele 
tinerot semnate de dsa, caşi e 
rea la revista de mai sus pe care 
mărim cu toută aviditatea, me d 
cu prisosinţă că d-sa mu e numi 
serios, dar şi o personalitate s 
cească, Preocupările d-sale nu-i 
decât onoare. Fără să fie lipsit 
cum 27 crede unii) de elementul 
tic, ele sunt, în acelaş tmip, d 
de insumative, distractive şi 
toare. 

lată dece nu putem decât înde 
fie citit, i ..” 





UNIVERSUL LITERAR. = 189 














„7 


0secanaci cie 
cv vziaie 


[ii economist celebru care făcea o an- 
iai yricold, hotări să facă o călătorie 
faizdii prin diferite regiuni agricole, 
n. documenta 

insalil de doi secretari, economistul 
tjie:entu la toate primăriile şi uuto- 
luu pe unde lrecea pentru cu voiajul 
iu si cibă cât mai mult fast. 

a inteles, vrin toate locurile, mulţi 
pri (ărani îl însoțeau spre a-i face 
pici. 

Etunomistul trecu odată printrun lan 
juriu şi erclamă cu palos: 

Admivabil grâu ! Cultura este [făcută 
intrun mod întradevăr raţional ! 
su rău, zic şi eu? 

Mivanii cari îl întorărăşau îl apro- 















ii, departe, trecură pe lângă un lan 
viei păsăvese : 

E: lule, grâul acesta nu e aşa de [ru- 
Wed celălalt. E de o calitate iînferi- 
ari ! 

filiva lărani începură să surâdă, pri- 
id competența agricolă « economis- 
lu. 

Hi sârit ajunseră în dreptul unui 
lil semnat cu porumb. Inalt de doi 
ii, porumbul era întradevăr minu- 


e, 


Eionomistul rămase mut de admiraţie: 
bi, ăsta zic şi cu că e grâu frumos! 
te înălțime! Asta e cea mai fru- 

iu i cultură de grdu pe care um ră- 

i, vreodată ! 

Miunii îşi dădeau cu coatele. 

iz (ibcuce nu pricep, adăogă el, e ur- 

Miu lucru : de ce grâul de adineauri 

punti de mărunt şi ăsta e aşa de 

TILA 

Hi din țărani, 

ris jiunse : 

lite ce e boerului, ăla era grâu de 

Hu, pe când ăsta pe care îl vedeţi 

Vi 2 griu de patru ani! 


i 

| 

iPiiacipesa de Chirnaz avea o părere 
le bună despre academicianul baron 
turhauben şi nu scăpa nicio ocazie 
1 torbi bine despre el, 

Unio zi, la o discuţie cu criticul Be- 
aia care nu aprecia de loc pe Zur- 
fn, principesa spuse : 

Sin orice caz nu poţi nega că Zur- 
nueun savant! ? 

i doamnă „răspunde criticul, e o 
prirată hihliotecă! Ce păcat însă că 
Mitecarul e idiot! 





se scărpină în cap 















E 


« 


Iferenre 


lo» caz'car 


O ACADEMIE DE TURISM 

Pe lângă Academia de comerţ din Der- 
lin se va înfiinţa un institut științific 
de corcetări pentru traficul de turiști. 
Acest, institut, — se va ocupa de cauzele 
şi rezultatele sociale, economice şi poli- 
tice ale traficului de turiști şi de studiul 
metodelor de transporturi, “al hoteluri- 
lor, expozițiilor, ete. Se va forma apoi 
o bibliotee că din lucrări relative la acest 
subiect şi se vor preda cursuri speciale 
directorilor, şi managerilor de hoteluri, 
stațiuni balneare şi climaterice, târguri, 
expoziţii, ete. Aceasta va fi prima încer- 
cure de a se trata problema turismului 
în mod ştiinţific, o asemenea instituţie 
neexistând pân acum în nici o altă 
țară, 


DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ 
DIN AEROPLAN 


Zburând la o înălţime de 2400 picioare 
fotografii aviaţiei engleze au realizat o 
uinutoare performanţă descoperind un 
oraş roman, îngropat sub un câmp se- 
mănat cu orz. în apropiere de Norwich. 

Acest oraş se numea pe timpul lto- 
manilor Caistor şi avea o populaţie de 
20.000 locuitori. Ceeace nimeni n'a putut 
observa, călcând pe pământul acoperit 
de vegetasie, a descoperit ochiul foto- 
grafic din înălțimea cerului: străzi bine 
desenate şi clădiri pe care arheologii 
le vedeau zadarnic în vis de ani de zile, 
au putut ti distinse pe placa fotografică. 

Aceasta se datoreşte faptului că pe 
locurile unde sunt vechile construcţii, 
stratul de pământ ce le acopere e atât 
de puţin adânc încât ovăzul şi grâul se- 
mănat pe acea suprafaţă — nu cresc 
decât foarte pipernicite,  conturând în 
mod straniu cu spicurile lor sărăcăcioase 
zidurile stiăvechilor clădiri. Pentru ob- 
servatorul care priveşte de jos această 
câmpie. cu reccltă neregulată, ea nu pre- 
zintă nimic extraordinar, dar din înăl- 
țime placa fatografică a imprimat cu 
atâta preciziune desenurile formate în 
cât sau distins foarte clar străzile, clă- 
dirile şi chiar unele contururi de tem- 
ple, după părerea arheologilor, cari le-au 
examinat, cn o bucurie lesne de închipuit. 
In adevăr sunt ani de când misterul 
ucestei vaste câmpii de peste 2000 de acrâ 
îi muncea fără ca ei să aibă îndrăsneala 
de a încerca să facă săpăturile necesare. 
Azi, în urma acestei revelații arheologii 
pot merge deadreptul în inima vechiului 
oraș și lucrările vor începe foarte cu- 
rând. Oraşul Caistor era unul din cele 
vreo 12 oraşe de unde funcţionarii ro- 
mani administrau diversele provincii, aşa 
că se speră că se vor găsi lucruri de vo 
mare valoare artistică şi istorică, 

Proprietarul moşiei, reverendul Cour- 
bould-Walrren a declarat că timp de 500 
de ani strămașii săi au scos apă din re- 
zervorul de pe timpul romanilor și astăzi 
chiar acesta e singurul mijloc de apro- 
vizionare cu apă a regiunii. 








caricatura zilei 
REPROŞ TARDIV... 





— Eşti o canalie Nicule ! Dacă ştiai 
că se întâmplă astiel, de ce nu m'ai pre- 
venit să nu fi îmbrăcat rochie) cea nouă! 


POLITEȚA... 





— Mi-aţi promis un cec la ordinul 
hăncei... 
— Da... dar... iată: îmi vine foarte 


greu... și... e nepoliticos să dai ordine la 
alţii... 
MARE TURIST!.. 





— Dacă aţi fust în Franţa, cunoaşteţi 
deliciosul... Rochkfort. 
— Oh! desigur! 
tute abil 
— 21 


l/sm traversat cu 


(Show) 


190. = UNIVERSUL LITERAR 





Pagini uitate 


Azi arm făcut o revizie generală în ser- 

tarul cu „diverse“ albumuri uituie, ca- 
iete cu versuri delu căte un incepuitur, 
cure ină roagu să-i fac o preluţa, şi 8ă-i 
găsesc un euitor, Scrisori de pe la ne- 
LUNUSCHUȚI: UCL VULUCIIL UE VI'Uitaray CULE-IL 
uiai v&rsă focul, revoltați de cate rele şi 
VICULUȘII Vu petrecunuu-se iu Jurullur, 
scrisori delu nebuni, dela puşcăriași, 
deja lol IElul ue HEnUPOcIțI cutl cauluu 
IUDBĂCTE 1 CPOULUţă ca SUlerințee lor 
se vor găsi vrednice do a îi puse iutru 
nuvelă, Suu întrun roman. Am râăscoiit 
ie gunoiul accesa de mizerii omeneşti, 
din cure se ridică nu ştiu ce unirus greu, 
iinbăuvsit, de Pate tnurdare. Am aruncat 
în tce tot ce uni su părut netrebuic, Am 
pus deopurte ceea ce mi Sa părut cu 
măi incertă să mai tie păstrat, şi din 
acest vrui aleg şi transcriu aci 0 Spo- 
veuanie scrisă cu creionul pe foile in- 
palbenite şi soiuuse ale unu ctirnet. ki 
vu slovă maăruntă şi indesala, vestul ue 
citeaţa insă. Pe unele pagini, upusăreă 
nervousă a creionului, vorbele yprescut- 
Lite, irazere ruple arută mai bine uecat 
taria cuvântului, zbuciumul suiletesc ul 
suruiurului.  jruuscriu  apițeape  Tătu 
„ici o schimbare. 
, „Luni, 10 Noernbrie.. Am intrat iar în 
ÎMLINEFIC, şi ini se pare cu de uatii 
ASlău. 5e inchee. Azi dimineaţă doctorul 
tă, DEIVIL luu, purtat at VrUL Sucul 
>pue covă. lutins pe spate, mă uite la 
ce şI-ii Era Somn. Mă ţineam să nu în- 
chid ochii ca să n'adorm. Ciudat, cum i 
plecat ductorul mi-a pierit sumnul, De 
ce so fi uilit aşa la miue? Uruzav am 
slăbit. Decăteori uni scot oglinjuară ue 
sab pernă şi mi-o ridic în areptul teţei, 
ina intreb ducă sunt în adevar ui mel 
ochii aceşiia, sticlușşi, holbaţi, purureu 
speriaţi ca de vederea unui spectru. 

Minune de necrezut, — minune! De 
când mă gindesc lu moarte, Sunt că se 
deştouptă un mine o îiinţă nouă. Incep 
să Văd altii  iurmea.  Lacep Să Leleg 
o mulţime le  uucruri, 1ă cai au 
Niaare  giuaclit Nici cutit, ȘI Cad ua 
uit acum în urmă, și văd ce viaţă ne- 
trebnică şi ticălocisă am trăit, şi cunet 
la viaţa pe care a-şi [i putut so am, mi 
se pare cu trebuit să fie lu mijloc o 
mănă nelegiuită care a schimbat sorții 
ursitei mele, că o vraje ascunsă ma ţi- 
nut orbit sui puterea ci şi m'a împins la 
rău, mereu i rău, pentru ca tocmai 
cum să-mi deslege ochii şi să-mi spue: 
Vezi ce trumoisă-i lumea? lii bun, fit 
cinstit, ca să te poți bucura de frumu- 
seţile ci... Acum când nu se mai poate 
tace nimic !... 

Mi-aduc aminte de zilele copilăriei, zi- 
lele de răstfăţ ale qopilăriei mele. Că nu 
mzi ştiau bieţii părinţi ce să-mi mai 
facă. Eram singurul lor copil. Lata-mi 
cumpărase un căluţ dela circ. Mă du- 
ceam la şcoală călare, îmbrăcat ca o pă- 
puşe în haine de catifea, cu părul lung 
curgând în bucle pe spate şi pe umeri. 
Ina urma mea soldatul îmi purta ghioz- 


danul cu cărţi. Cine mai era ca mine? 
Nu învăţam nimic şi erum obruznic cu 
proiesuril, Şlium biue că n a ce-mi face 
şi, de trecut, trebue să mă treacă, peu- 
uu că tata era maior şi toată lumea îl 
şiiu de irică. Dela şcutăă mă înturceain 
iar călare, Băeţii mergeau grămadă lin 
prejuvul meu. Vorbiau încet, ui-admui- 
rau cutul, şiua, hainele, părul —lu mă 
făceam că nu-i bag în seumă. Ce mit 
imi păreau toţi pe lângă inine, şi ce bu- 
curie simţeam când ardeam pe câte 
unul, âşă ca din preşală, cu cravaşaj 
peste obraz. Ah ! Dar astea tuute nu erau 
nimic, nimic pe lângă 0 Laptă urăti, 
abonstruos de urâtă ue care mă cutre- 
mur căud îmi auiuc aminte, şi pe care 
nam spus-o încă nimănui. rău în 
clasa a treia primară ; şaveam un tiu- 
ditator acusă, an băiat sărac, mai mare 
decât mine cu vreo patru ani. luur'o zi, 
pe când ină mustra Cu lac prea multe 
MED ŞI IAU LUVaţ Manuc, Eul Mitică 
furios călimara şi i-am usvărlit-o iu câp. 

Sa plâns. Tata l-u certat tot pe el, că 
nu ştie cum să mă ia. Mama insă ma 
dojenit. ku nam bocit, eu ura alintăt, 
—su trecut asta. Peste zece minute cei» 
suruicul mamei era iugrupat la rădăcr- 
ună parului din fundul gruuiei, lar eu 
ină jucau cu simeul,., daduse îvc ii 
fitil, aşteptam explozia, 'Lurziu am auzit 
gura mamei, 

— Aurel, dragă, nai văzul tu ceisul- 
nicul meu ? 

— Ba ua, e pe masă la mine... 

Mă întreb şi azi; cum poate să fie un 
copil atât de crud, atât de rifinut tu 
cruzimeu, lui, atâțt de mizerubil ? 

11 văd pe bietul băiat, stând în piciou- 
re, galben ca cicvu, cu ochii rătacuţi, ne- 
ştiind ce să spue, şi tatu, iurios, Vbragăân- 
du-i palme şi strigând tare cum nu-l 
auzisein nici odută : 

— Ceasornicul, tălharule, să scoţi cete 
sornicul, că te omor! 

Şam stat, am stat de faţă la toată 
scena îceea grozavă pe care c1 0 pregă- 
tisem, am stat fără să am o clipă «le 
milă sau de remuşcare, 

L-am văzut pe băiat, căzând în ge- 
nunchi, tremura ca vorga—unpreunuli- 
du-şi mâinile işi ridica rugător iaţa lui 
stântă, plină de lacrini şi de sânge, şi 
striga suspinând : 

— De geuba mă bateţi domnule miior, 
nu l-am furat eu... Vă jur pe maica, pe 
tot ce am mai scump, vă jur că nu ştiu 
nimic. 

lar tata îl izbea cu palme peste gură, 
peste ochi... 

— Minţi, tâlharule, minţi. Unde l-ai 
ascuns ? Spune, spune că te omor. 

Intr'un târziu, mamei i sa făcut milă, 
ori sa speriat, că, sa rugat da tata să-l 
ierte. Băiatul leşinase. L-a luat soldatul 
în braţe şi l-a, scos afară, 

Nu l-am mai văzut de atunci. 

La un an după asta, ma dus tata în 
Bucureşti. In ziua plecării am avut 


SspPoVEDANIA 


:*+ de A. VLAHUȚA 


grijă să desgrup ceasurnicul şi s 
cund în punguliţa pe care nul-0 dă 
mama cu doi napoleoni, ca săa 
cheltuială, În pension am învăţat 
miez, să beuu şi să joc carți. Dugi 
unu, isprăvinu bami, man hotiţ 
vânu ceusul. L-am dat, pe ascuns 
extern—un băiut de ovroiu, four 
tept, care mi-a adus a douui zl 0 
tace şi cinci piese ue câte 2 lei. Uri 
că vrea să-şi pută Joc de mine. Nu 
teptaum să iuu atâtea parale. Maij 
um uilot că ceasul acela, aşa ue 
VUSLĂSE [pe Lulu Şaple Sute ue ie 

seara am fost la teziru. Pe urn 
jucut cărți în dprmitor cu pedaf 
pănă despre ziuă, cănd am Pămă 

Peste duuă zile am primit del 
zece lei, 

l-am picrdut şi pe aceştia. An 
tatea, All-a tennis ŞI el, şi iar ba 
gutii Da mers aşa patru am, 

Cum am trecut cele patru clag 
năziule—tu singur nu ştii. În 
cincea uvg pus in alt pension, d 
am lugit dupu duuă luni. Ve la Uă 
l-a mutat pe tata, în Bucureşti 
ma mai dat în pension, Alu lui 
un proiesor in casă şi, lăruș-gtă 
ispravit liceul, bu, teeu ce e nai 
rare, am trecut şi bexalaurea 
rinui mei aveau planuri mar] 
veucau avocat, deputat, nuinisă 
m i fi mulțumit deocamdata să 
plăti anicile dutoria... ca su pol 
vele mai mori, Eram de 15 ani, 
zav îmi plăcea să cheltuiesc, 
eriun Iic, ini plăcea să am 
multe, să cheltuiesc in dreapta 
stuuga., Fuc rău părinţii că dau 
copiilor, Intai, părinţii mei, săn 
atuta mu iubit şau incurajat to 
ele mele upucături că nici Odai 
şi-uju dat seama cu pregătesc in 
un inoustru. Când eram mic, tal 
huz de touto pbrăzuiciile, şi, căt 
spart capul unui copil de ovreiu, 
su-mi rupa urechile, mi-a cuLop 
trâmbiţă şi o sabie pentru „vite 
Mana îmi făcea părul buclui, mă 
în dantele, mă pariuma şi mă d 
lume să mă trate, cu pe-o ni 
frumuseţe. Nu spun asta cu Să-n 
rez pacatele mele invinovaţiud 
rinţi. Stiu că sămânţa, răalui in 
aşa, de puternic în unele fir, incă 
şi mijloacele ce sar încerca pe 
o stărpi, se înturc în folosul ei, şi 
so împiedice, o ujulă să se desvă 

lu ce mă priveşte pe mine, eu d 
dinţa că in orice împrejurare aş 
pus, şi orice creștere mi Sur îi 
uyu de ticălos aş fi oşit; căci d 
mă ţin minte, cel dintăi sentims 
care lam cunoscut în mine a fo 
tatea. 

Nu poita oarbă de distrugere, pi 
orice copil o are — moştenire di 
betecul care vedea un duşinan 
în tot ce-i sta 'n cale, în tot ceru 


ceara reclesie 





UNIVERSUL LITERAR. = 191 





en exărease 





VIATA LUI CHATEAUBRIAND 


Marcel Roulif 


Strălucita ră literară a părintelui Romantismul ca priizda în linii 
largi, pe două planuri, unul real și altul imaginar, aţa cea mai bogată, a 
celui mai bine dotat dintre scriitorii Franței marilor revoluții şi totdeodată 


a celui mai încercat dintre romanticii vieței. 


Marcel Rouff (ed. N. R. Fr. 1929) utilizând o lungă serie de lucrări 
acel alier-ego preschimbat în diminutiv, a dăruit 





amatorilor atât de numeroşi ai «vieței oamenilor iluştri» o viață «roman- 


j esențiale asupra lui Ren, 
i țată», de un excepțional succes. O rezumăm cu constrângere. 





Chateaubriand 


“TINEREȚEA UNUI SEMIZEU 


rancois-Renă viconte de Chateaubriand 
În rai întrun castel dar cunoscu de 
Sa multe privaţiuni, datorită sărăciei. 
in odaia turnuiui în care dormea tre- 
kurăud de frică, tânărul viitor om de 
au jlecă înarmat cu un -curaj ne- 

init, să "și caute destinul. care-l 
pi vea irezistibil. 


CN iscut; în 1768, 
ba m] 


întrun an cu Napo- 


i, — nu curiozitatea de a, strica o ju- 
Arie pentru a vedea ce-i în ea, sau do- 
aţa de a-mi arăta puterea mea asu- 
ilucrurilor cari mă înconjurau, nu, 
pita de a face durere; voluptatea 
kimei, — plăcerea de a torture+— asta 
ji mine, asta simţeam foarte deslu- 
dând stricam un lucru, când chu- 
Em un animal, când bătezm un co- 
0 slugă, plăcerea asta o simţeam 
Miza! pentru ca să fac în neczz băe- 
Er. duceam la școală prăjituri şi bom- 
1 pe cari, când nu le mai puteam 
i le eruncam pe jos şi le striveam 
Dicvorul, 





lson, cu Wellington şi Cuvier, în castelul 
acela ruinat cela Combuurg unde tatăi 
său umbla noaptea prin întuneric, ase- 
u.«nea unei stulii, iar ziua nu schimba 
o vorbă cu nimeni, mene era 0 natură 
bătăioasă şi intreprinzătoare, ceeace îi 
atruse aiâtea aventuri şi tericiri ampli- 
jicate de ov iantezie neintrecută. 

Cei câţiva ani de internat îi desvol- 
tară personalitatea spre un spirit de 
sălbutecă libertate, spre un individuu- 
lism anarhic. Lrăsătura lui tundamentală 
era însă un orgoliu nemăsurat. Toţi cu- 
muruzii trebuiau să roască în jurul lui, 
el se comjyara cu centrul, cu soarele 
acelui mediu. Nu admiţea să se supună 
disciplinei şi când datorită unei abateri 
care pe vremea aceea se pedepsea cu 
bătaia. fu ch=mat să-şi primească bine- 
nieritata corecţiune, preferă să se bată 
cu abatele însărcinat să-i administreze 
pedeupsa, decât so sufere. 

Vot în vremea aceea în plină adoles- 
cenţă, lenes descoperi în clasici Amorul 
şi infernul care în mintea lui de copil 
se amestecau într'una şi aceeaş tumul- 
tuoasă noţiune. 

tura mucurile de lumânări din capela 
Şcoalei şi după miezul nonţei citea pe 
Tibul și pe Horaţiu. În sufletul lui care 
se forma contradicţiile cele mai primej- 
dioase îşi făceau loc şi stăruiau pe unul 
şi acelaş plan. 

I'leacă la Brest să-şi termine studiile 
jesuitice şi în acelaş timp aspiră la un 
brevet de... marinar. Visu! lui e să plece 
departe, în lumi noui, miraculoase, dar 
brevetul întârzia, spre revolta lui. Tâ- 
nărul se presinta foarte bine: mândru 
semeţ chiar, un cap de o frumuseţe a- 
leasă, dar de-o puternică expresie no 
hilă, cavalerească. Fruntea. olimpică, o- 
cini negri supraumani ca scânteere, na- 


Apoi mă uitam triumfător în ochii ce- 
lor cari făceau zâmbre, şi-i întrebam cu 
răutate. „Aşa-i că erau bune?* Cu cei 
mari nu mă prea amestecam, dar vai 
de cei mici, şi slabi, şi fricoşi: Câte pal- 
me nau mâncat dela mine şi câte că- 
limări n'am vărsat pe caietele şi pe hai- 
nele lor, sărăcuţii, numai ca să-i văd 
plângând, să mă bucur de nenorocirea 
lor, şi să le dau cu sâc! Şi tata făceaun 
haz nespus, când îi povesteem isprăvile 
mele dela şcoală. Zicea că-i seamăn lui 
și că se cunoaşte sângele de militar... 

AL. VINUL 

„Universul“, 19/1, 1909. 


sul aristocratic, gura de un desen perfect 
barbia plină de voinţă, părul negru, 
bogut şi revoltat, ţinuta impunătoare, 
tutul atrăgea atenţiunea, dovedea excep- 
ţia, trezea interesul, simparia, respectul. 

Farmecul neobişnuit ce-l exercita mai 
ale* asujra femeilur pricinui numeroase 
victime de valoare între care a fost în- 
scrisă şi sora sa, Lucila, care-i trezi cea 
dintăi gustul literar. In Hene sora lui 
e Amelia şi el o descrie nebună după 
hutele ei. Sosit dela Brest la castelul 
ruinăât al familiei în şi mai mare sărăcie, 
viitorul mare şi genial romantic, în 
criza pubertăţei, el nu găși decât tovă- 
răşia surorei lui cu care pierdu zile 
îurezi colindând câmpul şi pădurea din 
apropierea castelului şi schimbând cele 
dintâi şiruri. de idei aprinse de simţu- 
rile lui înflăcărate. Dar cea dintâi „re- 
presentare mentală“ cum ar spune un 
psiholog, a iubitei dorite, i-o pricinui 
d-na Rosa lingă care călători în Gilh- 
genţă, până la Paris, fără a-i adresa 
o singură vorbă. Dar acel prim obiect 
real a! dorințelor lui tumultoase şi con- 
fuse ce nu le exprimase încă, nu rămase 
nici intact nici singur. In imazinaţia 
luu Ben, d-na Rosa se văzu adăiogsară 
cu tot ce culesese el mai poetic în cărţile 
citite, cui tot ce văzuse mai bogat şi mai 
frumos pe pânzele celebre, cu tot ce pu- 


tuse culege în visurile lui înfrigurate, 
despre femeia ideală.  Dintr'o umbră, 


dintro imagine banală, el creă Sufida 
adorată. Dar melancolia şi  trazismul 
romantic care avea să se răspândească 
prin geniul lui ca o molimă, în aproape 
toată lumea citită dela începutul veucu- 
lui trecut, îl făcu să încerce o sinucidere 
care nu-i izbuti. 

latăl său îl trimise atunci la un re- 
giraent, uhţinându-i gradul de subloco- 
tenent. In mijlocul camarazilor lui de 
arme, Ren€ îi întrecea pe toţi în lux 
şi poză, astfel încât întocmai ca la in- 
ternat, deveni centrul atractiv al tutu- 
ror. Dar orice atenţiuni şi orice succese 
erau încă mult mai prejos de orgoliul 
său crescând. Navea decât 19 ani când 
prezintat de fratele său mai mare la 
Curte, i se păru o umilire să nu-i dea 
reele însuşi atenţiune. La ce-i rmai ser- 
veau aerele lui şi gesturile măreţe. dacă, 
regele nu-l lua în seamă?! EI ar fi vrut 
să fie mai presus de toţi, şi totul se o- 
punea în afară de conștiința lui vie că 
merita. 

Mirabeau îi spuse odată: „ei nu-mi 
pot ierta superioritatea“ şi el nu uită 
niciodată cuvântul marelui orator, con- 
vins că'l putea rosti cu mult mai multă 
dreptate, 


199. UNIVERSUL LITERAR 


CALATORIA IN AMERICA 


Dorul de orizonturi noui şi largi îl 
stupâni atăt de mult încât se decise să 
plece în lume. Din călătoria lui avea să 
aducă un sutlet limpezit şi întărit, geniul 
livie şi exotic, plin de frăgezime şi vul- 
canic şi atâtea cârţi minunate, Atala, 
ine, Geniul Creștinismului şi altele 
ir.aintea lui Byron, pe marea în furtună, 
se leagă de catargul corăbiei şi cu puln- 
nul strâns și acoperit de spuma valuri- 
lor strigă: „O, furtună, tu nu ești atât 
d> frumoasă cum te-a descris Homer!" 
Boalu geniului său în care exista şi o 
doză de farsă, îi dă o plictiseală ucigașă. 
„Rege sau cioban, mi-e tot una, geniul 
şi gloria, munca şi lenevia, norocul şi 
nenorocul, îmi sunt egal de indife- 
vente. Sunt virtuos fără plăcere, de-aşi 
fi criminal nu aşi avea remușcări. Aşi 
vreu să nu fi lost născut. 

Cele cinci luni petrecute în America 
i-au dat mult mai puţin decât ne-a dat 
el nouă graţie fanteziei sale şi cărţilor 
citite despre lumea nouă. Oricum, cetace 
a scris Chateaubriand rămâne mai presus 
de vrice literatură, e o simfonie verbală 
neprețuită. Tot ce a împrumutat sau a 
inventat, ne-a lăsat în haina magnifică 
a geniului său neîntrecut, adevărat flu- 
viu de splendori literare. Gloria lui şi-a 
clădit-o pe sufletul înflorit și exaliat 
peste ocean din care a scos nesiematele 
literaturii romantice. El reveni din A- 
mericu scriitor şi rămase asttel toată 
viaţa. Ambasador, om politie, ministru 
si chiar amant, a fost mai puţin. 

l)ar ce amestec de contradicții în acest 
mire spirit. Dispreţ faţă de tot, nici 
gloria lui, cea mai mare după Napoleon 
în acea vreme în Franţa, nu-l satisfă- 
ceu. Si totuşi nu respira decât dorul de 
a fi admirat, de a fi lăudat, cântat. De- 
venise cel mai celebru scriitor al timpu- 
lui său şi cerșşea prin iubitele lui de 
marcă, posturi politice. Fra un regzalist 
convins, dar pentrucă nu i-se dase aten- 
tia excepţională ce o aștepta ca un 
drepi exclusiv al său, se ţinea departe 
“de Curte. Torusi nu ostenea cerând mi- 
nistere si ambasade. 

Se însoară pentru zestre şi pentru 
sura sa Lucila, dar sub scara pe cure 
suise ia iubita sa so răpească, erau doi 
servitori deshizaţi, unul în preot, celă- 
lait în martor. Trebui ca viitorul iui 
socru să scoată un pistol şi să-l ame- 
pinţe, pentru a se prezinta în faţa unui 
preot autentic. întărind o căsătoria care 
avea să dureze o jumătate de secol cu 
multe suferinţe femenine. 


Doamna de Chateaubriand a plătit cu 
cea mai chinuită dintre existente gloria 
ce-a purta numele celui mai infidel din- 
tre bărbaţi și cu mici şi scurte excepţii, 
el nu i-a fost soţ nici cât celei din urmă 
amante dintre cele multe. Nespus de 
multe i-a răbdat acea tovarăse cure nu 
l-a supărat nici când cu gelozia, deşi îl 
iubea, ha încă i-a stimat legăturile lui 
cum puţine femei pot fi capabile so 
facă, 


lten6 era nemulţumit de tot. de viaţă, 
de gloria lui Napoleon, de soţia sa, de 
lipsa, de ideal realizabil, singure iubitele 
lui numeroase îl fermecau. Viaţa nu-i 
îndestula nicio dorinţă, Napoleon îi ră- 
pea întâetatea între celebrităţile epocei, 
soția sa îi sporea plictiseala cu neaiun- 
surile materiale, iar disprețul lui pentru 
ceeace realizase şi putea să realizeze îl 
ducea la disperare. Cel puţin aşa pre- 
tindea adeseori Doar amantele lui îl 
“tisfăceau, mai ales când îl iubeau si-l 
admirau totdecdată nelimitat, şi-i per- 
Miteau să le schimbe şi să le adnoteze 





TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr. îl 


după bunul său plac care depășea no- 
rocul lui la femei dealtfel extrem de 


facil. 
AMANTE DEMNE DE RENE 


ielugiat în Anglia cu numeroşi emi- 
gruuţi nobili, fără mijloace însă, Cha- 
teauvpriand cunoscu acolo toate mizeriile 
existenţei, foamea cea mai umilitoare, 
aceea de pâine şi de adăpost. Dar seniul 
învinge asemenea încercări, Când înul- 
tul magistrat liingant încercă de două 
ori să-şi curme suterinţele cu un briciu, 
Nen6 primi să dea lecţiuni de limba 
fvanceză și din ceeace câștiga, cu nui 
mult de Jumătate uşură durerea celor 
diu apropierea lui. Mulie zile se mul- 
ţumi cu pâine și apă, suprimind ceaiul 
uin lipsa de gologuni. Ba înti'o seară, 
după ce devorase cu ochii  bunătiiţile 
expuse prin anume vitrine, fu constrâns 
de icame să smulgă iarbă și so roadă, 
iar altădată să mestece hârtie sau o 
rufă muiată în apă. Trebuia în adevăr 
să fie o mare personulitate ca să treacă 
nealterat prin asttel de crude încercări, 
mai ales cu orgoliul lui nemăsurat. 

ueniul său produse în acele împreju- 
rări: „incercări asupra levoluţiilor* 
curie lirică asemenea Medituţiunilor sau 
Nopţilor dar plină de o erudiție livrescă 
surprinzătoare. Avea o memorie prodi- 
pioasă şi citea cu lăcomie, avea vo am- 
biţie fără frâu care-l puse în conflict 
sentimental cu Napoleon cu Bourbonii 
şi cu Orleansii, treptat. Despre Napo- 
lecn scrie mânios, în exil şi mizerie: 
„sgomotul paşilor lui se înernsteuză în 
tăcerea alor mei“ şi inima lui ezita între 
ură si iubire faţă de Cuceritorul corsi- 
can, ulăât de orgolios era în certitudinea 
geniului său înflăcărat. 

Prima victimă a cărei umbră îl ur- 
mări până. târziu şi care avu o intluenţă 
covârșitoare, dela distanţă și fără să o 
știe. asupra desveltării lui romantice, fu 
Charlota Ives, fiica unui pastor care-l 
£tăzdui o vreme pe când dădea lecţiuni. 
Acestei frumoase şi fine  englezoaice 
lieri6 îi dădu tot ce era capabil să dea 
unei iubiri romantice care i-a fericit la- 
crimele exilului şi l-a urmărit apoi cu 
suiletul ei cucerit, pe veci în toate etapele 
vieţei lui, apărându-i în faţă numai de 
donă ori. ăi 

Când d-na Ives, martoră şi părtasă 
a unui mare amor împărtăşit de o pe- 
reche ideală îi dădu binecuvântarea și 
vru să cheme pe pastor şi pe fiica «i, 
henc care plângea de disperare, 6 opri 
spunându-i că e însurat... Plecă. imediat 
lisând-o pe d-na Ives leşinată, iar pe 

Charlota pentru totdeauna nefericită. 
Il o iubi însă mai profund ca pe toat, 
întrupând-o în Atala şi în Celuta, im- 


Anotimpul frumuşeţei 
.„„„ine tot anul, dacă întrebuinţaţi Crema, 
Pudra şi Săpunul Simon care suprimă incon- 
venientele căldurei şi ale frigului. -:. :: 































































podobind-o cu tot ce găsea în el 
strălucit sufleteşte. lira un fel dej 
raţie poetică a nefericirii cauzate, 
Se întoarce îu Franţa şi-şi reveda 
ani, câteva ore soţia, Lucila erai 
nie, fratele lui fusese ghilotinat şi 
dela sora sa mui mare, moartea, 
lui, Sora lui îi scrisese că in ulți 
clipe mama, lui îi rugase să redeviei 
tiu. Rene se trausfigură la această 
mare spre credinţă, care-i venea de 
culo de mormânt, dela mama lui.i 
ce-l izbi şi mai mult fu că aceea e 
scria muri după câteva zile şi î 
ascultând cele două glasuri scump 
dincolo de mormânt se converti. FI 
şi crezu. De aci. geniul Creştinis mulii 
faimoasele Memorii care l-au așeza 
numai între marii scriitori ai lumei,g 
și între marii stâlpi moderni ai lise 
catolice care a împrumutat del 
grundilocvenţă și fast, deşi unii l-au 
sidevat eretic și el singur spunea £ 
crezut cât a putut, până ce Diavol 
scufundat iarăşi în marea îndoelil 
la d-na Duras, marea sa prietenă 
şi-u irosit toate comorile unui si 
excepțional, pentru el şi a suferit 
iueni de toate celelulte lesături ÎN 
nine ale lui, în special de cea măi 
ternică şi mai durabilă, aceea a! 
l&camier, lene se atirmă ca on 
idei, iar la cea de-a doua unde cite 
cere larg de oameni de seamă şi 
vatori neobosiţi, si-a exibat cali 
rure de poet, de om de lume și 
golios suprafiresc. 
intre iubirile lui mari, între vieti 
lui mai bine zis, istoria pune pe Pa 
de leaumont care a fost primul lui 
amor, căci Charlota Ives nu fusese 
c mare idilă. Atala produse un ră 
imeus, gloria îl asedia. lată de cef 
de Beaumont era cea mai fericită 
tre femei. Fa nu visase mui mult] 
să iubească şi să fie iubită de un 
ai si elorios şi nu gustase nici 04| 
cire comparabilă până atunci, usii 
adoratori iluștrii, somptuosul hotel 
marin, şeasezeci de servitori și 0 
de cai în grajduri. Această femee îlj, 
Parisului instalându-l. la Saviznţi 
Urge, ca stăpân. Acolo dădu ei fă. 
nemuritoare şi neîntrecută minună). 
pagini din Ceniul Creștinismului, 
leîntorşi la Paris, Ren începei 
deroheze, iar Paulina îşi pierde toli 
mult sănătatea, mai ales simțindu-se 
răsită de cel mai inconstant ama 
veacului. Succesul Geniului Creştină 
lui, care apăru în Mai 1802 fum 
hRoussean era epuizat prin revoluție 
taire încă nu începuse să domine.