Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0006

ERE Ver sună 
Intercer 





x 

IT: 

| 

ai ad 

a Ri 

$. PA NI 

Pra 5 - Ş 

ia dînd 9 

> 9 

X ăi ZI 

(7) ZI 

=: î G) 
5 

ă a < „PU > - act PS OR ee a i e 





RI. UNIVERSUL LUPEA 








Cititorii 





GHEORGHE LAZAR | 
— 1779—1929 


S'au deșirat aproape 150 de ani dere 
zanrul vremii din ziuan cara pământu! 
soditor în eroi și Oameni de cuitutră a! 
Transilvaniei ma văzut născându-e, pa 
piaiurita sale sudice pe unul dintre cei 
mai luminaţi şi mai hotăriţi reprezentanţi 
ai sufletului  românese pe Gheorghe 
Lazăr. lată dace găsim un fericit priti 
spre a nu lăsa nesărbătorilă  aciastiă 
aniversare, dar plecându-ne cu umilimţă 
genunchii în fața marii umbre, ne vom 
îngădui să prezentăm posterităţii mimite 
câteva. din frumoasele înfăptuiri ale 
marelui înaintaş. Este aceasta, credem 
singura modalitate da cinstită și demnă 
sărbătorire: adâncirea opensi 3; populu- 
rizarea meriicier aeui sărbătorit. Si 
ored că numai atunci se va putea vorbi, 
si în noi, de existemta unei conștiinie 
naţionale când, pantru fiecara Româr, 
prezăntavea unui nume va (fi um priiej 
de raimprospătări, văul în dosul c%- 
muia, vor sta tăibuuite toata eeumemtale 
unei cuimoasiiri, ulucă nu completa, da- 
sigur fundamentale și, mai ales, exacte, 

In cele ce urmează, voiu încerca 
să  schițez — din migăloasa şi stă- 
ruitoarea operă a lui Gh. Lazăr — 
— e ementul fundamental, mstalul pre: 
țios — pe temeiul cărui învătatul dan 
Avrig a binemeritat, nu numai modesta 
statuie din faţa Unirarsităţii, dar eterna 
şi viia recunoștință a neamului acestuia 
obislit, din tobida căruia Pronia a ursit 
să răsară atâtea fiori ale ta'entuimi și 
virtuţii. 

In asfel de îmwprejurăni, e firesc să 
ne întrebăm: cum trebuecte văzulă de 
depart= şi înveildasă personalitatea Ii 
Gh. Lazăr? şi — fără să mă gândesc la 
un răspuns complet — so cineumaeri eri 
astfel: 

un entusiasi, un om ds înaltă cultură 
și o mână de fier. 

Și iată dece: 

Entusiasmul! lui Gh. Lazăr se vale 
depe timpul şcolarităţii sale, când, deşi 
sărac, cu ajulcanăle ae putea cbţine, în 
echimbul ua lecții, delta baronui 
Bruckentali, din Sibiu, studiază totuși: 
teologia, filosofia, dreptul şi ingineria 
hotarnică. Şi tot așa se caructerizeuză, 
Lazăr, privindu-l prin prisma activităţii 





de predicator, preot și profesor -— 
desfăşurată, până la 1816, în Ardeal. 
de un  întreii 


Se poate vorbi chiar 


entusiasm:  religios-moral, patriotice si 


cultural. Să adiog că — tocmai din 
cuuza acestuia  — Gh. Lazăr, nepu- 
lând să facă în Ardeul carieră, a 
vrebuit să ia drumul Țării-românesti ?, 

Ajuns aici, în capitala vizată a pă- 
mântului oarecum liber, Gh. Lază” 
pornâste cu entutsiasmaul unui; aeă- 
rat visător. Deaici şi dezamăgirea sa: 
departe, de a găsi lucrurile așa cum le 
visa, €l ave de luptat cu greutiiți de ne- 
învins şi îndeosebi, cu o opinie publică 


pedeantrezul  neromânească ha chiar 
«duşmană intereselor siparioare ale cul- 
tuvii moastre — rămasă în faza umil:: 


oare a manuscrisului, a cărții bisari. 
cești şi a poeziei poporane — adică în 
«ucesa dim veacul 21 XVI-lea. 

Dar Lazăr nu se cescurajează, Ajutat 
de ciţivă boeri conştienţi (|. Golescu, C. 
Bălăcaamul, logofătul Nestor și amir. 
Dionisie Lupu) îşi pume panunile în 
aplicare: de:chiha, în Martie 1818, p-- 
ma gecală nomânizacă „Academia d> 
Stiinţe” dama Sf. Sava şi — deschzând 
ochii mainierezători ai unui nam între 
- - dovedeste tameimicin  entusiasmurui 
său, arătâni că învr'adavăr „şi în Jimi 
română putem a ne înălţă la cele mui 
mari învățături”. 

Și entuziasmul său se subliniază ci 
prin arătarea domeniilor — cultura, 
morală, politica — pe care sufletul a- 
ceztui: emou l-a îmhrăţișat, fără să mt 
opresc prea mult la rolul pe care mo- 
dăsta. școală a lui Lazăr l-a jucat, în 
mişcarea lui Tudor care, dupi Hazi»u, 
simbolizează începutul  imileperidenţa: 
noastre. 

Să, amintesc că acelaș emtusiasm ta 
racterizează o bună parte dinire sctin- 
rile lui. că el :ese în evidenţă şi din mai 
puţ'n cunoscutale „versuri de laudă... 
la logodimea prea înălţatului nostru Înu- 
părat Frantzi“, caşi din tot atât de oca- 
zionalae: „Cuvânt la înscăunarea iu: 
Dionisii3” şi „Cuvânt la suie pe rm 
a lui Grigore Ghiaa”, că acelaş avânt 
betăpânit  clocotaște în „Mamitastul” 
dea 1818, în „Apelul... pentru publ.ea- 
rea de cărţi românești” dea 1822, că 
prezenţa lui se resimte la tot pasui în 
„prefaţa” și în desvoltările monite, ala 
„Povăţuitoruiui tinerimii cătiă adevă- 
nata, şi dreapta cete”, publicat trei ani 
după moartea sa şi că de exuci acer 
nobilă pornire a dat Lazăr, dovadă 





PAUL 1. PAPADOPOI, i) 


scriind numeroalse cărţi de isa. 
mai ales traducând, atâtea manual 
momală socială? 

Iată dece cradem că Gh. Lazăr 


în primul loc, um imeorigibil antu 


Și în al doilea: un om de îi, 
cultură. Sa. văzut acest lucru sn) 
merarea. studi:lom sale. Se poate ; 
firmă prin cunoaşterea materiilor | 
melică ou  geografiie pei 
harta, geometria teoretică şi pmat, 
geomezie practică şi mai târziu: 
sofic, ba chiar — poaite gramaltii, N 
istorie umiversală) pe care — în de, 
de 4 ani — lea pradat. Se poate % 
fica, înfine, prin bogata și var, 
Operă scr'să pe care a lăsat-o, :manr 
datorie, literatură şi traduceri) 
încă dim cărţile de predare pe d, 
„tălmăcind“* scrieri streine, şi le fău. 
(Aita ică, 'Tnigonometriia, Geogra, 
Filosofie, Texlogie, Pedagogie, ste 
abecedar), 

Due temeiul cuztuirii dui Lazăr se v 
și din graba cu care a câştigat, îm 
«lerea bhoeritor eforie şi a Doimnitoru 
din iuveula fulgerătuare cu care şi-a, 
dunat „ucenici, dar mai alaz dim N 
iat semnificaltiv că mulţi dintre ace, 
au ajuns, Trepnazanitamţi de seamă, 
euutrii vomâneşti (Eliada, Gi. loani; 
P. Poemaru, Eufir. Poteca), cu alât 4, 
mult cu cât se cunosc împrejurări, 
nenciocite (lipsa da concună, da la 
de material: diilactitc, furia Grecitor, 
santa desăvârșită de manuale şi da! 
minologie uzuală) în 'care a iucrait, 

Si rezultatul a fost strălucit : omul P 
cultură superioară Gh. Lazăr, dup 
sa pătruns de lumile ştiinţelor îmadte, 
căutat să-şi dea seama de nevoile su". 
eşti ale neamului său şi — deși pia 
cile păreau deneinvins — le-a întracb! 
şi, migălină zi de zi, a aprins cea dinil 
lum'miţă, prețioasă — în măsură să ul 
prăştie toată negura şi oală răcia 
care ţineau încătuşat acest suflei. 

Iată dece văd în Gh. Lazăr — aşă Cu. 
am spus — un om de înaltă cultură - 

Dar mai văd şi o mână de fier, TA 
om hotărît ca în epopee, una din eu | 
mai cowplete rezistenţe sufleteşti, 

Văzâmdu-și,  încencările Ge  rwlica: 
suflzaească din Ardeal atingherite, Gt2 
Lazăr nu se descurajează, dar, cuil 


strâmgere de inimă caracteristică, să 
e 


[i 


sade vosreaste 


prea învăţat 


Făcindu-se vacant un scaun episcopal 
[în Banat, l.azăr se gândi să candideze. 
Iu refuzat însă de episcopul de Cauiv- 
vitz sub pretext că e „prea învăţat! 


pentru a fi episcop român, ş. că are 
dei prea inaintate. 
* 
: inginerul 


Despre boerul C. Bălăceanul -— socrul 
ui [, Golescu -— se spune că nu uvea 
deloc încredere în Gh. Lazăr şi: că, voii 
să se incredințeze despre știinţale iu;, 
i-ar, fi zis: 

— Auzi-mă, dascăle! Dacă este ude- 

vărat că d-ta ai ştiinţa de cara vorbeşl,, 
iacă eu am o grădină, aici, în owaş, «i 
voiu să cumpăr un loc alăturea ca so 
măresc. Am măsurat-o cu un inginer 
neamţ şi aş vrea să mă încredinţez, dacă 
jocul e de întinrlenea ce el îmi arată pr 
Planul său. 
Intr adevăr, măsurând locul cu „ins: 
trumentie primitive, făcute de el îns 
în preatabil, Lazăr află rezuitatul ară- 
tat de inginerul neamţ,. 












Li 


plecarea 


| Lazăr Oanea, fratele său, venise să-: 
a. Eliad, Măinescu, Tell, îl petreceau. 
In căruţă, Dazăr, se ridică deodată, ca 
întrun amvon și, amintindu-s: de dârui 
jsău, bisericesc, făcu cruce în cele 4 ccl- 
Iuri ale văzduhului și, cu mâna lui sin. 
bă, binecuvânlă astfel viitorul! cuiturii 
românesti”. (N, Tonga). 


| 
E IN e 

ărăsește cariera teologică, enunţă, 'a 

In întreagă chemare politică, so desparte 

ă milă de pământul natal, de rule, 
| he prieteni, de cunoscuţi şi se stabileşte 
| mai întâi ca simplu profesor ai unor 
| popii de boeri, mai apoi, ca inginer ho- 
|!arnic — în Bucureştii grecizaţi pe dean- 
| Iregul. 
| Si altă dovadă: întâlneşte aici um me 
Hliu nu neprietenos,dar refractar cultu- 
“fii românesti — şi, intiltrându-şi ideile 
|ki cu zi, în această Sociatate nouă, rau 
| veşte, numai în 2 'ami, so refacă, so no- 
Erivească  sutlatului * său convins şi 
hvântat. 

Şi a treia: cu aceiaş mână de fier cu 
Ibaire fincepuse, se. va servi spr: a go! 
“Vi mai departe „mulţimea de lăcuste” 
lare sa abătut asupra semnăturii sale, 
ceața” prin care Românii nu puteau 
vedea lumina Soarelui — și a reușit, 





| 
| 


semnalmente şi avere 


„Semmulmente (pe paşaport: „statură 
de mijloc, ochii căprii, faţa oachege'”, 

„Ducăea cu dânsul. puţina lui ave, 
haine, de ate patului, în care trebuia să 
zacă şi câteva lucruşoare mii scumve: 
două blăni, trei ceasornice de argint, 
cinci linguriţe și doi pinteni de acelaş 
metal, încă un ceasornic, de masă, ins- 
trumente de. matematică, de inginer'p 
şi tei sute de cărţi”, (N. Iorga). 


E. 


epitalul 


(făcut de ai însuşi): 


Vieţuitorule, 
Stăi puţin și cateste, 
Apoi, te gândeşte 
La trista omului, soarte, 
Napregetătoavea moarte: 
Ce ești astăzi, eu am fost, 
Asta să o ştii de nost. 
Ce sunt eu, acum, vei fi 
Când ceasul îţi va sosi. 


E 
din învăţăturile lui Lazăr 


„Aşadar şti mţe adăpătoare de inte 


lepciune, trebue să învăţăm care şi în 


limba maicii putem face... 

„Apoi, de me îngădue timpul, putem 
şi alte limbi învăţa, că e lucru frumos”, 
E] 

din „manifest“ 

„Deci, dară, iubită de toată instea 
vrednică tinierime! Iată o epobie nbutt, 
strămucitoare, un glas 


o întâmplare 
după care  demuit 


dutee, părinitesc... 


ENE SETE EREI 

Şi a patru. se credeă că limba româ- 
nească nu e în măsură să cuprindă 
stiinţele înalte, că îndeosebi, o inginerie 
românească şi, îngeneral, o şcoală în 
limba noastră nu putea există. Na pro- 
testat, dar, măsurând pământuri și 
scriind (mai mult traducând și pretă- 
când cărţi). potirivindu-şi termenii teck- 
nici — în niște cămăruţe improprii, cu, 
câțiva lei: pe lună, fără lemne, fără 
pgeamumi la fewestre, fără bămei — a do- 


vedit contrariul dând Kări: noastre 
prima serie de luminători. 

Și aiceastia, numai pentrucă a fost în 
tradevăr o mână de fier. 

Asudar: un entusiast, un cărturar 


si o mână de fier — aceasta sa fost, în 
primul loc, Gh. Lazăr, dela a căruia 
naştere se împlinesc în curând 150 de 
ani. 


PAUL 1, PAPADOPOI. 


“VRIVERSUL LITERAR. sa 


oftară inimile dvs, vă chiamă, vă atri- 
pă, părinteşte vă îmbrățişează  Venii 
toţi, de, toate părțile şi de toată starea, 
veniţi, la isvorul tămăduirii!...” 

[, 


LI E PE 
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Data naşterii: 5 Lumie 1779, în Avrig 
(pe Olt) mnoșia baronului. Brukenthail 
care-l trimite la învățături :n“lte. Stu- 
“diază ta Ciuj şi la Viena. Până fa 151% 
se ocupă 'cu topografia. La această dati 
a fost hirotomit iarehidiacon și angaiut 
ca profesor şi catuhet la seminarul «din 
Sibiu. 1 se refuză un scaun dz episcop 
în Banalt. 

La 1816 trece Campaţii şi se stabilezte 
în Bucureşti cu pnofezor ai unor copii 


de boeri, apoi-ca inginer hotarnic. 


In Martie 1818 este numit dascăl (cu 
3500 lei anual) la „Sf. Sava” scoală Le 
care al o organizează. La 9 Iunie 1323 


- pleacă spre pământul natal, unde moare 


la 17 Septembrie ale aceluiaș an. 

Deşi mai puţin scriitor, Gheorghe I.a- 
ză se manifestă în patru direcţiuui : 

1) didactico-educutică, prin: 

a) Manifestul dela 1515 care fixa gra- 
dele și materiile de învăţământ ; 

b) Pucătuitorul tinerimii către aude- 
răralu şi dreapta cclire, editat de Za- 
hari» Careulechi si tipărit la Budu în 
2 ediţiuni: 1826 şi 1533. 

c) Triyonometria, publicată, în 1919, de 
d. Traian. l.alescu ; t 

d) Aritmetica  matemalicească. publi- 
cată, în 192%, de d-nii G. Bogdan-Duică 
si GG, Popa Lizeanu, cu cheltuiala Mi- 
nisterului Instrucțiunii ; 

e) Geografia — manuscris ; 

î) O fi'osofie; 

8) o istorie universală; 

h) o pedagogie. 

Toate păstrate în manuscris snu nu- 
mai amintite de diferiţi istorici literari. 

2, Sociul-educalive (oratorie) : 

a) Cuvânt la înscăunurea milronoli- 
tului Dionisie 1819 (Analele Acad. rom. 
Seria 1, tom. IV); 

b) Cuvânt la suirea pe bon a lui Gri- 
gorie Ghica, 30 Iulie 1822. 

(Revista pentru istorie, arheologie și 
filologie 1, 360). 

€) pasagii din acelaş 
1818: 

d) Prefata potrăluitorului ; 

e) Apel. către publicul românesc pen- 
ru publicarea de cărți românești. Buc. 
1822; 

î) învățăturile morale, uneori excesiv 
de desvoltate, ale fabhulelor sale. 

3. Literatură: 

a) Versuri de. laudă în limba daco- 
vomânească la 'logodirea prea înaltului 
nostru. împărat Frantz. Viena 180; 

b) fabule (partea narativă)  povăţui- 
torului ; 

c) stilul, în genere, în care scrie Gh. 
l.azăr, deosebindu-se total de înainta. 
sii săi, 

4. Traduceri: 

a) Invăţături morale ale lui Cotlieb 
Ehremiweich. pentu băeţi; 

b) Istoria lui Ion Moriţ și a copiilor 
săi; i 

c) Ieromvnahul Platon,  aducătorul 
marelui Principe de Rusia; 

d) Istoria împăratului Octavian și a 
solivi sale, 


manifest din 









Bi. — UNIVERSUL LITERAII 


CAMIL PETRESCU 


CÂNTEC DE LEBĂDĂ 


Ne-am împăcat din nou... 

Şi privirile noastre-an obosit 

De darul târziului ecou, 

De noua şi calda svârecolire luminoasă. 


Stăm culcaţi în iarba proaspătă şi grasă, 
La marginea pădurii, 

Şi privim tăcuţi, printre ultimii copaci, 
Apusul Soarelui. 


De fapt totul priveşte-acum spre soare. 


“Căci printre trunchiurile umede şi negre, 
Astrul care moare, 

Cântă (eum poate) 

luminând cu sânge şi aur 

Dealuri verzi, 

Pădurile şi cerul albastru : 

Un cântec fantastic de lebădă. 


Oh ! Rochia ta albă de muselin 

E prea uşoară, 

Pentru trupul modelat şi plin 
Pentru sufletele noastre împovărate. 


Cântecul de lebădă 
(Printre copaci negri) 
A încetat. 
Și-acum astrul, 
Un cadavru roşu, rotund, 
| Cade. 
E târziu. 
Pădurile au devenit aproape albastre... 
S'a iăcut răcoare, 


De-acum se va stinge şi ce a întârziat în 
(în privirile noastre. 


Neliniştea coboară îremătând în amândoi 
Sufletele tremură ca apele seara. 

Creşte din lăuntru un surâs de moarte: 
Cine se vu ridica—cel dintâi—dintre noi ? 


DEM. IONESCU 


SINGURATATE 


In noaptea mea n'a mai rămas nici o scânteie, - 
Vânturile s'au închis în şanţuri de tăcere; 
Apele-şi opresc cursul, secate "n eleșteie, 

Şi'n foşnetul pomilor goi, timpul sfarmă himere. 


Viaţa se pierde *'ncet în sicrie de rugină, 
Precum sub nori, un fulger îngropat în ploi 
De-ar scăpăra din muute dâra de lumină, 
|n mit m'ar strămuta cu veacuri inapoi. 


FOCIONI MICIACIO 


AMINTIRE 


Şi voiu dormi într'un târziu pe acolo unde, cândva, ai îi 
[mistice reculege 

în umbra firavă a toamnei, iar sufletul meu va pluti, vede 
pe apa tremurândă a lacului uitat, pe când sfioase ciute : 
îple 

în luminişuri triste, cu gând umil de vis frumos în moarte, 


Suna-vor depărtat, în limpezi zori de îmbrumări bolnave 
[ăn 

şi s'or amestica cu cântecul cel dintâin al păstorilor plâns 
(cava 

pe când în stoluri berze vor pleca din cuiburi sfărâmate de 
[re 

adulmecând siânta mireasmă a solului pe unde, odinioară, 
[arm treci 
] 


ARTUR ENAȘESCU 
CÂNTEC 


Unei doamne, eu i-am spus, 
In amurg de vară, 

Să ridice capul sus, 
Luna să răsară, | 


Fa, puţin lu ridicat, 

Genele plecate, 

Să se vadă astrul scump, 
Doar pe jumătate. 

* E] 

Un buchet de flori albastre, ! 

Domnişoară, ţi-am adus; | L 

Nu-s ca tine de frumuase, i 

E] 

Dar, au farmecul, nespus. 


Sunt desprinse din seninul : 
Cerului de primăvară ; ) 
Nu-s ca tine de frumoase | 
Dar, mi-s dragi din cale-afară. 


PAN. N. VIZIRESCU . 


CÂNTECUL UNUI SAT . 


Aci mă rtitociră dintru'nceput ţăraniii, 

Aci cântând aleanul rămâne-voi cu anii ș 

In şesul ars de soare şi răscolit de vânturi, 

Să-mi potolesc nesaţiu și dorul de pământuri, 
Sunt sat trântit p'o rână (ca omul când se'mbată), 
Dar nu mă vede nimeni — doar linia ferată 


ME a RE d 


_ 


Pe care trenuri multe -zorite 'm toiul verii 

Duc în. spre munţi la umbră copii şi boerlii 

La noi e altfel viaţa : sunt oamenii săraci, 

N'au vreme să se plimbe pe drumuri lungi şi dragi; 
Căci vara când arşiţa îți uscă cerul gurii 

Ei robotesc pe câmpuri în lipărul căldurii. 

lar eu să 'nfrâng dogoarea, îmi potrivesc la brâu 
Bârluiul, care “n ciudă e cel mai sec pârâul 

Trăese din foc şi ploaie, din frământarea grea, 

lar aburul din brazdă e răsuflarea mea, 

Sudoarea e tributul cu care s'au legat : 

Străbanii de pământuri şi zâmbetul de sat, 
Pământ iără hotare şi muncă mi-e cuvântul 

lar viața mi-e nesațiu de-a 'mbrățişa pământul ! d 


DO au — îm 


N 


sat la Stoeneşti, pe apa Pâmbovi- 
e o casă mare, una şi bună, casa 
ului. 

"E "nălţată pe pivniţă, cu geamlăc în 
Ir şi cu pridvor în faţă, cu soarele Dă- 
ind nepristan în ea, 

wŞi'n cas'aceasta a Jocului a fost şi e 

mereu veselie. A 'nsurat în ea patru fe- 

ri şi a măritat patru fete, cu totul, opt 
pii, cum şade bine românului ade- 
rat. 

“Pe lângă atâtea nunţi ale—odraslelor 

"ji a cununat şi slugi, mai în tot anul 
ite una. In fie ce dulce răsuna ch'at în 

“4 şi zâmbiau stâlpii porţii, înveseliți cu 

razi, Si, de petrecerile d'aci, s'a dus 
setea până cât colo, că veniau oameni 
lin depărtări mari și fete şi fiăcăi din 
țate satele de pe vale, şi din sus şi din 


3 


Dela o vreme a 'nceput să facă și cu. 
letrii la copiii băiatului lui cel mai mic, 
iigurat în casa bătrânească. Şi, pentru 
“4 acestea să nu pară rari, mai presăra 
selie şi la tăiatul moţului şi !a frân- 

ea turtei în cap la tot ţâncul. 

oate că din pricina aceasta i-o fi ră- 
:șas numele Jocul, c'așa e românul nNoy- 
u,. zice omului după ceeace face'n viaţă, 
indu-l cu câte-o poreclă, de stai să ta 
nunezi. Și, se mai poate ca, nu nunmiuai 
mult joc să-i fi rămas numele asa, 
gi de altceva şi anume, că omul nos- 

a jucnt şi joacă încă și azi, ca lii- 
ni altul din sat şi din împrejurul 
g. 

curt şi gras, bine făcut, roşu, plin do 

bună în faţă, ager în m'şcări, în- 
aga lui fiinţă par'că vorbeşte numai 
joc. Cine-t cunoaşte stie şi poate sa 
s și cu jurământ chiar. că nu e în 
te ale lui decât la joc. Altă dată mai 
e, se mai supără; dar la joc cântă, 
“neră. se mlădie şi zvâcneşte din toate 
Adulările lui. 

E într'o Duminică după prânz. Soarele 
Wd, drăgăstos, batem ferestre, lumi- 
ind odaia cea mare din casa Jocâlui, 
1 siricozră în inimi voea bună, mulţi- 
vrea, ca un colac peste pupăză, după 
jâncarea cu gust şi după băutura a- 
aasă. Si voea bună așa e, nare das- 
are. li vine să zburide. s'o vază lumea, 
i nu rămâe n umbră, ca o fată bă- 
fână, ascunsă dură uşe, când îi so- 
3sc peţitorii 'n prag. 

Si do dată 'ncepe jocul. Intâi tine- 
i. apoi însurățeii. Când prind să salte 
3să hătrânii, atunci e atunci. Ile, dar 
ici atunci na'r fi 'nsemnat mara lu- 
ru. fiiră mos Jocul. Când îsi di el 
iJetele pa snate, când își desface băe- 
“Me la gât <i 'ncepe să zică: — Ptriu! 
trivu! ptrinuuu ! coniii taichii! du- 
ue podina si se zgâltână neretii. | 

Sa miră ei unii, râd altii. dar nau 
retate. Jocul lui e zvârcolirea unui 
-uflot, în aduceri aminte de tinereţe, 
u păreri de rău de vremea, ce se duce 
| nu mai vine, cu nădeidi pentru pi- 
jul ne seama căruia petrecea. 
„Mai ari doar am fost flăcău! Ce, 
vumnezăn, să mă fi lăsat picioarele? 
"mţină probă nu strică !', Asa vorheste 
'9 et mos Jocul. Și, jucând, dă dovadă, 
'a fost în vremea lui om în lege, voi- 
c si plin de haz. 

„Ca mâne-ociu fi țărână !' duce elmai 
ieparte firul eândului. „De ce si nu 
as să mai ţâsniască odată din mine 
cati puterea de viață, ce o să rămâen 


CASA JOCU 


urmă, irosindu-se 'n vânt?.. Şi puiul 
o crește mare, o fi şi el flăcău, om la 
casa lui, şapoi bătrân şi pământ de 
oale !... Viaţa trebue trăită însă, aşa 
cum ni-o dă Dumnezău, mulțumindiui 
Ja tot pasu' și de bine şi de rău, şi ne- 
lăsând să treacă prilej cât de mic, fără 
să faci să se simţă, să se vază, că ești 
încă viu!" 

Iși cheamă mătuşa lângă el, o cuprin- 
de pe dnpă miiloc, cum a cuprins-o la 
nunta lor. sunt peste cincizeci de ani 
d'atunci. și joacă cu ea o „ungurească, 
după care "nteţesc un „brâuleţi, de ră- 
mân cu ochii zzâiţi toţi din jur. 

Pe la o vreme se potolese un pic şi 
nșiră după ei feciorii și fetele, ginerii 
şi nurorile, cari își târăsc după ei co- 
piii mai răsiriţi. Cuserii, rudele mei 
depiirtate „se mai uită, ce se uită, si-şi 
fac apoi şi ei lac în lanţul vârtejos. 
lăutarii îi zic de foc că doar unul e 
Byiceag, cu coata lui pe toată valea 
Dâmboviţei, de la Rucăr până la Malul 
cu Florile, ba mergându-i vestea şi du- 
cându'si vioara şi dincolo peste linie pe 
cocleaurile de la Fundata şi sirne sin 
jos nimilt, pe albia gârlei. pe la Giemenea 
şi Voineşti, până spre Sturzeni şi Tătă- 
rani. 

„Si moșul sare iarăși în vârteiul jo- 
cului, pornind un „Tărăsel“. In tot d'a- 
una a fost joc, nu elumă, în cas-acea- 
sta: dar ca acum nici odată. Si Jocul 
a jucat datâtea ori. cum știe el să ioa- 
ce : ca azi însă nu prea, Uite-l: se fră- 
mântă din toată inima, întreaza-i făp- 
tură e joc. Presimte poate c'o 3ă fie cel 
din urmă joc a! lui, jocul de ta datul 
de grindă al celni din urmă nevot. care, 
ca mâine o să semnsoare. o să stăpâ- 
nească o viață cas' aceasta, pe care a 
clădit-o el, ca eri nu mai denarie, când 
era flăcău si când se 'mpătimase de 
inc și de trăit. Sin ciuda vremai, ce 
rece asa de repede, în ciuda, noriei, ce 
sapropie tirtil de om. ca un câine. care 
muscă pe furis, mos Jocul își prinde ne- 
potelul pe după miiloc c'o mână. îl sal- 
tă n grindă, pe când cu cealaltă joacă 
mereu  plosca, ducând-o des la pnră 
si făcând-o să pâlgâa. ca sângele din- 
trun gătlej deschis. Si copilul. srerint 
întâi. încene să se bucure. dă si e! din 
mâini și din picioare aci izbindn-se u- 
sor en carul ce grindă, aci alunecând, 
ca un fule ne polină n jos. în somn 
că viața o să-l înalțe si o să-l coboare. 
lovindu-l în moale. când s'o ridica mai 
sus sinisini răenicat ne pământ. ca 
să noată să 'mrliniască un rost ne el. 

De ctldură si de nraf sau deschis 
peamurile. Aerul sănătos dă năvală. ră- 
curind fetele 'mhuiorate. Odată cu el 
intră miros da frunză de mestoarin si 
de poama rârenite. În rrădina din do- 
sul ensei, lânră sală si srht ferestre, 
vrunii orasi, plini de rod. merii cretasti, 
încărcaţi. de se rm crăcile. si perii cu 
îrvetole mari. zemoase, zâmbesc. învă- 
îmiti în razele soarelui. Asa e ni cn ei. 
Poartă Patul. cnm rnartă mosul nena- 
tul lu piept. se bucură de el. si ca mât- 
ne-l pierd si se duc si ei. Viaţa e nlă- 
cută însă, la om ca si la pom, când o 
sirati în toată puterea ei dumnozeiaară, 
când ştii so tr*esti si sa nretui. fără 
să te vânresti da zădărniria ei. Si ro- 
mânul nostru. si mos Jocul mai cu ose- 
hire. îi înțelese rostul și-i cântă "n 
strune : 

— He! he! zi-i, Rricecel, zi-i le tot! 

Dună unchinş ia copilul în brate mă- 
tușa și-l dă de grindă, jucând mereu cu 


UNIVERSUL LITERAR. — 85 


LUI 


MIHAIL LUNGIANU 


el. Briceag îi trage tot pe coardele sub- 
ţiri, până trozneşte una. Şi, mosul, râ- 
zână, se poteleste din joc: 

-- In loc să plezniască vre-o vână 
moşnlui, pleznese coardele lăutei. Noro- 
cu' meu, nu ?.. Mi-a făcut rost de pu- 
ţină hodină. He, copiii tatei. Casa asta 
e casă de joc. Aci sa jucat o viaţă. 
In ea na prohodit încă popă și n'a elit 
las de femee. Aci sa jucat numa şi 
daca tot o să mai jucăm azi un pic. 
Da' să nu uităm ce avem de făcut. Jo- 
cu' te ulueşte. Să rupem turta ţâncului. 
Cum i se frâne ea în cap, aşa să se 
frânsă 'n calea pașilor lui lipsa și să 
se reverse 'n urmă-le belşugu'. Si, ca 
puiu“ de masăre, ce sparge coaja oului, 
ca să iasă la lumină, să crescă mare, 
să se 'nîrupte omu” din el, aşa. să spar- 
ă nepotu' ţarinele cu plugu', ca să-şi 
hrăniască trup” cu pânea lor şi să facă 
pomeni pentru moși și pentru strămoși!“ 

Face turta fărâme şi 'mparte la toţi 
din ea. 

— Sacu so udăm cu vin. Pânea și 
vinu' e hrana si puterea omului, e tih- 
na si voselia lui. Saibă parte rle bogă- 
ție şi de voe bună toată viaţa!“ 

Saltă plosca. îi traga o dușcă şi-i dă 
mătusei, caro, după ce urează şi chiue, 
săltând cu ca 'n mâini, o trece la alţii. 
Si 'ncere o sârhă săltăreață, ce se schim- 
bă iarăși în brâu. Frunten-i e tot o 
brohoană de năduşială: faţa. rosie ca 
macul. e lac de apă; gâtul, pieptul tot 
0 sudoare. 

Pe la sfârşit o dă'n .„.Ardeleneasea”, 
jocul nebun, mostenit dim tatăm fa, 
dea străhunii lui, veniti dim ţara Făsă- 
raşutui. ]] vezi cum saren sus şi se 
lasă'n jos, cum se suceșten loc, ca v 
sfâriează. cum  troznegte din degete, 
cum îmlădie braţele, cum își leagănă 
capul: mam joc terată fiinta, lmi. 

— Ile, câpii! zise el. Jocu' trebue ju- 
cat. nu gumă. EI e ca femeea. Or îi îm- 
plimești toate toanele, or să fugi In 
ochii ei. Nu-i aşa babo? 

Fa clătină din can a ceartă si el râde 
cu hohot. Mai trage odată din piioscă 
şi pornește dim nou să se rotească, în: 
vârtind picioarele. dând dn mâini, ca 
cimara din aripi. lăsând capul pe spate, 
chiuimă şi oftând: 

— Acta e oc. tată. nu scălâmbăturile 
voastre! Să joci aa. să simtă toată făp- 
Wura ta! Să joci o zi întreagă ş' să zici 
anoi trei re latu, ca znopit în hătae! 
Să tori ohată bine și apoi să mori!”, 

Timeretuti sama den locurile lui sin 
cenrcă pe lângă el sănveţe jocul h5- 
trânesc, 

Dă evareen chindi, și la casa Jocu- 
Mui veselia nu sa cumat. Tracătorii 
stau o cip*'n drum şi cată nedomirit;, 
mulţi. rămmind ciudoși, 

Abia când încope să cânt valuri 
apei şi să șoșota frumizn redia de mes: 
tazemi se potoleşte da obosini'ă, ca jarul 
subt spuză, încet-încat, odată cu cân- 
tecul lăutaniior, vota bună şi chiuităzl 
săltăreţ în casa mare a Jocului, 





86. — UNIVERSUL LITERAR 


STEJARUL 


Dela crișma lui Marcu, undei rohatea 
Iasului pe drumul la Vaslui, de cum co- 
teai din soseaua Socolei spre Mauta Po- 
sie, răsărea el ochiului, departe, peste 
țihla lui Cujbă, ca o veghie, sus pe deal. 

Rămășiţă a vreunui codru străvechi, 
scăpat, deaminunea, de ascuţișul topoa- 
relor și dinţii fierăstraelor. Cine stie de 
când, pentru că bătrânii 
prin partea locului. numai podgorii si 
pe dânsul tot aşa, singuratec, nalt şi fal- 
nic, pe coasta învălită de pajiști, de cra- 
me, de viţă hărăcită, de garduri bătrâne 
de cătină. 

Fra un nunct de miră. Un far. 

In prăvălisul de coline ce se orân- 
duichi rotuniindu-se, de sus. din Schitul 
Tăritii, si până jos. în valea Nicolinei, 
silueta lui puternică se cresta pe zarea 


albastră, ca o sinteză a întregului pito- 
resc. teii 
Un panas. 


„l.a Steiar* însemna un punct de ra- 
liara, un.lac de potrecere. o evocare vie 
a unui trecut mort, o emblemă. 

De denarte. ne zarea tesită, răsărea al 
np<a Aenalt cât semăna să stăpânească 
întiosurile de nretutindeni. Acolo însă, 
fc: înlpina lui, dîmbul ce-l purta apărea 
turtit față de dunga înaltă a Repedei, a 
Bordei, si, în fund departe, a Bârnovei și 
n Mooosestilor. Un nitic. Deaminunea 
cum. din măruntaele lui, se zămislise u- 
riasal de ne coamă. 

Franalt cât turla unei biserici și gros 
de trei oameni abia! puteau cuprinde. 
Trunchiul drent ca un catart si ne două 
părti din înăltime lipsit de ramuri. semn 
i desisului de altădată. Tocmai de sus 
tare, se desfăceau. pierzis, două braţe 
spre cer. purtând un hău de crengi. o 


vădure de frunze verzi. Si deasupra bol- 
ta albastră. 


Asa va fi fost zămislită. în trecutul 
străvechiu.  închivuirea lui Atlas pur- 
lând cerul pe breţele lui puternice, sus 
deasunra canuliai. 

La Stejar !* | 

De iur îmoreiurul lui, din deal. din 
vale si de lături. întinsoare câte de pa- 

„tru vrăjini și mai bine. crestea numai 
iwbă curată si o cărărusă, 
om, ducea la tulpina lui. 


Prin Mai. când iarba trace o palmă de 
glezne și Garofiţele, Rochita Rând-unetii. 
Gmra Leului, înfloresc roşii, albe. galbe- 
ne, un covor de minunate culori se as- 
tevnea de jurul uriasului. văzduhul se 
îmbălsăma de mirezme de Sulfină, iar 
de sus. din p izderia de frunze verzi. pi- 
curau lacrămi mititele de sevă caldă. 

Se prăsitorii, bărbaţii si nevestele 

“făceau amiaza. Flăcăii si fetele se 
i A pe sub butucii de vie. i 


He. butucii de pe vremea ceea! Erau, 
doar, câţiva la un pogon de loc că nic! 
nu'ncănean mai multi, groși Ta faţa pă- 
mântului de nu-i puteai cuprinde cu a- 
mândouă: palmele și atâta vită ce qă- 
deau, că o căruţă de haragi intra la un 
butuc. De prăsit odată ori de două ori 
pe an, că izvora din pământ un moho- 
ras subtire și mătăsos în care, de arsiţa 
soarelui și zeema pământului, să'ncin- 
vea o dogoreală blândă și umedă ca în- 
tr'o bae,-de se coceau strug'arii în ea. 


cât călca un 


pomeniseră,. 


In vie, pe atunci, munca era de-a petre- 
cerea. Cu se&pa, sgâriai, doar, pământul, 
mai legai vre-o coardă atârnând de prea 
mult rod, şapoi la plivală ce mai era. 

Dar câtă viţă sub frunzarul de viţă! 

Pe sub bolțile așternute cu ţărnă 
moale ca lâna şi coperite cu foi late și 
pufoase, prin ascunzişurile răcoroase şi 
uşor întunecate, în care, unde si unde, 
cercetătoare, străbăteciu raze de lumină 
caldă proectând mititele discuri albe pe 
țărna neagră, ce chicote înăbușite, ce 
chemări tainice, ce suspine fericite ! 

Cu poalele sumese m brâu, mânicele 
suflecate în sus de coate, cu cămășile 
desfăcute la piept, culegeau leliţele de 
zor, în timp ce flăcăii șugubeţi, rătăcind, 
printre frunze, mâinele lor aspre de 
muncă şi negre de ţărnă, prindezu vâr- 
tos, în loc de strugure, câte-un sân tare 
și fierbinte. 

La o parte. mai la 
bojocii să-i spargă, 
pe potriva locului: 


deal, umilându-și 


„De-aș ajunge pâvla toamnă 
Leliţă Ioană 

„Să mă sui în deal la cramă 
Leliţă Ioană 

„Să beau cin să mănânc poamă 


Leliţă Ioană 


Acolo, în ceasurile de odihnă, la um- 
bra 'culpeză a butucului. în țărna abu- 
vind de seva generoasă a pământului, 
se zămisleau puii de români. 

Via! Acum n'o mei cunosti! 

In lungis sin curmezis. rânduri trase 
la sfoară, cât vezi cu ochii. Nicăeri um- 
bră, nici. ascunzis să vie fata la strân- 
sură, nici măcar loc de odihnă. Soare, 
vânt. lumină pretutindeni! 

In ziua aceea, cam pe când dau stru- 
gurii în pârg, moş Niculai vierul, cu băr 
buta lui roșcată și numai pe fălcile-i 
spâne și lustruite cu câte un smoc de 
fire suriii, cu ochii lui mici și verzi. cu 
dreapta'n chimirul lat de-o palmă dnm- 
nească, tare ca o scoarță de copac și 
bătut cu trei rânduri de nituri galbene. 
iar cu stânga chinuindu-si bărbuţa arsă 
de soare și năclăită de colh. în picioare. 
sus pe dâmh. la umbra stejaruliai, pri- 
vez: el via în lung pe coastă, din deal și 
până jos sub peretele coicovit al cramei. 

Fra nedumerit mos Niculai și mor- 
măia el vorbindu-si sie: 

„Madi?! A hi din vro ploai sarati!* 


De doisprezece ani lucra mos Niculai 


la via asta și nu ţine minte să mai fi 
văzut el ce vedea acum. Dăduse frumos 
via si rod să ai unde-l pune. dar asta 
nu pricevea el. cum, mă rog, acuma, în 
toiul verii, par'că nu era frunza aşă cum 
trebue să fie Stii, verde ca huratecul. 

Si hii din ploai !... Dar vezi ci rodu-i 
bun !* 

Si moş Niculai să piti subt un butuc 
să vadă el mai deaproane rodul: 

„Iuti... de-a puterea hi, sî chiami ci-i 
voami asta, mdă! Un strueuri o ocî. 
D'apoi iaca frunza nu'sei ari di-o pălit 
par'co dat bruma“. 

Și mos Niculi, tot ned-merit, plec? 
de vale, să se desluşească cu boeru că el 
asta. n'o'nțelege. 

— Cumiîi moş Nieulai 2* 


zicea, unul, un viers: 


îi 
L. VAITOIANU 4 

i] 

— Cum si hii! Iaca nu'i bini, | 
— Da de ce moș Niculai? y 
— Poi, nu ştiu ci cioarili, frunză 


— Ei? 
—- Ci nu-i verdi in, vra'szici, cur tre 
— Așa ? Păi ia so văd şi eu, i 
— Poi, iaca, s'o vezi. a 
Boerul și cu moș Nicului o luară î 
poi ţie lingă crama, din spatele cănt 
pornea pogonul de crăcană neagră. 
— Fi? ui 
— Ei. Ş 
Ere prin August. Vegetaţia în toiult 
Din deal, nucii cât nişte stoguri, aş 
neau pete lungi de umbră departe 
coastă, iar frunzele lor, încremenitei 
liniștea asfinţitului, se zugrăveau îi 
de întunecos pe cerul albastru. Şi pră 
din margine și ctiişii firavi şi cătinal 
pe gard, înverzeau frumos în plină di 
voltare a vegetației. Pretutindeni vei 
le sănătos al sfârşitului de vară. Nun 
asupra viei suflase, per'că, un duh € 


curat. ş) 
Cu moş Niculai păşind pe urma lu€ 
porni boerul pe hat la deal. să 


„Si la Greci tot aşai. Și la Cujbă't 
muri moş Niculai. 

Sus de tot, în fund, boerul se opri. 
privi, peste gard, în via megieşă. 

„Ii, d'apoi ci la Hălăceanca so ui 
di tăt. Acolo, si vezi mata. îi adiva 
vra's'zicî. Ii din ploai cî și poama'i! 
uscati. Ia cîti-o boghiţi ndi-o mai” 
mas”, LA 

Dar boerul tăcea şi'și rodea, gândi: 
o unghie del mâna dreaptă. ] 

— La Dumneata'i cosoru mMo$ Nici 


— La mini. E 
si moş Niculai trase din chimir și! 
boerului o custură cu mânerul de k,. 
cionlit și cu lama scurtă, lată de dz 
degete şi adusă ce un corn de lună, 
Boerul se plecă la rădăcina unuiA 
tac si prinse a scurma pământul În 
jurul rădăcinii. i 
Mos Niculai sta oarecum nedumep 
„i hi di la rădăcini, socoţi mata 
Girona se lăveca. si se adâncea Înul 
rul rădăcinii si boerul merse cu scule 
tul până la ultimile ramificații ale 2 
teia, rupse un smoc de fire și cătă e 
lare aminte la ele. Un praf gălbe 
ca de nurioază ruzinită, se arătă vede 
Apăsă cu degetul și. sub el, simţi | 
pveful chifteste cum ar chifti niste ie 
misori când îi strivesti. apoi. shâr 
du-si a necaz nasul și lunzinăd hu, 


"5 


a 


clătină din cap. „9 
— Fi? răi mos Niculai nerăbdiu 
— Ei! Boală moş Niculai.: u 


Moş Nic-nai căscă ochii și strâmbă 
cap ca coteii când nu se dumirese tă 
ceva. 

— Filoxeră. lămuri bocrul. De- end 
hărlețu moş Niculai. 


- Cum asa, adicâti? : 

- Adicîti, iaca riza. Ai să vezi] 
neata. t 
Noembrie. € 


Ontinsoare de pământ negru. del 
de răsturnate.  Nicăeri nucii din ie 
nici caişii firavi si nici mărul combi 
din spatele cramei. Prastiu ! ce 

Dintru'nceput. mos Niculcă soc 
că-i sagă. numai când văzu doisprid 
vlăjeani. niste lipoveni de. pe Podu la 






turetcile negre de păcură şi . lungi 
'n spintecătura, nădragilor,iar pes- 
eştia cu cămăşile muscăleşti atâr- 
d ;o$ puchiţute,cu bărbile lungi si 
Hlcite, cu niște hârleţuri cât fiarele 
lug, pornind, din vale, un sanţ larg 
dâne şi răsturnind, ca ciulinii pe 
oasă, butucii laotaltă, prinse a se 
fu 

seara Tintâi a măcelului, dânsul 
ură trei prăjini în lat şi două lung 
ântul întors, negru ca păcura, în 
p ce, la capăt pe hat şi deciungul 
stau înșirate trei movilioae de viţă 
trei de rădăcini mari și groase cât 
e dimeriii. 

ia pus mypş Niculai măcar pentru 
2 doi butuci din margine „ci n'or 
i nici o stricăciuni sii păcat, că as' 
iri side strugurii pi îi ca graurii“. Un 
ovan îi răspunse a batjocură ; 

=: tă ci ci atita !  Iest ci ardi na 












a: 


au 


ni”. 
Mos Niculai îl privi eScuţit cu ochii 
| mici si verzui, făcu hhhiî odată din 
tiță să-i trimeată tot scuipatul în 
az, apoi, ciudos, întoarse capul în 
o și privi tăcut pământul. altădată a- 
erit cu fire mătăsoase de mohor sub- 
e, acum negru și înfoiat ca de scurmă- 
ra unui norod de cârtițe. Apoi o porni 
Isus la deul, până sub stejur, se aseză 
__vine la rădăcina lui, trase din 
imir  luleaun si anmarul. scănără 
ciudă, într'o sfârtecătură de cremene 
aprinzându-și  tăciunele din lulea, 
nse, necăjit., a pufăi. 

um şedea el, nu mai vedea grozăvia 
vale. Porunca boerului era să ia 
ama la treabă, șanțul de două palme 
i jumătate lăţime și trei adâncime, dar 
je: Niculai a răbdat o zi și atâta.i s'a 
jicat înima că i-a lăsat pe lipoveni 
si facă de cap: 












„Diec! Par'ci la mort pui pristev șii 
zasci măsura! M'dăl!* 

'și-a cătat de treabă. 

A doua zi de dimineaţă, a venit boerul 
azcutit un băț de răchită, la crestat la 
ei palme dela vârf și a început a cerca 
pătura. colo, colo, colo. Pretutindeni 
uea de semn că lipovenii erau, știuţi, 
mi la treabă. 


Ș'a mers treaba asa, două săptămâni 
işir. Numai Lunea mai greu că Dumi- 
ica lipoveanu dacă nu să'mbată mort, 
in-i ticneşte. Si asta știut. Pustiul să'n- 
idea şi movilocele de viţă și rădăcini, 
[ggperiseră hatarile de nu mai era loc 
e ele. 

| „Amu patru ani iest ci ardi na iarni“, 
lurmeau, dintradins, lipovenii, exătân- 
Ba cu coada. pchilor pe moș Niculai, 
are sta împietrit deoparte. 


| „Dar şi doage ce-or să iasă din stejar“, 
"co boerul. 
[a 












Moş Niculzi tresări parcă lar fi să- 
Cisit în deşert ceva: E 
Stejarul?!! 

In pustiul acesta, sus pe dâmb, neclin- 
it si falnic, rămăsese, doar, el, stejarul. 
(um adică ? Si pe el vor să-l doboare? 
Moş Nic'ulai desfăcu buzele-i strânse 
e atâte amar ce înghiţise întraceste 
oui săptămâni. își lipi vârful limbei în- 
re cei patru dinţi negri şi desginginaţ: 
e'i mai rămăsese în faţă şi prinse a sisii 
odată lung şi apoi întrerupt și tot mai 
curt și mai slab, pân'ce sisfitul i se stin- 











Ă 


se, răminând aşa, cu buzele desfăcute şi 
ochii pironiţi spre uriaşul de pe dâmb. 

„Sssss-8ss-ss-8s-8-s-s !,.. Stejaru !* 

Era întro Sâmbătă. Lucrătorii se sco- 
borâră de vale, își aşezară uneltele în 
cramă, se spălară frumos şi veniră la 
socoteală. 

— Ai măsurat moș Niculci ? A 

-— Măă-su-rat, răspunse inoş Niculai, 
par'c'ar fi zis în bătae de joc: procop- 
seală ! 

— Cât ? 

— Apoi... tot atâta. A 

Socoteala sfârşită, boerul se desluşi cu 
lipovenii : 

—— Vra's'zică Marţi dimineața îl do- 
borîm. E i 

— Marţi, hotărit. Aducini noi tapori. 

Marţi ! 

Marţi. | 

La tulpina stejarului, sta hoeru! și cu 
doi lipoveni și sfătuia. Ceilalti îşi cău 
tau de treabă la săpat, că nici nu era 
nevoe de mai mulţi. Moş Niculai mai da- 
oparte, că pe el nu-l întreba nimeni. A 
cercat el adică să puie o vorbă, dar boe- 
rul l-a cam repezit : „las, las' moş Nicu- 
lai că asta'i altă treabă”. 

__ Trebue culcat drept pe hat. si nu 
încurce locu, zicea boerul. 

Dar ceia zicea că nu. 

— EI cadi singur la vali, pi sapaturi. 
Dupa ci cazut, curăţă la el craci și adu- 
na pi hat. 

— Aşa? 

— Altfel nu'i chip. 

_— Păr'la o amiază vre'szicăi gala. 

—— Da di undi, dou ceasuri nu treha 
mai mult. 

Si opera de distrugere începu. 

Cei doi lipoveni trecură dela. deal de 
tranchiu, îşi lepădară haina, își datere 
cuşmele pe ceafă, scuipară'n palme ŞI... 
“si tăcură semnul crucii ! 

Moş Neculai mormăi acru vorbe nen- 
jelese. , m: 4 

Hâvleţele'şi  proptiră tăiuşurile n pă 
mânt. Unul intră €lânc dintro nvinsă 
tură. Celalt se opri la jumătatea, fierului. 

„Aici radacina“, spuse lipovanil si 
cercă mai în lături. e 

Boerul plecă le) cei cu săpatul îmbiin- 
du-l si pe MOȘ Nicului. Vierul simălui 
să plece, dar rămase locului. Par căl pL- 
ronea ceva să vadă ori ce-o să fie. Se a 
seză mai deoperte, pe un raldăr de viţă 
sişi aprinse luleaua pe potriva obiceiu- 
Ii “lui. Socotise el că muscăloii ceia vor 
ataca direct trunchiul si'si zicea, că 
multe rânduri de topozre şor toci limba 
pân's'ajungă la inima uriasului. Acuma 
însă pricepea. Aveau săi desvelească ră. 
qăcinile şapoi, cu câteva Jovituri de to 
por, să'i reteze pe cele mei groase. Steja 
rul, din greutatea lui, se va prăbisi la 
vale. z 

Lipovenii curățau vârtos pământul Ei 
vădăcinele eşeau la iveală. Unile ma 

subțiri, altele cât un braţ de om voinic. 

După vre-un ceas şi mai bine de muncă, 

se arătară vederii, rădăcini şi mai groa& 

se. Două, mai ales, cât piciorul sus la 
coapse. Acolo eri paterea. Pe acestea le 
desveliră de jur împrejur şi. pe urma 
lor. adânciră groapa imnai un stat de om, 

De partea astay treaba era gata. 

„Acuma o si li tai şi so mântui, so: 
coti, în sinea lui, moș Niculai. 

Dar ceia începură iar sfatul. Moş Ni- 
culai nu'i pricepea că vorbeau pe limba 
lor. Dânșii hotăriră ce au de făcut. Tre- 


i 
i 


UNIVERSUL LITERAR. — 87 


cură de vale de trunchiu şi prinseră a. 
săpa pe potriva săpăturii de dela deal. 

„Arra“, gândi mos Niculai, „nu li+o lua 
Cel de sus minţii, si sî pravali pisti îi! 

Şi bucuros de nădejdea unei privelişti 
pe potriva gândului ce'i răsărea, slobozi, 
o ușurare, o sudalmă sdrehănă : 

„Grijania lor di scapeţi !* 

Ca şi de partea cealaltă, rădăcini 
groase eşiră la lumină. Dar aci săpătura 
nu morse aşa deadâne ca dincolo. Două 
rădăcini, pe potriva. celor groase de sus, 
fură desvelite și atâta. Puseră mâna pe 
tppoare şi porniră să reteze rădăcinile 
cproape de trunchiu. 

„Cadi, cadi, amuş cadi, Cruce-aiută !* 
mormăi mos Niculai închinându-se şi 
ochii'i clipociră, în timp ce un rânjet îi 
descoperi cei patru dinţi negri şi desgin- 
ginaţi. 

Moş Niculai zâmbea, edecă râniea, la 
zece ani odată și ca acum de mult nu se 
bucurase, că, de-atâta bucurie, o sută de. 
încreţituri îi brăzdară, în tocte chipu- 
rile, fața uscată ca pergamentul. 

Dar stejarul nici nu se clinti. Din vale 
nu se mai proptez, îl ţineau însă sdra. 
văn rădăcinile puternice din deal si vân- 
dul de care rânjise moş Niculai, nu se 
împlini. Cel de sus nu îulgeră pe făcă- 
torii de rele! Ei se deteră acum deopar- 
te, cam spre moș Niculai şi prinseră a 
bolborosi iar, pe limbei! lor. Chiteau e!, 
par'că, ceva. Măsurau cu ochii de sus în 
jos, în timp ce, cu mâna, însemnau run 
drum ca din vârf până la pământ în- 
tun punct departe pe ţărna înfoiztă:. 
aşa va cădea. Trecură apoi la deal de 
trunchiu și pe sub câlţii dela buze, ţâşni 
hotărîrea! de moarte : galova. 

Loviturile de topor încenură năpras- 
nice. Mai întâi rădăcinile cele groase, ca 
si de partea cealaltă. Una, două, trai la 
număr. 

Moş Niculi holbă ochii şi căscă gura, 

Când cea de-a-treia rădăcină fu rete- : 
zată. uriașul, neclintit până'n clipa ceea, 
se aplecă uşor la vale. Celelc1te se'ntin- 
seră ca nişte corzi, gata să plesnească. 

O tfovitură, două, trei și, într'o smun- 
citură repede și scurtă, steiarul se plecă 
pân'la jumătatee) drumului la pământ, 
-ande se pronti ca într'o ultimă și desnă- 
dă iduită opintire. 

Mos Niculai clipi tare și se otări, 
par'car fi simtit sub crucea pieptului, 
ishiturile uneltei ucigase. 

Iarăşi pac, pac, pac şi smulgându-si 
cele din urmă baere ce-l mai ţineau pă- 
mântului, ca fulgerat, se prăbuşi uriaşul. 

Gâfâind si cu nicioarele înfundându-i- 
se în tţărna proaspăt întearsă, alergă 
boerul într'acolo. 

— Tii! Par'co tunat măi! 

— Poi asta ari sigur dou suti ani. 

— Părla. noi so. sguduit pământu 
măi ! Ioti domnule, un metru s'o 'ngro- 
pet! 

— Cî ci socoţi mata, greutati, nui 
saga ! 

Sta stejarul fahic, întins la pământ, 
cu cele ale lui două breţe desfăcute npie- 
ziş din trunchiu, asemenea unui uriaş 
văsturnat pe spate, cărdia o moarte nă- 
prasnică i-a retezeY firul vieţii. 

Din temeliile lui, ridicase o roată de 
pământ cât o arie şi rădăcini, pedeari- 
tregul * smulse, atârnau, împletindu-se, 
groase şi rotunde, ca o vărsătură de 
meţe din bârdăhanul spintecat al vre- 
unei dihanii năprasnice, ori subțirele şi 


88. — UNIVERSUL LITERAR 


năclăite de țărnă, ca niște bărbi nospă- 
late. Unile, frânte din smuncitură orj 
ciopărţite de ascuţişul toijoarelor, tsi a- 
rătau carnea roșictecă sângerând par'că, 
lar de lături, cu buzele strânse și privi: 
rea holbată, ca de priveliştea apocalip- 
tică e: unei jivine de pe alte tărâmuri, 
asemenea unor gângănii atunci esite, 
din ţărna răscolită, la lumina soarelui, 
stau ceia minunându-se. Moş Niculai de- 
opzirte, negru de cătrănit și cu ochii sti- 
eloşi, își dârdâia ţăcălia roşcată. 4 

Boerul măsură cu ochii: 

— Dar marei domnule ! Două zăcători, 
pe puţin, .iesă dint'însul. 

— Si șaramnoi la poartă, complectează 
lipovenii. Trebe amu Gu bestii, tai na 
el supra radacini odata și undi crai o: 
data, cî n'ari cioti. Asta multi parali faci. 

Şi a doua zi de dimineață, opera de 
pângărire a uriasului înfrânt. începu. 

Doi la cap, doi la rădăcină, o zi în- 
tragă fierăstruiră cchnea tare ca fierul, 

Când partea bulbucată a rădăcinei fu 
retezată. ne faţa netadă a  retozăturei, 
numără boerul o sută nouă zeci şi opt 
de  rotogoale trche ca de-o mână 

măiastră. 

„O sută nouăzeci şi opt de ani. Da bă- 
trân era !* 

Aceasta-i fu prohodul. , 

O sută nouăzeci si opt de ori. razele 
învietoare ale sorhelui de primăvară 
chemaseră la viață mugurasii amorţiţi 
de atinerna asrră a totatâtor ierni, 

De o sută nouăzeci şi ent de ori, sor- 
bită din adâncul. pământului, seva pur- 
tinara de hrană și mntare. fihre noui, 
fibre tinere, țesute înveliş celora an cu 
an țesute. 

De o sută nouăzeci si opt de ori. cu- 
nuna 'nrămurată a celor două brate 
înăltinândn-ce. în semn de chemare. «pre 
cerul albastru, îmbrăcase haină nouă. 

Si iată că crestei făpturi minunate a 
Clăditorului Stărân, acestei veghie, ur- 
maş falnic al codrului stăvechiu. care. 
până'n clipa de pe urmă, trufaş, înfrun- 
tase furtunele a două vezicuri, în mai 
nutin dn trei ceasuri. mânn slăhănnncă 
a omului îi retezase legăturile cu pâmăn- 
tul. nimicind, între un răsărit si un as- 
. fințit, ceeace două veacuri, trăsnetul nu 
îndrăznise să ctingă. 


| * 
Seara docaraşul înhămat aştevta Ja, 


scară să meargă boerul în oras unde a- 
vea să vorbească cu Avrum butnarul, 


care, de tii, lucra la crama boernlui. 
Vrea să-l tocmească  pentrn  doage. 
Cânn. că sa nrce, iaca Moş Niculai cu 


căciula'n mână : 

— V'aş ruga, si iartaţi, un lucru Cu- 
coane. i 4 

— Ce'i moş Niculcă ? 

— Apoi simi faciţi, vra's'zici, 
teala. 

— P'apoi că nu-i luna mos Niculai. 

— Nu da eu zic si-m? daţi drumul. 

— Vai de mine ! Atâta treabă ce este 
tăman acu! 

— Poni cî ci tăț. 

Boerul râtă nedumerit la om : 

— Ce vorhă'i asta mos Niculai? 

— Nu va hi cu banat. sărut mâna, 
simi faciti socoteala.  Asta'i. vra's'ztai, 
americani și eu, sărut mânc!a  învaţat 
nuumai cu di-a noastrt moldovineasct, 
casa am apucct. și iartaţi. si mai creas- 
cî si copaci, cî si el, vra's'zicii ca omu, 
daci o lăsat Dumnezeu sî creascii pa& 


soco- 


DOMNU MUSTIRIU 


— „Bonjur”. 
— „Bonzur, Bonzur. Se traeşti! Dar 
țe e? Nu te-am mai vezut do căruţă 


de ani. Te ved și cam slebit* — îl în- 
tâmpină patronul, sprinten ca o fată 
mare. 


— „Sunt cam şubred, Domnule Peris- 
teri... Apoi, iarna asta... Bătrâneţea.. 
răspunse el cu glasul tremurat și luă luc 
la masa favorită din fund. 

— „Se ve fac un ţeaiu cald — asa cu 
rom. Misule!" 

— „Da, fă-mi un ceaiu“. 

— „Repede un ţeaiu la Domnu. Gutu 
Misule ? Dar ţe sa'ntimplat — te ved 
şi cam superat'. 

— „Ce să fie, dragă — cu secăturile 
astea de chiriași.“ 

— „lar cu chiriasii ?* 

— „lar — nişte măgari”. 

Şi bătrânul, mai slăbit şi mai supăvut 
ca oricând, sorbia din pahar, ţuguind 
buzele ca un copil. 

— „Nu'aşa ca fost bun ţeaiul?* 

— „Foarte bun. Ceaiu şi cafea ca iu 
Dumneata numai pă 77? am băut eu -— 
la Şiştov — în războiu“. 

— „Asta e doar speţialitatea noastră 
— a Balcanezilor“. 

— „Adevărat, mie dece crezi că-mi pla- 
ce la Dumneata“. 

Patronul se apucă apoi să numere banii 
din: cassă. Muşteriul îşi desfăcu fularul 
gros dela gât, îşi scoase ochelarii și în- 
cepu a-i plimba pe paginile „Universu- 
lui“, aşa curn făcea zilnic de trei ani de 
când d. Peristeri a deschis aci cafeneaua. 
Innăuntru, mese goale, lumină anemică 
şi cald — afară, viscol care zgâltâie în 
geamuri ca un muşteriu cu chef. 


+ 
— „Gata zurnalu ? Inche un ţeaiu 
Misule !* 
— „Nu, mersi..— Plata.* 


cat sil răpui. cî. di-a-puteria hi, îmnodo- 
beşti și el locu şi macar ţîne de umbri o 
leacă la omu trudit. 

A doue zi moş Niculai, cu toate stă- 
vuinţele boerului, îşi primi socoteala. își 
luă rămas bun şi plecă cu gospodăria'n 
spinare. O boccea de boarfe în velința cu 
care doisrrezece ani se'nvelise, icrna şi 
vara. Velinţa înodată cruciş la cele pa- 
tru car'ete, atârna re un toia gros re- 
zemat. de umărul drept al moc<nenzului. 

-—'Da voinic toiag ai moş Niculai. 

— Ia o crenguţă din ciel stejar, sărecu 
si mă păzasci di câni. 

Incovoiat sub povara boarfelor si a 
gândurilor, rlecă moş Niculai păsind în- 
cet pe noartă, ic în drum, din vale, ri- 
rică ochii în sus spre dâmb, 

O clină numai. Ş 

Era pleşuv dâmbul acum ?! 


AL. VAITOBANU 


Bătrânul îşi înfășură fularul, îşi 
desă căciula bine pe ochi și ieşi. 

După un minut, se auzi afară ung 
măt scurt — apoi, țipete. Domnul Pe 
teri fu străpuns de un fior. Când ieșit 

mulțime de oameni gesticulau îmbul! 
ciţi. Si vaete, ţipete, urlete. Işi făcu. 
cu coatele : în adevăr, el era — bătrâi 5 
— întrun lac de sânge. Abia ieşise |. 
cafenea şi-l călcase un automobil E 
dispăruse. Cafegiul scoase un UA 
Apoi: 

— „Heil!“ — şi-l sgâlțâi pe cel LA 
tit. — Hei n'auzi ?* 

Toţi priviră atenţi. 

— „Domnule dragă“. Şi iar îl sgâl: 


i 


Cei dimprejur se uitau curioși. u 
— „Domnule... Domnule... Țe bre 
m'auzi ? Sunt eu Peristeri, cafedziul” 

s: CA L SI i 1 
— „Cine e — cine e? întreht 
ca Lapi 
„E domnu...“ 2 
Apoi din nou: £ 
„Dragă scoali. Ţe nu m'auzi? Ss! 
eu Peristeri. 
Toţi înmărmuriseră, ! 
— „Domnule veteran !... Domnule e 
teran !... ; ă 
— „Un veteran ?* se întrebară m, 
intrigaţi. ) 


— „Domnu propritar... Domnu pro 
ar... "Ai te scoală bre. ţe Dumnezeu !y 


Nimic. Bătrânul murise. $ 
— „Cine e Domnule !* izbucniră iale 
câţiva. 

— „E Domnu bre!" i 
— „Care Domn ?" | 
— „Domnu... veteran !" 

— „Care, ce veteran ?* € 
— „Dela saptessapte... Domnu prola 


tar“... (Stupefucţie). i 
„Proprietarul Dumitale ?* | 
— „Nu, nu, nu, nul!“ 4 
— „Al cui atunci ?* n 
— „Are chiriasi bre!" | 
— „Pe cine?“ zi 
— Nu stiu — da'stiu care. chiriasi, 
zi datele 20. 210 
— „De unde ştii c'are chiriași?” 
— „Mi-a spus dânsu”. 


ă 

— Eu îl cunoşti ?* d 
„SIpUr că-l cunosc. — Vine la ni n, 

de tre ani“ E 
— Şi să e?" 
„E Domnu..." 

— „Care Domn, bă Grecule ? — pă Si 


iraileşti tu ?* — îl luă de guler unt, 
gan mai indignat decât toți. E 
en 5 y 

— „Domnu... mustiriu bre! el ! 
bun preten al meu — ma zău dacă $ 
cum îl chiamă...“ 


N. CREVEDI 





Li 









ulat, de trei ori pe săptămână, 
fjea, Joia și Sâmbăta, veneau dură 
it: el şi câinele. EI, foarte înalt și 
ie jigărit, cu hainele bălțate de pe: 
“ciudate şi zdrenţuite pela tivuri. 
eauna însă scrupulos de curat. 
a bogată şi sură era îngrijit piep- 
i tă şi mătăsoasă iar pielea roşie a 
linilor strălucea ca lustruită. In pi- 
me ciubote, cu câteva numere mai 
iri înfundate cu pae curate; totdea- 
„şi le lăsa la ușe, intrând în casă 
3culţ. 
| zicea singur Saint P& — dece, n'am 
coperit niciodată — căci într'o zi îmi 
irturisi că fusese botezat cu totul alt: 
VEI şi preotul, internul-medic şi cu 
e reprezentam clasele sociale la Sal. 
isse ; dintre noi însă numai Saint 
"vivait en rentier“. 
bu făcea nimic de când răsărea soa- 
e si până apunea; dela războiu în- 
e na lucrat nici o zi. 
ătea într'o cocioabă cu o singură 
e, pe jos cu pământ, din care din- 
in colţ, noaptea sta şi privea la stele 
ptre olanele sparte. Dar, casa era 
prietatea“ lui şi în fiecare Marţi, 
şi Sâmbătă dimineața pornea din 
cu picioarele înfundate în ciubotele 
largi, să cerşească prin vecinătăţi. 
inele lui Saint P& se numea Plu- 
Fusese el, odată, în vremuri depăr- 
din rasa St. Hubert; şi stăpânul 
când îmi făcu cunoştiința se grăhi 
i-l recomande atrăgându-mi spe- 
atenţie asupră-i. Ce-o fi fost Plu- 
odată, în zilele îndepărtate ale ti- 
eţii, nu ştiu; acum însă nu mai era 
âț o grămadă de oase cari se mis- 
fără astâmpăr înlăuntrul unei piei 
te. Nu lam văzut niciodată îndrăz- 
d să-şi ţină coada altfel decât între 
doare ; şi oricând îl întâlneam sin- 
m, sau furișându-se pe lângă stăpâ- 
sită nu uita să mă întâmpine târân.- 
s6 în cele mai complicate şi neter- 
ahile chipuri, adevărate  plecăciuni 
neze. 
i, precum am mai spus, amândoi ve- 
au .pela casa mea de trei ori pe săp- 
ână, şi, în timp ce Pluton o ştergea 
nușel spre cămară ca să scotocească 
o cu multă umilință resturile, Saint 
pornea să bodogănească  plângător 
e nevoile sale, aşa de jalnic și aşa 
Dhire pregătit ca şi când noi nu l-am 
noscut vreodată. Cinci gologani vi- 
: asta era îndurarea mea pentru 
t-P6; şi după ce şi-i strecura un- 
printre acele misterioase petece ale 
Dei, pornea în jos pe aleea cea mare 
ndu-se sgomotos Maicii Domnului 






























UNIVERSUL LITERAR. — 89 


SAINT-PE 


HUBERT CRACKANTHORPE 


pentru odihna de apoi a sufletului meu. 

Eudore şi Saint PE erau megieşi dar 
Eudore ura, în felul său înverşunat şi 
încăpățânat, pe Saint PE şi nicicând nu- 
mi ierta că încurajam pe „prefăcutul 
ăsta bătrân“. „C'est de ia canaille“, spu- 
nea cu răutate, când, ca să-l necăjesc 
povesteam isprăvile lui Saint PE, „c'est 
comme des lagas ; ca vit sur les gens. 

Dar dacă, după părerea lui Eudore, 
Saint PE era un parazit de disprețuit, 
avoi Pluton era un hoţ groaznic. Intr'o 
noapte îi dispărură cinci boboci de rață 
şi a doua zi ţipă peste gard lui Saint 
P6 că mult n'o să mai treacă şi o să-i 
împuște el dulăul ăla. La care amenin- 
are Saint PE ridică umerii lui osoşi şi 
Pluton se refugie în casă, târându-sa 
mai slugarnic ca totdeauna. 

„Il est malin“, mi se plângea 
P6 a doua zi de dimineaţă. 

„Il trouve.... ce qu'il trouve — et ca ns 
parait point — regardez“. Și, într'ads- 
văr, cu toate cele cinci răţişoare, Pluton 
părea acum şi mai lihnit ca înainte. 


Saint 


II 


Intr'o Marţi, era cam pe vremea s8- 
mănatului de porumb, Saint P6 nu se 
mai arătă şi Joia următoare la fel. La 
apusul soarelui deci, după ce-mi termi- 
nasem lucrul, mă abătui pela el curios 
să aflu ce i se întâmplase. Uşa era des: 
chisă ; pe masă o turtă de mălai pe ju- 
mătate tăiată, dar nici urmă de Saint 
PE. Auzii însă scârţâitul unei sape. Sa- 
int P6, în spatele casei, făcea o groapă. 
Lăsă jos sapa și se târâ spre mine. In- 
cepu să repete toată văicăreala lui bine 
ticluită — era nenorocit, — sărac; viața 
e grea şi navea pe nimeni care să aibă 
grije şi de el; se ruga, de oamenii buni 
şi miloşi să-l ajute în bătrâneţea lui ; 
şi „acum câinele meu, bătrânul meu 
Pluton, singura mângâere pe care bu- 
nul Dumnezeu mi-o lăsase, câinele meu, 
câinele meu a murit“. Mă conduse în 
spatele casei şi ridicând haina lui cea 
pestriță de petice, desveli corpul sărma- 
nului Pluton cu coada întinsă, tare și 
dreaptă, cum nu lam văzut vreodată pe 
vremea când trăia. 

„Et maintenant“, spuse Saint P6 mân- 
aru, arătând spre groapa pe jumătate 
săpată, „et maintenant, monsieur, je 
travaile“. Şi din nou, pornind tocmai 
dela început, trecu prin toată gama văi- 
cărelilor, încheiind cu o rugăciune adre- 
sată oamenilor buni şi miloşi ca să-la- 
jute şi pe el. 

Il întrebai cum s'a întâmplat. Arătă 
cu capul spre gard, dincolo de care se 
afla casa lui Eudore. 


„Azi dimineaţă, în zorii zilei. O îm- 
puşcătură — pat!“ (Aci imită dramatic 
gestul împuşcării). 

„Şi... na luat decât una — o scârbă 
de răţişoară. Numai una. Vă asigur, 
monsieur, că nici n'a avut timp să ia 
mai mult de cât una“. 

Si pentru a treia oară prinse să bo- 
cească. 

Eudore eșşi din casă, și, văzându-ne, 
se apropie de gard privind pe deasupra. 
Saint PE reîncepu să sape. Eudore tăcu 
câteva minute, îndată apoi spuse mai 
mult, ca pentru el: 

„Ca faisait piti de voir une bâte affa- 
me comme ca“. 

Şi întorcându-se spre Saint P6, strigă 
în patois — „Stai o clipă; o să sap eu 
pentru tine“. 

Iși croi drum printr'o spărtură de 
gard şi luând sapa termină el groapa. 
Saint PE ridică cu duioşie cadavrul ţea- 
păn şi-l aşeză înăutnru; apoi, cu ciu- 
botele lui mari, nespus de mari, îngră 
mădi pământ asupră-i. 


Din englezeşte 
de 
TRAIAN ŞTEFANOVICI 


ii d-aia ANNIE A ac 


% 
4 


d, 





suie XC 





8 


TROTEANU : Portret 





90. — UNIVERSUL LITERAR 





în 


Il e 





EI CIPRE, 


ca Î p uz 











LA TEATRUL NAŢIONAL 


Se întrebuinţează - cu impresionantă 
suficienţă, expresia : „totul se schimbi 
repede“, -- ca tâlmăcind ritmul vieţii 
contimporane. 

Se schimbă adică şi morala şi purti- 
dele politice şi cugetarea şi esietica şi 
moravurile şi prejudecățile. 

Se schinihă, fără îndoială. 

Dar se schimbă asa de repede ? Nu se 
simte o frână, nu e o baricadă, de care 
să se: împierdice năvala liberschimbişti- 
lor si novatorilor snobi? A biruit cum- 
va punctul de vedere, că vulgarul e mo- 
ral şi că băiatul şi fetiţa trebue să fie 
duși de mână să se distreze la exhibi- 
țiile depe scenă, când actriţa se laudă 
cu numela ci, şi cu succesele ei ca a- 
mantă în serie? 

Poate în ritmul nervos ul zilelor noa- 
stre să fie mai multe fapte imorale, 
poate să fie mai tolerate ca altă dată. 





D. Ion Minulescu 


Dar aceasta nu însemnează că 
înfrântă linia de demarcare a 
nei morale. 

Sunt curente noui cu manifestări inte- 
resante ; sunt producţii surprinzătoare. 
Dar ele se așează la periferia imoravu- 
rilor şi prejudecăţilor actuale, care fac 
parte din conştiinţa publică, din cadrul 
cusetării, din temelia atitudinilor. 

Curentele nnui, manifestările noui in- 
tră în luptă cu lirismul deprinderilor 
şi asezărilor morale actuale. In lunta a- 
ceasta, violentă uneori, apare totdeauna 
biruitor lirismul nedespărţirii de ce este 
si nu numai prejudecățile, dar constiin- 
ţa legăturii cu ce-a fost înlătură ca ho- 
tărît necorespunzând realităţii, conținu- 
tul hibrid al expresii, că „totul se schim- 
bă repede“. 

Nu, nu se schimbă renede. Nici stă- 
rile sociale, nici cele politice. nici mora- 
vurile. nici prejudecățile, nici arta, nici 
constiința că arta răspunde unui rost 
social, 

Uitaţi-vă la teatru. Teatrul e căutat. 
Teatrele' sau înmulţit. Se scrie teatru 
mult. Si fiindcă se cere mult, se scrie 
oricum. Dar oricât se încearcă novatorii 
să ivumpă neste anume norme. nu îz- 
hutesc să înfrângă opreliștile. Nu izhu- 
iese, deoarece teatrele sau rânduit dela 
sine întrun fel de ierarhizare, votrivită 
principiilor de axtă si corespunzătoare 
distracţiilor şi trecerilor de vrerne duvă 
masă. 

Teairele sau orânduit fără nici o sfor- 
tare ambițioasă pe o scară de aprecieri, 
dela prazul încercărilor cu amatori, la 
rahareturi, la varieteuri, la teatre de 
bulevard si reviste, la teatre cu artisti 
reputați și la teatre naţionale. La cela 
fintăi. se ţine seamă doar de mestesu- 
su] exhihiţionismului, de profesionis- 


u fost 
atitudi- 


mul fără perdea, de uşurinţa, distracţii. 
La cele din urmă. so impune ţinuta ar- 
tistică şi severitatea artei. Spunând, că 
uici se ţine seama de un lucru și dincolo 
de altul, acestea sunt impuse de cons- 
liința publică, de deprinderile sociale, 
de fireştile înţelegeri ale rosturilor insti- 
tuţiilor. Ar fi dement să se ceară varie- 
te-ului, reprezentări dramatice, unei 
trupe de reviste, altceva decât comicării 
populare şi teatrelor naţionale exhibiţii 
de nudităţi și desfăcurări de vulzarităţi 
dialogate. 

Dur însisi, scriitori de teatru înţeleg 
la fel ierarhia rostului teatrelor, căci 
nu sa simt consacraţi decât atunci când 
li se joacă lucrările Ju teatrele naţio- 
nale, — teatre de artă. Si dacă-i așa, 
a eni e vina, când lucrări de teatru in- 
fevioave ca realizare, inferioare ca ten- 
dinţă si inferioare ca preocupări sunt 
admise pe scene de pe trepte superioare? 
Hâvna scriitorului este să fie recunoscut 
ca scriitor cu autoritate și succes. EI 
poate să nu-și dea seama din cauza um- 
hiţiei proprii, că lucrarea lui nu-i pen- 
tru teatrul superior. El vrea. Dar cei 
cari sunt puşi să-i arale, că greşit vrea, 
că lucrarea lui nu corespunde vrerii 
lui, nu-s aceştia vinovaţii, cari atentea- 
ză la scoborirea autorităţii și dezierar- 
hizării teatrelor ? 

De pildă piesele originale, care sau 
repvezentat în timpul din urmă la Tea- 
trul Naţional. Autorii au râvnit să a- 
pară la rampa celei mai înalte rânduiri 
teatrale românesti. Aveau dreptul să 
râvneasciă, fiindcă li sau mai jucat pie- 
se. Chiar cu succes. Dar dacă ei nu 
și-au dat seama, că piesele acestea nu 
sunt la înălţimea celor de altă dată, de 
ce nu le-au spus cei cari au rosturi de 





LUCIA DEM.-.BALACESCU; Pansele 


conducere lu Teatrul Naţional, re 
zentanți ai atâtor instituţii de cult 
şi de îndrumare, — mai ales de îni 
mare ? 

Dacă. această veghe ar fi fost mai 
tentă, uu sar fi întâmplat, ce sa 
tâmplat cu piesa d-lui Ion Minule 

Tema poute. să fie interesantă în 
mantul anonim". lealizarea temei 
e defectuoasă din punctul de vedert 
obscenului și al vuigarului. 

D. Minulescu nu-i în scrisul ds 
nici obscen, nici vulgar si nici ba 
Cu piesa aceasta însă, dintru ea 
ciu de originulitate, n'a mai ţinut! 
sura și se ştie ce a urmat. Minist 
instrucţii — ministerul culturii ne 
nale — caracterizează Teatrul Naţio 
că-i institutie de demoralizare. Când 
minister fuce o atare calificare de 
o instituție de stat, fără îndoială 
inut seamă de toate contingenţele ș 
toate răspunderile. 

Votuş cine a contribuit să se aju 
la această sinistră calificare să se 
rue rostul unei instituţii de artă rm 
nească ? 

Autorul piesei, într'o măsură, dar 
mult cei cari au primit piesa, Fi a 
milit instituţia. Ti au voit o schinl 
repede a Teatrului Naţional într'an 
tru uşor, în care orice e posibil să s 
pene pe scenă, 





e 


In procesul acesta, sua întrehul 
frecuent cuvântul „imoralitate“. 
Cuvântul nu-i potrivit decât dar 
fost găsit mai la îndemână decât e 
«ia potrivită situaţiei, „obscen“. 
£ 


ii EL i ni ii Ma! 





spam Î 


DA LOCO LL - [7 


= 





UNIVERSUL LITERAR. — 91 





p» 5 ca sta c es 


er rr PE eee e 





EXPOZIȚIA LUCIA DEMETRIAD-BĂLĂCESCU 





L. DEM.-BALACESCU: Scenă de stradă, 


căminul artelor decorative din str. 
iipinenau, d-na Lucic) Demetriade-Bă- 
Escu expune o serie de îndrăzneţe lu- 
ări în ulei, cguarelă și desen. 
hunctul de plecare în arta expozantei, 
constitue bunul gând de-a creia pic- 
o situaţie independentă, capabilă 
reprezinte frumosul prin mijloace 
arii, fără concursul literaturei, al is- 
iei sau religiei. D-na Lucia Demetria- 
“Hălănescu se clasează astfel printre 
ilerniști. 
Modul concret de manifestare al 
ipozantei e generat de un nativ im- 
di spre simplicitate si stilizare. 
We baza acestor calităţi îmbibate în- 
i atmosferă de fin umor ce încon- 
liră talentul expozantei, putem des- 


ce s'a. realizat în actuala expoziţie 
se poate deduce ceea ce se va realiza. 


odernismul — un fel comod de expri- 
lire — degajat din tablourile expuse 
E o nuanță senzuală, mascând atitu- 

i de o lascivitate degvadantă pentru 
iecia umană, ei 
iu e un defect, 


e 


căci totul e reţinut 


intro viziune estetică şi nu e nici o pră- 
busire în vulgaritate. 

Suntem deprinşi ca artiştii plastici să 
ne redea pozele omenești, după o pree- 
lubilă pregătire a insului subiect, -— ca 
la fotograf — şi ignorăm fecuniditatea 


estetică ce o cuprind momentele când 
omul e surprins în adevărata lui pos- 
tură. i 

D-na Lucia Demetriad-Bălănescu știe 
să prindă admirabil momente de ace- 
stea pe cari — acum mei greu — “mai 
tărzia va putea să le contureze spontan, 
eternizând ideia picturală prin acele nri- 
raculoase mijloace pe cări le au la în- 
demână talentele reale. 

Când d-na Lucia va ajunge la un sis-: 
tem precis de schemă, va înţelege că 
trebue părăsită coloraţiă convenţională 
și că pentru isbânda deplină e nevoe de 
cromatică fantezistă adequată sistemu- 
lui de concepte. 

Printre: lucrările de remarcat sunt: 
„Orchestra lui Bianchi“, „Portretul d-rei 
S“, „Portretul unui tânăr“ şi altele. 


ION SAVA 


D-l Lucian Grigorescu se afirmă 0 per- 
sonalitute stiind și realizând ceace vreu. 
sentimentele suut exprimate prin 'culoa- 
rea de o preţiozilate remarcabilă, moli- 
vul şi desemnul rămânând scheletul so- 
lid pe care o aşează. Fără stidenţe, cu- 
loarea este tratată larg într'o gamă 
liniştită. Desemnul rămâne solid, ferit 
însă de abilităţi ce întotdeauna iripre- 
sionează în rău. Natura moartă găseş- 
te un bun interpret în d-l Lucian Gri- 
gorescu ce are o deosebită ușurință a 
compunerii acesteia. In general o pic- 
tură ce su adresează rarilor cunoscători 
si nu amatorilor. 

De fotografii colorate, d-ra Laetitia 
Nichifor caută să imite pe tovarășul de 
expoziţie dar nu reuşeşte, nestipânină 
Hesemnul. 

PA LI. CONSTANTINESCU 





GRIGORESCU: Cargo 


92. — UNIVERSUL LITERAR 








CE Ș ca Șu-cașea... 


ni-se scrie: 
Stimate Domnule Redactor, 


Am onoarea să mă adresez Domniei- 
Voastre, fiind convins că o să staţi pu- 
țin lo sfat. ca mine, un necunoscut, 
dintr'un colţ al României... 

Voiţi poate să ştiţi ce? 

Mă rog daţi-mi un colţişor în „Univer- 
sul Literar“, şi... cu toată plăcerea. 

Iată deci, fără să vă răpesc prea mult 
din preţiosul timp, de ce mă adresez 
Domniei-Voastre. 

Cred că nu vam plictisit şi 
”am supărzi... 

Cu stima cea mai aleasă 
GEORGE DOBOŞ 


nici nu 


'p. S.: Pentru a mi-se putea vorbi ceva, 


am pus... ad 'causchin, o cartă poştală ; 
mă rog... de binevoiţi,., + A 

pai roi daal: 

Mulţumim pentru cinste. Scrisoarea 


dv. ne-a pricinuit multă bucurie. De 
aceea ne grăbim să vă rezervăm „colţi- 
şorul'“ dorit, ca să se bucure şi cititorii 
noştri... Să, stăm la sfat cu dv.? Ar fi o 
crimă să vă întrerupem din convorbireu 


ce-o aveţi cu Muzele. Convorbiţi mereu: 


cu ele şi ;daţi-o'ncolo de lume; 
rea și meschină. 


prea e 
M.D. 


P. $. Mai scrieţi-ne. Mă rog... de bine- 
voiţi... ne faceţi multă plăcere... 


3... 3... 
FIGURILE  ACTUALITAȚII 





D-l MIHAIL SADOVEANU 
(Caricatură de lon Sava) 





cenz Cernei 


UN ZIAR DE-ACUM 100 DE ANI. 
LE VOLEUR“ 


Fonile de Girardin se spune că avea 
o idee pe zi. Cea pe care a avut-o acum 
o sută de ani într'una din zilele anului 
1828, e: fost minunată. El o împărtăși 
numaidecât amicului său Charles Lau- 
tour-M&zeray. 

„Vrei să fii ziarist? Ei bine, să fon- 
dăm un ziar“. 

„Cine.l va plăti ?* obiectă  Lautour. 

„Mai întâi tu, apoi abontjii“, 

„Şi cine-l va scri?“ 

„Toată iumea dar vom lua numai pe 
cei ce ne vor conveni. 

„Il vom numi „La Lanterne Magique', 
zise L.autour. 

„Nu răspunse Girardin trebue să fim 
franși. Il vom numi „Le Voleur“. Strigă- 
tele păgubiţilor vor atrage mulţimea. 
Nu vom avea nevoe de altă reclamă. 

„Le Voleur“ anăru. Păgubaşii strigara. 
Graţie e'cestor strigăte, cei doi amici do- 
bândiră suma pentru al doilea număr. 
Primul număr din Le Voleur poartă 
data, 1828. 

Născându-se de Girardin nu moşteni 
decât pronumele de Emile. Căci dacă 
tatăl său se numia locotenentul general 
de Cirardin, mama sa se nnmia D-na 
Duplay. Ea era fica d-lui Faenaud. co- 
misar general la finanţe sub Ludovic 
XVI-a si al "anei tinere femei, cu trăsă- 
turile drăguţe din „Le. jeune Fille ă la 
Colombe'“: de Greueze. Emile fu crescut 
la. Paris si anai în Normandia. înainte 
de a fi trimis la colegiul Argentan. Aci 
se împreteni cu fiul unui notar dela ţară 
Charles. L.antovr Mezerav. Ca toată Iumea. 
Emile. le: 20 de ani. voia să cucerească 
Parisu). Trecu dela biroul d-lui de Seuo- 
ues secretar general al casei regale în 
acela de acent de schimb. unde riscă si 
pierdu jumătate din bietul său patri- 
moniu. Si cealaltă jumătate si-a pierdu- 
t-o în editarea lui „Emile“ roman auto- 
tinorafie si eleciac po care Jules Janin 
îl declară cap de oneră. Aceasta fu dez- 
juns pentruca, din fundul provinciei 
normade. T.mitonr Mezerav să vină să-si 
regăsească vechiul său camarad întrun 
narter din aleea Champs-Flisenlui. nnda 
mai târziu avea să fie nobila-i locuinţă. 

In 1822 viaţa pariziană era toată în 
Poulevardul Gemd sau des Italiens, între 
<trăzile Toitbout si Le Pelletier. Si des- 
pre ce putea vorbi în seara zilei de 8 A- 
prilie. elezanţii cari se plimbau prin 
fața Cafcului de Paris stu terasei 'Tor- 
toni? Despre femei -= căci există încă 
dragostea — : sau despre acel tânăr pia- 
nist care la 10 va improviza la Thââtre 
ie Madame (se numea Franz Liszt). ori 
roate deanre nnanta da varde ne care o 
va impune moda de primăveră şi care? 
verdele englez ? verdele american ? Aşi! 
verdele colibri. „Le Volear“ răspândi 
noutatea după „Journal de Paris“. Si 
acest „Le Voleur' trecu din mână în 
mână. 

De fept nu se prezenta rău. Sub o 
vienetă de Henry Maunier dedea expli- 


cație titlulni său... împrumutat. lui / 


taire : 
„Au peu d'esprit que le bonhor 
avait, ) 
„L'esprit  d'autrui, par complir 
servait, i 


„Il compilait, compilait, compilaiţi 
Apoi îşi expunea cu curcj, progrăj) 
„Suntem“, spunea el, „în secolul . 
ficului. Religia şi libertatea au curs 
lor schimbătrare şi conștiinţele tai 
lor stabilit. Din cele 136 jurnale cea 
noi vom alege. „Le Voleur“ o va fac 
toate direcţiile: politică, ind-astrie, a 
muzică. tribunale, varieteuri, etc.) 
“Cronica teatrală, foarte originală; 
semnată Ch.-I..-M. Aceasta dedea o. 
cum dreptul la „servicii“ sau cel Pi 
la unele intrări "între culisele unor; 
(re .mici: L.antour Mâzerav eră 4 
drăguţ... In orice caz eceastă primă. 
nică fu glumaeţă. Ea anunţă „Yelna. 
Orfelina rusă“ ai cărui autori (erau” 
printre cari Scribe) explpateu pet 
publir „muncea fecundă a oamenilor 
verabili, ceeace le aducea bani“. Mal. 
parte era vorba despre o companiei 
prietară de „mrocedee scenice cu aiut 
cărora îl. ia teatrală va fi dusă la cel 
înalt grad de perfecţiune“. Apoi prț 
o revoluţie în scenă. ..Cui trebue; 
huit“, se întretibă el. „lipsa de ima 
ție a celor mai mulţi autori tineri, 
se lansează în scenă (cei cari se lay, 


atunci cran Dumas, Vienv, Hed) 
puţină speranţă a tinerilor actori 
cari i-am rernareat demult. (erau $ 


son. Pravnet. M-ma Procord) 1? caunal 
că elogiul este tarifat“ acela ci „Cau 
tutionahelmi valnra 1 fr 50 linin! 

In sfârsit muza lui I.antour Mâa 
se ridică în contra unei drame Gecti 
„scelerate“ intituletă La Briunvilli 
ironiza suhiectul unui oarecare „Fa 
bizară tracedie de Goâthe“ (sic) 
triumi al virtuței care a asc:sina 
mama sa și pe fratele său, ni se; 
foarte frumos. t 

Dar mai ctrăcătoare erau notele, 
pra elegantei. Moda nu fusese nirive 
atât de frumoasă. In Iannarie 18% 
apărut. sruner „Le Voleur“. ciorari 
tru doamne, din mătase culoarea 
ție cari ran hrndate răsirile alhi 
sau fluturi pictaţi în culori. Și pent 
să nu rămână ascunse aceste mini, 
istoriei ncturale. fustele se vor sp 
până deasupra glesnei. „Rochiile 3 
atât de scurte, mai spunea le Vi 
încât trebue să ne aşteptăm de a 
cazând această modă cere loveşte a 
Josi“. Doamne! Cât progres a. făcu, 
dulgența noastră din timpul domni, 
Carni N! 

Viu, pitoresc și îndiscret, „Le Vile 
trebuie să aibă imitatori. Si a avu 
eltfel niciunul nu valora cât ei 
„Atlast, nici „Forban“ niri „le Piri 
nici le „Compilateur“ şi nici „Extra 
care apăru la Londra. După 6 lun: 


me 


UNIVERSUL „LI PERAR, 





Î(Odgigisă ie 
CO TRILiL-EL 


ictorul francez Ch. V., după ce încer- 

toate genurile şi toate şcolile, averea 
ui ermiţându-i să picteze numai pen- 
ru plăcerea se, persoanlă, face acum ta- 
Mouri cu lupte. 


Unul din prietenii săi mergând să-i 
Hzitoze atelier care nu măsoară mai 
duţin de 300 1netri pătraţi, artistul îi 
Wwătă o pânză imensă, acoperită de sol: 
lați gata de e se onwri. 

„lată ultimul meu tablou“, zise el, „ce 
ucru oribil e războiul !* 


"„lutradevăr, răspunse prietenul, 


nici 
ată nu l-am crezut atât de oribil“. 




















+ 


pera franceză pregătea un bciet ce- 
PI, în anul 1835. U tânără balerină 
„multe speranţe pentru viitor, repeta 
' ul act; tinerei toarte îrumoasă, îi 
a oc:recum mişcarea şi verva. Stor- 
le sale, nu dădeau rezultatul dorit, 
ue așa!" tună regisorul, „îţi lip- 
te pasiunea, durerea! Trebue să fii 
i expresivă. Dă ţi seama de situcţle : 
i părăsită de iubit, ce faci atunci 7* 


Caut un altul!“ răspunse simplu în- 
ua. 


* 


blondă vedetă de cinema fusese ope- 
ă de apendicită. După ce chirurgul îi 
ase acele şi-i spuse că poute părăsi 
ica, vedeta îşi examină cusătura, 
Dar cicatricca e îngrozitoare ! strigă 
Are să sa vadă“, 

ceusta dezinde da d-ta“, răspunse 
rgul simplu şi foarte liniştit, 


+ 


rdinand ÎI., care punea preţuri foar- 
ari pe tablourile sale, arătă într'o 
ui prieten, un tablou pe care toc- 
îl terminiise. Acela decretă ; 

'ar zice că e un Paul Baudry“, 

„ sunt măgulit“, - 


N'ai dece, răspunse prietenul, Baudry 
ta căteodată şi lucruri proaste“, 


| 


5.000 exemplare ; după un an aause 
frenci fondatorilor săi. Lautoar 
ray putu să-și împodobească bu- 
era cu acea camelie albă care îi 
a posibilitatea să intre în legenda 
tă a dandysmului parizian, 
ăzi încă,en plăcere erunită şi de. 
de a parcurge acest bătrân „Vo- 
: în foiie sale înziilbenite şi roase 
ocă o societate drăguță şi frivolă, 








Traducere de Zoe Lecca 
după Jos6 Bruyr | 


lo caz car 


VULCANUL CAPTAT 


In regiunea Managua, în Nicaragua, 
există un vulcan, Mazaya, îmșrejurul 
căruia trăeşte o populaţie, ale cărei pă- 
mânturi sunt foarte fertile, ca toate te- 
ronurile supraincălzițe veşnic de focul 
subsolului. 

Nenoltele sunt insă adesea distruse de 
către gazele ce emană din crater. Lo- 
cuitorii au decis de a îmbotuița vulca- 
nul. Fi sau adresat unui grup de in- 
gineri germani, cari au acceptat oferta, 

Aceşti ingineri şi-au propus Să con- 
struiaseă pe crater o armături meota- 
lică. prevăzută cu o supapă de sizu- 
ranță, prin câre gazele captate vor nu- 
tea să iasă, — efectut lor pe terenurile 
cultivate va fi neobservat,—hineînţeles a- 
cest efect fiind neutralizat în prealabil 
prin introducerea unor produse chi- 
mice 

Ar fi curios de ştiut dacă grupul de 
ingineri gormani de care se vorbeşte 
mai sus. sau alte „erupuri“, ar putea 
să... domesticească toţi vulcanii? Ce li- 
niztită ar fi Japonia! 


„O CASA DE STICLA 


[n fouburgul Steglitz din Beriin, se 
iuecrnază la construcţia unei școli, care 
va ii toată din sticlă împreună cu ta- 
vanul şi pereţii săi. 

Cecace a determinat acest lucru, a 
fost raportul comisiei de higienă şco- 
lară, care conchide că numai lumina 
poate să combată tuberculoza la copii. 

Această şcoală va avea 24 de săli şi 
va fi inaugurată în curând, 

fute, desiuur, foarte interesant să cu- 
noastern rezultatele obţinute. 





Comisarul: 


fCiiiaa raportul): 
ți. — „Sergent ! pentru ce ai scris interpe laţi, 
sunt miniştri”, 


caricatura zilei 









Pe mă LA HOTEL... 
pm 
Esi sa î 
& ga 3 
VAR 
fe iesi 


ră 


Fe 
pă 


pe 


-— MĂ rog, mă rog, nu veţi putea in- 
tra pe use amândoi, deodată? 
Ce dobitoc! se vede că tu n'al fost. 
niciodată, amorezat. ui 
> (Lite) 


ASOCIAŢIE 





— Eu sunt om cinstit dar tu eşti un 


tâlhar, o bestie care mănâncă fân... 
— Atunci de ce te mai plăngi tova- 


răşe: sunt inofensiv fiindcă am tot 
ce-mi trebue ca să fac pe omul — de 
paie, 
(Show) 
U] 


IN CELE ETARE... 


„Eri sea zR la sosea, 18 indivizi au fost interpela 


dobitocule, lași să se creadă că 
(Candide). 


Hi ORTEERSUL, LITERA 


cearța reclesle îns exireast 








MEMORIILE LUi D'ARTAGNAN . 
Gerard Gailly | 





[. 
i] 
ră 


i 

«Cei trei mușchetari: ai lui Alexandru Dumas se bucură de o faimă neîntrecută F 

si vor constitui încă multă vreme ura din cele mai bogate mese literare ale tuturor “ 
tinerilor cititori de romane. Cinematograful le-a sporit şi mai mult renumele şi le pre- i 
lungește tot atât de mult viața cași verva nemuritorului lor tată literar. Deasupra celor i 
(rei strălucește însă numele lui D'Artagnan. î 
Un lucru pe care nu-l ştie majoritatea cititorilor celebrului roman este că d'Artagnan ; 

ca și neîntrecuții lui camarazi, a avut și un tată neliterar, autentic, cu alte cuvinte a | 
existat în carne și oase. Ceva mai mult, urmele lăsate au fost numeroase și între ele p 
sunt „memoriile“ publicate de Gerard Gailly (Jonquieres, Paris, 1928) după Gatien ul 
Courtilz de Sandras, un autor curios şi nespus de productiv din sec. XVII care a avut 
mari succese de librărie în acea epocă. ri 
Memoriile lui d'Artaonan s'au tipărit la Amsterdam pe la 1700 în „trei volume, e 

iar Alexandru Dumas, descoperindu-le, cum singur a mărturisit-o, într'o Bibliotecă, lc-a ] 
„devorat“ aăruindu-ne „Cei trei Muşchetari“ in 
i 





A 
0 aci a 


-ă CHARLES, CONTE DA ITAL NAN 


Pa a. stiati 
| Capiteatne Mieute e niti 






| e pi Metiiia 
|Compagnte dei (Sida! tii i 


TINEREȚEA LUI d'ARTAGNAN 


Robert de. Montesquiou-Fezensac, poe- 
tul florilor albastre, scăpă odată, în 
cursul unei conversații de societate, ur- 
mătoarele cuvinte: 

-— Virul meu dArtagnan muscheta- 
rul... 

Ascultătorii surprinși, îl întrebară toţi 
deodată : 

— DArtagnan ?!! 

Ei credeau că d'Artagnan nu avusese 
decât un singur tată: pe Dumas-tatăl. 
Nu-i mai puţin adevărat că deşi 900 la 
1000 din cititorii „Celor trei muschetiuri” 
au acseaș credinţă, sunt totuși câteva 
localităţi în .Franţa care-şi dispută e- 
voul nostru şi între acestea orăselul Pau 
din Pirineii de Jos i-a și înălţat în 1914 
o statue de marmură în grădina pu- 
blică.: Dar primul dintre muschaturi -a- 
parţine tot pe atâta orășelului Pau, cât 


a aparţinut Ilomer celor şeapte cetăţi 
care-l revendicau. E însă bine dovedit că 
nu numai că a existat (ceeace în cazul 
lui Ilomer discuţia continuă) dar și că 
aparținuse micului sat Lupiac din Gas- 
conia. Tatăl său se numia Batz-Castel- 
more și pria alianţă se înrudea cu AMon- 
tesquiouii, iar numele de dirtagnan 
provenea dela mosioara cu acelaş nume 
adusă ca zestre de mama lui, 

W'Artagnan a avut doi fraţi cari au 
netezit caleu sloriei acestui nume la Pa- 
vis, tot în calitate de muschetari adică 
prin fante de arme. Drumul lor spre 
compunia,  muschetarilor căpitanului 
Treville se datora faptului că simpaticul 
căpitan (personagiu real şi aresta) fi- 
ind orizinar din aceraş localitate și 
priaten cu tatăl lor, îi primise cu bună- 
tate. 

Până în apropiere de Paris nu se vrea 
«tie. bine isprăvile eroului nostru: atât 
doar că desi copil încă, stia să se bată 
în cuel atât de bine încât nu preseta 
să provoace pentru orice nimic pe vwri 
cine ar fi fost. EL însuși nu se povesteste 
decât din drumul spre Paris unde ple- 
case pentru realizarea visurilor lui de-a 
servi pe rege ca muschetar si de u a- 
junge comandantul lor.  Muschetarii 
evau alesi între aleşi sub raportul cu- 
rajuiui și priceperii în mânuirea mai 
ales a spadei. lirau apoi măreț costu- 
maţi. Casca albastră cu crucea de ar- 
gint în raze de aur şi florile de crin, 
anoi, la ocazii, ilantele, panglici, pene, 
etc., tată ce putea să atragă pe tinerii 
bine dotați ai vremei, pe lângă pers- 
peclivele amoroase si remuneratorii. 
Cei bogaţi cereau măguliți să devie 
muschetari și să cheltuiască un venit 
respectabil în gătele militare, petreceri 
și în întreţinerea  compăniilor când 
puteau avunsa la posturi de coman- 
dament, iar cei săraci, între care ev 
si dâArtaguan, se simțeau fericiţi să-si 
poată clesfăsura calităţile personale, să 


parvină şi să-și câștige gloria  râv- 
nită. 

Caii le eruu tot atât de bogat echi- 
paţi și toţi erau suri şi cu coada mă- 
turând pământul. Creindu-se o nouă 
companie, din ordinul regelui, caii a- 


cea dintâi 
compania 
aceasta, 


cesteia fură toți negri, dar 
purtă -de. atunci: numele ce 
„marilor  muşchetari”!. Cu 


dArtaenan participă la mai mule 
te și asedii si de pe vremea cânj, 
manda sa descoperit mai mulkj 
«ori de ale lui publicate în facsi 
noua ediţie au inemoriiloe lui, (i 
ne ocupăm. | 


Călare pe un bidiviu în contr 
frăgezimea și nerăbdarea lui, și 
tând în sân scrisoarea tatălui | 
tre d. de Trouville, căpitanul 
tarilor,  VâĂrtagnan, belicos ce 
bearnez uhtiat de binele său, i 
necunoscutul. Ştia că l-au  sridi 
altii și au învins, 

Intre Blois si Orleans, în lol 
Saint-Di6, bidiviul lui, extrem 
sit, fu ţinta  privirilor  lispre 


za 90 i Sote ae 


= 


“ale unui gentilom. D'Artagnan îi 


un cuvânt ofensător. Dnr rlisp 
rul văzându-l copi!, se făcu că n 
Atunci dârtaenan îl obligă cu 
sabiei aplicat pe cap, să se pue 
dă spre a se bate. Dar însoţit 
cestuia îl prinseră pe la spate, 
seră sabia şi i traseră o bătaea 
vănă de pe urma căreia se trez 
fără gologsanii ce-i mai avea, î 
divin si fără scrisoarea de recul 
ție. Ceva mai mult, fu reclamţi 
damnat la două luni închisoare 
gat să execute pedeapsa, prin i 
rea apelului ce făcuse. i 

Preotul închisorii îl vizită şi 
mandă unui nobil bogat din vă 
te care-i împrumută  oarecarii 
de bani, ceeace era :ât pe aci sk 
Imngească șederea la  închisoan, 
vreme co paznicii puteau profi 
pe urma lui. Plecă, dând înscriț 





FI 









făcătorului său pentru banii & 
mutaţi. i 
La Paris, în căutarea căpi 
Trevile a cărui scrisoare o pik 


se întâlni cu Portos care, fiind 
ziunea de unde venea el, îi recgi 
să tie la înălțime ori să se în 
imediat. D'Artugnan se simți o 
ca de o îndoială asupra bravun 
și-l provocă pe loc. Portos râs: 
poftă, snunându-i că a fi brav, A 
scamnă a căuta gâlceavă cu ord 
dar, adiogă el, dacă în loc să al 
cuilți, vrei să te baţi cu mine, $ 
Și eşiră amândoi. Portos îl rugă” 
urmeze le câţiva paşi, 


PRIMELE DOVEZI 


Ttre zompania. de  muş.hatari. şi 
vmpania de gardă a Cardinalului Ma- 
viu exista un primejdios spirit de e- 
Miliție care mergea uneori până la 
miâlniri” între bravi dintre care unii 
imineau pe teren, Una din aceste în- 
iniri tocmai se punea la cale si Por- 
S îi propuse lui d'Ăvtagnan ca în loc 
; se bată cu el, mai bine să încerce 
i cuceri u bună  recomandaţie pe 
gă căpitanul de Treville căruia ur- 
si se prezinte. Ideea îl surprinse și 












catuziusmă pe  junele :tArtagnan, 
r „la întâlnire „adversarul” destinat 
, îl consideră drept copil. Supărat, 


tacă frenetic şi îl scoase repede din 
tă, rănindu-l şi apoi, spre uimirea 
timei, ii îngriji rana ca un frate, 
r în timpul acesta, Athos cra în 
ejdie. li dădu și lui ajutor si aru- 
"lor învinse pe toată linia, graţie „co- 
jului” care-si câştigă astfel stima și 
gostau viitorilor săi camarazi. 
Aflându-se isprava mea. şi regele 
uși fiinil informat de apariţia, mea, 
hi norocul nespus de a intra în 
urile mușchetarilor sub cele mai 
ricite  unspicii, Povestind regelui în- 
mplurea, nica de călătorie, râse și îmi 
du suma ce datorasem nobilului bi- 
făcător de care astfel mă achitai”, 


Rămase dator însă cuvalerulni care 
loc să se dueleze cu el pusese să 
Dpeuscă în bătăi, 1 urmări multă 


3, dar si acela, viteaz, se terea din 
le: lui cu orice preţ, mai ales duLă 
aflase ce poate. Dar într'o zi îi dădu 
urmă întrun han la Paris. mu de- 
rte de compania sa, 

ziua cânt îl câutai, el dispăâru, 7ă- 
u-niă dela distanţă, Gaza lui, o 
te frumaasă hangioaică, nui plăcu 
u deasemenea îi plăcui clintr oslată. 
ce mă făcu să iau imediat o came- 
i cu chiris în casa ei si ză tuinâne 
ie cu ea, în vreme ce hărbatul său 
vinuri, pentru căteva 
























dus Cupă 
ă mâni, 

ptul că ocupam camera unde locui: 
cei dela care trehuia vu orica preţ 
u inu satisfacţie pentru hătaia și 
isoarea suferită înainte de a ti ne- 
ntuzchetar, mă făcu și mai mult 
urnărese pritutiudleni. EL ae ferea 
sate grijă «de mine. Aflace desigur 
va costa viaţa prima noastră în 
aceea nu am mirat când un 
t aiutat de mine, mi-a mărturisit 
cea parte dintro grupă plătită de 
erul meu fugar, să mă asusinoze, 
“luai toate măsurile îmnreună cu 
casa mea hangiţă care-mi temea 
; mult mai mult decât mine. le- 
ile mele de strânsă prietenia cu 


os, Athos și Aramis, îmi lădură 
cea mai sigură. Astfel când a- 
contra mea se produse, cei pa- 


daţi tocmiţi să mă ucidă fură 
, dar stăpânul lor, deşi pe aprea- 
i scăsă şi de data aceana. Nu 
după aceea trecu în Anglia un- 
salvă netrebnica lui viaţă. 

tipând în câteva seri bani rnulţi 
rţi, scăpai de gelozia hangiului 
se întorsese, plătinduli datoriile 
e de nevasta lui în lipsă, pentru 
„ Deveninlu-i creditor, credeam că 
mă lase în pace, Dar într'o seară 
ndu-mă, era cât pe-aci să mă u- 
Am scăpat cu fuzu pe fereastră, 
pe aconerişul unei case dea ală- 
numai în cămașă. Gelosul bărbat 
chia, sub pretextul că a vrut să 
fuiască si ma scăpat dlacât cra- 
.ji neasta pe cuvânt că nimic 


nu e între noi recâi mina bună ce tre- 
hue so aibă o hangiţă faţă de oricare 
client al casei. 

Dar nebuniile mele se aflură şi căpi- 
ianul  Treville îmi ceru cuvântul so 
rup cu hangiţa cea frumoasă, ceeace 
am și tăcut. Dar ca o dovadă că aman- 
ta părăsită nu era o hangiţă ca toate 
hanziţele, eu, văzându-mă pierdut toc- 
mai când, rămasă văduvă, mar fi vrut 
de x0ţ, îmi jură o cruntă răzbunare, Se 
remărită curând cu un căpitan celve- 
țian lipsit de scrupule căruia ii puse 
o singură condiţie: îl lua dacă mă 
«osfiintează, 

klveţianul puse doi soldaţi de ai 
lui dintre cei mini bravi care însă a- 
tacându-mă, se văzură siliţi să bată în 
retragere. Fomeea văzinrlu-i incercu- 
rea, crezu și mai mult în promisiunile 
Ini pentru care-l luase dar onul îsi 
uită datoria de a mă asasina si-mi 
dădu pace, 


NOI PRIMEJDII AMOROASE 


din 
civile 


Curând după aceea  reveniur 
Anglia unde asistase la luptel» 





Casteul unde sa născut d Artagnan 


din venea lui Cromwell și se interasa- 
se de situaţii recinei  refugiate în 
Franţa țera fiice lui Henri 1V) «i Artag- 
han povesti reginei cele văzute paste 
cana!, în temneni de loc inăgulitari pen- 
tru englezi. Intre doamnele dle faţă la. 
Curte, era si o Milnily care-i adresă 
după aceea n hilef, promiţându-i răz- 
bunare si vurându-l so viziteze, dacă 
nu 30 teine. In acelas timp un englez 
ii trimise martori. 

Căutai și eu între cei trei prieteni un 
setuul si nu-l găsii decât je Aramis 
care tocmai luase un purzativ. Ajunsi 
pe teren, cel care urma să se bată cu 
Aramis, vanitos fără maregiui, pbsar- 
ând că prietenul meu e cam palid, 
bănui că e un îvicos şi jumătate. Fu si- 
zur îndată că-l va răpune. Enalazul căzu, 

In timpul acesta eu il încolțeam pe 
provucatorul meu care se apăra  dlos- 
tul de bine. După ce-l înţepai în braţ 
si-l tiiai la pulpă, îi pusei vârful în 
piept şi-l obligai să-mi ceară  puraţie, 
Imi oferi spada, cazi tovarășul său lui 
Aramis. După ce-i  trunsportarăm Ia 
ei acasă, mam ctus întrun suflet la 
Milady, care locuia în acelas palai cu 
regina Angliai, Dar ca plecase  că-si 
vada fratele rănit în duelul cu mine. 

După trei zile abia, mă invită să-i 
cer scuze şi să-i predau cele două arme, 
fără teamă ci se vu servi de ele contra 


mea, întrucât are alte mai primejdi- 
oase nentru răzbunarea ce-mi pro- 
MIISeRe, 


Când am intrat la ca si am văzut ră 
era una din cele mai frumoase femei 
din câta puteau să fie în toată luman, 
am îngenunchiat, i-am predat cele 
două spade şi am rugat-o să mă stră- 


UNIVERSUI.. LITERAR, — 95 


punei cu ariândouă, sau dacă ara al- 
te arme mai teribile, am mărturisit că 
nu puteam dori o moarte mai fericită 
ca aceca vonindu-mi dela ea. Imi răs- 
punse că vui fi răsptătit, după cum ne- 
rit, dar nu prin sabie. 

Po măsură ce pasiunea mea creștea, 
văceala, disprețul și ura frumoasei 
Milady mi se arătau în adevăr drept 
arme mai terihile decât orice vări de 
spadă. Simţindu-mă sclavul unei  pa- 
ciuni contra căreia nu făceam siimic, ea 
îsi exprimă şi mai sălbafec ura care-i 
inspirase cruzimea de a mii vedea la pi- 
cioarele si spre a mă umili si chinui 
la discreţie. Iar eu continuam să-i fac 
curte. 

Aflânul între timp că teribila Milady 
avea o singură şi foarte aleasă prefe- 
rință între franceza, pe narchizul Var- 
des, am recurs la un mijloc extrem: 
i-am făcut curte cameristei pe care am 
convins-o că o iubesc și astfel am pu- 
tut afla tainele stăpânei sale, potalin- 
du-nii inima atât de chinuită. Spre 
stupefacţia mea, într'o zi carierista. îrui 
didu un bilet adresat marchizului de 
Varudea, al cărui conţinut era de ne- 
crezut: milady îl poftea săi petreacă o 
noapte la ea... 

Turhurarea în care mă pusese descope- 
virea aceasta, mă trădă. Totus, cu mul- 
te artificii retorice şi asigbrări  amo- 
roase din cele mai tari, am convins-o 
pe camaristă să mă lase să joc eu ro-- 
lui învitatului nocturn. Alifel mă pierde. 

In chipul acasta, nevisat, mă văzul 
in aceeaş seară pe întuneric, în pa- 
tul atât de mult doritei Milaty care 
mă înă drept marehizul Vardes a cărui 
voca n imitai destul de bine. Fără prea 
multe  complimentătri, ne simiirăm 
atât de mulţumiţi unul ae celăluit, încât 
“ue-m despărțit cu greu. Aveam un Ni0- 
tiv mai mult să regret, când mă gân- 
doam că trobuia să întru în patul cn- 
meristei. 

Formecat peste măsură de uventura 
nea nevisată. de posesiunea complactă 
La acelei femei pe cât de dușmane pe 
atât ue sălhatec iubite de mine, cyan 
“leciz <ă-i descoper înselăciunea ia care 
cecursozecm (in marele meu amor, și 
peram să spare astfel blocul de uhiaţiă 
lin inima ei si înving  adversititea 
rrozăvă cu care mă urmărea. 

Pe da ultă pacte pasiunea caimeristei 
> făcu Ţe aceasta să mă ţie la urmă- 
oarele două întâlniri, câteva ceasuri 
nainte într'o cameră rece, nephincat si 
sigur si ustfel ajungem în patul fe- 
ji! mele înzhețat și extenuat. Dar 
leciziunea mea fu rapidă: la cea da A 
treia întâlnire, îi strecurai la plecare 
sub pernă un Dhilețel prin care îi anun- 
țam ruptura (în calitate de marchiz de 
Vardes, dar fără să semnez) si ofensân- 
d-o cu propunerea a cel mult două în- 
tâlniri pe an. 

T.ovitura a. fost cumplită. Eu însă con- 
linuai so vizitez ziua în calitate de îna- 
morat asidtuu si victimă voluntară a 
setei sale de răzbunare și farmecelor 
cale nebiruite. Spre marea mea sul- 
prindere, în ziua când suferi lovitura 
bileţelulni, ea mă primi cu bunăvoință 
neașteptată și fără multe ocoluri înui 
puse la încercare amorul, cerâncdu-mi să 
mă bat cu marchizui da Vardes si dacă 
î! voi ucide mă va răsplăti cum voi dori. 
T-iun promis-o, cunoscânii bine cauza si 
spunându-i că nu riscam nimie Mâr- 
turisindu-i că marchizul de Vardes era 
cu totul străin de cele întâmplate şi vă 
întrucât mă aurease și acum mi sa.o0- 
ferea si mi se dădu chiar -- promițăun- 
du-i cu această condiție — nar mai fi 
avut nici un sens uciderea unui nevinv- 





"08. -- UNIVBRSUL LITERAR 


vat. In locul unui amant care o dispre- 
țuise după cum credea ea, ar fi găsit 
unul și acelaș om care o adora atât de 
mult încât. a fost capabil şi ar fi încă. să 
comită orice nebunie pentru ea. 

Alesei momentul cel mai favorabil cu 
putinţă în asemenea relaţiuni ș-i făcui 
mărturisirea celor petrecute. Dar în 1% 
cul înflăcărărei visate, ea deveni de 
ghiață. Rămăsei uimit. Făcui uz de toate 
argumentele mute cele mai convingă- 
toare, dar primii un atât de zdravăn pi- 
cior în sale că mă rostogolii Jos din pai. 
Imi cerui erture cu atâta însufleţită, po- 
căinţă, cu atâta umilită supunere. fără 
să pot obţine cea mai mică schimbare. 
Dimpotrivă, îsi chemă camerista, îi a- 
runcă cele mai grele cuvinte ce puteau 
eşi din gura unei femei şi apoi ne dădu 
afară, pe mine si pe complicea meu, Ca- 
merista, concediind-o fără să-i dea un 
ban şi o clipă de răgaz. 

Ceva mai mult, aflându-se scandalul 
în hotelul în care locuia şi regina, te: 
ribila mitady afirmă că m'a prins în pa- 
tul servantei sule, cecace-mi atrase nu 
numai desconsiderarea, ci și două luni 
de închisoare. deși regina spusese doam- 
nelor din cercul ei că nu eram un cm 
pentru o subretă, ci pentru o cât mai 
mare doamnă. 

Atât nu-i fu dea-juns frumoasei engle- 
zoaice: tui provocat pe drum de trei 
străini și evitându-i, printr'o stradă în- 
gustă îmi venivă din faţă alţi patru cara 
mă atacară cu furie. Erau șeapte en- 
glezi. buni duelişti, angajaţi de milady 
să-mi facă seama. Apărându-mă curajos 
îmi socoteam viaţa piedută de ourece 
toţi cei şeapte ştiau nu numai să pareze 
inviturile mele, dar să si atace, când 
îmi veni în minte să strie ajutor mus- 
chetari şi avui marele noroc să fiu auzit 
de un hotelior la care tocmai petreceau 
Athos, Portos şi Aramis, bunii mei ca- 
marazi da isprăvi muschetărosști. 

Tăiat în două l6curi, aproare de luvi- 
timra fatală, [ui salvat ca prin minune 
de cei trei muschetari şi de însoțitorii 
lor. Athos şi cu mine zăcurăm câtva 
timp de pe urma rănilor căpătate. 


BUCATAR IN ANGLIA 


Primii un ordin confidenţial din ura 
cardinalului Mazarin să plece peste 
canal unde se petreceau lucruri stranii 
şi să-i raportez. adevărul asupra situa- 
ției de acolo, fără a mă face simţit de 
ambasadorul francez din Londra. Popo- 
rul enclez se dăduse pe urma lui Crom- 
well şi rezina care era franceză, refu- 
giată la Paris, năzuia zadarnic să-și 
recâştige tronul, în timp ce cardinalul 
nutrea speranţe fantastice pentru nepo- 
ţii si nepoatele sale. 

După ce trecui prin mat multe pri- 
mejdii, după ce-l cunoscui pe Cronuwell 
şi-i raportai Cardinalului informaţiile 
mele, înapoindu-mă la Paris constatai 
că recunoştinţa lui era nulă. Totuşi în- 
cercai, după obiceiul locului, să moşte- 
nesc şi cu un străin bogat, mort la Pa- 
ris, un spaniol anume Lopez. 

Dar cu toate că doţineam cel dintâi 
stirea morţei si aveam asigurat bogăţiile 
îmi în bani şi pietre preţioase, cardina- 
lul lacom şi iubitor al neamurilor sale, 
îmi refuză dania, în favoarea unui a- 
bate care-i dădea partea leului din bu- 
nuril!e confiscate unui străin, în numele 
regelui. Drept compensație îmi  reco- 
mânăă să iau o văduvă cu multe pa- 
vale care dorea să se remărite pentru 
a-şi desmoşteni fiul care nu o ascultase. 
Nu disprețuiam bunurile materiale, dir- 
potrivă! şi primii propunerea atât de 


practică a cardinalului. iar văduva era 
deasemenea dispusă să-mi întreţie în- 
treaza companie de muschetari cu ba- 
nii ei. Afacerea era ca şi încheiată, când 
fiul ei făcu printrun interpus opoziţie 
la căsătoria noastră și astfel mă văzui 
expus să pierd nu o femee ce-mi putea 
ti mamă, ci un venit considerabil ce-mi 
putea preschimba, întreaga viaţă destul 
de sbuciumată în cele materiale. Atât 
cu cât și văduva doream să ne răzbu- 
năm contra oponentului pe care nu-l 
cunoștea nimeni. In fine îl descoperii 
și rupsei un băț pe spinarea lui, făcân- 
du-l mai apoi scăpat cu fuga. 

Dar pe când făceam pregătirile de cu- 
nunie, fiul denaturat plăti un înalt 
funcţionar şi obținu prin surprindere 
interdicţiunea mamei lui si închiderea 
ei întro casă de sănătate, fără să pot 
afla câteva luni ceva «de soarta nitresei 
inele, Când în fine i-am descoperit închi- 
soarea, departe de Paris şi am ajuns a- 
colo cu un ordin de eliberare, era deja 
prea târziu. Prizoniera disperase con- 
vinsă că am abandonat-o și era aproapa 
şi de nebunie si de moarte.., 

M'am înapoiatt la Paris, am mai a- 
vut. o serie de aventuri şi amoroase și 
da interes și apoi mam dus iarăși în 
misiune în Anglia, trimis de cardinal. 
Trehuia să aflu cum merg treburile pe 
acolo şi care Qin cele două rartide aveau 
dreptate, cel ce-l urăşte pe Cromwell sau 
acela care-l iubeste. Mai era ceva mai 
anult : visul cardinalului de a asigura 
unei nepoate o coroană, fie a regelui 
Ancliei, fie a fiului lui Cromwell. |Târ- 
ziu o strinenoată a cardinalului se în- 
coronă în adevăr rezină a Angliei). Ca, 
să mă încânte, cardinalul îmi promise 
tera netntvecut în promisiuni) că în 
caz că-și plasează nepoata, voi ocupa 
un loc de îrunte ca militar, la curtea 
Angliei, 

I-am răspuns că fiind bun francez, nu 
pot renunţa pentru nimic la Franţa și 
voi fi rmult mai fericit ca simplu răpi- 
tan aici decât ca general în altă țară, 
dar mai ales într'o ţară care-si detro- 
nează regii din capriciu. 

La Londra cra ambasador al Franței 
damnul Rordeaux, care avea obiceiul să 
spună că nu mai există femee cinstită, 
desi norocul i-l făcuse o femee «lin aces- 
tea. FI întreținea acolo relaţii cunoscute 
cu o englezoaică pe al cărui hărbat fran- 
rez, deși complasent, îl ţinea departe do 
casă, casi pe soţia lui care trăia la Pa- 
ris. De arest om trebuia să mă feresc, 
aşa-mi reromandase cardinalul. 

Intr'o zi întâlni întrun mazazin o fe- 
mee foarte frumoasă şi mă îndrăgostii 
de ea. Nu mi se răspunse cu răceală, 
dar fui ţinut la distanță o bună bucată, 
de vreme, încât turbam. In una din în- 


tâtniri, ît preparai un ragont 

uimi. Dar la întâlnirea următo 
trehuia. să fie în fine fericită, e 
robă sub pretextul că i-a sosit! 
și mă lăsă câteva zile în chin 
hile. Roiud în jurul casei ei și 
că le trehue un bucătar, mam în 
prost, mam prezintat bărbatule 
asigurându-l că nu cer mult și 
fac. scandal dacă nu-mi dă la tim 
cum obicinuia „ma angajat nu 
cât, Le-am dat o masă excelentă 
a dorit să mă vadă, Surpriza t 
fost mică, dar nici a mea când 
zut-o intrând în bucătărie la bra 
basadorului Franţei. 

Departe de n mă trăda, câștiț 
tida po lângă frumoasa englezoai 
eram cam desgustat de acest n 
patru. Ambasadorul însă avea 4 
fui trădat, În gelozia lui f 
și cum ştia că sunt din Franţa, 
tras în cursă la ambasadă, mi 
hurdut şi m'a exvediat peste na 
Franta unde mam pomenit în 
Nastilia, fără nume adevărat, fă 
cunoscută si fără să mă pot d 
In fine dună rnulte chinuri si pi 
în care timp cardinalul nu m 
nimic despre mine. fui înteroga! 
prieten și eliberat din închisoare 


ALTE INTAMPLARI. 


Câna cardinalul mă însărci 
partea regelui să-l arestez pe mu 
bozăţit al timpului, pe Fouquet 
reşedinţă ecliysase pe aceea regi 
Yontainehleau. Felul în care ma 
tat și de această grea şi delicat 
cinare, cazi de multe altele, re 
mea faţă de ofertele de aur al»! 
quet, paza mea devotată, bravu 
iasamentul meu, toate acestea 
seră multe favoruri. | 

Devenind serios, m'an căsăto 
nam avut noroc, Ne-am despări 
schimb un nou înger minunat m 
rut în cale: cea mai frumoasă | 
dir câte mi-a fost dat să văd; 
platonice, aşa cum nu stiam cât 
e să fi iubit, iar punza ei veci 
sa vărsat darnică afesea pen 
şi compania mea, ! 

I.Artagnan fu numit guvernat 
tății Lille și cu prilejul fainsos 
diu deli Maestricht căzu împ 
130 musehatari din cei 259 în ir 
vora luptase decizând victoria., 
viră vreo zece căutându-i corp 
cat pentru cei trei -crini. Fu 
toată lumra si amintirea vieţ 
farite!e iui glorioase vor rămă 
mintea tuturor în forma în 
nemurit Dumas-tati!, în lumi 
hanei şi frumuseţei celui mai 
dat al vechei Franţe. 


Cumpăraţi tinereţe. 
Lucrată după o formulă care există de 7Oani, 
Creme, Pudra şi Săpunul Simon sunt pentru 


piele, admirabile binefaceri |! 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU Nr. 11