Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0023

IDauve 


nul XLV Nr. 23 


2 lunie 1929 
5 Lei 


z za = i ce (să 
o z 


— lu, .. . 





E Suaă 











cică 


MILLO 








34. -- UNIVERSUL LITERARA 


Cititori 





MATEI MIL 


La laşi, sau cormnemorat, anul a- 
vesta, începuturile teatrului  moldove- 
nesc. Aceste începuturi, ca multe ale 
moastre, sau născut în durere. După 
cum. se ştie, clasa conducătoare, în 
zorii veacului XIX, era în mare parte 
înstrăinată, se hrănea din culturi străi- 
ne şi mai ales dispreţuia tot ce era na- 
iional. Această  înfirmitate o simţim 
incă în organismul nostru, 

La 1816, Asahi giiseşte însă câteva su- 
flote în care îmflorea primăvara cea 
nouă și irbuteste să întemeieze un tea- 
tru de societate în casele hatmanului 
Constantin Ghica, unde reprezintă 0 o0- 
peră a sa Mirtii și Hloe, cea dintâi 
piesă în limba românească, cei dintii 
prilej când graiul prostimii suna la 
urechile evaheniştilor. în lumina ram- 
pei, 

la 1R17 se dau și alte reprezentatii 
cu amatori din boerime. Asaki rosti ul 
însuşi pe scenă un prolog, în care se 
păsesc şi aceste versuri : 

intrun timp de otilire, pe când limbu 

[ceea rumână, 

Din palaturi interită se vorbea numui 

la stânr, 

Nobili, vcr, de neam şi cuget, sfitri- 

[Imând a sale fere 

Vortita-ţi întdiu ca-aceia ce ne dau 

(pâne şi miere 

Saţi vădit în astă piesă ca lor inimi 
[na sânt mute 

Le 7esnect, la cunoștință, la amor şi 
[ta virtute... 


liicăririle acestea ale inceputului işi 
uveau iinportanţa lor, deschizând oare- 
cum 0 zare a posibilităţilor. însă cu- 
vând se strânseră intro uobilă indife- 
renţă a majorităţii şi prea cinstita s80- 
vietate ieșeană, la 1832 uitase cu totul 
«dle Mirtil şi Hloe și asculta cu plăcere 
trupă franţuzească a fraţilor Fouraux, 
care juca în casele boierului aga Lasca- 
vachi Costuchi. poreclit Talpan, lângă 
biserica Dancu. Acolo se întocinise o 
sală mare, cu parter, 'ualeri fi trei 
rânduri de loji. Decoruri şi cortină erau 
sugrăvite de pictorul fitaliav Livaditi. 
Sala era Inminată cu lumânări de seu 
şi în antracte, intrau slujitori cu mu- 
cări lungi, ca să taie feztilela 

La 1882 şi anii următori, artiştii fran- 
cezi (familia Hette. Momenert.  Lebrun, 
Hiohetti! joacă, între altele, Le Dame 
ulanehe, Fra Diavolo, hobin des bois şi 
alte piese din repertoriul parizian. 
„Limba cea română” pe care o salu- 
iuse Asnki. o clipă. pe scenă, se întor- 
sese iarăși la ale sale. „Din palaturi in- 
teriti, se vorbea numai la stână. 

lată însă că la 1834 — șaptesprezece 
ani după Mirtil şi Hloe — cu prilejul 
plecării generalului Kisseleft,  guverna- 
torul rus, Asaki poate iarăși improviza, 
în zilele de 10 si 11 Aprilie, o serbare 
teairală si muzicală în limba autohto- 
nilor. Ii zicea Serbarea Păstorilor Mol- 
doveni şi avea loc la Thcâtre des Va- 
victes, adică sala din strada Dancu. În- 
tre amaturii care au contribit la spec- 
tucol, se găseau C, Negri. M. Kogâlni- 
ceanu. V. Alecsandri. Matai Miilo. 

Pe acesta din urmă mai ales I-a firi- 
visit Vodă Mihai Sturza. pentru talentul 


şi vioiciunea lui, dăruindu-i un cea- 
sornic de uur cu monogramă domnea- 
scă. La epoca uceasta, Matei Millo nu 
era decâ! un june de 20 de ani, însă 
un june excepţional, care, chiar în a- 
nul următur, izbutește, cu tineri tovu- 
văși boieri, să joace Un poet romuntie 
si Postelnirul Sandu Curcă, cele dintâi 
vpere dramatice ale sale. 

Totuşi lumea nu se simţi zdruncinată 
in temeliile ei. Iată cum caracterizează 
(. Negruzzi epoca aceea,  într'o scri- 
soare pe care o adresează lui Asaki în 
1838: 

„Teutrul naţional u începul sub a 
d-tule priveghere şi prin care ne-ai ară- 
tat ca limba noastră nu e mai puţin 
primitoare de urmonie derât  ilaliuna. 
Sărmanul teulru! El samăână cu prun 
vil mic, frumuşel, nevinovut şi — bol- 
ver de strâns (iartă-mi, mă rog, această 
comparatie băbeuscăd); și unde avea tre- 
buintă de n bună cătare, de abia învin- 
du-se, şi-u stârnit în cap o drouie de 
suşmani straşnici și puternicii jumă- 
tate din lujele de rangul 1, parte din be- 
nuururi, bu înc duşuăniu asupra lui 
începuse a molipsi și lojnle de sus și a- 
menința a se sui până lu Parudis. Puleu 
el să se î“potriveaseă la utiția 'urăj- 
maşi? Noi sintem de o fire foarte de» 
şiintată; ne plare a maimuţiri pe străi- 
i și a ne defeimu pe sine. Așa dar am 
fost pe rând turcomani, grezomuni, sau 
Domnul știe ce încă; acum, din mila lui 
Duinnezeu, sântem francesomani; poate 
curând vumn trece și Manha în vreun 
bulon acrostotir şi atunci ne zei vedea 
anylomani. Cârd, în 1832, frații Fou- 
rauzx au ficut la noi o sală de teatru, 
în adie: aminte cum ne grămădeam lu 
îniral? cum rădeam. rind vedeam pe 
Piero mâncând lumânarea şi cum oftane 
răvind manechinul lui Arleehin  îm- 
proşeut dintr'un tun de lenin buuu! Ştii 
em. răsuna sala de apliuze când juca 
Mome Buşitiste pe funic pasul numit 
Ne. plus ultra? Indată îns ce s'a re- 
prezentat vodevilul Derlindindin, nam 
vrut să mai vedem nici Piero. nici Ar- 
Irehin, nici pasul numit Nec plus ultra; 
am ceru! »oderile. Bicţii francezi tre- 
tuiră să ne facă pe plar. O, atunci era 
de minune? Nişte versuvele potrivite pe 
cadența un=i palopade ne încântau. A 
rieta: Te souviens-tu ne făcea să Iăcră- 
năm, Priviud pe Grenadirul francez pe 
scenă, ne ficuserăm napoleoniste ! In- 
ir'o asrimrnea exaltație aflându-ne, âm 
uitat că sântem la laşi și am început a 
po!ti opere și drame monstruoase, Am 
omorît şi pe Scribe. cum omorisem și 
pr Arlechin. Apoi cum socotea cineva că 
să ne plară un teatru românesc? Re- 
zoanele noastre erau  mui tot acele ce 
le avea parte din parterul Rcurestilo», 
pe care cu mult gust ni le spune un (d- 
nr post român: .„Pân'acurmn nu sant 
nebună", zice d-na DB, cătră d-l A. rare n 
intreabă de a fost la reprezentațiile ra- 
mdâneşti: 


Pinacma nu sunt nebună. ca să ho- 
(tfrăse să mera 

La un loc, unde bocatii şi cismarii toți 
afera. 

Fi donr! cu astă idee poate vrei ca să 
[glumești, 


LO 


MIHAIL SADOVEANU 











| 














































Lu Paris se dau vreodată vodetit 
[mn âneţ 


Caliope, Andronescu, se pu 
an 


Vredinici, cu să  mulţiimească 
[nobiii pthis 
Ş'apoi ve să vezi uculo? Să ASC, 


LUN e 

Cure face româneşte  reclarați 
la 

Quel hosreur! au ci idee ec vast: 
[bon 

Nui auzi!, soro drugă, că hui du 


[zic lut 


Ce mai pouie rămnâneu cui ai 
ditpă asemenea rezoane ; 


un teatru unde mery bacalii, | 
unde se vorbeşte de umur romii: 
unde lui Jeun îi 2ic Luna, CE DI 


lorţele vii ale unui neam pot [is 
jenite o vreme; când le vine îns 
sul, înmuguresc şi înfloresc cu | 

irezistibilă. Tinerii care salutat 
carea, lui Kisselei[ în 1834, jucase 
scena varieteului. străin roluri si 
lice, Incet-incet aveau să aibă hi 
alte plecări şi eliminări. In aceasi 
medie a avut și Millo rol principl 
cum, când sau împlinit optzeei d 
dela. întâia reprezentaţie a celebri 
piese Baba Hdărcu, se cuvine. 
bim din nou de el. 

Chemarea vieţii lui se manilei 
tâia oară în public, precum am 
lu Serbarea  Păstorilor Moldova 
1534, 

Duvă un an, la 25 Septembre 
în frunosul palat al lui Nicukil 
dela Horodniceni. nu departe de Si 
resti, tot în tinutul Sucevii, faţă 
din nou măriasa Vodă Vihai Su 
Matei Millo se manifestă din nou!” 
nizează acolo, cu alți feciori debt 
reprezentaţia unei piese întrun 
Piatru Teiului, alcătuită de e.N 
noaştem piesa ; au rămas însă o 
informaţii despre distribuţie fi m 
zentaţie. Millo juca rolul urui fi 
Codraţ, fiul amifitrionului, Nicu £ 
a jucat pe un oarecare Cirubru, 
feie de boier an jucat alte role au 
aplauze şi mari laude, Piesa a 
părţi cântate și mai ales Milos 
mircat printr'o voce prea plăcută, 
tfând o bucată — a cărei muziă 
cătuise  Flena  Asaki după o 
franceză, Impresia a iost așa & 
trunzătoare, încât întreaga asistenți 
cu lacrimi în ochi. 

Aceste prime succese trezeRe în 
rul Millo gânduri de glorie și h 
care pe vvernea aceia. păreau cu 
deșănţate părinţilor săi. A fi, pe 
aceea, actor, era. o declasare: cnd 
tamnesarn, un evghenist sar hol 
între în breasla miseilor, Nu bi 
era şi părerea lui Matei Millo: 
rucsie să-și îndrepte studiile și 
fatea după irnboldurile sufletului 
simţini că are datoria să ci 
darul care-i fusese hiărăzit. 

Părinţii îl amaninţă. îl asupra 
revoltă, părăsește casa părinieasis 





1) Din Franţuzitele de C. Fara 


i sii și intră, nepregătit, într'o viaţă 
b luptă şi lipsuri, spre: aşi îndeplini 
stinul, 

A stăruit să i se dea o slujbă, ceeace 
mera greu. Neamurile însă sau rugat 

x fie dat afară, ca să-l constrângă in 

cultare, Şi-a ulcătuii o trupă de ama- 

wi şi a început să joace. Slugile aduse 

h reprezentaţie de neumurile sale l-au 

Mierat, Nici asta nu-l putea opri. In- 

trajat de tinerimea generoasă a tim- 

șlui, a stăruit; şi chiar în 1839 repre- 
tă Un poet romantice şi  Postelnicul 

Mudu Cureă, 
lsuşirile lui artistice apar aşa de 
mari, încât tineretul şi personalităţile 
melegătoare alcătuiesc subscripţii în 
blusul lui, la care se adaugă veniturile 
ia reprezentațiile pieselor pe care 
tam pomenit. —- si Xlillo poate pleca 
h Paris, în 1836. 

In capitala Franţei a stat opt ani și 
ta, luptand mai ales cu lipsa, spriji- 
dt când de prietenii din ţară, când 1e 
mmpatrioţii dela Paris, găsind și ain- 
mr o parte din mijloacele de trai — 
pinirun ungajament la Thedtre 

Teudeville din Paris, 

In sfărșit inimile părintești se im- 

Minzesc. Cel ce fusese un riu şun bez- 
ati“ se bucură de iertare, Pe de altă 
parte prietenii îl chiamă ca să organi- 
taa teatrul moldovenesc. Millo se în- 
barce la laşi. 

In acel an al întoarcerii lui, 1844. di- 
ţia acestei “instituţii fusese încredin- 

Imi beizade Neculai Suţu, care pri- 
= cu condiţie să aibă alături de el 

„E tomisul Matei Millo. 

“ Împrejurările politice fac pe acel dis- 
s. fomte cult şi subţire intelectual, 
„eta Neculai Suţu, să se retragă, 
dieţia teatrului francez a fost incre- 
lințată artistului Victor Boircaux Del- 
mr, jar pentru reprezentațiile romă- 
ist stăpanirea a însărcinat cu direc- 
va pe Millo, 

In răstimpul bipsei lui Millo „societa- 
a ieşană avusese în fincare an uu nu- 
dir de reprezentații româneşti, sub 
enducevea antistului Costache Cara- 
sue. Traducerile fără velief ale lui A- 
nsia, Costache (iarasiale le declama cu 
is şi patos. Amatorii de teatru naţiv- 

“al nu ascultau cu plăcere o limbă ar- 
ieială și nu-si înălțaa sufletele în 
îuporţia glasurilor şi sesturilor actori- 
i, Matei Millo avea să le aducă cu 
uul altceva. 

Stegiunea, teatrului românesc, sub di- 
muia deosebită a lui Afillo, atiituri de 
katrul francez, s'a deschis la 2 Decem- 
ie 1845 cu piesa oripinală Aigcorescu, 
medie valevil în 2 acie. avind ca lever 
»rideau un act intitulat Iangiul. 

la 4 Decembrie 1513. adică acuns 
zeci de ani pe al optzeci si unulea, sa 
prezentat pentru întiia cară  Baba- 
"a, 2 acte si un tabliu. vodevil vră- 
"re cu muzică pe motive populare 
minești de compozitorul Flechtenma- 
ir, seful orchestrei teatrului. Distri- 
mia prima a fost următoarea: Millo în 
duca, Teodor Teadorini în Chiosa. Ne. 
dau în Lascu, Luchian în Bârzu, Ga- 
till Negroni în Viorica și copila Nini 
tley — fiica actorului francez Mo- 
iat — în Ingerul păzitor. 

Piesa sia bucurat de un succes nemai 
wmenit până atunci. Nu numai pu- 
Meu obişnuit a aplaudat-o. S'au des- 
hrdat cele mai depărtate mahalale si 
avnit să vadă şi să audă — împli- 
di un vechiu cuvânt: ale tale dintru 
4 tale, 


În stagiunea următoare. Millo Iw- 
mată cu acelaş spor şi tot așa şi în 


anul celăluit 163). când întreprinde cu 


Paba-Hărcu un mare turneu — nesub- 
venţionat -- prin Moldova si prin Mur 
lenia. 


Ajungând la Bucureşti în mijlocul in- 
wigilor şi geloziilor breslei, Millo gă- 

seşte un oerotitor  genercs în Vodă 
Barbu Stirbei. Răsunetul reprezentaţii= 
lor piesei a fost enorm în capitala Mun- 
teniei. Au venit și proprietarii de mw- 
şii în convoiuri de căruţe, ca să vadă 
Huba-larcu și pe actorii moldoveni, 
suudă un graiu curat popular aşa curu 
nu €rau deprinzi saudă pe scenă şi 0 
muzică izvorită din sufletul neamului 
direct, ca un izvor din stânca muntelui. 

Aceste repetate izbânzi artistice hotă- 
văse pe Matei Millo să rupă complet cu 
preiudecăţile clasei lui și declară că se 
sute artist şi înţelege să fie socotit de 
atunci înainte ca atare. Titlul lui de no- 
bleţe este talentul dat de Dumnezeu, nu 
rangul de boierie cu care l-a miluit 
Damnia. i 

Succesule lui la laşi durează până în 
1554. când Delmary,  ucducând o truză 
de operă ituliună bună, reprezentațiile 
vomâneşti sânt «abandonate de public. 
Artistul, jignit de această scădere, se 
hotăreşte, în sfârşit, să primească  v- 
fertele pe care i le făceau Muntenii $! 
pleacă la București împreună cu Ylech- 
tenmacher, căruia îi se dă direcția con 
servatorului de acolo. 

Din acest an 5%. Millo rămâne în 
Bucureşti, prețuit ca un mare actor şi 
renovator în arta dicţiunii. El este acel 
rare, ridicându-se în faţa şcolii decla 
matorii a lui Arisiia și Caragiale, pre- 
cum am Mat spus, preconizează o artă 
csimplă şo dicţiune naturală, In pri- 
vinţa aceasta el trebue săi fie pildă şi 
multor artişti din generaţia de azi, care 
se complac în declumaţie şi farsă. 

Din când în când se întoarce în pa- 
imia sa. în turnee, şi mai ales dă cicluri 
«le reprezentații la Iaşi, unde este tot. 
deauna prețuit şi se simte întro at- 
mosferă de înțelogere a artei pe care a- 
«est oraș de intelectuali şi oameni sub- 
tiri o păstrează încă , 

La 19 Octombrie 1889 a jucat pe 
scena dela Sidoli, împreună cu societa- 
tea dramatică ieşeană, în Lipitorile Su- 
telor —- piesă în care coluborase alături 
de Alecsandri şi în care juca. cum nu 
mai jucat nimeni, rolul Ovreiului. Deal- 
minteri. în multe «tin piesele prietenu- 
lui său Alecsandhi, Millo a avut creaţii 
incomparabile. A rămas şi astăzi în a- 
muintirea vechilor ieseni neştearsă infă- 
țisarea sa din cucoana Chiriţa. In acea 
zi de 19 Octurnbrie, a fost sărbătorit de 
un imens public. întrun  entuziasui 
până la lacrimi şi întrun succes de ve- 
neraţie cure a fost ultimul. In Septem- 
hrie 1896 Millo trece din această viaţă 
dincolo, la vârsta înaintată de 83 de 
ani. cu puţin înainte de  înaueurareu 
clădirii nouă, în care spiritul lui tutelar 
continuă să stăpânească și va mai stă- 
pâni. 

Cariera piesei lui, care sa reluat a- 
nul acesta, a fost dintre cele mai feri- 
cite. A fost picsa de roditoare turnee nu 
numai a lui Millo, ci si a altor actori. 
In vremea când Basarabia era în întu- 
neric, despărțită ca de un zid până la 
cer de noi, actori moldoveni. sub con- 
ducerea lui Pechea Alecsandrescu, lz- 
buteau să însuilețească pe frații nostri 
de dincolo cu  Baba-Hădrea, ale cărei 
dulci melodii încântau si pe ascultă- 
torii cari nu cunoşteau limba noastră, 
Priinit cuceritori ai îniriii Basarabiei, 
duwvă un veac de întunarie. au fost ar- 
torii moldoveni, -- si Pebre Hdrca este 


UNIYVIERSUI, LITERAR 350 
piesa care a rămas în amintirea basu- 
vabenilor cu într'6 aureolă. | 
Piesa aceasta su reluat necontenit în 
iaşi. cu foarte buni interpreţi. Mulţi din 


fioşenili vechi îzi mai aduc aminte de 
Mihai Arceleanu, care a intepretat pe 


Hdărca în urma lui Matei Millo. După 
Arceleanu a jucat ne Hăârca Memuleanu. 
Acum în urmă rolul îl joacă cu acelas 
succes Vasile foldescu. Pe vremuri, în 
alte părţi, si-au făcut celebritate cu a- 

cest rol bătrânul Anestin dela Cru- 
iova, și un mare uctor ambulant Burie- 
nescu. 

In privinţa interpretării nuvrocul pie- 
sei sa menjinul. 

în unele epoci nu era an în care, ia 
sivhătorile de iarnă, să nu se producă 
uceeaşi năivală la teatru pentru vrăjito- 
via lui Millo, Acum aproape douăzeci 
de ani, având cinstea să inu şi eu con- 
ducerea teatrului ieşean, am restabilit 
tradiţia, — şi Paba-Hârca sa jucat re- 
sulat în mulţi ani cu succes neşterbit. 
Ale conduceri au întrerupt şirul, din 
motive pe care nu le pot înțelege: căci 
pot preţui pe Ibsen, Shaw şi Pirandello. 
păstrând draguste în acelaș timp lui A- 
lecsundru şi lui Millo, Ceeace  puteni 
piisi noi în operele noastre, fie şi naive. 
nu ne pot da nici odată străinii. Direc- 
torul actual ia din nou spectacolele u- 
cestei piese, în condiţii foarte favoru.- 
bile. Baba lui Millo cantiriuă sti vărmâe 
credincicasă Mascotă, în rezervă în do- 
sul culiselur. 

Babu-Hircu va fi având, din punct 
de vedere literar si dramatic. unele scă- 
deri; a fost însă o floare a pământului 
nustru. Are covârșitoare importanţă și: 
prin valorificarea motivelor de muzică 
populară. Pentru aceasta, se cuvine să 
pomenim cu pietate numele lui Flech- 
tenmacher alături de al lui Millo. E 
nevoie oare să conchi că firea repeti 
pentru generaţiile actuale un vechiu în- 
vățământ ? Rost de exisienţă si valoare 
duvabilă artistică pot avea mai nles o- 
perele care radiază din sunetul nostru 
etnic. Oamenii însă înţeleg greu adevă- 
rurile, iar artiştii și mai greu decât. on- 
menii de rind. 


MILLAIE, SADOVEANU 
E E OR 
NOTE BIOGRAFICE 


Millo sa născut în laşi la, 1813, din 
neam de boieri de al doilea rang, 
destul de cuprinsi, având bună așezare 
la Spătăreşti tângă Fălticeni. De acolo 
se deschii minunate privelişti spre Va- 
lea Moldovei şi spre munţi. 

In Juşi, familia Millo avea case cu 

două rânduri în actuala stradă Uh, 
Mârzescu, căreia în vechime îi zicea 
ulița Millo. 

Copilăime şi-a petrecut-o la Spătăresti 
și, cum eru alunti în obiceiul boierimii, 
carte a învățat în casă. cu preceptor, 
destul de târziu și destul de superfi- 
vial. i 

Teodor Burada arată, în Istoria tev- 
trului moldovenesc, că Millo a trecut, 
dela învăţătura din casa părintească, în 
pensionatul francez din Iasi al lui Vic- 
tor Quinem -- unde a avut buni îndru- 
mători pentru studii literare, în deosebi 
va profesorul Iincour, pentru  limbu 
franceză. 

Mai târziu a studiat câţi-va ani la Pa- 
ris. A fost întemeetorul teatrului româ- 
nesc, a slujit prima scenă a ţărei mai 
muit de o jumătate de veac, 

In vârstă de 8 de ani. sa sSlins în 
Septembrie 1890, 





— UNIVERSUL IATERANR 





Po e ZEI e 





I. U. SORICU 


D O 


i i 


Pădurea cântă'n calda după-amiază 
Și murmurul pâraelor o 'ngână, 
La umbră stă păstorul într'o rină 
Pin fluer cântă doine și visează. 


Acolo'n sat, departe, o bătrână 
In rostul pânzei fir cu fir așează, 
Şrergar vărgat ea țese și oftează, 


Trecând suveica rar din mânăn mână. 


Şi-acolon sat, departe, la fereastră, 
O fată mare coase la șabace, 
Cresc florile subt mâna ei măiastră, 


Și-al sufletului dor ca să-și împace, 
Incepe dulce : Verde samulastiă, 
Te duci, bădiță, dar eu ce m'oi face? 


II 


Pe urumul tău tu ia-mă și pe mine, 
Mai blândă pribegia să ne pară, 
Voi fi lumina ta pe drum de seară 
Indreptătoare pururi spre mai bine. 


Și umbra ta, în zilele de vară, 
Te voi feri de farmece streine 


STROP 


Picăturile de rouă s'au unit 

Şi atârnă pe un vâri de frunză mică ; 
Picătură străvezie, o mărgică, 
Sărutată de văzduhul infinit. 


Dar cum tremură în lumină mi-e frică. 
Să nu-i văd cristalul rece prăbuşit 

In ţărâna care-uşteaptă negrăit 

S'o înghită mai de grabă de cum pică 


Vino tu, mai bine, dragă! — cum te ştiu 
Insetată de ţi-s buzele ca focul, 
Ca să-ți picuri limbei tale stropul viu; 


Şi în tremurul licoarei cu sorocul 
Şi magia înălțimilor cereşti 
Că-mi guşti sviietul, tu nici n'ai să gândeşti 


GH, TALAZ 








N A 


Căci am să fiu chemarea care ţine 
Un tânăr dor legat de-un colț de țară. 


In calea ta norocul voi abate 
Pe fire descântate de suflină, 
Pe flori din trei hotare adunate. 


Cu inima de dragostea ta plină, 
Din spini ţi-oi face ramuri încărcate 
Și din streinătate o grădină. 


III 


lar umbrele coboară prin zăvoaie, 

Se prind de crengi ca flamuri uriașe, 
Răsună doina tot mai pătimașe 

Și tot mai încălzită de văpaie. 


Cu scâncet de copi! flămând în fașe 
Pe troiță s'aşează o cucuvaie, 
Zefirul crucea brazilor o'ndoaie 

Şi flueră prin stâncile golaşe. 


Acolo'n sat o mamă obidită 
Îşi mângâe în visul ei feciorul 
Şi-acolo'n sat o fată iscusită, 


In brâu își prinde furca și fuiorul 
Și toarce'n faţa lunei, liniştită: 
Bădiţa i-a trimes pe stele dorul... 


AMINTIRI 


Eu port în suflet umintiri 
De crizanteme și de crini, 
De liliac şi tiandafiri, 

Și de buchete de mălină, 


De nopți cu stelele târzii, 
De ochi seniaii şi languroşi. 
De plete lungi şi aurii, 

De paşi uşori, călcând sfioşi. 


De-o cărăruşe sub cireşi, 
De-un murmur dulce de izvor, 
De albă îloare de măcieși 
Şi de-um surâs ameţitor. 


De sălei întiase până în drum, 
De povestiri un lung şirag, 

De erburi pline de parium, 

De braţe "ntinse drag-spre-drag! 


NICOLAS BONBONOVITCH 
pictor 
Veveani-Struga (Bunuini Jugoslav) 






















































-- „Se obicinuesşte omul co toate. bă- 
Ia Vasilie, si cu binele şi cu răul. Ba 
nie-mi pare că mai de prubhă cu răul, 
Vunzi de înoţi în el ca peştele mn apă, 
Pare-i rău viermelui că se târăste pe 
jmănt, că nu ura picioare să umble ca 
eu, ori uripi să zboare ca pasărea ? 
bu asta se întâniplă, vezi bine, când 
ai trezit în sărăcie si necuz. Mui greu 
& ubicinuesc cei cari au gustat odată 
şiln hucuria vieţii, 

- Va, răspund eu, două daruri are o- 
: pe pământ: uitarea și uhicinuinţi. 
i pare că amândouă nu sunt decât 
"singur, Sa pare că începi a te nhi- 
a tăud înreni a uita. Dar crezi tu. 
larie, ci de bine se fereste cineva? 
Vervearu amândoi, cu toiegele hătră- 
elor în mână, pe ulița morii. în de- 
Kitre se auzia văjeitul apelor. Uliţa 
ma uustie li ceusul acesta de ojină. 

- Nu se fereste nimeni, bădițul meu, 
k bine, dar nipucă să se obicinuiască 
ar, să fie multumit: fuge mereu după 
ate, mai mure, suu care i se pare lui 
i mare, Binele de eri, uzi îi pare ne- 
umnal. jur tur cel de mâine, vrednic 
a alerta după el. Și, lin  potrită, 
iul de evi iţi pare uzi o rimiea. până 
Mergi să fe temi de-un singur lucru. 
iau dea o pawoste si mai Mar paste 
m, lar dacă vine și usta, dupo 
ue te tonasti în eu si 09 în tine, 
preă ţi-a intrat în carne, în sânse şi 
î suflet „Nu-ţi mai pare că o porţi şi o 
pi pe ea, și pe tine insuţi. Adevărat, 
seca te simli mai greu, mai de 
dumb, dar dai din măâiui şi din picion- 
si tot înoți prin vieaţă. Tată, nau 
Hpălit iar gâmdlurile acestea  trecânil 
[e aița pe unde mam mai umblat, ce 
mi [4 sei uuiuce şi lunimeatu aminte 
e Neuţa Nuţulesei. 
- Cum să nu-mi uduc aminte? lată 
i | stinga. casa ei. Mui dărăpănată, 
îi plină de muirschiu pe coperisul de 
bi, da viul că tot se ţine în picioare. 
tța o duce tot rău cu bărbatul? Imi 
ke uminte că o znopea în Dătăi. Mai 
iale ticilosul ? 
- La ea ară văndeamn eu, bădiţă Vu. 
e, cind îti spuneuu că omul se ohi- 
iueste pui usor cu răul decât cu bi- 
„li trieste hărhatul si sa întors 
America. 
- A fost în Amemica? lin oan 
ice să trăiască acolo ? 
- A fost. Zece ani au petrecut în lu- 
a de dincolo de upă, Durmneata «e 
+ să sui că sai mai dut de-un veac 
d mi! Se hotărire întrun ceas de 
e și nitueni nu i-a mai putut zmul- 
gândul din cap. Bea, re stingea zi 
ia în pura mare co si se întoarei 
America milionar, Mai eruu gata 
dura vre-a zece romani, arzi de să- 
k si de datorii, și beţivanul Nicuţii 
Mhăită cu ci. ȘI, pe lângă părinţii 
i șii dumueuta cine-l desnmuiţa mai 
si nu plece? Nevastă-sa,  prăpă- 
de Nicuţa. Cveştinii-i ziceau: „La- 
l sro să plece! Scapi de pacoste. 
id: că asa ţi-a fost scris din mMilos- 
iz cehii de sus: săi ui şi tu parie 


ca e) 


a doi de hodină, să nu spui cu 
m luută când vei închide ochii: 


ame mulțumescu-ți că  m'adorimui! 
n tezi că ţi-a muiat oasele ?*. 

br neluna, cât au ţinut pregătirile 
Piru, na mai încetat cu bocotele, 


(INSEMNĂRI) 


UNIVERSUL LITERAR, —— 357 


OBICINUINȚŢA 


i de 1, AGÂRBICEANU 


bărea că-i pleacă fiuior june lu armată! 
Nici după mort atâta tânguire, Ori cu 
vine se intilnea pe druni. il oprea să-i 
spună nenorocirea : Pleacă lanuţ în A- 
mericu ! Si i se uita în ochi inspăimăn- 
tată! Crostinii îi vrăcleau în faţă, unii; 
credeau că femeea plânge din viclezug, 
să-și ascundă foricirea : ulţii ji spu- 
neau: Ce i-o scris omului în frunte î-n 
pus! Lusă-l în drumul lui. Acolo-i va ti 
rânduit să moară, pe semne. și locul 
unde to-a'unge mourtea te soube ca o 
vâltoare”. 

Ticălosul de lanuţ se 
noștea nevasta. Cu cât îl boceu mai 
“umplit novasta. cu atât se îmbăta mini 
straşnice, și vrmbla îniplelieindu-se pe u- 
litele satului, dar cu capul veşnic sus; 
i vredui- 


vede că-şi cu- 





îsi părea ni însuşi crescut în 
cie, nu pontrucă  cuteza să meargă 


peste mări, ci pentrucă îl hocea ne- 

vasta. De câta ori nu-l  înfruntaseră 

»umenii pentru că-i snopea femeia în 
bătăi! Si e! spunea tuturor cărora vo- 
iu să-l asculte: resta-i legea fameii, 
ce știți voi” lută acunt avea dovada în 
palmă : nevusta-l plâneen mai cunmwlit 
ca pe un mort. Si umbla mândru ba- 
vivanul pe ulițele satului si nu Sar mai 
fi lăsat de sândul Americei odată cu 
capul! Crozecuse în ochii lui însusi «de 
cânt văzu cutn îl plânge Nicuţa. Si sa 
dus! 

- „Securea rea nu piore“, “zic eu. 
cindinilu-rnă că un om ca lanuţ a 
putut trăi zece ani în «merica, și să 
ulunză şi acasă, 

— Sar fi pierdut de mult, bădiă Va- 
silie, dacă nar [i îverijit-o amărâta de 
Nicuţu : Toţi oamenii după ce trec u- 
pele cele muri şi multe, după-o vreme 
încep să trimită bani acasă. Numai cu 
tanuţ sa întâmplat altfel: toneia-i tri- 
Mitea huni în Americu !. 

— Ei. comedie ! 

— Comedie, ori ha, e usa cum îti 
spun. Cânt a plecat bărbatul au vân- 
duf o vacă. Nicuţa nu sa mai întălnit, 
cu alta "n loc până azi. Apoi a vândut 
si pe cealultă ; au venit la rând oile. 
purceii. Tot la două luni, îi trimitea 
bani. lanuț îi cerea să aibă de drum lu 
întoarcere. li scria, totdeauna că sa șă- 
furat de țară străină. că sa gândit la 
Dumnezeu, şi-a recunoscut. păcatul și 
că su Tăsat de Diutură dar că mere 
bani do drurn. 

După doi trei ani nu sa mai găsit 
stiutor de slovă în saf, care să-i facă 
scrisorile pentru trimiterea banilor în 
America ; nebuna îşi vindea pe rând tot 
ce avey,. mnşienire dela părinţii ei, 

plânsul si jalea ei dela plecarea lui 
lanuț nu [usese nimic pe lângă desnă- 
dejieu ei de acum! Veni si la mine să-i 
fuc serisorile. 

— Ai luat câmpii, săruc de tine, îi 
ziceam. Nu ţi-a fost destui că îli toca 
zestrea acasă ? Pe semne, cu toată bă- 
taia, ţi-o fi drag de el? 

Când auzia de Qragoste Nicuţa se în- 
furia şi se învineţea ca un curcan când 
il thevi. lira destul de altfel, s'o vezi 
usueată și îmbătrânită înguimte de vrome 
pentru a sii că nu se mai gândeşte ea, 
la asa prostie, 

— Dacă nu mai ţii la el, se vede că 
nu poți dorni „nemblătită:, îi ziceam. 
Dar ea mă priveu cu cchi de vită be- 
toagă, nu se supitra de vorba asta si 


stăruia să-i fue serisorile. Nu eram nici 
eu omul pe cute să mă prindă, şi aşa 
ajunseze să meargă lu oraş să-i trimită 
hti Tanuţ bani, 

Pănă ce-i erescu copilul mărişor, şi 
iu.ţelese de ce e vorba. Cu măciuca 0 
owia să mai vândă din avere! Pe cât 
«de risipitor fusese bărbatul, pe atât de 
cruţător răsărise feciorul său, Cercata. 
Nicuţa fel si chip să vândă pe subt 
inănă, (laur feciorașul îi adulmeca toa- 
te urmele. Si se începuse un trai mai 
curunlit între namă şi fiu decât între ea 
si bărbat; certe cari aprindeau casa şi 
ui văleau pe feiști cu niste flacări. 

Și, Iueru ciudat, Dădiţă Vasile! Abeu 
de când începuse traiul rău între eu şi 
băiat, Niciţa înceta să-l mai bocenscă 
pe hărbut. Das, cum nu-i mai frimisese- 
ră huni, se treziră uimândoi, întro hună 
zi. cu el acasă. după zece uni de străi- 
nătate, 

Avereu ce le mai rămăsese cra toată 
din zestrea Nicuţii, şi casa. La căsă- 
torie fanuţ nu adusese decât un Phăţ ie 
corn. frumias încrustat, Teciorul sa în- 
surat si Nicnţa, afară de un Joc și 
cusă, scrisese tot pe numele lui, 

[anuţ se ijutoarse mâncat de toate re- 
Iele. YVr'o jumătate de un boli greu. 
Nu-i trebui nici rachiu „nici tutun, Dar 
după ze se curăţi de jeg, se puse și 
anai cu sete ne băutură. 

ledemnată de băiat şi de noră, Ni- 
cuţa făcu  pâră pentru :despărţenie. 
Da” hine stiu că nu se va despărți. Su 
obicinuit cu răul şi nu mai poate trăi 
tără el, 

Asculta povestea rubedenii mele si 
mă vrândeumn cu desgust la neputințele 
firii omeneşti. Toată ziua am simţit un 
oust amar. Apoi am uitat întreagă po- 
vestea Nicuţii, O suferinţă mai mult 
sau mui puţin în lume ce însemnă- 
tute poate avea? 

După vo patru săptămâni trebuia 
să părăsesc satul.  Aşteptam, la gară, 
sosirea trenului, întrun orăşel vecin. 
Vă plimbam pe peron, cu gândurile 
împrăștiate, când o hătrânică cu obra- 
jii plini de părăiase, cu ochii cufundaţi 
în cap. mici si plini de licăriri, se apro- 
pie de miue. 

— Să nu fie cu supărare, domnule, 
nu esti dumneata domnul Vasilică dela, 
nci ? 

— ku sunt, 

— Nu te mai cunoşteam bine, Nu- 
iai după mers dădeam cu socoteala că 
esti dumneata. Am auzit că ei fost po 
la noi prin sat. Nu te-am văzut. Dacă 
te vedaaun. ţi-a fi cerut uu sfat, 

— Cere mi-l acum. 

-— Mam băgat la cespărţanie cu I& 
nuţ. cu ticălosul acela de beţiv, că tre- 
hue să-l şti duuneata. 

— HU ştiu. Dumneata eşti Nicuţa? 

— bu, păcatele mele. Am luat avocat, 
și azi am citaţie, Ce să fac: să mă duc, 
să nu mă duc? Să mă despart ori să 
nu mă despart? 

Mi-am adus aminte de întreaga po- 
veste a lui Ilarie, şi începui Să-i vor- 
hesc cu convingere pentru despărţenie, 
Asa un om trebue lăsat să se pocăiască, 
Trebue lăsaf. să crape! Nu-i vrednică şi 


ea de un trai mai omenesc la bătră- 
neţe! 
Bătiânica mă ascultă, lăcrimă, dă- 


dea aprobător din cap. ofta şi suspi- 


358. — UNLVERSUL LITERAR 


AS Am toate moti- 
„vele să cred că nu suntem departe de 
„marginea prăpastici, în care. în  Cu- 
"vând, va trebui să se prăbuşeuscă săr- 
„mana noastră idilă! Am pândit din în- 
"tuneric, situaţiuni, gesturi, ba chiar 
„stemersuri meşteşugite, din care am de- 
"dus că, Widmer are pe biuroul lui par- 
„ticular, o scrisoare anonimă — ghi- 
“lotina dragostei noastre — ceu mai e- 
loquentă si mai putetică dovadă a în- 
„gustirnii de suflet, şi a răsbunării a- 
„mantului iulăturat ! 

— Și pentru esta mw'ai prevenit că 
„ar îi prudent să nu ue vedem în noap- 
„tea asta? Asa dar: druuoste conrliţio- 
„natăț de îrnpyrejurări vag  tălmăzite, 
samcţionati de o bănuială pe cât de 
„stupidă pe ntit de fudă. dusă la esufod, 
„de mârsevia unei ticăloase brute cu 
„chip de om, anonimul care sucombă 
„cu ghiara în suflet, 
„nul geloziei, şi, din 
„putinţa. în spasmurile agonici, 


— „A$ putea să Jur! 


- 


caro a avut totusi 


„cent. 
— „Ah? pentru numele lui 
„zeu, Thârese, dar um 
„trezi serii de peripeții, 
„clar, mârsevia hiletului 


Dumne- 


din 
albastru ! 


„tuse piata oumenilor, în 
„tierului, să-i store aluziuni, din 
„se pot deiuce cel puţin uparent, 
„venienţa stării lui abătute. 

-— „4 matotolit hârtia în 
„ma exnediat milităreste în comptoir. 

Și Raul Mihail, 
Wilmer d Leist”, 


pidemia «lezesperării, sa 


cari, Ain 
aveau mai 


sunmpţii, 
mândoi, 


hil, decât aceia a 


tăzii adusă de Naul, 


obicinuitei lor întâlniti — făcu să do- 
boare, într'o înfrângere sufocaniă, toată 


semeţia Theresei, editicând-o netă că duit 
că, această atitudine a amantului avea 
la bază hutărtrea fermă de a suprima 


na. Mă gândeam: i-am vorbit la inimă, 


«Să se despartă de heţiv, 
Când îmi isprăvii toate 
Nicuţa îşi potrivi traista 
«lrese glasul și mă întrebă: 
— Cât să fie ceasul? 
— Aproape unsprezece. 
— Vai de mine. zise ca 
Ase mi-a spus: dacă nu 
desparţi, câni îi 


cheltnială, si stric ce arm 


acum. Alifal dau drumul  hârtiilor.. 


lacă, am adus hanii și mă arăbesc să- i 


dau. Mai rămâi cu sănătate si d-la 
domnule Vasilică 
Și, dânul din coate, se strecură prin 


înghesuiala «de pe peron spre eșire. 


|, XAGANBICREANU 


intoxicat de veni- 


să stre- 
„coare un strop. pe biuroul soţului îno- 


dosadu unei în- 
câie reese 
fa 
„“Marnic mam trudit aseară, după ce fă- 
biuroul <an- 
caro 
pro- 


buzunar. ȘI 


secretarul uţelăriilor 
sfârșind hruse diulo- 
sul acesta care ar fi nrelunzit inutil e- 
surghini, cu 
cheia, în vizuina lui de meditații, lăsând 
je 'Thârâse pradă celor mai atroce pre- 
nefericire pentru a- 
nmult manirea să în- 
vnăbuşe de-apururea amorul lor incuru- 
îndepărtării friguri- 
lor bhănuelii! Nu mai puţin un fior de 
xroază -- care așază brusc în sufletul ei 
o îndoială asupra sincerităţii argurmen- 
pentru amânarea 


argumentele, 
în spate. îşi 


speriati, și 
eu la unsprezece trebue să fiu la avocat! 
vrei să te 
căpăta pecetea vii la 
mine şi-mi plătesti două mii de lei de 
făcut până 


MADRIGALUL 


întrevederile culpabile și a se pune, ast- 
fel, capăt amorului lor ascuns. Dar, în- 
trun timp. Raul auzi sgomot ia uşe. 
Bucătăreasa care îşi concediase şi ea 
scldutul, aşeză pe masa lui o scrisoare 
închisă. sigilată, şi o foaie de hârtie de 
culoarea aceleia pe care Raul o zărise 
strecurându-se în ajun, în mâna lui 
Widmer, odată cu ziarele de seară. A- 
ceastă nesocotinţă îl încremeni. Din eu 
se desprindea exuberanţa unei pasiuni 
bolnave, împinsă până la catastrofa pră- 
buşirii ei însăşi şi în care Raul vedea 
pierderea secretariatului, în cazul când 
*copul pus la cale cu plicul ce! inchis 
si cu şuviţa de hârtie, nu ar fi triumfat! 

Si Naul citi îngrozit: 

„De ce ma îndepărtat cu atâta u- 
Pa di pretextând o prevenire u lui 
„Widmer contra-ne ? Subred argument 
„pentru a fi la adăpostul unui eventual 
„catactisra ! 

— „Ah! ce neîndemânatecă an fost, 
„când am tras din sufletul său pumnaă- 
„bul îndoelii ! Trebuia să-l mai las încă, 
„bine înfipt, şi încă mult departe de i- 
„nima şi slăbiciunea mea, Fără. indo- 
„iată, ca un mivonosit ce eşti, ai simţit 

„căderea mea definitivă, și, acum, Să- 
„tul de sinceritatea mea, te pres răteşti 
să fugi. lăsându-mi cbligaţia de a lup- 
„ta peniru amândoi ! Este laş ceeace 
„faci?! Fi bine, da, voi lupta şi, în ziua 
„când voi isbuti. îţi voi cădea din nou 
„la picioare ca o proastă şi atunci voi 
sti să răsecumpăr toată durerea şi toati 
„îndoiala trecutului. Dar află că de data 
„aceia nu-mi vei mai scăpa. Vei fi al 
„meu, alături de Widmer! Totuşi, tre- 
„bue să te pun la o grea încercare! A- 
„jută-mi în lupta ce mi-am impus pev- 
„tru fericireu amimdurora şi atunci. 
„după izhândă, fructele succesului sa- 
„vurându-le înipreună, parfumul lor să 
ne adparmă de veci ! 

„Ri bine. Raul al meu fricos, tu ești 
„sortit, în numele dragostei noastre, să 
„ticluești . adevărata scrisoare anonimă”. 
„pentru a spulbera. astfel, tcate bănue- 
„Hle în cazul când, întradevăr, Wid- 
„mer ar purta în vestonul lui o astfel 
de scrisoare şi cu care ar pândi con- 
„firmarea ticăloşiei. Pa bucata de hântie 
„ce însoțeste scrisoarea — hârtie de cu- 
„loarea. aceleia, a. corespondenţei pe care 
„adversarul tău de moarte Leist, mi-a 
„aşternut „romanul“ dragostei ce-mi nu- 

irea, tot fără... știrea lui Widmer (!) 
„și pe care i-am îngenunchiat-o, culoa- 
„re identică cu accia a terfelogului pri: 
„Mit de Widmor cu ziarele de seară si a 
„cărei citire îi adusese în pomete palidi- 
tatea craninlui — vei scri, cu litere n- 
ribil mutilate : 


DOAMNA, 


„Toată mişcarea intregei de. ființe ră 
„este, elipă ru clipă, serutată şi indo- 
siung urinăriti. Dacă mai credeţi în 
„creo umbră de adorațiune din parte-mi 
„pentru di. ră sfătuese să luaţi dispozi- 
jiaeni pentru concedierea secretarului 
„soțului dv, Lucrând în acest sens, su. 
„teranul dn. sufletesc cu deduce în mod 
„logice, cd prereniren, ce i-a fost remisă 
„Sub forraa odiousă a an nimalului, u 
„lost mestul unui isgonit din gratiile cu- 
sei „Widmer d Leist“, iar rezultatul 
„fatal ru [i acela. că vdlul îndoelii se ra 
„risipi cu Pia unui ral spart: 


















































SĂRMANUL KLOPSTOCK 


„Ai înţeles speriosule ? Observi bi 
„diseraţios procedeu am recurs În st 


„ieşti ? ? Si asta numai pentru 'imprei 
„rarea că  văpseaua tenrfeloazgelor hi 
„Leist a coincis la culoare cu acei 
„scrisoarei, pretinsă unonimă, şi cap 
«te-a vârât în refugiul tău morocăni 
„Şi țăănese. şi din care, pentru 635 
„te scot, trebue să lupt aprig, până hi 
„nouă anonimă şi care sper că e p 
„drum? Astfel înarmată, mă voi prez 
„ta lui Widmeor, oxtrem de... abătută, a 
„Diiţțându-i scrisoarea pe care mi-a ft 
„t-o grădinurul din lesătura lui soioaă 
„—o legătură în care se hotăra pik 
„sirea unei căsnicii de un sfert de wy 
„Si se reclidea o idilă pe ruinele ai! 
In timpu! acesta, un tril delirant? 
privighetoare înamorată de creştetele 
nor pini gigantici, cari scriau ziu-zaga 
de oţel pe o geană «e cer şi care îşi i 
ta, cronoinetric iiubivea, la aceiaşi U 
sfășia văzduhul, încremenind — puls 
rămaşi în stuf şi... condeiul în mi 
Theresei, cure abea putu sfârşi: 
„Intoarce-te apoi într'un târziu, 
„atitudine de îndepărtare, de obosa 
„extenuantă, având aerul că vii do 
„un drum lung și nefolositor, bătălia 
„aşa, în neştire, și că tot ce sar pu 
„betrece în casu usta, te interesează i 
„atât cât și noroiul aulus de cismel ti 
„care au călcat. în lung si în las 
„drum. Opreste-te apoi în poartă, o 
„rul infinitei deprimări şi fixează“ 
„tent auzul spra creasta pinilor, Dad 
„ncea oră prin efectul unei divine 
„cidenţe, nusă la cale de cel ce 
„că ştie, aude și vede toite, privigt 
„rea va trimite cerului ca un „madripăă 
„de isbândă trilui ei de amor, vei şi 
„03. în casele îndoliate de grozăvi 
„devărutei scrisori anonime“, totul 
„Sfârşit cu bine: iar cu. reculeasii 
„înviorată. voi amesteca în expansiu 
„priviahetoarei, toată volubilitatea ni 
„flriei și slava reuşirei noastre. 
„Anoi, vai intra în casă, păstrânii 
„tusi un aer de îndobitocire! 
„Dacă însă, tot la aceiași oră 
înălța în schimb, anevoios și sin 
„spre pinii de oţel, coțofana cea ia 
„și căreia îi voiu deslega cu belei 
Yebelei sale captivități —- ca una 
„şti, auzi si vedea toate — vei all 
„jos. în casele îndoliate de urozăvia 
„leiași „ardovărate scrisori anonim, 
„lăsat pentru totdeauna. vălul pri 
„rei. inr eu părăsită de puteri, sd 
„mesteca, în croncănitul acelei cuc 
„toată resemnarea si înfriouvarea | 
„parabilei pierderi. 
Jar tu vu vei mai întra, în casă". 


II 


Intradevăr, petecul strecurat p 
ediţiile de seară ale ziurelor șia 
pondenţei oţelăriei .„W'idmer & Last 
și pe care Jean Widmier îl cetea e 
durere unui onlin de chemare la 
ment, evocând pe dihuite. prabui, 
temeinte, pe toţi pizmuitorii firmă 
făuriteri ai unci astfel de iufamii,- 
e scrisoare anonimă! 0 ruânie 
cu repercutări «lureroase până în sh 
inimei, îi aseza lucrimi fievbinți 0 
ivete sonelor aplecate pe slovele bă 
lui infam și cari — în danţul Or ag 
bru şi batjocoritor, dela pleoape ki 


























































wimi — injosea, în mod hidos, conduita 
iei Widiner. 

ludiala asta chinuitoare tindea să a- 
vbue tuturor” ticăloşia anonimatului, 
k oarece această decădere morală, ne- 
septată, a primuiui coasociat din fir- 
u ividiată, făcea deliciul tuturor! De 
die chiar dacă vre-un eventual rezul- 
i îmhucurător, ce ar îi reuşit dintr'o 
utelă, ar fi confirmat murdăria care 
şaşezase de-acurmezișul fericirii lui, 


im, camerista, care-i cunoştea toate 
imnţișurule afacerilor şi ale  sufle- 
ui, nu era prea departe de 
'Si aceste spuse în taină, sie-și, 


89 pulidă consolare, nu aveau alt rost 
iul si-i mărească chinul, din moment 
> duliul nu întârzia să apară întro 
philtate de trandeţe cu Olga şi între 
raluala nevinovăție a Thertsei! Mai 
marte reflecta chiar dacă nu ar îi 
mi pruleat să-şi înăbuse mânia, re- 
sin a mai lua vre-un interogator 
wi Widmor și adunându-şi toate pute- 
y uue. resemnări de invidiat, să ur- 
hiească cu tenacitate, monientul unei 
prinde. pentru a strivi în patul co- 
a pe umbii complici? Un moment, 
îm îi surâse; bu chiar o studie în a- 
imnt. aţintiteltu-si privirea încă înlă- 
nimstă, spre lama de tăiat filele, care 
2, întrim fulger scurt, mapa de pe 
iu Dar renunță subit,  întrezărind 
sernarea jurațilov, Să c alunge, e- 
ul ar fi fost priincios trădătorului, 
nu ar fi întârziat să o urce în 
mandra lui rile excroc ambulant, ali- 
ntâtd-o cu minciuni și expediente. In 
și caz se gândea că ar trece de im- 
si învinuit chiar de lipsa de curaj 
mei răsbunări. oricare ar fi fost ea! 
i ci totul era subordonat temeiniciei 
ri anonime ! Atunci care ar fi fost 
iul controlului ? O tentativă de 
aurie, în sensul unci anchete făţise. 
ud areș. epilogul ar fi fost mai crud: 
Mitul și gelos, jar tăinuitorii ar îi 
mia de două ori în aceiaşi cauză! 
masmul unor astfel! de frământări 
simptume de înfrânderi odioase sau 
tece înviorătoare, se îvi pe ncas- 
Hate Thsrese, înarmată cu cea de a 


i anonimă, care avea să zdro- 
4. „calomnin”. 
-Jime Jeun, cea mai licăloasă în- 


meală dintre toate ticăloşiile omeni- 
Sper că cu aceasta se va pune cu- 
wi cărui fel de bănueli şi cari ar 
za să aducă învinuiri pe nedrept. 
„mai întâi de toate trehue să înlă- 
i din santier, fără nici o întârizere, 
Raul ăsta al d-tale parvenitul acesta 
pa impuiat oțelăriile cu protecţia 
[Ă 

îi Thârese dete drumul acestui prirn 
; de indienare falsă, pentru a nu 
timp soțului să izbueneasci, reu- 
astfel <ă temperoze oarecum mânia 
wiatului firmei ..WVidmer & Leisti, 
ndu! lui. Jean ascultă această în- 
ere prefăcută, stunefiat. cu o buză 
10 nouă anonimă în jos, ceia ce 
a prafund pe  intrerupătoarea 
ki După această atitudine, de un 
i dureros, Therese putu să se edi- 
d întradevăr. între ziare se trecu- 
4 anonimă albastră” și că bănu- 
li Paul n'a fast lirsită de temei. 

ip dată un suspin pedant. de ad- 
une pentru amantul „prerăzător“ 
oră adânc, dându-i un curaj stra- 
we risipi teama şi tiurburarea, 

bre timp Jean, aducând în palmă 
ka dona scrisoare anonimă si înăl- 
1 le huza din miscarea de letar- 
n care i-o fixase nedumerirea si 
„observă. mai înmărmurit ca la 


= 


inceput. batjocura în toată goliciunea, 
reliefându-se netăgăduit din culoarea 
hârtiei care era aceiaş ca și a terfelogu- 
lui pe care se ticluise „denunţul adul- 
ierului“. 

Apoi, mai cra flagranta contradicţie 
care se aşeză între cele două bilete, fău- 
vile de unul și acelaș calomniator, ceia 
ce de data asta afundă pe Jean întro 
infinită nedumerire ! 

— „Dar toţi își bat joc de mine. în- 
tun mod sălbatec, izbucni patronut lui 
Raul, sfâşiinu, în mii de petice, hârtia 
celei dintâi anonime! 

— „In orice caz, interveni cu laşitate 
Therăse, ori cari ar fi demersurile ce vei 
lua și în care nu mă voi amesteca cel 
de căpetenie este acela al îndepărtării 
lui Maul. fiind în joe numele şi cinstea 
inea! Apui. alăugă cu toată  perfidia 
hoţului strecurat ca prin minune de răs- 
punilerea furtisagului, 

— „Se prea poate însă, să avem de a- 
face cu un inocent ; uceasla însă nu ex- 
vluda întru nimic cauza dezonoarei în 
care mă afunidă prezenţa lui pe şantier. 
ku cea rintâi am citit această ticăloasă 
scrisoare si nu am ezitat o clipă să cred, 
că nu vei hotări de îndată îndepărtarea 
din casă a unuia din noi doi, bănuiţii!? 

— „Cura văd, optezi pentru un scandal 
in toată rezula. în vreme ce eu mă tru- 
dese să-l înăbus: te poftesc deocamdată 
să-ţi păstrezi toată inditerenţa faţă de 
acost intrus, care, la drept vorbind, nu 
are altă vină decât aceia a bănuelilor 
pizmaşilor mei și ai lui! Esle drept, — 
continuă Jean. cu oarecare scădere u 
mâniei în las, — care femee din socie- 
tatea noastră nu a fost asediată cu scri- 
sori de armor din nartea .. coasociatului 
meu ; vocsc să vorbesc ile Leist. Spre ei 
mi-au îndreptat dela un timp bănuelile. 
la dracu! de ce toată năpasta asta pe 
capul lui Raul? Mă prind chiar că nu 
sa sfiit să-ți ofere şi ţie platonicismul 
lui. 


— Să lăsăm pe acest eroice letroman! 
— „Adu-mi aci scrisonile — ishueni 


Jean. ridicând sprîncenele și lăsând 
piumnii, aşa fel strânși, încât i se du- 
blau falangele. 

— Dar nu vei dizolva firina, care ne-a 
adus toată prosperarea menajului, pen- 
tru gustul unui maniac şi care nu are 
nimie comun cu nenhrăzaiul «are ne 
bombardează în scopul unui stupid a- 
muzament, cu terfeloage anonime! 

Din camera de fumat, în care Jean a 
sburat, lăsânul distanțe de câte trei patru 
ivepte, Therese putu distinge. clar. trăz- 
netul unni pumn din cei doi, înecleştaţi 
inai adineaori pe cusătura pantalonilor 
celui care se făcu deodată nevăzut, lo- 
vind. dnspicând, spărpând. Un sertar 
sări în aer. în vreme ce pe covor se 
pogori o spuză de fluturaşi de... hârtie 
albastră și pe aripioarele cărora se ofi- 
lise toată drugostea componentului fir. 
mei .Widmer & Leist“. nutrită de vra- 
muri, înascuns. soţiei coasociatului său. 

— „Până şi azi nu se abţine de a 
nu-mi stercura d'n timp în timp, spicuiri 
din romanele p:e care le cumpără, pen- 
tru a avea (le unde fura, momindu-si 
raivul său amor, mormăi Therese către 
Jean, care se apropia scos din minţi. cu 
un pumn de scrisori albastre. 

— „Dumnezeule ! răcni Jean, masi- 
mum cle ticăloşie ceșit din făgasul închi- 
puirii “menesti: nu mai poate fi vorba 
de nici o îndoială, Insipida epopee armno- 
roasă n !ui Leist, răvășită anost. pe a- 
coiași hârtie a cărei imbecilă culoare, 
un moment în urmă, mă înnehunea. repu- 
ne pe sărmanul Raul în lumina lui de 
Wevetament și de cinste! Sceleratul! 


UNIVERSUL IITERAR. — 359 
— Dar vai! scumpul meu Jean, curn 
iei o hotărire de revanșă, așa în pripă 
fără dovezi îndeajuns, pentru a jicni o 
inocenţă, şi cu ea şi faima unei firme? 
„A abordă în felul acesta pe domnul 
l.eist. pe o chestiune atât de dificilă, 
care înainte de toate lovește direct în o- 
noerea mes, însemnează că ai dat peste 
ui adulter moral și pe care, în interesul 
lirmei, Lai cocoloşit o bună parte ds 
timp. Un singur lucru ar fi de făcut. 
să mă zdrobești într'o clipă, dacă, lângă 
pacheţelu! d-lui Leist, s'ar îi găsit în u- 
celaşi sertar și! dovada acceptării din 
parte-mi a nesibuitului său amor! 


Jean rămase buimăcit printre rundu- 
rile de muşcate roşii, cari shirlantau pe- 
ronul grădinii cu o părtie de jar. luând, 
pur'că, într'ascuns, hotărâri drastice, 
dar a căror şubrezenie, îi trăda de în- 
“ată chinurile îndoelii, în vreme ce 'Fhâ- 
râse, simulând îngrijorarea  deranjului 
si a spărturilor de la etaj, alergă în- 
tr'acolo. Proaștele și încuetorile,, cu gin- 
uașele lor baso-reliefuri aurite. fuseserii 
svârlite în aer „cu funduliţele lor roz. 
Și în timp ce aduna toată podoaba asta 
Mrăgălaşe, redusă la muşoroaie mici «le 
aur, şi care măreau vaiourea desenuri: 
lor da pe covor, Therăse își zicea, cu v 
voluptate orgolivusă : iată dar, dezastrul 
devotamentului meu nebun ; fi-va oare 
aul demn de el? Fără îndoială, azi fi 
fost zdrobită dacă întâmplarea nvar fi u- 
sezat între furia lui Jean și rezistența 
sertarelor ! Ingraţii ! 

— Nam  hotărit încă nimic, putu să 
îngâne Jean în momentul când Therese 
se apropie. furioasă, cu poala plină de 
mărunțizurile splendidelor mobile ! 

— „Cu toate acestea. adausă Theârăse 
intinzând spre Jean puzderia de firi- 
mituri scumpe, nu-mi fac nici de cun 
o elorie din răbdarea si umilința ce am 
îndurat, cu atât mai mult cu cât eram 
pe punctul de a cădea în zvârcolirile 
unei remușcări pentru victima netrebni 
ciilor nnui nemernic de anonim, cara a- 
vei să miniească inocenţa unui devotat 
ul d-tale; - voesce să vorbesc de Buul! 

— La dracu! cât paci să cer *ribunua- 
lului comercial, dizolvarea firmei. în- 
cheiă Jean cu o satisfacţie dobitoceaacă ! 

In timpul acesta. un tril delirant de 
vivighetoare.  înamorată de  crestela 
anor pini gizantici, cari scriau zig-zaa- 
uri de oţel pe o geană de cer și care își 
cânta  cronometric iubirea, la aceiasi 
eră, sfâzia văzduhul. încremenin puiso- 
ti rămași în stuf! 


SĂRMANUL. RLUPSŞTUCK 








360, — UNIVERSUL LITERAR 


INTR'O DIMINEAŢĂ, LA ARGEŞ 


Dimineaţa aceea de Februarie, senină 
ca o prinăvară, mi-a rămas în suflet, 
asa, cum era atunci: limpede, că parcă 
cinevu zidise pământul în cristal și 
«cânteetoure de ai fi crezut că cerul re- 
vărsase p» văile lumi. toată bogăţia lui 
«le lumină. 

Itotarele de sus ale nălţimilor se de- 
părtau zi cu zi. Coviliirul arcuit larg şi 
sprijinit pe genele albe dela sfârșitul pă- 
măântului începuse să se  albăstrească. 
Zările întloriseră, parcă, din straturi de 
argint şi. până'mn «depărtări fulguiau fu- 
nigeii de soare 'mtinerit. Nimic nu mui 
rămăsese «din iarna umedă. Cerul ei de 
plumb. care, cu câteva zile nainte a- 
târna deasupra caselor oraşului, se sub- 
țiase ca o lamă de oţel şi se ridicase 
sus. Inlătiri, pe dealurile sub cari Ar- 
vesul îzi tapiu mmolcom lacrimile de ghia- 
ță, vâlcelele îngenunchiate îşi rilicau zi 
de zi, frunţil. Pădurea alunecase pe 
coaste. în văi, împinsă de troene. Pe 
colnice se ivinu, goale, petice de pământ 
arămiu. Picau stropi de aur în serobul 
de marmură sub care amuţise grădina. 

Iţi mai aduci aminte ce ne îmbia în 
“limineaţa aceea să stăm proptiţi de ulu- 
cile palunului din fundul grădinii ca- 
selor lui Damian, stii. acolo, unde. cu 
multă vreme nainte trăise maestrul O- 
«dobescu ? Grădina părea vo imensă gule- 
vie de tablouri. Pomii erau flori sidefii, 
crescute întrun câmp de marmură. Și 
brazii! Iţi mai aduci aminte brazii cari 
împăduriau. vara. vălceaua pitisurilor 
noasire !.. Se prefăcuseră. ca "'ntr'un 
basm, potui de Crăciun, în cari, printre 
zigrăvelile iernii licăriau daruri de ghia- 
iă din bunătatea soarelui. Nucul, mos 
bătrân, alh tot sfătos, blând. Doar chios- 
cul dinspre oraş mai păstra umbrele a- 
nuuraurilor din vara prieteniei cu Dorina 
vea sprintenă ca o căprioară, cu Vio- 
rica. şireată si răutăcioasă la joc, şi cu 
Melania. micuța cu ochi nepri. cea bună 
<i cuminte. Și. — dacă n'ai uitat, prieten 
drag, — cu miss. vieneza englezită, îm- 
hătvânită târziu, frumoasă pe vremuri. 
«dim câte arăta, cea îngăduitoare la joc, 
si 'nţelevătoare în drasastile noastre co- 
vilăresti. cea cu o viață, pe cât de ne- 
cunoscută, pe atât de înduiosătoare! Ai 
uitat tu serile cu cântece. cu jocul gă- 
lăgios de-a inelul, cu gajurile cele din 
porii nevinovate, cu poveștile, cu poe- 
ziile !... 


Sunase clopotul de intrare. când am 
plecut dela seruinar. Pe plutoul burdușit 
de atâta bătăturire, în ceasurile libere, 
Du mai rămăsese nimeni. Se liniştise. 
Mingea de foot-ball, cu care noi nu ne 
jucam niciodată, zăcea sub bănci, în fun- 
«dul cine stie cărei clase, Că atunci când 
vreunul din jucători vedea venind un 
profesur, se porniau cu toţii postomol, 
cu ea în piciaare, pină ce unu mai bo- 
țuzas o nimeria cu isteţime în usa clasai 
și dintr'o !ovitură o punea la respect, 
deadreptul în colţul din fund. 

Noi plecam să începem altă scoală. 
Ne întovărăşiserm fiindcă gândeam la fel. 
Nu ne 'mpăcam cu viaţa de seminar și 
pace ! Iezuitismul adegquat  otrăvia fi- 
vreu noastră vioae, muncită. adesea de gând 
şi prea svăpăiată câte odată. Ne plăceau 


nouă, studiile filosofice mai mult. Cât na: 


- SCRISOARE — 


ispitiseră întrebările despre Dumnezeu, 
despre creaţie, despre suflet! Si, frate, 
câtă tuvburare cra în inimile noastre, 
când nimeni nu ne putea desemna „ne- 
eanoscutul”. ca să ştim mult... ca să 
închinăm eroicul din noi ' Adevărului 


celui mare, peutru lume. pentru binele 
ei! Tar când, câte unul din dascălii cei 
buni, cari au trecut. din mila lui Dum- 
nezeu, pe la Argteş, îşi deschidea sufletul 
ca o fereastră spre înaltele piscuri ale 
metafizicii, unde  desluşiam pe Dum 
nezeu. noi rămăneam ceasuri întregi 
de vorbă. răzimaţi de teii din  tundul 
curţii de lângă râu şi răscoleam mai 
departe taina oxistenţii şi a revelaţiei, 
pânăee, târziu, clopotul ne chema la 
masă, 

Asa, ne-am înfrățit. Ne upropiase bo- 
oăţia de spirit si distincţia de suflet a 
lutinistului Vasile lonescu din Olt și 
vorba blâm.lă. protecţia părintească şi 
înțelepeiunea bunului părinte Duminică 
ilela Jiblea 

Si-asa suiserăm în grădina villei de 
iângă San-Nicora. acolo, unde avea să 
ne 'ntâmpine de-atâteu ori. zâmbetul de 
mamă al doamnei dela Arges. 


Dar curn am adus vorba despre moarte? 
Cine. în bogăţia de lumină care îndum- 
neznia viaţa. a strecurat ideia înfricoşe- 
toare a nefiinţii? Ne svâcnia în suflete 
atâta îmbărbătare, că nimic, Nielo, pu- 
teve din lume. nar fi putut să dărime 
în noi, templul ridicat zilei viitoare. 

Dincolc. pe celalt mal. morţii sfrede 
liau pământul să iasă. Ii momia atâta 
lumină, Nu știi ce straniu ni sa părut 
cimitirul atunci? Crucile, îngenunchiate 
pe mormanele de pământ, păreau că lup- 
tă să înzreuneze năvălirea celor de de- 
desupt.. 





Matei Millo la 60 de ani 


de NIC. GRECU 


In dimireaţa cu lumină vie, a 
soarele biruise armorţeala iernii, ză 
mari ne-au încălzit, deopotrivă, inimă 
Ne aripase atâta lumină, ne desk 
de pământ, si geniul mistic al zilei 
aveau să vină. furnişat eteric în adi 
nebătruna din noi oglindea alun 
ireal al atâtor visuri! 

In marginea prăpastiei, pe carea 
pat-o de veacuri râul Târgului, ins 
răsărit și miazănoapte, agățaţi în 
cile palanului pornit în vale, când si 
dicase soarele ca de două suliță 
miesoraţi ca dcuă puncte pe albuli 
eulat, întratat ni se destinseseră 
tele, că multă vreme n'am stiut. 

In dusul gândului spre înlloriri 
ne-am văzut peste uni şi ani, ne-a 
curat noeştint, cum sc bucură în 38 
printr un zânubet, mititelul. 

Cândva, am tresărit Pe fața 
insa, prieten dreo a licănit, timidă 
mina nădejdei pentru mai tărziu 


E -] 








Deasupra oraşului se ridica, în 
cuvântarea de lumină. măreaţă, cd 
cimitirului. 

Căuta. vitreg. spre toate încercării 
inenești. din vale. Crucile de viatră, hi 
nele de lemn, lăcrimau  insuflețirii 
stire tinerezti, | 

Ii mei aduci aminte? Un fâşăili 
pemit de subt îngenunchierea 5 
tului sa răvăsit în lureuri. În vale) 
cvrau străşinile. Potopia atâta sottţ 
mitirul_ că în destinderea noastră 
colo de hotarele cărnii, am plătită 
dărnicisi pentru cei de supt pănă 
loabe mari de lacrimi... 

.a ce folosia atâta lumină mori 





„în Baba-Hârca 










































































LIPSA DE SOLIDARITATE 
INTRE SCRIITORI 


Câjivu pseuddoseriitori și intrusi,  în- 
imți pe porţile <tosnice în literatură sau 
vin canalurile cenaclelor literuro, ser- 
nd pe negustorii de literatură sau p2 
pohtarni uzurpatori ai unor titluri ce 
zi le merită --: împroşeă sudălmi şi o0- 
tări, ori de câte ori vid să se pun bazele 
ini lucrări serioase sau unei publicaţii 
mr românesti. Sacali sau blasfematori 
behizaţi in scriitori români. apărători 
si tuturor tişeliilor naţionale, răspăân- 
tori de pornegrafii sau profeţi de de- 
Mi, — cei cari face nunegiricul tră- 
ilorilor ile patrie sau inamicilor acestai 
ții—se rened cu furie nepotolită. cra- 
ini că pullicul nu-i cunoaşte, suu cu- 
darea felinarului instituţiei nu este das- 
Hl de vizibilă pentru a arăta destinaţia 
alui. Ă 

Diu primiu, nu răspundem. Credeni 
ci intre oatienii de acecazi profesie tra- 
he să existe o marzine de bină cuviin: 
i sau raporturi civilizate ulelu om la, 
wi, Din moment ce ai primit să faci 
arte dlimteo breaslă, să fii membru în- 
Yo societate «de scriitori sau gazetari, ti 
e impun anurmite obligatii morale. lis- 
tare suvietate «le acest fel aro.căâte un 
priu de onpaure ce judecă, cu obiectivita- 
le și amiriţie, cazurile suspecte sau di: 
bendele tinte colegi. 

Dar, sub niuusca anotiiruatulut si a lip- 
xi de a reacţiona, insultătorii de profe- 
cet ci vot opera fără a-si prirui 
Hsplata. 

Dar publicul cure plăteşte cere ucti- 
tate şi muncă pozitivă. Vrea să aibă u- 
tiralentul a ceeace plăteşte, iar noi tre- 
be si avem în vedere că suntem în- 
noi, ca doi birjari curi se gratifică 
p Stradă cu eruţiozităţi cunoscute, ci 
tueni eu răspundere, cu o anumită fi- 
ati, Avem un rol de informatori obiec- 
işi, de educutori ui tinerinii si ai put- 
eului și când scriem trebue să îrubră- 
tm olijliile cuviinţei, respectului de 
e si de altul, 

Arta si literatura nu sunt un merci, 
ue orice javră poate să-și fucă men 
tele îvă a primi corecţiunea cuvenită, 
Introducerea. metodelor occidentale în 
Memici, măsura în expresii, când 2 
wba e chestiuni personale — este o na- 
mille inexarabilă. 

Mijloace turceşti. perfidii asiatice, a- 
turi meschine ce nu comprormuii. ilecât 
păcii care le scrie, trebuose evitate 
+ conulatutate, 

k altiel suntem convinşi, că toată lu- 
na la nu) începe să reacționeze contra 
mritor atitudini îndoetmice, contra iu- 
alele fără rost, contra cuvintelor ex: 
mie. Din această reacțiune va. porni a- 
firatul envent de purificare, Fiţuicile 
& inurături și santaj se răresc și dis- 
st Cei ohisnuiţi să-si creeze o meserie 
atacurile nedrepte si injurioase au 
țe la periferia literaturii şi gaze- 
chir, se poate, în afart, de cer- 
precenpărilor serioase în publicisti- 
ai artă. 

un semn al timpului, 

Amosfera de ură între scritori, de ne- 
dere, de „ţigănie“ a îndepărtat pu- 
cititor dela literatura naţională. 
k moruentul stabilirii unui urmistiţiu 


UNIVERSUL IITERAR. — 301 





cealac eu Usler'eu Pra 





până hi pheea zenerală si indispenusa- 


pilă. Nu este destul că fiecare din cei 
cur ţin un condei în mână nu primesc 


uici zece la sută din echivalentul mate- 
viul al efortului lor? Fiecare din noi u 
wecut printi”o perioadă de apostolat în 
artă, cu sacrificii mari şi nerăsplătite, 
până Ia moarte — în afară de vreo câţi- 
a mai norocoşi — un scriitor nu este 
sieur pe ziua de mâine, iar operu lui nici 
măcar publicată sau răsvândită, 

Pescuitorii în apă tuvbure trebuase 
înlăturați. “iraţie  reunirii,  învrăjbirii 
duntre scriitori, profitori de multe ori 
Tiră us talent de seamă şi fără preocu- 
pări de artă. îşi fac trebusoarele pe spi- 
mirea celor ce suferă si se sacrifică. 

ditai şi particulari, cari scot azi o 
ioaie, înc sacrificii materiale ; cet cari 
seriu se jertfese mai mult Molohului 
timpurilor noastre, 

Pe aceea menţinerea unor raporturi de 
evuaborare. fincare în sensul său şi cu 
concepția sa se impune. Noi consiude- 
răni acest lucru ca o profesie de cero- 
dintă dela începutul carierei noastre. 

De altfel cei cari vor trece de regulile 
profeziei lor, se exclud ei însişi din Par- 
nas, ca si asinul nepoftit în lăcaşul co- 
jur nouă Muze. 


ION OJOG: 
„Pridvoare“ 
(Bucureşti, 1929) 


Lin poci care se caulă, care sa aflat 
în câleva poazii «lin cele tai reuşite ale 
tinerilor Ce, uzi, dar care nu sa lepădat 
de moda versurilor împertecte si deca- 
(lente. 

Are viziuni de imagini clare: 


Dinu sterpe stânci, spre ea. Pan se îndrumă 
Pe rdâud în largul cu clătiri de grâne, 
iin, pescăruşii trec, cu-aripi de spumă. 


Ca bucăţi reugite se preziută „Vrăji- 
tcarea”, „Iinprimăvărare”, „Sonet usor”, 
„Apus de iarnă“ (cu imperfecţiuni «le 
vitm) ete. 

Ciiăm ca model: 


Crin. Sin setenara [uelgierire 
Imvins de sare cald purfamată — 
Porni, usar, simțirea lorturulă 
In lieduri fermecate să-și resfire, 


Cântă... Au ce Printesă ecilalit, 
APaestre, plânge n ut tânguire ? 
(Wei tiedul tiu e plouie de safire 
Pe-un golf cu depun totuși încărcată... 


Au ce dureri do-upururi vinorate, 
De sub arcuş. Zbor, prinsa cu să îee, 
Să “nfigit "nu clar noi astre sdnyerate ? 


Ciunt, încins, vdle-a unei curcubee.,, 
Ni sub qgenuner bolții instelate 
Părea — întiiul plânset de fernce,,, 


+ 


GALUIA (Bevue detudes francaises,, 
sub direcţia d-lui profesor N. Serhau, 
lasi. editată de Cercul „Jules Michelet, 
sir, Buzdugan, Nr. 2. 

In introducere, d prof. Serban scrie: 

„Frunţa este iubiti în România. Lim- 


a 


ba şi titeratura sa figurează în progru- 
mele tuturor școlilor cari se suprapun 
învăţământului elementar. Nu i se poa- 
te atribui uceustă preferință numi ori- 
zinci latine comune sau frăţici de arme 
„talienii au aceiasi titlu lu dragustea 
noastră şi totuși influenţa lor intelectua.- 
'ă este nului în România), dar mai ales, 
superiorității literaturii franceze. Clari- 
tatea sa, niarele număr de idei generula 
ve Je răscoleşte, cazurile de conştiinţă ce 
te studiuză şi griia sa pentru conştiintă 
v fac mai instrustivă =i frumoasă ca ori 
care ală Clasicismul său ne învuţă or- 
line, echilibru. cuminţenie si nobleţe; 
marii săi cugetători ui secolului al opt- 
sprezeceli, ne învaţă  murile principii 
“ari sunt baza societăților moderne : to- 
Joranţă justiţie. egulitate ; romantismul 
său exaltă frumuseţea sentimentului și 
predică frăţie ; operila sale moderne. — 
sinteza unei lunzi sforţări naţionale, n 
litovatnrilor străine şi științelor, — creu- 
ză meniul social necesar muncii colecti- 
ve si un ideal de frumuseţe conform cu 
tendinţele actuale 

„Literaturile celorlalte popoare posedii 
liecare neari genii. frumoase opere: nici 
una. însă, nu prezintă acest ansanblu 
arniunios si gipantic care dă literaturei 
franceze o valoare didactică unică. Fu 
completează. în mod minunat, învăţarea 
elenei şi latinei, poate chiar să o înlocu- 
iască cu succes, pentrucă oferă un clu- 
sicism trecut prin sita sensibilităţii mo- 
derne, si, de aci, mai uşor de asimilat. 
lată principalul motiv pentru care po- 
pourele tinere o preferi oricărei alte 
ibmbi”, 

Mai departe, după această magistrală 
exvunere -- d, prof. Serban arată nece- 
sitatea pentru România de a învăţa fran- 
veza, pentru marile lor interese națio- 
vale pentru îmbogățirea cunoștințelor 
lor lor şi pentru valoarea ei faţă de mi- 
norităţi, 

Galia se va ocupa cu răspindivea cul- 
urii și literaturii franceze în România, 
«u traducere de autori români în fran- 
ceză, etc. 

Generalul Berthelot trimite o seri- 
<nare «lo încurajare directorului revistei 
pentru că „ceeuce se petrece în Romă- 
nia mă înteresează mereu și, printre câte- 
va amintiri de tristeţe și dcliu, momen- 
tele de glorie însă, apar tot mai străluci- 
toare. Sedereu mea la lași, în 1917, va ră- 
mărve întotdeauna în memoira mea...“ 

D. Dan A, Bădărău publică un intere- 
sunt studiu usupra „României și romit- 
anlui francez contimporan'“, 

Intovesante şi sugestive constatări şi 
descrieri asupra „Mănăstirii Sureviţa”, 
duterita d-lui profesor O. Tafrati. Studiu 
ul d-lui Vivgile Pinot „Mademoiselle de 
J.espinasse et Alfred de Musset“, — ar- 
ticel al d-lui prof. Popovici asupra lui 
liwile Picard, 

Frumoase traduceri din Eminescu ale 
«d-lui pruf, Serban. recenzii, scrisori, etc. 

Hecomandăm cu căldură revista pu- 


blicului cititor. A 
ION FOTI 
Le] 





A apărut volumul de proză? „INSEM- 
NĂRI DIN TIMPUL OCUPAȚIEI GER- 
MANE* de Piu Alimănişteanu. 


Prețul 100 lei, 


362. — UNIVERSUL LITERAR 








CP'OSBac c8 câcanaaealac ea 
TEATRUL NAȚIONAL 


„HAMLET“, cu d. Gh. Caiboreanu 


D, Liviu Rebreanu, directorul Teatrului 
Naţional, înțelegând ca şi predecesorii săi, 
că elementul tânăr este viitorul şi nădej- 
dea de mâine a teatrului, a căutat să-l 
incurajeze în limitele posibilităţii. D-sa 
a rupt-o cu trecutul, — cu acel trecut 
mai îndepărtat când elementele tinere 
răzbeau cu mare greutate, sau cădeau 
învinse în lupta ce se dădea. Domnia za 


pi 
PA 

ti 

pe / 

E 


LIVIU REBREANU 


a obzervat această lacună şi a încurajat 
actorii tineri si merituoşi, punându-i să 
dubleze, ca astfel să-și valorifice fiecare 
calităţile şi să-și fixeze şi genul. 

E o măsură înţeleaptă care face cinate 
unui director de teatru. 

D-nul Liviu Rebreanu care este şi un 
distins dramaturg și a trăit mult printre 
actori, a observat tcate lipsurile şi a cău- 
tat să le înlăture ocrotind actorii tineri 
şi astfel dând la iveală elemente cari fac 
fală teatrului. Negreșit, a întâmpinat şi 
mici decepţii, greşind cu unii cari nau 
corespuns tocmai, așteptărilor sale. 

Dintre actorii tineri cari au dat do- 
vada netăgăduită, de talent şi putere de 
muncă, d-nul Gh. Calboreanu, este prin- 
tre cei dintii. pe care cu plăcere îl putem 
'“enumăra. 

Hamlet-ul d-sale (precum şi multe 
alte succese din anii trecuţi) ne-a fă- 
cut să vedem în D-sa un adevărat slu- 
jitor al Thaliei; un actor cu o bogăţie 
variută de resurse pentru teatru, înzes- 
trat şi cu o putere de miincă rară, în- 
sfârşit o speranţă a teatrului românesc 

L'arn văzut pe Calboreanu în „Hamlet 
în matineul de Duminică. Era înconju- 
rat numai de elementul tânăr al primei 
noastre scene. Mărturisesc aceasta ma 
bucurat şi-a fost stimulentul care m'a 


Te ea E re ua 


hotărit să mă duc să văd spectacolul. 

Din rolul titular atât de complicat şi 
vreu, — considerat ca o piatră de încer- 
care a marilor talente , Calboreanu a 
creiat  un' „Hamlet“ al său personal, 
care este un om adevărat, un om întreg, 
care stie cine este și ce vrea și merge di- 
rect la ţintă, întrebuinţând toate mijloa- 
cele ca să şi-o ajungă, făcând pe nebu- 
nul numai atunci când trebuie, neapă- 
rat. A muncit mult Calboreanu, a stu- 
diat serios şi a intericrizat rolul, ţinând 
să aibă nota lui personală, văzând în 
Mamlet nu un bolnav sau un nebun 
ci un om adevărat compleşit de du- 
verea  covârşitoare a pierderei tatălui 
său ; un om care stie ce face, care su- 
feră, se zbuciumă, atiasând adesea cele 
mai culminante puncte ale durerii su- 
fletulni omenasc. Si Calboreanu a trecut 
ca un artist mare, prin toată gama va- 
riată a rolului, Scena în care Ofelia 
cine să-i înapoieze scrisorile—a fost ju- 
cată magistral. Deasemenea și acea cu 
legina când il cheamă la ea să-l do- 
jenească) de un dramatism. impresio- 





GH. CALBOREANU 


nant: numai suflet și nervi, încordare 
si simţire. Nimic de prisos: gest. in- 
tonaţii, joc de scenă, joc de figură ; to- 
tul măsurat, bine nuanţat și colorat, -- 
dicţiune impecabilă , joc natural, spon- 
tan și un glas de o frumuseţe rară cu 
un timbru metalic, impresionant şi cald, 
'are-ţi merge la suflet, 

Calboreanu a plăcut și a învins și de 
data aceasta, 

D-nul Vojen a fost rău distribuit în 
Laert. Nu e pentru D-sa acest rol. A fost 
o greşală sau o grabă? Orgenul D-sale 
îngust și voalat lipsa de experienţă, 
precum şi unele stânsăcii ale estului 
au ratat scena cea mai mişcătoare, aceia 
a înruormântării Ofeliei. stricând efectele 
celorlalţi interpreţi. 





















In ultimul tablou însă (când se dit 
lează) a fost ceva mai binişor, totuși ii 
suficient. 

Emoțţionat şi cu o vădită stângăciel 
gest, d-nul Soare în rolul Regelui. Di 
părea plictisit, încurcat. se zorea să 
biteze cât mai repede și mai uniform (i 
tul, ca şi cum ar fi vroit să scape di 
povară ce-l copleșea. Totuşi d-nul Seif 
are multe calităţi pentru teatru și ind 
roluri va fi la locul său. 

D-nu! Victor Antonescu, şi-a reluață 
vechiu succes al său, în rolul bătrânul 
Polonius. 

Degajat, măsurat, corect, d-nul 7 
în IToraţiu 


SOARE Z. SOARE 
















D-na Eugenia Ciucurescu a 1080) 
gină adevărată, adică așa cum af 
întotdeauna acest rol care-i convin] 

D-ra Dorina Demetrescu a făcut și 
ţări să joace  :Ofelia. Laudă Digi 
Dar, n'a reuşit de cât în parte, Su) 
nebuniei, a fost jucată slab, anenj 
A avut totuși si momente bune și a) 
care gingășie. 

In rolul actorului D-nul Polizu al 
vedit încă odată hune «dispozițiuni pe 
această carieră. 


tip hazliu şi plin de pitorese. A pl 
mult și a fost răsplătit cu numeroa 
plauze. 

In notă d-nul Romano în al E-lag 
par. 

D-nii Ulmeni, Ștefănescu, Nicola 
contribuit la succesul ansamblului, | 

Ceilalţi interpreţi sub nivel. De | 
admirabile Pauzele din antracte sp 
pe reduse. 

Toate laudele d-lui 
care ne-a scăpat de piictiseala 
telor, 


GEORGE SCRIOȘTEA 








UNIVERSUL LITERAR. — 363 








| pp 5 ca sHEu c ea 





| SALONUL OFICIAL: SCULPTURA 


fntribuţia sculptorilor noştri la Sa- 
td Oricial, foarte redusă din punct de 
re cantitativ. n'a tost mai fericită 
net de vedere calitativ, 

He însă, că datoria, cronicarului e 
iv informeze cititorii chiar atunci 
al pentru ticluirea paginei, care-i aş- 
bă rândurile, materialul destinat să 
obiectul discuţiunii critice, se prezin- 
i astiel de condițiuni încât pentru 
arila pagină ar fi un prilej de gratitu- 
să rămâie nescrisă. 
rnentrucă poate nu e tocmai cazul 
iplurii dela salon. iar pe de altă parte 
nlă nu vrem sii contribuin la discre- 
ki complect al juriului — lăsând a- 
pi instanţe de consacrare exclusivita- 
kunei operaţiuni de care sa dovedit 
pic! pregătit si fără vr'un concurs din 
i = ne vom ocupa de „arta statua- 


atipostită sub aripa ocrotitoare a 
Histerului artelor, căutând să-i pătrun- 
i intențiunile cele mai bune, cari dacă 
rezultatul 


scuză întotdeauna final. 





FLORENŢA PRETORIAN : 
Natură moartă 
E, 


iituese totuş apreciabile civrcumstan- 
alenuante, lăsând în sarcina viitoru- 
- mare și tainic depozitar de spa- 
pal tuturor — grija da justifica la. 
ina acelea înscrise în avânturile n»- 
re ale sculpturii din şoseaua Kise- 
Vin anni 1929. 
mător principiului admis că în artă 
să te prezinţi nou și personal, 
ivrei să-ţi însemnezi numele pe ră- 
A) glvios' al posterităţii, în mod fi- 
numele cele mai proaspete se îu- 
vin prezintările cele mai noi şi mai 
izmeţe, eroindu-şi drumul cu securea 
Hnirilor în serie printre consacrările 
a catalogate cu un ceas mai 'na- 


Re pasionat pentru parteneri, a- 
aut pentru spectatori şi n'are decât 
pusur: aceste noutăţi sunt în maijori- 
Mor vechi, vechi ca începuturile ar- 
ui mai bine zis. ca primul păcat 
hi ispitit sufletul omenesc să știe 
i: invățat şi să vadă la capătul lu- 





mii, înainte d'a cunoaște peticul de pă- 
mânt de sub călcâie. 

Aş zice, pentru cei c2 vor să mă înţe- 
leagă :; pentru cei cari dispreţuesc achi- 
ziţiile studiului laborios și chinuitor în 
serviciul talentului: eu vă admir statura, 


N. N. TONITZA: 


văd că aveţi mușchi de oţel şi supleţe de 
panteră, că. întrun cnvânt aveţi toată 
vivoarea să trecnţi inot fluviul unde apa 
e mai largă, dar cu mica rezervă.... să 
știți înota. 

Câteva din lucrările cari rețin atenţia : 
Irina Codreanu: un cap de „Chinezoai- 
că“ mare bibelou de o formă simpatică 
prin simplitatea planurilor şi armonia 
curbelor, E de sigur foarte sintetic. 

Baraschi C. „Nud cu un tors mic i- 
hexpresiv pe restul ansamblului cantita- 
tiv, greoi şi moale. Femeia nar putea 
sta pe picioarele fără oase dacă ar în- 
cerca să se scoale din poza prescrisă de 
artist. Si transpus în mărime naturală 





acest nud şi-ar evidenția în chip insu- 
portabil scăderile, Altfel sunt de remar- 
cat cautări de linişte și armonie de mase, 

Paciurea D. „Himeră“. Iar „Himeră ! 
Să fie aceiași dela premiul naţional care 
obsedează imaginaţia artistului? Aceiaş 


„Studiu“ 


jucărie simpatică pe care artistul afac- 
tează s'o ia în serios. 

Fel:ete Iosif. „Diana. Compusă orna- 
mental pe o simetrie perfect geometrică, 
plăcut echilibrată în linii şi volume. 

Hette hichard: „Cap de studiu“ expre- 
siv, cu sănătoasă preocupare de construc- 
ţie și pătrundere interioară, 

Călinescu Alez. „Tinerețe“, o figură de- 
licată de fată, vaporos construită, cu o 
sensibilă notă de romantism. 

Medrea Serova. „Harmonica:. Mica lu- 
crare e plină de expresie și inteligenţă, 
Volumele greoaie sunt plăcut echilibrate. 


C. VLADESCU 





UNIVERSUL LITIRAR 





Cea Z ehNenr-ac 





PREMIILE. |: sesiunea premiilor Aca- 
«demiei Române şi a premiilor naționale 
pentiu pruză si poezie. 

Premiile Academiei au valoare redusă, 
— ca sumă. Membrii Acudemiei spun cu 
Hdurerousă sinceritate, că inalta instituţie 
de cultură românească e săracă, dim ce 
în ce mui săracă, De aceea şi candidatu- 
rile la premiile „nemuritorilor”* sunt re- 
duse, căci ei sunt siliți să ţină, seamă 
prea mult de anemia veniturilor Acade- 


miei, pentru decernarea premiilor nu nu-- 


inai seriiturilor die mare tment. dar si de 
iiarea capacitate de numcă migăloasii, 

Gloria e fără îndoială isbititoare. Dar 
un totdeauna cuvântul Academiei a ni- 
merit aprecierea ceu mai  corespunză- 
toare, 

Ceut e. că statul na. conteibuit, cum se 
cuvenea, cu academicienii să poztă sus- 
ţiue tăria acordării premiilor, 

Prenviile naţionale par însă a preocuța. 
mai mult. Căror scriitori le vu veni rân- 
dul să fie distinși şi consacrați anut a- 
cesta ce juriul consacraţilor până acum ? 
Cei cari şi-au afirmat talentele, și-au im- 
pus operila de maturitate, şi-au dobân- 
dit aprecierile publice, sunt cunoscuți. 
Doi poate trei prozatori, şi tot atâţia 
poeţi, — între cari, o poetă. 

A face pronosticuri ar fi o nedelicate- 
ță electorală. A ne închipui, că premiaţii 
de până acum nu vor eviia €aperiența 
subredă a votării premiilor, cum sa fă- 
cut de _ curând Ja societatea scriitorilor 
români, credem că e o greşaliă. 

Dela marea autoritate a distinşilor su 
premii naționale, aşteplăm fixarea fără 
gras a meritelor şi consacrării, Ei au rol 
ue îndrunrători şi statomicitori de glorii 
literare, 


VA FI ti Acudemiu Română şi 0 sec- 
ție “lo „arte frumoase”, Unui dintie cei 
dintâi membri ai acestei secţii va fi ma 
vele Cieorge Enescu, — ușa comunică Bi- 
voul Academiei, Până acum, Enescu e 
nuinai membru onorar. 


REVISTA „CELE TREI CRIȘURI“. 
condusă eu apreciată sârguinţă de d. 


(aeorge Bucaloglu au luat în timpul din 
vrmă, foarte frumoasa iniţiativă de a se 
richci, la Vradea, monumentul lui Dela- 
vrancea, Ce rost, ce importanţă, ce înalti 
invăţătură trebue să doa monumentul 
ui Deluvrancea la. Oradea, desigur că nu 
scapă nirnănui dintre cărturarii noştri. 

Numărul din urmă al „Celor Trei Cri- 
suri” e închinui Univii. Avem toate cu- 
vintele bune, pentru directorul revistei, 
ventru hăruiciu depusă, ca să udune ma- 
terial iuteresant, 

Nemarcăm în deosebi articolul d-lui G, 
Bogdan-Duică, „La începutul unirii“, 
care dă o fvarte importantă dată asupra 
Inpiei petru unirea românilor. 


„Ceimpineanu însuşi scrisese din 1 De- 
ceinbrie 1535, principelui Adain Cazarto- 
rustiy, că scopul tuturor silințelor nou- 
«lve este a lucru la unirea tuturor ho: 
muinilor supt acelas sceptru“, 


la Chizinău, a apărut revista „DOINA 
BASARABIEI“, pe care o sulutim cu 
toată simpatia. 

D. prof î. Nicu urată rostul revistei, ul. 
Laviu Muviun spune, care au fost primele 
ivi româneşti în Basarabia între anii 
1350—1978. mai seriu d-nii Nuşi Tulliiu, 
S. Parmril, N. Dragomir, A. Eliadi, Ter- 
ziman. | „tLioabă, 

Reproducem din „Doina  Busarabiei”, 
următoarea poezie populară, culeasă dia 
com. Buteşii : 


(Cite zile sunt în cu 

Toate le pelrec amur. 
Numa'n ziua de Crăciun 
Mămwinr păine şi beau vin. 
Măndne paâlne şi beau tin. 
lu inimă pun venin 

Căci oflând merg la mâncare 
Si cu tecrimi la culcare 

Si uş crea să um răbdare 
An inimă şi mă doure. 


Când am văzut revista „RAZE DE LU- 
MINA“, revistă a studenţilor în teulogie 
«tin Bucuresti, ne-am bucurat dar am a- 
vui. si un moment de îndoială. 


Ne-am bucurat că studenţii în teologie 
urată o dârză hotărire de muncă pe tă- 
râmul publicistic; dar am avut şi un 
inoment de iudoială provocat de aminti- 
rea unor încercări, care încercări au ră- 
mas. Numărul 2 al „Razelor de lumină 
ne-a înnprăstuiuat îndoiala. Aceste raze da 
lumină sunt mai frumoase ; rezultă din- 
tro exyerienţă şi vădesc statornicia în 
hotărire a celor cari le fac să apară. 


Despre fuarte buna lucrare a dd-lor Ser- 
piu Dan și Romulus Dianu. „VIAŢĂ MI- 
NUNANTĂ A LUI ANTON PANN” serie 
următoarele Cezar Petrescu : 


„ânton Pann, cu viața lui minunată, 
cu setea lui de desfătări pământeşti şi cu 
înţelepeiunea sa dinu îsvoarele orientului, 
împământenită şi adaptatri împrejurări- 
luv din Moldo-valahin, era predestinat să 
tie cdoptuc de legenda poporului. Exis- 
tența hi a fost întradevăr un roman, 
iar epoca lurbure, de adânci şi repezi 
schimbari aşezată la v respintene între 
eremurile vvehi şi cele noui, era înlr'adu- 
vrir o atmosferă pitorească de roman. 

Incdt, torte-ne d-nii Sergiu Dan şi hu- 
maulus Dianu, Curlea wuu scris-u fiiudeii 
AL VIIIT. Ci fiindcă stiilea într'o porun- 
că mai veche, intro datorie a literaturii 
vomrdneşti, să o scrie”, 


Noi avem satisfacția. că am publicat 
uici. în coloanele acestei reviste începu- 
tul lucrării d-loi Dan şi Dianu. apreciind 
valoarea şi sărguinţa tinorilor autori, 


Ne-am mai ocupat în această rubrică 
de „FANTANA DARURILOR“, revistă 
de cutinră creştină, sub direcţia preotu- 
Ini Toma Chiricuţă. E impresionantă u- 
nitatea de gândire şi de muncă la aceu- 
stă revistă. 'reotul Toma Chiricuţi și 
d-nii Lascarov-Moldovanu şi I. Gr. Opri- 
san dau dovada unei pilduitoare devo- 











































iuni pentru cauza adâncirii cudturii 
tine. 

In nurnărul din urnă publică șim 
lentul scriitor Yasile Băncilă un arhi 
„Bătrăneţe şi sacerdoţiu”, pe care i] 
comandăm tuturor căpeteniilor inirert 
clevicale. 

lar peectul Chiricută se ocupi 
moralitatea în artă“, Ar fi voit păria 
să iasă  dintr'un cadru rdlogmatie, 
pa fesit. l'roblema nu se poate tra 
cât dintr un larg punct de vedere al 


sului artei. Tocmai fiindeă chestiună 
mare, a fost totdenuna actuală. Oa 


de aprinse ar fi discuţiile și cu oră 
uutoritate au intervenit si critici și 
raţi si cterini, „Jinia cdamareaţional” 
tre artă si morală ma fost defini 
invizibilă. o pereocpem, dar n'o pula 
tărnici, 

De altiel, în această chestivne, von 
veni si noi. când ne von ocupa de 
ferința d-lui t.. Kirițescu, apărută În 
sură” „Literatura împotriva edueaj 


ARCUL DE TRIUMF li sostut 
cetasi groaznică ruină si rușine nați 
lă. Cumisia, numită să-si «dea avizul 
ajuns la o închecre. 

Wnii membri susţin, că frobue d 
mut tot şi să se facă altul : alţii stăn 
să se pepare ruina, care haljoenregk 
atiţia ani. 

Dorim comisiei o hotărire ui ură 
si auveruului bunăvoința de a în 
că trebue să aibă şi el un pună 
veiler'e. F 





PROPILEELE LITERARE se in 
prin ubundonţa si variația materială 
Colaboratoru! nosiru Ion Foti scr 
nou roman „l.a răspăântia lui Hercă 
cu aceeaş grijă susţinută că șila 
tiianele anterioare, — serie Poezii, 
irunse dle ictei filosofice. Bunul și ali 
povestitor Nestor Urechia publică o (0% 
frumoasă poveste „Alagerea împără 
gizelor”, 


NOUI, ACADEMICIAN, |. Silviu 
eomir, umul dintre tinerii si Sărgul 
sii istorici ardeleni, în «discursul d 
cepţie a vorbit despre „profesorul 
Tomanul Vinu, precursor al unități 
ționule”. 







































isecanaci cie 
cv vane 


Vntequicu lăuda ori de cdte ori a- 
pritejut pe principele austriuc Kadoer. 
-diu părere atât de bună despre cl? 
întrebă un prieten. 

-E cel mai diplomat dintre toţi prin 
rari îi cunose, 

- fum ui putut să-ţi dai scama de 
ul acesta, 

- Au vohejte decât cecace poate să 
ase a prinț 

- Trebue să vorbească rar, 
-Te cred e mut! 


+ 


afuncra ? 


Whepiseopul de la 


! Mothe, nu a fost 
at an celebru 


teoretician al canou- 
bisericeşti, ci şi un fin umorist, 

(a prizten, veizitâăndu-i odată palatul, 
a? surprins că în parc, sunt numai 
zare cu zarzavaturi, 

- Bug de seamă, Eminenţi, spuse 
sal, ed prețerați utilul agreabilu- 


râu 2, dar nu uita că 
agreabil decât utilul ! 


nt e nimir 


îmenjut Pontenelle era întro zi foarte 
dispus tn vecin 2 întrebă de ce e 
Fir) 

“mt supărat, răspunse  Fontenelle, 
muza sevcitorului pe care îl am. Mă 
mie bt aşa de prost, cre şi cun. ș 
niapte servituri, 


tr o vânzare de tablouri, un expert a- 
id pânză de „ valoare picturală 
+ nediorră, tui Rembrandt. 
ir, protestă cu indignare: 


-Fhracul ăste de tablou, de  Rem- 
(9 

bila 7ău ? 

fortul, foarte contrarial,  rramină 


m tublnu? şi «e pronunță senteu- 


-lu domnule, e un Rembrandt! Nu 
e să vă surprindă că nu seamănă 
alle tablouri ale lui, fiindcă e un 
PLANE POSPOM! 


Li 


ui Murger, pe patul morții. 
"de ww prieteni: 

tum n ducț? 

Ve ut mă cuc? 


+ 


fu îna 


iul Peliz Galipauz, celebru prin 
și arariția sa, se căita într'o zi: 
br aa pierdut 100 de franci! 

ua î jntrebă şi Cealipaur începu să 
miasră: 

Vtderi. pe cind eram spe stradă, în 
a ay, portecartul în buzunar, i-a 
al și l-ai pierdut... Am dat un 
iziure şi acum mi l-a adus rineva! 
Si pure rău? 

gar, fiindeă făyăduisem „0 bună 
pisi” şi a trebuit să-i dau 100 de 
N] 


iii encar'cea 


bb caz car 


PRE SIE. DINTELLIE HOOVIER TRADUCAĂ_ 


TOR Dr CARȚI 
Iu anul 1912, «d. loover. și soţia lui, 
d-na Ton lenry Iloover, au publicat o 


traducere 4 primii ediţii latine din 1556 
au tratatului lui Georgius Agricola: De 
le Melattica, „cu o introducere biogra- 
fică. adnotări, și apendice asupra des- 
voltării metodelor mimiere, a reacţiuni- 
lor ametaturgice, geologiei  mineralopini, 
si legii nuinelor, «tin cele mai vechi lirm- 
puri până în secolul al XVI-lea“. 

Cartea «e însoțită de bogate note, seri- 
se chiar dle Iloover. 

Ediţia acestui volum rar, tras numai 
in 3000 le exeruplare, sa vândut cu pra- 
ul «ea o firă exemplarul. deși astfel nu 
xe acopereau nici costul tipăriturei, 

Prietenii Ini Hoover au primit câta »tn 
exemplar cu autogrulul manuscris ai 
acestuiu însoţit de dedicaţia: „cu cel: 
mai bune sentimente din partea lui Ito- 
over", 


PAȚANIA UNII ENGLEZOALCE 
PREA VESELIE 


O tânără si foarte veselă englezoaică, 
Miss Hill, venită lu Paris, a voit să facă 
si ea la el cu toţi cei cari sosesc acolo 
«de peste Ocean, adică a inceput să chel- 
tuiască:  nehuneşte, petrecând zgomotos 
prin Ioculurile de noapte. 

După un timp, când portarul luxosului 
hetel unde era instalată i-a prezintat 
nota de plată, Miss Hill i-a dat un ceck 
la o mare bancă. Banca însă a declarat 
că d-na mara niciun depozit și că, prin 
vrmare, ceckul n'are nicio valoare. 

Acum, vesela englezoaică are de lucru 
cu autorităţile franceza , 


3 


» 


sa înapoiat acasă tâziu, — Allo,. 


Domnul care 
spui cât este ceasul ?... 


Patru și 
să-mi lămurești şi... 


ce zi e azi? 


zece ?,.. 





Mulţumesc. 


UNIVERSUL LITERAR. — 460 








caricatura zilei 
SCHIMRARE DE 


AER 





Doctorul. Ai absolută  nevoe să 
schimbi aetul. Du-te la munte. 

Roluceru!, Bucuros doctore, clar 
vog convinge-o și pe  nevastă-mena 
meargă la.,, mare. 


ie 
să 


(Ca nciide) 


SUPREMUI. SACRIFICIU. 





-- Pentru tine trunoasa inea, sunt în 
stare să fac orice nohunie,; spune-nui (3) 
singură vorbă de amor, și fug în Ameri- 
ca cu casa de hani a percepţiei. 


(Î.p re) 


DUPA CHIEF 


„ domnişoară... nu poţi să-mi 
Ascultă te rog, ai putea 





366. — UNIVIURSUL LITERAR 





Pagini uitate 





| O CURĂ NEISBUTITĂ 


de ION GORUN 


Dacă nu mai e profesor, ci pensionar 
— renlier care va să zică — domnu 
Petre Trandafirescu, stă toată ziua la 
geam si se uită la lume cum vine şi 
trece. Pe fiecare îl judecă, îl  cântă- 
vește, după cum e îmbrăcat, după cum 
umblă, şi îşi ţine capul sau mâinile. 
Aăsta;ii un amărât, celălalt un pârlit, 
și bre! ce fudul se ţine ăstălalt... oa- 
re de ce? 


lar dacă se face vremea frumoasă, 


domnu profesor, — că tot aşa-i mai 
place să-i zici, — deschide uneori îe- 


veastra şi stă așa rezemat cu coatele să 
soarbă mai bine aerul, curat de afară. 
Atunci mai dă şi mai primeşte şi bine- 
ţele vecinilor, ba mai leagă şi câte un 
crâmpeiu de vorbă cu unii cari nu sunt 
așa grăbiţi, 

Tănase Porfir, mic slujbaş la gară, e 
și el de părere că mai bine ar fi pen- 
sionar, rentier : dar vezi că lui nu-i dă- 
dea mâna ; pensia ce-ar fi luat, dacă 
„şi-ar îi reglat drepturile“, nu jar mai 
fi ajuns pentru toate cu câte se obi$nu- 
ise dânsul şi de care i-ar fi fost greu să 
se lipsească, Si aşa, tragei înainte la 
ju, că n'ai ce-i face, 

Măcar că d. profesor îl vedea tiecânul, 
îl căina din zi în zi tot mai mult, — 
„Scade din ce în ce mai mult bietul Tă- 
nase“, — îşi zicea în gând şi nu odată 
îl întreba, îngrijorat, de sănătate. 

— 1a ascultă vecine 
intruna din zile; de 
d-ta la un doctor? 

— Ia lasă-mă coane Petrache, îi răs- 
punse Tănase. Parcă nu le ştim no 
toate ale doctorilor! Ci-că să nu mai 
bei, să nu mai tragi țigară, să nu mal 
mănânci carne. Apoi așa la ce-ţi mai 
foloseşte viaţa ? 


Tănase, îi zise 
ce nu te arăţi 


D. profesor se uită încă odată lung la 
vecinul d-sale și își zise numai decât: 
— “Toate ca toate, dar mi se pare că pu 
tine băuturica te strică, mai ales. Apoi 
tare: Să ştii vecine, că am eu un leac 
pentru boala d-tale, nu d'ale doftoriceș- 
tile, — altceva, băbesc, dar mergi la 
sigur... 

— Ce spui, domnule profesor ?... 

— Aşa să știi, şi când îi avea vreme 
să vii săi spun. 

Işi adusese aminte conu Petrache de 
o istorie de prin. cărţi, şi pasta voia 
so încerce cu vecinu-său, Tănase. Şi 
zâmbea inti'insul gândindu-se cum are 


să-l tămăduiască de viţiul beţiei armin- 
teri decât cel mai iscusit cdoctor, 

D nu profesor fusese odată cu familia 
Ja Piatra-Neamţu. Ca suvenir de aicolp 
fetiţele lui colecţionaseră de pe malul 
Bistriţei sumedenie de pietricele colora- 
ie, ba şi pietroaie şi bolovani în lege 
de umpluseră vreo două lăzi. Plătise 
d. profesor o gouză de parale la „ma- 
rea viteză“, dar blajin cum era din fire 
nu zise nimic, ca să nu strice bucuria 


fetelor, 
— Ei tot o să slujească la ceva alea 
mai mărunțele, .-- Își zise acun, şi sco- 


țând câţiva pumni din lada unde ză- 
ceau aruncate și uitate de vreme, începu 
să aleagă pe cele ce intrau [e um gât 
de sticlă, 

— Tată, vecine Tănase, zise apoi omu- 
lui când acesta, de cuvânt, se înfăţisase 
la consultaţie. 5 

— Uite, vezi, pietricelele astea au în 
ele o putere, de dacă le pui în ţuică, o 
face dela o vreme de nu mai c vătămă- 
toare... D-ta, ştiu, cumperi țuica cu clon: 
dirul, te-am văzut eu ; ei, să pui în îie- 
care zi câte două-trei pietricele dastea 
in clondir, — dar să nu le mai scoţi 
de acolo, că aminteri nau efect. Să pui 
aitele și mereu altele, tot aşa pe rând, 
azi-mâine, şi să vezi cii ai să te tămii- 
dueşti de toate relele în scurtă vreme... 

—- Ba zău, să aibă de ceva aşa puiere? 

-— Să mă crezi, ascultă-mă pe mine,— 
sunt fermecate : asta este ce se cheamă 
„0 cară miraculoasă“, au mai făcut-o 
si alţii şi lea prins bine. 

Tănase Porfir strânse pietricele într'o 
basma, — nu că uvea cine ştie ce nădej- 
de în puterea lor vindecătoare, dar ca 
să nu se pună în contra d-lui profe- 
sor, un om așa de bun şi de prietenos 
si cu cei mai miri. 


+ 


Dela iereastră, d. Petre Trandafirescu 
continuă să privească la lumea care 
vine şi trece, și caută să-i descoase pe 
toţi, şi să-i judece după înfăţişare, du- 
pă purtare, după mers. In deosebi ur- 
măreşte cu băgare de seamă pe vecinul 
Tănase Porfir şi par'că îi creşte inima 
când în fiecare zi îl vode mai sprinten, 
mai vioi, mai întremat, 

— Aha! Işi face efectul doctoria, --- 
îşi zice d .-profesor — vezi cum vine 
asta? El pune în fiecare zi două-trei 


li 


pietricele în clondir, şi-şi  închipue 
au efect doctoricesc. Dar nu e ale 
decât că  pietricelele ţin locul 
care nu mâi încape așa multă, 
astfel, pe măsură ce clondirul se u 
de pietricele, omul se desvaţă tot 
mult de porţia de băutură, până 
nesimţite se desbară cu toiul deși 
Si iată cum toate mariie descoperii 
fost simple. 

In culmea milţămirei, d, Pe 
tocmai îşi zicea, pe când îşi făcu 
coteala că acum trebuia să se fii 
vit cura, să cheme iară la dânsul pi 
cient şi săi arate atunci cum îl 
case şi fără să-i mai ordone regi 
şi diete severe, 

Dar ce să-i vadă ochii? Când 
ceasui să treacă Tănase, — iat 
tă, cât abia se ţine pe picioare, 

— Bine mă, ce-ai făcut? îi sii 
profesor, roşu de mânie şi tutiii 
cum se tutuesc de ori și cine 00% 
beţi. Nu nai ascultat! nai pus 
celele în clondir... 

— Ba le-am pus, — cum Săn 
pun ? Fireşte că le-am pus... Toate] 
pus... 

— ki apoi? Cam se face det 
beat, că dacă făceai cum ian 
pân'acu nu mai încăpea ţuică bă 
dir... 

— Apoi da, tocmai daia, lasi 
ăla.,. Pe ăla tam isprăvit.,. Acu an 
ceput. altul... 


„Unicersul“, 24 Februarie 198, 

















































rind plecă, torminase cele două opere, 
$. stia precis unde se va duce, totusi 
- după mult timp se pomimi ajuns la 
“Jes-Dalins, unde marchiză, îi propu- 
-- să meargă cu ea la Veneţia. Primi 
im. Simţea pentru femeia, aceasta 
;ubire devotată deşi de multe ori i se 
ăra că-și bate joc de dânsul. 

'a Vaneţia avu loc o scenă violentă 
“ue amândoi în numa cănulia, LEOMOe 
4 Balzare, deși abia venit îşi făcu gca- 
amanul şi placă spre d-na de Beimy, 
«are o neglijase atât de brutal în 
ul din uumă. D-na de Benny îl aş- 
a bucuroasă şi fericită. 

[unpul când pasiunea lui Honore 
ateu ea era mult mai mare, atingând 
“ar proporţii de mit, i se înfăţişa în 
aimtirile cele mai dulci pe cari le avu- 
îs în viață, Retrăea aevea prima lor 
Hlănire după ce se cuncscuse atât de 
prevăzut, în casa părinţilor lui. Cu 
tul plecat în pământ, Balzac roşi la 
iveput si numai când văzuse zâmbetul 
ali al ei, puterile îl prinseră si braţele 
sk vânjoase întănţuiră puternice trupul 
kin al d-nei de Perny. Buzeie sale fier- 
ini căutaseră mecanic pe-ale lui. Strâu- 
» în aceeasi febrilitate acută, inimile 
Hr siitau ue bucnria fericirii. La înce- 
“se ferize mult, ca nu cumva să fie 
imrinsă în aceustă pasiune a ei. ce 
ate bărhutul său sau de copii. Din ce 
i ce, însă, văzuse o înclinare naturală 
i bi gi casei pentru ai. încât în cele 
„urmă teama de surprindere îi dis- 
""u complet, 
smintivile acestea. atât de riragi, îi 
suta îusă acum, o umbră uşoară de 
nantolie. 
simțise în acest om. încă dela prima 
wr, un 0m superior şi pasiunea cu 
we se arunrase asupra, lui era în aca- 
is timp și convingere fermă că într'o 
mi zi va fi prețuit asa cum se cuvine. 





slenil din familie, d-na de Berny se 
&protizase în educator al lui Balzac. 
fimile jerezrinări ale iui și mai ales 
ențiu de care se bucura în ultimul 
pla el o făcuseră di suferea -le 
te ori, Acum, când ştia că vine, sim- 
parcă aceeaşi bucurie copilăroasă 
în primele zile ale iuhbimiii lor. 
lafârșit. Honore își făcu apariţia. Bu- 
"ia revederii fu înduioșătoare. D-na 
;Brry era palidă de emoție. 

'iinoradință marea sa multumire su- 
fuască de a fi prețuit cperene sale in- 
za] si îi mărtunisia încă odată suve- 
ga iubive came o ataşa lângă el. 

Voi scrie o carte asupra amrerulud... 
-M cui! al meu ! intrerupe d-na de 


-Pentiucă va fi o carte de suferință, 
“arte sălbaltacă şi adevărată, 

-(e te va face să suferi, «dragul meu? 
- GQ va trebui să sufere emoul meu. 
“că tu ai făcut din nou, din me, 
= adevănut. 








Prătoare a unoi tradiţii de rafinament, . 


(continuare) 


D-na de Berny, cu o vocea de fericire, 
inecată în gât, silabisi : 

— Secumpul meu, tm eşti pantru mine 
mai mult ca aerul pemtru o pasăne, mai 
mult decât apa pentru "un peste, ma muli 
decât soarel: pentru pământ, mai mult 
decât natura pentru suilot. Fericirza mea 
emană dim tine ca paântumiul din floare... 
Calitățile tale sunt imense şi am Orgo- 
liul de a le înţelege şi a le iubi! 

lNomanul său Ne touchez pas d lu 
fuche era ne stârsite. când primi O scri- 
soare din partea unei străine” care îi 
arăta elanurile lirice provocate de citi- 
rea operilor lui. Stilul delicat și fin al 
vecunoscutei îi dovedea că autoarea scrl- 
scrii trebuia să fie din aristocrația ade: 
vărată. Nu se înzelase de loc. Căci la 
rugămintea lui de a-i divulgu numele, 
află foarte surnrins că străina era con- 
tesu Wenceslas de Ilanska, poloneză de 
oricină. locuind aproape de Kiev. 

In culmea bucuriei, se duse pe la sora- 
sa l.aura, pe care mo mai văzuse de 
mult, Cei doi copii ai ei, cum îl văzură, 
îi săriră de cât, 

Mama lor tocmai pregătea dejunul. In- 
fievbântat de succesele repurtate pretu- 
tindeni, Honore ceru așa de mulţumit. în 
cât voia să le transmită şi lor fericirea 
lui. Aproape un ceas le vorbi despre ge- 
niul său care a început să scânteteze la 
orizont şi tocmai când era mai în vervă, 
apăru soţul Laurei. Il rugară amândoi 
să rămâie să ia masa cu ei dar Ilonor€ 
refuză. Plecă, încredinţându-i încă odată 
pe temeinicia celor spuse de el, murmu- 
râul printre dinţi Laurei, care îl petre- 
cuse până la poartă: 

— Ştii tu ce voi face, cu două cuvinte ? 
Ah! Voi face concurenţă stării civile, 
prin personagiile mele. 


* 


N'a fost în toată viața lui Balzac, pri- 
măvară mai radioasă ca aceea din anul 
1833. Imhătat de pariumul scrisorilor 
cunbtesei de llancka, gândul că va trehui 
so vală în curând îi fermeca, După ce 
mai făcu » mică plimbare la soţii Car- 
raud, unde sfârzi Medicin de canmipugie 
zi începu IHistuire de Treize, se holări 
să plece la Neuchâtel unde contesa de 
Ilunska se găsea cu soţul șicu copilulei. 
Intâlnirea dutre ei fu revelatoare. Pa 
promenada unde au se găsea sosi în cu- 
1ind şi Honor6. Aflase dela hotelul ei că 
0 găseşte acolo. dar el n'o cunoştea. Cava 
ii spunea insă că o va recunoaște ime- 
diat. Şi în adevăr, pe o bancă mai re- 
trasă el zări pe aceea pe care o dorise 
atât de mult, cu o carte în mână. Din 
depărtare deslusi titlul cărţii: Le Femme 
de trente uas, Scoase pălăria si îngenun- 
chind în faţa ei. şopti cu o voce pasiona- 
tă: „Pva! bhva! Eşti d-ta!” Ea scoase 
un strigăt si întinzâud mâinile: „Ho- 
nore !,,. de Bulzac!* Se priviră mult tim» 
fără să vorbească, Din această stare îi 
trezi. Ana, conilul ei. In zilele următoa- 
ve, timp de două săptămâni. cei doi în- 
urăgostiţi colindară singurătățile,  şop- 
tindu-şi escace inimile lor, unite în 


UNIVERSUL LITERAR. — 367 





Cesnţa meciesice în exizuase 





VIAȚA AVENTUROASĂ A LUI HONORE DE BALZAC 


Ren Benjamin 


uceiaşi bătaie înfrigurată, le exprima 
tacit 

Contesa. cu un imprezionani ae» de 
demnitate, iubea ca o copilă mică pe a- 
cost on cure ştiuse să-i deschidă cutele 
cele mai subțiri ale fiinţii sale. 

In curâinil Honore fu prezentat şi con- 
telui, care i se păru can: burghez. La 
despărţire, își jurară reciproc să se în- 
tălnească în curând. la Geneva. 

Acasă îl așteptau două scrisori, din 

partea d-nei de Berrny şi a marchizei de 
Castries Inspirat peste măsură de draga 
lui Eva, el scrise sub imboldul acestei 
busiuni bugenie Grandet. 
„La Geneva, puţiu timp în urmă, se în- 
talniră cu aceiasi pasionantă revedere, 
Totuşi Eva era mai distanţată. Atlase în- 
tre timp de legăturile lui cu d-na de Berv- 
»Yy şi marchiza de Castries,. Honore în- 
cercă mult timp până să-i risipească 
bândurile ai negre, 

Ii povesii amănunţit relaţiile sale cu 
d-na de Berny. pe care i-o înfăţişă ca o 
sfântă, ca una căreia îi datorește toată 
gloria sa de acum. Trecând la marchiză 
a înfăţișă ca o femee arțăgoasă, care 
nu ştie ce vrea. Nu număi că nu exis- 
fase nimic vinovat între ei amândoi; 
dar niciodată mar fi acceptat el să iu- 
bească o femee pentru care nu simţei 
nici cea mai mică atașare. (Aci Balzac 
minţise. Căci ura pe care o nutrea aă- 
cuns, marchizei de Câstries, era rezulta- 
tul refuzului permanent pe care mar- 
chiza î-l dăduse oridecâteori pasiunea 
sa isbucnea), 

„In cele dm urmă, pentru a-i da o ul- 
timă probă de iubire, sărutând-o pasio- 
nat, în zise: 

- va men dragă, numai tu eşti u- 
devărata mea dragoste. Pe d-na de Ber.- 
NY 0 venevez, căci pentru ea simt v 
udevărată inbire de mamă! 

Plimbâările lor prin Geneva, cimentară 
și mar mult adânca iubire ce şi-o nu- 
iriau reciproc, Această fiinţă excepțio- 
nată. îzazestrată cu toate calităţile unei 
adevărate aristocrate, se înveselea şi râ- 
dea ca un cepilaş nevinovat. Iubirea 
aceasta superioară nu întârzie de a-i 
trezi doriţi senzuale. Balzac, mai ales, 
voia din tct sufletul să posede integral 
această comoară, pe câre nu şiia ce să 
facă pentru a o lua în căsătorie, Dar 
Eva era umiătritată. Plimbările târzii. în 
compania ei, il torturau adesea. Si eva 
cu atât mai torturat, cu cât simţea 
aceea3 jenă şi din partea ei. Dar în 
cele din urmă se hotărâ, 

Şi într'o noapte fermerătoare, ea păi 
pentru prima oară în pensiunea lui, 
unde se dete trup şi suflet aceluia pe 
rave viața î! scosese în calea, ei ca pe 
un salvator. 

Si pentru ca să celebreze veșnic acea- 
stă dată când ea devenise femeia. lui, e! 
scoase reivanul său We touchez pus ă lu 
hache şi îl dată: Pre — I'Evâgue, 24 Jan. 
ver 4534. 

La plecare. despărţirea fu duioasă. -Ho- 
nor6 plecă însă rănit de gelozia ei ne- 
rondă. care îl făcu să gândească mult la 







Pr 


368. — UNIVERSUL IAPLRAR 


inferioritutoa femeii în fuţa bărbatului. 
Imaginea marchizei de Castries il robise 
mult. încât se nhotără să o viziteze şi să-i 
citească romanul Ne fonehez pus 6 cu 
huche, care fusese scris pentru ea, la în- 
ceput. Reîntâlnirea. fu obișnuită şi dură 
puţin, mai ales că marchiza avea invi- 
taţi. 

i seviaoave din partea d-nei de Benny 
il vesii că e bolnavă pe moarie, ceeace 
ii determină să se ducă să-i înduleeascii 
ultimele ceasuri, 


MU 


Perearinind mereu în uceastă lume a 
imaginaţiei de febrilitatea creaţiei şi mai 
ales de nostalgia iubirii. Honore de Bal- 
zac se văzu într'o zi sfătuit de prietenul 
său, doctorul Nacquari, să schimhe nu- 
mai decât aerul și să se odihnească nea- 
părat. câteva luni. căci altfel nu mai ga- 
runtează de starea su horimată, 

Renunţarea sa la. bucuriile pe cari. lu 
simţea în convorbirile tainice cu perso- 
nagiile sale. îi era dureroasă, mai ales 
acum când sufletul său cra torturat de i- 
maginea acelui Pere Guriot, pe care toc- 
suai se pregătea să-l eternizeze în seri. 
Alese pentru această recreaţie forţată, 
orasul Tours, leagănul copilăriei sale, lu 
«d. de Maraonne. Valea I.oirei cure îl ter- 
mecase atâta în plimbările din copilărie, 
ȘI făcea să simtă şi acum nebunatecile 
enţii din trecut, Ajuns aci, totul parcă 
complota în a nu-l odihm si, deşi se ta- 
ereă câteva zile. plimbându-se cu d. de 
Margonne san cu soţia sa, dela un tim», 
nu qnai voi să știe de nimeni. 

incuiat în camera sa, se apucă cu un 
<iduitate remareabilă să serie povestea 
sărmanului Goriot, 

Imaginea profetică a acestutu îi apăru 
udcaptea la masa de lucru și Ilonore de 
Balzac nu msi exista în timpul scrierii 
ucestin roman, căci se substituisa lu 
Goriut. Multe din îrazele pe curti Gariot 
le snunea, scăpăruu spontan din guri 
ui Bubzae, 


LUPTA IMPOTRIVA MORȚII 


In ultimul tirnp, puterile însă începeau 
1-1 slăbească simţitor. Bunul său prie- 
* «l-rul Nacquart era foarte înerijut 
sturea sa, LI simţea însă clocotiud 
'ngele său dorința nestrămutată de 
năne credineios până la sfârşit pa- 
pentru artă, Chiar în timpul ace- 
ind congestiu cerebrală nu-l stăbea 
„el avea în minte subieciul roimu- 
le dus, pe care tocnai se străduia 

„tceaupă, 
„toriile enorme, rari se ridicaseră 
„50.00 franci în 1535. începuseră să 
dubleze. Creditorii erau furiuşi şi nu 
„ui volau nici o păsuire. Ca 0 încoro- 
nare a acestei stări lamentabile, fu în- 
chis câteva zile fiindcă refuzase niste 
servicii militare. Editorul Werdet îi inu 
de urit în tot timpul închisorii, de unule 
se alese cu o amară desamăgire. 

Când ieşi diu închisoare, află, priu- 
to scrisoare dala fini dnei de Ber- 
1, că nceia care fusese geniul bun si pre- 
văziitor al tulentului său și care-l incon- 
iurase cu o iubire de mamă, murise de- 
parte de al, care n'o mai văzuse de un 
an de zile. Duverea lui nu mui avea mar 
pini. ta gândul că ea suferise rnult de a- 
veastă indelicatață a lui, Stoea hui za 
ameliorase bine în ultiniul timp. asa în 
căt își putut relua activitatea litarară 
Isi impraviză numai de cât o locuintă 
modestă şi se apucă, în urma unei su- 
pestii primite din partea lui V. liugo. să 
fucă teatru. 

Intro zi invită în tăcuta sa. locuinţă 
pe Thâophile Gauthier, Gozlau, I.aasailly, 


laurent-]un ca să le citească piesa Los 
AMercadets. 

Succesul fu enorm. (âauticr era încân- 
tat, 

Totusi în ziua reprezentaţiei unei alte 
piese Vantrin, la care asistă şi fiul cel 
mai mare al reeclni Louis-Philippe, în 
urmă unei replice stupide a unui gene- 
ral mexican care semăna, cu regele. Inos- 
tenitorul tronului părăsi supărat teatrul. 
Aceasta însemna că piesu căzuse, Peste 
două zile veni ordin de cenzurate pen- 
tru Veutria. Amărit de acest insucces pe 
cute îl car prevăzuse, se apucă şi scoa- 
se Recue parisienne, cu care dădu fuli- 
ment complet. In timpul unei convorbiri, 
cineva ii spusese: 

— D-ta faci comedie omenească, 

Aceste două cuvinte îl cara frapură. 
Uumedie humaine! Era un titlu foarte 
minubat pentru a rezuma într”o mare 
fvească, cormerlia pe care o jucăm cu toţii 
de când simţim binetaceriie luminii pănă 
la ultizaa suflare, O ultimă noutate în 
privinţa contesei de Ilanska, pe care nov 
văzuse de nuult, îl făcu să tremure de e- 
moţie si fericare: contele, soţul ei, nu: 
vise. Va să zică. de-acun. înainte este li- 
beră şi va puleu deveni soţia sa! 

li serise numai decât. Contesa însă își 
Jăcdu sauna că el uu este un om care se 
poate văsători, EL era sortit să rămână 
singur toată viuţu. de aceea rezistă cât 
putu mai mult, pasiunii sale. 

Pesta câtva tiinp se întâlniră la Dres- 
da. de unde porniră îv Italia, în lunuaă- 
vie 1845. Nu stătură decât puţin limmp îm- 
preună căci o mare ediţie din Comedie 
bimaine trehuia să iasă niuuai decât. 
Isi promiseră si se raintâlnească,. 

Aci, la Paris, începu din nou Să scrie 
Cuusine Bette, care în inuuinaţia, lui 
luase proporţii capitate. trebuind să înfă- 
țizeze un aspect tragic al păcatului fe- 
cioarei mature. l.ucră cu pasiune inai 
multe noni, suh îngrijirea d-nei de Brua- 
nol. intendenta sa. 

In dimineaţa când o termină. primi o 
srrisoure “in partea lvei de IManska. 

Citi tremurând serisoarea. de nai mul- 
te ori_ ca un copil îndrăgostit și cu ochii 
ulini de lcrimi, el o sărută din tot su- 
tetul său potolit. 


II 


Toemui se pregătea să răsptunulă con- 
tozei dle Ilonska, cărudl intră d-na de Bal- 
zac. llonare o puse în curent cu înten- 
ție sale de a se căsători cu  contosa. 
Mama sa se opuse. 

In cele rdinurmă plecă supărală, După 
ce îi scrise, se prapăti să găsească o lo- 
cuinţă mai bună pentru timpul când eva 
a sta la Paris. 





CREM 








Anotimpul frumuşeţei 

„... „ţine tot anul, dacă întrebuinţaţi Crema, 

N 3) Pudra şi Săpunul Simon care suprimă incon- 
. venientele căldurei şi ale frigului. 


E SIMON 


PARIS ] 


FTP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR, BREZOIANU Ne, 11, 




























































O înstiinţă din nou rlespre o clesrap 
rive delicicasă şi în ziua când areas 
Jescinse în Paris, Balzac era, în cula 
icricirii luensa sa vervă se desfiășurii 
niște asociaţiuni uimitoare. 

Contesa rămase năucită, După cer 
zită Parisul, îu prezențu lui, scormun 
și insufleţind intregul său trocut, ph 
ră amănidlui în Poloniu, ude uta sis 
căsătorească, Fiica sa, anăritată dei 
purta o dragoste filială față de Io 
Aci o nouă criză îl repuse insă în ful 
si-l sili să se aiâindeuscă lu stânșitul si 
„Totusi, după câtva timp, niște de 
tiuni urgente îl chemari la Paris 4 
ui în acest an, 45, al revoluției, Fu] 
poporului nu mai avea margini, In 
usteleie fură arse și dărâmate și 
acest oribil neăcel, furia tuturor sei 
drepiă spre rege. Valuri enornie de 
ție curgeau spre palatul 'Tuileria 
Un iust prieten, văzu cu surprindere, 
Bilzae în rândurie acestur republia 
și f. mirat îl întrebă: 

— Cum  D-tu, cel mai înfocat manu 
hist, ei parle la distrugerea i? 
cauţi aci? 

EI, nespus de amnărât. eu 0 voce stimă 
îi răspunse: 

-— Am venit să iau o bucată de 
pură din tronul regelui. 

Jutors în Polonia, criza îl apucă du 
puţin timp cu mai multă varulență 
Eva se purta eroic, însuflaţindui eu 
şi demmitate în nenorocire. 

Furi aduşi doi medici străini 
constatară, desvăluind aceasta conle 
că era pierdut. Atunci, duioasa conkă 
de Hanska, întrun suprem elan de 
tute, se hotări să se căsătorească eu! 
In preot îi uni pe veci, întrun sat 
multe ori, glusul lui Ilonaore îi insp 
aceiaşi pasiune înflăcărată_ ca în at 
nopţi neuitale din  Neuchaătel, Gagu 
Dresta, Italia ., 

l.a început lunei Mai plecari ga 
Paris. unde îi asteptau ceilalţi. Darăă 
în urma unci noui crize acute, stari 
se agruvă și în ziua de 20 Augusta 
liniștit, înconjurat de ufecţiunea da 
rousi a familiei şi a numnierosilot ş 
amici, Sicriul fu purtat în ziua 
Miercuri 21 August, către orele 1 da 
ncaţu pănă la Saint-Phitippe-aucul 
de un convoiu îm care niuite pl 
invidioase murmuraseră profanări 
dresa marelui slispărut Ajuns aci Îg 
tor IHugo ţinu îm înflăcărat dia 
după core cctpul lui Honore le Bali 
fu depus în groapa vesnică. 


SFÂRSIT 
Tit Plon, Par 
N. :