Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0001

.. 
Wee Ar 


Ld 
Ed 


esua 
mii ly 


1929 Jemmari. 7, 


LI 


% 
> 


| 


1923 


Ianuarie 


l 


nui XLIV Nr 


A 


PR 





. R 
Zi x 


rr pr itp e PR A e Ra: 





Să RER 
Y E > E de a i A i, 


+  UNIPERSUI, LITERAR 


ra, e medie nare fer ma 





suar lelul rose Sc 





Lâămuriri 

Succesul primului nostru număr, în 
formă nouă, confirină gândurile care 
au călăuzit organizarea materialului 
literar, Ideea unei galerii a principa- 
lelor personalităţi ale culturii româ- 
neşti a tost întâmpinată, după cum 
recse din corespondența primită cu 
reală multumire de către cititori, Au 
fost insă și destui care nau pricepul 
sensul preocupării noastre și sau în- 
trebat cu candoare dece întâiul nu- 
măr a fost închinat lui N, Titulescu 
şi se vor mai. mira probabil când vor 
vedea că ul treilea număr e închinai 
matematicianului celebru în străină- 
tate G. Țiteica, ca pe urmă să ur- 
meze vre-un medic savant dintre acei 
care ne cinstesc în toate colţurile ju- 
mii. Căci revista noastră are azi o 
atitudine strict culturală, cu preocu- 
parea unică de a înfățsa:sufletul ro- 
mânesc subt toate aspectele lui, iar 
din literatura sireină cât e nercsar 
unei bune informaţii, 

O revistă literară, de mare tiraj, 
pentru debutanţi e o absurditate. Poe- 
tul şi scriitorul trebue să fie prezen- 
taţi publicului când au început să 
vorbească de-a binelea. nu de la pri- 
mele gânaăveli. 

Revistele cu tiraj restrâns sunt su- 
ficiente pentru cei care abia au ouat 
0 poezie şi țin so si aducă la cu- 
noştiuța României Mari, 

Universul literar îsi propune — am 
mai arătat acest lucru — să fie un 
vehicul literar între cultura  româ- 
nească și masele mari de cititori, că- 
rora trebue să li se înfătișeze rezul- 
tate, nu nesfărsite încercări și rătăciri 
pentru experienţă, 

George Enescu. acesi geniu auien- 
tie al Româniri de azi, îşi avea fără 
îndoială locul Îi de frunte în această 
galerie. Colaboratorii noștri, d. Alfred 
Alessandresev si Patrn Comarnescu 
si-au luat îndatorirea să-l înfățişeze 
publicului, în toată aureola gloriei 
sale. să explice tainelr artei Îi și să 
ne dea toate lămurivile necesare ca 
o astfel de personalitate să poată fi 
cunoscută. ; 


Ei au făcut acest lucru cu o price- 
pere care îi onorează. 


Le P. 


NP 


George E.nesempozitor 


(reorge Enescu este făra indluială pilda 
cotei mai extraordinare şi nai complexe 
urganizațiuni muzicale a timpului de Luţă. 
Dintre toate darupile, cu care Batura l-a 
înzestrat în chip atât de minunat. noi uu 
vora sţa lu îndoială să asezăm mat pre 
sus de orice, pe acelea de creator, sin 
anrele în uitovăr care ne dau prăsura gi- 
genticei perzouulităţi a marelui nostru 
muzician. 

Apariţia comyozitorului George fnescu 
e orizontul vieţi nuasire muzicale este 
un evenimeni care surprimle şi vare râs 
toarnă teoriile unci evoluţiuui avytistiee 
raturale. În adevăr, marile naţiuni apu- 
sene au trebuit să străbată veucuri în 
tregi de grele încercări şi de nesfârsite 
d'buiri, pentru ca muzica lor. pornită de 
la liturgicul cantus planus, «ela monotia 
antică, trecânul ţrin ciiteritele taze ale for. 
mării artei contrapuncetice, apoi ale iu- 
ehegării unui: sisţem armonic, să ajangă 
la epoca de înflorire, ce a dăruit omenirii 
pe un Bach, pe un Beethoven sau pe un 
Wagner. 

Slabele manifestări muzicale dela noi 
din veacul trecut, palide lcăriri. ce sau 
tradus mai intotdeauna prin lucrări fără 
deosebită valoare artistică. în cure bina- 
litatea lupta cu lipsa unei tehnice temei 
nice, nu pot fixa atenţiunea cercetătoru- 
lui obiectiv. | 

Poporul nostru, întocmai ca Și cel rus. 
înzesteat cu adnuipubile calităţi native, 
neavând însă o tradiție muzicală seculară 
a imprumutat dela marile națiuni uzi- 
cate, ştiinţa şi. experiența lor, dobânmitite 
en anevoie în lungile perioade de lupte 
eroie,: | 

George Enescu este deci cel dintâi mare 
compozitor român, cel diutâi care vii 
arta muzicală română la nivelul celor- 
lalte popoare apusene. E 

Flev al lui Rob. Fuchs. la Viei. al 
ni Gedathse, Massenet şi Faur, la Pu- 
vis, Euescu a dobândit dela maeştrii săi 
cunoștința solidă şi adâncă a tainclor 
compoziției. dragostea pentru constricția 
cănătoasă şi bine echilibrată, precum și 
acea minunată îmbinare a spiritului ger- 
man. înclinat spre ubsitaci şi comples, 
ru cjaritatea şi sensibilitatea geniului Ja- 
im, : 

Deşi încă tânăr. Enescu are îndă pătul 
siiu o activitate creatoare foarte inipor- 
tantă şi nu este gen «le muzică, care să 
nu fi ispilit muza sa întrun chip deo- 
potrivă de fericit. Astiel Pogatul său ha- 
saj muzical înninără lucrări pentru pian, 
vioară, cânt utuzicii de cameră, Muzică 
simfonică, prernu si o lucrare drama- 
tică, Oedip, care în curând va vestea 
jumina zilei. 

Pentru pian, Enescu a serie domuă 
suite, aintre care prima în stil vechiu, 
şi în care autorul dă dovada că stăpâ- 
peşte în chip desăvârşit toate resursele 
acestui instrument, din care stie să 
scoută aci efecte de o umploare cu to- 
tul orchestrală, aci de o poezie nesfâr- 
şită. i 

Variaţiile pentru 2 piane, precum şi o 
colecţie de Pi&ces impromptues, dintre 
care atâț de izbutitele : Vocea stepei și 
Burlesca dau inspiraţiei compozitorului 


Pe 


"ALFRED ALESSANDRESCU 


+ pitoresc neasemuit, complec- 
|nerășilor piatistice din prima 
a Maestrului. 
iportantele Încrări de mazică 
ile lui tuescu, c:tăm : primele 
» peniru violină şi pian (op 
im, cari «lesi păstrează urme 
Îmi Brahins si Wagner, um 
țemrin.c personalitatea vigu- 
vului. In special, Andantele 
foua sonate, lusă să străbată 
a un vag răsunet ul glasulu 
matal. curacter ce va deveni 
in cea de-a îrcia Sonată, 
se ultimei perioade de ure- 
pescu, 
dle core (1. un Quartet 
) şi un Dixtuor (1906) pentru 
te aullut. lucrări de-o fac- 
solidă. ce nu exclud un su- 
nt cu totul romantic, închid 
tă primă periaaulă, 
ala a ii Weorge Bnescu în- 
ric de melodii, al căror text 
îarmen Sylva, Lemaitre, S$ 
apoi minunatele cântece de 
lu care se desprinde un de» 
arhaice, în efârșit trei ne 
pocme de Fernaml Gregh, 
a pianului, de o dificultate 
pletește arubescuri de o 
ondlivară. destăsurând ghir- 
asc. îmbinând ritmuri şi 
originabiate neprevăzută. 
i muzica simfonică, prolurea 
e Enescu ia proporiiulii cu 
șe. Poema romană, compusă 
tras «le timpuriu atenț'unea 
ical asupra acestui adoles- 
unuia tainele orchestrei cu 
co nu sa  Jdesminţit de- 
atezic pastorală, o Simtonie 
p. 8), peniru violoncel gi 
o Saită în de major. ur- 
i său triumt. Cele 2 Rap- 
i (1905), prin nimunatul lor 
de, prin verva scânte'eloare, 
Umbrăcate motivele noastre 
dereat autorului lor o mare 
lumea întpeugă. 
ncortele C'olonne execută 
pie în mi bemol, pin care 
Hintrtun chip strălucit, for- 
ainu ce poate îmbrăca gâu- 
d 








țonie se distinge prin rare 
cânt. de miscare şi. de. ener- 
sarhitectură de o soliditate 
dio nobleţe şi de-o armonie 
a rată. i 

marehcază în producția 
abia 0 epocă «dp ranziție. 
Ste fără îndoială , i 
căvârişte creajii * 
renirabilul muzicia 
cvestrie perfecțiunea 
lo parfumul nosţaleic 
huse traduce priatrun 6 
tajtor. J 
-a în do major (1919), este 
ant în creația simfonică a 
e sumrema realizare a unui 
ajuns la maturitatea de- 
plăţilor sale productive, re- 
ză profunde  ştiinţi contra- 



















Ld 


| osii: aacceziieasanii 


PUN bis ÎI Ph hi . 


unctice, al unei adevărate vsrtuozutaţ! 
rchestrale, însiârşit al unei gândiri ma 
ire, prin care străbat sclipiri de geniu 
deşi anfocat adept al muzicii pure, L.- 
jescu pare a înclina aci spre o muzică 
rogramaţică-descriptivă, în care diferi 
omentatori au văzut. în cele 3 părţi ale 
simfoniei, interpretarea vieţii pămân- 
«şti, a Infernmui şi a Paradisului, LE 
marte posibil ca autotul sa fi uvut în 
iedere accustă  semuiticare metafizica 
iuntescă, însă e neimtoios că prima parle 
se zugrăvește tabloul gigantu şi ctoeo- 
itor al frământatei vieţi pământeşti. cu 
luptele şi patuutte ci ruscolitoare, că a 
loua parte ce străbături de un spirit &a- 
anic berlioziau. că in final se desprinde 
i atmosferă senină şi imuterială, de mis- 
ticism contemplativ si de extraz reii- 
Fios, 
: Imerările. ce au urmat acestei apere 
monumentale, par a inaugura un stil 
tou. unde materia muzicală esie cu vo- 
tă despmată de orice podabă inutilă, 
jar concepţiu sa desbrăcată de orice pre- 
supara de a impwesiona printro desfă- 
urare exagerată «de mijloace. Totul este 
edus la quintesenţă și accastă concen- 
irare şi simplificare a mijloacelor de ex- 
primare a gândiwii muzicale se poate 
compara cu evoluiia peniului creator a 
unui Gabriel Faure. care in ulţimele sale 
ducrări şi-a simplificat si epurat stiluk 
gău până la cca "dim urmă expresie. 

Se datoresc acestei noui orientiiri a spi- 
ritului. creator al Iui Enescu. admirabilul 
său wuartet de coarde (1920). Sonata sa 
pentru pian (1925), precum şi a 3-a So- 
mată pentru vioară şi plan. în care ma- 
hele muzician reuşeşte să creeze o al- 
mosferă de poezie. ce evocă tonti nos- 
talpica tiristeje a sufletului românesc, 
precum şi ici parinmul plaiurilor noa- 
stre. 

Aceiaşi epuraţie de stil, acciaşi Sirmpli- 
ficare par a călăuzi pe compozitor şi în 
wbera sa dramatică. la care lucrează de 
«ățiva ani, acel Oedip, pe care lumea mu- 
ziculă il aşteaptă cu o îndreptățită şi 
iinfrigurată nerăbdare. 

:. Ipcul lui Enescu în istoria muzicii con- 
vimporane ar fi greu de stabilit. Marele 
muzician a ştiut să se fercască de orice 
influenţă, care să-i altereze originalita- 
ca inspiraţiei sale. 

1 Muzica sa generoasă, plimă de avâut şi 


i A 4 cv ăla 
le vigoare, pe alocuri poetică şi pito- 





trească, nu îşi are obârşia decât în apro- 


: itundarea forinclor clasice, a acelor mao- 


“ iiele neperitoare de perfecţiune şi de 


frumos, ca mijloc de a îmbrăca fondul 


“primitiv al sutletului şi al gândirii sale, 







care rămân specific româneşti. 


if AR ARAL AAR APARAT RARA 
EZIEEIIPEFIEIEE III ZEIIIL IL: 


Marcel Proust 
şi G. Enescu 


In opera lui Marcel Proust, romancierul 
care a inoit genul romanului în Franţa, 
„Sonata lui Venieuil” e una. din cele mai 
Du cini din: „Du Câte de chez 
d ur'o scrisoare către Jacques «le 
Marcel Proust vorbind de 
rii sale. serie, intre altele, ur 


a. 


A aceeaşi scară, ceva imui departe, 
Văş fi surprins, vorbind de acea frază 
muzicală, să fi gândit la „Vraja din Vi- 
nerea Sfântă“. Tot în seara aceea, câud 
pianul şi vioara se tânguesc ca două pa- 
sări care-şi răspund, am cugetat la Sonata 
lui Frank, Inai cn seamă câniată de [- 


u“ 
„N mot... 


> 


GENIUL... . 


Vremea teustra, blazată şi fară patosul 
anilor dinaintea războiului, aproape ci 
uu mai crede îu geniu şi salent. 

Fotul ni se pare acura produsul unci 
sugesții reciproce şi al unci temperaturi 
trecătoare. Relauivismul a adus micşora- 
rea increderii generale, răcirea sufletului 
și teama «le vutusiasni. 

Armă cu două iaiusuri. relativismul a 

corectat ridlicolul încapăţinaţilor, dar a 
abătuț şi calea  cansacrărilor ineritate, 
Cine ne nai rezistă astăzi? Pe cine nu 
putem dărima ?  Conringere comună şi 
banală... 
„Din aceste pricini cuvântul peace 
i sit din circulație, Pulnia in râs eâud 
vreo reclamă anunţă sosirea entărni tenor 
genial (anziţi tenor şi geniul!) sau a ma- 
relui virtuos genial, maestrul X. 

Sau dus vremurile pathosului slânt şi 
naiv ! 





Nimeni dintre oamenii în viaţă ai, miştri 
nun poaie fi numit geniu... Maesiru, da. 
Câci macsru e orice avocut care are se- 
cretar sau orice zidar care are cale. 
(senin înseamnă ceva marc, mare şi cu- 
ptinzător ca unu roman literar. Și nu ob- 
scrvați Dumnea-Voasiră că îoţi criticii 
voştri, asa cum Îi avern, nu. VOr Să TEcu- 
nască nicinnni scriitor c'a scris un ro- 
man? Nuvelă lungă. da. Roman. nici- 
odată. Aşa e prejuderata... 

Unui singur om îi recunoaştem geniul, 
unuia singur îi dăm un drept pe care mo- 
destie lui nu l-a cernt niciodată: lui 
Gearge I.nescu, 


A răsărit deodată, ca un chiot puternic 
şi preiuug, în mijloc de pădure. Până la 
cl. doar țăravii cântaseră doine în me- 
pieşia oilor, pe. crestele munților. Muzica 
bisericească orienială, măestrită. de-un 
Macarie san Anton Pann. a continnat 
si ea, creațiunea colectisii, 

Muzica noastră cultă a început ca un 
motiv biblic. Din stâncă u ţâşnit deodată 
izvor voinic. Enescu n'a avut înaintași şi 
nici nu este inaintaş. Este cel dintâi, nu 
nuto si cronologic. Mare, singur, unit. 

In toate privințele, i-o excepție. Carac- 
teristica adevăratului geniu. Căci precum 
în fundul Moldovii, la Livezeni din Do- 
1ohoi, anul 1%51 a adus pe lume, un prune 
dăruit ca nici uu altul, tot astfel occiden- 
taliamul muzicii sale este o excepţie față 


50 PP 


de PETRU COMARNESCU 


de caracteristica noastră. 

Dela începni sa” manifestai mulipiu şi 
impunător. la 11 uni, terminase conserva- 
torul din Viena, la 16 ani, orhestra Ca- 
cunne îi Rlăvea meritele de compozitor, 
esceutând „poema română”. Nu mult 
«lupă aceia, dirijorul Enescu era cunoscut 
iu multe locuri. 

Yiolonist, compozitor, dirigent de or- 
hestră. Care dar, ii vste mai mare? Pe 
iate-] stăpâneşte mai puţin decât per. 
cet ? Intrebări fără răspunse. 


Violonistul vrajeşte suflezele. Oamenh 
sufăr şi  (răesc, ascultânuu-i. Aare 
trousi il udoră. La un comert pentru 
sieuă viori şi orhestră, l-am putut uirera 
de marele Jacques Jhibant, Eneeu, pia 
lângă o tehnică lără greş, avea o radiere 
musulcă, Sunţeam acelaşi transtegurare, 
exact acciaşi, can faţa nnei pâuze de lu- 
mină și intunerec a lui Hemuraluit. 

Sutieţuii alunecă din ţâţânele hui, pe 
“oardele materiale, precum arcuşui pare 
o pană «dle înger în sbor stânt. 

Bach răcuna adânc. pac canlă shuțe- 
nie diu adâncuri, Notele scoase «le Lnescu 
sunt boabe de cristal, dim lună de izvor. 

Dirigorul incheagă trânturi de oaineui, 
«ioburi de talente, resturi de ENCrpic, ză- 
uăite prin mutiterență, Plămădeste SI în- 
sutiejeşte:. Modest, ut învierea, mergăui 
să'avie pe alţii, 

Memoria lui mimeşte.  Bunăiatea lui 
subjugă, Antoritatea lu; lansează, Intor- 
Henuna drepe, încurajează doar pe ci 
merituoși, 

A trezit indiferența şi-a nascocit plasă 
pentru nevolnici. Nimeni uu poate nita 
strălucirea wagneriană din 1913, precuni 
suprema interpretare a Simfoniei LA-a le 
Beethoven rămâne dată unică în istoria 
muzicii noastre. 

Pi i 

Războiul ni l-a arătat român adevărat, 
AY cutreerat spitale, alinând, cu suvete 
stinte, răni usturătoare şi cangrene ar- 
pătoare, Concertele de binefacere a fost 
intreaga Iu activitate. 

Şi puldă de desinteres a dat materialis- 
mulu acerb al vremii. Incurajare selor 
tineri. Intărire celor nedreptăpți. Suilet 
mare, aşa cum numa: idealismul mat 
poate concepe. 


Compoziţorul Enescu trebuie să întru- 
neasc ăcele două muri caraeţeristici ale 
sufletului românesc: adaptabilitatea şi 
neuitarea de gine,. Până la sanata în ca- 
racter popular românesc, George Euescu 
reprezintă o pildă străiuciiă de adaptare 
la occidentalismul depărtat. Muzica lui 
este aproape cu iotul occidențală şi nu 
numai pentrucă a învățat cu Massencet și 
Faure, ci pentrucă geniul săn este îim- 
plântat în adâncimile omeneşti, pretu- 
tindeni aceleaşi şi în curățenie înge- 
rească, deci fără nație. 

lschaicow5hy. compozitor occidental 
apare foarie redus în fața unui Mus- 
snrgski, adăpat la izvoarele esenţiale ale 
sufleiului slav, Enescu i-atât de om şi 
atât de genial, încât și fără sprijinul, în- 
contesiahil, puternic şi vast, al sperifi- 
cului românesc este un mare compozitor. 

Căci, firește, rapsodile sale şi aşa zisu 
„poemă română“, lucrări din tinereţe, cu 
muzica neadapiată unei inspiraţii unitare 
și cu fragmente populare unite doar for- 
mal, nu întăresc prea mult gloria celui; 
ce-a seris „Simforia II-a“, „uartetul în 
mi bemo) n.ajor”, în care tnescu a abis 


pă 





4 


puritatea sonoră, precum Paul Valery pe 
cea poetică, — sau opera „Oedip“ (pare- 
ali monumentală. după fragmentele au- 
zite). . : 

Uccidental, european, Enescu compune 
muzică pură, imaterială, inponderabilă. 
Intr'o formă pură, — flacon de cristal, — 


muzica lui — parfum vaporos de chipa-. 


ras etern —.se revarsă inălțând sutle- 
tele adânci, minţile agere, tainele lente. 
pornirile vii. | 

Sonata în caracter popuar iomânesc « 
tost reciproca întregii activilăţi de până 
acum, a lui Enescu, 

intrun cuvânt ascendent, George [- 
nescu cântă zeilor din Olimp, surâzâmi 
oamenilor din preajma Carpaţilor, pr 
care s-a înfățişat în această ultimă so0- 
uată în chip fainic şi adevărat. 


e CXCae ve 200) ve 200 E SC ai 





sa e caci » carxcale 


Da ce crezi că mi-i de joacă! 
kra 'la laşi în timpul războiului, 
“Maestrul injghebase vestita orchestră a 

reiragerei, Repetiţiile se făceau la Uzina 
Teatrului Naţional, Intro dimineaţă repe- 
tam $. Saens „„Danse Macabre“, 

Partitură .modernă... violonişti... 
versa... o jale! 

Maestrul enervat şi asudat, numai în 
tradiționala cămaşă, ne trăgea un frecus 
ca acela | 

De odată, pe la mijlocul bucăţei,.. bun... 
bum... bang | de sub podeaua sălei încep 
să iasă nişte zgomote ciudate | 

Unde nu se supără maestrul şi incepe a 
striza îngroşând vocea ; ă 

— „Care baţi acolo 2! 

De sub pământ răspunse o voce imâ- 
râită şi înăbuşită : 

— „Eu Gheorghe... „mehanicu” teatrului 
tu bat! 

Şi următorul dialog se încinge prin guta 
caloriferului : 

— „Da acum ţi-ai găsit să baţi deştep- 
tule | Nu vezi că avem de lucru aici | 

— Apoi îi hi având 'mneata... da şi io 
au Stau di giaba aici | 

i Nea Gheorghe. „mehanicu“ îi dă 
drumul iar: bum, bum.. bang... bang! 
de zuruiau toate geamurile sălei de repe- 
tiție, 

Nu era chip să continuăm repetiţia, 

Maestrul furios începe să ţipe pe tuale 
tonurile la diapazon acut! Da Nea Gheor- 
she de sub pământ: 

—- Arrracan dia capu 
crezi să ni-i din jioacă ? 
Musai să reperez 0.. țăgie di la calo- 
rifier,.. (aici urmează ceva formidabil la 
adresa ţării !) 

Toată mânia Maestrului se topeşte in 
veselia penerală a orchestrei şi  plecân- 
du-se către gura  caloriferului chiamă 
blajin : 

— Gheorghe, Gheorghe ! 

— Ei 

— Ştii una ? Bate dacă-i „musai“. Da 
rel puțin... trage-i în măsură 'cu noi! 


Bratu-Palace 


Macssru locueşte la Hotel Bratu-Paiace.. 
l singupul hotel cu confort. Confortul 
pentru maestrul Enescu. înseamnă liniște. 
Ori hotelul e periferic și maestrul e a- 
proape de pară, Portarul. hotelului Bratu 
îl declară veşnic plecat în turneu. Astfel 
maestrul poațe compune în linişte muzică 
pură. Dar dac'aţi şti, cât de pur e îmbră- 
cat când. cântă sau compune, aţi invidia 
pe madama dela hotel. Olimpul pur poa- 
te sălăşim şi pe Calea Griviței. 


vice» 


nief :  lYapăi 


UNIVERSUL LITERAR 


Enescu şi străinătatea - - 


Simitonia 3-a de GQ. Enescu şi oritioa pariziană 


Le Temps (Pierre Lalo) : „Această sim- 
fonie ce atâi de considerabilă, încât 
eziţi să-ţi dai părerea după o audiție uni- 
că, Ea te face să te gândeşti uneori la un 
fel de Divina Comedia sau de Judecata de 
apoi îu muzică: totul e plin de efuziuni 
generoase şi de aspirațiuni către gran. 
doare, Se pare că scriind această simfonie, 
d. Enescu a avut, cum spunea hichetieu 
deep nu știu cine, „du vaste dans l'es- 
prit“, 

Tot în Le Temps (Lindenlaub) : „lutr'in- 
sul, muzica clocoteşte şi se revarsă, „în- 
ivînsul e demonul” ar fi spus Goethe”, 

Comedia (Jean Poueigh) : 

„lată dar un triptic  „„pseudodantesc”, 
clocotind de » fermentație  exasperată, 
ueîmblâuzită, pitetică şi epiurându-se că- 
ire beatitudinea finală, pe care - sumbrul 
purgatoriu şi infernul distrugător ne fac 
So găsim mai senină, Această a 3-a Simfo- 
nie a d-lui Enescu cuprinde pagini gân- 
dite viguros si cu nobleţe; ea constitue un 
efort extrem de onorabil prin dimensiu- 
nile-i considerabile şi prin lucrătura sa“, 

I“intransigeant (Gustave Bret): 

„D. Gabriel Piernc şi Concertele Co- 


lonne au executat săptămâna aceasta o 
lucrare vonsiderabilă. de sigur cea mai 


importantă pe cure ne-tu relevat-o anul 
acesta marile asociaţiuni simfonice. Sim- 
fonia 3-a de a. Enescu. 

lată o producție care impune din nou 
pe compozitor intiuu chip strălucit, 
ce isbeşte, dela primele măsuri, este vi- 
goarea gândlivei şi sizuranța facturei : or- 
chestrajia «e dintrun aluat solid şi stră- 
lucitor şi mânuită de un artist, căruia 
toate tainele tehnicei îi sunt fumniliare”. 

La Liberie : „Simfonia 3-a de d. Enescu 
este lucrarea cea mai considerabilă ce 
ne-a fost revelată dela inceputul stagiunei 
muzicale, atât prin întindere, cât şi prin 
»rodigioasa-i intensitate sonoră. 

„Ea acumulează materia muzicală ; «e 
presărată cu motive patetice: combină 
cu somptuozitate temele și timbrele, « 
impodubită cu arubescuri şi cu acorduri 
bogate. E ambițioasă, duntescă, magni- 
fică ! Fu o respect. 

„Cât de numeroase îi sunt calităţile! 
Cât de imbelşugate este invenţia, cât de 
bogat aluatul orchestral!  Câtă, vigoare 
susținută: câtă măestrie în contra-punct ! 

E o mare operă, 

Le peolit Parisien (Fernand Le Borne): 

„Ne găsim în fața unei optre în accep- 
ţia cea mai înaltă a cuvântului şi Dum- 
nezeu ştie dacă atunci când voiu avea Pri- 
lej sto reascult, nu aşi risca să pronunţ 
euvâutul capodoperă !...“ 

Le Courrier musical (Paul Le Flem): 

„Noua lucrare se. impune prin propor- 
țiuni grandioase, prin sufletul generos ce 
o susține, îi dă viaţă şi închină spiritul 
auditorului către meditaţiune, Firea muzi- 
cianului, arzătoare şi pasionată, se desvă- 
ue în motive, al căror lirism ne surprinde 
uneori prin încordarea lui. O puternică 
polifonie serveşte drept armatură aces- 
tor motive, pe care ele pune în opoziţie 
sau le împreună în mod savant, susținut 
de go țesătură orchestrală inagnificată prin 
coruri, - 

Le Corrier musical (Gabriel Groviez) : 

„Ideile sunt pline de lirism de efuziuni 
şi de măreție; stilul e -nobil şi cu o ușoa- 
ră tendință către emfază. Lucrarea 
lui Enescu, în afară de calitățile-i pur 


| 


wuzicale care sunt de prima ordine, cu” 
prinde, în special în Final, pagini de fru 
musețea cea mai senină... 
La lanterne (Louis Vuillnin) : LA, 
„Simfonia 3-a de d, Enescu este lucra 
rea unuj artist înăscut, a unui creator in: 
pirat şi fecund. Să ne păzim de a con 
damna ceeace ea ne ascunde, ca reci 
noştinţă pentru ceeace ne afirmă: nobleţe 
şi măreţia în efort; profundă emoţiune îş. 
accent, invenţie bogată şi mlădioasă i 
idee, virtuozitate puternică în talent. 
Dacă ar trebui să judecăm această mig, 
zică supusă vre-unei influenţe străine, 2, 
fi — în formă numai şi necum în fond - 
celei a lui Richard Strauss — care de râs 
dul acesta ar fi găsit „teme“ — şi a ea 
Gustav Mahler, care ar fi făcut cu. prile 
jul acesta altceva decât sgomot. și 
Subjugată de imperioasa Îrumuseţe ; 
jucrării, cea mai bună parte a publicul 
a primit-o cu căldură”. y 













RA 
Cai Fm ri 






CON SECT 
ÎN toc i 


NOTE BIOGRAFICE, 
de 


George Enescu sa născut in Liveni (ju 
«leţul lDorohoi) la 7 August 1581, Ş, 

A făcut primele studii la Viena, uade «; 
fost văsfăţatul renumitului profesor Ile! 
nesberger. şi 

Carmen Sylva și alţi Mecena (o temșr 
pora) îl subvenţionează pentru continua 
rea studiilor la Paris, — unde nu întârzi 
să ia premiul întâi la clasa de vioar 
+ profesorului Marsik, 

De asemenea îşi  însușeşte cele me : 
vaste cunoştinţe în domeniul muzicii.  £ 
La 16 ani i se cântă Poema română | 
concerţ Colonne, Critica parisiană  socc 

teşte că un nou Bethoven sa născut. 

Şi totuşi... întorcându-se atunci în țari 
se loveşte de nepăsarea, de acea trist 
şi revoltătoare atitudine a unei anumit | 
părți din publicul nostru, 

Mâhnit se reîntoarce la Paris unde tim ! 
de douăzeci de ani câştigă succese dup 1 
succese aducând glorie ţărei sale. 7 

In 1014 marea Epopee Europeană ni: 
readuce în țară unde începe o activitat 
multipdă ca: violonist, şef de. orchestră. 
compozitor şi pianist, 

Cine nu-şi reamintește cu o iutiuă emo 
ție de clipele incomparabile ale celor 1 
concerte de vioară intr'adevăr istorice Ph 

Cine nu şi aminteşte apoi de orchestri p 
dela Iaşi formată în timpul refugiului ? p 

Cui nu. i-a adus Maestrul o vorbă buni - 
w mânpâere, cui n'a dat concursul ? S 

Cine dintre oamenii ţărei noaştre i-a a 
dus atâtea glorie și cine i sa devotat e 
mai multă inimă, simplitate şi modestie ? 

Faima Maestrului a trecut oceanul. N: 
numai întreaga critică mondială vorbeşi 
in cei mai elogioşi termeni, dar muzi 
canții de marcă ai apusului sewibchină ci 
respect în faţa lui. me- 

a 5. 







FR, 


UNIVERSUL LITERAR 





SVINEA E ; 


GLAS 


crie-mi de moara «de lema 
are-şi înfoarce soarele negru 


despre frunzele vechi 
'cum pâlpâie lânaă eleştaie 


scrie-mi de poarta ruginită 
rare păzește freamătul parcului 


i despre mormântul cel mic 
iin rare-am închis fratele de jocuri. 


Vreau să stiu de casa Părinților 
cu scări rece de câre mi-e frică 

N 

de lumpa de bronz de după răbrele 
care străluciă la fruntea lărzie 


de portretul oval dacă mii priveşte 
de ilbumul ferecal cu icuanele. 


Scrie-mi de asfinţit când rugineşte cerul 
când vuie vântul ce ruvinte spune 


şi ctne e stafia care rătăceşte 
în urgint prin noaptea din ferestre, 


EMIL GULIAN 


STROFE PRELIMINARE 


Pentru eu cea rară, pentru vremea dispărută, 


Pentru cu, îubiță cu dragoste absolută, 


La zodia ei — aur negru păstrat între fulgi albaștri. — 


Trimet vis înalt să se plece 'nire aştri 


Către suțletul mat, câtre chipul topit, 
Peşnic rămân închinat şi smerii. 


Reclâdesc plecul din pietre desfăcute, 
Incet reaşez gânduri avute, 

Cioplesc şi vopsesc cuvinte de lemn, 
Să rămână sfânt talisman şi semn, 


G. 1. ȘICLOVANU 





NUD DE_MODIGULANI | 


APUS ÎN LINII CURBE 


Cer vătuit apasă pe ape, 

Intinderi pierdute prind ca să fiarbă, 

O şuviță de aur se schimbă în sânge, oarbă — 
In zăgazurile zărei marea nu mi încape, 


Întuneric gol lărgeşte zările 'n dimensiuni, 
Prin ferestrele aerului se strecor viziuni 

- Soli cenușii aplecați pe oblâncuri —- 
Privirile se "ntrec cu pescăruşti n adâncuri 


„n poloage de besnă noaplea se sfarină. 


Loici aruncate par scoici: apele-s grele, fer de-ai turna — 
tndeva, departe spații imense se darmă 
Aici mai chpeşte un ochi stins, un far sau poate o stea. 








SCBNA ll 
NICEHUTA 
Dragă Chirică, aşi vrea su-ţi 
intre patru ochi. 


vorbesc 


CHIRICA (mirut) 
Ştii bine că Varlam şi cu mine... 


NICIIIT A ă 


E mui bine să fim singuri! 


VARLAM 
Atunci, bine... (se scaulă). 
NICHITA (foarte natural) 


NICHITA 
Mi-e tot unu. Dar poate că pentru tiue 
şi pentru Ana... 
CHIRICA 
Ana ? Ce îel, vă tutaiți? 
NICHITA 


De câieva minute. 


VARLAM 
De ce te miri ? Vine doar din iatacul ei. 
CHIRICA 
Adevărat ? 
NICIUTA (lui Varlau) 

De vreme ce ai deschis focul, e de pri- 
„os să mai pleci. (lui Chirica pe un ton 
liniştit): | 

Dragul meu, de astăzi îuuinte Ana este 
femeia mea . 

(Ana intră). 


CIIRICA 
Ce glumă mul e şi astu 7 
NICIUTA 
Nu glumesc de fel, De ustăzi inarmte 
Ana tste lemela mea. 
CHIRICA (zâmbinil) 
Spui gugumănia asta pe un 
vine şi ție 6ă crezi, 


ton că-i 
ANNĂ 
Nichita a spus adevărul. 
CHIRICA 
Nene, dm trecut uzi  printratătea ră 
nu-mi mai arde de glume. 
ANNA 
Nichita a spus adevărul. 
CUURICA (se uită zapăcit la Vurlaut. 
Acesta lasă ochii in pământ) 
Nene, cu sunt un om răbdăior, aproape 


vrost de răbdător. Dar toute au o mar- 


«ine, Ce-mi iot câutaţi, mă roz? Ce-mi 
tot ântaţi ? 
ANNA 
Linişteste-te şi judecă cu sânge sec. 
Ce suntem noi de ani și ante zile ? 


Păi 


CHIRICA is 
Cum ce suntem? Bărbai şi uovastă. Cu 
vrei să [im ? 
ANNĂ 
CGândeşte-te bine, bine, 


CHIRICA 
Aşa ne numim, 


ANNĂ 
Ei vezi, ai început să vii pe calua ceu 
bună. Ne numim, De fapt sunteni dui 
ctrăini care ne trăim viaţa dvosebit. 


CHIRICA 


Tu ui vrut aşa. 


ANNĂ 
Si tu te-ai fnvoit. 


CHIRICA  (ottând) 


De nevoe. Numai eu ştiu cât mă 
traiul tău Hber. Dar nu mi-am pierdut 
niciodată nădejdea că tocmai libertatea 
asta nețărmurită are să te aducă odată 
la matcă. Credeam chiar că minunea e 
pe cule să se înfăpruiască -— dela o vru- 
me începuseşi să semeni cu Ana de odli- 
nioară. 


costă 


ANNA 


IENIVERSUI LII ERAR 


OMUL CU MÂRTOAGA 
G. CIPRIAN 


De ani de zile se știa ca vigurosul societar ai Teatrului Național G. Cipriun Si 
pasionează pentru literatură. Foarte obicinuit cu cercurile literare şi foarte iubit pentri 
gluma lui francă şi tdioasă, si-a anunuțat într'o zi prietenii că lucrează la „o piesi 
formidabilă“. 

Și era adevarat. Omul cu Marţoaga, a fost crt mai mare succes al Aaționalulu 
in acest au. Dăm aci scena Jinală u actului doi. 


CHIRICA - 

Nu tu lua după vorbe. Aua. Nu-l e 
uoști. E un cs primejdios. Intro zi 
să-ţi frânzi mâinile, 

ANNĂ 

Dar nu pricepi omule, că te afli în ta 

uuvi fapt implinit ? 
CRIRICA 

Fapt împlinit? Murdăria asta nu ea 
tă pentru mine na exisiai niciodată, la 
ile ce ți-umu xi dat toată libertutea. Pe-a 
lăsat să te bălăceşti în hasnaua vieţei.: 
să te puritiei singură întro zi. 

ANNA 

E. neînchipuit! Cum, nici acum câ 

sții 2 
CHIRICA (amarnic) 

Gândeşti că n'am ştiut totdeauna ? N 
vezi că la vârsta când alţii sunt ca br 
dul, cu am gârbovit? (tăcere lunră). D; 
ce e cu adevărat neînchipuit e că privi 
du-te uneori pe furiş, din colțuri şi z 
rivdu-ți ochii limpezi şi faţa luminoas 
îmi ziceam încet în mine: uu se poat 
Și credeam... Alte ori însă duhneai de d 
parte a Sampanie şi semănai la chip c 
lemeile de prin localurile de petreocer 
Atunci mă închideam la mine în odae 
stăteam ceasuri întregi cu capul în mâi 


Minunea sa întăptuit întradesăr. sar plătii să pot sândi, 


nu pentru tine. 
CUIRICA 

Ascaltă Ana, toate au o margine. tur- 

lânul). Ce-mi tot cântați mă rog? 
am 
NICHITA (după o tăcere) 

[ni pare rău atunci că nun prucedat 

după cum se Dbişaneste, 


CHIRICA 
NICHITA 


Văcând, şi făcând. Am crezut că e mai 
cavulereşte... 


Adică ? 


CHIRICA 
Să mă culei lu pămâut dintr Movitură. 
Îţi mulțumesc. Să-ţi spuu cu de ce-ai lă- 
cut aşa ? Fiindcă eşti mai puternic decât 
mine, fiindcă toaiă Inmeu îşi bute joe de 
săbiciunea mea (scânreşie ra un copil). 


NICHITA 
Astept să te linișieșii, 
CUIRIC A 


Nu iucupe linişte nici, 


VARLAAM 


!: buxrbur ce faceţi. 


NICHILA 
Viaţa e barbară. Fiecare trăeșie peuaru 
sine... Dreptatea însă e de partea mea, 
Ana si cu mine, 


ANNA 
Înehipuiri ? 
NICEUITA 
Nu căuta să te aperi. Eu te iau așa cu 
esti. (lui Chirică) Pricepi deosebirea ? 
CIURICA (năuc) 


Ce să pricep? 


ANNĂ 
SĂ Mergeni, 
CHIRICA 
Ana. ce vrei să faci? 
ANNA 
Vreau să ascult de firea mea adevărat: 
CHIRICA 
be ani de zile nu faci ultecva 
ANNĂ | 
luima mea bate acum pentru intii 
ii CINRICA 


Auunci nică în prizee zile ale căsnicie 
noastre nu mai imbit ? 


ANNĂ 
Nu te-am iubit niciodată. 


CHIRICA (prostii) 
Ce te-a făcut dar să te însoleşti e 
urine ? 
Originalituica ta, pudoarea ia de st 
minarist. Ani de zile stătuseşi în umbr 
fină că-mi spui p vorbă. In facultate albi 


UNIVERSUL LITERAR 


ui îndrăznit să mă saluți — şi cu atâta 
stângăcic, — că m'ai înduiosat şi ţi-am 
vorbit eu cea dintâi. In scurță vreme 
ne-am'împrietenit şi întro bună zi mai 
întrebat sfios : Vrei să fii a mea? Aveai 
atâta soare în ochi, că mi-a fost milă să-ţi 
fsc inimă rea şi te-am urmat. In braţele 
tule însă mi-am dat scama că nu te pu- 
team iubi. Te scutesc de alte explicaţii. 


CHIRICA 


ANNA 

Copiii vin dela sine. Pune cineva mâna 
în foc că a venit pe lume din dragoste 
adevărată ? Restul îl ştii. Mam lăsat fu- 
rată de curent, fără pâuduri rele la în- 
ccput — ca să scan «de plictiseală. pe ur- 
mă am intrat în vâltoare. Noroc că mam 
aprit la timp. Mă duceam la fund, 


CHIRICA 
Şi ue te-asfăcut să te opreșii ? 
ANNA 
Sosirea lui. (Arată pe Nichita). 
CHIRICA 
Prin urmare sa sfârşit. 
ANNA 
Da, dragul meu, sa sfârşit. 


CHIRICA 
Şi ai să te măriţi a doua oară? 
(Ana ridică din umeri) 


NICHITA 
Legătura noastră n'are netge de cons- 
finţiri oficiale. 
CRIRICA 
Atunci, Ana rămâne tot nevasta nica. 
NICHITA 
Tu crezi în idioţia asta ? 
CIRIC (după o lungă chibzuială) 
a. 
NICITITA 
Eşti liber să crezi ce vrei. 
mâine plecăm. 


Și copiii ? 


De altfel. 


CIITRICA 
Unde ? 
NICIIITA 
„In lumea larpă. Ne ducem să vedem si 
su auzirn, 
CHIRICA 


Asta e frumos. Era visul meu. (lui Ni- 
chita) Mi-ai luat-o înainte. Dacă imi iz- 
butea loviinra cu calul. asta avcam de 
gând, Să mergem peste mări şi peste țări. 
(către Ana) Și în largul lumei. Ana, de- 
phrte de grijile mărunte ale viejei. ciiri 
nm fi fost în vecinică sărbătoare, suflete- 
le noastre ar fi cântat aceluş imn. 

VARLAM (mişcat) 

Eşti incorigibil ! 

NICHITA (după un timp) 

Ai să-mi porți ranchiun ? 


CHIRICA 
Să tăcem, Cuvinţele nu tâhnăcezc su- 
netu! coardelor lăuntrice. (lui Nichita fi- 
lozofie) Să fi venit mai târziu, pui fi iz- 
brtit să mi-o iei. 
NICHITA 
Ana. nu a fost niciodaiă a ta. N'o fau 
deci dela tine. 
CIIIRICA 
Să fi venit mai târziu n'ai fi izbutii. 
Starea ta materială atârnă şi ea iu ba- 
lauța izbândei tale ! 


ANNA 
Chirică ! 


CHIRICA 

Nu vreau să jicnesc pe nimeni. Dur așa 
neghiob şi lunatec, cum mă socoteşte lu- 
inca. văd bine cum văd. Nu trăesc chiar 
în vânt, ; 
ANNA (mirată) 

Nu miam pândit nici o clipă să fac vre'o 
apropicre între... 


CHIRICA 
Să tăcem. Sunt procese care se împli- 
unesc fără să ajungă la conştiinţa noastră. 


NICHITA 
Şi de ar fi aşu ? Asta nu înseamnă nici 
o scădere. Ca să fie puternică dragostea 
va să se alimențeze din plin. O gamă în- 
treagă pe care dacă n'o sui şi o cobori, 
nu se chiamă că trăceşti. 


ANNA A 

[lată pricina adevărată a neputrivirei 
noastre. Tu nu ştii să cânți decât pe o 
coardă. Lânsă tiue n'am simțit niciodată 
pulsul vieţei. El (arată pe Nichita) de 
cum a deschis ușa, a adus cu sine uu val 
dle aer non. E 

(Chirică cade pe gânduri) 


VARLAM (încet lui Nichita) 
(e-ţi spuneam ? 


NICHITA 
Ai fost prooroc bun. 


VARLAM 
Maui bine nu te întălneum. 


NICHITA 


Vencam eu singur. Îţi pare rău ? 


VARLAM 
O să te am pe conștiință toată viața. ŞI 
vu e usor să duci în cârcă o namilă ca 
ine, 


CIURICA (vorbind mai malt pentru sine) 

i»a, da. se vede că n'am fost croiţi unul 
pentru altul. Vezi bine că-i asa. (oftâr) 
Doamne, şi sa scurs atâta vreme. (tare) 
Iinde sto fi dus. 

VARLAM 
Cine ? 
CHIRICA ţeu faţa zbârcită) 


Vremea. 


ANNA Ada 
A trecut pe lângă noi fără să ne atingă. 
CHIRICA 


Pe mine aripa timpului ma atins. De 
acum sunt bătrân. 


ANNA 
(măsurându-l de sus şi până jus ca și 
când lar vedea pentru întâia oară). 
Să fie adevărat că avem nvi copii ? 


CHIRICA 
De vreime ce-i avem.., 
ANNA | 
Eu cced că nu sunt ai noştrii ropili. 
CHIRICA 
Dur ai cui să fie, ai? 
ANNA 
Ai întâmplării. 
CHIRICA 
Uf, ce lucruri urâte mocnesc in aoi. 
VARLAM 
să bateţi 


Hai, treziţi-vă. Aţi început 
câmpii, E 


ANNA. (lipindu-se de Nichita) 
Du-mă departe de aici, mi-e frică, E 
urozav să ai copii şi să nu fie ai tăi 
(Nichita porneşte cu Anna spre fund) 


CHIRICA |. 
Pleci fără să-mi întinzi mâna ? 


ANNA 


Vreau să te cruț. 


CHIRICA (cu linişte mare) 
Navea nici o grije, acum văd limpede. 
Soarta ne aruncă orbește pe unii in bra- 
țele altora. Dacă se nemerește. bine, dacă 
nu, nu. Lucrurile se tuc şi se desfac sin- 
gure. Nam avut norec. Asta e. Dorese să 


al tu. 
ANNA (încet) 
Îţi mulţumese,. 


VARLAM 


Drăguţa de ea îţi şi mulţumeşte. 
NICHITA (zâmbind) 
Nianie nu-ţi scapă. 
VARLAM 
Am ochii de uliu, ca ai tăi. 
NICIIITA 
De asta şi-mi placi. Vrei să vii cu noi? 
VARLAM 
NICHITA 
Să ne întovărăsești în călățorie. 


VARLAM (după o mică ezitare) 
De, aş minţi să spun că nu mă ispiteşte. 


Unde ? 


ANNA 
Vino cu noi. 


VARLAM 


Ce fel să merg cu voi ? 
NICIIITA 
Ca prieten. 
VARLAM (trist) 


Ca damă de companie. E un ro! ingrat, 
credeți-mă. Mi-e lehamite să-l mai joc. 
(Tăcere) Umblati sănătoşi. Eu rămân aici 
cu prietenul Chărică. Doi pârliţi. Rămâi 
cu el să tragem mârțoaga de coadă im- 
preună. (Anna şi Nichita es) Suni mai 
iare decât mi-aş fi închipuit. (Lai Chiri- 
că care tot timpul a stai nemișcat pe un 
scaun) Asa e că um fost tare? 

CIINRICA (stă neclintit) 


VARLAM 
lji pare bine că nu plece cu ei? 


CHIRICA (tace mereu) 
VARLAM 


Fi. Chirică, unde eşti ? 
CHIRICA (trezindu-se) 


VARLAM 
lţi pare bine că uu plec cu ei? 
CUIRICA (măsurând adlul din casă cu 
ochii) 
Doamune, ce pustiu ! 
VARTAM 


Dar nu plec, nu, rămâi lângă tine. 


CHIRICA (măuc) 


Aşa ? Bine... bine! 


Ai? 










CORTINA 
TR fo 2 EV RZA PS) 2 zu 
RFI se 20000 a 2300 














HINIVERSUL: LITERAR 


SĂ IL OI. E Z 


Din copilăria-i întunecată, plictisitoare, 
nomadă, m-lle Nora îşi aducea aminte. nu- 
mai de acest strigăt, sfâşiat şi poruncitor. 
Pe acest cuvânt înainte de orice alt cu- 
vânt îl pronuntase limba ei slabă, de co- 
pilă şi chiar în vis după ţipatul ăsia se 
ridicau în ani amintirea Norei: fripul de 
ve arena Neîncălzită a circului, mirosul 
prajdurilor, galopul greoim al cailor. şue- 
rătura uscată al biciului lung şi durerea 
"arzătoare a lovirii. ce asurzea fiorul de * 
clipă al spamei. 

Allez]... 

In circul gol e întuneric și frig. Pe aici, 
pe-acob, străbătând cu greu cupola . de 
sticlă, razele soarelui de jarnă se înti" 
ca nişte pete slabe pe catileaua de  cu- 
loarea smeurii şi pe lojile aurite. pe scu- 
turile cu canete de cai şi pe stegulețele de 
pe stâlpi: ele joacă pe geamurile felina- 
relor electrice. alunecă pe otelul irapeze- 
lor. sus la o straşnică înălțime unde a- 
târnă încureate maşinile şi trânghiite. 

Sa înecput lucrul de zi. Cinci sau şease 
artisti în sube și în căciuli. stau în fotolii 
de rangul întâiu. lână intrare şi fumează 
tizări infecte. In miilocul arenii stă un 
bărbat vlăigănos, cu picioarele scurte, cu 
rilindru pe ceafă şi. cu mustăţi negre, ră- 
sucite cu îngrijire. Un enorm calalb, pe 
care vizitiul îl duce de-alungul barierii 
tuşeşte  sbomotos, scuturându- şi gâtul 
lung şi din nările lui scapă unde de a- 
buri albi. Şi ori de câte ori trece pe lân- 
ră omul cu cilindru calul priveşte supă- 
rat biciul ce atârnă de sub subioara lui. 
și sforăie alarmat târând în urmă vizi- 
tiul ce se opinteşte. Micuța Nora aude la 
spate mişcările nervoase ale calului și 
tremură şi mai țare. 

Două mâini puternice o cuprind de ta- 
lie şi o asvârle cu usurinţă pe spinarea ca- 
lului. pe larea salteluță de piele. Aproape 
in aceiasi clivă scaunele și stâlpii albi şi 

- cortinele de dril ale intrărilor se contue- 
pesc întrun cere pestriţ. fugind repede 
sore nientul calului. In zadar îi îngheață 
mâinele de frică. strângând convulsiv va- 
lul asnru al coamei. — hii i se strâng 
puternic. orbiţi de năzărirea turbată a cer. 
eului turbure. Omul cu cilindru. merge, 
meree în arenă, tine la capătul calului cu- 
pătul biciului lune și plesneşte asurzitor 

dir el... . 

— Allez!.. 

Şi iat-o apoi. în rochiță scurtă, de ti- 
fon, cu mânute ca de prune. stă în lu- 
mina electrică “sus, chiar sub cupola cir- 
eului pe un trapez. Pe acelaş trapez la 
picioarele fetitei atârnă cu cavul în jos 
ținându-se cu xenunchii de bară nn alt 
bărbat snătos în tricou trandafiriu. cu fi- 
retuti de aur. frezat. mirosind a pomadă, 
cu înfătisarea crudă. Nora îl vede cum 
își ridică mâinele lăsate *n ios. cum le des. 
face si cum îsi înfime în ochii ei nrivirea 
ascuțită si hipnotică de acrobat. si cum. 
bate din valme, Nara face o miscare îna- 
inte ca să se azvârle ios. drept în aceste 
mâini puternice si neindurate (0. cu ce 
soaimă vor răsufln armmw sta de specta- 
tori). dar inima .într'o clipă i se face : 
un bulgăre de hiață, încetează să ! 
bată de groază. şi atâta şilie numai < 
strângă si mai tare frânghiile subţiri. M2 
nile neînduraie şi lăsate în ios se ridic! 
din nou. vrivirea acrobatului devine 
mai încordată... Tos, sub picioarele ci s: 
tiul îi nare o beznă. 

— Alez?.. e, E Sa 

Şi de-abia ținându-şi răsuflareu, ea se 
leazănă pe vârful „.nitamidei vii” făcută 
“din sease oameni. Alunecă. şi se prelinge 
ni” târnul său mlădios, ca de Şenrbe, prin. 


. — 


tre treptele scării albe, pe care cineva jos 
o ține pe cap. Apoi se întoarce în văzduh. 
azvârlită de picioarele tari şi groaznice, cu 
de „aţel, ale jonglerului în „jocurile icari- 
ce“. Se urcă dună aceea sus, deasupra pă- 


mântului pe o sârmă subțire şi tremurată. - 


care ii taie picioarele până la sânge... Și 
prelutindeni aceleaşi feţe prosteşti, cărări 
în văr uns cu vomadă. mustăţi răsucite, 
miros «le pipe şi de cap omenesc asudat, 
si pretutindeni aceiaşi spaimă şi acelaş ne- 
înlăturat strigăt fatal, — acelaş pentru 
oameni. pentru cai şi pentru câini dre- 
sati | 

— Alez ! 

De-abia. împlinise şaisprezece ani şi de- 
venise o fată frumoasă. când, odată, în 
timpul spectacolului, desprinzându-se de 
pe lrapez. şi sburând alături de rețeauu 
ce o aştepta ics, ea căzu pe nisipul mane- 
iului. Lesinată. a fost dusă în dosul culi- 
selor. şi acolo după obiceiul vechiu al ciz- 
curilor. a fost scuturată de umeri din 
toate puierile. ca să o aducă în conştiin- 
tă. Fa se trezi şi gemu de durere, ce _i-c 
brieiuui mâna secrântită. „Publicul se a- 
gită si începe să plece, — şonpteau glasuri 
în iuvul ei. —- du-te şi arată-te publicu- 


lui?..* Fa îsi strânse buzele ascultător în- 
tr'un surâs obişnuit —surâsul .călăreței 

I f A laba ra 
grațioase“. — dar după doi pasi ţipă 


clătinându-se de durerea insuporiabilă. A- 
tunci yre-n zece vecini o apucară şi o îÎm- 
ninseră. cu forta în fața cortinei. spre pu- 
blie. 

— Allez?... 

In sezonul acela „lucra“ în circ în cali- 
tate de „past” clovnul Menotii, — nu un 
elown simplu şi eftin, care primeşte pal- 
mele şi care e în stare să înnebunească 
nublicul cu nesfârsitele lui lume. fără să 
fi mâncat ceva din ziua de ieri. — «i 
celebritate de clown. clown-solo, imitato- 
rul neîntrecut în lume, primul care a pri- 
mit premiile de onoare etc. etc. ete, FI 
purta pe vient un lant eren cu medalii de 
aur. cerea câte 200 de ruble penitu o eşi- 
re, se lăuda că de cinci ani nu mai îm- 
brăca alte costume afară de cele „celebre“ 
-- întofrleauna dună snectacole se simţea 
inevitabil distrus” şi cu o amărăciune 
exagerată vorbea despre sine : „Da! Sun. 
tem nniate. şi trebuie să distrăm publicul 
sătnl !* Po avenă cânta Tale si pretentios 
cuplete învechite sau  declama versuri 
comnnse de el. sau hiciuia primăria «si 
ranalizirea — nrodncând asunra  nubli- 
culmi. atras în cir de n reclamă enormă. 
o îmoresia ridicnlă. nlietisitoare și de 
vrost nst. Tn viata de trate zilele ave“ 
acrul de wvrotector laneuros si-i plăcea 
cu:0 înfătisare misterioasă si nepăsă- 
toare să facă aluzii la niste contese neo- 
hisnuit de frumoase. strasnie de -hogate. 
dar de care sa vlictisit definitiv. 

Dună ce Nora îşi vindecase mâna serân- 
tită, şi apăru din nou în circ la repetiţia 
de  dimineată, Menoiti salutândto îi re- 
tinu mâna în mâna lui. făcu ochi umezi 
si obositi si cu o voce înduioşată o între- 
bă de sănătate Fa se pierdu. se _roși Şi-și 
retrase mâna. Clipa aceia îi hotări soarta. 

Peste o săptămână. acompaniând pe 
Nora după un mare spectacol de seară. 
Menotti o invită să ia masa cu cl în res- 
taurantul marelui hatel. unde trăise ce- 
lebrul clown- solo. admirat de lumea în- 
treacă.  . 

Senarenrile erau în etaînl de sus, şi in- 
trâud într'unut pregătit de mai nainte. 
Nora se onri o clină — fie de oboseală. 
fic de nresimtirea hirburătoate că aici va 
disnare ultima-i candoare. Dar Menntti o 


de ALEX. CUPRIN 


strânse puternic de cot. In vocea lui ră- 
sună patima de fiară şi crunta poruncă a 
fostului acrobat, când îi şopti: 

— Allez ?... 

Un an întreg ea călătorea cu el din ora 
în oras. Ea năzea briliantele şi medali- 
ile lui Menotti în timpul ieşirilor lui, îi îm- 
brăca şi-a desbrăca tricoul. avea grijă de 
garderoba lui, îl ajuta să dreseze şobolani 
și purcei. îi uneea „fizionomia“ cu gold- 
crem Şi — cecace era mai importanti -— 


. 


“credea cu focul idolatriei în celebritatea 


lui mondială. Când rămânea singuri, el 
nu găsea ce să vorbească cu ea, şi primea 
mângâierile. ei cu aeruh unui om exage- 
rat de plictisit. de sărul, dar care totuşi 
permite generos să [ie divinizat. 

Peste un an ea îl plictisi. Privirea lui 
langureasă se opri într'o zi asupra uneia 
din surorile Wilson. care făceau „zboruri 
aeriene“. Acum el nu se mai sinchisea de 
Nora si descori. în cabină. în fata artişti- 
lor şi a vizitiilor. îi trăzea palme că nu 
i-a cusnt riasturele rupt. Ea suporta bătaia 
cu aceiaşi smerenie, cu care câinele înțe- 
lent, hătrân şi devotat primeşte bătăile stă- 
nânului său. 

Şi însfârşit, îutro' zi, noaptea, după 
spectacol unde celebrul clown a fost flu- 
crat că a lovit prea tare câinele său, Me- 
eri n dcelarat Norii imediat să plece de 
la cl și să se ducă la toii dracii, Ea se su- 
puse. dar în nrazul camerii se ovri cu pri- 
virea plină de nigăminti. Atunci Menotti 
se repezi. spre use, cu o izbitură de -pi- 
cior o rleschise lare trântind-o de perete 
si tioă: 

— Allez !.. 

Dar dună două zile ea se simti din nou 
atrasă către stăpânul său ca un câine bă. 
iut şi ponit din casă. 

| se întunecară ochii când lacheii hote- 
lului îi spuseră cu jignitor surâs pe buze: 
„Domnisoară. nu e voie la el: domnul e în 
snparen, ocupat cu altă domnişoară.” Nota 
se duse sus și se opri direct chiar în faţa 
usii unde acum un an ea era cu Menotti. 
Da. el era înăuntru: ea recunoscu vocea 
lui languroasă — voce de celebritate o- 
besită, —  întretăiată din vreme în vre- 
me de râsul fericit al englezoacei roșco- 
vane. Fa deschise repede usa. 

Tapetele de culoare aurie, lumina tare a 
două candelabre, strălucirea cristalului. 
erămada de fructe şi sticlele în baterii 
de argint. — Menotti întine fără baină pe 
un divan. si domnisoara Wilson cu cor- 
setul desfăcut, miros de parfum. de rin. 
de tigură de foi. de vudră. — toate astea 
la încenut îi amețiră canul: dună aceia 
ea se aruncă asunra domnişoarei Wilson 
si de câteva cri o izbi cu numnul ve faţă. 
Wilson semn — si începu încăerarea... 

După ce Menotti reuşi cu greu să des- 
nartă ne amândouă femeile, Nora se pră- 
buşi fulgerător în genunchi înaintea lui 
şi sărutându-i cizmele, îl imulora să se în. 
toarcă la ea. Menotti o renezi în lături si 
cuprinzându-i gâtul cu amândouă  mâi- 


nile fi spuse : 


— Dacă nu te cari de aici imediat, ti- 
căloaso. o să ordon lacheilor să te azvârle 
în stradă ! 

Fa se sculă. înnăhuşindu-se, şi şopti ge. 
mând: ac: 

— A-a! Dacă e așa... atunci... 

Privirea îi căzu pe fereastra deschisă. 
Repede şi uşor, ca şi când ar face o fi- 
gură de gimnastică, se pomeni în perva- 
zul ferestrei şi se înclină în afară. ținân- 
du-se cu amândouă - mâinile de ferestre. 

Jos. în stradă, treceau sgomotos tră- 
surile, ce păreau de sus animale mici si 
ciudate. — trotuarele străluceavi după 


mo 


Pet N o. O, Pia m n 3 d mo. 





a e 


sctrul prăjit! 


DR e Die m da 


UNIVERSUL LITERAR 


O masă excelentă 


— N'ai fost de mult la Ploeşti ? 

— De doi ani. 

— Atunci, vino de mănâncă la mine în 
ziua întâia de Crăciun. * :: 

— Cu plăcere. 

— Dacă vrei, mai ia pe cineva. Unde's 
doi puterea creşte și potia de mâncare 
sporeşte. : 
— Bun și aprobat. 

La colţ, alt prieten. 

— Ce te faci în prima zi? 

-— N'am nimic fixat în program. 

— Mergi cu mine la Ploeşti ? 

-- Masă bună? 

— Garantez, 

— Numai să nu ne dea peşie. 
pot să-l sufăr. 

— Cine-a mai văzut peşte în ziua de 
Crăciun ! O să fie caltaboşi, purcel la 
tavă, sarmale, curcan pe varză... 

— Ne'ntâlnim în gară. 

— In gară. 

„ Prietenul No. 1 ne primi atât de cald 


că unu 


în cât prietenul No. 2 se simţi ca acasă. 


3 


— Să mergem la masă. 

— Pentru aia am şi venii. 

Soţia prietenului No. 1 se crezu da- 
toare să facă haz de acest spirit fin, lim- 
hele intrară în funcţiune şi veselia se 


deslănțui. 


— Să luăm niţele sardele ! zise pricte- 
nul No. 4. 


— Mulţumesc... eu o să iau mui târ- 


-ziu... Sunt foarte bune, dar nu siiu de 


ce... niciodată. i 

— Mă rog... nu e nimic... Ne vine un 
rasol de şalău cum n'ai pomenit. Ş 

Prietenul No. 2 încremeni. Genunchiul 
său mă atinse alarmant. , 

Când sosiră limbile de farfurii cu șa- 
lăii răsfăţate într'o garnitură apetisantă, 
vecinul meu de masă luă o bucăţică de 
3 centimetri pătrați. 

— Serviţi-vă ca lumea ! : 

— Să vedeţi ceva... Fu... rusolul.. Imi 
place, dar... nu ştiu de ce astăzi... Mă re- 
zerv pentru bunătăţile celelalte... 

Şi nu statinse de farfurie. 

— O să mă răzbun la friptură. 
sopti el, că altfel mor de foame. , 

— Mariţo, schimbă talerele și adu ni- 


'De astădaţă. ne muiarăm amândoi. Eu 
mi-md ertam că l-am vârit pe prictenul 
ho. 2 întrun bocluc în care prietenul no 
i n'avea nici o vină. 

Cu. stomacul sleit, vecinul abea putu 
Samo A aa să vie şi tort de peşte. 
a să mă dea gata! 

— Ceva carne nai, 
Sa, Carne mănâncă toți astăzi! Am 
vrut să vă tratez cu ceva mai deosebit ! 
se umflă în pene amfitrionul. E | 

Tortul. e adevărat, fu de şocolată. da! 
rauşi atât de putin să conmenseze pier- 
derea încercată de tovarășul meu. în cât 


imi 


dragă ? imuirăznii 


ta eşire, unde el nn mai încetă cu mul- 
tumirile „pentru excelenta masă oferită i 
n luă la picior şi nu se opri decât în fain 
se rapezi eu ochi 
covrigi ru Su- 
Don Jos6 


simigiriei din colt. si | 
de pasăre de pradă Ja doi 
san. 





ploaie. si “n băltoacele din stradă se re- 
fleetau luminile felinarelor. A i 

Devetele Norei înghetară şi inima ei 
încetă să mai bată de groaza de o clipă... 


- Anoi, îsi închise ochii. respiră din a- 
' dâne, ridică mâinile deasupra capului şi. 
 biruimdu-şi teamna cu încordarea o0bișnu- 


ită, strică ca în circ: 
— Allezt... 


a traducere din rusește de G. M. Ivanov 


aia: rime EEE atat i ao dim ma EP mami "e pe: ME ana T(n: RAIE 8 








Tea 








Ilru 





ÎNAINTĂRILE DELA TEATRUL NAȚIONAL 


Sfârşitul de an era aşteptat cu mare 
uelinişte şi nerăbdare de către tinerii ac- 
tori ai Teatrului Naţional. După noua 
lege, începutul anului bugetar trebue să 
găsească aranjate definitiv situaţiile” tu- 
turor. Comitetul de Miercuri seara si-a 
luat usupra lui sarcina dea numi zece 
societari noui în locurile vacante şi de a 
fuce alte. osebite, înaintări de mai mică 
importanţă. Mai ales înaintările la socie- 
turiat au pasionat mult. Se şiie că aceste 
înaintări nu se pot face decât sn măsura 
locurilor vacante. Şi vacanţele lu Teatru) 
Naţional nu pot surveni de cât prin de- 
ces şi demisie, amândouă din fericire 
foarte rare în, această familie care e pri- 
ma scenă românească. 

Işi luau deci o mare, o foarte mare 
răspundere, comitetele reunite Miercuri 
scara. tin mare număr de ani vor trece 
prohahil până la noni vacanțe. Nedrep- 
tăţile făcute acum sunt durabile. lar gre- 
şala de a înainta elemente goale de con- 
ținmt artistic se poate răzbuna rău acum 
câud toată lumea se văita că ln Naţional 
sunt actori prea mulţi și când celiminări 
nu_se pot face decât cu scandal. 

Comitetele trebue să reziste deci tuiu- 
ror presiunilor politice şi chiar într“o 
mare măsură simpatiilor personale. 

Putem spune că de data asia, cu ex- 
cepţiile care se ghicesc, înaintările sunt 
meritute pe deplin. 

In primul rând au fost înaintați socie- 
tari de clasa II, trei dintre cei de clasa 
MIl-a : Jon Sârbu, Grigore Mărculescu. și 
C. Duţulescu. Pentru ]. Sârbu era şi iim- 
pul. căci e vorba de un mare actor, u- 
nu) dintre stâlpii teatrului nostru Naţio- 
nal — Grigore Mărculescu a dovedit de 
asemenea însuşiri de artist care-l fac 
propriu pentru orice grad. In „Plicul 
li Rebreanu. în „Noaptea regilor“ şi în 
atâtea roluri mai mici a întrunit apre- 
cieri din toate părţile. lar C. Duţuleseu 
ca şi A. Athanasescu se dovedesc actori 
în genul lor de neînlocuit. 

La societariat au fost înaintați mai în- 
tâi cei sapte care încă de anul trecut ob- 
ținuseră leafa de societari, „asimilați“ 
"um li se spune cu aproximație: 

G. Vracea, G. Calboreanu, N. Bălţă- 
feanu, C. Stăncescu, IL. Pop Marțian, Au- 
+a Buzescu. Toto Ionescu 

Simpla citare a acestor nume le arață 
şi ca elemenie cu preţioase însuşiri și 
mai ales că elemente care, cum sc spu- 
ne, duc teatrul în spinare. 

La aceștia șapte s'au adăogat alle trei 
nume Sorana 'Ţopa, cel mai bun element 
de tragedie al Teatrului Naţional și 
d-nele xonia Cluceru şi Lulu Cruceanu. 

Ca să împace pe cei nemulţumiţi incă 
sase inşi au fost „asimilați“ : ]. Baldovin. 
|. Finteşteanu, Tanizi Bogdan. Puia Io- 
nescu, E]. Parisianu şi N. Săvulescu. 

Ultimul dintre ei are o vechime în 
teatru şi un stat de serviciu care l-ar fi 
indicat pentru sodietariat și ar fi putut 
fi lăsat acolo să mai aştepte, alt nume, 
Ceilalţi deși prea tineri sunt atât de 
mult folosiţi de repertoriu că un spor de 
leafă trehuia să li se acorde. 

D-nele Nataşa Alexanâra, Porina De- 
metrescu şi Eug. Zaharia au fost făcute 
stagiuri de clasa I-a: C. Grigoriu, Theo 
T. Brancomir, G, Sireteanu şi E]. Alma- 


jan, Olga Țăranu şi Tanizi Ciuceanu au 
devenii stagiari de clasa II-a şi alţi câţi- 
va probişti au devenit stagiari. 

Dar mai ales e felicitat comitetul pen- 
tru angagarea cu leafă de socictar a 
d-lui Aurel Ghiţescu, de la Teatrul Na- 
țional din Iaşi, In aceeași situaţie a fost 
angajat a. Al. Critico. i 


CAMIL PHERESCU 


























ERE Rae at 
a DT 2 cot PE BA d DR AA) 


CRONICA DRAMATICĂ 


OMUL DE ZAPADA de A de Ilerz 


D. A. de Herz e un om tare agreabil. 
Şi când e vesel şi când e trist, face ca- 
lambururi. E aproape totdeauna intro 
vervă glumeaţă, străbătută de intenții de 
şarjă. 

Rareori am văzut până acum lucrarea 
vreunui autor să semene aşa de binc cu 
însuşi autorul. 

Personagiile din „Omul de zăpadă: sunt 
d. A. de Herz, calamburist neobosit, spu- 
nând glume, povestind anccdote şi şar- 
jând uneori cu necaz, din cauza situaţii- 
lor şi adversarilor, alteori voios, fiindcă 
aşa-l îmbiază partenerii, : 

Dar când faci într'una glume. e sigur 
că risci să te repeţi, sau să repeți ecourt 
din glumele altora. Risci să ţi se spună 





„dela lume adunate şi iarăşi la lume 
date“. 

Observaţia aceasia, — „dela lume udu- 
nete“ — explică şi aprecierea bucuriei 


sgomotoase adesea a publicului, asupra 
dialogului uşurel şi comun din piesa d-lui 
A, de Herz. 

De altfel înainte de reprezentare, d. A 
de Herz spunea despre „Omul de ză- 
padă“ : „nu ştiu dacă piesa e bună, dar 
știu că o să râdeţi“. 

Dar nu credem că toate asaliurile de 
glume. de spiriie mot să alcătuiscă o 
piesă de teatru, oricâte  mesteşuguri şi 
dibăcii ar stăpâni autorul, 

Cu „Omul de zăpadă“, d. A de llerz 
îşi sporeşte seria genului său de piese 
uşoare, încercând desigur o melancolic, 
că scriindu-le pentru marele public. — 
fără selecție — renunţă la aceentuareu 
literară. | 

Despre toţi interpreţii, în frunte cu 
Marioara Zimniceanu. Puia lonescu. N. 
Soreanu şi Băltăţeanu. numai cutinte 
bune, Int. 


e 
MIHAIL PAȘCANU 


Savant în ştiinţa dreptului, iubit de 
studenţii lui, prețuit de confrații autori 
dramatici Mihail Pâşcanu cunoaste o 
moarţe neașteptată, în plină carieră. 

„Moartea Cleopatrei“ jucată în 1922 pe 
scena Teatrului Naţional a fost un suc- 
ces de stimă în cel mai adevărat și mai 
frumos înţeles al cuvântului. 

Nu numai presa ci şi revistele dc sea- 
mă au sublimat temeinica valoare a aces- 
tei ' piese. Sub semnătura lui Gala Ga- 
laction, Viaţa Românească a. publicat un 
mic studiu asupra autorului debutant. 

După câte ştim mai avea încă în ser- 
tare lucrări pe care ezita să le dea la i- 
veală. Poate că totuşi ar trebui aduse la 
cunoştinţa publicului. 


10 





ha. 1. 





UNIVERSUL LITERAR 





Ceuslscea Haicepacarca 





INTRE COEFICIENT ȘI NUMAR 





IONEL TEODOREANU: ZN7RE VINTURI 


D. lonel Tendoreanu a simţit principiul 
disoeierei ideilor, şi a priceput fecuudita- 
tea lui literură. Cele trei volume din se 
ria „La Medeleni“ ilustrează cu preţioase 
papini meșteșugul acesta. Intre prinul si 
cel de al treilea volum însă e o «lecsebire 
hotăritoare ude uradaţie și apoi, în legă- 
tură cu împrejurările, şi de calitate, Au- 
torul u început prin a-şi descoperi o în. 
suşire de reală vuloure literară şi cu fre- 
nezia primilor paşi siguri, zvelt, spontan, 
făcând corp insepurabil cu mişcările prac. 
ticate, a râs sau a plâus a zâmbit sau 
aândit, Personagiile romanului său evo- 
luau, astfel. în autorul lor, realizat la rân- 
dul lui. în disocierea lor, ca o zi de pri 
măvară printre florile unui cires. Aben- 
denţa imuginilor cu care îşi înmțea nota- 
țiile nu eruu decât un coeficient bogat pe 
lânaă uu număr matematic. Indica. astfel. 
calitatea lor îu raport cu sentibilitatea 
autorului. Amănuntul însă rămânea de 
sine stătător, şi era văzut pentru a-şi va- 
racteriza personagiul sau situaţia. 





— 


„Intre Vînturi“ intensifică însă jocul «li- 
sociaţiilor ideilor. DD, Tonel Feodoreanu a 
căutat să dea eorn stutuar Fiecăreiu dintre 
imaginile domniyi sale; pentru iceasta însă 
a trebuit să o ciovleuscă separat, şi să des- 
partă, astfel, amănuntul de între, Imagi- 
neu a devenit, ca atare, un scop. Lu rânduj 
ei, printrun fenomen de scizipariiate, în 
procesul creaţiei, fiecare dintre ele, a dat 
naştere lu altele subsecvente. D. lonel Te. 
doreanu a stutuat şi pe acestea în corpuri 
izolate. Romanul, cu cercetare a psicolo- 
piei personagiilor date, şi ea circurnseriere 
a situatiilor dramatice, a trecut pe planul 
al doilea, iar ucțiunea, în sensul activităţii 
sufleteşti, intelectuale sau numai materi- 
ale a eroilor ahia dacă mai serveşte drepi 
motiv de scurtă odihnă, de popas, pentru 
a-si lua apoi din nou drumul, ul furioasei 
cavaleade de imagini disociute şi totdea. 
una subsecvente una alteia, din volum 
Coeficientul a trecut astfel în lccul uv- 
mărlui, fără să-l mai cuprindă, prin arti- 
ficii de culcul, şi-a dat o excuaţie iraţio. 
nală. Principiul pot merge la înfinii si 
dacă nu stau oprit pe una din treptele scă. 
rei de duritate a convențiilor ' noastre, 
Fără să devină prin aceasta o îndrăzneală 
sau o nouiate literară, se traduc pentru 
cițitor, în surpriza de a se fi oprit când- 
va, întrun punct oarecare şi nu numai 
înainte, sau mai apei. Romanul se stră- 
dueşte astfel eu necontenit repetate sfor- 
țări. să extragă rădăcina pătrată a unei 
cantităţi negative. 


Dănut, bună oară, „a doua zi avea un 
prâces În Curtea cu juri, după amiază, si 
altul, „dimineața. lu judecătoria de ocol“, 
Mai departe : „clientul lui Dănuț dorea să 
„arate cunăliei de proprietar cine-s Eu”, 
-- și plătea şuze sute de lui. dând acunt 
două, ca Dănut să-l facă vilbie de câine” 
pe proprietar, în fața cumalhalugiilor invi- 
taţi la festivalul oratoric“, 


Urmează upol o pagină, două, cere. 
douăzezi, exact, Până când, în sfârșit. 
printre multiple consideraţii disociate, Dă 
"ut, avocatul, apare din nou, nu în proce- 
«ul acesta pe care urma să-l pledeze, ci 


retrospectiv. înti“un alt prices în care 
„Un om cu văză in xocietaleu eşeană, mo. 
sier bogal. îşi violuse propria fiică, trăind 
cu ea marifalmente, vreme de bi ani“ 
Dezbaterile acestea capătă. fireşte, toată 
amploarea necesură trecerei pe planul în- 
tâi. Stălpi, arcade, lemnărie, totul, e lu- 
crat, în amănnut, cu o prije de sine slătă. 
idare, intro clădire nouă. Alte treizeci de 
peşti în care amănuntul ia locul între- 
sul coeficientul se substitue. astfel. nu. 
mărului, iar romanul încearcă ex lragc- 
re rădăcinei pătrute a unui nou uumâr 
negativ. 


Felul acesta de a cizela «lisociaţiile ace. 
icași idei fărămiţată în toate amănuntele 
ei «evine, fireste, automatic, manieră. Je- 
cul asrciaţiilor şi disociațiilor de idei nu 
poate depăși cadrul ideilor-imumă. A fost, 
in tot cazul. valorificat în litecatură ca 
atare, Nimeni nu Sa gândit. fiindcă era 
primejdios, să-l împingă până la măcina- 
tea, în de ales a amănuutelor lor multi- 
plicate germetric. 


Experiența trecutului dusese deja la 
faimoasa „cante dn pavs du tendre”; 
„(nviul Amorului isvorăste din munții 
Durerei, trece prin câmpia Fericirei, udă 
orașele plăcerei și ale Satisfucţiei şi se 
varză în marea Tristetei ** Sau cam asa 
ceva. Un Alexandru Pallă, bunăoară, e, 
în diagostea lui faţă de nevustă-sa, sun 
Fuviu care duce mărei toate ploile şi 
pate upele unui vast ținut mărginit de 
nemti. „deolu sunt sipole. izvoare. şi cerul 
calindit de ele, si florile, şi brazii, şi 
plopii, si Stejarii. si căprioarele, ele, şi 
beazii, şi plopii, şi stejarii, şi căprivarele 
cure sau adăpat. și ria-zagul trăsuetului 
selitar în creer de munte, si freamătul 
pădurilor. și arina cu 2imt u diavolului 
în miez de noapte, şi inelul de argint care 
“a tafioral ne miczul pulpei de țirancă, 
și piscul sborurilar, vulturul. și nufărul 
dr-o clipă al rândunelvi. și tăcerou zăpe= 
zei şi parfumul Toamnei”. 


Din îmugină succedance în îmagină 
suceedanee, însă, diu digresiune în digre- 
siune. din amănunt cizelat în amănunt 
cizelat, cinci nasini mai departe, acelaş 
Alexandru Pallă, înselat de nevasta sa, 
acum, apare tot fluviu: „dacă marea, în 
loe să fie cuprins d apă sărată. ar Fi 
groapă de Putrefactii, Fluviul tot ucolo 
sir vărsa. Par Aloxandeu Pullă era am, 
nu fluviu, și sufletul siu, alungat de a- 
coeâși mişcare prin acelas vad, se înere- 
fii de scirbă, în preajma frupului nopți 
dearândul beghiat şi adorat. zile de-a. 
rândul cântat si împudobil“, Sun, în aee- 
iaşi oxlin de idei, „toanna are nevoe de 
o pădure întreagă ca să-si desfăzure şă- 
ul persan cu arabose de creusi”, la pag. 
67: la Dusina 100 + use OPriso lăuză Monica 
uducindu-i duci? tot sufletul, cu un covor 
persan abia început pe harfu țesătoare 
care i-a sunat înfâiele acorduri colorate“ ; 
pentru ca, la pag. 320, să „simtă Constan- 
finopolul ca un șăl de soare și culori, 
cald pe umeri”. 

Procedeul devine, astfel, evident, și 
noutatea se învecheşte automatic. Mijlo- 








cul devine scop şi se face eclimoză. Sân 
pele, fireşte, e necesar oricărei celule 
aglomerat îusă şi supra abundent într 
partet a corpului, duce la cancer. Roma 
nul d-lui Ionel Teodoreanu. suleră de â 
cest fel de cancer al supra-cizelărei irma 
ginilor  disociate. Coeiciientul a luai 
astfel, locul numărului. şi e un Sein d 
unurhie sierilă şi sterilizantă. 


N, DAVIDESCU 


pa CY Id 
A că-i îi | ) 


AS Ss 

















note 


POLITICA LITERARA, AR- 
TISTICA ŞI LULFURALA 


In ultimul timp guzetele nuuslre ar 
făcut vădite sforţări ca să introducă, în 
domeniul preocupărilor coțidiune, lite 
vatura şi arta. Isbulită în această pri 
vință e încercarea ziurului „Politica” de 
a acorda p pugină întreagă scrisului li 
terar şi artelor. Nutele din primele e 
loane sunt tuileauna suficient orientate 
şi de mulie puri cu nerv scris. Interview: 
uri şi cronici fourţe. variate, duu acestei 
pagini o mare valoare informativă. lv 
ultima wreme sub semnătura d-lui lie 
Orleanu, „Politica“ a publicat extrem de 
interesante analize ala marei opere prou: 
stiene, 

L 
SINTEZA 

„Sinteza” revista d-lui G. Nichita a- 
pare în acelaşi frumos format, care de. 
nunța pe reductorul-pictor şi cu alese 
preocupări literare. care denunța pe 
puetul pasionat. Ultimul număr, de sfâr. 
sit de an cuprinde versuri Numeroase, 
un articol foarte personal de d. C. Răgu- 
jeseu-Motru şi numeroase noie critic, 

o 


Von avea în cursul lunei Februarie 
mulţuntită demersurilor personale  fă- 
uute de d. Liviu Rebreanu un; ciclu de 
conferinţe la Ateneu, ţinute de Benjamin 
Cremieux, Mario Puccini, Ştefan Zwedz 
şi alţi scriitori sirăiui. 


D-l Emanoil Bucuţa anunţă o apropiută 
iraducere în românește a romanelor 
principesei Marta Bibescu: „Pays des 
Laules*“ şi „Catherine-Paris", 


BIBLIOGRAFIE 


„Bânu lacului“ este titlul unei fru- 
moase coleuţii de poveşti peniru copii, 
tradusă de doara Eliza B. Marian şi îi- 
părită de editura „Ancora“ din Bucu. 
resti. 

E cel auai potrivit dar pentru copii 

— Preţul 50 lei — 
e 


-— D.N. Daviklescu vu face, în numă:- 
rul viitor, o dare de seamă usupra noului 
roman ul d-lui Livriu Rebreanu, „Ciu. 
leaudra“, 


- A apărut „Cântecul Omului“ poem 
de d, N. Davidescu, 


ZET RISE USE 





= 
PDA Aa A e) 


Ati, N 


UNIVERSUL Lil Ehak 





ii 





IN STRAINATATE 


OPINII ŞI PORTRETE 


MAX JACOB 


„Dacă sări pe courda, lu  coborâsul 
scării, picivurele nu vor atinge treptele, 
L 
„Bratele vi ulbe ucoperiva tot orizuutul 
meu. Deaceva sunt poct în loc să Ti us 

trolog,” 
L 


Deşi am văzut petrecându-se îicest lu- 

ceru, susțin că el nu este posibil.” 
; [j 

Celece am reprodus mai sus, Se Dinese 

trei puceme de Max Jacob, deji nu sunt 
decât tot utâteu fraze frumoase, 

Cel mai viguros atlet al școalei cubiste 
franceze, Mux lucob, tânărul de cincizeci 
şi unu de ani cute pictează, cântă, țiue 
conferiate şi face dueluri, e astăzi unu scri- 
itor mort. Căci el trăeşte, dar i-a murit 
„Eenul' şi a rămas pribeag, aşa cum uc- 
torii de operetă. Luebue să facă altceva. 
Şi face. E prieten cu Pablo Picasso. A 
deschis chiar anul acesta o expuziție” 
„A se lăsa barba şi guloşii la scară.” i 

Dar zeii ocrotitori ai «eroismului în uri- 
e domeniu. nu vor condamna pe Max 
Jacob. Spiritul lui eternist şi nepotolit în 
curând nu se va mui elinti. Scrisul său u 
începnt să se usuce. Frazu sa e oriepenlică. 
Nu mai are alevii. ( 

A debutat în 1904 cu. v carte „destinată 
premiilor şcolare" care se intitula: Le 
Roi Kaâboul et le Marmilon Gauvin.  Ja- 
ducs Rivitre îl aprecia mult, dar Max Ja- 
cob nu sa apropiat de La Nouvelle Revue 
Franraise decât în 1022 când Si-a editat 
„Filibuth, ou le muntre en or.” 

Scriscse până atunei o carte comită prin 
factura ei. slesi cu un îdud prea serios, 
„Deffense de Tariuffe”  romanin  ver- 
suri Și proză“, care-i atrăsese dacă nu 0 
celebritate. în orice caz Observarea Su6- 
pectă a meulicilur literaji. Pe aceştia i-a 
injurat. 

In 1909 Mux Jacob trece printr'o criză, 
Intinde mâna la cer, cu privirea în J0s, 
si nu dă de nici un inger. Decorul inste- 
lat al noptilor de vară era întors cu spa- 
tele la cl şi i se vedeau cusăturile. Atunci 
concepu: Max Jacob : „Le Cornet â Des”, 
carte de poene în care se produce marea 
nrezicere a răboiului mondial. E un pro- 
fet. A anticipat chiar consecințele  nevro- 
tice ale războiului. Principiile sale estetice 
(Prefata din 1916) sunt ustăzi unanim ac- 
ceptate. Dar eloria lui e apustă: „Inainie 
de revărsatul zorilor un câire latră şi du- 
vă el «finţii încep să Sușotească.” 

, [] 7 

Ce-i sunt poemele ? Idei? Nu.  Senti- 
mente ? Nu. Gimnastica unui spiri€ anti- 
literar, Buudeluire spuue: Poeţii cleptaci 
snut niste canalii. Max Jacob spune: Le- 
vădati-vă de nărav. Lăsaţi scrisul, dom- 
nilor (suu boilor). Voiu scrie o carte „les 
tin€ ă fuire rire les honnetes sens. După 
aceia ne odbnim. 

E, cum se vede, politicos! Disprejuitor. 
Intre două poeme .„visătoare“ el intercu- 
lează şi această poemă mai puțin „visă- 
toare“ : 

„Un vurs cui dansait, quitia la place du 
village et ullu se pisser contre un mur, 

Marele cubist a scris şi el, ca Boileau, 
tanville, Gauthier. Verlaine, o „Artă Po. 
rtică.* Acaln e seriac, i 








Şi dacă intr'o zi Xlux Jucob va muri 
toti modernistii de pretutindeni vor fi c- 
motionați. 

Duhul lui în chip de înzer roz cu aripile 
incrucisate, va fi aşezat de Dumnezeu în- 
trun culcus de nouri albi de porțelan To- 
senthal. avâud eriie să-i spânzure de gât 
acest bileţel ca un averiisimeat : 

„Nu vă apropiati prea mult, Acest co- 
pil drăgălas vă scuină.“ 

ROMULIS DINU 


LES COEURS PURS de D. RESSEL 


Tânăr suriitor francez. de curând pre- 
miat oficial. |. Kesscl e un talent literar 
înnăscut, Calitatea şi cantitatea pagini- 
lor sale literare, fac dovada că autorul 
e născnt pentru a ercia ierar. precum 
corcaduşul pentru u face corenduşe, La 
acest dap innăseut trebue să adăogăn şi 
experiență a vieței. care lipseste atât de 
mult contemporanilorisi colegilor săi în- 
tru literatură. încât o bună parte din eh 
spre a-şi înnoi inspirația. fac călătorii 
intercontinentale,  Kossel a trecut prin 
marele răzbui. a văzut două sau trei re- 
voluţii. a cercetat Siberia. Yladivostocut, 
Ivlanda şi Palestina. Nu-i lipsesc deci 
subiectele.  Dinpotrivă : abundenta de 
materie îl sileşie să facă o selecție, să 
claseze, spre a turna în formă literară 
ceiace întradevăr ce demu de rejinut, 

Volumul sie față e alcătuit din câteva 
nuvele scpise sbru. puternice. măsurat 
și exact cu atâta „stil“ cât e necesar ca 
faptele povestite să nu fie „aliverse", tar 
sentimentele să aibă întreaga lor rezo- 
nanță. 

Mary de Cork e o adevărată povestire 
cornelană. E povestea unri ivlandeze, o 
femec-soldat, care-si predă bărbatul pe 
mâna rebelilor. pentrucă se utipise de 
partidul lui Valera. Soţul e împușeui. 
Soţia nare o clipă de remuscare. 

In Ceaiul căpilanului Sogub, e vorba de 
un ofițer rus. „alb“. refugiat la Paris 
fără un ban în buzunar si care sună. 
înainte de a se lăsa în adâncurile mur- 
dare ale vieței, la poarta unui medic rus, 
văzuse pluca de alamă și-l izbise nu. 
mele medicului. T se oferă un pahar de 
ceai; ofițerul sourbe pentru ultima oară 
»arfumul vieței Imi tpeente. priveşte hi- 
belonrile din patrie. o iabachere tu: efi- 
gia Caterinei, TI. Si ca un adevărat ras 
ce este se spovedeşie, mărturiseşte toate 
meseriile degradate pe care le-a avut, şi 
apoi, fără a voi să priinească o centimă 
ajutor, pleacă — spre a se pierde iar 
in oceanul de murdărie şi umilivțe al 
vieţei. 

Benjamin Cremieu. sorbinul che această 
carte a tânărului scriitor francez, faec o 
observație simplă şi adâncă: „Ne putem 
închipui și un alt scriitor compunând 
Les Captifs şi poate L'Equipage: nimeni 
ultul însă nar fi putut scrie Mary de 
Cork şi Ceaiul căpitanului. Despre câte 
cărți ale anului se poate spune acelas 
lucru 2 


AMINTŢIRI DESPRE ESENIN 


E vorba de Esenin, puetul revoluţii 
bolșevice, prolei şi hulizan laolaltă, băp- 
batul Isadorei Duncan, care înainte de 
moartea ei şi-a tăiat gâtlejul cu un bri- 


ciu, după ce mui nainte scrisese cu sân- 
ge frumoasa poezie ce începe: 

„O putrie nefericită“, 

Aproape în toate cărţile ce vin din Ru- 
sia Sovietică, păseşti ceva despre Ese- 
nin: articole în reviste, ediţii speciale, 
ediții postume de poezii inedite. amintiri, 
ete, Fără îndoială că, mulți din autorii 
cari sertu despre Fsenin fac asta numai 
fiindeă Esenin este o temă, care astăzi În 
Rusia atrage atenția generală. Ei „spe 
culează“, aşa zicând, cu el. 

Amicii cei mai apropiaţi ai lui Esenin 
au tipărit câteva cărți cu amintiri des- 
pre el. Astfel e cartea lui Gruzinov: „t- 
senin vorbeşte despre literatură“. Acu- 
las Gruzinov, împreună cu alți tovarăşi 
publicişii —- Asco, Chirilov.  Ustinav, 
Starţev, Volghin şi altii. — a mai puhli- 
«at o nouă carte: „Serghici Alexandro- 
vici Esenin. Amintiri sub redacţia lui P. 
Fodochimov'. Aproane în acelaş timp a 
apărut şi brosura Sofiei Vinogradscaiu : 
„Cum a trăit Esenin“. Cartea e scrisă 
„simplu, de un prieten“, iar nu de un 
poei rival. Din crea ce povestește Sofia 
Vinogrudscaia despre poet, — îţi rămâ- 
ne muti. Mai mult decât ori şi ce însă 
în cartea aceasta se vorbeşte despre 
scandalurile. beţiile şi pocăințele, despre 
înjurăturile şi lacrămile, despre viaţa 
fără căpătâi al poetului, care sa între- 
rupt atât de trugic. (O pupină din acea- 
«iă carte interesantă vom tipări într'nuul 
din numerile viitoare ale revistei. 


NOUL NATURALISM 


In revista sovietică „Crasnaia novi“, în 
româneşte „Telina rosie“ — un critic li. 
ierar sovietic vorbeşte desvre tendinţele 
spre natnral'sm ale tinerilor scritori so- 
vietiri. „Scriitorul începător. contimporan 
ul meu în cântările sale literare apare 
subjugat de realitate, e un prizonier o! 
vieții concreic. EI trăeste o perioaă a 
sa de realism naiv. Tot ce-l înconțoară 
i se pare demn de expresiviiate literară, 
iar unica formă a acestui proces este 
Gescrierea directă. ce nu cere nici comeu- 
tarii. nici geverazlizări, Fenomenul în- 
dividual, — fie că este un episod al lup- 
tei civile. sou o disparitie sufletească al 
reprezentantului unei cluse sociale sau 
alta. sau greselile şi crimele cutărui mem- 
bru a! partidului — iată. cure e tema do- 
minantă a acestei literaţuri... Asta nu e 
altceva dectă o constatare siinvlă şi foarte 
ueurtisiică a ceiace a fost odată“. 

Dur si scriitorii mai încercați. după pă- 
rerea lui Gorbor. sunt contaminați de 
aceste năzuinți literare. 

„Avem o ceată întreagă de scriitori ti- 
neri, cari an covârşit de mult primii pași 
ai scrisului literar, acci cari au intrat 
în literatură şi cari totuşi îşi continuă 
ocupaţia infractuoasă a descrierii aspec- 
felor „realiste“ ale vieţii. Dar arzastă 
vcupaţie a lor a încetat să fie o î'chi- 
nare naivă înaintea faptului. De data 
asta în fața noastră o transformare u 
faptului, un oarecare snobism literar. un 
fa] de estatism întors pe faţă. 





UNIVERSUL LITERAR 





asa siaşa.. 


claca 


La ultimele două premiere originale 
sa remarcat cu deosebire zelul unuia 
dintre factorii tradiţionali ai teatrului : 
claca. i 

In decursul spectacolului şeful încer- 
ca „să plaseze” acolo unde se convenise 
probabil „aplauze la scenă deschisă“. 

Deci la sfârşitul unui tirade sau după 
vre-un calambur, „șeful“ bătea sgomotos 
din plame. căci claca se conduce «le lu 
parter. Galeria reia numai ordinul de 
jos. Dar publicul a învăţat de la o vre- 
mc şirctenia şi nu mai „marsează“ cum 
se spune cu un termen aproape tehnic. 
Capetele se întore mirate din dreapta şi 
din stânga spre domnul în smoching, care 
aplaudă cu un aer dezinteresat, unii 6u- 
râd ironici şi încercare de aplauze cade 
izolat în tăcerea plictisită a sălii ca o 
pasăre cu aripi cioante care a incercat 
să sboare, 

La sfârşit de acţ claca «le la galerie 6c 

răsbună însă şi face numărul de „ridi- 
cări de cortină“ ordonat. 
"E delicioasă  nedumerirea publicului 
din sală, când, mirate de entuziasmul 
rece şi disperat al celor angajaţi să a- 
plaude. capetele celor din parter se în- 
tore spre galerie întrebătoare. 


[ 

Dar această clacă şi-a pierdut tot su- 
Fletul de când un anume Iorga (oribili 
asemănare de nume) a plecat la Paris. 

Era un tânăr de vre-o optsprezece ani 
simpatic ca înfăţişare, care se dădea 
drept student, deşi nu apucase să ter- 
mine nici: măcar Şcoala militară de la 
Târgoviște, căci fusese nevoit sto. pără- 
sească. , 

Era întradevăr prodigios acest Iorga. 
Îşi Iua însărcinarea .să trântească. sau 
dimpotrivă să [acă să triumfe orice pie- 
să. Avea „studenţii lui“ până când Cen- 
truY siudențesc a prins de veste şi l-a 
amenințat că-l dă pe mâva politiei, 

o 

lorga aparţinea de fapt numai unuia 
dintre autorii noştri. Făcuse cunoştinţă 
cu el când „studentul“ incercase să-i flu- 
cre o piesă. Îl convertise pe loc şi cum în 
fiecare an autoru! nostru dădea câte o tra- 
gedie nouă, Iorga se dovedise foarte util. 

Dar autorul nostru nu era prea egoișt 
şi din când în când îl imprumuta. pe acest 
creator de succese şi prictenilor: autori 
și actori. (condiționat fireste). 

[] 

Niciodată lorga nu a jucat un rol mai 
amplu decât în turneul untia dintre cele 
mai strălucite actrițe a noastre. Una din- 
ire cele care ne onorează la Paris. După 
o serie de spectacole magnilice în Capi- 
„tală avea să facă un turneu în provincie. 

Dar îşi dădea seamă că o „primire la 
gară“ ar fi fost dintre cele mai necesare 
întrun turneu. Autorul de tragedii care 
vrea să îndatoreze pe toată lumea şi, a 
cărui experienţă în materie de „primiri 
“la gară“ în orașele de provincie e re- 
marcabilă, îi dete ajutorul necesar. 

Tipărea (chiar de la Bucureşti) nişte a- 
fişe iscălite „comitetul local“ prin care, 


în numele acestui comitei lumea era in- 
vitată să vie la gară să primească pe ma- 
vea noastră, etc, 

Fireşte că nu venea nimeni. lar îna- 
inte cu trenul să stopeze definitiv, lorga 
sărea din tren, alerga în mijlocul pero- 
nului şi desfăcând buchetul (mereu a- 
velaşi) apărea în faţa actriţei (care avea 
urije să întârzie pe treptele vagonului) 
si începea, 

— In numele coiniteiului local și al 
studențimei din acest oraș. vă rog doam- 
nă, etc. 

Cei zece hamali, cei zece actori, per- 
sonalul de serviciu, cinct şase pasageri 
care coborau, alți zece care-și așteptau 
rudele, se grămădeuu să vadă despre cc 
e vorba şi făceau fără să vrea serviciu 
de fiuguranţi. 


Actrița primea buchetul, il purta cât 


va timp în brațe şi pe urmă îl trimeteu 
iar lui lorga. Aşa în toate orasele prin 
«are au trecut. 


Dar un autor de comedie pe care Jorga 
îl fluerase se zice din ordinul autorului 
de tragedie, s'a dovedii ingrat. Când îm- 
păcarea a survenit între cei doi. lorga a 
fost împrumutat ca un semn de prie- 
tenie. Totuşi autorul de comedic ai în- 


“teles să acapareze un asemenea prețios 


element. Era nedespărțit de el: la ma- 
să. la cafenea, pe stradă, etc, 
Neliniștit autorul de tragedie sc între- 
ha unde vor ajunge lucrurile. Și ca să 
curme, a făcut rost de ici de colo de pa- 
rule şi l-a trimis pe Iorga la Paris, unde 
nu mai știm dacă își continuă meseria. 


Dar un voiaj la Paris nu e singurul 
fel de recompensă pentru un şef de clacă. 
lin tânăr avocat fără clienţi, încercând 
la început din amabilitate acest oficiu, 
si-a dat repede seama ce foloase poate 
realiza. Din răsplată în răsplată a ajuns... 
gazetar teatral. pe urmă autor de re- 
viste. (în colaborare firește) ba chiar au- 
tor de comedii (tot în colaboraru). 
Aşa din şef de elacă în smoching a ajuns 
să treacă, ciupind din revistele pariziene 
drept om de spirit (pur şi simplu). 

A avut însă imprudența să-și publice 
„spiritele“ lamentabile în volum. (fără 
colaborare), dar. imprudența de a se 
lipsi de colaborator i-a fost fatală. Şi-a 
compromis cariera și va fi nevoe &'o în 
d'acapo, căci s'a făcut de râs, cu spiri- 
te culese ca mucurile de tigări din ca 
fonea. 

— Fă. economie domnule! 

— Fă spirit domnule ! l-a parodiat de 
unăzi unul tot atât de plat și pi sue 


a 


tiv ca el. RIE), 


AONARARA DARIA RADA PLASA RAR RINA DADR RIA 88 RI RAARAARASALA 
FIPIITIVIVEPEPII PI VUUVPPUPIPUVEVPPPIDD VETI IPA PUT EPIITYEELE 


CAD OURILE 


Dăm după L'0euvre încă o cronică a con- 
țesei Riguidi : 


Iată cadourile de Anul nou şi toți cei 
cari aşteaptă dela noi se silesc să fie 
politicoşi şi slugarnici; e puțin cam 
desgustător. Chiar Emma a vrut să arate 
că, dacă cineva ține în mod absolut să-i 
ofere cadouri, ea nu va face din partea 
ei nimic pentru a le căpăta. Nu că ar 
fi orgolioasă, drăguța. dar arată prin 
nepăsarea ei că disprețuește veşnica  sti- 
cluță cu parfum a verişoarei Jeanne sau 


„cutia cu bomboane a. unchiului Josephin. 


Daltmintrelea ce recunoștință poţi să 
păstrezi pentru oamenii cari suspină sia- 
bilindu-şi bugetul şi vor să te trimcată 
tuturor dracilor pentru că se cred obli- 
cați să îţi triineată un cadou? Mai con- 
venabile v'o spun curat, pe legea mea. 
să intri la un cofetar, să dai o listă de 
udresc. un pachet de cărți de vizilă şi 
un cec și să pleci oftând satisfăcut de 
datoria îndeplinită ! 

Cât de mult îmi place silința unei fi- 
nisoare din satul meu care, de două uni, 
îmi brodează în ascuns o slutenie de ba- 
tintă mică pe care n'aşi purta-o de loc 
dacă n'aşi voi să recompensez osteneala 
e» Şi-0o dă E ca şi Emma care se închide 
seara în camera ei cu să-mi facă o mică 
geantă de perle; ea știe foarte bine ci 
nu-mi va servi cine ştie ce în timpurile 
acestea de scumpete. însă poate. « căp- 
tuşeste cu piele de Suedia şi îi stre- 
coară un pămătular de pudră; în orice 
caz bnna intenție -a fiicei mele, mă 
mişcă mai mult decât cel mai frumos 
cadou din lume pe care mi l-ar face 


dacă n'ar avea decât să scoată huni din 
punga ei. 


Această modă de cadouri de Anul nou 
este una din cele mai ciudate ce pot fi. 
Şi ne baicm joc de chinezi, — vreau să 
spun vechii chinezi cari nu cuceriseră 
încă moravurile europene şi: cari se cre- 
“touu obligați, la dată fixă, să ofere ca- 
donri şi nesfârşite complimente 

Trebue, aşa dar, să ne aducă atâta ve- 
selie un an care începe? = ra 

Trebue să fi trăit puțin, ca să-ţi ima- 
ginezi chiar. Un an mai mult, este mai 
exact un an mai puțin: nu este o mare 
descoperire pe care pretind so fac. Insă, 
reflectând un moment, se simte un mi . 
fior ce alunecă în concavitatea spatelui, 


e 

Crezusem să not oferi lui Fmma un 
vantou de sobol de care este doritoare de 
mult timp. Dar trei mii de franci, este 
o sumă, peniru aceea cari, ca atâţia din- 
tre noi, nu sunt în comerț, industrie, 
sau în băncile mai mult sau mai putin 
ungurești; mă întrebam cum să ies. din 
incurcătură. când Emma veni singură 
să-mi spue fără mâhnire: : 

— Buna mea mamă, pune capăt chel. 
tuelilor. Am avut informații sigure despre 
sobol, este tot atât de solid ca şi hârtia 
de mătase. Voi întineri, cu un guler de 
iepure alb. mantoul de astrahan ce-l am 
moştenire dela  mătușe-mea  Clementine, 
Nu este o blană de fetiță, însă am des- 
tulă autoritate ca să impun... i 

— Insă. draga mea, atunci ce-ţi voi 
oferi ca dar de Anul nou ? 

— Fhe! să ajnngem noi acolo! Trico- 


"Mptomantriiat op ep ee Pa —.. 


UNUI ERSUL LITERAR 


Esloreara 





tează-mi o pelerină, asta se purta mult 
vara trecută, 

— Dar, anul viitor, moda va fi, puate, 
schimbată. 

-— Fi şi! pelerina aceasta pe care o 
vei face tu însu-ţi, ochi cu ochi. îmi va 
fi mai prețioasă decât orice alt dar ! 

lată cum suntem între noi, pentru că, 
mai presus de toate, Emma drăcuşorul din 
familie mă iubeşte mult. Chiar în  mo- 
mentul în care pare dispusă să facă o 
nebunie, ochii noştrii nau nevoe decât să 
se întâlnească pentru ca Emma să revie 
imediat la cuminţenie şi rațiune. 


D'alumintrelea noi răsfuim cataloagele, 
cari nu ne dau decât puţine regrete; dăm 
peste cubism şi cel mai spiiimântător gust 
„Miinieh”-ez cărora eram sigură că răz- 
boiul le va consfinţi dispariția. Am aerul 
unei doamne bătrâne cu idei preconcepute, 
dar întreb cu tuate acesiea cum anumite 
persoane pot suporia în casa lor să vadă 
"în fiecare moment un obiect sau un tablou 
uricios. Se poate privi fără a se plictist 
un bibelou drăguţ, o pictură armonioasă 
şi luminoasă, însă tovărăşia unui Van 
Dongen sau unui Matisse trebue să dea 
vise urite, 

lată catalogul umei case mari: 'ce ne 
oferă ? Pe prima pagină, păpuşi, nu pen- 
tru fetiţe, ci pentru femeiuşti cari n'au 
curajul să aibă un copil adevărat; apoi 
lămpi, parfumuri în cutiuţe, ca şi cun: 
nar fi ca în cele mai simple sticluțe se 
găsesc cele mai bune alifii; apoi încă genţi 
şi vă jur că nu sunt ieftine! Şi catarame de 
strase şi coliere de perle false și galilită 
ce vor să treacă drept chihlibar şi jad, 

şi țigaretiere interminabile cari permit să 
î fumeze în camerele speciale si port- 
țigarete şi aprinzătoare peniru  miliar- 
dari, eşarfe, „tom-pouces" -uri şi ciorapi: 
ca şi cum odinioară sar fi cutezat să se 
ofere ciorapi în schimbul şi ca  mulţu- 
mire unci invitaţii la prânz ! servicii de 
manicură, „n6cessaires" , sticluțe... fără a 
vorbi de un joc de loto reinoit de Greci 
care va înlocui poate iarna aceasta mah- 
Paul demodat, 

h! pământ bătrân, afară de inven- 
țiile ce fac să se mutileze feţele duu să 
se înfurie locuitorii tăi, singurul mare 
progres dela epoca peșterilor, este că 
lumea nu-și mai suflă nasul cu degetele. 


CONTESA. RIGUIUDI 















At 9) ina prs) yu 
se 2 An i TENE ME a PE 


IAR a E 


Pai 


bb caz car 


ABONAȚŢII ȘI CULISELE OPEREI 
FRANCEZE 


Sunt mai multe luni, qe când am cunun: 
at că la Operă era în construcţie un 
gang subteran care. permitea abonaților 
să treacă din sală în foayerul de dans, 
făă să incomodeze (să treacă) scena, o- 
Fupată de mașiniştă. 

gi ai prevenit atunci rezistenţa pe 
care această măsură trebuia so întâl- 
ncască printre unii abonaţi. 

Mai mulţi confraţi de-ai noştri sunt 
uzi apărătorii, reclamaţiunilor abonaților 
şi pun astfel chestiunea:: 

Abonajţii vor fi ei constrânși să sc ser- 












= AMA de 






CA 
SE, 


Regele taliei este adesea foarte umu- 
zant în intimitate. 
Nu de mult, tânăra prințesă Giovanna 
se , distra luându-i batista : 
„Dă-mi înnapoi“, ceru regele. 
„Nu, papa“. 
— "Ba "da, copilul meu, căci de când cu 
Mussolini, este singurul lucru în care pot 
să-mi mai bag nasul încă !* 


Bergson, marele Bergson, moşteni. nu 
de, mult timp, dela o rudă a sa, o casă de 
raport, la Paris. 

Această casă era ocupată de numeroşi 
chiriaşi, şi aceşți locaiari, ca toji chiriaşii 
işi văzuseră crescând progresiv chiriile 
din au în an. 

Insă cecace au văzut aceşti chiriași, 
şi cevace nu 0 vor vedea pe semne nici 
odată alţii, a fost o notă a noului lor pro- 
prieiar, acum câteva zile, care le arată 
că prețul apartamentelor lor scăzuse. 
Intr'adevăr, acest marc om cinstit Berg- 
son îşi făcuse o mică socoteală din care 
constatase că preţul chiriilor dela casa 
sa, nu erau de loc conforme cu mărirea 
prevăzuţă. iDeci o micşorase  chiriaşilor 
săi. 

Aceşiia nu şi-au venit încă în fire! 


Lristiau Beruard, ieşind la plimbare i in- 
t'0 zi, cu fiul lui, în vârstă numai de 
ciuci ani, au întâlnit o turmă de oi, cari 
hreşte au început să behăe. Mare a fost 
mirarea lui Tristan când şi-a văzut tâ- 
năra odraslă  scandalizată și explicând 
oilor cum trebue să behăe: 

— „Nu bee! Ci Beeeeh! Beeeeh! așa 
se behăe“ 

Tristan Bernard e de părere că băie- 
țaşul lui va deveni... critic. 


XE ST ve ZX 


vească de noul culoar subieran sau vor 
păstra una din prerogativele, la cari ei 
par să ţină mai mult: aceea de-a ocupa 
scena la nu importă care moment al rc- 
prezentaţiei ? 


. 
CONTESA KAROLYI ANTICARA 
LA PARIS 

















ep 
ta: Se LUAND i i 


Ziarul unguresc „Magyar Hirlap” spune 
că conțesa Karolyi, a deschis la Paris 
un magazin de antichităţi (lucruri vechi). 
Interiorul magazinului se spune că e 
bine şi cu gust arangat şi cuprinde multe 
ohiecte de mare preţ. Couteza reprezintă 

o firmă engleză a cunoscutului anticar 
f, Partridge din Londra. 


RE Gyr ay si y 
e 2 XP Sa e ai 











13 


Caricatura zilei 
ASEMANARE 





BOBBY : Un camarad la şcoală mi- a 
spus că semăn cu tine. 

TATAL : Şi ce i-ai răspuns ? 

BORBY : Nimic că era mai tare decâi 


mine. 
(Passing-Shaw) 


FRIG 





„— La mine sunt 52 de grade. 


-— Imposibil. 
_- Ba da: 18 în cameră, 20 in sufra- 


serie 14 in bucătărie. 
perie şi (Le Rir6) 


COCHETARIE 





LULU : Dar ce Picky eşti bolnavă? 


Nu! mi-am pus gutiengorjuri. 


PICKY : 
: (Le .Rire) 


a a Ip E a UI a aa 





Ei 


Ceara 








sccieale 





INI EBSEL PN ERA 





ina exiresse | 





PRINCIPESA MURAT 


despre 


VIAŢA AMOROASA A ECATERINEI A li-a 


Rareori o viată a fost mai teatrală mai dramatică în sensul real al cuvântului, 
de cât uceca a Ecaterinei a doua, țarina tuturor rusilor, Ajunsă la tron prin asasinarea 
bărbatului ei, purtând războaie glonrioasce, domnind cu o autoritate asiatică şi  ducârul 


mat ules 0 viață scntimentală dintre cele mai voluptoase din câte a cunoscut 


istoria, 


uccastă împărăteasă, care proteja de astjel și Jilosoția și artele, a devenit aproape te- 
vendară. O femec din cea mai înaltă aristrocruție a Franței, o prințesă care poartă nu- 
mele unuia dintre maresatii îi Napoleon, ajuns rege, s'a pasionat pentru aceasta viața 
cu străluciri de legendă şi a vvocat-o în pagini atrăgătoare. 


CASATORIA CU MARELE DUCE 


la 12 August 1744 avu loc. la Petersburg 
căsătoria marelui duce. Petru,  moşieni- 
rorul tronului ruse: cu Sofia de Anhalt- 
Zerhst, din mica nobilime germană de 
lângă Baltică, A fost numai o căsătorie 
formală : 


Se făcură pregătirile de culcare la care 
singure femeile erau admise, Prinţesa de 
tlesse, foarte emotionată, dădu cămaşa ti- 
nerci, Mirese apoi.0 aşeză drăgăstos îu pu- 
tul de ceremonie. 

Văzând-o că puterile-i slăhesc, asa de 
fragilă şi fricoasă puţin, ea ar [i vrut so 
îmbrăţişeze, dar cc-ar Îi spus în cazul a: 
cesta eticheta ? Negiijeul era galant, cu 
zorzoane virginale, Marele Duce se pre- 
zentă, gătit cu aceleaşi toalete, olanda. 
danteluri cu noduri albe. 

Ceruri! Ce urii era fără perură ! 
Ciupit tot de vărsat, cu obrazul buhiit, 
«lipind dim ochi, el semăna mai mult cu 
maimuța lui Frederic decât a bheruvim 
căci, din nenorocire, navea decât iinere- 
țea. Împărăteasa Llisabeta, afectuoasă, cu 


lacrămile în ochi, binecuvântă pe  căsă- 
toriți şi mângâie obrajii lor  înroşiţi, 
„Freleine“-ele, adică domnişoarele de o- 


uoare, făcură trei reverențe adânci şi lă- 
sară perechea imperială singură. 
Fcaterina se deşteptă după neaptea nun- 
jii, neştiuluute ca o călgăriță. Săptămâni 
trecură, fără ca Petru să-i urate jocnrile 
«dragostei. Ciuut bealcrina era adormită, 
Petru se urci în pat încăliat cu cizmele, 
şi dimineaţa fugeu înainte ca ea să se 
deştepie, ca şi cum Sar fi temut de atin- 
gerca e1, Ghemuită în perine căuta să se 


ferească de mirosul  nesulenit al lui. 
Urau străini unul ide altul. 
Câte odată, Petru, întorcându-se dela 


beţiile lui. cu câie o palmă dată la în- 
dâmplare, o deșiepta din mângâcrea visu- 
iai, spre a-i povesti, amănunţii, lăudâu- 
du-se isprăvile lu; de amor, căci se cre- 
dea îndrăgostit de toate femeile, mai pu- 
țin a sa. Alegerile sale se indreptau mai 
cu seamă asupra femeilor gheboasc şi di- 
forme. lată fapt de necrezut la o Curte 
faimoasă cu fiina cea mai depravată a se- 
evlului, Tcaterina rămase castă timp de 
Şapte ani. Nimic nu 0 artăgea spre dru- 
goste, de care o indenărtau grasoliniile 
sotului ei. 


SERGIU SOLTYKOFEF 


Toată lumea cunoştea viața marei du- 
cese la curte, taţi o compătimeau. până 





*) Edit. Plammarioa, 


când ea începu să fie din ce in ce nui 
ptieienoasă. 

Doi iineri nobili, mui îndrăzneţi decât 
cvilalți, leon Naryskin şi Sergiu Soly- 
off, prieteni nedespărţiți şi verii Ma jestii- 
tei Sale, se arăr2u mai mişeați de această 
transformare şi se bucurau. de comun a 
cord. Primul, spirit îndrăcit, uimea Curtea 
nică prin bufoneriile și farsele sule. Celă- 
lalt, Sergiu, drăguţul Sergiu, întărâta pof- 
tele iuturm acestor doamne printrio Îru- 
musețe surprinzătoare si armonia unui 
corp care da mişcărilor sale o mlădiere la 
care visau chiar cele mai caste. Marele 
Duce îl iubea atâi de mult că-l invită să 
impartă culeugul său, şi Catheriau privea. 
«distrată, încercările acestui umorezal care 
cănta si-i placă prelăcâneduse că-și îu- 
beşie soiul la nebunie. 


IMPARATEASA  PRETINDE 
MOŞTENITOR 


UN 


Anii treceau şi Ecaterima încă nu dă- 
Muse nici un moştenitor, coroanci, 

Poporul începea să murmure: „Moșteni. 
toare fără moştenitor, Nemţoaică stearpă” 
Jâvranii nerăbdători aşteaptau acest copil 
ca pe un dar care li ge cuvenea. 

Împărăteusa llisabetu numise  guver- 
nantă a Lcaterinei pe d-na Tșoglokoff, pe 
care soțul ei o lăsa mereu însărcinată 
spre a-i fi o pildă vie, Dar ce [olos dacă 
bărbăția Marelui Duce întârzia să se ma- 
nifeste ? 

Jnir'o zi îndemnată de Elisabeta gu- 
vernanta spuse: „Vă. voi vorbi fără încon- 
jur. Inţelegeti-mă, Doanimnă ! Sfânta Rusie 
așteaptă si-i daţi un moştenitor, lmpiră- 
ţia îl pretinde, poporul îi cheamă în rv- 
ile sale. 

„Ştiţi Doamnă, cât aşi suferi să-mi în- 
sel soţul, totuşi dacă patria mi-ar cere să-i 
sacrific virtutea. aşi face-o cu mulțumire 
şi fără a sta o clipă la indoieli! apor 
îi șopti mai departe : 

„Seuzaţi-mi sinceritatea, dar aveţi de 
sizur un preferat în jurul d-voastră. Ale- 
geţi între Sergiu Soltvkoft și feon Mary- 
chkine. Îmi pare că acesta din urmă vă 
place“. „Nu, Nu”, Atunci alegeţi pe celă- 
alt, încheie d-na Tşogooft pierzându-și 
răsuflarea, 

Foaterina e surprinsă de acesi limbaj. 
A fost cochetă, chiar familiară, dar nu a 
redat încă nimănui, se teme ca mătuşa 
vi să nu-i întimlă o cursă... Cinstea ei se 
răscoală. 

Tirania Împărătesei îi 
instinctele secrete ? 


va controla şi 


Corpul, Bici el nu-i mat aparţine? Daca 


soțul ei o neglijează, nu poate rămâne 
imiicar castă ? 
Ciudată morală în al cărei nume e 


invitată aşi alege un amant! 

Din ziua mărturisirii Jui Sergin Soliy- 
cotf, fuțu lui frumoasă, o uruărea necon- 
tenit, lăsând-o enervată şi sieiiă de pu- 
tori, Prebuia să se apere, sau să cedeze 7 

Îndată după plecarea guvernaniei intră 
cancelarul Bestujelf, spre a-i comunica 
deciziunca consiliului privind  suceesiu- 
nea la tron, în cazul murței Marelui Duce. 

— „Uitaţi, D-le, că rămân asociată Co- 
roanei, chiar dacă nu am copii, Cum în- 
drăzniţi să-mi spuneți asemenea lucruri ? 
Mă voi plânge!” 

— Și cui vă veţi plânge, Doamnă? 
Celor cari nrau trimis? Mă aflu aci pen. 
tru. a primi ordinele Alieţei Voastre. Al- 
teța Voastră să-mi îngăduie a-i aduce pe 
contele Soltskoltf”. Câte usuliari împotrivi 
vinei virtuți şovăitoare ! 

Plictisită de toate tărăgănirile acestea, 
Impărăteasa, chemii guverninta pe care o 
certă aspru, „Nu ştii să te porți cu acești 
mueâşi. O femee intelisentă nu moare 
nici odată fără urmași”. Aceste cuvinte 
suit povestite Ecaterinei care decide să 
le transmită în aceiași scară încă, conte- 
lui Sliykoff, la acea întâlnire jurară, 
unul lângă altul. ca să urmeze întocmai 
sfaturile Tmpărătesei, Ecaterina,  snpusă, 
începu să îndrăgcască pe acela care o ur- 
mărea prin pădure, a cărui gură avea a- 
voma zmcurej coapte şi pe care i se pu- 
rumeise să-l iuhească. 

Ecaterina se lăsa in toia acestei pa- 
timi. Dar dacă inima îi este fericită şi 
siminrile i se deşteaptă, cunoscând ca- 
racterul ciudat al soțului său şi capri- 
ciile Iimpărătesei. nu-i era cu putință să 
nu se pândească şi la viitor, 

Ce va ieși din înalte acestea ? Soţul ei 
va adopta copilul altuia. mai ales că ştia 
că o piedică, pe cure o credea fără leac 
îl oprea dea fi tată ? 

Petru trebuia neapărat convins să se 
lase operat. Sarcina aceasta reveni lui 
Soltykoff, despre care Împărăteasa află 
că are multă trecere la Petru. 

Petru se temea grozav de bisturiu, şi 
iuagiuația lui măcginită îutrevedea greu 
plăcerile minunate pe care i le povestea 
Sultykoff. Era oare hypospad din naştere 
seu caudidat a] cireouciziunei orintale de 
enre SI. Paul ne-a scutit ? Iată ceeace is- 
toria nu Dea lămurit încă. 

Fapt e că operația — sau simulacrul 
de operaţie, sa sărârșii în timpul unui 









































UNIPERSUI LITERAR 


nchet — de doctorul Boerhave. primul 
irura al Curţei. CĂ: 

vrând însă pasiunea lcaterinei, care 
i cât voiu să se stăpânească, se irăda 
in orice privire, ajunse la urechile lui 
tru, care vru să se convingă de cumin- 
ia Ecaterinei. Expertiza matrimonială 
obişnuită în Rusia — în acest scop 
olerea chiar printre darurile «de nuntă 
casctă în care să se asigure dovada 
jioasă, 

rice femeie în ceasul primejdii gă- 
te o scăpare şi Ecaterina era ine. 
ă. Astfel încât în dimiueaţa care ur- 
adevăratei cununii a Ecaterinei, Pe- 
„de tot mândru, putu oferi Impără- 
i, pecetluită cu sigilul imperial, do- 
da virtujei, unu  tocmui intactă, ce-i 
pt, «a soţiei săle. Puţine zile apoi Fca- 
ina simţi primele semne ale sarcinei. 


MAREA DUCESĂ SE 


upă naşterea moşienitorului au avut 
serbări în toată Husia şi Marea du- 
ă. a primit ca dar de la înpărăteasă 
gută de usi de ruble, Şi erau bine ve- 
te, căci avea mare nevoe de bani. 

Dacă Impărăteasa uvea 12.000 de cos 
me în dulapul ei căptuşit cu lemn de 
tal şi trimitea adesea tocinai la Paris 
ntru a Căuta o punglică sau un pin- 
+ potrivit, uita în schimb adesea să 
atească pensiunea nepoatei sale. Şi a- 


IMPRUMUTA 


asia îndatorată până în gât, impru- 
uta neincelut dela bunul ei anuic Sir 
arles Williams, ambasadorul Angliei, 


nd 10.000 livre. cânul 20,000 livre. 


STANISLAS  PONIATOWSKY 


Uşuratecul Soliphofi începu să-şi ne: 
ijeze tot iai muli iubita, Noroc că se 
şi cine să-l îulucuiască. 

lniro scură Leon Maryskin invită pe 
aterina să vină întrascuus la o serată 
tă de cumnaza sa. Printre alţi invitaţi 
alla acolo şi Stanistas Poniatowsky. 
anisloa turburat uită să se încline în 
ţa Marei Ducese. 

Leatecina era imdulgentă în acea scară, 
râdea tuturor. O complicitate se stabili 
tre invitaţi. Stanislas presimţind apro- 
erea fericirei — emoţionat, nu o slă- 
şte un pas pe Ecaterina. 

Lucrurile au ajuns unde trebuiau să 
ungă. ]utrio seară se înțâlnese întrun 
vilion de vânătoare şi petrec cea din- 
i seară de dragoste a lor: 

Îşi privea acum prada dormitândă: de- 
tele ei îl atingeau cu ascuţimea de cu- 
zitate pe care o încerci când mângâi 
țesătură necunoscută pe care ţi-o des- 
ce un vânzător ambulant. 

In umbra perdelelor, urmărea linia: șol- 
rilor puţin ieşite si curba volnptoasă 
pântecelui în formă de liră. O  pri- 
ă posesiune fi-va întotdeauna o nou- 
te căreia nu te paţi obişnui? asemeni 
orții. 


TANISLAS VINE CHIAR IN PALAT 


Dar în scurtă vreme nobilul polonez 
vine tot mai îudrăzneţ. Călăuzit de un 
de încredere pătrunde în palatul 
rimeiar. 

Cu paşi înăbușiţi, ca ieşit din minți, cu 
vioară subţioară, urcă pe o scară as- 
insă ale cărei cotituri i le arățase Na- 
skin şi care conducea la budoarul se- 
et, făcut de Ecaterina după ce născuse, 
pre a-și primi prietenii. 

Această încăpere misterioasă, alcăţuită 
in o bergeră de catifea portocalie, din 
wlăpioare cu oglinzi, din paravane si 
teva ecaune, era despărțită de patul 





Marei Ducese prin o perdea de lampa 


galben, care se trăgea apoi cu atâta' grijă 


încât. cămăruia improvizată nu putea fi. 
«ghicită de ochiul cel mai bănuitor. 


Stanislas intră pe furiș şi aruncă pe- 
ruca câinelui. care începu să o miroase 
lătrând. Featerina se odihnea înir'o de- 
zordine încântătoare. Cu trei săptămân: 
în urmă dăduse naştere unei fetițe. 

„Dumnezeu stie unde-şi găseşte ne- 
vastă-mea pruncii !* exclamă Marele 
Duce aflând că naşterea sia stfârşil cu bine. 
„Nu prea ştiu dacă acest copil e al meu 
şi dacă trebue trecut în socoteala mea“. 
Stanislas se simţi foarte mândru de a- 
ceastă paternitate. 

Cât era de atrăgătoare frumusețea Eca- 
terinei. în gingăşia ei reînoită. cu o ha- 
tistă înerucişată pe sâni. cu mâinile ase- 
zute pe linon-ul palid! Ii sărută mâinile 
ceremonioa şi apoi. fără tranziţie, căci 
îi placeau contrastele, se tăsăli pe patul 
trandafiviu. Litase en totul eriflonul în- 
vrăjbii. văzitor al virtuţi  Eeaterinci. 
Arătâmiu-şi colţir, cu părul sbârlit. acesta 
protesta impotriva  mânsâierilor rivale. 





CATERINA II 


Cu capul răsturnat pe spate, în mijlocul 

duntelelor Feaicrina râdea zgomotos de 

gelozia câinească. deştepiată de amantul 

ştrengar, care șăgalnie, o risca de ceafă. 
CURSA 

Marele duce bănnia de mult legăturile 
diutre nevasta lui şi tânărul polonez. 
Puse deci să-i urmărească şi amantul fu 
prins : 

In clipa în care Stanislas pătrunse în 
pavilion, În atacat de trei oameni. luat 
de guler, şi condus brutal către marea a! 
cărei murmur se auzea. Fără plăcere, Po- 
Jlonezul, işi lăsă sufletul în paza Domnu- 
lui. Ajunşi la malul mărei, soldaţii îl îm- 
piuseră inir'o căsuţă înconjurată de brazi. 
Atunci: Marele Duce făcu câţiva paşi 
spre el: 

— „Mi-ai luat femeea ? 

—- „Monsceniore, cum vă puteţi închi- 
pui ! 

— „Spune-mi adevărul, şi dacă-mi *or- 
beşti cinstit, totul se mai poate îndrepta. 

-— „Totuşi nu pot, numai pentru a fi 
plăcut Alteţei Voastre Imperiale, să măr- 
iurisesc că am făcut ceeace nam făcut. 

— „Pentrucă te încăpăţinezi, vei sia la 
închisoare până la noui ordine, 

Stanislas, rămas sinrur cu gândurile lui. 
îşi examină situaţia. Marele Inchizitor al 
Cancelariei secrete veni să-i ia iaţero- 


ya 
su 


gatoriul : „Cred că înţelegi, Domnule, de. 
clară prizonierul, 'că este iot atât de în. 
semnat pentru onoarea Curţei Dv. cât şi 
pentru mine ca această comedie să se 
sfârească fără sgomoi, şi să mă scoateţi 
de aci cât mai curând“. 

In zori, Stanislas fu adus înapoi la Pe- 
tersburg, într'o trăsură cu oglinzi. Nerăb- 
dător îşi aştepia soarta, când Marea Du- 
cesă renşi în fine să-i strecoare un bileţe) 
rugându-l să facă curte amantei soțului 
ei. A doua zi, invitat la bul. SianiMas nu 
uiiă să uanseze cu Elisabeta Woronisoft 
cărei îi spuse, înclinâmlu-se : Puteţi Face 
fericite câieva fiinţe”. 

— „Aceasta e aproape făcul. veniţi la 
Pavilionul Monplaisir,  Alteţele lor vor 
petrece noaptea acolo, mă veți întâlni. 

Stanislas fu introdus în apartameniul 
plin de.fum al Marelui Duce, care veni 
vesel in întâmpinarea sa, cu pipa în gură: 

„Esti un mare nebun că nu mai pus și 
pc mine în curent. Dacă ai ti făent-o, nn 
ar Îi avut loc tot scandalul acesta. Sta- 
nislas acceptă tot ceiace vru celălalt şi 
pentru a-l îmbuua, lăudă geniul militar 
a lui Petru. laudele îl inveseliră, „Fiind 
că suntem în fine prieteni buni, mai lip- 
seşte cineva uci' şi, trecând în camera 
soției sale, o sculă din pat şi fără ai lăsa 
măcar timpul să-şi pună ciorapii o aduse 
în piciourele goale în fața lui Stanislas, 
„Fi bine. iată-l ! Nădăjluese că ești 
mulțumită de mine“, 

Petru făcu o mulţime de ghidușii. 

Flisabeta fu cochetă, Ecaterina rezer- 
viță. In  fime Marele  i)uce se sculă: 
„Noapte bună. copii mei, cred că nu mai 
aveţi nevuie de gervitiile mele: şi zi- 
când acesta cşi demn, însoţit de amanta 
sa. 


ORLOTF 


Totuşi prințul Poniatowski fu  iînde- 
părtat «le la Petersburg. Un ordin îi in- 
terzice să mai se întoarcă în țară. Inima 
lcaterinei era vacantă, dar nu pentru 
mult timp: 

Frumoasa şi frivola Principesă hura- 
kine, fusese surprinsă întrio bună zi de 
amantul ei, general Şuvaloff -— în timp 
ce făcea ştrengării cu ofițerul aghiotant 
Orloff. Generalul vrând să-l pedepsească 
pe Orloff, a cărui faimă de bătăuș era 
cunoscută, ehemă toţi lacheii, Se parc că 
o sută de lachci în cap cu generalul Șu- 
valoft au fost bătuţi de Orloff, cu acel 
prilej. 

Şi faima lui Orlolf începu de la acesi 
duel în cameră. 

mediat «e lcaicrina allă de acest 
scandal. ştiind că amanţii Principesei Ku- 
rakine pot fi luaţi cu ochii închişi. plă- 
cându-i aventuvierii mai mult decâi în- 
suşi aventurile, hotări să cunoască de 
uproape pe acest erou, atât de nebun, 
atât de ncător, atât de înglodat în datorii. 
despre care se spunea că este întotdeauna 
culcat între două paturi gau aşezat intre 
două sticle, Răzhoinicul blond, o va lace 
să uite pe Polonezul întunecat a cărei 
sensibilitate bolnăvicioasă fusese exaspe- 


-rată de deprâvatul Wiliums. Cum Orlofi 


locuia în fața ferestrelor palatului. Fra- 
terina supraveghea într'ascuns eșirile sale 
sălăgioase, sau îl vedea ades_ întâlnin- 
du-se cu frumoasa Kurahine. Dorinţa ei 
întetită de o curiozitate geloasă, Inneca 
către oblounele închise. Enervală, mărtu- 
risi aceasta unci servitoare care găsi nu- 
mai decât leacul: „Dacă juratţi, Doamnă. 
să nu vă trădați, vi-l voi aduce“, 
Servitoarea scobori scara în goană şi 
întâlni tocmai pe Orloff care se întorcea 
puțin ameţit şi zâmbind îl atinse în trea. 
căt. El sc opri o luă de talie, o mângâie, 
îi vâri distrat mâna în sân, Roşie toată, 


16 


- 


şi aşezâudu-şi panglicele în dezordine ea 
îl înbie să ». urmeze la stăpâna ei, femee 
foarte cumsecade, pe cât ce frumoasă, pe 
atât de atrăgătoare îndrăgostită nebună 
de ei, dar dornică de a-și păstra incog- 
nito-ul. 

— „Ingăduiţi să. leg aceşti ochi frumoşi 
cu o batistă, şi vă jur pe virtutea mea. 
că nu veți avta ce si regretați !* Amuzat, 
Orloff primi tot ce-i ceru fata. [l urcă 
într“o briscă, se așeză lângă el, şi pentru 
a-i înşela mai bine, inconjură de mai 
multe oii palatul. 

Ia fine ee opriră. Curios şi totuşi docil, 
Crlofi se liisă condus către alcovul necu- 
noq:ut. Pentru a-şi  îngela nerăbdarea, 
Ecaterina se desbrăcase. Orlotf ru le- 
găturn pe care o avea pe ochi, Ta eta 
goală. Artilevistul. care nu prea obișnuia 
să-şi piardă timpul cu vorbe goale, își 
inatulă fără pre» multa ceremonie, bi: 
teria în patul frumoasei. 

Ceasul reverenţelor trecuse. Dece să 
piardă limpul în zadar când viaţa e atât 
de scurtă ? Această femeiuşcă cra prea 
vorbăreaţă, îi închise gura şi ductul urmă 
în voia dorințelor lor. Orloff era nesă- 
turat şi noaptea se petrecu extraordinară 
şi plină de neprevăzut. Ecaterina nu se 
plânse. scrupulele ei erau trecătoare, ea 
nu şiia ce este remușcarea. 


CEI TREI FRAȚI 


Viitorul ei e încredinţai celor trei fraţi 
Orloff, care din dragoste peniru ea sunt 
hotăriți să facă -orice, Aceştia sunt con- 
jarații cari îi vor oferi coroana. Profi- 
tând de faptul că erau iubiţi de soldaţi 
şi de nemulțumirile pricinuite de Petru, 
care voia să schimbe religia şi să des- 
facă garda, Grigore Orlofi cumpără ofi- 
țerii cu bani furaţi din casa regimentu- 
lui, răsculă preoţii, şi făgăduia în stânga 
și în.dreapta funcțiuni şi decoraţiuni. 


SE PROCLAMA IMPARATEASA 


Intr'o «dimineaţă la ora 5 Orlo[i intră 
le. Impărăteasă şi-i făcu cunoscut că a- 
flându-se în Petereburg despre arestarea 
ci apele se răsculară 

— „Veniţi la Petersburg. vă vom pro- 
clamna suverană a inimilor noastre şi a 
Marei husii“, 

Ecaterina a trecut prin curtea cazăr- 
mei Ismailoiwski. Un toboșar sună pe 
câmp. Soldaţi răsar din toate părţile, o 
îmbrâncese. Ce învălmăşală ! Ce răcnete! 
E o întrecere cine îi va săruta mâinile, 
ii va săruta cismele, va atinge îmbrăcă- 
mintea ei cu o cucernitic lrenetică. Ur- 
letele numai contenesc. „lată mântuito- 
rul nostru!“ Ecaterina râde. Veselia ei 
ylace soldaţilor, gingăşia ei plăcută ii 
atrage. Doi cazaci aduc in curte aiurit 
un papă. 

Grigore îl pune să ridice crucea. Cu v 
voce stridentă, ofițerii jură credinţă Lca- 
tevinea. Inainte spre biserica Maicei Doni- 
nului din Kazan! i 

Clerul sta adăugat cortegiului. În graba 
su Părintele Ambrosie şi-a pus mitra 
strâmb. diamante şi pietre scumpe lu- 
cesc în soare. Inaintează in mantia sa 
albastră de culoarea cerului, cu sceptrul 
imperial rezimat de banba resfirată în 
evuntai. Impărăteasa ia sceptrul. Cât e 
de usor in mâna ei voluntară! Soldaţii 
aplaudă ucest gest, cântă, aclamă, «lo- 
potele sfântului Nicolae răspund celopo- 
telor sfântului Andrei. Ecaterina plâuge 
de bucurie, de emoție şi poate de teamă. 

La jumătatea drumului se opresc: ge- 
neralul Ismailoff se aruncă la picioarele 
ei: „Ădue Majestății Voastre abdicarea 
Impăraiului. Iată scrisoarea sa. El plânge, 
Doamnă. 


— Domnul fie lăudai |! spuse Ecateri- 
na, voiu scuti astfel patria mea de un 
războiu civil. In afară de libertate, spu. 
neţi stăpânului vostru că poate avea toi 
ce doreşte“, 

Apoi, fără a întârzia, dânsa trimise pe 
Alexis Oricti să-i supravegheze soțul, căci 
se auzea că țăranii se vor răscula pentru 
dânsul. 

Impărăteasa se întoarse din cale. Ce 
cavaleadă 1 Escortată de regimentul Preo- 
bojenski, ea pătrunse triumfătoare în 
capitală, primită de surâsul poporului. Pe 
treptele palatului, fiul ei, Curtea şi Sf. 
Sinod o aşteptau. Neputând vorhi, Trântă 
de emoție, se asvârli îmbrăcată în pat, 

De grabă un pergament nov. Va face 
primul său ukaz în favoarea locotenentu- 
Imi Grigore, amantului ei. Norocosul va 
avea un grad să facă să pălească toţi in- 
vidioşii şi titlul de conte ii va merge de 
minune, 

Unde este sigiliul imperial ? Ca o letiţă 
care serie 0 pagină de caligralie, seni- 
nează, cu mânu tremurândă: Ecaterina. 

In acelaş timp Alexis Ortoft pătrumlea 
la țar şi îl sugruma. 


DAR ŞI CEI TREI SUNT PARASIŢI 


In primele timpuri Ecaterina a vrui să 
se mărite chiar cu Grigore Orloff. ioţi 
demnitarii statului sau opus. l-a făcul 
conte, prinţ şi i-a dăruit giuvaetricale fai- 
moase. Dar a început să primească și 
curtea unui tânăr ofiţer Potemkin, cu 
care cocheta la jocui de cărți: 

Inclinaţ asupra jocului ei, o atingea 
uşor, în timp ce îi şopteu la ureche, imi- 
tând vocea Îi Orloff : 

— „Ce etate aveţi, Doamuă ?” 

Alexis înfuriat de acest manej, ii strigă: 

— „Lasă în pace pe Majestatea Sua. 
Pleacă, papagal nesuferit !* 

— „Cu sau fără voia ta, voiu rămâne 
toată noaptea, dacă prezenţa mea nu su- 
pără pa graţioasa mea suverană. 

— „Potemkin, sfătuieşte-mă, trebue să 
joc cupă?“ întrebă liniştit Ecaterina, a- 
miuzată de această gâlceavă a cărei pri- 
cină era, , 

— „Vedeţi, noi doi avem loaie atalele. 
Pe cuvântul meu, cred că-mi purtaţi 
noroc. 

— „Pleacă, ţipă Orloff, roşu de mânie, 
ridicându-se dintr'odată. 

Cei doi bărbaţi se sfidară. Alexis Oi- 
loff, simțind că-i păleşte steaua, lovi cu 
pumnul în masă. Cărţile se imprătiară, 

Deşi măgulită, de această luptă de co- 
coşi, Impărăteasa care cunoştea violența 
grosolană la furie a acestor bărbaţi, găsi 
mai prudent să dispară. 

Alexis măsura camera în lung şi in 
lat, abia stăpânindu-şi furia.  Poteinkin 
mai calm, îl privea, găsind că furia lui 
Alexis era semn bun, Deodată Orloff îi 
dădu un pumn în Cap, atât de puteruic 
însă, că-i ţâşni sângele pe ochi. Potemkin 
pierdu um ochi, şi nebun de desperare, 
fugi departe, Alexis îşi câștigase seară. 


CA SA TREACA TIMPUL 


Grigore Orioff „în faţa trcilor ne- 
suleriţi şi bărboşi“,. îşi. plimba prin laşi 
noua sa uniformă stropită cu diamante. 
Uimeşte moldovenceie, care jucându-se cu 
boubele de chihlimbar a niătănulor, fle- 
cărese tolănite pe divanuri de mătase. 

Potemkin, mereu newurastenic aşteaptă 
să fie numit locotenent-generul, și asedia- 
7ă între timp Silistra, 

Ecaterina, profitând de distanţe, cuteză 
să iustaleze în camera îuchisă pe micul 
Vassiltşikof, pe care ochiul ei cercetător 




























UNIVERSUL LITERA) 


le-a descoperit în timp ce trecea în 
pul celoropt cai albiaiei,spre Tsars 

Fără prea multe formalităţi, spre 
[ace cunoștința, trimise elegantului of 
o cutie de aur. E încântată. Potrivit 
dinelor ei, cari mai pe urmă, au deve 
obiceiul casei, tânărul Vassiltşikof fu ş 
pus vizitei medicale, Fără ceremonie, d 
torul Rogerson, examină cu lupa cli 
tal, pe o parte şi pe alta spre a sec 
vinge că întradevăr nu prezintă nici 
rizic pentru grațioasa suverană, 

Vassiltşikof se supuse, puţin curi 
puțin intimidat de acest nou consiliu 
revizie. D-ra Protassof şi contesa Bru 
sunt însărcinate a-i răpi secretele, 
sunt trecute în registru: primul pas 
care aceste doamne il fac pe rând, 
ferească-se de recidivă! Protocolul e 
inforimațiuni, iar nu capririi. 

Aceste probe odată trecute, iar cau 
datul admis, ce bogății, ce servitori, 
lux nu-l aşteaptă, şi pentru a-l dispu 
găseşte întrun saltar, pus la vedere os 
de mii de ruble aur, care nu aştea 
decât să fie cheltuite. Scara, Ecateri 
ia de braţ amovezul cu mâna ei autori 
ră ; acesta roşu de mândrie, devine pu 
tul central al tuturor urilor şi tuturor 
loziilor, Ea îl răpeşte apoi cum ai ri 
v soţie, 

Prietenii lui Orloff il anunţară şi 
veni în galop din Moldova. Fu oprit î 
la Gatcina. 

Dar sosi mai repede  Polemkin ce 
deveni, E ua câțiva ani favoritul . 
titre“. Nu pentru mult timp, căci e 
srăit, încărcat de onoruri şi averi şi |] 
locuit cu alţii, mereu alţii: 

Zavadovsky sufleurul, Zoriteh croa 
Korsakoff tenorul, sesibitul Lanskoi, 
khasoff spionul, * Yermoloif negrul 
mi monolit şi Zubotf urmează unul d 
ultul. i ii 

"BĂTRANEȚEA : ZUBOF 

Cel din urmă amant (Ecaterina are 
de ani), euntânăr frumos și inconsti 
care o îneală ca toți ceilalți. 

Zadarnic îl drăgostea şi mânpâia E 
terina. Zubof o înşela la fel cu cei 
insă nu mai mult; se putea lăuda, f 
mândrie că e femeea cea mai înşelată 
tot imperiul, 

[n fiece dimineaţă, Zubof deschi 
uchii înconjurat fiind de miniștri, 
curteni, de solicitatori. Doreşte cafea m 
pră? Un fost ambasador i-o prepară 
i-o serveşte în pat, Poetul Dierjavin 
compară cu Aristot,. Ecaterina spune, e 
v»eu să o asculte că e cel mai mare gen 
al Rusiei, Nimic nu se lace fără ap 
barea lui. 

Auticamera lui Zubof era tot atât. 
plină ca şi a lui Rasputin. Şi la anul 
la celălalt trebuia să aștepți ceasuri i 
tregi cinstea de a fi primit. Şi dacă us 
uesfăcea scrisorile fără a le citi, celăk 
ubia ştia să ţie tocul în mână. Unul e 
mai ceremonios, celălalt mai familiar, n 
„întreprinzător“. Zuboi nu acorda audi 
țe particulare... cum făcea Rasputin. 

Zubof era de o insolență şi de o îngâl 
lare rară, abia dacă stluta: pe Mar 
Duce Paul, Moștenitor al Tronului, ca 
temător, se ferea din calea lui, 


i MOARTEA : 

La 15 Noembrie 1796 Ecaterina huerân 
cu secretarul ci, se simte rău. Toa 
curtea aleargă. [. de prisos, căci ei: 
agonie, | : 

„„Marele Duce Paul se apropie, o gi 
veşie : | 
„— „Să fie desgropate osemintele tai, 
lui meu. Ţarul, și pe țeasta lui roasă 4 
viermi să 'se aşeze fiara împărătească 


TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU, No. 11.