Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0013

i) 


Pag i! 


ari i 


(] i] 


49 





nave 

















|! 





% 





zis 


5 Lei 


245 Martie | 


dul XLIV Nr 




















aa 
Eno aarinnca 
ace Eee 





= Ea eta NT 


aL cae a et eat ie tata 
a : 
Ea cpu mata! a ara 
Laica a sue n i a 
+ Ea aaa a ca 


Mace ete 


Eten rate 
apa e a 20 al cena 


aer eri a a 


















Ea = 


e a a pate 
e oi pe 





TOMFNIANĂ 


m 








_COMEDIANA 


Ne pregăleam să închinăm unul 
dintre numerele noastre klvirei  Po- 
pescu şi iată că ne vine dula Puris 


vestea unui nou triumf al ei. Cu atăt 
mai bine, Ion pune la rubrica în 
care înregistrăm opinia  streinătăţii, 
extrase recente din critica puriziunăe 

Nu sunt de loc rezervate aceste 
dări de:seamă. N'au fost nici cele care 
au consacrat memorabila seară a „Ve. 
rişoarei dela Farșovia”, A fost o ui- 
mire la Paris, o senzație pentru lu- 
mea teatrelor de ucolo. Cei mai de 
seamă critici au fost uluiți, Sa vorbit 
despre hojunne. 

Si aici la uoiua fost o uimire. Cum a 
avut succes „Elvira“ lu Paris. Dar ea 
joacă în repertoriul bulevurdier şi in- 
terprele bulevardiere trebue să aibă 
Parisul cu duzinele. Căci dacă la noi 
lumea se amuză lu comedii, nu le ia 
totuşi în serios. Se crede că patru 
chilogrume de var înseamnă mai mult 
decât, stutuetu de gips fraged şi co- 
mic modelată. 

Cronicile noastre din timp,  dove- 
desc că n'u fost pentru noi o surpriză 
succesul Elvirei Popescu. Il  prevă- 
zusem. Faptul că juca cu săli pe jumă- 
tute goule, seară de seară, în fața unor 
spectatori numai amuzanţi, cari nu-și 
dădeau 'seama că au în față una din- 
tre cele mai mari comediune ale tium- 
pului, nu ne-a împiedecal nici odată 
să gândim și să scriem ferm, ceeace 
străinătuleu avea să confirme mai 
tărziu. 

Dintre, câle artiste am văzut până 
acum, socot că Elvira Popescu este 
cea mai uproape de artă. o crea- 
toare. Jocullei nu e o imitare a vieții. 
E viața însă-și în «devenire. De-o atăt 
de mare frumusețe ca femee, în jocul 
ei. îElnira Popescu nu caută totuși un 
frumos calisrafie. Bucuria de a ove- 
dea jucând. e,;bucuria de a vedea 
unul din aspectele creației. Actorul 
'cunoaște reguli şi ure un canon pen- 
iru frumos, neînduplecat în  medio- 
critalea lui, marea comediună dela 
Paris e dea:upra acestor mijlouce mă- 
runte. Î se reproșează că joucă numai 
în comedia ..tșoară“. Dar cine se mai 
interesează de comedie când joacă 
Floiru Popescu? Au aceste comedii 
momente ri cate? Sigur. Dar în jocul 
superior al actritei devin tot atât 
de caste ucesie  îndrăsneli ca nişte 
statui goale. 

Avem la Paris a artistă, care atrage 


statornic şi viu atenția maselor mari, 


sista i) 


pi 


ELVIRA POPESC 


Scena românească a fost intoldeauna 
bogată in admirabile conştiinţe artistice. 
Creatori căutându-se cu neliniști şi emo- 
ţii dela debut până la cea mai târzie glo- 
rie, supunându-se neobosit experienţelor 
uuwi parusind tipul de drumaturgie, în 
care poposiseră o clipă şi încercând cu 
riscuri de începători cale  neumblată. 
Pentru diversitatea şi pitorescul teatru- 
lui nostru, desigur această continuă re- 
creare a interprețului este o înaltă cali 
tale, Scena îşi rezerva surprize, mişcare 
şi inedit, Actorul lupta împotriva îmbă- 
irânirii cu acest semn de linercască pa- 
siuute, cu acust dur de inceput, Dar pen- 
tru urmonia şi unitatea creaţiei actori- 
cești să recunvuştem este in ucest proce- 
deu o primejdie. Fiindcă insiabilitatea îşi 
are riscuriie sale, Când cineva caută, se 
soi teşte inirângerilor. Când cineva se fră- 
mână, se obiigă uincgulului. bvident pă- 
cute nu prea mari pentru un creator în 
piatră sau cuvânt. O lucrare bună anu- 
icuză zece proaste, Dar in teatru (şi Sur 
părea curius, de vreme ce aculu este crea- 
ţia vremeiuică) există un element irevo- 
cabil, tocmui fiindcă-i trecător. Impotriva 
unei repiici, fuis intonute, nu se mai poa- 
te iace absolui nimic, Păcatul este ire- 
purabil şi justa interpretare de mâine nu 
o ta luce uitată pe cea de astăzi, fiindcă 
actorul va avea să jeuce înawmniea altei 
săli. 

Llsica Popescu este un icmperament. 
Deuceca o comedliană. 

Na rătăcit o clipă departe de meridia- 
nul genulii ei auteilic, din clipa în care 
şi, l-a Jipezit. A încercat nimai în vre- 
ea debutului şi uceniciei. Pe urmă, în- 
țelegâud — mai precis — simțind către 
care tip scenic o îndeamnă posibilităţile 
temperamentului ei, sa oprit pentru tot. 
deuuna în lumea comedia. Şi fiindcă 
deusemenea simţia, că mare creație nu 
există decât acolo unde este limpede di- 
terenţiere, şi-a încercuit în chiar sfera 
counediei, genul ei mai puţin întins dar 
precizat. Aventuri artistice pentru acea- 
stă actriţa nu sunt cu putință. Liste drept 
iusă că la fel suni excluse experienţele. 
Dar Llvira artista pe care o cunoaştem 
nu inai are nevoie de ele în locul unde 
se găseşte. La vremea ei le-a încercat. 
Citiţi această scurtă poveste a uneia din 





E o „„Popească” 
musețeu ci romănească, nu numai prin 
jocul ei specific, nu numai prin iremo- 
diabila ei nostalgie pentru tol ce e de 
aici, al nostru. Ci'şi prin felul artei 


nu numai prin fru- 


ei care e ceeuce are mai uman arla 
însăși. Elvira Popescu e bucuria de 
de a înflori a simțirii românești. 





CAMIL PETRESCU 












MIHAIL SEB 


cele ai strălucite cariere de 
observați treptele, Sunt puţine și 
tive. 

Dehuicază de cum sfârşeşte 
torul, obişnuii, tradițional şi fără 
tauţă. Desigur roluri «de domniță 
Invredniceşie cu [rumusejea ei 
blânde copiliţe din industria” tea 
timiu- Bârsan, tremură plasul ei 
puritale sonoră prin versurile 
mgicien cu Feţi frumoși şi || 
Sinzcana Şi servind genul acese 
relui:> plimbă pe scena Teatrului 
candoarea câtorva doimnişoare 
frunţuzeşti. Intâia treuptă este 
Veue:abila noasiră instituţie de 
stat nu poate să dea mui mult u 
tânăr. 

Compania Excelsior, Dela Dau 
mai închegulă şi mai diversă trupă 
nească. |lvira Popescu aburdea 
genuri: comedia de bulevard | 
miresti) şi drama de pasiune sex 
gluc de Jean Richepiu). Despre i 
nuitil să vorbiin acum, fiindcă nu 
mai o treuptă într'o carieră, cii 
riera. Al doilea, o surpriză. Llvim 
diauă £ Nu. Rolul era o struuie și 
luşită îmbinare de pusiune şi de 
devotament şi cruzime, larmec 
nic. 

Inţelegeţi de ce pe scena romi 
niciodată nu a trăit Lofana vu ata 
decăt odată cu Elvira Popescu? i 
iicia, pe tate Marioara Ventura 
ra, at Îi făcut o eroină de desfrâr 
surdă, Elvira a creat pasiuni ver, 
un desiin în jurul ei celialţi ei 
gravitau  fantoşe,  caraghioslâcu: 
tălmăcia patima roşie în tăceril 
în zâmbete. 

Totuşi... Să regretăm? Să o dori 
toarsă acolo?... Totuşi Elvira a 
drama şi a rămas la comedie uş 
moasă, amuzantă şi vremelnică. Wa 
tovărăşie cu lancovescu şi Mih 
jucat spiritual numai în decor de 
şi în dispoziţie de dragoste Îranjuia 
Probabil că în spiritul ei de femei 
mioasi și în înțelegerea ei pesti 
zoste, înire lolane şi anonima mc 
a bucuriilor şi tragediilor de od 
crau mari înrudiri de temperant. 
este cu atât mai probabil adevăn? 
supunerii noastre cu cât şi Frane 
recunoscut adlevărala trăsătură a2 
tului Elvirei, tot din pasiunea Tok? 
care ea a jucat-o prima oară la 
Domnul louis Verneuil, a avut 
genja de a-şi recunoaşte eroina p 
sub înlăţişareca de tragedie ruse 
Tofanei Sbilţ. îi 

şi de acolo incepe gloria. Tia 
exclusiv personală a talentului fi 
realizată. Încercări şi dibuiri în al: 
creaţie eran inutile şi dăunătoare. e 
şi geniul Flvirei Popescu era știuă 

Am văzut-o în câteva piesc, împăi 
cu apariţia ei de admirabilă dai 











enică, peste anecdota ridicolă a unei 
se, peste cursivitatea lesnicioasă a dia- 
gului, peste banalul calambururilor. El. 
ia nu depăşeşte comedia, pe care o 
aci. O creiază. Graţia ci intensifică teu- 
ul Verneuil. 





ră 


a 


Mare să-i fie secreiul artei şi ce o deo- 
beşte pc ca de talentul atâtor actriţe 
„gen genial”? 

Elvira Popescu urce o frumuseţe «le sce- 
|. Este o acţiune în armonia înfățișării 
Jeste un element dramatic şi viu în 
est trup. Decorează o situaţie, mobi- 
ază un spaţiu, valorifică o intrare. Este 
'suplețe, care însoţeşte cuvântul, îl tra- 
uce in gest şi îl păstrează în mişcarea 
uului mult după ce a fost rostit. 





lELVIRA POPESCU 


la treacăt vom aruinti publicului de 
desele anterioare ale d-nei Elvira Po- 
poscu, succese cari au consacrat-o defi- 
Bus scenei franceze. Antoine spunea că 
A ubsedut stăruitor gândul marei Re- 
janei „lixcelsior“ era de părere că d-na 
| N Popescu ar putea servi de model 
elur mai bune comediane“ din Paris. 
e Jomps* recunoaște că autorul pie- 
Ei. a decis de soarta ei prin norocul de 
[i aescoperit pe artista bucureşteană. 
n fine „Le Journal“ la pagina închinată 
ulei literar, dramatic şi artistic, recu- 
pasle că apariţia d-nei Elvira Popescu 
VER evenimentul cel mai de seamă al 
) 
ș 


ui in ceeace priveşte jocul actori- 
Ir. 
4 teasta în 1924. Astăzi doamna Elvira 


Picscu continuă seria succeselor şi cu. 
ere aceleaşi unanime elogii. € 

Liltimul succes al d-nei Elvira Popes- 
el, în comedia lui Verneuil „Amantul 
dounuei Vidal“, a fost un nou prilej de 
plini aduse de către cei mai reputați 
Eziiici teatrali ai presei franceze. Redăm 
inu jos fragmente cari arată în ce mă- 
muri această excelentă şi completă co- 
imediană a reuşit să domine scena fran- 
teză, 5 a 


LE FIGARO 


joHolul principal e realizat de d-na 
Fiiira Popescu. D-sa întrupează cu uşu- 
ii rolul care pare să fi fost eroit pe 
misura d-sale. Are o vioiciune, o ex- 
malsivitale care nu se poate să nu în- 
pungă orice împotrivire. 

SU pe urmă are accentul ei unic. Ac- 
centul şi întorsătura stranie a frazelor, 
iți ceeace dă un neaştepiat  humor, 
îl. eânduile se silese să fie închise 
iucuvinte pe care le întrec. Pe umerii 
duei Elvira Popescu a fost dusă spre 











Nu vi se pare că acest trup «e spiri- 
tuală simetrie rămâne în scenă ca o re- 
zonanţă realizată şi perceptibilă a râsu- 
lui vostru? Sunt multe actriţe frumoase. 
Câte din ele au înţeles însă că frumuse- 
țea trebue puriată ca o rochie şi ca un 
gest şi câte posedă această artă ? Elvira 
îşi poartă frumuseţea cu o neglijență de 
superbă cochetărie, cu o nepăsare şi o 
siguranță de curtezană modernă. Este în 
acest lucru cel mai mare dar al artei, pe 
care ea singură o stie. Celelalte calităţi 
sunt accesorii. Când cineva are senzaţia 
cinetică a echilibrului său organic, când 
fiecare pas al cuiva exprimă o lege de 
simetrie şi descrie o linie desăvârşită, 
cum să nu păstreze aceeași graţie în glas 
şi în cuvânt. Talentul Elvirei este o fru- 
muscţe fizică şi un temperament. Proba- 
bil cel mai autentic temperament drama- 
tic din teatrul românesc de astăzi. Ea 
singură nu are nevoe de experiență şi 
simgură s'a desăvârşit. Pentru că sa re- 
cunoscut pe sine în locul cel mai propriu 
ei. Şi a rămas. 

Succesele vin unul după altul. Elogiile 
o recunosc drept ce este, o foarte mare 
comediană. Pentru arta actorului nu exis- 
tă gen minor. 

Elvira rămâne în felul de teatru, pe 
care şi l-a ales. Cine regretă, greşeşte. 
Fiindcă nu-i înţelege geniul. 


ŞI SI RĂINĂTATEA 


sueces întreaga piesă. Ea îi dă viaţă, 
înufleţind-o cu propriul ei temperameni, 

James de Coguet 
LA VENIR 

Din nou Livira Popescu triumlează la 
Thcătre de: Paris interpretând o piesă 
de d. Louis Verneuil. 

Auiorul joacă rolul secretarului, are 
un comic rece stăpânit care contras- 
tează minunai cu interpretarea căldu- 
roasă, rapidă, vaporoasă şi fermecătoare 
a d-nei Elvira Popescu. 

Noziăre 
I'OEUVRE 


O comedie agreabilă care e condusă 
cu vervă îndrăcită de orbitoarea frumu- 
sețe a d-nei Popescu. 

Publicul a aplaudat călduros această 
comedie care întrece pe atâtea altele 
şi a aplaudat asemenea pe principala in- 
terpretă miraculoasă în graţie, fragezi- 
me şi farmec atrăgător. 


y Edmond See 
EXCELSIOR 


Piesa jucată de d-na Elvira Popescu 
va distra pe toți. 

D. Verneuil a scris rolul principal 
pentru d-na Elvira Popescu şi a avut 
dreptate pentrucă succesul ei a înve- 
derat că a fost îndreptăţit în inspirație. 
In toată piesa  trăeşte Elvira Popescu. 
Ea o însufleţeşte cu verva ci amuzantă 
şi neastâmpărată prin drăgălăşia ei şi 
prin comica ei sinceritate. 

Charles Mere 


PARIS-SOIR 


E greu să judeci o piesă când d-na 
Popescu este aceia care o joacă, D-sa 
are atâta entrain, graţie, naturaleţe, vi- 
vaciizile, mişcare, viaţă. inteligenţă, sen- 


UNIVERSUL LITERAR. —-203 


sibilitate, încât interesul ţine cât d-sa 
e în scenă. Şi d-sa este tot timpul în 
scenă, E 

a CE i Pierre Varenne 


a2 câ *» cuseste e th 


cae 


sut taie E Adu Seara tragică 





E interesant de urmărit și In ecourile 
revistelor uşoare suscesul repurtat de 
admirabila comediană : — O păpuşe de- 
licioasă, Ma causine de Varsovie, face 
furori, — Această poloneză prezintă o 
pariicularitate foarte curioasă: e ro- 
mâncă. Puțin importă, căci d-na Elvira 
Popescu este cea mai eblouisantă artistă 
pe care am văzut-o de multă vreme, pe 
scenele noastre de gen. Teatrul Michel 
a făcut-o să vie anume dela București 
cu să fie Parisiană. Fa a reuşit de mi- 
nune. 

Seara premicra a fost tragică. Succe- 
sul a fost atât de mare pentru frumoasa 
româncă în cât actriţa „seconde vedette“ 
sa pus în grevă. La nouă şi un sferitnu 
sosisc, refuzând să joace. A trebuit ca 
directorul şi doi camarazi să meargă cu 
taximetrul la ea ca s'o roage. In timpul 
acesta bustoanele sunau în podea. Sa 
începnt spectacolul după ora 1v. 


A | (din FANTASIO) 


La „Suzana“ 


La Vichy astăvară. La o masă întru- 
nul dintre cele mai elegante restaurante 
din lume, Elvira Popescu prezidează o 
iasă care are în jurul ei pe prinţul Sixte 
de Bourbon, Thevssen, regele fierului, 
contele de Oposiol, ministrul Spaniei la 
Paris, Pepa Bonal€, Andree Theroy, Ver- 
neuil şi prietenii marei comediane de aci 
de-acasă : excelenta Leny Caler, Scarlat 
Froda, Timuş. Mica bucureşteană prive- 
şie uimită în jurul ei: 

-- Ce splendoare... Ce fericită trebue 
să fii... 

Zâmbind cu ochii uşor întunecaţi Elvi- 
ra Popescu îi ia mâna. 

— Ascultă Leny, aşi prefera o masă la 
Suzana acolo în Bucureşti. Trebue să fie 
acum acolo un praf şi o căldură deli- 
cioasă.... 





NOTE BIOGRAFICE '- 


Elvira Popescu s'a născut în București. 
Studiile secundare le-a urmat la pensio- 
nul Loliot. La vârsta de 14 ani intră la 
conservator, urmând clasa Aristitzei Ro- 
manescu. 

Tot în anul I de conservator debutează 
în „Inşirăte Mărgărite“. Cu această oca- 
zie Jean Richepin, care asistase la spec- 
tacol, îi prezice o carieră strălucită. 

Conduce apoi împreună cu d-nii Storin 
şi Manolescu trupa teatrului Excelsior, 
unde obține mari succese. 

După război împreună cu d. lancoves- 
cu înființează Teatrul Mic. In 1924 joacă 
la Paris cu un ansablu românesc „Pati- 
ina roşie“, 

De-atunci Parisul şi 


teatrul francez 
ne-au răpit-o. , 





204..— UNIVERSUL LITERAR e e PI, A 





Po e Zz 3 ee 





C. 1. ŞICLOPANU di 
ANONIMAT 


Nu ţi-a părui ciudat să ne'ntâlnim aşa de timpuriu 
Pe donă căi ce se despart, când sentretaie-o clipă — 
In parcul scuturat de vânt — simptom de gripă — 

In care orășenii au iubit din tatăm îiu? 


Te-ai prins în capătul unor alei ce semtâlniau 
Şi ca o ciută-ui tresăril sub colorata-ți mască, 
Pe-atunci în parcuri pomii înfrunziau, 

Sau poate începeau să desfrunziască. 


C.A 
In Strada ce dizolvă sutletele-apoi a % 3 
Noi ne-am pierdut şi despărțirea n'a fost tristă -- 
Din ce a fost nimic nu se schimbase între noi, 
Şi nici măcar in amintire o batistă, R 
Atâți castani şi tei a'nchis, cu suiletul asemeni, 
Grilajul pureului în loropeala asta grea. 
Tot mă mai plimb în calmul vremei printre semeni 
Şi orice pălărie mauve de-atunri îmi pare că-i a ta. 


MIHAl MOȘANDREI 


HOLOCAUST . 


In pădurea de pini, cu greeri ce cântă pe ramuri, 
Străluce prin vrejuri în marmoră albă şi nouă, 
— Cu fine coloane săpate în insula Paros, 

” Altarul zeiţei, ce scutură norii şi plouă. :. -: 


. THEODORESCU 





ANDREI TUDOR 


TRUPEŞTE 


Te cântăresc în stele grele A 
şi te aştept înalt în ceas, XR 
Dar dacă, depărtat de ele, 
te fac aci sub simț popas, 


eu te cuprind din zări ştiute 
şi-ţi simt prezența, cum un sieag 
adulmecă porniri tăcute 
şi“nehide“n cute vântul vag. 







AMURG PRIN MUNŢI, 


Ţi-a prins în pumn un steget care saltă 
Fiiicos si rece, strânsă lipitoare, 

Și “mtreg umurgul, roşu ca o Îloare, 

Prin gratiile pieptului se'nvoaltă... 


Lup: tineri, două suflete tresaltă 

Din munţi chemând cu glasuri arzătoare 
Stripung de aur suliţi prin răcoare — 
Se uită moartea, prin pădurea înaltă ! 


Sivânsi așteptând în noi ca'ntrto firidă 
A nopții haită, nentrerapt pândiiă, E 
Vom sta de-asupra noustră să senchidă -; 


Pe ochiul bolții-albasiru si rotund 
-— In care palizi licărim pe fund — - 
Amurgul: o pleoapă veştejită. | “] 





E Maia, cu pletele ncgre şi ude de rouă, 
Ce-ascunsă prin tute de ismă, c*o trestie în mâini, 
Isbeşte în broaștele pline de aur, ce sună, 

In nopțile limpezi, când ceru-i topit în fântâni. 


„+. Pământul e ars şi popor a sosit din Acaia, 

-, Cu nard şi cu miere, cu struguri şi vin de Corinth, 
Şi cântăreţi din Milet cu flaute fine de os, 
Şi tinere fete cu plete legate 'n argint. 


__ Pe lespezi culcată o capră, cu coarne de piatră, 
- Cu gâtul întins pe roşii tipsii de aramă, 
In arii de flaut îşi varsă spumosul ei sânge, 
Vestala coboară pe faţă, alba-i nătramă. 


Din flacăra sfântă, aprinsă din frunze şi smirnă, 
Fumul se urcă uşor în albastre spirale. 

Norodu 'nconjoară alturul cu trestii în mâini, 
In cântece Sacre şi sunete tari de ţimbale. 


Prin crăcile negre de brad, ce se leagănăn vânt, 
" Se cerne prin raze de soare, o ploaie domoală, 

Ce umilă ţărâna... şi pletele nimiei ce-i goală 

Pariumată şi rece aşa cum cădea în Olimp. 


INCEPATORII 


E 
CIPRIAN DOICESCU | 


PLOAIE DE TOAMNI 


pentru V. 1. 


Pluuă molcom din întinderi reci 

Pe oraşul meu cernit de ceaţă. 
" Picături de ploaie se desprine 

De pe geam ca fire moi de aţă. 


Şi privind decorul monoton 

Ca un peisagiu occidental, 

Visătoare te revăd şi azi 

Cum te-am cunoscut întrun spital. 


Astfel ploaia *n suflet o presimt 
Strecurată ca un afluent 

Printr'un râu spumos, nestăvilit... 
Şi-s cuprins de vechiul sentiment. 





Presimţit odată de-amândoi 

Când ne furişam pe străzi, prin ceaţă 
Iți aduci aminte că era 

Rece şi târzie dimineaţă... 


3 calități, 
) 


(ibon:nui Spirică Necşulescu, este un 
i sonagiu compus din redingotă, sluj- 
d si familie. 

“Kcdingota veche, cu și slujba, nu mai 
prezintă nici o importanţă, nici chiar 
penru molii... 

Arebue ca o molie să fie neapărat 
nă ca să mai poată savura gustul 
cal unei ştofe pătrunsă de sosuri 
e praf si de intemperii). 

Slujba insă, este partea cea mai im- 
potantă din toată fiinţa Domnului, Spi- 
ră, 

Nu pentiucă este lu administraţia fi- 
arciară, nici pentrucă datorită «ei, 
Donnul Spirică se numește „Domnu 
), ci fiindcă aduce cu exactitate lu- 
Mră, suma de opt mii sapte sute nouă 
bi și patruzeci de barii. în mâna lui 
rcită ca o reclamă de chiromancie. 
4 despre familia Domnului Spirică, 
4 se compune în ordinea ierarhică din: 
Dâcră, nevastă şi copii. 













Astăzi, Domnul Siprică, a avut o zi de 
Bă il iune cinstită, 
a) de obiceiu, a căutat zadarnic nu- 

bl său (Necşulescu N. Spiridon) în 
șia, „ăvansărilor de funcţionari” pu- 
cată în gazete, 

Dar. amărăciunile lui, nu le cunoaşte 
mei. Le înghite docil, ca un bolnav 
e stie că trebue să ia chinină, şi îşi 
dei de treabă mai departe,  caşicum 
kr fi asteptat nimic, caşicum nu i sar 
inlâmplat nimic. 
ue când a csit dela slujbă, a sm- 
imevoia unei reculegeri. A ocolit. în- 
fadins pi străzi, ca să lungească dis- 
i: până acasă. 

daia cu ropotul ei mărunt, pe um- 
e i făcea bine, Deasemenea, lumi- 
ie dula vitrine clopotele de tramwai 
ipăitul galoşilor pe trotuare... 
Când a deschis ușa locuinţii sale — 
să de zestre pe una din cele mai na- 
bile sirăziale cartierului Tei—Dom: 
ISpirică a avut o tresărire, Intâr- 


I„sofragerie“, din jurul mesei rotun- 
ie cară sau aşezat, dela șapte. far- 
ile de năatră şi tacâmuwile de alumi- 
“familia. în completul ei, ridică si- 
lan ochii... 
Acuma se vine, domnule ? 
| Spirică a recunoscut vocea soa- 


aldeauna, a avut impresia că soacra 
lare 0 voce de măgar. si cum rnatru- 
Ul/în chestie este nentru d. Snirică, 
și antinatic dintre animale (afară 
a an dela pensii). si soacra du- 
se bucmră — nrin acociatie — 
(3 prudentă. indiferență, din par- 


haliminteri, mici soacra n'a stăruit... 

Arumnănit ochelarii pe cusca nervu- 

lbatic. si-a continuat. să înnumere 
mția ochiurile la cioranii de lână 
tlucrează pentru nepoţel. 





PAĂLL 


Tudor Mușatescu 


Ă RI 


Madam Didina Necşulescu sa grăbit 
să-şi reia lectura o dlipă întreruptă de 
sosirea soțului. 

Homanul pe care la început poartă 
un titlul atrăgător. („Cuceritorul de i- 
nimi”, roman de pasiune şi durere) şi 
până la masă, e hotărită să isprăvească 
primul capitol în care două fete sunt 
seduse, însărcinate şi părăsite... 

Cât despre d. Tică. odrasla de nouă 
anişori, şi-a plecat din mou ochii mari 
de foame, pe caetul de dietando unde 
trebue să sublinieze — într'o temă iîn- 
terminabilă — cu o linie subiectul și 
cu două, predicatul fiecărei  propozi- 
iuni... 

D. Spirică, cu pălăria pe cap, cu gu- 
lerull pailtonului ridicat, ud de ploaie, ca 
o umbrelă, rostește din obisnuinţă şi 
parcă numai pemtru el, formula de po- 
liteţe cotidiană : 

— Sărut mâna și bunăseara... 

Vocea, lui răsună falsă şi vinovată... 
Ochiumiie ciorapilor de lână, înţepenesc 
pa cârlige, 

— Te-ai şters bine pe picioare ?... Ori 
ai intrat ca de obiceiu, cu noroiul de-o 
palmă pe tăpăloage..? 

—M'am şters, mam şters, cum să nu 
mă șterg ? 

— Mă mir ce te-a găsit. 

D. Spirică nu mai răspunde nimic. 
Işi scoate paltonul şi îl pune pe spetea- 
za unui scaun, lângă sobă.. Apoi îsi 
in de pe cap pălăria de pe horurile 'că- 
reia picură pe jos stropi mari de ploaie 
murdară, 

Soacra — pe sub ochelari — îi urmă- 
reste toate mișcările, 

— N'o pune lângă sobă, că ia foc... Ce 
dracu, nici atâta cap n'ai...? 

— Lasă-l mamă dragă, so puie sin 
sobă... Unde ar fi norocul ăla să-i ardă 
odată... Poate, numa: asa s'o hotări să-şi 
cumpere alta... Dumneata nu ştii că el 
ține mai mult la pălăria asta decât la 
mine ? se amestecă în vorbă Madam 
Didina Necşulescu, care — foarte impre- 
sicnată — isprăvise capitolul din „.Cu- 
ceritorul de inimi“ şi rămăsese obsedată 
di uiltima lui! frază : 

ms Si aruncând o privire dispreţui- 
toare femeii care plângea cu hohote pe 
divanul cu perne, el îşi notrivi pe o 
sprânceană frumoasa lui pălărie de plus 
verde. anrinse o tipară cu carton şi ră- 
suc'ndu-şi mustaţa, ieși...“ 

Are dmepiate ea! interveni soacra. 


Nu eşti îm stare de doi ani de zile 
să-ți cumperi o pălărie cumsecade... 


Par'că esti un cal de dric cu asta. Fu 
în locul ei nici nas mai eşi cu tine pe 
stradă în halul ăsta...“ 

Fără replică d. Spirică, se aseză lân- 
gă sobă... Desfăcu încetinel iurnalul de 
scară si încenu să parcurgă fără intere: 
coloanele  înţesate de litere mărunie 
şi uniforme. 

PRândurite însă începură să-i foace în- 


UNIVERSUL LITKRAR.— 905 


A 


Un spirit de observaţie cotidian de ascuţit, o poiută totdeauna flexibilă, humorul 
și un Stil familiar, iată ce constitue în bună parte savoarea unei bucăţi 1scălite de d. 
Tuaor Muşatescu. Acestor calități li se adaogă o puternică doză de ingeniozitate, ceeace 
aduce ineditul. In bucata ce urmează viața obișnuită burgheză, îşi desvălue pata aceste 
înlreaga ei intimitate, 


naintea ochilor, întrun balet ciudat de 
linii frânte... 

Tără să vrea, ochii i se îndreptară 
către pălăria agăţată în cuiul de lângă 
sobă... 

Intr'adevăr, nu mai era de purtat, Se- 
măna a orice, afară de pălărie. 

Si privind-o cu milă şi. regret, printr'o 
firească asociaţie de idei își aduse a- 
minte că de dimineaţă, eşind dela birou 
se întâlnise pe scară cu Ionescu, cu- 
sierul, 

—. Bine, nene Spirică, cum dracu îţi 
vine să umbli cu pleașca aia în cap? 

D. Spirică se simţise atins. 

— Umblu de! O pălărie nouă n'o iei 
fără cinci-sase sute de lei. 

Ionescu stăruise râzând (el avea pălă- 
rie tare) : 

—FEi, lasă-atunci, c'o să vorbesc cu 
„hăeţii“ să facem o chetă și să-ti cum- 
părăm noi una de sfântul Spiridon. 
cadou de ziua onomastică, 

Tocmai 'se apropia cu o căciuliță de 
lutru, trasă pa urechi, Tănăsescu dela 
fisc. 

— Nu-ţi pune nădejdea în ci, Nene 
Spirică. că ăștia „te duce“. Mai bine 
dă-o pasta la îmblănit, că tot se-apropie 
Crăciunul... 


D. Spirică lăsă jurnalul să-i lunece pe 
gemunchi. Ab'a. acum îşi da seama că 
răutătile băetilor dela birou si remulțu- 
mirite familiei. erau îndreptățite. 

Trehuia să-și cumpere o pălărie. 

Hotărirea fu luată ropede și decisiv, 
ca orice hotărîre mare : 

— Mâine înnainte să mă duc la bi- 
rou, îmi cumpăr o pălărie. - 


A doua zi, pe la sapte şi jumătate de 
dimineată, d. Spirică, cu servieta sub- 
țioară (ca să aibă în ce pune pălăria cea 
veche), intră timid într'um magazin de 
pe strada Carol. 

Domnu ? Cu ce vă putem servi, 
vă rog ?,., 

— As vrea o pălămia.. Dar știi... așa, 
o pălărie ca pentru mine... eu sunt func- 
tiomar și stii D-ta... noi functionarii nu 
prea stăm hine cu Vintilă (spiritul ăsta, 
îl făcuse înad'ns ca să captiveze simpa- 
tia vânzătorului). 

— Da... Fste... La noi este pentru toate 
ptingile... Ce culoare doriţi, vă rog ? 

D „Snimică stătu o clină ne gânduri, 
Isi aminti că în ajun uitându-se întâm- 
plător în . Cuceritorul de înimi“ (cu care 
Dina adormise în mână). remarcase 
subliniat cu unghia, pasagiul ultim al 
capitolului întâi : 

mel îsi natrivi pe o sprânreană fru- 
moasa lui pălărie de plus verde. aprinse 
o tigară cu carton și răsucindu-și mus- 
tata, iasi...“ 

— Verde!... Mai bătră, 
nească.., : 





Verde-închis... 


Cum ora era tpanintată şi d. Spirică 


206.— UNIVERSUL LITERARA 


nu întârziase „în viaţa lui“ dela slujbă, 
târgul se făcu repede, fără multă toc: 
meală. 

Pentru şase sate douăzeci şi cinci dt 
lei, d. Spirică devenise proprietarul unei 
pălării de pluş verde, cu panglică asor- 
tată. 

Fericit, sprinten, aruncând priviri 
şcolăreşti în vitrine, se grăbea spre bi- 
ru, 

Câteva prăvălii mai înainte, zări, în 
iveacăt, o pălărie la fel cu a lui, așe- 

zată în mijlocul unei vitrine. De curio- 
zitate, se apropie s'a vadă... Era absolut 
la fel. 

Un hileţe! de carton, prins cun ac de 
panglică, anuria citeţ şi sentenţios: 

475 lei  Pluş veritabil 475 lei 
__ Domnul Spirică «iti de câteva ori bi- 
letul şi toată buna dispoziţie îi pieri. 

— Nu există mai mari tâlhari decât 
negustorii, Uite-te, domnule, la fel cu a 
mea şi cu două sute de lei mai iofiină! 
„La Casa de Depuneri, ceasul arăta opt 
fix. Amărât, d, Spirică iuți pasul spre 
birou, Spre norocul lui. seful. nu venise, 

Când îl văzură cu pălărie nouă, bărţii 
din birou, săriră grămadă în jurul lui. 

— S'o porti sănătoasă. nene Spirică. !... 

— Iu Vine la „oţie“l 

-— Aldămaşul ! 

Ionescu (casicrul) i-o smulse de pe 
cap, o răsuci în mână, îi pipăi mărgi- 
nile, îi cercetă fundul şi-l întrebă. aşa 
de curiozitate : 

-— Cât ai dat pe ea, nene Spirică ? Dar 
să spui drept, 

D. Spirică își făcu o socoteală ripidă, 
„Dacă, spui cât am dat exact. își hate 
joc pe mine că ma năcălit negustorul“, 
și răspunse privind în altă parte: 

— Am găsit o ocazie... Un noroc. la 
o desfacere... Patru sute șaptezeci şi 
cinci de lei... Altminterea, n'o luam fără 
şapte suie de lei, 

Ionescu surâse acru. 

-- A! Nu face, Uite, să mergi cu 
mine la unu pe Griviţii. şi dacă no iei 
absolut la fel cu 250 de Jei, să nu-mi 
zici mie Ionescule,. To-a păcălit, nene 
Spirică.., asculiă-mă pe mine. 

D. Spirică, simţi că se 'nvârteşie pă- 
mântul cu el. Iși ţinu însă cumpătul „de 
an:biţie“, 

- Fi! Ma păcălit, ma păcălit! Nu e 
nimic. Am dat, sa isprăvit, 

— Ai bani de aruncat pesemne! 
„—Am. n'am. asta c.,. N'o so arunc a- 
cuma de pustul tău, 

Tocmai 'inira și seful,., Văzându-i pe 
toţi strânşi în jurul d-lui Spirică. se a- 
propie și e]. Află că Necsulescu şi-a 
cumpărat pălărie nouă, o privi și zise 
surprins : 

— Asta-mi place! leri am cumpărat 
şi eu una lu fel, pentru băiatul meu 


„care-l am la facultate“. A! întinerit, 
Necșulescule... 
D. Spirică simţi o nădejde. Ştia că 


Seful, e om cu dare de mână şi nu cum- 
pără orice. Indrăsni sfios : 

— Cât ai dat pe ea, Domnule șef ? 

—0O sută optzeci de lei. Şi nu mam 
tocmit. c'o luam și mai ieftin. 

Ionescu (casierul) se apropie triumfăe 
tor: 

— Vozi? Nu credeai.,, Când 
spus en că te-ai păcălit ?., 

Triiurătura s'a oprit ca un ghemotoc 
de câțti. în gâtul d-lui Snirică .N'a răs- 
nuus nimic, a surâe galben și a trecnt 
la birou potienindu-se ca un om fără 
creeri, 


ţi-am 


Aldămasul pălăriei, 
cincizeci de lei... 
Ţuica fiartă băută cu poftă și glumele 


îl costase o sută 


SUGRUMA LIGHIOAN 


Moare sfârşiiu! toamnei în asfințiti,ri 
reci, De căteva zile a îngheţat pâmâniul 
si cu greu mai răzbește fierul pluguri, 
iar vântul ţi se pune în proptă şi se hân- 
joleşte cu tine dusmănos. Vitele sau vâ- 
rât la cozar; prea puţine, pentru ecc- 
nom:a slăpanului nevoiaş, cari îşi ana 
aanăgesc îtică founea, pe ogoarele pustii, 
Câini: dupe prispă şi-au schimbat și ei 
culcușu:ile în șira de paie. Sufiă vântul 
şi despoaie copacii de puţinele frunze 
ariunuite ce leau mai rămas, umplând 
împrejurimea de mai multă lumină. Din 
spre baltă strec pe deasupra satuiui făl- 
fiiri de aripi şi se uuul croncăneli as- 
cuţile, prevestitoare că iarna e pe drura, 
aproape şi-o să intre făr' de veste în sut 

Vină. ce-i pasă lui Chiriţă Dima! Are 
bună agoniseală : pătulul plin. nutreţ de 
auns. porci graşi, oi muie fă:ătoare. 
vitele rânduite la coşar -— e liniştit. 
Doar iapa cca surie cam tânjește — 
poate unde a stârpit. Da, bun e Sfântul, 
la fexvi de năpastă că-l ţine o groază 
de bănet. Surira. odată-i iapă! Cu roata 
înnpiedicată te scoate din necaz. 

lapa-i de laudă ; da stăpânul ?... 

Chiriţă e prostănacul satului. Il vezi 
pe uliţă târându-si  opincile mari cât 
culcuşul de 1epure, lălâu. cu căciula pn 
ochi, posomorit. cu mustăţi' roscate și 
răsvrătite ca de vulpoi. De nlifel, un 
om cum sunt mulţi, nu face nimănui 
rău. Cinstit şi muncitor ca 0 vilă dar 
ai dracului de sgârecit. Asta na dat în 
viata lui de pomană um ciur do mălai. 
să-l tămâi și nu plătește pentru altul 
0 cirpeacă măcar. Om rusinos: nu se 
uită în ochii muecrilor si între oarani 


băeţilor. spuse cu baz. îl linistiseră. In- 
iră acasă bine dispus, ca în ziua pr.:mei 
avansări. 

Cum îl văzu. Didina, își făcu cruce. 

— Bine c'a dat Dumnezeu. Fi! Așa 
da ! Unde să scriu că te-ni hotărit să-ţi 
cumpari pălărie ? Si să știi că nu-ți vine 
rău... Pune-o însă. n'tolus rnai pe ceafă... 
Asa?9!... Bravo Spirică... Nici nu stii ce 
plăcere îmi faci când fe văd așa „ghi- 

găI... 

D-lui Spirică, îi venea so sărute de 
bucurie... Didina luă pălăria .o examină 
minuttos, i-o mai puse odată pe cap, O 
luă iarăe în mână şi își dădu părerea 
cu comnetentă : 

— Păcat că ţi-ai luat vorde,,. Ce ti-a 
venit, zău, să-ţi cumperi pălărie verde... 
Nu prea merge la oameni de vârsta ta... 
Ș: să știi, Spirică. nici cine stie ce ca- 
litate nu e,.. Ascultă-mă pe mine care 
mă pricep... Insfârsit!... Nu e nimic... 
Pine că ti-ai luat... Apropos! Cât ai 
dat pe ea? 

Văzând-o mulţumită, d. Spirică. se 

gândi să nu-i strice cumva impresia : 

— O sută optzeci de lei dragă ! Po- 
mană !... 

Didina ascuţi huzele. 

— Fi. pe dracu! Pomană,,. 0 sută opt- 
zeci de lei, nu face... Te-a păcălit Dacă 
nu mi-ai spus mie, ce să-ţi fac ? Altfel 
e, când cumpără femeea... Voi, aşa sun- 
teţi voi făcuţi. ru vă pricepeţi.. Uite, 
Georgeasca de peste drum, mi-a spus că 
i-a cumpărat lui bărbatu-său, o pălărie 
de toată frumuseţea „prima calitate, cu 
o sută patruzeci de lei... 

— Acuma, pentru un pol-doi.,, 


Rea 


PETRE CATUSI 


nu i înfipt la vorbă. Tace şi ascu 
rumegă n el, ori râde prosteşte de 
«hiduşie. Cu ai lui acasă nu face 
rAuită, Nu si-a bătut niciodată n 
Când se necăjeşte pe ea înjură în 
si pleacă încolo bolborosind. 

In cosarul scund dar destul de 
pător, vitele cu capetele în ieslăj 
deasă botul umed în nutreţ, bat 
de podele, mugesc şi nechez mu 
Pe o ferestruică cât ai astupa-oc 
mele, se strecoară o dâră de luni 
cald și linişte. Intre grinzi, pe 
cuiburile părăsite de rândunici, 
genii și-au ţesut pânzele lor su 
vrabie furişată în grajd. în sări 
shoruri scurte, dă roată după 
de grăunte. 

Și din mirosul cald de bălegar, 
grinjii şi pacle aşternute din răs 
telor se înalţă plutind un suflm d 
de odihnă, 

In uşa coșşarului se arată o 
plouată. Se oprește în prag și 
nătâng. Căciula picată pe ochi stă 

să-i înghită și mustățile roşeate, 

Mitu, feciorv su, proptit de ie 
braţul petrecut după grumazu! 
vorhea blând ca vnui tovarăș şi 
jenea în sufletul lui de ticăloșeni 
făcul-o şi pe care nu îndrăsnesk 
so mărturisească, 

Când sa dus 19 pădure de ai 
căruța cu bușteni, ca să ajungă 
grabă acasă, r'a mai ocolit. pa ln 
Micsumeștilor ci a dat deadrepi 
gârlă, a înţepenit, a isbit iapa, s 
ţa. de a rupt șleaurile, și-a stat 
până a trecut un om al Ti Du 
































Le 


1 

S:gur... Nu e nimica... Ai 
dus... Vezi însă Spirică. că ni” 

de pălăria pe care a cumpărat-o (e 
sca. S'a. interesat pentru tine... 

— Și? 

— Si dacă te-o 'ntreba cât ai 
ea, să nu cumva să spui un în 
mult, că-ți aprinzi pac în cap. 
şi tu, o sută de lei... că o stii 
en. Totdeauna are ceva de zis, 

Tocmai intra pe "să și soauc 
sese da o prietenă „să "'ncea 

„jersâ“. 

— Mamă ! sări iDdina, şi-a lua 
că pălăric.., 

— Fi, taci la, 

— 7ău 1. Ta uită-te ici, îti pla 
vineee... Parcă e altul... 

Soacra își scoase ochelarii din 
și-i potrivi pe nas, luă pălăria, 
pe toate părţile și clătină nem 
din cap. 

— Asta e pălărie de crai. Eşii 
trân ce dracu ?... Cum îţi vine 


cești la vârsta ta... Mai mare 
zău,. Cât ai dat pa ea? 

Fxasperat, zăpăcit, d, Spirie 
scăparea supremă : 


—Gratis, mamă soacră !,. [4 
Mi-a dat-o un prieten dela “m8 
lui care a murit... Era nouă, & 
n'a apucat so puie decât o sirene 

Sub ochelari, ochii soacrei s€ 
fioroşi... îă 
— Ptiu! Bate-te Dumnezeu, R 
iartă-mă 1... Trebue să fii tu ca“, 
pălăriile morţilor... Să nu te şi 
ea în cap că te dau afară dinc 


La [. 


[a 



























cu boii, de la scos la liman. Seara a 
sianpit şi acum uite-o, e gata... Tr.mu'ă 
Vargă și o truc năduşelele. 

E ki, făcu bătrânul cu glasul înăbu- 
Şii, gata să isbucneuscă în plâns. 

î— Şade aşa, nu mănâncă. 

Și tăcură amândoi. 

Chiriţă mai stete locului câtăva vre- 
me, prostit, apoi plecă încolo înciudat. 
-- Hm! șapte mii de lei... şapte nui 
și i se puse un nod în gât ia: pe 
Șira spinării i se încinse fierbinţeala. — 
Saple mii se due dracului, parcă i ași 
i furat. 

1 intrat în casă, iar a ieşit. Sa în- 
Edreptat către poartă, dar sa întors riin 
Sac Nu mai are astâmpăr. Şi sarată 
in nou în pragu! cosarului 

Mitu huciuma iapa cun șo:noiog; dar 
inuii găseste leacu. A doftorit-o rum la 
Hiavătat bătrânii şi nu-i nădejde. -Zădăr- 
nicia a înnec+t de amărăciune, i-a uns 
jii cu ceară. 

[> Buciumă iapa şi plânge flăcăul! 

Ciiriţă nu ia în seamă feciorul. Cla- 
Di din cap şi pleacă aşa fără rost. 
Umblă zănatec prin ogradă şi pe ce 
pune mâna îi e silă; simte o slăbiciune 
dl late mădularele. Zice că i-a rupt 
: eincva măinile, că Pa încălecat dracu pe. 
meri. — O grcază de bămet măi omu- 

„Si-i pare rău că na vândut-o lui 
popa Tase. Că doar i-a bătut capul să 

ă târgul, să i-o dea lui so tahame 
A (locar, 

j i-aduce aminte de vorbele popi! : „Mă 
hiriţă. vinde-o taichii, păcat so mun- 
iesti asta-i vită de fudulie“. 

l“Si-l mai vede pe popă ieşind din ha- 
nul lu Zănică, cum îl opreşte cu că- 
Suța în drum și-i dă Surei zahăr şi popa 
ar sagaţă co vorbă. 

— Cap see! Să i-o fi vândut y:opii, 
Ana.. sapte mii... Dar din amarul care-i 
iinereuiu capul, Ceodată se desprinse un 

End bun și omul se însenină. — Stăa 

ii irită, stăi, poate nu-i nimic! Da, da, 
99 scula. Vita-i tare. O vrea Dumnezeu 
ku mine... 

Sin suflețul creştinului se țesu o sia. 
pălejde care-l, aduse în fire. - 


— 





Sa lăsat un frig îndrăcit. De cu seară 
Jinceput să fulguiască iar acum diimni- 
îi(ă satu străluceşte de zăpadă și lu- 
pini. Se înalţă fumurile pe coşuri. Co- 
i i astâmpăaţi de pe uliţă stau în ju- 
î vetrei la dogoarea, jarului. Ici-coiea 
e zăreste câte-un om cu treburi pe la 
ie. Când Voica sa dus să scoară o 
Mleată de apă, a rămas cu mâna p6 
in| neclintită. Din ograda vecinului 
zi văicăreli. Ascultă şi ia seama bine. 
ilu și cu frate-su Gheorghe târăsc a- 
ară din cosa: un cal mort, iar “hiriţă 
k'urma lor se hate cu pumnii în :ap. 

- Săracii de ei — zise Voica și dele 
Ănmul pălatni salunece în puț. - 

De acuma nu mai e om Chiriţă. Pa- 
ba asta. ln înrăit. i-a înfipt un jun- 
iu în cap, la zmintit. Sa posomorit 

itot si când lapucă paraponul lăcră- 

ază ca o muiere. Nevasta şi copii nu-i 
ta, intru în voie. A rămas năuc şi 
SE imi d» parcă tot ar veni o apă 
pare s1-l înghită. Lumea îl căineşte și 
e ce-l căineşte d'aia i se pierde viaga. 
i mai colțaţi. cari îl luau altădată 
se picior, îl înțeapă şi acum cu ne- 
co vorbă proastă: 
[Bă nea Chiriţă, barem ţi-ai făcu: rost 
opinci. Grozav de trainică îi: pielea 
e cal. 
race Chiriţă, tace, da înnăuntru lui 
ini noduri și fierbinţeli. 

Și omul ăsta = robul lui Dumnezeu, 
Miniţi, şi-ar fi turburat de-a binele 





gândul şi 
într'o bună zi nu sar fi întâlnit pe uiiţa 
satului. la răspântie, cu dascălul bise- 
ricii, cu moş Matei. 

—— Cu moş Matei ? 

—- Da, un om cuminte. un om să-l zu- 
grăveşti lângă icoane. Că bea, ce am 
eu cu meteahna lui! Are omu glagorie? 
Are. Atuncia... 

Adevărat, cam bea; dar vezi fo! de 
beţie, nare harțag, ci te-apucă de su- 
man, te sgâlţâie mereu să-i dai atcul- 
tare şi judecă politică, judecă lumea. 

Da zău! Şi ciudat lucru — la beţie 
totdeauna are vorba sănătoasă. 

— Ei, mireasă, ai isprăvit cu necazul? 

— Greu, nea Matei, greu. 

— Ce greu mă, ce greu! Ţi-a murit 
iapa. Ei! Ca, ţi-a crăpat fierea? Bă .- 
şi-l sgâlţăi de umăr de erau să cadă 


amândoi grămadă — auzi tu, „uită ten 
apă limpede să-ţi vezi mutra, hă, hă. 


hă... ce mutră de dobitoc, zău! Şi odată 
se resti înfuriat: — Ce mă, ţi-a murit 
copilul ? Ai îngropat pe măta? Na, și 
se descinse de curea, na Chiriță, na, 
spânzură-te de craca aia. Dă-te de po- 
mană dracului. Îi ?... Ce 2... Tu crezi că 
mi-am băut minţile ? Ştiu 'ce spun + ești 
un păcătos. 

— Nea Matei — zise dojenitor Chiriţă. 

— Nici un nentu Matei, eşti un pă- 
cătos. Ţi-a murit iapa. Ei, ai rămas pe 
drumuri ? Ai făcut cârcei la crecr? O 
să te înjugi tu la plug, m'ai cu ce-ţi 
mai târi zilele? Spune. meghiobule! 

— Pagubă mare. nea Matei, mă ţinea... 

— Du-te dracului, şi iar îl sgâlţâi şi 
iar începu să sbiere: Mă, ai destulă 
stare, n'ai rămas prost. Sunt alţii mai 
pedepsiţi ca tine și tot nu şi-au pus 
unghia în gât. Christache. da, Christa- 
che — şi răcni de parcă ar fi vrut să-i 
vâre vorba deadreptul în cap. Christa- 
che nu se storceşte ca o muiere Eri 
noapte i-a mâncat lupu două oi. P'alea 
le-avea, săracul. două oi. 

Şi înduioşat începu să lăcrămeze: 
Două oi, săracul Christache!... Da tu 
ești tare mă, ești tare. Nici n'ai tu mu- 
tră de atâta avere. Si ție mă îţi miroase 
capu de sgârcemie .Faci tu acum cinste 
c'o litră de vin, da. spune mă, faci tu 
cinste ? Nu faci. Hai că dau eu o oca. 

— Lasă, nea Matei. 

— Dracu să te lase. Bă în capul tău 
zace o lighioană, mă înţelegi... o tigihoa- 

ă... îî Nâ... aşa băete, şi-o să clocească 
lighioana aia. dacă n'o sugrumi. Sugru- 
mă lighioana, taică, sugrumo și ai să 
pricepi apoi că pământul ăsta nu-i fă- 
cut să-l moșteneşti tu. nerodule. Mă, 
Dumnezeu te încearcă! Si sbieră şi-l 


“sgâlţâi de suman. de se loviră în capete. 


— Asculti tu, te încearcă Dumnezeu. Şi 
tu degeaba te duci la biserică. de geaba 
îti cântă popa. Stai bine Chiriţă, stai 
bine băete ! Ai rost ai avere — ești pri- 
copsit. Săracu Cristache. două oi... lupu, 
lupu mă... Da dute dracului că nu e 
capu tău de vorba mea. Lighioana... li- 
phioana o să-ţi roadă capu. o să-ţi roa- 
dă sufletul. O să te duci sec și neghiob 
în fata lui Dumnezeu. Si plecă încolo 
scârhit. clătinânlu-se usor. lăsând pe 
Chirită prostit în mijlocul drumului. 

După ce trecu coltul. dascălul se mai 
auzi holhorosină : de iapă. de Christa: 
che. de lighioană. 
cearcă... că omu-i păcătos... 

Chirită a rămaa uluit. Se uită lung- 
lung lună mos Matei. In clina asta avu 
îndemnul să se ducă dumă e]. sau să 
cală ios T/au ametit vorhele dascălvlui. 
T/a ametit ca o hăntură  nufernică şi 
acum nu-si dă seama dară înnăuntru 
capului sau înnaintea ochilor i se în- 


ar în apucat-o rasna, dacă : 


că Dumnezeu în-, 


UNIVERSUL 'LITERAR.— 207 


vârteşte o roată. Prin tot trupul însă 
simte bine cum îi umblă furnicile. 

Curând apoi plecă spre casă aiurit, 
îngândurat 


Când a intrat Chiriţă în casă, nevasta 
tocmai răstuma, mămăliga pe masă, iar 
Florica aduse străchinile şi turnă în ele 
borşul fierbinte. Toţi şi-au apucat locu- 
rile Pisica a pus şi ea o lăbuţă pe un 
colţ al mesei. Aburul cald le gâdilă 
nările. 

Chiriţă se așeză la masă, dar nu puse 
mâna pe lingură. A rămas cu ochii în 
părete ; parcă ar vrea să desluşească vu 
slovă scrisă acolo şi văzută numai de el. 

-— Da, unde ţi-e gândul omule 7 

— Nevastă, strigă odată Chiriţă, as- 
culţi tu: a murit iapa, da. Ei, şi dacă a 
murit să fiu sănătos, că na murit măta. 
Î hâ... trebuie sugrumată lighioana; e 
colea în cap. Lui Christache i-a mân- 
cat oile. Eu, eu am destulă avere. Şi 'n 
capu tău e o lighioană şi la Mitu şi 
la Gheorghe, la toţi... 

Toate linguriie au  încremenit în 
mâini. Copiii se uitau la ta-su speriaţi. 

— Ce tot îndrugi, nebunule, te-ai îm- 
bătat şi nu știi ce vorbeşti! 

Chiriţă trânti pumnul de masă de era 
so răstoarne. 

— Beat, muiere proastă, beat! Aşa-i 
omul beat? Da capu tău nu pricepe. 
Dumnezeu încearcă... Când se duce omu 
la biserică... Dascălul, da,,, 

-— A ha, te-ai găsit cu butia aia fără 
fund. 

— Du-te... Doamne iartă-mă! Ce ştii 
tu, doar să trăncăneşti. Crapă, na! Mie 
nu-mi tihneşte, 

Apoi mai domolit, 
puteri : 

— Pe mine mă roade înnăuntru, mă 
arde o sârmă de jeratec. Da, să ştiţi 
voi, simt eu asta bine. Uite aşa, se urcă 
la cap... hh... ce ştiţi voi. 

Eu trebue să-mi răcoresc sufletul. 
buie. Şi ieşi afară în ogradă. 

— Măi tătică, îi strigă Mitu 
după «el. 

— Pleacă de aci, pleacă. 

— Lasă-l maică, să-i treacă pandaliile. 

Omul mai întâi umblă hai-hui prin 
cgradă. Apoi se lăsă jos pe-o buturugă. 
Iși scoase căciula și-și şterse fruntea 
înfierbântată. li e cupul greu, încâl- 
cit. Il munceşte un gând care se tot 
țese şi se destramă. Vrea să-i prindă 
rostul. Dascălul a pus stăpânire pe su- 
fletul lui şi din ce i-a descântat, o 
vorhă, una singură îi încurcă mereu 
mintea şi pe asta vrea s'o limpezească. 
Şi gândul iar se ţese şi iar se destramă ! 

A rămas o vreme năuc, apoi deodată 
îşi descreţi fruntea, se însenină şi se 
sculă hotărît. 

Se duse deadreptul în coşar.  Infăşcă 
două oi şi luând o nueluşă le mână dela 
«pate pe poartă afară... 

Dascălul Matei la văzut intrând cu 
ele în ogradă la Christache. 


ca omul sleit de 


tre- 


care veni 











Fata duse la buze, mâna bărbatului, 
fără să-l fi privit măcar. Pann lu rândul 
său o sărută pe pleoape, | 

Slugile uduseră caii sub cerdac. Dupăce 


mirele şi peţitorii încălecară, hangiul. 
Penetopi. rubedeniile şi arpaţii răsnun 
scră la chiotul celor cari plecau flutu- 
vând basmale si pălării —- Pann mul 
privi odată mireasa nemisșcată, apoi se 
aplecă înainte pe coama calului si porni 
fără să mai intoumne capul. 

Ceata călnre abia se mai zărea, când 
cei din cerdac. încetând sulutul lor, an 
băgat de seamă că “Tomaiia. se furisase 
de mult, pe nesimţite. în casă, 


= DOAMNE, MILUEȘTE... 


IV. 


Tână astăzi nunta a rămas pentru ță- 
ranii de pretutindeni o serbare sălbatecă 
neîntrecută şi minunată, cun: numai moar 
tea mai e. In Scoţia. în Bretania. în Sar- 
dinia. în Balcani, ţăranii păstrează ase- 
mănări în strigăte şi dansuri cu oamenii 
fără cămașă, ai triburilor. Poate că de 
aici vine şi frumusețea ciudată a acestor 
sărbători la cari pe lâugă strălucirea tor- 
țelor aprinse în noapte și la dansurile 
furtunoase cu shierete, sidiuză! nroasnă- 
ta frumseţe a sângelui şi strălucirea nouă 
a cuţitelor răsbunătoure. 

Aşa cum astăzi în Valachia, Moldova 
și imprejurimile româneşti, porunea ob- 
ştească nu îngădue nunia fără lăutari, 
sunt încă neuitate vremile când nunta 
fără gâlgâirea sângelui nu se putea. 

Asasinatul cra pe-atunci un număr de 
serbare şi procurorii nu se amestecau, 
ca acum, în treburile oumenilor. 

Nunta lui Pann se întinsese din odăile 
grocului, prin suri şi în bătătură, unde 
ciobanii făcuseră focuri înalte. Laviţele 
«dle lemn dealungul meselor trosneau oda- 
tă cu urarea la pahar şi nuuiaşii se răs- 
turnau pe spaie in holotele slugilor. Pe 
nesimţite dispăreau din ceată flăcăi şi 
temei. In via abia înlrunzită din dosul 
şurii se întâlucau perechi ruşinate, apoi 
portiţa scârţia din nou şi femcea urma 
bărbatul lu douăzeci de pași. 

la nunta unora, si alţii nunteau prin 
iurbă, păziţi de noapteu grasă, sub cerul 
bulgăresc. 

In toiul acestei desmăţări, sauziră stri- 
găte dela poartă. 

-— Panne ! Panne ! Îţi arde casa şi şu- 
ra ! 

Vestea. trezi ca un şuvoiu rece beţia. 
Pann se cutremură,  Desmeticit începu 
să alerge cn câţiva după el, ulițele negre 
către casa lui plecată spre cer în Îlacări. 
Cânii salului mărturiseau o bucurie lă- 





trată tare pentru focul legănat ca o bas- 
ma roşie, de vânt. Când Pann ajunse, ca- 
a nu mai eru, nici $ura, şi flacările se 
retrăeeau. EL rămase. tără cuvinte, în 
faţa locului pustiu, neștiind ce trebue să 
facă sau ce trebue să înțeleagă. 

Focul sfârşit aici, se strămutuse mai 
departe pe câmp. Oile alergau cu lâna a- 
prinsă behăiud o chemare de ujutor a- 
proape omenească, şi se stingeau cu fia- 
căra lor deoulată. 

Niciko se apropie: 

— Ascultă, Baci dragă... 

— Nu sânt, nu mai sânt baci. Culegeţi 
oile arse pe câmp şi duceţi-le nuntaşilor, 
+ Sânt de ati înainte din nou umilul 
Pantoleon Petroveanu, căldărarul. Nu 
mai urc pe munte cu voi şi cu oile. Nu 


. vreau să-mi nai aud porecla la stână. Am 


să lucrez căldări ca meşterii țigani fără 
casă. 


pei și: rai 


Ca să boteze pruncul născut, Pann 
vându trei căldlări, muncite greu, noaptea 
toală dintr'o săptămână. 

După câteva luni de zile, trebui să mai 
muncească cu sudoare alte nopți, să vân- 
dă îucă trei căldări pentru înmormânta- 
rea fetei. 

— Dumnezeu 
Panue 

— Dumnezeu ne-a cerut înapoi copilul, 
Ne va “la alţii, Tomaida. 

Căpătară înir'adevăr, alţii : 
mai plini şi naul, al treilea, mai slab. 
Cei mai voinici se învârteau sub ochii 
calzi ai căldărarului, iar cel de-al treilea 
dormea pe braţele maimnci, cu fruntea 
pe picntul ei, de unde asculta cântecul 
frumos al inimii. Până la patru ani, ce) 
mai dormea pe pieptul Tomaidei, ce i se 
pitrea o _rernă dulce în care bate un rea. 
sornic. Primise la botez numele Antonie, 
după al sfântului chinuit de ispite, şi as- 
cuns în câte-o căldare din curte, repeta 
cântecele de leagăn rămase în amintire. 

De isteţ şi vioiu, Anton ajunsese să-și 
«perie fraţii, cărora le făcea şotii şi le 
cânta să-i împace. Ştia să îngâne fără 
cusur pe preotul bulgar care sfinţia casa 
la zi-întâi « luuii şi de care, de altfel, se 
temea, 

In fundul curţii căldărarului Pann, era 
o livadă cu pruni și meri. Pășteau capre- 
le iarba grasă în care erau înmormân- 
taţi şi câţiva bunici nemaiamintiţi. Un 
copil plăpând, cu un singur ochiu, din 
naştere, mânca în neştire fructele vier- 
mănouse găsite pe jos, mestecând toată 
ziua fără foume, şi păzind livada. Se nu- 
mea Ivan și i se zicea Vanci. Uneori co- 
pilul se gătea cu ştergare furate din casă 


sa încruntat pe noi, 


doi hăeţi 










și închipuinlu-se popă, slujea la i 
mântări de melci şi omizi ce singur, 
dea, şi atunci mormăiala lui atră 
uluci pe neastâmpărutul Anton. 

— Cum îe chiamă ? 

— Fu sunt sfântul Ion... 

— Atunci să-mi dai două inere.. 

Vanci ridica o proptea a pardul 
scotea o scândură. Anton pătruud 
livadă. Iși umplea sânul cu merei 
ia în seamă pe micul popă, care 
și timid, nu îndrăznea să se apropi 
să spună ceva. Anton îl privea 
retrăgându-se la spărtura din parti 
care după ce o trecea, îşi sehi hu ge 


sul şi cânta: | b 
n 

„Ducă mi se face foame 
Vin la tine să-mi 4lai poame Ş 
Al dracului, sfinte Ioane....* b 


Nebunul da cu mere de-a asvârii 
ste gard. Anton îi striga: 

— Potoleşte-te, sfinte, că şi eu 
sfântul Anton... 

Dacă atunci când avea cinci ani 
Antonie făcea haz «dle sfinţii calend 
cum am văzut mai sus, gâniul, 
«chimbă în scurtă vreme, până la 
ani, când îşi începe viața biserii 
'Timpurie renunțare la nobila îndd; 
cire a jocurilor, pentru a aşuta pe dş, 
lui bisericii satului, ţivându-i son e 
cântări şi stingând lumânările dehgi 
nosias. A 

Trererea aceasta sa, făcut pe sip 
aproape şi micul Antonie main 
nazal cântările, dovedind bună u 
mnzicală ea toţi coniii fenomen, A 
putea spune că întâia ui intrare i 
serică la bneurat şi La supus. 
trivă, 

Pe vremea aceia, şi mai ales in ja 
ole sărace ale satelor hulgăresu, N 
nu arătau deloc atrăciiari, în zur 
la lee naivă. Aveau bărbile aşu w 
nete încât mau chip de pătitmasi d 
iori. Ori asta nici nu sar Îi ins 
stiut find că sfinţii ca și şcolii mă 
mează, f 

|n Icensie, arhanphzli: nu crai iz 
puiţi şi văpsiţi de cine ştie ce mu 
doar de vreun rioban sau ţăran di 
de unde venea şi asemănarea lvr cu 
tașii locului, ni 

Intro Duriinică, Antonie cunoa 
serica sfinţii și pe dascălul Sofron: 
mul lucru însemnat ce trebuc spus, P 
că băiatul odată pătruns înăuntn, 
simți desbrăcat de vrăjile  închip : 
sale. Biserica era o pivniţă umedă! 
necoasă şi plină de fum. Prin întu 
cul acesta se deslușeau. luminile se 
piitoare ale lumânărilor de seu ca: 





, 1 















steluțe de pojar. Tomaida îngenunchie, 
gărutând lespedea şi micul Antonie: fu 


dădea şi pe-atunci ca pedeupsă copiilor 
leneşi din clasa l-a primară. 
“Ori Tomaida nici nu umblase prin 
i şcoli şi n'avea dece să împlinească o aşa 
de grea poruncă. Mai târziu cu câţiva 
abi el îşi dădu seama că îngenunchierea 
Tomaidei în biserică e poruncită de Dum- 
nezeu, care este mai mare chiar decât 
| toţi dascălii de biserici şi cei din şcoală. 
NE Un sfânt, oricât de bine scris pe zid, 
hi poate fi frumos, pentrucă sfinţii—știe 
are — se hrănesc numai cu ierburi şi 
rădăcini, mâncare ce nu ţine nici de 
âţ nici de frumuseţe. Cu atât mai puţin 
fu sfânt care se aseamănă cu Pancoff, 
acela netuns şi cu jeg de-un deget să-i 
ie cald iarna şi să-l apere de împunsă- 
iara muştii, vara ! Un asemenea sfânt 
cliar de-ar face vie'o minune, încă n'ar 
maște în sufletul lui Antonie vreo dra- 
doste sau vre'un respect. Frică însă îi era 
de sfinții încruntaţi şi în prima clipă se 
plânse destul de tare Tomaidei: 
— Mamă, dece lau pus şi pe Pancoff 
ici ? 
“Tomaida căută să-l liniştească, dar cu 
vorbă de mustrare : 
Acela nu e Pancofi, zarzavagiul, ci 
alântul lon Gură de Aur, şi trebue să ă 
inchini cum fac şi eu. Să nu mai vor- 
ți aşa de tare că dacă te-aude, se 



























Î Antonie scrută cu grijă pe lon Gură 
de Aur şi după ce se încredinţă că sfân- 
d zugrăvit nu poate fi primejdios, în- 


ză de pe zid nu poate! cobori a scară şi 
nici de sărit nu poate sări ? 

omaida își stăpâni cu greu râsul. 
— Fii cuminte, că sfântul te-ajută. El 
suride copiilor cuminţi. 

î— Cum o să m'ajute şi cum o să su- 
zâdă, când nici nu mişcă ? 

Impresiile acesjea păgâneşti se şterseră 
in'scurta vreme. Ocrotit de Tomaida, An- 
tou era ferit de muncile grele la care 
ați lui erau supuşi. Toată ziua nu fă- 
cea aliceva, decât să se certe cu Vanci 
işă hoinărească întovărăşit de alţi băeţi 
rin cimitirul unde păşteau caprele, şi 
dealul bisericii. 





pf VI 
WE Ca să curme clinul primejdios către 
care aluneca băiatul, căldărarul îl luă 
inirio zi de mână şi merse cu el la dască- 
lu] bisericii. Il găsiră în grădină, la o 
[masă rotundă înfiptă în pământ, citind o 
ea arte: cu litere roşii şi negre, înconjurat 
de albinele cele galbene ale stupilor din 
ur, 
[n mărul ce-l umbrea, se desfăcuseră 
ioni. Mugurii scoteau mici batiste albe. 
Muştele de miere ameţeau în flori şi că- 
deau, câte două, pe filele cărții. Dască- 
liniştit le îndepărta cu mâna, de tea- 
mă să nu le ucidă, nici să le scrintească 
icun picior muiat în polen sau şofran. 
"Din când în când Sofronie îşi ridica 
pivirile spre creştinul ce-şi plătea un 
islu, desțelenind, la douăzeci de paşi 
tul de trandafiri ale căror flori nei- 
zile incă, erau înlocuite cu baloane verzi 
roşie de sticlă. 
Bună vremea, dascăle Sofronie, spu- 
e pan căldărarul, destul de tare ca să 





oarte mirat de această umilinţă, ce se: 


Scale 
se audă peste lătratul câinilor 
tâmpinaseră, 

— Bună să-ţi fie inima. Dar ce vântte 
aduce ? 

— Vreau să căpătuesc pe Antonie al 
meu. Fraţii lui mai mari, Andrei și Vlad 
au apucat meşteşuguri de aur, primul, e 
căldărar, si celălalt ucenicește la Nuşi, 
abagiul. Dar cu prâslea va fi mai greu. 
Maică-sa, Tomaida, vrea să-şi domoleas- 
că mâhnirea ei de a nu fi fost dată la 
învăţătură, făcând pe Antonie cărturar. 
Am venit, dascăle Sofronie, să supun 
minţii dumitale dorința Tomaidei, ia care 
eu nu mă alătur decât după chibzuinţa 
unui cărturar ca dumneata. 

Anton lăsase ochii în jos. Sofronie îi 
luă mâna şi-i mângâie obrajii, apoi îl în- 
trebă cu blândeţe : 

— Câţi ani ai, Antonie ? 

— Şapte ani la toamnă, răspunse bă- 
iatul desgheţat. 

— Fosta-i tu vre'odată la biserică ? 

— Fost. 

— Și ce ţi-a plăcut mai mult acolo ? 

— Nimic, decât clopotele cari sunau 
sus şi pe cari nu le-am văzut. 

— Fi, atunci să rămâi la mine. 

Astăseară am să te iau în clopotniță 
când se va sluji vecernia. 

Băiatul a ridicat spre tatăl său privirea 
dar i-a secat glasul când la întâmpinat 
figura poruncitoare a acestuia. 

— Dascăle Sofronie, să-ţi ajute Dum- 
nezeu să-mi înveţi băiatul, care se va 
ruga odată pentru păcatele noastre, că 
multe sunt şi fără vină. 

Cu aceste cuvinte plecă. Anton rămă- 
sese clătinându-se, sub ploaia de flori a 
mărului, între albinele cari cădeau pe 
filele cărţii, întoarse mereu de vânt. 


ce-l în- 


Iutre două căldăruşe cu apă pe cari 
le umplea când şi când la şipot, copilul 
deschidea bucoavna și slovele psalmistu- 
lui. Soironie îl învăţa să citească. Pentru 
a-i uşura ţinerea de minte, dascălul îi 
cânta un ton pentru fiecare cuvânt, aşa 
încât fiecare frază era un cântec şi An- 
ton arăta mare aplecare spre muzică. 

Intr'o săptămână numai, învățase câte- 
va rugăciuni şi ştia să ţie isonul la cân- 
tări. 

— Plângi, Antonie ? 

— Vreau să mă lași o zi acasă, prea 
sfinte. 

— Asta nu se poate, fiule, dar silește-te 
de învață „Doamne, Milueşte“, căci Du- 
minică ce vine, vei sta lângă mine în 
strană... 

Tot ce se învaţă cu râvnă şi cu lacri- 
mă e pentru totdeauna. Cântând, copi- 
lul se schimbă ne închipuit. Seara înso- 
ţea pe Sofronie, în biserică, şi lui i se 
încredința chria cea mare, după ce loate 
lumânările erau stinse. 


Când sosi Sâmbăta, băiatul se urcă în 
clopotniţă cu dascălul şi bătu toaca mai 
tare de cum făcuse până atunci. Clopo- 
tele sunară mai lin, ca să anunţe mamii 
sale dorul lui neprihănit. 

Trăgând ritmic funiile, Antonie scutu- 
ra o seară liniştită peste satul în care 
oamenii îşi încheiau treburile. Când sa 
coborât în biserică, sfinţii de pe ziduri, 
deşi tot cu bărbile afumate şi crescute 
sălbatec din urechi, arătau o strălucire 
nouă, pentru el. Atunci văzu Antonie că 
sfinţii, ca şi oameii, pot avea o frumu- 


A UNIVERSUL LITERAR.— 209 
seţ: lăuntrică, străină de întăţişarea lor. 
Numai îngerii au chip frumos, pentru că 
ei nu se canonesc şi Dumnezeu nu i-a 
onorat cu nici un fel de suferinţe. La co- 
boriîrea lui Antonie în biserică, sfinţii îl 
primiră cu surâsuri binevoitoare şi copi- 
lul se aîla printre dânşii ca lisus între 
cărturarii jidovi ai templului din Na- 
zaret. 

A doua zi, Duminică, Sofronie îl trezi 
înainte de răsăritul soarelui şi după ce 
îl îmbrăcă în cămaşa curată trimisă în 
ajun de Tomaida, îl luă la biserică, fără 
să-i fi dat ceva de mâncare, Antonie îşi 
alesese locul în strană, înnălțat pe un 
chilim rotund, împletit din papură, de 
semăna cu o turtă. Când soarele a înce- 
put să topească, coloarea geamurilor din 
turle, au început a sosi vrăbiile, apoi ba- 
bele satului, apoi lăhuzele, apoi cerşe- 
torii, în cele din urmă tinerii. O umbră 
neagră se strecură în stânga, printre fe- 
mei, la loc ferit de vederea băiatului, 
care cânta în strană alături de Sofrouie. 

Tomaida își văzu copilul, şi-l auzi cum 
limpede melodia „Doamne Milueşte“, 
după rugăciunile din altar. 

Ar fi vrut să plângă, dacă în acelaş 
timp a'ar fi fost stăpânită de Bucuria fi- 
rească a mamelor, când îşi văd copiii 
luând drumul liniştit al vieţii bisericeşti 
în care sunt feriţi de primejdia oastei 
şi de spurcatele boli ale lumii. 

Se citea evanghelia peste capetele ple- 
cate ale credincioşilor îngenunchiaţi. Nu- 
mai preotul, dascălul şi Antonie rămăse- 
seră în picioare. 

Inaintea tuturor stătea smerit un eno- 
riaş bătrân, care simțind în spate răcea- 
lă, se întoarse să deosebească pe cineva 
mai lângă uşe și fără şovăire, în liniștea 
liturgică, rosti gros şi supărat: 

— Măi Pricup, închide uşa... 

Antonie îl privi cu mânie. 

Din fundul bisericii, Vlad şi Andrei se 
uitau la acest frate mai mic, plecat pe 
altă cale decât a meseriilor prostimei şi 
în ei se ridică o admiraţie umilă pentru 
copilul Anton : 

— În vreme ce eu ajut tatei la căldări, 
el deslușeşte buchiile din cărţile sfinte. 

Anton îşi învălui fraţii cu o privire 
caldă şi ei simţiră mândria îndreptăţită 
a acelora ce se văd recunoscuţi în mul- 
țime, de fratele ajuns mare demnitar. 

Tatăl său trecu smerit şi cu mâinile 
încrucişate pe piept, pe dinaintea stranei 
în care cânta Anton şi "după ce se în- 
chină, îşi apropie buzele de icoana din 
faţa copilului 


După trei ani, Anton ştia toată slujba 
bisericească. Nu mai ţinea isonul, ci ocu- 
pase strana dimpotrivă, dând dascălului 
său răspunsurile cuvenite. Țara sbârnâia 
de svonuri. În fiecare Duminică, micul 
cântăreţ dădea tatălui şi fraţilor adunaţi 
la masa pe care Tomaida îşi înşurubase 
ghergheful, veşti aflate dela dascăl şi 
dela preot. 

— Un împărat din Apus a bătut Viana 
şi se-aude că vrea să ajungă până la 
Moscva. Armata lui Alexandru, împăra- 
tul muscalilor a fost pornită să aperepe 
cea zdrobită, a împăratului Austriei... 

Familia lui asculta veştile acestea ne- 
pricepând prea tult, dar minunându-se 
de câte ştie Anton. 


(continuă în n-rul viitor) 





R10.-- UNIVERSUL -IATERAR 


ION PILLAT: 
lotoarcere hi 


poezii 


că nu e prea gren peutru 
să uibă o carte slabă, Ade- 
o carte slubă poate fi tot 


De sigur 
un scriitor 
însă 
atât de interesantă ca şi una standard, 
Ea avată curba de evoluţie a unei scu- 


se-ori 


sibilităţi, sincerozitatea ci, şi marchea- 
ză, poate, și o finalitate. Volumul d-lui 
Ion Pillat, „Iniroducere“ se defineşte 
ca atare.  Aulturul, întro prefaţă, ne 
spune că „fără voe, se gândeşte la di- 
huirile dela început, la rătăcirile prin 
lunci, „credinţe şi sensibilităţi străine îi- 
rii sale adevărate şi pământului nostru“, 
Şi adaogă : „Le citeşte „zâmbind cu bu- 
nătate. Se gândeşte, poate, cu arărăriu- 
ne, că mireazma lor a pierit cu anii, 
şi prea puţine îi mai plic. Dintr'atâtea 
visări păgâne de odinioară, dintr'atâtea 
eternițăți — vai! de-o clipă; au rămas 
în casa amintirei doar câteva amăgiri...* 

Nu avem nici unu motiv să contrazi- 
cem simţul critic al autorului în ra- 
port cu trecutul dale literar.  Sun- 
tem. în această privinlă, de acord. D. 
Pillat însă are aerul că-şi  năpăstu- 
eşte, astfel trecutul dintr'o convertire 
recentă la „îngrădire cu rustice uluci a 
părticelei de moşie şi de suflet strămo- 
șesc. Aici încă chestiunea se agravează. 
D. Pilat îmbracă o armură şi începe 
o cruciadă în numele unci întregi doc- 
trini făcută de alţii; de alţii ilustrată, 
şi de d-sa adoptată postum, Avem aface, 
astiel, cu. iarăşi, spectrul unei răipo- 
sate ctici naționale în artă. Atitudinea 
aceasta a servit două zeci de ani în şir 
să înlocuiască problema, talentului cu 
aceiu a tendinței afişate colorat pe gar- 
durile maidanelor literare ale unei gău- 
uoase. Bcoţii intelectuale,  Ridicuilul a- 
cestei situaţii a fost totdeauna acela 
de a fi rămas în afară de orice con- 
trol posibil. şi de-a se fi fabricat la 
noi după modele succesive ale. mai mult 
sau nai puţin, apusului, Alexandri. de 
pildă. pune în gura lui Stefan Cel 
Mare randuri cu următoarele : 


„Acum când armăsarii Osmanului mărit 
„Aruncă largi nechezuri din mândrul 
[răsărit“ 


destul de asemuitoare cu altele din Vic- 
tor Hugo: 









„On entend des chevaux' heunir ă 

e . E i fi zi a, ilorieni 
„les hordes du Levent sont aux pories 
ide Vieune, 


“Si tot aşa când, apoi. serie „Peneș 
Curcanul” după „En partant du golte 
d'Oirante nous etions trentes, mais en 
arrivant a Cadix, uon tions dix*, 
Exemplele se pot multiplica la infinit, 
Și lucrul ce firesc. Poesia, pentru a pu- 
tea viă, nu se poate izola de nici unul 
din marii ei fauri. In această privinţă 
scamănă cu însăşi viaţa care, de la in- 
finit mare și până la cel mi, înglobea- 
ză, cau rosturi proporţionate, totul în 
iot. D. Pillat, de pildă, nu poale nici 
d-sa să facă abstracţie de poetul esen- 
țial al amintirei, de Bataille din „Les 
Souvenirs" când îşi serie „Casa Aminti- 
rei“ şi nici când serie „Cutezătorul“ : 


„sub plopiin şir 

„Ce se deşir, 

„In goana lor spre zare, 
„Pe-un cal alb, 


„Sub cer rozalb, i a 4 


„Pornii din cutezare“. 


nu face albstracţie, până și la forma ex- 
terioară, de „Fldorado“ a lui Edgar Poe; 


„Gaily bedight, 5 
„A galant Knighi 

„În sunshine and in shadow, 
„llad journeyed long, 
„Suiging a song 

„In search of Eldorado“. 


TD. Pillat însă are iluzie că astăzi este 
la modă elicismul acesta naţional, după 
cum întro vreme credea că la modă 
cra decadentismul simbolist, minules- 
cianismul sau alte, mai mult sau mai 
puțin perimate, „isme” literare. Şi dupii 
cum scria, mânuind reminiscențe de u- 
titudini din „Avatarul“ lui Alexandru 
Macedonskyv. sau din au uceluia. „Umbră 
de dincolo de Stix“, proprili 
„drum de noapte“. tut aşa cum se so- 
coate cu har iradiționalisi, E un exei- 
cițiu. principial, inofensiv şi, atâta vreme 
cât uu se suprapune unei neindreptiă- 
țite căutări de găunoasă faimă, nu fuce 
de râi să se rezolve în cărţi de trecă- 
toare esență. Nu este de cât matematice 
d-lei Pillat. Autorul volumului 
„Intoarcere“ izbuteşte, în tribulaţiile pe 
care le face de-alungul doctrinelor li- 
tevaturei voastre, şi pe care le face nu- 
mai icoreiic, ca, dintrun noian de „ghe- 
țări”, de „cetăţi bretone“, de „Ofiruri“” 


pe cont 


cazul 


'L. Sebastian, H, Acterian şi alţii. ; 





Baiat d 












sali ci 4 
ai Ni 


Hit 












de Zei” de „orge“,: de „catedr 
de numeroase alte blestemații st 
să găsească şi unele note cărora 
poată zice naţionale : i 


„( uprinde-mă. Domniţă. cu 


„Și să pornim... nuntaşii au 

[în e 
„Vicafa te aşteaptă cu surle şi chin! 
„Şi vreau în ca şi visul şi ochii a 


[scal 


Drepi este însă că „Jaqnctte“ mu 
fel mai românesc: dacă-i zici ja 
şi nici „cojocul” nu se franțuzesteă 
e ortografiat „eodjocque“. Este înszi 
discuție care depăşeşte nivelul pă! 
Pillat. Arta 
cu har a cuvântului în vederea iti 
tualizărei unui. simţământ. Verbul , 
țiune, substantivul e substanţă vită, 
verbul şi adjectivul sunt mijloaă 
fixare deferenţiată a distanţei, dă 
densare sau de rarcfiare necesară at] 
iei, de circumseriere, până la prd: 
dial, a massei. La d. Pillat primău€ 
doar prilej de u fi versificată cu „st 
şi cu „pierde“, „pădurea e plină depţ 
guri”, „pe pajiște domneşte lumea 
„cocorii sentore, şi prin ri: 
lung strigătul lor“, Din când în cânt! 


ă : d aaa VU 
d-lui insemnează mi: 


Zăre 


străhate câte-o notă a cărei VONCIE:;, 
dă oarecare savoare : e: 
UI 
„Era în clipan care nu ştii sub ta, 
În: 


„De vine aurora din nou, sau de-i ana: 


3 


Se pierde şi aceasta însă în atâtuu 
ian de cureniă şi eftină marfă litere 
în cât devine o vagă şi penibiliți 
cletărie. Cinci-spre-zece ani de ew 
jii în moeşieşugul versificărei au & 
prin a dovedi că d. Pillat nu e ua: 
Va fi, însă, poate, un tradiționaliz pe 


; „a 
N. DAY DEN; 


Ci e a cj 
n 

i | » 

N o tle PA e es 





In nuimirul viitor, d-nul Camil Pe | 
cu, va scrie despre „.Rime Sprinki, 
«de d-nul M, Sevastos. â: 
o ri: 

Sinteza nr. 10—11 cuprinde un ar€! 
editorial „Din pragul unui an nus 
d-lui G. Nichita precum şi nun: 
versuri şi proză semnate de 1, Vineait“ 
taviun Goga Adrian Maniu, £. Pillat: 


Demetrius, Emil Golian, Mircea Ei 


im 
e iei 


Primim la redacție „Cultura nd! 
unul I No. 2 din luna Martie. 


il] 


| Descoperirea lui Riviere preţueşte cât 
iilexperieuță proprie şi emoţionează cât 
oiyiață. Să scrim din capul locului acest 
Purtat, care ni-l face apropiat şi în- 
jcles: dinire seriitorii acestui veac, cel 
Hai puţin livresc ; dintre conştiinţele a- 
ji cestei zodii sufleteşti cea mai construită. 
il obordesi nestingherit și prieten, sigur, 
i o oriuude ai porni, mergi către cen- 
iul toherent, organizat şi orientat al u- 
| singur spirit. Cetitorului nu îi tre- 
Ei ese puncte strategice în drumul câști- 
dări lui Ori din care parie sar înfățișa, 
porii lui Rividre — dela optsprezece 
ji ireizeci şi şease de ani — păstrează 


odensă logică de gând şi expresie. Ceea- 

nu caclude o viaţă vie și tânără, care 
| işi inserie în cele mai precise seiismogra- 
Ha. trecerea frământată, prezenţa și tăria 
vrăuirilor ei tragedia neobosită a le- 
pu: i lrilor de sine şi a renunţărilor irevo- 
i sii bile 





[Dinpoleivă. Dela pragul celei dintâi a- 
idolescențe şi până la moartea omului în 
deplina birbăţie a celor treizeci şi opt 
uni qi săi, au fost schimbate în aceeaşi 
iBexiștenţă câteva vieţi cu pasiuni noui şi 
ie preocupări. Cum să rezumi treptele 
tel lente uzcări de mare intimitate şi 
Puiu ? Insemnăid etapele pasiunilor lite- 
re; uzezi de un procedeu strâmb şi ex- 
mor. Ar trebui chiar povestea acestei 
ieți, nespusa ci înşiruire de fapie di- 
pese și cvenimente, înceata ei limpezire 
Îădin expnrienţe şi greşeli. La ce să des- 
i ari solăreşte în existenţa lui Riviere, 
anii trăiji  — treptat și exclusiv — cu 
le fure, Jammes, Barr6s, Claudel (căci 
E> pare că. aceştia și în această ordine, 
fost 'mentorii adolescenţii lui) când a- 
săruriie personale şi sigure ale traiu- 
hu ii supt păstrate într'altă parte de cât 
io preferinţe literare ? 

Aoluz să văd în Rivitre, un critic nu- 
“Email rencționând la semnul creaţiilor de 
alară, comentând o muncă străină şi în- 
| țelogând: o. Este în scrisul omului aces- 
lua aliceva decât munca sedentară a u- 
Mui interpretator, anexă clară şi onestă 
a cărți cutite. Sunt acolo insignele unei 
Sinpunăităţi. limpezindu-se în sinea ei şi 
i indu-se decisă dar nu severă. li 
ocină trăsăturile. 


oaia! : timp de douăzeci «e ani, cât 
jseris, a trecut cu reale zguduiri lăun- 
e peste pragul despărțitor dintre o 
tă și alta, sa construit din fiecare 
iz cu c viața nouă, ca dintr'o altă pu- 
bertoie și totuşi întotdeauna, în intimele 
sturi ale inteligenţii lui, şi-a păstrat a- 
Aceași odiunitoare ordine, aceeaşi clari- 
geometrică şi neclintită. A călătorit 
Claude) şi Evanghelia prin ţările ob- 
Isura ale unui mislicism adolescent, dar 
i odată — deşi nu îşi statornicise liniile 
Va inple ale unui catolicism limpede şi o- 
eniat — nu şi-a pierdut claritatea gân- 
Hiuul și rațiunea credinţii lui. Sa lăsat 
Măi târziu sau în acelaş timp chiar, în 





























| mun sie 


| JACQUES RIVIERE 








voia denonului gidean, dar nici o clipă 
n'a fost înşelat de metafizica nelămuriri- 
lor şi nu sa pierdut — diletant — în co- 
mod: filozofie a compromisurilor. Cres- 
cut pe cele din urmă trepte ale simbolis- 
mului, nu l-au câștigat strălucirile de fal- 
să şi exterioară bogăţie ale acestui spu- 
mos joc «de artificii şi s'a despărţit scurt 
de Latoraue. A fost muncit de îndoeli 
şi cutremurări, dar stearpa cochetărie a 
scepticismului gourmontian i-a repugnat. 
A cunoscut din şcoală gloria enormă a 
bătrânului Anatole France, dar el a tăcut 
cu decenţă în faţa acestei mistificări. La 
iubit cu emoție şi încredere pe Francis 
Jamimes, dar simțindu-se cu vremea cres- 
când înspre sensul adevărat al creaţiei 
şi al clarităţii, l-a păstrat depărtat în a- 
mintice numai, pe acest prea simplu scri- 
itor de material poetic, nu de poezie. Şi 
într'astfel a despărţit limpede, cu con- 
vingerea unei conştiinţe bărbăteşti, pe o 
hartă precisă la un meridian hotărît şi 
sigur lun:ea lui, de cealaltă lume. A în- 
cereuit-o, convins că între una şi între 
alta nu pot exista compromisuri identi- 
ficat cu ea, a crezut dârz și a iubit. 

Recunoaşteţi în aceste delimitări spiri- 
tul Ini jacques Rivitre ? Informaţia este 
cvn.pletă. Mai mult nu se ştie despre el. 
Dar cu această conştiinţă se valorifică 
intreg şi rămâne. Detest clasificările şi 
ocolesc termenii de tehnică critică. Nu îi 
spun lui Rivi€re nici clasic, nici neoclasic, 
nici îniralilel. li înţeleg însă pasiunea 
pentru esenţial şi substanţă. Căci — ob- 
servaţi —- în toate distineţiunile lui este 
o definire. Talgerele balanței lui cer con- 
centrare şi densitate. Urăşte  futilităţile 
uşoare şi nu suferă bagatelizările. Exi- 
geni până la neîndurare încearcă în pia- 
lră aur şi în cuvânt gând. Tot ce este 
poză, oratorie, inutil, trece ignorat în 
faţa acestor doi ochi de poet şi filozof. 
În judecata lui simţi sentimentul eterni- 
tăţii şi siguranţa orânduelilor menite de- 
păvtării şi timpului. Nu îl emoţionează 
pitorescul, nu îl câștigă agreabilul, nu 
i se impune diletantismul. Jacques Ri- 
vierc are o minte construită şi un cap 
de ordine călugărească şi pasionată. Este 
o inteligenţă, care descinde ca o aristro- 
craţie, din cele mai veritabile minţi fran- 
țuzeşti şi inobilează — rar — la depăr- 
tare de ani, un om dintr'o generaţie. A- 
ceastă glorie de a fi fost ales singur din- 
tre inşii acestui început de veac, ni-l a- 
propie imediat şi ne dă sensul existenţii 
lui. Ce este admirabil în această inteli- 
cenți este sentimentul ei de viață, pe 
care îl păstrează şi îl cheltueşte frenetic, 
fără să se clintească din locurile sigure 
ale conştiinţei şi căutării de adevăr. 

Este în Rivitre — ca întrun suflet de 
filozof medieval — o stranie întâlnire de 
austeritate şi sensualism, de supunere și 
răzwătire, de călugărie și de dragoste. 
Este o pasiune, care se frământă pe sine 
şi o bărbăţie care se apără. Dar mai ales 
şi întoldeauna, împăcând aceste trăsături 


URI BItSUL! LITERAR 





at 





cafele 





diverse şi potrivnice, este o. înfăţişare de 
logică virilă şi dură. 

Omul acesta realizează printre noi mi- 
nunea de a fi coherent şi divers, rațio- 
nal şi pătimaş, ordonat şi viu, Deobiceiu 
o inteligenţă serios construită e respec- 
tată, recunosculă şi admirată dela o de- 
părtare politicoasă şi rece. Numai un 
temperainent izbuteşte să fie iubit. Inte- 
ligenţa se izolează într'o lume impermea- 
bilă, închipuită numai şi inaccesibilă, 
Jacques Riviere însă este prezent şi între 
noi. Mintea lui ştie să păstreze la egala 
temperatură a  sobrietăţii mobilitatea 
proaspătă a vieţii. Este pământească și 
umană. ste sinceră şi deschisă. Este ae- 
risită și higienică. 

Fii:du-ne atât de apropiată, inutil s'ar 
fi închis în cărți. Recunosc în destinul tru- 
gic al morţii lui Riviăre un sens. S'a sfâr- 
şit la vârsta chibzuitei sale maturităţi, a- 
lunci când experienţele şi hârtiile vieţii 
lui de până atunci, aşteptau să fie lu- 
crate lin pezindu- -se în literă de tipar. 
A murit fără să se realizeze, lăsând în 
urma ui şi în mijlocul nostru semnul 
pasionate lui treceri, dar fără să-şi asi- 


gure aminiirea în mâinile şi capetele ce- 


lor, ce vor veni după noi. Şi e bine așa. 

Riviere este jertfa tinereţii acestui se- 
col, este geniul tăcut al acestei generaţii. 
Ar trebui să fie mitul nostru EI cel din- 
tâiu a făcut să se înţeleagă în afară, că 
timpul de astăzi se cheamă moartea  di- 
letantismului şi al agreabilului. A duşmă- 
nit scrisul facil, amator, spiritual și în- 
doelnic. A strigat credincios împotriva 
scepticismului sterp. I-a urât idolii lui 
impotenţi şi i-a ignorat frivola splendoa- 
re de bal desfrânat. 


EI cel dintâiu a vestit că acest timp se 
incepe sub zodia exigentă şi bărbătească 
a muncii cinstite, că falsa glorie a succe- 
selor iefiine cade şi că se înalţă limpede 
mitul concentrat al conștiinței. In legea 
minţii lui, jocul improvizat al distracţiilor 
scriitoriceşti s'a sfârşit. Prin el şi prin 
noi a trecut experiența epopeică a răz- 
boiului. Şi dacă Rividre a aşteptat trece» 
rea acestei imense nenorociri, pentru ca 
să moară în patul lui, în braţele soţiei si 
amintirea prietenului, este pentru ca să 
fi avut timpul să strige pentru noi acest 
adevăr scurt: sa sfârşit! Sa sfârşit o 
lume şi începe alta. Nu cunosc glorie mai 
prețieasă şi mai înaltă. Aparține unui 
singur ceas, dar acest ceas este un înce- 
put. Vestitorul a strigat. Din care parte 
vor porni răpunsurile! Cum se vor în- 
tâlni şi se vor recunoaşte minţile, sortite 
să desăvârşească inelul spiritual al vea- 
cului ? Unde se va statornici regatul de 
aur pur al timpului ? 


Un om care a trecut prin viață şi a 
semănat în urmă aceste întrebări, n'a tre- 
buit să scrie cărți. Semnul vieţii lui este. 


MIHAIL SEBASTIAN, 


212.— UNIVERSUL LITERAR 


mw E cas 





Cine n'a arătat interes dintre cei care 
urmăreau în de aproape mișcarea artis- 
tică reprezentativă dela noi, peniru ex- 
poziţiile acestei perfect închegate socie- 
tăţi ? Şi cine n'a regertat brusca ei în- 
cetare din activitate din cauza unor an- 
tipatii personale şi a unor neînţelegeri 
mărunte de; conducere ? 

La laşi, în vremurile de groază și de 
mizerie ale războiului, în turburarea su- 
tletelor îndoliate, mângâerea veșnică a 
oamenilor, arta sa strâns întrun  mă- 
nunchiu de raze de bucurie. Câţiva din 
cei mai buni artişti au găsit minunată 
idee să-şi aleagă munca într'o expoziţie, 
aducând astfel ca de pe un alt tarâm o 
undă de binefăcătoare înseninare neca- 
zurilor, grijei şi încordării  ruinătoare 
de tot minutul a unei lumi alungate, 
învinse, îngrămădite în oraşul trist al 
bătrânei Moldove. In negură, în frig, în 
foame şi“n urât a răzbătut o pală de lu- 
mină — dăruirea artei. Aşa a luat fiinţă 
Arta română. A fost o surpriză pentru 
toți — şi unul din profesorii universitari 
care detestă astăzi „modernismul“ şi-ar 
putea aduce aminte de lacrimile recu- 
noscătoare din ziua inaugurării — era 
în contra destinului care ne răscolise şi 
ne hărţuise aşezările, o afirmare a exis- 
tenţii spiritului, o sfidare a unui vânt 
potrivnic. Nu agonizam, nu muream — 
în prima expoziţie a Artei Române, ca 
şi'n reprezentațiile Teatrului Naţional, 
ca şin scrisul celor dela „România“ ne 
serbam sufletul. Sunt preţioase aminti- 
rile acestea, astăzi, când mulţi din acer 
rămaşi dincolo, unde deschideau expo- 
poziţii de artă sub conducerea comanda- 
turii germane — coborând o existenţă 
de mult şi altfel compromisă — sunt 
lăudaţi într'o prea ştiută împrejurare că 
ar reprezenta sufletul pământului nos- 
tru. 

O simplă legătură — fără insistări, nu 
e locul. 

La noi nu există o lume îndeajuns de 
formată care să trăiască în jurul mani- 
festărilor de artă plastică. Critica, abia 
acum în urmă, numără câteva elemente 
pregătite, ce pot fi de un real folos — 
unicul — apropierea între public și 
creator, dar cu destul greşite deprin- 
deri. 

Şi nu poate fi vorba la noi de acei 
prieteni ai artiştilor — negustorii de ta- 
blouri cum sunt în apus pretutindeni 
care să se încumete, în ciuda unei men- 
talităţi adormite, a prezenta spre vân- 
zare numai lucrări de valoare dar ne- 
îndeajuns de înţelese, ori să lanseze pe 
promițătorii necunoscuţi. 

lar despre rolul statului singur în mă- 
sură să ajute unei situaţiii grele — și 
peste doi, trei ani: disperate — să nu 
insistăm. Nuliiatea, patronată de sus, se 
resfață în orice prilej de importantă 
manifestare plastică, ca să ne alegem cu 
parodii în timp ce conştiințele duc lup- 


ARTA ROMÂNĂ 


tă grea pentru împlinirea unei credinţe, 
unui ideal. 

Când astăzi se trăeşte oricum, prin 
orice mijloace, împrejurările fiind vitri- 
ge, artistul rămas singur face şi el 
cum poate. In laşitatea generală de ce 
i-am cere tocmai lui curaj? Prin urmare, 
pâinea noastră cea de toată zilele şi — 
punct. Expoziţiile dela noi îşi pierd ast- 
fel din importanţă, rămănând o intrece- 
re de licitaţie la sufragiul publicului, o 
strânsură fără simț de autocritică fără 
o strictă pudicitate cernită de afişarea 
în lume, 

Ateliere strămutate şi oferite cercetă- 
rii tuturor ochilor. Rar am întâlnit o 
expoziţie unde să cunoaştem numai ce 
poate da mai bun întrun răstimp un 
artist, numai expresia calităţilor, numai 
definitivul unui efort —  punciare a 
progresului. In năvala dăunătoare a a- 
tâtor diletanţi artistul valoros  supra- 
produce. Vom atinge în treacăt o pro- 
blemă care ar trebui discutată mai pe 
larg. E: vremea să se gândească serios 
la posibilitățile de trai ale artiştilor, 
căutându-se alte mijloace care să le asi- 
gure concentrarea în creaţie, esența u- 
nei activităţi. 

Acum câţiva ani, reînfiinaţrea Sulo- 
nului Oficial, unde avem norocul să 
conducă un înaintat discernământ a co- 
respuns unei cerințe îndelungate. Anual, 
avem astfel singurul spectacol colectiv 
de artă cu o reprezentare cât mai selec- 
ționată. 

E tocmai ceiace ne trebue cât mai 
des, când statul n'are muzee, când co- 
lectivele negustorilor de artă rămân o- 
dioase desfaceri, iar celelalte colective 
întâmplătoare ori organizate, fără su- 
părare, tot cam aşa ceva. 





ISER : INTERIOR TURCESC 





Hac 


i 
|! 
[. 
CB ia |. 


TAKE SOROCEANU 


















De aceia să salutăm cum se 
că alături de Salonul oficial stăi 
ceastă primăvară avântata grupari 
ta Română, reorganizată cu forțe] 
alături de garanţiile. unui trecut. 

A pornit iarăși cu un spirit călă 
spre înţelegeri adânci, spre câştigi 
tregi spre realizări de amplă cupil 
Expresii, fără acea șarjare  etliu 
lipsă de tradiţie — ale sufletului. 
nesc dincolo de pledoariile de 
ale naţionalismului. A vibraţiei 4 
intime, pe care e timpul s'o cerem) 
zată din umanitatea întreagă ca d 
trăitoare contribuţie a noastră și 
ficare la pretenţiile de civilizaţiei 
popor. Se va contribui la valorii 


blicului dezorientat a 
personalităţi. 


Cei care plictisii de succedarea 
pă a expozițiilor, înmaiţite în f 
an, căutătorii unui răspuns dor 


privelişti merită să-şi aibă cântări 
rioși ; cei care s'au dezbărat în fe 
arta unui Kimon Loghi, vor a 
această primăvară  lamura eforii 
celor mai talentaţi artişti româ 
ruirea lor de suflet, închinare 
bucurii a frumosului. 


Publicului îi rămâne să se apr 
această muncă cu încredere, cu 
nie şi cu atentă cercetare. 


In numărul viitor, me vom oC 
fiecare expozant în parte. 


| UNIVERSUL LITERAR.— 318 


AR-:TA ROMANA 





I. JELEA ; EROU UNUL CARE A PLECAT FR. ŞIRATO ; DIN CADRILATER 





1200 Sei 
E 0 Se 
E * ei 

22000 DRE 


HENRI CATARGI; IN MARGINEA SATULUI sms MARIN D, BUNESCU:; CASA CU TURN 














214.— UNIVERSUL LITERAR 


Ss 


La „Căminul Artelor decorative“ ex- 
pin domnii Vasile Popescu, Jiquide și 
Teodoru. 

D. Vasile Popescu 

“Peisagiile expuse sunt lipsite de centru 
de greutate. 

A Fa 


mult Ja contribuţie mijloacele de înţele- 
gere ale individului, decât pictura sau 
sculptura. 

Desemnul — sunt şi păreri autorizate-— 
derivă din scris, aşa că nepriceperea lui 
sar putea datori analfabetismului. 

Să ne mulţumim însă afirmând că în 





ŞT. DUMITRESCU: NUD 


Vina e că artistul nu caută un motiv 
în natură;căia natura ca motiv. 

Coloristica, unsuroasă ca aspect, nu 
este un rezultat propriu al retinei, ci e 
alterată — am putea spune ajutată — de 
anuiniţi pictori cari greşesc crezând că în 
felul acesta se pot crea şcoli. 

Unele nepotriviri de tonuri în valoa- 
rea lor ponderativă ne dau impresia că 
în momentul când artistul aplică pasta, 
natura îi lipseşte din faţă. 

Curivasa interpretare a  naturilor 
moarte ca idee şi ca formă, lar putea 
consacra drept un „naturist mort“. 

Ne bazăm în afirmaţii pe „natura 
invartă“ No. 1, unde bostanul e o pungă 
de ghiaţă, morcovii (sau păpușoii) altfel 
ca bcudiţa roşie, dar nu aşa cum sunt în 
realitate, iar bondiţa pare ca servit unui 
criminal ce-a scos maţele victimei şi s'a 
scăljat apoi în. burta ci. 

Vuizuie din aeroplan la un loc cu stră- 
chini interogative şi alte obiecte casnice, 
fără să arunce umbră unele pe altele, fac 
dovada complectă. 

Acesie vor servi d-lui Vasile Popescu 
în drumul său. E eră 


_D. Jiqaide:' 


Concepţia publică despre desenuri este 
mărginită, pentrucă desemnul pune mai 





PIC UNIRII 


această direcţie de artă, există o cor 
tă lipsă de educaţie... i 
Publicul concepe totul prin o pi 
utilitaristă. Desemnul, îl atribue pi 
tăților de revistă sau cour 
fice. 
Humorizat îl permite caricaturei 
care o cunoaște ca ceva neserios. | 
Un început bun pentru educaţie, 
vem în d. Jiquide. : 
D-sa împacă arta pusă cu ochiul 
leu. | 
Dotat cu preţioase mijloace det 
zare, armele unui spirit incisiv, cr 
lucrări, în care din întrepătrunderei 
ganică a satirei de fond cu cea de Îi 
rezultă caracterizarea în formulă i 
că, fie a individului, fie a unei ep 
a unor împrejurări sociale. | 
Dacă d. Jiquide va trăi mai adie 
viaţa noastră, va putea deveni în) 
ceeace este Caragiale în literaturi, 


D. H. Teodoru: 


Txpune gravuri în lemn. 

In feiul cuin pravează, d. Te 
reuşeşte să stabilească o unitate d 
menținat şi reţinut întrun cadrul 
arhitectonic. j 

Credem că timpul îi va încălzi sul 
îi va desveli misterele emoţiunilu 
tistice şi-alunei va regreta că a 
dat lemnul cu un cliseu zincografiăi 

Suprafaţa lucie, care sub presă, 
tue un fond negru, nu trebue di 
pentru realizarea unui desemn stati 
linii oricât de ondulate ar fi, ci 
lămuriri dinamice, bazate pe efedi 
umbră şi lumină. | 

Până atunci, recunoaştem d-lui E 
ru calitatea bună a desemnului măi 
la indicări de perspective și la efec 
ordin didactic demonstrativ. 5 
ION SA 






LE ri e: > E i a i OO e i Cp aa 


H. TEODORU : GRAVURA IN LEMN 


UNIVERSU LLITERAR— 215 





| i e sa | » us 


Cromacas cârcananaaiac ea 


TLATRUL NIJIUNAL 





aţa sălbatecă” de IBSEN. 


4 “lia 20 Martie stau împlinit 100 de ani 
isla naşterea lui Ibsen. 
Jespre teairul lui Ibsen, despre ge- 
fuiala lui operă. despre ideile lui, care 
au frământat o lume, sa scris cu autori- 
te şi cu ştiinţă. 


* 


Dia 20 mie au Re Audi ti arma | 





DL 


pm 





ÎN eatrul lu; Ibsen s'a reprezentat şi la 
toi. ideile lui au înrâurit şi aici. 

Teatrului Naţional, d. 
că şi-a 


out datoria de a comemora pe uriașul 


ii și direcliorul 
Comeliu Moldovanu nu numai 


/ simatui« în seara când 
fue țesirele din lume, dar a rugat pe 
|: adânc cunoscător al teatrului ibse- 
| 


lia să țină o conferinţă. 

D. Ion Marin Sadoveanu în foarte pu- 
il timp. înt'o formă literară distinsă, a 
Biulijişat personalitatea impozantă a 
toiilorului de gânduri, 
nora] şi a omului de teatru, care a fost 
















îl comemorau 


rĂs- 
a îndrumătorului 


be, 
"Sa jucat apoi .. 
| “A face un rezumat al piesei, mi se pare 


Raţu sălbatecă“. 


(o impielate. Nu cred că poate să fie in- 
ifelectual, sau ins care să se ocupe cu 
lieratura, — oricât de tânăr — care să 
du [i cilit „Raja sălbatecă“. 

lar a încerca so caracterizezi acum, ar 
o lipsă de docenţă, căci piesa aceasta nu 
gumai că formeuză titlul de glorie al unui 
ular genial. dar e comoara din care au 


| 
Ţi 


aliat ideologii, şi teorii ; idealism şi a- 
i îndrumări sociale. 
“belul cum au interpretat actorii noştri 
sd, nu ma mulțumit. Mi sa spus, că 
cari au avut roluri 
sălbatecă“, , le-au 


neg rotatie 


E vint; criterii morale şi 


ŞI 


Me toți actorii, 


| 
i 
| Marţi scara, în „Rața 








susținut şi aliă dată, când sa mai repre- 


rentat piesa. De aceea probabil, inter- 


pretările s'au resimţit acum de truda a- 
mintirilor. = 


TEATRUL MIC 


„Milică Popescu“ de Camil Petrescu 


Rânduiala tipăririi „Universului literar” 
nu-iui îngădue să însemnez decât puţine 
rânduri despre frumoasa piesă a lui Ca- 
mil Petrescu şi despre succesul, pe care 
la dobândit. 

Pe de oparte calităţile piesei, pe de altă 





parte jocul actorilor, — la care a contri- 
buit într“o mare măsură priceperea d-lui 
lon lancovescu ca regizor. 

Mitică Popescu nu-i un tip anume, el 
reprezintă cea mai generoasă, mai fireas- 
că şi mai sinceră sinteză a defectelor şi 
calităţilor. a suferimțelor şi norocului, a 
dela 


si avânturilor oamenilor 


durerilor 





te aa marile 


noi, întâlniți în toate părţile, 
le, în toate situațiile. 
Naivitate şi şiretenie : 


la toate ore- 


glumă răutăciou- 
să și devotlanrent ; indiferenţă, îngăduinţă, 
„ce-o fi să fie“ şi apoi o bruscă hotărire, 

toate acestea se succed, se îmbină, şi 
se desfăşoară în sufletul şi din sufletul 


tipului simpatie al românului, care ar 
vrea să fie „poseur“, dar e om de treabă. 

D. Mişu Potino a scos în evidenţă cu 
urtă, caracterele lui Mitică Popescu. 

D-na Tanţi Cutava-Barozzi, ca totdeau- 
na bine, întrun rol de directoare de 
bancă. 

În numărul viitor, voi reveni mai pe 
larg căci succesul piesei a fost într'ade- 
văr, impunător. 


BC. 





note 


D. Il. Valerian, luând un interview d-lui 
Camil Petrescu scrie încă în numărul de 
săptămâna trecută al „Vieţii Literare“ 
despre piesa „Mitică Popescu“ următoa- 
rele rânduri nu lipsite de semnificaţie : 

„Intrebarea din urmă-a coborit nori 
prevestitori peste [runţile noastre. Va 
scăpa oare „Mitică Popescu“ de polemi- 
cele îndreptate asupra lui Camil Petres- 
cu ? In afară de incontestabilul talent de 
dramaturg, d-sa a avut şi darul de a-şi 
„Mai bine 


un prieten 


asmuti aproape toată presa: 


un duşman declarat decât 


dubios". -. 

Am deschis dela început. cu fermitate, 
cazul „Mitică Popescu“ pe când nici nu 
se pomenea de reprezentare. Am ascul- 
tat piesa cetită. am recitit-o noaptea târ- 
ziu. am publicat şi un fragment în „Viaţa 
literară“. Ne menţinem acecaşi părere : 
este cea mai bună comedie a noastră din 
O spunem aceasta răspi- 
neînfluenţati 


vreme. 
nici un echivoc, 


ultima 
cat și fără 
în această convingere, de prietenia. de 
altfel destul de prețioasă, a autorului. 
Dacă va fi bine jucată piesa trebue 
va fi meritul 


să obţie succes şi nu mic 


(luai Mişu Foiino. care cu un „Teatru 
Mie“ a îmbrățișat cu un atât de mare 
entuziasm pe simpaticul „Mitică Popes- 
GU a A 5 e are EEE sălii 


Marţi 27 Mastie va avea loc la Teatrul 
Nostru, premiera comediei „Secretarul 


General", în trei acte, localizată de d. 
Paul Gusty. In rolul titular, d-nul Ion 
l.ivescu. | 


Joi 12 Aprilie. Teatrul Regina Maria 
reprezintă „A doua conștiință“, piesă în 
+ acte de Lindau. 


i 


La Teatrul Regina Maria au: început 
repetițiile comediei: — „Chasseurul“ de 
la Maxim — cu d-l: V. Maximilian şi lan- 
covescu în rolurile principale. 





216.— UNIVERSUL LITERAR 


cuc $a-casez... 
dela o premieră 


Seara zilei de 21 Martie 198 a fost o 
bătălie grozavă. „Mitică Popescu“, înar- 
mut cu miticeasca-i naivitate şi spontana-i 
generozitate lupta cu un monstru bicefal: 
publicul şi critica. 

Aveam senzaţia că un întreg văzduh se 
zbuciuma în sala Teatrului Mic, ca nicio- 
dată atât de ticsită. Intr'un moment am 
crezut că ne aflăm pe pulbere. 

Incetul cu încetul hohotele şi aplauzele 
încep să se urmeze la dese intervale. 
„Mitică Popescu“ enecreşte, învinge pri- 
mul cap al monstrului Diccfal: publicul. 
Organie, poznaşul Mitică intră în acest 
moment în conştiinţa publicului. 

Intre timp urmăresc celălalt cap al 
monstrului. vădit surescitat din cauza sur 
prizei şi desăvârşitului succes al fiecărui 
act. i 


gi: 
Un cronicar, cu o anumilă formă de 
relief (nu şi în făptura sa) conchide ve- 
hemnet : 

— In actul al doilea este un frac. Mi- 
tică-şi câştigă consideraţia printr'un frac. 
Actul al doilea este plagiat după „Fracul” 
lui Dregely ! | 

s , 

Un alt gazetar cu. nume puţin cufonie 
dela o gazetă de seară declara înainte 
de începutul spectacolului : încântat. 

— Indiferent dacă o avea suu nu suc- 
ces piesa, eu tot înjur. Camil Petrescu a 
scris despre mine în Cetatea Literară că 
nu sunt inteligent. Și surâdea 


Un spectator care sia recunoscut în pie- 
să, exclamă cu admiraţie : 

— Priina premieră la Mic cu casa în- 
chisă înainte cu două zile. _ 

e A 

Intr'un coli un grup de gazetari au pus 
bazele unei conspirații, de parcă ur fi 
fost corul din Hugo lea: 


Fronturile s'au împărțit şi sau precizat. 
Piesa pluteşte de-asupra decorului. Boga- 
tul public ales din lumea teatrelor veri- 
fică o realizare. Succesul se transformă 
în entuziasm odată cu multiplele chemări 
la rampă a interpreţilor. Apariţia la ram- 
pă (deşi târzie) a autorului constitue pri- 
lejul unor noui şi frenetice aplauze. 

Şi acelaş critic cu nume de animal în- 
cornorai, exclamă în obscuritate; 

— Cea mai proastă piesă ce am văzut! 
bar ce-i cu delirul ăsta ? 

Intr'adevăr ce era cu acest delir al 
unei săli entuziaste ? 





Altă fotografie a dansatoarei Mata-Hari O Of 
subiectul ioiletonului din acest număr. i 


SMMAANAAANAN 


PARAZIŢII DIN HOLLYWOO 


Dacă orice persoană favorizată de 
scartă duce după ea un roiu de paru- 
ziţi, la fel Hollywood este din acest 
punct de vedere cea mai remarcabilă 
pepinieră de lipitori omeneşti din câte 
au existat, vreodată. Metţeurii în scenă 
și stelele oferă tuturor cavalerilor de in- 
dustrie şi altor amatori de combinaţii 
suspecte o ţimtă adesea facilă şi vulne- 
abilă, 

Steaua de cinemu a trebuit să se or- 
panizeze şi să construiască baricate de 
apărare contra parazitțitor. Insă nu. tot- 
deauna cu succes, pentrucă  paraziţii 
sunt îndrăzneţi. Unul nu va ezita să 
sară pe scara automobilului unei stele 
mergâni în plină viteză, altul va încer- 
ca să pătrundă întrun studio în cali- 
tate de figurant, un altul după ce a 
sfănţuit un servitor se va introduce 
până și în locuinţa eventualei victirne. 

Col mai de temut dintre acești paraziți 
este acela care amenință că va divulga 
un pretins scandal din viaţa anterioară 
a artistului, tocmai în momeriul când 
acesta are mai puţină nevoe de o pu- 
blicitate: supărătoare. In acest fel para- 
ziiul rcuseste adesca şi sustrage anual 
mii si. mii de dolari dela bursa. vedetelor 
de ecran. 

Căci nu toată lumea poate avea ace- 
iaşi dispret de pericol şi de paraziți cum 
are Greta Garhe. 

Ce credeţi că făcu ea când o femee 

parazit o amenință că va da la gazetă 








da 


informaţii asupra unui pretins sti 
din viaţa trecută a celebrei velit 
Metro-Goldwyn Mayer? Preveni îm 
poliţia care cercetă și descoperi e, 
swrință mamevra şantajului, roy 
nate de această atitudine, ziarele s 
crezură în Greta Garbo și articolu 
făimător nu apăru »i 

Meiteurii suut obiectul unei mt 
ve care a devenii clasică. O fema 
nără  cera favoarea unei în trese_ 
După câteva momente de tâte-a-ttt: 
zitatoarea începe să strige „ajutor_ 
când ajutorul vine, ca acuză cu re 
pe metteur că a încercat să alu 
de ea, Dar riposta mu sa făcut ay 
4ată. Metteurii în scenă au făcu îi 
dvnile cabinetelor lor deschizături: 
cure sneretarii care lucrează în m 
vele alăturate. rot să vadă tote 
petrece. King Vidor a inaugural : 
sistem de protectie. 

Afară de acești răufăcători rreră 
cuti. mai există o bantă de pa razii 
tctul de altfel, Vrem să vorbim dt 
trologi, phicitori în palmă care mi 
pe snatele credulității superstitioas£ 
artiștitor dein Hollvwood. Unii. die 
mar face nimic fără să consulte se 
sau cărțile, Altii sunt victiraele .€ 
yeimţilor nlasaioni de automobile aim 
ţilor societăților caritabile  inex'stă 
și ai „directorilor de nublicitate“.t 
n'au pus nici odată pictorul în bine 
unui jurna! ) 


"po 





) Secanaaaa aie 
CUvanie 


vrdul Hamilton, 
Pun han din Anglia, omori un băiat 


pe când era beat 


E serviciu şi apoi se urcă în camera 

lără să şlie ce a făcut. Hangiul se 

use la el și înfricoşat îi spuse: 

pioni ştiţi că aţi ucis pe acest 
ial ? 

lordul îi răspunse bâlbâind : 

= Pune-l în nota de plată. -. 


ie e 


Min, celebru neurologist englez  pri- 
ie intro zi vizita unui bolnav atins 
i “iypocondrie și care se plângea că 
iile nu poate să-l distreze. 

E „Pe legea mea, spuse doctorul, nu 
[ud decât un remediu: duceţi-vă să ve- 
li pe acel clown faimos, care face 
râdă seara toată Londra la Circus. 
E Vai, doctore, răspunse bolnavul, a- 
st fainos down sunt eu! 


Di pricieni stau la cafenea jucând 
Kri. Unul din ei, Dupont, pierde cinci 
buci, După ce se scotoceşte în buzu- 
irelspune cu un aer perfid. 

îi Nam nici un ban, Durană. 

EDuranl se supără : 

= Niai bani! Tu îndrăzneşti să vii la 
ienea liră bani! Si cum voi face a- 
pia, ca să-ini plătese consumaţia ? ! 


L_] 
Hi critic foarte cunoscut trimise lui 
jaciea Cuitr manuscrisul unei piese 


jaceste cuvinte : 
EScumpul meu Guitry, 
[altei să pariezi cu mine pe un, lu- 


să anuserisul 
de douăzeci de pro şi acest răs- 


Bimistul Kalkrenner ţinea foarte 
E la particula „von“ care preceda 
ele său şi o etala în orice ocazie, 
Siiji, spuse ei într'o zi unei din 
poşiinjele sale, că noblețea familiei 
F> Stii, spuse el într'o zi uneia din 
sostijele sale că noblețea familiei 
ţă urcă până la cruciate! Unul dia. 
inoșii mei a acompaniat pe împăra- 
'Barbarosa. 
la pian? întrebă celălalt. 


gun ctatru parizian se repeta o pie- 
ia erai a unui autor modern. Au- 
Fu] asista la repetiţii. De-odată el în- 
rupe pe interpretul principal în pli- 


Aici (6 opreşti puţin. 
ENI fu întrebat pentruce, el adăo- 


trebue să 


Ms. bn 3 aaa di 





lo caz car 


ZECE MII DE ZIARE PE SECUNDĂ 


Nu ştim dacă renumitul profesor Ru- 
dolf Engelhard dela  „Technikum  fiir 
Buchdriicher“ din Lipsca a realizat de- 
finitiv invenţia sa, care după cum se a- 
nunţă este sortită să provoace o revolu- 
ție în industria tiparului. 

Ilustrul savant german, în urma unor 
îndelungi experienţe a reuşit să constru- 
iască o presă care poate să tipărească 
într'o secundă mai multe mii de ziare. 

Iată. principiile acestei prese. Maşinele 
sunt puse în funcţiune printrun curent 
electric de o foarte mare tensiune. Hâr- 
iia nu se introduce în foi sau cu ajuto- 
rul maşinelor rotative sub tiparul de 
plumb, ci întreaga hârtie necesară pen- 
tru tipăritul unui anumit număr de ziare 
se presează întrun singur sul care se 
introduce în maşină. Prin învârtirea u- 
nei manivele, care stă în legătură cuun 
curent electric ce poate circula prin hâr- 
tie, se tipăresc într'un singur moment 
nai multe mii de ziare. 

După părerea profesorului Engelhardt, 
acest nou procedeu, numit de el Ofiset 
şi care prezimtă pentru industria ziarelor 
calitatea esenţială : rapiditatea, va adu- 
ce suprimarea presei obişnuite, care nu 
se va mai întrebuința decât la efectua- 
rea imprimatelor polyehrome. 


GENIILE ÎN FAMILIILE NUMEROASE 


Numărul nașterilor se micşorează la 
popoarele cari sunt în capul civilizaţiuni- 
lor; acest lucru nu nelinişteşte pe cei cari 

au constatat că ultimii născuţi sunt mai 
bine dotați ca primul şi al doilea copil. 
S'a conclus că atmosfera unei case pline 
cu copii este favorabilă dezvoltării cali- 
tăţilor pozitive. Sa făcut apel la statis- 
ticienii. Profesorul Georg Sockemann a 
expus rezultatele a douăzeci de ani de 
cercetări, înaintea „Societăţii de istorie 
a ştiinţelor naturale, medicinei şi tech- 
nicei''. Arhivele sale ne indică pe Ro- 
brt Boyle, fondatorul chimiei indus- 
triale, ca pe al patrusprezecelea născut 
al unei foarte numeroase familii ; chi- 
mistul Scheel, care a trăit în secolui 
XVIII, era al șaptelea între zece copii; 
Mendeleyew, al patrusprezecelea;  Lie- 
big al doilea înire zece; Emil Fischer, 
al optulea. 

El găsește ea unici copii pe: Hans 
Sachs, Kăsther, Herbart, Gauss, Grabbe, 
Thackeray şi Ed. von Hartmann. Con- 
trariu, numărul personagiilor distinse, 
aparținătoare familiilor numeroase este 
foarte mare. mai cu seamă în cursul se- 
colelor trecute. Kleist era al cincilea; 
Blucher, al şaptelea copi!; Mozart, la 
fel; Haendel, al zecelea; Wagner, al 
nouălea; Lamarck, Irving, Cooper deţi- 
neau al unsprezecelea rang. Totuş gă- 
sim oameni de gtniu, ca primi născuţi 
ai unei familii numeroase. Cităm: Lu- 
then, Jean-Paul, Rancke, mai în vârstă 
între şapte copii; Beethoven, al doilea 
între şapte, ca Dickens între opt şi 
Haydn între douăsprezece;  Diirer, al 
treilea între optsprezece. 


(Berliner Tageblatt) 


UNIVERSUL LITERAR.— 217 








caricatura zilei 


CONSULTAȚIE 





— Nu mai respira! Aşa... da de unde 
ai cumpărat bretelele astea ? 


(Le Rire) 
AGENŢII DE INCHIRIAT 


omniv [E] 
LO CEMEN? 





Toate 
de agenţii de 


— Cum să mai găseşti casă? 


imobilele sunt ocupate 


închiriere, 


| ! ui ! (L'Oeuvre) 





218.— UNIVERSUL LITERAR 








| Cesra poecicaic în cxireast 











MA TA-H AR Y i! 


(MISTERUL VIEȚII ŞI AL MORȚII ED) E 3 0 
Gomez-Carrillo | 





. | 


O fiinţă neliniştitoare care a tulburat prin trecerea ei o lume întreagă de intelectuali, N 


miniştri, militari şi chiar capete încoronate. «Dansatvoarea roșie», inovatoarea dansurilor | 
religioase indice, a dominat şi a hotărît moartea a mii de oameni în războiul mondial. 


Acuzată de spionaj, pentru apărarea ci s'au dărâmat situații şi s'au distrus existente. i 
lată deci pe frumoasa dansatoare devenită spioana de pe fișa poliției. 1 





MATA-HARY 


: COPILARIA 


Margarete-Gerirud Zelle sa născut la 
Leeuwarden în Olanda la 7 August 1876, 
latăl ei, un comerciant foarte cunoscut 
în provincia friziană, iar mama sa, o fe- 
mee bine, bogată şi frumoasă, nobilă de 
otigine. 

1și aminteşte cu duioşie de copilăria 
ei ferictiă până când soarta nemiloasă 
îi răpeşte pe „mica şi adorata ei mamă”. 
Tatăl ei pentru a-i oferi o educaţie con- 
form cu principiile evanghelice, o inter- 
nă. într'o mânăstire model, unde prime- 
şte o educaţie demnă de averea și ran- 
gul ei. 

Se căsătoreşte foarte tânără la 16 ani, 
cu un tânăr căpitan Mac Leod cu care 
pare a trâi fericită. Este prezentată la 
Curte,. unde frumuseţea ei exotică face 
senzaţie. Ochii ei de foc, au un mister 


incxplicabil şi vo putere de a fascina oa- 
menii până la sfârşitul vieţei sale. Din 
cauza vieței destrăbălate a soţului ei, 
fură în curând ruinaţi. De aci încolo în- 
cepe pentru ea o viaţă plină de umi- 
linţe: adesea soţul ei o trimetea după 
bani şi pentru a-i obține trebuie să uite 
orice pudoare. Avură doi copii, un băiat 
şi o fetiţă. 

Mai târziu îi găsim la lava unde că- 
pitanul comanda un batalion de rezer- 
vă Aci fiul lor este otrăvit de o javane- 
ză. Când Margarete-Gertrud află acest 
lucru nu recurse la ajutorul tribunale- 
lor ci-şi Llăcu dreptate singură : sugru- 
mă cu propriile ei mâni pe otrăvitoare. 

Viaţa dintre soţi devine din ce în ce 
mai insuportabilă, departe de ţara «i, 
fără relaţii şi vecinic expusă capriciilor 
brutale ale unui om imoral şi fără ini- 
ină. Tatăl, ei intervine pentru a se ob- 


ține divorţul ; însă căpitanul in 
se linistească începe so amenințeil 
volverul. ui 


PRIMELE SUCCESE | 


Căpitanul liind țrecut în cadă 
7ervei, sunt nevoiţi a se reîntoaș, 
Amsterdam, unde se intentează ag 
de divorţ după cererea soţiei. L 

Neprimind pensiunea, ce soțuld 
bligat prin lege a-i da, și fiind î 
de bani pozează ca model. : 

Tatăl ei însă intervine şi duțil 
rile lui se pregăteşte să danseze i 
tru. Astfel în 1905 debutează la Hi 

La Paris nu stă mult timp. Dă 
cerut de ea nu-i este acordat luă 
ţia din Amsterdam. o 

Ingenua olandeză se sperie, plă 
este nevoită a reveni în ţara ci. (E 
însă de nostalgie, se gândeşte mă 
Paris, unde o aşteaptă gloria şi 
rea... „Voi triumia !* îşi zicea esti 
se skiadea la nimic altceva de cil 
recâştige independenţa ei absolul 
tru a putea să se reîntoarcă în[l 

Era de o frumuseţe incomparabil 
naltă, sveltă, cu un chip fascini 
un oval perfect, minunaţii ei aci 
privirea lor enigmatică au ceral 
părul foarte negru. Ansamblul £ 
tos, iurburător, plin de seducțil 
o frumusețe magică, de o uiaitoă 
ritate de linii. 

Şi cu toate amenințările soțuluă 
ge din nou la Paris unde debuteit 
în faţa unui public profan, ci de 
templul religiilor orientale, în E 
Guimet, inaintea surâsului enig? 
unui enorm Buda în aur. Apariţi 
un mare entuziasm ; era sarea 








te ale bayaderelor din Benares, e 
satoarea sacră a Indiei. : 

Intr'adevăr Mata-Hari, acesta « 
mele ei acum, care imita ca 
cochetăria tragică, cochetăria cani 
viaţa unui om în shimbul unui | 
cerând cu o bucurie diabolică, sil 
dinainte cele mai crude senzajă 
o îlacără de pasiune ce halucint 
cea şi te ingrozea... 


BAIADERA 


In serbările intime când ador 
printre cari numeroşi  acadenisă 
miniştrii, după sacramentalele i 
ale supeurilor copioase, o înconjid 
toată căldura omagiilor lor, ME? 

|. 


p 


în a na 


4 
















lise complăcea în a evoca, exaltată de 
nosialgie, amintiri din copilăria sa. 
Era o poveste de o mie și una de nopți, 
D poveste în care imaginile cele mai bi- 
zare se ondulau în ritmul muzicei exo- 
ice. Excitată de vin, de vanitate, de lu- 
ini, de parfumuri explica, ilustrând 
iscursurile sale de atitudimi şi mişcări 
iiulu mai elocvente de cât prin cuvinte, 
isterele nopței supreme în timpul că- 
ora lachirii savurau deliciile crude şi 
alivine ale paradisului lui Siva. La aceste 
aimoase supeuri Mata-Hary producea e- 
feciul unui delir mistic prin atitudinile 
e lascive, cutremurile ei febrile şi 
 contosiunile ei epileptice. Era idol 
ei reptilă din acelaşi timp. 
ui ei mari, sombrii, pe jumătate 
iuchiși de extaz, nu lăsau de cât două 
jllăcări fosforescente. 
 Braţele sale rotunde, lungi şi agitate, 
ireau a inlănţui o fiinţă invizibilă ; pi- 
El, melate, lucitoare, muschiuloase, 
alpitau cu tresăriri ale tendonului ga- 
asă se rupă sub epidermă. 
IP Văzind-o. credeai că asişti la meta- 
oifaza unui șarpe care se transformă 
in jemee. Ş 
i bintominele sale erau realizarea pla- 
stiti a unui poem sfânt. In realitate Ma- 
tă Mari nu văzuse orgia mistică a sanc- 
larului lui Siva decât în cărţi. 
Misto suuprinzător, în ceeace pri- 
MEște aceustă femee, că avea în arta 
ki mistică şi senzuală un caracter pur 
adie. Cu bărbatul ei a stat în lava şi 
Bunatra şi n'a văzut niciodată o bale- 
ină indigenă. Cum e posibil deci, ca o 
jitopeană coboritoare din nobilele ma: 
Ioane planiuroase ale tablourilor lui 
dambrandt să poată să devină până la 
zic) cevace cra. Cine a cunoscut-o era 
elacori în a declara că frumuseţea ei 
bonsiitula cea mai pură incurnaţie a ti: 
ului asiatic, arămie, cu ochi mari de 
bc şi cu părul negru ca abanosul. 
abricămintea cea mai uşoară o jena; 
Um rămânea singură printre oameni 
nea goală. 
HGiiar în celula ei, înainte de a fi îm- 
uscalu, intrun elan diabolic de beţie 
puzuală începu să danseze oferind bie- 
Or surori de caritate, un spectacol de 
Bmusețea ei goală. 
ata-llari avea intotdeauna sânii aco- 
iți cu două plăoi minuscule de fili- 
ari ka povesteşte că soţul ei era foar- 
jelos și adesea o ameninţa că o desfi- 
pează. 
ro noapte îi sărută sânii îndelung, 
Hată îi sfâşie cu dinţii mamela stângă 
înghiți. de atunci sânii ei sunt aco- 
i Această poveste a sânilor mutilaţi 
"decât o legendă destinată a ascunde 
alitate. Medicul închisorii, care a exa- 
ai-o, spune că sânii ei, erau două bie- 
pamele ofilite, obosite şi tot sânul 








CURTIZANA SFANTA 


laiadera cultivă amorul ca o artă su- 
| sau mai bine zis ca o ştiinţă. 

aie filirurile, toate amuletele, toate 
la amorului, ea le studiază, le cu- 
pie pe deplin și se folosește de ele.. 
Jbiblioteca lui Mata-Hari. s'au gă- 
colecţie de cărţi sancrite privitoare 
nor. 

aimoasa  „Kama-Soutra”* legată 
osii roşu conținea pasagii întregi 





subliniate de balerină, pasagii sugestive, 
putându-ne face o idee de această crea- 
tură capricioasă, fantastică, variabilă, 
avidă de senzaţii rare şi bolnavă de do- 
rinți. A fost chiar văzută într'o "psă de 
prostituție... 

Fa excita o putere imfernală,  miste- 
vioasă, magică, față de toţi acei ce se a- 
propiau de ea. Printre victimele ei figu- 
rează unul dintre cei mai iluştri avocaţi 
ai Europei, un ambasador, un ministru, 
un prinţ imperial, un mare duce, un 
mare artist şi mulţi alţii. 

In budoarul ei oriental, între o figu- 
rină de Tanagra şi un Buda de bronz 
antic, strălucea, în bogate rame de fili- 
gram, fotografiile celor doi  monarchi, 
cu dedicaţiile lor, entuziasmați admira- 
tori ai marei artiste. 


seca fa UNIVERSUL LITERAR.— 219 


pe unul din cele mai înalte personagii 
al ministerului afacerilor străine. 

De o inteligenţă superioară şi extrem 
de abilă Mata-llari ştia să scape din 
toate cursele ce i se întindeau. Ea îşi 
Lătea joc de urmările cele mai bine con- 
duse şi, până-n 1916, fu imposibil a des- 
coperi „cutia cu scrisori“. In sfârşii se 
afiă că ea încredința corespondenţa ei, 
prin intermediul unei legaţiuni neutre, 
siatului major german. 

Agenţii acestei Jegaţiuni erau acope- 
riți de imunitatea diplomatică și era 
loarie greu să pui mâna pe această co- 
respondenţă. Şi când şi acest lucru 
reuși, o altă dificultate se ivi: cores- 
pondenţa era cifrată şi nici odată nu se 
putu descoperi proba trădării. 

Pe dealtă parte Mata-Hari „culcându- 





MATA-HARY aşa cum apare în fişa poliţiei, E interesant să se compare cu foto- 
grafiile celelalte - 


i » » SPIOANA 


Mata-llari era mai întotdeauna în in- 
timitatea miliiarilor. Serviciul francez 
de spionaj avea „ochii! pe ea. Sa des- 
coperit că agentul german „HI. 21* făcu 
în timpul ostilităţilor cel mai mare rău 
Franţei. Se evaluează la efectivul unei 
divizii numărul soldaţilor francezi ce 
fură omorâţi. 

Din cauza lui, şeaptesprezece vase a- 
liate, șeaptespreze transporturi de trupe 
fură torpilate de submarinele germane. 

Ori, agentul german „Îl. 21“ era o fe- 
mee ! Şi această femce se numea, sau 
mai bine zis îşi dădea numele de Mata- 
Ilari. 

Mata-liari işi avea matricola în ser- 
viciui secret german ce-şi avea sediul 
olicial la „Tiergarten“ în Berlin, cea 
mai vastă organizie de spionaj, ce se 
poate închipui. Proba este făcută că ea 


ipurținea, chiar dinaintea războiului 
exact din 1904, serviciului: secret ger- 
man. 


Cu toate că serviciul francez era per- 
fect inlormat asupra acţiunei '“Mata-Ha- 
rei, nu se ocupa încă de ea, întrucât ac- 
iivitatea acestei femei ncfaste nu se e- 
xercita încă în paguba Franţei. Nu ră- 
mânea de cât a „o avea în ochii“ şi când 
în 1915 şefii ei o trimiseră „să lucreze“ 
în Franţa, dela început îi reuşi să aibă 
ca amaut un ministru al războiului şi 


se” cu cele mai mari personagii din Eu- 
ropa, -- pentru a nu cita decât două: 
hronprințul şi Van den Linden, prezi- 
detul consiliului de miniştri al Olandei, 
— era sigur, că prin arestarea ei, foarte 
inalte influenţe ar interveni în  favoa- 
rea ei. 


Trebuia ca independent de judecăto- 
rii consiliului de războiu, care vor avea 
de cunoscut afacerea, ministrul afaceri- 
lor stlăine şi  prezidentul „republicei 
franceze să fie puşi în fața unor atari 
probe, în cât unii cât şi ceilalţi să poată 
răspunde printrun fin „nu se admite“ 
absolvi la toate influenţele cari sar ma- 
nifesta... şi cari s'au manifestat, 


Tocmai, în epoca aceea, Mata-Hari, 
sub pretextul de a îngriji un ofițer rus, 
de care se interesa, solicită un bilet de 
liberă trecere pentru a putea merge la 
Vittel. 

Ori, la Vittel, tocmai se construia un 
important aerodrom. 


I se acordă libera trecere cerută. Din 
nefenzir,e din cauza unei  imprudenţe 
ea ol'servă că este supraveghiată şi cum 
cra foarte abilă, revine la Paris, fără a 
face nimic suspect. Dar şeful serviciului 
miliiar francez de contra-spionaj îii.noti- 
fică hotărîrea de a o expulza, în aceiași 
seară în ţara ei de origină. 

Văzându-se descoperită, spioana jură 
pe toţi sfinţii, că departe de a fi în ser- 
viciul imperiilor centrale, după cum era 


220.— UNIVERSUL LITERAR 


acuzată, ea nu avea de cât o singură 
dorință : Să intre în serviciul Franţei. 

Procedă mai sigur : ea se oferi având 
în vedere relaţiile ei cu Kronprinţul şi 
cu ducele de Brunswick,— de a merge în 
marele cuartier german pentru a înde- 
plin; misiunea cu care va fi însăcinată. 

Pentrucă insista, i se încredință deci 
o misiune în Belgia. 

Pen'ru a-şi îndeplini misiunea, trebuia 
să treacă printrun punct pe unde nu 
aveau acces de cât agenţii francezi. Prin 
intermnediul lor pătrunsese în Belgia. U- 
nul din agenţi fu împuşcat de Germani, 
ceilalţi intraseră în serviciul germanilor. 

Serviciul englez de contra-spionaj „In- 
telligence Service“  informă serviciul 
francez... că un spion german, cu numele 
de Mata-Hari este cauza împuşcărei ace- 
lui agent în Belgia. 


ARESTAREA : 

De data aceasta exista o probă contra 
spicanei în acelaş timp s'a descoperit și 
cilrul <orespondenţei dintre „Liergarien'”* 
şi agenţii lu: din Madrid. Se decise tri- 
meterea spioanei în Spania, via Bilbao. 

In loc a rămâne la Bilbao unde era aş- 
teptală pleacă imediat la Madrid unde 
descinde la Palace-lHotel, locul de întâl- 
nire al spiunilor internaţionali. Tot tim- 
pui fu strict supravegheată de agenţii 
socreţi ai Antantei. Se puse imediat în 
contact cu ataşatul militar german dela 
Madrid von hkalla care conducea servi- 
ciul de spionaj german în străinătate 
şii avea chiar camera alături de a sa. 
De asemenea avu o întrevedere cu ata- 
şatul naval german. După ce le furniză 
relapile ce le poseda, i se încredinţă mi- 
siunea de a intra în relaţiuni cu atașa- 
tul naval al Franţei. Acesta însă fu pre- 
venit şi o ţinu la distanţă. Von Kalle 
văzând că „nu merge“, îl mulţumi pentru 
serviciile aduse Reichului în timpul şe- 
derai sale în Madrid, după indicaţiile 
sale mai multe transporturi şi numeroa- 
se cargoboturi neutre — printre care şi 
spaniole, fură torpilate, îi comunică o 
telegramă fără fir emanată de la marele 
quartier german, cu ordinul de a intra 
în Paris, unde era nevoe de serviciile 
sale. Von kalle o inforimă că un cec de 
15.000 pesetas plătibil la Comptoir dEs- 
compte ii stă la dispoziţie Mata-Havi, 
conformându-se ordinului, pleacă imediat 
la Paris și în ziua-de 15 Februarie 1917 
(u arestată de comisarul sesviciului de 
coritra-spionaj. 

Când poliţia întră în ceamera ei, Mata- 
Hari cra culcată complect goală. Nu-i se 
spuse că o arestează pentru a se evita 
ui incident. Ea se sculă şi cu o lipsă de 
pucuare începu să se îmbrace în faţa în- 
tregei asistenje. Fu condusă la ministe- 
rul de război unde îi fu predat mandatul 
de arestare. Făcându-se că nu înţelege 
căpitanul Ladoux, şeiul serviciului de 
contra-spionay îi puse următoarea între- 
bare : 

— Mai întâi să ne spui „H. 21%, de 
câid eşti în serticiul germaniei ? 

Zăpăcită, surprinsă Mata-Havi se pră- 
buși. Avu însă forţa de a spune: 

-- Dar, domnule, nu vă înţeleg! 

După ce i se explică fu expediată la 
Saint-Lazare. 

„ Câteva zile mai târziu, fu mutată în 
celula No. 12, eceiaș, în care fusese închi- 
se M-me Steinheil şi M-me Caillaux. O 


celulă vastă cu 5 paturi: în mijloc Mata 
Ylari încadrată de două surori ce trebu- 
inu s'o supravegheze. 


INAINTEA CONSILIULUI DE RĂZBOI 


Sau găsit în corespondenţa ei, scrisori 
de la oliţeri, aviatori și notabilităţile pa- 
riziene. 

O serisoare emana de la un ministru 
de război... 

Acuzaţiile sunt multiple, Mata-Hari nu 
se deconcertează niciodată, cu toată gra- 
viiatea lor. 

Seninătatea ei dezarmează pe toţi cci 
ce-o privesc. lecunoaşte a îi primit 
30.000 inărci, de la şeful spionajului ger- 
man, însă uceasia pentru favorurile a- 
cordate. „Niciodată nu i se da mai pu- 
țin”; Motivele pentru care se găsea în- 
toideauna în intimitatea militarilor, Ma- 
ta-llari răspundea că oamenii ce nu u- 
parţuineau armatei, n'o interesa. Otiţerul 
în cehii ei este o fiinţă superioară, uu 
um care lrăeşte în plină epopee, lără so 
intreseze jara lui, căci războinicul for- 
incuză o rusă specială care planează d'a- 
supra celorluţi muritori. Şi când judecă- 
torii consideră sumele primite nu ca preţ 
al iavorurilor ei, ci ca“salariu de spioa- 
nă, atunci privirile ei devin imediat as- 
pre, duşmănoase şi dispreţuitoare, ges- 
turile sale au o impertinenţă teatrală. 
Totul este studiat, totul este calculat. 

Şi dacă dorința ei era de a seduce nu- 
mai militari şi oameni.politici în loc de 
bancheri şă milionari, aceasta asigura ea 
surâzând, că „cei mai voga nu sunt tot- 
deauna cei mai generoşi% „din toate 
punctele de vedere ofiţerii plunează asu- 
pra celorlalţi oameni“... era eternul ei re- 
frem. 

„Curiizană, da, o mărturisesc... spioa- 
ună, nicodată !*, 

„Atunci liniştit prezidentul îi spune: 

— La Laris însă simţindu-vă suprave- 
gheată, pierdută, va venit idea să vă pu- 
neţi în serviciul spionajului francez. Da 
data aceasta palidă, balerina tăcu, este 
silită să recunoască. 

De aci încolo acuzaţiile devin mai 
grelc, ca nişte lovituri de ciocan, neeru- 
țătoare Mata-iiari mu mai e sigură pe 
sine. 

Sa oferit a pleca în Belgia cu un 
plic, a rămas în Spania profitând de pli- 
cul ce i se încredinţase. Acest plic era 
destinat unui agent al Franţei la Bru- 
xelles ; agentul a fost împuşcat de 
germani, 

Sa stabilit în cursul desbaterilor că 
Mata-llari chiar din ziua declarărei răz- 
boiului dejunase în tât-ă-tete cu prefec- 
tul poliţiei din Berlin, era de mult în 
serviciul germaniei, că era imatriculată 
sub numărul „EH. 21“ în controalele spio- 
najului german, că se întreţinuse direct, 
în afară teritoriului francez cu cele mai 
înalte personalităţi inamice, şefii notorii 
ai spionajului german, că primise din 
germania din Martie 1916 sume impor- 
tante ca preţ al informaţiunilor furni- 
zate de la şefi lor spionajului german. 

Avocatul în pledoaria sa nu putu con- 
vinge pe judecători. Apoi consiliul de 
război în unanimitate pronunţa pedeap- 
sa la moarte. 

Ia citirea sentinței Mata-Hari surâde 
tăcu'a, liniştită, senină, aproape indife- 
rentă. 

































Mata-Hari trebuia să se aştepte 
achitare, pentrucă ştia că atât în 
cât şi în străinătate, foarte mari in) 
țe ipterveneau în favoarea sa. ȘiI 
aceste influenţe s'au produs,  Poiiă 
putu 'furniza proba că printre infoi 
țiile furnizate de spioană germane; 
alla şi acea ce privea ofensiva Înaică 
din primăvara lui 1916. Şi prez 
republicei dădu să înțeleagă solidăl 
lor că în clipa când atâţi soldați fr 
cesi cădeau în faţa dușmanului, au 
tea graţia spioana ce-a ataca pe la Sp 

Ori, printre solicitatori ge găsea și NN 
zidcntul consiliului de miniştri al Ola 
dei Van der Linden, acelaş ce toderă 
ca în ţara sa şi sub ochii săi, să sel 
leze două principale centre de ai 
german. i a 


IN INCHISOARE 


Medicul inchisoarei povestește 
iud'ferența cei. IE chemat adesea; 
cere cărţi de citit. Ea citeşte pocă 

“Xlată ii cere medicuui carți eg 
amor şi artă, o carte budică, curoităli 
vaţă să dispreţueşii totul... 

Dulletul ci se pregatea să intrunte 
tumul supliciu cu o bravură plia 
pret. A 
lşi da seama că e pierdută; (ră 
vidă, sora Maria cânta so distreză 
roaga să danseze pentru ea şi Mălăză 
dansează, apoi începe să surâdă gi 
vine calmă. i 


A EXECUȚIA 
Tin dimineaţa zilei execuţiei 15/| 
brie 1917 când intrară în celulă 
a o deştepta şi a o anunţa că „ot 
sit”... avocatul se apropie de ca şizb 
bi încet. Ă 
Decdată ea isbucni în râs ; une să 
cabru, de nebiţat, neverosimil, 
treuga asistenţă. Şi pentru a nu 
drepi nebună lămuri asistenţa: 
ce mă stutucşte d. Clunet ?* pentr 
neficia de art. 21, să declar că 
sărcinață... Să nu mori de râs"... 
râdea din toată inima. 
Dormeam atăt de bine, altădată, 
iertat numănuia să mă scoale aşati 
Vreme însa j [ 
Ce obiceiu şi ăsta de a executa pe 
demnaţi in zori |... În India nugă 
Mouriea e o ceremonie ce se e 
în plină zi, în faţa mulţimei Înngiă 
cu iasomie"... tă 
Maia era perfect calmă, îşi fiieui 


















letu incet, elegunt, luă uu grog, UD 
garete, era ca acasă. „Moartea alui 
mic... viaţa de asemenea, a muia A 
mi, a visa, ce imporiă. Votul e iu 

lşi pudră laţa şi pieptul. Ultimăigă 


claraţie, că este inviaţă ; scrie] 
Li 


scrisori şi ironic recomandă ca-mi 
va lica ei să primească scrisourt 
sata amantului. ba foriul Vinceuuesi 
ce i se citi sentința, înaintă WHO 
până la stâlp, se lăsă legată, refuz 
se lega ochii, agită o batistă în XE 
adio. AA 
Şi când comandantul ridică 
tru a comanda focul, ea îl primi. 
şi zise: 
„Domnule, îți mulţumesc“... și 
toarea roşie se prăbuşi la pănină 












Edit: Eugene Fasquelle —/ Fa 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU No, 11