Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0013

VAIVEDSUL LIIIPAL 


PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Iifov 








autorităţi şi instituții 1009 lei 
âg onoare 500 „ 
pariiculare 250, 





REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str, Brezolanu 23-25 
TELEFON 93.30.10. 


PREŢUL 








beotropismu Nichifor Crainic si marea 


contemporan 


de ION FRUNZETTI 


Un ezou cars trezește alie- 
la: «mitui biblic al bătălie: a 
cărai soartă aspindea de mă 
nila înălțate căire cer ale pro- 
fawului: zeii vechimei iute 
slarez contemplativă, a in» 
chinătoriior cu brațele ridicare 
te a rugă și cdmirarţie. Şi co 
roirui său! zeii momentuui 
da îxță, care nu-ți lasă răgaz 
să 'nnaiți căra car nic: privi- 
rile, dar mi-te mâinile! Dita- 
rența e simplă: Dumnezeul 
vechime! se numea Eloah, (a- 
dică Fiinţa), zeul veacului no- 
s'ru se chesmă „actualitatea“, 

Zau. Bibiiei csrex jerila unui 
mia] din când în când, si prăz- 
nuiroa umei zile din 7. Zeul de 
astăzi cere şaple zile din săp- 
tămână și jertfa însăși a fi 
inței tele soirituala.  Cunas- 
cână să acualitatea e mai cu 
rând un proces decăt o rzuli- 
tate, ea însemnând mersul 
dicizetic al  civilzaţiei, pro- 
grezul, — nu măi avem si n2 
miră că nici un moment 
mâinile robotind în  Miguni 
treburilor practice de tot so- 
i, nu mai Gafiă TĂgaz să te 
ridice, intomporăi, cu palmele 
deschise larg şi degeiele rez- 
frate, către limDezirniua vre 
unui cât de fugar întrevăzut 
car, 

Astumii'xtea cere integrare 
inşilor, a țelurilor lor şi a efor 
zorilor, Fiad o  totalizateare 
uriașă d> energii, actualitaisa 
pratinde aciualizare, înainte de 
orice : ac.ualizarea tuturor lo 
iențsior energatze ale perso- 
nalități, : 

Omul actualități e o:nul ac 
tiv. Desvoltarea sa este o hy- 
partrofio hidoasă a calităț.ior 
volitiva, un desschilibru min- 
siruos «d funciliior sufletezi, e 
convariire ater-emiă a  stzus- 
piiciea OIGU- 
nizală ar mevoie de dirizul- 
rox intătagsntei, de prevei=- 
rio rațiunii, de 
tot atâl cât de hiiă 























rara 
>xacuiia Sdacu 


Produstivitatea '= 


yu 






Sara 


„zetuatiiate” oblică inaiti, 


ccaparatoaraa tuturor Fmcţi- 
ior sale intasciuale şi voluii- 
inre. O „întegratre” însemna 
ză tozmai putinţa de a auuăi, 
hotări și action conform cu 
un tei prezstsbilii, 

Sar prirea că nu e nici ua 
imconvenien! în Supunersa în: 
sului la regimul ses al acti- 
vilăţii integratoare. Structuret 
sa unitară are însă de suferit, 
pe lână desechil'bru! hyr:er- 
trofierei semralate, atrofiorea 
dator  funcțiumi. În deosebi, 
funcția afaciivă lânjeşte. 

Capabi să raționeze just, să 
execute exuc! și contorm, omul 
mscanizat de  activitaieu la 
care e constrâns pisrde „di 
ponibilitalea” sufletească, pu- 
ința de a resimți simpa'stic 
pu'sal:ile  sufleielor vecine. 
Univers închis, urmând nor 
msla as'ronomice ale revolu= 
ției și rotaţiilor sale în orbite 
caicuiaie strict, omul ceniem- 
poran, inchinătorul actua:ită 
|ii și al progresuiui tehnic, asta 
incapabil să recepleze masa- 
giile suxve ale unei vieţi plă- 
pând răsărita, şi sfios, în firul 
a3  iozbă ori în  cărăbuşul 
zbârnâindu-i în preajmă, pa 
iire de soare. 

Limpezimile unor privin cu- 
rate aa copil nu-i vor spune 
nimiz, după cum nimic nu-i 
poate înzenunchia făptura în 
fața unei dureri omeneşti. Ro- 
Dot, omul actualităţii este un 
compiex de procese  biochi- 
mica endocrine, sub influenta 
aziivă a condiționărilor tern:o- 
electro-mezanice ale mediului, 
sau pur contitative, numerica, 
ala colectivului social al c&- 
rii component esta. Coniesiio- 
nat ca să producă, orica ds- 
sect de funcționare îşi ati 
coreztivul, indiferent dacă rs- 
mediul distruge omul: produc 
ţia nu sufere. 












(Urmare în pag. 5-a) 


Personalitatea d-lui Nichifor Crainic, legată de o temzi- 
nică aciwiteie didactică, t.lozetco-siscia-ă şi poetică, eiie 
ună din cele mai complexe ale României contemporana. 
Cum opera, ca şi omul, păstrează un p:ofund caracier uni- 
taz, prin concepția creştină care-o adânceşte și ituminează, 
ozshilele ei aspecie nu-s decât diagruma conco:daniă a 
spiritului său superior, care a rodit, pe iărâmul ultimelor 
dcuă decenii, desigur câteva din cale mai auieniice înfloriri 
ale suf:etului şi gândirii auohtons, 

DARURILE PĂMÂNTULUI şi ȚARA DE PESTE VEAC 
suni, alături de PUNCTE CARDINALE IN HAOS, OiTO- 
DOXIE ŞI ETNOCRATIE și NOSTALGIA PARADISULUI, ada- 
vă:cle pietre de hoiar. i 

Ca zicsist, dintre cei mai înzestrați şi autor al umor 
eseuri, adevărate capodopere ale genului, în cure arta și 
credința se impieiesc cu măestrie, în slujba unui patriotism 
susținul ps linia mare a triudiţiei noastre creşstins, d. Nichifo: 
Crainic se rema:că prin s:gu:anța cu care “şi si&ă- 
neşie subiectul, aju'ai fiind de o bogată cuitu:ă genzrelă, 
cu și de un excepional dar de a gicsa în marginea eveni- 
mentelor importanta, ceea ce consiilue, de alial, ca:acie- 
ristica stilului său atâ! de pemonal, 

În poezie, d. Nichifor Crainic ese promoiorul grupului 
tradiționalist dela GÂNDIREA, după care valoziicasea es- 
tetică corespunde unei inierpretă:i organice a spscfcuiui 
național, înţeles ca o înfrățire, întu fiumuzele, a graiului, 
locurilor și oamenilor țării, 

lată de cs, pentru mine, e ioarte greu să transmit! ci- 
titozilor, limitat numai la aspectul marin, înhezga semn'ti- 
cație crtisiică a posziei d-zalz, pe cara o prețuasc în dsosabi 
și care ocupă un toc de frunte în li:eratura română, 


Primul volum de versuri, Darurile Pămâniului, are o sin- 

guză însemnctă imagine marină: 

Ca râurile contopite n mare 

Noi vom muri în nemurirea to — 
prin care poelul se adresează Patiei, adevărala matcă a 
elarnităţii individului. 

Cu al doiiea volum, insă, Țara de pest> veac, marez 
își reclamă belșugul de imagini şi idei în poeza d-lui Ni. 
chijor Crainic, Pentru o mai bună prezentare, vom deoszbi, 
în versurile dsule, trei grupe d'sincie: prima, menită a 
releva impresiunile marine, risip'te în diferilels pc=me ale 
volumului: a doua, cup:inzână bucăţile exrluziv închinate 
mătii; și, în sfârșit, ultima, în care realizarea poemelor se 
întemeiază pe un cad:u technic de pure imagini marine. 

Prima grupă e o simplă enunțare ds imagini, servind, 
în principal, interpretările uliezioare als anal'suui: CÂN- 
TECUL DUNĂREI, care schițează, în mod tangențial, impor 
tanța căilor de comunicaţie agquziică în desvoliarza eceno- 
mică și spirituală a țării ; CANTEC DE PESCAR, lauda pe 
tiză a nestatornizei frumuseți a unui păzirăv curu; CÂN- 
TECUL DE MUNTE, ce cpune, prin două mari simbouri, 
credința şi moariea, moiivela de căpălâi ale poeticai d-lui 
Crainic: la un capă! tendința, care urcă parcă elementele 
firii pe d:umul fără întoarcere al năzuinții, la Dumnezeu si, 
la celălalt, tendința contrară, care ne adună și ne coboază 
din visul materiei, către marea taină în cure tonale curg, 

Nu putem omite acecsiă ritmică strofă din: poezia 
IGHEABUL : 

Din gura de răcoare a 
Imi curge ca un cântec printrur fhorut, 

mosvâre n melodii de văiurele, 

Alunecă pe ncdurile me!'e 

Şi: gâldăie n gurguiu — 

Fu o primesc şi-o dărui 

Orieui 

Şi fiecărui, 

Admirabil refren onomatopzic, care a surprins câteva 
accente clare din nessemuitul cântec al apelor. 

i UE irumoasă imagine marină, găsim în finalul din MO 


SI 
fantârnii 


Nori cibi din nesfârşitu! albastru s'enu lăsat 
Şi parcă ancorziză, iar satul e un port 
La margine de ceruri, cu clopote da mot, 
Și vleacă icrăș norii ca tcarea saicâm : 
Corăbii încerecte peniru ceai tărâm, 
Aici intuiţia poetului e ca un revers al concepţiei pe 
care am relev-i-o în Cântec de munte. | 
In SUB CURCUBEU, nourul, gonit de fulgere și furtuni, 


es'e sugestiv comparat unui -aufragiat aerian. VILA BLANCA, 








d> 





ȚIPOIA 


(Sala Ateneului) 


3 
de 1. GR. PERIEȚEANU 


pune în contras: urgia mării cu disprețul pe care-l încearcă 
autorul în faţa unei nefolosite frumuseți naturale și arhitec- 
tonice. Tgrţinele neregulate din PROGRES, răsfrâng multiple 
oglindiri mazine, pentru a înfăjișa desnădăiduita lupilă a 
omului, în goană după în veci nerealizabilul mai bine. lar 
gândurile despre moarte împlinesc cuzetarea din PASĂRE 
ALBĂ : 
Moarisa-i ca noapte: goi despicăi. 
Intre izvor și mare-anuncat — 

vădind concepţia finulităţi: în eternitate, indicată şi în ver- 
surile citate din primul său volum. ȘI 

Din grupa douna fac parie poemele CÂNTECUL ALEI 
si: TÂRMUL DE DINCOLO, în cari t:eamătul transcendezial 
cidică până la caruri adâncul misteriosului ținut pelugic, 

Căsiecul «psi reia marea temă, a Cântecului de munte, 
întrun puternic imn închina învelișului lichid, pe care Thaies 
din Milet îl socotea d:ept temelie a lumii: 
La tine, Doamas, nu mănaiţ 
Cu munisie iucind în smcâţ: 
De piatră e, dar se scutundă 
Nisip mărunt eub apa scundă, 
Precum a fccu.ui nălucă 
Tot vuiui apei o imbucă. 
La tine, Doamre, nu m'avânt 
Pe-al vântului desnedămâni, 
Baiaur care 'nghite spaiii, 
Dar târiior sub consielaţii, 
Co cade prăvălit din zbor 
De abureae unui nor. 
Du strepul, Docimns, mă ridic, 
Mai tars cu câi e mai Mic: 
E Sfarm&-Piairă, Stirge-Foc, 
E Frângs-Vănt, en orice lcc, 
Suboâinâniean, ceri, 
Şi e izvor şi e osecm. 
n mare geme, 





oane 


GMVOINe 


Ta voia ia 
Prin fulgere 
Delu muntele şi focul copleşite de apă, la vântul pră- 


î 
îm 


văii! de ubu-ecia unu: nor, până la stropul care sa r.dică, 


sfarmă piatră, stinge focul, frânge vântul, în ascensiunea 
acestui poem e o minunală gradație, dominnând toaie sub 
şi pe pământ. Finalul e unic şi prin imaginile crestine, p2 
cura poetul le realizează centempiând cereştile ipostaze ale 
elementului umed. 

Cân'ecul apei semnifică, poate, ceva din atributul ubi- 
quităţii divine: 

Murmară'n râu şin mare geme, 

E tinerețe peste vreme -— 
căci apa e oarecum asemeni Credioruiui, care e în toat> 
şi'n care toți suntem, Poezia, departe de a fi un ac! gratuit, 
transmie pulzația pe care artiaiul o resimte în preaima 
imaneniei frumuseți, prin transfigurarea în artă a marilor 
sensuri aie trecerii nvastre, cari sunt: dragostea, moariea, 
credința, 

Țărmul de dincolo e postizarea problemei de care e 
siăpâai! omul în fața marelui mizter al morții. Subiectul 
presupune cunoasterea limiiei incerte dintre a fi şi a nu fi, 
cara e piatra de încercare şi a ştiinţei și a filozotiei., Să nu 
ss crsadă, însă, că postul flozolează în versuri: 


Ţărmul de dinco.o da mare, 
Invăluitul Finistar, 

E poaie margine de cer 

Ş: poariă către ait mister, 

lar pentru gând cutremurare, 
Hotar de jar, străjer de ger. 


Ajuns-au csre câți plecară ? 
Plecalii nu re mai răspund. 

Şi sunt pe mare un prună 
Co cade surd și greu ia fîmd — 
Ca mocrtea, marea e omară 

De câte taine o pă:rund. 


Per 
d 





(Urmare în pag. 6-a) 


E Rata 





pa 
LE 


Peisaj din Balcic 


APARE SĂPTĂMÂNAL 





35 LEI 





ANUL L e Nr.I3 


SAMBATA 22 Martie 1941 


Redactor responsabili : MIHAI NICULESCU 











Note despre stil in cultură 


In cultura franceză, cu toate 
caracterele locale de fiziono- 
mie spirituală (bretonă, nor- 
mandă, provensală, etc.) asu- 
pra cărora unii critici încercau 
să insiste, enunțând astfel de- 
cisive consecințe de morfolo- 
gie a culturii lor, — s'a men- 
ținut totuși ideza caracterului 
general latin, dela Lanson și 
până la subtila critică de școa- 
lă maurrasiană. 

Francezii sunt latini. Și ge- 
niul latin e geniul voinței, aşu 
precum Grecii antici sunt ge- 
niul pasiunii;  deaceea arta 
grecească e superidară celei 
latine. Geniul latin e un geniu 
al realităţii imediate, a reali- 
tății pozitive, ordonate, clare. 
De uceeua Spania romanizată 
are op poezie lirică înaltă, de 
aceea în Franța, țara care nu 
cu lirica se poate mândri, pri- 
ma poezie o dă Provența ne- 
romanizată complet. Dar Fran- 
ţa a creat catedrala gotică, cel 
mai pur, cu templul grec, şi 
cel mai sublim moment al ar- 
hitecturei, această „muzică a 
spațiului“. Franța a dat pe u- 
nul din cei mai mari sculptori 
ai omenirii, pe Rodin; Frana 
a creat o strălucită istorie a 
picturei, şi un roman realist, 
— în timp ce Gormnnii e nu- 
zică mult mai puternică, 0 
poezie mai profundă, o metu- 
fizică... E parale:a dintre ye- 
iul concretului și cel ai ab- 
stractului, 

Nota aceasta se întinde şi 
de-asupra afirmației, că unu- 
me Francezii folosesc. inteli- 
genţa iar Germanii intuiţia, — 
în viziunea interioară ce pre- 
ced2 creația unei opere de 
artă. Iată de pildă, muzica 
franceză dela Cesar Franck în 
ce măsură e reaiizată cu aju- 
torul inteligenţei.  Deaitjai, 
orice muzică adevărată se şi 
adresează unzi inteligențe mu- 
zicale (Suares a probat-o ma- 
gistrail — dar muzica germa- 
nă gusește drumul mai scurt 
al emoției, așa precum cea 
italiană calea senzaţiei mai fa- 
cile, tocmai pentrucă e pi20 
muzicală. Muzica franceză e 
puțin mai ermetici, realizată 
mai mult cu o conștiință cia- 
ră decât cu misticism. Germe- 
nii au puternica intuitie a ui” 


ziunii  înterioare precedentă 
momentului de realizare artis- 
tică, — aş zice chiar că fun- 


dalul instinctiv, primar ai fi- 
imței sale se revelează el sin- 
gur şi prin sine. Și mă gan- 
desc la întâmwiare, la pictura 
iui Holbein, Direr sau Grii- 
newald, — de o realizare plas- 
țică inferioară picturei france- 
ze, Pentrucă, la urma urmasi, 
această intuiție convine mai 
mult artelor care se desfășou- 
ră în timp, decât artelor esen- 
țiale. 

Francezii n'au o poezie pro- 
fundă ca Gemanii (notaţi că 
marea poezie se citește în tă- 
cere...) tocmai din cauza aces- 
tei lucidități inteligente a spi- 
ritului francez. Dacă totuşi e- 
aistă în istoria literaturii lor 
nume ca Villon, Baudelaire, 
Valery, e că aceștia reprezin- 
tă şi manifestă o tragică, o ha- 
lucinantă conştiinţă a dramei 
acestei lucidităţi; căci ce e a- 
cea „Ballade des pendus* dacă 
nu conștiința dramei descom- 
punerii biologice faţă de pos- 
teritate, —— de eternitate? Şi 
„Fleurs du Mal“, aceste demo- 
nice lucidități ale consecințe- 
lor păcatului originar? Va- 
lery nu e el poetul unei 
inteligențe pure? — Or, poe- 
ziei îi trebue atmosfera neli- 
niştei, a marilor întrebări, a 
celor mai adânci neliniști, gla- 
sul frământărilor  neliniștite 
ale misterelor lumii şi vieţii, 
chemarea  depărtărilor şi a 
veșniciei... Dar Francezii n'au 
nici o poezie poporală, — gân- 
diți-vă la semnificaţia acestui 
fapt şi la consecințele ce le 
pregăteşte pentru poezia cul- 
tă, 

lată o altă probă despre a- 
ceastă inteligență calmă fran- 
ceză, — calmă pentrucă inte- 
ligența maturizată când atin- 
ge gradul înțelepciunii, e ca!- 
mă prii. definiție. — Spunea 
parcă cineva că fiecare cultu- 
ră e destinată să-și afle ma- 
zimul de forță de expresie în- 
trun anumit moment cultural, 
întrun anumit curent ale că- 
rui caractere coincid cu spiri- 
tul acelei culturi. Deaceea ro- 
mantismul și chiar expresio- 
nismul — forme ce tind spre 


de OVIDIU DRIMBA 


o exprimare directă — e la el 
acasă în Germania; deaceea 
Renaşterea, acest splendid e- 
chilibru de forțe, își află ex- 
presia cea mai înfloritoare în 
Italia, așa precum Rusia prin 
romancierii săi se regăsește în 
realismul epic; deaczea baro- 
cul, această combustiune in- 
iernă ce frângz liniile şi dila- 
tă volumele, e o etichetă per- 
fectă a Spaniei (cine nu cu- 
noaște superba luptă a lui Eu- 
genio  D'Ors?), Franțu însă 
și-a găsit marea sa epocă spi- 
rituală în clasicism, aczastă u- 
polimică şcoală de cunoaștere 
şi calm, căci cunoaşterea în- 
seamnă linişte. lar Francezii 
nu avut întotdeauna, încă dela 
„Chanson de hRuland“ o certă 
„horreur de la  desmesure'“ 
(„desmesure“, — acest corelut 
natural al lirismului...). 

Şi pentrucă suntem la clasi- 
cism: dece clasicismul francez 
a triumfat prin teatru? Desi- 
gur, fiindcă spiritul francez 
are sensul ieutretai (nu în uc- 
cepțiunea pejorativă a cuvân- 
tului însă), o anumită atitudi- 
ne analitică, o singură şi pro- 
fundă  penetraţie psihologică 
prin gest, mimică şi decor sce- 
nic. Cât despre decor, sunt 
tentat să văd nczeaș notă de 
aplicație spre cnaliză şi con. 
crei chiar şi în simplul jupt 
că scena teatrului francez din 
veacul a! XVil-lea e mult mai 
bogută, mai precisă decât a- 
ceea a teatrului englez mult 
mai simplă, mai abstractă, a 
uceluiaș timp. 

Aceenş atitudine anaiitică și 
aceeaș penetrație psihologică 
se vede în eflorescența portre- 
tului în pictura franceză, — şi 
ce diferență între precisul por- 
tret francez și între nedcisul, 
umbrosul portret de şcoală fla- 
mandă! Ultimele păreri ale 
criticei plastice a stabilit ma- 
xima potență artistică a pzi- 
sagistului Corot — de pildă — 
în portret. Dealtfel se știe că 
portretul e culmea picturii. 

E perfect explicabil acest 
spirit de observaţie şi analiză. 
Francezul e prin excelenţă un 
tip socir, iar literatura fran- 
ceză s'a născut în societate, din 
societate și pentru societate. 
Niciun francez n'a iubit singu- 
rătatea: Vigny n'a creat nimic 
„mare“ închis în faimosul său 
„turn de fildeș“, iar înțeleptul 
din nu mai puțin faimosul 
Lurn dela Montaigne, nu sa 
simţit niciodată în singurăta- 
te. Niciun francez ma iubit 
singurătatea, — deuceen ano- 
nRimul țăran n'a simţit nici ne- 
voia dar nici n'avea vreme să 
facă poezie... 

Lucian Blaga făcea distinc- 
ție între cultura germană, pe 
care o numea catalitică şi cea 
franceză. Intr'adevăr, în timp 
ce prima excită, a doua se im- 
pune. Prima e o stimulare 
continuă a celui ce se apropie 
de ea, a doua e o autoritate 
care nu poate da totul dacat 
când e recunoscută ca atare. 
Prima e o invitație la a gândi, 
« doua o învitaţie la a învăţa. 
Germanii au avut mulţi me- 
tafizicieni, dar n'au avut un 
moralist ca Montaigne; Fran- 
cezii au fost aceia care au de- 
butat parcă, cu un gânditor 
care mai întâi te'mvaţă să gân- 
deșii, — aceeaș urmă o pați 
găsi și în Pascal și în „,Dis- 
cours de la meâthode“. In criti- 
că, la un Gundolf de pildă, gă- 
sesc perspective, mereu pers- 
peclive, perspective noi, pers- 
pective infinite... dar la Thi- 
baudet găsesc maniera de a 
jace o critică... Deacoea poate 
că toţi criticii francezi s'au 
grăbit cu „metode“ — și mă 
gândesc mai ales la Taine, poa. 
te una din sensibilitățile, cum 
spune D'Ors, „una din senst- 
bilitățile cele mai închise în- 
țelegerii concrete a operelor 
artistice pe care a cunoscut-o 
literatura... In literatură, mă 
opresc la Marcel! Proust a că- 
rui înfluență e mai mare poa- 
te decât opera, pentrucă, mai 
mult sau mai puțin romancier, 
Proust ne învață felul realist 
al analizei psihologic: a unui 
bun roman. Sau „l2s Thiba- 
ult““ care nu e o capodoperă, 
dar care arată cum trebue 
compus un bun roman. Și 
n'aș putea să termin această 
simplă suită de gânduri râsă- 
rite din cărți închise, fără să 
notez acea impresie de com- 
plet realizat pe care o dă cul- 
tura franceză. 





2 








Ocupaţia noastră de rs- 
cenzent săptămânal al cărţii 
româneşti ne-a obligat, timp 
de câţiva ani, să dăm atenţie 
modului de a gândi al fie- 
cărui autor, indiferent de 
disciplina în care se îngloba 
opera tipărită. 

Am căutat pe de altă par- 
te să adâncim doctrina cre- 
ştină sub aspectul ortodox, 
îndemnați de împrejurarea 
că aproape toţi autorii de 
cărți din anii la care ne re- 
ferim, au atins sub o formă 
sau alta problema creştinis- 
mului, fie în legătură cu via- 
ţa naţională românească, sau 
în general cu sensul culturii 
moderne. Nu pomenim aici 
de cercetările noastre asu- 
pra ortodoxiei, decât spre a 
îndreptăţi o nedumerire fa- 
ță de modul de a gândi des- 
pre care am spus că situaţia 
de lector săptămânal ne-a 
înlesnit să-l cunoaştem a- 
tânt. Iată, de pildă, lucrarea 
d-lui Andrei Oțetea, recent 
apărută „Renașterea şi Re- 
forma“. Autorul urmăreşte 
să explice dintr'un punct de 
vâ&dere personal producerea 
celor două momente impor- 
tante din istoria Europei, 
„Renaşterea“ și „Reforma“, 
anume prin cauze găsite în 
apariția burgheziei, şi deci a 
condiţiilor economice și so- 
ciale, în descoperirile geo- 
grafice, în ivirea capitalis- 
mului, a muncii salariate, 
etc., etc. Nu avem evident, 
intenția să discutăm valabi- 
litatea acestei noui explica- 
ţii „istorice“, ci punem ac- 
centul pe modul cum gân- 
deşte autorul raportul Re- 
naşterii şi al Reformei cu 
creștinismul în sine. Ne in- 
teresează stabilirea acestui 
raport mai ales că d. Andrei 
Oțetea nu socoteşte lucrarea 
d-sale streină de probleme- 
le românești şi că: „pentru 





CRONICA 


Andrei Oțetea: Renașterea și Reforma, 
Fundaţia Regală pentru literatură și artă 


a realiza omul nou pe care 
toţi îl dorim şi pentru a ri- 
dica societatea românească 
la înălțimea problemelor ca- 
re o aşteaptă, trebue ridica- 
te condiţiile de existență ale 
naţiunii. Din nouile condiţii 
de existențe, mai drept şi 
mai înțelepte, noua conști- 
ință va răsări ca o recoltă 
îmbelșugată  dintr'un ogor 
bine lucrat şi răsplăţit cu 
toate binefacerile Cerului“ 
(p. 19). 

Reţinem aceste rânduri ci- 
tate, ca o dovadă că autorul 
participă prin gândirea sa la 
tormarea unei mentalități de 
cultură românească. Pentru 
că, deși aplicată :a un obiect 
strein istoriei noastre, gân- 
direa d-lui Oțetea ar putea 
servi în ce priveşte metoda 
şi pasiunea de adevăr, drept 
un tipar pentru cercetarea 
din alte perspective a unor 
realități autohtone. Subli- 
niem prin urmare caracterul 
formal al lucrării, acel plus 
care rămâne interesant chiar 
lectorului  nepreocupat de 
„Renaştere“ sau „Reformă“. 
Sub acest unghiu al libertă- 
ţii intelectuale găsim modul 
de a gândi al autorului, oa- 
recum neprielnice formării 
mentalităţii autohtone. Ci- 
tim bunăoară fraza: „Calvin 
nu e mai puţin intolerant 
față de libera cugetare decât 
Biserica romano-catolică; şi 
el vede în ea erezia prin ex- 
celență, păcatul impotriva 
Duhului sfânt... Rigorismul 
lui Calvin şi defecţiunile lui 
Luther nau putut opri de- 
cât vremelnic triumful final 
al libertăţii de gândire și de 
cercetare pe care Renaşte- 
rea și Reforma l-au descope- 
rit şi l-au transmis vremuz 
rilor noastre“. (pag. 322). In- 
țelegem, firește, că d. Oţe- 
tea vrea să scoată în eviden- 
ță „libertatea de gândire și 





Tristul 


destin 


“al actorului tânăr 


Intâmplător am asistat serile 
trecute la un spectacol al tea- 
trului Naţional: „Nunta lui Fi- 
gara“, a lui Beaumarchais, înter- 
pratată nu de d. Niky Atanasiu, 
ci de un actor mai tânăr. 

Datoria noastră de obiectivi ob- 
servatori teatrali, ne cere să în- 
semnăm aci peripețiile unei reu- 
şite -dubluri și să ridicăm din 
colțul dezinteresării, o tristă pro” 
biemă a actorilor tineri. 

La toate răspântiile teatrelor 
noastre, auzim de foarte mult 
timp aceleași curioase lamentări: 

— Nu avem actori tineri! 

FE Ne lipsesc tinerele elemen- 
e! 

— De ce nu mai apar în teatru 
nume ROui ? 

Și iată că atunci când un ac- 
tor tânăr, cu stema atât de rară 
a talentului în frunte, încearcă 
să răzbească, să iasă din rân- 
durile așa zişilor funcționari tea- 
traii, caracatița unor mâini neca- 
madereşti, îl trag cu violentă în- 
sistență înapoi. 

Sunt actorii mai în vârstă cari 
țin rolurile cu dinții, rușinos de 
bine, sunt tregisorii cari s'au 0" 
bișnuit cu jocul cutăruia, cum te 
obișnuești cu un fel de mâncare, 
fie ea chiar afumată; sunt acele 
sforării de culise,  meîntâlnite 
poate decât în defuncta și de 
pomina viață a uitatelor partide 
poiitice. 

Actori tineri sunt, dar, ținuți 
la carantină. La un etern post 
negru. 

Nu mai departe decât la tea- 
trui Naţional, putem număra o 
serie de actori tineri, cari pot fi 
Întrebuințați ori când, în roluri 
destinate numai vedetelor. 

Eugenia Voinescu. (a fost exr- 
cepțională în dublura Margaretei 
din „Faust“, totuși n'a mai jucut 
a doua oară rolul, decât atunci 
când s'a îmbolnăvit interpreta 
principalii), Cella Dima, actriță 
de real talent şi sensibilitate, 
(distribuită de obiceiu în ro'uri 
periodice), Emilia  Cosachievici, 
(a dovedit multiple calități sce- 
nice în: dublura Reginei Izabela), 
Al. Clonaru, (remarcat în „Fata 
dela mansardă“ şi „Orașul nos- 
tru“), S. Gabor (reușită dublură 
a lui Sanchez de Carera). Made- 
leine Andronescu (minunata în” 
terpretă a „Mansardei“, nedistri- 
buită pe scena Teatrului Naţio- 
hal), 1. Horaţiu, N. Făgădaru, 
Dem Dragoman, ete. 


Și o altă serie cu vechime în 
teatru — am numi-0, a Oropsi- 
ților, — cărora mu li sa dat po- 
sibilitateu să se afirme: Victoria 
Corciov (a luat sub direcția d-lui 
Mavrodi, premiul de creatie în 
Suzane, din „Nunta lui Figaro“, 
azi însă n'a mai putut obţine a- 
cest rol), Elena Galaction (o ne- 
uitată creaţie în „Vocea 0me- 
mească'“ a lui Cocteau), Toma 
Dimitriu (un tulburător profesor 
Storiţin), Tilda Radovici, etc. 

lată, de exemplu, cum unuia 
dintre acești tineri, d-lui Al. Clo- 
maru, care a reușit să creeze un 
Figaro superior d-lui Niky Aia. 
nasiu, ca stil. ca vioiciune, înțe- 
legere scenică și nuanțare, i s'a 
întins din partea celorlalţi inter- 
preți mai în vârstă și vedete, o 
cursă necamaraderească, în care 
junele cu pricina de n'ar fi fost 
mai isteţ, s'ar fi împleticit şi s'ar 
fi dat de-a rostogolul în hazul 
galeriei. 

Publicul indignat, a privit, a- 
cum câteva seri, cum Suzanne 
(Marietta Deculescu) care trebue 
să fie îndrăgostită de Figaro, se 
eschivează, își îmbrâncește îubi- 
tul şi îi întoarce mereu spatele 
când î se vorbește, iar ceilalți 
interpreți, întârzie sistematic re- 
plicele, părăsesc scena fără mo- 
tiv, comentează, râd și se amu- 
ză ca la o simplă sindrofie, nu 
ca la um spectacol al teatrului 
Naţional. 

De ce? 

Le este frică vedetelor să nu 
se ivească interpreți noui pen- 
tru roluri mononpolizate ? 

Se tem că vor împărți cu alții 
gratificaţiile și defeurile de toa- 
letă ? 

Sau înțeleg camaraderia nu“ 
mai subt unghiul simpatiei, al 
vârstei și al intereselor comune? 

E ruşinos! 

Dacă nu au învățat să fie ca- 
marazi, dacă nu au învățat să 
cinstească scena pe care joacă şi 
să o ridice la rangul de altar al 
artei, atunci trebuie să respecte 
măcar publicul venit să vadă 
teatru, nu demonstraţii revuisti- 
ce de culise, 

Suntem convinși că sub price- 
puta direcție a d-lui Liviu Re- 
breanu, mare prețuitor al tea- 
trului și încurajator al tineretii, 
vor dispare din teatru diferenţie- 
rile de vârstă și aceste respecta- 
bile lucrături de culise. 

NEAGU RADULESCU 


cercetare'', pe care le crede 
un câștig glorios al vremii 
moderne. Deaceia d-sa lasă 
să se întrevadă o adversitate 
parcă personală împotriva 
Bisericii, care întârzia victo- 
ria spiritului ştiinţific mo- 
dern. Cum însă nici „Renaş- 
terea'“ nici „Reforma“ nu 
sau produs la noi, și deci 
creștinismul nostru n'a lup- 
taţ împotriva vreunti „liber- 
tăţi de gândire şi cercetare“, 
sau impotriva vreunui spirit 
ştiinţific românesc, înţele- 
gem că tonul de adversitate 
nu este firesc la un autor în 
a cărui ţară biserica a jucat 
alt rol. După cum ne sunt 
streine istoric Renaşterea și 
Reforma, la fel ne este strein 
şi conflictul dintre crești- 
nism și „libera cugetare“. 

Iviţe în apus şi rezolvate 
acolo în felul lor, la noi or- 
todoxia este încă o speranţă, 
încât la un cugetător român, 
în mod logic, devine mai ac- 
tuală înțelegerea tradiționa- 
lă a „Duhului sfânt“, decât 
„libertatea gândirii“, ches- 
țiune de import și în orice 
caz de examinare obiectivă 
ca un fenomen neînregistrat 
pe aceste meleaguri. Se va 
răspunde că autorul nu e 
teolog și că nu privește lu- 
crurile sub acest raport. Fă- 
ră îndoială, nu este vorba de 
teologie, ci de mentalitatea 
întreținută de cărturari în- 
tro ţară cu nădejdea sa.vă- 
rii sale încă în creştinism. 
Ceeace vrem să accentuăm 
ca fiind un mod de a gândi 
oarecum general la cărtura- 
rii noștri este o ciudată su- 
punere la obiectul cercetat 
astfel că se degajă, în jurul 
afirmațiilor istorice, și o at- 
mosferă ostilă în general 
doctrinei creștine, fapt peri- 
culos pentru lectorul cu spi- 
ritul critic needucat destul. 
Cum însă noi n'am epuizat 
creștinismul, şi sperăm în 
puterile lui salvatoare, e na- 
tural să ne ferim de ostilita- 
tea „ştiinţei“* unei Europe în 
conflict cu biserica. 

Știm cu toţii că ceea ce 
lipseşte culturii noastre nu 
este „libertatea de cugeta- 
re“ şi nici știința europeană, 
ci poate tocmai aprofunda- 
rea caracterului propriu cre- 
ştin și tradițional, adică 
„toate binefacerile Cerului“. 
Sau dacă ne lipseşte „liber- 
tatea de cugetare“ aceasta o 
pricepem în sensul că nu cu- 
getăm despre noi, liberi de 
orice obsesie a superiorității 
streinătăţii. Ce poate îi cu 
adevărat superior creștinis- 
mului? Şi ce trebue să adân- 
cim mai întâi dacă nu doc- 
trina noastră? 

CONSTANTIN FÂNTÂNERU 
DC A di ian aancă 

„PARADA DIMINEȚII” 


Duminică 23 Martie a, c.. cra 

10.30 a. m., va avea, lo? în sala 
teatrului „Alhambra Excelsior” 
o mare paradă a dimineţii, la 
care îşi vor da concursul sie 
mai strămrite vedete ale tea- 
trului, în frunte cu: Dina, Cocea, 
Jon Dacian, Liana Mihăilescu, 
F'ori:a Demicn, Lisette D:ma, 
Maria B'ejeanu, Tell Barbu. 
U'pia Botta, Puica  S'ânescu, 
Li'y Marian și El.szbsta Henţia, 
acompaniate de cel mai meidd:os 
jazz, 
Biletele se vând în fiecare zi 
ia cassa teatrului ,„A'hambra” 
(str, Sf. Dumitru, în dosul Poş- 
tei), 





„VEDETA” 


A apărut primul număr din 
revista „Vedeta“, cel mai mare 
săptămânal de teatru, cinema, 
muzică, sport și humor din ţară. 

Colaborează: Ionel  Teodorea- 
unu, C. Nottara, Jon Dacian, C. 
Tănase, George  Groner, Neagu 
Rădulescu, Traian Lalescu, Geor- 
ge Voinescu, C. Cristobald,. Du. 
mitru Lambru şi Gaby Michăi- 
jescu. 

Director: Nichita Tomescu, 

8 pazini mari, 5 lei. 

„VEDETA“ se găseşte la toate 
ch:oşcurile, atât în Capitală, cât 
şi în provincie 


UNIVERSUL“ LITERAR 











SĂPTĂMÂNII 





TEATRUL DIN SĂRINDAR: 
„GÂŞTELE“, FANTEZIE MUZI- 
CALĂ IN 12 TABLOURI 


Aflăm din prosramul Teatru- 
lui din Sărindar că la această 
fantezie muzicală în 12 tab.ouri 
au colaborat d-nii: ton Cantacu- 
zino, Tudor Muşatescu, N. Ra- 
man, V. Vasilache, S. Siomin şi 
unul, Aristofan, 

Activitatea primilor colabora- 
tori este îndeajuns de cunoscută 
de spectatorii noşiri, astfel că nu 
ne vom ocupa aici decât despre 
Aristofan. 

După unii, se pare că Aristo- 
fan s'ar fi născut în Atena, tot 
aşa cum există unele versiuni că 
ar fi originar din insula Rhodos. 
Sunt cunoscute foarte puţine a. 
mănunte din viaia iui. Chiar şi 
asupra anului nașterii, există 
controverse. Le vom da dreptate 
acelora cari afirmă că Aristotan 
S'a nascul in anul 450 a.Chr. Bă- 
nuesc însă că toate aceste amă- 
nunte prezintă prea puţin unte- 
res, Și nu ştiu dacă pe specta- 
torii, cunoscători ai tuturor far- 
selor și localizăritor d-lui Mu- 
şatescu, îi interesează faptul că 
Aristofan, biciuitorul maravuri- 
lor din vremurile lui, duşmanul 
lui Platon şi al celortaţi filozofi, 
a scris o sumedenie de comedii, 
dintre cari nu ne-au ajuns în- 
tregi decât 11. 

Autorul „Broaştelar“,  „„Nori- 
lor“, „Republicii femeilor“, a 
fost tradus pentru prima oară în 
Franţa, de Artand şi Destain- 
ville, Faltex traducând mai târ_ 
ziu toate comediile și fragmentele 
rămase dela marele autor comic 
al antichităţii. 

In România, primul care sa 
încumetat să traducă comediile 
jui Aristofan a fost P. Muşoiu 
care a prezentat în anul 1916 
traducerea piesei „Lisistrata“. 

Nu putem decât lăuda hotări- 
rea d-lui Cantacuzino de a tra- 
duce acea bicivitoare comudie 
„Republica iemeilor“. După cum, 
deasemenea, nn înțelezem deloc 
colaborarea cu d-nii Muşatescu. 
Roman şi Vasilache, la care a 
recurs autorul. Care-a fost re- 
zultatul? Am avut ocazia să a- 
sistăm la o „fantezie“, pe care 
nici „revistă“ w'o putem „numi, 
Așa zisele „cuplete“ ar fi avut 
succes pe scena cinemâtozrafu- 
Imi „Marconi“, debitate de Titi 
Mihăilescu. Tot aşa cum numa! 
acolo, cred că ar fi plăcut pro- 
logul piesei. „Procedeul comic“ 
a fost acela ma: fericit întrebur 
intai. nu de mult, de d. Nicuşor 
Constantinescu în piesa „Greva 
femeilor“. Anticii greci vorbesc 
tot timpul despre chibrituri, bu- 
zunare şi nu lipsesc nici apropo- 
surile la recentul cutremur. Mă 
mir că nu s'a omintit nimic des- 
pre blocul Carlton, tot aşa cam 
m'a surprine şi absenta tradiţio- 
nalului cuptet cu soacra. _ 

Şi astfel! frumoasa iniţiativă a 
d-tui 1 Cantacuzino sa împot- 
molit din pricina unor nefaste 
colaborări. 

O echipă de buni comici. com- 
pusă. din d-nii: Timică, Birlic, 
Niculescm Buzău, Romeo Lăză- 
rescu, Mircea Șeptilici și d-nele: 
Silvia Dumitrescu. Nora Piacen- 
tini (excelente. amândouă), Celta 
Marion. Adina Duca şi altele 
sau străduit să distreze publi- 
cul. Şi au reusit. în oarecare 
măsură. Dovada? Piesa <a ivcat 
cu „săli pline“. Ar fi. însă, multe 
de <nus despre cindatul nostre 
public. Preferăm să tăcem. 


TEATRUL ION VASILESCU 
BANII NU FAC. NICI DOUA 
PARALE — COMEDIE IN 3 
ACTE DE ARMANDO CURCIO 


Este în de.ațjins de cunoscut 
penul de roluri în cari excelează 
acest qemial „copil  teritil” al 
teatruimi românesc, lan Ianco- 
zesceu. Există, asa dar, o catego. 
"ie de piese pentru Iancovescu“, 
pies2 cari, dacă ar fi înterpreta- 
te de alţi uctori, n'ar mai obține 
succes. Putem da şi un exemplu: 
Panca Nemo. o mare „cădvre” o. 
T>atrului Comoedia, în care un 
rol „iancovescian” era interpre- 
tat ne domnul Nicky Atrnasiu 

Tot așa, cum alte piese — 
„Afscarea Kubinsoki“. Om de 
încredere, Fisurantul — uu 0b- 
fînut succes numai fiinrică erau 
interpretate de lancovesct., 

Să fim, însă, înțeleşi;: nu Sun- 
tem de părerea acelora cari n- 
firmă că lancovescu este omul 
căruia i se petrivcste un singur 
nen de roluri. Este de-ajuns să 
»montim piesa Impăratul sau să 
nr gândim la arel extraordinar 
Snhioelberg realizat de dânsul, 

Piesa d-lui Armando Curcio 
face parie din prima categorie 
amintită în aceste rânduri, 

Pro'esoru; înterprețat de Ion 
Iancovescu, debitează o serie de 
teorii cărora autorul ma isbutit 
decât în nică măsură să le dea 
aspectul umor lucruri reale, 

„Barii nu fac miri două para- 
le” susține personajul doinului 


Curcio, și isbuteşte chiar până la 

urmă să o dovedească. 
Inchipuiți-vi-l, însă, pe alţ ac 

tor romăn, debitând aceleași te- 


orii. Mă întreb dacă pubiicul 
iar crede pe cuvânt; dacă spec: 
iuiorii ar „inghiți gogoşile” ser- 
te de text, 

In gura lui Iancovescu, — 0 
mul care din nm< a știut Să 
imighebeze trupe de teatiu, care 
a Jugit din Jaţa celor mai i*piti- 
toure contracie pentru un cUupri- 
CLU, Peniru 0 avenţură, — tvate 
aceste teorii prind viaţă, pesa 
devenind o minuncttă invitație 
ta Oprumism, 

Și în. cupa în care Profesorul 
spune cd „în viață omul rn'are 
nevbe de bani, ri de tilent” pu- 
biicul apluuda. Dar nu aplaudă, 
LEOria uuiurutut, lancuvescu este 
cei aplaudat: omul care-a ştiut să 
dea cu tijia banilor, pentrucă a 
avut talent „cu carul. 

Dacă multe piese obțineou suc= 
ces numut prin interpretarea tui 
luncovescu, de astâdută un ac: 
tor tanar a Știul în vot timpul 
piese să stea atățuri de marele 
»uu maestru, 

te kHudu Beligan l-a descoperit 
domnul Vietor Jon Popa  rcine 
pie ca dHucu Beligat u ecai n 
piesa „Roata în putru colțuri: la 
teatrui „Muncă și Voe bună?) 
MeaCStrit lancuvescu aq şictuit a- 
cest mare talent nuttvo tur noi, 
an usistut în searu premierei la 
uașierea unei viitoarea muri ve- 
aste: Hnadu Beugun, 

Domnul Victor Antonescu a im- 
torpectut îm condiții excelenle 70- 
hu fabricantului. 

Costin ltescu — în continuu 
Progres — u ȚOst un simpauute și 
aesgnețat elev al Profesorului 

Donunul Hociung, specializat 
în realizări de „tipuri”, u reuşit 
un mic tur de jvrță în rolul No. 
turautu* astrmnatiec, 

In restul dgisiributici au apărut 
uoanunete Ecaterina 
Sandra Cocorârescu, Ileana Doru 
(nare nimic comun cu ţeatrul) 
Y. Nigrm (Cespre care, momen 
tan, pulem spine doar că e dră- 
gutui) şa domni Velculescu, Ni- 
cuscu Brună, TI. Simionescu şi 
alții 

Revenind la piesă putem spu- 
me Că, numai gruție interpreiâ= 
vei va obițne un frumos succes, 
In ceeace prmweite utlul, credem 
cĂ nutea ji completuț. „Banii m: 
îac doua parate... dacă a: de-afa- 
ce Ca Oameni proști”,  Aceasia, 
după câte putem constata din 
cele ce sa petrec pe scenă, 


TRAIAN LALESCU 





Cinema Aro: IUBIREA LOR 


Spre marele meu regret, Wam 
citit incă românul a cărui a0- 
țiune a prilejuit lui Anatole Lit- 
vuk să ne arate încdodată că 
este unul dintre cei mai buni 
regisori ai Casei Warner Bross. 

Fără a avea o cât de îndepar- 
tată intenţie de a face reciamu 
fiimului „iubirea lor” — nu 7RG 
pot opri de a declara că am ple- 
cat entuziusmată din sala în 
care am văzut „o premieră” ce 
a început la ora 1 d. a. 

Fac această confidență su- 
biectivă, pentru a arăta că dn 
văzul filmul ia o 0ră când nu 
eram de:oc îndreptățită să cad 
în romantismul — Considerat 
atât de „puțin chic” de realistele 
fete moderne. 

Cu toate astea, sunt convinsa 
că niciuna din bațistele Sustu- 
mitelor nu şi-a păstrat 0obiștui- 
tul loc în poșelă. 

Cum dm mai Spus, Anaio!e 
Litvak, regisor interigent a Ges 
pentru interpretarea chinuitoa- 
ei drame — care — ca şi n tim- 
pul lui Lâmartine o întâlnim 
adeseori şi azi — pe Bette Dau:s 
și Charles Boyer. 

Aceste două nume, nu mai du 
nevoie de o elogiere, orice cuvânt 
fiind de prisos, 

Ceace mă încântă, că Gamer: 
canii l-au mai scutit pe Charles 
Boyer de rolurile gen „Nopți in 
Aiger”. 

In rolul ducelui de Preslin — 
ne reamintește creația lui din 
Măyer.îng. 

Bette Davis, datorită inegala- 
bilului ei talent ne arată încă- 
odată că pentru a fi actriță de 
cinema, nu-i nevoie să fii fru- 
mOasă.  [Intrun rol fără îm- 
portanță, Jephrey Lynne, binein- 
țeles eclipsat de cele două mari 
vedete, 

2și nu-mi stă în obicetu, 
am făcut o cronică elogioasa 
unui film ce merită să fie văzul. 


CINEMA ELISEE: „SBUCIUM” 


Ținând seamă de titlul filmu- 
lui şi mi dies de numele lui 
Lawrence Olivier în fruntea dis- 


Ioveseu,! 





Cronica 


CONCERTUL ALEXANDRU 
TEODORESCU. — Deopoirivă da 
b.ne cunoscut şi de apreciat atât 
în ramura muzicii ds camstă, 
unde fâră activitatea quartatu- 
lui d-sale, bilanţul acestor con- 
certe Sar cobori foarte aprcapa 
de zero, cât și la locul de primă 
răspundere al „Filarmonicei” pe 
care il deține cu vădit talent, d. 
Alexandru Teodorescu nu lasă 
în părăsire nici ccnzertui de so- 
nate, Câruia de repstate ori i-a 
închinat in decursul casierii 
d-sale, interesante contribuţii. 

Un recent zonertţ de sonate a 
pus din nou in vaoare insuşi- 
rile particuiare ale vioionistui'ni 
Alexandru Tecdorescu, în pr.mul 
rând aczent de caldă s,mţira, 
sunet bogat, arcuș sigur, cât şi 
pe acelea aie inte:pretuiui avân- 
tat și mărturisind resonanţe e- 
moţ.ve spsc:aie pentru muziza 
modernă, pentru muzica istodi- 
rilor sonore şi ritmize de Suges- 
tivitate abundentă, de m'ădiere 
ds iinie și inspiraţie bine venite 
p2nt:u a fi piinse de resursele 
jecului d-sale. 

„Sonatina de Dinu Lipatti a în- 

fățișat unul din aspectele de is- 
butită muzică nouă ale seru. De 
a.tfel,  muziza de astâzi cât şi 
acaea de toldeauna nu se puate 
impărți decât in aouâ mar: 2a- 
tegori : bună, proastă şi In- 
ferenv q= formula stilistică a- 
dcptată. O gândire reală, con- 
se:ventă, viguroasă, o pecete 
parsonaă în crearea atmosferii 
expres.ve, o știință și un simţ 
constructiv reale, au puiu: crea 
in orice stil și întotdeauna mu- 
z.ita Cea bună, 

Scnatina de Lipatti are din 
plin Loate aceste calităţi şi este 


Cronica 


Expoziţia d-lui Panteli Stan- 
ciu (Sala ziarului „Universul“) a 
constituit o surpriză pentru noi. 
Ne-um făcut înţeleasă deseori 
rezerva noastră pentru concep- 
ţia d-sale despre pictură, ca şi 
pentru concesiile ce le făcea pu- 
bl:cului: sau rna. coreat spus unu: 
anumit public. 

Astfel, peisagele erau conven- 
ționaie, de un pitoresc desuzt, Lar 
Țigâncile d-sale sau chiar por- 
tretele — în care totuși se vă- 
deau calități demne de reţinut 


tribuției, erdm convinsă că voit 
asista la un film lacrimogen, în 
decursul căruia voiu putea com- 
pătimi diverse suflete sfâşiate de 
durere și chin. 


Zadarnic  m'dm îndrmat însă 
cu o provizie serioasă de batiste, 
căci „Sbucium”... este un film 
polițist, 

Lăsând la o pârte nepotrivirea 
titiu'ui cu acțiunea filmului, mă 
întreb, cum le-a venit america” 
nilor ideia dea da unui Lâwrence 
Olivier, acest rol de dviutor ce 
devine în actul patru detectiv. 

Inclin să cred mai degrabă că 
„Sbucium' e unul din primele 
filme ale lui  Liwrence Oliuit?, 
căci nu-mi poate intra în cap 
Cum un actor de talia idealu ut 
interpret a lui Heatcliff din 
„Răscruce de Vânturi“ poate fi 
întrebuințat întrun rol atât de 
puțin potrivit... 

Acțiunea se învârteşte în fu: 
rul mulț discutatei descoperiri 
a acelei misterioase raze disiru- 
gătoare X, Y sau Z — cum vreți 
so botezați — întrebuințată de 
data aceasta pentru a atrage di- 
verse avioane pornite în sboruri 
de încercare. 

Apare la orizont figura nelhp- 
sitului detectiv, magistral inter- 
pretată în acest ţilm de Raiph 
Richardson. 

Neuitatul interpret a! orbulut 
din „Cei pâtru camarazi“, cre- 
iază acum un nou gen de de- 
tectiv. 

Acest „Mr Hammond“ repet — 
creeat de Ralph Richardson, e- 
clipsează toate figurile detecliv?- 
lor văzuți până acum pe ecran. 

Fie-mi îngăduit de a-l situa 
chiar înaintea lui Charlie Chan, 
care m'avea atâta huor. 

„Tout est bien, opui finit 
bien“, căci până la urmă vede 
că Mr. Hammond a avut tot a- 
tâta dreptate ca şi viitcrul lui 
cumnat — în speță Lawrence O- 
livier, — pe care nu mot decat 
sâ-l compătimesc că a putut să 
joace un rol atât de meschin 


ADRIANA NICUARA 


22 Martie 








muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 





în a%elaş timp insvrumentaţă vi- 
Bu*05, ingenios, interesant. Vir- 
imositatea stră.uzitoare a au:0- 
rului la p-an şi frumoaszie su- 
gastii soncre ae d-.ui Aexaa- 
du Teodorescu la vioară au pu 
tut ext:aze din lu:rare vaii 
expresive şi dinami:e deosebit 
de generoase, înfățișâna-o :e- 
ma:zabil da viu, de piastie de 
carasterizat, 

A dcua sonată de George E- 
neszu a fost o minunată culmi- 
nare a zoncertuiu:, aiat prin pi= 
ginile si da jnvolbu:are emol.vi, 
de cipricicsă Și acumirabi â f.n- 
tisie, de evocări de  visătoare 
pcezie, cât și prin prezenţa !a 
pian a însuși maestruiui George 
Enescu. Podoabele sonore S.al- 
nite in cascade de mainile pr2- 
desi-nate artei ale incomparabi- 
luiui muzician, v.aţa ritm.să u- 
niză, fenomenală, pe care o im- 
primă în tot ce nsurlețește p.m 
interpretarea sa, au tă:uţy să 
sirăbată imediat acel fiu:d mai 
p-ezus de ana.:ză care aă fiecă- 
ru.a intuiţia că se petrece seva 
ext-aordin_r, câ o forţă miracu- 
loasă a intrat in azţiune. 

Buturia” a:estor mari clipe a 
stârn:t, precum era tiresc, roate 
su's2le emotive şi de comunuuiie 
la darurile muzicii aie tuturer 
celor de faţă cari cu greu sau 
putut hotări sâ-și reia drumul 
cotidianului: şi numai aupâ se au 
mai as:ultat, tot de massttu 
gră-t, un andante de Bsethovzn. 

_D. Teodoreszu a daţ o fca:te 
simțită interpretare sonate: da 
Gaorge Enss:u. In sonata da 
Moza:t și Bzethoven, d. Tacdo- 
reszu a apătut împreună cu d. 
Aiferăd  Alessandrestu,  puaiilst 
de a:easă linie stilistică și dsosa- 
bită claritate de inţeiegere. 





plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


— păreau, sau chiar erau făcute 
să flateze gusturi nu destul de 
formate sau îndoelnuce. 


O foarte mare parte din lucră- 
rile expuse azi la “Universul“ 
sunt în mare contrast cu trecu- 
tul d-lui Panteli Stanciu. Eie 
sunt atât de bune. încât îi putera 
vorbi deschis despre vechile sale 
jucrări dintre cari, mai sunt câ- 
teva şi în expoziţia actuală. Noi 
credem că publicul nu trebue să 
influențeze opera artistului. De 
altfel, e un adevăr care devine 
evident dacă ne gândim puțin la 
pictorii trecutului. Cei ce au 
căutat să mulțumească publicul, 
au fost înecați de anonimi. iînr 
cei ce au avut curajul de a-l în- 
lrunta şi de a-l educa, au rămas 
şi acum şi vor rămâne întot- 
deauna cu strălucirea deschiză- 
torilor de drum nou. 


Gustul publicului mare e în- 
totdeauna expresia locului cp- 
mun și al banalităţii. Publicului 
îi e suspectă noutatea și origina- 
Mitatea, le ocolește. De aceea. da- 
toria unui artist e de a avea şi 
răbdarea și puterea de a-l edu- 
ca, de a-l ridica până la el. 

D. Panteli Stanciu care a con- 
simțit destule concesii până a- 
cm. ne dă pildă frumoasă de 
voinţă și de posibilităţi. 'Toate 
lucrările pictate în Dobrogea se 
deosebesc foarte mult de peisa- 
gele d-sale obișnuite. Nu le ci- 
tez una câte una pentru că tonte 
au aceleaşi frumoase ca:ităţi de 
prospețime şi de spontaneitate. 
Pămnâtul dobrogean a insiprat 
artistului cele mai frumoase lu- 
crări din cariera d-sale. D-sa a 
găsit valorile juste şi  tonuriie 
cele mai potrivite în subiecte a- 
deseori ingrate. Noi îi dorim per- 
severențţă pe această cale. Şi a- 
vem și o coart'tudinz: d-sa se va 
bucura mai departe de fnvoarea 
pub eh. dir a unu: public mai 
înțelegător pentru artă şi mai a- 
proape de artist. D. Vlaicu Do- 
min'e Ionescu îşi întitulează mo- 
dest expoziţia „Incercări de în- 
cemurt”  IntraQsvăr, dsa este la 
începutul începuturilor. Nu pu- 
tom svune nimic, decât să-l în- 
demnăm la o muncă stăruitonre 
şi să se prezinte din nou publi- 
cului atunci când va simți că are 
ceva de spus. Ii urăm curaj și 
perseverenţă. 





GRUPUL PLASTIC, 


format din pictorii Paul  Cons- 
tantinescu, Au Diaconescu şi 
Alexandru 'Țipoia expune la A- 
teneu. până la sfârşitul lunii 
Martie, un impreionant număr de 
pânze, despre a căror valoare 
crițtica de specialitaţe s'a pro- 
nunțat, elogios, la t':mp. 


== 22 Martie 1941 








UNIVERSUL LITERAR 


irrecloarea 


Când pedegoga intră în camcelarie, 
directoarea școalei tocmai corecta tezele 
ta f:anceză, Enarvată că iuzesa întrarugtă 
în toiul muncii, înălță brusc capul, își 
scoase cu grije ochelarii, șintrebă cu voce 
aspră, aproape răstiă: 

— Ce este? 

— Domnișoară, răspunse pedagoga, 
am venit să vă reclam pa eleva lonescu 
A. Margare.a din clasa şaptea, Azi făcând 
fetelor o inspecție la pupilre, i-am găsit 
un biieţel,.. 

— Un bileţel ? Ce fel de bilațzl ?... 

Pedgoga şovăi şi că!ă speriată la su- 
perioara ei. Induză cu g:eu săgețile ochi- 
lor ca:e o ţintu.au şi debită pe mner&su- 
fiais, întro isbu-nire : 

— E dala, ua băiat. Un bilzţel de dra- 
goste... şi sfârşind cu o storțare, roși toa- 
tă, parca ea a: î. fozi vinovată. În a- 
cala timp intinse superioarai o bucaiă 
ds hârtie roză. Apoi ofiă ușurală, 


Dixectoarea se opinti să se ridice 
picioare, dar nu izbuii. În mișcarea 
că:iala soriinita de scaun, lunecară pe 
p>dale cu sgomot. Cu ochii holbaţi, cu 
mușchii faţei întinşi, gaia să pleznească, 
sa rățoi la pedagogă, care slă.ea smi:nă 
în fața ei: 

— Cum ss poate una ca asta? La 
mine in școulă să se pezeacă asltel de 
luczuri ? Da' c2mi păziţi dumneavoas- 
tră ? O să vă mătur pe toate. Auzi dum- 
neaita ! Cum a ajuns sciizoarea în mâi- 
rile eievei ? E ceva nemaipomenit! la 
să mi-o trimiţi acum, numaidecât. E bine 
notată ? Cum ai spus că o cneamă? 

— Ionescu A, Margareia. 

— Hm! Da! la să căutăm aici... și 
ră:f>ind teancul de luc:ări scrise depe 
masă, se opri la una pe care o cercetă 
cu luare aminte : 

— Poftim cturisita, i-am dat zece la 
limba f:anceză, 

— Cei drapt, e foarte silitoare fata, 
îndrăzni să adaoge pzdagoga cu iumă- 
tale da qură, 

— Nu! bătu energic directoarea cu 
pumnul în masă, nu-mi trebuie stricate 
d'az:ea. Astea mi le strică şi pe celelalte, 
Am s'o eliminez ! Ho:ăzit o el.minez până 
la sfă-şitul anului, să se învaţe minte, 
Ţrimete-mi-o | Auzi, nerușmnaiei îi arde 
de... La vârsta ei! Are să mă țină minte 
mult și bine. 

Pedagoga ieși în vâtiul picioarelor ca 
să nu îxcă sgomol și inchise uşa cu grij2, 
Sirăşnicia  direc'omrei băgaze spaima 
până șin pedagoge ca sin tot perso- 
nălul școalsi. Tremurau chiar profezoa- 
rele și nu cutezzu să crăcnească în fxţa 
bătrânei, deși în dos o cleveteau şi ur- 
zsau zadarnic to! soiul de intrigi, Impli- 
nise de curând 60 de ani, dar semnele 
băirânzţii nu se arătau încă. Băbușza era 
spirt și dacă n'ar îi fost șchioapă, bete- 
șug care o siânisnea amarnic, s'ar îi luat 
ia întrecere în vioiciune cu elevela ei. 
Dar și așa în cârie, o vedeai pretutindani, 
inzpectând, dând porunci sau făcând 
mustrări, veșnic neobosită, Cu mâna ei 


pe 
ei, 


de fier întronase o disciplină severă în 
şcoală : toți îi îndurau cu greu tirania, 
9 

În așteplarea vinovatei, privirile dirac- 
toarei căzură pe hârtia moiotolită care 
zăcea aruncată întrun colț al biroului. 
O luă şii netezi cu grijă încreţiturile, ca 
şi când i-cr fi părul rău că o striv:se ; apoi 
potrivindu-si ochelarii pe vâriul nasului, 
o cerceltă cu luare aminte, ca pe un iucru 
straniu, 

Citi începutul: iubită mică şi se opri 
spăimântată... Se pomeni șopiind pentru 
sine cuvintele vrăjite și simți o înfiorare 
plăcută în tot trupul. Faţai posomorilă 
şi încruntată se însenină ca prin farmec, 

Și într'o vreme prinse de vese căii 
tremură mâ:nile cari ținecu prada. Pă-u 
că se întreabă dacă e bine să citex:că 
mai departe, Și după o îndoială, piină 
de neliniște, se hotări, aproape făză deli- 
berara. Străbătu cu potiă lacomă, rându- 
rile înghesuite, cu slovă măruntă. Era 
aiâ! de adâncită în lectura bile:ului roz, 
că nu nici băgă de seamă cum găiăia, 
ca şi cum ar fi urcat o coastă, cu povară 
grea în spute. Tot trupu-i părea răscolit 
de-o tulburare fără secmăn, ce suia şii 
năpădea fața îmbujorându-i-o, 





Când mântui de citit, nu-și putu înăbuși 
un oftat. Trezări rușinată da tipta ei. da 
ea însăşi şi cercetă încăpereu, de teamă 
să n'o îi surprins cineva. Apoi înceul cu 
încstul se linişti, îsi lăsă capul în podul 
palmelo: şi un puhoi de amintiri, siâmi:e 
de împrejurare, îi copleşi gândurila. 

L 

„Acum vre-o patru decenii și mai bine. 
Se veda=a o elevă cu şșorțuleţ negru și cu 
pălăriuță da catitem tras: ştrengăresta 
pe-o ureche, iot aici ia şcoala unda ajun- 
sese azi directoare. Ce chipeșe şi răzărită 
măi era ! Lăsa cu mult în urmă pe cola- 
gela ei de clasă, care-i nuireau din cauza 
asta o ciudă tăcută, ascunsă. 

«Şi din negura trecuiului pustiu, înecat 
în atâla curgere de vreme, se desprin- 
dea ca o dâ:ă luminoasă dragosiea ei 
diniâi, senină și înţlorită ca o zi de Mai. 
Ce sfântă și nevinovaă îi tusese s'imţi- 
rea | Cât suferise, câ! sbucium strânzese 
can cleșie inima ei cât un pumn. Şi a- 
cum tresărea de spaimă când își aducea 
aminte da ziua aceia cumplită când pe- 





— Superb, dragă, superb! Ţie 
ţi-a plăcut, Ernest? — îl între- 
bă doamna director general pe 
tânărul şei de birou la regiona- 
da c. f. r. şi doctor în drept Mu- 
şat, care, deși se plictisise cum- 
plit, se grăbi să afirme contra- 











de MIHAIL DRUMEȘ 


dagoga clasei a Vil-a îi prinsese scrisox- 
rea. Ce scandal nemaipomenit se siâ:- 
nise în toată școala de pa:că sar fi în- 
tâmplat un cataclism îngrozitor... Și 
doamna direcloae | Ca fameie fără su- 
tiet ! Ce monziru ! Cum o răbdasa firea ? 

Urmă ancheta, confzrința profesoarelor, 
apoi eliminarea ei pe tot anul! Cind 
primi vestea îngroziloare, o negură mare 
i sa făcu în mintea ei fragedă. Nu-i a- 
ducea nici acum aminte bine cum aler: 
gaz> la fereasira dormitorului și cum se 
amancase în gol, dela etajul al doilea. 
Insercaze să-şi facă seama, de desnă- 
dejde. Din grădina de flori unde picuse, 
ridicară o grămadă de came stiviiă 
laolaltă cu teemndafirii în-oşiți de sângele 
ei. Din nefericire nu muri. Își schilodi nu- 
mai trupul şi rămase cu pitioarela re:e- 
zate pentru totdecuna. 

Și așa răzbăiu prin viață aproape sin 
gură. Sufetul ei, în atingere cu vitregia 
soariei sa înăsprise, sa înch'sase parcă 
într'o crustă pmotecioare de piatră, dn 
pricina căreia nu mai putea tresări, nu 
se mai înduioșa de suferința altuia. 

e 

Era a'â: d adâncilă în gândurile ei, 
care-i stâ:necau dureri nemistuite încă, în- 
cât directoarea nici nu simţi când intră 
vinovata, care, cu capul placul, tremu- 
rând de spaimă, astepia din clipă în cli- 
pă să isbucnească mânia tiranei. Ridi 
când întâmplăior privirile „zări pe elevă 
lângă uşa camceluriei, ca şi cum ar îi 
vru! s'o sbughiască, de teamă. Cuda!, şi 
ea când fusese chemată în cancelarie 
ds directoorea de atunci, se oprise parcă 
tot în locul cczia și așieptase impieiriiă 
da groază cele ce avezu să se în'ămple. 

Vru s'o întrebe: aștapii de mut? dar 
iși înghiți întrebarea și o pornire sirani2 
o îndemnă să rapete scena care se p2- 
trecuse cu pau decenii înain'e. 

Făcu semn elevei să vie mai aproare, 
tot așa cum îi făcusa și ei direcioarea. 
Și simți o mulţumire ciudată în repetiţia 
aceasta a fzptelor. Ca niciodată pănă 
alunci își dădu seuma cu mândrie de 
însemnătatea slujbei ce avza. Fata înain- 
tă clăiinându se, ca o kalucinată, cu paşi 
mărunți şi şovăitori, privind-o adânc, cu 
ochii măriți de groază, și se opri aproxce 
de birou. Directoarea o cerce'ă pe sub 
ochelari, în'r'escuns, cu priviri lacome 
și curioase, ca şi cum acuma o ză:sa 
pentru întâia dată. 

— Ce tată frumoasă, își şopii pentru 
sine, parcă cu ciudă, abia acum bag da 
seamă câ! e de i:umoasă! Și cât are 
să se bucure de viață., d> frumusetea 
ei... Pe când eu, cât am sufzrit eu! Ce 
deșariă mia fost viața! Deze a trebuit 
oare să sufăr din pricina dragosiei ? 

Un alt gând potrivnic i se înczucişă în 
minte. 

— Nu, n'am suferit din pricina dra- 
goztei... ci a răulății oamenilor... din pii- 
cina directoarei, care m'a ped=pait cu o 
asprime prea mare fxță de g:eșula inca, 
Ah ! Doamna directoare |! 

__ Atunci se petrecu în ea csva nsobiş- 
nuit, | se păru că gândul, ca un mântui- 


Valea cu nesuri 








toz, o trezeşte dintr'un coșmar înf:icoșai, 
ca:e-i pocise sufleul şi cu bămise în ea 
o ființă străină de simțirea ei. Acum, în 
trezire, se regăsea ps sine, aşi cum fîu- 
sese și cum ar fi fost firzac să fie... 

Un junghi ascuţit venea dinspre par- 
tea inimii, ca o căință ainătoare. O, acum 
era capilă ca odinioa:ă, cu sufletul. Doi 
trupul îi îmbătrânize de apăza:ea vremii, 
în coşmarul acela care durasa aproape 
o viață în'reagă. 

Se cutremură de târziul regăsirii și 
o cupiinze o remuscare amarn:ză. Lacri- 
mile îi podidiră ochii, dar nu isbuesu 
decâi în parte să pololească pâiolui din 
lăuntru, Gândul de a repeia cu eleva 
scena de odinioară, pizri în vâ:ej, ca 
şi cum nici nu s'ar fi născut, 

— Margareta, d-ăguța mza, strigă co- 
pleșită directoarea, şi apucând fata cu 
brațele-i uscate o imbrățișă și o sărută 
cu o dragozie copleșiioare de mamă. 

Acum bătrâna vu simiământul Lm- 
peds că repară o mare nsdrepiaiz. în 
închipuire, înlocu'm pe  dirzcioxrea d> 
altădată, și ea se închipuia în locul elevei 
de acuma. Simiia o revoliă înăbușită care 
o făcea să tremure din toate încheieiu. 
rile. Candela dela icoana  cxnrzizrisi 
sfârâi şi sqomoul îi atrmze  în'r'azolo 
privirile. Un gând îi izbucni proaspă! în 
mine, ilummnâniu-i fața, can reveiaiia 
unei taine înfriccsaie, 

— Iată cum tebuiz să mă judese ne- 
legiuita acsia, sa adresă ea în mgăzd 
sfintei Treimi din icomă, ca şi când o 
lua dept martoră, aşa cum o judec eu, 
pe copila asta, fiindcă am suflet, 

Fata uimi'ă de nsaz'eniata schimbrrre 
a lucrurilor, primea îmb:ățșările şi să- 





PRE: 


-. 


rutările directoarei, fătă să simiă, tără 
să priceapă o iotă, ca o păpușă naiasu- 
fieţită, 

— Acum Siai colea lângă mine si 
spune-mi: e frumos? și întrebând cu o 
siială copilăreracă, în mintea di:ec'oărei 
apă:ea chipul iubitului ei de odinioară, 
Dar ciudai, (dsxiădază găgea ian zuta- 
rință o plăcere, o alina:e nemai incer- 
cată, 

Copila plecă ochii cu sf'ală, 

— Haide, drăguio, spunzs-mi totul, Nu 
te teme de mina, Nuci fac ncua rău. 
Dimpstivă. 

Fata sopti un „da” abia auzit şi se 
făcu roşie ca para focului, 

— Și îl. iubeşti? 

Dar fxta pierdută, se îndărătnicea în 
tăcere. 

— Mărturizeşte-mi, micuțo, te rog, te 
rog |! 

Şi bătrâna punândui as'fal de înize- 
bări, simția o volupiaie nouă și rară. 

— Domnişoară, de ce mă ch'nuiţi aşa? 
isbucnit eleva podidind-o p'âasul, 

„— Biata fatţă, îmi dau ssama, o dez- 
mierdă ea cu tisteța,.. ai drepiae,. 

După o tăcere lungă, . înzindurată, 








3 ——— 





luând mâinile copilei şi strângânduri-le, 
adăogă încet, cu sfială: 

— Margare:o.. asculiă fara mea... si 
eu am fost ca iine... frumoasă... şi eu 
am... aci sa opri brusc simțind cum i se 
u:că un ndd în gât, care o îneacă. Două 
lacrimi masi, scl:pitoare, se furișară gin 
ochii ei şi lunecară pripit la vale pe 
obraji, ca şi cum sar îi temut să nu fie 
zărte de elevă. 

Margareia dazchise ochii mari. Price- 
pând tot ce până acuma fusese pentru 
ea taină, neincrederea îi pieri şi se în- 
senină din:rodaiă, 

Curajul îi crescu, și mirun având ne- 
stăvilit, isbucni cu nevinovăție : 

— Domnișoază, cât sunteți da bună, 
na mi-ași fi închput.. si cu un gest 
brusc, îi apucă mâna uscățivă şi io să- 
rulă, 

— Da, da... de aca'a te înţeleg şi te 
iert... contnuă directoazez cu gândurile 
împrăștizte, Apoi zăind s:-isox:en, o 
luă de pe bi:ou și i-o dădu, 

— Păzireazo b'ne. Să nu ţi-o mai qă- 
sească afutisilele astea de pedmgoge. 

— O, domnişoară, ciripi copila și în 
ochii ei se ivi o lumină mara, acum știu 
eu cum să mă farezc !,.. Ştiţi, am s'o port 
mereu în sâ.. 

Directoarez su:Gse cu bunătate... 

— Când ai să pleti în vacânța de 
Paști e mai hine s'o lăşi asuzău., 
— Dar eu nu plac nicăeri, 

ȘIO CURE, 

— Esti orfană ?... 

Eleva plecă, în piept, capul. 

— Da 

Se lăsă o tăcere grea, de plumb... Faia 
nu ştiu ce să facă, ar fi viu! să pleca 
da: nu îndrăznea, Intrebă cu iumătate 
gură : 

— Domnişoară, îmi daţi voe să... 

— Nu, moi rămâi, rosti primit direc- 
toare, mumcită de um gând proaspăt... 
Uite, ca ese, Margare!o... N'ai vrea să 
davii,, fiica mes ?,,. Eu sun! singură pe 
lume și iu la fai... Ar fi așa de bine 
dacă, 

— Doriţi să mă înfiaţi ? ee miră fata, 
cre nu credem încă u:echilor o veaie 
atât d2 îmbucurătoare. 

— Da, Margare!o... Srune-mi, vrei ? 

— O, mă mai întrebaţi 2... 

e 

Când pedagoga intră ca să afle re- 
zultatul anchetei, găsi pe directoare scri: 
ind de zor o petiție... 

— Domnişoară pedagogă, zise dires- 
tocrea, am pedepsit ps eleva  loneszu 
Masgareia cu elimina:ea din in:arnziul 
șeoclei..e 

— Cum, o dati aforă din intemat? se 
miră pedagoga, Dar ce-o să facă fata?,.. 
Urd> are să locuiască 7... 

— De-acum înainte elzva va locui Ja 
MIN See 

— ba 4v.? In localul şcoalei? întrebă 
pedagoga u'uiiă, 

— Nu. În oraş... Micam cerut scoa- 
tezea la pensie cu încapera de astăzi, 

[] 

Timp de a săptămână în toată școala 
fu o ferbere mamdpomenită, pe tema 
adopțiun=i elevei Ionescu Margareta şi 
a retragerii directoarei, Dar nimeni nu 
află ce se peliezuse în sufletul bătrânei 
directoarea alâ! de severă şi neinduple: 
cată, fxță de te! ce era greșală şi căl- 
care de disciplină, 


domrni- 





Deastădată, Ernest avu con- 
vingerea că Mabel nu-și mai râ- 
de de el şi vru să vorbească, în- 
să fata îl întrerupse: 

— Să lăsăm pentru după a- 
miază chestiunea asta. Voiu ve- 


rul. 

Doamna director general dă- 
du mulţumită din cap. Ceremo- 
nia dela Universitate îi plăcuse 
foarte mult. In aulă, însuşi rec- 
torul și aproape întreg corpul 
profesoral al Facultăţii de litere 
și filosofie. Discursurile acelea 
în latinește, strălucita asistenţă, 


în care şi ministrul de comerț,. 


vechiu tovarăș de afaceri cu An- 
ton Timoteu, întreaga atmosfe- 
Tă o emoționase pe doamna A- 
dela director general Ipolit Re- 
zeda. Tânărul doctor Filip Ti- 
moteu se prezentase admirabil. 
Doct, distins, totuși nu pedant, 
şi frumos ca un zeu, Filip cuce- 
rise toate femeile din sală, 

— Face o impresie admirabi- 
lă tânărul 'Timoteu! Doctor în 
arheologie la douăzecișitrei de 
ani... Fantastic! 

Admirația Adelei era sinceră. 
De când îl cunoscuse — cu pri- 
leju! unui ba! al Doamnelor Ro- 
mâne —, admira sincer pe fiul 
lui Anton Timoteu, cu care so- 
țul ei era în relaţii de afaceri. 
Tatăl lui Filip era flatat de suc- 
cesele fiului său, însă nu se pră- 
pădea cu firea din cauza lor, ci 
le înregistra calm, chiar cu oa- 
recare indiferență, In schimb, 
Maifteiu era în al nouălea cer și 
se mândrea pretutindeni cu suc- 
cesele nepotului, 

— Bătrânul Timoteu are o în- 
fățișare de pioner american. Ştii 
că e simpatic? Dacar avea bar- 
bă, ar părea un patriarh din car- 
tea dc roligie... 

— Maman, :zadevărat că Ţi- 
moteii sunt  de-origină evre- 
ească? 

— Prostii, Mabel! — se indig- 
nă doamna director general. 

— În orice caz, am auzit că e 
un mister cu ei, — se 'ncăpăţi- 


nă Mabel, pe care Ernest Muşat 
0 luase încet de mână, evident 
tără ca Adela să-i observe ma- 
nevra. 

— Misterul e Mateiu Timo- 
teu, dacă vrei neapărat un mis- 
ter. Priveşte-i ochii, tăria lor. 
S'a ridicat de jos. Om vrednict— 
se 'nflăcără Adela. — Cum am 
spus, pioner! Bunicul self-ma- 
de-man, tatăl mare comerciant, 
fost deputat, actual senator, fiul 
intelectual de înaltă clasă, vii- 
tor profesor universitar... Imi 
plac oamenii aceştia! Ernest, vii 
la noi, nu? Un pockeraş... 

— Cu plăcere, madame... — 
se grăbi șeful de birou, deşi ar 
fi vrut să-l evite pe directorul 
general al „Uniunii băncilor de 
Nord“, care nu-l agreia şi care-l 
scosese cu câteva luni în urmă 
din nişte penibile încurcături 
bănești; aceasta nu pentrucă 
i-ar fi fost drag tânărul șef de 
birou, prea efeminat și fără ca- 
nacter, ci pentrucă luptase pe- 
acelaş front cu tatăl lui, colone- 
lul Bibi Mușat, o minune de os- 
taș și excelent camarad. 

Şoferul opri la poarta palatu- 
lui din cartierul vilelor. Doam- 
na director general cobori so- 
lemn ca la o paradă; când se 
convinse că nare public, — cele 
două servitoare, cari ieşiseră la 
poartă fiindcă le plăcea  șofe- 
rul... nu contau —, își reluă în- 
făţişarea normală de femee o- 
bosită și cum-se-cade şi, urma- 
tă de Mabel şi Ernest, intră în 
hall, unde, din nenorocire, aces- 
ta dădu de directorul general; 
Ipolit Rezeda mormăi sec un 
„Bună-ziua!“ de ghiaţă şi, pre- 
textând că are de lucru, se re- 
trase în biroul său; furios că A- 
dela i-l aduce iarăşi pe Ernest 


— Episod inedit — 


în casă, începu să foileteze gră- 
bit un dosar mai mult volumi- 
nos decât confidențial, pe care-l 
scosese dintr'un sertar al birou- 
lui. 

— Passe! Am un ghinion te- 
ribil astăzi, Mabel. 

— Cine n'are noroc la cărți... 
— aruncă Ernest, uitând că nu 
joacă acasă la cl, cu Fifișor dela 
Atlantic, dar o privire de Jupi- 
ter tonnans a Adelei îl readuse 
la realitate, aşa că se repezi să 
completeze în alt sens: — ...câş- 
tigă la loterie! 

— Puteai găsi ceva mai inte- 
resant, domnule Mușat, — îi 
spuse glacial Adela. — Doam- 
mele de societate nu obișnuiesc 
să joace la loterie, ci cel mult 
pocker cu juni şefi de birou, cari 
uneori își uită în vestibul stilul. 

După câteva jocuri, Adela se 
ridică. 

— Am o migrenă...! Voi, ră- 
mâneți... Jorj, unde-i domnul 
director general? Feciorul de 
casă o conduse în bibliotecă, un- 
de Ipolit, burzuluit, îşi luă în 
primire soția. 

— Știi că nu-l suport pe Er- 
nest... Mi-l vâri mereu pe gât! 

— Ce expresii, dragă...! 

— Te rog să mă lași în pace 
cu bontonul tău! Ernest e o se- 
cătură, depe urma căreia m'am 
ales numai cu neplăceri. 

— Ştii că nici eu nu-l agreez 
pe Muşat. Are o singură calita- 


te. E amuzant... — dar, amin- 
tindu-și de „Cine n'are noroc la 
cărți...“, adause repede: — une- 
ori. 


— Destul de amuzant ca să-i 
învârtă lui Mabel capul... Oroa- 
rea asta de Ernest mă 'mbolnă- 
vește pur şi simplu. Pe lângă 
toate, e şi măgar! La minister 


şi în societate, caută să profite 
din faptul să tu-l primeşti în 
casă, 

— Stăpâneşte-te, te rog să fii 
calm. Strigi ca o slugă în grajd. 

— Ascultă, cucoană! Eu îs fe- 
cior de ţăran și tatăl meu nu 
și-a păpat banii la Paris ca ta- 
tăl tău, pentru a cărui memorie 
eat € 


—— 


| | 


i 
| 
De 


Pai 


J 


CS A 


CUL 
DE d iai 


= 


Bf 


am, de altfel, toată consideraţia, 
căci a fost un boier cinstit şi 
cult... Eu vorbesc ţărăneşte! 
Slavă-Domnului, am ajuns des- 
tul de departe cu  ţărăneasca 
mea, cucoană! 

— C'est bien... — oftă cu in- 
tenții  împăciuitoare Adela. — 
L-am invitat pe tânărul Timo- 
teu pentru azi după-amiază. 
Vrei să fii acasă pentru el? 

— Evident, cu plăcere! Chiar 
ţin să-l văd. Doamne, păcat că 
mu e jurist... Ce mai om de fîi- 
nanțe aș scoate din el! Mabei 
desigur că-l va evita, ca şi data 
trecută. Educaţia ta! Dealitel, 
să ştii că-l arunc pe scări pe Er- 
nest dacă îndrăzneşte să-ți mai 
accepte invitațiile! 

In hall, Mabel îl privea în tă- 


de MIRCEA STREINUL 


cere pe șcful de birou şi-l com- 
para cu Filip. 


„Cu velcități de savant, Er- 
nest ar fi caraghios...“ — şi râse. 

— Dece râzi, Mabel? 

— Nimic. 

—— Vii pe la mine după-a- 
miază? 

-— Să văa.., 


— Eşti un adevărat Ierihon! 

— Fără ca tu să fii asediato- 
rul victorios... N'ai talent mu- 
zical,.. 

—. Te joci cu mine. 

— Mă joc... Adică... știu eu? 
Ernest, am auzit că trăieşti cu 
0... cu 0... doamnă dela Atlan- 
tic... E bine? 


— Calomnii, Mabel, — pro- 
testă el, însă mărturisi imediat: 
— E drăguță... 


— Ascultă, Ernest... Ai vrea 
să te căsătoreşti cu mine? Crezi 
că m'ai iubi? Că m'ai iubi cu a- 
Adevărat? 

Muşat rămase cu gura căscată. 


Simiea că se sufocă. Dacă sar 


căsători cu Mabel, câte neplă- 
ceri ar dispare... Incurcătura cu 
Fifi, datoriile, plictiseala de 
funcţionar obligat să-și îndure 
la birou  diminețile... Ar putea 
să ţină cai la Bucureşti... A și 
pus ochii p&-un armăsar admi- 
rabil! — Însă, privind-o pe Ma- 
bel, își dădu seama că dânsa își 
bate joc de el și-i răspunse prin- 
tr'o glumă. In sinea lui, îşi spu- 
se: „Cum ţi-aș mai trage un 
douăzecișicinci dacă tattău n'ar 
fi domnul director general Ipo- 
lit Rezeda! Fetiţă impertinentă!“ 
— şi-i luă mâna, ca să i-o săru- 
te lung, căci, totuşi, mai punea 
speranţe într'o alianţă cu fami- 
lia teribilului Ipolit Rezeda. 

— Erncst, răspunde-mi seri- 
os la întrebare. 


ni la tine. Sper că mă vei scuti 
de plăcerea de-a o cunoaşte pe 
Fifi. 

Ernest căzu iarăşi în uimire, 
însă se  reculese repede, căci 
doamna director general tocmai 
îşi făcea din nou apariţia, așa că 
se despărţi de Mabel cu cel mai 
corect ,„Omagiile mele, domni- 
şoară“. De bucurie, îi dărui o 
sută de lei lui Jorj, care-l salută 
cu un „Să trăiți!* de zile mari, 
înconjurându-şi apoi cu moneda 
capul tuns chilug. 

L 

La Timotei era masă mare. 

—— In cinstea lui Filip! — se 
bucura  Mafteiu,  sărutându-și 
nepotul. 

— In cinstea ministrului... — 
afirma Anton, care spera să se 
descurce cu ajutorul acestuia 
din nişte afaceri foarte încurca- 
te. — Mai lasă-l în pace pe Fi- 
lip, tată! 

„Ce ştii tul“ — se gândi bă- 
trânul. — „Pentru tine le-am 
tăcut toate, Filipe!“ 

Imediat după ospăț, Mafteiu 
se retrase în odaia sa, sus, la 
mansardă, unde-i plăcea să lo- 
cuiască. De acolo, vedea până 
departe câmpiile de peste Prut, 
câmpiile acelea  mănoase, care 
îi reaminteau tinereţea. Aşezân- 
du-se pe pat, își aprinse o „Na- 
țională“, ţigara sa favorită, și 
gândurile îi sburară în împără- 
ţia tainică a trecutului, în care 
Zanchira, Trifon, Varvara și 
Vasâli continuau să trăiască ai- 
doma. „Pentru gândăcelul aista 
de Filip le-am făcut toate!“ 
îsi spuse dânsul. — „Pentru a- 
cest împărățel al meu...“ Trifon 
-— par'că nu-l mai musta din 
veşniciile lui. „M'ai iertat, Tri- 
foane, nu? M'ai iertat de dragul 





(Urmare în pag. 4-a) 





—— d 








UNIVERSUL LITERAR 


= Valea cu negsuri = 


(Urmare din pag. 3-a) 


lui Filip... —și privi iarăşi câm- 
piile de peste Prut, asupra că- 
rora toamna  coborise cu toate 
minunile ei. — „Mâne voi face 
o piimbare cu Filip... Numai de 
sar ţinea frumoasă vremeal'— 
şi cercetă cu ochii întinsul azu- 
riu al cerului, peste care lune- 
cau câţiva nouri a.burii de-o 
calmă melancolie. 

Dupăce bătu încet în ușă, in- 
tră Paul Combra, care era în- 
totdeauna musafir binevenit la 
Mafteiu. 

— Ţi-i și ţie lehamite de mi- 
nistrul lui Anton, ha? — râse 
bătrânul, îmbrăţișându-l.— Şezi 
oleacă, Doamne, dacă ar trăi 
Zanchira... Ce sar mai bucura! 
Cum îi merge băiatului tău? 

— Invaţă bine... Iată ce vo- 
iam să te rog... Convinge-o pe 
mama mea să locuiască la mi- 
ne... Bob ar avea nevoie de ci- 
neva pe lângă el. Lidi, ştii cum 


e... Cred că băiatul se simte 
ram singur. 
Matteiu se posomorî. O cu- 


noaşte el pe Veronia! Nu se dă 
ea dusă cu una cu două. S'a cui- 
bărit aici în casă și-l pândește. 
De zeci de ani, îl pândeşte me- 
rcu femeea asta. Nu poate face 
un pas, nu poate scoate o vorbă 
fără ca ea să nu afle, fără ca ea 
să nu-l privească ironic. „N'am 
să Scap niciodată de dânsa!” — 
își spunea tat mai des Mafteiu, 
In timpul din urmă, Veronia 
par'că-și  ascuţise şi mai mult 
văzul şi auzul şi-l aduimeca fă- 
ră cruțare, ca și cum ar fi fost 
o ogarcă, iar el o biată sălbătă- 
ciune haituită, „Ce vrea femera 
asta dela mine?“ — se chinuia 
bătrânul ; odată, o  întrebase 
chiar pe ea, dar Veronia îi râ- 
sese în nas, spunârdu-i că ela 
intrat în doaga copiilor. 
e 

După-amiază, când Filip sună 
la marele portal de fier lucrat 
artistic al palatului din cartie- 
rul vile:or, Mabel era acasă. 
Doamna director general se-ară- 
ta foarte mulțumită că fiica sa 
acceptase să fie prezentă la vi- 
zita tânărului  Timoteu. Filip 
era în vervă. Insăşi doamna di- 
rector general, pe care discuţiile 
cu bază științifică n'o amuzau 
decât oticial şi cu auditori, as- 
cultă cu interes o întreagă di- 
zertație asupra săpăturilor lui 
Schliemarn. După ce fu servit 
ceaiul, Mabel pretextă că tre- 
buie să-l vadă pe comandantul 
acroportului, care o introducea 
în taine.e sborului, şi dispăru 
misterios — ceeace o înebuni pe 
Adeia. Directorul general, jenat, 
îsi făcu de lucru cu o ţigară de 
foi si se răsti fără nici un motiv 
la Jori. Filip urmărea ca dintr'o 
altă lume toate acestea. Mabel 
îl fascinase. Ochii ei verzi îl pri- 
viscră cu o curiozitate rece, 
moartă, ca”e-l jignise, dar îl și 
intaresase. Căutâni în amintire, 
descoperi chipul unsi zeițe egip- 
tene. cu privirea aceea îngheța- 
tă. matalică. în care s'a fixat ca 
pentru eternitatea o în*-opciune 
ra, nemiloasă, menită să dis- 
trugă şi să ucidă 

Ipolit era dezolat de conduita 
lui Mabel. Adela încerca să ri- 
sipească atmosfera greonie care 
se lăsase ca o zăpuşeală. Când 
Jorj îl anuntă pe colonelul Sto- 
ian, Adela răsuflă ușurată; pes- 
te puţin, Filip placă și direota- 
rul general se deslănțui cu toa- 
tă furia, fără să ţină cont de pre- 
zența lui Stoian, care asista cu 
un zâmbet neutru — de om pus 
în situație penibilă — la accesul 
lui Ipolit. 

In cele din urmă, Adela is- 
bucni în plâns și directorul ge- 
nera] ieşi trântind ușile, în timp 
ce colonelul, stângaciu și trans- 
pirat, încerca s'o liniștească pe 
soția prietenului său. 

Smirnă lângă ușă, Jorj nu cu- 
teza nici să răsufle; încremeni- 
se și aștepta să i se deschidă pă- 
mântul sub picioare. 


e 
—— Locuieşti meschin...— spu- 
se Mabel. — Tablouri.e astea's 


oribile. 

— Un lichior? 

— O ţigară. Ascultă, Ernest... 
M'am gândit bine. Nu mai do- 
resc să fiu soția ta. Eşti prea su- 
perficia! ca să poţi juca irepro- 
_şabil rolul de soţ și, mai ales, de 
soț cum îmi doresc eu. 

-— Mabel, mă jignești, 

— Lasă, Ernest. Imi trebuie 
un bărbat care să facă o mare 
carieră, nu gafe... Eu vreau să 
mă mărit ca să pot fi liberă, mă 
'nţelegi? Ei da! Așa sunt eu, Er- 
nest... Imorală! Imorală din ca- 


re cauză vrei. Eu cred că din 
plictiseală... Tragic, dar așa-i. 
N'am talent pentru  a.tceva și, 
din nenorocire, sunt destui de 
inteligentă ca să-mi dau seama 
de asta. Nu mai poza, Ernesti 
Nu to prinde. Dacă m'ai iubi în- 
tr'adevăr, n'aş avea dreptul să-ţi 
spun toata astea, însă astfel... 

— Cum poţi spune aşa ceva...? 
— se revoită, congestionat, şe- 
ful de birou, 

Glasul lui 
o flacără de 

— Destul! 

Ernest începu să se plimbe 
prin cameră; furios că nu găse- 
ște ce să răspundă, încercă să-şi 
disimuleze într'un fluierat ener- 
varea; privirea fetei îl urmărea 
batjocoritoare şi bărbatului îi 
veni să plângă. Până acuma, nici 
o femee nu-i vorbise astfel. Toa- 
te îl trațaseră ca pe-un băiat 
bun, amuzant şi de societate — 
supunându-se vesele capriciilor 
lui. 

— e urăsc... — isbuti să spu- 
nă el în cele din urmă. 

— Asta nare nici o impor- 
tanţă, — îi răspunse Mabel. — 
Ce âș putea tace cu un bărbat 
slab ca tine? Nu ești în stare să 
suporţi nici măcar insulta unei 
femei. Hai să ne împăcăm, Er- 
nest. Acuma poţi să-mi oferi un 
lichior... chiar două... Acasă n'am 
băuţ decât ceaiu,.. 

Ernest se execută. După ce 
Mabel puse pe masă păhăruţul, 
bărbatul o cuprinse brusc și-o 
sărută. Apoi, ameţit de ea, în- 
cepu s'o strângă tot mai puter- 
nic în braţe, apăsându-și bărbia 
de gâtlejul fetei, care încerca 
zădarnic să se apere, Reuşind 
să-şi elibereze un braț, Mabel îl 
pălmuli. 

—- Idiotule! Imi rupi rochia... 
Un bărbat inteligent nu se răz- 
bună în felul acesta. 

Ernest o lăsă; transpirat, cu 
părul năclăit și slobozit pe frun- 
te, gâfâia; Mabel îşi refăcu 1m- 
diferentă toaleta. Când termină, 
îl rugă calmă să-i dea încă o ți- 
gară. Ernest trase un sertar al 
biroului şi scoase un revolver, 
spunând apăsat şi rar: 

— Mabel, dacă mai vorbeşti 
în fe;ul acesta, îți jur că-mi trag 
un glonte în tâmplă. Pleacă. 
Pleacă imediat. Inţelegi? Pleacă 
odată! 

Fata se apropie de el liniștită 
şi, privindu-l ţintă în ochi, îl 
pălmui încăodată. 

Apoi, luându-și mănușile și 
poşsta, plecă încet, ca şi cum nu 
sar fi întâmplat nimic. Înebu- 
nit, Ernest își rupse gulerul, ca- 
re-l sufoca, şi'ncepu să râdă 1s- 
teric. Revo.verul, însă, și-l puse 
liniștit la-o-parte. După ce bâu 
din sticla de lichior, trimise 
servitoarea după Fifi, care veni 
imediat, giugiulindu-l cu buzele 
țuguiate: 

— Vai, Erni-mumosule! Cine 
te-a supărat? 

In preajma lui Fifi, Ernest îşi 
recâștigă încrederea în sine; 
mângâindu-și amanta, se gân- 
dea în ce fel să se răsbune: cum 
dânsul sta așa, încruntat, artista 
îl găsea frumos ca un actor de 
cinematograf în rolul unui ofi- 
țer colonial, pe care-l așteaptă 
moartea în pustie. 

Soara, înfruntând  zâmbetele 
cu subînţeles ale prietenilor săi, 
ieși cu Fifi pe strada Iancu Flon- 
dor. In dreptul cinematografului 
Capitol, o întâlni pe Mabel. Er- 
nesft deveni palid de furie când 
constată că domnişoara Rezeda 
surâde ironic, cu o privire de 
dispreț penţru Fifi, care încerca 
să fie cucoană la brațul lui. 

— De ce te-ai indispus, Erni- 


Matel fu aspru ca 
o,&.: 


mumuseațeo? — ciripi artista. 
— Taci, gâscă! — scrâşni dân- 
sul. — Nu ești în stare să tre- 


zești nici măcar gelozia unei 
vrăbii! Şi-acuma te rog să nu 
'ncepi să-mi bocești pe stradă! 
Cum naiba de țe mai ţin ăi2 dela 
Atlantic-bar? 

Intrucât ochii lui Fifi se'mpă- 
ienieneau da lacrimi, Ernest o 
'mpinse într'o cofetărie, unde-o 
lăsă să plângă în voie, iar dân- 
sul se duse glonț la Pamula, ca 
să bea până la miezul nopţii cu 
câțiva cunoscuți  pescuiţi la 'u- 
tâmplare pe strada Iancu Flon- 
dor. 

o 

Seara, Ipolit îi făcu o scenă 
groaznică lui Mabel. Fata ascul- 
tă calm, fără să riposteze — ce- 
eace o scoale din sărite pe A- 
dela, care începu să plângă. La 
urmă, plictisit, directorul grne- 
ral plecă în oras, de unda se'n- 
toarse târziu, fără ca supărarea 
să-i fi trecut. Spre mirarea sa, 


o găsi pe Mabel așteptându-l în 
biroul său. 

— Am îndrăznit să intru în 
sanctuarul tău, papa, ca să-ţi 
spun că mă voiu mărita cu Ti- 
moteu. Ai dreptate, E un băia; 
frumos, cult, de viitor, așa că 
nu pierd nimic  măritându-mă 
cu el, 

Directorul general pufni de 
câteva ori pe nas; se temaa că 
Mabel îşi bate joc de el, însă 
sfârși prin a se convinge că fiica 
sa vorbeşte serios. 

— Mă bucură, Mabel. Voiu 
aștepta ca băiatul să-și facă o si- 
tuaţie și, apoi, voiu aranja cu 
Anton cele de civiință. Mamei 
i-ai spus? 

— Da.  Noapte-bună, papa. 
Lasă ca viitoarea doamnă Timo- 
tou să te sărute... — şi făcu o re- 
verenţă. — Visuri plăcute, papa! 

— Noapte bună, fetiţo! Mi-ai 
făcut o mare bucurie. 

— Sunt un copil bun, papal— 
se răsfăță Mabel. 

— Bay... bay...! — şi ieşi cu 
întreaga lumină din biroul di- 
rectorului general. 

Ipolit sentinse obosit pa ca- 
napea. Simţea o bătrâncţă ciu- 
dată în sine. Medicul l-a averti- 
zat în repetate rânduri să evite 
sforțările și enervările. El, însă, 
n'a ţinut seamă de sfaturile me- 
dicului. Acuma, regreta și se 
temea; deși, pe front, văzuse 
de-atăteaori în față moartea, — 
astăzi imaginea ei îl înfricoșa. 
„Măcar de-as muri subit!“ — îşi 
dorea dânsul adesea, căci zăce- 
rea și durerile îl îngrozeau; une- 
ori se uita cu o privire stranie 
la revolverul său și se tot juca 
într'un fel de absenţă cu arma. 

Adela se furișă pe văriul pi- 


— Incotro astăzi, bunicule? 

— Spre câmpurile noastre, 
nepoatue. Să mangâiem o.eacă 
țărna aceza b:nceuvântată, că 
tare mi-i dor de ea. 

biecară cu tramvaiul până la 
podul de pzste Prut, Acolo, cobo- 
riră, trecură podul. şi linia fe- 
rată și, apucand printr'o uliţă, 
se pomeniră în camp. Sămănă- 
turiie de toamnă încolțiseră și 
verdele lucea înviorător. Mar- 
teiu se plecă şi-şi duse palma 
paste grâu. 

— Li place fata lui Rezeda? 

Filip se smulse din farmecul 
priveliştii, 

— E o fată frumoasă, 

— Trebuie să te'nsori cu ea, 
Filipe, Anton mi-a spus că di- 
rectorul general ţi-ar da-o bucu- 
ros. Eşti moștenitorul unei a- 
veri uriaşe, mult mai mare ca 
a lui Combra. Dece nu ţi-ar 
da-0? Apoi, ai în faţa ta un vii- 
tor strălucit... 

— Cred că naș fi fericit în 
căsătorie, bunicule, O Mabel Re- 
zeda pretinde un soț monden, 
care să se-ocupe mult de ea, so 
cultive... N'aş putea face toate 
acestea, bunicule. A fi soţul unei 
Mabel Rezeda. înseamnă o pro- 
fesiune... Şi ştii cât de mult țin 
la aitfel de lucruri. 

— Trebuie să te'nsori cu ea, 
Filipe! — semncăpățână Mafteiu. 
— Timoteii au nevoie de sânge 
bun, nobil. Mă'nţelegi, Filipe? 
Noi suntem sânge de robi. Dacă 
nu ni-l voim amesteca, vom pieri, 
căci este un fel de otravă în noi. 
Nu uita că tatăl meu a fost 
spânzurat pentru o ucidere. Câte 
ram făcut eu ca să uit asta! 
Sunt bogat, dar lucrul acesta nu 
mă mulțumește. Vreau ca tu să 





directorul 


în birou; 
genera! n'o auzise intrând; vă- 
zându-l palid şi nemișcat, fe- 
meea avu 0 sensaţie de groază 
și-alergă la el. 


cioarelor 


Ipolit îşi 
zâmbi obosit: 

— Ce e, Adela? 

— Nimic... nimic... — gângăvi 
dânsa și-l sărută cu o patimă pe 
care cl n'o înţelese decât când 
observă că broboane de sudoare 
năvăliseră pe fruntea ei. 

— Nu te teme, Adela. Nu se 
va întâmpla atât de curând... 
Mă simt încă destul de puter- 
nic, 

— Nu m'am gândit la asta! — 
minți femeea. — Eşti tânăr şi 
puternic. 

— Sunt tânăr şi puternic, — 
zâmbi Ipolit și-o sărută recu- 
noscător pentru această min- 
sună, — Vom mai trăi o sută 
de ani, nu? Adela, Adela! Tu 
trebuia să te faci medic... 

— Sigur! Acuma, hai la cul- 
care, Ipolit. Ai lucrat destul azi 
şi-ai avut şi destule supărări. 
Mâne dimineaţă toate vor fi 
frumoase şi-am să caut să nu 
mai ai nici o supărare. Ne-am 
înțeles? 


deschise ochii şi 


9 

— Hai cu mine, Filipe. 

—— Numai să-mi iau fulgarina, 
bunicule! — sări vesel tânărul, 
căruia îi plăceau nespus de mult 
plimbările singuratice cu Maf- 
teiu. 

Ieșiră în stradă; o burniţă sub- 
țire încenușa oraşul. Timpul se 
schimbase peste noapte. Cu toa- 
te că nourii acoperiseră cerul, 
dimincața aceea avea ceva atât 
de clar şi de proaspăt în ea, în- 
cât bătrânul Mafteiu sorbea cu 
nesațiu aerul răcoros. Filip îşi 
privi cu dragoste bunicul. Ce 
bărbat frumos era el — cu pă- 
rul lui alb, Cu profilul de sena- 
tor roman, dârz şi nenfricat, şi 
cu luminile acelea aspre în 
ochi! Filip se simţea mai bine 
lângă Mafteiu decât lângă An- 
ton, caro vorbea întotdeauna nu- 
mai despre cifre şi relaţii mon- 
dene. Tânărul îl luă de braț pe 
bătrân, 


ajungi câţ mai sus. 

— Până unde bunicule? 

— Până "acolo, unde umbra 
tată:ui meu nu te va putea ur- 
ma ca să te chinuiască. 

— De ce nu se simte chinuit 
tatăl meu? Pe el nu-l turbură 
niciodată trecutul tău. Dimpo- 
trivă, par'că-l amuză.., 

— Tatăl tău e doar o simplă 
întâmplare. Rolul lui a fost să-ţi 
dea ție viață. El nu poartă sem- 
nul Timoteilor pe frunte. In- 
ir însul s'a aruncat ceeace e mai 
slab în mine. In tine, ceeace e 
mai bun. Deaceea, va trebui să 
lupte pentru a goni răul care- 
apasă asupra neamului nostru. 
Filipe, vreau să fii puternic, să 
fii un Timoteiu nenfricat. Căsă- 
iorește-te cu Mabel. Fă-i câţiva 
copii. Apoi, poți să-ţi trăieşti 
propria viață. 

Filip zâmbi: Mabel şi copii...! 

— Bunicule, aș vrea să-mi 
cumpăr câteva hectare, din pă- 
mântul ăsta, să-l ar și să-l sa- 
măn. Dece vrei să-mi apeşi u- 
merii cu povara întregului neam 
3) Timoteilor? 

Burniţa se ?'ntețise; totuşi, 
Mafteiu şi Filip nu plecară. 
Ploaia îi înviora, ca şi cum ei ar 
fi fost ierburi. Tânărul îşi ridi- 
că spre cer faţa, ca stropii să-i 
cadă pe obraji. Maftei smulse 
un fir de cimbru uscat și-l sdro- 
pi între degete, ca să-i bea, a- 
poi, mirosul puternic. Zările se 
cuiundaseră în burniță și orașul 
aproape că nu se mai vedea. To- 
tal par'că intra într'o lume ve- 
che, unde fiinţele se mişcă i- 
real, ca 'ntr'o legendă, pe-un 
tunda! cenușiu, cercetat mai des 
de pajere ne'nţelese decât de 
oameni. 

„Oare m'aș putea ridica aici, 


tare, singur, în această moarte a 


câmpiilor?“ 
— Minunat îi pământul aiesta 
toamna! — vorbi Mafteiu. — Iţi 


vine să te dezbraci şi să te scalzi 
în aerul răcoros. Ce lărgime fru- 
moasă pentru ochi! 

— Par'că-i tabloul unui maes- 
tru flamand. Dacă am avea un 
Brueghel, care să ne redea câm- 
piile . acestea... — spuse, mai 








mult pentru sine, Filip. — N'am 
văzut niciodată un mai frumos 
cer fumuriu. Priveşte grămezi.e 
acelea de bostan. Ui-te cum ar- 
de roșul lor. Bunicule, tu crezi 
că e neapărată nevoie să ne sba- 
tem pentru a fi fericiţi? Oare 
nu e mai ușor să afli într'o coli- 
bă fericirea? 

Bătrânul se pasomori: 

— Să nu spui asta, băiete. Eu 
sunt fericit pentrucă m'am sbă- 
tut și e nevoie să te sbaţi și tu 
la rândul tău. Pentru gloria ca- 
sei noastre, Filipe. Ah! Știi tu 
ce 'nseamnă să pornești de jos, 
să lupţi, să dobori obstacole!e... 
Vezi, pălmile mele au bătături. 
Am rânit grajdul cu ele, am a- 
rat, am semănat, am secerat... 
Apoi, am văzut că nu e destul 
atâta. Şi-am început să mă cul- 
tiv, să citesc, să mă informez... 
Te-asigur că sudorile mi-au curs 
mai dihai ca la sapă... Acuma, tu 
vii şi-mi spui că nu trebuie să 
te sbaţi! 

— Bine, bunicule, — zâmbi 
Filip, — dacă vrei mata, mă voiu 
sbata... — însă, deodată, simţi 
că va avea nevoie să se lămu- 
rească odată șşi-odată față de 
sine însuși; totuşi, amâna me- 
reu această socoteală; se temea 
ds ea. — „Poate car fi mai bine 
să nu fac nimic un timp... — 
ştia, însă, că demonul lucrului 
si-al lăcomiei de-a cunoaște nu-i 


va da pacea. — „Atunci? 
Cerul nu-l lămuri cu nici un 
răspuns. 


„Oare mam devenit bătrân 
înainte de vrem? Alții de vârs- 
ta m=a fac chefuri, s2 bat și se 
'mbată...* — și-și aminti de-o 
petrecere uriașă cu câţiva co- 
legi, de pe urma căreia se-ale- 
sesa doar cu o grozavă durere 
de cap, așa că renunţase fără 
părere de rău la chefuri. — „In- 
cepe să nu-mi mai placă nimic. 
Știu că mâne va fi la fel cu azi, 
poimâne ca mâne şi-așa mai de- 
parte. N'am în ce să mă anga- 
jez. Averea Timoteilor mă pune 
la adăpostul oricărei aventuri 
care să aibă gust de moarte și 
de inedit. Singurul meu refugiu 
poate fi studiul. Cât de puţin lu- 
cru studiul la o vârstă ca a mea!“ 
— și Filip simţi deodată o ire- 
sistibilă poftă de-a alerga, de-a 
se bate, de-a face ceva violent, 
care să-l obosească, să-i aducă 
sudoare pe frunte, să-i grăbca- 
scă inima sau chiar să-l doboa- 
re. — „Dar nu-mi pot permite 
așa ceva. Eu trebuie să fiu tâ- 
nărul distins, dz viitor, cum mă 
vor bunicul şi tata... Doamne! 
Cine ştie... Poate că mân? voiu 


gândi altfel... Ploaia asta dă 
nervi“. ai 
O căruţă  scârţâia jalnic pe 


şoseaua spre Lujeni. Seara în- 
cepea să coboare și semafoarele 


dela gara Mași se luminascră 
acu. Filip își închise ochii. 
Stropii de ploaie loveau cu o 


dulce muzică pământul, răsco- 
iind cele mai ascunse melodii 
cosmice. Maftei asculta cu aten- 
ție, gândindu-se cât de bine va 
prinde sămănăturilor de toam- 
nă acsastă ploaie, care venca 
tocmai la t'mp. | 
Oara Mabel ar sta cu mine 
în câ _o ploa:e ca asta? — 
în câmp pe-o ploa'e ca as 
se 'ntrebă Filip, jucându-se cu 
lampa de buzunar, a cărei ploaie 
luminoasă cădaa auriu peste 
brazda. 

— Bunicule, crezi că Mabel 
ar putea lucra pământul cum 
l-a lucrat bunica? Te rog să nu 
râzi, ci să-mi răspunzi sincer. 

-— Nu. Dar ce nevoie ar avea 
Mabel să lucreze pământul? Pui 
nişte întrebări astăzi! Asta-i 
bună... Am să i-o spun directo- 
rului peneral când l-oiu întâlni! 

— S'o luăm către casă, bu- 
nicule, 

— 5'0, măi băiete. 

e 

Filip frecventa regulat casa 
directorului general Ipolit Re- 
zeda. Orașul îi și logodise; băr- 
baţii îl invidiau pe tânărul Ti- 
moteu, iar femeile pe Mabel. 
Rătrânetul îi invidia pe-amân- 
doi. Doamna director general 
surâdea misterios în societate, 
iar Ernest îşi pierdea firea și 
nopțile la Atlantic-bar, de unde 
iesea, palid şi cu priviriie rătă- 
cite, spre dimineaţă. 

In Februarie, directorul gene- 
ral îşi luă un concediu de sănă- 
tate pentru o jumătate de an. 
După mai mwlte zile de consiliu, 
tamilia căzu de-acord să facă 
nordul Europei, începând cu sta- 
tele baltice şi sfârșind cu Anglia. 

In ziua plecării veni și Filip 
la gară. Adela era emoţionată. 
Ofiţeri, cunoscuţi, multe cucoa- 
nec... Vor fi fluturări de batistă... 
Atât de romantic — totul! Filip 
fu invitat în vagon, unde răma- 
se până aproape de plecarea 
trenului. Căpitanul Popescu, din 
aviaţie, cu care Mabel făcea sbo- 


ruri de seară. deasupra Cernău-- 


22 Martie 1941 === 


ţilor, fuma nervos și asculta nu- 
mai cu o ureche vorbăria sar- 
castică a lui Mușat. Adela se ui- 
ta prin geam, zu Ipolit la umă- 
rul ei, însă Filip se menţinu în 
cadrul celei mai perfecte cuviin- 
țe cu Mabel. 

Dupăce trenul se puse în miş- 
care, Mabel îi spuse doamnei 
director general, care-şi șştergea 
emoțţionată ochii: 

— Maman, am impresia că 
Timoteu își bate joc de mine. E 
scandalos de rezervat. 

— Băiat binecrescut! — puf- 
ni Ipolit. — Mi se pare că l-ai 
luat pe Ernest ca etalon de con- 
duită. 


— Incotaţi! — interveni îm- 
păciuitor Adela. — Priviţi acest 
peisagiu admirabil... 

e 


Paul Combra reuşi în cele din 
urmă să afle amănunte despre 
soția sa care-l părăsise între 
timp. Trăia cu un avocat la Bu- 
curești, unde nu-i mergea prea 
strălucit. Paul ar fi iertat-o — 
pentru Bob; într'o dimineaţă îl 
întrebă pe băiat dacă ar dori s'o 
revadă, 

— Procuristul meu pleacă 
poimâine la București. Ai putea 
pleca și tu. Cred că şi mamâi 
tale i-ar tace p.ăcere să te reva- 
dă. Vrei? 

— Nu, tată. 

— Bob, ar fi trist să nu-ți mai 
iubești mama. 

Băiatul tăcu. 

Paul se duse la fabrică. Acolo 
îşi desbrăcă haina şi puse pe si- 
ne un halat albastru de lucrător. 
Ii plăcea să stea în sala mașini- 
lor, unde focul duduiă sub ca- 
zane, sau sus, printre lucrători, 
muncind de multe ori alături 
de ei, până se extenua tot învâr- 
tind lopata, — uneori, îi plăcea 
să meargă pe locomotivă până la 
gara Moşi (căci fabrica avea o 
linie ferată de legătură cu tra- 
seul principal). Trecând în sala 
maşinilor, Paul rămase acolo 
până aproape de miezul-nopţii. 
în larma monștrilor de oţe), cari 
înghiţeau foc, Paul Combra sim- 
ea că se depersonalizează. Acest 
sentiment era foarte plăcut. Ui- 
ta, atunci, de toate necazurile și 
se-odihnea ca un animal, pier- 
zându-și privirea în vâlvătaia 
albăstruie a jăraticului. 

La plecare, căută în amintire 
figura lui Peterle. 

„Doamne. am început să nu 
mai știu cum arăta... — și urcă 
obosit de moarte în limuzina 
care-l aştepta la poartă, în timp 
ce lucrătorii îl salutau cu un res- 
pect neprefăcut, căci își iubeau 
sincer stăpânul, mai ales de când 
el se arătase foarte împăciuitor 
cu prilejul unei greve, care cos- 
tase viața câtorva oameni. 

In piața Unirii, îl văzu pe Fi- 
lip. Oprind limuzina, cobori şi-i 
dădu şoferului ordin să ducă a- 
casă mașina. Li era dor să vor- 
bească lucruri simple, să râdă 
puţin, însă o nimeri prost cu tâ- 
nărul Timoteu. Filip tăcea sau 
răspundea monosilabic la între- 
bări, așa că Paul sfârși prin a 
tăcaa și el, Totuşi, nu se despăr- 
țiră, ci continuară să se plimba 
încăpăţinat, fără sens, până spre 
dimineaţă, fără să admire nimic 
din straniile frumuseți ale nop- 
ţii. 

La despărțire, se priviră a- 
mândoi, cercetându-se; erau pa- 
lizi, cu ochii încenuşaţi — ciu- 
data apariţii dintr'o poveste ro- 
mantică, Se duseră încet, fie- 
care spre casa lui, ca să cadă în- 
tr'un somn obositor, cu visuri 
stupide şi fără nicio logică. 

Adouazi, la amiază, Bob intră 
în dormitorul lui Paul, care toc- 
mai se trezise. 

— Ce-i, Bob? Cărui fapt îi da- 
torez această plăcută vizită? — 
glumi Combra? 

— Tată, voiam să te întreb 
Gacă ai avut vreodată în viața 
ta o taină, o taină mare, pe care 
să n'o poţi spune nimănui. 

— Hm... Stai să mă gândesc... 
Nu. Nu cred, Dar ce 'nseamnă 
această întrebare misterioasă? 
Nu cumva ai devenit membru 
ul  Ku-klux-klanului ? Serios, 
Bob... Ai ceva care te apasă? 
Dostăinuieşte-mi. E ceva atât de 


groaznic, încât să nu-mi poți 
spune? 
— N'am nici o taină... — se 


eschivă băiatul. 

— Bob, Bob! Incă nu știi să 
minţi! Promite-mi că vei veni la 
mine cu taina ta când vei simţi 
că nu mai poţi s'o înduri. Pro- 
mite-mi, Bob! 

Băiatul dădu vag din cap şi se 
duse la geam, să privească în 
strada care se posomorise sub 
cerul cenușiu, fără un pic de 
soare. 

— Bob, dece nu vrei să te ho- 
tăraști? 

— Nu pot, tată! Nu voiu pu- 
tea niciodată... 


MIRCEA STREINUL 


demn Dana re a temerea 





| 
i 





OEI EEE PIE 
Da 


22 Martie 194| 


Note germane 


UN CRAINIC 


ai sufletului german și unul din 
scriiterii mari în genere este 
Hermann Stehr. Knut Hamsun 
l-a dehnit p-intr'o singu:ă pro- 
poziţie: „Nu ştiu dece nemţii il 
ci.esc așa de muit pe Hamsun, 
— îl au doară pe Hermann 
Stshr“. Insă, ca peste tot, nici 
profeţii germani nu au fost in- 
totdeauna recunoscuţi mai întâi 
la ei aazsă. Sieh:, în care un 
Hanns Johst v:dea pe cel mai 
mare scriitor în viaţă, şi pentru 
czre, tot după Jchst, nu ar €- 
x'sta aită măsură de apreciere 
dzcât o nemăsurată stimă, acts 
Stehr a trebuit să ducă o luptă 
dârză cu mediul in care l-a a- 
sezat destinu: hărăzindu-i, drept 
unică răspată, numai căutarea 
de Dumnezeu. ,Nicicdită în 
vita mea ,— seric el, — „nu 
am putut cumpăra din altă 
parte forizire d:cât numai dea 
să-ăcie, și nici cinste decât dala 
dispreț, iar sigiranţă decât de 
la lupta cea mai amară“. Pus in 
condiţii a= exis'enţă foarte vi- 
trzga, el se retrage pa acele p3- 
ziț.i morale cari pot fi mai pro- 
îună sidite în vreun cufizt sen- 
sbil. Ds pe ele își angajează, 
intr'o muncă împotriva nădai- 
dilcr, toate rezistențele de scrii- 
cr care :re o misiune de iînde- 
p'init. , Bine, mi-aţi bătut o pia- 
tră între dinți; voiu începe prin 
2 o sfărâma și a o mesteca și 
nu voiu înczta până nu se va 
prefaca în pâine duce, Cu a2st- 
îc! de credinţă oricine dacă nu 
este o medioeritite, poate muti 
munţii din loco. Si Hermann 
Stehr i-a mutat. Numai cu gân- 
dul, dar gând ti:ccut prin pu- 
tern'ea flacără a viziuni'or unii 
ez0u a' s:":zului şi gând călit în 
pa de shiaţă a unei răbdări. 
fără perece, 

Născut înh 16 Pebruarie 1864, 
la Habelschwerdt (Silezia), din 
meșteșugari  săasi, He'mann 
Stehr e al cincilea ccpil şi a- 
jvnse invățător. Nainţees şi 
p=socutat de zutorităţile ecle- 
sizstize da cari depinde, este 
mutat intruna din acele vă- 
găuni să'ești cari distrug orice 
idea! şi cu atâta mai mult .„ve- 
leităţiie: unui scriitor nu prea 
plăcut celcr ce au puteri lumeşii 
azupra-i. Srsind a2c!0, e! îşi no- 
tează asite! prima  imprasiz: 
„Ploaia de Octombriz  răpâia 
prin noaptea cea mai neagră, 
izbindu-se de  paravinu de 
scânduri al pereţiior; ramuri:e 
csior doi tei u'iaşi treceau dus? 
de furiună, pe deasupra acop2- 
rzuu: d= șindrilă şi apa din ma- 
rele iiehiab de piatră da din2- 
intea uşii se op:za în lemnul 
prea ingust al ţevii de scurgere 
cu sunete  horcâiteare, ca ds 
spaima morţii şi întocmai ca un 
ccpil pe cire-l gâtui. — „Eu sunt 
acesta, e sufietol meu, pe care 





mi-l strangu'ează aici, în pus- 
țietate“, — mi-am zis, închi- 
zâniu-mă în mine, şi-mi Îngro- 
pai faţa în perini”. Aici, în pier- 
dutu! Pohido:f, Stehr are neno- 
rocul să-şi piarză trei copii. Dar 
nu se Gă bătut. Sere și luptă. 
Luptă şi scrie. Pzginile lui nu 
fac concssii gusturiior la modă. 
Ceeace urmă.eşte el este desţe- 
lenirea suf'etului gin greiele-i 
peveri  pământeșii. Pentru ci 
numai viața sufietească are 
sens și valoare. „Acela pentru 
care lumea nu devine suflt, 
nu-l poate găsi pe Dumnezeu in 
ea“. Aceasta e estetica lui Her- 


mann Stehr. Și aceasta îi este 


m'siunea: Să lupte pentru drep- 
turile suileiului pa care il a- 
vam în har și dar dea însuși 
Creatorul tuturor văzutelor și 
n2văzut=lot. 'Pâzziu, dară totuşi, 
se ridică şi înăbușitoarea pâclă 
a anonimatului din jurul său. 
Vin şi celelalte onoruri şi re- 
cempensa, In 1915 poate trăi, 
retras la Warmbrunn, din scri- 
sul său. In az2:aș an se vede dis- 
tins cu premiul Bauernfeld. in 
1919 cu Fastenrath și  Schiiler, 
în 1932 cu medalia Goethe şi cu 

artburerose. In 1933 primeste 
premiul Goethe și Dr. h. c,, iar 
în 1934 marele Aderschild as 
Deutschen Reiches. fiinq, între 
timp, membru și senator al A- 
cademiei germane, membru în 
pista cultural al Reichului, 
ete... 

Czpodcpera lui Hsrman Stehr 
esta romanul Der Heiligenhof': 
(1917. în editura Paul List din 
L'p3:a); ce'elalte siriari sunt: 
„Auf Leben ună Tod“ (volum 
de nuvze, apărut în 1898); 
„Sechinds:macher*“ (1900). ,„Leo- 
nore Griebel“ (1900, roman); 
„Dr begrabene Gott (1805, ro- 
man); „Drei Nâchte“ (1909, ro- 


m:n) ; „Peter Biindeisener“ 
(1924  romzn) ;  „Nzthanael 
Maechier* (1929);  „.Die Nach- 
kemmen* (1933). amândouă ro- 


manele avâna drept temă des- 
tirul fausti2 al unzi famiii care 
e izbăvită în urmaşi; „Der Gei- 
genmacher“" (1926); „Meister 
Cajetan“ (1931); „Der Pimme:s- 
scih'iiss=l“* (1929); „Mythen und 
Mâren': (1929);  „L.ebensbuch“ 
(1920, volum de versuri); „Mit- 
tsg>rten“ (1929. tot un volum 
de versuri, scrise între 1890 și 
1936); „Das Stundeng'as“ (1936, 
ouvân- ări, s2riari mărunte, note) 
și „Mein Leben“ (1934) auto- 
biografie. 

Asupra operei acestui mare 
și aproape  necunostut la noi 
șeriitor german vom reveni. 


CARI SUNT 


cărțile cele mai căutate la Ber- 
lin? — întrebirea şi-a pus-o 
Christizn Bock, în hebdomada- 
rul „Das Reich“, iar răspunsul 
obținut, pa cale de anchetă, a- 





Geotronismul 


contemporan 


(Urmare din pag. I-a) 


Două imperative,  reducti- 
bile de aiifal la unul singur 
şau unul la aul, cunozşte o- 
mui integrat în actualitate: 
ordine şi producție. Prima pri- 
lajueşte pe a doua, a dou 
jusifică pe prima şi O presu- 
pune fn. 

În fond, portretul lui „homo 
fabzr” este de mult bama::zat 
ds partizani și critici. De asa- 
meni identitatea sa cu „homo 
sapiens”, în sensui acelui „sa 
VOir pour PTEVOII, Prevoair pour 
pouvoir” lansat de pozitivişii. 
Prea hărțuit de obligaţii ca să 
lise un momen: dn mână 
unealta, fie ex lopaiă de a- 
grizulior, mislrie da meseriaş, 
stiou da „intsiectual” sau te 
Jsfon informator, de capitairst, 
omul vezcuui name când ri: 
dica mânie, ca să birue în 
timpul rugăciunii sale, oştile 
binelui, De alifel binele nici 
nu ma: e actual. Noul utiiita- 
rsm ocxreşi etalează impudic 
exozs3le, cinismui unui mate- 
riziism care nu cunoaşte decâ: 
„punuri”, din altă fxmilie de 
cuvinte dzsât „bineie“, nu mai 
azaptă valorile, alfel dacă: 
de bursă, 

“Valori adânci — binele, ve- 
lorile moraie, caritatea creșii- 
nă — s'au înmormântat! în 
carcasa d> oțsl a robohuui 
modzm. Vaorile înalte -— stin- 
țenia, valorile religioase, pie- 
txiza, sunt prea sus peniru ki: 
logramele biindzte ale cărnii 
și psntru czii-putore trimotori 
ci avioanelor „Siuckas”. Ade 
vărul s'a refugiat în sfere.3 
în care relativisrmul nostru in- 
teresat n'are acces, iar frumo- 
sul suleră pe undeva, prin 
gunoiul în care soarta sa de 
unilă Canusăreasă l-a exuict 
fără mi.%, Cât despre drogeste, 
valoarea aceasta infinit paro- 
diztă, dar singure val>are 
cara le poate cuprinde pe toa- 
ta celslaite fără să le alterzze, 


ea țins ds domeniul acelei 
păr. ds sufiei pe care aciuă- 
li.atea a amputai-o omului mo- 
damn, ca meptă pentru pro- 
ducțe şi stanjenitoare. 

Feța prin care oamenii ta- 
tonau prezența diviniații, va- 
lorile upzasc pa contemporciii 
nu numai de prezența lor în- 
V:OTĂOAre, dăr și de căi:e sora 
fundamentul lor ultim: Dum 
rezeu, Absoiut, Valoarea va 
lorilor. 

În lipsa unui minut de con- 
temp.zţie p> an, (n:c.un pro- 
gram social nu preveda prin- 
tre variantele celor de irei ori 
8 ore — ds somn, de muncă, 
de distracție, — pa zi, o secun- 
dă de  contemplaţie dasinte- 
resată, o clipită de disponibi- 
litate suflatească, o geană de 
cădură simpatetică,  fsţă de 
existența întreagă a cărei par- 
te suntom), în lipsa unei pă 
reln:ca, fugure clipe de ridi- 
care a mâinilor spre cer, e de 
mirare dacă nt triumilă decât 
oastea „bunurilor” ferite de 
„bine“ ? 

Actualitatea înseamnă act, 
faptă. In lumea fapisi mai e 
loc pentru un  crâmpeiu de 
credință ? Dar o credință pre- 
supune conștiința unui dastin, 
Când s'a proclamat odată 
„Schiksal ist Poliiik”, se mai 
poaie speră ca omul să ss 
desveţe a crede că toate stau 
în fxpia și pulerea sa? 

Profat sieşi, fiecare și-a lă- 
sat odată pentru totdeaura, 
mâinile hamics lucrului ce în- 
treprind. Rădăcini multiple al2 
omenirii, braţele cu degete az- 
tive înfipts în actualitate, sunt 
imaginea geotropismului vaa- 
cului nostru. 

Mai nădăjdueşte cineva să 
vadă înmugurind contempla: 
tiv mânile, ramuri irezistibil 
atrase spre Soare ? 


ION FRUNZETTI 





rată că succesele de librărie, o- 
elindind gustul cetitori:or, își au 


tăirne.e lor, De obiceiu lectura 
cea mai populzră o constituie 
romanele şi povestirile de sen- 
zaţie. Dar succes pot avea și 
că:ţile bune. Intotdeauna insă 
capriciosul succes e condiționat 
de o anumită coloratură a 092- 
rei căutate, coloratură corespun- 
zătoare gradului de sensibilitate 
literară a publicului cetitor. 
Succesele de librărie ale mu.to- 
ra dintre romantle românești, 
spre exemplu, se datorează, în 
prima linie, acestui grad gene- 
ral de sensibilitate literară a lu- 
mii noastre. Cam la fel siau lu- 
crurile și la Berin, căci Chris- 
tian Bock stabilește că autoiii 
şi cărțiie ceie mai cetite suni: 
Cespedes (Ce-ălalt ță:m), Simp- 
somn (Familia Barring ; Nepotul), 
Harsanji (Ripsodie msghiară; 
Cu ochii unsi temei); Wiechert 
(Viaţa simpLă) ; Gullvaag (A în- 
ceput intr'o noapte de miez va- 
ră); Mungenast (Vrăjitorul Mu- 
zet) Knitiel (Via Mara; Therese 
Etienne ; Amadeus); Philipp 
(Scctlana Yard; Odată ca și ă- 
cum); Kluge (Domnu! Kortiim); 
Seide!  (Lennacker); Caldwell 
(Oaată veni-va ziua); Gritz- 
bach (Hermann Goring, omul şi 
opa:a) ; Kuni Tremei-Eggzrt 
(Bara); Dietrich (Pe căile vic- 
toriei); Eugen Roth (Un om); 
Emil  Strzuss (Jocul vieţii); 
Prien (Drumul mu la Sezpa 
Flow); Dibelius (Anglia); Tre- 
v5lyan (Is:cria Amgiisi) ; Boerne: 
(inima, neschimba ă); Hoizach 
(Rima de aur); Langenschsidt 
(Regina Mărilor); Vare (Dipto- 
matul  surâzăto:) ;  Gcebbels 
(Lupta pentru Berlin), Prizd 
(Oameni și econcmie mondia- 
1ă);  Aschenzinger (Metal) şi 
Winschuh (Oameni. tradiţii, 
samnale), 

Cespedes e romancier ita'ian. 
Khittal elveţian, Simpson serie 
englezește, Hars2nji ungureşis. 
Dintre ceilalţi sunt scriitori ds 
primă mă'ime numai: Ernst 
Moritz Mungenast (m. 1838, ia 
Metz; rcmanul „Der Zauberer 
Muzot“, zpărut în 1939, are ca 
temă tragica existenţă a Lore- 
nei dela 1860 încoace); Ernst 
Wiechert (n, 1887; „Das einta- 
che Leben“, apărut 1939, ese 
romanul unui învins de brutaii- 
tatea zilei); Kurt Kiuge (n. 
1886; „Der Herr Kontiir, apă- 
rut în 1938, e o reiontare a ro- 
manelor „Die silberne Wind- 
fahne“ și „Das Fiugehaus); 
Ina Seidel (n. 1895; e scriitoare; 
„Lennacker'“, apărut în 1938, e 
o carte fantastică despe des- 
tinul bisericii şi al pro.sstant.s- 
muiui. Tema e brodată ps două- 
sprezece nopţi de vise ale iui 
Lennacker care, întorcându-se 
dn războiu, cunoaște isteria u- 
nei familii ge pastori care ilus- 
t:ează, prin douăsprezece gene- 
raţii, protestantismul german); 
şi Emil Strauss (n. 1866, „Le- 
benstanz“, apărut în 1940, deci 
în pragul celor 175 d2 ani ai z2u- 
toruui, este poate romanul său 
ce] mai frumos și mai putern.c 
și, în orice caz, cel mai plin de 
exparienţă omenească și artisti- 
că. Bmil Strauss se situează p2 
linia marilor povestitori Gott- 
frisa Keller, J. P. Hebel, Storm 
şi Raabe și este un desăvârșit 
maestru al limbii literare cia- 
Sica), 

Mai sunt foarte căutate câr- 
țile din seriile  Inse'biicheret, 
Kroners  Taschendusgaben şi 
Sammiung Dieterich, 

Fozrte cetite sunt şi cele două 
volume de „Deutscher Ge:si', 
Bin Lesebuch Gus zwei Jahrhun- 
derten, de cari ne-am mai ocu- 
pat, 


TRAIAN CHELARIU 
E i a a dea a e a 


„DER TURMER” 


In publicistica germană „Dr 
Tiirmer”, ca:e apare în ediiura 
„Heinrizh  B2enken”* (Bar.in), 
şi-a cuserit, prin varietatea și 
selezția cclaborărilor, un nume 
de frunte. Cu un trecut de 43 
da ani, „Dar Tiirmer” rep:ez.ntă 
o adevărată, cetate literară. Ar- 
nold Ulitz, He:nri:h Wolf, Hans 
Gottseha!lk, Artur Z.skler, Georg 
Geesdo:f şi alţii acordă revistei 
c bzletristică mai mult decât 
onorabilă. De remarţat sunt su- 
piimente:e piastice, cu reprodu- 
"ei dn Fragonard. Rembrandt, 
Rubens, Bouzher, Carl Spitzweg 
ete. Nici actualitatea pclitică nu 
e neglijată în „Der Tirm:r”, care 
trebu'e citită cu atenţie şi pre- 
farință, 
A 


M. Ss. 





UNIVERSUL LITERAR 





Note italiene Note românesti 


O HARTA GEOGRAFICA A 
DIVINEI COMMEDIA 


A apărut de curând în vitri- 
nele unei case edi:oare italiene 
Specializală în material  Gidac- 
tin. cotorată vu. cu  persona- 
giite pr ncipale din Infernul dan- 
tese în ocoalele lor (i gironi). 

Tablourile explicative ale planu= 
lui Infernului  ș ale  celorialie 
două păr din „Divina Comme- 
dia” mai sunț dar, ceeace la 
revoliaţ pe Fausto Flori („Meri- 
diano di Romo” din 16 Februn- 
rie, a. €.) a fost intenţia dea 
reduce studiu! lui Dante la un 
simplu exerciţiu mnemotehnie de 
nume şi de date şi de a sili pe 
e'evi să renete  papazaliceşie şi 
„ca pe hartă”fazele călăioriei în 
lumea umbretor, 

Căci, încheie Fausto Flori, 
„nenttrn a întosaca st a. face ra 
tinerii să se îndrăgasterscă de o- 
pera de artă, trcbue să-i apropii 
de ea fără cârpeală crudiţiei 
imutile si a subtilităţilor sofis- 
tiea. lăsâni că “nrbaneră rmmai 
poetul cu limbajul  in:mitabil al 
artei sale”, 

Câti pro'esori de liceu şi chiar 
universitari stiu aces lucru si 
dacă-l ştiu, îl aplică? 

Pnosă macneru!l  p'nsici!'ar în 
timpul studiilor liceale, masacrul 
Vternturii în vesnral, câfi mai 
teschid pe Racine sau Molitre, 
câţi mai citesc pe Fminescu sau 
Biaga, fără umbra  răzbunătoare 
a oche'ar:'o* A'tac'ici şi fără a- 
mi-tirea obsedantă a „anilor şi 
influențelor?” 


„TINERII SCRIU”> 


constată cu o bine înțemeintă 
groază Raffaello Sardieilo — în 
„Meridiano di Roma” din 2 Mar. 
tie, a c, — căci cei mai mulți 
sc'iu prost . i 

Apar în fiecare zi aproape, 
zeci de volume  subțiratice d: 
versuri, unele cu un număr de 


joi mai impresionant; ue nuvele 


sau teatru, amintiri, jurnale, 
traduceri din cei mai  diţieili 
pceți străini, câtcodâtă chiar ro. 
mane şi cs:euri, 

Tcat? sunt scrise, ce e drept, 
cu entuziasm, unele mărturisesc 
oarecare talent, dar aproave în 


Niiuna nu se vele  discipiină, 
retinere, cultura elementară 
chiar, 

Şi-și aminteşte cu melancolie 


Raffaello Sardiello de timpul nu 
prea îndepărtat, când într'o ca. 
jenea mică de pe Via Larga din 
Firenze, unde chisnuinu să se 
întâlnească acei „Amici Pe- 
danti”, un fel de asociație scriito- 
icească sub egida  carducciară, 
sa hotărît de căţțre aceiti mneîn- 
trecuţi cizelatori de me suri, ca 
nici o carie de poezii să nu mai 
scape cenzurii lor, încă înainte 
de a fi tipărită, „pentru a feri 


primele rime ale unui tânăr 
pet de o proastă primire din 
artea criteei şi a publicului 
cititor”, 

Dacă a'tăzi sar mai ivi — 
prin ce minune? — o nouă „ca- 
mitiva carducciană, primii cari 


ar arunca cu piatra ar fitocmai 
cesti „maniaci letteralouli”, căci 
greşeala lor cea mare e aceea de 
a fi mai mult decât  satisfăcuţi 
de tot ce scriu, de tot ce fac în 
general, 

Se cred toți doliora de geniu, 
au fantezia şi elanul tineriţii şi 
scriu, si scriu! Dar, observă 
Sardieilo, această fantezie vrca 
să fie disciplinată și ținută 
strâns în limitee pe care bunul 
simț — atât de bun, adesea mi 
bun decât geniul — le impune”. 

Dar talenţul, chiar și geniul, 
alăturat de o fantezie stăpânită, 
nu e deajuns: trebue o cuturi! 

„Îndinte de a creea noi, să vc- 
dem puţin ce au  creiat alții, 
mieririi, Și chiar aici trebue ur. 
mat un drum serios și constant”, 
Sfaturi cuminţi la care se răs- 
punte insolent prin faimoasa for- 
mută „poeta nusci'ur”! 

Rimbaud, care până la 19 ani 
scrisese tot — dar cum scriaăe- 
se? — şi „poeta nasciţur” sunt 
princinalii autori morali ai în- 
grijorătoarei manii literare de 
azi, 

Ne-am oprit supra articolului 
lui Sardiello, nu pentrucă netc- 





foc de umbre 


Joc de umbre peste casă, 


Floarea Soarelui, mireasă, 


prinsămn horă de albine, 


a'ntors faţa către mine! 


Soarele, gelos din fire, 


în mândria lui de mire 


i-a rupt iia de 


mireasă, 


chemând nori şi vânt la sfat! 


Plouă şi e toamnă'n saț. 


ALEXANDRU  ILEA 


mem noi de soarta literaturii îta- 
liene contemporane, dar pentru 


curioasa asemănare cu starea de 
lucruri de la moi 

Și poate mai mult decât con- 
fraţii lor italieni, majoritațea ti- 
nerior care scriu au 0 cultură 


imcomplectă,  superjicială  — 
mau mici proprietatea termeni 
lor măcar, 


Şi scriu, şi scriu! Scriu tot ce 
se poate imagima și se cred 
mări, 

Dar „mâine cine îs va mai a- 
"ninti de toată literatura  acea- 
sta?” 


SUVERANITATEA EROULUI 


In „„Meridiano din Roma“ din 
17 keb.uaiie a. c,, Giuseppe 
Fuzz Stanneaza artțitoiuu „su 
v.an-ta deli' e10e”, mce.cand să 
Îaca 0 aproplere mire acc.zina 
PO1ţico-aeutgioasă a sul In. Cur- 
Yi, AȘa Luni Se despruue u.n 
Cce.cpra sa carte „Heru-Worshp" 
(CU.Lui Erou. — tradusă 1n 10- 
man:ște sub utbiui de „lroir") şi 
A0vv.lna Iasc:stă. 

Dacă e exage:at să prezinte 
cineva pa C.r.yie drepi proletul 
IasciiAMinul Său al NaIțIuraai-sd- 
CI NSU Ui — cum a facu.-0 
Power, — se pui gâs tocuş, in 
upe.a serisa acum 100 de ani, 
aC3St Mbsaşiu VENUS Vi-vUru-ut 
de Epoca Vicuoriană, assmanătri 
SeMILILCALYVe, ăce.2 aȘă NUNULE 
„L-4UMINAZONI p-er.sestu”. 

Cariy.e pune la baza sistemu” 
hi său eu, PICO Leugu0s n 
ace.a$ timp, CuL.ul erouiu.; CU, 
SINONIM cu aomirape neumutăLa, 
tnanszendenvaia. Dar hu aini- 
re 1n accepţia comună a cu- 
vantul, ada o tota.a paslvi- 
tare, Conttunp.aţie. ei un senul- 
ment activ, ames.ec de credmn- 
ţa, ieasutate şi ascuutare. 

Din îelul cum o sceiotats pri- 
mește un erou, din intensitatea 
ecestui cut, Cariyue ajunge sa 
Caracterizize 0 Intreagă epocă 
iSTO..că, un Popor. Va, aurul, 
ae cei ce-și umoară eroii! Ce 
prate fi mal tiazic decât desti- 
nui unui erou, omori de calâr 
aczi pentru care Ei a venii să 
Jupre! Ekoul e un trimis al 0e- 
TU.uI, e purtătorul de cuvanr ai 
Divinitâţi;, e un insp:rav dec. 
Ovicare a: fi toima sub care se 
manilestă un erou — Eu. pro- 
î€et, pieot, poet, sau suviran -- 
el apare ca o ființă mâreaţa, su- 
pr=natura:ă, 

Suvsranitatea e de drept divin 
— ce turburatoare asemanare .n 
afirmaţia aceasta a tu Cariyie 
și uneie fraza aproape identice 
scrise cu sute de ani inainte, de 
Muron Cosvih, Ion Necu.ce, Ase- 
mânzarea intre cronicarii moid0- 
veni și eruditul Cariyie rămâne 
insă aicl. 

Și acest suveran de drept di- 
vin, nu ce se ințeiege ovișnuii 
prin Rege, e eroui capabil să 
conducă poporul, Și ouaia gâ- 
sit Suveranui, conducătorul, toţi 
sunt daton să-l rzcunoasca, sâ-l 
asculte; supunerea e pruncipial 
pa care Cariyie a cladiţ e.ica 
Sa sceuală. 

Dec, e:0ism, credinţă, ascul- 
tare. 

In „Obbedire, credere, combat- 
tere“ se rezumă întreg fasuls- 
mul. „Credere ancora e sempre 
nea santi.ă e nel' eroismo”, 
spune unui din preceptele mus- 
sviniene, 

Din eroism, fascismul ca și 
n2ţional-socialismul a făcut nor- 
ma visţii, instaurând . totodată 
şi o ie:arhie eroică, o nouă scară 
a va.0riior umâine. 

Toate revoluțiiie lumii, toate 
reformele, nu au căutat de fapt 
decât eroui; cel mai capabil din 
fiecare ţară, dându-i puterea 
supremă și cele mai înalte 0- 
nouri, 

Dacă astâzi semnificaţia câu- 
tării Eroului, credinţa că el t:e- 
bue să vis, încrederea fără li- 
mită a poporului în mijlocul câ- 
ruia el a fost deja trimis, sunt 
lucruri care nu mai preziniă 
nici o noutate, nimic extraor- 
dinar, — iar cel ce se încumetă 
să tacă elogiul eroismului nu se 
mai teme de ironia in massă a 
contemporanilor — în c.tma de 
acum o sutâ de ani în care a 
imăit Carlyle, materialistă, evo- 
luționistă şi neeroică, a fost un 
curaj nemaiintâinit, şi din ne- 
norocire izolat, o sfidare chiar. 
să se afirme piioritatea spiritu- 
lui, a ideii și să se dea impor- 
tanță mai ales credinței; cre 
dimței în Dumnezeu, în religie 
ca faptul central al vieţii, in 
forţele vii, operante ale unui po- 
Bor, 

Incă Ge atunci omenirea avea 
nevce de atceva; modernismul 
stă sub biestemul relativi ăţii 
— a dispărut sentimentul ple- 
ritudinii umane, a volumului u- 
man, apropierea dela suflet la 
suf et 

Şi, poate prin acest cult al e- 
rouiui — luat acum în înţeesul 
da Erou-Dumnszeu — prin cul- 
tura. reiigioasă ridicată la ran- 
gul avut in trecut, se va câştiga 
sensul integrării umane. 

Subseriem și noi deci, cu toa- 
tă convingerea la următoarea 
afi:maţie a lui Giuseppe Fuzzi : 
„Discursuri'e asupra eroilor n'au 
fest niciodată atât de actuale ca 
in acest secol al nostru plin de 
epice antagonisme naţionaie, de 
grandioase răsturnări sociale, a 
câror protagonişti sunt oameni 
d> statură gizantică !“ 


BORACTES 


TEODOR SCARLAT 


autorul recenţu:ui volum de pze- 
m? Ora de sbor, a szos zilele tre- 
cuse o b:ozu:ă, cuprinzâna pâtru 
cuvântări rostite la rad:o, inti- 
tuiată Anotimpurile în lirica 
noastră contemporană,  przzen- 
tând — cu citate din pceţii asn- 
temporani — aspectele sub cate 
se înfăţişează anotimpurile în 
o22ra câtorva dintre barzi: noş- 
ri, 

„Versurile citate în broșura de 
faţă au fost =ut2se după un cri- 
t=zriu striat subiecţ.v, Autorui n'a 
intenșicnat, aşadar, o luc:aze de 
critiză literară, ci o ptezentare 
a poezii noastre pastelistice in- 
spirată de anotimpuri”, — ne 
spune Teodor Szarlat în szu-tele 
rânduri ze presadează textul. 

Intăţişată astfel, eleganta bro- 
șură da cari vorbim mai sus se 
adauză în chip lumincs operei 
boga'e și variate a lui Teodor 
Sarat. 


„AM FOST UN IMBECIL"! 


se întitulează romanul pe care-l 
va lansa în curând editura „Cu- 
getarea“ şi e datorit d-lui Gri- 
gore Olimp Ioan. 

De o factură cu totul nouă, 
ignorind voit anumite reţete lite- 
rare convenţionale, _desp'cână 
miezul unor realităti pe lârsză 
care trecem de multe ori îindife- 
renți sau blazaţi, cartea aceasta 
— crustă amară dar plină de 
surprize — va sgudui, suntem 
sigur”, multe  obezităţi  intelec- 
tuale, cucerindu-şi un loc de 
frunte în literatura noastră tâ- 
nără, consacrând pe nu mai pu- 
țin tânărul ei autor. 


JOHANN BOJER:  ULTI- 
MUL WIKING 
Personalitatea marelui roman- 


cier norvegian Johann Bojer este 
îndeajuns de cunoscută;  va:0a- 
rea literară u operelor sale — 
multe la număr — l-a coiisac”ar 
drepi unul dintre cei mai de 
seamă scriitori scandinavi, 

Născuţ la 1872 întrun sar din 
regiunea Trondheim, ca jiu a! 
UNOr Oameni nevoiaşi, Bojer a 
cunoscut o viță apă în tine- 
reţe, fiind nevcit să muncească 
din greu cu întreaga sz familie, 
Spre a-și câștion existența. 

Vara se tocmia ca pălmaş la 
fermele din apropiere, iar în 
timpul iernii pleca la pescuit în 
insulele din nord, infruntând 
miile de riscuri re se legau de 
aceasță ocupație nu  totdecuna 
bănoasă. Inainte de a împhini 16 
uni, se angaje într'o școală de 
subojițeri pe care-o părăsește 
spre a se dedica altor  ocupa-= 
țiuni, Satisfacția avea să i-o a 
ducă tot literaturi, Cu recoman- 
lație lui Hamsun reușește să co- 
labnreze în câțeva  publicaţiuni 
si cu banii cîștigați de pe urma 
uni roman întreprinde o călă- 
tlorie ln Paris. De-aci face calea 
întoarsă pe jos pună la Amster. 
dam unde își permite un popas 
mai lung; se angajează apoi 
pe-un vas care-l duce in Copen- 
haga şi de-acolo înapoi în patrie. 

Nestatornic, mereu în căutare 
de informaţie şi nou: o'izonturi, 


Bojer acumulează cunoştinţe bo- 
gate, pe care le va utiliza mai 
târziu în numeroasele= romane. 
Grimase dureroase, scrierile lui 
vor lăsa cititorului impresia de 
amărăciune a unei vieți chinuite, 
mereu la pândă cu  ghiare ame- 
nințătoare. 

Viaţa de pescar, cu multele 
dureri și zarile clipe de obosită 
sat.sfacție, este magistral înfăți- 
șotă în Uitimun Wikiaz, In fie 


care pagină  puls-ază  revo'tu 
mută a unei întregi  cuego'ii 
de oameni în sufletele cărora 


pustiește nimicitoare teama de-a 
nu avea cu ce-şi duce zilele şi re. 


semnarea ce se aşterne pese 
clpeie de desnădejde. 
Veșnic în luptă cu elementele 


naturii potrivnice, fiinţale acos- 
tea senchină lui Dumnezeu, a 
mulțumire, atunci când după 
iuni aspre peţrecute dapcrie da 
casă, pe întinderea fără sfirșit a 
apeior își Tevăd gospodăriile de 
după colțurile de stâncă lucind 
în soarele primăvăratec. 

Ultimul W'kmg cste un îmn ni 
vieţii trudite, neindurate a pes- 
Carilor norvegieni — dar sirgu- 
vul lor fel de.r o înțe'ege 

C. POSTELNICU 


a a a Ra FT, 


LECA MORARIU: GRAIUL VIU 
— CORECTIV STILISTIC 


D-l Leca Morariu, profesorul 
de Istoria literaturii române 
dela părăsita Universitate a Cer- 
năuților, astăzi la Facultatea de 
Litere din Bucureşti, a publicat 
nu de mult broşura Graiul viu — 
corectiv stilistic (Focşani, 1940), 
extras din revista Ethnos. 

In timpul  ibejeniei d-sale, în 
drum dn Bucovina ocupată spre 
Bucureşti, oprindu-se la Focșani, 
a însemnat acest popas al tristei 
călătorii prin publicarea studiu- 
lu: asupra cărua vrem să atra- 
gem atenţia cititorilor. Preocu- 
pat de problemeie ce se pun în 
legătură cu estetica limbii noa- 
stre, în paginile acestui studiu, 
d. Leca Morariu se opreşte asu- 
pra câtorva aspecte, dând exem=- 
ple cu o rară bogăţie în spriji- 
nul afirmațiilor ce le face. D-sa 
socotește că „robia gramaticală 
a profesoreșştilor și a simetriști- 


lor păcătueşte nu numai prin 
burlescul limbii, ci chiar prin 
contrafacerea limbii adevărate“, 


Fără să fie un rebel în contra 
normeor culte firești, d. prof. 
Leca Morariu, plecând dela con- 
cepția că temelia limbii l'terare 
stă în Imba vie „a lui badea 
Gheorghe“ şi că adesea trebue 
să ţinem seama de învăţăturile 
ce le putem scoate din ea pentru 
a îndrepta „anemica, bizara şi 
chiar falsa limbă aptică și limbă 
a hârtiei şi limbă a cernelii...“, 
arată câteva din păcatele mai 
frecvente pe care le putem în- 
tâlni în limba noastră literară. 

Relevăm această publicaţie, 
prima din timpul pribegiei d-lui 
Morariu, psmtru interesantele ob- 
servaţii şi sugestii ce le cuprin- 
de, Nimeni nu o va citi fără să 
nu-şi recunoască o greșeală şi 
îără să nu învețe ceva. 

G.C.N. 





Domnul 


ii minte, prietene, era, acum 
mulți ani, întrun oraș înde- 
părtal. Eram entuziaști cu to- 
ţii, aveam inimile doldora de 
mari proecta, ne îmbălam cu 
reviste liierare, cu manuşcrise 
coreciaie chinuit și petreceam 
ore întregi în mica tipog:afie 
ale cărei is:estre dădeau în- 
tr'o grădină năpădită da pie 
tre şi buruieni. Câţi ani să îi 
trecut oare de-alunci ? Lasă-i. 
prietena, nui mai număra! 
Trăiam cu toţii într'o atmosisră 
de boemă și possie, risinind 
în dreapta şin s'ânga baniţi 
da elogii, 

Şi-așa, întro bună după 
amiază a apărut printre noi 
un inş despre care nimeni nu 
ştia nimic. Cel mai vrâsinie 
dintre noi l-a lux de mână, 
i-a recitat rimurile schiloude, 
Ia bătut pe umăr și l-a mai 
invitat să vie. Așa cum cereau 
legile unei  camaraderii din 
cele mai ospitaliere, 

De-atunci încolo persona- 
giul a prins să se prelingă din 
ce în ce mai des printre noi. 
Incepuse să poarte în buzu- 
narul hainei reviste săptămâ- 
nale şi rareori își lua îngă- 
du:nța unui sur&s îngust cât o 
scobitoare. Versurile lui um- 
pleau hâriii ce se pierdeau pe 
sub mese, iar salutul lui tocaa 
mereu vâ:tul pălăriei de cal- 
darâm. Intr'o zi, un defect de 
paginație ic făcut vânt în 
revistă. Ds-atunci personagiul 
a devenit „gablicist”, cum 


FOl VOLANTE 
din colţ 


iinduia încă depe cărțile de 
vizită, La prânz și seara ne 
onora cu vizite. Ședea pe-un 
colţ da scaun, elogia, iar la 
urmă scotea căe un maldăr 
da douăzeci-treizeci de verauri, 
oferind grațios spre publicare, 
câte o singură strofă. Inhre 
timp devenea cineva în ob- 
scure foi din târguri neștiuate. 
ici o poesie, colo o recenzie 
leudativă, dincolo un  pogon 
d2 nuvelă, incel-incet „se in- 
troducea”. In acelaş timp în- 
sul începuse să poarte papillon 
şi ghetre și să întrebuințeze 
brilliantină EHchidă, aşa incât 
nu se putea să nui remaszci 
prezența, 

Şi icrtăl acum. Și-a cumpă- 
rat gambetă. Poartă sub braţ 
o ssrvietă goală, iar după ce 
îți întinde mâna asudată și 
race, te aştepţi să te bală pro- 
tector pe umăr: „Ce faci, nene? 
Nu-ţi spuneam eu că ai ta- 
lent ?” Dar ușile au început 
să se închidă.  Şoapta care 
devine răget, jenează deobicei. 
Personaiul s'a mai dat pezte 
cap și cu o pirustă îndeajuns 
de stângace ca săi trădeze 
vocaţia, a încercat să spună, 
„Mă vedeţi —sunt altul |” Cina 
poale oare să-l creadă ? Sub 
gambstă ascunde golul din 
serviată, iar în servietă are — 
vă asigur — sute de menu 
crise, 

[Il vezi prietene ? E încă. tot 
domnul din col |- 


VLAD ALIMAN 




















UNIVERSUL LITERAR 








22 Martie 


1941 


BICEIURI de PRIMĂVARĂ 


VINE PRIMĂVARA 


Primăvara vine dinspre Catro- 
ceni. Cu soare, musculițe şi ve- 
selie inundă străzile, grădinile şi 
parcuriie metropolei, Anul acesta 
a venit ceva mai deovreme, scu- 
tina chiriași: săraci d: lemne şi 
pe scriitori d> păărie. De data 
aceasta e şi Dummezeu cu noi. 
Prea am îndurat mute în utti- 
mul timp. Războ.u, cutremure și 
aite neajunsuri.  Instfârș.t, o 
primăvară plină de nădejdi. Poa- 
te va răsări soarele şi pentru noi. 

Pretutindeni circulă acesţ sven: 
vine pr.măvara. Parcar fi o 
prințesă graț.ioasă așteptată de 
toţi cu asrăbdare să sosească de 
undeva, dinspre sud. Se deschid 
terestreie, se 'mbracă balcoanele, 
sa curăță străzile. 


Sa îniâlnese doi prieteni pe 
Cale. 

— Noroc. 

— Noroc să dea Dumnezeu. 

— Ştii ceva ? 

— Ce? 


— Vine primăvara, 

Un flaşnstar cântână „Primă- 
vara în Prater“, o vesteşte pe 
suh ferestrele boierilor. 

L ] 


Trecem trei pe Cale: Fulga, 
Baciu și eu. Ne întâmpină țigăn- 
cușe deszujţe cu primăvara în 
coșuri, Le râd şi sânii şi ochii.. 
Pr.mui e preocupat: probabil de 
umbra Soniei Luiceva d2la Chi- 
şinău. Al doiiea nu le vede prin 
lentilele cu prea muite d'optrii. 
Eu privesc coşurile cu viorele şi 
gh'ocei. Țieăncuşa mi-a ghicit în- 
tenția şi se ţine de noi. 

— Conaşulee... Conaşulee... uite 
ce frumoase-s, zece lei parhatu, 
Auzind prețul, ne continuăm d-u- 
mul. Țigăncuşa după noi. 

Conaşue2e... conaşulee.. u'te 
ce proaspote-s, opt ei pachetu... 
şase le:... ei haide cu cinti,.. 

Iau câteva burhete d> viorele 
şi ghiocei. Prietenii mei mă pri- 
vese miraţi. 

— Le dur neveste-mi acasă, ca 
să intre şi în camera noastră pri- 
măvara. 

— Hai să iau și eu unul, zice Ba- 
ciu, ca să-l! duc lui Postelnicu la 
redacţie să simtă şi el primă- 
vara 

L 


Conu Nicu, depe Emigratului 
2, care a stat toată iarna în casă 
din cauza reumat smutui şi a gu- 
tei, a ieşit ieri pe balcon, bine 
îmbende't, ca să resnire aer de 
primăvară. E ga'ben la faţă şi îi 
tremură mâinle şi picioarele. 

Pe balonul de alături, a ieşit 
şi Zamf'reasra-bătrâna, să se so- 
rească. E niţel rece, dar ea şi-a 
bat pe umeri câteva şaluri, Așă 
cum €, seamănă cu Sfânta Vi- 
neri, 

Conu Nicu o zărește. 

— A venit primăvara, coană 
Margareto ! 

— A venit, si-am ajuns so ve- 
dem şi noi. 

Nu s'au văzut de astă-toamnă, 
bătrânii. 

o 

Pe casa lui Ilie Costache, con- 
centrat cu șapte copii, din co- 
muna Bolintin, sa așezat mai 
dăumăzi o barză. Toţi copiii av 
eşit în curte să privească minu- 
uea 

— Mamăăă, mamăăă, a venit 
balza la noi pe casă să ne aducă 
un cop. 

— 'Tăţeți, nu tăcniți aşa tale, că 
se 'pelie şi 'boală. 

Baza. liniștită, îşi vede de 
treavă, așezând bețele cu ciocul 
în juru! ei pentru cuib, 

o 

Ştiu că tata ş-amdesat căciula 
po ceată şi a ieşit în grădină să 
examineze mugurii pomilor. 

— Ehei, copii, primăvara asta 
e  înşelătoare. O să mai ningă. 
Nu lepădați depe voi coioacee, 
c'o să le îmbrace  Odochia cea 
friguroasă. Cărindariul ne-a pre- 
zis un Martie cu zloată. 

E ştie una şi bună din bă- 
trâni: să nu doesbrari coiocul şi 
căciu'a până la Sfânţu-Gheorghe 
românesc. Atunci e primăvara. 

Mama, cu ochelarii călare pe 
naș, stă aplecată asupra cămășii 
de Paști a lui Mihăiţă (e doar 
îlăcău și e] şi ca mâ'ne iese la 
horă) cântă pe melodie de doină 
versurile: 

„Primăvara-i mama noastră: 
Ne ia bruma depe coastă 
Şi; roua depe fereastră“. 

In popor primăvara are o sem- 
nificație adână. Ea e sărbătoa- 
rea firii, a renaşterii, a vieţii, a 
însen'nării: „ia bruma depe coas- 
tă şi roua depe fereastră. E 
mama tuturor :ucrurilor şi a noa- 
stră. De acesa e primită de po- 
Por cu atâta bucurie şi cu un 
ceremonial deosebit, 


MĂRŢIŞOARE 


Cel dintâ'u semn de primăvară 
e măzțişo»ul. O jutărie mică, 0 
monetă, o broscuţă, un purcel cu 
trifoiui în gură, o inimă săgetată, 
un f.uture ori cine ştie ce al.â jus 
cărie din câte a putut inventa 
fantezia omuuui, legată cu şnur 
la mâră sau ba gât, îţi aduce 
noroc peste an. Aceasta e cre- 
Ginţa poporului, mai tare ca le 
giie, ca așezările, ca hotarele, 
Măcţișorul, ca un so! al primă- 
ver i, trece vămile și ajunge sol- 
datuiui pe graniţă, trimis într'un 
piic de logodnica sa. In negura 
şi tristețea depărtării sa.e e sem- 
nul primăverii de-acasă, al dra- 
goste: şi al neuitării. Copilul îl 

rmește în orice depărtare, ca 
semn al dragostei părintești. Sora 
îl trimite fratelui pe front şi 
acesta îl tr:mite surorii la şcoală. 
Iosodn cul îl expediază iubitei 
cu semnul întrebării şi aceasta îi 
răspunde semnat, cu altul. 

De fapt mărțişorui e destinat 
copiilor. Li-l oferă părinţii ca să 
aibă noroc, să fie sănătoși şi cu- 
rați ca argintul, la venirea pri- 
măverii. 

După ce l-au purtaţț un timp, 
copiii îl leagă de creanga vre- 


TIPOGEAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


unui pom din grădină. Dacă po- 
mul de care sa legat mărţișorul 
rodește, copilului îi va merge 
bine. Fetele, ca să fie frumoase, 
îl leagă de crengile unui pom în- 
fiorit, rostind: 

Fața, fie-mi, pomule, 

Frumousă ca florile. 

Dă-mi albeața florilor, 

Hărnicia zorilor, 

Şi dulceața fructelor. 

La originea mărţişorului e un 
ban de argint. Copiii sciavilor la 
romani obişnuiau să ureze la în- 
ceputul lui Martie pe stăpânii 
lor, ca să fie feriți de rele în 
ide'e lu; Marte, care nu prea 
erau aducătoare de noroc. Şi ba= 
nul Găruiţ copiilor a devenit cu 
timpul talismanul aducător de 
noroc, Locul banului l-au luat 
tot felu! de fanteziuri. 

De exemplu, cei doi frați sia- 
mezi: Lalescu şi Baciu, au scos 
de 1 Martie o cărticică numai în= 
tr'o sută de exemplare „cu titiul: 
„Lanterna magică“ și au tri- 
m:s-o drept mărţişoare feteor și 
prietenilor. Ce mulțumit so fi 
simţit N. Papadopol când a pri- 
mit, într'un orășel de munte, a- 
cest sol al primăverii din Bucu- 
reșt.! 

Lui Menalc i-a venit drept 
mărţișor o telegramă urgentă: 
„Prezentați-vă în ce! mult 24 
de ore unităţii d-voastră“. Lă- 
murit, 

— Dar tu ce mărţişor ai pri- 
mit, mă întrebă cineva 

— Eu nam primit niciun măr- 
țişor, căci: nu sunt copil, m'am 
însurat, Ba da, am primit şi eu 
unul: la 1 Martie, dimineața, a 
venit proprietăreasa şi mi-a ce- 
rut chiria. 


LEGENDA DOCHIEI 


Primăvara nu vine totdeauna 
odată cu mărț şoareie. Uncori e 
botezată cu visco.e, pioaie şi 
îrig. „Au venit ziiele Adochiei“, 
zice poporul, sau „Odochia își 
şcutură cojoacele“, Și câte odată 
le  scutură bine, de clănțănesc 
diaţiin gură. 

Dece sor fi numind zilele fri- 

guroase dela începulul primăve- 
rii ae Adochiei? Ilaă ce spune 
o legendă popuiară: 
__„In timpuriie de demu!'t era un 
împărat și împăratul acela avea 
o fată foarte frumoasă şi voini- 
că, anume Dochia. Ş; fiindiă Do- 
cha era nu numai frumoasă şi 
voinică, ci, totodată isteață și cu- 
minte, deaceca um fecior de îm- 
părat dorea s'o aibă de soţie. 

Dar tatăl ei na vot so aea 
niciunui fecior din câţi au pe- 
țit-o, zicând că e prea tânără şi 
nu i-a sosit încă țimpul de mă- 
r.tat. 

Nu muit însă după ce a fost 
Dochia peţită pentru ultima oa:ă, 
având tatăl ei războu cu un alt 
împărat, a ieșit învins. Impăra- 
tul învingător nu sa mulțumit 
numai cu atât Știind că potriv-= 
nicul său are o fată foarte fru- 
mMoasă, voin:că, isteață şi cu- 
minte, a voit numaidecât să i-o 
ia. 

Dochia însă, prinzând de veste 
că învingătorui tatălui său voește 
s'o ia cu sila și că nu e alt ch:p 
de scăpare, s'a îmbrăraţ cu două- 
sprezece cojoace, a luat o furcă 
de tors în brâu şi turma de oi a 
tătâne-său şi, astiel schimbată 
ca nimeni să n'o cunoască că e 
fată de împărat, sa pornit cu 
oile ia munte. 

Pe când se suia cu oile pe 
munte, find timp frumos şi cald, 
ea aruncă în fiecare zi câte un 
cojoc, până le aruncă pe toate. 

Dar iată că după ce a aruncat 
ea toate cojoacele și a rămas nu- 
mai cu: cămașa, de cad ce era, 
ajungând pe vârful muntelui, se 
porni o furtună amestecată cu 
ploaie şi zăpadă. Si furtuna a- 
ceea ținu douăsprezece zile de-a- 
rândul și în fiecare zi se făcea 
tot mai aspră. 

Dochia fiind numai în cămașă, 
iar pe de altă parte mnedeprinsă 
cu asemenea furtuni, văzând c'o 
răsbeşte frigul, voi să se întoar- 
că înapoi cu oile, însă, uitându- 
se depe culmea muntelui în jos 
şi văzând câţ e de sus, nu se 
încumetă a se cobori, temându- 
se să nu cadă în vreo prăpastie. 
Neștiind ce să facă începu. a 
piânge de se cutremura cămașa 
pe ea şi a cârti împotriva iui 
Dumnezeu, dece a dat un frig 
aşa de mare. 

Dumnezeu, văzând că ea câr- 
teste împotriva Lui, în loc să i 
se roage ca s'o scape, cum a scă- 
pat-o şi dn mâini'e împăratului 
care voia s'o răpească, o făcu 
siană de piatră, spre pedeapsă 
pentru  nesocotința ei. Şi asife. 
încremenită stă şi astăzi; pe cul- 
mea muntelui aceluia, împreună 
cu oile sale, pe care Dumnezeu 
le prefăcu în pietre. 

Ș: de când sa întâmplat acea- 
sta cu Dochia cea frumoasă şi 
voinică, de-atunci sunt şi cele 12 
ze -ale ei ploioase și. furtu- 
noase“, 


BABELE ȘI MOŞII 


„Zilele  Odochiei“ sau „Zilele 
Babelor“ sau simplu „Babe“, se 
numesc primele 9 sau 12 zile 
după întâi Martie. Ultima zi e 
a babei Dochia. 

Dacă Doch:a nu-și scutură co- 
joacele în cele 9 sau 12 zile, a- 
tunci şi le scutură pe rângq în- 
tr'o singură zi, şi în acea zi e 
viforniţă şi ninsoare cum nu sa 
mai întâmplat. 

Dacă zilele Babei Dochii sunt 


înainte de ziua ei, atunci oame= . 


nii pot ara şi semăna, că e sigur 
că pământul nu va mai îngheţa. 
Altfel ei aşteaptă să treacă ge- 
rul Dochiei. 

După Babe încep Moşii. Ba-= 
bele sunt re!e și friguroase. Mo- 
şii sum buni şi căhduroși. Bi des- 
gheaţă pământul şi vietăţile. De 
aceea zilele moşilor sunt menite 
păsărilor. Prima e a sturzului, a 
doua a mierlei, a treia a coco-= 
starcuiui, şi urmează pe rând, a 
ciocâruiei, a privighetorii, a cucu- 


lui, a cotrobaticei, a rânduneletor. 
Ultima e a mieilor, fiindcă în 
acea zi mieii pot ieşi pe pajiște. 
Primăvara nu vine deodată, ci 
treptat. In fiecare zi aduce ceva 
nou. Abia la Bunavestire primă- 
vara €e întreagă. 

E obiceu! ca fiecare băiat sau 
fată să-şi aleagă o babă: adică 
o zi din cele nouă dela începu= 
tul lui Martie. Cum îi va fi baba: 
caldă, cu soare, sau cu nor şi fri- 
zuroasă, aşa ii va fi viaţa în 
cursul anului: veselă sau tristă, 

Dacă baba a fost friguroasă, 
copiii aleg un Moș: o zi din cele 
9 ce ummează după babe. Dacă 
moşul e călduros, atunci şi viața 
se îmbumătățește. Moșul e bun și 
anihilcază răul adus de babă. 

Poporul în concepția lui pri- 
mitivă a găsiţ următoarea expii- 
caţie babelor și moşilor: 

Se y>une că soarele Ja înce- 
putu! primăverii dă să fugă spre 
miază-zi şi din pricină că el 
sabate din drumul său, se clă- 
tesc  temeiurile lumii şi încep 
pole cu ninsoare îngheţată. 

Și are soarele nouă cai la te- 
caza vu: şi atunci ia nouă babe 
rele și încalecă fiecare pe câte 
un cal, ca să bată caii și să-i go- 
nească până să le iasă sufletul, 
ca astfel să scape cu fuga de 
poarta cerului, unde stă Sân- 
Toader păzitor. 

Şi scapă soarele pe poarta ce- 
ruiui, fiind babeie bune condu- 
cătoare de cai. Dar Sân-Toader 
aleargă după Soare și, ca să-l 
prindă, îşi ia şi el nouă cai şi 
încalecă pe f.ecare câte un moş, 
care a îmbătrânit .mânână <aii 
şi ştie rânduiala frânelor. 

Şi tot pământul şi toată firea 
stă amorţită opt ziie dzla pleca- 
rea lui Sân Toader în căutarea 
Soarelui, căci caii cu opt moşi nu 
poţț da de ves'e încotro a apucat 
Soarele. Dar Alexă, moşul cel 
de-a” nmiăea abură me drumul 
Soarelui şi-l găsește. Dă de veste 
celarlalți opt şi toţi aleargă după 
Soare. îl opresc şi îl aduc iar pe 
drumul lui de primăvară. 

Ş: tug nouă zile babele până 
să dea Sân-Toader de veste că 
i-a scăpat Soarele; și fus nouă 
zile moșii după Soare până să-l 
găsească; și trec încă nouă zile 
până apucă să iasă toate vietă- 
ţie din pământ, ca semn al bu- 
nei vești că nare să piară păr 
mântul. 


LĂSATUL SECULUI 


Zilele Babelor coincid mai în- 
totdeauna cu  lăsatul secului. 
Toate câșlegile omu: a făcut ce 
a voit. Acum trebue să se pre- 
gătească pentru sărbătoarea cea 
ma:e: Invizrea ain morţi a Dom- 
nului. Trebue să postească și la 
sfârşitul postului să se împărtă- 
şească, pentru ca Paştile să-l gă- 
sească curaţ. Utima zi ima:nte 
de inceputul postu:ui mare se nu- 
meşte lăsatul secului. 

In această zi se mănâncă din 
toate bucatele şi se bea din toate 
băuturile, ca să nu le dorească 
în post. Şi: pe deasupra se joacă 
până se rup pingeele dela cis- 
me, căci în post nu e permis jo- 
cul, de oarece: 

„Cine joacăn postul mare 
Face râie la picioare“. 

Ultima sâmbătă îmainte de lă- 
satul secului se numește sâmbăta 
părinților, In această zi se dă de 
pomană pentru sufletele celor 
care au murit de moarte năpras- 

ică : trăsnit, ucis, călcat de tren, 
spânzurat, otrăvit, mâncat da 
lupi, etc. 

In ziua de lăsatul secului se 
bate alvița, se face legarea grăâ- 
nelor şi se umblă cu cuci:. 

Pr:ma luni după lăsatul secu- 
iui se numește Lunia Curată, în 


Banat Luna  Păstorilor, iar în 
Bucovina şi  Moidova  Spolo- 
canie. 


In această zi nu se lucrează, 
că nu-i bine. Dimineaţa se adu- 
ce cocoșul ca să cânte în casă 
pentru aoroc. 

Femeile mănâncă borş limpe- 
de cu turtă de mălai și apoi se 
apucă de opăritul şi spălatu: va- 
selor, ca să nu rămână înfruptate 
în post. 

In Banat, femseea casei se scoa- 
lă ae dimineaţă şi face o turtă 
din făină de grâu sau mălai, o 
coace și o numeşte pentru Sfânta 
Maică Luni, ca această să aibă 
în paza sa copiii păstori şi tuz- 
mele. | 

In Lunia Curată  gospodinele 
pun borşul, ca să abă cu ce 
înăicri mâncări!e de post. Se pre- 
pară din tărâțe de grâu sau se- 
cară. spă'ate, peste care se toarnă 
unerop şi se pun apoi puț.ne 
huşte, — tărâțe intrun borş mai 
vechi, — ca să se inăcrească mal 
repede. Se feresc însă să-l pună 
în cotruţă, căci vine ucigă-i cru- 
cea, noaptea pe furiş, şi se scaldă 
în borş. iar cei ce-l gustă se 
umplu de piescariţă. 

Ca oricărui rău, poporul găseşte 
și acestuia un teac, Ucigă-l cru- 
cea poate fi prins cu un juvăț 
din brăcinar de mire, care se 
ține de-asupra  puiinei cu borș. 
Când iese, îl prinde de grumaz 
și vai de capul lui! Necuratui se 
roagă de cel ce l-a prins, să-i 
dea drumul âin ijuvăț, promiţân- 
du-i tot ce doreşte. 

Ca să nu se apropie necuratul 
de borş, femeile îl descântă cu 
cărbuni  aprinşi, cu care încon- 
joară putineiul, 

După dascântec, trag copiii de 
urechi, întrebându-i: 

— Acru borșu ? 

— Acru, trebue să răspundă 
„aceștia, căci altfel îi se rup ure- 
Chile. In acest timp rostesc fe- 
'meile: 


„Două ruște se bătea, 
Borşul meu se oțetea. 
Câte vinuri şi oțeturi 
Sunt în ţara cea de jos, 
Toate le-am adus 

Și le-am pus 

In budâiul meu de borș, 
S'aibă grijă de oţetat, 
Ca fata la măritat“. 


FETELE SĂ POSTEASCĂ 


În ziua de 1ăsatul secului, în 
timp ce toată lumea mănâncă, 
bea, joacă şi se vese'ește, tatele 
mări care au rămas nemăritatțe 
în câșlegi, postesc post negru, 
crezând că astfel se vor mărita 
după postul mare. 

Seara se adună toate într'o 
casă, unde se boresc: 

„lată seara că'mnserează, 
Urâtul mă negurează. 
lată seara ca nserat, 
Urâtui m'a negurat. 
Astăzi îi lăsat de sec, 
Mă duc mamă să mă'nec, 
Unde-a fi baita mui lată, 
C'am rămas nemăritată. 
Unde-a ji balta mai lină, 
C'am rămas fată bătrână, 
De urâtul fetelor, 

De râsul feciorilor“, 

Apoi dau în bobi, în timp ce 
vrăj.toarele tae nuele ge alun ca 
să aducă prin farmec şi vrăji 
pe cei amorezați. 

Datu! cu bobi: se face în felul 
următor: Sa face un cere cu un 
cărbune pe pământ; fata care 
vrea să afle cum îi va fi Gra- 
gostea, aruncă d=:a oarecare dis= 
tanţă zece bobi. După cum cad 
bobii îm cerc: ma: muiţi sau mai 
puțini, aşa îi va f:; și dragostea: 
mai norocoasă sau mâi puțin no- 
rocoasă, precum spune cântecul: 
„Trage mândră cu bobii 
Nu-ţi mai lăcrima ochii, 

De-or cădea bobi în zece, 
Să ştii că doru nu-mi trece. 
De-or cădea bobi: în opt 
Să ştii că mi-e dor de tot. 
De-or cădea bobii în cinci 
Să stii că eu sunt pe-aici. 
De-or cădea bobii în doi, 
Să ştii că sosesc lu voi, 
Iar de-o mai rămâne un 
Să ştii că eu vin nebun 
Pe-o prăjină de alun“, 

Deci fete.e bătrâna, inclusiv 
Poanţa Adrianei, dară doresc să 
se mărite după Paşti, să posteas- 
că toţ posiu; mare, iar vinerile 
Şi miercuriie post negru şi rugă- 
ciune toată z.ua. 


PATRUZECI DE MUCENICI 


„Anul ăsta n'am mâncat mu= 
cenici, căci prea e scumpă fâ.na 
de grâu şi nucile. Mi-am rea- 
mintit însă lezenda lor. 

Era odată un cm foarte sărac. 
Sa rugat la toţi bogaţii să-i: d=a 
boii şi pugui să-şi are petecul 
lui de pământ. Nau voit însă să 
i-3 doa. Unul singur îi l-a dat, 
dar toma: în ziua celo: 40 de 
Siinţi, când nu s2 lucrează, N3- 
având a:tă prindere, omul sa 
apucat de arat. In timp ce ara, 
trezură pa-acoio cei 40 de Sfinu. 
Unul dintre ei l-a întrebat doie 
ară în această zi. nu*ştie ca e 
sărbătozre ? Sâracul poveşti ce 1 
sa întâmpat. Sinţii binezuvân- 
tară ogoru! şi munca și plezară. 
La cuies, săracul obszrvă cu 
mare bucurie că pământul 1-a 
roă:t de.40 de ori mai mut ca 
de obicei. 

Auz nd cel bogat, de lacom și 
hapsân ce era, ;eşi şi el în pr.- 
măvara următoare la arat în 
ziua cestor 40 d2 Murenici, îm- 
brăcat sărăcăcios ca un cerșelo:. 
I se întâmplă ceeae i sa întâm- 
pat şi sărazusui, numai că în loc 
ca pământul să-i rodească de 40 
de ori mai murit, îi rodi de 40 de 
or: mai puţin ca în alți ani. Mu- 
cenicii îl pedepsiră peatru Lăco- 
mia şi sgârcenia lui, 

Murcen cii pe «are îi mâncăm 
în această zi simbo.izează beișu- 
gui din lanul săracului, 

Ziua celor 40 de Muenici e a 
agriculțurii,  Femaile seamănă 
lesum?le, iar bărbaţi leagă po- 
mii, ca să rcdzască. In ziua a- 
ceasta, da: mai ales în cea u:- 
mătoarc, se pormește plugul, după 
ce a fost afumat cu tămâie şi 
stropit cu aghiasmă. 





Din prima brazdă trasă primă- 


vara, vrăjitoarele iau pământ 
pentru vrăji şi farmece. 
Tot în această zi ştim că 


mama sapă iarba cea mare care 
serveşte de leac contra fuigeru- 
lui, sfinţită, se dă cu tărâțe vi- 
telor, ca să aibă mană. 

Dacă îngheaţă în această zi, se 
vor coace popuşoii, dacă plouă, 
vara va fi ploa:oasă; dacă e fru 
mos, vara va Îi că:duroasă ; dacă 
ţună, vara va fi roditoare; iar 
dacă după 40 de Sfinţi îngheaţă 
tim de 40 de ziie. toamna va fi 
foarte lungă. 


SÂN-TOADER — 
STÂNTUL FETELOR 


Am văzut din legenda Babelor 
şi Moșşiicr cine este Sân-Tozder. 
E o ființă mitoiogică, reprezen- 
tată ca un tânăr înfocat şi căl- 
duros, ca un Făt-Frumos. El vine 
cu caii să: şi rupe lanţul lui 
Sân-Petru, făcându-şi drum spre 
primăvară. După el vine Bada- 
Dochia cu zileie ei urâte. Sân- 
“Toader e cap de primăvară. 


Ziua lui trebue cinstită, căci 
alitel Toader se supără şi, cu 
caii săi, pe care îi sale la 


păscuț păr de fete mari, pedep- 
seste pe cine 1-a nesneotit. Deci nu 
e bine ca în această zi fetele să 
iasă din casă. 

Calor ce lucrează în aceasţă zi 
le amorţesc mâini:e. Dacă vre-o 
fată necinstezte ziua lui, o răpesc 
caii lui Sân-Toader, care sunt 
năsdrăvani, prefăcuţi în Feţi- 
Frumoşi. Poate scăpa de ei nu- 
ma: dacă întoarce toate farfu- 
riile şi vasele an casă cu fața 
în jos. E: vin şi se roagă de vase 
să le deschidă uşa. Vasele le răs- 
purd că nu pot, fiindcă sunt cu 
faţa în jos. Dar nu în fiecare 
casă intră caii ui Sân-Toader, ci 
numai în casele roie, 

în ziua de Sân-Toader, fete'e 
se sedaă dis-de-dim'neaţă, îna- 
inte de u :eji cati lui Sân-Toader 
la păsnut, i-si spală părul ou des- 
cântece, ca să nu-l pască nă:dră- 
van'i lui Sân-Toadar peste an. 

De ce o [: atunci Sân-Toader 
Sfântul fete:or, când le face nu- 
mai rău? Face rău fatelor rete, 
nu şi celor buna. Czior ce-l cin- 
siesc şi se roagă de ei, le dă păr 
mare şi îrumos, De accea. leee 
când se piaptămă caută să vadă 
un cal şi rostesc următoareie 
versuri : 

„Toadere, sân-Toadere, 
Dă cosiță fetelor 

Ca şi coada îcpeior“ 
su: 

„Coadă'mn sus, 

Coadăm jos, 

Coada fetei 

Cu a iepei“. 


TÂRGUL SĂRUTATULUI 


In ţinutul Zaranduiui, pe ma- 
iul drept a. Crişului Alb, în târ- 
gul Hămasiv. se țne de Sîn- 
Toader un bâlciu marc, la care 
se practică o gâtină ce nu se mai 
întâlneșie nică'ri pe pământul 
românesc. In ziua bârciuui, na 
vestele tinere, care au fost fe'e 
mari până în câşiezile d2 iamă, 
vin la târg și sărută rudei, cu- 
noscuții şi char pe străin, în 
bâici, p uliţe, în case, sau ori 
unde s'ar întâi, iar cei săru- 
“aţi le răsplătesc cu bani. Ne- 
vesta'e nu sărută însă pe oric'ne, 
e: numai pe cei ce sunt cunoscuţi 
ca oameni cumsecade. Să fii să- 
rutat da o nevastă tânără și cin- 
stit cu vinarsul din ulcior, în- 
seamnă că eşti un om bine vă- 
zut, adică om de omenie. Iar 
cine refuză sărutui și viransul ei, 
o batjocoreşte și, să te fereşt: de 

Li 


răzbunarea femsează 





„Târgul de Sărutat“ sau „Târgul 
Sărutatului“, 

Streini; au interpretat în fe- 
lurite chipuri datina aceasta, 
ajungând chiar la concluzii de- 
favorabile nouă, fiind acuzaţi ae 
imoralitate şi desfrâu. E:nograt: 
noştrii i-au dat următoarele ex- 
piicări, 

Valea Crișului a fost cândva 
co-onizață cu Moţi, La târg la 
Hă.masiu, coloniştii se întâineau 
cu 'consânzenii lor din Tara Mo- 
ț.lor, care veneau la acest târg 
pentru ataceri. De bucurie că 
Sau întâlnit, coloniştii îi săru= 
tau pa aceştia, iar aceştia îi uin- 
Stiuu cu bani pe cei ce se de- 
părtaseră de țara lor. Și cu 
timpul datma sa generalizat. 

Aţi sustin că păstorii, când 
iesian primăvara cu oile la 
munte, erau însoţiţi da meves- 
tele lor până în târg la Hălma- 
giu (acesta afiându-se la poale 
de munte) unde, prin sărutări, își 
luau rămas bun dela soții lor. 

O a treia explicare susține că 
Turcii, în timpul unei îmcursiuni 
în Țara Crișurilor, au răpiț o 
mulțime de femei crișene și 
le-au dus în harem la Țari- 
grad. Unele dintre ele scăpând 
din robie datorită  vredniciei 
lor şi întorvându-se acasă, Ja 
Hăimasi, în târg, sau  întânit 
cu rudele şi cumoscuţii lor, pe 
cari i-au sărutat de bucurie, iar 
aceştia le-au cinstit cu bani pen- 
tru vrednicia lor de a-şi iubi 
casa și noamul ma: mult decât 
bogăţiile păsântior. 

Şi această  imtâmplare a de- 
venit datină. Oricum nu e ni- 
mic uşuratec în ea, căci totul 
sa întâmp'ă într'o atmosferă de 
cinste. Așa e datina şi trebue 
respectată. 

tată-l daci pe Sân-Toader şi 
Sfântul Neveste'or, Fetele să nu 
se supera pe sfântul lor „acuzân- 


du-l de  nestatord'cis, căci: !e 
paşte caii lui Sân-Toader părul. 
ALEXIILE 

Sub acest nume se înțelege 


ziua Sf. Alexe, care cada la 17 
Martie. Ştim din legerda Ba- 
beior și Moşilor că Alexă este 
cel de-al nouălea moş care ză- 


reşte soarele fugar. TI. zăreşte 
findiă este bun — omul lui 
Dumnezeu — după credinţa 


populară şi e cad în ziua lui, 
datorită că'durii credinţii sale. 


Pentru cine nu cunoaşte le- 
gcmda asestu: Sfâni jiat-o: 
Ascxă era fiu de împărat, 


bun, ascultător, blaja și milos. 
Miluia pe toți săracii şi făcea 
reimai bine. Intro zi. tatăl su 
îl însură fără voce, Intors acasă 
da cununie, se îmbrăză în 
strae rele şi părăci curtea impă- 
rătească, fără va nimeni: să ştie. 

Intă călusăr într'o mânăsti- 
re. Murind stareţul, ceilalți că- 
vgăr: ,cunoscânâu-l ca cel mii 
bun, mai dept și mai vrednice 
dintre ei, hotărâră să-i facă sta- 
reţ cu ori ce preț. Cum Alcxă 
nu iubea măririle, se înbrăcă 
iarăşi în haine de cerşeta: și 
fugi asla mânăstie. 

Se întorse azasă, fără însă să 
fie recunosrut. Cerând îmoăra- 
tului adăpost şi ceva hrană cu- 








ma: ca să poată trăi, acesta îl 
milui cu o cămăruiă printre 
sugi. 


Trecură mulţi ani şi întro ji 
se muziră trăzâră toate KLopo- 
tele bisericilor, ca pentru cine 
ştie ce sărbătoare mare. Când 
se in'e-csară să velă de ce trag 
clopote'e, spre u'rmirea tuturor, 
clopotele se trăgeau singure. Au 
început să caute în toale păr- 
țile minunea. 'Slugiie  aducân- 
du-și aminte că în zica accea 
Aieoxă n'a ieşit din casă, îl cău- 


de GEORGE PUINEANU 


toare şi A.exă zăcea mort, cu o 
scrisoare în mână.  Inccreară 
toţi să i-o smulgă din mână, dar 
au reuşiră, fără numai decât 
s.ngur împăritul. Pe ea stătea 
seris: „Eu sunt fiul tău cel de 
muţi ani p'erduţ, Alexă“. Mult 
sa căt împăratul că na știut 
cine este şi l-a primit ca pe un 
cerşeto:, lar oamenii văzură că 
a fost Stânt și l-au numit „O- 
mu: lui Dumnezeu'. 

Ziua lui este călduroasă ca şi 
căldura ciedinţii Siântuiui. In 
ziua aceasta se  desgheață pă- 
măntul şi se dezh'de pentru a- 
rătură. Din pământ ies toate 
gaângăniile care au stat amorțite 
în timpul iernii. Aiexă este ocro- 
tito»ul lar. De aceea ţăranii nu 
se ating d cele jiar ziun or se 
serbează, ca să nu facă râu ca- 
selor şi vitelor. - 

In această zi ţăranii scot stu- 
pii şi afumă, îmconjurând: case- 
scie, pomii, animalele, lucrurile 
şi membrii familici, ca să nu se 
apropie gângăniile rele de ele. 

Cână broaştele cântă înainte 
de Si. Aiexe, primăvara va fi 
lungi şi vea. Când cântă după— 
din contră, va fi că:duroasă. 

Și atâtea altele o sută și o mie 
de credinţe şi superstiții... 





BUNAVESTIRE 


Cu Bunavestire primăvara e 
întreagă. Soarele a trecut de 
mijlocul pământulu; şi porneşte 
în salcp spre tropizu! Racului. 
Echinocțiul de primăvară a ră- 
mas cu 5 zile în urmă, bincînţe- 
les dacă timpul nu se ţine după 
caiendarul vechiu. Căci de muie 
ori, Babele încep la 1 Martie al 
calendarului vech'u, adică la 13 
Mariie Qupă cel acu, cum sa în- 
tâmpiat şi anul acesta, întâzzi- 
ind astic: primăvara cu 13 zile, 
după socoteala bătrânilor, 

Im această zi se desieagă lim- 
ba păsăriior cântătoare: cucul, 
sturzul, mierta, privighetoarea... 
și incep a vânta, Trebue si ai 
grijă să te cânte cucul cu bani 
in buzunar. Atfel, dacă nu qi 
ban: cârd te cântă, rămâi lefter 
Go parale toată vara. Și să mai 
veghezi ca să nu fii singur, să 
fii cu cineva. Dacă eşti singur 
când îți cântă pentru prima oa- 
ră, rămâ: tot anul „singur cuc". 

Fetel> şi flăcăii care vor să 
afle dipâ câți ani se vor căsă- 
tori, întreabă cucm; 


„Cucule bucule, 

Câţi ani îmi vei aa 

Pân'moi mărita (însura) ?“, 
şi artoaptă să cânte, De câte 
ori zice „cu-cu“, după atâţia ani 
şe vor. căsători. 

Cum va îi timpu: la Bunaves- 
tie, aşa va fi şi la Paşti, Dacă 
ese soarele de dimineaţă, popu- 
şoii sămănaţi întâi vor fi fru- 
moș: Nu se seamănă popușoi 
în n'ciun caz în ziua ce porrtă 
numze zilei în care a căzul Bu- 
mavestire, căci vor fi slabi. 

Puii ce :es în această zi, nu se 
sego n'imiz gin ei. De aceea fe- 
moile, când pun cloști, socotesc 
în așa fel ca puii să nu iasă țoc- 
mai în ziua de Bunăvestire. Nici 
coşti nu se pun în această zi, 
căci an ouăle puse la ciocţ în 
această sărbătoare :0s monștri, 
nu pui. 

Tot în această zi nu se due 
vacie la tar. nu se mătură, nu 
se gă'-aveşie. Atât de mare e 
sozotită această sărbătoare. Po- 
porul spune că dacă din mă:aiul 
măcinat în ziua d Bunavestire 
se face mămiăii:să și se aruncă în 
mă, peştii n'o mănâncă. 

Azi se mămâncă poşte și se 
bea upă din brustur „ca semi că 
a venit primăvara. 

Şi câte nu sor vai fi făcând 





Dumă această datină, bâlciui tară. Şi ce să vezi. minune! în țara usta cu țărani buni și 
de Sîn-Toader d=ia Hălmasiu se Camera lui era lum'mnată ca o prea sunorstitioşi! Dar sine 
, i a a : Mat Er : . 
numește „Târgul  Nevesteiow»*, catedrală în zi de mare săpă- poate să ie scrie pe toate? 
nadie e d 


Nichifor Crainic şi marea 


(Urmare din pag. I-a) 


Țărmul de dincolo de mare 

O îi grădină ori pustiu 

O: sioiu polo și ergintiu ? 

Nici tu nu ştii, nici eu nu şiiu — 


Şi orice navă 


. Zi 
na = 
CUsU N ZII 


S'a dus pe veci ca un sicriu. 
Poetul nu face decâ! să descrie siurea de sufiet care în- 
tovărăzeşie sistemul său de a gandi. Probiema mortii ea 


mai mult psihologică pentru 


artis!, Tărmul de dincolo nu-l 


cunoaștem, pentrucă e în natu:a gândului de a nu pu'ea 
percepe ceeace nu-i cosubstanțial sieși. Dar, mistesul e spo- 
rit şi de faptul că nu pătrunde nici măcar dincolo de durata 
vieții individuaie. Mărginită la timpul şi spațiul uman vuia- 
bil, problema ds dincolo rămâne o veșnică noapte a suf.a- 
tului, pe care artistul o înztelează cu visele lui, pe când 
cugetătorului îi scapă me:eu, ca o lumină jucăușă pe care-ar 


incezca s'o prindă, 


In grupa treia, aicătuită din poemele ELEGIA CELOR 
DOI și DESMARGINIRE, facem cunoștință cu domeniul trans- 


figurat al mării. 


Elegia celor doi, care depiâmge tristețea iubirii trecute, 
plină aită dată de fsrmecăloare dorinţi, termină cu această 


magniiică strcfă: 


O, pe ce țărm al părerii de Tăn 


Singură te-a lăsat 
Sufletul mzu, ce l-ar 
De lunirea cu nufa 


vrut lopătort 


m a trupului tău 


E atâta frumusete şi a'ât adevăr în inflorirea ultimului 
vera, că lectozul întârzie, admirând mai mult nouialea, gin 
găşia, puritatea imaginei, decâ! sensul ei profund şi dureros. 
Triztul suflet, robit de trupeasca frumusete, trebue să cons- 
tate, mai devreme ori mai târziu, că satisiacerea visului au 
înseamnă şi împlinirea lui. Dragostea, în afara impreziunei 
de saţietale, conține doar cât ştim fiecare să vedem întrânsa, 
căci, aprigul sentiment nu esie un mod esențial al devenirii 
noastre, Artisiul, care și-a irosit visul dincclo da frumuseie 
și adevăr, simţit-a el oaze, cum această tristețe a iubirii, 


născând adevărul f-umuseții, cade, 


ireversibilă, în au:a 


contemplației, de unde aveau să răsară încântătoarele și 


incomparubileie lui versuri ? 


Desmărginire e una din msditațiile asupra morţii, con- 





siderată ca o trecere, a condiției pământești, către Limanul 


izbăvitor al dumnezeirii : 


Şi de pe vârit Ge munte mă voiu sui pe-un Nor. 
Zi area, cuiremuraiă va îi, o zi az-adio, 


Când inmaă-rai, 


Amară tumuseţe, pă 


Voiu i 


Şi-rri voiu cu.za sus 
Ritmată de srhangh 


Cu aripile văsie prin 
zdunuri s'or lumina rotundă 


Oseane de v 





sfărâma Sub p.e 


m 
je) 
[e 


de tine, tăzii voiu deslipi-o, 


mânt rătăcitor. 


ape ioi spațiul din Jur 


inul pe ricrui 
li la proră şi lo pupă, 
voiul de azur. 


meu şolupă 


Prin stels-orhipe'cguri şalupa mea să lreacă, 


4 


lar iu, trurouză 
Scăpână rostegoi:iă 


iu. DS 


a Uasi- TI 


-, Să-mi pari o piatră sescă 


spre-xdâncuri fără fund. 


M& va 'nvăli, spumozsă, pe creşielo de hău 





O preivinaer 


ască vibrar> d2 bimină 


Și m'oiu topi în boare de muzică d.vină, 


Despovărat de zguru părs 


1 


"or as rău, 





Remarcăm, din nou, că preocuparea de căpetenie a 
d-lui Nichifor Crainic, cu artist, este poziţ.a sufletului creztin 
în iata mărilor probleme pe cari ni le pun dusaia și Limitele 
existenţii, Chiar titlul volumului, Țara de pezie veaz, denotă 
faicla constrângere a cunoașterii în propriilei granițe. Nu 
mă opresc, penizu a distinga f-umoassle imagini marina, 
cari cu slujit la vehicularea, pria alese cuvinie, a fencrmhe- 
nului poeizat, pent:ucă nu acest lucru in'eresează în ea- 
vația la care ajunge poezia d-lui Crainic, ci fzlul in care o 
problamă, at't de aridă, a putut fi proectată în lumina ime- 


diată a conștiinței creatoare, 


Dine taţi poziţii pe cari îl 


cunosc, unul singur a reuşit să reiină în vorbs suprema stră- 


luminare de aparenţe divine, la graniieie dintre uman 


şi 


cosmic, E nenheculul Rainer Maria, pe care d. Nichiior 
Crainic îl prețuieşte ca nimeni aitul. 

Insăilarea azpaclelazr marine a fost pentru noi, un prilej 
rar, de a reaminii marile preocupări ale unsi opare, care, 
prin prospeţimea și clare simpiilaie a formei, reaminteșto 
litexaturii noastre perfecțiunea eternă a pozziei. 

Dela tradiționalismul din Darurile Pământului, concep- 
ţia poetului a evoluat, în Țara de pezie veac, spre culmile 
cunoașterii transcendeniale, dândune, duoă Eminescu, în 


această laiură puţin frequentală de poeţi, cele 


mai bune 


rexlizări ale poeziei filozofice, în cari credinia, frumusețea 
și gândul concură la unicitatea neintrecutei sale arte literame. 


1. GR. PERIEȚEANU 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938