Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0018

nul XLIV Nr.18 


20 Aprilie 1928 
5SiLei . . 





. zi - E zi Sata r 








GALERIA SUFLETULUI ROMANESC: 


ere Si “3 








286. — UNIVERSUL LITERAR 





Leon Bourgeois, mai limpede decât toți 
coreticianii solidarismului social, a fixat 
datele acestei probleme arătând că ni- 
meni, într'o societate, fie ea oricât de pu- 
țin organizată, nu e alât de independent 
încât să nu datoreze celor din jurul lui 
nimic. Rolurile sunt împărțite în societate, 
dar meritele sunt aceleaşi, când munca 
este făculă cu sinceritate. 

- Ni se pare însă că există şi o solidari- 
tate internaţională, iar un solidarism in- 
ternaţional ar trebui să explice că dacă 
românii mau produs de cât foarte pu- 
țin în domeniul culturii univpersăle, este şi 
datorit faptului că aci la drumul mare al 
orienlului au âvut prea mult de luptat cu 
musafiri nepoftiți. Apărând Europa întrea- 
gă ei au avut de suportat împrejurări prea 
grele, ca să se poută gândi la așezăminte 
culturale. Abia după câteva veacuri, po- 
porul românesc a putut să-şi realizeze in- 
dependența compleciă. Un copil ajuns la 
majorat foarte lărziu este astăzi statul ro- 
mânesc, în hotarele lui fireşti, 

lată un lucru perfect ştiut. Rămâne să 
Irugem toate concluziile. 

Ca toți minorii a fost—în domeniul cul- 
tural-—numai consumator şi imitator, cu 
vre-o două excepţii. La elaborarea culturii 
universale, poporul românesc nu a luat 
parte până la începutul veacului acesta. - 

Savanţii lui mau adus descoperiri noui, 
mărind hotarele științei, scriitorii lui nau 
fost traduşi şi asimilați în limbi străine 
ca să fermenteze conştiinţa universală, ar- 
liştii lui nu au sporil patrimoniul artistic, 
iar oamenii lui de stat au fost prea aca- 
parați de organizarea statului pentruca 
să poată participa direct la stabilirea po- 
sibilităților sociale în lume. 

Astăzi condiţia slalului românesc e alta. 
Munca pentru încheerea hotarelor a luat 
sfărșit. Forțele i-au rămas disponibile pen- 
tru o altă activitate. Normal după ce şi-a 
clădit o casă omul se gândeşte să întemee- 

ze o familie menilă să ducă mai departe 
însuşirile rasei și bunurile câştigate. 

E timpul ca, acum când e stăpân, în 
casa lui, neamul românesc să devie din 
consumator de cultură, producător. Nu tă- 
giiduește nimeni că până acum n'a fost aci 

v continuă elaborare spirituală, o sforţare 
spre sporirea bunurilor intelectuale. dar 
în catastioul cel mure al culturii univer- 
sale în raport cu alte neamuri, nu sunâ 
lrecute, în mii de pagini scrise mărunt, 
aproape deloc, nume româneşti. Veţi zice: 
dar în fruntea tuturor stau popoarele mari 
pulernice. Cum putem noi năzui să ne mă- 
surăm cu ele ? 


suiiciui romanesc, 
GALERIA SUFLETULUI ROMANEŞ 


E foarte adevărat că un stat populat şi 

puternic are mai multe mijloace pentru 
producerea bunurilor culturale, sunt toluși 
«lălea cazuri când popoare mici stau în 
prima linie. Gândiţi-vă la Belgia şi Olan- 
da, la Norvegia şi încă la câteva altele. 
Capacitatea de a gândi înalt, de a simți 
frumos şi adânc nu e neapărat în funcţie 
ce numărul chilomelrilor pe care trebue 
să-i străbați dela un hotar la altul. 
E limpede prin urmare că stalul romă- 
nesc trebue să mcargă—acum când cele- 
lalte imperialisme sunt perimate — către 
un imperialism cultural, care să așeze po- 
porul nostru în acelaşi rând cu popoarele 
de frunte ale lumii. Pas 


e 


Nuvem nici o îndoială că rasa noastră 
nu e predestinată pentru acest soiu de cuce- 
riri.' Produs din două rase puternice, altoit 
cu numeroase influenţe, suflelul românesc 
e poate una dintre cele mai vii şi mai 
complexe formule elnice. El cuprinde toa- 
te posibilităţile și avem dreplul să nu ne 
lăsăm inlimidați de nimic. Acest lucru 
ne-am propus să-l demonstrăm publicând 
valeria sufletului românesc şi socotim 
că l-am dovedit cu prisosinţă. In puținii 
ani de independenţă adevărată şi poporul 
nostru a dăruit culturii europene câte- 
va nume cu valoare de circulație. 

Galeria înfăţişată de noi e în acelaş 
limp o recapitulare menită să ne dea în- 
credere în noi cum e şi un serviciu de 


popularizare pentru educarea marelui pu- 
blic. 


Iată un muzicant de geniu, George Ene. 
scu, unul dintre cei mai mari ai limpului, 
către care se îndreaptă privirile din două 
conlinente, Un mare istoric şi animator 
fără pereche, ca N. Iorga, ține cursuri, a- 
ducând fapte inedite în capitala lumii. 
Acolo două âctrițe, Elvira Popescu şi Ma- 
ria Ventura, înfăţişează în nuanțe origi- 
nale sensibilitatea românească. 

O altă româncă, d-ra Elena Văcărescu, 
scriiloare în limba franceză şi ambasador 
cultural, e un memento, pentru cele mai a- 
rislrocratice refugii, al acestui suflet romă- 
nesc. Un inginer ca Gogu Constantinescu, 
e cercetătorul luat de Amundsen la polul 
Sud, în încercarea lui de a mări cercul de lu. 
c un inventator popular pentru lot occi- 
denlul, un savant ca Țifeica e citat n 
cărfile de matlemalici înalte, Em. Racoviţă 
e cercetătorul luat de Amundsen la polul 
Sud, în încercarea lui de a mări cercul de 
lumină al cunoştinţelor noastre. Patru me- 
dici : Dr. Marinescu, dr. Paulescu, dr. Jean 
Cuntacuzino, dr. Levaditi sunt în primele 






























rânduri ale bătăliei date de saoanli 
lume pentru biruinţa vieții. 

Un orator ca N, Tilulescu e data 
del orătorilor din lumea întreagă. Și 
alții, colaborează cum aţi văzul laă 
rarea conştiinţei culturale a timpului 

E o socolealiă menită să ne tei 
dere deplină în posibilitățile sufletul 
măânesc. Un pământ care produce) 
atit de rodnice şi atât de variate 
subt acelaş climat, e un pământ în 
bot pune toate nădejdile. 

Sa pus de atâtea ori intrebarea 
sunt caracteristicile acestui suflet 
nesc, care îi e specificul ? 

Privind această galerie răspunsul! 
IN formezi așa cum construeşti o hai 
gând punctele determinante. Y ariel 
frunți şi priviri de pe coperta noi 
uzi Înseamnă jaloane pentru direcții 
fietului românesc în artă, în ştiințăi 
livitatea . socială. Adăogându-le ! 
treculului—care din motive specif 
pulul trece grânița-—-formularea ! 
uşoară, 

Slim încotro va lrebui să mergea 
mai ales că va trebui să merge 
colo, căci un stat nu se consolideiițe 
prin cultură. 

Dacă încheem seria aceasta di. 
guleria sufletului românesc, nu În 
că am epuizat valorile noastre fi 
de azi. E încheiată numai întâia) 
Mai târziu vom reveni, înfățișând 
personalități prin care sufletul rii 
participă la elaborarea sufletului 
mea întreagă. 


- 


CAMIL PE 


7/7 


y; 
I 


| 


W) 


[/7 















. 
Li . "n 


DRAGOȘ FROTOPOPESCU 


. “e 


Pe patru grele mici picioare 
Ş uras şi blond — ca şi un ouu. 
Cu-un aer pururea bonom 


Când al digestiei simptom 

Se anunţa “n asa sicstă, 

Că micul nostru gentilom 

Se descrheia dacă — avea vestă... 
Alături, lângă-o tutănică 

O viperă, subţire. mică 

Şi de un verde 
Cu capul ţuguiat de frică 
Şi tupilări ori încotro, 
Părea, pe hrânci. un Picrrot! 
Şi soarele cădea bulue 

Pe viperă şi pe bursue, 
Şi-așa, în marginea pădurei 
Cocea deopoirivă, cuc, 

In caldul 
Şi brumăriul roşu-al murei * » 
Şi vânătul, şi albul pântee 

Şi rodu 'n pomi al unui cânfee 
— Cocea deopotrivă “n soare 

O burtă ca şi o cicoare. 


bursucul totuşi, mai solemn . 
De soare acumulator, 
TYorcându-şi ca pe un mosor 
Electric, lenea, zise demn : 

| „Ce tat consumi la calorii 

De arşiţă şi tu de-asurda! 
Rea, vceninoasă, de mânii 
Fugind gonită. ca din durdă, 
In tine par'că frigul sburdă, 
Aşa că, zilnic, inutil 

La soare mi te mai prăjeşti: 
Argint vin poți să fii tiptil 
Curgând pe muchi de muşuroi. 
Dar câtă vreme eşti ce ești, 
Fătată parcă de un sloi, 
Rămâi un furţur printre noi“. 


Răspunse atunci răutăcios 
Şi vipera cu cap tăios: 


CH, BAUDELAIRE. E: 


MOARTEA SARAGILOR . 


hai vai! numai moartea ne lace să trăim, - 
(iei ea e scopul viejei şi singura speranţă 

Ge zilnic, ca un balsam, nemecântă şi ne fură 

Ş veșnic ne îndeamnă să mergem înainte ; 


hia ploae şi furtuni, prin viscole cumplite, 
Esingura lumină în zarea mtunecată ; 

Eseumpu noastră casă, înscrisă cartea vieţei, 
(e pururi ue așteaptă cu masa pregătită ; 


E Îngerul ce (ine în mâna fermecată 
$smnul ca şi harui de vise minunate; 
Î patul nosteu veşnie mângâietor şi dulce; 


fgoria divină ca şi grânarul mistic: 
Laserea noastră'ntreagă şi patria străveche, 
poarfa care duce spre Zări necunoscute ! 


AL, T. STAMATIAD 


Şedea bursucu-odată 'n Soare, „ 


— ă la Corot, Sp 


vazelor descântec - -r. 


FABULA 


.j 


UNIVERSUL LITERAR. — 287 





Po e Zz a e 








„De soare înmagazinat 

Și de elcetrică lumină, 
Bursuce tont şi-astâmpărat, 
Intr'adevăr eşti o bobină. 
Dar, iartă-mă, prea eşti rotund... ai 
De sunt îricoasă, lu eşti laș! e CR Din ac EA 
Când greutateu nu ţi-o laşi ien A Oct 
Decât pe marginea de prund, SE tt iat 
Desigur, cald cum să no-ţi ţie -..-..- 
Un soare “n formă de zădut x Meci, 
(n tine, ca întrun burduf E 
Căzut ? i E 
tu sunt, acut, 

Un vârf electric ce filtrez 
Răscolitor, cum e un crez, 

Pe sub pământ, ca sub o şură 
A lumei vastă *m câmp căldură. 
Due frig cu mine ? Prost ce eşti 
Bursuce, de-ți închipueşti ada E 
Că frigul alteeva-i decât e 
Căldură pe un timp urât. pe a 
Sunt vânătă? E fiindcă nu-s 
Dela pământ ceva mai sus, . 
Dar soarele când pe turiş 
Strecoară “n îrunze luminiş 
Şi aleargă în arbori ca o gârlă, 
Ce este ducă nu şopârlă ? 

In fine-amical men august, 
Decât un soare fără gust, 
Păstrat, precum în garderobă 
Un magistrat îşi ţine-o robă, 
Mai bine tăvălit prin zgură 
Un soare prefăcut în ură;. 
Decât mai plat decât o siridie 
Mai bine-o umbră de invidie Pa d i 
Muşcând întocmai ca o bubă SN cil e ia e 
A lutului meschină hrubă, gari ARE eta i 
Ducând scăpat ca din săneaţă „aa e 
Prin bolovani, un glonț de viață! 














Şi o sbuzhi, cu ea purtând d eee 
Prin ierburi, umbra unui gând - i 
Şi a rămas cu burta “n soare Rt 
bursucul gras, lângă-u cicoare. .';-..i 





„FURCA > 


NOAPTE ALBASTRĂ. 


E noapte plină de visuri, 

Viscol nebun învârte zăpada în fund de abisuri. 
Gerul muşcă, viscolul sfâşie. 

Ce glas deşteptat din vis chiamă? i ari 
Singur în nesfârşita şi alba câmpie ilie 
Un copil cu ochii dogoure strigă: 
Tăcere. Vremea de toate-l desparte 
Şi strigătu'n noapte se pierde departe, departe... 





„Mamă ?* 


ame pm ma 


Viscol nebun şi lătrat de câini : | 
Copilul îşi suilă suiletun mâini, pi ceai te asgaaa 
Dogoarea din ochi se stinge deodată :.. 5 
Şi abiu strigă încă odată 
Şi iară tăcere... 
Tăcere udlâncă pe “atinsa câmpie, 
Acum ora e mică, zăpada albastră 
Viscolul hubue și ţipăn fercastră, 

— Noapte de iarnă! Copilărie !.., 








_ UNIVERSUI, 1ITERAf - 
Ta 


* 





în triclinium toţi. 

Messalina. în adăstarea orei care să-i 
poruncească să se ridice şi cu aliul tot 
să pornească spre locuinţa soţului, își lă- 
sase capul în piept şi luânil mâna lui Va- 
lerius Asiaticus, vecinul întâmplător, sus- 
pină : 

-- Mi-e frică, Vulerius, mi-e frică | 

Şi cum în colțul gurei cavalerului cn 
părul uşor încărunțit începu să joace un 
surâs de ironie, căci Claudiu. mirele, era 
un bărbat pântecos, Mossalina care cra 
orgoliuusă îşi ridică hărbia şi adaose : 

— Mi-e frică pentru Claudin... 

— Vu [i Împărat, Messalinu ! rosti grav 
Valeriu. 

Apoi. cu o privire în jue căută pe Po- 
peia, lemeiu lui Scion, pe care o iubea. 

Messalina închise ochii. Căuta înliăun- 
tru, linişte şi siguranţă. Prietenii casei, 
care stăruiseră pentru căsătoria micri 
Messalina cu viitorul stăpân ul Lumei, că- 
zuseră şi ei pe lucurile lor, întro  toro- 
pcală de nepriceput. "loată lumea tăcea. 
Fluutele care sunaseră prin toate col- 
(urile casei, lăsaseră după ce au plecat 
spre cusa mirelui, un gol şi un pustiu, 
nuobişnuite în celelalte ore de linişte. 
Danţuitoarele siriene, care-şi înpletiseră 
până mai adineaori trupurile şi cântecele 
lor molatice — plecând. luaseră cu ele 
şi vârtejul în care timpul, ameţit, devine 
voluptate. Respirația lor ritmică şi Tier- 
biute, cari dăduse viaţă şi  colonadelor, 
pierise ; picrită de parcă niciotlată nar fi 
fose, aroma getea şi uțâţătoare a trupul- 
rilor golaşe, înlierbântate în danţ; stă- 
rnia «loar, palidă ca venbiul de la cine 
ştia ce depărtare, antiutirea  sanorităţii 
care se tăia scurt, a sunetului unic, înt- 
preunat lu fiecare sfârşit «le danţ, în mica 
boliă a cerului gurci lor. 

Germanul Wesex, libertul lui Clan- 
diu, sta singur ulături de o columnă, treaz 
şi drept ca o sabie ridicată, fără umbră 
de sboseală pe chipul lui, bălan ca um 
răsărit de lună. Seipion şi Popeia, ţinân- 
du-se de mâini ca «oi vechi prieteni, îşi 
aminteau privinul în ablă parte, de nunta 
lor şi se întrebau. cum pumnal de _re- 
mușcare în inimă, înfipt până “n punetul 
«dle destiişurare al viței. —Scipiou. umile e 
Scipion când Popeia, iat'o alături atât îl 
adevărată, ca care [ine acum mâna unei 
umbre. — Popeia, unde e măcar aminti- 
rea Popeii care u râs odată între arbusti 
de laur verde, cu glas şi sâni de mirea- 
să 7... Bătrânii soţi stau privit cu blânde- 
țe, şi-au surâs şi despărțindu-ee. Scipion 
su îndreptat către Miriam, sclava semită 

ure-i aduce vinul şi-i cântă înainte de a 
se culca, Popeiu piiire Valerius Asiaticus. 
singurul care-i mai poate dezmierda su 
fleiul obosit. 


— Unde e Lucia ? 


Se adunaseră 


întrebă singură Mes- 


Autorul „Omului descompus" 
care conjirmă adevărul că arta este expresia unei personalituii. 
A Poet de o subtilitate maladivă, critic plin de curiozitate si curiozități, told 
, îi neașteptat de interesant, dar mai ales prozator de wo putere de suvestie rar ajunsă, FA 
dă o impresie de viață autentică şi complexă, pe lângă care opera erat pe cure! 


admiră pare deadreptul (aicea 





MIREASA 
„$ F. Aderca 


salina, ne mai putând suferi această sin- 
gurătaie, Dar cuvintele-i rămân în gâtlej. 
luciu se arată de la sine, chemată «e 


gând, şi surâde cu toată gura ei de bu- 
nătute hălae, ochilor încruntaţi ai mire- 


sci, 
Messalina, cu trupul de paisprezece ani 


abea “mălțat și cu totul ne “nplinit, sur 
crede că poartă un cap de băiat, dacă 
nu sar vedea greutatea neagră a hu- 


clelor care-i ascund urechile. Nasul drept 
ca un gest de poruncă şi bărbia rotundă 
cu o mângăure suni despărțite de naramn- 
za mică udânc crestată a pureci. Genele se 
îmbină încet, ca două gănduri. Priveşte 
pururi înainte. drept, cu iloi ochi mari ca 
două medalii de apă neagră şi cânml vrea 
să privească “n lături, se “ntource toală. 
Nu iubeşte cu adevărat decât pe Lucia şi 
nici una «lin şoaptele mamei care-i pregă- 
teste ucum, cu două sclave, în locuin (a 
lui Claudiu camera .nupţială, mar fi îm- 
pins'o la căsătorie, cât plăcerea. sigură 
că nu se va mai despărţi de Lucia, pric- 
tenu ci mai mare, 

— Mi-e frică Lucia! Mi-e frică! Peste 
un ceas voi fi întradevăr soția lui Cluu- 
diu şi mi-e frică de tot ce va li de-uci 
înainte, de tot ce va [i şi cu nu ştiu! 

— De ce? Ştii tot. Vei fi împărăteasă, 
Nu-i de-ajuns ? 

„Si tu. tn ai să fii cu mine? Dece 








ru se poate. Iucia, să lim amândouă 
înpărătese... Nă-L înteeh pe Clamliu. 
Vrei ? 


Şi  Messalina privi pe Paucia drept în 
ochi, cu ochii vi mari şi chipul de copil 
serios, 

Imeia înţelese că e clipa “n care marea 
taină trebue desvăluită acestui băiat me- 
nit să devie fără nici o plăcere, femee. 
o luă de braţ şi se îndreptură  amân- 
«ouă spre grădină. Pe trepte, se  losiră 
de tânărul si energicul Senator.  Silius, 
care urca. Silius apucă mireasa de bărbie 
şi râs: 

-.- Messalina, să nu iei şi păpuşa cre 
tine, că are el, Cluudiu alte jucării ! 

Messalina simțind cu durere gluma hui 
«e bărbat, se feri, aruncându-i dour o 
căulătură de ură. 

„Doica“, baba care crescuse şi pe ma- 
inu Messulinei şi pe Messalina, se ivi ca 
diu pământ, cocoşată. luă mâna miresei 
şi a povăţui: 

.— Nu te supăra, suflețele, de murdlă- 
riile nuniaşilur : ele sunt, dacă le “nţelegi 
cum se cuvine şi fără glumă, toată ferici- 
cărei oamenilor, Adineaori ţi-am ars 0 
suviţă de păr. ţi-am limpezit apa mică a 
pântecului tău şi ţi-am citit ursita. băiatu 
babei băiat. în măruntele făzăniţei care-ţi 
ciugulea din palmă. 

Si între două butoiaşe cu dafini 
tici, piperniciţi, din faţa casei, baba înge- 
nuchiand şi ridicând o mână la cer, citi 


asia- 


este unul dintre cei câliva scriitori ade veraţi d 


“crud, cât 

























în pământ litere numai de ca 4 
care se scriau şi piereau cu iuţeali. 


— Intâia uoaple a da nu va fi cu 
diu. ci cu libertul Wesex, care-i 1 
feciori în patul solului tău beat 
va «leschide nn atât micul tău pă 
sufletul. care va fi dea 
nedumerit și nepotolii. Tu vei vai 
bucuri de toate priveliştile lumei, 
lina. so sorbi în fiecare dimineală 
o cireaşă îngheţată în copacul con 
țiilor. Vei mânca frunza verde cu 
vei fugi cu urechea întinsă după 
micrlei, Faniul pilpalecului şi toba 
oaci : fiecare gând scris de zeii 
de vehii tăi ageri pe chipul vam 
vei voi să-l culegi în inima la. și 
pâmlu-l în zadar vei plânge. tei 
ciui și-l vei alunga. Neputăuadl să h 
trami ca fumul în beţia lumei, vei 
ca să bagi uceastă beţie în fine. 
inestecând din greşeală timpul cu 
ci crede că locul pipăit dulce şi 
«de bălanui Wesex e sulletut pe a 
recunoscuseşi, în acelaş ceas. Vei 
sMiutre oumenii lui Caludiu, jah 
cu buzele umede de Limgeusşeală de 
ar Îi sărutat Tălpile împăratului 
sasurile moi atârnând ca niște pl 
netrebuice — și nopți de-a rândul 
rându-te parfumată, ca a miez de 
tucaliă în bolta femeilor pulrede, 
ue Jocul femeii celei mai corectate 
cunoşti Iuptătorii, legionarii. sei 
lilozelii. cânul sunt aalevăraji 
ceasul îvirei lor pe lume. Vei ucide 
preia şi pe Viile ri. Asiaticars. gel 
băutura lor amară care e fericim 
«fârsit de viaţă. iar pe Lucia o sei 
pă ce o xci îmbiba însăţi cu aro 
Cluudiu şi Yegionarului de gardă, 
să fe simti siverezi bărhat. apela 
rol «lin grajel: ŞI nemarlţu nită in 
rea ochilor, vei pune să i se despe 
tecul, să vez? cum Sai amestec 
nele fiinţelor nefăcute, în mica ei 
niță de sânge. Pe Silius care an 
adiueaori urechea ta de copil. p 
te va urâ şi ridicându-se în Sena 
defăima fără teamă ca un adevin 
bat, îl vei inbi Messalina — şi va 
arăţi lummei întregi că dintre si 
se ivesc Impărați. Pe vei cunun 
tu soata lui Claudiu si mită a in 
si în car triumlal vei trece prin br 
va uvea ulături de tine. cu frumk 
nnnate de lanri, chip mai palid de 
cavaler, sinucis prin golirea vin 
berţii liupăratului cu don muri 
ce şi cukle ca pâinea când iese bi 
tor. se vor duce să-i anunţe, la 
mării. Tu vei prinde de veste p 
ziu şi în dimneuţa în care vei 
ieşi Împăratului înainte pe du 
vine «de lu Ostia, nu vei găsi p 
Romei decât o cotiugă de gu 






































UNIVERSUL LITERAR, — 289 


A POL MOARTE A 
_JUPÂNITEI VARVARA 


Intre Câmpina şi Comarnic, ploaia 
uietpuse să cadă. Aburi. Munţii în- 
&inântați întrun cenușiu de războiu. 
Prahova, tulbure, clocotea. 
be ferestrele vagonului, în guilotină, 
o); reci tomburinau un ritm mecanic. 
eul se mlădia după sinuozităţile văei. 
msugerii, la curbe, îsi deplasau centrul 
i mavitate când pe dweptull, când pe 
gul. Compartimentul era gol. Ba nu, 
pușe blondă doimea ghemuită. S'ar 
pului să facă pante din mobilier. Re- 
te, caut un inventar, Nu o găsesc. 
into la valize, Streina va fi greu 
etichetat. 'Trecuse prin hotelurile a 
Hi putin $ țări, Totusi vreau so iden- 
E. Va fi ceva mai amuzant decât un 
A polițist, După fizic, probabil ger- 
mă, Pometele îmsă prea roşii. După 
hie. finlandeză. (Numai la ITelsinfore 


eneile au acrul unei sufragete). După 
aură, englezoaică. Valizele mu min- 


&ri. Delaliu straniu. O brose în email. 

3. 0 adevărată farfurioară de 
piceață semmată „Oroffons". Ciudat. De 
bmi-a venit în minte acest nume ? 
aie pentruca cenuşiul de afară... Dar 
tastă Droșe o cunosc. Prietema mea 
4, Bergen... da-da... domnisoarele 
k „mătusele Abbei... (ploaia sa 
Ai. va veni cineva da gară 9).. Şi 


Bentemele.. mai avem atât de putin 
dă la toamnă)... Nu... nu e posibil... 
ulei Basarab... ce gară drăgută, sea- 


Păi cu un châlet delia Voss)... E o nor- 
bianăl.. Desigur, chiar am canos- 
Hp, (Ceaiurile dela Abba...) sau am 
iniro la Happaramia, când înghetati 
d saerea 'Torneo-ului am început să 
Slaim en zăpadă, fortâmd astfel new- 
kiiea Norvegiei... (Totusi. îmi pare 
Hatum câteva zile... (cât e de frumos 
zu podului, ) ua... nu cumva... Târ- 
iile, Unde... unde ? (Oprirea a fost 
pai, Poate eram pe punctul de a...). 
Matei?! Mă uitai înpreiur. Bram con- 
i că altul strigase. Mi-era rușine de 
uite, Fa mă privea cu ochii lui 
li |. Acelas verde-gris. cu: strieri de 
Br.0 salutai și greoi încorcai să pără- 
h compantiment ul. Ta mă opri. Mă. 
prbi cu o voce cristalină cât mai e 
Mă la Sinaia, Imi surâse nrietenoste. 
urca j sn făcuse umetă. Trisul] ochi- 
i pirta bătut de ploae... Tmi vorbi en- 
fie, apoi franţuzeste. Incemea tonu: 


Al i tă 








n calâr, Și urcată pe gunoaele Ro- 


Nu vreau Îucia. nu vreau! răcni 
livă ehemuindu-se la spuma albă a 
ului ei. 


0! Mossalina. tu mai crezi în baz- 
licilor ? Claudiu care te piere 

= 0 Sa zi ii Ă 
Hai, te va bisti curând îi surâse 


ES tu, Lucia, şi tu! scânci Messalina 
irera de rău. 

in mistea care se făcu deodată în 
teii] primăvăratic. limpede si răco- 
Ahn iaz. se auzi depe coperisul ca- 
sizilul ciungului. pus să vegheze şi 
auule ivirea luceafărului de scară, 
i ridică în picioare și vesti : 





Sfârşitul  vorbelor sale enau sfâşie- 
toare ca nişte ucorduri de harpă. lira o 
pasere stingheră asvârlită de furtună. 
lira nenaturală în asemenea codru. Mâi- 
niile i se frângeau ușor scoțând acorduri 
pe o claviatură dumeroasă.,, După un 
timp de tăcere, zâmbi dumenos. „Mi se 
pare că vam Mai cunoscut,... Nu răs- 
pundeam nimic, Nu vroiam să rup în- 
cântarea. Te destăinueşti mai curând u- 
noi fantome..,: „Viu penitnu prima oară 
în România.  (Instimativ, îşi aruncase 
ochii asupra hărţii din pewete), Locuesc 
în Oslo (...3 minute îmi irebuiră pentru 
ilentificare)). E un oraș drăguţ, Strada 
puinicipală seamănă cu un tobbogan...“ 
(De ce oare mi se pare că nu am cu- 
noscut niciodată „acest“ Oslo ?). „In 
vârf, Palatul Regal, închide perspectiva, 
In Oslo nu avem cai (...privire pe fereas- 
vră, spre caii slabi, legaţi de ţăruşi). 
Taximetrele sunt 'cupeuri toate. E un 
oraş unde respiri sau prea mult sau 
prea puţin. Femeile sunt prea culte. le- 
tele Dătrâme prea mumevoase. Veselia o 
avem metodică. Suntem ospitalieri în- 
u"un nad ridicul. De aceea, naţiunile 
ivonice nu ne iubesc, Sky-urile la noi 
sunt mai necesare decât pălăriile... 
Vream să văd o ţară fără tălpice.. Si 
apoi. ţara dumitale mă. atrage îndeosebi. 
Fratele meu a fost ofiter de marină, S'a 
însurat la New-York şi a munit la Ma- 
muo. Pe vremuri a vizitat Româmia. De 
mitunei am simţit că trebue să plec. F- 
vam la Voss. întw'o odae pătrată. albă, 
prea încălzită si vemtilată. O cușcă de 
experiemţă. Aşi fi dut 10 dolari pentru 
un fir de praf. Dar era o nebunie. In 
tot hotelul mu mi Sar fi găsit. Ușa se 
deschisese hrusc. Fratele meu intra cu 
un pachet, Era un album cu fotografii. 


Ceahlăul .., Negoiul,... Bucegii... Ascul- 
tam poezia cuvintelor. stranii, Ce îru- 


moase îmbinări; cât de închise peniru 
urechea mea, cât de departe erau aceste 
Inueruri. „Bucegii“ îmi părea o numire 
de zaharicale. O numire de dulciuri de 
acelea pe cani le poti cumpăra numai 
în vechiul Fanar.  „Negoiul“ era ceva 
sevor, ceva, aspru, dominător, ca un nu 
me de Wiking. ca un nume de cavaler 
de .pe vremea. regelui Amtus. „Ceahlăul“ 
avea misterul unui strigăt sinistru. A- 
vea dârjemia viielioasă al unui strigăt 
fe război. al unui imbold plim de avânt... 
Frau cuvinte greu de pronuntat, dar pe 


— Stella !... ” 


en glas de veselic narodică. Si mai îna- 
inte ca nuntaşii în alai să fi pornit cu 
mireasa în frunte spre casa mirelui. ciun- 
gul cn singenra-i mână făcu un gest ne- 
rusinat de deflorare si dnnă câteva clive 
trimise un curcubeu înnalt de urină scli- 
pitoare în capul cerşetorilor care astep- 
tau în drum. 

T.uceafărul prielnice al miresei îşi ridi- 
case ne cerul palid privirea lui umoe- 
dă si trandăfirie ca un sărut al Venerei. 

Alaiul se alcătui. 

Mireasa trecu pragul porții cu niciorul 


stâng si strângând bratul Luciei, sopti 
cu glas linistit şi ochii închişi : 
— Vino, Lucia. Destinul fucepe... | 


ION ORLEANU 


care firatele meu mi le făcui familiare în 
putin timp... Acum. trei Lumi, doctorii 
mi-au spus că nu mai am mult de trăit, 
In urma unei grave maladii. în copilă- 
rie. rămăsesem cu boală de inimă, Dar 
pe lângă  astu cred că nici nervii nu 
mi-au “fost prea sănătoși vreodată, Tot- 
deauma am avut ciudata semzaţie că, 
trăesc într'um mediu care nu-mi apar- 
time. Mi se părea că alta. a trebui să-mi 
fie viaţa. Mă simţeam în exil ori unde. 
Numai la munte eram mai bine. Sufe- 
ream totuşi de goliciunea dlui. Imi plă- 
cea săi privesc ore 'mtregi în oglinda 
Aacurilor. Atunci megretam lipsa brazilor, 
1psa păşunilor, lipsa verdelui mătăsos 
al unei pajiști. Lacul rece, albastru. re- 
fleata. creste de oțel şi-un cer prea înalt, 
pentru mine. Mă întorceam acasă în- 
„gheţată, Sporturile nu mă îmbuneau, 
Vream altceva dar mu ştiam ce. („Zâm- 
bisem oare ?). „0, nu crede că aşteptam 
dragostea. „Nu-mi este permisă“. (Sunt 
incorigibil 1). Când știi că apoi te 
pândeşte moartea, devii indiferentă a- 
cestei... nu nu pot termina (vocea îi tre- 
muma. mâinile bătea  desnădăjduite)... 
dummeata. dumneata... Fu um moment 
de uitave, Trenul oprinr/tu-se mi-o arun- 
case îm brate. (Strigătele rudelor, chas- 
seur-ii, liftul pentru „ea“, prietomii. to- 
til se topea îm. aimosfiena. umedă de a- 
mun). Paronul era plin. Becurile se a- 
mîmeau oslată cu cel mai îvumos elan 
al inimii mele. Furi smuls din comnar- 
timent si dus în vrabă la trăsură. Scara 
venea. înceț... încet... Miros de brad si 
heonzimă, Fra frie  Imcepui să tremur. 
Satele Dirjarului sea, um ecran mMira- 
enlos. Doi ochi verzi aurii... mari şi 
sfiosi.., ga pe 
L 


Acasă mă astepta o scrisoare dela Ma- 
tei Lecaipen. Vroia să mă vadă, Pleca 
a doua zi în Anglia. După masa ce sea- 
ră, pomii.  Bătea. vântul, era frig si 
ploua. Saomotul Pmahovei vonea înăbu- 
sit, până sus. Bulevardul întindea brate 
negre. implorând corul. Trecând prin 
fata garajuluii „Nosl“,  mimat, aseuliai. 
Nei un sgomot. Ba da, în coltul din 
fund văzui skătimând pe Radu C, Alu- 
neca, pierzându-se în noapte. Simţeam 
0 durere neobicinuită. Durerea pe care 
o încercam când îmi revedeam. acasă, 
pupitrul salbem. pe tăblia căruia învă- 
tasem prima. oară să itradue „Jeunesse“. 


Căii. Villa Damari “îmi sta. în stânga. 
Trecui podeţul de lemn gândindu-mă 


la castelele medievale, Un servitor hă- 
trân îmi deschise. Mă introduse întrun 
salon roz si acajou. Mobila de un „Louis 
Phillipe“ sumortabil din cauza fotogra- 
fiilor en cadrul oval. Le trecui în re- 
vistă Ultimul tahlou însă sera o mânia- 
inră de mare pret. Reprezenta. no o tâ- 
năsă fată. blondă, îmbrăcată întro hai- 
nă-blănită Anupă nontul valah dm vea- 
cul al XVIlIT-a. Era dosigur um obiect, 
de familie. Privii en bare aminte. Ce 
ochi veonzi frumoși... Cumios... eram sigur 
că-i mai văzusem unrleva. Dar unde ? 
Invânita. zâmhea.  șăipalnie din cade. 
Sar fi snus că-mi nusese o shicitoare. 


Matei veni 'cu pasi măsurati. Câmd îl 
îmhrătisai fui izbit de asemănarea sa 


mm tâmăma, fată. din minintură. TI între- 
hai cine este, „O sirăbimă“ îmi răspunse 


290. — UNIVERSUL LITERAR 


el cu calmul tărăgănat al Lecapenilor. 
„O fiinţă destul de curioasă. Era greu 
bolnavă, prea bine mu ştiu de ce. Nu 
vroia să se mărite. Tatăl ei, spătarul 
Mihaii Lecapen, n'a vroit s'o silească. O 
lăsase, după dorinţă, să stea sus la ve- 
chea mânăstire... De altfel, o vei vedea 
Printre copiii ctitorului... O chema Var- 
vara. Spunea că ar vrea să meargă de- 
parte, cât mai departe, într'o ţară albă 
ca omătul şi atât de rece încât florile 
să mu poată niciodată smălţui pămân- 
tul. E atât de frumos și straniu acest 
dueru... Nu ştiu însă dacă este adevă- 
rat. Tatăl! meu a auzit şi el povestea... 
E drept, că gustul pemtru ţările nordice 
familia noastră la avut. Pare că ar fi 
vocea sângelui, deoarece primii Leca- 
peni nu ar fi fost greci cum se spune, 
ci coboritori din vechii Wikingi...“, 

Găsisem !  Jupâniţa Varvara semăna 
cu norvepiana dim tren. Cuvintele lui 
Matei mă puseseră pe cale... „Se spune 
că jupânita Varvara ar fi murit sus pe 
munte. Pe locul care se chiamă ..Po- 
iana lui Păcală“. Vrusese să vadă valea 
ide pe Piatra Arsă. Boala însă i se agra- 
vase, Suisul îi făcuse rău... Imi pare 
chiar că, a fost înmommâmtată acolo, sus; 
sa îi fusese dorința !“... Matei mu ob- 
servase schimbarea mea. Găsisem: o co- 
moară. Mi-era frică să mn'o pierd. Fram 
preocupat. Ardeam când îmi spunea lu- 
ceruri triste sau păream mâhnit când 
1și împărtășea bucuriile. 

Vorbeam de armată. de Târgovişte. 
N'o vedeam însă decât pe „ea“. Jupânita 
Varvara se culcă acum într'um pat bine 
asternut într'o odac albă și patrată. Pe 
fereastră aerul plin cu vapori îi venea, 
răcoritor. Pătratele unui sah îmi aduse 
amimte de „Palace“, „Varvara“... „Var- 
rara“... Chemam cu numele jupâniței 
be cea fără de nume. Pentru mine a- 
mândouă nu făceau decât o ființă... Ma- 
tei era obosii. Profita! ca de o scălare 
trecătoare la Bursă. Il lăsai putin Zănă- 
lit. Fati. Aerul tare îmi făcu bine. Re- 
gretai imediat plecarea. Nu mai stiam 
ce vream. Fasisem cu gândul la „ca“ 
_meantru a-l mai avea pe Matei în faţă. 
MAenm însă eram sineur. „Fa rămăanse 
între zidurile salonului roz ca 0 fan- 
tomă de castel. fidolă. Dacă m'asi fi 
întors riscam Să sumăr pe Matei, Să-i 


destăinuesc? Dar ce ? Pentru prima o0a- : 


ră găsii că nu am Nici un secret. Din 


moment ce nu laşi fi putut destăinui... 

După Bavaria Peleşului,  regăsisem 

vechea Sinaie. Poteca albă şerpuia, Ini- 
ma mea sărea din brad în brad, ca o 
veveriţă, până la Stână. Fetele în pul- 
iover sburau căwe parc. Kaxchetele le 
serveau de elitre. Inaintea mea zării pe 
norvegiană. Fu ca o sonerie electrică 
punărul în picioare o casă întiragă. Sea- 
ra, la Matei, Varvara Lecapen, salonul 
roz... încă nu eram convins dacă fuse- 
seră o realitate,  Imcercam să le pipăi, 
Cu cât mă apropiam mai mult de „ea“ 
cu atât deveneau realitate... Se întor- 
sese brusc. „lram sigură că eşti dum- 
neata“, „Simţeam că trebue să mă în- 
tore. De cinci minute, poteca îmi părea 
mai obositoare. O forță mă  ţintuia...“, 
Ne întoarserăm.  Constatasem cu sul“ 
s»rindere că pădurea nu mă mai atrage. 
O dusei la mânăstire. Pătratul curţei 
orbea. Un „patio” spaniol. Ea se făcuse 
palidă. Când imtrasem subt bolta înste- 
lată tremurase puţin. Dincolo ne aștep- 
ta Paradisul sau Infernul ? Deocamdată 
ca orice femee, vrusese apă din fân: 
tâna „Juvenţii“. Cu o astfel de băutoa- 
“re nici un elixir nu şi-ar îi pierdut re- 
numele. Picturile murale ale paracti- 
sului îi plăcură. Se înviorase. Invăiase 
familiaritatea sufletulu, Moartea îi de- 
venise prietenă. Privii ceasul; 12 fix. 
Ora când minunile se mai împlinesc... 
Cu frică, intrai după ea în mânăstire. 
Umbra era răcoroasă. Ghirlandele de 
struguri se căţărară pe corpurile  noa- 
stre. Heruvimii  împăinjeneau pronao- 
sul. Toţi diavolii se prinseseră în mreje. 
De sus din cupolă. îngerii își trimeteau 
capetele înaripate ca să ne vadă mai 
bine. Cărţile serioase ne deschideau bra- 
tele prea  miruite, Norvegiana înge- 
nuuche. 

Eram stimgherit. Dar o forță de ne- 
înțeles îmi înmue genunbhii. Ea mă 
luă de mână fără a mă privi. O rază de 
soare Istrăpumsese umbra tocmai din 
fundul altarului. Venise până de-asupra 
noastră... Când ne ridicarăm. întorcân- 
du-ne. furăm sguduiți de acelaş gând. 

In fața noastră,  Lecapenii ne surâ- 
deau şierși de vreme. Bătrânul timea 
mânăstirea pe braţe ca pe un copil iw- 
bit. Copiii se înşiruiaul, cuminţi și cu- 
cernici. Scoaserăm un strigăt. La mine 
era mai mult durerea unei răni vechi. 
Jupâniţa Varvara ne surâdea trist din 
locu-i strâmt între atâţia fraţi. Părul 


său blond ilumina întreaga frescă. 
tunci observai că raza de soare din, 
tar venea să-i mângâie cosiţele. M 
nile albe şi subțiri ţineau o carte 
rugăciune. Dar privirea mergea depu 
mult mai departe... Avea luciri ve 
luciri aurii ca apa unui fjord,., 

A doua zi ploaia revenise. Mă si 
țoam rău, Mă dusei s'o văd. Dint 
tracție, apucasem drumul mâmăstii 
„Fa“ mă aştepta, Avea puţină febr 

In sfârşit, scăpam.  Expresul fu 
diavoleşte. Pe măsură ce valea Ten 
lui cobora, gândurile îmi deveneauu 
leneşi. Varvana... Varvara... “(Ce m 
ferit e sgomotul vagoanelor. S'ar zi! 


Era cald chiar în „„Bisera Neag 
Deschisei scrisoarea cu nervozitate, 
poi, îndelung. o ţinui în faţă fărăi 
citi. Mi-era frică. Ştiam că e dela Șeri 
Lecapen, căruia îi spusesem tot, 

„Scump prieten, 

„Sa întâmplat aci un lucmu destul 
trist. Tânăra norvegiană a murit qi 
2 zile. Nu te-am prevenit pentrucă; 
fel i-a, fost voimţa,., Vruisese să cunoă 
locul umde se spune car fi îngro 
jupâniţa Varvara. Mă 'oferisem so 4 
duc împreună cu W. M. Vromea 
cam îndoclnică. Totuşi, am plecat, 
drum, 10 minute după stâna regal 
început furtuna. Dar „ea“ na vruţă 
sculte. Cu toate sfaturile noastre, N 
silit să continuăm. Am ajuns sus da 
de umezi. Mormântul mu l-am 7 
păsi deoarece n'are cruce acum. În 
privinţa movilelor „Poiana lui Ph 
după cum ști, e un adevărat cimil 
Ne-am refugiat Ja Pestera Signid 
acesta-i e numele) avea tempera 
Părea foarte slăbită. Aiura chem 
te pe dumneata... In timpul nopți 
avut o criză Inima a încetat săii 
bată... Era atât de frumoasă... şi 
na atât cu Varvara... Ciudat, Ne 
team încătusați de mister... În sii 
dumă cum îi fusese dorinţa, am h 
pat'o la Pesteră,.. A lăsat un inel'% 
Mi-a spus că e pentru dumneata. 
piatiră fără. mare valoare are însă 
vată pe ea, lucru inexplicabil, să 
Tecapenilor. înconiunată de crini 
întea crizei, ma rugat să-i pun la 
tefon Tristan și Ysolda. A plâns? 
apoi a spart placa... Nu mai po! 
scriu, iartă-mă... toată această în 
plare m'a tulburat atât... 





TR. CORNESCU : 


MINERI 


DELA 


LUPENI 


TR. 


CORNESCU ; BALCIC 


7) Fe 


In răstimpuri, s'auzea de afară trece- 
ma căruțelor din cari se ridicau gemete 
£ sbierete laolaltă. In uşa cârciumei cu 
Whanele de lemn trase, răsunau bătăi 
“uite de aceleaşi întrebări furioase: 
— Jupâne, ţi-ai ascuns ciumaţii, hai? 
(ri ni-i dai, ori ți-i ardem cu casă, cu 
bi! 
Laghiurliu deschidea fereastra şi prin- 
to spărtură a ohlonului arăta cioclilor 
dlamă lungă şi lucioasă care liniştea în- 
btă pe cei de-afară. 
— Avem zece cuțite scuase azi dela 
bilă și pe de-asupra două topoare. Ve- 
dni-să de treabă. câini râioşi, ce sân- 
bi, 
Fereastra era închisă îndată şi cei 
dirăuntru aşteptau urmarea. 

clipă se mai auzeau înjurături, pe 
umă carele ciumaţilor porneau ducând 
si departe geamătul lor fioros şi stri- 
gitele beţivanilor. 


i ă . 


XVI 


Anton Pann străbătea străzile. neobo- 
ut, câutând să risipească  desnădejdea 
dirmită de prozăvia  molimei asiatice. 
Intra fără teamă prin curțile din Serban- 
Vodă, schimbând două-trei cuvinte cu 
mmeni sugrumaţi de panică. 
! Marile nenorociri sunt întotdeauna 
ilejuri de mari învățăminte. Pe vre- 
ae de răsboiu sau molimă. omul nu mai 
ale păsira nimic ascuns din adânci- 
ea lui necurată și slabă. Când zilele 
? liră poticnire. obrazul stie să se 
te și altfel de cum este. Dar la în- 
ia! sdruncin. omul strâns de spaimă, se 
e în goliciunea lui săracă. In anul 
a al ciumei, oamenii se  dovediră 
pecătiți pentru orice nelegiuire. Preaţii 
seunși in chiliile hisericilor, se îndă- 
tipicean să nu mai iasă, ]a orice che- 
sat. Din lagărul de ciumati strânși 
ptostime, În Dudești, sufletele ur- 
în moarte fără îngrijirea bisericii, 
Fri la curțile boereşti unde malima se 
mea la câte-o fată. preoții nu vroiau 
A fină pentru spovedanie. Zadarnic a- 
krgau slujitorii să cheme preotul, za- 
imnic. Nepătrunsi de însemnătatea sfân- 
Aa morții. preoții aceştia gândeau că 
Mecuântarea lor numai la botez şi 
mă e binevenită, 
inlon Pann, urmărit se vede de-un 
Mer ol imunității. împărtășea bolnavii 
Hi bocrime, ce trebuiau să moară. 
Beureştii în ghiarele ciumei. sunt zu- 
zii de el, la 1820. cu o vedere mai 
pede ca accea a literaţilor de mai 


bziu : 
„Frate Matache ? i: d, 


Sa şiiu cum aţi petrecut dumneavaoa- 
Il e ciuma, la Buzău. Oricum, asta 


atârnă de mulţimea păcătoşilor din e- 
piscopia voastră, pentrucă_ pretutindeni 
ciuma a fost mai năpraznică unde păcate- 
le erau mai fără iertare. 

Eu nu mă îndoesc. frate Matache. că 
molima a fost trimisă numai ca pedeap- 
să, dar ceeace mă miră şi chiar mă doa- 
re e că asemenea pedeapsă nu sa abă- 
tut și asupra beţivanilor. Ciuma a fost 
oarbă. Ici se lipea de pielea de pore a 
vre-unui ciocoiu stricător, dincolo de 
pielea fără vină a vre-unei fete. Aşa e: 
Dumnezeu. două scări arc, să suc și să 
coboare. Vorba e numai vorbă, că rugă- 
ciunea omului beat Dumnezeu nu a pri- 
meşte. Cu ciuma asta mam luminat: 
beţivii aveau înlâetate şi molima ocolea 
cârciumele, dar se îndesa în fete. N'au 
rămas decât beţivancele (dela două o- 
cale în sus) cari după ce-a trecut urgia, 
sau pus pe nuntit şi pe iubit. Iacă ce 
nu pricep. 

Intr'una din zile mă cheamă afară un 
argat, gata să plângă. 

— Vai de grabă. dascăle Anton, că 
stăpânul men. Romniceanul,  irage să 
moară, La popa Niculae am fost dar nici 
unu vrea să audă, de frica boliştii... 

M'am dus, frate Matache. De unde să 
stie stăpânirea din cer, ce socoteli suni 
înire noi? Romnicceanul zăcea lunzit şi 
atât ardea carnca pe cl din pricina bu- 
Delor, că dogorea şi duhnca dela nşă. 

Mai sufla câte-un cuvânt, dar fără po- 
triveală şi părea a sta de vorbă cu o gră- 
madă de lume. deși numai eu şi argatul 
eram alături. Când se întoarse la 1nine. 
văzni hine că-i ieşise tărâna în obraz. În- 
cepu să-și aleagă vorbele pentru spo- 
vedanie. privind la cineva care nu se 
vedea pe-acolo : 

— „Dă-mi sfânta grijanie, că mă pră- 
pădesc. N'ascund că am stricat case fă- 
ră număr. cam prădat visteria după pu- 
teri. cam jurat strâmb, când trebuia, şi 
cam minții întruna. Am făcut şi bine. 
am dat la biserică, am dat Ja calicii 
strânşi la pod, mam rugat când aveam 
vreme destulă. Imi plâng de milă că mor 
de-aşa spurcată hoală, când eu gândeam 
să'mi dau sufletul prin războaie...“ 

li dădui sfânta împărtăşanie, și pe 
deasupra. o vorhă de iîmpăcare: 

— lasă. boer Romnicene, n'avea gri- 
jă, cât priveşte moartea de care mori. 
Până să treci vămile văzduhulu:, se sbi- 
cesc bubele tale și poți spune oricui în 
cer, că te-ai slins prin războaie, după 
cum ţi-e voia“, 

Tără să văd că Romniceanu întretimp 
răposase, urmam să-i dau sfaturi pentru 
călătoria lungă : 

Bagă seamă, boer Romnicearu, în- 
nainiea judecății, nici o bâiguială nu e 
îngăduită. Cum şovăi, cum te prinde 
cu minciuna. Şi nici Caragea nu-i a- 


UNIVERSUL 


LITERAR. — 291 





proape să te ierte, cum te-a mai iertati“. 

Argatul îi închise ploapele. 

Am plecat de-acolo, frate Matache. 
simțind în mine o apăsare grea. lată — 
mi-am zis — cum Dumnezen pedepseşte 
pe Romniccanu ce mi-a luat ibovnica! 
Abia după un ceas mi-am dat seama că 
bucuria mea cra urâtă şi necreştinească 
înaintea morţii unui păcătos de frate 
chemat în cer. Mam spovedit fără întâr- 
ziere şi mam rugat apoi pentru iertare. 

Intraliă zi m'am dus la căpătâiul unci 
fete atinsă de molimă. Toată familia aş- 
tepta pe la uşi să se sfârșească chinul 
fetei şi numai un argat tânăr cuteza să 
vegheze în odaia ei. Ingerul morţii de- 
obiceiu nu întârzie niciodată, când cu- 
noaşte binc strada şi casa unde e bolna- 
vă o fată. Se vede însă că ostenit înge- 
rul rătiicise cine ştie pe unde și fata îin- 
trată în fierbinţeala dinaintea sfârşitu.- 
lui se alinta singură. cu gingăşie, che- 
mându-se pe nume, cum ar chema pe 
cineva străin : 

— „Mărie. Mărioară...“ 

Toarte putin prcsisc fata asta, pentru- 
că Dumnezeu nici vreme nu-i dăduse să 
se atinuă de greșeli mai mari! Sa spo- 
vedit. mărturisind o seamă de nimicuri 
ce nici n'aveau nevoe de iertare. Intro 
zi a furat două mere, întralta sa lăsat 
sărutată pe ochi, iar aproape în fiecare 
zi, la scoală. câna dascălul privea prin 
fereastră afară. fata se strâmba, îi mai- 
muțărea mersul, sau îi da cu tifla. lată, 
frate Matache, pricini uşoare pentru ca- 
Te judecata cea mare nu se osteneşte, 
şi numai îngerii între ei pot face jude- 
cata, în joaca lor îngerească. 

Si cum asteptam să se îndoae flacăra 
lumânării şi să fumege, vestind că moar- 
tea se apropie, auzim. Matache frate, o 
cântare sub fereastră : 


„Că azi Prea Curata 
Binecuvântata a 
Fecioara Maria 7 

Naşte pe Messia“.... 


Fata a deschis ochii în sărăcia din ca- 
să. unde nu sc afla nici un colac şi nici 
» nucă. Dulăul curţii începuse a lătra 
gros. Incet, hăeţii se retrăgeau spre poar- 
tă. Clopotelul din steaua lor piuia ca un 
pui flămând. Am cşit să plătesc cântarea. 

Pe când vorbeam stelarilor văd ferea- 
sira întunecându-se. 

Se stinsese lumânarea şi pe întuneric 
fata fusese răpită. ca pentru nuntă. Am 
rămas la priveghiu. 

Romniceanu ca şi fata, avură încă par- 
te de moarte cuviincioasă, în patul lor, 
nu ca bieţii ciumaţi luaţi în lagărul din 
Dudești. 


(continuă în n-rul viitor) 


292 


— UNIVERSUL LITERAR 





dc enlacea Halcr'curca 


_ DOMNUL ZARIFOPOL 
SI GENERATIA ACTUALA 


Poate că scriitorul acestor rânduri este 
cel dintâiu care după războiu, a semnalat 
fără echivoc calitatea superioară a scrisului 
d-lui Paul Zarifopol. Avem motive să 
presupunem deci că oricât de greu ne-am 
ințelege cu ccilajți contraţi ai roştri, 
nu vor fi între noi şi d-sa nici odată di- 
vergențe prea mari, Si totuși, 

Când analizând scrisul lui Maupas- 
sant, d. Paul Zarifopol îi trata frazele 
cu toţi acizii logicei, oferimd celor care 
puteau să vadă precipitalul sărăcăcios 
al unor poneife, nici un moment nu ne-am 
gândit că d-sa duce acest războiu în nu- 
mele acelei faimoase „âcriture astisle“ 
deşi cita pe fraţii Goncourt întrun pa- 
saj de altfel perfect acceptabil. Deci 
când astăzi d, Paul Zarifopol tăgădueşte 
că ar avea preferințe pentru acest soiu 
de exerciţiu literar, am fi aproupe obli- 
gaţi să-l credem. Mai târziu articolul 
despre Ronan, ne-a confirmat toată o- 
roarea pe care ucest lin inteleclual o 
are de frazeolugia frumousă si patetică. 
E cu atât mai firesc deci să-l credem 
cânr. se apără că ar fi prietenul seri- 
sului „caligrafic“. 

Au urmat apoi o serie întreagă de ar- 
ticole corosive şi teoretice în aceluş 
timp. arătându-ne în autorul acelui „Re- 
gistru al ideilor ginpaşe“ un spirit lucid 
nemulțumit de orâduiala socială şi mai 
ales de cca sufletească a contimporani- 
“lor lui. E de prisos să mai urătăm aci 
cât eram de acord. Când nu ştiam cum să 
denunță mai cu indignare misticisinul 
înecanice cu repetiție al câlorra poeți 
români de după războiu. cum era să nu 
prejuim cum se cuvine ajuiorul pe care 
d. Zarifopol ui-l da pledâred pentru lu- 
ciditate, chiar când cauza ei părea picr- 
dută prin năvălirea sfinților din India 
şi a poetilor europeni perimaţi acum? 
încă odată deci nam avea mici un 1no- 
tiv să precizăm deoschiri între modul no- 
stru de a înțelege şi judecata d-lui Paul 
Zarifopol. 

Deci un acord perfect, un ideal acord 
de opoziție cum star spune. Căciaci se pot 
slatornici deosebirile și începuturile de 
reproş pe Care ca să reluăm expresia exce- 
siv liberă a colegului Sergiu Dan „cea mai 
vouă emisie de scriitori români“ le în- 
făţişează râud pe rând criticului nostru. 

Criiie e un mod care trebue precizat. 
Căci sunt critici care au o atitudine leo- 
vetică şi exercilă o eritică în  princi- 
piu, lăsând ca ceuaţia să se rezolveze 
pin factorul timp, cum e şi o alta critică 
activă, care înţelege să iviluenţeze scri- 
sul contimporan ca un grădinar soarta 
arbuștilor din pepinieră. 

Din acest punct de vedere se poale 
spune că activitatea d-sale a fost nulă. 
A făcut scrisului  românese minunate 
teorii şi jocuri de spirit, cu o totală în- 
diferenţă petru stările actuule, ca unul 
care ştiind un singur cântec funebru din 
întâmplare, l-ar căuta deopotrivă şi la 
înmormântare şi la nuntă. Domnul Paul 
Zarifopol a făcut raţionalism într'o vre- 


me când foiau în literatură  hălăriile 
mistice. cu o grije subtilă de a nu jigni 
pe nimeni, cu o sensibilitate adică, din 
cale afară de giugaşe. Cum Sar spune, 
d-sa a făcut un fel de uiinitoare exerciţii 
de scrimă intelectuală, în cumera d-sale, 
uitâud că virtuozitulea în mânuirea sa- 
biei este numai unul, secundar. «lin mo- 
dnrile războiului, esenţial fiind să loveşti 
hine, nun să lovesti gingaș. 

Si iată cum d. Paul Zarifopol, înteli- 
genţi subtilă, sa încurcat într'un răz- 
boi cu d. Ralea de unde învimgător, 
fără să știe în ce să învingă anume, sa 
ales cu ponosul de reprezentant al „es- 
tetismului“ adică aL „caligraficului“ în 
artă. Și se apără acum împotiva noistră 
de ceeace  udmite împotriva Vieţii ro- 
mânești. Situaţie întradevăr comvlieată. 

Si nici n'ar putea fuce altfel, Echivo- 
cul acestei situaţii vine din duuă surse. 
Intâiu că d. Paul Zarifopol nu poate 
opune, d-lui... Ralea vai. de cât primeiviul 
estetic. Evident că un raţionalism steril nu 
te poate duce în arta de cât la virtua- 


zitate cum a dus totdeauna. chiar în 
evul mediu. Căci trebue să dăm odată 
definiția : arla pentru artă înseamnă 


viriuozitate fără scop. lar dacă virluozi- 
tetea ru e arta fără scop atunci unu e 
nimic, 

Năruind falsele temeiuri de artă ale 
unei ga--craţii mediocre, care trivaliza pe 
Dumnezeu  materiulizându-l  cromolito- 
graficeşte, care făcea misticism pentru că 
îi venea mai uşor decât să gâmlească și 
nutrea din cinci imagini și două strofe 
repetate, cînci mii de cetitori, d. Paul 
7arilopol avea dreptate şi se simțea la 
largul său. Mai încurcat sa simţit când 
a trebuit să măriurisească şi ce are de 
gând să puie în loc. Asta nu e aria, 
astalaltă iar nu e arta, nici astia nu e 
artu, mai cu seamă asta e artă. Bine, 
minunat, Dar atunci „care“ e arta? D. 
Paul Zarifopol n'a spus-o nici odată şi 
nici nu 0 va spune. Și e necesar să pre- 
ciziim că nu-i cerem o definiţie a artei. 
Nici prin gâuil nu ne trece să-i cerem 
imposibilul. Ci l-am ruga numai să pre- 
cizeze câteva pagini din scrisul cunoscut 
pe care le preferă şi de ce le preferă. 
Suntem cu atât mai îndreptăţiţi să-i ce- 
rem aceasta cu cât d. Paul Zarifopol a 
făcut cândva imprudența să arate ce pre- 
feră, şi dacă nu ne însclăm sa arătat 
entusiasmat de proza d-lui Adrian Ma- 
niu pur şi simplu, 

Nu credem că autorul abilului „Regis- 
tru al ideilor gingaşe“ nc-ar putea răs- 
punde că și atitudinea simplu negativă 
îşi are valoarea ei. Criticismul scepiic 
a fost întoideama cea mai uşor de sus- 
ținut dintre atitudini. şi cea mai facilă 
dintre maniere, E o simplă problemă de 
virtuositatea stilistică. Zenon dovedea cu 
uşurinţa că Achile nu poate prirde o 
broască țestoasă şi o săgeată stă pe loc. 
Cea dintâi dintre atitudinile omului se- 
midoct este ucîncrederea. Şi cel dintâiu 
succes pe care îl obține uri adolescent e 
să fie spiritual, adică mediocru. 


.i 


] +. 











































Criticismul sceptie nu e o concep 
ci o simplă atitudine cum negru nue 
culoare, ci o lipsă de culoare. Da 
Anutole France e cu o atât de sine 
plictiseală părăsit de generația care 
fhcut războiul — cea mai mare, cea n 
bogată sufleteste din câte a avut Fra 
— asta e şi din cauza pucrilitții lui g 
tice, şi a scepticismului lui amabili 
amabilitate, un spirit au valoarea nun 
câtă vreme presupun un înterivr adi 
şi un caracter loaial, căci sunt preț 
vumai în calitatea lor de consecă 
lată de ce, ni Anatole France, care 
„Jardin d'Fpicure“ dovedeşte cu o d 
teritate amubilă. că nun se poate eră 
decât în suferință ca să susiiu de pi 
şaizeci de pugini mai sus tot atât de 
«reubil, că nu se poate creea desili 
bucurie, generația  fratvaeză de d 
răzhoiu a preferat pasiunea intensă 
M. Barres, 

Cine a frecventat puţin filozolia 4 
că se poate dovedi cu uşurinţă orice, 
evul mediu. elevii seminarelor erau d 
oficin numiţi să pledeze o teză saud 
iu ăsistența mulțimei, amuzată «le mald 
logic. Astăzi sportul se mai practică 
mai în, contul celor care nu au cețit 
odată o carte de istorie a filozofiei, | 
cuut în afară de şeolile ceriticiste îs 
filozofiei nu aluat absolut mici odată 
nici «le „filozofia“ lui Voltaive, nic 
u lui Paul Lonis Courier, nici dea lui] 
tole France, pe care i-a socotit ag 
niște dilctanți amabili. bună pentru 
titorii care vor mai mult să se an 
decât să priceapă. 

De altfel de donă sute de ani întu 
toți scepticii seamănă între ci. de zu 
ar fi url singur văzut în oglinzile 
ralele ale tiparului. 


CAMIL PETRES 


P, 3, —- D. Paul Zarifol e ile păn 
că preferinţele celor «le Ja „Cetate 
terară“ pentru Stendhal şi Balzuc, su 
tovită modei care bântue de vrea 
uni încoace în Franţa. Ni se par 
periluu să amintim că nu aim aţă 
de loc ca scriitorii tineri franced 
descopere azi pe Stendhal. Dac narfi 
cât faptul că subiectul „Sufletelor Ş 
e luat dir, „Le Rouge et le Noi 
ani de zile înainte ca acest seriile 
fi devenit model pentru moda lil 
şi poale că ar.fi suficient. De altfel 
sul general de „scris caligrafic” e 
loxit de cel ec serie aceste rânduri 
intenţie critică și peiorativă de ap 
zece ai de zile. Dacă nu sau 
cat prea mult e că tinerii noşirii 
tori făceau sau un misticism can 
avea nevoie să priceapă Dimic ; sa 
numai scris caligrafic şi ui 
oglindă în care să se vadă. 


ceau 


C 


«Domnul de la Murano» 


D. Stejar Ionescu e, în volumul d-sale, 
an autor „entich6“ de romantism. li plac 
depărtările. numele sonore. apariţiile şi 
trecerile mai mult Sau mai puţin miste- 
rase, prin vicaţă. atitudinea culeată pe 
anisaua inexplicabilului. raporturile în- 
crlate de fantesie dintre  personagiile 
dsale. si, în scneral, descrierea larg cola- 
imi; Probabil că acesta e şi temperu- 
entul d-sale, îniiscut. Nu e mai puțin u- 





atitudinea 
mnanlică poate fi soluția cea mai sigură 
a mei pagini începute cu hotărârea de a 
Lc jermina cu izbândă. Ramantismul este 
pnicu de-apururi o nobilă tinută lite- 
să: a fost însă atât de îndelungată vre- 
ve, și începând cu chiar maeştrii lui, şi 
sesperiență. încât. astăzi cel puțin. a tre- 
hit să-și anexeze. 


dărat însă că nu loleleauna 


ca pe un corolar, si 
Weia critică n esper'enţei reale. Avântul, 
dorul se luminii. nevoia imaginilor tari, 
defăsurale în vânt ca un zhor-de păsări u- 
raşe, de In mină. toate privite cu scop unic 
al intei, aa rămas de prea mulie ori sim- 
ple huiane colorate pentru a nu mai tenta 
corizilatea cetilorului decât în 
în rare dovedese un conținut de experi- 
eniă persunală echivalentă cu toată tra- 
actoria sau întinderea lor. 


măsura 


D, Stejar Tomescu, fireste. nu e încă 
marul experienței acesteia, I-sa face, 
"i. parte din cuiezoria scriitorilor pen- 
«are cuvântul e încă un mirai de sine 
„une, pentru care fraza purcede din 
Mesia de a monta frumos un cuvânt, si, 
a ui departe. periodul, pagina. bucata 
intreugă. es, una clintralta, ca niște tuburi 
cuncentrice. rliu entusiasmul stârnit de cu- 
tânt, și din sarpanta naivă a unei atitu- 
di eraite, Literatura în care se  încu- 
dează astfel până la deplină egalitate e 
ateca a vl-lui Tone! Teodoreanu si a „Me- 
&lenilor” d-sale. De altfel lucrul e expli- 
ahil. Lipsa de experiență şi de cunoaştere 
4 vietii poate nsor să ducă la forme lite- 
tare ilentice. Și în această privință gustul 
inazinci e o primă caracteristică. Dmagri- 
sa nit se reazimă. în sine, decât pe expe- 
tienti pramaticală si de cuvânt. D. Ionel] 
Teodoreanu a ajuns la adevărata virtuosi- 
gle în această privință. D. Stejar lonescu 
Muse lasă cu nimie mai prejos, în meşte- 
aul de a o prelungi până la episod u- 
je: 
în descoperii povestea aceusta pe când 
; “amo călătorie în salarele mesei mele 
| lucru, Sirăbăleam printre vrafuri de 
“= văzlele, inoitaţii la bal, chitante, cărti 
“izită. Drumul ajunsese, apoi anevoios, 
„taurile îndesale se desfăceau greoi, în 
| «bucuri mari de plicuri vinele, ca ardezia, 
„n lâșii galbene, vărgate cu şiruri de cu- 
| inte negre.  Pătrunsesem prinlre anii 


bn 








STEJAR IONESCU: 


„stratificaţi şi contemplam peisagiul geolo- 
„Bic al uitărei“ (pag. 69). 

Sau : 

„Acul care bătea secundele se învâriea 
„pe roate cu șaizeci de spiţe şi arunca cli- 


„pele ra mingi sburduluice. ca stropi mi- 
„nusculi într'o_ melodie dulce şi năivă, 


„Căci limpul cra linăr, vesel. nepăsător. 
„Fri un isvor mic şi limpede. Suzurul lui 
„Îmi legăna sufelul, îmi fura câte v [loare, 
„lin, o ducea deptrie, până nu mai în- 
„Semni decât o polală de umbră, un ulom 
„albaslru, nimic...“ 

Di<pozilia aceasta sufletească, fireşte, 
uleră pretioase resurse de salturi în vid. 
[). Stejar Ionescu îşi poate, astfel uşor 
îngădui luxul ca. într'o singură frază să 
„renunțe definitiv la vielele semizeilor“. 
dar încidental şi, cum am spus mai sus, 
cu o siugură frază numai. pe medicul cu- 
vânt că „adevărula viață, oricât de mare 
„ar fi omul, este alcătuită diulro semnă 
„de Tucruri mici, legule între dânsele ca 
„inelele şarpelui”. (pag. 95). 

F unul din nenumăratele truisme pe 
care hazardul cuvântului adăpostit în vâr- 
fu! peniţei le poate aduce din abondenţă. 
Coutrariul e tot atât de adevărat si nici 
una din totalul afirmațiilor de usemenea 
nailură na cere altă străduință cerebrală 
decât aceea a unei gramaticale aşezări în 
(rază. Experiența ar trebui să intervin 
însă cu contralul ei în ropnrturile posibile 
cu ansamblul din care face parte, şi să-l 
«labilească, din acest punct de vedere, 
adevărul pe care îl reprezintă. Acest hu- 
cra ar fi putut spune d-lui Stejar Tonescu 
că. «le pildă. prima sa bucată, „Domnul 
dela Murano” începe cu câteva pagini de 
amănunte dăunătoare. că se continuă cu 
lucruri mult prea în afară de ritmul strict 
al personuzgiilor și că, deci, se putea seoute, 
din cele treizeci de pagini. cel putin cu 
folos vreo cincisprezece. Și tot aşa, apoi, 
în „Zâna Fumului” unde subiectul se des- 
făsură. cu numeroase lungimi. în vre-o 
patruzeci de pasiri, începe după exact 
douăsprezece pagini şi jumătate de zadar- 
nică introducere. 

Autorul însă are. pe lângă defeetele de- 
prinse din moda lansală lu noi. pentru 
uzul învățământului secundar inferior. de 
d. Tunel Teodoreanu, calităţi de sine stă- 
tătoare, Bucata ..Catuşa”. de pildă, cons- 
tituie o interesantă pagină de observaţie 
cu însuşiri de sintetică redare a sufletului 
omenese. Părţile sunt bine echilibrate în- 
de ele. personagiile nu se coplesese unul 
pe altul, ci se întregesc în de ele. iar ac- 
țiunea e onorabil ținută în cadrul faptu- 
Iui sufletesc şi caructeristie. Lipseşte însă 
valoarea de ariă a cuvântului păstrat prea 
mult în cadrul lui de dicţionar, Faptul 
acesta. de altfel, se observă cam pretutin- 
deni şi, la noi cel pulin, e strâns legat de 
genul literar a! cultivatorului de imagini. 


UNIVERSUL LITERAR, — 293 
Calităţi efective, apoi, mai găsim, de ima- 
ginaţie şi de imbold spre mister, şi în 
„Zâna Fumului”. 

D. Ştejar Ionescu are, însă, posibilitatea 
de a se întoarce. dela felul literar ul d-lui 
lomel Teodoreanu, cu care su trezit în- 
rudit prin greşelile inerente lipsei de ma- 
turitate, şi la o literatură bună. Pentru 
aceasta e de ajuns să renunțe la mode şi 
la modele şi să se mulţumească sii-şi as- 
culte cu sinceritate cântecul inimei sale; 
restul vine singur dela viață şi de la 
muncă. Şi vine singur, fireşte, întru cât 
«d. Stejar Ionescu a dovedit că are născută 
veceplivilatea inerculă şi viguros necesară 
a artistului. 


N. DAVIDESCU 





za mea e E Pe 20 ratat 


note .. : 


Cu acest număr se închee. întâia serie 
din. ceeace am dorit să înfălișeni sub 
fitlu] „Galeria suflelului românesc“. Citi- 
torii noştri au luat cunoştinţa, număr de 
număr, de opera şi  personalilalea celor 
mai de seamă valori culturale ale noastre 
de azi. Date complecle şi inedite. odată 
cu clementele suficiente pentru alcătuirea 
unei imăâgini, au fost oferite așa cum Încă 
nu sa făcut la noi. 

Succesul acestei rubrici, şi interesul cu 
care publicul a primit aceste imagini 
complecte ne "îndeamnă ca pe viitor să 
înfătisem și fisuri din trecutul mostru 
cultural peniru ca. în modul acesta. cili- 
turii „Universului Niterar“ să uibă în co- 
lecţia revistei, un adevărat îndreptar 
peniru cercetarea vieţii noastre spiriluale. 


Primite la redacție: Rr 


Contimporanul an. VII, nr. 77 reapare 
cu aceiaşi ținută, conținând proză. ver. 
suri şi studii «le arlă semnate de T. Vinca, 
M. luncu, Emi! Malespine Jacques G. Co. 
stin, Ing. M. Konteschwedder, Miliţa Pe- 
trescu, |. A. Tudor-Miu. Th. Solacolu, 
etc., reproduceri cin inteligenta uperă a 
d-rei Tucia Demetriade-Bălăcescu,  pre- 
cum şi din Ylarcel Tancu, Miliţa Petrescu 
şi pictorii Daniel, ” 

e 


Palițiu modernă an. II. au. 1 revistă 
luvară de specialitate, literatură şi şti- 
inţă. 

L 


Revisia satelor „Cele trei Crişuri“ an. 
VI nr. 4, cinstită fouc de propagandă cuil- 
turală şi populară. „ti 


Nădejdea. orgun săptămâral ar Parti- 
dului Român din Regatul S. H, 5. 


e : a a 


Marim Dragnea: Dela Gungemn Naza- 
ret, versuri, 


294, — UNIVERSUL LITERAR 





1 e ca Î pe us 





CPOsaac ca câpeanzaarisa ea 
7EATRUL REGINA MARIA 


CHASSEURUL DE LA MAXIM 
Comedie în 5 acte de Yves Mirande 


Comedia aceasta, — aleasă desigur de 
d. Maximilian, peniru rolul care i-a 
plăcut şi pe care l-a jucat cu toate mi)- 
inacele d-sale de comedian talentat, —- 
are fără îndoială succes. Place publi- 
cului. (nui public dornic să se distreze 
la teatru, dornice să râdă de farse, de 
încuncături, de expresii echivoce şi de 
multe cuvinte, de pe cari abia sa ridi- 
cat perdeaua, 

In primul act, se înfăţişează un local 
ie petr:cere de noapic. cu dudui vesele, 
cu d-ni cheflii. cu camere separate, cu 
„Chasseur“ abil şi profitor, etc., etc. 


Si-apoi, surpnize. întâlniri, glume în- 
drăznețe, forţate, situaţi! comice şi ve- 
selie, 


Im roluri principale 
V. Maximilian si 
d-ra Lenyv Caller. | 

D-nii Maximilian și Iancovescu au 
jucat cu verva lor generoasă, cu mercu 
sporitele lor mijloace de a da rolurilor 
un pitoresc propriu. 

D-ra fenv Caller a mers mână în 
miână cu experimeniaţii săi parteneri, 

Am constatat, un vădit progres în sigu- 
ranța stăpânirii rolului, la d-ra Mihăl- 
cescu, 


au apărut d-nii 
Puiu Iancovescu și 





NE Săpezsannaca baile 
RADIGUET, POETUL VARSTEI SALE 





Sa întors Radiguet la cerul de unde 
plecase, după ce lăsase pe pămân: 
urn:ele-i de azur. Se grăbea spre moarte 
voind experiența. Consumat de propria-i 
ardere interioară, trăind murea sau se 
regăsca printre îngeri. 


Poctul de șaptesprezece ani împletea 
în cununi grația vârstei sale. Inteligența 
lui glumea şi căuta sprirten şi conlinuu 
să ne distreze, pentru ca să nu zărir 
întrun moment de repauz trăsăturile 
strengăresti, formând la loc masca bătrâ- 
neţii precoce şi a morţii. Pervers şi. acid 
joc de inteligență aparţinând unei vârste 
ingerate, cu mister, care ascunde şi un 


ivmultuos, justificat libertinaj : naşterea 
Venus-ei, 
Omagiind accastă scumpă vârstă de 


vis şi magie, Radiguet uită că pentru 
dragostea ci e făţarnic : In prefața poe- 
melor sale (Les joues e feu, admira- 
hil titlu) explică obscuritatea lor ca 
provenind numai dintr'un amestee ide 
pudoare și caşoterie proprii vârstei la 
care au fost scrise. Neagă influența orică.- 
rei estetici literare si nu recwoaşte ca 
maiştri pe niciunul dintre marii lui con- 
timporani, ci poeţi din alte secole. Uită 
că alţii înaintea lui, au descoperit acesti 
scut al pudoarei şi ul misterului poetic: 
bermetistmul, şi uită în special pe Mal- 
larme, 


Am plecat dela, teatru, cu întrebarea: 
piesa a plăcut publicului, — de când se 
joacă piesa aceasta, sala e mereu pli- 
nă, — dar e piesa aceasta, în cadrul ar- 
tei dramatice cu care şi-a făcut şi men- 


ținut reputaţia Teatrul „Regina  Ma- 
ria: ? 
B. CECROPIDE 
TEATRUL NAŢIONAL 
DOCHIA 
Dramă în 3 acte în versuri de D-nu!l Em. 
Antonescu 


D-oul Email Antonescu, un distins 
jurisconsult, apreciat şi în lumea lite- 
rilor, inspirat de frumoasa si populara 
legendă a „Dochiei“, fiica regelui Decebal 
al Dacilor, a scris o dramă în 3 acte, 
în versuri, a cărui premieră a avut loc, 
aenim câteva seri la Teatrul Naţional. 

In ceiace priveşte critica, părerile au 
fost împărțite în «două tabere: pro şi 
contra, cu toate că piesa a plăcut 

Intradevăr, d-nul Em. Antonescu zu- 
grăveşte minunat în cele 3 acte ale dra- 
mei sale, atmosfera acelor vremuri bro- 

dând o idilă între împăratul Traian al 
Romanilor și Dochia. fiica regelui Dece- 
bal al Dacilor. 

Din lipsă de spațiu nu voi vorbi despre 
subiect, fiind şi în deobşte cunoscut ; voi 
accentua numai că piesa, pe lângă defec- 
tul unor lungimi, cum ar fi actul 2 care 
ține 40 de minute, şi unele monoloage (al 


[a tot cazul, acel aimirabil cuvânt; pu- 
doare a obrajilor în flăcări, precum şi afir- 
maţia pe care o face că pentru a ajunge la 
sufletul Incrurilor nu trebue să le despoi 
de tot ce le înconjoară pentru a le lipsi 
de mister, chiar dacă nu sunt extrase 
din vre-o estetică nouă, pot justifica o 
estetică, Ascunzâ» "d misterul morţii şi 
al logodirii cu viala spirituală (poezia). 
hermetismul întrebuințat lucid ca o pe- 
duală după voia şi trebuințele poetului, 
poate fi o lecţie dela acest copil acelora 
care murdăresc poezia cu fraze cotidiane 
de coivercaţie, cu confesiuni pe faţă. sub 
cuvânt că eu trebue să fie pe înțelesul 
tuturor. 

Obseuritatea lui Radiguet c un smalţ 
poleit şi dur, exterior. Fa ascunde un 
conţinut substanțial de frămâniare şi a- 
devăr sufletesc al acestei lupte cu ex- 
pericnja şi moariea. E o_scoică poleită 
în care auzi sgomotul mării — spunea 
Cocteau. Și astfel poezia lui e o male- 
rializare spre suprafață a propriului ei 
conţinut imaterial. E un fluid lanţ de 
metafore, flori şi glume. 

Blocul viu şi amar al vieţii adevărate, 
care rezidă acolo, cu gren se disimu- 
lează printre ghirlande de imagini fra- 
pede ca vârsia vbrajilor în îlăcări, mi- 
nunat vesmânt de cereşti broderii pen- 
tru un copil care îşi ascunde lacrămite 
unor alte dureri şi a unor ochi care 















































Dochiei act. II. penultima scenă), are 
mari calităţi de stil. de versificaţie ş 
dramatism ; (firal act. LN şi TIT). 
Prin frumusețea şi sonoritatea verse 
rilor, prin dialogul viu și prin justa 
racterizare a personagiilor, drama di 
Em. Antonescu a plăcut şi va face serie 
Interpretarea, desi în majoritate in 
credințată _tirerciului primei noastr 
scene a înst la înălțime, 
In Dochia. roll titular. d-ra Soran 
Topa s'a întrecui pe since. Are o man 
wreaţie, care conicază în cariera D-sak 
E un talent real, 
Do:ul Ciprian, a schiţat cerebral rod 
amoralului împărat Domițian. 
In Ulpiu Traian. d-nul N. Băltăţean 
a fost cală, impresionant, sobru, degajil 
Bine d-na E, Ciucurescu în împărătea 
Domiţia. In vădit contrast d-na M. & 
tescu. însoțitoarea D-salc. 
Fadă, ștearsă. insuficientă, d-ra £ 
Ceunză în rolul său. 
D-nul Sireteanu, în Bicilis, e numi 
ochi barbă. lemperament şi. organ a 
tumbru metalic. A jucat frumos. 
Da EL. Parizianv în Martia, caldă ș 
imoresionantă, 
Din restul interpretărei menționez ș 
d-nii: A. Barbelian, H. Polizu, C. Orenă 
Finteşieanu şi Co stantinescu, 
Ansamblul bun. Decoruri frumos 
mni ales cel din actul III. 
Tigurația numeroasă, se distra (în ed 
II). ținând să pară cea din „Scrisoar 


pierdută“. 
C. SCRIOSTEANL 


priveau dincolo şi erau absorbiți de u 
mister care nu e al tuturor de lângă 

Deaceia cu tot geniul lui inventiv î 
ştrengării grajioase, cu toate sclipiri 
intelixenjei sale. [i ând pe degete de oi 
pil un imponderabil miraculos. i sa i 
pulat lui Nadiguer lipsa de tinerețe 
șaplesprezece ani. Așa era: cu surâs 
mar și neincredere în Imcruri. Scept 
dar inventiv cu gravitate de ştrerg 
ginţioase, inteligent, uimit şi bolnar 
apariția şi creşierea în el a atâtor 
nuni,. urmărind cu seriozitate perie 
salturile intelize-ţii sale având tot 
una a durere dar încercând să zânl 
scă chiar amar, râzând printre lacrăn 
scolar gata totdeauna de farse dar 
vând în Joc de suflet o floare otrăvii 

Era desigur poet al vârstei sale 
depăşindu-şi vârsta, şi fiindcă tocul hi 
liisa urmele cerului pe hârtia lăriată 
temelor şi a pedepselor, prerocitatea 
rătându-i ceiace alţii nu văd, şi fiin 
poezia lui deşi scrisă la vârsta îi 
cărilor, e printr'o minune. de care 
trebuia să moară, matură și definitivi 
lături de a inarilor poeţi care fără b 
luări, cristalizând esențe, sunt în că 
larea absolutului. Căci imaginea hi 
polcieşte până găseşte adevărata şi 
sura formă care poate să exprime ţi 


dul metaforic. 
EMIL GULIA 





e va Mai recurge 


mp B 


UNIVERSUL LITERAR. — 29% 





ca SE na c es 





SALONUL OFICIAL 





AUREL CUPE: DOCĂ FIGURI 


Anul acesta juriul salonului a fost mult 
iagăduitor în alegere, primind destule 


“kerări cari nu au alt rost decât de a um- 


pe zolurile rămase a celor două ușa de 
sațioase încăperi cela şosea. 

Datorită hotărirei câtorva artiști de va- 
bare, supăraţi din anumite pricini (în- 
kmeiate san nu — nu judecăm), de a 


lei mai expune, boicotând salonul, vom 


dea primite puțin câte puţin si astfel 
vind să acopere cu produsele ei locul 
lber intre tablourile centrale, sumedenia 
sia suspinătmre de atâta nume la por- 
fle severe până mii eri. Ar trebui re- 


Henit la linita de cinei lucrări. câte pPu- 


prezenta înainte un expozuut şi nu 
atunci la „respinşi“ 
pniruca pereții să nu rămâe prea săraci 
Somnul cficial nu moure — are cine 
sl susţie din cci rămasi credincioşi, 


Nu orice încurajare își are aici locul. 


na e talentul ori prevestirea lui si ultu 


9 vagă dispozilie care nn pune nimic. 
N rom face duturia de cronicar obiectiv 


dr nu din vina wrastră vom cita doar. 
în cea mai mare parte, 
Aurel Paul  Fresce de chevalet“ mai 


pilin interesante a cele de anul trecent. 


Azanieteu Victor. În 


Flori“. 

Anestin VI. ].. 
atâția altii. 
Anțmova Tatiana. Calităţi de coloare 


catalog e trecut 


ră mâne neabservat ca 


“rbore Vina. Expune oxpresive desene, 
Pictura nu o reprezintă. 

Aurel Petru. Nosiime figurile din trip- 
tecul „Ftapele dragostei”. Sunt înconju- 
rate insă de vrea mult brutal verde — 
actfel dela distanță se pierd. Capul de 
fetiţă spune mai mult şi iai precis. In 
arice caz. pictorul acesta sa schimbat 
mult dela acele convenționale portrete în- 
iâlnite la vreo două saloane în urmă, așa 
că îl așteptăm împrietenit oarecum cn 
nonile sale cunoştinţe. 

Baca?u Const. Admirabile mai ales ca 
atmosferă — două peisagii. Am scris tes- 
pre d-sa recent. 

Baitloyre tusust. Culoare grea, opacă, 
neanimată. 

Bălțatu Adam. „Leda“ ne cam încurcă 
părerile_ce le avem despre ucest înzestrat 
pictor. F. ereu să prevezi ce are să mai 
poată face d. Băltain de acum înatute. 
De uproape, nndul, în mărime naturală 
arală  trucajul cu care este usternută 
pasta iar de denarte, lipsa de desen. Dre 
altfel tot trecutul D-sule îl cunoaştem ca 
pe un caz unic, deşi aptitudinile mau lip- 
sit, de ceia ce va sii zică lipsa de cla- 
ritate în viziune, ncputința concentrării. 
golul însensibilității. 

Barbu Elena. Are o natură moartă pe 
care totuşi o distiugi dintre semnele ci 
nenumărate. Este acolo ceva mai mult 
decât un fel de a te afle pictor. Găseşti 
oarecare emoție în coloare şi naturalete. 


Desigur că d-ra Barbu poate mai mult — 
nu ne-a arătat încă. 

Băşcu Dumitru. Frumoasă pastă cro- 
matică si mai cu scamă dragoste în exe- 
cufiv. Dovedesc un artist, 

Biberi-Secueni Șlefan. O lucrare căreia 
săi zicem cum vrea autorul : portret. 

Biju Peon arată tinerețe si e aşa de 
mult pentru un fost irosit pictor. „Icoa- 
na“ nu-i numai o natură mourtă arunjată, 
Poartă o lumină sfântă şi lucrurile, svon 
relizios. Florile albe ce stau alături de 
chipul  Maieei Domnului vorbese ca o 
speranță si o credință  arzândă şi pios 
înălțată. Sufletul curat al lui Biju le-a 
dat puritatea uceia surprinzătoare. 

însdan Catul, Una din cele mai popu- 
late compozitii, gren de realizat. Liniile 
Jovedese stiința. Nun toate colorile însă 
sunt insuflețite si nu toate exprimă. Şi 
atmosfera e străină de satele ardeleneşti. 

Brăescu D. Fvolniază. Rămâne totusi 
rece, 

Brăescu ID. Georgeta. Bună compunere, 
dar de ce numai decât în tempera. Co- 
lonrea închisă întrebuințată devine și mai 
neconvingăioare. 

Brauner Pictor. De neînțeles. 

BRriese O. Vrea să fie cu orice prei 
pictor şi se preface trăgând cu ochiul 
pe la diferiți maeştri. E stângaciu, pen- 
tru că mijloacele nu-i aparțin. E sortit 
vai ! numai profesor de liceu. 

Bunecu Marius. Cum strălucese peisa- 
siile lui! Mai ales acoa „Constanţă” râ- 
7ătoare. intimă, erăitoare de câte minuni 
acoperă nământul, dacă știi să le vezi, 
Bunescu Sa împlinit uimitor în ultima 
vreme. Tală-! maestru. 

Cabadaef? Dimilrie. Paintilism... 

Călinescu Anne Marie. „Nudul“ are cu- 
loare stearpă „Portretul“ e frumos dese- 
nat şi sizur stilizat. 

Cardus George „Natură moartă“ — în. 
ventar plastic. 

Cinpe Aurel. Am seris despre D-sa în 
numărul trecut ul revistei. 

Ciurdea Stenrer Maria Meditatie“, 

Cocea Laura, „Pe valea Bârzorei” aduce 
cu Iam<hian iar „„Tărncuta” cu Cornescu. 
Dar dacă d-sa continuă să lucreze hu 
iisperăm nici noi că se va găsi într'o zi. 
Cosan $noer. Acmaforte în serie. 

Canănosen Ion. Scolar. 

Condoiu Pirgi .„Sărăcie“... 
] așteptăm. 


deocamdată. 


(Va urma) 


TARE SOROCEANU 


note 


Au fost aleşi în juriul Salonului Ofi- 
cil. ne anul 1920. următorii artiști: pic- 
torii Marius Bunescu, C. Mihăilescu, Take 
Soroceuuu, și sculptorii IL. Jadea, C. Me- 
drea. E un succes pentru „Arta română“, 
ciici toți cei de mai sus sunt membrii ai 


ucestei societăți. 


296. — UNIVERSUL LITERAR 





CeuZ OhHenrac: 





ca $ Ci $ N-Ga Sea... 


la Capşa 
Minulescu artei 
uvui: „.Domnute 
buni curai... Albsolhul 
tiad e şi el incdipuat- „Domnule asta e arta? 
Inteleg să pui 
chiar usa dacă 


perorează împotriva 
nu-i mai înțeleg. Sunt ne- 
nebuni”, Ab Stana 


pălăria așa... sau asa... 
vrei.—-Dar asi 2” Când a 
zis înlâia oară „asa AL Stamatiud a pus 
pulăria  pulin pe urechea stânză, la ut 
«doilea aşa” o aşează pe urechea drcaptă.la 
al deeilea o dă mânie pe ceafă, iar la ul- 
timul a intoarce indignat. revoltat cu fun- 
«dul în sus trântindu-si-a în creștetul ca- 
pului. 

Și când te gândeşti. că „prin anul una 
mie nouă sute opt îmi pare“ alţii expli- 
cau cul se aşează pălăria și alții vroiau 
intre nebuni. 


să închisă pe Minulescu 


Goana torţelor... 


poetul bărbier 


——— 





Se stie că tânărul antar al flautelor de 
mătase“ e ne cale să le transforme în bri- 
ce si pămătufuri de ras. Vis-â-vis de fun- 
dația Carol o firmă anunţă de pe acum : 
Aci se va deschide salonul se coafură » 
„Camil Baltazar“... ' 

Ta Capşa comentariile xunt fireste foar- 
te felurite. 

— Bine domnule. bărhicr. Jocmai hăr- 
bier să se facă, exclamă unul? 

= E greu până îşi xăseste omul voca- 
ţia” îl comnlectează uliul. 

— Cine ar fi crezut, în vremea roman 
ti<mului eu plete, că se va recruta un 
bărbier chiar iu rândurile noeţilor. în- 
trehă G. Gregorian ne sânduri. 

-- Ce vrei su găsit totdeauna câto a cau 
dă de topor. închee caricaturistul Sell. 








9 
Bonaparte” 
Peceiu abia 


„Facla Româneusc㔓 e v revistă săplă- 
vtânală scrisă cu pasiune şi nerv, dar fără 
prea mult discernământ. Asa că vera 
extraordinară a unor pagini e anulată de 
multe lucruri adunate la întâmplare si 
cu o mulţime de lapsus-uri inexplicubile. 
Sunt mat întâi hârtia și tiparul prea sără- 
căcivase pentru o revistă de atâtea ori bine 
scrisă, pe urmă prea multe neglijenţe în 
vedaciare. ; 

lată de pildă numărul trecul ne uduce 
v poezie iscălită simplu Gregorian”, ca și 
când ar fi fost iscălit „Bonaparte“. 

E inutil să mai adăogăm că puuziu nu e 
nici măcar a lui George Gregorian, ci a 
altuia care nu vrea să-si mitrturisvească 
sune de botez se pare. 


SPIRITUL LUI 


SACHA GUITRI) 


Aceasta se petrece in China. Un chinez 
se preuăteşte să mearpă la târg. Târgul 
este la câteva zile depărtare de casa hui. 
[ste seara plecărei, Îşi ia adio «lelu femeia 
su. 

— Tau revedere, Miere de C'risaniemă, 
ce vrei să-ți aduc din târg? 

— Asi vrea mult un pieptene. 

-- Va pieptene? Fie. Insă cu um Să 
fac multe cumpărături. Cum să-mi uduc 
aminte ? 

— Nai decât să te uiţi la lună. Tuo 
vezi. ce în cresiere; ci, bine! pieptienele 
pe cure-l dorese este exact de forma a- 
ceasta. 

— Am înţeles, la 

— La revedere. 

Și chinezul se duce: ajunge lu târg: 
îşi fuce târguelile. Si dună ce le-a termt- 
nat. spre scară. îsi aduce aminte de pro- 
nisiunea sa. Însă un-si aduce aminte de 
loc, care era obiectul dorit. lată-l la un 
negustor, cărnia îi spune: 

— Ascultă-mii. Am promis Temeiri 
mele să-i adune un obiect. însă nu-i a- 
due aminte despre ce era vorba. Ah? da, 
asteaptă. Imi aminiese, că cu mi-a spus 
să privesc una. 

— Priveşte-o. Este rotundă. 

(luna cate cra în primul pătrar la ple- 
carea chinezului, erau în prezent plină), 

— Trebuie să fie un obicet rotund. 

— 0 oglindă fără îndoială. 

Soţia mea wa nai avut aşa ceva. 
Aceusta trebuie să fie. 

Si chinezul alege o oglindă. o plăteste, 
a îimpachetează și îşi reia drumul... 

Ajuns acasă, este primit de către soţia 
sa, care în zice: 

— Bună zina. bărbate. Mi-ai adus reeo- 
ce ţi-am corut? 

— Pată, . 

Si chinezul întinde nacbetul soţiei sale 
care se grăbhoste să-l deifacă (nu pe cli- 
nez. pachetul), 

Insă femeia 
dată o oglindă. 

Fa observă în oglindă ce faţă şi se îndig 
nează + 

— Bărbatul 
femeie ! 

Si Miere de Crisantemă plânge ioute 
lacrimile micei sale inimi. 

Hohotele face să sie mima cei. 

Ah? mană. mamă, strigă cu! Vino 





revedere. 





aceasta nu văzuse nicio- 


meu a cninpărat o altă 


să vezi. Bărbatul meu a adus o altă 
femeie în casă, 


Mama ia o priveşte si spune 
fiicei sale: 

— Ce poate să-ți facă aceasta; 
atit de bătrână şi de urâtă, 


oglinda, 


esto 


Liu bijutier vede. intrână în prăvălia sa 
un domn foarte bine. care sa dat jos diu- 
tr'o trăsură şi care pourtă un bruţ banda- 
jut întro eşarfă. EI cere să-şi aleagă niş- 
ie bijuterii. 

Alegerea sfârşită, cumpărăturile se zi- 


cică la suma de 11.111 franci si 95 cer 
time. Se tocmese. În sfârsit cad la Îmi 
iulă.. pentru cifra de 10.000 franci. 
Domnul cu braţul în esacfă întreală: 
—- ln ane braţul în esarlă. YVereţi să-mi 
fuceţi serviciul de a serie căteva rândar 
în locul meu ? 
Si dictează : 


Scumpua ea, 


„Vrimele-mi puriator suna b 
1044) franci” 

Tu biletul, îl împachetează. Bijulieruli 
vede ilând scrisoarea  birjarului,  tueăsu 
pleacă. domnul reintră în prăvălie. 4 
tosplă. După o jumătate de oră. Diri 
rul se înapoiază cun cele zece bilete d 
0 mie, 

ormnul cu 


prin 


braţul în cesanrlă  plăteg 
salută şi pleacă, ! 
Insă seara, Dijutierul este întrebat ă 
soția sa 
„Pentruce 
de lranri 2% 




















tui-al cerul astazi ere ui 


fală cun defineşte într up tava SE 
lua Sacha  Guitry, Parisul: 

A fi pariziun, este întradevăr_un ue 
uparte, Nu este nici o funeliune, nisi 
meserie si nici 0 situație — şi în 0 
timp sunt toate acestea — este ceva uni 
vera de nepretuit şi de altminteri ek 
ceva ce nu se noafe cumpăra. 

Ducă asi fi întrebat brusc; 

—- Ce este Parisul? 

Asi răspunde inte. bincîntetes. că Par 
sul este cel mai frumas oraş cin unt 
si că este capitala Frantei — pe ur 
usi reflecta o secundă si aşi adlăoga:, 

— Dur mai este ceva de-asetueni 
ceva mai mult. Cecace numim între ci 
Puria nn este în realitate decăt a ni 
parle din Paris. Numai 3.000 de persoii 
— nimic mai mult. Fste repetiiiz generi 
si premiera unei piese. zece săli de m 
tuuvani. este „avenie du Bois” — pen 
In] stâng - - între unsprezece ore și ani 
zii. cursele între două si cinci, este „j 
de la Paix” dela cinei la sate ceasuri 
Joart» puţin lucru, dar totu]. 








ini oncar'ea 





| 
| 
| 
10 secannacsi cie 
CUvamie 


Portul irlaalez W. 13. Joal. titular 
al premiului Nobel, Sa interesat tote 
deauna tcarte mult, de punerea în Scenii 
4 dramelor sale lirice. In cursul 
tițiilor uueia din piesele sele la Alhey- 
| Theatre cin Dublin. ct certă eleciricie- 
+ să din cauza luminatului, care îi părta 
; îmsuficieni, După numeroase încercări 
W sur circuit, provocă un început de 


tepe- 


: icendiu, Fără să observe agitația ac- 
! brilor. Jeats strigă entuziasmul : 

i — Insfârsit, jală. Aceasta-i.  iumina 
L tate pa trebuie. 

i — "Te cred. îi răsqutnse divectorul tea- 
: tului, Insă uceasti ne va costa pret 
i SeUmp. 


i 
L 
l 
: Cu ceazia reprezeantăii o piesei sale 
* Coehtail, Alfred Savoir a fost întrebat 
„db către un obisnuit ad ruliselor, despre 
* felul cum au decurs primele -reprezenta- 
* jiuni. 

— mt răspunse scriitorul, 
“de rău, dat aceasta na 

Lui publicului, 
- Penitruca ? 
= Peritriiră 


destul 
inthreuțat usu- 





publicul nat eră acolo. 


Picrsrul Van Dongen avu de cură 
ta molel ui om politic, care aerVoșki 
adeseori cu Tiotiv de uspiriație ilese- 
"nalorilor umoristici, Oulută portretul ter- 
minat, Van Pungen întreabă modelul 


său despre părerile ce Îrmpărlăsia atu 
pra acestiii poriret. 

— Fonele bitte. da, foarte bine. Di 
samănă. Tolus, trebue să actmiteţi. că 


Most pol ui este 
ai făcut mai bun. 
— Aveţi poriectă 


cecate d-voastră 
dreptate ripostă pic- 
„brul, însă trebuna să adlmiteţi  deuse- 
menea că nici d-voastră ru Sutaeli mo- 
:e0€8 vatura a făcut mai bun, 


drâme Tharaud este probabil unul 
:dintre cai mai plesuvi scriitori franenvzi 
de astăzi. Se povestea inaintea lui, că 
Va savant american a calesntat că omul 
ate în mijlocie o sută de milioane de fire 
de păr, Jerome Tharanal. aritâneu-se în- 
tr oglindă. proiestă : 

— Ce exagerare! 


Sub Ludovic XIV, cclegiul din Na- 
sara, un scolar se ia lu ceartă cu tâ- 
măr marchiz de Ta Tromouille; se 
hară apui la bătaie,  Marchizul spune 
celuilalt, : 

— Stii tu că cu sunt fiul unui duce? 
— Foarte bine, ripostă aulrersarul său, 
dându-i o lovitură de picior în spate. 
„ind vei fi prinţ nu voi mui avea ocuzia 
N te servese aâtt de hiue. 


lo caz car 


JALONĂREA ATLANTICULUI PRIN 
INSULE ARTIFICIALE 


Se stuiliază de mult țimp proiectul de 
a stabili între Franţa şi America insule 
de legătură pentru aterizarea avioane- 
lot, 

Proiectul lui Armstrong, setul servi» 
ciului de experiențe mecanice al casei 
Du Pont din Nemours, este pe vule să 
fie realizat. A fost semnat un contract 


pentru construirea  primeb iusule flo- 
tanre pe Afllatiie, care va costa aproxi- 
natit 2OLU.00U de dolari, 


Acvasiă insulă este phima dintre cele 
scale insule, cari vor Fi instalate la 320 
de mile uua de alta. Va avea 1200 pi- 


viata lungime Și 400 picioare lărgime 
si va fi terminată în Fuobruuarte 19929. 


l.ocul aleg este la D000 de mile spre ră- 
sărit de New-York. 

Căpitathul aviator Fonck va 
iul zbor de înevreare între 


si această înusulă. 


face pri 
New-York 


Capitalul necesar instalării celor smupte 
insulo se ridică la seama de 50 miliuvune 
deluri, 

Fiecare insulă va avers un post dle vu- 
die, o siaținue meteorologică și 
întuva depouri e 


de ase- 
hămăne 





bazin îă 


deur chostiuneu de a se construi si ho- 
ielhuri, 
Wrimeuie patru insule vor fi dispuse 


pi latitudinea Azorelor si celelalte trei 
it direcţia Parisului, 
In consecinţă se 


home. 
consiruirea 


Londrei si 
prev ela 
unei flote de a sută douăzeci de uvivane 
mări, cari Să servească lu 
[usuavrilor, 


transportul 


TESATURI ARMATE 


Cuneaşlem cimentul armat şi de ase- 
nectea sticla 
hit «le 


armată aproape imposi- 


spart. 0 informaţie din Londra 


anunţă acum țesătura armată, 
Inventatorul afirmă că ar fi pus la 
Punct acest sistem, după  seaprespre- 


veto ami de cercetări si experienţe. 

Ik vorba de un fel de aliaj metalice 
care încorporat printrun jrocedeu spo- 
“al în stafe, le-ar da o rezistenţă de 
recrezuf. bine înţeles, păstrându-le su. 
pletea și lustrul. Astfel „armate“, sto- 
Ic] se Vor preta oricăror tăieturi si 
artei vestimentare, 
cu stofele obişnuiie. 


fautezii ale întocmai 


lată o inventie, entre desigur că. va fi 
solutată cu plăcere de către un mart 
Duinăr de inşi. pentru cari problema 
îmibrăcămintej este grep de dezlegat. 


UNIVERSUL TITERAR. — 297 








caricatura zilei 


GAF A 





— Cine este D-nul) acesta. aşa de urât? 


Fratele meu. domnule! 
= Oh? mii de scuze D-şoară, nu ob- 
SCEAsenI Asen area. 
PDIEUMIZAMINT CU TALC 





Vrei să-mi luri ceasul! 


- Te-am Prins, 
N'ai 
dezhizat în 


— Pardon! înțeles gluma. Nu 


vezi. că man pungaş «de 


buzunare, 


298. — UNIVERSUL LITERAR 








Cenria recicnie îze exlzeasc 








DIN VREMEA ECHIPAGIILOR 


Memoriile Doamnei de Ciermont-Tonnerre, născută Gramo 





Bunica de Gramont mă trimise să-mi: 
văd iatăl care erau în garnizoană la Me- 
lun, Eram de trei ani şi tânărul locote- 
veni, pentru a mă distra, mă duse in 
grădină subt un prun îucăreat pe care 
mi-l scutută pe cap. Speriată, mi-am ri- 
dicat ochii dela cismele înalte până la 
mustaţu de aur u tatălui meu, IL găsii 
prea nare şi mă plictisca. Mă ocupai de 
micul lui basset. 

D-na de Gramoni mă răsfăţa spunâr- 
du-mni „mica reginit” şi ocupându-se «de 
mine ziua înlreagă. Ascultam melancoli- 
că arii scoțiene la piano, mă plimbam cu 


trăsura, mă dalopan cu prăjituri, mă 
tăvălcam pe imensele covoare roşii şi a- 
veam slonă bone. Incercarea de. a mă 


face să citesc mi se păru o crimă şi am 
respins acest exerciţiu. 

Pe bunicul de Gramont nu-l vedeam 
uproape de loc. Mi-umintese doar de co- 
zile unci lungi redingote care se agitau şi 
de un mic cap maiestos, traversând dis: 
prețuitor oceanul meu de covoare roşii şi 
dispărând în dosul unei uși, Ultimii lui 
ani au trebuit să fie îeribili, răsbunând 
succesele neintrerupte ale vieței lui. fl 
crescuse lârmgă lcagănul contelui de 
Chamburet şi fusese prietenul fiilor lui 
louis-Philippe. Se utaşase apoi de ul 
doilea împărat al Fiancezilor. Fiind u- 
şuratic, foburgul Saiut-Germain îi refu- 
ză fetele şi astfel bunicul trebui să se 
însoare în ceața Scoției cu Emma Mac- 
Kinon a cărei avere îi permise să ducă 
uimitor trena de ambasador al Franţei. 

El a lupiat la 1848 şi pentru bunele 
sale isprăvi fu decorat de Prinţul Pru- 
sident cu Crncea Legiunei de  onvure. 
Reprezentând Franţa la Turin, cl ava 
strânse relaţii cu Cavour şi conduse cu 


D-na de Clermont- Tonnerre, era nepoata Ducelui de Gramont fn 
ministru de externe sub Napoieon Il (1879) înrudită cu cele mai de sean 


familii din aristrocația Franţei şi 


Caillavet (mama colaboratorului 


Angliei. 
lui de Flers) unde trăia Anatole Fran 


Frecventă salonul d-nei 4 


d-na de Clermont- ]onnerre constată diversitatea compartimen-elor în cart 3 
inchid cei mai mulți dintre francezi și făcând o paralelă între atâtea PA 
soane pentru care salonul d-nei Caillavet era o bursă și între acelea întă 
nite în vremea copilăriei, scrise minunate pagini „din vremea echipapilor' 
isbutită teplică acelora din vremea automobilului deprimant, care a suprinsi 


până la nostalyie. 


mare dibăcie politica lui Napoleon LI 
care ajută mult unitatea italiană. 
Mutai după enccesele lui diplomatice 


din Italia la Viena utule bunica nea 
călăvrea minunat împreună cu împără- 
teasa Iilisabeia care aprecia oamenii nu- 


mai după însușirile lor echestre, bunicul 
meu frumos, mândru şi ferinecător cu 
femeile, nn suferea nici o rivalitate, ra 
i ambasador desăvârşit, plin de curtoa- 
zic, de măreție şi cultură, În ti: ereţe cu- 
noscuse pe Rachel care-i insufluase gustul 


de literatură, Dur tatăl meu cra şi «el 
ui aduleseent frumos, mare si  biond. 
Plimbându=se împreună prin Prater, bus 


nicul men observă că privirile trecătoa- 


relor se îndreptau numai spre adoles= 
cent. Atunci îl fucărcă cu un sare pu 
chet în hârtie galbenă. Bietul tata, îucă 


- timid. nu 
uită incidentul... 
tr'o zi micilor 
se pliumlu : 

— Se pure că voi nu mâncaţi decăt var- 
ză! Această aluzie la sărăcia unor mari 
familii romane, a produs un incidert di- 
ptomuatic. Pe utunci corespondenţa ambu- 
sadelor cra mult mai comică, în stilul 
d-lui de Norpois al lui Marcel Proust. 
A Til-a Republică infrumuseţează azi cu 
tuiul altfel limbajul diplomatic. Astfel 
când Viviani însoţi pe Joflre în America, 
nu se stii să spuc: 

— Dacă deschide 
şterg ! 

Războiul dela 370, operă exclusivă a 
lui Bismark care-l pregătise 12 ani, îl 
surprinse pu bunicul meu ministru al a- 
fucerilor streine, Dovada de incredere 
şi de simpatie ce-i diidu Napoleon III, 
a fost lovitura de graţie pentru el care 
îimpărtălise optimismul general în iz- 
bhândă. Pentru a lupta cu Bismark, 'tre- 
buia un alt Bismark. dar Enropiu nu po 
seda derâr unul. Nici un trecuse două 
luni decânil bunicul citise li Cameră de 
clărația «le razboi căreia trebuia săi 
ntmeze marșul trinmfal spre Berlin, șă 
imperiul ul <loilea şi împăralul unu mai 
existau. 

Tatăl meu. adolescent încă. întro tră- 
sură lângă împăriteasa Austriei şi d-na 
de Meiternich, aştepta din gura lor cu- 
vinte istorice. Mure îi fu  desamăgirea 
câuul auzi vă Doumnele discutau cum să 
işi aşeze pălăriile. 

O întreagă generaţie fu zdrobilă de 


îudlrăzui si protesteze, dar nu 
Copil încă, el spuse în- 
principi italieni en care 


guru Maresalul, o 


































lovitura de maciucă dela Sedan. 
naiul bismrurkiun era complect. En 
cunoscut din frumaşii bătrâni de-a 
de-al doilea imperiu niciodată con 
de pierderea cadrilelor. Am oroare 
cel de al doilea imperiu. Şi 
Sfârşitul  valsurilor şi al crinob 
nimbează acea epocă  îndepăriali 
o aureolă feerică. Nostalgia ami 
sule e condensată în acel vals mi 
al ui feaoef mult mai mult decât în 
zica lui Offenbach, L-au auzit ded 
zeci de ori, de treizeci de ori pe 
ucest” vals al lui Ravel. Prin ferestrei 
tredeschise ale palatelor «defuncete vi 
furile valsului fantomă ; farandola, 
vârtește sub lustrele dela — Saint 
dela Compicgne şi dela Tuileries; 
line» pivotează în jurul enormele 
[uri de vutin pe care se ctaleazză, 
tulii. Şi valsul e atât de intens că În 
şi destiuul. Dar deodată devine A 
transpareut, sunetele i se sting, e 
şovăeșie și valsul moare pe colina 
diată dela Saini-Cloud. Parisul con 
la orizont e în flăcări! 

După căderea imperiului bunicul 
trase în casa din rue Perouse und 
singurtutec până la moarte, ruinat 
trei sferturi în strălucitele reprez 
țe ce a dat Franţei. Tradiţia de 
euina în serviciul țărei a pierit, fi 
juc necesităței de raport a  funeţ 
şi «lemnităţilor publice, 


Mama bunicej mele a fost frumo 
nu o supăra să i se spună lucrula 
| ra sărbătorită, admirata. Bărbatul 
repraşă ndu-i pe semnne um dur, 
mea omagiilor ce primea, ca se q 
în lacul «lin grădină, Dar volumir 
bufante ate rochiei de velour ra 
chis. o menţinură deasupra apei & 
de Tu peseuită și lăsată apoi în pa 
isi primească mai departe omagii, 
zac, Distraeli. E Suc, au fost printe 
wiratorii ei de marcă. Ce păcat căa 
pondenţa dintre cei şi străbunica n 
fost arsă de zelul puritan al fie 
|.contina car nu se măritase pe 
nu-şi piirăsi mama, 

Străbunica aparţinea familiei di 
din A-wglia. Fu am văzut-o la eră 
tatea vârstei. Semăna cu o piramidi 
ca ci figură încadrată de cozi Pună 
perle şi acoperite cu dantele, cutek 


vaste rochii mătăsoase acoperind foto- 


jul, făcea din ea ov fiinţă 
E] 


Bunicul meu de Bcauvau ura singură- 
tatea şi decâte ori îl lăsam singur ne a- 
menința cu desmoştenirea. Când la 50 
sni îi muri tatăl, el se plânse: „iată-mă 
ofan“, iar în curând îngropându-şi şi 
m frate şi cum valetul descălţându-l îi 
descoperi o bitătură, spuse consternat: 
„asta 'mi mai lipsea“. Deşi avea o fami- 
lie numeroasă, el îşi sporise averea ast- 
fel că azi încă trăesc vreo 12 familii din 
banii lui, Cutos şi gras, el avea în mij- 
locul feței un mare nas roşu. Când ta- 
6! meu voia să unit umilcască, îmi spu- 
"mea: tu vei avea nusul bunicului”, Lânăr, 
boricului de Beauvau, i se atribui o pa- 
„lemitate neregulată, după nasul copilului 
şi se stabili atunci un dicton: 

— Dumnezeu iartă, lumea uită, dae na- 
sul rămâne ! 

Cumnatul bunicului meu, de Choiseul, 
sdora şi el femeile, fiind cel mai fericit 
alegător de cadouri. esistându-i o feme- 
iuşcă, o silui. la bătu sărmana drumu- 
ile Cermaniei și ltalici în trăsură, dar 
zadarnic, Născu. Soacra ei salvă despe 
rarea norei convingând-u de amestecul 
"Sântului Duh. Astiel când nam întâlnit 
întâia vară cu d-ra Z. era cât pe aci să 
exclam : „e unchiul de ('hoiseul cure şi-a 
mas mustăţile ! 










L 

„Părinţii mei aveau alte preferinţe : va- 
kţi, dineuri și cui acdmirabili. Între prie- 
“lenii numeroşi ce primeau erau şi englezi 
din familia bunicii. Lnul din aceştia. 
Gexge Bennet — în urmă Lord Tan- 
lewille, era un duudy extravagant și 
i bramos, care venva zilnic la noi cu o floa- 
e roșie la butonicră. Zvârlea anul cn 
“pumnii pe sub mobile, ua să imă vadă um- 
blând în patru labe. La ţară mă lua cu 
îe] la vânătoare şi mă punea să izbesc vâ- 
“satul viu cu capul «e arbori spre al u- 
ide complect şi astfel mă întorcea cu 
hainele insângevate, fără să'l fi putut re- 
'reluza, Cânta la pian şi din gură, picta şi 
imita pe clowni şi întro bună zi, după 
multe năzdrăvănii, dispăru şi trăii 20 de 
ani fără să ne revadă. ku cred că vir- 
butea mamei jucă un rol în dispariţia lui. 
George Benneil avea o soră, ]da Tan- 
Jeville care'i senina mult. Venea des în 
anţa şi călărea splendid cu tata, iar 
mamei i-a mărlurisit că incompeienţa en- 
lezilor în amor o obligă să se desfete 
aacori la Paris, Răstăţută, răsfoind odată 
u album geografic, spuse bărbatului cei : 
meu să mă scald în lacul acesta. Fi 
plecară în acel punct a! globului unde se 
ala lacul dorit, se scoboară, dar la îua- 
re, în apropiere de IHuvre ea se îm- 
ări grav și muri. Bărbatul ci su-i 
praviețui decât două zile, 


i 
| 


















- O altă rudă, ducesa de Luynes re- 
enta grația extremă, surâsul suve- 
şi cucerise în viaţa ci  fastuoasă 


stigiul de pe scenă al lui Sarah Bern- 
i, avea saloane imense, cu mari cu- 
toare, In Damperre care cra cea mai 

ucită reşedinţă din apropierea Pari- 

i, ducea o viaţă ca în basme, făcând 
ln cei doi capii ai ei ieşiri impresionante 
da trăsura mare, pe opt arcuri, cu um- 
îbrela deschisă şi surâzând mugnific în 
pla și în stânga de îţi venea să u- 
azi pebuneşte. Nu ezită să străbată 
mpa spre a participa la botezul imicei 
fiica Ţarului. 


maiestoasă.. 


Unul din unchii ducesei era ducele de 
Daudeauville, cel mai autentic și mai bo- 
gat înfăţişetor al vechei lumi regaliste. 
Avea, rumeroşi copii şi nepoți bine făcuţi 
bine dotați, bine căsătoriţi şi fecunzi cu 
excepţia unui nepot La Rochefoucauld 
însurat cu o artistă română (Alice 
Cocea). Azi sunt încă vre-o b0 de 
descendenţi de ai ini care stăpânesc cele 
mai frumoase castele şi locuri de vână- 
toare ale Franței. După 27 ani de repre- 
sentare a fiefului său politic, fn extrem 
de surprins când alegătorii  îndrăzniră 
să-l schimbe cu d., Caillaux. 

Ducele avea gustul echipagiilor. La el 
totdeauna se  înhăma în: mod automat, 
Când pleca la Dampierre, la ducesa de 
luynes în marele facton de gală, urmat 
de un luug şir de alte trăsuri cu invitaţi, 
simţia o sinceră bucurie. In tren însă, la 
restaurant, părea extrem de iupacientat 
că-l servea după alţi călători. „Desigur 
că nu ştiu cine suntem” îşi explica el. 


UNIVERSUL LITERAR. — 299 


Cannes se ieşea cu flori înaintea ei, Şi 
azi se mai spune: Cannes sa schimbat 
mult dis; vremea ducesei de Luynes. Acum 
o altă ducesă X e şi ea o vedetă a loca- 
lităței, dar îşi schimbă ades programul, 
plecând în insala Saint-Honorat cu câte 
un marinar din port şi dacă e mulțumită, 
îl cinsicşte. Câte unul se plânge: 

— Imchipueşte-ţi, nu mi-a dat decât 50 
de franci, ticăloasa ! 


Ce a mai rămas din strălucirile acelui 
trecut? Cei mai mulţi au murit, cași fe- 
lul lor de trai. O lume nouă i-a înlocuit, 
Grădinile din Cannes sunt înceate în acel 
trecut ca vaporul Titanic sub valuri. 

In adevărata lume bună sunt enprinși 


acei francezi care ştiu să se îmbrace şi 
despre care curtezanele vestite spun că 
sunt şi cei mai pricepuţi în amor. le a- 
ceea când Felix laure muri în condiţi- 
uni groteşii, un clubmen 


cu experiență 





CHAMPS-ELySEE ÎN VREMEA FCHIPAGIILOR 


Acea procesiune de cai şi trăsuri fru- 
mtase și de femei frumoase se plimba 
câteva zile prin văile înverzite ale pă- 
mănturilor sale. Intruna diu zile, du- 
cesu de L.uynes surprinsi de un nor de 
praf provocat de o brişcă ce-i mergea în 
față. opri cenvoiul şi trimise un prieten 
sii ceară necuviinciosului să treacă la 
coada corroiuiui. 

— Nu ştii că ce ducesa de l.uynes în 
trăsură ? 

— Ducesa de Linynes ? răspurse rcpu- 
blicanul, poţi să-i spui că-mi pasă de ea 
ca de 1440 

Pierzându-şi bărbuiul în 1870 ducesa 
de Luynes se dusc ostentativ, noaptea, 
cu o lanternă în mână, să-i caute corpul 
pe câmpul de lupiă și faptul fu aflat. 
Deaceeca în jurul ei trăi multă vreme o 
strălucită societate. Invitându-mă odată 
cu d. de Clermont-Tonnerre la Dampierre 
şi nefiind liberi iv acea zi, ea nu ne putu 
scuza niciodată, 

Când ducesa de Luynes pleca în călă- 
torie toată lumea era ţinută îu curent cu 
fazele călătorici sale. Ocupa iarna la 
Cannes o vilă pe o colină şi conducea 
singură poney prin centrul staţiunei, 
După amiezile făcea lungi plimbări în 
convoi de trăsuri, ca la Dampierre, ca 
ocupând prima şi cea mai elegantă tră- 
sură. Toţi şefii de gară îi eşeau înainte 
pe peron şi-i anunțau orariul, iar la 


râse ; „se vede că nu era obicinuit“! 
(Bietul preşedinte primise o» doamnă în 
dată după dejunul pe care i-l imprăştie 
pe cap și muri). 


IN VREMEA. CAILOR 


La 20 de ani eram asemenea cârpaciu- 
lui din La Fontaine şi banii.îi conside- 
vam fără valoare.  Hipersaturată de 
lux, în contact cu bogaţii Parisului, pă- 
ream blazată. Părinţii mei cuwpăraseră 
dela  Montescquieu-Fezensac, un. mare 
palat la coljul străzei Chaillot cu Champs 
Elysee. Poarta din mijloc nu sa deschis 
deodată de două ori în 20 de ani spre a 
lisa să iasă cortegiul funebru al părin- 
ților mei — în 1905 al mamei, iar în 1995 
al tatei. În zilele de mari recepții, tră- 
suvile intrau pe prima poartă, și ieșeau 
prin a treia. În faţa inirărei era un: peron 
cu mai multe trepte, adăpostit de o mar- 
chiză lipită de înaltul peristil susținut 
de patru coloane. O fântână de Dalou îm- 
pouobea zidul din fund. 

Iu serile de gală lumina electrică şi 
căldura întâmpinau pe splendida scară 
mulţimea iivitaţilor serviţi de o armată 
de lachei în livrele şi pudraţi. 

Pentru a mobila volumul imens al ca- 
sei au trebuit ani de colinde pe la ma- 
rile vânzări, la contele d'Essex, de Se- 
cretan şi alţii, cumpărând de toate, 


300, — UNIVERSUL LITERAR 


Mama mea moştenise gustul sigur al 
totusehiklilor. Eu însu-mi începeam să 
colecționez cărți care mi-au priit, Vizi- 
tam ades pe d-na Beliu, faiinoasa antică- 
reasă de pe cheiul Voltaire, căreea un en- 
glez îi cumpără într'o zi câle-va cărţi cu 
50 mii de franci. Curioasă, d-na Belin 
allă uşor că fusese lordul Salisbury. O 
singură dată sa înșelat această cunoscă- 
toare pasionată, cumpărând lu Londra oa 
doua extiție Moliere ilustrată de Boucher, 
drept întâia ediţie. Uitase pagina pe care 
se găsea cuvântul revelator:  M-me la 
cuntesse, în loc de M-me la comptesse. 

Intre alte opere de valoare artistică a- 
veam în sofragerie un gobelin reprezen- 
tând Toaleta lui Psiche, cu tonuri de au- 
roră. Era de un efect fantastice în serile 
de dineu. Are o singură replică : la Pal- 
liaze Madama dim Turin, 

Ce muncă şi ce risipă representau di- 
neurile noastre ! Cred că părinţii mei au 
primit împreună aproape o sulă de mii 
«de persoane în viata lor. la înmormânta- 
rea tatei au participat 5000 de persoane, 
iar Ja pomeuirea de un un numai zece. 

Casa noastră a fost la Paris cea mai 
fastuos primitoare. Tutei îi plăcea mult 
să aibă lume, iar mama conducea cu şti- 


ință acea uzină de recepții. Ea era în 
curent cu toute, supraveghea totul, ne 


uita nimic. Cred că ar fi preferat ultă 
lume şi un cere mai restrâns, dar avea 
cultul «latoriei şi cu toată averea ci, nu 
excita nici o invidie, ei împăca pe toată 
lumea. 

Mie nu-mi plăcea nimic atât de mult 
ca echipagiile care rulau în sus şi în jos 
pe Cluunps Elysâe. Când castanii erau 
stufoşi, eu găseam totuşi un colţ de fe- 
rcastră prin care  urmăream  trăsurile 
Victoria în care se ctalau tinerele pe 
rechi indolente: d-na cu umbrela ules- 
chisă, d. aşezat lângă ea, vizitiul şi fe- 
ciorul şi «bi cai săltăreţi mergând îu- 
spre Ba's. Sau un factor admirabil înhă- 
mat condus de un tânăr foarte clegani, 
Fran şi cupeuri cu un cal bătrân, cu vi- 
zilin bătrân şi cu o persoană bătrână în 
interior. Singuri bolnavii aveau raţile 
cauciuicate şi lumea râde. 

Părinţii mei aveau o serie de cai zişi 
de trăsuri mari, pentru d'Orsay şi ca- 
leşti, cui mijlocii pentru landouri şi pe- 
rechi admirabile, nervoase, ştiind să joa- 
ce în loc, ridicând în sus lahele cu vioi- 
cinne, pentru factoane şi „Victoria: şi 
în fine calul de noapte care-l purta pe 
tata la Cere şi lu Operă. 

Proprietarii de echipagii bine  ţimule 
erau cunoscuţi şi remuarcaţi la Paris de 
pietonii așezați înadins în rontul dela 
Champs Flysee. 

Când suna „berlina“ lui Gordon Ben- 
nelf sau a lui Charles de la Rochefou- 
caulă, alergam la fereastră să le admir. 
Alămăria aceea care suna priutre fruu: 
zisul castanilor în floare, sub cerul al- 
bastru, era ca o laufară a bucuriei de a 
trăi. 

M'au dus la Operă, la teatre, la baluri, 
căci eram de 17 ani, dar Parisul propriu 
zis era închis tinerelor fete. Dar cunos- 
cui alte trei oraşe a căror complexități 
îmi deschiseră orizonturi noui: Londra, 
Florenţa, Fraucfurt. Călătoria mea la 
londra lu a exaltare. La Tringpark, în 
familia Roihschild cunoscui în carne şi 
oase vumeni de scamă ai Angliei între 
care pe lordul Curzon care se hotărise 
încă din liceu să devie vice-regele ÎInulici 
şi a izbutit întocmai ca lordul Rosebery 
care hotărise de timpuriu să fie prim: 








ministru, să câștige Derby-ul şi să se bn 
soare cu o priucesă. 

Dar Plorenţa cu emoţiile ci de artă 
care-ţi parlumează toată viața! Pe colinu 
dela Piesole recitai versuri din Ronsard, 
cici învăţasem să ciiese. 

Dar Francfurtul cu atmosferă de pace 
şi familie, unde se fac copii, muzică și 
parale multe ! 

Si în timpul acestei călătorii câle ce- 
reri «le căsătorie plouară asupra mea. Ti- 
neri pe cati nu-i cunoștea şi Care pro- 
Dabil se distruu prim alte staţiuni cu d-ra 
Zizi Pampon, mă cereau de soţie, După 
doi ani de suplieii îl văzui pe d. Cler- 
moni-Vonnerre şi-l preferui tuturor, 

Şi ce caraghios mă îmbrăcau ; întrun 
manton verde, tisit cu imitație de astru- 
han şi cu nişte buzunare imense, Tutăl 
meu pretindea că am aerul unei nmbre- 
le care se învârteşte. Timp «de pulru uni 
man îmbrăcat dinirun cupon de velour 
violet dela o mătuşă din Wugrani. 

Zidirăm lu ţară Valliere, cu 30 de ca- 
mere toate cu bae şi water, Caii «le lux 
rămaseră la Paris, dar serviciul era asi- 
gurat prin 16 cai gri cu coudele împletite 
şi cu clopoței încolăciţi în jurul gâtului. 
Ommnibusul tras de ciuci cai «lucea și a- 
ducea dela gară o mulţime «le invitaţi 
veseli de petrecerile dela noi, de briilge, 
de muzica şi teatrul ce le ofeream. Marii 
Duci Wladimir şi Ciril ne-au vizitat de 
'âtevu ori. 


ENTRE-SOLUL 


Primul centre-sol în care am titrat, u 
fost ul «uei Struus, prietenu manei. Vi 
zila aceasta îmi dădu un prim gust im- 
lătător al vieţii de Paris. D-na Straus 
nu fu nici odată mui setucătoare ca în 
sulounele acelea joase, unde  lunnitia 
intra cernută prin Prunzişul  castanilor. 
lia cra u evreică parisiană revace Însem- 
na de două ori parisiană.  nerespirânul 
bine de cât acolo unde nu e acr. Cum se 
aprindea electricitatea ea incepeau să tră- 
iască, gala să ţină piept obicinniţilor sa- 
lonului său. Şi se întâlneau mulţi în en- 
tre-solul «d-nei Straus. Voate nuanțele at- 
mosterei parisiene erau reprezentate, Fo- 
rain da replici lui Meilhac care venea să 
ne spună poveşti cu femei. 

Adrian Hebrard, directorul Ii Le Temps 

Marcel Proust, în tinereţea sa, Porta-hi- 
che, Boheri de Flors, A. de Cailluvei. 
Ganderax, d-na de Regnier, d-na de Nea- 
illes, fetele lui  Dumas-fils, Simona 
Le Bargy, Rejane şi alții mulţi aduceau 
la madame Straus mirosul call a tot 
ceeace se petrecuse la Cumeră şi Senat, 
prin ministere şi marile redacţii, dar mai 
ales la teatre. Abel llcrmant îşi uluse 
ucolo primele romane. Figaro, ziarul a- 
tât de parisian şi Revue de Paris se co- 
mentau. 

Fiică au compozitorului llalevy şi vă- 
duvă a lui Bizet, îrminte de a scrie cel 
Carmen, cei doi ani o duseră destul de 
greu. EL da lecţii de pian, ca îl aștepta 
afară în trăsură. Când Bizei muri la 1875 
figura ci pală şi nuarii ei ochi patetici 
impresionară pe pictorul Delaunay care-i 
făcu un portret — capusloperă. a lui. Ne- 
lipsindu-i adorutorii, unul dintre ci, mii 
Straus, îşi împărtăşi entusiasmul familiei 
Rothschild cu care era îm bune relaţii, şi 
ficcure dori să vădă 'şi să audă pe Gene- 
vieva Bizet. 

Un şir de echipagii. umplea, rue de bDo- 
nai. Straus, avocat al Curţii de apel, cra 
atât de îndrăgostit de Genevieva Bizet, că 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU Nr, ll 








































slârşi prin a se însura cu ca, 
pănă la moarte, 

Parisul «le uiunci ! ealrul repre 
fidel viaţa Lui. Amorul de pildă. li 
bata patru acte pentru ca domnul d 
ce şi-a învins rivalii, să poată di ap 
de doamna, Adulterul era maşina ink 
nală care făcea să meargă piesa și in 
neral intrigele de amor duse cur citea 
şi prudență se cdescureau sul cerul] 
lei. 

O piesă nouă cra um eveniment, 
care piesă cra primită cu. febră, loji 
avantscenele erau pline «le cel maiţ 
gunt public al Parisului. Compoziţia d 
şi numele celor aduşi de Îruma 
doamne, sporeuu atracţia premierei 
fiecare cădere de cortină se ridica 
freamnăt, comentariile se porneau, băi 
(ii circulau prin Loji ducând d-nelor 
nui «le culise şi împreună cu glas ă 
Boissier pe care le luau cu cleşte 
a nu-şi murdlări mănuşile de Surd 
dădeau sentinţe și autorul «liscutal 
uneori erou din încercarea iceasti, | 
se comentu încă o lună după premi 
nici un «letalia al înscenărei si al sin 
nu scăpa atenţiunei publicului. 

Paul Itervien, prieten al d-nei 
era unul din cei mai ascultați aula 
în timpul lui amorul nu cra o ate) 
a sta la masa fumilici, burghez şa 
nubil, Hervien luptă pentru Tene; 
ajutorul disinesBuriet triumlă în u 
piese. Iaru cunoscut: pe Iervicu l 
dineu dat de Grosclaude unde el 
cu baroana de Pierrebourg, o to 
frumoasă femee pentru care amoni 
noi dominantă a vicţei. Fa își păă 
tot.  consacrându-se omului de bă 
când baroana avea mosafiri, ca il 
«ducea până la uşe «punându-i 

— Cunoaşteţi drumul, uu este us! 
în unicul ei amor şi Paul Ilervieui 
chină un volum de poezii. 

Ni se pare pastorală azi acea 
lără negrii şi fără invenţii. Amorul 
pe atunci însemnătate. Fără a merg 
de departe ca d. Paul Moranul cut 
tinde că amorul e atât de plictiu: 
trebue mai mulţi spre a-l Luce, 
că spectatorii de azi vor altecra, Î 
deajuns să citeşti Amanții. Indrigs 
Trecutul, 'Purentul, pentru a retrii 
ciții ani dinainte de război când in 
nu se pierdea în automobilism și al 
teze, 


sul 





Edit. Grassi 


N pr 
„ 


OGLINDA Dus. 


Vă va spune 


Î La CREME SI! 


AICI USCATA, NICI GRASA 
mu fardează, dar fiind unsuroas 
pătrunde întradevăr in porii pleld 
inviorează epiderma, o mlădiază 

şi avantajează luciul natural 

al tenului Dv. Ea menține 









Pudra Dv. 
A PUDRA BIMON 4 A 
ED da > A ai N MT SĂ a