Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0052

Nver'sual 
La interear | 





CORREGGIO - NOAPTEA SFÂNTĂ 





830. — UNIVERSUL LITERAR 


RUGĂCIUNE 


pentru a tălmăci patrusprezece: rugă- 
ciuni de Francis Jammes 


Doamne, 

«u gând lipsii de vreri deşarte noi purees-am 

A tălmăci aceste pioase rugi de Jammes 
Francis, voind — umili — a face să grăiască 
iubirea lor cuminte pre limbă românească, 

spre bucuria celor, ce nu ştiu să cctească, 

decât în slova scrisă prin locurile-aceste, 

Precum în orice pom mereu acelaş este 

vâutul și adierea-i, tot astfel întru toate 
graiurile-omeneşti acelaş suflet bate. 

Pentru aceea, Doamne, gândit-am că nu-i bine 
să fie'nchisă celor ce vorbele străine 

nu ştiu, atât de sfântă iubire către tine, 

Bicisnici suntem, Doamne, şi-ţi arătăm neştiinţa; 
iă să nu rătăcim şi să ne dai credința, 

ca şi drumețului, ce merge prin pădure, 
călăuzit de-o stea. De aceea măestria 

dă-ne, ca şi alţii să aibă bucuria, 

pe bunul Francis Jammes la fel să îl cunoască 
şi-astfel pe el cinstindu-l pe tine te cinstească. 
Și să ne faci, o Doamne, ca să iubim durerea: 
cu cât o fi mai mare, cu-atât savem puterea 
de-a merge mai departe şi ruga să nu moară 
nainte de-a îi spusă cum nu laşi ca să moară 
copilul, pentru care — în ruga cca de-a treia — 
se roagă blând poetul, ca mai târziu cu-aceea, 
ce îi va Îi soție, să te slăvească, Doamne. 

Nu-ţi cerem ziua morții curată şi frumoasă 

să île ; să ne plângă copii şi vecinii, 

in raiu când pregăti-ne-om să mergem cu asinii. 
Ci potrivit cuvântul şi inima voioasă, 

ne dă şi m tălmăcire fă să ne reculegem 

și ruga simplă nici s'o stricăm şi nici s'o dregem. 
Deaceca, Atotpulinte, tu ruga noastră-o curmă 
şi ne îndeplineşte dorința de pe urmă: 

de viaţă şi putere iu inima ne-o împle, 

în dar ca să-ţi aducem, o Doamne, vorbe simple. 


RUGĂCIUNE 


pentru a iubi durerea 


Nu am decât durerea-mi, n'o vreau decât pe ea. 
Credinţă! mi-a purtat şi-mi poartă numai ca, 

De ce aşi pizmui-o, fiindcă în lungi clipe, 

când sfâşierea'n suflet prindea să se "mfiripe, 
mereu atunci alături de mine doar ea sta ? 
Sfârşese, durere, iată, prin a te prea cinsti, 

căci ştiu făr “îndoială : nu mă vei părăsi. 

Cu cât mai mult te simt, cu-atât eşti mai frumoasă. 
Tu ești asemeni celor, cen viaţă niciodată 

nu-mi părăsiră-inima săracă, 'ntunecată. 

Şi de cât o iubită mai bună mi-eşti, durere, 

căci ştiu că'n ziua ecia, când eu voiu fi pe moarte, 
culcată lângă mine vei îi şi, cu putere, 

vei încerca în suflet să-mi intri iar, durere. 


RUGACIUNI DE 


în românește de ANDREI 


RUGĂCIUNE 


pentru a fi simplu 


Ascultă fluturii de vânturile toate, 

ca florile-aruncate din drum la procesiuni 
spre line, uşor, de către copii mici şi buni, 

E dimineaţă, Doamne, şi rugăciunea iată, 
se'nalță către tine cu fluturii 'niloriţi, 

cu strigătul cocoşului şi lovitura pietrarilor. 
Și sub platanii verzi cu frunza lucitoare, 

în luna lui Cuptor, când aspru crapă 'n soare 
pământul, nevăzuți sreeri fârâilori 

s'aud slăvind mereu a ta Atot-putere. 
Mierloiu “nsgrijorat, prin frunze, lângă apă 
ar flucra mai mult, dar bietul nu cutează, 
Nu şiie ce-i de este îngrijorat. Se-aşează — 
şi una cu pământul o șterge dintr'odută, 

din partea 'n care nu cşti, şi-şi ia zborul îndată. 


Uşor şi liniştit azi, Doamne, reîncepe 

viaţa, ca şi eri şi ca de-alâtea ori. 

Ca îluturii aceştia, ca simplii lucrători, 

ca greecrii aceştia, ce lacomi sunt de soare, 
şi aceste mierle ascunse în umbra foilor, 
îngăduie, o Doamne, să-mi stărnie ființa 

în chip atât de simplu, precâi îmi e putinţa. 


RUGĂCIUNE 


pentru a aduce Domnului vorbe 
simple în dar 


Ca şi meşteşugarul, viizut în zori de zi, 

cu grije aplecat în alba ta lumină, 

cioplind chipuri de sfinți pentru siântul amvon, 
vreau sufletul spre rosturi pioase-a-l cârmui. 
El m'a poitit năuntru în casa lui umilă, 
icoanele de lemn le-am cercetat în parte : 

jos la picioarele lui Marcu — un cap de leu, 
lângă loan un vultur şi Luca cu o carte 

cu taine rânduite de bunul Dumnezeu. 
Aveca'ntr'o mână omul, tremurătoare, dalta 

şi băgător de seamă ţinea ciocanu'n alta. 
Incolo soarele lucia pe coperişuri. 

Urca tămâie sfântă din foi de busuioc 

înspre stângacii sfinţi cu feţele străine. 

Şi ui fi spus că grabnic o adiere vine 

şi trece prin acest sărac şi biet amvon, 

cum frece prin pădure al cuiburilor svon. 


Eu, Doamne, n'am făcut un lucru atât de sfânt. 
Vai! m'ai voit măcar născut ca să îi fost 

într'o colibă mică, aproape de fereastră, 

păzită de-un opaiț, când vine seara-albastră 

şi unde cântă dalta de dis de dimineaţă. 

Eu pentru Tine, Doamne, voiu îi cioplit icoane 
şi-întorşi de pe la şcoală copiii buni și dragi 

se vor fi minunat de cei trei falnici magi 

veniți aci cu fildeş cu aur şi tămâie, 

Şi lângă-aceşti trei crai aşi fi cioplit în lemn 


UNIVERSUL LITERAR. — 831 


FRANCIS JAMMES 


(TUDOR și MIHAIL SEBASTIAN 






un fum ca de tămâie și-aşi fi voit să'nsemn femeia mea va coase lângă fereastra, care 
potirul alb şi pur al florilor de crin împrejmuită îi-va de-albastrul florilor, 
“umil şi bun ca un pahar de om sărac. unde so sirânge viespea — o flacăre în zbor. 
De vreme ce, o! Doamne, şi azi îmi pare rău, Sătul sunt de-acest traiu neliniștit şi greu. 
ică inima nu-mi este îndeajuns de simplă O, Doamae, viaţa mea te va sluji mereu 
|ingăduic-mi să-ţi due în dar aceste vorbe, Şi zilele-mi vor trece între rândeaua bună 
pin lipsa sfântului altar, unde Fecioara si clopotele, care Duminica răsună, 
“ar îi rugat şin zori şi seara pentru mine, Daţi pasărilor apă — copiilor le spun — 
| apoi le vom da drumul, când vor putea să sboare, 


să cânte fericite prin perlele, pe care, 
u căzând le-o pune ploaia în ramuri de alun. 
R U G A C | U N E E astăzi anul, anul nou — copiilor le-oi zice — 
să scriţi în seara asta bătrânelor bunice, 
ca fvuniea să şi-o plece, înduioşate, peste 
scrisaarea cea frumoasă, cu vorbele aceste. 
Viaţa va îi lină, iar moartea fără zvon, 


pentru o ultimă dorinţă 


E at a iC) dada . . » crai a, . a 3 .. 
"Putea-voiu, într'o zi ca 'ntr'o romanță veche, Sicriul meu cel simplu îl vor urma țăranii 
să-mi însoțesc mireasa la nunta cea curată şin alb, spre cimitir şcolarii m'or conduce. 

:prin pajiştea, pe unde argint va pune vara. Doar nuiele meu, Doamne, scris pe umila cruce, 
impleticindu-și pasul prin albe îlori, copii va Îi un loc de rugă pentru copiii mei. 

'tişi vor urma bunicii în haine cenușii. Și fă, o Doamne, dacă prin satul meu va trece 
|țDeasupra tuturora va fi o mare pace cândva vreun poet, ce va'ntreba de mine, 

"ȘI doamnele bătrâne distrate-au să se joace să i se spună : Nu ştim nimie despre acesta. 

Ca lanţuri lungi de aur, de rochii aninate. Dar dacă poate... (Doamne, îndeplinește-mi ruga) 
"iCâuta-vor piţigoii în ulmii deşi, încet, să-mi caute mormântul sar întâmpla să vie 
jăre bucăria simplă a suiletelor bune, odată o femeie, ca flori s'aşterne-acolo 

Ci eu meşteşugar voiu îi, și nu poet, so ducă fiul meu plângând, făr'ntrebare. 

„ŞI voiu ciopli în lemnul mirositor și tare ; spre locul unde voiu dormi în tilhnă mare, 


î- 
i 
i 
i 








st poi aia) 





D. BELIZARIE: Frescă bisericească 





4%. — UNIVERSU LLITERAR 








Po e Z HI e 





CAMIL PETRESCU 


PARABOLA COMPLECTA 


Culege de pe stânci garoafe roşii 
Căci fulgerul pe toate le aprinde; 
Surâde când oceanul se întinde 

Să prindă din noianuri albatre, i. 


Fă paşi mărunți şi numără atent 

Sau îă în gând un salt de tigru negru. 
Dansează grațios dar van, integru 
Trimete către stele unu compliment. 


Prin sate treci necunoscut şi mic 
La fiecare poartă scade un sărut; 
Un derviş străveziu şi grav, zalic, 
Să stea între ei şi tine ca un scut, 


Când singur eşti în câmp cu drumul 
Şi mori şi cânți fără să stii de ce 
Să faci din toate-un autodaiâ 

Şi-apoi să pui să se preseze scrumul. 


C. 1. ȘICLOVANU 


IN DEPARTARE 


Țara cea mai îndepărtată este Țara Focului, 
"Tara cea mai posomoriîtă şi cea mai pierdută ; 
Acolo sunt răsunătorii munţi de feldspat, 

Si vânturi sărate, străbătând nisipuri goale. 


Acest pământ își amintește, dela nașterea iumei, 
De o coastă stâncoasă, pe o lature a lumei noui ; 
A auzit mugind munții înfierbântaţi până la alb, 
Luptând contra năvalei primelor maree înalte, 


Din talazurile de culoarea sticlei, am ridicat o scoică : 
Si-am auzit ceeace nici un om n'a auzit încă, 
Murmurul de vapori în pădurea caldă de alge 

Și pași înceţi, apăsând pe dușumeaua oceanului. 


Am văzut fulgerul! oblic al unui pescăruș, 
Când o jerbă de lumină a fost vărsată peste zăpezi 
Şi am auzit vântul în ierburile țeapăne de pe dună. 


Către un promotoriu al Țării Focului 
M'am cățărat în amiază și am întins mâna 


Către o altă ţară, mult mai în departe și mai posomorită. 


(După ROBERT HILYER) 
EMIL GULIAN 


LÂNGA POM DE CRĂCIUN 


Lângă pom cu esențe verzi, stâlp de argint, curat, 
luger drept ca lumina lângă pom de Crăciun... 
Curgeu linia ta ca o sârmă ce arde 

Printre cetini de brad înfăşurând trup de îlori. 
Printre lumânări aureola şi alți sori. 


Revăd, revăd zâmbetul de-altădată 
/âmbetul tău dela Crăciun. 
O, așa prat de aur în soare... 
Cu brad, nematerializat, înger bun, 


Cu aripi, cu trup greu ca neaua,. 
De supranaturalul lor se mirau. 
Printre lumini roşii aureola 

Şi ochii tăi trişti aşa cum erau. 





IOAN GEORGESCU 


IARNA DE STICLA 


Prin geamul crispat de frig, în care 
răsare 

ziua ca o apă puternică de lumină, 
sârmele vederilor au'nțepat 
acaperișuri răsunătoare'n vânt, 

ce lasă sdrobire de viață 

cu stâlpările iernii de ghiaţă, 

pe pământ, 


Din copacii strâmbi ca nişte urăciuni, 
cosoarele gerului au tăiat 

oase de lemn argintat 

<a pe odrasle de goliciuni. 


Acum, aeru'ncâleit în pâclă pare-o silă 
ca praful din.plevi ce-ajunge'n faţă... 
Prin pete subţiri şi reci de zăpadă 
încleștate ca o milă, 

vuictul oțelit al iernii'ncrustate — 
înoieşte tăcerile lumii cu-o albă prefaţă 
de-argilă... 


CICERONE THEODORESCU 


CÂNTEC AUZIT 


Lacrima pal 
Cum ar păta o mătasă, — 
Floare, în pulmă, îți lasă 
Albul oval. 


Doru-mi, — o nu 

S'o răsvrăti să te cheme ! 
Poate iubeşti, sub blesteme, 
Altceva, tu... 


Dar de-ai veni 

Necoborât dintre zale, — 
Şi'n rugăciune, — ale tale 
Mâini, m'ar răni ; 


Şi ai avea 

Unghii de sânge, ca zece 
Unghiuri cu sclipătul rece 
Dela o stea! 


Ochii-mi, ce-ascund : 
Negre nămoluri sub pleoape, 
Și-ar îngropa, între ape, 
Nuferii'n fund... 


Ai o mărgea: 
Inima, roşie-rece... 


Gândul meu, liu îşi petrece 
Firul, prin ca. 


— 83 


UNIVERSU LLITERAR. 


ICOANE 





Madona 


JAN VAN EXCK: 


Madona 


RAFFAEL: 








F. TREVISANI: U.iderea pruncilor din Bethleem 





834. — UNIVERSUL LITERAR 


INSEMNĂRI DIN ZIUA SAPTEA 


INTERIOR 


Liniste caldă în odaie. 

Un bâzâit surd de sgomute care pă- 
trună, îndărătnic, ca niste muşte so- 
nore din gunoiul de larmă al străzii, pe 
sub uși, prin crăpăturile ferestrelor... 
atât, . 


Pendula vornicului moţăie leneş, lun. 
gind clipele. 

Un scaun, cu picioarele sub masă şi-a 
rezemat ţieptul de marginea ei, ca un 
bătrân somnoros... Astepţi să-i cadă cu- 
bul în piept. 

Covorul s'a întins cât e de lung, pe nu: 
dea. Doarme fără un ssomot, ca un 
pui de găină san n femeie anemiră... 

dufetul ev pântece de ţaţă, a amorțit 
cu fusfuniile în poală... 

* Dar pe masă ca, harnică, ca, înțelenp- 
ta casci, gândezte, 

Fa. e lampa. 


Faza e rninu!pă din mai multe pri- 
cini i fiindcă o lege hotărită a casei po- 
runceste ca ca să lie tot-deauua curati, 
pentru-ră poate privi oricât în ochii ori- 
căruia din ai casei sau chiar în ai unui 
străin, fără ca aceusta să-i facă vre-un 
rău, ceeace nu puute face cel ce o pri- 
veşte pa eu, 

O ală pricină a mândriei ei, este con- 
știința limpede că în jurul său se adună 
toată suflarea casei când îşi pâlpâie 
prietenos lumina. Mai muu, par'că în- 
săsi încăperea îşi strânge trupul mai 
eproape de ea iar bezna se furişează 
fricoasă prin unghere... 

Atunci lampa are aierul unei buni- 
cuţe cu scutiță albă de porțelan pe cap 

Dar lama simte şi stie că e fragilă. 
Din pricina asta mândria ci rămâne 
întotdeauna blajină, ca a unei fiinţe ti- 
mide, 

Acum gândeşte: „Astăzi e Duminică, 
fina cea mai fericită pentru mine“, 

Sunt curăţită dis de dimineaţă, 

Al casei an plecat înaintea prânzu- 
lui, au întors, au mâncat şi acum sunt 
din nou plecaţi, Voi avea răgaz și liniş- 
te până se va întuneca bine și tot tim- 
pul, Desupărată de nimeni, am să pân 
desc minunatul Dumnezeu al credinţei 
mele : Soarele... 


Ainunată minune! Nu stă pe nici vp 
masă, nimeni nu-i toarnă petrol în pân- 
iec. și îi ajunse o singură ochire ca să 
mă orbească! 

Religia vizţii mele, soare a tot lu- 
minător, lampă Dumnezeu! Dumineca 
e ziua în care sufleul meu ţi se închi- 
ni neturbuvat de nimeni. 

O, dacă sufletul meu sar mări ne- 
inărginit şi sburdând întrun avânt de 
lumină ar porni-o spre tine!,,, 

Vis, vis... 


în curând „se vor” întoarceş Vor 
speria aierul cu strigătele lor. Cineva 
îmi va sgăâria ochiul cu un chibrit ca 
să curgă în odaie lumina pupilei mele 
şi din când în când, îmi vor smuci 
pledapa cu un cui părându-li-se că pri- 
vese prea sus! 

„„Resemnare.., fiecare lucru are, ne- 
strămutat, menirea lui pământească... 

Ceasornicul îngână clipele... bufetul 
se îndoapă cu farfurii... covorul tremură 
sub  Hlagoslovirea  creștinească a lui 
Hector sau sub Jerfta păgână a mo- 
tanului... fereastra se sparge odată pe 
lună. 

Dacă aşi fi Dumnezeu aşi face din fie: 
care zi Duminică... 


DE FOAME, 


E desigur două fără cinci minute, 
tiindcă băcanul cu nevasta şi cele două 
fete au îrecut. Se duc lu „matineu“, 

E Duminecă. 

Clirese din ochi fiindeă mă gâdilă 
privirea şi pândese: de co nu-i zice zilei 
acostea Marţi? e probabil tot una..... 

Cămara în care locuiesc e joasă, cu 
botul la pământ. Are totuşi ceva de 
anansardă.  Deaceea, de multe ori am 
irapresia că e mansutda unei case, unei 
case care sa dat peste cap... 

A fost +vândva, măcelărie aci. Se cu- 
ncaște bine locul unde era aşezat bu- 
tecul, pe care su tăia carnea. De jos 
cimentul ghunos, mă priveşte cu crăpă- 
turi sgrunțuroase,, 

Plouă murdar ca şi cum cerul ar 
stcarce rufe prost spălate. Streşini ţâ- 
vâesc ca nişte greeri ai umezelei. 

Umed, frig, miros de mucegaiu... 

Sunt cocoţat întrun cot al patului 
(Sineurul meu scaun nare decât trei 
picioare), 

Mi-e frig. Cred că tremură şi peticele 
paltonului pe care îl am în spinare... 

Mă supără crăpăturile cimentului... 

Mi-am tărit privirea spre fereastră. 

Geamul e crăpat şi el. dar ucenicul 
de brutar care mi-e vecin mi l-a lipit 
vu o foae de ziar si pap... Ține la mine 
pentru-că îi povestesc ce spune Carl 
Max ori Kautzky... 

Papul însă s'a cam topit aşa în cât 
vântul dă bobârnaci hârtiei, care sună 
caraghios ca o tobă jucărie,,, 

Dacă aşi fi întins pe o sofa aşternută 
cu blană şi caramaniuri, într'o cameră 
largă cu tomuri, tablouri şi un cămin 
pâlpâitor, ași face probabil versuri pri- 
vind căderea trunzelor sau aşi visa as- 
cultând ploia picurând... dar așa, sunt 
mai cuviincios faţă de mine, privind 
peste drum... 

De partea uceca a străzei, este un mai: 


VINTILA RUSSU-SIRIANU 


dan plin de cucuie de gunoiu. In fund 
pe gardul ce stă să cadă, o mână ne- 
sigură ca o silabisire de copil, a vop: 
sit cu litere mari albe și inegale „Mur- 
dăria oprită cu Bătaie“. 

De ohbiceiu. inscripția asta îmi aduce 
un zâmbet pe care li preţuiesc, dar azi— 


poate din pricina frigului care e ne- 
suferit ca o cămase uscată — mi se 


pare tragică... 

Privesc pimântul maidavului, O pin: 
poa putreaă, su o plesnitură ca o pleoa- 
pă, face cu ochiui unui nasture de pom. 
pier bondoc şi mândru că a păstral 
încă ceva din luciosul sărut al cremei 
ĂMOP" e 

Un cocoșc], cu gâtul golas, se apro: 
pie țariţoş, în pas de defilare, dă să ciu- 
aulească din nastur dar simţindu-l mai 
tare decât ciocul lui, îl dă dispreţuitor 
deoparie, se opreste triumfător pe un 
inotmah de gunoaie si înjură ploaja 
cu gâtul întins, cu glasul serunţuros 
ca o rcetogalire de spărturi de farfurie. 

Nu ştiu dacă e comic fiind-că are as- 
rul aşa de serios, fiindcă seamănă cu 
unii cimeni sau pentru-că îmi pare 
mic. dar am ras şi îi sunt. recunostător,, 

Mi-e fris și râsul mi-a înăsnrit foa- 
mea... Un negustor ambulant trece siri- 
gând: „gopo-o'şi ca-alde!" In cămară 
se strecoară o adiere de aluat şi unde 
lemn. Asta mi face să scuip.u. 

Piouă mereu, asezat și zgârcit ca o 
socoteală... 

0 fi cerul 5 tejrhea ?.... 





BELIZARIE : Frescă bisericească 


Constanţa. Vara. In iunie. 

Marea albastră, liniștită, cu soare mul: 
işi căldură insuporiabilă, cu cazino fru- 
imos, dar cu vizitatori puţini, cu plaţă 
admirabilă, împopistrată de cocule îins, 
Anumeroase, oficiale, quasi-oliciale şi clan 
destine cari roesc în toalete străluei- 
toare, şi în plus o trupă de actori pri- 
Abegi, sosită de curăntl... 

4 Oraşul liniştit, plăcut, cosmonolit, co 
mercial, blajin, urienta!, cu peamanturi 
cobitoare, și vapoare vuţine, încremenite 
parcă de veacuri la porţile bătrânului 
Tomis, care-si astepta vizitatorii, În 
târziaţi oarecum în acel sezon, 

Era prin anul de gruţie 191. 

Departe, în abizul zărilor  albăstrui- 
violete pria perdeaua aburilor și negu- 
"rilor mărei, abia se încheagi, — c1 0 
inăzărire de vis, — o dâră de fum, iar 







Iaupă o clipă bunieică, tocmai dincolo 
1âe apele romăuesşii, patru monştri ma- 
ritinui, — din ţara nasutilor rosii si A 
vuteei, — se grujează în linie. slo'ează 


jun sferţ de oră, ca o demonstraţie de 
prietenie curtenitoare, ajoi la un sem 
iInal răguşit, — ca un muset năpruznie 
4de cerb înfierbântat ; prin îlanr câte u- 
nul, se fac nevăzuţi, în «lirecţia Oilesei, 

Impreună cu toată lumea vin oras di 

4usem şi noi fuca în port să voie mii- 

nunea, crezând că vasele vor intra în ape- 
“ile noastre. Dar ele resțectase convenţia. 
4 — Aţi văzut băieţi, se îngruuse glu- 

ma! Ne-au avertizat, că de nu vom În- 

tra cu ei în hora războiului al uostru e 

dracu !.. zise Achile Popescu, directorul 

trupei noastre. L. 

— Ce spui Nene Achile ? Adevăvut ? 
răspunse camaradul Gul: un actor, sub- 
! ţirel, înalt, cu nas coroiut, cu ochii că: 
prii, trişti şi cu faţa suplă, palidă, întu- 
'mecată, pe care suleritița si privaţiunile 
de tot soiul, încremeniseră creţuri şi 
sbârcituri adinci... 

— Hei, măi flăcăi, — nu se ştie ce ne 
poate aduce ziua de mâine! 

— Ce să se stie Don Drector, — £lu- 
mesc eu, — când o veni ziua suntem gata. 
Deocamdată însă, mai va, până să în- 
trăm noi. 

-— Sigur! zise d-ra Zeta, gingașa su- 
bretă a trupei. Mai va, până om intra, 
și eu care mă priipădesc să fim alături 
de puternicii Ruși. 

— Te interesează Rușii, îrumonsa mea 
subretă, sau poate, necunoscutut 2... 

— Ce-i aia Nene Așiicăi ? ciripi diva, 
făcând ochi larzi-naivi si clipini des, 
pleopele cu gene lungi, codate. 

— Aia ?.. O! sancta sirunticitas zise 
e! râzână, îţi spun eu altă dată când om 
fi singuri. 

— Da? adevărat? întrebă subreta și 
mai nedumerită ?. 

— Siaur! Numai să-mi aduci aminte. 
Deocamdată însă, hai să intrărn în Ca- 
zino să luăm o gustare, cu toţi fraţii. 

Sala de consumaţie a Cazinnului — a- 
proape goală. Numai doui ckelneri în- 
trăcuiţi, aranjau mesele și <tergeai pri- 
ful, iar după bufet, o casieriţă nostimiă, 
satenă, vanoroasă și subiratică: cu buze 
supte şi vopsite, cu ochi drăcosi, sclipi: 
tori, insiouanţi, cu năsuc cârnuţ obraz- 
nic şi cu păr cârlionțat, în suviţe răsuci: 
te pe fruntea--i de marmoră. 

la vederea noastră. rămâne surnrin- 
să, ne priveşte cu amănunțime, și după 
ce bănueşte cam cine suntem, sună şi 
trimite chelnerul săi ia comanda. 

— Ceaiuri, unt şi cornuri. Atâtea, câte 





FAR SA 


UNIVERSUL LITERAR. — 835 


GEORGE SCRIOSTEANU 


persoane suntem. Numără-ne şi stângan 
pre mai repede, că suntem tare flă- 
mănzi. 

Până să vină comanda taifasul 
tinuă : 

-— Frumos Cazino! 

-— Costi şi bani mulţi. 

— Pvrobabil. 

-— Ii mai frumos decât ce! din Sinaia. 

— A dauires, 

-— O fi că na fost de mult. 

—- Pe serune. 

— Mi-e foame rău! 

— Și mie. Nu mai sosește odată idioti 
cu ceaiurile! 

= Zata, diăi-nui un pupică. 

— Să-i fie ruşine! Cum îndrăzneşti?! 

-— Intre noi gradele, se permite, Na te 
supăra Contesa. 

— l-a sărit gazoasa. 

— Diseară jucăm ? 

-— Sigur !... Cafeneaua cea Mică. 

-- Si mâine seară ? 

„— Si, Şi poimâine, răspoimâine etc... 

- Apoi? 

-— Zoia Porcului, —— cât o ţine serta. 

- Pe urmă ? 

- Pracu să te ia! tot repertoriul nos- 
tru. II știi. Ce tot întrebi ? 

— Fiu, fiu, fiu! d-le şi nu mai sosesc 
ceaiurile ?! 

Seiule, frumoasă casieriţă ! Ce zici? 

— Grozavă dragă Gal, Vezi să nu te 
:anorezezi de ea. 

— Curată Păpuşe! dar mă lasă rece, 

— Păpuze da! curată? Nu ştiu. 

Cenivwile sosesc, Se face tăcere. Lia- 
care mănâncă. Apoi, sgomot de iinguri- 
ie, ce amestecă zahărul, vorbe răzlețe 
spuse în srabi cu gura plină. Aurica €le- 
făe, ca un Ghiţă. Achile Popescu închee 
socoteli prăbite, trăzând cu coada ochiu- 
Jui la Gal, care a 'nmărmurit cu mâna 
la tâmplă. sorhind cu ochi dornici pe fru- 
moasa casizriţă. 

Dună câteva zile vizitatorii, sosese cu 
nemiluita. Teatrul merge bine. In fiecare 
seară e plin. Băaţii sunt voioşi.—Achile 
Popescu, bunul nostru director şi prieten 
e bine Qisțus:; vesnice glumeşte, vesnic 
tachinează. Mai toată ziua a petrecem, 
pe plajă, în port, sau la Cazino. 

Cal a devenit, melancolic şi nu ma; 
slibeşte din ochi casieriţa, E amorezat 
iulea. In fiecare zi îi aducea flori şi de 
câte ori are ocazia, se apropie și-i vor: 
heste diserot. Dar ca, nu prea face haz 
de el, îi îuzăduie totuşi cu mila, cate 2 
au câteodată femeile, peniru tipul care 
le ambetează cu dradaostea lui cinstiră, 
dar lipsită de farmnecul și puterea banu: 
nui atât de convinziitor în asemenea 
cazuri. si mai ales cu asemenea, femei, 

Ii scria bietul băiat, în fiecare zi cât2 
un hilețe! dulce. dar îngrata îl ţinea la 
distanţă şi cacheta nemiloasă cu un crec 
foarte bocat, — un mare armator, —- cara 
o întroținea,. 

La hotel luasem cameră împreună 
cu Gal și cu Aurică. In fiecare seară Gal, 
ne povestea înflăcărat succesele lui. Era 
foarte încântat, îl auzeam până noaptea 
târziu, cum se dastămulia lui Aurică, pe 
care-l credea cel raai hun și discret 
pricten, dar care în realitate îi spunea 
la toată lumea. 

Intro zi, ne spuse nebun de hucurie, 
că a reușit s'o convingă să-i dea o în- 
tălnire, atară din oraş şi ne arătă clia” 
un bilețe! pe, care î-l strecurase la te 
iun un chelner, din partea  casieriţai, 
Bietul Gal! Ce suilet sentimenial. Cetea 


con: 


cu glas emoționat biletul, în cars mâna 
gingaşei imbite scrisese nurnai câteva. 
rânduri ; 


Prieten drag, 


Curtea d-tale sinceră mă încântă. Im- 
părtăsese frumoasele sentimente ce ai 
pentru mine, vino mâine dimineaţa lu 
orele 7 la Farul de la Tusla. 
Te aştept. Corina 

Toată noaptea na dormit bietul Gal. 
A cetit Manon Lescaut, romanul lui îa- 
vorit şi asemenea unui des Grieux,—câna 
ceasornicul a bătut 3 lovituri puternice 
in coarda-i metalică, — s'a ridicat în- 
cetişor, dela masa de lectură, a închia 
vomanul, și, în vârful degetelor, ca să 
vu ne deranjeze, sa strecurat binişor 
pe uşă. 

+ 


A doua zi, casierița atitea ţan- 
4oşe în scaunul de la bufet, aruncâna pri- 
viri galeşe tipilor selivisiţi, care-i făceau 
curte şi mai ales bătrânilor și străinilor. 

Cu noi era foarte prietenoasă, dar nu 
răspundea la curtea nimănuia. In ziua, 
aceia o găsisem la bufetul Cazinoului 
dela 9 dimineaţa, si de atunci nu mai 
plecuse nicăeri. 

Bietul Gal! Mi-era milă de el! Luase 
drumul pe jos până la Farul dela Tusa, 
distanţă de câteva ore cu piciorul, şi în: 
erata, hahar n'avea! Işi bătuse joc de 
el. Il păcălise, Sărmanul! 

— Dar Gal, unde este copii întrebă A- 
chile Popescu ? E bolnav ? 

— Nu, l amorezat, glumi unul din bă- 
eți. Visează undeva... departe,. pe țărm 
şi face versuri casirriţei. 

— Taci? zise Achil Popescu făcâna 
cu ochiul lui Aurică; şi iubita d-lui ha.- 
har nare. 

Apoi începu să râdă din toată inime. 

În clipa aceia apăru şi Gal. Fra roşii 
ca racul, lecarcă de năduşeală şi alb de 
praf. Când trecu pe lângă casieriţă, făcu 
o mulră acră, privind-o furios. 

Dur ea, rămase foarte surprinsă, se 
uită la el larg și întrebător, ca şi cur 
nar fi ştiat nimic. f 

— Hei, bun venit! Unde ai fost, drază 
Gal, îl întâmpină Achil. Ta uitaţi-vă în ce 
hal: Plin de praf, leoarcă de nădușală,., 
ți Sa întârnplat ceva. 

— Nimic! Am luat puţin aer... 

Camarazii chişneau pe întundate. Gal 
ceru lista de bucate, şi începu să mă- 
Binee din pâinea goali cu o îcame de 

up. 

Când mânca ultimul fel, Achile Popes- 
cu, care era un mare mucalit, se aplecă 
şi ridică Qe jos, un plic roz, citi adresa 
şi zise: 

— Lite un bilet de dragoste adresa! 
lui Gal. Ia să vedem ce-o fi scriind în 
el. Ne dai voe? Nu te superi dragă Gal? 
Bun! şi începu să citească cu glas tars: 


Prietene drag, 


Curtea d-tale sinceră mă încântă... 

Exact scrisoarea lui Gal. E] ne privi 
o clipă rătăcit, — dar își reveni numai 
decat  pipăi repede buzunarele scoase 
o scrisoare Ja îel (cea care o primise), a- 
poi nervos, o rupse în bucățele, o arun- 
că, se 'ngălbeni și zise cu un surâs a- 
mar ; 

Am înțeles Nene Achile iarăș mi-ai ju, 
cat farsa !.. 











836. — UNIVERSUL LITERAR 


DIN CARNETUL UNUIA 


— ZIUA NAŞTERII ŞI CRĂCIUNUL — 


MIRCEA DAMIAN 


— Astăzi împlineşti un an, băete! — 
„zise tati si mă felicită, 

— Fi, comedie! Adevărat? Suntem în 
20 Martie ? Ce repede trece timpul! 

— Suntem în 20 Decembrie! — mă 
corectă el. 


— Da? Mă gândeam la cealaltă arii... 

Mama îmi dădu o cutie de bomboane, 
iar fraţii şi surorile o jucărie, delegând 
pe Vlad să mi-o prezinte odată cu îelici- 
tările, înşirite în nişte versuri foarte 
idioate. 

-- Atâta tot?! — întreb. 

— Ce mai vrei?! 

— Păi bine! eu ştiam că zilele de naş- 
tere se serbează altfel: cu mâncare, cu 
băatură, cu muzică... N'ai adus cumvă 
vre'o sticlă de sampanie, tată ? 

Mama se supără, iar Vlad fu cât se 
poate de indignat, pentru că — se plân- 
pea el — a contribuit cu toate economiile 
ca să-mi cumpere jucăria, şin loc să-i 
mulțumesc, îl ameninţasem că i-o sparg 
în cap! 

— Lescă facem chef la Crăciun! — 
zise tata. 

— Penituce să amânăm ? La Crăciun 
e altă chestie... Sincepui să mă plimb, 
înfuriat, dela un capăt la celălalt al 
odăii. Mă oprii apoi în faţa oatinzii și 
băgai de seamă  c'em crescut, aveam 
dinţi, capul se ținea bine pe umeri, pi- 
cioarele .mi-se'ntăriseră,.. 

— 'Trebue să-mi faceţi 
lungi! — le spun. 

— Daa?! — se strâmbă tata, 

— Fireste! Vreau si fiu ridicat la 
rangul de flăcău ! 

— ȚŢi-oi da eu rang, vagabondule! — 
mă certă mama, 

— Am să-mi las mustăţi şi cioc!.. 
Dar, însfârşit, aveţi de gând să-mi deţi 
de băut?! f 

— Fii cuminte, Căline, că mănânci 
bătae —mă ameninţă tata. Incepui să 
urlu și să mă tăvălesc pe jos. 

— Uite ce mai îlăcău —răse Vlad, şi 
scoase limba la mine. A 

Mă pornii și mai tare pe răgit, apoi 
svârlii cu scaunele şi-mi rupsei hainele. 

— Na, ticălosule! — se'nfurie mama, 
şi-ini trezise o palmă. Era cea dintâi. Asta 
mă indienă atât de mult, încât leşinai! 

— Haiti! acum a murit de tot! — se 
bucură Vlad. 

Mă stropiră cu apă de colonia. Mama 
începu să plângă, în vreme ce tata îi 
făcea ohservaţii. Mă făcui că sunt leşi- 
nat și duvă ce-mi venii în fire, ca să-mi 
răzhun. Vlcd mă izbi cu piciorul în 
coaste să vadă, mai trăesc? Gemui de 
durere şi de furie, dar tot nu dădui 
semne de viaţă. Mamu începu să mă să- 
rute şi să-mi spună vorbe dulci: 

— Scoală, dresul mamei... Ilaide pu- 
iule... tu ești biiiat cuminte şi dulce... 

— Mai adineuori parcă spuneai că 
sant un ticiws, acuma sunt dulce? — o 
întreb, ridicându-mă, brusc, în capul oa- 
selor. 

— Ptiu! trăznite-ar Dumnezeu, că 
m'ai băgat în sperieţi —mă blestemă, fă- 
cându-şi cruce. Vlad, cum văzu că mă 
ridic, spălă putina, inr tata prinse a 


panțtaloni . 


râde, Apoi sencruntă şincepu să mă 
certe: 

— Bine, mă, Căline, n'ai de gând să-ţi 
vii în minţi? Eşti băiat mare Qe-acum! 

— Toemai: sunt băiat mare, Atunci, 
pentruce nu-mi feceţi pantaloni lungi?! 

— 0 să mă bagi în mormânt, procle- 
tule! — se plânse mama. Sa împlinit 
abia un an de când te-am născut — nu 
te-c$ mai fi născut! — şi m'ai îmbătrâ- 
nit! 

— Să-mi faceţi pantaloni lungi! — le 
spun. Să-mi cumpăraţi lavalieră, pălăa- 
rie cu boruri largi si monoclu, cum am 
văzut eu le un poet în București... As- 
tea's haine ? Și, furios, îmi sfâşiai şi res- 
tul hăinuţelor, apoi m'aşezai pe vine, 
mofluz, într'un colţ al pdăii, uitându-mă 
încruntat le Vlad care revenise, strecu- 
rându-se pe după scaune gata so ia la 
sănătoasa, 

— Ăsta e pacostea familiei 1—se plân- 
se mama. 

— Vreau pantaloni lungi, lavalieră, 
pălărie cu boruri largi şi monoclu ; £At- 
fel, să știți că m'arunc în apele Dunării! 

— Unde dă Dumnezeu! — murmaară 
Vlad. 

Mi-au făcut haine de flăcău și palton 
cu blană, mi-au cumpărat pălărie cu 
boruri largi, lavalieră şi monoclu cu 
șnur negru de mătasă. Nu mi le-au dat 
însă, decât în seara, de ajun. Până a- 
tunci mau ţinut gol, încuiat în odaia 
copiilor, legat ae piciorul patului cu o 
îunie. 

— Uite ce ţi-a edus MoșCrăciun! -— 
zise tata — şi-mi dădu niste jucării: un 
Vasilache foarte caraghios cra mi-se 
păru că seamănă cu Vlad, un balon de 
tinichea... Viad, ca să-si bată joc de 
mine, îmi dăruise un biibron şi-un lea- 


_găn în miniatură în care era culcat un 


măgăruş, pe pântacole căruia scrisese 
cu cretă numele meu. 

— Las'că ne răfuim după sărbători !— 
îl ameninţai. Apoi cerui tatei să-mi facă 
cunoștință cu Moş Crăciun. 

— Moș Crăciun nu sS'arată niciodată! 
—zise el. Vine pe furiș, împarte darurile 
și pleacă. 

— Astea's basme ! Darurile le-ai cum: 
părat d-ta. Atâta, lipsă de gust şi de în- 
țelezere... 

— Vezi, vezi, Căline!—mă ameninţă, 
Jţi faci de cap. 

Seara, masă mare cu invitaţi, sar- 
male, cozonaci iş vin. Erau și câteva 
domnișoare foarte nostime. Incepui să 
mănânc şi să beau cu nemiluita, căci 
în cele câteva zile de închisoare mă hră- 
niseră numai cu pâine şi apă. Mama 
observă însă, şi ca să mă sipravegheze, 
mă luă în poclă, ceeace nu-mi plăcu de 
lac, fiindcă mă socoteam om în toată fi- 
rea, aveam mustăţi şi cioc. Două îete 
cari şedezu în faţă, o rugară să mă lase 
să stau între ele, 

— Face prostii t—se opuse mama. 

— AŞ, cum se poate? Doar e cavaler. 
Are n cioc foarte simpatic !—râse una. 

— Si mustăţile! — adăogă cecialtă. 
Seamănă cu Napoleon III! 

Mama se învoi. Mă slobozii din poalele 
ei şi mă'ndreptai spre partea opusă, 
deubuşilea, pe sub masă, fiindcă era mai 


„aproape. Mă'ncurcai însă printre picioa- 


rele fetelor şi apucasem un drum care 
ducea în altă direcţie... 

— Vai,nu nacolo !—Auzii. Si-mi simţii 
tâmnlele strânse între doi genunchi ca 
intrun cleşte! Apoi, domnişoara mă în- 
şiăcă de subsiori şi m'aşeză pe scaun. 

Am chefinit până seara târziu. Intrun 
rând am cercat să sărut obrazul dom- 
nișoarei care mă ridicase de sub masă, 
dar nu ma lăsat. 

— Stai locului că mă gâdili cu mustă- 
ţile ! — chicoti, 

Dimineaţa, m'am trezit sub masă c10 
sticlă de vin în braţe, cu monoclul spart 
și cu un ciolan în gură. Tata mi-a aju 
tat să mă spăl. şi să mă parfumez, apoi 
m'a luat de mână si a plecat cu mine 
le. biserică. Mergeam ţanţoş și ngâmiat 
ca un păun. Mă'mpiedicam însă mereu, 
căci pantofii erau prea mari, iar pălă 
ric: mi-se lăsa peste ochi. Lavaliera, îmi 
servia şi de batistă. Câteva domnișoare 
râseră de mine. 

— la te uită ce mai cavaler! — zise 
una. 

— Unde este ? —întrebă alta în bătaie 
de joc. Eu nu văd decât o pălărie şi o 
pereche de pantofi! 

Imi veni pe limbă înjurăture. chelne- 
rului dela Bucureşti, dar când să-i dau 
drumul, mă'mpiedicai şi căzui. Incepui 
să răpesc. Tata mă ridică, mă scutură 
de zăpadă, apoi restul drumului până la 
biserică mă duse'n braţe. 

— Tii! — se minună preotul. Ai flăcău 
de'nsurat, domnule Gâlcă. Şi-mi mân- 
gâie părul, apoi mă trase de cioc, Il lovii 
nervos țeste mână. Tata îmi dădu un 
&hiont în coaste, șopfind: „neruşina- 
tule !* Ţăârcovnicul mă privia cu coada 
ochiului şi râdea înăbuşit. Sapropie de 
mine şi'ncepu să m'afume ca cădelniţej 
apoi mă cătcă pe picior, şoptind: 

— Par'că ești un ţap! - 

Turbam de necaz. Simţiam cum îmi 
tremură buza de jos şi mustaţa. Imi veni 
iarăşi pe limbă înjurătura chlenerului, 
dar o'nghiţii. 

— Tată! 

— Sst! 

— Hai să mer... 

— Taci! — se răsti el, şi-mi trase v 
primă peste gură. Ce, esti în cafenea?! 

— Iai să plecăm că mă scoate ţârcov: 
nicul din pepeni și fac scandal! 

Tata mă treise, violent, de mână, şi mă 
scvase din biserică. 

— Nu te mai pricopsesti, tu, băete, să 
baţi și din aripi !—îmi prooroci. 

Cum am aiuns casă, mam pus ne 
mâncare şi băutură. Nu m'am trezit de- 
cât a treia zi după Bobotează, cu dureri 
de cap şi numzi cu o mustață; pe cea: 
laltă mi-o tăiase Vlad pe când eram 
beat, iar ciocul mi-l pârlise cn o lumă- 
nare... 





setări tar an ati ate a atm Za, 


UNIVERSU LLITERAR, — 837 


UN MOMENT DE SINCERITATE 


Numele iui era Giuseppe Villarosa, 
însă toţi fi ziceau Peppe C'2. Cauza a- 
eestei porecle trebuie căutată în faptul 
că, de câte ori voia careva din noi să 
povestească ceva, întreba din capul lo- 
cului, 

— Peppe c&? (Iosif e aci?) 

Apai, că de ce trebuia să fie aci nu 
se ştie: aşa era. Trebuia să fie de faţă. 
Peppe era un tip curios. Intr'o față ma- 
cră şi lipsindu-i cu totul barba, un nas 
acvilin şi doi ochi limpezi şi rotunzi 
cari nu stăteau locului nicio clipă: 
foarte tânăr, arăta cu mult mai mult 
decât avea în realitate. Vorbea fără 
multă sinchiseali şi c'o cadență mono- 
tonă, chiar despre lucrurile cele mai 
tragice. Nu se ştia nimic din viaţa Ii, 
Niciunul dia noi n'a fost vreodată în 
casa lui, şi nu stiam unde locueşte. 
Profara, totdeauna, judecăţi de un aşa 
de teribil scepticism încât ne închipu- 
iam viaţa lui aridă şi trudită. Ura în- 
deosebi pe plăimăditorii genului uman 
şi, când putea, îi înfăţişa pe semenii 
săi cu imagini puţin măgulitoare. In 
artă şi în politică era un distrugător. 
Ultimul său roman, Darul magnițic, ri- 
dicase cele mai disparate critici. Cu- 
tare îl consideră capodaperă, cutare îl 
denunţz, ca o mistifcare artistică. Un 
imn vieţii ori o nepare a ei? Critica 


n'a rezolvat dilema. Peppe trecea prin 


acest freamăt indiferent, cu zâmbetul 
său totdeauna acelaş. Nimic nu-l miş- 
ca : noi înclinam a crede că e un cinic 
teribii. Tăcerea iucăpăţinată cu privire 
la viaţa lui a înrădăcinat în noi con- 
vingerea, puţin câte puţin, că desigur 
vreo dramă intimă a provocat acel pră 
păd al nentimentelor bune. Pentru ni- 
mic în lume Peppe nu Sar fi mişcat: 
avuseserăm multe prebe tangibile. Cru- 
zimea lui era mai mult decât formală, 
substanţială. Ducea o viaţă neregulată : 
uneori îi vedeai pe stradă la orice oră : 
apoi ubsenta, devenind de negăsit. Acele 
absenţe, însă, erau totdeauna justiti- 
cate de apariţia vreunei noi opere. 
Noi îl clasificarăm exemplar unic iar 
prezența sa fu recunoscută ca indis- 
pensabilă. Când întreba, careva : 


— Peppe e ari? — cel vizat nu răs- 
pundea. niciadată lăsând so facă alţi 
- Y-aci, 
- T-aci, 
— l-aci. 


Intr'o zi, după. o absenţă mai lungă 
decât celelalte, Giuseppe  Viilarosa fu 
văzut că apare îmbrăcat în negru şi 
mult mai dezagregat. De data aceea nu 
a fost anunțată nicio operă. Intrebat, 
răspunse aşa de evaziv, și întrun mod 
asa de întortochiat încât ne temurăm 
de facultățile lui mintale. lusă, cu- 
woscându-i nițal caracterul, nimeni na 
mai insistat. EI îşi luă locul în mijlo- 
cul nostru, reluându-si viaţa de mai 
niinte. 

Ceeate am să povestesc mi-a fost spu= 
de cl însuş. într'o zi când cutreeram 
prin oraș fără ţintă, cum, dealtfel, se 
întâmpla adesea. După o tăcere înde- 
Wungată, îl întrebai: 

- Ce pregăteşti ? E 

— Nirmnic — îmi răspunse. -- Nu pre- 
yătese nimic, Num nicio voie să fac 
ceva. Nu pot face ninic. 

— Trebuie că te reculegi juţiu. 

--- Aga crezi? 

— Desigur. Ca și alte dați, dealtcutu 

- Bu nu, Nu ca alte dăți, 

Tăcu 0 vreme, apoi reluă: 

- - Mă simt obosit, îndrozitor de obo- 


sit. Nu sunt bătrân, ştiu, şi nu mă pot 


scutura. M'apasă ceva. 

— Mai înainte ce făceai? 

— Mai înainte, mai înainte... Mai îna- 
inte era cu totul altcumva. Uită-te la 
mine: nu vezi că faţa mea sa înăcrit 
şi mai rault? Drasul meu, ei întrebă :— 
Peppe i-aici? — dar Peppe, întradevăr. 
nu mai este aci chiar şi atunci cand 
stă înaintea voastră şi pare că vă as- 
cultă. şi, unevri, vă suride chiar. 

— Poate exagerezi puţin. 

— Nu! Nu exagerez: poate spun mai 
puţin decât vreau. Spun mai puţin. 
V'aţi obişnuit cu toţii să mă vedeţi sub 
un aspect şi nu vreţi, ba nu puteţi să 
mă vedeţi decât în felul acela.—Se opri, 
apoi după aceea reluă: — ie, caşi 
celorlalţi, îţi pare poate că ultima dată 
am lipsit pentru a-mi termina vre-o 
lucrare. şi fiindcă naţi văzut încă ni: 
mic, dispariţia me& vă pare oarecum enig- 
matică. Am lipsit fiindcă, s'o spun, mi-a 
murit soţia Voi nu ştiaţi, desigur, că 
eram însurat. N'aţi auzit s'o fi spus 
vreodată. Insă asta n'are de-aface. Eram 
şi eram împăcat cu asta ev. Ceeace-ţi 
voi spune îţi va părea straniu, însă e 
un caz foarte cotnun. Foarte tânăr, la 
optsprezece ani, îndrăgostit. mă 'nsurai 
co fală : însă odată cu luna de miere -: 
se spune asa, e adevărat? -— mi-a tre- 
cut icată frenezia şi tot entuziasmul. 
Si cram recunoscător pentru ceeace-mi 
concese și pertru amintirea ce i-o păs. 
tram : cel puţin aşa părea, atunci. Va- 
nirăm să ne stabilim la oraş şi începui, 
mai hine zis continuai viaţa mea. Ea, 
totuş nu se plânse niciodată și nu-mi 
făcu nicio imputare. Trăia lângă mins 
liniştită, dându-nui, cu osârdia ei, o exis- 
tenţă prielnică, plană, fără a mă chinui 
cu gelozia şi cu reproşurile. Erum liber. 
complet liber. Si aceasta o puturăţi con- 
trola, foarte bine, căci mă reţineaţi ziva 
întreagă, și aproape jumătate din 
noapte fără ca să bănuiţi că acasă aa 
avea pe cineva care mă aștepta. Căci 
ea nu se culca fără mine chiar dacar 
ti trebuit să moţăie toată noaptea pe 
scaun. Ş câte odată mă 'ntorceam a- 
casă câna se crăpa de ziuă și picioa- 
rele nu mai conduceau bine ureutatea 
corpului. Insă ea nu vedea nimic din 
toate acestea. Imi ajuta să mă urc în 
pat, upoi se întindea şi ea. fericită că 
mă are lânzi ea. Nag putea spune că 
i-am cedat, nici ea nu mi-ar fi cerut, o 
oră din timnul meu. Trăia alături de 
mine, făptură din vise. Când lucram 
îşi îndnia grijile: mă păzea cu o bună- 
tate continiă. neobosită. Pentru ea nu 
cerea niciodată nimic, Nu-mi aduc a- 
minte so fi văzut vreodată bolnavă în 
pat, sau cel puţin să aibă nevoie de 
vreo grije. Totdeauna în picioare, trea- 
ză si promptă. lar eu nu-mi dădeam 
seama, de hinele ce-l aveam. 

(iasul lui Giuseppe Villarosa, de obi- 
cei monoton și rece, se făcea cald şi 
intens de emoția Faţa sa veştedă se în 
suflețea, luând exvresii luminoase. 

- Aşa petrecui o parte din viaţă, pe 
care o considerum goală, plicticoasă, 
banală. Nu stimezi niciodată ceeace ai. 
Trebuie mai întâi să-l pierzi ca să-ţi 
poţi da. seama de ceeace ai pierdut în- 
tradevăr. Ultima dată când am lipsit 
am creat nimic deoarece îmi lipsea 
flacăra, care. nevăzută, mi hrănea ne- 
contenit. Soţia mea fu nevoită să stea 
în pat. Nădăjduiam în tinereţea sa ro- 
hustă. Mă insela, Intr'o zi muri calnuă 
si tăcută, cum trăise. Atunri. pentru 


ALFIO BERETTA 


prima dată înţelesei ce pierdeam. Te- 
tul! Nu credeam ca acea ființă să o- 
cupe un loc așa de înalt în viaţa mea. 
Nu credeam ca o persoană aşa de slaiă, 
ba să vă spun drept, aşa de neînsem- 
natţă, ar fi putut să-mi ocupe în aşa fel 
inima, existenţa, să creeze ţinta existen- 
ţii mele. Am observat prea târziu. Tu, 
poale, vei surâde la micimile ce ţi le 
povestesc, şi-ţi vei închipui că; e un 
produs al fantaziei mele bogate, care 
măreşte aşa de mult orice, chiar şi du- 
rerea mea de faţă. Nu. In acest mo- 
ment sunt sincer. Sincer până la şi din- 
culo de ceeace se poate. Admit că tot 
ce ţi-am povestit nu poate interesa pe 
nimeni : însă eu ţi-am spus dinainte că 
e un caz extrem de comun. Această 
viață care sa stins a dărimat o parte 
din cele mai frumoase iluzii ale mele. 
Mă simt singur: părăsit, trist, sineur. 

Ochii săi se îndepărtară parcar fi vă- 
zut o lurae dispărută. 

— Să trăeşti atâţia ani împreună, 
să-ţi faci un obicei şi să nu-ţi dai sea- 
ma, deși e foarte tare. Intr'o zi, însă, 
când începe să-ţi lipsească acest ra- 
zim, te vezi pierdut, fără ca să te mai 
poţi regăsi. Acasă găseşti rece şi întu- 
nerec; și nu mai este nimeni cine să 
te aştepte, cine să-ţi ajute să te dez. 
braci, cine să se întindă, tăcută, lângă 
tine. Şezi la masa ta de lucru si hârtia 
albă rămâne goală, căci tu, în cap, nu 
mai găsești nicio ideie ca so schimbi 
în cuvinte. Totul şi-a pierdut valoarea. 
Atunci vagabondezi. Poţi şi să pleci, 
să-ţi laşi prietenii, să-ţi găseşti alţii. să 
vezi altă lume, îvarte liber să le faci 
toate deoarece nu te mai aşteaptă nimeni, 
deoarece nici o obligaţie nu te mai cons- 
ivânge. Nu mai ai la ce să te gândești, căci 
nimic nu mai ai. Cuvintele chiar se 
fac afone și goale: le spui fără să le 
auzi. Poti face tot ce vrei. Si să nu 
faci nimica. Obişnuinţă ? Se prea poate. 
Fgoism deloc. Căci dac'ar fi aşa, aş pu- 
tea să-mi iau orişice femeie și să as- 
tup golul. Insă dacă ai nevoie chiar de 
ceeace nu mai poți avea. Totul e fără 
scop. In Darul magnițic asemănam via- 
ta cu un cos plin cu lucruri frumoase 
de unde poţi lua mereu fără a avea 
feamă că-i dai vreodată de fund. As- 
tăzi aş comnara-o cu un orb care nu 
stie niciodată ce are în faţa sa. E li- 
niștea care te face să nu mai iei nimic 
în seamă. Se crede, şi e o greşeală foar- 
ie gravă, că viața e asezată numai în 
noi, şi nu vedem că viața nu e în noi. 
Asa, într'o zi... 

Tăcu. Faţa sa căpătase o intensitate 
de mare durere. Îl privii fără să-l mai 
pot întrerupe. Vorba lui m'a prins în- 
cetul cu 'ncetul n mod irezistibil. tre- 
zind 6 vâltoare de senzaţii stranii. Si 
milă. de acest nm care umbla pe drum 
ca orhul din pildă. Glasul lui s'a stins 
intrun suspin. Părea că sa oprit, în- 
ghețat, fără să mai poată iesi afară, 
Ce ar ti spus Ginseppe Vilarosa, cânl 
ar [i putut s& vorbească din nou? 

Reluarăm drumul în tăcere. Cel care 
o rupse a fost el. 

— Ce minune! La Politeama lucrează 
acrobaț.! Nas putea face niciuna din 
două: să umblu cu bicicleta şi să fac 
salturi. Trebuie să mergi să-i vezi. 

1 privii uimit. şi recâştigase nasca 
și vectra sa, 


Trud. din italienegte de AUREL DECRI 





838. — UNIVILRSUI. TILA 


cralacen Ealcrearea 





DUPĂ UN AN 


In timpul acesta de manifeste ro- 
zalbe şi de proclamații războinice, să 
ne fic permis să însemnăm aci înche- 
erea unui an dela reapariţia „Univer- 
sului literar“ în forma actuală. ŞI 
mai ales să ne fie permis, acum, să 
arătăm ce linie precisă a avut această 
revistă şi cât de mult cele cinzeci și 
două de numere ale primului an au 
contribuit Ja realizarea idealului une! 
reviste menite marelui public. 

Dificultatea pe care aveam s'o rezol- 
văm era aceea de a păstra mereu dru- 
mul înalt a] marilor probleme cultu- 
rale, dar cu necontenita preocupare 
de a le face accesibile publicului 
mare. Neîndeplinirea uneia sau alteia 
din aceste condiţii primordiale ar fi 
dus ia insucces. 

Acea schiță de enciclopedie cultu- 
rală care a fost întemeială prin „ga- 
leria sufletului românesc și a ctito- 
rilor civilizaţiei românești“, cronicile 
numeroase și aplicate, materialul do- 
cumentar bogat au îndeplinit cu suc- 
ces unul dintre punctele esenţiale pe 
care doream să le realizăm. O parte 
distractivă şi pe cât cu putință bo- 
gată in informaţie a fost menită să 
înlesnească acceptarea programului 
cultural]. 

Că publicul cetitor ne-a înţeles de 
minune e primirea statornică pe care 
a făcut-o „Universului literar“, deve- 
nit azi cea mai răspândită revistă ]i- 
terară românească. Un grup de tineri 
scriitori s'au afirmat temeinic în pa- 
ginile noastre constituind una dintre 
cele mai vii redacţii românești asigu- 
rând prin diversitatea preocupărilor 
lor, caracterul cuprinzător al revistei. 

Tot ce putem spune e că ne vom 
da toate silințele ca și în viitor „U- 
niversul literar“ să fie egal cu el în- 
suşi. 

[ED a | C.P. 











DAMIAN STĂNOIU 


(NECAZURILE PARINTELUI GHEDEON) 


Cu nurpla de fultnoasă plasare „IN 
căuiarea unei parohii” si mai puţiu cu 
celelalte schiţe care țineau sociotate pou- 
tru satisfacția protocolului unui volum. 
părintele Damian Stănoiu. cu tot lestul 
“ie tradiţionalism țărănist care a bravat 
în „Mos Gheorghe la expoziţie” al jui 
Spiridon Popescu, se vărlea asupra ma- 
terialului, lucid şi sistematizator. Nu- 
vela aceasta îl arăta cu darul compozi- 
ției, ceeace presupune un seriitov adevă 
rat. Nu tot acelas lucru găsim îu vu- 
lumu!l de faţă „Necazurile părintelui 
Ghedeon“ (şi care iubitor de literatură 
românească nu se asteaptă ca un dehut 
răsunător să nu fie cât de cât justificat). 
Dar pcate tocmai faima în jurul debu- 
tului strică unui scriitor. Părintele Du- 
mian Stănoiu sa văzut obligat ca după 
un an Să mai dea gata un volum. Le 
achiţi în felu: acesta de un atare debut? 
Desigur că nu. Pogte să se fi îintâm: 
pat însă, cum dealtiel în cele mai multe 
cazuri, că păriutele Damian Stănoiu să 
fie plasat cum e şi natural prin cea mai 
bună lucrare ; odată iutrat în literatură 
poţi da si ceva mai slab. 

Cel de-al loilea volum ul părintelui 
Damian Stănoiu se prezintă sub forme 
“le roman, Ara peate clauă sute de pazini 
şi eroul trece prin atâtea peripeții ? Dar 
tot prin luagirae cât, si prin naturu lui 
intimă e un jurnal de parohie, Zi de zi 
acelas părinte „Ghidion”, care are un 
năstruznic obicei de a pune picioarele 
pe pereţi când se odihnește după masă, 
țobservaţi caricatura. forţată), mai în. 
vegiatrează câte o drăcie făcută de el. 
de baba ce-l îngrijește. (capitolul ăsta cu 
babele cred că l-a obsedat mult pe 
părintele Damian Stănoiu), de lighioa- 
nele din casă şi din afară si de duhul 
ispitei din lăuntru. A 

Si uite cara-ar fi putut fi mecanica. 
„umorului părintelui Damian Stănoiu în 
acest din urmă volum. Conflictul per- 
manent intre duhul ispitei si spiritul 
rizorilor călugăveşti. Dar pentru ăsta ar 
ti trebuit o fină investigaţie, şi o inte- 
lectualitate. Autorul părinelui „Ghi- 
tion” notează numai, amorf, tribulatiile 
duhului 1spitei în fata realităţilor încon- 
jurătoare. Mecanica sugerată de noi iși 
cari dealtfel o» săsini mai cu multă sau 
cu mai puţină patimă, greutate în pri- 
mul volum „Cdlugări şi ispite”) ar îi 
avut de partea ei udâncire şi acea atu- 
ploave a durabilităţii. Jocul petrecându-se 
numiti înăuntru, părintele Damian Stii- 
noiu ar îi scăpat de indiscraţiile tradi- 


tiovahiste si le ttrosul ale cas ad [i 
tăuismului literar. Dar aristocraticul 
zambet pe cure l-ar fi găsit acolo, tre 
bnia să se sprijine si pe intelectualitute! 
antorul ar fi fost favorizat astfel si de 
un proces de eliminare, n cărei lipsă se 
resimte prozuav în volumul de față. 
„Când ajung la politică - se iau la 
ceartă fără multă vorbă. Cei mai tineri, 
se îmbrâncese, 30 tai înjură de nevosie, 
jar printre ei vale uu ţâangăn de capi! 
ascultă cu gura căscată si cu mucii la 
nas până se ăzeşte vre-unul să se lege 
ie biata măsna sau chiar «de vreo soră 
mai mare zi să-l gonească la ai lui. 
tocunoaşteți că umorul nu poale căş- 


tiga întru uimic prin aceste note de 
realism extrem. Si fiindcă amintisemn 
întrp paranteză precedentă de ca- 


”icalura forţată pe care o întrebuinţează 
năvintele Damian Stănoiu să transeripia 
un pasaj caracteristic : 

„lar după masă, când baba incenu să 
sfori» în patul ci din bucătărie, părin: 
tele scoase rin cutăv» o panglică de croi. 
lor pe care v avea de mult, si începu 
să 0 măsoare... Eva mai mult sroasă 
decât lungă !* 


De aici până la cabutinaj umorul pă 
rintelui Damian Stănoiu nu ar  aveu 
mult. Il rugăni să fie atent. Si-o feicem 
aceasta pentrucă se vădeşte cu o minu- 
nată atenţie a vieţii de ţară. Părintele 
Daniuu Stănoiu a observat cu isteţinie 
si a transcris viaţa în toată nuditatea 
pi. [Ea se prezintă si-așa plină de un sa- 
vutos turnor. Viaţa e ţară, cu toate ere- 
surile, naivitatea și voioşia ei! Si de 
aceea imputim Autorului de faţă orice 
tendințe de deformare spre un unor 
acut. Umorul vieţii de țară nu sare, nu 
scânteie. ca cel urban. e greu ca orica 
vârtuoşenie rudimentară, i 

Antorul „părintelui Ghidion“ surprinde 
dialogul țărănesc în toată curăţenia lui. 

—- Lij, ce mai popă, daica mea 

„-- Taci fa, nebuno, că te aude! 

-Fi, si dacă m'aude ce? Las'să n uuzăi 
- Nu-l vezi, fa. ce slab e”? 

-- Se 'ngrace el. | 

Cartea cetită ln vatră, în Sărbători, 
la țară (dacă am presupune că se ci- 
teşte în sărbători la ţară) ar fi mult 
gustată. 'ăranii sar recunoaşte pe de- 
antregul în multe din paginile ei, 

Dar şi în cele în care nimeni nu sar 
vagă, Tot Sar râde. 


CONST. PACLE 





MANUALUL BUNULUI LITERAT 


Mi publicat întiile versuri înra vevi.- 
i litapară care-şi anunţă săptămânal a 
variția prin afişe mari lipite pe toate zi- 
durile şi tabelele de lemn ule Capitalei. 
ve-al preumblat ruşinat pe străzi, intii: 
«dar te propriul dumitale nur care pipi 
neauzit în urechea tuturor trecatorilor, 
viruinid toate celelalte zvonuri şi larme 
Dela a vreme ai peolit chioscurile de ziare, 
să unu te nui întâlnesti cu nuditatea Su 
ilelului expusă pe afiş, cu 0 dansatoare 
proaspătă, de curând ieșită din pensinn 

Dar toate aceste violențe împotriva a- 
norului dumitale propriu, virgin. nau ră- 
inna fără efect: ai purces greu, cu 0 ta- 
niiate foarta arţăgousă si destul de balo- 
nată, 

Ai aflat că sunt =eeretarul le redacţia 
ai unei fot literare mai juţin însemnată 
decât „Revista Poporului Român“. dar 
mai pretențioasă și mai rea. Mi-ai trimis 
versurile dumitale, în „variantă inedită“. 
Mi-ai trimis apoi versuri cu totul nepu: 
blicate  - dar nepublicabile. Mi-ui scris 
a scrisoare lungă în proză, în care-mi faci 
uinstea să-mi povesteşti în amănunt toa: 
te peripaţiile vicţei dumitale, până la 18 
ani împliniţi când ai căzut întrun wssi- 
mism definitiv, ca marele Petrarca. Ul- 
timul an de liceu, Tai trecut după mari 
conflieta cu părinţii cave stăruniau să în- 
veţi, să „tocești” ; iar descrierea teribilă 
a' întâlnirii cu profesorul de limba germa- 
nă, în faţa tabelei negre şi atenţiei încor- 
date a întregei clase, când în locul verte 
“lor neregulate”: ai preferat să lraduci dz: 
dreptul din „Faust“, ţi-a dat prilejul să 
dovedeşti că eşti un scriitor înnăscut. 
Am reţinut scrisoarea şi era cât pe-ati 
să publice acest fragment. 

Dar nvam sfiit să fac 
viaţa dumitale intimă. 

Disperat de tăcerea revistei celei mici, 
-Tără prea mulţi cititori, dar cu prestizru 
ca o butelie de vin vechi mi-ai trimis un 
„roman în opt sute de papini pe coli mi- 
nisteriale, acoperite cu un scris măruiit 
-şi frumos rânduii, ca milioane ile boahe 
„de mărgele. , 

Trei lecturi in trei peisagii diferite din 
continentul dumitale literar mi-au arâtal 
că ai vrut să scrii un David Coperfild şi 
ti-ai situat eroii întrun oraş din Ameri- 
ca, deşi moravurile se ghiceau lesne că fu- 
zeseră observate întrun orășel din Mun: 
tenia, Călăraşi sau Roşiorii de Vede. 

Ţi-aşi fi seris să-ţi traduci romanu: iii 
româneşte şi să-l fărămiţezi în vre-o câ- 
teva romane mai mici, dar nam avul 
+ rame. 

Am crezut că vei veni însuţi la redac: 
-ne să-ţi ridivi monunientul de hârtie — 
dar nai venit. Am tras încheerea că a- 
„ele opt sute de pagini le-ai transcris, de- 
Sigur anume pentru mine, căci în mica 
revistă ar fi trebuit să le public timp de 
„Aoisprezace treisprezece ani fără în 


literatură di 


"terujere. 


- i-ţi TaăPuirisPae ca efortul 
dumitale ma speriat, Câte nonţi nai Qor- 
mit, copiind? Câte pagini ai copiat, “e 
două pri, pentru că o pată de cerneaiă 
făcuse ilizibil un „şi“, şi se intuneca îbi 
înţelesul frazei ?.. De câteori, după ce te «i 
cutcat, te-ai sculat din nou, ca să schimbi 
un cuvânt nepotrivit „înălţat cu „ridi- 
cat“, sau „noroi“ cu „Dămol” :-- şi să scrii 
pigina din noi 2... 

După o lungă tăcere. mi-ai trimis o po- 
emă în proză neînsoţiiă de nici o scrisca- 
re, 4 doua zi, înainte încă de-a îi citit pu- 
ema, am primit o nouă scrisoare, prin 
care mă rogi să-ţi restitui manuscrisul 
refuzat, si alături şi mărcile necesare. in 
nceiaşi zi, cu poșta de seară primesc un 
siudiu foarte sever. asupra romanului rc- 
inănescr contemporan, prin care arăţi că 
M, Sudoveanu e lipsit de „forţă crealoa- 
re“, I.. Rebreanu „mare stil“ iar T. Ar- 
shezi „o amfibie monstivuvusă şi dacou 
certantă”, Sinzurui mare prozator român 
este d. E. Aderca „nenţeles însă, din ne- 
“ericire, de niciun critic din zilele noaatre 
Dar timpul care repară toate neirertă- 
țile, etc..." 

Ce-ţi putearm răspunde 7. Câ suni ud 
ărereu dumitale ?... Ar fi trebuit să pu- 
blic acei articol în care, tacă vaniaa 
mea er& mai mult decât răsfăţată sim- 
țimântul de ave nedreptate faţă de cei. 
alţi scriitori era mai mult decât şi 
MT 

Nu stiam ce să facu, Mărcile printe 
mă neusrcau de necrezut! Să le rup? Să 
ie bau în buzunar? Să ţi-le restitui în- 
ir'un pliv, fără nici o alti explicaţie :. 

Le am si acum pe masa mea de lucru 
i când vei binevoi să-mi faci o vizită, ţi 
le voi restitui. 

A intervenit vara. cu generosul ei în- 
e *mezzo de păsări care flueră prin lunci, 
ie cimpoae care suspină în vâlcele, de 
clinghete de turme de oi, pe costișe mun- 
toase, de toacă stingheră în tăcerea mă- 
năstiritor... Uitasem de d-ta. O singură 
dată, dacă nu mămnsel, ţi-am regăsit nu- 
mele într'o revistă obscură a unui profa- 
sor mediocru și universitar. 

Dar cu toamna, când toate zările si au 
tras perdelele, iar oamenii trec unii pe 
lângă alţii prin ceaţă -- fără se vadă, 
fără să-și vorbească, fără să se presimtă 
ui revenit întrun plic albastru inchis, în 
nobilat de o meilalie de ceară roşie ne 
care imprimaseşi monograma numelui. 
Scrisoarea, pe hârtie violacee, groasă, scă- 
păra în 'literile ei, încondeiată cu o c:r- 
reală de var şi de diamant. 

Această nobleţe, nebănnită, mărturi- 
sesc - ma încredinţat ca şi cele opt sute 
de pagini scrise mărunt, că sufletul du- 
mitale e întradevăr însetat după ceva, 
Semn bun! 

imi seriai cu o veţinere in ton care as- 
eunhdea o ciudih amară şi învechită, Imi 


UNIVERSU LIITERAR. — 339 
îvimeteai versuri „la înălțirnen celor pe 


care le publicaţi în foaia av. sper“. Iro- 
sie !... În post-seripturi — de două ori și 
jumătate mai lung decât scrisoarea — 
ceri să te înscriu printre abonaţii re- 
vstei, urmând să trimeţi abonamentul 
„cu cei dintâi ocazie”; mă rogi să trimit 
revista în cazul publicărei versurilor— 
ot în abonament, surorei dumitale mai 
mari, doamna Florica Popescu. comuni 
irineeni prin oara Vlădaia, judeţul Văl 
ceu, soția setului due gară, mare iubitoare 
de literatură, ca însăşi romancieră “Şi 
„admiratoarea frenetică a romanului dv. 
vapul, pe care "a împrumutat tuturor 
rrigtenelur. dorind chiar să vă cu 
noască personal..." 

Versurile erau publicabile. Un vers. în 
deosebi, irâda suavitatea dureroasă a u- 
nui senliment trăit en adevărat, și reţi- 
but ca un zumzel ubosit de coardă de vi- 
oară în amintire. Dau puteam oare să mă 
lus -- fie și în aparenţă — captat de două 
abonamente, dintre care unul. cu deose- 
bire seducător. al doamnei 
pescu ?.. 

Nu, anu tăptuit o nedrețtule, recuntuat, 
lar nu ţi-am publicat nici versurile, de- 
sigur, mult mai bune decât multe din 
„ele pe care le public deobicei in numiia 
'vaie literară. 

N'aşi fi crezut îusă ca elanul cumiiale 
către poezie, otrăvit de nepriceperile şi ne 
delicateţile mele. să ia forme ntât de ne- 
usteptate. 

Ai scos o revistă lunară graudioasa nu 
cujierte elegante ilustrate de un pictor mo- 
dern în care ai publicat, în primele pa- 
gini, cu litere stilizate versurile refuzate. 
In darea de seamă dela umă asupra 
prozei române contemporane, -- artico- 
"ul pe care-l primisem în altă retactarz - 
subsemnatul este „un vehetic care vi: 
ciază frumoasa lirubă româneaacă cara 
a fost ilustrată în Mioriţa“, cerând ia ur- 
mă, excluderea mea din Societatea Scri- 
itorilor Români şi expulzarea din ţară. 

Nu te-ai mulțumit cu această schiii.- 
Lara de păreri: ai inirat cu vigoare îu 
luptele de artă şi ai luat, la cafeneaua li- 
terară, parte tuturor adversarilor mei. 
litr'o împrejurare. cu deosebire prea pon- 
tiu acei adversari cărora le scăpase din 
mână condeiul frint si nu le mai Tăinâ- 
aese decât „calea de fapt”, te-ai îmbătat 
şi ai apărut în cafenea palid, cu gulerul 
pardesiului ridicat și cu o bâtă niţelus 
dosită... i 


Florica Po- 


e 


In seara aceea am luat hotărirea să 
seriu un manual al bunului literat. 
Il scriu gândindu-mă lu dumneata, 
scumpul meu adversar şi frate, 
Citeşte-l și unde vo! greşi, îndreptea- 
ză-mă, 
F. ADPERUCA 








840. — UNIVERSUL. LITERAR 


Baa Simenaaa 











caicile 





UN MANIFEST AL LUI FRANCIS JAMMES 


PENTRU DIVINA DURERE 


Francis Jammes, scriitorul întârziat al simbolismului francez, contimporau cu patru 
din generațiile literare ale istoriei moderne, e în viața actuală a literelor un patriarci. 
Străin de tot ce a frământat sujletul generației care a trăit răsboiul, poetul încearcă v 
pevenire, o scuturare din închistarea, pe care o simte că-l copleseşte. 


Voi scrie simplu şi drept, cu riscul 
de a displace. Prudenţa rău înţeleasă 
e o poltronă sau o ipocrită pentru u- 
uzul acelora, pe care mirejul onoruri- 
lor îi ţine legaţi şi îi farmecă, până la 
*noarte. Dar omul cere a văzut desfă- 
surându-se înaintea sa mode succesive, 
fără să fie ispitit să le adopteze pen- 
tru a-și atrage tinerimeu şi snobii, ace- 
la m Sar putea pleca cererilor lumii, 
ambiţiei şi politicei. 

Poetul, iau &cest cuvânt în accepţiu- 
nea sa cea mai mapgnifică, trebue să 
primească gloria, cel mei mare dizol- 
vant al său, cu aceeaşi seninătate cu 
care va şti să suporte izolarea şi ne- 
dreptatea, stimulente minunate ale 
unui suflei. care se impune posterităţii 
sa-l, ceeace este mei de admirat, sie-şi. 
In clipa când apare această carte, unde 
mi-am dat întreagă cea mai mare dra- 
goste,. Dizina Durere, vreau să mă ex- 
plic aici. atingând prăpastia ce mă se- 
pară din ce în ce mai mult de litera 
tura şi arta contimporană în general. 

Voiu spune deci că acecstă prăpastie 
este săpată de oameni, cari, poate, cau- 
tă sinceritatea, dar cari au pierdut de- 
sigur raţiunea. Inţeleg pe aceia, care 
xonesc durerea şi o înlocuesc printr'un 
tel de beţie (dionisiacă ?), fie ea provo- 
eată prin droguri, cultura - mepgaloma- 
Biei sau prin cele mai rele experienţe 
venesice. Nu primesc schimbul. 

Pretenţia de a se sustrage celui mai 


tangibil şi celui mai constant dintre 


elementele, cari compun firea omului-— 
căci, în ultimă ancliză, aci este defec- 
tul cuirasei acestor oameni—nu este 
decât o  absurditate oarbă. mată şi 
surdă. 


Din toate timpurile şi în totdeauna, 
şi mult înainte de arama infinită a 
Calvarului, care ve diviniza Crucea, 
durerea a fost subiectul dominant al 
oricărei mari opere omeneşti. Și Odi- 
seea, şi tragicii greci, înainte de „Chau- 
son de Roland” și Shakespeare, departe 
de a-i izgoui din suflet, deschid porti- 
cele solemne ale geniulii lor îndurera- 
ţilor, păgâni e drept. Sub aceestă for- 
iulă brutală, care se numeşte fatali- 
iate, dar care, vivificată, va fi resemna- 
rea creştină care duce la mântuire. 

Sistemul, pe care-l condamn, îie că-i 
incernat întrun soviet, un prusian pe- 
dant sau un predicant luteran, este ace- 
las la Tolstoi, Nietzsche sau Gide. Dar 
în timp ce primul ne învită la practica 
unui  evanghelism fără Dumnezeu 
(Dumnezeu e în noi), care ne va vin- 
deca de cancer, de dureri de dinţi, de 
război şi de groaza morţii, al doilea 
propovăduieşte un fel de sursum corda, 
graţie căruia un jupnit de vio ar uita 


durerea la vederea purpurei sângelui 
său la (Volonte de puissance) şi al trei- 
lea o metodă care, deşi mei repugnan- 
tă, nu e mai eficace (Corydon). 

Doi dintre aceşti abstractori de chin- 
tesenţe ar putez să-mi obiecteze —dar 
unul a marit de frig în timpul unui 
acces de dromomanie, celălalt a murit 
nebun întrun azil, ceeace el treilea nu 
va întârzia să declare: că nam nici ca- 
litatea nici mandatul pentru a soluţio- 
na atât de grave probleme, spiritul meu 
fiind, după părerea sa, inapt pentru fi- 
lozofie : şi aşi fece mai bine să mă în- 
torc la homanul iepurelui. 


Dar tocmai ! Mă explic în „Divina Du- 
rere“: eu ştiu că iepurele meu are un 
sens, bunul simţ, care este pentru el 
simțul vitezei, tot «şa cum am pe cel 
al realităţei, pe care aceşti oameni nu-l 
au, fiindcă na vor să vadă viaţa aşa 
cum e. Totuși, cum mă aştept la ceeace 
unul sau altul vz. încerca să-mi impue 
cu insuficienta sa suficienţă, îi declar, 
înainte de a relua firul discursului 
meu, că sunt decis să mă itu, de azi în- 
cepând, drept cel mai inteligent dintre 
oameni. 

A izgoni durerea, prin urmare a se 
izgoni, aceasta e boala secolului. Am 
denunţat pe cei trei şeti ai acestor duş- 
mani ai vieţii. De ce nuii aci Dante, 
care să-i plângă &rmonios, să coboare 
până la cercul cel mai de jos unde mi- 
șună aceste larve cu cămășile perlate, 
care deţin recordul bucuriei dionisiace : 
sinuciderec;, căreia îi produceau, 'exal- 
tându-le, mijyoacele cele mai uşoare ; şi 
acești embrioni prinşi în ace, pe cari, 
prin nu ştiu ce metodă radioscopică, îi 
exhibau în opusculele lor! Am numit 
suprarealismul. 


Li 


O astiel de aberaţie nu putea să nu 
reacționeze asupra materiei, cdmirabilă 
prin ea însăși, fiindcă poartă spiritele, 
cari o conduc: respectată, onoretă în 
piatra şi lemnul catedralei marelor e- 
poci ale credinţei, dar falsificată, dis- 
preţuită, investită, denaturată, conrup- 
tă, sofisticată de demonii de care vor- 
besc. Diawplul nu iubeşte muteria, 
fiinacă-i dela Domnul, dar se servește 
de ea şi o deformează. El îi distruge ar- 
monia şi o întoarce dela sensul, pe care 
il are 

Fiecâare secol impune materiei forma. 
pe care a născat-o spiritul său. Nobila 
durere nn dat numai lui Racine acei 
ritm solemn, aceâ curbă grandioasă, 


"dar întregei arte din timpul său, bal- 


coanelor, corăbiilor, femeilor tui 
Poussin. 


Durerea, deşi păgână, e acea care in- 


spiră aripa Victoriei dela Samothrace; 
şi lIyrele acelora cari o cânteră: victo- 
ria nu se întâmplă fără morţi. Şi chiar: 
geniul care comandă mişcările Phedrei 
prezidă sublimete salturi £.le lui Pascal. 

Câteodată se naște un orbitor ciclon 
spiritual, care înglobează pe toţi cei, 
cari au înţeles că un szerificiu le e ne- 
cesar: cufundarea în sângele lui Christ, 
Şi iată de ce, până acum, în toate şco- 
Hle universului, pictori şi aculptori ţi- 
nură să purifice prin numerozee re 
prezentări ale divinei dureri, ceeace pa- 
siunea lor puţin prea mult deslănţuită, 
le-o inspirase sau le-ar inspira»o. 

De aci, sentimentul de jenă al celora, 
cari opun un non serviam Crucei vii, 
înaintea. contrastului dintre Flaman- 
dele lui Rubens și Golgothele sale. Men- 
talitate de mistic din Nord, obiectează 
ei, care scapă în întregime psihologiei. 
noastre actuzle. Greşesc. Nu trebue pri- 
wit decât adevărul pentru a şti că cei 
mai mari sau 2runcat în încercarea 
Calvarului, pe care-l retrăiau câteodată 
ei înșiși şi pe care-l ştiau necesar echi- 
librului geniului lor. 

Minas, Eaque şi Rhadamante vorbesc 
la masa lor, acoperită ca purpura 
curților cu  juri. Fiecare ţine o carte 
deschisă înaintea lui. Aceştia sunt cei 
trei evangheliști ai Antechristului, de 
cari am vorbit la început, cari au pur: 
tat fructele lor de cenușă: Dumnezeu e 
în noi; Voința Puterei; Corydon. Dar 
Corydon 8 avut ca prim titlu Narcissus. 
Vai! 

Să lăsăm pe morţi. Nu mă vpi ocupa 
nici de Minos, nici de Eaque, dar vei 
spune lui Rhadamante: 

Te-am cunoscut tânăr, bun, generos 
şi fermecător—pur poate! De ce nai 
primit Durerea când a venit? Te-am 
cunoscut cu un genii născând, care se- 
măna stelei dimineţei. De ce te-ai revol- 
tat contra durerii ? Te-am cunoscut în: 
zori, când, Alyssa îmbrăţișându-te, lea- 
gănul tău înflorit zbura deasupra po 
rumbeilor. „De ce ui respins durerea? 
N'ei fi avut tu „un loc in adunări“, cum 
ar fi spus bătrânele noastre mătușşi hu- 
ghenote ? Eu însumi, cu părul meu alb, 
ţi-aşi fi avut laurul meu sălbatec. Di- 
vina mea, durere, 28i fi trebuit să ţi-o- 
dedic ţie. Știind ceeace ştii, de ce nu i-ai 
dat un pahar de apă searz, când sa a- 
propiat sfioasă qe căminul tău? Ce nu 
ți-ar fi dat ea în schimb! 

Acum ea priveşte răul ce l-ai făcut a- 
cestor mediocri. Nu-i ea aceea care se. 
răzbună pe tine. Tu însuţi, vai, eşti a.-- 
cela, care o răzbuni. 

Iţi trimit... Iţi trimit divina mec du- 
rere. 

FRANCISC JAMES 





UNIVERSUL LITERAR. — 41 





canemato oratii! 








PROPAGANDA CULTURALĂ PRIN CINEMATOGRAF 


IN STRĂINĂTATE... NU LA NOI 


i pune şi representaţiunile 





— a mar m pe ma ae 


Se vorbeşte şi la noi în timpul din 
urmă despre importanţa filmului ca 
factor de educaţie civică. Se vorbeşte și 
se +crie din zi în zi tot mai mult, tet 
mai stăruitor, dar de făcut prea putin 
se face. Dacă nu alta, dar deocamdată 
Sar putea ocupa cel puţin cineva dela 
Ministerul Artelor cu aceasti problemă. . 
Dar cine?! 

Deta inițiativa particulară nu putem 
așteț:ta nimic, câtă vreme Statul im- 
culturale cu 
aceleasi taxe oneroase (26 %) ca şi srec- 
tacolele pur distractive. 

Intrun număr al revistei am ară- 
iat ce se face în Apus în această di- 
recţie şi am propus să se introducă si 
la nui aceleaşi înlesniri. Fără interven.: 
ţia Statului nici reprezentațiunile cu 
filme educative nu sunt pus:bile, iar la 
producerea, de filme culturale nici gândi 
v:ăcar nn ne ruiem 

Spicuim rin revistele de specialitate 
din Viena și Berlin câteva iuformaţiuni 
despre mişcările şi năzuințele mai noni 
în domeniul cinamatografului de rrapa- 
pandă culturală, Din aceasta cititorul 
iși poate da zeama, ce desvoltare a luat 
filmui instructiv si ce întindere mare au 
veprezentaţiunile de propagandă, 


In Elveţia 


Sa constitnit da curând la Zurich o 
aacietate culturală, rumită comunitatea 
sau ascciația filmului cultural (Kultur- 
filmezemeinide), cu sconul de a organiza 
în fiecare Duminică. câte un matineu cu 
filme educative din domeniul stiintalar 
naturale, istoriei, geogratiei. a stiirițelor 
tehnice, etc. Sa lansat un apel care sa 
trimis inturor locuitorilor Elveţiei învi- 
tându-i să se înscrie în această surie- 
tate. Apelul e semnat de direrţiunea ci- 
nematoerafelor scolare. de comisiunea 
pentru couferințe publice a soc. Pesta- 
lozzi ca comisiunea pontru reformele 
cinemaloarafice și de alte societăţi cul- 
tuvale. 


in Olanda 


Intreaga viaţă culturală si economică 
a Olandei e cuwrinsă în câteva duzine 
de filme culturale, Ta intervenţia guver- 
nului olandez, două din aceste filme an 
fost pruiectate zilele trecute la congresul 
international al artelor ponulare ținut 
la Praca. Iinut din ele c un preţios do- 
curnent istorie-cultural, Cuprinde viaţa, 
socială și partul pitoresc al locvitorilor 
de me insula Marken Prin marile lucrări 
de indizuire a lacului Zuider. insula 
Marken va rămâne doar un teren mai 
ridicat, un platou pe întinsa câmpie ra- 
ditoure si presărată în viitor cu nume- 
roaxe aşezări omenesti, cu toate că as- 
tăzi e lac ca toate lacurile noastre să- 
rata din Dobrogea. Atât doar că e mai 
mare. 


In Bavaria 


Ce! ma mere cămin studenţesc din 
Curopa e căminul studenţiler din Min- 
chon Are tot ce-i trebue tineretului venit 
în asenstă cetate universitară să-şi facă 
studiile. Pe deasu ra mai are o sală de 
cinemati-graf cu 700 de locuri, destinată, 
exc!usiv reprezentanţiunilor culturale, r» 
care s&ucretaten studanţilor, a cărzi prc- 
prietate e căminul, le organizează cu 
concursul asceiatiei de filme din Dava- 
ria, 


In Germania, Franţa, Rusiu 


Dai nu numai capitala Bavariei, ci 
toate vrasele din Goerinania au cinema- 
tografe pentru filme instructive, In -ora- 
şele unde nu sau construit incă localuri 
propri: sau transformat: în cinemato- 
grale culturale sălile festive ale şcoale- 
lor. ! 

Cinematografe scolare în număr foarte 
maye se găsesc şi în Franţa şi în cole- 
lalte state din Apus. 

in [Husa numărul cinematografelor 
scalare stabile e mai redus, dar în 
schimb sau organizat numeroase cine. 
matoprale ambulante, Pentru a atraz 


un număr cât mai mare de spectatori 
la reprezentaţiunile date cu scop de ţiro- 
pagandă culturală si politică, regimul 
sovietie a dispus introducerea propa- 
gandelor mixte. camopuse în proporţie de 
două trewmmi rin filme distructive şi o 
treime filme de propafandă. In urma 
acestei dispozițiuni. lirecțiunea societă 
ţii „Sorok:no“ din Moscova a luat deci: 
ziunea ca în viitor să nu producă filme 
mai lunai de 17ini metri, astfel ca restul 
prosramului până la 2500—2300 metri 
să se comrleciere cv filme educative. 

Vom continua în numerele viitoare cu 
arătareu prldnlov bune din alte ţări şi 
vom reveni mereu la întrebările: 

1. tine sunt la noi factorii chernaţi să 
se oruge cu importanta problemă a pro- 
pazandei culturale prin film? 

2. Cn:n cred acesti factori să înlesnen- 
scă cinomatografeior angajareu filmelur 
culturale şi intocmirea unor prograne 
potrivite. înstructive si distractive ? 

3. Când şi cu €2 mijloace vom începe 
si noi odată să prudicem filme instruc- 
tive. fie chiur si numai jurnale cu ac- 
tualităţi din viața culturală, socială și 
econvtuică a poporului nostru, cu ve- 
deri de vrin orase si dela ţară, rela 
mutte, dela câmpie şi dela mare?... 


GH. C. BIRAESCU 


N N N 5 N 
MARII MAEŞTRI 


+ 





BOUCHER: tata goală 





342, — UNIVERSUL LITERAR 





ş» E cs sia c ea 








EXPOZIȚIILE AOTUALE 


ATENEUL ROMAN 


D-l SEVERIN, veşnic cu aceleaş lu- 
crări obsedante prin coloritul lor bizar 
și mai Ales prin interpertarea naturii în 
roş, galben și albastru: după plăcere. 

D. PAN TOANID. — După cum avem 
doctori de nas, de boli interne și de boli 
venerice, tot ași avem şi pictori de 
„hore“. 

D-l GIIENEA. — Expune cu un secol 





ÎN ferit ia ză ra a ma ta ai e 


marii iai nada asi ea 


- LEONIDA: Nud Ă 


pres! târziu. Poporul român a trecut de 
faza când trebuia să i se deschidă, ochi 
cu mijloace rudimentare. 

D-l LEONIDA. — Expune sculptură. 
Neușeşște să marcheze nudurilor de fe- 
mei, mișcări afrodisiace caracteristice. 
tvadat din formele elasice e într'un con- 
finuu proces de stilizare care trebue sâ 
ajungă până în concepţie. 

Stilizarea nu e numai haină ci trebue 
să fie în însăşi ideia creatoare. 

Divers în  subiccte,  interesându-se 
prez mult de amănunt, d-l Leonida adu- 
ce un preţios aport în sculptura  româ- 
nească. 

De remarcat „Ceramica” ramură de 
artă puţia uzitată la noi. 

D-l Leonida a trecutţ peste încercările 
de oale şi derivatele lor, ale altora, şi a 


reclizat interesante lucrări printre cari 
un nud și un bust, sunt admirabile. 

Regretăm că lipsa de spațiu ne opre- 
şte să descriem lucrările în parte. Kea- 
mintim doar „Sf-tuil Ghcgrghe“ în bronz 
expus şi la salonul oficial de anul acesta 

D-na MANIA GRIGORESCU. — In pu- 
ținele lucrări expuse contează câteva în- 
cercări de „animale“, concepute infantil 
şi lipsite de mișcare și armonie în linii: 
condițiuni esenţiale. 


MOZART 


D-i BALINT-EGIPT, fără să putem 
afirma dacă pictorul sau lucrările sunt 
din Egipt. 

Cu rezerve asupra imauinaţiei fecun- 
dă în stiri, faani, sfinxi şi alte prăpăstii 
egiptene, regretăm că nu ne putem ocu- 
pa de arta expozantului. 

D-i BULGARAS îşi menţine valoa- 
vea istorică reţinând pe poziţie „rân- 
cedul“ în artă. 


ILEANA 


D-l GEORGE GOBO. — Sau „mult sgo- 
mot pentru nimic“. Un cântăreţ roman- 
tic al naturii pe care-o consideră topită 
în sirop de zahăr cu străluciri sidefii de 
acadea. 

D-i Gob6 reprezintă o altă Franţă de 


cât acea pe care o recunoaştem noi. 

Dacă e vorba de calităţi remarccbile 
ale artistului ce expune, atunci ele nu 
pot fi găsite decât în „aqua-torte“. 

Intr'adevăr în acest gen atât de pre: 
tenţios şi atât de puţin cunoscut la noi, 
d-l Gob6 reuşeşte aparent să desvolte o 
vigurozitate impunătoare. Ele ar fi incri- 
ticabile dacă ar fi şi suticient dozate cu 
efecte plastice de fond. 


CAMINUL „REGINA MARIA” 


HANS-EDER. — E interesantă para: 
lela ce sar putea face între d-l Gobs la- 
tin şi a-l Eder german. 

Expozantul dela „Iltegina Maria“ eun 
tipic apostol al şcoalei nordice. 

Ctrud în tonalitate, luând culorile nu- 
mai în valotrea lor de transpatentă şi 
lumină, construind academic, şi cu 0 
vădită predilecție pentru compoziţie, d-l 
I.der expune lucrări valoroase „Cina cea 
de taină“, „Nunta dela Cana“ şi „Studiu 
pentru o compoziţie“ sunt opere însen- 
nate cari dovedesc un real talent dar 
mai ales un serios gând de muncă. 

Aceste qgompoziţii religioase cr putea 
fi definitive dacă ar fi fost mai muit in- 
teriorizate psihic şi dacă nar desvălui 
pe alocurea o incertitudine de construc- 
ție. Ar fi fost foarte nimerit ca expoziţia 
d-lui Eder să aibă un aer „complect” care 
nu ştim din ce pricină, nu-l are. 


ION SAVA 


BI PE PEZEIA PE PEZIA PEZIA PEZ N 





gi ret pole, 


MARII MAEŞTRI 





RUBENS: Judecata lui Paris 


UNIVERSUL LIPRRAR. = 43 


REDACŢIA VĂZUTĂ DE SAVA ȘI SELL: 





| _P, ADERCA, CAMIL PETRESCU, B. CECROPIDE, MIHAIL SEBASTIAN, GEORGE SCRIOŞTEANU, ANDREI TUDOR, SELL, €. 
I. ŞICLOVANU, MIRCEA DAMIAN, CONST, PACLE, 1. SAVA, ION GEORGESCU, EMIL GULI AN 











844. = UNIVERSUL LITERAR 








ca $ LI] $ a-i s da... 
_redacţia 


In redacţie emoție. Moment solemn. 
Sunt atâtea lucruri ce se amintesc acum 
din trecerea acestor cincizeci şi două de 
săptămâni de muncă şi prietenie comu- 
nă, încât simţi dincolo de gluma şi su: 
râsul fiecăruia o sinceră şi adevărată 
înduioșare. 

Dispoziţie de spirit, care  emtrenează. 
Redacţia ss întâlnit să „pozeze“. Sell 
s'a prezentat cu o testea de hârtie şi cinci 
vârfuri de creion. Operația începe. 

Băeţii vor să pozeze în cele mai feri- 
cite condiţii, pentru. buna lor.reputaţie. 

— Nu, nu. Buza mai subţire. Uite ce 
gură rotundă, Da de unde — o faţă de 
copil. Si uite, prea l-ai făcut urât. De- 
semnează-l fără pălărie pe Tudor. Ti- 
mid cum €, ăsta umblă descoperit de 
teamă să nu rateze saluturile. 

lipseşte  Guliun. Clişeul trebue făcut 
până. diseară. 

„Pune, dom'le, acolo o faţă fără barbă 
și mustăţi, o frunte înaltă şi o cravată 
Cu informaţiile astea imposibil să nu-l 
nimereşti'“. 

Sell are însă scrupule de profesionist. 
Pe întâiul vizi'ator fără mustăţi, îl pof- 
teşte: „Nu doriţi să rozaţi pentru un 
poet ?* [Exerciţiul nu izbuteşte. 

Dar Şictovanu ? Lipsă, evident, (inter- 
zise fiind indiscreţiile, nu putem indica 
locul preferet). Cineva îl defineşte însă: o 
pereche de sprâncene, care au pornit să 
umble. 

Mihail Sebastian ţine mortiş să fie fla- 
at. Are motive, 

Mircea Damian cere să i se lungească 
nasul. 

Prima corectură. Fiecare se caută pe 
pagină. George Scrioşteanu, simpaticul 
nostru secretar de redacţie, nu se găse- 
şte, şi când dă Dumnezeu de se găsește 
nu-și place: 

— Nu-s eu. domnule, nu-s. 

Intr'adevăr, oricare dintre noi şi d-ta 
cel care citeşti rândurile acestea, ai pu- 
tea să susţii cu cel puţin tot atâta suc- 
ces, că ai pozat. Ceeace ii dă prilej lui 
Pâcle să se plaseze: 

—'Nu te necăji degeaba. O să spunem 
că sunt eu. 

Practic, Milcil Sebastian prinde vorba 
şi o utilizează. 

— Lăsăm 0 poză, care să nu semene 
cu nimeni şi cu toţi deodată, Dacă se 
întâmplă să fie vre-unul uitat, ne jus- 
tiiicăm amabili : 

„Chiar d-ta eşti, da' nu te-a prins prea 
exact“. ic 

Loc pentru redactorul necunoscut. 

-— Ştiţi? — ca la Ateneu, loc pentru 
marea frescă. 


* 
_expoziţie de caricaturi 


Expoziția de caricaturi a colaborato: 
rului nostru Ion Sava, deschisă în Cămi- 
nul artelor „Regina Maria, e prilej zil- 
nic de incidente amuzante. 

Așa, un cetăţean se repezi la nevasta 
lui cam rotundă, îi astupă ochii cu mâna 
şi-o scoase grabnic afară: privea pe d; 
Titulescu. 





——_—— 


Gea ZohNcaracs 


PICASSO 


Reintorcându-se la Paris, la sfârşitui 
anului 1902, Picasso trecu pe malul 
stâng, la hotelul Chamwvollion, aroi la 
notelul Maroc, rue de Seine (veche lo- 
cuinţă dela începutul secolului XVIII, 
unde ocună o cameră mică, la mansar- 
âă:, pentru a reveni în urmă, pe malul 
drept, houlevardul Barlies şi de aci ple- 
că, la începutul anului 1903, în Spania, 
unde stitu un an. 

Incinte de a părăsi Parisul, încercă 
să vândă o rarite din vânzele sale mari 
albastre ; dar în zadtr: amatorii lip: 
scau si nici o galerie nu vriia să le ia. 
nici măcer în depozit. In ajunul plecă- 
rei, cedă totul pentru 200 tranci. După 
aceasta, îşi luă pânzele şi se duse să le 
încredințeze. în Montmartre, prietenu- 
lui său Pichot, care neavând unde le 
pune, le însiră pe un dulan. In noeptea 
plerărei sale, Picasso pentru a se în- 
căizi, arse desemnurile si aquarelele 
sale zlhastre. din aceeas epocă. 

Revenind la Paris în primăvara anu-. 
lui 190%, se instală în unul din atelierele 
frimoasei clădiri din str. Ravienau,, 
astăzi piaţa Emile CGondeau 13, care de. 
24 de ani. desi locatarii ei scriu schimbal 
de nenumărate ori, a rămas totuşi ne- 


schimbată, Intre timp. Picasso şi-a con... 


tinuat avera sa albastră. grație bogăției 


de sensibilitate şi a mijtnacelor sale de! d 


expresimne. 
Pe pământul din fata atelierelor din 


nitate, cere pare a-i fi dat misiunea de 
a picta, nu în cruda realitate, încă mal 
putin îdealizând —expresiune care ar 
putea creia o confuzie—; dar sprijikin- 
du-se pe un plan superior realităţei, a- 
diră vepisând-o în loc de a fi regiset de 
ea. „Suprarealism“ urmând scurta ex: 
presie instituită de Apolinar. 


„Cine ar îndrăsni să stabilecscă în 
artă, funcțiunea sterilă de a imita na- 
tura”! £ scris Raudelaire. Dealtfel con 
crrrile snle sunt mai mult intuitive de- 
cât inspirate de o pbsesie vizuală, Se 
pare că mai întâi își imagineciză şi apoi 
veritică Dealtfel ochiul său ascuţit e 
ohicinuit a priude jocul cel mai variat, 
cea mai repede dintre atitudini şi îm- 
pecahila se memorie îl dispensează de 
model şi de atelior care-l jencază și 
care nu-i serveşte. 

Tot anul 195 marchecză pentru el cu- 
loaren variată, cu toate că păstra o pre 
dilecţie pentru lhasiru și cu tendința 
de a multivilica studii de acrobaţi şi ne- 
pustori de Dălcia. Ierculele, efebul, e 
irhilivriste, balevinele dela comediile de 
bâleiu, paiați caro-l urmărea din ado- 


iu lescenţa sa la Barcelona, piaţa pe care 


"o pictă în 1993 pentru Frâde dela „Lepin 
agile*, cu un corteviu din rbicinuiţii ba: 
imrilor publice, nstaţa căreia na înce- 

|tat nici până astăzi, de a-i da o serie 


- ameţitoare de exemplare, purtând mar- 
i ce. cireritelor sale variaţiuni, chiar cu- 


str. Navienau, el învață ne coniii veri. ,-,,biste. Personagiile sale sunt nota reală, 


nilor să deseneze pe nisiv, dintr'o sin- "4 în mijlocul acesior oameni de biiciu, ei 


pură tăiatură. animale si păsări. meto-| 
dă întrebuințată de Bushougo din Con- 
go helgian pentru a învăța je oasele 
desene geometrice de cari se servesr 
pentru a decora țesăturile de rafia: sar 
cupele sculptate în lemn. Picasso, în a. 
ceastă epocă. este în nlină nosesie a 
unei virtiozităţi technice de desenatori 
care ar fi foarte primejdioasă pentru e! 


dacă estetica sa i-ar fi mei puţin des- ip 


voltată. 


In toate locuinţele sale, a rămas pân! 
în prezent, în apropiere de umila umal.; 








D-na Smara ceru o copie a d-lui Mi 
halache. interesând-o modelul de cămas; 
națională. 

O duduiţă din pension fu surprinsă 
întrun colţ no'ână în aceniă. 

Si puse vârf la toate delicioasa și cu- 
noscute: vedetă de cinema, Elvira  G"- 
deanu. 

Inarmată cu un cauciuc din acele pe 
cari le au poliţiştii englezi, protestă în 
contra fantului că d. Sava a făcut-o 
sburlită. Pacă d, Camil Petrescu n'ar 
fi intervenit, era să se facă scandal. 

Simpatica noastră colaborutaore, d-na 
Zoe Lecca, protestează că i-a făcut ua- 
sul lung. 

Totul a intrat însă în linişte la ora 
7 când sa stins lumina, 

Până la 31 Dectmbrie, când se închide 
expoziția, sperăm să nu fie nevoe de in: 
tervenţia, d-lui General Nicoleanu. 


ÎŞ 
4 
A 
Ă! 


pa 


! însisi vuţin varticularizaţi prin  îm- 


brăcămintea lor simplă și acelaş gest 


„„Orenesc, rămânând mereu credincioși 
* locuinţelor lor şi nesinchisindu-se de 
; moda zilei. Rcînoi încă umanitatea sa, 


"reind ficuri tinere de femei, câtepdată 
desbrăcate, de un farmec încă necunos- 


pa și adolescenţi ţinând caii de frâu, - 


„zeita a-i încăleca dintr'o săritură, Acea: 
pstă umanitate na e dureroasă, ci numai 
«eravă si nobilă în atitudini. Anul 1905 
se închee cu opere de graţie alecsă şi ca 
:n apogeu, termină pânza măreaţă a 
i altimhbancilor, unde 6 personagii în 
y mărime naturală: o puiaţă marinar de 


AV ulocre sobră, un hercule, doi tineri 
i. ERA za : » 

«3 "imnastici, o fetiță în rochie scurtă de 
ij 'ansatoare si o sclimană, se opresc în- 


run peisagiu admivabil. Pictură cele- 
ră sarrrpusă pe pânza altor două 
compoziţii tot atât de importante, Ia în- 
ceputul anului 1914, cu colecţia „Peau 
de lemrs“, pierdută pentru patria cere 
l-a adortat, ca si pentru ţara se natală, 
mergând să îmhbogăţescă o colecţie ger- 
mană, promisă unui muzeu. 

Până la eceastă epocă înfloritoare, 
viaţa n'a fost ușoară pentru tânărul! ar- 
tisi. Ceecea desena și lucre, era consi- 
derahil : dar amatorii erau vari, Exista 
atunci strad:: Martirilor între pasagiul 
Stewens și boulevardul Clichy, vis-ă-vis 
de fatuda laterală £ circului Medreno, 
o dusheană de saltele, unde pe patu- 
rile ce erau scocse ziua în stradă, tatăl 
Loulier, fost luptător si mare beţiv, ex- 
punea în plin aer, fără cadre adeseori, 


Euler 





| O Secuntaaa cie 
CU vasa5e 


Un evreu oferi reginei Elisabeta a An- 
gliei, o perlă foarte Irumoasă şi nare, 
pentru suma de 20.000 livre sterlinee. 
Regina însă nu vroi să dea o sumă atât 
de mare pentru un lucru care nu eru 
de nici o trebuinţă. Ovreiul se pregă- 

i tea să plece pentru a oferi perla altor 

! Suverani!: dar un negustor din Lonăra, 

: Thomas Gresham, îl chemă la el şi-i 
dădu pe ea, preţul refuzat de regină. 
Apoi o pisă, vărsă praful întrun pahar 
cu vin şi-l bău în sănătatea Majestă- 
ței Sale. 

i „Poţi să suui mai departe, zise el o- 
vreiului mirat, „că regina putea să-ţi 
cumpere perla dacă vroia, deoarece are 

1 Supuşi cari o pot bea în sănătatea sa“. 


+ 


Regele Ludovic. — Filip povestea iîntr'o 
zi lui Victor Ilugo că nu iubise decât o 
singură dată în viaţă. Se numea atunci 

1 duce de Charires, aveu șaptesprezece ani 

' şi obiectul dragostei lui era d-na de Gen- 
lis, femeie frumoasă, cure era „guverna- 
torul“ lui şi avea cu douăzeci de ani ma: 
mult. 

Educaţia pe care această 
dădu fu spartană. 

ş „Trebuia să mă scol la sase”, povestea 
repele. „I.apte, pâine puţină, carne friptă 
“comțunea toată hruna. Nici odată ceva 
dulce. Mă culcurm pe tare. Munccarmn fără 

! întrerupere, niciodată nu mi se acorda 
nicio plăcere“, 

Prinţul irebui să înveţe. Invăţă să radă 
ca un figaro, să gătească ca o bucătă- 
reasă, la nevoe să strângă mâna ca un 
ziar sau ca un lăcătuş, 

D-na de Genlis zicea adesea: „Era un 
prinţ, am făcut din el un om, eru sălba- 
tec, l-am făcut sociabil şi plăcut. Era ua 
laş şi l-am făcut brav”. 


femeie i-0 


pânze de tot îelul. I.pulier iubea pic- 
tura și cumpăra fără să aleagă, tot 
ceeace i se aducea, dacă se poate numi 
cumpărare faptul că dădea câţivă 
frunci pictorului căruia îi vindea câte- 
odată pânza şi cure i-o aducea acoperi- 
tă cu vopsele. Dar la l.oulier., se găseau 
toideauna aceşti câţive franci în schim- 
bul unui desen sau picturi. 

Câteodată pentru a ohţine suma e€- 
normă de 20 de franci nu erau prea 
rnulte vreo zece desene cdmirabile de 
Picassc. Si împreună cu camarazii săi, 
acesta asleapiă, pentru i se aşeza la 
masă reîntoarcerea lui Max Jacob care 
le cumpăra merinde cu piesa de aur. 
Graţie ecletismului negustorului  c&re 
făcea din duvheana sa o suceursală a 
Salonului Independenţilor,  greţie mai 
ales casei sale vecinic deschise. Picasso 

: fi trecu o cantitate de neînchipuit de 

+ pânze, aqut'rele, pasteluri, desene de 
artişti de tot felul şi chiar picturi vechi. 
Se găsea aci un Goya şi Renoia fu re- 
prezentat <ci ca şi vameşul Ro'sseau. 


bb caz car 


BLONDE SAU BRUNE? 

Un romancier american afirma de cu- 
rând, într'o carte care a obţinut un mar: 
succes, că bărbaţii preferă femeile blonde. 

Ori, o statistică sosită, tot de peste o- 
cean, arată că, din 100 fete brune sau 
măritat 77, în timp ce, din 100 blonde sau 
căsătorit numai 53. 

Se cuvine să adăocăm, că odată ce sa 
dat autorului acestei statistici listele nu- 
meroaselor fete blonde, a căror căsătorie 
apiropiată se anunţase, el a răspuns că 
o nouă operaţie va desvălui în curând 
numărul fetelor brune devenite blonde. 
pe urma băilor de apă oxigenată, sau 
altă soluțiune similară. 





Krishuamurta (noul Mesia) și 
Annie Besant, prezidenta Socia- 
tăţii de Teosoliie 





— Cum ţi-se pare rochia ei? 


— Minunată ! O înbătrâneşte cu cel puţin zece ani. 


UNIVERSUL LITERAR. — 845 


DE a RO DORI: SO O N RI N IO 





caricatura zilei 


CALCUL... 





Clientul: —— Cum, nu merge pendula 


d-vs. ? 
Chelnerul: — Ba da! dar când arată 


nouă ore şi sună 7, nu sint de cât două. 


PRUDENȚA 





— Dacă ţii să te măriţi, să nu spui 
pretendentului tău, că ai fost actriţă... 


COCHETELE... 








846. = UNIVERSUL LITERAR 








Cesrţa reciule în cxlrase 








VIATA AMOROASA 
A DOAMNEI TALLIEN 


Paul Reboux 


Doamna Tallien, celebra curtezană din timpul revoluției franceze, a fost 
aceia care — generoasă și întrepidă — a împărțit larg grațiile ei fruntașilor 
revoluției. A cunoscut pe Robespierre, pe Tallien, pe bBarras, pe Napoleon, 
încă tânărul ofițer Bonaparte. 

Dacă nare strălucirea doamnei Recamier sau frenezia doamnei de Stăel, 
Doamna Tallien aduce o nolă, care, altfel, ar fi lipsit în evocarea întreagă 


a_acelui timp. 


COPILARIA 


aceleia, care avea să devie doamna Tal- 
lien, a fost simplă şi înlesnită, așa cum 
se obişnuia în acea vreme. Tatăl ei, Fran- 
cois Cabarrus, mare bancher şi om cu 
vază la Madrid, era mult prea bogat ca 
să nu poată da fiicei sale, 'Therezia, 
educaţia şi cultura necesare peniru a pu- 
tea face faţă raporturilor sale. 

la unsprezece ani, Therezia avea înfii- 
țişarea unei domnişoare. Părul lucios ca 
mătasea şi negru o încorona cu ondulări 
naturale, unde fierul coaforului nu in 
tervenea niciodaţă. Surâsul său oferea 
spectacolul unui colicr de porle întrevă- 
cut într'un scrin de purpură. Prăsăturile 
sale ar fi avut perfecţiu măştei unei di 
vinităţi grece, dacă nasul, puţin prea im 
portant, p'ar îi dut obrazului un aer per 
sonal, un aer de forţă şi de rezoluţie, 
Mâinile sale subţiri se modelau în fie 
care zi, care trecea, iar pieptul înceta de 
a fi acela al unei fetiţe, oferind, dacă nu 
forma, cel puţin promisiunile armonioase 
ale pubertăţii. 

Therezia n'avea decât atracţii naturale. 
căci spiritul ei primise prea puţine pn: 
doabe. 

Ascultând pe abatele, care da lecţii fra 
ților ei, ea se inițiă în secretele suspinu 
lui şi ale verbelor deponente din limba 
latină, lucru cu cthe avea să se fălească 
mai târziu, 

Astfel ajunse să înveţe mai muit și mai 
repede decât fraţii ei, fapt care contri- 
bui puţin ca protesorul să-i adură lau: 
stele sale, 

S'ar putea vedea în acest umil abate. 
care privia mai lumeşte decât ar fi tre: 
buit, primul care suferi atracţia 'There- 
siei. Acesta fu însă 


UNCHIUI, GALABERT 


îratele doamnei Cabarrus, care, călăto: 
rind dela Bayonne spre Madrid, profita 
de ocazie pentru a-şi vizita sora. Sosire: 
unchiului Galabert fu un eveniment pen- 
tru toată familia Cabarrus, dar mai ales 
pentru Theresia și pentru însuşi unchiul 
Galabent, care îşi ascundea în surpriză 
dorința. Nu mai puţin precocea Theresia 
îndrăzni să vadă o promisiune în statura 
bine făcută şi în faţa îndrăzneţ bărbă: 
tească şi tânără a unchiului ei. Dar pro- 
pabil că unchiul Galabert încercă o cris: 
talizare a admiraţiei sale, căci rezulta- 


tul evenimeniului în plecarea sa rapidă 
şi motivată dubios spre Bayonne. 

1 ârziu, trecând prin faţa dormitorului 
tatălui ei, auzi întâmplător următoarea 
conversaţie, care-i lămuri misterul ple: 
cării pwecijitate a unchiului Galabert: 

— „Dar bine fratele tău şi-a pierdut 
capul !'* 

— Și eu cred. Câna mi-a împărtășit 
intenţia sa, mi-a venit, 

-— Esti cel puţin siaur de virtutea lui? 
Na întăptuit el oare câteva tentative a- 
bominabile, care să-l facă să creadă că-i 
nereat ? 

— Cert că nu, dragul meu. ltăspund 
peniru sângele ineu. Dar ce vrei... The- 
resia, la vârsta unei fetiţe. este deja v 
domnişoară. Atâta vreme cât nu 0 vom 
fi stabilit-o, vorn risca accidente de fvlui 
acesta... Tu ştii cât de rnult este ea o: 
biectul atenţiei bărbaţilor, în Madrid. 

— Ce-are a fuce! A o cere în căsitorie 
când ea nare vuecât duisprezece ani şi 
fratele tău tiroizeci si doi e o adevărată 
îndrăzneală, o obrăznicie ! 

Și pentru a nu-și compromite silunţiu 
ja curte, Francois Cabarrus hotărâ să-şi 
expedieze familia lu Paris, unde va locui 
la domnul de Boisgeloup, consilier la 
curte și prieten al lui Franqois Cabar- 
rus. 

După voiajul destul de lung, făcut cu 
poşialionul doamna Cabarrus, cei trei 
copii şi preceptorul lor sosiră lu Paris 
unde avură neplăcuta surpriză să corni 
state că domnul de lBoisgeloup tocmai 
murise, Fură totuşi primiţi şi găzduiu 
de văduva sa, până ce, prin luna lunie 
a aceluiaş an, Francois Cabarrus veni lu 
Paris şi, obisnuit cu fastul curței suva- 
niole, închiviă pentru familia sa un „hu. 
tel“ elegant și luxos, în centrul Puarisu- 
ini monden. 


NICOLAS de LABORDE 


Am spus mai sus că primul, care suferi 
atracțiile Theresiei, fu unchiul ei Gala- 
bert. De fapt și vă rog să luaţi acest 
cuvânt în sensul său cel mai strict — 
acesta fu Nicolas de l.aborde, care pe 
când ieşea dintr'o prăvălie, o acostă și 
îi făcu cunoştiința. Din scurta lor con 
vorbire constatară că părinţii lor se cu- 
noşteau şi a doua zi, după regulele bu 
nei cuviințe din acea vreme, Nicolas de 
Laborde, împreună cu fratele său mai 
mare şi cu mama sa, vizitară pe doamna 
Cabarrus. 





in scurt timp Nicolas Marchainvil!e 
de Laborde și Boulervilliers de Laborde 
împreună cu Theresia fură cei mai ne- 
despărțiți prieteni. 

In fiece seară cei trei se plimbau, The- 
resia între cci doui fraţi, departe de oa- 
meni şi, afundându-se nu rareori în ini: 
mai păduroi, 

Aci, deşi mai la lrg, cei trei prieteni 
umblau mui îngbesuiţi unul în altul. 

— Ce bine-i aici! spunea Theresia. — 
Vreau să-mi petrec noaptea întregă aici! 
Dar ce întuneric! Vreau să vă simt a- 
proape de mine, aproape de tot... 

Mi-e frică. 

Pentru a o apăra mai bine, ei o cuprin- 
deau. Unul o ţinea de gât, celălalt îi cu- 
prinsese mijlocul. 0 tăcere vastă domnea 

pe firmament. O privighetoare cânta, 

— Ce frumos! Ah! dragostea... sus: 
pinu “Theresia şi cei doui Iraţi îi strân- 
ge::a ruijlocul. La cel mai mic sgomot 
ca sc alipen fricoasă de ci. 

Theresia spera că unul din fraţi o să-i 
ceară mâna, Voia să se mărite, dar pen: 
tru ea căsătoria erau libertatea. Un băr- 
hit e primit pentru starea pe care ţi-o 
dă, pentru viata, pe care o permite, pen. 
tru luxul, pe care îl asigură. 

Marehainville san Boutervilliors ? Care 
va încerca mai repede ? Theresia aştepta. 
Amândoi îi plăceau. Insfărşit, deşi cei 
doui frați erau la fel de exaltaţi, Nicolas 
Maichainviile de Laborde se arătă cel 
mai îndrăzneț, sărutând pe Theresia, în 
laţa celuilalai. 

Cei doui erau geluşi unul de altul, dar 
nu se puteuu uri. Boutevrvilliers încetă să 
participe la țlimhbările nocturne si după 
un timp piecă la Paris, 

Theresia profită de libertatea, ce-i fu 
acordută, pentru a împinge la extrem, 
cu Nicolas AMarchainville, dar nu fără o 
ultimă rezervă, îndrăznelile proprii pen- 
tru a grăbi o deciziune. Venerabilele 
bănci, acoperite cu muşchi îură martore 
la scene tot atât de galante, ca atunci 
când sutyrii şi nimfele de piatră, care 
decoruu parcul, ar îi descins vii de pe 
socluri. 

Acest copi! de doisprezece ani se insirui 
din plin asupra variațiunilor pe care le 
poate înfățișa un bărbat, când iubeşte. 
Ea nu refuză, în moleşala nopţilor de 
vară, să arăte că era deju femeie, nu nu- 
mai rin rotunzimile sânilor, dar şi prin: 
tr'o probă cu mult mai secretă. 

Marchainvilie s'ar fi îndoit în zadar, 
iiindcă avea putinţa să-şi risipească ne- 


inerederea araţie mijloacelor acordate 
sfântului Toma. Si astfel, pe primitorul 
covor de iarbă, el însuşi deveni un feri- 
cit, sau îericirea lor se curmă repede. 

Bătrâna doică observând tristeţea ce- 
luilalt frate, investigă atât până află se- 
cretul. Odată aflat ea îl împărtăşi mar- 
chizului de Laborde. 

Marchizul îşi cunoştea fiul şi ştia dea- 
semeni că nu-i prudent să fii bărbatul 
unei persoane, a cărei frumuseţe este așa 
remarcabilă şi care dovedeşte pretimpu- 
rii dispoziţii pentru dragoste. 

In urma deciziei foarte prevenitoare a 
marchizului, cei doui amanți trebuiră — 
nu fără regrete — să se despartă. 

Dar graţia Theresei nu rămase mult 
timp disponibilă şi își găsi un bărbat în 


DEVIN de FONTENAY 


Acesta fu prezentat doamnei Cabarrus 
de către doamna de Boisgeloup. Era un 
tânăr cu părul roş, de talie mică, rotun- 
jor şi semăna cu Choiseul, duşmanul 
Doamnei au Barry. 

Când tânărul Devin începu să facă 
curte Theresiei, aceasta era puţin plicti- 
sită de a face pe domnişoară în căutarea 
unui bărbat. Fa ştia că o femeie mărita- 
tă îşi poate lua amanțţii cu mai multă 
uşurinţă, decât o au tinerele fete. 

Suferia că purta un nume fără parti: 
culă: voia să devie marchiză, 

Apoi Devin de Foutenay, cum se în- 
tâmplă des celor roșcovani, avea tenul 
strălucitor. Cernea albă de ivoriu a The- 
resiei se potrivea minunat ct carnea ro- 
ză şi lăptoasă a acestuia. Şi se poate 
spune că mai mult epidermele, decât ini- 
mile lor sau unit. Şi astie), la vârsta de 
patrusprezece ani şi jumătate, în ziua de 
7 Februarie 1788, Theresia Cabarrus de- 
yveni soţia marchizului de Foutenay. 

La Foutenay aux Roses, camera nuț- 
țială era luminată uşor. 

Indată ce uşa fu închisă Devii, firă 
să spue vreun cuvânt strânse în Lk'aţe 
pe “Theresia, apoi, stingână lumânăriie, 
după ce se descinse de spadă, încep. să 
se desbrace. 

După ce umplu un fotoliu cu hainele 
sale, e] se întoarse către pat. La lumina 
tremurătoare a căminului, el o zări pe 


Theresia, aşezată pe pat şi plângând. 
Dacă Devin ar îi întrebat-o „De ce 


plângi ?* ce i-ar îi răspuns? Ea singură 
şita. Se temea mai mult de rănile îă- 
cute vanităţii ei, decât de aceia ce îrz- 
buia să fie făcută corpului ei. Sacrificui 
acestei virginități neînlocuibile, o coniru- 
ria desigur, dar plânsului ei se amesteca 
regretul unei alte căsătorii, ratate. i-ar 
fi plăcut mai muit s'o cheme „prinicsa 
de Lestenay“. Bărbatul ei, îndesat şi ro: 
bust, se însinuă în culcuş. 

Theresia, care până acum nu cuncs 
cuse decât vecinătăţile şi preliminările 
amorului, concepe deodată că ienoraază 
încă multe lucruri și că sentimentul 
chiar când e dus destul de departe, nai 
putea egala ceeace un bărbat autorizat 
de Dumnezeu şi de lege, poate arăta unsi 
soţii. Tânăra căsătorită se deschide cu 
emoție şi zel învățăturilor hymenului. 

Printrun fel de geniu al dragoşiei şi 
prin bunăvoință, ea realizează ceeace a- 
tâtea altele reusesc după o practică de 
săptămâni. Ă 

Şi, prin ultimile licăriri ale jăratecului 
din cămin, iată-o gata să piardă senti 
mentul lucrurilor omeneşti. sub cerul u- 
nui baldachin, pe care-l vede cu o privire 
de muribundă şi care-i pare mai puţin : 
mobilă decât o intrare în Rai. 


Luna de miere, cum şi cele ce urmi: 


aduc cu ele niște întâmplări, din cari nu 
se poate ști precis dacă titlul capitolu- 


iui ce vine este 


LAMETE, MAREȘALUI, de 
BROGLIO sau LEPELETIER 
de SAINT-PARGEAU ? 


| Intr'adevăr Theresia născu un copil şi 
istoria — cu o discreţie care ar putea, fi 
dată drept exemplu oamenilor din sociaa 
tatea înaltă — rămâne multă asupra a- 
cestui punct. 

Totuşi Devin nici nu se îndoia asupra 
paternităţii şi copilul fu dat în îngrijirea 
unei doici dela ţară. După ce în ultimite 
luni ate sarcinei nu mai primise pe n; 
meni, Theresia redeschise salonul şi se 
reîntoarse la viaţa galantă. 

Nu înţelegeți prin aceasta că dădea fie- 
căruia ceiace aşteptă” dela ea. Theresia 
era, o femeie fără perversitate și nu-i plă- 
ceau decât lucrurile naturale. 

Ea cerea dragostei exact atât cât cere 
o robustă ţărancă, în seri calde de vură, 
într'un șopron sau la marginea unei clă: 
de fân. Și dacă a uzat de corpul său în 
circumstanţe unde complezenţa eia uvce- 
sară, era din spirit de ordine, nu din 
vre-o preferinţă. 

heputaţia ei de femeie ușoară îi veni 
din tinereţe, din perioada când, întra 
şaseprezece și nouăsprezece ani, ea era 
atât de atrăgătoare, încât mulţi crezură 
într'o victorie acolo unde ea nici nu în- 
cercase să reziste. Când ea oferia cuiva 
un răcoritor, se părea că un sens ascuns 
făcea din cuvintele ei o promisiune a 
unei ospitalităţi mai preţioase. 

Adeviirul era acesta: Theresia nu se 
iubea decât pe sine. Fa ignora, pasiunea, 
ardoarea, sacrificiul. Domnului de Fou: 
tenay nu-i plăcea societatea, pe care şi-o 
alesese soţia sa, aşa că el se complăcu 
în tovărăşia, suficient de intimă, a unei 
fete de prăvălie. 

Şi într'o noapte, găsind o străină în 
patul conjugal, Theresia știu să tacă, dis- 
prețuitoare, dar luîndu-șşi în schimb ceia- 
ce, la noi în politică, se numeşte liber- 
tatea de acţiune. 

Iar în casa din insula Saint Louis, un- 
de își introdusese în mod oficial concu 
bina, marchizul de Foutenay, culcat lân 
gă ea, se scula uneori noaptea Si aprin- 
dea lumânarea. Si cum se gândea astfel, 
colțurile bonetului său de noapte luau 
pe fundul alcovului aspectul unui perso- 
nagiu încornorat şi fantastic. 


TALLIEN 


Se simţea în aer revoluţia. Theresia, 
totdeauna în căutarea modei celei mai 
recente, fu printre primii oaspeţi ai sa. 
loanelor cari lăudau deliciile libertăţii. 
Vedea că astfel îşi va pierde titlul de 
marchiză, dar ce-i păsa: prictenii ei erav 
la putere. In Iulie 1792, furtuna izbuc- 
neşte. In August câţiva dintre prietenii 
ei sunt puşi sub acuzere. Grija o apropia 
de bărbatul ei, 

Zvonuri umblă prin tot oraşul. Tallien 
flacăra republicei, cum e numit, vrea să 
curețe oraşul de foți aristocrații. 

Theresia îşi amintește că a întâhnit 
cândva pe acest lallien, pe când era s2- 
cretarul domnului de Lameth. Stia că e 
fiul unei portărese şi în parte ştia ce fel 
de om e, 

Se gândea să-i ceară, dacă ar mai re- 
cunoaşte-o un paşanort, dar nu îndrăz: 
nea. In ziua de 2 Februarie 1793, Devin, 
Theresia şi copilul lor plecară spre Bor: 






deaux. Aci Theresia se întâlni 
ei şi cu 


DOMNUL DE LAMOTHE 


IN i) E : 
de Piata Theresia fu întovărăşită 
Ziugiele ei mai mic, într'o trăsurică 
turnăiSese foarte calilă. Riăcoarea noe 
gea încă Ea ra Cum căluțul mer- 
lăsa pruf Iștit, tânărul Cabarrus s: 
de umăr din pricina burducăturilor 
nu făcu mMaăbilei sale surori. Aceasta 
ir'o posturil pentru a-l îndrepta din- 
destul de inp€ care drumul 0 justifica 
ei se aventullect Când brațul iratelui 
nu-l opri. Vanii) jurul mijlocului, ea 
delicios mângâizak Cal şi spatele, erau 

Și fratele îi spus : 
De ce nenorocul pTe înbesc, Theresia 
de sânge să paraliz VIEA ca lesăturile 
nei un sentiment con În Numele națiu- 
zarmat ?* v căruia sunt d» 

Trăsurica sa opri. Th . 
usor din îmbrățişarea fiZia Se desfăcu 
mise ca tânărul să-i aratțhă, dur per 
ce miisură cuvintele sale e) trecere, în 
de natură. > justiiicate 

Intr'o excursie în Pirinei, | 
to seară domnul de Lamottii?ni în- 
clare dragostea sn şi să-i ceară-i de 
mească. Therezia îi promise că-l”! Pri- 
mi. 'Favarăsii însă observară manrPTl- 

Toţi trebuiau să doarmă la han. t, 
singură cameră, iar Theresia într'alto 

T.amothe fu culcat, pe saltele întinse, 
scânduri, între ceilalţi tovarăși. iar dupu 
ce adormi, servitorul — fin orrinul celor: 
la)ţi — îi luă ghetele. Dună vreun ceas, 
când i se piăru că toţi dorm. f.amotha 
îmbrăcă destul de sumar, linsa gY 
îi explică complotul si-l înfuria. 
nu cedă şi se iniroduse în odaia 
siei, cu picioarele goale. Aceasta + 
tată de sacrificiu și galanteria acea 
oarecum nouă — îi aminti de regrt 
delicateţe ale vechiului rezim. In 
spun că la înfoarcore, tovarășii s 
trezi. Cearta izbucni și fu urmată 
duel. T.amothe rănit e îngrijit de 1, 
sit, care veghia frăţeste caonvalescai, 
Fa fu gata să-l ajute, când Lamothe vr 
să-i probeze că sănătatea. cu forţa și mii 
loacele de a se arăta bărbat, îi reveniseră 
completamente. 

Pe la jumăiatea lui Sentembrie 1793, 
Tallien fu trimis să organizeze Ja Bor- 
deaux batalioapele re revoluționari. 

La a serbare organizată în onoarea sa. 
Theresia îl privi mult în loja oficială şi 
observă că nasul reprezentantului era de 
o lungime promițătoare. Fiind suspec- 
tată că ar mai ţine de aristocrație ea fu 
arestată, dar la orice întrebare ea răs- 
pundea că poate răspunde numai „cută 
țeanului Tallien“. Atât, până în sfârşit 
îu adusă înaintea lui. 

Tallien o recunoscu: 

— Suntem vechi cunoștințe. Esti The- 
rese Foutenay... Cu mâna sa puternică şi 
aspră el apucă braţul Theresiei, dar ea 
dădu înanoi. 

— Păzeşte-te, cetățeani! — ameninţă 
Tallien. E mai uşor să ajungi pe esafod, 
decât să capeţi libertatea. Și Theresia 
impresionată de această bruscheţă de 
mascul devine mai docilă. 

— Dar, cetăţene, nam făcut nimic pen 
tru a-ţi merita ura... Dacă hârtiile mele 
nu-s în regulă, situaţia mea e regulată. 

Atunci în timp ce Tallien încercă uşor 
cu mâna conturul braţului alb şi neted, 
ea îşi povesteşte viaţa dela despărţirea 
ei de Devin, neuitând să amintească că 
nu profesează o regulă morală intransi: 
gentă. 





848. — UNIVERSUL L'TERAR 
————— SUL LITERAR 





[ui totuşi precaut, Tollien îi dă- 
*%-o întâlnire pentru o dată foarte apro 
piată. După două zile cei doi îură ia” 
faţă m faţă. iita, 

— Cetăţeană Foutenay, de mine 
pinde soarta ta. Un cuvânt din parte 
moartea, un altul e libertatea. Alegfaj. 

— Cu ce condiţii? întrebă ea, a 
du-și dinţii. 


: aci de 
— Primeşte acest pact. Ai do ni giele 
ani. lţi ofer să participi la Fiat așa 


O femeie poate servi Republic 

de bine ca şi un bărbat. “pe aceia 
Astfei te vei putea răzbu;; putea să 

cari ţi-au cauzat neplăcer râsaux, ca 

domneşti asupra oraşulu 

asupra inimei mele. - vepetă There 


— Dar cu ce condiți, acestui punct 


zia, care navea astă. Cum să-ţi do- 
nici cea mai mică înpentru... republică? 
vedesc dragostea mi cuvântul, care se 
— lată ai pron; _— spuse Tallien. 
potrivea cel mai purile lor se uniseră. 
EI se ridică, faseră mult timp fără 
Şi gurile lor vy 
văsuflare. , Tallien, cu mâna înfri 
In acest ilăpdare, răscolea agrafele 
surată de corsajulvi. 
rochiei și ,gile ale Theresiei se pretă 
Degeleliearcă o pudică avărare, dând 
cură căajutor expert cuceritorului. 
totuși se bine, încât stampa reprezen 
t& perete luarea Bastiliei, dosarele 
tânfiiție, raporturile secrete, călimara 
d$iumb ornată cu tocul din pană de 
Scă, biroul oficial,. majestuosul bicorn 
a pene tricolore, sabia împodobită cu 
aur şi sidet, fură — graţie unei canapele 
jiopice amorurilor rapide — martorii 
unui spectacol, care navea Nimic revo- 
vuţionar într'însul, fiind conform celor 
mai vechi tradiţii. 


GUERY 


Promisiunile lui Tallien se realizară. 

Theresia deveni stăpână. a Bordeaux: 
ului, 

La serbarea de aniversare a luării Tou- 
lonului, ea ţinu un discurs, pregătit mo- 
dest şi anonim de către Lacombe, fidelul 
auxiliar al lui Tailien. E 

Când ceremonia luă sfârşit, Theresia 
palpita. de bucurie. 1 se părea că imnurile 
cântate erau tot atât în onoarea ei cât 
si în cinstea Republicei. Şi dacă Tallien 
s'ar fi plecat, în acel moment, spre dân- 
sa, şi i-ar îi şoptit: „Tot poporul ăsta e 
al tău, ea n'ar fi ezitat să creadă. 

Această conştiinţă a puterii nu întâr- 
ziă să-și producă efectele ei rele, cari a- 
veau să o ducă spre decadenţă. Viaţa de 
orgie și desirăbălare, trăită cu o prea 
mare violenţă şi alimentată cu prea 
multe şi mari nedreptăţi, îşi găsi ecoul 
la Paris, în urechile incoruntibilului Ro- 
bespierre. Marc-Antoine Jullien, din co- 
mitetul mântuirii publice, fu trimis lo 
Bordeaux să constate. La Paris, Tallien 
căzuse în disgrație și renumele luxului, 
pe care-l afişa amanta sa îi făcea situa. 
ţia şi mai periculoasă. ae ai i 

Qrice tentativă de a-şi apropia Și a-și 
împrieteni pe Jullien îu zadarnică. Tallien 
e rechemat la Paris. După multe alte în- 
cercări, Theresia tot nu putu intra în 
grațiile lui Julien, care raportase sever 
des;.re Tallien. 

Ea înţelese pericolul şi părăsi Bor- 
deaux-ul, îndreptându-se în spre Orleans, 
împreună cu fiul ei şi cu Guery. Guery ? 
Un adolescent de vreo patrusprezece ani, 
care oferia o consolare sentimentală și 
voluptoasă, Theresiei, când gloria și far- 
mecul prinseră puţin câte puţin so pă: 
răsiască. 


Drumul în bertină, dela Bordeaux la 
Orleans, fu liniștit şi calm, idilic. Fiul 


1 heresiei şedea pe capră, alături ae vi:: 


zitiu. Inăuntru: ea şi Guery. Crepusculul 
făcea mai îndrăzneţi pe cei doi amanți. 

De mai multe ori le fu dat să guste 
bucurii, înainte de etapa, unde patul ha- 
nurilor le-ar fi dat un decor mai contor 
tabil, dar mai puţin atrăgător. 

La Orltans, la cercetarea pașapoarte- 
lor, fu lăsată liberă şi observă vu bună 
voinţă, pe care ea o crezu că e datorită 
îrumuseţii sale 

De fapt, Robespierre căuta un mijloc 
ca să o compromită. Câţiva spioni erau 
puși ca să o sfătuiască să plece la Paris 
şi de aci să evadeze în străinătate cu a- 
jutorul unui paşaport fals. La graniță 
însă agenţii lui Robespierre o vor prinde 
şi vor constata delictul. Era planul lui 
Robespierre, care se realiză punct cu 
punct şi la încercarea de trecere a gra- 
niţei, Theresia fu arestată. 

Robespierre o lăsă în inchisoare timp 
de o lună, în loc s'o trimită la eşafod. 
Se părea că o uitase, In realitate turbu 
rărite şi intrigile, ce se născură în sâ: 
nul revoluţionarilor îl preocupau. Tallien 
Ja rândul său, se ocupa mai mult de 
dânsul. Theresia fusese pentru el un ad- 
mirabil instrument de publicitate. Avea 
iscusinţe amoroase. Stia să se 'niioare la 
timp şi să leşine la momentul oportun. 
Aceste amintiri leagă fiinţele, aşa că Tal- 
lien îşi aduse des aminte de Theresia. 

In acest timp, duşmăniile contra lui 
Robespierre se întețesc și se înmulțesc. 
In sfârşit Incoruptibilul cade. 

Tallien, în urma unui discurs, e săltat 
din nou în ochii poporului. Theresia. 
scoasă din închisoare, devine iar fava.- 
rita conducătorilor. 

Cercul se rejace şi, Theresia, impune 
și lansează modele cele mai sumare. In 
casa ei vin toate parisienele din elită: 

Doamna Hamelin, prima femeie, care 
a îndrăznit să apară fără cămaşă (pro- 
babil că o uitase pe undeva); 

Doamna de Stăei își aduna adoratorii, 
emițând cu frenezie idei generale ; 

Domnișoară Lange, îrumoasă, oferind 
sub buclele sale un aspect virginal şi 
gata să dea voluptăţi  paradiziace, nu 
strângânu mâinile ci, ținându-le deschisa 
şi încărcate de argumentele lu curi e 
sensibilă o femeie, care ştie să numere; 

Doamna Recamier, hermină găsită în- 
tâmplător în acest noroiu, părea, în ro- 
chie albă, virginală, numai din obliga: 
ție fiziologică ; 

Josephine de Beauharnais, cu graţia sa 
creolă, cu vocea sa muzicală, nu era din- 
ire acelea, care înflăcărează inimile, fără 
să le ofere un altar unde să se consumz. 

Dar 1 heresia le întrecea pe toate. 

Prin stăruința ei Guery, arestat odată 
cu ea, fu eliberat. Reluă relaţiunile cu 
Talien şi după cinci luni dela ieşire 
din închisoare, Theresia se cunună civil 
cu Tallien, în 26 Decembrie 1794. Şi a- 
cestuia îi luă locul 


BARRAS 


Acest frumos om, bine legat, cu expre- 
sia feţei nobilă, desinvolt şi rafinat în 
atenţii galante, fu noul tovarăș al doam- 
nei Tallien. La toate serbările publice, ea 
lua parte în tovărăşia lui Barras. 

Cunoscu multă lume şi poate puţin 
prea intim. 

Dar ar fi nedrept să i se reproșeze cu 
prea multă rigoare. Morala, care variază 
tot atât cât şi estetica, nu interzicea de 
loc ca să te laşi plăcerilor unei. serate. 
Fiecare văzuse moartea, așa că acuma 






trăia mai din 
variat, 

Unu! dintre cei, pe care Theresia fi cu 
noscu fu 


NAPOLEON $ 

pe atunci tânărul ofiţer corsican Bona. Î 
i 

1 


plin, mai intens şi ma 


parte. Nu-şi precuţeţi cu el de loc gra: bb 
ţiile şi penerozitatea. Dar ambițiosul şi | 
voluntarul corsican nu o privia cu mlă-! 
cere : era prea abordabilă. Lui îi plăcea, | 
să lupte. De aceea a preferat-o pe Jose. ! 
phiue de Beauharnais. : 

Tallien plecase srre Faint şi furnizo: . 
rul şi întreţinătorul luxului doamnei Tal. i 
lien avea să fie bancherul? 


OUVRARD 


uare fu atât de darnic cu banii săi, cât 
amanta sa cu progenilurile, 

Tar faima ei rea se îmnrăştie. Mai ! 
mult: începe să scandalizeze. Arare un 
pamflet: „Scrisoarea diavolului cătra 
cea mai mare prostituată din Paris* 
semnat Nelzebuih. Atmosiera e grea în 
jurul ei și simratiile sunt din ce în ce 
mai nuține. Totuşi mai frecventează încă 
cercurile galante şi înal'e. Aci: povestiri 
picante. noutăţi, glume. 

— Aţi aflat vestea ? Domnişoara Geor- 
p6s a căzut azi dimineaţă de pe cal, la 
Ranelagb. 

— E rănită ? Grav? să nu pierdem pe î 
mica noastră tracediană, 

— Nu sa întâmnlat nimic. Sa ridi- 
cat si a sărit în see, mai înainte ca jo- 
cheul ei să aihă timp să-i vie în ajutor. 
I-a arătat agilitatea... 

Dar cineva, care asculia: i 
— Agilitutea ? Se roate ca vorba asta 
să fie englezească. Dar asi fi variat că 

in Franţa asta se numeşte altfel. 

Intre tim», Fontenav moare,  M-me 
Tallien e liberă şi se mărită cu contelz 


pe 


ep 
Puii ae 


FRANCOIS JOSEPH 
de CARAMAN 


care o cunoscuse la una din setratele de 
ln doamna de Stăel. De Tallien se nutea 
usor desnărţi, fiindcă era cununată nu- 
mai civil. Părinţii contelui se împotri- 
viau. dar cununia avu toc în liusa lov. 

Cincisprezece ani de exerciții volun- 
toase nu-i ruinaseră încă. atracțiile. La 
le arăta rrivirilor fericite ale lui Fran- 
cois Joseph. cum le expusese câtiva an 
înainte. atâtor altora. i 

Moştenind averea rrintului de Chi 
may, soţii putură să-și îngăduie iar o 
viață luxoasă, 

Duvă un timp, nrințul fu numit şam- 
belanul regelui Wilhelm, la curtea olan- 
doză, 

In zatar fură toate încercările ei. 

Nu mai pu'ea trăi. Atunci încenu să 
trăiască în amintire. Din restect pentru 
ortogratie, un secretar îi scria memorii! 
dictate. 

O boală veche de ficat îi aduse 


! 
| 


MOARTEA 


O criză puternică nu mai putu fi su- 
portată. 

In dimineaţa zilei de 15 Ianuarie 18%, 
familia era toată adunată la căpătâiul 
ei. 

Isi chemiă' uproare cațiiii. 

Servitorii o susțineau. Murmură: 

— Totul are un sfârșit... Plăcerile suni 
puţin lucru.., 

Ar fi vrut să formuleze. tot pentru is- 


„torie, o vorbă definitivă. Dar nimeni nu 


sa gândit să i-o suile. 


Edit. Flammarion- Paris 


TIP. ZIARULUI UNIVERSUL", STR. BREZOIANU Nr. 11