Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0045

Anul XLV Nr. 45 


3 Noembrie 1929 
$ Lei 





CARMEN SYLVA 








706. — UNIVERSUL LITERAR 





Ctitorii | 








CARMEN SYLVA 


Aşi vrea să fac abstracţie de aureola 
ei de poetă; aşi vrea să nă apropii de 
dânsa din punct de vedere uman și să 
arăt cât era, în afară de binefaceril» ei, 
bine făcătoare ; în afară de poeziile ei 
poetă, ; în afară de cuvintele ei, armoni- 
DAasă. Ajungea s'o fi văzut cineva tr iind, 
ca să priceară că era o fiinţă ale cărei 
coarde intime dădeau un sunet inimi- 
tabil, 

Goethe a spus că pentru orice omeo 





Regina Elisabeta la venirea în fară 


zi pierdută aceea în care na gândit o 
pândire frumcasă. na ascultat o m'izică 
frumoasă, na priit un tablou frumos. 
Sufletul acestei femei era atât de hrănit 
de lumină si de frumuseţe, încât nu era 
o Zi din viaţa Li, care să nu fifost con- 
formă cu formula luai Goethe. Nam de 
cât să închid cchii pentru a revedea:- a- 
cele ceasuri de neuitat. Lângă imensa 
fereastră, prin care soarele nu pătrun- 
dea decat îndulcit prin desimea frunzi- 
șului ue tei. şedea Ea lucrând neîncetat 

In vasta bibliotecă întunecoasă unde 
ictul avea un colorit șters, la singură 
era pata luminoasă, 

ochia albă cu ample mâniei lungi, 
părul argintiu înfoiat şi des subi albul 
a străveziu, mâinile de o extraordina- 

, tinereţe, care cu fiecare gest rapid și 
ste părea că modelează o nevăzută 
frumuseţe, toate laolaliă alcătuiau lu- 
minosul chip întipărit în tcate memo- 
riile. 

Si eu, ca atâţi alţii, 
nosc. 

Citisern toate operile Ei şi tot ce se 
scrisese despre dânsa. Credeam cam în- 
țeles-o, pontra că o iubeam. Dar mi-a 
fost dat s'o văd trăind şi aceasta fu pen- 
tru mine o minune. Imi dădui seama a- 
tuncea că nici ce scrie omul mai intim, 
nici ce exprimă în cuvinte, nu dă adevă- 


credeam că o cu- 


rala măsură a unui suflet. Adevărata 
forţă a unui our, esenţa reală a unei fi- 
înţe, se trădează în atmosfera pe care 
o creează în jurul său, în gândurile pe 
care le inspiră, în energiile pe care le 
suscită, 

Priveam şi mi se părea că 'nvăţ a trăi, 
că mă ridic deasupra mea însăn, şi că 
respiram seninătatea, Fum respiră ci- 
veva aerul curat al culmilor, umplân- 
du-şi pieptul cu ceva proas păt ŞI nou. 
Curn să descriu o influenţă atât de sub- 
tilă, atât de tăcută, atât de necăutată ? 

Frumoasele Ei mâini neobosite, se în- 
deletniceau cu o licrare cu totul nouă, 
de oarecare dificultate. 

O învăţam să ţeasă în patru iţe, cu 
mătăsuri de două tonuri si cu fir. 

O zâmbitoare sârguinţă, o răbdare pe 
care nimeni altul nar fi pus-o într'o 
muncă fără utilitate imediată, îmi pă- 
rură caracteristica unei naturi, care fă- 
cuse din stăpânirea de sine, o religie. 
Când se ivea vreun nod, mă ofeream 
să-l rup sau să-l tai atunci ea îşi lu- 
neca degetele uşoare ca o aripă pe bra- 
țul meu pentru a mă opri, zicând: „nici 
odată să nu tai un nod, să-l desfaci, E 
cea mai bună disciplină“, 


. 


Si zâmbetul, care însoțea aceste cuvin- 





Cu regele Carol după încoronare 


te, le răpea orce severitate. Uneori, după 
o tăcere, văzând mâinile mele inactive, 
mă întreba: 

„te faci acolo. copila mea, ?** Şi-i răs- 
punedeain: „învăţ. Căci simţeam că gân- 
durile ce mi se deșteptau în apropierea 

plămădeau în mine ceva nou, Aşi fi 
vrui să mărturisesc. cât mii simţeam de 
ruşinată pentr mine, pentru noi toate, 
gândindu-mă la vieţile noastre trăite 
pentru noi însine, la traiul nostru tre. 
pidant, fărămiţit, faţă de calmul atâtor 
apere însirate ca niste perle pe firul de 
aur al unei vieţi incomparabile. 


de MARG. MILLER-VERGHY 


— „Pentruce truda de a învăţa aul 
cru atât de greu?“ 

—- „Pentru că e greu, pentru că e ini 
mos. Pentru că atâtea hiete femei su 
(ară din asta trăesc“* 

Si când ajunserăm la un  amiruțh 
deosebit de greu, se sculiă, trecu în aja 
Carzâle TEL ei $; chemă camerista. 

- Vino de vezi ce anevoios e acesti 
cru pe care-l purtăm în fiecare zi, fn 
să ne dăm seama câtă muncă e in 
tr'însul'“. | 























Carmen Sylva 


Se adâncea cu patimă în lucrul ce li. 
cea ca un copil în jocul său. | 
Mâinile îi sburau pe urzeală și riul 
limp ede ca un isvur, vestea di ficultaea 
învinsă. | 


Iși scosese pantofii. ca să. calce cele ji 
tru pedale, cu care se ţese în patru ip. 

Avea picioare de o rară frumusețe, It 
deformate de tacuri „Louis XV” șii 
ârfuri ascuţite : şi cu o bucurie de îi 
pil, repeta după mine: „Do, fa. re ui 
apoi „re, fa, mi, do“, căci botezasen | 
dalele, după clapele clavirului, penir 
a-i înlesni călcarea variată a pedalelor, 
care dădeau desenul în țesătură, Deo. 
dată venea cineva să-i anunţe că erq as 
tepiată în salonul de primire. 


O priveam cu coada ochiul'ri; știam că 
oricine în locul ei. ar fi arătat regre 
sau impacienţă fiind astfel întrerupt ) 

Dar ea se scula fără cea mai mică be 
târziere, și când îi spuneam: „De ces 
ceastă întrerupere ? N'ar putea perscana 
să aştepte, sau să vie altădată? lu 
pundea senin : „Se cade să pot fi văzută 
la orice oră“. | 

Si când adăogam : „dar e foarte uită 
ticos, eu una m'ași fi Supărat'. A 

Ka răspundea: „supărarea e o stii. 
ciune : un Suflet tare nu cunoaşte sui: 
rarea, 


lupă ce reluam lucrul. dacă o în- 









Au vaţi obosit?* Ea răspundea 
și zimbet intim mulţumit, pe ca- 
e omul, când vorbeşte cu el în- 


(bosită nu sunt nici) odată, nu am 
'de asa ceva”. 

i-arăta, da brăţara de pe mâna ei, 
sornic, cât o bcabă de mazăre, ale 
ace mici și repezi păreau că toacă 
i mărunţel. Și zicea: 

Miezi acşcrul ăsta, cum aleargă? 
dune spue: munceste, munceşte !. 
lam într'o tăcere vrăjiti glasul 
1 dulce decât un cântec, rostind 
“cuvinte simple, pe care orice 
ve.ar fi putut spune copilului ei. 
re căzând aşa de sus, pătrundeau 
idinc în constiinţă. 

l vroia să dea un ordin, se scula 
scaun aşa de repede încât nu is- 
să ajung la sonerie înaintea ei. 


ind o intrebam : „N aşi putea 
cu? 
ispundea : —- „De ce să no fac eu 


“dacă pot?“ 
Suzi întrebhai: — „Ce vroiţi să fa- 
Rao energie, cu atâta nebiruită 
ale ?'* | 
Wlecă spre mine ca şi cum ar fi 
îmi încredinţeze o mare taină, şi 
uun zâmbet care atenua gravita- 
intelar : 
WM înving mizeria, şi trebue să-mi 
Wopila mea'. 
e. mă ferii zicând: — „Ce pot să 
So biată fiinţă mică şi singură ?* 
Tot ce sa făcut pe pământ sa 
e o fiinţă mică si singură. Să 
inu mulţumile fac să propăşea- 
mea, ci omul singur“. 
altă zi îi spusei: 
Je când sunt nam văzut pe cine- 
ivețe aşa de repede". 
în îmi spuse: 
lucrat atât în viaţă, încât mâi- 
pe mă ascultă în toate, până şi 
Mee port nau pietre scumpe, pen- 
u-mi fi stavilă“. 
arăta verigile late, ciselate şi în- 
Meu o pulbere de diamant, din care 
în relief nici o nestimată. 
nci înțelesei, că a lucra era pen- 
isa o reculegere, un mod de a se 
bo singurătate în care mişunau 
iu, ceeace-i era poate de>săvârşita 
re pentru acest suflet însetat de 
țe, 
tiiatea, nici creaţiunea poetică, 
ui mari bucurii ale acestei vi-ţi 
Sncărcate de îndatoriri, nu puteau 
e nevoia ei de răpire lăuntrică 
itere, ci numai orele petrecute în 
din vârful degetelor. a atâtor 
iragede, impalpabile, nemuritoa- 
laveau să îrnbogăţească tezau- 
bricilor, si care, desgrorate în- 
peste douăzeci de veacuri, ca vă- 
ul de 'Thais, vor face să viseze 
aj: și pe poeţi. 
i va, regăsi atuncea suveica de 
+ aur, care mânată de degete u- 
fluturii, luneca printre mii de 
istrivezii, ști-va oare cineva cât 
mase au fost acele mâini, care 
atâtea, lacrimi. au legat atâtea 
iau iscălit atâtea duioase pagini? 
doare cineva ce suflet fără sca- 
Mmădit Qin lumină, armonie și 
h acea ființă, pe care nui o nu- 
teina. noastră, pe care istoria o 
imi Subi numele de Elisabeta în. 
znă a României. si pe care poe- 
tă sub numele de Carmen Silva? 


MANRG. MILLER-VENGIIY 





UNIVERSUL LILERAR. — 707 


NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


CGarmen-Sylva sa născut în castelul 
Mon lepos (Meine huh) aproape de 
Neuwid (Prussia  Renană) la 29 Dec. 
1543, dintro familie îndrăgostită de li- 
tere, arte și ştiinţă. Tatăl său, Wulhelm- 
Ilerman-Cari, principe de Wied, a pu- 
blicat remarcabile lucrări filozofice, iar 
mama sa Maria de Nassau, este cuno- 
scită în istorie, prin practica celor mai 
frumoase virtuţi femenine. 

Principesa klisabeta a manifestat, din 
cea Mai fragedă tinereţe, un spirit in- 
dependent dornic de libertate, iubitor de 
natură şi irământat de nevoia unei neo- 
bosite activităţi. Sufletul său, înclinat 
spre meluncoli>, poseda un fond de poe- 
zie înăscută. 

Graţie unei uimitoare facultăţi de a- 
similare, şi-a însuşit o instrucţie supe- 
ricură, a învăţat pe rând toate limbile 





Ultima iotograiie 


culte şi a aprofundat literatura univer- 
sală, 

Numeroasele călătorii ce a întreprins 
prin Europa, au desvoltat și mai mult 
fertila sa imaginaţie. 

ia td Aprilie 1809 sa măritat cu prin- 
cipele Carol Hohenzollern-Siegmaringen, 
pe atunci domnitor al Ţării româneşti. 
Singurul lor copil născut la & Sept. 1870. 
principesa Marioara, admirabilă făptură, 
a murit în vârstă de 3 ani și jumătate. 
De atunci, principesa Elisabeta, lovită. 
dureros în dragostea sa de mamă, sa 
dedat cu totul şi cu pasiune, poporului 
său, pentru care a şi primit ca omagiu 
din partea supușilor săi, numele de 
Mama Poporului, Sforţările sale sau 
îndreplat ca să răspândească si să des- 
volte în ţara noastră, instrucția populară, 
întemeiând numeroase scoli şi făcând 
să se traducă diferite cărţi şcolare fran- 
țuzeşti. 

Solicitudinea sa s'a îndreptat, mai ales 
către fetele din toate clasele sociale: a 
creiat pentru cole şcoli speciale de de- 
sen, pictură, muzică, cânt şi lucru ma- 
nual. | 

Cu toată origina sa germană, a favo- 
rizat cultura franceză, fiind aceia care 
convenea mai mult spiritului nostru de 
rasă latină, 

A încurajat desvoltarea industriei na- 
ționale de ţesătorie şi broderie. dând 
deosebiti cinste costumului românesc. 

A creiat în acelaş timp, numeroase 
instituţiuni de binefacere. In vremea 
războiului dela 77—78, ea a îngrijit de 


răniţi cu un devotament neobosit, care 
i-a atras dim partea ostașilor săi, titu- 
latura de ..Mama Răniţilor“ cu care a 
intrat în istoria poporului românesc. 

La 22 Mai 1851, a fost încoronată — 
alături de soţul său, — ca regină a Ro- 
mâniei. în mijlocul unui entuziasm de 
nedescris, al poporului românesc. 

Alături de această activitate socială, 
care nu satisfăcea complect bogata sa 
fire, şi.a luat obiceiul, încă din tinereţe, 
să-și exprime gândurile în versuri, sub 
impulsul unei nevoi sufleteşti nestăvi- 
lite. Talentul său poetic sa desvoltat 
sub influenţa unor chinuri sufleteşti, 
dar Carmen-Sylva n'a consimţit decât 
târziu să publice producţiile sale lite- 
rare. şi asta, în urma încurajărilor date 
ei, de către marele post rcmân, Vasile 
Alaxandri. 

Compozițiile sale surit de un farmec 
neogrăit, prin adevărul sentimentelor cu- 
prinse în ele, căci toate au fost trăite. 

Mai întâ! sa făcut cunoscută prin pro- 
ducţiuni poetice în limba română, apol 
prin 2 poeme în limba germană Sapho 
și Hammer stein, cărora le urmă : Slur- 
me, Numânische Dichlungen, Die Heze, 
Yehozruh si Pensees d'une reine, aceasta 
din urmă în franţuzeşte. 

Culeserile intitulate Meine Ruh' şi 
Mein hein. constitue apogeul talentului 
său poetic. 

Negina Elisabeta, ocupă în literatură 
un loc tot atât de important și în proză. 
Genul adoptat de ea a fost povestirea şi 
nuvela, străbătute de suflul tristeţei 
și al melancoliei. dar şi de un puternice 
dramatism. Cele mai multe lucrări au 
fost scrise direct în limba germană, din 
care sau tradus în franţuzeşte şi în ro- 
mâneşte. 

Cităm printre cele mai renumite opere 
în proză: hugăciune, Povestirile Pele- 
şului, Nuvele, Cine bate? 

In colaborarea cu d-na Mitte Cremnitz, 
a abordat romanul sub pseudonimele 
Dito si Idem dela care a rămas în ro- 
mâneste, dramaticul roman Astra, tipă= 
rit în editura Socec, 

Ca romane (în colaborare) Regina 
Elisabeta a lăsat literaturii următoarele: 

Din cele 2 lumi, Feldpost, In der Ivre, 
NRache und andere norellen, Romanul 
unei principese, precum şi o tragedie 
Ana Doleyn. 

Fără colaborarea d.nei 
scris romanul Deficit. 

In fine ultima sa operă mai de seamă 
Meşterul Munole, drama în versuri, a 
fost revrezentată la Viena cu un deo-. 
sibit succes, şi pusă în scenă pentru 
teatri englez, de către însuși marele 
Irving. 

Aproape toate operele Carmen-Sylvei 
au fost publicate în mai multe ediţii şi 
unele jlustrate în text 

Cele mai multe au fost traduse în mai 
toate limbile culte chiar şi în limbile 
turcă şi arabă, 

Si în timn ce Carmen-Sylva a trecut 
posterităţii pe vastul tărâm al literatu- 
rii. Regina Elisabeta a României, care 
a închis ochii pentru totdeauna, puţin 
după moartea marelui său soţ, în vre- 
mea cumplitul:i vifor european, adică în 
ziua de 18 Febr. 1916, ora 8.30 dimineaţa 
(în vârstă de 72 ani), va ocupa veşnic în 
istorie, un lec de onoare. ca o femee deo 
rară superioritate, o mare suverană, şi 
o adevărată civilizatoare. 


Cremniiz, a 


A. G. DBR. 





709. 











VICTOR EFTIMIU 


CÂNTECE 


A pornit pădurea toată 
Să-i ascunză- 


Se mişcă tulele arar 
Se clatină'n tăcere... 

i A fost un cerb ? A fos un urs 
Cum mi-e dor de tine-acuma! Or numai o părere ? 
Luna fermecată 
N'am văzut-o noi alături 
Niciodată! 


Printre bolțile de frunză 
inălbind cărarea 

Luna plină îşi aşterne 
Tremurarea. Un basm frumos îmi pare tot 
Așa cuin trec alene | 
Un basm cu Feţi și Tartacoţi 


Umbra bolților urzeşte 
Cu zâne Cosânzene. 


Pe cărări, dantele II 
Cântec de prwighetoare 
U:că'n stele. De-ai fi şi tu ce bine-ar fi! 
Am sta la sfat și glume; 
Ileana Cosânzeana tu, 


Iar eu... Încurcă-lume.,, 


Pădure tainică, de-argint 
Tăcută, fermecată, 

Așa-i acum, gătităn alb, 
Pădurea de-altădată. 


Şi cum trec rătăcitorii 
Svon din frunzăn frunză 


BATE RAR IN CODRI O TALANGĂ...”) 


-Bate rar în codri o talangă 
In lumina serii de-alpaca, 
Sufletul mi-i ciucure pe eranză 
In mălinii albi din poarta ta... . 


Eu dim plâns de aştri ne "nţeleşi 
In mărzean de rouă-o să mă 'ncare.e 





Când să teeci Dommniţă ca un flutur 
Vreau prim crengi să curgă văl de boare. 
Sufletul din ciucure să-mi scutur 

Să ţi-l face podoabă sub picioare... 


Prinsă în vraşză tu ca ?n basme ţeşi 
Lumini pe-alei sihastre "n pare, 


i 


Acvlo, unde raarea şopotindă, 

E pânză de petale de cicoare, 

Și unde, sub poleiul cald de soare, 
E cerul o gigantică oglindă, 


Stă Everest sub meaua selipitoare. 
Din raze şi omăt, ca să-şi aprindă 
Pe crestet vâlvătăi de foc: lucindă 
Cunună de feerică culoare. 


Zăpada cristalină e pe pante 
Covor scânteetor de diamante, 
Ş: poalele îi sânt meleaguri calde. 


Pe nicăeri, nu-i Firea mai curată 

Can India, livada fermecată, 

Cu pomi toşnind din frunze de 
zmaralde. 


= aa —_ 


1) Din volumul „Zrofee de aur, sub 


INDIA 


II 


Acolo-s vezetații ne "ntrerupte, 
Acolo sînt pădurile virgine, 
Adăpostind în noaptea lor jivine 
Ce-şi caută mereu pricini de lupte. 


Sînt printre ramuri de copaci tulpine 
De-arbuşti, - - vanilii, — lungi liane 
rupte, 
Având meniri suave: să înfrupte 
Cuc-al lor balsam zefiri de nopți 
senine, 


Când luna cerne de argint mistere. 
lar codrul, vălul somnului, îşi coase, 
Es cîrduri-cîrduri tigri şi pantere, 


Răcenind. din vizuini întunecoase. 
Maimuţe, prin desişuri, în tăcere, 
Iși leagănă odihna, somnoroase. 


tipar, 


GABRIEL. DRAGĂ 


II 


E clipa de fior când doar misiiri 
Mai stă de veghe cu "ncâleta-i 

mreajti 
Din plaiuri diatane, curge vă 
Infiorând în ondulări eterul, 







Pioșii stau în pagode de tre 
lar preotul, ce e mereu străjerti, 
Altarelor lui Vișnu, *'mplântă fiert) 
In jerttă, sfărîmând a vieții co. 


Un val de sânge "mpurpurează 
De aur a lui Siwa. El e taina 
Şi Domnul vieţii *n India spleaă 


Acolo-s poleite'n zvon de baza 
ȘI ziua caşi noaptea cu fanta 
Se împletesc : plăcerea cu fiori 


ALEXANDRU ALLANII 





























drumul înoptat şi desfundat de 
„ce nu mai contenea, din maha- 
luncţionarilor, Matei, sub sef «le 
l prefectură, mergea, blestemân- 
viața, 

Si ploaia asta nu mai conteneşte 
d zile. — și nu-i bună de nimic, 
ar pustia so ice de netoată. — ca 
mea! 

ind „viata mes“. Matei se opri în 
Ul drumului, se privi ca si cum 
vrut să se recunoască și dlădu din 
tuprins pe dată de-o  stâsietoare 
Sin clițele acelea, sineur fiind a- 
i uliţa. întunecată, „viața lui“, che- 
le alasul milei, se ivi în faţă-i, ca 
străin. Omul o privi cu ochii moi 
lia de jos lăsată în birbie, 
a unei cumpiite nedumeriri Văzu 
intro goană îtreală si furibundă, 
nădindu-se crâmpeele unor zile ce- 
i vagi. Un om. cu părul vălvui 
dhivul palid, întindea spre Matei 
neputincioase. — mâni care semă- 
iloma cu ale lui. cea dreaptă a- 
ătături la degetul cel mure și la 
br. locul condeiului blestemat din 
hria prefecturii. Si privivea. semă- 
a lui, — și hainele. Vedenia se a- 
tare de Matei, se lipea de el, se 
a în el., 

Sunt un păcătos“, zise tare, si 
„ce viată e asta. măi Matei. măr? 
| «de tine. omule, te-a mâncat a- 
și crâsma ! Si-acuma. stai în ploae 
rveluesti viața. hai?“ 

Ar pornea vedeniua din meleagul 
dinaintea. omului si se prefăcea în 
in alte aduceri aminte de zile și 
aurii, La birou, acasă. pe stradă. 
a un om trist nedreptăţit si fără 
k care lăcrăma. blestema si avea 
prinși de reţele de vinisoare ro- 


— 


ei privea din ncu în ncapte şi dă- 
in cap. 

Fu sunt acela de cclo* si arăta 
tul în noapte, eu sunt. negresit. 
înst dat deonsrte la. avansare și 
avansat pârlitul de Iorgulescu. — 
mw la cârciuma lui T.oiba oridecâte 
vine răul, — eu tusesc și scuip 
me acasă, cu cravata strârubă, eu 
cul, eu..." 

jul se prefăcea. în vorbă. — si Ma- 
sa tare în mijlocul hiidiţei plină 
si La fiecare gând. vedenia dădea 
» afirmativ : da. da, asa este!... 
i, însă. gândul lui Matei fu 
mat în altă parte, Păsi înceţț si 
in suflet, c altfel de adiere. Pe ce- 
lunecut. de acolo, sclipi o zare al- 
departe. dar clar: Costin. priete- 
ja biroul lor. Fra tot subsef ca și 
bt atât de nedrentăţit. — dar Cos- 
h intdeauna, senin. El zâmbea la 
şi zicea: „acestea sunt cu totul 
are...“ 

(e însemnează. mii la urma! ur- 
aceste cuvinte: ....sunt cu totul 
are ?* si Matei se opri din nou din 
tutând a da un rispuns la a- 
intrehare venită. pe negândite, 

Si vedem : „trecătoare“ e mai pu- 
umai mult decât „cu totul trecă- 
Fireste : „trecătcare“ însemnea- 
ec, dar mai poate rămânea ceva, 
i totul trecătoare“ însomrneoază lă- 







că nu mai rămâne niniie în 
„Nici chiar aducerea aminte? 


e hine-ar fi să nu ne- mai aducem 
! Costin acesta nu seamănă cu 


toți oamenii. Ce are el de nu se amă- 
răşte cu toate prosti'le astea? De ce când îl 
chiamă prefectul, el merge liniştit și 
zâmbezste. ca şi cum sar duce la plim- 
bare ? Prefectul shbiură tare, si Costin 
stă cu totul linistit. iar după ce iese de 
acolo nici nu se posaemorăste, şi nici nu 
se jălue. Costin rabdă,.. Ce-o mai fi și 
răbdarea. asta ? Măi Costine, de ce rahbzi 
tu asa? [Hlm!... Și dcar nu-i un debitoc 
şi nici un nesimţit. — că vine la toţi 
Sici întreabă de necazuri. și la toţi le 
strecoară câte.o hârtie de bancă la ne- 
ve, —: si nici no mai cere înapoi. Zâm- 
besște și zice: „lasă, nu mi-o mai da îna- 
poi ccuş!.. Cum vine asta: nu acus, dar 
cind? Pe lumea cealaltă ? [aram! Po- 
veste pentru prosti... Asta, lumea asta. e 
tot chinul si teată scecfala, măi Matei,— 
păcătosule 1...” 

Gândurile se goneau, frânte și vagi, 
în mintea omului din strada înoptată, 
si ploua. 

Vedenia lui Ccestin pe zarea alburie 
din cuectul lui Matei. stăruia blajină, 
nu voia să plece. Si nici Matei nu voia 
s'0 gonească. Zimbea spre el. ca o aju- 
torare la cumpănă. — îl chiema. 

Matei se opri cuprins tot de un gând 
si de un dor: 

„Mă duce la Costin, — mă 
CUM. 

Zarea alburie se înviora. chemătoare. 

Merse, cu pași siguri, spre Ccstin. Stă- 
tea la cavătul dinspre miază ncapte a 
huidiţei. Nu intrase nici odată în casa 
lui. dar o stia: îmbrăcată în iederă. tă- 
cută şi senină, ca şi el. 

Ploaia i se puse deopotrivă ca si cum 
ar fi vrut să-l oprească, dar Matei n'o 
simțea. Il se ducea la Costin, să-l intre- 
bo ceru. 

— 40 chestiune de viață si de moarte, 
— ceva impurtant* sopti Matei. ca şi 
cum ar fi asigurat de aceasta pe m to- 
varăş nevăzut, 

Curând. casa lui Costin se deslusi «din 
nomila neagră a nopții ploioase. La fe- 


due a- 


— 


roastră, caldă. lucea o luminiţă ca o 
liniste în furtună. 
Matei, stăpân pe el acum.  «leschise 


portița, merse la uşă, bătu., 

Glasul moale, cunoscut. al lui Costin, 
se auzi liniştit: 

— „lnotră. frate... 

Matei stătu drevst în fața lui Costin, 
care îl întreba din ochi: 

— „Ce vre! ?* 

Işi dădară mâinile. Costin zâmbi, ca 
şi cum ar fi aflat din privire despre ce 
este vorba. I] aduse în cdaia lui. Matei 


privi în jur: un pat simplu alb. — o 
masă cu câteva cărți. — două scaune 


un covoras. =: si peste tot. o lumină cal- 
mă, care venea. și idela lampa cu abatiur 
de pe masă. dar parcă şi dela cartea 
mare care stătea deschisă alături, 

Asezându-se pe scaun. Matei auzi în 
când: „acestea sunt cu totul trecătoa- 
re !* 

Zise npoi repede: 

— „Costine, eu sunt un păcătos. — şi 
azi am băut. Viaţa aceasta e o mizerie, 
așa precum stii. Chiar acum am stat 
de vorhă cu vedeniile mele, stii, nornesc 
aşa de pe aici, din dreptul iâmplelor și 
se scohoară în uliţa plină de noroi, si 
stau de vorbă cu mine. Dar nam venit 
eu pentru asta, și nic; pentru ca să-mi 
dei hârtia de bancă și nici ca să... 

Matei se opri. privind pe Costin. A- 
cesta se asezase pe celălalt scaun, spri- 


UNIVERSUL LITERAR. — 709 


EU NU RABD, — CI PRIMESC...» 


de AL. LASCAROV-MOLDOVANU 


jinit cu mâna pe cartea cea mare de pe 
masă, şi privind ca negrăită milă şi se- 
ninătate spre prietenul care vorbea. 

— „Eu am venit la tine, Costine, ca 

să to întreb ceva," K 
„Spune, frate !...“ 
„Spun: şi tu ești cm ca şi noi, — 
ci tu esti nedreptăţit, si la tine sbiară 
prefectul, si tu nai bani, si pentru tine 
plouă acum şi-i noroi, — și de ce tu le 
rabzi pe toate așa, zâmbind și zicând : 
„acestea sunt cu totul trecătoare“? 

Costin vru să zică ceva. dar Matei 
urmă grabnic. ca și cum sfârșitul lumei 
se apropia, şi el voia să termine mai în- 
nainte. ce avea de spus: 

— „De ce? N'ai şi tu nervi ca şi noi, 
n'ai patimă şi dorinţă, nu ești tot aşa de 
singur si de stinsher pe lumea asta ca 
si Noi, nu-ți mănâncă  sufle.ul acelaş 
vierme al păcătoseniei. ca, şi nci?...“* 

Costin ridică mâna de pe carte. şi, în- 
cet, o puse pe mâna încă udă de ploae 
u prietenului. Matei se înfioră, ca si cum 
utuneci abia si-ar fi dat seama de nehbu- 
nia venirei lui. la o asemenea oră, în 
casa prietenului. 

Dar Costin zâmbia liniştilor. 

(răi încet, clar plin de siguranță: 

— , Mai întâi, dragă frate Matei stai 
liniștit și ascultă-mă. E foarte simplă 
toată treaba. — numai cât, noi oamenii 
o incurcăm. Iţi voi spune: eu nu rubd; 
pot primesc. hăbdarea ar fi o sulierin 
(ă, — şi este. chiar. Si eu nu sufăr, — 
deci nu rabd. | 

— „Cum, tu nu suferi?" 

„Nu. Matei. — nu sufăr“. 

Tăcură amâatoi, 

Matei, încurcat, zise sovăitor: 

—- „Cam? Când vezi o nedreptate... 

Costin îi tăie verba: | 

— „Sti, știu... Asa vorbim noi mereu, 
fiindcă noi credem că sincura nutere. 
ile ve lumea aceasta suntem noi înșine“. 

Matei privi nedumerit.— Costin urmă, 
apăsând uşor mâna prietenului: > 

— „Noj credem că totul întepe. şi se 
isprăveşte cu noi. Și noi suntem asa de 
slabi si de păcătoși. încât când -v:ne ne- 
cazul, fireste că strigăm de durere. — 
si răbdăm. Dacă ar fi adevărat că noi 
suntem singura putere, de ce ar îi să 
văbdăm ? Ar trebui să facem asa casă 
nu mai răbilăm.. Dar când nu judecăm 
asa, şi când ne lăsăm să primim ruteri 
din altă parte. atunci, o, atunci. nu mai 
avem nevoe «de răbdare. — ci primia 
toate, cum primim lumina, aerul, căl- 
(dura... 

Se ficu tăcere. 

Matei căuta cu privirea un razim În 
posieuranţa în care îl aruncase vorba 
prietenului. Un vârcolac de răutate i se 


— 


. 


ivi în suflet. 

Se sculă în picioare, Zise tare, ca 
în fața unui vrăijmaş: 

— „De uude din „altă parte“, ae la 
cine? De la cine? 

Costin. zâmbind, îi răspunse: 

— „Stai jos, — nu te neliniști, — îţi 
voi spune... i 

Matei se lăsă pe scaun, simțind dn 


nou o ună caldă veninru-i spre suitet 
din fundul privire; lui Costin 

Pupă câteva clipe de tăcere, Costin, 
înrlrertă încet: mâna spre peretele din- 
spre răsărit. Nu mai zâmbea. ci zise cu 
adâncă liniste. dar cu putere conținută: 


1) Din ciclul „Cei ce nu sunt frişti“. 








710. — UNIVERSUL LLITIRAR 


VÂNTURÂND_PARISUL 








RESTAURANTE 


Parisul are o populaţie Ge pesfe cinci 
milione de locuitori. Căci dacă statis- 
cele nu indică decâţ o populaţie fixă 


de aproximativ patra milioane, nu tre- 
huo să uităm că sutele de trenuri 
curi circulă zilnic între Paris și co- 
munele  mărginase. varsă în fiecare 


dimineaţă un puhoi de omenire de peste 
un milion Si jumătate de suflete. 

Dar, câte suflete, aţâtea stomachuri: 
şi câte stoumachuri. atâtea portofele, Asi 
fi vrut să spun, câte stomachuri. atâtea 
zusturi ; dar, desi francezolui i-a plă- 
cut totdeauna să mănânce bine. trans- 
formând necesitatea aceasta până la 

rangul de artă, — inchilată de niumwe 
ilustre. cântată chiar pe strune de liră 
condiţiile (de trai, -— da salarizare adică, 
-— nu-i permit în genere să mănânc? 
potrivit gustului, ci portofelului. 


Nu voi vorbi aci de restaurantele exo- 
tice, create de prezenţa n tot felul «dle 
străini, —- cari la Puris reprezintă orice 
naţime de pe glob în cantitate sufici- 
entă ca să asigure cu prisosinţă clien- 
tela cel puţin a unui restaurant cu 
cuzt locul. (itecare naţiune îsi are res- 
tnurantele ei, începând cu cele chine- 
zeşti în cari, în loc de pâine ţi se dă 
un castronasş cu orez pe care-l ninânei 
cu două beţişoare ; si terminâud cu cele 
românești, în cari mănânci mititei, sar- 
male şi hei ţuică „de Văleni“. fabri- 
cati în str. Barbes-hoclbechuuart, — la 
loi). 

Nu voi vorbi nici de celelulte restau- 
rante, tot exotice, . - create de nevroza 
postbelică. ce şi.a întins nebunia până 
lz. stomach. dună ce a început cu ure- 


chile (jazz-band-ul) si a continuat cu 
picioarele (chareston-ul). Căci sunt la 


Paris resinurante. pentru uzul europe- 
nilor hlazaţi. unde se mădâncă serpi, an 


— „Dela EL!“ 

Matei duse privirea spre locul arătat 
de degetul lui; Costin — și abia atunci 
văzu la capul patului, un Isus crucifi- 
cat. 


Ceva. fremiăta în odae. ca un făâlfâit de 
aripi Imense, — ca 0 respirare de alu- 
rea. 


Ca o asigurare, Costin mai zise odată: 

— „Da, frate, de la FEIl!?... 

Matei privi dim nou, — si lăsă apoi 
privirea ostenită, să-i cadă în jos, netdu- 
merită. 

Nu intelegea, 

Costin vedea nedumerirea, 

Zâmbi iar. — şi, apropiindu-se de Mu- 
tei. îi zise cald: 


? 

— „El ma învăţat să primesc iotul, 
Il îmi dă paterea pe care noi oamenii 
o căutăm, zadarnic, în noi însine, Il 
mi-a dat încăduința și dragostea, EI 
mi-a dat totul... De lu El stiu că „toate 
trec, — singură, împărăția Lui nu va 
trece niciodată... 

Matei, răsvrătit, zise aspru: 

— „Si de unde stii tu că EI ţi-a dat 
puterea ?..,' 

Costin răspunse limpede și sigur; 

„De vreme ce am această putere, 
pe care eu o Simt şi nu 0 recunosc ca 
3. mea, se înțelege că El mi-a dat-o!...* 

Mutei vru să zică ceva, dar Costin a- 


vici, broaşte țestoase, păianjeni, fluturi, 
ele. 

Voi descrie numai câteva din acele 10- 
aburi, pe cari le întâlnesti mai la tot 
pasul, create de conidiţiile financiare 
ale diferitelor clase sociale, şi în cari 
mănânci mai bine sau mui prost, însă 
in foudl cam acelaş lucru, după cum 
ice şi Punga, Fotusi, au 0 culoare ca- 
tacteristică, —- stampila Parisului, ==: 
are la reoseboşte do ceeace suntem noi 
obicinniți să vedem în Bemânia. 


e 


hotisseria. — Poartă, 
miine istoric San pitoresc de han. pe 
care tradiția. culinară sau literatura l-a 
consacrat. Uneori reprezintă ca nume, 
vinuri si specialităţi. o anunită provin- 
cie a Prauţei. renumită pentru calita- 
loa ei gastronormică. 

Arne înfățisare rustică : grinzi ufuma- 
te, vatră enormă la rare se gătoste, 
mese și scaune aspre, feţe de niasă văr- 
gate. 

Tacărmurile sunt însă de argint ma- 
siv, ja paharele de cristal.  Chelnerii 
servesc în smuocking și-s curaţi pe măini, 

Mâuncările  peauriă nume pompoase si 
încurctie, astfel că niciodată unu stii ce 


al Să mănânei, 

De pildă comanzi: „Ouă, bătute în unt 
a la Madame de Pomnbailoure, După 
zece minute, chelnerul îți aduce, întro 


găiţă (de argint, bineînţeles) un amos- 
fec, care aiurea poartă prozuicul titlu 
de jumiări. Peziluzie completă,  Chetrui 
deci chelnerul : 

— Bine, chelner, ce mi-ai adus aici? 

— Ceence mi-aţi comandat: ouă hă- 
tute în “ant ă la Madame «le Pompa- 
lour. 


dăoză, 
masă, : 

— „Stiu și din cartea aceasta că pu- 
ierea vine dula [ll..* 

Drapi, răspuns! Matei se 
NOU si zise vrăjmiăseste : 

— „ba nu-I, cunosc î... Nu-L. cunosc!..“ 

Vru să plece. 

Costin îl opri 

- „Trate Malei. nu te duce îur în în. 
tuncrec,., Nu te ruce!. 

Matei tăcu, puse pălăria pe cap 
si privi o clipă spe Crucitix, Isus pri- 
vea blajin si tertător spre el. Îl chema, 
dar omul se clucea în întuneric, 

Costin. totusi, îi prinse mâna: 

— „Matei, frate, nu pleca asa..." 

Matei doschise uşu. Ploaia îi isbi pe 
amândoi în faţă, — întunerecul se în- 
(indoa imens. 

Fără a mai întoarce privirea, 
porni shre portiță. 

Costin îi auzi vag olasul: 

— „Sunt un păcătos 1...” 

Merse câţiva paşi duță el, prin ploae. 

Sirigă cu căldură si cu dragosta: 

— „Matei, frate, pentru păcătosi a ve- 
mit El...“ 

Dar omul nu auzi, si se pierdu în 
noaptea ploioasă, care părea asu dela în- 
cephutul veacurilor si avea să ţină din- 
colo de sfârsitul lor.. 


arătând 


urtoa deschisă de pe 


sculă din 


A 
îi 


Matei 


AL. LASCAROV.MOLDOVANU 


îndeohzte un, 


de AL. POPOVICI 


-- Bine. dar cu stiu, că mai Sim 
se numesc jumări. ş 
—- Cut, se poate? Un om aşa fin 
Dv.  Jumiri este pentru profani. 
pentru noi, cari am citit în trala 
Marchizului de Cutărică, şi ştim 
reasta era mâncarea preferată de lo 
na de Pompudour.., 
— Da, într adevăr, ai dreptate! 
repede, prefăcându.te că ţi-ai adusi 
minta, ca să ni-ţi pierzi reputația 
„un om aşa fin” 
Cholnerii, în general sunt foarte a 
laţi, respectuoși și smrituali, 
Intro zi găsesc în sulată o coadă 
linguriţă de argint, Mă adresez ch 
rului : 
— Lite ce-am găsit în mâncană 
Il priveste lung obiectul si clipă 
cirel din ochi: 
— Natital ; pentru :preţul acesta 
"e araiut, Dacă plătiţi mai Scumş, 
îi găsit v coulă «le linguriţă de aur 
Ia rotisserie se vine în autom 
propria şi când ai col puţin n mie] 
franci în pungă. In sehimb. se se 
vorţii atât de mari, încât dacă pi A 
tirile Ja hartie, poţi mânca din di 
săptiunănă întreagă, împreună cu 
tri a. 


e 


hestauraulul „familiar. -— Innink 
1 te întreba ce mănânci, chelner 
întreubă ce boi. Si e hine să bei, pă 
trucă dacă nu vi viţiul acesta, tă 
acelas rezultat esi: plătesti o taxă, pi 
lrucă nai băut. 

Fiecare client are dinainte o sticlă e 
vin rosu; îmhucă codată si soaha di 
pahar, iar îmbucă si iar sourbe ete. 

Preţurile sunt modeste si porțile i 
dem, Choincrul tutuește pe foată lume 
si Ytceversa, 

Clientela e formată fin lucrători ş 
funcţionarii cari câștigă peste || 
franci pe lună. 

+ 






























Prețul ţir. —: In general pentru em 
franci, ai dreptul la un hnrs dou 
SAU SUpă, 0 mâncare ca carne ai 


peşte, sau friptură, o legumă și un d 
sert, plus un sfert de vin sau here 


Parfurile sunt mici, ca în garnituri 
Me veselă pentru păpuși, iar ponțiile d 
o delicatață bhnlnăviciousă. 

Ve minunezi de perfecțiunea li tak 
sa ajuns în diviziunea materiei, (a 
de pilii o pastă. de ficat: pe farfu 
'î se aduce n ulcică de pământ 24 
(uit. mare cât un ou de pâscă: nb 
capacul le hârtie si introduci vânt 
cuțitului ; iei pastă pe cuţit și întag 
pe pâine; bagi cuțitul a doua oară pi 
uleică, îl scoţi şi vezi că pe vârtul W 
nu se moi află nimic; te uili furios ti 
juru-ţi spre a vedea cine a făcut pro 
ta glumă de aţi mânca pate-ul; We 
nu, gluma a făcut-o fabricantul dak 
cele, care în borcanul mare cât un 
de găscă, a făcut o scobitură nun 
cât o alină de mică, 

|, resfuurantul midinetelor şi al ceh 
cu stomachul și punga delicale. 


$ 


— E il 
l'oule servi şi 


hestaurontul vegetarian, 
curăţenie exemplară. 


UNIVERSUL, LITLBali, — ZI 


IN SFÂRŞIT 


de N. CREVEDIA 


Cu vulerul paltonului ridicat, cu ghioz- 
w»:l duldara. de cursuri, cărţi şi caetie -- 
kosit neste măsură după o zi de audiţi: 
isemirar, plus câteva lecţii în diferit= 
milii, scana ieşiarmm dela Facultate, ince. 
; de Decembrie. Un viscol aprig îmi 
hiui obrajii decum păşii în stradă. 
Mă ovrii în stația tmamvaiului, Viscohr 
intărise şi 20 nu mui sosia, In staţie, 
vam ivurnăi eu și o doamnă, îmblănită 
jinmăirmuşată ca un explorator la Polul 
Mei, cu uzechile sșoșonilor în desordine, 
u i se vedeau lin blăni decăt doi ochi 
hastri frumoşi si câteva suviţe de păr 
mate de zăpadă. Incepuse să mă de- 
ere, 

Del o vreme, observ că tovarăşa mea 
k așteptare mă privia din ce în ce mai 
iutător, Părea că vrea să-mi vorbească, 
Și in adevăr se uj'ropie de mine : 

- „Mă iertaţi, Domnule”... 

— „Mă rog, Leanmmnă” 

— „Nu sunteţi Dumneavoastră Dom- 
i Miveea hiril ?* 

— „Chiar el, 

— „Domnul  Xlircea  hiril, autorud 
arcurilor iunerare 7" 

— „Da, Doamnă şi student la Li- 
i?” — adiiozatu eu măgulit, 

— Da ? Cu atât mui frumos. Imi daţi 
m, Domnule Riril: Eu sunt Doamna 
ser Crângegmtu”, 


— „Am onoare, — şi-i sărutaiu stân- 


iu mănuşa partumată a mâinii 
rple”, 

- „Aşteptaţi tramvaiul, poate” — re- 
i dânsa, 

— „Da pe 20, 

- „Dar nu vine — și iată ce-as zice 





Nu sfârzi insă vorba şi la semnalul 
Lo mavimă inchisă stopă în omădul de 
gă caldarim : 


jririe, pentrucă e plin cu cărţi de pro- 
vanclă, 

Te prezinţi la cassă şi achiţi preţul 
al mesei. Primeşti în schimb o far- 
vie adâncă şi un castron cu supă. plus 
inca, | 
Te instulezi la G masă si MăNânci 
Ha. Predai apoi castoronul gol şi în 
uri primesti mâncarea le legume. 
pă ce mănânci lezumele, te duci sin- 
rs; te zerveşti cu salată, după cum 
e pofta si... obrazul, Pretai apoi far- 
ia poală si primeşti desertul. 
helneri nu există. Cecace creează u- 
ri scene nostime. cum era acel domn 
want, cu monoelu și jambere albe 
ie pautoful  împecahil de lac, care 
ii ce a asteptat a jumătate de oră 
masă, văzând că nimeni Ni vine să-l 
mească, se prezintă la cassă ; 

- Mă rog, cum se mănâncă act? 
Patronul îl lămiaureste. foarte curto- 
It : 

- Intâi, achitaţi costul mesei. 

- Cu plăcere, poftim — si domnul cel 
ant, se executii, pe loc. 

- Primiţi în schimb supa şi pâinea, 
continnă negustorul, — luaţi tacâă- 
m de colo și treceţi la masă. Pe mă- 
pi ce mâncaţi un fel de mâncare, ve- 
iși vă servim felul următor. Si a- 
Mea spuse, înfipse în măinile clientu. 
respectivul castron cu supă, 

dmenul cel elegant se întoarse pe ju- 
ate hipnotizat. Isi privi întro oglin- 
sueta impecabilă, jambierele albe, 
wclut din ochi şi... castronul din 












— un „Singurătăţii“ pe Bulevard — 


+. 


la dreavta — porunci șoferului. 
Cu o urmasem . înăuntanu: fără MLCUO 
împotrivire.  Taxico-ul încălzit ca un 


vagon ministerial, fâşâia prim zăpadă. 

— „Nu te speria — eu sunt o femee 
cumsecade”, 

— „Mă rog, onomată Doanmă,,, 

— „Vom merge la mine acasă 
fie focare bine”. 

Eram buimăcit. Par'c'aş fi fost pe 
front, nrar fi surprins inamicul şi mar 
fi eat prizonier, 

„Du, o să fie foarte bine. Fu suni 
văduvă d'un an de zile“ — confirmă eu 
o meschină prezumție a mea şi care imi 
spulberă orice bănuială, 

—- „Vom supa îmq:reumă, Peste noapie.,. 
Oyreşte la No, 1+! 

Ajunsesem. Dibuiiu portofalul să plă- 
lesc dim puţinii bani ce-i aveam  asu- 





pră-mi, | e 
— „Sa plătit. !* — mă apri dânsa au- 
taritar, 


Ne doschixe un portar si urcairăm 
scările unoi ause mari, lia ușă, ne salută 
nlâne un Jacheu în uniformă. Futăni 
desbrăcați de un fecior. 

— „La loc, te rog, Domnule Mircea! 
Nu te jena câtusi de puţin, Soyez comme 
chez vous, Suzana, pnegăliţi masa! 

Ocupaiu buimac um fauteuil şi-mi ate- 
rizam privirea rătăcită asupra mobilei 
mele amfitrioare : de talie înaltă, sveltă, 
o rochie de seară decoltată, doi ochi al- 
baştri  nemărginit de irumoşi, părul 
blond, Să fi avut 2: de ami. 

— „La Facultate în ce an eşti ?* — mă 
acuse Doamna din nou la realitate, 

— 4Âl doilen”, 

— „Ce frumos 

— „Si totuşi tânăr — foante tânăr, Al 


E 


19 ani ?' 


mină, Până lu masa ce-si alese crau 
patru metri. 

Si domnul cel elegant simţi că nu va 
putea parcurge, pentru nimic în lume, 
1istanţa aceasta, înarmat cu an cCas- 
tron. Puse deci vasul pe parchet şi în- 
tun elan de dezastruoasă disperare, 
țâsni pe use, lăsându-și în cuer pălăria, 
bastonul şi mănușile. 

+ 


„Lu norocul [urculiței. E instalat 
între maszazie. dincolo de fortificaţii, 
spre poarta Clichy. 

In mijlecul magazii, se află un cazan 
mare prevăzut cu rai multe robinete. 
jn cazan fierbe supă cu bucăţi de car- 
nc în ea, 

Pentru un franc primesti o bucată de 
pâine şi ai dreptul la un castron cu 
supă „dela robinet”. 

Si mai ai un drept: ţi se dă o furcu- 
lită mare, cât tridentul mitologicului 
Neptun, cu care tragi cdată repede prin 
cazan, Dacă în vâriul fureuhţei s'a prins 
o bacată de carne. înseamnă că ai avut 
noroc să mănânci „copios“, Dacă nu, 
oftezi rosemnat, trec; la o masă și du- 
micând bucăţi mari de pâine în castron. 
mănânci supa cu linguri de tablă, prin- 
se de masă cu un lănțisșor. 

Ce vreţi, clientele dela „Norocul fur- 
“uliţei” e amatoare de „suveniruri”. iar 
tacânmrile sunt aşa de scumpe după 


ri 7zboi. 
AL. POPOVICI 
Paris, Septembrie, 1928. 


o să. 


— „Plus doi, Doamnă“, 

ÎN „dl: 

— „Da“, 

— „Um entant, Mais um enfamt de genie, 
Când o sapară volumul .,Pasări împie- 
irite* pe care l-ai anunţat ?" 

— „Cred că'n primăvară“, 

„Ce bine! Va fi iarăși un eveni- 
ment“, 

— Vai, Doamnă, prea mult !* -— iînr 
giimaiu eu modest, 

„Dar  cromicele dramatice le scoţi 
în volum ?* 

— „Poate — mai târziu“ 

— „l-a tmbie este servie ! — anunţă Su- 
aha, 

La masă, îmi povesti cum Îmi utmă- 
reşte uctivitatea pulicistică, cum mi-a, 
citit volumul de piete 10 oi. - - că de 
mult ar fi dorit să-mi facă cunoştinţă şi 
că acun ma recunoscut în stație după 
iotografiile publicate în diferite ziare şi 
Leriodice. 

— „Sunt fericită, Domnure Chiril, că 
Dummnieata esti în realitate tot asa de 
bine ca în portretele cunoscute. Poate 
chiar mii bine”, 

(Eu, vă puteţi îmchipui în ce Se mă 
uflam),. 

— „Sunt soţia Doctorul: Crângeanu 
— relauă îrunmucaca Doamnă — a murit 
într un accident de automobil, Sunt năs- 
cută Chirovici, Pănimţii mei erau oameni 
cuprinsi pe vremuri. Năzboiul, însă, i-a 
ruinat, A fwebuit să cotusimit îm cele din 
urmă să mii  căsăterese cu el, Nu l-am 
luat dim dragoste. lu Maveam decât 18 
temi --- el, 45. Nu era, dealfel, un om rău, 
Il stima nuuiht. Pot spume că îl inuhinam 
chiar, Nu mi-a lăsat niciun copil, Dumă 
moantea lui, am rămas în stăpânirea 
unici averi imense și conupleii. desoriemtiută, 
0 neliniste amară îmi torturează exis- 
tenţa, In artă, îmi găsesc um refupiu, 
Mi-am făcut statiile în Elveţia, Acur, 
de Sărbătorile Crăciunului, eram botă- 
rită să arenidlez cete două moşii, să pun 
toate treburile la punet și să plec în 
străinătate, Intâmullarea fericită a făcut 
să te intălinesec pe Dumneata. Căci vom 
tienge înrrirenmă, Domnule Chiril ! 


— Deammă. dar," 

— „Esi desigur necăsăornilt”, 

— Da” 

9 . Ă 

— „Atunci un mariaj cu mine cred că 
i-ar conveni“. 

—- „Doamnă, prea încântat de propu- 
“erea D-voastră, Car, 

— „Eşti desitul die forral. pentru aceia- 
sta. Cunoști mimehipui viaţa, Studiile 
le vei continua în miste aici sau dacă 
vrei la Paris, Ne vom multa acolo. Apoi, 
fiind mai liniștăt, vei avea mai muti timp 
de consacrat scrisului, Chiar mâine voiu 
aranja cu scoaterea pasapoartelor, pen- 
tru care te rog să-mi dai două fotogra- 
fii Ae-ale Dumitale și să faci bine să 
uiranjezi cu elitorul pentru volurn, In 
ajunul plecării. me vom cununa“, 

Aproape nu mai velearm înaintea ochi- 
lor. Ba era frumoasă, răpitor de fru- 
MO88ă,., Și vă puteţi fiecare închipui ce 
planuri se zămisleau în mintea meu de 
student și de poet simar, 

Ni se aluse cafeaua, (Fără apă — nu 


curgea.), 
— Sruine-i Grizettei să pregălenacă 
dormitorul — două persoane! — po- 


vunci gaileş viitoarea mea mireasă, 
[umarăm ţigări streine parfumate. 
Setea, însă, mă chimuia,  Sampainia 

nu-mi mai plăcea şi nici nu putea să 


a 


712. — UNIVERSUL LITERAR 


UMBRĂ MINORĂ 


de V. DAMASCHIN 


„„Fereastra sa ishit cu seomot de pe- 
rete. 

Un vârtej inelat. care a adunat tot 
praful și fruwzele useute  depe aleea 
erădinei în pletele saie, le-a  uruncat 
prin fereastra deschisă, în sală... 

Mai muult l-a tîrît de mînă. 

— Vai în clasă! O să plouă!... 

Usa aruncală distrat de mâna ei mi- 
cuţă şi albă, le-a râs strengăreste din 
urmă. Un miros caracteristic de nădu.- 
seală. şi de aer închis. -a umplut lui 
nările : miros de bii publice; de lemn 
de brad ud si miez de pâine caldă. 

A ezitat un moment lângă usă şi a 
privit stânvaciu clasa răvăsită, din care 
ad neaori şi-au luat sborul fetele... 

Singuri. 

l'upitre răsturnate, întoarse în fel 
şi chipuri ; catedra aplecată pe-o coastă 
si din a cărei hârtie lipseste un petic 
mare, ca o gură de mască; tabla cu 
litere stirbe și mânjită de ștersătur. da 
burete : şi pesie tot stau contetate vesel 
şi neglijent, hârtii mototolite:.. Numai 
florile dela ferestre stau cuminţi si spă- 
site. cercând să-s: strângă cuviineios 
rochițele multicolore depe marginea ghi- 
veciurilor, să nu și le păteze... 


Pe toate el le-a inventariat si le-a 
măângăiat cu privirea. Dece  turbură 


sanctuarul acesta de vestale?! 

Sinaguri. Tăcere incomodă. 

Ta a prins a hohoti vesel o zornăi- 
tară de pahare lovite... 

— „să me vadă vre-o profesoară... 

I-a scăzut curajul; nu mai vâde... 

Acum râde el: un sanctuar de ves- 
tale ?!... 

— Dece râzi? 

LI] a ridicat distrat din umeri: 

— Iacă-asa! 

—, Eşti răutăcios! lHai! 

I-a Ppălmuit drăgălaş cu mâna ei 
mică si nervoasă, peste mână... 

Acum şi-a aninat braţul, o crenguţă 
de liliac alb îaflorit. de braţul lui, și 
străbat în paşi mărunți clasa... 

„„Afară, nouri enormi de păcură, con- 
luraţi pe cerul gol, de vară. în ficuri 
apecaliptice. au închis zarea... Pe alec 
au pornit în horă nebună: frunze, praf, 


mi-o potalească. O sete groaznică, cum 
n'o poţi avea decât după o masă copi- 
casă, încheiată cu o cafea fierbinte. Su- 
zana aduse apă, Dar când vru să-mi în- 
tindă tava, um pahar se vărsă, udlân- 
du-mi hainele şi faţa de masă, 


Dece *!... 


[i DL Li s 4 LI ş a a 
vam transpirat leoareă, Am sărit în 
sus. (Seara, dupăce ieșisem dela Facul- 
tate, ca să-mi împac foamea pe ziun a- 
“ceea, mâncasem niște covrigi cu sare, 
Peste noapte, mi sm făcut sete şi... vi- 
SASI E, 

N. CREVEDIA 


ştrengărgs: fi-a înflorit 


hârtii... pe când stufărişurile se  fră- 
mântă cu sgomot de armuri lovite... 

Privirile ei au urmărit galeş nourii 
mâniosi ; acum: si le-a întors spre păn- 
sul. [E neiiniştită,.. Pe urmă, un gând 
G mulţumire 
nouă în cchi, care sa mistuit vate, us- 
cunsă.., 

L-a târât de braţ printre pupitre. 

Aici stau eu! vezi? aici undei pe- 
nița asta !.. Aici şade Acu! 

Lânsă cateară: 

— „hârtia asta, am pus-o eu, cu 
mâna mea! 

A întins în recţia aceia o mână 
mică şi albă și pătată de cerneală, ur- 
mărită credincios de privirea lui. 

— „„bietele flori! erau să se usuce! 
ȘI fetele mai şi rup din ele! Ţie îţi plă- 
cea asta, nu ?.. ri am cerut o ulcică 
dela bătrână şi le-am udat!... Vezi că- 
limava. aceasta ? Mi-ai pătat sorţul... 


Și cun deget miniatural. — un semn 
de exclanaţie alb — și-a arătat o pată 


minusculă depe şorţ. E urmărit tot de 
privivea lui, care a prins acum să ne- 
tezească gingaş, ca o mână grăsuţă de 
COpil, de jos în sus, şorțul gris de uni- 
formă, conturat leneș de formele ei 
sculpturale, pân” la sânul micuț si de- 
licat arcuit, de unde privirea lui u de- 
viat cu corigenţă... 

„Afară,  stufărişurile înebunite, îsi 
pleacă frunţile sub biciul năpraznic ul 
vântului. Crenoci îndoite, lovesc cu «le- 
gete de vânt fereastra... Clasa. se întu- 
necă treptat... 

La tablă ne plansa proptilă pe ni- 
cioare sdravene, se desprind, prin um- 
bra, cure se lasă grea, desene cubulis- 
tico, litere numai pe jumătate, ştersă- 
turi de hurete neudat bine: 


Teil me not... 
lite 1s but am empty dream! 
Life is... 


Il ţine delicat de mână si pare că-l 

învaţă ; îi silahiseste niărunt: 
Nu-mi spune... 
Viaţa este un vis zadarnic. 

Cuvintele picură rar, ncstalgic,.. 

O fereastră su isbit puternice în lă- 
turi. si încă una. 

De îrică, a tresărit și ultima literă a 
rimas spânzurată de gura ei de ecpil.. 

Pe urmă, sa desprins iute de lângă 
el. Piciorul ei micuţ sa căţărat pe-un 
pupitru. Inch de cu grijă de gospodină 
narnică fereastra care caută să scape 
din mâna el. 

Sus, ridicată pe pupitru. i se coutu- 
vează protilat silueta mlădioasă, po za- 
vea cernelată văzută prin fereastră ; si 
coapsa fină, și nujlocul subţre. şi con- 
turul arcnit al sânului,  Delicată şi 
albă pe zarea de cărbune... 

Privirea lui o fixează pe cerul eul 
si întunecat... 


Un fulger a luminat feeric eeamuriă 
clasei... | 

Cata să ţipe, si-a agitat mâinele în 
aer... 

A prinso în braţe: ea tremură, caz 
fluture prins în punini.. Acum, SPA 
trecută, su lipit desmierdător de e] 
0 pisicuță albă şi alintată... 

O bubuitură puternică, joacă geam 
rile în cercevels. | 

A dus-o ca pe-o jucărie până n fu 
dul clasei ş:-a urcat-o sus, pe-o band 
E] sa asezat alături la picioarele el, 
capul în poală, pe când colţul de umbi 
al clasei îşi fulgueste peste ei. funing: 
nea. întunericului... 

t'ulgere înţesate ; pela ferestre 0 midi 
văutăcioasă poartă în fugă o facă 
wrinsă.. Un decor feeric. luminat își 
let, cu foc bergal. Bubuituri puternie 
Crengi înebunite, se sbuciumă subhi 
vestre... 

Se strânge tot mai înfiorată lângă 
0 simte toată prin rcchiţă : albă şi ds 
cată... 

O lumină orbitoare u, umplut clasă 
un deset a hătut în geamuri si le-a că 
tre. urat puternic... 

L-a cuprins de umeri cu anândouă 
mâinile și sa lipit îngrozită de el] 
simte și răsuflarea iute și neliniștii 
pe obraji... 

Clipe fulserate trec... | 

O ploaie repede își cântă sinmitoni 
ulegro pe tablă; pe u'mă a prins . 
plânge nefericită în uluc... 

Pie: Pic! Pic! 

A adormit ?!.... 

Din când în când, ca îi măngile ci 
mână moale si delicată, pletole lui ră 
văşite, din poală... | 

A adormit ?!... 

A trecut vremea. Ploaia a stat. | 

Acum, i-a ridicat capul din poală, ţi 
i-a mângâiat cu gingăşie fruntea, 

lar i sa văzut piciorul micuţ, că 
vat pe pupitru... 

A deschis fereastra. 

O boare răcoroasă, cu parium trezi 
de vanilie şi putregai uromat, a uza)lj 
clasa. Noaptea şi-a lungit umbra. înţ 
te si sub geamuri... 

S'a, dus și el spre fereastră, şi sa iuli 
cit iar la picioarele ei, 

Ea sa ridicat: 

— E 

EI şi-a arcat privirea 
spre dânsa, 

— Zi, e târziu! Merpem.. 

Acum i saude și glasul Ii, tote 
mulţumit şi scâncit copilăros: 

— Dece na mai plouat? 

Dcuă braţe mici și calde i-au înlăm 
uit grumazul și, pentru prima cară 
o gură fierbinte i-a întierhântat-o Bă 
IV... | A SĂ 

— N'o să mai plouă si altă dată?! 















ne:nulțunid 

















: UNIVERSUL LITERAR. — 713 
d-lui Cezar Petrescu pentru copii. lată  „nemţoaică- la copii“ — etc., tot ceeace 
ALMANACHUL “ e, în genere, occidental. Am avut însă 


SIAFICEL ROMÂNE PE 1929 


Sun ohicinuit de vreo 5 ani, 


a“ 


Tm 











i eveniment 


„Îl jacutătă, 


Sa cărții: 


«S risul românesc», — Craiova 


Almanahul Graficii române”, cu care 
constitue 
ulovărat eveniment technic, grafic 
iar. Pentru anul 1929, desigur a- 
ajunge la o adevărată 
lminaţie. Meritul revine, fără înd- 
li, d-nbor Em. Tătărescu şi Virgil Mo- 
“ințelectualii de gust subţire cari se 
indose și la realizări de această na- 
ră, 
espre el foarte just vorbeşte cel «in- 
i (în „Prefaţă"). când îl numeşte „a 
ia concretizare a. sforţărilor.... pen- 
m progresul tuturor artelor grafice, 
it de variate si de complexe. şi pentru 
hiarea unei note. originale și speci- 
ta tiparului nostru mai ales în par- 
acea mai caracteristică a lui, confec- 
matea cărţii“. 
Mai departe se amintesc 
marcubhile în technica 


„progresele 
propriu-zisă, 


mi precis în complectarea, transforma- 


și adaptarea la nevoile noastre“, in- 
plândra-se cu toată dreptatea, asupra 


Bului 1923 care „constituie un mare ri- 
Wiment în opinia generală și tendinţă 


incurajare si de apreciere a științe. 
și artelor, când. „penteu întâta dată, 
hi accentuat, a învins cartea bine tipă_ 
cu un exterior atrăgător si cu o 
hută imnecabilă... 

Si anume: „Incetul cu încetul dispar 
heulatuvila : atelierele se modernizează. 
a ilustraţiei îsi face lac, este o goană 
mă frumos si un mare avânt către 
ta naţională”. 

După o parte calendaristică admira- 
urmează cea „literară“ cu 
mitorul conţinut : 

4. Iorga: Răsboiul din  18577—78 în 
itrațiuni ; 7. Bianu: Un versuitor să- 
ke necunoscut ; Sextil Puşcariu: Cu- 
me de ovivine păstorească; Stelian 
Meseu : lxpoziţiile de arte  orafice: 
. Jraneiu.laşi : Cartea animatoare: 1. 
pisi: Alfahete vechi românesti: Em. 
Măroseu : Insemnări asupra evoluţiei 
merafiei în Spania; Cezar Petrescu: 
ițile copiilor ; Paul I. Papadovol: Că- 
a precizări gramaticale ; C, D. Fortu- 
seu * Chestiuni: de irtografie pentriui 
pzraf : I. Dongorozi: In iurul unui 
imoriu ; Stefan Băleeşti: Cântece de 
werafie : D, Tomescu: Textul si tech- 
Dimitrie C. Ionescu: Un 
e isterie aupra tinografiilor din Ro- 
inia. (p. TIT): Searlat Calimachi: Ti- 
riturile vechi româneşti: Virgil! Mol- 
i: Xilografal Gheorghe Russu : înq. H. 
tinbera = Notativele în serii: G. N. 
Wed: Maximile de cules: 7. Kranich: 
iteva vorbe despre executarea cărţilor; 
ii! Molin: Tivarul și reclama: Vir- 
IMolin : Posibilitatea unei normalizări 
lustria tiparului; 7. PR. Dumitra 
i: Cum se calculează imprimatele — 
lun cuvânt: o bogăţie de material 
ejios. înteresant și variat de natură 
erafică, culturală și literară în mă- 
ii să ne inițieze în direcțiunea. pe 
e, cu atâta to o urmează ..Gra- 
a română“ și „Almanachul“ acesteia. 
tvocatoare și i aalo d Râca pledoaria 


un fragment : 

„Vedeani mai deunăzi.  înnotând în 
troenele mai înalte decât el, un copilas 
cu nasul cât un sfârc rosu, ţinând în 
mâna îngheţată sulul revistei. O revistă 
ca oricare alta, din câte apar pentru 


dânsii. Graba hm si luarea-aminte cu 
care păzea hârtia să nu o păteze de a- 


tinerea albă a zăpezii, erau înduiosă- 
toare, Îl ghiciam trântind usa, svârlind 
hăinuta ninsă, și mergând deadreptul 
Să se aşeze la masă, cu capul prins în 
pumni și cu coatele rezemate să devore 
peripeţiile basmului, tălmăcit confuz 
dun nemţeşte în franţuzeste, ilustrat cu 
poze ssiriate în bătaia de joc erăbită a 
desenatoruluai:..“* 

Articolul, uneoni prea drastic, deschi- 
de una din rănile de care suferă editura, 
v„ecmânească, Natura! că remediul ar tre- 
bui să înceapă cu cartea de scoală — 
pentru care a pledat cu atâta călduri: 
(d. Cezar Petrescu. Spre satisfacția edu- 
torilor zorile unei îndreptări încep să 
se ivească. în urma măsurilor late de 
ministerul Instrucțiunii — cărţile de Curs 
secundar au luat un aspect modern și 
occidental. 

lcoarte la locul lui articolul d-lui 7oz 
mescu, care constată abuzul de artă ti. 
pografică, „abaterea cărţii dela funcţi- 
nea, e! culturală“. în care „textul e stri- 
vit de ilustruţiuni“ sau „invazia falselor 
cărți frumoase în care mediccritatea tex- 
tului e marcată de fastul imprimării și 
al iustraţiunzlor“* cu atât mai primej- 


doasă, cu cât „nu mai avem astăzi o 
severă și vigilentă - critică literară“. 
Intrucât ne priveşte, aşteptăm pe d. 


Tomescu îv fruntea unei puternice revi- 
ste, tocmai pentruca, lovind fără milă 
în cei ce primejdiziesc cartea. să contri- 
bue. aşa cum Stim că se pricepe, la o- 
montarea publicului cetitor. 

Fcarte interesant studiul regretatului 
tipograf lim. C. Ionescu. 

De remarcat sunt plansele care înso- 
iesc unele articole si în deosebi cele pes- 
te 40) de alustraţiuni, dună mari pictori 


<au marile reviste ocridentale care în- 
soțesc instructivul  art':col al d-lui N. 
Icrga. 


Cartea se închee cu câteva articole de 
pură specialitate și cu r.umeroase rocla- 
me..model. 

Oricum l-am mrivi — dar mai ales ca 
execuţie teechnică—.,Almanachul oraficei 
române pe 1929%* a o adevărată faptă 
bună. Pus în mâna intelectualilor și ti- 
poorafilor — el poate aduce foloase din 
cele mai mari: îi instrueste și le cul. 
tivă, cu prisosinţă, gustul. 


* 


UŞURINŢĂ 


dencamdlată, aşa, deşi i-aş 
foarte e bine, superticialitate 
prea tare cuvântul, în- 


0 numesc, 
sirie zice, 
sau, dacă nui 
cultură, 

Dar, mai întâiu, despre ce poute fi 
vorba ? lată: în argo-ul unor anumiţi 
muncitori cuvântul „„burghez” a ajuns 
să albă un sens cu tctul general şi con- 
plet depărtat de cel real:  nesocialist. 
S'a petrecut aici acelaş proces semantic 
prin ajutorul căruia poporul pecetlueşte 


prin formule ca „haine  nemțesti“, 


grija să previn : astfel de lărgiri de sfe- 
ră ideologică puse în gura (şi în min- 
lea) celor. necultivaţi — nau de ce să 
ne mire, In istoria ciwilizaţiei romă- 
nesti (fireşte : nu în aceia care ar fi fost 
scrisă de cutare critic!) ele pot îndri- 
lui concluzii instructive: pot spune îi- 
Iclogului şi sociologului mai mult, decât 
atâtea documente a căror autenticitate 
poate fi aşa de lesne pusă la îndoială. 
Natural că lucrul acesta priveşte o a- 
numită epocă, anumite îmbrejurări îs- 
torice. | 
Si totusi procesul continuă. Deastă- 
dată însă impricinaţii nu mai sânt re- 
crutaţi din pătura de jos. Numele ler 
departe de a se pierde în massă, încep 
să fie cunoscule, Şi le scriu, şi le afi- 
sează, si le strigă singuri... 
Un caz din atâtea: 
„Poemele risipite prin diversele pu- 
blicațiuni între anii 1925—1927...* 
lată-ne. din nou în faşa unui echi- 
voce, comunicat — vai! — prin „cronica 
săptămânală“ a unei cunoscute foi... li- 


lerare, 
Poeme ? Dar censemnează oare cu- 
vântul „pocmă” ? In sensul în care îl 


cunoaştem noi din istoria literară și 
lin istoria diferitelor literaturi — cita- 
tul de mai sus nu-l primeste. El sesân- 
deste, desiour, la „versurile (sau, dacă 
vreţi poeziile) risipite prin diferite...* — 
cetace, desigur, e cu totul altceva. 

Op, dacă a echivala cuvântul „„ver- 
suri“ cu acela de „pcezie“ constitue un 
act de îndrăsueală si nepricepere, cu 
cât mai trufașşă trebue să fie îndrăs- 
neală şi en cât mai completă neprice- 
perea aceluia care nu se Gă înapoi să 
numească  simplele „versuri“ —- deu- 
dreptul .„pceme“. 

Siw-acum încheerea : 

Una din două: sau confuzia. e dato- 
vită unei nepriceperi-— si-atunci e inv2- 
luntară ; sau e intenţionată si dă pe 
fată —- tupeul, Natural că — de-ai se 
pot deduce şi respectivele învăţăturii 
morale : nepricepuţii — să nu se ames- 
tece unde nu le fierbe oala, iar cei cari 
cu știință recurge la substituiri de sen- 
suri, să se autacalifice—gândindu-se la 
atâtea alte specii de substituiri... 

Pecând un cod e al moravurilor 
literare ? al fi 





PAUL 1. PAPADOPUL 








714. — UNIVERSUL LITERAR 





1 e ca ÎI sp ua 





C P'ORR8c c5 cireasaaenăac es 
TEATRUL VENTURA 





„PERIFERIE“, piesă în 3 acte (13 
tablouri), de Frantisek Langer. 


„Periferie“ este o piesă de succes. Se 
spune că multe teatre au ţinut-o pe atiș, 
ani de zile, că a fost tradusă în toate 
țările în căre publicul are bunul ori 
prostul obicei să meargă la teatru şi se 
mai spune încă (câte nu se spun!)u. 
probabil de oameni bine informaţi, că-i 
o piesă penială. 

L.a noi, e drept, nu sau confirmat încă 
spusele de mai sus, deşi am dori-o pen- 
tru bunul mers al unui teatru însrfle- 
țit de gândurile cele mai bune. 

Eh, dacă am fi avut şi noi periterie, 
cât de bine ar fi mers la inima multor 
dintre spectatori povestea eroilor «din 
piesă. Din fericire, cum observă și d. 
GE, M. Zamfirescu, Bucureştii nu are de 
cât mabalale, unde oamenii sunt altfel 
decat cei dela periferie. 

Există însă, în realitate, aculo, unde 
oraşele au și „periterii”, o umanitate atât 
de deosebită de aceea pe care o Gunoas- 
tem în general ca lume trudită de mun- 
ca pentru trai şi nesiguranța zilei ue 
mâine? Să uibă acea lume dela perife- 
rie o psihologie aparte, care să consti- 
tue caracteristicile unei omeniri deose- 
bite ? Oamenii se deosibesc de obicei 
prin ternperament. sensibilitate şi inte- 
ligenţă. (Mocralitatea şi idealurile ser- 
Vese la, calegorisirea. specificului 
claselor, deşi însăși existenţa lor e atât 
de discutată). Dacă această deosebire 
nu-i prea convenţională, unde este a- 
tunci acea omenire atât de stranie și 
nouă ? 

De nu se află  nicăeri în realitate, 
evistă însă undeva: în capul sctriitorilcr 
cu imaginaţia întârziată întrun roman- 
tism-naturalist, Si ca origine revendica- 
ți-i pe Dostore wski Și aiți ruşi epigoni, 
cara la rândul lor nau prezentat decât 
tipuri, acum numite ruseşti, contestate 
însă la ruşi, 

Dacă această omenire nu există în 
realitate, s'ar pune intrebarea: dece au 
totuşi succes piesele și filmele care re- 
prodic presupusa viaţă a  periferiilor, 
după sabloanele cele mâi convenţionale? 
Fiindcă animalitatea din noi care a fost 
adormită de educaţie şi civilizaţie „tre- 
sare de bucurie când vede că sunt încă 


oameni care ucid aşa.., fiindcă au poftă. 


sau ca să excite vreo femeie? Se poate. 
F ca şi admiraţia pentru eroi, amestec 
de laşitate și bravură imaginată. O pă- 
rere ca oricare alta. de ale cărei avan- 
taje comerciale se pare că d. Langer a 
fost entuziasmat 

Convins că spiritul vremei este bine 
să fie respectat, d-sa a filmat subiectul 
în treeisprezece tablouri care ar putea 
fi jucate prin tragere la sorţi, deoarece 
succesiunea lor nu-i obligatorie pentru 
desfăsurarea acţiunii. 

E atâta naivitate şi sărăcie de obser. 
vaţie în toată povestea născocită de d. 
Et ee că dupăce ai auzit de succesele 
obținute și laudele ce i sau adus, te 
simţi ruşinat când nu poţi spune decât 
ă este 0.... încercare dramatică pentru 
verificarea apritudinălor regizorilor. Si 
cât de multe sar putea spune despre ta. 


lentul risipit fără milă de d. Victor Ion 
Popa în montarea acestei piese situată 
prin titlu la periferia artei adevărate. | 

Autorul „Muscatei din fereastră“ în 
stie secretul, Dacă laşi ca. timpul să 
cearnă subiectul piesei, după o săptă- 
mână cam atâta îţi rămâne: o femele 
de stradă, cedează la început repede, în 
faţa pubhcului, unuia care a stat un an 
la, închisoare si îşi are mari rezerve a- 
meroase. Pe urmă dânsul gelos ucide 
fără să vrea pe unul găsit la femeia de 
stradă, iubita dumnealui. După ce ia 
toate măsurile să nu fie prins vesteşte 
poliţiu. Văduva, celui ucis îi face cadou 
hainele mortului şi dânsul cu dânsa de- 
vin densatori. Si pentrucă Raskolnicoti 
n putea trăi fără să vadă locul crimei 
și să fie pedepsit, d. Langer își trimite 
eroul la locul crimei şi la poliţie. să se 
denunțe sineur. Cum e încăivăţânat, nu 
cedează ușor să fie absolvit de pedeapsă 
si atunci face apel la un fost judecător 
care trăia pe sub poduri şi dădea sfa- 
turi juridice pe băutură. Judecătorul are 
formatele lui de judecată, nu prea pre- 
cise, nu prea serioase, dar care sunt nonti 
fiindcă autorul trebuia să aducă şi ceva 
nou în piesă, Frantzi se duce împreună 
cu fata ia domnul judecător, care îl 
condamnă să ispăşească crima prin veci- 
nica iubire a uneia care la înșelat pen- 
tru ciorapi si fuste de mătase, 

Piesa trebuie văzată numai pentru 
tabloul final, când judecătorul se bagă 
întrun butoi ca să răspundă la unele 
întrebări puse tot de el impricinaţilor. 
Ce simpln sar fi rezolvat aceste scama- 
torii dacă actorul ar fi fost şi ventrilog. 

Se spune că ar mai fi 0 versiune a 
piesei, făcută tot de d. Langer, fără tab- 
loul finâl. Ii o piesă căreia i sar putea 
face 141—5 variante fiindcă e tot una. 

De ce o fi interesantă această piesă 
si ce-o fi aducând nou, nam patut să 
aflu, deşi o săptămână în şir. am cerut 
deslegarea tainei dela admiratorii ei, 
Părerile lor au fost atât de împărţite că 
recapitularea ar fi imposibilă, și nu se 
refereau aproape decât la interpretare. 

Unu! dintre ei mi-a vorbit entuziasmat 
de pantalonii cu care joacă, în piesă d. 
deputat Țărunu, altul îi admira pălăria, 
jar majoritatea găsea că d-na Mohor 
joacă asa de natura! rolul că nu poate 
fi “tată, 

Despre d. Marțian. puţinii sau pus 
de acord să-l laude, găsind că e oarecum 
prea actor în rol si că d-nii Cazaban si 
Călin au fost mai sinceri şi mai comu- 
nicativi, D. Timică a fost găsit cel mai 
autentic comisar ce sar fi putut ima- 
gina, 

Ar merita să amințim că cel mai lăm- 
dat a fost d. Victor Ton Popa, dar cum 
știm că preferă să aibă succes piesa și 
nu d-sa, vom profita de alt prilej ca să-l 
vorbim de bine. 

Dacă vreti să. știți cam ce spun admi- 
ratorii cuprinsului. piesei, citiţi proara.- 
mul. Monitorul Oficia] are știrile cele mai 
exacte, 

* 


TEATRUL REGINA MARIA 








„PROFESIUNEA D-NEI WARREN“, 
piesă în 4 acte, de B. SHAW. 


Pe d. B. Shaw îl cunoaşteţi. E seli- 
pitor de inteligent, îşi bate Joc de tostă 
















lumea şi de el, dar mai cu discreție, și. 
nu respectă nici o formulă de teatri, 
Preferă genul revistei în care, autorul. 
e prezent tot timpul şi aţare la ramii 
în fiecare actor. Acest B. Shaw este îns. 
de dată mai recentă. 


Mai de mult d. Shaw era mii potoliă 
si mai respectuos faţă de public. Iși Di. 
tea joc mai puţin de el şi de idolii sul 
prezentandu-i subiectele în aşa fel ca-i 
mul să înţeleagă ceva sau să aibi ui 
ceastă impresie, şi să aibă ce povesti li. 
camoscuți. 

Năştea vâlva cu fiecare premieră |; 
indcă iumea de atunci nu făcuse ră 
iul și convenţiunile erau mai tari. Cin 
se vorbea de „Profesiunea d-nei Wa. 
ren” trebuia să nu fie de faţă fete tine 
Azi, când în ccmisiunile care discul 
suprimarea prostituţiei. și desființare - 
caselor de toleranţă sunt atâtea, doamnă 
de bine, piesa lui B. Shaw apare încă 
runţită şi oarecum inactuală, Dacă înşi. 

ar aprinde discuţie în juru-i, greuul. 
îi să se pronunţe cineva dacă fata d-nii 
Warren, care personifică lumea moral 
și combate în numele ei. nu e mai st 
racă în argumente decât d-na Warn.) 
care găseste că profesiunea ei, ca oricanii 
profesiune trebuie respectată, fiindeă 6) 
exercitată în mod cimstit, | 

Singură tenacitatea fetei de a nu. 
lăsa tentată de banii oferiţi de manu 
ei, patroană de case de toleranţă, și b 
a-si câstiga existenţa prin muncă, foi: 
mează elementul moralizator al pieșt, 
B. Shaw, anarhist și anarhizant îm 
triva sccietăţii, moralei şi tot ce-i con- 
sacrat de vreme, na avut curajul si 
mărturisească vreo preferinţă. A lăsat. 
să se subinţeleagă, nu numai dintropie 
ferință estetică. ci pentrucă întreaga li > 
construcţie spirituală se opune genului 
didactice. E atât de discretă această u- JP 
firmare a victoriei moralei curente re. SP 
prezentată de faţă, că puţini sunt acei 
sare ar nega că nu au plecat dela te 
tru rai indulgenţi faţă de lumea inter 
lopă a d-nei Warren şi că ea însăşi i 
pare foarte simpatică, 

Nu afirma încă atâţ de categorie 1- 
volta sa împotriva convenţiunilor cal. 
ne fac sclavi unei morale impuse, mu. 
acceptate, dar nu era mai puţin în 
neţ în concepţia sa. 

O piesă rezervată totuşi unui publi 
restrâns cu tot jocul superior al dinali 
pulundra, care după părerea. noasiră ui 
fi întărit si mai mult succesul dacă în. 
ultimul act ar fi nuanțat prin efecte de 
elas, ca în primele acte personalitatea 
d-nei Warren. lxcelenţii d, Storin 
Sir George Crofts. d. Manolescu în Prea 
și d. W. Maximilian în Pastorul Samuti 
Gardner. | 

D-na Sadova în Vivie, fica d-nei War] 
ren şi d. Finţi în Frank. fil Pastoru. 
lui, au asigurat un ansamblu 0mope. 


ION FLOROIU 





ACADEMIA DE PICTURĂ ŞI SCULPTURĂ 


„Este titlul sobru pe cât de cuprinză- 
tor sub care, colaborarea celor mai ilus- 
tre nume co împodobesc firmamentul 
plasticei româneşti, au dărnit culturii 
naționale un nou aşezământ menit să 


d 





=> —— - 
Li - pp 
i ” 
| 
! SS n mi > 0 
d -.. 
- 
î - DE. 
re n... 5 
$ - 
| 
-” 








- 
mii ii 








po» A ca sE n c es 





UNIVERSUL LITERAR. — 715 
nile lui prcteguitoare au fost. de netă. rile entuziasmului juvenil la cotitu- 


ciuluit, mai apreciabile de cât nimic. 
Nu e poate nir:eni vinovoat însă, dacă 
mecanismul acestuia, printr'o dispoziţie 
a fatalităţii, trebue să luncţioneze cti 


ţ, A- -.. 
ză 
i bc ă 
La 9 


.. 


P. IORGULESCU-JOR : „Pe deal“ 


jnlăture pentru viitor  stânjenirea des- 
votării firesti a emulaţiei şi realizării 
tinerelor noastre talente. 

Nu odată crcnicarul cu reale preocu.- 
gări de progres, a deplâns — în faţa 
mărturiilor indenegabile de justificate 
vleităţi creatoare — deprimantele scă- 
Jiri de cari prea adesea ori sa resim- 
ţii valoarea expunerilor artistice de pe 
urma insuficienții posibilităţilor unei 
pregătiri iniţale conformă cu tempera- 
mentul și persorialitatea  fie-cărui ini- 
jet, 

Scoala Statilui ca şi toate solicitudi- 





un pas în urmă mișcării evolutive a 
ruajului social. Și este poate de useme» 
nea normală necesitatea corectivului ce 
datorează iniţiativa particulară pentr 
coordonarea întregului angrenaj. 

Dacă de multe ori garanţia eficacităţii 
unei atari intervenţii este ka însăs o 
serioasă problemă. în cazul de care ne 
ocupăm, cuprinsul prospectului „Acade- 
miei de Pictură și Sculptură“ cu o la- 
pidară enunţare de principii directive se 
prezintă deosebit de elucvent si promiţă- 
tor prin lărgimea perspectivelor ce des- 
chide, prevăzând de la început poticni- 


rile neasteptate ale carierei, unde înve- 

chitul spirit de metodă sa arătat întot- 

leaună neputincios îndrumător, 
Curajul unei atori răspunderi l-au 


“putut lua cu sorţi de isbândă, persona- 
„tăți cari au adânc conștiința chemă- 


rii lor, şi a căror consacrare a ieşit din 
sfera discuţiunilor îndoielnice, 

Simpla înşirare a numelor ce sau a- 
socat să îndrumeze cu lumina lor ti- 
neretul -- Petrașcu, Tonitza, Sirato, Vlă- 
descu, Storck, Julea, Belisare, Petrescu- 
Dragce —- sprijiniți pe coluborarea şti- 
inţei în persoana d-lui profesor Gh. Mur- 
nu pentru istoria artelor, cursul de pers- 
pectivă al eminentuluiy  urlect Anton 
Popescu. Anatomie, dr. IL. Apostelide — 
constituie o surprinzătoare unitate din 
elemente cari aduc fie-care o lume în-. 
treapă de viziuni plastice şi cunoştinţe. 

Programul şcolii. chiamă prin diver- 
sitatea secțiunilor și cursurilor practice 
și teoretice la munca răbdătoare a ve- 
chilor macştri „cu care tincretul nostru, 
deprins să sfârșească înair:te da fi în- 
ceput, se va împăca cu greu până la 
întronarea unei tradiţii, 

lu vizibil însă că tocmai acest lucru e 
piatra de început ln temelia aşezămân.- 
tului, 

Direcţia. încredinţată pictorului şi cri. 


tie de artă C. Vlădescu, alături de d. 
profesor universitar Gl. Murnu, unul 


din cei mai de seamă membrii ai Aca- 
demie; Româna, constitute încă -o măr- 
turie a premizei de disciplină spirituală 
pe care se înalță acest nou locas — da 
cultură românească, 


IL. 1, GHECO 





Prinţesa Marioara, fiica Reginei 
Elisabeta, decedată la vârsta de 4 ani. 





vorbia. Imi 


716. — UNIVERSUL LITERAR 





LIMBA ROMANA şi-a reluat drumul, 
odată cu începerea anului scolar şi li- 
terar. Din nefericire primul numim e 
ceva mai sărac (decât acelea care l-au 
precedat) si mai puţin legat de progra- 
ma analitică — aşa cum scrie redac- 
loral ei în „program. | 

Se deschide printrun foarte just stu- 
diu asupra istoricului latin .,Cornelius 
Tacitus" — semnat: E. Lovinescu. E o 
lature în care d-sa ar putea insista con- 
tribuind, în largă măsură, la desvoltarea 
sustului pentru clasicism și literaturile 
clasice. | | 

Numărul mai coprinde: schiţa din 
viaţa de scoală: .Cucul Salvator“, — 
semnată : Dan Pibtopopescu și nume. 
oase versuri — dintre care se remarcă 
pastelul „Mcina“* — semnat: G, Bazo- 
via — din care cităm: * 


Si toamnă, si iarnă 
Coboară — amândoui; 
Și plouă, S$; ninge, 
Si ninse, și plouă... 


Şi noaptea” se lasă 


Murdară si coală... 


Și-s umezi pereţii 
Si-un frig mă cuprinde... 

Ia „Cronică“ ni se vo:beste despre 
„Mareu artă si marele dar al lui Pu- 
nait Istrati de a ne face să iubim oa- 
menli... Aceasta să fie „critica obiectivă“ 
despre care ni se vorbeşte în „,pro- 
uram“ ? 

Să na se uite însă două lucruri: că 
„Limba rcmână* se recomandă — în 
primul be —: cn o publicaţiune pentru 
elevi şi că o axiomă banală (e drept: 
bvuţin luată în seamă) spune că. în mu- 
tevie de eritică, părerile cniticilor tre- 
buese luate în consideraţiune. 

Altfel ajungem la gafe ca acelea de 
inal sus.., 

Cronica — în 
r'o0ae, 


genere — săracă şi 


DESPRE POETUL ST. 0. IOSIF spu- 
ne scriitorul V. Demetrius următoarele : 

sula cele trei-patru întâlniri ce le-am 
avut împreună, na fost cu putinţă saud 
o frază legată de gura lui, așa de încet 
apropiam capul, îl rucam 
să rostească mai tare; ridica vocea o 
clipă şi o lăsă îndată, parcă uită, 
parcă vorbiă numai pentru el, nu-l au- 
ZARA: 


DESPRE SCRIITORII TINERI... ace- 
las spune: 

„Imi pare rău din suflet că onorabila 
critică na rostit cu tărie numele poetu- 
lui Aron Cotrus, că nu-l cunoaşte ni 
meni pe Serban Basciovici și că bietul 
Artur  Enășescu a ajuns muritor de 
foame“. 


ŞI-ACUM, după ce am văzut cum an 
reprezentant al generaţiei trecute știe 
să-şi aprecieze confrații mai tineri, să 





vomane traduse. 





dăm cuvântul unuia din aceştia: d, G. 
C. dela „Viaţa literară“, din a cărulu 
peană iese aprecierea ce urmează : 

„Trăjan Demetrescu a fost, se înțelege, 
un suflet nobil, dar un poet banul si 
mediocru si nici o bunăvcinţă nu-l va 
smulge “uitării” 

Fireste: cu totul altă educaţie... 0! 
dacă Traian Demetrescu ar fi oficiat 
în aceiaş bisericuţă cu autorul aprecierii 
dle mai sus — lucrurile sar fi schimbat 
ca prin minune..... 


BULETINUL CĂRŢII ROMÂNEŞTI, 
atât de apreciata  publicaţiune  biblio- 
cratică a editurii cu acelaş nume con- 
tinuă să'ujuneă lu orientarea, cetitori- 
lor. Ajuns la No. 7-—8, ne aduce, pe co- 
pertă, portretul d-lui Ceza Petrescu, 
iar pe verso câteva păreri autorizate în 
legătura cu romanul „Intunecare“. les- 
tul numărului dă preţioase indicaţiuni 
de: agricultură, gospodărie; artă, bio- 
grafii, omagii, călătorii, cărţi pentru 
copii, comerț, cooperație, critică istorie 
literară. divers>, drept, legislaţie, edluca- 
ție, învăţământ, filoscfie, finanţe, statis- 
tică, istorie, medicină, militare, nuvele, 
povestiri, esseuri, opere religioase, poo- 
zie, teatru, politică, reviste, periodice, 
știință popularizată, 
ştiinţă, technologie. 

Neproducem mai 
sistrate sub „Artă“: 

Busuioceanu Al. : Pictura italiană îna- 
inte de Cimabue ; 

Constantinescu-laşi P. 
sericelor moldovenesti :; 

Constantinescu-laşi P.: 
tin a artei din Apus; 

lorea N.: Domnii români, după por- 
tvete şi fresce centempcrane ; 

Stceulescu Il architect: 
ctidii și planuri de case; 

Jiquide  (G. Aurel: II. L. Caragiale: 
„Serisoarea pierdută“. Zece litografii 
mari alb si negru. “ 

Onciul George: Istoria muzicii, Vol.I. 


jos volumele înre- 


Decorația bi- 


Istoria creş- 


Căminul: 


SE PARE că, abia după 40 de ani «dle 
la moarte. au venit, și pentru Eminescu, 
zile mai bune. 

Astfel. după ediţiile N. Iorga, (G. Boos- 
dan-Duică, G. Murnu, ni se anunţă, o 
alta, a ministerului de arte, în curs de 
tipărire si având textul îngrijit de d. G. 
Ibrăileanu, desenurile si plansele ale 
d-lui I. Al. Brătescu-Voineşti, iar exe- 
cuţia încredințată cunoscutului institut 
de arte grafice: .Namuri', Craiova, 

Va fi desigur un adevărat eveniment 
literar. 

Odată cu aceasta se anunţă si două 
interesante studii în legătură cu opera 
aceluiaș poet: unul în limba ronină, 
datorit cunoscutului critic şi istoriogrut 
literar, d. Radu S. Dragnea: altul, în 
limba franceză, în curs de tipărire la 
una din marile edituri pariziene, al tă- 
nărulai profesor şi literat d. D. Al. 
Nanu. 

Le așteptăm ca pe nişte soli ai ridi- 
cării spre Eminescu. 


VOLUME NOUL, dintre scriitorii ti- 
nori, au anunţat: I. Barbi (versuri); 
Matei I. Caragiale (roman); George Ac- 
sinteanu (nuvele): Al. O. Teodoreanu 
(piesă), Radu Boureanu (versuri); Camil 





GeazZelearzes 


Petrescu (nuvele); G. Bacovia (versuri); 
St. Cazacu (versuri); Agata G. Bacovia 
(versuri), etc. — pe lângă alte 10—b 
volume semnate de începători autentici 
si tot cam atitea semnate de scriitori 
cu reputațiunea definitiv fixată. 

Ik întradevăr o toamnă mănoasă. 

Mă gândesc nunai : fi-vor oare operele 
ununţate si din punct de vedere calita. 
tiv. tot atât de ncrocoase? 

Vom vedea. 


TRADUCERI INTERESANTE publică 
„Biblioteca pentru toţi” şi anume: 
Sofocle : 


Shakespeare: Visul unei nopţi ce vară, 
vadus de d. G. Topârceanu. 

le recomondăm cu plăcere catitorilor 
nostri. 


ORIGINALE, în aceeaş colecţie: 


clasici : 
[. L.. Gavagiale: O scrisoare pierdută; 
moderni : 


Const, Râuleţ: Neaptea măştilor sfâ- 
siate ; si 

loan Petrovici: Valoarea omului -— şi 
alte trei conferinţe. 

Le recomandăm cu aceeas căldură, 


NOTIŢE est» titlul unei reviste nio- 
deste de furmatul „biletelor «de papazal” 
serisă cu mult nerv și cu oarecare gust 
de d-nii: Al. Stoicescu, Gheorghe N.N. 
Vasilescu, Gr. Ancu, Virgil Trebuniu, Pa. 
vel Nicolae. 

temareăm, în deosebi, curagioasa a 
preciere a „Cuvintelor potrivite“, din 
Ng, 2, 


DIN PROGRAMUL .Vituinei litere. 

„Fără să ne lăudăm, pretindem că nu 
cunoaştem usi închise și, când pornim 
sh face un lucru, ne încăpăţânăm să-l 
ducem la bun sfârsit, oricare ar fi în 
prejurăriie“. | 

Si mai jes: 

„L.ocul nostru e de mult vacant, Il o- 
cupăm si ne luăm aenajamentul să-l 
umplem tot“. 

Adăngăm atât: așteptăm! 


POIANA VIITOARE. No. 6 publică: 
un fragment din „istoricul schitului Po- 
iana“ (Câmpina) așa cum a fost scris 
de pr. Ioniţă Guigorescu. la 1% Martie 
1903 si începutul basmului „Gând-lm 
părat“ al d-lui St. 1. Pietraru. 

Restul: informaţiuni și articole cdu- 
cative, 


N. ]. APOSTOLESCU ccnstitue obiee- 
tivul wnui interesant articol semnat de 
d. N. 1. Hussu, în No. 2, al ziarului „E- 
coul'”. [ întradevăr o contribuțiune fo- 
lositoare şi prin taptul că ridică vălul de 
pe figura unui uitat al scrisului românesc 
— si prin justeţea cu care-l caracteri. 
zează. Cităm, în acest sens, finalul: 

„Ca, istorie literar și cu deosebire ca 
pasionat colecţionar al detaliului, N. 
Apostolescu este un cercetător de merit, 
Perspectivele maj largi pe care a încer. 
cat să le coprindă în „influence des 
romantiques..* urmau să fie verificate 
și adâncite“. 

Se gândește oare cineva la reeditarea 
unei antologii din opera acestui nefe- 
rcit ? 

a P, 


Antigona. în cunoscuta Ver. 
siune a d-lui Mihail Dragomirescu; și 























Hate. 











0 Sedannaci cie 
CU'vasaie 


Emii Augier fu întrebat odală, dacă 
este mulţunmut de un nou coluborulor ul 
său. 

— Incdântut, răspunse el: este vu perlă. 
De cdte ori sunt în lucru, îi cer avizul, 
EI miel dă, cu fac tocmai  centra- 
iul şi succesul este sigur. 





E 


Verhueren era [carte econom, Călătos 
rind în Ulanda cu pictorul spaniol Ne- 
1008, sr însăreină să cumpere două bia 
lee de tren. dar nu mai găsi decăt unul. 

— Ah? Dumnezeule! spuse el privle- 
nului său. Am pierdut vbilelul lău. 


% 
Inlro zi un scriitor mediocru 
li Balzac : 
— Am mândria să pot spune, că 
[iul operelor mele! 

Druvo! Alunci, te rog să transmiti 
tutălui d-tale toate felicitările mele “răs- 
punse Balzac, L-ai scăpat de o gruvii rosa 
ponsutilitale. 

$ & 


spuse 


suni 


La iun prânz cam. pe sponci, pe care 
Tristan Ternard îl onora cu prezenta <a, 
printre  diferălele bucate scrritorul dea 
puse ceremonios în mijlocul mesei o rută 
doetul de mici, A 

Tristan aplecându-se peste pasăre cu 
ochii în catuz exclamă: 

„Cât e de drăguță, gentilă şi simpalică 
tceastii rățuşeă, Priviţi căt e de nostimă: 
ru măcile sule labe ridicale, arc nerul 
să zicri : ce de lume, ce de lume numai 


pentru ine singurică“, 


Li 
Preşedintele (către un condamnat): 
D2 ce, în l0c să săvărşeşti [fără de 


leşi cari te-au cdus lu închisoare ime- 
dat ce-ai părăsit-o, nu stai [rumos = 
cUsă, în săinul familiei d-tale, 
Vagubondul: — Tocmai de aceia, d-le 
președinte, „cfici vedeţi, iubirea de [ami 
lie ma frcut să viu îav la închisoare. 
Preşedintele : —- Cum așa? 

Pogabondul : — Foarte simplu, Tata 
şi mama sunt la închisoare şi fiindcă 
niciodată nu putem sta despărțiți am 
cenit şi cu aici, 


Cu cât cântăresc mai mull, cântăresc 
mui puţin, şi după ce nu voi mai cântări 
nimic cu ultăt voi cântări mai mult. 

Aceasla ur părea să fie enigmă, da? 
nu e de loc ci este pur şi simplu răs- 
punsul unui măcelar pe punctul de «a 
se retrage din comerţ, dat unui prieten 
carol întreba ce mai face. 

e 


Uscar întâlneşte pe bulevard un cunose 
cut rcinancier, 

După ce i se prezintă, îl copleşeşte cu 
elogii: O domnule, ce talent fenomenal 
ui, Nu fe citose decăt pe d-ta. Nu mi 
deparie de eri seară, am dormit citinul 
ultimul dumitale roman, 











lo caz car 


COLORILE 


Barbey d'Aurevilly era tot atât de ex- 
centric în ţinuta de lucru ca si în ținuta 
de oraş. Lil se servea de trei culori «li. 


ferite — nulrate cu ar. 

Când făcea omagiul cu o carte unui 
prieten, el scria : Prietenului meu — cu 
TOş —, X.., sau Y — cu albastru — și 
semătura — cu verde. 


Având de curând de dat al său „CUurTi- 
culum vitae“ în vederea debândirii unei 
distincțiuni, el scrise numele în negru-— 
titlurile sale maritime în roș şi referin- 
țele sale literare în verde. 


UN INTEROGATORIU DIE 70 ORL 


Opinia publică pariziană se ocupă 
foarte mult de o crimă misterioasă. în 


jurul căreia sau deschis discuţii din 
cele mai aprinse. 
Contabilul Bigaudin, a cărui Mamă, 


soţia unui portar, a fost omorâtă de 0 
mână necunoscută, a fost găsit şi el 
mort, puţin după aceia. Poliţia care ur- 
măreşte diferite urme, na putat să lă- 
murească, până acum. acest caz, dar a 
arestat. ca bănuit de acest asasinat, pe 
croitorul Almazov. 

Ziarele au început să arate în ulti- 
mele zile. că nu sa putut aduce nici cea 
mai mică dovadă contra lui Almazov și 
că el este menţinut arestat, numai spre 
a se scuza incapacitatea poliţiei. Presa 


de stânga atacă cu o deosebită violenţă: 


autorităţile judiciare, bazată pe spusele 
lui Almazov, că a fost supus unei tor- 
turi în toată regula, în timpul intero- 
gatoriului, aceasta spre a i se smulge 
o mărturisire. Almazov spune, că a fost 
lovit cu un ciocan la vârturile degete. 
lor, picioarelor şi, că i sa rupt si un 
deset. că a fost silit să se desbrace în 
piclea goală, fiind apoi bătut. 

Apărătorul lui Almazov a stabilit, cu 
ajutorul medicului legist, urmele răni- 
lor. 

Pe de altă parte, judecătorul de ins- 
trucţie a înaintat procurorului un me- 
mMoriu, în care protestează contra acu- 
zației de a fi torturat pe Almazov şi a- 
rată că primul interogatoriu na durat. 
contrariu celor susţinute de presă, „de 
cât saptezeci de ore“. 


REGLEMENTAREA IUŢELII AUTU- 
MOBILELORE 


In statul Massachusetts din America 
de Nord, sa ajuns la un sistem 
nios pentru reglementarea circulaţioi: 
orice nutomobil, care depăseşte viteza. 
reglementară, să se denunțe singur, 
Ideea pare, la început absurdă, soluţia 
este însă, foarte practică. Taxometrul 
oricărui automchil pune în funcţiune, 
după iuţeala vehiculului, diferite lampe 
colorate, cari semnalează poliţiştilor, de 
departe, dacă automobilul na; depăşit 
iuţeala regulamentară. Imediat ce taxo- 
metrul nu funcţionează. se sting toate 
lămpile si conducătorul se face si în 
cazul acesta, culpabil de pedeapsă. 


imge- 


UNIVERSUL LITERAR. — 717 





caricaătutia Zilei 


E AARE EU, să 


00 

| 

/; | 
+ 
| | 


d BR; 
Ă, 


- 





sd! 
s 

SA 
e SĂ 
CS aa iati a) 


— Păi ce, dacă-şi ia decide — că 


tot nu e în stare să se scarpine sin- 
10 h n a A 
e. DILEMĂ... 





— Mi-a dat rendez-vous aici? 
— [şti sigur că nu ţi l-a dat înăun. 
tra ? 


RECRUȚII... 





— Nu aveţi una mai largă,  străiţi 
D-le Tocotenent, — că hainele strâmte 
nu maj sunt la modă... 
(Dimanche Ilustrce) 


= 


718. — UNIVERSUL LITERAR 


PAGINI UITATE 


MAMA LUI ŞTEFAN CEL MARE 


In Moldova de sus, între Piatra şi Făl- 
ticeni, se află pe un munte, dincolo de 
un râu, ruinele cetăţii Neamţu care, din 
nenorocire, sau nimicit mai de tot, 
căci urăşelul din vale sa zidit mai tot 
din pietrele mândrei cetăţi. 

Pe vremuri însă, când locuia în ca 
Stefan. puternicul domn al Moldovei, ce- 
tatea iusese cunoscută până în mari de- 
părtări. zi puternică de nu o putea ni- 
meni: lua. El sa bătut de cincizeci de ori 
și mai din fiece luptă se întorcea rănit; 
iar când învingea, după orice izbândă 
înălța o biserică, drept niulţumire către 
Dumnezeu. |] își apăra ţara neîncetat, 
si făcuse jlan so facă mare si tare. Nu 
de mult sa găsit în arhivele Veneţiane 
un act de alianţă ofensivă şi defensivă, 
ce încheiase cu Republica cea puternică 
de pe atunci în-potriva Turcilor. El în- 
făptuise întradevăr un zid al creştină- 
tății, pe care Turcii căutau mereu să_l 
doboare. Pe atunci era greu să domnesti 
pe la Dunărea, de jos, căci vecinii: Tur- 
cii, Polonii, Ungurii, Cazacii,  Tătarii, 
nu-ţi mai dădeau pace de loc, 

Dar Ștefun părea a fi în stare să se 
măsoare cu tcţi și se bucura în ţara lui 
de o încredere fără margini. 

In z'ua câud începe istorisirea noas- 
tră. Ștefan se bătea iarăș, luptă înfo- 
cată, ce se putea vedea de pe vârtul zi- 
durilor cetăţii. li mersese rău câtva 
timp, şi norocul războiului părea că vrea 
să.l părăsească si de astă dată. In ce- 
fate rămăseseră 1louă femei: soţia Li 
Stefan și mama lui. Doamnei celei ti- 
nere îi curgeau lacrimele dulungul o- 
brajilor frumoşi ca faţa tradatirului, îm- 
prejurul căror flutura păru-i auriu, Și 
uneori se uita peste câmpie, iar alte ori 
îşi ascundea ochii în năframă, ca să nu 
mai vadă nimic. Dar mama lui Ştefan 
nu făcea ca ea. 

Ea sta în piaioare lângă tânăra femee 
şi privea afară nemișcată si fără să 
zică o vorbă. Sub sprâncenele-i negre şi 
dese, cărora nasul ei încovoiat le da o 
expresie de vuliur, ochii-i mari şi ne 
gri parcă fulgerau. Părul negru ca cor- 
bul îi era acoperit cu o maramă de mă- 
tase foarte frumos ţesută, ce era înodată 
sub bărbia-i energică. Gura îi era mai 
mult mare, dar când o deschidea, se ve- 
deau lucind două şiruri de dinţi, din 
care nu lipsea nici unul, şi care îi dă- 
deau o expresie de putere. Era îmbră- 
cată în haine bogate de mitase şi se 
uita toată ziua afară, fără ca să pună 
gura pe mâucare or pe băutură. Din 
când în când punea mâna frumoasă pe 
umârul nurorii sale şi o îndemna să 
aibă curaj şi putere. 

Vocea ei era adâncă si plină, şi uneori 
liniștea pe tânăra soţie chinuită de 
erije. Dar la fiecare sșovăire a luptei, 
frica o supunea iar. Bătaja se apropia 
din ce în ce mai mult de cetate, şi cu- 
rând văzură că Stetan abia se mai a- 
păra. 

— Mamă, au să mi-l omoare! 

— Stefan are să învingă până nu va 
înopta. 

Incredinţarea cu care zise aceste cu- 
vinte, făcură să înceteze lacrimile tine- 
rei Doamne. 

Cu toate astea, lupta cu învălmăseala 
ei se apropia mereu, şi noaptea venea 
repede. Soarele dogorise tare si-acum 
apunea ; umbrele se întindeau peste lun. 
că. Aburii se 'nălţau şi înfășurau toate, 


așa încât ochiul nu mai putea deosebi 
nimic. Pe urmă se făcu întuneric de tot 
Amândouă femeile ascultau şi nu se miş- 
cau, pentru ca nică o gălăgie, nici un 
fâşiit de rochie să nu le răpească ceva 
din sgomotul luptei din vale. 

Deodată se auzi o goană de copite, 
care veneau repede spre munte în sus; 
pe urmă bătu cineva tare în poarta ce- 
tăţii. 

— 0 mamă, Stefan e! Sunt încredin- 
țată că e el Lasă-mă să sbor să-i des- 
chid, 

Dar mama lui Ștefan apucă cu putere 
de mână pe ncra sa şi o opri, apoi păşi 
liniştită spre fereastră, 

—- Cine bate? strigă ea 
fără să deschiză, 

— Lu, Ștefan, fiul tău. 

— Viul meu ? Cine eşti tu străine, care 
ceri să intri în casa măritului meu fiu? 

— Mamă, deschide! Eu sunt, fiul tău! 
Sunt învins! Turcii îmi sunt pe urmă, 
si rănile mă prăpădesc de durere. 

— Nu e fiul meu cel care vorbeşte de 
acolo de-afară ; mi-e necunoscut, Fiul 
meu nu se întoarce niciodată acasă, 
până nu învinge. Fiul meu e departe. 
împrăştie pe vrăjmașşul ţării cu braţuii 
puternic. Dar dacă esti fiul meu într'a- 
devăr, străine, dacă 'mi-a fost scris să 
îndur această mare durere. află că aici 
niciodată nu vei intra. Dacă nu poţi să 
învingi. atunci mori vitejeşte pe câmvul 
de luptă, si pe urmă 'ţi-oi fi mamă, pe 
urmă ţi-0i  împodobi mormântul cu 
tori. 

Tânăra Doamnă, care se luase după 
ea, căzu în genunchi, şi vru să se roage 
cu umilință să-i deschidă, dar mama, 
cu 0 mişcare din mână, îi porunci să 
tacă, şi ascultă afară. 

Ştefan își plecă o clipă capul de ruşine 


dinăuntru, 


de CARMEN SYLVA 


și durere. Pe urmă îşi clătină pietele 
lungi ce-i fluturau în jurul capului, îşi 
puse cornul la gură şi suflă cu putere, 
de răsună în mijlocul nopţii sunetul 


vechi pe care, când îl auziră, chiar mu- 


rinzii săriră să-l urmeze. 

Oasiea sa fugară se opri şi se întoarse 
de se strânse în jurul său. 

Ca un vârtej se repezi el însuşi de pe 
munte, pătrunse în mijlocul vrăjmagi: 
lor, care, mulţumiţi de isbândă şi fără 
orije. fură luaţi fără veste și repede îm. 
prăștiaţi. 

Zsomotul luptei se auzea departe... tot 
mai departe... In sfârsit răsună strizătţul 
de iizbândă, care făcu să ftremure de 
bucurie inima celor două femei care as. 
cltau, 


Stefan puse iarăşi cornul la gură și 
dete un sunel de bucurie către castel, ale 
cărui turnuri se înălțau mai sus de cea. 
(ă spre cer. Atunci se iviră înăuniru 
lumini multe mici, care alergau de colo 
până colo; femeile pregătea masă 
mare. i 

In sfârşit iar se auzi tropote de cai, 
urcând în sus spre munte, Ștefan venea 
călare ' în iruntea ostașilor, 
zări pe mama sa, se dădu jos de pe cal, 
si, închinându-se adânc, îi sărută mâna 
și îi zise: 

— Mamă, 
aceasta. 

Atuftci pentru întâia oară i se umplu- 
ră şi ei ochii de lacrimi si buzele îi 
trernurară, pe când fiul cei strângea în 
braţe pe tânăra soţie, 

— "Tu vreai să-mi deschizi. îi șopti el. 

ra se lipi mai tare de dânsul. 

— "Te iubesc mult şi "mi-era frică! 
scpti ea. 

—— Dar mama, zise el tare, mă iubește 
mult mai mult decât tine. 


ție îţi sunt dator izbânda 


IN VRANCEA 


Stefan Vodă cel Mare pierduse o bă- 
tălie, oastea îi era bătută și risipită. iar 
el cutreera singur munţii Vrancei, as- 
cunzându-se, Se duse înainte şi mereu 


înainte, adâncit în gânduri, până se în- 


seră. Atunci ajunse la o căsuţă curată, 
pe al cărei prag îi ieşi înainte o femeie 
bătrână frumoasă. Trăsăturile feţei ei 
luară o expresie blândă, când îl văzu, 
și îi zise: 

— Or cine ai fi, intră la mine. căci am 
lapte să-ți dau să mănânci şi pat să te 
odihnești, 

Domnul se aşeză lângă vatră şi bău 
laptele şi mâncă din casul ce-i dete fe- 
meia. care nul întrebă nimic. 

Pe urmă îi pregăti un culcuş cu scoar- 
ţe ţesute de dânsa, şi perne cu flori cu- 


sute cu mâna ei, și toate erau ca flo- 


rile pomilor, şi toate miroseau a sulfi- 
nă ; iar viteazul obosit adormi adânc. 
Dormi, până se crăpă de ziuă. Atunci 
femeia îl deşteptă: 

— Stefane! strigă ea, Stefan Vodă! 
Desteaptă-te! 

Stefan se sculă în sus plin de mirare, 
căci el credea că nu-l putea cunoaşte 
nimeni. 

— De ce eşti trist? urmă a zice fe- 
meia. Uastea ţi-e risipită, dar Dumne- 
zeu poate să-ţi adune alta din brazi şi 
stânci! Uită-te în sus! 


Si când îşi ridică Stefan privirea spre 
munţi, i se păru în adevăr că vede pă- 
durile  mișcându-se şi  scoborându-se 
spre el. 

Brazii se plecară și se încovoiată şi 
printre ei se ivi o lucire. ca de foe în 
cea dintâi rază de soare, 

— Vezi, rosti femeia, mai suntem și 
noi pe acilea! Toată Vrancea sa sculat 
pentr: tine, ca un singur om; Jată-i 
vin toţi de după înălţimi, si cei șapte 
flăcăi cari merg înaintea celorlalți, sunt 
sapte fecicri ai mei, pe care ţi-i dăru- 
iesc. Acum ai să învingi! strigă femeia 
cu strălucire în ochi. 

Bătrâna trimesese peste noapte pe cei 
sapte feciori a; ei în toate părţile şi ei 
se întorceau acum cu ceata de oameni, 

Până să nu prinaă vrăjmaşii de veste, 
Stefan se repezi de pe munţi în jos şi îi 
puse pe fugă. Pe urmă dărui celor sapie 
feciori ai văduvei şapte munţi, care a- 
cum poartă fiecare numele câte unuia 
dintre tinerii viteji, şi Vrancea a ră- 
mas 0 parte cu totul deosebită a Ro- 
mâniei, având libertăţi mari și legi pro- 
prii, ca o republică. Oamenii de acolo 
sunt nespus de frumosi si de puternici, 
liberi ca si munţii lor, cuminţi şi vi- 
teji. Si cum să nu fie, acolo unde sunt 
astfel de femei ? 

CARMEN SYLVA 


şi când 


m me ma m ema m 


Dă 


pi 








UNIVERSUL LITERAR. — 719 





Cearta seclesice îna exiraase 














Jean Cocteau 


| 


Mabna manechinelor e o grea încer.- 
Be. Acolo se regăseşte neliniştea celei 
iii zi de scoală: farsele şcolarilor. k- 
d dintro  interminabilă  penumbră, 
sabeth era scoasă în iveală de lumina 
îjectoarelor. Se credea urâtă şi se as- 
i la rhai rău. Splendoarea ei de a- 
al tânăr jignea pe acele fete sule- 
“it si istovite, dar le sleia batjocura. 
Sinvidiau, și-i întorceau spatele. Ca- 
lina deveni foarte penibilă. Fa se 
Biduia să le imite; le pândea felul 
de a mere: drept spre chentă, ca 
bir a-i cere o limurire publică, și 
d se afla în faţa ei, întorcându-i 
Miele, despreţnitor. Tipul ei nu fu în- 
Es Nu i se încredințau decât mode- 
' modesta ceeace o mortifica. Dubla 
“Agatha. 
NI prietenie fatală, duioasă, pe care 
MEaheth nu o mai resimţise. reuni pe 
Bwle orfeline. Erau tot atât de ncin- 
minatice. Când înceta expoziţia mo- 
“bor, îmbrăcate cu halaturi albe. ele 
lungeau pe blănuri, făceau  schim- 
de cărţi, de confidenţe, îşi încăl- 
pm inirca. 
“în adevăr, tocmai după cum într'o 
ki o piesă făcută de lucrătorul din 
ol, ze ajustează perfect cu cea fă- 
Side un altul la catul de sus, asticl 
Sha intră fără greutate în cameră. 
Sisubeth nădăjduise o uşoară Împo- 
re din partea lui Paul. 
3 Are un nume de bilă“ îl prevenise 
MEI declară că avea un nume ilustru; 
| „cu „fregate“ într'una din cele mai 
îmnase poezii cari există, 











| 
Î minica, hotelul păstrase obiceiul 
saxon de a se da un concediu la 
i casa. Mariette pregătea termosuri, 
Slwich-uri şi eşea cu tovarăşa ei. $o- 
Î] care le dedea o mână de ajutor 
| urăţit, eşea apoi cu unul din auto- 
le şi făcea curse în oraş. 
Mingea în Duminica aceia. Din ordi- 
“doctorului, Elisabetha. odihnea în 
îbra ei, cu perdelele lăsate. Frau o- 
Vinci si Paul moţăia dela două- 
mece. Rugease pe soru-sa să-l lalse 
mr, să se urce la ea, să asculte «e 
pr. lilisabeth dormea şi iată ce visa: 
“murise. Ea străbătea o pădure care 
iwmăna cu galeria, căci printre ar. 
“lumina se strecura prin ferestre 
“ despărțite de umbra. Ea vedea bi- 
WI), scaunele, mesele; mobilierul 








(continuane) 


unei pajişii. şi gândea: ,„Trebue să a- 
ting ocolul posomorât „In visul ei”, a: 
cest „ocol! era numele biliardului. Ea 
mergea, sbura de ici-colea, şi nu istu- 
tea să-l ajuncă, Se culca de oboseală 
«i adormea. Deodată o lrezea. Paul, 

— Paul! strigă ea, o! Paul cum? 
nai murit? | 

-— Paul răspundea: 

— Am murit, dar ai murit şi tu, iată 
ventruce mă poţi vedea. Si vom trăi 
veşnic împreună. 

lar porneau. După ce merseră înde- 
lung, ajunseră la „ocolul posomorât“. 

—. Ascultă, zise Paul (punea degetul 
pe inregistrorul automat) „Ascultă clo- 
potelui d» adio“. Inregistrorul marca cu 
0 repeziciune fenomenală., umplea pa- 
jistea cu o pâtrâitură de telegraf. 

F.subeth se deşteptă. asudată din cap 
în tălpi, buimucă, șezând pe pat Suna 
un clopoțel. Işi aminti că hotelul era 
fară servitori Coboră caturile sub in- 
fluența visului urât. O vijelie alhă, a- 
runcă în vestibul pe Agathe, despletită. 

— Dar, Paul? 

Elisabeta îşi venea în fire se deslipea 
de vis. 

— Ce, Paul? zise ea, Ce-ţi este? A 
voit să fie singur, Singur doarme, con- 
form obiceiului. 

— Repede, repede, gâfui vizitatoarea, 
să ne grăbim. Mi-a scris că se otrăveşte, 
că voiu sosi prea târziu. câ te va în- 
depărta de camera lui. 

Mariette dusese scrisoarea la soţii Ge- 
rard pe la patru ore. 

Agathe îmbrânci pe Elisabeth împie- 
trită, care se întreba de nu cumva tot 
doarme și se continua visul. In sfârșit, 
ambele femei, începură să alerge. 

Arboris albi, vijeliile prelungeau pe 
galerie, somnul Elisabetei, şi colo, bi- 
liartul era tot un „ocol posomorit“, o 
urmă de cutremur pe care realitatea 
ni putea să o scoată din visul urit. 

— Paul, Paul! Răspunde-ne Paul! 

Incinta lucitoare era tăcută. Ea răs- 
pândea un miros greu. De cum se 
intra, se şi descoperea dezastrul. O a- 
romă funebră, aroma neagră roşietică 
de trufă. d> ceapă, de muşcată, pe care 
tinerele femei o recunoscuseră, umplea 
camer“, se împrăștia pe galerie. Intr'un 
halat alh. la fel cu al surorei sale, Paul 
zăcea, cu pupiiele dilatate, faţă de ne- 
recunoscut. Lumina albicioasă care că- 
dea de sus şi palpita cu vijelia. urnea 





LES ENFANTS TERRIBLES 


sete de umbră pe o mască lividă, unde 
numaâi nasul şi pometele co captau. 

Alături, pe un scaun, amestecate, res- 
tal de bulcăr ctrăvitor., o carafă foto- 
erafia lui Dargelos. 

Inscenările unei adevărate drame nu 
corespnd întru nimic cu  închipuirile 
ce-şi făureşte cineva. Simplicitatea, mă- 
reţia, amănuntele lor ciudate uimesc. 
Deocamdată tinerele femei fură buimă. 
cite. Trebuia admis, acceptat imposibi- 
"ul, identificat un Paul necunoscut. 

Agathe se repezi, în genunchi, consta- 
1% că respira. Intrezări o speranţă. 

— Lise, se rugă ea, nu sta nemiş- 
cată ; îmbracă-te, se poate ca această 
erozăvie să nu fie decâl un medicament 
un medicament inofensiv, Caută termo- 
surile, fugi după medic. 

—- Medicul e la vânătoare, bolborosi 
nenorocita ; e Duminică, nu e nimeni. 
nimeni. 

— Caută termosurile, repede, repede ! 
Răsuflă, e înghețat. Trebue căldură, tre- 
bue să hea cafea clocotită. 

Flisabeth se minuna de prezenţa da 
spirit a Agathei. Cum putea să se a- 
tingă de Paul, să vurbească -să se sbu- 
ciume. De unde știa că era nevoe de căl- 
dură. Impotriva acestei fatalităţi de ză- 
padă și moarte, cum de găsea forțe de 
judecată. 

Deodată se scutură şi ea Sticlele ter- 
Mos erau în camera ei. 

—- Invelește-l, aruncă ea, eşind din in- 
cintă, 

Paul răsuila. După patru ore de fe- 
nomene, cari îl făcuseră să se întrebe 
de nu cumva otrava era o drogă care 
nici în doză mare nu-l va ucide, înce- 
pea acum să depăşească stadiurile ago- 
niei. Membrele nu şi le ma; simţea. Plu- 
tea, ca şi când ar fi regăsit aproape tot 
binele trăit altă dată. O uscăciune lăun- 
trică însă, co ubsenţă totală de salivă îi 
înlemnea gâtlejul, limba şi pe unde mai 
rămăsese sensibilă pielea, îi provoca o 
impresie de mutitate nesuferită. Incer- 
case -să bza. Gestul său deraia, căuta 
carafa, aiurea, nu pe scan : apoi braţele 
şi picioarele începând a se paraliza, cu- 
rând el nu se mai mişcă. 

De câteva ori închidea ochii, regăsea 
aceiaşi priveliște: o căpăţână uriaşă de 
berbec, cu păr cenușiu de femee, nişte 
-oldaţi morţi, cu ochii scoşi, cari se în- 
vârteau încetişor şi tot mai repede, în- 
țepeniţi, prezentând armele în jurul 
unui copac de care printro curea le e- 





720. — UNIVERSUL LITERAR 


rau legate picioarele, Inima lui trans. 
mitea bătăile cei resortutrilor patului şi 
le făcea să cânte, Bruţele i se piefăceau 
în crengi, scoarţa lor se acoperea cu 
vine groase, soldații se învârteau în ju- 
rul acestor rumuri, şi priveliștea reîn- 
copea, 

O slăbiciune ca datorită unei sincope, 
ficea să reînvie zăpada de odinioari, 
trăsura, „joaca” din ziua când Gerard 
il adusese acasă în strada Montmartre. 
Agathe plângea cu hohota, 

— Paul, Paul,  priveşte.maă. 
te-mi.., 

O acreală îi căptusea guta lui, 

— De heut.. rosti cel. 

Buzele i se lipeau, plesueau. 

-— Asteaptă niţel. Elisabeth 
tormosul. Incălzeste apă, 

El reincepu : 

— De băut... 

Veia apă. Agathe îi umezi buzele, ka 
îl vugvă să vorbească, să-i limurească 
nebunia si scrisoarea pe cure 0 scotea 
din geanta, i-o arătă. 

— E, vina ta, Aguthe! 

— Vina mea ? 

Atunci Paul explică, despicânii silabe. 
la sontind, descăreiud tot adavărul. A- 
vathe îl întrerupea, se minuna, se justi- 
fica. Cursa ce le fusese întinsă era dez 
coperită, Muribundul și tânăra fernee o 
pipăiau, o suceau, desşurubau unul câte 
unul surubiarile mecanismului infernal. 
() Elisabeth criminală ţăsnea din dialo- 
ul lor. ilisabeth din nouptea vizitelor, 
fițarruca si îndirătnicu Elisabeth. 

[In siârşit inu înţeles uneltirea și A- 
eathe strigă : | 

— Trebue să trăesti! 

Şi Paul gemea; 

— E prea târziu! 

Urrmoărină de teama că i-a lăsat muli 
timp singuri, când reveni Ehsubeth. a 
ticere fabuloasă cedlă locul mirosului 
negru. Elisubeth, întereând spatele. unu 
bănuia descoperirea, ea căuta un pahar 
printre cutii şi sticluţe. îl umplu cu ci 
fea. Se apropia «dle cei pe care îi înselase. 
Privirile lor o înhăţairă, O voinţă feroce 
îndreptase hustul iuiu Paul, Agatha îl 
susținea. Figurile lar înpreunate erau 
învăpăiate de ură: 

— Nu bea. Paul! 

Țipătul Agathei, pironi gostul Elisa- 
Dhethei. 

— Ai inebunit, sopti ca. sar zice că 
vreau să-l otrăvesc, 

-— Eşti în stare de asa ceva, 


votrhes- 


aduce 


O moarte alături de moarte. Ilisabeth 
se elălină. 

Incercă să răsvunulă, 

— Monstru ! Monstru seârbos. 

Fraza ingrozitoare pe care o rostea 
Paul se astava prin faptul că Elisahath 
nu-l credea în stare să poată vorbi si 
justifica temerile pe cari le resimţise lă- 
sindu-i singuri. 

— Monstru scârhos! Monsiru scăr- 
boa ! 

Paul continua, horcăia, o împusca cu 
d privire albastră un fot albastru neîn- 
trerupt, între  cripătura pleoapelor. 
Crampe, ticuri, îi munceau gura, lui îru- 
moasă, lat Seceta care-i usca isvorul la- 
erimilor comnubica priwitrei fulgere îc_ 
brile, o fnsforescenţă de lup. 

Zăpada hbiciura geamurile. 
se dete în lături. 

— Ri bine, da, — zise. Eram geloasă. 
Nu voiam să. te perd. Urăsc pe Agathe, 
Nu-i puteam îngădui să te smulgă din 
casă, 

Mărturisirea o mărea. 0 drana. îi ru- 
"ea costumul de şiretlicuri, Shuciumul 
îi văscolise buclela, aruncute ne ceafă, 


i“ lisabeth 


ele desgoleau înmuntea mică şi crudă, o 
-aceau mai vastă, arhitecturală gdoasu- 
bra ochilor lichizi. 

Singură Elisabeth si Ccumera înmpotri- 
va tuturor, ea siida pe Apathe sfida pe 
Gerard, sfida pe Paul, lumea întreagă 0 
sfida, 

Pe scrin, un revolver, Îl apucă. Aga- 
the urlă. 

— Traue ! Mă va ucide! şi se aziţă 
de Paul care delira, 

Nu-i trecea prin gând LFlisabethei să 
iragă asupra acelei elegante femei, În- 
hăţasa revolverul printrun gest instinc- 
tiv, completa usttel mtitudinea ei de 
spioană, înghesuită întrun Colț, hotări- 
tă să-și vândă pielea scump. 

Beneficiul sfidărei sale se perdea însă 
față de o criză de Nervi, ȘI o agcnie. 
Miireţia nu era de nici un folos. 

Atunei Agathe îuspăimântată văzu a 
cest lucru neașteptat: o derientă care Sc 
dislocă, se apropie de oglindă, străm- 
bându-se, sniulgândlu-și părul, privind 
chiorăs, scoțând limba. Căci eta sătulă 
de un popas linistit, care na se potrivea 
cu tensiiuiea lăuntrică. Astfel în dorulei 
să facă viaţa imposibilă prin exces je 
ridicol si si împingă hotarele viahilului 
păuă lă clipa în care drama ar expul- 
sa.0, nemaiputând să o sufere, llisabeth 
își exprima nebunia printr'o pantomimă 
curuhioasă. 

— Inebuneste, e nebună! 
urma să urle Agathe. 

Vorba nebun o făcu să se ciepărteze 
de ogluidlă şi să-și stăpânească paroxis- 

mul. Se potoli. Iu mâini Lremurende 
strânzea urm, și vidul. Se înălța, cu ca- 
pul înainte. 

Simţia că alunecă odaia spre sfâiși- 
tul ei pe un scoboris ameţitor, Sfârșitul 
întârzia, oricum tiebalu să-l trănască, 
Tensiunea nu se mai putea slobozi, și 
.lisabeth număra, calcula,  înnunlţea. 
împărțea, îsi amintea date, numere «le 
case, le aduna împreună, se înşela, re- 
începea, Deodată, își amintea de visul ei, 
„ocolul posomorit”, îl întâlnise în Paul 
şi Virginia, aceâlo însemna deal. Se în- 
trebă în sine de nu cumva cartea se pe- 
trecea în insula Franţei. Nume de insu- 
le înlocuiră cifrete, Insula Franţei ; în- 
<ula Mauriciu ; insula Sf. l.udovic. HRe- 
cita, se încurca amesteca, ohținea un 
vid, un delir, 

Linistea ei uimi pe Puul. ll deschise 
ochii. lu îl privi, întâlni ochii cari se 
depănrtau, se afundau, în cari o tainică 
curiozitata luase 1ocul urci.  Eilsabeth 
avu la contactul acestei expresii, Pre- 
sentimentul triumfului. O inspira în- 
stinctul frăţese. Ne mai părăsind din 
Gchi acea privire nouă, ca își urmărea 
muncea inertii. Calculacalcinla, recita şi 
pe cât crestea vidul, ghici că Paul, hip- 
notizat, recunostea joaca, se înturna în 
camera cea uşoară. 

Frieurile o făceaa ucidă. Ea desco- 
perea arcanele. Ea călăuzea umbrele. 
Ceenca creiase, fără să fi priceput, ca 
albinele ; print;'un  mecanisnt  incon- 
stient ca al unui subiect dela Salpâ- 
irlere, acum ea concepea, provoca, după 
cum sub lovitura excepţională. un pa- 
ralitic începe a se mișca, 

Paul o urma venea; era evident, Si- 
guranța ei ceru baza neinţelesul calcul 
cerebral, Si urma, urma. urma, vrăjoa 
prin exercițiile sale, pe Paul. Era chiar 
și sigură, că el nu o mai siniţea pe A- 
zutha cățărându-l-se de pât, și nici că 
ii mui auzea jelania. Cum ar fi putut, 
îratele si sora, să i-o mai audă ? Tipelele 
ei răsunau sub gama cântecului de 


Ajutor ! 


———— (0 n A a d cl a a d 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr, 11 


moarte pe care e; îl compuneau. [| 
urca, urca, alăturați. Elisabeth îşi ru: 
prada. Pe putinele inalte ule actorii 
eveci, ei părăsesc infernul âÂtrizilor. AI 
z0 mai pot chiar bizui pe inteligența tn. 
bunalului divin, Ci doar pe geniul su. 

Incă puţine clipe de curaj si vor a 
junge ucole unde, tmupunile se (lizultii 
unde sufletele se însoțesc, unile nu mil 
umblă hoinar, incestul. 

Agatha urlă în altă lume, în altă e 
nucă, Elisabeth și Paul se sinchisese ih 
ea mai puţin decât de nobilele sgudui. 
turi cari scutură geamurile. lumi: 
crudă a lămpii înlocwua apusul, în cul 
ul ei, Iilisabeth singură primea IL) 
ra silrenții voşii si sub ocrotirea ei. fn. 
(e unde-l putea ohserii 
De Paul se menţin 


bricând vidul 
in plină. burmină 
neclintită. 

Muribundul era istovit. Tinea inspre 
IJisubeth. spre zăpadă, „.jvacă”, sp 
camera coplării lur. Un plăpânil fir 
sor îl mai legu de viaţă. unea un cu 
pet ditus cu trupul său de piatră, Ai 
o distingea pe soru-sa, o ființă lungi 
strigându-l pe nume. Căci Ilisabeih, ei 
o îndrăgostită care își întauzie pliee. 
vea. Asteptâinul pe a celuilalt. aștepta ru 
dezotu! pe trăguciul revolverului, spa 
mul de moarte a fratelui. îi striga sl 
vie cu ea, îi rostea nuniele, pândea ch, 
pa splendidă în care mcartea avea sii 
unească. 

Desvliguit, capul lui. Paul se ristr 
poli. Elisabeth crezu că sa sfârsit, m 
zemănud ţeava revolveriului de tâmple. 
trase. Se PăStUTNĂ SL CAZU ÎNNpPeună ci 
ca, un paravan, Întrun sgomot înuro: 
zitor, descoperind lumina puululi a sea. 
murilor de zăpadă  daschizând în în. 
cintă ce rană Antimă de oraş hormbal- 


dat, făcăad Ain camera. tainică un lea. 


tru deschis spectatorilor, 
Pe specotutorii acestia, 
bea îndărătul gcamunilor, 
In timp co. Agathe, moartă de groa- 
ză. tăceu și priveu sângerânidl cudaviu 
Je lisaboihei, el deosibea în afară, cu 
Ro siriveau printre șiroae de zăpiuli şi 
chiaţă topită, nasurile, obrajii. mâinile 
rozii, a celor ce se Dhăteau cu bulări 
de văpiudă. EL recunoștea feţele, pele 
nele, fularele de lână. IE căuta pe Dar 
zelo3. Numai pe el nul vedea. Li vedea 
însă gestul, gestul lui imens, 
— Paul! Paul! Ajutor! 
Agatha îremură, și se apleacă, SA 
Dar ce voeşte? Ce pretinde? Cehă 
iui Paul se sting. Yirisorul se rupe f 
din camera rdlisolvată na rămas decât 
un miros infect si o doamnă micuță 
pe un ulii post care Se Ticsorează, Mi 
depărtează, uispare. 


rul În det 
















— SFÂRȘIT — 
DIMITHi