Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0008

(După an desen de ARTACHINO) 





Haterar 


8 


Ta pat est 


ANTON BACALBAŞA 


16 Fabruarie 1930 
5 Le 


Anul XLVI Nr 





IJmaavers 


ii4 — UNIVERSUL LITERAR 





Ctitorii 





ANTON BACALBAŞA 


[n galeria marilor talente care au ilus- 
trai Presa românească, înainte de 139), 
personalitatea lui Anton Bacalbaşa a fost 
covârşiioare, 

Nu incerc în rândurile astea să spui 
eu cuvintul pe care l-au spus alţii indri- 
tuiţi, despre valoarea marelui ziarist, a 
rafinatului literat sau a scâniceiorului u- 
maârist. kram pe atunci din generaţia ace- 
lora cari nuwai citeau sau ascultau pe 
maestru. Şi doar pe drumul acesta mi-aş 
îngădui unele reconstituiri de stări sufle- 
teşti în cari înţelegcam, admiram, adoram 
până la ohsesie idolul nostru. 

Era on lume aceea care aveam un îel 
unitar de gândire şi simţire pentru Anton 
Bacalbaja. N'as exagera să afirm că toa- 
tă armata iânară cu ştiinţă de carte, care 
îngroşa rândurile la demonstraţia dela 1 
Mai socialist, erau hipnotizaţii scrisului 
sau ai verbului lui Toni Bacalbaşa. 

Când nu vorbea Bacalbașa Sâmbăta la 
(“lubul dela Sotir sau din str. Doamnei— 
si Mary, şi Bernstein, şi programul dela 
trfurt, şi cine vreţi, erau pentu noi mult 
mai puţin chiar de cât prietenul Piţurcă 
sau „mama Safta”, îngrijitoarea clubu- 
lui „partidei“. 

Savuram ee scria Toni. li ghiceam toate 
pseudonimele. Muncea muncă de rob lu 
ziar, căci în afură de activitatea-i zilnică 
de ziarist de frunte, întrun număr doar 
din Adevărul literar întâlneam, sub pri- 
mul articol, numele lui, alături pe /not, 
mai încolo pe Wunderkind, întraliă co- 
loană pe Kinderfus, întrun colţ pe Rigo- 
lo, etc. 

Ii ştiam diu scris predilecţiile, îi înţele- 
geam averxiuinile — în poliiică şi în artă. 
Şiiam că, revoltat de mediocrul în ver- 
suri, bu admitea de cât vre-o câţiva poeţi 
ai vremei,  Știam că sub sarcasmul lui 
feroce, sub icomia:i tăioasă, ascundea un 
sentimentalism de fecioară geimană. Era 
unul şi acelaş Anton Bacalbaşa cel care 
scria „ile rupte din carnetul unui singu- 
ratie“ şi cel care polemiza sângeros cu 
Haşdeu, san care scria pe Moș-Teacă. 

Stiam căi adora florile şi nu ne miram 
când uneori își vâra vârful peniţei în ve- 
nin spre a otrăvi pe cei pe cari îi socotea 
că „scriu pentru ca să scrie“. 

Era el întradevăr pe atunci, peni:u 
paza ozorului literar, ca o veghe vecinic 
irează, — dacă nu ca o oribilă sperie- 
foare. 

Orice tânăr care se aventura pe drumul 
literelor socotea elementară datorie, — 
înuinte de a da la tipar — să se întrebe: 
„dur ce o să zică Anton Bacalbaşa 2” 

—- Ce-i cu gramatica, tinere ? interpela. 

Şi din pricina asta, tânărul ajungea să 
pretindă și iubitei să-i scrie conform cit 
vegulele stilistice. La care nefericita, stă- 
pânită mai mult de altceva de cât de po- 
runcile lui Manliu, cel cu elementele de 
sintaxă, răspundea  aiurită: „pre viul 
Duinnezeu, dacă mai știu unde pun pun- 
ctul şi virgula...“ 

„În Împta pentru irai, adesea-ori trebue 
să culci peste cadavre şi, — dacă e ne- 
voe — calcă fără căință” zicea ÂAntou 


Bacalbașa. a ! 


Și na cruțat pe nimeni —, diu ceata 
pretenţiei ridicule. din lumea celor fără 
chemare şi fără vre-un substrat a cătării. 
Când lovea, nu se uita unde da: sus seu 
jos. ținta lui era bine ochită, curgeau pr- 
tezele, —- vorba românului. 

Multi spuuesau că Toni e rău. Tipul lui, 
Spuuachiile, care pocea numele unui con- 
frate, a dat putinţă multă vreme ni Toni 
să persifleze acerb suficiența, arivismul 
în ziaristică, 

Poşia redacției lui adresa cruzimi tiue- 
rilor cari bâiguiau. Aceeaş nolă o avea şi 
pentru mai bătrânii cari îl importunau cu 
pretenţia. 

Imi amiutesc de cazul colegului meu de 
mai târziu la ltomânul, Alex. G. Olteanu, 
fost după aceca director al Teatrului Na- 
jional diu Craiova, 

Clteauu cra gazetar. In orcle libere însă, 
Olteauu se simţea inspirat. Atunci, fireşte, 
încerca literatură. 

A scris, așa dar, într'o zi nuvela cu ti- 
(lut Ifeclor. A umblat zile întregi după 
Toni în p: asagiul Wilacros unde avea re- 
daeţia, să-i prezinte pe Hector. Toni se 
ascundea. Exasperat, Olteanu, după ce a 
vorbit cu C. D. Anghel care sa scuturat 
de răspundere, a căptuşit pe lon Teodo- 
rescu cu manuscrisul lui Iector. 

Peste câtvva zile însă a apărut la poşta 
redacţiei lui Toni: „slab, nu se poate 
publica“. 

Olteanu sa supărat şi a scris în Romi- 
nul : „nam dat nici o nuvelă d-lui Bacal- 
haşa. Il desfid să producă dovada“. 

În numărul uemător al Adevărului ii- 
terar, în articolul de fond, Anton Bacal- 
bașa scapără de mânie. Reproduce în fac- 
simile hileţelul carc întovărăşea pe Hector 
si în care Olteanu ruga respectuos, stărui- 
tor pe „stimatul domn Bacalbaşa” să-i 
publice nuvela. 

Concluzia : „mă mai desfizi d-le Oltea- 
nu ? Uite-ţi bilețelul. Un ziarist vechiu şi 
prevăzător ca mine păstrează documentul, 
se ingrădeşie cu duvezi când are de-aface 
cu asemenea Olteni cari, în loc să vândă 
mere în piață, se apucă să scâlcie biata 
literatură”, 

Altă împrejurare : un tinerel, fiul unui 
vechiu anticar, este prins şi el, la un mo- 
ment, de fiorii poeziei. Fiul, fireşte, co- 
munică părintelui _suhlima întâmplare, 
ivită aşa, din cer. Părintele, minunat de 
aleasa chemare a fiului, ca om practic, face 
inventariul cunesenţilor din Junga-i ca- 
rieră de anticar şi  năvăleşte la uşa lui 
Anton Bacalbaşa dela hoiel Dacia. 

— Cine-i acolo ? strigă Toni supărat din 
camera-i «le holtei. 

I-se răspunde „că-i anticar ala batrin 
dela tribunal“. Convorbirea urmează prin 
usă, şi sfârşiiul conchide la invitarea 1â- 
nărului la redacţie. 

Poetul apare chiar în acca zi. Îşi citeşte 
poezia, 

— Bine, dar câte clase de liceu ai? 

— Trei, 

— Nu socoteşti că ar fi mai bine să-ţi 
termini şcoala ? Uite, versurile dumitale... 
Cu literatura se moare de foame în ţara 
românească. Făcând altceva, ai putea să 
trăeşti omeneşta. 








de C. COSCO 


Poetul a rămas o clipă interzis, duţ 
mienl logos ținut de Bacalhaşa. Repet 
însă şi-a revenit. Şi-a trecui solemn mâş 
prin cluia de păr şi, mândru, ca o majg 
ate, a riposta: L 

.— „Domnule Bacalbaşa, gloria este ide 
iul ; 

Atunci ioni şi-a ieșit din sărite. Furie 
a deschis ca o vijelie uşa  biuroului | 
care dă "n pasaj și a început să strige că 
îi țineau plămânii : t 

;— Gardist! gardist! gardist ! 4 

La vu săptămână a apărut în gazetă : 
articol având ca titlu apelul de mai sn 
la forţa paznicului public şi în care, pa 
vestind amănunţit cazul, Tuni făcea ni 
[lecții aci de o ironie ucigașă, aci aman 
despre temeritatea cruntă a suficienţei pr 
tentioase, , 

„Și “lie pricina asta, foarte mulţi d 
cei cari pândeau „lipsa la coloană” în m 
vistele literare de pe vremuri, stăteau if 
lume cuminţi, „cu mâinile pe bancă“ de 
poale, acasă umpleau testele întregi 
hârtie cu „inspiraţii divine” pe care gădej 
li le ţinea suh obroc. 

A fost poate şi aceasta o sugestie, pet 
iru cei cari, cu mai mult spirit autocriti 
au inventat mi în urmă așa zisele „l& 
curi literare”, [ 

Fran. un grup de 5. Ne adunam oda 
pe săptămână la unul dintre noi care 
vea curte mai mare şi deci cu mai mul] 
gunoaie. Ne citeam fiecare producţia li 
cursul săptămânii. Cât era de respectabiă; 

fireşte, cantitativ — această producțit 
şiie nn numai Dumnezeu, o ştiu şi veci 
colegului nostru, fiindcă focul era m 
bine întreținut chiar decât focul sacru 
el răspândea câteva ore fum peste gardus 

Zic, ne citeam produsul inspirației. & 
nu ue plăcea — și nu ne mai plăcea aproe 
pe nimic după o săptămână — trecea si 
nin, cu mâinile în buzunare, fără să [lui 
ere a pagubă, la rug. Rugul era organizţi 
după datina străveche care se practiă 
la ziua celor 40 de mucenici, în Martie. A 

Gazda strângeau din ajun găteje, restu» 
de prin curte. Făcea muşuroi. Când se if 
prăvea conclavul, cei cinci cardinali ieşea 
misterioşi nu cu Papu pentru Scauiuul pol 
tifical. vi cu papa care trebuia să alimesr 
teze mişuroiul din curte. Cel mai bătrie 
dinire noi purta coşul cu ofranda pe i 
tarul propriului şi. curagiosului  nostbp 
examen și pentru zeul iubii cure pururi 
ne ca :S 

„In deobste, mai tot ce se produce hi 
noi poartă stampila oribitei mediocrităti! 
Pasiune nu există, talentul lipseşte cu dS 


săvârşire, e o silă desgustătoare, un fel e 


lenc de a produce lucrări de valoare. Car 
cum apucă o bucată de hârtie. îţi îm: 
nează vitrinele cu toate anostiile posibitr 
şi imposibile“. ] 
Un chibrite--- şi completam după acatt 
pitorescul ritual al focului ca la 40 de mă 
cenici : săream peste jar | 
Focul purifica acrul, înlătura dela cehi 
minții noastre șerpii orgoliului, ai pf 
zumpţici. făcea să piară de pe lângă du 
minul suftctului nostru -vietăţile măru IL 
ale auto-încrederei exagerate, mai ai 








































una vătămătoare, pururea insă urită. 
Dar Toni Bacalbașa bca ceai. Ca șă ne 
opiem “le intimitatea obiceiurilor lui— 
distanţă, fireşte — eram în fiecare Sâm- 
după întrunirea dela Club, la cca:i- 
iile de pe calea Văcăreşti — „ceaină- 
— ziccam. Fiindcă Toni Bacalbaşa bea 
lte ceaiuri, beam şi noi atâtea că în cele 
urmă ne învtăjbeam de tot nervii mor- 
ind doctrinarii străini sau autohtoni ai 
rtidei“. Cu o bucăţică de zahăr, ruseşte, 
hițeam, în patru ecaiuri, zece teoreti: 
i umanitarişti. 

-am urmărit pe Anton Bacalbaşa in 
emicile politice sau literare. Mi-l aduc 
inte în; ripostele-i la Zacherlinele marc- 
Hașdeu. Admirutorii lui erau toţi a- 
ei de părere că cl era învingătorul. 
Apoi lupta acerbă cu Piaţa, revista unii 
adorat al nostru, poetul Vlahuţă, 

e risipă de umor între Loiii şi doctorul 
tchiă, «e înulârjire în comentarea celor 
pă teze : arta pentru artă și arta cu ten: 
e! Armatelor beligerante le veneau 
oape zilnic noui forţe. Intrase în vâltoa- 
şi penimentul literar diu laşi şi-mi aduce 
inte aci cu uu pios şi adârc regret pen- 
; dispariția timpurie a unci valori între 
oile de atunci, profesorul tânăr Raien 
hesce-Rion. 

anton Bucalbaşa era prietenul de stină 
apreciere reciprocă al lui Caragiale. A 
îs cu cl la Moftul român şi apoi a în- 
at revista Moș Teacă.  Aşieptam cu 
rizutare sfârşitul săptămânei spre a 
ipira Moftul sau Moș-Teacă. 

Ne hucuram nespus de prictenia celur 
Lu aducea, între altele, şi un prestigiu 
i mult mişcărei ai căreia adepţi mărunți 
m. Prietenii prietenilor noştri erau şi 
etenii noştri. Ne era foarle comod, a 
hei când adversarii noştri imberbi, „bur- 
ezi reacţiunati” ne scoieau ocilii cu pur: 
inlitițile de scamă din vechile partile 
hiliee, să le arătăm că noi în afară «le 
urile din partid, avem şi străini mari 
cari 'ne puteam lăuda. Caragiale, 
mn erau figuri cu cari ne fălecam. 
aşa cum  începusem să ne mâu- 
m cu Coşbuc, după ce V. G. Morţun 
citse intro Sâmbătă, la Sutir, poezia : 
i vrem pământ, 

Bi intro zi, o dureroasă surpriză. O tri. 
despărţire îutre cei doi. Era însă voia 
ui de sus? 

Un prin. articol în Adevărul literar, sem- 
de Anton Bacalbaşa. Articolul e în 
hu, cu linii negre în capul şi la sfârşi- 
eloanei CO cruce, apoi numele (efune: 
ui: Î. 1. Caragiale. 

Astă scară, începea articolul, se înmor- 
tează marele nostru dramaturg Cara- 
le...“ 
Armin o serie de reflecţii antare, de seu 
tură cumplită, de blesteme împotriva 
cialităţii care, ghiftuindu-se pe sine, și- 
o valoare ca a lui Caragiale să se în- 
rmânteze : în seara aceea Caragiale des- 
ideu cârciumă cu Mihalcea ! 

paima a fust, fireşte, de scurtă durată: 
rugiale a trăit de atunci — şi fără spri- 
ul oficialități — încă mulţi ani pentru 
kivârşirea operei lui si fala posterității. 
+ 


) alui faţă strălucită a talentului enui- 
tului ziarist era darul lu: de a vorli. 
ii am şi acum în ochi imaginea. Un cap 
[in cam inarc, pe un trup slab, mărunt. 
tul subiire. părul tăiat perie — păreu 
el o oasie de sulițe străpungătoare. 0- 
ii frumoşi, mari, înecau în scântecrea 
sala uide vorbea. Buzele, en un tre- 
ar nervos, completau ideia că în curând 
icata apariţie se va transforma într 
ue când aspru bicinitoare, când nu- 


mai zeflemistă, când pur şi simplu ia 
riantă, de un comic desfătător. 

Incepea vorbirea încet, cu o voce muzi- 
cală de bas. Din cauza asta, la întrunirile 
dela Dacia, sala fiind mai mare, i-se stri- 
ga: „moi tare“. Toni însă nu sc impre- 
siona de iiisolita solicitare. El nu-şi învăța 
discursul la oglindă şi navea  nevoe si 
afle când să simtă. Nu cl era pasta în 
mâna publicului ascultător, ci vice-versa. 
Si forentul care parcă dihuia la început, 
mai apoi îşi dibăcea locul pe unde să se 
reverse vijelios, la drum fără  zăgazuri. 
Fra atunci vibrant, puternic de vibrant, 
convinpător... Nu î-se mai recunoștea ala- 
sul cel delu primele cuvinie — cra acum: 
un coutrast isbitor între mâna de om caro 
tlăsua si entuziasmul cald. pasionat ce 
degaju... 

Si nici calitaiea asta de orator — din 
excesul nostru admirativ, nu i-o lăsam în 
pace. lu, cel puţin, ajunsesem cu exerci- 
țiul pastişării până acolo câ, în cercuri 
intime, aveam număr de program cu care 
mă... producearm, 

Tatentul oratoric al lui Bacalbaşa — pe 
lângă inteligenţa lui scăpărătoare — a 
slujit mai lâsziu şi lui Nicolae Fleva în 
chestia Mitropolitului Ghenadie. 

Munca desfăşurată de cl atunci, ca 53- 
cusit şi hotărît luptător politie sau ca 
ziarist, a fost pentru Ilova — la tribuna 
dela „Dacia“ sau la ziarul Dreptatea pe 
care îl înființase, pivot de triumf şi de 
isbândă. 

Mai în urmă, când o boală care nu iartă, 
n răpus pe Anlon Bacalbaşa (Oct. 189), 


Fleva, ministru de interne, dezolat, dar 


adânc recunoscător tovarăşului de luptă, 
a publicat cel mai elogios panegerie pre 
care l-a făcut vreun om politic unui zia: 
rist, ă 

„Prin toate necazurile, prin toate furtu- 
nile prin care am trecut,.— scria Fleva — 
mă simţearn tare fiindcă Anton Bacalbaşa 
cra cu mine. Datorez talentului, inimei și 
prieteniei Iui cele mai frumoase zile ale 
vietei mele publice“. 

[ar Caragiale îl plângca astfel în Drep- 
tatea : 

„Poni a plecat aseară dintre noi — 
aşa dle tânăr! Păcat pentru lumea noas- 
tră | 

De aci de jos, unde e poruncă să mai 
rămânem, nu cu platitudini și banalități 
se cuvine să salutăm la plecare-i pe omul 
“le spirit, care, iertat de o rămăşiţă a osâu- 
dei. pământești, e chemat dincolo. 

luhite Toni. doarmă-ți în linişte dulce 
rămășițele tale de lut, iar sufletul tău, pri- 
mencască-l Dumnezeu cu vecinica-i dra- 
poste în sânul lui! 


Vechiul tău prieten, 
Caragiale 


Cu ocazia murţii lui Bacalbaşa, George 
Ranctti povestea în ziar părerea lui Huş- 
deu despre Ioni, aflată de povestitor cu 
vre-o câțiva ani mai înainte în cercul dela 
Revista Nouă unde fusese introdus de un 


pricten. : 
— „Nu cunosc pe Toni — adăogă zâm- 
bind d. Hașdeu — dar te asigur . că-mi 


place muli. Acum câtra timp un fruntas 
hucosiueau a venit la mine și ma rugat 
șă-i recomand un ziarist bucureştean că- 
ruia si-i încredințeze redaciarea şi con 
ducerea.unei gazete româneşti din Cernă- 
uji pe cale de a se întemeia. Ştiţi ce i-am 
răspun= ? „Domnul meu, bucuros ţi-aş sa- 
tisface cererea ; dar... avem în tara romă- 
ncascii un singur gazetar: pe Anton bBa- 
calbaşa : dacă ni-l iei, noi cu ce mai ră- 
mâuem ? Vrei să ne desființezi presa ?..* 

Aceasta cra părerea marelui Haşileu 
despre itolul nostru de pe vremuri=- chiar 


UNIVERSUL LITERAR — ud 


după ce, în îndârjirea polemicei despre 
'are an: pomenit mai sus, Anton Bacalba- 
sa ajunsese uncori la aproape insulta i- 
lustrului său adversar. 


Am evocat, repet, figura marelui ziarist 
cu nici o preieuţie de analiză a operei lite- 
rare sau a vieţii lui politice. Saiisfăcându-mi 
însă un cimţămâni de datorie și piositate, 
mi-am înălţat sufletul. Retrăind, in rându- 
rile de mai sus palpitarea generaţiei mele 
nentra un distins admirat al ei, am dat, 
sper. şi o pildă celor de azi pentru idolii lor 
de acum—socotind că și în vremea noastră. 
după atâta schimbare în deprinderile tine- 
rești. mai sunt şi admiratori, nu numai 
din cei cari rroiază... la poșta redacției. 


C. VOSCO 
NE E NOI N DR 


ca che vasreate 


In redacția ziarului Dreptatea se afla, 
între alii tineri, şi scriitorul Vasile Pop, 
cel care acum în urmă a publicat roma- 
nul lui Cuza-Vodă. 

Nusacle adevărat 
parcă, cra Boaz. 

Intro zi Tony, Bacalbaşa primul redac- 
for, intră în redacţie cu gluma pe buze, 
ca totdeauna de alifel, şi se adresează lui 
Pop: 

—- Ta ascultă, domnule Pop, bou azi, 
bou mâine, ce crezi că o să ajungi d-ta ? 

Lia care DBoaz răspunde repede : 

— Prim redactor la Dreptatea ! 


* 


al lui Vasile Pop. 


Intro scară la Caragiale acasă sunt a- 
dunaţ : Barbu Delavrancea, Vlahuţă, doc- 
lorul Urechiă, Artur Stavri si încă un 
scriiior care îşi citea o bucată literară. 

Discuţia asupra acestei bucăţi începe 
furtunoasă, zeflemistă. 

Caragiale se repede vijelios în cel care 
citise. 

— Ce ştii tu mă? Nu știi nici măcar 
două buchi franjuzești. 

Se propune un concurs între Caragiale 
și scritiorul cu pricina. O frază scurtă 
care să fie tradusă în limba franceză. O 
doamnă dictează : 

— Oricât ne-ar plăcea de mult surorile 
noastre... 

Şi Tony completă + 
Preferăm pe ale altora. 





(e, 
NOTE BIOGRAFICE 


Anton Pacalbaşa sa născut în Brăila. 
la anul 1865. Școala primară a făcut-o 
tot acolo, Liceul de asemeni. Mai târziu 
a intrat în partidul socialist redactând 
şi un ziar la Ploeşti. 

A colabvrat en Caragiale la  „Moțtul 
homin'”. Caragiale a fost şi unul din 
bunii lui prieteni care îl preţuia. 

A scris „Moș Teacă“, o broşură — şarjă 
împoiriva militarilor, A fost redactor la 
ddevărul politic şi a animat Adevărul 
Literar. . 

Totela fost şi directorul ziarului Drep- 
ialea a lui Nicolac Fleva, scos în timpul 
afacerei Ghenadie 

Venunil Conservatorii la putere în 1899, 
iar N. lleva ministru al Domeniiler, Au- 
ton Bacalbaşa se alege deputat de Ilfov. 

Moare în toamna anului 1899 în vârstă 
de 35 de ani. 








110 — UNIVERSUL LITERAR 





Po e Za e 





HELIOGRAFIE 


In gongul toamnei blonde 
Vîntul bate; 

Mor frunze vagabonde 
Penserate.... 


- Erold fatal 
A! toamnei de rugină 
Vintul prim grădină 


Suflînd în saxofonu-i de metal, 
Anunţă cafaclismul vegetal... 


Și ?n depărtarea largă, colosală. 
Solarul dise — o frunză 'ngălbenită - - 
Răpus, pertid, de moartea vegetală 
lachide 'ncet plevapa-i ostenită .. 


ALEXANDRU BILCIURESCU 


PE CĂRĂRUI DE CODRU. 


Pe cărărui de codru Peste-Vale 
La schitul care doarme singuxatec, 
Sau scuturat toţi merii de petale 
“i tot partumul lor primăvăratec... 


Copil neştiutor scăldat în vise 
Am rătăcit pe drumuri neumblate 


“ Si-am adunat mănunchiuri de narcise 


Să dăruiesc iubirii 'nfiripate... 


Din flori de maiu ţi-am împletit cunună 


şi cântece din ape curgătoare, 
Şimn tânguirea frunzelor la lună 


Ți-am rupt din minc-un imn de sărbătoare... 


Sus la cetăţuie 

humul din căţuie 
printr'un ochiu de fier 
creşte zol pe cer. 


hândunica nopții 
în ţărîna morții 
sfâriie un cânt 
pe-un sihastru vânt. 


Li 


O, de-am îi zaers pierduţi prin rarişti sure 
Can basmul de iubirc-al Cosânzenii, 

Şi-am fi lăsat adâncul să me fure 

Pe muchi de stânci, în peşteri de milenii, 


Ah, de-ai fi prins dim sufletu-mi de strajă 
O notă din vibrarea-i solitară, 

Şi-a Îi simțit cum te ucide'n vrajă 
Splendoarea simfoniilor de sară, 


Te-ai fi înnălțat în magica lumină 
Născută numai unii s'o pătrundă 
Şi mai presus de viață şi de tină 
N'ai fi ştiut câi farmec te inundă... 


GABRIEL DRAGA 


CÂNTECE 


Vintul alb mugeşte 
pomul meu păleşte 
și plouă nimic — 
ceață peste drie. 


Mugur slab de vie 
naşte pe pustie 

şi tot s'o lăţi 
pîn's'o'nvineţi. 


CASTE 


Castelul vechi. mai vechi ca amintirea 
Se 'nalţă 'n umbra: serii parfumate 

Ca un gigant din vremuri depărtate 
Ce-şi poartă încă 'n lume nălueirea. 


Prin sălile acum dărăpămate, 


„Unde "'nfloreau belșugul şi iubirea 


Pustiul şi-a întins nețărmurirea 
“Uitărei ce le 'nvăluie pe toate. 


Pe-un piriu de munte 
legat ca o punte — 
ramuri de tăceri, 
lumini şi dureri. 


Paşi mărunți prim rouă. 
viață dată nouă, 
hărăcită'n zi 

pînă n'om mai fîi.. 


IOAN GEORGESCU 


LUL 


Dar când târziu, în noaptea fără sgomot, 
Dim depărtări vin sunete de clopot 
Ca prvestiri de jale şi de moarte, 


Se-aprind lumini în noaptea amintirei 
Şi ca în vis, prin zidurile sparte. 
Plutește rece imnul nemurirei. 


UDREA VOLINTIRU 


N [DM pp EDT viran 


1 Ma 


pol Am 


p-ă 


rm 


1 Ra 


ha n 3 


Să Dan 


i aaa i-a i 


Ida 


"AI 55 















































i fiindcă lui Ludor îi lipseau acum 
i degete a mâinei drepți. lui Ion al Nas 
jei îi tăiaseră piciorul dela genunchi și 
el nu mai avea de cât un singur ocki 
avi, le-a dat drumul de la regiment 
ire cei dintâi să sc întoarcă acasă. Frau 
Şi trei dintrun sat din Ialomiţa şi — 
pi lipsă de aproape de doi ani — au 
ruit din Moldova spre casă cam pe la 
işitul ernei. O zi, o noapte, şi încă o 
mătate de zi. au venit în trenul 
it de oameni mai toţi betegi și 
rtecaţi, cari wăseau totuşi în sufletele 
, înfiripate de bucuria întoarcerei, des- 
ă voie bună, ca să-si arunce uuul al- 
a câte a glumă. chiar pe seuma bete- 
ului şi a schilodirei de acuma. 

„Mă Toacece, tu de-acum ai mântuit 
sapa. Cum so ţii în două degete, că 
ar nu-i țigară. Tu de-acum te faci boer 
fe 

„Ce hver? Las că am regulat eu. 
rg la muzică în locu lui domnu şef. 
şi eu oşa cu mâna la ăilalţi“. 

„Da în schimb pentru Ion are să se 
ă lumea în sat la pusu fasolii. N'aţi 
but? El face un pas cu piciorul zăra- 
a şi o bactă cu ciotu lui de lema. Pasu 
Dorta. Numai să umble cineva după 
wsul, să puie tot cite cinci boabe «e 
pole”. : 

„la taci şi tu Pavele! Dacă te-ai 
lea cât de frumos eşti cum tot clipești 
 ociul âl boţit, de par'că tot faci sem- 
la ueveste”, 

Și iarăşi râs — ropot — isprăvit poate 
mulți cn un ofiat înecat or cu v su- 
Ama scrâsnită molcom între dinţi. 


Bi mui cu şaga, mai cu o frântură de 
niec și un muc de ţigară aprins dela 
ră la gură au trecut şi cele treizeci de 
suri de tren, şi din vagonul tot mai 
it de oameni, sau scoborit la Sighi- 
hnca. Tudor și Pavel şi Ion al Nasta- 


draistele cu merindea erau de îot usu- 
Au hăut la pompă apă şi apoi — 
p să-și 'lesmorțească picioarele au por- 
pe jos la drum într'o întinsoare. Tăl- 
lor erau de altfel deajuns învăţate 
truda și nu Sar fi înspăimântat de 
mul de-o poştă până în sat. De-ar fi 
| numai Tudor și Pavel în trei, patru 
suri şi-ar fi văzut fumul de la case. 
r lon n'avea de loc spor la mers. Cio- 
lui de lemnu se înfunda şi se încleia 
fie care pas în pământul jilav. Vre-un 
oscut cu căruţa nu întâlnise si acum 
en orice chip, să nu rămână în urmă 
ceilalţi ; şi se muncea trudnice în mer- 
lui strâmb, sufla cu greu şi se oprea 
eu să-și șteargă nă'luşeala şi să-şi scui- 
catranul pecazului în câte-o înjură- 


[i] 


eilalți doi — de-i apuceu o bucată 
inte, il aştepiau -- apoi îndemnându-l 


ghuna : „Hai mă, că ne aiunge noap- 
din urmă. Hai. că ne plâng de dor 
estele”, 


orhu de pe urmă îi face pe toţi în- 
hdurați, să mai încetineze mersul. Ca o 
Hi ascunsă îi ustura gândul: „Oare ce 
-zice femeile, când i-or vedea asa? Şi 
or fi făcut singure atâta vreme 7“ 
Hudor rosti tare gându la câte si trei: 
Hi, că tare frumoși mai suntem! Par'că 
îi milogii. cari veneau mereu la bâl- 
h de Sân Petru“. 

Şi-i arată apoi lui Pavel pe lon rămas 
mai in urmă : 


1918 


UNIVERSUI. [LITERAR — ti? 


de LUCREŢIA PETRESCU 


- „Noi ca noi. dar uite la el săracu, 
cum cuibăreşte fasolea. Pasu şi groapa. 
pasu și groapa. Săraca Nastasie, când Ie 
vedea !* 

Cand au lăsat soseaua spre drumul de 
sat un neamţ icapin și aspru le-a eşii îna- 


inte.  Tuvburaţi şi scrâşnind silnici au 
vrut să-l ocolească: dar  neamţul le-a 
stat în cale, le-a spus ceva în limba luni, 


apoi cu ochii la piciorul de lemn a lui 
lan i-a lăsat să-şi vadă de drum. Dar 
asta le-a luat deodată toată voia buni. 
Va să zică îi peste tot blestemaţii! Is pli- 
ne şi satele de dânşii? Şi iarăşi gândul 
la câteşi trei bate acelaș drum și iarăși 
Tudor cel dintâi îşi rosti gându ştii aşa 
parcă cu gura altuia: „Mă Pavele, oare 
Cât amar de 


dacă si femeile noastre... 
soldlaţime a fost prin sat... oare dacă şi 
cler, 

Na isprăvit căci Pavel sa întors spre 
el răstit odată: 

- Si mai taci dracului mă! Or nu 


ţi-e biue 2* 


Nau mai vorbit mei unul după aceia. 


Tăcuţi răsucind o ţigare, se opreau din 
când in cânil s aştepte şi pe Ion, care ve 
nea trudit: şi parcă sub stropi: de nădu- 
scală albit de tot la faţă. 

Stă mai să asfinţească soarele, când au 
ajuns "pe dâmb la răscruce de unde se 
vedea ca-n palmă satul întreg. Şi ca în- 
voiți sau oprit toți la marginea şanţului 
să mai răsufle. Dar aşezaţi odată, nici 
unuf uu îndemna să sc ridice. li aștepia 
atâta bucurie — şi se şi temeau par'că o 
leacă. (Cu un fel de nod în crucea piep- 
iului priseau rotocoalele de fum, care se 
ridicau iugemănate din casele — mai ală- 
inri — a lui Pavel şi a lui Tudor, a căror 
neveste is surori. Mai spre margine cin- 
colo de pod e casa lui Ion. Din vatra ei 
trebue să fie fumul care se ridică mai 
înali muli de cât pomii de alături. 

Priveau lacomi şi nu le venea totuşi să 
scoboare fâșia drumului, care se îngustă 
spre vale și pierea între salcâmi. Ascultau 
huetele venite. din sat toate : lătratul câi- 
nilor. mugetul viţeilor flămânzi, scârţiitul 
cumpenei fântânelor. Tăcuţi nu mai glu- 
mesc nici unul și nu se hotărăsc încă să 
plece. Chinuiţi iar de o sfială — Tudor 
își lungeşte mâneca cât poate peste mâna 
cu degctele lipsă, Pavel scobaară până 
sub sprâreiană căciula pe ochiul hoţil. 
Singur lon nu pritea gândi s'acopere bete- 
sugul și-și plimba uşor  gemând palma 
peste luugul piciorului tăiat : 

=: „Te-a strâns opinca mă ?” Încearcă 
Tudor o glumă, dar nici unul ma mai por- 
nit a râde. 

Din vale de după salcâmi s'a arătat o- 
dată urcând spre ci o căruţă. Şi clopotul 
de la gâtul cailor bălani le-a tăiat odată 
«nflarea la câte-şi trei. Ca să vadă mai 
bine şi Tudor şi Pavel s'au săltat în pi- 
cidarc, sprinteni cu mâna strașină spre 
lumina din apus. 

Căruţa urca domol dealul. Se vede a- 
cun: bine în ea mai înalt o basma vânătă 
întunecată şi mai pitită alături altă bas- 
ma rosie. O fărămătura de om sub o că- 
ciulă albă pășeşte pe lângă căruța. [1 se 
aude glasnl fraged îndemnând într'uua 
caii. Cei doi de sus — privesc făr de as- 
tâmnăr_ apoi pornesc câți-va paşi «de vale. 

Ma Pavele ia te uită bine. Nu-s bălanij 

i la căruta mă?* 

— „Ba cai zice. Imi venea şi nu-mi ve 
ncu sa cred. Uite trăcse săracii. Apoi a- 
tunci în căruță no fi Domnica ?“ 


— Poi cumnata Domnica parcă ar fi. 
si băiatu — minune de no fi Mihăiţă. 
la-n auzi-l cum strigă ! Poi ce nu mai cu- 
nose cu glusul iui Mihăiţă acu? Aia mi- 
titică fie-ta o fi. Unde or fi pornit? Da 
hai la vale, ce stăm?“ 

Pornesc ca îupinși de vânt. Căruţa pare 
că urcă şi ea mai repede. Basmaua vână- 
tă sa inălțat ca şi cum cea care o poartă 
sar Îi saliat nai sus să vadă. S'aude un 
chiot de femee apoi glasul lui Tudor che- 
mând: „Mihăiţă mă! Mă tată mă! Dă 
fuga mai repede mă!“ 

Mihăiţă biciueşte odată bălanii bine a- 
poi năpăstuește căruța şi aleargă singur 
în sus. Basmaua vânată o flutura îndărăt 
vâniul de goună ee gonesc caii biciuiţi. 
la dealul jumătate uprese suflând greu : 
bălanii. Mihăiţă şi cei doi cari scoborau 
de sus. 

lon rămas singur pe marginea șanțului 
le aude acum bine chiotele, râsetele, în- 
trebările. Vede venind spre ci năvalnie 
femeia. Fetica cu basma roşie e în bra- 
lele lu: Pavel. Mihăiţă alături şi mai la 
umărul lui Tudor. 

Apoi grăbiţi întorc bălanii și urcă în 
căruţă toți. Pe el au uitat fireşte. Dar nu 


seoboară mult şi înir'o smuceală e oprită 
căruța iar. Şi Pavel strigă îndărăt săltat 
în sus * 


— „Vai Toane, vii şi tu 2% 


Avea parcă un nod de plâns în gât. 
Na putut răspunde nimica. Dar nici ci 
nu lau mai aşteptat rnult şi căruța a sco- 
horît în goană îoată valea, a cârmit apoi, 
sa făcut mititică și la cotitură a ascuns'o 
gardu de salcâmi a lui Ilie Șchiopu. - 

Sehiopu! Vezi tot aşa are să-i zică şi 
lui de acuma satu. Dar Nastasia ceo 
zice ?.. Dacă nu lo mai vrea, că-i beteag 
şi ca-i întreagă și frumoasă ?... | 

lovește în neştire cn cârja un bolovan 
până il fărâma apoi trezit se ridică de pe 
sant truduic. Caută să se îmbuneze şi el 
cu gându că şi Ini ca și la ceilalţi i-o eşi 
acum înainte în cale chiuind voiase : mai- 
ca sa, Nastasia. Măndica. „. 

Măndica To mai cunoaşie oare? Avea 
vre-o cinci ani când a lăsato. Cealaltă— 
!loana — nu era de cât un ghemuleţ de 
carne în albioară. 

Ce voios și grăbit ar alerga spre ele de 

n'ar fi beteşugu! ! Nici nu-i vine să scu- 
boare drept drumul către sat. Ca să nu 
întâlnească pe nimeni o ia peste câmp și 
scoboară prin dosul livezilor. 

Nu sa mai oprit de loc şi avea enfletul 
la gură. vând ajuns şi sa răzimat de 
salcâmul. care sprijină zăplazul din fund 
al grădiuci lui. Își şterge cu mâneca obra- 
zul înădușit şi se uită rotă în „ur. Toate-s 
cum le-a lăsat şi totuşi parcă nu le mai 
cunoaște. Şi odată — parcă un făcut — 
a prins să i se bată şi ochiul stâng. 

Sa furişat pe lângă glugile de porumb 
hoțeşte, nu ştie nici el din ce pricină. Dar 
când a ajuns la gardul de mărăcini din 
spatele casei tot Pa simțit Corbea, care a 
năvălit la cl cu spinarea sbârlită, cn colții 
toți răschivati a mușcătură. Ton s'a prop- 
tit de mărăcini și a ridicat cârja. Dar n'a 
avut nevoie să lovească. Corbea a adul- 
mecat odată în jur şi sa răsturnat apoi 
cu pântecele în sus schennând şi aştep- 
tând supus lovitura. 

Face câti-va paşi și-n colțul casei iar 
stă locului. I/a piranit deodată un râset 
de copil; anoi i-a trântit uşa tindei şi 
maică-sa a strigat în prag: „Să mai laşi 





118 — UNIVERSUL LITERAR 


ioaca, Mandico şi vino de mai  leagănă 
băiatul !* 

Răiatul !... care băiat? El nare de cât 
pe Mândica şi pe loana. 1 sa părut prea 
deparie portia şi prin mărăcini odată sa 
smucii şi 2 trecut. Şi-a sfâșial o leacă su- 
manul şi şi-a însângerat mâna. Aproape 
ma sintțit. In vreme prins de o sârmă 
ghimpată — o schijă-i retezase piciorul. 
— Pământul jilav i-a amorţit bătaia câr- 
jei. pe bătătură. A trezut prispa, a des- 
chis şi sa oprit în ușa tindei. Intrat deo- 
dată din luninn din afară de abia a des 
luşit întâi în fund, vatra cu ceaunul pe 
iarul ue “eoceni ; şi încremvenite cu ochii 
la dânsul. o fetică mică cu un pisoi în 
poală și alta mai măricică, care sa oprit 
speriati — cu mâna pe albicara, în care 
scâneea încetişor un prime. 

Lui lon i sa tăiat de odată și piciorul 
zdrăvăn şi suflurea. 

Dincolo” în odaie san oprit diu bătăi 
<peiezele răsboiului și a auzit glasul imi- 
rat al Nastasiei : „Da cine fu pe uşă Măn- 
dico ? N'anzi ?.... Să vezi dumneata mă: 
mică, că nai adineauri se rlete şi câinele“ 

Spetelezele bat iar. Bătrâna se ridică 
cu cittrul de linte în mână. Alegea pe a 
doua zi fiertura. Dar în prag sa oprit 
întâi nedumerită: apoi când a desluşii 
bine în uşă pe feciorul ci şi cârja şi pi- 
corul retezat, a năvălil spre cl grămadă 
şi ciurul scăpat din mâini sa rostegolit 
cât colo plound din el peste tot lintea. Si 
bătrăna —. în ceasul acela na mai fost de 
cât un bocet şi dovă mâini îneleştale pe 
trupul lui lon. Şi bocetul ci și braţele-i a: 
cuprins strâns în cele pe omul betejii. 
cârja. - 

Sa ivit în prag nedumerită şi Nastasia, 
l'a privit parcă înspăimântată apoi sa 
tras în odaie iur. Dar nu i-a spus nici v 
vorbă şi lon abia a avut vreme să-i ză- 
rească chipul sub basma. Şi i-a trecut 
prin înimă “tăiuşiri de cuțite. 

Dacă nu chiotul de bucurie al Dommnicai. 
dar măcar un cuvânt bun să-i [i aruncat 
şi ea. Muta sa înturnai dincolo în odaic. 
Nu vive la dânsul. De ce nu vine? Oare 
nu cum-va £.... Spuneau ceilalți pe drum 
de femei o xorbă. 

N'asculta nimic din ce tot îndruga zii- 
păcit maică-sa.  Sprijinit în cârji lare 
câji-va pași în fund. In odaie e numai 
Nastasia. Măndica sa săltat şi-l priveşte 
cu ochi mari parcă lar cunoaşte şi nu-i 
vine a crede că-l cunoaște. Cealaltă fetică 
ghemuită după vatră, şi-a întors spre ziul 
obrazul, cu să nu-l vadă. lar în albioară 
scânceşte iar - copilul înfăşat într'o fustă 
veche şi ua Lavicer vărgat. 

Maică-sa reincepe bocetul: „Ce-au fă- 
ent cu tine lovică ? Cum te-au luat întrez, 
întregulej ca bradu şi te-au trimis îndiă- 
răt ciuntit“. 

Se smuceste din strânsoarea ei. Nu la be- 
teşugul lui îi e acuma giindu. Descotoro- 
sit de bâtrănu care-i stă mereu înainte, 
arată cu mâna întinsă spre albioara ros- 
tiud greu cu ui glas, pe care nu şi-l mai 
cunoaşte : „Ce-i cu băintu din albie? Al 
cui e?“ 

Maică-sa îi aduce uu seuun, îi ia de pe 
braţ traista şi-i îndrugă fără şir de vite, 
răskoi, necazuri... 

Se întoarce I.m spre uşa odăii. Pe acr- 
laş loc, lângă lariţă Nastasia nici nu-si 
ridică spre el ochii. Pătureşte doar aşa în 
mână un colț al basmalei. NMuienia ci îl 
înrâieşte «de-i sine so scuture, so loveas- 
că și-i vine și să Dbocească ca femrile. O 
întreabă din uşă mânios: „lu uauzi Nas- 
tasio ? Or nici habar nu ai ct am venit 
acasă ? Gândeai poate, ca nici Wam să 
mai vin 2* 

Fenicia vine spre el. li ssâcneşte a plâns 








pieptul. Şi glasul i se curmă lăcrămat;: 


„„Ba nu Ionică, doar....“. 

Și amuţeste iar. 

Ion frăm:ânta venin în gură. Priveşte pe 
vând femeile cum tac hoţeşte ca nişte vi- 
novaic. Se răsteşte scrâşnind la ele : „Nas- 
tasio, mamă, n'auziţi ? Ce-a fost în lipsa 
mea ? Al cui e băiatu din albie? Al cui? 
Spuneţi-!” 

Nastasia și-a tras mai pe ochi basmaua 
si Wa găsit nimica, Mai inimoasă i-a luat 
înainte bătrâna: „ki al cui să fie? lacă 
» a! nostru. Şi tot Ionică îl chiamă. Da 
stai jos. Ii adusei scaun, ca ţi-o fi greu 


„aşa ca coeostârcu numa întrun picior. Şi 


tu Nastasie ce stai lemn ? Dă fuga şi fă 
mămăligza şi dă-i să mânânce, ca vine cine 
ştic de utile. la şi câţi-va babo de peşte 
si [ă-i o saramură”. 

Temeile încep să forfote zăpăcite pe di- 
uaiatea lui. lon pironit cu ochii pe albioa- 
ră îşi adună ruinţile zăpăcite: „fot Io- 
nică îl chiamă şi-i al nostru. Al cui să 
fie 7” 

Lite cum vor să-l amăgească afurisitele! 
Sau învoii. Cum să fie al lui? A lăsat 
pe Nastasia cu v letică de ţâţă. Şi nici nu 
era grca. 

Se ridică fulperând : „Nastasia !* 

— „Ce-i Ionică 2% 

Dar în ochii lui nui sc uita. Căâr a do- 
rit lon ccasu ăsta şi iacătă-i acuma bu- 
curia. 

— „N auzi tu Nastasio? Al cui e bâia- 
tu ? Spune «lrept auzitu-mai? că cu — 
Paștele tăn de muere — am învățat pe 
acola cun se ucide“. Pierită de tot la faţă 
dar tot gureşă a răspuns în loc bătrâna : 


— »O bată-l de plod, că de când venişi 
numai la cl ţi-s ochii. IYapoi că şi el nu 
puiu să nu mai scâncească atâta afuri- 
situ? la ia-l şi tu Măndico şi du-te cu 
el pe atară“. etica ridică cu greu în 
br aje copilul. Nu e cu mult mai mare ca 
el şi feşele desfăcute se târăse după dân- 
sa. Cu o uitătură sperioasă spre omul, 
care-i aduce totuşi de cineva aminte, a 
vrut să iasă cu copilul pe uşă. Dar Lon 
cu cârja întinsă i-a ținut drumu:  „Spu- 
ne-ţi al cui c, că-l stropşese ! 

Măndicu atinsă poate de cârjă a ţipat 
si a seipat din brațe copilul, care sa ros- 
togolii în fese. Nastasia sa repezit la el 
să-l ia în brate, dar na avut vreme, căci 
cârja a luvii-o pieziş peste umăr şi iza 
însângerat obrazul în colțul gurei. 

E femee voinică Nastasia. Cu un brânci 
Var trânti cât colo pe Dbeicagul cae se 
clatină acum. Nu-l îmbrânceşte însă, ci 
năruită jos, coperind cu trupul ei copilul 
se tângute în spovedanie întretăiaiă, şter- 
gâncu-și obidită cu basmaua sângele, care-i 
spumcază în colţul gurei „lonică să-ţi 
spună şi rnămuca, dacii-s vinovată. lacă 
poti, să mă și omori după aceia, că duar 
ai crede “a lost cu voia mea. Are să- ii 
spună toţi cum se umpluse satu de păgâni 
— avde-i-ar focu! Si noi ne-am dus şi 
ne-am ascuns de vale în stuf toate femri- 
le. Vai de zilele noastre cum stăleam a- 
colo flămânde şi îngheţate. Dar la urmă 
cu am cătat să mă întore acasă, că loana 
stii că era de jâță şi murea de foame. 
Să-ţi spuvi şi mămmea. că dânsa ma chu- 
mat“ 

„Ue era să fac lonică? Urgie si pră- 
pă! a fost pe capu nostru, timblau tur 
Daţi prin case după femei. Și asta mică 
tipa de foame si zi şi noapte. Am ţinut-o 
vreo tevi zile cu zeamă de lasale, ca vaca 
ne-o tuțungiiazseră în bătătură. Dar pe 
urmă ducă văzui că albeşie ochii fata. 
mam «dus la Nastasia unde stătea aseunsă 
cu celelalte femei, Fra vai de mama lor — 
învhețate şi flămânde! l-am spun Nasta: 





siei : Hai fă acasă, că- ţi moare fat 
încolo ce-o da Dumnezeu”. 

— Şi pe urmă ?* 

Pe "sub suman lon şi-a înfipt deg 
şi-şi scurmă acum carnea pieptului, d 
se aline, Văzuse la spital cum uni 
scurmau sub pansament rănile şi le ui 
că-i doare mai puţin. 

— „Si pe urmă? Hai de isprăveșt 
«dată 1* : 

Femeilor le pare, că trăese acum 
ceasul acula sren.. Nastasia fereşte mi 
» parie copilul. Nu-i vine să rosi 
ceea-ce nai arc de spus. Tot bătrână 
cepe iar încâleit: „Vai de noi şi dej: 
Tonică, că nu gândeam, când ai ve 

„Nu mai boci! Spune! Or Vajb 
leles amânulvuă ? Vă strupsese cu câr 
mă duc şi mă dau prins Neimţilor”. ? 

„— „Păcătoasa de mine! De ce nui 
Juat Dumnezeu înainte să nu mai aud 
vorbe“. 

— Nu te vaieari. Spune!” 

Şi a riuicat cârja. i 

— „ionică mamă, iacă-ta spun. Cat 
nu mai am cine stie ce. A venit cumi 
sei — Nasiasiu acasă, că-i pierea fak 
foame, jar țăţele ei stau să plezucas ast 
venit; sa spoit cu funingine pe faţă, a 
mai mult prin pod ascunsă, dar sg! 
buit-o. Fu cred că a pârit-o care-va,ţ 
fost şi Măstia destui. Poate chiar vi 
Tuslose să fi făcut asta. Mă certaseg 
niuu cu cl. luni băga mic vină. căi 
<pus_cu unde-şi ascnnsese carlanii. $ 
că Dumnezeu vede și Yo răsplăti siţ 
um asta“ î 


— „Pastele tău de meliță! Lasăj 
Tudose. Mie să-mi spui ce te întrebt 
de ce-mi arde mic sufleiu. Al cui e i 
băiatul ? 


— dl eu e? Parcă îl stim, Doi 
sat au fost wii uu numai unu. Cine 
de nume ? Pe băiat ni Ya dăruit Dai 
zeu, că cu voia lui au fost toate. P 
numai Nastasia a pătimit asta ? Şi ne 
lui Oprea si a lui Voicu şi fetele lui 
dică. Şi erau —. ştii bine = fete mar 
câte altele. care nu spun de ruşine. 

Imi Jon îi vâjiau urechile şi suflă; 
ste parcă Var strânee cineva de bere 
Dela maura sa nu află mai mult. Se să 
si apucă în mână basmasa și coadeleP 
tasiei năruită jos: ; 

—- „Spune tu tot!” 4 

== OI Doamne lonică. dai ce are 
mai spună femeia? că gi aa) 


Îi tot spusei de un ceas, A venit A 
fetei să sugă. Şi-i erau sânii ci cab, 
tra“. i 


— „Nauzi? Spune tu! 

„Spun, că văd că tot atâtaii. 
sem vre-o trei zile prin pod ascunsă! 
boram numai înoptat. Dar întro 
cram tocmai cu fata în brațe. A i 
unul. Ce-an mai avut vreme să fug 

00 Da 

Ochii ii sunt însângeraţi și sfred 
cu ei femeia de parca ar vea să-i! 
trudă pânăn adâncul măruntaclor. 

li 2 

- „Mam luptat cât am putut. Tia 
jit peste ochi. Să-ţi spună și mămug 

— „Sa luptat zău săraca. Da ce | 
cu spurcatu 2 O făcuse numai sânge.; 
arate urină cu se cunuaşte pe piept uk 
ajunso cu baioneia. Atunci dacă SM 
zut... lucă să fie al meu păcatu.. 
zis Nastagiri : ȘI Stai acu Macului N 
dacă te cuoară, ce [ac vu singur, 
câmpul. cu copiii Şi a mas ăla —t 
nil-ar — la voi în noaptea aceea... ILĂ 
lonică ce faci 2 De vino-ţi în fire 
cnliță ! Acuniu ai vrea So omorit 
lonică laso mamă. ca a pătimit d 













ma" 








“i-o b foame 


Îa fugi şi tu Nastasio, ce stai așa în 
mâna lui ? 

A rămas în mâna furiosului basmaua 
Nastasici cu câteva moaţe negre de păr. 
Bătrâna ii tot aţine drumul, cercând să-l 
Jomolească, iar Măndica sa repezit cun 


țipăt şi şi-a luat de jos fratele ferindu-l 


eu trupul ei mititel până în odaia de a- 
lături. Cealaltă fetică lângă vatră, ghe- 
uită în maldărul de coceni nici nu cu- 
tează măcar să plângă. 

lon s'a oprit gâfâind şi a scăpat din 
mâini cârja pe care bătrâna i-a traso 
furişai. Dar chiar de ar mai fi avut-o,. 
[-s braţele grele, moarte. Şi tot trupu 
ii e aşa «le golit de putere, ca atunci, 
când schija i-a retezat piciorul. 

No mai loveşte. Numai ocări îi mai 
aruncă bolborosite şi spumate: „fică- 
joasă !. Iu casa mea să nu-l văd... Nu 


gândi că... Or de nu, du-te şi tu ciorilor 
ii 


-ru dânsul”, 


“Albit de tot la faţă se lasă năruit pe 
scaun. Şi bătrâna lâugă el îl sprijine, îl 
stropeşte, îi suflă în obraz vorbe de des- 
cântec şi de ceasul rău. Apoi cată să-l 
îmbuneze iar: „Şi nu te ma: .prăpădi 
atâta lonică, că nu esti numai tu. Şi de 
băiat dacă ţi-e atâta silă, apoi low. da 
de suflet, că iacă ni-l cere într'una cum- 
nata Stana”. 

Nu mai răspunde lou nimica. Priveste 
numai buimac pe Nastasia jumulită, în- 
sângerată cum se icagănă şi se vaetă 
in hocet jos pe pământ: „Mai bine îl lă- 
satu să înă omoare, mai bine îl lăsam. Ci 
acu tot uric îuri găseste vină şi malungii: 
tot mic. Dacă ma ținut şi mi-a pus pe 
piept baswneta ce am putut să mai fac? 
Lui lonică îi găseşte vină cineva, că lau 
ținut şi i-au tăiat piciorul 2% 

— „la taci si nu-i mai aduce aminte, 
Si nu te mai văita, că sor strânge pe la 
gard vecinele, s asculte”. 

— „Saseculte, Încai să ştie toti cum îs 
de răsplătită pe cât am muncit și cum 
pătimesc fară nici o vină“. 

— „Fi ce pătimeşti ? Boceai mai dău- 
Mizi, că Du-ţi mai vine bărbatul. lacă 
a dat Dumuezeu şi a venit. Că te-a su- 
uit o leacă. ce-i ţii socoteală? Ca omul 
necăjit, = câie n'o fi avut pe inimă, tre- 
buc săi crezi. Doar nu te-a omorât. Pu- 
pe-t mai biue pe cap basmaua: nu sta 
aşa smulsă îvaintea lui, de parcă eşti cu- 
leasă de pe gârlă Si nu mai scânci de 
pomană. Vezi mai bine de mămăligă, că 
la te uită că mai Sa stins 
şi focu, Si la viile mai ai un rând de dat. 
Hai navzi? Or nn ţi-a fost destul adi- 
neauri ?*, 

Nastasia se ridică înrăită înecâud în 
ea cinda și vltatul de pe urmă. Potri- 
vindu-şi pe cap basmaua vine la vatră, 
răscoleşte şi aţâţă focul. Bătrâna aduce 
câțiva pești uscați ca surcelile şi-i pune 

o tinichea pe jar. Şi pândeşte neli- 
niștită chipul încruntat al lui Lon şi plân- 
sul nccurmat al copilului, pe care diu- 
rolo Măândica se trudește mereu să-l po- 
toleasciă, ] se aude tot mai ostenit soșoind 
glasul: „Şo șo. șo. Taci cu mama lonică. 
taci * 

Bătrânu zdrăngăne tinicheaua, jărăgă- 
este fucul si ocărăste copilul cătrănită : 
„Mă ufurisitu,  lual-ar să-l ia, că nici 
mu mai tace, Fi da las că vă mântui eu 
de dânsu. Mă întâlnii cu cumnata Stana 
si ori. De stiam i-l dădeam şi nici nu 
mai era atâta vorbă“. 

Nastasia cu mânecile sutese, cum turua 
în ceaun mălaiul înfige în wijloce meles- 
tul şi se întoarse spre bătrână ciutloasă : 

— „Poi da. să-l dau de suflet acu 
crescut gata. Câud cra de o zi două na 
vrut tusa Stana să-l ia. Și ucu -- după 


ce m'am trudiț cu el atâta — că numai 
cu ştiu câte am tres cu câmpu, cu vitele 
si cu copil de ţâță... acu să i-l dau. Poi 
știu că ar vrea tuşa Stana. Da lasă că 
și nouă ne-o prinde bine mâine, pai- 
mâine, că-i băiat şi Ion cu piciorul lui 
ciuntit parcă are să mai poată atâta?“ 

Şi lon — lovit — a frămăntat gura 
dar na răspuns nimica. Și a privit numai 
sfiit piciorul şi a svârlit cât colo scni- 
patul amar ca fierea. 

Afară se aud glasuri. Corbea se dă nă- 
praznic pâuă lu uşă şi în tindă intră vo- 
ioşi şi cam cheflii Pavel şi Tudor. 

— „lacă venirăm şi noi să vedem cuta 
te-a primit aşa ciuntit nevasta; că pe 
noi ne-a plăcut și aşa. Nuinai că mie îlrni 
cere să-mi pun un ochelar, ca feciorul 
boerulii din deal. Că cică să nu se vadă 
beteşuzul”. 

Nastasia caută să se furişeze nevăzută 
dincolo la copil, iar bătrâna vorbăreață 
sporovăcşte pentru toţi, chip să nu se 
hage de seamă, ce a fost până acum în 
casă, Dar. Tudor întreabă de nevastă și 
bătrâna se întoarce zorit spre uşă şi sirt- 
gă : „Naslasio, 1e ascunseși? Da vino 
maică încoace şi adă cănuța aceia cu ra- 
chiu de pe poliţă !* 

Femeia vine nu prea întârziat cu o- 
brazui şters, cu basma curată şi cu o 
cănuţă şi două păhărele în mână. Le pune 
bărbaţilor dinainte, răspunde cum se cu- 
vine la cinstea lui Vudor şi merge de-și 
face iar de lucru la vatră. 

luu e tot întunecat. Greu a scos diu 
gură câte-va vorbe. Nu-i arde acu de glu- 
me: şi cu toate că mereu a fost alături 
și îinfrăţiţi la orice primejdie cu ceialți 
doi. acu nu-i bucuros să-i vadă şi să-i 
amestice în treburile lui. Nu le da pas 
să-l iscodească cu nimica şi tăcut soarbe 
rachiu! şi tragem piept fumul ţigărei. Si 
au înţeles şi ceilalți, că tăcuţi odată au 
încetat cu gluma şi sau ridicat să plece. 

Nu le-a zis nimeni vorbă de opreală. 
lon rămas singur a sorbit picul de rachiu 
rămas pe fundu cănuţei şi sa tras mai 
lânză foc. Il jua cu Îrig şi abia acum 
siințea triula întreagă. E doar drum pînă 
la gară... Dar de câte ori mai înainte îl 
făcuse, fără măcar să-i pese ? Spuaca a- 
devărat Nastasia adineanri : Mult nare 
să mai poată el de acum. Tot greul mun- 
cei pe ca are să cadă. 

FI o priveşte cu un fel de navală caldă— 
cum vânjoasa şi rumeuita mestecă de zor 
mămăliga. Apoi frântă din mijloc ascunde 
in spuza câte-va vuă, Bătrâna întoarce 
peştii şi răstoarnă pâsle ci în strachină 
saramura ardeiată. Mirosul ce se ridică 
scormonezte lui Jon pântecele şi-i aţâță 
cumplit foamea. Era doar mult înainte 
de amiază când a pus în gură cea de pe 
urmă bucătură. Şi îndemnul foamei par'că 
mai alunga celelalie gânduri. Bătrâna fi 
pune dinain'e peştele şi pe fund de lemn, 
tăiută frumos în felii cu ata, miiunăliga 
pe care a turnat-o Nastasia. In snuză 
pocnesc pe rând ouălele coapte. Imbucă 
lacom de câteva ori dar parcă nu-i tih- 
peşte. Atlfel gândea cl pe drum, că are 
să fie cina dintâi acasă. Priveşte pe Nas- 
iasia, cam lângă uşă nare alt gând de 
cât să treacă nebăgată de seamă dincola 
la capilul, care a răguşit de plâns. O 
mustrare şi uu îndemn nilos îl răscoleşte 
în piept: „Săraca no fi fost nici ca bu- 
curoasă !. Se întoarce ertător să-i spună 
o vorbă, dar crâncen deodată îl opreşte 
sându-l : „Îs prost: cine ştie cum m'o fi 
minţit şi oi fi de râs în sat“. Si-si adună 
iar veninul tot, ca să-i arunce aspru: 
„Tu nu vezi că nici nu-mi tihneşte îm: 
bucătura ? Du-l ciorilor să-l ia, că-l a- 
rune pe fereastră !* 


UNIVERSUL LITERAR — 149 


S'a întors spre.cl Nastasia şi o Slip 
Va fulgerat drept în ochi, fără sfială, 
apoi a clitinat doar capul și a fost dusă 
în odae. 

Bătrâna, care rămăsese pironită cu du- 
micatul în mână, cum mânca pe apucate 
la spatele feciorului. sa luat după dân- 
sa. | sau auzit întâi vorbele ei şoptite 


“apoi hatărit glusul Naștasiei: „Da lasă- 


mă la Dumnezeu mămucă, că nu-l dau. 
Si dacă-i pe aceia beteagă nu-s și oi fi 
en vrednică să-mi crese singură un copil. 
Să stiu de Dino. că mă duc să mă bag 
în deal la cucnana slugă pe mâncare nu- 
mai“. 

Şi cu scurteica svârlită pe umeri a esit 
prinzându-+i cu dreapta broboada sub 
hărbie. Pe brațul stâng avea copilul, care 
căuta lacom cu gura şi mâinile, să-i gă- 
scască sânul. Măndica se inca strâns de 
Îmsta ei. 

[ui lon nu i-a mai spus cuvânt. Sa 
îndreptat dârză spre uşă şi s'a întors spre 


"bătrână iară, „Apoi lucrurile mele o veni 


ea 


alile taica mâine, să le ia în căruţă“. 

Bătrânci îi tremurau mâinele întinse 
spre dânsa şi-i tremura a bocit glasul, 
vând a strigat ndată : „Nastasio! Ionică! 
Da nu vă faceți de râs maică. Că râm- 
nea doar mai înainte satu de traiul vo- 
stru și acuma... lonică, dar opreşte-o lo- 
nică ! Gândeşte-te cum eşti şi n'o lăsa să 
se ducă!“ 

lon nu cra nici el bucuros fireşte, Sa 
tras oțărit până la uşă, dar Nastasia acu 
părea că nici nu-l mai lua în seamă. Cu 
răul na mai încercat so întoarne. că ia 
văzut bine în ochi, că nar mai sta ca 
adlineaurea supusă sub mâna lui. 

So roage să rămână? Ferit-a Dumne- 
zeu ! Tot ea şi-o râde apoi de el.— aîn- 
visita ! De vrea acu să plece, — ducă-se! 

Şi Nastasia cu un: „Apoi rămâi sănă- 
toasă mămucă“ a princ clanța şi a deschis 
pe jumătate ușa. 

Dar atunci i sa părut lui lon.că i se 
năruie pe cl casa și fără alt gând a 
prins'o strâns de trup şi cu faţa îngro- 
pată în grumazul ei a izbucnit: „Of 
Nastosio, că nici nu vrei tn să crezi o- 
mului pecăjit. Că numai eu şiiu ce negru 
mi-e sufle:u, de când mă știu boteaz! 
Gândeam să viu acasă, să am dela tine 
o mângâiere, dar mai bine rămâneam pe 
acolo. Că a vorbă bună încă nu mi-ai 
zis Şi dece m'am temut tot timpu... că 
dacă rămâi tu singură atâta amar de 
vreme... Și iacă-tă cum te-am găsit! Şi 
acu tot tu te lepezi de mine ca de o 
otreapă şi vrei să te duci. Of că de ce nu 
mai sunt cn întreg ca mai înainte Nas- 
tasio, Nastasio !* 

Muiat de plâns a fust şi glasul ei când 
a răspuns: „Poi nu plecam lonică, da 
dacă şi tu“.. . 

Apoi a prins a clatina usurrl pe braţ 
băiatul. care începuse a scânci iar, 

Sa desprins oarecum ruşinat ton de 
dânca și mai domolit i-a spus: „lu nu 
ești zdravăuă femee. Doar nu ti-am zis 
să-l laşi acn să moară de foame. S'ai enlo 
și dă-i să sugă, că i-a fi de când tot 
plânge... i 

Şi Sa aşezat iar greoi pe laviţă unde 
ahurea mâncarea abia începută, 

Bătrâna sa închinat mormăind Su șoap- 


tă, a scuipat spre horn duhurile rele şi a. 


aprins mue de unănare de la Paşte. Apoi 
sprintenă și grăbită sa apucat să astearnă 
dincolo lut Icnică patul. A scos din ladă 
perna mare si cerga nouă de zestre şi cn 
vle. în brațe sa oprit întâi lângă Nasta- 
sia : „Da mai lasă-l şi tu încolo de plod, 
că o fi supt destul acu. Vezi-ţi de bărlat 
că e trudit şi o vrea să se culce”, 

Nustasia n'a răspuns nimica. Chip că 





120 - UNIVERSUL LITERAR 


FRATELE NOSTRU, 


Se orice înrun cok de stradă. ra 
țântuit Iocului. 

Pornise din zori. dintrun 
maidar. între buruenile căruia îşi 
trecnee noaptea, în care roua căzuse 
uroasă, rece, şi-l  pătrunsese până la 
vase, Se stculase tremurâni şi-o luase 
razna, încotro văzuse cu ochii. Ii era 


fvaime, În ajun abia dacă înghiţise. 
hulpav, câte ceva, Se rândia că — poa- 
te— în ziua aceia avea să fie mai n9- 
rocos, 

Soarele răsărise de mult și el mer- 
“ea Numai prin păpţile însorite ale 
străzilor. Se încălzise. Litase de tremu- 


“ul neenpmat. din noaptea trecută. Ra- 
zole parcă-i mângiiau chiar rănile tru: 
ului, care puroiau mai reste tot locul. 
!itast și de ele. Sub răni, pe dinăuntru 


îl “săgeta altă durere, ma; stăruitoare, 
ma! chimuttoate: foamea ! 
iși întorcea privirile iuți,  pretutin- 


deni, și cum mergea grăbit, strecurân- 
iu-ise__ ca  ameţit. printre camioane, 
'răsuri. inasini, capul i se întorcea în 
toate părțile, ca smuncit în mișcări brusce. 

Isi apăsa dinții şi  măselele.  strân- 
"vând între ele golul. pe care-l înghi- 
tia din ce în ce mai grăbit. in jocui 
chinuitor al  gâtlejului aproape uscat, 
De nicăeri nu ee vedea nici o speranţă. 

Foamea îl năucea din ce în ce mai 
tare" și, deși puterile i se sleau tot mai 
mount, îş; iutia mersul, în nădejdea un2i 


minuni. re carc o aştepta să se înda- 
plinească. . undeva“... 
In clipa aceea, se oprise în colțul 


străzii, nedumerit încaotra să maj apu- 
re. PDădusa întrio parte pren umblată a 
nraşului. Nu se încumeta să mai răz- 
bată prin viermătul fulgerător al ma- 
sinelor si trăsurilor, care nu mai con- 


teniau și care-l ameţiau, numai pri- 
vindu-le. 

Sezu îndelun: „acolo.  nehotărit de 
cele te ar fi mai putut face. Cânava, 
îndrzni să caute în ochii trecătorilor. 


Sc luă chiar. Amră vreo câţiva care i 
se pirură ma; blânzi, dar... îi pierdu — 
în curând - în îmhbulzeala tratuarului 


si —- în tolatâtea rânduri — se reîn- 
tparse la locul lui, în colţul străzii. 


dă şi celalt sân copilului să-l sugă, si-a 
desfăcui larg cămaşa peste piept. Și dea- 
supra sânilor plini de lapte Ion a putut 
vedea încă cunea roșie a unei crestă- 
turi. A oftat mai îmbunat și nu şi-a mai 
putut stesjprinde ochii de pe pieptul fe- 
meij, 

O alăinrare caldă Ta făcut să tresară. 
Măndica venise si lipită de dânsul îi 
atingea cu mâna-curioasă — cioiul de 
lemn. Sa aplecat. a sărulat-o în creștet 
si a luat în brate pe fetica, care se uita 
încă la dânsul cu ochii plini de teamă. 

Nastasia sa ridicat domol de îos, ca 
să nu deztente copilul adormit. Ta pus 
încet în alhiaacă. i-a smuls din gură 
fâta si i-u sărutat mânuța, care rămase 
din seuticn afară. A privit apoi Ing spre 
fon. care se sculase greoi de pe laviţă si 
cun oftat năhușit a trecut cu el dincolo 
să vadă de asternut. Fetica cealalță ador- 
mise de mult pe coceni lângă vatră. 


LUCREŢIA PETRESCU 


fund de: 


unde -- pe palma de piatră a unghiului 
5 tromar, de pe care nu-l îmbrância 
şi nu-l izgonia nimeni -- avea, cel „iu- 
țin. iluzia unei linişti. 

Dar. pe măsură ce vremea trecea, şi 
soarele încropia văzduhul.  căliura îl 
raleşiu. ranele ttunulu; crăpau şi su- 
purau mai usturătoare, nemişearea î) 
amortia, jar foamea se făcoa și mai chi- 
nuitoare. 

Ridică un picior. apoi îl reaşeză pe 
liatra fierbinte, -- mai privi de câteva 
ori în dreanta și îm stânga... în jasu! 
șin eusul răscrucei și se îutaarsc foar 
ie abătut, pe lor. căutânl să se stre- 
coare pe lângă zid... Se temea să nu 
împiedire pe vreunu! tin trecătorii A- 
ceia grăbiţi, şi-i trebui mult până să 
îndrăzniască să-s; - îndeclimaască cân- 
An], 


In cole de pe urmă izbuti sie luă în 
lupul zidurilor. cu capul plecat în 
pământ. ca un suflet chinuit. Din loc 
in loc, trebuia să se opriasci, lăsân- 
du-: să treacă. pe cei ce intrau sau le- 
şiau de prin prăvălii, sau gauguri. 

Ii trebui îndelung timp să străbată 
o calc aproape de nimic. Pe alocuri se 
opria chiar fără de pricină. Atunci se 
snrijinia ne ziduri şi cu aceleași pri- 
var! apleenie la pământ, prin  umedu) 
ochilor învaiecjeniţi de foame. astepta 
ceva, care nu se ivia de nicăiri. 

Snre amiază răzhise în altii răscruce 
ie drumuri. cu mult mai linistită... Se 
simţia mai în larg. Acolo cel putin nu 
avea atâta teamă, Îşi căută un colț cu 
umbră şi iarăș se lipi de zid, 

Privia. desnătăiduit., lung. în câte 
» marie. Anoi. încet, ca <tănânii de-a 
lane arazavă îsi întorcea canul  cerce- 
tând altă postață de loc. 

Soarpzle devenise  daunritor.  Polava- 
nii pavajţului îşi scânteiau firişoarele de 
cugr!. fulgerând raze care-i ohosiau, 
î; crbiau privirile. Iși închidea ochii, ca 
într'o somnie istovitoare. iar îi  rede- 
“idea în curând. cercetând întrehăirr 
adă parte de drm. 

Deodată, ochii îi rămâseră înfipţi în- 
trun loc. la marginea tpotuarului de 


peste drum. 7Zărise acnlo ceva. care-l 
nelinistea. Tsi lăsă pleoapele în js. a- 
noi le ridică. din nou și cercati acelas 


toc... Dună câtva tim avu o miscare 
ca, şi cum ar î; vroii să porniască. dar 
se lipi iarăs de zid si cercată mai în- 


detung lucrul din nwmrginea trotuaru- 
lui. 
Când se încredinţă de un adevăr, pa 


care nare nu îndrăznia să-l creadă, se 
ridică hotărît în picioare si trecu de 
vartea cealaltă a sirăzii,, 


Nu se înşelase. Fra un 0s cu jumăta- 
tea fripturei nemâncată, ajuns acolo 
„rin cine stie ce întâmnlare, din restau- 
rentu! din față. 

Tși repezi capul puțin  înărăt, arsi 
si-l arroniă încet, mirosi si îl apucă, îni 
dinți, Se aseză jos, îl rrinse între la- 
hale dinainte şi începu să rupă  lnrom 

Dar,,. în clipa următoare nu mai în- 
țelese ce se petrecuse cu el. Se simți 
rostoeolinău-se. fără de veste. În  şira 
svinări; 4) sângeră o durere, cum i se 
năru că nu mai simţise încă... Când î7- 
huti să se ridice, îsi roti ochii îndure- 
raţi. împrejur. fără să  imbutească să 


OMUL! 


de EUG. ROUREANIU 


vai. ceva. apni scoase un schelălăt pus 
şor şi se sili să-și lingă picăturile sân], 
gohn sărace, care : se  prelingeau mu 
vana proaspălă, joni 

Duvă ce-si pralinse limha pe  amâmge 
donă coastele, se îndreptă spre umbitel 
in care pornise şi 3e aşeră aproape ii m 


aetlas lee. su 
Ahin atunci desluşi pricina  neastepat 
tate! 'ui întâmnlări. țos 


Un duliu. cu părul plim. de seai AU 
un vasnbond din cine știe ce părți -— ir 
*odea osul lui... jă 

Toate — însă = nau dmat decât 
câteva clipe... In lungul troimarului sf Y 
astornn a pată noazră, care se întins?ă 
Peqiede țesie marginea lui. până nm 
bei chiar pe dusmanul lui... în 
Si, la, câţiva paşi de dulău. se opri un; 
om 7ârenturos, amroate a0l O barbi 
încâteită îi încadra obrazii 0s0si,  ding 
nelămurirea cărora  stieliau ochii miei-pe 
a lânciţi în păvanele vinete. gi 

Cătelu! n'a înţeles ce-a fast, A auziiac 
însă un schelăit eros, prelung, şi  înş 
locul dulăului, care se rostozolisc la câţi-:s' 
va Țiasi, nu a zărit decât un picior ae: 
ieaape ascult. carea O PĂmuR CÂTEVA 
"lire în aer. ani sa lărat în jos, se 
alăturat altul picior, înt pe atât de des" 
cul, si sau ehemuit la marginea tr 
tarului. i 

Onu <a asezat si al jos. A întins 
mâna, a vidicai ant cu zi uni puţinii 
carne, l-a urinit și pe-o parte şi noi 
cealaliă, lung. Si-a tterut o palmă nu 8 
duroasă peste gura ascunsă în părul 
bârbii si al musteţilor. A şters dez 
zdreanți _pulmnne;  7ărențuite restul € 
fripturii si-a început s'a mozoliască. în-: 
tra enmiile unronpe știrhe, râmbind 


foarte mulțumit. b 
Dulăul se ridicase ile jo. Cea dintâi 
privire îi fusi sure cățelul de paste , 
“drum. Anpi se trase câtva pasi și, du, 
pă ce-si scutură blana. print  miş 3 
care znuneită rin tot truvul. se Aşeză 
în miilocul străzi. si rămase privind 
lung spre omul care-i răpise prafa d) 
mat înainte. 2 
Dia umbra zilulni,  căţzlul  hămăia 4 


după mustele ce-l nelinișteau. își ciulia 
urechile scupte si ascuţite. nrmărind: 
câte o gâză. ca se încăpiițâna să-i dea: 
târenale şi din nou privia, când spre omul | 
care mozolia linistit, ruvânii așchii suh- | 
țiri dim carnea dobândită ne negânidite. | 
când spre 4uliul din stradă. 

Mai târziu sc urni din loc. făcu câţiva 
pași. se opri. iar vorni si rupă  câlva 
rimp se opri lână uliu. Il mirosi de 
departe, Apoi străhitu și cei doi trei 
pasi. își lipi nlin de fricii nasul de bla- 


na lui scărmănată. încâleită. cu mă- 
căcini e; rămase eu ochii întrebători. 


pândindu-i miscările. 

Dalăiui nu se elintia, Chţelul îndrăzni 
s* se lase.-anroane în acrluşi rând cu 
»ţ. Pe labele dindărăt, 

Duiău! îsi întoarse 
cu un fc de disproț. 0 buză i se Ti: 
dică înlături. într'un hârâiţ mut, care 
părea mai mult a rânjet. Apoi își trecu 
limba de iur în nrejurul botului şi ur- 
mă să țiriviască sre omul, ce podea 
ragreu din carnea mină. rămasă 
ve_0s 

Citelul se asşeză și el pe câteşi patru 


canu, TI]  cercetă 


UNIVERSUL LITERAR — 12t 


SILUETE DE SEARĂ 


us fardat, de toamnă. 

arca enormă uitată neglijent pe di- 
i colorat al zării își scutură întârziat, 
tul. 

mina astfel pudrată peste ogradă se 
ge inapoi, peste deal... 

ele iușate «le umbră întinse  alene 
aucul dinspre livadă. în coasta şu- 
sub straşina de stuf a cașii, sau a- 
i și “au lungit într'o umbră uriaşă 
pată ograda şi de-asupra litvezii cu 
ii încărcaţi de rod. 

mbră misterioasă şi potolită în o- 
i și pe cărăruşă. Linişte de noptare, 
hre mobile şi glasuri necunvscute... 
plat se lasă răcoarea nopții... 

aria dinspre livadă, sa lovit de za- 















































b umbra stufărişurilor, lungită și pe 
ași, sa desprins statura trunchioa- 
unui țăran, care a trecut prin por- 


- 3 


» sub pălăria mare. care-i acoperă ce 

aţa, strălucesc doar ochii, cu priviri 

ite, adormite... Ghetele lățite, pline 

oroiu și paie, bocănesc mascat pe că- 

şa bătătorită. 

sauti doar pașii care se depărtează... 

a lui, o pată e cerneală pe fondul 

brilor îngălbenite, apare şi iar dis- 

) pe sub stufărişuri.... 

dreptul căpiții de fân. statura lui 

imebla pe umăr. a zugrăvit subit, un 

are, 

Amhră misterioasă şi plină de întu- 

sub nuc, neașteptat, o mogâldeaţă 

ă a sărit pe dânsul... 

mul a întins obosit, mâna: 

Jos, Bălan! 

Anele si-a continuat tremolul coadei. 
zornăii strident lanțul cu care e le- 

şi sa întors încet spre trunchiul po- 

ni, unde sa lungit... 

Hranul şi-a bocănit mai departe pa- 

neegali. trndiţi... 

h fata casii, sa oprit. 

ivirea lui sa strecurat spre căsoaie, 
„prin ușa deschisă, se vede o limbă 

lumină pâlpâită, dela facul de vreascuri 

„vatră, care își joacă vâlvăiaia nesta- 

| pe pereţi, prin unghere, prin uşă... 
siluetă mlădioasă. o acoperă când 

ând.. 

mul şi-a scobarît grebla de pe umăr: 

- Bună sara, Mărioaro | 

imbra a tresărit subit şi și-a întors prin 

hizătura uşci, o faţă surprins de spe- 

Ș, luminată fugitiv şi nestabil de vâl- 

pia focului... Mâna care ținea un căuş 

făină, a lăsat să-i scape: şi-a dus iute 

ha spre piept,... 

postul a fost de-o clipă: și la mistuzt 

"un gest banal. 

vocea puţin voalată : 

- Tu eşti, Sandule? 


ele, Scoase o limhă aproap albi. 
navă și si-a trecu peste oasele bo- 
ui. Işi cercetă iar tovarășul şi îşi în- 
+ capul în aceeaş parte, în care 
pânul, și îratele lor, omul, mânca li- 
fi, şi-i privia dispreţuitor, cu un 
bet de batjocură şi de triumf. 

Mar cei doi câini păreau aproape fe- 
vi. În ochi li ee oglindia adânca 
bljumre şi frăţeasca înțelegere că n- 
l a avut dreptatea. de totdeauna, 


EUG. BOUREANUL 


Omul însă priveşte  neexistent spre 
sură i 

— Fu, femeie! 

Stăpână pe sine, şi puțin ironică: 

— Parcă erai să rămâi la Stuh?! 

— Păi, am isprăvit la vale păpuşoiul... 

Femeia si-a întors faţa spre vatră cu 
indiferență mascată : 

-- Ti-i foame ? 

-— Ba bine că nul! 

Omul a bâjbâit prin întuneric un capăt 
de lemn; s'a lăsat pe dânsul, oftând...... 

Privirile îi cad grele de ohoseală som- 
noroasă. 

Totuşi şi le-a strecurat până spre des- 
chizătura nșei unde se desemnează pre- 
cis silueta bine făcută a țărăncei. 

Omul şi-a suit privirea, un timp, la tru- 
pul ademenilor. dar a dus-o înapoi. şi-a 
coborit-o la picioarele lui cu ghete mari 
si pline de noroi cu paie... 

A uitat de toate, şi-a aţipii. 

Intrun târziu femeia a ieşit din casă. 
E puțin încruntată, nemulțumită... Când a 
mai dat cu ochii de om şi l-a zărit ador- 
mit. otrava amărăciunii a aruncat-o cu 
vorba : 

— Dar ce, ai adormit ?! 

Omul sa deșteptat şi şi-a frecat tac- 
ticos ochii : 

— Is obosit, ce vrai! Şi... trebue... 

Expresia feţii de femeie sa schimbat: 
„- Ce trebue ?].., 

— „să mă duc pe mirişte ! Mi-i calul u- 
colo |... 


NDS ENNESĂ DRE OR 
Cu mulţi ani în urmă trăia în Hunsa, 
un prinţ foarte temut de toţi, pe care 
nici Bacată insu-şi nu-l putuse subjuga. 

Numele lui era Huunsahiua. 

Hunsalua avea o 3ori. mai frumoasă 
decât toate femeile din tribul săm. Atât 
ae mare era frumuseţea ei, încât lui 
Hunsahia i se tulburau simţurile, de 
câtecri n vedea. Nu trecu multă vreme 
şi vrințul îș: dădu seama că pentru el 
nu era riirnica mai scump pe lume decât 
sora lui, şi că o iubea aşa cum nu sar 
fi cuvenit să o iubească. 

In zadar Luptă el în contra acelei pa- 
siuni : căci simţea clar că fără sora lui 
nn va puiea trăi, Atunci se decise să 
o ceară în căsătorie dela mama lor. A- 
ceasta auzind cererea se înfurie, căci în 
acele. ținuturi căsătariile între fraţi erau 
strict interzise. 

Totuşi, fără ca mama ler să știe. el 
placă împreună cu sora li la Chipatae, 
deasemeni mama lor nu ştiu ră acolo 
ei deveniră soț şi soție, 

Trecură zilele. Treburile statului obli- 
zară pe prinţ să se dpycă la Hunsă. Mama 


îmbrăţișă pe copii săi. însă când află - 


că fiica ei devenise soţia fratelui. mânia 
ei nu mai cunoscu frâu. şi, uitând res- 
pectul datorat persoanelor regale. se re- 
pezi la fiica ei s'o lovească cu un lemn. 

Hunsahia auzi sgomotul, şi veni în 
prabă să vadă ce se întâmplase. şi nân- 
du-și seama de cele petrecute, se con- 
vinse că nu mai era loc sigur pentru so- 
tia lui în palatul lui propriu, şi, cum 
acum o iubea mai mult decât oricând. 
îugi cu ea. 

Şi fugirăd îşi blestemă ţara cu cuvin- 
vele : „Să fii deapururi pustie”. Şi, îftr- 


de V. DAMASCHIN 


Fața femeei s'a luminat viu, dar o clipă 
unmai. Mascat meertătoare : 

—- Va să zică, iar pleci! 

—- Ce rai să fac? Și-s obosit tare... 

Palş, mai bună: 

- Ce faci cu mânearea ? 

— O iau cu mine! 

Femeia îar și-a ascuns un zâmbet de 
mulţumire drăcească. 

| îngusitoare și desmierdătoare, ca o pi- 


sică răsfătată, sa dat mai aproape de el: 


- Am făcut ec-ți place ţie! 

Omul a dai nepăsător din umeri... O- 
fensată. femeia şi-a muscat nervos. buza... 
Pe urmă n dispărut iar în căsoaie. 

Țăranul a aţipit. 

Puste un timp. dânsa a scoborit scara. 
ducând cu gretate o traistă umflată. 

Omul sa trezit, a luat cu mişcări obo- 
site traista, şi a plecat. 

Pașii i saud depărtându-se pe «nb frun- 
zare 

Femeia îl priveşte din urmă... 

A avut un zâmbet drăcesce de ştren- 
par... Ascultă, fără suflare, cum se depăr- 
tcază pașii,.. 

Nu se mai aud... 

Umbre misterioase se încheagă în în- 
tunecimea răcoroasă a stutărişurilor. 

Femeii i-au lucit viu ochii în noapte... 
A tuşit semnificativ. Şi a intrat în casă. 

O umbră spătoasă a sărit gărdişorul de 
după casă. Și iute s'a mistuit pe urma 
femorii. 


AHUA 


de Contesa de PODEWILS-DUERNIZ 


adevăr Hunsă, e şi astăzi încă pustie. 

Dar ei nu ştiau încotro să-şi îndrepte 
vaşii. Atunci Hunsahua aruncă o -8ă- 
zeată care străbătu văzduhul şuer nd 
înaintea lor, și le arătă un dram. Asttel 
ei snsiră la Susa. 

Acoia deteră peste o peşteră înăuntrul 
căreia căutară adăpost. Si sora dădu 
naștere unui prunc. 

Dar nu "loschicese încă. hine ochii copi- 
lul și deodată sa transtormă în piatră 
Copleziţi de durera. părinţii îşi începură 
călătoria, urmând calea ce le-a arătat 
săgeata care aleargă înaintea lor stră- 
bătâni văzduhul, până când ajunseră 
în ţara nuruită Zipa. a cărui rege era 
dusmanul sui Hunsahia. 

Făcură popas în iocul unde Bochica 
spintecase stâncile și dăduse drum spre 
abis. apelor răului 'Tequendarmnn, 

Fi știau bine că trebuiau să se pă- 
zească de Regele din Zipa şi de poporul 
lui, și pentru aceea trebuiau să tvreacă 
râul şi să se ascundă în desișul pădu. 
rilor, 

Dar oboseala îi răshise de atâta um: 
hlet, căci ei aveau picioarele delicate 3: 
nedeprinzse cu' drumuri îndelungate pe 
pământul tare. Făcându-şi curaj pă-, 
trunseră în apele râului, dar ajunşi la 
sumătatea drumului pierdură forţele. 
Bochica avu milă de durerea lor. El îi 
transformă în piatră. aşa precum fusese 
transfornat în piatră coplul ce nu de 
mult căpătaseră. 

Și astă-zi încă drumețul îi poate vedea 
nemiscaţi în mijlocul apelor. acolo unda 
curentul trece cu mai mare furie. 

(„Levende sub-americane“) 
(trad, de HENRY HLILFANT) 





122 — UNIVERSUL LITERAK 





caiac en Haliceeseea | 





NOVALIS 
(Cântări religioast) 


Trad. de Virgil Tempeanu 


D. Yempeanu, un profesor foarte har- 
nic de limba germană la liceul din 
Pătceni. a făcut numeroase truduceri 
din Jintba sa prelerită.. Are meritul de 
a Toua exact pândirea şi sentimentele 
autorjlor pe cari îi tălmăceşte. 


Nvealis, duvă cei doi  neinirecuţi 
Dioscuri, este un marc nume în litera- 
tura germană. Nuinele ce-l poartă este 
un pseudonim (se chema, în adevăr, 
Frederic, baron von Tardenberg), sa 
năgcul la  Widerstaedt, comitatul de 
Manrfeld, în 1722, mort în 1801. Stins 
in floarea vârstei, a rămas Poetul ido- 
latratat al t'nerimei, asa cum a tost 
Musset în Franţa, John Keats în în- 
plia, l.ermontow sau Puşkin în Rusia. 
Patoefi, la unguri, Eminescu la nui, 
Aceeaş tristețe adâncă, sentimenialita 
te infinită, aceeay cugetare concena- 
tă, prematură, nebuloasă, ca și ceața 
Nordului, 

A fost fiul unui directar de saitine 
din Saxa. care aparținea  comisiunei 
iraţilor moravi. Na arătat nici un fel 
de disnoziţie specială până la vârsta 
de nobă ani, când lovit de o boală pe: 
riculoasă, nu sa vindecat decât prin 
remedii violente şi, atunci când  deschi- 
dea ochii, părea că se desteaptă din: 
trun sonmn adânc intelectual. Derenia 
utunci un copil viviu ș; inteligent. Du 
la nouă ani sa pus pe stulij cu stu- 
puinţă şi la uniprezece ani ştia bine 
latiniste şi grecesie. A avut 0 deosebi 
tă predilecție pentru citirea  legonde- 
lor compuse mai mult pentru a amuza 
pe propriul Frate. 

Ia 1790, -pecă la  univeristatea din 
Teva și doi an; mai în urmă. tracu 
cu fratele său Frasmus la  universiia- 
tea din Leinziesi lu urină îşi tarnină 
studiile la Wittenberg. fn această epocă 
levă amiciţie cu Frederic Sehiegal și 
cu Finhte, a cărui filosofic a fost o- 
bicelul unui studiu profund. 

Mai târziu a fost ataşat la minele 
din Arnetadt, unde a făcut cunoștință 
unei ținere de: patrusprazece ani. Sofia 
Kuhn, de care se anoreză lulen, 

In 17%, a fost numit auditor la mi- 
nele din Weissenfeld ; dar după doi 
ani, moariea Sofiei și a fratelui său 
Frasmus i-an dat o lovitură teribilă. To- 
luşi a coniinuat să-și facă obligaţiile 
servicinlui său şi se crede că în u- 
cea €«pocă a scrii Imnuri câlre noapte, 
Lagodii. în 1798 cu Iulia v. Charpan- 
ler, fata directorului minelor din 
Freibereg, a scris în acelaş an  Discipo- 
ii din Sais. Apoi a venit la Tena, un- 
de se,imiprieteni cu August Schilegel şi 
cu romancierul Tieck, care-i fu mai 
târziu biograf. In 1800 a început rorin- 
nul intitulat Ifenric v. Oflerdingen, o- 
peră stranie ce ma fosi terminată,  dav 
al cărui plau pentru desnodământ ne-a 
rămas, Scopul căstii este să arute cuh 
pariea sa poetică, lumea. întreagă cu 
toate profesiunile și ambițiile sale.  A- 
vea un deosebit cult pentru basmele 
şi fegendele populare.  Descoperia sau 


credea că descoperă o semniiticaţie 
profundă. 

„lira obşinuit, spune Tieck, €ă pri- 
vească evenimentul cel mai  insigni- 
fiant ca un m.racol şi ceeace era &upra- 
natural ca un lucru foarte ordinar. A- 
jumsese să creadă că vizibilul şi inv: 
ziblul sunt unul şi acelaş lucru. 

În 1580 a fost atacat de o boală de 
piepi. de care muri anul următor, ne: 
îmylinină încă două zaci şi nouă dle 


ani, în momentul când numele său  în- 
cepiuize să devio colebru. 
„Novalis a fost judecat în  mulie 


feluri de către partizanii școalei romanti- 
ce, cari vedeau în cl pe poctul su: 
flelelar duiaase şi visătoare, amorezate 
de ideal și de imfinit și deci — îl ridi- 


cau în sluva cerului, Adversarii  aces- 
lei scoli. vorbese de el cu un fel de 
dispreţ binevoitor Entuziasmul sim 
şi îinmaginația sa nn mai cunosc limi- 


tă: zboară din minune în minune cu o 
iuțeală pe care nu o poţi urmări. Poţi 
vecunoaşte uşor în scnierile sale două 
influenţe: una a filosofiei lui Vichle 
şi  aceca a dragostei pentru legendă. 
Isi. crenze, literaliceşte vorbind, din 
porpriu! său fonâ, o lume ideală; se 
pare că respirase o atmosieră cu totul 
alta de cât acvia în Mijlocul  cămetu 
trăim, 

„Se constată de asemenea în el do. 
rința de a.comhina  fervoarea reli. 
p:oasă cu filosofia. Era pătimaş penivu 
amestecul acela de speculație şi iica- 
lism ce-l săsim în scrierile  platonitiv- 
nilor din Aexaniria şi misticidor, Deşi 
pictestant, admiră. cu pasiune catolicis- 
mul, ca artist, şi în acelaş timp, se 
scufundă întrun panteism rustic. 

„Ceeave se desprinde din fondul foar- 
te chacur al idelor sali, este un fel de 
naturalism catolic, un  spinozism i- 
dealizat, inel intermediar între  Fichte 
şi Schelling. Are de bază renunțarea 
la eu, anihilarea sa principiului  înfi- 
nitula;. Natura pentru dânsul posedă 
o existenţă în afară de fenomenele vi- 
zibile, un suflet înirum cuvânt; dar 
un suflet şi o exirtenţă  suborilonată, 
Trebue să jucăm față de natură  ro- 
lul de civilizat ori... 

„Nouă ni se cade să reconciliem na: 
tura, deciizulă cu cul omenesc, cu înfi- 
nilul, să-l facem să intre în patria sa 
de revelaţie, Poctul trebue să-și  men- 
ție pulerea deasupra lumei matertala... 

„Ideile imcoherente şi mistice ale lui 
Novalis au exercitat, mult timp, 0 oare- 

“are influenţă în Germania și sunt în- 
tercsante de studiat ca fenomen întelec- 
tual, 

„Novalis. întrun cuvânt, este un poet 
remarcabil, dar grea de urmat în ne: 
gura mistici a poeziei sale, unde pierde 
arice epniact cu veulitatea — și în cure 
lume își varsă efuziunile sale maladive. 

Operu sa a fost culeasă și publicată 
de Tieck si Frederic Schlegel. precedătă 
«e hiografiu pcetului scrisă de cel dintai. 

Printre scrierile sale sunt de citat în 
uinră de. Henric ven Ofterdirgen . Inul 
către Fecioară, suavă cfuzinne mistică : 
Cântece spirituale, în care se revarsă 
setea arzătoare a infinitului , Discipolii 
rin Sais, 
originahitate ; Fragmente, în cari şi-a e- 
inis ideile sale filesofice de o manieră 





operă stranie și de o curioasă | 


ae ram 


-. ani 





ulăt de obscură în cât e aproape $. 
sibil să-i pătrunzi sensul. 

La urmă. e de citat, Creştinatatei 
Luropa, scriere filosofică, un fel de 
nifest relivios, pe care Goethe Lat 
cat cu viuiciune și cu dreptate, Ă 


Traducerea d-lui Tempeanu redă 
aimosfera aceeu chinuită, exprefe 
ceia nedefinită a unui poe! excepții 
In ori ce caz. hu putem admite, i 
limba, română şi în starea de) 
țiune a versihcaţiei, a se rima: SIP 


cu Ține; răstrife cu triste; Punk 
qrind: uiţi cu munți; greu cu Tâg 


voi, urechea se revoltă la rimarea 
belor între ele, substantivele între 

chiar a adjectivelor! Prefer «e d 
ari o traducere liberă derât o ase 
iravestie. Se pare că d. Tempeanu: 


cizelat, suficient versurile, căci ; 
ude vrea, aiunge lin efecte foanig 
INDAS2 : i 


De cind a [est pierit păcatul 
Si pasul bucuriei vine, 

Drepl tolisman copiii poartă 
Credința cea curată n Tine! 


Sfinţită, lină curge viața 

Ca seisul unei napți de vară 
Ni-abiu zrim în depărtare 

i vieții naastre biaindă seură. 


Sceu: ăi 
Vreau să pling, să plina întru 
O, de-ar apăreau odatd, : 
Doar odată să-L privesc! 

Sfântă ju'e! Nic'odată 
Nu se va sfirşi durerea 
Pentrun suflet fdră pulă, 


Văd cum sujeră pe Cruce; 

Văd cu moare in rugăciune, r 
O, cum întma mai bate? 

Ochii mei îngyropăciune 

văd atunci 


e 


In „Cântecele ventru Sfân'a Fecig 
câtim. foarte reușit traduse: 


Pe văd în mii şi nui de chipuri : 
Fecioură fără de păcui; 

Dar nici un chip nu-i ca acela, 
Adeinc în suftetu-mi păstrut. 


ae ea 


Stiu doar că vălmăşagul lumei i 
De-atunei ca visul a sburut. : 
Si-un cer nespus de bun și duleei 
Pe suflet veşnie sa lăsut. i 


Din citatele făcute se poâte cot 
că d. Temneanu ar fi fost în rnăsu 
«vite banalitatea versificuţiei; căci. 
in cala mini frumoase ritmuri 
vântul cel Maui duios şi mistice reri 
rimei eftine sună ca sunetul de got 
fie-care acord de vioară sau pian.$£ 
regie sun sonată, ; 


1ON Fă 


Şi ÎN. 


- 








UNIVERSUL LITERAR — 12% 





po N ca sI a c es 








EXPOZIŢIA A. S. R. PRINCIPESA ILEANA 








"Crupul de exrozanuli — sau mai bine 
e expozante dela „Cartea Românească” 
ietură şi sculptireă — se bucură depri- 


lucrările ală- 


ileziul d'a-şi fi prezentat 
Principesei 


ri de acele al A, SR. 
leana. 

Esi clestul de ficcască curiozitatea şi 
impatia cu care publicul — de astă dată 
u nuneai “el obişnuit al sălilor d cxpu- 


mii = afllucază în sale „beau unde n 
-prețios vtăstar al glorioșilor noştri  su- 
verani ceusimte să comunice cu imutți- 
mea prin eSpresuea operii «le arta în 
tare mmilorii clu răul au prilejul rar să 
contemple »glindirea sincevă a sulletului 
ate artist ele SELAE TOgESC. 

Sunt bucuros să por spune dela îucopal 
"că suh raportul valorii artistice, obiecu- 
vitatea criticului na e pusă în dilemă în- 
„re respectul datorii Coroanei şi datoria 
de sincer informator faţă de public, întru 
cat permiţamlu-ae să judecănu lucrările 
Alicții Sale ca pe ale oricărui artist al- 
"tul, cele douăzeci de lucrări pe cari le 
prezinti Principesa Ileana constituese ua 
ansamblu legat si unitar, deosebit de 
-promiţtor chiar la începutul caricrii u- 
nm artist «le profesiune, 

Numertasele capete Ve espresie şi por- 
treb: espurse de Alteța Sa. sunt în chiput 
cel mai cădit. rezultatul unui studia can- 
centrat. deosebit de expresie. purtăcul i 
notă de vigoare şi viziune plastică per- 
sonali. E de remarcat în special lipsa 
preoenpării «le virtuozitate și efect local 
E ce care artista îsi tate înhăvzaset în plu 
tii uri şi concise imipresiuuile de ardin 
dominant 
„Câteva svulueie : 





„Fata sezând. „Nu 
bronz” $, în. reuşese să asocieze  eApre- 
siunii viguroase, o gratie femenină atât 
“pri aibuline cut și faclură, 


ia + 





In aceiaşi sala expun încă două tinere 
seulptore -—. caşi Principesa Ileana — e- 
leve ale seniptorului Jalea. 

D-ra Rowalo şi d-ra Bărbulescu — câte 
1—5 lerări fiecare — destul de modeste 
cantitatii. se mulţumese să ne arate fra 
moase şi promițătoare calităţi. 

carte simţitor deosebite ca iempera- 
ment. arătându-ne de pe acum veleităţi 


4. $, R. PRINCIPESA H.EANA: Nag 


personale. au totuş comună vo înclinare 
spre ooservarea studioasă care desparie 
«dela început chemarea artistului de ca- 
ricră de sclipirile fugare ale diletantis- 
voua, 

„Imblâuzitorul”  d-soarei Bărbulescu, 
vâdeste uu spirit calm de compoziție prin 
armunia liniilor si aruparea volumelor. 
io chinul ev mat “decuar intenţiunii fi- 
sale. Nici o preocupare de preţiozităţi lo- 
cale și în lacul oricărei abilități, o im- 
presie de finistită observare şi reflexie. 
Grupul „Piorsot et Colombine” e nu pre- 
lios bibolou. agreabil prin simplitatea lui. 

D-ra Womalo prezintă avantajos câteva 
capete che expresie la cari acest din urmă 
catificativ « bine aplicat. D-sa îşi roste- 
sie gâudul cn sioicinne.  îosemnându-l 
plastic cu impresiile cele mai spontane. 
Capetele de expresie masive. deo construct 
ste inteligent simplificată couţin îndrăz- 
neli —- aş ie --- bărbătești, 

Micul pici de bronz e Frumos compus 
i sa bucurat «le multe ateaţii, 

Cele saple-opi domnisoare cari expun 
pictură în acevas Sală sunt, după cate 
tu, clese ale d-lui Steriade. cărora, în 
senerai, nn le lipseşte ialentul si nici în- 
derumări de bună calitate. lată două con. 
sideraţii cari-şi pat afirma valoarea lor 
în viitor. Penteu un moment însă aş pu: 
leu snane că tinerejea expuzantelor con- 
lună pictura şi deci stăruința firească 
a artisinlui Va se realiza câi mai desă- 


vărşii în opera lui, cu „graba juvenili 
fa face cu orice preț „expoziţie“. 

E. ut mie cusur care ține de esenţa di- 
letantismului şi ca atare destul de peri- 
culos pentru veleităţile profesionistului. 

Remare totuș pe d-ra  Misirliu Cella 
pentru căteva «lin pânzele d-sale: „Stu- 
diu”, „|uezancă“, ș. a.. în cari d-sa preziu- 
tă calităţi promițătoare : spontaneitate, 
un colorit mai personal pe intențiuni de 
desen îngrijit, în general mai puțiu lipsit 
de consistență decât celelalte colege. 

Scodrea Vinrica. Dintre cele 3—9 pânze 
wle d-sale se impune — mai cu seamă 
prin dimensiuni — „O natură moartă în 
care expozanta vădeste un real simţ ude 
compoziţie şi o sesehită uşurinţă de peo- 
sulă. Din păcate, această îndemânare, nu 
peate totu remedia satisfăcător lipsei w- 
nei enmvingeri, insuficienţii şi confuziunii 
la care dă loc asvârbrile mărunte de co 
lovi. | 

Acoleaş remarec sunt aplicabile „natu- 





A, $. R. PRINCIPESA ILEANA: Portret 


vii moarte” pe acelaş perete şi de acelea 


dimensivui şi gust a d-şoarei —- dacă nu 
mă îngel — Pantelti Elena. 


Liucasievici Laetiţia, naiv, fără cunsis- 
tență, egalitate de lumină, totul vădinil 
lipsa de msteneală. „Portretul“ dovedeşte 
un real talent insuficient lucrat. 

„AY Pendunt que ju suis. să nu uit 
pe d uul Srubei. 

D-sa unu e În primul contact cu publi- 
cul şi magnificile d-sale cărţi poştale de 
specialitate marină (ul. Stuhei e ofiţer de 
marit) reuşesc, de bună seamă, să emu- 
țtoneze pe adoratorii chromoliiografiei. 


C. VLADESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


124 — 








Si $ du & s-4uSaa... 


IN „REV. G-LA A INVAŢAMANIU- 
LUT“ (No. 10) cu multă pricepere şi docu- 
mentare vorbeşte d. [. C. Petrescu despre 
Organizarea activităţii personale a cele. 
vilot” evidențiindu-se rostul pedagogiei so- 
cale pentru tinerele generaţii. Ea ar avea 
ca „obiect : sorialul care se naşte în co- 
munitatea educativă şi legile după care 
sucialui sc poate desvolta”. Raportând a- 
coste idei pedagogice la noi — d-sa con- 
stată că „atât în învățământul printe, cât 
si în cel norma! şi“ secundar, sau făcut 
mari progrese cari ne îndreptățese spe- 
ranța_in realizarea deplină a principiilor 
in măsură să pramoveze activiiatea per- 
sonală a elevilor“. 

Dupăce nrrmăreşte această idee în nouil= 
îrganizări şcolare, d-sa termină cu acest 
deziderat : „spiritul comunităților scolare 
dela noi să “device un spirit social. la al- 
cătuireu căruia să contribuce fiecare elev 
al comuniiăţii scolare prin ceia ce âre 
sperific”. 

„Câteva observaţiuni la programa ana- 
litică a Învăţământului secondar“ publici 
3. 1. Biletschi-Alheseu căruia îi vom face 
această observaţiune : faptul că Limba 
materuii are 5 ore la clasa l-a nu poate 
constitui un motiv de plictiseală, această 
singură materie având atâte alte subdis- 
cipline : cetire, povestire, recitare, ConIpu- 
nere, gramatică, Si-apoi : să se uite inte- 
resul național care a silit pe legiuitor să 
se opreas:tă la această inăsură ? ii 


ULTIMUL NUMAR AL „DATINEI“ se 
prezintă tut atat de bogat. select şi variat 
- ca şi eclelalie. În afară de colaborato- 
rii obicinuiţi, el ne aduce o duioasă „ele. 
gic rustică“ semnată I. St. Molea care, 
spre lauda d-sale, nu se lasă atras «le 
maniera inspiraţiunii moderniste, atât de 
străină de sufletul nostru. Apoi: câteva 
din „legendele şi cântecele minunate din 
Podlochia” de Marva KRosterska : în fine 
povesiirea, atât de adequată cu spiritul 
« Datinei“ ; „Posada Gurenilor“ de Nicolae 
al Lupului. Comică — bogată şi vioae. 
Păcat că paginile „Datinei“ nu ne mai u- 
due nimic din sctisul d-lui Const. Tonescu. 
trecut. pare-se, la „Ramuri“. 

Numărul ultim (An. X) al revistei „CELE 
TREI CRIȘURP” se centralizează în jurul 
a două obiecte: Crăciunul. despre care 
scriu pagini simtite d-nii : Gh, Adamescu, 
|. Simionescu. col, Victor A. Racaloglu, a- 
ăosâurlu-se reproduceri din: Tudor Pam.- 
file şi B. Delavrancea — şi: Clemencean, 
din opera căruia ni se prezintă unele 
fraemoeute. Numărul e ingrijit și minunat 
ilustrat. : 


UN ADEVARAT EVENIMENT LITE- 
RAR este studiul d-lui D. AL Nanu: Le 
pocte Eminescu ct la pocsie franqaise, e- 
ditat de cunoscuta casă Gamber din Pa- 
ris. E o ccreetare serioasă, completă, nouă, 
curată si pricepută, în măsură să aducă 
mari servicii scrisului românesc. Iată din 
„ce cauză ne erăhim so anunțăm. rezer- 
vându-ne — pentru altă dată — fericitul 
prilej al unei cercetări intime. l)eocam- 
dată ne permitem să felicitiim pe tânărul 
cercetător — care departe. de a se lăsa an- 


PI N a 0 


tvenat de vrăjile cafenelii — se pregăteşte 
serios pentru 'o frumoasă carieră criiică. 


„CONCEPŢII ȘI REAIZĂRI IN PE- 
DAGOGIE:” se numeşte al 5-lea bulctin 
al Seminarului de pedagogie teoretică, de 
pe lângă Universitatea din București, con- 
dus de «d. prof. G. G. Antonescu. Buleii- 
nul enprinde activitatea acestui Seminar 
pe ami) 1928---1920 cum şi : programul pe 
cel urmniitor : în fine: buletinul bibliotecii 
pedagogice a Cassei Şcoalelor şi constitue 
v serioasă lucrare pedagogică, asupra că- 
reia vom reveni în curând. 


lată care sunt „câteva din INSUŞIRILE 
POPORULUI ROMÂN, aşa cum reies din 
poezia sa poporană“ : — după cercetarea, 
cu acest titlu. a d-lui Alex. Epure, profe- 
soe Ja liceul din Roman : tristetea, senti- 
mente familiale (doine); fatalismul, re- 
semnarea («doine etc.); ironia. veselia, viai- 
ciunea (chinituri) : vitejia, bunătatea de 
suflet, ospitalitatea, iubirea de natură. 
religiozitatea,  dărnicia. mila. imagina. 
lia (cânicec bătrâneşti) : inteligența, spi- 
ritul de observaţie (cimilituri). 

Că observaţiile de mai sus sunt într'a- 
devăr iuste — e neîndoios. Tecinra lor 
poate fi de mare folos tineretului, consti- 
tuind. în acelaş timp, o plăcută recreaţie. 
la aceasta contribue foarte mult. pedea- 
parte, numeroasele citate adequate cum si 
stilul clar cu care această modestă cerce- 
tare € scrisă. 


AM LAUDAT revista „Luceafărul (Brăi- 
la) atâta timp cât, păstrându-şi modestul 
rol de luminătoy cultural al .provinciei. 
contribuia la îndrumarea literară a acelui 
colt de țară care, ca şi Bârladul. a fost 
totdeauna înzestrat cu o sfioasă făclie. 
Din nenorocire — pentru No. 7 — no pu- 
iem repeta. „I.uceafărul literar și artistic” 
a încenut să se bucureştenizeze — dânâ 
ospitalitate, în coloanele sale. unei deo- 
chiate reclame în legătură cu opera a- 
tâtor naufrasiati ai poeziei moderniste —- 
rămaşi, vorba Ini Caragiale — fără co- 
ledzi în Capitală. 

O spunem : e păcat si de faptele bune 
ale „Luceafărului“ — dar si de nădeidea 
pe care ne-o pusesem în el. noi cei câțiva. 

Mai bine — mai modest, dar cu forţe 
locale si —- mai ales — fără umbră de re- 
clamă. 


O VESTE BUNĂ nc aduce acelaş nu: 
măr al „Imuceafărului“: la 15 lanuarie s'a 
împlinit 80 de ani dela nașterea marelui 
F'minescu. F o dată care n'ar-trebui ui- 
tată lată de ce multumim d-lui D. Roșca 
— acela care sa crezut obligat să ne rea- 
mintească, 


DESPRE GENERAȚIA „FLORII ALBA- 


STRE“ a lui Al. Antimireanu — vorbe- 
sie cu duioşie d. G. Tutoveanu — unul 
dintre nutinii supravirțuitori ai fericitei 


generații în „Scrisul nostru“ (I, 11). Este 
vorha despre revista apărută acum 32 de 
ani, cu colaborarea a vreo 50 de scriitori 
„trupați în jurul acelui purtător de steag... 
pe care mimai o moarte prematură l-a o- 
prit să devie unul dintre cei mai de scamă 
conducători ai literaturii noastre“, despre 
precursoarea „Semănătorului“...... 

Ce păcat că activitatea critică a lui An- 


limireanu continuă să fic complet necu- 





Cea Z ONear-rei 





nosentă.... Se va fi gândind cineva, ok 
la înmănueherea ei întrun volum acct 
Lil marelui publice ? 


DIN INTERYIEW-UL POETULUI !. 
PALLADI, publicat în acelaş număr, să 
enim nrinătearele idei preţioase : a 

„azi. senzualitatea a luat locul Ser 
Dilitățir.... aspivațiunea către ideal se cu. 
fundă cu ideca de romercializare..„.; 0 

„Tradițicnalismul... va trăi... numai 
principiile Ii fundamentale... prin sugă 
rioritatea Imi asupra literaturii modernite 
fiind a literatură de idei, în opoziție 4 
aceasta din urmă care este o literatule 
«de imaginaţie“. 

Ce păcat că — la Bucureşti -— 


astfel d 
idei nu pot prinde! R 


a 


CUM SE SCRIU RECENZIILE. DintP 
revistă de provineie,„ despre un poet | 
cal : 4 
„Pavitul cunoscut până acum câţive de 
cub” numele... sa decis în sfârşit săp 
reunească, într'o plachetă, o mică parbi 
din poemele sale care au fost inspirate £ 
trazedia vieţii industriale...” D-l, șir, 
întitulat culegerea de versuri, după op 
nia noastră, cu exces de modestie... d 

Și finalul - ve 

„Feliciiând pe autor pentru dăruirea th 
ustețităm dela d-sa un volum cu acelif 
noroc ulcătuit din răsunetul, în suflet 
d-sale, al muncii și al adevărului”. a 

Veţi recunoaşte : clișee care din puble 
caţiunile de seamă au dispărut de demu 


DESPRE ACTIVITATEA PEDAGOG 
Că A I.UI 1. CREANGĂ, vorbeste d. la. 
dan Î. Tacu în „Scoala dela munte“ (45? 
Este una cin laturile mai pnțin cunoscul? 
asupra căveia Sa oprit semnatarul acesti 
rânduri în articolul omagial (.„U. 1.* 45/48 
lată în accst sens şi ceva din caracteril 
iizarea d-lui Tacu : ui 

„Creansă a fost 0 personalitate didad? 
tieă. în adevăratul înteles al cuvântului 

„Tireţiile eran aderăraie ore de desf 
iare snfleteuscă. pline de voiosic. de hui 
morul firese ce se revărsa pe nesimți 
(in sufletul ui Creangă, de dragoste pen 
tru copil... iri 

„Invăiător minunat. înzestrat cu un dee 
schit tact si techaică pedazogică, seriito: 
didactic apvoeiat, dând la iveală cele mac 
huue mavuale pentru cursul primar est, 
incidtental si un scriitor pedagogic“. și 

Fireste să asemenea cercetări nu pot 
decât de nn real folos. Fle duc la cunonto 
terca laturii omenesti a marilor înițiați sas 
«ufletului românesc, 

[lată de ec ne-am oprii asupra ci un mope 
menit [7] 


INMORMÂNTAREA LUI MOŞ FRAN: 
CISC (frazment din romanul ..Satul] decă 
7ut”) este cea dintâi feriistruieă prin cam 
începem să întrezărim frumuseţile grăd: 
nii sufletesti a aceluia care — părăsi 
Au-si neamul —- vrea să devie, din Szabte 
Deszo — Ghrorehe Mille. E nn enisod dl 
o crnzime clasică din traedia satului masă 
vhiar — pradă hoției chiar în momenteltt 
cel mai sfâstitoare. 

Tată de ce nu putem decât aștenta 00? 
pera romanizată a Îni Gheorghe Mille - 
atât de plină. de nouă şi de caracteristicăPt 


PIP. 





) Secanmaaa cie 
Cwvanaie 


Doamnei Tallien, i-se oferi inir'o ze, loc- 
sin timpul ce-şi primea vizitele, o cutie 
kre îi fu adusă de servitoure în sulu de 
imire, Pe cutic eru inscripția -„Furni- 
ri pentru encoanc”. Crezând că este o 
ud rochie pe care c comanduse croito- 
psei sale, se grăbi să deschidă cutiu şi 
i arate conținutul invitalelor sule, Nu 
are însă îi ju nivureu, cind în fundul 
tei, nu găsi de cil o minusculă [onie 
p vița, 

Gurile rele din ucele timpuri spuneau 
d acest lucru ar fi fost w lecție bine 
ezitată din purtea lui Leuuonurehais 
pre-și începu astfel repulutia de om de 
pirit. 

laţă curu se explică ucest lucru! 

L-a Tuihen uuzind vorbinduse mult 
Beaurmutrchuis cu autor lu modă, îl 
milă intro zi lu ceui primindurl întrun 
paleti diafană şi foarte decoltută. 

Cina dana Talie i se înțăţişi astfel 
hbrăcală, fu orrecun uiuri! de aparițiu 
dur nu încotă de uși păstra calmul şi 
ingele rece ghumini pe sucvterlu cucoa- 
lg, După 0 scurtă: şedere, Heuumar- 
hais se retruse şi fu considerui cu or 
Miingaci. 

Chiar a duna zi d-na Tallin primi foa- 
p de viță și nu-i fu greu să yhiceuscă 
e cine-i fusese trimisă. 


+ 























Cosroes, regele Persiei, era [uarte iubi! 
i stimut de poporul său pentru bună- 
falea și dreptatea ce acorda supușilor 
di, intro zi regele, dete u serbure în 0- 
darea marilor demnitari ui țarii, în pu- 
Boiu său. (. porsonulitate crezu de en 
Hință să ascundă sub huină v turcă de 
P ce se giseu pe un bufet, 

Acest gest fu văzut numai de rege. 
După plecarea musafirilor se văzu lipsa 
dvi şi începută toţi serciturii să caute 
în tot pulatul pe hoț. Acest lucru 
nse la urechile regelui care spuse: 

— Opritiavă! Cel care a Inul lata no 
o mai tiea înnpci, si cu care am văzut 
ne a lvat-c, ştiu cine e hulul! 

"Câteva zile după uceastă întâmplare 
eeiuşi personutitate veni lu curte dur 
k haine noi, hegele se upropie de cl 
îi spuse la ureche: 

— Nu e aşa că tura meu a fost făcă- 
are de minuni, și fi-a dărui! hainele 
lea noi și frumoase? 

— Da Majestate! răspunse cel întere 
lat și ridicând manyşetu puntalonilor 
ati ciprapii rupţi: 

+ După cum vedeţi minunea su săvâr- 
i numai pe fumătate, 


La 0 serată pe care o du tossini prie- 
mucr lui ?etumani, trebuiau să cânte 
ioamna Ă, căreia îi plăcea foarte mul! 
ă fie rugată ca să cânte. Trebuia 
ă cânte o are din opera „Senmiramide“, 
— Ah scumpe maestre, am o frică 
prozat)l... 

— Dapoi ct. îi răspunse marele com- 
pozitor !.. 





i, 


iuli ca carca 


bo caz car” 


O DOMNIŞOARA FACE 42 DE LOOPIN.- 
GURI 


Citim intrun ziar american că o tâ- 
nără dactilugrală din Akron, Miss Mildred 
Stinoft, în vârstă de 18 ani, se ocupă, în 
arele libere, cu... aviația. Zilele acestea 
miss Stinof? a bătut un record interesani 
reuşind să facă 42 de loopinguri consecu- 
live, la aeroportul din Mid City. 

Tot timpul cât sa dedat la îndrăznetele 
acrobatii ueriene, mis Stinoff a păstrat 
cel mai desăvârşit sânge rece. 

Recordul femenin pentru  looping era 
deţinut până acum de miss Dorothy Stoe- 
ken, lin Texas, care reuşise să facă numai 
28 de salturi. - 


VRAFICUL AERIAN LA BERLIN 


Dintro statistică oficială germană pe 
1029, aflam că anul trecut au aterizat 
la aerodromul din Tempelhof 21.677 a- 
vioane, pe câtă vreme în 1928 aterizaseră 
numai 20.799 

Ii acest timp au fost transportaţi 42.440 
pasageri, faţă de 41.214 câţi fuseseră 
iransvortaţi în 1928. Cantitatea de măr- 
furi, bagaje, corespondență şi ziare trans- 
portată a scăzut însă dela 1,150 tone cât 
cra în 1028 la 170 tone. 


Cp; CARNAŢI POT FI NUMIŢI... 
FRACFURTERI 


Curtea de apel din Berlin a avut de 
solmționat zilele trecute un proces foarte 
curios. 

Fabricanţii popularilor, cârnaţi numiţi 
Traukfurteri au dat în judecată pe fabri- 
canţii de cârnaţi... obișnuiți, cerând ca 
justiția să decidă că numai cârnaţii fa- 
bricaţi la Frankturt pot fi numiţi frank- 
lurteri, 

Curica de apel berlineză a dat câştig 
«de cauză reclamanților. 


UN LEGAT CIUDAT AL LUI FOCH 


Citim intrun ziar englezesc. că mare- 
sulul Foch m făcut, prin testamentul său, 
redactat in zina de 16 Noembrie 1928, un 
legat în favoarea... Angliei. 

Câștisătorul vieloriei pe frontul de vea 
a lăsat aliatei de peste Canalul Mânecii 
suma de 77.250 franci. Amănunte asupra 
acestui legat, oarecum neobişnuit, nu au 
putnt fi încă cunoscute în public. 


GENERALUI. BERENGUER ȘI FILMUL 
SONOR 


Ceneralul Berenguer, noul preşedinte 
de consiliu din Spania a filmat zilele tre- 
cute, ținând şi un discurs ce a fost înre- 
gistrat în acelaș timp cu filmul în care 
apărea „Avem încredere în regele şi în 
compatrioţii noştri si cred că voi duce 
țara la prosperitate în timpul guvernării 
mele — şi sunt hotărît să guvernez“, a 
spus suecesorul lui Primo de Rivera. 





i 


UNIVERSUL LITERAR — 125 








caricatura zilei 
LECŢIE DE GEOGRAFIE... 








--. la spune-n, ce udă Bucureştii 7 
Sacalele primăriei... 


COPIII 





— Tu mai ai dinţi, mamă mare? 
Nici unul dragul meu. 
Atunci poţi să-mi păstrezi 

mele. 


alunel.: 


SPIRIT DE OBSERVAŢIE 





Măieuţă uite un copilaş, care trec 
priu apă fără să-și ude picioarele. 
(Dimanche illustr&e] 





B6 — UNIVERSUL LITERAR 


PRIMĂVARĂ 


PAGINI UITATE 


m. 


--[ 


— FILE RUPTE DIN CARNETUL UNUI SINGURATIC — 


LDeunăzi era cald. O primăvară tiniput- 
vie, plină de ispititoarc farmece, îți adu- 
cea in suflet o melancolie  nedesluşită, 
nişte ncînţelese păreri de rău, un dor de 
aer liber şi de câmp. 

Nu știu ce impresie o Îi făcând altora 
primăvara : pe mine însă parcă mă doare 
tot sufletul, de o durcre în care aş vrea 
să rămân mereu, îndată ce începe să su- 
[e vâniul liniştit și ies ghioceii. O fi a- 
devărară explicația, o fi aceeaş pentrul 
taţi oamenii, nu ştiu: dar primele raze 
calde ce vin după iarnă, mie îmi aduc 
în minte: copilăria. — probabil fiindcă 
copilăria este primăvara vieţii. 

Cu astfel de impresii nam dus denniizi 
la câmp. Fra primăvară n aer, dar în 
copaci nu erau nici Îrunze nici pasări.— 
şi ?n sufletu-mi nu mai era primăvara de 
odinioară. Crengile, pământul pustiu de 
flori, — toate ţi spuncau că vremea c 
înşeliitonre. | 

Şi totuşi, singurătatea, tăcerea sfântă 
care domuiea ca îniro biserică părăsită, 
mă ademenea să cuget altfel decât la 
oraş. Natura senină arc asupra nuastră o 
putere împotriva căreia inimile cele mai 
oțelite nu pot lupta. La câmp, gândim alt- 
fel decât în mijlocul zgomotului și al 
pronisenităţii dela oraș. 

Acolo, aşi fi vrut să fiu altul. Gându- 
rile mele curate în clipa aceea, erau în- 
trerupte din când în când re vuctul care 
venea “in vreme 'n vreme ca 0 şoaptă 
ameuințătoare dinspre oras. In confuzia 
actea recunoştoam muzica barbară care 
mă toarturează când stau singur în casă, 
când trec pe ulițele mari, 

Şi cât de rău îmi părea că şoapta a- 
junge până la câmp! Mi-am adus aminie 
de Margareta care vine să se roage în 
templu, care vrea să uite legăturile pă- 
mânteşti şi căreia glasul cel rău al conş- 
tiinţei, încarnat în Melisto, vine să-i stri- 
ge: „nu, tu te vei ruga, Margareto!* 

A. de ce uu ne putem schimba cu totul, 
când vroim ? Pentru ce suntem osândiţi 
să purtăm etern în noi toate impresiiile 
nesuferite pc care ni le-a dat viaţa în de- 
inngul zilelor grele ? 

Pentru ca să putem trăi, — pentru ca 
să putem duce înainte lanțul acesta pe 
care nimeni nu la dorit, dar pe care pu- 
țini sunt eroii cari îndrăznesc să-l rupă 
singuri, —- suntem gata în iotdeauna să 
facem jertfa iluziilor şi a tuturor senti- 
mentelor bune. fiindcă lumea e rea, ne 
inrăim şi noi: fiindcă lumea minte, min- 
tim şi noi; fiindcă lumea nu ţine seamă 
de simţirile noastre cele sfinte, noi sin- 
puri le aruncăm ca pe o netrebnică povară ! 

Ne otelim, me înarmăm, ne adaptăm 
condiţiilor de trai ale vrăjmaşilor noștri. 
Trecând prin lume ca printr'o pădure de 
mărăcini, ne temem să nu lăsăm în urmă 
fâşii din propria noastră viață; — şi 
atunci, încercăm să ne schimbăm natura, 
să ne parodiăm pe noi înșine când nu 
putem parodia pe alţii. În lupta asta peu- 
tru prefacerea noastră, întrebuințăm fie-- 
care clipă și toate puterile. 

La un moment dat, ni se pare că am 
izbutit, că am triumfat împotriva reali 
și primordialei noastre naturi, că am a- 
lins scaru necesară a blazării. Atunci 
păşim cu încredere, — şi parcă suntem 
gata să așteptăm furtuna; 


Și, cu tuate astea ! Nu există aimăgire 
mai mare decât aceea că am reuşi săi nc 
schimbăm în fond personalitatea.  Toe- 
mai când ne credem mai siguri, vine 
o întâmplare din scnin şi nec arată că 
ne-a'n inşelat. Descoperim atunci că mata 
izbutit decât să ne mistificăim pe noi în- 
şine. că mam izbutit decât să acoperim 
un moment sentimentele de odinioară, dar 
nu să le înmormântăm fie veci, nu să 
le distrugenu. 

lin vânt de primăvară, vo frunză ră- 
macă pe câmp. un clopot depărtat dela 
a biserică, un apus de sonre, — Întâm- 
plări cari se repetă de atâtea mii de ani, 
ne schimbă toat gândurile îutro clipă, 
ne întore cu mintea înapoi, ne scaldă su- 


MOŞ TEACĂ LA BĂI : 


Ce de mai sfezi şi cât seandal până sa 
se hotărască Muș teacă să plece ia băi. 

Madam Teacă, o persoană foarte hotă- 
rătă de îclul dumneaei, luptase în zadar 
donă luni de zile ca să-l convingă că vara 
nu e de stat în Capitală. la toate ar- 
guwmentele cucoanci, Moş Leacă răspun- 
dea scurt 

— Nu vorbi, deşcă! Nu sunt en prost 
să merg la băile ţivile! 

In sfârșii, văzând că nu-i chip să-şi 
convingă superiorul, Madam  Teecă su 
făcut bolnavă, precum o povăţuise Mu- 
dam Spanopolu, nu locotenentului. 

Trei zile na mâncat, când Leacă vera 
acasă, Bietul Moş Teacă cu toate comen- 
zile cei dădea şi cu toate ordinele de zi 
nu putea so facă sănătoasă, 

La urmă sa hotărît să trimită dupi 
doctorul Hereanu, medie de batalion. 

Cun: veni doctorul, Moş Feacă îl in- 
troduse în camera în care Madam Teacă 
să văita întruna, 

— O vezi, doctore? Dacă până mâine 
mo_ faci bine, patru zile sala de poliţie! 

Doctorul examină cu deamâănuntul și 
prescrise o doctorie. 

—- Eul Cum merge ? întrebă Aloş Leacă. 

— Bine, don Căpitan, răspunse medi- 
cul. l-am prescris o ordonanţă so bea. 

— Nu vorbi! strigă Moş Teacă lurios, 
Cum să bea ordonanța ? 

— Da, don Căpitan, trimiteţi ordonan- 
ţa la spițerie, o fierbe şi o dâi cucoanci 
să o bea... Altfel nu scapă. 

— Așa tenţeleg, fiartă! Credeam că 
vrei să glumeşti cu mine, Ştii că eu mă 
pricep la spițării d'astea, peniru că sunt 
superior ! Superioru e mai doftur de cât 
ioți dofturii. 

Moş 'Leacă chemă apoi ordonanta : 

-- Vasile Ion! 

—- Porunciţi, don Căpitan! 

— Să te «luci la spiţărie, să spui să o 
fiarbă și să vii înapoi! Dacă nu sii fiert, 
patru zile cu cățeaoa | 

Ordonanţa făcu siânga 'mprejur și se 
Huse. Şi dus a fost până în ziua de as- 
tăzi de teamă să nu-l fiarbă. 

Fiindcă însă Madam Teacă mergea din 
si în zi mai rău, căpitanul s'a înduplecat 
şi a cerut concediu ca să meargă la băi. 


DOMNULi COLONEL, 


Aniind în vedere că soția mea sufere 


de ANTON BACALBAŞI 


Hesu intro tristeța vagă şi ne aduc! 
rrămi în ochi... Renaşte atunci în noit 
pilul de odinioară, care na minţit ali 
și nu sa minţit pe sine, care na cur; 
cut vici răutatea lumii, nici  aspriri 
vietii, al cărui plâns nu avea ură. al; 
vui zâmbet nu era făţarnic. i 
. Li : 

Pe cind gândeam astfel, somwele ap 
cuse. Cerul albastru se presăra cu st 
care selipeau întruna, departe, — si ef 
Bu dle triste! ? 
„De câte ori nu mi-am bătutieu * 
de poeţii romantici, cari lasă lumea) 
pe pământ, en patimile, cu durerile şi) 
luptele ei. si cântă stele pustii! ; 
Toate vor dar să-si răzbune astiizi 





pardon de prepl şi că pe aici mu p 
bea nicio ordonanță din cauza nedidi 
plinri:, um ononte a vă ruga să bine- 
a dispune plecarea mea în concediu K 
fermei de două luni, peniru care vă] 
nexez complimente din partea Caliof 
şi mulfmirile mele anticipate de ,£ 

lg 


nainte. (5) TEI 
A dona zi chiar, eoncediul îi fa acka 


Cat, 

Mos Teacă adună compania şi cai 
cursul următor : : 

sOfiteri, sub-olițeri. caporal si 
daţi! Miine plec la băi. Mă due i 
dumneaci, că niclitaru Ware  nevoe 
băile ţivililer. Aţi înțeles leat? Ce! 
faceli că ați înțeleseră ? Să nu aflu 
eți tosi la băi la ţivili, că vă ia marti 
dracului! Să. vie ţiviln la tine. uu tu 


si-mi 


el! Rupeţi rândurile, marş!” B 
În sfârșit plecă, k 
Se sui în tran și porni, li 
Inainte da staţia cea mai apropialk 

veni conductorul : a 
— Biletele, domnilor! e 
Mos Teacă se făcu roșu la față. în 

la” cine csti tu. mă leat, de ţi 
bilet 2 Patwulă ? ji 

_- Ba nu, conductor... i 


—-  (ondueior-conductor, că doar uţ 
[i vrând să zici că eşti gheneral ! 
daci eşii cunductor, ce ai cu melitari 
Ce, eşti conductor peste melitari ? 

--- Biletu don'le nam vreme de vor 

— Nu vorbi răcane! 

De aici sc încinse un scandal într 
Con luetorul cerea bilet. Mos Teacă 
Inza. iar Madam Teacă era gata să 
sine. | 

Văzând că ţivilu nare deciuplin 
Mos Teacă rlete ordin să oprească tren 
Scoase capul pe fereastră și începu 
comanda la tren: 

— Cumpanie, stă! 

Insă trenul fugea, ; 
la staţie. Moş Teacă fu nevoit 
cumpere bilei, deşi dovedi că mai af 
unu. — cel de concerdiu. 













Toată daravora asta îl făcu însă 
uibă a reflexie amară: 
— Pungași sunt ţisilii ăştia, dou! 


Ducă ştiam mai bine uinergcam cu a 
bulanţa. Tot e dumneaci bolnavă! 


A. BACALBAȘA 


TR 


s 


[i 
Li 





UNIVERSUL LITERAR — 127 








LE PLAN DE L'AIGUILLE 


(LES CONFESS:ONS DE DAN JACH) 


F'omane de aventuri. De aventuri nemaipomeniie 
Blaise Cendrars ține cu siguranță recordut violenței Scrierile sale au un co- 
lorit violent, crud ; acliunea, inspirajia, tranzițiile violente, precum firește și interesul 
sau indignarea ce pot siârni. 
Tensiunea cu care se urmăresc reacliuni.e cxtravagan!ului sau crou, Dan 
Yack, încordarea cugetului, a nervilor, a simțurilor ating extremul paroxismului ; 
iar vuiereca de evocare a scriitorului egalează exuberanța imaginației sare și ritul 


lurbat a! stilului său. 


PIAN DE LAIGUILLE 


pă ce a săvârşit nenumărate băshă- 
excentricităţi, după ce sa îmbătat 
ate plăcerile şi neplăcerile - vicţei, 
Vuck, june Cresus englez, sătul, ne- 
mit de trai, de oameni şi de e! în- 
se hotărăşte într'o dimineaţă, în St. 
hurgul dinainte de război, să se sta- 
scă timp de un an într'o insulă din 
nul Ancariic. Intâmplarea i-a scos 
le trei tineri, fără baui, trei artişti. 
propune şi lor această partidă de plă- 
„Ei acceptă. Işi mai ia'cu sine Dan 
şi câinele. 
aţa lar între ghețari nu se poate po- 
i, şi nu se aseamănă întrun nimic 
rice sar fi putut scrie în această di- 
e, 
ță halncinantă, pentru fiecare din 
ăşi, Dan Yack, singur îşi recapătă 


pă un an, când soarele îi deschide 
drumul prin gheaţă, vaporul vine să 
ez pustnicii frigului, unul singur 
trăieşte: Dan Yack. 

şi-a: distrus trecutul, a răpus făţăr- 
a sociulă și nu se mai îndură să se 
arcă în civilizaţia pe care a pără- 
Rămâne la Chiloc. O adevărată fre- 


de activitate îl stăpâneşte. Un des- - 


neînchipuit îl mână, desfrâu de idei, 
mbinaţii cari îi permit să se îmbo- 
că, în clipa în care i se prezicea 
să fondeze și să trusteze toate pes. 

ile. Să ridice la Port Deception, in 

la Setland un oraş îutreg. 

când nu mai are ce ridica, ce orien- 
visa, câud frigurile cad. începe iar 
plictisi grozar. 


ES CONFESSIONS DE DAN YACK 


răsind Port Deception, în urma unor 
plări pe cari nu le povestim, Dan 
află pe bordul vaporului Carneige. 
enii xe războiesc de şease luni. Ide- 
kând se ungajează și astlel ia contact 
Humea civilizată. 
multe surpriza te poji aştepta dela 
Dan Tack, conceput de un Blaise Cen- 
5, astfel încât nu poate să mire pe 
ni cum că acest al doilea volum con- 
P aproape în întregime cca mai duioasă 
iragică poveste de dragoste curată zi 
pinoasă, purtând totuși marca fabri- 
Dragoste care aici un moment nu s'ar 
a ascmui cu nici o alta. 
Bau Yack se află în apropiere de Cha- 
hix, în Chalet du Pain. De acolo el 
kgistrează la dictafon destăinuirile sale. 
piea e impărțită în „rulouri“ în loc de 
incă Fa conţine şi destăinuirile dragei 
pile, micuța lui Dan Yack, soţia-soră, 


i i 
' 


iubita, iubitoare, care a murit de u boabe 
utâi de ciudată, atât de necunoscută. Dan 
Yack, alternând cu destăinuirile sale. ce- 
teste caietele Mireille-ei, 

Durerea lui Dan YVack. e dupa chipul şi 
usemăuarea lui. 

Il 1om părăsi, 101 rue du Pare Mont- 
souris, la Paris. Are 52 de ani. a înfiat 
un mic orfan rus, pe care speră că-l va 
învăța să râdă. 

Vom afla poate în un ul treilea voliiu. 
dacă Dan Yack, bun la suflet şi nenoro- 
cit în toate încercările sale. a isbutii să 
facă uu fericit. 


LE PLAN DE LAIGUILIE 
Partea întâia 
HEDWIGA 

VII 

Suh masă. de câtva timp chiar, Dan 
Yack se trezise. Şi prindea fragmente din 
discursurile cave se ţineau deasupra cu- 
pului său şi cari parteneau la urechile 
sale. ca trecute printro sită, potolite de 
grosimea mobilei, așa că deşteptarea lui 
era ca învăluită «de făină cernută a vor- 
belor fără început şi fără sfârşit, ceeace 
îl interesa mai cu seamă şi-l ficea să se 
uite încrucişat erau cele patru perechi 
de încălţăminte cari se mişcau toate în 
apropiere de ochiul său, Işi înţepeni mo- 
uoclul şi le examina, Fra o pereche de 
boiine de căprioară cari săltau de câteori 
se ridica un glas piţigăiat înprejurul că- 
ruia Dan Yack îşi închipui o faţă gălbe- 
gită, plină cu puncte negre şi coşuri «de 
friguri. Frau nişte cisme grosolane, des- 
perecheate de picle roşie, uzate dar im- 
pasibile și anonime deşi gloduroase. Erau 
«doi pantofi de lac, sparţi, fără şireturi, 
si prin cari se puteau vedea şosete de mă- 
tase de culuarea pielei, doi pantofi cari 
urcau unul peste celălalt, cari se striveau 
când un glas pătimaş umplea localul și 
5) căror călcâi stâng măcina vârful pi- 
ciorului drept ori de câte ori un pumn 
sguluia masa. In sfârșit, lângă capul lui. 
chiar lângă urechi, două cisme moi de 
marochin roz. încrustat cu motivuri al- 
bastre. pe cari Dan Yack le recunoștea 
ca aparţinâurl lui Proniue. El văzu dis- 
părând a clipă aceşie cisme, apui rein- 
irâud tăcute, enorme, amenințătoare în 
câmpul său vizual. 

— Atunci făcu o sforţare şi chemă: 

— Prietene, Pronine, dă-mi mâna te 
rog. Sunt înțepenit. Bravo,  vaulțumese, 
adăusi el, eșind de sub masă. 

Dan Yuck se instală confortabil întrun 
jilț, îşi suci monoclul în ochi. apoi pri: 
vinul obrăzniceşte pe cei trei artiști le 
zise ! 


de BLAISE CENDRARS 


=. F. cin lucru. Nu să recunose, Imi 
închipuizer că sunteți cu totul altfel: 
după examinarea incălțămintelor. Scuza- 
ji-mă, domnilor, dacă mă amestec la con: 
versaţia de... eram culo, culcat sub masă 
și fără voia mea, vă asigur, am putut să 
urmăresc o parte din discursurile Dv. Nu 
să pot insă asigura că le-am şi înţeles pe 
deplin. dar mi sa părut că vă plângeți 
toți trei de a fi rămas fără domiciliu. 
Curios lucru. începând de azi, mă aflu și 
cu în acelas caz. cu deosebirea că daci 
«bv. : mai căutaţi unul, cu nu vreu să-mi 
mai caut „Sunteţi artisti, nu-i aşa ? Permi- 
icţi-mi să na prezint, poate chiar veţi fi 
auzit vorbind despre mine, sant Dan Yack 
miliouarul englez despre care s'a ocupat 
tot St Peresbure Fi bine, raiul acesta 
“a sfârsit - auziți ? Dan Yack, care se ri- 
dicase, se aşeză iar, şi scoțând un carnet 
de cecuri din buzunar adăugă : 

-- Poltini, vaşi putea dărui fiecăruia 
un milion de ruble. = 

Apoi întorcându-se spre Pronine bui- 
măcit, zise: 

Dă-mi feo ce trebue peutru scris şi 
dn-te de ne ndă şi o sticlă de șampanie pe 
care să o alegi din panerul meu; numai 
al mew. 

Tov timpul cât Pronine fu absent, Dan 
Vack nu mai rosti nicio vorbă. Pusese în 
faţa lui, niare deschis. carnetul de cecuri. 
se îuca cu monvelul. 

Proniue aducea triumfal un magnum ? 
Apei se duse să cante cele trebnitoare 


„Deniru Scris 


și înţepeni monoclui iscili 
trei cecuri, deşărtă paharul diniv'o sorbi- 
tură şi reluă 2 
— Poftim am lăsat suma în alb. Puteţi 
să complectaţi şi să seriți ce vă place. 
[scăliiura mea e bună. Am personal ale 
mele cinci la șapte milioane de livre ster- 
linge si sunt de eri seară singurul propric- 
tar al Pirme Villiam and William: ar- 
matvri din liverpool, 25 milioane de li- 
vre capital, noi am făcut teustul tuturor 
pescăriilor oecanelor arctice şi antarctice 
și nu există un stagur ghişet de bancă din 
lume care să nu dea bani în schimbul 
acestor petece de hârtie, dacă e deschis «i 
vă prezenrali la ceasurile cuvenite. 
Il pnieti și rupe. dacă voiţi, adăugă Dan 
Vaek. ci . 


Dan Yack își 


scâsul, 

Lrmii o Iungă lăcere, 

Dan Vack își şterse monoclul, îl puse 
„ar în fața ochiului stâng, suci sprinceana 
surise prostoşte, iar căscă şi reluă: 

—. Cer ertare, mi-e somn. Dar înainie 
de a mă duee să-mi iau baia. mai an: 
încă 0 propunere serioasă de [ăcut. Vei 
(i aşa de gentil Pronine, să previi pe Ril. 
Is, caletul met, că nu mă întorc pe acasă. 
Spune-mi să-mi aducă sacul “le toaleță la 








128 — UNIVERSUL LITERAR 


iscina Clubului “Turkestan, şi valiza mea 
No. 3, acea care conţine rândul de haine 
de flanelă gris perle. Spune-i să vie lu 
bae cu e trăsură bună cu cauciucuri pen- 
tru a mă cunduce de'acolo direci la ga- 
ră. Mai înainte să treacă la Micul Club 
al Nobilimei, pe Cheiul Englezilor, și 
să-m cante bastonul men cu mâner de 
chihlimbar pe care Yan. uitat acolo ast- 
nouvie, şi să nu peardă vremea, flecarul, 
nu vreau azi să scap trenul. 

Şi cum Pronine era deja îu prag, puin- 
du-ş pe peruca lui albastră o căciulă 
mare circaziană, îi sirigă: 

— Ştii unde locuesc ? la numărul 7 diu 
Strada Moiku, la etajul întâi la stânga. 
Şi acum, să ne vedem de trebile noastre, 
domnilor, reluă Dan Yack airesându-se 
celur irei tiueri, şi să ne grăbim căci gro- 
zav îmi arde să-mi împlinesc timpul de 
înot. Sunteţi sătui de viața pe carc o 
ducați ? Eu de asemenea. lată ce vă pro- 
pun. Sunten: azi în 3 Septembrie. La i? 
Noembrie, stil vechiu, aşa dar peste ceva 
mai mult de două luni, am. vapor de 192 
tone, The Cld William; care va fi gata 
de plecare lu Liverpool, între 5 şi 7 ore 
dimineaţa ? Voi fi pe bord. Yeniţi cu 
mine. The Old William ravitaliază flo- 
tele noastre de balenieri prin mările diu 
Sud. „Acolo, la Sud, unde unu se duc nici 
odată vapoarele, undeva între călcâiul 
Nousi Zelande şi Polul Sud”, — cum scria 
mai eri, nu mai ştiu ce măgar în Lirucs. 
Ei, bine en vă duc acolu. Vă convine? Vă 
ofer 'o călătorie împrejurul humnti, și o 
stabilire de, să zicem un an, într'o insulă 
care nu va fi decât a noastră patru? 
Toaie cheltuelile şi pregătirile de plecare 
sunt pe seania mea. Nici o condiţiune de 
cât angajamentul pe care-l vom lua fie: 
care dintre noi să lese pe fiecare să tră- 
iasci cum îi va plăcea în limitele insulei 
noastre. Vă convine? Să nu răspundeți 
imediat, aveţi tot timpul să vă hotărâți 
Dar, pre legea mea, mă bizui absolut a- 
supra dv., pentru 17 Noembrie, Nu vă 
ocupați de bagaje, toiul va ti pregătit pe 
bordul lui Old William pentru ca să fiţi 
primiţi şi să puteţi face traversare con 
fortabilă, iar eu mă soi afla, între 5 şi 
7, da scară pentra a vă ura bine aţi venit. 
Fiecare dintre dv., să nu-şi aducă jecul 
instrumentele meseriei sale. Incă o vorbă 
în această privinţă, și plec; Nord Expre- 
ssul pleacă la douăspreze și nu așteaptă. 
Sunteţi artiști? țin să vă previn, căi nu 
sunt nici colecţionar, nici amator, nici 
snecena,. 

Muzica mă pliciiseşte. Nu-mi place de 
cât torsul fornăit al fonograielor şi ţipe- 
tele uriaşe ale gramofoanelor. Despre astu, 
vă garautez că voi lua cu mine o întreagă 
încărcătură de rulouri şi discuri, şi vreo 
jumătate duzină de aparate perfeeționa- 
te. Voi lua și pe câinele meu Bari, un 
Saint Bernard cu păr lung, şi, fireşte, cel 
pai. mare flacon din cel mai nou parfum 
la modă, Şi acum; la revedere, prieteni, 
pe curând! 

Şi Dan Yack esi în fugă din caburetul 
Câinelui Pribceag. 

Pe stradă cânta. 

Cânta și în piscină. înotând la pe:fec- 
ție. i 

Şi când, câteva ore mai târziu, Nord 
Expressul părăsea Saint-Peteshurg. Dan 
Yack, cânta în wagon-lit : 


me! benedictus fructus ventris lui... 
„„A-a-amen | 


„Trei fețe lipiie de geamurile bufetului 
priveau trenul urninădu-se. 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU Nr. 11 


. Partea patra 


SOARELE 


III 


Zorile întârzie. Spre nord-est doui nou- 
raşi rotungiți prezintă fiecare la capătul 
ior o încercare de curcubeu formând o 
dublă boltă de pod, ispitiad o cataractă 
fumegândă de ceţuri verzi, vinete, porto- 
calii, Bolta cerească e absolut neagră şi 
o splendidă bucaiă azurie îmbie esiul cu 
vestul. Spre sud sc ridică un evantail gi- 
gant, roy și roz împrăştiindu-se în sira- 
turi galbene-roșii şi albastre închis. Ma- 
rea e un imens cerc de apă liberă unde 
plutesc bucăţile de ghiaţă ca nişte tam- 
poane de vali colorată. 

Sirenile urlă, cheamă, oamenii de pe 
vapor strigă, Deene şi oamenii săi se află 
pe focul unde ştia că fusese casa de pe 
ma! şi scotocese prin scânduri calcinate. 
Nu aăsese nimic și nu îndrăsneşte uimeni 
să ridice glasul. 

Dun lack se trezeşte ca de obicei. Aude 
sirena vaporului și ţipetele marinarilor de 
pe bord parvin până la el. Nun e surprins. 
Nu manifesteuză nici o bucurie şi nu se 
grăbeşte să iasă de sub cort. Din potrivă, 
se ocupă mai cu îngrijire de toaleta sa, 
si acrustă grije specială pentru persoana 
lui, destăinuieşte singură neliniştea sa. In 
fond, e turburat. Periindu-şi smokingul, sv 
întreabă : „Ce naiba va trebui să le spun? 

„Va fi nevoie să le dau oarecari lămu- 
viri . ce lămuriri ? 

— Mulţumesc, suui bine. Vă asigur. 
domnilor că nu mi sa întâmplat nimic, 
nimic ncașteptat, 

-- Bună ziua, domnule Deene. Buni 
zina comandante. Cum ai călătorit ? 

Și dal «de astea. 

„Sau încă: Eu...” 

Ce ruşine să fie nevoit să se înfăţişeze 
în fața unor oameni. 

Pine-i era singur, 

Ah! 


Işi ia capul în mâini. Dan Yack simte 
cum îi baie inima. F. nevoit să steu jos. 
Se culcă iar. Nu, nu va cși, niciodată, 
Nu va face nici odată el cel dintâi pas. 
N'an decât să-l găsească ei. 
Pse brusc de sub cort. 

ioaiă energia lui. 

Grozav îl costă pasul ce-l face. îi e 
ciudă pe Doeene, ciudă de moarte. 

Mai face uu pas înainte, 

Tremură tot. 

Cerul e sol, nu e.încă ceasul norilor de 
ninsoare şi colo, la poalele promobntoriu- 
Jui. printre valurile ce se isbesc şi unde 
de ohicei bătrâna femelă de elefant de 
mare: venea ce se lăfăia, se legăna înceti- 
nel Creen-Siar. 

Trei suerături scurte de sirenă şi un 
lan ura! îl ameţesc. A” fost zărit de pe 
bord. Dan Yack nu ştie ce i se întâmplă. 

— Bună ziua, comandante, zice cl cu 
glas limpede Mi-aduci scrisori ? 

EL e gruzav de roșu. 

— Scris... 

- Da, ses... 

-. Serisorile sunt pe bord. Credeam... 

-  Credeai rău... Trebuia st mi le a- 
«ci. comandante. 

A varbit. Nu ştie nici el ce a putut să 
spună. Fete s'au îngrămădit cere în jurul 
lui, se amestecă. se umflă şi ochi isvorese 
laolaltă, pachete, îl rănesc, îi împung pie- 
lea, sc îndepărtează, revin ca viespi, ca 
nişte ace de zăpadă în furtună, 

—. Aşa dar, comandante, să ne reîntoar- 
cem pe bord, zice el înturnându-se brusc. 

Dan Yack are impresia că cineva sa 
strecurat îndărătul său. 

Indărătul său nn este nimeni, nimeni de 
cât urmele propriilor săi pași pe zăpadă. 


Are nevoe d 


Le urmăreşte cu privirea, uluit. 
tanţă ! Ce depărtare) 

Nu va mai intra su acel cort, 
dată. Nu, niciodată. 

Am câştiat partida întâi, zice d 
dată. Să vedem ce _va fi cu a doua. 

—. Ei binc, urcăm ? întreabă el di: 
pe leene. 

— Bine, dar, face Deene ncîndrăț. 
uu luaţi uimic ? 

— Nam nimic. a ua 

— Insă... şi... (Deene din ce în e 
încurcat); Tovarăşii ? 





— Si aşa, cum vă merge, băieţi! 
Și. adresându-se lui Deene : , 
—  inbarcăm, prietene | A 
Deene face un semn oamenilor, to 
barcă in balenieră şi curând fură ! 
tea Green-Siar-ului, ; 
—. Aveţi un fonograf pe bord ? Eu 
pierdut pe ale mele, zise Dan Ya 
nânml piciorul pe punte, 


— Nu? 
brici. 

Şi se culori în cabina sa. i 

— Ştiţi, e nebun, şopti Deere, ajută 
său. i 

—e5e [rea poate, răspunse acesta) 
pregătit totul; maşina e gata. 

— Cu atât mai bine, îi zise Deene. 
putea porni la noapte, timpul e i 
Trimite câ mai multă lume pe u 
să se ridice un „cairn“ la vârful pr 
toriului. 'Trăsnetul Domnului, mă d 
mă culc. : 

Şi pe când se îndepărta. bolboros 

— e nebun, vă spun că e nebun. $ 
cată pacoste ! suspină el culcându-se 


Atnaci  împrumutaţi-mit 


In cabina sa, Dan Yack sa desbă 
în piele. Apo, febril îşi rase barbat 
Aenm se priveşie în oglindă, de | 
aproație, câi mai aproape posibil. 
riile îndurate se citesc clar pe faţa 
dar are un aer solid și hotărît al mi 
Nu-şi recunoaşte nici privirea, nid 
chiul. hi 
Drepi e că se vedea pentru întâiat 
fără monoelu. De atâţia amar de ani: 
Ce isbâncdă, cugotă el. Atenţiune!: 
1 se aduse scrisorile. Pachete și iaţ. 
chete de scrisori. Nici una dela ned 
Chiar așa, nici una singură. i 
Ar vrea să poată plânge, : 
Şi plânge îndelung, se plânge pe | 
Dar lără o lacrimă, i 
Cu ochii deschişi, Şi 
Cu ochii deschişi pe o întreagă 
care se surță, | 
„N'are aface, își zice, n'are aface? 











tul mă lasă nepăsător. i 
Și râde. j 
irece ziua 


Și noapica. 
Dimineaţa strigă pe comendant. Id: 
socoteală de câtva timp că vaporul se! 
iină şi că mașina face să vibreze per 
subțire îudărătul capului săn. EI stă: 
ochii deschisi şi nu cugetă nimic. 
— Ce mai vrea Ilortalez, întrebă 
Deene, de cum acesta intră în cabină 
Şi-i arătă vreo zece scrisori cari 
fost recxpediate de către biroul său 
Londra şi poartă toate firma Comp 
Gonzalo Hortalez imprimată. Ce mai 
- Dar cu na ştiu, domnule. j 
„- Dan Yack! urtă Dan Yack, sea] 
sărite. 
Se linişteşte subit, i 
— Comandante, zice, mergem sprej 
pul Chiloc ? vreau să facem chef ms 
--. Bine... der... i 
— Nu vreau să știu nici un dar. ai 
spun că vom chefui. DIMITE