Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0004

HVeEr' SUR 


Anul XLVI Nr 


4 
19 lanuarie 1930 
$ Lei 


SPIRU HARET 





UNIVERSUL LITERAR 


50. — 








Ctitorii 





OMUL ŞCOALEI i 


Acesta este numele binemeritat, care 
sa dat marelui profesor și ouyunizator 
al învăţământului românesc de toate 
oradele. Spiru C. Haret. 

După RĂzbCIul pentru Independenţă 
al României nici — din 1877—78, — a 
început o pevioadă de refaceie a țării, 
sub înţeleapta oblăduire a Domnitorului 
și Regelui Carol 1], analoagă cu aceea 
care incecreă să o [ucă penerația uc- 
tuală pentru Romania cea Mare, 

Deşi după Războiul pentru Indepen- 
dență ero totul de făcut, iar nu de 7r*- 
'ăcut, căci nu putem zice că a existat 
ceva bine oryanizal mai în nici una din 
manifestările de viaţă aie pororului 10- 
mânesc, cu toate acestea narocul şi Dum- 
nezeu au voit ca diferitele crganizări 
începule atunci, să fie bine îndrumale 
conducând Țara la starea înfloritoare 
care a fost înainte de Marele  Hăzboi 
pentru întregirea neamului! 

După cum aproape în fiecare aamură 
de activitate, a existat cel puţin „un 
om” care să merite numele de om al 
acelei activităţi. tot asttel și Școula Ito- 
mânească a avut nororcul să a'bă în 
persoana Ini Haret. pe „Omul $Școalei"! 


Harei a fos! una din figumle de mari 
profesori, care a, strălucit pe cele mai în 
portante cutedre ala învăţământului nos- 
lru suverior. Figură impunătoare, minie 
aleasă, personalitate de mare valoare în 
viaţa școlii româneşti, 

l.ui se datorește îndrumarea pe calea 
sănătoasă a învăţământului nostru. pe 
întreaga scară plecând dela şcoala de 
cătun şi, până la Universitate. | 

Intrun articol cu titlul „Amintiri din 
viaţa de școală“ publicat chiar de Spiru 
Haret în revista „Gazeta Matematică”, 
el zugrăveste în chipul următor învăță- 
mântul primar dinainte de războiul pen- 
tvu Independenţă : 

„La Dorohoi, se învăţa încă cu litere 
„cirilice modernizate ; ba chiar veniseră 
„odată peste. noi la școaiă (acolo unde 
„atunci pe vremea lui Alezandru Cuza 
„învăța şi Haret), nişte elevi ai unei 
„scoale de cântăreţi bisericeşti, cu băr- 
„bile până. la brâu, care nu cunoşteau de 
„cât vechile litere slavone! Lu lași an. 
„Băsit. întroduse literile latine. La Bu- 
„rureşii copiii îsi băteau capul cu să în- 
„veţe uricgrufia. etimologică, care-i fă- 
„tea să scrie Siellatina în loc de Slatina. 

Tot — în „Amintiri: — Haret însuşi 
zugrăvește si învățământul secundar 
astiel: 

„In 1362, am intrat în liceul Sf. Sava, 
„care pe atunci se afla 'mstalat într'o 
„veche casă azi dispărută, în urma ca- 
„nalizăpiii Dâmboriţei. In acea casă, 
„mică, veche, umedă, cu clasele înşirate 
„în jurul curţii, în nişte încăperii clă- 
„„dite la întâmplate, unele într'o stare de 
„infecţie de nedescris, am petrecut șapte 
„ani din viaţa mea... 

„Numai de ua lucru nu am avui nici 
„odată a ne plânge: de lipsa de liberta- 
„te. Timp de î ani, cât am fost intern, 
„am trăit grămădiţi 18 până ia 24 de 
„Dăeţi, întrun repatitor de vre-o 25 me- 





de Prof. G. NICHIFOR >i 
e 
„tri patraţi, absolut de cupul nostru.  cială, prin Ligue Deşteptaren. prin cac 


„Niciodată un pedagog sau meditator v'a 
„trecut pragul împărăției noastre lu. 

„Când arm intrat în liceu. în clasele [ 
„Şi II era cât2 un siunur nrctesor pentru 
„limba română, latină. istorie şi mate- 
a MAUCĂ" un. 

„La Septenibrie 1864. vechia arganiza- 
„ție a liceului a dispărut. și sa înlocuit 
„cu “aceia cara, cu carecare modificări 
„Şi adaose, a fost menţinută până ia le- 
„gea din 1993", 

Această din urm Tegqe, formează titful 
de gigie a marelui Haret. şi ea împre 
ună cu legea învăţământului primur =i 
normal-primar, prscum si cu legea în- 
văţământului superior legală lu un lo 
cu aceca a învăţământului secundar din 
1R%8. au contribuit să se adauze la nu- 
mele lui Spiru IHaret. titulatura de .o- 
ml şccalei". 

Fără a obos: prea mult cu „citatele: 
este necesar să ascultăm tot din „Amin- 
tirile“ lui Haret, cum era şi învățămân- 
lul nostru siwprrior pe acea vreme: „La 
„Octombrie 1869 ne-am înscris — la. Fa- 
„cultatea de Ştiinţă -— 5 studenţi... tuţi 
„eram pentru fizico-matematice ! In tim- 
„pul acesta în anul II-lea era un singur 
„student și în anul al III-lea incă unul !.. 
„l.aboratorii nu erau deloc, Cu mare 
„greutate, Bucaloglu reuşise a reuni u- 
„paratele cele mai, îndispensubile pentr: 
„femonsiruţiite sule, Alexe Marin ceva 
„Material peniru experienţe de chimia. 
„Stefăneseu câteva proble de minerale și 
„roce. Frarcu nu avea nici măcar un mi- 
LrOSCOp.., 

„Dela 1563. data înfiinţării Universi- 
„îății Până la 1869, singurele examene 
„depuse la Facultatea de Stiinţe au fost 
„4 licenţe, trecute fără examene anuale! 
„Primele examene anuale au fost trecute 
„în Iunie 1870 si începutul acesta su 
„făcut întrun ceas bun,  pentrucă de 
„atunci șirul nu sa mai întrerupt“. 

Spiru laret, după ce a luat licenţa 
în ţară a continuat, studiile la Paris și 
a luat Dactoratul în Matematici, la 15 
lanuarie 1x78 fiind primul dorlor ro- 
inân în ştiinţele Matematice ! 

Odată cu veîntoarcerea în ţară, Ilaret 
pe linsă profesoratul său la Universi- 
tate, la Scoala de Poduri si Sosele şi la 
Scoala Specială de Artilerie şi Geniu. 
începe să se preocupe de reorga- 
nizarea învăţământului românesc de jus 
și pănă sus! In calitate de  Iuspector- 
seneral al învățământului secundar între 
1883 şi 1855, Haret a alcătuit un vapor 
rămas celebru, despre starea învăţțămân- 
tului nostru acuma 45 de ani. care raport 
a fost premiat de Acadenia Română! 
ta Secretar genera! apoi, la M'nisterul 
Instrucțiunii. Hara. a cantinuat să 
“trângă un material bogat în ceeace pri- 
veșie învăţământul, care i-a servit ca 
dupăce a ajuns Ministru, să poată să 
facă o operă durabilă prin legile sale. 

Fără să stăruesc mai mult în acest ar- 
ticol, asupra predigioasei activităţi a 
„Omului Scoalei“ în viaţa politică şi so- 


el a nrmărit să grăbească ridicarea | 
Cerei (ă&râneşti, Unzând către votul ai 
rersal şi tvuproprietărirr, precum și prt 
artivitutea extra-şenlară a învățătorimei 
— voi termina cu 9 (minlire persone 
care are «le scop să înfiţiseze perfe 
tonştiinciocitote profesorulă a lui Har* 

Sriitorul acestor rândur!, a fost în Fi 
lima serie de studenți ai marelui protii 
sor şi om de şcoală! Imi  amintescie 
azi cu crmotiune, de ziua de 13 Ma 
1907, când partidul Conservator sal 
tras dela guven urmându-i partid 
Liberal, în monieniele grele în enre ţa 
noastră sângera dureros dela un Capu 
la celătalt sub taroarea răscoalelur ţăn 
nești. Haret deşi la ora 11 trebuia 
meargă la Palat pentru a depune Y! 
vământul ca Ministru, (al 3-lea Minishd 
viat al său: nu si-a uitat pe studewa 
lui si. în acea zi Morți dela 8—9 ju. 
Dim. şi-a făcut cursul, după care lui” 
du-si ziua, bună dela studenţi a pler 
să se inhame la o nouă și grea însără 
nars, mai ales în acele momente tragic 
pentru ţară î 

Implinirea dateriei fiecăruia în ram 
ra lui de activitate, este necomandată | 
jlaret nu numai prin exemplul său pâl 
sonat, dar şi prin scris, “e 

în această privinţă voi mai face! 
ultim, citat, remarcabil prin frumusețy 
lui „din vestitul raport scris de Iar 
in 1884 asupra stării învățământului 
acea epocă. EL saria : ct 


4 
e 


„0 instrucțiune solidă şi variată. adr 


„indispensabilă unui om în împlinin'€ 
„datoriilor sale şi către sine, şi către | 
„mika sa şi către patrie, însă instriși 
„țiunea siugură, nu este de £juns pent, 
„a satisface tcate trebuinţele vieţii cu 
„plecte, Mai trebue ca omul să aibă d? 
„noștinţa exactă. a tuturor dreptuniilores 
„datori; Jor sale, precum şi conştiinp] 
„convirția întimă si profundă că pr 
„neolservarea și neindeplinirea lor DI 
„Poate fi fevicit în viaţă : trebue să aie 
„atăi de mult deprinderea de a-şi fac 
„datoria incât să şi-o [facă în mod nabq 
„ral, cu plăcere şi fără grentale; să 
„fere când nu şi-ar face-o?! A 


, oa 
Acesta a fost „Omul Scoalei“, una da 


fizurile cele ui mari pe cari le-a. as 

Scoala Românească. Di 
„Spiru Ilaret a fost însă şi un om pei 
lee de mâna întâia. după cum se vam 
den din articolul care urmează, să 













































La 20 Ianuarie anul acesta, se impli- 
ste exact un sfert de reuc de când 
aret a jus în iutregul ei „Chestiunea 
ărănească” la noi, prin publicarea u- 
i documentate lucrări putând chiar 
est titlu. Ă 

Cu 2 ani nai înainte de a se fi pelre- 
t duverousele răseuule țărănești, Ha- 
t dădeau alarniu în această chestiune. 
in următoarele rânduri din prefața 
crării sale: 

„Atât în timpul cât am făcut parte din 
guvern, cut si mai înainte. împrejură- 
ile nvau pus în pcziţie de a cunoaşte 
e aproape o insemmată parte din ccm 
leu de probleme, unele mai grele şi 
ai amenințătoare decât altele, care 
onstituesc ceeace se chiamă Chestiu 
ărăneaseă. Am putut să mă convin 
e ce nave urgență este ca eu să ocupe 
vimul loc în preocupările oumenilor 
ostri de stat și să se întreprindă re- 
olvarea ei în întregime luu. 

„A trecut deja prea mult timp în dis- 
uţiuni sterpe și în timpul acesta greu- 
ăţile sau înmulţit, şi pericolul sa 4- 
ravat 

Acum, 35 de ani „Omul Scoalci” şi-a 
rgit deodată orizontul lui de preocu- 
re şi din pragul școalei, pe care ela 
ganizat-o. — şi-a purtat privirile sale 
asupra păturei obidite, care formează 
tuși tfemeliu neamului românesc. 
Primul capitol din lucrarea sa apărută 
um un siert de veac, poartă titlul: 
nlesnirea pentru ţărani de a deveni 
oprietari“. Vin apoi alte capitole. care 
astăzi se pot socoti ca probleme la zi, 
stfel avem: îmbunătățirea culhurii pă- 
kânturilar cultivate de ţărani ; organi- 
vea muncii prin asociaţiunile  țără- 
eşti; tegea contra cametii si băncile 
opulare, etc, 

In încheiereu celor 80 de pagini, cât 
e lucrarea a cărei „comemorare o 
cem aci, marele om politic cum Sa do- 
dit că a fost Spinu Haret, cerea cu: 
ia realizarea reformei, factorul princi- 
1 să tie țărănimea însăşi, — căci 
daogă el: pe țărănime o consider ca 
n corp activ, inteligent şi conştient, 
i nu trebue să fie tratată ca un corp 
nert, pentru care nuinai Statul trebue 
4 tacă tot. după cum a fost conside- 
etă ea până acum. 

Aceste rânduri dovedesc până la evi- 
enţă, ce sin politic şi chiar profetie 
avut Haret, în marea problemă n ri: 
cării păturei noastre ţărăneşti! 
Apariţiunea numărulai festie din „„U- 
iversul l.iteran, cu figura serioasă a 
arelui Spiru Ifaret, -- coincide întrun 
od fer:cii, cu o comemorare de un sferi 
e veac, a inurei prohleme, care acuni 
upă Războiul da întregirea neamului 


O COMEMORARE 


şi-a primit somţionarea cea mai largă 
prin chemarea la viaţa politică, socială. 
culturală şi economică a păturei mu- 
mită talpa țării? 


G. N. 
EN ANM N IRI 


NOTE BIOGRAFICE 


Spiru C. Haret sa născut în Iaşi la 
anul 1551 Februarie 15. După cum în- 
xuşi. serie în Amintirile” sale de scoală. 
învățământui primiant Ta început în o- 
vasul Dorohui, apoi Wa continuat în 
lași și Ta terminat în Bucureşti; — 
liind condus în aceste orase de nevoila 
părinţilor săi. deonrece el a fost un co- 
pil sărac. La vârsta de Îl ani întră la 
Liceul Sf. Sava. unde distingându-se li 
învățătură a fost primit ca bursier, 
cînd a trecut în clasa 3-a, Internatul 
viceulii nu cuprindea decât vre-o 70 
de interni. adăpostiţi într'o clasă cu 
totul irupuoprie. „Timp de d ani. cât am 
fost intern, —- serie Haret în „Amintiri: 
„um trăit grămădiri 1R până ln 2% d2 
„Lăeţi întrun repetitor de vre-o 25 metri 
„pătraţi, absolut de capul nostru”, Aşa 
„ut trecut arii de veselie, ude cântece 
„Şi de jocuri. întrerupte din când în 
„când de iuți supălrări pe cari ni le pri- 
„cinui o lecţie prea mare, or; dimensiile 
„prea ve tot reduse ale porțiitor pe cari 
„mi le sorvoa ecanomiul ţisun al intarna- 
„tului“ 

In Decemlrie 1570 deși încă student 
în anul Il-lea al secţiunei f'zico-mate- 
matice dela L'acultatea de științe din 
București, EHaret obţine prin concuri 
Catedra de Matematică dela Seminarul 
Central, unde a funcţionat 2 ani conti- 
nuându-şi şi studiile sale la Universitate, 
In 1874 având titlul de licenţiat. în şti- 
ințele fizico-matematice, obţine printr'un 
alț concurs, 1; bursă externă si pleacă 
să-si continue studiile la Paris. 

Acolc. a fracut din nou licența în Ma- 
lematici în August 1875, iar pe acea în 
Stiinţele fizice în Iulie unul următor. 
La 16 lanuarie 1378, a trecut cu mare 
succes Doctoratul în Ştiinţele Mateniati- 
ce. fiind primul român cae a obținul 
ncest tite înalt în ramura matenutice- 
lor. Teza are titlul „despre invariabili- 
tetra axelor amari ale orbitelor planetare 
şi face parte rin domeniul 
cerești. 


„Mecanivei 


Intors în ţară, a fost numit în Oetoni- 
lie 1R7S profesor la catedra de Mecanică 
dela Facultatea de ztiinţe. catedră în- 
iiințată prin scindarea catedrei de Me- 
canică si Analiză la care funcţ'ona ca 
titular penerulul fac Lahovary. 

Activitatoa peotesorală a lui Spiru Ha- 


„Vel Sa extins la tot ceeare era învăță- 


vidnt superior in Capitală, Astfel în 1882 


UNIVERSUL LITERAR. — 5i 


e numit profesor de Geometrie Analitică 
la Scoala de Poduri şi Șosele, iar timp 
de 9 ani -— până la 1890) — a fost pro- 
fesor şi la Scoala Specială de Artilerie 
și Geniu, Așa dar la cunoştinţele sale 
sau adlăpat tot ceeace forma, elita știin- 
țifică a ţării: profesoni de științe mata- 
matice, ingineri şi ofițeri de arme spe- 
ciale. După o activitate de mai bine de 
32 de ani, Îlaret se retrage din învăţă- 
mântul superior al statului în 1910. con- 
tinuând totuşi până la stingerea sa din 
viaţă -— 17 Decembrie 1912 — lecţiile 
zale cu srop de popularizare, la. Univer- 
titatea Populară al cărui pivot principal 
a fost. Haret a primit titlul de „Omul 
scoalei”, pentru că a lucrat fără preget 
ia organizarea învăţământului de toate 
gradele. întâi ca Inspector general timp 
de 2? ani. apoi ca secretar general şi de 
3 ori ca ministru al instrucţiunii public> 
si al cultelor. (1897-—99; 1901 — 1904 și 
19027—1910), 

Pentru lucrările sale atât în domeniul 
pur ştiinţifi: cât şi în acel social şi de 
legiuiri şevlure, Academia Română a a- 
les ve Haret mai întâi membru coras- 
pondent al său (dela ÎN7O| şi apoi mem- 
bru oeliu dela 1892. 

FI a aplicat metoda științifică pentr 
tezelvarea nu numa: a problemelor spe- 
cialităţii sale, ci si pentru problemele 
de ordin sociul. A scris chiar o lucrare 
cu titlul ..Mecanica socială“ în care și-a 
PTOpus: „Să introducă în studiul ches- 
ltunilor sociale, acea. vigoane de raţio- 
nament care dă uezultate asa de strălu- 
cite în științele zise exacte“, 

E interesant să terminăm aceste scur- 
te note tiografice cu următoarele rân- 
“uri scrise chiar de neobositul Haret în 
testamentul său : „Plec din lume mulţu- 
mit__că nu mi-am pierdut vremea şi că 
„mi-am îndeplinit datoriile, atât pe cât 
„puteam să mi le împlinesc, în împro- 
„jurările în cari am trăit şi în marginea 
„puterilor mele. Se poate ca în urmări- 
„rea țelmrilor ca aveam în vedere, şi pe 
seare cu bună credință le-am urmărit, 
„socotind că lucrez pentru binele comun, 
să fi jignit pe unii, fie în credințele, 
„fie în înteresele lor; dar nam tăcut 


„nici odată aceasta pentru satisfacarea 
„nici a intereselor, nici a patimilor 
mele", 


Acesta a îost, într'adevă». cmul școalei 
si Marele patriot Sp. Haret. Să sperăm 
că nu peste multă vreme, vom avea lur- 
uală în bronz, figura serioasă, senimă şi 
cinstită a acestui bun și mare romăn! 

19 Ianuarie 1930, GN. 








52. — UNIVERSUL LITERAR 








Po ce Za e 








AL. T. STAMATIAD 


CÂNTEC 


(M. MAETERLINCK) 


A venit să spună, 
fCopile, mi-e frică) 
A venit să spună, 
Mâine va porni... 


Lampa mi-e aprinsă, 
(Copile, mi-e frică) 
Lampa mi-e aprinsă, 


M'am apropiat... 


La întâia ușe, 
(Copile, mi-e frică) 
La întâia ușe, 
Lamp'a tremurat... 


Ia a doua ușe, 





(Copile, mi-e frică) 
La a doua ușe, 
Flacăr'a vorbit... 


ia a treia ușe, 
(Copile mi-e frică) 
La a treia ușe, 
Flacăra murit.., 


AMINTIRI IN IARNĂ 


Trec pragul unei case cu brumă pe pereți — 
Afară-i vânt şi iarnă și Soarele e-amează, 

i ș idee hi E 
Şi n casă — abia pătrunde o mohorâtă rază 


Din colț în colţ cernută pe urma unei vieţi. 


In bosnioe şi mintă, sub grinda de ştejar 
Abia zăvesc icoana ca din funimgini scoasă; 
Colo în fun un leagăn şi-o rogojină roasă 
Şi “n aţă de păianjini atârnă coji de var. 


Şi tot e gol încolo şi brumă pe pereţi. 
Şi muborâta rază se stânge ca 'ntr'o apă 


TERRAM 


Adu-ţi amimte de-această noapte sigură şi grea: 
(pământ. 

Când se întorc cuvintele şi nu mai sunt. 

Nonpte udă şi grea — 

Când pe semnul alb de sticlă, sună-o toamnă vea, 

Cu cachi subţiri -— privelişti leşinate — 

Ram necunoscut 

Vei trece ca o apă pustie, să-ţi cunoşti sufletul, 

Să urci culmile sufletului. 

Pământul rece. cu somnuri bogate 

Te va primi la sărbătoare, 

Lu sărbătoarea cea mare — 

Să te sfermi ca un vas de lut, 

Ca un catart de corabie slut. 


S P 


Toamnă, covor de aramă, Ă _ 
Tu porţi moartea rece în pareuri, pe stradă 
Preludiul tristeţea, sfârşitul... o dramă 

In suflete şi 'n goala; mansardă. 


De-acolo, de sus, privesc către soare 
Mi-e sufleiul cald, când este senin. 


LEEN... 


Şi numai ferăstruta piivirile mi-adapă 
Cu cerul de deparie învăluit în ceţi ; 


Şi gândul meu ascultă şi macină tăcere 

Pân noaptea mă cuprimde în recile unghere, 
Pân îmi petrec prin minte de câte ori cântam 
Alătumea de nrama de câte-ori plângeam. 


Aici în casa asta — copilăria meu 

Cu nebunii şi cânteie «le mu le încăpea... 

Pân toate irec ca umbra lăsată de un nor — 
„Şi-i friz şi pnrcă-mi bate în ereer cun topor, 


G. TALA7 
ES") 


Ce piere “ucetișur. 

Când mu vei mai vedea ntei un not 
Umblând pe foile cerului 

Intins ca o plictiseală... 

Ușor, uşor, 

Neînţeles şi trist — 

Pămâritul strâmtorat, cu veacuri de nimie — 
[ţi va spume câi eşti de mie 

Și-ţi va arăta pe adevăratul Crist, | 


IOAN GEORGESCU 


Pa ceai l 


*) Dim volumul ..Metanii si Ore”, apărul de curâr 


( 
| 
Li 
i 
[ „4. să . ae i NS E [j 
nvie în mine şi m seră o floare 
ŞI poate depurte răsare un erim. 
s 
Dar un nebun vârtej de palide petale £ 
Vli-aruncă 'm suflet iară o tristă resemnare, 
Zadarnice de acum sunt chinurile tale, 
Eu am uitat «le mult întâia zi cu soare. ; 


AL. BIBESCU 


3 










































Vântul bătea necontenit. chinuind.I-se 
o ființă cutropită de grele remuscări, 
tiua ne pănant, racolindl usciturile. 
isboa cu vrăjmăsie în copacii care-l 
rireau loviturile semând din adine.— 
prelingea apoi prin reţeaua tosnitoa- 
a frunzarului. ca să se înalțe în cu- 
dele fara hotar ale văzdluhului, De a- 
lo, în vostogoliri hău'toare, năpruz- 
cu balaur se năruiu din nou asuprii 
mântului, îu isbiri furibunde si ne- 
neşii. lare glasul lui ţineu tovăriisie 
ele răului învolburar tin prea 
nopţei caro se lisa greoae paste cule 
n urină rărnăsițe ale unei zile coţoase, 
răstinipuri. căd>au picuri plini «e 
oae tormnatică, 

Călătorul era întârziat. Ajunsese a- 
pe pe însetat, la marginea apei și 
ipase a bucată de vreme în zatar li 
darul de pe celălalt ţărn. Podul mut 
ni decit când glasul 
ăță de o pală grea se vânt cae. iu. 
mplător, călătorea spre urechea. po- 
rului, Când puse piciorul pe cele că: 
va scânduri ale porlalui plutitor că- 
tocul ivi părerea că ţorneste spre ce. 
lait țărm se gănuili la viaţa lui de 
nă atunci, şi într'o grea strătuluerare, 
ţa lui veni, ca un masiv ale cugetare 
ca a fisie «e fluturare necoprită, 

unu vis.., Trecuse de jumătatea vieții 
luptase cu alţii, dar nui vsebit cu 
însuşi. cu cumpiita si nedespărțita 
doiulă a suflolului său.  Căutase în 
e însuşi puteri cu care să facă 
ță întrebărilor. — crezuse p vreme. că 
găsise, — fusese mulţumit, păşise cu 
sigurantă mai deplină pe cărarea vio- 
„dar. Sunt unele iusecto miri, care. 
rin armonia formelor si u culorilor 
u n impreziune de tie si «le frunmu- 
țe durabilă Intinzi mâna. le prinzi. 
„ dendatță vezi că din toată alcătuirea 
-ți rămâne po deget decât puţină pul- 
ve nefelositoare,. Aşa şi cu sizuranţa 
n sufletul călătorului:  dintrodată 
nsuara vata de vâni a firei, flutu- 
le sufielesc se pretăcuse în vraful ne- 
Dnic al nimicului, spulberat pe dată. 
el. în pustiul gândurilor cu care nu 
mai întilnesști niciodată...  De-atunei 
țimântul eh-uuitor al unei  ucigă- 
are singurătăţi. i-a ţinut mereu tovă- 
şie ca umbre» lui preprie,  Căuta Rae 
ridice împotrivă. să cugete că totul 
-i decât o proprie sclavie, —- dar ni- 
ic nu-i putea răși simţirea vastei lui 
ngurătăţi.,. Incepu atunci călători, 
gabondajul spirituul, Porni J:e melea- 
rile sterpa ale nepăsăriti „prin văioa- 
ie prănăstioase ale nesărilor, urcă pe 
ipcarele tuturor nrăsvrătirilor, se că- 
ră pe stâncile tăicuse ale cinismului 
r când. sus, pe vârf. căulă să prindă 
1 din vrei înţeles ul îmtrebărilov va- 
-l chinniau, băvă repede de seamă că 
izontur'l!e pe care le astenta infinite. 
au închise, apropiate, lipsite de stră- 
cire și inert>. 

bitindea nuitinile înainte, 
u în valea de ude plecase, — și. me. 
u. vitregă și necruțătoare. venea sin- 
rătatea... Se amesteca altădată în tu- 
ultul szomatos al mulţimelor. în su- 
tm) petrnzorilor si al cântărilor lesnr 
selătoara, căuta în ochii seinonilor za- 
a de sizuranță dorită cu sete. cerceta 
strânserile de mână dacă poate cu- 
e de acolo firul de lumină. -- totul 
dura decât numai cât. ţive gândul ne- 
ihănirei în mintea unui oenas. și din 
v simţea phenrele cuncerului sufletesc 
m îi strânge cugetul şi inima, care palpi- 


si se lăsa din 


călătorului se - 


UNIYERSUL LITERAR. — 55 


CASA DIN PĂDURE 


de AL. LASCAROYV-MOLDOV ANU 


tau arăbite, ca sub ameninţarea sfârși- 


tului, 

Si asa, în vifurul sufletesc, vercetâniul 
cu toată temerea și cu toată băgarea de 
seumă, Andrei: călătorul nostra — nu 
putuse căsi un Su e siguranţă, o 
torărăşie.., Viaţa i-se scursese ca o pată 
de arăs rue pe faţa unui rău, care Merge 
nicăiri 

Inserurea îl vrinse acum la margine 
“noi învolburate de vântul care nu mai 
contenea. Podarul — un om umed — îl 
pvivise. întrebându-l din ochi: 

„Unde te duci?" 

Andrei. ca si cun i-ar fi înţeles în: 
trebhatea, îi răspunse scurt, dar nevrăj- 
Mus: 

—- „Prec dincolo, 

In tăcere se «ui pe scândurile pluti- 
toare, în tăcere trecusr apa învăluit. 

Pe malul celălalt cra. pădure de salvie. 
Cilătorul, după ce-şi luă rămas bun de 
la nodar, porni pe drumul din faţă 

De mult, știa că întrun loc din acen- 
stă pădure. își duce viața un prieten al 
covilăriei lui, neînțeles tovarăs al umar 
zile senine, —: prietenul Stefan, Plecaza 
de imult din orasul în care-si duca 
împreună viaţa, si luase ulcla un maro 
proprietar. grija pazei ucostei  philur 
Eva pudurar acum, Își mai serisosori 
ci a vreme, dar, po urmă, Audrei se ddlu- 
sese în drumul lui. ine Stefan rămă- 
sese mereu în pădurea ini, Si. în va 
din zile, pe când Androi călătorea cu 
xândul pe acelas bărăgan ul singuriti- 
ţii lui. — un glas nou, îvii cu totul pe 
neaşteptate. se auzise în sufletul Ini: 
„De ce nu vii şi pe la mine?" Era, call 
si bun, lasul lui Stefan. din pădure. 
A doua zi. fără să dea de slive nimănui. 
Anârei pornise. — zi acum se afla, sin- 
pur și înoptat. pe drumul cure-l ducea 
spre casa din pădure, a lui Stefan. 

Iutunerecul si vâutul îi hiciuiaia, ti st. 
sinvurătatea din suflet. Dar el. nici ru 
le simțea. Merzen încet pe cărarea înnn- 
tată. pe care. dacă ahia la depărtate răs- 
timuuri, albea 0 lucire de lumină canu- 
şie. ca pentru a-i arăta că nu sa răti- 
cit. Lungă noapte fu... Cărări'le şi cru- 
murile în pădure, noantea pe furtună. 
par tenta la fel. ca si vieţile anonime 
ale pamenilor. — asu că Andrei se ră. 
tăci. Se oprea. pipăia covacii de muschi, 
ca să afle unde este miază-noapte. --- 
eo Tăsu cu privirea pe faţa pământuhui 
ca să prindă țe nensteniate stafia dru- 
mulu!: care joacă. batioceritoare. în ca 
lea rătăciţilor. — se pipăia pe sine. e: 
si cum ar fi fost un străin șiesi, — 
până ce începu să stea Ia sfat. cu glas 
tare, cu sine: i 

-- „Te-ai rătăcit. Anurei?* 

Si cu o aită inlădiere în elas. răsnun- 
dea: 

— „Nu. nu mam rătăctt!.,. 

Anoi, hutără cu sine o reîntoarcere: 

— „Să ne întoareem de unde am ple- 
cat. 

Si se înturna spre locul ele unde î-se 
părea că plecase... 
Dar toate cărările 
nointoa. în pădurea 
și de întunerec... 

Căzu pe un bustean răsturnat. _ Un 
mira "all de salcie amară, îl rrimi po 
dată. — ceoa ce-i aduse în suflet cau o 
arțiere de primăvară. Stând pe bustean 
ev. G clipă vedeniu ri Stefan. copil 
eulegânăd smeură în pădure. Fusoseriă 
ei odată ln cules «e smeură, Surâse: ce 
departe ! Ridică privirea : ca un răsnuns 
nl amintirei, drept în fața lui, departe 


« 


între ela. 
de vânt. 


seamână 
îuvătuită 


lucea o luminiţă, care pâlpiia: se ivea. 
se ascundea , Se sculă în picioare şi. 
fără şovăire, plecă pe drumul din faţă, 
către luniiniţă. Mirosul cald de salcie 
amară îl mai întovărăs! câţiva paşi, și 
apoi rămase în urmă... 

Corând, Andrei hătu la poarta cusci 
din pădure. Stefan. cu acelis ala bla jin 
pe care i-l cunostea Andrai, îl întâmpină 
simplu. dar cald: 

— „Tu eşti Andrei?" 

Surpring, Andrei îi vise: 

— „Cum de-ui ghicit?* 

“mul răspunse * 

— „Nu sunt decât puţine clipe, «le 
când, fără să stiu cum, fezuun avut în 
faţă, zi mă întrebui : „amai culegi tu sine- 
ură. Stefane?: 

Işi dădură mâinile, —- și 
casă, 

Casa aceasta era un mie pavilion de 
vânătoare de pe vremuri, când proprie- 
tarul se muni îndeletnicea cu asemenea 
lucru. Acun însă era locuința lui Stefan, 
mai marele pădurei acesteia, 

Ira de lemn bit:e încheiat. având câ- 
teva încăperi simple și curata. Trecură 
rin ele. — şi Andrei putu să vadă că 
prietenul Stefan nu se schimbuse deloc 
în eustul simplicităţii lui vechi, 

Stefan aduse o lumină pe nisa mare 
dola iutrare si — zise lui Andrei: 

—- „Să stăm puţin aici. înainte de a-ți 
face un rust de culcare“, 


intrară în 


Andrei răspunse repede: 

— NU, nu. — wam deloc poflă re 
snm, = ci nuniăi dă-nri puţină apă, «i 
beau..." 


stefan pieri pentru câteva clipe. Au- 
irei auzi clinchetul unui pahar scos de 
la locul lui. == o unsă care se deschiae 
si se închise ln lic. — şi re aeină. un 
răstimp de tăcere, Afară vănful se po: 
tolisa. Privi în jur. pe pereţii luminaţi 
sovăelnie de lumina pâlpâitoare a lu- 
mânării de ceară. 

Deodată ca ishit «le-o vecdenin. Andrei 
î-i opri privivea : pe perotele dinspre ră- 
căpit. stătea. ca o lunmină neclintită, no 
Teus crucificat. Crezu că-i o vedenie u 
abosalii lui. Ti trecu mâna peste nehi 
si paste frunte. soptind: 

„Sunt ohosit. 

Dar vedenia nu pleca, — ti. mai ales, 
Andrei păru că aude o respirare, ca un 
oftat : 

- „Da. prietene, eşti obosit: Crezu că 
e Stefun care se intorcea ci paharul cu 
apă. — dar era singur... 

“[sua vrivea. cu înfricoşată dulceaţă 
spre călătorul chosit. Dar Aurei na 
înțelecea. Si totuşi, în sufletu-i învolbu- 

at, se fră imânta. de câteva clipe. cevi 
orcat de multă vreme: un 


nou. nemai 

fel de rerenire, pe un drum vechi, uitai 
de mult. — jar si suavwitate care. deo- 
dată i-se păru vae.ridicolă. îi mânsăle 


mereinile cele mai devărtata si mai ne- 
sizure nle sufletului... Avu. ca înfr'o 
strătuloerure anroape dureroasă. 0 rP- 
punere în clipele când dimpreună cu 
Stefan enlegonu smeură, 

Stefun se ivi în usă, 
tavă mică. vaharul cu 
scohoară. lin vesnieiv. 
nără si srrâzătoare ca de 
timriete crau prăfuite cu 
avpint 

„Tată  — ti-onu adus apă... 

Si sarâse call. nrietonului, care surhi 
vu setn apa voce de îsror. 

— „Acuma am luat-o dela isvorul lin 
apropiere...“ 

Se făcu apoi o tăcere potolită. 

Andrei luă, cel dintâi. cuvântul: 


aducând pen 
Hpă. Părea ră 
Avea o față tă- 
copil. desi 
pulbere le 


54. — UNIVERSUL  IITERAR 


— „Si cum o duci tu, cu sinaurătatea 
ta 7. 

Stefan, zâmbiud mai departe. văzpun- 
se : 

— 40 due foarte bine... car...” 

Se opri. Andrei îl privi: 

-- Ce vrei să spui? 

Ştefan îi răspunse: 

— „Nimic. dragul meu... Voiam să-ți 
spin ceva, dar m'am temut să nu fie o 
vorbă de prisos, sau de laudă de sine... 

— „Spune !.. insistă Andrei. 

— „Nimic. prietene dragă, — voiam 
să-ţi spun că mi-e străin înţelesul cu- 
vântului ce mi-ai spus; singurătate...? 

Andrei tăcu. 

Stefan. crezând că. a zis ceva jignitor. 
ii puse mâna pe umăr, și-l întrebă: 

— „Dece taci?* 

Andrei dădu cu tristeţă din 
vise încet: 

- Nfie nu 
ne, 

Atunci, ca sub Icvitura toiagaului divin 
în stâncă. apa destăinuirei  ţâsni din 
inima lui Andrai. Stefan află. cu uimire 
si cu îndurerare. povostea tristă a prie- 
tenului... Stătea cu fruntea. aplecată și 
asculta. iar deasupra sfatului lor, pro- 
ieguitor, veahea Isus. 

Târziu, când zorile se iveau, Audrei 
ostenit dar încă setos de o linurire pe 
care no căpătase până atunoi luă mă. 
na Jui Stefan, care-l ascultase în deplină 
tăcere. şi.i zise: 

— „Dar tv, tu prietene, cum de-ai 
putut înfrunta » atât de  desăvârsată 
singurătate, fără să fii singur? 

Stefan. senin. și au vo putere je care 
necontenit căuta so ascundă pentr a 
n'o face ostentativă. îi răspunse cu un 
acest și cu o privire: duse mâna încet 
«pre Cel ristignit din peretele deta ră- 
sărit şi, pe urmă își duse, cald, și privi- 
rea spre Fl... 

O tăcere, parcă de veac, se aseză peste 
odaia în cure năvălea urgintul lucios al 
zorilor şi peste sufletele tăcute. 

Stefan respiră adânc şi fixându-si 
privirea îb adâncul uthilor lui Andrei. 
zise limpede şi simplu: 

_— „Cine E-L ure te FI. nu-i niiodată 
smeur — niciodată...* 

O privire a lui Andrei, făcu pe Stefan 
+4 înțeleagă că prietenul e tot nedume- 
rit... 

Urmă : 

— „Da, prietene. cine î-l, are pe FEL. 
nui singur niciodată. Tu nu înţelegi 
incă, — văd — dar când î.L vei simţi 
viu lângă tine. atunci nu vei mai pri. 
cepe senzul acestui cuvânt absurd: sin. 
surătatea.. Mă vei ierta că-ţi vorbese 
de maine, dar vei prizepe că n'o fac «pre 
elava mea, ci doar dacă as putea. pen- 
tru revăsirea ta...“ 

Andrei avea ochii sclipiiori, dar 
plini de neîncrederea străveche. 

Stefan zise : 

„— „Mei întâi trebue să te lepezi de 
tine... Acesti TU, dragul meu, este zidul 
de piatră co se puna necontenit. între tot 
ce ai mai bun în sufletul tău si între 
Acel ce-l vezi crucificat. — împiedecân. 
du-te să ajungi la dorita. limpezire şi 
luminare a vieţii tale. Acest TU te-a 
vurtat. prin toate prăpăstiile. în care 
ţi-ai rănit sufletul și de unde ai cules 
străvitul senz al singurătăţii... Ta te_ai 
ntat peate tot lacul pe Tine. pe Scum. 
pul tăn eu... Si. fireşte regăsindu-te 
mereu acelaş. cu aceeaşi în veci rieisto- 
vilă sete de a găsi altceva ai dat de 
pustiu... O. dacă T/ai cunoaşte pe Isus? 

Stefan se onri. — o undă caldă i-se 
revărsă din suflot spre ochi. Andrei tre- 
sări privindu-l: văzu acolo o lumină de 
aur, şi-o blândeţă fărâ hotar. 

— „Snune Stefane!...* 

Stefan zâmbi absent. si-si duse mâna 


cap. şi 


nui-e străin. dragă Nielu- 


încă 


spre braţul tremurător al prietenului. 
Zorile năvăleau darnice în odae, : lu- 
mânarea pâlpâla nefolositoare. 

Stefan grăi: 

— „E cu putință „o necurmată asis- 
tență'“* a Mântuitorului, Lucrezi, umbli. 
cageţi, scrii... şi, colea. în dreptul ini- 
mei, în umbră. stă EI, glasul Lui, Scunui- 
pa prezenţă... Da, da, dragul meu... Ca 
un logcdnie plin de mulţumire, care, 
orice-ur Llace, are prezentă în penumbră, 
vraja logodniesi scumpe... Acel bine. 
ucea siguranţă, acel farmec desinteresat, 
pur și mânegâietor. — acel îndemn cald. 
— acea lumină de nădeide, — acel senz 
sublim al vieţelor noastre, cea de aici 
si cea de uincolo.., Prezența, dragul meu, 
FL, stăpânul dasăvârşii, jugul dulce. 
sarcina uşoară... 

Andrei stătea cu fruntea plecată. ca 
un vinovat, şi tăcea. 

Stefan. ca şi cum sar fi mărturisit 
urmă 

„Merg pe cărările singurutice ale 
pădurii mele, — mă înfund câteoduti 
zile și nopţi întrec in ca şi pretutindeni 
eu sunt cu EI. Atunci copacii îni par 
nişte fiinţe dragi, iar fosnetul lor, o le: 
vendă, veche, Păsese prin poeni, ies Ju 
luminiscri, ascult  vâlzâitul cântecelor 
păsăvești. — şi în toate nu văd decâr 
îngăduinţa mulţumrei pentru sufletul 
meu,.. De mult» ori. mi se pare, când 
ies în câmpie, că merg pe drumul Ca- 
pernaumului, în ceata celor care-l, ur- 
meuză... In apele din zare. ved Tibertada. 
jar în deslul din faţă, Hebronul,,. l-i aud 


alasul: „Fără Mine. na veţi putea 
nimic“. Ţi sar părea că vorbele acet 
sunt aspre. Nu, nu, — nu-i dulceaţă! 
mare când le pricepi rostul... 

Stefan apăsă cu căldură pe m: 
prietenului cufundat în tăcere: 

— Da, Andrei, nu putem face ui 
fără EL. Suntem singuri firă EL ct 
dacă am trăi în cele mai mari de 
tări și cântece...“ 

Prietenul tăcu, iar dimineaţa în 
imiumfătoare în odae. Ștefan stânse 
cet lumânarea. Isus sclipi alb si pot 
pe Crucea neagră. 

Andrei stătea cu lruntea plecută, 
două lacrimi de argint se spărgoau 
colțul cald al ochilor ostemiţi. dar 
erau de tristeță si nici o remuscar 

— „Hai si te odihneşte... Drumul 


a fost lung...” îi zise Ştefan. ridic 
du-se. isa 
Andrei stătea neclintit. 


Stefan privi spre Isus. — si. încet 
vuză pentru prietenul din preajmă, 
Andrei simţea lângă el o căld 
bună, senină şi isbăvitoare,.. 
Stefan se ruga... 


Când Andrei se ridică să se ducă s 
vuţină odihnă, privi într'o fulgerare s 
Crucifix : Isus îl privea, bun. de 
Cruce, 

Afară. soarele se înălța repede, tri 
jânr prin frunzar raze piezise, ca în 
mânsâiere... 


AL. 


LASCAROY-MOLDOVANI 


TASIA 


In bucătărie la noi e zartă mare: 
Nana, va da în seara asta un praznic 
— prizonierilor — când se întore dela 
muncă. „De sufletul lui frate-tău, dragul 
mamei, l/au ucis ei e «drept, dar uite-te 
la ei sărmanii. Ti se rupe inima când 
îi vezi cât sunt 4e prăpădiţi. Câte name 
nu le-or fi plânsând de milă în lumea 
asta chinuită“. 

Mă așez lângă dânsa şi ascult cun 
vorbeşte cu o nepoată a bucătăresei ve- 
nită de eri la noi, 

_-— Vrei să stai aici Tasio? Iţi place... 
Ori. vrei să te duci îar acasă la voi? 

— Dă, Cucoanâ-mari... Di me-i ţine. 
nu mă duc, O zâs momu-leana că ma- 
tali esti bună ca nuereu, şo sâ mă ţâi.. 
Da undi să mă mai duc, vai di zâlii meli! 

Tasin e ofilită și galbenă ca sofranul, 
sărăcuţa de ea! 

—- Dar nu ţi-i dor de fraţii tăi? 











—: Păi ehini cum sâ nu-mi hii? Da 
ci sâ fac? Mă v»ândese hoima la îi. Da 


dă! Era mai ghini astă iarnă când o 
murit sâ mămuţa di vărsat să. muream 
șâ noi cu toţâi după cotton di frig sâ 
di foami ?.. Neanwuri în sat  naveam, 
Deghe la două zâli vine câti-o fimei şă 
ni aducă cât; o bucat di mămăligă să 
câti o strachinâ di fasoli. Toată iarna 
am stălut în Dig să goi. câ nici ghiata 
mămuţă nu ave strai multi... Acu o mu- 
rit să 6. Aldi tătuţa o mulrit pi front 
sâ noi am împârzit lume Coanâ-mari, 

— Ceilalţi unde-s? 

— Poi -- pi Gliomţâ To luat un român 
din sat di suflet, Pi Răruca sâ pi Ma- 
teez i-o luat o soră de-a lu tătuţa în 
târe la Huș.. Fu am vinit la mama I- 
leana. Văleu Cucoanâ-mari, ci zâli am 
mâi agiuns. ză! Când să făcasâ o leacâ 


de ALEXANDRU NĂSDRĂVANU 


di părtii. am început să umblu ba 
la cela, ba hi la cala, după cerut,, 
era mai mari rmsânea dă. acu cei] 
îs mat mittei. da eu... aproapi go 
zău,.. Să frigu, frig — să cânt răi] 
sut. Vineam câti o dată acasă să 
rugam lui Dutnneziău, să ni strângă 
pi noi. cum 0 strâns pi aldi tătuţa 
pi mămuța... Să ni ei zulili cum l 
luat lor “li cât aşa, Zău Cucoanâ-m 
cât am mui patimit!? 

Tasia cu ochii înlăcrămaţi, dădu 1 
cap cu amărăciune şi surăde—apoi n 
mei. căci nu are decât nouă ani, băt 


na care vorbeste de  zile!e în care 
ajuns. 
— Dă Tasio.,. Asa-s vremurile... 


să facem ? 

— Așa: Cucoanâ-rnari cu răzhoiu îs 

— “Tot mai vrai să mori acum Tuasi 

— Aracan de mini... Da cum sât 
mai gândesc la moarti, Când mă uit 
vvchiţa asta cari ni-o dat-o aldi Dudu 
nici nu mă înduu' să stau pi gios cu 
Acu 0 să stau la Matali so să păzi 
gâştili sâ nu li ei saldatâi.. Da ov: 
eu o prăjină lungă. că mâ cam teml 


«ânsaci..., 
































—- Te rugăm bunicuţă, spune-ne o po- 
este, 

— Nu se apune povești ziuu. 

"— De ce bunicuţă ? 

— Pentrucă vi-se ru ismmenele, afir- 
a serioasă bunica si nu se jena să 
pună unde se ru 

Noi copiii ne ţineam scaiu : zău spune, 
Sunicuţă. Mergem sub nuc în grădină, 
nde nu se vede soarele... 5 
— Lasă. diseară. 

— S'aprindem lampa să se facă noap- 
mai repede. 

Dar bunica nu se lăsa mult rugată 
cobori cu noi în grădină. Era înaltă. 
Iabă, se ţinea dreaștă, umbla bine pien- 
linată şi purta iuina și vara pantrfi 
a hrunel. Sc aşeză pe bancă. iar noi îl 
otrivirăm sub picioare un scăunel, a- 
us în grabă dela. vatra focului şi ne-a- 
unariun toţi în jurul ei. jos. pe bancă 
i cel mai mic în brate. 

— Spuna bunicuţă. | 
- Bunicuţa ridică ochii cu priviri cuvi- 
ase la cer şi norni să povestească ca și 
ânăd ar fi citit într'o carte mare ct 
love scrise numai pentru ea: Ă 
„In clipa când a murit Domnul şi 
ântuitorul nostru Isus Christos, un 
uspin străhătu lumea dela un capăt la 
alalt; nori de sânge initunecară soarele, 
irăenete cădeau din cer şi tulzere or- 
itoare brăzdau zarea. Stâncile crăpară. 
munţii se cutremurară. Oameni, păsări 
i animale. nebune de spairnă. se ascun- 
eră în peşteri. (ureevii nu mai cântau, 
Albina nu mai strălucea în soure. 

— Nu mai cânta nici „lotoşul“? între. 
ă Georgică, cel mai mic din casă. 

--- Nici 

— Nici găina? 

— Nici. | 

— Păi eine cânta dur. atunci, 

— Nu cânta nimeni. O tăcere de moar- 
e cuprinsese lumea. nuinai pomii, tufele 
i florile vorbeau întra ele. 

Bradul spunea: „A murit. De azi îna- 
te truozele mele vor rămâne întune- 
ate şi voiu trăi în singurătate. 

Viţa din Italia... 

— Ce-i aceea, bunicuţă * 

— O ţară călduroasă cu poamă multă.. 
— Mănâncă oamenii ? 

-- Mănâncă 

— Şi copiii? 

— Şi 

— Dar numai cei cuminţi. 

— Sigur că numai cei cuminţi. Viţa 
lin talia. continuă bunica diesmerdân- 
Hu-și odorul, spunea: „A murit şi în 
pmn de durere strugurii mei se vor înre 
eri şi din leascui cure va zdrobi bobiţele 
doliate, va curge Lachrima Christi... 
— Cei aceea, bnnicuţă ? 

— Nu ştii tu... un vin dulce... 

— E bun? 

— Dacă-i dulce... 

| — Cine. papă? 

„— Taci măi! bas să vorbească bu- 
icuţa Spune bunicuţă nu te potrivi... 
— Şi saloia din Babilonia, agitată de 
Antul ce venia din Calvar. suspină: „A 
Smurit şi 'n semn de doliu: crengile mele 


nemângâiate se vor înclina de azi îna- 
inte spre apele lufratului şi voi plânge 
cu lacrănti de rouă. pă aa 

— Ciprul din Liban, gemu înăbuşit: 
„A murit si în semn de jale, voi umbri 
mormintele» şi nici un porunibel ostenil 
nu se va cdihni, nici o păsărică rătă- 
cită nu va mai face cuib în desișul cren- 
Rilor melc. 

— Da unde ? 

— In pod, îl asigură bunica şi conti: 
nuă: „Funigerul se învineţi la față si 
declară : „A murit şi în seinn de groază, 
voi păzi cimitirele şi de frica morţii nici 
0 albină nu va gusla din florile mele o- 
trăvite . privighetaorea nu va cânta în 
ramurile mele şi mirosul meu pătrunză. 
tor va îmbolnăvi de friguri pe cei ce 
vor încerca să doarmă la umbra mea. 

— Cine a ruutit bunicuţă ? 

-— Na urit nimeni, așa-i povestea... 
Taci şi asceuită... Stânjenelul alb a zis: 
„A murit si de azi înainte îmi cernesc 
inima mea de aur şi voiu purta doliu 
cât voi trăi. 

Zoreleie murmurară la o laltă. îndu- 
rernte : „i murit. De azi înainte voni 
închide în fiecare seară potirul nostru 
mirositor... 

— „tei aceia potil, bunicuţă ? 

— „Nu ştii tu... Ceva care seamănă 
cu un pahar... Ai văzut paharul din care 
ţi.a dat părintele vin la biserică, ţii 
minte ? 

— Astânpără-te măi prostule şi-ascul- 
tă. Svune bunicuţă, 

— Unde am rămas? 

— La... „von închide în fiecare seară 
polirul ncstru mirositor“, 

— Asa... „Si-l vorn deschide dimineaţa 
plin de lacrămile nopții... 

Asa se lâmeuiau plantele, rehră bu- 
nica după o pauză în care potuncise 
dulceaţă pentu toţi. Prandafirii îsi scu- 
turară foile, touporaşii se ascunseră, nu- 
fărul se aruncă în iaz și ulmul se ju- 
pui de necaz. Dela cedrul din Liban și 
până la măceşul din văi, unu vaer dege- 
mete. şi plânsete se ridică la cer. Sin- 
gur plopul, fudul şi închipuit stătea ne- 
simţitor : „Ce-mi pasă mie de durerea 
altuia. A murit pentru păcătoşi. Eu sunt 
nevinovat 

Nu mă priveşte! 

Atunci un înger... 

— Cu alipi? 

-— Da maică, cu aripi... -. Trecând peste 
vârful semeţ al plopului să ducă la cer 
un caliciu plin cu sângele Domnului... 

— De rule caliri bunicuţă. de cei curti 
vin pela noi. 

— Piiu, să nu fie deochiu... E-un pa- 
har, prostuțule ?... 

— Tot pahal și ăsta? 

— Tot. 

— Cum ale și pulintele? 

— La fel. 

— Si unde ducea pahalu ? 

— II ducea plin cu sângele VDomnu- 
lui... 

— L-a omulit? 

— Tu n'ai auzit“ 

— Cine l-a omolil ? 

— Dusmanii. 

— Pa! de ce lu umulil? 


UNIVERSUL LITERAR, — 35 


LEGENDA VINERII MARI 


de GH. BRAESCU 


— Laş bunicuţă nu te potrivi lui... Nu 
isprăveşti până diseară. 

— Bine face că întreabă... „Si cum 
trecu, ducând la cer caliciul, adică pa- 
harul plin cu sângele cules depe cru- 
cca pe care fusese răstignit Mântuito- 
al, auzi ce vorhise plopul şi trimisul 
lui Dumnezeu înclină paharul, lăsă să 
cadă câteva picături din sângele pre- 
țios la rădăcina Ţilopului și grăi: „Tu 
ale cărui frunze nau palpitat în mijlo- 
cul durerii universale. care  ingheţase 
natura de groază cu începere din a- 
veastă zi Qe amintire veşnică, în toiul 
verei, când zefirul nu adie și plantele 
stou nemişcate, tu singur să tremuri în 
veci vecilor din car; până în picioare şi 
să-ți zică copiii „tremurici“. In acelas 
ceas brădicelul din înălţimea Cauca- 
zului.. 

— Cei aceia faraz, bunicuţă ? 

— Ce râdeţi, nătărăilor, dacă-i mic si 


nu şi... la să umble și el la şcoală, 
var înirece pe tuţi.... Un munte maică... 
-— Male ? 
— Mare. 
„.— Cât de mule ?.. 


— Spune bunicuţă, nasculta la e: 

—- Unde am rămas ? 

-— Ta... În acelaş ceas brădicelul depe 
muntele. , 

- Asa după muntele Caucazului, simţi 
trecând prin crengile sale un suflu cd 
jale, suspinul din urmă, pornit din piep- 
tul unui Dumnezeu ce mvrea şi care 
vleca după Golzotu, unde îl răstigniseră 
dusmanii şi se urca. la cer. Groaza înghe- 
vi măduva copăcelului. frunzele i se în- 
tunecară. crengile i se sgârciră şi mur- 
mură cu inima, strânsă de durere: Chiris- 
tos a murit, şi în semn de întristare voi 
iocui pe culmi pietruasc şi pustii şi cren- 
pile mele vor mărzini în cimitire aleele 


„funerare. 


Aici se isprăvia povestea bunicei. Noi 
tămăsesem pe gânduri. Georgică ador- 
mise. S pă 





56. UNIVERSUL. LITERAR 


TEZĂ 


— DIN CARNETUL UNUI LICEAN — ” 


de V. MOȘINSCHI î 


Caetale se c:libhnesc oblice si deschise 
pe bănci. In frunteu fiecărei [aoini alhe 
condeiul și-a vărsat emoţicnat alhastru. 
negru sau violet câteva lacrimi je cure 
peniţa le-a măzeaălit pe hărtie: teză lu 
naturale, 29 Aprilie 1928, Colegii sunt 
nai emoţionați rlecât directorul când ne 
vizitează excelența sa domnul ministru 
al înstrucțiunei publice, 

Marcu, un coraghios și un întelectuul 
(prinvul calificativ e dat de colegi, ul 
doilea de el) in :o carte de seolozie =i 
una de anatomie in mână și ținându-ie 
pe rând între palme dă drumul ci por 
ţilor așa fel ca manualele să se deschidă 
la a pagină oarecare. Unde se deschide 
cartea, de acolo ne dă teză. E 9 suipers- 
tiţie al cărui brevat de invenţie îl pis- 
tează cu mândrie I ceele. Toţi — probă 
că ne trasom din maimuță — repetă 
operaţia. lui Marcu, Clasa întreagă foş- 
neşte de nerăbdare. 

— Mie mi-a ieşit teoria  generuţiei 
spontanee. 

—: Mie crustacecle în era. secundară, 

— Mie organul lui Corti. 

— Stiţi ce mi-a eșit mie glăsuoște mis. 
tic unul. 

Zeci âe ochi îl fixează ca și cun «dela 
el ar veni salvarea, 

— au tabla de matevii. 

După o izbituri puternică. usa se cu- 
tremură, ferestrele sbhârnăe. podeaira 
dudue, un elev scapă speriat condeiul 
din mână... ce este?,. ce sa întâmplat 2 

A întrat profesorul în clasă. 

Interesant vnersonaziu şi protesurul 
nostru de nslurale. Dela prima vedere 
re imnresionează nasul geometric şi cârn 
ca al lui Toni Rulandru în .„Gyrano de 
Bergerac”, picioarele luni și strâmb= ca 
ale unui ofiţer de cavalarie. mâinile a- 
tâmând blegi până la senunchi și po- 
riția corpului care din sate aduce cu 
aceea a Joscfinei Backer 

Ajuns pe catedră își. fixează moneclul 
în orhita dreaptă si întreabă spiritual 
și surâzător: 

— V-aţi trezit? 

Flevii răsnunăd afirmativ. un râs s20- 
motos stăpânește clasa câtăva vrome, se 
hats rin punpitre. sa izhoste cu picioarele 
în podele ca înaintea unui spectacol care 
întârzie. 

Profesorul nu înţelege ironia clasei — 
spiritul ei e prea  nocioplit  pentrura 
domnia-sa să_l înțeleagă — și  d'aceea 
zâmbeste mulţumit că „spiritul“ Iri a 
avut atâta succes, 

— Fi gata! 

Flevii se linistesc tăcându-si cu cotut. 
Dar după câtva timp de liniste începe 


iarăşi sgomoi și hârâituri: se  ascază 


băncile asa cum dictează strategia pro- 
fescrulni. Cele dela fereastră se mută 
ihrpă, indicatia domniei sale cu vrea 
15—20 em pentru ca si poată privi în- 
tra bănci și ferestre în caz când sar în- 
cerca. să se copieze, 

Celelalte două. siruri de bănci sunt 
mutate si ele mai la dreapta. Odată 0- 
peraţia terminată mâna profesorului se 
învârte de citeva ori în aer pentru ca la 
urmă arătătorul să-l străhată indeceni 


de trei ori în direcţia celor trei şiruri - 


de bănci: 

— Tu, tu, tu. 

Cei indicaţi ne sculăm milităreste în 
picioare pentru ca să primim ordinele. 
— Voi aveţi să, strângeţi cărţile si ca- 
etele de naturale deia toţi, fiecare pe 
ândul vostru de bănci şi aveţi să le 


puneţi pe postamentul caiedrei. Cărţi. 
ciete, fițuici, orice se roferă la obiectul 
mcu: si dacă găsesc ceva atunci  în- 
seurmua că nu vaţi indeplinit b-ne nri- 
siana si im să vă pedepsese,. nraţi în. 
țelos ? 

Insărcinaţii cu această „misiune? ptin- 
ve care fac parte si cu. începerii să 
strănserm cărţile, Anatomia și geologia 
mea le Lis în bancă. Hezultutul acastei 
ds a doua operație dinainte de teză e 
că la 34 de elevi sau strâns numai 1? 
caolouii şi 15 anatomii. 

— Am lăsat cărţile acasă pentrucă uzi 
avem teză. 

Urmează a treia operaţie (rog pe citi- 
tor să nu fie supărat pe mine): muta- 
rea, și asezarea elevilor. Și. pentru prima 
oară decând îl am profesor i se năzăre 
să mă mute și pe mine. Pe irimestrul 
ul doilea colegul din spate a capiat dela 
mine şi acum mă, trimite în fund ca să 
ui mai copie. Ce ironie! Ce să fac? 

Cărţile înii sunt în bancă. şi cu nam 
vrut să învăţ acest, trimestru toate segi. 
cile pe care ni le spunea, 

La. ordinul profesorului ezit, ină ja 
intre bancă şi el, şi reuşesc să-nii stre- 
cor suh haină geolosie și anatomie, As- 
cultător, mă îndrept astfel inarmat spre 
fundul clasei, 

Donmil profesor vhosit de atâtea a- 
ranjamente. începe dela şirul de hănci 
rle langă, fereastră : 

— 1, 3, 

Ia E A număr măâna-i  svăcneşte 
din umăr și degetul arătător ocheşte au- 
teritar cu tendința de a-i scoute ochiul. 
elevul astfel numerotat. Fiecare trebue 
să vunem în fruntea paginei numărul 
indicat de băzâitul buzelor şi vizilenţa 
arătătarului profesorului. 

-- Pe cine. prind că-și schimbă nu- 
mărul sou că nu si l-a scris deloc să 
ştiţi că are una. Să nu ziceţi că nu var 
spus. 

Răsfoind o geolosie şi anatomic derm- 
nul profesor rumegă. înainte de ua be da 
subiecţul. E un tic care ne amuză ero- 
zav. Formele gurci variază dela o jumă.- 
tate de steră la -m con, dela un cilindru 
la un trunchiu de con fără ca laringele 
să sepată vre un sunet. 

E timpul angajamentelor. 

-— Să serii clar c'o păţesti, 

— Vezi măi de serie mare și citeţ, 

Altul e mai spiritual: 

— Să scrii drept şi să stai strânb ca 
să văd şi eu, 

Subiectul cade ca trăsnetual în liniştaa 
ploii. 

Numerile „fără de soţ scriţi: la a- 
natomie „despre sensihilitatea tactilă“:. 

— Despre... ? 

— Desnre sensibilitatea tactilă. ce esti 
surd ? Iar la gerlogie: „triusicul în Ito- 
mânia“. Aţi scris? 

Nuwmerile „fără de soţ” răspunilerr cu 
elas cam stins şi în timp ce profesorul 
dintruan <entiment de exagerată. gane- 
rozitate dă subiectul si la numetrile „cu 
soţ“. eu răsfoesc geologia în căutarea 
„triasicului”, Ii săsesc pierdut printre 
diviziunile cerci secundare și mai fericit 
derât Cnlumb după descoperirea Ameri. 
co, înce săctui seriu teza, 

Condeele scârţăe enervant pe hârtie 
Profesorul devenit detectiv abil. îsi noar- 
lă ochii cu o iuțeală nemaipomenită de 
la “unul la altul. Din când în când cu 
<ă vadă mai de sus sau mai de jos sub 
bănci, ridică şi coboară elastic capul în- 


tocmai ca un iepure care ieşit în lum , 
nisul unei humci, îsi cercetează drumu 

— Domnule profesor... avem voe., 1 

— Coe?.. Cum? Nimic Stai jos! 

Iu ciuda ochilor în plină activitate 4 
tică ui profesorului. pe genunchii m 
anatomia a luat locul geologiei. 7 

— Să ştiţi că pe care-l prind copiini 
am să-i dau o pedeapsă aşa de asptl 
că nara so uite toată viata... Adică nul 
poate. poate are so uite când o iesi dfi 
Jiceu, e 

Condeele îsi urmează mereu mersil 
lor tremurat si nerves pe hârtie. Ca 
sesturi de adevărat acrobat profeserhi: 
sare dintrun colț intraltul al clasei & 
căutarea. celui „care urablă cu suntajili 
Subiectul de anatomie e usor. îl şiin 
chiar bine asa că.mi permit să priveto 
puțin la ceapantele elevilor  aplecate n 
spre penitenţă asupra caetelor. In fiap 
vile câtorva colegi surprind priviri pieg 
dute sau zăpărite. Alţii se inspiră ca u 
mine din cărţi, 

Afară e frumes. In teiul de lângă geaii, 
ciripeste selobiu v vrabie. Gândurile îu, 
pe fereastră, la primăvara întârziată. 
astăzi cântă muzica la grărtina public 
Un „sst'* de-al profesorului mă trezeșt 
din visare tocanai când începuse uve. 
tura Pui „Orpheus. 5 

Iăsat liber ccndeiul a atacat sgâriir 
du-l un cuvân neterminat: „estezi...A, 
Continui: „esteziometrul este un instru, 
ment de măsurat sensibilitatea tactilă, 
Nenorocitul de senunchi îmi tremur 
Cartea tremură și ea. Furios o bag! 
bancă : tot nu-mi serveste la nimic. 

Rând pe rând cei ce şi-au terminat (E 
ele ies afară cu o doză de energie ?* 
min:3 verificită de produsele nenlăcut: 
si inevitabile ale glandelor” sudori ! 
de ne frunte. Privirile câtorva colegi se 
îndveuptă surprinse shre prazul us: 
Misterios un colt albastru apare. crai 
«i iată că ne sub usă un caet ne viziT 
tează incognito. Unii nu-si not stăpâna 
râsul. Profesorul se îndreaptă spre ut 
O sarcă shoară învârtimdu-se ca o piv 
ră dibaciu svârlită de un nustiu” îp 
Meanărțitura unui „sodren“ si acopern 
nuditatea albastră a caetului: nu cp 


sn mai vede încă. ai 
- Ce este? Ce tot râdeţi? - 
— Mi-a svâriit  sapea jos — mioriă 


unul prefăcut. 


Privirile yrofesomului umblă dela aţi: 
ca de lâncă usă la proprietarul ei și 
inapoi: moncelul n-a-i serveşte la nimăr 

— Copilării ! i 

Si canul i se clatină comvătimitor, 

Tau mi-am ferminat teza. In clasă â— 
rămas numai câţiva elevi.  Profesorv, 
iub'lează că la el ..nu se copie“. Un, 
doilea cart. frate cu cel de sub şan, 
anare înt usa ce misterios. Sunt le 
fieuta de doi colegi afară. Surori vitreg 
cu cele lin clasă merg toate la aceea, 
mamă : la catedră, Aşa se explică bizae 


vul fenomen de revroducere. că unita 
cara n scris numai o teză trece la ctg 
tedră trei, d 


— Mai aveţi trei minute. Când oi 7i0] 
en gata! toți îmi aduceţi tezele la mintr 
Care nu mi-o aduce în mementul acel « 
să stiţi că nu i-o mai îau... Maţi înțed 
les ? — 
Varbele ţăşnese din gura profesorul 
ca dintro muzizuță cu „jet A'aau“ prur 
văzută cn un vanorizator. — 

In clasă vreo zece condee se mai îi. 
cărese acerb. Unii colegi au terminat € 





UNIVERSUL LITERAR. — 57 





ceuhacea Halcezcear'es 


CAROL ARDELEANU: 


m ucis pe Dumnezeu“ 
(roman, — Cartea Românească) 


atol Ardeleanu a mai scris un roman 
plomulul, Tăbăcarul şi Acriţa,.dintr'o 


nuită lume a Bucureștilor, Cu o vi-: 


na netedă a realului în sensul supra- 

ist, rcmanul lui Carol Ardeleanu a- 
ea n notă nouă în literatură și a avut 
es, tocmai pentru acest lucru. 
aracterul diplomatului bătrân  hine 
ns, ca şi acela al tăbăcarului. în lu- 
a lui de visuri, le ver amoureuzr dune 
ile, Actriţa nu este redată în toate u- 
nuniele ascensiunii sale. cu un spirit 
observaţie remarcabil. 

„noul roman, Carol Ardeleanu este 
pesimist, Vede viaţa sub prisma unui 
gi, ce se apropie de demenţă. şi de 
ir continuu — un băiat de popă, care 
e studii mediocre secundare, sortit să 
ie popă. ca şi tatăl său. fuge de-acasă, 
ia lumea în cap, se face pictor, studia- 
la Paris, se întoarce în tară, mare pic- 

şi trăeşte cu modelul său, aproape 
icit. Adela. 

e-l trăzneşte pictorului? Că Adela îi 
ranjenză în viaţă, că nu-i mai place 
pi ca mcdel si nici ca femee şi vrea să 
asc, adică s'o arunce pe drumuri. 
Preocupat prea mult de tipul principal 
pictorulai, acest epizod al Adelei, care 
de o mare importanţă în desfăşura- 
acţiunei romanului, ni-este schiţat 
Imai. 
ar pictorul „genial“ nu crede în ni- 
„şi-a pierdut credinţa strămoşească. 
mai crede nici în el si nici în Dum- 
eu. Pictorul genial nu crede, cel pu: 
în el şi în idealul său — și poate 
ir fi ajuns. Insă pictorul nostru nu esta 
al. Are viziuni teribile, coşmare 
baznice, ce-l împing la eclipsa minţii. 
tându-se cu Dumnezeu ucide băiatul 


vitoarei vecinului, în mod barbar. 
gând în demenţa wi că a acîs pr 
mmnezeu, 


ntre timp, Adela se sinucide pentru 
nu fi părăsttă. iar amantul, pictărul 


alt. alţii încrezători în inspiraţia ul- 
ului moment  încreţesc frunţile la 
prtul târgului simțind în ei parcă 
i multă energie ca după citirea vieței 
"Disraâly. 

Gata.!! 

Profesorul se shate de nu ştii ce-i cu 
- mâinile-i smulg epileptice unul câte 
“Al caatele ce-i se întind în grabă; 
htr'un salt e ta catedră; şi cu catalogul 
bțioară fuge puşcă din clasă de par'că 
alunga cineva, Un întârziat se re- 
ide după el. fluturând disperat un caet 
aer și în timp ce aleargă ca să ajungă 
sală profesorul, în clasă inundă droa. 
de colegi de afară, 
Plictisit dau să ies pe sală. In uşă. 
brcu. Tivid la faţă. cu gura căscatii. 
ochii holbaţi în nemărginit îmi îm- 
pdică trecerea. 

Ce-i cu tine Marcule? 
BDchii i se închid ca vnui 
una cântecul: 

Am confundat subiectul.... 


3 V. MOŞINSCHI 


cuc ce-și 





înamorat de frumus, asistă lu morgu 
spitalului lu disecţia cadavrului ungi 
femei iubite, vorbini de albeuţa pietei 
si de splendourea corpului, 

Cred că în romanul suprarealist, Ar- 
Haleanu a dat un model al genului. — 
prin cruzimea detaliilor, prin amploarea 
aevniciei, care devine tragică zi imire: 
sianantă. 

Dementul nu termină. Se declară cul- 
dubil de crimă. Arestat, cordamnat, în 
viaţa lui npare acum. Eleunor, o en- 
«lezoaică excentrică şi idealistă. care-l 
iubeşte, Deşi, dacă sar fi declarat cul- 
pabil, în ţara lai Miss Eleanor. pictorul 
isi pierdea capul la spânzuriioare, to- 
tuşi Elearor. î! îndrăgeşte. Dar e tu- 
herculoasă și, fu ultimul moment, pleacă 
in Anglia ca si moară. 

Erou! continuă ispășirea, fără să-şi 
fi recăpătat credinţa. Toate încercările 
imi de a săsi elementele credinței, sunt 
zadarnice, fiindcă este dement. | un 
vuz natolegie. credinţa nu se capătă, în 
mad extern. nu este mn obiect, esta "m 
proces interior. o minune a „sufletului 
mustru”, 

Menitul lucrări: lui Ardeleanu ar fi 
demascarea unei plăgi generala. în so- 
cietatea noastră: lipsa de rrediuţă, De 
aci e scădere în toate laomeniila vieţii 
publice. T'n „cm fără Dumnezeu“, duși 
sxpresia populară nu este bun de nimic, 
Nici Adela nu crede, nici Vidrasca nu 
crede, nici prietenii pictorului, nică 
prietenele sale nu cred în nimic. Acesta 
este mediul uluitor de haotic al necre- 
tinței într'o formă brutală, pentru a fi 
mai pregnantă. „Am ucis pe Dumnezeu”, 
este o reflexie n societăţii noastre, 

Din băncile şcoalei, etevul nu crede 
în ceva, adult devine eroul succeselor 
ieftine si petrecător şi mai ieftin; ma- 
tur. esta un om fără busolă. în orice 
caz. dlicând materialismul vieței. până 
după inoarte. : 

Ca si oamenii pulitici, curi au Jucat 
un rol foarte important în conducerea 
acestei țări, curi nau lăsat uiti o lescae 
pentru binefuceri sau pentru cultura a- 


cestut popor. Ba. din conthă. sau să- 
sit unii cara să slucă ciuismul pănă 
acolc încât si-au transformat averile 


lor particulare în societăţi  anonirmne. 
pentru ca. dură mcartea lar, statul să 
nu poată încasa taxele de mostenire 
legale, tot asa si eroii Ii: Ardeleanu 
sunt cumpliți materialist, 

Totuşi exemplul celor doi mari regi. 
cari au întemeiat România, le era un 
exemplu sânzeros de desinterezare si ne 


drascste pentru această țară. deși ni 
ernu de origine <străimă! 
Carten lui Carul Ardeleanu esta un 


document psihologie foarte prețios pen: 
tru aceste vremi şi este o ucuzare. Părți 
caracteristica de psiholozie si de ohser- 
vație se mărită cu pagini frumoase de 
Jitoratură adevărată. 

* 

MORAVURILE MAI TARI CA LEGILE 
este titlul unui articol publicat de d. Alex. 
Grigorescu, membru în fostul Consiliui 
Superior ad-tiv, în România udministra- 
țivră. în Nu, 9 anul al X-lea: 

„Orice vm cu experienţă recuncaşte— 
scrie d. (ur:gorescu — că rezultatele 
bune ce se pot aştept: despre o lege 
sunt în ruport nu numai cu priceperea 


funcţionarilor, ci și au moravurile ţă- 
rii în cari se aplică, Voi da două exerri- 
ple: In statul Wisconsin (Statele Unite 
ale Asnericei de Noră), membrii corpu- 
lai legislativ încep lucrările cu urmă- 
ivarea rugăciune: .Dumnezeului Atot- 
puternic, căruia sunt supuse toate uuto- 
rităţile și toate putarile, ajută-ne cu o- 
oaziunea deschiderei acestei adunări le- 
pislative, ca să fim adanc pătrunşi de 
sfinţenia iehemării noastre politice. 

„Fereşte-ne de păcatele ce ne încon- 
joară când interes de partii sau de grup 
încearcă să influențeze savernul. 

„Varește-ne de a da în gândurile nou- 
stre un loc alegerilor viitoare : păstrea- 
ză pândurile noastre mai ales pentru 
seneraţiile următoare ; 

„Yereşte-ne de u ne lăsa conduşi de 
interjiuni personale în locul pr.nciţii- 
ilor, 

„Fereşte-ne de a face mai multă a- 
tentiune la mijlocul de a obţine o ma- 
joritate decât la valoarea adevărată u 
fiocărei miisuri ce sete 1le luat. 

„Fereşta-ne de a ne lăsa condusi mai 
mult de vorbe decât de fapte. 

„Ferește-ne de au face fn partidul 
ncstru “n scop în loc de un mijloc re 
n atinge un Scop. 

„Noi nu cerem numai să fim fesiţi 
in contră ituturor acestor  tentaţiuni 
«uri ne înconjoară în această adunare 
legislativă ; noi mai cerem o puterede 
înţelegere din ce în ce mai mare asu- 
vra autnrităţii noastre. azitel ca să fini 
reprezentunţii din ce în ce mai buni af 
bărbaţilor și femeilor cari ne-au trimes 
pe aceste scaune. 

„„Ajute-ne să păstrăm viu în minte 
că generaţia care nu sa născut încă. 
face chiar parte din corpul electoral, cu 
toate că numele lor nu figurează încă 
în listale A» alegători, 

„Fă-ne să avem inai mult respeci de 
adevăr ca în trecut. Ajută-re să facem 
din partid servitorul nostru în lce să 
ne lăsăm dominați de el. 

„Fă-ne să înţelegem că orice câştie în 
alegeri nu ne poate servi dacă pierd=m 
torța noastră internă. 

„Ajută-ne să ne păstrăm tot atât «de 
ivdependenţi de tirania majorităţii ca 
si de activitatea minorității, dacă nu 
gisim adevirul în sforțările or, 

Fă-ne ca inotivele noastre să por- 


hească. din sinceritate şi ca sforţarea 
voastră să fie bazată pe concepţie şti- 
imțifică. 


Ajută-n» să servim pe concetăţenii 
rostri tără a-i linguși si să continmăm 
a crede în poporul nostru fără a, înge- 
nuchia înaintea idolilor lui“. 

Pe când în Franţa în comuna Cl6der, 
observa «d. consilier Grigorescu. crescă- 
torii de vite, întrun afiş electoral de- 
nunța pe viticultarii guvernamentali: 
„Dacă votaţi cu guvernul. _care este al 
nostru, veţi avea totul. Dacă sunteţi în 
„ontra uvernului, nu veţi avea nimic, 
nimic, nimic“. 

Concluzia d-lui Grigorescu: .Sucotesc 
că moravurile populațiunii sunt mai 
Tavorabile pentru o bună aplicare a le- 
gilor în Statul Wisconsin din America 
de Nord decât în comuna Cleder din 
Franţa“. 

ION POTI 


UNIVERSUL  UITERAR 


Se zi 


CÂTEVA CUVINTE IN JURUL UNEI TRADUCEF 


In momentul de faţă când problenut 
traducerii unei apere literare se asilă 
lemeinie în toate ţările civilizate, când 
se vmbeste de legiferarea acestui iri- 
portant procadau de cunoaştere  reci- 
procă între popceare. și la noi în ţară 
conştiințele luminate ale scrisului ro- 
utânesc urmăresc această, capitală ehn- 
=tiune, revultându-se contra.  mutitări 
incrărilor Jiterave al căror complicat 
mecanism trehne redat foarte conştiin- 
cios pentru a nu riscă să stiici avnonio- 
sul organism ideal cum spune Giulin 
hertoni. direatorul revistei „ Archivum 
Bomanicun unicul reprezentant italian 
ul studiilor de geografie limenistică, A- 
cest suvant. filolog. sincer iubitor al pio- 
porului romăn. ue face cinstea să ocunn 
n jumătate de pagină din importantul 


zar tuminez „La Stampa” (din 7 Mal 
a. e.) cu un attical intitulat „Scriitori 
români”. 


HRefevitor Ia motivele inspiraţiei em - 
cescione cl spune că poetul „le exprimă 
„întrun mod al său personal, într'o mu- 
„zicalitate vagă si dulce care ne învă 
„să colabhcrătu cu el. adică să com năm 
„ceva din sentimentalitatea noastra cu 
daroile si valoroasele armonii și să a- 
„bunecăni împreună cu el pa unele leză- 
„hate ale poeziei acolo  umde. dincolo 
„de spuţiu si de timp, sc adună întro 
„unitate diferitele și multiplele împre- 
„siuni de frumos şi de durere, pe cure le 
„trezeste pe rând puezia sa”. Să ne gân- 
dim acum cât de greu e să vefaci acest 
material fin. încheuat cu fiecare hucată 
în parte în aczl „armonios  oreanism 
ideal“, pentru a-l reda dintro altă lirn- 
hă 

Această grea sarcină şi-a luat-o de 
bună voie si a dus-o cu tutti dh'agpste 
la bun sfârsit profesorul Ramiro Ortiz. 


Importanta truducere a pueziilor lui T- 

minescu în limba  “taliană, a apă- 
rut acum doi ani la Florenţa, în bib- 
lioteca Sansoniana Straniera”. de sub 
Girecţiunea lui Guide Manacorda. un 
entuziast protector a) populuvizării în 
limba italiană a capodoperilor univer- 
sale. : 
„Duceţi-vă în Carpaţii românești, staţi 
„câteva zile de vorbă cu marii inspira- 
„tori ai lui Eminescu —- pădurea verile 
„si solemnă și izvorul cristalin — ascul- 
„taţi sunetul cavulului şi argiutiui dân- 
»tănit al clopotelor turmelor.  studiaţi 
„istoria plină de chinurile fără seamăn 
„si de ernismul legendar al acestui po- 
„por latin dela porţile crientului. învă- 
„taţi a pătrunde muzica doinei, pictura 
dui Grigorescu, în culurile discrete și 
„armotiioase din scoarţele si brodeniile 
„româneşti, şi mai cu seamă înfăţ- 
„sarea înseninat de irisiă si resernnală 
„dar nobilă și asi zice aproape bo'erea- 
„scă, ps. câte unui bătrân tiran român. 
tenacitatea senină. încrezătoare și mo- 
„destă a acestui popor, care sa legat de 
pământul strămesesc, putând să reziste 
„torentului atâtor invaziuni barbare fără 
„Să se lase a fi răpit ori desprins: —- și 
„atunci veţi pricepe poiezia lui FEmine- 
„Sci care şi ea pure a spune cu pro- 
„verbul popular român: „apa trece pie- 
„trele rămân”. 

Acestea sunt cuvintele cu care d. Ra- 
miro Urtiz încheie studiul său 'introduc- 
tiv la ediţia poeziilor lui Eminescu, in- 


titulut „Ii prata rumeno dellu îoresta e 


della poll” uscetul român al pădurii 
si al isvorului), 

“Vraducerea e foarte reuşită, li lipseste 
numai farmecul versificaţiei originare. 
altfel ave acelasi perfectă unitate ca şi 
original. 

Prolesorul lana Ortiz. personalitate 
complexă. om de stiință şi de litere, 
nechosit colnhovurer la princ paleie rovis- 
te rcmăâne şi italiene. a tipărit acum 
doi ani lu Vlarenţa — cu prilejul unui 
călătorii în Italia — traducerea poezii- 
jo hui Enuinesen. [E 0 muncă ciecla- 
bil de gren, o muncă pe care nu oricine 
voiaste. pvateso facă. Când a trailus neo- 
hosifuul prefesor cele TR de prezii ale Ina- 
velui Eminescu ? aceasta e u jroblemă. 
Căei nu cantitateu acestei munci ue 
miră, ci culitutea ei. 

De vrea 13 uni la noi în ţară, şi con- 
trar traniției că limba românească e 
prea te învăţat ventru streini, profesr- 
vul Ortiz a studiat amănunţit limba 


naostră. O noţărmurită dragoste pentru - 


tinerețul deynic de învăţătură a ficut 
din pectesorul de literatura italiană de 
la liceuj Matei Basarab un distins încti- 
mător pentru cunoasterea şi strângerea 
lezăturilor ce există între cele două ci- 
vilizaţii surori. Stabilit apoi ca profesor 
la universitatea din Bucureşti, deși fre 
modestă si neiubitoare” de reclană, Ra- 
miro Ortiz a fost totuşi mereu mai bine 
cunoscut în pătura noastră cultă ca u- 
nul din ce! mii sinceri filo-români, care 
u pus v rătnă nelinuită în demonstra- 
rea sislamatică a lexătuţii vechei culturi 
a Roruici cu tânăra noastră cultură. 
Afară de Drevări literare şi lingvistice, 
în franceză, provensală. spaniolă și ita- 
liană, a dat lu lunină în 1916 — aba 
la câţiva an; dela sosirea sa in ţara 
ncastră — voluminoasa şi importanta 
sa lucrare ,Coutrihuţii la istoria cuitu- 
vii italiene în România“. (Per lu storia, 
della cultura italiana in Rumania), 
Să nu pară exagerut dacă ne von. sari 
de următoarea comparaţe pentru a pre- 
ciza oarecun importanța traducerilor 
de care ne ceupăm azi. E vorba de .Di- 
vina Comedie“ a lui Dante. a cărei tru- 
ducere făcută «dle Cosbuc e consicterată 
Avept cea mai reușită. Cât de complex, le 
misterios si pratund a fost sufletul ma- 
velui floventin se oglindeste îniteajuns 
în monumentala sa. operă, jur din pte- 
faţa si din adnotările făcute de d. Ortiz 
la truducerea, lui Cosbuc reiese pe deplin 
si importanţa. traducerii si dificultățile 
unei asemenea 'uuni, Să ţinem seană 
acum că imaginaţia si partea epiră a 
unui poem e mai ușor de redat în altă 
Himbă decât. ur cuprins pur poetic — a- 
pesta din nemă fiind precdus prin exro- 
ionță al imaginaţiei. iar celălalt mai 
mult al intelectului. cu mult amestec de 
voinţă în redarea de amănunte şi în 
tehnica poetică, unde insp'rația e în u- 
viasa. plăsmuire a canavalei. înr unui 
traducător de talia lui Cceshuc nu i-a 
trehant decât să-si impună această mun- 
că pentru a rousi. La Eminoseu e vorbu 
Me o continuă inspiraţie snontană. de 
vetarea misticismului simţivii lui roman- 
ice. pesimiste, e vorba de dragostea lui 
protuneă pentru natura ale cărei aspecte 
hagate le-a redat cu atâta finețe de a- 
mănunt în nessemuitele sale peisaje în 
care-si încadrează simţirea. *Atuncă asu- 


de IRINA C. IONESCU-SAN 


tovul a trebuit să analizeze şi el na! 
în felul iui i'minescu, să se trans 
ucdică diu punctial lui de vedere în 1 
templarea naturii, să viseze oarccu 

vatumi «le creatorul ale cărni tao 
“turea să, le vedea în armonioasa lil 
a patriei sale. 


„Națiunea română Enzo 


zece d. 


„tetti —au cărei literatură e încă fo 


„tânără. si-a găsit acum o jumătate 
„secol poetul rare să-i înţeleagă şi - 
„exprime toată esenţa sa cea mai 
Ină, Acesta a fost Mihail Enuinescu” 
Cum vu putea cineva pretinde ca a0 
stă esenţă ceu mai intimă” a uneiu 
iuni suh chiar» expresiunea suflului = 
tie ce palţită în: fiece cuvânt — cum 
Hertoni --- să fie redută întocmai în! 
altă Limbă? Si totusi prafesarul Qi 
veslizează ic bună parte din acest ip 
în munte uin ponziile traduse. j 
'Tvaducerea unei opere poelice e un) 
ces foarte greu. creaţia fiind prod 
tantezici, a visului. care inconștienți 
din realitule numai elemenele ce-i să 
necesare, traducătorul intuieste bintg 
phera de ciire se ocupă. apoi O crează 
Nou Sugexstionându-se să se transpuit 
situaţia autorului. Asttel că, pcel și 
fantezia lui nu mai e liberă ca ac 
dintâi creator, ci e ingrădită de elen 
tele ce-i sunt convandate, Munca lui 
vine foarte greu, de aceiaşi calitate c 
poetului eraator. dar mai conştientă, 
deduceni rin aceasta. munca d-lui O 
iar rezultutul ei va fi că opera celui 
mare port al nostru e însfârsit lai 
inâna. fraţilor nostni italieni. Aceustă | 
ducere n. iospirat pe d. Enzo Loretti 
studiul d-sale intitulat . Mihail Emi 
scu“ si publieat în „Gazeta Veneţiei” f 
1 Martie 1928, și l-a ajutat să pătrum 
cu ustrință în înţelegerea cât mai ce 
plecti a acestei poezii pur române 
Iată forma cea mui ideală de pri 
xandă între două pr.poare, alât de 
proaim înrudite si totuşi atât de îndep 
tarta 
In lucrarea sa, profesorul a avut 
iuptat cu ncsle populanităţi ale lin 
iup Eniinescu : formele arhcice și dia 
tale si mulţimea licenţeler şi de 
purte noi tentutive de versificaţie — 
nele incomode pentru limba română 
și construcţia neregulată a strofe 
Fără să forțezi sau să denutureze, i 
u tradus în mod natural, cu simplitat 
fidelitate, păstrând de cele mai muz 
ori ritmul, alte ori chiar rima, în ce 
borare cu profesorul napolitan tru 
Penito, căci publică. In sfârşitul vă 
mului. un upenitice de 13 prezii, dube 
de ftraducere. care păstrează întocg 
"'timul erninescian, imitându-i pe cât 
sibil armonia, Sunt bine prinse colorț 
tin si variat al imaginilor, simţirea S 






“ternică și adâncimea cugetării lui Edi 


TISCu. e: 
D-nul profesor Ortiz meriiă toate |] 
dele cu atât mai mult, cu cât astept 


și alte truduceri din clasicii nostri 
U 


în frumoasa limbă a lui Dante. 





UNIVERSUL LITERAR. — 59 





1 e ca E r ua 





PO598c <8 câvcanancesăse es 


TEATRUL_FANTASIO 


CAFENEAUA MICĂ 


e serie a făcut piesa aceasta, Cui 
afirmat cu ea Ahil Popescu şi mai 
oi ce admirabilă, intarpretare i-au dat 
piu Iancovescu şi Mihalescu. 
E d piesă. pe cure trehue so joace — 
rolurile principale --: numai artişti de 
are talent. 
Prea e plină de newvi. prea-i scântei- 
are le spirit, prea e încărcută de situa- 
„care determină voia bună si rodul 
tremător, din plin. 
A reluat .Cfeneaua mică” teatrul con- 
3 ue lancuvescu, Dacă în genere pie- 
Re jucate la acest teatru. au suvcas, 





TANTZI CUTAVA.-BAROZZI 


afeneaua mică” are succes impozant, 
încă Tancovescu Joacă întradevăr ex- 
mordinar. Talentul lui imens are câmp 
ber, poute şi prin faptul că-i place ro- 
şi-l ştie în toate amănuntele şi nuan- 
e. 
Sunt neşovăiter upreciutor al marelui! 
lent al lui Iuncovescu, care are neîn- 
ecută vervă, superbă funtasie şi ine- 
hlă stăruinţă, Ca, în „Cafeneaua mică”, 
această capodoperă de spirit şi da 
lent dramatic, nu lam văzut. Formida- 
la iscusinţă dramatică a lui Tristan 
ernard a construit, o comedie. faţă de 
re păcătuesc toţi cei car: no văd să-i 
brecieze marile însuşiri. Subiectul pva- 
să nu fie prea important. dar să fie 
talent tratat. In piesă, e vorba de un 
helner care deşi a moştenit o sumă im- 


portantă, împrejurărle sunt, asa fel îm- 
pletite, încât trebue să rimănă tot ehot- 
Mer. 

Personajul principal, îndrăsnoț şi ti- 





PUIU IANCOVESCLI 


mid în acelaș titup, sentimental şi sfhos, 
hotărit si stângaciu, a fost interpretat 
1e Puiu Iancovescu, cum nutmai cl poante 


POEME 


APUCAI CĂRAREA 


ce fuse alăturea drumului. Printre lunci 
cu iarbă ca mătasea. Să nu trezesc pri- 
virile drumeţilor. i 

Dar am rătăcit, Si noaptea ura învă- 
luit cu umbre de păcură. 

Un licurici se ridică din iarbă. Pornii 
după slaba.-i dâră de lumimă, Și ajunsei, 
neştiutor. lu coliba tovarăsului din co. 
pilărie. 

I-am bătut în poartă, grăindu-i: 

— „Tuvarăș de credințe, vino si-i 
deschide ! Am rătăcit. Nu-ţi cunosc ros- 
tul și stau pierdut în câmp", 

— „Bine ai venit“. îmi răspunse un glas 
mai blând ca mângăierea dragostei. „De 
mult te-am așteptat. Odihneste-te în să- 
lasul priateniei vesnice“! 

In leagănul fânului tânăr mă odihnii, 
Credinţele vechi coboriră, daspninse pu- 
recă din holta cerului si-mi inflorivă su- 
fietul, Vedeam chipul Domnului așa cum 
Tam canosecut în bisericuța din  Cor- 
neşti, 





să combine şi să redea cu tinereascu-i 
intelicenţă, 

A avut insă Iancovescu şi admirabile 
partenere. pe d-na Wauvrina şi pe d-na 
Tatzi Cutava-Barozzi. 

Cea dintâi, cu o imerisă potmire de u 
împleti şarja cu realismul: cea de a 
loua cu o discreţie, cu atât nui surpriu- 
toare. cu cât actriţa e mai apreciati, 
in accentele pi de curaj, 

Pourte bune cuvinte despre d. Neguo- 
ScCU, 


e 


Studio-ul Teatrului Naţional a scos 
de pe ufis .Amorul veghiază“, 

bxplicaţia ? 

Cred că nu ateea,. care su dat, e ceu 
reală. 

Cred. că na din cauză comunicăsii po- 
liţiei. că vor fi turbumări studenţeşti din 
pricina unei interprete. 

Atare motiv r prea prolivtic poliţiei, 

Inclin să cred, că udevăratul motiv u 
u fost aprecierea, direcţiei Teatrului Na- 
ţional, că pentru o piesă a lui de Flers 
era mult mai potrivită scena Teatrului 
Naţional, nu „pendant-ul“, îăcut pentru 
piese de încercare, — sau care, cum ga 
spus la. înființarea Studio-ului, nu se 
pot juca numai decât pe scena Naţiona- 
lutul, 


B. CECROPIDE 
e | 


N PROZĂ 


Acolo, sub streaşina de paie, pe fân 
proaspăt, în noaptea deasă a pământu- 
lui m'am închinat din nou, aidoma tu 
în copilărie. 

Mă luminează nădejdea, acest licurici 
al muritorilor. că voi găsi casa Stipă- 
nului, Si el, cel nuilostiv, îmi va deschide 
usa să nn stau pierdut în bătaia în- 
doelilor ! 

Credinţă adormită. trezeste-te! Lumi- 
nează-mi cărarca şi mă povăţuește să-mi 
împodobese zilele cu săvârşirea binelui 
între tovarăsii de trudă. 


Z. SANDU 





B0. -- UNIVERSUL LITERAR 








să $ sa $ H-su1$ ca... 


DIN VERSURILE A DOI POETI BRĂL- 
LENI UITAŢI (Ştefan Albuleţ și Paul 
Dănescu) publică „Luceafărul literar si 
urtistic” (No. 3-6). Sânt cântece sfinase, 
scrise acum miti bine de 15 ani, cute 
continuă si păslroze prospeţimea elibe- 
rării lor din cătusele-unei înspiraţii în- 
corigibil rcmantce. Adăogiua amănun- 
tul că Paul Dănescu a. fost unui dintre 
cei mai credincioși colaborataori ai ve- 
chiului „Univers literar“ 


DESPRE VECHIUL BACALAUREAT 
vorbeste d. prof. A, Lupa Antonescu în 
„Rtucația“ (11-—19). Aflăm — de aci — 
că acest examen se ţinea la Universitu- 
ie. având probe scrise lu: latină. elină 
si maleriatică. Acestea nu erau elimi- 
natorii. Lu oral nu se interoga din limba 
română cure trăia „parazitar pe corpul 
limhiii latine” până la 186P când „a 
fost primită ca obiect separat şi de sen- 
mă în liceu“, Apoi: „lixaminarea se fă- 
cca individual... nu în comisiune. Iixa- 
minaturii erau foarte  pretenţiosi...”. 
Conctuziunea ? In sarema candidatului 
de uzi. cure un balast mai mare de mic- 
morizat, fiindcă programele .. sunt mai 
încărcate, Atât“, Autorul propune n e- 
xamen intermediar între cel dela 1879 şi 
cel. de azi. 


DESPRE COI ABORAREA ȘCOALEI cu 
fumilia vorbeste, întrun judicios arti- 
col. ilustrat cu exemple din viaţa prav- 
tică., d, prof. Mişu Marinescu. Din nv- 
iericive chestiunea continuă a îi de o 
arzătoare actualitate. Repreducemn  în- 
cheerea : 

„Scoala şi numai școala este suflatut 
unei naţiuni. Ea pregitaşia curacterale 
generaţiei ce vine. Familia, trebue să în- 
țeleacă că rolul ei este hctăritor, dând 
sprijinul profesorilor cari formează. cu 
sufletul io. sufletul naţional“, 


CE SE CERE DELA UN BACALAU.- 
REAT ? In aceeasi revistă d. Gh. B. Pa- 
ladi publică rezultatele unei anchete în- 
treprinse printre diferite personalități 
universitare. industriale şi comerciale: 
din Franţa de revista  „I-educaftion“ 
Tată cenevalizarea : 

„Cultură clasică, arta de a preceda e- 
venimentele. riplomaţia oxr:enilor si n 
lucrurilor, psihologie +— iată calităţile 
care nernit unui om să se impună cu 
sânge rece. în această viață turmentată 
si să fie însufleţiți de o ardoare care-i 
va înălța în ochii lui si ai societăţii“, 
De sigur că, si la noi. o asemenea an- 
chetă n'ar strica. 





AU REINCEPUT MATINEURILE LITE- 
RARE ale Teatrului naţional din Bncu- 
rești. deastădată în formă de incursiuni 
variate în; dometiul istoriei literare va- 
mânesti. După cel dinlâi. consacrat poe- 
ziei poporane. au urmat comemorările 
celor 4 luceferi ai literaturii noastre ar- 
tiștice : Eminescu, Vlahiţă. Coşbuc. Cre- 
angă. Au cunferenţiat d-nii: D. Cara- 
costea. T. Vianu. Al, Bădăuţă, 1. San 
Ciorgiu şi I. Simionescu. Si-au dat con- 


enrsul. cetind din. operele lor numnerosi 
scriitori, declamând sau cetind numeroși 
actori de valoare ai Teatrului Naţional, 

Publicul. prezent în număr inate, şi-a 
arătat. şi pe calea aceastu, admiraţia 
pentru străluciţii reprezentanţi ai scri- 
sui românesc. 

Diresţiunea primului teatru de stat nu 
poate fi decât felicitată. pentru această 
vecunoscătoare inițiativă. 


DESPRE ROSTURILE UNEI EDITURI 
DE STAT vorbeste d. Eau, Rucuţa în- 
tun număr trecut al „Gândirii  ACBs- 
tea ar fi două: realizarea. unui prograrm 
rilturval de tipărituri „în atâtea ramuri 
de cunoștințe... ude o neasemănată în- 
seninătate pentru munca si îndreptarea 
vractică naţionulă” în care „editurile 
particulare) nu îndrăznesc să riste“, 
ADOI : 

"„Să-si îa o parte... din propaganila căr- 
jii asupra ei” prin: „o regulartate de 
apariție. o îusrijire technică deosebită, 
ub preţ conform, cataloage prospecte, 
ntise. tlesfucera usoară fără fcrme biu- 
vocratice, organizări de expoziţii în ţară 
i inițiativa de participare la cele inter- 
nationale“ 

Articolul e extrem de interesant. Atât 
doar că -— în actualele împrejurări de 
ucută criză economică şi de refuz cultu- 
pal. când sinenra îditură românească 
Me Stat, Casa Scoulelor se găseste într 
condamnabilă absenţă —  îndicaţianile 
d-lmi Vurnţa avar numai nule şi nea- 
venite. Var deadrețtul stranii  uriuele 
unui romantism cultural demn de alți 
vaueni si alte timuri La noi. cel mult. 
ele constitiesr o lectură interesantă și 
un prile) serios de a vedea cât de înja- 
sciți continuăm să fm din punct de ve- 
dere cultural. Va fi cetit oare cineva. 
dimire cei chemaţi să pună în aplicare 
asemenea idei, articolul dacumentat și 
ptn de prevedere a] d-lui Em, Bucuţă. 
sare. în tot cazul, trebueste felicitat si 
ventru preocătirea temeinică si pentru 
entuziasmul tinereze de care dă dovadă. 
ribovind astăzi, în astfel de cercetări. 
astăzi. ararent. mai puţin utile, mâine 
insă indispensabila. 


DIN DOCUMENTATUL STUDIU ul 
d-lui V. Băncilă: Scoala Heselui Mihai—- 
care tratează problema si: cu toate pri- 
ceperea și sub toate aspectele ei. renro- 
icem, (deccamdată finalul: 

„ne rezete Mihaiu îl iubim... Copiii 
îl îubeac ca pe unul de-al lor. cel mai 
bun. Tinerii. ca ne un frate mai  nric, 
ivamenii mari. cu un sentiment părin- 
tac, Imaninea hi e pretutindeni. înflo- 
vind ca 6 îmhiere de primăvară si fără 
vicio suzestie siluică de sus. In multe 
case el țiue narscam loc de conil. Niciun 
vrini na fost atât de mult învăluit cu 
*ubhiva si cu eravitate. Îl iubim ne regele 
Mihaiu fiindcă ne mânsâem viitorul în 
EI acest viitor anticipat întrun vestitor 
regal TI înhira pentru marele mister al 
viitorului: tării si pentru purtea de taină 
e care 0 ascunde orice conil. cu orice 
fel de cducaţie. TI iubim cu căldura si 
n srerantelor și a gritilor noastre... Dar 
înainte de toate Il iub'm fiindcă e re- 
cele nostru. Și fiindcă e conil* 

Cercetarea d-lui V, Băncilă trehuesle 
cunoscutii, analizată și ccmeniată pentru 





cu Z Clezr-zeii 








preţioasele îndrumări pe care le cont 
cu si pentru cursivitalea cu care e su 
ln aduce în discuţiune o chestiune 
pedueorvică, și socială, şi națonală 
de prirnul rang. Natural că, în publi 
tica românească, unde tronează fr 
tatea cea mai cesmiăţată, ea a pu 
trece, firii să stârnească. ecoul pe cared 
moritat, i 


DESPRE AL. VLAHUȚĂ VORBEŞ 
cu dreaptă şi duioasă înţelegere «d. 
chifor Crainie. în No. 11 al „Gândin 
care se face cin ce în ce mui preţu 
vâtevu spicuiri: d 

„Rareori un om a putut să iubea? 
nai adâne pe oameni, si măi Parle 
scriitor pe scri tori, ca Vlahuţă. Cul,, 
său pentru Eminescu rămâne un 1 
ment exemplar în Titeratura noastră. 
absorbit în el cu sacrificiul personali 
ţii sale, îndurând cu resemnare judece . 
parțială prin care era socrtit... epie 
al marelui poet. Seducătcare robie er 
nasciană, constienti acceptată, era il. 
mai mult o trăsură de nobleţe a. our; 
Vlahuţă decât a poetului care. odată 
splendida sa poemă .lubivre, de vibr: A 
tinereţe și ari, se eliberase ca, artist, [ 
vestul operei sale... ce armă emninescial 
nai poartă ?.... t, 

„Cei cari l-au cunoscut... stiu că onp 
acela, de vu rură morală superioară. _ 
1reţinea un cult deopotrivă pentru ( 

“agiale. Poate mui fierbinte pentru ( 
vagiale decât pentru Eminescu. Maldit 
de scrisori și «e note adunase pentrue 
monografie închinată lui Caragiale 
Dar prietenia lui Caragiale îl situa, 
cu epizon al marelui dramaturg? D 
cultul pentru Grigorescu... îl subor/P 
Na... în ucenic al pictorului ? i 

Vlahuţă, ca foarte puţini dintre Ne 
stia să iubească. Puntru el arta de a tn 
era arta printeniei : prin ea se wiclica? 
la stilul nora! a) înţelepților antichit: 
ţii, Nici umbră de patimă nu turbue 
măreţia acestei nvbleţi a inimii sule”_ 


A PL Pad 


MAREA REVISTA „ILUSTRAŢIUNE 
ROMANA” a ules Duminică 12 e. în 
vațnunile unei săli delirante şi arhipl.. 
(din palatul ziarului Universul) pe Mit 
Romania Anului 1930. ai 

Aleasa Homăriei. cme va lua partate 
concursul da frumuseţe .Paris-Rio- 
Janetro”. e ohaţicasa  d-soară 7oi, 
Dona, fiica d-lui General Dona. un Y 
tins conlrate, cunoscut cetitomilor sis 
usendominul Cluceru Dinu, [i 

Posedând o frumoasă cultură gen, 
rulă si o educaţiune uleasă. înțelicei“ 
si fermecătoare, d-scara Zaica Dona va 

demnă şi distinsă reprezentantă ua | 
Lii nonalre la marele conecrus de itrum 
seje-'ar's-hio de Janeiro — organizaţ r 
axcelenta revistă  „Dustraţiunea Bir 


mână“. â 
Yelicitătn călduros pentru succesui o 
ținut, atât pe d-şoaru Dona pe care d” 
vim din suflet să o vedem Miss „Ur 
versumm”, cât şi pe fericitul său păr'n— 
confratele Cluceru Dinu, î 

îi SCRI) p 





Nasterea 


Secanaa cie 
cvvsnie 


Bill Tarlington, geamvaş, se reîntoar- 
a doua zi lu bâlciu, la James Courpour- 
care îi vânduse cu o zi mai "nainte. 
frumos murg —- su un preț mare. 

— la ascultă, cumelre James, se văii 
UI, Na mi-i spus eri că [frumosul tău 
urg era urechiul.. Aşa nu lași fi 
n.părat, i 
James protestă: Dar dragul mie Bill, 
mie, nu 



































ela care mi l-au vândut şi 
i-a pomenit nimic P: 
„Am. crezul că eru un secret, 


* 


"Ludovic al XIV nau purta niciodată 
inșon. cind se ducea la vânătoare chiar 
e frigul eri mai grozav. Inlr'o iarnă doi 
rani care-l văzuseră fără menşon dis- 
tau aprins şi unul din ei [u foarte mi- 
1, că regele nu-şi menajează mainile 
intra frigului, 

— Nu le mira îi spuse celăluul, asta în- 
ramnă că regele dacă nu ţine mâinile în 
danşon, ține mainile în buzunarele nou- 
e, 


Pivon eşind dela premiera piesei lui 
rnaud Cortez care nu avusese succes 
cu un pas greşit şi era cât p'aci să-şi 
acinreze un picior. Cineva din apro- 
ere se grăbi să-l-ridice. Piron î se «e 
es : i 

— Mui tine apluudai şi nu lăsau să-mi 
dă piesa. Eu dac cad nu e nimic. 


Falconet ateu c manieră foarte cu- 
Dusă -de a-și complecta bibliotecu, cu 
tul opus obiceiurilor, Când găsea câte 
lucrare rave ar [i [ost compusă chiur 
n 12 volume şi în toate volumele nu 
sea după părerea lui decct 10—12 [oi 
Qre-l interesa, rupea aceste [oi şi restul 
în volume î arunca în foc. 


Se povesteşte că Ludovic al XV jucând 
rți întro zi cu un prieten, avea în 
nd trei regi, aşa că se adresează par- 
nerului care avea deja un care servit 
e valeți: 

— Ai pierdut fiindcă trei regi şi cu 
ine [ae patru. 

| Prietenul care avea în mână carew 
valeți se adresă regelui: 

— Sire, majestatea Voastră nu cdșşti- 
at pentiucă cei patru valeţi ai mei şi 
mine fac cinci, 


bo caz car 


FUSTA LUNGĂ SAU SCURTĂ ? 


Americancele au hotărit.să irenunţe a 
mai purta rcchii lungi în timpul zilei, 
acceptând — declari decanul croitorilor 
de dame din Paris, d. Jacques Worth— 
noua Modă. 

„După cum am mai spus şi altă dată” 
— afirmă d, Worth — nu există un stil 
îvanțuzese, un stil american sau spaniol. 
există un singur stil. Acela pe care-l 
adoptă franţuzoaica, aceasta va îi a- 
aveiat de mondenele de pretutincieni, 

„Am găst America” — mai spune «d. 
Worth care sa înapoiot la Paris, zilele 
trecute. din Statele Unite — „bine dis- 
yusă și plină de speranţe. Criza finan- 
ciară na impresionat prea mult piaţa 
cumpărăturilor, în timpul sărbătorilor de 
Urăciun. Ditmenţa a fost că de unde u- 
nele perzcane cheltuiau cu acest prilei 


25.000 dolari, acum au cheltuit numai 
19.000. 

Comerţul în detail na suferit prea 
mult. Statele Unite sunt foarte bogate 


şi vor putea oricând să treacă cu bne 
hopuri ca cel trecut, cu rcuzia crahului 
din Wall-Street”. 

Câţiva mari croitori yankei car” ve- 
niscră la Paris să se informeze asupru 
noilor curente în modă, au te lografint ln 
New-York. că cei ce luptau contra fus- 
tei lungi au câștigat bătăta. De-uci în- 
culo fusta va cădea mai jos de genunchi. 
va fi însă mai scurtă decât era în teani- 
ua trecută. Afară de aceasta linia neru: 
gulată a jupei va îi abandcnată. 


TAXELE DE MOȘTENIRE PLĂTITE, 
De MARY PICKFORD 


Mary Pickfurd are necontenit «e 
furcă cu fiscul american, Zilele acestea 
n intentat o nouă acţiune contra statu- 
„ui calitorniun spre a protesta contra ta- 
xelor succesorale la care a fost impusă 
după decesul! meinei ei. Celebra „stea* 
a plătit până acum. ca taxă de moşteni- 
re. suma de 52.000 dolari şi fiscul ame- 
rican pretinde o diferenţă de cica 38.984 
dolari. Din 1.100.000 dolari cât valorează 
averea Charloitei Smith, maia ei. suma 
de 781.000 dolari — susține Mary — a: 
parţine la trei trusturi: unul al ei. altul 
al sorei ei, Lothe. şi celălait al fratelui 
ei, Jack. 

In 1917, Miss Pickford declara la fisc 
următorul venit: „Salariul nostru e de 
260.000 dolari 'din care economisim a- 
nual 420.000 dolari“, Pe acea vreme Mary 
Pockford câștiga 10.8000 dolari pe săp- 
tămână. Copiii plăteau în 1916 mamei 
lar, Charlotte Smith, un salariu de 26000 
lolari anual, iar în 1917 si 1918 îi plă- 
tenu 5.000 dolaui. Acest salariu i se plă- 
tea bătrânei pentru funcţia. de... contro- 
ior al cheltuelilor ce o avea în trustul 
celebrei familii de artisti. .Serviciile ei 
erau fvarte preţioase”, declară Mary 
Pickford, 


UNIVERSUL LITERAR. — 61 


caricatura zilei 
NEINŢELEGERE 





— Domnul doreşte o cameră cu sala 
de bae? 

— Cum chelner, crezi că am venit la 
mare ca să mă scald în baia din ca- 
meră !!.., 

COPIII 





— Ai fost pedepsit la şcoală. — Tu 
Vai să capeţi nimic de Crăciun. 

— Mai vezi de altu tăticule! Crezi tu 
că nam ochit jucăriile ascunse de Mama 
în armoir?.., 


CONFUZIE 





-— (Bona, sosită de curând). —Imi pla- 
ce casa, dar Coniţa n'o să mă oblige să 
intind rufele pe acoperiș. (Le Rire) 


62. — UNIVERSUL IATERAR 


PAGINI UITAJE 


LA ANIVERSARA 


Ra se numea Cleopatra. iur el Gajus 
lulius Carsar Octavian August. Adecă en 
citise un roman sar fi voit să. fie de 
louăzecisișase de ani şi nu eru decât de 
paisprezece ; al, istoria Romanilor și 
voia să fie de patruzeci kle ani, Era 
numai «e optshrezece şi umbla la şcoa- 
14. Cu toate acestea. astăzi. în ziua sfân- 
tului Frmii. el uitase pe Octavian Au- 
sust şi aștepta felicitări de ziua lut. 
[ata i-a dat un ceasornic îr':mos, mami 


-— o basacte de toaletă, sora. — 0 pere- 
che de papuci, Elis numnic. Elis — A- 
deci Cieopatra. vara sa. E! se retrăsese 
in odaia lui, unde clasicii erau așezați 
pe un scrn în religioasă regulă și ne- 
violabilitata, şi se pliba cu pasi mari 
prin casă. Era brunet şi cani poetic, 


Avea ochi albaştri, ceeu ce vreu să zică 
muult, si ceru frumos băiat. 
cu mirare înnaintoa oglinzii se uita cu 
mirare în ochii lui proprii si părea că-i 
întreabă ceva. — „Tolia mi-a, făcut-o”. 
Era 0 vreme în care, în urma Unui PO- 
man span ol, regina de astăzi a îi giptu- 
lui se numea 'Tolla. El se Numeu pe a- 


lunci Bertrand... fempi pussuti: 
„Nimic! nimic! — Si eu i-am dat de 
riua. €i o pipusă Adecă ce? eu i-ai 


dat ? Dacă n'am ştiut ce să-i dau! ramii 
imita spus Să-i dau 0 păpuşă, Tolla! 
Tolla ! zise cl răzânul — tare-ni eşti 
dragi”. Apoi sezu lu masă şi gândi a- 
dânc.., asupra egalităţii a două ipoteni- 
ze. Luă o coală mare de hârtie albă şi 
scrise drept în mijloc: Regină! Te iiu- 
besc!'! Iscălit: „Gajus Iulius Caesar Oc- 
tavian August, manu propria“, 

Seara era petrecere. Fra invitată 
verişoara Elis şi; -— mare minune — 
venit. Părinţii ei au lepădat-a acolo 
sau dus întralt loc, unde de asemenea 
erau aşteptaţi Octavian August imperu- 
iorul o petrecea seara până' acasă, da- 
că-l ierlau ocupaţiunile Statului Roman. 
şi astăzi îl iertau acele ocupaţiuni ale 
Statului loman. Toată seara el nu vor- 
bi un cuvânt cu ctopinişoară. Fa îşi în- 
creţise sprâncenile între ochi pe cari îi 
ridica subt frunte: cu braţele încrucişate 
picior peste picicr, sedea îndărătnicii 
înte“un colţ, cu buzele strâns lipite. Dar 
pe furi; se strecura câte-o rază drept 
în ochi! lui. Kra mânioasă. De soi ani, 
se mânia foarte usor şi se desmâni'a tot 
atât de usor, Odinioară nu se mânia dle 
loc, 

S'apropiase miezul nopţii. El veni foar- 
le serios: „Imi veţi da voie. domnişoa- 
ră. să vă petrec pân' acasă?* lu se 
uită în ochii lui şi începu să râdă — 
Ce râzi? Co-i de irâs aicea? i 

— Bine, — haidemb 

Era ce noapte frumoasă, lună, un ger 
aspru, fiiră pic de vânt. Nnsoaren se 
lăsase pe garduri şi zaplazuri de atmân- 
două părţile ulicioarei. Zăpada încăr- 
case crensile de copaci şi acoperemin- 
tele caselor. Ghaţusul troznea subt pași 
si el trecea cu dânsa de hraţ.., Fa, în 


ff 
e PE e 


scurteică cu guler de blană. rosie la 
faţă ; capuşonul alb, de lână, îi încon- 


jura fața. fruntea. Ea era blondă, fonr- 
te blondă. cu părul ca un caer da câ- 
nepă şi scurteica, ovicât de groasă ar 


fi fost — accentua totuşi. liniile unsi 
talii fine si mlădioase, O broască. Nii- 
deau vorbind, — adecă mai mult râs 


Acum stătu.: 


decât vorbă. Cine nu și aduce aminte de 
tinereţeu sa — și fiecare a avut una — 
te acele hotăriri de a fi serioşi în amor, 
ră-i pe viaţă, da acea dereasiune în pa- 
ragrafe a copilei, ca să nu-i zici e 
mume, să n'o tutuiască — să n'o sărute? 
Celela!te calea vaiea, dar sv suriță ? cât 


hantea, Aşa erau și ei, De vorbit despre... 
istorie. geografie şi alte luvruni folosi- 


oare, "la! Se înțelege, cât vrei --- dai o 
zuriţă, tu! pe nume? — niciodată ! 
Aşa ar fi rămas, — dar luna, —luna! 
luna lumina faţa ei albă ca laptele, 
eu obrajii roşii și părul ei blond, foarte 
blond, care încadra cu lux şi fineţe 
o faţă plină şi răzătoare, Pe când el pe- 
rora 0 ternă de astronomie -- indiferen- 
tă atât iui, cât şi ei — adecă pe când 
se necăjeau unul pe altul. eu se mita 
la el fiiră să asculte ; iar fi sărit în gât. 


l-ar fi sărutat de o mie de ori — aşa 
număra eu cel puţin, dacă... dacă sar fi 
căznt, 


„Ah! că prostu-i, gândi ea -- nu poate 
vorbi si el de alicevu, azi cel puţin a- 
(laase uitându-se timil în sus la el. € 
Irumosiu-i saşa când spune prostii, îmi 
place ş'aşa“ — gândi tot ea. Apoi nu 
mai gândi nimic, suu Dumnezeu şiie ce 
— destul că, după ce ticu muit fără să-l 


asculte, zise cam întins se cam ca şi 
căzul nar fi băgat de seamă: 
— Tu Friil, — Și. Sjreriată de ceea 


ce spusese, ni mai zise nimic Faţa vi 
nava roşie de vuşine, 
E! stătu pe loc, îi strânse mâna și 


zise încet : „Mui zi odată 1? 

—- Nu, 

— Nu? Mă supăr,, ao stii! 

— Tu... repetă ea încet, cu ochii pe ju- 
mătate închiși. cu glas tremurător. kr 
un tu singuratic. fără, de a fi pus in le- 
gătură. cu vreo frază —- și cu toate aces- 
tea, ce tu” Din curu ei venise mai întâi, 


Vorbiri mai departe — de astă dată 
mai întim —: nu despre amor, Însă to- 
tuşi despre lucru serios — despre căsă- 


cum ea fondează statele, care-i 
la Indieni, tot lu- 


lorie * 
originea căsătoriei 


ceruri adânci. Fiecare tu era controver- 
sat, Când îşi propuneu să-și zică tu. 


mureau de ruşine şi-şi ziceau serios. 
după lunzi lupte sufleteşti : „Dumnen- 
ta“. Când stabileau diplomaticeşte să-și 


zică  „Dumneata” -- atunci tu-tu din 
mwreşeală şi jar din greşală, șaşa mu 
departe. 


in fine ajunseră la portiţă, 

—. Vlis, în nu stii că. te iubesc 
poţi sti. căci... căci nu ai inimă, 

— Pe nume şii tu? Vezi —- gândi ea. 
“lar nu zise nimic... 

— Docând te-am văzut, decând știi tu 
- căci tu ştii că eu te iubesc -- şi tot- 
deauna această măceală, cârd eşti sin- 
aură cu mine. Totdeauna mă sileşti să 
vorbesc nişte lucruri pe cari nici nu le 
usculți... Esti rea la inimă, Flis! 

— Domuule! zice ea. stăpânindu-se și 
stiind băț înaintea Ji —- vrei să mă în- 
veţi cum trebue să mă port? 

— „Si cu toata astea — zise el încet şi 
dureros —: luna întrumuseţează lumea 
pentru amorul nostru“. la se uită sus 
si ochii ei. umezi de dulci lacrimi, stră- 
iuceau în lună. FI îi cuprinsese talia şi 
se uitau amândoi — nu gândeau nimic. 
Kra ceva atât de dureros, atât de feri- 


— nici 


de MIHAIL EMINESCU 


cit în faţa, în tot sufletul lor. — a 
“ăs sai fi plăus, dacă i-ai fi văzut 
iel 

In fine, începură a râde — «oi cop 
vâdeau cu lacrimile'n ochi, Si era: 
de argintos râsul ei şi gurița atăt 
frumoasă ! — i-ai fi băut apă din gi 

— Domnule. zise ea deodată cu o st 
vitate mare, astăzi ne-am permis o 1) 
țime de lucruri foarte nepermise - 4 
mai astăzi, şiuni pare rău. că tra 
SĂ Său, 

— hi să..? iar această mină de pi 
țuitor...! Eu nu sânt copil, Fl.s... să: 
că nu sânt... Iacă de exemplu... r 

— De exemplu... ? i 

-— Nu te voiu mai strânge de mi 
nu ţi-oiu mai spune pe nume de-azi ii 
inte. ză r 

— Q! gândi ea în sine cu părera 
rău dar ce era să zică. Şezurii pe hau 
ile piatră, de lângă. portiţă.,. aur 
toarse spatele şi-şi mușcă unghiile, ei! 
vita în owmăt. Prost lucru! 

Ar fi putut sta multă vreme aşa. 3 
stiu... în sfârsit — ea — în  sfâm 
dumneeai a fost aceeu care --— aşa, în 
-— cun pic de mânie şi nu prea, :* 

— Ermil! ) 

— Aud! 

- Eu să-ţi spun drept, și să nu; 
că nu ţi-am spus-o... dar... eu nu ten 
imbesc de tel, Şi tu mi-ai spras-o azi: 
eu nu te iubesc. — Așaaa! a-și pur 
ceva în cap azi: a idee şi aceasta 
nodul, eu care căuta pretext de cea 
și aceste certe, stia ea cum se sfârs. 
bare ? 

— Da! Nu mă iubeşti,. repel-o_s 
ne-0.... te cred, fiiadcă tu nu mai ii 
tviciodată, zise” el cu amări ciune. Ne 
vor trece anii mei... În toate chipuw 
voi săuta să te uit. Tu ai o inimă” 
marmură. Nici zâmbiri, nici laecri 
nici rugăciuni, nici îndărătnicie n'o 
oaie. L 

„Lasă, lasă” gândi ea și z7âmbil 
mândrie. că poate fi aiât de aspră: 
ku ţi-am spus-o, domnul meu, de a 
tea-0vi, că numai anmiciţia adevăr 
tote să fie legătura dintre noi. Ce e 
uni mult 2... Ce vrei dela mine? adăt 
repecla. r 

-- te vreau ? zise el c'o tristă blă 
ță, — ce vreau? Dar nu vezi tu 
sufer ? spune-mi numai că mă iubesk 
spune-o ! lar ru cu două înţelesuri, - 
ca atunci la bal... (drept !.., spune, spin 

— Da zise 3a foarte rece, — d-ta ; 
că eu te iubesc, sigur Da, 

— 0, astă răceală! Tu mă omoriii 
lis! —. vorheşte-mi, zise el vugător, ci 
știi tu câte odată să vorbeşti, co blb 
deţe uimiroara, co dulceaţă de soră.s 
de iubită, 

— Bine, bine! ştiu eu? E 


-— Ce stii tu? Iată că nu măa 
supăr,.. îți vorbesc blând. Imi dai mg& 
ba ? Aşa — spune. r 

— Vezi tu firmil? zise ea. co seria 
late copilăreuscă și tristă. —- tu crezil 


eu amapă în vine... 
Dar să-ţi spun ţie... 


că eu nu te iube- 
eu nu sânt aspr: 


Ve-ai zice tu dacă... dar te rog să- 
spui nimănui... dacă... zăa să nu sput 


— Ce? c 
—- Vezi tu formal te-am oprit... + 
făgăduinţa ta. că nu mă vei săruta - 
ciodată. Aşa-i? i £ 


Cesris seciasle în exirase 


UNIVERSUL LITERAR. — 65 








LA TABLE AUX CREVES 


Dri cum nu-i părea rău de cele petre- 
te. chiar dacă rudenie vor -asmuţi 
nătate din Cantagrel impotriva lui, 
aMtinintrelea nu-i. credea primejdios 
Milcuini. Erau cunoscuţi îu Cantagrel 
„pl nişte hirţăgoşi de rea credinţă 
tra că ginerele-i era. consilier muni- 
1 republican. bătrânul va face sit 
mife argumente urâte pe lângă biă- 
ii clericali cari nu vor să renunţe la 
eturile lor. Il va spune că Aurelia 
nencrocilă, că bărbatul o ucisese «de 
ta muncă. Prostii. nici o învinuire cu 
pei, Qumenii şiiau că Aurelia fusese 
ată ca toate femeile dela ţară : simai 
hu toate uneltirile Miloninilor:; doar 
ir lua Coindei fata. 
brivind defuncta scție, oricum Coindet 
simţea liberat. EI îndrăznea să-şi măr- 
risească în sine că moartea Aureliei, 
para cu dreptate nedrepiatea pe care 
Minioara i-o pricinuise părinţii ei. 'fo- 
și nu amesteca pe femeia lui cu restul 
iliei. De Aurelia. mar fi putut spune 
ci un rău, în timp ce despre ceilalţi... 
- Mama şi cele trei fete -- cugetă 
-- aţipina, treacă-meargă. bune de 
onț. nevoie mare, dar cu duhul tbiâinde- 
„tot maşneagul e mui ul dracului. 


sI 


-- Hai, grăbeşie-te Jana. vreau să fiu 
dintâi. 
— Vino la masă, cafeaua e gata. 
Jana umplu cele două pahare şi privi 
Coindet cura bea cafeaua.  Coindet 
ul ei. Abia ridicând paharul de pe 
asă el bea cu capul plecat: ea nu-i 
pdea decât umerii zi ceafa întinsă. Se 
plecă asupra lui. și-i şopti la. ureche: 
Nu te du. nu te du azi dimineaţă, 
amiază merg eu la mine a-asă. Voi 
brbi cu Frederic, cu tata, totul se va 
iști. Ne vom duce de aci. departe pe 


— Aşa! 
— „Ca să nu mai zici că eu nu te 
hhesc — zise supărată — ci să zici că 


D te inhesc — repetă c'o ruşinoasă gra- 

p — astăzi... astăzi... Işi simţi cuprinsă 

dia. închise ochii, lăsă capul pe umărul 
și era aproape să moară, — 0! ie 

besc.. nai ştiut nici odată cât te iu- 

bsc.... Glasul ci era dulce. slab, plm 

e iacrimi, sfinţit de cea dintâi sămutane. 

—- Tu eşti un înger... îudărătnic,.. dar 
înger... 

Burâsul obraznic, ochiul curios, coche- 
ia veselă se 'ntorc pe rând dup'acea 
tare. chiar liniștea. Fa-şi ţinea bra- 

1 după pâtul lui. 

— Mă duc... Şi ta eşti un măgar, 

— Lassă fiu... Nu te duce... 

— Trebue tu..?! Aşa-i că tu nu vei 

ita niciodată această noapte — zise 

cet. aşa de încet și tclusi asa de clar. 

— Ah! niciodată, 

— Si acuma.., am Să-ţi aduc ceva din 

asă .. Un dar de ziua ta... Aşa-i? 


(continuare) 


şes, iaca; la Blevans, dacă vrei: hai?. 

Coindet înghiţi cafeaua, strânse pe 
juna în braţe, îi netezi părul bălai. 

— lana mea nu mă lăsa să fac cam 
vrei tu Nu sc poate alege în fiecare și. 

Se duse în cameră să-şi ia pușca: 0 
puse întrun sac de pânză si porni din 
bucătărie fără să se întoarcă. In piciou- 
re în prag. Java îl privi muit cum mer- 
vea el pe drum. Avea coasa pe umărul 
ivept. sacul suh braţul stâng. Jana auzi 
un pas pe drum şi văzu irecâni pe Virc- 
for 'Teuchot ducându-şi coasa pe umărul 
«drept, un sac de pânză sub braţul slâne. 
II trecu de casă fără să inloarcă capul 
zi se depărtă pe urmele lui Coindet. 

Jana. privi soarele ca să ştie cât e cen- 
sul, O sgâlţăia din cap în tălpi un tre- 
murat. mâibile îi erau jilave de friguri. 

— Peste uu ceas. cugetă ea: nici mă- 
car un ceas. 

[ se părea că-l vede pe Frâderic pă- 
şind în părlure cu securea. şi pusca Ii 
nuzea paşii. apoi alţi paşi. ai lui Ram- 
barde, care se ducea lu lucru, cu securea 
și cu pusca, Jana căzu în genunchi. în 
curte, Sgomotul paşiler se înteţou, Ea 
pâfii : 

— Fecicară. Fecioară. nu fă nici un 
rău acelora cari merg, merg, 

Acum. sgomolul pașilor îi isbea în cap 
ca un trăsnet din cer. Jana lăsă să-i 
cadă mâinile rugătoare şi privi în spre 
pădure. Pe drum venea în spre Cantu- 
arel ; Capucet, cu spatele întors la. soa- 
vele care urca dinspre Sergenaux. Jana 
«hură înaintea lui. îl strânse în braţe. 
îl făcu de se întoarse strigând: 

-- Te da după ei. to du spre Coindet. 
la Table aux Creves. 

Il împinze în direcția satului Serge- 
NAUN 

-— Colo, drumul dela stânga. colo. 

Capucet, clătină încetişor capul şi şopti: 

— Bine. incă mă duc, 


Ea intră iute, se întoarse. şi-i aduse e 


cutie mare... ki o scăpară jes, dar nu 
făcea nimic.. era înc'o sărutare. 
Gajus Iulin Caesar Octavian Ausust 


se duce acasă. Se aşeză dinaintea focu- 
lui şi-şi zise zâmbina. „Tu eşti un mă- 
sar !* Deschide cutia. Deasupra era un 
desemn, Il era... lăsat întrun jeț: o fe- 
tmeie.. ea, de dinapuia jeţului, îi ţinea 
achii cu mâinile, EL îşi ridică ochii sto 
vadă... și un moment i se păru co vede. 
Dar ce mai era în cutie? Pipuşile ce 
i le dăduse le ziua ei în doi ani den- 
rândal. Pe fruntea celei intâi era: „Ber- 
irand e un măgar“. Pe fruntea celei de-un 
doua: „Gajus nu-şi are minţile toate-.. 
Apoi mai era ceva. (0 mică carte de no- 
“iţi... impresii din romane, din poezii, 
scrise în fiecare zi, si la sfârsitul fiecărei 
notițe. ca o încheae. ca o cugetare azu- 
pra adormirii : „Ermil te iubesc“! 


MIIALL EMINESCU 


de MARCEL AYME 


Se duce ce bună voie de oarece îi 
făcea plăcere Janzi bună voinţa lui era 
plină de duiosie, în tot sufletul atât a- 
vea, bună voinţă, şi pacea era cu el. îru 
an on plin de bunăvoință care va lua 
cel dintâi drum la stânga. precum i se 
spusese, va cârmi spre codri Ftang și 
va nimeri drebt lu Table aux Crevâs. 
Lineari înturnând capul în spre Jana, îi 
făcea un semn ca şi când i-ar îi spus: 
„vezi, mă duc: mă duc”, Și Jana, ne- 
miscată în miilecul drumului. cu braţul 
întins în spre Table aux Creves striga; 

— Acolo. acolo! 

Capucet era foarte mulyumit că se ni- 
merise să fie acolo când avusese Jana 
nevoie de el. Iată un gând bun. Aşa au 
oamenii gânduri. Forgerol are şi el multa 
idei. El e primar. Q idcie. peniru ca să 
fie o irlee se core să i se dea atenţiune. 
lată pentru ce Capucet, nare idei. Slă- 
bănog, el merge cu mâinile în buzunare, 
cu umbra cea de dimineaţă, îndărătul 
lui. Mai târzior. când se va roîntource 
«pre Cantagrel. eu va fi în faţa lui. Ca- 
pucet cusetă că un om e totdeauna între 
umbra lui şi soare. 

In timp ce Victor coseşte, Ccindet. cu 
vuşca între picioare pândesta în margi- 
nea pădurei. la o depărtare de abia o 
sută de metri. Capucet vine de se aşază 
alături de el. 

— Mi-a spus Jana: „Du-te spre Coin- 
det. la Table aux Crevâs. Ce faci cu 
pusca, ?* 

-— Pândesc un epure care stă să iasă 
dn pădure. Eşti bun băiat că ai venit. 
far mi-ar părea mai bine să te depăr- 
tezi. Du-te bre, du-te, 

— Mă duc. zice Capucet, ridicându-se 
nu credeam că te voi stingheri. Mă due 
până la ltang, aşa încetişor. să văd pe 
le Carahbinier, Apoi, mă voiu înturna 
poate vrin pădure dinspre heserva. de 
Sergenaux, 

Capucei se îndepărtează trăgând puţin 
spre siinga. ca să nimerească drept, la 
Etang. Se oprește pertru că-l strigă Coin 
del : î 

— Capucei!! 

— Da... : 

— La bună vedere, 

— Da, 

be la saze 
coasa jos i 
pândă, 

— Eu cred. zise el lui Coindet, că nu 
vor veni azi dimineaţă ? i-am şi fi văzut. 

— De unde ştii că nau şi venit. Ei ne 
pot vedea fără să fie văzuţi. şi să ne 
trimită pe cea lume tot la fel. Zic. eu pe 
not; așa mă luă gura. Tu nu rişti nimic. 

— Aşa dar, zise Truchot iritat. crezi 
că eu am venit aci ca să te văd dând 
artul popei ca un epure fugăril. Te crezi 
singur ? 

— Victor... Și 

— Mai: slăbeşte-mă, vei scânci altă- 
dată, Nu vor veni azi dimineaţă. Pentru 
că am început să cosesc pieziş, ei vor 
aștepta să ne apropiem mai mult de pă- 


. 
i jumitate. Victor îşi puse 
a rândul său de stat la 





r 





63... UNIVERSUL  JATERAR 


dure, va îi pentru după amiază? Ilui la 
coasă amândoi. Cu cât va fi mai iute îs- 
privit cositul.. | 

Porniră unul îndărătul celuilalt, cu 
spatele cam încovoiat, aşa cum se obiş- 
nuiseră pe vremea războiului, Truchot 
se pregătea să fară această observaţie, 
rând ze opriră amândui în acelas timp, 
Spre dreapta, în spre Reserve de Serge- 
Neu, BiSgAc şi Rambarde eşeau din 
pădure, la două sute cincizec: de matri, 
Se vedeau strălucind ţevile pustilor. 

„- Iată-i sopti Coindet, 

Si suspină ușurat. De când se întor- 
sese la Cantagrel ij se părea că pădure 
toată îl pândea cu o privire irombrahilă. 
Br&gari erau în dosul fiecărui trunchi de 
copac. Acum, pădurea îşi aţintise ochiul 
pe marpinca șesului. Coindet îl vedsa pe 
j'rederic în carne şi oase, şi se simţea 
inttermână de-i ven: un surăs de usurare 
e buze, : 

——Arn păţit-o, zise Vicior. 

— Pentru ce zici cam pâţit-o? 

— Au să se ascundă în pădure și vor 
alerga ascunşi până în faţă de Camp 
Debout. 

Trachot privi înspre drumul către Ser- 
genaux care se zărea la cine sute de 
metri. Coindet îi prinse privirea. 

- = Nei zisn pl. Pentru ce am venit a- 
tunei ? i 

— Nu gândeam nici eu chinr înadinx. 
sopti Truchot. Navera decât un singur 
lucru de ficut:; să alergăm în spre pă- 
dure, Odată în pădure, dacă avem când 
să ajunzenu, pantida, ve fi egală. Lasă-ţi 
coasa. Vom merse mai repede decât ei, 
pe ei îi stineheresc: eopatii. : 

Victor țorni ca un nebun în curmezi- 
sul Table aux Crevâs.  obiicânti puţini 
spre stânga pentru a ajunge pădurea la 
tocul unde înainta ascuţit asupra sesu- 
lui, Avea ceva mai mult de o sută de 
metri de acoperit. Truchot fugea fără SĂ 
întoarcă capul. cu dinţii încleştaţi 0O- 
chii lui priveau fix vărtul pădurei. Coim- 
det "urma fără sforţare, din pricină cil 
făcea paşii mai mari. Cu ușurință ar îi 
»utut chiar să-l întreacă pe Victor, dar 
nici se simţi ispitit să facă aşa ceva, 
Alergă fără să inceteze să privească li- 
nia codrului pe care v avea ia dreapta. 
Văzu, la vreo sută de rnetri, pe Bregard 
sprijinindu- se de un arbore și ridicând 
pusca, Truchoi și atinsese vârful pădu- 
vei, Brâgard nu avu când să vizeze, 

Truchot se opri ca si năsujle. Coindet 
îi spuse: 

— Văzut-ai, Brâgard te chitea, Sunt 
toaate mulţumit că începutul vine dela 
cl. Eu nasi fi îndrăznit, Doamne fereşte 
să încep hora. Vezi, norocul e de partea 
noastră ; adineaori eram acolo, pe ogor, 
ca un osândit la moarte. Prost mai eram 

Victori ridică umerii, - 

-- Nu-mi pasă că a chitit; pentru min: 
tur una e. Te asizur că nași stai la gând 
să trag ori să Iu trag cel dintâi. Dar 
nu trebue rămas aci, Ei ne stiu unde 
suntem. Cel mai bine ar fi să ne îndrep- 
tăm în spre itang. 

-- Spre ktang, nu-ţi dai seamă do ce 
shui. 

Făcu un semn cu braţul. Coindet şi a- 
rată direcţia spre Rescrve de Sergeneaux. 





tacotra trebue să apucăm. Iar de le în- 
toareem spatele, toată afacerea trebue 
tuată de-a capo. Eu zic să_ apucăm drept 
pe cărarea care duce la. Reserve, ei vor 
trece la sizur pe acolo, Și poteca fiind 
deaddreptul la vreo cinai sute de metri, 
îi vcm vedea de departe, 

In genunchi începură să 
Coindet în cap. Mersui lor era încet, une- 


TIP. ZIARULUI „UNIVER 


Dacă voim să-i întâlnim. zise, iată | 


înainteze.” 


ori tiobuiau să se târască împingând 
puştile. Deod: ată, căzură pe pântece, ne- 
mmiscaţi. Auziseră, în clipa aceia un foş- 
net de crengi: cam la dreapta, i se pă- 
rase lui Cuindet; cam la stânga zicea. 
Truchot, Acelag foșnet reincepu. Era 
chiar la dreapta, 'Truchoi mișcând spre 
dreapla. făcu să scârțăie c creangă us- 
cată, Coindet l-ar fi împuș ;cat. de ciudă. 
Stereră un stert de ceas în poziţia trăga- 
ciului în genunchi. cu nervii încordaţi, 
cu guru fără salivă. Tutişurile erau atât 
de uose încet ât. nu se zărea nimic la depăr- 
tare de cinci sute de metri împrejur. Exas- 
perat, Coindei se aplecă la urechea lui 
Truchot,. 

—- Ma săturat, na vreau să stau şi la 
noavte aci. Haidem pân la. potecă. nu 
suni, Mai mult de zece paşi. Cel puţin 
vom vodea. ceva. 

Victor îi făcu semn să tucă, Se auzea 
un SgOMOL, ca, un pas pe muschiu, dar 
in direcţa notecei. Cu obrajii înfierbân- 
taţi. Victor ochia cu pusca spre 1ufisu! 
de mestsacăni, 

--- Să nu tragi tu cel dintai. 
indef, 

Truchot nu auzi, atent numai la sgo- 
motul de pași, pe cari îi percepeu din 
ce în ce mai distinct. Cineva mergea he 

țotecii Alături de mesteacăni; „crengile 
iale ale unui lufiș de salcâmi, se miş- 
su Truchot +hiti și trase. Şi spre drear- 

două. plesmturi ce puscă trosniră în 
eine tip Fără. să mai cugete, Coiin- 
det trase şi el în tufişul de salcâmi, 

Cu achi: ţintă spre tutis. asteptară cli- 
pe lungi, gata să dea foc la al doilea 
cartuș, Tăcerea stăpânea iarăşi pădurea, 
aceiași tăcere cure le prelung se adinea- 
ori aşteptarea. Şi deodată. o tinguire de 
uioarte se târi prelung în codrii Ftanzu; 
un geamiit. care nornea dela. poteca. R6- 
serve, Coindet se ridică, asvârtind pus- 
ca îndărătul lui, Truchot voi să-l reţie, 
îl apună de-picior. Plângerea se stinse în 
'useade fragile și se subţia încă mai în- 
ceată, surdă. Coindet privi pe Victor care 
făcea semnul crucei, şterse faţa lividă 
plină de sudoare, 

—Doamne Ilristouse, 
cumva să fie! 

Prin tutiş, se aruncă spre mesteacăni 
și sări pe potecă. Un trup mare era cul- 
cat pe spate în curmezsul drumului. 
Coinndet urlă : 

— Gapucet ! 

Muribundui deschise ochii şi mişcă o 
mănă roşie de sânge. "Țipătul lui Coindet 
adusese şi pe ceilalți din pădure înge- 
nunehiară în jurul lui Capucet iple- 
caţi asupra fear muribundilui. Brâgard 
si Coindet plăngcau cu hohote mari de 
bărbat. Coindet trecuse mâinile sub ea- 


suflă Co- 





șopti el, si nu 


jul uşor si săruta fruntea înălbit 
moarte, în timp ce Brâgard gâtiia 

-- Capucet, vorbește ceva, Noi si 
toți prietsnii tăi. Ah! Doamne. ni 
Capucet, fătul nostru. moşule! Nn 
mai ating de acum de vreo puşcă, îţi 
„Dm face tot ce vei dori tu. Vezi,: 
drap, Coindet. Nu mai sângera, ah! 


Capucei înţelegea, voi să, spun ceva 
ios, dar sângele îi curgea pe gută 
şină, Ramburde şi Truchot tăiase i 
mintele cu cuțitul pentru ca să dese 
scă rănile ; sub sânul drept o descă 
sură de alice mari făcuse e rană k 
de unde ţâșnea sânzele la fiecare r 
lare a plămânilor. '0 altă descărcă! 
de puşcă îmbucăţelise genunchiul Ai 

— Sa dus pe copcă, şopli Hamh 
lui Victor, 

ŞI. cum rănitul leşinase, zise cu] 
lare. ; 

-- Nu mMâi e nimic de făcut. De e 
Lam chinui. Să-l duceţi la Coindet: 
să-l epuduiţi. eu Alerg la preot. 

Brigard luă trupul în braţe şi p 
spre Ftang, Coindet susținea capul 
chot piciorul rănit. | 

- - Nu-i greu, zise Frederic. Doamn 
șor mai e, Venea la noi. Așa în trec 
cum zicea el. Eu l-am ucis, Pot spun 
eu tam ucis, Voiu spune că eul 
MCIS. 

Si cum ajungeau pe drum, Capucet 
veni în simţiri: 

-— Mă. doare, șopti el! 
aiuns la capăt... 

Muri ajungând la Coindet acasă. | 
aard îl culease pe masa din bucătări 
Victor ii adicen puţin rachiu într 
fund de pahar, Capucet privi  paha 
<urâse ușurel. 

— E frumusel. zise, 

Toermai sosea Rambarde, anunţâni 
îl urmează. preotul. 

— Sa stins, zise Bregard, 

intrun colţ al bucătăriei. Jana mul 
mea Siintei Fecioare de toale cele car 
făcuse pentru ea și se ruga peniru a 
na lui Capucet. 

Cei patru asasini, buimaci şi tăt 
priveau. bietul trup lungit pe lemn. Ce 
det astupă sticla de rachiu rămasă 
masă. şi masinal deschizând dulapul. 
trehă : 

— Te-ai gândil să aai ovăz iepei? 

Jana ridică ochii săi lungi albaştri 
curi săltau lumini de argint, și Coin 
făcu semnul crucei, isbit de o groază 
nică, ca și când privirea, acelor ochit 
daţi ar fi vrăjii cele întâmplate 


Acum stiu e 


DIMITI: 
— SFÂRSIT — 





Anotimpul frumuşeţei 

ine tot anul, dacă întrebuinţaţi Crema, 
Pidia şi Săpunul Simon care suprimă incon- 
venientele căldurei şi ale frigului. 











SUL”, STR. BREZOIANU Nr.