Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0003

3 


e 1929 


| 13 lanuar 





5 Le 


La O e 


ION NADEJDE 


34. —- UNIVERSUL. LITERAR 








C tiitorii 





SCRIITORI 
şi CURENTE 


A murit zilele trecute lon Nădejde 
și prilejul morții lui a reamintit din- 
(rodală vo epocă din evoluția spiritu- 
lui românese. Sunt nume legate atât 
de mult de timpul lor încât rovenirea 
lor în actualitate are cena dintrun 
aci de masie, 

Epoca polemicilor lui Titlu  Maio- 
rescu și Gherea, epuca socialismului 
militant, a tineretului generos şi en- 
tusiast, a Contemporanului. 

Desigur că putini oameni la noi au 
avul o înrăurire atâ de intensă, atât 
răscolitoare asupra timpului lor ca 
șeful socialist de acun aproape o ju- 
mătate de voac. 

Când l-um cunoscut cu. 
intrat în Istoria literară, 
monahal în privirea obosilă, culdă şi 
îndepărtată. Arăta lucrurilor de u- 
cum un interes de curiozilate fără o- 
hiect precis, fără dorinfe, fără  gân- 
duri, ca un vizitator de muzeu. Ion 
Nădejde băhn, întrun 
vaccourci. atălea faze psichologice şi 
sociale, câte sunt necesare filosofiei 
ca să cunoască oamenii pe deplin. Fi 
reedilează, 


era că şi 


trăise. ca 


șlia bine că tot ciclul se 
că oamenii şi împrejurările revin, în- 
târzie o clipă îndeplinindu-şi  desti- 
nul și dispar îndeplinindu-l încă și 
mai mult, 

Se adâncise în studii de drept ru- 
sesc pe care le cunoștea se spune în 
toate tainele, atâtea câte poate desle- 
ja un erudit. Cu gestul blajin, cu pa- 
siunea lui inacluală lon Nădejde. du- 
pă sbuciumul istoric al linereții pă- 
rea acum unul din ucei cărturari sar- 
jați cu nferţiune de Anatole France. 


CAMIL PETRESCU 





Avea ceva . 


ION NADEJDE : 


In ajunul anului nou, câţi-va inşi, — 
poata 20 -- au dus la groapă, la cimiti- 
rul Bellu, pe Ion Nădejde. 

Ion Nădejde na fost un îndru- 
mător; dar a fost un mare bine- 
voitor de a răspândi şi a tălmăci cu- 
noş'inţe. Na fost un iluminat şi un 
stăpânitor de suflete, dar a crezut și 
a propovăduit cu temeinicie. Ela cre- 
zut cu nesaţiu în «drepturile pororului 
muncitor şi na ocolit nicio ustenaulă, ca 
să arate, cari sunt drevnturile poporului, 
N'a fost teoretician, dar a fost un adavă- 





I. Nădejde. V. Morţun şi Al. 
Ionescu 


rat propagandist prin stăruinţă și mmun- 
că. Sa adresal și muncitorilor și intolec- 
tualilor, îmbrăţișănd ambele categorii, cu 
acejiaş bunăvoință de dascăl blânii, de pe- 
dagog blajin. Celor dintâi să le arate, că 
ei formează clasa socială, căraia i se cu- 
vine solicitudine, celorlalţi, că au duto- 
ria să îugrijească de sufletele calor «lin- 
tăi. 

Imbibat de idenlagia sociulistă, Ion Nă- 
dejde a adus în »ublicistica rornânenscă, 
ideile socialiste, in forma lor romantică 
Nevista „Contemporanul”, „hevista  So- 
cială”, Nuneca științifică și literară, zia- 
rul „lumea nouă”, întemointe de locu Nă- 
dejde şi-au avut o iinportanță notiscuta.-. 
bilă în evoluţia spiritului penvraţiilor di- 
nainte de războiu. 

Oricât de combiiute au fost itaila din 
ace rublicuţii, oricât mu izbutit ele 
să-şi facă drum, din fundul  bibliote- 
cilar publice au ispitit să lia csveaia:o şi 
au îndennat la lecturi mai tuuple, 

imnotriva ideilor lui Nărlejda, erau nu 
coalizate. dar eviu prsa puternice afitu- 





N 


ÎȘI 
A 


N 
B. CECROPINI 


dinea partidului liberal, impozantă, 


tu-line estetică a „Junimei” şi prea iq, 
flețită mişcarea naționalistă în a, 
fierbea curentul îndrumat mai ap 


acc magnific dinamism de prof. N. ap 
„Semănătorul, ) 


să Ion Nătejde ar fi fost. mai EX 
luptător. dacă ar fi avut mai amp 
ziubea și mai vibrant talent, înfrăe 
rea lui n'ar fi avut un caracter aprâl 
tragic, l 

Când a căzut înfrânt Nădejde, pt 
nu sa mai putut ridica. Sa închis Pro 
talul Nădeide desi ani mulţi încă a n. 
cit fără odihnă. Dar munca lui a fost” 
dramatică decât e îndeobște munca j 
lecivatlilor, cari sunt urmăriţi par că 
blestemul  contraticţiilor. El venise: 
lupta de clasă, cu manifestul comuj 
cn doctrina şi iluzia socialistă, cu a 
cu tendința, — pe care a reluat-o culă 
comrarabil mai mult taleni Gherea— 
tot Nădejde să înşzire amoi în foiletoanu 
„Vainţa Naţională” tălmăcirea soladi] 
mului liniştito» şi să arate ce superi, 
tate prezintă tecria lui Bourgeois, fată, 
revolutionarismul lui Marx şi Engels... 
fiece clipă, Ton Nădejde era pus pe 20 
loans, în cele două irostase, 

Totus el a înfruntat cu răbdare tei 
învinuirile, fi 

A răbiat si era împăcat cu sine, Şir. 
lunci, la început, când a încercat să dh 
vice drumul cu formula socialistă înfe 
lară de plugari, cari râvnsau să-și a 
micu lor propriotute individuală, cu si 
rit vrofund conservator şi adânc na? 
nalisns şi mai apoi când a anărat eva 
ţia firească a marei și micei burghezi): 

Năulejde a fost călăuzit de dorul de 
furniza material de documentare şii 
vuRetare, A 

Stireu trebue comentată, trebue comp 
vară si complectată. Fenomenul nu tf 
bue numai înregistrat, ci tălmăcit, va 
ficat şi lămruit. Aşa înţelegea NădejC 
că e necesar să se facă pazatărio. EI ci€ 
necontenit. Și parcă se simţea vino 
să unu noteze cât mai mult din Jectun 
lui snre a împărtăși şi cititorilor ziaral 
rominsşti, din bogăţia malsrialului 
duainnt de el, ! 

De acea Nădejue a întrebuințat în 4 
vistică metoda de profesor. 

Cititorul nu numai să afle, dar să, 
îmveţa, 

La mormântul lui Nădejde, am sp 
uvinătoarele, care caracterizează întegr, 
DE cdi dispăruiului : 

Și când scria în reviste şi când scr: 
în presa zilnică, Nădejde a avut atitut 
nea dascălului blând şi bun, împovăr 
da cunoştinţe, dornic de a da cât m 
inult dela sine şi iertână cu tontă îngăd, 
inţa civilizatului, semneţie imputătoa. 
ale ignoranței. 

Icn Nădejde a fost ziarist, chiar câr 
nu făcea ziaristică, fiindcă era călău 
de dorul de a împrăștia cunoştinţe în p 
por, de a deschide pârtia de înţelegere i 
massele populare și de a le ridica din be 
na lor primejdioasă. 

Su putut socoti, că munca 


EA, 


E] 


aceasta 







Nimic nu everă mai bine personalita- 
a cuiva decât ceca ce sa scris împo- 
iva lui. In această linie răsfoind scri- 
WU tai lun Nădejde cât şi cel adresat 
i arm dat peste o broșură cu coperti 
'Tpsie marcând moda socialistă a vremii 
“Et si temperatura la care fusese scrisă. 
htitulată „IN MANIAC MONSTRU" 
can Nădejde) încercare psihologică de 
Biuard Dioghenide în care omul Loan 
ădejde cât şi operu lui este înjurati 
Mt se poate mai bine (din punct de ve- 
ere al iujurăturii. Cartea este scrisă 
lasi exact acun patruzeci de ani 
excluzând primele zile petrecute ale 
nului 1929) şi arată că pamfletul pe 
emea aceia era cel puţin în interițţie a- 
ali cu cel de astăzi. 

Inversând lentilele i-am avut în faţi 
treg pe Ian Nădeide mai ales pe seri- 
Borul Ion Nădejde, pe care în deosebi îl 
Mutani. Intâi, lon Nădejde a crezut în 
kva. Idealului marxist și engelist, cari 
bima  tinsvinasa pe vremurile acelea. 
isa închinat lon Nădejde pe orice pa- 


































ăfină pe care n scris-o, „Contempaora: 
"Du" lui deschidea noui drumuri pen- 
Wu intelectualitatea românească, noui 
Afiscuţii, noui scăpărări esrebrala. Pen- 
fu intelectuatitatea românzască cane 
Ola fost străbătută decât de untătea 
"rente cât, înumărate, nar depăşi 
li langa unei mâini, acasta e mult. 
"Ghiav dacă ideilor pe cari le-a slu- 
lon Nădejde cu atâta crertință, 
3lunt astăzi indenărtate de discuţie și 
2 u fast revizuite chiar de el, ceeace 


ată un clar săzător al realităţii noa 
fre sociale politice și intelectuale din 
remeu Lui, miscarea dela „Conte po- 
insemna rezolvarea problemelor 


Hevlogii mat propri experienţii si în- 
iției itnodinte cari sta lu baza Orică- 
i proces de cunoaştere adevărată. Tot 
pu semnat pl în „Contemporanul (fon- 
at în IS4U) ca polemici, (amintim pe 
pu cu Macedonski din 15553, una dintre 
eje mai hune înficrări a rautăţii ce-a 
resase Macedonski lui 
ia nebunia îi tăiase drutuul) articole de 
ponularizare « stiinţii atăt de necesare 
remurilor de atunci, discuţii la coni- 
tearisi vrăsloriene de cătra Xe- 
jonol. îm care Ion Nădejde sa înve- 
“ţerenză un eunoscătur al elementelor 
le discuţie istorică, un spirit cu ascuţită 
ri tvospeeție în probleme de acest fel. 
jgimintire în neenstă linie: monografiile 
“Mstoriu ui Stefan cel Mase“ si schița 
Hiron Costin și rromen lui RSS Iaşi: 


i ar fi avut un caracter revoluţionar. 
Presa şi ziaristii conștii îşi revendică 
i azi şi-şi vor revendica oricind în acest 
adru. rolul de desțelenirea sufletului 
ulțimii si continua înţelegere a realilă- 
lor. Pe temeiul acesta, afirmării de drep- 


Când wa mai tăcut ziaristică, obosit de 
Eni, Ion Nădejde = rămas în bibliotecă 
ucânăd mai depurte munca de nheoste- 
tă, curiozitate intelectuală”, 

In presă Nădejde a reprezentai o po- 


€ N'a fost vioiu și sprinten, n'a fost vio- 
îfent şi nici pitoresc în expresii. Dar a.a- 
Sus totdeauna cunoștințe temeinice şi 
ariate de sociolo, da filolog şi om drent:- 


B. CECHOPIDE 


"Nu ne pute Qpii ve au 


Eminascu Că- 


nu cita înche- 
ievea acestei cărțulii pentru savoarea 
ei de naivă exupgevare caructeristică 
wricărui smrit periect credincios ideilor 
lui. 

Miron Costin a fast jăcas, a fast asu 
pritoriu ca toţi boierii din acele vremi. 
dar a fost om întreg la minte şi bărhar 
în văzboiu, astăzi însă. vreau să ia lo- 
cul acslor uriaşi tite pitici, stârpituri.... 

lun Nădejre unu este totusi exclusivist. 
Umbra marelui cronicar nu cade strâmb 
în urighiu) vederilor lui, 

Tot în „Contemporunul: 1 1884---86) cărei 
peste interesanta niscuţie usupra texta- 
lor măhăcen în care vunostiuțele da 
filolog descendent dinu Lambiior sunt 
pnze serios la contribuţie pentru eluci- 
darea "chestiunii originalității acestui 
manuscris Citesti tat aşa cu unu surâs 
de îngăuduinți dar şi de interes artico- 
lele „ateista” cari produceau în vremea 
aceia muhtă zarvă în rândurile teoli- 
aice (Biserica cunoscându-si insuficiența 
apologetică s'a sperint mai totdeauna. 
Toate» ucestea sunt scrise strâns idea- 
logiei sale cn o rigurozitate care nu 
vuțin apăsa pe tinerii de atunci, ai: 
trecut pragul casei dinu Sărăvie, unde 
al doilea personaj important era „Coana 
Sofia. rigurozitate al cărei excas se 
resimte în scrisul multora din tinerii! 
de atunci, astăzi-cu situaţii în vu- 
blicistică. Era o disciplină care se ini- 
pune întieauna unui crez precis și corn: 


hativ. Un alt merit pentru  „Con- 
iemporanul“ aste si faptul că Gherei 
uici osatonează critica lui socialistă. 


Dar cartea cave marchează însă pe Ion 
Nădejde este „Istoria limbei şi lteratu. 
vii romdne (lași, 886) carta senisă pen- 
tru. cursul sunerivsii hicealiu:. (Să unu 
uităm că ton Nădejde fusese profesa 
si pentru ideile lui „nenticiale” îndepăr- 
int de cutedră si deci cu nostalgie pen- 
tru tuminarea, minţilor tineye. de proca- 
sul cărei" fusese lipsil. 

Fste vrima carte scrisă în acest sennx. 
Deși distribuirea materialului la care 
filologu! biruise pe istoricul literar, este 
acută nu tocmai strict partea filologică 
amplănid aproape trei sferturi din pa- 
«ini unile ilaile iambrioriene sunt ex: 
nuse cu praa mult lux. nr narieu 
istorică a scrisă privit, personalitatea 
scriitorilor slab schițati uneori cu vă- 
uită intenţie, deformată de multeori sub 
unghiul vederilor socialiste, carton a sar 
vit mult istoriogratilor de mni târziu din 
hăcate atât de nuţini. Motivul pe 
care-t cităni aci si care stă la haza 
scrierei ucostei cărţi dovedeste pe Ton 
Nădejde un hun pedagog: 

In adevării, studiul abstractă ali 
=vătnaticei nu ponte da deprinderea d 
î vorbi şi scrie curati o limbă, trebuna 
undele fitevare din toate veacurile, Pu- 
nendh iînnniuvtea scolarilori modele din 
ivrcuti averi dle gândi să-i faceau să 
|» placă Puii Diuliri a luă cuvinte pias- 
tice din autorii vechi ori din hopori de 
cât să împlă -umba ca cuvinfe neînţe- 
ese. eu bpabă si fără toahă. 

Criticile aduse cărţei acesteia (vezi Boy - 
dan în „Conenrbiri literare“ si I. N. Do- 
mun, în Romrinia liberă IRRS Februarie. 
dovedesc intapesnie ce a nrezentut apa- 
ritia ei. 

Din articolele scrise în „Lumea nou“ 


„diu râvna cu care a tradus Drentul ci- 


vit si comercial rusesc, din tot ce a 


-xerhnat [. Nădejde istoric, filolog, Iite- 


wat. juriseonsult, etc., se irasează pe li- 
nia merilosilor nostri înaintasi enciclo- 


UNIVERSUL LIPERBAR. - 2 


SCRIITORUL ION NĂDEJDE 


pedisti, care ahordau toate domeniile „de 
manifestarea spirituală cu setea ervicii 
feerică prin riscurile ei) de a umple În 
cunele prozave ce prezenta cultura ro- 
măheasecă şi a face ca întro sută ie 
uni de efort spiritual să puteni. căpăta 


consideruţia râvnită din partea cultu- 
vilur cu mult mai vechi. Riscul intre- 
prinderii se resimte. Froistnul ei nu 


poute fi însă întunecat, 
Ion Nădejde sa simţit dator de a lua 


parte la frământarea aluatului romă- 
nesc si pentru aceasta hinemerită. 

CONST, PÂCLE 
es che veareale 


La club, într'o zi, ni-sa spus lămurit 
Că statul burghez e un... „hoit 
putrezit”. 
lar noi ne făleam pretutindeni 
Că-i destul ca Nădejde să spună-un 
| cuvânt 
Şi hoitul va [i pogorît în pământ 
lar steagul cel roş o să fâlfâie'n vânt 
Cum fâlfâie "n ziua de-Armindeni ! 
lar lumea va fi fericită prin noi. 
Atunci au să piară dureri şi nevoi 
Nădejde însă n'a spus cuvântul !.. 
Și lumea-i aceiaşi, cu-aceleaşi dureri 
Uitate sunt visele noastre de ieri 
Prietenii mei, — risipiţi şi stingheri. 
ŞI, —- mort pretutindeni avântul. 
A. VEREA,. (versuri, 1917 Jasi) 


a n 
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Născut la 14 Decembrie 1854, li: Tecuci. 
Iu 1874 își ia bucalaureatul la Iaşi, se 
căsătorește, și întră în învățământ. In 
ÎR81 este destituit. 

La 1888 este ales deputat de eplegiul aţ 
IZi-lea Yasi, ca socialist. 

le 1894 se stabileşte în. Bucureşii. 

in 1918 este numit jurisconsult de 
drept rusesc pe lângă Curtea de casaţie. 

Aa apărut sub direcţia, lui : 

1) Bessarabia :1878): 

2) Contemporanul (1881); 

3) Revista Socială (1884); 

4; Lumea nouă (1894). 

A fost în comitetul de conducere al 
publicaţiilor : 

Muncitorul (1888; : 

Comoara Tinerimei 1193): 

Gazeta Săteanului, 

A condus „Voința Naţională“. 

„Ă colaborat la nenumătreite reviste SI 
Pare, 

In tinereţe a publicat numeroase cării 
didactice. 

Dicţionarul Literar-Nomân. 

Din istoria vechiului drept românese 
iteză de licenţă în drept 1898), 

Y, (e. Morţun (genealogie. 1924), 

A tradus multe din legile ruseşti. 

In ultimul timp lucra la „Istoria com- 
parută a dreptului vechiu gomânesc“ ]u- 
crure vastă din care a publicrt începutul 
(Dreptul penal slav), în ultimul număr 
din „Pandectele Române. 





36, = UNIVERSUL LITERAN 





Po c€c Z HI e 





GEORGE GREGORIAN 


VITA FELIX 


Viaţa „ferice“* 
Aceleaşi zile, 
Din joc de bile 
Joe de popice 


Lucesti pupile, 

lei zarea'n bice; 
'Tuşeşti ca Nietzehe 
Şi senipi Ahile ! 


Si-adormi posac,. . - 
'Tie-tae, tic-tac, 
Te duc copite... 





AH. 7. SPAMATIAD 
TOAMNĂ 


ÎInbirea — floarea vieţei — de mult e 'nmormânti 
Apuse, triste doruri din nou azi mă frământă, 

Şi iarăşi amintirea c-o simionie sfântă 

Dar inima-mi — sărmana ! — se sbate sângerată, 


Şi iarăşi, furtunatic, spre viaţă mă avântă 
Speranţa şi credinţa. Zadarnie ! Drept răsplată 
Blestemul să le-ajungă, iar viaţa-mi revoltată, 
De tot ce este în lume, din nou blestem le cântă! 


Şi parcă văd surâsul satanic ce m'aşteaptă, 
Dar nu mai simt durerea de-i plafa chiar nedreaţ 
Răpită mi-e comoara şi-acele clipe sfinte... 


Ruină-i pretutindeni, un suflet nu mai crede ! 
Şi cât mi-ai fost de dragă de nu te vei încrede 
Tu, rana mi-o întreabă : — ea singură nu minte! 


Și hat... pe-azur EM. PASCULESCU-ORLEA 


Sări cun femur 
Lângă orbite, 


GEORGE GREGORIAN 


PEISAGIU 


In sear'aceasta violetă, 

Cu paşii care le coboară 

Trei babe mici, pe-o ulicioară. 
Tăcute merg dup'o flaşnetă. 


Mâtuşile, uitându-şi scrumut, 
Aseultă cântecul din toate 

Si cântecul pe înserate 

Răstoarnă'n valuri. valuri. dromul. 


NS 
ba] 


Târziu, când somnul e 'mbătare, 
Cum visele dau foc la dealuri 
Sin fermecatele trei şaluri 

Cum trec contururi mici pe zare. 


Yiaşneta lucie de stele 
Vibrând pe aur de coline, 
Cu glasul Domnului se-ațiue 
Și cântă după bătrânele ! 


PASTORALE 


Ca şi strămoşii mei, aş vrea suştiept 
Băcița dragă m luncile în floare, 

Să-i frâng mijlocul fraged de cicoare 
Și "ncununatu-i cap să-l cule pe piept. 


Si so alerg prin razele de soare, 
S'o văd îmbujorată ca un mac, 
Apoi caue din palmele-mi să fac 
Să-i dau să soarbă apa din isvoare.., 


Târziu, în urma turmei de miori, 
Eu vesel, ea gătită n păr cu flori, 
Să ne re'ntoarcem către stână, 


Și seara să adorm cu ca în gând, 
S'o văd în vis, slioasă, tremurând 
Și ?n veci s'o am pe sufletu-mi stăpână... 


„ TUDOR-MIU 


NATURĂ MOARTĂ 


In glastra turnată din lut trist şi nou, 
Flori — a uimire — petale presară. 
Prin frunze mai tremură încă ecou 
De verzi udieri dia Mat ori din vară... 


Stinsul surâs al razei, în dar 

Paloare de chin pe corole răsfrâng 
Prelinsă din soare, căldura, nectar 
Fierbe?'n stamine dând florilor sânge... 


UNIVERSU LLITERAR. — 33 


SURORILE 


LUCREȚIA PETRESCU 


































Nu se văzuseră de ani de zile. Le des- 
rţise de tinere viaţa. Sora mai mare 
măritase şi aşezată în oraşul părin- 
sc îşi ducea tihnit o viclţă destul de 
belşugată. Avea casă frumoasă, slugi, 
rbat cu oarecare avere. Nu mai aveu 
um decât grija să-şi mărite — la vre- 
ea lor — pe cele două fete, care cres- 
seră meri -- aproape fără să le bage 
amă când, 
Sora mut mică era dusă în străinătate, 
e tânără avusese talent, cânta şi-şi fă- 
se un nume în teatru. La început sori 
n provincie se fereg să vorbească prie- 
uelor ei de viața furtunoasă şi nu toc- 
ai lipsită de oatecare riscuri și neplă- 
ri a sorei artiste. Acum însă era gro- 
v de mândră, când îi găsea — uneori 
rin guizete — portretul însoţit de vreun 
rțicol plin de laude. Il arăta tuturor şi 
unea cât de drag iar fi să vină şi So 
dă. 
Si tată că după atâta vreme primeşte 
scrisozire dela sora ei, că e obosită, că 
fost bolnavă și că vine să se odihnească 
re'o lună în casa ei, alăturea de dânsa, 
orăselul acela linistit, care le-a! cu- 
oscut micuţe pe amândouă. O scrisoare 
ăcsrită, pe care timp de o săptămână 
purtat-o — de au citit-o pe rând cu lu: 
idie toate prietenele. 

Der până atunci pregătirile. So pri- 
ească cum se cuvine. Să nu se arate 
u mult mai pe jos, Se comandă în zor 
âteva rochii. Nici fetele, nici ea nuu 
imic cumsecade. 

Se zugrăvește sufrageriu. 
uinată. 

Se cumpăr perdele în salon. 
hiseră celelalte. 

Apoi se schimbă postavul la trăsură și 
e întocuește bucătăreasa veche, bătrână 
cu alta mult mei scumpă, dar care 
tie să gătească Ducate tranţuzesti, 

Nu se poate spune, că vizita asta nu 
e-a dat puţin de lucru si de cheltuiclă, 
înă şi fetele trebue să-si cedeze odalu 
or — e cea mai luminoasă, — iar ele să 
oarmă tnt timpul  şederei mătuşei lor 
rtiste. — una în salon pe chaise lonaue, 
ralaltă în sufragerie pe divanul din colţ 
Mar asta nu le supării de loc pe fete. Sunt 
și ele încântate, curioase si EA ândre de 
izite? asta. Chiar atâta de încântate în 
cât mama lor rostește câteodată plină 
de grijă, bărbatului ei: „De nu mi-ar 
scoate soră-mea fetele din minţi”. 

Dar protestează furtunos, îndată ce 
ărbatul cmată putin si el aceeasi temere. 
Si apoi prerarativele din urmă. Seri- 
soarea, felenrama si toată familia li 
fară în trăsura lor și masina prefectu- 
vei îmwrumut:tă pentru ocazie. Mal m- 
prese două birii pentru bagaje. Si când 
merg srre pară văd cu mulțumire tot 
ruconetul orasului fortotind pe strade ca 
Ja un zece Mai. 

Si acum mama, tata şi fetele sunt pe 
peron şi cu ei împreună un sfert orasul. 
Si iată că din trenul ovrit scohoară o bă- 
trânică ceremonioasă ținând în mâini o 
valiză. un nled, an cătel. 

Ce decepţie ! Cad buchetele de flori din 


re, cau A- 


Se inve- 


mâini ! : 
Dar e numai cemerista. Se dă în lături 
si-i urmează — ce reușit qontrast si e 


fect de teatru — o ființă minunată cu 
un colorit viu de tablou proaspăt în ulel: 
și care împrăștie în jur cât ține peronul 
adieri parfumete, triluri melodioase de 


râset, exclamaţii în note de sus și pri- 
viri cald ucigătoare. E artista ! 

Cred că cinci minute i-au fost deajuns 
ca să cucerească tot peronul începând 
cu pasnicii călători ai micei urbi, con- 
nana cu amploiaţii gărei şi terminând 
cu cumnatul, -nepoatele şi sora. Sora ei 
care o conduce acum mândră în aiul 
trăsurilor şi a maşinei dealungul oraşu: 
lui spre locuința. ei. 

Porţile sunt larg deschise. Arimnăsuunii 
negri — cam bătrâni, dar fac încă efect 

vag frumos trăsura în faţa ensei mari, 


arătoase. Slugile neîndemânatice «jută 
să coboare: artista, camerista,  căţelil, 


sora, nepoatele şi bagajele. Impre:ionant 
număr de bagaje. 

Nu e invitat nimeni străiu astăzi, E 
incă destul timp. Plăcerena de a nimici 
prictenele e numai amânstă. Astăzi nu- 
mal famiin. fat-o în sufrageria. Lumini. 
voioșie, ceai, gustare. 

De căteva zile bucătăreasa  anpujată 
adboe coace prăjituri, curcani, COZoNacI. 
Parcă ar îi nuntă. Fetele servesc voiuse. 
mama îndearnnă. Artista surâde. refuză. 
ranțăe un biscuit, soarbe o înpghiţitură 
de ceai, laudă vinul hun localnic. fumea- 
ză căteva ţigări si se învârteste prin 
casă 7globie si încântată.  Intr'un sfert 
de ceas tacită casa exală parfumul ro: 
chiilor ei. 

Nu e neplăcut parfumul. Chiar şi cuni- 
natul timid și ursuz îl aspiră încântat 
cu nările deschise. Totuşi artista scoasă 
din blana-i minunetă — cu rochia ei 
strâmtă lipită de trupul subțiratie pare 
en totul altă femee de cât arătarea aceea 
măreaţă de pe peronul gărei. E tot fru- 
marisă, fireşte, dar asa cu capul gol se 
bagi mai hine de seamă, că a început 
să-i fie cam atinsă frumuseţea, Ta ochi 
mai ules, când râdo. Si când nu râde, la 
rolțu! gurei,. 

Dew în schimb ce minunată culoare 
de păr, ce obraz trandațiriu, ce străluci- 
re a rlintilor atât de albi! Fetele sunt în 
admirație și parcă oarecum şi tatăl lor. 
Trobhue să le răcească puţin entuziasmul 
mama lor cu un: „Ei fetelor, în străină- 
tate sunt atâtea farduri si vopsele! Cred 
că a la îndemâna oricui să întinereascră. 

Si poate că dorinţa asta i-a venit și ei 
acum, când își priveşte sora cu admira- 
ție, cu mânrlrie și cu oarecare invidia — 
nu îndeafuns de ascunsă. 

La desfricevea hagajului fetele sant în 
extaz, Pipăe blănurile, rochiile, capoate- 
le si minunatele şi neînțelesele obiecte, 
pe cari bătrânica cu cățelul le-a înşirat 
la rând pe neîncăpătoarea masă de tua- 
letă din fosta odaie a fetelor. 

Si când — târziu sau dus să se culce, 
trimise cu zreu de mama lor: fetele după 
ce au încercat pe o timidă romanţă vo- 
tumul lor de voce—au adormit amân- 
două — una în salon si alta în sutrage- 
rio -—cu gândul, cu hotărirea să nu se 
mărite. Să plece în lume, să se facă 
artiste. 

Si mama lor? O, de i-ar putea auzi ti- 
neva acum tumultul gândului ei răsvră- 
tit, în timp ce se frămâtă neastâ.mpă- 
rat sub plapurna de atlaz vişinie din ra- 
tul de nuc — gemen cu patul hărbatului 
ei învelit si el în plapumă de atlaz vişi- 
nie, Si el doarme! Poate dormi! Sforăe 
“hiar din când în când! Nu stiecevai 
năpraznic de gândari, de revolte şi re- 
zrete sau abătut pe femeea, care a dor- 
mit până acum de două zeci de ani pas- 


nic alăturea de dânsul, Cât îi pare de 
searbădă viaţa pe care a dus-o şi cât de 
umilită s'a simţit adineauri în fața stră- 
lucirei sorei ei, —- de rochia ei — nouă 
totuşi — de chipul şi pieptănătara, de 
casa și bărbatul — de tot ce-i aparţine 
și cu cere se mândrise până acum. 

Căci din lucrurile minunate ce se re- 
vărsau din valizele deschise — mai mul: 
decât dinu mărturisirile surorei — a 
ghicit şi dânsa, a întrezărit o aită lume, 
altă viaţă. 

O viaţă de paradis, Si atunci fireste 
că i-a părut searbăd şi meschin traiul 
ei si a dorit puternice, a râvnit si dânsa 
ia tot ce a avut şi a austat din plin sora 
ei. Nu bijuteriile de preţ încredințate er 
și puse afund în casa de bani au ispitit-o. 
Nici rochiile minunate ca tăetură si cu- 
loave. Dar ce atunci? 

Nu poate -nici dânsa tocmai să preci- 
zeze. Xireşte că i-au plăcut toate astea, 
dex în faţa rpehiilor măestrite, a capoa- 
tplor străvevzii si n vufăviai atâta de fină 
si de neexistentă, alt gând i sa desprins. 
1 văzut dânsa din lucrurile tainice st 
scupnme al căror rost ahia îl înţelege. 
câtă îrnportanţă duu unele fernei trupu- 
Ini lor de femee. Si cât e acest trup de 
impodobit, parfumat, îngrijit, iubit. 

Fi ta fireste, Căci nu pentru ca să cânte, 
«e îmnodabezt» astfel o femee. 

Si în întuneric — în faţa ochilor în- 
„hist — sta, arătarea luminoasă a sorei 
vi în capotul, în cămase! aceia minunn- 
tă: cum a lăsat-o adineauri gala să sa 
culce, 

Cam să nu fie trumosă o femee în ast 
fel de vestminte ? 

Işi pipăle ciudoasă cămaşei ei groasă, 
solidă. Işi pipăe părul împletit strans 
pentru noapte în două codițe. II] ştie as- 
pru, încărunţit. Până acum nu Pa bă- 
sat în soamă,. Se înrudeste oare părul e! 
castemiu cenuşiu cu mătasea blond auu- 
vie n sorei ei? Cum i-o fi dat oare culoa- 
rea asta ? 

Iși aduce aminte de cutiile. flacoemele, 
instrumentele mici de pe tualeta artistei. 
Fireşte, cum să nu rămână tânără ? 

Si cum nar fi iubită? 

Oare să fie adevărată ceventura care 
i-a povestit-o? Un conte spaniol ?... Si 
altele, re cari nu le-a povestit, dar le-a 
Jăsci să se înţeleagă. Ce feree fericită! 

Pe toţi bărbaţii îi are la picioare. 
„Nu ca dânsa . A fost cuminte. Ba nu. 
A fost proastă. N'a cunoscut decât îm. 
brăţișările chibz-it. economisite ale dom. 
nului, core doarme acum sforăind în 
patul de alături, sub plapuma vişinte. 
Ra si dânsul a înselat-o în vre'o două 
rânduri. Si ca a ertat. Si nu sarrăzbu- 
uat. Ce prostie! Cum și-a trecut, cum 
si-a risipit de inliot viața, Dacii ar fi să 
reînceapă..,, 

Dacă ar putea reincepe ! Ce nar da 
să retrăiască viaţa sorei ei!? 

Bine, dar vocen? Ei as? Vocea se cul- 
tivă, se capătă. Niri artista, marea artis 
tă nu cânta mult măi grozav ca dânsa, 
când erau în şcoală, Ba chiar protesoa- 
va de muzică... 

In sfârșit acum sunt de prisos toata. 
Ba poate încă nu... Nu e numui vocea... 
Dacă sar îngriji si ea? Are picior fru- 
mos. Toată lumea i-a spus'o. 

Să mai slăbească puţin, să-și vopseas- 
că părul... 

Apoi un 
imazul, 


dinte în stânga... Puțin c6- 


38 — UNIVERSUL LITERAI 
Dar fetele ?!.. 

Pauză lungă, fără răspuns, Pe urmă 
un oOftat, o izbitură ciudoasă cu cotul în 
patul gemen, în plapoma visinie la fa! 
cu plapuma! ei. Ochii umeziţi, şterşi cu 
ivăneca cămăşii de I0Apţe: Henunţare, 
resemnare... Somnul ! 

Somn turbure — întrerupt de deştey. 
tări, de gânduri și regrete 


„De n'ar fi fetele... Asta e soarta ma- 
imelor — să se sacrifice. Altcum.. Nu e 
doar cu mult mai tânără artista, 

Și traiul care l'& dus!.. Și nici .nu cân- 
ta atâta de arozav... 

Norocul !... 

Ce viaţă și pacurii ! Petreceri şi succu- 
se! Iubiri ca în romane. 

Si podoabele acelea minunate ! 
să nu fii frumoasă. !... | 

Un conte spaniol !! Duelul!... Şi în 
sfârşit spre ziuă adânc, impăciuitar -— 
iarăşi somnul! 


Cum 


Și în camera de dincolo antista, invi- 
diată îxrtistă, se strădueşte în patul în- 
oust, străin, să.nu mai gândească ui. 
nic, să nu regrete ninic. 
că numai, să adoarmă. De ce a venit 
oare eki la sora sa? Linistea oraşului 
mic, unde sa născut o fi turburat:o a- 
tâta, oare ? O rvevererea cu sori nepoatr- 
le, familia >? 

Fi aş? Asta ar îi un sentimentalisni 
ridicol. Dar cum sa schimbe sora sa ? 
Nu mai e de recunoscut. Imbătrânită, 
demodată, îngrădită !,., 

Mai ales înprădită i sa părut. Îi, ce 
vrei ? Viaţa asta tihnită, tără griji... ȘI 
wa fost niciodată prea isteață — drăgu- 
ţa. de ea, 

Și totusi... Cine are 

Avere destulă. 
naș fi crezut. 

Grădină, slugi, trăsură. 

Bărbatul — cam prostuţ, dar simpa- 
tic. Da, dan simpatie. Si puate că nu e 
nici prost. A fost și deputat odată. F 
«am ridicol îmbrăcat, dar pare om de 
treabă. 

Tasă că și vleganţii 
încă sunt drăguţe. 

Două gâscuţe drăgăiaze. Cu ce ochi îi 
priveeu capoutele şi vufăria ! Ei asta 
costă fetelor! Costă mult. Nu numai pu- 
vale. Si la urmă cu ce te alegi? La 
sfârşit, la bătrâneţe — cu ce rămâi din 
ivate ? 

„Nici nu-mi vine să mnă mai gândesc”. 
tând vocea, începe să se întunece, când 
ange jamentele se fac mai rare... A mai 
luptat pănă acum și eu frumuseţea, dar 
cât o mai Nierge ? 

Vvumuseţea? De i-ur putea vedea acurn 
tetele chipul! Fășii incrucisate acopăr 
jruntea. obrazul,  bărbia... Trebue să 
lupţi. Altfel... 

Nu uu foate femeile noroc. 
schimba şi dânsa ! 

O cusă ca zista, unu bărbat chiar și mai 
prostuţ, două fete irăguţe, ziua de mâl- 
ne asigurată... 

Să nu fii nevoită mereu să lupţi, să 
surâzi, să cânţi. 

S'a obosit atâtu! si 
propie sfârşitul. A mai avut și criză 
uceea de ficat... Anaajamantul cu tea- 
trul din Lyon nu sa făcut. Willy a pă- 
răsit-o, Nu se inlocuesște usor un Willy. 
Fra brutal, eva respustător câte odată, 
“dar îndeajuns de comod și de bopat, Aşa 
de neaşteptat a părăsit-o! Vreo intrigă 
de a Vandei. I[-l pândea de mult. Dre 
dacă crede Vanda că are să poată să-l 
păstreze cu chipul ei de cimpanzeu! 

Apoi si întâmplarea cu coristul... 


NOroc ? 
Lite ce case muri! Nici 


uneori. Fetele 


Cuui at tal 


vede rum se a- 


Curn 


Să se odihnea»: 


de sa aflat? Adevărat prea maltă nm: 
șansă o urmăreşte dela o vreme. 


Auzi cântă cocuşii! Ce curios! Da cănul 
ma auzit muzica asta ! 

Viaţa tihnită, provincie. De ce na ră- 
mas tei și dânsa? Fra acum nevasta 
cuiva. 0 ceruse unul. O mai fi trăind ? 
0 casă ca asta. un bărbat chiar și mai 
prostuţ. Era dâns:! destul de inteligentă 
pentru umândoi. 

Așa la ce i-a folosit inteligenţa ? Intri- 


ui de culise. rivale. directori, rminelani. 
amanți. 
si încet. nesitaţit o cuprinde somnul. 
Tresare: „Willy ţi-am spus că nu-i 


uimic adevărat.  Întrigi de ale Vandei. 
Un corist eu ? Poţi crede ?* 

Se trezeşte. Sc regăseşte în casa sorel, 
în patul! îngust al nepoatei. Oftează 
„Willy?  Să-l înlocuesec?  Nar cu cine, 
cu cine >" 

„Leon crupierul?! Ce oruare! Pentru 
vimie în lame. Pentru ni...“ 

„Si totuşi ce frumoasă hrăţară unui-a 
trimis ! Der e bătrân, bolnav, vitios! Nu 
se poate. Mai bine îmi vând colierul, îmi 
întove rochiile pe dos. 

„Ce prostie! Stiu că ar ti încântată 
vunda! Nu, nu. Imi trebue un amant 
bogat. Si angajamentele le faci altfel. 


să fie însurat? Cine ştie... 


când scobori  dintrun Hispano. 
dacă nu-i tocmai al tău... 
vocea acum... 
sus“, 

Can sar mai odihni! Cu ce plăcei 
var lăsa să-i treacă nesimţit vreme 
tără grijă, fără sbucium,. Să steu ca sol 
ei întrun capot de lână şi să înnpletoas 
ciorapi bărbatului. 

Ce vis! Chiar de ar fi bărbatul vidiee 
chel şi prostuț cum e cumnatul ei. 

De cât Leon care... Puah! 

Iar cocoșii! £ ziuă. Când mai dorita. 
Si trebue să dorm paţin. Avem mMusu 
firi, au invitat tot oraşul. Primarul, Pru 
tectul, vfițerii garnizoanei... Să nu îiu 
prea obosită, Să nu par urâtă. Cu toag, 
că aci... Pentru cine ?* e 

„Totuş prefectul na e de luc rău. h 
l-a arătat fatele pa stre:dă. Ia pustiul sir 
harian al unui orășel da provincie we 
ustfel de om !... Un exilat”. i 

„De n'aş arăta prea obosită. N'arm unA 
mic de așteptat dar totuşi. Imi pun rţ 
chia lila. Mă face atât de tânără! i: 

„Si. Mult aş ca să stiu...  Prefectula 
vare prefectul --- întălint eri pe stradă-[ 
Poate... a 
în sfârşit » 


Chi 
Mai ales ca 
A pierdut din notele + 


Surâde. se înfioară și 


doarme. 


LUCREȚIA BEPRESCU 


TI ra 


0 mn ae e 3 


CORMIER : Fata cu lotus 





_ mo 


e pp ÎN 


mi Mi 


MO 


EA, CEALALIA 


se ridică puţin întrun cot trimite în 
culise sărutări cu ambele mâini, upui 
de și plânge încetişor şi monoton cul 
ul în perne. O pauză, Se aude a bătae 
uşă, încă una, apoi ușa se întredez- 
e încet! 

ealaltă (intră băjbăina câtva timp 
întuneric. E veselă, rumenă la fală si 
răcată în culuri deschise). 







































nimeni 


IDoamue, ce intuneric! Au e 
? 
A. — (tresare iși şterge repede ochii 


i potriveşte părul). Cine e? 

FALL. — Ce, te culcaseşi ? 

A. — Ku, dormitam. Sunt suferindă, 
EAL. — lar? 

A (râzând silită). —— Indispoziţii tre- 
are. Şezi, 

EAL. — Mulţumesc. Veneum să te iai 
plimbare, Mergi? 

A. — şi mulţumesc că te-ai gânrlit lu 
e, dar mi-e imposibil. 

EAL. — Nu-ţi închipui cât regret. Ar 
asem o toaletă, nouă. Uite-te bine lu ea 
învârtește într'un picior). lţi place Ik 
model. Cât crezi că am alergat până 
dat de el? Am o croitoareasă lupă 
se bat cucoanele. Umblă din expozi- 
în expoziţie şi copiază n:odele, apoi le 
cută cu o măestrie vară. E o perlă, ce 
i spun. Rochia asta nu e nimic... să-mi 
i mantoul de seară... O capă. Ce cruzi 
pre cape? N'au devenit prea convine” 


A (care a ascultat tot timpul dis- 
ă). — Nu ştiu — nu cred. | 
EAI. — Cum, tu mai nici a părere? 


bine zici, uitasem pe tine nu te mai iu- 
sează modu. Lu eşti iubită oricum ai 
mbrăcată, fericito ! 

A. — Taci, nu mai vorbi de 
eşte-ţi viaja și lasă-mă pe 

o trăesc pe a mea. 

EAL. — ligoistu ! 

A. — Da, mai caracterizat bine - am 
egoistă — nu m'am gândit decât la 
cirea mea — dar cât «le scump plătese 
ismul meu ! 

EAL. — Ce fraze! Ce fraze! Ziu vu 
nai înțeleg. 

A. — Nu-i de mirare. Ai avut tu vreo- 
ă insomnii ? 

EAL. — Ferească Dumnezeu ! Mă scol 
tdeauna pe partea pe care nam cul- 
— şi mi se pare vecinic că noaoteu i 
prea scurtă. 

A. — N'ai avut desigur niciodată ve- 
ii cari să te urmărească lu tot pasul — 
ți turbure somnul, liniştea şi să le facă 
te îngrozeşti de toate ? 

FAL. — Vezi bine. că uu. Mi-am ucis 
e strămoşii ? 

A.—Te rog, lasă ironiile, îmi tac rău! 
FAL. — Ei ce vrei. să-ţi dau reolica 
“o scenă de tragedie? Nu mă prip. 
aduci aminte cred, în şcoală, la serbări 
se dădeau întotdeauna rolurile le co- 


ferizite. 
mine să 


A.--Nu râde. Nu ştii cât sua multiplicat 
atunci viziunea acesa. O văd în fiecare 
cător de pe stradă, în bărbatul meu de 
e nu mă pot aprapia, fără să-l văd de- 
lat de imaginea celuilult. In servitorii 


CALVAR 


„LES MASQUES DU DESTIN” 


UNIVERSUL LITERAR. — 59 


SARINA CÂSSVAN-PAS 


cari ina servesc, Lite arineauti, stam aici 
pe braţele hui şi-mi ofeream iluzia liniştei 
și a mulțumirei, Litasem aproape de toate 
întâmplările steanii din viaţa mea. Era 
atăt de bine !... atunei... trcen pe dinuin- 
tu ferestrei un faşnetar,,. 

CES. — Stiu... avea întocmai, 
lui şi tv privea cn nişte ochi... 

NA. - Răzi -— râzi mereu — râsul e 
ecoul conştiinţei impăcate. Poate că nai 
să râzi până la urmă. N'ai să râzi dacă 
ți-oi spune că mi-am pus în gând să pun 
capăt sbuciumului meu. Nu ştiu ce am să 
fue. Dar ştiu că aşa nu mui poate să 
nuzuvgă. Mi-e milă de bietul meu bărbat 
care sufere, fără să aibe vre-o vină. 

CLEAL. — Nu cumra i-ai împărtăşit 
ceva din halucinaţiile tale? 

[A — Nu. ÎL iubese mai mult decât îţi 
inchipui. Şi toemai minciuna de care mă 
invălui îmi ingreuiază şi mai mult viaţa, 
Sunt luni iutregi decâd îi refuz orice mân- 
găcre, de cind am devenit ursuză,  ner- 
10asă și extrem de capricioasă. Când trec 
pe stradă mi se pare că e cineva în urma 
ea care mă pândeşte, care vrea să mă 
înțungebie... Câteodată simi chiar senzația 
unei împunsături între coaste, atât de pu- 
icenică e obsesia, În casă trosar la orice 
agomot. Mă sperii de orice şi plâng la cea 
mai mică emoție, Sărmanul meu bărbat 
uu ştie ce să-mi mai facă pentru a-mi in- 
tra în voe. 

CHAL, — Ai să te vindeci, dar până 
atunci usecuude-i pe cât poţi  sbuciumnul 
tău. Nu ţi-e permis să-l lortnrezi şi pe cl 
ducă ţie îţi sunt nervii sdruncinaţi, 

Fi. -— Voi face întocmai. De altfel îmi 
aduc mereu aminte de cuvintele tale : „Ca 
să-ţi păstrezi fericirea, trebue să minţi” 

CEAL Si 

EA. == UI mint că starea mea se dato- 
este nervilor. 

CIAL. — Asa şi este. 

FA, -- Vrei să mă mint şi pemine? 

Asenltă-mă şi ai să mă înţelegi. 
CEAL. (sa uitat de câte-va ori  nerăla- 
toare la ceas şi acum îşi pune o mânuşi).— 
Da, se înțelege că te ascult, dar nu te nai 
înfierhânta aşa, uite ce îmhujorată eşti 
si cuur tremur. 

[3 —— În minciuna de care mă în 
jur. eşti singura cu care pot vorbi de svâr- 
colirile constiintei mele, Atunci, imediat... 
însfârsit când am venit dela munte, cere 
deam că-mi va fi uşor să vup cu trecutul. 
Să incep a viață nouă, alături de acel pe 
care svucta ani-l clăduse în chip atât de 
imperios, O lună de zile am trăit numai 
în petreceri și orgii sentimentale, Crecdoan 
că am ulrentul să mă răzbuna peutru toţi 
anii cei nerusroşi petrecuți luă un am 
boluav pe care nici nu-l iubeam măcar. 
Mi se părea uşor să trec peste moartea 
lei provenită dintrnn accident, căci după 
cum stii, sa prăvălit din vârful muntelui 
iutr'o prăpastie și wa mai fost vâsil. Nu 
Vam mai revăzut şi asta mu făcut să-i 
suport mai user moariea atât de tragică, 
După scurt timp însă, şi mai cu scomă cin 
seara aceca deta bul, a început să mă + hi- 
uuiască gândul. că moartea lui, încat în 
“lipa când mi-a eşit în cale bărbatul met 
de acum, ma fost o simplă  cuiucideuţă. 
Luni adue aminte clur de convorbirea 
avută intre noi, în care-mi spunza într'o 
Îovmă oarecare că lu sosirea acelui desti- 
uat el va pteca pentru totdeauuu, Eu azi 


-hipul 





tăcut. Cel destinat veni şi el plecă pentru 
totdeauna. Nam consimţit atunci, în nod 
tacit la sinuciderea lui ? 

CEAL. — Nu, de vreme ce nu ştiai că 
plecarea lui coincide cu o sinucidere. 

FA. — Cu toate astea, de atunci din 
seara balului, omul acela sacrificat pentru 
egoizmul meu sa aşezat între noi. Când 
mă apropii de bărbatul meu, am impresia 
că mă apropii de cel dintâi. Mângăierile 
lui îmi par ale celuilalt—şi gândul mi-l 
stăpâneşte tot celălalt.  Intrun cuvânt, 
aproape de un an, trăesc cu un mort, şi 
mă gândesc cu proază că dacă ași avea 
vreodată un copil, ar avea desigur aspmă: 
narea lui. 

CEAL. (penibil impresionată). — Biae, 
draga mea dar ai o imaginaţie din cele 
mai Dolnare. Copiii nu seamănă cu uceia 
la care ne nândim ci cu acei care-i zămiz- 
lese. 

EA. — Asta e numai o părere. Gânru- 
rile joacă rolul cel mai important în îm- 
preunările dintre sexe. 

CEAL. — Dacă ar fi asa, mulţi dintre 
copii n'ar semăna cu taţii lor. 

EA. — Ce îmi vorbeşti de ceilalţi? A 
mai fost oare vre-o femee în situaţia mea? 
Haide, înțelege-mă și nu mă mai chinui cu 
ironiile tale. 


CEAL. — Te înţeleg. Spun numai că 


exagerezi. Dar acum c târziu. Vom mai 
vorbi despre asta altă dată. 
EA. — Mă laşi singură cu gândurile 


mele. Ai dreptate, dincolo de pragul acss- 
lei case e viața, e muzică, e veselie... du-te! 

CEAI.  (mişcată). — Sărmana inca 
prietenă | 

EA (eupriuzându-i mâinile). —A jută-mă! 

CEAL. — Ai răbdare, timpul cieatri- 
zează tonte rănile. Mâine voi veni iar să 
te văd, dar până atunci te rog să fii 
cuminte, 

FA. (face un semn afirmativ cu capul). 

CEAL. (se upropie de lumpă, ridiză lu- 
mina, scoate pulul, pudra şi o oglinjivară 
din poşetă şi se pudrează). — Şi acum să 
ne pregătim o muscă surâzătoare, (se aud 


pa ȘI). 
CEAI. — Vine ciueva „Mă duc. 
FA. -— Trebue să fie bărbatu-meu. Stai. 
CEAL. — Nu, nu, nu vreau să-l văd. 
EA. — Nu vrei să-l vezi, de ce? 
CEAL. == Aşa. 
EA. — Ce înseamnă asta draga nea? 


Voiam să te întreb de mult, de ce fugi în- 
iotdeauna de el? 

CEAL. — Dar nu fug. Mă grăbesc, a- 
tâta tot. 

EA, — (o priveşte întrebător). Spuns- 
mi drepti, dece fuzi de el? 


CEAL. — Pentrucă te iubese mai nult 
decât pe toate prietenele mele. Iată ! 

ELA, — Pentrucă mă iubeşti ? 

CEAL. — Pentrucă... pentrucă,.. eşti a 


prostuță ! (o sărută şi ese brusc). ba se 
duce până la uşe, vrea so cheme înapoi 
“dar se răzgândeşte și rămâne gânditoare 
în mijlocul scenei). 

CEI. (intră cu o carte de vizită în mână 
şi se iudreaptă spre canapea, dar o vede 
în mijlocul scenei şi rămâne mirat). -— 
Micule, e cineva care stărue mult să te 
vadă. Poate să vie? 

PA. —- Cine? 


:) Cu titlul acesta piesa, d-nei Cassvan a 
apărut în Revue Mondiale din Paris. 





10. -— UNIVERSUr. LITERAR 

CUI. — Lumea îi zice secătură şi poate 
sa Tie. dar e o secătură oarecum  simpa- 
ici. Are întotdeauna ultimile cancanuri 
pe Duze. dar nu le debitează cu răutate, ci 


«un bonomie. pg 


LA, — E un puruzit şi un răutăcivs. 
CEL. — Se poate, dar nu e impersonul. 
Asteuptă în hall, să-l lăsăm să intre ? 


IA. —- Văd eu că azi nu o să scap de 
vizite! 

CUL. — A mai fost cineva? 

PA. — Da, singura mea prietenă. 

în be i 

CEL. (surprins). — De ce nu mai che- 
mat și pe mine ? 

EA. —— N'a vrut să te vadă! 

CEL. — Pe mine? De ce? Nu ințeleg ! 

EA, — T[i pare rău? 

CEI. isincer). Desigur! E singura 
care mai râde în cusa asta! 

TA (pleacă intristată capul). — Ai drep- 
late |, 

CUL. (îi ridică cu două degete bărbiu),— 
llatile, nu te întrista iar. Trebue să ni o 


ini mai bună când primeşti pe cineva. 

LA. -- Mină e circumstanţă, ştiu, (înse- 
ninotă brusc), Wiai vrea să mă scuteşti de 
cervoacla astia! Primeşie-l tu! 

CL, —— bar te eschivezi? Bine, dar nai 
vii văzut «le săptămâni întregi un om, O 
si înceapă să fugă lumea de noi ca de ciu- 
moi, 


DA e Nur 


Îi uniri o pierdere. Ce gă- 


sosti în lumea aceusta 7 Perfilte mine 
vină. Înteresu. Dil-e silă! 
EI, Ce altfel ţi se părea altă dată 
A, —- lar altă dată? Ţi-a spus că pu 
mai vreau să stiu de acel altă dată, (nuca 


inâiuile a tâmple). Ah, trecutul ăsta care 
iii rânieşte vecinie în faţă... (se aude so- 
neria, Ea iresare), 

CET. — Iuide, îndreaptă-ţi părul, a- 
prince lumina. Bietul băiat trebue să-şi fi 
pierdut răbilarea (ese). 

EA (aprinde luinina, se duce în drepini 
uglinzii, vrea să-şi aranjeze părul, dar 
renunţă, se întoarce şi se aşează ca un a- 
cuzai cara îşi așteaptă sentința, în col- 
țel canarelai). 

SEC. (intră prin stânga însaţit de celă- 
lalt și se îndreaptă spre ea), — Sărut “uâi- 
„ile doamnă! E o adevărată sărbătoare 
pentru mine să vă poi vedea |! 


PA. — Veşnie amabil şi curtenitor! 
Sezi, le rog. 


CEL— Vine să ne imvite la un match de 
box! 


EA.— 0, tu stii cât mă îngrozesc lun- 
tele acestea brutale. Nici să nu mai vor- 
bim, 

CEL. — Bine, dar uu ştii cine luptă ? 


EA. — Indiferent ! 

SEC, — O femec contra 
nat buni boxeuri, 

CIEL. -— Nu Dbănuesti cine poate să fie? 

VA (nietisiiă), — De loe! 

CUL. — Cine ar putea să înfrunte trei 
hi ibaji cu un zâmbet ironic pe buze şi cu 
curaj nebun ? 

SEC, (insinuant). 
entuziasm ! la seara ! 

[A (se uită când la unul când la celă- 
lat. anoi se întunecă). — Acum şiiu ! 


unuia din cei 








Ce entuziasm! Ce 


SEC. -- Straşnică femee!  Deunăzi a 
jezit îuviugătoae dintrun duel! 

II. -— Cu cine ? 

SEC. — Cu o rivală. 

CEI. — Ce fel de duel? 

Al CC — De cuvinte. 


(cu adinisuţie) — Aşi fi vrut să 
iu de faţă. 

FA il priveste lung, el pleacă ochii ca 
lkă3) copil PINS ASUupra uiti fapt). 





PLÂNGEREA LUI 


însoţit de cea mai strălucită suită, 
satanul Il esi la plimtare. Pe unde tre- 
cea preamăritul stăpân, norodul se în- 
sira rânduri, aprinzându-şi fiecare câ:ie 
o rogojină pe cap, mai mică sau mai 
mare, după-cum focul jalbei le ardea i- 
nima. 

În capătul! oraşului, un drept credin: 
cios îşi ayrinsese casa, să-icatragă în- 
treagn lare aminta a celui mai putei- 
nice si mai înțelept dintre oameni. 

Mirat sultanul sadresă însoţitorilar : 

— Ce durere năprasnic? i pârjoleşte 
inima Suvusului meu Ali? Să ne gră- 
bim întracolo ai stingem prin cuvin- 
te înțelepte fccul sufletului, cu apă co- 
iiha incendiată. 

Ali, rostogolindu-se la picioarele sul- 
tanu)i, îsi isbi de trei ori fruntea de 
pământ si apoi vorbi: 

— Mărite, am trei soţii: 
si Ada. 

— Incepe rău -— se gândi sultanul, 

—  Alah--hinecuvântată fie voia lui.— 
n hotărît să mi se fure turma de trei 
sute cămila întreaga mea avere. Azi 
sunt cel n'ai sărac rob din împărăţia 
tu, stănâne.,.. Fameea e leac când ai aur 
si cămile F otravă când nai să-i dai 
jedvahe... Cel mai sărac sclav din îm- 
părăţia ta nu le mai poate dărui Nici 
traiul zilei de mâine... Deaceia am hr 
tării. să mă desrart de două, mi-ajunge 
si întrece în sărăcie una. Dacă mi-o fi 
suris să am o sută de hurii după moar- 
te. în grădina fericiţilor, fie. Aici pe 
vământ însă îmi sunt pietri de gât, stă. 
jâns 

Am încercat că las hunei nr chibzu 
eli alegerea. Mau bătut slăvite. Acum 
inminei tele îi cer sfat. cel dintâi între 
întolanţi. na rara dintre ela să o aleg. 

Şi-a încreţit fruntea sultanul si aceste 
i Je snuse urnilului Ali: 

„ Pe cea mai biitrână, cări harha îţi 
este albă si neopieptănată, Ali. Zilete ne- 
bnniilor an trecut. Si apoi femeea e ra 
si riubucul : îi creştea valoarea cu cât 
te-ai chisnuit mai mult cu ei. 

SA fie can mai urită. 

Teama că te înseali si e plăcută şi 
ultora, să nu te urmărească asemena 
unei nălnei. Linsindu-i darurile firii. o 
să-ti reari si tie mai putine daruri. 

Să fie si mai înteleantă, căci oricât 
de mara ne este înțelepciunea. oare nu 
suntem iri unii, mă n'avem lipsi de 
llrninila altora 

— Mărire înțelencinnii tale îi mulţu- 
mi sultanului Ali. Dar cum voi sti, 
care e cea mai bătrână ? Dacă le-cr 
pune lor întrebarea, n'ar găsi destule 


Fatima, Iu 


SEC. — Cinismul ei îl întrece chiar şi 
pe al meu... 

EA. — E numai sceptică 

SEC. — Dacă vreţi... 

CEL. (se pipăe la buzunar şi apoi ca și 


când şi-ar fi adus aminte de ceva, rătre 
secătură).—N'ai să te superi dacă te las 
un moment singur cu soția mea... 


SEC.— Dacă nu i se va urit Doamnei 


cu mine --— voi fi fericit să-i ţin compa- 
nie. 
EA, — Nu mă pricep la complimente. 


Nădăjduesc că nu. 
CEI. — Atunci vă zic la revedere. Xlă 
întore peste câteva minute (ese), 


SARINA CASSVAN-PAS 





ALI 


vase să le spargă în capul 
unt. lar anii feneilor nu 
după rotirea aourelui, 
»ostei. 

Caa maj wvită dintre ele? Dar nus 
femei urite stăpâne. Frumuseţea o 
decă după chipul lov, iar noi bărb 
am învățat să le credem. 

Mui greu e sfăpine să le ghicesti 
telepeiunea. Un clăhuc de săpun m: 
ivunos şi strălucitor, fermecândurţi i 
chii dar care-i eol pe dinlăuntru şi 
sparge la cea mai mică adiere. 


Sa acărpint 1 în barba-i frumoasă: ! 
lanul şi a vorhit din nou: ci 

-- AL, femeile nu sunt enigine, c.. 
vrei si le crezi. Pemeile sunt figuri , 
sah. Știind să le stăpâneşti, câştigi | 
tatdenuna jocul? 

Care e cea mi hătrână? Pune- e) Pi 
danseze. Cea mai în vârstă le va într 
pe celelalte, căci femeile vor să pară, 
iotdeauna. reiu ce nu sunt. Si mai 
sramnă-ți Ai, că femeia învinsă ş 
cincisprezece primăveri, râde, e furi 
si, le. douăzeci de ani: iar la trei, 
de ani învinsă se sinucide. ț 

Cea. mai înţeleaptă ? Spune-le că ny 
ue te vei face un dar preţios. Deşi ip 


eu 
Se nur, 


ci după orele 


că nai nici un dram de aur, îţi 
hisira o mie de dorinţi. cele mai ş 
ini întelepte : va pune îrâu limbu, 


cea mai înfeleaptă, 

Iţi dau p sclavă tânără, de o frumuit 
ne mai văzntă. Arat-o soțiilor tale, ss 
nându-le că va fi sineura-ţi tovără! 
Coana mai zeloasă va fi cea mai urt 
căci femeile nu cunosc alt dusman și 
cât frumusețea altor femei. 

A sărutat urmele sandalelor 
bi Al ct-a plecat să 
stăpânului. 


sulta 
încerce sfatul: 


+ 


-_m ps nm m 


A trei zi ccliba reclădită fu aprib 
din nou. Sultanul se grăbi si de d? 
aceasta săi asculte durerea lui Ali, î 
irebându-l da alegerea. făcută. Li 

—- Te-am pus să danseze mările — 


cepu Ali, — Am adormit, mam înr 
pe când soarele era sus și ele — dv 
sau încă. c 


Le-um sus că le voi face câte-un Y 
ve mai văzut si le-am rugat să-şi îf 
șire dorințele. Ila și Ada mi-au vo 
câte un ceaa. Fatima a tăcut, i 

— Na spus nici un envânt — se nf 
=utanul ? 

— Na zis decât: inăgar bătrân, € 
lâe încăpătânnt si avb, svârrit nepu d 
cios care n'ascuită de sfaturile unei 
mei înțelepte. Dacă vindeai cămilele g 
anul trecut la Babdad, azi nu ţi le fr 
nimeni, îmi putoai cumpăra cercei p 
itiamanta pe cari i-ar văzut în prăvi e 


lui Mohrnet,,, fi 
Când le-am arătat frumoasa  schA 
ta a săvit ca uu catăr furios... d 
- S'o sfâzie —- râse sultanul, i 

— Să mă  păimuiaseă — râspue 
Ali, sI 
—- Si te care al aleso dintre eletr 
— Pe nici una stăpâne si pe to i 


Mi-a fost dat să găsesc din nou căa 
lee. Sunt iarăzsi bogat. 
Mărite, mânia ta să nu 
Sclava ta mi-a căzut dragă, dărue ş 
mi-o de soţia. Femeile sunt dar dice; 
eşti Dogat și ai cămile. lar mie rd 
fost seris să am patru soţii, stăpâne ri 


mă lovea d 


ION MUNTEAN 





UNIVILRSUIL LITERAR. — ti 





c eaBac en Eslicreareu 





UN PRINT PERSA 


Dacă, aşa dar, pentru Mana bu 
bilui titerat niciun geniu nu ne nuut» 
fi de folos. învăţămiutele lor contrazi- 
cându-se. unde să căutăm punctul de 
veazim, cel& cure pornind, să ne cons- 
truim în văzduhul abstract, schelăria 
și etajele vilei noastre ?... 

Până vom găsi o soluție Inai buni. 
dacă nu chiar o explicare a geniului 
creator de valori până la el inexistente, 
propun, iubite coleg să ne infăţisăm ceri 
puţin pe dinafară întocmai ca geniul 
nutentic: sâmbure de măslină, rezistent 
la dinţii cei mui ţapeni şi chiar loviteu- 


rilor de ciocan, 

Intrăm deci într'o technică psiholo- 
pică, 

Mărturiseze că aşi fi dorit ca acest 
Menuni el bunului literat să fie alcă. 


tuit numai din Jocuri coriune, din ata- 
văruri uscr de verificat, pe cure punâtiul 
picior] fară teamă. să ne fi ureat până 
la rea mai înaltă treaptă a creației, 
unde nn se mai voate deosebi glasul 
pyetiului de glasul văzlubhurilor. 

Technica nsihologică pe care o meili- 
tez de vreme îndelungată prezintă întâia 
si cca mai aspră dificultate : ea nu esta 
la mintea celui din urmă dintre îmbă- 
taţii cuvântului inspirat și poate fi 
pusă în discuţie, adică amendată, trans- 
formată, contrazisă si poate cu  tuiul 
anulată, Si în cazul acosta la ce folo- 
seşte toată această osteneală pe care 
mi-am luat-o ?... Si unde te vei duce oare 
scumnhe coleg, câni făgăluiniu-ţi o pre- 
umblare pe poteci netede sub lunci îu- 
florite, rrielnica unsi maditaţii agreu- 
bile. te pomeneşti între văgăuni în cure 
fierb abuvii iadului şi se răsucese serpii 
înfierhâutaţi hipuotizaţi de zborul vul- 
turilor ? 

Si încercătura în care mii aflu în 
prazul acestni Manual care riscă să «ln. 
vie un F'q?s manual e turmentată si de 
0 veche remusrare pentru nitarea că- 
vei: mari sacrificii de zbucium zeonm- 
tos am adus timn de arroave două 4i>- 
cenii.. Nu. iubitul meu prieten de lutu- 
vatură, nici cel ce scvie rândurile de 
față na avut tăria de suflet să aplice 
mucenicia tehnicei sufleteşti pe cure e 
destul de cinic să voiuscă a ţi-o tuupuue 
dumitale. 

Apropivie de Durmrezeu, care e duh. 
oamenii au aflat după milenare exp 
rienţa, în toate continentele si se către 
rreoții tuturor raselor si religiilor, nt 
se poate înfăptui fără o izolare în duh, 
fără o căluzărie şi o mucericie voită. 
Nu există pildă mai vorbitoare de înru- 
direa dintre duhuri, de existența lor în 
singurătate, co, marea pildă a lui Moise 
care spre a se întâlni cu Ichova se 
urea pe truunte unde, spre a face singu- 
rătatea şi mai singură, se împrejmuiiu 
cu zidurile umblătoare ale ceţilor 
adânci, 

Sa pomenit de atâtea ori de iremc- 
diabila sineunrătate a geniilor, încât cu 
surprindere trebue să băzim de seamă 
că nicăeri nam întâlnit — în afară de 
disciplină ralicioasă “și tagma călugă. 
rească — novața întâia adică aceea care 
cuprinde pe toate celelalte, a singură- 
tății în cara Duhul să înceapă să fie si 





si orăiusei, Cur sl- sa crezul că cula 
crnator do noozie, de culoare si lo nu 
zii e altui decât duhul care a stat «dle 
vorbă cu Dutunezeu pe rutele Noba 
pe Ţilutourite Tibotului sau între eheţa- 
ii Vinea 2 

Sa pu, dinnotrivă — 
totuna core Dovăţuaste în întăila sfi- 
uri dia Fosti Pătrunde adlâne în 
Viaţă tu că datoria cau mal «le Saal 
a creatorului e să „cuncască  vinta” 
„trăiască înlans”, Să p0bsarvo” 
Hinisni iza Vult să Duane 


bucepănul vu 


SU 








Maia 





că ua cete ul udasvori toteul a 
divizii avresteccuţi în ea mai vijolio> 
vărici de viată sinut mai rusi nevoii 


de a crea pe buitudinile imaginaţiei, Le 
câtul au avut ucastă arubiţie. rau in- 
tiveut exueecitiile poctțice ale leeenilor 
si fatelor de pension. 

Sfaturile do nai sus pe lână inuti- 
Htotoa lor sont si absurde. pentrncă ui 
net nu scai, în afară de virteeţile hei 
cretane. dle Dăoţulala vina: 
inţeta chuwnosti sau: iubesc, văd pe 
altii ni scănul, luitănd si iubind, se 
aplică pe cosciuzul părinților preciun 
sii se var aţilca ne cosciuoul lor. 

Arta sineurătăţii, călugăria spiritului, 
cu tiebua  nropovădaită, fie si numai 
vcutru simbhul fapt că e sineurul fel 
de a face ennostiață cu tine însuți, de 
a afla de cesisfența oală si trudivirluaJă, 
in fluviul care rostezoleste upele  hnu- 
tice si uniforrue ale vieților din acelux 
timp. 

Am pomenit sui sus de Puilstoi, Ibaare 
bau-telaire, Pai. Sult Withmann, a căi 
vor tattă e de nevătruns Și a caror 
niultiplicara 2 cu noputiuță. flori care 
se ivose cuhntă pentru totdeauna în zii- 
vii timoailor. Dar ceanca au cornun, 
udică ceence poate Hi adoptat -- chiar 
jăvă să ne lim scuma la început de 
valoarea extronrdinară a acestei expe- 
vianța =uflsfesti —- n singurătatea da ne- 
pătruna, izolarea din cara unsori au 
căuta, cu cferiuri tracice, să scape. tno- 












nahizmiul suflotose în care au tutut cu 
toate îucoreăriie zirw'elor, xociotitiier 1 






ierare si ucademiilor nationale de a 
=taui bate înarmate cu eleria, decoraliu 
si remiul. pin n chilia săpată: în 
cvemenen aspsă a calei mai înalte culmi 
te ruate spiritual. 

Piinsul adevărat si noauzit de ni- 
nui al eimiului răsună de-amururi în 


sine 
—. Nun sti sivorur! Nu esti Aestul de 
sinaur! 
* 
Ne von da seatua ce adovărata va- 
luare a acestei metode, dacă vom ea 


ceta  do-iupratnne, cât uni de-uinroaţia, 
vână la amănuntul papucilor de pâslă 
impusi vocinilev dela etai, cazul roman- 
clerului francez Marcel Proust, n cărui 
oneră mcnumentală, a fost. vrovocală 
si ercâtiă de o sineurvătate forţată si de 
un monahism spiritual căruia scriito- 
rul mucenic sa răzvrătit dealătea ori, 

Cazul scriitorului francez este înte- 
vesant si vuin faptul că, spve deosebire 
de alţi scriitori, dacă izhutira să ne dări 
seama de ucenstă origină a onerii sale, 
am înteles uprcape toate trăsătiuuile ai 


mie. Dar 


ivate fi- 





N 


[. ADIRCĂ 

curiucinriatica. Căci un Shiliu asupra 
singurătăţii sufletesti zi călugării a lut 
Marcel Prnust achivulează cu o analiză 
a întesziu lut inetyde literare. 

txirlent. ne usemenna tăvânmuri dis- 
cutiile contrudicturii sunt toideauna cu 
juiintă si pusienaţii, feeneticii si fa- 
naticii lui Maroc] Proust stau oricând 
vata, fie că esti sau nu de părerea lor. 
3 încnavă un răsunător duel de cuvinte 
st sofistue, 

tind a virbha de psiholveie însă, în- 
tuia e mai de proţ decât logica ceu 
ini <everă. 

Marecl Prreuzt a tost fiul unul te 
sie francez și al uncii evecice diu spiţi 
7, panială * dela care a niostenit în- 
“îtisarea iuli de prinț persan. Dela văra- 
ta ao ncuă ani, după o vroumblare la 
Pois de Boulogne, copilul se "nbolnă- 
vezi de astină Sau 0 boală asermănă- 
ivare a căilor respiratorii care hotără - 
ste de tot restul virței lui. 

Avem convipeerea nestrimutată, desi 
no puteri susținea cu tirgumente de vu- 
ivarea citrelur în matematici, că Marcel! 
vroust tără acel imartiragiu neasteptat 
si-ar îi choltuit viaţa asveabil în sa- 

















iuanele aristocrate ale Parisului, risi- 
pirlu-si apiritul si imaginaţia în dis- 
cnții Tăvă sfărșit, măgulitoare, gaiante 


san prietenești si cel mult în scrisori 
aritculare. Snforinţa cumplită l-a În- 
«bis intra pereţii tapatuţi cu plută ai 
unei ndăi unde razele soarelui navei 
voe să. pătrundă niciodată, şi unde, În- 
ie louă înhalaţii medicinale. scria pn 
senunchi. în pat. romanul sensibilită- 
nor si înehipuirilor lui Imeide. Viaţa 
mondebiă pariziană, trecută la “nceput 
nrin retovia câtorva cronici fără va- 
lzare deosebită, viaţă utilizată de ne- 
utumăruli reporteri. nuvelizii si roman- 
vicii de ziare devine — făcând logătura 
cu fermecătoarele ..memorii“ ale veacu- 
lui al 17-lea — A ?a recherche du temps 
perdu, creație artistică monumentală a 
nnui tip socotit de cei cetre-l cunoşteau 
Ain saloane, ca un snob oarecare. 


Tot ce se poate cerceta de-aci înainta 
m opera lui Proust, sunt unele elemente 
sufleteşti a căror veloare stă mai cu 
senimă în tensiunea lor neobicinuită, 
cure poate fi provocată într'o „oarecare 
măsură prin adoptarea unui idec! artis- 
fic, afară dinu conrm, prin cultivarea 
incmoriei, a atonțivi si utilizarea com- 
plectă  facultăţei de imaginaţie. 

Nu vreau, scunipe coleg, să-ţi dau prin 
ese da mai suis ratetn prin care ai putea 
deveni Aarcel Proust 1... 

Dacă însă vei fi avut bunavoinţa să vezi 

în Mares Prouzt, cum seriitorul ncaafor 
vânduri a simţit dela început, un călu- 
măr lăuntric ta bul —— vei înţelege valoa.- 
rea, singurătăţii si a monahismului in- 
telectual în căutarea și — cine ştie? — 
poate coiurea pencetul a unui suflet şi 
a unei personalităţi, 

txistă în paginele din Un amour de 
“man, un episod cu deosebire emoția: 
vant : în clipa când Swan, la o serată 
mazicală, părăsit de Odette și chinuit de 
amintirea ei. aude „Sonata lui Vinteuil” 





42. — UNIVERSUL LITERAR 





asa Sivennataie 














INTRE GIDE şi PROUST 


Ultimul număr al excelentei publi- 
caţii Nouvelle Revue Franczise cuprin- 
de în sumarul său corespondenţa lui 
Marcel Proust cu Andr6 Gide. Sunt 
câteva pagini cdmirabile nu numai 
pentru emoția amănuantelor lor biogra- 
fice. dar mai cles pentru sinceritatea 
scrisului, pentru frumusețea lor de 
dramă autentică. pentru nelinistea u- 
mană şi superbi! utitudine morală a 
celeilalte. Ele fixeuză scurt calităţile do 
artă și de suflet ale acestor doi ormeni 
de geniu, 

I.e transcriem fericiţi că-i patem în- 
lesni cetitorului bucuria unei lecturi 
unice. 

* 


Dragul meu Proust, 


De câteva zile nu-ţi mii părăsesc car- 
tea: mă hrănesc cu bucurii, 

Vai! de ce a trebuit să-nri fie atât de 
duweroasă dragostea pentru ea. 

Roiuzul cărții acesteia va rămânea 
ceu moi gravă greşeală a N. 1. Feului 
și (căci am această ruşine de a fi eu 
însumi răspunzător) unui din repre 
tele, din remuşcările cele mai chinui- 
toere din viaţa mea. Fără îndoială. 
cred că trebue să vedem în întâmplarea 
asta c soartă nciertătoare, căci explic 
suficient erovrea mea spunând ră 
mi-am făcut despre d-ta părere după 
câtevu întâlniri în lume” acum vre-o 
douăzeci de uni. Pentru min d-ta rămă- 
seşi cel cere vizitează pe M-me X şi pe? 
cel care scrie la Figaro. Te-am socotit 
totdeauna, mărturisesc, dintre  Verdu- 
rini, un snob, un monden amator—un lu- 
cru cun: mu se mai poate mai supărător 
pentra revista noastră. Si acest gest. 
pe care mi-l explic ctât de bine astăzi, 
de a ne înlesni publicarea cărţii şi pe 
care laşi fi găsit itmirabil dacă lasi 
î înţeles bine, war fi făcut vai! —- de 
cât să mă adâncească în uceastă crua- 
re, Nu avani decât unul singur din 


MN i MRI zi 


pe cine ultă dață o ascultase în tovărăşia 
Odettei. 

Semnificaţia adâncă, farmecul neobi- 
cinuit şi atât de firesc totuşi al acestei 
sonate, i se lămuresc lui Swan în clipa 
supremă a singurătăţii lui. 

E semnificaţia și farmecul îinnltelor 
xenunţări şi desăvârşitului monahism 
intelectuul dela care a purces întreaga 
erezie literară a lui Marcel Proust. 


+ 


Arta de a rămâne, în vârtejul vieţii, 
singur — această artă, iubitul meu, nu 
ştiu cum să ţi-o înmânez. Ea lipseşte, în- 
tr'o prea mare măsură. și celu' care 
scrie rândurile de faţă. 

I'. ADERCA 





— DOUĂ SCRISORI— 


caetele cărţii d-tale ; l-um deschis cu o 
mâră nepăsătozre şi nenorocul a voit 
ca atenţia mea să cadă numai decât 2 
supra; fragmentului dela pagina 62 — 
pe urmă să treacă la pgina 64 asupra 
fvazei (singure: din carte pe care n'o în- 
țe!:+ bine — deocamdată, căci n1 aş- 
vept pentru a-ţi scrie sfârşitul lecturei) 
unde e vorba de un fronton și vertebre. 

Si ecum nu-mi ajunge să iubesc car- 
iea asta, simt că prind pentru ea şi pen: 
tru d-ta un fel de afecţiune de admira- 
ție. de predilecție ciudată, 

Nu mai pot contina... Am prea mul- 
tă părere de rău, prea multă durere — 
şi înai ales gândindu-mă că poate ab- 
surdui meu dispreţ te. atins, te-a ne- 
căjit și că acum mi se cuvine să fiu 
judecat de d-ta așa cum eu însumi 
te-am judecat. Nu mă vpi erta — și 
numei pentru a-mi ușura puţin dure- 
rea mă spovedese d-tale în dimineaţa 


asta -- implorâudu-te să fii mai iertă- 
tor cu mine, decât eu însumi pot fi. 
e 


„a rândurile exesteu Marcel Proust 


răspunde : 
Dragul meu Gide, 


Mi-am dat  udesea seama, că “unele 
bucurii miri cer ca, înaintea lor, noi 
să fi fost lipsiţi de o bucurie mai mică, 
|> care o meriiaserăm şi fără dorința 
"ăreia n'am fi putut niciodată cunoaşte 
cenleltă bucurie, cea mai frumoasă. 
văr refuzul, fără vetuzurile repetate 
ale N. R. Feului nași fi primit nici- 
odată scrisoarea d-tele. Si dacă vorbele 
unei cărţi nu sunt cu desăvârşire mute, 
dacă (aşa recum cred) ele sunt ase- 
mănătoare analisei spectrale şi ne ves- 
tnsc alcătuirea  lăuntrică a acestor 
tunu îndepărtate, închise în celelalte fi- 
inţe. nu e ca putnţă ca —- după ce mi-zi 
cetit cartea să nu mă cunoşti destul 
pentru a fi sigur că bucuria de a primi 
sevisoarea d-tale depăşeşte infinit pe & 
ceea, pe care ași fi avut-o fiind publi- 
cat la N. BR. E. Prieianul d-tale (cred că 
aproape aşi putea să spun, prietenul 
nostru) d. Copeau poate să-ţi spună, că 
iuli timp după ultimile refuzuri delu 
revista lui, i-am dorit noroc în teatru şi 
i-am scris (nu mai îmi amintesc ter- 
inonti exacţi, dar acesta îmi era gân- 
ul). „Dr vezistenţele pe care le întâm- 
pinaţi din partea celor care nu pot să 
înțeleagă efortul d-tră, vă vor fi mai 
vuţin dureroasa decât acelea, pe care 'e 
sută” eu din partea oamenilor care ar 
trebui să-l înţeleagă pe ti meu. 

„Amintiţi-vă că, pentru a-mi simţi 
curteu în atmosfera ce mi se părea că 
se cuvine, mi-am călcat amorul meu 
propriu și fără să mă las descurajat, 
având la îndemână un editor şi un jur- 
nal, le-am părăsit pentru acere la d-stră 
un cilitor si o revistă, care cu nici "an 


chip nu nau vrut, cuvântul Evanghe- 
liei fiind încăodată adevărat: „El voie, 
să. intre în familia lui și nu a fost 
Prim“. i > 
Imi amintesc că citeam vorbele aces-a 
tea şi îi spuneam că e uşor să con-, 
armani bulevardul, dar că deasemeni nua 
trebue să-i părăseşti zicolo pe cei cei 
nu sunt făcuţi pentru el, pe cei-care nun 
scriu în ziare decât pentrucă reviatele» 
unde ur fi mai la locul lor, nu-i vor. i 
Dacă îţi spun toate eistea, dragul meul 
uide, e pentruca să-ţi arăt că sunt ex-! 
îrem de sincer spunându-ţi că senti-i 
mentele, pe care ţi le păstrez d-tale (în 
afzva adâncii mele admiraţii) sunt nu-? 
măi ale celei mai emoţionate recunos-! 
tinţi. Dacă d-tale îţi pere rău, că mai 
făcut să sufăr (și ai făcut-o încă şi în! 
alt chip, dar asta rămâne să ţi-o spun” 
eu cu gura me&, dacă sănătatea îmi va? 
ingidui) te implor să nu păstrezi nici: 
a părere de rău, căci mi-ai făcut înmiit, 
miai mare bucurie decât necaz. Dari 
eşti atât de bun încât să te bucuri sau 
să te amărăşti, după binele pe care l-ai 
făcut (şi ştiu asta din admirabilele 
d-tale note de jurat) fii fericit. Cum aşi, 
voi ză pot face cuive!, pe care îl iubesc, 
plăcerea pe care mi-ai făcut-o d-ta mie. 
Şi iată, îmi amintesc lucrul ăsta: îţi, 
spunerm adineauri că voiam să fiu edi- 
tat la N. R. F. pentra a-mi simţi cartea) 
în utmosfera nobilă ce mi se părea căi 
a merită. Ei bine, nu ere numai astan 
Ştii. când dumă o seamă de nehotăriri, 
te decizi să pleci într'o călătorie, plăce-l 
vea care te-a ademenit şi a cărui ima-l 
gine statornică a sfârșit prin a învingeli 
&reutatea de a ne părăsi casa... etc, a-: 
desea e numză p bucurie mică de tot, 
întâmplător aleasă de memorie din a: 
mintirile trecutului, e bucuria de a 
mânca un ciorchine de struguri în anu: 
mit ces, pe anumită vreme. Ori, dacăt 
vreau să fiu cu desăvârşire sincer, ai 
ceastă mică plăcere, care m'a hotăritt 
decdată să fac, bolnav cum eram, Ab) 
surda mea intervenţie la d. Gallimard- 
si să stărui, 2! fost—îmi aduc amintel 
luarte bine—plăcerea de a fi citit deb 
d-ta, Imi amintesc că lucrul acesta al 
fost ciorchinele de struguri răcoritori,E 
în nădejdee: căruia am trecut peste ne- 
cazul chemărilor la telefon, ia care nu 
mi se răspundea, câtă vreme „dinspre! 
partea bulevardului” mi se adresau, 
dimpotrivă invitaţii atât de gentile. Ori, 
insfârşit plăcerea asta, mei fericit de. 
cât călătorul meu, eu o am nu cum oz 
credeam eu, nu când o credeam eu, ci. 
mai târziu der altfel, sub forma scri: 
sorii d-tale. Și în chipul ăsta deasemen iu 
am „regăsit“ Timpul pierdut, i 
Iţi mulţumesc și te las, dar pentru 
rămânea cu d-ta, să te urmăresc în tel, 
lungul serii ăsteia prin Les caves dux 
Vetican. “ 
AL d-tale credincios şi recunoscător A 


IE 


MARCEL, PROUST. 





UNIVERSUL LITIRAR. — +3 





ş> E ca sia c ea 


REVISTA EXPOZITIILOR 


ATENEUI, 


ROMAN 


D. Vermont--Arta expozantului --pic- 
r consacrat—e statică. 
Evidenţa dăunătoare au pozei, trucajul 
ontaneităţii şi  ifrecătura coloristică 
nt defecte capitale. Compozițiile reli- 
oese pe cari d. Vermont le obişnuește 
nt false. Falsa cu ideie, false ca repre- 
ntare. Pot fi cel mult înscenări teatrale 
de misticismul şi efectele picturale se 
țin cu formule apriharica si cu lu- 
ini de reflectoare polichrome, 
D. Vermont rămâne deci un 
nsacrat. 
D-na Filoti Atanasiu a mutat lale: de 
ri la Ateneu şi e in conformitate cu 
ea speculei deoarece are :fisate pre- 
rile la orice iel de buchet. 
D. Mutzner îşi menţine genul său a- 
ndent în japonezerii chiar când e 
rba de neaoşe poze româneşti. Decora- 
ul artistului poate fi adequat numat 
biectelor fanteziste căci e suficient să 
închipuim „Cioban de pe Ceahlău cu 
* de d. Atutzner pentru ca să vede 
ticipat ridicolul unei astfel de opere, 
Pictorul expozant are totuşi unele pei- 
ge mici, de prin Italia şi Franţa foartr- 


pictor 


- bxpune: Sculpturi clasi- 
, Sculptură modesnă, pictură veche, 
tură nouă, desemn reuşit şi nereusit, 
ricatură bună, o aquarelă ce dă loc 
o confuzie deoarece nu se ştie de e 
ns sau ultceva, o femee cu sabie îi 
nă precum şi un soldat mort, de car- 
. Deasemenea 0 compoziție în alb. 
ceva galbin şi puţin veude. 
fânăr cu talent de câţiva cai putere, 
r noficat. 
n tot cazul mai bine aşa decăt fixat 


MOZART 


Evnesi Tibor — după Hans Eder, al 
ilea artist minoritar care expune la 
cureşti, 

. Tihour € un urtist de mare taleu!. 
alităţi: 1) 0 distinsă simplificare 
naturii, prin deruarcaţiunea stilizată 
lanurilor ; 2) Colorit vipurus si deev- 
iv ca o modernă armonie : 3) Desemu 


eiecte: 1i D. Tibor nu simte sufi- 
nt greutatea culorii. (In acelaş tablou. 
ul de pe nas, noşul de pe haină și ro- 
de pe vapor sunt de aceiaş valoare 
derativă jar unele căpiţe de fân po! 
şi saverine sau bostan copt). 
ariozităţi: Unul e d. Tibor in „plin 
" și altul în „atelier. 
rintve lucrările cele mui reuşite, sunt 
rinele, tabloul cu ţărani unguri la 
se și tabloui cu treeriş pe furtună. 
„ Catargi. — Şi-a făcut o specialitate 
„miniatură“. Prin domnia-sa, acest 
„se înrudeşte cu prestidigitaţia. 0 
ă ce iasă spectatorul cu gura căsceltă. 
ând elefantul intră în pălărie şi se 
e sticlete, dacă scamatorul nu-i ama- 
şi nu spune trucul, tezi şi te mir. 


AP aa i 


Atât. În plus un amănunt: De priviti cu 
lupa miniaturite d-lui Catargi, nu des- 
coperim lucruri noni. ci vedem mai mare 
ceeace cu ochiul lihor so vede mic: mic 
si prost. 


SALĂ ILEANĂ 


D. X. Gărent, —- Exceptând poisagele cu 
ceardecuri de case hătrâneşti, excluzând 
tiorile, nu mă simt în stare să definese 
arta din tablourile cu „interior. 

Dacă minuţioasa veprezentare u co- 
voarelor în erre se văi si firele țesăturu 
e isvorâtă dintro  impulsiune artistică 
atunci d. Grant e un mate artist, 

Dacă nu, atunci se cuvine respect pen- 
tru o muncă titanică... dar vai!.., inutilă, 

Iscechie. — l.pune 127 (una sută două- 
meci şi sapte) tablouri din cari 40 (pateu 
zeci) la fel, cu apă, cu verzui si ceaţă, 
9 tnouă) dle uit fel, star tot la fel cu fu- 
mei galbene de sticlă si cu bee electric 
înăuntru, st 4-5 cu totul de alt fel: 
culori vii si ciutulite. Restul e ameste.- 
cat din toate 3 aoiurilu. Si să tiu înte- 
leşi: nu vrem să contestăm pin neen- 
stă statistică, talentul d-lui Isachie caro 
se manifestă cu multă poezie şi o dulee 
senzualitate : ateutat prav la sensibili- 
tatoa celor mulţi si slahi. 





CAMINUL ARTELOR HEUINA 
MARIA” 


D. Becu teze u amuzantă ficuvă prin 
multiplele și diversele sale prencupări 
artistice. Patru pereţi arhiplini ude lu- 
”rări, conţin dovada unei munci porziz 
tente precum şi aceea a unui talent fără 
resurse. 

Studiile de racuureie sunt pornite din 
bunv iutenţiuni der nareusite. Deaserme- 
nea păsti de ulei e incertă și uncori 
chiar deplasată, 

Aquarala în 


ennelal, e seacă si nu 


serveste lu voprozentarea unor viziuni 
picturale. (D. Becu e arhitect), Deseru- 
unele sunt infantile. Lucrări de retar- 


cat snut câteva nici peisaze în 
câteva—3—t armarel> ci un nortret, 

D. Troteanu.-- Spre ueusebire de anul 
ivecut se prezinti, zarzavutiticat, 

Variatole nfncte no cari vrea să le a- 
tingă îi dispersează energia. 

Muncit de dorul succesului, ubsedat de 
iadepărterea. lui, artistiil juve de el şi 
dă de alţii. Păcat, D, Troteanu posedă, 
multe calităţi de culoar: si deoserin. De- 
asemenea € înzestrat cu o fecunită si bo- 
vată fantezie. Unele lucrări sunt cotm- 
plet reusite ce tonalitate derovativă si ca 
sentiment. (lori. un câp de copil. nn 
peisaj). Altele sunt disonante. 

D. Proteanu are nevoe dle unu proces 
psihologic care să-l detevmine la o înte- 
viorizare, Artistul creiază numai când e 
indemnat de forţe intuitive si atunci își 
păseste calea sinceritiţii -— apreciată de 
vublic sau nu-- dar singuta ce duce ia 
izbândă, 

Laetiția Lucusiavici. 


ulei, 


— La 0 Dec, sa 


iuchis expoziţia d-rei Lucasievici. o tâ- 
nără artistă cu deosehit talent. 

Dacă pontru pictoră na avem decât 
laude nu tot aşa ne putem exprima. față 
de d. Steriade, profesorul expozantei. 
)-sa ar trebui să renunţe la gloria de 
a-și avea o școală și, cât mai este timp, 
să-și lase eleva pe propriile puteri. 

Una este a fi muestru cuiva și alta 
este a-ţi influenţe elevii până la ne- 
permis. 

ION SAVA. 





PRO AMICO 


„Anul literar” semnat de D. Mihail Se- 
bastian a sbărlit, prin justeţea, nervul şi 
j.recizia cu care era scris, penii de lup ai 
unor gazete, ale căror prietenii ieșeau de 
acolo rău atinsa, 

Aşa, de sub coloanele „Curentului” ţipă 
un oarecare Jago (nu e cel puţin odiosul 
dar conturatul personaj Shakespearean) 
pentru gloria avariată a dlui Gib. Mi- 
hăestu, 

Tot cecl ca semnează astfel mai serie că 
numele d-lui Mihail Sebastian e predaes- 
tinat de două ori martiriului. Tot asa 
cred şi eu. Și nu da două ori, de o mie de 
uri. Nu pentvucă rima parte a numelui 
aminteşte pe Mihai cel ucis mișeleşte pe 
câmpia Turzii, iar a doua martiriul SI. 
Sebastian: ei pentru că bietul om se vede 
silit, vai, cu parul ancnimatujui să gă- 
sească bună. numai liţeratura dor Gib, 
I. Mihăescu, Cozar Petrescu și G. Topâr- 
CANNU, 

boate câ d-l Gib. 1; Mihăescu să nu fi 
lăcut nimic pentru gloria sa literară (ce 
poate? Sigur). Dur prietenii lui, bună- 
oară dela „Curentul” ce păzose. Faimoa- 
sa damigeamă de care sa vorbit atât lu 
„Curentul“ să circule de două ori pe lună 
măcar dela Drăgăşaui la Bucureşti şi 
toate lucrurile merg delu sine. 

Si d. Petre Comarnescu fireşte se as- 
văvle usuțra d-lui Mihail Sebastian (bia- 
tul om! sunt sizur că, numai visându-l 
pe d-l Petre Comarnescu discutâni, a a- 
vut o vacanță destul de urâtă) un răs- 
pUNS VENINOS. 

D-l Petre Comărnescu scule serios (şi 
orice aţi spune destul de ridicul) „'Lalge- 
vui minţii noastre răsună liber şi mân- 
du (dospre faptul că răsună, se convin 
po oricine, ce discută cu d-l Comărnescu. 
Totus noi nu invităm pe nimeni). Nu li- 
tim de e! (de talger), când servim idea- 
lul etic din noi, ideile altora, nici nu-l 
ungera cu dulceaţă (d-l Comărnescu e lu 
vârsta, când dulciurile atrag mult) să 
printem aurul de pe masele părinţilor 
noştri. 

Noi notăm însă zâmbind că d-l Petre 
Comărneseu a scris: în disperarea „Ulti- 
mei ora“, cam ca tot ce scrie. 


CONST. PÂCLE 


4. — UNIVERSUL LITERAR 








CR 6u Su-caşaa... 


+ bustul... 


Merge vorba că lu diferite cenacluri Li- 
tevare, nu se face altceva decât se baa 
ceai, se mănâncă prăjituri şi alte bună- 
tăţuri, se flecăreşte şi se bâvfeşte; ci 
scriitorii cari frecuentează cutare cana- 
clu, îşi cădelniţează maestrul și nu rzcu- 
nosc în ruptul capului alt critic literar 
în afară de el; că maestrul, la rândul 
său, nu recunoaşte alţi scriitori în afară 
de aceia cari-i beau ceaiul și-i mănânci 
prăjiturile odată pe săptămână; că... 

Vai, din nenorocire, lucrurile nu stau 
ușa, Frecuentez și eu cercul „Sburătoru- 
lui“. Nu știu ce năravuri or fi la alte ce- 
nacluri. Dar la „Sburătorul“, de unde 
n'am lipsit nicio Duminică seară, n'am 
fost omenit măcar o singură dată cu o 
ceaşcă de ceai, cu toate că au fost zile 
când niui-ar fi prims bine! Si nici rrăjr- 
turi n'am mâncat, deşi am făcut în ne- 
numărete rănauri aluzii că sunt nebun 
după dulciuri. Odată doar, aşezându-mă 
din greşeală între două cuconiţe, am luat 
o bomboană dintr'o cutie care circula 
numai în partea une stau femeile. 

Altfel d-l Lovinescu este cât se poate de 
primitor. Pe fiecare nou-venit îl poftasta 
frumos pe scaun, îl întreabă apoi deică 
are ceva de citit şi-l invită la birou. De 
când merg în strada Câmpineanu, nu sa 
descoperit nici-un geniu. Nici chiar în 
mine !... 

Intr'o Duminică seara, au 
„Sburătorul“ două figuri proaspete: un 
prieten şi cu prietenul său. Unul avea 
niste manuscrise, — celălalt le păstra. 
S'abătuseră mai întâi pe la d-l Rebreanu, 
pesemne, căci au venit împreună, După 
ce au citit câţiva imși, d-l Lovinescu în- 
treabă: 

— Mai citegte cineva ? 

-— Să citească d-lui — interveni d- Re- 
breanu, arătând pe unul din nouii-veniţi. 
Cel indicat, svâcni dene scaun, se ploconi 
în fața maestrului şi spuse un nume. 
după ce îşi ceru iertare că e provincial. 
Apoi se întoarse la prieten, ceru manus- 
crisul şi saşeză la birou. Era o poveste 
de dragoste cu adulter, cu copii, cu seri- 
sori găsite pe stradă și cu întâlniri la 
hotel. Povestea era dramatică. Dar auto- 
rul o citea cu atâta patetism, încât râ- 
dea toată lumea. Din când în când, ve- 
peta : . 

— Aici e cam tare, naestre ! 

—- Nu-i nimic ! — îl încuraja d-l Lo- 
vinescu. Citeste înainte. 

D-l Rebreanu, râdea cu lacrimi şi cei- 
lalţi îl imitau. Prietenul prietenului care 
citea, văzând că râde toată lumea, râdea 
şi el. Povestea sapropia de desnodtământ. 
Era așa: „„..femeea, îndignată îi dădu 
nemernicului cu un bust în cap!,.“ 

— Bine i-a făcut! — izbucni d-l Re- 
breanu. 

Sfârşitul nuvelei, n'a mai fost auzit de 
nimeni! Și nimeni n'a mai văzut pe o- 
mul cu bustul, la cercu: „Sburătorvului'... 


M, D. 


venit la 





CON ZOhHenr'asea 


EDGAR ALLAN POE, THE MAN 


Timp de ani întregi Edgar Pve, operele 
si semnificaţia lor, zu iost foarte negli- 
jate în Statele-Unite, sau cum a zis Ber- 
navd Shew, „acest aristocrat de litere 
n'a trăit etât cât a murit“. După două 
zile dela această moarte întâmplată la 
7 Octombrie 1849, doctorul Griswold pu- 
blică în „New-York Tribune“ celebrul 
articol mincinos după memoriul detăi- 
mător al acestui cmtor. Acest memoriu, 
după cum se ştie, a fost copiat sau citat 
în sute de articole americane sau străi- 
ne și contribuiră la creedrea legendei 
care între altele spunea că si-a omorit 
soția pentruca în această moarte să poa- 
ţă etisi inspirelția celebrului şi magnifi- 
cului „Corbul“. Această legendă ewu ră- 
sunet mai ales în Statele-Unite unde, în 
a doua jumătate a secolului XIX, puri- 
tanismul era mult mai desvoltat decât 
cultul literar. 

In 1909, când se celebră centenarul 
nasterei lui Poe, reabilitarea începu. 
Păru foarte nedrept ca ostracismul să 
lovească “an geniu ca acel al autorului 
„Povestirilor extraordinare“, în timp ce 
„Psalmii“ regelui David — criminal și 
seducătar — se bucurau în toată lumea 
de un credit universal și ca un Lih- 
rence Sterna sau o George Sand să fie 
bine primiţi în sorictate cu toată viaţa 
lor destul de puţin exemplară. In 1910 
tpăru biografia cunoscută a lui Poe, de 
George Woodberg şi de atunci, studiile 
obiective asupra marelui poet, s'au multi- 
plicat în Statele-Unite. 

Printre ele, în locul de cinste revine 
de drept, biografia lui Poe, scodsă de 
Mary Phillips, Fructul a zece sau doi- 
sprezece ani de căutări, această lucrare 
este de dimensiuni considerabile. Vă pu- 
teți da seama de importanţa sa, dacă 
vă vom spune că aceste două volume în 
3". au 1685 de pagini si că abia la pagina 
70 a primului capitol, „Aucestors ctud 
ecrly childhood“ aflăm că tânăra.si dră- 
guţa actriță Mrs Elizabeth Arnold Poe, 
Ja 19 Ianuarie 1809, nu putu să joace ro- 
lul său de ţărancă în pantomima ,.Mos- 
qoe Lai Airain“ san „Alberto şi Rosa- 
bello”, căci în dimineața aceleiaşi zile 
născu un oarecare copil, Edgar. 

In adevăr. rămâi aiurit în faţa numă- 
rului fabulos de trăsături biografice, 
mici și meri, dar mai ales mici, cati se 
xăsesc înșirate una după alta ca mii de 
perle, în această viaţă monumentală, 

Căci sunt două concepţiuni posibile în 
viață uni scriitor, Sau mai bine, scriind 
această viaţă, eşti absorbit de operă şi 
materialele biografice sunt întrebuin- 
țate exclusiv pentru a explice această 
operă. Este concepţia franceză obicinui- 
tă, Se zice că Francezul răsfoeşte prin- 
tre materialele puse la dispoziţia sa nu- 
merocsele fapte sau incidente cari fără 
îndoială că sunt neînsemnate, Nu reţine 
decât esențialul. Rezultatul e că lucra 
vea sa e relativ scurtă, chiar dacă er fi 
o teză de doctorat. 

După o altă concepţiune, biograful 
scoate sistematic din  preocupeţiunile 





te MARY E. PHILLIPS 


sale, opera scriitorului studiat, Acesh 
dimpotrivă, spune că nici o faptă nul 
neînsemnată sau indiferentă în via 
unui om a cărui operă a fost studiat 
de alţii şi proclamată „mare“. Este co 
cepţia a celor mai mulţi biografi engle 
şi americani şi în particuler a d-1 
Phillips. Parcurgân acest  formidal 
arsenal de fapte şi de documente, 1 
biet Francez ar fi bineînţeles putin ent 
vei, de această biografie „for biographi 
sale“, unde nici un aliment nu e furi. 
zat curiozităţei sale, ci misterioasel: 
rapoarte ce au existat între intim 
omului şi intimial operei. Nămâne zdr 
bit și descurajat sub ocumulaţia nouil 
detalii cari vin fără milă să se adao 
celor vechi. 

P'roptriu zis. aceasta nu e o singu 
hiografie, sunt douăzeci. Indată ce P 
intră în contict cu o nouă personalita: 
începe o nouă viaţă. 

Un exemplu: în Februarie 1837 Poe 
familia sa plecă să se instaleze la Ric. 
reoud, unde împărțea unetaj cu Willia 
Gawdus, bibliofil scoțian, Numaidere 
d-ra Philipa părăsind drumul drept 
întinde pe această potecă clăturat 
„William, al cincilea fiu al lui James 
Marion Petterson Gowaus, se născu 
29 Martie 1803, la lHawksland Farm, 
districtul Lismahagou, Scoţia. Avea c; 
fraţi. Destinat sfântului minister, ur; 
şcoala până ce împlini 14 ani, ete...“ . 

Ţineţi seamă că nu vrem să detestă 
pe miss Phillips. Ea nea oferit în mu 
cînstit cartea în care sa jurat să nel: 
dea viaţa lui Poe mai detaliată şi ri 
amănunţită decât toate cele ce au pis 
cedat-o. Să ne plecăm în fața acesi 
Yoial „hero-worship“, căci eroul e de! 
litate. ml 

Adăogăm că iconografia celor do 
volume e admirabilă, din toate punct 
de vedere. Cele 350) de ilustraţii, bine) 
ţeles că nu sunt tozte interesante; di 
multe sunt inifinit de preţioase şi t! 
bue să recunoaștem că d-ra Phillt 
si-a dat multă osteneală să şi le procu c 
Vom cita numai reproducerea drăgăr 
sei aquzrele a Virginiei Poe, de Artl 
G. Learned, desenul original al lui [f 
pentru pagina de titlu a faimoasei s 
reviste „Stylus“ (The Stylus, a moul) 
Journel of Literature proper, the Pş 
Arts and the Drama, edited by Edgar ş 
Poe—,„Aureus oliquaudo Stylus, ferr 
oliquondo“ (Poulus Jovins), scrisoa 
pe care Poe a scris-o la 10 Martie | 
iui Mrs. Jine E. Locke, și amuzanta 
ricatură a lui Poe pe care Darley o| 
hlică în „Dollar Magazine“ în Ianus Ş 
1849, a 

Traducere de ZOE LECC: 
t 
n 
ti 








O Scaanaca ste 
Cwwaeanie 


Ludovic al XIV-a arătă 
versuri compuse de el 
le găseşte. 

„Sire, răspunse Boileau, nimic nu 2 
imposibil Majestății Voastre; aţi vroit să 
faceți versuri proaste şi aţi reuşit!” 


* 


lui Boileau 
şi-l întrebă cum 


Un conferenţiar care pare că nu p- 
sedă în cel mai înalt grad arta de a 
vorbi, insistă foarte mult pe lângă un 
prieten al său să vină să-l asculte. In- 
tr'o zi prietenul se execută și veni să 
se instaleze în primele rânduri din sală, 
Dar conferenţiarul fu atât de monoton, 
încât înainte de sfârsitul conferinţei, 
prietenul se sculă şi plecă, 

A doua zi, conferenţiarul întâlnind pe 
soţia prietenului său, îi zise: 

„Soţul dv. n'a fost deloc gentil, ieri: 
n'a putut să asculte conferința mea pâ- 
nă la sfârşit“. 

Doamna care, câteodată are limba a- 
cuţită, îi răspunse : 

0, domnule! Să n'o luaţi în nume de 
rău ; soţul meu e somnambul” 


+ 


Regele Henric al VIII-a, al Angliei, a- 
cest tiran care a făcut să curgă mult 
sânge, aflând că episcopul Fischer a îosi 
numit cardinal, ca răsplată pentru crs- 
dinţa sa, strigă: 

„Papa n'are decât să-i trimită pălării 
de cardinal; dar eu voi purta de grij: 
să naibe cap ca so poarte”, 

Crudul suveran se ţinu de cuvânt; FI: 
sher fu decapitat. 


* 


Intr'o zi, ilustrul pictor Paul Bandry, 
care ceruse să se instaleze un post de 
pompieri lângă atelierul său dela Operă, 
în momentul când supraveghea aranja- 
rea splendidelor sale pânze, arătă ope- 
rele sale unui caporal de pompieri pe 
| care îl silea să-l facă să înţeleagă im- 

portanţa acestui lucru de opt ani. 

„Ce nenorocire ar fi diică astea ar luu 
foc, într'o zi“, îi zise el, 

„Ah! da, domnule“, răspunse capora- 
iul cu convingere, „căci pictura în ulei, 
ştii d-ta, scoate un fum foarte urât... lu 
ştiu, căci eram de faţă când a ars Oper, 

"rândul trecut“. 


E 
i iu 


Haendel, celebrul compozitor german, 
„născut în Saxonia în 1684 şi mort la 
'* Lonara în 1759, avea a pottă de mânca- 
„re extraordinară. Intr'o zi se duse la un 
restaurant şi comandă o masă pentru 
„trei persoene, După ce aşteptă câteva 

momente, cari îi părură foarte lungi, în- 
trebă pe chelner : 

„Ei bine, ce e cu masa mea? 

„Dar, domnule, aştept să vă sosească 

societatea“, 

„Ei, atunci, serveşte „prestissimo“. răs- 

punse Haendel ; societatea sunt eu”. 


Hsnlercar'ei 


UNIVERSUL LITERAR. — 4 












lo caz car 


Cine e autorul devizei: „Libertate, Egu- 
litate, Fvatevnitate” din ce timp această 
deriză e oficială şi dacă ca na fost le 
prigine mai compteetă ? 

Deviza Franței republicane datează de 
a Tunie 1791 si a fost propusă de Clubul 
sordelierilor întrun proicct relativ la u- 
nitorma truțelor ae linie şi din garda na- 
țională. Urmând proiectul, fiecare soldat 
avea să poarte pe pieptul său în partea 
inimei o plachetă cu cuvintele: Tiberi6, 
Tunlit6, Fraternitâ. 

Autorul devizsi pare a fi imvrimeurul 
Motaro unul din principalii membrii ai 
clubului Cordelievi!or şi tot ei în calitate 
de membru al administraţisi  deparita- 
mentale a Parisului, a însecriso pe eti 
ficii în 1793. epocă de când a devenit o- 
ficială. 

Sub teroare i se adăugă: sau moarte. 
Move parte din casele particulare  pur- 
tau [a frontau toată san parle din de- 
viză! 

„Lraternitate sau 
sau moartea”, 

Multe din acteie acelei epoci ca viene- 
teie scrisorilor de administraţie, buleti- 
nele Convenţiunei, etc. purtau numai a- 
ceste două cuvinte: lgalite, Libert. 

Inscripţia „Libertate sau moarte“, a 
fost ștearsă. de pe faţada Tuileriilor, de 
e monumente şi de je case în timpul 
reacțiunei termidoriene, 

Totodată o găsim încii pe drape'ele ur- 
matei din e;oca directorutului, 

Republica din 1545 a adoptat 
Liberiate, Egalitate,  Irraternitate, 
niciun a'laus, 


moare”, libertate 


deviza: 
făvă 


ISCĂAIITURI SI TELEGHAME 

Toată lumea iși aminteşte de-o veche 
anecdotă de care sa râs mult. 0 doăm- 
nă în văpstă intră indienată întrun hi 
rau al poştei. Ea primi iun?diat o telegra- 
niă care semăna a fi de le fiul său, dar 
in cure era imposibil să-i racunuască Îs- 
călituru. Această reflaxie naivă va Îi as- 
tăzi mai puţin ridiculă. 

Societatea Birourilor Poştei din New- 
York va înfiinţa între diferitele mari o- 
rase un serviciu de foto-depeşe. 

Textul  telegramei reproduce însăşi 
semnătura expeditorului şi nu costă de- 
cât o sumă de două ori mai vidicată. 

Această inovaţie e prețioasă pentru tri- 
miterea documentelor, a pieselor admi- 
nistrative si textele în limbi ce comportă 
semne particulare, ca în chineză, rusă 
sul evreiască, 


caricatura zilei 
CAINE SIMȚITOR 





— Cam siios câinele d-tale, Dar latra 
noaptea, e simţitor? 
— Sigur, dacă-l destepţi, face hărmnă- 
laie mare... 
PRECOCITATE.. 





-— Hai să ne jucăm de-a „Adam şi 
Eva”: tu îmi dai mărul tău şieuti 
voi mâneca îndată, 

AMBIȚIE 





bine ?... Ai un loc 


-- Micule, înveţi 
bun în clasă? Eşti silitor ?... 
-— Oh! da, eu aş vrea să am în clasă 


(Life) 


locul de lângă sobă. 


:6. — UNIVERSUI, LITERAR 





Ceuria recienie îna exhrease 





BORGIA 


(ALEXANDRU, CEZAR ŞI LUCREŢIA) 


Giuseppe Portigliotti 


Numele Borgia â rămas Sinonim cu tot ce a pulut 
mai sfidător în istorie şi adevărul, multă vreme discutat, a fost în fine de- 
finitiv stabilit de scrictorul italian Giuseppe Portighiotti (Payot). Din imen- 
sul material publicat de critici şi de apologiști (sau găsit şi de aceştia!) şi 
din arhivele Vaticanului şi ale unor particulari, autorul celei mai obiective 
istorii asupra vieței.celor trei faimoşi Borgia, — tată! fiul și fiica — ne 
oferă icoana tea mai vie care ne putea oferi prin discernerea și contopirea 


celor două versiuni pretinse istorice. 


Reproducem tabloul :n trăsăturile lui principale perfect obiective. 





PAPA ALEXANWURU VI 


INCEPUT DE ROMAN 


Viaţa acestor trei Borgia. descrisă de 
un Dostoiewschi suu Emil Zolla, dr con- 
stiti romanul care ar depăsi toate ra- 
manele, fără să se inventeze ceva. hu 
încă reducându-se anume cțisoduri, 

Alexandr VI upare pe scena istoriei 
din obscuritate. Numele lui patronimic 
era Sancenl ter Calixte Li îi tu unchiti 
şi astfel lu douăzeci şi cinci de ani îi dă 
dar haină de purpură a prinților Bise- 
vicii şi-i inspiră setea de bogăţie a cata- 
luniine veniți din Spabia să stăpânească 
Italie. papală, In curând el deveni mul 
«dia cei mai hogaţi cardinali. 


Hodrig ivunm s- numea atunci Alexau- 
ilru YI) era un biubat frumos, voinic şi 
de o inteligenţi dublată de voinţă şi mia 
ales de instincte şi ambiţii excepţionale. 
Trecând repede priu filiera eclegiastică, 
ajunge lângă (alixte IL pe care-l 0o- 
mină îndată. Prin funcţia lui înaltă, de 
vice-cancelar al Bisericii, ajunse în 
scurtă vreme să facă tot ce voia. apro- 
piindu-şi sume din ce în ce mai conside: 
rahile. Când Canlixte JIA vezista să-i seu 
neze cine ştie ce bulă aducătoare de sii 
<uu zeci de mii de ducați de aur, nu 
ezita să-i fabsitiee semnătura auiţână 
cole mai desonoranie acte papale, 

In acel tin de mlezte  experiu= 








Li 





i 
( 
(i 


mmm ma 


fi mai imoral şi 


DCI = SE aaa 


E 73 ata 


Ss 
Ş 


> 
menţe, se spunea cu glas tare şi ch 
în loc înalt: oricine vrea ceva injustt 
necinstit, poate obţine dela Papă. Se € 
tează bula în fevoarea contelui Jd: 
d'Armagnac, legalizând raportarile H 
incestuoase cu o soră a sa, pentru cu 
sau plătit douăzeci şi pitru de miiti 
monete de aur... 9 
De timpuriu viitorul papă Alexandi 
borgia, îşi făcu faima de mare armati 
de femei şi de cuceritor irezistibil. Pat 
Piu TI i-a reproșat în plină adunare e 
prăvile scandaloase din primii doi â: 
de când era la Rome: Totuşi îşi exere 
înalta lui funcţiune, sub alți patru Pa 
intre 1457 si 14%, | 
[Extrem de bogat, făcea un lux că! 
«clipsa totul. Fintuos, sensual. conrul 
plăcut în societate, vorbind fermecăti 
cl se lăsa în voia sinijurilor lui fără af 
uita țelul vieţii. tronul papal, şi mnijlă 
cale vecasur>, banii. Incet-iuezi, îsi al 
uură voturile cardinalilor fie cu sut 
importante, fie cu mari compensaţii ] 
ult ordin, în caz de alegere. ț 
Momentul se apropia. Numeroşii | 
hastarzi crescuseră mari și puteau săi 
împărtăşească larg de ascensiunea | 
ve tronul papal. Avea 0) de ani, dar e! 
in plină vigoare. La primele două scr 
tine, sfântul scaun i se refuză, EI fă? 
un efort disperat, aruncă ulte me 
sume ce de altfel proveneau și de n 
urme voturilor asigurate de el papei 
cedat, şi în sfârşit se văzu ales si N 


uumele de Alexandru YI. V 
3 

1 

UN PAPA DIABOLIC ) 

i 


Siimnţindu-se acum atot puternic, sp 
niolul sensuial și lipsit de orice scrup 
dădu frâu libere tuturor pornirilor h 
Nu oficia cu plăcere şi nici măcar t 
vect decât rar. Lipsia chiar și la zile 
cele mari când trebuia să apară, da 
nociptea fusese darnică cu el, sau da 
era ocupat de vreanu din crimele lui e 
lebre. Ocupațiile lui preferate erau f 
două feluri: lucrative şi senzuale si, 
ubele cazuri nu punea nici un scruw 
în tdegerea niijloacelor. Vindea iîndr 
zeliţe oricui. cruci eviscopale şi nălăr 
de cardinal. Un banditi, un erimint 
dracul însuși, puteu cumpăra orice. 
despre plăceri se stie precis că nu și 
refuzat-o nici pe I.ucreţia, “fiica lui! 
niei chiar propriu-i sex nu-i fu străil 







































Simoniac, desfrânat, sperjur, vânzător 
de locuri de episcopi şi de ccidinali, 
avar până la crimă, senzual până la in- 
cest, el înălţă rugul iui Savonarola. după 
ce văzu că nu-l poate conrupe. 

Cu humanismul şi renașterea care cu- 
cereau lumea ridicată, nu putea avea 
nici o legătură. Bisericii deasemenea 
nu-i oferi un ban. Cheltui însă sume fe- 
bloase cu întărirea castelului San-An- 
gelo, Singurul merit artistic, indirect, 
este apartamentul său dela Vaticein, pic- 
tat de Pinturicchio, unde se petrecură 
atâtea orgii si unde puse să-i picteze £- 
anta de lungă durată, Julia Farneze. 
n madonă... 

La 71 de ani era încă robust. străluci- 
or de sănătate, fermecător, cu ochii pă- 
runzători și buzele grouse expresive şi 
ierdea încă nopţi întregi în faimoasele 
onvițium la care dansau câte 50 de fe- 
ei goale și apoi se dădeau pradă cui 
e nimerezu, sub ochii lui, ai lui Cezar 
ai L.ucreţiei, ceea ce spunea destul de 
ult în privinţa legăturilor necurate 
intre țiica şi el și fratele ei. 

Jean, fiul lui iubit, după o călătorie în 
pania, se înapoie aducând tatălui său 
andaluză ale cărei forme, demne de 
unona, îl extaziură o vreme pe Papa ce! 
ndrăcit. Ii plăceau însă tinerele fete și 
e vedea sdesea noartea în număr mare, 
ansând în apartamentul său, cu ro- 
hiţe scurte care adesea cădeau cu totul 
n spre zină. Slăbiciunea acecsta îl făcu 
ă urmeze pe Lucreția la vârsta de 13 
ni când se mărită întâia oară, până la 
atul nupţial şi să cisiste la desbrăcatul 
i alături de mirele stupefiat. Iar cu- 
ând dună aceea, tratându-şi copila în 
mee, so încă să asiste li! o scenă deni- 
ă de transcris pentru caracterizarea 
oralului papă. 

Un ţăran traverea piaţa bazilicei cu două. 
pe încăreate cu lemne. Câţiva oameni 
i Papei, îl opriră, descărcară lemnele 
e pe suinarea animalelor şi sco:seră 
in graidurile Vaticanului patru armă- 
ri pe cari îi ciduseră lângă epe. Cei pa- 
u armăsari își disnutară prada prin 
'o adevărată luptă dintre care doui 
ră îuvingători pe depliu, în faţa: pape! 
i a [ueraţiei asezaţi la una din feres- 
ele Palatului Papal. 

Faptul ecesta şi particivarea fetei iul 
orgiile destul de dese la care partici:- 
au câte 50 de nerechi desfrânate care 
desigur din 


ju nezlijtu nimic, făceau 
vicreţia care nu avea încă douăzeci de 
ni, una din profesionistele cele mai ne- 
şinate ale timpului care nu se mai da 


anoi din faţa oricărei promiscuităţi, 
acă a mai asistck şi la numeroase re- 
rezentatții date în onoarea ei de Papă 

stcţiunea de montă a Vaticanului, a- 
asta n'a mai putut contribui decât cel 
ult s'o desvolte sub raport animalic 
ai mult decât prin exemplele nocturne 
lin Paletul tatălui ei. 


i CRIMELE LUI BORGIA 


a, ce culminează trista glprie a pa. 
i Alexandru VI sunt mai mult ca orice 
vimele lui fără de număr. exterminarea 
diferite căi dar mai ales prin otravă 
atâtor nobili şi cardinali a căror bo- 
ţie şi situaţie o dorea pentru sine și 
săi. Biserica a cărei supremă demnl- 
hte o cumpărgse cu bani mulţi, tre- 
ia să fie rentru ei nu numai mijlocul 
a vinde iertări şi demnități eclesias- 
e, dar şi adăpostul din care amorali- 
tezi, viţiul şi lăcomin lui diavolească, 
se poată manifesta în toată voia. și 


E 


ame 


" vegulat 


cele mai mari folpase. Deşi uistribuţie 
unor noui creațiuni de cardinali îi a- 
duse deodată peste un milion de franci 
aur, desi relelabhe beneticii îi umplea 
lăzile şi-i sporeau comorile — 
până și sub pretextul organizărei unei 
noui cruciade stoarse averi imense din 
toată lumea creştină, —el nu putea to- 
tuşi dormi mulțumit știind pe ttâţia 
nobili şi cardinali în jarul lui care deu- 
neau averi imense ce puteau foarte uşor 
să treacă în patrimoniul lui. Incepu 
prin. emularea câtorva testamente și se- 
chestrarea bunurilor unor morţi bogaţi, 
aparţinâd clerului. şi sfârși prin a ad- 
ministra faimoasa ceia lofana atâtor 
jluștri nobili, bogătaşi, ori prinți al Bi- 
sericii, procedând rapid la ridicarea ta- 
turor bunurilor de care dispuneru ei, în 
folosul lui personal. i 

in multe din aceste întreprinderi avu 
sprijinul fiului său Cezar, care se an- 
vedi un tot atât dn mare crimin:i si 
senzual, ca și tatăl său, Astfel o lume 
întreagă începu să-şi teamă zilele, din 
cauzei averei. Mulţi clerici bogaţi prete- 
rară să-şi cheltuiască pe loc averea. so 
împartă rudelor, să-și ridice mari si 
scumpe monumente funerare. Der Bor: 
gia veghia, in castelul San-Angelo, pri- 
mea. zilnic noui pensionari, de scurtă 
durată e: căror soartă se cunoştea mai 
dinainte : otrava, ştreangul. tavanul ce- 
Iulei sau ţ.umncful, avoi valul turbure at 
Tibrului. cu piatra de gât. Toate bunu- 
rile confiscate, locul pus la mezat, căci 
totdeaunui se găseau și pe atunci ama: 
ri de înalte şi mănoase demnități şi 
afacerile casei Borgia mergeau de mi- 
nune. Numărul victimelor crestea. teroa. 
vea îi aducea re mulţi să depună cu an: 
licipaţie mari sume, numai spre a nu se 
păsi cumv:: pe lista primelor victime ur- 
mătoare. Comerţul cu cele sfinte conti- 
naa, şi ușa cea mai sigură dar scumpă 
esipgur. era aceez care ducea prin ca 
mera Juliei Farneze care şi-a îmbogăţit 
neamul, dar mt ales prin acea a Iuu- 
creției Borgia care ucum isi rermiten 
după a doua căsătorie să se deac pânii 
şi unui servitor care anai se pierdea în 
apele aceluias Tihru tetciturn. 

Cei doui Borgia nu-și cruţau nici neu- 
sanrile. Jean Borgia, cardinal de Alo 
reale, fu asasinat ci Aeposerat de av. 
vea sa. Insusi fratele lui Cezar fu ucis 
de acest monstru pentru simplul motiv 
că-i sta în cale. ic” cei doui soţi dintâi 
ai Lucreţiei fură si ei ucisi de acelas 
Cezar Borgia din... golozie enm de alilel 
:vea să fie ocis si tatăl său. 

Nemulțumiți se pare de iufinitele bn: 
gătții indigene. cei oui mari criminali 
istoriei operară si la distanță mare. în 
lin teritorin păcân, la Constantinopol. 
Un prinț turc, Diem, fratele snltanului 
Beazed TI. fiind amenințat acolo. se re- 
fugiase în Europa. Aci Pana îl convinse 
să se ataşeze la o cruciadă nonă si în 
acelas timn trată cu BrHazed înlătura. 
vea din calea prinţului Diem a mizerii: 
lor pământeşti... pentru trei sute de mii 
de ducați aur. Acordul stabilindu-se. 
suma se vărsă Î:! Gena. iar sărmanul 
refugiat la sânul hPiseririi Crestine de 
sub conducerea lui Aloxaniru VI plecă 
repede pe căile veciniciei, 

Otrăvurile casei loroia vu a fost pn 
late nici de Matetasta de Bimini. nici de 
Raelioni din Perusa, nici de Sforza din 
Milan și nici sub Ludovie XIV de mar- 
chiza de Brinvillier sau de Voisin. Dar 
nici numărul victimelor acestor otrăvuri 
nu l-a întrecut nimeni. „Cantarella” și 
„aqua toftana“ au rămas compoziţiuni 
necunoscute, Se stie doar că aveau la 





UNIVERSUL LITERAR. — ti 
bază ewrsenic. Fabricaţia lor era foarte 
hine ascunsă, iar efectul calculat cu 
preciziune, fie că ara vorba de o moarte 
imediată fie că se prelungia procesul 
asi sinărei pe un termen mai lung. 

în nici o împrejurare vreun semn «de 
slăbiciune, de părere de rău, de reţ:nerr. 
ra în aceste bestii cu chip de om ceva 
n adevăr satanic. Și era desigur și ger- 
manele uvei boli care na întârziat să su 
manifeste. Cezar avea sifilisul înscris pe 
figură, Papa Alexandru VI l-a avat sub 
“orţid si vioiciunea hi neobicinuite, ex- 
vrimat în sincopele care l-au oprit ade- 
sea în timpul slujbei sau procesiunei și 
l-au vrezintat sub un asţect nou, cor 
tvastant. Dir mai ales la moartea lui su 
remarcat putrezaiul ascuns sub o vigoa- 
ve care până cupă 70 de ani îl prezinta 
verde si capzbbil încă de nebuniile amu- 
rului. Otrăvit la 4 August 1503 de fiul 
său Cezar, rezistă două săptămâni, dar 
otrava şi sifilisul il înfrânseră în aceas- 
tă lunpă agonie în asa chip că ori cine 
îl veder. se speria de chivul lui şi miro- 
sul ce desata făcu pe toată lumea să 
fugă ca din fața necuratului, 

La căpătâiul lui nu se citi o rugăciu: 
ne, nimeni nu-l vezhie si nici m tumă- 
nare nu arse. Ines vmaţia satanică era 
redată infernului fără nici o formali- 
tate, 


Îi 
i 
i 


AUT CEZAR, AUT NIAIL 


Cu deviza aceasta. fiul lui Alexandru 
VI urmări un tron și ne; uitând aspirti 
ca bastard, la tronul Bisericii, deși car- 
dinal ujunseze, crezu că prin ajutorul 
imens al tatălui său îl ve: cuceri. Si de 
sigur, cu toate pieiticele jnsurmontanile 
cu care au luptat ei, el totuşi ar îi ciuns 
dacă mânia lui Dumnezeu nu-l îndem- 
na pe el, creatură satanică a unui tată 
Satan teroatru, să-i administreze otrava 
cu care împreună  secerfseră până 


atunci atâtea vieţi. 


Ca înfățișare, cucerea ca şi tatăl lui, 
si înşela întotdeaunl. Fra mai mult 
insinuator vecât cardinal, prin a nu îi 
pregătit în viaţa de senzualităţi de că- 
tre Fiameta, jar în ce” de evrime de tu- 
tăl său, 

Când isi văzu cumnata, Sanche d'âAru- 
con. ameţit de frumuseţea ei, i-o răpr 
fratelui său. Dar când văzu că : cesta îi 
taa înainte şi avea toate şansele să-l 
umitească. fără multă ezitare. îl ucise 
mişeleşte. 

Numele lui şi sprijinul papei îi dădeau 
«veranţe nebhuneşti. Tronul Neapolului i 
se părea sizur, Totusi origina lui nele- 
sală si cupaanu sifilitică ce o avea pr 
frunte îl împiedicară să devie soţul 
unei principese a Franţei care-l refuză. 

Dar în five se găsi în Ibeul (Chariottei 
de Neanoli, princesă de Aragon, o altă 
Charlotă. d Aibret. care în schimbul a 
două sute «le mii de ducați aur și a 
titlului de cardinul pentru fratele ei, 
consimţi, Rotwu se ilumină în noaptea 
aceea, iam Cezar scrise tatălui său în 
rernieni extrem de licenţioşi,  fetul în 
"are consumase mirausa, 

Avea daci un fel de coroană, și cu 
banii tatălui său şi sprijinul mercena- 
„ilor, uzâncd nuroni le mijloace laze, cu- 
ceri nna după alta mai multe oraşe și 
provincii asupra cărora. îşi întinse domi- 
națiunea. 

Tuntând cinira Catherinei Sforza care 
“ipinea Imolu si Forli, mult invidiate 
pentru boaăţiile lor, cuceri prin trădare 
prima, dar la a doua cetate lupta fu 
de lungă durată, ceea ce-i displăcea și 
nu-i surâdea. Purlamentă cu seniora a- 


4. — UNIVERSUL LITERAL 
sediată, promiţându-i viaţa, averea și 
onorurile. Dar Cutherina Sforza îi riis- 
punse: Cinco ar putea crede cuvintele 
unui Borsia ? 

Lupta continuă si printr'o nuuă tră- 
dare, căzu și Furli. Alte lupte urmară 
si condiţierul cuceri şi alie localităţi. 
unde cuvintele Imi erau crezute și se 
semnau acorduri. a doua zi, fără nici un 
motiv derât necinstea lui bestială, călca 
iutul în picioare astfel procedă la laen- 
za cu Astorre Mantfredi, cel mai fru- 
mos bărbat tânăr din acea vreme, care 
se trezi după câte-va zile arestat, dus 
la San-Aueelo unde înainte de a pieri 
in apele Tibruiui cunosecu şi rele din ur. 
ră jizniri ce se puteau aduce de cei 
mai iîmovali oameni ai timnului, papa 
Alexandru și demnu-i fiu, Cezar. 

O altă ispravă, după atâtea „victorii” 
delor glorioase. care desviilue și mai 
mult: profunda ienominic, sub omenes- 
cul odios a aceluia care fără însușirile 
cdiosului său tată, aspira să-l depăseas- 
că în crime şi ticăloșii de tot felul: sub 
pretext. că are trehuinţă de nai multe 
tunuri pentru atacarea Florenței. ceru 
îuvrumut. artileria seniorului  Guito- 
biuldo, de Urhin. Nohilul, îmnresionat «e 
taina de războinice victorios a crimina- 
“tului scoboritor din cel mai diabolic on 
care era sef suprem al bisericei catoli- 
ce, i-o cedă și imediat ce rămase fără 
tunuri sa văzu constrâns să-si cedeze și 
domeniul si să. fuzi spre a-si salva viața. 

Pa Camerino lupta lui Cezar tu scur- 
tă. După semnarea armistiţiului, când 
uimeni nu se aştepta, trupele lui Cezar, 
năvătise în cetate, spânzurară pe sc- 
nior si pe cei doi fii ai lui. 

“Vonie aceste  orori de condotier nu-l 
impiedicară însă pe faimosul Machia- 
vel să facă dintrun criminal abnorm 
si răspunzător acel Prinţ cure până si 
în zilele noastre sorveste de îndreptare 
ulător conducători politici, Entusiasmiuil 
machiavelic se datova sau unei afinități 
patotogice între un snirit tcovetic cun 
eva secretarul florentin si un duh de 
satanice . realizări cum a fost Cezar, 
tiul papei DBorsia procletul. 

Dax calitatea succeselor militare ale 
celui care voia cu orice preț să devie 
un Adevăr Cezar, era firesc să-l deser- 
vească în cele din urmă: căpitanii lui 
îmcepând săi se teamă de tridările lui, 
sfârsiră prin a se întelee cu o parte 
din cei tvădaţi și complotul părea că 
va izbuti. Dar sărmanii rebeli nu aveau 
veniul răului ci numai o doză de ra- 
voliă si instinctul firesc de conservare. 
fntrobuinţind aceleasi urme de totdeau- 
na, vana si demnu-i Cezar îi deshină 
verede si promiţându-le iertare si pace, 
îi aduse na toți ln o întâlnire, Canvinsi 
că-i consiteră, ntili, acestia se Jăisară 
nmăciţi si osiră întru întârnninarea. lui. 
O grupă de soldați ascunsi îi atacă din 
flane si ucise o bună parte din rebelii 
pocăiti, 

I ăudat "le Machiavel, sprijinit în chip ge- 
nial de drăcoscul pupă, având colabora- 
ior ve Fennarde da Vinci, monstrul a- 
cela care sn credea sortit să fie un al 
doitea  Cozr plorios, stănânea atunei 
Jtalia de miiloc, răpită Bisericii si se- 
nioritor ucisi sau alungaţi banditesie. 
De teama celur scăpaţi prin fugă, nu 
cruţau nici un mijloc să-i extermine, 
oriunde ur fi fucii și cu orice preţ. Nu-i 
eruţau nici pe cei mai devotați execu- 
tori ai crimelor lor, tocmai spre a nu 
avea în jur de acei care le știau pi: 
catele. După ca erau bine serviţi, se dis: 
pensnu comod de oricure, otrava, ştrean- 
zul sau pumnalul fiindu-le şi mai cre- 
dincioşi tovarăşi de acţiune. 

Boala cea gravă de care suferea el 


PI aa ai 


meousi să se refugieze lu curtea 


“traţilor, si 


se putea numi ceserila. Până într atât îi 
intrase lui în omiole să inuite pe cuce- 
viitorul Galici, incât la întoareerile lu 
lomu din diversele campanii avute, iși 
cotuandu astral de primiri — foarte reci 
de altiel, care trebuiau să-i dea cel pu- 
țin iluzia olorior militare şi a unei au- 
veole de ercu legendar. Pompa şi luxul 
ce desfăsura întreceau orice imaginu- 
ţie. Nunni costuriul ui de gală costa 
o sută de rmuii rlucaţi aur. Curtea lui 
intrecea pe acoca a lui Ludovic XII re- 
vele Franţei zi pe u tatălui său. Nu se 
Yrai pomenize si desigur că nu au fost 
intrecute etalările  mitelor sale strălu- 
vite, 

Er de o înatrufare nebună, Nu a 
corul iuulionţe nimănui. Nimeni nu-i 
putea adresa cuvântul, în afară de că- 
pitanul Michelctto, călăul său credin- 
cios, In veserdiinţa papală se misca «i 
dispune ca Ja. e! acasă, Papa spre a 
nu se compromite, suspenda audienţele 
în timpul cât Cezar se găsea la resc- 
dipță, 

Tată! avea teamă de fiul său si avea 
desigur motive temeinice, 

Dar Prinţul se dovedi foarte curând 
că nu fusese decât o marionetă a ta- 


“tătui său sia instinctelor st porniritor 


li alo cvimiral cu tatul abnorra. Fu 
sinvură lui inițiativă pur personală - 
căci rămăsese singure si liera. acum 
prin rropria-i putere, Nicola Machiavei 
cure sub noul papă veni la Pama ca 
orator ai Republicei Florenține, constată 
cu uimire ră Prinlo? lui se schimhase 
cu desăvărsire : conplect desorientat, v 
îmcărie în mâinile papei, neîndvăzuinul 
nimic, slab, nehotărit, el stârsi prin a 
rădea închis în acelas loc sumbru de unde 
trimesese pe atâția în aţele Tibrului 
fără înteareare, 1 se făcu graţia de a-l 
lăsa, să plece. fu însă arestat pe druui 
si ahia ură doui arii de  cantivitate 
reselui 
Novarei umle luând parte la Q luptă, 
căzu la. 83 re ani. 

Vrmiele lui sn rierdvră cu desăvârsire. 
“mirtivea isprăvilar ce a săvârsit nu 
se va sterze însă uşor, desi răspunderea 
cade în bună parte asupra tatălui său. 


LUCREŢIA 


Surâzătoare, vesală si senzuală, fiica 
papei Alexanrru VI si sora lui Cezar 
despre care Machiavel ne-a dat o foarte 
«vesită idee si o tot atât do erosită teo- 
rje. Lucraţia Borgia, se siluiază pe hună 
dreptate și în clip firese oarecuni între 
cei «oi despro care vam întroţinnt până 
ari. Ba este fructul terihilei credităţi 
paterne si al madinini atât de coruţt. 
«i do imoral în care sa desvoltat. 

Frista ei eloria i-o dă corpul ci. nimir 
aleea decât corpul. A guvernat Spoleto, 
u fost stiphuă la Vatican, vice-pană ra 
cunoseută oficial, în lipsa tatălui ci, 
semnânul atâtea acte importante — pe 
huni, bine înțeles, si toate acesfeu mai 
“les le datora faptului că se dăruia în- 
ivun chip se  nerrezut: și tatălui, si 
servitorilor, tuturor. Si a- 
coasta începând dela 12 ani! 

Pormată de celebra amantă a tatălui 
ei, Iulia Farineze, celebră prin frumu- 
sețoa ci, Iuereţia se mărită în 13 ani. 
iar tatăl ci. urmă pe miri îu camera 
uunțială. unde asistă la desirăcurea ri- 
tuală, Nu inult dură âceea. împarte cu 
Tulia Farmeze stăpânirea inimei tatălui 


ri sue mâi mult ca oricine disnune — 


contra aur — deo toate favorusile ce le 
putea acoria ori și cui un Pupă. Când 
i se scrin snu i se solicita în termeni 
„leși ceva, ea răspundea grăbit: 


„toţi hărbaţii. 


“căruia vesnice omenirea se va înger 


“în istorie exemplul cel mai tipic de 





Trebue hani, nu fraze, 

Părisită Drusc de noul ei soţ, ca 
consolă rej:edo, plecând în calitate 
regentă (cardinal) la Spoleto, însoț 
de un coriagiu de gentilomi şi prela 
Avea 19 ani si pleca din „ilustrul be 
del” care era pe atunci Vaticanul. Du 
2 luni insă Papei îi fu dor de ea şi 
rentiuse cu aceeas pompă la Itoma un 
curând după aceea. îi lasă în grijă co 
ducerea întrecei Biserici catolice şi 
lipsi vre-o câteva luni dela Vatican. 

si cel de al treilea soţ al ei fu w 
de tozar, 


Aniwrul alor siii cunoscut de toată ? 
nica, urnirit zi de zi în atâtea ma 
iestăvi deloc ascunse şi complesenţa 
avroațe inconștientă cu toată  lum 
iceuu să circme cpigrame şi atac 
vehernonta de care însă cei trei Bor 
luau cunnctință fără a se sinchisi câ 
de puțin. 

[in ambasador raporta despre par 
„îsi juhaste fiica la un grad sunerlati 
lăsărmul să se întrevadi crasa licenţă 

[rintr'o bulă, papa Alexandru le 
timă la trei ani un copil ca fiind al 
Cezar si al unei femei văduve. Dar n 
tâvziu reveni si nrin alt act, rezerri 
îsi rocunoseu siesi acel copil, menjk: 
vând „femera văduvă“, Sa stabilit 
ncela. eva fruct al unei legături în 
tuoase care ln încevut fu pusă în s 
cina altuja, dar mai anoi, dintr'un 3 
timent patrrn, fu schimbată paterni 
tea. fără ca priraul tată să fi avut u 
de ohiectat, tatălui său (nara) care-l 
noseda do o adraslă. Pemeea însă, ma 
acalui infant Rarnan, cum îi se spun 
vimase aceea sslufu, văduvită, care 
rra. alta decât ÎI nereţia.... Si ea împut 
recunoasterea sinistră. 



























LUCREŢIA LA FERRARO 


Plecată definitiv din Roma, ca 3 
a lui AlMfauns 1 diste. Lucreția îsi sch 
hă viata si nu mai reveni în atmost 
de vicii profunde a „familiei“ sale. f 
tus amorurite ei nu încetari., Dar îca 
lar se schimbă, Deşi mai femee, pă 
însă «te arvoane, ea se complăcu 
owrecare poezie, nrodus și al medi 
superiar, 

Astfel pactul venețian Bemhba se 
părtisi de. farmecile ei, şi îi pevise 
suri din cele mat frumoase. “nt 
vropriu-i cumnat se prinse în mr E 
ni de sirenă eonpti și trebui să se, 
departe snre a cvita o tragedie. 

Astfel Iueraţia Dorsia după ce al 
le Roma viaţa hestială a tatiilui şi. 
tnlui său, provocând atâtea crime, 
niv în fromoasu si nobila Y'erţ 
între oameni sureriori si poeţi exa! 
nu putu face altceva decât să. dea. 
prilejuri da tragedii, făcând pe seți 
să-si ucidă frații iar pe toți cei 
apropiau să  sufare cunplit, când 
plăteau cu viaţa scurtă şi puţiua! 
cive iluzorie ce le procura. 

Pentru Lucrnţia Borgia tot ce! 
oferea, tot ce pri ducea, tot ce veda 
jurul ei, puterea papală, comerţul 
cele sfinte, asasinate, orgii, totul er: 
vesc si seninătatea ei rămase înți 
firea ei neschimhată fu aceeaş pi 


intre Alexandru și Cezar Borgid 
creţia. comnlectează un tablou în! 


se va simți înjosită si jignită. D 
unii de altii, cei trei Borgia vor răi 


realitate şi crime făptuite fără sul 
A) 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr. 11