Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0010

ş: 


UDnanver su 


Anul XLVI Nr. 10 


= Mater 


in. 


i 


ANCU* NICULESCU 





70% a EI sorei na 


A, „păr? 














i4h. — UNIVERSUL LITERAL 





Ctitorii 





IANCU NICULESCU 


Dacă ccrectăm începuturile teatrului 10- 
mânesc, născul din durere, — din nebu- 
loza acelor vremuri când se dibuia încă— 
când actorul eru considerat un fel de 
„pierdevară” nebăgat în seamă de nimeni 
si renegat de taţi, vedem cât de mare uu 
fost entuziasmul şi sacrificiul acelora car 
au îmbrățișat aceustă carieră, atât de ade- 
menitoare, dar şi atât de spinoasă. 

[e aceea, sucol, că adevăratul aposto- 
iat sa făcut numai atunci, când, ca să 
fii actor. trebuia să renunţe la tot, chiar 
si la familia ta, şi să urci calvarul unei 
vieţi, aproape de martir, rătăcind în tur- 
neuri nesfârşite pe drumuri presărate cu 
tot felul de mizerii şi de primejdii, si să 
lupți continuu cu mentalitatea întâvziată 
si eu prejudecățile stupide, ale lumei de 
atunci. 

Printre ueci apostoli necontestaţi cari 
au cimentat cu viaţa şi sufletul lor de 
martiri şi vizionari, temeliile teatrului 





lancu Nieuleseu la 30 de ani 


româuese, îl găsim şi pe Iancu Niculescu, 
unul dinire cei mai mari actori de come- 
die ai noştri. 

Desigur, când se va scrie istoria tca- 
iului românesc, cronicarul va ţiue soco- 
teală de nrurea figură a acestui distins 
artist, iar numele lui va fi trecut la locul 
de vuoare, cu litere de aur. 

Țaucu Nicnlesecu a fost fiul unui func- 
ționar distins din Ministerul de linanţe, 
om chibzuit şi gospodar paşnic care dorea 
să facă din fiul său cel mai mare şi cel 
mai sârpuior la învăţătură, — un func- 
ționar model, care să-i urmeze în aceeaşi 
instituție unde şi el dusese o viaţă de 
muncă şi «de cinste. Deaceca imediat ce 
termină şcualele primare îl dădu la școala 
de comerț, — unde lancu făcu studii se- 
rioase, fiiud un elev bun. 

Dar, demonul artei care clocotea în el 


3) pândea. Si în timp ce tatăl aştepta la - 


ultimul an, ca fiul său să-și ia diploma, 





eine tare 





admini ca 


de GEORGE SCRIOSTEANU 


rămase foaric surprins, când află că el 
plecase dela şcoala de comerţ şi urma 
pe ascuns cursurile Conservatorului, al 
cărui prim an îl terminase cu succes. 
Infuriat peste măsură, părintele  înşe- 
lat în speranțele lui, îl urmări până la 
profesorul respectiv dela Conservator, pe 





„în „Caţavencu“ 


atunci, — marele maestru Ştelan Yelescu. 
După ec-l brafinlui, indisnat până'u adân- 
cul sufletului de crima ce făcuse cu copi- 
lal Îmi. îl rugă să nu-l ni primească la 
cursuri, că el nu vrea ca fiul lui cel mai 
bun, să ajungă... râsul mahalalei,.. 

Dar Veleseu îi vorbi cu atâta căldură 
încât reusi să-l convingă : 

— „Domnul meu va veni a zi când te 
vei mândri cu fiul D-tale. Du-te acasă li- 
niştit și ai răbdare. ziua aceea va sosi cât 
de curând“. 

Desamăgit, bătrânul părinte plecă iudu- 
rerat, cu inima strânsă de cea mai mare 
nesiguranță. 

Astfel a început teatru Juncu Niculescu. 
Avea l& ani când a intrat în conservator. 
tra pe la 1881. 

După tici ani de studii serioase el ter- 
mină conservatorul fiind socotit cul mai 
bun element de comedie al acelei serii de 
elevi, Fu imediat angajat la Featrul Na- 
țional, unde işi făcu intrarea debutând cu 
rolul Sosie din Amphitriou de Moliere (rol 
cu rare absolvise şi Conservatorul). 

Jucă degajat cu un umor natural şi 
spontan şi câştigă nu numai simpatia 
publicului care-l aplauda într'una, dar şi 


pe a directorului teatrului care ? 
chetmă, îl felicită şi-l distribui în mi, 
mutie piese noi, dându-i roluri important 

Printre acestea fusese și Caţavencu di 
„Scrisoarea Pierdută” a Imi Carageale * 
care repurtă un mare succes. 

Atunci utrase el, în deosebi, atenţia ti 
turor şi bu consacrat actor mare. De acu 


succesele enrg unul după altul în: „BR 
fonut” din Regele Lear, de Shakespeari 
„Fănică Frumuzzanere” din Manevrele A 
toamnă (lucalizată de P. Gusti): „Sosii 
din Amphitrioa de Moliere : „felemac De 
mitraşeu” din Ginerile D-lui Prefect [i 
calizăre de P. Gusti);  „Jourdain” (rok 
principal) din Burghezul Gentilom ; 4 
tan rolul principal) din Bolnavul Inel 
puii, de Molicre; „Blaudiner” din Pist 
relele lui babiche“: Pălărierul din „40% 
Punctul negru :  „Jouvenel” diu Secrey, 


pata mae 


mame ce care ore 





„în „Caţavencu“ 
lui Polichinclle se P. Wolf: George D 


dn: „Sbierea” din Răzvan şi  Vidn 
„Potonius” din Hamlet, ete... ete. 

Cu temperamentul lui viguros, cu irezg 
tibilul si sănătosul lui umor natural, 
inteligența If vit, el erei o serie de 
puri ce trăcse și antăzi în inimile spec 
torilor, cari lau văzut. E deajuns să ri 
mintim despre „Sbierea” din Răzvan 
Vidra, «espre „Bufonul” din Regele Ie 
„Poloniu“ diu Hamlet și inai ales cele do 
magnihice creațiuni ale lui  „„/ourdai 
“Vin Burghezul Gentilom şi Ârgan” di 
Bolnavul Inchipuit, cari, socotesc, sunt 
adesărat cele mai mari şi mai caracter 
tice creaţiuni ale sale, care depăşesc 









ce a jucat, chiar şi pe „Caţavencu“, soco- 
„tit dupe majoritatea părerilor, cea mai 
mare creaţie a lui, 
 Totradovăr în Burghezul  Gentilom și 
mei ales iu Bolnavul Inchipuit, lancu Ni- 
"eulescu a atins cele mai înalte culmi ale 
artei, Nu poi să-l uit în Bolnavul lachi- 
puit cu câtă simplitate, cu cât farmec şi cu 
câtă naturaleţii scotea efecte de un comic 
israel, cari înebunca sala. 
|. Deaceea, insist, după mine, cele mai mari 
creații ale lui sunt în aceste două roluri 
de mai sus, în care era cu adevărai mag- 
nilic. Dealifel, aceste 2 piese nu au mai 
utut fi representate de ainnci, negăsin- 
pi actorul care să inierpreieze rolu- 
rile principale. 

Dar în vtice a iucat lancu Niculescu a 
sala în picioare. Avea atâta umor 





„in „Punctul Negru” 


















miural, punea atâta convingere şi atâla 
sinceritate în tnt ce juca, şi trecea cu a- 
tâta pulere rampa încătuşând în mrejele 
umorului lui pe spectator, fie el oricât de 
cult sau oricât de simplu, încât, multă 
vreme crcațiunca lui desăvârşită rămânea 
meştearsă din sutletul publicului. 

 lancu Niculescu. a fost un artist de rasă, 
un comic irezistibil, original şi românesc 
atăt de românesc, cum nam avut nici 
unui, de o bonnomie nespusă şi de o sim- 
pitate rară. 

Fra actorul care nu umfla, care nu exa: 
pera, ci trăia colul şi-i împrumuta ceva 
din felul lui de a fi, din humorul lui ne- 
seat, din mişcările şi râsul lui, din sutle- 
tul lui ce ariist mare. Timp de 35 de ani. 
dt a jucat tcatru na fost rol în care şă 
aibă cădere, 

Modest şi cinstii, muncitor şi serios, vel 
afost şi un camarad bun cu colegii lui 
şi un om respectat în societate. 

A slujit pe altarul artei și numai îu 
kalrul Naţional din București, aproape 30 
de ani, adică până în anul 1915, când fu 
«o la peusic prematur. Scoaterea lui la 
pensie în dopliră putere a talentului și 
imcă tânăr (50 ani) a fosi o surpriză du- 
mroasă și a provocat unanime păreri de 
Hu in public și mai ales în lumea seri- 
iborilor şi actorilor. 

La 21| Aprilie 1015, înm reamintesc, a 
at loc la Teatrul Naţional reprezentaţia 
li de retragere cu piesa „O scrisoare pier- 
dură“ a lui Carageale în care a jucat ul- 
ima oară pe ivezistibilul lui Caţavencn 


pe scena unde o viaţă întreagă şi-a isto 
vit sufletul şi nervii. 

]n stagiunea 1914 este chemat în com- 
pania "Marioara Voiculescu, cu  angaja- 
ment excepţional, Aci, alături de marele 
Const. Radovici erciază mai multe roluri 
importante, printre cari cităm pe: „Solo- 
mon din „Kean“ şi „Ducele” din Lhabit 
Vert de Flers şi Cavaillet. Y 

Jancu Niculesen a fost aciorul cel mai 
inbil de public; era suficient doar să a- 
pară pe sernă și fără să zică o vorbă, cu 
un singur gest, cu o singură privire, îne- 
bunea sala. o ridica în picioare, o electri- 
za, atât era de puternic şi de comunicativ 
humorul lui nesecat și admirabilul lui joc 
de scenă. Pe Ş 

După această stagiune de pomină, el ia 
drumul pribegiei, colindând ţara în tur- 
ncuri întovărăşit de fratele său artis- 
tul C. Niculescu cu piesele;  Moşteni- 
torii, Bolnavul Inchipuit şi O scrisoare 
pierdută, până în anul 1915 când inchee 
pentru totdeauna rodnica sa activitate ar- 
iistică. lu timpul campaniei din 1916 se 
refugiază la lasi împreună cu fumilia. 

Acolo. chinuit de împreiurările triste 
în cari se află ţara lui, istovit de mizeriile 
şi neajunsurile acelei vieţi detestabile, se 
îmbolnăvește greu, şi se stinge în vara a- 
nului 1917, i 

Cu moartea lui teatrul românesc a pri- 
it, din plin, o mare lovitură „pierzând un 
element de înaltă valoare artistică, — 
— un mare protagonist al său... 


GEORGE SCRIOȘTEANU 


as che venreaie 


glumă fatală |... 





La o repetiţie generală, Jancu Niculescu 
discuta cu ua grup de colegi cari făcuseră 
cerc în jurul lui să-i asculte glumele: 

= Bine că se făcu pauză, mon cher; mă 
simt aşa de obosit |! 

—- Bătrânoţele Nene Iancule, glumi cu 
glas pilizăiat un actor tânăr cu nas cârn 
și cu ochi căprui şi largi care joacă de 
preferinţă. şi chiar cu succes, tot tipuri 
de comedie. ' 

—. Bătrân e taică-tău ! îi răspunse Nicu- 
lescu, parefăcându-se supărat. 

— Purdua, Neae Iancule, glumesc. Scu- 
ză-mă.... 

— Stiu Tizule ? De accea grozav aşi dori, 
să fin pensionar să nu mai aud glumele 
țiosăilor obraznici... 

Dar după o clipă, isbucai în râs, mân- 
pgâie cu hunătate buclele negre ale tână- 
sului şi repetă: 

— Vă mărturisese, dragii mei, grozav ași 


- dori, în clipa asta, să fiu pensionar! 


— la rofiiţi la repetiţie d-lor şi 
mai lăsaţi taifasul şi ţigările, tună aspru, 
glasul reșgisorului. 

După o lună Iancu Niculescu se întâlni 
pe culuarul principal, piept în piept cn 
Alex. Davsilla, directorul teatrului. 

— Vă salut, D-le Director 

— Să trăcești, Nene lancule. O noutate: 
te-am «cos la pensie 

— Clumeşii, D-le Director, zise Nicu- 
lesen galben cum e ceara, sprijinindu-se 
să nu cadă... 

- De le Janculei Asa e: te-am scos 
lui pensie! Nu spuneai tu mai luna tre- 
cută. la o repeliţie. că ai dori grozav să 
fii pensionar ? Jacă. ţi-am realizat dorința. 

-- Dar am glumit, D-le Director... 

e 
scândura aceea, e viața mea !... 





După ce fusese scos la pensie, fiindcă 
cra prea vârât în repertoriu şi nu se pu- 


UNIVERSUL LITERAR, — 147 


tea fără el „direcţiu teatrului îl chema re- 
gulut să-și jonce rolurile, plălindu-l cu 
o sută de lei de reprezentaţie. 

Mai mulţi prieteni şi chiar unii membri 
ai fumiliei, stăruiră pe lângă el să nu joa- 
ce fără cel puţin 500 lei seral, căci teatru 
ar îi plătit şi mai mult, fiindcă avea mare 
nevoe de cl 

Niculescu după ce se gândi mult, mult, 
le zise cu lacrămi în glas: 

-. Nu pot! Mi-e imposibil! M'aşi duce 
să joc și degeaba. Inchipuiţi-vă: Acolo 
mi-am ros eu zi la zi anii mei cei mai 
Îitunioşi, tiverețea, toată viața mea. ler- 
taţi-mă ! dar... nu pot! Scândura aceca a 
Napionalului e viaţa, e sufletul meu... 


E 


Iancu Niculescu şi publicul 


Se reprezenta „Aprăs Moi“ de Bernstein 
la „Teairul Modern” de către trupa Ma- 
rioara Voiculescu. în faimoasa stagiune cu 
Const. Radovici. 

lancu Niculescu juca un rol principal 
care nu prea era de comedie, dar care-i 
mergea. Înainte de a intra în actul | (cu 
cl su începea picsa), se adresă actorului 
tânăr, care-l introducea în scenă : 

— Să vezi, mon cher, ce se întâmplă cu 
Gusuştiucul ăsta de public: când intru 
în scenă aplaudă şi râde cu hohote. Nu 
mă lasă să-mi încep rolul cum trebue. 

Intradevăr, când iniră și-l văzu publi- 
cul, un ropot de aplauze amestecat cu râ- 
sete înflori în cală şi inundă scena. 

Niculescu se întoarce şi spune tânărului 
care rămăsese perplex : 

— Nu ţi-am spus: aşa-mi fac reculat 
gupuştiucii,.. G.$. 


E E MD E MRI 
NOTE BIOGRAFICE 


loan Niculescu, (sau Iancu Nicilescu, 
cum era mai cunoscut), sa născut la Bu- 
cureşti, in anul 1863. El a fost fiul lui 
Petre Niculescu, funcţionar în minisie- 
rul de finanie și al Eufrosinei Niculescu. 

Scoalele Primare lc-a făcut la Clemenţa. 
Pentrucă era copil bun și sârguitor la în- 
vățătură, tatăl său îl dădu la şcoala de 
Comerţ, ale cărui cursuri le nrmează cu 
succes până în ultimul an când se înscrie 
la Conservator, Face conservatorul la 
clasa maestrului Ştefan Yelescu şi-l ter- 
mină cu premiul I la comedie. 

In 1884 e aneaiat în teairul Naţional din 
Bucureşti, unse în scurt timp se distiuse 
şi ajunge la cea mai înaltă treaptă din 
teatru : societar de clasa 1. 

Din sutele de roluri pe cari le-a jucat 
cu atâta vervă şi umor. cele mai mari 
crenții le-a avut în: Argan din Bolnavul 
Inchipuit ; /Jourdain din Burghezul Gen- 
tilom (ambele de Moliere) si „Catavencu“ 
din Scrisoarea Pierdută a lui Caragenle. 

Nu putem trece cu vederea nici creati- 
unca cea mare a lui din nicsa „Nenofelul” 
în care mișca publicul înduioşându-l până 
la lacrimi 

lancu Niculescu, a făcut parte din ve- 
vhea pleiadă de artisti dinaintea răzbniu- 
lui si a fost un element de mâna întâia. 
dotat cu cele mai mari calităţi și cu v 
maecă rară pentru teatru. 

Sa săvârșit din viaţă la Iaşi în timpul 
refugiului unde îşi dusese și familia, în 
vara anului 1917. 

Ca o coincidență fatală, duvnă un an si 
toi la lasi, moare şi marca artistă Aristiţa 
Romanescu. care a cerut să fie înmormân- 
tată în acelaş cimitir şi alături de Tancu 
Niculescu, fostul ei colege ne care-i ad- 
mirase si respectase o viață întreagă. 

Dorinţa i-a fost îndeplinită. G. $. 


atm alert 


tă UNIVERSUL LITERAR 








Ki 
ki] 





poe 





STRĂMOȘII ME... 


Cutreerând Archipelagul din Hio până n Dardanele, 

Și zeilor încredințându-și ursita vieților nomade, 
Strămoșii mei se trag din neamul cercetătorilor de stele 
Ce rătăceau întreaga viaţă dealungul anticei Elade. 


Vesteau răsboaiele şi ciuma, shiceau drumeților norocul 
Cetăţilor spuneau sorocul mâniilor Olimpiane 
Duceau altarelor Colombe şi aprindeau în temple, focul, 
Scrumitul foc al legei stinse de vâniul iegilor profane. 
Dar fruntea lor îngândurată vestea o taină seculară : 
Din tată'n fiu spuneau strămoșii blestemul groaznic 

ce-i pândeşte 
„Târziu de tot, în alte veacuri, un fiu pierdut o să răsară 
Din neamul nostru plin de datini și'n altă datină va crește. 


Svârli-va piatra necredinței în poarta templelor deschise 
Statui de zei și de zeițe va prăvăii din piedeslale, 

Mai vinoval ca Oedipe care bătrânul tată îşi ucise 

Intregul neam ne va ucide cu focu! gândurilor sale. 

O, tu, vlăstarul cel din urmă al proorocilor din Hio, — 

In care veac te va ajunge blestemul glasului străbun ? 
M'apasă trista prevestire — urmașii mei vor moșteni-o, 
Urmașii mei vor moșteni-o, de-oi mai avea cui s'o mai spun! 


VICTOR EFTIMIU 





J4 HI € 


ZADARNIC 


Sa năruit cetatea de lumină 
Spre care năzuii în nopţi de vis, 
Şi porţile — mîncafe de rugină — 
— Orirît bătui — nu sau mai fost desehir. 





SL am rămas în drum. cu ochiul gol: 
De flacăra nădejdii ce sa stins, — 

Si neștiind spre ce țărm să apuc 

Am stat la porți şi-am izbuenii în plins: 


Zadarnic voiu cerca să-mi tai cărare 

Prin sloala morţii sirînsă n preajmă-mi grea, 
Căci cerul -— pentru mine — nici o stea 
De-acum no mai aprivden înserare.,, 


PAVEL NEDELCU 


REFREN 


[ubind. mă sint nemuritoare ! 


Culoarea şi parfumul nu-s în Îloare, 

Ci 'n sufletul cu care o'aţeleg acum. 

Au fost întotdeauna flori pe drum 

Şi eu am fost pe drumuri totdeauna, 

Daa n'am cules mai mult de cât minciuna. 


Acum că sufletu-mi: te simte şi cunoaşte. 

In oslindiri de rouă mu se recunoaşte, 
Adâncui cald şi proaspăt mi-l cuprind 

Şi mă scutund în soarele iubirii ce-ţi aprind. 


Iubind, mă simt nemuritoare... ! 


VIRGINIA GHEORGHIU 


PROZĂ 


Nu ţi-am adus mici daruri nici parfum 
Căci viu mai sărăcit ca orişicând, 
Aşterne patul alb să dorm de-acum... 
Sumt obosii de muncă, sunt flămând. 


Aprinde loc mai repede'n cămin 
Și nu-mi vorbi de dragoste 'n zadar, 


In loc de gura ta, vreau astăzi vin 
Să prind puteri şi mâine să plec iar... 


Nu te întrista că nu mai sunt poet. 
Căci. răsucind acelaş vis din caer. 
Ajung, pe raza lui încet. încet 

Ca să plutesc de-abinelea în aer! 


GEORGE TĂSLAOANU 


SONET 


Cu porţile castelelor deschise 

Din patru zări ţi-am aşteptat venirea. 
“ Dim patru zări nădejdile-mi trimise 

Au revenit erucificând iubirea, 


Pios băirân cu ochiul de-altădată 
Mereu te văd re "'nlincrind prin stele, 
Pe umeri albi ducându-mi vinovată 
Sicriul nou al tinereții mele. 


Dax, nici-un gând mai aspru nu se 'ncheagă 
Can primul ceas te-aștept şi dornic stărni 
In plin sărut de-amurg cu-aromi de frasă, 


De-ai răsări cu luna'n pragul porţii 
Târziu acum, durerii să te dărui, 
Surâsul meu ur fi surâsul morţii. 


ELIE ANESIEA 


Intr'o iarnă gervasă, cu viscol şi cu ză- 
padă mare. a fost găsit împuşcat, subit „to- 
ar, Moise Lupu, un bătrân din satul Dâm- 
tovicioara. uproupe de hotarul cu țara unu- 
zarească. lângă cel, lezată de ieste, zăcea 
vaca lui, Boduacu, sinaitraci avere. Și diu 
trupul lui și din al dobitocului ciuguliseria 
aişte ciori lacome. intrate pe gura pudlu- 
ii De nu sar fi allat glonț nel. sar 
i crezut că se pristăvise uuchiaşul de ju- 
Flea titişuarei lui, doborită de vre-o boală, 
că fân era destul în pod, uza că uu se pu 
ea bănui să se fi sfârsit din poa de nu 
heţ. Murise însă «le foame. că rosese Ies 
lea si udunuse şi gunuiut tor le pe lângă 
ca. Trăise dac mul în urma stăpânului. 
Fel de fel de bănueli au trecut prin ca- 
petele săten'lor: dar toate fuseseră =pul- 
derate, ca făr' de temviu. Să [i fost vre un 
det, venii si-i fure vita ? Par puleu so îa 
[aţă cu el. dându-i «doar un pumn, ce l-ar 
[i făcut să taci mâle. Să fi fost om cur: 
ascut şi să-l fi împuşcat, ca să nu-l 








ue 7. Atunci «le ce a kisat vaca. după 
cea luat viaţa omului 7... Să se fi ficut 
buet la zpomotul glonţulni şi să [i fugit 


făptaşul cu mâinile goale ?... Dar_cine cra 
sauză, când nu-i ţipenie de casă un jur LR. 
i apoi, dacar fi auzit cineva. ar fi dar de 
veste, mar [i lisat să treacă vreme nudle- 
hngată, până să-l alle asolo fer'orul Di, 
venit de «departe unde locuia. Să fi lost 
vre un sudat de linie, vr vre un finanţ € 
Sar fi găsit în el glonţ de puscă, nu de 
vorver. siucă ce retorier de cele vechi. 
muerești, | 

De urme de paşi uu sa chat. ca Riu 
iproaspăt de mai multe ori. În casă nimic 
“lipsă; deşi usa a era "ncurizatea pe dinafară. 
'Bănet nu strâusvse mosul, să-l fi atras ci- 
seva i cosar și să-i fi luat din cureal 
“Duşmănii să-i fi purtat sânhetele, nu se 
“ştia să fi stârnit. Mostenire de lăsat, ce-ar 
“fi 'ademuai pe vre un urmas, să-l trimeată 
mai curând decâ: ar fi trebuit, în luusea 
în care omul nu mai simte neve de bu- 


RIS 























muri lumești, wavea. Şi nici copii ma! 
mulți, să se certe ntre ci, pe  ugonisiala 


părintească. Un singur băiat îi trăise si. 
surat la femee, îşi ducea zilele. multu- 
git. Casa cu piimnântul de subt ca. cra a 


lui. nu a imitusei, răposată de multicel. 
fi ispitit pe vie o rudă a ci, să-l lri- 


acati cu pietoarele 'unainte, Să se fi m 
pescat singur. nu se putea, Navea de ce 
și nici cu ce. 

Şar fi văzut arma lugi el. Și. ce rut- 
ma mai muli. veriza la coşar fusese 
pusă, dovadă că-i luase vialu om, care a 
lecat domol de lângă el. Trepusciitura lu- 
se dată în cap și aproape. l-a “utrat 
goațul prin frunte, prinw'nn ochin şi sa 
pri! în creer, în scofleaja dela spate: 
seace 'ntăria credința. că vine a tras. a 
tras sigur, hotărit, linistii, fără vre un pic 
de grabă, or de codire şi ceva mai uult a 
lost mai înalt decât el, că puşeălura au 
mers pieziş de sus în jos. Poate ca fast 
us în genunchi. când i sa dat lovitura! 
be vreo luptă, de apărare. nu  "ucăpea 
mrbă, Era prea slab mozncanul și ce-l 
tare-l răpusesc irebuia să fi fost om xui- 
e, califel l-ar fi 'mpuscat pe la spate. 
i mai de departe. 

lată de ce gurile satului melijuu mereu. 
ile 'ntreg', siiptămâni darândul şi luni 
apoi ani fără "ntrerupere, ua mai conte- 
sau, sporodind xcrzi si uscate, de florile 
acului însă, că zilele şi săptămânile și 
lunile și anii treceau fără să se afle ceva. 


RĂZBUNA 


Şi Moise Lupu putrezea în cimitirul satu- 
lui, lângă miătuşc şi lângă copiii lui, cu 
cruce mică la cap. feciorul i-a făcut rân- 
duelile cregiineşti la trei zile, la sapte, la 
nouă, apoi la şase săplămâni, la res luni, 
la sase, la anu, la doi, lu ciuci. 

In al şaptelea, şopteau femeile, trebuia 
sii se alle vinovatul, că nul mai răbda 
Dumnezeu. Si a fost să fiv asa. că sa afla. 
Cum? E o povesie 'ntreagă de spus, 

[nuaintea războiului vumenii din satul 
acesta se "'ndeleinicean cu eontrabandele. 
Ducecau ilinculo site, mai cumpărate, mai 
urate și trecute prin atâtea mâini, că ni- 
meni nu putea să le mai dea de urmă. Și 
aduceau încoace dimnii de cioareci, pos- 
căvuri şi fel de fel de Llânicuri, de arni- 
rturi, de aţărie. după cari se bătea partea 
femeiască, 

Când duceau hui, porci, la bnguri se fe- 
riau doae de dorobanţii si mai apui de gră- 
uicerii noștri, cu cari de multe ari eruu În- 
logățiți ; când treceau mărfuri dincoace 
acoliau cu grije pe [ioanţi, cari se lăsau 
mai greu prinsi În imreje cu purie din câş- 
tig. Aveau şi pentru ci leac, Ti ademeneau 
zu câie o temte, cu care aveau legătură. 





Şi afacerile mergeau de minune. Zi şi 
noapte trepădau ei încolo şi 'ncoace, se 'n- 
tâlneau pe plaiuri. pe poteci tăinuite,. se 
cunosteau, se feriau şi se apăra unii pe 
alții. Nu se dusmănian, nu se pârau. 

Frau prinire ci şi vestiți căpitani. ca 
Maicu Tiean si atâţia alţii, îuaintea lui și 
după el. Se pripăşiau prin locurile acelea 
vameni din largul lumii si nimeni nu-i îp- 
treba. de unde sunt. cu ce trăesc, de al 
ni «har sau oprit aci, Prinrue aceştia sa 
ivit unut Chihaca care-şi zicea aşu. câ se da 
drept îngrijitor boerese «le pe bărăgunuul. 
Venise ca cioban la nişte pi mocăneşti și, 
poposind aci o noapte, a vitzut că-s tre- 
buri cle făcui și nu Sa mai dat due. că. 
cezi, înnainte nu prea putea că mai 
meargă si “nnapoi, «e bună seamă, uu era 
“bip să se ma: întoarcă, Si a "nvârtit biue 
lucrarile, în plin. cu curagiu mult, că îi se 
lusese vestea până departe. 

Intro hună zi însă. când începuse să 
miroasă a răzhoiu si se strânsese vstire 
multă vrin părțile locului, erond la dru- 
nnei, săpând la transee. si-a luat tălpăsiia 
Chihaia al nosiru. Poate că fusese concen- 
tat si cl. or cine stie încotro e fi apucat. 
Oiaiă cu el sa băgat de seamă lipsa unei 
fete voinici. frumoasă, dar săracă, Veta 
lu: Pomană. Puseseră gurile vele în legă- 
tură  fasile acestea amândouă ; dar a 
tveeni vremea. cu necazurile ci mari, si “a 
uitat de ele, 

Dună ce sa făcut pace si sau întor= pe 
'a ciminnri eci cărora le-a fosti sortit să 
se mai întoarcă, au început în toată țara 
haţii. nrădzciuni. Se <trânseseră 'n cete ca 
si câinii sălhăteciţi. dezertorii si condam- 
nalii veuiru preseli grele. si eşiau ziua 
mare la drumuri. dan  lavituri  noantea, 
inarmati până n dinti cn pusti milităreșii. 
»ână si cu nitraliere. Bămacoră groază "n 
baonnlația ela munte si din baliă ma: ales. 
umile se enibăriseră ei, ca să le fie mai 
usor de miceai si ele ascuns. Si asa mai 
lnate judetele din preaima veche:  fron- 
tiere cu Vasurii si din snre Buleuria își 
avean banditi: ei. de cari mult: se temeau, 
lar si multi îi iubean, săzduinduci  hră- 
nindu-i.  înlesnindu-le pasii si lovitnrite. 
înfruntându-se din isnrăvile lor. Asa, cnm 
am fost Terente 'n deltă şi Cocos la urile 


UNIVERSUL LITERAR, — 149 


REA» 


de MIHAIL LUNGIANU 


Dunării, cum au fost Tomescu şi Munteanu 
n Dâmboviţa și Prahova, a fost Bocşa în 
Argeş şi Fulga în Muscel. 

Bocşa a hăgut în sperie pe călugării de 
pe la schituri. La Stănişoara a mers în 
noaptea Invierii. a ficut focu' 'n preajmu 
bisericii, a îript miei, a chemat la praznic 
pe stareţ cu toți ai lui şi apai, cu revolve- 
rul în piepi, l-a purtat dia chitic “n chili 
și din odae 'u odae în arhondalâc, să-i 
arăte comorile. pe când porţile crau păzite 
de oamenii lui şi toți slujitorii şi fraţii stau 
legaţi buşiean lângă foc. 

La Berislăveşti sa purtat mai prost, 
luând odoarele sfântului locaş,  Imeruri 
multe de prin chilii şi a batjocorit pe sta- 
reţ, tăindu-i nasul, 

Si. după călcări şi jeluiri multe, multe, 
eu amenințări în scris, semnate de el, fiind 
prins şi închis. a scăpat cu lanţurile de 
mâini şi de picioare, pe coşul sobei din 
carceră, sărind de pe acoperişul tenunijei 
si făcându-se uevăzut, 

Nu muli după scăpurea lui an început 
prădăc'unile “n Muşeel. Se ivise un vare- 
care Fulga. care, la fel cu Bocşa, își bătea 
joc de bogătaşi şi de poterile cari îl urmă- 
vreau. 

A fost împuşcat însă intro noapte în 
Dragoslavele de un flăcău, care. lisat la 
cârciumă de stăpân, nu prea se "mpriete- 
nise cu chipul unui străin de peste zi şi se 
pr sese la pândă, trăgând îu carne vie la 
ec (intăi mişcare de fărâmat fereastra. 
Uu gloniul în piept sa retras la Rucăr. 
mide a găsii vazdă. care, după ce s'a îusă- 
nătoșit puţin, i-a făcut rosi să se ducă la 
Fundata, lingă Dâmbovicioara. Si uci. 
după alte isprăvi, a fost prins. 

Legat fedeleş. trântit la *nchisoare, sa 
uflat că el, Fulga. spaima și  drapgusiea 
Muşcelului, nu era aliul decât Bocsa. cel 
mult temut şi îndrăgostit la Argeș. decât 
Chehaia dinainte de războiu, decâl un oa- 
recare Buzet, urit şi cântat pe bărăganul, 

Și cercetat Waproape, a  povesiil cu 
sânge rece isprăvile lui, câte a vrut și 
cum a vrut. Avusese «oi tovarăşi buni la 
Muşeel — pe Sandu şi pe Băncilă — la 
Argeş numai pe cel dintâi. care l-a ajuiai 
si pe bărăxanul, în tot timpul războiului. 
Numai pe acestia i-a dat pe faţă, pentru 
ci numai ei au fost prinşi. Ajutoarele lor 
au rămas oameni cinstiți şi azi, 

Fi an prădat. au chinuit, au schinginit. 
lar nau răpil vieți omeneşti. Un singur 
omor li se punca pe rap de judecăior, și 
pe care ei nu l-au mărturisit, dar erau 
tare încureaţi, când li se aducea 'mainte : 
amorul unchiasului Moise Lupu din Dâm- 
bovicioara. 

Sa eăsit între armele lor un revorver, 
cu glonțul la fel ca și cel scos din scofleaja 
moşneagului. că, sentâmplase, ca autori- 
tăţile să-l păstreze, desi pierduseră nădej- 
dea în descăluirea tainei, ce se lăsase peste 
amorul acesta, 

Nu-l aveau pe suflet nici unul din ei. 
dar nici de tăgădnit nu puteau să tăgă- 
duiască odală ce revorverul îi da de gol 
şi ca să scape de chinuri, l-au luai pe 
scamă tus-trei, i 

Judecătorul ecreetător na fost mulțu- 
mit însă cu răspunsurile şi a mai descusut 
pe tâlhari. Nu prea găsia întemeiată pri- 
cina. Spuncau că i-au purtat pică. ba 
pentru 0 pâră, ba pentru o  negăzduire. 
fiecare din ei în alifel. Nu se potriviau 





*) Apare 'n volumul „Spovedanii“, 














Ă 
i 
4 
i 








150. -- UNIVERSUL LITERAR 


apoi lămuririle omorului. Nici unul din ei 
nu ştia câlc gloanţe s'au tras în unchiaș, 
nude au fost date, ba nici în ce loc a lost 
răpus el. Până ce unul, mai slab de înger. 
Băncilă, un copilandru, de fel din Dâm- 
bovicioara, a aruncat bănuiala pe Veta lui 
Pomană : 

—. Poate că ea, domnule judecător, Mi-a 
zis odată, răstit, cânil sa supărat pe mine: 

— Ia sama! Te trimit la naşu cu pre- 
menele ! 

APdată a mai zis iară: 

— Să ştii, că-ți coc şi ţic turta ca na- 
şului ? 

Ce vorbe 'or fi fost asica nu știu. Naşu 
său era mortu', 

Poate o fi avut ceva de 'mpărţi cu.el. 
poate i-o fi purtat sâmbetele și l-a răpus. 

A mai dat şi lămurirea, că mergea şi 
Veta la prăctăciuni cu ci şi că revolverul 
găs't la e: îl purta ea. 

Punându-se pe urmă, a fost găsită în- 
run sat departe. unde nici cu gândul 
mar fi gândit nimeni. Inchisă şi scoasă la 
cercetare, a spus fără înconjur că ca a 
omorit pe nașu-său, pentru că-i făgăduise 
lu botez o v'țea şi nu i-a dat-o. 

Tudecătorul, un tânăr ne 'nsurar, chipeş 
și inimos, a rămas pe gânduri. I se uita "n 
faţă şi nu lua ochii delu ea. Era vacheşă la 
obraz, avea pieptul alb. împlin, mânile 
si şoldurile grase, rotunde. mişcările sprin- 
tene, dar molalice : iar ochii... ochii... cum 
ii focul nestins. licăriau, jucau ca flacăra 
lui. Şi zâinbetul trist, dureros. al iuzelor 
ci rase, ce tremurau când vorbiau, şi ne- 
gul de lânză o ureche, păru-i negru, lins, 
lăsat în cozi mari pe spate, tistim-tul al- 
bastru de subt marama albă, simplă, fota 
roşie, largă, cum se poartă dincolo. toate, 
ioate făceau din ea o femee Îrunoasă, jin- 
chuită. 

— Sa spui altuia povestea asta, nu mic! 
i-a scurtă Judecătorul, vorbindu-i moale, 
dulce. L-a omorît Sandu pe unchiaş. 

— Nu domnule judecător ! 

— Atune Fulga | 

— Nici e]! Eu, cu mâna asta a mea, cu 
vevorveru' de care nu mă despărţam. Și 
a spus cum i-a luat capul în mâna stângă, 
i sa uitat în ochi și cu dreapta a tras. 

Judecătorul se nelin'şteşte. 

Fulga era scurt, gras, Sandu slab şi de 
<tatură mică, Băncilă la fel. Numai ca, 
Veta, era "'nnaltă, voinică. li veneau toţi 
până la umăr. Nu nai rămânea îndoială, 
că ea la răpus. 

Şi cum sta aşa cu capul sprijinit într'o 
mână, uitându-se la ea, Veta sa pus să is- 
torisească pățania. din fr în văr. Și, cu 
i ma zdrobită, nu de ciula faptei, ci de 
ticolăşenia în care ajunsese, a spus 0 po- 
veste lungă. cu amănunte mulic, o adevă- 
rată spovedanie : 

— Eu domnule judecător, am lost fată 
săracă. Tata a muri de mult, de când 





“eram.în leagăn. L-a "mpuşeat un  finanţ. 


Trecuse liiiia dup'o căvrioară? Mamu sa 
stins și ea de lingoare, cânil mă făcusem 
e vreo patru ani. Am crescut pe uşi 
străine. Am păzit viţeii lumii. Nu nam 
ules cu nimie din slugărnicia mea. Alia 
de mi-am făcut ceva bhăiuuţe. să nu wmblu 
goală, or zdrenţuită. Casa mi sa părăduit, 
a ajuns a jale. Se adăposteau vara vitele 
"n ca, iar iarna toate jivinele, că nu mai 
trecea om prin drepiul ei. 

Afară de casa asia și de pămâniul de 
subt ea, nu mi-a rămas nimic dela tata. 
dela mamu. Când a fost să "nchiză ochii, 
sa mi-a zis cu limbă de moarte : 

— Când te-a hoiezal nașu-tău Moise, 
ţi-a făpăduit o vţea. Să stai de capul lui, 
să ţi-o dea, Cu ca o să te hrăneşti, și, de-i 
fi vrednică şi cuminte, ai să-ţi cumperi şi 


pământ de pe urma ei şi ai să te măriţi, 
să treci la casa ta. 

Au îngropat-o oamenii cu bani de aslu- 
nat. Eu nu prea înțelegeam ce-i moartea, 
ce-i ncaverea, ce-i viaţa. 

Le-am înțeles însă repede de tot. Când 
m'am văzut pe uşi străine, bruştaluită, ne 
ngrijită din ha'ne, din mâncare, mi gân- 
deam la biata mamă. cum mă primeaia, 
cum mă mângâia, cum Îmi da «lin ce avea, 
din ce n'area, să mănânce. Aşteptam să vie 
de undeva, să mă ia iarăşi la ca, să vază 
de mine. Si, mică aşa cum cram, am în- 
vățat ce-i moartea, ce însemnează să fii 
orfană. ce e lumea străină. Si mi sa în- 
chis sufletul "n mine. 

Păzind viţeii saiului, mi-ar fi fost drag 
să am şi cu una, o viţea, so crasc, so fac 
mare, so mulg, să mă hrănesc cu ca la 
casa mea. Mi am adus aminte de vorbele 
mamei și le-am amestecat cu poveştile, ce 
auzisem despre vaca roşie, făcătoare de 
minuni, rămasă unei orian>, şi mam dus 
cu inima 'ntiusă şi deschisă la naşu”. Se 
niâmplase tocmai să aibă o xițea. l-am 
cerut-o. Ce crezi, ca stat la siat cu mine ? 
Mi-a făcut vânt din pragu' casti. Si pam 
întors în ccair. amărită. scârbită "n suflet. 
Primăvara ailaltă, când a dat lrunza “n 
codru şi am ieşit iarăşi cu viţeii la păscut, 
ma cuprins asa un dor de casa mea, de 
rostit la ca. Si mam dus iarăși la naşu': 
da” ma luat din nou la goană. 

In al tecilea an la fel. Dac am văzut, 
că nu pot să-i moi inima, Să nrajute, să-si 
ție făgăduiala, nu mam mai dus pe la el. 
Și am crescut mai departe pe uzi străine, 
cu jiiid de casa mea, Vo văcuţă la ca. Lu 
doisprezece ani judecam lumea ca uu am 
marc. 

Acu. umblând mereu cu vițeii, tot pe 
uşi străine si-au bătut joc unii sali de 
mine. La paisprezece ani ajunsesem tele- 
leica satului. Dela băețanreii, dela flăcăi, 
se "ncâriluiseră după mine si vameni mari. 
»u neveste, cu copii. Și-o duceam aşa n 
neştite, nu-mi dam seama de cărlerea ru- 
şinoasă “n care trăiam. 

La şaisprezece ani, când trebuia să mă 
mărit, să fiu şi cu femee la casa mea. nu 
se uitau nimeni la mine, Mi-era si mie drae 
de viață tihnită, dar ce puteam să fac? 
Cine sar îi u'tat la mine? Mi-a alunecat 
utunei ochii dup'un străin din lumea largă, 
după unu' Chihaia, un hoț de vite, en care 
um trăit si 'u sat la mine si unde nra dus 
cu el. Mă lua şi pe mine la călcări. Si-l 
ajutam cu 'mdrăzneala, cu puterea, cu is- 
cusinta meu. Ii însoțeam la tot pasu”, ţi- 
nându-l de rău să nu prarle oamani săraci, 
să ni verse sânge. ȘI așa un dus-o multă 
“reme. 

Era un om aspru, rău. Am căutat să-l 
imblânzese mult. făcându-l să "nfeleasă şi 
mila câle o dată, nu numa” setea de je- 
fuii. de stors bani. |] ținea la mine. ca la 
un tovarăş bun: eu îl prețuiam şi-l cins- 
cam, ca pun frate, ca pun părinte, care 
mă luase lângă el. înlesnindu-mi  traiu. 
l-am aflat viața toată. A ajuns nnde e azi 
tot din nepăsarea. «lin răutatea lumui. Nu 
'ntâlnise nici o datăn viaţă un om rrept, 
pulos. ci numai câini și «din pricina asta 
sa făcut şi el câine. dar un câine mai rău 
ca toţi, un câine, turbat. Și l-am urmat 
mult, mult. în tot locu”, cu cupu 'nnegurat. 
cu snfletu' 'mpătimat. 

Dela o vreme şi-a prins un tovarăș bun, 
pe Sandu. Asta pra un ali fel le om. Mai 
faţa îndrăzneț, mai lerz si mrai bun la 
inimă. Trebuia "ndemmnat la rele, trebuia 
"mpius să dea o lovitură, trebuia păzit să 
nu fie prins, că stângaciu cum cra, se ră- 
intia. se 'ncurca. Îfă țineam tot pe Jânnă 
cl. Fulca mergea buzna, unde-i se năzăria; 
cu cu Sandu stam la pândă. Azi așa. mâine 





mn arm 


i 


aşa, toi în preajmă-i, ot tremurând cu 
la fie ce pas. bucurându-ne 'mpreună câ 
izbutiam, vam apropiat de el mult, mu 

Simțiam în m'ne ceva ce nu simţisem i 
olată : O slăbiciune de el. o dragoste, 
Mun frate, ca de cineva de care nu i 
să te mai «dlesparţi, Si i-am fost logodui 

lui întrascuns multă vreme. 4 

Dacă l-a prins la Argeş pe el, pe Chr 
ha'a, pe Bocsa, cum îi zicea acolo, am ri 
mas cu Sandu și am fost a lui. Da”, câ 
a scăpat el din temniţă dela Piteşti și 
aflat de îiraiw nostru, mi-a tras doar i 
njurătură. zicându-mi femee  păcătoas 
Si mi-a dat pace și am rămas a San duluj 
pe faţă. enstii, cu plăcere, cu credinţă. i 

Au căzut în capcană însă amândoi, și ej 
zăpitanul, cum îl numiam, şi Sandu. PE 
Fulga l-a prins după ce fusese 'mpuşcaţ 
tar pe Sandu prin gresala hui, ca meţ 
ziua mate pe valea Dâmbovicioarei sp 
sat. L-au încoclețat dui jandarmi, puşi A 
urmele lui. L-au legat și lau dus la ten 
niţă, Şi am rămas pe mâna unui ortac, 4 
lui Băncilă, un copilandru din sat del 
noi. Stam în Şirbe dincolo, peste hotani 
vechiu. Se cani întindea la mine: da-l ri, 
nezeam, Aru ntr'o sară de toamnă, fr 
moasă, senină, da rece, ce prevestia sfâr 
stu zilelor calde, venind el dela tovarăș 
ce-si făcuse, ura găsit singură, pusă 
xânduri, amărită. De mult urmăria el 
urmăr'a. Şi Sa apropiat de mine, giugiu 
lindu-imă, cuprinzăndu-mă pe după mjloi 

Fără multă vorbă și fără ocoale, băr 
țandruw ăsta a cercat să mă aibă de ibot 
dică, Nu şiiu ce sa răscolit în mine: dr 
postea de Sandu. or scârba de starea 
care ajunsesem ; şi l-am înfruntat si l-as 
izbit, de na ştut cum să-şi ia tălpășiţ 
l-am spus Cam să-i coc lurta ca naşul 
și i-am copt-o. Am înlesnit jandarimile 
să-l prinză, să scap de cl. 

Mi-a întors şi cl binele făcut: nra păr! 
de am fost urmurită, că Fulga şi Sand 
știu că mau spus o vorhă de mine. 

Da” nu-mi pare rău. Mai bine închis 
decât sajung pe riâna altor pemernici & 
Băneilă. i 

— Bine, da mai spus nime! îi vor 
judecătoru. 

Ţi-ai povestit viaia, da” de Moise Lup 
nici pomeneală. L-a omorit Băncilă, nu? 
şi i se uită drept în ochi, luu, mieros, în 
demnător, rugător parcă să dea răspunmt 
sul dorit, asteptat. 

Ea se scutură odată ea de friguuri, 

— De uude 7... Dă-l încolo de pepondo 
Nu-mi face păcat cu el. Fu i-am fost n 
nasului. He. mam luat cu vorba şi al 
ocolit întâmplarea. 

Dacă nvom înbăitat cu Chihaia, m 
ius cu el pe Talomiţa. Mi-era dor în 
grozav de satu meu. Lânjam departe 
el. Nu-mi plăcea apa turbure de pe bări 
zanu, viforniiele lui mă "neruntau şi ni 
puneau pe gânduri. Mă visam copil, pi 
zind viței: şi mergând şovăind la naşu % 
'napoi, cerându-i să-şi cinstiască vorba 
la botez, să-mi dea vijeaua, cu care tr 
geam nădejde sajung si cu în râudu' lu 
mii. Da” nu na ascultat, nu i-a fost mil 
de mine şi ma lăsat să mă leagăn și 
vătăcese, ca un copăcrl, zmuls din râdă 
cini şi dus departe de vânturile rele. Și 
uram grozav şi simicam întreg  sufleu 
din mine elocotini si cerându-mi să-i răș 
plătesc fapta. Si zi de zi, luni de luni ş 
ani de ani. a fiert in mine veninu' răzbi 
nări. 

Intoarsă acasă mi se încrâncena carn 
or de câte ori mă gândeam la  copilări 
mea. la tinerețea-mi pângărită, la viaţa- 
pierdută. 

Şi așa până 'ntro noapte de iarnă. ! 






























Tarsiţa Cundopitaru e ghicitoare de pă- 
suri, prezicătuare de nuroc și  împăciui- 
toare de iubiri rebele, în uliciuara „Apro- 
dul Purice“ colş cu fundătura „Sa spur- 
cat ursul li nuerc”, suburbia „Prei coceni” 
“culoarea de Roşu, sectorul XLY. 

Sala de asteptare a vrăjitoarei dă iime- 
diat în curte și curtea — permanent îm- 
păienjenită de rufe, prost spălate, infam 
croite și usimelric spânzurate pe frân- 
ghie — dă şi mui imediat în salu de aş- 
tepiare. 

O albie, v maşină re gătit, una patelon 
tăznşit şi o masă osivală în mijloc, cu 
pumere vechi de ziare, punctate de muşte 
moarte şi pete râncerde de cafeu scursă 
din ceştile de ghicit, încheie inventariui 
preliminar al îuciiperii «tin templul mistt- 
cisnului şi al jongleriei zodiei. 

In bătătura pituroasă a ghicitoarei Sa 
it îutro zi, printre alți înfrânți ai soar- 
ei, si uu poet cu pălăria mare. cu lava- 
Hera şi mai mare, sufocat de vo durere 
mult mai mare.  plângândlu-sr  Varsiţei 
Condopitaru le o despărțire  rragică, 
ru blesteme, jurăminte și asigurări îire- 
ductibile de infiuită si mai ireductibilă 
ncinpâcăciuue. solicitând babei o imediată 
reabilitare sufletească, 

Tarsiţa  Cundopitaru i-a recomandat 
tăbdare, prudenţă, o recentă fotografie 
u iubitei și o şi mai recentă scrisoare de 
dragoste a aceleaşi inbire, discreție, calm, 
PESeINfiare și... 0 aconiu, 

Poctul, înviorat, a semnulut vrăjitoarei 
şi o aparvuţă de regret, «dle reciprocă du- 
rere, de apropiată înduplecare din par- 
tea aceleia ce-i jutase desparțirea dea- 
pururi ! 

— „Si care ar fi remetiul, după pă- 
rerea, Simpiomele si prevederile dv? a 
intrebat iufrigurat poetul pe tămăduitoa- 
rea din spelunca farmecelor „Îprodul Pu- 
rice” colț cu „Sa spurcat ursul la miere”. 
"— „Cum care ar fi remediul ? mpă- 
carea ! 


intorsese Bocşa dn temniţă. Urma să fin 
iarăşi a lui, să las pe Sandu, or să împari 
“ucolăşenia între ci doi, 

Trecând prin satu” meu. pe la casa pă- 
rintească, din care uu mai rămăsese decât 
lemelia de piatră. mi-a răsărit în nuinte, 
mana, și vorba ci de pe patu” morţii, și 
bată cupilăria-mi nccăjită, și tinereţele= 
- mi batjocorile, şi căinia naşului, care nu 
: mia dat puiința să fiu şi cu femee la 
“locu” meu si am intrat în casă la el, l-am 
; sculat din somn, l-am luat de mână, l-am 
- dus la cuşar, l-am judecat cum i se cădea, 
!şi i-am pus încet revolverul n frunte, 
: lam scu'pal şi an lras, Am pus veriga şi 
mam întors acasă 
i Acu am fost prinsă. Nu-mi pare rău, co 
isi fiu închisă, judecată. condamnată, mai 








| Să E) ; . > 
„tău ca Pulea si ca Sandu, cari au făcut 
sate de furturi şi de prădăciuni la cari 


| nam lipsit nici ca. 

O să mă duc cu fruntea sus în faia ju- 
alor și am să le sp. că cu. care am 
ferit pe tovarăș: să nu omoare, am ucis cu 

i sânge rece, firă părere de rău, pe nasu 
i meu bun, că i-am copi iurta, în toată 
viața mea josnică, de ihovnică de haiduc, 
lui și ani de zile pentru hăinia lui, faţă 


| fun copil sărac și orfan. rămas singur. 
[ără nici un sprijin, îu  Dătaea tuturor 


MEDIUL 


UNIVERSUL LITERAR. — 151 


de SARMANUIL KLOPŞTOCK 


— „Si în ce fel? 

—- Felul mă priveşte pe mine când 
este vorba de dui  ambițioşi ambetanți 
inamarați, cari vor să ia castancle dra- 
postei din foc, cu mâna alinia! Mâna 
este a mea, focul este iubirea de care vă 
lepădați peptru a o dori apoi mui cu în- 
verşunare, iar castanele sunteţi voi — 
lvali-le! 

-— Si ce trebue să fac? 

— „Să-mi aduci fotografiile amândoro. 
ra, a relicvie oarecare şi un cadou pentru 
ca, pe care mai întâi să mi-l prezinti 
mie si apui, după ce-l voi galvaniza prin 
purgatoriul sugestici ce va trebui să chel- 
tuese, să i-l trimiţi ei, împreună cu v cu- 
tie ue bombuane sau cu un banal buchet 
«le flori oarecare. 

— „Fotografia mo mui am. Într'un ac- 
ces de atroce durere, în ziua definitivei 
despăriiri, am rupt-o! Restul e mai lesne. 

— „Oricum, o fotografie cel puţin de 
a ci, este de strictă necesitate! 

= Și în ipoteza unei imposibilității ? 

- mir fi ca. în ucel caz. sugestia să 
lâneezească | 

„Mă voi trudi so obţin! 
„Este de neapărată trebuinţă ! 


lorgu Plăviţezcu, fotouraf cu „diplonră” 
în „Stan Tabără” păstra clișeul, iar poetul 
Octavian Grozovici, ultimul client al pre- 
zicătoarei Tarsiţa Condopitaru, îşi amin- 
tea precis epoca în care Îşi dusese aleasa 
în fața ohicctivului. Condica comenzilor 
fu cercelală şi patronul fotograf prinse 
îndată seria clişenlui : No. 335, Mai în 
21, (onomastica eroinei) 1927. 

Fsact! [ra în Mai. Liliacul murise de 
mult în tulpiuele grabnic fanaie şi visă- 
torul Ociaviau Grozovici smulgând din 
iufele revărsate pe gard, cele din urmă 
lacrimi mov ate florilor în agonie, le 
sentăna în boteala părului miresei si o 
urcă apui tanţoşă îu trăsura, spre atelic- 


vanturilor himii acesteia plină de ispite şi 
de răutăți, 

Judecătorul se mgălbenise. I se holbaseră 
vechii, mările î se Lurgiseră de tot, buza de 
jos îi trenurra, 

Se gândea că femeca asta sa ridicat 
prin dragoste din mocirla în care câzuse ; 
că dacu nu mui e a nimănui: că toată 
nădej:tea ei de viaţă sa stins. Si La gându- 
rile acestea tot sângele diu rl se riseulaşe. 

Inctepărtă o clipă pe grefier și: sapropie 
ile ca : 

-— Să taci. să nu mai spui nimic. Am să 
serii ce an să ştiu eu. 

ku crescu mare în fuţă-i, se neruntă și-l 
epărtă usor. 

Dând ca pumnul în masă, scuinrându-se 
ca de îriguri, judecătorul aşteptă pe gre- 
fier şi-l puse si serie: 

-— Știu că pe Moise Tupu l-a 
Sandu. cavea pică pe el. 

-- Au! strigă Veta. Nu e adevărat. 

— A! Am greşit! o drese cl. Am voit 
:ă zic Fulga? 

-- Nu. piei el! 

— Atunei Băucilă. nu ? şi-i făcea stărui- 
tor din ochiu; dar ea: 

— Nu! Eu, domnule judeciitor. Eu l-am 
omorît, Să se treacii aşa ! I-am copil turla. 


MIHAI, LUNGILANU 


omorit 


vul d-lui Jorgu FPlăviţescu. Clişeul repro- 
dus întocmai, treen pe masa de ghicit a 
vrăjitoarei 'Tarsiţa Condopiiaru. 

=. e forme mai sunt de îndeplinit? 
a putut să îugânc înamoratui, aşezând 
cartonul eroinei înce nişte gutui altoite, 
cari se fauau pe masa de ghicit a căr- 
turăresei. i 

— „Nici una! O scurgere de vrene, 
răbiare, discreţie şi rezuliatul va fi că 
vei avea o veste dinspre parieu adversă ! 

Și scurgerea de vreme a trecut mai 
curâtui decât înamoratul declasat și-ar 
fi puiut închipui! 

— „Fi, ce se aude doamnă timăduitoa- 
ve ? întrebă poetul Octavian Grozovici. 
pe doctorul suflerelor, la câtăsa vreme 
după predarea fotografiei. 

— „Bine! 

— uCuns bine? 

„Fata te udoră la nebunie! 

— Ei şi? 

—- Am recură la toate meştesugurile: 
cărți, cafea, pasenţe, bobi, sugestie. telce- 
patie, transpuneri, spiritism şi toate la 
olaltă mi-an semnalat precis. dragostea 
nepicritoace ce-ţi poartă ! 

--- «Toate bune, tar despre împăcăciune 
re ec ande? 

— pa să vie şi ca! 

-- uCând ? 

— „Când se va rcintoarec ! 

— „De unde? 

-— „Din depărtări ! 

— „Și până să sc reîntoarcă ? 

= „lununără-mi restul onorariului şi.. 
aşteaptă ! 

-. „Înnumăr, dar acolo în depărtări ce 
caută ? 

— „ălinarea ! Te iubeşte? 

—- „De unde şiii ? 

— uMediul / 

— „Care mediu ? 

— „Bobii cu care am dai! 

— „5i bobii ce ţi-au mai spus? 

-- „Bobii mi-au mai spus că fata, în- 
dureraiă de nepăsarea d-tale, şi-n cău- 
iat scăparea cu un amant pesie Ocean. 
în mrejele căruia uitându-te pentru o 
vreme, la reiniparcere să ţi se dea cu mai 
multă frenezie ! 

—. »âm ghicit ? 





CANISIUS :; Cap de ţăran 





artă în Zr ss. 


| 
i 
i 
i 





132, CNIVERSIUL LITERAR 


AMERICAN-FASON 


de ROMULUS NICOLESCU 


Mare eveniment: John Black — alias 
Iancu Schwartz — vine din America, 
unde p'ecuse, întâmplător, la vârsta de 
20 de ani. înainte de a îi fost chemat în 
(aţa cercului de recrutare. Astăzi John 
de mai mulie ori milionar, se întoarce 
în orașul lui natal. Podul-Iloaei, oprin- 
du-sa în prealabil! la Tg-Frumos, pentru 
a aranja ca localnicii. creearea unei in- 
dustrii de carton presat, marfă expor- 
tată de el în toată Rusa sovietică şi la 
a cărei preparare lucrase câţiva ani. 

Moise Schwartz şi cu Nebeca lui, năs- 
cuţi, crescuţi şi păstraţi în Cetatea Iloa- 
iei, se pregătesc să iasă în întâmpina- 
rea „fiului risipitor“, fapt pe care l-au 
pis la cale, de acrod cu evreii târgului. 

— Bebecă ! Nu mita să-mi scoţi jache- 
ta din națtalină şi papucii din pod. Eu 
mă duc dia în târg. să cumpăr di al2 
gurii. La şapte pleacă trinu. O luăm și 
pe Selica cu noi. Adie! 

— Moisă ! Moisă! Adu-mi când vii. o 
pereche di chiloţi si ciurapi di motasâ. 

— Bine, bine! Adie! 


«+ 


Iată-i în tren. Amurgul se joacă de-a 
prinsul cu locomotiva, care, gâfâind. re- 
nunţă să-l mai ajunsă, Pe câmn 0 vacă 
îsi: linge vitelul. în timp ce Rebeca, cu 
ochii pierdiţi în cercul înroșit al gene- 
lor. îsi nune mâna aspră pe mâna pă- 
roasă a lui Moişe: 

— Moişă ! Ţii tu minte când ne-am 
cununat? Am fost cu trinu' tot la Târ- 
gu' Frumoa şi am petrecut aşa m'munat 
luna de miere! Ah! Moişă. Ț'aduci a- 
minte ? 

Moise oftează : 

— Daa! Cum să nu! Nam să uit toa- 
tă viaţa! 

Şelica, ultima creaţie a lui Moise, cu 
părul creţ. în care se nentralizează ul- 
timele raze alo soarelui. priveste speria- 
tă pe fareastră. cu degetul în nas: 

— Pana! De ce genvârte pământu' ? 

—-Treaha lui! — răspunde cu gânâul 
aiurea Moise. Si are da ce. Se pândeşte 
bietul om: cu milioanele lui fancu o să-şi 
facă caftan şi panuci noi. apoi va des- 
chide încă o Gugheană, cu covr'ei de su- 
san. cu nasturi... câte şi mai câte! Si ce 
hina n. să fie! 

Linită de el. Rebeca rsmegă si ea 
planuri fAcute în tirerețe: să se plimbe 
în brizcă, să aibă umbrelă să se ducă 
la Iasi..... 

Numai Selica nu se gândeşte la nimic. 
pentrucă, i-e frică. 

In sfârsit, Tge.-Frumes! Pe peron. fete 
îmnooratonate. se plimbă ca pe bulevard, 
acomnaniata de câta un tânăr. care scui- 
pă cu o specială Qexteritate., sâmburi de 
floaraa soarelui, Câteva becuri electrice 
se aprind brusc. dând un aspect — în- 
trweâtva occidental — peronului. Iricolo, 
acelaş decor mizerabil de gară provin- 
ciatlă. 

Dar ventri Selica, e prea mult si ce- 
eaca vede: 

— Pana! Ia-mi un covrig, 


— Du-te la dracu'! — ţipă revoltat - 


Moise. rare se wândea acum la o fabrică 
de covrigi. Nu ți-i rusine? Aj răbdare, 
că at să mănânci cuvrigi cu sacu'! 

Selica înehi'te în sec si—să zicem con- 
vinsă — porneşte cu Moișe şi Rebeca 
spre „centru“, 


— Am auzit! — zice Moise — că aişi 
e un restaurant mare. Acolo să mergem 
ca să nu-l facem de rușine pe Iancu. 


Pe jus -— dar cu atât mai sicur —. 
călcând pe trotnare presuț:use, în stră- 
zile unde noroiul sta parcă de anul tre- 
cut, călători noştri păşese spre restau- 
rantul lui Dinter. 

Iată-i ajunşi în faţa localului, a cărui 
celebritate e ascunză de ghirlande de 
„buna-dimineaţa“, uscate şi prăfuite. 
Inăuntru. pe plafon. stau încremenite 
mucari de ţisare, aruncate maestru de 
cine stie ce „persoană marcantă“ a târ- 
eului și tocmai în funâ, o teşahea cu doi 
ficați fripţi. trei sifoane și cinci prăji- 
iuri, 

Moise îşi rânduestie familia la o masă 
din mijloc, şi sențână din funclurile &he- 
rocului trei pătlăcete rosii, o scrumbie si 
o jumătate de pâine comandă cu acrul 
lui Napoleon la Austerlitz: 

— Mă, buete! Lu sfert de vin şi un 
sifon mare. Da' să fie_rece. Apoi către 
Rebeca: — ai să. vezi tu ce-o să facă 
Moişilică al tău în Pod'u-loaie”. Nu te 
miră ! Astăzi nu trebue să te miri deni- 
mic! Ci crezi? Am să am parale ca un 
buncher, da' iu hoţ, am să trăesc tot ca 
acu'! 

— Ci spui? Esti nibun? Atunci ci cauţi 
aişi la restaurant și nu mănânci afară, pi 
banrâ? Asă vurhesti? Oi, vei! In lve 
să-ți îmbraci nevasta și cupilul cum se 
cade, vrei să dermi cu hanii sub pernă ? 
Vrei să mori tot păcătos? 

Șelica se făcuse mai rece decât sifonul 
de pe masă, 

In acest timp. intră pe uşa deschisă 
un tânăr, cu ochelari prea mari şi ro- 
tunzi. îmbrăcat în ccstum de sport şise 
aşează stângaci la o masă: 

— If you please! Nu mia căutat ni- 
meni ? 

— Nu. Dom'le, 

— Well ! 

Moise. cu ochii întredeschişi de adâne 
cunoscător, priveste un timp pe acest 
nou venit. apoi dând din umeri, cheamă 
fetița de serviciu: 

— Cine-i domnu! îsta.? 

— l-un domn din America. 

— Ci spui?! Si; Moişe sare în 8us de 
i se agaţă antereul de coada sifonulii, 
trântindu-l jos. Se anleacă. îl ridică și 
cu fața conpestionată privind în toata 
părţile. se adresează tainic Rebecki: 

— No fi Iancu? 

Dar aşa zisul Iancu, nici nu se miscă, 
ecriind ma: devarte întrun Block-Notas. 
pagină după pagină. 

Si Moise se îndreaptă smerit, spre străi- 
nul dela masă. 

— Dom'le! 

Străinul scrie mai departe. 

— Dom'le Iancu! 

Străinnl întoarce ochii spre el. 

— Scuzaţi! Nu ești mata domnu' 
Tancu ? 

— Yes! 

— Nu! Nu eșşi. Te rog stai. 

— Stan 

— Si, mu rog, nu te cheamă Schwartz? 

— Na! Black. 

'— Dommr Bleg! Eu sunt... cum să 
spun... eu svat Moişe Schwartz din 
Pod'l-Tloaie!. şi... 

— AU rieht! Sezi atunci pe scaun. Ce 
camţi aici tată? Da' mama ce face? 

Lu Moişe îi sticlese ochii în cap. Îşi 


Zi 


daţi: 



































freacă mâinile uscate, de parcă —a 
în rare ocazii — vrea să şi le spele. 

— Rebecă ! Rebecă ! vin aici! 

leheca se scoală. își trage plișeurik 
roch'ei și se a;ropie de masă, ținând d 
mână ne Selica: 

-— lancule! Qi! Ce buiat ghisel! 

Și întrun elun de nestăpânită dragor 
le, se uruncă cu burta peste „Mister 
Black“. care. cuprinzădu-i spatele «i 
câte un deget, o sărută pe umerii ro 
chiei: 

— Litie Inama! Ă 

Pendulul din perate începe să bat, 
indicând ora nouă, dar ge opreşte după 
irci măsuri. Selca. cu o nară mai mart 
ca cealaltă priveste tâmpit spre ornie 
suând dintrun daget, 

— Si aşă dragă Iancule! Tu îmi dul 
mie 20.000 de lei, iar eu deschid fabric 
de covrigi, 

— Si mie, și mie îmi dai 2 lei — ţipi 


Selica. Ă 
— Ce bine seamănă Selica — zii 
Iancu — cu vărul nostru Sapsă, 


— Fi! Singele apă nu se face! — sari 
de colo Rebeca. Dar nu mă uiţi nici pt 
mine, hu'atul meu drag. Vreau să mi 
duci la Ieşi, 

Iancu se uită la ccas: 

— Papa! Uite, îţi dau un aconta pet 
tru fabrica ta. Ţine 500 lei. Eu mă due 
am treburi urgente. Good bye! 

Și lăsându-și părinţi: încremeniţi pi 
scaune. se îndreaptă grăbit spre eșirt 
Inaintea lui răsare un civil şi doi prw 


— Stai! cum te cheamă? 

— Ce ce treaba Dumitale? 

— Cum-te cheamă ? — răcneşte întu: 
riat civilul. 

— John Nlack. 

— Apăi cu Dumneata avem treabl 
Irmează-ne ! 

Incadrat de cei doi gradaţi, Iancu dk 
pare pe unsă. cu capul în jos şi par 
mai mărunt de cum intrase. 

A doua zi. Moişe cetei în |, 

„Individul Jencu Schwatz, zis John 
„Black_ zis Gioni Nerro. zis loan Ciori 
„nef. a fost arestat într'un restaurant 
„din Tg.Frumas. EI va fi tradus în 
„faţa Justiţiei. pentru dezertare, spionaj 
„Si escrocherie. In ultimul timp obţinu 
„se dela cetăţenii din Te.-Frumos, sum 
„de 100.000 lei, bani necesari pentru ce 
„Manda unor pretinse maşini de carton 
„presat. Cu actele dresate, a fost înaini 
„tat Parchetului, care va ancheta“, 

-— Oi. vait Oi! sa pocneşte Rebeca cu 
capul de masă, 

Plânze si Selica. fără să stie de & 
cu amândouă mâinile în nas, pe când 
Moişe se scarpină după ureche: 

— Sa dus dracului fabrica nea. Di 
noroc că nu mi-a luat înapoi 500 de ki! 





LEGENDE SUD-AMERICANE 





- 
NI i 


TINIVIGRSUI. LITERAR. - 1 


PATA DIN SOARE 


Toţi cronicarii rasei care populase ji- 
auturile lui Inti (Scarele). erau “naninii 
în g confirma cât de îngădiuitoane și ier- 
tătoare era Inca (Domnitorul) cu popou- 
vele pe care le învingea.  Blas Valera, 
Garciluso dela Vera, Cieza de Toon, Juan 
de Betanzos şi toţi câilalţi cronicari fac 
mențiune în cronicele lor de acest lueru. 

Dar cronicarii, «lin cărţile cărora se 
poate reconstitui adevărata istorie, nu 
ne povestesc cun a ajuns acea populaţie. 
considerată de europeni ca  incultă «i 
sălbatecă, la un grad atât de inalt de 
binătate sufletească. şi ln o politică atât 
de nobilă. 

Și iată că incă odată. legenda, vine să 
ne explice cum si pentru ce sa intânplat 
Așa. 


Domnea pe utunci  lloque Yupunqui. 
Acest Inca nu-și desminţise numele lui 
profetic, căci char dela moartea tatălui 
tău, Rocca, realiză cele mai îndrăzneţe 
acțiuni 

Astfel, ajunse pănă în pravincia Cana 
in care triburile sălbatice adorau tot fe. 
lul de iduti. sâxârsind sacrificii de o fe- 
recitate înspăimântătoare pentiu adora- 
tea idolilor lor. I.loque Yupanqii îi su- 
puse fără luptă, făcându-le promisiuni 
şi daruri, făcându-i să adopte ersdiaţi 
n Intă. 

După ce supuse pe cunasi. contiiui 
campania «de cucerire în contra tribului 
ayavari. Acestia însă nu se lăsară con- 
vinşi nici de promisiuni. nici de daruri, 
și cu arma în mână se grăbiră să-și a- 
pere libertatea. Lupta fu lungă şi crudă. 
ne spun cronicarii, (ar ayavari fură în- 
vinși şi trehuiră să se refugieze în cată- 
(ile lor, unde fură încercuiți de armatele 
lui Inca, ohlisându-i să se predea din 
cauza foamei pe care nu mai aveau cun 
so astâmpere. după ce mezistară un timp 
indelungat, 

Istoria spune că Inca trată cu bună- 
voință pe învinşi, le lăsă învăţaţi ea să-i 
iniţieze în coltul lui Inti. si să le explice 
avantapiile de a fi suh stăpânirea lui 
Inca, fiut Soarelui; după aceea se re- 
lrase spre Cuzco, unde fu primit cu mari 
srbări și solemnităţi religioase. 


+ 


„legenda, însă, spune că lucrurile nu 
sar fi petrecut aşa. Ea susţine că Lloque 
Yupanqui, nu iertă po învinși. ci. în lan- 


“țsm duse cu el pe principalii sefi, pe cei 
mai bravi luptători, pe bătrânii venera- 


biH şi pe cele mai frumoase femei: cu 


- gândul de a. da, — prin masacrureu a- 


celor priznnieri, un teribil exemplu. 
Cu toţii trebuiau să fie decapitaţi în 


: laţa imaginci Soarelui, în templul sacru 





din Cuzco. 

Şi Iaca intră astfel în Capitala rega- 
tului său. târând în lanţuri după el. pe 
cei ce trelmiau să moară pentru a glo- 


; difica triumful Ii. şi drept pedeapsă de 
ai se fi împotrivit cu armele, lui. Fiul 


Soarelui, 


Terminate sărbătorile de primire şi o- 
magiu, Întro și mai mare serbare. tre- 


buia, să aibă Inc uciderea celor destinuţi 
răzbunărei Searelui, și aceasta chiar în 
Templul lui, si în faţa. imogrmnei lui, 

In acea zi L.loque Yupanqui pătrunse 
in templu. urmat de cei mai viteji ostaşi 
ai săi, de rei mai defrunte demnitari de 
la curtea sa si de mulţimea avavarilvi 
învinşi, destinaţii mori. 

Templul soarelui strălucea : înalții lui 
»ereţi îmbrăcați cu plăci de uur reflec- 
tau razele soarelui ; şi imaginea Soare- 
lui, pe peretele din faţa porței de intrare. 


ocupând toi perelele din aur curat, 
răspândea  ruzele-i aprinse în jurul ei. 
De o parte şi de alta a acelei ima- 


“ini, sinzurn ce împodobea templul, erau 
asezate corpurile îmbalsamate ale Regi- 
luv dacedați. cari păreau vii, aşezaţi ne 
tronuri de aur, ca si când ar prezicla 
ceremoniile cultului. 


Invinşii ce trebuiau să moară, aşteu- 
lau în aenunchi, în fața imaginei stră- 
lucitoa:e n Soarelui, 

Lloque Yupanqui, înarmat  înaintă 
pentru a sacrifica el însu-si pe şelui aya- 
varitor. Sefii Ini şi celelalte personagii 
ttela curte urnuu Să sacrifice pe ceilalți 
prizonieri. în ordinea gradului lor lu 
curie. Totul fusese ordonat si aranjat 
asifel de către Înca, fiul Soarelui. pen- 
tru ca tatăl lui să capete cuvenita răz- 
bunare, pentru nesapunerea de care se 
făcuseră vinovaţi învinşi. 

1loque Yupanqui, apucă de păr capul 
sefului ayavarilor, dându-l spre spate, 
pentru a descoperi gâtul prizonierului 
unde trebuia să, lovească spada sa, și, 
cu spada ridicată îşi îndreptă privirea 
«pre imazinea Soarelui. în semn că-i 9- 
feră acel encrificiu.... 


Dar Inca nv săvârşi sacrificui. Palid 
și tremurând, rămase în fiţa imaainei 
Soarelui. cu ochii ţintă la ea. Si toţi pu- 
tură vedea ce anume făcu să tremura 
și să pălească pe Lloque Yupanqui. vi- 
teazul: pe imaginea Soarelui. chin aur 
curat apăruse o pală roşie de sânge. 

Marele Preot se apropie de Inca şi-i 
spuse : 

„Fiu ul Soarelui! tatăl vostru nu vrea 
ca mâinile voustre să fie murdărite de 
sângele acestui rebel necurat. 

— „isa să fie —- spuse Inca. Și dădu 
ordin ca. ce) mai în vârstă din sefii lui 
să înainteze pentru a decapita pe șeful 
învins, 

Acesta dete înapoi capul victimei, și, 
cu spuda ridicată, astepta orâinul de a 
ucide, Dar Inca, cu cehi; fixaţi în ima- 
zinea Soarelui, asfeprtă ca depe ca să 
dispară teribila pată de sânge. Dar pata 
nu dispărva. 

Atunci Mavele Preot înaintă si spuse: 


— „Fiu al Soarelui! acest bătrâu nu 
trebue să muară. Înii tatăl vostru nu 
vrea cu el că fie ucis. Vedeţi singur a- 
veasta ! şi arătă spre pata de sânge din 
soare, 

— „Mine == îl iert — spuse Inca. 

Fu adus altul din şefii învinsilor, pen- 
tru a fi sacrificat. E 

Bătrânul ostaș, cu sabia ridicată, as- 
tepta porunca de a ucide; dar Inca nu 
putea da această poruncă, căci pata de 


de ERNESTO MORALES 


sânge nu dispărea depe imaginea de aur 
a Soarelui. 

Si astfel — unul după altul. fură ier- 
taţi principalii şefi aşavari, apoi ci 
mai viteji războinici şi bătrânii venera- 
biți, 

Totuşi teribila pată nu dispărea. 

Mai rămăseseră femeile avavari, alese 
priutre cele mai frumoase ale acelui pa- 
por. Una după alta însă, ca şi oamenii. 
tvehuiră să fie iertate. Aşa era porunca 
Soarelui. In fine ultima dintre femei în- 
genuchie în fața discului soarelui, aş- 
teptându-şi moartea. | 

Inca, cercetă din nou, cu plivirea ima- 
ainea Soarelui. Pata însângerată era toi. 
acolo, ca un ordin de iertare... 

Inca îertă şi pe ultima dintre condam- 
naţi. Atunci, pata de pe discul soarelui 
dispăru. | 

Soarelui, zeu al fecundității, zeu al vie- 
sei. nu-i plăceau sacrificiile omeneşti. 
Cultul lui nu era acela al răzbuniirri. dar 
acela al uitărei şi ierlărei înăltătoare. 
Aceasta est: legenda, denunntă: Pata 
dim Soare, Si de atunci. începând cu 
Llcque Yupanani. al treilea suveran din 
dinastia Incasilar, aceștia adontară acea. 
politică de îmrăcinire şi bunătate faţă 
Je invinsi. “politică ce a uimit, atât de 
mult pe cenceritorii europeni. 


(Trad. de HENRY HELFANT) 


POEMA IN PROZĂ 


FERICIREA 


„Vreau să fiu fericită ! [& dorința cea 
mai de preţ, înrădăcinată în adâncul 
fiecărei inimi. E porunca ce stăpâneşte 
viața, Si după fericire aleargă cr.ce mi- 
ritor” . Ă 

Aşa mi grăi tovarășa drumurilor de 
pripas. Sufletul meu mânnit îi răspun- 
se cu asprime: o 

„Li amară amăgire credinţa că în a- 
dâncul inimii noastre ar fi înrădăcina- 
tă parunea : Să fim fericiţi! Ă 

O singură poruncă ne-a săpat firea În 
suflet: .„Si ne cunoastem datoria și să 
c împlinim cu credință”. 

Firea ţese într'una. Neobosită, creează. 
harnică îşi îndeplineşte rasturile si mil 
se abate din drumul croeărei continue, 

Cunoscându-ţi cu adevărat lucrul fiu 
si săvârsindu-l, luminat de credinţa. bi- 
nelui ce-l urmăresti şi încălzit de dra- 
„oste faţi de semenul tău, te ridici pe 
treptele zirilor spre Părintele a toate. 
Munca îţi absoarbe ființa. nu mai cu- 
noști, asemenea Tatălui nici timp. nici 
anațiu, le birui şi intri în ritmul cterni- 
tăți. 

Da, tirapul şi spaţiu sunt dusmanii: re. 
să ârşirii noastre, ai fericirii eterne. Sin- 
gură munca ştie să birue pe aceşti vrăj- 
maşi neîmpăcaţi. Munceste cu hărnicie 
şi sufletul tău se va odihni în fiecare 
amurg sub streșşina, fericirii, mângâiat 
de Stăpânul a toate. 


7. SÂNDU 











154. — UNIVERSUL LITERAR 





ceaiacaa Haicrear'ea 


F. LOBODĂ: 


„Gura lumii“ 
(EPIGRAME) 


Dacă in atâtea domenii ne mai puteri 
aştepta la surprize — drumul epigramei 
parc să se îi sfârşit. Sar părea că acea- 
stă specie, care a înflorit în antichitate 
și în veacurile 17Z—18-lca, ar fi intrat în- 
tun fel de agonic, Se va petrece cu ca, 
intrun viitor mai mult sau mai puţin a- 
propiat, ceiace sa petrecut cu epopeca, 
cu pocma didactică, cu oda. Deastădată 
Imerul pare cu atâi mai curios, cucât €- 
pigrama nu cere nici extenziune, nici fa- 
hulare, unici motiv prea puternic de ins- 
pirațiune. ia se mulțămeşte cu un sipzur 
lucru * spirit, spirit cât mai fiu. căt mai 
ermeculrat, cât mai surprinzător și, ală- 
turi «le cl, o formă impecabilă. Se pare 
însă că dispariția epigramei e consecința 
imediată a sleirii spiritului la cci de azi 
isi înlocuirea ci printrun fel strâmbare 
silită a uuei realilăți convenabile) şi u 
dispreţului pentru formă. pentru versul 
armonios și corect, atât de pronunţat la 
cei de azi. 

lată de ce încercările de reînvicre a a- 
cestui muribund simpatic trebuese saluta: 
te cu entusiasiv, cu atât mai mult, cânil 
ele poartă ţea acela de care ne ocupănu) 
pecetia tulentului. Aceasta dovecteşte două 
lucruri: îu primul loc că d. l.obodă (aşă 
ii place «d-sale să se numească, printrun 
interesant calambur) are uwhele epigrame 
reuşite : în al doilea — că ar putea avea 
și mai multe, dacă... 

Sa începem, prin urmare, cu partea ne- 
sativă : 

Și de astă dată ne întâmpină glumele 
eftine, locurile comune, aluziile prea di- 
recte, indiserețiile și jocurile de cuvinte 
care nn mat impresionează pe nimeni, 
Greşala e aceasta : d. fobodă vrea să fie 
la zi. Pentru accasta d-sa urmăreşte cu 
asiduitate de cronicar evenimentele şi le 
ntează —. sintetizându-le în haina îngus- 
tă a clasicului catren. Se întâmplă însă şi 
aici ca în alătea alte domeni: nu toate 
iusemnările pot deveni apere literare. A- 
dăozați încă două fapte: pe acela că 
dela inteuţie pânăla realizare, ele îşi pierd 
o Bună parte diu interesul epigramatie : 
pe celălalt — timpul, readucerea lor în u- 
tențiunea publică, le scutură şi ce bruma 
Je mai rămăsese din presupusul umor. 

Natural că atunci când întenţionezi să 
scoti un voluni de epigrame tuate aceste 
cfemeride ar urma să fie lăsate actuali- 
tăţii cure le-a produs. Dl Lobodă no 
face, poate, din cauză că. în calitate de 
[ericit părinte care-şi iubeşte depotrivă 
copu sufteteşti, nu le paate identifica, 
desigur : pentrucă, eliminându-le, ac fi 
rămas cu foarte puţini. 

Și-apoi: d. Î.. nu e nici măcar croni- 
“ar imparţial. Sa zis, şi cu drept cuvânt : 


A fa les bous gens 
„Forli lea bonnes epigrammes — 


in vădit contrast cu 


biet les mechants 
cari 


Font les ners noirs, les noires (rames. 
(Le. Lebrun) 





D-l L. care, probabil, cunoaşte (trebuia 
să le cunoască în momentul în care sa 
decis să scrie epigrame) aceste versuri, 
uită, uncori, conținutul lor şi e rău. A- 
ceasta se întâmplă în cairenele en carac- 
ter politic tpag. 17, 25, 24, 57, 65 etc.). 

Si pentruca să lim compleţi „vom a- 
dăoga că, uneor, nu lipseşte ntei trivialul 
(ziua izamei 46), iar locurile comune, efec: 
tele etrine abundă la tot pasul (79, 17, 29, 
39. 45, 57, 69). Puteau lipsi la fel unele 
calambururi (15, 44 etc). 

Natural că toate acesiea nu sânt în 
măsură să ne convingă că d. L. nar avea 
de loc talent, că „Gura lumii“, tipărită 
la... „Cartea medicală” nu merită nici pe 
departe prețul... spiţerese (pag. 104) caru 
i sa pus, nici osteneala sacrificării unci 
jumătăţi de oră. Am spus-o dela început 
si vrem să dovedim, prin citate, că vo- 
lumaşul acesta închide şi destule lucruri 
meritorii. Tată, de-o pildă, cât de bine se 
arlresează d-sa : 


Doctorului Puţureanu care 
găsise leac contra ofticii 


h drepi că fi-ai făcut un nume, 
Dar eu te chem în fața legii: 
De oftică de scapi o lume, 

In schimb, ţi-ai ofticat... colegii. 


E<te, din nefericire, exact ecoul acestui 
caz care pasionast alât de mult, acum 


5 ani. 
Și tot atât de senin ripostească acelaş 


Unui amic expatriat 
în America 


zi, prea bunul meu amic, 
Oceanul ne desparte ; 

Ți-an, prezis, încă de mic, 

„Ali sagunai, când-ba „departe“. 


De aceiaş bonomie dă dovadă când, deşi 
wazctar. vu se sfieşte să-i comunice lui 
Nemalpasa care a dispus adoptarea ca- 
racterelor latine pentru ziare : 


La noi, Kemal, nu-i ca la tine, 
[i-o spunem să te dumireşti; 
La noi, ziarele-s latine, 

Dar caracterele... turceşti. 


Destul de reuşite sânt şi cpigramele «le- 
dicate stri'torilor. ca aceea în legătură cu 
„Amantul anonim“ sau închinată 

Autorul „Fantomei celei 
“are va veni” 


Citind la piesa ta subiectul, 
Pe dată i-am ghicit efectul : 
Fine fantoma? Wu stiu bine; 
Dar publicul «e cerf... nu vine. 


Si nu sânt vela nici catrenele, de o cru- 
ditate stranie dela pag. 52, 55 nici acela 
care are ca punet de plecare 


„Nunta lui Figaro“ la Naţional 
amânată, actoiii neștiind rolurile 


Sărmani aclori, ce ironie crunlă ! 
Cum nu vă 'nzhite, de rușine, Solul? 
E prima oară că samân o Nuntă, 
Fiindcă interpre[ii... nu-și știu 

rolul. 








DI a nai 


Sau : 
Unei fluvrărese 


Drept să spun, respect lăiaţa, 
Flori ii iau, adeseori, 

Căci din flori îşi scoate vieața |! 
Si capiii fot... din flori. 


acrlea dedicate părintelui [. Lupaş (paz 
49, 50). duiosul contrast din 
Clume 
Pe bietul Nae l-a lovit 
Inconsolabila durere ; 
Din spirt metilic a orbit, | 
Cind se dusese la.... vedere 
ori — în fine — acelea în legătură cu 
posta (pag. 42, 45,) ori cu 
Valuţa 


Valuta, nepulând să crească, 
Pământu “n cer lrimise soli, 
Nevrănd să se mai învăârtească 
Șt "n timp de criză... pe 
doi poli 








lată atâtea duvezi că, după câțiva an, 
d, Î.. va putea da, pe temeiul acestor ci: 
tate, un volum mai consistent şi mai uni: 
tar de adevărate epigrame. Deocamdată 
d-sa nu ne-a putut oferi decât... multe 
stiuri epigramatice şi — numai — câtesa 


epigrame. 
PAUL [. PAPADOPUL 
LS 3 
NOTE BIBLIOGRAFICE 


A apărut în editura „Cartea Românea: 
scă” : 
+ 


„UMBRE Lucia 


Mantu. 


CHINEZEȘTI”, de 


„ANTRENAMENTUL ÎN -ATLETISMUL 
DE STADION”, de Louis C. Schroeder. 
e 


Cunoştinţe folositoare, Seria A. No. 4. 
„GHOFETHE CA NATURALIST”, de pro 


fesor 1. Simionescu, 
+ 


In curând va apărea în editura Sacee, 
»olumul de nuvele şi schițe: „BĂRBIE. 
RIL DIN HARLAU" datori! colaborato- 
rului nostru D. lOY. 


PISCINE Ea SI | PRE iar ARIE lia IERI 
EPIGRAME | 


SIA se 
Unei scriitoare 
care-mi ccrea părerea ce să facă! 
cu eroina unei nuvele : s-o omoa-| 
re sau nu. | 


lată răspunsul : 


Şi de mă "ntreabă acuma Madmoazela 
Cu eroina, cum să hotărim, 

Eu, par “aş zice — așa : s-o omorim 
Și s-o 'ngropăm... odată cu nuvela. 


N. CREVEDIA 





CNIVERSUL LITERAR, — 155 





pp ÎI ca sHE a c es 








EXPOZIŢIILE ACTUALE 


Domnișoara Anne Marie Călinescu este 
cu adevărat o reprezentantă de frunte a 
modernismului mo:lvrat, Mau:festările sale 
din prezent, nu fac decât să evidenţieze 
cu prisosinţă suplcţea sipritului său, ade- 
quat unui cadru de reală superioritate 
picturală. 

Graţia femenină de o factură destul de 


tea — desigur cn brună-voință d-sale — 
să o împrumute şi aliora! 
e 


Domnișoara Lilly Oleleanu expune peu- 
tru prima oară. Desigur că obţine succes, 
gândinud-ne şi la acest argument, Ceeace 
predomină, atât prin puterea de excesivi- 





ANE MARIE CALINESCU: Portret 


superioară se dugajează în deosebi din 
cele ce se integrează unei atari manifes- 
tări, 

Astfel nuwmervasele nuduri : -— o femeie, 
studiu, nud — studiu, cic. — alături de 
nişte portrete expresive — servitoare, por- 
tretul d-lui G., înțirmiera, [iuuncu.— respiră 
o atmosferă de graţie remareabilă. In mij- 
leul unci atari concepținni artisiice se iveşie 
--poate cu varecare intențiune—frei cri- 
sanfeme, cari cuntribuesc şi ele în mare 
parte la realizarea unităței sub care se 
prezintă lucriirile expozaniei. 

În general picturile domnişoarei Căli- 
pescu sunt însufteţite ce acca seninătate 
— în tratare și coloristică — care ar pu- 


(ate cât şi nnanţarea culoritului, sunt pei- 
sagiurile. Nu putem trece cu uşurinţă nici 
peste extrem de multele „nuduri“. Acest 
gen — mat coreet această cpuraţiune a 
uni gen — a devenit o obsesie pentru 
artiştii noştri care în cele din urmă sa 
trausformat într'o predilecție. 

Se iau la întrecere în a siudia toate 
atitudinile posibile şi uncori — dece să nu 
spunem adevărul — şi imposibile | 

O notă caracteristică la expoziţia dum- 
nişâarei Cţeleanu, pe lângă superioritatea 
imprimată peisagiurilor, reiese din fapiul 
că, contururile sunt bine tratate şi cu a- 
bilitate diriguite în cadrul ansamblului. 
Un spirit mai pronunţat în discernămân- 


de MIHAIL GIL. CONSTANTINESCU 


tul lucrărilor nu ar fi trebuit să lipseu- 
scă 
* 


Pictorul Canisius se evidenţiază ca în- 
totdeauna, într'o atmosferă ce îi face 
cinsie. D-sa studiază toate genurile : ule- 
iuri, aquarele, desemnuri în cărbune, în 
creion sau îu peniță, neuitând nici difici- 
lul gen al gravurilor pe lemn. 

În categoria accasta din urmă, pictorul 
şi-a pus tot talentul său inepuizabil, pre- 
ziutânslu-ne nişte ansambluri, ce pe alo- 
curea se evidențiază ca pure muzicalităţi 
transpuse în nuanțări plastice de o expre- 
sivitate viguroasă, 


Pictorul Enea are calităţi de o putere 





remarcabilă, tratând  felurilele genuri 
si oprindu-se mai mult —3 dintrun 
calcul — asupra fiecăruia. Astfel  por- 


tretele sale de o eleganță deosebită sunt 
atrăgătoare unu numai prin impresiunile 
concise ce se degajează din privirea și 
in deoseni quasi-contemplarea lor, cât prin 
forța atrăgătoare a coloristieei sale. 

Sunt însă unele lucrări pătrunse de un 
curent arhaic şi asa trehue să fie: poarta 
hiserieii Domnești (Curtea de ârgeş), Bi- 
serica neamului (Bacău). Mânăstirea 
Curtea de Argeş, cote, 


ALB ŞI NEGRU 
SALA MOZART 


In sala „Mozart“ — d-na  Manolescu- 
Bruteanu și d, R. Iosil au deschis o ex- 
poziție intitulută: Alb şi Negru al- 


cătuită din aquaforte. point-scche, vernis- 
mou, xilografii, tuşuri, desemne, monoti- 
puri, 

Am mai avut prilejul să veubum de uc- 
ltivitatea, artistică a celur doi pictori. In 
cele se expun ei prezintă o varietate de 
gen şi de subiecte cari fac un punct E a- 
tragere. 

Cu ocazituca reecntei lor expoziţii, pic- 
torii au arătat la ce grad de desăvâr- 
sire au ajuus în aceste ramuri ale de- 
senului pe care, din nefericire, foarie pu- 
țini l-au cultivat la noi. Toate motivele 
sunt, fiecare în parte luat. lucrări cure 
merilă toală atenţiunea. 

La d-na Manolescu se evidenţiuză în 
deosebi ilustrațiile cu fon Creangă des- 
criînd umintirile lui din copilărie, — pra- 
cun şi celelalte bucăţi intitulate Poşta ro- 
mână, Salomea, Răstignirea, inc la d. R. 
Josif imicresaule, originale si bine prinse 
câteva coljuri din Bucureşti şi anume: 
podul Serban Vodă, Biserica Jicniţa, pe 
cheiul Dâmbovijei și alte aspecte din Ca- 
pitală. 

Pe lângă aceste lucrări Pictorul losif 
ne mai preziulă și o seric de aauaforie 
interpretări după Grigorescu, Ele suut 
executate cu o finețe și o delicateţe rară. 


care-i caracteristica de scamă au acestui 
artist. 
Merită. osteneala unei vizite expoziţia 


din sala Mozart. 


D. CASEILLI 


„Alb şi Negru“ 








156. .— UNIVERSUL JUTERAN 








3 $ ca $ N-c5$aa... 


REEDITĂRI anunțate : Ştefan O .losif : 
A st odată: Gr. Alexandrescu: poezii: 
AL. D. Xenopol : Istoria Românilor diu Da- 
cia Traiană, vol. al X-lca. 


CALEIDOSCOP se numeşte una dintre 
nouile reviste, Are ea director pe d. Sandu 
Rugină, iar ca secretar de redacţie pe d. 
Victor Ulmu. Publică articole îndrăsnete 
si versuri romantive—ule cel mai autentic ca- 
libru erotic. Semnează — pe lângă cloni- 
nii de mai sus — Gh. Floru, Tody Delaor- 
man. Victor Ulmu, Homeo Vulcănescu. 
Marius Verbiceanu, C. Demetriade și M. 
Cornea. Se distinge printro nobilă sfor- 
are de a lămuri opinia publică întruu 
sens — pe care nu-l cunoaştem, de oarece 
nu ne-a parvenit numărul cu articolul- 
program. Întrucât ne priveşte îi urăm — 
durată şi rezistenţă. Fireşte că — dacă la 
acestea — va pulea adăoga şi talent, bu- 
curia ne va fi cu atât mai mare. 


VIAŢA LITERARĂ, îşi reia apariţia, 
priutrun răspuns în cate, arată motivele 
(greutăţi materiale) pentru care a fost si- 
lită să capituleze un moment.  Adniirăm 
rezistenţa acestei publicaţiuni care — cu 
numărul acesta — sa desbărat de unii co- 
laboratori grăbiţi şi inoportuni şi o dorin 
mai departe — în slujba marei literaturi 
vomâneşti, afară de cenacle şi bisericuțe. 


REVISTA LUNARĂ  „INDREPTAR" 
(orice părere ar avea despre noi), trebue- 
ște saluiulă cu toată încrederea şi cu tot 
entuziasmul. Aceasta din mai multe moti- 
ve, dar mai ales pentrucă, în babilonia li- 
terară prin care continuăm să trecem, ea 
năzuceste să devie o adevărată oază de 
frumos lterar. Ne place să vedem acest 
lucru şi în materialul pe care primul nu- 
măr il aduce, dar şi în numele, adevărate 
uaranții, ale celor mai mulţi dintre cola 
boratori — cunoscuţi de pe paginile ve- 
chei „.Vieţi literare“. 

Numărul apărut aduce mai ales vesuri 
interesante (E. Speranţia, C. Narly și Î. M. 
Rașcu). Cronica — bogată şi variată. Ce 
păcat că unii colaboratori scriu într'o ro- 
mânească ininteligibilă : 

„Ion Barbu se situează în punctul de 
trecere al matematicelor superioare spre 
esențe „anume în punctul de epuizare a 
concretului și al suspensiei const'inței în- 
trun domeniu transcedent — adică abso- 
lut — domeniu al tuturor posibilităţilor 
«de existenţă“, 

Și încă: 

„Viața lui devine o translație prin pla- 
nuri de conşti'nță, pentru a reflecta o în- 
nălțime : structură, mai mult decât haso- 
relief”... 

Stim că autorul acestei recenzii sa fă- 
cut cunoscut printr'o lucrare: „i la ma- 
nicre «le....*. Ne îutrebăm : de data aceasta 
scrie serios sau glumeşte ? 

In primul caz, domnii profesori de rv- 
mâneşte dela „Indreptar“ sunt rugați să-l 
aducă la realitate: în al Il-lea: să-i inti- 
tuleze cronica : „ă la manitre de...“ şi so 
insojească de... chce. E 

Cu aceasi singură rezervă, „Indreptar“- 
ul care ne aduce în minte figura perse- 





„ideologia 


G 


verentă a d-lui O. Densușianu — e bine 
venit, 





ENNIUS, unul dintre cei dintâi şielui. 
tori ai versului latin formează obiectul 
uuui prețios studiu pe care îl publică (în 
„Ad. lit” 479) d 1. M, Marinescu, In el 
este vorba stespre unul dintre primii epici 
latini. cel care a fixat regulele  poezici 
roniane şi u introdus în ea hexametrul — 
autorul poemului istoric „Annales” din 
care a împrumutat destul chiar Vergilins. 
cel mai mare epic latin. 


REGRETATUL CORNELIU BOTEZ 
constitue obiectul uuui studiu în acelas 
număr, Semnează d-na Izabela Sadovea- 
nu. Despre versurile lui, rămase necunos- 
cute, ni se spune că închideau „tânguirea. 
fără tragism, sonoră şi relorică.. a omului 
care se găsește în fața destinului și mă- 
soară cu părere de rău depărtarea d'ntre 
vis şi realitate. El cânta durerea orfani- 
lor și mizeria desmoşteniţilor, cum şi toată 
„fantomelor intelectuale“, 

Apoi — din alt punct de vedere : „Lup- 
ia Îi cu inerția, usurătatea. tembelismul 
contemporan lor spre a-i face să treacă 
dela vorbe la fapte este minunat ilustrată 
prin campania susținută spre a vidica un 
bust lui Eminescu, în care a cheltuit ani 
de perseverenţă, o energie pe care nimic 
n'o putea vJescuraţa“. 

În acelas număr nuvela d-lui |. 
biccanu : Nenea. 


NOUTĂŢI: 

Proză : 

|. Agârbiceanu : 

Const. Kiriţeseu : 
vele ; 

I. Dongorozi: Monumentul eroilor. nu- 
vele şi schiţe : 


Agâr- 


Dolor, roman: 
Porunca a zecea, nu- 


Cezar Petrescu: Aranea, stima lacuri- 
lor: 

AL Soare : lugerul căzut, povestire. 

Asupra unora dintre acestea vom re- 
veni. 


ECOURI suni cele mai multe din ma- 
nuscriscle —. versuri care cer ospitulitatea 
tiparului, în coloanele mai tuturor revis- 
telor literare. Ecouri din Iosif,  Coşhuc. 
Cerua, din voczia poporană sau din cea 
modernă... ipiărite la maşină sau detaşate 
lin fiţiuiei anonime de ținut, scrise cu 
cele mai prelioase caractere gotice sau a- 
bia măzgălite fără cea mai elementară ca- 
lisrafie —. ele reprezintă ecoul inedit al 
ultimii lecturi. la întâmplare... 

Concluzia : lăudăm peste măsură pe ti- 
uerii cari cotese: le atragem însă atentiu- 
nea că nimeni nu-i obl'gă să și serie. Mai 
ales că toți scriu cun mult mai prejos decât 
fericitele modele. 


FRANSCISK RAKULE „distinsul edu- 
cator ceh şi uuul din membrii cei mai c- 
mineuti ai Lioii Internaţionale pentru „E- 
ducația nouă“, formează ohiectul unei 
juste caracterizări din partea d-nei Fliza 
Alexandresen (Scoala română XNĂIYV, 10). 

Se arati însemnătatea pe care o dă Ba- 
kule cânteecului şi. în deosebi. desenului. 
Se vorheşte de scuala de eonii estrapiaţi 
pe cari i-a învățat: „să împletească..., să 
Increze iânimplărie. să sculpteze“ —— după 
ce e] însusi sc imițiace în toate aceste meş- 
tesuguri. În felul acesta — dnpă numii 6 
ani — el rouşeşte să facă din „o mână 


CI Z Chcuracez 








de fiinţe mizerabile”... „doisprezece tine 
plini de încredere în ei“. 

Articolul continuă punând în lumină 
penvpetiile prin care a trecut această şcoa 
li până la descoperirea şi încurajarea ei 
de Crucea roşie americanii“, 

F un articol înălțător care ne dovedește 
cu prisosință că numai „printr'o educaţie 
morală înaltă a sufletului şi a inimii, ne 
putem lupta cu greutăţile vieţii“. 


CONTINUAND studiul despre „Dască: 
lu în literatura românească“, semnatarul 
acestor rânduri se ocupă de descălul 
L.osadi despre care vorbeşte scriitorul G, 
Sicm în „Suvenire contemporană“. (Şe 


ron. XXXIV. 0). 


Desnre „CAUZELE DECĂDERU TIPA. 
RULUI LA NOI* vorbeşte d. M. Guşiţi 
în Na. 55—54 (VID) al vev. „Grafica ro- 
mână“. Acestea ar fi —- mai ales -.- două: 
conenrența dintre patronii iipografi. unită 
cu preferarea lucrătorilor efteni. deci pu: 
tin pregătiţi. 

Revista conține, în supliment, pagina | 
a ziarului „liniversul“ dela 27 Oct. 193%: 
„Zece ani dela înființarea statului ceho 
slovac“, 


DESPRE 1. CREANGA scrie frumos în 
„Gândirea“ (12) d. AL Bădăuţă. lată un 
fraxment din justia caracterizare: 

„Cu el a pătruns în seris, pentru prima 
oară, profund, autentice şi definitiv, ţă- 
anul român și, mai ales, cel moldovean. 

„Creangă vedea  întwadevăr lucrurile, 
le vedeă însă aşa cum le cunoscu şi trăise: 
rumâneşte şi țărăneşte. 

Deci : fără culori şi poetizări inutile. 
Nu se opria la haina lor exterioară. La! 
stărniri de amănunt sau stilizări patetice, 
Căci vizualitatea lui uu a fost de decor, 
ci una umană“, 

„Natura, la Creangă, devine ceva fami: 
liar ca şi în poezia pooprană, pomii se 
întretac, asemeni unor victăţi vegetale, cu 
viala şi faptele eroilor... 

„PEDEAPSA“ — drama întrun uct a 
d-lui Petre N, Mihăilescu — aduce, fără 
îndoiali pe scenă. un moment sfâşietor. 
i. la drept vorbind, unu fapt divers: un 
părinte necide pe un necunoscut căruia îi 
dăduse adăpost spre a-i ha banii și ai 
irinite copilului său plecat departe — 
spre a avea cu ce să se întoarcă la cămi- 
nul părintese. In realitate, străinul este în: 
susi copilul, reîntors cu dolari din Ame 
rica şi care — tocmai spre a nu provoca 
moartea părinților săi, aminase recunoaș 
terea penteu a doua zi dimineaţa. 

Realizarea e destul de greoaie.  Perso- 
naşiile puţine —- nu-s destul de unitare, 
nici deplin schiţate. Limba, pe care o vor 
bese me corespunele totdeauna cu sufletul 
lor, Are nevor de serioase retusări spre a 
fi aceea a unor pescari uitaţi de lume. 
Sua mici cusururi de care, avem crediu: 
ţa, autorul loc se va desbăra. Deasemeni 
de finalul prea tragic. prea înfiorător pe 
care autorul trebue să-l simplifice, să-l re 
ducă sau să-l transporte între culise, 

1). Mihăilesen ar putea urma, În acest 
sens. exemplul marilor înaintaşi -— de 
cure nu pare cu totul străin, 

Osicuv, ar fi. „Pesteapsa” e o lucram 
care merită să fie cunoscută — chiar în 
această formă. 

P,.1. P 








InNen carca 





0 secsnaci cie 
cvvinie 


Când Ludovic al XV-lea se ducea la 
vinătoare, slugile aveau ordine să înmpa- 
chefeze și 40 de sticle de vin, din care re- 
ele nu susta niciodată, cit ora lu oână- 
ioare. lutr'u zi insă regelui fiindu-i sete. 
ceru un pahar de vin. 

— Mujestale, nr mai uvem nici o pică- 
tură de vin! 

— Cum nici o picătură ? De data asta 
nu ați Înat cele 40 de sticle destinate pen- 
tru vânătoare ? 

— Ba da, Majestate, dar sau băut toate! 

— Pe viitor nu uiiați să impachelați 41 
de sticle dle vin că poate asa doară să mai 
râmănă şi pentru mine o sticlă. 


* 


Delfinul, fire bui lucduvic at AP-lea. ju- 
rându-se iulro zi cu una din guvernut- 
fele sale, sc uiti la maina sa după ce nu- 
mără desetzle dela mâna suveritantei : 

— Ce fel, spuse copilul cu surprindere. 
d-ta ai fot cinci degete la mană, la fel cu 
mina ?! 

L 


farul Poiru în a doua cilatorie a sa 
in Olanda, în 1716, trecu prin Dantzia, 
și fiind Duminică iutră iulro biserică să 
asiste la slujba relicioasă şi se aşeză liu- 
gă primar în strană. Serviciul dură mult 
și fiind iarnă era grozav de frig în bi- 
serică. 

Țarul cra chel, şi ii vru gruzan de friz 
la cip, așa că recurse la un truc. Lută 
peruca din capul vecinului și și-o puse pe 
capul său. După sfârsitul slujbei îşi lui 
peruca de pe cap şi u dete înapoi pri- 
marului oulfumindlu-i grațios. 


+ 


Carol Quintus veni lu Paris în 1540 prin 
Poitivs și Orleans. Francize 1 il întrebă 
ce crede de aceste orașe: 

— Poitiers, răspunse (Quintus, este cel 
mai frumos sat care oxistă pe glob și Or- 
lfans col mai frumos oraş. 

— Dar de Paris ce spuneți ? 

— Parisul nu e un oraş, el e oraşul o- 
rașelor ? 

Ce-ar ți spus Quiulus dacă vedea as- 
tăzi Parisul? 

Ciind Petru cet Mare veni la Paris, ci- 
nena îl întrebă cum găseşte capilala 

— Dacă în împărăția meu ași avea un 
astfel de oras, asi fi ispitit să-i dau foc 
de frică să nu-mi intunece restul impe- 
riului ? 


Henric al IV-lea mergea in patru labe 
intro după amiază în camera sa purlăud 
in spate pe fiul său Ludovic ul YIll-lea, 
copi atunci. 

„Un ambasador spaniol întră deodală in 
apartamentul regelui și găseşle pe rege 
în poziția re ma. sus. Henric fără să se 
deraujuze ii spuse : 

— Donunuile ambasador, aveți copii ? 

— Da, Sire ! k 

— În cazul acesta pot termina ocolul 
camerei cu copilul!!! 


bo caz car” 


O AVENTURA LA PARIS 


Nişte bogaţi fermieri din Australia şi-au 
irimes odrasla, o tânără fată de 18 ani, 
să studieze în Furopa. Bogata moşteni- 
toare irehuiu să se oprească la Basel, în 
blvcţia. hupinsă de faima araşului-lumi- 
nă, anstraliana a împins calătoria până 
la Paris. Aici a căzuil pe mâinile unui 
prea frumos cavaler de indusirie — din 
fericire de «lata aceasta vera maghiar — 
care şi-a luat sarcina de a vo face să cu- 
noasca viata de noapte ui marelui oraş — 
evident pe contul ci. Aşa se face că tâ- 
nări novice australiană su pomenit prin- 
să în vărtelul vieţii interlope a Parisului. 
reuşind să utopeaseă în câteva săptă- 
măni frumusica sumă de 125.000 dolari, 
adică srev 20 milioane lei. Aflând de via- 
(a pe care o începuse fata lor la Paris. 
părinții ri unu dat ordiue telegrafice pen- 
ien expedierea ei ramburs în Australia, 

lutorilăţule avea  instruerinni so dle- 
baree la Melhuurae. nepermițăndu-i-se Fi- 
cei risipitoare să se oprească în drum d 
ceastă lvrinţă a parinților fetei se pare 
insa că nu sa puiut realiza întrucât a- 
coasta a debarcat probabil Fiindcă i se 
ctesehisese gustul de eseapade la Colombo. 
Ofițerii de pe vaporul pe care se îmbar- 
cas austrulianena au declarat că legile îi 
iupiedică de a Ina măsuri contra liber. 
tiţii ci. După cr a dat o raiti şi prin Co- 
lombo. sânăra fată sa imhbareat din now. 
de astă dată pentru a se apri la Mel- 
howrne. unde trăesc părinții ei 


DISTANTELE STELAR 


D-rut 


score 


Sanmel Alfred Mitehele, profe- 


astronomie la Universitaiea Vir- 
vinia si direcior ul luboratorului leander 
Me Cormidlt, a isbutit să măsoare distan- 
ţa sie ha pământ la 1009 de stele, Obsersu- 
torul Ale. Curmieh. depe munrele Jefter- 
son, e senumit pentru meto:ta paralaxelor 
cu ajutorul căreia se msoară distanțeie 
stelare. 

Observaterul  Jerkex dela Universitatea 
din Chicage. observatorul de pe muntele 
VW ulson at umersităţii din California, ob- 
seri atorul Sprou) al Eniverstăţii Swarth- 
Inore si vhservinorul de la Grecenwieli, 
din Anglia. au reusil să măsoare vreo 500 
de stele, Observatorul La Allegheny. al 
Uasversităţii din Pitishurg. a măsurat 
500 «le stele Tu notal sau făcut până azi 
5200 măsurători stelare, 

Metoda folosită de vb- 
-ervatorul Me Cormiek este, după d-rub 
Viiiekel! 


Miaisurătoarea 


trigonionmetrică 


metodă directă 
«distanțelor stelare. Aceasta 
se face. futografiindu-se steaua din capre: 


siuzura penru 


tele opuse ale orbitei păunântului pe mă- 
sură ce acesta se învârieşie în jurul soa- 
relui. Accasta îi dă astronomului o linie 
de pornire cunosentă dela care el poate 
socoti «distanţele stelare, 








UNIVERSUL LITERAR. — 157 





caricatura zilei 
LA REPLICĂ... 





—- Domnişoara, vă. anunţă că nu este 
acasă. 

— Prea bine. Spune-i Domnişoarei că 
si eu o anunţ că nam venit, 


ARGUMENT SIGUR 





- Domuul nu e acasă. A plecat în to- 
A poa 

- În voiaj de plăcere ? 

— Aşi! nu cred. fiindcă d-nul a piccat 


cu canița., 
MAL PRACTIC 


“sti i 





-- Ori urmezi marșul, ori dezertezi.... 
-- Aur ales: urmez marșul... dezertării.. 


(Dimanche illustree) 





458. — UNIVERSUL LITERAR 





Pagini uitate 











NIOBE ŞI LATONA 


Odinioară, pe vremea de demult, era 
inte'o cctate grecească, numită Teba, o fe- 
meie de viţă domnească, pe care o chema 
Niobe. la avea mulți feciori şi multe 
fete, şi așa tare se mândrea cu frumuse- 
jea lot, încât i se părea că în toată ţara, 
ba nici chiar în toată lumea, nu se mai 
atlă alţi copii frumoşi ca ai ci. 

Drept este că, de câte ori pământenii 
locului vedeau pe feciorii şi pe fetele Nio- 
bei, alergând şi jucându-se prin văi și 
prin livezi, împreună cu copii lor, toţi se 
uneau a zice că cu aceia nici unii nu se 
puteau potrivi. lar Niobe, dacă auzea ași, 
îi creştea inima în piept. și din ce în ce 
mai tase se îngânta şi se ameţea de tru- 
fie. lăndând căire toţi puterea ncasemuitii 
si virtutea şi niândreţea cupiilor săi. 

Te atunci însă veni acolo, din mica in- 
sulă Delos, o altă femeie de neam zeiese 
căreia îi, zicea Leto sau Latona. Aceasta 
avea numai doi copii, o fulă anume Âr- 
temis şi un fecior numit Febus Apolon; 
dar fără îndoială, amândoi erau minune 
de frumoşi, de sprinteni și de vârtoşi, în- 
“ât la suaie şi la lună nu putea nimeni 
să cate mai cu drag decât la dânşii. Cu 
loate ucestea, Niobei tot i se părea că 
copiii ci, cei mulţi şi egingaşi, sânt mai 
frunoşi decât ai doamnei străine. 

Intr'o zi şerdeau «le vorbă amândouă fe- 
moile, Niobe şi Latonia. privind pe copiii 
jor, cum †jucau toli împreună pe o pa- 
jişte de verdeață. Febus Apolon, sunând 
minunat din strunele lirei sale, lăsă jos în- 
strumentul, şi, luând de pe umăr arcul 
său de amr, începu să asvârle cu dânsul 
săgeți care toate nemereau fără greș la 
|intă, 

Niobe ru prea băga de scamă nici la 
arcul, nici la săgețile lui Apolon, ci, că- 
tând mai cu drag la pruncii ci, spuse așa 
către Latona: — „Vezi, surată, cât sunt 
de mândri şi de vârtoşi şase feciori şi 
sase fete ale mele! Nam ce zice, uriţi nu 
Sunt nici Arteinis, nici Apolon ai tăi. Dar, 
ce aw a face pe lângă ai mei? Departe 
sunt de dânşii! Şi apoi, tu ai numai doi, 
și cu am tocmai şase feciori şi şase fete, 
tot unul şi una“, 

Pe când Niobe vorbea cu așa nesoco- 
titi trufie, ca nici se gândea cât de tare 
atâța mânia l.atonei. Aceasta tăcu înfuu- 
dat : dar îndată ce plecă de lângă dânsa 
Niahe cu copii ei, ca cheamă pe Apolo 
si-l vorbi așa: — „Nu pot să sufer pe a. 
ceastă Niobe ; ea se laudă cu copii ei şi 
cuicază a zice că dânşii sunt mai fru- 
maşi decât tine şi decât soră-ta. Aş vrea 
să 0 învăţ minte, să-i arăt cât este de 
proastă și cu cât voi sânteţi mai presus 
de odrasla ci“. 

Auzind aceasta, de odată Fehus Apolon 
se apriuse : faţa lui, tânără şi luminoasă 
se negură : fruntea i se posomori şi din 
vchi îi sclipiră fulgere de mânie. El nu 
zise nimic ; dar luând cu sine arcul «le 
aur și atârnând pe umeri tolba cu săgeți 
arzătoare, cl apucă în urma Niobei și a 
copiilor ci, şi îi ajunse tocmai când se 
coborau într'o vale adâncă, 

Se opri pe muchea unui pisc de unde 
ii putea ochi, Ină din tolbă o săgeată, o 


puse (a curmeziş pe arc, întinse cu mâna în mijlocul lor, şi o podidiră lacrimit, 


coarda către sine, până ce vârful săpe- 
ței ajunse la marginea arcului, şi îi dete 
drumul să sboare în jos. Coarda înstru- 
nată zbârmâi en iuct şi, ca raza luminoa- 
să de iute, săgeata ajunse la ţel, iar unul 
din feciorii Niubei căzu mort la pământ, 
îndată după aceia, altă săgeată sbură de 
pe are şi alt fecior al Nivbei căzu, şi apoi 
încă unul, şi încă unul, şi încă unul, până 
ce toți feciori și toate fetele bietei Niobe 
căzură inorţi în prelargul văii, 

Atunci Apoloa, încins de o turbată ar- 
șiță, strigă în gura mare Niobei: — „la! 
mai leudă-te şi acum cu mândrețea copii- 
lor tăi!“ 

Dar luate acestea se petrecuse așa de 
repere, încât Niobei i se părea că visea- 
ză. nu-i venca să crează că, colea în 
preajmă-i zac morţi copiii ei, pe cari a- 
dineauri încă îi văzuse plini de viaţă şi 
de tărie. Acum ei erau culeaţi pe verdea- 
tă, reci, şi fără de mişcare. Ochii le erau 
închişi ca și când ar fi dormit: pe faţă 
le rămăsese lipărit un zâmbet dulce, ce-i 
arăta mai frumoși decât aevea, 


Niohe umbla de la unul până la altul, 
pipăina mâiuele lor îngheţate, sărutând 
feţele lor albie. Abia din răceala și din 
pălirea lor se putu ca domiri în sfârşit 
că erau toți ucişi de săgețile dogoritoare 
ale lui Apolon. 

Atunci şezu Jos şi dânsa pe un pietroi, 





curcânil şiroaio din ochii ci. Cu faţa scăl- 
dată de plânsori, rămase ea acolo, zile, 
săptămâni şi luni, tot aşa de neclintit 
ca şi copiii ei căzuți morți împrejuruii 
Fa nu-şi mai ridica capul în sus, nici vui 
să mai privească la scninnl cerului. In 
cremenită acolo pe piatră, din ochii ei st 
scurse mereu un isvor nesecat de lacrimi, 
până cc însuşi fu coprinsă de răceala pie 
trei. Plânsuarea îi era tăcută ; în trupul 
ci se slei treptat căldura vicţei, și inima 
îi încetă de a mai bate. Niobce era moar. 
tă; dar și moartă, plânsul ei picura lin 
da lungul lespedei, căci nesecata ci dul 
rere o prefăcuse în stană de piatră 


de AL. ODOBESCU 


plânsoarea ci, în limpede isvor. 

Toţi oamenii, câţi de atunci încoace si 
întâmpla să treacă prin acea vale pără 
sită, văzârnul albele pietroaie risipite prin 
iarbă şi mai ales stânca cea cu istor, zic. 
-— „Ăcosta este Niobe care sa prefăcut în 
stană de piatră dupe ce Febus Apolon i-i 
ucis toţi copiii, fiindcă se lăudase cu tru 
fie că ei ar fi mai frumoși decât dânsul! 

Mult tin în urmă, după ce piatra s 
învechi şi se acoperi cu muşchiu, tot încă 
părea că se vede întrînsa chipul Niobei; 
de aproape nu se mai deosebeau trăsu: 
rile unei femei; dar diu depărtare se cu: 
noaşte biata Niobe, șezând jos şi jelând 
pe imândrii ci copii, doboriţi toţi la pă 
mânt de îufricoşatele săgeți ale lui Febus 
Apolon. 


9 esa case m 


pro ea 


Iancu :Nicutescu în „ARGAN* din „Bolnavul închăpuit* 





UNIVERSUL MTERAR. — 159 





Cearga scelesie îm exlzasce | 





LES CONFESSIONS DE DAN YACK 


Soru-sa era o ciumă mică, neagră, uri- 

ciousă care-i voia rău şi care era geloasă, 
geloasă ; Fausia era mare, cam ostenită, 
cam prea fanată, cu, întro faţă otilită, 
“un vebi încrucişat puţin ca  Bâjane, 
dar era mai bine de cât Râjane, cu 
care se reprezentase chiar atunci Miarka, 
Fata cu Ursul, întrun cinema de pe 
bulevarde ; Fausta era mult mai bine 
fiindcă era anonimă. El pretindea că 
ste o l)uweză, pentru că semăna cu 
m matelut danez pe care-l avusese odi- 
mioară in serviciul său. E drept că a- 
cea femee avea ceva bărbătesc. Ea bea 
mult şi privea ca un Dbrăbat. Filmele lui 
Charlut ne duceam să le vedem intrun 
cinema din vecinătatea gărei de Lyon. Era 
ua fost restaurant eltin, o sală mare de 
lemn enare semăna cu interiorul unei lăzi 
de piano ; şi care avea chiar și rezononţa 
ei câud Charlet strânea râs nebun în pu- 
Ilie. Publicui care râdea atât de puternic, cu 
an sgomot ce locomotivă intrând în gară, 
se compunea numai și numai din lucră- 
tori de la căile ferate, cheflii şi din fete 
firă pălărie. Și acolo, el ciocnea paharul 
cn toutu lumea. (0) consumație  dedea 
dreptul la un număr din program și tre- 
buaiu luate mai multe peutru a putea 
vedea programul până la sfârşit. Se re- 
prezentau totieauna Documentarii şi Ac- 
mal tăți pe cari nu le puteai vedea în 
nici un alt cinema din Paris. Filmele lui 
Charlut treceau în extra şi trebuia luat 
o dubla cvasumaţie suplimentară pentru 
a putea asista până la sfârşitul sedinței. 
Luam întotdeauna cireşe în alcool, câte 
două porţii fiecare. Ah! să fi ştut Char- 
lt, el ar fi venit să cioenească paharul 
eu noi şi să aplaude impreună cu lueră: 
lorii nebuni de veselie, triumful Domnu- 
lui Anul-Nou, leit Charlot. 

D. Anul-Nou era directorul cinemaului- 
crâșmă. Pe program el se intitula: 


DOMNUL BENJAMIN ANUL-NOL 


Proprietar Crăsmar Director 
Copil Găsit. 
Fost Șef «de CLACA (la Châtelet) Fost 


Şet de CLICA (a cazarmă) 

Scufandrier de Clic şi Clac 

Fost spălă-vase la Claridge 
Solist—k laxon Om—Orchestră 
NXeimitabil în imitaţiile sale de sgomate 

CHARLOIT, leit CHARLOT 

Vorbitor 
in carne și în oase!!l!! 


Al meu cel mare, care iubea mult pe 
acest om ; îl invită într'o zi la dejun. A- 
fară din cinema acest om trist, tăcut, cu 
wbhiul fix, cu ochi de pasere, un om care 
bea iiră să vorbească, dar la el acasă, 
era deslănţuit: jonglând cu cincizeci de 
instrumente de muzică din care juca lao- 
laltă, făcea un tărăboi , o zarvă plină de 
veselie ? Imitând sgomotele „era un ade- 
vărat v'rtuos, iată şi pentru ce motiv 
programele sale se compuneau din filme 
de actual late şi documentare, pe care le 
alegea el însuşi; ceia ce-i permitea să 
dea curs liber talentului său și fanteziei 


(continuave) 


cale. Fl făcea vântul, ploaia, lumina lu- 
unei, noaptea, furtuna, uraganul, sgonvatele 
maşini, telescopajnl unui tren în mers 
sfârnăitul unui motor de avion, ineen- 
Jiul, ferfoteala mulţimei pe stradă, eşi- 
rea din metro, toate animalele, toate pă- 
sările, după toie, marea sau oceanul şi 
imita ca nimeni altul telefonul, soneria 
sa, sfârâiturile sale, dialogul întrerupt sau 
o bătaie cu revolverele. Pentru filmele lui 
Charlot improviza sketeh-uri vetriginoa- 
sc şi rezistibile. Vocea lui inuita toate su- 
citurile lui Chavlot, toate acrobaţiile lui 
si ale tovarășilor săi, şi în momentele cele 
nai patetice când acțiunea indica un 
timp de hodină pentru a lăsa să apară 
în mure pe ecran fața coasternată a lui 
Charlat. impetrită, buimacă. trăsnită, cu 
acel surâs Jabnie. întrăziat, dzarmat, pe 
care-l are în fața răntăţii soartei, când 
si-a pierdut cunipătul, cânt cade de sus, 
cân:l viața i-a ros aripile. D. Anul-Nou 
wăseca vorbe atât de caraghioase în câi 
îţi scotea lacrimi. Pălăriuţa, pantalonul 
larz; bastonaşul, fuga, căderea, alunecu- 
sul, echilibru  nestabil, setea, foamea, 
dragostea, fie-care din pariicularităţile lui 
Charlot iși avea vocea ci, intonaţiile ci 
speciale, accentul ci şi timbrul ci. Erau 
strâmbături, palme, lovituri, groaznice $0- 
văeli : o uimire îngercască în intonațiile 
pe cari D. Nouvel—An, ştia să le ia: vo- 
cea lui parvenca chiar să redea mersul 
lui Charlot. Capodopera lui era skeich-ul 
pe care-l născoceu din Charlot Noctambul 
în care fără o singură vorbă, fără 0 sin- 
gură frază, fără un singur comentat, nu- 
mai și numai prin sgomote, scârțiituri de 
broască, iie-tacul  orologiului,  lunecuşul 
covoarelor, trosnitur le mobilelor, spariul 
veselei, căderea unui obiect, dezarticulu- 
rea scărei, sughițuri, atingeri, suspine, e- 
coul paşiloe tiptili şi un mers în galop, 
cl parienca să împărtășească detracarea 


mortală, dezesperarea, neputinţa, groaza” 


bețivului. Dapă cum, se spune cl, cel mare 
a meu, ID). Anul-Nou va fi fost precurso- 
rul, adevăratul inventor al cinema-ulni 
vorbitor, A murit anul trecut într'o criză 
de delir  furics, singur iubitul meu la 
condus la cimitir. FE foarte trist, Lu cine- 
ma-urile mari de pe bulevarde. mergem 
să vedem pe hio ]'m., Charles Ray, Loui- 
se Glaum, Farty. Pauline Frâderic, Besss, 
Love, pe Tiliane Ghis din Lys Brise, cele 
dintâi comedii ale lui Marek Senctt cari, 
împreună cu Luiza Fazenda, pasiunea lui, 
ecran singurele vedete americane pe cari 
iubitul meu le admira. 

„toate celelalte, zicea cl sunt nişte 
mincinoase, înşală. Au truc-uri,. 

— Tu all cinema micuţ, pe care eram 
să-l uit, era instalat întro biserică din 
Patignolles. Se jucau filme englezeşti cari 
cran absurde, dar el avea drag să mergem 
acolo ; mu peniru a vedea un film, ci pen- 
tru a dormi. Dealtmintrelea, e singurul 
loc unde cu Lam văzut dormind. Luam 
o strană, pe care Duminica o ocupa cine 
ştie ce cuvios preot, a cine ştie cărei 
secte metodiste, care înch'ria în timpul 
săptiimânei această biserică cinema-ului, 
iubitul meu mă strârgea în braţe şi nu 


de BLAISE CENDRARS 


intâvzia să adoarmă, legănat de tangouri, 
de fox-iroturi, de shimmy, toate dansurile 
la modă, pe cari un orb le cânia la ar- 
monică, Il se trezea în antracie pentru a 
asista la reprezentanpile câ nilor savanți 
inu ale unur biele nenorocite cântărețe. 
Intro scară un marinar veni să boxeze 
cu un kanguru, şi iubitul men voi nu- 
maj decât să enmpere acest kanguru. 
L'am purtat cu noi toată noaptea, pentru 
ai da drumul, în piaţa Vendâme, înainte 
de a intra la noi acasă, la hotel Ritz. 
Cel din mrimă film pe care Pam văzut 
imprenni,--puţin mai apoi, trebuia să fac 
si cu cinema—şi nu ne mai Întoarserăm 
să vedem filmele celorlalţi, nemai având 
nanp.—fu Dețilarea Victoriei. Imi amin- 
lese că esind dela c'nema am început să 
cântăm iu taxi. În gura mare. Eram fe- 
riciji ca niște copii, fericiţi de a fi îm- 
preună, fericiţi de a fi isprăvit cu toate 
alea. fericiți de a trăi. Ne sărutam. 


EI, CEL MARE, AL MEU 


Tu eşti hodiua mea, surâsul meu. 
De câml te cunosc, nu mai sufăr. 
Nu mă doare uimic, 


sa Nu știu cum faci, dar după cum mi-ai 


promis, ai luat durerea mea asupra ta. 

Ai isbutii. Nu-mi mai simt inima ; ini- 
ma cure atăt mă durea. Nu mai cunose 
neliniştea, respir. 

O singură teamă mi-a mai rămas, tu, 
bei prea mult. Nu îndrăznesc să-ţi vor. 
besc despre asta; dar ştin bine că îutro 
zi in nu vei mai bea, după cum ai şi 
vândui toate antomobilele de cursă pen: 
tru ca Să-mi faci mie plăcere. 

( ind te privesc, mă întreb... nu eu nu 
Şitu să mă întreb, după cum nici să mă 
rog nu ştiu... te iubesc! 


RULOLUL ÎX 
Saint Gervais, la 13 Junie 1925 


Ce voi face la Paris? 

Sa isprăvit cu hiăutuva, cu femeile, -— 
nu. gata cu alcoolul. 

Am pe'ruit următoarea telegramă : 
„DAN YACK MONTJOLY SAINT GER- 
VĂIS 2ILATE SAVOIE. VOUS ENVO- 
IO UGIR Leu TRACTA PAR 
A JlE TOUJOURS AY - 
RES TSSOR*. . e daia 

(vă trimilem azi maşina Tracta) 


Ce să fie o TRACTA şi ce voi face 
cu ca? 

lie. voi pleca. 

Sa întors si Pierre, bine înțeles mofluz, 
de la Saint-Nicolas-de Veronce : Lucieune 
nu > rea de loc să mă întovărăşească la 
Paris, Ma aşteptam la aşa ceva. Atât mai 
bine, 

Ah ! atât mai bine, atât mai bine, atât 
mai bine! 

Yni rămâne cast; dar ce voi putea face 
la Paris ? 

Picrre borborosea, şi l-am dat afară. 

„— O femeie de nimic, muierea ceia, 
zecea el, In locul D-tale i-aşi trage o bă- 





lv. UNIVERSUL LITERAR 
imie ţeapiănă, să o învăţ minte. Da, ori 
cunu faia chipeșă ! nn ? 

— Lasă-mă în pace, Pierre. [ine un 
cec. Mâine mă reîntore la Paris. Nat de 
cât să-l complectezi în şi să te duci să-ți 
iai banii. Poţi lua şi tor ec las la palet: 
pușca mea, c'obotele, toate boariele. 

Şi — i-am întins un cec în alb. 

—- Ce-i asta, mă întreabă el întorcân- 
du-l pe toate feţele, Eu nu știu să ceiesc, 

Ji explic că nare decât să se prezinte 
la bancă, la banca englezească din faţa 
hotelul Majestic, la Chamonix. şi că i 
se vor da bani gheaţă. 

Halal! Bem atunci! strigă el. Dar ce 
este deasupva scris ? 

—. Cât doreşti Poerre, cât îţi trebue ? 

— Apoi, pune douăzeci de franci: pa- 
troane, să fie şi de drum. 

Liberez un ece de două sute de mii de 
franci pe numele său, şi-l dau lui Pierre. 

— Nu vii şi d-ta? 

—- Nu, Pierre, adio, 

Vor face aare acești bani fericirea lui ? 
En îi vreau binele, lui Pierre.  Penteu 
mine, văd bine, viaţa mi-e sfârşită. 
Fram la cafeneaua din colț, jucam pu- 
pici când infiermierul dela sanatoriu veni 
să mă vestească câ Mire lle murise. 

— La câte ore? am întrebat cu. 

—. Punct la douăsprezece, zise acest om. 

Ce-mi trebuia să știu ora? Era idiot. 
Şi pentru că amul care alergase, era 
lără răsuflure şi părea turburai, sau se 
prefăcea că este, în orice caz, se sgremu- 
lea ca să-mi vorbească şi mă observa pe 
sub ochi ca să vadă cum voi reacţiona, și 
mie cum nu-mi plăcea aşa ceva, poruncii 
să 1 se servească un litru de vin, ca să 
isprăvească cu condoleanţele sale. 

— Alb? 

— Roş? 

— Lu litru de ros. domnişoară, și trei 
pahare |! 

AL ircilea pahar era pentru Petru, par- 
uenerul meu la popice. Liiru acela de roș! 

Boscheiul «e verdeață era parfumat de 
către un salcâm care lăsa flori albe să 
cadă în paharele noastre. Era şi o uşoară 
adiere în acer. Sburau popiei în acer. Ju- 
cători de alătura, nişte funcţionari dela 
căile ferate, crau nevoiți să primească 
trenul care se auzea huind în vale, şi se 
întărâtau încă să mai joace. Jucau cu 
vialenţă. 

Pe masă era un litru de vin roş, şi trei 
oameni, trei oameni în jurul mesei, trei 
nameni cari tăcrau. Paharele erau pline, 
apoi sc <leșertau, Salcâmul scutura florile 
sale. 

Funcţionarii dela gară, se duseră îngră- 
mă dinrlu-se în fugă. 

Ca întrun accident de auto: cu îure- 
gistram toate micile amănunte  întro 
fracțiune de secundă, 

Toate acestea sunt 

Perfect de sii. 

Îmi amuntesc îusă şi de uimirea Inca 
când am constatat că vinul era bun. Aşi 
dar viala mai era cu putință încă atunci 
când lovitura nu ie veidea pe loe? 

Litrul acela «le roş! 

Dacă nvar fi lăsat în voic, aşi fi con- 
iimuat. Voiam să comand un al doilea, un 
al treilea, nn al patrulea. dar omul gros 
pe care rleodată am început să-l urăsc, 
spurcatul infirmier care îşi clătise paha- 
rul înainte de a mai bea cel din urmă 
pahar. se ridică şi îmi zise: 

— Vă cer ertare; Doimnnule, eu, însă. 
mi-am isprăvit treaba, colo sus. M'așteapiă 
soția, e ceasul supei. Ă 
Mă părăsi după ce-mi strânse cu „căl- 
dură mâna. Pui 

Mă desgusta omul acela gros. 


încă vii în mine. 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU Nr. îi, 


Aşa dar, el cra cel din urmă care vi- 
zuse pe Mire le încă cu viaţă? Lam ur: 
mărit cu privirea. Traversa piața cea 
mică fără să se grăbească, 
bălăbăind, cu picioarele late întoarse în 
afară, cu şorţul de infirmier rotocol sub 
braţ. dncând cu el toate gândurile mele. 
Se ducea la supă. 

Și cun omul se oprise de două trei uri. 
scărpinându-se în cap și uitându-se chio- 
râs spre noi, de cum făcu colţul, am trimi: 
pe Pierre după cl, să-i dea bacşișul cu: 
venit. 

Aşa dar, totii sa isprăvit. 

Piecai şi cu la rândul meu. 

Nu înebuneşti deci, deoarece mă regă- 
sii deodată pe balconul meu, la acelaş 
balcon, ca și în astă seară, şi tol cu şi azi. 
seara era atunci senină. Dar atunci ius- 
pectam cerul. Îmasem luneta.  Căutani 
vulturii pe cari voiam să-i omor a doua 
zi. lar astăzi privesc în mine însu-mi. Nu 
se mai găsepte nimic. Absolut nimic. Suni 
un om pierdul 

Spuseser lui Pierre să pregătească Îu- 
di: și cârlhge. Voiam să mă urce pe piscul 
Varens inainte de zorii zilei, apoi să ur- 
mez creasta stâncei care atârna peste cde- 
şeriul Plate între Coloney si la Pelouse, 
să ajung la cuibul vulturilor pe care-l 
aflase. să mă las alunecând de capătul 
funii şi să surprinil păsările în cuib. 

Această expeditie fu una dn cele mai 
mari decepții din viața mea. Când am 
ajuns la cuib, păsările shuraseră. Cuibul 
cra Sirical. lrecuse desigur cineva pe a- 
cola. Nici un ou măcar. Numai murdărie, 
murdărie numai. 


Ce vo” face 'oare la Paris? 

TRACTA a sosit. E o maşină foarte 
joasă, de o usurință excepțională, cu rați 
motrice înainte care poate face pânii la 
180. 

F. puternică şi mlădioasă, forţa de trac- 
tine, ardoarea €i la spiniecat vântul dau 
impresia de sbor. Accustă seuzaţie nu se 
poate uita de cel ce a cunoscut-o odată. 
Și da v'rajutile ca întrun vis. Nu e mu- 
șină : € un om, avionul drumului, mi-a 
spus mecanicul care mi-a adus-o la Pa- 
TIS. 

Atâr mai bine, atât mai bine. 

Dau acestui băiat cele trebuitoare ca 
să se reintoarcă cu trenul. cu tren special 
dacă pofteşte, şi mă instalez singur pe 
bord. 

Hi are un aer atât de nenorocii. jignit 
Că rămâne pe alăturea. încât îi fac cel 
mai frumos surâs, 

Ultimul nen surâs. 

Insfac volanul, apăs pe demaror. ame 
breiz, si pornesc întrun tunet. 

Ah? dece nu pot să intru în decor și 
să-mi stălcesc cavul ! 

101 Rue du Pare-Montsouris. la 1 Sep- 
temrie 4025, 

lată ; 

Sunt la Paris. 

Nu știani că se poate trăi atâi de sim- 
plu la Paris, 

Many reîntors la Paris şi iată cum mi-am 
orzanizal traiul. 

Am cumpărat un întreg etaj, la al şea- 
selea, întrun mare imobil modern din 
strada  Vare-Monsouris, la numărul (OI. 
Am făcut de sa dărâmat pereţii. căci îmi 
plac încăperile mari. goale. 

O! mi-am aşezat uumai lagărul. Din 
tot confortul modern mam păstrat decât 
camera de hae. Cumpez, Ca în brusă. Mi- 
am atârnat hamacul în şemineaua din sa- 
lon şi toate încăperile cari se află în- 





cu spatele - 



































dărit şi dau în spre curte sunt pline cu bu 
ici de lemne, butuci îrvimoşi si rotun 
pe cari ii tai cu ferestrăul în două t 
mişcări. Gătesec de ale mâncării, ca. 
când aşi fi sub cer liber, pe un foc 
lemne. Camera mea de bae e în adeș 
splendidă, cu un sistem complicat de du 
“uri, şi o frumoasă piscină pentru broa 
mea fesiousă. Am cumpărat o mare bror 
scă țestoasă : pe cheiul Megisserie. 

Mi-am oferit o lumină electrică strap 
nică. cutii de lumină ca la cinenia, lămpi 
de chirurg. o lampă cu ncon şi o insta 
laţie cu vapori de mercur care înscrii 
numele meu pe plafon. Când vreau si 
dorm. anin o lampă cu arc deasupra ca 
pului meu. Noaptea. ce ziua la mine. M 
ipnoiizez. Îincori, dorm, uneori visez, u 
ucori am amețeli: atunci mă leagăn în 
hamac ca în plină mare: dacă mar fi ve 
c'nii, mi-aşi instala un întreg joc de şi 
rene sau, ca în sub-solurile dela Saint 
Didier, un cşantionaj pregătit cu toat 
andelele «dle klaksoane electrice şi m'aş 
amuza să te face să funcționeze  toal 
noaptea. Dar noaptea ce linişte la mine 
căci de whicei nici nu suni acasă. 

les. i 

Vio g. 

lDealuugaul străzilor. 

Adesea mii due să lucrez la Îlale, un 
am fosi luat în servicu de către un îl 
tar, sau alteuri descarce lăzi de ouă sal 
de banane, 

Nu mai beau, dar tot fumez mult. 

Fumez toută ziua pe balcon, 


Am un balcon care ţine cât toată faţa 
da, Dimincaţa fumez liniştit întrun colț: 
i apoi lunee pe nesimţite înspre stânga 
pe măsură ce soarele se urneşte. Imi plabd 
mult să fumez culo sus. Sunt tinişt't. Stea 
"a mea e singuratecă, cu aceleaş automei 
bile cari tree in fiecare zi la aceleaşi ore! 
o oarecare animație pe la amiază, ș 
defileul de eloici si Lrăsurile de copii can 
se dune după amiază la Pare. Cerul 
immeus deasupra verdeţii îmbelșugate. Aul 
sueratul unui tren, trompeta sefului -d 
gară de pe linia Sceaux, coteodăcitul păi 
sărilor de pe lac. Am încercat radio, da 
am suprimat numai decât postul, mă vă 
descotorosi de asemenea diciafon. Apar: 
iul acesta mă plietiseşte. Nu mai am « 
spune. 


Azi e ziua mea de naștere. 

An 52 de ani. 

Am fost de mi-am aflat un fiu... 

Azi dimineaţă, întorcându-mă dela Hal, 
i-ane adus un epnraş roz. 


De mult hoinăream în jurul instala 
iilor de lemn de pe bulevardul Jurda 
si an făcut toaie demersurile pentru al 
uelopta. La refugiu. micii orfelini ruşi 
erau numeroşi. Am ales un băețaş de îi 
ani, palid și trist. cu ochi ca a: Herhwigei 
|! chema Nicolai. 

II voi numi Nan Yack. ca pe mine. 

II voi învăţa să râdă, 

II voi face să vâdă. 

Si deocamdată, alergăm chiar în patru 
picioare toţi trei pe parchete, cu, fiul meu 
si “pura roz, în marele meu apartamenl 
FOI... 


FINE 


DIMITRY: