Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0011

05, 
14 


«> 
“ 
-E 


UDmnversui 


Anul XLVI Nr. 11] 


ral Haile ECE _X 






































































































































Prof. Dr. OCTAVIAN GHEORGHIAN 





162, = UNIVERSUL LITERAR 





C titorii 








PROF. DR. OCTAVIAN GHEORGHIAN 


Profesorul Doctor Oclavian Ghoorghian? 

fizură românească ce poate Ei pomenită 
printre ilustrele personalităţi ce intră în 
splendidul Panteun al ueamului românesc, 
ridicat în paginile acestei reviste ? 

Păsă nici o îndoială !., 

Vrehuc însă, să ohservăta cer măblinre. 
cât «le puţin a fost cunoscut în restul Ță- 


“rii, Numele acestui savant merdlic, cu rentr- 


me curopeau. şi cât de ueştiută este viaţa 
admirabilă a acestui bucovineaa care ne- 
vilă cu prisosință să fie considerat una 
«din gluriile noastre naţ ouale 


Doctorul Octavian Gheorghian, de la 
Cernăuţi, se trăgea dintro foarte veche și 
«distinsă  lomilie românească de răzeși, 
care stăpănise numeroase Mosii în jurul o- 
raşulei Siret şi care a fust îusufie t întot- 
“leauna, de o mare şi generoasă dragoste 
de ucam. 

Runicul său, Petre Gheorglhian, fusese 
primar al oraşului Siret, şi prin operile 
“ale, fusese remarcut de stăpânirea aus- 
triacă ce voindl să-l câştige, ta oferit un 
litlu de nublețe. Primarul Peire Gheo 
ghiav. nobil român, refuză însă acest ti- 
che de noblețe austriacă, pentru că, socotia 
dânsul, primirea lui ar fi îusemnat o de- 
rertare din neamul românesc, prea «drag 
inimii sale 

Xepulul marelui primar român. Geta- 
pian Gheorghian, a urmat scuala prima- 
ră in Siret, iar liceul La făcut, întăi la 
Suceava. în preajma măreţelor amintiri 
ale vitejici românești, de adinivară, și a- 
poi la Rădăuţi, unde şi-a trecut cu strălu- 
cire, bacalaureacul. 

Inscris la Facultatea de Medicină din 
CGoraz, şi-a îucepul stuciile medicale de- 
parte de „Dulcea lui Bucovină“ şi le-a 
terminat la Viena. unde Sa distins prin 
luminvasele fui cunostinte şi prin marea 
sa abiltate la lucrările de medicină ope- 
vatorie. 

ta una din probele făcute în sala de 
lucrări, «leşi îi căzuse o chestiune deosebit 
de «lelicată. Octavian Gheorghian a exc- 
culat-c aşa de minunat, încât maestrul 
său ia spus admirativ : „Lrebue să te faci 
chirurg 

A obținut cu un succes strălucir, titlul 
de doctor în medicină şi chirurg e, în a- 
nul 180% și a Înst apei, timp de doi ani. 
asisteut la Naiser-Nănigliche  Allgemeiue 
Krankenhaus. în Viena, “unde a fost rând 
pe rând copilul stimat și răsfățat al fai- 
nos lor savanţi austriaci, fofrat Dr. Ho/- 
mol, Ir. Drasche şi Baron Doelor W'ie- 
derhofer. 

Deşi i se oferiau, încă «te pe atunci pos- 
iuri strălucite, doctorul Gheorghiau sa în- 
tors în Bucovina, unde a fost numit me- 
«ic secundar al lui Bukowinaer Landes- 
spital, devenit astăzi Spitalul Central din 
Cernăuți, 

De aici, a fost transferat ca director de 
spital, la Suceava, unde era trimis în mod 
«pecial, ca reorpanizator al nuci îinstilu- 
ţii. ce se găsia într'o stare deplorabilă. 

După un an şi jumătate de muncă har- 
nică şi ucobosită, a rânduit spitalul şi a 
plecat, pe cont propriu, din nou la Viena, 
pentrii a-şi desăvârşi cunoştinţele, în boa- 





lele de femei, şi faceri, în ginecologie și 
vhstetrică. 

A mai urmat studii de pertecţonare în 
«linicole gui pentru aceste specialiră i. 
la Rostock, Îa Berlin și la Dresda. 

Profesorul ilustru pe toată suprafaţa pă- 
măntului, Goheimrat-ul Dr. Leopold u 
vrut eu iusisteulă să-l reţină la clinica de 
fomni din Dresda si cu intenţinnea măriu- 
risită de a-l face uemaşul său, 

Demn Fiu al marilor patrioţi, cari nu 
admileau nici o îndepărtare dela datoria 
lor de români. Doctorul Ociasian Gheoe- 
„hian refuză marea onoare ee i se face și 
se întoarce în Bucovina. unde în urină u- 
muri conestrs strălucit, este nueenit mtecdlic-cli- 
eetor ul Maternităţii din Cernăuţi. 

Pe atmici. această instituție importantă 
cra udăpostită pe o stradă  lăturulnică, 
murilară, însalubri, într clădire veche, 
neîncăpătoare, dărăpănată. 

Peinuuil gând al doctorului Gheorghian 

fost sa mute această Maternitate, so a- 
seze în concliliuni demne, 

A prilitat de faptul că se desființa v 
scuală de agricultură, şi s'a folosit de fap- 
lul că era privi cu udmiralie şi respect 
ile toți cowlucătorii  udmuruistrativi, sa 
străvluii și a oblinut drepiul să instaleze 
în clăcirea acelei scoale. Maternitatea. Ve: 
nia astfel aproape de Spitalul Central. 

(a director al Slateen tăţii, a dovedit 
w vuintu de for. pe lângă spiritul de ar 
nunizător. pe care-l manifestase la Suceciu- 
vu a înzestrat spitalul de faceri, eu îva- 
te aparatele şi instrumentele cerute de cea 
mai fină technică ştiiuţifică şi Va rândul 

Matern taie model. 

Ibspecţiile cari i se făceau  constatau 
ucdinnalilele rezultate pe cari le obținea 
continun si îi atrăgeau neîncetate elogii, 
aşa încât, în 1091, E se conferă fitilul de 
prafesor şi este iovitat la Viena. 

Numit prifesor şi chemat la Viena!?.. 
Ce rară îsbândă |. 

Iusi, Dacorul, acum Profesorul Ducior 
Gh rorghian, refuză din nou, să-si pără- 
sească legineul familiei, modesta dar fru- 
moasa Bucurină.. chiar în fața glorici «le 
a îi unut din maestrii faimoasei şcoale 
medicale vteneze. 

„tot, ceptia din Bucovina, mai avem și 
alte  dalorinte”. spunea dânsul emolionar. 
cu blândete familiei si prietenilor săi. 


lu 1914. isbucaeşte marele răsbhoil.u 

Profesorul Gheorgh'an rămas la postat 
cău. dă dovadă de a putere de muncă u- 
Juitoare, în în primire toate instituţiile 
santtare «lin Cernăuţi, aleargă pretutinde- 
uca neobosit şi firă teamă, chiar în gre 
|ele ceasuri în care oraşul Mevine câmp de 
lupti aprig, disputat cânt de nemți. cânu 
de ruși. 

Ajuiat numai de câţiva sanitari pe curi 
îi însufleeste. Profesorul Gheorghiun i 
încleplimi o sarcină uriaşă, iar oboselile 
de atunci. i-au sdruneinat, pe ascuns, să- 
nătatea. fură însă ca cle să ishutiască să-i 
reducă acti: itatea, 

Marele român îşi urmăria ideulurile ; în 
mijlocul frământărilor avea o ţintă pe 
care o simţia desigur, aproape.,, 

Omul, care încă elev de liceu fiind, era 


de Docent Dr. V. TRIFU 


să lie dat afară din şcoală, fiindcă, îm 
preună cu al; copii inimoşi, înființase o 
bibliotecă secretă cu cărți româneşti, sire- 
curate in hegal, 

Omul. care stuileui la Graz sau la Vie 
na „în Cercul „Carmen Sha” Sau în 
Cercul „România Jună”, animase cu în 
flăcărure naționalismul colegilor săi, 

Omul. care iubit şi stimat în toata lu 
mea medicală anstriacă şi germanii, refu- 
zase situaţii splendide. pentru a rimănei 
în miţtocul anolegtiloi săi romani. 

Omul care cra merci cu vehit spre he 
satul de unile își alesese în 1005, 0 ami 
ratilă soţie, o olheancă. pe buna si dis 
Una Doamnă Matilda CGheorghiar, 

Nu se poate să nu Ti fost cătăuzit de o 
vază lină. nu se poale să nu fi viza 
clar, prinirunu har clumnezeesc. idealul na 
Lonat aproape «de înfăptuite î... 

Si căta multumire sufletească trebue să 
[i simțit icest on ror. în 10E8. când după 
prăbusirea imperintui austriac, a fost che- 
mai să facă parte din guvernul romă nese 
at Bucovinei, prezidat de iusteul român 
lancu cavaler de Flondor ! 

Ce splenbdă, ce dumnezeiască risplară 
era pentru dânsul, demnitatea de mini 
tru, dle şei at resortuhii afacerilor sani 
tare i 


a nu era de ajuns: Bucovina nu Îu- 
seste ata, 

Si-utunci. Profesorul Octavian Gheo 
ehiau a peroit cu regretatul 7, Bodnares 
cu și cu Doctorat .„lerel Popescu. ulii mari 
si ertuziasti români. să ducă Regelui Fe 
dinand | al Romaniei, chemarea Bueori 
nel... 

A trăit pasin” de epupee! 

la plecare. si-a chemat lângă dânsul 
miscat. solia si copii si i-a dus în [aţa 
nuci icoane Sfinle: „să ae rugăm hui Dim. 
nezeu. in tot sufletul şi diu toată inima 
noastră P* Si-a sărutat apoi, pe cei trei 
copii ai săi. si-a îmbrătisat duios, sofia 
dragă, şi a porni. 

Numai Doamna Gheorghian ştia înce 
iro şi prin câte primejdii: de aceia a 
plâns mnlte zile si nopţi de-arândul. 

Scăpat cu greu «le gloanţele rutenilor, 
prin rândurile cârota a trebuit să treacă, 
Doctorul Glworghian a găsit armata ro: 
mânească la graniţă. 

„Omul cu ochii întotdeauna  umezi $ 


selepilori ca le căprioară, serie clespre 
dânsul cu admiraţie Profesorul Dr, Sion, 
in 921. — a fost arestat de armala râ- 
măi. 


„Dus în faţa generalului Zadie si sup 
la înierogaluoriul ocazional, înainte de ori 
ce rispuns îşi sfăşie gulerul hainei. 

„Gencrulul crezând că are în prezenţa 
sa, pe up mistificalor san un nehun, se 
pregăt a să “lea ordine în consecinţă, când 
nebnnul., desface din sdreniele enlerulni 
sfâsiai, scrisoarea Comitetului Naţional 
«iu ('ernuuti. core chema cu disperare ar 
mata româna”. 

Şi Profesorul Ghevrghian sa întors în 
Bucovina cu oștirea românească. 

Puțin după aceia, a plecat la Iași, pen: 












tru a închina iubita Îni fară, Hegelui Fer- 
dinaud al României. 

„Când sa inapmat tata. 
plângând, peniru prima şi 
plângea de bucurie : trăiam de-acuma în 
România !” îmi povestea unul din fii săi, 
w frumos şi distias studenti universitar. 
Pentru meritele sale. a fost recompensat. 


lam văzul 
ultima oură 2 


PI iute m 


itsrul de târziu. cu comandoria „Stelei 
României“ si cu gradul de „Mare oliţer 
al Coroanei României”, recompense cu cari 
s pot lăuclu în Ţara noastră, oameni fără 
we-un jucrit deosebit şi destui samsari. 

Doctorul Gheorghian care a fost insper- 
tr general sanitar și a organizat perfect 
serviciul sanitar al Bucovinei, a făcui 
arte din Consiliul Sanitar Superior, uuile 
a lucrat la redactarea mai mulior legi sa- 
tare : a fost prezideni al Societăţii ştiin- 
ție a aneelicilos din Cernăuţi, unde a 
jinut o serie de conferinţe importante. pre- 
wdeut al fil alei Cernăuţi a Asociaţiei ge- 
vale a Nledicilor din România. vice pre- 
ideut al Comitetului Central a] acestei A- 
itociaţ i. preziclent al unui Congres inedical. 


lu 1995, deşi tânăr, sa retras cu totul 
din viata politică a țării, sortită să cadă 
pe mâini nedemne şi şi-a închinat activi- 
tatea numai Matervităţii din Cernăuţi. 
are în urma propunerii făcute de fastul 
nisi. d. profesor Ion Nistor, în fala 
motmâutului deschis, îi va purta pe vii- 
i numele, ca singură cinstire demnă cc-i 
iure din partea semenilor : „Maternitatea 
Profesor Dr. Octavian Gheorgbian“, 

A publicat numeroase articole ştiinţifice, 





în cevistele medicale anstriuce şi germane, 
precum și foarte numeroase articole de 
meklicină pentru marele public, semnân- 
du-le modest : „mn doctor“. 

Ca om îl carurterizau în special, o mo- 
destie excesivă, o vesnică bunăvoință [aţă 
de oricine si o bunătate sufletească în- 
comparabilă : nu întreba pe bolnavi, nici- 





. 


i * Prof. Dr. Oct. Gheorghian, cu câţiva colegi 
| 


siudenți, la Viena 


odată, de hani și de cele mai multe ori 
ii îngriji păriuteşte. cu «dragoste, gratuit, 
ba încă pe săraci îi mai ajuta și băneşie. 

Bun crestin, nu numai bun Pomân, a în- 
liinţat parohiatul ortodox al spitalelor 
cdi Cernăuţi si era înflăcărat epitrop. 
devotat si continuu sprijinitor al operilor 
caritabile, 

In August 1920, i sa ivit un abees: deși 
atins de dliaber, a fost operat de două or 
şi se părea că se însănătoşează, dar a fost 
răpus de o pnenmonie fulgerătoare, la 5 
Septermubrie, lăsând sotia şi copii într'o s- 
tuaţie materială destul de dificilă. Vor_a- 
vea_vare grijă de sdlâuşii, cârmuitorii Ță- 
tii 


Schiţânud viaja frumoasă, înălătoare a 
iceslui suflei mare al Neamului romănese 
mă simt stineherit e ar fi trebuit să fiu 
mai documentat şi cu un talent demn 
peniru a slăvi cum merită o vială de erou; 
mă minge însă gândul că nu am tăsat 
să ae întârzie unu Rea e modest de landă 
pentru Piofesorul Ghcorghian, care, îna- 
iute de wice, nu trebue să fie uitat... 


Docent Dr. V. TRIFU 


UNIVERSUL LITERAR. — 05 


NOTE BIOGRAFICE 


Doctorul Octavian Gheorghian sa năs- 
cut în oraşul Siret, în Bucovina._ 
A făcut primele studii in oraşul său 


natai, apoi în Suceava și si-a mat haca- 
laureatul, în Rădăuţi. 

A urmat Facultatea de Medicină 
Graz (iustria) și a terminat studiile 
versitare 


«dia 
uni- 
la Viena, obținând titlul de doc- 
tor în medicină şi chururgie în anul 1808, 

A fost asisteai la K. K. Allgemeine Kran- 
kennaus în Viena timp de doi ani, 
couclrecrea Ilofmohi, 
W 'eherhofer, 

Medie secundar la spitalul din Cerniinţi 

Director de spital, la Suceava. 

Din nou asistent în clinicile din Austria 
ȘI Germania, 


sub 


marilor Drasche și 


Asistent srălucit al 


ilustrului Profesor 


| eupold, Iresla. 

Meniie-director al Marernităţii din Cer. 
mitiuţi. 

În 1901 a fost numit prolesor de obs 
letrică si clunuat lu Viena. 


A prelerat să rămână la Cernăuţi. 


105, cu Matilda 
avut 9 solie ud- 
însănitoar şi bună care a în- 
de olament 


Casătorit în doamna 


Gieorghian a într însa. 
ivirubila. 
rii cu pe cei tre! fii ai lor. 
Doetorul: Gheorghian prea perocupat dv 
misi lui de medic avea nevoe de o a 
semenea bună si îuțetegă toare soție, 
În 1015, a 


tesoriului 


fost numit 


afacerilor 


uihistru, sel al 


sauitare în guvernul 


bucov nea prezidat de lancu cavaler de 
Flondor. 
A făcut parte cu Bodnăreser şi dr. Au- 


rel Popescu din îndrăzacaţa delegaţie par. 
nită spre lași pentru a chema în Bucovina 
armata Română, iar apoi din delegația ce 
închina Bucovina Regelui Verdinaud | al 
României. 

Vice prezident al Asociaţ'ei generale a 
medicilor din România. 

Prezident al filialei din Cernăuţi. 

Peezideni al congresului profesional din 
Cernăuţi, în 1027. 

Inspector general sanitar. 

Membru în comitetul san tar superior. 

Prezicdeni al societăţii științifice 
Cernăuţi. 


din 


Evitrop al parohici 
lor din 


oriodoxe a spitale 
Cernăuii, paeohiat înfiinţat de 
dânsul. 

Comandor a! „Stelei României“ 
Ofiţer al „Coroanei României“. 


A murit la 5 Septembrie 193. 


Mare 





tn = UNIVERSUL. LITERAR 








poe za e 





Adormi în mine gând iubit 
Si dureros ca cercetarea 

lu sufletul îmbolnăvit: 

Nuţi mai lovi zadarnice marca, 


L)e astre şi de haos grea, 

De țărmuri, şubrede ruinc : 
Dar surpă, dacă vei putea 

Să te prăvăli de-odat” cu mine. 


It 


Cum aș putea să te ucid 

In inima "mi nesățiousă, 
Fără să simt în jurwmi vid 
Şi-o veştejive fioroasă, 


Când în făpiura ta ai luat 
Lumina ”ntreagă de pe lume 
Şi pasul tău a miresmat 

Şi datu-i-a un gând anume 


Şi colbului stârnit pe drum? 
Nu'i vânt, sunt plopii n nemişcare: 


Vreau ochii tăi ca două mări să-și lase 
in sufletul meu valuri de mătase ; 
Vreau ceața visătoare-a umbrii lor 
Pe amintiri, pe răni cari mă dor... 


Când ochii tăi în mine înflorese, 

In jocull lor ascuns când m'adâncese 
Ca "n răsărituri de mister, de lumă, 
"ărâmuri vechi de basme mă umbresc... 


ROMANŢĂ 


Corăbiei cu cântec de harphe sub catarg. 

O! câtă lume m urmă plecarea i-o regretă... 
licr ea cu păuze albe în seara violetă 
Adulmecă misterul tăcerilor dim larg. 


Mugese sfârşitul zilei sirenile,.. şi tac... 

Târziu, fluide agehii de apă sinelată 

In digul ros de vreme prind triste ca să bată, — 
ȘI cad în mare stele şi salbe se desfac, 


cc... .. . . . 


O! când îţi umplu sânii fierbinți cu roze reci 

ȘI laşi adâne sărutu-mi pe ochii mari să-ți: treacă, 
De ce priveşti cu zâmbet corabia ce pleacă, 

Apoi te 'ndoi de mijloc şi capu'n pulme-ţi pleci ?... 


VÂRT Eu 


In mine “i un vârtej de scrum! 
Se mişcă? ştiu! pe o cărare... 
Ri i p 


Nici întunericul nu lasă 
Oceamul liniştii pe lume : 
Căci fic-care pom e-o plasă 
De sărutări și de partume! 


IN 


In zeci de colțuri şi umbrare. 
Ca sub atâtea lovituri: 

hănit de dulcea sărutare 

A sângeroasei tale guri; 


Sărmanw'mi suflet se sbăica, 
Gemea, slăvindu'şi ucigașul, 
Primia să moară, şi muria! 


IV 


Aci. — trecutul cum răsare! — 
Citeaţi o carte amâniloi, 

Și mânile fumiliar 

Vi se mtâlniseră pe îni.. 


O CHIlil 


„i-a încolțit înbrecerea-cle-sine 
umplîndu-i vechea liniște smerilă 
şi-acum fiinţa lui abia-şi mai ține 
năvalnica ieșire-din-ursită... 


ALEXANDRU CALINESCU 


„Dar tot mă înfioară, câteorlaiă. 
lubita mea, un gând o rugăciune: 
Că ochii tăi vor adormi odată 

Și soarele privirii va apune... 


lconna lor de aur se va siânge 

intrun amurg... Când? nimenea nu știe... 
Târziu... sau mâine... Julea mă sfâşie --- 
Si sufletul rănit de moarte plânze... 


ORAŞUL 


Oraşul depărtărilor irumpe 
«u plopi subţiri în cerurile scumpe... 


„„Splendorile dumnezeeştei inemi 
l-închid etermizîndu-l în lumină — 
cu îi primese înmărmurită *n sine-ani 
frumoasa lui durere fără vină... 






Cum telul încetase "n lume! 
Şi fără ştive v'afi găsit, 

Ca un amestec de parfume, 
Cu suilet nedeosebii! 


V 


De ce să-ți pară dulce clipa 
De ea furată. pentru veci? 
Aceasta” viaţa! E risipa 
Atâtor lacrămi pe poteci! 


Cum o iubeşti şi azi, sărmane! 
Tu eşti locaş în care ea 
Trăeşte Domn. Pe tine ?n van e 
Să te mai cauţi, ca într'o stea! 


Căci te-a ucis, nebune sufiei, 
Cu sărutare”i de huşis, 

Cu amețitorul ei răsuflet, 

Ca moartea ochilor deschisi! 
Şi pretutindeni vei găsi-o, 

Și m creanga ce sa levănat 
Mlădie ?n revărsat de ziuă. 
După florintele sburat! 


V. DEMETRIUS 


CONST. GORAN 





HAR. MIHAILESCU 





22 DECHEMVRIE 


— Bună dimineața la Ajun. Doamne! 

—Aaaa !.. Tu cești mă Vissarioane ? 

— Eu Doamue... zisei : bună dimineaţa... 

— Ei bine, bună dimineaţa... Dar ce 
cauţi mă dievulici Vacuşi la mine? 

— Păi la... colindeţi Doamne! 

„= Fiu! fiu? fiu!  flueră 
miral. Nu cra vorbu să vii dWacuşi mă... 

Ce-ai căutat să dezertezi dela datorie 7 

— Din întâmptare, Doauune. 

- Fi cum ? 

— Uite cum... Veneam dela Tăncăbeşti. 
unde cilisezu trăsnăi dale mele şi fă- 
“sem pe nişte bieţi (ărani să răză. lu 
gară la Periş «lupă ce nam încălzit în 
biroul sefului, unde tot timpul am stat 
lingă sobă, a sosit trenul diuspre Plueşti. 
:Cum eu sânt friguros şi tu ai uitat să-mi 
„di Dani mulţi ca să-mi cumpăr palton 
“cu blană, cum au alţii de categoria nea... 
Fi ci, aici minţi. tu ești de-o sin 
guri categorie ! Si zi? 
_— ȘI cum spui. îmbrăcat întrun ăla 
“fără blană şi fără căptusală „mă uitam la 
tun vagon «le clasa Il-a „mai de lângă ma- 
şină, gândinl să mă sui acolo, co fi mut 
„tald, că vaguanele  Muamne, se ncălzese 
“ noi cu ahuri dela maşină. Si când v- 
ichiai vagonul, porii spre cl fuga. năbă- 
“dăios, așa cum sunt cu? lira noapte nca- 
ză, ora opt și ziua ta: Duminică 22 De- 
irhermvrie, 1920. 

Pe peronul grei nici un om de servi- 
idu care să zică: la o parte de pe linie. 
-cum se spune în ale gări... de pildă, cum 


ice la noi lu Titu. mus Nae. Seful 
eri altul zise, cuuzii tr strigăt speriat: 


„Waima 7. tu însă în făcusem vânt și 
juşt înaintea unii tren accelerat. care venea 
dinspre Bucureşti şi trecea cu 70 de hkilo- 
metri pe oră, că, în stația Periş nu opresc 
acceleraiele, 

Odată mă pomenii asrârlit.. o clipă... fui 

sfăcimat !... dispărui ca o scântec!.. lu u 
“douăzecea parte din secundă numai eram. 
= Unde-i mă... strigă popa Galaction. 
| — Sa dus! răcni Vasile Xfilitaru, 
i După ce trecu  ircnul, se repeziră cu 
limpi pe linie. Imi găsiră pălăria dincolo 
de şine. Gbhiosdanntl cu poveşti întreg, iar 
pe mine zdrobit, sfărîmat : ici si colo câte 
0 Îmcăţică,.. 

[mi tiiase cerzerul în două. Mă răsu- 
ise şi-mi tăiuse şi inima. adică nii-o fă- 
tuse lată ca o curea de centiran. Picioarele 
ni le 7drohbise „dar mâinele mi le lăsase 
întregi. 

— Măă! — gândi Galaction — cu el 
bietu, se făcu 501! 
fu mă trezii «lincolo de linie şi-l auzii. 
Iţelesei că el vorhia despre cinci sute de 
prei, ce cu o zi nainte fuseseră ucisi în 
deraierca unui tren de marfă la statia 
Brazi. hot veui să zâmbese de expresia 
hi umeristică și zâmbii chiar, 

Văzui îusă că nu era de glumă... Eu 
cat, €u. «ur nui mai eram eu. Vedeam 
sânge înearii cu praf de cărbuni pe şine 
și printre sine... creieri.. terciuiţi, o treanță 
ke corp pistosit, fărimat „care fusese al 
meu, 

— Aaaa... și-alică murii mă?! Mare 
tomedie |... Mi Vasile, Galactioane, fraţi- 
lor, murii mă, zău, ce făcui? 

Ei însă nu-mi răspunserii, ci doar se ni- 
iau pe jos să vadă și să adune bucățele 
mele de carne, 

— Asia-; moartea mă ? 
d doar m'or auzi. 

Nu mă auziră însă. 










răcuii cu tare, 


Dumnezeu 


[ncepui să fluer, tocmai ca ţiganul că- 
ruia îi scăpase căciula pe gârlă şi n'o mai 
putea scoate, 

— Cum fraţilor, asta-i moartea ? Temuta 
moarte, grozava moarte ?... Rămâi așa des- 
puiat ca pe marginea gârlei ? 

Mă pomenii îmbrăcat, dar fără pardi- 
ciu si fără ghete. 

— Vreau pardesiul | 
„Dar parcă-mi răspunse cineva: parde- 
siul şi ghetele sunt mate pe datorie, deci 
nu sunt ale talc... Numai ce-i al tău e al 
tău... Numai merge paci cum ştii.. 

Gnluction şi-aduse aminte că e popă,ri- 
dică măinele în sus şi cu capul gol începu 
o slujbă... pentru odihna sufletului meu. 

— Iaca na! sirigai eu... de odihnă îmi 
mai arde mie acum pe frigul şi pe vântul 
ăsta! Că sufla Doamne un vânt cu eri- 
văț dalea de iarnă, de "ngheţa ou 'n găină! 

Mă dusci să mă uit şi eu mai cu aten- 
ţie să văd ce mi-a făcut... Dar mi sc făcu 
atât de mare milă de mine, că “nchisei 
ochii. 

— Să-l punem pe peron!.. zise şeful. 

— Are telegrafistul un căţel şi te pome» 
neşti ci-l înjumătățeşie până la ziuă. 

— Să-l băgăm... und să-l băgăm ? 

— Im magazia de lemne, zise un im 
piegat, 

— Sunt șoareci de-i mari acolo... Îl rod 
pănă mâine! PR 

— Ce suartă zise Vasile Militaru... Să 
fie ros de soreci un bict scriitor. Nu-i fu- 
sesa clestul că pe lume îl rodeau pe el 
destul pofte, și destule lipsuri, acum să-l 
mai roadă și şnavrecii. 

-. Păi ce să-i faceni ? întrebă setul sta- 
fii. 

-- În magazie tot în magazie și pane 
un om să-l păzească, 

— Pe frigul ăsta ?... Omul fuge şi şoa- 
recii tot fac din cl pittii până” la ziua. 

— AI mavem ce-i face... Legea nu per- 
mite transportarea unui om făcut bu- 
cățele... | 

— Dacă am plătit biletul, de ce nu? 
strizat cu. Arătați-mi dacă serie în lege, 
ca un om care a pliiit biletul până lao 
stalie oarecare, si încă de clasa doua, să 
mt fie lăsai să călătorească până acola nici 
întrun vagon gol de marfă, că trebue să 
fie lăsat jos, ori dat la câinii, sau la şoa- 
vecii de prin magaziile gărilor „fiindcă un 
iren l-a făcut bucățele. 

Nimeni însă nu-mi .auzi  protestarea, 
«desi o făcusem lol cun glas tare. 

Şi mă gândeani : Domnu Codin, procu- 
rorul, nu-mi prea are binele... Să vezi dră- 
cie 1... O săptămână mă lime aici. până 
mor mânca svarecii de toi! 

Auzii pe Vasile Militaru zicând : 

— Dăm o telezramă la nevastă-sa şi ru- 
zăim pe seful gărci dela Titu „so trimeață 
acuni la el acasă. FE doar un scriitor... 
Si sacrificiul ăsta. din partea autorităţi- 
tor... Dăm alta la Duca, prietenul lui si 
trimetem om şi la conu Costică Băico- 
ianu... 

— Fă-o... Aide. Ce să mai facem... 

Și Yasile scrise sub dictarea lui Galac- 
iion : „Doamnă !... bictu lancu sa dus la 
Cer 1... Dimnnezeu l-a chemat la El de 
Crăciun ! Probabil să-i dea cartaboşi să 
mănânce ! adăogai eu tare. Vasile Militaru 
nauzi nici cuvintele astea. Galaction ur- 
mă en dictaroa : „L-a tăiat trenul în sta- 
ţia Periş... Veniţi mâine cu trenul de-l 
vedeți. Aci ne-om sfătui unde îl înmor- 
mântăm î...* „Galaction !“. 

— Păi mă "nmormântaţi la Tâncăbeşti, 


UNIVERSUL LITERAR. — 165 


1929 


de I. C., VISSARION 


ce mai vorbă lungă. Acolo o să mă tă- 
mâe fetiţele şi o să zică : „Aici e ăla — şi 
silabisind pe crucca de marmură — lancu 
Vissarion, care ne citea povești, iar noi 
vâdeam !“ Apoi bărbaţii din satul Tâncă- 
heştilor n'o să aibă dușmănie ca acei din 
satul meu, că le-am iubit nevestele!... Să 
mă 'ugropaţi 'n Tâncăbești ! 

Nu im'auziră nici acum, şi-mi luară tru- 
pul fărămat şi-l băgară în magazie. Trei 
telegrame fură date în trei părți, din care 
una la procuror. Un om fu pus să mă 
păzească iar un felinar fu fixat de un 
cui asupra mormanului men de carne, că 
eram strâns în paltonaşul meu, ca rufele 
întrun coş. 

Hârburile căpăţânii, pic'oarele, picptul, 
maţele, toate la un loc; ba ca un fel de 
sare, se găseau printre bucăţi şi glozii de 
cărbuni, care erau lipiţi de carne şi fuse- 
seră adunaţi de ca. 

Trenul plecă spre Bucureşti fără prie- 
tenii mei, care începură d'acum să vie pe 
râul in magazie să vadă dacă sa şters-o 
eardistul şi va lăsat şoarecilor în prinire. 

Da de ce stau ci aci? zisei. la so iau 
acasă. Şi-mi amintii de Nunuţa, fetiţa 
mea cea mai mică şi cea mai dragă. 

Vetiţa asta Doamue „cred c'o ştii şi Tu, 
Dour pentru ea te-am rugat de două ori 
cu multă stăruință, iar de-atunci îţi adue 
aminte, să mi-o ţii sănătoasă, că e cupi- 
liţă cu minte si e miloasă din cale afară... 

— E miloasă ? mă îngpebă Duwmezeu, 

-. Da Doamne, este uu suflet atât de 
bun, cum nam pomenit. Copiii, de obicei 
sunt egoisti. mănâncă ci tot ce le dai, ba 
vor să unu dai şi Ja alții să mănânce, 
dacă nu chiar să ia din mână și partea 
altora... Nunuţa mea... 

—- Zii, Cornelia... 

—. Li zic, dacă-mi porunceşti, dar aşa 
ne-am învățat să-i zicem toţi: Nunuţa... 

— ii dace şi Nunuţa, şi spune... 

—- Nunuţa mea, dacă ii dau ceva dul- 
ciuri şi nași da şi celorlaţi copii, apoi le 
dă ea, până rămâne cu palma goală. 

— Uite — spune ea tristă — nu mai am 
ce vă da! — şi ca vârstă abia este de pa 
ir ani! 

Fu san mă-sa, trebue să-i dăm din nou 
si pi și să rugăm pe ceilalți să niănânee 
încet, să nu isprăvească "naintea ci, căci 
ca le-ar du iar si ar rămâne nemâncată ! 
[a cere pentru toţi. 

— Dăci şi lui Octavian, că c mititel 
și i-a cresent doi dinţi... și Florenţi, că 
râde la mine; si Lili, şi lui Bencl și lui 
Clizore, şi lulichii şi lui Bigalde — și ni 
nenea Volter. car mânca şi el, şi Leţi și 
Antonin: şi lu băetelul Teti. 

Şi trehuea sa le dau la toți smochine, 
ori curmale, ori bonboane, căci alfel nu 
mănâncă ea. ori le dă lor tot ce-i dădu- 
Sent 

Când veniau dela Bucureşti, mă-su îmi 
punea să mănânce. O "mbiiarm și pe ea să 
ntănânee cu mine, 

= Mănâacă şi tu cu mine, căci îmi faci 
poftă : dar ca, ca să-mi lase mie tot, nu 
vrea si-mi spunea : 

— Tasă, tată „mie nu mi-e foame, Mă- 
năncă matale ! i 

—. Si uu vrea să mănânce ori și cum aşi 
fi rugat-o. Dacă îi opriam bucăţi „rnă scu- 
lam dela masă si vedea că mă 'nchin, a- 
inci vrea să minânce, căci îmi spunea: 
—- „Te-ai săturat matale !... mănânc eu 
alea... Su asezam la masă şi mânca și mă 
“nireba mereu de vorbă. 

Din toţi copiii mei, ea mi sa lipit de 








1%. — TU 





VERSUL, LITERAR 
suflet mai mult. Dacă întărziam, trei zile, 
două mi jeleu, că dece nu mai viu! Când 
vepeam se repezen la mine. îmi cuprinrlea 
cu micile ci braţe picioarele şi strângân- 
ulu-le spunca cu ochii îu sus la mine: „tai- 
ca al meu? Taica al meu 1... Dece nu mai 
veneai 7... 

Siii bine Doanine, câte lacrimi ne-a Cos 


De trei ori scăpată din piane morţei — 
socotesc că n urma rugăciunilor ce ţi-am 
făent —- ue este prea scumpă şi prea dragă 
aceustă copiliță eu suflet de înger. 

Si apoi este atât «le cuminte că noi în: 
cepeni o vorbă şi ea o sfârşeşte, parcă ci- 
leşte gândul încă nerostit prin grai. Şi are 
vehri nasi și negii, obrajii bucălaţi și na- 
cul şi gura mititică?! 

Pornii dar acasă și 'niro clipă ajunse 
Văzui lampa aprinsă. ca de obicei, îu oda- 
in respre răsărit, unde dormia mâ-sa cu 
o parte din copii. 

Când ivteui prin porii pereților. Nunuta 
mă simii, cîi se trezi dinu somn, se sculă 
pe pernă şi începu să întrebe pe mă-sa. 

rute Jeans pe Octavian cu să adoarmă : 

-.. Maică. a venii taica ? 

=. Na venit maică, îi răspunse mă-sa, 

„=. Taica al meu !.. Unde € taica ul men. 
cure 1vi-uluvea castane şi smochine și ra- 
hat şi curmale și stafide și ciocolaiăi ? 

— Lasă matei  culcă-ie, că vine 
măi îi... ; 

Maică. nu mui vine taica al meu. 
unde e jaica al meu? Si fata începu să 
plângă. Doamne! Şi de mila ci, începui 
-ă plâng si eu, fiindcă pricepui că acum 
sunt spirit, si că nu mai pot sit aduce 
nici dulciuri dela Bucureşti ! 

— Fi, dar ce-ai tu ?.. Culeă-te Nunuţo. 





ol. 





“că mâine ce să vie și tat-tău! ÎL spuse 
ină-sa. 

Du-te maică în odaia ui si vezi. a 
vemt taica al men acolo ?.. 

Cum o să vie taică-tău acolo, fară 


Culcă-te, că vine el mâine! 
Taica al meu. unde 


să ştiu eu 2. 

— Nu maică! nu! 
e taica al meu!.. 

Şi feuta se dădu jos din pat şi plecă să 
mă caute cu în odaia mea. 

— Nu e fa Nunuţo, nu el... 
să vie ell... 

— Yaicu a! meu !... Taica al meu?! 

O rupsei la fugă Doamne de mila ei și 
iacătă-mă la tine... Ce-mi faci ? Pentru ce 
nu m'ai păzit de ceasul rău?  Pentruce 
m'ai luat de lângă fetița mea ?.. 

—- Arhanghele, știai ?... 

Doamne, să vezi cum Sa "utâmnlat 
cu vea lun ăsta... Trebuia să plece... Hotă- 
râse mă-sa chiar... L-am dat p presimtire 
4oi seara. la ora opt, în ziua de 10 Du- 
ehemsrie.. FI a început să facă versuri. 
si-a chemat pe nevastă-sa să-l strute «i 
să-i steargă lacrămile... că plânmaa !... Mi 
“a făcui vilă atunci şi l-am lisal în 
pace... nestiind ce trebue să mai fac cu e]... 

— Ce versuri ai făcut mă, Joi seara la 
10 2 Eecbicinizi o, mă întrebă Dumnezen. 

- Doamne !... fraţii întru condei spun 
că. cu fac versuri proaste, că nu le fac ca 
«i bune... mi-e vuşine să le zic... 

-- Fi haide, câte prostii dale voastre 
naud și nu văd eu și lot nu vă dăruese 
Satanii de tot; zi-le.... 

Ca să ascult porunea Domnului, snusci 
aceste serzuri ce mi-au venit atunci. Joi 
seara, când am şi plâns fără motir. 


lasă. că o 





Arde inima în mine 

Mi-esle dor de nu ştiu cine; 
Acest dor ce na cuprius, 

E un dor adânc, nestins! 

Cal cu gândul tot pământul. 
Câmp şi munte pe de-a rândul, 
De tine mi-e dor aşa, 


Si naflu pe niminea ! 
Widi« ochii înspre stele, 
Nu se văd de nori nici ele, 
lar în jurn-mi foi pustie 


Pină în zarea plumburie !... 
Ce să 'nsemne acest dor, 
U fi Doumne semn că mor! 


Si îmi pare poafe rău 

Că plec dintre neamul meu, 

Viu vevastă, pupă-mă 

Dacă poți, măângăe-mă, 

Că poale mi-o alina 

Dacă În măi săruta! 

Mi-e dor neică, dor mereu, 

Poate dor do Dumnezeu, 

Dor de manu, dor de frați 

Prin alte stele aflaţi ?,, 
= Să schimb întrun v's această în- 
tâmplare groaznică a ta 2... 

=. Schiwmbh-o., că si eu atunci o sehimh 
într”o povestire ce era să mi-se întâmple 
cu uderarat., - 

Sa făcut !... Du-te]! 

Si venii din cer în gara Petrisi Guluclion 
dormita cu capul pe o masă. Vasile Mili- 
taru pe alia îm! scria un necrolog în ver- 
suri : jar n Şourece în magazie, cTa guta 
să-mi ciupă vârful nasului ! 
grea, ajutat de alți 
veniseră nu ştin de unde. 


[centi o muncă 
inşi, co 


trci 





LEGENDE SUD-AMERICANE 


INVINGĂTORUL 





Necuratul chemă întro iale pe dra- 
cul lui de casă. si-i porunci 

—. „Săctni aduci de îndată pe acei cari 
ou facuti nai mult rău pe lume. 

Driăcusşorul facu nu sult în Inferu și căt 
ui clipi din ochi se inapoie, alucând după 
cl o jumătate duzină de blestemaţi, din 
cei twituraii de lăcăsile Tadului. 

— +0 su vă cercetez, și promit să dau 
libertate celui mai netrebnie dintre voi” 

Neirehuieii se uitară îngrijorați unul la 
aul ; întrebările încopură : 

— „De ce te-au trimes aici ? 

— „Eu am fost prictenul care am pro- 
mis unui vuribuu:l să am grijă de orfa- 
unii ce rimânrau pe urma lui. După moar- 
tea ui, i-am internat întrun azil, iar cu 
am pus stăpânire pe banii lor“ 

— „Dave tu 2% 

„Mic îmi fură încredinţaie seeretele 
vitale ale patriei mele, şi când izbucni 
văzhoiul, îmi trădai ţara. Mă îmbogăţi de 
pe «urma dlistrugerei proprici mele ţări, și 
fiecare monedă de aur ce intra în buzu- 
narul menu cra pătată de sângele fraţilor 
mei“ 

— „Vorbeste tu acuma, spuse Lucifer, 
făcând semn unui om cu chipul bestial, 
care-şi stergea fruntea cu mâinile-i înro- 
-ițe de sâuge”, 





— „bu mi-am ucis nesastu și copii, pen- 
tru a nu fi ablizat si-i lrănesc. și i-am 
aruncat în mare”, 

„Acuma esie rândul tăn, spuse  al- 
tuia“. 

— „An otrăvit familia mea care na 
scos din mizerie. şi apoi dădui foc casei”. 

— „har du. care ai lu gât urmele ştrean- 
gului cn care te-au spânzurat ?* 

— „Când mă plictiseam de logodnicele 
mele, le făceam să dispară. Aşi fi putut 






















Imi aşezai bucăţile la loc... căci mă ca 
pricep eu la mecanică... Suflăi p'ici, un 
flăi pe dincolo ce era turtit, cârpii, lipi 
sudai şi cu şi tovarășii şi-mi făcui uraşin 
umană la loe?!.., Când observai, cei tre 
tovarăși, crau trei îngeri de ajntor, car 
luerasera de zor cu mine! 

Ve muljumii și mă "mbrăcai iar cu haine! 
mele. Intrai ca om în biroul şefului d 
gară. i 

Haide fraţilor, sculaţi, că intră al 
irc în gară... [Haideţi la Bucureşti! 

—- Ce!? şi Vasile Militaru se închină 
si rinase ca de lemn pe scaun, amuţii 
«de groază 

Calactioa strigă înspăimântat : 

— Satano !... Cum ai luat chipul prie 
tenului meu ?2., Sfinte Vasile, vino ce 
molitven:cul 7... 

--. Steigoiul! răceni şi şeful gărei 
zintdu-se speriat pe ușă. 

-- Ho! Io! fraţilor! Că am înviat. 
M'a trimis PNumnezeu acasă, numai di 
milu, Nuunţei. care ar fi plâns sfâşietor şi 
zroasnie !.. 

Şi le cxplicai totul. 

la ora «douăsprezece din ziua următoare 
înni săruian cub) ia pe frunte şi-i uinplu 


repe 


I, C. VISSĂRLON 





«ke MANUEL UGARTIE (Argentinian) 

să le părăsesc, însă am preferat să Ile pu 

irezească vasele in grădina casei mele. 
Necuratuil dete «din umeri : 


— „lăcomie, trădare, egoizm, 
noștință,... astea sunt leacuri 
nate“, 


nerecu: 
neînsem- 


Se pregătea ca să se îndepărteze. când 
vbservă că mai rămăsese încă un bleste. 
mat, care nu fusese întrebat. 

Pâră a vorbi, îl întreabă cu privirea: 

_ 2 ga 


— „Eu, răspunse acesta, nu am ucis, uiti 
nam furat, nu am făcut altceva de cât 
că am calomniat.... 

Neeuratul, care părea că pentru prima 
varii sc ipleresa de cele ce spunea acest 
blestemat, se aşeză din nou în jilțul său, 
şi-i porunci : 

— „Explicăcte !* 

Blestematul, coniinuă satisfăcut 
ceastă atenţie -a Necuratului : 

- - „Născoream vre-o înfarnie, vre-o ceri: 
mii. sau delict, şi îl puneam în sarcina 
omului pe care nu aşi fi îndrăznit să-l 
ucid altfel. Aşa distrugeam cinstea celor 
calomniaţi, înveninându-le xiaţa, la sute 
de nevinovaţi. cari îşi plângeau ruşinea, 
sau se sinueicdeau. învinşi de ura şi dis 
pretul semenilor lor. Fără gloante de re 
volver, fără să vărs sânge lovind cu pun: 
nalui, calunniile mele doborau sufletele. 
Fări de a mă denuue să înfund puşcă 
viile, ca şi cei ce ucid cu mâna lor, sau să 
fiu spânzurat sau ucis la rându-mi, mă 
bucuram în schimb de onoruri şi cinste 
Si apoi, pe deasupra, mai puteam să mă 
si bucur asistând, nepedepsit, la rezulta 
tele nefaste ale operei mele, Căci arta mea 
nu cra ca acelora care doboară diniro 
lovitură, într'o elipire de ochi. Fa provoca 
scurgerea vieței. cu încetul, prin asfixiere, 


de a- 


DESLEGARE 


Vreau să povestese (le o seară cea căzut 
intew Sâmbită de lângă Sânt Ii. După 
ce şi-a fumat în ccarcac, la răcoare, pipa 
corbindu-şi douul cafeaua — după ce a 


: privit cu ingăduinţă pe Moş Amurg cum 
cu sărg a ţipat?) o tmsă?) cu jeratec îu- 








| 


Nice ilie RMN i ati tău anna ca a e 0 


[lăcărânul piscurile — Dumnezeu, prea 
mulțuinit de toate câte sunt şi câte nu-s! 
a porubei Îvuci su fulgue din tarii bul- 
uz de lumină vtorie: a încuiat intro că- 


: mară cu trei lacăte grele ceata de vântosi 


și pe Zalir chiar, ca nici odată! ea să 
nu cieatine pe pământ nici măcar Uneal- 
ta Păcurariului 3) şi-a mai trimis pe sem- 
ne cu tot «linadinsul un înger (n'am aflat 
anuze pe către) să roage frumuşel florile 
de câmp să reverse din cupele lor, în 
văzul,  prisoseliuie — mireasmă  stras- 
nică... De ce va fi poruncit Dumnezeu a- 
fâtea poveri pentru o ucinsermnată seară 
de sară, mai câ să nu mă dumirese nici 
cu si nici Dior! Gligor care doarme cu 
fermecat. Târându-şi din greu  opincile 
sparte — a oboseală — şi a căutat un loe 
ci sa părut mai prielnic și s'a aşezat 
o leacă spre hodină sub umbrarul din 
margenea şoselei. Nam grijă că şi-a făcut 
e socoaia că dela AMoisciu si până la Vi- 
seinl de Jos e cate mu glumi şi ce și-a 
zis: „Pun honda miţoasi câr îi de lunsă, 
mă trântese pe ca un dara") de vreme și 
apei calca tecioras! Zis si făcut. Gligur 
e un tulciu «de flăcăn care nu prea şade 
la ăn. Şi-a chivernixit bun câştig după 
buna muucă la butini3) în codrii Vg.-Oc- 
ui, na mai plătit țugul 6) cii ce să facă 
de-a fcica i ocol pe la Cluj ci a urcat 
haida-hai ! tuaida-ha! Dorna pe la Roru- 
Prund si-amu să nu "nfolice o leacă de 
clisă co piparcă,) verde şi să nu se 
desciulă cască de ostoiala drumului lung? 
Aş! Poate tocmai pentru bunătatea, hâr- 
nicia si cumințenia lui. dăduse  Dumne- 
zu poruncile de care vam vorbii ca să 
aihe Gligor somn aşezat nici gâză să nu 
roiaseă pe deasupra lui nici ţipenie «dle 
om să nu-i stirbească linistea ci să-l con- 
jure somn lin de om abia cşit din scăl- 
duse... Dauu stiu cum o fo9), poate că 
bunul Dumuezeu na ţinut scamă că pe 
drumul dela Noiseiu, acum întrun târ- 
ziu ripăta cu cistnulițe înalte si o creştină 
cu un sac greu la spinare, Că ce va fi 
at creştină în-sac, naș putea să spun: 
să-l desfac la gură să- văl, nu mar fi lă- 
sai Todora a Îni Găvrilă Lungu (că așa 
9 chema) deci nici prin gând vă fie și 
îpui nu destul desfac cu sacul cu min- 
ciuni? Și astiel că și Todora butâr'0) eo 
apucase înaptarea pe drum — tot obositii 
ce sa zăuclii: „M aşterau şi cu su umbrar 
tă om îs si vo să mi strobesc dă miere. 
Sacu-i eu: greu € să-l pui gios. să-l ri- 
dirt da” să-l mai porţi?..* Todora, iar 
după cât o stiu e femee cumpănită. ce-a 


Victimele mele nici nu ştiau de unde le 
venea veninul, iar cu puteam să privesc 
eu voluptate urmele otcărei pe obrajii lor 
sui... 

Necuraiul, îutinse 
spre blestematul ce-și povestise 
și spuse : 

— „Dacă o fi să mun vre-odată, tu să 
ştipanesti ladul în numele meu“. 





proteguitar mâna 
crimele, 


(fad. de HENRY IELFANT) 


UNIVERSUL LITERAR. — 167 


de CESAR PRUTEANU 


făcut? A lăsat binişur sacul jos cam lângă 
Gligor fără să-l vadă că sar fi speriat 
si-av [i tulit-o cale de-o poştă şi sa așe- 
zat şi ca cătinel"!) îutre infe la un lat de 
palmă de Gligor de care să zicem că o 
deschilinea 2) un mănunechiu de albas- 
trele. Si-a <tat aşa Todora şi-a răsuflat 
“a scapat «de povară şi şi-a pus mâinele 
în poală — neavând pesemne ce să facă 
cu ele — şi a prins a se gândi: Ce aui- 
nunată noapte | 

Câte stelet!... Or bsi!) suflete de oa- 
mini? Or hsi!... Si şi-a adus aminte că 
aşa le spunea odaiă un călugăr hăirin 
că sutleiul sbeară din trup ţâşt! ca bon- 
darul şi noaptea îș enlege şi el un lvc 
«de hodină diutro stea. pe alese... Mai spu- 
nea călugărul şi de luczafăr că e su- 
fletul fu: Davăr, un fecior de domn ce-a 
-tăpiinit he! her! de mult, Maramureşul... 
Da Luna 2... O hsi locul ales de sufletul 
unei coniniţe... iasta na mărturisi t-o că- 
lugiiul că nu grăia nici odată de fermei...) 
o sit... Ce să te miri!... da” zice lumea că 
în lună e şi un păcurariu... Cum de-o 
hodiimi sufletul domniţei lângă păcuvar? 
Ti! parcă nu-i tot suflet şi cl! Şi Ta- 
dora își aduse aminte de o horă: 








[lei ! eco zice, ec-o zicea 
Tăiă lumea daicza 

Că-: calic == calicului 

l-a fost dragă fata lui 
Albă fata Grofulyi !... 


Și sa înfiorat Vodora la repetirea cân- 
tecului, si-a uftai Todora, i-aşa în singu- 
ritate şi în noapte și sa gândit la Gă- 
vrilă şi sta gândit acasă... Gândul e ciu- 
dat. şin clipa de odihnă au te lasă în- 
pace. Ca un paine a început să ţeasă în 
mintea ei fir de argint şi năsteuşnic și 
sugubăţ cum ce ca să ţeasă barnic a în- 
ceput să alerge, să se "mparlă sprinten în 
dreapta si n stânga... Neobosit şi slă- 
os i-a amiuiit dinirun început Torora 
Cam ce-a hrcrat ca de dimineaţă toată 
ziua mai în deosebi că se zice că Sâm- 
băta e cca mai lungă şi cea mai uri- 
cioasă zi din săptămână... Si-a amintit 
Torora că sta sculat cam pe la 5 ceasuri 
si că a făcut culaci peniru pomană cu 
nucă şi mice, ca frământat cu voin'cie 
pita !€) ca muls vacile (i-a dat Dunme- 
zeu vre-o trei!) a ţesălat caii (i-a dat 
Dumnezeu vre-o patru!) ca rănit la porci 
(i-a dat Dumnezeu vre-o șeapte!) a căulat 
găliţele de onă... navea de cât Moţaia și 
Baba (i-a dat Dumuezeu vre-o. câte i-o fi 
dat i-a dat şi basta! de n'ar hsi dihorul 
din vecini bată-l amaru !): ca  deretieat 
prin casă; ca lipit târnaţul: ca... (nu 
se annună nimeni că multe uici nu le în- 
sir câte a mai săvârșit 'Todora). Yecinele 
ci, (ce-i privese cu jiud economia nu 
ma'ntre noi fie vorba) Zic că las să 
muucească, tânără e, că nare copii de... 

In toideauna gândul Todorei cât de 
sprinten și năsirusnie e, când, îi aduce 
aminte de copii se opreşte din shor si-o 
mustră necăjit că prinprejur de casă și a- 
vut — nu clămpăne vestitoare — pur- 
tătoare nici picior de Darză. Siie mai 
bine Todora de Iucrul ăsta şi ce să facă, 
oftează din greu... Na i-a dat bunul Dum- 
nezeu și nu i-a dat! De ce a pedepsit-o? 
Că doar femee credincioasă a fost un 
ca Parasca a lui Sălăjan și nici ca mi- 
ronosițele surori Anuş și Lala de ziua 
tot cu ochii în pământ si ncaplea. ue, 
Ah! ierte Cel de sus că fiecare din 





neeredineivasele astea toamă în ficcare 
an câte un bogălan '5) de pruneşor ba bă- 
lan ba bârnaciu1€) ea să-i cunoşti după 
faţă mephiş:?) că le-ai uita numele... De 
ce „a pedepsit-o? Na cârtii, nu sa bucu- 
rat nici când de bunul altuia şi nici îm- 
potriva cuiia na stat nici la sfadă nici 
la piurimâut anapoda... De ce o pedep- 
seşte Lunrnezeu? Şi gândul, copil şi el 
nevârstnic, sglobiu să sară la cele 7 vămi 
ale văzduhului e pnustră: „Adu-ţi aminte 
Todoro nai greşit cu nimic în fața oa- 
meailor si a lui Dumnezeu ? 

Yodora ştiind bine răspunde: „Cu ni- 
mie! „Adu-ţi aminte Todoro... ki To- 
«dura  înlricoşată îşi despăturește aniuti- 
rile şi le cercetează pe rând cum ai duce 
un deget la buze şi apoi ai răsluii lui 
de carte uua câte unu... Și iar priveşte 
săndui în față şi iar şopleste cu holă- 
rire- Mă șiiu curată, şi nu mă știu să fi 
wreşii... Adu-mi tu aminte dacă știi! Şi 
gândul e hoioman, stie cl ce spune şi ştie 
cl ce "nşiră: 

— Jţi aduci aminte 'Todora, ai fost priu- 
ue cele mai frumoase fete din sat şi 
„Asmpărătestii” îţi jucau cercei — în urc- 
chi în colan de salbă pe grumaz ca spu- 
ma şi se odihucau grămezi —  grămăjori 
in jada grea, terecată cu rame şi cheo- 
tori... Trăiai ca fulgul şi naveai griji. 
lubeai deopotrivă şi. stropul de istor şi 
pasărea diu cer şi oița dela stâni., Și-a 
lost unul —- un băiat sărman — care în 
zi de Duminecă cânta îu strană la bi- 
sericuța voastră de lemn și cum dădea 
răspunsurile Todoro că ochi tutulor &e 
îndreptau în spre el şi când zicea „Apos- 
tolul” nu se înfiorau oare fetele cu lva- 
iele de negrăit şi sfânt farmece Dunue- 
zeiesc ? Adu-ţi aminte Todoro nu te înfiv- 
rai şi tu? Au simţeai că la auzul glasului 
cu «de nedescris viers, inima îți înceta să 
bată? N'ai zis și tu ca altele: „Doanme, 
pruacuțu ăst (şi era mai înalt ca tine!) 
zice din gură cuvânt şi cânt de mivee 
de parcă nu-i născut şi trăit pentru pă- 
mânt! Adu-ţi aminte Todoro codată atât 
te-a fermecat zisa lui încât Vai văzut și 
nu Tai mai văzut, parcă i se agăjase de 
umeri, aripi cu solzi de argint şi în pă- 
vul lui avea 0 cunună de flori de rug 
rosă-rosă ca sânzele? Şi când într'o seară 
după joc te-a luat de mână şi te-a "nire- 
bat Slios: „Vrei să-mi hsi soţie, Todoro?* 
N'ai râs? Nu i-ai spus? Pogan't) esti, 
îngereşte glăsneşti, da'sărac eşti ! Ști cât 
l-a durut cuvântul tău? Ba! ţi-ai bănuit») 
cai fost pripită și l-ai mângâiat cum, ştii 
șerpeşte şi te-ai rugat să te erte că [i-a 
scăpat vorha din gură şi vai înspăcai 
sau aşa credea cl. Şi ai jurat când a 
plecal in cătunie?1) că-l aştepţi cai să 
nuntesti cu cel. 

Și când sa "nlors acasă după dpi ani 
de armată când te-a găsit în prima seară 
a veniri Ini făcând ospăț") cu Găvrilă a 
lui Lungu cum ţi sa părut la faţă? Nu 
te făcuseși şi în moale ca ţoala? Când 
l-au văzut mesenii nu-l întrebau fiecare: 
„Da slăbit esti, hai? Oi fo bheicag 2)? 
Tare rău o îo' în cătunic? Amar ce-i din 
fecioraşu' nost! Si clătinau mesenii din 
cap. Da cui să-i dee prin ligvă că de ce 
boliste snferă el. Da' când l-a văzut Gă- 
vril? Ce tare so bucurat şi nu l-o pus în- 
re un pocal de jinars%) şi-o veselie a 
hori ca'u alte dăți când mereau ei sara pe 
uliţă? Si na hosit el cu glas de Arhan- 
ehel trist, fără scamăn de irist, cam așa? 





168. — UNIVERSUL LITERAR 
-Câud o bsi nunta mândri 
ai Culca-m'oi şi pociu durmi 


fa pragul bisericii 

Să. nu treacă mirele 

Că mi-oi ciunta zilele 
Nici mireasa n'o trecea 
Să-mi sdrobească inima... 


Când o bsi nunta mândri 
N'oi durni ci oi hori 

Batăr până în zori de zi... 
Mi-oi lua tașca*%) şi toiagul 
Mândri nu i-0i călca pragul.. 
Când o bsi nunta mândrii 
Un ruguţ i-oi dărui 

S'aibă ce îşi aminti 

hRuguț roşu cum îi focul 
Că şi-a "'ndepărtat norocul 
Ruguţ alb ca de zăpadă 

Ce a iubit să nu mai vadă... 


Și cum râdea Găvrilă Lungu, ca prostu 
ha? Şi când a închinat şi el la rândul lui 
nu era să-ţi scape bătrâncasea ploscă din 
mâini? Dar când şi-a luat bineţe şi-a vrut 
să plece de ce l-ai mai oprit în poartă? 
[ţi bănuiai că pleacă? Ai simţit că ți se 
dozrădăcinează ceva în suflet? Ce ţi-a 
spus? Ce ţi-a spus? Iți amintești ce ţi-a 
spus când ai oprit? Na spus: „Lasă-mă 
lasă-mă, Teodoro nu-mi mării amarul că 
tu ai fo' şi cina și hodina mea!“ Aşa c? 
Şi na mai spus: „.Ihlean'ai fo' și Dunmne- 
zeu bunul şi marele să te certe într'atât 
că din tine pruncşori nici buni nici răi 
să tu rodeşti”. Şi de necaz ai râs... II 
luasezi pe Găvrilă co fo” găzdă 25) şi sunt 
ani și prunci nai rodit şi 'n meşteşuguri 
ai fost şi leacuri ai luat și bani mulţi ai 
risipit... Un copil... Un copil, atât îți mai 
e arzătoare, dorința... Ce folos că esti a- 
vută... Un copil... Te-a blăstămat feciori 
celu... Și din acel ceas dus a fost... Unde 
e să te deslege de blăstem... e în zadar, un 
copil... un copil... Și gândul năstrusnie ca 
să mai scurteze din povara mustrării şi-a 
amărăciunei sa întâlnit cu 
Visul, mai milostiv i-a atins pleoapele To- 
dorei cu pulpana hainei lui de plumb şi 
pleoapele ca două aripioare stau închis 
şi-acum Todora €e purtată afară din me- 
leazul lumei spre alte şi în alte împă- 


răi... i 





Visul și 


Parcă are aripi şi parcă un'are: mersul 
e shor. sau leagăn? Pluteşte? Ba! nici că 
sa mişcat cel mult că a căzut şi ca în- 
tun somn şi sta trezit într'o grădină cu 
flori mândre și mirositoare cum numai 
în cetatea visului sunt. Ce umbriş de 
pomi rotaţi, ce poeni cu ţăpsane şi cu is- 
voare! O muzică ascunsă doinește dintr'un 
ungher de undeva. Lumină albă o însă- 
lue şi sc minunează Todora de grădina 
si susurul îngânat al muzicei. Aşa are și 
ca în hătătură neşte flori dar, — când le 
smulge vacile la "tors de la păşure; — 
când le strică porcii cu râtul. Mai are ca 
şi neşte cerceluși la fereastră dar ce în. 


seamnă pe lângă grădina asta cu potop 
de flori albe, galbeni, roşii cu fântâni cu 
ape suitoare-ciizăiaare, Dar nu e singură, 
sburdă prin prejurul ci — roată — un 
stol de copilasi sglobii şi-a tresărit To- 
dora şi nu mai are timp să se minuneze 
ăci i-a venit un gând să fugă după stol 
și să prindă pe micuțul cu părul ca spi- 
cul grâului şi ochii de tăciune.,.. Micuţul, 
parcă a simţit, fuge rotofeiu şi râde că 
nu-l poate ajunge. Ba l-ajunge. ba nu l-a- 
iunge la! e aproape să-l prindă, să-l în- 
chidă cu drag la sân şi să strige: l-al 


meu! Ll-al meu! Dar cine-va — ca nu 
rău — i sa stalorit în cale şi-o opreşte: 
— Ce vrei? 


— Vreau să prind pruncuţu! 
—- Nu se poate. Todora priveşte pe râu, 
cade îngenuchi se roagă, plânge, se ros- 


togoleşie la picioarele lui: din ochi îi 
curs lacrimi şiroae,,, 

== Ai milă, ă-ni-)t. 

— Nu se poate! 

— Dă-mi-l..! Voiu fi o mamă bună, 


voi... Si blând, acel cineva. răul ce i-a 
stat împotrivă, a prinso de mâini şi-o ri- 
dică din gennchi și-o apropie şi-o priveş- 
te pătrunzător în ochi. Tudora se 'ugăthe- 
neşte ca ccara, puierile-i scad şi simte 
cun o apucă un tremur. Strânsura mâi- 
nilor lui e jeratie; privirea lui sfrede- 
leşte: cuvântul lui şoptit mângăetor și 
ivist e glasul, e cântecul din teccut și 
nu-l mai vede şi-l vede întro străfulge- 
rare Qe amintire, îl cunoaşte, îl recunva- 
sie... feciorul din strană, feciorul din Di- 
scricuța de lemn: şi nu-l mai vede şi-l 
vede la ospăț, şi-l vede la plecare în 
poarta inflorată,— pe buze cu blestemul... 
Todora îl priveşte aprins, sânu-i sulti de 
parcă are înlăunlru v pasăre cc sc sbaie. 
Yeciorul o apropie mai mult. mai mult... 
îşi simte buzele arse... cătuşe i-au cuprins 
pieplul de să "nibuşă şi pare frântă de 
mijloc, In minte nu mai arc loc decât 
pentru a licărire de cuvânt: L-am găsit. 
Lam găsit... lam găsit !.,. Ti vine să strige, 
să strige de bucurie să țipe... O toropeală 
dulec o cuprinde. E vis? Nu e vis. Simte 
că unu mai are nici pic de sânge în vine, 
că i sa scurs sângele în farmecul îmbră- 
țişării ce ţine mult, își simte trupul pol 
si i se pare că-i beată -. beată ca la os- 
păț când de necaz şi să uite a băut pe 
ascuns horincă?6) multă. Da, da! e beată, 
beată de-o fericire nouă şi nu-i pare rău 
că Va uitat pe Giăwrilă! neştiulor pe pă- 
mânt căci dornică a 'utins braţe albe si-a 
simțit că strânge cu adevărat drag pier- 
duta, trecuta iubire... 





pie 


— Vi! amarul.. 

— Ce-a hsi? Cine-u voit peste mine? 
Nu tu? Eu durmiam.. 

— Ce păcat, ce păcat... făcu Podura de 
ochi lumei adică de ochii lui. Din tufe, 


a iepuurile şi-a scos capul mai întâi Gli- 


zor. Privi în părţi: 
— Nimeni ? 
— Nime..., 


Intinde mâini butucănoase și i-a sacul 
şi-apoi cu ele de ajutor să treacă Tudora 
șanțul. 

— Îlai! Si-amândoi sunt în şosea. Mu- 
ivrea îl priveşte cu coadă de ochiu pe sub 
ascuns se "mbumbă la cămaşe desprinsă 
la evumuz şt-apoi își pătureşte şilinca??) 
îmboțită, Intro părere ridică ochii şi pri- 
veşte lungann de lângă ea: 

— Nu ue-o fi văzl oarecare ? 


— Nu? 

— Nu mă spui? 

— Cui? 

— la Viseu... Gligor se întoarse între- 
bător spre ca. Todora care nu-l văzuse 
pân atunci la faţă scoase un strigăt, 


simţi că i se lae picioarele. 
- Gligar! 
— Mă cunoşti? 
IER că 
— Mi-s din Vişeu... Aşa-mi zice: Gli- 


2! 

— Cântam pe vremuri la biserică... 
mi-ai fust dragă... te-am blestemat... 

Si Glicor parcă înghiți un cărbune a- 
prins: Amu,.. te-am deslegat,,. poți mâne 
cu sărace Găvrilă... Todora îşi reveni: 

—- Doamne Î... Gligor!... Gligov! şi lă- 
sânul si sac și tot, ca de streche, a tulit-o 
boca-hoca pe şosea... Gligor, a privit mult 
în urma ci. apăi, nu ştiu ce gândind, a 
privit în dreapta, apăi în stânga şi-a ră- 
sucit un sfâre de musteaţă și-a scuturat 
cuşma în neştiință şi-a pus-o domol pe 
cap. a scuipat în pălmi şi dând bunda 
pe un umăr ma nitat nici sacul... 

luna, măi credinc'oasă — însoțindu-l, 
îi Fulguii pe cale din tării, — lumină sio- 
rie, 


CESAR PRUŢIANU 





1) a assârlit, a aruncat; 2) o tavă: 5) 
a tiobanului ; 4) bucată; 5) Fferăstrac; 
6) trenul; 7) degeaba : 8) ardeiu gras; 9) 
a fost; 10) cu toate că; il încetişor; 12) 
o despărțea ; 15) or îi; 14) pâine; 15) do- 
lufan, crescut; 16) oacheș: 17) cu toate 
că : 18) voinic, înalt; 19) părere de rău; 
20) caste: 21) nuntă ; 22) bolnav: 23) va- 
chiu ; 24) un fel de desagă; 25) avut, 
chiabur : 26) rachiu ; 27) fusta. 





ACTUL I 
TABLOUL UI 


Scena reprezintii sula tronului tin palatul regal 


Scena | 










REGELE, REGINĂ, NOBIIA, DOAMNE DI ONOABL, 
ŞAMBELANUL CURȚII, GARDA 
SAMBELANUL (Către hege) 


vitul şi cinstitul Don Phomas Torqiueinada 
leaptă ca să intre... 
REGELE 


Dar lasă-acum parada 
eeasta, când el poute să intre când poiteşte... 
aşteptat chiar, astăzi... te'noarnă şi-i vestește, 
eu șinfreaga curte îl aşteptăm... 


SAADELANUIL, 


Iudată. 
RILGILI: (eăfre Begin) 
runde e Juana? E Curtea adunată 
ea la ora asta... i 
NEAINĂ 
“ Azi este aşa de tristă! 


REA (surprins) d 
am ? 
REABINA (rog furre) 


lua 'mtreagă plâus-a cu faţa în batistă, 
la geam pândeşte calea... de ieri, de-o zi întreagă. 


NEGELE 


BLANA 
Pe Gomez! 


RIA te fazei nins) 


1 place ? 
IUCN 


Și dânsa-i este dragă ! 
REGELE, 


z asta-i nebunie ! Sunt gânduri îndrăzneţe ! 
„asta-i nebumie !.., 


REGINĂ 
Nu !... este tinereţe. 
REGELE 
tinereţe ! 


Scena LI 
ACELAŞI, 'LORQDENMADA 
Intră Torquemada. Mișcare mare în sală intre curteni) 
REGELE (ridică ndu-s?) 
liră... te aşteptam Prea Sfimte... 
veste ne-aduc oare cinstitele-ţi cuvinte ? 


(Regele se pleacă, Torqunmada binecutinieuză). 


UNIVERSUL ITITBRAR. — 169 


FERDINAND CATOLICUL 


DRAMĂ IN 4 ACTE ŞI 8 TABLOURI 


de AL. BIBESCU si CONST. ARGEȘAN 
TORQUFAMATDA 


Cu voi să fie Domnul! (Privind către curte) Vai! 
[curte adunată... 

Pâudeşte peste țară o mână blestemată, 

Ce apasă greu în preajma-ți..: 


REGELE (eu yrije) 
Ce este ? 
TOROU EMADA 
Sa întâmplat 
Din nou o altă crimă, 


REGELE 
Dim nvu un atentat? 
TOROU EMADĂA 


O crimă fără seamăn şi o nelegiuire... 

Azi noapte-a fost aprinsă chiar Sfânta Mânăstire 
A Sfântului Dominic — şin drum au fost găsiţi 
Soldaţi dim Sfânta vaste... 


REGELI 
Morți ? 
FOROUIALADĂ 
Da.-. măcelăriți ! 
Bi înc'o făr' de lege. Un om strein la port, 
Cu prims suit pe-o scară, în mâini cun cap «le mort, 
Voind ca să-l agațe pe ziduri.., 


REGELE 
| Vreo mebun ! 
TURQUEMADA (indvelnie) 


Nebun ! De c, sau nu se.. nu, maşi pulea să spun! 


REGIEI (ingrijar) 
Du, e ciudat... 


TOROUILMADA (cu înţeles) 
Ce crede Măria Ta? 


NIEGELE (hofririt) 
De vor 
Revoltă, vor plăti-o cu capetele lor. 
Nu vreau mici o cruțare, de-i afli cine sunt, 
Le va zbura cenuşa ca pulberea în vânt, 
Iwi trebue doar nume... 


Scena LU 
ACELAŞI, UN OFIȚER 
fin afițer din ardă soseşte şi-i snpleyşte cra lui Pure 
quemada), 
TORQUEMADA (răbre ofiţer) 


E-adevăral ce-ai zis ? 


REGILE 
Ce e? 
TORQUEMADA (îngrozit) 


Priorul nostru... a fost acum ucis! 
REGELE 


A fos ucis ? Să vie Gomez aci îndată 








170. = AINIVERSIUI, IATERAR 


Şi, de va fi nevoe, — răstoarne lumea toată — 
Să caute cu garda... 


TORUUE MAD fironie) 


Zadarnic... Don Gomez 
Nu va afla pe nimeini--, 


REGELE fintrigat] 
Cum asta ? 
TONOLIEMAD.A 
Jur pe crez. 
IA ELE fporoecitur) 
Vorbeşte clur părinte. Cum, cnezi că el nu vrea 
să-şi facă datoria, cânul e voința mea ? 
i! bănueşti ? 
"TOROUEMADA sinistru 
Da? 
REGE 
Ce stii? 
TONUL EAMADA 


Când Mânăstireu-irdeu 
Aseară eu cu garda eram în drum spre ea 
Şi mi-a 'eşit "nainte un biet soldat rănit, ; 
Spounând ce se 'ulâmplase... Au ars şi-au jetui 
Întreaga Mânăstire, jurând cu. loți apoi 
Pe-unn craniu, să ne piardă, pe tine şi pe noi: 
REGELE 


Nu... încă-odată ! Cine's... li pare că visez, 
£ amestecat în asta ? 


PORNO LATADAĂ 
Chtar braţul lui Gomez! 

a ELLE 

Gomez ? 
(Cmnsterure în sula] 
PCA (eprerte, 
Juana... Doumne, sărinana nea copilă ! 
EGEE fgenednd) 
Gomez... (către "Los steam alla) 
Ca şi nainte, veţi fi fără de milă ! 

O: don ca. judecata să-și facă datoria... 

DIGINĂ 
tace 

PIGIALLE 

Cu cenuşa-i plăti-va infumia 

Și Sfântului Oficiu — o zi îi dau gândire... 
Să construiască rugul chiar astă scară... 

NEGINĂ 
i | Sire! 
Grândeşte-te la dânsa-.. Juana o să moară. 

REGELE 
Ordon să construiască un rug chiar astă seră, 

PECGINA 
Mai dă răgaz trei zile, 


REGULE 


Nu! 


NEGINA 


Sire, îndurar 
Aslenptă... poate are motive de-apărare ! 


= RI ELE 
Nu poate să ie aibă... 
TOROL EM ADA . 
Atunei,.. 


RICE 
Fiţi târă mil 


Scena Ul 
ACEIASI, IUANĂ 

JUANA 

O. tata, nu. 
RIECGINĂ fo fr în brad) 
Juana, sărmana mea copilă ! 
REGIE fertre curleaui şi Porecla] 
liccaţi! (Curtenii vor să plece) 


TOROLEMADA 


A cuaeia Sieu, 
RIEGINĂ 


Nu. au, să au plecați. 
(Curtenii se oprosrl, 
GEL 
E ordine. 


REGINĂ 
Unei mame, nu-i ordin ca să-i daţi ?... 
JUANĂ fingenuitrhrază) 


Indură-te-.. o tată — de sufledu-mi ce moare! 
Aâla am pe lume... Sfioasă ca o floare 

M-a răsărit iubirea atâta. de curată, 

Că nu-i pe bume cântec so fi cântat vre-odată 
Și nu's pe lume lacrimi să prindăn boaba lor 
Mâta sulerință şi-alât amarnic dor, 

Diucă-l iubesc, păcatul să fie doar al meu, 
Acest păcat.,. o tată, îl voi plăti doar eu... 

Dare ci... o nu, te'ndură, cl e nevinovat, 
Copilăria toută cu el mi-am legănat. < 


NEGRE 


Nu! 
JUANA 


Tată... 


Pia i.l 
Nu! 


JUANĂ 


Ai milă... e cel dm urmă vis 
Omoară-mil cu dânsul... 


REGIE fedter Forqrenedaj 


Rămâne cum am zis!, 
(Cunsfernare. Juuna se prăbușește), 


— CORTINA — 





CONST. KIRIȚESCU: 


“-Porunca a zecea 
(documente din viaţa profesorii) 








D. Ririţescu ramâne unul din cei mai de 
samă istorici ai noştri, priu /storia ruz- 
boiului peniru inlresireau  lemănivi. Cu 
metodele omului ue stiință cxactă se mă- 
rită cercetătorul pastronat de detaliu, de 
ansamblu. darul var at limpez unei si pre- 
eziunii stilului se împreună cu enragiul 
hăbatului «e a spuue adevărul. Acest e- 
reniment extraordinar, care a fast războiul 
pentru întregire, cel mei mare fapt din îs- 
loria poporului român, nu va fi studiat, 
melitat, de câi luând ca baza Istoia d-lui 
Kirițescu. 

A văzut bine importanta rpocalei înfâp- 
luii și a dat generațiilor tineri. în puzint 
magistrale, uuul dia cele mai eroice capi 
tele ale ncamuluu. 

Cu asemenea merite u. Kirijescu este un 
clucatur si ca atare. în tot ce serie, poi 
nește dela idealul și morala. de cari a Lost 
insuflețit serii Istoria sa. 


In Printre Apostoli ne descrie amintiri 
despre peofesurii d-sale. O galerie le va- 
ment dispăruți loate  simpatici.  cntur- 
saşii în med-ocritaieu lor sau groazimci în 
solic unea lor «le secături politiceaniste, 

Porunca a zecea este o continuare a Cărții 
Printre Apostoli. lu primu vorbeste de tre- 
cu, în a doua ele prezeul. În cea din tintăi 
cra vouba de dascălii tinereței. în cea «le 
s-doua se oeupă de fosti colegi si dle su- 
balterni ce i-a cunoscui atât de apropia 
în importantul posi e răspundere ce-l 
ocupă la Ministerul Pnstrucțiuni Publice. 

Suntem întrun oraş ale provincie. Vălo- 
ii din Lărg, și asistăm la o conversaţie în 
inrul unu. pahar de vin. în cârcinma lut 
istache, dintre «oi oameni necăjit și feri- 
ciți în acelaş titup. dintre profesorul de Is- 
torie, dela liceul local. Dincă Țepelus și 
maestrul «dle cantu, Parmlilie Pofezea. 

Țepeluş e profesor cu capacitate, cşinel 
al treitea la clasificaţie. în seria lui. dac a- 
proape uitat în târguzerul de  rezceență. 
Alţi colegi de ai lui. mai puţin pregătiți 
şi meriluoşi ajunseseră departe: cl. îsi, 
aumai are nicr o ambțiție, de căâl să soarbă 
câte un păhărel de tupburel din când în 
tând — în marc taină «le frică nevestelor - 
eu prietenul său Iufezea, turburel muurnat. 
adevărată „aghiazmă . 

Țepeluş. eminent student, na mai citise 
mmic dela ternunarea universităţii si tua- 
ea capacităţii. Rămăsese la  conoştințele 
techi. Nici nu se prepara în zina cursuri- 
lor, de oarece ajunsese ca o maşină auta- 
mată, repetând mereu acelasi lucru. 

Tot uitându-se pe cl, închis sapte ani în- 
[run arăsel de provincie, uude singura 
distracţie cra sosirea poştei cu jurnale. Va 
citat pe profesorul de Istorie. şi oamenii și 
prietenii. Lipsit din prima tinereţe de spirit 
de inițiativă şi de acea intuiţie a reuliiăţi- 
lee ce nu v capeţi de cât numai în contact 
d viața, Țepelus. și-a adiugat la sără- 
a-i pruprie. pe acea a nevestei sale, fata 
gazdei, pe care a luase în căsătorie fără 
zestre, dac nu şi fără pretenţii. Norocul l-a 
mai ajutat să aibă şi doi copii: un băiat 
şi o fată. 








- 


Țepelus ar Ti renunțat cu bucurie la uri 
ce altă ambiţie în viaţă. dacă nu Sar (i pă- 
sit în «drumul lui soţia cicălitoare. coana 
Maro. Din cauza ambițiilor ci, din cauza 
copiilor tot îndeamnă pe birbatul isiovit 
de voinţă să-st încerce norocul pentru a fi 
hrectorul liceului în locul lui Brăcăcescu. 
nm nu cu mare merite. dar dotat cu simţ, 
practic. cea ce-i lipsea lui Ţepeluz. 

Perepeţule hotărîrii de a ajunge la Bu- 
cureşti, de a interveni la Min'ster. de a 
vorbi cu eri mari. modul de a îucurca 
«crisar le le recomandație, lipsa lui de ex- 
periență, timiditatea Ini copilărească, enii- 
mărânulu-le, am strica tot farmecul poves- 
tirii d-lui hiriţescu. 

Ni se întâmplă de o sută de ori să verdlern 
un postulunt umil. care îşi cere dreptul hui 
ve care nu-l capătă. 

Orepiul lui ? Mernele lui 7 Asa creea 
încetul [epelus: FI lua viaţa asa cum o ci- 
lise în cărţi. Cine are ce-i se cuvine pe 
ilrept 7 Linde se apreciază meritele şi pe 
uruă celelalte ? Printr'o serie de întăm- 
plări nostinre. cu episoade comice. Țepelus 
ujunge — în ne să De numit director—-să 
vapele avertismentul primei admonestări 
nf'erale. cu o amendă luată din leafă pe 
iimpul cât a hpsit la Bucuresti şi cu o si- 
tuaţie ricticulă fuți de colegi şi faţă de ai 
săi de acasă. 

Până aer. fapiul este descris cu mult ta- 
lent si peripetiile sunt capuirante, Dar 
cuneluzuu este interesantă. și toemai uci în- 
tervine d, hirițescu-:- educatorul. 

Tepelus îsi pune futrebare : „Dece 
făcut un luern contra conştiinţei mele ? 

Dece am călcat porunca datoriei fală de 
ilevi (porunca a zecea, cun 0 uimeste d. 
Kirițescu)? Pentru o ambiţie oarbă?“ Crede 
că toată păţania. greaua lovitură ce a pri- 
mil-o nu va cămine în zadar. A avut și 
tepelus drumul lui spre Damasc.  Con- 
stimța lui sa iluminat de imperativul ca- 
tegorie al datoriei călre elevi. Oare este 
'ueru mic să fi păriutele sufletesc al co- 
piilor între (2 şi 19 ani? Nu este une să 
îucolțesri în inimele lor fragede exemplele 
rioice ale trecutului, să cresti în ci virtu- 
tile erouzmului, devoiamentului. cvlaviet, 
sacrificiului 2 Si care sentiment sa fi ră- 
sădit mai adânc dacă nu eseinplul pto- 
priei tale vieți ? 

Asa se hotărăşte să fie pe viitor Ţepeluy 
față de cl si faţă de elevii Ini. Dar scoala 
sa elevii peofita-vor vare ? Ce-i atunci cu 
catedi ele nn'versitare create ca să plasvze 
pe nubtăţ le clhburilor poliiiee, să cocoteze 
ca educatori ai tinevimei pe toate lichelele 
si dejeețiunile poiiticvanisie 2 Ta ce va 
servi sacrificiul bictului Ţepelus, cănd din- 
to scoală de adulți se crează o Acadenie 
st din profeserii luali de prin calțuri ob- 
«cure ale clubului pebhe, autentici profe- 
sori univeristari ? 

Aici e Duba. Nemernicul care umblă si 
înscală. care promite marea saroa şi se 
late în piept la înirutre până îi vine par- 
tidul la putere, nu devine atot puternicul 
zilei, deputatul san senatorul influent că- 
rui i sc deschid porțile şi i se cască diseret 
usile si e băgat în toate comisiile remunera- 
lrice si loate comisinnile ras retribuite ? 
Nu din această categorie se recrutează și 
mulți miniştri incapabil. cărora li se dă 
fata pe mâni, pentru a muri la nevoe «le 
gît cu ca? 


anu 









UNIVERSUL LITERAR. Zi 





caiac eas Usicpeupea 





Bietul [epeluş care învaţă pe elesi vir- 
înţi. cu care în viaţă pot mari de foame, 
ferecitul Ţepeluş care crede că se poate 
reva contra udlunăturii de parveniţi .netre- 
bnici şi arivisti fără valoare care au ca- 
loa oamenilor cinstiți ca bandiții de codru ? 

Câţi nu snut ca Țepeluş, victime ale da- 
tariei, ale sufleielar lor nobile, ale devota- 
mentului și sacrificiului lor? fără aceştia, 
Ronctnia ar fi fost de mult un maidan 
in:ens de niseii incapabili ! 

Dar se pune întrebarea : uu se (la, oare 
o edueajie greșită tinerilor noştri când uu 
li se arată viaţa aşu cum este ? Noi creem 
că nu cate o educaţie această ascundere 
permanentă a adevărului. De aceia seolile 
noastre scot naivi si inexperimentaţi, care 
le cel mai mie soc al vieţii, slevin s:clime 
sau înstrumeute de exploatare pentru 
„meeheri şi canalii. O mat realistă închru- 
mare a educației rar strica, Căci nu ue 
interesează atât data bătăliei dela Cu- 
naxa sau crouvlogia exactă a dinastiile 
egiptene cât importă să dăm societăți 
Măcăi zdravăn: la minte. gata să înhale de 
auler pe nemernicii aşezaţi unde nu tre- 
buc. Pentru această trebue schimbat însă 
prosramul aciual de studii, care  creiază 
lineri anermuci şi lipsiti de voinţă, penru 
a da şcoulei uu program peutru formare 
caracierelur, asu citm este şi intenția d-lui 
Kirițescu 








Ciurteu d-sale se poate citi cu mult folos 
su no laşi ban mână până nu o termiui. 
tiste semuul caracteristic al cărţilor foarte 
j-une, 

Lu finele volumului. d. Kirițescu mai pu- 
blicii : Tu: felix Austria! si Pe drumuri 
alpine, două doscrieri ale unor cxcursiuui 
pe Dunăre și în Alpii tirolez.  Pitoreşti. 
pline de nervi, cu evocări plăcute, sâut 
întradevăs. interesante, - 
ION FOTI 


PRE RD RENI NN NI 
EPIGK AME 


Lui hudu Ruset uuln- 
forul volumului de poezii 
„Da capo“. 


Cetind „Wa capo“, um oftat 
A îshucnit din mime 

Şt doar atumei m'am uşurat 
Când am ajuns... „al fine“, 


lui beops, nutorul tulu- 
mului de schițe „Fă cconu- 
nute. Donuuwile”. 


Pi-am citit volumul, Keops — 
Dare aci făcui păcatul, 

Căci 'mainte de-aţi lua cartea 
Trebuia să-ți ascult... sfatul, 


AUREL CHIRESCU 








un lucru: 





UNIVERSUL LITERAR 


172. .— 








PREA MULT! Se scrie şi se tipăreşte 
prea mult! Tată strigătul de alarmă pe 
cure îl scot întrun glas — şi scriitorii, şt 
cotitorii şi critică. Se publică atât de 
mult, încât cei ce vor să cetească nu is- 
butesc să se ajungă, cei ce vor să aleagă 
nu-s în. măsură, nu au posibilitatea s'o 
facă, iar cei ce vor să judece scrierile a- 
părute se văd puşi în trista situaţiune de 
a nu-și puiea plăti această obligaţiune 
morală. lată din ce cauză ne îndreptăm— 
în primul loc — spre editura românească, 
spre marea și priceputa editură în mâi 
vele căreia stă mântuirea celor trei cate- 
sorii de cetăţeni de mai sus şi-i cerem o 
cenzură severă la acceptarea manuserise- 
lor bune de imprimat. E o măsură care— 
persona! le poate fi de folos: vor înlesni 
cetirea cărților bune şi vor micşora con- 
curența —- mai ales astăzi când criza e- 
conomică e atât de acută, | 


Despre cugetătorul Vasile Pârvan vor- 
beşte frumos, în ultimul număr al „PRO- 
PILEELOR TITERARE“, d. 1. Foti, oprin- 
du-se mai cu seamă la cartea: „Gânduri 
despre lume şi vieaţă la Greco-Romani: 
din Portul stâng“ şi, în deosebi, la intro- 
ducerea acesteia — prin care regretatul 
isturie „a creiat a şcoală a virtuţii, desă- 
vârşind, „prin opera şi viața-i, ceiace YV, 
Conta schiţase doar ca amator“. 

Numărul bagat şi variat mai conţine: 
uciul IL din drama lui Shelley: Beatrice 
Cenei ; un articol despre Louis Artus al 
«d-nei Marvya Kasterska ; versuri luminoa- 
se semnate: Radu Gyr (voiniceasca), |. 
Focşăueanu (Lucram în gips) şi mai — 
ales I. Foti care îşi publică un variat ci- 
clu: „Amurguri de toamnă“. 

Interesează în mod deosebit amintirile 
d-lui Romulus P. Voinescu : Din trecutul 
justiției noastre. 

Cronica extrem de bogată uduce indi- 
cuţii sigure în atâtea domenii: cultură, 
politică, literalură română şi streină, tea- 
tru, cării, reviste, ştiinţă, de toate, cuge- 
tări, epigrame. 

Numărul se închee cu prologul unei in- 
tcresante lucrări dramatice: Noaptea spai- 


melor — semnată de unul dintre cei mai 
stăruitori dramaturgi români — d. Const, 
Râuleţ. 4 xi 


Astfel fiind, ultima fascicolă a „Propi- 
icelor liierare“ constitue una dintre cele 
mai agreabile, vuriate şi instructive lec- 
turi în legăinră cu actualitatea. Ce păcat 
că şi asupra unor publicaţiuni atât de se- 
rioase u început să bată vântul acutei cri- 
ze economice ! 


CU COMPETENȚA celui speriat de 
siue însuși, cineva discută tragedia revis- 
telur românești. După ce vorbeşte despre 
„Ramuri“ și „Viața românească“ în legă- 
tură cu care aduogă : s.vine să se verse 
în hucureşteanul „Adevăr literar“... con- 
liuuă, cu ifase tragice: 

„Ce reviste mai sunt? Nimie — sau 
cele câicva nu mai contează: având vi- 
dul oricărui conținut şi absenţa a ceva e- 
locvent şi reprezentativ“. 

E iot ce-am vrut să subliniem. Şi încă 
bucuria pe care ne-a provo- 


cat-o reapariția „Vieţii literare” — în care 
sa publicat această sfidare la adresa ce- 
lor câteva reviste româneşti care, cu e- 
no.me sacrificii, continuă să întrețină 
cultul scrisului. De aceca ne grăbim să 
exclamămn : bine că a reapărut, în fine, 
această „Viaţă literară“ care va mântui 
literalura românească. 


CE Vl SE PARE INSA de expresia tâ- 
nărului purtător de condeiu : cele câteva 
reviste nu mai contează, „având vidul ori- 
cărui conţinut“. Ne găsim, fără îndoială 
în fața unei adevărate cugetări, Fără să 
mergem mai departe cu analiza, ne gân- 
dim: făcuta «d-sa aluzie la... conţinutul 
din care a putut ţâşni o astfel de cuge- 
tare? E o simplă indisereţie. 


DIN COPRINSUT, No. 125 (îÎv) al „Vic- 
țni literare” : 

Em. Bucuţa: Un răspuns Ltalici; 

AL Pădăuţă: Un nou scritor român: 
Gheorghe Mille. 


REVISTA LILIPUTANA ceste numele 
unei sfioase evadări în domeniul literelor. 
Publicată de tineri — ia apărarea tinere- 
tului. Apreciază activitatea câtorva din- 
irc înaintaşi şi se incumetă chiar în ches 
tiuni de directivă. Uneori tratează clies- 
tiuni care le-ar puteau fi fatale ca acea 
notiță (No. 5) intitulată „Revistomania” 
din care spicuim : 


„Mai mulţi tineri, cu o cultură aproxi- 


mativă şi o educaţie suspectă, an făcul să 
apară câteva reviste noni. 

„Imitatorii gregari nau întârziat... 

„Adolescenţii aceştia erijaţi în scriitori 
au arătat că nau personalitate: an adus 
expiesii şi idei, dacă nu perimate, lipsile 
de noutate ; sau lamentai în versuri puc- 
rile şi au semnat aroganţi cronici pe 
daute. „Nau putut înţelege imberhii în- 
cepători că falenlul e condiţia esentială 
a unui scriitor, ca să poată pătrunde în 
sanctuarul literaturii“. 

Hotărit: din partea tinerilor care le 
poartă răspunderea — aceste rânduri sânt 
prea tari. Mai ales că — în cele 2 numere 
care ne-au ajuns sub ochi — cele nu sânt 
încă sprijiuite și de prezenta talentului— 
singura autoritate carc le-ar fi putut jus- 
tifica. 


O ALTA TINEREASCA REVISTA csle 
şi acest „llerald” care îşi propune sil-și 
închine numerele macştrilor scrisului ro- 
mânesc actual. Colaboratorii: mai toti 
dela „Viaţa literară“ — tineri şi curag'oşi 
— semnează : veisuri şi — puţină — pro- 
ză. Conducerea pare a o area d. Octav 
Sulaţiu care deschide numărul lăudlând și 
prezentând pe primul sărbătorit, d. Lu- 
cian Blaga — din opera căruia ni se dau 
frasmenie caracteristice. O singură ohice- 
țiune : ni se pare o jignire faptul de a 
apropia pe Blaga de... Vladimir Streinu. 
Să se fi identificat d. Suluţiu până ntra- 
tât. cu felul de a vedea al unui anumi! 
cenaclu, în plin faliment? E tot ceiace 
nu putem crede. i 


REVISTA HISPANICA DE BUCAREST, 
informează corect lumea spaniolă asupra 
noastră, cu ajutorul limbilor spaniolă, 
franceză și — română, lucru care o face 
să poată fi cetită și aiurea. 





Cea Z ohHenraez 

























Tipărită cu o deosebită grije tehnică,— 
ca adnee. în fiecare număr, clisce și ar- 
ticole caracteristice. Astfel nr. 5 cuprink 
un articol al lui Primo de Rivera: Spa 
nia și România—urmat de altele tot atâl 
de prețioase : În faţa ruinelor Ttalicei | 
ț-ce de Cardenas); Opera lui Traian ds 
Namon de Basterra ; Împresiuni din Ro. 
mânia pentru un spaniol de Pedro di Pral 
+ Sontzo -— cum şi altple în legătură cu 
Spania : Quvelques jours en lspagne, Es 
me& Gateuco : Împresii dintro recentă că: 
lătorie în Spania de general G. Alexan- 
deseu si se închee cu studii de interti 
practice: FI Intercambio economico entre 
Vspana x Rumania: — de de. Ernest Ene: 
[EL veino de Rumania de Dr. M, Samoviri; 
IL arte popular rumano de Hortensia 
Cosma: La riqueza forestal, las riquezat 
minerales de Rumania ete. 

In nr. 6 ni se vorbeşte despre opera 
Spaniei în America, adecă despre Argen- 
tina, 

Revista, condusă cu multă pricepere, de 
d. 1. Meltant îşi are un rost bine definit 
si merită toată solicitudinea chiar a ce 
sitorilor români cari se vor putea apro- 
pia, în felul acesta, de această îndepăr: 
tată soră latină căreia îi sântem datori 
nasterea ilustruliti întemeetor al neamului 
nostru, împăratul "Traian. 

O IMAGINE FRUMOASA  extragem 
din puezioara  „Slărşit de zi“, semnată; 
lun Constantineseu-Stejar în No. 355 al 
„Culiusii poporului”. Tat-o, urmată de v 
a I-a care merită toate atenţiuna iubito: 
ilor de poezie: 


lar apele se "'ndoae, 

In stas de păpuris 

Si frunză în stropi de ploae, 
Se joacă pe furis. 


Pl: NEDREPT TRECE NEOBSERYV ATA 
frumoasa activitate educativă pe care, de 
11 ani, o desTăşoară revista „Răsăritul“, 
organul „Caselor Naţionale“ conduse atât 
de energic şi de româneşte de d-nii Ţi: 
leicu, general Manolescu. Aici ne intere- 
stază revista în paginile cărcia întâlnim 
colaborări variate “şi prețioase, versuri, 
proză și articole de îndrumare, gânduri, 
slaturi si recenzii semnate de tineri şi bă- 
trâni, reprezentanți autorizaţi sau sfioși 
ai scrisului românesc actual dintre cari 
merită să fie amintiţi d-nii: D. Nanu, 
Eug. Boureanu ; Al. Lascarov-Moldovanu; 
]. Bart, Y. Yoieulescu, G. Tutoveanu, V, 
“lilitaru, Pr. D. Furtună, 1. Gr. Oprişan, 
Const. Goran, 7. Stancu, G. M. Vlădescu. 
Vlud. N. Pora, N. TuHi, N. Batzaria, pr. 
1. Chiricuţă, Eug. Constani, etc. 

Se urmăreşte, în felul acesta, număr de 
nuinăr, educarea literară, religioasă, na: 
jionelă și sanitară a celor mulți. 


P.I.P. 














LL 0 Lo 





0 Seciinaci cle 
cwvanie 


Racine repenind inlro zi din Versailles 
ca să rejuneze cu familia sa, unu sambe- 
lan al Ducelui veni să-l avertizeze ca priu- 
țul il astepta fie palatul Condă, 

— Au m să pol avea Onoarea, răs- 
puse el. Set ma mult de 5 zile de cau 
nu nii-am Dăzul soția şi copilaşii. Pentru 
ci e o sartătoare să mâncăm împreună 
ih Crap tare, usa că nu mă pot dispensa 
de u fi cu ci. 

Suubetatiul îi spuse că Printul va [i su- 
păraf de zicost refuz mai cu scan că a- 
nea la deju-r o multime de invitați. 

Racine spuse atuuci sa aducă crapul 
care rare era înir adevăr splendid : 

— judeca și d-voastră ucun daci mă 
pot dispensa «le a dejuna cu copilasii mei 
căre at orut să tă sărbătorească azi și 
care nu vor mat avea nici o plăcere mau 
când sina! Vă ros să comunicati = 
teasta „llteței Sale Sorenisime ? 


* 


Ludovic sui Xil-lea voiud să dicclare 
război ducelui ce Milan, intreba pe Jac- 
qaes Preville. mare căpitan în timpul 
domniei sale, rare e lucrul de capeteniz 
te se cere pentru că sa înceapă ruzboiul, 

Îcesia î? raspunse 2 
— Întii pă trebuesc bani. Sire. at di 
la bani și al treilea tot bani. Sire! 


E i 


Ducele de Duras văzu întro za întrun 
restaurant pe Descartes, care se ospita la 
masă din cele mai sustoase SE Sc pe 
bucale, 

ipropiindu-s de masa Îni Descartes îl 
interpelă astjel în loc de bună ziua : 

— Mă surprinde că bugetul unui filo- 
zof poate permite să mănânci bucule asa 
le scumpe ! 

— De ce nu? răspunse Descartes. D-boa- 
stiă credeți că natura a făcul ca bucatele 
răre şi sctttzpe să fie consumate numai de 
ignoranți ? 


+ 


Un corsican făcni prizonier de francezi 
in lupteie ilvla Patrimonio, în 1705 fu îu- 
Vebat de un ofițer francez: 

-— Cun: ati îndrăznii să vă luptati cu 
noi, când boi uu uveți spitale, naveți chi- 
Mirii, amenințați să vuurili la cea mai 
„mică rană, Ce faceţi voi când sunteți ra- 
niți 2 i 

— Murinu ! 
nul. 


răspunse Hepatice corstea- 
+ 


Pictorul Brondel încreziilor prea mult 
în muza lui, se prezentă la Rubens acasă, 
cu propunerea de a colabora împreună 
spunind că el a descoperi! arta de a fi 
celebru. 

— Aţi ponit prea fărziu !, îi spuse Ri- 
bens. cum douăzeci de ani m'ar fi tenta! 
propunerea d-voastră dar ucum sunt și eu 
in posesia muzei mele cel puţin la fel 
ca d-voaslră. Penelul meu a descoperit de 
mult piatra filozofală. 


b caz ca 


PRAGOOSTEA LA PIELE 

Mann Burilueneui, un descendent al 
wrilhului arancanian, irib neînfrânt de cu- 
ceritori spanioli din America de Sud, efta 
dupi Drumoasa Laura Lopez. Dragostea 
înllăcărată ce-i purta acest mândru sco- 
bovitor dintro bravă rasă de răsboinici 
îns inima frumoasei din Yalparaiso 
care acceplase să se logodească cu îndră- 
rustitul Manuel. 

Peormecituavea Laura era însă pe atât 
re nesintornică pe cât era şi de frumoa- 
si si «le la o vreme a început să facă 
uebiude în alte direcţii. Bravul Manuel 
nici ma neis-o nici na scalpat-o cum ar 
ți facut străbunir lui. ci tăindu-şi degetul 
pe sare purta inelul de logodnă, i La tri- 
es ta o dovadă a neeredinţii ei. 


ROȘII 





G IENPOZIȚIE COREOGRALPICA 


Faimosul balet al ui Diaghileff nu mai 
rnistă azi, iesi se face încă eforturi mari 
pentru a strâng rar întrun mănunehi pe 
dansatorii imprăştiali în marile centre cu- 
ropene. Duarina Karsavnia. ceu mai POpu- 
lasă cintece Diaghilefi, se 
aflii num la Pondea unde va deschide la 
4 Martie, la Claridge Gallery, o interesanti 
expuziţie de desemnuri coreogralice, de- 
coruri, m cuslume. Cu acest prilej va îi 
expus manuscrisul baletului lui Suavins- 
ki Les Nocus*, de Lordul Berners, eare 


hale: inele lui 


are e copertă desemnală chiar de compo- 
zitor. Var mai Îi expuse numeroaze dle- 
senuri ale evlehrului Bahkst. care au fost 
împuittntate pentru acest prilej, de Sir 
Juhet Dufi, d. E- 
mite Moni și altii. D-na Laura  Krught, 
expune patru picturi executate în culi- 
sele buleiului Diaghileff, iar d. Evan Mor- 
pin a trimes o serie «le cărți tratând dese 


Phihp Sasscon, ady 


pre balet, 

Paxlova va trimite un portret al ei. 
Printre alte obiecte interesante vor fi eps- 
inele purtate de faimosul dansator Ni- 
jinsks. în le Apres Mih Tun Faune” şi 


„le Spectre de la Rose”. 


PSIIPACOSIS A APARUT ȘI ÎN 
OLANDA 


CO telegramă din Amsterdam ne inlor- 
caza că moariva a două persoane, bol- 
nise de psittacosis, a provocat multă ne- 
liniste printre posesori de papagali. Cei 
mai mulți cuută să se scape de aceștia, 
olecineu-i grădinii zoologice din Haga. 
Conducători i-au primit deoarece ştiu că 
papagali cari au trăit multă vreme în O- 
lana nu se mai pot îmbolnăvi de psitta- 
cosis. aşa încâi grădina zoologică din ca- 
pitala Oluudei şi-a înbogăţit colecţia cu 
incă un număr de papagali de rasă. 


175 


UNIVERSUL LITERAR. — 





Da a RR ni 
N. —— 


caricatura zilei 
MEMORIE BUN... 





— Vai. D-le? 


slăzic! 


cheumă-ţi câinele: mă 








— Ba da! dar lam cumpărat mu: adi- 
neaori şi i-am uitat numele... 


(Dimanche illusiree) 




















174. UNIVERSUL LITERARA 





Pagini uitate 











PROPTELE... 


de ALEX. VLAHUȚĂ 


Sunt oameni cărora le place să fie „pro- 
tejaji”. Ei se simt niăguliţi să-i bată pe 
umăr un prieten al zilei, să capete o strân- 
gere de mână ori un satui amical dela unu 
şef de culoare, tar când se por plimba pe 
stradă cun ministru au provizie de fericire 
şi Subiect de conversație pentru ciicva 
luni. 

Nu-i vorba aici de oameni slabi si dezar- 
maţi. ze inftemir sociali pe cari nevoia îl 
face să alerge după protecţii. Aceşiu suut 
venorociți ; în orice caz misti cu acte jiis- 
tihicative. Intrebarea se pune însă penirii 
cei adăpostiți si foarte sănătoşi. pentru cei 
cari caută proteciia... din principiu. Cum 
se poate ca un om cărura nimic nu-i  lip- 
seşte pentru a-si deschide singur drumul. 
să ceară dela alţii pomana  rusinoasă a 
unut sprijin. de care mac nic o trebu- 
ință 2 Să-ţi placă a umbla pe brânca san în 


cârji — când te-a lăsat Dumnezeu întreg 
si poți foarte bine urbla pe picioare. și cu 
[runtea sus — iată un vust întradevăr ciu- 


dat. Si cu toate asica, câţi nu-l an! 

Cunose tineri bogaţi. muncitori, înteli- 
zenţi în oarecare măsură, avănd pe de-asu- 
pra si câte două-trei diplome din străină- 
tate, tineri voi ci şi „hine eclupaţi”. cărora 
uici să le pese de intemperiile vieţii, tineri 
cari, cu drept cuvânt să simtă scârba ple- 
căciunilor şi cărăriloe înguste, şi cu toate 
astea ram văzuț  frângamlu-se spinarea. 
măi rău decât cer mai flămânzi gudurători, 
pe lângă d seribuitorii dle situați”. Cuna 
si-n explici slugăenicia asta  netrebu'că : 
polita asta de a se târâ a acelui căruia 
soarta i-a dat aripi să sboare? E fără în- 
do'ală, ceva mai adânc si măi puternice de- 
cât voința lui: e mâna strămoșilor care-l 
pleacă de ceafă să-şi îndoai genunchii, 
este dăinuirea fricei şi umilntei în virtu- 
tea inerției. — e setea ancestrală de vicle- 
ne şi re înjosire a teanului dn poveste 
care ajuns împărat își îmbracă pe aseuus 
trențele murdare și ese diu palar pentru a 
fura și a cersetori pe uliţă, 








Asa e. slugărnicia este şi ca o vocaţie, Pe 
naști mişel, cum te naşti muzicant, 

Venise deunăzi la mine un tânăr bine 
îmbrăcat — avea cărare lu ceată și o 
roafă roşie la butonieră — un filrat sosit 
proaspăt din sirămătate. 

Iusese pe la Delavrancea. îi se înfăţisase 
ca udmiraior şi plecase cu impresia că na 
fost primit cu destulă căldură. 

Ce importanță arce asta 7 zic cu: (d-ta ai 





vrut să cunoşti pe acesta — să-l cunoşti 
personal — si l-ai cunoscut. Cred că nu 


ceri mnmai decât prietenia lui. 

— Nu, dar domnul Delavrancea ce şi un 
am politic, mâine poimâme o să fie minis- 
tru şi noi, tinerii cari vrem să munci, 
avem nevoe să ne grupăm în jurul unui 
sfătuitor. sub ascultarea unu conducător 
și... de... am vrea şi noi să fim cuuosenţi de 
unul. de altul. 

-— Bine, dar sunt atâtea alte mijloace să 
te faci cunoscut, întradevăr cunoscut. 

— O. e așa de greu să străbați şi să îu- 
semilj ceva în ziua de azi, dacă n'ai pe ci- 


neva, un protector, care să te „lanseze. 
unosc oameni casi au ajuns fără n - 
viu protecție. Şi au ajuns departe plecânil 
foarte de jos. 

— Erau alte vreauuri, 

— Mai grele pentru cu ecran null mai 
întunecate... 

ȘI dau eu să-i arăt ce Îrumvasă-a biru- 
inta oricât ar veni dle târziu, numai să fie 
câştigată voiniceşte, cu lupta omului vrrul- 
vic, care caută în el puterea şi în fapta lui 
răsplata. iar nu în sprijinul si ocroti le 
de afară. la urina unii chiar dacă un i 
sar cuvoaste nuritul, chiar dacă cr zaruri 
învins, învins pe nedreptul, ce e cu asta ? 
ste o biruință mai presus de nui şi dle nr- 





merniciile noastre, e b'rutnla faptelor bune 


care îrăese și luminează : $ dau putere st 
răsunet dincolo de- viaţă din care au îx- 
vorît. Că su. drumetul vliper care trece. sei 
»uista. cau nu. din radlul pomului pe care-l 
sălesti, e nn ducru de care să te preucupi 
atât. Sngnrul fapt în adevăr important. e 
că pomul săcdii de tine să rudească, 

— Fu masş srea să oc iuaiute de au ne 
dea ridicandu-se dute dv. » falangă pu- 
terrică de ostaşi cinstiţi. cari să nu cngete 
si să mu ţintească lu nimic altceva decât la 
Dhiucle țări şi neamului lar. li trebue nea- 
mului acestuia  pentra Imăutuirea Du 
trebuie o seneraţe care să se jerttească. 0 
zenerajie sie eroi : după generatia nuastriă 
«e osteniţi si de fricosi. de vorbăreti si le 
ubtiați după pr copseală. 

In toate timpurile an fost lăudaţi ame 
vi de treaba, “tar nicivilată Warn avut mai 
mare nevot dle huptători hotăriți. de ca 
mei vredn ci de caracter. pe cari să nu-i 
abat nimic din drumul lor. să nuci ale 
venvască nici strălucirile deşerie ale pu 
inrii, nici pofta de un drai mai îndesiulat, 
nici slava cea cliină trecătoare pe care o 
»ântnră de colo, colo vuetul nimblţimei... 





Tânărul mă prisi cu un zâmbet :le com- 
pătimire, Avea ceva bătrâănese în figura 
Îni. un acr de dojană ce părea a-mi spune: 
„Fi, dragul men. astea's vorbe, vorbe fu: 
inoase, buve de scr's pe cărţi, să le ziteaseii 
şi să le creadă copiii... Noi atu suuienr nai- 
vin pe cari-i așteptați, Noi o viață avem și 
vrem so trătm”. 

Cuvântul însă mai viilean decât privi- 
rea, cerea să-mi bată “n strună. 

—- Nvereşii si ui avem un idea. ci no 
suntem Însuflețiți de aceasi iubire de pa- 
teic Și nu cerem decât ocazia de a ne ma- 
nifesta. 

In limba artviştilor, se ştie. ocazia uceas- 
ta înscamnă o slujbă grasă -- „o situaţie” 
cum zic e. 

L-am descusut — tinerii aceştia se (lescos 
UŞOE — şi-am descoperit lucruri foarte în 
'cresaute. 

Fusese mai întâi la primul minstru a-i 
depune — ca ostaș nou în rândul partislu- 
lui în care familia lui avea tradjii - pri- 
noul her de adnirațe şi levotanmate. 
Apoi, «le acolo se dusese glonț la şetul ve- 
luilaii partid, pentru a-i depune acelas țiri- 
nos de admivaţie şi devotament, el, cel din- 
tăi convertit dintr'o familie botezată în 


ale credinţii politice. Inscamnă ceva lueni 
acesta ? 

- Ce să faci? 'Trebue să te ici bineci 
toţi, că altfel rămâi de cinuţă... Nlucegăts 
întrun colţ «de provincie si nu te mai ȘI 
NIMeNI. 

Şi începu să-mi citeze exemple de acele 
nevorocite. care împrăștie ca o motimă de 
descurajare şi de stricăciune în zu fhetele 
lragede, exemple de aaneni denim 
cosi din întuneric şi rid'caţi de valuri 
pulitice acolo unde nici ei singuri nu Sar 
fi gâudt sajungă vreodată, exeinple pe 
cari le ştim cu ioţii si cari [ac rău... ru DR 
putem închipui cât rău fac tineri 
noasire. 

l-am desluşii cii un sufler curat. tocnu 
dn exemplele acestea stie să scoatii o pr 
icre nouă, că revolta imorală în contra 
călosiitor si a nedreptățilvi de tot Teiu) îm 
tăreste pr omul c nsit, şi-l îndeemuă 
luptă. îi dă cuvântului şi mișcărilor hui 
mândra aceea nobilă. aproape fascinantă, 
zare e nota caraclerisică a eroubni. 

l-am spus că tineretea îsi are ispitele şi 
hețiile ci. Tarmecul si triumlurile e, «lar 
că nimic «tin toate astea nu se poale ase 
miina en fericirea acelei bătrâneţi cinstite 
si «lemne a omului scain, impăcat în sine 
tare, priviutbn-si viața în toate Învăbuirk 
ci. să-si poată zece cu buuă dreptale : Am 
fost un on de treabă. l-am spus că astai 
mai malt decât cea prai mare bogăţie de 
o Îume. că, din toate punctele de vedere 
e şi o socateala m nunată să-ţi pregăteșii 
D usemenea bătrânețe. = ci, a arma ur 
mei. toate onorurile şi slujbele si vâlva de 
cari desertăciunea O0menească nu Se Mal 
<atură, nu sunt decăt mâncării grele cu 
<osuri ce slrică stomacul şi grămitdesc toa 
te boalele şi suferinţele către apusul vietii. 
pe care au stăpânt-o toate tacomite. 

Tânărul meu nu nai zâmbea Pe faţa lui 
nu mai cra nici compălimere, nici ironie, 
Avea acrut unui on descurajat, Ne-ata 
despărțit cu impresa că între sufletele 
nvastre nu poate fi nici o legătură. 

IL urmivesc însă. li văd mereu nun 
prin ziare : la teatru. la bau, ta nunţi, 
înmormântări, a orice paradă, ori nude s 
deschide carnetul unui reporter. cl e de 
ați. 





il urmăresc dinu zi în zi cu nui mult în: 
icres, Volt să văd cu ce iuţeală si până 
tutte are să se ridice şi Dulonul asta, — că 
de ridicat. sunt eu sigur că se rilivă, 


Uuisevsul 1900, 














































Pe drumul care serpurezic în depărtare 
3 u suvcică. aproape de poteca unele se 
i fântăua Panupei, mic 
ii tes dintro cladire. Soarele arde şi 
agog'i ît împing din urma cut prose 
a uelinistite: vocile Jor sint piţigăvate 
| asurzituare si limbajul lor strident dă 
impresie si mai barbară limbii greceşi, 
care o tunruură. Cupii se împing unul 
altul şi se lovesc pe capete pentru a 
Bee să isbucuruscă râsul tumultitius. Din 


în Juc învățații cetaţii discută cu a- 
judete chist uuile la ordinea zilei și 
bicitul lor «le aurhitrir lansează cele utai 


riie «i. Spiritul de sicană care prezi: 
bază în acest iuteregzu de inamiciţie si «le 
nic rizhoi. face ca. cetățile mai pro 
inente «le ue, PFheba si Siena să-si elis 
pute cu orice nouă ocazie dreptul dle se 
premație și de stăpănire. Stupănii celor 
oi cetați urzesc, intrigi, ruscolese ve- 
bile prietenii dintre celetalue cetăţii şi a- 
umci cand sunt sigure că au obținui o 
xajoritate e nligeitue iau ofensiva şi «le 
ară tăzboiul. Razboiul! nica raţouue 
e 1 ex stu a statelor sle atunci. chiar a- 
unei când se nuinesc „Atena si Sparta și 
Bia câmi au dat vumeni de talia lui Pu- 
ile şi Alcibiaue. 

Pinton îsi trezea timpul. ca toţi copiii 
seama să, Si supravegherea unui sclav 
itrân, care îl conducea și îl aducea de 
pşeoulă. ÎI învăţă mai îutăi să stea pe 
ban, să se scoale. precum şi prinele 
pțiuui cu care își începe arice copil ca- 
era de şcolar studiu», Fra sub directa 
praveghere a unchiului său C har mile, 
bre ocupa un loe de frunte în treburile 
Ai. Lira firese, ca, în acest mediu vi- 
al de vulgaritatea sofistilur, să nu poata 
is nici o consolare în tovărăsia lor. Și 
asta tocmai în timpul când glasul lui 
bocrafe începuse să fie ascultat de mul- 
îme, torni când învățătura lui începu- 
psă prinuă rădăcini în constitula pupo- 
lui. Platon la început atrtmiărea cu 0 
mpli cui ozitate prelegerile publice pe 
| aces maestru desăvârşit le țineu în 
aa publici. Glasul lui dulce şi vretuu- 
îl făcea simpatizat de marea ninbţime 
poiase, fuli de care predica mai alex cl. 
a ceia nou arest suflu e umanitate 
de neprejuită modestie pe care acest 
stol căuta să-l infuzeze în conștiința 
estul de iîneercală a poporului ein, prin 
el diclon atât de cunoscut, care poate 
veni oricând vo deviză: Cunoazte-le poe 
pe insefr. Omul acesta care nu cerea ui- 
dela auditorii lui, voia un singur lu- 








grupulege de 


pu bube coutra stăpânitorilor. Sunt 
fiștii curi deţin în mâinile lor toată? 
aja cetăți: cn toate uspiraţiile sI uetite 


Cenria seciesie îm exizrase 


vru. cel mai eseuţ al. după el. dinu câte al- 
ciluvse. viața nui îns! Vora, anime, ca 
fiecare să-și cunoască puierile de muncă 
si de creație penliu ca ntnrai pe aceasi 
veulitate să-si clădească fiecare existenţa 
construciivă. [ra firesc ca Piaten să se 
înctrepte cu tot “ntuziasmrul tinereţii sale 
spre acest meșter nepreluit, care vrăgea 
inimile si risculea consiiințele. bureginuont- 
at printre adepţi cci mai înfocaţi a ui 
Socrate. tueuepe si vl să activeze Tăţis lan- 
ză maestru, ur spiritul războinic în care 
se uranuțan toate marii chestiuni poliiice 
nu puteau îndăctui a mare cleryerescerță 
piscot socratice si astfel 1rebu tu cu- 
rând să sie blamarea cei făţise prin bla- 
marea, fa foerput şi apoi condamnarea 
a Imi Socrate, sub ridicolul pretext 





chiar 
că se îuchină lu ali idoli? Aare lect o de 
demnitate ninană pe care ateat Tin al l- 


ladei o dădu omenirii în acele clipe de 
une zinascii resemnare, Poate Sta şi as 
lăzi de pildă a unei constiinți clare care 
să vrea să fe sacrificată perle a trium 
fu o idee pe care îşi clădise întreaga su 0- 
xisteulă. Putea fugi loarie usor din catea 
ud ersarilor săi în schimbul unei sume 
nici, pe care Platon sc hotărise să o pla 
teuscă pentru el: dar ua voit. Na apărat 
cu cumnitatea care îl caracteriza și a pre- 
ferut să hea cupa cu otravă mocăt să pa- 
răseuscă în nul laş ideile penru cari lup- 
ta cu atata înveisitaru, Ponte că uceasia 
a contr biut întro mare măsură la răs- 
pânehtea filusofiei sale înrrun cadru mul 
mai numeros. decât sperase el. la început, 
Platon a fost atât de muscat. de sfârşitul 
al maestrului său, încât toată viaţa 
a căutat să limpezească si să contureze 
ui precis filosofia soerutică. 





+ 
Dupi moartea lui Socrate, Platon reia 
firul adleibor lui si năzueşte să aseze pe 
baze delimtive filozefia tui. Își  rladea 


foarte bire seama de mediul neprielnice 
cercetărilor Îmi si atunci întreprinde acea 
serie de călătorii cari l-au sus în Egipt 
mai întâi, în ltalia după aceea. Aci în 
conjurat de un stat major de prieteni si 
de adepți fondează celebra ACADEMII 
unde introduse un sistem original de pâri- 
dire si de cuvetare. În dialogurile sule ui 
se arată în mod amănunțit toate aspira- 
viile si visurile sale ideologice pe cari si 
le-a construit asa de bine, dupa aceea, 
în sistemul săn 

Această operă literară a lui. dispersată 
în toate direcţiile este o enciclopedie in- 
teleciuaulă care cuprinde vederile sale în 


toale domeniile,  Jângă fragmentul cel 
mai mişcătoy» și convingător zugrăvinil 





VNIVERSLUIL AIR ĂAR. 175 





VIAŢA LUI PLATON 


de AUGUSTE DIES, CH. H. 


Jdeile lucrurilor sunt eterne şi perfecte, neaccesibile decâ! spiritului 
desbrăcat de contingenfele imediate. Ele iși au o lume a lor, unde se 
realizează în mod definiv. Realitatea supra-sensibilă. 

Acesta este faptul fundamental al filosofiei platonice, pentru care 


Platon continuă a fi, intro oarecare măsură, întemeietorul filosofiei. 


moartea lui Socrate, găsinr stilul revol- 
tat şi hotărît cu aspiraţiile sale politice 
«bu REPUBLICA, Este interesant de rele- 
sat ca Plotun arlnirea sclavajul ca o iîn- 
stituțive necesară. Pentru el sclavul era un 
hui muterial pe care îl puteai uza cum 
pîscal cu este ci nituerit, Îi puteai chiar 
uciule. [ară să dui socoteala nimănui de 
acest lucru. Penien mentalitatea acelor 
bimpuri rudimentare  justilicarea pe cure 
o da Platon tastituției selivajului apare 
loare logică. Pentru optien noastră acest 
lucra este un nouu-sens, 

rel gioasă, unde  coun- 
titui în mod legal Academia su. re 
rervă ua mie sanctuar ue grupă o 
pleiaiă de i nori siudiozi. ra ceeace Sar 
»utea nuini o şcoală «dle ştiinţe politice, 
Platon un disprejuise nici odată politica. 
Chiar ducă asistase la nepntința concetă- 
tenilor săi de a grupa interesele lor in- 
tereselor generale. aceasta cra o dovadă 
ma mult de neputința aciualilor auver- 


In accu forină 


vanti, Platon cerea puterea de guvernare 
penru Tilosoli, Windea, zicea el. numai 


acestia ar pulea să se conformeze inalte- 
Jor principii cle etică socială fără a fi bă- 
nuiţi cât de pulin de tiran e sau «espo- 
Tism „lati dar conjectura sub care privea 
Platon viata pulitică si importanța pe care 
io dă în ungrenajul unui sistenu de gâu- 
dure. admirat mult în tot timpul cât a 
stat in Italia, emufederaţiTe savante orga- 
nizate de bitagorecieni. Se  piitrunsese 
până în adâncul sufletului de realitatea 
aevasta, a solidarității care pusă în slujba 
marilur interese poate servi admirabil rea- 
lizări peactice ale himerelar ideale. Ince- 
putul acţiunii sale, în accastă direcţie îl 
tace cu ocazia chemării sale de tiranul 
Siciliei Denss. atcârui rare Dion purta o 
mare admiraţie lui Ptaton. lu acest timp 
cele slouă cetăți proeminente îşi urmau 
calea lor războinică. mereu atee numai 
ci teatrul războaelor se schimbi rând pe 
vând în Slona Siaparta. Generali mari 
si-au legat nnmele în istorie de această 





perioaslă tristă din viaţa Eladei în care 
spiritul înţelegălor şi cercetător, care ca- 
tacteriză pe grecul antic. a fost înlocui 


cu _teribilele măceluri de oameni. Si acea- 
sta penlru potolirea uuwui instinct de su- 
bremaţie si de dominare. Platon asista pa- 
sis la această grozavă epopee. Nu este 
exclus ca în acele vremuri turburi să fi 
conceput el ace:t splendidă lume a ideilor, 
în care si-a plimbat Platon spiritul său 
dornic de un orizont mai larg și mai com- 
prebhensiv  decâț bubuitur le armatelor î- 
piumice, Ba lumea acestor realități i- 
deale, unde Fiecare IDEE a unui lu- 
cru îşi găseşte evpresia desăvârșită, și-a 





ace nn m 


170. UNIVERSUL, LITERAR 


proectat cl loată nădejdea că celelalte ge- 
nerațiuni vor fi mai îuțelegătoare şi mai 
culiivate şi vor aprecia mai mult efortul 
lăudabil al oamenilor de stiință şi găndi- 
re, cari anticipează în celula strâmtă a 
crecrului, lucruri cari revoluţionează apui, 
omenirea. Ar trebui să umplem pagini în- 
«regi pentru a reda mecanismul evolutiv 
al acestei conecpțiuni atât de înălţătoare 
si ce convingătoare. Dialogurile sale, î- 
nutil de a le mai enumera, ui-l înfăţişea- 
ză pe Platon și ca un literat desăvârşit 
si rafinat, 

Cu deosebire, însă, cecace interesează 
şi ceeace face, întro oarecare măsură 
punetul de onoare al doctrinei lui este vi- 
ziunea republicană a formei de existență 
a stateler. Nu trebue să mire pe nimeni a» 
ccustă conceplie înaintaiă, chiar în anti- 
chitatea îu care sc plasează aceste vre- 
usi contemporane bi. Dacă ne gând pr 
lu viața independentă a cetăților greceşti 
cari formau acel mozaic al Flailei vechi. 
lucru nu omai pare extraordinar. Oamenii 
acestia aveau un admirabil simi practir, 
Plutoeraţia în care se compliăcuseră alăţia 
ani. le indicase adevăratul drum pe care 
trebue să-l urmeze orice evoluție. 


+ 


Tu momcutul când Platon seria ultimele 
ciirți ale Republicii, putin îns nte de bă- 
iălia dela beuntros. Denys |, tiranul Sira- 
cusei era în apogeul glurici sale. Aliaulele 
pe cari le făcuse în asigurase 0 prepon- 
Jerație in destinele Grecie! întregi astfel 
încât la un moment dat cra omul zilei. 
Dar dacă diiduse dova:lă de atâta eroism 
pe câmpul de bătace, nu trebue vitat că el 
cultiva cu aceeaşi predileciie şi artele şi 
literatura. Compunea singur tragedii în 
versuri şi poeme erotice. Era firesc ca să 
caule o apropiere de Platou, care în acel 
montent. atrăsese atenţia îutregei Grecii. 
Toţi tirauii şi diplomații uzan de îrucu- 
rile vele mii rafinare pentru a-şi apropa 
și eventual a alruge de partea sa pe  Pla- 
loa, 

Acesta însă, impasibi! wrwma drumul pe 
care îl dicta conştiinţa sa. Donss se gân- 
lea de multă veeme să învite pe Platon 
ja el, dar se temea de evenmaltatea unui 
refuz, Cecace însă îi atrăgea oarecare 
“impatie pentru acest voiuj era tânărul 
Diou. un mare cultivalor de fruunos şi de 
titere, Acesta ţinea în curent pe Platon 
cu toate transformările cari aveau loc în 
imperiu si nu odată Platon își imaginase 
acest loc al Sicilici drept țara menită să 
esperintenteze ideile şi teoriile lui sociale, 
Mergea către acest ţel ultim al vieţii sale 
cu toată speranța, cu toată îndărjirea. De 
ncciu în cele din urmă primi oferta Iui 
Denvs si se bhotări să plece spre fara do- 
vită. Ajuus aci fu găzduit de Dion care 
nu mai putea de bucarie, conversâni cu 
macesirul atâtea Iucruri interesante si ctem- 
ne de atenție. Vimostera Curlii era foarte 
încărcată. Acciaşi curlezani ulerați, invi- 
dioşi de lacul altuia, mândri şi mai ales 
medicii. stăpâneau viaţa tiranului, care 
irchui ip curând si părăsească puterea 
priu moartea sa. Cvroana trecu asupra 
fiului său Denvs JI. Acum cra prilejul 
pentr Platon să încerce realizarea ideilor 
sale, stiut fiind caracterul suplu şi nobil 
ul actualului stăpânitor. De altfel şi în- 
cepu încercările ajutat de Dion. în ucea- 
«lă operă umanitară. Coalijii noni se for- 
mari pentru contro-pondere acestui atac 
ueprevăzut şi sforăria începu să se tragă 
în culisele politicii. Dion fu învinuit în 


TEP. ZIARULUL „UNIVERSUL”, STR. BREZOLANU Ne. ii 


cele din urmă că unelteşte contra intere- 
selor țări şi Denys II fu convius de uti- 
litatea unui exil mai îndelungat pentru 
cl. Platon pricepn că i-a scăpat terenul de 
sub picioare şi orice. încercare de îndrep- 
iare cra cu neputinţă. Marele animator al 
vieţii Sicihei trebui să ia drumul pribe- 
zici. Dion plecă mai întâi în Iialia. Maes- 
trul său nu întârzie uici el mai mult și 
in curând se îutăâlniră. Lusă orice sfirsit 
are și o rază de lumină, care mai atenu- 
vază efectul dezastrului, Dion se înscrie 
printre membrii Academiei platonice, A- 
ceusta ceru cea mai frumoasă achiziţie care 
ji Fusese Lărăzit lui Platon să o aibă, 

Vruinvasa fevrie care a fost viața lui 
Platon irebuiă să înceteze odată, Omu 
cure ştise să se facă respectat de toată 
Greciu, în fruntea căreia trona egida spi- 
vitualităjii sale, urea acum calvarul sigur 
si descurajant al sfârşitului apropiat. L|- 
timii ani și i-a polrecut întro reculegere 
impresionantă, căutăm să îndruineze ac 
tivilaiea scoale: sale si dedicân-lu-se în 
întregime sineliuhui şi cercetarii, Singura 
iui inângăiere acum, o forma pleiada ii- 
nerilor săi elesi care se iniţiau temeinice 
îu tainele filosolici pentru care plecase 
toată viața sa, 

bărbaţii cet mai proeminenți din ivate 
cetățile su'au să-i înduleească sfârsitul 
prin atenţi excese şi chiar deadreptul 
iritunte. FI nu hăga în seamă pe nimeni 
«lin acestiu. 


+ 


Acesta a fost, în linii generale viat 
intelectuală a lai Platon. Opera sa depar- 
te «le a Li epuizat  cercelarea modernă, 
stabileşte noni legături de cauzalitate și 
ocaziunează  încdhrunmări noua în filosofia 
contemporană. Acest vast spirit encielogro- 
die care a îmbrățișat toate ramurile de 
știință pozitie, a fost prea puţin înţeles 
de contemporani, 

Moartea la găsit pala, la o vârstă foar- 
te înaintată. Area 80 ani. Destinul plato- 
nismului sur poate fi ignorat bici chiar 
azi când apruaope loate direcţiile ? losofice 
îl au ca bază. 

Platonismul a fost mai mull sn spirit 


decăt un sistem şi sa înfruplat d 
domeniul gândirii. ; 

Scenpulos în metodă, precis și. zi 
în formule, priveşte întreaga ştiinţă 
perfecție omenească neterminată. Şi 
ca mai împrumută ceva cin esența ai 
iru a-și justifica nemurirea. Astfel a 
să pue punctul culminant pe icteea 
BINE care stăpânește toate culmile și 
perităţile gândrii ideologice. Ideea 
Bine este unicul cerber prin care se 
păstra neatinsă credinta în realiiatea 
luv aparie, ideale, cea a IDEILOR, 
«piriter) couiingeni "ul realităților pr 
nu poate pătrurule, fiindcă nn are 
căuta. 

Astfel Platon şi-a asigurat și o ba 
lică sistemului său de fitosofie. Nut 
u tal de asemenea. ci el a fost înte 
torul, fut ui amumil sens, al logicei 
disciplină Hlosolica. EL a “lespriaas pri 
le uoliuni ale logicei generale si a că 
să justilice uceastă atitudine filosoli 

Secolele cari au urmat i-as redat 
ce în ce nai ntult din strălucirea pe 
D merita înleajous, Atunci când se 
ilea că se stinsese «lefinitiv ecourile 
sufici sale si un nou gigant. peripatei 
Aristot apăruse pe ecrunul filosofic. ş 
se mai aştepta nimeni la o reînvierea 
ca din pămănul răsări şcoala neo-pla 
că a lui Plotin, care duse şi mai de 
doclrina lui. Odată cu cl a închis 
în mod «definitiv secretul prin care re 
să roulopească filosofia si pasiunea 
pentru frumos într singură formulă 
die, Cereelătorii actuali se ist ese de-a 
stă «dificnttate de neînvins şi mulţi 'se 
băiţi înainte de a ajunge până la ea 

Platon a stiut să-și clădească sist 
pe o bază sulizla şi a refuzat pentr 
ceusla mule anoruri trecătoare, A e 
mai presus de orice, în imperat'vul 
sibntei sale, Dacă ar hi să evicdențiem 
tir această trăsătură a personalităţii 
si încă ar fi deajuns pent a just 
prezenia su în galeria umbrelor nem 
ivare. 


NUMA CAR 


(I:dlitura  Vlamarion- Paris) 








Tenul strălucitor al 
petalelor trandafirilor 


il veţi dobândi întrebuințând Crema, Pudra și 


Săpunul Simon care îndeplinesc întreitul scop: 
purifică pielea, o fac suplă şi o hrănesc. 


CREME SIMON 





PARIS