Neamul Românesc Literar — 1909 (complet), 1910 (Nr.3,8, 24,25,52), 1911 (Nr.13,15,21,25-26,28,30,41,42), 1912 (Nr.9)

“NEAMUL ROMĂNESC 
LITERAR = 


PE ANUL 


ANUL. kiŭ 


VĂLENII-DE-MUNTE ` 


| Tipografia «NEAMUL ROMANESC», societate anonimă pe acţiuni. 
1909. | 


Preţul: 4 Lei. 


www.dacoromanica.ro 


NEAMUL ROMANESC 
— LITERAR — 


PE ANUL 


1909 = 





ANUL l-iü 


VALENIÍ-DE- MUNTE 


Tipografia «NEAMUL ROMĂNESC», societate anonimă pe acţiuni. 
1909. : 


WWW.dacoromanica.ro 


Cuvint înnainte 


Scriitori! romîni, pănă mal ieri o speță puţin cunoscută, 
de unii despretuitá şi de toţi гай răsplătită, ай ajuns zile bune. 
Trey partide se bat pentru еї, ca şi cum еї ar fi cu toţii ale- 
gători la Colegiul І-1й de Senat. Trei partide aŭ deschis trei 
«reviste mari» — fiecare din ele e, pentru respectivii айегепії 
şi pensionari, cea mai mare зай, mal bine, «singura» în care 
se poate... înscrie orice scriitor care-şi atribuie oarecare merit 
(şi unde nu-i un scriitor cu această ilusie ?). 

Trei partide aü deschis fonduri literare, unele dînd şi mîncare, 
dar mai ales băutură copioasă, acelor cari ай înţeles escelenta 
clubului literar A, B ori C. | 

Bune zile! Cum se zvoneste în politică despre trecerea «emi- 
nentului amic» cutare de la un partid la altul, si aceasta 
înssamnă că omul are o nemultímire care trebuie potolită 
urgent, — aşa e şi în literatură. — AY auzit că X se duce la 
cutare ? — Y a trecut cu totul la Z.— L-a lăsat de sigur pe V, 
şi aşa mal departe. Ca într'o foaie politică din cele mai ordinare, 
se lăfăiesc «cronicile» deosebitilor antreprenori, ştiind să tacă, 
să ascundă, să exagereze, să insinueze, să insulte, să huiduiască 
pe adversarii revistei, sai chiar pe simplii trecători cari nu se 
opresc măcar o clipă la ghiseü. S'a ajuns la mişelii neazite, 
şi o femeie care a dat pagini frumoase criticei noastre, a fost 
ocărită cu cele mal triviale cuvinte, din care nu lipsia nici 
literarul şi esteticul calificativ de «Mama Pădurii». 

Că e dulce pentru scriitor să ieie bani multi pe orice poesie, 
pe orice nuvelă, care і se сег ca să nu le dea altuia, cred ; cá 
e pentru anume suflete о mare mulțămire să-şi vadă tovarășii 
de scris tágáduiti şi insultaţi, pentru ca astfel să iasă ei la iveală 


9 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








mai bine, — de sigur că fiecare insinuafie pácátoasá stirnegte 
furtuni de aplause în anume cafenele care adăpostesc o anume 
ceată, — nu mă îndoiesc. Zile bune pentru scriitori! 

Dar, vezi, mat e şi un public. D-v. ştiţi cá este, fiindcă el, 
bietul, cumpárá,— cumpără şi ce scrieți unii şi ce scrieţi ceilalți, 
numai să fie frumos. Cumpără cărţile, cumpără şi revistele. 

Dar nu e multámit. Ë asurzesc toate aceste neruşinate am- 
biții care ţipă de-i ieaü auzul. Îl orbesc toate aceste rachete 
şi focuri de artificii care se trag de deosebiți intendenţi şi 
casieri literari. Îl dezgustă atita trivialitate obraznică şi atîta 
perfidie amară. 

Nu poţi vorbi cu unul din cetitorif cef mai buni fără să-ţi 
spuie aceasta. Nu odată, foile de «dincolo» pomenesc cu părere 
de гай de alte zile, cînd scriitori îmbuibaţi cu bani nu trä- 
geaü carurile de triumf ale antreprenorilor. 

Se cere netăgăduit, de toată lumea, un colt curat şi cinstit, 
în care să se poată ceti. Mi s'a cerut şi mie, care am dus lupte 
literare în vremea cînd ele tintiaü un ideal, astăzi atins. N'am 
crezut că trebuie să refus cererea, şi astfel încep «Neamul ro- 
mănesc literar, cultural şi poate științific». 

El ware partid literar, nare săgctători anonimi, n'are man- 
darini şi bonzi, şi nare Dalai-Lama. Pentru plăcerea şi învă- 
tátura publicului, tipărim numai articole, possii şi nuvele care 
să-i poată folosi. Jar, ca normă, avem una singură, de care nu 
m'am despărţit nicio dată: 

Exprimarea sincera а sufleluluy romanesc in forme de adevăr. 


N. IORGA. 


PREDICILE PĂRINTELUI IULIU SCRIBAN. 


A învia predica este una din cele d'intáiu şi mai însemnate 
datorii ale Bisericii noastre, dacă ea voieşte să aibă altă viață 
decît aceia, oricit de strălucitoare, dar numai aparentă, a unei 
forme vechi, pe care, pentru anume motive de tradiţie, dar 
maï ales de ordine socială, Statul crede că trebuie să o ma! 
impuie şi susţină. 

Credinţa, statornicită în dogme, ritul, închegat în anumite 
forme de străveche literatură şi artă, a cîntărilor şi gesturilor, 
sînt veşnice. Doar dacă anume părţi ale ritului pot fi schim- 


N. IORGA: PREDICELE PĂRINTELUI IULIU SZRIBAN 3 


bate, şi încă, îndată ce ele aŭ un rost maï înnalt, ar trebui 
acea înţelegere a tuturor Bisericilor naţionale din care se 
alcătuieşte astăzi ortodoxia, şi acesta e un lucru nesfirgit de 
greü, de aproape neputinta căruia se sfarămă toate silințele. 

Predica e altfel însă. Intr'insa trebuie să se cuprindă tălmă- 
ciri şi sfaturi, îndreptări şi îndrumări, care pot fi necontenit 
nouă, care trebuie să aibă acest caracter de noutate. 

Nu numai că fiecare popor, fiecare societate, fiecare vreme 
Aü alte dureri şi nedumeriri şi bătăi de inimă, la care toate 
legea creştină, a mingiierilor pentru toți, trebuie să dea alinare, 
81 dezlegări, şi impáciuire, dar această lege se razimă pe un text 
de veşnică poesie, care trebuie tilcuit altfel, după imprejurări. 
Tilcuirea роеѕіеї creştinismului poate da acestei religii, care 
n'a fost menită să se usuce şi să se prăfuiască, o necontenitá 
valoare sufletească, de cea mai înnaltă categorie. 

Avem nol, Romînii din 1909, patru milioane de егапї, — 
cu сеї de aiurea, zee milioane de {егапї, — cari bătuţi de toate 
Asprimile vremilor şi ráutátile oamenilor, aŭ ajuns a nu mai 
crede în nimeni şi în nimic decît în bunătatea luf Dumnezei, 
care singurul nu înşeală,— măcar pentru cá are şi raiul ca ultimă 
mingiiere a celor ce sufăr pănă mor în chinuri. Avem în orașe 
mif de oameni cari măcar pe ascuns fac o cruce în ceasurile 
grele şi innaltá o rugăciune înnainte de somnul alinător а1` 
nopții. Avem тії de femei «culte», care, dacă, in rătăcirile, 
datorite unei creşteri nenorocite, aü o parte de suflet curată, 
adesea nebănuită de cine le vede ameţindu-se de zgomotul 
plăcerilor, — o datoresc «Tatălui nostru care este în ceruri». 

Avem, pe de altă parte, o «sfintá» şi «mare» Biserică Auto- 
cefală, care numără тії de clerici şi are în frunte teologi, 
episcopi şi Mitropoliţi. Ori sînt, orf nu-s,— nu simte unul care e 
deprins a-și chema «popa» pentru datinile botezului, nunţii şi 
petrecerii la mormînt, slujbă plătită după tarif şi făcută după 
formulă. Rare ori a desertat mai scandalos un cler național, 
în vremuri de crisă morală a națiunii, de la cea mai elemen- 
tară datorie a sa. 


Cartea păr. Iuliu Scriban e un început de reacțiune. Cu- 
prinde şi ea prea multe împrumuturi, prea multă logică ad hoc, 
prea multă sentimentalitate de seminarii şi arată prea mult 
că s'a inspirat din predica tradiţională, pretutindeni aceiaşi şi 
pretutindeni neefectivă. Dar ea are şi un mare număr de pa- 
gini, care nu sînt numa! frumoase, de o aspră frumusetá po- 
porală, ci aü şi acel caracter practic— real şi intim — care, 
fintind drept la suflet, îl mişcă, îl înrîuresc şi îndreaptă. Astfel 
ea e una din cărţile care învie un gen literar şi inaugurează 
о operă morală. 


4 . NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Predicile acestea sînt «poporale», vreai să vorbească tera- 
nilor. Păr. Scriban mai are ce li spune: nedreptatea materială 
ce sufăr el, umilința ce-i apasă, poftele de răzbunare ce-i zgu- 
duie, dobitoceasca sete de plăceri care-i îmbată, — acestea toate 
sînt din Împărăţia duhovnicului. Dacă unde se adună trei oameni, 
Isus e în mijlocul lor, el e de față şi unde se sávirgeste o 
singură nedreptate şi unde strigă o singură durere: e acolo, în- 
semnind pentru răsplată si cu mîna gata de ajutor. Si cine, 
în haină de preot, îl înfăţişează, n'are a se teme de om din lume. 

Dar şi în alte cercuri glasul predicatorului e aşteptat. Vină, 
părinte, în şcolile zádarnice, unde fetele învață lucruri care 
naŭ a face cu menirea lor mare şi sfintă pe lume. Vină si 
vorbeşte: fă ca o nouă conştiinţă să se trezească în sufletele 
tinere care pot mintui o societate întreagă, prin milă şi iubire, 
prin ideal şi nevinovăție de suflet, — virtuţi care, şi fără dogmă, 
fac ce e mai bun şi veşnic în credinţa creştină. 

Vină şi vorbeşte. Cînd a fost mai mult decît astăzi vremea, 
apostolatului obligatoriu ? 

N. Іовса. 


ZÁDÁRNICIE 


Tot alte valuri duc în depărtare 
Eternul glas ieşit din adincime — 
Vin pinze "n şir, răsar din înnălțime, 
Grábile trec, si pier în larga Mare!... 


Náscutá-i lumea din întunecime, 

$i spre lumină brázdat-a cărare — 
Dar totu-i vis — iar visul uitare! 
Și mine ce-o mai fi, nu ştie nime!... 


Se-aprind lumini în zarea de pe dealuri, 
$i mor în văi pe lanul de verdeață — 
lar mine-acelaş dor, aceiaşi viaţă | 


Іп noapte pier atilea idealuri, 
Cind stele тїї rasar în.zări albastre!... 
. Şi ard ca doru тп inimile noastre ! — 


C. A. GIULESCU 


N. IORGA: VASILE COSMOVICI 5 


T VASILE COSMOVICÍ. 


A murit în Paris poetul Vasile Cosmovici. 

A fost un om de talent, ştiind să făurească versul, ştiind mat 
puţin — era medicinist ajuns funcționar — să găsească ideia. A 
scris acum vre-o douăzeci de ani la «Revista Nouă», unde nu 
era printre cel din urmă. Husleii l-a îndragit, şi pentru infati- 
sarea mefistofelicá si macabrá a figurii luf cu aspre linii crispate, 
pentru focul sălbatec al ochilor negri. Si l-a facut mediu, si 
Cosmovici, care ţinea mult la bátrinul cugetător, a cărui viaţă 
încerca daunăzi $o scrie după amintiri povestite de insuşi Ilas- 
дей, sa lăsat prefăcut în mediu. Мита la urmă, cind а des- 
coperit sarlatania ordinară care se ascundea supt «spiritismul» 
linguşitor si exploatator al unora din colegii sát de «şedinţe 
oculte», el a renunţat la jertfa de a se da în spectacol siretilor, 
pe cind ochii de visionar ironic al «maestrului» urmariaü pe 
hirtie nesigürantele voite ale unui condeiü inspirat de... «com- 
plesentá». ' 

I-a venit mai tirziii ambitia de a lucra pentru teatru, el, Jiri- 
cul de pină atunci. A scris o «Doamnă Oltea», care s'a repre- 
sintat şi cuprinde multe versuri bune. Apoi a vrut să redea 
tragedia lui Miron Costin, căreia i se poate găsi numai! cu grei 
o vrednica motivare dramatică. 

Spre sfirsit, cind il chinuiau suferinţele nervoase care l-ai 
răpus, el a scoborit o treaptă literară, încercînd a reda prin 
jocuri de cuvinte, mai mult silite, humorul grosolan al unui 
ostaş romin care sar fi luptat pe vremea grenadirilor luf Na- 
poleon. 

Sa stins departe, între rudele francese ale soţiei sale (a fost 
de două ori casătorit la Paris, unde a stat mulţi ant de zile). 
Caracteristica figură de mucenic desperat al suferințelor fisice 
şi al unei ambiţii literare foarte vil, pe care n'a avut răgazul 
Yo servească potrivit cu mijloacele lui, care erau reale, — a dis- 

ărut. Să păstrăm un gind bun pentru vechiul prieten şi tovarăş 

asile Cosmovici, — unul dintre cei din urmă romantici sinceri, 
şi rămaşi piná la urmă romantici, făra bani, fără rost, fără titlu, 
intro lume de o practicitate asa de grosolană, şi să salutăm 
adinc, acum cind, tirziü, i se aflá moartea, pe omul destept care 
n'a stiut sá ajungá la nimie in Románia. 


N. IonGA. 


6 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


SOBORUL 


——— 


La umbra nuculuí din curte 
Bătrină se adum , 
Purtind în suflet amărirea, 
š m dreapta bàt de-alun. 

e string, Dumineca, sasculte 
Nepoţii се тай spun; 
Din cărţile cele maă nouă 
Ce vorbe bune spun. 


Si tot mai larg se face sfatul 
Celor ce vin supt nuc. 
Bátrinii clatină din plete, 
(dps nu-şi aduc 

e multe, cite li se spune, 
$i-o lacrimá-gí usuc' : 
Avut-aŭ e cindva un Vodă... 
1-0 lacrimă-şi usuc. 


Dintre nepoți ceteşte unul: 
„„„e Avem atit pămînt; 

i peste munţi şi mai departe 
ot fraţi de-ai noştri simt, 
Şi peste Prutul cel năprasnic... 
Şi-avem un scump mormínt, 

Şi multă jale e în ţara 
Celui mar scump тоттіпі». 


— «$i, dacă ni-s atiţia fraţii, 
La noi de ce nu vin 

Ca să пе scape-odată, Doamne, 
De-amaruri şi de chin?» 

— Un glas înfioră soborul, 
Urcind la cer senin, 

Să-ă spuie Domnului, că dingii 
De mult waŭ cer senin. 


«Nădejde mindră se ridică : 
Un Vodă tinerel, 

$i multe dorurí mari igi leagă, 
Nádejdile de El»... 

Povestea neamului o "ncheie 
Glas tinăr de otel, 

Și binecuvintári primeşte 
Curatul glas de-otel. 


Imfiorată catá 'n zare, 
Clopotnița din deal, 

Din piept bătrin, cuvintul pleacă, 
Și cresc fiorii val: 

«De ce nu vine El şi m ţară 
La noi, să-l văd pe cal, 

Și să-i sărut cu fruntean terná 
Copita de la cal!» 


«Să-i spun luí Vodă cite Pruturi 
De-amaruri ne-ai, cercat, 

De cînd n'avem, сит serien carte, 
Un Vodă Impărat, 

Şi să pofleascá să-şi aleagă 
Flăcăi сій vrea din sat, 

Catita mai avem pe lume: 
Flăcăi, şi jale "m sat». 


La umbra nucului din curte, 
О lacrimă-şi usuc', 
Cu alba minecá, bütrinit, 
De miză îşi aduc 

e multe, Doamne, vai de multe 
La umbra de supt nuc; 
ga vis al lacrimilor urcă 

a cerură de supt nuc. 


G. ROTICĂ. 


www.dacoromanica.ro 


C. IORDĂCHESCU: ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA 7 








ROMÎNISMUL IN BUCOVINA 





Despre frumoasa provincie, pe care Austriacif aü dezlipit-o 
în 1775 de trupul Moldovei, prin mită şi înşelăciune, Alecsandri 
a scris prea-cunoscutele versuri : 


Dulce Bucovină, Oricine te vede 

Veselă grădină Chiar in raiü se crede; 
Cu pomí roditort Orice trecător 

Și mindri feciori, Te plinge cu dor. 


Poate într'o vreme, într'un trecut adînc îndepărtat de tim- 
purile lui Alecsandri, s'ar fi putut asămăna Bucovina cu o grădină 
veselă, plină de feciori mîndri, în care oricine se simte ca în 
raiă ; pentru zilele noastre însă, aceste versuri entusiaste ale 
bardului nostru naţional ni se par cam prea din cale afară 
optimiste ; atît de optimiste, încît sînt încredințat că, dacă 
Alecsandri ar cerceta, din lumea senină a celor drepţi, starea 
de lucruri din nenorocita şi înstrăinata Bucovină, ar protesta 
însuși împotriva imnului de admiraţie ce scrisese odinioară, şi, 
de i-ar fi cu putinţă, şi-ar instruna lira pentru a ne face gă au- 
zim în schimb o tinguitoare elegie. 


* 
= + 

Știm cu toţii, ştie o lume întreagă, că pămîntul Bucovinei, 
din hotarele Moldovei pănă la Ceremuş, şi de la Nistru páná'n 
Carpaţi, este pămint romănesc, apărat de brațele strămoşilor 
noştri, frámintat cu sîngele lor. După năvălirile barbarilor, 
Romiînii, cari se întăriseră în Maramurăş, aü descălecat dincoace 
de munți-şi s'aü revărsat asupra pămînturilor nelocuite ale Mol- 
dovei. Dar, pentru a se láti în Moldova, ei aü trebuit mai întăiă 
să împoporeze Bucovina ; cele d'intáiü sate şi oraşe moldoveneşti 
s'au format acolo ; cele mai numeroase şi mai vechi monumente 
moldoveneşti sînt pe pămîntul Bucovinei. 

In Siretiü se află biserica Troiţei, care e de pe timpul luf Sas- 
Vodă, unul dintre întemeietorii Moldovei, înnainte de Bogdan 
I-iă. In Rădăuți, biserica de piatră а luf Stefan-cel-Mare s'a zidit 
pe ruinele bisericii de lemn a luf Bogdan, al doilea descále- 
cător al Moldovei. Acolo se păstrează pietrele de mormint ale 
luf Bogdan, ctitorul, ale luf Latcu, Roman Muşat, Ştefan Muşat 
și a lui Bogdan al II-lea, tatăl lui Stefan-cel-Mare. 

Cetatea Sucevei s'a zidit în timpul lui Petru al Muşatei, prin 
1380. Biserica Mirăuţilor din Suceava are ca întemeietor pe 
Alexandru-cel-Bun, ca şi mănăstirea veche din Moldoviţa. 

Stefan-cel-Mare a lăsat pe pămîntul Bucovinei multe şi 
neperitoare monumente. Bisericile de la Pătrăuți, Reuseni, Vo- 


8 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








ronet, Volovát, Bădăuţi, sînt zidite de dinsul; el este al doilea 
ziditor al bisericii Miráutilor; el a făcut din piatră biserica de 
la Rădăuţi, pomenita ctitorie a luf Bogdan 1-їй; în sfîrşit, lul 
i se datoreşte altarul cel mai sfint al Rominismului, mănăstirea 
Putna, unde sînt înmormîntate rămăşiţele pámintesti al acestui 
mare eroü al neamului nostru. | 

Biserita Sf. Gheorghe din Suceava e zidită de Stefan-cel- 
Tinár; iar biserica din Arburea, de pe valea Moldovei, este a 
lui Arbore Hatmanud, tutorele lui Stefánifá. 

Biserica nouă din Moldoviţa $1 Sf. Dumitru din Suceava 
sînt ctitorii ale lui Petru Rareş, iar biserica din Humor e 
zidită de Teodor, Logofătul lui Petru Rareş. 

Mănăstirea Dragomirna este dania luf Anastasie Crimca, 
Mitropolitul Moldovei de la începutul veacului al XVII-lea. 
Mănăstirea Suceviţa e zidită de Movileşti; aici se află mor- 
mintele lui Ieremia şi Simion Movilă. Biserica din Solca amin- 
teşte pe Stefan Tomşa al II-lea; biserica din Toporăuți, de 
peste Prut, vine de la fostul Domn moldovean Miron Barnovschi. 

Biserica Stintul loan din Suceava, apoi, e zidită de Vasilz 
Lupu; iar Sf. Onofreiă din Siretiá, e o danie a lui Stefan 
Petriceicu, Domnul Moldove dintre anii 1672 şi 74; în sfárgit 
biserica din Cîmpulung este prinosul luf Ion Calimah, făcut 
din lemn la 1758. 

Pe pămîntul bucovinean, la Suceava, a fost Capitala Dom- 
nilor Moldovei, pănă pe la 1360, cînd Alexandru Lăpuşneanu 
îşi avu mai des Scaunul Domniei la laşi; pe acest pămînt s'au 
purtat luptele crincene cu Polonit şi Tatarii. Cozminul lut Ştefan- 
cel-Mare este in Bucovina dintre Prut gi Nistru, iar Obertinul, 
unde a fost învins semetul Petru Rareș, se află nu departe de 
hotarul de Noră al Bucovinei, in Galiţia de astăzi, pe lîngă 
Nistru. 

Bucovina este leagănul, inima, cuibul moldovenismulul; din 
Bucovina, Moldovenii s'aü scoborit în spre Sud pănă la Milcov, 
şi tot de aici aă înnaintat spre Nord în Polonia, luptindu-se, 
timp de 140 de ani, pentru Pocuția pe care în răstimpuri aü 
stápinit-o. 


Mai mult încă, cercetările istorice aü dovedit cá, în timpurile 
mai vechi, Котіпії locuiau o mare parte din Polonia rusească, 
spre Nord şi Vest, pănă la rîul San, şi spre Răsărit, peste Nistru, 
prin Podolia, şi maf departe. Probă despre adevărul acestui 
lucru sînt şi numirile topografice romăneşti de prin aceste pár;t 
galitiene, ca: Pietrosul, Stogul, Turcul, Tomnatic, Copilas, La- 
descu, Spinu, Teuş, Secătura, Rucu, Bujor, Sihleanu, Paltin, 
Copilas, Puscariü, Mencel зай Muncel, Rotunda, Stevioara, 
Cucul, etc., nume de munţi; Argeluşa, numele unei poieni; 
Tecuci, Acrişor, Brustur, nume de localităţi, etc., numiri саге 


C. IORDÁCHESCU : ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA 9 





se pot vedea însemnate pe harta institutului geografic al ar- 
matei austriace 1. 

A căuta să dovedim noi astăzi că pămîntul Bucovinei este 
pămînt romănesc, înseamnă, după expresia unui autor buco- 
vinean, <a cere de la Europa dovadă că ea nu este Africa». 
Şi, totuşi, aceste timpuri triste le-ai ajuns frati nostri buco- 
vineni ; în 133 de an! de stápinire austriacă, fata Bucovinei 
s'a schimbat atăt de mult, în cit, astăzi, aproape nu se mai 
recunoaşte caracterul romănesc al acestui Tinut, care a fost 
odinioară cuibul războinicilor Moldoveni. 

Venetici, aduși din toate părțile Imperiului, dar maï ales din 
Galiţia, unde, înnainte de a se deschide granițele Bucovinei, 
gemea un furnicar de flăminzi, s'au făcut stăpîni peste frumoasa 
şi mánoasa provincie roináneascá. Dintre aceştia, Jidarii cos- 
mopoliti, cari în Bucovina fac pe Germanii, după cum în Un- 
капа fac pe Maghiarii, stăpînesc toate izvoarele de bcgátie 
ale terif: comerţ, industrie, ba chiar şi funcţii şi demnități pu- 
blice; iar Rusnecii, зай, cum se numesc în Bucovina, Rutenii, 
Sati înmulțit atit de mult prin emigrare, din Galiţia, si prin 
rusificarea Romiînilor, încît, astăzi, întrunesc, cel puţin în foile 
de statistică oficială, majoritatea numerică în ţară. 

La 1776, adecă un an după anexarea Bucovinei, din ordinul 
generalului Spleny, guvernatorul militar din acea vreme, s'â: 
făcut numărătoarea poporaţiei, şi s'aü găsit 75.000 de locvitorf,. 
împărțiți in 16.624 de familii, dintre care de naţionalitate străină 
erai: 58 familii de Armeni; 525 de Evrei şi 294 de Tigani. 

De aici se vede că Nemţi nu eraü de loc pe pămîntul Bu- 
covinei, Evrei foarte puţini, iar Ruteni, dacă vor fi fost vre-o 
2.000, cum în general se admite, apoi s'aü adăugat de sigur la 
numărul Rominilor, find răzleţiti ca argati şi muncitori pe 
moşiile boiereşti si mănăstirești, şi deci socotiți пеугейпісї de 
a fi trecuţi ca naționalitate deosebită. Așa ега Ја 1776: Rominit 
Іосшай tara de la un capăt la altul; străinii eraü aşa de puţini, 
încît dispăreai în masa puternică a eleinentului romănesc; 
iar despre Rutenii gălăgioși de astăzi mici nu se pomenia. 

Să cercetám ип) starea poporului bucovinean în timpurile 
noastre: După ultima statistică, din 1900, poporatia Bucovinei 
ajunge la 723.504 de locuitori, împărțiți pe naţionalităţi în 
modni următor: 

Majoritatea o aŭ Rutenii, cu un număr de 297.798 de suflete ; 
în rîndul al doilea vin Котіпії, cu 229.018 suflete; apoi Evreii, 
cu peste 100.000; Germanii, 50.000, şi restul, alte naționalități 
(Poloni, Maghiari, Slovaci, Sloveni, Italieni, Sirbt, Croati). 
Numai din coatemplarea acestor cifre se poate vedea situaţia 


1 D. Onciul, Originile Principatelor Romine, p. 86 şi Rutenisarea Buco- 
vinei, p. 302. ` 


10 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





de tot tristă a Romînilor în Bucovina. După 124 de ani, Ro- 
minif nu sînt de patru ori mai mulți de сї{ї eraü la 1776, pe 
cînd numărul Rutenilor a crescut mai mult decît însutit. 

ч" 

Ca urmare firească а celor spuse pănă acum, vine întrebarea : 
Cum ай ajuns într'un timp relativ scurt Rutenii aşa de nume- 
roşi în Bucovina ? Austria, deprinsă de veacuri a-şi lărgi teri- 
toriile, ocupind, prin intrigi şi corupţie, terile ce-i staü în 
vecinătate, a visat multă vreme că va putea pune mîna pe 
Principatele romăneşti, Moldova şi Muntenia. Cel d'întăiă pas il 
făcuse în 1775, ocupase Bucovina; nu-i rămînea decît să poată 
atrage, de bună voie saă de nevoie, şi restul. De aceia, în pri- 
mele decenii de stăpînire austriacă, Rominismul era ocrotit în 
Bucovina, pentru ca, văzînd Romînii din Principate, cît de bine o 
duc fraţii lor supt stăpînirea părintească а Austriei, să se simtă 
îmboldiţi a schimba stăpînirea turcească cu cea nemţească. 

Văzînd însă, maï în urmă, cá Romînii nu doresc о stăpînire 
străină, ci că idealul lor este a se întări într'un Stat naţional 
neatîrnat, şi-au lepădat pielea de oaie blîndă supt care își 
ascundea viclenia, schimbindu-sY cu desăvîrşire felul de a se 
purta cu Rominif. Li s'a năzărit atunci fantasma Daco-Romi- 
pismului: După dingif, Romînii nu respiră, nu trăiesc, nu lu- 
crează decît numai pentru desmembrarea Austriei si reinnáltarea 
Daciei Romăneşti. Pe de altă parte, aü ţinut în seamă cá Ro- 
minii sînt ortodoxi: încă un pericol pentru Austria, care este 
catolică. 

Ca urmare a acestor descoperiri, biurocratia vienesă a fost 
de părere, că Romiînii din Bucovina sînt periculoşi, şi cá, prin 
urmare, trebuie distruşi. 

Dar, distrugîndu-se Romiînii din Bucovina, cu cine oare sar 
fi putut înlocui? Cu Nemţii? In Imperiul german al Austriei 
este mare crisă de Nemţi şi, deci, cu greü sar fi putut găsi 
Nemţi pentru colonisarea Bucovinei. 

Atunci, gîndul biurocraţiei se îndreptă la poporatia ruteană 
din Galiţia, care suferia multe neajunsuri din partea Polonilor. 
Planul era făcut: strámutindu-se Rutenii în Bucovina, Austria 
făcea o politică foarte ingenioasă, din care avea totul de cîştigat 
şi nimic de pierdut. 

Mai întăi se striviaü Romiînii, şi, astfel, Austria scăpa, odată 
şi pentru totdeauna, de neliniştea ce-i căşuna vedenia chinui- 
toare a Daco-Romînismului; арої Rutenil, veniţi din Galiţia în 
Bucovina, fiind greco-catolici, nu vor năzui spre Rusia, care 
e ortodoxă, şi vor sta totdeauna, cu dragoste şi credinţă, рї 
de Austria. 

Pe temeiul acestor presupuneri si supt imboldul dorinţei la- 
come de a se întinde maï mult, fantasia bogată a biurocrafiel 


C. IORDÁCHESCU : ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA 11 





vienese vedea alipindu-se de Bucovina ruteană toată Ucraina, 
de la Nipru şi Don, pănă la Marea de Azov, atrasă către Austria, 
de părinteasca oblăduire a intereselor ruteneşti, pe care Rusia 
absolutistă le calcă în picioare cu nesocotintá. 

Planul criminal de a slavisa, sati, mai bine zis, de a rutenisa 
Bucovina, odată croit, începu a fi adus la îndeplinire pe ne- 
simţite, stăruitor, cu multă îndemănare şi viclenie; un plan 
tainic, nemărturisit, pe care-l putem urmări şi scoate la iveală, 
în modul cel mai neindoios, cercetind faptele săvirşite sait 
sprijinite de Guvernul austriac, de la anexarea Bucovinei şi 
pănă astăzi. 

Se ştie, зай trebuie să se ştie, că pămîntul în care se află 
înmormîntate rămăşiţele marelui şi sfăntului Stefan-Vodá şi 
ale atitor Voevozi şi războinici Romîni, nu se numia, înnainte de 
a ni fi fost răpit de Austriacy, cu nici пите osebil. Ei bine, 
Guvernul vienes a găsit cu cale cá ar fi prea greü de rostit 
vre-un nume romănesc; şi de aceia l-a înlocuit cu numele 
slav Bucovina, adecá tara fagilor. Astfel vechea țară romá- 
nească s'a botezat a doua oară ruseşte, şi nănaşă i-a fost prea 
gratioasa Doamnă care se numeşte Austria. 

Trebuia apoi un zid puternic, prin care grei sar fi putut 
răzbate şi care să despartă pe Rominii bucovineni de cet din 
Romănia liberă. Austria n'a întărziat a-l crea şi pe acesta, 
agezind un briü de sate rutene la granița Bucovinei din spre 
Moldova. 

Mai ráminea acum, să ss ridice stăvilarele din spre Galiţia 
şi să se dea liberă scurgere potopului slav. S'a decretat atunci 
ca, pe timp de cinzeci de ani, toţi citi se vor afla locuind in 
Bucovina, vor fi scutiţi de armată, iar celor ce vor voi să se 
stabilească li se vor da páminturi şi înlesniri pentru a-şi face 
gospodării. 

Cine erai oare mai mult îndemnați a ss folosi de această 
pomană austriacă, dacă nu Rutenii, cari pieriaü de foame în 
Galiția si suferiaü persecuțiile religioase ale Polonilor ? 

Astfel, tot ce Galiţia a avut mai decăzut şi mat murdar, 
toți fricoşii cari fugiaü de armată, toti ticăloşii si flămînzii, 
hoţii şi criminalii chiar, își aflară sadápostul, pe care nu în- 
drăzniseră nici măcar a-l visa, pe pămîntul bogat al Bucovinei, 
Iată cum, în secolul al XIX-lea, secolul progresului şi al civi- 
lisatief, o ţară europeană a avut de îndurat cea mai cumplită 
năvălire de barbari: acea țară nenorocită era vechea Moldovă- 
de-sus, pămînt romănesc, rupt de Austriaci din trupul patriei, 

Părţile nordice ale Bucovinei şi partea dintre Prut şi Nistru, 
mai puţin locuite, se văzură în curînd sămănate cu sate nu- 
meroase de Ruteni, care rásáriaü dese ca ciupercile după o 
ploaie bună. 

Si, nu numai în anumite părți nelocuite se aşezară Rutenii, сі 


12 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 











retutindeni unde era un coltigor liber: tirgurile căpătară ma- 

alale rutenestí; satele romăneşti se pomenirá de odată cu 
mulți locuitori străini, de origine galitianá: alteori bágaü de 
seamá cá li s'a atirnat pe cutare coastá de deal un cátun de 
Ruteni, orf se gásiaü într'o bună zi vecine cu sate întregi 
de Rusneci. 

Pasul cel mai grei era făcut. Rutenismul, sădit în Bucovina, 
trebuia acum privighiat, îndrumat şi ajutat ca să n'apuce calea 
rătăcirii, adecă să nu se romaniseze, ci din potrivă să apuce 
calea cea bună şi dorită cu înfocare de Austria, adecă el să 
ruteniseze ре Котіпї. 

Pentru acest scop s'aü adus funcționari străini, mai ales ga- 
liţieni, cari, pe lingă limba oficială germană, cunosteaü prea 
bine limba ruteană, — fie ca limbă maternă, fie ca limbă slavă 
înrudită, — dar cari nu înțelegeau de loc romăneşte. Urmarea 
a fost cá veneticii Ruteni îşi ispráviaü totdeauna prea bine 
treburile lor, fiind intelesí de funcţionari, ba chiar sprijiniți 
fățiş, numai pentru cá vorbiaü ruteneşte, iar Котіпії, cari nu 
stiaü şi ruseşte, dacă nu eraü injurat! si luați la goană pe 
scările oficiilor publice, orf trebuiaü să lucreze printr'un tăl- 
maciu, ori să-şi lase baltă daraverile lor. 

lată cum limba románeascá pierdu din însemnătatea еї usual : 
Rominif începură a socoti limba ruteană ca limba cea mat 
folositoare, şi, oriunde erai în atingere cu Rutenii, se gríbiaü 
a o deprinde. In felul acesta, Rutenii n'aü fost siliți să înveţe 
romaneste, maf ales că nici nu prea sint în stare, fiind în ge- 
nere greoi la minte. 

Amestecîndu-ss apoi cu Rutenii, intrind în legături de ru- 

enie cu dinşii, vorbind limba ruteană, ca limbă ocrotită şi 
răspîndită, după cîteva generaţii, Tinuturt întregi romăneşti se 
rutenisară, asa că astăzi, din nouă districte, cite are Bucovina, 
cinci, formînd mei mult ca jumătate din suprafața {егії, sint 
cu totul rutenisate. 

Părţile nordice si răsiritene ale Bucovinei sint aproape 
pierdute pentru rominism ; peste Prut mat ales, în sate odi- 
nioare curat romăneşti, sînt famili? de răzeşi готіпї, scoboritori 
din vrednicif luptători at luj Ştefan-ce:-Mare, care poartă nume 
însemnate în istoria luptelor din trecut, dar care astăzi nu mal 
vorbesc decît ruseste şi abia dacă îşi ma! аасс aminte de 
origina lor rómáneascá. 

Acestora li spune poetul bucovinean Gh. Roticá următoa- 
rele versuri, frumoase şi adevărate, îndreptate către eroul de 
la Putna: 


Osteni ţi-am fost in vremuri bune 
Şi peste Prut stapini, 

Precum bătrina carte spune, 

Din vremea cu păgini. 


AMINTIRE DIN ARDEAL I3 








Suflarea morţii in războaie 
Şi пої am infruntat ; 

Si cinstea noastră din siroaie 
De singe s'a muăltat. 

Dar astăzi să ne vezi, stápine, 
Ce-am fost, nu mat sintem! 
Din truda vremilor bátrine 
Nimic nu mal avem! 

În gura pruncilor, cuvintul 
E pus in graiü străin; 

Jar de pe Prut ridică vintul 
Tot valuri de suspin! 


(Va urmă.) CONST, loRbÁCHESCU. 


AMINTIRI DIN ARDEAL 





CEL CU CÎRLIGUL 


Prin anul 1886 зе айай circiuman in comuna Avrig trei 
Evrei, Maier, Grünfeld si ПИР, şi fiecare căuta să concureze pe 
cellalt. Pentru a se putea concura, aü căutat fel de fel de mij- 
loace de distracţie са să atragă publicul,—curat vorba lui Maier: 

«Bade Toadere, ce te duci la Hilf sa te insele el, vină la mine 
(să te insel eu).» 

Maier, cel mal pisicher si cu experiență dintre ei, introduce 
jocul de cărţi si atrage pe nolar si сіта indivizi; dar cade si 
el în patima jocuiui de cărti, aşa cá, ce cistiga din circiumà, 
pierdea la cărți, şi în scurt timp dă faliment,—adecă ce faliment, 
că na avut niciun capital, даг a mai ajuns si îti datorii, si 
atunci zicea el: 

«Mare dreptate are Rominul cînd zice: decit sărac mai bine 
să wal nimic, că tot e maï bine să n'ai nimic decit să al datorii. 

«Cu nimic m'am apucat de negustorie si la nimic am ajuns, 
şi aici tot Rominul are dreptate cind zice: din puţin ajunge 
omul la nimic.» 

Circiuma nua mai putut tinea, că nua avutcu ce, si asa, gratie 
procedeului lui, Avrivenif au scăpat de dinsul şi de atunci cărți 
nu se mai joacă în Avrig. 

Acum vine Grünfeld cu o inovaţie. El introduce modul bàu- 
turii cu reducere din pret, adică întaiul chilogram de vin costă 
40 de сге(агї; dacă la aceiaşi masa se consumă mai multe chilo- 
grame de vin, atunci fiecare chilogram ce urmă, se vindea cu o 
reducere de doi cretari, aşa încit, dacă se consuma de o societate 
la aceiaşi masă 20 de chilograme de vin, prin sistemul acesta, al 
douăzeci şi unulea соогат era pe degeaba, şi vre-o zece іегапї 
„cari se credeau inal desteptí aŭ si făcut planul să bea de po- 


14 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 








mană şi să-l tragă pe sfoará pe Grünfeld cu sistemul lui de 
consumatie. 

intro Duminecă după prinz, aceşti zece terant, bine hrànitt 
са să poată bea, ocupă o masă într'un colt al circiumil, şi cel d'intàiü 
dintre еї comandă un chilogram cu vin; după ce l-a consumat, 
îl plăteşte cu 40 creţari; al doilea cere si el un chilogram şi, la 
plată, i se cer numa! 38 cretari, al treilea il plăteşte cu 36 de cre- 
tari, al patrulea cu 34 de cretari si asa maï departe; şi cereaü oa- 
meniji mei, nu se incurcau, şi inchinaü pe intrecute, zicindu-şi : 
taci ca-i treabă, vezi asa, aşa-l bine. 

Cireiumarul, la rindul luf, la fiecare chilogram ce vindea cu re- 
ducere, compensa echivalentul scăzut din preţul vinului cu apă, 
aşa că si el putea zice: şi aşa-i bine, şi, cînd acel zece terant aŭ 
ajuns sa bea chilogramul de vin pe gratis, saü de pomană, 
lar б putut bea fără nicio bătaie de cap la cigmeaua din curte, 
că ajunsese vinul una cu apa, si ef, in loc de a se îmbăta, s'aü 
desteptat, şi de atunci i-a ieşit veste rea birtasulu! Grünfeld. Nu 
ar mal fi călcat nimeni în circiuma lui, cá toti îşi ziceau că el 
dă apă goala. Pe cind mii nainte se plimba prin curte cu mi- 
nile la spate şi-şi zicea plin de bucurie: aŞi-aşa-l bine, şi-aşa-l 
bine», acum nu iese din casi, că are loc, şi, încovoiat ca un co- 
vrig, se plimbă între patru páreti frecindu-st minele, şi zice : «Si-asa-t 
гай, şi-aşa-l гай.» Şi putine zile a mai dat prin Avrig,-su dus după 
Miier,—n'ar mal fi fost venit!—, că poate era maï bine şi de elsi, 
oricum, si de Avrigen!, cu tut sistemul lui de reducere. 


Acum vine Hilf Ја rind. Acesta deocamdală nu avea să se 
teamă de concurenţă, că locurile luf Maier şi Grünfeld eraü neo- 
cupate, dar totuşi procedeul lui Grânfell i-a stricat reputatia si 
a luf Hilf, că lumea-şi zicea, şi poate pe drept, că Hilf паг fi 
mal breaz decit Griinteld, care era stropit binişor,—pare că numai 
pe el l-a stropit cocoşul cînd a dat din aripi, nu si pe alți co- 
religionari. 

Ca să şteargă faima răspîndită în sat cá circiumarif pun apă 
în băutura, tocmeste pe un flăcău de Romin din sat, care să 
scoată băutură din pimnitá pentru musterif, că el nu tinea din 
băutură nimic in circiumá sus, ci toata băutura o avea în pim- 
nita, aşa că ficcare musteflu era servit cu băutură proaspătă de 
la сер. Dar, fiind calic de felul lui, ca să nu guste băiatul din 
băutură în pimnità ріпа o scoate şi pină о aduce la muşteril, 
i-a pus condiţie ca iutr'una să fluiere, adecá de cind pleacă 
pină se înnapoiază. 

Bietul băiat se supune,—ce să facă ?— slujba-i slujbă, cu toate 
că-l Јава gura apă după un pic de inghiziturá. 

Ce-şi zice intro vreme săracu'? ра’ ce! numai jupinul să 
umble cu şoalda, ей să nu cîştig nimic? Ia să mă fac şi ей 
deştept cit sint, că prost nu-s doar de loc. 


AMINTIRI DIN ARDEAL 15 





Si după puţină bătaie de cap găseşte si el un chitibus, şi anume: 
se întelege cu un prieten care să-i ţină locul la iluierat, adecá să 
stea de pindá la uşa pimnitei, si, cind îl va vedea cu cana plină 
cu băutură, să fluiere el în locul lul, pină va înghiţi citeva duste. 

Alacerea este în răpezeală pusă la cale, prietenul lui se apucă 
de lucru şi face pe fluierătorul, — bine înteles, nu pe degeaba, — 
că-l venja şi lui rindul la înghiţit; pe cînd fluiera el, inghitia 
celălalt, şi, pe cînd fluiera celălalt, inghitia el, iar treaba mergea 
strună. Dar vorba aia: «ulciorul duce Ја apă pănă se sparge», 
aşa Si cu еї: nu a durat multă vreme fericirea, că a dat jupinul 
de urmă şi li-a stricat tot mestesugul. 

Jupinul Hilf se supárase de una ca asta si la început voià 
chiar să dea afară pe băiat, dar, fiindcă se obisnuise cu el, 
hotări a-l păstra si a căutat numai un alt mijloc pentru a-l opri 
de a mal gusta din băuturi. 

Îşi pune la îndămină o bucată de tibisir, si, de cite or! trimetea 
băiatul în pivniţă, îl trăgea o dungă de la nas in jos cu tibi- 
şirul, aşa că, dacă l-ar fi împins păcatele pe băiat să-şi vire botul 
in cana cu băutură, sur fi şters dunga de tibisir de pe buze, si 
sar fi dat de gol. 

Vre-o citeva zile a mers treaba binisor, dar băutura-i făcea 
tot cu ochiul, si bietul báiat nu putea sta mult timp nepásátor, 
аза că, precum náscocise stápinul lui inetodul, la fel náscocise 
şi el metodul lui; îşi cumpărase Ја fel o bucată de tibisir, pe care 
o tinea Ја bun adăpost in pimnitá, si, de cite огї era trines de 
jupin după băutură, mat intiiü îşi inghitia portia lui, apoi, 
trăgîndu-şi linia cu tibişirul peste buze, se apuca si îşi servia 
stăpinul, şi totdeauna era înnaintea luf nevinovat si curat ca 
untdelemnul. 

Jupinul Hilf văzuse că de la un timp încoace băiatul nu-și mar 
făcea rostul ca mat înnainte, se făcuse cam obraznic si nesupus, 
şi nu ştia cárif împrejurări ar putea să-i puie în seamă atita 
trindávie si nesupunere. Întăiii credea că băiatul ar fi amurezat 
de vre-o fată din sat, şi-l măsura toate mişcările, dar nici umbră 
de amurezut: era el cite odată lulea, nu-i vorbă, dar nu amurezat 
lulea, ci lulea de băutură. Ca să-l supravegheze pas cu раз, ar fi 
trebuit Hilf să se ţină după el ca scaiul, ar ñ trebuit să scoboare 
în pimnitá după el de cîte ori era trimes, si asta nu-i cam venia 
la socoteală lui Hilf, că el ега cam greuiü şi scările cam şu- 
brede; irhuia altceva născocit, si a si găsit jupinul Hilf cheia, 
că nu era prost. 

Ce şi-a zü el: o să-l trimet în pivniţă, să aducă o cană cu vin, 
iar tibişirul cu care trag peste buzele lui, am să-l invaluiü in 
hirtie albă şi să mă fac numai că l-am vopsit, şi, ducă va veni 
cu buzele vopsite cu tibişir, atunci nu mai încape nicio îndoială 
că mi-a aflat mestesugul şi şi-a cumpărat si el un tibisir. Si nu 
sa înşelat jupinul ШЇЇ în prevederile lui, căci, chemind băiatul 


16 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 











entru a-l trimete în pivniţă ca să scoată vin, H trage peste 
uze cu tibişirul învăluit în hîrtie, iir cela saracu, nebănuind 
şiretlicul jupinului, se scobori vesel, ca de obiceiu. în pivnita 
si, după ce işi însuşi portia lui de băutură, iea tibisirul de-şi 
trage cu el dunga ştiulă peste buze, si apor îşi serveşte in 
conştiinţă stăpinul. 

Cind il vede Jidanul Hilf, rámine impietrit, şi era cit p'aci 
84-51 uite de sine si să-şi facă cruce. : 

Era să-i tragă si o bătaie soră cu moartea, dar, temindu-se de 
neamurile băiatului, se multámeste cu o portie zdraváná de in- 
jurături ţigăneşti şi cu scoaterea lui din а;а o slujbă de încredere. 


Jupinul Hilf rămîne singur stăpin pe situaţie, dar putin timp 
putu să se bucure de dinsu, cá abia se aşezase, şi lucurile ra- 
mase vacante pe urma luf Maier şi Grünfeld sint ocupate, unul 
de un Sas, şi celălalt de un Ungur, si acum trebuia sa lucreze 
cu mai mulla dibacie bietul Hilf, că avea în [aţă doi concurenți 
vrăjmaşi, si încă străini Че neamul ]ut. 

Localul circiumer lui Hilf se alla lingă cancelaria comunală; 
el întocmește Песї о popicărie chiar in miezuină, adecă de-a lungul 
uluculu. ce despárteste curtea circiume de curtea сапсејагіеї. 

La început if mergea prost cu popicária: locuitorii din comună 
nu se duceaü să joace popice la el, ba, pentru cea mul mare 
parte dintre el, popicăria aceasta era o distracţie necunoscută. 
Dumineca doar mal veniaü citiva slujhaşi şi meseriaşi de Ја fa- 
brica de sticla, şi aceia băteuu tot dupa-prinzul popicele cu o 
pasiune nebună. 

La joc, lumea se uita са la o altă minune, şi patima de сіѕііт 
a sticlarilor se revársa cu binecuvintare, ma întăiu asupra lui 
Hilf, apo inteligenţa din sat alcatui chiar o mică societate, care 
Joia şi Simbáta după masă îşi petrecea tiinpul lu cite o sticlă 
cu bere sau vin, jucind popice. 

La început această societate juca pe băutură, adecá pe cite o 
sticla cu реге sai o baterie cu vin, dar, prinzind radacini, aŭ ìn- 
ceput a se urca acţiunile în scurt timp, aşa ca sticla de Dere 
ajunse a se face butoiu, si se aflau unit membri cari se intorceaü 
acasă pe două сагагї, bu si mai multe; dacă se vedca prin sat 
vre-un om umblind cam piezis, să nu zicem strinib de a binelea, 
i se zicea cá face parte din ceata popicarilor. Basind de seamă 
unii membri ca pe calea aceasta societatea va da liJiment, că pe 
alta parte tot venitul intra in punga lui Hilf, luara hotarirea de 
a nu mal juca pe bautura. Pe bani iar nu li venia a juca, fiind 
membri şi unii dintre preoţi, şi poporul ar fi facut taráboiü 
allind așa ceva, dar, pentru ca totuşi jocul să aibă un interes 
oarecare, aŭ luat măsura de a juca pe ţigări de (of, trabucuri 
suu portorico. 

Pe fiecare socielar il vedeal Joia sau Simbáta după prinz cu 


T. O.: AMINTIRI DIN ARDEAL 17 








cutiuta cu ţigări ducindu-se la popicărie : fiecare avea cite o 100 
de ţigări, şi, cind se isprăviau la unul tigárile, le cumpăra de 
la altul, aşa că la urma urmei era ma! гай ca pe bani, şi mat 
uşor de a fátári jocul cinstit. 

Trebile mergeaü strună, şi multi dintre societari se innapoiaü 
seara cu cite 300 şi chiar 400 de ţigări cistigate din jocul de 
popice. Jupinul Hilf îşi pierdea şi el timpul tot dupá-prinzul 
acolo, fără a realisa vre-un ciştig, că băutură se consuma acum 
foarte puţină, doar atit ca să nu poată zice că i se bat popicele 
pe degeaba. Ba се e mai гай, el ajunsese un jucător de popice 
pătimaş, şi juca si el, dar —val!—, fiind greoiii şi neîndemă- 
natec, pierdea necontenit, şi pierderile la dinsul se cunosteaü, 
căci nu mai era cistig din consumatie са să mai ajute. 

Jocul de predilectie era a nemeri pe popa, şi, cînd cădea popa, 
pentru fiecare ţigară primiaf zece ţigări, si popa aşezat la mijloc, 
abia la a douăzecea lovitură cădea odată. Hilf, ca să mal iasă 
din pirlealá, se învoieşte cu ajutorul de notar Flitter, ca acesta, 
cu un cirlig de sirmá, de după ulucă să răstoarne pe popa, de 
cite ori va arunca Hilf cu bila, — bine înțeles, doar nu de po- 
mană. Flitter se invoi şi işi făcu un cirlig din sirmá suptire: 
printro crăpătură a ulucei din curtea cancelariei răsturna pe 
popa, de cite orf îi venia luf Hilf rindul să joace. 

Bucurie acum pe Hilf, şi nu maï putiná pe Flitter, căci, după 
ce plecaü societarii, еї impártiau tigárile, si Flitter ajunsese un 
fel de negustor: el aprovisiona acum societatea cu țigări, iar 
Joia şi Simbáta după masă nu l-ai fi putut mişca nici cu patru 
boi de lingă uluca popicelor: zicea că-l iea cu călduri şi nu і-ї 
cam bine, îl vine ametealá, iar, lingă ulucă fiind umbră, îi face 
bine. Si záü îl făcea bine, că trabucul nu-l slăbia din gură mat 
abitir ca un раза turcesc, iar sticla cu bere nu lipsia de lingă 
el; seara, de regulă la masa lui Hilf, asa că ajunsese a fi bănui- 
toare această prietenie năprasnică dintre el şi jupinul Hilf. Dar 
nimănui nu-i trăsnia prin cap ca Flitter să fie aşa de viclean 
încît să lucreze pe supt mină cu un tirtan în paguba tinerei so- 
cietăți a popicarilor, care consta din «crema» oamenilor din co- 
muna. O cercetare minuțioasă se impunea, fără aminare, ceia ce 
s'a şi făcut, si nu fără resultat. 

Anume, într'o Joi după amiazi, s'aü strîns societarii la popice, 
şi aŭ format astfel lista de joc, încît jupinul Hilf ajunsese la coadă, 
adecă ultimul; aü fost pus un păzitor la popice în faţă cu locul 
unde sta Flitter cu cirligul. 

Jocul începe; nici Flitter şi nici Hilf nu bănuiesc cá noï. am 
pus păzitor, căci păzitorul nostru era persoană străină de societate, 
ві aşa еї ilsocotiaü drept un simplu spectator. Popa se tinea, ca 
de obiceiü, tare, tigárile se stringeaü cu duiumul pe masă; se 
făcuse o grămadă mărişoară, пої fiind cam multi la număr, si 
popa nu voià să cadă ca să se mat micşoreze grámada de ţigări. 


2 


18 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








Lui Hilf îi creştea bucuria văzind mulţimea de pradă pe masă, 
iar Flitter își potrivia cirligul, ist făcea chiar socoteala tigárilor 
ce i Sar cuveni în casul cînd ar cădea popa la lovitura lut Hilf. 
Se aruncase ultima bilă, şi popa sta încă neclintit la locul luf: 
acum vine Hilf Ја гїп, își suflecă minecile de la cămaşă, pre- 
făcindu-se că are sa-şi pună toată puterea la aruncarea bilei, 
аро tuşeşte odata zdravan, dînd prin aceasta semnalul lui Flitter 
ca să lie pregătit cu cirligul. Nici nu aruncase bine Hilf bila 
din mină si Flitter lucrase aşa de strasnic gu cirligul, încît 
popa, nu numai cá este aruncat jos, dar tras de сігіс chiar 
în curtea cancelariei, cu o scindură de la uluc cu tct, insă, în 
acelaşi timp, păzitorul nostru şi insfácá pe minuitorul cîrligului 
de ceafă, si, cu cirlip cu tot, ni-l aduce înnainte. 

Tigárile tuate de pe masa sînt confiscate, ПЕ este bine bat- 
jocurit de nol, iar Flitt^r, alungat chiar în aceiaşi zi din comună. 

A doua zi pirgurii (pázitorit) comunall distrug popicăria din 
ordinul Primarici, supt cuvint că, fiind prea aproape de cance- 
larie, notarul nu post sa lucreze. 

Flitter, care a desco virit cirlisul, a avut soarta atilor alți des- 
coperitori, cari añ fericit omenirea. 

Mai traiegtt, Flttes? Noi nu te uităm. Si nici pe tine, Hilf, 
ce] din urma din re Evr it comunei, şi cel mai trainic! 

În istoria neamului no tru, numele voastre sint înscrise, 8ай, 
mal bine, pu« "n cirlig. T. 0. 


CUM ERA PE VREMURI LA NOI ÎN BUCOVINA. 


(Un Congres al «Sf. Aliante» la Cernăuţi; 1823.) 


Congresul acesta sa tinut la doi ani după moartea lui Napo- 
leon Liü, vestitul Împarat al Francesilor, de straşnicia căruia sai 
cutremurat toate neamurile si innaintea caruia cadeaü regit şi 
eraif, cum cad spicele de coasă, sau cind bate vintul cel tare. 

După înfeinverea lui Napoleon, au facut Austria, Rusia şi Prusia 
о legatura ce o numiaü «Sfinta Alianţa» — care numai slîntă nu 
era, сі maï degrabă un fel de politie a Europei — cu szopul, pe 
de-o part са sa nu se ridice si mai tirziu alt tulburator al păcil 
din Europa, pe de alta, ca să innăbuşe nazuintele liberale ale tu- 


1 După urmă озг Че izvoare: 4) Dr. Johann Polek, Ausgewählte Kapitel 
aus dem Gerlenibuche der römisch-kath. Pfarre zu Czernowitz, 1890. Textul 
e tradus din limb luină in cea germană. Autorul acestei cronici parohiale 
e preotul romino- atole Anton Kunz, care а trait pe timpul congresului şi 
şi-a însemunt toate amănuntele acestuf eveniment in cronica sa. 

2 Dr. Rim iud. Friedrich Kaindl. Geschichte von Czernowitz, von den äl- 
testen Zeiten his zur G»^jenwart, 1918 Ambele cărti aü apărut în Cernăuţi. 

З К. Meudelssohn- Barthold y, Geschichte Griechenlands, Lipsca, 1870, partea I, 


I. GRĂMADĂ: CONGRESUL (SF, ALIANȚE» LA CERNĂUŢI 19 


turor popoarelor doritoare de lumină şi cultură. Îndată ce se 
adeveria cá, într'o tară oarecare, sa răsculat poporul împotriva 
Domnitorului, cerindu-i constituţie, «Sfinta Alianţă» si chera 
un congres, în care hotăra, care dintre cele trei State unite are 
să potolească răscoala, cu foc si cu putere de oşti. 

Pe la anul 1823, se ridicase în Spania oastea împotriva regelui 
Ferdinand, cerindu-i Constituţie, iar in Neapole, care era ocupat 
de trupele austriace, era răscoală ca şi în Grecia, ce voiă să scu- 
ture jugul turcesc. «Sfinta Alianţă» hotări deci să se sfătuiască, 
ce măsuri trebuie luate împotriva turburătorilor liniştii din Eu- 
ropa. Ca loc de sfătuire, fu ales Cernáutul, care era pe atunci 
un oras cam de patru ori cit bate săgeata. 

Pe vremea aceia, şedea ре Scaunul împărătesc din Rusia 
Alexandru I-iü, iar în Austria Împăratul Francisc Tü, pentru 
care gindia si lucra cancelariul зай Metternich, cel mat mare 
duşman al oamenilor şi Statelor cu năzuinţi liberale 1. 


Incă pela I-iii Octombre, primi administraţia domeniului Şipeniţ ?, 
porunci, ca că pregătească trăsură şi cai pentru cancelariul îm- 
părătesc, ce avea să călătorească peste Lujan la congresul din 
Cernăuţi. i 

Două zile după aceasta, la З Octombre, sosi in oray suita Im- 
păratului Francisc I-iü : consilierii de Curte, amploiatif şi bucatarul 
împărătesc, ceia ce-i lucru de căpetenie pentru cei mari. Dintre 
magnații austriaci eraü : loctiitorul împărătesc din Galiţia, comitele 
Taaffe, generalul-comandant din Galiţia, de Fresnel, şi coman- 
dantul armatei din Ardeal. 

Împăratul intră abia la 4 Octombre în Cernăuţi, unde mai 
fusese odată, cu sese ani înainte, împreună cu Împarăteasa. (Cu 
prilejul acela, s'aü fost adus atunci vre-o cinsprezece care de 
prund, pentru ca să se astupe noroiul d'innaintea locuinţei Împă- 
ratului, dar noroiü era si pe celelalte ulite ale Cernáutulut. Se 
făcuse atunci şi un catastih al tuturor trasurilor din ţară, mal а 
cátárii; s'au cautat cai buni si blinzi, precum şi surugii vrednici, 
pe cari i-ai învățat să nu maï bată сап cu bátul, ci cu bi- 
ciuşca ! etc.) 

Pentru primirea Ţarului Alexandru, ай ridicat Cernáutenil, cu 
încuviințarea Împăratulu lor, un arc de triumf, luminat pe din 
launtru şi impodobit cu inscripţii în formă de transparente. Arcul 
„acesta se ridica între casele negustorului Miculi şi cele ale lui 
Abrahamovici, incit le unia pe amindouă. În virful arcului 
erau suiti toboşarii si musicantif, cari aveaü să-l salute pe puter- 
шеш Tar, la intrarea in oras. Sai adus si patru tunuri, pentru 
ca primirea Ţarului Alexandru sa fie şi mai solemna. 


1 Prusia n'a luat parte la congres. 
2 Sat în Nordul Bucovinei. 


20 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











El trecu podul umblător de peste Prut, aşezal pe şeici, si sosi 
în oraş la б Octombre, pe la Gt/, seura. Cernáutul strălucia in 
lumina puternică a felinarelor şi masilalelur, înlăuntrul arcului 
de triumf se aprinseră luminările, iar, cînd se zăriră cele patru 
trăsuri ale Țarului muscálesc si ale suite sale, incepurá sa du- 
răie tobele, tarafurile de lăutari deteră in trimbite, in surle si 
în timpene, slobozindu-se totodată si 101 impuscáturt de tunuri, 
încă din clipa cind se apropiuse Tarul Alexandru de podul de 
peste Prut. . 

Împăratul Francise I-iü locuia în casele căpitanului de сеге A. de 
Stutterheim 1, care avea titlul de consilier de Curte, iar Ţarul 
în cele ale generalului din localitate. 

În casa parohului romano-catolic Anton Kunz, fu găzduit di- 
rectorul Cancelariei împărăteşti, care plăti parohului pentru 
gazdă cite 8 coroane pe zi. Ceilalţi oaspeți locuiaü in casarmile 
militare si în casele de prin apropiere ale tirgovetilor, cari fură 
răsplătiți pentru aceasta intrun mod adevărat împărătesc. Eraü 
şi citeva oteluri în Cernănţi, ca: «Hotel de Russie», «Ilutel de 
Moldavie» si birtul «La corabia de aur». Aici, precum si pe la 
particulari, trebuiră să plătească cite doi galben! pe zi, pentru 
odaie, nu numai cei din ţara, dar si străinii de peste graniţă, 
cari venirá anume la Cernăuţi, să-i vadă pe сеї doi Împărați. 

Ţarul Alexandru n'avea cu sine un bucătar anume, şi de aceia 
lua totdeauna prinzul la Împăratul Francisc, fiind de obiceiü nu- 
ma! amindoi la masă, căci ospete de gală nu s'aü dat atuncea. 
Cina însă i-o duceaü din bucătăria împărătească la conacul sáu 
propriu. 

Regimentul Nugent, care garnisonà іп Cernăuţi si Roşişa 2, 
trimese ca gardă de onoare pentru Împărați un batalion de ostaşi 
şi famfara militară, care cînta împreună cu tarafurile de lăutari 
zilnic de la 4 după amiazi piná spre seară, căci vremea era 
foarte frumoasă. 

A doua zi după sosire, primi în audienţă Împăratul Austriei 
toate autorităţile din Cernăuţi, precum şi pe represintantif preo- 
timif din tară. Tot astfel făcu şi Împăratul rusesc. Oliciul de 
cere din Cernăuţi hotàri pentru aceasta ceasul al unsprezecelea 
înnainte de amiazi. Atunci avea să apară în sala de audiență 
şi episcopul, Isaia Baloşescu, împreună cu clerul său; fiind 
însă şi Таги] Rusiei de credinta ortodoxă, Balosescu nu voi de loc 
să bage in seamă orînduirea Cirmuirii, ci, plin de încredere, ceru 
să fie primit în audienţă la oarele 9 dimineaţa, Таги] Alexandru 
îl si primi în adevăr, întrun mod foarte măgulitor. După presin- 
tarea clerului ortodox oriental, dadu Ţarul un semn să se de- 











1 Bucovina, pe vremea aceia un cerc al Galiției, era guvernată de un Cá- 
pitan de cerc. 
2 Suburbie a oraşului Cernăuți. 


I. GRĂMADĂ: CONGRESUL (SF. ALIANȚE» LA CERNĂUŢI 91 











părteze din sală preoţii сеї de rind, şi opri la sine numai .ре 
episcop, împreună cu сеї tref egumeni al mănăstirilor din ţară, 
pentru ca să li ceară binecuvintarea. La urmă, li dădu si lor 
drumul, după ce li sărută plin de evlavie minile. 

Sosind la 11 şi clerul catolic, împreună cu autorităţile ora- 
şului, nu voi să-l primească maestrul de ceremonii al Ţarului, 
zicînd că clerul a mat fost primit de Împăratul rusesc. În zădar 
încercă să-l incredinteze loctiitorul impáratesc al Galiției şi Bu- 
covinel, contele Taaffe, care se puse în fruntea celor ce aveau 
să fie presintat! Ţarului, că acesta e alt cler, anume cel romano- 
şi greco-catolic. Maestrul de ceremonii se impotrivia maï de- 

arle, zicînd că Tarulut i-a fost anunţat numai un singur cler. 

ăzind parohul romano-catolic Anton Kunz îndărătnicia maestru- 
lu! de ceremonii, merse înnaintea consilierului aulic A. de Stutter- 
heim şi-l spuse cá el vrea să părăsească sala de audienţă împreună 
cu tot clerul catolic. Maestrul se inbuná acuma şi-i pofti să aş- 
tepte citeva clipe, pină ce-i va fi anunțat Ţarului şi clerul ca- 
tolic, pe care l-a şi primit apoi Ţarul Alexandru, lu un loc cu 
celelalte autorități. Ţarul Rusiei ieşi din odaia sa de dormit, as- 
cultă numele celor ргезіпіаќї, si, adresindu-li cite-va cuvinte in 
limba francesá, se retrase iarăși în apartamentele sale. 

Se credea că congresul acesta va dură cel puţin patru săp- 
tămini, si Cernăuţenii se bucuraü din pricina asta, căci petre- 
cerea celor doi Împărați in Cernáut aducea mare folos oraşului, 
таї ales însă negutátorilor. Dar, îmbolnăvindu-se cancelariu] îm- 
părătesc Metternich de o boală de ochi —.unif cred cá de in- 
fluentă — trebui să rămiie în Liov, neluind parte la congres. 
Din pricina aceasta călători şi ministrul rusesc Nesselrode la 
Liov, fără să se maï abată pe la Cernăuţi. Sfinta Alianţă trebui 
deci să tie congresul fără dinşii; de altfel nică nu prea tinea 
Metternich la alianța aceasta, pe care o numia «o nimică foarte 
sunătoare». Împăraţilor însă nu li venia la socoteală să se sfă- 
tuiască şi să ieie hotăriri fără miniştrii lor, căci nu prea cu- 
nosteaü bine starea lucrurilor din Europa, după cum vom vedea 
maï departe. Cancelariul Metternich trimese ca locţiitor in postul 
вай pe comitele Mercy, care aduse : ceasti veste şi la Cernăuţi. 
Auzind Împăratul Francisc Jü despre boala lui Metternich şi 
despre înlocuirea acestuia cu comitele Mercy, zise: «Dun, fru- 
moasă veste e aceasta; eŭ cunosc toată afacerea numai pe de- 
asupra ; — dumneata o cunoşti numai de ieri, si de aceia vom 
fi amîndoï nişte figuri destul de plouate. De n'a merge treaba, 
am să-l tirăsc pe Împăratul Alexandru la Metternich, şi acesta va 
isprăvi cu dinsul intr'o jumătate de oară mai mult decit noi 
amindoi în opt zile» 1. 

1 Epistola lut Metternich către soţia sa, cu data din Tarnow, 27 Octombre, 
tipărită in «Hirtiile sale postume», vol. IV, p. 22. ` 


99 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Dar congresul sa ținut şi fără ministri, şi miezul desbaterilor 
din Cernáut a fost mai ales că amindoi Împărații aŭ hotărît să 
fie cit se poate de nepăsători faţă de răscoala din Grecia, voind 
să-i facă prin aceasta concurență Angliei, al cárif ministru, 
Canning, trecuse fátis de partea Grecilor !. 


Preotul romano-catolic Anton Kunz povesteşte in cronica sa 
parohială, scrisă în limba latină, următorul episod din timpul 
congresului: Ţarul Alexandru avea obiceiul să se plimbe adese 
singur pe ulițele Cernáutuluf. Pe vremea congresului însă era 
oprit să intre зай să iasă cineva din oraş fără de paşaport, căci 
pretutindeni păziau străji de ostaşi si de cetăţeni. Alexandru 
voi, {геї zile după sosirea sa în Cernăuţi, să vadă biserica din 
Horecea, care a fost pe vremuri mănăstire, şi de aceia se duse 
singur pe jos spre sat, care e numai vre-o jumătate de oară de- 
parte de oraş. Dar la margenea oraşului îl opri un tirgovet ce sta 
de strajă, de a merge maï departe, cerîndu-i să-i arate paşa- 
portul. Tarul însă nu-l băgă in seamă pe străjer, ci voi să treacă 
mal departe, dar straja, care de bună seamă nu-l cunoştea, 
începu să-l batjocureascá în fel şi chipuri, pănă ce Alexandru- 
împărtăşi că el e Ţarul rusesc. Vestea aceasta însă nu-l infricosá 
de loc pe curagiosul strájer, căci iată ce-i răspunse Împăratului : 
«Asta trebuia să mi-o spuie Maiestatea Voastră de la început şi 
să nu se lase batjocurit de mine! Slujba mea im! dă dreptul 
să opresc pe orişicine». Mergind Таги! mai departe, întilni pe 
un popă călare, pe care-l întrebă pe unde duce drumul la Ho- 
recea. Popa-i arătă cărarea, iar Împăratul îl întrebă iarăşi: 
«Dumneata eşti preot 2». Si, răspunzind popa cá da, Împăratul tt 
zise : «Dacă eşti preot, descalecá si mă binecuvintează !». Mi- 
rindu-se popa de rugămintea asta, dori să stie cine-i cel ce-i 
vorbeşte. «Eu sînt unul din suita lui Alexandru». Preotul des- 
călecă şi-l dădu binecuvintarea, iar Alexandru îl sărută minile, 
арої merse mai departe. Popa cel călare — era cooperatorul din 
Horecea — alergă răpede spre oras, îl cáutá pe parohul sáü şi-l 
îndemnă să meargă răpede la Horecea, căci un magnat rusesc 
vrea să vadă biserica de acolo. Parohul lăsă toate la pămînt, 
încălecă pe calul cooperatorului şi fuga spre Horecea de-a dreptul, 
pe o cărare ce trece prin Caliceanca?: deschise în grabă biserica, 
se îmbrăcă în odăjdii şi, apropiindu-se de altar, începu să se 
roage cu glas tare. 

Alexandru însă mergea încet, şi de aceia ajunse maï lirziü 
decît parohul, dar înnaintea bisericii avu de lucru cu nişte 
javre de сіпї, ce săriseră la dinsul din grădina pălămarului! (pa- 
racliserului). Ţarul mavea bát la dinsul, şi de aceia rupse in 





1 Mendelssohn Bartholdy, o. c., partea I, p. 308, citat şi la Polek. 
2 Alt suburbiu al Cernáutulul. 


I. GRĂMADĂ : CONGRESUL (SF. ALIANȚE» DIN CERNĂUŢI 23 


graba cea mare un vreasc din gard şi se apără cu dinsul, pănă 
ce-l scápá pălimăreasa, care lucra în grădină şi auzise hámáitul 
cîinilor. 

(Să nu ne mirám de întimplarea cu сіпії, căci cu vre-o cîțiva 
zeci de ani în urmă Cernăuţul era şi ma! pustii. Unde-i acum 
cimitirul cel vechiii de lingă Universitate, era pe vremea anexării 
Bucovinei pădure deasă, de veniai lupii şi urlaü toată noaptea; 
iar pe locul d'innaintea Universităţii de astăzi se ridica încă 
multi ani după încorporare o... spinzurătoare a tirgului !). 

Alexandru intră apoi în biserică şi-l găsi pe preot rugindu-se 
cu glas puternic. Siretul popă, deşi nu-l cunoştea pe Alexandru 
— ştia numai că-l un magnat din Rusia —, totuși se ruga înnainte 
cu mult zel pentru sănătatea Ţarului si a întregii sale Curti, 
precum şi са să se întoarcă cu bine acasă. 

«Si de ce nu te rogi şi pentru Împăratul táü?», îl întrebă 
Alexandru. «Pentru acesta ne rugăm lui Dumnezeü in toată 
ziua, pentru Alexandru insi se cade să ne rugăm mal ales 
acuma, căci e străin şi-l oaspe, şi pentru ca să-i lumineze Dum- 
nezeü mintea pentru descurcarea trebilor la congres». Ţarului 
її plăcu răspunsul popei şi-l lăudă pentru aceasta, apoi il rugă 
să-i рше Evanghelia pe cap şi să-l binecuvinteze; după aceia, 
s»rutindu-1 minile, îi dărui cinzeci de galbeni si se întoarse ia- 
raşi pe jos la Cernăuţi. 

Vreascul însă cu care sa apărat Alexandru de сїш, se păs- 
trează şi acuma în biserica din Horecea ca un odor sfint. 

Parohul însă nu se bucură multă vreme de cei cinzeci de 
galbeni, căci, intorcindu-se ceva mai tirziü cooperatorul acasă, si 
uuzind de darul cel bogat al necunoscutului magnat rusesc, ceru 
pirohului să-l deie si lui jumătate din bani, căci doară el fusese 
col ce-l instiintase şi-i dăduse calul, ca să vie maï răpede. Tot 
aşa de bine putea să facă şi el singur rugăciunea în biserică şi 
să capete cel cinzeci de galbeni. Parohul insă se împotrivi. De 
aceia chiar a doua zi se duse cooperatorul plin de minie la 
Cernăuţi ca să întrebe la conacul Ţarului, cine a fost acel mag- 
nat necunoscut, şi, auzind că însuşi Împăratul Alexandru, merse 
şi Ја acesta, cerind să-l deie audiență, ca să-i povestească ne- 
dreptatea ce i-o făcuse parohul cel lacom. Se zice că Alexandru 
nu l-a silit pe paroh să-și impartă bacsisul, ci i-a dăruit şi 
cooperatorului douăzeci şi cinci de galbeni (!?). 

nnainte de a pleca din Cernăuţi, se arătă Ţarul Alexandru 
foarte darnic faţă de toţi. Dárui mal fiecăruia din suita Împă- 
ratului Francisc I-iü inele scumpe şi bani. Fiecare ofiţer ce stătuse 
de gardă la conacul "Țarului, primi cite un inel, iar сеї doi di- 
rigent! al orhestrei cite o tabachere de aur în pret de patruzeci 
de galbeni. Musicantilor li se impártirá cinzeci de galbeni. 


1 De-i adevărat că se află acel yreasc in bisericá,eü singur nu stiü.—-N. А. 


24 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





După septe zile se sparse Congresul Sfintei Alianțe, şi Tarul 
Alexandru se întoarse peste Noua-Sulità innapot in Rusia; Îm- 
păratul Francisc însă plecă din Cernăuţi la 13 Octombre spre 
Liov. 


Cernáutul cel murdar, care imbrácase măcar pentru scurtă 
vreme haină de sărbătoare, ca să primească între zidurile sale 
alaiul celor doi Împărați ce aŭ hotărît lucruri însemnate pentru 
Istoria Universală, părea, după strălucirea de o clipă, încă mai 
pustiu ca înnainte, cu ulitile sale strimte şi noroiase, cu mi- 
seriile şi cu numeroşi! Evreï ce i-aü schimbat pe încetul carac- 
terul de orăşel moldovenesc intr'un oraş modern, care aproapo 
nu aminteşte "n nimic de locuitorii săi băstinaşi. 


ION (GRĂMADĂ. 


GOETHE 


HERMANN SI DOROTEA 


— TRADUCERE DE ORESTE — 


CALIOPE 
— NENOROCIREA ÍMPÁRTÁSITÀ — 


« Tirgul si slrazile-s goale cum wam тай văzul niciodată : 
Salul îți pare pustiü şi mort ţi se pare acuma l 

Numa vre-o cinzeci de oamem gindesc că rămas-aii acasă, 
Cite nu face dorința de-a şti! Aleargă oricine 

Grabnic, priveliştea tristă a celor fugari să o vază. 

Pină la drumul pe unde aceia vor trece, un ceas e; 
Lumea zoregle "ntr'acolo prin praful fierbinte de-amiazá. 
Totuşi, ей тат să mă misc de aici ca să văz chinuirea 
Bunului nostru popor, сет cară purtindu-şi avulul, 
Celalalt (erm al Rinulu, cel plin de farmec, îl lasă 

Si, indreptindu-se 'ncoace, cutreieră m larguri senine 
Valea cea mult roditoare pe tainice cai şerpuite. 

Bine-ai făcut cai Irimes Văiutu mnainte, nevastă, 

Rufele vechi să le 'mpartá sármanilor şi, pe de-asupra, 
De-ale mâncării; caci celor bogaţi li-e data pomana. 
Stragnic ce mină băiatul! şi cum supune-armásarii ! 
Foarte plăculă sarata trăsura cu grijă °птойй : 

Patru oameni ar sta înnăuntru şi unul pe capră. 

Strada cotind, uşor luneca, de dinsul minată !» 


GOETHE: HERMANN 51 DOROTEA (TR. ORESTE) 95 








Astfel, aproape de tirg, şezind în poarta căsuţii, 
Vesel vorbia cu femeia cel de la «Leul de aur». 


«Dragă», răspunse femeia 'nteleaptá si vrednicá "n treburi, 
«Nu dăruiesc bucuros de-obiceii, rufăria purtala ; 
Poate va fi de folos cindva, şi alunci pe parale 
Vei cumpăra-o. Dar azi dáruit-am cu-atita plăcere, 
Cele mai bune cămăşi şi cele mai bune-aşternuturi, 
Căci auziam de copii şi batrini ce nu aveai, haine. 
Insă, ierta-má-vel tu cam dat şi dulapul cel mare 
Și n deosebi, halatul ţesut din pinză "n[lorila, 
intrun bumbac minunat, căptuşit cu lină suplire : 
Prea se 'nvechise de tot, şi apoi іеѕіѕе din modă !» 


Insă, la vorbele astea, zimbind, îi răspunse birtagul : 

« Totuşi regret învechitul halat de pinză "nflorità. 

Nimenea nu va gasi ceva mai de preţ şi тай trainic. 

Fie, că nu-l mai purtam ! Acuma fireşte se cade 

Numai surtucut sa "mbrac şi m lume cu cizme т picioare 
Pururi sapari încalţat ; pantofi şi bonete-s oprite.» 


«lată», raspunse femeia, «ci[wa se întorc de pe-acuma, 
Din spre şoseaua ре care convoiul de sigur trecul-a.— 
Albe de praf sînt ghetele lor — şi, de mult' alergare, 
Fata li arde. Și toli cu batistele-şi şterg nádusgeala. 
Маз vrea prin argila zile, s'alerg atit de departe, 

La o privelişte tristă ; mai bine ascult povestirea.» 


Bunul birtaş îi răspunde apoi cu deplină credință: 

«har se intimplá la noi ca timpul s'ajute recolta. 

Griu "n hambare-l vom pune — fără sa-l ploaie —, са finul 
Pus mai de vreme. Pe cer nică umbră de nor nu se vede, 
Şi de la soare-răsare-o suflare plăcută adie. 

Vremea-í statornică ; griul ráscopt străluceşte pe cimpuri ; 
Mine bogatele spice-aurite pe cimp le-om aşterne.» 


Insă, pe cînd vorbia liniştit, mulțimea de oameni 

Tot mai mare creştea, spre tirg intorcindu-se-acasá. 
Cel mai puternic şi cel mai bogat din toți negustorii, 
Grabnic purtat împreună cu fetele sale prin gloatá 
Intro trăsură deschisă (cen Landau fusese facuta), 
Tocmai acum se 'mtorcea spre casa-i frumos reparată. 
Străzile pline de zgomot din пой deveniră, căci micul 
Sat era 'mpoporat си mulţi lucrători de la fabrică. 


Astfel şedea în faţa căsuță părechea intimă, — 
Gloata ce 'ncoace şi "ncolo foià, cu uimire privind-o. 


26 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





Liniştea "m cele din urmă o rupse femeia, şi zise: 
«lată că vine gi popa, şi-odată си dinsul spiterul, 
Bunul nostru vecin ; de la dinşii îndată afla-vom 
Toată 'ntimplarea ce inima umple de jale adincă.» 


Ambii s'apropie-acum prietenos şi pe soţi îi salută, 
lute pe banca de lemn s'aşează apoi, scuturindu-şi 
Ghetele pline de praf, şi vint cu batista făcindu-şi. 
Plin de banat incepu spiferul atunci să vorbească, 

Şi — salutindu-se ?ntiii, — li spune aşa cum urmează: 


e Aştia-mi sint oamenii, zăŭ! Şi toți, de-opotrivă, să caste 
Gura voiesc, pe-aproapele lor cind soarta-l loveşte: 
Fieştecare aleargă să vadă cum focul «lislruge, 

Şi pe un biet criminal mergind abatut la osindă, 

incă şi-acuma se plimbă pe-afará să vază fugari, 
Negindind că aceiaşi ursită-i pindegte în umbră, 

Numai de cit, sau, totuşi, în altă zi viitoare. 

De neiertat e, dar totuşi născută în om ușurința.» 

Nobil începe cuvinlul apoi venerabilul preot: 

Satul cu el se fălia ; Năcăul bărbat devenise. 

El pricepuse viaţa sin vorbe punea "ntelepciune, 

De imporlanta Sfintei Scripluri convins pe deplin, cá 

Ea ne invatá ce-i omul anume pe lume, — de asemeni 
Tot ce gindiseră oamenii mari cu drag învățase. 

«Nu-m place», zise, «sa "nvinuii pornirea ce firea i-o dete 
Omului, pururi să-l ducă în lume pe calca cea dreaplă; 
Tocmai pornirea bună ce fară de vreme ne mină, 

Ceia ce mintea nu poale lucra, ades făpluieşte. 

Dacă dorința de-a şti, cu farmecul ei fără samăn, 
Omului nu i-ar fi dat imbold, am cunoaşte not astăzi 
Splendida lumi 'nchegave 9... 11 [armeca ^ntitii «noulatea», 
Caută apo, cu putere meistovilă «folosul» ; 

Tocmai la urmă de tot se gindeşte la «bunul» ce 'nmallá. 
Tinăr fiind, el are un vesel amic: uşurinţa, 

Care nvelindu-u primejdia, şterge cu totul şi urma 
Caznelor chinuitoare, îndată ce ele trecut-aii. 

Merită fără 'ndoialá cinstire bărbatul acela 

Carele mintea-şi dezleagá, departe gonind uşurinţa, 
Lupta purtind-o statornic în vremi priincioase вай rele, 
Căci plăzmuieşte ce-i bun şi intoarce şi paguba "n bine.» 


Nerăbdătoare, femeia începe си-о voace duioasá : 

«Ceia ce voi aţi văzul, doresc să ni spuneţi şi nouă.» 
«Grei» — îi raspunse îndată cu glasul puternic spiţerul - 
« După priveliştea spaimei, din noŭ să simtesc bucurie | 


GOETHE: HERMANN SI DOROTEA (TR. ORESTE) 27 








Cine-ar putea sa descrie durerile fara de nume? 

Din departare vázuram, in cimp eoborindu-ne, praful; 
Gloala mereŭ se mişca dinli'o cousla in alta de-avalma, 
Fără са т largile zari sa putem desluşi vre un lucru. 
Cind o luaram apo, pe drumul ce taie cimpia, 
Oamenii încă тетдеай gramadi(, іп lrăsuru numeroase. 
Toluşi vazurăm la trecerea lor sarmanele cele: 

Fiece față spunea de amarul şi caznele fugii 

Şi de sim[iren plăculă a celu ce scapă cu viaţă. 

Ce dureroasa era priveliştea multelor lucruri, 
Care-adunate gramada, încap tro singura casă! 
Bunul birtaş li inseamnă pazitele locuri cu grijă 

Ca să le aibă тегей la "ndamină, câci fiece lucru 

E de folos. [n desordine zac aruncate 'mpreuná 

Peste căruțe şi cară, ce-alearga în goana nebună. 

Peste dulapuri statea coperisul de lină şi ciurul ; 

Patul zvirlit in copac si pinza de-asupra oglinzii. 
Doamne! si omului spama, așa cum vazurám la focul 
Groaznic de-acuma opt am, ù tulbură mintea mtr'atila, 
Că, părasindu-ş, frumoasele lucruri, nimicuri salvează. 
Astfel duceau şi aicea, cu-o grija puţin socotita, 
Proastele lucruri depurte, si cai şi boii iu[indu-i: 
Putrede scinduri, buloaie şi, iarașt, cotețe de giste. 

lara femei şi copi, cuprinși іп de-avalma, pachete, 
Pline de lucruri fură folos, lirau după dingiv; 

Omul regretă cind lusă şi cel de pe urmă din lucruri. 
Astfel тегей 'nainta zgomoloasă mulţimea in cale, 
Fară vre-o ordine. Unul, purtat de-animale slăbile, 
Vrea să se meargă incel, iar cellalt vrea să alerge. 
Strigăte surde scoleau femer şi copii din grămadi, 

Colo urlau animale şi cinù urlau cu turbare. 

Iară din carele pline de lucruri veniaŭ plingdloare 
Glasuri de oamem batrini şi роіпарі raslurnatı peste paluri, 
Ins'apásald de oameni, în virful colinei, de-odală 
Lumnecă roata trosnind, se răstoarnă şi carul în groapă: 
Oameni m largul cimpiei, cu furie "npinsí se lreziră, 
Groaznic (ipind şi plingind ; fericită e lotus, căderea. 
Lăzile n urmă căzind, lingă car se impragtie loate. 
Martorul astei privelişti credea negreşit со să vază 
Supt greutatea enormă mulțimea zdrobită oribil. 

Carul rámiue sfărmat, de-ajutor lipsită mulțimea ; 
Ceilalţi aleargă în goană nebuuă departe, cu gindul 
Numai la propria lor scăpare şi luaţi in de-avalma. 
Grabnic fugirám acolo si delerám peste bătrini, 

Cari acasa, pe paturi, abia îndurai, suferin(a,— 

Jos pe pămînt, coperili de răni şi plingind de durere, 
Arşi de căldura amiezii, zbălindu-se т pulberea "ncinsá.» 


28 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





Plin de iubire si-adinc mişcat îi răspunse birtasul: 

«Dea Dumnezeu са şi Hermann al miei, să li трасе durerea. 
Nas vrea să-i văd pe aceia: mă doare "nlristarea si jalea. 
Dintru mcepul m'a mişcat povestirea durcrilor multe; 
Numai decat bucuros as fi dat din bielşugu-mă o parte 
larăş să prinda putere sármanü, să-i mingiie pacea ; 
Haide odat să s/irşim de-a "mol duvevoasele chipuri ! 
Spaíma şi grija, ce-mi sint decit răul cu mult mai urile, 
Fără de veste amindouá se strecură 'n inima noastră. 

Hai şi-om intra innáuntirul saliței cu aierul proaspat; 
Soarele-acolo nu bate, nici arşița zilei nu poale 

Printre pareti ce lari să patrunza ; şi *ndata acolo 
Adă-ni, dragă nevastă, o cană "mplinitá din vinul 

Cela de optzeci de ani, sa "nnecám intristarea într'insul. 
Nam bea în pace aici, caci ne supara multele muşte.» 


Merg impreuna "n salita cu aierul proaspăt şi тесе. 

Iată, femeia aduce cu grijă şi vinul in cana 

Ме {ет cu smalţ роіейа, pe-o tavă lucioasa si alba 

De cositor, şi al Rinului dar ma de scama şi tare. — 
Astfel şedeau mul(amiti împrejurul rotunde mesute 

Care în umbra lucia, pe picioare virtos sustinuta. 

Grabnic închină cu preotul тазда, paharul lovindu-l, 
ата spițerul, tinindu-si pe-ul săi, vrámásese pe ginduri ; 
Gazda-l intimpin? utunci prietenos cu-aceste cuvinte : 
«Haide, vecine, curaj! Milostiv Dumnezeu pán' acuma 
Fosi-a cu now şi va fi milostiv şi de-acum înnainte. 

Nu recunoagle oricine ca de la grozavul incendiu, — 
Aspra pedeapsă mdurată, — ni-a dat bucurii nesfirsite, 
Fară mtrerupere slind- de pază, cum apără omul 

Globul iubitului ochii, тай de preţ ca oricare din membre? 
Oare de-acum înnainte lua-ni-va El ajutorul? 

Numa primejdii ü, poţi cunoaşte puterea ; strica-va 
Taras, catunul іп floare, pe care prin muncile noastre 

L-a 'mfăptuit din cenuşă, urindu-i bielşug far de margeni, 
Praf prefăcindu-ni tonte silintele noastre 'mtr'o clipa?» 
Preotul zise си-о voce duioasa, си fata senină: 

«Gindul acesta păstrează-l şi fii in credință slatornic ; 
Linişte 'nerederea da şi minte, cind soarta-tí prieste, 

Јат în vástriste-alindri si speranţele cele mai demne.» 
Gazda răspunse atunci hotărit în cuvinte *mţelepte : 

«Apele Rinuhu pururi privitu-le-am plin de uimire, 

Cind, după ce mæntorceam de la trebi, măndreptam cătră dinsul ! 
Pururi maret mi-apărea, sentimente înnalte ?nsuflindu-mi ; 
Insă de fel nu gindiam că [ermul lui drag vre odată 

Zid de încunjur va fi, de Francesi, apărindu-ni tara, 

Iară întinsa hú albie-un sant, ce nu-l vor mai trece. 


H. STAFIL: SPRE ZIUĂ ÎN BUCUREŞTI 29 








Astfel ajută natura pe-ai noştri ce apără (ага ; 

Astfel ajută şi Domnul; nebun cel ce pierde nădejdea ! 
Toţi luptători, acum obosit-aii ; e pace т tot locul. 

Fie ca m ziua cind mult-aşteplata de noi serbatoare 
Fi-va serbată "n biserica noastră (concertul de orgă, 
Clopote-atunci şi trompele însoţi-vor mare(ul Te-Deum). 
Fie că 'n ziua aceia să poată, părinte, şi Hermann 
Dirz îmnainte-ţi să vie spre-altarul cel sfint cu aleasa-i, 
Fie că mindra serbare lumeascá s'aducá cu dinsa 

Ziua cea mult aşteptată cind casa va fi 'n bucurie. 

Insă observ cu părere de răi, că omul cel harnic 

De supt privirea-mi afară în lume-i sfios şi salbatec. 
Nu vrea s'apará si nu vrea să-şi măsure m lume talentul ; 
Fuge de orice adunare în care sint tineve fete, 

Fuge asemeni de dan(ul ce farmec atita pe tineri.» 


Astfel vorbi şi-ascultă. Depărtalul cailor tropot 
Tot mai aproape suna. Şi trăsura, în goană nebună, 
Intră, grozav uruind, ca un trăsnet, supt bolțile casei. 


SPRE ZIUĂ ÎN BUCUREȘTI 


— FRAGMENT DINTR'UN ROMAN DE IMAGINAŢIE ȘTIINȚIFICĂ — 





Duminecă, depeşile sosiseră de vreme şi puţine, aşa că nici oarele 
patru dimineaţa nu sunaseră, cînd ziarul era gata. Vesel ascultam uruitul 
asurzitor al rotativelor uriaşe ce tipăriati, jucîndu-se parcă, în mii şi 
mii de foi, ziarul la care аа munciserám o zi întreagă. Mă simtiam 
obosit şi mă gindiam cu groază la drumul lung de străbătut pănă să 
ajung acasă. Aierul rece al nopţii mă învioră. 

Ninsese în ajun, iar acum era o vreme splendidă şi relativ caldă; 
zăpada moale se lipia strat cu strat de călciie, fácindu-mi-le tot mai 
înnalte, aşa că eram silit să bat din picior la liece moment spre a nu 
umbla ca o cucoană cu pantofi Louis XV, la bal. Luna, în ultimul pă- 
trar, foarte sus pe cer, strimbá şi mincată, lumină straniu oraşul adormit, 
proiectind pe covorul alb umbre scurte, foarte netede, са ziua în toiul 
verei. Cerul era negru catifelat, stelele somnoroase clipiati răpede ca 
să nu adoarmă, Martie singur se căznia să tie deschis un ochii mare 
şi roşu; cînd şi cind, o stea căzătoare zgiria negrul cerului de Decembre 
cu o dungă de foc. 


30 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Pe străzi nimeni; casele păreaii nişte тагї siluete negre. De pe unele 
un fum alb se înnălţa ca dintr'o cădelniţă spre astrul nomad. Sus ре 
un acoperiş, o pisică, cu coada zbirlilă, jăleşte ca pruncul noii născut. 
De la Poşta mare, pe unde tocmai treceam, cadea pe zăpada străzii 
lumina albastră a unui glob electric, parcă ar fi prins cineva acolo luna, 
silind-o să lumineze aparatele Hughes. Peste drum, la Carul cu Bere, 
scaunele, puse piramide pe mese, inlesniaü maturatul, iar pe zăpada 
noü căzută urme în zigzag aralaü exu:t drumul apucat de ultimii 
muşterii ai berăriei. În fata mea, cupola Casei de Depuneri strălucia 
fostorescent supt lumina lunii, iar drept de-asupra gingaşei clădiri, fru- 
moasa constelație iernateca a Orionului, cu stralucitoarea Sirius, plutia 
in vazduhul cu-at. Calea Victorie: era pustie cu becurile Auer stinse 
pe o parte a el; linigtea somnului împresura totul. D=parte, în spre 
Bulevard, se vedea lumină la etagiul unei cladiri, vre-un club; iar 
dintr'acolo, venind spre mine ca doi ochi de lup, innaintaü márindu-se 
felinarele unei trăsuri, ce fară zgomot, pe asfaltul acoperit cu zăpadă, 
ducea acasă vie-un decavat. În faţa bisericii Zlătari, un birjar mofaia 
pe capra unei trasuri hodorogite, cu doi cai slab ; picind de somn, 
bietele Rosinante se lá-aü iacetişor pe vine, trasariud apoi brusc, scu- 
lind şi pe birjar. Un rápede iuvenlariü mintal al buzunarelor mă facu 
Sá resist despretuitor la insinuanta poftire: «gata conag' 1» а birjarului 
şi să cobor mai rapede, pe Mihai-Voda, spre віта. 

Masiva clădire pátrata а Otclului de Franţa e luminată la саш 
intaiü, de-asupra lirm»i «Café Restaw anl»: vre-o «Academie de biliard», 
ocultă ; la o fereastra, un chiluer îşi numără bacşişurile. Pe stradela 
Ilfov, alte lumini: un «Cateü Concert», de unde iese pripită, f: rindu-se 
de trecători, o nenorocită creatură în rochie alha, imbrobolitá într'un 
sal ordinar ; mintuindu-şi trista meserie, s'afunda in cine ştie се colţ 
de mahala. 

Citiva lautari trec cu vioarele supt palton, căscind zgomotos вай 
scuipind cu convingere ; neagra figură a muscalagiului, cu un muc de 
țigară in gură, se lumineaza de un focsatanic cinl trage în piept tutun, 
Imensul maidan Duca, ziua, loc de intilnire galagioasă a slujnicelor, 
soldaţilor şi oltenilor, e pustii acuma, iar barcile, căluşeii, baracele de 
pe acest bilei permanent іеай, supt lumina lunii, ciudate forme. Stilpil 
de telegraf singuri, in marea tăcere a nopţii, cintá plingátor: mintea-mi 
obosită îi compară cu un git imens de uriaş mustăcios ce ar cinta rîn- 
jiod din drîmba. 

Pe cheiul abia luminat de razleţe lampi de petrol, afumate, trec scir- 
Hind carele încărcate mergind cu огей spre hale 

Răzimat de un felinar, un vardist soarbe ceaiul ferbinte cu care-l 
cinsteşte bragagiul bulgar, amic al uniformei romaneşti. Trecuiü rápede 
podul Dimboviţei «dulci»: apa-i aşa de neagră, curgind atit de jos, cu 


H. STAHL: SPRE ZIUĂ ÎN BUCUREŞTI 31 


cu murmur slab, chemător, prea îmi aminteşte înnecatul ce l-am 
văzut odată la morgă. La farmacia din colţ, inghemuitá într'un sal, 
vre-o mamá ce-şi are pruncul bolnav, aşteaptă să i se deschidă, nein- 
drăznind să sune а doua oară. Cotiiü în spre lunga stradă a Izvorului. 
În dreptul mai fiecării curţi mă'ntimpină gilgiitul vesel, şi cam batjo- 
coritor pentru o: donanţele Primăriei, al fintinilor lăsate să curgă zi şi 
noapte de frica inghetului. Si, mai mergînd, aud zgomotul unui fierástraü 
muşcînd cadenţat lemnul tare: la un deposit. de lemne, un bátrin şi-a 
inceput munca grea şi monotonă, ajutat de baba lui: şezind pe o bu- 
turugă, trăgea şi ea fierăstrăul lung cu o mină, suflind în cealaliă, s'o 
încălzească. Trec de Strada Sf. Apostoli, privind la vechiul palat al lut 
Mihai-Vodă Viteazul, azi palatul Arhivelor, cum se ridică pe coasta 
dealului alb ca o vedenie din trecut, de-asupra pretenţioaselor case de 
circiumari imbogátiti. Un alt vardist ce moţăia pe-o bancă, sculat de scir- 
titul zăpezii supt paşii mei, se scoală aiurit, şi, cu demnitate, fluierá 
apo! alene şi lung, de-ai zice că-şi dă sufletul. Într'o curte, un cocos 
îşi scutură epileptic aripile, cintind răguşit, pe dată a'tul, politicos, ii 
răspunde, pe diapason mai înnalt, şi apoi altul, şi iar altul, în tot mai 
depărtate mahalale ; o giscá, printr'un giiit strident, protestá cá i se 
turburá somnul, şi iar liniştea nopţii apasă asupra oraşului. Ca să mai 
uit de drumul lung, privesc cum umbra-mi mică, irecind supt un bec 
de gaz, creşte merei şi iute ca un uriaş din basme, pe masură ce las 
în urmă felinarul, pierzindu-se imensă, diluată, estompatá, în lumina 
felinarului vecin pentru a reîncepe neagră, mică, din пой să se Juo- 
gească. Din spre gară un fluierat de tren rupe vázduhul, şiziitul sacadat 
al aburului şi tropotul roţilor pe şine neputindu 1 face să tacă, iar corul 
cinilor, lătrind enervant prin mahalale, devine mai puternic. Lingă tur- 
nătorie, sunetul argintii al unui desteptátor scoala o familie de mun- 
cilori. 

Ucolesc, umblind mal răpede, grele căruţe de fier, ce s'afunda in intu- 
nerecul străzii Rinocer, gindind că şi guturaiul e uneori folositor. Sire- 
nele fabricelor din Dealul Spirei urla după lucrători, turburind sonmul 
mahalalei ; venind de prin Puţu' de Piatră, căruţe de franzlar irc 
grăbite, împraştiind miros de pine caldă ce-ţi dă foame turbată. 

Lumină ina e la barbierul Zharia: sa aiba muşteri: aga de din ineaţa ? 
Sai: poate a adormit iar cu lampa aprinsă, fară a lăsa perdelele: єї atuncea 
e de ris! M'apropiiü doritor de vre-o farsa: un fior imi zguduie trupul: 
îi murise un copil. Cu luminári mari la capatiiă întins pe catafalcul alb, 
sta singur micul cadavru cu pleoapele strîns lipite în orb'tele sdin: ite, 
cu nasul subţiat, de ceară. 

Fugiiü îngrozit, ca supt musti area unei crime, şi mi-era frig pe frun- 
tea-mi iînnaduşilă. Ce гай e să străbaţi zilnic o strada lunga şi să v zi 


32 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 








cu ce nepăsare, moartea, stápina tuturor, presară jalea pe placul eí! 
Egoist, te rogi atuncea: scuteşte, Doamne, casa mea ! 

Mergeam acum bănuitor, privind in urmă-mi Ја fiece pas, şi-mi fu 
frică de látratul unui biet cátelus, frică de hirgiitul fierului curăţind 
ginele tramvaiului din deal la Oppler, frică de măturătorii Primăriei, 
mergind în grupuri, cu minile băgate in mineci ca într'un manşon, 
ridicoli cu pelerina lor scurtă, cu giugă de domnişoară. Umbrele lua 
aspecte fantastice: mi se părea că tot stă ghemuit cineva gata să sară 
asuprá-mi. Mă hotăriiii să merg în mijlocul drumului, urmind dunga 
neagră lăsată pe zăpadă de sina curățată, ferindu-má de trecătorii tot 
mai numeroşi: lucrători mergînd spre fabrici, distribuitori de ziare 
plecind să-şi umple geanta, soldaţi alergind pripit în spre casărmile din: 
deal, unde gornistul suna deşteptarea. 

H. STAHL. 


UNDE E MINUNEA ? 





Zboara "n depărtarea zorilor de-odală, 
Zboará pe cea culme, unde "ntaiagi data, 
Ochii te zăriră toată în lumină, 

Şi peste lumină lu erai staptná... 

Vezi ce obosite-s clipele ?niîlnirii, 

Si, trudit, ecoul minunalei strune 

Ce cîntă în inimi, numai vorbe spune. 
— Unde e minunea: cintecul iubiri? 


O ! întoarnă "ntoarná 'n alba depărtare, 
Unde cântă 'm urmă fermecata zare ; 

Cai pierdut pe drum lumina prea-curata 
Ce te-a ' mpodobit atunci, întăiaşi dată... 
— Ёй-{е iar minunea, nențeleasa, vaga... 
Сий vraj' avut-ai, când erai o taină, 

Chip avînd din doruri, din lumină haina, 
Şi mi te chema visarea mea pribeagá ! 


С. Rorică, 


О. G.: PRESA STRĂINĂ SI ROMÂNII 33 








PRESA STRĂINĂ ȘI ROMÂNII 


——— 


I. 


O constatare care se face lesne, şi pe care o faci cu durere e cá 
presa stráiná nu ni acordá o atentie cuvenitá. Pe ea n'o intere- 
gează decit anumite noutăţi prin care se arată bogăţia terit si 
incultura locuitorilor ei зай stările anormale din cuprinsul еї. 
Ştiri positive despre stări şi străduinţi mari şi nobile, pagini despre 
ţară şi despre adevăratele еї frámintüri, se intilnesc foarte rar. 
Un anumit fel de reportagiii, destul de sporadic şi el, aduce la cu- 
nostinta presei străine cite ceva din noutăţile zilei, exagerindu-se 
adese огї lucruri care sint în defavorul terif și care se impotrivesc 
adevărului. Cu prilejul răscoalelor din primăvara anulu! 1907 s'a 
putut vedea ce fel de oameni informează lumea străină despre 
Romănia şi cit e de slab sentimentul de cinste şi obiectivitate la 
еї. Agenţiile de publicitate Wolff şi Havas, care sint de tot minu- 
nate în ce priveşte cernerea diferitelor ştiri, îşi fac datoria lor 
intro formă neingáduiti, din care nu răsare mai niciodată un 
chip cu totul real al teri şi al poporului nostru. 

Abstrăgind foarte putinele articole obiective scrise de Romini, 
asupra terii şi poporului nostru, articolele venite de la străini sufăr 
de o mare lipsă de obiectivitate si ni fac cele mai rele servicii. 
Căci întru cit poate fi obiectivă următoarea icoană, pe care o 
dăm in traducere romănească, şi întru cit poate să ni facă ea 
vre-un serviciu bun în străinătatea care ceteşte despre nol lucruri 
ca despre locuitorii Africet? 

«Alene se ridică teranul romin, dimineaţa, din aşternutul sáü 
moale, făcut, de obicerü, din pier, apoi dă nevestei, care-i este 
slujnică şi dobitoc de povară, diferite porunci, şi după aceia se 
lungeşte agale la soare, pănă vine vremea mîncării. Une ori ist 
maï caută de lucru şi implintá un par, do! în gardul casei, oco- 
legte curtea saü face un podişor noi către circiuma la care umblă. 

¿De ce să lucreze mai mult decit atita? Căci pretenţiile vieţii 
lui sînt atit de puţine: patru stilpi neciopliţi, acoperiţi cu un 
coperiş de şindrilă, îi sînt casa, care-l apără de ger si de náduful 
verii, — lingă colibă un petec de pămînt, unde samănă porumbul 
din care-şi face mămăliga, care, împreună cu cîteva cápátin! de 


3 


34 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





usturoiü crud, formează pentru el principalul articol de hrană — 
şi atîta. Într'un sopron, din mica şi murdara curte, ma! are ceva 
vite: o bivolitá, cîteva capre, citeva oi si — cind se întimplă să 
бе un om maï bogat — un cal. Mai sint si vre-o citeva giste si 
găini care se încurcă prin curte. 

«De mincare teranul romin nu obişnuieşte a da vitelor. Dimi- 
neata deschide poarta si li dă drumul s'apuce încotro vor vrea 
ele, fără să le aibă cineva de grijă: вай către stincile prăvălite 
вай în moşia vecinului — cum se întîmplă. 

«Dacă se întimplă ca unul să găsească o vită străină pe moşia 
ва, judecata-i gata: o omoară pán'ai bate în pălmi, căci Romi- 
nului îl e cu mult ma! scumpă moşia luf, porumbul lui, decît 
vita vecinului şi decît iubirea aproapelui. Cine se atinge de 
ce-l al lui, e fiul morţii, fie vită, fie om. Toamna, cînd începe a 
se coace porumbul şi prunele, Rominul iea pusca pe umăr si se 
duce la pindă. Vai de cine încearcă să fure ceva! Dacă-l prinde 
viii, dorul de răzbunare а] stăpinului nu cunoaşte margeni. Un 
teran, căruia i sa furat în mal multe rinduri porumb, a ieşit la 
pindă cu maï mulţi aj casei. Ай izbutit să-l prindă pe hot, pe 
care ]-aü tirit pănă acasă. Acolo, aü luat o pisică, i-aü băgat-o 
in nădragii lui cel largi, şi i-aü legat sus şi jos cu sfoară, ca să 
nu poată scăpa pisica ; арої aü început să lovească în еа cit ЇЇ 
ajutaü puterile. Biata pisică, desperată, şi-a virit cit a putut 
ghiarele în carnea omului, făcîndu-l numai bucăţi. 

«Altá dată ре unpuiü de Tigan l-a îndemnat foamea să fure. 
Băiatul acesta a fost prins şi silit să umble descult pe o gratie 
de fier inrosit. 

«Teranul romin e tăcut; numai cînd e cu rachiul d'innainte i 
ве dezleagă limba. Dumineca, se adună cu toţii, bărbaţi, femei şi 
copii, la circiumă, unde beaü şi joacă. 

«Femeile si copiii se veselesc afară, in curte, citá vreme, în 
circiumă, bátrinif beai, povestesc si se tinguie: Ion 'Toplicescu 
îşi vinde nevasta lui Pătrăşan pe cinci Іеї si un chilogram de 
ţuică. «Mine e a ta Linca, frate Gheorghe, măcar să stiü cá o 
scot din casă cu biciul. Noroc să dea Dumnezeü!» Şi-şi toarnă 
tuica în gura deschisă larg, pare саг turna-o întrun păhar. 

«Frumos şi puternic e Rominul, dar leneş şi răzbunător. Ce-i 
cade în тіла, omoară tot in modul cel ma! barbar, ba-şi ráz- 
bună chiar şi asupra cadavrelor, pe care le preface în bucăţi. 


О. G,: PRESA STRĂINĂ SI ROMÂNII 35 


«Singura mintuire a Rominulu! e şcoala. Numai еа, îl va mintui 
din sălbăticia desăvirşită» (Baltische Zeitung din Riga, 1-iü 
Iunie 1907). 


II. 


E o mare deosebire, în ce ne priveşte, între presa austriacă 
şi între cea germană. Cea d'intăiă, în urma relaţiilor comerciale 
şi a apropierii mai mari dintre Austria şi Romănia, acordă o 
„atenţie mai largă unor lucruri romăneşti, care privesc politica 
externă sai internă a Romăniei, şi caută a informa mai des 
lumea mare despre cite ceva romănesc. Astfel se scrie totdeauna 
amănunţit despre întrevederile d-lui D. A. Sturdza cu diferitele 
personalităţi politice europene marcante, precum şi despre alte 
multe lucruri de o importanță mai mică. Pe citi vreme despre 
astfel de lucruri raportează, de obiceiii, presa evreiască din 
Austria, cea crestin-socialá, care despre ele iea notă mai mult 
din treacăt, se ocupă cu iubire, dacă nu şi cu o deosebită stă- 
ruintá, de chestiunile Rominilor din Ungaria, pe cari îi iea în 
apărare faţă de elementul stápinitor în această ţară, găsind adesea 
cuvinte frumoase despre jertfele lor şi despre idealul lor. Cu 
anumite prilejuri, ca d. e. alegeri de deputaţi în cercuri unde 
se daii lupte învierşunate între naţionalităţi şi între Maghiari, 
unele din aceste foi trimet chiar raportori speciali, cari scrii in 
termini foarte calzi despre nol, si nu sar putea zice cá nu con- 
tribuie la trezirea tot mat multor simpatii față de пої, în Austria. 

În presa germană si francesă, astfel de lucruri nu se intilnesc 
„decit in cele mai esceptionale casuri. Nu se intilnesc în acestea 
nici urme de prin foile germane şi francese din Bucureşti, care 
se scrii, după cum se afirmă, ma! mult pentru străinătate. Foarte 
rar se pot ceti ştiri luate din astfel de ziare, lásind la o parte, bine în- 
teles, ocasiile rare şi, pentru presă, aducătoare de cîştig, cum ait 
fost răscoalele ţerăneşt:, cu care prilej aŭ fost utilisate şi ziarele 


acestea, — mai mult precum cerea interesul celor ce reproduceaii 
tăind şi schimonosind. 


De colaboratori romiîni la foile străine se poate vorbi, iarăşi, 
puțin. «Figaro» din Paris scrie cronici, adesea foarte inte- 
resante şi bine scrise; în «Le Courrier européen» un pseudonim 
informează din cînd în cînd, adesea în cele mai contradictorii 


36 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


chipuri, despre stările din Romănia pe care se pare a nu le cu- 
noaşte totdeauna bine, alături de d-l A. D. Xenopol, care scrie 
une orf cite ceva, şi de putin! alţii, cari apar şi mal rar pe această 
scenă. | 

Mai serios ceva pare a-şi fi luat asupra sa rolul de informator 
al stráinátátit, în unele chestii, d. N. Xenopol, care a publicat, 
în diferite reviste germane şi francese, articole, ce e drept în 
spiritul partidului conservator, asupra chestie! țerăneşti. Astfel a 
dat la iveală un articol în fruntea cunoscute! reviste germane 
«Leipziger illustrierte Zeitung» (19 Martie 1908), supt titlul «Die 
Agrarfrage în Rumänien». precum si in marea revistă din Paris 
«La grande Revue» (25 Iunie 1908), supt titlul: «Une révolution 
en Roumanie», care culmina în cuvintele: «Convingerea mea e 
că reformele (agrare din primăvara anului 1908) vor produce o 
zdruncinare in organisatia noastră agricolă si că ele îngreuiază 
situaţia marit proprietăţi foarte mult, fără ca, pe de altă parte, 
teranif să tragă din ele vre un folos mat apreciabil». 

Maï mult decit articole de pură informatie, articolele d-lui 
Xenopol sint articole de critică. 


În afară de puţinii, foarte puţini! colaboratori romini aï foilor 
străine, se intilnesc une orf articole scrise de către anonimi, supt 
masca cărora nu e greii să descoperi Evrei, cari, prin conatio- 
пајії lor din toată lumea, aŭ putinţa de a se viri pretutiudeni si 
de a strecura diferite vesti clandestine, păgubitoare teret şi neamului 
nostru. Așa în deosebi in «Frankfurter Zeitung», excelent ziar, 
redactat numai de Evrei, se întilnesc cele mat multe ştiri despre 
Romănia, şi acesta e ziarul după care se orientează în foarte 
multe privinţe şi altele germane, din cele mai serioase. Dintre 
celelalte ziare mai de seamă, «Berliner Tageblatt» mat are 
informaţii regulate, relativ la Romănia, iar «L'Indépendance 
belge» cuprinde şi ea une ori, in «Revista politică», ca articol 
'de fond, citeva rînduri despre politica Romăniei. 


Rar se întîlnesc în ziarele străine pseudonime sai initiale 
după care sar putea judeca colaboratorii din Rornănia, ceia ce nu 
face însă cu neputinţă clasarea majorităţii acestora printre aceia 
pe cari atit de exact i-a zugrăvit d. A. C. Cuza în articolele sale 
«Jidani în presă» din «Neamul Románese» pe 1908. Abia în 


www.dacoromanica.ro 


О. G.: PRESA STRĂINĂ SI ROMÂNII 37 


«Frankfurter Zeitung» din 16 Novembre 1907 am întilnit o colo- 
nitá de foileton despre monumentul lui L: Catargiu (Ein Denkmal 
eines Bojaren) iscălit br. (Braunstein ?), Încolo, nică atît n'am putut 
descoperi. 

În schimb, acest ziar dá loc tuturor jalbelor în favoarea Evreilor 
din Romănia, a căror inpámintenire in bloc o cere cu orice 
ocasie şi a căror «neomenoasá prigonire» din partea Rominilor 
o accentuiază tot aşa de des. Astfel în primăvara trecută aü răs- 
pîndit vestea unei nouă răscoale teránest! în Romănia, veste 
care а prins şi a avut un puternic ecoi în presa germană. Evrei! 
aü pus chestia ca şi cînd еї ar fi supuşi unu! «пой» pogrom în 
Tara Romănească şi expuşi celor maï neînchipuite barbarii («Frank- 
furter Zeitung», 23 lanuar 1908 şi 27 Mart: «Fortgesetzte 
Drangsalierung und Ausweisungen von Juden» şi «Die Fremden 
und die Entschádigung der wâhrend der Bauernunruhen Geschă- 
digten», la 29 Mart; apoi «Neurliche Massenausweisungen von Juden» 
la 27 Mart). În n-l de la 23 Ianuar, se face apel (pentru a citea 
oară !) către Puterile europene ca să execute tratatul de la Berlin 
în favorul prigonitilor «Evrei romini». După necontenitele plin- 
geri, care se repeta tot ma! des în presa străină si care nu 
sint combătute de nimeni, nu e nicio mirare că opinia publică 
din Germania nu ştie alt lucru despre Romănia decit că oferă, 
din cind în cind, spectacole interesante de revolte ţerăneşti, 
despre care sa scris cu virf şi indesat — şi pe acela, dureros, al 
oprimării elementului evreiesc, față de care nu există niciun 
sentiment umanitar. 

Faptul că astfel de afirmaţii nu sint înlăturate si că ele pot fi 
scoase la anumite intervale în vileag, cu un deosebit mestesug, 
face apoi ca şi oameni de buná-credintá să socotească Romănia, 
supt acest raport, nu numai ca sălbatecă, dar şi ca foarte cul- 
раба, şi să dea expresie prin articole mirării lor că Europa ma! 
sufere, fie chiar si «in Balcani», să se schingiuiască supt ochi! 
еї «оатепї». Si astfel iată-l pe abatele Wetterle, care redac- 
tează «Journal de Colmar», că nu ştie dacă Portugalia saü Ro- 
шаша e ruşinea Europei (29 Januar 1908), și iată pe profesorul 
L. von Bar, din Göttingen, scriind despre soarta «Evreilor ro- 
min, în «Revue de droit international» din Paris (n-l 6, 1907), 
reclamind Puterilor europene intervenirea... Picătură cu picătură 
va tot cădea, pănă odată se va vedea că strigătele răguşite ale 


www.dacoromanica.ro 


38 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Evreilor aliaţi n'aü rásunat în pustii. Si vina va fi şi a acelora 
cari ar fi fost chemaţi să combată cu arme puternice acele min- 
ciuni pe care străinătatea le socoteste drept adevăruri. 


III. 


Şi nu e aceasta singura chestie in privința căreia domneşte în: 
Apus minciuna, ci alături de ea se mai înşiră şi altele. Asa, 
despre soarta şi viaţa Rominilor ardeleni nu ajunge în urechile 
Apusului aproape nimic, ca să nu zic chiar nimic de tot. Pentru 
a se vedea ce desorientare domneşte în privinţa aceasta în terile din 
Apus, amintesc că în anul trecut ziarul «Lupta» din Budapesta 
sa abonat la vocile de presă despre Rominit din Ungaria, strînse de 
cel mai mare biroü de publicitate frances, «Argus de la Presse» din” 
Paris, şi urmarea a fost că luni de zile sai trimes exclusiv voci 
de presă despre România, iar mal tirziü, cînd sa cerut, din noŭ, 
trimeterea de escerpte referitoare numai! Ја Romini! din Ungaria, 
вай primit numai voci de presă despre Ungaria, in саге nu se 
găsia nici pomenire de noi. lată deci că nici Argus cel cu atitia 
ochi nu ne vede! Şi nu ne observă nici «Observer» din Viena, 
care nu ştie nimic despre Romini, în genere. Acest biroü de presă 
ceteşte 2.500 de ziare, şi niciunul din acestea nu e románesc вай 
din Romănia. În schimb se cetesc ziare din Egipt, Colonia Capului, 
Finlanda, Grecia, Ceylan, Noua Zeelandă, Norvegia, Ungaria, Sta- 
tele Unite din Australia si din alte multe terí mat mari. Nici 
despre Romănia acest biroü nu ştie nimic! 

Să nu mal vorbim şi de Rominir din Bucovina, Basarabia si 
Macedonia, вай despre сеї din Serbia, despre cari nici la nol nu se 
ştie nimic. În privinţa. acestora domneşte cea maï mare neştiinţă. 


Rapoartele telefonice ale foilor străine despre şedinţele Ca- 
merei din Budapesta sint asa de ticluite, încît numai rar se În- 
timplă să se amintească, după cuviință, şi vre un deputat 
romin, ca Romin. Si, chiar şi cînd e amintit cîte unul cu numele, 
raportul e atit de sec, încît pentru lumea străină el nu spune 
nimic. În schimb, vet afla pretutindeni, în opinia publică germană, 
ştiri despre Saşii din Ardeal, cari sint evaluaţi la două milioane“ 
şi despre cari se ştie şi se scrie că sînt cel mal asuprit popor” 
din Ungaria; cît despre Romint, nu se ştie nimic. De multe ori 
stam să бй luat în гіз, cînd spuneam undeva cá în Ardeal sînt 


O G.: PRESA STRĂINĂ ŞI ROMÎNII 39 








două milioane de Romini față de 230.000 de Saşi, si că aceştia 
nu-s nici pe departe într'o situaţie politică atît de critică, ca 
пої... Pretutindeni mi se spunea cá elementul săsesc formează 
majoritatea absolută a ророгаіеї Ardealului s. a. m. d. 


În iarna din urmă, cînd Camera Prusiei dezhătea proiectul 
pentru expropriarea Polonilor, toate gazetele germane care com- 
báteaü acest proiect — şi erai destule de acestea — făceau atent 
Guvernul prusiac să nu iea exemplu de la Ungaria, care-i 
asupreste pe «Germanii» din «Siebenbürgen», fără să adauge 
vre una din ele, că ma! sint si alte neamuri саге se împărtă- 
sese de binefacerile umanitarismului maghiar, intro măsură 
şi mai îndesată decit Sasit. Chiar şi cînd сеї doi apostoli af cu- 
getăril neatirnate, Björnson si Tolstoi, si-aü ridicat glasul lor 
pentru cel азирг de către Unguri, fost-am no! amintiți mácar 
cu numele? Numai tirziu, după ce un corespondent al «Tribune!» 
din Arad sa apropiat de Björnson, am fost amintiţi şi пої odată 
cu numele de către: acesta, care, deşi cunoştea soarta tuturor 
popoarelor mucenice, despre пої тїсї nu aflase nimic şi a rămas 
cu totul uimit de cîte a auzit că îndurăm. 

Cite articole aii apărut prin foile şi revistele germane şi, peste 
tot, străine, despre sălbătăciile ungureşti, noi nicăiri n'am fost 
amintiţi şi arátat! ca unit cari suferim şi luptăm. În schimb, Slo- 
vacii, cari si-aü exploata Pănadea lor de la Cernova, aü fost 
obiectul unor duioase simpatii în presa germană, pe care aü 
ştiut-o mobilisa. Astfel putem însemna, pe lingă nenumărate ar- 
ticole de ziar, şi articolul lui Delbrück, succesorul lui Treitschke 
Ja Berlin, publicat în «Preussische Jahrbücher», precum si al lut 
Arthur Korn, publicat în «Daheim» din Berlin (16 Novembre 
1907) asupra «probleme! de naţionalităţi în Ungaria», dintre cari 
cel d'intăiii vorbeşte, ca despre naționalități, despre Germani şi 
Slovaci, iar al doilea — şi maï simplu — numa! despre Slovaci. 
Not nu figurám nicáir!, şi, cind vom voi să începem a ni arăta si 
пої părerile, mar fi mirare să nu găsim nicăiri găzduire cinstită 
şi crezare. 


IV. 


Faţă de această stare de lucruri s'a dat, ici şi colo, expresie 
dorinţe! platonice də a «informa străinătatea», ba unit s'aü gindit 


www.dacoromanica.ro 


40 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





chiar şi la modul cum să înceapă această campanie şi aü socotit 
că studentimea romină din străinătate o poate face aceasta in 
cursul anilor pe cari îi petrece departe de ţară. Astfel «Tara 
noastră» din Sibiiü stăruie pe lingă studenţi ca să-şi iea asupră-şi 
această sarcină, care ar putea aduce servicii mari adevărului. 
Pe de altă parte insist studenţii de la «Romănia Jună» din Viena, 
cari aŭ lansat in vara anulu! acestuia ideia ţineri! unu! congres stu- 
dentesc general, aü avut în programul pentru acest congres si 
un punct «Studentimea în presă», care avea să discute tocmai 
chestia aceasta, adevărat însă că mai mult în ce priveşte infor- 
marea ziarelor germane din Viena, — ceia ce totuşi ar fi fost ceva. 

Dar chestiunea e cu mult mat serioasă decit să se poată resolvi 
aşa de uşor, maï ales că duşmani! neamului nostru sai pus, dup 
ce sint mai tar! acasă, pe lucru serios si în străinătate. Astfel 
Unguri! plătesc pe an cu 30.000 de coroane pe un neofit, Vészi, zin- 
rist de profesie, care n'are alta de fácut decit sá scrie in «ches- 
tiunf de naţionalităţi» prin ziarele si revistele germare. El şi in- 
cape 'n cite un loc cu cite un articol in care încearcă a dovedi 
cá Ungaria e cel mat liberal Stat din Europa, in ce priveste tra- 
tarea nationalitátilor — şi reviste ca «Morgen» din Berlin si al- 
tele îi publică «bucuros» dezvălirile luf, menite «a aduce lu- 
mină». Mat dăunăz, un simbrias al tuturor Guvernelor ungurești, 
un deputat al unui cerc electoral románesc, Iulian Weis dela 
Bocga-Rominá, a apucat cu un articol їп foarte cetita şi apreciata 
revistă a lui Max Harden, « Die Zukunft», în care spunea minuni 
despre Eldorado-ul naționalităților din Ungaria. Si să maf amin- 
tesc incalificabila lipsă de moralitate a acelui articol din « Pes- 
ter Lloyd», in care profesorul «romin» G. Alexici răspunde lui 
Björnson, spunindu-i «din gură románeascá» — si tocmal in pra- 
gul deschiderii congresului interparlamentar din Berlin — că 
Rominit din Ungaria sint prieteni cu Ungurii si názuiesc tot maï 
mult spre o apropiere mal intimă. 

Faţă de atucuri de acestea, al căror număr creşte mereü, o apá- 
rare ni se impune în mod imperios. 


Adevărat că străinătatea nu ni-ar putea da nimic, însă simpa- 
tiile ei, basate pe cunoaşterea adevărului, ni-ar putea totuşi ajuta 
foarte mult. Sa putut vedea cu ocasia Apelului adresat lumii 
culte de Sienkiewicz în favoarea conaţionalilor săi poloni, ce 


О G.: PRESA STRĂINĂ SI ROMÂNII 4 


puternic obstacol a întilnit pretutindeni Guvernul prusian şi cât 
de puternice aŭ fost resultatele luf în ce priveşte întărirea si mat 
mare a conştiinţe! nationale а Polonilor, cari îi vedeaü causa lor 
apărată de întreaga lume. Prin faptul că am arăta lumii situaţia 
noastră, am ajunge ca acel ce ne-ar cunoaşte să ne îmbărbăteze, şi 
această conştiinţă, că stráduintele noastre sint aprobate şi susti- 
nute şi de alţii, ni-ar da o deosebită tărie sufletească în luptele 
noastre. 

La întrebarea: cine să facă în privinţa aceasta сеї d'intáiü paşi, 
răspunsul nu poate б decît : «Liga», direct вай indirect. Ea ar intra 
în legătură cu sindicatul ziariştilor din Romănia si cu acela al ziariş- 
{ог готіпї din Ungaria, urzit cu prilejul jubileului « Gazetei Tran- 
silvuaniei» din Braşov 1, şi ar găsi prin urmare şi modalitatea si 
mijloacele de a începe o astfel de acţiune imperioasă. Prin aceasta 
gar putea nimici şi influența ziarelor guvernamentale romăneşti 
(«Lumina», «Ungaria» şi «Severinul»), care cuceresc, încetul cu Ìn- 
cetul, teren, rupindu-ni poporul in douá. Sint atitea suflete slabe 
de inger care daü ascultare glasurilor de amágitort, si numárul lor 
creşte din zi in zi, din o grămadă nesfirşită de cause. Cu timpul 
Sar putea — si ar trebui neapărat —, s'ar putea crea un adevărat 
biroü de informaţiuni, care să dea ştiri in lung şi ?n lat despre 
viața noastră națională. 

Între Polon! sa găsit un nobil, cu numele Casimir Woznicky, 
care a întemeiat, singur, acele « Bureaux de l'agence polonaise de 
la presse» din Paris, care a transmis şi transmite toate veştile 
privitoare la Poloni, în largul lumii. Acest biroii a dat prilej în- 
tregif opinii mondiale să afle despre suferinţele Polonilor şi multor 
bărbaţi luminat! să scrie despre aceştia vorbe frumoase, care apoi 
ай fost strinse în volum şi împărţite poporului! polon spre întărire 
sufletească. 

Dacă i-am imita " nol pe Poloni în punctul acesta, n'ar intir- 
zia nici pentru nof sosirea anumitor foloase. De oare ce Ungurii sint 
atit de geloşi de bunul lor nume în Europa, ştirile întemeiate, pe care 
le-am împrăştia la diferite prilejuri prin străinătate, li-ar pricinui 
mult singe гай; еї ar recunoaşte in пої o putere de resistentá 
mai mare decit cea pe care о dovedim acum, şi am putea dobindi 
şi noi ceva mai mult decît prin parlamentări, pe care et, cari ne 


1 N'a murit in faşă? N. R. 





42 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


ştii slabi, nu le ieaü în seamă. Poate că un Apel, în mai multe 
limbi europene, despre luptele noastre pentru susţinerea şcolilor 
romăneşii, adresat, nu numai ziarelor principale, ci şi bărbaţilor 
de şcoală şi de Stat recunoscuți, ni-ar aduce şi el un serviciu. În 
privinţa aceasta o acţiune a Consistoriilor bisericeşti şi una a 
«Ligel» ar fi in adevăr de dorit. N'ar mai fi nicio îndoială cá am 
primi de la profesori vestiti si politiciani consumati răspunsuri 
foarte satisfăcătoare, pe care le-am putea spune cu orice prilej 
cavalereştilor noştri duşmani, cari îmbată lumea cu apă rece pe 
la congresele interparlamentare. 


În legătură cu aceasta se iveşte şi chestiunea presei noastre şi 
a pregătirii ziariştilor, care în terile din Apus nu mat e lăsată cu 
totul în voia întîmplării, ci e, din an în an, tot mai sistematisată, 
Prin ziarişti cu o cultură superioară am putea ajunge, de la sine, în 
legătură cu cercurile ziaristice mari din străinătate. În timpul 
maj noii s'aü creat, pe lingă diferite Universităţi, catedre de jur- 
nalistică, care daii ascultătorilor cunoştinţele teoretice şi practice 
în ale gazetăriei si care W pun pe aceştia chiar în legătură cu zia- 
rele mari. Am avut fericirea de a asculta Ja Universitatea din Zü- 
rich, unde se poate da şi doctoratul în jurnalistică, si la cea din 
Heidelberg pe profesorii Wettstein şi Koch, cari tin cursuri de 
jurnalistică şi am putut constata marele interes ce se manifestă 
fatá de cursurile acestora, precum şi resultatele practice pe care 
le provoacă. Dacă si пої am putea creşte, pe aceste cát, citiva jur- 
nalisti, cari ar intra, încă din şcoală, în legătură cu ziarişti străini, 
am avea un indoit folos în urma lor. 

Toate Statele culte acordă pregătirii jurnaliştilor o atenţie 
tot mai mare din an in an. Pentru semestrul intáiü al anului şco- 
lar 1908/9 şi «Scoala de Înnalte Studii» din Paris a anunţat un 
curs despre «jurnalism», pe care-l vor preda o seamă de profesori 
vestiti, însoţiţi de directorii celor mai mari ziare parisiene. 


Afară de chestiunile politice, se vorbeşte, de asemeni, destul 
de puţin despre noi. Sporadicele dări de seamă scurte despre 
unele cărți scrise de bărbaţii noştri! de ştiinţă se pierd cu desă- 
xîrzire în mormanele de reviste străine, unde toate acestea nu 
înseamnă nici cit o picătură în mare. 

În anul din urmă s'a scris, relativ, mult şi în terminii сеї mal 


О G.: PRESA STRĂINĂ SI ROMÎNII 43 


elogiosí despre romanul «Der Haiduk» de Bucura Dumbravă, 
care a fost recunoscut ca o adeviüratá operă de artă. Sau publi- 
cat apo! dări de seamă despre «Geschichte des rumänischen Vol- 
kes» de d. N. Iorga, in «Beilage zur Allgemeinen Zeitung» din 
München (Nr. 32 din 1908), «Historische Vierteljahrschrift» (De- 
cembre 1907) si în «Literarisches Zentralblatt für Deutschland» 
(Decembre 1907), apoi despre «Geschichte des osmanischen Rei- 
ches» de acelaşi, în «Literarisches Zentralblatt» (29 Iunie 1908), de 
către profesorul Brockelmann din Konigsberg, de către Louis 
Bréhier in «Revue historique», apo! in multe ziare mar! ger- 
mane, şi despre «Latins et Grecs d'Orient el l'établissement des 
Turcs en Europe» de acelaşi, in «Revue de l'Orient latin», tom. 
XI, Nr. 1-2, 1907. Despre Grigorescu, a cărui moarte n'a fost in- 
registrată decit de citeva gazete francese, a scris d. Marcel 
Montandon, autorul semi-informatelor «Scrisori romăneşti», două 
articole în « Mercure de France» (Nr. 245-247, tom. LXIX). Sau 
mai scris дагї de seamă de d. Mario Rocques asupra «Studiilor 
bizantine» ale d-lui Rousso, în «Romania» din Paris, iar asupra 
«Ilusiunit realiste» de dr. C. Antoniade, o «Selbstanzeige» în « Kant- 
Studien», precum şi maf multe recensiuni de către dd. Weigand, 
I. Puscariu, Bartoli, etc. 


O. G. 


MOSTENIREA 


О ţară scumpă am avut, 

Şi-orfană, nu mai avem azi țară. 
trăini din lacrimi ne-am născut 

5 lacrima ni-i cimp, ni-i vară, 
ar în pămint avem avut; 


Avulul cel mai scump şi sfint 
Ce-un neam îl are moştenire, 
L-avem ascuns пої in pămint, 
Și "n zile mari de pomenire 
Cu noi, orfani-e Domnul sfint. 


www.dacoromanica.ro 


44 


NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 








Аш еа ncamuri de străbună 
Vestiţi acopere pămîntul, 

Ce m grele vremuri de furtună 
Pe rind deschisu-li-a mormîntul 
De veci duşmanilor nebuni. 


Sintem săracă, dar nu poftim 
Fărimătua din mim străine; 
Sintem şi goi, dar ne "ncálzim 
La raza ce din ternd vine, 

$i moştenirea ni-o pázim. 


АЦ duşmână şi-acest avut 

Ar vrea din [еттй sa ni-l fure — 
Merei, e viața şi-aă, temut 

De cei ce dorm supt brazde sure 
Pe-oţele sfinte si pe scut. 


О da! din bulgărul urnit 
Ni strig’ о voace 'ncátugatá : 
De-ajuns, de ajuns a pátimil 
In terna de străini calcată 
Al terii noastre duh robit! 


ў m piept puteri пої cápatám 
in duhul ce în (erná geme -— 
Duşmâni-o ştii, şi e se tem 
Să nu răsară vechea vreme 
Din terna ce în vecí то dám. 
Ce-ai vrut, străine, noi ţi-am dat: 
Ti-am dat no griü, ţi-am dat secară, 
ў lacrimă multe ni-ai luat — 

ar nu ti-om da, vicleană fiară, 
Avulul, nostru ingropat! 


Avutul cel mai scump si sfint 
Ce-un neam il are moglentre, 
I-avutul nostru din pămint, 
Sin zilele mari de pomenire 
Cu noi, cu noi e duhul sfint! 


‚ G. ROTICĂ, 


N. BÁNESCU: CUM SÎNT MUSEELE ÎN STRĂINĂTATE 45 





CUM SÎNT MUSEELE DE ARTĂ ÎN STRÁINÁTATE 


UN SPECIMEN: MULAJELE DIN MONTPELLIER. 


Facultatea de Litere din Montpellier posedă un foarte bogat 
Museü de mulaje, menit studiului Istoriei Artei. 

Se ştie cîtă însemnătate aii, pentru asemenea studii, repro- 
ducerile în gips. Ele daii o ideie completă despre capodoperele 
arhitecturii şi sculpturii, pe care desemnurile şi fotografiile nu le 
pot infátisa decît într'un mod imperfect. 

Înființat la anul 1890, cu prilejul aniversărit centenarului al VI-lea, 
al Universităţii din Montpellier, Museul acesta a ajuns a fi astăzi 
— numai în optsprezece ani! — aproape unic în Franţa. Şi credem 
că nu-l vor fi avind multe centre de cultură, în Europa. 

Este de admirat grija cu care s'aü adunat, în acest Museii, re- 
producer) după operele clasice ale Antichității greco-romane, care 
— se ştie— sint risipite în toate părțile lumii. Afară de Louvre 
şi alte Musee «nationale», Museul Britanic, Vaticanul, Lateranul, 
Museele din Florenta, Turin, Neapole, Dresda, Berlin, Atena, 
Olimpia, colecţiile particulare, toate aii represintate aici operele 
Jor de seamă, în copil artistice. Dar, mai cu seamă, nu poţi stră- 
bate museul fără a admira regula ce domneşte intr'insul, rin- 
duiala bună, metoda. Totul e clasificat, grupat pe şcoli şi epoci. 
Aceasta se întilneşte, nu numai în secţia artei vechi—cea mai 
mare, negreşit, — atit de studiată, supt toate raporturile, dar si 
în cealaltă, mai mică, şi totuşi destul de bogată, care cuprinde 
o serie de sculpturi din Evul Mediu, de interes local, de origine 
languedociană şi provansalá. Aceiaşi grijă de adevărată ştiinţă, 
acelaşi spirit metodic, aceiaşi pricepere pentru rostul ce pot avea 
asemenea lucruri moarte, dacă sint insufletite, a aşezat şi aici 
fiecare coloană, fiece frisă вай sacrofag la locul sáü, în desfá- 
şurarea evolutivă a artei ce represintă. O mică tăbliță indică privito- 
rului ce anume it înfăţişează lucrul, precum şi locul provenientet 
şi epoca. În felul acesta Museu] e o adevărată şcoală vie, intui- 
tivă, pentru oricine, nu numai pentru studentul care a cetit 
un manual saü a ascultat un curs de arheologie. 

Pentru ca şi compatrioții noştri să înţeleagă că nu lăudăm ză- 
darnic un lucru comun, dăm o descriere, cu totul sumară, a 
Museului de mulaje. 


www.dacoromanica.ro 


46 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





El ocupă o întreagă aripă a palatului Universităţii. În catul de 
sus, secţia artei antice ocupă şapte săli! şi o vastă galerie. Acestea 
sînt aşezate în ordine istorică, încît visitatorul poate urmări 
aici întreaga istorie a Sculpturi! şi Arhitecturii, de la origin! şi 
pănă în epoca romană: 

Sala A. «Originile: Egiptul, Haldéa, Asiria.» De însemnat: 
frisa şi metopele Templului din Assos (Troada). 

Sala B. «Arta ioniană, secolul al VI-lea.» De însemnat: ba- 
soreliefuri din Xanthos (Licia) şi Mormintul Lician, zis Monu- 
mentul Harpiilor. 

Sala C. «Arta ioniană, urmare: Egina.» De însemnat: baso- 
reliefuri din insula Thasos. 

Sala D. «Începuturile arte! antice. — Olimpia, 480-460 în. d. H.» 
De însemnat: metopele Templului lut Zeus, din Olimpia. 

Sala E. «Epoca lu! Phidias.» De însemnat: Figuri din frontonul 
oriental al Parthenonulu!; frisa orientală a Templului lui Teseü 
(Theseion, Atena). 

Sala F e o vastă galerie, care cuprinde «Secolul al IV-lea», 
cu indicatia diferitelor scoale: Praxitele; Scopas (aici de in- 
semnat: Frisa monurmentului Nereidelor, de la Xanthos (Lycia); 
Leochares; Lisip (de însemnat: frisa Mausoleulu! din Halicarnas). 

La capătul galerie!: «Arta elenistică — secolit Ш-І in. d. H.», 
cu frisa marelui altar din Pergam. 

Sala G. «Reliefuri funerare, votive şi decorative», cu foarte 
interesante specimene. Între altele: «Stela din Eleusis», repre- 
sintind pe Demeter, Cora si Triptolem şi «Ospátul Funebru», 
cunoscut supt numele de «Moartea lui Socrat». De toată fru- 
museta este şi frisa monumentului choragic al lut Lisicrat. 

În sfirşit, în fund, o odăiță cuprinde: «ceramică, figurine şi 
vase pictate». 

Antichitatea mai cuprinde o sală, jos, alături de secţia artel 
medievale. Acolo se află, între altele, splendida «Victorie din 
Samothracia» şi «Minerva Albană». 

Într'o mare sală din catul de jos, se desfăşură mulajele, care 
înfăţişează sculpturi din Evul Mediu, ce vin, în cea mai mare 
parte, din Languedoc şi Provansa. Aici se poate urmări, cu 
acelaşi interes, dezvoltarea artei meridionale, din epoca romană 
pănă aproape de Renaştere. 

O serie de sacrofagif creştine şi păgîne, de-a stinga săli; de 


www.dacoromanica.ro 


N. BĂNESCU: CUM SÎNT MUSEELE ÎN STRĂINĂTATE 41 


partea dreaptă, o serie de capiteluri. Pe ziduri, timple, pilastri şi 
frise de biserici, din diferite epoci, cu indicaţii precise, pentru 
visitator. De pildă: frisele biserici! St. Restitut (Drôme); frag- 
ment din portalul de la St. Gilles; sarcofag crestin, biserica 
St. Maurice, din Vienne, Isére. 


Un loc aparte aü «originalele», sculpturile antice şi medievale 
aflate în Tinut şi depuse aici cu grijă de Societatea Arheologică 
din Montpellier. Ele nu sai aruncat, ca la пої, afară, în seama 
ploilor şi a zăpezii, în paza întimplării, fără adăpost, fără regulă, 
fără procurare de interes ştiinţific şi fără pietate față de o viaţă 
despre care ni spun şi pe care nu trebuie so ingropám пої 
pentru totdeauna. Aici, la Montpellier, resturile trecutului galic 
вай fixat în zidurile Universităţii, pe culoare, la adăpost de огї- 
ce atingere. Apoi, arheologii aŭ avut şi de astă dată grija de 
a pune în josul fiecárif pietre—cu toate că-și păstrează ins- 
criptiile — cite o tăbliță explicativă: fiindcă se are in vedere si 
marele public, care numai astfel poate învăța despre lucruri de 
care nu trebuie să rămînă cu totul străin. lată citeva specimene 
de indicatie cu adevărat metodică, în care şi omul de carte si 
omul de rînd pot găsi ce-l interesează: 

a) Coloană şi capiteluri (secolul al XII-lea). Provenind din 
vechea biserică Notre-Dame-des-Tables. (poarta occidentală). 

b) Miliar din timpul lui Tiberiu (anul 32-31 în. d. H). Găsit 
la Lunel, in 1814. Dăruit de d. P. Blanc (C. I. L.*, XII, 5654). 

c) Epitaf al lui Q. Frontonius Secundinus, «quatorvir iure- 
dicundo». Gásit la Lunel-Viel, in 1889. Dáruit de d. A. Roux, 
din Lunel-Viel. 

d) Piatră sculptată, cu armele papei Urban al V-lea, care 
provine din vechiul College de Mende, вай Des Douze-Médecins. 
(Astăzi Rue Germain, No. 1). Din secolul al XV-lea. 

€) Inscripţie care aminteşte reparația unui drum si a unui re- 
servoriu. Găsit la Murviel, in 1839 (C. I. L. XII, 4190). 

f) La capăt, sint tre mari ferestre de piatră: 1) fereastră 
gotică, de la o veche casă din Rue des Balances (veacul al 
XIV-lea); 2) fereastră Renastere, de la o veche casă din Mont- 
pellier (veacul al XVI-lea); 3) fereastră a unei vechi case, din 
Rue de la Draperie Rouge (sfirşitul veacului al XV-lea). 


1 «Corpus Inscriptionum Latinarum», în care se află tipărită. 




















48 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Si aşa mal departe. 

Pe lingă aceste tăblițe explicative, Facultatea de Litere g'a in- 
grijit de un Catalog al Museului de mulaje, în care se daŭ, precis, 
desluşiri complete asupra fiecáril opere, in parte. 


Si, acum, nu stiü de ce îmi vine în minte Museul de Anti- 
chităţi din Capitala Regatului Romin. Şi, iată, de si la această 
mare depărtare, văd totuşi înnaintea ochilor met, le văd aievea, 
multe pietre mari, cu frumoase sculpturi romane, cu slove săpate, 
care se şterg şi nu se cunosc pe-alocuri, îngrămădite sálbatec 
supt crengile unor copaci, afară, în «curtea» Museului de Anti- 
chităţi. Şi acum poate ninge iarăşi asupra lor, şi iarăşi le va stropi 
ploaia, cine ştie cită vreme încă, pentru ca să se macine chi- 
purile şi să se şteargă slovele. Văd apoi! alte pietre, îngrămădite 
supt scări, prin coridoare, la intrarea «Senatului» ; iar, prin sălile 
Museului, pietre aruncate, puţine fixate in páret!, fără indicație, 
fără sistemă, fără grupare metodică. Cind te gindeşti ce vor fi 
cugetînd lucrătorul, modestul om simplu de jos, în faţa acestor 
pietroaie, cu figuri şi slove care nu-l spun nimic, nu рої măsură 
în deajuns ridicolul şi ruşinea une! atari priveliști. 

Cum este aiurea! Şi nu în Austria, ori în mult lăudata Ger- 
maeie, cea chibzuită şi practică, ci in visátoarea Frantá, pe care 
о credem mal «usuratecá», în Franţa cosmopolită si dreyfusistă 
de astăzi. Nu іп Capitala еї, nici întrun centru din cele mari: 
într'o Capitală de District, de 80.000 de locuitori. 


«Et nunc erudimini. . . .» 
N. BANESCU. 


RESEMNARE 





Nenorocit e omul pe care-l chinuieşte 
Cu focul deznădejdii tiranicul amor ; 
Nefericit şi-acela се ani-şi risipește 
Trecind lingă iubire, străin nepăsător. 


Nenorocit la culme, acela insá-mi pare, 

Ce poartă ^n amintire iubirea din trecut ; 

Trec am, cu ani, zádarnic, şi încă nu-i în stare 
Sa uite pentru-o clipă ceva pe veci pierdut. 


CRISTEA SANDOVICI: CEVA DESPRE DOBROGEA 49 


L-ar prinde m lanţu-i moale plăcerea desfrinată, 
Dar amintirea sfintă îl fură înnapoi, 

Zimbind adesea *n cale un înger i s'arată, 

Dar vechea amintire se pune 'ntre-amindoi. 


DM despretul rece şi tristele regrete 

mpart întreaga-i viată, şi, astfel, rind pe rind, 
Privirea curtesanei nu poate să-l îmbete, 

Şi fuge de zeiţă, în umbră suspinind. 


Cind zeii se strămulă din păduricea sfintá 

Nică omul nu 'ndráznegte în ea a mai păşi, 

Se stinge focul sacru, пісі coruri nu maï сіпій : 
Pustiul: se întinde mai trist din zi în zi. 


H. FRoLLO. 


DOBROGEA 





CONSIDERAȚII ASUPRA CONSTITUTIONALISÁRII El. 


Dacă un străin din Apusul Europei ar ceti cele ce s'aü scris pănă în 
present pentru şi contra constituţionalisării Dobrogei, sar întreba cu 
mirare de ce am fost aşa de scumpi cu acordarea drepturilor. 

În аіеуйг, s'aü scris multe, dar nimeni n'a pus chestia în modul 
acesta: de ee ne temeam а da Constituţia şi în dreapta Dunării? 


Înnainte de formarea Principatelor, teritoriul románesc a servit ca 
loc de refugiu poporatiilor persecutate din Rusia şi a celor din Imperiul 
Otoman, unde siguranţa onoarei, averii şi vieţii era aproape neexistentá. 

Tot asttel s'a întîmplat cu Dobrogea, care, încă înnainte de inceperea 
războiului din 1877 între Rusia şi Turcia, era un teritoriu de refugiu 
al poporaţiilor oprimate din Imperiul Otoman, cum, de pildă, cele din 
Bulgaria. Şi aceasta se explică prin faptul că Puterile europene aveai 
aic! represintanţi, cari privighiaü şi de cari Turcii aveati teamă să 
nu constate atrocitățile fáptuite, — transformate în adevărate máceluri 
de către başbuzucii îndemnați de autorităţile turceşti,— astfel că se pur- 
taŭ mai blind cu poporatiile din Dobrogea decit-cu cele din restul Im- 
periului. 

Reincorporindu-se Dobrogea, prin tractatul de la Berlin, năpădirea 
străinilor a sporit si mai mult, atraşi fiind de libertăţile şi siguranţa ce 
găsiai pe pămîntul Котаӣпіеї moderne. 


50 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Această năpădire, devenind foarte mare, ni-a dat de gindit, şi sîntem 
îngrijiţi să nu fim copleşiţi de străini — în deosebi de Slavi. 

În terile din Apusul Europei este de-ajuns pentru un străin să aiba 
un mic stagiu, ca să obfie cetăţenia ; dar acolo proporţia străinilor este 
foarte mică, pe cind la no! situaţia se schimbă, de oare ce, ca probă, în 
judeţul Tulcea avem peste 60 °/ străini de naționalitatea noastră. 

Negreşit, după treizeci de ani, a venit timpul să primim Dobrogea în 
cuprinsul deplin al Patriei; dar numărul cel mare al străinilor ne îndrep- 
táteste să fim cu luare-aminte la deschiderea porţilor cetăţii romă- 
neşti, ca să nu intre în ea decit cei demni de a împărtăşi cu noi drep- 
turi şi datorii,— са adevarati frati. 

Prin urmare, va trebui să înlesnim calea numai acelora cari la 11 
Aprilie 1877 erai supuşi otoman! şi, încă, locuitori ai Dobrogei, conform 
art. З din legea organisării Dobrogei. Toţi ceilalţi, cari ай năpădit aic!, 
trebuie să obtie împămintenirea pe calea regulată, indicată de Consti- 
tuţia noastră. 

e 

Plecînd de la acest raţionament, voii dovedi pentru fiecare nafiona- 
litate în parte dacă poate (i primită sai nu, in completul ef, în sînul 
naționalități noastre. 


L 


Elementul slav — cel mai numeros dintre toate, afară de elementul 
romănesc — este un neam emigrat în intregime. 

Bulgarii, 51.014 suflete, sint in mare parte veniţi din Basarabia, unde 
se încuibaseră odinioară. După ce Rusia ni-a răpit această provincie la 
1812, ea a înlesnit emigranților să se stabilească in Basarabia, spre a 
impestrita elementul romănesc. 

Pe la 1829, coloniile bulgare din Basarabia, ne mai avînd locuri de 
ajuns, aü început să emigreze în Dobrogea. În acelaşi timp o altă emi- 
graţie, din vilaietul Rusciucului (Bulgaria), a început să iea drumul 
către Dobrogea, ambele curente fiind sprijinite de armatele ruseşti de 
ocupaţie. Găsind aici vaste terenuri fertile, proprii pentru creşterea vi- 
telor, curentul de emigrare a luat un caracter care s'a continuat chiar 
după reincorporare (1878); astfel, principiul încetăţenirii celor сагі, 
la 11 April 1877, erai locuitori ai Dobrogei, supuşi otomani, nu se 
poate aplica decit acelor Bulgari cari ar dovedi că la acea dată erati 
băştinaşi din Dobrogea, iar nu emigraţi. 

Relativ la Ruşi şi sectele lipovene, care astăzi numără peste 34.298 de 
suflete, unii sint veniţi în urma armatelor de ocupaţie, ca pahonţi, iar sec- 
{ації sint refugiaţi din causa persecuțiilor religioase din Rusia. Emi 
grarea lor în Dobrogea a continuat asemenea şi după reincorporarea el. 


CRISTEA SANDOVICI: CEVA DESPRE DOBROGEA 51 


În consecinţă, principiul conferirii naţionalităţi! noastre trebuie să fie 
aplicat aşa cum am arătat şi pentru Bulgari. 

Ca să arăt cît de mare este numărul acelora cari nu pot fi admişi 
Ja incetátenire, mă voiü referi la una din vechile lucrări statistice oto- 
mane, ce se găsesc în arhivele din Constantinopol, şi după care, pe la 
4850, elementul slav în intregime abia număra 20.000 de suflete pentru 
toată Dobrogea, pe cînd astăzi el se urcă la 90.270 suflete. 

Găsesc trebuincios, pentru causa ce-mi propun a susținea, să arăt că, 
după aceiaşi lucrare statistică, în toată Dobrogea se айай, la 1850, 
aproape 60.000 de Romini, şi, dacă considerăm că astăzi sint peste 
161.946, lucrarea statistică de care vorbesc invedereazá adevărul; popo- 
гађа romănească se ştie că n'a avut fluctuații şi micul spor de Ro- 
mini ce se observă în poporaţia dobrogeaná de astăzi, resultá din sta- 
bilirile de Romini ce s'aü făcut de la reincorporare, fie cá ай venit ca 
funcţionari, fie că s'aü aşezat aici indeletnicindu-se cu agricultura, me- 
seriile, etc. 

Găsesc asemenea necesar să mai fac o digresiune — de la chestia prin- 
„cipală ce mi-am propus a trata, — basată pe toponimie şi statisticele oto- 
mane, după care vedem că multe sate, riuri şi coline poartă nume romă- 
peşti, şi cá poporafia románeascá formă aproape totalitatea poporaţiei 
dobrogene, pe cînd Bulgarii — cari ай veleităţi să treacă de aborigeni —, 
îi găsim în statisticele otomane într'un număr infim, ca şi al oricăror 
altor străini, iar toponimia nu indică absolut de loc urmele lor, căci 
micăieri nu găsim o ripá botezată cu nume bulgăresc !... Mai mult incă: 
la reincorporare am găsit pe fraţii noştri din Dobrogea aproape îndoiţi 
ca număr, i-am găsit adevăraţi Romini, caracterisaţi prin strinsa soli- 
„daritate ce-i unia pe toţi şi fără nicio schimbare din felul lor de viaţă 
pe care-l aü şi astăzi; într'un cuvint, cu aceleaşi însuşiri ca si ale strá- 
bunilor noştri de pe vremea lui Mircea şi Mihai. 


II. 


Deosebirea de neam nu impiedeca la Romini obținerea nafiona- 
lităţii, şi supt raportul acesta abundă dovezile că s'aü primit cu bra- 
tele deschise în cetatea romănească toti creştinii cari insusiaü condi- 
file pretinse de datina locului ; dar în tara noastră numărul po- 
poraţiei evreieşti este tot atit de mare ca in Franţa, încît cea maï ele- 
mentară prudenţă ne indeamná să nu admitem a participa cu noi la 
drepturile politice ре toţi Evreii, cari ne-ai inundat din Rusia 
şi Galiţia. În special, în oraşul Tulcea, la epoca reincorporării, nu se 
aflaü decit vre-o patruzeci de familii evreieşti, din care zece pănă la 
cinsprezece familii adevărate raiale turceşti; restul erati supuse austro- 
angare. Prin comunele urbane-neregedinte şi prin cele rurale ale jude- 


52 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 














tului, abia dacă erati douăzeci de familii in total, din care mai mult 
de jumătate eraü supus» austro-ungare. 

Ciad astăzi avem peste 4.980 de Evrei în toată Dobrogea, cari mai 
toţi prin diferite mijloace s'aü strecurat pe timpuri prin listele elec- 
torale, negreşit că sîntem indreptăţiţ: să avem şi pentru dinşii aceleaşi 
scrupule, ce le avem pentru nafionalitátile de care am vorbit mai sus, 
şi să nu li recunoaştem în masă drepturile politice, ci tot individual, 
adecă numai acelora сагі la 11 April 1877 erai supuşi otomani şi lo- 
cuitori аї Dobrogil. 

Pentru celelalte naţionalităţi, despre care nu găsesc necesar a trata 
in special, dar al căror număr se ridică in total la 31.643 de sullete, 
aproape in totalitatea lor si-aü păstrat şi păstrează încă sudi[ia străină ; 
numai Armenii în marea lor majoritate aii fost raiale turceşti şi ur- 
mează să beneficieze de drepturile politice ale Rominilor. 


NI. 


Puterea care, după Constituţia Regatului, formează mai mult la noi 
viaţa politică este «proprietatea imobiliară rurală». 

Printr'o neiertată greşală, domeniul Statului din Dobrogea, dar mai 
ales cel din judeţul Tulcea, s'a vindut, atit în loturi mari, cit şi în lo- 
turi mici, la cine s'a grăbit să facă inginerilor parcelatori o simplă ce- 
rere, timbrată cu 25 de bani. 

În plasa Babadag, domeniul Statului, destul de intins şi recunoscut 
de bun, pe lingă că s'a vindut în loturi mici pe numele fiecărui membru 
al familiei, dar s'a împărţit pănă şi pe numele copiilor din faşă. Spre a 
pune însă în evidenţă şi mai mult nechibzuinţa şi, pot zice, jaful ce s'a 
făcut cu păminturile Statului, notez că s'aă vindut păminturi, în loturi 
mici, chiar şi pe numele cinilor de curte!... În modul acesta, în cele 
mai multe comune din plasa aceasta, s'aü luat asupra fiecărui cap de fa- 
milie sutimi de hectare. 

Sá fie oare o simplă fatalitate, sati este o curată trădare ? Nu-mi pot 
explica lucrul. Onor. Ministerii al Domeniilor singur poate să aibă cu- 
vintul în această privinţă. Este dovedit însă, că jaful s'a făcut numai 
în satele locuite de Bulgari; cind vinzarea terenurilor a ajuns in 
comunele locuite de Romîni, vinz:rea loturilor mari s'a oprit, şi nu s'aü 
mai dat decît loturi mici, de cite zece hectare, cu o scumpete neexpli- 
cabilă, şi numai capilor de familie, refusindu-se chiar insurăţeii majori, 
cari, după obiceiü, stai, суа ani de la însurătoare, in casa părintească, 
lucrind şi avind toată gospedăria în comun. 

E curios cum, în decurs de douăzeci şi sese de ani, de cind s'a aplicat 
legea proprietăţii imobiliare din З April 1882, nu sa putut observa la 
Ministeriul Domeniilor greşala facută cu întaia împroprietărire, ci a 


CRISTEA SANDOVICI: CEVA DESPRE DOBROGEA 53 





lăsat-o încă să continue; iar pe de altă parte nu s'a găsit nemerit măcar 
să вз infrineze trecerea proprietăţii de la Romini la străini. 

Sint multe comune, unde negustorii bulgari din Tulcea s'aü făcut 
proprietari cu sute de hectare, cumpărindu-le de la cultivatorii romini, 
şi Ministeriul Domeniilor a autorisat toate aceste vinzări. Таг, cînd se 
vindeaü de la străini la Romini, s'aü oprit autorisaţiile. Mulţi negustori 
bulgari s'aü imbogátit cu páminturi de la 1882 încoace, cînd aŭ început 
parcelările, mituind pe ingineri. Şi, fiindcă Bulgarii erai mai avuţi, era 
natural să li se împartă mai mult lor páminturi! Alţii, cari se făcuseră 
de voia lor, şi fără nici-un drept, proprietari, aü trebuit să verse şi 
mai mari sume de bani în buzunarele, parcelatorilor, numai să nu li se 
іва înnapoi pămînturile. Dacă astăzi s'ar cerceta in mod serios pro- 
prietarii de păminturi şi de grădinării, se va vedea că multi dintr'înşii nu 
posedă titluri de proprietate definitivă (hoget). 

Precum voiü dovedi intr'un alt capitol, poporatia rurală nu se mai 
plinge astăzi de secretari (notari) şi de primari, ci in contra fiscalităţii 
şi a administraţiei domeniale ; şi, dacă facem o adincá examinare a stării 
de lucruri, destul de rea, provocată de aceste două departamente, este 
uşor de înțeles cum in Ministeriul Finanţelor şi al Domeniilor nu poate 
fi un avint în sprijinul Rominilor, cit timp сеї cari aŭ conducerea 
acestor ministere descind şi de prin Asia, şi pe cit timp înnaintea ti- 
nerilor Romini de singe se preferă Slavi patenti ! 

Este cunoscut întregii tinerimi că un tinăr Romin de singe nu poate 
străbate decit cu multă greutate ca funcţionar în unele Ministere, care 
sint copleşite mai mult de elemente ce n'aü aceiaşi origină ca a noastră. 

Negreşit cá nu fac nicio contestaţie dreptului nimănui, dar cum se 
explică cá în celelalte Ministere "n majoritate sint Romini de singe, iar 
la două Ministere singure sînt prea adesea de alte origini? Rominii de 
origine nu corespund cerinţelor acestor departamente, unde se hotăreşte, 
nu numai despre afacerile actuale ale ţerii, ci şi despre viitorul neamului 
nostru ? 

Fie neprevedere, fie intenţie, ne găsim că proprietatea din Dobro- 
gea, şi in special cea din judeţul Tulcea, este in mina străinilor, şi, 
fără să mai contăm înstrăinările de păminturi făcute de Romini către 
naţionalităţi, orientindu-ne numai după lucrările de împroprietărire, 
găsim căzdin întreg teritoriul cultivabil din domeniul Statului al jude- 
tului Tulcea, peste 125.000 de hectare s'a dat străinilor, şi numai 
vre-o 65.000 Rominilor. 

Cind se vor alcătui Colegiile electorale, basate pe venitul proprietăţii 
funciare rurale, vom avea cu siguranţă marea majoritate a străinilor, 
şi vom face trista constatare din Basarabia, care ne trimetea spioni în 
“Corpurile Legiuitoare. 

Se impune dar să dăm un contrapond greşelilor ireparabile ce am 


54 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








făcut, şi pămînturile disponibile ce mai sint, să leimpártim la Romini ; 
pămînturile emigranților să se înnapoieze la domeniul Statului ; iar сеї 
cari ar dori să vindă pămînturile lor, să le vindá, pe cit e posibil, la 
cite o instituție ce s'ar formă ad hoc, sai la Băncile poporalo, şi să 
nu se favoriseze vinzările către străini! cari la 11 April 1877 nu eraü 
supuşi otomani şi nici locuitori ai Dobrogei. Căci Constituţia ţerii şi 
legea de organisare a Dobrogei hotărăsc că numai Котірії si сеї impá- 
mintenitl pot dobindi proprietăţi imobiliare rurale în Dobrogea 1. 

Asemenea teritoriul vast al Deltei Dunării poate servi la stabilirea a 
15—20.000 de familii, şi poate fi reservat numai pentru Rominii de 
origine. Această măsură se impune şi în altă ordine de i'iei, despre 
care voiü vorbi intr'un capitol aparte. 


IV. 


Dacá elementul románesc din comunele rurale ale judetulu! Tulcea a 
fost sistematic înlăturat cu prilejul vinzării proprietăţii, apoi nici cel de la 
oraşe nu s'a bucurat de o mai părintească îngrijire din partea cercu- 
rilor de sus. Pe vremea Otomanilor, oraşul Tulcea a avut şcoală şi 
biserică romănească, susţinute prin patriotismul cîtorva căpetenii ca: 
Costache Boambá, Mihalache Petrescu, Vasile Nedelcu Giscă, Ion 
Alexandru Lungu şi alţii, cari era foarte influenţi la autorităţile tur- 
сезїї şi se bucuraü de o роѕійе materială cit se poate de înfloritoare. 
După reîncorporarea Dobrogei, aceşti fruntaşi — cari se ocupaü cu co- 
mertul, agricultura şi creşterea vitelor — aŭ fost distraş! de la afacerile 
lor, ademeniţi în politica militantă, cu ale cării turpitudini nefiind 
deprinşi, aŭ căzut victime ademenirilor, şi-aii pierdut averile, şi aŭ 
ajuns în sapă de lemn. Ca să nu citez nenumărate exemple, voiü spune 
numai că Vasile Giscă, unul dintre fruntaşii romini, care, cu un patrio- 
tism demn de toată lauda, a susţinut şcoala şi biserica romănească pe 
timpurile grele, a fost redus la atita sărăcie, încit a murit în miserie 
pe о laiţă de lemn, din coliba unei viizoare ce-i mal rămăsese lingă 
Isaccea ; pe cind în timpul Turcilor cirezile sale se numáraü la mii de 
capete de vite mari, avea podgorii întinse, multe proprietăţi în Tulcea 
şi vaste pămînturi,—era un bogătaş în toată puterea cuviniului. lar un 
alt fruntaş, Mihalache Petrescu, fost mare negustor si capitalist, sin- 
gurul ce se mai află în viaţă, care a cheltuit din propria sa avere 
pentru arcurile de triumf ce a ridicat şi banchetele ce a dat la primirea 
autorităţilor şi a armatei, ce după veacuri puneaü iarăşi stăpinire pe 


1 Art. 9 din Constituţie şi art. 2 din legea proprietăţi! imobiliare in Do-: 
brogea. 


CRISTEA SANDOVICI: CEVA DESPRE DOBROGEA 55 








coltisorul rătăcit din pămîntul Patriei, astăzi este sărac, nebăgat în 
seamă de nimeni, discreditat şi lăsat pradă miseriei! 

Iată ce s'a ales din fruntaşii romiîni dobrogeni ce i-am găsit aici la 
reîncorporare şi cari ne-aü primit cu inima tresăltind de bucurie!! 

Oriclt de greü este de spus, consider ca o imperioasă datorie să 
afirm că, dacă naţionalităţile, prin firea şi aspiraţiile lor, ni sînt ostile, 
apoi prin sistemul nostru am păcătuit atit de grav, incit Rominil de ori- 
gine din Dobrogea, amárití de cite sufăr în regatul romin, adecă in 
propria lor ţară, nu se sfiesc, cind vine vorba de dominaţia otomană, 
să exclame: «Sărmanul Turc, — ce bine trăiam! Cu Romănia am să- 
răcit; numai nevoia şi-a făcut loc in casele noastre! !». 


V. 


Scrierile diverse apărute pănă astăzi prin ziare si Proşuri sint una- 
nime să acuse administraţia pentru toate relele cite s'aü făptuit, ca si 
cum administraţia ar centralisa în sine toate resorlurile complicatului 
mecanism, care în totalitatea lui işi are răspunderea faptelor. 

Ай apărut chiar scrieri de ale foştilor ingineri parcelatori, cari sin- 
guri aii comis atitea păcate, incit codul penal n'ar edicta destule pe- 
depse, — şi totuşi aceştia impută administraţiei toate relele de care 
sufere populaţia noastră. 

În adevăr, administraţia este vinovată cá n'a intervenit să se con- 
state mituirile acestor scribi şi nu i-a trimes înnaintea justiţiei; dar 
cine este cunoscător al lucrurilor şi împrejurărilor, ştie că prefectului 
de judeţ şi întregului aparat administrafiv propriu zis nu li este îngăduit 
să se amestece în atribuţiile agenţilor domeniali, ori ale inginerilor par- 
celatori şi sint siliţi să-şi innăbuşe sentimentele şi să închidă ochii la 
ruşinea ce se petrece, căci Ministerul Domeniilor nu iea in considerație 
nicio obiectie a administraţiei, cind atinge vre un agent al sáü. 

Nu mă gindesc să apăr administraţia, dar este cunoscut, în general, 
că, dintre pref: сії ce s'aü perindat la noi, absolut niciunul nu s'a ìm- 
Боба, pe cind agenţii domeniali veniţi aici cu un simplu geamantanas, 
іп cifva ani de funcţionare — administrind domeniile Statului, —51-ай 
agonisit averi care se numără cu sutele de mii de lei. Nu уой cita 
nume, căci numele sint neplăcute, dar voiü spune că fiecare ocol:silvic 
ori domenial ni-a dat cel puţin cite un bogătaş, din сеї cari astăzi fac ре 
bancherii sati marii exploatatori, iar alţii se află încă în funcțiuni şi cu- 
mulează capitaluri din exploatarea averii Statului. 


1 Garantez autenticitatea acestei afirmaţii, si mă ofer a face completă do- 
vadă. i 


-56 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











Administraţia nu este consultatá nic! cind se procedează la depo- 
sedări, nici cînd terenurile deposedate ori alte păminturi ale Statului! 
să vind în loturi mici la diferiţi locuitori. Toate acestea se operează 
de inginerii parcelatori ai Ministeriului Domeniilor, cari lucrează inde- 
pendent de administraţie şi fac, dintr'o chestie atit de vitală, un mijloc 
de a stoarce în profitul lor citi mai multi ban! de la naivi! avizi de a 
poseda cit mat multe terenuri. Astfel, în comunele Beidaut, Sarichioi, 
Enisala, Slava-Rusă şi altele, s'aü incasat zeci de тїї de lei cu promi- 
siuni de a se da păminturi, şi acţiunile deschise de Parchetul Tulcea 
dovedese că nu administraţia a incasat asemenea sume. 

Negreşit că o atare speculă trebuia să se întimple, cind Ministerin! 
Domeniilor încredinţează, fárá niciun control, inginerilor parcelatori e: 
trimete, latitudinea de a vinde cui vor voi, păminturile Statului. 

Într'un avint patriotic, şi spre a recompensa pe егоії cari s'aü luptat 
pe cimpiile Bulgariei, pentru dezrobirea acestei provincil, şi prin vic- 
toriile cărora s'a constituit Romănia modernă de astăzi, Guvernul a ho- 
tărit să improprietáreascá în Dobrogea pe veteranii еў maï sint in 
viaţă, dindu-li pămînt, vite şi instrumente agricole. Aplieindu-se de 
Ministerul Domeniilor legea creată în scopul acesta (2 April 1903), s'au 
comis de acest Departament aceleaşi greşeli ca şi in toate chestiile d» 
resortul săi. Inginerii parcelatori, ce aü fost însărcinați, ай dat vete- 
ranilor in mare parte pâminturi depos»date pe nedrept, astfel cá, prin 
intermediul justiţiei, şi in urmă de insuşi Ministerul Domeniilor, acele 
păminturi aŭ trebuit să fie restituite adevárafilor proprietari, iar ve- 
terauil, aduşi aici cu mari cheltuieli, să rămină pe drumuri. În loc, deci. 
să se dea o pildă de grija ce are ţara pentru fiif săi cari luptă pentru 
dinsa, ni s'a dat trista privelişte că s'aü adus cîrduri de argaţi pentru 
locuitorii cu dare de mină, in special pentru celelalte naţii, aşa că am 
ajuns la ruşinea să fim slugi in propria noastră casă. 

Cu tot ce s'a seris în ultimul timp, chiar si de către unil din ingi- 
nerii parcelatori, şi cu toată practica — de aproape treizeci ani — a apli- 
cáril legii rurale în Dobrogea, totuşi Ministeriul Domeniilor nu poate 
scăpa de fatalitatea in care pare că este innomolit, şi continuă a împărţi 
păminturi din domeniul Statului, exeluzind elementul romănese. Mă уой 
márgeni a cita, dintre multele casuri, numai unul intimplat in Novembre 
1907, în comuna Cogealac (Tulcea) unde pe cele d'intáiü liste de impro- 
prietárire, facute in Septembre din acelaş an, figuraü 47 locuilori germani 
şi 32 romini. Pe ciad cei mai muití «dintre aceşti Germani sint росаў, 
posedind pă:ninturi prin moştenire şi ca zestre din căsătorie, Rominil, din 
contra, sint săraci şi lipsiţi cu desăvirşire de pămint. Aici inginerul par- 
celator, însărcinat de Ministerul Domeniilor, verificind listele, a adăugit 
la împroprietărire numărul Germanilor, dind pámint la 69 de indivizi, 


CRISTEA SANDOVICI: CEVA DESPRE DOBROGEA 57 
PN a i LL 
unora cu vădită călcare a legii, iar pe Romini i-a ex:lus cu duiumul, 
dind pámint abia la 14 Romini. 

"Се dovadă mat strălucită se poate da de modul cum sint persecutați 
Rominii, şi cum se dá pămintul patriei in stápinirea străinilor ? 

Este cunoscut că, pentru Germanii din Rusi, Dobrogea este o etapă 
în drumul lor către America. Dinşii, venind din Rusia, prin mijloace ce 
nu pot fi cunoscute decit Ministerului Domeniilor capătă la noi pümin- 
turi, pe care le exploatează citiva ani, spre a-şi agonisi pentru cheltuie- 
lile de drum şi stabilirea lor în America. Apoi le arendează, procură 
în secret acte de emigrare de la diferiţi consuli de prin Galaţi şi Brăila, 
şi pleacă în America fâră ştirea autorităţilor noastre, de unde periodic 
vin de rearendează proprietăţile, ori chiamă in justiţie pe Ministeriul 
Domeniilor, dacă cumva în lipsa lor sint deposedati, caci de drept dînşii 
figurează ca locuitori ai terii. : 

Lucrurile acestea sint cunoscute tuturora, şi mai cu seamă agenţilor 
domeniali ; dar nimeni nu se gindeste a infrina traficul ce se face; şi 
agenţi! domeniali, cari sint gata să lase pe ai noştri muritori de foame 
pentru că aii luat o creangă din pădurea Statului, inchid ochii şi lasă 
să dureze în favoarea străinilor de neamul nostru o stare de lucruri 
care ne duce la peire. 


VI. 


Dobrogea este o provincie care abundă in prodigioase bogății, numai 
cá solul el este — precum am arátat — in stápinirea stràinilor, cind 
vorbim despre judeţul Tulcea. 

Ministeriul Domeniilor, care a mers din eroare in eroare, trebuie să 
se redeştepte, şi, dacă este cu putinţă, să indrepte starea de lucruri, care 
odată ni poate fi fatală; el are datoria să facă tot ce dreptul si drep- 
tatea comandă, pentru ca proprietatea imobiliară rurală să fie a Romiailor. 

În primul rind, va trebui să se revisuiascá toate lucrările fácute de 
inginerii parcelatori се ай fost insărcinaţi piná în present, instituind 
comisiuni, din bărbaţi prudenţi şi capabili, care singure să fie in drept 
a confirma instráinarile ce s'aü fácut din domeniul Statului, precum şi 
cele ce s'ar mai face în viitor. 

Administraţia Domeniilor Statului din Dobrogea să se organiseze in 
aşa mod, iacit a totputernicia agenților domeniali să fie infrinată, spre a 
se ținea seamă şi de interesele poporaţiei, iar nu numai de ale Ministe- 
riului Domeniilor, şi mai puţin încă de ale agenţilor săi; iar diferitele 
debite ce asemenea agenţi formează pentru păşunat şi alte exploalaţiuni, 
să fie supuse unei prealabile incuviintári a unui control impartial, asifel 
ca să fie reale şi echivalente cu folosinţa ce se dă locuitorilor trecuţi 
în debit, 

Să se acorde locuitorilor, pentru propriile lor trebuinfe, dreptul de 


58 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








folosinţă de materialurile din pădurile Statului, stufării, bălți, cariere, 
care de fapt nu produc Statului niciun beneficiu, ci putrezesc şi se 
deteriorează fără niciun folas pentru nimeni. Aceasta este cu atit roal 
mult în acord cu dreptatea, eu cit locuitorii sint obligaţi să dea con- 
eurs şi să apere averea domenială, cind este ameninţată de vre-un peri- 
col; este nedrept să scoţi locuitorii să apere pădurile Statului de in- 
cendii, şi apoi, iarna, cînd tremură de frig, să li refusi o căruţă de us- 
cături din acele păduri, preferind să putrezească. 

Pe vremea Otomanilor, poporaţia ducea o viaţă patriarhală ; grijile 
vieţii nu o sufocaü atit de mult ; era liberă să-şi păşuneze turmele pre- 
tutindenj, aproape fără nicio plată; toate carierele erai libere, din 
care îşi procuraü materialuri de tot felul, iar din bălți vina „oricine peşte 
cit voiă, fără a plăti ceva ; în sfirşit profita de orice produs al solului, fără 
nicio plată către Stat. În schimb, dările erai cu totul minime, şi cea 
maj mare plată era dijma cerealelor: din zece, una a Statului, — astfel 
că, dacă productiunea era bună, profitaü şi locuitorii şi Statul; — dacă 
din contra, anul era nefavorabil pentru recolte, populaţia nu plătia nimic. 


Admit că aceasta nu era о organisare pentru o societate civilisată, dar 
trebuie să considerăm că astăzi nimic nu maï este la dispositia popo- 
raţiei, şi locuitorul nu este învoit să taie din pădurea Statului măcar! 
o coadă dc biciü, nu poate să iea un fir de stuf вай măcar să prindă cu 
undita un chitic din baltă, fără a se expune să rămină în sapă de lemn 
prin amendele ce i se impun. Apoi cu păşunatul se fac atitea miserii, 
că locuitorii s'uă lepădat de creşterea vitelor, şi din turmele numeroase 
ce erati odinioară, astăzi nu mai sînt vite nici pentru trebuintele locale. 

Sint casur) în саге, dacă un locuitor a scăpat vitele într'un tufăriş al 
Slatului, impropriu de a deveni pădure, a fost impus Ја aşa amenzi, cá i 
sa vindut turma întreagă, şi totuşi a rămas dator, neputind acoperi 
amenzile. Pe de altă parte, se incasează taxe de păşunat, fără a se da 
păşunea necesară, iar, cind se reclamă, agentul domenial răspunde, să 
meargă cu vitele unde va găsi pămint de al Statului. 

Frumoasele podgorii ale judeţului: Sarica, Bădila, Gurgoaia, Nicoli- 
țelul, etc. sint pe cale dea se párágini. Pe lingă enormele dări la care 
sint impuse, apoi nu se face nici înlesnire pentru materialele necesare 
la cultura lor, şi agenţii domeniali merg cu nechibzuinfa atit de de- 
parte, că nu vor să dea, chiar cu plată, nici măcar mlaja necesară la 
legatul vitelor, obiectind cá se strică pădurile. 

Mai cu seamă cu creşterea vitelor si cultura viilor, se indeletnicesc 
în mare parte Rominii, şi este absolut necesar ca Ministeriul Domeniilor 
să îmbunătățească condiţiile pentru aceste culturi, ca să amelioreze 
starea locuitorilor şi să poată trage şi dinsul foloase, iar nu să serpună 
atitea restrictiunf, care in adevăr sărăcesc poporul. Adaog, că аг trebui 


CRISTEA SANDOVICI: CEVA DESPRE DOBROGEA 59 


Е 





să па se uite cum că starea înfloritoare a unui Stat este in raport 
direct cu starea poporatiei. 


VII 


Am expus, la sfirşitul capitolului IL, că vastul teritoriu al Deltei Duná- 
геї ar putea servi la stabilirea a zeci de mii de Romini, aşezind aici ele- 
mentul naţional, menit să pună stavilá slavismului, care ocupă tot lito- 
ralul frontierei noastre nordice, şi care, prin bogăţia solului şi mijloacele 
lesnicioase de traii, prosperă şi se inmulteste. 

Este cunoscut că Delta Dunárei, impreună cu aşa-zisa insulă Dranova 1— 
care formează in total o suprafaţă de 3700 К. p. — are un pămînt fer- 
til şi bogat in păşuni. Condiţiile esceptionale in care se află această 
vastă regiune, o fac să fie apla, atit pentru agricultură, cit şi pentru 
creşterea vitelor, iar numeroasele lacuri şi pi-aie ce o străbat sint foarte 
bogate in toate speciile de p şti. 

Cu toate acestea, o asemena regiunea rămas pănă acum nelocuită şi 
neexploatată. 

Causa acestei stări de lucruri este, că s'a crezut de la început, fără 
ca nimeni din cei de sus să-şi dea osteneala sa verilice faptul, că tez 
ritoriul Deltei este inundat în mod periodic şi că deci ea nu poate fi 
locuită ; iar că, dacă voim s'o exploatám, ar trebui mai intiiü desecatá, 
ceia ce, după ideia unora — cari nu studiază decit intr'un mod super= 
ficial această chestie — ar face necesare nişte cheltuieli uriaşe, al căror 
cost s'ar ridica la sule d» milioane. 

Eroare şi iar eroare, căci D lta Dunăre! cuprinde locuri ce nu sint 
de loc supuse inundaţiei, iar părțile joase uşor se pot apăra în contra 
năvălirii apelor şi aceasta cu o cheltuială relativ minimă în raport cu 
resultatele ce se vor орпа. 

Regretatul Ion Neniţescu, fost prefect al judetulut Tulcea (1897.1900), 
este acela care — cu o sirguință dusă la exces — a început să stabi- 
leaseă in Deltă Romini, infiintind opt sate, prin existenţa cărora se 
dovedeşte că teritoriul ei esle cit se poate de propriu a se impro- 
prietări intr'insa zeci de mii de Rowmin!. 

Această colonisare cu Romini a dat roade numai in parte, de 
oare ce elementul vechii din Deltă, Ruşii, stabiliţi în mod fraudulos în 
mare parte, ai căutat prin toate mijloacele a înlătura şi subjuga ele- 
mentul nostru natiznal. 

Cei mai multi dintre Rust sint foşti Cazaci in armata rusească, ale căror 
sentimente ostile faţă de noi sint cunoscule. Nu înţeleg dar, de ce nu 











1 Portiune de teren cuprinsă. intre lacul Razelm, Marea Neagră, braţul Sf. 
Gheorghe şi canalul Regele Carol I-iü (Dunavăţ). 


60 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











s'a dat o deosebită atenţie acestei importante părţi a Dobrogei gi de ce 
nu s'aü luat măsuri contra acestor pripásiti, cari ni reservá surprise 
întrun viitor apropiat, cind împrejurarea ne-ar obliga să ne apărăm 
contra uuei invasii străine. 

În Deltă locuiesc astăzi peste 8.700 de Rusi şi Lipoveni, fără a număra 
pe сеї cari trăiesc, aproape nomazi, in insula Dranova, care este în in- 
tregime necunoscută si nu posedă niciun sat 1, Din fatalitate, mai toţi 
sint cetăţeni romini, şi uni chiar posedă bunuri rurale! Viţioşi, veşnic 
turbulent! şi nesupuşi legilor, dinşii nu numai că ne predomină іп 
Deltă, dar, ceva mai mult, mai ingrijitor pentru noi Romînii, еї cotropesc 
elementul naţional. 

Mult! dintre Rowinii stabiliţi pentru întăia oară in Deltă, la 1898, ай 
trebuit вай să fugă вай să meargă rápede, spre rusilicare. Noii veniţi 
aŭ fost speriaţi de poporaţia slavă cu revărsările Dunării, cu pagubele 
ce vor suferi de pe urma acestor revărsari şi cu bolile nenumărate 
ce se ivesc in timpul verii din causa secării baltilor. Si, ce e mai trist, 
unele din aceste neexactitaţi aü fust întarite chiar de diferiți autori, 
prin geogralii şi diverse alte scrieri. 

Dar de unde această alirmaţie greşită, că localitatile din Deltă sint 
nesănătoase, cind dovezile cele mai bune de salubritate şi prosperitate 
ni le daŭ îusişi uşii şi in special pescarii, cari sint robusti, sănatoşi 
şi bogaţi? 

Causa acestei triste realităţi nu o putem afla decît în lipsa unei 
administrații severe, în lipsa cailor de comunicaţie, căci nu le avem de 
loc precum şi în insuficienţa factorilor culturali ai dezvoltării unei nali : 
şcoala şi biserica, cari — єхсерііай oraşele — mai că nu există. 

Dar cel mai mare гай care s'a făcut acestei părţi a Dobrogei, este cá 
n'a fost studiată pănă in present, din niciun punct de vedere. Aşa 
fiind, se impune a se face de urgenţă serioase studii geografice, agro- 
nornice, sanitare, meteorologice, etc., din care studii vom răminea sur- 
prinşi de frumoasele resultate ce se vor obținea. 

Pentru ca să lim stăpin' reali ai Deltei Dunarii, trebuie să se continue 
În poporarea еї cu elemente romaneşti. proprii pentru asemenea localități, 
înlesnindu-se transferarea unei părţi din locuitorii judeţrlor din ţară 
limitrofe cu Dunărea, precum şi din regiunea Prutului şi a Siretiului, 
care poate fi considerată ca obişnui.ă cu clima Deltei şi dedalá la pes- 
cărie, şi să se stabilească in Deltă, unde să se inliinteze sate not, ofe- 
rindu li-se condiţii avantagioase pentru un răpede progres. Prin satele 
existente, ocupate de alte neamuri, să se aşeze cite un număr indes- 
tulător de familii romăneşti ; să nu se negligeeze niciun mijloc, şi să 
se facă toate sacrificiile spre a se crea şcoli şi biserici, oriunde se vor 
aşeza familiile romăneşti. 


— 


1 А se vedea І. Neniteseu «Dare de seamă a jud. Tulcea pe 1899». 


CRISTEA SANDOVICI: CEVA DESPRE DOBROGEA 61 





VIII 


Din cele arătate pănă aici, se constată că elementul romănesc este 
inferior naționalităților supt toate raporturile, şi tocmai acesta este unul 
din principalele motive care ne indreptáfesc să pretindem noi, Rominii, 
— [ie vechii locuitori ai Dobrogii, fie cei stabiliţi după reincorpo- 
rarea еї —, să nu maï fim ţinuţi supt legea esceptionalá, căci toemai 
această stare cred a fi pricina stagnaţiei şi a tuturor relelor de care su- 
fere poporul dobrogean. 

În adevăr, cind Dobrogea va avea repre-intanţii săi in Parlament !, 
toate relele de care suferim se vor aduce la cunoştinţa Guvernului şi a 
Parlamentului, şi sferele conducătoare vor fi nevoite să ţină seamă de 
îmbunătățirile ce se vor reclamă. Atunci fiscalitatea excesivă, haosul in 
care se invirteste administraţia domenialá si neruşinările agenţilor săi, 
autocratia administraţiei propriu-zise şi tendinţele slujbaşilor din toate 
ramurile de a călca legile şi datoriile şi de a impila poporatia, — nu vor 
mai fi innábugite, ca pănă acum, căci deputaţii şi senatorii dobrogeni 
vor putea să exercite un control serios şi să ridice mereü glasul lor, 
pentru ca toți să-şi facă datoria in chip drept şi onorabil. 

Se ridică însă chestia: cine vor fi chemați să aleagă pe represintanţii 
Dobrogii, căci, cu toată dreptatea, se obiectează că elementul romănese 
este inferior, şi numericeşte şi materialiceşte, 

Gindesc cá tocmal acest adevăr ni arată un mijloc, la care nu s'a 
gindit niciunul din cel ce aü tratat chestia. Acest mijloc este de a ri- 
dica politiceşte elementul romănesc la un nivel innalt, creindu-i astfel 
moralmente o situaţie care să-i arate positia de element dominant. 

Nu sintem esclusivişti, după cum am arătat la început, şi, cind re- 
clamám positia de care vorbesc, nu înţelegem să facem aceasta numai 
pentru Rominii de origină, dar şi pentru ceilalţi locuitori ai Debrogii, 
de orice neam вай credinţă religioasă, cu singura condiţie însă ca la 11 
April 1878 să fi fost supuşi otomani şi locuitori ai Dobrogii. 

Aici pare că se ridică, unanim, de toţi cei ce s'aii ocupat de chestie, 
greutăţi de neinvins, — temindu-se de «calul lui Ulise». 

Găsesc însă că lucrul este foarte simplu. În casa noastră putem, ori- 
cind voim, să luăm măsuri igienice şi să scăpăm de parasite supără- 
toare. În consecinţă, avem toată putinţa şi destule mijloace să constatăm 
lucrurile individual, pentru fiecare locuitor aflat acum în Dobrogea, 
şi toţi cari nu vor însuşi această condiţie, să fie considerati străini sl 
să nu poată fi înscrişi pe listele electorale, chiar dacă pănă astăzi aü 





1 V. obiecțiile de mal sus. Altfel, lăsăm pe autor să urmeze şirul unor idel 
care nu sint totdeauna ale noastre. — N R. 


62 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 











avut calitatea de alegători, şi chiar dacă s'aü rüsfátat pe scaunul de 
consilier judeţean sai edil comunal, ori ай ocupat slujbe publice. 

Pentru Rominii transilvăneni sai cel veniţi din alte State, şi despre 
cari tot se spune că-şi schimbă şi astăzi paşapoartele, să fie indigenaţi în 
massă prin legea de constituţionalisare, supt reserva unei declaraţii ce 
va trebui făcută într'un termin ce s'ar acorda prin lege. 

Negreşit că pentru Rominil vechi dobrogeni вай cel veniţi şi stabiliți 
aici din patria-mumă, dreptul lor există de la sine. 

Recunosc o greutate, care e cu atit mal ingrijitoare, cu cit străinii 
— cari la 11 April 1877 nu eraü supuşi otomani şi nici locuitori ai 
Dobrogil şi cari, în intervalul de la reincorporare, s'aü strecurat prin 
listele electorale şi aü parvenit la situaţii bune, — prin positia lor 
materială şi influenţa la care aŭ fost ridicaţi, nu vor cruța nimic, nici 
materialmente, nici moralmente, ca să nu fie triineşi a-şi cere impámin- 
tenirea pe calea obişnuită, ci să fie recunoscuţi ca Romini. 

Avem însă în ţară caractere, care să resiste la tentaţii de orice gen, 
şi care să nu cedeze а li se forţă conştiinţa prin niciun mijloc. Fácin- 
du-se apel la asemenea patrioţi şi instituindu-se comisiunl pentru ambele 
judeţe, saü chiar mai multe comisii regionale, în citeva luni s'ar putea 
formă matricole pe comuni, in саге să se înscrie toți supuşii otomani 
cari la 11 April 1877 егай locuitori stabili ai Dobrogei вай descen- 
dentí de-ai acestora, precum şi toti Rominii de pretutindeni, si care 
matricole să formeze basa listelor electorale. Pe lingă acestea, să se 
înscrie toți acei cari vor trebui să-şi capete împămintenirea pe calea 
ordinară. 

Pentru o lucrare de asemenea importanţă, va trebui să se stabilească 
mijloacele de probatie pentru acel cari în adevăr aŭ calitatea de cetá- 
teni romiîni. 

În decursul de la reincorporare şi piná astăzi, acei cari s'aü întrodus 
fraudulos prin listele electorale, saü cari din lipsă de cens n'aü figurat 
pe ele, dar pretind cetăţenia romină, ati prevăzut din timp ca la ocasie 
să poată eluda disposiţiile legii, şi astfel unit si-aü procurat certificate 
de pe la consulii respectivi, că n'aü fost niciodată supuşi străini, iar 
alţii s'aü prevăzut cu certificate de la autorităţile romăneşti de prin di- 
ferite comune din Dobrogea, de unde pretind cá ar fi originari, saü cá 
mult înnainte de 11 April 1877 eraü stabiliti ca raiale,—de şi prin acele 
comune n'aü fust decît simpli trecători. 

Toate aceste acte sint date de complesenţă, şi nu va trebui să se pună 
nicio basă pe ele. 

Probarea cu martori ar fi încă un mijloc de a se strecura toţi străinii 
în cetăţenia romînă. 

Ca mijloc de probafie sar putea lua cele dintăii, recensăminte de 
recrutare, din care s'ar putea afla o mare parte din acei cari astăzi 


CRISTEA SANDOVICI: CEVA DESPRE DOBROGEA 63 





se daŭ ca cetăţeni romini, dar cari atunci s'aü scutit de serviciul mi- 
litar pe basa paşapoartelor ce aü presintat ca supust străini Dar toc- 
mai recensimîntul acesta, — pentru comuna Tulcea, — nu-l mai avem; 
a dispărut atit exemplarul rămas Primăriei, cit şi al Prefecturii şi al 
autorităţii militare. Negreşit că aici este un mare mister. 

Dacă prin arhivele Primăriei, ale Prefecturii, ori autorităţii militare, 
în precesele-verbale ale şedinţelor Consiliului de revisie din acel timp, 
s'ar găsi nominal cei şterşi ca supuşi străini, am avea o probă indubi- 
tabilă, şi deci admisibilă, pentru constatarea calităţii de străin. 

Arhiva Prefecturii judeţului Tulcea era odată ticsită de paşapoarte 
străine, pe basa cărora s'aü liberat bilete de liberă trecere în ţară, ca 
străini, marii majorităţi a celor cari se daă—fără drept—drept cetăţeni 
romini şi сагі aŭ stat pe timpuri in consiliile comunale şi judeţene. 
Aceste paşapoarte si condicele din care s'aü liberat biletele de liberă pe- 
trecere, le daii ca dovezi sigure pentru acei cari vor trebui să-şi ca- 
pete împămintenirea conform Constituţiei. 

Dacă Guvernul ar reuşi, pe cale diplomatică, să se poată pune la dis- 
positia comisiunilor de care am vorbit, matricolele originale ale diferi- 
telor consulate ce ati existat în Dobrogea la reîncorporare, se va putea 
face eu ele dovadă temeinică pentru cel străini. 

Registrele de stare civilă, în care se menţionează — după proprie 
declaraţie verbală — sudifia străină a celor pentru cari se înrtgis- 
trează actul de stare civilă, formează negreşit dovadă deplină. 

Numai cu acte doveditoare de asemenea natură, dacă se vor admite, 
sar putea face o lucrare exactă şi congtiincioasá. 

Afară de acestea, comisiunile să ţină seamă de orice informaţii scrise, 
chiar anonime, dar care să le pună ре urma vre-unul act зай mijloc 
prin care să se dovedească cel străini, precum, asemenea, orice cetă- 
iean să fie primit şi ascultat, supt reserva unei complete discreţiuni, 
asupra informaţiilor şi dovezilor ce ar putea da cu privire la cei cu 
drept вай fără drept la cetăţenia romînă. 


Cu fruntea senină, liber de orice ambiţiuni personale şi cu inima pă- 
trunsă de iubirea ce am pentru tara mea, m'am hotărît — conştient cá 
fac un risic — să nu crut oarecare adevăruri, ce trebuiaü odată spuse. 

Tulcea. CRISTEA SANDOVICI. 


CUGETARE. 
Colegului тіей 1. Bianu. 


Valoarea dusmanului se vede si după prilejul pe care şi-l iea pentru răz- 
bunare: sint multe grade, de la banditul care te pindeste cind iţi curge singe 


тій din rană, piná la sfintul care-ţi aduce aminte de răul ре care i 1-аї făcut, 
printr'o binefacere. — N. lorga. 


64 


NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


FATA LUI IAIR 


П mai aştept. Şi ştii, că то să vie, 
Şi ^n orice clipă moare-o veşnicie, 
Se-atinge-o rază caldă de lumină 
Şi-un crin, curata frunte şi-o înclină. 
ll mat aştept. Dar astăzi e departe. 
El, orbilor lumina H-o împarte, 

El, cel trimes, durerea s'o aline, 


De mult, de mult, şi-o fi uitat de mine... 


Azi rid ai mei, şi risul lor mă doare, 
Mi-i sufletul, pustiul, ars de soare 

Și gindul miei, grădină pustiită 

Bi pieptul miei, o Мате răzvrătită, 
Şi cum aş vrea s'adorm, са altă-dată, 
Im visul miei, cu mine impdcatá ! 


Adincă pacea m braţe mă cuprinse 
Cu zimbetul pe buze impietril, 

In jurul mieu făchile aprinse, 

Şi plinsul mamei trist, innăbuşit 
Mă ma. chema pe nume, rugator, 
Ca viersul unui murmur de izvor. 


lar eü, visam. In visul miei, uşoară, 
O barcă albă spinteca Iordanul 

Şi tremura о strună de chitară 

„n orice val, cînd atingea limanul. 
Vedeam lerusalimu "n serbátoare, 
Sionul cu grădinile în floare 

Cum, învelit în flacări, se rásfatá, 
Сит toate rid, setoase de viaţă, 

Ca un етой din lumi indepárlate 

Eu auziam pămintul cum se zbate 
Supt nesfirşita vieţii lui povară. 

Ca freamátul pădurilor spre sară 
Mai auziam în vis cum mama plinge, 
Cind despletită minile îşi fringe, 

Pe cind de-asupră-mi Serafimi in cor 
Cintai, un cint de leagăn lin, uşor. 


О, voi, car. rălăciţi pe cai străine, 
Voi, сеї nemingiiaţi, veniţi cu mine 


I. U. SORICU: FATA LUÍ ТАВ 





Pe drumul тіёй e pace, e lumină, 

$i zarea tot ma mult se ánsenind! 

Şi eu cintam... Vo cintul nu-l cunoaşteţi, 
Cu plinselul sădit în piept vă naşteţi ; 
Voi nu ştiţi ce-i a paci mingiiere, 

Cind ochi, mulțamiţi naŭ ce mai cere, 
Cind dorurile toate se alina, 

Cind sufletul (i-e tinară gradină, 

Ce se deşteaptă п zorii dimineţă! 


Se auzia departe zorul vieții, 
$i ей сіпіат, şi nu-l luam în seamă. 


Ce glas divin din drumul miei, mă chiamă? 
Simt mina ta, cum mina îmi atinge 
Si-alita foc în pieptul mieu strabate... 

Cad lanţurile morţii sfarimate 

$i flacăra facliilor se stinge. 


— Ridicá-te, copila lui lair! 


Și de pe gene-mi somnul se ridică, 

n ochi-ţi milostivi privesc си frică, 

$i осһћ tăi în suflet îmi patrund 

Ca două stele intral Mărù fund, 

$i ard ascunși, ca două mari pacate, 

Ca doua amintiri indurerate. 

O clipă am zimbil increzatoare ; 

Ai miei plingeaü. Zimbind tu mai dat lor. 
Prin sufletu-mi trecu un nou fior, 

$i te-am iubit — nebună visatoare ! 


In faţa ta à tremurat о lume, 
Slăvind clipita ^n care te-ai născut. 
Tu îmblinzeşti Oceanul alb de spume, 
Urzind al înnoir început. 
In fața ta aŭ plins, cucernict, slabit, 
n cei făra de sprijin te-au rugat, 
ar numai mie mi-ai fost drag, о Rabi: 
In focul mieu găseştă tu vre-un păcat? 


Eŭ te-am văzul pornind în fapt de sară, 
Şi-am înţeles al vieţii mele schimb, 

i soarele din valul luă de pară 

ți impletia al frunţă tale nimb. 
Pe urma ta ей mi-am trimes tot dorul 
Inlántuit de-al taŭ ceresc cuvint ; 


www.dacoromanica.ro 


66 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








Tu, Rabi, mi-ai oprit din slavă zborul, 

Să-mi văd norocul spulberat de vint. 

Căci înţeleg menirea ta, lumină, 

5 ce străină п urmă-ți am rămas! 

n calea ta, de strălucire plină 

Ей nu am fost decit un scurt popas. 

Sint alti, mii şi mă, cari te-aşteaptă : 

Ce-ţi pasă cá mă mistuii, ей în foc! 

Spre cei тобі privirea ta se 'ndreaptá, 

Spre lumea celor fără de noroc. 

Ce-ţi pasă că o floare se abate 

š: тоате în pustii, de dragul táü! 
ămănător de pace şi dreptate, 

Ce chin ai sămănat în pieptul mieü! 

Pentru norocul clipei trecătoare 

Din drumul тіей, de ce mat ispitit? 

Mi-ai arătat al nemuririi soare, 

Şi-apoi cu noaptea iar тай înfrățit. 


Aşa vor trece атй peste mine, 
Cutremurind. adincul turburat , 

Şi voiü trăi să-mi іѕрӣѕеѕс păcatul, 
Căci tot te тай iubesc. Şi-o fi păcat! 


I. U. Sonrcu. 


O inscriere la liceul din Blaj in 1885 





Nu cred să existe Romin pe faţa pămintului, care să nu fi auzit de 
Blaj, acel orăşel din Ardeal care ni-a dat atiţia oameni cu carte. Cu 
drept cuvint Blajul se poate numi leagănul ştiinţei romăneşti din Ardeal, 
avind cele mai vechi şcoli romăneşti, dar Blajul mai este vestit şi pentru 
adunarea Hominilor din 1848, şi poate şi pentru aceia cá este unicul 
orăşel împopor=t cu Greci, сагі nici ideie nu ай de limba grecească. 

În nemijlocita apropiere a Blajului se află vestita piatră a libertăţii 
— un bolovan, care, tacă sar răsturna peste tine, te-ar turti ca pe о 
muscă 1, 

Ca să aibă cineva o ileie mai clară despre situaţia Blajului, mă 
voiü încerca a-i face pe scurt descrierea. 

Blajul se айа acolo unde Ti nava-Mare şi cu Tirnava-Micá se adună ; 


1 A fost distrus cu dinamită de гіі făcători pe cari Guvernul nu-i poate 
descoperi. — N. R. 


T. O.: O ÎNSCRIERE EA LICEUL DIN BLAJ 67 


acolo e Blajul, вай, ca să fiţi şi mai bine orientaţi, Blajul se află acolo 
unde popa din Scoreiă şi-a făcut morala. 

Dacă cineva voieşte să plece cu calea ferată din Sibiiü, în cinci 
ceasuri ajunge în gara Blajului, care este chiar lingă Băile Mariei (Ma- 
rienbadul romănesc). Aşa ега pe atunci; acum am auzit că trebuie să te 
dai jos la gara cimitirului, care este din sus de Blaj. Nu stiü, gara 
s'a mutat din sus de Blaj, зай Blajul s'a mutat din jos de gară, că 
eü de atunci n'am mai fost pe acolo. 

De la gara de pe atunci, са să te coste drumul mai ieften, o luai per 
pedes apostolorum (cele mai vechi automobile) spre oraş, dind bine în- 
feles mai intáiü o bună-dimineaţă lut Ioani Funiariului, că l-a împins 
păcatele de şi-a pus casa tocmai în calea omului, prefácindu-o în сїг- 
„ciumă, apoi cine nu ştie că: 


«Cine-a făcut circiuma'n drum, 
«N'a fácut-o de nebun, 

«Ci-a fácut-o de cuminte: 
«Cine-o intra in ea, să cinte. 


De la cîrciuma Funiariului mai faci cîţiva paşi, si te izbeşti de co- 
rtețele cu porci ale domeniilor metropolitane, numite pe atunci, vul- 
gar, «Porcăria»; de la acea porcărie se revarsă pe un deluşor aleia Bla- 
jului, care consta din Greci, bănci şi citeva lampioane: numai arborii 
lipsiaá, ca să fie lucrul complect; de la coada aleii se întinde apoi 
„casă lingă casă, adevăratul Blaj, cu canonici, teologi, studenţi, má- 
năstirea cu un călugăr şi alte edificii mal importante. 


Si eü, ca orícé Romin care se respectă, îndemnat si de unii colegi 
din părţile noastre, şi mai mult în dorinţa de a cunoaşte acel cuib de 
„cultură, m'am hotărît a face liceul superior la şcolile din Blaj, şi deci 
în toamna anului 1885 am luat trenul din Sibiiü şi m'am dus cu el la 
Blaj. 

La plecare nu am uitat a má căpui cu ceva parale pentru cărţi ro- 
„măneşti, cá logaritmele mele erai nemfesti; destul cá am ajuns in pace 
la Blaj, şi, in lipsă de cunoştinţe, am descins provisoriu, pentru citeva 
zile, în lemnăria unu! profesor. 

Profesorii celibi, cari formaü majoritatea la liceü, aveaü locuințele lor 
în edificiul liceului. O aripă a lui era prevăzută cu douăsprezece camere 
(chiliile foştilor călugări basilitani de pe vremuri), care serviaü de lo- 
cuinte pentru acei profesori fără neveste, iar în curtea liceului fiecare 
„profesor avea o magazie de scinduri, bine încheiată pentru lemne. 
„Aceste magazii serviaü, vara, de locuinţe pentru şcolarii săraci din 


3, io 
—68 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


lice, cari botezai aceste magazii cu diferite numiri ca: Plevna, Griviţa, 
Vigin, Romay Mesa şi altele., a MM 
Fiecare profesor celibe avea іп, cuprinsul lemnăriei lui cite un şcolar 
. z 6. 
саге ij fâcea, diferite serviţi, precum curăţatul ghetelor, facerea tocului 
51 aducerea vinului din pivniță,—că nu stiü din celelalte cum erai pre- 
văzuți, dar bntojasul eg vip nu putea, să lipsească din pivnițele lor. 

Aceşti profesori aveaü masă în seminarii ; сеї mai bštrini, find mal со- 
moz, îşi айчсеай, prin scolarul lor, mincarea acasă, şi prin aşa ceva se 
maj atingea și gl săracul pu, ceva, mincare caldă; de pine nu ducea grijă, 
că aceja o avea gratuit din fondul bobiap (aşa numitul «fipáü», o pine 
de griü de dungionea unei jumătăţi de metru, care se distribuia la fie- 
care cinci zile elevilor greco-catolici). РЕ 

Cum am zis, am locuit patru zile într'o lemnărie, pînă am cunoscut 
Blajul din doască în doască, apoi ne-am instalat vre-o patru inşi cu lo- 
cuinta la «Maica Precista», b femeie văduvă numită Anica lui Partenie, 
care da camere cu chirie şi avea o fetiţă de vre-o 19 ani; această ѓе 
meie nu a voit cu niciun pret să spună cine este tatăl fetiţei, din care 
-causă ВІёјепії aü numit-o «Maica 'Precista». 

Se începuseră acum înscrierile, şi noi, vre-o cinsprezece şcolari, am 
piridit ziua care era deştinată Domnului pentru înscriere. 

Domnul era profesorul de limba greacă, Ion Gherman: lumea din Blaj 
“şi din brăjur îl cunoaşte numai supt numele de «Domnul», şi ега un 
“om 'foarte bun — pine caldă, nu altceva, — şi poate chiar bunătatea lui 
à fost causa de toţi studenţi! abusaü de el; пої, сеї din noŭ veniţi, nu 
~ ştiam, dar ne-a învăţat unul mal vechii; el ne-a riînduit astfel la 
înszriere, încît era un adevărat teatru. 

Să nu uit cá la Domnul nof, cei patru cari şedeam la «Maica Precista», 
am trecut liceul cu un calendar vechiü cu litere chirilice, în loc de 
cărţi de studiuu 

Un student din clasa VIII-a licealá, anume Octavian Bonfiniu, сагв a 
studiat de la clasa I-a primară în Blaj şi care од se tema de Domnul, 
s'a informat de numirea comunelor noastre natale şi а alcàtuit о listă, pe 
жаге a predat.o Domnului. Unele comune din Transilvania ай pişte nu- 
miri destpl de ciudate, şi aceste numiri ati, contribuit foarte mult ]a, su- 
părarea Bomnuluj, care a cinstit, pe uni! dintre пої cu epitetul de mă- 
găroi, ca deosebire de măgari Mitropoliei, cu cari se aducea apă la 
frámintarea «ţipăuluia din fundaţia bobiană. 

Eraü două după prînz intr'o zi de Јој: sala de °цвсгіеге gemea de 
public. Domnul, după o mică guvintare plină de învăţaturi morale din 
Sfinta Scriptură, ocupâ locul de «actuariü», şi, luindu-şi lista formată 
Че «осіауапці» Bonfiniu, incepu {сы înscrierile, strigind pe fiecare după 
nume, astfel: 


www.dacoromanica.ro 








T. O,: O ÎNSCRIERE LA LICEUL DIN BLAJ 69 
— ы MED e M 





Domnul: Ioan Fugătă. 

Elevul: Presinte. 

. De unde eşti? 

De la Vaca, în Zarand. 

. Andron Bogdan. 

Ей mi-s aci (era Mot). 

Te văd, dar de unde eşti ? 

De la Scroafa. 

Pleacă, altul să vină şi anume: Vasile Brinzăii. 

Present. 

. De unde eşti? 

De la Roşia de pe Săcaş. 

Hm! pocite numiri mai ай şi satele voastre; nu v'atí putut naşte 
in alte sate cu numiri mai omeneşti? (Publicul ridea pe infundate.) Sá 
vină Iovilá Dábuf. 

. Aici. 

. De unde esti? 

De la Roşia Abrudului. 

lar Roşia? Hm! Altul: Andrei Candrea. 

Presinte. 

De unde eşti? 

De la Neagra, Munţii Apuseni. 

. Ba de la dracw. Altul: Pascu loan, tu apari mai modest; de 
unde eşti ? 

Ăsta o nemeri prost de tot. 

D. leşi, dar ieşi mai răpede. Corneliu Teana. 

E. lo mis aşi. 

D. Bine. dar de unde eşti? 

E. lo mis de la ....(şi mai răi), din Bănat. 

D. Pleacă si tu, uf! bine cá am isprăvit, şi, uitindu-se pe listă, vede 
că a mai rămas unul neinscris: «Vino si tu, să incheiem odată că nu 
mal pot de căldură». 

D. Octavian Bonfiniu, tu, de und» eşti? 

E, Din... zăii nu pot spune, să ierte Domnul. 

D. Ba să te duci dracului, măgăroiule, nu se mai zice numai aşa; 
se mal zice şi pe ungureşte. 


P F! 2 3 2 Pl 2 3 2 3 D 


E t= 2 F3 2 Pi 2 Pi 


Nici la un teatru nu am fi putut ride cu atita poftă ca la inscriere, 
şi acum, cînd mi-aduc aminte, pare că văd pe Domnul, roşu ca racul 
de nácaz, şi mă umflă risul. К 


T. О. 


70 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 
` — ÎN CELE DINTĂIU ZILE ALE OSTÁSIEÍ — 





30 Octomvre 190... 

Sfirsitul luf Octomvre,... o zi uritá de toamnă, şi plouă ca din 
ciur. Vremea asta te pune pe ginduri, si parcă aduce cu ea 
prezicer] ciudate, ce-ţi picurá durere în suflet. Une ort furia vintulut 
zgiltiie pervasurile ferestrei şi má zguduie ca după un vis urit, 
trezindu-mă din călătoria gindulu! mei... 

Nam ce face. Trebuie să mă grăbesc să-mi! asez boarfele 
ce am în căruță şi să plec spre tirg; mine urmează să mă presint 
la corp. Cáruta mi-e trasă la poartă. Mă zdruncină gindul cá 
părăsesc tot trecutul copilăriei mele, părinţii met şi satul, 
micuțul Ciurel, şi má duc în mijlocul une! lumi necunoscute, 
care nar’ să mă priceapă, war’ să-mi înţeleagă suferințele, вай 
poate mi le va mări... 

..Dar., nădăjduiesc cá asta war să fie pentru vecie... 

Mă mat linişteşte gîndul ăsta. 


30 Octomvre 190..., seara. 

Cum mă trăgea de mină surioara mea Tincuţa, şi nu mă 
lăsă să plec!... Sughita micuta în plinsu- nevinovat de copilă. 
Nicu si nevastă-sa Ana, intristatf, se uitaü la mine sfirşiţi de 
vorbă, iar mama, de si miloasá, dar cu fire mat bărbată, m'a 
sărutat pe obraz, bolborosind într'una sfaturi, cum să mă port 
în armată. Vorbele-i şi acuma-m! sună la urechi: «acolo, maică, 
sint şi mai mici si maï mari, dar, pănă una alta, toţi sint mai 
mari ca tine. Tu pe toti itascultă, la toţi te supune, fă-li tuturor 
pe plac. Capul plecat, sabia nu-l taie. Nu-ţi voiesc ef răul, cáct 
таге niciunul de 'mpártit ceva cu tine. Fă slujba cu inimă şi 
cu credinţă. Fü voios la muncă: numa! munca aduce norocul... 
Dac’ are să te vază muncitor ma! mari! tăi, ti-or mai da drumul 
pe-acasă, să ne maï vezi...». Aici mama tinu să nu plingá, dar 
tot icni infundat. Mă maï sărutâ odată pe frunte; şi-l prinseiü 
din treacăt cu privirea ochii muiaţi in lacrimi... 

Tata se sui după mine în căruță si se asezà în fund, pe boarfe. 
Lăsarăm pe ai nostri la poartă, ieşiţi peste prag, strinşi unul 
intr'altul, petrecindu-ne cu mîna straşină la ochi. Eü dam biciü 
cailor fără nicio socoteală, cu gindul înnapo! spre satul de care 
din ce in ce eram mai departe. Cáruta róntáia pietrisul de pe 
linie, si intorsáturile roti îmi zdrobiaü inima... Găinile de pe 
uliţă fugiaü în lături, pitindu-se pe supt ulucile gospodarilor. 
ади nu-i vorbiam tatei, dar nici іппарої nu mai mi-aruncam 
ochii... 

Ploaia bătea din spate, o ploaie dusă de vînt...: parcá-mt sim- 
tiam în spinare zăbunul ud. 


www.dacoromanica.ro 


M. POPESCU: ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 71 











Gindul că două luni, poate şi ceva, dacă n'am să-mi văz de 
treabă, am să staü între zidurile casărmii, în mijlocul unor străini 
cari nu ştii si nu pot să mă iubească, mă chinuia. 

Zisese Maria că ar să-şi facă drum la tirg ca să mă vază, 
dar sti& ей de so tinea de cuvint? 

Cind căruţa intrá pe bariera Zimuicel şi trecu pe lîngă ceair, 
era noaptea în toiul еї. Mi se strînse sufletul cînd vázuiü întu- 
nerecul din cimitir, si parcă trăiam în mijlocul mormintelor de 
acolo. Pietrele din stradă sáltaü căruţa si uruiaü grozav în tăcerea 
cea mare a noptii. Felinarele murdare de pe care apa se pre- 
lingea ca din streşinele putrezi, ráspindiaü pe uliţă o lumină 
şubredă. Casele erai întunecate, cu perdelele lăsate. P'alocurea 
cite un luminis ti-aráta toată sărăcia mahalalei-de-sus. Mal de- 
parte, dupá ce o luarám prin Sfintu' Gheorghe la stinga si in- 
trarám în inima tirgulut, văzuiu oameni ce staü vestejitY, roată, in 
jurul meselor pline de páhare si sticle, prin circiuini... 

'Ocoliràm turnul 'Centrului, şi-o apucarăm iute spre hanul lui 
Dudurachi, de pe Calea Bucureştilor. La han era strinsă lume 
multă, care se cinstia. Înnăuntru era murdar; căci hamal din 
port, pescari, Greci şi Turci ce cară la caice, toţi, intrau cu ciz- 
mele si opincile lor pline de noroiü înnăuntru, unde se scuturaü. 
Era o fumărie de nu se vedea om cu om şi o duhoare ce mă 
ameti la început. Mă "ntilniiü si cu Mogoş, văru-mieii din Parapani, 
cu care odată copilărisem. Cită bucurie cînd ne vázurám! El 
intra ca voluntar, că avea numai optsprezece ani. Nu ne mal 
despártirám, asa sint oamenii: cind se "ntilnesc la aceiaşi strim- 
toare între străini, dragostea-1 apropie. Dormirám toți intr'o odaie. 
Ей si Mogoş ni soptiam de-ale tineretii:.plàcerea ni se măria 
ascultind biciuitul nemilos al ploi! în geamuri, si parcă ni mai 
potoliam sufletele... 


31 Oclomvre 190.. 


Azi am fost Ја :casarmă: o clădire albástrie, mare, ce se uită 
în Bulgaria cu coada ochiului... Aleiul, o grădiniță, HW stă în fată. 
Ce tristă e astă grădiniţă... Doamne... Nisipul de pe cărare s'a 
acoperit cu foile pomilor, cari rămin despuiaţi acuma de iarnă... 
Nu ştii ce má tinea să nu mă аргорії de casarma asta !... Am 
intrat cu toate astea —nu ştiu ce mă chema înnăuntru — în 
curtea el mare, nisipuită şi lipsită de umbră. Mă aşezăiă cu 
taica alături de uluci, şi aşteptam să vie căpitanul de la deposit. 
Prea veniserăm însă de dimineaţă ; ca пої puţini mai eraŭ. Soa- 
rele nu se ivise incă pe cer. Era plăcută ziua de azi, căldicică, 
prietenoasă. Asta ne mai multàmia... 

Întrun colt al сиг, citiva soldaţi, zdrentuitt, murdari, curátaü 
bătătura de frunzele galbene ale unor duzi. Maï alături un altul, 
cu părul гоѕсаї, ochii gterşi, pingárit de vopsea pe obraz (supt 
şi trudit părea că e Агы vopsia nişte blăni. Altf oameni 





72 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








scutura nişte saltele, scoteaü praf din ele, apo! se tolániaü de- 
asupra să se odihnească, jar alţii minjiaü cu negru nişte paturi de 
fier, pe care oasele mele trudite de oboseală se vor odihni alături 
de ДА altor camarazi... . 

Curtea se umplea тегей de lume, Bărbaţi si femei, cu copii! 
lor, cu nevestele ăstora, avind legături cu dingi gi îmbrăcaţi șa 
de drum şi vreme rea, aşteptau pe căpitan... 


1 Noiemvre 190... 


Afară pică. Picăturile cad rar si grele, moleşind sufletele obo- 
site. Tinerif recruți, «camarazii» mel, stau pe la ferestre, cu capul 
intre mini şi se uită în nestire pe curtea casármil, pliná de frunze 
si hirtii: rămăşiţele zilei de ieri. Nu vorbesc unii qu ації, 'căci 
împrejurarea şi vremea mohorită li măresc întrislarea. Fiecare 
poartă cu sine un nàcaz ce nu ştie să şi-l deslugeascá. Ей staü 
de-o parte. Nu-mi vine să mă amestec printre cel guralivi, de Ja 
cari ascult unele glume pe care parcă nu le pricep. Mă mir cum 
pot fi asa de veseli! Mogoş chiar m'a părăsit; sa amestecat în 
glumele celor puţini, ale «destelor», oameni vechi aï compániel ; 
ba, şi-a găsit şi cunoscuţi între gradati. Mi sa spus că aceştia 
sînt răi la început, mari; cu vremea însă se fac mai buni, mai 
mici. Aşa е croită miliția. D'intiiü te 'pnebuneşte, îţi vine să-ți 
іеї cîmpii: toți te torc, te sucesc şi, ce faci tu, iese prost; 
mai tirziu te ma! înveţi, mai lucrezi si mal te laşi, militia se 
prosteşte spre sfirsitul anului - - ре călduri.— «Acuna ca acuma», 
zicea, intr'un colt de prieteni, caporalul Vanghelie, «vá tine toţi 
ca pe niște copii, dar mai pe urmă ot! vedea voi cînd o 'ncepe 
minuirile, incárcárile şi focurile, alergările cu pusca la ochi, 
scrima aia cu arma ce-ţi 'nmoaie genunchil...; doamne, doamne,... 
cum о să vă mal plinge zilişoarele!.. Precum o să tineti vot la 
drum, stârpiturilor e Ce credeţi voi, că militia-f uşoară ?..». Oameni 
vechi şi prietenii luf d'inprejur zimbirá'cu viclenie. Recruţiă, fri- 
cosi, se inghesuirá unul intr'altul la auzul ástor cuvinte: vorba 
caporalului Vanghelie este aspră chiar la glumă. Are o gură 
mare, mărgenită de nişte buze groase şi vinete, un cap cit o 
hanitá, mai este si oacheş şi сїйрї de vársat, cu ach! mai 
mult albi deeit verzi, iar, cind ride, i se incretesc colțurile ochilor. 
Am căzut tocmai! la el in căprărie. De-acuma nu pot să-l sufăr, 
că prea-[ urit suracul..., dar nici el nu prea mă mistuie: se cam 
uită chioris la mine, la toate-mi cută pricină şi pănă astă seară 
mi-a cerut vre-o cinci ţigări, «făcute gata, răcane „cum zice el. 
Mă trimete "n fugă prin toate colţurile curţii, cum mă vede că 
sez locului. Si trebuie să-m! iubese ре domnu caporal, cá asa 
mă 'nvatá el la teorie. Dar parcă nu-mi vine, că prea-i urit si 
prea-mi face multe şicane — si sint cu toate astea numa! de două 
zile venit in casartná !... 


www.dacoromanica.ro 


M. POPESCU: ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 73 








2 Noiemvre 190.... 


Am dormit cu toţii mai tirziă în noaptea întăia, nu ştiă cum: 
poate că ne tineaü pe toti gindurile peracasá, ne durea că ne 
despărțiserăm de tot ce-aveam mai, scump; poate că zgomotul 
camarazilor sai mirosul de cizme, vopsea şi gaz din «ploton» nu 
ne lăsaii să închidem curînd ochii. Noua noastră locuinţă miroase 
ca de începutul unui an пой; lucrurile in preajmá-ni ni sint 
necunoscute în mare parte; gradati răi rácnesc cit if tine gura. 
Eü má gindiam departe de aceastá casarmá mohorità si chinui- 
toare: parcă 'sint o pasăre in colivie, undeva, la aier liben si 
curat, unde mă simt mai stăpin, mai puternic. Acolo încă este 
cineva care mă iubeşte, care mă cunoaşte bine... Zădarnie mă 
căzniii să închid ochii, căci gîndurile acestea mă neastimpáraü. 

Numai plantonul, un om vechiü, cunoscător al miliției, îmi 
mai tinea de urit. El bătea în tact asfaltul din odaie, şi, părăsit 
de griji, se uita, fie printre camarazi, fie pe fereastră afară, în 
depărtare, undeva în întunerecul nopţii, spre apa Dunării, 


15 Noiemvre seara. 


..Anevoie maï trec zilele în Noiemvre... Mat ales la casarmă, 
unde frigul iti inghiatà oasele, căci la instrucţie nu luăm încă 
mantaua. Noaptea, cînd, după ceasurile grele de slujbă, trupa se 
întoarce de la cîmp obosită la casarmă, e flămîndă. Nu stiü dacă 
i-o face plăcere ofițerului de serviciu să se uite la пої cari în- 
ghitim cu guri lacome şi tăcute borşul cel vinăt prin care se 
vede cá a umblat mina gradatilor.. Sergenţii, fiind smintina os- 
гї, trebuie să iea şi smintina bucatelor; de aceia nu mà mir 
cînd văd pe sergentul Răboj din compania noastră că iea cu lin- 
guroiul borşul cel mai aurii. Aşa-i, de altfel, obiceiul la militie, 
şi obiceiurile se moştenesc uşor. Şi mie o să-mi vie rindul cînd 
m'oiü face caporal зай si mal mult. Că altfel cum rămine cu 
ierarhia militară ?! 

Mine facem jurămintul. Ni-a vorbit mai dăunăzi despre jură- 
mîntul de credinţă dom'sublocotenent, un om blajin, parcă ar fi 
teran de-ai nostri, putintel la chip, cu obrazul fără singe, dar 
- cu graiul dulce. Cind ni vorbeşte el, îl ascultăm cu atita drag, 
că ni se par ceasurile clipe. Nu stiü cum, dar pesemne că unde-i 
prea invátat si stie cum să ne si iea. Ni spune multe lucruri 
frumoase şi ne 'nvatá, nu numai de-ale milităriei, si e maï tinár 
ca пої toți! Cind ni grăieşte, ей mi-aduc aminte de bietul invá- 
tàtor Andre] Bonteanu, care muri maï an; ca şi ăsta avea multă 
văpaie in vorba lui, multă iscusintá si cumintenie în faptele lui, 
multe dorinţă în sufletul lui. Ne primblă cu gîndul une ori рап 
atita lume de nu-ţi mal vine nică la masă să te duci... 

Astă-seară la teorie lampa este mai mărită ca de obiceiü ; aceste 
însemnări, le ieai după teorie însă. Sintem rindnuiti cu toţii pe 
scaune lungi, aduse din sala de mîncare, unse de curînd cu gaz, 


74 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











care miroase grei si minjeste uşor pantalonii, asa că grija cea d'in- 
tăiu, la rupere, mi-e să mă uit dacă mi sai uns. Luminare stăm, 
cu ochil pironiţi la superior, cu palmele pe genuchi. Cind unul 
e "ntrebat de dom'sergent-major, se scoală scurt, bate din picioare 
şi stă teapàn : asta 'nseamná «drepţi». 

° Nimeni nu se sperie. «Doresc, în sfirşit, ca bătaia să dispară 
din...», repetă mereü sergentul-major, un pintecos, cu mustátile 
mărunte şi mincate, «Tátucu'», cum îl porecliseră camarazii, si 
porecla asta i-o dădeam si noi. Un vecin al miei nu mai bátu 
din picioare cind se sculă la o întrebare, intelegind, prostutul, 
că e vorba de bătaia picioarelor. «Tătucu'-l făcu са pe o vită, 
si rácnetele-Y rásunaü curios în mutenia odáif, prelungindu-se 
afará, prin fereastrá, páná la corpul de gardá.. Bietul báiat rá- 
mase nedumerit, si nu maï stia despre care bătaie e vorba, ne- 
îndrăznind însă nici să întrebe pe asprul superior. Cind cama- 
razii mel nu prea stiü la teorie, se nácájeste mult «Tátucu'», it 
vine să turbeze de ciudă, trece cîteva ocări printre dinţi, îşi în- 
crucişează brațele pe pintecele ce-i spintecá tunica, 151 muşcă 
mustata şi inghite in sec. Pleacă apoi amárit din companie, nu- 
mărîndu-şi paşii în drumul spre cancelarie. La rupere, se face 
o mişcare printre toti recruţii, pisati un ceas întreg, fără folos. 
Acest lucru supără pe «Tătucu'»; de aceia, numai îl auzi strigînd 
cit il tine gura: «Sa prostit miliția, neică; ce era pe vremea 
mea !». 

Mai ales ceasurile de teorie sint lung! şi obositoare. Ti se face 
somn cit al vrea să te til. Şi, cum motát asa, te pomenestf plesnit 
cu nuiaua lui dom! căprar Vanghelie, care e strajă cînd vor- 
beste Tatucu', са să nu lase pe oameni să adoarmă. 

Pentru că facerea jurămintului e o zi mare, totul se pregăteşte 
sii бе măreț şi de vre-o două zile este o furtună în toată ca- 
sarma. Totul în jurul nostru este ceva пой, neobişnuit!... Oa- 
meni vechi, sármanil, cit sint de trudit! si amáritt, еї domnesc 
peste tot: nimeni nu li zice o vorbă dulce, nimeni nu-l întreabă 
cum duc greul, iar, dacă se arată că sint bolnavi, nu li se crede... 


17 Noiemvre 190... 


„„«Jurămîntul e un ac... solemn», repeta intr'una, prin toate 
colţurile plotonului I, bietul Stăncălie, care nimic nu pricepea 
din ale miliției. Amărită viaţă e aici..., te pune să înveţi ce nu 
te hrăneşte, să rosteşti slove după slove asa fără şir şi fără 
Dumnezeu... Tătucu' încă tine aşa de mult să-i ştii «formula 
jurămintului».... 

Pe ziua dé ieri, ne scularám cu noaptea în cap. Era o zi fri- 
guroasă, dar senină. Slujba creştinească urmă să fie supt cerul 
liber. Pregătirile fură lung! şi obositoare. Oamenii, de mult îm- 
brácatí în ţinuta de ceremonie, asteptaü sosirea colonelului şi a 
рореї. Ге alocurea, gradele se maï uită din fugă la пої, ne mai 


M. POPESCU: ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 75 





curăță de ate, de praf; din noŭ văcsuieli răpeză de cizme, fre- 
cături de nasturi şi mustrări înnăbuşite ale căprarilor şi ser- 
gentilor «le pe mărgeni. Ofițerii, cu sabia afară, trăgeau furis cu 
ochil peste front, îngrijorați parcă încă de ceva; cáscaü, sim- 
țindu-şi fălcile intepenite, şi, cu obrajii întepaţi de un ger uscat, 
aşteptau ca si пої... 

În sfirsit sosi preotul, apo! colonelul. Urmá slujba religioasă, 
după care colonelul nostru ridicâ glasul, tuşind intáiü ca să mat 
prinză putere şi ni rosti ceva, incepiud cu vorbele: «de-acuma 
vol вїп{е{ї ostaşi...». Мі se părea că, ostaş, sint mal mare, mal 
mindru, maf ceva in sfirşit... Ostăşia însă nu-mi aduce bani, 
nu-mi aduce pine... De-acuma voiü suferi maï mult îndrăzneala 
celor mari, nici nu voiü mal putea сгіспі măcar, şi-mi voiu vedea 
satul după placul căpitauului.., Nu mal! auziii o vorbă din ce 
zicea colonelul. Tintisem ochit în fundul zării pătate de briuri 
de nori ce se miscau încet; mă pomeniam umblind pe un 
drum alburiu, bătut de soare si сагиќе..., pe un drum bine 
cunoscut... Vedeam cum se întind viil^ imbielsugate de-o parte 
şi alta a drumului, treceam costiza cu griul boieresc, má lásam 
in gura уйй, la crucea de lemn din capul satului şi Ја fintiná... 
Cite nu facusem ей pe-acolo!... Nimic uu se schimbase: nici 
oamenii, nici сіпії satului, nici copiii iunecat( în pulberea dru- 
mulut, nici casele váruite ale gospodarilor: parcă toate mă 
asteptaü pe mine. 

Un gind insă iml cutreierá creierul şi mă scutură ca de fri- 
guri... Dar pe cine puteam întrebi ceva, la cine mă puteam 
spovedui, la cine puteam cere ajutor? Unul nu era în stare 
sa-mi priceapă dorul inimii, păsul ce-m) dobora sufletul. Inghitiiü 
іп sec, lăsăiu capul să тї caza pe piept şi sufláiü din adincul 
inimii. 

— La ce te gindestt, Carauleo? mă întrebă un camarad, tot 
«попа sute...» са si mine, tot din sat cu mine. Ей nu-i rás- 
punseiü nimic, ci numai innáltiiü capul, aruncindu-mi in ne- 
ştire privirile departe pe fundul zări! aceleia, care se lumină ca 
după o furtună... 

Un şuierat de maşină má desteptá din visare. Era trenul ce 
trecea fumegind pe podul Verigii, mergind la Ramadan. Colonelul 
sfirşise. Preotul apoi! rosti si el citeva cuvinte, socotind aceasta 
ca o datorie. Se dădură onorurile. Uralele nu ma! incetaü. După 
cîteva clipe curtea casărmil era plină. Gurl si chiote de curagiü, 
pilcuri, pilcuri de recruți si oameni vechi ce-şi stringeaü mina, 
umblau fără rost, si vorbiaü, cu o zarvá ca Ја nuntă. 

Veni şi masa cu vin. Ofițerii mincará cu nof, aceasta са o 
frátie. Mi se părea însă cam ciudată această apropiere, si nu 
mai cunosteam pe Tátucu' cel din zilele trecute: se făcuse mal 
blajin, doria, se vede, să trăiască cu nof maï cu omenie. 

După prinz musicà si joc, în urmă ieşire în oras. Eram liberi, 


76 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











Ne puteam duce singuri pe unde vream, nu ca pănă acum supt 
comăndă. Cu mintea la tucoşii ce-l innhltt aY d-lui prefect, ce-l 
văzusem intr'o Duminecä, si la alvita aia albă învirtită pe bütul 
Ttreului ce cutreiera tot oraşul nostru, iesiiü ca injbrincit pe 
poarta éasármil, iutind paşi! pe uliţă... 

(Urmeazá.) M. Popescu. 


0 ISTORIE GERMANĂ A LITERATURII ROMĂNEȘTI. 
(pe бн Pop). 


În unele privinţi bună, in altele curioasă carte ni trimete d. Ghiţă 
Pop — (ie şi cu etolabora:ea d-lui Weigand» si fie, iarăşi, şi numai 
«tipărit ca manuscript». 

E o «Istorie a limbii şi literatură romăneşti» în limba germană, ре 
32 de pagini. Adecă o istorie a possiel romăneşti. Ceia ce nu impiedecá 
a se cuprinde in cărticică fel de tel de alte lu:curi. 

D. Pop iucepe cu Poesia populară, inspirindu-se şi de la d. Marcel 
Arpad, mare şi cunoscută autoritate. Un articol din «Allgemeine Zeitung» 
pe 1897 il ajută incă, iar «1. E. Schuster din Piteşti» face traduceri. 

Autorul a găsit balade pentru Matei Basarab şi Bárnuf. Altele slávesc 
pe haiduci, al căror nume ar veni de la cuvintul unguresc haiduc, aaprod 
de tribunal», şi lovesc iñ ciocoi, cari, asigurăm pe d. Pop, n'áü fost la 
început — şi nici chiar la urmă —«Fanarioţi», cu orice fel de definiție. 
Culegerea de descintece a d-lor Daniil Ionescu şi A. Daniil nu e numa! 
din 1907, ci al doilea volum a ieşit la 1908, 

În Colinde autorul ar fi poate incurcat să ni arăte celementele din 
epoca romano-páginá», de care vorbeşte. «lrozi» se zice Vicleimului, nu 
numai in Ardeal, ci şi in toată Moldova, inclusiv Bucovina şi Basarabia. 
Nu ered са «irozii» să fi fost luaţi de la Saşi, cum spune d. Pop, obirsia 
lon e mult mai veche, cá şi а vicleimului. Nu înţeleg nici cum povestea, 
a cării formă se schimbă necontenit, poate dà «sintaxa cea adevărată, 
nefalsificatá». 


A doua impirtire cuprinde «cărţile poporale». Împărţirea lor in apo- 
crife şi kliteraturá romantică de deScriere» e bună. Lipsa unei trimeteri 
la cartea, bticum deschizătoare de cale, a lui Gaster e de mirare. A 
spune că Învățăturile lui Neago+-Vodă sint din 1654 — data unuia din 
manuscriptele traducerii romăneşti — é cami neingâduif. Cărţile vecht 
pentru:popor nu trebuiaü puse la un loc cu prelucrări аза Че nouă са 
ale poeţilor ardeleni Barac şi Vasile Aaron. : 


Un alt capitol începe literatura cultă, pentru d. Pop numai «poesie 


N. IORGA: O ISTORIE GERMANĂ A LITERATURII ROMĂNEŞTI TT 











artistică», defect fundamental si hotărâtor, care-i preface lucrarea intr'un 
gir de biografii fără legătură ale poeţilor, buni ori rál. 

n amănunt biblibgrafic infájü. a Istoria literaturii romăneşti in 
veacul XIX-lea», de autorul acestei dări de s аша, аге glouă volume 
pănă acum, gi aceasta trebuie s'o ştie măcar cine scrie istoria literaturii 
románesti. Mat departe, prelegerile d-lui Ovidiu Densugiahu pline de 

regelt gi fárá orizont, pot avea oarecare valoare, judecind dupá o coalá 
ce mi-a căzut supt ochi; ale d-lui Bianu nu sint insă decit reprodu- 
cerea slugarnică a lucrărilor mele în acest domeniu, deci nu sint de 
loc «werthvoll» («de valoare»). 

Slavna n'a pătruns in forma rusească din Rusia Mare nici în Mol- 
dova, iar în Tara-Románeascá nu se află nici inriáririle maloșrosiene din 
Moldova. Nu numai în legătură. de ierarhie cu Biserica munteană, ci 
gi cu cea din Moldova stăteaii Ardelenif. Stápinirea limbii slavone la 
noi nu «alcátuieste unul din cele mai intunecate puncte în istoria Ro- 
rhinilor», ei se lămureşte pe deplin prin înlocuirea în părţile dunărene 
a limbii greceşti prin cea slavonă ca limbă a Bisericii şi Statului; de 
alminterea, şi d. Pop pare a o spune 'n citeva rînduri ce urmează, in 
contrazicere cu cele d'intáiü. O conştiinţă ortodoxă comună a popoa- 
relor balcanice şi carpatice n'a apărat limba slavonă, care s'a menţinut 
maï mult din de rindere şi din mindria cárturarilor în a e întrebuința. 

De ођігѕіа maramurăşeană-ardeleană а celor mai vechi manuscripte 
bisericeşti în limba noastră nu ştie d. Pop, care numai de formă va fi 
citat «Istoria literaturii religioase piná la 1688» ; deci nic! de adevărata 
vechime a literaturii noastre n'are habar, ci începe cu tipăriturile core- 
siene, părind a crede că ele reproduc traduceri de Coresi însuşi. De ce 
o fi calificind autorul Evanghelia, Psaltirea, Biblia, Cazania sat Evan- 
ghelia cu tile drept «cărți de rugăciune şi de edificatie», de ce o fi de- 
eretind acărţile de ritual» drept acelea care «cuprind învăţăturile fun- 
damentale ale ortodoxiei», cu greü ar infelege slaba minte omenească. 
O cetire fugară măcar în a mea Istorie a Rominilor pentru şcoli — pe 
cea germană n'o poate indica d-sa Germanilor, prea fermecat fiind de 
«valoroasele» cursuri ale unui Bianu — ar fi scutit această slabă minte 
omenească de chinurile unei aşa de absolute neînţelegeri. 

Pentru” Soboarele Mitropolitului Sava Brancovici, d. Pop recurge la 
autoritatea unui Alexici. Mănăstirea Secul o caută pe lingă Iaşi, pe cind 
ea se allá în fundul codrilor Neamţului, Toată partea aceasta e, de al- 
minlerea, o repetifie după repetițiile dintr'una din rarisimele opere pe 
саге d. Bianu nu le-a iscălit numai, сі s'a coborit pînă a le şi scrie în- 


Suşi, ca orice scriitor romin de rînd, fără funcţionari ştiintifict plătiți 
de alţii. 


Íntr'o a doua parte, d. Pop începe a număra cărţile romăneşti ale 
«veacului al XVI lea» (zi: «al XV-lea», pentru cele mai multe). E vorba, între 


78 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


altele, de Psaltirea Şcheiană, adecă păstrată odinioară la Şcheia din ju- 
detul Ro:canului : cel mal recent autor al istoriei noastre literare crede 
că e vorba de Şcheiul Braşovului, şi adauge, pentru mai multă pigu- 
ranţă, şi o notă in acest sens (şi totuşi «Scheiana» a tipárit-o, adecá 
i-a publicat facsimilele şi le-a descifrat mai bine saü mai răi, cu trel 
pagin: de prefaţă greşită, însuşi «valorosul» domn Bianu). 

Cu declaraţia: «Coresi a scris operele sale în dialect muntean» sîntem ` 
in plină eresie ştiinţifică: el a tipărit numai vechi manuscripte din Ti- 
nutul diametral opus al Rominimii. 


Regimul fanariot nu începe în nicio privinţă cu veacul al XVII-lea: 
înriurirea grecească in Biserică vine, nu din Fanar, ci din Ierusalim 
mai ales, prin marii Patriarhi Teofan şi Dosofteiü ; o ştii, o spul ; n'o ştii, 
mai bine nu atingi o chestie aga de esenţială. A maï atribui Cronica luf 
Constantin Cantacuzino Stolnicul unui Milescu e a fi cu nu stiü сў ani 
în urmă şi a da o nouă dovadă cá una e a cita o carte, gi alta e a o ceti. 

Niciodată n'a fost o tipografie in Suceava, pentru Răspunsurile Mi- 
tropolitului Varlaam, вай pentru altceva. 


Venim acum, cu d. Pop, la cronici.. 

N. e «incă o chestie deschisă» dacă Grigore огї Nistor Ureche а scris 
cronica moldovenească ; nimeni nu se mai gîndeşte azi la Nistor. Mirou 
Costin n'a scris numai pină la 1662, şi nu el cel d'intăiă, ci Ureche, 
vorbeşte de originea romană a nearuului nostru. «Ceasornicul Domnilor» 
al lui Nicolae Costin nu e o lucrare originală, ci o traducere. Radu 
Greceanu n'a scris despre «colonisarea cea d'intáiü a Ţeril-Romăneşti», 
şi nu Filtsch, ci Filstich a dat numele unei forme (de traducere ger- 
mană) a Cronicei muntene. Nu Peluzio, ci Piluzio a scris un Catehism 
romănesc cu litere latine. 

La veacul al XVIll-lea, e o adevărată descoperire cá in cronica lui 
lenachi Kogălniceanu ar fi versuri: ей n'am găsit unul singur. Nici 
Dumitrachi Varlaam, cronicar muntean, n'a scris în versuri. 

Că Teofilact, vechiul şi vestitul arhiepiscop al Bulgariei şi tilcuitor al 
Scripturii, a fost Romin din veacul al XVIII-lea, ca şi Eftimie (9), cine-ar 
crede-o, şi, totuşi, d. Gh. Pop o spune. D-sa ştie şi de «marele cuvin- 
tător al Bisericii greceşti, stareţul Ilarion»; Dumitrachi Fălcoianu, un 
biet traducător, i se pare a fi un autor «dogmatic». Pentru a da o ideie 
de сеї mai însemnați scriitori bisericeşti din veacurile al XVItI-lea si 
al XIX-lea, d-sa ingirá numele astfel: Veniamin Costache (sic) şi Iacov 
Stamati, iar in Ardeal, intáiü Şaguna, apoi Bob si în urmă «Micu 
(Klain; sic), Şincai, Maior». 


În ce priveşte poesia veacului al XVIII-lea, n'am auzit de vre-un 
volum de la 4796 al lui Alecu Văcărescu. Mai departe, Petru Maior n'a 
scris o carte al cărui titlu să se poată traduce cu «Geschichte der Ru- 


GH. POP : O ISTORIE GERMANĂ A LITERATURII ROMÂNEȘTI 79 








mánen in Dazien». Din «Istoria bisericească» a lui, lucrare de arheo- 
logie şi polemică, nu se vede, dar de loc, «marea înriurire a Bisericii şi 
a arhiereilor ei asupra culturii naţionale a Romiînilor». 


Veacul al XIX-lea, în sfirşit. Recunoaştem bune caracterisări pentru 
Lazăr, Asachi şi Eliad (data aceasta, d. Pop a cetit). În schimb e un sacri- 
legiu să asemeni cutare poesie banală a bietului Barbu Paris Mumuleanu 
cu filosofia poetică a lui Eminescu, orice ar fi zis acesia. Valoarea lui 
Cirlova e prea exagerată. Bună apreciere, curagioasá din partea unul 
Ardelean, a lui Murăşanu. Boliac capătă un loc potrivit, ceia ce e destul 
de noii. Alexandrescu iese nedreptăţit. Despre Donici se spun lucruri 
foarte drepte. Ceia ce se laudă la Bolintineanu : «adevărat pictor al dis- 
posiţiilor sufleteşti», «tablouri bogate în colori», «farmecul acestor poesi:», 
nu există în realitate; baladele lui sint mai bine apreciate. O «inriurire 
a poeţilor germani Goethe, Bürger, Uhland» e exclusă; Bolintineanu 
n'a ştiut nemţeşte; romanele lui, Manoil şi Elena, sint mult mai bine 
scrise şi mai folositoare pentru cunoaşterea societaţii contimporane de 
cum crede d. Pop. 

Lui Alecsandri i se dă, in schimb, prea puţin, cu mult prea puţin: de 
fapt, el a dominat mult timp epoca sa, şi pe dreptate. Se trece cu ve- 
derea, în prețuirea aspră a teatrului săi, cit bine а făcut el, supt atitea 
raporturi, contemporanilor şi cit de adevărat oglindegte el pentru noi 
societatea de transi[ie din zilele tinerefei poetului. 

Lui Eminescu i se recunoaşte ceia ce i se cuvine, acel mult ce i se cuvine. 

Mai departe, «Povestea Vulpil» nu e printre cele mai bune lucruri 
ре care le-a scris d. Anton Naum. Cine va primi lauda poesiei lui I. Ne- 
nifescu, lipsită cu totul de valoare artistică şi azi cu totul uitată? A 
pune puterea creatoare şi virtuositatea ce uimeşte a lui Coşbuc lingă 
blinda idilă a luf Iosif e o nedreptate, fará a se tăgădui prin aceasta 
meritele acestui mai tinăr poet. Tot aşa apropierea dintre Goga şi d. 
Haralamb Lecca. Dd. Hétrat şi Minulescu vor fi multámiti găsind aici 
numele lor, mai ales cel din urmă, al cărui gen se şi caracterisează 
pentru ca Europa să stie. 

Trei rînduri pentru un anume Kogălniceanu : o, e mult d-le Pop, căci 
d. Minulescu are numal cinci. Dar aşa i se cuvine acelui care a făcut 
numai o poesie şi o nuvelă. Că e un mare îndreptător, un strălucit istoric, 
un fin critic şi cronicar, un orator fără păreche, ce are a face! D. Pop 
ştie una şi bună: n'a făcut, domnule, destule cintece de dragoste şi 
poveztiri de închipuire, şi, deci, afară cu el din literatura romănească, 
în care-l pun oarecari naivi! Că mai face să cheltuiască cineva talentul 
cel mai adevărat pentru un popor cu această recunoştinţă | 

Că Filimon «s'ar fi grupat în jurul lui Kogălniceanu» e mare noutate, 
cînd Filimon e cu douăzeci de ani mai noii decit «Dacia literară», despre 


80 NEAMUL RÓMXNESC LITERAĂ 


care se spuna că asa întemeiat» (bietul Kogălniceani, iarăşi 1) Si scopul 
«Daciei» n'a fost să creeze o limbă literară, care era de mult creată, 
deşi d. Pop mo crede existentă nici astăzi, ci stringeréa laolaltă a 
tuturor scriitorilor romin! în jurul conceptului unităţii culturale, su- 
fleteşti a neamulni. 

Şi să spui că Alecu Russb a fost «cel maï efectiv luptător de avah- 
gatdă» în războiul рё chré dë fapt Kogálniteanul.a inceput si l-a dus 
Та “izbindă, e încă o dovadă de speciăla şi ciudata antipatie pe care d. 
Póp pare să o aibă pentru cugetători şi istorici, (cu priléjul amintirii 
polemicelor lui Russo află cétitorul gdrman şi despre un ойгесаге Lau- 
riam, ип oarecare Cipariü, cari, їп altă cümpáná, ar fi căzut poàte mai 
grei decit poeţii сеї mai nof, cari aŭ fermecàt cu totul pe autorul 
cărticelei ; pe Bălcescu încaltea l-a uitat cù totul). 

Seurf se caracterisează C. Negruzzi, mai scutt са борі, са d. Ha- 
ralamb Leca ori d-ra Maria Cunţar şi alții din cei mat nol. Tocmai 
atit capătă un Odobescu, care, fără celd абий nuvele istorice şi Pseudo- 
chinegheticos, ar fi fost poate chiht scos diti raiul poetic al literaturii 
d-lui Ghiţă Pop. Hasdeü e în grațiile autorului, de şi maf puţin deett 
nuveliştii generaţiei salé. Creangă n'a scris pentru “popor, şi el n'are 
comparații, deci nu e «bilderreich». Ispirescu — tratat pe larg са şi 
Hasdeii şi mai pe larg ca Negruzzi, — Doamne cit poate fi cineva de 
hedrept (adesea, ca іп casul d-luf Pop, fără a-şi dea seama, in tra- 
tarea literaturii unui popor !). Sfuationsmaler, — Delavrancea, realist 
Delavrancea, interesant prin niuntenisare şi criticabil prin retorică ? ! 
Sí atit. Caragiale se chiamă Ioan, Iancu, iar Luta e numai tatăl săă, 
altfel asămanător infágigat. Niciun nuvelist nu lipseşte la apel, şi nu 
se poate supără nimeni. Romanul nostru n'ar fi în de-ajuns de cunoscut 
fără d. Rădulescu Niger şi d-nele Ianculescu de Reus şi Bacaloglu ori 
d-ra Bucura Dumbravă, care scrie insă numai în nemfeste şi a scris 
numai un român. 

Cartea incheie cu laudà lui Maiorescu, considerat şi ca scriitor. 

Ciudată carte! N'aş dori să mal scrie cineva una ca àceasta. Acel care: 
se va incumeta să ni mai vorbească de literatura neamului trebuie să 
înţeleagă un lucru : că eå este un orgarism, în viaţă orgànicá a căruia 
elementele din care se alcătuieşte iese la iveală după inríurireà pe care 
o aŭ asupra unei mişcări unice, care se resumă 5i se oglindeşte luminos 
intr'o singură conştiinţă. Aiti nu e o grădină în care să culeg’, după 
placul, preferințele, legăturile şi interesele d-tale, Horicele, şi mai 
proaspete şi mai veştede, şi mai adevărate şi mai false. A trata astfel 
o literáturá e a o sfărima, a o risipi, а o incurca, а o cobori pină la 
complimente şi tăgăduiri, la proclamări şi treceri supt tăcere, pe care 
omul de ştiinţă nú trebuie să le cunoască, fie şi atwncl cind se chiamă 
d. dix Ghiţă Pop şi scrie numai pentru «metoda Toussaint-Langenscheidt 
de învăţare proprie prin scrisori a limbii şi vorbirii». N. IORGA. 


Din viața Maramurășului romănesc. 


I. 


О NOUĂ CULEGERE DE POESII MARAMURÁSENE. 


Pănă in anif din urmă, pe lîngă atîtea culegeri de роезїї 
poporale cu caracter ţinutal, n'aveam o culegere de poesi 
maramurásene. 

Si totuşi poesia acestor Romini, supt atîtea raporturi deo- 
sebiti de ceilalţi, are, trebuie să aibă, un mare interes. Poesia 
poporului se schimbă, petecindu-se, confundindu-se, adăugin- 
du-se, în aceiași măsură şi în acelaşi chip în care, supt înrîu- 
rirea altor neamuri, supt bătaia vîntului de prefacere al vieții 
moderne, poporul însuşi se schimbă. Limba cîntecelor ajunge 
pe alocurea să nu mai fie acea frumoasă limbă clară, spontanee, 
care face plăcerea acelui ce deschide o carte cuprinzind ase- 
menea cîntece. Mahalaua oraşelor trimete, în Romănia, înrîu- 
rirea eï spre sate în toate privintile, prin urmare şi în aceasta. 
Cultura oficială care se propagă şi se predică prin şcoli, strică 
şi ea vechea cîntare naivă, aducînd idei necunoscute pănă 
atunci, sentimente neobişnuite, vorbe nerostite de mulțimea de 
la ţară. Si şcoala románeascá pe care o aü аї nostri în Ardeal, 
in Ungaria, în Bucovina chiar, înrîureșşte felul de a se exprima 
al oamenilor şi viciază poesia poporală. 

Maramurăşut însă „ trăind cu totul la o parte, cu oraşe 
evreieşti şi vecinătate ruteană, cu Biserică mărgenită la rosturile 
ei strict duhovniceşti, cu întreaga cultură mai înnaltă pe limba 
ungurească, datoreşte acestei isolări, acestei înnapoieri culturale 
tocmai, curăția cîntecului 5ай. 


89 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





Si mal este o insugire a Maramurăşenilor care trebuie să ne 
facă a dori să cunoaştem poesia lor populară. Romînii de aiurea 
sînt, şi ай fost, in marea, lor majoritate, bieţi oameni паса) 
şi шті; cînd glasul lor se innaltá spre cîntec, el va avea 
duioşia resemnată a doinei, care oglindeşte starea de spirit cea 
mal nenorocită pentru un neam, atunci cînd el nu mai e în 
stare să se minie, să se lupte şi nici măcar, pe pămîntul oame- 
nilor mari şi tari şi răi, să mai tragă nădejde. Maramurăşenii 
însă, aşa cum sînt astăzi, cu Evreul, nu numai în tîrg, ci şi în 
sat, stápin al caselor din frunte, din drum şi al celor mat multe 
ogoare, unde Romînul ii lucrează acum са rindas, — Maramu- 
rágenil sint «boieri» şi cu acest cuvînt de cinste se şi intimpiná ; 
«coconi» şi «cocoane» sînt copiii lor. Mindria unor oameni 
liberi de veacuri, deprinşi cu lupta şi avînd un aga de mare 
prisos de bogăţie încît din revărsarea lui s'a născut Moldova 
noastră, la capătul unei vînători nebune de fruntaşi ai satelor 
maramurăşene, — aceia nu-i părăseşte nici acum, în sărăcie şi 
apăsare. Şi nu e puţin lucru să auzim şi în cîntec glas slobod 
de Romini cari nu-şi cunosc domni decît din mijlocul lor. 

Acum cîțiva ani, salutam, în «Floarea Darurilor», culegerea 
de poesii a d-lui Alexandru Tiplea. Astăzi Academia Котіп& 
ni dá un şi mai bogat si felurit mánunchiü de cîntece mara» 
murăşene, in «Poesiile populare» trimese de vicariul de episcop 
romin din acel Tinut, párintele Tit Bud. De culegerea cea nouá 
va fi vorba in aceste paginl, menite sá cuprindá si amánunte 
asupra felului de frumusetá al acestor poesii şi alte lămuriri, 
scoase din acelaşi izvor, asupra felului de viață al neamului! 
nostru în acele părți. 


I. 


Íntáiü, cum îşi numesc ei tara lor, a celor patru văi: Visšul, 
Isa, Cosăul şi Tisa, si cum îşi zic lor ingil? 

Maramurăşul se zice în popor «Ţara Moroşenească» 1. Dar şi 
numele obişnuit apare: 


1 P. 14 


N. IORGA: DIN VIAȚA MARAMURÁSULUI ROMĂNESC 83 


Citu-1 Maramureşul 
Nu-i hore са suierul. 


Părerea, exprimată de mai mulți, în desperare de causá, că 
numele Murăşului ardelean se intilneste în al unui Tinut ce 
n'are a face citus! de puţin cu dînsul,.nu se poate susținea 
serios. Din Mara, care curge în adevăr pe aici, şi din Murăş, 
pe care Maramurăşenil nici nu-l știi adesea, cu toate cá, prin 
împrumut, şi Dunărea se rătăceşte prin cîntecele lor, nu se 
poate înjgheba o numire de ţară nouă. S'ar putea oare astfel ca 
judeţele oltene să se cheme dintr'o confundare a numelor Ol- 
tului si Jiiului, saá ca Moldovei, numită după o singură apă, să 
i se fi creat un nume poporal după toate riurile mari care o 
străbat ? 

Poporul însă, oriunde, are deprinderea de a scurta numele. 
Astfel, în loc ca Maramurășul ca nume de ţară să se fi format 
prin alipirea a două nume de rîuri, se poate foarte bine ca nu- 
mele de astăzi al rîului Mara să fie scurtat după altul, ma! 
vechii, de: Maramurăș, al aceluiași тїй. 

Qricum, e o etimologie care nu mi se pare mai rea decît 
cea obişnuită. 

De şi vorbesc de Maramurășul lor, de tara lor umilită «morogá- 
neascá», își zic Romini localnici : 


Bună ziua, mos bátrin. 
Sănătos, voinic român Ї 


Fata vîndută la Turci își spune, înnainte de a se da ca «mîn- 
care peştilor şi cotloane racilor», «mulitá» de «mulul» din fundul 
apelor, «copilá romînească». «Copilutá romineascá» e şi acea 
fată care strigă “Turcilor: 


Ей că mi-s fata babet 
Din termurile apel. 


Pe fată «mindrá de Romin», şi nu pe cea bogată de «Ar- 
mean», o caută flăcăii. 


ÎL. 


Viaţa in sâte a Rominilor acestora se vede toată din cîntec. 
Deschideţi «vranița» porţii, care se dă în lături doar cînd 


84 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


intră nora cu zestrile. Ati lăsat drumul mare, cu «crigma vi- 
nului>, cu «lotrif» de la «capătul podului», cu «hinteurile» dom- 
nilor şi cu «carele inferecate» care duc mărfurile. Sînteţi acum 
în cuprinsul gospodăriei. 


Poate aţi nemerit la un «cinstit boier», care nu trebuie pus 
laolaltă însă cu «domnul», care e de alt neam şi-şi cumpără. 
«ciucuri» la haină din munca «plugărelului» : 

— După сеї cu pluguri 
А Trăiesc şi сеї cu ciucuri; 
sau 
Nu mănincă toţi prescuri, 
Ci trăiesc după pluguri. 
Domnii ай «clop boieresc» în cap şi se incaltá cu «cizme»; 
"iobagii li staă la îndămînă, şi cintecul îndrăgostitului fără nume 
şi avere se teme 
C'or scula domnii iobagii 
Şi s'or despărţi toţi dragii. 

«Nemegii»-boieri nu sînt iubiţi însă nici ei de omul de rind, 
căruia i se pare că acasă la dingi e mai multă trufie decît 
muncă şi bună îngrijire: 

Nemişoaia sede 'n vatră 
Şi minincá nespălată,_ 
Ca şi scroafa din covată: 
Dimineata cind se scoală, 
Cioarele din cap ií zboară; 
Nice ochi! nu-i deschide 
Si-1 cu minurile 'n blide. 
Voiniculut, chireşului» voinicel», nu i-i îngăduit să bea cu 
..jupánese 
Si cu coconite-alese, 
zice cintecul, care pleacă de la omul de rînd şi impártágeste 
invidia şi urile lui. 

Totuşi, dacă viersul sfătuieşte pe voinic să-şi iea mireasă 
dintre сеї fără avere, indreptátirea e mai brutală chiar decît 
duşmănia între clase, cuprinzind în ea o amintire— şi o con- 
statare — a robiei femeii: 

De-aş trái cit piatra 'n munte, 
N'ag iubi fete avute, 

Ci-ag iubi una săracă: 

Cind oi& zice: taci, să tacă. 


N. IORGA : DIN VIAȚA MARAMURĂȘULUI ROMÂNESC 85 








De casa «plugárelulur» numai vrea să ştie poesia maramu- 
reşeană. Aici, cu toată sărăcia, măcar pe vremuri, se întindea, 
primitoare, masa, la care se aşează «feciorii cu struturile», «fe- 
tele cu cununile», «nevestele cu cepsele». În veselie bună fră- 
țească se minincá «pine de grîu curat», şi se bea, ori «vinul 
roşu pipárat», ori «miedul» strávechiü. 


În cea maï nouă epocă, această casă, ce se păstra fără schim- 
bări din generaţie în generaţie, adăpostind aceleaşi tradiţii, cu- 
prinde şi un nou tip, al şcolarului care se întoarce dela oraş, 

“unde lumea stă ре «canapeiü», şi vorbeşte lucruri ce nu se 
prea aud la sate, de unde-i vine tînărului însă această chemare 
plină de dor, de la iubita uitată: 

Domnişor de la iscoalá, 

Vin’ acasă şi te 'nsoará, 

Că şi ей mi-s mărişoară. 

Une ori maï vine catana de departe care totuși tine minte 
mai bine că'este o casă care-l aşteaptă, cu «cocoanele frumu- 
şele» ale celei d'intáiá tinereţe ale luf. Iată-l cu «clopu'nşinu- 
rat» şi «bumbustele de-argint» ale uniformei. A plecat dintre 
al luf, chorind» ga să-şi ameteascá durerea, în tovărăşia altor 
«feciori», ale căror pilcuri se văd «ca nolit» pentru cei ce simt 
cá prin plecarea lor s'a pustiit satul de putere şi veselie tînără. 
În urmă iubita a plins îndelung, avînd doar aceastá mîngiiere, cá 

Nu-l ruşine și păcat 
C'oiü fi norá la 'mpărat! 

Ostasul cel пой a intrat, in sfîrşit, după zgomotul cel mare, 
menit să-i ascundă durerea, a intrat deci in oraşe mari ale 
ferif, poate chiar în «cetatea de Scaun», ori, cum zice el, în 
tînguirile lui: 

La Peşte, ре apă 'n sus. 
Şi de aici cîntecul zice, plin de-un dor fără de margeni: 


“Frunză verde lată 'n dungă, 
Toate plugurile umblă, 

Num' al mieü sede la umbră 
Plugutul sede 'n ocol 

Şi casa-l plină de dor... 





1 Pesta, 


86 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Mînîncă, la reghemint, «prifont uscat», se gîndeşte mult la 
«mámuluca» lui, se gîndeşte şi ma! duios la cine stie ce ascunsă 
вай făţişă legătură de iubire şi aşteaptă din toată inima ceasul 
care o să-i îngăduie a nu fi altceva decît tot vechiul «plugárel» 
cu fapta slobodă în hotarele sigure ale putinátáfil lui. 

O baladă 'nfăţişează pe catana întoarsă pe neaşteptate acasă 
şi găsind soţia, care-l crezuse mort, la masa de ospăț a unei 
nunţi a doua. Alţii pot să nu recunoască pe străin; el îi spune 
însă inima că nu e un oaspete noü în casă, si deci se ridică 
plingind pentru a mărturisi că-l ştie cine este: 


Mi-l cunose 
Pe inel, pe turgaláü, 
Schimbul de la tatá-mieü. 


lar el, bărbatul, nu varsă nicio lacrimă din ochii lui cari 
aü văzut multă lume, ci numai, ca domn al casei: 


„ЕІ соро 'n cuiü şi 1-а pus. 


ш. 


În zilele de serbători, dar nu numai atunci — căci Mara- 
murășul are între blestemurile lui şi băutura, — săteanul merge 
la «fágádáü», la făgădăul Evreului, unde, dacă n'are bani să 
plătească, îşi va lăsa «sumanul». Datoria chiamă însă ’n fiecare 
zi aiurea, pe holdele înguste din margenea muntelui. Acolo- 
muncesc «birişii», îndemnîndu-şi boii pe plaiuri, $i «таіегапії», 
crescuţi în «fin şi iarbă». Acolo ciobanul de pe plaiü 


— De la stina Craiului — 


cere fetelor, harnice lucrătoare şi ele, să li suiere din «frun- 
zuca de raiü». Peste viaţa de rătăcire a «pácuráreilor» acestora 
stápinesc «vátavif oilor», cari trăiesc zilele lor singuratece în 
pacea senină a muntelui. Viaţa lor nare tovarăşă şi nici moartea 
lor nu strînge bocitoare în jurul sicriului de lemn aspru. Сїп- 
еси] însă îngenunche la căpătiiul frumosului mort tînăr, si 
plînge astfel: 

Nice pinză pe obraz 

Fără scoarță de buhaș, 


Nici scinduri de copirşăi, 
Fără scoarță de durzáü. 


N. IORGA: DIN VIAȚA MARAMURÁSULUI ROMÂNNSC 87 





Si, dacă nu e în jurul luf jalea plătită a oamenilor, firea in- 
treagá-Y serbează măreț, cutremurindu-se de durere pentru 
peirea lui, prohodul : 

La mormintul lui aü pus 
Trimbita lui de-a dreaptă 
Şi fluierul de-a stingă: 
Vinturi тагї cá şi-or sufla, 
Trimbita şi-a trimbità, 
Fluiera și-a fluieră, 

Mare jale 'n lume-a fa’. 

Mai cîntaţi decît «pácuráreii», mai iubiţi şi maï deznádájduit 
ЈАШИ decit dingif sînt insă acei voinici, cu averea lor în buzu- 
narele trecătorilor, pe сагі poporul, martur al unei apăsări 
nelegiuite, nu-i poate osindi numai pentru aceia pentru cá ei 
se ridică prin mijloace nelegiuite împotriva ei. Sint «tálháreii», 
cari ieaü la început doar «legume» şi «custuri» pănă ajung 
să treacă peste vămile Dunării, — făcute pentru alti oameni, 
buni, slabi şi fricoşi, — fără plată, «boi şi cai». Unii rămîn timp 
îndelungat mîndrii «voinici aï codrilor», cu «securi şi cu to- 
poare» împotriva tuturor făcătorilor de nedreptate, împilăto- 
rilor de săraci, purtătorilor unei averi pe care n'aü cîştigat-o. 

De obicei, cum se va vedea si mai departe, «lotrul» cade 
totuşi în ghiarele urmăritorilor şi ajunge un <robut tiner», minat 
pe căruţa ferecată spre temniță şi moarte : în ceasurile lui din 
urmă, el se gîndeşte la pricina nenorocirilor lui, la creşterea 
cea rea a таісеї, cáreia-bi muşcă în drumul la moarte — căci 
i s'a refusat «gratia» — urechea. 

De faptele şi suferințele haiducului e plină această poesie. 
lată singurul eroi románesc pe care l-a produs tara, haiducul 
Pintea, — Pintea Viteazul din vremurile tulburi ale lui Francisc 
Rákóczy. Cîntecul îl înfăţişează la masă, «masa rotilatá», în- 
cunjurat de voinici, optzeci şi cinci la număr..Fîrtaţii lut nu stiü 
ce e frica, şi еї coboară muntele pănă jos Ha Baia-Mare, unde, 
spre spaima «domnilor», caută 

..Vin de cel mal tare, 
Ce beü domnit la gustare 
Р Şi se 'mbată 'ndata mare, 
— vin pe care-l ieaü fără «cruce de ban»: <Băiuţenii» însă pot 
să afle de la el cu ce se poate impusca grozavul căpitan prin 
a cărui «cámesá de ofele» nu trece «plumbul», şi anume cu 


88 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Gráunte de primăvară 
Şi cuite din potcoave, 
Măzărice de сеа rară. 

Alt Viteaz, de aceştia, care-și cumpără la Cimpulung «calul 
porumb», încarcă şeaua cu «prah şi plumb» şi «s'ageazá "ntre 
strimtori» împotriva negustorilor, ori chiar, cu «baltag voini- 
cese», trece la Leşi: 

Si oii omori Јі2111, 

Si li-oiü lua talerit, 

51-оій bea cu mindrutele 

Prin toate crişmuţele ; 
ori chiar, peste alt hotar, 


Oiü omori Turcele. 
Li-oiü lua odoarele, — 


pentru cá, spune el cu mindrie, 


Ей is om cu €lopu 'n cap, 
Nu má stiü teme de-un sat. 


Pe altul, osindit de judeti şi dus la moarte de «<jendari», 
cearcá să-l ráscumpere de la «iaragbiráü» 2 părinţii, — fireşte 
cu «<florinţii». 

Alte ori ajunge în «temnita hognogiuluf» (hotnogulut, că- 
pitanuluf) alt Romin din cei ce stápinesc codrii, ajunge pirit 
de chiar «mindra» lui, care nu vrea să şi-l ştie împărţit cu 
alte trei. 


у. 


Afară de asemenea subiecte, în legătură си vitejii locului, 
celelalte balade sînt răsunete ale acelor ce s'aü alcătuit aiurea. 

Este şi «domnigoara», «prunca» măritată după un «fecior 
de Tigan», după un «zlătar», căruia aici i se zice «sglotariü», 
ceia ce rimeazá cu «domnariü», însuşirea tatălui fetei. 

Povestea « Vălenarului», care e otrăvit de iubita înşelătoare, 
vine la rînd: o găsim şi în culegeri venite din alte-părţi ro- 
măneşti. 


1 Evreii, Jidani. 
2 Birăul — judele iarasulut, eraşului, Ţinutului. 


N. IORGA: DIN VIAȚA MARAMURĂȘULUI ROMÂNESC 89 


Întîlnim balada femeii vîndute de un s$t lacom Turcilor, între 
cari ea găseşte pe un frate al ei,turcit, pe care-l şi recunoaşte 
înnainte de a cădea — roabă cumpărată de dînsul, — în păcat. 
Apoi pe aceia a fetei, şi mai nenorocită, care, ajungînd în pu- 
terea págínilor şi suită de dingii pe luntrea се о va duce peste 
Dunăre, cere să i se îngăduie atîta mişcare cit să poată sări 
în apa ucigaşă, îndeplinind astfel dorinţa mamei sale, «baba 
săracă» : 

Turcilor, boierilor, 
N'am fată de măritat, 
Nurori la 'mpárat de dat. 

Se primblă şi prin ciclul maramurágean legenda «fraţilor 
dulci» cari, nebuni de iubire unul după altul, caută preot, că- 
lugăr, ce-o fi, ca să-l cunune. 

Original ar fi doar cîntecul despre Vidra «doamna», care a 
cunoscut prea multi tălhari la cîrciuma din «dealul mare» gi, 
mărturisind straşnicului bărbat păcate mal vechi, își tragănă, 
odată cu un cîntec ultim care chiamă «voinici ca ploaja», pro- 
hodul unei morti silnice. Altă «domná»-si lasă copilul născut 
fără de lege în codru, şi, cînd merge să-l caute, el răspinge pe 
«mămuca cea dulce» care prea tirziü îl caută între frații cá- 
lugări : 

Dalbi cálugáret 
Pe dealul de la Moiset 1. 


VI. 


Guvernul local, ce-l prigoneşte pe haiduc, se înfăţişează, cu 
«o armeghea» (comitatul), cu aşchiuţă 2, cu juraţii — se zice si 
«jurátol», caşchiutoi» —, cu «<pătrupopii», cu «<jendarii». 


De altfel şi aici, ca şi la noi, dar intro măsură mal mare, 
această Cirmuire se arată numai in două chipuri. Saü strînge, 
de o bucată de vreme, pe feciorii satelor la oaste, umplind 
inimile de durere, fără să li poată da o mîngiiere mai înnaltă, 
venită din nevoia de apărare a terii singure şi a neamului 


1 Cea mai însemnată mănăstire romănească din ţară, mitoc al Putnei. 
2 Ajutori de jurati. 


90 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


singur. бай, mai mul& prinde pe aceşti voinici slobozi şi mîndri 
ai muntelui, cercetaşi lacomi de banul străin ai văilor, vadu- 
rilor şi vámilor pentru a face din еї, cum sa spus, prinşi, 
mobi, «robuti», ce se duc legati pe «carul înferecat» spre tem- 
niti grea şi moartea înnainte de vreme. 

Pe haiduc poporul, din mijlocul căruia s'a ridicat ca viteaz 
împotriva legii străine-şi în dauna străine! bogății, îl iubeşte, ort 
că e stăpîn cu puşca *n mînă, ori cá merge ferecat spre inchi- 
soare, ori că-şi aşteaptă moartea. 

ÎL vezi din cîntec plîngîndu-şi codrul ce piere : 

Codrule cu frunza lată, ' 
Pice bruma, nu te bată, 

Cá mi-al fost tare bun tată, 
Cind m'a urit lumea toată. 


. e o 


Codruț cu frunză domnească, 
Geru! nu te prăpădească, 
Că esti casă romănească. 


* > * s * s è s č o 


Nu cel de la nol portie, 
Ca şi de la Împărăţie. 


Páná se minie pe codrul desfrunzit prea jute, care e pentru 
dinsul acum un «cine prădat»... 
П vezi pe haiduc cum 
Se preumblă prin ţară 
Cu fluierul subsuoară, 
Mincind carne de mioară 
$i furind tot gurioará 
Si cite o domnigoará... 


Viersul zice despre dinsul cu durere gi cind e 


... 1а spate cu haiduc 
Şi pe picior cu lántug, 


cînd roagă de dreptate pe cei «domni mari cu barbe albe», 
cînd se mîngiie cu frunza ce se ridică pănă la fereasta „lui, 
vestindu-i vara oamenilor slobozi, cari pot s'o guste: 


Pe-atita cunosc că-i vară; 
Pe-o biatá de lozişoară, 
Ce-a 'nfrunzit la temnicioară 
Si-o văd pe ferescioará ; 


N. IORGA: DIN VIAȚA NARANMURĂȘULUL ROMÂNESC 091 








cînd doreşte, într'o glumă ce răsare din mijlocul umilintet şi 
temerilor, să i se "mplineascá gîndul de a ё · 


„. Codrul biráü 
Si frunzuca birăită, 


ca să nu mal fie in veci 


..TObí in temnită. 


În haiduc, frumos şi viteaz, iubitor de femei şi fete, dáruitor 
de săraci, făcător de răpede dreptate în folosul călui ce sufere, 
în haiducul «horelor» şi isprăvilor, şi aici poporul vede pe 
alesul 5ай, cea mai îndrăzneață şi fericită mláditá a neamului, 
vede întruparea unei drepte răscoale împotriva unei rînduieli 
pe care n'a făcut-o el, de sine, după sine şi pentru sine, ci 
alții aŭ făcut-o cu paguba, umilinţa şi înlăturarea acelor сагі 
aü de veacuri tara şi-i muncesc singuri pămîntul. 


VII. 


Cit priveşte alte neamuri, ele se ivesc rar in cîntecul mara- 
murásean, În culegerea de fatá numele Rusului vecin nu se 
intilneste niciodată spre a fi luat în batjocură, ca aiurea, 
pentru uriciunea, pentru lenea şi murdăria lui, pentru aplecarea 
lui către furt. <Neamţul» e numai cel ce mînă cu sila la oaste; 
el înfăţişează vechiul Guvern, de care e legat începutul «ver- 
boncului» la Rominii «de dincolo», al recrutării. Ungurul e nu- 
mai un om din popor ca şi Romînul, «tálhar», ce e dreptul, 
dar nu prin mijloacele тагї ale stăpînirii de ţară, nici pentru 
scopurile, dușmane nouă, ale vieţii altui neam. «Jidul», Jidanul 
e, fireşte, înşelătorul, «cealául», care iea si «moşia», cu camăta, 
cu «mízda». De alminterea, un singur cîntec îi pune laolaltă 
pe toţi, ca <duşmani», un cîntec, nu de ultimă deznădejde, ci 
de indignare, de minie, de luptă: 


Citu-1 lumea de-a lungul, 
Nu-l copil ca Rominul, 
Tălhar ca şi Ungurul, 
Blestemat ca si Neamţul 
Si cealáü ca şi Jidul. 


92 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Rominu'n pămint munceşte, 
Cu grea sudoare trăieşte» 

Si ре mulți flăminzi hrăneşte: 
Ungurul tot îți minteste 

Pănă ce te prăpădeşte; 
Neamtul te duce "n catane 

Si te hráneste de foame, 
Jidul îți iea moşia, 

Si se urcă pe dinsa," 

C'a cuprins-o cu mizda. 


Cum Doamne-oiü putea trái 
Cu dugmanil aceşti tri ? 
Fără-l musa! a-l pocni 

Cu lemnul stejarului 

Pănă- vel (?) da dracului, 
Să şi-l ducă 'n tara lut. 


Dar încă о dată Evreul se înfăţişează cu «făgădăul» lut care 
momeste, despoaie şi stoarce: 
De cind beai la Sloim in dimb, 
De-atuncea málaiü nu vind, 
„Fără cumpăr cind am rind. 
De cind beaü la Sloim in vale. ` 
De-atunci n'am nici de mincare. 
Ori «Unguroaia» e luată în batjocură pentru trupul ce se 
pare Romînului lšbirtat ca de «lupoaie». 


VIII. 


GRAIUL. 


Ceia ce deosebeşte şi acest volum de роеѕії maramurăşene 
€ plăcerea Romiînilor din acele părţi de a întrebuința cuvintele 
dezmierdătoare, alintate, care ajung aproape să înlăture pe ce- 
lelalte, de cite ori o nuanţă de simfire iubitoare se adauge la 
simpla rostire a numelui. 

Diminutivele se întîlnesc deci pe toată pagina: mireasa cu 
sila, care-şi recunoaşte bărbatul, «sofucul», prinde a plînge din 
«cel cornuluf de masă». Frunza de Ја care porneşte cîntecul e 
«rotunjoará». Copilul din leagăn e liuliuful maicá-sa ; cînd ajunge 


N. IORGA: DIN VIAŢA MARAMURÁSULUÍ ROMÂNESC 98 


mai mare, e calificat de fiut. Călugării cari merg pe «drumutul 
bătut» la mănăstirea leudului sint «cálugáret sfinfiti». Fratele, 
«frátiucul», zice surorii: «soriücá», «sorureà». Mirii sînt dezmier- 
daţi «miretei», mireasa «miresucá». Páná şi «lungul drumului» e 
«alunguţul drumului». «Domnutul» şi «Domnuta» își sufăr bătăile 
sorții. Voiniculuf chiar i se spune alintat «voinicic». Holdila, 
undița ca şi hăinicele, prinzurele, spicu[, frunzucă, ziucă, aŭ 
şi ele locul lor. Stráina cáinatá pentru singurătate e 'streintă ; 
badea e chemat: bádicéle. Şi mintea e mintiuca. Drácoaica se 
zice drăculiţă. «Un бги de rugut sfint» vrea să se facă iubita 
pentru a ñ la drum cu iubitul er. 

Si în această nouă culegere a cîntecului maramurăşan limba 
are un caracter arhaic. O sumă de cuvinte rare se intimpiná 
la dingif, buni păstrători de graiü vechii; astfel lui totdeauna 
її răspunde în vorba lor deauna, сеа ce înseamnă: îndată, fără 
zăbavă, neapărat : - 

Sapa 'n mină a luat 
Si deauna a plecat. 

Bătrinul se zice şi vij (în legătură, de sigur, cu «ghiuj»): 
Întoarce, vij, іппарої. 


Pálária se zice clop. Inelul care-şi painjáneste luciul, e pámintit. 
Rădiul se chiamă rit; el se impájesgte, înverzindu-i pajistile.Vechiul 
nume de patilat al batiste (de la ung. patyolat) se întîlneşte încă 
la dingit. Cerceit sînt ciurcei, şi portul «cizmelor roşii de Brageü» 
e pomenit pănă şi in cîntece care circulă in zilele noastre. Oasele 
se zic cioante. În jurul giturilor se poartă zgarde ; cumpăna fîn- 
tinií se chiamă virdurd. Pălinca, horilca se bea din ol, din uiagá. 
Leneş e diug. Soţiei i se mai zice nevastancă, şi de numele 
ei se alipeşte adiectivul de {апей pentru ca să aráte cochetărie 
şi drăgănele. Vechiul chidru se înfrățeşte cu molidul in po- 
menirea copacilor codrului. Castana e aghistind. «Jizi» págint 
învie, şi un popă nelegiuit, în stare a cununa sora cu fratele, e 


..Un popă dim dol Jizi. 


A mustra e a toi. Prăvăliile se zic bolduréle. Termul е zis şi 
țermur. De 1а a «nápusti» se spune, nu năpustească, ci na- 
poastă !. Lipsa e, după ungureşte «hija», hie. Románita e roman. 


1 Cf. ciuntá, în loc de ciunteste. 


94 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








Se zice a скейті, a nădăi (a-şi lua seama), a jelcui (а jálui), 
a bidi (a suferi), a grăi in ponce (a se impociga) Bărbatul 
urit e un metehăii!. Se porneşte cîntecul de la «măr ră» 
călănat». 

Pentru stări sufleteşti simple răsar expresii potrivite. «Mindras 
spune «voinicelului» : 


7ea-má, mindrulut, cu tine; 
Cu trei părți ţi-a 'mbla mal bine. 


Fără de margeni înseamnă 


larba de pe un hotar 
Si frunza de pe-un stejar... 


Un «pruncuf fără părinţi» e 
Ca si pomit dezgráditi. 

Cine stă liniştit e «ca banu "n ladă», iar pribeagul «ca banul 
mulit», prins în noroiü, ori ca «banul cel pierdut». Cine ajunge 
slujnică la străini, are parte de o viaţă ca aceasta: 

Străinul pănă işi cină 

Eü is sfeşnic şi lumină. 
«Ca umbra între spini» e «hodina» străinilor. 
La despărțire, părăsita strigă: 

Ne-am iubit dintr'un inel 


Ne-om lăsa din putinel. 


Caracterisarea unul dor grozav, care face pe cel atins de 
dînsul să amorteascá pentru nimicurile zilnice ale vieții, se 
dă aşa: 


Să te-ajungă dor cumplit, 
Să laşi lingura pe blid. 


Și, cînd îşi iea nădejdea de venirea iubitului, fata zice: 
Dac'am văzut că nu vii, 


Puseiü dorul căpătiiă. 


Ce blestem poate fi mai tare decît acesta, al bietef catane 
în străinătate: 


De-ar fi bătut Dumnezeü 
Lemnul din leagănul mieü ! 


1 În legătură cu verbul nostru: а măltăhăi, a mişca ciudat din cap. 


N. IORGA: DIN VIATA MARAMURASULUÍ ROMÁNESC 95 





lată scene de ţară, în cîteva versuri: 


Mindru suierá lon 

Cu coatele pe oblon; 
Mindru şuieră Gheorghiţă 
Cu coatele pe portită, — 
Să má duc să-i daŭ guritá. 


Viscreţia e şi aici semnul deosebitor al iubirii: 


Molidaș de pe Isa, 
Lasă-mă supt umbra ta. 
La umbră nu v'oiü lăsa, 
Cit cuprind umbrele mele 
Nu s'aii făcut fapte rele. 


Dragostea cere frumusefá, nu «boteiaşul cu ol» ale uritel, 
«propeaua gardului». Flácául iubeşte in voie: 


Dar cite má iubesc iară, 
De le-ai stringe-aí face-o ţară. 


Formule fericite se întimpină, ca în această caracterisare a 
vieţii, în sat, şi în «stráinátatea» de afară: 


Decit în ţară străină, 

Cu pită de griü a mină, 
Mai bine-1 în satul miei, 
Cu pitá de málaiü гай. 


Si, cînd se gîndeşte acasă, unul zice din frunză: 


Care-şi lasă satul lui, 
Ardă-l rara focului ; 
Da' nu-l ardă tare гай: 
Că mi l-am lăsat şi ей. 


Bucăţile de spirit sînt mai rare decît în alte părți: 


5 


Drage mi-s cocoanele, 
Ca la popi icoanele, 
Şi mi-s dragi copilele, 
Ca la popi psaltirele. 


Dragu-mi e omuţul mare 
Şi pe mers şi pe cărare, 
Dar omuţul mititei, 
Feri-mă, Doamne, de el. 


96 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
===> 
Si iată una, din care se desface şi un parfum curat de 
pastoralá : 
Unde joacá vár cu vár, 
Tot miroas' a calapár, 


Unde joacă văr cu vară, 
Tot miroase-u primăvară. 


О În WXet6ee-X. 
* - -tu o 


Ó ov 


Acesta l-oiü bea de sus, 
Cá mi-e drag cine l-a pus: 
Acesta l-oiü bea de tăt!, 
Că mi-e drag pe cine-l văd. 


VIII. 
COLINDE. 


O menţiune deosebită se cuvine colindelor, care sînt aici 
altfel decît în alte părți romănești. E vorba in cele mat multe 
de o mănăstire din «Răsărit», a «Grecilor», cu «nouă uşi, nouă 
altare», cu «uşa spre Mare», cuşorii de tămiie», «uşile de 
făclie»; cu 

Nouă popi, nouă diect, 
Şi p'atitia patrierci, 


în саге înşăşi Maica Domnului 
Cu fiut micut în braţe, 


ascultă slujba şi plînge, pănă-l ard lacrimile calde pe Isus, iar 
Maria, prevázind viitorul pruncului, îl mîngiie cu prezicerea 
menirii lui mîntuitoare, a botezului izbăvitor al lumii şi a ju- 
decății veşnice fără de gres. 

Ori Fecioara străbate «tarine "ntraurite» căutînd locul naş- 
terif fără prihaná: plopii sună din «frunzucá» de-o tulbură, 
arinif pîresc adăpostul ei la «páginit de Jidani», brazii, «brá- 
ації», suflă asupra pruncului plăpînd; la «stupina albinelor» e 
prea mult miros de floare şi zuzăt de lucru; caii din «turigul 
paielor» «joacă» şi «rincheazá», stricîndu-i odihna în ceasul 
suferințelor, şi numai boii blînzi o îngăduie, liniştiţi şi tăcuți, 
primind din buzele cele mai nevinovate binecuvintarea uneY 





1 Tot. 


N. IORGA: DIN VIAȚA MARAMURĂȘULUI ROMĂNESC 97 


«alduiri» dumnezeieşti fără sfîrşit. Acum pot să vie păstorii şi 
сеї trei Crai cu 


Aur, smirnă şi tămiie, 


pe cînd roua plouă şi «fácliile ard». 

Ori, în a treia variantă, nu se mai vede sfinta Maică în staulul 
boilor şi pruncul cu lumină în jurul frunţii, ci numai, «cu norii 
alăturate», curţile cu «pomutí» în «trei rînduri», cu mănunche, 
«struțuri domneşti», de flori, de «ruje», la uşi şi la fereşti, cu 
pat alb de brad. «Doamna» lor aşteaptă cu păharul de aur 
avînd «scris» pe dinsul «raza soarelui» «spicul griului» şi «vita 
vinului> ca $1 «numele Domnului», «luna şi lumina». «Porumbasi» 
Suri, <suraşi»> ай adus tocmai de la Iordan piatră şi apă, in 
«clonfurelele» lor, pentru a se face astfel de curţi ale minunii. 
Acolo in Curți deci boierul, «boiereasa», veghează: еї trezesc 
«slujnicele», se <aştern mesele» cu «mătasă», se aşează «colaci! 
de grîu», se «umplu păharele» şi cupele-pentru venirea Împăra- 
tului în fase, în albe «giolgiuri» de «bumbac» din fulgi de 
Dechemvre, cu «aghimant», cu diamant curat de ghiatá, pe «cá- 
mánac», pe «titiufa-Í roşie», de prunc. Dacă doarme încă п 
«patul míndru 'ncheiat», unde s'a strămutat prin voința Ta- 
tălui, colinda trezeşte pe «Fiutul Sfînt» ca să se 'mpodobeascá 
şi să intre in Gurţile, curăţite de «gozuc» (gunoii) anume 
pentru el. 

Se vor aşeza acum în trei «cornurí de masă» «bunul Dum- 
nezeü», Sfintul Petru, «Ioan Sintion» Botezătorul, lăsînd «ju- 
pînului de gazdă» al patrulea corn al mesei sfinfite. EY împart 
acum darurile oamenilor: «boi buni>, «cal buni» şi ce mai 
aşteaptă fiecare. 

Sint mari curţile, destoinice са să primească un Dumnezeu 
prunc, dar, dacă bogatul va «striga de la fereastă», la între- 
barea de-i este gata cina: 


Gata-f. gata-1: nu-l de vol, 
Că-1 de nişte domni ca пої, 


se va găsi loc de adăpost şi ospátat «in capătul satului» măcar, 
la «casa săracului», care dă oaspetului tot al lui şi ceia ce va 
mai cere de la cine are mai mult decît dînsul. 


Altă dată e vorba, ca intro adevărată colindă de ciobani, 


2 


www.dacoromanica.ro 


98 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


de iarna grea, de zbieretul oilor şi de coborirea pe scări de 
ceară, cu <fuştei de fulgerei» a luf Dumnezeü însuși, care aduce 
lumii înfrigurate ca dar de An Noü «flori de vară». Оо 
«turmá de oi» paşte departe, pe Locurile Sfinte, in rădiul, în 
«ritul» luf «Rusalim» si petitor! din cer cad ca floarea зай ca 
fulgii de zăpadă ca să ceară pe sora păstorului, care ştie bine 
că, numai ce s'o vadă, nu vor mai сеге «adausul» de «ol cor- 
nute», de «capre sute», de «boi», «iosag» $1 «stînă». 

Ba uite că Dumnezeü însuși stă la sfat cu oile şi, ca să nu 
le sperie cu lumina lui, s'a făcut un cioban bátrin, 


Cu fluier intintelat, 
Cu suman îmbăierat, 


şi ele ridică spre dinsul graiul pe care părintele din ceruri îl 
înţelege de o potrivă de la cea mat minunată gură de om, ca 
şi din rostul simplu al celei mai mărunte vieţuitoare: le auzi 
rugindu-se ca Domnul să mai «trudă» cu ele pănă "n «dalba 
primăvară», ducindu-le pe «pripoarele», unde izvorul nu în- 
ghiatá, şi, în schimb, ce-i pot da alta decît: 

La Sinjorz 

Un miel frumos, 

La Ispas 

Un bulz de caş? 

Ort, măcar, dacă grija lumii îl tine sus, Dumnezeü trimete, 
cu briü roșu 'mpodobit, cu fluier <inferecat> şi, împotriva lu- 
pilor iernii, şi cu «báltag incolturat», pe vechiul păstor, ajuns 
de vifore alb şi el ca oile, Sfîntu' Ioan al Botezului dumne- 
zeiesc, «Ion Sintion» de pe malurile Iordanului. 


Dar şi în pădure se rátácegte acelaşi «lon Sintion». Воіегії 
de la Curțile spre care se îndreaptă pruncul aŭ pornit la vînat, 
şi, în loc să intilneascá "n calea puștii fiare de codru, daŭ de 
«fapugorul» sur care e Sfintul «nánag al lui Dumnezeü», osîndit 
de maică-sa să stea în pustietate 

Nouă ani gi nouă veri 
Şi pe-atitea primăveri. 

Alte ori, în sfirşit, colinda, pierzînd bucuria Naşterii, merge 
pănă Ја «ritul lui Pilat», unde se face judecată nemiloasă prune 
cului care acum şi-a strigat <Vanghelia> în lume, ori chiar la 


www.dacoromanica.ro 


I. PAJURĂ : ODĂ CÍNTÁRETILOR 99 


«dealul Golgota ?n sus», unde din trupul luf pus pe cruce 
curge singe şi apă, pe cînd îngerii pling şi «luna se îmbracă ^n 
sînge» lîngă soarele cuprins de intunerec la ceasul cînd se sapă 
în piatră mormîntul ce nu poate cuprinde niciodată, împreună 
cu mortul, gîndul ce a strălucit din fárina minţii sale. 


În sfîrşit une ort copiil ce vin să colinde maŭ gîndul la alt- 
ceva decit la «plosca de vinars», pine şi vin, la <coşarca 
de nuci» şi la «cosarca de mere», la <cirnatul mare de porc» 
pentru masa de Cráciun. , 

N. IORGA. 


Odă cintáretilor 


Cintai voi, tot cei plini de slava 
Nemuritoare-a biruintii ! 
Voi, unşiă soartei! Voi, frumoşiă ! 
Voi norocogit, 
Stăpină ak inimii 51-а minii! 
Cintati, cîntaţi ! 
E dreptul vostru, 
E darul vostru, — 
Să nu "ncetaft! 
De soarta cintecelor voastre 
Să nu mtrebaţi, să nu wà pese: 
Voi sînteţă firile alese, 
Indrumătorii largei mese, 
Ai cetelor de obidiţi, 
De rătăciţă, 
De insetatí — 
Voi, сеї atita așteptați]... 
Un gind al vostru, un cuvint 
Oricum ar fi rostit, e sfint. 
Ce faceți voi, e bun făcut: 
E de temut 


www.dacoromanica.ro 


100 


NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Un semn al vostru — Impărați! 
Синай, cintaţi,. 
E dreptul vostru, 
E darul vostru. 
Puterile vi le 'ncorda(í — 
Cintali ! 
Vă stă "nnainte tot ce vreți, 
Intindeţă mina, şi алей, 
Uşor, voi toate le puteţi. 
Căcă nu-i nimic necunoscut, 
Căci nu-i nimic пергісериі, 
Străin de voi — o cintăreţă | 


Ca şoimii, liberi vati născut, 

Senini, ca şoimi 'n zborul lor! 

Ca trăsnetul răzbunător, 
Slobozitor 

De binefăcătoare ploi, — 

Aducători de vremuri noi, 

Renăscători voi waţ născut! .. 


De geme (ara în nevoi, 
De-i pling fecioră slabi şi got, 
De-i fură aurul cei ră, 
$i minţi dibace de călăă 
De-o vrăjmăşesc, — 
De sus, din sfintul adăpost, 
Cen vecă lăcaşul vostru-a fost, 
Inţelegind adincu-i rost, 
Voi daţi semnalul, trist şi crud, 
$i mii de suflcte-l aud, 
Şi mii de suflete-l pricep, 
Şi mă de suflete încep 
Să-şi poarte vrerea'n mii de voci: 
Cá-i dar ceresc 
Cuvintul vostru — o proroci | 
S'aprind dorinţi, nádejdi s'aprind,. 


www.dacoromanica.ro 


I. PAJURĂ: ODÁ CÍNTÁRETILOR 101 


Sin lanţ de braţe se cuprind, 
Şi mic şi mare la un loc 
De-acelaşi foc 
Se încălzesc, 
Se întăresc 
Cu-acelaşi názuit noroc. 
Dar unde merg? 
Ce urme şterg ? 
Ce-a fost şi ce va fi ? — Mister! 
Ci duhul păci! 
Va cobori cîndva din cer, 
Si schiptrul legilor de fier 
Va lua norodu'n stăpinire... 
lar voi, de slavă 'ncununaft, 
De ?'ntreg norodul adoraţi, 
Cinta-veţi rodnica 'mflorire... 
О cîntăreţi І cintafí, cintaţi | 


Ce zvonuri vin din fund de zări, 
Din nepătrunse depărtări ? 
Sint glasuri vii? sint aiurări ? 
Saii sint chemări 
Din alte ţări ? 
Din ţara morţilor părinţi, 
Din (ara moartelor dorinţi, 
Din ţara stinşilor eroi ; 
Ce veşti ajung pănă la voi, 
О cântăreți ?... 
E luptă aprigăn trecut: 
Se ?ntorc vitejii morţi pe scut; 
Dar alţii mii se 'ntorc voioşi, 
Ca Feţi-Frumoşi 
Neprihăniţi, 
Nebiruiţi, 
Cu nimb de foc împodobiţi | 
Un sfint s'aratd^n. fruntea lor, 
Un Voevod strălucitor ; 


www.dacoromanica.ro 


10% 


NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


El dă porunci — şi are cui — 
Şi din căminul terit hú - 
Altar ridică denchinat, 
Sá-l ştie orice Impărat | 
Vedeţi voi bine! ziditor 
E însuşi timpul trecător: 
Un sfint apune, altwn loc 
Răsare cu mai mult noroc, 
Şi veac de veac тегей răsar 
Cei luminaft, сеї plini de har! 
Pier et? 
Un neam nu piere-aşa uşor, 
Şi ei trăiesc cu neamul lor. 
Ei sint aci, voi îi vedeţi, 
Ei sint cu voi — o cintáre(i! 
Voi singuri staţi la sfat cu еї, 
О semi-zei | 
Voi staţi la sfat cu "пітед trecutul... 
Porniţi cuvintul deci — vorbiţi ! 
Daţi drumul gindurilor — зегі! 
Şi psalmi de laudă 'mnălţaţi 
Evangheligtilor uitaţi | 
Noi wascultăm, setoşi, smeriţi — 
Nu conteniţi | 
Vorbiţi — cintaţă ! 
Dumnezeiască-i legea Teri: 
Să nu "ncercatí o altă lege; 
E tot ce poaten viaţa voastră 
Mai strîns fiinţa să vo lege, 
Să wo supuie-acelui dor 
Ce stă de-asupra tutulor 
Pornirilor... 
Puteţi voi altfel să simţiţi? 
Dar wauzift 
Pe dealuri buciumul sunind ? 
Şin sate horele bătind? 
Şin vale таи plingind 
Nemingiiata, vechea Doind ? 


www.dacoromanica.ro 


I. PAJURÁ : ODĂ CÍNTÁRETILOR 





E foc şi jalen urma et, 
Din ochii trişti cad picuri grei, 
lar, unde cad, deschid morminte 
Durerilor fără cuvinte... 
E sufletul unui popor 
Ce tremurá nerăbdător, 
Şi cere zări mai luminoase, 
Şi-aşteaptă zile mai frumoase! 
Şi mauziţi 
Chemarea codrilor vrăjiţi 9... 
O dorule! de-a pururi tinăr! 
Tu eşti acelaşi, unul eşti : 
Un piept de-ar fi să încălzeştă 
Ori mii de piepturi laolaltă. 
Dar, cind în piepturi vii, tresaltă 
Un singur fel de-a fi — atunci 
Le тпай atit, cá faci din ele, 
Nu piepturi, ci temute stinci |... 
Astfel stă frate lingă frate, 
Cu minţile stráluminate, 
Cu inimile ^mpreunate, 
Infiorate, 
De-acelaşi tel, de-acelaşi gind, 
Cintind, 
Plingind, 
Jucind ! 
Dar cine s'a oprit vre-odatá, 
S'asculte viaţa lor cintată, 

Şi plinsă — gin răstimp jucată ? 
Voi, сеї dintăii, şi сеї din urmă, 
Voi ascultați, — 

Vo о gustatí, 
Căci una vo cu ea sintefi, 
O cintăreţi! 


E strimt hotarul ună lumi, 
Cind pe-alte căi tu vrei so 'ndrumi? 
Dar lumea ta e lumea lor, 


www.dacoromanica.ro 


103 


104 


NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


$i toate neamurile-o vor, 

O vor aşa 

Cum este ea: 
Lumină "nire lumini să fie, 
lzvor curat de apá vie! 

Aici e taina. Faptul ei 
E cunoscut numai de zei, 

Și de erai... 
Şi-aceştia, nu sînteţi chiar voi 
O purtători de vremuri noi? 
In voi găseşte glas durerea 
Și bucuria tuturor : 

Ce zace nábusit în alţii 

E foc, în vot, dogoritor ; 

E "nfáptuire licărirea, 

Nădejdii lor... şi tot ce vrefí — 
Din rátácirile fiinţei 

Voi plázmuifi atitea vieţi! 

О cîntăreți, 

E larg hotarul (erii voastre, 
Cit largul bolților albastre! 
Prin voi ea dincolo se 'ntinde, 
$i lumea "ntreagá o cuprinde, 
$i neamurile toate vor 

S'o ştie prinsă 'n jocul lor 1... 


О, cîtă vrajă! cît avint 
Intrun cuvint, 

Şi n toate cite ni le dafi! 

Cintaţi, о cintáreli, cintafi! 
Noi wascultăm.... 
Noi wadorăm.... 
Симай, cântaţi | 


I. PAJURĂ. 


ELENA FARAGO: LÎNGĂ LEAGĂN 105 





LÎNGĂ LEAGAN 


Hai nani, nani, 
Lumina mamii... 


..50- cint şi "n astă seară, lumina mea, să-ţi cânt, 
Dar uite 'mcep un cântec şi altu-mi vine 'n minte,— 
...i-acela, dragul mamii, е fără de cuvinte 

Si plânge-aşa cum plânge cumplitul аз? de vint... 


Най nami, nani... 


Să-ţi cânt lumina mamii şi iar încep, şi iar 
Cuvintele-şi pierd şirul, — că vezi, în astă seară, 
l-atit de-amarnic plânsul ce-l geme vîntu-afară, 
De parcar plînge 'ntregul săracilor amar... 


Dar tu aştepţi un cîntec, — că tu ce ştii de vînt, 

Și ce să ştii ce spune 'n amornica-i poveste ?... 

O, tu nu poţi pricepe nimic din toate-aceste... 

„Să-ţi cînt şi 'n astă seară, lumina mea să-ţi с?ті... 


Hai паті, nani, 
Lumina mam... 


-pi dar rămân de parcă nu mai găsesc cuvînt 
Din tot ce-ţi spun al dată în cîntecele mele,— 
Şi feţi-frumoşi, şi zíne, şi flori, şi cer, şi stele, 
Şi-au amuţit povestea de parcă nu mai sânt... 


Hai nani, nani... 


Adormi în caldu-ţi leagăn, lumina mea, gi. taci, — 
Nu-ţi pot cinta şi încă nu eşti destul de mare 

Ca să-ţi pot spune basmul cel nesfârşit în cave 

Se stîng de frig şi foame copiii cei săraci... 


ELENA FARAGO. 


106 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


UN ROMAN NOU 





Romanul doamnei Irina Lecca «Dreptul Vieţii» se ceteşte cu 
cea mai mare plăcere de la un capăt pănă la altul. După atitea 
silinți de a da psihologi! rafinate şi expresii nouă, această carte, 
care nu e scrisă, ci pare a se fi scris ea însăşi, odihneşte şi înse- 
ninează. După atîtea încercări de a găsi o nouă imoralitate, cit 
de puţin inedită, o nouă grozávie, cit decit originală, orf o nouă 
sentimentalitate, oricum mai rară, această sănătoasă scriere face 
bine. 

O fată, un copil încă, momită de strălucire, de zgomotul lumit, 
fără a fi în stare ca pentru ele să se înrăiască ori să se întineze, 
se lasă iubită, logodită, măritată, strămutată într'o bogăţie cum- 
pitată de gustul de cumintenie şi de adevărata iubire a unul 
bărbat maï bătrin. E o jucărie pentru dinsa şi fetița ce se naşte 
din această legătură in care unul iubeşte cu ingáduinta unut 
apus de viaţă, iar cealaltă sufere doar o iubire pe care n'a 
cerut-o şi pentru care n'ar jertfi nimic. 

A fost însă în preajma fetei vesele, care ştia cá viata-i dato- 
reste foarte mult pentru frumuseta si gratia ef copilărească, ci- 
neva саге s'a dat în lături, străbătut de cea maï ascuţită durere, 
la apropiarea triumfală a bogatului. El apare pentru a-şi cere 
dreptul săi la iubire. Vorbeşte jignitor, şi nu i se iartă totdeauna; 
pedepsit cu vorbe grele, se va întoarce totuşi, hrănind speranțe 
nouă, aşteptind o ultimă îndurare. E un delicat joc psihologic, 
bine redat în această încunjurare cu o iubire care n'are nimic 
din curtenire şi din crutare. Cea mal brutală violență n'ajută. 
Între dinsul, care nu-şi poate schimba sufletul şi între dinsa, 
care, deşteptată din amorteala copilărie! naive, simte că iubeşte 
pe vechiul şi bunul prieten din zilele de-acasă, se ridică însă, 
aşa de mare in micimea eï, copila. Iubitul va pleca, fără să 
poată căpăta siguranța iubiri!. 

Se întoarce tirziü. Copila e mare, şi samănă cu maică-sa. Îi 
samănă şi în iubire pentru străinul care sa întors, impu- 
nător prin cunoştinţa de lume, prin talent, prin taina ce-l în- 
cunjură. El iubeşte din noi intr'insa pe aceia care, deşi trăieşte, 
murise pentru el odată. Si mama face odată sacrificiul iubiri! 
el, tirziu ivită, dar pe care nimic mo poate înlătura acuma. 


www.dacoromanica.ro 


GH. TOPĂRCEANU: ÎMPĂCARE 107 


Îl face, şi boala o răpune. Trupul nu mai poate trăi după ni- 
micirea sufletului prin această lovitură tragică. Dar o nouă viață 
răsare din viața tînără pe care martira a creat-o. Si sufletul 
prinde din пой a trăi, măcar pentru bucuria măreaţă de a se 
jărtfi din noŭ. Bunica învie din morți. 


În adevăr va face bine această carte. Trebuie să ştie tinerit 
că sînt şi oameni buni pe lume. Ori măcar li prieşte să-şi inz 
chipuie că sint. Imaginaţia doamnei Lecca îl va ajuta să-şi 
facă această ilusie. 


N. IORGA. 


ÎMPĂCARE 


— 


Tovarăş scump de clipe grele 
Am vrut să-mi fii pe drumul greu : 
Ti-am dat nădejdea vieţii mele,— 
Un cer senin cu mîndre stele — 

Şi floarea sufletului mieu. 


Dar floarea, cînd ai vrut so scuturi, 
Sa veştejit în mîna ta. 
Acu "n zădar îmi ceri sáruturi,— 
Aleargá iar: vei prinde fluturi 

Şi alți obraji vei săruta |... 


Nu-ţi mai cerşest, ca "n altă vreme, 
Íngenunchiat, surîsul tău, 
O nu, — cu tainice blesteme, 
Din calea ta wor să tè cheme 
Nici lacrümi, nici păreri de rău. 


A mea a fost cea mai frumoasă 
Din partea minunatei pînă ; 
De restul ei nimic nu-mi pasă : 
Adună restul de pe masă 
Si-aruncá-l, draga mea, la cinil... 


108 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Pe tine, cea de altă dată, 
Lumină stânsă pentru veci, 
Aşa cum visul mieu te-aratá,— 
Eù te iubesc... Dar niciodată 
Pe tine, umbră care pleci! 


De-aceia, împăcat cu mine, 
În urma ta, străin mă vezi. 
Nu-ţi zic decât : te du cu bine! 
Si zâmbitor mă wit la tine, 
Cum tot mai mult te depărtezi... 


GH. TOPÁRCEANU. 


LOGODNICII MORŢII 


In scapătul soarelui, drumul ce curge ca apa pe coastă, 
Răscoală clăbuci de ţărină, în pasul cailor iufi : 

La stinga amurgul lăsase o roşie-aprinsă fereastră, 

Şi trei călători pe 'nnoptate cotiră 'mtr'acolo tăcufi. 


Nici glasuri de ape pe-aproape, nici clopot, nici cîntec de greieri: 
Părea că natura 'nlemnise de groază, că soarele-i mort ; 

Dar tropot de сай gi virtejuri de ginduri li sună în creieri 
Drumeţilor nopţii, ce-şi lasă asupră-li negrul ei cort... 


Май trece... şi 'ncetul cu "ncelul, din neguri văzduhul se mişcă ; 
E vintul ce pleacă prin iarbă, şi-ajunge devale la тїй, 
Făcindu-l să-şi cinte doinirea. In luncă saude o trişcă 

Și viaţa 'nnoptárii se 'ntinde pe cimpul cu lanuri de griü. 


Şi merg călăreţi 'mnainte. Dar trist ce e unul şi jalnic... 

Ce gind oglindit e pe chipul acelui ce-i fiul de Craii, 

De merge "ntre cei doi tovarăşi ? — De ce wo fi vesel şi falnic, 
Că тп vechiul castel îl adastá domnita cu părul bàlatü? 


Lui tot i se pare c'aude virtejul de fierbere mare 

Din lupta ce т urwa lăsat-o, — încolo nu simte nimic: 
Nici farmecul lunii ce-apare ca taier de aur în zare, 
Nici sufletul tainic al nopţii, nici murmurul тїшїї mic. 


MIHNEA OLMAZU: LOGODNICIE MORŢII 109 








«— Grozavă greşală făcurăm, împinși de-a mea oarbă pornire | 
«О, cum de n'avurd(í tăria sà-m fringe(i voi palima grea, 
«Sá nu părăsesc bătălia, — spre-a merge minat de iubire 

«La negrul castel unde lumea şi-o ride de inima mea ?... 


«Noi sintem nevrednici de ţara ce singele nostru ni-l cere, 
«Ca viaţa să-i fie scăpată, spre-a. creşte la sinu-i alţi fii! 
«Chiar mindra domniţă va ride de inima mea de muiere, 
e Şi-această purtare i-o naşte despreţul în ochii сеї ub... 
«Dea Domnul са "n viaţă să caza asupra sim(irilor mele 
«Blestem neauzit, cel mai mare cé "n lume-aş putea suferi, — 
«Aga са să-mă vie în minte de-apururi păcatele grele! 

«Din suflet іп veci să nu-mi piere durerea ріт ce m'oi muri! 


«Crăpaţi-mi, o fraţilor, capul!.. Vedeti, colo ' urmă e luptá, 
«Ce soartă de teri hotărăşte; iar noi peste cimpuri fugim... 
«Ei sufăr oricare batjocuri, dar inima, parcă mi-e ruptă 
«Gindind că fricos mi s'o zice. Din пой la războii, să pornim !» 


«— Ni iartă stăpine, cuvintul» — îngină acela din dreapta — 
«De mergem acuma cu tine, e numai că-ţi sintem supuși, 
«Cam fost învăţaţi totdeauna си drag s'ascultăm de "nfeleapla 
с Poruncă а ta, şi-am 'tot merge, o viaţă de tine conduşi. 

? 


«Dar, uite, castelul е-артоаре ; о goană de cal şi doar vedem 
«Ce face domniţa şi "n urmă zburăm indărat la rezbel; 

e Şi-atuncea o lume-o să crează, tot astfel cum gindul ţi-l credenn, 
«Că numai potopul de doruri te-a dus spre bătrinul castel.» 


II. 


Merei călătoarea pe ceruri vărsa o lumină adincă, 

Pe lume 'mpinzind ca о mreajá de farmece dulci си fiori, 

Şi ^n raza-i vrăjită castelul creştea dintre neguri pe-o stincă, 
Cu turnul cel mare din mijloc pierdut în náltime de nori. 


Mergeai, călăreţi, cu caii spumind într'o goană nebună, 

Pe margenea, тїшїнї vindt, ce curge prin văi legănat, 

DE în noaptea sticloasă, sfințită de galbena lună, 
in noŭ rupe-adinca tăcere truditul fecior de "mpárat : 


« Rămâneți aici, că de-acuma ей singur, schimbat, mă voii, duce 
«La curte să aflu vre-o ştire, şi, cum m'oiü, intoarce-alergind, 
t Vom merge pe cîmpul de luptă, şi jur pe credinţa în cruce, 
«Că nu mam bătut niciodată cum am să mă bat în curind !» 


110 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Și pleacă el singur nainte, schimbindu-gí şi portul si faţa, 
x umbra-ă suptbe şi lungă pieria ca năluca pe cái... 

imic nu se mişcă "m cetate, e stinsă lumina si viaţa: 
Dar sus licăreşte-o fereastă, luptind cu-ale lunii văpăă. 


Ciocnind cálárelul în poartă, saud trei bătăi în cetate, 
Bălăi înfundate ce т noapte în èco pierdut se lungesc. 
«Hei, cine-i acolo de bate?» Saud zăngăniri repetate. 
«Om bun» — e răspunsul de-afard, — un glas sunător, ostăşesc. 


«De eşti un vrăjmaş al cetăţii, încearcă de-o iea cu oştirel... 
«Dar iată că noi iH deschidem intrarea, căci vrem să ni-arăţă — 
«De eşti luptător cu mindrie — că wai muierească simtire, 
«Ca vorba vicleană, să-ţi fie o armă de luptă т cetăți!» 


$i poarta greoaie se crapă cu zgomot adinc, din ţiţină... 

«— Пе ce este-atila tăcere si-aba pustii, în castel?» 

«— E moartă domni(a, slváine... е moartă a noastră stăpină, 
«lar Craiul cu oastea şi fiii ріесаі-ай de-un an în rezbel. 


«Domnita se stinse de dorul acelui ce luptă departe... 

«Și, dacă tu езй о ізсоаай, veţi fi blestemaţi deti cerca — 
«Acum cînd la noi in cetate domneşte tristela de moarte — 
«Să 'nfringeţi a noastră mindrie, cind nu ni mai arde-a luptă !» 


Ostasul îi spune degeaba, căci el nu pricepe nimica ; 

El una”nţelese, şi viața-i păru că s'afundd 'n pământ... 

Se mneacă suflarea, si 'n ochi-i aprinşi răsărise doar frica 
Că'n veci wo putea să găsească durerii ре lume mormint. 


«Dar spune ce cauţi tu, străine ?»... El iute se 'mtoarse cucalul 
Şi "n goană turbată, de vifor, se şterge ca gindul pe drum : 
4n minte nimic nu mai simte; un gind, numaă unul, ca valul 
Nenvinselor mări il impinge, la vale, spre-al luptelor fum. 


TII. 


Ca geniu al firi 'noptate, uimeşte, fugind, pe tovarăşi, 
Ce răpede pinteni dădură, nestind ce să crează nici еї, 
Şi-abia se {їпеай pe departe de dinsul, cu сай lor garoşi, 
Şi "n drumul de munte potcoava scotea sclipitoare scintet. 


Trei zile aleargă de-a dreptul spre valea cu glasuri de puşcă— 
pisi un gind îl opreşte si "hgeanád feciorul de Craii... 

ar iarăşi porneşte, căci gindul atesta de 'ntors parcă-l muşcă ; 
Tot gindul dintăiii ca furtuna il mină spre-al armelor graiü. 


MIHNEA OLMAZU: LOGODNICII MORȚII 111 


Cind crincena luptă începe în zarea cu fum să se vază, 
Năstruşnica fugă învinge pe calul ce-atit l-a purlat, 

Şi cade perind de odată... şi т drum a rămas fără pază, 
Căci tristul stăpin i savintă la luptă, sălbatec, turbat. 


« De-acum sint aproape» — îşi zice — «Dă-mi, Doamne "ndurate, 
[puterea 

«S'aduc biruința oștirii, dar dă-mi şi norocul să mor, 

«Să-mi aflu mormintul de linişti în care să-mi mistuiü durerea : 

«Slávit fie braţul ce-o trece prin mine un fier lucitor !» 


S'aruncá 'n neştire 'n bătaie ieşind în întiile rinduri 

Gi seceră 'n dreapta sin stînga; oglirea-l urmează 'ntr'un gind,— 

Căci cine-ar mai (ine n ceasuri de-acestea 'ntr'un cap două gin- 
: [duri 9 — 

lar Craiul cel mare-şi priveşte viteazul fecior surizind. 

Armata dugmánd, e ruptă, oştirea-şi eulege izbinda, — 

Dar tristul viteaz se revede tot teafăr, cu dorul pustii... 

Răunine in utata de chinuri să-şi ducă pe lume osinda. — 

Ce mult ar dori ca pămintul, crăpind, să-l inghitá de vii! 


IV. 


E-o noapte adincă ca moartea, şi tabăra 'n linişte doarme, 
Nimic nu se mişcă, nci vintul în aier, nici norii pe cer... 
Şi singur învinsul ce 'nvinse, şezind intr'o rină pe arme, 
1% chinuie mintea, iar gindul zădarnic colindă stingher. 


Се pace e "n firea din juru-i, dar ce vijelie e *ntr'însul 
De-i zbuciumă ’ntr'una şi-l face nici lacrămi să n'aibá măcar : 
De-ar plinge de-această durere, şi-ar ride de dinsa cu plinsul | 
$i doru-l ardică şi pleacă pe-un cal văpăios de батбайт. 


Treptat îl învăluie bezna, şi tainic s'afundă în noapte, 
Mergind fără ţintă, să-şi stingă văpăile n fuga de cal. 

Dar liniştea oarbă fusese o veste-a iutitelor şoapte _ 

De vint care "ncepe să sufle prelung din spre-al bálfitor mal. 


E gata furtuna... trec răpezi şi reci fulgerări prin vádzdufuri, 
Dar el călătoreşte 'mnainte în pragul minieă cereşti ; 
De-asupra-ă trec păsări fricoase, се merg să s'ascunzá prin stufuri, 
Şi-adinci bubuituri de tunet răsunete-ă рат sufleteşt. 


112 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Prin ploaia се 'ncepe să cază scăldată тп lumină orbitoare 
El fuge nebun ca un suflet ce loc nu-şi găseşte т mormânt, 
Se face tot una cu calul, l-indeamnă stringind din picioare 
Şi 'mfruntă potopul ce cade în valuri cu urlet de vint. 


Dar vede 'ntr'o vreme cum calul e rupt de-osteneală şi 'ngeană ;. 
In јити- e iad de furtună, şi luy i se pare йди]... 

Un fulger sclipeşte, şi vede pe-a dealului пайа sprinceand 
Biserica veche, pustie, cun turn ridicat în văzduf. 


De-ajunge la uşa 'ncuiatá, se pune cu pumnii s'o spargă ; 
Pătrunde тп náuniru, cu frică іп pas şovăielnic şi rar, 

Şi zornet de pinteni răsună strident, în boltirea cea largă, 
In fulgere rápezi s'aratá, icoane "nvechite pe-altar. 


e Primeşte-mă, Doamnwe, aicea, şi-ascultă la ruga-ma din urmă, 
«Și ţinerea lristă de minte mi-o 'ngroapá de-ucuma pe veci 
«În noapte nebună, stápine! Nebun fă-mă, Doamne, gi-mi curmá 
«Printr'asta al inimii zbucium, schimbindu-l în risete reci! 


«Се ceas duşmănos fuse-acela cind singur blestemu-mí rostisem,— 
« Blestemul din ceasul căinţii, cind glasul mi-a fost cobitor ! 
«De unde să ştiii că mi-e moartă domnita ?... şi nu bănuisem 
«Ей, chinul mai mare să fie acesta, cind nu pot sa mor! 


«Inghiaţă-mă simţirea, o Doamne, să пи pot de-aici а тай merge 
«In trista cetate, pustie de-aceia се dragă mi-a fost, 

«Căci simt că blestem {1-01й aduce! Credinţa din mine so şterge, 
«Gi ura 'mpotrivă-ţi mi-e frică, să nu-mi mai rdmiie са rost.» 


Răsunetul glasului jalnic prin colțuri de boltă se pierde 
f simte tăcerea din templu feciorul viteaz de 'mpárat, 
ritul cu recea-ă aripă tot trupul supt mantia verde 
Grozav i 'nfioară... iar capul in flăcări ù pare 'nfágal... 


Incet, dintr'un colţ, ca o rază, o albă vedenie-apare... 
5% vine, s'apropie miruna cu brațele 'ntinse spre el: 
«А, vină, iubite, în lumea-mi pierdulá, pustie şi mare... 
«Aici să urmăm noi iubirea duios îngăimată "n. castel l» 


Se simle perit... şi de-odatá pe lespedea тесе s'abate... 

Și nu mai răsare de-acolo, căci tocmai atunci — zguduind 
ăzduhul cel negru — un trăsnet căzu, şi-l întinse pe spate“ 

Biserica veche, lovită, rămine puslie-amuţind. 


T. O.: AMINTIRI DIN ARDEAL 113 


V. 


De-atunci cite-odată, cind noaptea tirzie e plină de taine, 
Pe trista ruină a vechii biserici trăsnite se string 

Cu dor două umbre 'ndragite, pe trupuri cu putrede haine, 
Venind, să se *mbete de lumea, a cárii pierdere-o pling. 


In lungi sărutări îşi trec vremea şi parcă crişneşte tăcerea 
De-atingeri de braţe osoase, ce "n cruda strinsoare trosnesc... 
Cind cintă cocoşul de ziuă, de-odată se şterg ca părerea 
Fugind să s'ascunză 'n' morminte, ce 'ndatá se 'nchid, cum sosesc. 


MIHNEA OLMAZU. 


AMINTIRI DIN ARDEAL 


Schitá de adevăr, fără artă. 





DIN CATA. 


Comuna Cala, din cercul protopresbiteral al Cohalmului, este una dintre 
cele mai frumoase comune din acel cerc, cu locuitori saşi şi rominl 
energici, muncitori şi foarte cinstiţi. Acea comună ni-a dat pe cel mai 
bun pedagog al timpului săi, pe regretatul protopop şi profesor semi- 
narial loan Popescu. 

Acolo trăia pe la anul cit o fi fost o familie foarte cinstită: deşi 
nu cea mai de frunte, dar nici cea din coadă. Pe lîngă două fete avea 
şi un odor de copilaş cu numele de Bucur, la care ţinea ca la ochii din 
cap, şi avea toată dreptatea să ţină la el, fiind frumos şi deştept: te 
vindeca cu vorba, deşi era numai un copilandru. 

Părinţii lui, cu dare de mină mijlocie, $і-ай făcut planul să-l dea 
1а şcoală, şi mult nu s'aü codit. 

Chiar in toamna acelui an l-ai învăluit bine în cojoc, l-ati pus în 
căruţă şi mină băiete cu el la Braşov. Si maŭ brodit-o răi, fiindcă 
Bucur era silitor şi, pe cind nici nu credeai, iată-l cu «testimoniul de 
maturitate» in comuna de naştere. 

Bátrinil il meniserá pentru rostul de dascăl sai chiar pentru cel de 
popă, şi iată că biata lui mamă Її găsise chiar şi o tovarăşă încă pe 
cind era in gimnasiu, — adecă, nu una, ci două de-o dată: una era 
fata dascălului din sat, in casul cind s'ar fi făcut şi el dascăl, iar, dacă 


3 


114 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


ar fi ajuns popă, pănă la fata protopopului nu s'ar fi oprit! Tirgul era 
făcut gata, şi se báuserá şi citeva aldámage pe temeiul acesta, şi bietul 
Bucur nu ştia nimica. 

Ce e drept, mama luf, ca ferancá, nu prea indrăznia să-l spună in 
faţă asemenea bazaconii, dar îi cam da să 'nţeleagă, — pănă odată nu 
s'a mai putut răbda, şi-l întrebă: 

— «Dragă Bucure, ce gînd ai acuma ? Aş vrea să gtiü si eŭ I» 

— «Mamá dragă, înnainte de-a afla d-ta gindul miei, aşi voi să ştii 
ce planuri ţi-ai făcut d-ta, fiindcă te văd de-un cird de vreme tot în- 
ginduratá, pare că s'a lăsat o nenorocire pe casa noastră. 

— «Am brodit-o» — zise mamá-sa — (să-ţi spun: пої cu tatá-táü am 
făcut un plan după capul nostru, şi să vezi cá nu ar fi răi. 

«Veronica lui Dascăl' Gheorghe se prăpădeşte după tine, gi e drăguță 
dată focului, parcă-i un bujor; e şi de neam, are doi boi de nu sînt 
alţii în imprejurime, şi păminturile ei sint aproape toate în brazdă cu 
ale noastre, şi are şi 500 de florini, bani ghiatá. Si unde mai pui hăr- 
nieia еї, cá nu o intrece nimeni în sat: e lucrătoare, nevoie mare. Hai, 
ce zici, bună este pornirea noastră > 

— «Hm | mamă, socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din tirg, 
Ей nu mă gindesc la aşa ceva. Apol unde mai pui că ей cu «matura» ! 
să mă fac dascăl ! Dar ştii că nici la popie nu-mi stă capul; eü mă fac 
doftor.» 

— «Bree! doftor! nu e prea mult pentru noi? Doftor este domn 
mare, şi atunci nu te mai uiţi nici la nof.» 

— «Sá fiii domn cit de mare, mamá, nu-mi voiü uita niciodată de 
d-voastrá.» 

— «Bine, dragul mamei, doftor să te faci, şi atunci să stil cá fata 
protopopului este a ta. Bag eü vorbe de pe-acum şi n'o las altuia 
odată cu capul. Las' că protopopeasa mi-a dat a înțelege de pe acum. 
De cite ori ne întilnim, stăm de vorbă amindouá şi nu se tine de loc 
mindrá. Dar acum, cînd va afla că te faci doftor, nu se va mai mişca 
de lingă nol. Tată-to, cu toate că e cam posac, tot l-am făcut de-a mers 
odată cu mine la protopopul şi i-am dus un burduşel de brînză, atunci 
cind am scos atestatul tăii de botez, şi ne-a omenit bine, şi, ce să maï 
vezi, domnişoara protopopului ne-a intrebat de tine, zicind: 

«Ce face domnul Bucur ? — Te-a, făcut domn de pe-acum, dar, cînd 
vel fi doftor, ce domn mare te va face ?» 

— «Aşa este mamă, planul vi l-aţi făcut de pe acum, şi ršü poate 
mar fi, dar, pănă voiü ajunge eü doftor, mai este încă mult, mai sînt 
aproape sese ani, şi cine ştie ce va mai fi pănă atunci: poate că dom- 
nişoara protopopului se va mărita; unde să mai aştepte ea incă sese ani ?» 





1 Bacalaureatul. 


T. O.: AMINTIRI DIN ARDEAL 115 


— «Bucure, te aşteaptă şi zece ani, cá am băgat ей de seamă cá tine 
la tine: numai tu să fii om, să nu cumva să te încurcă cu vre-o Nem- 
foaicá pe la Beciü, că lumea e dată dracului: tată-to a spus că s'a mai 
întimplat aşa ceva, ba, ceva maï mult chiar, el era s'o păţească fiind că- 
tană in Fiume ; a zis că era cit p'aci să vie cu o Taliancă acasă: atita 
i-ar maï fi trebuit; că li scoteam ochii la amindoi! A fost norocul lui 
зай al miei, вай ce să mai zic? Deci bagă de seamă să nu semeni cu 
tată-to, cá el nu prea e зой.» 

— «Bine, mamă, eü imi voiü vedea de treabă. Nu-mi stă mie capul 
la aşa ceva, Eu cu cartea am să petrec, şi, cind voiii jsprăvi, atunci 
vom vedea noi.» 

— «Bucure» — Й zice tatá-sáü — «vezt tu cirlanii ăşiia)—doi cai de 
toată frumusefa —, «uitá-te la ei cum i-am îngrijit: nu li-am arătat încă 
hamul ; cînd mă duceam Ја еї cu sare în pădure, li dam pinea şi mă- 
măliga din glugă, numai să-i fac frumoşi, să prind ceva parale pe ei, 
ca să al cu ce pleca. Dar să nu-ţi uiţi de noi şi de neamul +40, cá 
numai Duminezeü ştie cum am făcut pănă acum şi cum vom face si de 
aici innainte. Numai să fim sănătoşi şi tu să-ţi vezi de carte; арої o 
indrugám пої pănă la sfirgit. Sá te vedem odată cu diploma: арої uităm 
de toate. 

«Si, cum zice mamá-ta, n'ar fi răi să ne încuscrim cu proto- 
popul. Apoi, las” pe mine, cum mă vezi de bătrîn, dar am să joc atunci 
ca un căluşar.» 


Peste citeva zile se deschise vestitul tirg de vite in Cohalm, şi tata 
lui Bucur se afla cu cei doï cirlani în tirg, pe cari răpede îi şi vinde unui 
căpitan din Romănia cu două sute optzeci şi cinci de florini, şi acolo la 
faţa locului scoase bietul părinte încă cinsprezece şi, împlinind trei sute, 
le pune în mina lui Bucur, zicîndu-i : 

— «Dragă Bucure, ca ochii din cap să-i îngrijeşti, şi să nu-i chel- 
tuiegti pe nimicuri, cá la Beciu eşti între străini, nu te cunoaşte ni- 
meni. Vezi-ţi de carte şi bagă de seamă să nu-ţi învirtească vre-o Nem- 
foaicá capul, că sint date dracului... Tine la neamul táü, cum am ţinut 
eü, că, de nu eram eü tare de cap, în doisprezece ani cit am cătănit, 
cine ştie ce sar й întimplat. Dar ей am fost om odată: fii şi tu aşa.» 

Chiar în seara aceia plecă şi Bucur la medicină în Viena. 

Cum era el, uşor de cap şi silitor, în cinci ani dă medicina gata, şi 
iată-l cu diploma de doftor acasă. 

Bucuria părinţilor era cum v'o puteţi închipui ; ca unii ce şi-ati fost 
văzut visul cu ochii, şi-aii fost făcut feciorul doftor, si de bucurie ай 
întins o masă ca la nuntă, ba aü adus şi lăutari, petrecind de seară 


pănă în zorii zilei. Biata mamá era cu inima cam intr'o parte ; că acuma 
N ч. * 


146 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


se gîndia, ca niciodată, la insurátoarea lui Bucur, dar nu îndrăznia sá-P 
zică nimic. Bucur era doftor, cum să-i pomeneşti tu de însurătoare ? 

Tata doftorului, ca plugar, pleca dimineaţa, şi pănă seara nu-l maf 
vedeai. Bucur concurase la un post de medic, şi astfel aştepta resultatul. 
Mamă-sa-l îngrijia, îi frigea cite un puişor, ba-i mai făcea plăcinte,— 
ca o mamă, ce să mal zici! 

Într'o zi, după prinz, Bucur se plimba prin grădină, fără să bage de 
seamă că mama lui se afla cu cusutura une! feţe dë masă supt umbra 
frăgarului de lingă şură. Deschise o carte, se uită puțin în еа, o în- 
chise şi, punîndu-şi minile la spate, incepu să cínte: 

«De-ag mai fi odată june, 
«Ştire-aş peana und’ se pune: 
«Ag pune-o după ureche ' 
«Şi-aş pleca seara la fete... 

Mamă-sa l-a auzit, а împlintat acul in cusutură, şi-a şters ochii de 
lacrămi şi, cu capul plecat, s'a furişat, tot fără ştirea lui Bucur, în casă, 
unde s'a pus pe plinsete. ` 

Pe inserate, iată-l că vine şi omul ef din cimp. Bucur era dus prim 
Sat; ea ieşi înnaintea bărbatului, ií ajută la deshămatul cailor şi, oftind, 
porni a-l spune despre cintecul feciorului. 

— «Mii bürbate, de ce ne-am temut, n'am scăpat. Mi se pare că 
Bucur al nostru are legături pe unde a tost, liindcă l-am auzit in grá- 
dină cîntind : 

«De-as mai fi odată june, ç. 
` «Ştive-aş peana und’ se pune; 

— «Mal stil, îi va fi invirtit vre-o Nemţoaică capul. Hm, hm... păcate” 
omeneşti: se vede că-ţi seamănă tie. De va fi făcut una ca asta, să stil 
că nu-l cale în casă ; dar poate să (ie numai glumă: nu te poţi lua după 
“vorbe. Mi-aduc aminte de popa al nostru, cird era învăţător, fiind de 
curînd insurat, la o nuntă cinta asta: 

«Fă-mă, Doamne, ce m'ăi face 
«Numai popă nu mă face, , 
«Sá mincepită 

« Boncâită 

«Şi colaci 

«De Ta săraci». 

Şi nu a trecut mult, şi l-am văzut popă. Si cu al nostru poate fi aga: 
cel mult a trecut, puţin a mai rămas. Vom vedea пої şi asta: numai să 
fim noi sănătoşi». 


Bucur a ieşit la alegere şi s'a pregătit de instalare. A plecat în 
curînd in comuna unde a fost ales, și batrinil i-aü mal dat încă o sută 
de florini, са să-şi cumpere cele trebuincioase. Apoi l-ati petrecut pănă 
la gara din Cohalm şi i-ati spus că, după ce vor stringe de pe cimp, tl 
vor cerceta. 


T. O.: AMINTIRE DIN ARDEAL 117 


La vre-o patru săptămini, mal isprăvind cu lucrul cimpului, se şi 
hotărăsc bătrinii să meargă la fecior. Biata mamá îi cususe două cămăşi 
de noapte, i-a fost fript dol pui, a fost fácut şi un teanc de plăcinte, 
şi, cu un burdut de brînză în căruţă, aü plecat, in haine de sărbătoare 
la doftor. 

Cale de o zi şi o noapte, şi iată-i în satul unde se afla Bucur. 

Şi se duc cu căruţa de-a dreptul la casa doftorului, şi li iese feciorul 
înnainte, şi-i duce în casa lui, rinduită domneşte. Şi abia ce s'aii aşezat, 
wine pe altă uşă o doamnă tînără. Bucur, arătindu-i pe ţerani, îi zice: 

— «Diese sind meine Eltern, der Vater und die Mutter 1.» Si cucoana 
se bucură, zicînd: 

— «Аһ, Vater und Mutter !», mirindu-se. 

Bietul tata lui Bucur înțelegea ceva nemfeste din cătănie şi-i rás- 
punde: «Da, Vater und Mutter — n'am fi mai fost». Apoi si-aü adus 
lucrurile din căruţă, le-ati predat lui Bucur, şi aŭ luat masa împreună, şi 
ai petrecut pănă aproape pe inserate. 

lar, cind şi-aii luat rămas bun şi ай plecat spre casă, pe drum se in- 
noptase, dar era о lună ca ziua. Mama lui Bucur plingea şi zicea bátrinului: 

— «AI văzut cum i-a sucit lui Bucur capu’ madama aia: nu i-ar 
ajuta bunul Dumnezeü în ce s'o ruga еа!» 

— «Hai, babo, ce să facem, aga e lumea acum, stricată: de aceia nu 
se prea fac bucatele. Dar să nu crezi cá el e singur, vor mai (i şi alţii 
la fel. Dar pare cá avem o plioscă cu amáreatá în fin: ia, vezi, mal e 
ceva în ea; ad'o'ncoa, şi Dumnezeü ne-ajute. Înghite şi tu, şi mai dă-o 
să maï beaü o duşcă, să mai uităm de năcazuri. Si, mai înghițind o gură 
de rachiu, se trezi mogul cintind aşa: 


«Batá-te pustia, lume, 
«Că in tine nu e nime 
«Car' sá aibá de tot bine: 
«Cá unul are avere, 
«Dará nu are muiere, 
«Iar altul are de toate, 
«Dar nu are sánátate, 
«lar altul are de toate, 
«Nevastă, feciori şi fete : 
«Fetele dacă-şi mărită, 
«Rămin cu inima friptă, 
«Şi feciorii de-şi însor”, 
«Aduc їв casă nuror': 
«Nora-Í nor şi nu-i senin, 
«Şi nu li-Í voia deplin.» 





1 căştia-m! sint părinţii : tata şi mama.» 


448 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


САТВА ТАВА 


О, minte cel ce cîntă al {йй пите 
Şi zice : fericită Romănie, 

E un blestem, о pată pe-a ta frunte 
Înnobilată numai prin durere. 


О, ţară mândră, tu, în timpi străvechi, 
Din piatră te-ai măscut, din negrul munte, 
Si încruntată "n vale-ai coborit. 

Cu zăngănit de arme şi de zale, 

De-au tremurat întinsele Ținuturi 

Şi-au tresărit vecini *nfioraţi. 


Dar, astăzi, la izvoarele-ţi curate 
Nu mai se-adapă tinerii voinici 
Cu piept de stîncă şi cu junghiu la coapsă, 
Nu mai coboară n cete ^nválurite 
Ostaşii nali cu pletele lor crefe 

—Pe сай mici şi iuți ai Bogdaniei. 
Nu mai rămîn în prag, cu chip suleget, 
Drágutele privind de rîu decindea, 
Să-i vadă cum se pierd în nor de praf, 
Din scuturi aruncind. scântei în soare, 
Scofind de luptă chiot, се răsună 

n văile adînci. 


Sau stîns, sau stîns 
Acele vremi de sfîntă feciorie, 
De vlagá si de-avînt neţermurit. 


Azi, templele de piatră, mult pioase, 
Ce limba lor de-aramă-şi legánad 

În ritmul unui psalm de preamărire, 
Se năruiesc în terma, părăsite. 


În {еттй se preface astăzi piatra, 
Căci {еттй este astăzi şi credinţa 
Şi dragostea de neam — este cenuşă. 


Z. VIRGILIU. 


CRISTEA SANDOVICI: CEVA DESPRE DOBROGEA 119 


DIN ISTORIA DOBROGEI. 
FAPTE DE PE TIMPUL REÎNCORPORĂRII EI 





Asupra trecutului Dobrogei, am văzut apărind — de an! de 
zile — diverse scrieri, din cetirea cărora se poate lesne constata 
că multe dintr'insele cuprind afirmaţi! cu totul false. 

Faptul acesta — care de altfel пи mă surprinde citusí de puţin 
— mi-l explic prin aceia că autori! acelor lucrări aii fost în ne- 
cunoştinţă de starea lucrurilor, зай ай voit să servească causa 
unor naţiuni care totdenuna ай căutat să ni zădărnicească opera 
de regenerare a provinciei. Dar nu e mat puţin adevărat cá mulţi 
dintre aceştia nic nu s'aü ostenit să verifice, dacă cele ce au 
aflat зай li s'aü spus sint adevărate, şi aü dat la iveală fapte 
absolut neîntemeiate, — ceia ce e condamnabil. 

Părăsită, neglijată, şi dese-ori dată unor favoriţi ca un patri- 
moniu de exploatat, Dobrogea a fost vitreg considerată, cum nu 
Sar admite nic! pentru teritoriile aride şi insalubre, de care încă 
se interesează lumea ştiinţifică spre a le îmbunătăţi şi a le face 
utile pentru omenire. 

Ea este de cea maï mare însemnătate pentru desvoltarea terií 
noastre pe toate tárimurile, các ni-a dat ceia ce ni lipsia: Marea, 
cu cărările lumi! întregi, pe care ne avintám harnic, de la un 
timp, cáláuzitf de steaua norocului. Si prin Dobrogea nu trebuie 
să înţelegem numa! provincia actuală, redată nouă Ја 1878 in 
schimbul Basarabiei, pe care ni-ai răpit-o cu ingratitudine Ruşii, 
— ci o bucată de pămint mult ma! mare, aproape îndoită, care 
— după vechile e! limite — cuprindea o parte din Bulgaria Orien- 
tală, anume cuadrilaterul întărit Rusciuc-Silistra-Şumla- Varna, 
pui ce trebuiaii să ni ofere Puterile prin Congresul de la 

erlin, lucru la care Rusia şi Austro-Ungaria sar fi opus cate- 
goric. Ca dovadă sigură cá aşa este, avem în fata noastră hri- 
sovul lui Mircea din 1399, prin саге Voevodul se intitulează: 
«Domn al cetăţii Silistrei si al tuturor terilor si orașelor pînă la 
hotarele Adrianopolei». 

* 

Spusele Rominilor vechi dobrogeni — rămaşi încă în viată — 
asupra faptelor petrecut pe timpul gi în urma reincorporárit 
Dobrogei, precum şi faptele maï recente, pot zice actuale, con- 
statate de пої înşine, trebuie să nu ne lase indiferenți, şi să ni 
atragă toată luarea aminte în timpul de faţă, cînd sintem pe 
pragul de a intra în cuprinsul constituţional al Patriei noastre, 
spre a sti cum să purcedem faţă de uni! asa-zis! prieteni, al nostri. 

E vorba de elementul slav, care de la reincorporare ni-a dat 
şi ni dă continui ocasia să-l cunoaştem, aşa cum e dinsul, cu 
veleităţile sale de extensiune si cotropire. 


www.dacoromanica.ro 


190 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Pretenţiile Slavilor asupra Dobrogei, pe care le stim tu toţii, 
nu sînt decit niste absurdităţi, nedemne de a fi formulate de 
nişte oameni cari cugetă. 

Timp de treizeci de ani cit am trăit noi Rominit eu natiile de 
aici, am împărtăşit fráteste avantagiile ca şi nevoile împreună cu 
dinsele ; şi, după ce, în acest decurs de timp, şcolile noastre aŭ 
avut negreşit o oarecare inriurire, era de nădăjduit ca senti- 
mentele să se fi schimbat şi ca un spirit de asimilare $i înfră- 
tire să predomine negreşit. Dar, dacă ne raportăm la epoca re- 
încorporării Dobrogei, trebuie să păstrăm totdeauna în amintirea 
noastră atitudinea dusmánoasá ce am intimpinat din partea ele- 
mentului slav, la 1878, si supt presiunea autorităţilor provisoril 
ruseşti, саге se despărţiau cu regret de acest teritoriu şi de 
sigur fără autorisarea Guvernului respectiv, atitañ elementul 
slav la nesupunere, întărîtîndu-l şi suggerindu-! aspirații la care 
nu era cu nimic îndreptăţit. Şi aceste aspirații bolnăvicioase s'aü 
manifestat! Ele ni-aii dovedit in de ajuns cá Slavi! sint duşmanii 
nostri cei maï infocati. 

Cind armata rominá a debarcat la Tulcea in ziua de 16 No- 
vembre 1878, elementul slav, in deosebi Bulgarii, avea veleitátt 
să se opună, şi, dacă poftele lor aŭ fost temperate de faptul c 
armata avea ordin să intrebuinteze armele, totuşi atitudinea lor 
duşmănoasă a fost pusă în evidenţă, Bulgarii refusind să pri- 
mească trupele în cvartir şi arborind pe la case şi prăvălii dra- 
pele negre. 

La Babadag, acel oraş care la 1828 nu avea măcar un singur 
Bulgar, la reincorporare — cînd majoritatea poporatie* o formaü 
Bulgarii —, aceştia, in deridere, la primirea autorităţilor si a ar- 
matei de supt conducerea colonelului Borănescu, în ziua de 17 
Novembre, li-aă ieşit înnainte cu o tablă, presintind, in loe de 
pine şi sare, după obiceiul strábun, o mămăligă mare şi o cofá 
си bragă, spunînd cá: ..«mámáligarilor asta li place fx. Nu e 
vorba că atunci mămăligarii au ştiut să-şi facă datoria şi aü 
dat o lecţie bine meritată imprudentilor Bulgari 2. 

Luiîndu:se în primire oraşul, se întîmplă un alt incident, mai 
semnificativ pentru spiritul lor de “ostilitate. Administratorul 
romin Mihalcea porunci ca drapelul rus, care filfiia de-asupra 
palatului administrativ ca şi la celelalte autorități, să fie coborit, 
şi în locul lui fu ridicat tricolorul romin. Pe cind comandantul 
rus ве retrăgea în cartierul său, se observă că drapelul romă- 
nesc de-asupra palatului era înlocuit cu cel rusesc. Fácindu-se 
o severă anchetă de colonelul Borănescu si locotenentul-colonel 
Тагса se constată că Bulgarii, în capul cărora se afla un cunoscut 
negustor de astăzi — rusofil incarnat — dăduseră jos tricolorul 
romin şi ridicaseră steagul rusesc. 


1? N. R- 


www.dacoromanica.ro 


CRISTEA SANDOVICI: CEVA DESPRE DOBROGEA 121 


Autenticitatea acestor fapte se confirmă de toţi bătrinil romint 
din Babadag, aflați în viaţă. 

Dar се să maï zic de memoriul redactat de politicianii bulgari 
din Tulcea, în fruntea cărora se alla D. Mantov — mai арої pre- 
fect la Rusciuc —, prin care cereaü Congresului de la Berlin ca 
Dobrogea să fie dată Bulgarilor, căci aceştia formează majorita- 
tea poporaţiei ? Nimic alta, decit visuri de mărire..., dar primej- 
dioase visuri, şi cu alit maf primejdioase, cu cit se vor arăta 
mal des! 

Nu tot aşa sa intimplat la Constanţa, unde trupele noastre aü 
fost primite cu urale de bucurie, în mijlocul celui mai mare 
entusiasm din partea locuitorilor, cácí la primirea autorităţilor 
romăneşti aü luat parte peste 5.000 de persoane, — după cum 
spune telegrama colonelului Gorjan, adresată atunci comandan- 
tului divisiei, la 'Tulcea. 

Apoi, în multe centre populate de Bulgari, în părțile Daba- 
dagului si Silistrei-Nouă, autorităţile noastre au intimpinat re- 
sistentá si dusmánie, care au necesitat intervenţia armatei spre 
a linişti pe răsvrătitori. 

Vestea realipirii Dobrogei la căminul strámosesc a fost pri- 
mită cu mare bucurie de toate nationalitátile, exceptind pe Slavi. 
Consulului rus Sorochin, care fu martor la această manifestare 
de simpatie, nu-i páru bine, si el începu a agita poporatia slavă, 
mal cu seamă pe Bulgari, prin agenţii săl. 

De aici porni acea mişcare iredentistă, cunoscută de toți, care 
sămănă ura şi neincrederea între popoare şi care a dat atita 
de lucru Guvernelor noastre, mai ales în 1895. 

Se instituiserá comitete, şi cel d'intáiü din acestea eluborase 
chiar şi un program, ale cărui puncte sînt cunoscute. Că agenţii 
lor sai conformat programului şi l-ati pus în aplicare, avem 
destule probe, şi la nevoie, le putem cita. 

Se prinseseră agitatori bulgari, cari cutreierat satele şi indem- 
пай teránimea slavă la răscoală. 

Şcolile bulgărești deveniseră un cuib de instigatori şi revolu- 
{іопагї, iar bisericile, lăcaşuri de agitaţie. Sai găsit — precum 
se stie — cărți didactice şi hărti geografice, în şcolile lor primare 
şi în gimnasii, in care Dobrogea era trecută ca făcind parte in- 
tegrantă, din Bulgaria. Din această causă, aü fost închise toate 
şcolile bulgărești. 

Un factor însă, în propagarea acestei mişcări — trebuie să o 
spunem drept — a fost şi administraţia noastră indolentă şi ne- 

ricepută de pe vremuri, care n'a atras atenţia Guvernelor şi sa 
ncunjurat tocmai de elemente slave. 

Conrupţia funcţionarilor ajunsese scandaloasă. Atunci s'aü in- 
trodus pe furis în listele electorale o mulţime de Slavi, devenind 
astfel cetăţeni romini fără de drept. 

Multe funcțiuni aŭ fost încredințate unor Bulgari, cari, nere- 


199 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


cunoscători si gata de trădare, abusaü de autoritatea се li se in- 
credintase si persecutaü pe Romini. Unul dintre multele casuri 
este acel al fostului administrator al Creditului Agricol din Tulcea, 
Bulgar de origine, care a fost destituit pentru fapte reprobabile. 
„Un alt cas — rămas ca exemplu de ipocrisie — este al celor 
cițiva “Bulgari cari ай iscálit o telegramă către Regele, cu prilejul 
jubileului de 25 de ani de Domnie, urindu-i viaţă şi Domnie 
lungă, dar in care arătaii că sint persecutați de administraţie. 
Dar cine credeţi că eraü semnatarii telegramet? Tocmai aceia 
cari în 1866 au fost iscălit şi trimes o telegramă de felicitare 
Principelui Battemberg al Bulgariei, în care îl uraü ca: după 
cum anexase Rumelia, să anexeze şi... Dobrogea ! 

Se vorbise mult, pe timpuri, de formarea unui partid natio- 
ualist bulgar. Nu aŭ putut realisa însă acest рой plan, care fu- 
sese pus la cale de cîteva elemente zvăpăiate, venite din afară, 
fiindcă majoritatea poporaţiei bulgărești era compusă şi atunci, 
ca şi astăzi, din plugari şi negustori. Şi, dacă acest lucru nu s'a 
întîmplat, trebuie sa. multámim acelui regretat bun Romin Ion 
Nenitescu, care, cu ochiul sáü ager şi mintea sa luminată, a des- 
coperit pentru a le stirpi toate cuiburile revoluţionare, ce erai 
să dezlántuiascá uraganul peste întreaga provincie, 

lată dar cărui fel de oameni a dat şi dă ospitalitate buna 
Románie! 

Cind voim să uităm toată atitudinea duşmănoasă pusă in evi- 
dentá la reincorporare, predicele unor preoți bulgari, prin care 
se hrănia ura locuitorilor bulgari din comunele rurale in contra 
noastră, discursurile invátátorilor bulgarf cu aceleaşi tendințe ca 
şi ale preoţilor, comparatia biletelor Băncii noastre Nationale cu 
caimelele turceşti, făcută de uni! negustori bulgari din Tulcea, 
dintre cari pe unul. Guvernul nostru l-a ridicat la demnitatea 
de preşedinte al Consiliului-general din Tulcea, vedem acum că 
vine un fost profesor universitar din Sofia, d. M. Marcov, ori- 
ginar din Tulcea, piná mat ieri ucenic de prăvălie, si care a tost 
ofițer în reserva armatei romine, si ni-o spune verde cá: «Do- 
brogea a fost şi trebuie să fie a noastră, a Bulgarilor» !. 

Iar un alt fapt, şi mai recent, este articolul unui Bulgar do- 
brogean anonim, apărut în ziarul din Sofia «Vecerna Posta» de 
la 14 August 1908, care în întregime este plin de insulte la 
adresa раііеї romine. Să şi-l procure oricine şi se va convinge 
de curagiul cel mare al falsilor noştri prieteni ! 

Aceste elucubraţiuni nu fac decît să ni adeverească încă odată 
aceia ce пої ştiam de mult. | 

O chestiune de mare importanţă naţională pentru noi, este 
impoporarea satelor de pe frontiera de Sud cu elemente romăneşti 
şi împroprietărirea lor. Fostul Ministru.al Domeniilor d. C. I. 





1 A se ceti ziarul «Viitorul», No. 110, de la 27 Februar 1908. 


CRISTEA SANDOVICÍ: CEVA DESPRE DOBROGEA 193 








Stoicescu, à executat cele d'intăii împroprietăriri in 1904, prin 
administratorui de atunci al domeniilor Statului, d. M. Vládeseu- 
Olt, un tinár de valoare, dar opera aceasta nu este terminată pe 
deplin si Guvernul trebuie să purceadá la continuarea ei, cit maï 
neintirziat. În această parte sint 11 sate, împoporate numai cu 
Bulgari, care sate formează plasa Silistra-Nouă. 

Cit priveşte județul Tulcea, adecă jumătatea nordică a Do- 
brogii, sintem de condamnat in procedările de care am usat Ја 
conducerea destinelor sale, şi se impune ca acum — cît mal este 
timpul — să impoporám cu elemente romăneşti toate centrele 
locuite de Slavií, împreună cu Delta Dunării 1. 

Regretatul Remus Opreanu, prefect al județului Constanţa, cu 
ni e votării legii pentru regularea proprietăţii imobiliare in 

obrogea, văzind pericolul la care eram să fim expuşi, a stăruit 
cel d'intiiá să se impoporeze centrele eteroglote cu Romini si 
apoi să se creeze masivul de colonişti romini pe frontiera din 
spre Bulgaria; dar, spre nenorocirea. noastră, Parlamentul din 
1882 n'a primit această propunere, la саге aderaseră si alt! de- 
putati cu sentimente nationale. 

* 


Am făcut aceste expuneri mai mult din dorința de a se cu- 
noaşte de toată lumea ceia ce sa petrecut în Dobrogea, supt 
ochii administraţiei romăneşti, саге pe vremuri a făptuit adevă- 
rate crime — prin tăcerea sa si ingáduirea unor asemenea fapte 
— faţă de natia románeascá. 

Ce-am făcut noi oare spre a imprima viața romănească pe 
acest pămînt de drept romanesc? Ce am făcut пої spre a deveni 
stăpini reali ai gurilor marelui fluviu ? 

Am hărăzit pămîntul terii tuturor fugitilor si prigonitilor din 
alte State şi continuăm si astăzi opera aceasta de nepásare na- 
tionalá. 

Acei ce pácátuiesc prin gînd si simtire față de пої, ar mal 
trebui să stie că, timp de secole, cît patria lor a fost supt 
domnia otomană, Romănia li-a fost un asil si o şcoală; că toti pri- 
gonitif şi revoltatif, cari nu mal puteai trăi in patria lor, aici 
găsiau refugiu, pe pămîntul románesc veşhic ospitalier. Aici вай 
adăpostit şi educat oameni de Stat bulgari, ca marele Stambulov, 
salvatorul Bulgariei moderne de astăzi, care în toată viata sa a 
manifestat o înnaltă stimă şi recunoștință pentru Romănia, tara 
frăţiei şi a libertăţii prin excelenţă. Pe pămîntul nostru s'a näs- 
cut şi a crescut fostul prim-ministru Petcov, adeptul şi conti- 
nuatorul politicei stambuloviste. 

Supt ocrotirea noastră, supt protecţia legilor noastre, еї s'aü 
aşezat în număr mare aici, s'aü innavutit considerabil din su- 


1 A se vedea lucrarea subsemnatului, Dobrogea, Consideraţii asupra Con- 
stituționalisării ei»; Tulcea, 1908. 


194 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


doarea muncii Rominului, fără să-l supere, fără să-l silească vre-o 
putere de Stat să-şi schimbe limba saü moravurile. Noi li-am 
dat tot ce un popor prietenos şi binevoitor poate da: li-am dat 
рапа $i sîngele nostru pentru a-l scăpa de jugul otoman. 

lar dinşii aşa înţeleg “să ne răsplătească pe пої, acel cari 
li-am dat tot şi nu li cerem decit dragoste şi bună, sinceră 
prietenie ? 

Dar la această întrebare, pusă de conștiința noastră indignată, 
trebuie să răspundă harnica noastră muncă de îndreptare. 


Tulcea. CHRISTEA SANDOVICI. 


A. LAMARTINE 


UN VIS 





Pe fruntea mea o sárutare, o sărutare chiar în vis ! 
Dav de pe fruntea-mi gânditoare sărutul fraged va fugi, 
Dar vara vieţii mele triste nicio putere nu mai are, 
Dar Aurora, niciodată, cu noaptea nu se va iubi. 


Neştiutoare, ea, sărmana, visa că prin suflarea еї 

Voiu resimti "nviind. trecutul, cu anii lui fermecălori, 

Că va topi uşor zăpada, pe capul mieu albit de vremi, 
Că floarea unei vieţi trecute răsare de mai multe ori. 


' Dar еа visa fără 'ndoialá, de-asement, că ре faţa mea 
mă alungase vântul parul, în valuri de pe ochii mei, 
Că mina ei uşor se 'ngroapá, distrat, în bucle mătăsoase, 
n părul mieu frumos şi negru, şi plutitor ca părul ei. 


Şi mai visa frumoasa fată la inocentă şi amor, 

La darurile lui | Же ерк la trandafiri de Maiu, la crină, 
Credea cá sînt Jocelyn şi dînsa copila mândră Laurenta, 
Că vài cu flori, cărări pierdute ascund închisele grădini. 


Şi mai visa fără ^ndoialà, de-asemeni, că delirul miei, 
Ca °п alte дй mai plânge iarăşi în viers melodios şi lin, 
Că inima-mi va fi de-ucuma о Ита supt gingăşa-i mînă, 
Sá întoneze două glasuri, în singurul adânc suspin, 


Un vis fatal ! Ce vis! Tot trupul se scutură ca de-un fior, 
$i sîngele se urcă-mi pare, înfierbîntat în trupul mieu. 
Copilă dragă, nu mai spune la nimenă visurile tale, 

Şi niciodată să n'ai visuri! De vrei, poţi să visezi тетей... 


MIHAIL IORGULESCU, 


. 


GOETHE: PÎRĂUL (TRADUCERE DE ORESTE) 195 


GOETHE 


PIRÁUL 





Tu, drag şi limpede páráu, 

Tu far să te opreşti alergi. 

Eu stau pe mal şi mă gândesc: 

— „De unde vii? Şi unde mergi? 


— „Eu vin din sîn de negre stînci, 
Si curg pe flori şi pajiști, lin, 

Si "n apa mea asa de blind 

Se oglindeste-un cer senin! 


De-aceia sînt voios, împins, 
Nici eu nu ştiu de cin! тетей... 
Iar cel ce-mi strigă de pe stânci, 
Eu cred că-i calauzul mieu.* 
ORESTE: 





SPRE TOAMNĂ 





Îmbracă norii valea ca ’ntro ie, 

Albind livedea *n trimbe lungi de ceafă ; 
Jar vintul plânge 'n codrul fără viaţă, 
Şi pasări trec prin zarea plumburie. 


De sus coboară glas de çobitoare. 
Pădurea 'ntreagá geme ca de moarte ; 
Căci vail nici codru *n lume ware parte 
De primăvara *n veci neperitoare ! 


Mocnită şade crama "n deal la vie, 

Şi-un vint de-o mai colindă °п fapt de sară : 
E dorul miei, pribeagul de-astă-vară, 

Ce viaja de pe-atunci el va să 'nvie |... 


Pe lunci mă chiamă şopot de izvoare, 
Voind anume mintea să mi-o fure — 
Dar stau aşa, cu gîndul dus aiure, 
Privind cum trec în stoluri călătoare ! 


CONST. A. GIULESCU: 


126 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 


— ÎN CELE DINTÁIÜ ZILE ALE OSTĂŞIEI — 
(Urmare.) 





18 Noiemwre 190... 

„. Tot frig. 

Pare-mi-se că o să ne ningă. Frigul nu ne prea înveseleşte pe 
niciunul la casarmă. Nu yád ей cum, atit gradatilor, cit şi ofite- 
rilor noştri li place mai mult căldura: lungesc repaosurile prin 
cancelarie. 

Si nopţile încep să se lungească; si оге ma! sint, doamne, 
пор е de iarnă !... Mă gindesc numai la bietele plantoane si 
santinele, şi mă gindesc si la vremea cînd mi-o veni rîndul in 
gardă: degeri aşa cam degeaba in corpul de gardă вай in ghe- 
retă... Nici cojocul, nici papucii cei grosi nu-ți tin de cald atunci... 

Slujba se îngreuiază, de aia şi zilele trec mai anevoie. Zilnic 
însă invát lucruri nouă. Camarazii nu mă prea iubesc, totuşi mă 
tin la sfat cu еї. Mi se раг dulci poveştile spuse Ја gura sobe! 
тагї din plutonul nostru; mai ales Sîmbătă seara ni par şi mai 
dulci, că nu maï avem slujbă pe-a doua zi... Oftăm pentru toată 
săptămîna... şi ne gindim cînd о să vie şi vremea de-o să 
auzim sunindu-ni reserva.. 

Astă-seară, Cristea, un camarad ошер fu pedepsit де că- 
prarul Vanghele să cheme pe dracul de la lampă... Toti rideam 
în jurul lui, si ridea si el odată cu пої. Pe tot! parcă ne durea 
inima, şi pe el îl durea sáracu'.. Not ţeranii asa ne trudim la 
militie: пої pe nof ne prostim cind alţii ne prostesc pe пої. 

Stau cu patul in coltul odăii, care, de mare ce-i, parcă-! tot 
goală, săracă şi rece — ca mina noduroasă a noastră, a prostimil. 
Caraghiosul Cristea şi soba sint alături de mine: ar fi urită iarna 
fără aceşti дої prieteni. Cristea Anghel e urit, băiatul: roşcovan, 
plin de різігиї şi fálcos; stropeşte cînd vorbeşte; părul şi ochii 
albi; dar e o grădină de băiat Cristea al nostru: în fiecare 
vorbă a lui poartă un fagure de miere. 

Aşteptăm cu nerăbdare stingerea... Duios semnal! Cind l-am 
auzit întăia oară din gura gornistului Tăutu de la a cincea, ma 
uns pe suflet, m'a multámit: şi astăzi parcá-m! mal iea o bu- 
cată din năcazurile de peste zi. Pe toți ne amuteste stingerea, 


www.dacoromanica.ro 


M. POPESCU: ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 197 





chiar pe guralivul Cristea. În cele d'intiiü zile nu aveam voie nici 
să suflăm măcar după stingere... Proşti mal sînt recruți! |! Mi-aduc 
aminte cum acum o jumátat' de lună îmi! tineam un timp su- 
flarea, ca să întrupez un adinc suspin, în care-mi arătam şi toată 
suferința mea adevărată... 

Azi nimeni nu ne mai opreşte de la vorbă după stingere; de 
aceia ni soptim tainic unul altuia, scotind din piepturile noastre 
dorul şi adevărul tot al inimii. Ne dăm de gol de multe ori su- 
periorilor noştri. Aşa-i la oastea d'intiià de recrut. Primblarea de 
ieri din oraş mi-a făcut ma! mult răi. Mi sa părut mal frumos 
orașul ăsta pe care-l uram cu atita'nvierşunare de departe, din 
satul miei... 


22 Noiemvre 190..., toiul nopţii. 


Azi primiiü o carte din partea taicát. Numai părinţi! nu te mal 
uită niciodată. Si maica, de-ar fi ştiut carte, mi-ar fi scris ceva. 
În slovele «má taică», cu care cartea "ncepe, este dragostea pe 
“care o gustă numai cine o pricepe. Nu-mi scrie el nimica пой, 
şi scrie urit biet”, şi scrisoarea-1 scurtă гай, dar e.scumpă pentru 
mine... Veşti de casă şi de vite, despre muncă îmi aduce. «Maria 
a venit pe la пої aseară si m'a îndemnat să-ţi scriü, că ea nu 
ştie, şi nici la vre-un străin, dar nici la aï еї nu-i vine să alerge 
pentru-aşa ceva», îm! scrie taica. Parcă văz pe Nică şi pe cum- 
mată-mea Апа rázimati în coate şi înghesuiți lingă tata la masa 
la care el zgirie hirtia, si pe prislea al nostru întins cît îi masa, 
silabisind şi urmărind slovele cu degetul... Îmi văz acuma casa, 
curtea, vitele, cîmpul alb, tot satul şi crucea de la margine... 
Scrisoarea-i legătura între oameni ce nu se văd şi nu-şi vorbesc. 

Cu toate astea limba 'n gură mi-e amară aşa cum e şi viața, 
şi "n dreptul inimii îmi simt cum buba coace, coace тегей, stind 
să spargă. Nu mă lasă gîndurile. 

De-aseară sint Ја închisoare — abia veniiii — la un loc cu un 
neruşinat de desertor: un om răi la vorbă si la chip, dar in 
fapte ce-o maï fi?! Uitătura lui e sálbatecá si bănuitoare; vor- 
beşte numai rînjind. Mi-e frică de omul acesta, dar cu el am 
dormit pe acelaşi pat de scinduri învelit de о rogojină ruptă. 
Peste noapte-l dádusem uitării, şi-l simtiam alături numai cînd 
nodurile scindurilor saü mirosul lui urit má desteptaü. Toţi cari 
veniaü pe la închisoare îl batjocuriaü şi-l scuipaii. Nu simţia el, 


198 NEAMUL ROMÁNESG LITERAR 


dar suferiam ей şi pentru el.. Este om !... mt sună si acum cu 
groazá la ureche cuvintele cu care m'a primit cind i-am venit 
ca tovarás: «О să fif si tu cu inine!». Се om гай era desertorul 
ästa! бай poate cá el e un cunoscător al miliției in toate felurile, 
şi-l cred, mă giudiiü ей... «De unde est! tu, mă omule ?3, l-am 
întrebat ей cu milă şi frică. Mă așeză muteste pe pat lingă el, 
şi, privindu-mă "n ochi cu luare aminte, im! istorisi părți din 
viața luf, cuin urmează : 


«Sint de-aici, băiat sárman fără mamă; tata, biet cará-de-vale 
Ја vapoare si la seict. N'am fraţi. De mic crescuiii numai cu tata 
şi cu Dumnezeü, fără grija nimurul... 

Mi-aduc aminte, eram copil, cum tata, nemai răzbind dărilor 
Ja Stat, a rămas si fără chilia noastră din Smirda; asta era puţin 
pentru пої? Am vrut să mă bag Ја stăpin; nu mă primia ni- 
meni: tot! îmi ziceaü că sint prea golan si urit. Într'o bună zi 
tata mă lasă pe drumuri: «băiete, nam ce să-ţi mai fac, nu mal 
am се să-ţi daŭ să mănînci, caută şi tu», imi zise el cu ininiá 
străină. Cam drept povară treceam eü pe eapul lui. (Tata era 
un betiv si jumătate.) Am plecat atunci în lume după piine — 
şi clinif o găsesc oriunde az... 

Stam, mi-aduc aminte ca acum, răzimat jos de zidul une! case 
boiereşti, cu mina 'ntinsá la trecători. Nu eram orb, nu eram 
şchiop, n'aveam niciun betesug — dar n'aveam ceminca:- mă 
blestema stomacul de foame... 

—  Avuţii nu cred celor săraci. Ей o zbughiiü uitindu-mă in- 
mapoia mea mereü, Seara venia, şi trebuia să miiü undeva să má 
culc. După ce hoinăriiii așa hal-hul mat multă vreme, ce-mi veni 
mie 'n cap, intraiu intr'o curte а unei circiumi din colţul unei 
străzi. Acolo era adunată luime multă, care chiuia са la nuntă: 
ве cinstiaii oamenii cu noroc pe lumea asta... Mă strecuráiü ne- 
văzut într'o curte mică de păsări, şi, găsind o scáritá atirnatá de 
gura podului circiumii, mă urca! înnăuntru "n pod. Niciodată nu. 

-am călcat ma! moale, si nu m'am simtit паї uşor ca acum. Acolo, 
intunerec beznă: mă si izbiiü de un parmac de la gura podului; 
şi nu mai simtiam de foame cucuiul ce mi se uma in cap. 
Vorba аја : «tot omul cu norocul lui», aşa si ей Jàduiü peste un 
sac cu stafide si peste citeva borcane cu dulceaţă. Ca un turbat 
dáduiü năvală pe ele şi, fără să-mi! mal дай seama, ìm! umpluiü 


M. POPESCU: ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 129 











cu stafide sinul si buzunarele, si má fácuiü burduf de atita dul- 
ceață ce mincâiii. Mi se făcuse o sete de-mi plesniaü buzele, pe 
care mi le linyeam mereü si ale căror colturi mi se lipiaü în 
ciuda mea... Adormiiü dornic de băutură: totuşi circiuma era jos! 
Dimineaţa, circiumárita, o femeie buliavà şi cu rochia scurtă, mă 
prinse 'n pod (єй dormiam, uitasein să-mi tiü grija),—má ocări 
(la fiecare vorbă ii sälta pintecele) şi-mi trase o sfintă de bătaie 
de-oiü pomeni şi mortilor... Ma aleseiü însă cu o pricopseală : in- 
traii băiat în prăvălie. Toată slujba mea era asta: măturam pră- 
vălia de trei orf pe zi, ştergeam tejgheaua cu o сігрӣ (ce numai 
citeva clipe-m! sta uscată "n mint), fáceain lămpile, ale căror sticle 
la început le plátiam тегей, dam băuturi mărunte, dar nu 'ncasam 
nimic, si duceam de mină la şcoală un copil, care se uita ре 
drum mai mult in?ürát si care se ţinea după mine alergind 
тегей. Multe sicane mal im! făcea şi copilul ăsta; cînd nu mai 
putea saü nu mal vrea să meargă, má pomeniam că se trintia *n 
mijlocul drumului şi se vita lung la mine. Dacă-l sculam cu 
sila, tipa ca din gură de şarpe, şi da din picioare, şi ей nu puteam 
să-l ating de loc: copilul stápinului! Seara mă rupeum stind in 
picioare şi uitindu-má cam fără rost la oameni cu bani, bamali 
din schelă, pescari, marinar! şi alţi betivant d'ăştia ca d'alde tata, 
printre cari venia şi el, nu de dorul miei, ci de-al băuturicăi. 
La o vreme má imprietenisem cu haimanalele astea, cu care má 
prindea stápinul vorbind cam des. Numai еї im! deschiseră si 
mie gustul de şchelă, «cá e bine cu пої, ziua încarci şi descarci 
cu ватаги 'n spate, іеї parale bunicele, iar seara petreci si te 
'ncălzeşti d'innaintea băuturii fár' de niciun stápin pe cap, băiete», 
îmi vorbiaü еї cu foc, furindu-mi simtirile cu ochii lor necăjiţi 
şi plini de multe înţelesuri. Mie, copil, fire slabă, minte puţină, 
mi se părea aşa de dulce viaţa lor, că fuseiü învins; dorul de a 
fi neatirnat incolti în mine si mă 'mpinse să fac la un fel. În- 
truna din nopti, era prin August, mă trimese jupinul în tirg 
după pepeni, dar ей nu mă mai intorseiü niciodată. 

Mă aleseiü cu о báncutà de cinzeci de bani (de la pepeni) si cu 
0 flanelă ce-mi cumpărase, că prea eram gol. Crezi că mi-a plăcut 
şi la schelá ? Nimic nu puteam duce 'n spinare: ce sä pot! tu, 
drac numai! de şapte ant? Încurcam mai mult lumea degeaba, ba 
incepusem să mă .dai зі la hoţii. Mă apucáiü, apoi, din пой de 
cerșit în stradă. Umblam fără cătiulă, netuns, descult şi murdar. 


130 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Nu lipsiam din rindul zevzecilor ce fug de la şcoală ca să meargă 
după morți вай după soldaţi; eram virit în toate gilcevile de 
copii; báteam сіпії ce "ntilniam ; furam penitele si arşicele şco- 
larilor (intirziati зай fugiţi de la şcoală), cari jucaü în stradă, şi 
tovarăşi! mei cef mai buni eraü bátáusil, cu toate că eram un 
mucos de băiat. Cînd vream să mă mai odihnesc, mă duceam la 
zidul casei boierului de care-ţi vorbiiü adineauri, şi stam cu mina 
întinsă supt fereastră. Seara, după apusul soarelui, copiii lui 
(avea doi, cam de seama mea) iesiaü la fereastră si se jucaü cu 
mine: glumiaü, mă luaü in ris, má mintiaü cu codri de piine 
ca pe căţeluşi, mi-aruncaü în pumni bucățele de zahăr, rămă- 
git de. poame si alte тіпсёгигї. Al mai mare era însă cam rău- 
tăcios, mă şi scuipa une ori: ей rideam în. neştire... Rideaü pe 
socoteala mea amindoi, iar ей li făceam ghiduşii de se strimbaü 
nebuni! de ris. «Nutule», mă strigaü, o scurtare din Ionutu, cum 
li spusesem cá mă chiamă. Atita se obişnuiseră cu mine, cá 
tineaü să mă vază in fiecare zi, şi, dacă lipsiam mai multe zile 
de-a rîndul, îi gásiam trişti. Cápàtam şi párálute, aşa pe nimica, 
numai că li tineam de urit; tatăl lor mi-a dăruit şi nişte haine, 
purtate ele, dar incálziaü coate-goalele mele. 

Nici aici nu puteam însă sta cu арії. Mă dáduiü la furturi, 
Într'o seară sterpeliiü o pine de la brutărie fără să fiü dovedit, 
Altă zi furaiü de la un bulgar un cog cu mere. În altă zi, — 
mi-aduc aminte cu atita nácaz — eram la gară, unde aşteptam 
să se facă îmbulzeală ca să pot buzunări pe cineva. Nimic. Gara 
se golise. Cînd, să ies pe uşa gării, un portofel la picioare şi d'in- 
naintea mea са la zece paşi, o cucoană ce-și căuta о birjá. Ca 
fulgerul bázáiü portofelul în buzunar, má dáduiü după niște 
stilpf şi, tremurind, mă uitaiü înnăuntru, unde găsiiii atita bo- 
gátie cită nu mal văzusem în viaţa mea. Vruseiü să fug, dar un 
gind al miei si doi och! străini má oprirá pe loc. «Dacă aş fi 
dovedit si prins ?», má intrebáiü numai decît, págind grabnjc spre 
birja 'n care se urcase cucoana de care-ţi vorbiiü. Astea toate 
în citeva clipite. Vizitiul dase biciü cailor. ЇЇ оргій cu un semn 
desperat din mină, şi întinseiii cucoanei punga fără nicio vorbă, 
Dinţi! îmi clántániaü în gură, şi дай să fug. Ea má minglié pé 
obraz cu minuta eï catifelată, şi-mi veni să pling, nici eŭ nu ştii 
de ce. Im! puse un frane în mină; ей îi sărutăiii mina gi má de- 
părtăiii. Cind se duse bine "nnainte trásura, má dezmeticiiü ей; 


M. POPESCU: ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 131 


atunci cu nácaz o urmàriam cum se pierde în zare, trăsura cu 
acea cucoană care-mi dase uri singur franc în schimbul unei aşa 
de mari bogății găsite... Zegircit! mal sint cef bogaţi! Din ziua 
asta mà fácuiü si maï гай: furam de spetiam, deşi eram abia 
de dat la şcoală. 

La vremea şcolii nu mà duseiü, ci adástáiü să má mat măresc; 
pe la nouă an! incepuiü să umblu la şcoală, unde n'am învăţat 
altceva decit mai multe prostii decît ştiam. Pe mulţi W strică 
şcoala, dar si pe alţi mulți if face oameni de treabă. Stăteam 
cite doi anl într'o clasă, buzunăriam colegii, pe сеї fricoşi îl 
ocrotiam în schimbul bacşişurilor, pe сеї indráznet! îi pindiam- 
“pe la strimtori şi-l băteam, căci ей eram tartorul tuturor cli- 
cilor: eram cel mai mare şi mai puternic din clasa mea. În 
urmă cu săptăminile nu mal dam pe la şcoală, hoinărind cu 
de-a! mel prin baltă, prin vil şi chiar prin mahalale, pănă în cele 
din urmă, cînd o părăsiiii cu totul. Eram báietan voinic la dol- 
Sprezece ani, crescusem în nestire aşa şi cu Dumnezeü, ca oamenii 
săraci şi fără minte. Tata mă lua cu el in port să-i daŭ aju- 
torare (acuma şi püteatn), aşa că apoi pănă la oaste tot pe apă 
am trăit eü. Frumoase erai acele zile de odihnă, cînd n'aveam 
lucru; luam luntrea cu pinze a lui chir Nicola Grecul, cu vre-o 
ciţiva buni tovarăşi de muncă, báietandri ca şi mine cu mustă- 
tile abia mijite, citeva sticle cu băutură şi ceva de-ale mincárit 
(băutura ce ne mat tinea, mincarea era numai de fudulie), şi 
lunecam pe luciul întins al apei. Cerul era acoperişul nostru şi 
apa la unii, mormîntul... Crezi, prietene, că nu ni s'a întîmplat si 
nenorociri ? O furtună grozavă ne apucase odată şi ne'mpinse 
ca pe nişte jucării pe apă pănă la Malu-Rosu, un sat.aşa departe 
ca şi cum af umbla după locul unde cerul se 'mpreuná cu pä- 
mîntul, şi nu-l găseşti nicăiri... Somnul ne apuca ре unde înnop- 
tam: saü pe seicile unde ascultam duioasele si tinguitoarele cin- 
tece ale Turcilor, зай pe corăbiile greceşti, зай pe pontoanele ce 
ràmineaü nemiscate la limanul riului. Une orf ne aruncam peste 
saci zvirliti Ја mal вай Ја rădăcina vre-unuf pom şi dormiam cu 
multă poftă şi fără teamă. Cind peste noapte rámineam în pä- 
dure, trăgeam la cortul nostru, alături de care aprindeam focuri 
mari, în jurul cărora roată ni spuneam pățaniile: din trecutul 
caier al zilelor noastre іогсейт firele Vieţii viitoare. "Ţînţarii fu- 
giaü de fumul ee focurile ráspindeaü pe de lături, şi, cind se 


` 


132 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


făcea jăratec, parcă ni ardeaü ochil pe supt pleoape şi cu su- 
fletele cam obosite ne trintiam locului, căzind somnului ca trăsniţi. 

În '97 veniseră apele mari: ега tot о girlă valea Dunării, şi se 
întindeai să inghitá şi oraşul. Bietif locuitori al ulitelor märgi- 
nase (era în Verde) cerură ajutorul Primăriei. Ey singuri se căz- 
niră să oprească cu braţele puhoiul năvalnic şi nemilos al apelor, 
dar totul se zădărniciă clipă după clipă. Atunci se ceru ajutor 
oștirii: dorobanţi scápará oraşul de primejdie: Et clădiră in 
două zile o podoabă de dig, din васї umpluţi cu pămint, bătură 
frumos pămîntul pe de-asupra, un dig peste care azi, cum vezi, 
sa aruncat o linie ferată pe care cu mindríe şi fără teamă trece 
trenul spre Ramadan. | 

Cu vre-o dol ani înnainte de a má lua la oaste, mă tinuiü cu 
o femeie, o Armeancá ce fugise din tara еї în lume după un 
codru de pine, dar nu. mă luăiii cu cununie cu ea. Mereii ridea 
de mine că sint urit, că fumez din lulea de ţigan şi că máninc 
cu zgomot de o speriiü. Am vrut go las, dar, cînd vream ей, 
nu mal vrea еа să mă lase si umbla după mine ca şi cind 
pe mine státeaü acátate bucăţi de aur... Numa! oastea săraca, . 
oastea mă scăpă din ghiarele morţii. Dar ей, cu gindul dat 
lumii, doritor de libertate, cum mă vezi şi acuma, om fără, 
hotar şi fără stăpin, stricat cu deosebire, cum să stai închis 
între zidurile casărmii, unde ñu mă suduia care nu urca? Poate 
papă-lapții de odinioară mă conduceaii acuma. De acbia într'o- 
bună vreme, pe toamnă, în ajunul plecării în gardă la Dudești, 


` cînd ni dăduse la toti (cărora ni venia rindul să facem gardă la. 


pulberărie) drumul acasă să ne mai luăm de-ale gurii şi să ni 
mat vedem părinţii, am luat-o glonţ la chir Nicola, căruia-l ceruiü 
luntrea s'o şterg la Olteniţa. Aici m'aü prins, m'aü dus la ca- 
sarmă si m'aü virit unde mă vezi. În închisoare însă cugetam 
mereü cum să ies, din ordinul miei, nu din al altuia. 

Mă folosiiii de vegherea proastă a santinelelor, şi fugiiü. Cum 
asta? Caporalul de gardă era ]a schimb. gin post aci rămăsese 
numai un surd şi un somnoros; de ăştia dot má ajutáiü să scap. 
Urit mi-era în cele d'intiiü zile în închisoare: ca o pasăre prinsă 
în colivie de oameni ca să nu aibă decît dol pumni de aier cînd 
Dumnezeü i-a dat firea toată... 

Fuseiü prins din fuga mea şi adus din пой, Mă ţineaii патаї 
în pine şi apă. A doua zi după intrarea mea la colivie, era un 


www.dacoromanica.ro 


. M. POPESCU: ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 133 


ofiţer milos de serviciu, саге sa mutat de-aici. Mi-a spus cum 
crede cá mă pot face ей un om de treabă numai să vreaü; si 
stătu de vorbă cu mine trei ceasuri în după-amiaza acelei zile. 
Vezi, sint unii oameni asa de dulci în graiü, incit îți deschizi 
inima înnaintea lor ca lui Dumnezeii. Aşa-i spuseiü ей ca si 
tie pálaniile vieţii mele întregi; el se uita ţintă pe păre- 
tele închisoril 'ascultindu-mă din picioare: clipia rar de tot şi 
părea că se gîndeşte aievea. Din chipul lui de ceară, ре care 
poate multe năcazuri H staü scrise, în dreptul altora d'innainte 
şterse, cu semnele pe care numa! vrista le aduce, fácuiü o icoană 
căreia îl spovediiü toate. Si el tácea: în tăcerea gurii lui vorbia 
inima, in limba ре care toată suflarea o "ntelege. La sfirsit 
suspinâ adinc, mă îmbărbătă bătindu-mă peste umăr şi plecă 
zicindu-mi «ispáseste-t! păcatele !». La masa de seară mincáiü о 
portie dublă de ciorbă si earne din ordinul lul. 

Cind trecuiii la companie, toţi camarazii miei mă ocoliaü ca pe 
un străin: niciunul nu-mi găsia o vorbă bună, si se feriaü de 
mine ca de un ciumat. Asta mă mistuia acuma în urma cu- 
noştinţei ofițerului de zi despre care îţi vorbiiü ; înnainte poate 
nu mi-ar fi atras atenţia. Căpitanul îm! dădu un pat isolat ală- 
turi de sergentul Nutianu, căruia camarazii miel ЇЇ ziceai «pumn 
de fier» şi lingă care mă simtiam cu trei sferturí mal puţin 
Strengar decit eram, asa era de ciudat sergentul. O uitătură 
a lui era pentru mine o răscoală în creier. Toată ziua mă plic- 
tisia cn întrebările lui. Mă descosea la tot ce făceam şi pretu- 
tindeni îl găsiam în drumul miei: un pas nu făceam fără să 
mă însoțească umbra sergentului... 

Era paza ce-mi dăduse căpitanul, un om pintecos, tinăr, desi 
îşi negria părul alb; foarte mindru şi ocupat de fiinţa lui, şi cu 
o voinţă şi energie de seamă. Încercăiii să-mi găsesc un om de 
vorbă, nu printre сеї de omenie, ci printre сеї socotiți гаї (ur- 
gisit şi еї sărmanil!), вай printre сеї săraci, cari n'aduc plo- 
соапе gradatilor la "ntoarcerea din congediu, сагі nu li дай 
gratis țigări вай bolbotine, cari în sfîrşit nu rid cind sint păl- 
muiţi. Dar nici printre ăştia n'am putut afla unul care să-mi 
priceapă gîndul, care măcar să răspunză la întrebările mele. 
Atunci,— povestia desertorul cu un zîmbet amar, — văzindu-mă 
încunjurat numai de cîini, cu -ochi ciudati şi fără niciun pic de 
milă, simtindu-má străin în mijlocul acestor camarazi al miei, 


134 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


îmi fácuiü intr'o noapte drum pe poarta casármil, cu hotă- 
rirea să nu mă mai întorc niciodată. Mà durea sufletul că plec 
în Bulgaria, dar trebuia so fac cînd printre aí miei n'am 
găsit, nu dragoste, ci măcar bunătate şi inimă caldă! Tot luntrea 
lui chir Nicola mi-a înlesnit scăparea. Un an şi patru luni stă- 
tuiü dincolo, unde am dus-o într'o suferință pe care mo auzi 
povestindu-se adesea... Scîrbit de atita petrecere fără căpătiiir 
şi otelit cu nenorocirile, má gindiiü din пой la ce mal е p’aici. 
Tot maï bine să бй străin între al miel decit străin între străini. 
Singur mă duseiü la casarmă, unde mă presintáiü ofițerului de 
servicii : am intrat la închisoare. Asta vine ca şi cînd faci ceva 
гай şi te predal autorităţilor de bună voie mărturisind păcatul. 
Acum iată-mă închis lingă tine, camarade, şi am isprăvit po- 
vestea vieţii mele», zise nenorocitul clipind răpede din ochi ca 
să-şi oprească lacrimile de a-l podidi... 


Се să mai scriü despre fapta ce mă aduse aici între ăști patru 
păreţi murdari ? Si pentru ce aş scrie-o ? Cine mă aude? Si, au- 
zindu-mă, cine mă pricepe? Auzi, afară gornistul sună retragerea, 
semnal ce-ţi poartă mintea aiurea, prin locuri mai iubite, cîndva 
prin timpi maï plini de duioşie, din cari timp! fiecare clipă, 
astăzi amară, este nespus de dulce.... M. Popescu. 


SCHIȚĂ 





-..Doarme-oragul la lumina galbenă de felinare ! 

Cîte-un rătăcit pe drumuri, cînd şi cînd, se pierden zare, 
S lătratul unui cine, de pe-o stradă 'ndepártatà, 

Te "nfioará ; umbra nopţii înteţită se arată. 


Íntr'o cameră dosită de priviri cercetătoare, 
Си păreţii rogi de ploaia vremii pururi trecătoare, 
La lumina unui capăt de feştilă se desface 
Din posomorîta noapte, în netulburata расе, 
Chipul palid, stims de viaţa clipelor atât de grele, 
Petrecute de străinul visător din lumi de stele ; — 
Pleoape mari învineţite-i închid ochii pe vecie. 
Pe o masă, răvăşite, stai, hîrtiile-aruncate, 
Cărţi şi scrisură cu "nfelesuri, de-a lui minte frământate ; — 
Si "ntr'un colţ al odáifei, stind de veghe, o bătrână, 
Dusă °п gînduri, lasă capul să se razime pe-o mînă. 
C. ARDELEANU. 


D. N. CIOTORI: TERANUL SUEDES 135 


TERANUL SUEDES. 


«Várt land är fattigt, skall să bliv 
«För den, som guld begär.» 
I. Runeberg. 


aSăracă ni e tara, si pentru cel ce 
[vrea aur; 
«Asa să fie ?n veci.» 


Teranul care trăieşte în văile munţilor Scandinaviei, pe ma- 
lurile nenumăratelor lacuri cu ape dulci închise între stincí de 
granit roscate вай îşi are coliba lingă termul fjordurilor pline 
de pace, se aseamănă mult cu teranul nostru. 

Înfăţişarea luf e blindă, smeritá, ca a omului ce stă în fata 
unor puteri тагї neintelese. Natura aspră, cu adînca-! tristetá, 
i-a turnat în suflet melancolia care se răsfringe în privirile 
ochilor“ lui albaştri, in cintecul lui prelung. | 

«Visa» ce răsună sus la stiná, ca si în vale la coliba pesca- 
rului samănă mult cu «doina», căci amindouá tilcuiesc dorul rä- 
sărit din suferinţă şi nădejdi în vremuri mai bune. 

«A fost odată»,— det var en gáng,— începe şi «saga» lor ca şi po- 
vestea noastră şi poartă inchipuirea prin lum! ciudate, unde Împă- 
rati, uitaţi de moarte, lasă trebile Împărăției şi se duc cu nepoţii de 
se daü la coastă în sáminte de aur. Şi teranul suedes îşi scu- 
tură nácazurile si grijile in hore, aici návalnice, aici potolite. 

Ceia ce însă face pe teranul suedes să fie cu mult superior 
celui din Romănia, este, pe lingă gradul innalt de cultură si in- 
$tructie la care a ajuns, si adincul sentiment religios de care e 
pătruns şi care îl face să înțeleagă viața intr'alt chip. 

«Nu se poate descrie teranul fie el bun вай răi, fără să 
nu pomeneşti întrun chip зай întraltul si de biserică», zice 
Björnson întrun capitol din «Synnöve Solbaken». 


Consideraţii istorico-politice. 


Cele maï vechi lămuriri istorice ni spun cá poporatia din Penin- 
sula Scandinavică, nefiind amestecată, adecá nefiind supusă nă- 
vălirilor, în urma cărora să se deosebească stápint si robi, a trăit 
o viaţă cu adevărat patriarhală. 

Fiecare locuitor era liber să se aşeze unde-i plăcea. 

Ceva mal tirziü, şi în urma citorva năvăliri pe care le fac eï 
în părţile sudice, se întîlnesc robii. 

Acum ророгайа era împărţită in şerbi şi oameni liberi. 


136 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





Dupá scurgere de vreme se ridică încetul cu încetul «Vikingii», 
cari, fără să formeze о clasă în adevăratul înţeles al! cuvîntului, ай 
totuşi preragativele şi autoritatea lor în sînul adunărilor (fyMe). 
Numele lor vine de la cuvintul, păstrat pănă azi în limba sue- 
deză, «vik», care insemneazá golf mic, cot. 

Aceşti Vikingi stápineaü deci părţile din jurul apelor, şi, fiindoá 
eraü mai priceputi, li se purta respect. | 

Cu toate acestea, poate cà natura aspră şi săracă. i-a făcut să 
se simtă umilit în mijlocul puterilor еї uriaşe si să trăiască în 
bună înțelegere cu ceilalți locuitori, «Viaţa: lor e ticnitá şi numat 
din cînd în cînd maï pornesc către «insule» de unde se întore 
incárcat! de bogății 1». 

În felul acesta trăieşte poporatia din Suedia de azi, pănă cînd; 
în urma crestinári! (an. 1000, supt regele Olof), apar urmaşi! Vi-- 
kingilor şi cer privilegii. 

Tată deci începutul alegerii claseï nobililor. Massa poporatie! nu 
este însă supusă la niciun fel de sehimbări, din eausá că aceşti 
urmaşi ai Vikingilor n'aveau nicio putere. Totuşi diferența de 
clase, odată pronunţată, creşte din ee în ce prin lupte continue, 
pănă ce in secolul al XIII-lea se deosebesc «ordinele», care ай 
tendinţi şi drepturi definite. Zic : în urma creştinării, de oare ce 
atunci se adaogă, pe iingá ceata de urmași a Vikingilor, si 
clerul, care aduce saü începe să stabilească privilegii după. tradi- 
tiile ce avea pe continent. Pe lingă aceasta, se stie cá a urmat 
o luptă îndelungată cu vechi! păgini, credincioşi. lui Odin, luptă 
în care sa stins dinastia luy Olof, şi din саге, fără îndoială, aŭ 
resultat mari schimbări în alcătuirea socială. 

Poate că faptului de a se fi ineins o luptă atit de timpurie 
între clasele sociale se datoreste dezvoltarea normală, supt 
toate raporturile, a poporului suedes, care a mers cu paşi înceţi, 
dar foarte siguri, pe drumul civilisaţiei si n'a fost silit nicfedatá 
să dárime ceia ce cládise maï înnainte. 

Fiindcă Vikingii ajunseseră să se ridice de-asupra mulţimii 
prin calităţile lor, cărora se dabəneste orgahisatia cetelor şi: for- 
marea unei flote — aşa cum ө fi fost pe atunci, dar de care 
ajunsese să se teamă însuşi Carol-cel-Mare —, epoca. lor este soco- 
Ша ca fiind cea mai de seamă din istoria papoarelor scandinazice, 


1 О Montelius. Sveriges Histowia, L, p.. 205. 


www.dacoromanica.ro 


D. N. CIOTORI: TERANUL SUEDES 137 ° 


innainte de crestinare. Ea se incheie odatà cu aprinderea lup- 
telor singeroase care se dádeaü între locuitorii diferitelor pro- 
vincif pentru alegerea unui rege. 

Tot in acest timp apare aristocrația laică. 

Totuşi, ea, neavînd un trecut şi fiind influențată de dezvoltarea 
totală a poporului, nu poate cîştiga privilegii însemnate, ci doar 
este scutită de dările şi îndatoririle ce apásaü pe ceilalti lo- 
cuitori. 

Ca să intre cineva în rîndurile acestei nobilimi, trebuia să 
facă serviciul militar la călăreţi, pe propriile lui spese. Dec! огї- 
cine era bogat putea să intre în rindurile nobililor. 

În vremea aceia nu era in Peninsula Scandinavică decit o 
viață cimpeneascá în adevăratul înţeles al cuvîntului 2. 

Teranit îşi cultivaü locurile sărace, aşa cum vor fi fost, şi aveaü 
mare preponderență în adunări (landthing) și în orinduirea vieţii 
politice. 

Cind se încep luptele, poporatia aceasta de terant bine aşezaţi 
sufere si slübeste tot mat mult. În schimb clasa cea nouă ano- 
bililor, scuţită тегей de dări, se întăreşte si cere tot mal multe 
privilegii, ba chiar se încearcă să introducă feudalismul. 

De oare ce însă teránimea avea un trecut mare, саге trăia in' 
sufletul fiecăruia dintre ei, caută să se ridice şi să-şi recapete 
drepturile usurpate. Încetul cu încetul se agită mişcarea între 
dinşii, aşa încît, cînd Eric al XIII-lea (Danes, în urma Uniunii 
de la Kalmar, 1389) voi să lărgească tot mai mult privilegiile 
nobilimii, teránimea se ridică (1434), ca un singur om, avind 
în frunte pe Engelbrecht, care, fiind ucis, este socotit drept cel 
mai mare eroii a] clasei! de jos. 

Aceste lupte sint poate cele mai însemnate, prin caracterul 
lor, si sint unicele în istoria lumii, căci nicăieri nu apare clasa 
teráneascá atit de puternică întrun timp atit de îndepărtat. 
Micii agricultori constituiesc acum o clasă puternică si temută, 
ca fiind cea mai numeroasă. Nu numai atit, dar chiar nobilimea, 
care acaparase multe bunuri, precum şi clericii, trebuiră 88-1 poarte 
respect. lată deci cum clasa cea mal numeroasă a unui neam, 
саге astăzi stă pe o înpaltă treaptă culturală, se ridică la viaţa 
adevărată şi trăieşte са o forță, multămită exercitării drepturilor 
ei politice. 

1 E. Hildebrand, Sveriges forutid Historia, p. 73. 


www.dacoromanica.ro 


138 . NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





Aceasta' este epoca de mărire a ţeranului suedes, ре care se 
razimă organisatia şi reformele luf Gustav Wasa, întemeietorul 
adevărat al Suediel. Fiindcă aristocrația religioasă acaperase о 
mulțime de bunuri, Wasa, odată cu introducerea protestantis- 
mului, face secularisarea averilor clericale. De bună seamă că el 
avu să întimpine o puternică opositie şi fu nevoit să acorde 
oarecare privilegii. 

Schimbările însă nu intirziará, căci urmará un şir de lupte între 
urmaşii lui Wasa, lupte de pe urma cărora nobilimea profită 
foarte mult. Ea se ridicâ încetul cu încetul, aşa încât teránimea, 
fatalmente, trebui să decadă din ce în ce, pănă cînd căzu învinsă. 
În zădar încercă ea a se uni cu clerul, căci acesta era sărac 
acum, şi deci trebui să se prăvălească în miserie. 

Urmind luptele ce Suedia avu a purta, şi mai ales războiul de 
treizeci de ani, nobilimea se întări şi mai mult. E drept că ea 
a şi dat {егії bărbaţi de mare valoare, cum fură Oxenstjerna, Thor- 
Btenson etc. Aceasta este epoca de mărire a nobilimei. 

Pe de altă parte, dacă cercetăm starea în care se găsia acum 
poporatia rurală, vedem că ea este cufundată cu totul in miserie. 
O ridicare, ca să-şi recapete locul ce-l avuse mai înnainte, era 
acum exclusá, de oare ce puterile îl eraü sleite. În acelaşi timp 
nobilimea cîştigă si mai multe privilegii, mai ales după moartea 
lut Gustav-Adolf, supt Domnia molatecă şi capricioasă a Cristinei, 
care li dădu o mulţime de moşii, pe lingă acordarea de пої pri- 
vilegii. Ruina socială şi economică a celor mulți, în profitul cîtorva 
insi, era aproape completă. 

Aici trebuie să adăogăm că în acest timp se ridică o burghe- 
sime cinstită şi muncitoare, care,. simțindu-se şi ea stingherită 
de către nobili, se uneşte cu țeranii şi cu clerul şi sustine îm- 
preună pe rege pentru a usurpa drepturile şi privilegiile nobililor. 

Lupta aceasta durează aproape treizeci de апї, pănă се, la 1682, 
Carol al XI-lea retrage o parte din bunurile nobilimi! si le adaogá 
Coroanei. 

Această decisie este votată de Riksdag, unde teránimea, im« 
preună cu clerul, formă majoritatea. . 

Cea. mal mare.parte din moşiile ce aparținuseră nobililor fură 
împărţite» şi vindute teranilor,si astfel se întăreşte tot maï mult 
clasa micilor proprietari, aşa-numiţii «gárdságare», cari, după cum 


www.dacoromanica.ro 


p. N, CIOTORI: TERANUL SUEDES 139 


vom vedea, vor avea o mare influenţă în dezvoltarea poporului 
guedes. 

Acum terànimea este chemată din пой la viaţă si luptă тегей 
contra nobilimii, care îşi păstrează doar titlurile si, pentru a trăi, 
e nevoită să muncească şi să caute a ocupa funcţii. 

Totuşi, prin reforma lui Carol al XI-lea, nu se putu duce 
pănă la capăt înbunătăţirea soartei celor multi. Nobilimea luptă 
mereü, pentru recistigarea drepturilor usurpate, şi abia la 1792 
Gustav al III-lea provoacă o revoluţie şi dă lovitura de Stat, 
în urma căreia restringe privilegiile nobilimii. El cade ucis in 
timpul unei represintaţii de operă, de către un nobil. Totuşi aris- 
tocratia nu-şi maï putu recăpăta drepturile, la care renunţă de 
bună voie. 

Nobilimea, foarte numeroasă, îşi păstrează pănă azi titlurile, 
căci încolo multi dintre dinşii locuiesc la etajul al patrulea si al 
cincilea, adecă la mansardă; ba mi-a fost dat să văd în Skania 
o familie de baroni, cari erai clăcași! 

Schimbarea dinastiei n'a avut nicio influență asupra luptelor 
dintre clasele sociale, căci BernardotiY aü urmat aproape aceiaşi 
politică democrată şi ай căutat să se apropie mult de clasele 
producătoare, deşi în funcţii si-aü asociat mal ales dintre cei cu 
titluri de nobletá. 

La 1866 se desfiinţează cele patru ordine (nobilime, clef, 
țeran! şi burghesi), care formaü puterea legiuitoare şi se înlo- 
cuiesc printrun Parlament (Riksdag) modern, iar la 1889 se 
doboară si ultimul privilegiu care mai rămăsese citorva nobili, 
anume acela de a fi scutiţi de imposite. Cu incepere de la 1902 
şi pănă la 1904 se termină reforma privitoare la impositul pe 
venit, 


Si acum, dacă aruncăm o privire asupra trecutului, vedem că, 
în timpul cînd toate clasele aü muncit, cu alte cuvinte, cînd 
toți aü fost elemente producătoare, nu sa întîmplat nicio tur- 
burare economico-socială în viaţa poporului suedes. Cind însă se 
ridică nobilimea şi trăieşte fără a produce, îndată se strică echilibrul 
social, pănă intr'atit, încît miseria îşi face apariţia. De altfel, afară 
de secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, care formează epoca cea mal 
tristă din viaţa teranulut suedes, încolo el este totdeauna o putere, 
un ordin temut, nu o cantitate neglijabilă exclusă de la viaţa poli- 


www.dacoromanica.ro 


Li 
140 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


tică, după cum:se întimplă in cele mat multe din Statele Eu- 
ropel. 

Fără îndoială cá si faptului acestuia i se datoreste gradul înnalt 
de cultură şi instrucţie la care a ajuns poporul suedes. 


Am fost nevoit să fac o ochire generală asupra trecutului, 
căci lucrul acesta inlesneste înţelegerea mal deplină a stări! 
actuale a poporaţiei rurale din Suedia, lucru despre care vom 
vorbi în curînd. D. N. Cioronr. 

(Va urmă.) 


TATEI 


— 


Cu gîndul dus la voi acasă, cetesc duioasele-ţi cuvinte 

Ce milostiva slovă, astăzi, mi le-a adus, iubit părinte. 

О Evanghelie de pilde grăit-ai fratelui să-mi scrie : 

Atâtor lucruri mie scumpe, din cîmp, de-acasă, de la vie, 
Li dă viaţă nouă slova... Cuminten urmă vine dorul 

Ce te mai ţine în viaţă; o Doamue-avind să-ţi vezi feciorul... 


Cetescu-ţi slova ta grăită, şim minte, tată, îmi răsare 

О lume scumpă ce-am pierdut-o lîngă un hat, denarte'n zare. 
„.. E vremea sapei pe ogoare, şi picură sudoarea spornic... 
Bătrânul plop din dealul popei, al câmpului cu soare ornic, 
Arată ceasul de amiază ; pe-un hat îngust, la sfinta masă 

A muncii închinate gliei, îmi văd toti fraţii miei de-acasă ; 
Şi-ţi văd nurbrile, tătucă, plecate peste hat în soare, 
Înfăşurindu-şi prunci ’n scutee sfințit cu picuri de sudoare... 


În milostive zári departe, cergit de-al sapei jalnic sunet, 

Un pile de nouri se arată şi se aude-ntiiul tunet, 

Şi toţi câţi sînt pe-aceiaşi glie, си tine împreună, tată, 
*Nálfindu-si dreapta chinuită, o sfântă cruce-şi fac de-odatà... 
Ce bine vă mai înţelegeţi: ascult şi пи aud cuvinte, 

Şi multe lucruri vă mai spuneţi din sufletele voastre sfinte 1 

A fost numai un semn al firii, ce atâţia nici nu-l bagàn seamă. 
Şi nici nu-l înțeleg ce spune, cînd och?n sus, la cer, vi-i chiamă, 
S?n sufletele voastre, pline de-a zărilor milostivire, 

În clipele acestea cîntă acelaşi psalm de premărire, 

Ce l-a cîntat tot neamul nostru, şi-l cânt acuma 0 câmpie, 

Şi-l vor cînta nepoţii iară, сет urma voastră cresc, pe glie... 

„+ Străin stati, tată, la fereastă, şi văd pe drumul de afară 


1. L.: SITUAȚIA ŞCOLILOR, DIN ARDEAL 144 
Şi pe aici sătenă cy plete sn. portul vostru de la ară... 
Dar ce străină mi-s dingi-acuma, şi parcă unda de sudoare 
Din urma lor, cu dînsa duce, pe veci, a câmpurilor floare l... 
Şi văd departe-un drum de fară; purtând desaga plină'n spete. 
Un chip iubit mi se arată, cu vârsta argintată'n plete.. 
Tot ce-a avut mai bun acasă, el duce-acuma în desagă : 
Un dar să aibă pentru nora, că-i doamnă şi o are dragă... 
La masă sed acum alaturi, şi nora şi fecior şi. tată... 
Dar’ ce străină-i casa asta 1... în gînd o vorbă tata cată, 
Și no găseşte са s'o spuie..: şi, cînd din satul lui iegise, 
Un câmp întreg cu ploi şi soare, la drum, cu dânsul se pornise; 
Purta în suflet o poiană cu miros proaspăt de otavă 
Şi un ogor pe care-o vară muncise fără de ispravă... 
Si-acum o vorbă nu găseşte... De-aicí şi Dumnezeu privirea 
Şi-a 'ntors-o de la casa asta; nu vede ochiu-i nicăirea 
Icoana sfinta Născătoarei, de acasă'n cadre afumaie, 
Căreia-ă spune'n toată ziua năcazuri multe, suspinate... 


Tu, drag moşneag, în port de ţară, ce cafi între străini, la masă ? 
Copiii tăi, străine tată, sînt toţi pe câmpul de acasă... 
G. ROTICĂ. 


==— 


Situaţia şcolilor románestií din Ardeal si Tara-Ungureasci. 


I. 


Între cele 17.342 de şcoli poporale, cite se numără azi în întreg“ 
Regatul ungar, abia 1.943 sint şcoli de Statt. Toate celelalte 
sînt şcoli comunale si confesionale. Categoriei din urmă aparţin 
şi şcolile poporale sustinute de cele două Biserici romine, si al 
căror număr se urcă la peste 3.000. | 

Puţine dintre aceste şcoli ай un trecut care se suie pănă im 
veacul al XVIII-lea, pănă la acea lege inteleaptà (lao Educa- 
tionis), — pe care o crease Împărăteasa Maria-Teresa, insistind,. 
ca pruncii fiiecărei паї să-şi primească începuturile instructiunit 
în limba maternă (vernacula) —, ori pănă la părinteştile îndem- 
nurí ale bunului Iosif al II-lea, care poruncise ca, în fiecare pa- 
rohie, lingă fiecare biserică să Be si o şcoală, cit de cit. 

Cele mai multe le avem abia de cîteva decenii incoace. Singure 
stáruintele titanice ale luf Şaguna ni-aü dat v?e-o 4-500. 

1 După datele publicate în studiul: «Népoktatáswnk szervezése és ujabb tör- 
vânyhorăs sstiksege» (Budapesti Szemle, 1906). 


` 


142 . NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Toate aceste scoll .sai întemeiat si susţinut pănă în ziua de 
azi пштаї еи preţul unor jertfe nespus de тагї şi prin incordárt 
fără seamăn de împovărătoare pentru un popor ca al nostru, 
lipsit în cea mai mare parte de izvorul luminii ca si de izvorul 
bunei stări materiale, de temelia unui traiü cinstit şi slobod. 

Şi, dacă ar fi fost numai greutăţile pe care le rostogolia 
în calea progresului şcolii romăneşti tradiționala noastră sărăcie, 
atunci tot sar [i putut trece mai răpede peste smeritele .ince- 
puturi. Si n'ar fi fost poate şcoala noastră silită să rămînă timp 
atit de indelungat, în starea cea tristă, pe care ni-o zugrăvește, 
la 1813, D. Țichindeal în modul următor: «De voieşti să ştii in 
sat, unde e şcoala, nu întreba pe nimeni, ci du-te, şi apoi vei 
afla o casă, nu departe de biserică, dezgrădită, descoperită, cu 

fereştile sparte si cu hirtie lipite; să ştii că aceia este şcoala !». 
`, Dar în aceste căsuțe umile, dezgrădite şi descoperite, în unele 
locuri sa întimplat să muncească generaţii de dascăli, pătrunşi 
de adevărată insufletire pentru sfinta lor apostolie de redestep- 
tători aï unui neam chinuit şi innapoiat. 

Si, de oare ce resultatul unei şcoli nu pot să-l determine пісїо- 
dată păreţii ef, oricit de împodobiţi ar fi, ci singură insufletirea 
şi vrednicia acelor ce propováduiesc intrinsa cuvintul intelep- 
ciunil, din aceste şcoli modeste a răsărit un început de cultură 
a poporului nostru. Prin stáruintele nepregetate ale unor ade- 
уйга dascăli-mucenici, începuturile sfioase aŭ fost continuate 
cu rivnà intetitá şi sporită prin isprăvuri din ce în ce mai în- 
semnate. 

Astăzi, de sigur, icoana zugrăvită de Țichindeal nu se mai po- 
triveşte decit la foarte puţine din cele peste 3.000 de şcoli ro- 
măneşti din această țară. Căci în multe sate de-ale noastre s'aü 
ridicat, din jertfele imense ale acestui popor sărac, şcoli cu care 
Sar putea mindri orice sat din largul Apus luminat şi oricare 
meam fruntaş în ale culturii. 

Realisarea acestui progres e un mare merit al înnaintaşilor 
noştri. Cu atit mal mare, cu cit еї aŭ trebuit, să înfrunte, pe 
lingă greutăţile interne, şi o serie neîntreruptă de obstacole for- 
midabile, aruncate, în calea progresului nostru cultural, de viforul 
luptelor politice. 

Scurtă vreme abia li-a fost dat şcolilor noastre a săvirşi în 
linişte munca binecuvintată de propagare a culturii, innültare 


www.dacoromanica.ro 


L Læ SITUAȚIA ŞCOLILOR DIN ARDEAL 143 





şi fructificare a gîndirii si întărire a simtirif romăneşti. Cáct în 
curînd s'aü ivit tendinţe, care mereü turbură azi şcoala in dez- 
voltarea paşnică a sublimei sale misiuni, impunindu- sarcini 
şi semnalindu-i scopuri cu totul străine de adevărata еї chemare. 

Ivirea acéstor tendinţi pătimaşe coincide aproape cu începu- 
tul şcolilor noastre. 

Citeva reflexiuni istorice, cred că vor fi potrivite, în momentul 
de faţă, са să poată cunoaşte oricine peripetiile acelor lupte în- 
dărătnice şi aprige, ce aŭ purtat înnaintaşii noştri pentru şcoala 
romănească. 

Politica de germanisare a luminatului Împărat Iosif al II-lea 
a dat cel mai puternic impuls culturii şi limbii maghiare. Pină 
atunci! nici prin minte nu li trecuse nobililor maghiari cá in 
peroraţiile lor din congregatiile comitatense (consiliile judeţene) 
Sar putea să stăpinească limba maghiară în locul celei latine, 
ori că în Colegiile lor sar cuveni să se dea tinerilor şi altă în- 
văţătură decit cea latineascá. O clasică dovadă despre aceasta 
пі presintă casu] Colegiului din Dobriţin, aï cărui profesori la 
anul 1802 sai împotrivit din toate puterile la introducerea limbii 
maghiare, argumentind că învăţătura nu se poate propaga decit 
în iscusita limbă latină şi că ar fi o lipsă de pietate faţă de tra- 
ане seculare, ca еї să se abată de la graiul strămoşilor («stylo 
patrio»). Si împotrivirea aceasta vine unsprezece ani după memora- 
bilele diete din 1791, îndreptate împotriva tuturor inovatiilor lui 
Iosif al II-lea, deci şi împotriva limbii germane. Se cerea acüm 
înlocuirea acesteia cu cea maghiară. 

La una din aceste diete, la cea din Cluj, se stie că s'aü stre- 
«urat şi plingerile Rominilor, redactate în chip demn în acea 
strălucită petiție întitulată «Supplex libellus Valachorum», pe 
«аге Împăratul Leopold al II-lea о insotise cu cele mai calde" 
cuvinte părinteşti şi binevoitoare recomandatit către dietă. Aceasta 
a încremenit de spaimă, cînd saii cetit cuvintele împărăteşti, şi 
cererile Rominilor. Арої g'aü înfuriat deputaţii şi regaliştii, şi ай 
trimes întreaga petitie ad acta, fără a da resolvire multámitoare 
vre unuia din cele cinci postulate juste. Ci, în discuţia pornită pe 
tema aceasta, 'ай năpustit cu toţii asupra conducătorilor poporu- 
luf romănesc, aŭ început să insulte pe preoți, despre cari spuneaü 
cà, fiind lipsiţi de orice cultură, sint еї înşi! sfătuitorii numal 
întru cele rele aï teránimit. Iar, cînd aü ajuns la punctul cel din - 


www.dacoromanica.ro 


144 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 




















urmă, în care Împăratul tocmai cerea Dietei a îngriji să se dea 
preoțimii romine o creştere mai bună, tot dieta aceasta a fost, 
care şi-a exprimat temerea, că n'ar fi bine să li se dea preoţilor 
romini cultură mai înnaltă, căci aceasta i-ar face să părăsească 
coarnele plugului (ne stivis avocentur) !. 

Dar Vlădicii noştri de atunci nu вай multámit cu atita, ci, în 
decursul anului următor, 1792, aü redactat, tot împreună, alte 
două petiţii, foarte frumoase şi întemeiate puternic pe întreg ar- 
senalul de motive posibil în acele timpuri; ай bătut apoi de 
nenumărate ori calea la Viena, pănă cind de la Împărata venit 
iarăși poruncă Dietei să iea în desbatere rugăciunile Rominilor şi să 
înnainteze un proiect de lege în chestia instruirii tineretului romin. 

Dieta răspunde mal tirziu lui Leopold cá petitiile le-a dat 
spre studiare comisie! bisericeşti («systematica deputatio») cu în- 
datorirea să alle modul potrivit de a răspindi printre Romini 
cunoştinţa limbii maghiare 2. 

Comisia n'a mal făcut niciun plan. Cuvintele din urmă din 
protocolul Dietei au totuşi o mare însemnătate istorică. Prin ele 
se indică începutul unei direcţii, care va fi urmărită, cu mici 
întreruperi, dar cu mari sforţări, în întreg veacul al XIX-lea şi 
care în zilele noastre pare a-şi presimti apropiatul triumf, fără 
a se gindi că în culmea acestuia va trebui să exclame cu desa: 
măgire ca odinioară Pyrrhus. 

În jumătatea tntáiü a secolului al XIX-lea se ivesc apoi «ordi- 
națiuni» din partea Vlădicilor noştri către credincioşii lor, cu sfă- 
tuiri şi îndemnuri să învețe ungureşte, căci «innál(atul crăiese 
Guberniwm» nu vrea să mai primească «jalbe si relatif în limba 
romănească, căci această limbă -romănească nu este ştiută la 
acele înnalte locuri»... lar pentru înlesnirea acestui lucru, în toate 
şcolile romăneştă, dar mai vîrtos în şcoala candidaţilor de 
preoție din Sibi, să se înveţe limba cea ungurească 8. 

În şcolile din Blaj se învăţa prin secolul al XVIII-lea puţin 
ungureşte. Pe yremea episcopului Lemenyi, care era însuși imbi- 
bat de cultură maghiară, direcţia aceasta se întări tot mat mult å 


ea deveni de-a dreptul amenințătoare, fiind propagatá cu un hi- 
bei tina 
1 Scrisoarea episcopului I. Bob despre dieta din 1791, publ. in «Unirea»: 


рё 1900 
2 «Acta dietalia», a. 1792, p. 311. 


8 Scrisoarea episcopului Vasilie Moga din 13 Oct. 1829, la dr. Il. Puşcariu; 
Doc. pentru limbă şi istorie, vol. I, рр. 194-5. 


www.dacoromanica.ro 


I. L.: SITUAȚIA ŞCOLILOR DIN ARDEAL 145 








perzel primejdios de chiar episcopul, care tinu la moartea lui 
· Bob (1830) predică ungurească în biserica episcopală din Blaj — 
cea Wintiiit predică ungurească in această bisericá, exclamă A. 
Papiu Ilarian t —, ior la 1844 ceru voie de la primatul romano- 
catolic din Strigoniu să poată tipări cărți de slujbă bisericească 
în traducere maghiară. Primatul, crezind că în Biserica romă- 
nească unită limba liturgică trebuie sii fie cea latină, ca şi la 
catolici, întreabă mirat: «cu ce drept întrebuințează Valahii limba 
valahă în cele sfinte 2 2. 

În seminariul din Blaj pătrunsese ca limbă de conversaţie limba 
magbiară, și teologii, după cum ni spune acelaşi Papiu Ilarian 8, 
afară de cântările bisericeşti, nu mai cunosteaü alte cîntece na- 
tionale romăneşti, ci se desfătaii cu cele ungurești, ca «Kis Ko- 
márom-Nagy Komárom». 

Cu toate acestea, la anul 1842, cind dieta ardeleană se opintia 
să supralieiteze in patriotism pe cea din Ungaria, hotárind cá 
în timp de zece anf limba maghiară să fie introdusă pe toate te- 
renurile vieţii publice şi să devină singură stăpinitoare în toate 
şcolile, din ucel Blaj pornit spre atipire, á izbucnit un grandios 
protest, al cărui diapason de demnitate si energie este atit de 
înnalt, încît gindul copleşit de înţelepciune umilitá a oportu- 
niştilor niciodată nu sar fi putut ridica, cum nu se poate nici 
azi, pănă Ја acel grad de bürbátie romănească. Protestul, care 
fireşte nu рогпіа de la Vlădica Lemenyi, ci de la membri! con- 
gistoriului, în frunte eu vicariul Simion Crainic, este atit de frumos 
şi de fulgerător în unele enunciatiunt, încît nu putem a nu 
atrage atenţia cetitorilor în deosebi asupra unor раѕасії, ca acelea 
în care Consistoriul declară, cu toată hotărîrea, că în şcolile din 
Blaj limba românească nu va putea fi înlocuită prin alta, nici în 
zece snte de ani, nu în zece ani, cum vrea legea, dar niciodată pănă 





1 A. Papiu Ilarian, Istoria Rominilor din Dacia superioară, vol.I, p. 122. 

2 «Quo iure utuntur Valachi in sacris lingua valachica ?» " 

3 Idem, ibidem, p. 125, unde Papiu adauge următoarea apostrofare la 
adresa Jui Lemenyi: daga, necápátind Episcopul voie de nicăiri, fu silit a lăsa 
Jucrui intr'atita, un lucru de care şi însuși Rákóczy, cînd s'ar scula din morti, 
s'ar mira, cum S'aü schimbat timpurile, de acum cere voie dela Ungur! epis- 
copul Rominilor a traduce cărţile bisericeşti in ungurie, cind, înnainte de 
200 de ani, Ungurii îl făcuse pe Romini a-şi traduce liturghia în limba 
națională !» 


146 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








= 


în уесії vecilor, si că ef nu se vor putea supune uneï legi, din 
care ar resulta ruina şi pieirea scumpel noastre naţionalităţi 1. 
La 10 Martie 1843 acest protest a fost trimes şi Consistoriului 
romin din Sibiiu, care nu intirzië a se identifica imediat cu întreg 
cuprinsul lut, arátind fraţilor din Blaj, prin răspunsul din 18 Mart, 
convingerea că prin astfel de legi Rominit nu vor putea deveni 
niciodată cetățeni mat folositori patrie! comune, ci vor fi pre- 
fácuti intr'o turmá de vite («non in utiliores patriae cives, sed 
potius in pecorum gregem converteret»); îşi exprimă tot odată 
speranţa cá legea aceasta, ca orice lucru violent si nefiresc, nu 
va putea aduce la scopul intenționat de alcătuitorii ef si nu va 
putea dura mult («potissimum, quod, Historia teste, praecipitatae 
rerum conversiones, in obiecto praesertim tam delicato, nunquam 


ad intentum scopum perducere soleant, et omne violentum non 
diu duret»). 


I. L. 
(Va urmà.) 


ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA. 





(Urmare.) 


Cu atita furie se întinde rutenismul în Bucovina, încît, pe 
cînd în două districte Котїпії ajung a se număra pe degete, 
ca în Vijniţa, unde statistica arată 301 Romini, зай in Cotman, 
unde sînt numai 129, în districtele care trec drept curat ro- 
măneşti, Rutenii ajung a se număra cu miile, ca în districtul 
Rădăuţului, unde sint aproape 9.000, зай în al Cimpulungului, 
unde sînt aproape 7.500, зай în Gura-Humorului, unde sînt 
aproape 1.500 de Romiîni. 

Funcţionarii venetici, de origine galitianá, purtind în sufletul 





1 Dăm, pentru frumuseta si energia expresiei, şi in originalul latinesc aceste 
Sire: «Est igitur evidens: linguam hanc in scholis balasfalviensibus nisi 
cum periculo morum ac religiositatis et, quod nobis non minus dolorosum est, 
cum ruina carae nostrae nationalitatis, eliminari non posse; fatemur au- 
tem sincere, non tantum post decem annos, sed neque post decem saecula, 
imo nullo unquam tempore, nos nationemque йозігаш lege obligari posse, 
quae moribus ac religiositati periculum ac obicem, nationalitati vero rui- 
nam parat ac interitum». G. Baritiu, Parfi alese din Ist. Trans., I, p. 754. 


2 Această scrisoare inedită se află in colecţia de acte a P. C. Sale d-luidr, 
Tl. Puşcariu. 


ROMÍNISMUL ÎN BUCOVINA 141 


= 





lor ură inviergunatá împotriva poporului băştinaş romănesc, a 
căruia limbă nu se osteniaü a o cunoaşte, iubind, prin rudenie 
зай afinitate de rasă, pe Ruteni, deci, aplecaţi, chiar din fire, 
a li sluji interesele naţionale, iar, pe de-asupra, mai cunoscînd 
şi dorinţa fierbinte a cercurilor politice vienese de a innábugi 
cît mai curînd Rominismul din Bucovina, își îndepliniai cu 
„credinţă, cu plăcere, cu învierşunare misiunea lor, ştiind că sînt 
pe placul Stăpînirii, al căreia scop măreț, deşi tainic, il gi- 
«лай, îl simtiaü: «Rutenia Mare», supt heghemonia Austriei. 

Nimic nu ilustrează acest adevăr mai! bine, ca felul cum s'a 
făcut totdeauna statistica în Bucovina. 

După cum am spus, la 1776 Rutenii eraü aşa de neînsemnaţi 
ca nație, încît nici nu s'aü trecut ca atare în statistica făcută 
de generalul guvernator Splenyi. 

Zece ani mat tărziu, începe a se vorbi şi de Ruteni, dar 
putem judeca singuri cît de numeroşi erai, după faptul că în 
acel an se aduc în Bucovina 4.275 de cărți de şcoală pentru 
„Romîni, şi numai 24 pentru Ruteni *. 

Nu începuse încă năvălirea Galifienilor, şi Austria credea 
pe, atunci că e foarte potrivit a se purta omeneste cu Romînii. 
Nu ajunsese încă Bucovina a fi «scuipátoarea Cisleitaniel, în 
„care se aruncă capetele de ţigară, spre a nu infecta aerul altor 
provincii», după expresia, foarte plastică, a regretatului scriitor 
bucovinean Mihail Teliman. 

Altfel staü însă lucrurile cu 65 de ani mai tárziü, adecă la 
1851. Numărătoarea făcută în acel an arată numărul Rutenilor 
urcat la respectabila cifră de 142.000, pe cînd Rominii sint 
numai 180.000. 

La 1872, Rutenif maï sporesc cu 40.000, pe cînd Rominii 
abia cu 20.000; însă majoritatea o păstrează tot Romînii, tre- 
cînd peste 200.000 de suflete, pe cînd Rutenii ajung cifra de 
180.000. . - 

Zece ani maï tărziu, la 1880, Romînii scad, după statistica 
oficială, la 190.000, iar în schimb Rutenii se înmulțesc cu 60.000 
de suflete, atingind cifra de 240.000, şi cápátind tot odată 
şi majoritatea in ţară. De atunci înnainte preponderanta 
numerică a Rutenilor este asigurată. S'a văzut mal sus că, după 


* Rutenisarea Bucovinei, p. 29. 


148 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





ultima numárátoare din 1900, poporatia ruteană întrece în nu- 
măr pe Romîni cu aproape 70.000 de suflete. 

Toată lumea e încredinţată în Bucovina că majoritatea nu 
o ай Rutenii, că nu pot ei să o aibă; iar, dacă о aŭ, o aü 
numai pe hîrtie, datorită funcţionarilor necorecti şi îngăduirii, 
mai mult încă, îndemnului ce vine de la Guvern. Cînd ni dăm 
seamă însă că statisticele naționalităților sînt făcute pe temeiul 
limbii de conversaţie, înțelegem foarte uşor de ce numărul 
Rutenilor este atît de umflat. Funcţionarii importaţi din Ga- 
Пра, cari aü lucrat la facerea statisticelor, aü trecut în numărul 
Rutenilor pe toti acei cari ştia să vorbească rusește; astfel, 
Romînii din Nordul şi Ostul Bucovinei, adecă din districtele 
Vijniţa, Cotman, Storojineţ şi Cernăuţi, cari, fiind inghifit! de 
Marea slavă şi constrînși la rusificare, aŭ adoptat limba ruteană 
ca limbă de conversație, aü tost trecuţi ca Ruteni. După aceiaşi 
sistemă, s'aü trecut ca Ruteni foarte multi Rominí, chiar din 
districtele curat romăneşti. 

Sint casuri cînd feciori din aceiași familie aparţin, după 
statistică, la naţionalităţi diferite: Stan, depildă, fiindcă a răs- 
puns romăneşte, este trecut ca Fomtn3 iar Bran, răspunzând 
ruseşte, a fost trecut ca Rutean. 

Ştiut fiind cá Котіпії vorbesc ruteneste, pe cînd Rutenii пісїо- 
dată romăneşte, este văzut şi dovedit că acel cari ай pierdut 
la facerea statisticelor sint Romiînii. Pe cînd dintre Ruteni 
niciunul nu putea fi trecut drept Romin, Romiînii, constrînşi 
de împrejurările vitrege din Bucovina a vorbi limba ruteană, 
aü fost trecuţi cu grămada ca Ruteni. 

Această boscărie austriacă se poate lămuri mai bins prin 
felul minunat cum caută Guvernul din Viena a încredința lu- 
mea că Bucovina are şi un colorit foarte puternic german. 

În adevăr, Bucovina e ţara cea mal fericită din lume, căci, 
deşi hrănește peste 100.000 de Jidani, pe hîrtie nu are niciunul. 
Dacă ati trece într'o zi de Sîmbătă printr'un tîrg bucovinean, 
ati vedea la fiecare sută de paşi grupuri de oameni, îmbrăcaţi 
în halat, cu nişte pălării blănite pe margeni, de supt care 
izvorăsc pe lingă urechi delicatil perciuni. 

Să ny credeţi, cumva, că aceştia sint Jidani! Fereascá Dum- 
nezeü! Jidani nu există în Bucovina! Controlaţi statistica oficială, 
şi veţi vedea! Aceia sînt Germani, represintanţii poporului 


ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA 149 





stăpînitor, salvatorii coloritului german al Bucovinei şi al multor 
provincii austriace, — Germani, dar un fel de Germani de 
religie mosaică. 

Deci, oricine voieşte a cunoaşte starea de fapt a popoarelor 
din Bucovina, să nu cerceteze statisticele, căci ele nu oglindesc 
adevărul, ci numai tendinţele politice ale biurocraţiei austriace. 

Funcţionarii străini, cari nu cunosc limba romînă, daü de 
multe ori loc în Bucovina şi la împrejurări foarte hazlii. În 
Iunie 1907, o ceată de Romîni bucovirieni innaintaü spre gra- 
niță, cu coase şi alte unelte de muncă în spinare, venind de la 
lucru din Romănia. Funcţionarul de pază de la graniţă, nein- 
felegindu-se în vorbă cu dînşii, crezu că sa iscat din пой 
răscoala in Moldova, si că aceia nu pot fi decît ţerani revol- 
taţi, сагі voiau să treacă їп Bucovina. Imediat a telegrafiat la 
Siretiü această isteatá descoperire, şi, noroc cá se limpezi în- 
dată toată năzdrăvănia ce făcuse acel biet funcţionar venetic, 
căci tocmai era să se deie strigăt grabnic pentru chemarea 
armatei ! . 

Politica de slavisare a Bucovinei se dá pe față prin slavi- 
sarea oficioasă a tuturor numelor proprii romăneșşti : Czernowitz, 
Suczawa, Kimpolung, Dorna-Watra, Milliszoutz, etc... dar mai 
ales se arată în toată goliciunea eï pe terenul şcolar. 

Pănă la 1886 nu se pomeneşte de şcoli rutene, în Bucovina; 
din potrivă, în acel an se cerea înființarea de şcoli románestt 
pănă şi în Văşcăuţi pe Ceremuş si în Zastavna aproape eu 
Nistru, adecá în Tinuturl, în care astăzi se susține de Rutied 
că nu sînt şi nici maŭ fost vre-odatá Romîni !. 

Astăzi, peste Prut şi în Nordul Bucovinei nici nu se pome- 
neşte de şcoli romăneşti; tot învățămîntul primar se face în 
limba ruteană, de învăţători ruteni. 

Fapt indignător este însă că rutenismul se întinde în şcolile 
săteşti, văzînd cu ochii, sprijinit din răsputeri de Guvern: din 
an în an scade numărul şcolilor cu limba de propunere romă- 
nească şi sporesc cele cu limba de propunere ruteană. 

În comunele ruteneşti e de la sine înţeles că şcolile sînt 
originar rutene ; în comunele romănești, dar locuite şi de Ruteni 
şcoala originar romăntască primește îndată o secţie ruteană, care 


1 Rutenisarea Bucovinei, p. 28. 


450 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


în scurt timp înghite întreaga şcoală, si nu sint rari casurile: 
cînd în sate curat romăneşti, copiii primesc învățătura în ru- 
teneşte. 

Totdeauna însă, operaţia de rutenisare a şcolilor, şi deci а 
viitorilor cetăţeni, se întîmplă cam în modul următor: 

Consiliul şcolar, în care Rominit, de regulă, sînt în minoritate, 
deci în majoritatea fuf compus din rutenofili, are grija de a 
numi, în satele pe unde crede că s'ar putea transforma școala 
fără multă zarvă, ca învăţători, Ruteni. Că la şcolile ro- 
măneșşti se pot numi învățători ruşi, e lege în Bucovina; 
ajunge numai! să aibă titlul de cunoscători ailimbii romăneşti. 

lată dar un apostol al rutenismului întronat drept conducător 
al unei şcoli romănești. Atunci el începe a vorbi cu şcalarii 
ruteneste, a li explica lecţiile în ruteneşte, a se înțelege cu 
dînşii numai ruteneşte. lar copiii, fireşte, îl pricep destul de 
bine, căci părinţii lor, desi Romini, vorbesc şi ruteneşte, ba, 
une ori, maï mult ruteneşte decît románeste. 

Cît despre limba romănească, în virtutea căreia şi-a căpătat 
postul de învăţător, o cinsteşte apostolul rutean cu multă re-- 
cunoştinţă, spunînd şcolarilor că e limba cea mai ticăloasă de 
pe lume, ре care numai Ţiganii o mai vorbesc, ре cînd rute- 
neşte vorbesc şi îngerii din ceruri. După aceste mici începuturi, 
viteazul nostru prieten aduce lucrurile aşa fel, pe departe, în- 
cît ajunge să raporteze la autorităţile superioare şcolare că 
şcolari! săi sînt toți cu limba maternă ruteană, şi cere deci а 
i se încuviința să aibă în şcoală limba ruteană ca limbă de 
predare. 

Se aprobă, cu plăcere, cu recunoştinţă, cu grabă, şi, în 
felul acesta, o şcoală romănească dispare, iar pe ruinele ei se 
innaltá, cu neruşinare, un пой aparat pentru desnaţionalisarea 
Romínilor. 

Se numără cu duiumul satele in care ророгафа е în majo- 
ritate covirgitoare románeascá, iar şcoala e ruteană. 

Adinc vorbitor mai este şi faptul cá, în satele unde nu sînt 
Ruteni de loc, limba de propunere în şcoli este cea germană, 
— adecă corice limbă, fie şi chinezească, numai cea románeascá 
nul», precum cu drept exclamă autorul cărţii «Rutenisarea Bu- 
соуіпеї». 

lată cum bătrinul şi falnicul stejar romănesc, ros la rădăcină 


ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA 151 








de viermele rutean, prin ingáduinta mume vitrege Austria, e 
gata a se prăbuşi. 
* 
# * 

Aplecati din fire a se face stăpîni pe bunurile altora, după 
ce gi-aü însuşit, in felul arătat, pămîntul románesc al Buco- 
vinei, pe degeaba saü pe un pref de batjocură, după ce ni-aü 
înstrăinat o mare mulțime de popor, frați de-ai noştri, prin 
rusificare, Rutenii vreai acum să-și întindă stăpînirea pănă şi 
asupra celui mai sfint patrimoniu romănesc din istoria glorioasă 
a trecutului, spunînd, şi scriind chiar, cu destulă încredințare şi 
cu mult mai multă neruşinare, cá Alexandru-cel-Bun si Stefan- 
cel-Mare aü fost Voevozi ruşi, cari s'aü luptat pentru limba si 
poporul rusesc si pentru tara rusească, Bucovina. 

E de necrezut, dar totuși foarte adevărată, această nemal 
auzită falsificare a Istoriei, pe care Austria o primeşte cu mul- 
fámire, fácindu-se a nu-şi aduce aminte cá a rupt Bucovina 
din trupul Moldovei, nu dintr'al Rusiei. 

În adevăr, drăguții şi răsfățații copil iubiţi ai Austriei,Rute- 
nii, îngrijiţi de dinsa cu dragoste de mamă, hrăniţi cu biberonul, 
purtaţi în braţe si dădăciţi bine în copilărie, s'aü trezit de-odată 
tari, stăpîni ре un pămînt саге, пи a fost al lor, dar pe саге 
trebuiai să-şi facă o viață trainică şi pentru aceasta aveati 
mare nevoie de a da aflării lor în Bucovina o aparenţă de 
vechime. , 

Însă, de oare се din Galiţia a venit în Bucovina numai pleavă, 
din care gráunte nu puteau răsări, Rutenii erai lipsiţi de clasă 
conducătoare, de intelectuali, cari să li creieze o istorie. lată 
însă că mama Austria, îngrijitoare şi bună ca totdeauna, li tri- 
mete la vreme tot ce li trebuie..., pînă şi croitori foarte savanți, 
cari să li croiască Rutenilor o istorie naţională, foarte veche, 
pentru noua lor patrie, Bucovina. 

Şi sau găsit foarte meşteri croitori, cari, în lipsă de altă 
stofă istorică, ai crezut că e foarte nemerit să dezbrace pe 
Кошїпї de vechea lor haină glorioasă, pe care aü descusut-o 
apoi, aü pus-o pe tipare ruseşti, adáogind pe unde nu se 
ajungea, cîrpind cu peteci găurile, şi aü croit astfel istoria Ru- 
tenilor bucovineni. 

În adevăr, dintre toate roiurile de oameni, Jidanif sînt сеї 
mai renumiţi «furnisori»; еї ай ajuns să furniseze de toate. 


www.dacoromanica.ro 


152 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








pînă şi agitatori învierşunaţi «foarte faini> ; capacităţi politice 
«de mîna 'ntiiü» ; patrioți şovinişti «fără concurență» — natio- 
паі ог care aü nevoie. 

Si Rutenii galiţieni, un neam de oameni între cari Dumnezeü 
a împărţit darurile minţii cu foarte mare zgircenie, aveai 
nevoie de amintita marfă jidovească: aŭ găsit deci pe piața 
Bucovinei, care numără mal bine de 100.000 de Evrei, şi în 
învecinata Galiţie, care numără cu mult mai rhult, destu! 
«apostoli» pentru causa lor. 

Astfel vedem pe profesorul rutean de la Universitatea din 
Cernăuţi Smal-Stocki, — fost Smil Stocker, din Galiţia, — cá- 
ruia, pe lingă catedra de Universitate şi un mandat de deputat, 
i s'a încredinţat şi misiunea de agitator în mijlocul poporului, 
vorbind pentru drepturile Slavilor în Bucovina, cu aceiaşi în- 
focare, cu care ar fi vorbit pentru drepturile Jidanilor in Pa- 
Jestina. 

La 30 Decembre 1898, acest dr. Smal-Stocki a ţinut un 
discurs răzeşilor din Carapciü pe Ceremuş. Nu-l vom cita in 
întregime, ci numai părțile mai caracteristice, de si întreg dis- 
cursul este caracteristic pentru ştiinţa şi seriositatea unora 
dintre profesorii Universităţii din Cernăuţi. 

«Răzeşimea noastră», zice Smal-Stocki, «să nu uite că 
este răzeşime rusească şi că ea trebuie să apere limba şi 
poporul rusesc. Sînt amăgitori, de cel cari voiesc să convingă 
răzeşimea noastră cá ar fi de origine romănească. Asta-i o min- 
ciună ! Poporul rusesc a trăit aici aici în Bucovina şi a apărat 
fara noastră cu pieptul sáü încă pe vremea cînd n'a fost niciun 
picior de Romin pe aice. Ruşii trăiesc în tara aceasta din 
vremuri nepomenite. Numărul Rugilor a fost totdeauna mal 
mare aici decît al Rominilor. 

De, aceia, Voevozii noştri, deşi de ойох romănească, dar 
Sai rusificat toți cu timpul. La Curtea lor se vorbia numai 
rusește. Cei mai renumiți Voevozi ai noştri, Alexandru-cel- 
Bun, Ştefan-cel-Mare, saŭ preamărit întru apărarea ţerii şi a 
legii noastre în contra Turcilor, Maghiarilor, Polonilor şi à 
altor litve păgine. 

Mai ales pe vremea aceia şi-a agonisit răzeşimea noastră nobili- 
tatea sa. Din cărți şi documente vechi se vede că vorbiaü si 
scriai numai ruseste ; pe timpul lor se servia prin biserici питаї 





ADRIAN GH. LAZARIU: SONET 153 





ruseşte. Spuneţi-mi acum, се fel de rázegime sînteţi d-voastră, 
rusească ori romănească ?...» 

Şi mai departe: 

«Rázegimea noastră este os din osul rusest, singe din singe 
rusesc, iar romanisatorilor să li spunem că pentru apărarea 
unei feri rusești si-aü agonisit antecesorii er nobilitatea si că 
dînsa voiește să rámiie rázegime rusească, care e îndatorată să 
apere fara rusească Bucovina !» 1. : 


(Va urmă). CONST. IORDĂCHESCU. 


SONET. 


În codri ruginiţi de vremi uitate, 

Ce-ai, găzduit în vremuri vechi strămoşii, 
Păşeşte el smerit ca spre 'mchinat pioşiă, 
Pătruns de sfinta lor singurătate. 


Şi s'aü oprit de groaza lor victorioşiă, 
Şi-ades aŭ tremurat în faţa lor armate, 
Cind 8e ситтай spăimîntător vieţi nevinovate 
Şi-ogorul sfint ni 1-ай udat piraie rogit. 


Cind ne-ndreptăm spre-aşa de sfinte-altare 
Către tovarăşi ce-ai, fost apărători {етй 
Ni vine тп suflet rugă şi 'nchinare. 


De ridicám din vălul dat uitării, 
Ni răscoleşte тп minte vremuri legendare, 
Şi picurd "n bielşug izvoarele ?niristăriă. 
ADRIAN GH. LAZARIU. 


1 Rutenizarea Bucovinei, p. 322. 


154 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


FETELE LUI CONU’ ARGHIRE. 


(ROMAN) 
I. 


Conu' Arghire cutreiera nervos dintr'un capát la cellalt odaia, 
tusind des, incruntindu-se une ori, zimbind agale, alte ort. 

ŞI, tot asa, pănă zări, prin uşa intredeschisă, trecind o femeie. 

— Maică! | 

Aleargă maica Epraxia, femeie grasă, cu fata mare, albă — mă- 
rită încă de cele două rînduri de bărbil. 

— Să vie Mitrut! 

Iar, cind a intrat Mitrut — vătaful — în prag, ploconindu-se şi 
întrebind : 

— Mati chemat. cucoane ? 

Conu Arghire zbucneşte: 

— Mai chemat ?... De ce "ntrebi, dacă stil bine, că te-am 
chemat ?... Şi, dacă ştii, de ce sta! în prag si nu intri în casă ?... 
Că nam să bat darabana, tot satul saudă!... Să dal poruncă 
saşeze berlina pe sanie şi sà facă din rogojini cort pe harabaua 
cea mare, să nu treacă omătul Ја sipete... 

Cam sfios Mitrut se "ncumetá : 

— Boierul pleacă la drum ?... 

Da’, conv’ Arghir nu-i deprins să tie sfat cu slugile: 

— Închide uşa pe din afară si fă ce ti-am zis... 

— Pricep..., sărut mina — se ploconeste pán' la uşă vátaful. 


Din salá, Epraxia auzise, si se da in douá sá afle ce inseamná 
porunca asta— căci pe zurbagiul conu' Arghire, cu atitea mofturi, 
cine şi l-ar lua belea capului mai multă vreme ?... 

— Маісо! — о strigă din пой. 

Aleargă Epraxia. 

— Maico, toată iarna vom sta la lași... Să iei de toate pe 
trei luni de zile! Si, apropiindu-se de dinsa, scoboará glasul: 

— Că uite ce-i: Mi-a scris duduca Agripina să viu cu fetele... 
Vochita merge pe optsprezece ani, trebuie scoasă ?п lume. 

Aproape scinceste maica : 

— Da ей?... Rămin singurică, аісеа?... 

Se bufneşte boierul. 

— Asta ţi-e grija?!... Ba vii cu пої! Vine şi madmazela, că 
n'âm. să m'apuc să dădăcesc ei fetele. Că i-am trimes vorbă 
duducál Agripinei: ей vin cu af miel, să nu-mi! lipsească niclun 
tabiet; altfel stau acasă |... Si ea sa prins asa |... Si, în loc să fi 
început cu scînciturile, mai bine іпсереаї să te gîndeşti ce at 
de pus in sipete! sfirşeste conu' Arghire ciudos. : 


www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA : FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 155 


Cálugárita ieşi ameţită — nu de graiul boierului —, cá era de- 
prinsă cu toanele luf de zece ani, de cînd îi mánincá pinea. 

Si-apol îl ştie: cînd e maï aprins, atunci e mat puţin primej- 
dios, Arghire Caramláü. 

Să ferească Dumnezei şi pe duşmani de minia acestui omulet 
numai de o schioapá, slab, scurt in git si cu umerele ridicate, 
de al jura că-l ghebos. Odată în zece ani 1-а văzut ce poate în 
aşa prilej: atuncea cind se suise Vochita pe Roibu, şi calul, cu- 
prins de o neobişnuită zburdălnicie, a incunjurat de tre! ori 
într'un minut stratul cel mare din mijlocul ogrăzii, trecind ca 
o săgeată pe lingă conu' Arghire, si vizitiul nebun de spaimă, pe 
cind copila, culcată pe spinarea fugarului, ridea, nestiutoare de 
pon in care se afla. Cind sa liniştit calul, conu' Arghire 
ără să cricnească a dat copila jos de pe sea, şi tot aşa, cu 
fălcile inclestate, a prins calul de căpăstru, indreptindu-se spre 
grajd, şi numai o detunătură sa auzit. 

De aceia, cînd boieru-i furios, toți is linistit în jurul lui. 

Dar o ametia, o tulbura cumplit hotărirea asta de călătorie. 
Si, în loc să se puie pe lucru, cum i se poruncise, a încrucişat 
braţele pe piept, privind buimacă împrejur. Се să iea la tirg, ce 
să nu iea? Că nu-i vorba de o săptămînă зай două de tip, ci 
de trei lunişoare încheiete, şi boieru-ï hotárit ca niciun tabiet 
să lipsească. 


Uşa de la ceardac se deschide răpezit, şi дай năvală, rizind, 
îmbrincindu-se, două copile, — una ca de optsprezece ani, alta 
ca de zece ani. Din blănurile ce le acoperiaü, iesiaü cápusoarele 
oacheşe, cu ochii mari negri, cu guritele rumene si cu pelita 
fete! în floarea регвісеї, aprinsă de ger acuma. 

— Măicuţă dragă, ce bine ne-am plimbat! 

— Le-am bătut pe amindouă cu bulgări, de le-am zvintat, 
máicuto! strigă voiniceste cea mai mică. 

— Dg’ şi cind ne-am întors două asupra eï!... Sá-tf врше 
«mademoiselle Marie > ! 

Dar,«mademoiselle Marie» tăcea, parcă n'auzise. Şi-şi scotea încet, 
cu mişcări moi de pisică, blánurile de pe dinsa. De zece ant, de 
cînd e în casa asta, o zi n'a fost mai veselă, mal vorbáreatá. 
Mereii cu aceiaşi măsură la vorbă, în gesturi, în toane. Şi tot 
asa-I de slabă ca 'n ziua іпійій cînd a venit, si tot aşa de 'mbă- 
trinită. Si, cînd explica lecţia, or! da sfaturi copilelor, glasul co- 
borit e dulce 'n mlădieri, pare c'ar fi acoperit în vată. Aşa deo- 
sebit de glasul lui conu' Arghire, care nu face de loc haz de 
«mortüciunea cea legeascá» şi se fereşte să stea la sfat cu dinsa. 

m maica Epraxia tot numa un gind o chinuie, şi zice cos 

ilelor : 

d — Ştiţi că petrecem iarna Ја laşi, la conu’ Matei? 


www.dacoromanica.ro 


156 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











— La mosu' Cádere?!.. Toată iarna ?!... Si prinserá a bate ?n 
palme şi a sări prin casă. 

Ce bine va fi, ce bine... 

Trei luni de zile necontenit vor fi cu mătuşa Agripina, sora 
biete! lor mame! Si cu mosu' Matei, aşa bun, aşa ságalnie, de-l 
rid intruna ochi mic! şi negri, pe supt sprincenele cărunte si 
ues Dacá si tátuta uitá bufniturile, in továrásia luf mosu' 

atei !... 


* 
* * 

О săptămină întreagă glasul Ергахіеї a rásunat ca toaca în 
toată casa, chemind, poruncind, muştruluind în urma slugilor, 
cu, vrafuri de albituri pe brațe. 

În geamantanul mie, Vochita 181 împacheta cordeiele, horbo- 
telele, cărţile, portretele, iară lonica își îngrămădia de zor gos- 
podăria еї de jucării. 

Și, într'o Duminecă dimineaţa, după ce conu' Arghire a mal 
răcnit de vre-o cîteva or! slugárituluf insirat jos la scară, ber- 
lina, pusá pe sanie, prinse a se urni. Si, trei ceasuri încheiate, 
au alunecat pe şoseaua Iaşului, în ureche cu zăngănitul voios 
al zufgălăilor amestecindu-se cu scirtiitul omătului zdrobit de 
povafa drumetilor. 


II. 


Mátusa Agripina, maica Epraxia, douá cameriste se 'nvirtiaü in 
jurul Vochitet, impodobind-o de bal. Dinsa, nemişcată în fata 
oglinzii, lásindu-se 'n voia lor, atinteste zimbitoare chipul din 
fundul sticlei: E ea, aceia!.. Î strălucesc ochii, aprins! îl sint 
obrajii, cuprinsă, cum este, de frigurile intiiulu bal... Ce frumos 
o să fie! 51 cum se va învirti în cintecul valsului!... Lui Conrad 
Paschi i-a fágáduit intiiul vals. 1-а şoptit el pe furis, aseară, rugă- 
mintea, cu atita stíruintá în privire! Şi ea а fágáduit... 

Îngenunchiată în jilt si cu braţele șrăsulii crucis pe spătare, 
Ionica era in extas: Ce tare sclipesc fluturii de aur pe iie si lu- 
minitele de la urechi! Sar zice încins de o flacără gitul Vochitel, 
aşa focuri sloboade salba! D'apot cind Vochita își prinse în păr, 
aproape de timplă, un mac roşu са para focului, Ionica împreună 
minele, şi oftă adinc, minunată: 

— Се frumoasă-l!... Ce frumoasá4 !... 

De dincolo, conu' Arghire strigâ, bátind în uşă: 

— EI, gata, gata ?... 

Femeile se iutesc în mişcări, Vochita tresare ca dezmeticită, 
Ionica sare jos din jilt, şi toate răspund odată; 

— Îndată!.. 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 157 


= 





În sală, conu’ Arghire nu-și gásia astimpár, cutreierind, bom- 
bănind, cum îl sta in obiceiü, cînd îl lovia nerăbdarea; rázimat 
de marginea mesil si fumind liniştit, sta Matei Cădere, bărbatul 
duducăi Agripina, bátrin nalt, purtind cu уоіпісіе сеї s ptezeci 
de ani bătuţi. 
` Cum zári pe Vochita, scoase tigareta din gură: 

— Bravo, bujor ce are mogu’! Dar, ochit lui fugiră tot atunci 
dincolo de Vochita, şi ве fácurá máruntel si dezmierdători oprin- 
du-se asupra celei mici. 

Copila alergá la dinsul: 

— Si mata te duci, mosule ? 

Mosneagul cuprinde cu două degete bărbia delicată: 

— Ce saducă moşu fetei? 

— Ce să-mi aduci?.. Si Ionica ridică sprincenele subțiri, 
stringe gurita roşie, se "nnaltá în virful picioarelor, întinde bra- 
tele sajungă mal aproape de urechea mosului, care incetigor 
ride aplecindu-se spre dinsa: 

— la zi moşului... 

— Aş vrea... ceva... frumos, frumos... 

Conu' Arghire nu se mai stápineste : 

— Cind o cinta cocoşul, tocmai bine om intra şi пої în ball... 

Şi plecară. 


Singură în odaia el, maica Epraxia luă mătăniile atirnate supt 
candelă, se aşeză în jiltul acoperit cu damasc verde, si, lăsînd să 
pice cite una mărgeleie de chihlimbar, prinse a gîndi... 

S'a stápinit cit a putut în fata boierilor, dară, la drept vorbind, 
acest intàiü bal al Уосһіќеї o tulbură cumplit... De ce?.. Oare 
unde a crescut-o de mică ?... Pentru dins», care n'a cunoscut, de 
zece ani încoace, decit măruntele bucurii laolaltă cu aste două 
fetițe, in care s'a încuibat toată dragostea еї páminteascá, acest 
întăiă bal i se pare la fel cu cea d'intàiü încercare de zbor а 
puişorului din cuibul de supt streaşină... Poate avintul să fie 
norocos, poate să cadă la cea d'intăiii filfiială din aripioare... În 
lume-i ràutate, si vicleşug... Si mintea tinără o iea nebunește 
înnainte, fără să-i pege de ele... 


Oftează, Epraxia : O, Doamne!... lar o apucă aleanul de acu’ 
zece ani, cînd a also maica staritá să plece la curtea boie- 
rului Arghire Caramlàü, să poarte grija gospodăriei si a celor 
două copile rămase fără mamá !. 

Si atunci ce lacrimi, ce deznădejde, ce luptă în ea! Cum să lase 
chilia albă şi orînduită, în care trecuse treizeci şi cinci de ant 
de viaţă senină, netulburată, numai! cu frica lut Dumnezeü іп 
suflet şi cu dragostea fără prihană a Mirelui de-apururi ales ?l... 





1 Mai de mult se obişnuia acest lucru în Moldova. 


Si i şa părut că o parte din inimă, din suflet i sa rupt, cind 
a trecut supt bolta arhondariculut. 

Apoi, cînd a intrat în sala mare, în odaia copilelor, s'a înfiorat 
de jalnica tăcere a casei cernite... Parcă vede leagănul, unde 
Ionica dormia, sugind prin somn, iară alături Vochita, alipindu-se 
tot mai tare de тапса, pe vreme ce Epraxia înnainta spre dinsa, 
cu pasul înnăbuşit de papuci! de pislá. O zi întreagă, ochii mari 
al copilei ай aţintit-o cu sfială, şi numai a doua zi, spre seară, 
ва hotărît să-i zică: Cine eşti mata? Si cunostinta sa legat 
curînd... Dar de cite orf a fost scoasă din răbdări de Vochita 
asta cu fire aşa de curioasă !... De cite orf i-a venit să-şi iea lumea 
`n cap din pricina îndărătniciilor, şi de cite ori a scápat-o de 
vărguţa lui сопи’ Arghire!... Parco vede tugind ca un ied, în 
jurul stratului din mijlocul curţii, si în urma еї conu’ Arghire 
vinturind várguta si zbierind cit îl tinea gura: Talpa iadului !... 
Talpa iadului!... 

Cu totul altfel a fost cu Ionica, fire dulce si drăgăstoasă, 
avînd ca o nevoie sufletească să dezmierde, să fie dezmierdatá... 
Supt ochi! еї a prins să güngureascá, să meargă, să ingaime cu- 
vinte neintelese.. Si ei i-a zis întăiu: ma-ma. 

Zimbeste moale, Epraxia: ar putea spune, că chiar de Ја izvor 
a urmărit această viaţă scumpă... Sint zece ani de-atunceal... 
S'aü strecurat aşa iute zilele la fel si paşnice!... 

Şi de aceia intrarea Vochite! în lume о nelinisteste pe dinsa, 
făcută numai pentru bucurii mărunte, întîmplări copilăreşti, ce 
inveselesc ori mihnesc fără zdruncinare din temelie... 


Şi Vochiţa-i fermecătoare de gingăşie, cu ochi! еї mari negri, 
cu părul negru inelat, ce face mai fraget obrazul trandafirii... 
Şi-l deşteaptă fata, şi-i plină de drăgălăşie, şi-i de viţă veche... 
Şi are avere mare, şi mulţi o să rivneascá la dinsa!... De ar fi 
călcat cu dreptul, pragul lumii... Cel de Sus e mare si bunl.. 


Cálugárita lăsă una cite una mărgelele de chihlimbar. Aplecá 
fruntea, şi, cu mişcare răpede a buzelor, sopteste rugăciunea, 
motáind a somn. 


(Va urmă) IRINA G. LECCA 


CUGETĂRI. 


Зе cere fintinii adinci cu apă curată să o aducă şi la buzele fiecăruia, 
cum mlaştina-şi ridică apele verzi. 


Duşmanului numai un lucru i-l poţi da cu plăcerea lui: carnea ta 
8'o rupă. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL IORGULESCU : ROSĂ OFILITĂ 159 


A. LAMARTINE 


ROSĂ OFILITĂ. 


_——— 


Căzută eşti de vintul ce-tv clatină tulpina, 

О, rosă mult iubită, ce mori pe al miei sin? 
Răpită eşti în noaptea cînd parfumai grădina 
De filomele blinde ce cîntece іпдіт ? 


Dar nu... tu eşti căzută în noaptea de beţie, 
In bal, supt paşi. răpezi ай vre-unuă danţator, 
Cind, prinsa de o haină, luciaă de bucurie, 
Tu, palidă emblemă în ochii tuturor. 


Zdrobirá cu piciorul o biată floricicá 
Şi, cu despreţ atuncea, o mândră domnişoară, 
Ca pe-o frintură proastă, nedemnă de nimică, 
Plecindu-se in sild, te azvirli afară. 


Culegător de rose, te ridicăii, îndată 

Şi te puseiii în taina pe iubitoru-mi piept, 
Să cat supt a ta frunza, o rosá întristată, 
О altă bucurie decit miros s'aştept. 


Te odihneşte dară, pe sinu-mă ce protege 
О rosă care т balurı supt paşii lor muri 
Şi m inima-mı zdrobită, tu cată a 'ntelege 
Un vis, care de-acuma neperitor va, fi. 
MIHAIL IORGULESCU. 


CĂRŢI ŞI REVISTE. 


D. Vasile Pirvan şi-a luat doctoratul la Breslau cu o lugrare de epi- 
grafie istorică despre neamul căruia-l арагііпеай negustorii din Imperiul 
roman («Die Nationalitit der Kaufleute im rómischen Reiche»). D. 
Pirvan deosebeşte pe Italieni, pe provinciali cu caracter naţional propriu, 
Grecii şi Urientalii. Cei porniţi din Italia precumpánesc; Orientalit, 
Sirient' зай originari din Asia-Mică, vin la urmă. Prefaţa atinge şi chestia 
colegiilor de negustori, în care membrii intră numai în vederea unor 
anume ceremonii religioase saü petreceri de breaslă. 

Autorul releveazá răpedea intindere a Italienilor în Răsărit şi rás- 


160 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








pingerea lo apo) de către Greci; Italienii luaseră negoful cel mare 
numai : gime şi banca. Si în Italia (la Puteoli, mare centru de export) 
patrund биес, şi chiar Sirieni. Roma însă n'o pot cuceri străinii, de şi 
@ aü şi ac pantapoli greci cu bazarurile lor şi multi Orientali roma- 
шза{. aveaü specalilaţi cunoscute. Emigrarea Italienilor aduse comerţul 
se. у şi ridicarea unei nouă clase de negustori ai Italiei răscumpăraţi 
din :obie. 

In Germania negustorul pleacă din canabae, de lingă soldat, pentru 
a-şi tace între barbari un sat care poate ajunge oraş; barbarii şi еї se 
iniovaragese iute la negof. Spania n'are independenţă economică. Africa, 
aproape сопіѕсаіа de Stat, nu lucrează pentru sine. Pentru Dacia, o 
coordonare a ştirilor, pana la cele mai nouă, oraş de oraş, pe pp. 71-4 
(negustori din Dacia ajung la Salonae şi Mitilene ; şi Alexandrini, Asiatici, 
la Tomis). Gf. şi ştirile despre negustorii greci în Balcani, p. 85 şi urm. 

O deplina stiabatere a imensului material, obiceiuri de strictă pre- 
viste. ştiiţilica, impartirí determinate de idei generale deosebesc această 
remarcabila carte. 

E de dorit sa avem pe d. Pirvan cit mai curind în corpul învăţător 
al Universitalo: noastre, unde are o frumoasă misiune de îndeplinit. 

* О ipolesa cu pirvire la tipografia ce ar [i fost in veacul al XVII-lea 
in manastirea шаташщшазеапа de la Peri (lioga Sighet), dind carți ru- 
Sesu şi romaneşti (parere gregita), in recenta carte a d-lui profesor A. 
Petrov din Petersburg, despre un Urbariü din vremea Mariei-Teresel. 
Se publica d n пой antimisul episcopului romanesc Iosif Stoica, de la 
sfusilul veacului al XVII-lea. D. Petrov vorbeşte şi de urhariul romă- 
nese al Mara uuraşului in acea vreme. 

* E foarte hun, din toate punctele de vedere, şi va folosi mult «Ca- 
le ndarul Arn ines n», pentru Агошіпї, pe care-l publică, prin bună 
colaborare, fruntaşi cu sulletul ai Rominilor din Balcani, dd N. Baţaria, 
Gh. Murnu, Pericle Papahagi, M. Beza şi alţii mai tineri. O bună cro- 
nica a anulu: în ceia ce priveşte pe Aromini. 

Multe ilustraţii potrivite. 

Reviste. Primim n-l 4 din «Revista economică şi culturalá», care 
apare la Letea linga Bacau, condusă de d. C. Nadejde, institutor. Se 
arata in articolul prim calduroasa dorinţa de a folosi celor ce trebuie 
sa se ridice la cultura dacă este ca neamul nostru să dăinuiască aici. 
E interesant articolul d-lui D. Mihailescu despre stările de lucruri din 
Basnia şi Hertegovina (se lauda insă cu mult prea tare regimul austriac). 

* De la invațatorul Marin M. Ţiculescu aLupta neamului románesc 
репи и dreptate şi libertate». 

E o încercare de a povesti isloria veăcului trecut pe înţelesul po- 
porului. N. IORGA. 


PARTEA ŞTIINŢIFICĂ 


O PARERE 


ÎN PREAJMA MODIFICĂRII LEGII SANITARE 





1. 


Modificarea legii sanitare pare că a intrat pe cale de realisare, de 
oare ce a fost anunţată prin mesagiul de deschidere al Corpurilor Legiui- 
toare din toamna anului trecut. Ë 

` De la noua lege, atit actuala Directiune a Serviciului Sanitar, cit şi 

cea mai mare parte a corpului medical aşteaptă înlăturarea neajunsu- 
rilor sanifare existente, considerindu-se іп de obşte actuala lege ca 
adevărata causă care s'ar opune oricărui progres. Puţini sint acei cari 
cred ca învinovăţirea ce se aduce legii este gratuită, pretinzind cá, de 
şi această lege este în vigoare de la anul 1893, еа totuşi nu s'a aplicat, 
aşa cá nu Sa putut face probă pespre eficacitatea sa. Ba, de o iafimá mi- 
poritate s'a susţinut că avem cea mai bună lege sanitară şi că deci 
modilicarea ei ar ЇЇ o greşeală. Astfel că după aceştia soluţia problemei 
sanitare s'ar mârgeni la intrarea în legalitate. 

Negreşit, pentru сеї ce consideră instituţiile noastre de Stat numa! 
ca un simplu decor, de care nu ne putem lipsi şi de a cărui strălucire 
trebuie să ne îngrijin. cît se poate mai mult, numai ca să trecem drept 
civilisati faţă de strainătate, pentru aceştia, zic, legea sanitară în vi- 
goare este un adevărat ideal, de oare ce nu este nicio chestie de ordin 
sanitar, care să nu fie resolvată prin ea, teoretic, în modul cel mai sa- 
tisfăcător, aşa că aparențele sint atit de bine salvate, încît neapărat 
ge ajunge la conclusia că legea este ireproşabilă. Pentru cel ce cerce- 
tează insă fondul, зай resultatul practic obţinut prin această lege, con- 
statárila sint atit de dureroase, încit ei de demult aŭ arătat că legea 
nu răspunde nevoilor şi că ea trebuie schimbată. 

Acest strigăt pare că s'a luat în consideraţie mai cu seamă acum 
după răscoalele teránegti, care aü arătat conducătorilor Guvernului că 
fara are nevoie de instituţii, care să satisfacă cu adevărat nevoile de 
care sufere, iar nu numai orgoliul sati de a trece faţă de străinătate 
ca civilisată, ca innaintatá, mintind prin forme cruda realitate. 

Dacă dar se urmăreşte sincer întocmirea unei legi sanitare, care să 
fie productivă în fapte, atunci de sigur de la actuala lege va fi tare 
puţin de imprumutat, de oare се ar fi de dorit să se sacrifice forma 
pentru fond, legierindu-se numai ceia ce se poate traduce prin fapte, 
măsurindu-se drept puterile corpului sanitar cu însărcinările ce i se 
vor da, pentru a nu ge ajunge iarăşi la tristul adevăr, ce se poate con- 
stata din examinarea legii în fiinţă, cind se pun numai de dragul 
formei insărcinări pe care nimeni n'a fost în stare să le satisfacă. Pentru 
mine faptul că legea actuală nu sa putut pune în practică este cea 


&, 


162 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


mai elocventă dovadă despre neputinţa ei, iar toate celelalte motive зай 
aşa-zise motive invocate de unii si de alţii pentru care legea nu s'ar fi 
putut aplica, mi se par cu totul neintemeiate. Astfel, dacă am analisà 
cea mai principală causá, invocată de mai toţi, a neaplicării legii, 
— este vorba de amestecul administraţiei, — prin niciun fapt positiv nu 
S'a dovedit că administraţia merită această grea învinuire. Astfel nimeni 
n'a putut stabili acest puternic argument, care ar fi dovedit temeinicia 
acusaţiei, că în treizeci si unu’ de judeţe ale ţerii nu s'a putut face nimic 
pe terenul sanitar din causa lipsei de concurs a administraţiei, iar în cel de 
al treizeci şi doilea judeţ, unde a fost prefect un medic, вай unde cel puţin 
medicii aü stat in cele mai bune raporturi cu administraţia şi concursul 
еї nu le-a lipsit, iată ce resultate frumoase a dat aplicarea legil sanitare | 

Că prin acest amestec partea aceia din corpul sanitar care face 
politică militantă a avut de îndurat multe neplăceri, cá une ori ай fost 
şicanaţi chiar în serviciu, acestea sint fapte curente, si ele formează de 
obiceiü partea interesantă a congreselor medicale, dar marea majoritate 
a corpului medical stă departe de luptele politice, stă în buni termini 
cu administraţia, şi chiar are concursul ei în îndeplinirea obligaţiilor 
qe-i incumbá. Dar, даса resultate nu se văd, causa este că nici corpul 
medical, nici administraţia nu pot îndeplini decit ceia ce este posibil, 
şi, fiindcă legea nu are in vedere aceasta, ci numai faţada, de aceia 
resultate nu se văd nicăieri, şi de aceia une огї vedem tristul spectacol,— 
maï cu seamă cind sint amestecate şi urile politice—, cá se acusă re- 
ciproc corpul medical şi administraţia pentru nesuccese, pe cînd ade- 
văratul vinovat este legea însăşi. 

Că, în adevăr, legea actuală este inaplicabilă, cum aş putea-o dovedi 
mai suficient decit afirmind ca pănă acum, cel puţin după cite cunosc 
eü, n'a existat niciun medic care să fi putut, cu toată buna voinţă şi 
devotamentul sáü şi cu tot concursul administraţie, să-şi îndeplinească 
punctual toate atribuţiile ce-i impune. Corpul medical în present nu-şi 
face datoria decit relativ, şi сеї ce sai ocupat cu aplicarea legii cunosc 
lucrul atit de bine, încit afirmă că însăşi această relativitate nu se poate 
obținea decit cu multe sacrificii, şi de aceia ЇЇ auzim proclamind cá 
practiza medicinei la sate este un apostolat. 

De altfel cunosc pe cîțiva din aceşti apostoli, cari, spre onoarea neamului 
nostru, sint Evrei şi cari şi-aii ciştigat această reputaţie la centru, nu 
prin aceia că starea sanitară a poporaţiei din circumscripţia lor ar fi 
superioară celor din circumscripțiile invecinate, ci numa! prin faptul cá 
aü ştiut să satisfacă mai bine forma, decorul, tinind mai în regulă scrip- 
tele şi alte prescripţii formaliste. Chiar amestecul administraţiei nu 
s'ar face atit de simţit, dacă legea sar putea aplica; însă de oare ce 
aceasta este imposibil, întreg corpul medical este la discreţia adminis=. 
traţiei, care poate găsi, că cel mai bun medic încă nu şi-a făcut datoria, 


DR. GH.: O PĂRERE 163 

Aceasta nu este numai o convingere a mea, ci toţi acei ce ай dorit 
să Пе funcţionari cinstiţi aŭ trebuit curînd-eurind să se convingă că 
legea pune îndatoriri peste puterile omeneşti. Acest adevăr mi-a fost 
suggerat chiar de la începutul carierei mele de eátre un vechiü şi bun 
cunoscător al serviciului, Inspector sanitar, care dindu-mi sfaturi din 
experienţa sa, în cel intiiü rînd m'a povátuit să nu fac niciun fel de po- 
liticá, căci îndată administraţia îmi va pune în evidenţă lipsurile şi cá 
chiar celui mai bun medic, cind este amestecată ura politică, i se pot 
găsi atitea lipsuri, incit ar deveni pasibil de pedepse. 

Departe de mine a susţinea că amestecul administraţiei în serviciul 
sanitar n'ar (i dăunător şi că deci corpul medical nu trebuie să lupte pentru 
emanciparea sa de supt tutela administraţiei. Nu aceasta mi-a dictat 
rîndurile ce ѕсгій acum, ci credinţa nestrámutatá се am, că prin des- 
facerea serviciului sanitar de administraţie singurul ciştig ar fi că me- 
dicul şi-ar putea exercita dreptul săii de vot mal independent,— ceia ce 
din punct de vedere constituţional este un mare progres,— dar starea 
sanitară a poporatiel, precum şi putinţa corpului medical de a cores- 
punde cit mai bine postulatelor ştiinţei nu va fi cu nimic mai innaintat, 
căci altele sint relele actualei organisaţii sanitare. 

Pentru stabilirea cu precisiune a acestor rele ar trebui са şi corpul 
sanitar rural, acei umilitf cari n'aü parte la cuvint în congresele me- 
dicale, căci sint prea obscuri pentru ca şi convingerile căpătate de el 
din practică să poată fi luate in consideraţie înnaintea părerilor vre 
unui nobil al profesiei, care, deşi nu părăseşte Capitala decit rare 
ori pentru vre un consult gras plătit, totuşi se declară foarte competent 
în cunoaşterea relelor sanitare ale poporatie rurale, precum şi în alegerea 
mijloacelor pentru a le combate, ar trebui, zic, ca aceşti paria aí profe- 
Siei să părăsească mutismul lor de pănă acum şi, netinind seaniá de 
ceia ce susţin aşa-zisele autorităţi în materie, să scruteze activitatea 
lor şi să cerceteze ce i-a impiedecat şi ce-i impiedecá de a fi demni 
represinianţi aï ştiinţei în mediul lor rural, pentru ca astfel să se poată 
ajunge la cunoaşterea precisă a causelor care fac ca ţeranului să nu i 
se деа decit o parodie de medicină, desconsiderindu-l са om, şi din 
acest punct de vedere. Astfel s'ar putea procura adevăratul material 
necesar pentru alcătuirea noii legi sanitare, iar nu cel debitat în de 
obşte pină acum: «că de aceia legea n'a dat bune resultate şi sănă- 
tatea poporaţiei s'a resimţit, pentru că mie, conservator sai liberal, 
partidul advers, pe cind eram in oposiţie, mi-a făcut cutare sati cutare 
neajuns». Aş avea numai o simplă întrebare de făcut unui atare inter- 
pelator: Te rog spune-mi, ce procopseală ai făcut pe cind era partidul 
d-tale la putere ? Se impune această colaborare a întregii suflări medicale 
la alcătuirea noit legi, mai cu seamă dacă ţinem seamă că actuala Direcţie a 
Serviciului sanitar a dat dovadă că este inspirată de cele mai bune intenţii 
Şi, deci, este posibil să iea din aceste arătări ceia ce va găsi intemeiat. 


164 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





În ceia ce mă priveşte, de şi n'am fost totdeauna în buni termini cu 
administraţia, totuşi trebuie să fiti sincer şi să mărturisesc că niciodată 
n'am fost împiedecat de ea să-mi fac datoria. Ba, ce este mai mult, 
atunci cînd mă găsiam în termini răi cu administraţia, mi se pare 
că-mi dădea şi mal mult concurs pentru a-mi face datoria, aga că 
pentru mine, dacă punctul esenţial al modificării legii sanitare ar consta, 
dupa cum se exprimă Asociaţia generală a medicilor prin expunerea de 
motive a proiectului de modificare a legii sanitare ce a întocmit, în «po- 
sibilitatea unei acţiuni mai libere şi mai eficace a omului de ştiinţă», 
prin desfacerea de administraţie, ciştigul va fi nul şi, deci, cu antici- 
patie aş putea spune că supt acea lege nu voiti putea face procopseală 
mai mare decit in present. Din contra, prevăd cá in multe casuri voiü 
fi lipsit de concursul administraţiei, care une ori mi-a fost de mare folos. 

Într’o activitate de mai bine de zece ani ca medic rural, căutind să-mi . 
fac datoria, nu pentru a merita titlul de apostol, ci pentru a-mi arăta 
recunoştinţa către poporul de jos, de unde-mi am obirşia şi unde se 
află încă mulţi de ai miei, ori de cite ori mi s'a cerut vre-un serviciu, am 
căutat să descopár causele care m'aü impiedecat de a fi la innáltimea che- 
mării mele, nu în ceia ce priveşte litera moartă a legii, ci spiritul, innalt 
prin umanitarismul sáü, al ştiinţii, al cărei represintant demn doriam să й. 

Între aceste cause, mai fericit ca alţi confrati, n'am putut număra 
«organele politice şi administrative», cu atit mai puţin faptul cá «fon- 
durile sanitare nu eraü centralisate» şi, în sfirşit, n'am întilnit nicio ocasie 
în care n'aş fi putut să-mi fac datoria din causă că şeful Serviciului sanitar” 
este, ca astăzi, un simplu «Director General, iar nu un sub-secretar de 
Stat». Astfel, pentru mine, simplu medic rural, modificarea legii in sensul 
cerut de Asociaţia generală a medicilor nu-mi! va da putinţa de a corespunde 
mai bine scopului ce ar trebui să urmărească o lege sahitará bine chib- 
zuită : de a face să beneficieze ţeranul de foloasele ştiinţei medicale şi de a 
contribui cu tot ceia ce această ştiinţă posedă pentru împuţinarea morbidi- 
taţii şi mortalitaţii poporaţiei în mijlocul căreia profesez. În situaţia 
mea se găseşte marea majoritate a medicilor rurali, şi de aceia se impune 
o protestare energică şi urgentă din partea lor, pentru ca, atunci cind 
resultatele de pe urma noii legi vor fi tot cam ca acele de astăzi, să 
nu se zică ceia ce sa zis şi despre alte servicii rurale: că profesiunea 
medicală la sate a dat faliment. 


Acum, trecînd la enumerarea relelor care m'aü impiedecat şi mă îm- 
piedecă de a fi la innáltimea misiunii mele, pentru a avea ordine atri- 
buitoare in expunere, le voiii împărţi în lipsuri de ordin ştiinţific şi lipsuri 
de ordin material. Între lipsurile de ordin ştiinţific, în cel d'intăiii loc voiü 
cita incompatibilitatea ce există după mine între puterea de asimilare a 
ştiinţei de către cel mai bine inzestrat creier omenesc, şi ştiinţa medicală în 
completul 5ай, astfel că, fără teamă de a (i contrazis, aş putea afirma că în 


DR. GH.: O PĂRERE 165 


timpul de faţă nu există acel om extraordinar, care să poată avea pre- 
tentia că cunoaşte bine toată medicina. Ce să mai zicem atunci despre 
ținerea la curent cu noile cercetări, care nicăieri nu sînt mai numeroase 
decit in medicină ? În şcoală chiar, unde studentul sîrguitor nu are alta 
de făcut decit să cetească şi unde toţi profesorii lucrează pentru im- 
bogátirea cunoştinţelor sale, totuşi nu este posibil nimănui a-şi asimila 
egal de bine toată ştiinţa medicală. Ce altă dovadă mat elocventă aş 
puteă aduce în susţinerea acestei păreri decit îndemnul dat studenţilor 
în medicină de către d. Decan, în discursul de deschidere al Facultăţii 
bucureştene in anul trecut, de a se specialisa chiar din timpul studiilor ? De 
sigur cá d-sa, apreciind disproportia ce există între puterea omenească de 
asimilare a ştiinţei şi vastitatea ştiinţei medicale, de teamă să nu vadă 
că Facultatea produce numa! cunoscători superficiali ai medicinei, a ţinut 
să dea această îndrumare viitorilor medici, de a-şi mărgeni, chiar din 
timpul studiilor, activitatea numai la o parte a acestei stiintí, pentru a 
cunoaşte, după cum zice vorba veche, «puţin şi bine, decit mult şi ráü». 

Tot în această causă îşi găseşte adevărata explicare teama ce-şi ma- 
nifesta regretatul medic dr. Florea Teodorescu, ca senator, cu ocasia dis- 
cuţiei răspunsului la mesagiü şi a legii Lotăriei de Stat din 1906, de a nu se 
găsi treizeci şi doi de medici capabili pentru cele treizeci şi două de spitale 
jubilare. Soluţia propusă de d-sa, precum şi aceia indicată de d-nul profesor 
Severeanu, nu răspund realităţii, de oare ce, nu numai în Tara-Romáüneascá, 
dar în toată lurpea nu se vor găsi, nu treizeci şi doi de medici, dar măcar unul 
singur care să fie pe deplin competent în întreaga ştiinţă medicală gi» 
deci, atita fimp cit va funcţiona actuala organisatie a Serviciului Sa- 
nitar, în care medicilor în funcţiune li se cere să cunoască şi să profeseze 
întreaga medicină, atit timp cit legea sanitară nu va ţinea seamă de ra- 
portul ce există de fapt între limitele capacităţii omeneşti de a-şi în- 
suşi ştiinţa şi ştiinţa medicală în completul săi, atit timp, zic, cit legea 
va impune corpului medical să-şi păstreze vechiul titlu de «universae me- 
dicinae», toți medicii funcţionari sint condamnaţi la ignoranță parţială. 
Lumea medicală trebuie să-şi dea bine seama de această perspectivă ne- 
norocită in care este pusă prin legea în vigoare şi care se menţine şi supt 
legea propusă de Asociaţia generală a medicilor, cu atit mai mult, cu cit 
profanii îşi daü bine seama că medicilor li lipseşte garantia că-şi cu- 
nosc profesia, şi de aceia vedem, chiar pentru casuri banale, pe bolnavii 
cei mai fricoşi că, îndată, sau ieaü drumul spre Capitală saü, mai curînd, 
trec graniţa în străinătate, unde aü credinţa că s'aü luat toate precau- 
țiunile ca ştiinţa să fie aplicată, iar nu exploatată. 


Adevărata causă pentru care medicii tineri mai capabili aă oroare de 
a lua vre-un serviciu rural este teama de ignoranță, la care sint con- 
damnatí de organisatia actuală, si de aceia preferă situaţii mai modeste 
în Capitală, numai să aibă siguranţa, atit pentru ei, cît şi pentru cel 


166 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


ce-i încunjoară, că poartă cu demnitate titlul de medic. Dacă abisul ce 
se deschide între invechitul «universae medicinae» şi ştiinţa pe specia- 
litátt a medicinei încă nu este în present atit de enorm, încît să-l vadă 
şi orbii, totuşi chiar aceştia nu pot tăgădui existenţa lui, şi fiecare zi 
contribuie tot mai mult a-l pune în evidenţă, astfel că o reformă sanitară 
care nu va îmbrăţişa ceia ce reclamă presentul şi ceia ce impune vii- 
torul este menită la sterilitate chiar din ziua intrării sale în vigoare. 


Dar, pentru a fi cit se poate mal obiectiv, să întru iarăşi în dome- 
niul faptelor cu care să confirm cele ce înnaintez, şi, pentru că aceia 
ce se petrece cu mine o cunosc mal bine decit cele ce stiü despre alţii, 
voii invoca iarăşi experienţa mea. Fără a depăşi limitele modestiei, pot 
afirma că la terminarea studiilor cunoşteam bine unele părţi ale medi- 
cinei, altele mai puţin şi, în sfirşit, eraü părţi din medicină pe care nu 
le cunoşteam de loc. Sá nu se mire cetitorul profan, cind innaintez 
aceasta, de oare ce, deşi Facultatea unde am studiat, trece de bine or- 
ganisată, totuşi sint părţi ale medicinei care nici nu se predat în şcoală, 
nici nu se cer studenţilor la examene, şi astfel am obţinut titlul uni- 
versitar cu dreptul de a profesa întreaga medicină fără însă să cunosc 
bine decît numai oarecare părți din această vastă ştiinţă. Tot în această 
erdine de idei ar ilustră bine veracitatca acestor ccnstatări şi сағи], 
cunoscut de mine şi de mai multe serii de studenţi, al unul actual pro- 
fesor al Facultăţii de medicină care nu putea trece examenele de doc- 
torat pănă ce comisiile examinatoare n'aü convenit să-i dea note de 
complesenţă, considerind că, dacă este nul în unele ramuri ale ştiinţei 
medicale, apoi sint alte părţi ale acestei şiiinţi, unde dingil pot învăţa 
multe de la acest student. În sfirşit cine nu stie că, la examenul de 
doctorat, juriul totdeauna ţine seamă de direcţia studiilor candidatului 
şi dacá, de exemplu, candidatul a fost intern întrun serviciu de me- 
dicină şi este examinat asupra chirurgiei şi deci răspunsul său este, 
natural, mal slab, juriul devine indulgent şi-i dă nota de trecere. Ce 
Sint toate acestea decit o mărturisire de fapt a adevărului ce doresc 
a pune in evidenţă: că pretutindeni este conştiinţa nepotriviril între in- 
telectul uman şi ştiinţa medicală modernă ? Aceasta este realitatea, de 
care toţi tin seamă, pe care toţi o apreciază: numai legea sanitară nu 
vrea să ţină socoteală de dinsa, şi de aceia fesultatul ce se culege de pe urma 
ei este nul, şi de aceia legea nu se poate aplica, şi nu se va putea aplica 
pănă ce cu tot dinadinsul ea nu se va inspira din fapte, din realitate. 


Revenind la critica legii actuale şi a celei propuse de Asociaţie, de oare 
ce este multă asămănare între ele, iată ce se petrece cu iinárul medic 
care a luat un serviciu public. Dacă are puţină cunoştinţă şi nu voieşte 
să trateze la intimplare bolnavii săi, atunci va trebui să-şi niveleze cunoş- 
tinfele, să lase în părăsire ceea ce cunoştea bine, să mal revadă părţile 
dubioase şi în sfirşit să înveţe pe de-a'ntregul ceia ce nu ştia de loc. Şi, de 


www.dacoromanica.ro 


DR. GH.: O PĂRERE 167 


===. 





oare ce timpul pentru studiu este foarte limitat, din causa multelor forme 
sia multor atribuţii ce incumbă medicului funcţionar, această nivelare se 
apropie pe încetul de evaporarea ştiinţei şi, astfel, la o virstá maï înnain- 
tată, aproape tot bagagiul ştiinţific al aşa-zisului medic, consumat în pro- 
fesie, se reduce la reminiscenfe şi la ceia ce practica de toate zilele l-a 
obligat să reţină. 

Aceasta este trista realitate, şi, dacă excepţii sint, aceasta nu se da- 
toreşte faptului că acei medici s'ar fi găsit în condiţii mai bune, ci îm- 
prejurării că, avind un caracter mai hotărit, saü martirisindu-se pe ei 
înşii, pe familia lor, ай făcut chiar imposibilul pentru a nu se în- 
străina cu totul de ştiinţă. Şi, cu toate acestea, pentru că este natural 
вай, mal drept, pentru că este fatal ca medicii funcţionari să urmeze 
drumul ignoranței, acestor excepţii abia în cercul lor restrins dacă li se 
dă oarecare importanţă. Încolo, prin defectul organisaţiei, luindu-li-se orí- 
ce garanţie că sint oameni de ştiinţă, nu li se atribuie nicio valoare. 
Ca dovada despre aceasta pot invoca procedarea înseşi a Direcţiei Gene- 
rale a Serviciului Sanitar, care a găsit de cuviinţă ca, pănă şi la con- 
cursurile ce se ţin pentru ocuparea posturilor dependente de Direcţie, 
să numească in juriile examinatoare profesori universitari, medici de ai 
Eforiei Spitalelor Civile şi Spiridoniel, dar pentru medicii săi nu s'a găsit 
vrednic a li se reservă niciun loc în aceste jurii. În sfirgit Consiliul sa- 
nitar superior, care in definitiv ar trebui să fie mai mult o instanţă ad- 
ministrativă, niciodata, cel puţin după cit stiü eu, n'a numărat printre 
membrii săi un medic care practică în mediul rural. Şi, dacă prin 
faptul că acest areopag este aproape exclusiv compus numai din aşa-zişi 
oameni de ştiinţă, nici organisatia sanitară, nici ştiinţa medicală n'aü pro- 
fitat nimic, în schimb teama ce a avut-o legiuitorul de a nu lăsa să se 
strecoare acolo şi vre-un ignorant arural»,a avut marele defect ca ade- 
văratele rele ale organisaţiei sanitare sa nu se ştie şi să nu se apre- 
cieze la centru. 


Tot la lipsurile de ordin ştiinţific aş putea notă lipsa de material di- 
dactic pentru medicul rural. Mijloacele materiale ale acestei categorii de 
medici fiind restrinse, iar cărţile de medicină fiind foarte scumpe, mai 
toţi sint nevoiţi, în casul cel mai bun, a se multámi cu citeva reviste me- 
dicale románesti, si cu cel mult una străină, pe care, dacă aü timp, le mal 
cetesc, dacă nu, le pun să îngroaşe, netăiate, mica lor bibliotecă, iar despre 
cărţi de fond, despre aşa-zişii clasici nici pomenealá nu poate. fi, căci 
costă cu sutele de lef, şi apoi nici nu Stil ce alegere să faci. Singurele 
cărţi care tentează, atit din punctul de vedere al conţinutului, căci se 
potrivesc cu timpul scurt pe care medicul il poate da instrucției sale, 
precum şi din punctul de vedere al costului, sint «aide-memoire»le. Să nu 
$e supere confrații pe mine dacă li destainuiesc acest secret, dar marea 


168 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


majoritate, chiar la concursuri, pentru motivele enunțate, 8 fac prepa= 
гаја după aceste resumate. 

În sfirşit, pentru a termina cu lipsurile de acest ordin, voi maï adăuga 
numai resultatul funest ce are asupra menținerii nivelului cunoştinţelor 
isolarea desăvirşiiă în care se găseşte medicul rural de restul lumii me- 
dicale, precum şi de orice mişcare ştiinţifică. Trec une ori ani de zile, şi 
el mare ocasie să vorbească cu nimeni despre ştiinţa sa. Nu este nimeni 
care să-i deştepte dreptul descernámint asupra simptomatologiei bolii 
pentru stabilirea adevărului diagnostic. Lipsa unui mediu cultural pentru 
menţinerea nivelului cunoştinţelor este atit de simțită pentru огїсіпе, 
încît se zice că celebrul Metschnikoff, după ce-şi făcuse nume universal 
prin lucrările sale asupra fagocitosei şi se dusese ca profesor universitar 
în Rusia, a trebuit curînd să se întoarcă la Paris, căci în noul sáü mediu 
se vedea expus a nu-şi putea menținea, prestigiul săi de savant. 

Tot prin influenţa nefastă a mediului se explică de unii, de ce mulţi 
dintre tineri Romini cari, în timpul studiilor în străinătate, promiteaü 
foarte mult, îndată ce s'aü întors în ţară au înşelat toate speranţele, 

Dacă personalităţi special dotate de la natură, dacă oameni în cari 
arde puternic focul sacru al şliinţii, lasă de dorit, cînd o causă mai mult 
вай mai puţin fortuită li este adversă, atunci ce să mai zicem despre 
mulţimea care formează grosul profesiei medicale ! Este oare îngăduit a 
lăsa la hasard grija menţinerii nivelului cunoştinţelor lor ? Nu este de 
datoria legislaţiei a lua toate garanţiile ca astfel şi cel mai limitat creier 
să nu poată fi decît un demn represintant al ştiinţei? 

S'ar părea la intáia vedere că orice discuţie pe acest ton este de 
prisos, căci chestia este atît de limpede, încit „a priori, atit profanil, 
cit şi medicii, vor opune că nici nu se poate imagina o legislaţie sanitară 
cu eliminarea factorului“ celui mai important, care este ştiinţa medicală 
şi că numai dintr'un spirit de critică scolastic ridic această chestie. 

Că legislaţia sanitară ar trebui să fie făcută în sensul cerut de ştiinţa 
medicală, di d acesteia precădere înnaintea celorlalti factori, nu mai ră- 
mine îndoială, dar că de fapt acest factor este confundat cu medicul, 
oricine se poate convinge dintr'o examinare cit de superficială a legil. 
Aşa, de exemplu, dacă considerăm serviciul medicului de plasă, vedem 
că, pe lingă celelalte atribuţii de natură biurocraticá, ca tabele statis- 
tice, raporturi periodice asupra stării sănătăţii publice şi asupra ser- 
viciului de poliţie sanitară, etc., el mai este obligat a da bolnavilor din 
plasa sa «ajutorul medical». De aici decurge ceia ce observăm de fapt, că, 
dacă în plasă este, de exemplu, un cas grav de facere, medicul de plasă 
trebuie să fie la innáltimea ce reclamă împrejurarea, intervenind ga şi 
cum ar fi un mamos consumat. 

Ort iată în altă comună un cas care necesitează o intervenţie grabnică, 
de urgenţă, unul din aşa-zisele casuri ale chirurgiei de urgenţă. Tot 


DR. GH.: O PĂRERE 169 


de la acelaşi medic se cere, pentru a nu se face pe sine şi ştiinţa sa 
de ocară, să dea dovadă că e un eminent chirurg. În sfirşit afecțiunile 
medicale sint multe şi felurite într'o plasă, şi tot acel om fenomenal саге 
nu este altul decit medicul de plasă, trebuie să le diagnosticeze şi să 
le trateze bine, căci suferinzii vor mai consulta şi alţi medici, mai cu 
seamă din cei ce speculează medicina, şi aceştia nu-i vor fi de loc 
îngăduitori pentru сеа mal mică eroare ce ar comite şi pe care vor 
desfăşura-o cu tot ceremonialul cuvenit înnaintea clientului, pentru a 
face să reiasă cit mai clar superioritatea lor ştiinţifică. 

Nu mai vorbesc de bolile epidemice şi de măsurile de poliţie sani- 
tară pentru a preveni látirea lor, căci aici medicul de plasă trebuie 
să se întreacă pe sine însuşi, chestia fiind mai mult sati mai puţin de 
specialitatea sa. Singurele părţi din ştiinţa medicală de care este dis- 
penșat numai pe jumătate, asint autopsiile și constatările de atentate 
la pudoare, care nu se vor putea face de medicul de plasă decît în 
cas de impiedecare a medicului primar, legal constatată». 


În resumat; dacă, după cum am arătat, la obţinerea titlului de doctor 
în medicină ru cunoşteai decit părţi din medicină, de îndată ce ai 
luat un serviciu public, nolens-volens trebuie să te identifici prin pu- 
terea legii cu întreaga ştiinţă medicală. Astfel, prin puterea legi! se si- 
luieşte realitatea, şi resultatul nu poate fi decit monstruos. Aici găsim 
adevărata explicare a casurilor raportate de ex-directorul Serviciului 
Sanitar d-l profesor dr. Manolescu, care arată cá un medic tinea son- 
dele uretrale în condițiuni atît de detestabile, incit d-sa n'ar fi primit 
să fie sondat cu acele instrumente, saü cá un altul n'a ştiut cum să 
practice o desinfectare, etc. Dacá asupra altor puncte as mal admite sá 
fie divergente între membrii corpului medical rural, apoi asupra punc- 
tului de a cere toţi, ca un singur om, să ni se dea posibilitatea de a fi 
demni represintanţi aï stiinteí, cred că nu se mai poate admite nicio 
discuţie, şi că acordul e complet. Nu numai medicii din restul teri, 
ci şi toți cetăţenii сагі nu locuiesc în Capitală, aü datoria de a luptă 
pentru ca noua lege sanitară să dea adevărata valoare ştiinţei medicale, care 
să nu poată avea decit vrednici şi cinstiţi represintanfi în corpul me- 
dical, de oare ce mine, poimîne fiecăruia îi va veni rîndul de a fi îngrijit 
de aceşti medici, cari, cu toată bunăvoința lor, nu vor putea da decit 
ceia ce ştiii, şi astfel fiecare va avea mai mult sai mai puţin perspec- 
tiva de a fi tratat în suferinţa sa, nu tocmai conform ştiinţei. Ba, ce este 
mai mult, chiar în casul cînd «provincialii» aü şansa să fie îngrijiţi de un 
medie ce cunoaşte bine boala de care ar suferi, totuşi, de oare ce organi- 
salia sanitară nu li oferă nicio garantie de competinta acelui medic, 
bolnavii vor fi meinerezátori, iar medicul nu va putea să li inspire 
acea confientá deplină, absolut necesară pentru obţinerea liniştirii mora- 
lului suferinzilor, asigurîndu-li întru citva, chiar prin aceasta, vindecarea. 


170 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
Pa 


HL 











Dacă aceasta este realitatea, atunci o reformă a legii sanitare in care 
nu S'ar da locul de căpetenie ştiinţei, în care nu sar lua toate pre- 
caufiunile ca tot ceia ce se face în numele еї, sá fie conform cerinţelor 
ei, nu va însemna decit o rătăcire mai mult, pe urma căreia se vor 
culege multe deceptiuní, pănă ce in sfirşit va trebui să vină timpul ca 
desacordul dintre ştiinţă şi modul, cum se practică ea,sá fie atit de fla- 
grant, încit siliţi vom trebui să părăsim calea pecare ne-a îndrumat 
rutina. 


Nu ştiii cum aş presiniă mai clar această chestie dreaptă, pentru а 
putea fi luată în consideraţie, căci cu regret văd că mentalitatea multora 
cere şi mai departe să se confunde ştiinţa medicală cu medicul, maltra- 
tind-o pe cea d'intáiü, cum maltratează pe cel de-al doilea. Numai aşa imi 
pot explica cum de s'a putut ajunge la conelusia nenorocită, ca, in in- 
teresul serviciului medicului de spital, să i se mai dea şi o circum- 
scripție medicală. 

Această dispositie, pe care o văd de altfel preconisată şi de d-l. pro- 
fesor dr. Toma Ionescu, în interpelarea adresată d-lui Ministru de In- 
terne în ziua de 27 lanuar 1906, — şi d-sa nu este altul decit acelaşi 
domn Decan pe care l-am văzut mal înnainte sfătuind specialisarea chiar 
dia timpul studiilor,—arată necunoştinţa conducătorilor asupra modului 
cum funcţionează aceste spitale. După ce se susţine că un bolnav dintr'un 
spital rural trebuie îngrijit ca şi bolnavul dintr'un spital orăşenesc, în 
loe să se dea medicului rural cel puţin aceleaşi mijloace, i se mai dă pe 
de-asupra si o circumscripție de îngrijit. 


Ia priviți numai ce tabloü ingrozitor ni presintá nenorocitul care se 
numeşte : medic de Spital rural. 

După ce are toată ştiinţa medicală pe slabii săi umeri, apoi tot el este 
medic secundar, intern, extern, intendent răspunzător de averea Spita- 
lului şi farmacist răspunzător de manipularea medicamentelor. Si, ca şi 
cum îngrijirea a 20-30 bolnavi de către un singur om, în asemenea 
condițiuni, ar fi ó bagatelă, i se mai dá, prin îndrumarea către noua 
organisaţie sanitară, şi sarcina unei circumscripții | 

Această eresie este cu atit maí de condamnat, cu cit singurul serviciu 
sanitar care a fost mai la innáltimea sa, şi contra căruia nu s'au ridicat 
atitea critici, a fost serviciul spitalelor. Dar, o lege care sar inspira din 
fapte, si nu din combinatiuni de biroü ar fi trebuit să-şi dea toată silinţa 
ca să organiseze spitalele pe o basă modernă, dind posibilitate medicilor 
ce le conduc să fie în condițiuni cu mult mai bune decit in present, 
pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle, iar nu să li iea pufinul timp 
disponibil ce aveai pentru a mai ceti şi a examina pe îndelete bolnavul, 
dindu-li-se si o circumscripție medicală. Ce om de ştiinţă va mai putea 


www.dacoromanica.ro 


DR. GH,: O PĂRERE 171 


fi un atare medic, vom vedea cit de curind, dacă nu se va reveni cit 
mai în pripă asupra acestei nenorocite inovaţii. . 


Închizind această scurtă digresiune şi revenind la chestia confusiei 
medicului cu ştiinţa medicală însăşi, Asociaţia generală a medicilor igi 
iea sarcina sa ni dovedească necesitatea indrumáril către specialisare, 
ciud, prin proiectul de modificare a legii sanitare, cere infiinjarea me- 
dcilor-legişti. Prin acest desiderat nu se mărturiseşte oare clar că tre- 
buiese luate garanţii suficiente ca această parte a medicinei să se profeseze 
de specialişti ? Dar aceasta recunoaştere din partea Asociaţiei ne pune 
foarte bine in adevarul chestiunii, caci neapărat urmează o serie de 
intrebări, din raspunsul cărora, dupa cum ziceam, şi orbii vor trebui să 
vada, că, dacă dorim progrese, atunci trebuie cit mai curind pus capăt 
organisajiel basate pe omniscienta medicului. În adevăr, este oare me- 
dicina legala cea mai grea parte a ştiinţei medicale, aşa incit cel recunoscut 
a cunoaşte restul medicinei trebuie sa facă noi studii şi să dea noi 
examene pentru a putea obținea autorisatia să profeseze şi această parte 
a medicinei ? 

Ce anume necesitate a indicat această inovaţie? 

În ceia ce priveşte întăia întrebare, răspunsul nu poate fi altul decit 
ca medicina legala este una din cele mai uşoare pártiale medicinei, de 
oare ce aici lesiunile sint vazute, pipaibile: nu ramine decit sá le cunosti, 
sa le interpretezi, ca apoi sa stirgesti cu conclusiile care se impun. 
Are gi o parte de controversa, dar aceasta va exista cit vor fi au- 
toritaţi medicale, care asupra aceluiaşi fapt vor susţinea contrariile, si 
nu prin înfiinţarea medicilor legişti va dispărea. Ceia ce a condus la 
propunerea înființării medicilor-legişti este că rapoartele medico-legale 
sint supuse aprobării Consiliului sanitar superior şi că, cu acea ocasie, 
s'ar fi descoperit capo-d'opere de ignoranta. Apoi aceste acte, chiar 
aprobate de Consiliu, vin în discuţia publică cu ocasia dezbaterilor pro- 
ceselor, şi s'au văzut casuri, cind chiar rapoarte medicale aprobate de 
Consiliul sanitar superior aŭ fost rasturnate de advocati şi dovedite ca 
neconforme ştiinţei. Dacă şi despre celelalte ramuri ale medicinei ar 
putea lua cunoştinţa temeinică şi Consiliul sanitar superior şi marele public, 
în ceia ce priveşte competinţa cu care se distribuie lecuirea suferinzilor, de 
sigur cá de mult s'ar fi ajuns la conclusia ce-mi propun a face să reiasá: 
e prea de ajuns cuiva să tie un bun medic special, fiindcă aceste părţi ale 
medicinei sint cu mult mai grele decit medicina legală. 


IV. 
Trecind la cealaltă categorie de lipsuri, pe care le-am intitulat ma- 
teriale, voit fi cit se poate de scurt, de oare ce sint cunoscute de toţi, 


şi dăinuirea lor invedereazá şi din acest punct de vedere putinul respect 
ce avem pentru ştiinţa medicală. 


www.dacoromanica.ro 


172 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


În adevăr, de la un capăt la altul al [егїї este un strigăt general din 
partea corpului medical, că şi ceia ce ştie să facă, nu poate aduce la 
îndeplinire, neavînd mijloace. Îmi amintesc de casul unui medic de plasă, 
care, neavind trocar să funcţioneze o ascită, s'a servit în acest scop de 
un cuiii trecut printr'o pană de giscă. Lipsa de cele necesare pentru aju- 
torarea bolnavilor face ca practica medicinei la sate să varieze după 
cum medicul este mai mult saü mai puţin inventiv, căutind să inlo- 
cuiască cu ceia ce-i iese la îndemină aparatele şi instrumentele medico- 
chirurgicale. 

Astfel, între altele, şi mie mi s'a întîmplat, făcînd un Eslander, să má 
servesc de coada unei linguri în loe de ecartor, iar,altă dată, voind să 
aplic un bandaj ghipsat, am improvisat un aparat de suspensie, dar, 
tocmal cînd tucram mai cu temeiü, a trebuitsă întrerup totul, căci co- 
pilul se as(ixià. În trei spitale am fost ca medic, şi nicăieri n'am găsit 
nici termometre, nici ventuse, nic! pungă cu ghiaţă. Unul mavea niciun 
bisturiii. Desigur că, astfel dotate, spitalele pare că ай fost create numal 
ca să fie, iar nu ca să se dea posibilitate bolnavului de a fi tratat în 
chipul cel mai conform cu ştiinţa, prin medic. Acum, dacă ar fi să se facă 
o anchetă şi asupra salubrităţii spitalelor, cercetindu-se întru cît co- 
respund cerinţelor higienei, s'ar descoperi tristul adevăr că multe dintre 
ele sint focare de infecţie, şi că nu arare ori un bolnav, după ce şi-a 
făcut boala sa, apoi rind pe rind face şi bolile spitalului. 

Din nenorocire am funcţionat în asemenea spitale, şi, cu ocasia durerii 
ce am avut de a pierde bolnavi în urma bolilor intercurente, căpă- 
tate şi datorite spitalului, toemai atunci cînd îi socotiam salvaţi, s'a 
deşteptat, s'a alimentat şi s'a desăvirşit în mine ura gi despreţul ce am 
pentru actuala lege, care, neţinind seamă de prescripţiile ştiinţei, ne- 
socoteşte viaţa celor ce aü încredere în aşezăminte organisate pe basa 
ei şi pune intr'o situaţie ridiculă, şi faţă de ştiinţă, şi faţă de bolnavi, pe 
cei ce s'aü devotat profesiei medicale. Cercetaţi, sai, mai bine, nu cer- 
cetaţi cite din spitalele noastre aü aierul curat, căci atunci aff afla cá 
chiar în Capitală multe şi frumoase spitale n'aü aier, fiind aşezate în 
regiunile cele mai insalubre. Tot aceiaşi constatare tristă se poate face 
şi în ceia ce priveşte apa, edificiile, elc. 


Ceia ce se urmăreşte de actuala Direcţie pare a fi, nu prăbuşirea unui 
sistem condamnat, ci ameliorarea lui, cheltuindu-se zădarnic şi energi 
şi bani, fără a se putea obținea resultate саге să fie corespunzătoare ѕа- 
criliciilor ce se cer. Cu cît aceaslă ameliorare va fi mai radicală, cu atit 
răul ce va decurge din ea va fi mai incalculabil, indepártindu-ne astfel 
pentru mult timp de ziua mult aşteptată cînd nu vom mai lucra în chestii 
sanitare numai cu jumătăţi? de măsuri, numai cu expediente, ci întocmai 
conform cerinţelor ştiinţei. În făurirea unei atare organisaţii, саге ar 
răspunde idealului de mai sus, s'aü hasardat mal mulţi confrati, şi, dacă 


DR. GH.: O PĂRERE 173 


nimeni n'a putut prinde adevărul complet, apoi nici eü nu voiü 
avea pretenţia cá, in rîndurile ce vor urmă, nu voiü lăsa să se stre- 
coare erori; în schimb însă, precum la fiecare concept de organisaţie sa- 
nitará sint părţi juste, sper că. şi ей voiü avea ceva din adevăr. Pentru 
a fi maï la adăpost de erori, voiü căuta să am totdeauna presente 
innaintea mea învăţămintele ce putem trage din practica legii actuale, 
precum şi lipsurile ce necesitează schimbarea ei. Asemenea va trebui să 
leaü în consideraţie starea in care se găseşte poporafia pentru care se 
decretează legea sanitară, pentru a nu lăsa să se introducă în ea decit 
numai ceia ce se potriveşte, atit cu gradul ei de cultură, cit şi cu starea 
economică a acestei poporaţii. 

Numai prin pierderea din vedere a acestor factori se explică tendinţa 
unora de a pune idealul în căutarea bolnavului la domiciliul вай, cind 
toH cei ce cunosc poporaţia noastră rurală, ştii că abia 5 0, máxi- 
mum 10 9%, dintre ei, dacă aŭ cu ce trăi omeneşte în casele lor cînd 
Sint sănătoşi, iar nu cind sint bolnavi. 

În sfirşit, pentru ca planul întocmit să fie şi practic, voiü tinea seamă 
de nevgia ca la minimul de sacrificii materiale şi de cheltuială de ener- 
gie a personalului în funcţiune, să se obţină maximul de efect util. 


V. 


Pentru present şi pentru viitorul apropiat, căutarea bolnavilor nu se 
poate face in condițiuni bune decit numai la spital. În practica mea ca 
medic de circumscripție, ori de cite ori am fost chemat sa văd un bolnav 
la domiciliul зай, după ce am fost forţat să eliminez toate ipotesele in 
care s'ar fi putut căuta acasă, terminam cu frasa stereotipă: «Cel mai 
bun lucru este să puneţi bolnavul într'o căruţă, şi să-l aduceţi de în- 
dată la spital». Din această constatare resultă altă deducție practică, 
relativ la rolul medicului de plasă, care trebuie dispensat de multe şi 
foarte multe drumuri zădarnice, căci azi işi pierde vremea trepádind din sat 
în sat pentru a vedea bolnavii pe cari n'are posibilitatea să-i ingri- 
jească, şi pentru a întocmi procese-verbale chilometrice, în care, luînd de 
bună altă afirmaţie chimerică a legii comunale, că chestiunile de salu- 
britate publică privesc administraţia comunală, întocmeşte sate cu totul 
ireproşabile din punct de vedere igienic, pentru са la a doua visită să 
reinceapá ca Sisif aceiaşi operă de insalubritate morală, de oare ce pres- 
tigiul şi autoritatea sa vor răminea pentru totdeauna jignite faţă de au- 
toritátile comunale, care, în ignoranfa lor, rid, cînd văd un om aşa-zis 
«deştept şi învăţat tobă» scriind în condica lor «cai verzi pe păreţi», de 
care ei nu vor lua niciodată act, supt puternicul motiv că nu-s fonduri. 

Singura dată cind inspecţiile medicului de plasă sint utile, este cu 
ocasia boalelor epidemice, dar şi aici rolul săi s'a micşorat de la infi- 
infarea agenţilor sanitari, cari, dacă sint conştiincioşi şi bine conduşi, 


174 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


pot face foarte mult in astfel de împrejurări. Reducind astfel servi- 
ciul medicului de plasă numa! la ceia ce poate da resultate positive, şi 
căutind a da, în acelaşi timp, cuvenita dezvoltare cerută de ştiinţa ser- 
viciului de spital, cred că amîndouă s'ar putea coordona, chiar in intere- 
sul unităţii serviciului, putindu-se executa de acelaşi personal, însă in 
condițiuni cu totul altele decit cele practicate de îndrumarea către noua 
organisare sanitară. 

Pentru cá am admis са o cerinţă imperioasá necesitatea specialisării, 
un sistem de organisatie care ar satisface toate desideratele de mai sus 
ar fi următorul: Fiecare judeţ să se impartá în minimum două regiuni, 
iar Capitala judeţului să formeze a treia regiune. În locul cel maf con- 
venabil din aceste regiuni, atit din punctul de vedere al aprovisionári] 
cu alimente, cit şi al circulaţiei, să se clădească un spital, luindu-se 
in consideraţie toate cerinţele igienice. Acest spital, pentru a putea su- 
pôrta cheltuielile necesitate de o instalaţie modernă, va trebui să aibă 
cel puţin nouăzeci de paturi, divizate în cel puţin trei secţiuni, mi- 
nimul la care se poate reduce pentru un moment satisfacerea divisiunil 
ştiinţei medicale, adecá: medicina, chirurgia şi bolile infecțioase. Fiecare 
din aceste secţiuni va fi condusă de către un medic competent în acea 
ramură a ştiinţei medicale, iar întreaga conducere va fi încredințată 
unui director, ridicat la această demnitate dintre medicii de spital cei 
mai diligenti, atit ca ştiinţă, cit şi ca administraţie a banului public. 
EI, faţă de personalul cellalt din regiunea sa, este represintant al Di- 
rectie Generale, şi, împreună cu ceilalţi medici, administrează spitalul, 
intocmind împreună cu ei budgetul în limitele subvenţiei, care va tre- 
bui să fie de cel puţin 90.000 de lei, socotind 1.000 de lei cheltuiala 
fiecărui pat anual. 

Pe lingă secţia medicală şi chirurgicală, se va crea cite o secţie pen- 
tru boli de copii, căci, deşi statisticele arată că mortalitatea copiilor este 
foarte mare, totuşi nicăieri nu vedem luîndu-se vre-o măsură practică 
pentru indreptarea acestui răii. Foarte mulţi dintre copii mor din causa 
ignoranței mamelor, şi numai la spital pot fi salvaţi, iar mamelor lor 
li se poate face educaţia. 

Directorul, pentru specialitatea sa, inspectează din punctul de vedere 
stiintifice pe medicul acelei secţiuni, de la spitalul вай, precum şi pe 
medicii sectiunilor de specialitatea sa, de la celelalte spitale din jud: tul 
sáü. Fiecare judeţ va avea cite un inspector sanitar, care inspecteazá 
din punct de vedere administrativ, precum şi al măsurilor de igienă 
publică şi poliţie sanitară, numai judeţul săi, iar din punctul de vedere 
ştiinţific toate spitalele din trei judeţe învecinate, bine înţeles numai 
pentru specialitatea sa. Fiecare din aceste trei categorii de medici 
poate avea cite trei gradaţii. Medicii unui spital, împreună cu directo- 
rul, aü în sarcina lor şi îngrijirea sanitară a poporaţiei din regiunile 


DR. GH.: O PĂRERE 175 


———————Є—Є—Є—Є——————Є—Є——Є————ЄЄ=— 





ataşate spitalului. Serviciul în comună se va face după alte norme. 
Directorul, după prealabile consfătuiri cu medicii de supt conducerea sa, 
va visită odată pe an comunele, şi, in limitele mijloacelor de care dispun, 
va propune numai aceia ce se poate aduce la îndeplinire, aducindu-se 
astfel serviciul în fasa faptelor, a realităţii, ciştigind chiar numai prin 
aceasta încrederea poporaţiei, de oare се toţi vor vedea că medicii 
sint cu mult tact şi judecată, căci totul este cumpănit şi bine chibzuit 
în ceia ce spun si în ceia ce scrii, neráminindu-li celorlalţi decit să se 
supună. 

Restul medicilor vor visita comunele, ori de cite ori specialitatea lor 
i-ar reclamă, şi numai pentru casul cînd bolnavul nu s'ar putea trans- 
porta la spital. 

Acum, dacă ar fi să ni inchipuim cum ar funcţiona un atare serviciu, 
iată ce am observa: mal intiiü nivelul ştiinţific va fi foarte mult innáltat 
prin faptul cá competinta personalului este mult mai ridicată, atit prin 
divisiunea muncii, cit şi prin controlul imediat, exercitat asupra perso- 
naluluí medical. 

Înnaintările nu se vor putea face decit pe basa propunerilor făcute de 
directori şi inspectori. Spitalul va avea biblioteca proprie, unde, pe lingă 
cărţile şi revistele cumpărate din fondurile sale, se vor trimete obliga- 
toriu toate tesele apărute în ambele Facultăţi. De oare ce budgetul este 
destul de mare, va fi cu putinţă să se inzestreze acele spitale cu toate 
aparatele şi instrumentele medico-chirurgicale. Apoi microscopul, acest 
tovarás indispensabil medicului modern, nu va putea lipsi de la niciun 
spital, şi medicul specialist in boli infecțioase va trebui să fie un demn 
minuitor al acestui instrument preţios, fiind obligat a executa orice 
lucrări de laboratoriu cerute de colegii săi. Cu o atare organisaţie, orice 
inovaţie în ştiinţă, şi chiar în administraţie, lesne s'ar putea introduce 
în toată ţara. Razele X, care sint atit de necesare pentru diagnosticul 
cu precisiune al lesiunilor osoase, precum şi pentru a ni arăta existenţa 
corpurilor străine, sint sigur că n'ar lipsi din niciun atare spital! 

Chiar actuala mare reformă, ce doreşte să realiseze Directiunea sani- 
tară, cu înfiinţarea depositului central de medicamente, cit de uşor şi 
comod s'ar realisa putind să funcţioneze cite o farmacie la fiecare spital, 
avind personalul săii special, pe cind, astăzi, cit sint de triste lucrurile, 
cînd tot acel om pe care l-am văzut in ce condiţii detestabile functio- 
nează ca medic, se obligă a fi şi farmacist, ca şi cum aceasta ar fi o 
adevărată bagatelă din punctul de vedere al ştiinţei şi artei şi o nimica 
toată în ceia ce priveşte răspunderea pentru mínuirea toxicelor ! 


Aşa şi numai aşa s'ar putea menținea spitalele la nivelul ştiinţei, făcînd 
„cinste teri, bine bolnavilor şi bun nume persoanelor ce le vor conduce. 
Atunci cred că n'am mai ceti prin gazate cum, bunăoară, in urma unui acci- 
dent la o sondă din regiunea petroliferă, un nenorocit a fost dus la spitalul 


116 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Cimpina, de unde a fost răspins, supt cuvint că nu poate fi acolo adă- 
postit ; apoi, transportat la Ploieşti, colindă toate spitalele pentru a auzi 
acelaşi cuvint, şi in agonie a fost adus la Bucureşti, unde abia a fost 
internat în spital. Asemenea, n'am mai vedea саѕигї са acel, raportat 
iarăşi de gazete, unde, într'un oraş de provincie, Capitală de judeţ, o 
doamnă s'a sinucis, trăgindu-şi un glonte de revolver în abdomen, şi 
era necesar să se intervină de urgenţă, dar, pînă să vie chirurgul, che- 
mat dintr'un oraş îndepărtat, bolnava a sucombat, aşa că eminentul 
practician n'a putut să constate decit decesul. Dacă ne aflăm în fasa 
cînd în Capitalele de judeţ nu se poate practică nici chirurgia de urgenţă, 
apoi oricine poate vedea cit sintem de înnapoiaţi! 


Singura obiectiune ce s'ar putea aduce acestei intocmiri, este că spi- 
talele аг fi cu mult mai rare decit acum, şi că, deci, poporaţia de pe 
la periferia regiunii, nu prea ar beneficia de îngrijirea medicală. O 
atare obiectiune este numai teoretică, căci, din punct de vedere practic, 
spitalele bune astăzi sint cu mult mai rari, şi ţeranii, cu spiritul lor 
eminamente practic, nu recurg la ajutorul medicilor de la acele spitale- 
miserit, decit, sai prin imposibilitatea in care s'ar găsi de a merge la 
alt spital mal bun, neavind mijloace de transport, saü pentru afecţiuni 
de mica importanţă. Am în vecinătatea mea două astfel de spitale, şi 
de acolo nu-mi via decit afecțiunile cele mai grave. La întrebarea ce 
pun bolnavilor, cá de ce nu s'aü dus la spitalul din localitatea lor, în- 
dată imi răspund cam astfel: «Ei, d-le doctor, asta nu e boală de căutat 
în spitalul de la noi: asta-i boală grea». 

Dacă doreşti să-ţi spună motivul pentru care judecă astfel spitalul, în- 
dată iţi răspund: «Apoi, la пої cind cauţi, ba nu-i doctoru' la spital, 
ba maŭ doctorii». lată cum judecă poporaţia rurală îndrumarea către 
noua organisaţie proiectată de actuala Directie. De altfel neajunsul de 
ma” sus s'ar putea lesne remedia dacă fiecare comună ar avea cite o 
trăsura de ambulanţă, pentru care la nevoie s'ar angaja caii trebuitori 
pentru transportul bolnavilor săraci. Aceste ambulante ar răspunde unei 
mari necesitatí in timp de rázboiü. 


* 
* * 


Numai cu o organisatie sanitară cam astfel chibzuită, in care sint satis- 
făcute la minimum exigenţele ştiinţei, asigurindu-se tot odată ingrijirea 
în bune condițiuni a bolnavilor, s'ar inzestra fara cu o organisafie sa- 
nitară care ar răspunde cel puţin necesităţilor presentului. 


рв. Он. 


Din viața Maramurășului romănesc. 


(Urmare.) 





II. 


VIAȚA MARAMURÁSEANÁ DUPĂ <ÍNSEMNÁRILE> D-LUI I, BÍRLEA. 


D. I. Birlea, din Berbeşti, va avea meritul de a fi străbătut 
toate văile terif sale de naștere, Maramurásul, pentru a culege 
din biserici însemnările de pe cărţi şi de pe lucruri întrebuin- 
tate la slujbă, — sarcină grea, pe care d-sa a luat-o asupră-și 
fără îndemnul nimărui şi fără sprijinul material al cuiva. Puţini 
tineri, în cîtă Romînime este, ar fi in stare să aducă această 
jertfă, si astăzi, cînd volumul de însemnări maramurăşene е 
gata, toată lumea care se interesează de limba ca şi de tre- 
cutul nostru trebuie să-i multámeascá. 

D. Biriea а cetit cum a putut; nu odată s'ar putea deosebi 
greșeli. Controlul şi îndreptarea lor erai însă cu neputinţă, si, 
de oare ce folosul ce iese din această culegere compensează 
scăderile ei, oricît de multe şi grele, am făcut ca ea să se tipă- 
rească întrun volum suplementar din Studii şi documente pri- 
vitoare la Istoria Romínilor. 

Partea mea constă numai în corectură — si, deci, in greșe- 
Ше de tipar — , în fixarea unei grafii consecvente si în orîn- 
duirea Indexului lucrat tot de d. Birlea. 

Volumul dă prilej însă la unele observaţii care privesc isto- 
ria bisericească, istoria romănească, viaţa culturală a terii supt 
multe raporturi. 

Ele urmează. 


www.dacoromanica.ro 


178 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





I. 


Puţine din bisericile maramurăşene aü o vechime mai mare 
decît începutul veacului al XVIII-lea. 

În biserica de jos, clădită din lemn, de la Borşa, se păstrează 
însă un manuscript de la 1654 şi în cea de sus un altul, cu 
un an mai vechii. În biserica din Budeşti-]oseni se ceteşte 
o însemnare din 1647 a preotului Grigore, şi avem dovezi că 
zidirea e făcută de nişte nemeşi de sat la 1643. Biserica Suse- 
пог din acelaşi sat, zisă şi a Vintestilor, arată о пой din 
1619-20. La Dragomireşti, pe lîngă însemnări din 1698 şi 1655, 
este şi una din 1615. 

Biserica din şes de la Ieud ființă la 1695-61. О notă din bi- 
serica Leurdenilor e de la 16852. O carte din Fereşti e înnoită 
la 16793. Clopotul din Giuleşti sună de la 16794. Un ma- 
nuscript din Hoteni e de la 1660. La Cuhea sa găsit o în- 
semnare din 1659. 

Moiseiul, mitoc al Putnei moldoveneşti, nu păstrează nimic 
mai vechii decît data de 1612 5. Aceasta e, de alminterea, «má- 
năstirea> maramurăşeană a cării istorie se poate reconstitui 
ceva mal bine şi care poate avea vre-o însemnătate in desfă- 
şurarea trecutului ei. Se pretinde că ar fi fost înnoită la 1672, 
supt Vlădica ardelean Sava. La 1682 era egumen «popa» 
Timofteiá, de loc din Berzunţi, dar purtînd porecla, lumină- 
toare, de: Braşoveanul. La 1697 scrie în cuprinsul ef un dascăl 
din Ieud. Un diac Grigore «de la Ardel» e printre oaspeţii 
mănăstirii în veacul al XVIII-lea”. 

Un Moldovean înseamnă la 1737 — în 1732 era arhimandrit 
Iorest 8 — cîte ceva cu privire la clerici din Moldova °. O Psal- 
tire din laşi era adusă de un călugăr moldovean de la Putna 


1 P. 425, no. 11. 

2 P. 427. 

s P. 105, no. 369. 
4 P. 406, no. 42. 

5 P. 436, No. 492. 
6 P. 434. . 

* P. 134, no. 487. 
s P. 463, no. 590. 
9 P. 432, no. 478. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: DIN VIAȚA MARAMURÁSULUI ROMÂNESC 179 


în 17511, şi un altul, Atanasie, venit de peste munte, era oprit 
de iarnă luni întregi de zile pînă în Mart 1745 2. Arhimandritul 
Andrei de Moldoviţa nemereşte la Moiseiü in anii 1779-80 ?. 
O adevărată cronică mică a lăcaşului acestuia, care n'a păstrat, 
din tradiţiile moldoveneşti, iubirea de carte şi de artă, tra- 
gerea de inimă pentru cele sufleteşti. 


Antimise cu data de 1700 se păstrează încă în bisericile din 
Băcicoielul-Mic, din Crăceşti, din Iapa. Cel din Berbeşti e de 
la 1703. La Brebul este un mormînt din 1702, al preotului 
Petru 4. Clopotul din biserica-de-sus a Apşei-de-mijloc are data 
de 1713, iar cel din biserica-de-jos, zisă şi «cea bátriná», e din 
1720 (la Susenii din Apşa-de-jos, data e 1728). La Cálinestit 
` din Joseni însemnări se urcă pînă la 1713, iar la Suseni chiar 
pînă la 1710, un preot însemnînd ca dată a căsătoriei sale 1696, 
La Săcel e pomenit pentru anul 1732 Vlădica Clain 5. Cărţi 
sai note de pe la 1750 зай după această dată se află în bise- 
ricile din Corneşti (icoană de la 1755), Apşa-de-jos, Joseni 
(clopot din 1775), Călineşti (notifá din 1750), Вігѕапа-Јоѕепї 
(una din 1751), Biserica Albá (idem din 1769), biserica Nisto- 
regtilor din Sălişte, Oancesti (idem, 1774-5), Pătrova, totuşi 
mai veche (idem, 1770), Poieni (idem, 1780), Rozavle (idem, 
1754), Ieud, biserica veche (idem c. 1750). 


П. 


Bisericile vechi sînt zugrăvite peste tot ѕай măcar ре «frun- 
tarii», pe catapiteazmá. Ele cuprind şi icoane bune. Însem- 
nări făcute de acel zugravi ni-a păstrat numele lor. Asezin- 
du-i in ordine cronologică, avem pe următorii: 

F. d. Dumitru Gogotă lucrează la biserica: din Băcicoel *. 

«Preotul Toader Codran» la Berbești”, са şi Alexa 8. 


1 P. 133, no. 484. 
2 P. 134, no. 488. 
3 P. 134, no. 4%9. 
4 P. 54. 

5 P. 163, no. 590. 
6 P. 13, no. 16. 

7 P. 19. 

8 P. 24, no. 38. 


www.dacoromanica.ro 


180 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Hodor Toader din Vişăul-de-mijloc, la Corneşti 1. 

1760. Alexandru Ponehaschi lucrează la Budeşti-Suseni ° 

1777. Tot Alexa, la mănăstirea Giuleştilor 3. 

1785. Preotul Sima Costan lucrează la biserica sa din Bă- 
cicoel, зай plăteşte măcar pentru aceasta 4. 

1788. N. Cepschin, la Băndreni 5. 

Prin 178—. Radu Muntean si Gheorghe, la Desești °. 

1800. Grigore, în Dragomiresti ". i: 

C. 1800. Hodor Toader, la Vişăul-de-mijloc 8. V. şi mai sus. 

C. 1800. Alexander, la Budeşti, biserica din ]озепї®. 

1808. Ion Hodor Toader (fiul lui Hodor Toader?), în Birsana, 
biserica de piatră 1°. 

1810. Ion Plohod din Dragomirești, la Băcicoel її, 

1812. Opriş Ianos, care-şi zice «pictor», la Budesti-Josent 12. 

1817. Ion din Dragomirești (Plohod, de sigur), la Rona-de-jos 1% 

1823. Filip Schanznor, la Rozavle 14. 

1829. Teodor Vasilie, paroh în Glod, ibid. !5. 


Putem afla şi preţul unei zugrăveli: o icoană se plătia la 
1760 cu cinci florini, un prapor al Sf. Nicolae cu sese mărieşi 1. 

Sfeşnicele săpate în lemn aü preţ şi ele: cele din Dragomi- 
reşti sînt din anii 1800-11. 


Legătoria de cărţi, prin chipurile de sfinți ce impodobesc 
tartajele de piele, de obiceiii roşie, face parte şi ea din сиргіп- 


1 P. 80, no. 190. 

2 P. 66, no. 12. 

3 P. 130, no. б. 

4 P. 43. 

5 P. 72, no. 22. 

6 P. 90, no. 19; cf. şi p. 91, no. 25. 
7 P. 100, no. 40. 

8 P. 141, no. 544. 

9 P. 60, no. 14. 

10 Р, 26, no. 22. 

п P. 42, no. 14. 

13 P. 59, no. 42. 

1? P. 157, no. 575. 

14 P. 460, no. 583. 

X p. 414, no. 15. 

16 P. 108, no. 3. 

Y? Pp. 100-4, n-le 40-1. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: DIN VIAȚA MARAMURÁSULUI ROMÂNESC 181 





sul larg al агіеї bisericeşti. Încă de la 1728 aflăm la Călineşti 
un legător, pe popa Merentie 1. La 1729, ieromonahul Ieroftie 
«ot Moldova» lega la Dragomireşti, si cam pe atunci întîlnim 
şi pe ieromonahul Lavrentie ?, 

Ca legător lucrează şi un Sucevean — deci alt Moldovean — 
Ioniţă Voita, venit in Maramurăş, la Moiseiü, încă de la 1758, 
şi pe al căruia fiii, Filip, îl găsim în 17782 , 

Eraü şi legători străini: astfel un Ceaslov de lagi e legat 
«cu piroane, pogineste» de un «Ovreiü», care «pogan» ca- 
pátá si o gáiná *. 


La 1700 o legătură în piele roşie se plătia zece müriegi5; 
pe la 1806, preţul varia între 2 şi 14 mărieşi; în 1766, costa 
31. La 1755 întărirea legăturii aducea meşterului 3 mărieşi 8. 
Se întîmpla a se da încă şi ӣої?°, ba chiar cinci zloți pe o le- 
gáturá 19, 


III. 


Zestrea bisericii se alcătuieşte din prestol, din şatră (ta- 
bernacol) 11, din felon, care costa doi galbeni la 17753, din 
năracliţă, din procovele, din patrafir, din stihariă ; арої, ca 
unelte ale sfintei jertfe, stè, linguriţă, de obiceiü din cositor 15, 
discos, lăduţă зай «clita de pus sfinta cuminecătură»!f, potir, 


1 P. 112, no. 3. 

2 P. 94, n-le 8-9. 

3 Cf. p. 70, no. 4; p. 72, no. 17; p. 86, no. 2; p. 138, no. 501; p. 156, no. 
573; p. 119, no. 7. 

4 P. 70, no. 4. 

5 P. 121, no. 10. 

6 P. 143, no. 524. 

? P. 86, no. 2. 

8 Pp. 103-4, no. 366. 

9 P. 83, no. 5. 

10 p, 34. 

n P. 160, no. 586. 

12 p. 435. 

18 P. 43, no. 16. 

Ии P. 405, no. 3. 


182 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





din cositor ѕай, pe la 1760, în Glod, din argint suflat cu aur, — 
potir care se mai numeşte pe la 1809 şi (iboriu !. 

Cum se vede, în de obşte nomenclatura e aceiaşi ca la noi, 
cu mici deosebiri doar: a prohodi se zice astfel a provodi, şi 
pentru Penticostariü se întîmpină şi numele rusesc de Sfen- 
danitá ?. | 

Putem sti şi preţul lucrurilor de biserică. Prin 1760, stiharul 
costa cinci mărieşi, un antimis septe3. În aceiaşi epocă, clo- 
potul tine o sută de florini. În vremuri mai vechi se pome- 
neşte de un felon cumpărat (1665) cu un cal $. 


IV. 


Pentru a ni da, încă de acum, seama de natura banilor, e 
bine să se arăte care eraŭ monedele atunci întrebuințate, în 
legătură, de altfel, cu preţul cărţilor. 

Găsim zlofă, florini, zişi şi arginft*, арої galbeni, taleri, lei « mol- 
dovenesti», mărieşi, vechi bani ai Ungariei”, potori, potorite, 
pătaci, groşi (1802), husoşi de argint, în cari se impártia zlotul ; 
dutce, din acelaşi metal, venite din Polonia 8. 

O cruce se plătia şi pănă la 25 de zloți în veacul al XVIII-lea; 
un policandru, 12 florini. 

Antologhii: cel de Rîmnic costa, la 1780, 35 de florint ; cel 
de laşi în 1755 mat mult, sese galbeni?. Dar la 1755 se с&- 
päta un Antologhiu de Rîmnic, din 1737, cu patru sărindare 
în folosul credinciosului care făcea darul. Antologhiul moldo- 
venesc slavon, luat, pentru mănăstirea Moiseiulut, din {ага chiar 
unde se tipărise, costă la 1727 12 taleri!!. Un Antologhiu de 
Bucureşti, la 1767, valora 13 florint !2. 

Сэр, 416, no. 43. 

2 p. 24. 

з P. 108, no. 3. 

4 P. 109, no. 6. 

5 P. 114, no. 7. 

8 P. 164, no. 596. 

7 Erau si bani de 13. P. 52, no. 7. 

8 pp. 74, 79. 

9 P. 446, no. 1. 

10 P, 418, no. 1. 
и р, 43. 
12 р, 107, n-le 1-2. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: DIN VIATA MARAMURÁSULUI ROMÂNESC 183 


Apostol: la 1764 cu 12 florini şi un ferdel de ovăs!. 

Biblii : a lui Bob se plătia, cînd 23, cînd зо de доў 2. 

Catavasiere: cel din Fereşti e luat la Iași cu 2 lei, «bani 
moldoveneşti» 3. Cel de Blaj, 1762, cu ІІ mărieşit. Pe la 1770 
o astfel de carte márunficá, avînd in ea numai slujba îngro- 
párif aerului, se plătia chiar numai 9 mărieşi5. Dar şi pentru 
un prohod căpăta preotul o asemenea carte 5. 

Cazanii : cea de Bălgrad, 22 de florini”; alta, 20. 

Ceasloave : cel de Rădăuţi, mai de aproape, 1745, 6 florinī 8. 
Dar unul pe la 1780 dá, pe lîngă sese lei, coasa pe 4 fălci, 
«adunate şi căpiţite», şi un adaus de 20 de parale °. 

Evanghelii : în 1741, 12 florini W, dar una din Bucureşti, 1760, 
2411; la 1776 Evanghelia se plătia 22 de florini vonagi. 

Liturghii: una de Sibiiü, 9 дой. 

Márgáritarele lui Ioan Gură-de-Aur, strălucită culegere de 
predici : 6 zloți de argint !?, în 1836. 

Mineie, un «гіпа» întreg, 34 de florini. 

Octoih : 6 florini 13, 

Penticostare: cel din Rîmnic, 1767, 12 florini; cel de Blaj, 
1768, acelaşi preţ !*. Eraü însă şi cu Io. 

Strastnice: 8 Вогіпї ^, dar unul de Blaj, 1773, şi numa! 4. 

Trioade : de Blaj, 1771, 18 florini. 

Cum se vede, plata în servicii şi mai ales plata în natură 
erai încă obişnuite la acest popor simplu, rămas pe о treaptă 
inferioară a vieții economice: astfel, în veacul al XVIII-lea, 
se luati un Octoih, un Strastnic şi un Trebnic «drept tret stupi»!5 

1 P. 448, no. 542. 

3 Pp. 108-9, no. 4. 

8 P. 104, no. 359. 

4 P. 116, no. 2. 

5 Pp. 131-2, no. 474. 

^ Pp. 101-2. no. 360; cf. р. 863, по. 5. 

т P 109, no. 5. 

8 P. 120, no. 3. 

9 P. 46, no. 3. 

10 Pp. 110-4, no. 9. 

п P. 109, no. 6. 

32 P. 114, no. 14. 

15 Pp. 132-3, no. 480. 

M P. 114, no. 13. 

35 P. 424, no. 10. 

1 Р, 82, no. 2. 


www.dacoromanica.ro 


184 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Felul de cumpărare al cărţilor nu e nici el indiferent, do- 
bîndirea unora din ele, cu preţuri cit de mari, fiind privită са 
o mare ispravă pentru cumpărător şi ca o mare binefacere 
pentru biserica ce-l primia. | 

Se intrebuinfaü pentru aceasta dieci călători. cari schimbat 
între ei şi vindeaü unul de la altul cărţile 1. Se pomenesc chiar 
«diecii acei ce purtaü cărţi» 2. 

Si între preoţi se fáceaü schimburi 3. 

Unele se cumpărau apoi la Muncaciü, la Ungvar,— chiar şi 
un Antologhiu de Rimnic 4. 

La Sighet, «Sidet» si acolo, la Ungvar, invátaü o sumá de 
dieci, dintre cari unul ni-a păstrat amintirea anilor săi de 
şcoală, prin «oraşele frumoase şi veseloase», cu ulite late si 
pline de zarvă 5. Un student din aceştia, Ioan Stanca, prescria 
la 1785 «Pástoriceasca Teologhie» a «profesorului pe parte ru- 
mînească» de la Muncaciü, Toma Haina*. Si dascălul si diac 
Teodor Uibardi din Sighet scria incá la 1820 un Octoih, «spre 
folosul pruncilor celor rumîneşti..., pentru cá nu sînt cărți des- 
tule rumîneşti, spre treaba scolelor» ". 


Se aducea cărţi şi din Ardeal, cu care legăturile nu етай rare. 
Doar episcopul Clain se făcuse recunoscut în unele părți ma- 
ramurăşene, ca la Săcel, in 17328, precum, de alminteri, vechii 
Vlădici de 'nnaintea Unirii aveai supt cîrja lor, de o po- 
trivă, părți ardelene şi maramurășene. Sava Brancovici e po- 
menit la 1680 pe un Antologhiu?, ca şi, la 1682, Ioasaf, si 
'anume la Moiseiii, unde era egumen Timofteii Bragoveanul 19, 
Încă din 1662 stătea în mănăstirea Moiseiului un <Pătru ot 
Braşov, de[n] Tara Unguresca»!. 


1 P. 44. 

2 P. 64; an. 1752. 
3 Pp. 71-2, no. 16. 
& P. 9, no. 1. 

5 Pp. 75-6, no. 2 
$ P. 22. 

7 P. 47. 

8 P. 163, no. 590. 
9 P. 36. 

10 P. 432, no. 16. 
11 P. 436, no. 5. 


N, IORGA: DIN VIAȚA MARAMURÁSULUI ROMÂNESC 485 








Astfel popa Filip Opriş din Călineşti merge în 1740 de şepte 
ori în Ardeal pănă се pune mîna ре Antologhiul de Rimnic, 
ieşit cu trei ani înnainte. El dă bucuros şi suma enormă de 
до de florini, şi acela care prin însemnarea lui ni-a păstrat 
această veste, se roagă astfel: «Dumnezeü să nu-i piarză oste- 
neala; mai într'un an ай înblat după el» 1. Popa Nicolae din 
Apşa merge în Blaj la 1773 şi cumpără Mineiele sale la Turda 8. 


Din Moldova se cumpărau unele cărţi, altele venind de la 
Putneni la Moiseiul lor. Biserica din jos de la Borşa păs- 
trează de altfel un Apostol slavon din Moldova, scris în 1654 
şi aflător în 1661 la Suceava. Cutare carte cuprinde o în- 
semnare din 1685 cu privire la «dialectul moldovenesc» al 
Cazaniei lui Varlaam?. Pe un Antologhiu din 1638 se ce- 
teşte numele lui Timotei Pepelea diacul din părţile Hoti- 
nului 4. Un Octoih care fusese al poper Dumitru din Moi- 
seiă şi apoi, de la 1631, în Borşa, are o notă de la diacul 
Ştefan, care scrie în mănăstirea moldovenească a Humorului 
la 1631. Un Mineii slavon pare а fi fost al luf Bogdan-Vodá 
Movilă. Hărniceştii aveai chiar la 1665 un preot din «Tara 
Leşească» 5. Preotul Filip Opriş din Călineşti e sfințit la 1733 
de Mitropolitul Antonie al Moldovei*. 


Mai dese eraü însă astfel de legături cu Tara-Románeascá. 
Găsim cu oarecare mirare aici antimisul de la 1692 al ma- 
relui Mitropolit Antim 7. Între însemnări se găseşte una prin 
care cutare preot maramurăşean din veacul al XVIII-lea arată 
că a copiat o Evanghelie romănească «pre înțeles» de la «das- 
călul Nicolae din Ţara Muntenească». 

În acelaşi veac, la 1769, călătoriă pănă la Bucureşti preotul 
din Borşa, care avea un văr, cu acelaşi nume, la mănăstirea 
olteană Dintrun Lemn. De la acesta şi de la dascălul boga- 
sierilor din Bucureşti, el cápátá, în dar ori pe bani, un rînd 


1 P. 69, no. 1. 


2 pp. 5-7. 

3 P. 127, no. 4. 
* P. 36. 

5 P. 114, no. 7. 
ë P. 67, no. 5. 
7 P. 32, no. 24. 


www.dacoromanica.ro 


186 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


întreg de cărți románesti, Octoih, Psaltire — cu dot lef — , Li- 
turghie, Osmoglasnic. lar in 1778 preotul Ionas din Birsana 
lua un Strastnic în Bucureşti din mînile chiar ale tipografului 
Mitropoliei, cunoscutul Stoica lacovici!. Un Logofăt Ioniță 
Olănescul vinde un Antologhiu la Sápinta ?, în 1745, prin popa 
Ioan din Drăgoiești. 


Citeva manuscripte mai vechi, —cu mult mai puţine de 
cum s'ar aştepta cineva — se păstrează în bisericile. acestea ale 
Maramurásulul. Astfel, pe lîngă Apostolul slavon citat, din 
1654, o Cazanie în aceiași limbă, scrisă cu un an înnainte de 
această dată, de către Gheorghe Striischi (din Stryj) şi diacul 
Ioan de Nancova, în această din urmă localitate maramurá- 
şeană. Apoi Triodul slavon din 1680, citat şi acela mal sus. 

La Berbeşti este încă un Evhologhiu din 1693, un «Molitav- 
nic în care să cuprinde toată treaba bisericii, care să cade 
preoților». Mineiul, de la începutul veacului al XVIII-lea, pe 
care-l are biserica din Suseni de la Apşa-de-jos, veche tradu- 
cere románeascá, din cele ce пи s'aü tipărit, are o notă din 
1698 şi, pe lîngă pomenirea episcopului Romînilor din Mara- 
murás, Dosofteiii, are şi pe aceia a lui Serafim de Petrova, 
urmaşul acestuia 3. 

La Hărniceşti este un manuscript de Alexandrie romănească *. 
Versuri, cele mai multe de tot naive5, rețete, anecdote în 
versuri, de obîrşie poporală 7, se mai găsesc amestecate ici colo 
pe foi libere din cărțile tipărite. Ar merita să fie date Іа lu- 
mină mai multe specimene de literatură poporală, ca bună oară 
acesta : 


Frunză verde de dudăi, 
Colo jos la fogodáü, 

Bea stápinul cu argatul, 
Bea săracul cu bogatul. 


1 P. 25, no. 17. 


2 P. 169, no. 618. 
8 P. 2. 


t P. 413, no. 5. 

5 P. 90, no. 20; pp. 22-26. 
6 P. 7š, no. 10. 

1 p^ 77. 


www.dacoromanica.ro 


N. TORGA: DIN VIAŢA MARAMURÁSULUI ROMÂNESC 187 


Jar bogatul se mindrià 
Si din gură poruncia: 

Măr cirjmar, 

Mă! fogodar, 
Adă-mi mie vin de-un ban, 
Ca să beaŭ cu est sărman. 
Tar săracul imt ridea 
Si diu gurá poruucia: 

Мат cirjmar, 

Măi fogodar, 
Adă-mi mie vin de-un zlot, 
Să beaü cu bogatul tot !. 


Unele însemnări, ca aceia a fiului mort prin innecare?, a 
bătrînilor rămaşi «amindoi singuri fără de feciori» 3, şi-ar afla 
şi ele locul într'o crestomatie poporală. 


V. 


În fiecare biserică aproape se întilneşte un «făt de beserecá»*, 
deosebit une orf de «diacul satului» ë, dar acelaşi cu «cliricul», 
pomenit în 1775 °, cu eclesiarhul ce se află pe la 17807. La 
1820 se înseamnă numele unui «curator»?. Încă de mult «ju- 
rafil» aveaü grija averii bisericeşti, ca in Ieud °, deşi era cîte un 
jurat mare, de obiceiü pentru un oraş întreg 10. Îngrijitorii de 
avere se ziceai ре la 1780 şi «titorl» !!. 

Se aduceaü la 1768 dascăli, cari cintaü în strană şi invátaü 
şi pe copii, din Ardeal, $1 anume tocmai dela Braşov, «Brageul» 
Maramurásenilor, ca şi al poporului în genere 12, Dascăli aflăm : 


1 P. 77. 

3 P. 58, no. 10. 

8 Pp. 63-4. 

4 P. 52, no. 9. 

5 P. 454, no. 566; an. 1788. 
9 P. 142, no. 516. 
7 P. 422, no. 12. 
8 P. 86, no. 3. 

9 P. 93, no. 4. 

10 P, 95, no. 13. 

1 р, 104, no. 368. 
12 Pp. 105-6, no. 5. 


188 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








la 1785-90 pe Timiş Ion în Borşa !; 1784 Ştefan, in Borşa ?; c. 
1780 Petricu Iftimie in Brebu?; f. d. Ionitá Faga in Moiseiü *; 
«dascăl obişnuelnic» la Baia-Mare încă din 1700 5; 1765, Cons- 
tantin la Poieni*. Dieci, 1653"; 17543; 1775, Balicu Dumitru, 
în Budesti?; la Baia-Mare, 17601; la 1815, in Deseşti !!. Găsim 
ipodiaconi către 1773 şi în 1780 18, 


Diacul va fi fost pe alocurea un adevărat diacon: astfel în 
1785 găsim cu nişte rosturi mai mari la Botiza pe Iacob Risco, 
feciorul poper Chirilă din Comorzana, care era «grec» de în- 
vátáturá, şi, invátind la Muncaci, căpătase «ipodiaconia» şi 
арої n'a vrut să se facă preot şi aşa s'a lăsat numai diacon, 
scrie el însuşi în ungureşte, arátind că datoria lui era a unul 
cantor ?, Un Marcos Dumitru e diac tot acolo, la 1789 M. Mai tîr- 
zii cutare diac se mîndriă şi cu latineşte, zicîndu-şi, ca Wolf- 
gang Keresztény din Somafaláü — ce e drept un străin —, can- 
torus 5; dar cuvîntul de «cantore»-l întrebuinţează şi un Romîn 


încă dela 1770 ©, 

Cutare altul face cugetări asupra meseriei sale şi declară cu 
durere cá nu sînt dieci fárá greşală «cum nu-i сегій fără nori» ". 
Diaconi, cu acest nume chiar, se află şi pe la 1706%. Cite unul, 
ca «diacolul Топ Ardel din Vidicul Solnocului (1724), «dádea 


1 P. 37, p. 40. 

2 P. 44, no. 26. 

3 P. 46, no. 3. 

4 P. 434. 

5 P. 439, no. 504. 

8 P. 153. 

т Pp. 42-3. 

8 ]bid. 

9 P. 47, no. 8. 

10 P. 438, no. 502. 

п Р, 90, no. 17. 

12 P. 89, no. 14: p. 90, no. 16. 
18 P. 47, no. 9. 

1 P. 48, no. 13. 

15 P. 76. no. 13. 

16 Pp. 131-2, no. 474. 
17 P. 76, no. 17. 

18 P. 444, no. 6. 


N. IORGA: DIN VIATA MARAMURÁSULUI ROMÁNESC 189 


învăţătură coconilor» acasă 1. Osmoglasnicul, Octoihul se putea: 
învăţa însă, la 1715, şi de la dascălul obişnuit ?. 

Егай pe la 1750 sate care aveai un dascăl, doi dieci şi un 
crisnic sati «fát de al bisericii» 2, dar se întîmpla, pe atunci, 
şi aceia ca un singur diac să aibă în grija lui două sate“. 
«Preuţi şi diaconi», «învăţători ai sfintei beserici»> stai alături 
şi aiurea 5. «Ай popă, aü diaconu, aü diacu, ай cirsnicu, aü 
тігеапи», zice formula ê. 


Călugări erai la Moiseiii, adevărată mănăstire, a cării istorie 
a fost schitatá mai sus, dar găsim la 1786 pe unii din eï şi la 
Birsana ". 


În cutare sat se întîmpină, ca în Dragomireşti la 1767, şi 
doi preoţi, dintre cari un «parohug» 8; la Bácicoel, trei, patru °. 
Ei se tineaü cu plata slujbelor mai ales, şi ştim că pe la 1800 
`o îngropare aducea preotului 6 florini «vonaşi» 29; se fáceaü 
zloți şi din vînzarea mucurilor de luminári 1, 


Protopopilor li se zice şi arhidiaconi, încă din 1749 12. 

Її găsim pe următorii în aceste localităţi, — protopopi зай 
vice-protopopi, «nameastnici» : 

Borşa. Vice-protopopul Nichita, 1759 18, 

Brebu. Andraş, c. 17501. 

Cosdü. 1797, Teodor Rednic! ; altul omonim, 1809-10 '*, 

Dragomireşti. Dumitru, 1788”. 

1 P. 84, no. 13. 


2 lbid. 

3 P. 108, no. 2. 

4 P. 105, no. 368. 

5 P. 8. 

6 P. 11, no. 6; an. 1770. 
? P. 26, no. 2. 

8 P. H, no. 1. 

8 Pp. 10, 13. 


10 P. 439, no. 506. 

11 P. 446, no. 538. 

12 p. 42, no. 14. 

18 P. 37, no. 5. 

и P. 53, no. 13. 

16 P. 56, no. 4: p. 90, no. 19. 
16 P. 441, n-le 513-4, 545. 

r p. 424, no. 2. 


190 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Giuleşti. Vasile Rednic, 1748! ; Andraş, 1757?, 17688; To- 
dor Rednic, 1787 *. 

leud. Lupu Bale, 17525 şi 17845. 

Iza. Lupu, 1752"; Bale Ionagco din Săcel, 1757, 1767, 1770 8. 

Moiseiü. Timoteiü, 1725 °. 

Muncaciü. lanoş Dimitrie, c. 1743 1. 

Oanciceşti. Simion, 1775 (cu un ierodiacon) 1. 

Petrova. Stefan, 1700 12. 

Rozavle: Vasile, 1785 13, 17881. 

Sighet. Vasile Volosan, 1822. 

Vişăul-de-Mijloc : Ion Grad, 1785. 


Ef fac soboare, şi întîlnim ре un popă lonășel de Budeşti 
care e în 1748 «ajutor de sobor» ?. Intimpinăm арої un sobor 
la popa Vásiiá, care adună încă doi preoți numar 16. 


Dintre episcopi şi vicari sînt pomeniti numai unii, a căror 
mențiune cu dată precisă nu e fără interes: 

Astfel, de trei ori, la 1651, 1653 şi la 1657 (7265), aflăm pe 
Mihail Molodeţ, care-şi zice, în vremi tulburi, cînd catolicismul 
şi calvinismul se lupta pentru a lua în stăpînire Scaunul ar- 
hieresc al Muncaciului, «arhiepiscop» зай numai episcop «de 
Maramurăş» 1", 

losif Stoica apare la 1700, intitulat şi el tot «arhiepiscop al 





1 P. 59, no. 10. 

2 P. 57, no. 6. 

3 Pp. 115-6, no. 11. 

4 P. 106. 

5 Pp. 41, 93-5. 

6 P. 44, no. 26. 

7 P. 64, no. 6. 

8 P. 42, no. 23; p. 57, no. 6: p. 210, no. 782. 
9 P. 45, no. 28. 

10 P. 163, no. 592. 

п P. 142, no. 516. 

12 P. 109, no. 3. 

1 P. 40. 

M P. 424, no. 2; cf. p. 54, no. 25. 
15 P. 59, no. 10. 

36 P. 62, no. 7. 

37 V. pp. 43, 101, 209. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: DIN VIAȚA MARAMURÁSULUI ROMÁNESC 191 





Maramurășului» 1, deşi-l cunoşteai numai Romiînii şi mavea 
nici măcar o reşedinţă statornică. 

Un diacon din Curtuieșel e sfinţit de Dosoftei, Teodorovici 
(1720-34). 

In locul episcopului rus, stînd în Muncaciü, cîrmuieşte dela 
1746 la 1754 Andrei Bacinschi, de acelaşi пеат; îl găsim pe la 
1746 $1 în 17502. E] face si «vicarăși de varmeghe», ca pe preo- 
tul Vasile din Tarna 3. 

Manuil Olgavschi ajungînd episcop, — antimise dela el sînt 
multe —, îi ţine locul pentru parohiile romănești, care atirna- 
seră odată de episcopia din Peri lîngă Sighet, Rusul Daniil 
Havrilovici (1754-61). E pomenit o singură dată *. 

În forme stílcite întîlnim de două ort pe «vicaregul» episcopu- 
lui loan Bradovici, Andrei Zsetskey (1761-73) 5. 

La începutul veacului a] XIX-lea avem pe episcopul străin 
Alexie Poci, care, cel d'intîiă, e represintat între Romîni printr'un 
уісагій de neamul lor, Petru Anderco, din părţile sătmărene, 
profesor de teologie la Ungvar*. Îi aflăm de cîteva ori". 


Fireşte toți aceştia păstrează Unirea, fiind în legătură cu 
Papa, pe care oamenii din aceste părți, deprinşi de veacuri cu 
Patriarhii răsăriteni, îl numiaü «Patriarhul dela Roma» 8. 


VI. 


Se amintesc une ori si puterile politice ale terit. 

Ele încep, de fapt, mai mult ca înrîurire însă, ca nobleţă 
ereditară decît ca acţiune publică hotărită şi mărgenită, cu 
«boierii satului» ?, cu «boierii de sat», «nemigii din sat» «cins- 





1 P. 409, no. 5. 

? V. p. 96, no. 336. Greşit pomenit la 4809. 

3 P. 43, no. 42. 

š P. 174, no. 630. 

5 P. 49, no. 16; p. 408, no. 3, 

6 Budu, Disertaţiune despre episcopii şi vicarii romini din Maramure 
Gherla, 1894, pp. 35-6. 

7 P. 96, no. 15; p. 164, no. 16. 

8 P. 56, no. 7. 

9 Sotiile lor se zic: «boierese» вай ajupănesele satululs. 


$ 


492 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


titi boieri nemneşi» 1, cari se deosebesc de «Romini», de <cres- 
tini de rînd» 2, Această însuşire li se recunoaşte de toţi, şi їр 
pomelnice ei fin statornic locurile d'intáiü. 

Cite unul dintre ai nostri se întîmpină în calitate de birăi, 
de nemeşbirăii, ca Gheorghe Avrámescu la 17692. 


Unuia i se zice încă, deşi simplu nemeş, Hoínogul, in amin- 
tirea hotnogiei romăneşti maramurăşene *. 


Dintre Romini se aleg în de obşte şi asesori cu jurámint $, 
sai, cum li se zice obişnuit, «jurati de varmeghe». Pentru fa- 
miliile romăneşti de acolo e interesant a se arăta numele celor 
ce se găsesc în acest loc de cinste şi de încredere, la deose- 
bite timpuri : | 

C. 1638. Petrovan Шез, la eraşul Vişăului-de-sus 6. 

C. 1700. Jurat al eraşului-de-sus: Bale Mihai din Ieud". 

1722. Jurat: boierul Vasile din Săcel 8, 

1748. Juraţi: de Budeşti, Rednic Nicoară; de Iza, residind 
in Cuha, Vasile Sápintan ; de Sighet, Popovici; de Hust, Renti, 
poate străin °. 

1750. Rednic Nicoară, de Budeşti 20. 

1752. Soplántal Vasile, din Cuha, pentru Iza 11; Nicoară Red- 
nic, pentru Созай; Simon Laslăă, «ginerile Săpînţanului», la 
Sighet; Bale Mihai pentru Hust (fost la Ieud) ?. 

1757. Juratí: de Созай Dunca Simon din Sîrbi ; de Iza, Bale 
Mihai din Ieud E. 

1822. Vasile Man, «jurat-mare» de Sighet 1. 


1 P. 44, no. 2. 

2 V. p. 80; p. 86, no. 4; р. 90, no. 49; p. 91, no. 25; p. 104, no. 12; p 
105, no. 1; p. 120, no. 9; p. 143, no. 523; p. 145, no. 535. 

3 Pp. 19-20, no. 19. 

* Pp. 19-20, по. 19. 

5 4768, Moiseiü ; рр. 136-7, no. 493. 

8 Pp. 35-6. Şi protopopul Vasilie lingă el. 

7 P. 95, no. 13. 

8 P. 40. 

9 P. 59, no. 10. 

1 Р, 45. 

п P. 41. 

12 P. 65, no. 6. 

18 P. 57, no. 6. 

14 P. 6, no. 20. 


N. IORGA: DIN VIATA MARAMURÁSULUÍ ROMĂNESC 193 





Ierarhia oficială cuprindea pe fiuşpan (prim-comite), pe «gpa- 
nul de varmeghe» зай <ordişpan», pe vifigpan, pe solgabirdü 1. 
Găsim şi printre dinsiY Romîni, din aceleaşi mari familii, cu- 
noscute şi din istorie: 

Astfel solgabirăi e Vasile «Sepenta», adecă Soplántal, Să- 
pînţeanul, juratul de la Iza ?. Si Bale Mihai din Ieud, juratul 
eraşului-de-sus, ajunge solgabirăii, la 17533. La 1722 Pogan 
Isfan, dintr'o familie care dădea gpani şi «Vornici» Maramu- 
rășului încă din epoca luf Mihai Viteazul, e span 5. Apoi, 
în 1767, span e Bale Mihai, solgabirăul din 17536, după ce 
fusese, la 1763, vitespan 7. 


VII. 


Unele notițe alcătuiesc o adevărată cronică a {егії. Le sem- 
nalăm aice: 

1687. Intrarea Nemţilor în ţară 8. 

ї7їо-1. Ciumă 5. 

1715. Lupta cu Tatarii la Borşa; cutremur. Ard «multe 
biserici». 

1740, tárzie «înflorire a codrului», abia în Maiü, şi nevoie 
mare 11, 

1742, iarăşi ciumá*,— «a doua ciumă» după «ciuma cea 
mare» 12, 

Acesta e «potopul cel mare», desi i se zice «ciuma cë mică». 

1752, rázboiü, şi «inbla produțţiile, adecă cerca nemişigul în 
Maramurăş», са să cheme pe boieri la luptă cu duşmanii din 
depărtatul Apus al Împărătesei 18, 


1 P. 40, an. 1785; p. 121, no. 9: 1763; pp. 123-4, no. 1. 
2 P. 71, no. 7; p. 124, no. 9. 

8 P. 98, no. 26. 

4 Doc. Bistr., I. 

5 P. 40. 

6 P. 91, no. 1. 

т P. 421, no. 9; cf. pp. 123-4, no. 1. 

8 P. 452. 

9 lbid., p. 70, no. 6; p. 244, no. 784. 

10 Ibid., p. 43; p. 211, no. 784. 

11 P. 00, no. 1. 

12 P. 452, no. 555; pp. 209, 211, n-le 779, 784. 
18 P. 65, no. 6. 


www.dacoromanica.ro 


194 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
===> 


1767. Ninsoare în ziua de Sf. Gheorghe, a «Singiorzulut 1, 

1772. <Aü fost iarnă şi primăvara.» Zăpada cade în Novem- 
bre şi stă două săptămîni netopită, şi abia pe urmă <aü minat 
oile la pădure». Frig mare de Crăciun şi Bobotează. Căldură 
primăvăratecă în lanuar, şi în toate văile iese acum plugurile. 
«Se cunoaşte roua pe iarbă in tintirim» la ieşirea preotului 
din biserică; oilor scoase la iarbă nu li se mai dă finul. «Si 
cucul aü cîntat innaintea Bunelor Vestiri», iar «frunza codru- 
lui aü ieşit pe la Dumineca Stilparelor». Apoi asupra Paştilor 
cade zăpada cea nouă, şi în ziua Învierii codrul e «íntiet», în- 
cheiat, închis 2. 

1776. «Omát» în noaptea de Rusalii ?. 

1785. În August, «indet «cumu-Í ciontu' (osul)» +. 

1786, Maiü 1787. Boalá molipsitoare, «homoriü» mare: pier 
300 de oameni în Giuleşti 5. 

1796, Maiü-Iunie 1797. «Insurectie» a nobilimii, pentru lupta 
cu «Frincul, care «aŭ fost să-l tipe din Scaun» pre Îm- 
părat. Nemeşii merg «in cătane», la «bătaie» pe locuri straşnic 
de străine ©. «Scumpete care n'aü fost de cîndu-i lumea», ur- 
mează 1. Se daŭ preţurile crescute 8. Apar «bani de hîrtie». 

1799, Ianuar. «Indet» ; nici márile nu-s «slobode», cum cearcá 
Împărații cu «robi gratiati» 9. 

1800. A doua «insurecție» împotriva aceloraşi «Frîncï» în 
revoluţie provocátoare 1°. Cutremur, «clátire a pămîntului» 11, 

1801. Boală de vite: «potop in marhele cele cu coarne» ??. 

1806. «Jer» în April 1°. 


1 P. 118, no. 2. 

2 P. 128, no. 12. 

3 P. 74, no. 8. 

* P. 211, no, 784. 

5 P. 106, no. 6; p. 244, по. 78. 

6 Pp. 13-4; p. 124, no. 6. 

т Ibid. 

8 Cele de supt Iosif şi Maria-Teresa, p. 43, no. 16. Cele din 4844, p. 443, 
no. 525; din 1815. p. 17. 

9 P. 242, no. 764. 

10 P, 124, no. 6. 

H P. 24. 

12 P. 49, no. 3. 

18 P. 443, no. 524. 








N. IORGA : DIN VIAȚA MARAMURĂŞULUI ROMÂNESC 195 





1808. Iarnă pînă la Buna-Vestire 1. 

1812. Cutremur 2. 

1813. «Scumpete de fin si mălai, ovăs, grîii» 3. «Bani foarte 
puţini.» 

1817. «Foamete mare.» Zăpadă pe munţi pănă la Sfintu' 
Gheorghe, ca «in miezá-iarná» 4. 

7 Octombre 1834. Cutremur, «cu mare groază» 5. 

1839. «Greutate de iarnă», cu zăpadă pănă 'n briü: oamenii 
nu-și pot cobori finul de la munte. De Paşti «indeatá», inghiafá 
la umbră. Plugurile întîrzie, dar morile umblă °. 

1852. Împăratul Francisc- los. "cinnXlgatu! Împăratu' Fran- 
fisc-losip», trece spre Sighet în Iulie; la 5 August «calcă in 
hotarul Brebului» 8. 

1881. Cutremur, «scumpete de tot» şi cometă, «stea minu- 
natá» °. 


VIII. 


Limba acestor însemnări are caracterele ei speciale. În loc 
de ch se găseşte t: vete, teltuială. 

În loc de gh, d: Derasin e astfel în loc de Gherasim, Deor- 
ghie pentru Gheorghie, Evandelie se zice pentru Evanghelie, 
Derman pentru Gherman. 


Ісї şi colo se prind diminutivele, atît de caracteristice pen- 
tru poesia poporală ; se zice astfel: un «laz de finus». 


Cuvinte vechi se păstrează în număr mare: copila eo 
«pruncá»; preotésel i se zice «popoaie»; «сії» înseamnă cre- 
ieri ; cuvîntul «familie» reapare încă de la 1770, supt inriurirea 
latino-ungureascá 1. Se zice «gerb» şi «gearbá» 11. Mierea, brinza 





4 P. 99, no. 29. 


8 P. 53, no. 10. 
9 P. 49, no. 3. 
10 P. 44, no. б. 
11 Pp. 42, 46. 


www.dacoromanica.ro 


196 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





se cîntăresc tot cu vechea «bárbintá»!. Lumînarea e încă «lu- 
mină». Văduva se zice «rámasa» (înrîurire poate a oficialului 
latin relicta). 

A face cápife е a «cápità». A căpăta puteri: «a imputera». 
A stápini se zice «a birui», etc. 


Nu lipsesc in sfîrşit o sumă de cuvinte ungureşti: a mără- 
dui şi mărădic (semintia, а dură semintia), sugig şi sugigat, a 
testălui, іетеіей pentru cimitir, a otălmăzui, etc. 

| N. IORGA. 





SULLY PRUDHONME 


ARTA ŞI IUBIREA 


Mergind furtuna unde-o 'ndreaptá Dumnezeii, 
De-ajunge 'ntr'o grădină, ar vrea să poposească ; 
Pe crinul cel mai dulce-l încunjură тетей, 

Şi în zădar ea geme: nu poate să se-oprească. 


— cRămă, adoarme-ţi goana тегей rătăcitoare, 

In simul miei, adoarme-o, în .mărmur», floarea-i zice. 
«Nu-s mândră cit se crede, şi nică tăcută tare, 

Şi vara arde т mine supt chipu-mi şters gi rece, 


Căci goana ta în juru-mi viaţa mea zdruncină, 

Š simt că "ntregu-mí suflet se varsă în suspine... 
int credincioasă ; spune-mi, tu ce wal rădăcină, 

De ce mă 'nlántui dacă te duci de lingă mine?» 


— « Vai!» — zise vintul — «ей sint о inimă тп durere, 
Tristela şi har(agul ades ай tot o faţă. 

Vezi tu cel nor? Aşteaptă cît a mea adiere 

Va da acestui haos o formă şi-o viaţă.» 


— «Te du! Şi, după ploaie şi tunete, revină ; 

Mi-eştă drag, şi-o să vii iaraşi ; tu bun-rămas nu-mi zice, 
Căcă tot uniţi noi fi-vom : ей, prinsă de ţărină, 

Tu, nelásindu-ti cerul, deseară eşti aice.» 








1 P. 44. Pentru brînză, gi cană. Altfel, se întrebuinţează, ca in Moldova, 
mierta. 


GH. TOPĂRCEANU : CÎNTEC 197 


— «Veni-voiü», zise vintul. Supt biciul ce-l aruncă, 
Plecă plin de căinţă, dar cu speranţe sfinte; 

Şi floarea tot s'apleacá şi se înclină încă, 

Încet să-şi recigtige odihna-i de 'nnainte. 


Ea, tot visind, aşteaptă, iar el aleargă 'ntr'una. 
Ci cit de fără rost li-i această intilnire | 

Căci, cind rácoarea serii a liniştit furtuna, 

Nici vintul şi nici floarea nu mai trăiaŭ în fire. 


CONST. MANOLACHE. 


CÎNTEC 


În amurg mă chiamă plopă, să li spun 

Dorul тіей nebun,— 
Dar, cînd bate vintul, toţi încep să plingă... 
Dorul miei, nu poate nimeni să mi-l stingă! 


Numai luna albă, luna mută, ştie 

Jalea mea pustie,— 
Dar ea visătoare se priveşte m apă... 
Jalea mea nu poate nimeni so priceapă ! 


Rare ori, din umbră, somnul tainic vine, 

` Chinul să-mi aline,— 
Dar o şoaptă питай visurile-mi darmă... 
Chinul тіей nu poate nimeni să-l adoarmá! 


Tot тегей, acelaşi dulce chip de fată 

Nopţile-mă arată. 
— Floarea mea sfioasă, floare de dumbravă, 
Vino tu să-mă vindecí inima bolnâvă | 


Сн. TOPĂRCEANU. 


198 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








OŞTENILOR DIN REGIMENTUL 16 DE SUCEAVA 


Copii din steagul de Suceava, 
Din а Moldovei locuri sfinte, 
Vi-i toată brazda plămădită 
Cu singe şi cu оѕйтітіе. 


Ca viforul, din plaiul vostru 
Ритсеѕ-а Ștefan, prins în scară, 
Cu toli cetaşă lui spre Nistru, — 
Că-i foc şi sabie în ţară... 


Voi mauziţi pre sus de Baia 

Un glas pe vinturi, vuiet, clocot ? 
E strigăt de bătaie mare 

Si zvon de buciume, şi tropot! 


Voinică, fiţi gata de alarmă, 

Moldovei să-i înviaţi slava, 

Din groapă ne privesc strămoşă : 
Pe-al nostru steag e scris «Suceava» ! 


Suceava gloriei străbune 

Şi cuibul falnicei Moldove: 

In inimă Dumnezeŭ ni-a scris-o... 
Si Regele pe steag, cu slove ! 


Viteji, voi a Moldovei fală, 

Voi sintefí vulturii de munte — 
'Nnainte! Pentru Neam şi Rege, 
Cu al Sucevei steag în frunte! 


Ni zac supt crucile Sucevei 
Pe ruginitul scut plăieşii... 
'Nnainte! Codrii toţi sări-vor, 
Şi munţi noştri, urieşiă. 


Şi, de la Putna, Voevodul 

Trezit, se va 'mnălţa pe-oţele... 

ў va sfărma atunci norodul 
obia lanțurilor grele | 


Locor. N. VULOVYICI. 


www.dacoromanica.ro 


GH. TOPĂRCEANU: VECINA 199 


VECINA 





Mă certi тетей, dar nu sint ей de vină, 
Ci numai ochii, — ochii tăi, vecină, — 
Că ţi-am făcut potecă prin grădină. 


Adese ori tu laşi la geamuri storul, 
ў uşa ta e 'nchisă cu závorul, — 
ar tot mai viă s'aprinde т mine dorul... 


š tol mai des mă poartă Necuratul 
pre zimbetul din ochiă tdi, cu sfatul 
Pe care-l tin ispita şi păcatul. 


De dorul tăi, de dragul suferinţă, 
Cind amăgit mi-oiă, pierde rostul minţi, — 
Tu vrei să-mi las şi fraţi şi párintà ? 


Să leg acum ce nu se mai dezleagă, 
Sá ispágesc viaţa mea întreagă 
Păcatul greü că-mă eşti aşa de dragă... 


Decit să fug cu tine тп larga lume, 
Ori singur ей să nu-ţi mai ştii, de nume,— 
Mai bine "mpacá-mí dragostea cu glume. 


Zimbind, să-mi vindecă inima rănită,— 
Păstrează calda ochilor ispită, 
Dar nu mai ţine uşa zăvorită | 


Cá tu-[i încunjuri viaţa cu závoare, 
$i clipele pusti le laşi să zboare, 
Cind dulcea tinereţă-i trecătoare... 


De ce nu vrei s'arunci acum veşmîntul 
De datini grele, ce-mi ucid avintul, — 
Că nu ne-ar şti nică vintul, nică pămîntul ! 


Cind umbra nopţii cade peste vale, 
Tu să m'aştepţi în pragul casei tale, 
C'un зітаїй uşor pe umerele goale. 


Să vii, cînd luna nopţilor măiestre, 
Frumoasă ca o fată fără zestre, — 
Se uită lung şi dornic prin ferestre... 


GH. TOPĂRCEANU. 


NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





SONET 


Un flutur alb văzuiă ода?” pe-o floare. 

— Pe-aluncă eram. copil zglobiü. Afară, 
Pe-un cer senin şi blind de primăvară, 
Doiniaü păduri şi luncă în foc de soare. 


— Și, cum şedea pe floare-aga, zburară, 
De pe-alte flori, bătind din aripioare, 
Un roiă întreg, şi-apoi, ca o ninsoare, 
Pe-un strat de rose-aproape se lăsară. 


Zburară pe un pile de micşunele 
Şi-am stat mirat — uitind de bietu-mă flutur — 
Si nu 'mdrăzniam să mă ating de ele! 


Dar, de-aş fi vrut atuncea să le scutur, 

Nici azi waş şti ce dulce-i sărutarea 

Ce-o dă pe-ascuns la dragii fluturi floarea ! 
ORESTE. 


SONET 





Trudiţă, îşi pling durerile profunde 
Bătrini, codri "n zări întunecate, 
(тетїта de vremuri grele, blástámate,— 
Şi-al răzbunării vifor î pătrunde. 


Haiducul Olt, în argintate unde 
Ingroapă blind dureri încătuşate, 
Nemernicia lumă de păcate, 

Ce raza de îndemnuri ni-o ascunde. 


Răbdăm, cei 1одой cu plugul şi cu carul, 
Chemind în ginduri clipa cea din urmă, 
Ce va sfărma osinda de durere. 


Nu-i rază să ni mângiie amarul : 
Sfirşită doina cintecul şi-l curmă, 
Şi doar nădejdea ni e mingüere. 
A. CoTRUS. 


T. O.: AMINTIRI DIN ARDEAL 204 


AMINTIRI DIN ARDEAL. 


Din glumele «tinerimii studioase.» 





Prin anul 1880 mă aflam ca elev al Liceului Evangelic din Sibiiü, 
şi în veranda Liceului, lingă uşa sălii festive «Auditorium», se afla 
statuia fundatorului, de mărime naturală, în marmoră. Ce vor fi 
avut de împărţit elevii din clasele superioare cu acel fundator, nu-mi 
pot închipui nici acum; destul că în fiecare dimineaţă găsiam biata 
statuie cu ţigara în gură şi une ori chiar cu pipa,—cá i sa fost făcut o 
găurice în gură, aşa cá o ţeavă de pipá mai suptiricá se putea cu ugu- 
rintá înfige. Ва îi făceau mustăţile şi barbişonul, cu cărbune, ba unii ай 
mers şi mai departe, comandindu-i în comuna Cisnădioara, de lingă 
Sibiiü (în această comună femeile s> ocupă iarna cu impletitul palăriilor 
de paie), o pălărie cit o roată, şi peste noapte aii impodobit pe bietul 
fundator cu ea. 

Dimineaţa, era un ris nemai pomenit în întreg liceul: profesorii ati 
întreprins cele mai serioase cercetări fără însă a putea da de urma 
acelui milostiv care şi-a făcut pomană cu fundatorul de liceü, dă- 
ruindu-Í o pălărie. 

Pentru a încunjura pe viitor asemenea glume, direcţia liceului a pus 
în vedere servitorului că, dacă nu va îngriji de statuie, va fi concediat 
fără multă vorbă. Şi acum bietul servitor s'a fost aprovisionat cu un 
burete şi apă, aşa că, dimineaţa, de cite ori găsia statuia cu mustăţile 
văpsite, i le ştergea binişor cu buretele, şi nu se mai ştia nimic; ba la 
urmă şi studenţii aü părăsit aceste glume, născocind, bine înţeles, altele. 


Pe piaţa Sibiiului se află statuia Sfintului loan Nepomuk. Acum se 
agăţară studenţii şi de statuia aceasta, şi într'o noapte s'aü urcat cu 
scara, statuia avind o innáltime de cîțiva metri, de aŭ fixat о păreche 
de dásagi răşinăreşti, ciobăneşti, umplutí cu otavă, aşa că dimineaţa 
publicul sibian a avut de ce să ridă, ba chiar şi ziarele din Sibiiü aü 
găsit material în această glumă, căci toate aŭ luat notiţă de o asemenea 
ispravă, publicind că Sfintul loan şi-a făcut bagajul şi se pregăteşte 
de plecare, ne mai convenindu-i a sta în Sibiiul eretic. 

Paznicii de noapte aŭ fost strinşi la poliţie, dar nici de astă dată nu 
Sa putut afla autorul, şi politia a fost silită să se multámeascá cu vor- 
bele: «glume studenţeşti». ' 
` Încă o glumă cu statuia lui Nepomuk nu аг mai fi avut niciun efect, 
şi deci studenţii ati căutat altele, — care aü fost cam jignitoare. 


Pe vremea aceia advocaţii şi doctorii din Sibiiü, fiind puţini la număr, 
nu aveai firme, dar în schimb сіграсії, aceia toţi aveati firme. 


202 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





Prin mahalalele Sibiiului aproape la fiecare casă vedeai o cizmă зай 
foarfecă desemnată pe o tablă de lemn saü tinichea, semn că acolo lo- 
cuieste un pantofar вай croitor. 

Studenţii, noaptea, ati curátit cu bágare de seamă aceste lirme de prin 
mahalale, fixindu-le tot cu bágare de seamă la casele din centru, unde 
locuiaü advocati, doctori, dar mai cu seamă pe la casele profesorilor. 

Îşi poate oricine închipui ce mutre a făcut cutare doctor saü advocat, 
dimineaţa, cînd а văzut la el firma de pantofar sati croitor... Dar biefii 
profesori, cari, intr'o singură noapte, din savanţi ce aü fost, deveniseră 
nişte simpli cizmari ! 


Cea mai cu gust a lor glumă a fost aceia de a se întilni cu cite un 
, paznic de noapte maï bátrin, ре care, momindu-l cu vorbe bune, iL 

atrágeaü in cite-o circiumă, unde-l cinstiaá cu băutură pănă-l imbštaü 
bine, apoi îl párásiaü, aşa că bietul om, beat cuc, se culca de multe 
ori, şi, cînd i se făcea revisie, plătia amenda. 

Într'o noapte зай întovărăşit studenţii, vre-o opt la număr, cu trek 
paznici de noapte, şi, ducindu-i într'un birt mai lăturalnic, i-aü îmbătat 
aşa de tare, de nu s'aü mai putut ţinea pe picioare, şi în starea aceasta 
aŭ fost urcați intr'o trăsură şi transportaţi în comuna din apropiere, 
in 'Turnişor. 

Pe drum, сеї doi studenţi cari i-aü însoţit, li-aü purtat de grijă să 
nu se trezească ; îndată ce simţiaii că începe a li se descurca limba, 
scoteati sticla cu miş-maş şi-i imbiaü, aşa că, ajungind în mijlocul Tur- 
nişorului, aü mai închinat odată zdravăn şi li-aü dat drumul din trăsură, 
spunindu-li că e oara unu', si deci să strige şi ei. 

Săracii, turmentatí, neştiind nici unde sint şi nici ceasul, aü pornit 
fiecare în cite-o parte pe stradă, suflind din tutoiii si strigind cum e 
obiceiul : 

«Ein' Uhr !» 

Toţi cinií din sat sau strîns în jurul lor, ba añ ieşit şi раѕпісії lo- 
cuitori ai Turnişorului, neștiind ce s'a întîmplat cu el. În sfirşit bieţii 
păzitori aü fost duşi la Primărie şi de acolo transportaţi la poliţia din 
Sibiiü, unde s'aü odihnit pănă dimineaţa. 

Atunci ай fost chemaţi la interogatorii de directorul poliţiei, şi ef 
acum erati trezi ca lumina, dar nu puteaţi să deie niciun răspuns. 
Aşa aŭ fost de ameţiţi noaptea aceia, de nici acum nu cred să stie ce 
aü făcut, — де vor mai fi trăind. 


Glume de felul acesta se fac la toate liceele noastre, dar în seminari 
unde se string cite o sută de elevi de pe la felurite liceie ? 

În seminarii, unde sînt închişi, băieţii zi şi noapte, nu e mirare dacă 
scornesc şi еї fel de fel de glume ca să mai treacă timpul, căci а sta 


T. O.: AMINTIRI DIN ARDEAL 203 


toată ziua cu ochil pe carte, socotiaü ei că mai mult prosteşti, ba chiar 
S'a constatat pe atunci cá сеї mai buni preoţi aü ieşit aceia сагі cetiaü 
maï puţin. 

Cind suna ceasul de culcare, ne duceam toţi în dormitoare, unde 
dormiam duşi ; din cînd în cînd peste noapte venia inspectorul, un preot 
bátrin, însoţit de un servitor şi facea cercetarea lui. Aveaü un mic 
lămpaş, şi cu acela veniaü prin dormitoare. 

Am protestat cu toţii că ne strică la ochi lumina, şi, dacă voieşte d-l 
inspector să mai facă inspecţie, poate s'o facă fără lămpaş, că ştie bine 
cîte paturi sînt intr'un dormitoriü, şi servitorul ştie cine doarme în fiecare 
pat; prin urmare opinia publică zicea că numitul lămpaş este inutil. 

Inspectorul nostru, om foarte bun, ne-a ascultat şi a jertfit lămpaşul 
la inspecții. Noi acum am fost ajuns stăpini pe situaţie: dormiam cite 
dol într'un pat, cind simtiam cá ni se face inspecţie, şi dimineaţa ra- 
porta inspectorul că şcolarul cutare şi cutare n'a dormit în seminarii. 

Cercetare acum din partea directorului; intáiü era chemat portarul 
şi ascultat dacă a venit peste noapte vre-un şcolar şi dacă a intrat 
dimineaţa vre unul înnainte de a se deschide poarta pentru a merge 
la biserică. 

Bietul portar nu putea spune nimic, căci nu lipsise, ce e drept, nici- 
unul... Asta a mers de vre-o trei ori; ba odată, un coleg de-ai nostri 
fiind în concediu, am pus în patul lui o páreche de cizme şi, dimineaţa, 
d-l inspector a făcut raport că numitul a dormit îmbrăcat. 

Directorul trimete un servitor să cheme pe acel individ care a dormit 
îmbrăcat, ca să-I facă atunci observaţiile cuvenite, şi numai atunci s'a 
constatat că bietul avea concediu pentru zece zile, aprobat de direcţie; 
inspectorul nostru a ieşit blamat din cabinetul directorului, şi de atunci 
nu за maï făcut nicio inspecţie nocturnă. 

Mai venia doar din cînd în cînd în salele de studiu ca să vadă ce 
facem şi cu ne ocupăm. 


Într'o Vineri după prînz, vre-o patru ingi eram ocupați cu un oare- 
care «preferans», cind tiptil, tiptil se deschide uşa si inspectorul ne 
prinde în flagrant delict. Dar şi aici sa păcălit bietul om, care credea 
că nol jucăm cărţi pe bani, pe cind noi jucam pe chibrituri, ca să 
omorîm vremea. Fiind si acum biruitori, nu ne-am mulfámit numai 
cu atita, că unul dintr'un colţ zice: «La noi cînd intră cineva într'o 
casă străină, este obiceiul să bată mai întăiă în uşă». 

Inspectorul răspunde că nu a intrat în casă străină, căci şi dinsul face 
parte dintre locuitorii acestei case. 

Noi nu am mai zis nimic, ci ne-am uitat numai Ја el, şi, fiindcă pururea 
purta o căciuliţă pe cap, cá era chel, un altul din colţ strigă: 


204 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


«La noi este obiceiul a-şi descoperi capul cînd te duci la cineva 
în casă.» ` 

Al treilea, ca să pună parte inspectorului, zice: 

«Apol 4-1 inspector, ori e cu căciula pe cap, ori cu ea în mină, tot 
e cu capul gol», voind a ni da să înţelegem cá e chel, dar пої am 
înţeles cá e cu capul sec, şi am început a ride, şi colegul nostru a plecat 
capul de ruşine. 

Inspectorul nostru, ca s'o dreagá, îi zice celuia: 

«Tine capul sus, fătul mieü, că eü am înţeles ce ai voit să zici», şi 
пої toţi i-am tăiat vorba cu zicala: 

«Íntr'un lan de griü numai spicele goale tin capul in sus.» 

Si s'a încheiat şi cu visitele. 


' Cá era bine, cá era ráü, — aga se făcea pe atuncea. 
Unii aü ieşit oameni cum se cade. Ceia ce nu înseamnă cá alţii să 


facă ce aü făcut ei. 
T. O. 


SONET 


80 clipele trecea, încete, grele : 

Un veac pustiii părea că ne desparte, 
Şi paşii met етай pe drum, departe, 
lar gindurile тп faţa drage, mele. 


Aveam să-i spun atitea nopţi degarte 

Şi seri de toamnă lungi, pustii de stele — 
Ca un copil duioasei rindunele, 

Cind vine iar, în zilele lui Marte. 


Aveam să-i spun povestea fermecată 
A visurilor mele de noroc, 
Dar, cind în fa(á-mi răsări, curată, — 


Ма fulgerat al ochilor ei foc, 
Și am rămas cu frunteam jos plecată 
Ca o statuie 'ncremenită "n loc... 
I. U. Sonrcu. . 


GOETHE : HERMANN SI DOROTEA (TR. ORESTE) 205 


GOETHE 


HERMANN SI DOROTEA 


— TRADUCERE DE ORESTE — 
(Urmare). 





TERPSICHORA. 


HERMANN. 


Cind în odaie s'aratá frumosul si tinárul Hermann, 

Preotu 'ndreaptá spre el privirile sale tăioase, 

Scurt cîntărindu-ă figura şi toată purtarea 'nir'o clipă, 

Ca şi un mare 'nvăţat ce ştie în ochi să celească ; 

Vesel suride apoi, cu multă credinţă vorbindu-i : 

«Foarte schimbat te-ai intors! Ей nu te-am văzut niciodată 
Tare ca ustăzi şi-avind o privire aşa de vioaie. 

Vii pe deplin mul(ámit ; se cunoaşte cat fost printre Мей 
Oameni şi daruri li-ai dus şi-ai primit mulţămiri nesfirgite». 


Tinărul Hermann răspunse domol, în cuvinte-asezate: 
«Nu ştii, frumos de-am lucrat ; dar numai decit vá voii spune 
Tot ce-am făcut, îndemnat de adinc zguduilul miei, suflet. 
Mamă, cam mult zăbovişi, са să cauti 'nvechitele rufe; 
Numai tirzii, sa 'ntocmit un pachet din cele alese, 

Jar pregătita mincare fu pusă cu grei, în trăsură. 

Cind în sfirşit am ajuns afară, din sat, întilnit-am 
Oamenii noştri cu toții de-avalma "'ntorcindu-se-acasá ; 
Prea alergasem tirziu: fugarii departe-ajunsese. 

Fuga iutindu-mi atunci, zoriii, către satul în care 

Bieţii fugari trebuiau, peste noapte să capete-odihná. 

Insă, pe cînd mă grăbiam înnainte pe calea cea nouă, 
lată căn faţă zárii o căruţă solid întocmită, 

Trasă în mers liniştit de boit frumoşi şi puternici, 

lard alătură mergea cu paşi hotăriţi o copilă, 

Care cu-o lungă nuia mină cu pricepere carul, 

Вой grozav de puternici ре rind îmboldindu-i si-oprindu-i. 
Fata, zărindu-mă, vine aproape de cai făr de frică, 
Astfel vorbindu-mă : «Noi wam fost de-apururi în lipsă ca astăzi, 
Vrednici de plins, cum ne vezi acuma pe drumul acesta. 
Nam obiceiul să cer de la oameni străir* ^ndurare ; 
Dinşii o daŭ cu regret şi-ades, de sărmunt ca să scape. 
Insă nevoia mă face acum să vorbesc. Lingá noi pe 

Paie acuşi a născut femeia bogatului nostru, 

lată abia am putut ғо scap aşezind-o т căruţă. 


206 ` NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Noi am ajuns тай lirziü. Abia îşi mai tine suflarea, 
Noul născut şede gol în braţele cele de mamă. 

Numai cu foarte puţin să ne-ajule-s în stare at noştri, 
Nu ştii, apoi dacă тп satul în care voim să răminem 
Astăzi, vom da peste ei; căci poate sau dus înnainte. 
Deci, dac'aveţi de prisos ceva rufărie, şi dacă 

Sinteli de aici, de pe-aproape, dati-le celor се-аѕіеарій». 
Astfel vorbi. lar femeia culcatá pe paie se scoală, 

Palidă, slabă, ţintind privirile sale spre mine. 

«Nu mă "ndoiesc», li ѕриѕёій, «c'ades ni vorbeşte un spirit, 
Care ne face să slim că suferă aiit departe ; 

Các, prevăzind d'innainte durerile voasire de-acuma, 
Mama mi-a dat o boccea, pe goi să-i ajut, îmbrăcindu-i.» 
Și desfăcuiii, legătura, halatul iubituluă tată 

Dindu-l copilei, şi т urmă curate cămăşi şi-aşternuturi. 
Ба-тї mulţămi bucuroasă, strigind: « Fericitul nu crede 
Azi, că sentimplă minuni, căci пита "n rásirigte cunoaşte 
Omul cá тіпа şi degetul Domnului poartă spre bine 
Pe-oamenii buni. Dumnezeu să vă den cuvenita răsplată !» 
Iară femeia culcată pe paie 'ntorcea bucuroasă 

Toalele, dar mai cu seamă halatul cu lina cea moale. 
«Haide», îi spuse copila, «să mergem mai rápede m satul 
Care-adăpost şi odihnă li dă alor noştri la noapte ; 

Cum vom ajunge acolo, 'ngriji-voii, de tot ce ne trebui». 
Si, salutindu-má iar, mul(ámiri călduroase-mă адисе; 
Вой îi mind, şi pleacă. Ci ей петіѕсаі rámásesem, 

Caii [inindu-i în loc. Ей insumi slăteam la "ndoialá, 
Dacă-i mai bine să daŭ o fugă în sat, şi mincarea 
Singur s'o 'mpart la sármuni, вай să fac, din potrivá : copilei 
Dindu-i-o toată, şi ea cum ştia, să o "mpartá. 

Insă curînd hotăriii, să mă duc pe urmele fetei 
Răpede-apoi o ’ntilniiŭù, şi, oprind-o-ă vorbii, cum urmează : 
«Bună copilă, află că mama mi-a dat în trăsură 

Nu numai rufe, să 'mbrac cu ele sărmanii, ci încă, 

Multe mâncăruri alese, şi chiar băuturi felurite: 

Uite-am adus din bielsug de toate în lada trăsuriă. 

Deci mă gindiii, car fi bine să-ţi daŭ dumitale şi-aceste 
Daruri. Aşa, socotesc că-mi fac datoria mai bine: 

Tu împărţi-vei pe drept... lar eu aş lucra la 'ntimplare.» 
Insă copila-mi răspunse: « Pe drept dăruitele daruri 

Am să le 'mpart la cei mai săraci, îndulcindu-li soarta.» 
Astfel vorbi. Deschiséiü îndată şi lada trásurii, 

Sunca cea multă şi grea scotind-o afară, si pinea, 

Berea şi vinul în sticle, şi toate le daŭ copihţei. 

l-ag mai fi dat, dar lada trăsurii acum se golise. 

Toate le puse apoi la picioarele bieiei lehuze. 

Carul porni. Spre oraş în goană m'aduseră сай. » 


GOEOHE: HERMANN SI DOROTEA (TR. ORESTE) 907 





Vorba sfirgind-0, —’ncepu vecinul cel pururea gata 
Vorba să 'nceapă din пой, sirigind : «Fericit e acela 
Care în zile de fugă trăieşte singur în casă, 

Fără să-i tremure "n braţe femeia si fiii. Acuma 

lată mă simt fericit. Pentru, toate comorile astăzi 

№аѕ vrea numirea de tată 'ngrijat de copii şi femeie. 
Па, mam gindit şi la fugă odată, şi cele mai bune 
Lucruri in grabă le-am strins, şi bani, şi inele de aur, 
Toate păstrate de mama şi care nu-s încă vindute. 
Totuşi destule rămin ce nu sint uşor de găsit. 

Chiar rădăcinile smulse de mine cu-o mare silinţă, 
Dacă-mi lipsesc, le regret, deşi nu-s aşa prețioase. 
Insă, acasă lăsind păzitorul, má duc cundrazneală. 
Dacă argintul şi trupul mi-l scap, — scăpate sint toate; 
Omul mai răpede scapă şi mult mai uşor cînd e singur.» 


Tinărul Hermann răspunse cu tonul energic : « Vecine, 
Nu ni-i aceiaşi gindirea, şi nu mă "nvoiesc cu vorbirea-ţi. 
Merită stimă acela, ce т vremi fericite вай rele 

Numa, la sine gindind, nu ştie să "тратій durerea 

Nici bucuria cu alții, lipsit de îndemnul acesta ? 

Astăzi, тай mult ca oricînd, doresc o tovarăşă ^n viată: 
Multe copile voiesc să aibă un sprijin puternic, 

lară bărbații o fată, saduc' alinare т răstrişte». 


Tatăl răspunse zimbind : «Bucuros şi си dragoste-ascult, căci 
N'ai mai rostit niciodată asemenea vorbe "ntelepte.» 


Insă îndată luă cuvîntul şi blinda femeie: 
«Drept este, Hermann, ce spui. Şi pilda ţi-ai, dat-o părinţii: 
Nu fericitele zile ni-aŭ dat prilejul unirii ; 
Incà din clipe de cumpănă grea stătut-am alături. 
Ştii, că era 'nir'o Luni, — şi-aminte-mă aduc că în ziua 
Ceia un foc uriaş prefăcu în cenuşă oraşul — 
Poate că-s ani douăzeci..., ca şi azi o Duminecă caldă, 
Foarte uscată; şi ploaia de mult nu căzuse pe-alocuri. 
Той se plimbai, îmbrăcaţi în hainele cele тай scumpe, 
Unii prin sate трат, iar alţii prin mori şi prin cârciumi. 
Focu "ncepu de la margenea satului, însă îndată 
Străzile fură în flăcăra, căci vîntul bătea cu putere. 
Arseră multe hambare pline cu grine bogate, 
Arsereră încă şi casele pănă în piaţă, şi casa 
Tatălui miei, şi 'mpreună şi casa vecină. 
Foarte puţine scăparăm din lucruri. 51-0 noapte întreagă, 
Stat-am afară din sat, părăsind rămăşiţele noastre. 
Somnul îndată mă prinse, şi, cînd mă sculă dimineata 
a răcoare trimeasă de soarele care răsare, ] 


208 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 











Fum şi jăratec zăriii, şi goalele ziduri, şi ulifi. 

Inima 'n piept mi se strinse, dar soarele iaruşi răsare, 
Și mai mărej сайа dată, vărsindu-mi in suflet curajul. 
Răpede-atunci тй sculăiii. Voiam să "nai văd locuşorul 
Unde fusese căsuţa, şi dacă scăpase cu viaţă 

Blindele păsări iubite: căci incă eram о copilă. 

Grabnic apoi mă sui pe ruinele curţii, ce incă 

Fum тай scotea, şi priviii, locuinţa schimbată 'n cenuşă. 
Cind îmi ieşişi înnainte din cealaltă parte tu, dragă ! 
Calu-ţi fusese 'ngropat supt grajd. Doar groasele birne 
Incă атӣеай nábusit. Şi nu-ţi mai găsiai animalul. 
Ambii atunci ne-am oprit ginditori şi cupringi de 'ntristare : 
Curțile noastre етай despărțite de-un zid : se surpase! 
Mina mi-ai luat-o în urmă, vorbindu-mă cu glas de blindeţă г 
«Ce cauţi, Lisico, aici? Ori tălpile vrei tu să-ţi ardă?! 
Vezi cá cenuga-i fierbinte şi cizmele-mi ard chiar gi mie». 
Şi, ridicindu-má 'n bratele tale, m'ai dus de a lungul 
Curţii. Din casă doar uşa şi bolta întregi rămăsese, 

Са şi acuma. Şi numai atita rămase din toate. 

Jos mă aşezi, sărutindu-nvapoi şi ţinindu-mă bine : 

«lată —»-imi spuseşi cu "nieles ın vorbe adinc-iubitoare, 
«Casa-i acuma distrusă. Mai bine rámii şi nvajută 

lar so zidesc, şi 'm curind şi ей ajuta-voiù pe tat-Lád». 
Totuşi ей wam priceput decit cînd la tata venit-a 

Buna ta mamă, şi ei hotărit-aă, a noastră unire. 
Şi-astăzi aminte-m aduc de groasele birne distruse, 
Şi-azi parc'aievea mai văz răsăritul acela de soare; 

Ziua aceia mi-a dat bărbatul, şi 'ntăiele timpuri 

Ale cumplită distrugeri întiiul copil imi dădură. 
Hermann, de-aceia te laud ст ceasul acesta de jale 
Ginduri curate te 'ndeamná, sá-(í iei о tovarăşă bună, 

Şi 'mcă aceasta s'o faci în rázboi şi peste ruine.» 


Tatăl atuncea răspunse în vorbe vioaie: « Gindirea-ă 
Vrednică este de laüdd, şi-a spus adevărul, nevastă: 
Toate întocmai aşa precum povestişi se 'ntimplară. 
Insă «mai bine» e totuşi mai bine. Căci nu izbutegte 
Nimeni cind iarăşi începe din noŭ să-şi trăiască viaţa ; 
Nu trebuieşte oricine са noi să îndure la chinuri: 

О, ce ferice-i acel ce primeşte de-a gata o casă 

De la părinți, frumusefa sporindu-i-o fără 'ncetare. 
Tot începutul e grei, — mai cu seamă "nceputul de casă. 
Multe й trebuie bietuluă om, şi toate se fac mai 
Scumpe mereü. De aceia se cere să ай prevedere. 

Deci de la tine, Hermann, m'agtept să aduci înnăuntru 
Caselor noastre-o mireasă cu cît mai multă avere; 
Cred că un tînăr ca tine e vrednic de-o fată bogată : 


GOETHE: HERMANN SI DOROTEA (TR. ORESTE) 209 


Bine-ţi prieşte atunci cînd dorita femeie în casă 

Lucruri frumoase şi scumpe aduce în lăzile multe. 

Nu pregăteşte degeaba o mamá cu атй de-arindul 

Picei bogatele rufe cu grijă şi trainic ţesute; 

Naşul şi nasa nu-şi strică °п zădar din tacimuri de-argint, şi 

Tatăl bucata de aur nu-şi pune "n sărtar la o parte: 

Ea trebui-va odată си multele-i daruri să facă 

Și mai voios pe bărbatul ce-a luat-o pe dinsa, din toate. 

Ştii, ce plăcere simţeşte în dreapta еї casă femeia, 

Cind locuinţa-şi găteşte cu înseşi podoabele sale, 

Singură patul făcindu-şi, şi singură masa punindu-şă. 

Nu vreaü să-mi între în casă decit o copilă cu stare; 

Fata săracă apoi suferi-va despreţ şi ocară. 

Fiindcă bărbatul socoate de slujnie o fată săracă: 

Omul rămîne nedrept, iar vremea iubirii se duce. 

Hernana, sînt sigur că tu vei şti să-mi împacă bătrineţa, 

Cit de curind, aducindu-mi în casă о noră aleasă: 

Dacă se poate de-aici de aproape, din casa cea verde. 

Omu-i cu dare de mînă. Negoţul şi multele-i fabrică 

Starea-i sporesc. Căci unde nu stringe averi negustorul ? 

Fetele тп număr de trei moştenesc întreaga-i avere. 

Fata cea тате-ї în vorbă; dar cea de-a doua şi-a treia 

Slobode-s încă, şi poate doar pentru o scurtă durată. 

Ей să fi fost în locu-ti, de fel m'ag fi stat la 'ndoială, 

Una din ele-aş fi luat, cum făcuiă cu iubita ta mamă.» 

Hermann vorbi respectos, răspunzind severuluă tată : 

« Gíndul acesta şi ей l-am avut: să 1еай de nevastă 

Una din fetele-acestea, cu care crescuiă, impreună, 

Şi m'am jucat de copil lingă putul din mijlocul pieţiă, 

Pururi de pază fiind, să le apăr de tineri sălbateci. 

Totul în urmă s'a dus. Și-amindouă rămaser' acasă, 

Mari se făcură cu "ncetul şi-uitară de jocul cel slobod. 

Ele primiră apoi o creştere bună ; adesea 

Tot mat mergeam pe la dinşii, pe plac să vă fac dumneavoastră ; 

Insă în mijlocul lor nică cînd n'am simţit vre-o plăcere. 

Fără 'ncetare-mi făceaŭ şi 'nduram felurite-observaţiă : 

Ba că mi-e haina prea lungă, ori stofa prea groasă şi aspră, 

Prea ordinară coloarea, şi părul tăiat fără grijă. 

Cind... într'o zi îmi veni în gind să mă "mbrac ca băieţii 

Cari Dumineca sint -nelipsiţi de la ele din casă, 

Vara costumul supţire-arătindu-şi-l unul la altul; 

Insă îndată văzuiii că mă шай şi atuncea la vale. 

зии míndria-mi rănia. Și си atit mai mult mă durea, că 
imeni din toţi nu stia sentimentele bune pe care 

Faţă de ele le-aveam, mai cu seamă de tinăra Mina. 

Astfel acum de curînd, la Paşti, am mai fost pe la ele, 

Haina cea nouă, ce-acuma "n dulap айтпа, mi-am pus-o, 


210 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





Tuns cu "ngrijire, cum sint şi ceilalți tineri aí noştri. 
Toţi chicotiră cind ей am intrat: de cine anume, 

Nu ştiam însă. Mina era la pian”, iară tatăl 

Cintecul ei asculta, şi era încintat şi în toane. 

Totuşi ей nu pricepeam cuvintele cintului bine ; 
Multe-auzii de Pamina şi multe apoi de Tamino: 

Nu voiam însă să staă са mut. Si, indalá ce fala 
Cintul sfirşi, ceruii, deslusire în privința aceasta. 

Toţi în tăcere zimbiaă. Ci tatăl imi spuse îndată : 
«Nu e aga că numai pe-Adam şi pe Evar cunoaşte?» 
Toţi izbucnird ; şi fetele riseră toate cu hohot. 

Tinerii {ой hohotiră şi, burta ţiindu-şi-o, tatăl. 

Ей imi lăsăiă, pălăria din mind 'ncurcal ; insă risul 
Tot тай mare creştea în urmă din cîntec în cintec. 
Foarte-amărit mă 'ntorstiii, ruşinat către casă, şi haina 
Tate mi-am pus-o m dulap, smulgimlu-mi cu minile părul, 
Toată viaţa jurind să nu mă mai duc pe la ele. 

Drept am lucrat. Că-s fără simtire şi prea vanitoase 
Și "ncá şi-acuma aud că-mi zic intre ele Tamino.» 


Mama atunci îi răspunse: « Tu nu trebuia să te superi, 
Hermann, aga de grozav pe fete, că-s nisle copile. 

Mina e bună, căci pururi a fost drăgăstoasă cu tine. 

Chiar de curind a "ntrebat despre tine.--Ag fi vrut-o de nord», 


Hermann atwunct, ginditor : « Nimic nu știam ; dar vă spun cá 
Pănă în suflet adinc m'a rănit supárarea. Si poate : 
Naş mai putea să о văz cintind la claviru-i pe Mina». 
Tatăl atunci, supărat, scăpă următoarele vorbe : 
«Nu prea mă bucur de tine. Si-aceasta mi-am spus-o adesea, 
Marile tale plăceri văzînd că-s doară сай şi cimpul; 
Ceia ce face pe lingă stăpinul bogat servitorul 
Расі de-o potrivă şi tu. Deci tatăl se vede silit să 
Piarz un copil ce-ar putea să-i aducă cinstire 'ntre oameni. 
Incă de mult ma "ngelat cu speranţe deşarie şi тата, 
Cînd învăţai la şcoală şi nu ajungeaă la cetire 
Meşter ca ceilalţi copii, aşezindu-te pururi la urmă. 
Iată, fireşte, ce tese din omul ce ware în pieptu-i 
Nicio dorinţă de cinste şi nu vrea mak sus să se 'malle. 
Dacă de mine avea şi tata o grijă mai mare 
Și mar fi dat la şcoală, plătind profesori să mă 'mveţe, 

"aş fi acuma un simplu birtas de la «Leul de aur».» 


Hermann atunci se ridică, şi ’ncet se. îndreaptă spre uşă, 
Fără să facă vre-un zgomot; dar tatăl, cuprins de тітіе, 
Strigă din urmă: «Ci du-te! De mult te cunosc îndărătnic 1 


CONST. IORDÁCHESCU : ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA 91] 


Du-te, şi fără să саре ocara-mi, urmează 'nnainte ; 
Numai să nu te gindeşti să-mi aducă vre-odalá în casă, 
Dragul miei, Hermann, de noră vre-o fată de jos вай săracă! 
Mult am trăit, şi ştiă să mă port cu oamenii bine, 

pliù să primesc pe străină în gazdă, 'aşa ca să plece 
Prea mulţămiţi de la mine, purtindu-mă foarte amabil. 
Vreaii, în s[irgit, să găsesc intro noră respect şi iubire 
Şi-astfel şi multele-mi griji mat dulci să le facă; şi încă 
Trobui să stie la piaw ; ca lumea cea bună să simtă 
Mare plăcere, la mine în casă ades’ să se stringă, 

Cum se întimplă Dumineca "n casa vecinului nostru.» 
Hermann atuncea apasă pe clantá şi iese din casă. 


ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA 





(Urmare) 


Nu mă pot opri, de a nu reproduce aici $1 comentariile potri- 
vite, pe care le face autorul cărții «Rutenisarea Bucovinei», 
relativ la acest discurs fenomenal: 
| «Un Stocki», zice el, «un Jidan botezat, fără patrie, fără naţiune, 
care, de ieri, alaltăieri, a pribegit în tara noastră, din Galiţia, 
din fara calicilor, a cerşetorilor, a oamenilor fără cápátiiü şi a 
oamenilor celor mai decázufi, un Stocki, care, drept multámire 
pentru oploşirea şi pinea се а găsit-o el pe pămîntul románesc, 
e duşmanul cel mat aprig față de tot ce e románesc, cuteazá 
a spune unui Tăut, Vlad, Arbore, Onciul, Costin, etc. : 

«Voevozii noştri, Stefan-cel-Mare, Alexandru-cel-Bun, cari 
s'aü luptat cu vitejie pentru tara, limba şi legea noastrá». Aü 
oare avut-a cîndva rasa lui Stocki vre-un Voevod pe pămînt? 

«Stocki, profesorul savant al renumitei Universităţi din Cer- 
năuţi, îndrăzneşte a afirma, între multe altele, cum cá răzeșşii, 
ba chiar Voevozii Stefan-cel-Mare, Alexandru-cel-Bun, etc., 
trebuie să fie considerați ca Rusi, pentru cá intrebuintaü limba 
slavonă veche, şi nu, precum zice el, cea ruteană, la Curte şi 
“în oficiu. D-lui e profesor de Universitate, deci corifeü de ştiinţă 
(vai de acea ştiinţă ce-o aŭ profesori! ruteni pe la Universi- 
tátile noastre !), şi el nu ştie atita din istorie, că,în evul mediu, 
aproape toate Statele şi popoarele nu întrebuințează ca limbă 
diplomatică, la Curte şi în oficiu, limba naţională, ci o limbă 
moartă sati clasică; în Apus, limba latină, în Orient, cea greacă 


212 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


saŭ cea slavonă. În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, în Ger- 
mania, Francia, Spania, Italia, se întrebuințează limba latină 
şi, după aceia, francesa ; în Austria, Polonia, Ungaria, tot latina ; 
în Rusia, cea slavonă, ca şi în Moldova, Muntenia, Bulgaria, 
Serbia. Devenit-aü oare, prin această împrejurare, Germanii, 
Francesil, Ungurii sai Polonit, Latint? Ori Rominit, Slavoni? 
Aferim de acea Universitate care ascunde în sine atari corifei 
în ştiinţă: o atare Universitate poate fi numai în Cernăuţi» !!. 

Atit de departe merge ura Rutenilor în contra mărturiilor despre 
trecutul románesc al Bucovinei, încît, în fanatismul lor sălbatec, 
pare că ar distruge chiar şi pietrele de morminte care cuprind 
inscripţii romăneşti. În schimb, mania de a scótmoni şi făuri 
cu orice pret dovezi că Bucovina e o ţară slavă şi că Romînii, 
iar nu Rutenii sînt in ea venetici, se întinde şi iea forme de 
cele mai multe ori foarte hazlii. 

Regretatul scriitor bucovinean M. Teliman a trecut la nemu- 
rire pe Danilo Hrabyanka, arheolog şi profesor rutean la gim- 
nasiul din Suceava, tipul rutenomanului înfierbîntat, căutător 
de documente pentru dovedirea trecutului rusesc al Bucovinei. 

«Nalt şi cu picioarele lungi, ca postul cel mare», scrie Teliman, 
«avea o față abstractă», ca succesele conferinţelor duhovniceşti, 
şi un piept aga de transparent, încît se vedeaü şi suspinele 
dintr'însul. 

Om cu principii conservatoare, precum era, purta un cilindru 
istoric, cu streşini orizontale, un capot suriü, transcendental ca 
teoriile filosofice, şi botine antidiluviane, ce se potriviaü de 
minune cu edificiul Gimnasiului drept-credincios din Suceava, 
unde introducea tinerimea în tainele declinaţiei celor mai şugu- 
bete substantive. 

«Abusa din timp in timp de hiperbole, si nu suferia apa, 
inclinind, ca arheolog, mai mult spre vinurile vechi de la cele 
«Trei Coroane», din Suceava, unde tinea prelegeri despre sete, 
începînd de la Noe şi terminînd cu sine.» 

Mai departe, Teliman arată, în stilul săi caustic, cum 
«Danilo Hrabyanka era omul ce putea să arate lumii cá 
vechea Arboroasă avea încă înnainte de potop o poporatie 
ruteană. Dar istorie fără documente nu se face. Fie un vátraiü 
pompeian, o suliță de Cazac, зай cel puţin o potcoavă de cal, 


1 Rutenisarea Bucovinei, p. 323. 


CONST. IORDÁCHESCU : ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA 918 


ori coada acestuia, dar dovezi se cer, — $1 pace! Dispunea el, 
Hrabyanka, de unele, nu-i vorbă — însă acestea eraii de ca- 
racter prea cosmopolit şi prea puţin local. Astfel: fundul oalei 
în care fierbea bucătărița lui Frederic Barbarossa găluşte, 
urechea unei ciubote a lui Ricard Inimă-de-leii şi un petec 
din capotul baronului vestit din memorabila luptă de la Weis, 
între socolişti şi baştina subjugată. Era el local, petecul acesta, · 
însă cu dînsul nu se pot acoperi toate borţile istorice!» 

Şi Danilo Hrabyanka începe a căuta cu rîvnă documente. 
La toate săpăturile ce se făceaii în Suceava, el supraveghia 
lucrările, «adurmecind, supt fiecare brazdă, arme rugenite, pocale 
de aur, buzdugane vechi, dumnezei ciopliti, zine fabuloase, ori 
cel puţin un sfînt rusesc mal mititel in rang». 

În sfirgit se întîmplă că, la săpatul temeliei unei case pe 
Strada Plăcintarilor, îi cade în mînă autorului acestei spirituale 
descrieri tabla veche, ştearsă şi ruginită, pe care fusese ins- 
cripfia «Strada Plăcintarilor» in románeste, şi dedesupt, acelaşi 
lucru in nemțeşte: «Pfannen-Kuchen-Gasse», dar din care 
inscripţie nu mal rămăseseră visibile decît literele: 


P....NENKU...SSE 


precum şi un nasture pe care era No. 23. Numai iată că-l zá- 
reste Danilo Hrabyanka, cu aceste obiecte in mînă, şi, luindu-le 
cu sine, se adincegte in cele mai savante studii arheologice; 
iar, la urma urmei, descopere cá literele acelea înseamnă : « Tu- 
bicinum Centurioni Libertatem Omnium Ruthenorum Pro- 
pugnatori, Nenku, Signum Sempiternum Eredibus» şi cá ele 
arată locul de ingropare al unuia anume «Nenku, subofițer şi 
toboșar în regimentul 35 de Cazaci». 

Faţă de această descoperire fenomenală, саге e cel puţin tot 
atît de isteatá са şi cealaltă că Bucovina a fost şi este ţară 
rusească, Teliman exclamă cu mare dreptate: 

«Atunci îmi aduseiü aminte de Cavalerul de la Mancha. Se 
vede cá figura aceasta va trăi etern, îmbrăcînd numai haina 
timpului şi apárind supt cele mai diferite forme? !». 


* 
* * 


2 M. Teliman, Foiletoane, pp. 5-10. 


914 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Pe cînd şcolile sătești sint adevărate focare de rutenisare, 
şcolile orăşeneşti nu urmăresc altă ţintă decît înnăbuşirea trep- 
tată а Romînismului prin germanisare. 

Am văzut cum, chiar la sate, se află în multe localităţi ca 
limbă de propunere, în şcoli cu elevi готіпї, limba germană, 
în locul celei romăneşti. Acest fapt, care la sate e o excepție, in 
oraşe е regulă: puține sint şcolile primare orăşeneşti in care 
se învaţă unele obiecte si în románeste. 1 

Scolile secundare sint chiar de-adreptul intocmite in scopul 
germanisárif. În Sirete şi Rădăuţi, centre mat mult romăneşti, se 
găsesc numai liceie germane, unde Котіпії sint nevoiţi a învăța 
toate studiile în nemteste. 

De aceia, în aceste Ţinuturi, Rc minii fug de şcoala secundară ; 
dovadă că, din 670 de elevi cari urmează în amindouă liceiele, 
numai 100 sint Romîni, de şi Котіпії ar putea să deie aici contin- 
gentul cel mai mare de şcolari. Neavind şcoli în limba lor ma- 
ternă, Romiînii îşi înfrînează astfel avintul ce-l aü de a se lumină. 

Pe de altă parte Rutenii aü, de anf de zile, în Cotman şi 
Cernăuţi, şcoli secundare cu învățămîntul în limba lor. Astfel 
Rutenii aü toate înlesnirile de a se cultiva şi dezvolta ca na- 
fionalitate, pe cînd copilul romin, care învață cursul primar în 
ruseşte şi cel secundar în nemţeşte, ar mal trebui să facă şi 
Universitatea în englezeşte, ca să iasă din şcoală cu totul 
zăpăcit, numai bun de balamuc! 

Se poate o mai temeinică probă cá plănuitorii invátámin- 
tului în Bucovina nu urmăresc decit distrugerea rominismuluf, 
cînd ştim că una din pîrghiile cele mai puternice care sustine 
o naţiune, este şcoala? 

Mai mult: Romiînilor nu li se învoieşte să aibă şcoli romă- 
neşti, nică chiar atunci cînd se indatoresc a le tinea cu chel- 
tuiala lor, fără nicio subvenție de la Stat. De cite ori s'aü 
făcut asemenea cereri din partea Romiînilor, aü fost înlăturate 
ca nevrednice de luare aminte. 


Caracteristic este şi modul cum se administrează fondul cul- 
tural al nationalitátif romine, aşa-numitul fond religionar. 

Acest fond se alcătuieşte din veniturile întinselor moşii ce 
aü fost dăruite, în timpurile vechi, de Domnii şi boierii romîni, 
pentru întreţinerea mănăstirilor şi bisericilor din Bucovina. 


CONST. FORDÁCHESCU: ROWÍNISMUL ÎN BUCOVINA 215 


„Aceste moşii cuprind un şfert din întinderea ќегії si sint puse 
supt administraţie de Stat; iar -o mare parte din venituri tre- 
buie să se chelturascá pentru învățămîntul şi cultul románesc. 

Lăsînd la o parte viclenia, cu care aü virit Nemţii pănă si 
în acest caşcaval romănesc pe şobolanii ruteni, schimbind nu- 
mirea precisă a fondului religionar «romin», în fond religionar 
«greco-ortodox», să cercetám cum se întrebuinţează acest fond 
în folosul culturii nationale romăneşti. 


Liceul din Suceava este o şcoală ţinută cu cheltuiala fon- 
:dului religionar ; ou dreptate ar fi, deci, ca această şcoală se- 
cundară, fiind întreţinută cu banii unui fond cultural romănesc, 
.să fie o şcoală románeascá, iar alte naţionalităţi, dacă aü nevoie 
«de şcoli secundare in Suceava, să-şi facă. 

De fapt, lucrurile stai astfel: 

„Acest .liceü are opt clase. Clasele I-a pănă la IV-a sînt în două 
„secţii: Pentru Romini, o secție románeascá, în care se învață 
.şi germana "n mod obligatorii, iar pentru Germani, зай mai 
bine zis Evrei, o secție germană, in care limba romănească 
'este numai ca obiect facultativ. 

În clasele a V-a şi a VI-a se preda unele obiecte în romă- 
neşte, :altele în nemteste; iar în clasele a VIl-a şi a VIII-a, 
toate obiectele їп’ nemţeşte (afară de latină). 

La acest licei învață aproape 400 de elevi romîni, 200 de Evrei 
-şi numai 80 de Nemti curati. 

Ce.aratá aceste date? 

I) Că Rominif nu fug de învățătură, ci, din potrivá, sint dor- 
nici de ea, dar de învățătură in limba lor maternă, nu într'una 
„străină cu care nu sînt depringi şi pe care nu o pricep. 

lată de ce la liceul din Suceava, unde sint măcar cele patru 
clase inferioare curat románesti, urmează 400 de şcolari romîni, 
adecă îndoit cît numărul Evreilor si încincit cît al Nemtilor, 
pe cînd în .liceiele germane din Sirete si Rădăuţi sînt atît de 
puţini, deşi ar putea fi atît de multi. 

3) Că onorabila Administraţie de Stat întrebuințează nişte 
.bani.romăneşti, incredinfati ei pentru a-i cheltui spre innaintarea 
culturii nationale romăneşti, în scopuri cu desvîrşire străine, ba 
«Chiar „protivnice menirii ce aŭ avut la început acele fonduri. 

Altă şcoală susținută de fondul religionar este şcoala reală 


216 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


superioară din Cernăuţi. Aici, inváfámintul fiind tot in limba 
germană, Romînii sînt numai 72 faţă de 340 de Evrei! 

Iată încă o şcoală, al cării buget este plătit din averea na- 
tionalá a Rominilor, întrebuințată pentru cultivarea urmaşilor 
lui Moise, adecă a Germanilor cu perciuni! Oare de ar fi fost 
Fondul Religionar o avere naţională a Rutenilor, ar fi făcut 
Austria din el parte si Romiînilor, ori ar fi întrebuințat din- 
trînsul măcar un ban în folosul Germanilor şi Jidanilor, cum o 
face cu această avere naţională a Rominilor ? 

Cit e de mare şi gras fondul, ar fi strigat că nu e îndestulător 
pentru trebuinţele culturale ale mult alintatilor Ruteni! Crezut-aü 
oare fericifii înnaintaşi, cînd ай făcut daniile ce alcătuiesc 
fondul religionar, cá din ele vor suge străinii bielşug si lumină, 
iar vrăjmaşii de moarte aï neamului romănesc hrană între- 
mătoare pentru rápunerea Rominimil ? 

(Va urmà.) CONST. IORDACHESCU 


TERANUL SUEDES. 





(URMARE). 
П. 


Vorbind de starea economică a teránimi! din Suedia, fără în- 
doială că trebuie să ţinem seamă de natura în care e ţinută 
să-şi ducă viaţa. Solul Peninsulei Scandinavice, in general vor- 
bind, nu e tocmai! propriu agriculturii. Cea maï mare parte din 
suprafaţa terii e acoperită de păduri (175,000 km.p.). Pe lingă 
aceasta, sint o mulţime de lacuri, afară de cele trei mai mari 
(Venern, Wettern si Măllaren) împrejurul cărora e concentrată 
о mare parte din viața şi activitatea poporului suedes. Pásunile 
şi locurile necultivabile însă ocupă un teren destul de întins 
(cam 15,000 km.p.); rămîn deci pentru cultură 35.000 kmp.2. 
Din acest teren ocupă cultura: hemeiulu!, zarzavaturilor, arbo- 
rilor fructiferi 42.861 hectare; ogoare pentru cultura cerealelor, 
3.615.676 hectare. 

Statistica de pe 1907 ni arată următoarele cantități de dife- 
rite producte : 


Grü...... 9.919.711 Hl. Amestecáturá . 4.743.471 НІ. 
Secará. .... 1.153.106 >  Mazire..... 290.172 > 
Ог? ...... 4514689 » Fasole ..... 59.840 > 
Ovás..... 22.763.772 » Cartofi .. . . 20.376.774 > 


1 Svenska Dagbladet, 13 lanuar 1909 : «Jordbruk och boskapsskötsel аг 1907». 


www.dacoromanica.ro 


D. N. CIOTORI: TERANUL SUEDES 217 





Se mai cultivă apoi morcovi şi sfecle, precum si sfecle pentru 
fabricarea zahărului. 

Trebuie să adáogám cá cea mat mare parte din suprafața pentru 
culturá se aflá in partea de Sud, unde creste si griul, care am 
putea zice cá e mai mult un fel de corciturá. Tot acolo se айа 
şi cele mai multe moşii boiereşti (herregárd), care se ráresc cu 
cit Ci Val către Nord, unde sint stăpîni micii proprietari (gárd- 
вараге). 

Din aceiaşi statistică scoatem cifrele următoare, care ni arată 
numărul animalelor: 


Cai peste trei ani 477.271 Мас. ..... 1.860.473 
Cai supt trei ani 88.956 Сарге .. . . 1.021.797 
БО уш Y eure Ca 170.645 Ren ..... 235.600 
Ташї....... 51.588 


Să lăsăm aceste cifre, de care ne vom folosi mal tirziü, şi să 
trecem la citeva constatări. 

Am spus de la inceput că Suedia nu poate fi socotită ca o 
tară agricolă, cum de pildă e Romănia. Dacă totuşi solul pro- 
duce ceva, este graţie agriculturii care se face în mod sistema- 
tic. Ar fi deci -— după unele păreri exprimate în Parlamentul 
din Bucureşti — foarte natural ca numai proprietatea mare să 
poată suporta cheltuielile enorme pe care le cere o cultură ra- 
tionalá, ingrásarea cu îngrăşăminte chimice, etc. Totuşi realitatea 
ni arată lucruri cu totul contrarii. Íntradevár: proprietatea mare 
nu ocupă nici !/, din terenul cultivabil si în cifră rotundă cam 
vre-o 2.000 de așa-numite herregárd (cet. herregord) pe cînd 
proprietatea micà ocupá ?/, si peste 270,000 de gárd. Da, ni se 
va răspunde — dar ce fel de cultură fac acei mici proprietari ? 
Pentru a avea un răspuns mai clar, să lăsăm să vorbească sta- 
tistica ! : 

Suedia produce in mijlociü 15.23 quintale de griü la hectar 
» » 


Romănia > » 19.30 » » p ә 
Suedia > > > 14.92 > p OZ э» ә 
Romănia » » > 10.43 » > D > D 
Suedia » » > 13.36 » > ovă3 >» >) 
Románia » » » 842 » y> > > 9D 


Sintem deci tară agricolă! 

Mărturisesc însă că cifrele acestea sînt de acum tre! ani, 
căci nu mi-aü stat la indeminá alte statistici maï nouă. Totuşi şi 
acum trei ani eraii tot acei mari proprietari cari se laudă cu 
cultura sistematică. 


Si aici este locul să adaug ceva, relativ la clasa arendășească, 
atit de mult susținută de uni! dintre oamenii nostri politici ca 


1 G. Sundberg. 


www.dacoromanica.ro 


948 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


una cea revărsat mana peste sălbatecul nostru de teran, care, 
bine înţeles, nutrindu-se pe de-a gata şi din bielşug, n'a avut decit 
să se apuce de răscoale. 


În Suedia numărul arendasilor e foarte redus. Lucrul pare 
curios, mai ales cind sa spus că aici agricultura e meserie 
foarte grea. Ar fi deci foarte natural ca proprietarul să se.mul- 
támeascá cu o arendă, acolo, cit o fi,si să lase moşia să fie ex- 
ploatată de arendas. 

Da, dur in Suedia omul trăieşte «din piatră seacă», si atit bo- 
gatul cit si săracul trebuie să muncească din огей. lată deci care 
este raportul între numărul proprietarilor cari își cultivă singuri 
moşiile şi acela al arendasilor +: 


89/, terenuri exploatate: de proprietari 
TI » » > arendast 


Ce ar spune statisticele in această privinţă în țară la пої, dacă 
ele ar exista ? 

Să nu ne mire deci faptul că Suedia, care nu e o țară agri- 
colă, produce, relativ cu terenul cultivat, mai mult decit Romănia. 

Faptul că mica proprietate a existat şi în trecut, are o însem- 
năiate enormă, însemnătate de care depinde, in cea mal mare 
parte, dezvoltarea ulterioară a poporului suedes. Íntr'adevár, te- 
ránimea posedind pămînt, desi-| avea în oarecare condițiuni 
despre care vom vorbi îndată, a putut să se ridice şi să formeze 
o putere. Fiind proprietar, teranul a luat parte la viaţa politică, 
şi, deci, drepturile lui nai putut fi nesocotite. 


Sá vedem acum în ce condițiuni stápinià el pămîntul. 

Cele mal vechi ştiri spun că la început teránimea era pe 
deplin stăpină peste páminturile pe care si le cultiva. În schimb 
avea oarecare îndatoriri fată de «fylke» вай de comună, dacă 
am putea-o numi astfel, în adunarea căreia se orinduiaü toate. 
Aceste fylke saü mici grupuri aü durat multă vreme, si din or- 
ganisatia lor aü rămas acele obiceiuri ce tin loc de legi scrise 
pină la 1600. 

În evul mediu se deosebesc însă două feluri de proprietăți : 
frálsegárd, зай moşiile nobililor, si simplele gárd, pe care le stă- 
ріпіай teranif si plátiaü dări pentru ele (aşa-numitele skat), cu 
toate că eraü socotite ca apartinind comunei. 

E foarte natural să apară acele frülsegárd, ştiut fiind că nobili! 
intreţineaii un număr oarecare de soldat! pe moşiile lor şi, de 
oare ce războaiele ajung tot mat dese, se simtia nevoie de aşa ceva. 

Între alte dispositiun! privitoare la vechea organisatie a co- 
munelor din Suedia, cred cá e interesant să citez una, саге ga 


1 Ekonomisk Tidskrift, Decembre 1908 p. 73. 


D. N. CIOTORI: TERANUL SUEDES 219 





realisat la пої abia în 1908! «În fiecare comună va trebui să fie 
lăsat anume un loc pentru păşunat, unde fiecare locuitor are 
drept să-şi ducă vitele. El nu va putea însă să ridice ni- 
mic din cele ce sar produce pe această păşune (fin, poate) şi să 
ducă acasă» 1. Fiecare locuitor avea datoria de a îngriji de dru- 
muri şi de paza averii comunei. Putea să iea lemne din pădure, 
oricit ar fi vrut, şi să cosească fln pentru vite; să-şi ogoreascá 
locuri pentru sămănat, ba chiar era obligat să distrugă o 
anumită porţiune de pădure şi să semene bucate. 

Aceste dispositiunt nu fură modificate aproape întru nimic, nică 
în urma reforme! de la 1682, cind se reduse doar numărul ace- 
lor frălsegărd, prin retragerea lor la Coroană de către Carol al 
XI-lea si împărţirea la teraní. Abia la 1789 Gustav al III-lea de- 
cretează că: «tot omul e bun stăpin peste pămîntul pentru care 
plăteşte dări». Deci, de aici înnainte se stabilește si prin lege ceia 
ce fusese pănă aici un obiceiii, căci şi înnainte nu putea nimeni 
goni pe teran de pe pămîntul comunei, care era al ei doar cu 
numele. Faptul cà ţeranl nu avea libertatea de a vinde sait 
instráina pămintul, a exercitat, —după cum e lesne de inteles—, 
o bună influentă asupra situaţiei economice a poporatiel rurale. 


După cum am spus, proprietatea mare ocupă abia un sfert 
din terenurile de cultură (în ultimii dof ani sa redus mult si 
această proporţie), pe cind restul de ?/, îl formează mica pro- 
prietate. Să aruncăm o privire asupra gospodăriilor acestor două 
categorii de proprietari. 

Herregărd зай curtea boierească 151 are unele din obiceiurile 
feudalisinului german, cu toate că feudalism propriu zis wa 
existat în Suedia. (Nobilimea a încercat în timpurile din urmă 
instituirea majoratului.) 

În Skăne şi în regiunea celor tre! lacuri se află unele castele isto- 
rice, care datează din secolul al XVII-lea. Mai toate sint construite 
în stil gotic, şi unele din ele cuprind lucruri de artă, precum şi 
trofee luate în urma Războiului de treizeci de ani şi despre care nu 
е locul să vorbim aici. Mai tirzii proprietarii, chiar сеї cu titluri, 
îşi zidesc un fel de vile care să corespundă nevoilor. În jurul 
castelului зай vilei marelui proprietar se grupează totul. Acolo e 
biserica, şcoala, casa comunală, asiiul pentru săraci. Ріпа anul 
trecut, fiecare proprietar era dator să întrețină un număr de sol- 
daţi, pentru cari (după impunerile la fonciar în 1904) li se dădea 
despăgubiri de către Stat. 

Pe lingă acestea, tot «curtea» plăteşte pe învăţător, pe preot, pe 
medic şi pe toţi funcţionarii parohiei de pe domeniul săi, şi cari 
depind de ea, bine-inteles. Proprietarul are ateliere pentru repa- 
ratul instrumentelor agricole si pentru confecţionarea diferitelor 


1 Sveriges komunala lag. 


920 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





obiecte. Pe cele mai multe domenii se află fabrici mari, unde 
îşi găsesc de lucru mulţi-dintre locuitorii din împrejurimi. 

Drumurile care trec peste proprietăţile mart sint întreţinute de 
stăpîn, afară de cele care leagă judeţele (allmánavágar), si care 
se îngrijesc |. ca si la noi. 

Proprietarul îngrijește de construirea caselor teranilor cari sint 
clăcaşii lui. Pe lingă fiecare curte se ай si cite o lăptărie cu adevărat 
modernă. Fabricatele вай produsele aceste! lăptării se trimet in 
oraşe, вай se cumpără de societăţile de consum, вай de cele pentru 
export. E o adevărată plăcere să vezi с\й rinduială domneşte în 
jurul unei curti, şi, dacă se socoteşte asprimea naturii, se poate 
înţelege câtă hărnicie şi cîtă muncă trebuie să fi depus aceşti 
oameni pentru ca să facă din moşiile lor adevărate raiuri. 

Proprietarul, бе nobil зай ridicat prin muncă, este acelaşi. Blind, 
îmbrăcat foarte simplu, harnic şi cinstit, el e în totdeauna printre 
teranif lui, ои care este un adevărat părinte. Munca grea, 
prea grea, il face să se simtă fericit numai! în mijlocul acelora 
cari î ajută şi cu cari se vede înfrățit. Nevasta şi fiicele pro- 

rietarului îşi fac o virtute întru ajutarea săracilor de pe moşia 
or şi întru povátuirea sătencelor, pe care le învaţă cum să gă- 
tească, cum să "ngrijeascá de copil, cum să se ferească de bolt, cu 
toate cá poporatia rurală din Suedia e destul de înnaintată în 
cultură. 

În mijlocul unei naturi care it! umple sufletul de melancolie 
duc cu toţii o viaţă cu adevărat cimpenească. Din cîte curti 
boiereşti am văzut, nu-nu pot închipui să mal fie undeva c clasă 
de proprietari maf bunul si mat barnici decît cef din Suedia. 


po mijiocii si cele mici sint si ele tot un fel de her- 
regárd in miniaturà in ceia ce priveste gospodária. Casele celor 
maï multi dintre aceşti proprietari sint construite din lemn. Ele 
nu sint muruite sau tencuite, ca ale teranilor nostri, ci, fiind bine 
încheiate, sint doar tapisate pe d'innàuntru, jar pe din afară văp- 
site cu un fel de văpsea cărămizie. Satele nu sînt concentrate, 
cum sint în alte teri, сі cásutele sint rüzletite pe vă! şi.pe coline, 
gi de acolo, dintre pomişori si dintre brădet, li se vede doar aco- 
регіѕш de olane. În partea de Nord, casele teranilor maï cu stare 
samănă mult cu nişte vile cochete (cam cu cele de pe unele 
domenii ale Coroanei de la пої); сеї mai săraci îşi ай casa com- 
pusă din două-trei odăi, şi foarte rar se găsesc aşa-numiţi «tor- 
pare» (clăcaşi) сагі să locuiască numa! într'o singură odaie. Fie- 
care teran își are grajdul pentru vite, precum şi o mică baratcă 
unde îşi tine instrumentele agricole si care baratcă îi serveşte 
şi ca un fel de utelier. 

Nu mi-a fost dat să văd о casă care să nu aibă în jurul eï 
grădinița cu pomi şi flori, şi nu cred să fie vre-un popor care 
să iubească maï mult florile ca Suedesit. Pe masa celui mat umil 


ARHIM. I. SCRIBAN: CHESTIA REFORMEI BISERICEȘTI 92| 


locuitor se află drapelul teri lor în miniatură, alături de bu- 
chetul cu flori. 

Femeile şi fetele, pe lingă rostul casel, sînt şi grădinari. Ele 
altoiesc, curăţă si îngrijesc pomii. Chiar ре moşii mari, am văzut 
fete care îndeplinesc serviciul de grădinari. Teranul este în felul 
lui un fel de «meşter pentru toate». El ştie şi ceva timplărie şi 
fierărie şi croitorie, cu un cuvint îşi poate lucra singur cea mai 
mare parte din lucrurile de care are nevoe. 

În Skăne, вай în partea de Sud a terit, se întîlnesc aceleaşi 
locuinţe ca ale teranilor din Danemarca şi din Germania de Nord, 
adecă un corp de case cu două aripi, unde se ingrámádesc si 
sálasurile dobitoacelor, sí camera pentru pástrat instrumentele 
agricole, si magasia, etc. Ele sint lucrate din cárámidá saü din 
vălătuci, şi sînt acoperite cu stuf. 

(Va urmă.) D. N. CIOTORI. 


CHESTIA REFORMEI BISERICEȘTI. 
(UN RĂSPUNS.) 
| |I 

În mulţimea de păreri care se încrucişează acuma cînd o reformă 
bisericească se vesteşte, nu puteai să-mi scape unele exprimate de băr- 
baţi de valoare. 

Pe acelea le-am cetit. Le-am cetit, dar mi-ai lăsat aceiaşi impresie 
pe care mi-o lasă toate articolele laicilor in materi bisericeşti : lipseşte 
orientarea. 

- Rog să nu se iea acestea ca o ofensă saü ca o apucătură spre a sco- 
Богі valoarea oamenilor. Nu, căci ей, cu desăvirşită obiectivitate, constat 
numal un adevăr, 

Într'adevăr, dumnealor aduc bunăvoință, insufletire, patriotism, inte- 
ligenţă in tot ceia ce propun sai judecă. Totuşi sint reduşi numai la 
propriile lor puteri şi nu aü îndărăt materialul de cultură bisericească 
care ajută cuiva deplina înțelegere a lucrurilor care, de cele mai 
multe ori, schifeazà cu totul alt tabloü decit cel văzut numai cu ochii 
bunului simţ. 


Astfel, în cutare articol, se propune să ni se arate care ar fi îndreptările 
de adus in Biserica noastră, servindu-se la aceasta autorul de propriile 
sale observári. Basat pe ele, cere introducerea clerului mirean şi а lai- 
cilor in Sinod. Experienţa s'a făcut in Transilvania, zice d-sa, şi s'a 
văzut cá e bine; n'avem decit să facem tot aşa şi nol. 

Mai înnainte de a examina acest lucru, voiii spune că şi pe mine per- 
sonal de mult m'a preocupat intrebarea asta: Oare de ce Biserica noas- 
irá nu poate progresa? Ajuns apoi să trăiesc în străinătate, mi-am 


999 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


întins cimpul observării mele şi la alte Diserici, atit ortodoxe cit şi 
eterodoxe. 

Si ce am constatat ? 

Am constatat că starea de inerție e un păcat, nu numai al Bisericii 
romăneşti, сі al întregii Biserici ortodoxe. Cu diferente slabe între una 
şi alta, pretutindenea e lipsă de viaţă. Fie că aveati Bisericile mireni, laici în 
conducerea lor, fie că nu, lucrul cam tot acolo era. Aşa că, fără să уге], 
trebuie să te gindeşti : Să йе oare existenţa ori absenţa clerului inferior si 
A laicilor intr'un Sinod causa progresului saü regresului acelei Biserici ? 

Răspunsul era negativ, din momentul ce te apucai să examinezi alte 
Biserici decit cele ortodoxe. 

Astfel în Biserica catolică nu e nici pomeneală ca preoţii să iea parte 
la conducerea ef, şi nici nu o cer. Nu numai preoţii, dar nici episcopii 
nu se adună decit cu ingáduirea celui mare, deci nu ori de cite ori 
vor. În ultimul timp, atitea măsuri de restricție din partea Vatica- 
nului s'aü luat faţă de întrunirile episcopilor francesi. 

Si, totuşi, Biserica catolică merge ma: bine decit a noastră. Apoi atunci 
cum rămîne cu observarea că Biserica nu poate progresa fără cler infe- 
rior şi laici în Sinod? Unde e evidenţa că presenta lor la cirmă trebuie 
numai decit să aducă şi progresul? 


Adevărul este că se vede chestia foarte greşit. Observațiile se referă 
la un cîmp prea îngust ca să poată avea pretenţia universalitátii, şi, al 
doilea, nici observaţiile nu sint juste, căci Biserica Transilvaniei nu e 
aşa cum în general se pretinde la noi: teologii ei stati marturi, şi cu 
foarte multă scîrbă vorbesc de ce văd. 

Deci ce face pe oamenii noştri să vorbească despre Biserica Ardealu- 
lui asa precum îi auzim ? 

Iată ce: 

Rominii din Regat se duc şi visitează ţara. Se duc Duminecile la biserici, 
le văd pline şi incep a se minuna : ia uite cum e aici, şi cum ela пої! Se 
duc apoi acasă la preot, şi-i văd bib'ioteca plină, cu vre-un Konversa- 
tions-Lexicon măcar fácind onorurile, şi iarăşi încep a se minuna că, 
uite, preoţii de aici sînt inarmaţi cu toate mijloacele ştiinţifice |... halal 
oameni, nu ca la noi ! — Mirări de acestea am cetit acuma vre-o doi-trei 
ani exprimate de d. Borgovanu, dacă nu má înşel, prin Cultura Ro- 
mînă a d-lui Gávánescul 1. 

г Dumnealor nu se întreabă îusă şi care siut causele lucrurilor frumoase pe 
care le văd, ci, constatiad oarecare diferenţă in organisare, îndată se opresc 


1 Ba, după ce am scris acestea, cetesc cu mirare în programul partidului 
conservator rostit de d. Marghiloman la Craiova ca preoţii noştri să facă 
stagiu pe lingă cef din Ardeal!!! 


ARHIM. I. SCRIBAN: CHESTIA REFORMEI BISERICEȘTI 993 


la ideia că acolo trebuie să fie causa, şi, decl, ca să fie şi la not pro- 
gres, trebuie introdus clerul inferior, ca şi laicii la cirma Bisericii. 

Mai departe însă nimeni nu se interesează, nici nu se ocupă să şiie dacă 
preotul cel cu Konversations-Lexicon îl ceteşte ori ba, dacă 1-а cumpă- 
rat din necesitate sufletească ori de ochil oamenilor, dacă preoţii intr'a- 
devăr lucrează, ori sint favorisati de împrejurări pe care сеї din Regat 
nu le ай. 

Cit preţuieşte felul acesta de observaţie, se poate verifica şi la пої. 
De cite ori n'am întrebat eü pe cite unul: ce zici de popa cutare? — 
şi mi-a spus că e bun, in timp се eŭ ştiam că e culmea răutăţii. 


Il. 


Pentru a cunoaşte in deplina realitate o instituţie, trebuie să trá- 
ieşti in sînul ef. Aşa, cu aruncături de ochi pe de asupra, nu merge. 
Eü am auzit singur pe un Ardelean cum ridea de admiraţia cu 
care d. Stere vorbia іп Viaţa Romănească despre marea mulţime de 
bacalaureatí pe cari i-a observat într'o comună din Ardeal. Si exclama 
el: Oamenii aceştia ni fac mai mult răi, ne fac, în fata atitor laude, să 
ne umplem de o mindrie exagerată, care nu e îndreptăţită. 

Deci, ascultind ce vorbesc înşişi oamenii cari cunosc ale lor, şi dori- 
tor de a şti situatiunea bisericească de pretutindenea, am căutat să 
cercetez şi eü ce e cu lauda aceasta care se aduce Bisericii din Ardeal. 

Si ştiţi ce am aflat? Lumea de peste munţi e mai religioasă decit a 
noastră. Pe dinsa n'a atins-o vintul necredintel aga cum ne-a atins pe 
pol; ei nu i-ati venit айна «inteleptí» de la Paris cum ni-aü venit 
nouá, ci a avut mai mult oameni cu cultură germană, care e mai plină 
de spirit creştin, şi lipsiţi de ostilitatea către religiune pe care o adu- 
ceai franţuziţii nostri. 

În sfirşit fapt este că poporul e mai legat de religiune, şi, din causa 
aceasta, cind te duci la dinsul, şi aspectul tuturora e mai frumos decit la noi. 

La aga ceva poate contribui şi faptul cá, trăind în atingere cu lifte străine, 
religiunea îl serveşte şi ca un ciment pentru unitatea naţională şi ca о 
trebuintá sufletească de a-şi mărturisi intr'un fel fiinţa sa etnică deo- 
sebită. 

În ceia ce priveşte însă viaţa pur bisericească, activitatea preoţilor, 
trebuie spus că aceasta nu se poate cunoaşte uitindu-te numai prin Kon- 
versations-Lexiconurile oamenilor. Trebuie să te apropii de cei ce trăiesc 
în mijlocul lor şi să-i vezi ce cred. 

Eu am făcut aceasta, şi mărturisesc că am auzit pe oameni oftind tot atit 
de greü ca şi mine pentru Biserica din Regatul Romániel. Cind li-am 
spus: apoi uite ce crede lumea la noi despre voi, mi-ati răspuns cá 
lumea n'are de unde-i cunoaşte în intimităţile vieţii lor. 

Cind am spus că la nol e aşa şi pe dincolo, şi cînd am înşirat toate 


994 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





păcatele care te fac să vezi cá stai mai mult intr'un cuib de nemer- 
nicie şi ticăloşie in care te innăbuşi trăind, decit intr'o Biserică a luf Hris- 
tos, mi-ai spus că şi la el e tot aşa. Numai după cea începuta ceti Bi- 
serica Română şi Vestilorul, mi-a spus că chiar aga nu e la ef. Fapt 
este insă că sint destule şi acolo şi că deci Ierusalimul cel de sus nu 
există nicăiri in Biserica ortodoxă. 

Deci intereseze-se ai noştri din Romănia, cari sint aşa de entusiasmaţi 
de Biserica Ardealului, cum se fac acolo alegerile, cum se ocupă scau- 
nele de preoți si protopopi. Ей mai mult nu vreaü să vorbesc, 
fiindcă nu vreaü să trezesc supărarea oamenilor. De oare ce însă com- 
paraţiile pe care сеї din Romănia le stabilesc între o Biserică gi alta 
tind a aduce la noi idei greşite, am socotit că, de tăcut, nu se poate. 

Citez aici numai un cas cum la noi încă n'am auzit, deşi sint altele: 
nesfirşite de care ţi se face părul măciucă. 

Oameni supăraţi că nu $і-ай putut indeplini obiceiurile la ocuparea’ 
locurilor de preot, aŭ venit la Mitropolitul Metianu, hotăriţi să-şi verse 
focul. Nu l-ai găsit, ci aŭ dat în schimb peste arhimandritul Puşcariu, 
vicariul Mitropoliei, ре care — aţi crede ? —1-aü bătut. 

Din cause de acestea eŭ nu pot împărtăşi judecăţile optimiste ale au— 
torului privitoare la Biserica Ardealului. Şi, dacă este ca starea еї să 
se datorească ргеѕепіеї clerului inferior şi laicilor in Sinod, ca efectul 
către causă, trebuie să constatăm că această presentá e de nul etect, şi: 
navem pentru ce fi entusiasmaţi ca s'o introducem şi la пої. 

Cei ce cred astfel pot intra in relaţiuni cu vre-un bun teolog din 
Ardeal. Deci intereseze-se de la el dacă vorbele mele aü sati nu ade- 
vărul la basá. Cred că nu má va desminti, pentrucă astfel de teologi 
mi-ati vorbit dezgustaţi de cele ce văd. 

Partea bună саге se va fi aflind la clerul Transilvaniei mai mult: 
decit la al nostru, poate fi datorită şi faptului că el n'a avut a suferi 
influenţele nimicitoare de caractere care se sufăr la nol. În tot casul 
diferenţele nu-s mari. Însuşi teologul citat mai sus mi-a spus că gene- 
raţiunea nouă de preoţi care iese acum la noi din Facultatea de teologie 
e superioară celei din Ardeal. 


III. 


Si acum să lăsăm chestiunea aceasta şi să venim la cealaltă, de ca- 
racter mai general: de се în Biserica ortodoxă nu mergem înnainte, 

de ce in Biserica catolică, unde nu există «democratisare» şi «base 
parlamentare» în alcătuirea Bisericii, se merge maï bine? 

Trebuie s'o luăm de departe. 


Biserica apare ca un corp noi pe scena lumii, cu o problemă defi- 
uită de indeplinit: întronarea Împărăției lui Dumnezeü pe pămint. Această: 


ARHIM. 1. SCRIBAN: CHESTIA REFORMEI BISERICEȘTI 995 


iideie avea а o îndeplini ea în sensul parabolei gráuntelu! de muştar: 
treptat va creşte, şi în aceiaşi măsură va tot primi în sînul săi pe oa- 
menii cărora li va fi deşteptat conştiinţa religioasă. 

Ea avea, prin urmare, a se dezvolta continuü, din viaţa primită prin 
însăşi naşterea sa, ca şi grăuntele parabolei: o dezvoltare din ea însăşi, 
ca firul unui ghem care se desfăşură neincetat şi cuprinde tot ma! mult 
spaţiu. 

În dezvoltarea aceasta, ea venia în atingere cu alte elemente ale 
vieţii omeneşti, care-i serviaü ca tot atitea ocasiuni şi motive de a-şi 
precisă fiinţa ei, adecă a-şi expune conţinutul conştiinţei religioase a 
aderentilor еї şi а da aşezămintului religios in care se adápostiaü cu 
toţii, nişte linii de organisare saü viaţă externă. 

La lixarea acestor din urmă, conducătorii Bisericii lucraii în depen- 
dentá de conţinutul conştiinţei religioase, care formă caraclerul sufletesc 
specific ce diferenţia comunitatea creştină. 

Astfl Biserica pas cu pas işi precisează liniile, işi enunţă principiile 
după care are să trăiască. pe basa cărora trebuia să se organiseze ; cu un 
cuvint gráuntele creşte, luindu-sí tot mai mult forma cea nouă. 

În organisarea care iea proporţiuni tot mai mari, se observă ca o ra- 
mificare, străbătută în toate cotiturile ef de acelaşi duh. E o ideie care 
se dezvoltă, un principiu a cărui validitate trebue să călăuzească fiecare 
pas. Orice mişcare nouă trebuie să fie o mişcare armonioasă, o decur- 
gere logică dintr'un element dat, o brazdă trasă în conştiinţă şi orien- 
tare deplină. 

Astfel Biserica a mers definindu-şi din ce în ce mai mult silueta pe 
orizontul istoriei, aşternindu-şi experienţa ei religioasă în forme măr- 
turisite. Ea le recunoştea ca rod al unui spirit care o călăuzeşte. 

Ca o apă care curge din adincurile izvorului sufletesc creştin, nor- 
mele de organisare ale Bisericii ieşiati ca un element sufletesc simţit, 
în armonie cu restul construcţiei. Aceste norme formati Constituţia 
Bisericii, constituţie care trebuie luată într'un sens cu mult mai adînc 
de cum trebuie înţeleasă Constituţia Statelor, pentru că, fiind vorba de 
un domeniu religios, avem a face cu resorturile cele mai tainice ale su- 
fletuluí omenesc. 

Cum în Constituţia Statelor se fixează ideile care influenţează grupul 
etnic şi pe care le mărturiseşte ca normă fundamentală a vieţii sale 
politice, aşa si în Constituţia Bisericii se fixează ca norme de organi- 
sare mărturisiri care pornesc din basa el religioasă, şi pe acestea le de- 
clară ca principii după care ea va trăi. 

Deci Biserica îşi iea o fiinţă bine definită şi-şi presintă principiile 
după care are să trăiască; păstorii еї vor priveghia ca ea să se con- 
ducă de propriile еї idei, adecá de ceia ce dezvoltarea еї a probat că 
sint mijloace de viaţă conforme cu natura ei. 


226 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 

Dacă Biserica s'ar fi călăuzit totdeauna de acestea, ar fi mers bine 
şi neturburatá, lucrînd totdeauna în linia inclinárilor еї şi aplicind 
principiile ei. Dar aŭ venit influenţe străine care ай început să nu mai 
ţie seama de logica dezvoltării Bisericii, şi ай abátut-o cind încoace, 
cind încolo, turburindu-i tinta activităţii sale, şi de multe ori paralisind-o. 

Aceste influenţe străine ай fost Împărații bizantini. Chiar in declararea 
creştinismului ca religiune domnitoare resida germenele decăderii lui, 
pentru că Împărații aü pus stăpînire pe el, aŭ făcut politică şi astfel 
aü împiedecat mersul în linie directă şi logică al Bisericii conform moti- 
velor rel'gioase care treptat, treptat apăreaii in sînul еї. 

În loc ca numai conştiinţa religioasă să vorbească, aü intrat la mijloc 
interesele politice ale Împăraţilor. În asemenea împrejurări, decăderea 
Bisericii nu putea fi decit prea firească, pentru că nu maï putea trăi din 
propria sa sevá. I se dàdeaü cu sila scopuri care nu eraü ale ei, şi decl 
trebuia să înceapă a tinji. 

Constantin-cel-Mare fiind patronul politic al religiunii, firesc a fost 
ca îndată să intre în sinul Bisericii o mulţime de lume pe care nu con- 
vingerile o aduceaü, ci dorul de a plăcea stăpinului. Cu cit ma! presus 
trebuie să fi stat Biserica de mai nainte, cind, în loc de favoruri, veni- 
rea la creştinism îţi aducea persecuție ! 

Aceasta inseamnă că orice abatere a Bisericii de la scopurile ei şi orice 
influenţă care înlătură pe acea a păstorilor ei legitimi, îi sint fatale. 

Împărații cari aŭ urmat, aŭ făcut mai toţi politică: Valens sprijinia 
arianismul cigtigind şi pe Сой pentru Imperiu; Împărații iconoclaşti 
umblaü tot cu scopuri de aceasta natură, alţii cochetaü cu Roma pen- 
tru Unire, pentru că aveaü nevoie de sprijinul eï. 

În asemenea împrejurări insă punctul de greutate se strămută de pe 
terenul lui firesc care e terenul pur religios. O astfel de Biserică devine o 
anexă politică, iar de viaţă religioasă nu mai poate fi vorba. Ea duce 
o existenţă egală cu moartea, e cintată de cei interesaţi ca basá a feril, 
în timp ce el singuri ií innăduşă suflarea vieţii si o impiedecá de a pro- 
duce singurul lucru pe care trebuie să-l producă: viaţa religioasă, 

Aceasta a fost Biserica bizantină, — lăcaş decorativ, din care spiritul se 
stingea. În asemenea atmosferă caracterele scad în mod fatal. Omul 
care apare pe punctul de vedere curat religios, nu poate fi decit perse= 
cutat. El işi dă seama de rostul Bisericii: basa pe care trebuie să tră- 
iască, problema pe care o are de indeplinit. 

Dar nu mai е пітепеа care să-i asculte vorbele. Trecind puterea la 
aceia pentru cari orizontul religios e un clar-obscur care se poate 
ignora, deci lipsind mijlocul prin care conştiinţa religioasă să se poată 
manifesta gi fixă în forme generale, ajung oamenii minaţi de conştiinţa 
creştină de aleargă ici şi colo fără a putea izbindi ceva. 

Moştenirea aceasta aü căpătat-o toate Bisericile ortodoxe. Toate aü 





ARHIM. L. SCRIBAN: CHESTIA REFORMEI BISERICEȘTI 227 


-aracterele sterilităţii ca un vitiu de naştere. Si intr'adevár că e уи 
de naştere. Căci, pornind toate, ca ramuri, din Biserica bizantină, aü 
primit în ele toate obiceiurile de trecere pe al doilea plan al elementului 
religios, venind în cel d'intăiii stăpînirea politică. 

Deşi nu ea poate fi organul de control al cursului vieţii reli- 
gioase, totuşi si a luat acest rol. De oare ce însă pentru aceasta îi 
lips ‘şte initiarea, se opreşte cînd la o soluţie, cînd la alta, fárá spirit 
de continuitate si fâră consecvență. 

Ideile pe care Biserica şi le-a recunoscut ca trup din trupul eï si 
siug= din sîngele ei, drept basá a organisării şi existenţei ei, nu-s luate 
în bágare de seamă. Cel се văd cá e răi, n'aü putere să schimbe, 
fiindcă, în Statele ortodoxe, nu puterea religioasă conduce Biserica ; cei 
ce aă puterea, nu văd unde e râul, pentru că nu poţi înţelege ceia ce 
n'ai învăţat, nici nu poţi lua parte tot atit de fierbinte la mişcare ca şi 
acel care arde pentru buna orinduire a Bisericii. 

Din causa aceasta, Bisericile izvorite din cea bizantină sînt ca nişte 
căruţe care se rostegolese pe drumuri pline de bolovani. Abia aŭ 
apucat să meargă intr'o parte şi sint izbite aiurea, de-şi schimbă drumul; 
abia s'aü pus să meargă în acea direcţiune, şi iată alt bolovan care le 
suceşte dincolo, de li schimbă din noii calea. 

De ce zice cel ce mină căruţa, nu întreabă nimenea. E izbit şi el incoace 
şi iucolo de-şi pierde capul, nu se mai gindeşte nici el că trebuie să-i 
meargă Biserica în concordanţă cu ideile pe care le-a produs, şi, de 
oare ce curentul e prea puternic şi s'ar pune răi cu lumea dacă ar 
vorbi,— preferă să tacă. 


Aceasta e situaţia Bisericilor ortodoxe autocefale. Sint lipsite de 
viaţă in cel mai innalt grad, din causá cá nu pot trăi în conformitate 
cu regulele care stai la basa ortodoxiei. La temelia existenţei lor ca 
Biserici naţionale stă un principiu de negatiune, şi acest principiu le 
mortifică. Principiul acesta e că Biserica şi-a dat puterea pe mîna altuia, 
care nu poate înţelege toate rosturile еї, care o prăpădeşte fără să stie, 
cate o impiedecă de a trái din seva ei spontaneü izbuenitá dintr'o con- 
stiintá religioasá si márturisitá intr'un anumit fel. 

Dar o Bisericá, care nu e credincioasá principiilor el, e o aparitiune stranie 
de.acest.a, a cării parte nu poate fi decit sterilitatea. Poate fi o institu- 
[ипе aşa numită «de Stat», dar Biserică aşa cum trebuie, nu va fi. Si e 
foarte bine că i se zice «de Stat», fiindcă, Statul neavind calitatea de a 
produce Biserici, şi nici putinţa, urmează că aceia ce se numeşte Bise- 
rici «de Stat» trebuie să fie ceva al cărul rost nu prea e lămurit. 

Aceste Biserici vor cinta Te-Deum-uri, adecă vor avea un rol deco- 
rativ — şi atita. De activitate nu poate fi vorba, fiindcă supt aceste 
regimuri activitatea e condiţionată de existenţa caracterelor şi inimilor 


998 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


de foc, şi caracterele nu pot apărea supt astfel de regimuri, cum nw 
puteai apărea supt cel bizantin. 

Centrul de greutate fiind strămutat aiurea decit la puterea religioasă, îşi 
cantă oamenii Bisericii favoare acolo, şi astfel se introduce desordinea.: 
Se introduc influenţe, pe care autoritatea religioasă slăbită nu le poate 
combate, şi în felul acesta disciplina se ruinează. 

Caracterele care vor apărea se vor izbi de această stare, şi li va fi 
imposibil să se puie de acord cu dinsa. Vor vedea că toate măsurile care 
apar, nu apar dintr'o iniţiativă bisericească ; nu vor mai vedea conştiinţa 
religioasă dind tonul; nu vor mai vedea Biserica decizind de soarta ei 
In directiunea logică a dezvoltării sale, ci o vor vedea minată încoace şi 
încolo in mod neregulat şi rătăcindu-te de multe ori de să nu maï ştii 
calea cea dreaptă. Vor vedea toate acestea, şi, de oare ce sint legati de 
dinsa eu iubirea cu care e legat copilul de mamă, vor duce-o numai 
într'o stare de suflet amărită, care-i va distruge şi pe ei. 


Aşa că suferinţa cea mare a Bisericilor ortodoxe e intrarea prea adincă: 
a Statului în organismul lor, ceia ce le impiedecá de a trái conform 
principiilor lor. Statul se bucură cá le poate minur aşa de uşor, insi 
lucrul se răzbună tot pe spinarea lui, pentru că asemenea Biserici nu 
pot produce nimic, şi deci nici activitatea morală de care el are nevoie. 
E de sine înţeles că, atunci cînd răpeşti din mina şefilor Bisericii o' 
parte din rolul lor preponderant, şi-i reducí la rangul de figuranti, nu 
se mai pune atita atenţie la recrutarea lor. Să se ştie însă că în 
aceste casuri nu trebuie să se ceară activitate de la Biserică, căci nu 
рой s'o ai decit aşa cum singur ţi-o faci prin administrarea ta. 


Sinodul rusesc şi-a schimbat alcătuirea de vre-o cite-va ori, după 
cum aü chibzuit stăpinitorii de pe vremuri. Astfel, după legea din 9 
Iulie 1819, era compus numai din episcopi; mai tirziü aü intrat dol ar- 
himandriţi şi дої protoierei ; şi mai tirziü i-a alungat Pobiedonosfev pe 
motiv de canonicitate, iar acuma iarăşi aü apărut doi protoierei. Aseme- 
nea in Serbia: după legea din 1862 era Sinodul compus numai din 
mitropolit şi episcopi. Mai apoi vine altă lege, la 1882, şi adaogá doi 
arhimandriţi şi cite un arhipresbiter de eparhie, iar prin legea din 
1900 aü rămas iarăşi numai arhiereii in Sinod. 

Ei, nu vă pare că asemenea Biserici sînt ca nişte perne cu care se joacă 
doar copiii, aruncindu-le dintr'un părete intr'altul şi intorcindu-le fie- 
care cum vrea! Oare asta e Biserica pe care «nici porţile Iadului nu 
nu o vor sfărîma» ? Şi să mai aştepţi activitate de la nişte Biserici care 
nu mai ştii nici ele а’ cui Dumnezeü sint ? Cine va fi om de caracter 
în aceste Biserici, trebuie să stea continui pe picior de rázboiü cu. oa- 
menii politici pentru a apăra valabilitatea principiilor care există la basa 
Bisericii. 


ARHIM. I, SCRIBAN : CHESTIA REFORMEI BISERICEŞTI 229 





Eü mă mir cum oamenii politici de la noi nu înţeleg că o Biserică 
pe care o strămuţi din terenul in care a crescut, din ideile care fac 
parle integrantă a еї, e un corp anormal, sortit peirii sai, în cel mai 
ibun cas, lincezelil. Dar îmi zic: De unde să vadă cînd el nu se ocupă 
de asta? 


IV. 


Şi aşa, d-lor, boala Bisericii noastre e în altă parte decit unde o vedeţi 
d-voastră şi alţii! ca d-voastră. E o boală adincă intrată în măruntaie şi 
„de care greü ne putem mîntui. Intrarea clerului inferior şi a laicilor in 
Sinod ca mijloc de îmbunătăţire, e o ilusie cum nu se poate mai mare. 
De aici nu poate resulta nimic, chiar de ar fi să se introducă, nu doi 
preoţi de eparhie în Sinod, ci chiar şi eparhiile cu totul. Ba incă aceasta 
va fi o nouă spărtură pe lîngă cele multe care există în zidul Bisericii, 
o nouă dárimare a principiilor ei de organisare, şi deci un adaus la 
„starea miserabilá in care trăiesc Bisericile ortodoxe. 

La noi Statul vede că Biserica merge гай, şi dă s'o îndrepte. Dar, 
de oare ce nu ştie de unde vine răul, îndreptarea sa e de multe ori de 
„natură a împinge boala Bisericii spre stadiul de incurabilitate. Deci el în- 
gustează tot mai mult autonomia Bisericii, şi nu vede că prin aceasta nu se 
aduce nicio îndreptare, dar ráü de ajuns. Pe fiecare zi face spártura 
şi mai mare în zidul deosebit al Bisericii, şi toate elementele noü- 
introduse in organisarea el sint tot atílea corpuri străine care opresc 
„circulaţia singelui din naştere al Bisericii. 

Biserica e agezámint al conştiinţei, nu al raporturilor exterioare ale 
vieţii, şi din această causă măsurile care se pronunță protivnic acestei 
conştiinţe şi vin să i se impuie contrar márturislrif ei, sint măsuri care 
0 nimicesc. 

Biserica are deci condiţiile ei proprii de traiü, şi cere ca aceste con- 
афі să-i fie cunoscute, pentru cá analogiile parlamentare după care 
venim noi s'o organisám, n'aü nicio legătură cu ideile dominante în 
„Biserică. . 

Pentru Biserică, conditiunea de traii e să i se respecte fiinţa ei, să fie 
înțeleasă din propriile еї idei, nu din altele străine. Şi, de oare се res- 
pectarea principiilor еї e lucrul cel mai firesc pentru înflorirea еї, să 
se urmeze normele ef, şi progresul va ieşi. Călcarea canoanelor nu poate 
avea decit resultate rele. Biserica şi-a cumpănit bine ale ei. Din causa 
aceasta tot mai bine iese cînd se urmează regulelor ei. Putinţa de a alege 
episcopi şi în afară de cercul arhiereilor e o măsură care se recomandă 
tocmal fiindcă e în conformitate cu canoanele. Deci iată că aici legea 
„Statului era împiedecarea, în timp ce canoanele corespundeaii mai bine 
Aevoilor. Nu s'aü respectat: iată că a ieşit гай. 


930 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





Altă nevoie pentru progresul Bisericii noastre e îngrijirea din partea 
Statului ca în fruntea ei să fie totdeauna personalităţile cele mai ca- 
pabile : cu aceasta el are în mină cea mai puternică armă pentru îm- 
bunătăţirea Bisericii. Dar, odată ce le-a ales, trebuie să li lase liber- 
tatea activității. Să lase conştiinţa creştină a se pronunţa în suvera- 
nitatea ei şi să n'o ingrádeascá cu măsuri саге daŭ drumul în Biserică 
tuturor influențelor politice care stingheresc pe oamenii de conştiinţă. 
Legarea şefilor Bisericii de mini şi de picioare şi, pe de altă parte, 
deschiderea căii libere pentru alţii, e elementul capital car» nimiceşte 
Bisericile ortodoxe. Aşa e cu Biserica rusească, redusă la o simplă biu- 
rocratie, din care a perit orice duh de viaţă; aşa e cu noi. Biserica nu 
trebuie tratată după analogia altor instituţiuni, care se conduc din mi- 
nistere, căci ea, fiind domeniu al conştiinţei, cu biurocratia moare. 

Însă măsurile care se trimbiţează la noi pentru îmbunătățirea Bise- 
гісії sint tocmai măsuri de biurocratie, adecă elemente care să continue 
vitiul din naştere al Bisericilor ortodoxe. Apoi, dacă e aşa, şi resultatele 
nu pot fi decit cele care sint proprii măsurilor de acest fel. 

Din causa unor asemenea vederi şi a lipsei de libertate din sinul Bi- 
sericilor ortodoxe, căci Statul le ingrădeşte prea mult şi face prea multe 
ingerinte in sinul lor,— ele nu pot progresa. Nu va progresa nici a 
noastră cu intrarea clerului inferior şi a laicilor in Sinod, cum cere le- 
giuitorul, pentru că, chiar abstrágind de Іа faptul abaterii de la princi- 
pille Biseiicií, nu se garantează cá vor intra in Sinod elementele de 
valoare. Mie chiar mi s'a comunicat casul unui cleric care s'a láudat 
cá va da 3.000 de lei episcopului ca să-l bage in Sinod —, si cu aceştia 
poftim de îndreaptă Biserica romină ! Mult mai bună garantie este in- 
troducerea oamenilor de valoare in episcopat, si Statul o are pe aceasta 
cu totul in mina lui. 


V. 


Oare intrebatu-s'aü vre-odată oamenii noştri politici de ce Biserica 
catolică e mai puternică decit a noastră? 

Eü m'am întrebat de mult, si am ajuns la conclusia că această 
putere derivă din independenţa еї. Ideia religioasă intr'insa poate sa se 
realiseze neimpiedecată, supt singura influenţă şi singurul impuls al au~ 
torităţii religioase. Ea n'are nevoie de initiative şi aprobări străine, cum e 
la noi. Din causá că toată conducerea e in mina autorităţii fireşti, intr'insa 
nu poate fi desorientare ca la noi, ci totdeauna se iea aminte la partea reli- 
gioasă a lucrului. De măsuri în contradicţie cu Biserica nu poate fi 
vorba. Cu alte cuvinte, te afli in seama unei conduceri conştiente, care 
ştie ce face şi ştie ce vrea. Ea îşi are calea trasă de propriile idei ale 
Bisericii sale, şi nu există nicio putere pe lume capabilă s'o abată de 


ARHIM. I. SCRIBAN: CHESTIA REFORMEI BISERICEȘTI 931 


la dinsa. O asemenea Biserică evident că trebuie să meargă înnainte, 
pentru cá princiviile ei totdeauna stati in vigoare şi ware cine o opri 
de a le urmă. Ea îşi continuă procesul natural al vieţii şi dezvoltării 
ei, şi nu se pot introduce în organismul ei corpuri străine pe care Bise- 
rica nu le poate mistui, ca la noi. E un organism care trăieşte din 
propria lui viaţă, si nu e izbit cind la dreapta, cînd la stinga, în con- 
trazicere cu dezvoltarea şi crezul lui. 

Deci ai a face си o Biserică in care totul se îndeplineşte pe cale 
firească. Constiinta religioasă e mai mult saü mai puţin păstrată în 
drepturile ei, şi nu violeniatá ca in Bisericile ortodoxe. De aici vine cá 
viaţa sufletească in sînul еї e mai vie ca la nol, şi ataşamentul către 
Biserică se poate păstra mai cu succes şi poate să producă mai multă roadă. 
Aceasta explică de ce Biserica catolică, ea, care pretinde de la individ mai 
mult decit pretinde Biserica ortodoxă, ea care e atit de exigentă şi atit de 
greü cedează, poate să tie lumea în cupriasul săti. Într'adevăr, vázindu-se 
focul şi fanatismul cu care servito:ií ei stai pe basa unei idei, cum se 
expun pentru dinsa, nu se poate ca easă nu influenţeze asupra conştiinţelor. 
Fiecare îşi zice: În oameni: aceştia este un ideal care trăieşte, ideal mai 
puternic decit moartea. Şi, fireşte, manifestarea vie a vieţii sufleteşti, 
nu se poate să nu aprindă sufletul creştin. E drept cá se întîmplă exa- 
gerări şi se pune entusiasmul in serviciul lucrurilor de nimica, totuşi nu 
putem nega că el trebuie admirat. 

Această energie a Bisericii catolice, rod al faptului că e stăpină în 
casă la dinsa si deci slobodă e să-şi urmeze ideilor ei, e ceia ce dă 
impresia că «nici porţile Iadului nu о vor sfárima». De multe ori stati de 
vorbă cuun marchis italian despre Biserica lul şi a noastră, pe care o 
cunoaşte, ca fiind trăit n Rusia. În ataşamentul profund către Biserica 
lui, ataşament care nici nu se poate concepe la noi, el spune că, atunci 
cînd vede cite valuri s'aü dezlănţuit contra Bisericii catolice şi cum totuşi 
neclintità stă pe temeliile ef, cu adevărat vine la ideia că soarta el e 
in mina lui Dumnezeü, şi nu intr'a oamenilor neputincioşi. 

lată dar realitate vie, iată cum energia acestei Biserici insuflefeste şi 
aprinde flacăra religioasă a credincioşilor ei. O asemenea Biserică, chiar 
cind conţine in sinul ei multe lucruri greşite, păstrează însă şi destule 
klemente cu care poate tinea sufletele în jurul вай. 

Mal acum vre-o citeva luni, se zvonia prin ziare cá la un ospăț în 
Italia n'a .vrut lumea să se puie la masa încărcată cu mincări de carne 
in zi de post, ci a aşteptat pănă a venit voie de la Vatican. Redactorul 
ziarului se mira de pretenţii care intră atăt de adinc în viaţa oamenilor. 
Faptul se poate comenta ca exagerare sai aservire a conştiinţelor вай 
mai ştii ей cum. Mie îmi place însă să mă uit, nu la fapt са atare, сі la 
Substratul lui: iubirea credincioşilor pentru Biserica lor. Într'adevăr 
aceasta e de admirat chiar în exagerare, şi provine din conştiinţa şi 


939 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


orientarea în care trăieşte Biserica, atentă totdeauna la ceia ce soco- 
teste ca base ale ei. 

Într'o astfel de Biserică fiind toate aşezate conform intereselor superioare 
în acord cu ceia ce se mărturiseşte ca principii ale organisatie şi avind ser- 
vitorii ei a privi numai la şeful lor religios, e natural să se poată menținea 
Spiritul de disciplină şi devotament şi curajul in a apăra principiile Bisericii, 
căci ştiii ei că o întreagă oaste bisericească, cu care stati în acord, se: 
afla îndărătul lor. 

Aceasta lămureşte curajul acelor episcopi catolici cari s'aü luat la luptă 
cu Statul prusian în timpul memorabilului «Kulturkampf». patronat de 
Bismarck. Aŭ luptat, expunindu-se închisorii, ceia ce a trezit o furtună: 
de entusiasm în cercurile catolice. Unuia i s'a făcut o poemá în саге ега 
declarat un noii Hrisostom. 

Oricine înţelege cá toate aceste manifestări conştiente pentru paza: 
principiilor din Biserică aŭ darul de a aprinde simfirea religioasă, asa, 
că din toată lupta mulţimea a rămas şi mai legată de Biserica еї, pe: 
care o vedea perseculată. ` 


Deci fericită e Biserica ce stă pe basa principiilor ei şi se pune cu 
foc pentru ele, căci aceasta garantează existenţa şi eficacitatea el. 


Poftim de culege insă asemenea fructe cu Biserica lui Pobiedonosfev | 
Cind am spus unui preot rus: «dar episcopii din Sinod sint morţi de 
nu-i înfruntă ре mireni cind se bagă prea adiac în rosturile Bisericii ?», 
— el mira răspuns: «da' Siberia ce-aşteaptă !». 

„„Ce-aşteaptă Siberia 1... Şi o Biserică ce pare curajul de a-şi apăra: 
principiile ei şi a infrunta şi Siberia pentru ele, crede că poate produce 


' roadele religiunii lui Hristos !... 


Astfel Bisericile ortodoxe nu-şi pot menținea în vigoare principiile lor, 
şi, din causa acesta, ele nu pot fi de cit sterile. Statele ortodoxe se bucură 
că n'aü a face cu Biserica catolică cea îndărătnică, ci cu Bisericile 
naţionale, care se incovoaie la fiece vint şi nu mai aü nicio putere de 
resistenţă intr'insele. Însă această bucurie е zádarnicá, pentru са să al 
Biserici care nu-s lăsate să trăiască pe basele lor, inseamnă a nu avea 
Biserică. Biserica, ori e credincioasă principiilor ei: şi trăieşte în consec-- 
venţă cu dinsele, ori, de nu, lincezeşte de azi pe mine ea uu corp menit 
morţii apropiate. 

“În asemenea Biserici dependenţa nimiceşte caracterele. Nu pot uita 
casul Mitropolitului Inochentie al Belgradului, care, la auzul că Regele 
Alexandru a fost ucis, a spus... Dumnezeü a vrut aşa! 

.Du Biserica înnainte cu caractere de acestea | Însă să se ştie că asemenea 
caractere sint o apariţiune inevitabilă a regimului in eare trăiesc Bise- 
ricile «autocefale». 


ARHIM. I. SCRIBAN: CHESTIA REFORMEI BISERICEŞTI 238 


Dependenţa de elemente fără caracter sfinţit şi religios face să se 
piardă ceva din grija pentru partea curat religioasă. Aceste elemente 
nefiind, prin natura lucrului, atit de sensibile la partea curat religioasă 
şi fiind dispuse să le amestece cu altele, chiar fără să vreie şi fără sa 
poată vedea că e gregalá, ajung organele sfinţite ale Bisericii a nu fi 
apreciate tocmai in partea în care trebuie sá fie apreciate. Aceasta e o 
strămutare a punctului de greutate religios, cum am spus, şi e un гай. 
Ей aş intreba: Care e preotul care să nu se simtă mortificat insulletul 
lui, cînd vine laicul'să-i teară socot=ală pentru activitatea lui religioasă ? 
Oare ce аг zice un ofiţer cind ar avea să d ie socoteală aituia decit su- 
periorului săi militar pentru actvitatea sa in casarmă ? 


La biserica rusească din Baden-Baden lumea işi pierduse firea acum 
ciţiva ani din causá că Pobiedonosţev sosise in oraş. Fraţii întru Hristos 
tremuraü de frică. Apoi nu e o ruşine sa ujungă preoţii la atita decà- 
dere ! Şi, totuşi, supt asemenea regimuri nu se poate altfel. Şefii religioşi 
trec ре al doilea plan, şi iese la iveală alte elemente, care strică ar- 
monia organisării şi principiilor. 

Cu dreptul se întreba d. Slavici acum citeva luni, in «Revista Teolo- 
logică» din Sibiiü, dacă preoţii formati supt aceste regimuri mal sint 
preoţi. 

Catolicii ne critică pentru cá la noi instrucţiunea clerului e impár- 
tăşită de laici. Dar asta ca asta; ei inca, nu Stiü că laicii daŭ instruc- 
fiuni preoților şi-i inspecteazá. Ce-ar zice -dacă ar şti! 

În Biserica lor, de sigur că aceste lucruri nu se pot. biserica catolică 
nu cedează nimic din punctele ei de vedere şi nu vrea să-şi împartă 
puterea cu nimenea. 

Eu aş pune o intrebare oamenilor нові politici: Cred ei oare că Bi- 
serica catolică ar fi tot atit de puternica dacă domniile lor ar putea in- 
fluenfà în sînul ei tot aşa cum influenţează in Bisericile ortodoxe? 

Evident, răspunsul nu poate fi decit negativ. 

Apoi dacă e aşa, să nu fie numai cu cuvinte de laudă către activitatea 
acelei Biserici, ci să iea aminte şi la conditiunile care її asigură viaţa. Si, 
odată ce le vor recunoaşte, sa se gindească la aceia că şi Bisericii ortodoxe 
îi trebuie acele condițiuni, iar, dacă nu le are, ea nu e vinovată cá nu 
poate produce nimic. Să se înceteze cu obiceiurile Împăraţilor bizantini 
şi să se lase Biserica a-şi menținea in vigoare principiile pe care le măr- 
turiseşte. Sá n'o sileascá a-şi nega rosturile ei, căci resultatul nu-poate 
fi decit cel vázut. А 

Jar, dacă se va continuă sistemul de а se veni în Biserică cu măsuri 
care n'aü crescut din firea ei, măsuri care aü rolul unor corpuri străine 
în țesătura organismului, să se inceteze şi cu tinguirea cá în Biserică nu 


234 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


sə lucrează. Într'adevăr, in asemenea condițiuni, în Biserică nici nu se 
poate lucra, şi nu se va lucra niciodată. 

Iată de ce, d-lor, Biserica noastră nu poate merge înnainte. Îi tre- 
buie mai presus de toate să i se respecte fiinţa proprie. Să nu lie 
considerată ca o instituţie de Stat in sensul în care se zice despre 
oricare altă instituție, şi deci să Пе schimbată intrun fel sai altul 
fără atenţie la propriile ei norme. Să nu ajungă organele ei la rolul de 
organe pasive, pentru cá în asemenea condițiuni nu stiü zăă care insti- 
tutiune poate progresa. 

Din această causă e greşită propunerea ca astăzi clerul inferior şi 
laici să intre la cirma Bisericii. Această măsură neizvorind din însăşi 
rosturile Bisericii, ba contrazicind principiile ei, e o nouă lovitură dată 
unei clădiri care multe nu va mai putea suporta fără să se prăbuşească. 

Că măsura aceasta n'are importanţa pe care o credeţi in ceia ce pri- 
veşte progresul Bisericii, s'a văzut din ceia ce am spus cu Biserica 
catolică, care înseamnă un cimp de observaţie cu mult mai vast decit 
Biserica Ardealului. Bisericii nu-l trebuie decit păstori capabili si ne- 
legaţi de mini şi de picioare, şi progresul va trebui să se simtă. Un 
lucru trebuie să se ştie: Cu cit mai mult se va respecta individuali- 
tatea proprie a Bisericii, cu cit mai mult va fi lăsată in integritatea ei, 
cu atita va şi fi ea mai puternică şi mai în stare a produce. 


Din citi bărbaţi politici sint la noi, ei numai de la d. Disescu am 
auzit cuvintul că Biserica nu trebuie incurcatá în a-şi realisa propriile 
ei idei. Aceasta înseamnă cit de puţini sint acei care văd răul ce minează 
Biserica. Din causă că la noi instrucția religioasă e foarte slabă, jude- 
căţile care se rostesc asupra Bisericii provin numai din bunul simţ, din 
cum işi dă cineva cu părerea, nu din studiul şi adinca observare a ei. 

În această categorie intră toate propunerile care se fac la nol, in 
aceasta intră şi cele de acum. 

Rog pe autorii lor să nu ieie acestea în nume de гай, pentru că ele 
nu înseamnă de loc o negare а consideraţiei către ei. Ей sint om al 
Bisericii insă, şi ştii că, orice ai discuta in Biserică, oricit de obiectiv 
şi orlcit de delicat, adversarul totdeauna spune că ţi-ai întrecut marge- 
nile. De aceia, pentru că la noi aşa sint obiceiurile, de aceia spun şi ti 
să nu se iea spusele mele în nume de гай. $1, crezind cá aşa va fi, voii 
mai spune cite ceva relativ la ideile exprimate de citva timp. 


VI. 


Deci noi sintem de părere că Biserica noastră nu poate progresa 
pentru că nu se tine seama de individualitatea ei deosebită. Nu apar re- 
formele ca uu fruct crescut în trupul Bisericii, ci din iniţiative străine, con- 
trare dezvoltării el. Din această causă am ajuns acum că Biserica, în 


ARIIIM. I. SCRIBAN: CHESTIA REFORMEI BISERICEȘTI 235 


loc de a se organisa prin Sinoade, se organiseazá prin Parlamente. Si 
vin aceste organisări din afară, pornite din puncte de vedere cu totul 
străine de fiinţa Bisericii. Si. de oare ce această fiinţă la noi nu e cu- 
noscutá nici studiată, se ajuta bărbaţii noştri cu analogii şi păreri, care 
de cele mai multe ori nu sint in acord cu principiile fundamentale ale 
Bisericii şi, din această causa, o vatămă. 

Aga, de exemplu, se sustine reforma Bisericii noastre prin democrati- 
sare, ca şi cum această ideie care se aplică societăţilor politice ar avea 
aceiaşi legatură cu Biserica. Din contra, Biserica, considerind că ple- 
nitudinea puterilor ei vine de la Hristos prin representanţii Lui, şi nu 
de la mulţime, s'a şi organisat in conformitate: constituţie sinodală 
arhiereasca. A introduce ia Diseria idei politice şi a o organisa pe 
basa lor, iuseamnă a o rasturna cu totul. De oare ce în Biserică nu se 
poate zice cà toate puterile vin de la naţiune, cum se zice în Stat e 
impasibil a face dintr'insa o paralelă a Statului şi а o organisa in cor- 
secvenţă. 

Daca voití aşa, negaţi dintr'iusa elementul divin, negaţi-i origina de 
la Hristos, negaţi-i continuitatea magisteriului de la Hristos şi apostoli 
prin arhierei, — şi organisafi-o cum voiţi. 

Un lucru însă: aceia nu va mai fi Biserica lui Hristos. Va fi о socie- 
tate religioasă omenească, ieșită supt p'esiunea citorva idealuri moderne, 
şi, ca orice societate omenească, va iimpărtăşi soarta lor. 

„Astfel Biserica nu poate ieşi decit vatămată cind oamenii vin s'o mă- 
soare cu alte unităţi decit unităţile ei religioase. E o ignorare a ființei 
еї specilice, si aceassta inseamna a-i п ga dreptul sa răsulle prin proprii 
ei plămini. 


Unde lucrul mi se pare iarăşi greşit, e unde se cere să premergem 
unor evenimente politice organisind mai întăiă Bisericile romăneşti ab- 
solut in acelaşi fel. Unirea in Biserici va li o uşurare şi un prim pas 
pentru cealaltă Unire. 

La aceasta cerere eü as pune o singură intrebare: Hristos a înte- 
meiat Biserica pentru a constitui unităţi politice ori pentru îmbunătă- 
{ігеа morală a omului ? Întră in cadrul unui aşezămint religios scopuri 
politice ? 

Ей nu pot decît a afirma, cu o convingere mal tare ca fierul, că aceasta 
e moartea religiunii lui Hristos. Ea are a sta numai pe basa Evanghe- 
lief, şi singura problemă a acestui cod religios-moral e imbunătăţirea 
sufletească a omului şi, prin el, a societăţii intregi: întemeiarea Împă- 
răției lui Dumnezeü pe pămînt, 

7 Fácind aceasta, a facut totul, şi mai mult n'are de fácut. Aceasta însă 
e enorm, cáci problema e aga de mare, incit toate forfele disponibile 
ale Bisericii pot fi ocupate de dinsa continuü. 

Biserica serveşte societăţii prin acest unic scop, şi, dacă-l îndeplineşte, 


936 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


efectele lui se simt în toate rami(icatiunile vieţii, aşa cá ipso facto na- 
țiunea, în sinul căreia Biserica lucrează, trebuie să profite din realisarea 
scopului acesteia, şi. cu aceasta viaţa naţională e ajutată. A da naţiunii 
oumeni de ideal şi minatí în toate acţiunile lor de dragostea de mai 
bine pentru semenii lor, oameni cărora viaţa să li se pară un continui 
oliciu divin, care trebuie îndeplinit cu toată gravitatea, e cea mal mare 
problemă a Bisericii în sinul unei naţiuni. Aceasta, în limbagiu bisericesc, 
ве chiamă a lucra pentru intronarea Împărăției lut Dumnezeü pe pă- 
mint, iar în graiü naţional se numeşte a lucra pentru prosperitatea na- 
Иопа]&, pentru innáltarea morală a naţiunii. 

Mai mult Biserica n'are de fácut ; Hristos atita i-a dat să facă. El 
însuşi a răspins pe Iudeii cari сегеай de la el să îndeplinească scopuri 
politice. 

Si, totuşi, nu se poate spune că Biserica neagă unui popor aspiratiu- 
nile nationale. Nu, ferească Dumnezeü, ci, prin îndeplinirea problemai 
morale a еї, ține poporul in stare de sănătate morală, în posiţia de a 
se putea entusiasma pentru idealurile naţionale, şi, astfel, prin scopul 
ei fundamental, introduce în corpul naţiunii un curent de continuă să- 
nătate. 


Pentru a produce acestea însă, trebuie să se ţie seamă şi de toate ale 
Bisericii, cum am spus. Cu măsura propusă pentru Biserica noastră, în 
scopul de unire cu fraţii de dincolo, s'ar face Biserica incapabilă de a 
concura la îndeplinirea idealurilor naţionale, pentru că o Biserică smulsă 
din pámintul principiilor ei, e o Biserică incapabilă de a folosi ceva, 

Nu pot admite că prin Biserică se poate lucra în alte scopuri decît 
acelea pe care Hristos i le-a dat. Toemai aici se vede cit de greşit se 
înţelege la noi ideia de «Biserică naţională», ca şi cum Biserica nafio- 
nală ar putea să-şi nege trebuinfa de a fi în continuă comunicare cu 
Biserica universală ori a-şi lua alte aspecte decit cele care resultă din 
Evanghelie. 

În felul acesta se vede cum chiar oameni de idealism înnalt nu ieaü 
aminte la natura deosebită a Bisericii şi cred că se poate face din ea 
un instrument de care te poţi servi la orice împrejurări. Cine vrea 
autonomie bisericească înţelege adevărata autonomie în sensul ei. Prin au- 
tonomie ей infeleg respectarea fiinţei еї proprii, iar, dacă aceasta nu e, 
nu mai este autonomie. 

Firesc e că, fiind condusă Biserica de ідеї străine, se rupe într'insa 
continuitatea şi se ajunge la o desăvirşită desorientare. De sigur că Bi- 
serica catolică nu e ameninţată în drumul ei de asemenea pericole. De 
aceia ea merge cu mult mai sigur decit a noastră şi mult mal cong- 
tientă de ţinta ei. 


ARHIM. I. SCRIBAN: CHESTIA REFORMEI BISERICEȘTI 237 





VII. 


Un singur punct mai am de atins, şi am terminat. 

Se propune şi adunarea unui congres. Printr'insul sar ajunge la o 
manifestare obsteascá a Bisericii. 

Nu se poate nici aceasta pentru motivul cá în Biserică puterile nu 
mai decurg de la popor, ci vin prin hirotonie, adecá printr'o taină. 
Deci de voinţa poporului nu poate fi vorba în Biserică mai înnainte 
de a desfiinţa taina, dacă voim sa fim consecvenţi. Se poate la protes- 
tantí, сагі maŭ taine. La noi însă, dacă voim să ráminem ortodocşi, nu 
putem împăca aceste elemente. Noi ne concepem totdeauna ca fiind in 
monarhia lui Hristos, condusă de urmaşii apostolilor, supt presidenţia 
lui nevăzută. În această monarhie nu poate fi vorba de o «voinţă a po- 
porului», ci în această «voinţă» avem a face cu o analogie politică strá- 
mutată în Biserică, şi deci cu o nouă nerecunoastere a fiinţei Bisericii. 

Conform principiilor monarhiei, Biserica s'a administrat prin Sinoade, 
iar de congrese n'auzim decît acum. De oare ce unii mireni vreaü ca pe 
viitorime Sinodul să tie congres, adecá nu Sinod, cum e in sensul bise- 
ricesc, ci alt ceva,— noi sîntem cu totul contra, şi declarám că aceasta nu 
se poate. 

Stiü că in sens material se poate, căci cei ce aü puterea sint în 
stare a aduce în fiinţă o formaţie oarecare. Însă ceia ce se voieşte, tot 
nu se va avea, pentru că în Biserică nu se poate produce nimic prin 
ignorarea principiilor ei. Se vor alcătui forme, dar Biserica va ráminea 
tot în sterilitatea pe care o vedem, pentru că e imposibil să pornească 
energie dintr'un corp cu atitea rosturianormale. Se va continuà tradiţia 
bizantină, şi atita, iar viaţa Bisericii catolice, care creşte fără congrese 
şi fără o voinţă a poporului, tot nuo vom avea. Nu o vom avea fiindcă 
nu se poate avea; Bisericii îi trebuie aier să poată respira. Ea nu poate 
progresa cu nici un chip dacă i se violentează alcătuirea ei: sterilitatea 
generală a Bisericii ortodoxe ar trebui să fie pentru toţi un învățămînt 
în această privinţă, iar activitatea Bisericii catolice supt scutul inde- 
pendentei ei trebuie să бе alt invátámint. De sigur пої nu cerem atita, 
fiindcă nu e nevoie de atita; cerem însă să fie lăsată Biserica a se 
putea pronunţa în treburile ei şi a-şi putea realisa ideia ei religioasă. 

Vor zice însă cei de altă părere: Bine, părinte, de monarhia lui Hristos 
nu vreţi să vá lepădaţi, dar uite, cu această monarhie, ati mers foarte 
răă pănă acum! E drept, voiü răspunde eü, dar aceasta dovedeşte nu- 
mai cá in Bisericile ortodoxe, în felul cum aŭ fost hărţuite pănă acum, 
nu se poate produce nimic, şi, cîtă vreme vor fi hărţuite tot aga, nu 
se va produce. E falimentul unei metode, care omoară Biserica în toate 
Statele ortodoxe şi o face incapabilă de a resista cuceririlor catolice. 

Statul are în mină şcolile religioase şi putinţa de a numi pe şefii 


938 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


ierarhiei bisericeşti: alegerea cam tot acolo iese, căci majorităţile vo- 
tează pentru candidatul Guvernului. Dacă şcolile luf nu produc ce 
trebuie şi dacă la iunaltele comandamente nu numesc persoanele pro- 
prii a fi comandanţi, a cui e vina? 

Iar, după ce Statul vede resultatele rele, începe singur a se plinge de Bi- 
serică şi dă să-i schimbe Constituţia, ca şi cum aceasta s'ar fi dovedit vi- 
novată de păcate, şi nu ar fi de vină greşelile Statului în materie bi- 
sericească, şi ca şi cum Biserica catolică nar merge înnainte cu o Cons- 
titulie şi mai contrară decit a noastră idealurilor moderne ! 

Şi astfel se trece din rătăcire în rătăcire, şi nu se vede adevărata 
boală care minează Biserica. Si, în timp ce la noi se lucrează aşa, în 
Biserica catolică se urmează cu conştiinţă şi calcul o linie de conduită 
care corespunde totdeauna vederilor еї, ştiind că pentru cutare scop 
are a întrebuința cutare mijloace. Astfel în lupta contra modernismului 
ea a trimes ca episcopi si arhiepiscopi pe ce! mai inviergunati duşmani al 
lui în oraşele în care aceustă mişcare era mai puternică. Deci vezi în 
procedură cá ştie ee vrea şi unde trebuie să ajungă. În astfel de 
condiţii se înţelege că şi in roadele Bisericilor nu pot fi decit mari dia 
ferente. Într'o parte se resolva afacerile de oameni cari urmăresc toate 
şi le cunosc în amănunte, şi ştiă persoana necesară pentru cutare Îm-= 
prejurare ; Іа noi se pun pe Seauuul legii persoane care mai apol tre- 
buiesc răsturnate, iar la pronunţarea iu diferitele chestii ale Bisericii 
se vede o bijbiială şi desorientare care otensează simţul creştin al unul 
preot şi-l încurcă în resorturile lucrului lui. 


Se înţelege că în Bisericile cu care se procedează astfel înnaintarea 
nu e posibilă, şi pe calea pe care sa apucat nu poate (i progres, pentru 
că nu se observă de unde vine râul. 


Arhimandritul I. SCRIBAN, 
de la Capela «Sturdza» din Baden-Baden. 


CUGETĂRIL. 





Fireşte că nu ştii cind te-ai contrazis: cine e mai sus nu se poate 
vedea pe el însuşi cind era mai jos. Cine l-a văzut însă suindu-se pás- 


trează mai mult noţiunea. 
* 


Nu zi: Doamne, dă-mi ce nu merit. Nici chiar: Doamne, fă-mă ce nu 
pot fi. Şi nici : Doamne, iartă-mă că nu sint ce sint. Ci numai: Doamne, 
iartă-mă că am zăbovit şi dă aripi rivnei mele. 


Către Bine, către Tine! 
* 


Caută-ţi duşmanii, că apoi te vor căuta еї pe tine, dacă tu, fiind, 
îi negi. N. IORGA. 


IRINA G. LECCA: FETELE LUÍ CONU’ ARGHIRE 239 








FETELE LUI CONU’ ARGHIRE. 


— ROMAN — 
ІП. 
— Si-atita lume era, máicutá dragă! Şi-atitea flori şi musicá 
frumoasă !....», înllăcărată soptia, in zori, Vochita : — si, cînd ва 


să uit de reverenta cu care mi-a bătut atita capul mademoiselle 
Marie... Dară-mi zimbi asa de bună, si toti mă priviră cu-utita 
drag, cá — uitá-te la mine !....» 

51, apucind cu cite două degete, de o parte si alta, margenea 
fotelor, prinse a se indoi, tot mat adinc, retrăgind in roată pi- 
ciorul drept. 

Epraxia ridea incetisor si fericită, sorbind-o din ocht: ce jale 
copilărească o apucase азага? 

ezbrácindu-se a lene, Vochita sopteste cu foc: 

— Atuncea doamna m'a atras la ea — m'a sărutat pe frunte, 
mi-a zis că-s leitá mama. A fost ca un semnal, máicutá dragă !... 
Той din jurul nostru hiritisiai pe tata de asa «mindretá de 
fată» —, şi tot atuncea prinse a gauzi, intáiü ma! slab, mat tă- 
risor, mai tare, pănă zbucni puternică — aria unul vals... Ca din 
pámint a răsărit innainte-mf Conrad Paschi!... Asa de bine joacă, 
şi, cit a tinut cintecul, intruna m'a invirtit, de aü rămas toți 
uitindu-se cum jucăm... Şi, cînd să ne oprim, a ingenuchiat dintr'un 
picior şi mi-a atins cu gura, degetele... Asa m'am rusinat, máicutá 
dragă! Si friptă mi-am tras mina si am fugit lingă tátuta! Şi 
toți făcură haz de mine, iară cucoanele mă luară între dinsele... 
Frumoase erau, máicutá dragă Una mal frumoasă ca alta, şi toate 
în port românesc, ce le prindea de minune. Şi toate vorbiaü ca 
intro ciripeală. Cu strinsături de buze, cînd rideaü, şi cu vin- 
tureli de evantaliu, chiar fără să li fie cald... 

Una din ele şi-o fi tras de samă că am venit să joc la bal. 
Si, fácind cu apărătoarea semn unuia care se invirtia de o vreme 
în jurul nostru : — Parc'al vrea să jucaţi amindoi? —, îl zice ară- 
tîndu-mă. Si el, de colo: 

— Cu pláfere — cu plátere!» 

Strimbá gura Vochita : 

— Era Grec, máicutál.. Get-beget!.. Să juri că-i de сеї cu 
cosarca de alámit atirnată de git!.. Si ştii cine ега?... Leventi, 
de care vorbeşte cu aşa dragtátuta.. Nepot de-ailut Vogoride... 


940 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


El singur o spune. Şi să vezi cu ce ifos, de-mi venia să mor 
de ris!... Vezi, máicutá dragă, nici Paschi nu-i cuconaş moldovan, 
dace altfel ca Leventi.. E cu haz graiul lui ciuntit pe moldo- 
veneşte... 51-1 plin de duh cînd zice: «conu tátuía». 

..Cascá a somn Epraxia; cască si Vochita. 

Se înghemuieşte supt oghial şi zice încet de tot: 

— ..Da' să-l vezi cum јоасӣ!... Asa de lin invirte! 

.. Mánunchiul minunat de flori, el mi l-a dat... la plecare...» 
Z.mbind închide pleoapele ostenite, mai îngină două-trei cuvinte 
şi... urmează in vis, in legănări line, în mládiert gingaşe, valsul 
început cu Conrad Paschi. 


Cam pe lu vremea prînzului sa trezit Vochita — si, ca nealtă 
dată, linişte mare era în toată casă. 

Să fi dormind, încă, mătuşa, tátuta, mosu', ostenitt de veghe ?.. 

În virful picioarelor străbate sala, binişor deschide usa sufra- 
geriei. Toţi sint aici!... În gura mare li strigă ziua bună... I se 
răspunde cu glas pe jumătate. Се ай ?.. E inginduratá mătuşa 
Agripina — îs ingrijaţă cetlalti.. Tătuta, cu privirile în fundul 
farfuriei, tăcut, imbucá; Ionica iuvirte de la unii la alţii ochii 
mari, întrebători. 

Ciudoasă, s'aseazá Vochita pe scaun : Ce i-a lovit ?... 

Nu-l potrivită posomorala mesenilor cu sufrageria asta veselă, 
mare şi luxoasă, despărțită in două de stilpil din mijloc; cu 
policandre grele atirniud din tavan ; cu scoice de mare aduse 
din depărtări, înfipte unde şi unde — ca nişte buchete — în pă- 
reti, între dulapurile anume săpate 'n zid... Pare de nesuferit 
zăngănitul tacîmului şi pasul hirsclit al feciorului pe cimentul 
de jos — în atita amortealà... 

©1-1 vine să strige Vochiţei, să-i trezească !... Ea, are gust de 
veselie, astăzi —, de limbutenie multă, de cînt voios, zburdalnic ! 

Nici Ionică! nu i-l îndămină, la masa asta. Şi, ducind de la unul 
la altul privirile cercetătoare, aşa i se pare caraghios fiecare cu 
felul lui de a sta pe ginduri, cá o gidileală simte Ја inimă, — şi-i 
destulă nedumerirea Vochiţei, ca să zbucnească întrun hohot 
prelung de гіз nestăpinit. 

Toţi se uită la dinsa — si dinsa la conu' Arghire. 

"Рага boierul neclintit rămîne, — si numa! la urmă, cînd s'a 
adus cafeaua turcească, se 'ntoarce către Vochita: 

— Cum ţi-a priit balul? 

— Nici nu se poate mal bine!... declară fata.. 

lará dinsul, clătinind capul, amar de tot ofteazá: 

— S'ajung ей, Arghir Caramlău, să-mi! văd copila purtată "n 
joc de.... | ! 

Mirată, încurcată, se uită la dinsul Vochita,se uită la ceilalți: 

— Ce-i? 


www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 244 


Si conu’ Arghire, clátinind intr'una capul, zice înnainte, cu 
acelaş amar în glas: 

— Pentru mine a fost o palmă cumplită, cînd te-am văzut 
la braţul 1иї!... Nu eraü еї destui cuconasí moldoveni? 

Ah, pricepe, Vochita!.. EX, asta-i... Parcă numai pe dinsa а 
jucat-o ? 

— Pe toate le-a jucat, nu numai pe mine! — zice tare. 

— ..Pe toate!.. Mie nu-mi pasă!... Dacă li dă mina să joace 
cu el, joace! Mie unul crezi că mi-a căzut bine să văd că nici 
n'asteaptá să începi cu unul de-a! nostri balul?.. Ba încă să te 
învirtă ca prostul, de se uita lumea ca la comedie? Trebuia 
să-şi zică: N'am păscut la un loc bobocii, trebuia să nu uite 
pănă unde-i! merge lungul nasului, să n'am nevoie să-i aduc ей 
aminte !...» : 

I se ridicâ sîngele la cap, fetei: ce înseamnă vorbele tátutet? 
Cum о să-l aducă aminte?... i 

Cere ajutor din ochi mátusel, moşului. 

— Неї, strigă şăgalnic, conu’ Matei, sa trecut vremea cind 
ne despártiaü rangurile |... 

— Sor fi trecut pentru сеї cari пай avut niciodată rang 
de păstrat, dară nu pentru пої!... 

Trebuia s'o lase, cel puţin, să înceapă cu unul mal cu greutate 
jocul, — cu Leventi, de pildă]... 

Vochita sare "n sus, indignată. 

— Cu Leventi?! máslinariu' cela ? |...» Si, plină de convingere : 
Nici nu-] de asămănat cu Paschi. 

.. Şi-acela-l boier de-a! nostri, Leventi ? 

— ...Віпе, îngăimă încurcat сопи’ Arghire, nu-i Moldovan de-a! 
nostri, dará-I om cu vază, om cu stare, nepotul fostului Caimacam... 

Vochita işi iese din fire: 

— Pănă mai dăunăzi itf fáceat ris de Caimacami, şi-acum vor- 
best! de еї ca de Dumnezei! 

I se aprinseserá obraji! şi ochii aruncau priviri scinteietoare. 

Toţi se cutremurá. Nu de curajul fetei, căci numai copilele 
astea, singura slăbiciune a luf Сопи’ Arghir, nu se sfiesc să-l 
tie piept, dar hotărîrea nestrámutatá ce s'ascundea în vorbele еї, 
її nedumeriră ; îl a bine ort a răi? 

Conu' Arghire îşi încrucişează brațele pe piept, îşi măsură o 
clipă fata din och! şi-apoi către ceilalţi: 

— Halal respect ce se poartă "n ziua de azi, părinților !... 

Conv’ Matei încearcă să-i împace: 

— La dreptul vorbind, nu-i nicio pricină de tulburare... 

— Parcă eü l-am rugat pe Paschi să mă joace atita ! prinde su- 
fletul Vochita. 

— Cu mine să nu maï vorbeşti, má rog, îl taie tată-găii vorba. 

— Atuncea mă şi duc! zice dinsa, ieşind din, sufragerie cu 
zimbet de sfidare. 


5 


www.dacoromanica.ro 


949 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Dar, odată singură in, ietácutul еї, о jale şi o deznădejde o 
cuprinseră. 

Cu obrazul în perne, izbucni în plins amar şi fierbinte. 

Auzi, má rog auzi!.. Că a jucat cu dinsul, се larmá, ce ocară! 
Că nu-i cuconaş moldovean!... Că mare boier îi Leventil.. Şi, 
dacă-l despretuiesc pe Conrad. de ce-l primesc între et? 1] des- 
preţuiesc de ciudă! Numai de ciudă! Că niciunul nu-i mat bine 
ca dinsul, nu-i mat deştept și mai învăţat! 

Sărmanul Conrad Paschi!. Cum a venit fugar din ţara lui 
asuprită !... Cum şi-a pierdut avere, moşie si castel, luptind pentru 
slinta libertate a fraţilor lui poloni! Cum nu pricepe tátuta fapta 
lui mare?... 

E înduioşător din cale afară rostul lui Paschi !... O ard lacrămile, 
îşi simte grea inima de... milă si de respect... 

Cum nu pricepe boierii nostri, deprinşi cu asuprirea obraznicá 
a Grecoteilor, orf cu grobienia rusească, cum nu pricep dingil 
nobila lul faptă ? 

Săracul Conrad Paschi!... Cum spunea dáunázi că, dacă-i 
vesel ziua şi plin de haz cu lumea, în liniștea одап lui, noaptea, 
faţă "n faţă cu gindurile, cu amintirile, plinge une orf ca un copil. 


Epraxia, Sonica, sau furişat incetisor pe ușă, s'aü apropiat de 
dinsa. Cu vorbe mingiioase, cu ghiduşii о mie, încearcă s'o împace. 


În sufragerie, duduca Agripina dăscăleşte pe conu' Arghire: 

„— Crezi că-l nimerit so dai după Leventi,—bine, dá-o! da 
іва-о cu binişoru !... «Vorba dulce, mult aduce»... Si o inimă ne- 
tulburată încă, o poţi suci cum vrei... ра’ iea-o cu binişorul.... 
то îndărătnici !... Deocamdată îi ma! mult pentru dinsa o cordicá 
decit Paschi, şi maï mult Paschi ca Leventi. 

— E şi frumos, strengarul! zice сопи’ Matel. 

— Ei, dal... Îi mat cu «vino "ncoace» ca Leventi, ce-t drept l... 
Si, cind fetele nu ştii încă ce-s bătăile inimel, multámirea ochilor 
e totul pentru ele... Leventi, sáracu', e cam pipernicit.... cam.... 
nesărat... celălalt îi nalt şi suptire; are cărare frumoasă în breton, 
drept în mijlocul fruntii; are mustăcioara frumos răsucită; are 
mină са de duduie; şi-i gătit parcá-1 scos din cutie... 

— Intrar'ar in cutia cea cu cruce pe capac si mar maï ieşi! 
mormăi a blestem Сопи’ Arghire, scărpinindu-și ceafa... 

Conu Matei ridică nepăsător din umere: 

— Doamne, mă Arghire, cum îti faci singe гай, fără nicio 
nevoie |... Cine stie ciue i-o fi sortit, fete! !... si vorba Rominului : 
«Ce ti-e scris, în frunte ţi-e pus». 

— Dumitale ce-ţi pasă! — Si dacă-i fluieră 'n cap pripăşitul 
cela ?... 

š Duduca Agripina ràmine pe gînduri: poate acolo-i norocul 
etei. ° 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 243 








— Dumneata cumnate, itf faci datoria... Nici cu de-a sila n'al s'o 
măriţi, nici maï s'o opresti. 

— Da nici Leahulut n'o dau! 

Duduca Agripina dă cu îndoială din cap: de! cu ce drept să.. 

Atunci соли’ Arghire îşi pierde cumpatul : 

— Da — da — stiü ! — mormaie indracit. Parcă n'atY fi fost 
din aceiaşi plămădeală cü raposata nevasta-mea... Tot at ñ visat 
cu ochii la stele şi te-ai fi topit, dacă nu ti-ar fi fost dupái inimá 
alesul... Ea, Dumnezeu so ierte, n'avea gargăuni de-acestia °п cap... 
Nici nu ştiu de m'a sarutat de nouă ori in nouă ani... 

Pe chipul duducát Agripina, o umbră de jale trecu: Sármana 
еї soră, sărmanul conu Arghire!... "Tocmai viaţa rece, neincal- 
zită de scinteia dragostii, slabise bietul suflet al celer moarte... Si 
cine ar putea-o incredinta pe dinsa—cá nu cumva vre-o flacárá 
puternica, aprinsă cam tirziü — a mistuit acel suflet plapind °... 

О veche banuială strinse cumplit inima el. 

Să nu li vie 'n minte acuma să dea după unul fata cind fiinta 
el întreagă ar fi răzbită de dragoste pentru altul!... 

Pe conu' Arghire '| necăjeşte să-şi tie copila supărată — atita 
slăbiciune avea şi el pe lume —, maï ales ca are dreptate Matei 
şi cumnata : fară pricină sa tulburat aga.. 

IIa! s'o împacăm !—sare de pe scaun si se îndreaptă spre ușă. 

Aproape tot atuncea graiul lui sfadalnic prinse a umplea casa. 
Si toţi începură a se inyiora. 


III. 


De cind sint la laşi сеї de la Caramleu, numai zile intune- 
coase se "nsirá, cu văzduh cenusiu şi cu omát impietrit de gerul 
uscat si aspru. 

n ziua ceia fulgi mari se rostogoliaü leneşi din innáltimea mo- 
horită, asternind pătură nouă peste cea veche. Un vint subtirel, 
din cind în cind sufla ca o pulbere albă de pe acoperiş, de pe 
crăcile pomilor, ce trosneau a sec. 

În casa lui Matei Cădere se strinseserá cu toţii în odaia cu di- 
vanuri mol şi joase, cu covoare turceşti dese şi călduroase aş- 
E peste tot. 

jilt — la o fereastră conu’ Arzhire ceteste gazeta, trăgind 
din ET — tot aşa şi conu’ Matei in jilt, alăturea ; la cealaltă 
fereastră, Vochita, aplecată pe gherghef, numără în gind punctele, 
trage firul de lină, cind în sus cu “dreapta, cind in jos cu stinga; 
mătușa Agripina împleteşte de zor o punguliţă de ibrisin visi- 
niü; iară la picioarele ei — pe un scăunaş — stă Ionică şi coasă, 
după izvod, un trandafir ochios pe camvaua menită de papuci lut 
Mos Cădere. Retrasă intr'un colt de canapea, mademoiselle Marie se 
adincise în citirea unu! roman polones. Niciunul nu vorbeste. 
Şin adinca tăcere numai! limbile focului se "nvirt intruna; rar 


944 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


foşnăiesc gazetele ori conu' Arghire hirciie a tusá. De departe, 
din uliţă, se lămureşte abia sunetul zurgălăilor. 

Cu pasu-l înnăbuşit parcă alunecă, se strecoară maica pe uşă, 
s'apropie infriguratà de sobă: 

— Straşnic ger! 

Surprinşi parcă de răsunetul glasului, ridică dintr'odată cu 
toții capul. 

— Nici nu tin minte să mal fi apucat aşa iarná,—zice tot maica, 
trecîndu-şi pe mina stingă — ca o brățară — un caier de tigaie şi 
prinzind a toarce cu dreapta. 

— Să stil cam să te pun la ungher, máicutá, de te maï prind 
ieşind pe aşa vreme fară cataveicá în spinare! — о amenință 
duduca. 

— Si tine iarna, soro, şi mo slăbeşte de loc! — se miră conu” 
Matei. 

— Şi-apol să zici că să nu te potriveşti teranulul.. Prevestiaü 
de cu toamnă ciobanii c'o să fie mare iarnă... 

— Aşa spuneaii ciobanii ? Si de unde ştii eï? întrebă Vochita. 

— În stele or fi cetind..., face Maica. 

— Неї, stele! —- zeflemiseşte conu’ Arghire! — Eresuri de 
babe !... Doar se ştie că, de-l Paştele 'n iarnă, іагпа-ї grea! 

Se uită unul la altul, nedumeritt, si tac. 

— Е frig, ce-l drept! — zice сопи’ Matei. Рага cînd ninge, tot 
nu-i aşa prăpădenie... Acu’ vre-o treizeci de anl in urmă, să fi 
văzut ce era!.. Minia luy Dumnezeü !... Ce întimplare, oameni 
buni !... Tin minte, parcă ieri a fost!... 

Той în jurul luf aveaü o slăbiciune să-l asculte povestind. Îşi 
lăsară minile 'n jos şi-l atintirá din adins. 

—...Cite grade ог (i fost atuncea, nu stiü, cá "n vremea aceia 
nu ne báteam noi capul cu de-astea... Da’ tin minte cá din cer 
nu picase o stea de omăt, ori un firisor de rază, de săptămini 
de zile... [n amiaza-mare it! iesiaü lupii în cale, prin livede ori 
prin locuri mal îndosite; iară noaptea it! urlaü supt fereastră, 
de te fácea! máruntel în asternut... S'ai găsit, oameni buni, dru- 
шей intepenit! pe cai, pe şoselele tirgului. 

Cu gurile intredeschise, cu ochii mari de groază, clátinaü din 
cap, femeile, atintindu-l cu încordare. 

Is! razimă ceafa de spătarea jilțului, сопи’ Matei, şi zice, of- 
tind adînc : 

— Era durdurá mare in bietele Principate. Cet din Tara-de- 
jos, — аг fi vrut să nu se maï aleagă Domn — boierii să cir- 
muiască ef, de capul lor. Noi, Moldovenii vroiam Domn moldo- 
vean, ales după gustul nostru, nu după al Porții, si am trimes cu 
toţii o delegaţie, ja Poartă, cu amindouá cererile. Not, din Moldova, 
ara făcut пої ce am făcut, şi am cîştigat trimeşii in partea noastră, 
asa cá presintară Sultanului numai petiția noastră... Si-asa ajun: 
sese Domn Ја пої, Ioniţă Sturdza. 


www.dacoromanica.ro 


N. STROE: SONETUL CELOR ZECE MII 245 








Si cu suflet strigă conu” Matei : Cind ай prins de veste сеї din 
Tara-de-jos, ce sotie li s'a jucat, să turbe, nu alta !... Si, raînioşi 
ca vacariu pe sat, pribegiaü prin străinătăți, şi nu voiau să se 
'ntoarcă în tară. 

(Va urmă). IRINA G. LECCA. 


SONETUL CELOR ZECE MII. 


Voi, zece mii copii ai sărăciei, 
Voi, purtători ai grelelor pacate 


А’ celor înnălbiţi in rdulate, 
отт în tihnă somnul veşniciei ! 


Dacă la Domnul sfint tot ma. razbate 
Varsatul singe, jertfa neghiolie, 

El a 'mgrăşal uscatul sin al gliei, 
Şi-om stringe rodu т vrem apropiate. 


Căci iată 'm zare-s semne priincioase 
Că iar Dreptatea doamnă se va face 
Peste uitate (arine mănoase. 


Şi-atunci furtuna palimă va tace, 
și fi-vor iarăşi vremuri luminoase : 
7oi, zece mii, dormiţi în dreapta расе! 
N. STROE. 


Situaţia şcolilor romăneşti din Ardeal şi Tara-Ungureascá. 





— Urmare — 


II. 


Sint cuvinte care cuprind adevăruri mari, atit în protestul din 
Blaj, cit si în scrisoarea Consistoriului din Sibiiü. Dar din aceia 
cărora eraü adresate, cit! puteau or! voiaü să le înțeleagă ? Abia 
дої sau (геї bărbaţi de Stat erau pe atunci în Ungaria cari pri- 
cepeau că politica ungurească e orbită de pasiuni violente şi 
cari cuvintaü zădarnic împotriva exagerărilor pácátoase, împotriva 
patimei şi însuflețirii гай stápinite 2. 

n zădar li spunea Széchenyi din innáltimea Scaunului de presi- 
dent al Academiei, că tendințele lor sint neumane si nepotrivite cu 


1 Gr. Széchenyi István, «A magyar Akademia Кого, 1842, p. 35. 


www.dacoromanica.ro 


946 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


spiritul timpului, că forţa ce-o aplică în scopul maghiarisări! mat 
curînd зай mat titziü ‘lor li va săpa' mormîntul (p. 29). De- 
geaba se silia să-i convingă că prin impunerea forţată а limbii 
maghiare se fac de ris, căci ce folos ar avea dacă lumea întreagă 
ar ciripi ungureşte ? («badd tudjon csevegni magyarul az egész 
világ»; p. 20). Asta ar fi numai o amăgire, căci vorbirea e de- 
parte de a fi simtire, învirtirea limbi! departe de a fi egală cu 
pulsatia inimi! si astfel cel ce vorbeşte ungureşte, or!cit de elocvent, 
e încă departe de a fi Maghiar (p. 21). Si mare gresalá fac сеї 
ce se silesc a trage toate pe calapod unguresc, suspectind pe 
oricine nu e îmbrăcat in catilà> (p. 16) s. a. 

Alt bărbat luminat, în această priviniá, a fost baronul Iosif 
Eótvós, un nobil idealist, condus de idei umanitare moderne. 
Acesta se gindia chiar la un plan de Constituţie federalistică, 
prin care Sar fi acordat naționalităților autonomie teritorială. 
Dar n'a izbutit să-l dea fiinţă viețuitoare. 

Ca dovadă a înțelegerii lui drepte şi a spiritului luminat şi 
conciliant, de care a fost condus în activitatea lu! de ministru 
al şcolilor a rămas totuşi legea insiructiunii poporale art. 38 
din 1868, care dă drept naționalităților să ţie şcoli poporale pe 
limba lor, fără a le obliga să propună în aceste’ şcoli si limba 
maghiară. 

anatismul naţional orbit, cum şi nemăsurata poftă de domnie 
a opositief maghiare (а tigrilor, cum erai poreclit! aderenţii lul 
Coloman Tisza), vedeai: în această lege о abandonare a direcţiei 
din dietele reformatorice d'innainte de '48, si sa luptat mult contra 
proiectului luf Eótvós, iar in 1879 sa introdus prin altă lege 
(art. 18) propunerea limbi! maghiare ca studiu obligatorii în toate 
şcolile poporale. De atunci pănă azi pretentiunile izvorite din 
egea aceasta aü ajuns Ja un grad de nepilduitá exagerare, ce- 
rîndu-se acum de-a dreptul ca toate studiile maï însemnate, afară 
de religie şi ştiinţele naturale, să se propună exclusiv іг limba 
maghiară. 

am ce foloase ori ce prăpăstii ar putea resulta de aici pentru 
{ага şi pentru popoarele ef, nestiutoare de limbă maghiară, să 
judece onor. cetitori! Pe пої nu ne îarlă împrejurările а mai 
stărui asupra acestor chestiuni, ci ne vom mărgeni a reproduce 
citeva cuvinte însemnate dintr'o cuvintare a luf Francisc Deák, 
care Ја 1872 sprijinia cu toată stăruința planul' înfiinţării unui 
gimnasiu sirbesc în Neoplanta (Ujvidék) argumentind după cum 
urmează : 

«Fie si 300 de gimnasii în țară; fie chiar atitea, că tot Ја dis- 
tantà de cite sese poste să se găsească un 'gimnasiu, dară în 
aceste nu se impártáseste învăţătura pe limba poporului din 
Ţinutul respectiv, atunci prin ele, fără îndoială, foarte cu anevoie 
se va putea propaga cultura. Să ni aducem numai aminte, cu 
cite greutăţi a trebuit să luptăm în copilărie din causă că eram: 


www.dacoromanica.ro 


I. L.: SITUAŢIA ŞCOLILOR DIN ARDEAL 247 








siliți să studiem intr'o limbă străină, în cea latină, si să privim 
în ce măsură mare sa înlesnit pentru copiii nostri învățătura 
prin faptul, că еї sint instruiți în limba maghiară. Тостаї aşa 
stă lucrul şi cu limba celorlalte naţionalităţi. 

«Dacă le-am sili, ca pe copiii lor, cari nu ştii chiar nimic вай 
numai foarte putin ungureşte, de oare ce în şcoala poporală ай 
fost instruiți maï ales in limba lor naţională — să-l! înveţe pre- 
tutindeni si întru toate ungureşte, atunci, în aceste gimnasil огї- 
ce progres al tinerilor ar fi cu neputinţă: părinţii zădarnic şi-ar 
cheltui banii, copiii si ar pierde zădarnic timpul. 

«Їп genere, dacă voim să cistipüm naţionalităţile pe partea 
noastră, calea potrivită spre aceasta nu poate fi tendința de a 
le maghiarisa cu orice pret, ci aceia de a le face să se obiş- 
muiască cu împrejurările ungureşti şi să le indrágeascá. Căci două 
lucruri sint incontestabile : dorinţa de a le stirpi ar fi o barbarie 
păginească, chiar şi dacă mwar fi atit de numeroase, încît nimi- 
cirea lor să ne fie imposibilă. lar а ni le face duşmane, nu e în 
interesul nostru. Tot în aceiaşi situaţie se află si ele. Dacă sar 
putea desface de пої, ca să alcătuiască o naţiune mare, as în- 
telege o eventuală tendinţă a lor spre acest scop; dar, pe lingá 
constelația europeană dată, aceasta e cu neputinţă. Amindouá 
taberele trebuie deci să ni dám silinta ca împreună si unii lingă 
alţii să trăim in concordie cit se poate mai bună». 

Sfaturile reformatorului Szechenyi şi ale luminatului Eótvós, 
ca şi ale inteleptuluf Deák,aü aflat insă prea puţine urechi pri- 
mitoare şi aproape niclun cuget curat care să le cuprindă în toată 
importanța lor politică. Epigonii sai abătut prea curînd de la 
cărările drepte, arătate de acești trei mari bărbaţi de Stat, si aü 
luat-o razna pe cîmpia utopiilor politice, umblind parcă anume 
să cucerească vămile văzduhului... 

De la 1879, şcolile poporale nemaghiare, de la 1883, cele 
secundare, aü trecut prin grele încercări şi continuă a fi ame- 
nintate tot mat serios. lar resultatul tendintelor potrivnice a fost, 
după 30 de ani de opintiri extraordinare, prin care sa anihilat 
atita forță, acesta: din elementul german cunosteaü limba ma- 
ghiară 369/,; din cel slovac 120, ; din cel románesc 7 °%/,. E de 
notat cá, în timp de trei decenii, numărul Rominilor cari ştii 
ungureşte, sa sporit cu un singur procent?. Acest lucru se ex- 
plică, cred, în chipul următor: Вотіпії, convinşi că viaţa şi limba 
națională sint pentru dinsil sinonime, ай dat celei din urmă toată 
îngrijirea, ca să n'o piardă pe cea d'intáiü. Solicitudinea lor pentru 
limba națională a crescut în raport direct cu sporirea măsurilor 
îndreptate împotriva el. Din luptele innaintasilor noştri pentru 


) Deák Ferencz beszédei, vol. VI, 1868-73, ósszegyüjtotte Kónyi Mano, 
p. 339-340. 


2 G. Beksics: «A Modern Magyarorszâg», p. 824. 


248 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











limba strámoseascá se desfac acum două invátáminte тагї, amin- 
două cuprinse în protestele de la 1843. 

Cel d'intáiü ni sună şi astăzi, după sese decenii şi jumătate, 
ca amenințare: încetind a lupta pentru limbă, vom contribui la 
ruina desăvirşită a scumpei noastre nationalitáti (ruina carae nos- 
strae nationalitatis), cum scria Consistoriul din Blaj. 

Al doilea ni şopteşte în glasul de îmbărbătare şi mingliere că 
nimic ce e violent nu poate să dureze îndelung (nihil violentum 
diu duret), cum răspundea Consistoriul din Sibiiü. 


(Va urmă.) I. L. 


TEORIILE LITERARE 
ALE UNU[ NOÜ PROFESOR DE UNIVERSITATE 
(d. G. Ibrăileanu) 





Dacă d. G. Ibrăileanu, profesor la unul din liceele Iaşilor, ar fi numa! 
un paşnic cetăţean, avind o slabiciune iertatá pentru ideile metafisice 
«originale», pentru noile sisteme de explicare a echilibriului cosmic, a 
iviril vieţii pe pămînt, a originii sufletului зай a talentului tuturor 
scriitorilor cari-l aü, fără a mai pomeni pe acela al scriitorilor cari 
nu-l aü, dar sint membrii singurului club politic în stare a mintui de 
păcate şi a da o fericire sigură, —cum Sar putea găsi oare un om 
destul de puţin ocupat pentru a scoate la lumină faptul că d. Ibrăileanu; 
binecuvintat cu o aşa de nobilă patimă a scrisului in proporţii vaste, 
n'are o cultură generală solidă, n'are cultura speciala care se cere: 
pentru a trata cum se cuvine un subiect de specialitate, că n'are sigu- 
гара şi precisia de judecată care se cer de la unul care se aşează, fie 
şi nepoftit de nimeni, în је} de judecator? 

Dar d. G. Ibrăileanu stă în fruntea contoarelor şi agenţiilor celei mai 
dibaciü comercialisate din depositele de talent adevarat зай fictiv ale 
naţiunii ; d-sa primeşte la «Viaţa Romănească» marfa care soseşte, d-sa 
о alege, o prefuieste şi d-sa dă ordin de plată casierului. D. Ibrăileanu 
are sarcina de a împărți glorii la aceia din revistele noastre care le 
aruncă mai de sus. Pe cînd Nicanorii de acolo, semintie anonimă, se 
multámesc a cirti sai împroşca din fuga unui condeiu cu prea multe 
îndeletniciri private, d. Ibrăileanu e cel eare discută pe indelete, care 
chibzuieşte in răgaz, care cintăreşte liniştit şi scrie cu caligrafie groasă 
nume necunoscute în condica drepţilor, şi nume foarte cunoscute în 
condica osindelor. Stragnic om ! Si, bágind de seamă că toţi cei ce fac, 
cu aceiaşi fineţă, precisiune şi scurtime, aceiaşi operă de innălţare şi 


N. IORGA: TEORIILE PROFESORULUI G. IBRĂILEANU 249 


coborire interesată, la alte deposite centrale, mai sšršcute, cum e mai 
sšršcut şi partidul respectiv, că aceşti colegi, cu cari stă într'o luptă 
de un nobil şi loaial cavalerism, sînt profesori de Universitate, repre- 
sintind de pe catedră părerile altor cluburi, d-sa a socotit că-l lipseşte 
pentru a-şi afirma autoritatea şi mai masiv, acest titlu, onorabil în 
veacul trecut, de profesor universitar romin. Un întreg partid i-a 
aclamat ideia, şi însuşi Nicanor I-iü s'a hotărît a pune o vorbă bună în 
tabăra duşmanilor. Putem crede, prin urmare, că totuşi se va găsi ceasul 
cînd d. Ibrăileanu se va reuni definitiv în Învăţamintul superior filoso- 
fului de la «Convorbirile critice» şi celorlalţi filosoti de la alte «Convor- 
biri», şi dela alte critice». 

Aşa fiind însă, cu această ambiţie, cu această perspectivă, cu acest 
rol dat de un mare şi generos partid, cu trupe şi tesaur pus la îndă- 
mină, fără nici o cheltuială de talent — imposibilă, de alminterea —, e 
nevoie să se explice publicului ce este d. G. Ibrăileanu, pe temeiul 
celei d'intáiü cărţi a salel, tesute din articole răzlețe in vederea cate- 
drei asigurate şi conform cu legea Instrucţiei. 


L 


Distinsul cugetător de la «Viaţa Romănească», om care, în conştiinţa 
meritelor ca şi a chemăril sale, se vede pe d-sa şi pe сеї cari-l incun- 
jură la contoar, ca ultimul termin al unel evoluţii de mat multe secole 
a sufletului romănesc, —are o teorie ce pluteşte asupra literaturii ro- 
măneşti întregi. 

Să învăţăm a o cunoaşte. 

Literatură romănească înseamnă, crede şi d. Ibrăileanu, literatură 
naţională. Pentru a fi însă necesar şi d-sa, precum şi alte elemente de 
obirşie maï puţin autohtonă si pentru a se da impresia unei lupte cu 
nationalistif şi unei biruinţi asupra lor, d. Ibrăileanu decreteazá, cu acea 
gravitate care e cea mai mică din insuşirile sale, că poporul nostru, 
«una din stincile de care», etc. (se spune şi de zdrobirea «barbarilor», 
cari apar însă curent in cronica «Vieţii Romăneşii») avea nevoie de 
«introducerea culturii străine în ţerile romine». 

Fond propriu n'avem. «Rominii, сагі n'aü creat aproape nimic (vai, 
nici pe d. Ibrăileanu !), aii împrumutat aproape tot.» «Tráiserá mai bine 
de o mie de ani o viaţă de păstorie», siaveaü nevoie de «cultura acu- 
mulată in Apus» pentru a fi ei ingii. 


Mai incet cu descoperirea, maiestre. Rominii represintă pănă azi in 
stratele poporale şi aü represintat cu toţii, zeci de secole, o cultură, 
originală, aleasă din punct de vedere al iubirii frumosului, — cultura 











1 Spiritul critic în cultura vominească ; laşi 1909. 


250 ` NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


veche tracică. La ea s'a adaus cită cultură general-romană, poporal- 
romană, s'a putut adáugi într'un veac şi jumătate de presentá a vete- 


ranilor în lagăre, a minerilor în mine, a orágenilor de semintii felurite 
în oraşe. 


Cind viaţa politică a dispărut, cînd viaţa orăşenească s'a împrăştiat, 
regimul rural, cu seculara-i cultură tracică, s'a întors. N'am avut, ca 
niciun alt popor în asemenea împrejurări, cultură superioară. Aceasta 
e necesară pentru a scrie. Şi, de la vechii Elini, ucenici at Orientului 
asiatic pănă azi, această cultură se împrumută. Se împrumută larg, 
de toţi vecinii, se împrumută necontenit, dar ea dă resultate potrivite 
cu fondul naţional, care nu poate fi cruțat niciodată de ínriuriri si 
despre nevoia păstrării căruia curat de inriurire n'a vorbit nimeni. 

Deci iată ce e întăia descoperire si intáia reprisá de floretă; un 
truism, un lucru cunoscut de oricine, netăgăduit de nimeni, dar expri- 
mat cu pretenţii de oracol. Cum zici «Rominii n'aü creat aproape ni- 
mic, aü împrumutat aproape tot», poţi zice: «Francesii, Germanii, En- 
glesii, Orientalii n'aü creat aproape nimic, aü împrumutat aproape tot». 
Cum împrumută azi o întreprindere de negot—fie şi «Viaţa Romănească» 
— ceia ce n'o impiedecá de a-şi avea — dacá nu e «Viaţa Romănească» 
— fisionomia sa. 


Luind in ris «aerul tifnos» al «conservatorilor doctrinari» cind vor- 
besc de alte «doctrine» decit aceasta nouă, d. Ibrăileanu trece la cea 
d'întăiu influenţă străină : influenţa slavo-bulgará». Pentru сеї cari 
stiü de ce poate fi vorba, ar fi o influenţă slavă prin canal bulgar. Dar 
aceiaşi influenţă a străbătut şi prin Sirbi. Si a spune că ea a dat «o 
mentalitate nouă», e a nu înţelege de loc că limba slavonă şi-a avut 
domeniul ei restrins bisericesc gi de Stat. Таг sufletul creştin e mai 
vechi, cu mult decit dinsa, si nu e nici el un suflet «slavo-bulgar». 


Deci întăia influenţă, cade. 

A doua: cea husită, care a îndemnat a se traduce Scriptura, fără 
să dea un singur element de «mentalitate» nouă. Ea a grăbit numai 
una din manifestările fireşti ale sufletului naţional, 

Pe aceasta deocamdată o uită d. Ibrăileanu. 


Apare acum la d-sa influenţa luterană. Numirea e falsă: influenţa 
calvină a Ungurilor se adauge la cea luterană a Saşilor. Niciuna nici 
alta nu adaugă la sufletul romănesc, ci comercialisează numai Scrip- 
tura in románeste şi cărţile "n legătură cu dinsa. 


Ín al patrulea rind, influentá polonă: «adevărata influenţă a civili- 
satiel Apusului asupra Rominilor». Polonia de atunci ar fi Franţa de azi. 
Ce mindru e acum d. Ibrăileanu |! Ideia romană aü dat-o Romînilor 


N. IORGA: TEORIILE PROFESORULUI G. IBRĂILEANU 951 





Polonii. Deci «mentalitatea», etc. De fapt şi călugării de la Dealu spu- 
neaü la 1530 că neamul se trage din Roma. Cu mult înnaintea in- 
fluenţei polone. Aceasta a fost un impuls iarăşi, prin împărtăşire de 
cărţi, şi nu o prefacere de suflet. Puţini aü sorbit din acest izvor, şi 
aceştia scriaü cărţi de înnaltă învăţătură, cu foarte slabă ráspindire. 

Dar iată şi a cincea influenţă, pe care iarăşi, viitorul profesor de Uni- 
versitate pentru istoria sufletului romănesc, o scoate la iveală. 

E «fanariotismul». ' 

Deci, cum se vede, pănă acum influențele literare străine se urmează, 
incálcíndu-se, luptindu-se, distrugindu-se şi lăsînd pentru mai tărziii o 
asimilare critică, ce nu se va desăvirşi decit la 1906, prin d. Stere rázi- 
mat pe d. G. Ibrăileanu, de o parte, şi pe alti mai mititei Nicanori, 
de alta. 

Fanariotismul, «Tara fanariotisatá» ? Ce gogoritá o fi şi asta! Fana- 
riotismul înseamnă numai un arume colorit politic al epocei de la 1700 
la 1822, inseamnă o anume modă în limba de salon şi Curte, înseamnă 
un anume ceremonial. Şi atita. O cultură fanariotă, o literatură fanariotă. 

Doamne, onorate domnule, ne jucăm cu cuvintele ca să speriem pe 
amatorii de «Viaţă Romănească», ţesută din influenţe extra-románesti ? 
«Beţia de cuvinte» se întoarce in pompoasele saloane goale ale savant- 
licului ? 

Şi nu-l ajunge atita eminentului critic. Dacă e fanariotism, de ce n'ar fi 
şi «rusism» ? Şi iată şi «rusismul» la rindul lui ! Noi ăştia cari ni permitem 
а invafa intáiü, stáruitor, puţintică carte înnainte de a iadrázni să dis- 
cutám, ba chiar să răspingem părerile oamenilor cu ştiinţă de carte, 
noi ştim că ofiţerii ruşi, în cursul unor ocupaţii care aŭ ţinut jumătate 
de veac, ай introdus limba, moda, viciul frances in societatea noastră, 
că еї aü presidat la crearea in 1830 a nouăi Romănii administrative şi 
a nouăi Romănii militare, lásind ca amintire, pe lingă anume moravuri 
de lene şi furt, unele nume francese trecute prin filiera rusească, — 
dar de o influenţă sufletească a Ruşilor, de un «rusism», represintat prin 
alt ceva decit prin consulul dictator, cine ar cuteza să vorbească în 
afară de cercul acela de oameni терій a şti toate fără să înveţe nimic, 
cercul genial şi profetic al «Vieţii Románesti» ? ! 


Şi acuma se ajunge la influenţa francesă. Pentru d. Ibrăileanu aü 
introdus-o oamenii de la 1848, pe cari d-sa ЇЇ iea în apărare faţă de 
«conservatorii-literari» cari nu înţeleg, — atunci la '48 o influenţă stră- 
ină înlocuia doar alte influenţe străine, — «fanariotismul» şi «rusismul» 
— într'o ţară care totdeauna a trăit cultural numai din împrumuturi, 
chiar cind «Şincai şi Maior încetăţeniai pe de-a'ntregul o cultură 
străină în capetele romăneşti.» 


9252 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


De fapt, a fost la noi o veche influenţă francesă, ajunsă influenţă ge- 
nerală europeană, în veacul al XVIII-lea, cind, din cetirea cărţilor fran- 
cese şi a celor înriurite de literatura «filosofică» francesă, Rominit — 
cei de peste munţi ca şi boierii de dincoace — aü prins în sufletul lor 
elemente nouă de «filantropie», de sentimentalism, de iubire pentru 
reforme care se potriviaü cu vechea concepţie falsă a Statului mecanic, 
în stare să se schimbe oricum şi să schimbe orice. А fost арої о a 
doua influenţă francesă, revoluţionară, pornită din cea d'intăiu şi hră- 
nitá de acel fenomen al revoluțiilor europene, care nu putea să se pe- 
treacă în preajma noastră, fără a stirni in fruntaşii de atunci aï litera- 
turi románesti dorinţa de imitație : de unde, sfătuiri tainice, comitete 
foarte “tenebroase, cereri necontenite de a se da o Constituţie, programe 
în vederea noului regim constitutional. A mai fost apoi o a treia inllu- 
enţă francesă: cea romantică, ре care o vedem trezind in parte şi stă- 
pinind aşa de mult scrisul unui Eliad Lamartinianul, unui Grigore 
Alexandrescu, adese ori întunecat de un byronian dezgust de oameni, a 
unui Costachi Negruţ, străbătut de ironia, faţă de orice, a şcoli! roman- 
tice francese. 

Anul 1848 a mai adaus apoi o influenţă francesă, iarăşi revoluţionară, 
în sensul politic numai, influenţă care a dat Bucureştilor un Cimp al 
Libertăţii şi trei luni de «Republică Romină». 

Aşa е cu influenţele francese, o înțeleptul miei domn, îndrăzneşte 
a ţi-o spune acela care, neputind, din sărăcie de spirit, să se innalte 
pănă la culmile unde cugetarea d-tale pluteşte în zbor de vultur, se mul- 
țămeşte — precum recunoşti însuţi, trezind din parte-mi o nesfărşită 
recunoştinţă — a da fapte pentru ca asupra lor să se coboare critica 
d-tale osebitoare şi luminoasa inteligenţă creatoare pe care Dumnezeü n'a 
putut-o dărui şi altora atunci cînd a creat odată pe d. G. Ibrăileanu. 


Acuma iată ce e şi cu oamenii de la 1848, pe cari nimeni nu i-a 
numit «mediocrităţi intelectuale», afară doar de d. C. R. Motru, cu care 
aveţi o asămănare vădită, amindoi fiind filosofi politici interesaţi, dar 
de loc interesanţi, ai unor materii pe care le ignoratf. lată ce e cu 
aceşti oameni, cu această «generaţie» zici d-ta, puind drept în mijlocul 
еї pe Eliade, cel cu gramatica de la 1829 şi cu poesii înnaintea anului 
1821, în legătură cu mişcarea literaturii noastre. 

Eí, prin singura îndrumare nouă a lui Kogălniceanu, prin instinctul 
fericit al lui Alecsandri, prin bunul sfat al lui Negruţ, aŭ scos lite- 
ratura noastră din fasa imitării romantismului frances. Si aü arătat, 
pentru intiiasí dată, că aceasta e o ţară originală, cu un neam distinct, 
că în acest neam se păstrează tradiţii milenare, că el are o scumpă 
comoară de cintece, de poveşti, de amintiri, că un întreg trecut zgu- 
duit de tragice lupte poate vorbi scriitorilor cari şi ar da seamă de 


N. IORGA: TEORIILE PROFESORULUI G, IBRĂILEANU 953 





locul unde se află, de firea acelora către cari vorbesc, de vechile dru- 
muri care vin, cu greü tăiate din mari depărtări şi duc spre o ţintă 
care ne osebeşte de alţii. 

Si astfel, atunci, d-le Ibrăileanu, cînd d-ta trecí la răboj încă o in- 
fluentá străină, se petrecea de fapt altceva, aşezarea gîndului si scri- 
sului romănesc pe temelii fireşti de adevăr, de realitate specifică, precum 
ai zice d-ta, care, muştruluind pe cîțiva bieţi istorici, ni destăinuieşti 
că în cercul vast al cunoştinţelor d-tale se găsesc toate ştiinţele 
naturale, afară de aceia a bunului simţ, care e totuşi şi el, orice ar 
zice o filosofie ca aceia din «Spiritul critic» al d-tale, cal naturii ceva». 


Nu stiü ce-i fi zicind d-ta cu ale d-tale «cunogtintí aperceptive», dar 
acesta e adevárul. 
Si acum venim la o a doua teorie a d-lui Ibrăileanu. 


П. 


Vechea noastră literatură, — năpădire de influenţe străine, la un 
popor care n'a creat aproape nimic. Pănă la 1848, d. Ibrăileanu a do- 
vedit aceasta, cum s'a văzut. Dar de atunci înnainte cum stăm ? 

Răspunsul d-sale e foarte trist: stăm răi şi de acolo înnainte. «Mun- 
tenia» nu dă nimic vrednic să se fie în seamă de mintea care pluteşte 
asupra faptelor. Ardealul,— să !i lăsăm la o parte, pănă la o colaborare 
asiduă a d-lui Goga la cea mai romănească foaie din Romănia păcă- 
toasă. Moldova? Aici ar fi ceva. Da, da, este. Mulţămită «generatiei» de 
la 1848. Că doar fără asta de unde şi-ar scoate drepturi asupra litera- 
turii romăneşti, şi asupra ei, partidul liberal de care se ţine d. Ibrái- 
leanu ? Totuşi această «generaţie» a avut un mare păcat: a fost toată, 
deşi atit de liberală, totuşi foarte «pesimistă». A criticat, ce e dreptul, 
dar fără a crea,— în aşteptarea d-lui Ibrăileanu in fruntea Nicanorilor 
mal mari şi mai mici decît d-lui (o tu Sarsailă, veche şi nemuritoare 
figură a lui Eliad, de ce ai lăsat religia părinţilor tăi, crezind că nu te 
recunoaştem ?). Oricum însă, de aici vine mîntuirea, din Moldova, pentru 
ca să se deschidă astfel calea pentru «Viaţa Románeascá», singura iz- 
băvitoare de suflete. 

E meşteşugită teoria ? Intenţia ei. Cit despre îndeplinire... Uite să ne 
luăm iarăşi, modeşti, după d. Ibrăileanu, care calcă 'n gropi cu capu "n 
stele, scăldat de lumina siderală a unei transcendentale critice filosofice. 

N'o să ni se ureascá pe drum, cetitorule. 


Veacul al XIX-lea in Transilvania nu presintá nimic «deosebit de in- 
teresant». Un Cipariu trece prin amintirea d-lui Ibrăileanu, şi doar in 
treacăt un cuvint pentru dinsul, care ar fi, după părerea multora, un 


954 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
E 


creator de doctrină. Mai puţin noroc are Bărnuţ, cu care totuşi за 
luptat pe vremuri — şi nu l-a doborit — d. Maiorescu. Uitat rămine şi 
un Вагі, întemeietorul presei romăneşti de idei politice şi acela саге, 
de atitea ori, a dat o îndrumare societăţii romăneşti de peste munţi, 
pregătind-o, se poate zice, pentru o activitate cetăţenească şi naţională. 

«Muntenia», vai de ea! Se vede cit de colo că «Viaţa Romănească» 
nu se tipăreşte la Bucureşti si că la Universitatea din acest oraş nu e 
nicio catedră liberă pentru un filosof la începutul unei cariere de băr- 
bat genial. Muntenia, «în acest veac, vorbind pănă pe la 1880»—4d. Ibrá- 
ileanu are veacuri de toate mărimile şi formele —, se deosebeşte «prin 
lupta revoluţionară împotriva vechiului regim» — «pănă pe la 1880» 
Doamne | — şi prin inferioritatea culturii (cetiti bine !). «Patruzeci-op- 
tişti» — aşa scrie d. Ibrăileanu — sint numai acolo. Moldova are «spi- 
rite critice şi literatori», fiindcă, adauge d-sa, trebuia să-i aibă, persona- 
litátile fiind doar represintantele unor curente. 

Deci Muntenia lui Eliad, care crează formele limbii celei nouă şi nu 
are a face, pănă pe la 1840, cu stricătorul de limbă ce va fi mai tirziă, 
Muntenia lui Grigore Alexandrescu, cel mai adinc poet înnainte de Emi- 
nescu, Muntenia lui Nicolae Bilcescu, un mare istoric, Muntenia lui 
Iancu Văcărescu, lui Cirlova, lui Creţeanu, cel mal avîntat poet poli- 
tic al epocei, al lui Rosetti şi Boliac, adevăraţi scriitori cu inspiraţie 
personală, Muntenia şcolii lui Lazăr şi a lui Eliad, a lui Poteca si Mo- 
roiü, a luf Aaron Florian şi Treboniu Laurian, a Maiorestilor, —Munte- 
nia aceia se deosebeşte prin «inferioritatea culturii»... 

Aşa ceva sperie şi pe cel ce a scris. Deci face o reservá. O da, este 
poesia lirică (atita ştie). Dar... Nu,—trebuie puse chiar cuvintele marelui 
cugetător: «Е drept că şi Muntenia nu se lasă mai pre jos într'un gen, 
Íntr'unul singur, în poesia lirică, gen ce apare la originile oricării li- 
teraturi, căci nu presupune necesitatea unui grad sensibil de civilisatie.» 

..Ca o «critică» de această fenomenalá primitivitate ! 

Şi apoi chiar liricii munteni «n'aü dat tot ceia ce ar fi putut da». 
EI «s'aü sinucis» cu «mania frantuzistá ori latinistă». Dovadă... Aici d. 
Ibrăileanu face un salt mortal şi ajunge pănă la «sinucisul» Depără- 
tianu. Căci: ce ţi-e 1820, şi 1830, si 1840, pănă «pe la 1880». Un spirit 
tare calcă peste decenii. 

Şi acuma d-sa întreabă: «care să fie pricina acestei deosebiri între 
Muntenia şi Moldova ?». Răspunsul se impune: negtiinta şi neînţelegerea 
d-lui G. Ibrăileanu. D-sa însă pare a fi de altă ideie, şi de aceia iată-l 
că se cufundă iarăşi cu desperare in marea ignoranței sale, pentru a ni 
arăta acare sint elementele şi factorii culturii romăneşti din veacul 
al XIX-lea». 


D-sa afirmă aceste lucruri, cu totul neasdevárate: că la 1800 numai 


N. IORGA: TEORIILE PROFESORULUI G. IBRĂILEANU 955 











Moldova avea («deja») o «tradiţie culturală» — pe cînd era o singură 
cultură romănească generalisată —, că în Muntenia a stăpinit puternic 
«curentul latinist» al lui Gh. Lazăr, care scrie o limbă «ca un fagure 
de miere», al lui Bărnuţ, care a lucrat in Moldova, al lui Laurian si 
Ilarian, cari aŭ lucrat în amândouă ţerile. Că Muntenia e impováratá 
de păcatul latinist o dovedeşte, după d-sa, «persistenta ortograliei acade- 
mice la oamenii culti din Muntenia» şi faptul cá «fraseologia naționalistă 
e mai în floare în Muntenia». 

De cine-şi bate joc domnul acesta ? D-lui o fi crezind, in nesfirşita-i 
presumptie, cá de alţii! 

(Urmează.) N. IORGA. 


CUGETĂRI 


Moartea pentru un scriitor ? Putin lucru. Pănă atunci a fost afară 
din el el însuşi. Acum e şi afară de el în sus. Şi poate e în faţă cu 
poarta închisă lui Adam pentru păcate. Raiul are o alta, deschisă ur- 
maşilor lui, pentru virtuţi. 


Cea d'intíiü clipă de învăţătură a unul copil e cea d'intăii strecurare 
în mintea lui a minciunii saü a zădărniciei care trebuie crezutá pentru 
că aşa e bine pentru cariera lui. Învăţătorii se deprind a nu se rugina 


de această scenă de violentare. 
* 


Nu e desšntat a zice: cred fiindcă aŭ crezut aï mei cari aŭ fost. 
Sint aşa de puţine mijloacele de a comunica astăzi cu dinsií! 
* 


Biruinta nu e ca norocul: ea nu caută pe nimeni acasă. 
* 
A iubi înseamnă tot aşa de puţin a dori precum a dori înseamnă de 
puțin a iubi. Anume iubiri interzic imperios dorinţa. 
* 
Arta dă tot tuturora şi rămîne totuşi întreagă. 
* 


Fiecare metafisică pretuieste în proporţie cu fisica de la care a pornit. 
* 


Omul mare se poate cobori către ceilalţi pe două căt: o mare bu- 
nătate sai un josnic vitiu. 
Mulţi preferă pe acesta din urmă. 
* 
Înţelepciunea care se sfieşte să judece şi să lupte vine îndată după 
prostia cea mai proastă şi cea mai nebună nebunie. 


956 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 






































CARTÍ SI REVISTE 





Cărţi. D. Vucol C. Dornescu îşi publică discursul ţinut la Roman în ziua 
de 24 anuar. Se vor găsi în această cărticică ştiri despre scenele ce s'aá 
petrecut la Roman pe vremea Unirii (şi amestecul d-lui D. A. Sturdza îm- 
potriva episcopului de Roman, anti-unionist). 

Primim : C. I. Cernăianu, «Preotul ca păstor, rolul lui social», (bună tesă 
de licenţă) Bucureşti. 

N. Răducan-Popescu, «În interesul comerţului si industriei romine», Cra- 
iova (despre consuli: trebuie să fie Romint şi plătiţi). 

ж Într'o broşură, d. institutor Emil Manoliu arată folosul visitárif locurilor 
şi monumentelor istorice pentru educaţia tineretului. 

* Acte, cunoscute şi necunoscute, le adună d. Al. Stefulescu, in «Docu- 
mente slavo-romine relative la Gorj» (1406—1665). 

* În biblioteca Socec, d. P. Ciorogaru publică un număr de «Cintece din 
popor», întovărăşite de note musicale. 

* Să fi ieşit în adevăr o carte a d-lui Pericle Papahagi, «Trei scriitori 
aromini in secolul al XVIII-lea ? 

No! n'am văzut-o. 

* O conferinţă — foarte frumoasă — a d-lui profesor P. Răşcanu si un 
numâr de acte nu tocmai bine alese formează broşura despre Unire a Casei 
Socec. Cele mai mari laude pentru ilustrație. 

Reviste. «Comoara Satelor» tipăreşte amintirile lui N. T. Orăşanu din zilele 
Unirii. 

* Splendide versuri, multe din ele mişcătoare, le cuprinde «Carmen Sae- 
culare» al d-lor losif şi Anghel, care s'a tipărit în «Viaţa Romănească». 

ж Două învățături către preoţi, de la Iacov Stamati şi Veniamin Costachi, 
in n-l 2 din anul al II-lea al aLumirătoriului» din Chisgináü. 

* Nota 6 o are «Neamul Romănesc literar» şi de la «Unirea» din Blaj. 

Ce să facem? Ne sirguim cit putem. Dar profesorii nostri s'aü făcut de o 
seamă de vreme foc de răi! 

Bine măcar că trecem la limită! 

Ziare. În «Romanischer Jahresbericht», d. Sextil Puşcariu are o judecată 
dreaptă asupra împrejurărilor literare din anul 1905. 

* După Friedenfels, o scrisoare a lui Avram lancu, în urma Revoluţiei, in 
n-l 32 al «Gazetei Transilvaniei». O publică d. I. Lupaş. 

* Despre episcopul de Ináü Sava, de la începutul veacului al XVII-lea şi 
urmaşii sál, vorbeşte pe larg preotul Emilian Micu, in Tribuna din Arad, 
n-l din 20 Februar şi urm. 

* În n-l 32 al «Gazetei Transilvaniel» d. Rubin Patiţia povesteşte cum a 
fost ucis in '48 trădătorul Dragoş. 

* Primim: «Parohia Atirnatí» (Teleorman) de preotul Marin Iliescu. Inte- 
resante ştiri despre datinile poporale. Biserica e din 1832. 

МЧ viitor va cuprinde un articol despre «Apus de soare» a d-lui Dela- 
vrancea. Cartea a apărut abia acum. 





CĂRŢI NOUA 


A. VLAHUȚĂ, DELAVRANCEA, CONSTANȚA HODOS 


——— 


1. 


«Minerva» dă întrun splendid volum care costă numai doi let 
toate poesiile lui Vlahuţă, in altă rinduire, hotărită de autor. 

Cetindu-le din noü, pare că, împreună cu ele, se desfăşoară 
viaţa întreagă a oamenilor din generaţia noastră, cari, zguduitt în 
sufletul lor de máretul şi sumbrul Eminescu, aŭ fost duşi de mină 
арої pe alte culmi severe si triste de acest cântăreţ. 

Straşnicul «1907» nu lipseşte din această culegere, in care stai 
alături vechi note de resignare lingă accente nouă de simpatie 
umană, de dragoste pentru neam, de speranţă si avint, — acele 
note care aü deschis lui Al. Vlahuţă inima încă unei generaţii, 
care nu va uita nici ea că in versuri, pe atit de frumoase, pe 
cit de sincere, el i-a fixat durerea, i-a oglindit visurile şi a aprins 
far luminos la capătul depărtat şi grei de atins al sperantelor еї. 

Netăgăduit că pot! fi un mare poet, un mare scriitor la o parte 
de viaţă, la o parte măcar de drumul vieţii, pe care merg căl- 
cindu-se în picioare, întrun demonic amestec al rugăciunilor 
inginate, al strigătelor de comandă, al urletelor de patimă, al 
cîntecelor de betivi si de stricaţi, al şuierăturilor de batjocură 
şi şoaptelor de ispită, mulţi, foarte mulţi oameni, cu miile de 
тії şi sutele de mif ale miilor, trecînd prin poarta de bronz a 
morţii, ce nu se vede decît de acel cari-şi singeră fruntea de 
dinsa, şi mergind, cine stie unde, Dumnezeü ştie unde. Ce ai 
cu toţi aceşti buni si răi, cu aceşti frumoşi şi uriti, deştepţi si 
proşti, nobili şi plebei, aleşi şi pleavă de strinsurá, ce aï cu dinsit 


www.dacoromanica.ro 


958 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


cînd eşti poetul liniştii si seninátàátil, asupra căruia sa oprit o 
rază care nu se va depărta nici cînd? 

Aşa e, dar vezi, toţi aceştia sint oameni, si în răul lor este 
totdeauna un nesfirşit bine, precum în suferința lor e o glorie 
şi în rătăcirea lor, o înnaintare triumfală. Sint artişti cari nu 
vreaü să-l vadă saü îl prind în cintecul saü opera lor de artă. 
Alţii, putini, nu se pot răbda, şi, măcar pentru «cel ce pling» 
şi trebuie «a se mingiia», întră în vălmăşag, precum e dator să 
între preotul care poate ridica de-asupra tuturora crucea sa 
luminoasă şi poate uni sufletele într'o rugăciune. 

']utrun marş de încredere în rostul ascuns al vieţii, caută 
acum Alexandru Vlahuţă să unească glasurile noastre ale tuturora. 
Si, dacă din volumul sáü se văd anii depártat! cînd ochii gresiaü 
cătind jos stelele, care lucesc si in noroiü, dar nu se frümintà 
cu dinsul, şi această conştiinţă de altă viaţă sufletească foloseşte : 
transfigurările prin suferinţă şi iubire fac bine, fiindcă ele sint 
un invátámint si dau un exemplu. 

A fi uman e cea maf mare insusire a scriitorului, a cintáre- 
tuluf; a ajunge uman, zvirlind de pe umeri neagra mantie a 
despreţului romantic si călcînd în picioare lalsa garnitură artis- 
{іса a singularisăril, cu care se mal mindresc alţii pe părul cárunt 
şi cu fata brăzdată de zbircituri, e o frumoasă biruintá. 


II. 


De la serbările, cu atita căldură primite şi la care sa împăr- 
tăşit aşa de sincer atita lume neoficială, cu prilejul împlinirii a 
patru sute de ani de la săvirşitul din viaţă al marelui Voevod 
Ştefan, sfint în recunoştinţa urmaşilor și Mare în conștiința, 
neîntreruptă în această privință, a neamului, — se poate spune 
că duhul lui sa sălăşluit necontenit între nol, că faptele lul, 
isprava iegitá din ele, idealul politic infátisat prin munca lui de 
jumătate de veac şi mai bine, fac parte din puterea sufletească, 
din valoarea morală a zilelor de astăzi. 


Nu numai scriitorii tineri, cari prind mai lesne şi cîntă mat 
focos elementele nouă din viața poporului lor, dar şi acel din 
generaţia maf veche n'aü lăsat acele zile de frumoasă amintire 
naţională fárá o prăznuire prin scrisul, prin cintecul lor serbá- 





N. IORGA: CĂRŢI NOUĂ ` 959 


toresc. Înnainte de tragicul 1907, cu nenorocirile şi cu toate 
răspunderile lut, Vlahuţă a slăvit în accente evlavioase ca su- 
netul «clopotelor Putnei» cu «glasurile de argint» pe «al noro- 
dului părinte», care ştie că norocul luptelor lui nu vine numai 
din binecuvintarea cerurilor şi din chemarea lui ca să apere o 
ţară, un neam, o lege, o cultură, ci şi de la «săracul» care prin 
ostenelile, prin credinţa şi jertfa lui, a spart şi telina cîmpiilor 
şi rindurile duşmanilor şi a ridicat sus zidurile clădirilor de 
pomenire. 

Prins de valurile politicei de ieri, —şi, vai, aşa de mult şi de 
astăzi, smuls de dinsele de la termul pe care fruntaşi сеї ade- 
vărați al neamului aü alte lupte de purtat si de cîştigat alte 
biruinte, innáltat sus, pănă la culmile cele mat pasionate ale ora- 
{огіеї de partid, aruncat in volburile clevetirilor, obosit si dez- 
gustat pe o largă Mare al сӣгії capăt odihnitor nu se maï vede. 
Delavrancea, cel mal fin artist al cuvîntului între tovarásii să 
de scris, părea că nu se va mat găsi in mijlocul poporului sáü, 
unit măcar prin aceleaşi amintiri şi speranțe, pentru a-l spune 
şi el, cu puterea de impresie deosebită a graiului său totdeauna 
noi, că s'aü schimbat vremurile si că astăzi ele sint mai bune. 

Ştefan-cel-Mare 1-а biruit însă, — şi pe dinsul. Chipul marelui 
strămoş l-a urmărit îndelung, cum ela urmărit şi urmăreşte încă 
pe atiţia, cerind ca şi prin literatura naţională să trăiască în 
timpuri care aü asa de multă nevoie de vechea lul sabie sigură, 
de înțelepciunea lui care nu ştia să plece capul, de iubirea-i de 
neam ce nu se dezgusta de cel de jos, cari, fiind mat aproape 
de pámint, pot să-l iubească mai adevărat si stiü să-l şi apere 
mal bine. Stefan, care a cucerit sufletele unei epoce obosite si 
fără ideal, deprinsă a-şi cheltui interesul în meschinárit rafinate 
Ştefan a pus stăpinire şi pe acest suflet superior. 

Pentru opera nouă, Delavrancea şi-a. ales şi un gen пой. A 
făcut din ce sa simţit aplecat să învie, dintre atitea infálijiri 
ale vieţii luf Stefan-cel-Mare, о dramă. Adecă a presintat іп 
formele dramatice obişnuite pe Vodă însuşi, pe Doamna Maria, 
pe Bogdan Orbul, fiul lor, pe Rareş tinárul viitor Petru-Vodă, 
pe boierii vechi şi nor aí celei mai strălucite vremi din trecutul 
Moldovei, din trecutul romănesc în de obşte, pe jupănesele și 
fetele acelui timp, pe străinii aduşi la Curte de boală si pri- 
mejdie, — doar pe călugări, pe Vlădici, nu. Pe toti H scoate 


www.dacoromanica.ro 


260 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


in fata noastră, şi, dacă, la cetire, pierzi mult prin aceia că et 
nu-ţi trec înnainte, in lung alaiü de fantasme strălucite, se spune 
că la Teatru o si mat adincá impresie se exercită asupra sufl>- 
tului prin vederea acestor Mari a! neamului, pe cari de multă 
vreme, de la pripitul Bolintineanu, lumea nu-i maï vedea decit 
doar în recele Despot- Vodă, în care nu trăieşte neamul cu aspi- 
rațiile lui şi silintile desperate pentru a le întruchipa în realităţi, 
ori in prosaicul si zgrunturosul Răzvan şi Vidra, — fără a mat 
vorbi de mestesugitul Vlaicu- Vodă, din care lipseşte cu totul 
sinceritatea credinței şi inspiraţiei. 

«Ариз de soare» se zice piesa, şi mă mir cum duşmanii — st 
cei de rasă — al luf Delavrancea n'aü făcut una din glumele lor 
obişnuite cu privire la acest titlu poetic. E însă de două огї un 
noii răsărit. La orizont apare din пой şi se ridică un mare talent, 
la lumina căruia, totdeauna puternică, dacă nu totdeauna caldă — 
căci zodia romantică e rece ca despretul —, saii bucurat tinere- 
tele noastre. Si un пой răsărit a! trecutului nostru eroic în Teatru, 
— şi aceasta înseamnă piesa cea nouă. 

Lumea a simţit cá e aşa, — o lume care nu e aceia ре care o 
cunoştea Caragiale şi pe care crede că o poate lovi şi astăzi cu 
aceiaşi calitate de ironie. Aplause călduroase, necontenit înnoite, 
aü arătat cît se bucură acest entusiast public románesc si de 
noua ivire a unui scriitor iubit şi de vedenia directă a celu! mat 
mare Domn romănesc. 


«Ариз de soare» înseamnă Stefan bătrin, care, fără să amor- 
teascá, simte cum viața din el se duce, si, simtifid aceasta, e 
cuprins tot mai mult de duioşie, de duioşie pentru ce. a iubit 
mal mult — el, marele iubitor, in margenile virtuţii si pe zim- 
bitoarele plaiuri ascunse ale păcatului, — de: duioşie pentru Mol- 
dova sa, pentru boierii căzuţi, pe ale căror oase răspindite supt 
atitea tarini frámintate "n singe, se razimă pămîntul terit, spune 
splendida expresie, — pentru boierii vif ре cari-i va lăsa, pentru 
fiul pe care-l vrea Domn temeinic aşezat în Scaunul de moste- 
nire dreaptă, pentru Doamna patimel lut celei mari de odinioară, 
pentru copiii cari stai: în preajmă 51-1 iubesc aşa de mult — 
şi-l samănă asa de tare — prin porunca sîngelui, fără să ştie din 
ce lumină a pleeat raza lor sfioasá. ft e jale puțin si de dinsul: 
pentru ce a făcut, pentru ce părăseşte, pentru ce maï are de 


N. IORGA: САВТЇ NOUĂ 261 


îndeplinit. Dar, cu toată conştiinţa puterilor ce i se fură de moartea 
apropiată, el nu se dă, nu se poate da, fiindcă atunci, înnainte 
de a muri trupeşte, nar mal fi el, şi datoria lui e să moară aşa 
cum a fost, pentru învăţătura urmaşilor, — a celor din sîngele 
вай, a celor din alt singe, a celor din alt neam, pănă la slábi- 
ciunile zilelor de astăzi. Si, deci el va stringe toată energia lu! 
pentru a da loviturile de sabie care sint de nevoie, şi pe care nu le 
poate da altul. Va cere, într'un avint, care-l arde rápede ultimele 
zile, cu arma, moştenirea sa Pocuția, de la străini, şi cu arma, 
care nu-l maï atirná grei, cînd chemarea lu! îl răpede înnainte, 
moştenirea fiului, adecă liniştea, siguranţa Moldovei, de la boierii 
trădători. 

Nu se văd limpede nic! fetele ce lucrează la rázboiü, pome- 
nind, pe lingă poveşti de balauri, biruinti vechi! şi dragoste nouă, 
pe care le prind pe rînd în florile lucrului lor, nu se vede des- 
lusit nici Doamna, care ar maï fi dorind de bărbat acasă, nic! 
acel Rareş, care o fi umblind acum după dragoste la lună şi o 
fi nemerind răi, aprinzindu-se tocmai pentru acea frumoasă 
printre cele mal tinere care sar dovedi că e tot fata Răreşoaii 
din Hirláit, dar sia unul vinátor care nu vinează ca Rareş pes- 
carul peştele din Байа; nu recunoşti unul de altul, pe acei 
straşnici boieri cari-şi maï {їп bátrinetele în preajma celu! ma! 
înnalt dintre bătrinii terif şi ostii sale. Şi, totuşi, cită gingásie în 
dialoguri, cîtă noutate mai ales, cu care trebuie să te deprinzi 
putin, chiar dacă te-ai fost deprins cu vechiul Delavrancea, cîtă 
îndrăzneală în colori cite odată — pănă la o cruzime pe саге n'ai 
fi dorit-o, — cîtă finetá, aceasta primită cu recunoștință, in alte 
locuri! Şi ma! ales ce dulce chip e acela al Oanei, icoană de 
nevinovăție si de iubire a tatălui, pe care a zugrăvit-o cu maï 
multă iubire scriitorul ! 


Căci, maï la urma urmei, o fi vorba de Pocuția, de lupta gro- 
zavă, de răni care varsă singe noŭ, pentru a plăti o nouă bi- 
ruintá, o fi vorba de săbil care se curăţă iarăşi de ceaţă stră- 
bătind trupuri de trădători, o fi vorba de secerişul vietelor celor 
mal scumpe la Războieni si de pierderea cea mal dureroasă la 
Chilia şi Cetatea-Albă — zugrăvită în scurte cuvinte eroice —, o 
fi vorba de Doamna care nu ştie iubi decit întrun singur fel şi 
nu poate pune o măreție lingă altă măreție, — ce este în piesă nu 


www.dacoromanica.ro 


262 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


e însă atita bátrineta lui Stefan, ci o parte din această bàtrinetá, 
cea mai ideală, bună si care apartine mai mult lui Delavrancea, 
— fiindcă, în starea de conştiinţă produsă Ја el de primirea du- 
hului mare şi sfint al Domnului fără samăn, el a creat-o din 
nimic. Hasdeü a scris un Răzvan şi Vidra — pe care nu se cu- 
vine a-l apropia de noua dramă, nici tinind seamă de ce se putea 
ierta lui Hasdeü pentru că scria la 1860 şi nu era poet; Dela- 
vrancea ni-a dat un «Stefan şi Oana». Iubirea de tată a celei mai 
curate figuri de copilă, iubirea de fiică a celui mai lămurit prin 
bătrineţă si suferint! dintre chipurile de bătrîni ce ni putem în- 
chipui, şi, în jurul aceste! iubiri, farmecul unei taine care se 
desface pe încetul, ca o albă negură deasă, prin tot ma! multa 
vădire a iubirii bătrinului si prin îngăimarea din parte-i а mär- 
turisiri în mijlocul unui somn prefăcut, — aceasta e piesa. 


Va fi fost în cele din urmă clipe ale vieţii lui Stefan si loc 
pentru asemenea gînduri? Cine poate zice: nu! De la copilă- 
rie, care e asa de omenească, Ja adolescență, care e aşa de peste 
margenile realităţii, la bárbátie, care e aşa de prinsă în luptă 
pentru îndeplinirea faptei, la cea dintăiii báütrinetá, care e aşa de 
egoistă, e o slăbire necontenită a legăturilor cu omenirea. Cine 
se mal uită cind are treizeci de ani, la jertfele pe care poate 
le-a lăsat în urmă, la tragediile care se deschid pe urmele pati- 
milor sale! Într'un tirzii însă, sufletul celui ce se apropie de 
moarte si nu mai poate rivni fapte, sufletul acela se îmbogățește 
cu icoane uitate, care se deslusesc senin, într'o seninătate се se 
face tot mai mare, şi cáinta pune aureole în jurul unor fruntt 
ce aü suferit mult. Atunci porniri de îndreptare, de împăcare, 
frámintà sufletul, care vrea să fie slobod cu totul pentru a zbura 
mai drept si maï sigur spre odihna ce doreşte. 

Aceasta e fasa sufletească pe care Delavrancea a scos-o în- 
treagă, pentru Stefan-cel-Mare, din mintea sa. Şi-a adus aminte 
de cutare poveste a bătrinului Împărat si a fetei ce-şi scoate 
rizind capul, glumet, din valurile bárbit albe, de-asupra cărora 
sint doi ochi cari intinerese rizind de bucurie. Sa uitat maï bine 
la Împărat, i-a dăruit un trecut, a recunoscut sfintenia faptelor 
săvirşite de dinsul, a trecut acel copil nestiutor la vrista cind su- 
lletu] caută in lume pentru a iubi, fără să stie ce caută ort 
măcar că el caută. Si dintro poveste a răsărit în cadru măreț 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: САВТЇ NOUĂ 263 





de epopeie legendară, de triumfuri naţionale, această curată idilă 
prin Care mai ales va trăi piesa lui Delavrancea. 


ш. 


Un пой roman de d-na Constanţa Hodoș: «Departe de lume». 


Ca toate cărţile “d-nei Constanţa Hodoş, şi aceasta e o carte 
duioasă. 

Mai ales, duioasá de duioşia femeii, a femeii care se jertfeste, 
pentru iubirea ef une ori, ceia ce poate fi si tragic, pentru al 
săi, cari-l aduc poveri, sărăcie, umilinţă şi durere, — de cele 
mal multe ori. Şi această duioşie, care nu e tragică, e sfintà. 

Ici una care, jigaitá pentru cá nu dă unei bogate familii un 
moştenitor de avere, pleacă din casa luxoasă si se aşează sus 
pe deal, intro căsuţă, unde mare altă továrágie decit a unui 
bărbat grosolan, pe care nu-l iubeşte, pe care nu-l poate iubi. 
Dincoace, fata urită care se stinge, gindindu-se că ar putea să 
aibă un sot în viaţă si ea. Apol străina frumoasă, care se su- 
pune, după moartea tatălui, a fratelui, se supune căsătoriei cu 
un bărbat in vristá, se supune despoierii de moştenire din partea 
fratelui acestuia, se supune scăderii in rang prin viata-impreuná 
cu un logofăt care sa îndurat de dinsa, şi numai la urmă cade, 
spre moarte, prin cea d'intáiü revoltă a celei din urmă trădări ne- 
bune. Ori cea care plinge, părăsită, în amintirea unui logodnic, 
care, dacă ar fi fost ea sănătoasă, putea să-i fie tovarăş de viată. 

În altă nuvelă арої, una care, murind, găseşte întăiaşi dată cu- 
rajul de a tulbura fericirea iubitului, pentru a-i spune că are 
o copilă de îngrijit de-acuma ; şi, tot acolo, o soţie, care, după 
cea d'intăii mișcare de minie la această veste, cutreieră lumea 
pentru a găsi acea copilă şi pentru a aduce, cu ea odată, împă- 
carea in casa pe care o părăsise. Aiurea, fata care caută să ìn- 
senineze sufletul tatălui prin meşteşugirea unei dezvinovăţiri а 
vitrigei căzute in greşală. 

Cind şi cind, apol, apar femeile celeialte, care insultă prin bo- 
gátia lor, chiar cind iubesc, ori uită de iubire odată cu bogăţia 
venită pe neaşteptate. Nu sint zugrăvite însă cu ură, ci cu ier- 
tarea unei întelegeri adinc omeneşti. 


Scriitoarea nu despretuieste scenele, si le află pe un drum uşor, 
cunoscut oricul scrie nuvele зай a cetit multe nuvele. E un 


964 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





romantism crud în acele gituiri, aruncări în Mare, în acele ne- 
bunii — nebunie neintelegátoare, stind lingă noul sot iubit al 
acelei care i-a fost soţie nebunului —, în acele măceluri si pa- 
гајізії. Din fericire nu le crezi, cum intr'o operă literară firească 
ajungi a crede, întrun anume înţeles. 

Vezi că autoarea a voit numai să ne sperie, si constat! cu bu- 
curie — şi pentru alesul şi bogatul ei talent—că n'a izbutit. 


D-na Constanţa Hodoş a cunoscut, pe lingă locuri multe, pe 
care ştie să Је schiteze rnăiestru, — mai ales locurile de pe Crişuri, 
unde a copilărit —, şi multe suflete de oameni. A înţeles mat bine 
sufletele de femei! зай cele, aşa de înrudite cu ele, ale copiilor. 
A privit cu pătrundere ma! ales nenorocirea ce se zbate în ele, 
văzute saii nevăzute de observatorul superficial. Si, cu scrisul 
вай mlădios, cu puterea sa de a emotiona, a ştiut să redea su- 
ferinta umilă a căreia martoră a fost adesea ori. 


Cu cit va cerceta mai mult în amintirea sa fețele plinse, 
slăbite, feţele încremenite de hotărirea de a ascunde, feţele înseni- 
nate de resignare зай luminoase de sfințenia jertfei, si ni le va 
da pe acelea, fără a rásfringe asupra lor raze livide зай sînge- 
roase din maşinăria de scenă a romanticilor —, cu atit va creşte 
şi îmbogăţi, împreună cu scrisul romănesc sănătos, reputaţia sa. 


N. IORGA 





A FOST CÍNDVA. 


Plutia^'n văzduh miros de floare 
La casa de lingă imaş; 

Copii cu ochii plină de soare 
Cintaii pe drum din fluieraş. 


Pocnia pe vatra din ogradă 
Uscatul vreasc supt pirostrei ; 
Prelung se răspundean livadă 
Duiosul muget de viței. 


A. A. NAUM: SONET 965 


$i, din al casei prag, pisica 
Căta, tiptil, cu ochi'n sus: 
La cuib sosise rindunica 
Cun gindăcel în plisc adus. 


Senin amurg era, şi-o fată 
Cinta un cintec în vecini; 
Suspin de frunză fermecată 
Venia din funduri de grădini. 


Sumeţ purtind pe umăr coasa, 

Din deal coboară un flăcăii, 

$i'n vale, — т stînga, la frumoasa, 
Din drum cotegte pasul săi... 


A fost cîndva, în fapt de seară, 
Departe supt un cer senin... 
De ce, de ce suspini lu iară, 
Biet suflete al miei străin ? 
G. Roric&. 


SONET. 





Incepe să adie un vint de la apus, 

Și, mohorită, seara pe dealuri se coboară 
Pe faţă cun zăbranic, ca firava fecioară 
Ce plinge depărtarea logodnicului dus. 


Pe-a lacului oglindă o negură s'a pus, 
Incep mereü a plinge şi rîuri şi izvoará, 
lar soarele pe zarea apusului în pară 

Se culcă, ca un rege în luptă grea răpus. 


Și, unii după alţii, înflăcărații nouri, 
In forme de balauri, de pajure şi bouri, 
S'alungá pe tărie în tunete, şi gem: 


Sint sufletele-acelor eroi din vremi străbune, 
Ce vin pentru-ale noastre greşeli să se răzbune 


Şi-asupră-ni s'arunce cumplitul lor blástem. 
A. A. NAUM. 


966 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 














Drumuri nouă după lucruri vechi. 





A. MĂNĂSTIREA COSULA. 


Printrun Tinut de ziduri despoiate de iarnă, ort pe drum 
drept, márgenit de case rare, spre Cristesti, cu urme de bună 
gospodărie románeascá nouă, într'unul din judeţele clasice ale 
exploatări! evreieşti în mare şi la sate, se ajunge la mănăstirea 
Coşulei. 

Nu sa pomenit niciodată de dinsa. Stiü cá si ea a adăpostit, 
în veacul al XVIII-lea, călugări paisient ca Vorona şi ma! toate 
aceste mănăstioare şi schituri din părţile botuşănene si doro- 
hoiene. Îmi închipui că va fi ca si in ele o clădire nouă, cu 
рагеії groşi de cărămidă tare, fără lipsa de gust a noilor ar- 
hitecţi de biserici cu hurta şi după tipic, dar şi fără máiastra 
potrivire a meşterilor din vremile bune. 

Şi e o minune pentru nol toti, cînd, dincolo de ripa Mile- 
tinului, acoperit pe jumătate cu un bogat omăt de Novembre, 
se văd suind dealul, destul de náltut, ziduri de cărămidă roşie 
încă întregi, care nu se urcă într'o singură linie, ci se împart 
în frinturi, care se sprijină deosebit pe coasta de lut, alcătuind 
un zigzag interesant, cum nu se mai află aiurea. Aí zice o mă- 
năstire din al XVI-lea veac, al Domnilor mari şi al puternicilor 
boieri cari stiaü să jertfească pentru Dumnezeü din rodul bogat 
al luptelor cu izbindă. 

În mijlocul curţii întinse, care cuprinde în vechile case egu- 
menestí un asil de pelagroşi cari rátácese prin cerdace făcînd 
ciudate gesturi de nebuni, iar într'o parte din chilif locuința 
unuia din cei mai primitori medici de spital rural, — biserica, 
văruită, şi avînd pe usa de lemn coscogeà Sfintu' Nicolae în- 
foiat in veşmintele-i de arhiepiscop, nu pare a spune nimic. Pro- 
portiile ei frumoase te opresc însă îndată. Sint cele de la biseri- 
cile lui Stefan-cel-Mare, lui Petru Rareș. Gicest că supt cine stie 
cite rînduri de tencuieli călugăreşti ale staretilor gospodari si 
proşti sint zugrávelile pe fond albastru ale meșterilor lui Petru- 
Vodă. 

Pridvorul mare, închis —, ca oriunde in Moldova —, are intere- 
sante tipărituri din Apocalips, cu inscripţiile latineşti, de mina vre- 
unui maiestru polon pribeag, de la sfirşitul veacului al XVIII-lea. 


N. IORGA: DRUMURI NOUĂ 967 





Îşi ştia meşteşugul: a lucrat frumos şi trainic, incercind a-şi 
potrivi talentul şi știința după normele străvechi ale picturi! ră- 
săritene. Strălucite săpături in lemn, cu flori de toată frumu- 
seta, originale şi felurite, deosebesc cadrul icoanelor celor mari. 
Jar, de-asupra uşii, sobre si severe linii de sculptură în piatră, 
cu duct gotic, acum îmbliuzit puţin, ca după 1500, spun că aici 
a fost ctitor Matiaş Vistiernicul lui Petru Rareş, ctitorul dela Ho- 
roduiceni, acela care sa luptat lingă Domnul sàü pe coastele 
ardelene ale Carpaţilor, supt zidurile Bistriţei, ba ajunse şi pănă 
la Oradea-Mare cerînd stăpinire nouă de la arhiepiscopul de Lund, 
om al Craiului vecin, si, la căderea, în 1538, a stápinulut, își 
adăposti pe ai lui, soţia, mama, соріії — aceştia şi jupăneasa se 
mai văd pe o muşamă nouă, cuprinzind copia picturii vecbi, dis- 
truse, a ctitorilor —, ca şi averea întreagă, la Bistriţa, odată vrăj- 
maşă. — 

Coşula mai păstrează urme din cel mat depărtat trecut al el, 
şi, pe lingă cărţi mai nouă, dar unele din ele deosebit de pre- 
tioase, se mal allà volume slavone din vremea lu! Ştefan Tomşa 
cel de а] doilea, вай chiar din a Mitropolitului Grigorie Roşca, 
contemporan cu Rareş, —ce e dreptul însă nu de la cărturarii 
de aici, сі de Ја aceia al marilor mănăstiri bucovinene. 

Astfel în Cosula, Botuşanii, сагі ай de Ја Stefan-cel-Mare însuşi 
mănăstirea, azi din nenorocire restaurată, a Păpăutilor, pot să 
arăte, pe lingă umindouă bisericile vechi ale oraşului de reşe- 
dință, Ospenia si Sf. Gheorghe, încă o clădire din vremea lui 
Rareş, dar din chiar Domnia lui, şi încă o mănăstire cu zidurile 
neatinse, care trebuie să fie pentru orice om de înţelegere un 
loc de pelerinagiü şi pentru localnici un prilej de mindrie, dar, 
în acelaşi timp, un obiect de statornică şi jerfitoare bună in- 
grijire. 


B. SCHITUL OLTENI. 


Printre uritele case ale unei măhălăli ţigăneşti, in care nu 
se simte nevoie de vre-o împrejmuire, ci bordeiele гай muruite 
cu lut ca noroiul se înşiră unul după altul, in lini abia des- 
раге, si pe lingă o veche cruce, înnaltă şi frumoasă, din 
vremea episcopului, вай, cum îşi zice cu mindrie, а «arhiepis- 
copului» Ştefan, din anii 1670, se iese în largul cîmpului, pe 
care peteci de zăpadă se moaie la atingerea vintului de primá- 


268 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


vară. Apo! vine un sat ca acelea din Ţinutul muncelelor, cu mulţi 
pruni! în livezi şi multă beţie de ţuică prin casele făcute din 
lemn tare, dar lipsite de orice frumusetá, si mai ales de orice 
îngrijire. Doar casa parohială nouă, pentru preot tînăr, dacă se 
deosebeşte din rîndul gospodăriilor încă slab îndreptate. 

Aici sînt Oltenii, păzitori! vadului Oltului, care nici nu se 
vede, între dealuri de lut, ce ascund cu totul stratul de ghiatá 
groasă, presărat cu fulg! intirziatr. 


Două biserici staü faţă în față. A Oltenilor a fost vădit pre- 
făcută, cu mult înnainte de minjeala cu zugrăveli de cea mat 
proastă speţă, care a şters vechile chipuri ale «Vládicái» Efrem 
şi «episcopului» Mihail. I sa adaus un pridvor, asa încît clădirea 
de Ја început e acum numai! o jumătate din nepotrivita înnădi- 
tură. Pănă unde mergea, se vede din straturile şi arcele cără- 
mizilor, aşa de tari şi de roşii, prinse în ciment ca piatra, care 
înseamnă rotunjirile firidelor şi liniile transversale ce le străbat; 
tot numai! schitişorul celor d'intăiii timpuri аге supt stresiná 
linii de împodobire, pe cînd adausul grosolan, de la 1830, făcut 
şi mai mare şi mai urit printr'o brutală prefacere din zilele 
noastre, oferă o monotonă faţă albă. 


Stilul primitiv al bisericuţii e ca şi al bolnitet de la Cozia, care-i 
din vremea lui Radu Paisie, deci din al doilea sfert al veacului 
al XVI-lea; poate să nu fi avut turn (cel de la bolnitá e din 
veacul a] XVII-lea, vădit schimbat). Ca si acolo, stranele şi altarul 
aü unghiuri poliedrice, care sînt şi o podoabă. Pănă şi feres- 
tuicele tăiate în ele corespund. Lipseşte însă vechiul pridvor 
închis, fără stilpi, dar cu arce larg! ce se deschideaü intr'insul. 
Tot atunci a căzut, din nenorocire, si pisania ce se va fi aflat 
de-asupra vechi! uşi de intrare. 

Nu se ma! păstrează mal nimic din zestrea de odinioară a 
schitului, în care e un amestec de risipă a celor bune şi năpă- 
dire a celor ma! desántate elemente rele, nouă. 


Din cimitirul cu cruci teránestí proaspete, privirea se întinde 
asupra innáltimit din faţă, peste apă, şi acolo, înnegrite de vreme, 
se văd zidurile, încă în picioare, clopotniţa stricată sus şi adausă 
cu scînduri, turnuletul frumos al mănăstirii Fedeleşcioiul, dania 
din anii 1670 a Moldovence! Maria Sturza, Doamna lut Grigo- 


raşcu Ghica cel şiret şi în multe feluri trădător. 
N. IORGA. 


www.dacoromanica.ro 


I. PAJURÁ : DATORIE ` 9609 


DATORIE. 
SONET. 





Un semn sarată т zári: — se luminează ! 
Pe vale ziua zgomotoasă creşte, 

Din somnul de odihnă ne trezeşte — 

Să fim de-acum, să fim străjeri de pază ! 


Се luptăn jurul noastru sentefegte |... 
Se "nnal(á soarele mereŭ spre-amiază, 
Şi multă vreme nu întirziază... 

La lucru dar! îndată asfinţeşte |... 


Fiinţa toată so jertfim iubirii, 
Tabiri largi ce-n adincimă pătrunde 
Şi dezrobeste tot се т umbră хасе... 


Astfel urmá-vom calea fericirii 1... 
lar, cînd în vălu-ă noaptea ne-o ascunde, 
Indeplinind — vom odihni în pace! 


I. PAJURĂ. 


Situaţia şcolilor românești din Ardeal şi Tara-Ungureascá. 


— Urmare. — 


III. 


Prin noua lege şcolară a lui Apponyi, і sa creat acum dăs- 
călimil noastre, pe lingă problematicele avantagi! ale urcării le- 
filor, o situaţie grea şi foarte precară. 

Intrind la 1910 în deplină vigoare, această lege, — care în 
amánuntimile ef e de o elasticitate fără páreche, iar in princi- 
piu nu tine socoteală de elementarul adevăr al filosofiei şi al vieţii : 
« Naturae non imperatur, nisi paretur» (Bacon), — negresit multe 
din şcolile romăneşti de astăzi nu vor mal fi ale noastre. Nu- 
mărul acelora in care vom izbuti să ráminem si mai departe 
stăpini, se va reduce în mod considerabil. În fata acestei situaţii 
Sa pus în cîteva rînduri intrebarea, dacă mar fi mal bine a ìn- 


www.dacoromanica.ro 





= 


970 ` NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


chide dintr'o dată toate şcolile romăneşti decit a privi mat tirziü, ne- 
putincioşi, cum multe din ele vor trece succesiv din stápinirea 
noastră supt mina Guvernului din Pesta. Unii dintre conducătorii 
noştri nu par străini de planul acesta. A renunţa însă de pe acum la 
toate şcolile, ar fi de sigur o măsură greșită, iar consecințele 
ce ar provoca această renunțare, sint incalculabile. Cine a 
pătruns cit-decit rostul adevărat şi chemarea Bisericii creştine, 
va şti că arma acesteia chiar dintru început a fost şcoala. Fără 
şcoală cum sar mat putea sustinea Biserica noastră? Cum şi-ar 
mai putea creşte generaţii credincioase si folositoare neamului ? 
Cum oare ar mai putea sări sáminta bună si roditoare a simţirii ro- 
mànestt în sufletele credincioşilor săi ? Cum sar putea apăra de 
vijeliile, pe care unda vremii de azi le aduce din ce în ce mat 
vrăjmaşe şi mal cutropitoare asupra Bisericii noastre ? 

Unde avem şcoli bine organisate, acestea trebuiesc negreşit 
salvate cu orice preţ şi îngrijite ca nişte seminţe scumpe, din 
care cu timpul, — în împrejurări mal favorabile decit acelea 
care ni intunecá perspectiva celui maï apropiat viitor, — să poată 
rasări iarăşi un progres cultural, de care poporul nostru a dat 
destule dovezi cá este vrednic şi capabil. 

Asuprirea confesională şi tendinţele de proselitism catolic ni-aü 
dat in veaculal XVIII-lea cele d'intăiit şcoli romăneşti ortodoxe mat 
de samă, pe care asuprirea naţională din al XIX-lea veac le-a sporit 
şi întărit. Printr'un joc al sorții, cum se întîmplă de multe ort 
în viața popoarelor, war [i cu neputinţă ca tocmai măsurile pri- 
mejdioase îndreptate astăzi asupra scolilor noastre, in loc de a 
produce pustiirea așteptată si temuti, să aibă efectul contrar: 
înflorirea lor prin stăruintele intelite ale conducătorilor si prin 
jertfele mintuitoare ale poporului, care le susține. 

Aceasta ве va intimpli numai atunci, cind toţi Rominil, de la 
vlădică pănă la opincă, — pătrunși de adevărul că numa! prin 
şcoala romănească şi printr'o conştientă educaţie naţională a ti- 
nerimil se poate asigura viitorul unui popor —, nu vor înceta 
un singur moment de a apăra cu toată bărbăţia ceia ce aŭ creat 
innaintasif, cu preţul atitor jertfe. 

ŞI, iarăși, altă condiţie însemnată ar fi: să avem în toate şcoa- 
lile cîte vom mal putea susţinea, învăţători vrednici, cari, pe lingă 
o bună pregătire pedagogică, să aibă şi tăria caracterului băr- 
bătesc şi neşovăilor. 


I. L.: SITUAȚIA ŞCOLILOR DIN ARDEAL 274 








Adevărat, că situaţia învăţătorilor noştri nu e din cele maï 
uşoare, după cum n'a fost nici în trecut. Nenumärate piedeci 
gi dificultăți vor avea să întimpine, nu numai! între păreţii şcolii, 
ci si în afară de zidurile el, unde orice mişcare, unde întreagă ati- 
tudinea lor rámin la discretia unor oameni, străini de multe ori 
de preocupări şcolare вай pedagogice şi prea puţin aplicati a 
manifesta o bunăvoință excesivă faţă de dinsil. 

Amestecul acestui fel de oameni în afacerile şcolare si extra- 
şcolare ale învăţătorilor a avut totdeauna urmări desastruoase. 
De secol! şi milenii întregi se străduiesc adevărații bărbaţi de 
şcoală să alle mijloacele cele mai potrivite, prin care sar putea 
facilita munca dăscălească, să deschidă calea cea mai corespunză- 
toare legilor naturale, pentru ca încordările uriaşe, cite se fac pe te- 
renul instrucției şcolare, să nu rămină fără resultat. Atitea sis- 
teme pedagogice aü fost înlocuite în decursul timpului cu altele 


mai bune, care, la rîndul lor, ай trecut si ele în domeniul isto- 
riel, dacă elementele lor n'aii fost toate in cea mai deplină con- 


sunantà cu legile vieţii. 

Din întreagă evoluţia pedagogiei resultă că tendinţa el prin- 
cipală a fost a se apropia cit mai intensiv de firea vieţii oame- 
nilor singurateci şi de aceia a vieţii popoarelor. 

Psihologia individuală şi etnopsihologia trebuie să stea la basa 
oricărui sistem pedagogic rational, a cărui aplicare nu va să 
rămînă o simplă încercare infructuoasă şi zădarnică. 

АЙЕ vieta individuală, cit si cea naţională îşi ай legile lor 
fireşti statornice, pe care nu le poate schimba nicio Cirmuire 
páminteaná, cu tot leghionul de legiuiri vremelnice şi adesea 
nelegiuite. 

Numai o politică de imprudentá si neghiobie patentá poate să 
nesocoteascá aceste adevăruri, îndărătnicindu-se în tot chipula nu 
recunoaşte, ceia ce a spus de mult si cu atita dreptate vestitul 
pedagog Comenius, că a pretinde să instruezi pe copil тол 
intăiă, intro limbă străină, e tocmai ca şi сит ai voi să-l 
înveţi a, călări înnainte de ce ar şti să umble. 

Şcoala poporală mai ales nu e permis nicăiri a o preface 
într'o instituţie de asemenea încercări absurde, căci ca o in- 
Stitutie de educaţie, ce este, trebuie să aibă cu totul altă menire: 
aceia de a continuă opera educativă, începută în familie, şi de 
a aşterne întru citva temelia cunoştinţelor indispensabile în lupta 


272 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





vieţii. Amindouă aceste lucruri insà-nu le poate îndeplini decît 
tinind samă de legile firii, de starea sufletească a copiilor, deci 
si de limba а cárif cunoştinţă еї o aduc cu sine de acasă, din 
sinul familiei lor. 

Pusă în slujba unor tendinti protivnice legilor fireşti, şcoala 
poporală nu maï poate fi privită ca un institut de creştere, ci 
ca un laborator de periculoase experimentări, ca un loc de dre- 
sură dobitocească, de timpire a minţii şi de strivire a inimii... 

Dar să nádájduim că orice făptuire a politicianilor, obiş- 
nuit! in trufia lor a se crede atotputernici si atotştiutori, fiind 
îndreptată împotriva vieţii sufleteşti a unuia saü a mai multor 
popoare, deci împotriva legilor firii, va ráminea o clădire şubredă, 
un simulacru cu temeliile în valurile apelor călătoare... Si: 


«Ce e val, са valul trece !» 


IV. 


Fiind însă învățătorii noştri deocamdată apăsaţi de atitea greu- 
tätt formidabile de ordin moral si material, societatea románeascá 
de pretutindeni, din sate şi oraşe, ar trebui să-şi ţină de datorie 
a li veni în ajutor cu tot sprijinul material posibil şi a-l salva, 
cel puţin pe cel mai vrednici dintre еї, din ghiarele miseriel. 
Îndreptăţirea cereri! lor de ameliorare a situaţiei materiale 
trebuie să o recunoască oricine, dar, cînd e vorba de îndepli- 
nirea efectivă a acestei cereri juste, сеї maï mult! se împiedecă 
la pragul neputinţii de durerosul «non possumus» pe care să- 
răcia şi împrejurările nenorocite în care trăim, ni-l pun de-atitea 
ori în calea tuturor tendințelor noastre spre progres. 

Căci starea materială a Bisericilor romine, care susţin şcoalele 
noastre confesionale, e aşa, încît numai cu cele mai mari în- 
cordări pot abia îndeplini şi cele mai neapărate trebuinte şcolare. 

Adevărat cá, în sensul legii, se poate cere ajutor din Vistieria 
Statului, căci Š 3 al articolului de lege XX din 1848 spune 
apriat cá, «nu numa! trebuintele bisericeşti, ci şi cele şcolare ale 
tuturor confesiunilor recunoscute de Stat, trebuiesc acoperite 
din budgetul Statului.» 
` Prin legea sa şcolară, ministrul Apponyia urcat lefile invátá- 
toreşti de la suma de 600 de coroane la 1.000 şi 1.200 de co- 


I. L.: SITUAȚIA ŞCOLILOR DIN ARDEAL 273 
Á —Є-Є 





roane, cari, după un serviciu de treizeci de ani, cresc pănă la 
2,000 si 2.200 de coroane. Si pretinde ca bisericile noastre să 
asigure pe sama învăţătorilor de supt jurisdicţia lor aceste lefuri, 
iar, unde aceasta n'ar fi cu putinţă, se pune în vedere ajutorui 
din partea Statului, ca întregire. 

Însă întregirea aceasta — desi legea din 1848 nu pune condiţii 
pügubitoare pentru сеї се ar primi-o — nu se dă învăţătorilor 
noştri decit pe lîngă unele îndatoriri grave, care jignesc drep- 
turile de autonomie ale Bisericii si sînt proprii a zádárnici opera 
de educaţie naţională, ce am fi în drept să aşteptăm de la ѕсо- 
lile romăneşti. 

În asemenea împrejurări, fireşte, că cinstea şcolii romăneşti 
şi un sentiment maf viü de demnitate naţională ni-ar impune 
a renunţa la orice întregire de la Stat si a apela iarăşi la pu- 
terile proprii. Multe din parohiile noastre aü şi procedat in acest 
sens, Majoritatea şcolilor romine însă, din causa afurisitei sárácif, 
durere, vor fi necesitate a primi ajutorul de Stat, de care unele 
- вай împărtăşit şi pănă acum, în măsură mat mică. 

Pentru a putea salva însă un număr cit mai însemnat al şco- 
Шог romine mai de frunte, sai luat din partea Consistoriului 
din Sibiiii măsuri pentru întemeierea unui fond de ajutorare, cu 
numele de fond cultural, căruia Í P. Sf. Sa Mitropolitul Ioan 
Metianu i-a pus basá printr'o donaţie de 4.000 de florini, la care 
se mal adaugă anual cite 1.200. Statutul organic, această fru- 
moasă şi cuprinzătoare lege fundamentală a Bisericii romine- 
ortodoxe, statorniceşte că organele Mitropoliei sint indreptátite a 
face, pentru scopuri şcolare, colecte în și afară de Mitropolie. 
Astfel tuturor Rominilor de bine li este dat acum prilejul de a 
contribui la acest fond cultural şi printr'insul la apărarea cul- 
turiy nationale, atit de primejduite. 

Tinind samă de netăgăduitul spirit de jertfă, pentru toate lu- 
crurile bune, pe care l-a manifestat în atitea rinduri poporul 
nostru şi apelind cu stáruintá la toți mecenaţii școlii şi culturii 
romăneşti, — de munificenta cărora n'a fost niciodată mai mare 
lipsă decît acum—, ar fi de dorit ca fondul cultural să se sporească 
atit de răpede si cu sume atit de însemnate, pe cit de mari, 
felurite si neapărate sint trebuintele şcolilor noastre. 

Dacă vom reuşi a crea pe seama celor mai vrednici învăţători 
al noştri o stare mai bună, sîntem ferm convinşi că, în raport 


2 


274 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





cu micşorarea grijilor pentru traiul zilnic, li va creşte puterea 
de muncă şi li va prisosi timp mai mult pentru îndeplinirea 
constiincioasá a misiunii înnalte, care cere multă jertfă, insufletire 
mare si truda cea mai stintă. 

Niciun om luminat nu va cerca să tragă la îndoială adevărul 
că toate puterile prin care popoarele se innaltá şi strălucesc, se 
pregătesc în şcoală, supt minile învățătorului. 

Tocmai de aceia să nu se creadă că ar fi acum vorba de 
nişte interese trecătoare, care privesc numai pe învăţători, ori 
de suferințe, a căror lecuire sar putea amina de Joi pănă 
mai арої! Ci toţi câţi aŭ putinta de a înţelege că şcoala po- 
porală romănească nu are numai o misiune intelectuală, ci si 
una morală şi naţională, să nu lipsească a veni, cel puţin acum, 
în al unsprezecelea ceas, în ajutor cu sume şi contribuţii benevole, 
fiecare în măsura puterilor sale! Orice jertfă sar cere pentru 
şcoala romănească nu trebuie socotită ca fiind prea mare. Căci 
jertfa închinată stintului scop al educatiei şi culturi! nationale va 
aduce cu timpul dobindă însutită şi înmiită. Fireşte, nu o do- 
bindá în monedă sunătoare, ci una cu mult maï însemnată, саге va 
contribui, în mod simțitor, la întărirea si înnălțarea neamului, 

L L. 


PĂRĂSIT. 





Pe culm se lasă soarele în zare, 
Se lag aprins, со tristă măreție, 
Văpsind. uşor albastra depărlare 
Cu-o pulbere de aur străvezie. 


Din văă se 'nnaltá blinda înserare 
pi mută se aşterne pe cîmpie. 
Dar iată luminoasă că rasare — 
Icoana sfintă — luna argintie. 


Izvorul clar în umbră lin doineşte 
Glumind istet cu mi de floricele... 
Şi 'n preajma lor alit parfum pluteşte | 


Un singur plop, uitat de păsăvele, 
Pustiă şi gol la luna străluceşte, 
Cu gindul dus la lumile de stele. 


ORESTE. 


I. RAMURĂ: LIGA NAŢIONALĂ A CUMPĂRĂTORILOR 975 





Liga naţională a cumpărătorilor 





І. 


Sint vre-o două decenii de cînd, supt inspiraţia unei femei, cunoscută 
azi de mulţi de pe acolo drept «sfinta noastră», s'a exprimat, în reso- 
lutia unui meeting din New-York, datoria socială a cumpărătorului de- 
a fi conştient de urmările fiecării cumpărături a sale. Şi spre pu- 
tinta îndeplinirii ei se şi întemeiază ligi sociale ale consumatorilor — 
«consumers-league» —, asociaţii de persoane care, conştiente de respon- 
sabilitatea lor faţă de lumea muncitoare, caută a obținea, printr'o or- 
ganisare a cumpărătorilor, îmbunătăţiri progresive în condiţiile de 
muncă. š 

Mijloacele intrebuintate sint: «instituirea listelor albe», a mărcilor 
«label», precum şi darea la iveală a unor scrieri de propagandă şi alte 
multe, care se deosebesc după imprejurări. 

Prin acestea se caută a se pune la îndemina consumatorului indepli- 
лігва datoriei sale sociale de a cumpăra marfá de calitate, nu numai 
materială, ci şi socială. 

În «listele albe» se inseriü toate firmele comerciale care îndeplinesc 
minimul condiţiilor impuse de ligă, condiţii privind salariile, oarele de 
lucru, igiena, lucrul minorilor şi al femeilor, etc. Ele constituiesc o re- 
„clamă foarte bine venită pentru patronii cari nu-şi uită datoriile soeiale. 

Măreile „label“ se aplică pe produsele tuturor fabricelor (respectiv 
atelierelor) înscrise în acele liste, — asigurind recunoaşterea uşoară a 
calităţii sociale a mărfii. 

Scrierile de propagandă tind la formarea consumatorului conştient, 
prin lămurirea tuturor datoriilor sale faţă de lumea muncitoare. 

Mişcarea, începută, în New-York, s'a răspindit în Franţa, Germania, 
Elveția şi Italia, aşa că azi шщ vorbesc despre naşterea unei по} 
puteri economice. 

În Septembre anul trecut, s'a ţinut cel d'intšiü congres internaţional, la 
care aŭ participat peste 600 de persoane şi unde s'a discutat asupra 
lucrului de noapte, asupra situaţiei vinzátorilor, asupra igienei lucrului 
în picioare, asupra mijloacelor de acţiune a consumatorilor, asupra 
rolului consumatorilor în conflictele industriale, asupra Statului drept 
consumator şi asupra lucrului la domiciliii (Heimarbeit). 

De observat că avem a face cu o mişcare din iniţiativa unei femei, 
şi mai pretutindeni supt auspiciile femeilor, la care aŭ aderat ici şi 
colo sindicatele de muncitori. 


976 ` NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





Să ne lămurim despre ce este vorba, călătorind în domeniul princi- 
piilor economiei naţionale. 

Dacă ar fi să dăm crezare şcolii economice liberale, apoi consuma- 
torul ar dispărea de pe scena economiei naţionale ! Economistul n'ar avea 
să se îngrijească de forţa consumatoare, care, cu totul pasivă, ar con- 
stitui o cantitate neglijabilă. Activitatea omenească s'ar manifesta numai 
in productiune. 

Însă care-i scopul producţiei ? Si cu această întrebare elementară 
ajunge oricine la conclusia că producătorul nu există decit în funcțiunea 
consumatoriilui. Dar şi aşa n'am ajuns departe, căci i se tágáduieste consu- 
matorului rolul de a supraveghia producţia, de oare ce economiştii şcolii 
liberale, în zelul lor pentru faimosul «laissez faire, laissez passer», uită 
eă scopul producătorului, departe de sfera senină a altruismului, este 
de a se îmbogăți. Şi această tendinţă către aur nu se traduce în fapt 
prin servea adevăratelor interese ale consumatorului, ci, lucru mai 
uşor, prin seducerea lui, prin reclamă... «Reclama este sufletul comer- 
Еши»... Şi-aici nu 'neape supărare — realiiatea-i mai tare... 

Si unul şi altul, consumator şi producător, aü rămas faţă 'n faţă ca 
două tabere duşmane, ale căror arme sint de a se înşela unul pe altul 
pe toate căile mult trimbiţatei... libere concurente... În treacăt fie zis, 
la noi se înfăţişează cit mai drastic acest tabloü economie! 

Dar, după cum fabricantul (negustorul) are dreptul să nu vindá de- 
cit numai clientului solvabil, tot aşa şi cumpărătorul are dreptul 
de a controla calitatea cumpărăturii sale. 

Într'un timp сіра principiul liber nu era recunoscut, in timpul bres- 
lelor existaü tot felul de măsuri, pentru a asigura consumatorului un 
product de calitate bună. Şi întru cît s'ar putea tágádui azi aceasta con- 
sumatorului, nu ni putem da sama. Dar atunci ce ai de zis economiştii 
şcolii liberale contra ligii cumpărătorilor ? 

Aici e vorba de un principiu social. 

Aü cumpărătorii dreptul de a cerceta gi calitatea socială а produc- 
tului ? Saü, altfel exprimat: aü ei dreptul de a nu fi complicii acelor 
exploatatori ai lumii muncitoare, de a nu fi complicii acelor cari con- 
tribuie la complicarea chestiunii sociale ? 

Răspunsul oricărui om conştient de menirea-i socială e lesne de 
înţeles. 

Si, dacă trecem în sfera puterii, cine alţii decit consumatorii, cari aü 
numărul faţă de producători, pot fi siguri de resultatul sigur al luptei lor? 

Econoristul frances, Charles Gide mărturiseşte cá, din toate argu- 
mentele contra ligilor consumatorilor, găseşte unul singur intemeiat: 
„consumatorul este imbecil“, şi oricit de aspră s'ar părea exprimarea, — 
cit adevăr nu cuprinde în sine? 

Aici intervine rolul ligilor cumpărătorilor, care tinde a ridica pe cum- 


I. RAMURĂ: LIGA NAȚIONALĂ A CUMPĂRĂTORILOR 977 


părător la rolul lui in sfera economiei nationale. Ele, ajutate de ligile 
antialeoolice, de societăţile de igienă, ca şi de acelea care se preocupă 
de consumaţiunea intelectuală şi morală, de ligile contra pornografiei, 
care tind a educa cele cinci simţuri ale consumatorului, aü de scop a 
conlucra la opera socială a organisării cumpărăturilor. 


IL 


Supt scutul mişcării din Apus, şi al principiilor ştiinţei economice, 
să ne îndreptăm privirile asupra unei stări de lucruri, adusă de evolu- 
tiunea... revoluţionată a poporului nostru, încapsulat in forma lui geo- 
grafică de azi, asupra înstrăinării negoţului şi meseriilor noastre, cáu- 
tind a trezi iniţiativa privată din somnolenţa-i nevinovată... 

Două fapte rămîn bine stabilite, şi anume: 

1) Că mişcarea ligilor cumpărătorilor progresează aproape în tot Apusul; 

2) Cá noua mişcare, corolariü al principiilor economico-politice, este 
azi bine vázutá in toate cercurile economice. 

La noi mai toate chestiile sociale sint în acelaşi timp şi naţionale, 
întru cit privesc existenţa noastră ca individualitate etnică. Aşa este şi 
cu orice chestiune din lumea noastră muncitoare în totalitatea еї,— de 
la puţinii proletari «pur-sang» («Vollblutsproletarier») pănă la mese- 
riagil şi micii noştri negustori... 

Din această simplă consideraţie de fapt resultă că, atunci cînd e vorba 
să satisfacem una din nevoile noastre sociale, prin iniţiativă privată, 
avem a considera problema în întreaga-i complexitate, în fata ei nafio- 
nalá şi în cea socială. 

În special o mişcare analoagă celei din Apus ar avea să dea naştere 
ligilor naţionale a cumpărătorilor. Tema ce ar avea-o de resolvat este 
dată prin însăşi caracterul lor: prin apărarea intereselor noastre spe- 
cific romăneştă să se facă în acelaşi timp şi opera socială. 

Să lămurim printr'un exemplu elementar principiul exprimat. Şi de 
oare ce aceste legi ar fi să fie iniţiativa doamnelor romine, ne vom opri 
la atelierele de mode. 

În marea lor majoritate proprietatea străinilor, şi *n deosebi a Evreilor, 
aceste ateliere sint compuse din lucrători din ambele naţionalităţi, deşi 
Romini sînt mult mai puţini. Alături de acestea, sînt pe ici pe colo şi 
ateliere curat romăneşti. 

Activitatea unei ligi naţionale a cumpărătorilor, faţă de lumea mo- 
delor, e desemnată de această stare de fapt. 

Pe deo parte ar înscrie.pe listele albe toate atelierele romăneşti, din- 
du-se dreptul de a purta mărcile ei drept reclamă, chiar atunci enl 
produsele lor ar fi vindute în magazine de-ale străinilor, pe de alta 
parte ar acorda acelaşi drept atelierelor străine care ar îndeplini pres- 


978 NEAMUL КОМАМЕБС LITERAR . 





сгіріа de a avea 2/ din personal de confecţiile de naţionalitate ro- 
mină. Prin aceasta ar îndeplini opera ei naţipnală, ce ar fi s'o între- 
gească şi prin propagandă, lămuritoare a acelei formule, stearpă im 
concisia ei: „cumpăraţi de la Homíni*. 

Faţă de unii ca şi de alţii, faţă de patronii străini ca si fatá de cei 
romini, ar prescrie acel minimum de condiţii, privitoare la oarele de lucru, 
salarii, igienă etc., pentru o bună Casă de comerciu, care are dreptul 
a folosi reclama ligei. Prin aceasta sar face operă socială, саге s'ar 
întinde pe zi ce trece şi ar ajunge "n viitor singura, atunci cind exis- 
tenfa noastră ca neam n'ar mai fi periclitată de concurenţa unui alt 
neam, aflat în hotarele noastre. 

Pe де o parte s'ar contribui la îndrumarea Romincelor către lucra- 
tiva meserie a modelor, pe de alta s'ar goni miseria ce domină azi în 
aceste ateliere, în care, într'o atmosferă încărcată, se ofilese la lucru 
migălos de dimineaţă pănă n seară atitea fete tinere, ca, dezgustate, să 
iasă pradă desfriuluj. 

Si aşa ar fi in linii mari faţă de toate ramurile industriei! şi comer- 
ciului nostru. Între cele două extreme, cind s'ar avea a face numai 
cu Romini sai numai cu străini, ar varia şi coloritul mişcării de la 
social la naţional prin excelenţă. 

Nu fixám în clişeuri întreg mersul mişcării, care ar avea să se in- 
drepte după necesităţile fiecării ramuri industriale вай comerciale. 

Sîntem convinşi că astfel de ligi naţionale ale cumpărătorilor ar da 
roade frumoase іо toate direcţiile. Cei mai pesimişti nu vor tăgădui o pre- 
facere sufletească, care ar avea de resuliat înmulţirea celor conştienţi 
de rolul lor national şi social, — căci nevoile realităţii vor cimenta entu- 
siasmul în forme trainice. Dar noi credem şi în răspindirea unui suflet 
пой în păturile înnalte ale societăţii noastre, căci iarăşi, aceiaşi pu- 
tere mistică: ochii realităţii vor trezi energia socială din somnolenta-i 
nevinovată. 

Avem atitea societăţi de caritate, în care, în formele cele mai bizare; 
se ascunde şi un dram de dragoste creştinească ! Este strălucirea calei- 
doscopică a unei represintaţii de binefacere în faţa miseriei lucitoare, 
strălucire pentru... miserie si miserie pentru... strălucire | 

Această caritate descentralisată, cu urmările ei nu tocmai de laudă, 
atit pentru organisatori, cit si pentru bietii săraci adevăraţi, ar putea 
fi luată supt tutela comunelor. Şi doamnele şi-ar găsi un rol mai frumos 
in ligile naţionale ale cumpărătorilor. i 

..Füárá voință un nume ni vine pe buze: Adina Olănescu ! 

Unde-i a doua Romincă de viață mare, care să dea ființă celei d'intáiü 
ligi naționale a cumpărătorilor ? 


1 În artieolul nostru înțelegem «industrie» în accepţia cea largă a cuvintulut. 


CONST. MANOLACF : &ÍNDURARE? 979 








І sar pune la dispoziţie întreaga literatura asupra miscării din Apus 
pentru ca, innarmatá cu argumentele ştiinţei şi recultatele practice, să 
formuleze după principiul nostru: prin apararea intereselor noastre ro- 
măneşti să se faca în acelaşi timp şi opera sociala, intiiul plan de ac- 
tivitate al celei d'iataiü orpanisaţii de acest fel in cercul restrins al lumii 
«odelor 1. 

1. RAMURĂ. 


INDURARE!.. 


Covoare verzi palite se desfaşoan” ın zare, 

Se "ncovoiesc pe culme şi pier in departare. 
Taria e în [lacuri şi aburi ies din fearna ; 

De mult uitat-a cerul comoara hu sa-şi cearnă, 
Şi-i greu. Plecaţ, pe sapa ce coaja tare fringe 
Stau jalnice praşitori cu sufletul ce plinge: 

Al cu va [i prinosul cel semanal cu trudă, 
Spre-al cui bine-a lor frunte neincetat asudă ? 
Din cind in ста sta unul şi, trist catind spre zare, 
Şinclina 1nolcom capul, şi-o rugă de *ndurare 
Incearca sa innalle spre lesne-uitatorul : 

« Trimele, Doamne, ploaie si "nvie-ni ogorul! 
«Pe trudnica-ni viața de vra amar s'arunci, 

e Primim ; dar fie-ţi milă de istovili prunci, 
«De a, vlastari firavi, nadejdea cea de mine, 
«Și nu-i lovi in faga, puternice stapine! 

« Pacatuiri noastre de vreu s'arume, osinda 
«Arunca !, dar te 'ndura de firea lor plapinda ; 
«Caci no, frati de vremuri m lipse şi-a: durerii, 
«Ingaduit-am toate şi ат rabdat puzderü 

« Bataile din ceruri; ci-acuina fie-ţi mila 

«De dinşii doar, si-asculta rugarea-ni umila, 
«Și vei vedea parinte, cid. vor veni cu firea, 
«Ce călduros rosti-vor spre tine mullamirea 
«Și cite osanale vor fi m а lor cintare; 

«A toate "ndreptatorul, stapine, îndurare ! 


Const, MANOLACHE. 





l Prin redacţia acestei 401 se poate corespunde cu autorul articolului. 


280 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


DIN SCRISORILE LUI A. S. PUSCHIN 
— CEVA DESPRE ROMÎNI — 
(Traducere din rusește, de Luca L. Brindză.) 





Lui A. N. Raevschi. 
Chişinău, Mart-April 4824. 

Îţi fac cunoscut evenimente care vor avea urmări însemnate, 
nu numai pentru tara noastră, dar si pentru Europa întreagă. 

Grecia sa răsculat şi şi-a proclamat independenţa. Tudor Vla- 
dimirescu, care a servit cindva în armata răposatului principe 
Ipsilanti, la începutul lui Februar al anului curent, a ieşit din 
Bucureşti cu un mic număr de Arnáutí innarmati si a anunţat 
că Grecil nu maï pot suferi apăsările si tilháriile funcţionarilor 
turci, cá aŭ hotărît să se elibereze de supt jugul nelegiuitulul 
şi că-s hotürit! să plătească numa! dările puse de Guvern. 

Această proclamaţie turbură toată Moldova. Prințul Suţu şi 
consulul rusesc ай vrut să oprească látirea Revoluţiei. De pre- 
tutindeni alergaii panduri şi Arnăuţi spre indráznetul Vladimi- 
rescu, care, în citeva zile, avea o armată de 7.000 de oameni, 

La 21 Februar, generalul-print Alexandru Ipsilanti вові 
la laşi, împreună cu дої din fraţii săi si cu prinţul Gheorghe 
Cantacuzino, venit din Chişinău, unde a lăsat pe maică-sa, pe 
soră-sa si pe dol frati. A fost întimpinat de trei detașamente de 
Arnăuţi, de prinţul Sutu si de consulul rusesc, şi îndată a luat 
comanda oraşului. Acolo а ráspindit proclamaţii, care sai imprág- 
tiat cu răpeziciune în toate părţile: într'insele se zicea că fe- 
nixul Greciei va renaşte din propria-i cenuşă, că ceasul de pe 
urmă al Turciei а sosit, etc., si că «marea Impărăţie aprobă 
măreaţa mişcare». 

Greci! aii început să se grămădească supt cele trei steaguri 
ale lui, dintre care unul era tricolor, pe cel de-al doilea era 
zugrăvită o cruce încunjurată cu foi de lauri, avînd textul: 
«cu aceasta vel învinge»; pe al treilea era represintat fenixul 
renăscînd. Am văzut scrisoarea unui insurgent. Cu căldură 
descria dinsul ceremonialul sfințirii drapelelor si а paloşului 
prinţului Ipsilanti, entusiasmul clerului şi al poporului. Ad- 
mirabil minut de speranţe şi libertate! 


www.dacoromanica.ro 


DIN SCRISORILE LUI A. S. PUSCHIN 281 





În Iaşi totul e liniştit. Şepte Turci ай fost aduşi lui Ipsilanti 
şi pe dată chinuiţi — curioasă noutate din partea generalului eu- 
ropean ! Aü fost tăiaţi 100 de Turci şi ucişi 30 de Greci. Stirea 
revoluţiei a ajuns pănă la Constantinopol... Trei Greci fugiţi se 
găsesc, încă din ziua de ieri, în carantina de aici. Dinsif ай 
dezmintit multe din zvonurile false. 

Bătrinul Al! a primit legea creştină şi a fost botezat supt nu- 
mele de Constantin. Detaşamentul lui de 2.000 de oameni, care 
se ducea să se intilneascá cu Suliotil, a fost distrus de armata 
turcească. Entusiasmul e la culme: toate gindurile sint indrep- 
tate către acelaşi lucru — independenţa patriei străbune. 

În Odesa n'am mat apucat un atit de interesant spectacol: în pră- 
vălii, pe străzi, în ceainárit—pretutindenf se adunau mulţime de 
Greci ; toți îşi vindeaü pe nimic avutul, cumpărau săbii, puşti, 
pistoale; toți vorbiaü de Leonida, Temistocle, toţi mergeaü 
în armata fericitului Ipsilanti. Viaţa, avutul Grecilor erai la dis- 
positia lui! De la început chiar, el avea două milioane. Un oare- 
care Pauli? a dat 600.000 de piastri, cu condiţia de a ise înnapoia 
după restaurarea Greciei! 10.000 de Greci s'aü înscris în ar- 
mată ; Ipsilanti se duce să se unească cu Vladimirescu. El se 
întitulează comandant supr. m al armatelor greceşti de Nord şi 
împuternicitul Guvernului secret. 

Trebuie să se ştie că sînt treizeci de ani de cind sa 
format şi răspîndit o societate secretă, al cării scop era eli- 
berarea Greciei. Membrii eraii împărţiţi în trei clase. Cea 
maï de jos era clasa războinică (adecă cea compusă din mili- 
tari); clasa a doua — cetăţenii; membrii acestei clase ауеай 
dreptul ca fiecare să-şi caute tovarăşi, dar nu pentru militari, 
pe сагі-ї alegea numai a treia, clasa cea maï de sus. Observi 
mersul simplu şi gindul principal al acestei societăţi, a! сӣгії 
fondatori sint încă necunoscuţi. Credinţă deosebită, limbă deo- 
sebită, libertatea de a tipări cărţi; dintr'o parte cultură, de alta 
ignoranță adincá, — toate acestea indemnau pe voluntarii greci. 
Toţi negustorii, toţi clericii, pănă la cel de pe urmă monah, se 
Socotiaü în societatea care astăzi e în serbare. 

lată descrierea amănunţită a ultimelor evenimente de prin păr- 
tile noastre; să aruncăm o privire de prooroc în viitor şi să ne 
căznim a gici soarta Greciei. 

1 Ali-Paşa de Ianina. Ştirea e falgsá (N. R.). 

3 Pavli, bancher din laşi (N. R). 


www.dacoromanica.ro 


982 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





= 


Splendid tablou! Două popoare (Grecii şi Italienii) de multă 
vreme ajunse intr'o stare despretuitá, dintr'odatá se trezesc din 
lungă somnolenţă, si, redeşteptate, араг pe terenul politic al lumci. 
Cel d'intáiu pas al lui Ipsilanti e frumos şi minunat. Fericit 
început! 28 de ani, mină hotărită, scop măreț; de azi dinsul 
aparţine istoriei. Soarta lui e de invidiat! Pumnalul e mal pe- 
riculos pentru el decit săbiile Turcilor ; Constantin (Ali-Pasa din 
Ianina) nu va fi mai conştiincios decit Kladovic (віс !), si influenţa 
tinărului învingător al Greciei poate să-l supere. Recunosc cá eu 
aş fi sfătuit pe prințul Ipsilanti să previe dusmániile vechi; 
obiceiurile acelei teri unde dinsul operează, îndreptăţese omo- 
rurile poiitice. | 

Chestiune importantă : ce va face Rusia? Vom ocupa noi Mol- 
dova si Tara-Romănească supt înfăţişarea unor mijlocitori de 
pace ? | i 

Vom trece oare Dunărea ca aliată a! Grecilor şi duşmani ai 
duşmanilor lor? În orice cas, te voiü incunostiinta. 

А. S. PUŞCHIN. 
Lui S. L Turgheniev. 
Chişinău, 24 August 4821. 

Te felicit, stimate Serghie Ivanovici, că af ajuns cu bine din 
Turcia străină în Turcia natală. Cu bucurie aş veni la Odesa 
să staii de vorbă cu d-ta, respirind aier curat europenesc, dar 
ей insumi sint supt carantină, şi păzitorii luf Inzov 2 nu mă lasă, са 
pe unul ce sint. infectat de ciumă liberală. În curind vet revedea 
Stambulul de Nord ? Îmbrăţişează pentru mine pe iubitul nostru 
muftiüà Alexandru Ivanovici si pe rásculatul Dragoman, fratele 
lui. (E vorba de fraţii lui Turgheniev.) Preasfintief sale (Ale- 
xandru Ivanovici Turgheniev, ataşat pe lîngă procurorul Sf. 
Sinod) i-am scris o scrisoare, la care încă n'am primit răspuns. 
Vorbiam de exilul mieü, dar, dacă e vre-o speranţă de războiă, 
pentru Dumnezeu, lásati-má în Basarabia! Sint vinovat în fata 
d-tale : recetesc de două zile scrisoarea primită, dar pănă acum 
nu ţi-am răspuns; nădăjduiesc iertare mărinimoasă şi o revedere 
. grabnicá. 

Salut pe Сїй (D. V. Dascov), dacă má mat tine minte, căci 
Dolgoruchi m'a uitat. PUŞCHIN. 


1 Guvernatorul Basarabiei (N. R.). 


I PAJURĂ : SPERANȚĂ 283 





SPERANŢA. 
SONET. 





Ce triste căi, de întunerec pline, 
Cutreieră, inimă, de la o vreme! 

In van ma, cată dorul să-ţi recheme 
$i soarele si bolțile senine. 


O lege vitregă, din vremen vreme 
Ni-ascunden taină mult dorilul bine, 
Şi ?n dureros surgun supuşi ne ţine, 
Ca т frigul une agonii supreme... 


Ce gind sd'ncheg? ce hotărire dreaptă 
Să ieaŭ? Să fug în zarea depărială ? 
Aiurea turburat să-mi caut locul ?... 


Un glas mă linişteşte blind: aşteaptă | 
im largul {йй te vei afla imdatdá, 
Şi-atunci, intreg ¿H va sluji norocul! ` 

1. PAJURÀ, 


PAUL VERLAINE 
SINGURĂTATE. 





Incet se cerne ploaia rece... 

E noapte... Slrazile-s pustiti : 
In sufletu-mă lovesc grăbite 
Părerile de răi tirzii. 

О, cit de dulce-i acest zgomot 
In noaptea fără de sfirşit! 
Cu fiecare strop de ploaie 

Se stinge-un dor neimplinit. 


$i plouă, plouă; ce durere 
Truditu-míi suflet îl sfişie, 
Ce ginduri redeşteaptă *n inimi 
Uitata mea melancolie ? 
Ей nu pling nici iubirea moartă 
Nică visul zilelor trăite... 
Mai tristă-ă inima cind plinge 
Durerile inchipuite! 
MIHAIL IORGULESCU: 


www.dacoromanica.ro 


284 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


CUGETĂRI 


Poate că prietenul nu e în adevăr al tău decât după ce nu male 
al lui, după ce a trecut de hotarul vieţii. 
* 
Nu te supăra pe omul care a găsit hotarele personalităţii tale: odată-ţi 
poate da mai puţin decât alţii; altă dată însă, mai mult. 
* 
Cei mai mulţi profesori sînt samsarii ştiinţei. 
* 
Distruge ce trebuie distrus, dar nu lovi cu cazmaua supt picioarele 
tale. Dacă eşti îndrăzneţ, treci întăiù pe teren sănătos. 
Я -n 
Poate că nu pofi fi un sfânt fără să ai o rană veşnic deschisă, pe 


care nimeni mo vede. 
* 


Un lucru măcar înveți învăţînd : ce sus e adevărul. 
* 
Între cartea vie a sfîntului şi moaştele lui moarte cei mai mulţi 
cer viața şi fericirea de la acestea. 
* 

Sîntem пи numai făpturile, ci urmaşii lui Dumnezeü, conştiinţa 
activă care crează mai departe, individualisindu-se fără a se fürimd. 
* 

În polemică sînt unii cari-ţi cer să-i baţi pănă-i doare. Si triumfă 
cînd îţi cad mânile de oboseală ! 
* 
Vai de omul drept care n'a făcut niciodată dreptate ! 
* 
Banul e bun cînd vine din muncă şi se poate preface în viaţă, 
Încolo, o bucată de metal murdară, cu un chip şters pe dînsa. 
* 
' În lucrurile mari nu se poate îngădui egoismul individual ori social : 
poţi, călălorind cu alţii, să tü mîncarea pentru tine, dar nu-ţi pott face 
focul, în odaia tuturora numai pentru tine. 


. 


Nu blestema Farul fiindcă e prea departe de tine: el îţi arată unde 


e uscatul sigur. 
* 


Cine se teme de înnaintaşii săi, fuge de comparaţie. 
* 


N. IOOGA: CUGETÁRI 985 





————— 





Nemurire? Ce-mi e nemurirea, care nu se adauge prin muncă şi 


nu cuprinde răspundere ! 
> 


Adevărul e ca apa rece de care dor numai dinţii bolnavi. 
> 
Unele suflete sînt ca nişte focuri mari care ar putea atinge norii cu 
vîrful lor, fiindcă nu dau nici lumină, nici căldură, 
* 
Adevărata pace nu e nesimtirea din mormânt, ci gîndul care se 
întoarce mulţămit asupra lui însuşi, ştiind că în drumul lui a lăsat 
fapte. 


* 
Omul cere locuri; locul cere omul. 
Nu-l ai? Nu alege dincolo de hotarele chemării fiecăruia. 
* 
‚О batrineflá pretuieste amintirile ce cuprinde; o tinereţă, puterea, 
bărbăţia de a cunoaşte viața; preţuieşte ţinta aleasă, 
* 

Cetind sute de cărţi despre problemele mari, scrise de sute de oameni, 
deosebiți în loc, în timp, în neam, în toate, afli ceva comun care te 
fnnaltà. 

Și această înţelegere măreaţă, în cele mai de sus, te pune pe gînduri, 


om al îndoielii. 
* 


Un scriitor: e un spirit de iradia(ie socială. 

Sînt alţii poate mai mari decît el, cari nu scriu. Aceia sînt piatră 
scumpă în învelişul de egoism, ре care nu-l pot зай nu se îndură 
să-l lepede. 


* 
Se vînd cărțile cu adevăr, ca să trăiască acela din care porneşte 
adevărul. 
Adevărul însuşi nu se vinde decît de aceia cari nu-l au. 
* 
„Evident“ e un răspuns pe care-l dă acel care era mai puţin convins 


înnainte de demonstrare. 
* 


Afirm, trebuie să însemne: cred, simt, iubesc, sînt gata de jertfă. 
* 


Insolenţa are înnainte de toate înţelesul ei etimologic: unul care 


nu e deprins a fi ce-a ajuns. 
* 


Utopia înseamnă ceva care nu e nicăiri decît în setea sufletelor 
noastre după ce ar trebui să fie. 


986 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 














Ce poate fi femeia fără casă, arată feminismul ; dar el ascunde ce 


va fi casa fără femeie. 
* 


Sint limbi şi stiluri care duc spiritul creator ca pe aripi de vultur; 
dar ce vidiculă apare maimuța care stă cátáratà de ele са să... zboare 
şi ea! 

* 

Idealul tăi nu-l duci cu tine în mormânt, dar oricînd o rază din 
el se va opri pe piatra mormiîntului tău şi va arde mai puternic decît 
candela de aur a celui mai mare bogat din lume. 

* 

Sint complimente tot aşa de puţin potrivite ca o floricică prinsă 
între pietrele piramidei, ori o bezea la icoana făcătoare de minuni. 
* 

La ce e bună statornicia P 

Valoarea cea mai mare o laşi cînd пи ştii unde so afli; dar cea 
mai mică valoare ajungi de-o cauti cînd о ştii unde se află. 

* 

Pilat şi-a spălat mânile ca sa scape de datoria lui şi s'a trezit cu 

ele mai roşii de sînge decît daca ar fi ucis cu mâna lui. 
* 

Cînd mori, nu te uita la $ntunerecul de *nnainte, ci la lumina се 

laşi în urmă, şi te vei stînge cu zimbetul pe buză. 
* 
1i se pare prost totdeauna omul pe care nu ţi-ai dat osteneala să-l 


înţelegi. 
* 


Nu ţi se cere să spui: cred, Doamne, ci să arăţi prin faptă că eşti 
dintre acei саті cred că viața nu e un noroiu şi o viermuire. 
* 
Vechea jertfă era poate mai sfîntă decît rugăciunea nouă: e mare 
lucru snopul muncit pe care-l arzi pentru ca Dumnezeu să ştie că ai 


muncit în ziua aceia. 
* 


Utopic, un ideal pentru că nu-l poţi ajunge tu, ori generaţia ta PÍ 


Ce socoteală muiserabila ! 
* 


În toate iernile de suferinţă gîndeşte-te că va fi, că nu poate să 
nu fie o primăvară. 
N. IORGA. 


u $, 
C. IORDÁCHESCU : ROMÍNISMUL ÎN BUCOVINA 987 











ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA. 


(Urmare.) 





În Cernăuţi mat este si o şcoală normală, вай pedagogică, in 
care se formează învăţători pentru şcolile primare din Bucovina; 
în aceasta, şcoală majoritatea elevilor sint Romini, dar corpul 
profesoral este aproape în întregime rutean, căci, din 13 profe- 
sori aï şcolii, 9, intre cari si directorul, sint Ruteni. 

Cita destoinicie întru cultivarea poporului romanesc sint în 
stare să comunice profesorii ruteni elevilor de naționalitatea pe 
cure dinşil o prigonesc cu cea mai învierşunată ură, de la sine 
se întelege. , 

Ba chiar puţinii profesori romini, fiind în minoritate si nepu- 
tind îndura şicanele şi persecuțiile colegilor ruteni, parăsesc pe 
rînd pedagogiul, pentru catedre la alte şcoli, lăsind astfel acea 
fintina maiastra, din care ar putea izvori lumină pentru bietul 
popor romanesc, cu totul în minile rutenisatorilor. 

stăzi, aceasta şcoală este mai mult o institutie de timpire, 
care nu pregăteşte în vederea scopului pentru care este înte- 
meiata, o instituţie al cárif rost practic numai Nemţii l-ar putea 
lămuri. 

În adevăr, elevii acestei şcoli, la urma urmei, în popor se vor 
scobori, са să împrăștie lumina şi tainele ştiinţelor în bezna de 
la sate. 

Ei vor fi trimeşi са invatátori pentru copiii teranilor romini, 
gi acestora în limba lor vor trebui să li vorbeuscă. Deci, ca sa 
fie buni invátatori, ei înşii ar trebui să primească ştiinţa in 
limba în care vor avea a o preda. 

Asa e drept, aşa e omenesc, asa cere bunul simt. 

lata însa ca in Austria nu se judeca tot aşa, cînd e vorba de 
Romini, caci la şcoala normală, care pregăteşte invatatori pentru 
popor, toate obiectele de studiu se învaţă în nemteste; numai 
limba romănească, redusă în unele clase la trei ceasuri pe sápta- 
mină, şi religia se predaü în româneşte. 

Nar îi de mirare ca Nemţii, ingeniosi cum sînt, să descopere şi 
mijlocul de a se învăţa şi limba romănească tot in nemteste ; atunci 
de sigur gar aplica noua descoperire mat întăiu la şcoala normala. 

Astfel, viitorii invátatori af neamului romănesc primesc intr'o 
limbă străină şi lor şi poporului pentru care se pregătesc a-l 
lumină, de la profesori cari-i privesc cu duşmănie, fără nicio 
dragoste şi fără nicio pătrundere, de cele mai multe ori in chip 
automatic, o sumedenie de cunoştinţe, din care multe n'au nicio 
legătură cu viitoarea lor stare de educători poporalt. : 

Dinsii, după sese ani de studiu în acel institut, uită si putina 
romănească ce aü stiut-o de-acasă; ajung a vorbi o limbă atit 


988 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





de încilcită si atit de neinteleasá, încît nu e mirare că poporul 
romin este cel mai înnapoiat dintre popoarele coroanei austriace. 

Am stat de vorbă cu un absolvent al acestei şcoli, care-mi 
spunea între altele că învaţă în şcoală şi... «Landwirtschaft» ! 
Surprins de acest termen, spus cu oarecare codire, l-am rugat 
să-l zică pe románeste. Dar bietul luminător al poporului romin 
a rămas foarte încurcat, căci nu putea spune pe romăneşte, nici : 
măcar numele acelei ştiinţe atit de trebuitoare omului de la ţară: 
agricultura. 

Si m'am întrebat atunci, ce fel de pregătire dă această minu- 
nată şcoală nemteascà din Cernăuţi, învăţătorilor neamului ro- 
mănesc ? 

Sint oare Nemţii nepricepuţi într'ale educaţiei, ori тай voitori, 
cari au jurat stingerea, pănă si a amintirii că aŭ fost odată 
Romint în Bucovina? Judecind după cele arătate, cred cá se 
poate răspunde la această întrebare, fără greşeală. 

* 
* * 

Bucovina este înzestrată şi cu o Universitate în Cernăuţi ; e de 
prisos a spune că şi aceasta este o instituţie curat germană. Numai 
de ochil lumii, este la această Universitate o catedră de limba 
romănească, ale căreia cursuri se fac însă... în nemteste ! 


* 
* * 

Istoria mai veche a Bucovinei nu se învaţă nici măcar în şco- 
lile susţinute din fondul religionar. 

Nicăiri nu se pomeneşte, cituşi de puţin, despre faptele isto- 
rice ale marilor Voevozi romini, сагі ай sămănat pămîntul acela 
cu atitea monumente! 

Pănă acolo merge această ignoranță într ale istoriei Висотіпеї, 
încît un învăţător, fiind întrebat la un examen pentru obţinerea 
titlulu* definitiv, cine e îngropat la Putna, a răspuns că Împă- 
ratul Traian ! 

Şi nu era acela un şcolar sau un străin, nesimtitor faţă de 
rămăşiţele sfinte ale trecutului românesc, ci un învăţător romin 
din Bucovina! 

Prin cărţile de şcoală, întrebuințate în liceiele din Bucovina, 
ori nu se află nimic relativ la istoria maï veche a teril acesteia, 
ori minciuni! ca acelea din manualele d-rului Franz Martin Mayer, 
unde se zice că: «Bucovina a aparţinut Ardealului, pănă cind 
un prinţ al Moldovei a supus-o la 1482. De atunci ea a stat 
alipită la Moldova, pănă la 1775», cînd, completează un alt autor 
de cărţi didactice, dr. Em. Hannak, «pentru serviciile aduse 
Turcilor, în războiul ruso-turc, primi de la dinşii Maria-Teresa, 
Bucovina !». 

Nu e de mirare, deci, că o mare parte dintre Rominii crescuți 


C. IORDĂCHESCU: ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA 289 








supt acest regim, sînt lipsiţi de conştiinţa naţională, sint cosmo- 
poliţă, ingenunchiat! in fata stráinismulul, oameni cari se rugi- 
neazá de originea lor, necunoscind si nebánuind mácar ce drep- 
turi sfinte ай ca Romini asupra pămintului şi ce trecut máret 
aü Rominii în Bucovina. 

Frumos şi adevărat mă turiseşte M. Teliman, cum era lipsit 
de orice conştiinţă naţională, сіра a părăsit şcolile Bucovinei, 
pentru a merge la învăţătură mai înnaltă in Viena: 

«Маг dus», zice ei, «şi capul cu via-l memorie îmi era plin de 
toată, istoria lumii ; ştiam cine-i Frideric Barbarossa, cunosteam 
de-a rostul versuri din cintecul Nibelungilor, frase goale din mulţi 
autori, niiaic-zicátorf, germani, imprimate memoriei mele prin 
silă ; cunoşteam castele de pe malurile vechiului Rin ; cunosteam 
cimpiile Andalusief, mai bine decît cuibul naşterii; cunosteam 
seria regilor ce au domnit cu aviditate şi cunosteam şi mal bine 
pe acei rari barbati innáltat! pe tronuri, de a căror activitate 
вап legat şi fapte bune; ştiam toate, eram cosmopolit perfect, 
dar nu ştiam cine sint. 

«M'am dus, şi mam tot dus. Таг, în Putna, záceaü oasele lui 
Stefan-cel-Mare, şi ей mam dus si nu ştiam cá zac; şi m'am 
dus £i nu ştiam că coastele de oțel ale ruinei din Suceava sint 
coaste româneşti ; şi m'am dus şi nu ştiam cá la Vama, «Stilpul 
lui Vodă» şi azi e spaima Tatarilor; m'am dus fără dragoste 
din tara mea, şi cu mai puţină geografie, de cum o are puiul 
de vultur, ce-şi părăseşte cuibul de pe goala stincá. 

«Şi am sosit în Viena, bloc eratic in ocean străin. Si eram 
bine primit; străzile mă salutaü cu graiul lor mut; zidurile, 
monumentele tăceaii in sfiala lor la sosirea mea, а oaspelui din 
Răsărit, şi parcă undele bătrinei Dunări, mirindu-se de a mea 
sosire, istorisiau malurilor ascultătoare povestea unui pierdut 
ce vine de la Răsărit» 1. 

Aceste rînduri le-ar putea subscrie şi astăzi сеї mai multi 
Romini cari sau multámit cu netrebnica, strimta şi mincinoasa 
învățătură oficială ! 


* 
* * 


Resultatele şcolilor bucovinene, triste pentru noi, dar îmbu- 
curütoare pentru vrăjmaşii noştri, se pot vedea cu multă uşu- 
rintá chiar şi de cel mai neindeminatec cercetător. 

Constiinta naţională, iubirea pentru graiul, pămîntul şi poporul 
romănesc, licăresc foarte slab în Bucovina. In şcolile nemţeşti, 
aceste simţiri nobile nu se deşteaptă niciodată ; din potrivă se 
urmăreşte prin toate mijloacele nimicirea lor. Dintre Rominii 
сагі isprávesc şcoala, puţini sint aceia cari caută în cărţi pentru 
a afla adevărul şi a-şi dezrobi sufletele. 


1 dFoiletoane», p. 15. 


290 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


. Din această pricină sufere în primul rînd limba romănească. 
În Bucovina sint Romin! din pătura cultă cari nu stiü de loc 
romăneşte. Cu unul din aceştia voind să vorbesc, mi-a răspuns, 
în nemteste, să-l iert, că nu cunoaşte limba romănească ; iar la ob- 
servarea mea, că e foarte ruşinos ca un Romin să nu-şi cu- 
noască limba, mi-a răspuns cu sinceritate şi cu părere de гай: 

«La nof in familie se vorbeşte numai nemteste, iar din şcoală 
n'am putut deprinde románeste». 

Din nenorocire e foarte adevărat că, chiar în sînul tamiliilor, 
mulți Romint din pătura cultă vorbesc numai nemteste, şi această 
boală se intinde tot mai mult. 

Aflindu-mă în capitala unui district curat romănesc, am visitat 
clubul románesc de acolo. Dintre numeroşi! Romini pe cari 
i-am cunoscut, singure fiicele preotului aü făcut clubul de ruşine, 
căci, chiar în fata mea, oaspete cercetător din Romănia liberă, 
n'aü fost în stare să-şi ascundă înstrăinarea lor. 

Pare-că eraü jurate să nu rostească un singur cuvint în limba 
părinţilor şi a strămoşilor ! Pare că intr'adins căutaii să arate că, 
pănă si în familiile clericilor, odinioară credincioşi păstrători af 
moştenirii celei mai scumpe ce o avem din străbuni: limba — 
sa látit boala înstrăinării ! 

Ori poate d-rele eraii pătrunse de credința greşită că cineva 
nu poate mișca buzele cu mai multă gratie decit numai vor- 
bind nemteste ? 

Despre románeasca ce se aude pe alocurea in Bucovina, nu 
ştii de trebuie să rizi mai intáiü, or! să te întristezi. Expresii са: 
«sa amorezat într'insa», іп loc de «sa îndrăgostit de ea»; «cum 
vi-l aflarea ?», in loc de «ce mai fact?» ; «poftesc iacă şi stimata 
doamna mamă!», etc., nu sint din cele mal caraghioase. Unit 
vorbesc cu foarte multă greutate şi stricat de tot, oprindu-se 
necontenit şi intrebind mereü: «cum se spune asta pe romá- 
neşte ?», pe cînd alţii maï practici incep frasa romăneşte şi О 
isprávesc nemteste. 

: Peste tot, cugetarea nemteascá îmbrăcată in schimonosita haină 
románeascá ! 

Si pentru aceastá stare de lucruri e de viná cresterea din fa- 
milie, întocmirea vicleană a şcolilor, obisnuinta, contactul zilnic 
cu străini! şi instráinatit, pe stradă, prin birouri si mat ales prin 
multele aşezăminte cu bere ieftená şi gustoasă, care sint atit de 
cercetate ! 

Ah, de ar fi cercetate mai mult cărţile bune de literatură şi 
ştiinţă románeascá, ce schimbare, ce renaştere minunată am avea 
de însemnat peste citíva anl! 

* x 

Creşterea nemteascá şi împrejurările de viaţă create de Nemţi 
în Bucovina ай stins în сеї mal multi dintre fiif luminaţi аї po- 
porului romin, glasul mîndrie! nationale. Dorinţa de innáltare şi 


С. IORDÁCHESCU : ROMÍNISMUL ÎN BUCOVINA 291 


goana după un traiü imbielsugat aü împins multe suflete pe calea 
rütüciril, các! stăpinirea nu imparte onorurile şi bunurile mate- 
riale decit conruptilor, vindutilor, renegatilor, acelora cari se 
disting prin dusmània lor fatá de Romini, prin lingusirea ger- 
manismului, prin supunerea orbeascá la măsurile cele mat ne- 
drepte, fată de poporul bástinas, acelora cari, in loc de revoltă, 
nu găsesc destule cuvinte de laudă si recunoştinţă pentru ex- 
terminatorii neamului romănesc. 

lată un Romin care a ajuns mareșal al terif şi consilier intim 
al Împăratului. Cine-i fericitul acela oare ? Prin ce talente ajuns-a 
el aşa de departe? 

Exemplul e simplu de tot, şi totodată convingător. Numitul 
sa afirmat са un mare trădător al neamului săi; e dușmanul 
neiinpăcat al Rominilor şi tot de-odată văr cu şeful Rutenilor 
bucovineni. 

lată un altul, din părinti romini, bine cunoscuţi; este inspec- 
tor al invátámintului din ţară; in mina lui stă soarta culturii 
popoarelor din Bucovina. 

Ajuns-a el în această demnitate prin vre-un talent deosebit ? 
Da, căci s'a dat pe faţă ca un renegat din cea mal uricioasă 
specie, fiind unul dintre cei mal zelos! apostoli al înfloririi ru- 
tenismulul. 

Alţii, cari totuşi trec de buni Romint, scriü şi susţin, cu destulă 
convingere, că, înnainte de anexare, Bucovina era o ţară slavă 
şi numa! în timpurile din urmă sa romanisat; că nu există un 
pericol slav pentru rominismul bucovinean, ci că din potrivă 
bieţii Ruteni cad jertfa romanisárit. 

Alţii cer cu stáruintá în şcoli o cultivare mal serioasă încă si 
mal generală, a limbii germane, pentru ca Romini! să poată fi 
trimeşi, zic еї, ca funcţionari dincolo de granițele Bucovinei ! 

Nu întrebaţi pentru ce sar aceşti buni Romint in ajutorul dug- 
manilor neamului! Pentru a sluji doi domni de odată, pentru a 
fi şi pe placul Nemtilor şi pe al Rutenilor, iar, prin aceasta, 
pentru a-şi apropia sacul cu gráuntele! 

Toţi aceştia, după ce aŭ făcut astfel dovada nesimtiri! lor față 
de poporul din care sai ridicat, ocupă astăzi situaţii frumoase 
şi invidiate, pe cînd cel puțini, idealiştii, al căror suflet mat pás- 
trează încă mindria Rominului şi conştiinţa rasei alese din care 
se trag, a căror inimă singerá de durerile poporului îngenunchiat, 
sint nevoiți a îndura loviturile cele mat jignitoare. 

Un exemplu între o sută, este casul părintelui C. Morariu, 
nepotul fostului mitropolit Silvestru Morariu, un cleric distins, 
alit prin cultura şi meritele sale, cit si prin marea sa milă si 
iubire faţă de urgisitul popor románesc. Voind să ocupe parohia 
vacantă de la Sf. Paraschiva din Cernăuţi, deşi cel d'intáiü 
propus de Consistoriu, şi cu toate stáruintele Mitropolitului terit, 
care-i era unchiü, a fost răspins necontenit de Guvern, şi trimes 


292 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


paroh întrun sat îndepărtat la Pátráutt, pe Suceava, din pricină 
că dinsul era sufletul organului naționalist din acele timpuri 
«Deşteptarea» în care tipăria articole minunate despre trecutul 
istoric şi drepturile poporului romănesc. 
* 
* * 

Se va zice poate : Rominit în Tara-Románeascá să-şi caute drep- 
{иге ; în Bucovina sint Nemţii stăpini, еї ай tot dreptul să facă 
ce vor acasă la dinsil. Nu cumva voiti să trăiască Rominil în 
Bucovina, supt o stápinire străină, liberi, са în libera Románie? 

Nu cerem aceasta, dar cerem dreptate. Austria nu are o uni- 
tate naţională, ci este un mosaic de popoare deosebite. De ce 
unele să fie ocrotite şi altele strivite? De ce pentru unele este 
mumă şi pentru altele ciumă ? De ce mal ales un popor venetic 
sà se răsfeţe în Bucovina în toată libertatea, în timp ce poporul 
băştinaş este prigonit, şi despuiat de toate bunurile: inteli- 
gentá, braţe, avere, limbă? E o mare si revoltătoare nedreptate, 
care, mai curind вай maï tirziü, о să deie naştere la o redestep- 
tare straşnică, la o reacțiune mai neînvinsă ca cea din Transil- 
vania. : 

Se hrănesc Nemţii! cu ilusia cá, ajutind pe Ruteni a-şi cládi 
«Rutenia Mare», îi vor putea tinea lipiti de Austria ? Dar nu tre- 
buie să fie cineva profet са să stie că, îndată се Rutenit se vor 
simţi tari, vor scutura jugul hegemoniei austriace. Dureroasă va 
fi atunci, pentru Austria, deşteptarea din visul amăgitor cu care 
se desfătează astăzi,— văzindu-se trasă pe sfoară cu atita cruzime 
şi nerecunostintá ! 

* * * 

Vor maï zice unii că Austria a fost poate nevoită să strivească 
un popor, pentru a face dintr'o tară barbară un raiü de civi- 
lisatie. Dar nicăieri nu se vede această civilisatie! Poporul de 
jos geme în sărăcie si ignoranță, pătura inteligentă se sfăşie în 
lupte nevrednice; bogăţiile naturale ale provinciei se sleiesc 
pentru ghiftuirea tuturor soiurilor de speculatori; administraţia 
se poartă barbar cu o parte din fii terit, nedreptatea şi jaful se 
rásfatá la orice ráspintie. 

Unde-i civilisatia ? De 133 de ani, Austriacif se primblă cu lan- 
terna civilisatoare prin Bucovina, şi totuşi cit de întunecată si 
cit de înnapoiată este provincia aceasta faţă de Romănia, care 
numai in cinzeci de an! sa ridicat la innáltimea unde-i astăzi. 
Pe cind la nof avem pănă si în cătunele cele ma! neînsemnate, 
prin cele mai îndepărtate colţuri ale terii, rețele telefonice, în 
Bucovina, de aşa ceva nici nu se pomeneşte pănă astăzi. Sint 
oraşe însemnate, capitale de district, de unde n'af cum trimete 
o telegramă în timpul noptii, neavînd oficiile poştale funcţionari 
de noapte. Unde sint dar înlesnirile de viaţă, саге caracterisează 
progresul si civilisatia ? 


С. IORDÁCHESCU : ROMÎNISMUL ÎN BUCOVINA 293 





Pretutindeni iese la iveală lipsa de dragoste pentru gospodăria 
terif; pospăiala, din care izvorăsc atitea aşezăminte proaste si 
ее pentru care de sigur tara plăteşte bant din 

ielşug. 

Pe linia ferată Hatna-Cimpulung, se află staţia Comăneşti. Drept 
clădire de gară, în această localitate, este o gheretă de scînduri 
mal dărăpănată si ma! murdară decît o poiată de găini; o san- 
dramă, care nu sar putea asămăna nici măcar pe departe cu 
acele dependințe ale gărilor noastre. 

În Câmpulung este о nouă clădire a şcolii primare, de altfel 
foarte impunătoare pe din afară. În lăuntru însă, clasele sînt 
croite atit de strimte, încit sar putea asămăna prea bine cu 
nişte celule de puşcărie; sobele sînt parcă într'adins plănuite 
са să nu poată arde lemnele Primăriei; podeala claselor, făcută 
din scinduri verzi, uscindu-se, a lăsat şanţuri goale între ele, 
aşa că acel ce are afaceri prin clase, trebuie să fie cu multă bă- 
gare de seamă, dacă tine să nu ajungă de risul copiilor îm- 
piedecindu-se; în sfirsit, parchetul din sala de festivități, făcut 
cu mare lux, din bucăți prismatice de stejar, îmbinate cu măiestrie, 
poate servi de minune la studiul geografiei, căci, pe lingă în- 
fátigarea de cîmpie netedă, prin unele părţi şi pe mici întin- 
deri, mai are dealuri si văi, cite pofteşti! 

La fel se face, din banii Fondului Religionar, restaurarea mo- 
numentelor noastre. 

Biserica Miráut! din Suceava, restaurată de curind de artişti 
nemti, fără artă şi fără dragoste, are pictura imbicsitá cu stele 
aurite pe un cer albastru de chinoros, care la umezeală se to- 
peste şi curge in şirlăie prelungi, peste chipurile schimonosite 
ale sfinţilor. 

Sărmanele chipuri de sfinţi ale bisericei din Miráuti! Peste 
ele cade o ploaie de văpsea dintr'un cer artificial, cum peste 
Rominii din Bucovina cad urgiile unei stăpîniri nedrepte! 

Dar nu va trece mult, şi va veni odată ceasul de judecată 
pentru Bucovina, cînd se va da fiecăruia ce e al вай: poporului 
romănesc, moștenitorul străvechilor şi gloriosilor innaintast, li- 
bertatea şi cinstea la care are dreptul, iar răpitorilor nesátiosi 
de păminturi străine, amarnică răsplătire. 

Cum, odinioară, se ridicaü cruciadele creştine pentru a lua 
din minile páginilor Sfintul Mormint al Mintuitorului, aşa, cînd 
va suna ceasul de mintuire, se va scula tot neamul románesc 
pentru a dezrobi mormîntul de la Putna al marelui şi sfintulut 
Stefan! Si va veni acea vreme mult mai curind de cum ne În- 
chipuim пої, căci constiinta romănească in Bucovina nu e moartă: 
e adormitá numal. 

Cind se va destepta, şi cînd tot Rominul bucovinean va fi in 
stare să rostească împreună cu poetul: 


994 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


== 











«Te du, deci, Prutule, in jos, 
«Scirbit si minios ; 

«Dar tuturor tu să li spul 

«Că limbă ca a noastră nu-i, 

«Nici suflete şi пісі porniri 
«Renăscătoare de măriri ; 

«C'avem un viitor şi-un nume, 

«Si mil de muguri ce 'ncoltesc ! 

«Că nu-i popor mal mindru ’n lume, 
«Decii poporul románesc !» 1,— 


atunci vremea de judecată va fi sosit. 
C. IORDĂCHESCU. 


CÎNTECUL VÎRTELNIŢEI. 
— După Leconte de Lisle — 





Draga теа virtelniţă, albul mieü, тозот, 

[mi sinte(t mat dragi decit aurul şi-argintul, 
Voi îmi daţi de toate: unt, lapte şi făină, 
Vesela colibă-mi daţi şi uşor veşmintul. 

Іт? sinteți той dragi decit aurul şi-argintul, ` 
Draga mea virtelniţă, albul miei mosor | 


Draga mea virtelnitá, albul miei, тозот, 
Voi cintati din zori de zi, voi, şi păsărele! 
larna, vara — cinepa, ori sup[irea lină 

Cu voi umple, pină 'n seară, fusuri uşurile. 
Voi cîntaţă din zori de zi, voi, si păsărele, 
D: ада mea virtelniţă, albul miei тозот ! 


Draga mea virtelni(á, albul тей тозот, 

Mrt găti şi giulgiu strimt, vremea cind va trece 
Şi, aproape de mormint, gheboşind spinarea, 
Imi voii, face pal şi ей, pat de veci şi rece! 
М?В găti şi giulgiu strimt, vremea cind va trece, 
Draga mea virtelnijá, albul miei тозот | 


TRAIAN С. STOENESCU. 
ic 


і Adrian Forgaci, «Prutul şi poetul». 


CEA D'INTÁIO IDEIE A ACADEMIEI ROMÎNE 295 





CEA D'INTÁIU IDEIE A ACADEMIEI ROMINE 





Se ştie că în polemicele cu privire la alcătuirea unei limbi 
literare, prin anii 1830-48, sa manifestat şi ideia de а o hotărî 
priatro adunare pan-romănească, cu caracterul de Academie, 
dar numai trecătoare. 

Adevărata ideie a une! Academii permanente, cu organisarea 
şi menirea ре саге ea le are astăzi o aflăm într'o cărticică, despre 
care nu Sa vorbit pănă acum, operă naivă a unui dascăl de 
limbi străine, Emile Kohly de Guggsberg, care publică acest 
«Le Philo-dace» — «lubitorul de Daci» — «appercu sur l'édu- 
cation chez les Roumains, suivi de quelques remarques relatives 
à la prospérité des Principautés», in Iaşi, la 1841 ; inchinind-o 
'Comisuluf Ioan Gherghel, «Jean de Guerguel», pe aï сӣгиї nepoft 
îi pregátia, la Botoşani. 


Kohly da regule despre creşterea în genere, cu note de mora- 
vuri: reaua hrănire şi baterea doicelor, viața între slugi a copiilor, 
dragostile lor slujnicărești şi ţigăneşti Ја vrista «de zece pănă la 
doisprezece ani», lipsa de «dulce amenitate, de adevărată bună- 
tate de inimă» la aceşti ráü-crescutf, mărgenirea învăţăturii la 
ştiinţa de frantuzeste, nemteste, greceste, cultul «institutorulut 
frances» sau crezut ca atare, «luxul si plăcerile ruinátoare» ale 
femeilor, negotul cu Тісапії robi. El scrie altfel despre trime- 
terea la studii în Apus: 

«Asoultati-má: dacă vă crestet! copiii pentru altă ţară decît а 
voastră, trimeteţi-l acolo ; dacă voiţi să-i cresteti pentru tara lor, 
de се să-l itrimeteţi încă din tineretá in ter! unde vor lua alte 
moravuri, alte deprinderi ? Întorcîndu-se, vor fi străini ; nu vor 
vedea decit Franţa, Svitera, Germania; in loc să fi făcut feri- 
cirea, mu veţi fi făcut decit nenorocirea lor, şi, mai mult decît 
atita, veţi fi furat Statul, care are nevoie de oameni în adevăr 
patrioţi. 

Tineriă trebuie să călătorească ? Da, mal ales tinerii romint ; 
dar cu precautiune. Sá nu stea mai mult timp în terile ce fre- 
Qquenteazá. Sá visiteze pe învăţaţi! din Germania pentru filosofia 
lor, să vadă lumea în Franţa pentru a învăţa acolo virtuțile 
sociale, să vadă Anglia pentru maşinile еї, Svitera pentru feri- 


www.dacoromanica.ro 


906 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 








cirea ei naţională, Italia pentru arta ei şi Grecia pentru antiehi- 
tátile et. Întorşi in tara lor, er if vor aduce rodul călătoriilor lor 
ві le vor oferi ca un tribut Patriei lor». 

El critică şi ideia coloniilor agricole străine, cu această ob- 
servatie: «tara are destui străini»; critică aducerea mărfurilor 
de lux străine («nicio perie, nicio mătură, nu-s lucrate în Ro- 
mănia !»), critica alcoolismul hrănit de velnitele boierești. 


Iată acum despre Academia viitoare: 

«Ar fi de dorit ca un număr de ciliva oameni să caute a fixă 
ideile în această privință, ceia ce ar fi destul de uşor, formînd! 
o Academie alcătuită din Munteni şi din Moldoveni, cari ar luera 
fiecare deosebi, în Capitala lor, şi cari, la epoce hotărite, ar avea: 
conferinţe la Focşani, unde ar hotări o gramatică fixă pentru 
amindouá natiile (sic), precum si un dicţionar. Acest aşezămint 
folositor ar putea să propuie şi premii, dind subiecte de tratat, 
mijlocul cel mai potrivit pentru a stimula pe scriitori! naţional. 

Un Institut ar fi poate, după o Academie, silinta; cea maf pu- 
ternică ce sar putea face spre civilisatie; acest Institut ar fi 
împărţit in tre: departamente : 

1) Pentru istoria Romanieï, cuprinzind tot ce se poate raporta 
la istorie, medalii, stampe, tablouri, manuscripte, etc. 

2) Pentru istoria naturală a Romaniei, cuprinzind antropologia, 
zoologia, mineralogia, botanica, etc. 

3) În sfirşit, un departament al inseriptiilor, in care toate des- 
coperirile ar fi inregistrate, precum si faptele moderne: ar fi 


repertorju] natiunil.» 
W. IonGa. 


PÁRÁSIT 


Cu freamat lung suspina сойдум jalnic, 
Patruns de duiogia vremilor uitate, 
Caci iar aude m glasuri tremurate, 
Cum plinge doina mulcom şi sfielnic ; 


О amintire sfinta-l împresoară, 

Ca visuri dula din basme fermecale, 
lar plopi. "alli, cu frunze argintate, 
Soptesc încet, din vrem, de-odinioara г 


I. AGÍRBICEANU : VÎLVA BĂILOR 907 


Cind tremuraŭ supt şopot de izvoare 

Şi afipiaü, supt vraja lunii nucii 

p prin poteri furis treceaŭ haiducii 
отіта о doind lină, plingătoare. 


Azi nu mai sună pocnel de pistoalc, 
Şi peste creastă-i, faptul înserării 
Îşi picură izvoarele 'ntristárii 

Şi se coboară negure domoale. 


Din pulberea de vremuri viitoare 
Nădăjduim voinici să apară 

Si codrul, trudnic, iarăşi să tresară 
Supt doina "n glasul celor arşi de soare! 


T. MURĂŞANU. 


VÎLVA BĂILOR: 


—— 


De vre-o patru an! încoace nu se mai.întreabă nimeni pentru 
ce nu se însoară Vasile Mirza. Toată lumea ştia că trebuie să 
aibă legături tainice. Altfel cum să-şi tilcuiască schimbarea ce se 
ivise în viata lut? 

Că mai de mult Vasile Mirza muncia în rind cu alţi hăieşi, 
cu zi, cu noapte, bea spirt cu oamenii în crisma din sat, si, sara 
târzii, trecea pe drumul pietros împletecindu-se, ca orice отіп 
beat. Dar acum de vre-o patru ani în baie nu mat lucra. Cio- 
canul luf, sfredelul lui ruginiaü după cuptor, iar in crigma din 
sat nu mat intra. În schimb însă, mergea Lunea la oras si, bea 
în altele, in rind cu domni mari, bea cite tret zile. Şi-i cintaü 
musicile ca la nuntă, si chiuia Mirzut, de ráminea crismarul cu 
gura cáscatà. 

Vărsa рапії cu gáleata. Si, de muncit, nu muncia, vre-o slujbă 
pe la bă! nu purta, ci se plimba prin sat ca un Impărat. Se 
plimba ziua. Noaptea ? Noaptea nu stia suflet de om pe unde-i 
duc cărările: noaptea îl inghitia in întunerecul еї, si numat di- 
mineata îl vedeai iar oamenii. 

Si dintru'ntáiü satul tăcu. Dar, de Ja o vreme, doi firtaţi de-ai 
lui incepurá să dea tircoale noaptea în jurul casif bátrine de pe 
Frasinu’. Dar în casă nu era nimeni, din casă nu se auzia ni- 
mic, ef pátrundeaü parcă numa! aşa ca un miros de mucegaiü din 
birnele vechi, се dai în putrezire. Si firtaţii se mirară în cîteva 
nopți de-a rîndul, sin urmă, cu părere deráü în suflet, nu mat 
păziră. 


1 Minelor. 


998 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





Şi li părea ràü de Vasile Mirza, care, de bună samă, avea le- 
gături tainice. Li părea гай, pentru: că simtiau cá ortacul acesta 
harnic a plecat pe drumul pierzăril. 

Nu cuteza nimeni să-l intrebe unde umblă nopţile. Dar în schimb 
oamenii începură să-i facă judecata. În băi de mult se 'mputi- 
nase aurul, şi băieşii tráiaü necăjiţi, şi-şi ardeau sufletul cu spirt. 
Vilva băii se miniase, cine ştie de ce, şi nn se mai arăta nici la 
la Rodu, nici în Vilcoiü, nici in Frasinul. Oamenii scurmaü pă- 
mintul, puscaü în stincă, іеѕіай leoarcă de apă, la lumina albă 
a soarelui, ieşiai încruntati, cu fețele pămîntil. Era vădit că, pînă 
nu s'aratá vilva, aur nu vor mai ala. 

Cind sa descoperit o vină mai în urmă, văzuse stafia unu 
Ion Bancii. Dar abia zărise, abia arăta cu mina spre dinsa, si 
ortacii cu cari băia, rămaseră trásnit!; un colt de stincá H căzu 
lui Ion Bancii drept in crestet, făcindu-l chisálitá. 

De-atunci nici un băieş n'a mal văzut-o. 

Dar oameni! in sat, la baie, prin crismá, spuneaü că Vasile 
Mirza trebuie să fie in legătură cu vilva băilor. Altfel de unde 
schimba el în toată săptămîna funti de aur ? Altfel unde ar umbla 
el nopţile de-a rindul? 

Si vrun băieş mai pestrit la mate începea să spună minunea : 
Cică în puterea nopţii, cînd se "ntorcea de la baie, l-ar fi văzut 
pe Mirzut trecind peste dealul băilor. Dar nu mergea cum se 
merge, ci trecea zburind, par-că, neatingind pămintul. Şi părea 
că-l duce o furtună, aşa trecea de iute. 

Alţii il văzură cum urca pe Frasinu”, pe de-asupra brazilor, 
ca о negură, si cum, de sus, de pe creștetul muntelui! întunecat, 
îl chema, fácindu-1 semn din mina albă un chip de femeie. 

Ba unit îl văzură dimineaţa zăcind in casa lui veche, jos pe 
podele, bătut cumu-i mărul bătucit de Simpetru. 

Si din poveștile acestea de crismá, oamenii se trezeaü şoptind 
de cite drăcii toate, care se fac cu ajutorul celui necurat. 

Таг Vasile Mirza se plimba prin sat fără de grijă. Obrajit i se pă- 
liseră, minele i se albiseră, de cind maŭ mat prins ciocanul. Ochii 
îi ardeaü întunecaţi, са dcuá picuri de smoală, si, din cînd în cînd, 
tuşia ca şi cînd ar fi încheiat o gîndire. 

Sara, cit ce se întuneca, apuca prin grădini, prin tufişuri, 
trecea vintriş pe coastele munţilor, şi-l inghitia apoi cind o pä- 
dure de brad, cînd alta. Păşia încet pe cătina uscată, se apropia 
în răstimpuri, mirosind parcă, apoi pleca iar. Taina nopții îl in- 
văluia, îi pătrundea in suflet ceva rece, i se prelingea din cînd 
în cind de-a lungul spinării, dar el mergea тегей. Si, cind se apropia 
de locul ştiut, mina i ве inclesta de ciocanul пой de oţel, se 
lăsa pe brinci şi se apropia cum se apropie mita de-o pasere pe 
acoperişul căsil. 

Şi nu se mai auzia nimic acum. Tirziü se arăta o limbă de 


I. AGÎRBICEANU: VÎLVA BĂILOR 299 


lumină, cum tremură, cum trece de pe un brad pe altul, cum 
o înghite în urmă iatunerecul. Printr'o vizunie ca de vulpe, 
Mirzut se coboria în pămint. Dar, nu peste mult, lumina tre- 
mura iar, şi fdciorul, asudut, ieşia proptindu-se în mini. 

Si, dacă-l îngăduia puterea intunereculut, în aceiaşi noapte se 
strecura pe altă coastă de munte. Se coboria şi acolo, undeva, 
în pămint, şi, cind se ivia, cra şi mal ostenit. 

Avea vre-o sese locuri stiute, unde mergea mai bucnros. Сіпа 
avea să meargă în locurile acestea, peste săptămînă nu era aşa 
palid, vorbia cu oamenii, ridea ca toţi creştinii. Dar în rástim- 
puri depărtate, la trei-patru Junt, părea aproape mort, cind se 
ivia oamenilor. Şi, după tăcere incruntatá de două-trei zile şi tot 
atitea nopţi, se hotára in sfirşit în noaptea următoare. Atunci 
pleca în locul cel de-a şeptelea. Și-atunci, de multe ori, două 
nopţi sta în sinul pămintului, şi, cînd ieşia, ochii lui sclipiaü ca 
de drac. 

De multe огї ar fi voit să fie iarăşi om, în şirul băieşilor, ca 
maï înnainte, dar, nu maf putea, Dacă trecea о săptămină, stă- 
pînindu-se, în urmă tot trebuia să meargă Ja oraş. 

Şi întrun colt întunecat al oraşului era o crismá, unde suflet 
de domn nu intra. Eraü vre-o cinci odăi afumate, supt un co- 
peris negru de şindilă. Aici era crismárità una de-i zicea Nu- 
tuleasa, o babă căruntă, cu colții iesitf, cu bărbia lată zbircità, 
cu nasul lung cit o piparcă. 

La crisma aceasta trăgea mai întăii Mirzut, cind venia la oras. 
Dar nu intra pe uşă ca Rominit, ci pe-o poartă veche, mincatá 
de cari, ce da în grădină. Siin grădina tăinuită, supt arbori, era 
o căsuță albă, cu uşi nouă de brad mirositor, cu trei ferestrute 
luminoase şi curate. 

Si Ja una din ferestrui, de cite ori se deschidea usa de la gră- 
diná, pindia un cap de fată. Si n'apuca Mirzut să se apropie 
bine, capul luminat trecea de la fereastră, si o sopirlà de fată, 
de să-ţi lunece prin mini, îl sária lui Vasile Mirza în brate. 

Apol, ţinîndu-se de după cap, intraü în căsuţa aceia. Si ma- 

ucaü tinerii să se desprindă din brote, si crişmăreasa, Nutu- 
easa, se ivia în usá, arátiudu-st colții. 

— «Bună să-ţi fie inima, Vasile. Da’ ce maï пой pe Ја voi?». 
Si ochi! bătrinei, cind vorbia, cercetaü pe voinic ca şi cînd ar fi 
vrut să cîntărească ceva. 

Mirzut scotea cu scirbă o traistă de piele umflată, grea, și-o 
aruuca pe masă. 

— «Cit?» intreba Nituleasa, strimbindu-sí fata şi zgîindu-și 
ochit. 

— «Sese funtl». 

— Sese funti? 

— Sese. 


300 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


— «Si zici că-s sese ?». 

Feciorul se "nerunta: «lea-o şi-o cintáreste, ca dumnitale-i; şi 
dă-mi mie pace». 

Si crîşmăreasa dispărea îndată. 

La început dragostea fete! îl făcea pe Mirzut tare multámit. 
Dar, dup'o vreme, începea să se tinguie fetel. Tse părea c'a adus 
destul aur, i se părea că sa chinuit destul, credea că-l strinsă 
destulă avere, ca să poată face cununia. Fata-l asculta, îl îm- 
brătişa, plingea. Dar de măsa se temea. 

Crismáritel nu i-a spus odatá gindul lut Mirzut, care era si al 
ei: să se eunune, si Vasile să ieie locul bătrinei in crismá. Tar 
Nituleasa, cind îi da Vasile să'nțeleagă с'а adus destul aur, se în- 
venina, ca muscatà de viperă. Si Mirzut tácea, amintindu- 51 cu 
groază cînd a întîlnit maï intiiü pe Nituleasa. 

Era înnainte cu vre-o patru ani, intro primăvară. Venise cu 
nişte aur să-l schimbe, şi, cápátind vre-o cinci zloți, sa rătăcit 
în erisma asta întunecată. Mai înnainte nu fusese nici odată 
aici, nici ortaci de-a! luf nu beaü la Nituleasa. Dar atunci, ne- 
căjit că intro lună de zile abia făcuse samă de сеї cinci zloți, 
rătăci mult prin oraş, pănă s'a trezit în erisma aceasta. 

Si, ca Rominul necăjit, a închinat din păhărel binişor, şi-a în- 
ceput să se tinguie cum merg de răi băile. Crişmăriţa. îl mi- 
rosi de îndată că-l bšies, cum întrase. Si-aeum tot da tircoale 
în jurul lut, trágind cu urechea Ja vorbele ce spunea. 

ŞI, cînd în crismá rămase numai Mindrut si Nituleasa, aceasta 
şi-a luat un scaun si sa apropiat de voinic. 

— Ce eşti băieș d-ta? H zise. 

— lies da! 

— Si ce? nu este aur? 

— Va fi el, dar vorba- că nu-l aflăm. 

— Aici al spus-o drept. Nu-l aflați. Că, de l-aţi afla numai pe 
cel din Frasinul, tot satul vostru ar fi sat de boieri. 

— «Se poate», zise feciorul. «Dar poate el stă în fundul pă- 
mintulut.» 

— Poate, dacá-l lăsaţi acolo. 

Mirzut o privi in batjocurá. 

— «D-ta se vede că nu stif ce-i aurul. Altfel n'at vorbi asa.» 

— «Chiar să nu ştiu, ей itf spun cá, de m'as duce întrun 
loc, as aduce trei chile, intr'o noapte.» 

— «Íntr'o noapte?», zise in sine Mirzut, cutremurindu-se. 
Apol, după un răstimp de gîndire, vinele ise încordară, ochii i 
se aprinserá. 

— «D-ta ştii aur întrun loc anume?», zise el. 

Bătrîna tăcu, se ridică de pe scaun, incuié uşile, lasă perdelele 
murdare, stinse lampa, și, numai Ја lumina uni beţigaş de sáü 
pătat, se apropié de Vasile Mirza, şi-i zise cu spaimă: 


I. AGÎRBICEANU : VÎLVA BĂILOR 301 





— «Ce-tí spun tie, încă n'a auzit ureche de om din gura mea. 
Dar tin la tine, si vreau să-ţi arăt cá este aur.» 

De-aici încolo bátrina se apropié si maï tare de Mirzut, şi-l 
sulla vorbele in fatá, de-odatà c'un rásuflet mocnit, ca de mor- 
tăciune. Vorbia in soapte, şi-l da deslusir! de locuri, ca si cînd 
ar fi trăit toată viaţa еї prin locurile cu bát de aur. Spunea 
nume, aráta cu mina directiile, inchipuia in aier, cu cleoambele 
ei bátrine, coturi de păduri, ripi prăpăstioase, stinci ce staü să 
ge prăbuşească. În lumina slabă a crişmei părea că se zbate pe 
páret! un liliac uriaş. 

Vasile Mirza ieşi într'un tirziü în răcoarea de-afară, beat de 
băutură şi de minunile auzite. Dar multă vreme n'a cutezat 
să-şi îndrepte paşii spre locurile spuse de bátrina, Le căuta cu 
ochii, le ghicia în intunerecul pădurii, dar. cînd se gîndia са "n 
puterea nopții să pornească, i ве muiaü genunchii. 

n sfirşit însă, învinse în ®] patima. Începu cu locul cel mai 
uşor, şi, cutremurindu-se, văzu că bătrina avea dreptate. Eraü 
nişte surpături vechi acolo, ca nişte măsele uriaşe, intre măse- 
leje acelea, la dreapta, dădu de vina de aur nemincată. 

Trecind de pasul d'intáiü, celelalte căi i-ai tost mai uşoare. 
Şi pretutindenea bătrina spusese desluşit unde are să deie de 
aur. Şi, unde era aurul cel mai mult, era locul al şeptelea de pe 
Vileoiü. Aici însă se pogoria Mirzut ca ’n gură de iad, şi, cînd 
ieşia, tirziü, îl acoperiaü sudorile morţii. 

Şi-a fost să fie cu noroc. Nuţuleasa aduna aurul şi-l făcea în 
bant, iar Mirzut căpăta jumătate. De la o vreme, feciorul dădu 
în vorbă cu fata crismáritei, din vorbă în dragoste, din dragoste 
la planurile de căsătorie. Si nici bátrina nu era împotrivă. Si 
acum aduna ea toti banii, şi lui Vasile-i da cît să aibă de pe- 
trecanie şi de traii. 

Dar bátrina, indată ce începu să adune ea toti banii, o co- 
prinse o sete de aur nebună. Cit nu venia Mirzut o săptămină, 
făcea spume "n colţul gurii. Iar flăcăul, cu cit se indrágostia 
mai tare de fată, cu atita-i slăbia dorinţa de-a bate nopţile băile 
părăsite. 

Și "n urmă incepurá certe. Dar bátrina, cînd văzu că numa! 
învinge cu tinerii, intro Simbătă sara, H zise lui Mirzut : 

— «Asa dar să vá cununaţi. Numai înnainte trebuie să mal 
mergi odată, o singură dată, Ја virtegiul Оапії de pe Vilcoiü. 
Aurul pe care-l aduci, îl cheltuim tot la ospăț. Dar vezi incar- 
că-te bine.» Apoi, oftind, ca zdrobită, adause : 

— Acum, după ce nu vei mai merge decit o singură dată după 
aur, am să-ţi spun de unde-! ştii ей sáminta. La crisma asta, 
pe vremuri, n'a lost tocmai lucru curat. Aici, cînd trăia Nuţu, 
se întilniau toţi hoţii de baie, toti strüitaril. Străiţarii de-acum 
јас? aşa, sint tufe pe lingă сеї de atunci. Acum fură citiva grami 


302 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


şi cred caii prins pe Dumnezeü de picior. Da'tunct nu era furtul 
supt chilá. Şi nici nu-i putea! zice hotie. Că nu luai din băile 
care se lucraü, ci ştiau vine rămase din bătrini. Numa! cit asta 
era taina alor două gazde. рої veri. Si din cel doi veri a trecut 
taina la copiii lor. Si, cînd a ucis baia Arámif pe Fenea Țapului, 
atunci sa tăiat şirul oamenilor cari cunosteaü taina. Dar, pănă 
ай trăit, cînd îşi petreceaü, mie îmi spuneai tot; bărbatului, 
Doamne fereşte. Şi iată aşa am ştiut ей taina.» 


Mirzut sa dus acasă: aştepta pănă Duminecă sara. Dimineaţa 
fusese la biserică, ce nu făcuse de multă vreme. Şi sara, cu 
sufletul uşurat, că scapă în urmă de colindatul primejdios de 
noapte, plecă spre virtejul О зпеї de pe Vilcoiü. 

Trecea fără teamă prin pădure, gindindu-se la mireasă. Trecea 
pe eárarea stiutá sl "ncepu să cinte un cîntec de lume. Si era 
cáldutá noaptea, si pădurile răsuflaŭ “incet înfiorate, şi lut Mirzut 
îi curgeaü parcă (iricele supţiri de căldură prin trup. 

Ajunse la virtej, aprinse lumina, si, făcîndu-şi cruce, începu 
să se lase pe treptele săpate în păretele de stincă. Dar nu sa 
coborit de un stinjen, piciorul drept îi alunecâ pe o treaptă, şi 
voinicul se rostogoli în adincime. Un vuiet înnăbuşit părea cá 
vrea să scape din pămînt ; apoi se făcu linişte. 


Aü trecut patru zile si pe Mirzut nu l-a mai văzut nimeni. 
Si m ziua de а sasa un cioban de pe Vilcoiü a coborit in sat 
c'o veste. Cinele lui se tot apropie de virtejul Оапії, îşi ridică 
în vînt capul şi urlă. 

Si vre-o patru Romini luară scări, funii, şi pornirá la munte. 
Legară scările, se ajutará cu funii, şi unul maï curagios se sco- 
bori în pămînt. După multă trudă, în cap de sară, la gura vir- 
tejului zăcea trupul zdrobit al lut Mirzut. 

— Cum l-ai aflat, mát Costeo ? 

— Cum să-l aflu! Zăcea asa lat, pe brinci, ca si cînd l-ar fi 
izbit cineva pe la spate. Cred că 'n găvălia capului nu maï are 
nimic. 


Si credinţa cá Vbsile Mirza a stat în legătură cu vilva Ьай 
se întări, şi trăi multă vreme în sat. 


I. AGiRBICEANU. 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 303 





FETELE LUÍ CONU’ ARGHIRE 


— ROMAN — 


Ш. 
(Urmare), 


«...Аѕіа fusese n vară. Ре la Sf. Nicolae, ger, prápádenie mare !... 
Tiü minte ca acu!: intrasem in cislegile de iarnă. Eram holteiu 
şi o porniiü de la țară să cer învoirea de însurătoare, lui Ioniţă 

turza — ca la cel mat cu greutate din neam. 

«Pe atuncea nu erau hanuri la toată ráspintia — ca acuma. 
Din Mereni pán' la laşi numai! unul era — în coasta tirgului — 
pe locul unde-i azi primăria din Stănişoara. 

«Babaca, Dumnezeü să-l ierte, Nineaca, sorá-mea Frăsinica, 
tot! pe сари’ mieü. Cum să plec” pe-aşa vreme ? !... Să las pán' s'o 
răsbuna !... Da’ ţi-ai găsit!... Tinereta-f tinereţe — si "n inimă 
^m! sta ca o văpaie — şi parcă mă împingea cu îndirjire : du-te, 
du-te! 

«Şi am ales pe Arap şi Cazacu — două lighioane cumplite, 
trimese zu de mult din Rusia, de fratele Міпеасёї colonel in 
armata "Ţarului. Om amarnic, care, cînd ìti vorbia, parcă mi- 
nuia enutul — şi, numai cind pomenia de 'lar, glásuia incetisor 
ca in rugáciune. 

«91 — cum vă zic — am ales сай ceia, porunciiü să li puie 
бг groase supt şăle, пе aruncarăm în sea, ей şi bietul Vrabie, 
slugă isteatà si credincioasă cum nu mai sint acuma, şi... cu 
Dumnezeü înnainte |... 

«Cit a ţinut ziua, rideam de spaima celor de-acasă. — Da cind 
să dea in "asfintit, un ger, mái tată — se porneşte, de ne 'mpin- 
gea în obrajii si "n pulpele. amortite in botforif imblánitt. Bietit 
cat. cálcai parcá aveaü picioare de lemn. 

«De la o vreme intunerec besná se "ntinsese peste tot. 

«Mai mergem пої cit mergem, si numal ce deslusim — intáiü 
abia lámurite — pe urmă tot maf bine — nişte licárirt jucind in 
intunerecul apásátor. 

«Сай încep а sforái nelinistitf. — Ne apropiem unul de altul, 
Vrabie si ей — stringem din pinteni si, cu giturile, întinse spre 
luminele celea, scotocim cu îndărătnicie noaptea. 

— Conaşule — zice Vrabie — să scoatem pistoalele, că-i haită 
pe urma noastră !... 

Si de-odată uu urlet de groază porni din licăriri şi сай prind 
a sforăi pe пагії — a juca in loc — а se ridicam două picioare 
— şi nouă ni inghetará vinele "n trup... 

«Cu stinga tineam háturile; cu dreapta sloboziam pistoalele : 
din gură chiuiam sălbatec să spăriem fiarele — răcniam către 
fugari, cari ne duceaü într'un virtej nebun! 


304 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 











«La o cotitură, o dirá de lumină, ca o rază trimeasá de sus, 
se întindea pe omăt, şi apropae de tot hanul din Stinişoara.» 

Ride moşneagul cu voinicie. Da credet! că ne-am astimpărat? 
Tot în noaptea aceia am ajuns în laşi! 

— 5і al scăpat! strigă cu foc Ionica, alergind la dinsul. 

— Неї, da! Ba, la citeva zile, mă aruncaiü iar pe sea, şi "nto- 
vărăşit tot de Vrabie, má 'ndrepti spre curtea părintească, Ја 
mătuşă-ta. Da’ acuma se înmuiase gerul; cenusiul văzduhului 
incepuse a se destrăma si cite un crimpeiü albastru se arăta 
ici-colo. 

«Nici nu maï eram îmblănit ca deunăzi. La briü má incin- 
sesem cu chimir lat de o palmă, cu buzunare în dreapta si "n 
stinga şi "n fie-care buzunar cite o pungă de piele de căprioară; 
una cu pietre scumpe, cealaltă cu legăturile lor in aur,— daruri 
ce aduceam miresei. 

— Era mireasa, acolo? întrebă Ionica incurcatá. 

— Si mătuşica ce-a zis? întrebă Vochita. 

Duduca Agripina, cu ochii pe jumătate închiși, zimbeste moale 
де tot, pe cînd conv’ Matei, cu privirile duse departe, departe, 
spune cu glas lin, neschimbat, parcă "n vis îngină: 

— Cu maică-sa de mînă a întrat în salon, stioasă a intrat spre 
mine. Părinţii aü pus mina ef într'a mea, şi dinsa pe furis m'a 
privit printre gene. 

— Dg’ de ce pe furis? 

— Vezi, cá pe, atuncea, nu-şi viraü copil nasul unde nu li 
fierbea oala! sare de colo conu' Arghire: se ducea petitorul la 
părinți, puneaü împreună trebile la cale, şi de multe or! fata nu 
ştia ca azi, că va fi logodită, mîne. 

— Ce oameni! să "nchiná Vochita. Şi dacă nu vroia fata ? 

— Să nu fi vrut copilul ce vroia părintele! În foc ne-am fi 
aruncat pentru părinţii noştri. 

— Hm! zici mata, tátuta, fiindcă nu te-au pus la încercare, 
da’ nu ştii тай! clătină dinsa capul, cu îndoială plină de haz. 

La toţi li vine să ridá. Tocmai atunci coteste pe poartă un 
şirag întreg de зап. 

— Musatiri ! Musafirt! strigă Ionica, bătind din palme, şi aler- 
gînd la geam. 

Duduca Agripina, amindoi boierii se grăbesc întru întimpinare. 

În şală oaspeţii glásuiaü dintr'o dată. 

— Avu chiar haz cum ne-am intilnit în poartă! 

— П văd pe Iordachi întrind, imt zic: hai şi eul... 

— Tot aşa şi ей, cînd vam văzut pe vol!... 

— Ей cînd văzut trei sanie, socotit: aici її masa тат, poftim 
şi ей la ea... 

— Vulpea tot puiü gata visează, uşa-l domnule Paschi ?... 

— На! se gudurá Paschi fără a clipi: tot numios, ori ii soare, 
oră îi nor, сот? tatuta? 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 305 


Din odaia cealaltă, Vcchita auzise glasul, si inima i se opri în 
loc: Conrad e acolo !.:. 

O caldă înfiorare o străbate, si buzele! i-s cuprinse de un tremur 
inconştient. 

Бага vocile scad — se pierd —, şi dinsa rămîne pe gînduri: de 
'ce nu i-a ро! aici ? Oare vor pleca fără ca ea să-i vadă? Are 
une ori nişte idei şi mătuşica asta! 

Ciudoasă, împlintă acul in cusătură, şi, frámintatá de îndoială, în 
ascuns, liniştită în aparenţă, numără la nesfirşit punctele camvalei. 

De-odată glasurile par apropiate. Tresare Vochita. Se duc !... 
Dar iară se pierd nelămurite; zimbeşte : feciorii intrase cu 
upă şi dulcet!, se vede. 

Duduca Agripina vine grábitá, lásind usile deschise in urma 
el. Se uită Vochita: toţi is în picioare, se pierd in nour de fum,— 
дай intr'una din mini, strigă mal să se 'ncaiere, si, din graiul 
aprins, numai cuvinte cinstite iese. 

— .. Un trup făra membre nu poate să trăiască! 

— Să-mi tai nasul, dacă Yo face! 

— Trebuie să lăsăm Ја o parte rivna !... Interesul neamului e... 

Careva împinge uşa, şi totul se pierde în nedesluşire. 

Duduca Agripina se grăbeşte să iasă, da' ma! zice odată: 

— Aşa, máicutá, tă cum știi să fie frumoasă masa. 

— Chiară mà duc!,— se scoală maica, pipăindu-şi cheile de 
la briü. 

l-a oprit la masă! 

Vochita sapleacă pe gherghef, preface "n suflare adincá sus- 
pinul de bucurie ce o nápádeste. 


IV. 


Policandrele aprinse revársaü luminá din bielsug asupra me- 
senilor. 

Se strinsese gloatá mare la conu' Matet Cádere, s'astepte pe 
Sf. Vasile. 

În fruntea mesei şedea cucoana Frăsina, sora boierului de gazdă, 
în dreapta şin stinga ef, veniaü Ја şir ceilalți — după vristi—, 
boieri, cucoane, neam mal de aproape si mat îndepărtat, neam 
ma! bogat si mai sărac. Între fetele gătite frumos, si cu pieptă- 
nătura in formá de trifoiă, flăcăii luptau cu glumele şi cu vor- 
bele de curtenie; în colţul lor de masă, copil chicotiaii a ris, 
de năzdrăvăniile ce le insira Nicu Preda—báietandru de septespre- 
zece ani—,finul cucoanef Frăsinica, crescut chiar de ea, de suflet. 

Şi multă voie bună, multă insufletire duceaü şăgile de la unul 
la altul, amestecind, întrun vijit măsurat, glasul tuturora cu 
cîntecul scripcarilor. 

Conu” Matei, cu ochii mărunţei roată în jurul mesei, zimbia 
multámit: îi era drag să vadă atita lume voioasă... Colo, pa- 
rechea cea tinárá, dinsul o impetise. El, băiat cu stare, ea, fată 


4 


306 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





săracă... Cu ce băgare de samă îşi ridică pe umere biata Ana, 
— văduvă scăpătată — şalul de caşmir, dăruit de Agripina !... Si 
fetele еї, ce frumusele sint!!... Trebuie să le căpătuiască si pe 
acelea, el şi cu Agripina !... Dacă i-a lipsit soarta ide bucuria a 
vre-o doi-trei prunci, se mingiie si dinsil, ingrijind de-a! altora... 

Îi ride inima lu! conv’ Matei: O săptămînă întreagă a tot îm- - 
pártit lemne, făină, ceva galbeni, nevoiasilor de prin mahalalele 
indosite. De гай, de bine, tot a inveselit el citeva suflete, tot a 
saturat el citeva guri... 

Ochii lui rizători ajung la căpuşorul cu plete negre al Іопісӣї, 
şi o vorbă a copilei, ЇЇ revine în minte: Dar aceia, mosule, cari 
rámin neajutaţi ? 

Îşi scutură creștetul, boierul, salunge din creier o ideie neagră, 
— întunecoasă. Voios, se întoarce către vecin; s'amestecà "n 
vorba tuturor. 

Să nu dea la nimeni de bănuit ce gind îl necájise !... Să-l creadă 
slab de înger ? !... 


Un tinăr, întors de curind în ţară, zicea cu ifos: 

— О, teatrul!... Cine a văzut pe Lemaître în Muschetarii, vă 
puteţi închipui cu ce ureche ascultă pe cucoana Chiriţa... 

— ..Cu urechi de... hm da!... morimáie un boier bátrin... 

— ..Asta fără nicio supărare, coane Costache. 

— .. Nu, nu... Du ce păcat aveţi vol, mă! băieți, să găsiţi tot 
ce-i străin bun, tot ce-i din tara voastră, ráü !... 

— Civilisaţia, he, he! — ride conu' Arghire. 

— Dacă-l vorba, să vă spun ей ce teatru era in vremuri! — 
pune cuvint Matei Cădere, ca să 'mprástie tonul sfádalnic: 
într'o bună zi, vine scamatoriu' cela — nu ştii cum îl zicea — 
care făcea el sotif cite şi mai multe. 

Să tot fi avut ей, pe-atuncea, zece anl... 

Cum sa айа că vine, maică-mea în ruptul capului: că merge 
şi dumneei cu «báietil», adecă nol дої. 

Lui tată-miei i se rotunjise ochil şi gura ca rotita, şi sprin- 
cenile mal să-i ajungă în crestet: Să meargă nevastá-sa la teatru ? 

Că prin vremuri lucru' ista era, cum ai îngădui unui copil 
să fumeze... 

Па’ maicá-mea о tinu mortis! Si o pornirám toţi patru în caretă, 
după ce, mai de cu ziuă, un rob dusese scaunele pentru părinţi, — 
cá pe atuncea nu te asteptaü cu jilturf, ca azi, la teatru. Iară 
eü si cu dumneei — arată conu' Matei pe sorá-sa — luasem la 
suptioará cile un scăunaş ce se închide, şi ne-am aşezat la 
picioarele părinţilor ca doi pui de bogdaproste... 

— Аѕа-ї, aşa-i — ride cucoana Frăsinica... 

— Ce vremuri! Ce vremuri! — se miră tineretul. 

— Vedeţi vot? Dară se petrecea !... Şi vorba omului era vorbă, 
şi saga omului era sagál.. Dumneael — arătă din пой сопи’ 


IRINA С. LECCA: FETELE LUÍ CONU: ARGHIRE 307 


Matei pe soră-sa — nu mai fusese la aşa ceva — nici barem la 
panarămile de prin iarmaroc, cum mă dusese pe mine în brate, 
„de vre-o citeva ori, Mitrut, tatăl bietului Vrabie. 

Nu mai tin minte ce se juca, да’ sascunsese ипи’ supt masă, 
şi intră altul întrebind si cintind: — Unde-i? Unde-i ?... 

Nunaai ce ne pomenim cu dumneaei în picioare, cu amindouá 
minile întinse spre masă, şi strigind cit o tinea gura: 

— Uite-1! uite-l !..» 

Se stirneşte veselie mare, Cucoana Frăsinica îşi şterge lacri- 
mile, cutremurată din tot trupul: 

— Asa-1! Asa-1!... 

În colţul еї, Ionica se făcuse ghem de ris. 


În salon, luară din capăt firul sfatului, boieri! —. Era freamát 
mare cu alegerile. Aprinşi grozav, unit sorbiră dintr'odatá ca- 
feaua turcească, să nu-l mai aibă şi grija el; alţi! vinturaü mî- 
nile "n aier. 

Şi toţi în picioare, toţi rápezit! la graiü. Numai greoiul 
Costache Териге îşi lăfăia în jilt trupul scurt şi gros, ascultind 
în tăcere, cu capul mare răzimat de spătare, cu obrajii roşii ri- 
dicati spre ceilalți, mişcind rar buzele cărnoase, abia acoperite 
de mustátile mici, ca să arunce cite un duh de .mucalit, cu 
voacea-l groasă şi înfundată. . 

Cucoanele mai vristnice se strinsese la un loc, şi, cu minile 
palmăn palmă, vorbiaü de-ale lor, cu glasuri domoale, cu clá- 
tinelf din cap, cu căutături blajine si cu zimbiri tácute. 

În fund, рат de mademoiselle Marie, copiii jucaii de-a cineluş 
învirticuş», vorbind toţi odată — cu ciripeli, cu neastimpár de 
vrábiute in stol, pe cimpie. 

Ceva mal la o parte, femeile tinere, fetele, flăcăii se'ndemnaü 
să roage pe Epraxia să li dea în cărți. 

Vochita se scoală: 

— Mă duc eü!... 

— Merge, duduita, merge! — îi dă curaj Conrad. 

ŞI, cum sa arătat in prag maica la braţul fetei, Conrad, biruitor: 

— Zis ей că vine?... 

— Doar al mată o vorbă, domnule inginer... cind joci cărţile... 
Chirisgaia * !. 

- Aşa-l, máicutá, asa-L..», o iea de cellalt brat, Conrad, si toţi 
în alaiü îi duc pănă la o masă mai încăpătoare. 


Ascunsă de-atitea capete drăcoase, iscoditoare, Epraxia începu 
amestece cărţile. În fata et, Conrad 151 menia cartea apásind-o 
pe buze, şoptindu-l ceva tainic, cu ochil în tavan, cu grele sus- 
pine... cu aliere de sfint. 

Începură tălmăcirile. Şi privirile lui mirate, gesturile despe- 





* Qui risque, gagne. 


308 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











rate, repetarea ciuntită a prezicerilor, seriosul nemai pomenit al 
infátisárit, si risul ascuns ce se gicia, stirniaü une ori un haz 
cumplit. 


Cu bárbia răzimată de umărul Epraxiei, Vochita asculta şi ea. 
I se lăsase în jos colţurile gurii mici, şi nu-i venia de loc să ridă, 
de loc! 

..Mat intáiü Leventi e veşnic lingă dinsa... Nu "ndrázneste să 
se urneascá de teamă să n'audă in urmá-1 mersul cela іп călciie!... 
Nu mdrăzneşte să cricneascá, de teama glasului ascuţit si pe 
nas |... 

..Din grămada boierilor, Comăniţă, îmbătat de înseşi vorbele 
lui, trage cu coada ochiului la dinsa, să descoase impresia... 

„CĂ, în față, Paschi îşi înşiră nimicurile, pindind dinţişorii 
albi ai Floricăi Dan, de care sa ţinut ca umbra toată seara... 

Parcă-l vede — înnainte de masă — nalt, suptirel, in haina-i 
elegantă — şi uşor înclinat spre Florica, şi nu stie ce zicîndu-i, 
de se atintiaá amindoi ochi în ochi—luptind une ort între minie 
şi ris... 

Glasul lui conv’ Arghire îi taie visările: 

— Solticárit! Şolticării! 

— Coane Ar... 

— Mă rog să mă slăbiţi!... Stol de slugarnici! 

— Cu ambitiile astea nu se mai face Unirea! 


— Şi ca să se facă, trebuie să ni virim noi singuri capul în 
jug străin ?!... N'avem noi destui oameni pricepuţi ?... 

— Coane Arghire... 

— ...Sà vie un străin, cu datinile lui, cu vederile lui deosebite, 
să ni le impună nouă ?... Să-mi impuie mie legea lui?... Graiul 
lui ?... Oamenii lui?.. 

- - Doar... 

— Niciun doar !... Si sintetf nişte hoţi de codru, cari umblati 
cu ideile astea!... Ей unul nici datinile mele strămoşeşti, nică 
legea mea, nu le schimb! 

— Doar nimenea nu-ţi cere asta, cucoane !... 

Tocmai ca să păzim trecutul e nevoie să ne unim... 

— Supt un străin ?... 

— Da! Să 'nnăbuşim ambitiile celor din țară, cari se cred cu 
drept la Domnie... 

— Fleacuri !... 

— Vă sfădiţi pe lucruri ce nu bat la usá!.. Pănă la Princi- 
pele străin, tot unul de-ai noştri va fi deocamdată... 

— Numai de-ar fi unul plăcut si Terit-de-jos, сарої Unirea !... 

— Se face! Trebuie să se facă, strigă cu foc Cománità : = 
Sintem acelaşi sînge, acelaşi suflet, trebuie să ni adunăm puterile 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 309 








risipite, să devenim acelaş trup! Să ne arătăm pricepuţi şi cu- 
minti, să devenim marl şi falnict. 

— Făclia nădejdii, aprinsă de visul táü frumos, să nu tinjeascá 
niciodată, băiete | — îl bate pe umăr сопи’ Matei. 

— Vorbe umflate şi goale, ce tin cit băşicile de săpun umflate 
pe-un virf de paiü ! — ride сопи’ Arghire. 

— Biata Unirea noastră! — prind a se jăli cucoanele. 

Conu' Arghire pufneste "n hohot puternic: 

— Bravo, flácát!.. Dac'aveţi si femeile cu vol, арої izbinda-1 
sigură l... 

— «Ce vor femeile, vrea si Dumnezeü !», strigă Nicu Predea. 

— Tauzitf si mucosul cela !... Prin urmare femeile şi copiil.. 
Zdraváná armată !... Mai că-mi vine să pun aramaşag... Ce zici, 
Costáchel ? i 

— Doamne, bre Arghire — vorbeşte domol Costache lepure—, 
să nu ne "ncrucim cu mina stingă... Nu ştii dumneata că Mol- 
doveanu-i ca oaia ?... Încotro apucă una, apucă toate... 

— Ca oaia ?!... Ca boul, 21-1 !,— sare "n sus cellalt. 

— ..«Si la mata nici un suparar s'ajungt vacar la ele, aşa-l conu 
tatutá ?...», strecoară cu aier nevinovat Conrad, stirnind гіѕи] 
greoiü al lut Costăchel... 

— «Domnule inginer Paschi !...», şuieră a furtună сопи’ Arghire... 


> 


Darà din curte vin cintece de fluier, mugete infundate, poc- 
nituri de harapnice, tălăngi, chiote... 

— Buhaiul, buhaiul !... 

Aleargă, care n cotro, în salon, în sală, la fereştile ce dai 
în ogradă. 

Cu fruntea alipită de geam, Vochita socoteşte: Doamne, şi Conrad 
Paschi 1... De ce nu-şi măsoară vorba, maï ales că stie ce iute-i 
sare aschia tătuţei! Ce vorbă şfichiuitoare se pregătia în gura 
mare, căscată de sar fi putut număra сеї cîţiva dinţi rătăciţi 
în gingie?... 

Şi acuma Conrad, de ce-l aicea, lîngă dinsa, si nu lingă Florica?... 
О, Doamne, cum se uitaü ochi în ochi, si zimbetul еї cum il 
pindia intr'una !... 

Încetişor întoarce spre dinsul, fata, ochit mart plin! de gînduri. 

Şi el o priveşte, si un murmur slab, abia desluşit, şopteşte: 

— Duduia Vochita !... 

În murmur slab, abia desluşit, îngînă: 

— Domnule Conrad !... 

Glasul acela fierbinte de tot focul ascuns în inimă !... ` 

Zăpăcită, aleargă de-acolo Vochita, se'nghemuieste lingă mătuşa 
Agripina, îşi apasă minile pe piept. .  . 

Privirea aceia a luf, mai puternică, Doamne, ca orice rază din 
Cer !... Mal vorbăreaţă ca graiul cel mai mestesugit |... 

(Va urmă.) IRINA G. Lecca. 


310 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





CÎNTEC DE PIERDE-VARĂ 


Foaie verde sămulastră... Foaie verde de năgară... 


Floare- albastră Floare rară, 
Din fereastră, Astă sară 
Cin” te-a rásádit în glastră ? Am să beau cât întro vară, 
Două míni de fată mare, Fiindcă jalbă-mi apostată 
Care ware Niciodată 
Decât floare Ascultată 
Sá "ndrágeascá cu "nfocare! Nu mi-a fost de mândra fată. 
Foaie verde foi de nalbă... От fi verzi de orice neamuri, 
Floare albă, Flori pe ramuri, 
Eu co jalbá Porniţi lamuri, 
О să vi& la doamna-ţi dalbă, Со să intru, beat pe geamuri. 
Si-o s'o rog să te dea mie, Şi pe toate và vor fringe 
Si să vie Mini nátinge... 
Să mă 'mbie Cin” vo strînge 
Să-i daŭ inima-mi pustie. Vreau #0 văz cum e cînd plânge; 


MIHNEA OLMAZ. 


NEDREPTATEA ȘI DREPTATEA. 


— POVESTE — 





A fost odată un om, şi toate it mergeau гай, Era prigonit de 
soartă. Aşa-l în această lume: unii aŭ binele cu grámada, cu 
carul, și alţii nu-l ай nici citu-i negru supt unghie. Unit aü bu- 
nátátile de pe lume să mănince si nu pot mînca, iar alţii ar 
minca si foc, şi nu-l ай, şi li ghioráie matele de foame. Unit nu 
ştii ce-l grija, nevoia, supárarea şi lipsa, pe cind alţii sînt veşnic 
supăraţi, nevoiaşi, asupritf. Aceşti din urmă sînt сеї mal multi, 
şi din eí făcea parte omul nostru. 

Văzind el că-i tot greii de dinsul| că nu mai are dreptate 
nicăirea, că degeaba mai munceşte, a vrut să-şi iea lumea în 
cap: şi-a luat mincare în traistá si un bát în mină: şi-a pornit 
prin lume, să vadă, va ma! găsi alt om Ја fel cu dinsul? Si aşa 
a mers el mult şi bine prin sate, cimpit, păduri, pănă sa întîlnit. 
cu un drumet ca şi dinsul şi i-a zis: 

— Bună cale, om bun. 


N. MATEESCU: NEDREPTATEA SI DREPTATEA 311 


— Mulţămim dumneavoastră, i-a răspuns cellalt. 

— Om bun, zise cel d'intáiü, celui de pe urmă, în ziua de azi 
îi mat bună strimbătatea decît dreptatea. 

— Ba nu, îl răspunse cellalt, oricum ar fi, tot maï bună e 
dreptatea în ziua de azi, pentru că iese la lumină, ca untde- 
lemnul de-asupra apel. 

— Aşa gindeşti tu, mál, zise cel d'intáiü celui de-al doilea, 
dar nu-l! aşa. ' 

— Bine, dacă nu-l aşa, zise cel de-al doilea, hal să ne-apucám 
rămăşag. 

— Hai, răspunse cel d'intăiii. Dacă va fi cum zic ей, să-ţi scot 
ochil ; de nu va fi aşa, să-mi scoţi tu mie. 

— Bun, aşa să facem. 


După asta ай pcrait amindoi pe drum. Si-aü mers, si-aü mers, 
şi numa! ай ajuns întrun sat. Dacă ай ajuns acolo, iaca văd doï 
oameni bătriui, bătrini, un moşneag si cu baba lui, acoperind o 
casă. Вара zvirlia de jos paie ce putea, şi mosneagul le aşeza 
acolo sus pe casă. Cum ajunseră, aü zis: 

— Bună ziua, oameni buni. 

— Multámim dumneavoastră, răspunseră bátrinif. 

— D'apoi bine, ziserá drumeţii bătrinilor, таге cine să vá 
acopere casa? Nu se găsește altceva pentru acoperit? Aşa-i drep- 
tatea pe la dumneavoastră ? 

— De dreptatea din ziua de azi, n'a ce spune. E mal bună 
nedreptatea în ziua de azi. Noi am făcut şi am crescut şese feciori, 
şi toţi sint gospodari si cu dare de mină. Si niciunul nu vrea 
să ne ajute nici cu un capăt de aţă. 

De aici aŭ pornit maï departe la drum, şi, tot mergind, vorbiaü 
de rămăşagul lor. Si aşa mergind ei, şi apropiindu-se de un pod, 
drumetul cel d'intáiü zise celui de-al doilea: 

— Efi, măi, vezi cá, în ziua. de azi, e maï bună strimbátatea 
decit dreptatea? Vezi că te-am rămas? Dacă mă rămineai tu, 
eŭ n'as fi întors rámásagul, si aşa nici tu nu trebuie să-l întorci. 
Aşa dar să stal să-ţi scot ochif, cum am avut vorba. 

— Bine, măi, nu întorc, că omul se leagă cu cuvintul, si vita 
cu funia; stau, dar să mă duci la podul din apropiere, după ce 
mil scoate ochii, spre a căpăta cite ceva sia nu muri de foame. 


312 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








— Bine, mát cutare. 
Zis şi făcut. 


După ce i-a scos ochii, ceala, fiind tiran Ја inimă, nu l-a dus 
unde i-a fost vorba, ci la nişte măcieși, si l-a lăsat acolo. Peste 
noapte ай venit trei hultani şi sai pus pe măcieş si-aü vorbit аза: 

— Doamne, mă! fraţilor, cine-i orb în noaptea aceasta, şi mine 
dimineaţă va da cu minile prin rouă şi so şterge pe ochi, va 
căpăta vederea, zise се] d'intăiu. 

— În cutare oraş nu este apă, si orásenit aŭ făcut o harabă 
de galbeni ca so deie celui ce li va da apă. Si se poate găsi 
аза: să încalece cineva pe iapa popel cea albă din acel tirg şi 
so йе in galopul cel mare, şi aşa să încunjure oraşul de tre! 
ori. Si, unde va sta iapa să se odihneascá.., асо]о-ї izvor pu- 
ternic, zise cel de-al doilea. 

— În cutare ţară, fata cutărui Împărat e umflatá cápus&. Si- 
aşa pentru cá în ziua de Paste, de fudulă ce era, cind a luat 
nafura din mina preotului, ma dus-o în gură, ci a pornit cu ea 
în mină, spre casă. Cînd să iasă din biserică pe scări, a scăpat-o 
jos, şi а inghitit-o o broască, şi o tine în gură. Broasca e în pä- 
mint supt scările bisericii. 

Împăratul a cáutet-o cu fel de fel de doftori, însă nu i-a dat 
peste leac. E] a spus cá cine-l va lecui-o, i-o dă de soție, si cu 
jumătate de împărăție. Leacul ei este: să se caute broasca supt 
scările bisericii, să о stringá de gusă, şi, ieşind nafura, să i-o dee 
so mánince, şi în clipă îl va trece, a zis cel de-al treilea. 

După asta, revársindu-se de ziuă, hultanii aü zburat şi sai 
dus în treaba lor. EY n'aü ştiut de omul ce era pe acolo. În 
urma lor, omul orb, care auzise tot ce vorbiseră eï, dînd cu 
mîna prin rouă si stergindu-se la ochi, văzu ma! bine ca înnainte. 
Atunci el, vázindu-se aşa, îşi făcu cruce şi multámi luf Dum- 
nezeii. Pe urmă se duse în oraşul unde nu era apă şi acolo, 
vorbind c'un om, zise: 

— Om bun, rogu-te, dá-m! puţină apă să beaü, că iote vin 
tare de departe, din cutare loc, şi tare-s ostenit şi însetat, să-mi 
„Sting inima de sete, şi altă pomană maï mare nu-ţi mai trebuie. 

— Doamne, om bun, дарої dacă aş avea, cum nu ti-as da! La 
noi, poţi să şi mori de dor de apă, şi nici strop nu se găseşte: 


N. MATEESCU: NEDREPTATEA SI DREPTATEA 313 


am pus toţi tirgoveţii, mină de la mină, şi am făcut o harabă 
de galbeni, so dăm acelui ce ni-ar da apă. 

Acum drumetul s'a dus şi-a luat iapa рореї cea albă, şi-a în- 
cunjurat oraşul în galop de tre! orf. La al treilea rind, ostenind 
iapa, a stat şi sa hodinit. Atunci a pus un semn acolo, şi sa 
dus la maï marit tirgului, si a zis: 

— Ce-mi! daţi, să vă daŭ ей apă? 

— Ce să-ți dám, mă? Nici maï mult, nici mat puţin decit o 
harabă de galbeni. 

— Bine, atunci haideţi cu mine. 

Şi-a luat el un hirlet,si l-a virit în pămînt, unde stase iapa, si 
atuncă a început să iasă apă foarte multă. Sia vrut el să-l mat 
vire odată, şi atunci i-aü zis orásenil: 

— Nu-l mai viri, mát, că ni înneacă oraşul. Ni ajunge asta, si 
ni mal întrece încă. Îți multámim, şi-ţi prea multámim. Haide 
să-ți dăm banii, ca multámire, pentru facerea de bine. 

— Ba nu, nu asa, zise el. Bani! să mi-i mal ţineţi o bucată 
“de vreme, cá oiii veni mat pe urmă să mi-l ieaü. Trebuie să vin 
cu pungă să-l ieaü, că banul e ochiul dracului. 

— EI bine, măi, şi aşa, cum vrei tu, sint a! tăi; ort îi laşi, ort 
Îl iei, fă ce vrei cu dinşii, că пої nu ni întoarcem vorba ! Cine îşi 
întoarce vorba dată, să-i întoarcă Dumnezeü limba pe dos,—i-aü 
răspuns orăşeni). 

Vorba Rominulut: «Şi-aşa-i bine, şi-aşa-i bine, şi cocoane,' şi 
jupine». 

După asta sa dus el pe la poarta Împăratului cu fata bol- 
navă, şi striga: 

— «Doctor bun, doctor bun.» 

Împăratul, auzindu-l, zise la slugi: 

— Cutare, ia duceţi-vă şi chemați omul acela încoace, să 
vedem ce spune. 

Si І-ай chemat: dacă l-aü chemat, l-a întrebat Împăratul: 

— Ce strigi tu, şi ce eşti? 

— Ей, răspunse el, sint doctor, şi, pentru că lumea nu mă 
cunoaşte, strig şi spun şi din gură meşteşugul miei. 

— EI bine, dacă eşti doctor, poti lecui bolnavi? 

— Cum să nu, mărite Împărate, lecuiesc tare bine şi de orl- 
Sice boală. 

— Iată, îl zise Împăratul, am o fată bolnavă, aşa si aşa. De-i 


www.dacoromanica.ro 


314 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





lecui-o, ţi-o дай tie de soţie şi jumătate din Împărăţie; de nu, 
itf ieaü capul Si nu-mi vine a crede cá vei putea tu face una 
ca asta, pentru cá n'aü putut face alti oameni foarte învăţaţi, 
nu un prost ca tine. 

— Înnălţate Împărate, de n'oiü putea, îmi vel lua capul. 

Vorba Romiînului: «Nici nu ştii de unde sare iepurele». 

Pe urmă sa dus е], a căutat broasca, i-a luat nafura din gură, 
şi-a dat-o fetei Împăratului şi-a mincat-o, si, cum a mincat-o, 
îndată sa şi făcut sănătoasă, ca şi cînd i-ar fi luat cu mina, 
Atunci Împăratul nu şi-a întors cuvintul, că asa-f bine să facă 
orişicine, şi l-a dat de la fereduit, l-a îmbrăcat cu haine împă- 
răteşti, şi i-a dat fata şi-a făcut nuntă. Şi-a chemat lumea de 
lume la nuntă, şi-aii petrecut mult şi bine. După nuntă, l-a făcut 
а] doilea după sine si i-a dat si jumătate din Împărăţie. După 
asta şi-a luat el militie, cit şi-a fi luat, şi sa dus in tirgul unde 
scosese apă, si şi-a luat banil, şi s'a întors acasă. În drumul 
acesta, trebuia să treacă pe la podul unde-i scosese tovarăşul 
lui ochii. Cînd ajunse acolo, se intilni cu dinsul, şi-l zise: 

— Măi, mă cunoşti tu pe mine? 

— Cum să nu te cunosc, îl răspunse cela. Dg’ nu stiü, de unde 
şi pănă unde, prin ce minune aï ajuns aşa! 

— Dreptatea, mái, dreplatea, її răspunse el, dreptatea ií mat 
bună de cit strimbătatea. 

După asta a vorbit ostașilor să! aşa: 

— ÎL ştiţi vot că omul acesta, cu cîtăva vreme în urmă, mi-a 
scos ochii si m'a lăsat mai гай ca pe un cineal nimănui. Scoa- 
teti-I şi voi ochii, şi-l ducet! de-l răzimaţi de măcieşii cutare, unde 
m'a lăsat şi el pe mine. 

Zis şi făcut. 

Acolo peste noapte, iar ай venit сеї trei hultant. Si unul din eï 
a zis: 

— Mi, să spunem fiecare din пої cite o poveste. 

— Ва, nu, măj, că tot ce-am povestit acum anul aici, s'a făcut. 
Se vede cá a fost vre-un om pe-aici si a auzit. la să căutăm,—- 
ziseră el într'un glas. 

Si-aü căutat, ѕі-ай găsit pe omul ceala, şi l-au mîncat. 


N. MATEESCU 


GOETHE : HERMANN SI DOROTEA (TR. ORESTE) 315 
GOETHE 


HERMANN SI DOROTEA 


TRADUCERE DE ORESTE 
(Urmare) 





THALIA 


CETĂȚENII 


Astfel sfirşi respectuosul copil hotărita-i vorbire, 

Insă părintele săi, precum începuse, urmează : 

«Ceia ce nu se găseşte în oameni, nu poate să iasă, 
lată de ce nu voiesc să-mi văd împlinită dorința, 
Adecă fiul cu mult pe părintele săă, să-l întreacă. 
Căci, dacă nu ar lucra fiecare cu inimă pururi, 

Cum ne învaţă străinele (evi şi trecutele vremuri, 

Ce s'ar alege de case şi chiar de 'ntocmitele sate?! 
Nu trebuieşte са omul să fie la fel cu ciuperca, 

Care în locul în care-a crescut, putrezeşte îndată, 

Fără să lase vre-o urmă de ce [ăptuit-a în viaţă! 

De la întăia vedere a casei, cunoşti şi stăpinul ; 
Astfel, în satele mari cercetezi mai întăiŭ stápinirea, 
Căci acoló unde vezi dárimale şi ziduri şi turnuri 
Şi-unde în gropi grămădit se lasă gunoiul în stradă, 
Unde alunecă piatra şi nimeni la locu-i no pune, 
Unde e putredá birna şi casa așteaptă zádarnic 
Sprijin să capete iarăşi, acolo e rea stápinirea. 

Căci unde cirmuitorii waŭ grije gi ordine-acolo 

Foarte uşor il cuprinde pe om moliciunea murdară, 
51-1 înfăşoară precum pe-un Diet cerşetor nişte zdren[e. 
Iată de ce mam gindit că-i bine să meargă şi Hermann 
Strassburg să-l vadă, şi iarăşi să vadă şi marele Frankfurt 
Şi пей si veselul Mannheim, zidit cu multă 'mgrijire. 
Cine odata văzut oraşele mari şi frumoase, 

Мате odihnă de. nu 'mpodobegte şi mica lui țară. 

Nu ni admiră străinii uşa frumos innoild, 


316 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Turnul cel alb şi biserica noastră ce pare că-i nouă? 
Nu îi incintă şoseaua? canalele bine "mpár(ite 

Care distribuie apa "mplinind trebuintele noastre 

Şi ne fereşte de focuri grozave, stingindu-le *ndatà ? 

Nu se făcură acestea de cind cu cumplitul desastru ? 
latá de şese ori fost-am ales, de clădiri să port grijă 

lar cetăţenii cei bumi mi-ai, adus mul[ámiri meritate, 
Fiindcă "nceputele lucruri le-am dus nentrerupt înnainte, 
Cele ce alţi 'ncepuse de-asemeni sfirsindu-le т bine. 
Astfel pe fiece membru dorinţa aceasta-l cuprinse, 

Toţi pe "trecute lucrează şi-i gata şi drumul cel trainic, 
Care de-acuma uneşte şi satul cu calea cea mare. 

Teamă mi-e însă că tineră pildele тай să urmeze! 
Numai frumseţi trecătoare li fură gindirea la unii; 
Alţii acasă rămîn şi clocesc ghemuití după sobă, 

$i mă gindesc cá şi Hermann din rindul acestora-i poate». 


Insă îndată răspunse 'nfeleapta şi buna femeie: 

« Pururea judeci nedrept pe-al nostru copil, şi de-aceia 
Foarte puţin se "mplinesc de-apururi dorinţele tale : 
N'avem puteri să creştem copiii aşa cum ni place, 
Trebuie-uşa să-i iubim, cum sint căpătaţi de la Domnul, 
Bine crescindu-ă, fireşte, lásindu-li însă natura : 

Unul talente-anumile, şi altele-are un altul. 

Pieştecare de ele dibaciü folosindu-se, poate 

Fi fericit întrun fel. Dar Hermann nu merit ocară : 
Vrednic îmi pare de-averea, pe care w curind î-om lăsa-o, 
Pildă cinstită să-l aibă teramii şi cei din oraşe, 

Și în consiliu de sigur cá ware să fie la coadă. 

Dar, ocárindu-l mereŭ şi crunt dojenindu-l, ca astăzi, 
Orice 'ndráznealá în pieptul copilului nostru vei stinge». 


Vorba sfirşind-o, aleargă să 'mtimpine-afară băiatul, 
Са să recheme în pieptu-i, cu vorbe duioase de mamă, 
lar bucuria, căci el merita, mititelul, айа! 

Tatăl, îndată ce mama ieşi, îşi zise cun zîmbet: 

Ca şi copiii, femeile sint cu totul ciudate! 

Fieştecare trăieşte aşa сит îi place, gin urmă, 

Laüde ni cer totdeauna şi dulci mingiieri nesfirşite. 


GOETHE : HERMANN SI DOROTEA (TR. ORESTE) 317 


Mult adevăr se găseşte п proverbul bălrinilor noştri: 
Cine nu merge mmnainte dă іппарої. Si atita». 


Iară spiţerul, părind ginditor, їй răspunse atuncea : 

«Bun e proverbul, vecine, şi pururi mă uit împrejuru-mă, 
Fără prea multe parale o stare mai bună cătindu-mă ; 
Insă, cind vrei să repari înnăuntru şi-afară o casă, 

Dacă mijloace nu ai, la ce-ţi foloseşte şi zelul? 

Сай să spunem că тай cetățenii; zădarnic deci caută 
Bunul pe care il ştii, să-l capete, fiindcă-i prea strimtă 
Punga şi-i mare nevoia, şi piedeci i-opresc totdeauna. 
Multe aş face; dar eine, în vremea aceasta de lipsă, 

Nu se gindeşte cu spaimă ce mari chelluieli ţi sar cere?! 
Iată, cásuta-mi putea de mult să zimbească de modă, 

Şi să lucească zăbrele de-a lungu-i, la multele geamuri. 
Insă putere-ai urmă negustorul ce-adaiigă la bumuri 
Locul şi drumul pe care ciştigă mai bine-avutia ? 

Iată şi casa cea nouă! Cu ce măreție pompoasă — 

Albe podoabe ^n spirală răsar intre tarile pietre! 

Iată ferestrele mari, cu geamuri ce-şi schimbă lucirea : 
Parcá-s oglinzi. Celelalte căsuțe rămas-aă, în umbră ! 
Cele mai mindre aŭ fost, de la groaznicul foc, ale noastre : 
Da, spiţeria la «Inger» şi birtul la «Leul de aur», 

Şi тей grădina-mi era vestită тп Tinutul acesta, 

Că se opriaŭ călătorii să vadă prin gardul cel roşu 
Statuia unui sărman cergetor şi alta "n coloare, 

Iară aceia pe cari cu Їаріе-ї serviam în superba 

Peşteră, care e plină de praf şi e gata să cadă, 

Mare plăcere ѕітііай privind coloratele straturi 
Bine-agternute în şiruri şi însuşi acel ce cunoaşte 

Plin de uimire privia cristaluri de plumb şi mărgeanuri. 
fermecătoare tablouri erai, de-asemenea "n sală: 

Doamne şi domni, imbrăcaţi frumos, se plimbai, în grădină, 
Flori felurite *mtinzind cu degete mici, supţirele. 

Cine mai vrea să: le vadă acuma! Cuprins de тітізіате, 
Rar mă mai duc în grădină ; azi toate se cade să fie 
Fine; chiar banca de lemn de-asemenă cu alb se văpseşte. 
Totul e simplu şi neted; sculptura şi chiar poleiala 

Nu mai sint bune; şi lemnul străin are preţul mai mare 
Astăzi aş fi mulţămit cu lucruri de moda cea nouă ; 


318 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








Mobilă nouă să-mi fac şi să merg împreună cu veacul; 
Nimenea totuşi nu face un pas cit de mic înnainte. 

Cine asupră-şi ar lua lucrătorii сеї mulţi să-i plătească ? 
Iată, acum de curind am voit să-mi văpsească си aur 
Iarăşi pe Sfintul Mihaiu de pe firma cea veche şi ştearsă, 
La ale cărui picioare stă 'ncolácit un balaur ; 


Insă, de prețul cel mare speriat, il lăsăii, ca *nnainte.» 
(Urmează). 


AMINTIRI DIN ARDEAL 


ORHESTRA ȘI POMPIERII DIN BLAJ 





Prin anul 1884, se stabilise în Blaj, ca profesor de musică şi 
de gimnastică, un tinár cu numele Paul Ungureanu, om foarte 
energic şi întreprinzător. Pănă la venirea lut în Blaj, afară de 
şcoală nu mai exista nicio viață, Ја şcoală şi acasă în zilele de 
lucru, iar sărbătoarea la mănăstire, să asculti slujba dumne- 
zeiască şi predicile profesorilor, cari predicaü pe rind. Aici se 
limita viaţa tinerimei, si nici nu putea [i altfel, de oare ce aproape 
toţi profesorii erai celibatari, сапопісії, oameni bátrint şi comozi, 
iar locuitorii de pe atunci al Blajului, oameni! sfioşi, lăsători, 
n'aveaü nictun duh de vre-o întreprindere. 

Fi își vedeaü în linişte de cojocăritul şi cizmăritul lor, şi se 
multámiaü cu viaţa aceasta, ce se putea asămăna cu aceia a 
profesorilor, cari şi ef nu se miscaü decit la şcoală si în seminariii, 
unde aveaü masă comună. 

Profesorul Ungureanu însă nu se putea uni cu viaţa lor, fiind 
un temperament mal liberal, un om umblat in lume cum sar 
zice, зай, mai bine, un om de lume. 

De aceia a întrebuințat toate mijloacele posibile pentru a 
schimba traiul acesta monoton din Blaj, şi a izbutit. 

A întreprins o colectă printre canonici şi profesori, şi a cumpă- 
rat instrumente musicale, punind basa unei orhestre «opidane», 
a injghebat cu multá trudá aceastá orhestrá, care se compunea 
la început din septe membri, şi cu maï multă trudă a instruit 
pe aceşti membri în fiecare seară la el acasă. Dar, în timp de patru 
luni, abia ай putut învăța două bucăţi: «Marşul lu! Iancu» si un 
mars funebru. 


T. O.: AMINTIRI DIN ARDEAL 319 - 





În anul acela moare nepoata canonicului şi directorului gim-: 
nasiuluf, Ion Antone, şi atunci pentru intáiasf dată a cîntat or- 
hestra margul funebru la înmormântare. 

Publicul a rămas uimit de progresul făcut şi a adus laude 
conducătorului. 

De la începutul lui Maiü pănă la Cuvioasa Paraschiva, or- 
hestra delecta publicul cu marșul luf Iancu, dar numai cu 
marşul lui Iancu, pe piaţa Blajului în fiecare Duminecá după 
prinz, aşa că ajunsese acel marş aşa de cunoscut, încît îl cintaü 
şi găinile din Blaj. Ba unii dintre Blájenf, precum ай fost lăudat 
orhestra la început, aşa aü început acum a o huli, punind di- 
ferite numiri de batjocură membrilor: celui care sufla în fli- 
gălhorn îl ziceai «Siebene cu Flügelhorn». Si musicanţii вай 
simţit jigniti. În loc de a căuta să mat înveţe încă vre-un cîntec, 
aü început a se retrage pe rind, supt pretext că nu li permit 
plăminil să maï sufle în trimbitá, si aşa, precum de răpede sa 
înfiintat, tot aşa de răpede sa şi desființat orhestra. 

Profesorul Ungureanu a rămas singur cu instrumentele pe 
care le-a dăruit liceului, lipind pe gordună un bilet cu inscripţia: 
«Sic transit gloria mundi». 

Ungureanu, dezgustat, sa retras de la orice mişcare, dar în- 
ceputul luf nu rămase început, căci 1-ай imitat şi ceilalți pro- 
fesori, cari ai înfiinţat o societate de consum supt numele de 
«Concordia». 

Societatea de consum era bună, dar lumea acum era obis- 
nuită cu distracţii, deci o altă societate se impunea şi tot bietul 
Ungureanu a trebuit să iea iniţiativa. 

O convocare între orăşeni! din Blaj fu răspîndită, şi supt pre- 
sidiul profesorului Ungureanu s'aü strins Blájenif în sala de 
gimnastică, unde aü pus basa «reuniunii pompierilor voluntari din 
Blaj», alegindu-se cápitan profesorul Ungureanu. 

La început, această societate avea puţini membri, si în zádar 
bătea «tamburul» Vlad din tobă, ca să-i stringá seara la exerciţiu, 
că nu prea se arátaü. 

Spiritul întreprinzător al lui Ungureanu găseşte aici un mijloc 
de atracţie. Din micul fond ce s'a putut stringe, lasă de se 
confecţionează cîteva costume pentru pompierii mat săraci, avînd 
toţi uniforme : gradele aveai coifuri frumoase, ca la oraşele mari. 

Uniforma să trăiască, că şi aici a început a face furori. Fiecare 


320 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


dorea să aibă uniformă de pompier, care, pe lîngă că nu era 
scumpă, dar era şi frumoasă, şi aşa fiecare, purtind uniforma 
de pompier, era îmbrăcat în gală, mai bine ca în redingote, care 
báteaü la unii în verde. Si aşa, gratie uniformei, зай înscris 
mulţi tineri si bătrini ca membri. 

În fiecare seară, profesorul Ungureanu, tinea şcoală cu еї, si, 
Dumineca, fáceaü în corpore marşuri prin oraş; ti-era maf mare 
dragul a-l vedea cum cálcaü de tantosí după tactul tobel, pe 
care o bătea tamburul Vlad ca'n patruzeci si opt. 

Pentru a avea si el o distracţie, căpitanul lor proiectează darea 
unul bal în folosul pompierilor voluntari din Blaj. Si sa si dat 
acel bal, care a fost unul dintre cele mai strălucite din cite se 
tin minte în Blaj. Lume a fost venit fourte multă, şi pompierii 
aŭ petrecut cit se poate de bine, — că erau în uniformă si li sta 
bine la toti. Nu-i păsa cojocarului, de profesor, că uniforma era 
aceiaşi pentru amindoi. 


Numai lucruri bune a făcut profesorul Ungureanu prin Blaj, 
şi, cu toate acestea, nu eraaşa de bine văzut. Chiar şi cu ocasia 
balului pompierilor sa aflat un ráüvoitor care a publicat în 
gazete cá la balul pompierilor din Blaj s'a jucat în pausă «cá- 
luşarul» si «bătuta», supt conducerea d-lor Dumitru Turcu si 
Nicolae Ionas. 

Pentru străini, această notitá, apărută pe atunci în gazete, nu 
avea nicio importanţă, dar pentru Blăjeni era de o importanţă 
foarte mare, căci sus-zişii conducători вай, maï bine, vătafi 
al jocurilor nationale, егай ambil şontorogi. 

Profesorul Ungureanu văzu acum că nu poate face nimic de 
Doamne-ajută în Blajul de pe atunci căci, dacă şi balul acesta 
a fost hulit, n'a maï încercat a da un al doilea bal. Ba sa re- 
tras cu totul, şi de atunci nu aü mai mers trebile bine la pom- 
pieri: ef rámánind fără căpitan, sau născut partide, asa eà in 
fiecare lună aproape se schimbau căpitanii. Se fácu astfel această 
reuniune aproape de ris. lar Ungureanu a plecat pentru tot- 
deauna din Blaj. 

Dar de gîndul lui bun si de îndrăzneala încercărilor sale n'aü 


uitat aceia cari li-aü fost marturi. 
T. O, 





C. RĂDULESCU-CODIN : JUMĂTATE DE OM 321 


JUMÁTATE-DE-OM 


— POVESTE — 





Cică avea un cioban trei feciori şi trei turme de oi şi trei topoare... 
La moarte, ce să facă? Lasă feciorilor cîte-o turmă şi un topor. lar еї, 
după ce-l fac cele pentru suflet, se duc cu oile încolo spre munte, unde 
в’ог fi dus. Si cum le păşteai, odată ЇЇ şi apucă noaptea pe-acolo, departe 
de sate, fără foc şi fără scăpărăminte. Cu ce să puie de mămăligă? 

— «Sá mă suiü, măi fraţilor, în tufanu' ásta»—zice cel mare. «Poate 
văd încotrova vre-o zare de foc!» 

— Suie-te, dec! 

Se urcă şi vede, hăt departe, spre Răsărit, o zare de foc. Apucă omul 
într'acolo... Du-te şi du-te şi du-te... 

Cind soseşte la foc, cine socotiți că era ? Fă-ţi cruce, tată, să nu vi- 
sezi la noapte! O jumătate de от frigea un Бой într'o frigare. 

— Ce vrei, mă băiete? 

— Să ieaü foc! 

— «Spune ori o vorbă bună, ori o minciună»! — îl strigă námetenia. 
«Altfel, vezi calul miei ? Te leg lîngă el». 

Cind îşi aruncă creştinul ochii si mai vede calul, o huştupină, tot o 
jumătate, îi inghiatá sîngele în vine. Mai scoate, omule, graiü, dacá-tí 
dă ті а! Mutise. 

Dacă tace, il leagă lîngă cal. 


În lipsá-!, aşteaptă fraţii, aşteaptă, aşteaptă, doar ò veni alde nen'-sáü, 
dar, desurda! Dacă văd aşa, se urcă şi cel mijlocit in copac. Vede zar: a 
de foc şi cărarea pe care a apucat fratele, se dă jos şi se duce, se 
duce pănă la foc. 

— «Ori spune o vorbă bună, ori o minciună !» — se răsteşte şi la el 
spurcăciunea cind îl vede. 

Tace şi el de frică, si jumátatea-de-om îl leagă lingă calu-i. Pe urmă, 
mai stati ce mai stat, námetia lingă foc şi ciobanii lîngă cal, cînd... hop ! 
se pomeneşte şi cu cel mic. Aşteptase omul, şi, dacă văzuse, lăsase oile 
în plata Domnului. 

— «Spune, mă, ori o vorbă bună, ori o minciună |», se răsteşte şi 
la ăsta, să-l bage 'n pămînt, sálbatecul. 

Dar el, ce, socotiți că se sfieşte? As! 

— O vorbă bună, ori o minciună ? Ascultă, spurcatule : Tatá-mieu era 
olar. Făcea la oale şi le trântia 'm capu tău! 

— Cum, mă? 

— În capu' táü le spărgea. 


www.dacoromanica.ro 


322 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


— Minţi ! 

— Cum шш? N'ai zis tu să spun o minciună? 

Si se rápéde la fraţi de-i dezleagă: «Hai, mă, la ої; ce? Sintetí 
muieri, să vá lege un ticălos ?» 

Îi dezleagă in pripă, iea foc şi pleacă. Cind sosesc la tirlá, oile, sára- 
cele, şi puseseră de mămăligă. 

Mănincă, pe urmă se culcă, şi dorm pănă la ziuă. 


În noaptea astălaltă, Jumătatea-de-om li miroase urma şi se duce 
pănă aproape de tirlá. Acolo se ascunde în nişte bozi, şi incepe să strige 
cit îi lua gura: 

— U! Cine aude şi nu răspunde? Ul Cine aude şi nu răspunde? 
Cel doi ciobani, mai nătăfleţi, daŭ să deschidă gura, dar cel mic, că-l 
mai voinic: «Sst... Nu răspundeţi, nene, că vă pierdeţi capetele !». 

Nu răspund ei, dar nămetenia începe a doua oară: 

— U! Cine aude şi nu răspunde? 

Atunci fratele cel mare nu se mai poate stăpini, şi iese afară: 

— Ce, mă, ce? 

Si, cum grăieşte, odată şi se vede legat. 

Tot aşa pate si fratele cel mijlocii, cînd răspunde Ја alt strigăt al 
nămeteniei. 

Iar cel mic n'a scos graiü, şi a rămas la oife. Degeaba striga náme- 
tenia de se cuiremuraü împrejurimile. 

Ieneste spurcatul de minie, si s'apropie de cei doi legaţi: «Mă băieţi, 
dacă vá voiü da drumul, îmi daţi in mină pe cel mic ?». 

— Тї-1 dám, numai dezleagá-ne ! 

Îi dezleagă, iar ticăloşii — nu i-ar mat fi rábdat Sfintuletul! — leagă 
cobză pe fratele lor cel mic şi-l daü plocon lui Jumátate-de-om. 

Sare 'n sus de bucurie spurcatul şi-l iea de-l duce tiris după el, la 
nişte damuri de case, în fundul pustietăţii. 

— «Vezi tu nucile astea ?, îi zice sălbatecul, cînd ajunge acolo. Să-mi 
descui uşile cu ele». 

Se uită flăcăul şi... ce să vadă ? Nouă nuci într'un ciur, să descuie 
cu ele nouă uşi. 

Le descuie, şi se miră Jumătatea-de-om, dar, în gindu-i: «Hi! Tot nu 
scapi tu de mine, băiete! Cum o să te mai prăjesc !». 

Şi începe să-şi lingă buzele. Pe urmă: 

— «Mă băiete, ей mă duc nifelus să mă culc, cá am ostenit. Piná 
una alta, tu să-mi prăjeşti plăticile astea... Vezi tigaia ?» 

— O văd. 

lea flăcăul plăticile, iea şi tigaia, care era cît un om de mare, că în 
ea era să-l prăjească, şi se duce la foc. 

Pe urmă, învirteşte ce învirteşte, şi, cum vede că sforăie sălbatecul, 


C. RÁDULESCU-CODIN : JUMÁTATE-DE-OM 323 


odată face: pleosc!... cu plătica prăjită peste ochiul nămeteniei —, că 
unu' avea, şi-l lasă orb. 

— «Vai de mine şi de mine!», ţipă orbul. Mă prápádesc. Încailea 
nu ştii şi ей p'ăl care mi-a făcut asta, cá o să-i rămiie atita avere pe 
mină». 

Pe urmă, mai stă ce mai stă şi se face că moare de-a binele, ma 
grăind : «Inelul miei, inel ! De nu l-aş pierde sărăcuţul !». Si, cum zice, 
lăsă să-i pice din deget un inel. 

Iar flăcăul, ware de lucru ? Apucă inelul şi-l pune în deget. Pe urmă 
încarcă în nouă cară averile lui Jumătate-de-om şi pleacă cu ele spre 
ticlà. 

Dar, cum face, rátáceste drumul, flácául, şi apucă prin nişte tirmoacă 
şi iatunecimi, să-ţi dai cu degetele 'n ochi. Caută el incoà, caută incolo 
să iasă la lumină, şi, dacă vede că nu e rost, se pune pe plins. 

Cum sta şi plingea, vede ín drumu-i o cápátíná de om, gi se cruceşte 
«cind o aude vorbind : 

— De ce plingi ? 

Îi spune tirigenia. 

— aNu-ţi fie inima rea că te scot ей la drum» —, îi zice cápátina, pe 
care o trimesese, pe semne, Jumătatea-de-om. 

«Da' să mă asculţi, sí vii după nine cind ќе-оій chema ! Te invoiesti ?». 

— «Ма ínvoiesc». 

— Dacă-i aşa, dá pe colo. 

Iese la lumină, şi pleacă. Dar, pe drum, se pomeneşte cu inelul din 
deget, că începe să strige: 

—- Р'аісї, orbule, p'aici! P'aici, orbule, p'aici ! 

Si, cind îşi aruncă ochii în urmă-i, să te cruceşti, nu alta: Orbul nu 
murise, ci venia după el, după glasul inelului. 

Acu, tia'te pinzá! Cum să scape? Dă pe ici, dă pe dincolo: inelul 
striga тегей, şi, oriunde s'ascundea flăcăul, orbul tot il găsia. Sosegte 
la o apă mare. Di să scoată inelul, dar nu poate, şi atunci, văzind pe 
Jumătate-de-om la spate-i, cu o gură cit o şură... încotro să mai apuce ? 
S:oate cuțitul de la briă, pune degetul cu inelul pe un tăietor, şi... tac f 
ÎL taie, şi-l aruncă cu inel cu tot іп apă. 

— «P'aici, orbule, p'aici !», strigă inelul din apă. 

Jumătate-de-om, ce să facă? Se duce după strigăt, socotind că 
într'acolo e voinicul, şi face hudubişt... în apă. Se inneacă, şi scapă flă- 
căul de el. 


Soseşte ăsta acasă, şi imparte averile cu fraţii. Vezi dumneata, inimă 

bună, il iertase, i 
Jar după sese luni se însoară сеї mar;, şi vine rindul flăcăului cel mic. 
— Mă însor şi eŭ, nene! 


324 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 











— Însoară-te, dec ! Cine te opreşte ? 

Îşi găseşte rinduiala, şi pornesc o nuntă mai de Doamne-ajutá. Cind 
insă soseşte ginerele la mireasă, şi pun masa colăcerilor, călţunarilor, 
surorilor de ginere şi naşilor, tocmai cînd să zică oratiile de iertáciune, 
colea ştii aproape de ziua jumătate, nenorocul lor! Hop, în curte, ca- 
pățîna de от! 

— aleşi, ginere, afară !», se rátoieste căpăţina. 

Flăcăul vrea să iasă, că aşa li fusese vorba. Da', odată sare 'n sus co- 
lacul şi cu pinea de pe masă: «Stăi aici, stápine, că azi ţi-e lumea mai 
dragă | Vom răspunde noi în locu-ţi. 

Şi iese pînea "n prag: 

— «Hel, hei ! Cápátiná moartă, şi-ai plesni ! Nu poţi să ai atita răbdare?» 

— «Nu pot !» 

— «Da' ей cum pot “>, se rasteşte pinea. «Cá pe mine má samănă, 
má pliveşte, má seceră, mă leagă, mă treierá, má vîntură, má macina, 
mă frámintá, mă соасе..., şi tot am răbdare. Si tu paï răbdare ?» 

— «N'am». 

Începe şi vinul: 

— «Căpăţină moartă, şi-ai plesni! Ей cum am răbdare? Că mă al- 
toieşte, mă sapă, má pliveşte, mă îngroapă, mă cercuieşte, mă culege, 
mă pistoseşte, mă fierbe... si cite şi cite? Si, vezi ? Nu mat zic nimic. 
Si tu, Cápátiná moartă, şi-ai plesni, n'ai răbdare, şi vif tocmai acum 
în ziua nunţii ?» 

Şi, cum zice vinul aşa, odată aude: «poc !». 

Sosise, vezi: dumneata, jumătatea zilei şi nu mai putuse rábda Cápá- 
tina-moartá. 

Plesnise şi pocnise, — pocnir'ar capul la toţi duşmanii Rominilor ! 

Таг flăcăul îşi făcu nunta şi mai mindrá si таў frumoasă. 


(Auzită de la Tudor B. Perjoiü, din Ргіроіепї, Muscel.) 


С. RApuLESCU-CODIN 





CcUGETÁRÍ 


Minciuna e o persoană plăcută care îmbracă in fiecare zi o liainá: 


nouă. 
* 


Mergind in singurătate, să nu uiţi două lucruri: să іеаї un tovarás, 
pe tine însuţi, şi să cauţi in frumuseta pămintului pe Tatăl nostru care- 
este în ceruri. 


N. IORGA: TEORIILE PROFESORULUI IBRĂILEANU 395 








TEORIILE LITERARE 


ALE UNUI NOU PROFESOR DE UNIVERSITATE 
(d. G. Ibrăileanu) 


(Urmare.) 





III. 


D. Ibrăileanu mai are şi mania citaţiilor. Ce spune, й place să spri- 
jine pe mărturil contimporane. Cu o dibăcie, care e mai mult advocă- 
țească 5ай comercială decit ştiinţifică, d-sa caută în tot ce a scris un 
scriitor, în tot ce a lăsat o epocă, cine ştie ce declaraţie intimplătoare 
şi, răstălmăcind-o, o ridică apoi triumfător ca un argument decisiv. 
Astfel din faptul că odată Kogălniceanu a luat la vale ре Aristia, acel 
Kogălniceanu care n'a întețit separatism cultural, ci a căutat să-l 
distrugă pe acela care exista, d-sa se crede îndreptăţit a spune că 
în vestita introducere la cel d'intaiit curs de «Istorie națională», nu 
moldovenească, de istorie a Rominilor, la Iaşi, s'a luat în batjocură cu- 
rentul latinoman de peste Milcov. Kogălniceanu insă nu trebuie pus 
alaturi cu Al. Rusu, fire nervoasă şi impresionabilă, de o spontanei- 
tate minunată, strălucind de spirit la fiecare atingere a lui de lumea 
ideilor, dar sentimental, pălimaş, exagerat şi cu totul incapabil de a 
uni toate vederile sale răzlețe într'o doctrină. 

D. Ibrăileanu, «poporanist», caută fireşte să arăte că a fost, pe lingă 
curentul naţional, in care vede o derivare nesănătoasă a curentului la- 
tinoman, un «curent poporan», care avea in programul sáü «cunoaşterea 
literaturii populare şi inspirarea — ca fond şi formă — dintr'insa». De 
fapt însă, intrebuinfarea unei limbi care să aibă drept punct de plecare 
şi veşnic mijloc de control limba poporului şi adunarea, intrebuinţarea 
peniru poesia cultă a cintecului poporului, nu e decit una din formele 
mişcării inaugurate de Kogălniceanu. Un poporanism, pentru popor ca 
o clasă, şi nu pentru poporul romănesc ca păstrător al bunurilor celor 
mai sfinte ale naţiei, n'a existat niciodată, şi, dacă există azi cinci-şese 
poporanişti, cari publică la «Viaţa Itománeascá» literatură de vinzare 
şi o întovărăşesc, fără invoirea colaboratorilor pe bani, cu divagaţii şi 
atacuri care pretind a pregăti şi servi o doctrină «poporanistă», aceşti 
Nicanori nu pot să-şi caute, nici din punct de vedere literar, înnain- 
taşii lor în viaţa Iaşului de odinioară, а luminosului Iaşi creat de Ko- 
gálniceanu. 

La 1840—50 d-lui Ibrăileanu insă îi trebuie neapărat un poporanism ! 
„El nu trebuie să se găsească la Muntenii urgisiţi. Eliad nu vorbeşte, 
-spune d-sa cu, gravitate, de limba poporului, a «poesief populare», in 


396 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


sfaturile ce împarte. Pe cînd «A. Hijdáü, Asachi, A. Russo, V. Alec- 
sandri, Kogălniceanu, C. Negruzzi», aceia sint «represintantii acestui 
curent». 

Ce rătăcire şi ce confusie ; ce neînțelegere şi ce геа-сгейіпій ! Eliad 
are cea mai frumoasă prosă populară, tesutá din zicalele, din glumele, 
din ghiduşia şi ironia teranului; felul săi de a scrie, atrăgător cbiar 
cind se apără ideile cele mai nesăbuite şi causele cele mai nedrepte, e 
întreg al omului din popor, al teranului reflexiv, cumpátat, mucalit în 
vorbele luf, adesea cu mai multe înţelesuri, persowal şi batjocuritor, ìn- 
láturind lucrul de care e vorba pentru a vedea pe omul care vorbeşte 
în numele acelui lucru, pe om cu toate neajunsurile, slăbiciunile şi ridi- 
colul lui. Ei nu, Eliad nu e poporan, pentru că n'a zis că este!! (şi o 
fi vre-un Ibrăileanu, pentru că o zice). lar, înir'o ordine cronologică de 
incurcáturá, Hasdeü Basarabeanul, care wa seris romăneşte, ci ruseşte, 
vine innaintea lui Asachi, mai vechiü cu ireizeci de ani, pentru ca 
Rusu să stea innaintea lui Alecsandri, Alecsandri innaintea lui Kogál- 
niceanu şi premergátorul Negruţ la capătul seriei ! 

Şi aceştia toţi apără — cind? de la 1812 la 1861 9 — tradiţia popo- 
rală şi literară împotriva «latiniştilor» şi «franţuziştilor», cari nu existau 
innainte de 1860, pe cînd exista italienismul lui Eliad şi încă — numai 
pentru Eliad ! 


Nici Anton Pann, vestitul Pann, «(iul Pepelei», bunul dascăl bucu- 
reştean, care cinta dYpă ariile şi versurile poporului încă de la 1830, 
nici el nu e «poporan», nici е}, de şi născut la Sliven in Bulgaria, nu 
se poate număra între strămoşii d-lui Ibrăileanu, ale cărui legături 
onomastice sînt cu vechea Brăilă a Turcilor. Pann nu e «poporanist» 
pentru că... nu l-ai prețuit contemporanii. O spune Alecsandri la... 
1872 (iarăşi, citatie). 

Facem o parantesá: aceasiá argumentare, strămuiată jn alt domeniu, 
ar veni cam aşa. Singurul biped e iepurele. Ar zice cineva: biped e şi 
omul. Da, însă el poartă iarna galoşi. Şi vulturul ar fi biped: da, însă 
are ghiare, in rindul întăiă ; în al doilea cineva (citaţie) a văzut odată 
un vultur rămas numai cu un picior şi, în al treilea rind, găinile, con- 
sultate, n'aü vrut să-l recunoască a fi biped, precum nici vulturul nu 
le recunoaşte pe dinsele. Pe cind iepurele, domnilor, e adevărat cá s'ar 
părea cum cá are patru picioare. Dar două, d-lor, sint aşa de mici, şi 
ele-i servesc aşa de puţin, si sint atifia iepuri cari, după ce li s'aü tăiat 
două picioare, nu mai aveati, în cel mai; strict înţeles al cuvîntului, 
decît două | 


Dar să urmăm pe acest logician de forţă. 
D. Ibrăileanu se intoarce acum — în seria de dedaluri pe care le face 


N. IORGA: TEORIILE PROFESORULUI IBRĂILEANU 827 


d-sa, 'ametindu-se de sigur şi crezind cá a putut ameti şi pe alţii —, 
asupra, adecă împotriva scriitorilor munteni. C. A. Rosetti — liberal ; 
deci, respect, domnilor ! — «fágáduia atit de mult», «ar fi fost un ade- 
vărat poet» (a fost!), nu mai poate intra în istoria literară fiindcă — 
la ce dată, domnule ? — «nu mai face literatură poetică». Model de ar- 
gumentare: Eminescu, care a fost aşa şi pe dincolo, nu poate să-şi aibă 
locul în mişcarea literară pentru că nu mai făcea versuri la 1909, din 
causă de deces anterior cu douăzeci de ani de zile! Mai e Ghica, 
Ton Ghica. (Qe faci cu el: şi mai e si liberal! О da, Ghica a fost um 
«mare talent de prosator», şi era să fie — gîciţi ce! — «un mare nuve- 
list». Era să Ge, dar vail a făcut politică, pe cînd Kogălniceanu, Alec- 
sandri, Rusu n'aü făcut-o de loc... 


Bolintineanu... Poet, da, insă n'avea «culturalitate», nici măcar cu 
diplomă de la Universitatea poporală a cursurilor de vacanţă din laşi. 

De fapt, Bolintineanu, cum se vede din studiile sale, din cărţile sale 
de călătorii, din articolele sale dela 1848 şi 1856-9, din opera sa de mi- 
nistru, — era tot asa de cult ca şi Alecsandri, — iar defectele lui vin 
'dintr'o indolentá neobişnuită şi din răzgiierea de către public. Depără- 
feanu — încă un salt de treizeci de ani! — cade «victimă a frantuzis- 
mului». Si de ce cade victimă ? Pentru «lipsa spiritului critic a (sic) 
culturii munteneşti» (care n'a existat niciodată). «Lipsa de spirit critic» 
în ţara celor două mai ascuţite spirite de critică, Eliad şi Grigore Ale- 
xandrescu ! Şi tăgăduirea merge pănă la insulte în această carte care 
se întîmplă a ieşi la 1909, în anul semi-centenariului Unirii. Toate bu- 
tadele lui Alecsandri, năcăjit că Bucureştii nu-l aclamă de-ajuns, toate 
vorbele lui urite, din scrisori de a căror publicare el însuşi s'ar fi in- 
dignat, toate se scot pentru a batjocuri viaţa Bucureştilor. Un Moldo- 
vean de veche rasă, pornit din Brăila Turcilor, reproduce cu multámire 
grosolănii ca aceste două definiţii ale Capitalei Romăniei unite : «capi- * 
tala gheşefturilor» şi centru de «sminteală în gradul al doilea» ! 

Kogălniceanu ar fi şi е un martur al păcatelor muntene, ba încă şi 
Negrut, muntenistul de la 1830—40. Şi ştiţi de ce ? Pentru cá еї con- 
stată strămutarea talentelor din Bucureşti în exil, după 1848, şi prefa- 
cerea în armă politică, de Rominii munteni, a literaturii care, — o Iu- 


venal şi Junius şi Paul Louis Courier şi Barbier! — nu încetează pentru 
aceasta de a fi literatură. 


IV. 


Acuma vine :capitolul, пой, despre apariţia spiritului critic, fireşte in 
Moldova, prin «A. Russo şi Alecsandri» (ăsta ceteşte de la dreapta la 
stinga, şi de aceia şi înțelege aşa de bine!). 


` 828 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





Semnalăm, în treacăt, eresia că la 1850 aveam numai «o literatură 
populară» şi purtam haina «fanarioto-turcá». (Ce beţie de vorbe goale, 
ce beţie !) 

Spiritul critic apare cu Kogălniceanu. De sigur, răspundem. D, Ibrăi- 
leanu o dovedeşte cu o citatie a lui de la 1840 şi cu alta din 1855, pentru 
a se luptă cu d. C. R. Motru. Să lăsăm pe d. C. R. şi să amintim cá 
doctrina lui Kogălniceanu îşi are o dată: 1840. Dar iată gi critica d-lui 
Maiorescu, despre care se spune că n'a inovat nimic. N'a inovat, ci а 
condus şi a represintat, dar ce ziceţi d-v. de această expunere în care 
Kogălniceanu întinde mîna peste d. Maiorescu d-lui R. M. pentru a se 
ajunge la I. Ionescu din Romănia Literară de la 1855, apof la Rusu, 
iar la d. Maiorescu, la anii 1840, 1880, apoi 1896 şi la urmă la «Asake» ! 
* Gazetărie interesată, şi încă de cea mai proastă! 

Dar iată şi «spiritul critic». El apare numai în Moldova, pentru că ea 
n'avea «clasă mijlocie naţională, cu instincte revoluţionare», deci pu- 
tinta de a face politică. De necrezut, dar aşa e! Însă clasa mijlocie mun- 
teană era creştină, de sigur, dar nu națională, şi nici mavea «instincte 
revoluţionare», Revoluţia din '48 căzind fără cea mai mică mişcare a el, 
O minoritate de intelectuali, aceia sînt, in amîndouă terile, revoluționarii. 

Altă causă a sălăşluirii în Moldova a spiritului critic. Muntenii aveaü 
а face cu Ardealul, aici айай pe Rominii din Ardeal, pe un Barac şi La- 
zăr ; Romínií din Ardeal: егай latinişti ; deci... s'a dus spiritul critic. Mun- 
їепії aveaii însă legături mai mult cu străinii din Ardeal, Romiínil de 
acolo nu eraü latinomani, Barac a fost un poet poporal, Lazăr un pre- 
dicator poporal... Si decl... 

Al treilea motiv, scriitorii moldov:ni sînt feciori de boieri ; сеї mun- 
tení nu. Doar — salt la 4860-70 — aşzoala lui Bárnutiü», dacă a ridicat 
la laşi pe neboierii Lates, Gheorghiu, Tacu. 

Mari comedii! ! Să lăsăm pe Lates, etc., pe cari nu-i aflăm în Panteon. 
În ciuda d-lui Ibrăileanu, să restabilim cronologia în drepturile ei. Negruţ, 
Alecsandri şi Kogălniceanu sînt fii de boieri mai noi; din cei vechi, 
Asachi e fii de preot; din сеї mai noi, Gusti, Istrati, Codrescu, Ioan 
Ionescu, Dăscălescu, generaţia de la 1850, nu sint boieri de loc. În 
Muntenia, Ghica şi Rosetti poartă nume domneşti, după Iancu Văcărescu, 
mare boier ; Eliad, Alexandrescu sînt fii de boierinaşi ; Bălcescu e de 
vechii şi bun neam ; Creteanu e de boierie mai nouă, dar din ani! 
1820; doar Bolintineanu, Boliac dacă vin din rîndurile străinilor împă- 
mînteniţi. Ei atunci ?! 

Moldovenii ştiaii mai multă carte. — Unul: Kogălniceanu. Ceilalţi 
Romini aveai, şi într'o ţară şi în alta, superficiala cultură francesă. 

Al cincilea motiv: Limba romănească fusese întrebhinţată întăită lingă 
Moldova, pe la 1400; slavonismul dăduse aici roade maï bune, influenţa 
polonă lucrase aici — dar influenţa italiană directă asupra lui Constantin 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA: TEORIILE PROFESORULUI IBRĂILEANU 329 


“Cantacuzino Stolnicul, învăţat la Venetia ?! Pentru astfel de argumente, 
nu rămine decit a se felicita cine are curajul de a le întrebuința. Ca 
„şi pentru acela că Moldovenii sint Daci, deci alt neam decit Muntenif, si 
că sufletul a două rase deosebite se vede in «nepásarea religioasă» a 
Moldovenilor de pe la 1650 şi în evlavia munteaná! Aşa comicării n'aü 
„avut de mult cinstea tiparului. 

Ca încheiere a pledoariei, «Odobescu, Bălcescu şi Alexandrescu», — 
perfectă cronologie : 1860, 1840, 1830 ! — valorează ceva, fiindcă... aŭ scris 
in reviste din Iaşi. Mai tîrziu, Caragiale tot aşa. O, cit ar fi mai vred- 
nic de laudă dacă de la marele Dragomirescu ar trece la marele Ibrăi- 
leanu ! 


Si, de-odată, după acest talmiş-balmiş de moldovenism şi poporanism, 
iată-ne cu Asachi in drum. 

A fost represintantul la noi al clasicismulni poetic italian de pe la 
1800, clasicismul lui Monti şi Alfieri. Mai tirziü a făcut unele concesii 
romantismului frances şi german, şi chiar naţionalismului şcolii Kogăl- 
niceanu-Alecsandri. E un spirit care a trăit peste jumătate de veac, şi 
deci s'a prefăcut în multe. E uşor a-l înţelege, — dar nu pentru supe- 
rioara inteligenţă a d-lui Ibrăileanu. 

Căci dumnealui culege ре rînd ce scrie poetul, supt atitea inriuriri, la 
1848, la 1853, la 1843, la 1859, la 1839, la 1847-8, la 1836, la 1839, 
la 1853, la 1852, la 1846 — urmez ordinea citatilor, care e tocmai 
aceasta — şi ajunge la încheiarea, firească: «o colecţie de tendintf con- 
tradictorii». Asachi e un «amestec de curente contradictorii». Cum poate 
crede oricine dacă аге nepriceperea de a-l studia astfel. 

Si neexactităţi. Gusti, din 1850, ca şi Săulescu din 1820, ar fi contem- 
porani şi şcolari ai lui Asachi! Limba grecească nouă n'ar fi produs 
opere însemnate. Veniamin Costachi, care s'a ţinut în curent cu epoca 
sa, primind şi neologisme apusene, ar scrie «limbă bisericească». Pe lingă 
„aceasta ar fi pe la 1840 o «limbă boiereascá»!! D. Ibrăileanu cunoaşte 
«contemporani de-ai noştri» (te văd, te văd !), cari pretind ca scriitorii 
de azi să nu cunoască literaturile străine. Conachi ar «cînta trecutul 
апіс». Ar fi o asămănare între Conachi, şcolar al literaturii francese 
din veacul al XVIII-lea, şi clasicul Asachi, căruia i se pun în spinare 
frantuzism vechii, «sentimentalism fals exagerat», «manierism» ! Ва 
Asachi ar fi rudă sufleteşte cu Iancu Văcărescu şi ar avea mai mult 
«un fel de latinism poetic» (pentru că Asachi a scris legenda Dochiei !). 
„Astfel pierdu Asachi prilejul de a întemeia o epocă de critică în lite- 
ratura noastră... Dar d. Ibrăileanu n'a pierdut prilejul de a scrie despre 
„Asachi pagini de o absolută neînțelegere ! 


330 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





V. 


Capitolul V tratează despre acelaşi «spirit critic de la 1840 pănă la 
1880»: «vremea cînd sa introdus іп ferile romine cultura apuseană 
modernă (cea veche, ar fi fost mai greü) şi cînd a fost mai urgent şi 
mai la ordinea zilei procesul de asimilare», din care a resultat şi «Viaţa 
románeascá» şi poporanismul literar si doctrina d-lui Ibrăileanu. 

«La 1880 se poate spune, s'a isprăvit şi Unirea celor două teri ro- 
mineşti», — vedere originală. Dar «incă cîţiva ani» maï apar «manifestații 
critice special moldoveneşti», ca «junimismul politic» — născut între 
1880 şi 1890, după Unirea principatelor şi înnaintea ivirii d-lui Ibrăi- 
leanu —, radicalismul şi socialismul. 

Luminoase perspective, — de la început. Simţi îndată spiritul mare, 
care-şi propune a face «critica culturii, a societăţii si a literaturii în 
genere». Aici haosul desfide orice critică şi orice ironisare chiar. 


Capitolul VI arată cum Sa ivit «Junimea» si cum se deosebeşte de 
«vechea şcoală critică moldovenească». Se începe cu Ruşii de pe vremea 
Ecaterinei, cari «trigeazá» mai bine decît Turcii, şi cu convenţia de la 
Akerman. Se citează şi mărturia lui Dionisie Eclisiarhul de la 1780 despre 
boierii cari ай scăpat de adulteriul «anatomic», dar nu «moral» al so- 
fiilor lor. Apoi curg citati disparate. D-lui C. К. Motru—adversarul — 
i se spune ce e Regulamentul Organic. Publicul e invitat a ceti, şi el 
ca şi d, Ibrăileanu, Istoria d-lui Xenopol, şi anume «volumele V şi VI». lată 
şi Constituţiile de la 1821 şi Ionică Tăutu, invocaţi împotriva «filosofilor 
de felul d-lui Rădulescu-Motru». Magistral se schiţează, după «volumele 
V şi VD, istoria contemporană a Rominilor, pănă la '48, la '66, la '67 
şi aşa mai departe, precum ar zice Trahanachi, ba pănă la 1880, data 
Unirii complete a Principatelor de către d. Ibrăileanu. «Acei cari, ca 
d. Rădulescu-Motru, atacă pe cei de la 1848 ca pe nişte şarlatani nafio- 
nalişti, nu ştii Istoria Rominilor». Ca unii cari maŭ cetit «volumele 
V şi VD. 

Şi iată de-odată marea descoperire : «eriticii de la mijlocul veacului 
al XIX-lea nu aŭ putut fi, prin urmare, десі constitutionalisti liberali». 
Erau şi «democrați», si, de aceia se indreptaü spre popor (te văd, te 
văd !). După care urmează altele: «cá d. Maiorescu confundă ştiinţa cu 
perfecţia formei ştiinţei» (ca d. Ibrăileanu Istoria Rominilor cu «volumele 
V şi VD), şi că influenţa sa a fost, nu literară, ei mai ales personală. Apoi 
aceia cá «acumularea capitalurilor, la inceput, se datoreşte în mare parte 
spoliaţiunii, furtului» (chiar la organisarea de reviste literare). «Contem- 
poranul».socialist a făcut pentru ştiinţă ce aü făcut «Convorbirile» pentru 
literatură. 


N. IORGA: TEORIILE PROFESORULUI IBRĂILEANU 381 





VI. 


Cu adevărat respect ceteşti apoi pagina despre «analisa temperamen- 
telor şi a culturii lor», despre Mirabeau, despre Metternich, care, «dacă 
în vremea Revoluţiei francese» — cind a şi trăit — «ar fi fost, ar fi ră- 
mas necunoscut». Te înduioşezi cetind caracterisarea lui Rusu popo- 
ranistul, «fire blindá, unduioasá, 'lezmierdătoare, bogată, izvoritoare de 
gindiri şi simtiri» (leit d. Ibrăileanu), şi acuma treci la una din mi- 
nunile lumii, la : 


«Primul junimist G. Negruzzi.» 


«Prim junimist» Negrut, scolarul lui Eliad, diseretul romantic, finul 
ironist, fricosul de politică, omul de la 1830 mat mult decit al epocei 
următoare | Da, «primul junimist», orice-ar zice Junimea, orice-ar zice 
chiar d. C. R. Motru, represintantul ei «maï clar»; primul junimist, 
avînd «exact atitudinea d-lui Maiorescu» — «vreaü să zic cá nu e nimic 
la d. Maiorescu care să nu fi fost simţit (!) şi spus de C. Negruzzi» —, 
ba chiar cu «citeva puncte de vedere în plus». E junimist pentru că 
junimismul, pretindea — asigură d. Ibrăileanu — «să asiste, ca con- 
ştiinţă, la fenomene», вай, iarăşi, să «ne ferească de importarea civilizaţiei», 
esceptindu-se junimiştii ingii, cari-şi însuşiati «achisitiile civilisatiel euro- 
pene». Dar Negrut, un rafinat, e contra culturii poporului — de fapt e contra 
culturii laice, întemeiate pe desastroasa distrugere a sentimentului re- 
ligios, care aduce cu sine o innaltă şi întreagă morală; e contra revo- 
luţiei de la '48. Deci, fiind «critic» şi «duşman al liberalismului de la 
1848, ar fi de ajuns atit pentru a justifica caracterisarea de primul ju- 
nimist». Credem că mai trebuie ceva; să poarte barbişon şi să locuiască 
în Str. Minerva. «Critic», anti-liberal, eu barbison şi domiciliat în Str. 
Minerva, asta ar fi de ajuns pentru «primul junimist». «N'a fost popo- 
ranist», ca Rusu, «acest om complect, acest spirit liber, spiritul cel 
mai liber pe care l-aü avut Rominii» (pănă li s'a dăruit d. Ibrăileanu), 
ci un biet om cu tonul «rece, casant, sarcastic», care avea slăbiciune 
pentru «cărţile bisericeşti», neplăcute eterodocşilor, şi pentru trecutul 
de care numai un conservator se poate incălzi. 

Pledoaria e isprăvită. Nu ştii ce să admiri mal mult: logica saü obiec- 
tivitatea. Dar eşti multámit în sfirşit că ai aflat această genealogie li- 
terară. Familia «rece-casantá» a junimiştilor : C. Negrut tată, Maio- 
rescu й ; familia «complectă-liberă» a poporaniştilor: Rusu tată, Ibrăi- 
leanu fiü. 


Dacă Negruţ e junimist, «prim-junimist», pentru cel de al doilea po- 
poranist triumfător, d. Ibrăileanu, de te n'ar fi Alecsandri, despre care 
d-sa ni destăinuieşte că l-a calificat odată de «patruzecioptist», de ce 


332 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


mar fi «un junimist patruzecioptist» ? Omul a lucrat o jumătate de 
veac şi mai bine: în acest răstimp a apucat— şi a represintat — entu- 
siasmul revoluţionar de la 1840-8, resignares politică a Moldovenilor de 
după Revoluţie, avintul care a dus la Unire, nemultámirea personală a 
multora dintre îndeplinitorii Unirii cu noul regim de la 1866, năcazul 
Moldov-nilor, păgubiţi, pe Munteni! ín ciştig, anti-stráinismul, poesia 
de Curte, poesia oficială de «laureat», poesia de salon. 

Din mormanul scriselor lui culegi ce-ţi place, vinezi contraziceri, 
scoţi în Iorgu de la Sadagura inconsecvenţe pentru ca să-l pedep- 
seşti pe «patruzecioptistul» Alecsandri, care a fost junimist «faţă de ti- 
purile revoluţionare», îl școţi în vileag cá n'a avut o «concepţie unitară 
asupra vieţii» — pe care se pare că un poet trebuie să o aibă la 20 de 
ani, păstrind-o neschimbată pănă la 80; il muştri, viclean, pentru cá 
«n'a priceput liberalismul», te mai legi de latinişiii ardeleni сагі ай 
iubit pentru aceia republica şi aü represintat naționalismul în forme 
mai nepotrivite decit liberalismul. Nu-ţi ajunge: faci din fiul Marelui 
Vornic Alecsandri un «boierinag», un «nemulţămit» că Mihai Sturza nu 
l-a numit in funcţii mari,— pe el саге n'avea nicio ambiţie politică, îl 
pecetluieşti interesat, explici astfel momentana lui încălzire pentru li- 
beralism, te grăbeşti, diplomatic, a-l face naţionalist din ură împotriva 
Regulamentului Organic umilitor, îi dai şi lui, săracul, darul de a «vibra 
de miseriile mulţimii», ca d. Stere. Îndată însă vine una rece: «fire 
conservatoare, patriarhalist, boier epicureü, despreţuitor al ideilor năs- 
cute din frămintările, nevoile, năzuinţele populare si îndrăzneţe», afi- 
liat la «Junimea». Liberalismul se duce cu tinerefa si cu interesul, şi 
rămine atunci, în decăderea bátrinetelor, «junimismul». 

Sar putea crede că o astfel de judecată e o nedreptate, o jignire а 
lui Alecsandri, o neingáduitá reclamă de club politic introdusă grosolan 
în domeniul ştiinţi. Dar trebuie să ne obişnuim, se pare, cu aceste 
moravuri nouă. 


VII. 


Şi Eminescu ? Jenant| Aşa de mare, aşa de puţin liberal, aşa de larg 
naţionalist, aşa de mult în tradiţia lui Kogălniceanu, pe care-l încun- 
jură un om prudent, tocmai pentru că e aşa de mult superior spiritua- 
lului bel esprit care a fost Rusu... Ce faci cu el, ce face liberalismul, 
poporanismul, ce face clubul politic şi anexa literară, ce face «Viaţa Ro- 
mănească», ce fac speranţele de catedră! 

Ce fac? Admiraţi curajul! «Eminescu a fost numai poet.» Vestitul 
cugetător genial? Da, el. Si de ce numai poet ? Pentru cá «prosa sa 
este puţină». Şi poesia şi mai puţină, adăugim; dar nu stăm la o tej- 
ghea de cafea turcească ori de lucruri de acelea pe care le cumpără, 


N. IORGA: TEORIILE PROFESORULUI IBRĂILEANU 333 


cum zice d. Ibrăileanu, un «oriental libidinos». Şi încă un argument. 
Chiar acea «puţină prosă» e «poesie în prosă». Si, deci, mare pret. 

Şi mai vedeţi ceva: Eminescu, înnainte de a-l conrupe «Junimea», 
«făcea concesii ideilor înnaintate», fără а fi (că şi era greü, ca unul ce 
era la doicá în 1848) un «patruzecioptist». «Această atitudine а luf. Emi- 
nescu se explică şi prin inteligenţa sa» — pe care o recunoaşte inteli- 
genfa d-lui Ibrăileanu —, dar mai ales prin şederea lui între studenţii 
rominí din Viena. A mai ciupit şi ceva idei de-ale luf Rusu, marele 
geniu, din «Romănia literară». În astfel de condiţii, criticele lui teatrale 
dovedesc «mare pricepere şi cultură estetică», putind fi puse alături — 
«nu sint mai prejos» — cu ale d-lui Gherea. Ba e capabil chiar de su- 
blima concepţie a moldovenismului. Dar, n?norocire !, era «anti-frantuz» 
— şi «la noi anti-frantuzismul, cu cit este mai pasionat, cu atit este o 
dovadă mai mult de reactionarism» (te văd, te vàd !). A mai dat şi peste 
«mandarinul intelectual» Maiorescu şi, spirit slab, s'a schimbat cu totul 
luf tot supt influenţa acestuia. A devenit reacţionar, dar duce şi o luptă 
bună impotriva claselor nouă, din punctul de vedere al celor vechi, şi 
aceasta e socialism, notă bună. E însă mai mult cun represintant al 
claselor mijlocii», unul instinctiv. De aceia naționalismul lui e o formă 
confusă a «chestief sociale». Dar, slab de fire, «simplist în chestiile so- 
ciale», cade în lauda trecutului (să nu fi fost aceasta oare pentru că 
acel trecut represinta un întreg armonic în vederea scopurilor па[іо- 
nale fireşti 2). E un simplu istoric fără ştiinţă de «sociologie, economie 
politică, biologie, filosofie biologică» (brr !, nu ţi-e frig, cetitorule?). «Se 
multámegte a fi urmaş.» Scurt, un epigon. 

Dacă asemenea pagini trezesc răsunet, apoi sintem pe cale de a 
pierde cel mai elementar respect faţă de oamenii mari. Cit despre Emi- 
nescu, el ar fi repetat versul lui Goethe cel tăgăduit, pe vremea lui, de 
multi Ibráileni: 

Matte Fliegen, wie sie sausen, 
Wie sie, brausend, überkeck, 
Ihren kleinen Tintendreck 
Legen auf ...Poetennasen ! 


Odobescu merita un tratament mai bun decit Alecsandri. «Suflet arz 
monios», a scris la Homénul lui Rosetti. lar, dacă şi-a schimbat apoi 
orientarea, aceasta «nu mai interesează». 

A trăit în această ţară un om cu un simt ales de artă, care vedea 
în toate numai artă elegantă. De aceia nu suferia ortografia urită a la- 
tiniştilor, de aceia nu-i plăcea politica vulgară a liberalilor, de aceia nu 
se încălzia pentru reacţionarismul fără gust al conservatorilor, de aceia, 
a redactat cu mănuşile d-lui de Buffon, de aceia a scris cărţi enorme 
despre subiecte de ştiinţă foarte înguste, de aceia a trăit şi а isprăvit 
cum îl ştim cu toţii. Acel om a fost Al. Odobescu. 


334 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Pănă acum nu i se fixase însă, se pare, «formula» definitivă. D. Jbrái- 
leanu, cu geniala-i pătrundere, о găseşte azi. 

«Odobescu e o «sintesá de criticism şi patruzecioptism» : 

Patruzecioptist, fiul colonelului Odobescu, tinárul care iese la iveală prin 
1866 ? Critic, poetul formel elegante, al rafinárilor de stil, acel care, 
făcea arheologie pentru «buna societate» mai ales? 

Da, logica d-lui Ibrăileanu poate face şi această minune. Şi iată cum: 

Eliad, pentru că a recomandat traduceri în vederea formării limbii 
literare şi a gustului, e... «importator» (termin strict comercial), deci 
nu e critic. 

În politică, el, conservatorul intransigent, e un «novator exagerat». 
Deci, — nu e critic. 

Dar şi «Muntenii» trebuie să aibă un spirit critic, măcar unul. Deci 
d. Ibrăileanu aleargă, pentru a-l găsi, pănă la Odobescu. 

Dovadă : a scris la o revistă din laşi, a publicat cugetările «popora- 
nistului» Rusu. O, să mai fi trăit, se lăcomiă la budgetul «Vieţii Ro- 
măneşti». De sigur ! Căci doar cele mai bune idei ale lui sint «emina- 
mente moldoveneşti» ! 

«Odobescu sufleteşte a fost un Alecsandri» în politică. 

Demonstraţie. Eraü amindoi epicurieni şi sceptici, li plăcea frumosul 
$i eraü «aristocrați rafinaţi». 

Deci, dacă măninci cu un prieten la acelaşi restaurant scump, dacă 
nu ceteşti «Viaţa Románeascá», dacă te speli, te piepteni si faci baie, 
dacă nu admiri logica d-lui Ibrăileanu şi spiritul d-lui Stere, şi prie- 
tenul d-tale are tocmai aceste aplicări şi obiceiuri, sînteţi amindol 
identici, în politică. 


Ce sint socialiştii, vechii «tovarăşi» de la întunecatul «Contemporan» 
critic şi cirtitor, poporal si dialectal al d-lui Nădejde ? Ce să fie decit ce-i 
trebuie d-lui Ibrăileanu să fie, pentru ca şi activitatea lor să ducă la 
triumful celei mai nouă formule critice şi celei mai recente tarabe, la 
«Viaţa Románeascá», la cei trei-patru Nicanori de felurite naţiuni şi 
la marea antreprisă a literaturii romăneşti în folosul liberalismului po- 
poranist, basat ре două falsilicafii ? | 

Socialismul ieşean, întins аро! şi asupra altor centre, e feránism, 
pentru cá, de nevoie, făcea curte şi feranilor, pentru că el cerea pá- 
mint în folosul lor, pentru că lucra prin şarlatania petiţiilor către Stat 
in vederea impártirilor de moşii. 

Aţi admirat «siretenia» ? 

Dacă socialismul a combătut «burghesia», şi Eminescu a făcut acest 
lucru. Cu această mică deosebire, adáugim, că Eminescu n'avea grija 
proletariatului internaţional, ci a naţiei romăneşti, pe care n'o desco- 


N. IORGA : TEORIILE PROFESORULUI IBRĂILEANU 335 


peria ca avindu-şi partea hotăritoare in sîngele ori in sufletul ameste- 
eului de neamuri de la oraşe. 

Faptul că la «Contemporanul», se scria moldoveneste cu afectatie şi 
se întrebuințat unele forme ortografice vechi, dovedeşte «arhinaţiona- 
lism», — deci, socialiştii, între cari a petrecut oarecari ani de sinceritate 
autorul, sînt cei mai naţionalişti dintre naţionalişti. 

Pe cînd, de fapt, moldovenismele se explică prin tendinţa socialiştilor 
de a scrie «popular», iar ortografia arhaică prin intimplátoarea indelet- 
nicire a omniscientului domn I. Nădejde şi cu filologia romănească, în 
care-şi avea teoriile sale. " 

Scurt, «dacă doctrina nu ar fi impus acestor oameni internaţiona- 
lismul, еї ar fi fost printre cei mai încărnaţi (sic) nationalisti». 

Atita-i deosebia: doctrina. Dacă, în locul doctrinei socialiste, ar fi ales 
pe cea naționalistă, erati adevăraţi naționaliști. 

Nu ne indoim. Aşa, unul cu nevastă urítá ar fi avut nevastă fru- 
moasă dacă n'ar fi ales nevastă urită, si deci se poate zice cá are o 
nevastă «arhi-frumoasá». 

Căci, revine d. Ibrăileanu, socialiştii eraü «născuţi» să fie naționaliști, 
cum o dovedesc ei acuma, după ce şi-au lăsat (ca d. I. Nădejde) socia- 
lismul ca ca să se bage la stăpin, silindu-se a face şovinism ca să li se 
ierte trecutul. 

Deci, un chior era născut să aibă doi ochi. A pierdut însă unul: şi l-a 
scos. Dar el nu poate fi privit drept chior, dovadă că şi-a pus un ochiii 
de sticlă şi a început să ridá de cei cari aveati doi ochi naturali, de 
frică să nu-i zică cineva că e chior. 

Apoi, socialişti! aŭ fost eminesciani. 

Da, răstălmăcind şi încercînd a crea un alt Eminescu! 

Deci s'a isprăvit şi cu socialiştii. Ei prevedeaü moartea ţerii, ea însă «a 
făcut un progres». : 

Deci, merită sprijiniți acei cari l-aü realisat, — intrind în clubul 
lor politic. 

Nicanorismul e salvat. 


Şi acum vine la rînd Caragiale. 

El a făcut satira societăţii din anii 1880; a expus crud ridicolul libe- 
ralismului de vorbe, al civilisaţiei de forme: a respectat, în pedepsirea 
sa prin fixarea literară pentru toate timpurile, numai clasele reale : ade- 
văratul intelectual şi teranul, adevăratul muncitor şi singurul care, 
avind o cultură specifică, o avea întreagă şi armonioasă. 

Ce ne facem cu critica liberalilor de către marele satiric? 

Întăiii, tocmai fiindcă e satiric, e apărtenitor». Si pierde, exagerind, 
cind face o operă «personală» (te văd, te văd!). «El terfeleşte ceva fără 
niciun apropo, revolufionarismul готів» (aléi!) De alminterea nu e 


336 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


vorba de adevăratul liberalism, poporanist, ci de cel «roşu» numai, 
«muntean», pe care «Munteanul» Caragiale-l atacă fără a jigni formele 
superioare, ieşene — neexistente — ale liberalismului. Si mai e ceva: 
partidele se schimbă la 1884, «vechiul partid liberal se desfiinţează» 
(auziţi, J-lor Brătieni 2), si deci nici astfel noul, sublimul liberalism ak 
Nicanorilor nu e jignit de Caragiale, pe care-l poate pofti la colaboraţie. 

Caragiale e. totuşi conservator, chiar înnainte de ivirea singulară a: 
d-lui Tache Ionescu, care e şi democrat. 

Şi e aşa de ciudat ca un scriitor să aibă convingeri conservatoare 
вай simple aplecări, instincte ori pofte in “%ceastă direcţie, іпей d. 
Ibrăileanu, veşnic preocupat, ca orice bărbat de ştiinţă, de cause, işi 
pune intrebarea: de ce e conservator Caragiale ? 

Fiindcă «o dovadă, indirectă ce e drept», îl arată cá face parte din 
«categoria Eminescu» ; el e un ţerănist convins. Deci e un duşman al 
«claselor de sus». Ce putea să resulte insă din aceste însuşiri ale sufle- 
tului sáü decît ura împotriva liberalilor şi simpatiile pentru conservateri ? 

În bună logică, argumentarea e perfectă. 

Şi, la urmă, o singură menţiune dezleagă o însemnată întrebare, încă 
una. De ce n'a fost Caragiale antisemit, nici măcar cît d. Stere inclusiv 
Sanielevici ? 

De ce? E simplu, dijà. Pentru că «antisemitismul e o manifestare 
instinctivă, aproape zoologică», şi «repugnă» deci nasurilor cu pretenţii 
antropologice ale deosebitelor rase europene şi asiatice. 


+ 
+ * 


Şi acum, după ce a plutit în zbor larg asupra cîmpului întreg aP 
literaturii romăneşti, descoperind cu un ochiü de şoim orice putea i 
moldovenism, poporanism, liberalism, d. Ibrăileanu se ridică dintr'un 
singur avint sus de tot, pentru ca de-acolo să poată vedea viitorul, tot 
aşa de sigur cum d-sa l-ar fi gicit din drojdii de cafea turcească. 

«Un spirit critic, luminat, dar în acelaşi timp constructiv», ni-a trebuit 
în asimilarea culturii europene. A fost odată — unde-i Rusu, «popora- 
nistul»?—un om «resumativ», care se chiema Kogălniceanu, «resumativ 
$i representativ». Se aşteaptă insă un alt «cap eminent», dar creator, 
«constructiv», pentru a ne lumină si călăuzi astăzi, «infráfind spiritul 
novator cu spiritul critic». 

L-am aşteptat multă vreme. Dar acum îl avem. E d. G. Ibrăileanu, 
пой Sf... Gheorghe, menit a împlinta sulița în gitlejul «reacţionarismului 
latinoman» şi al «antisemitismuluí zoologie». 

Aceste pagini, sint din partea noastrá,o smerită închinare Uriasuluí. 


N. IORGA: 





O amintire despre Doamna Elena 





Pe Doamna Elena am văzut-o în zilele serbărilor amintitoare 
ale Unirii. Întovărăşiam două studente ale Universităţii din Bu- 
cureşti care veniaü să-l înfăţişeze o adresă de omagiu din partea 
colegelor lor. 

Casa еї o dăruise Doamna d-lui Teodor Rosetti, atunci cînd 
ea se hotárise a părăsi tara. Întorcîndu-se — nu stiü de ce 
plecase, dar se intorsese de dor, — ea primi găzduirea unet fa- 
тїї bogate din Piatra-Neamţ, care-i puse la dispositie o cásuta 
curată si veselă, in care af fi crezut mai degrabă că se sálas- 
luieşte primăvara unei familii de funcţionari săraci, decit cà in 
ea ge adăposteşte aceia care a fost Doamna terii. 

Multă simplicitate şi la primirea de către personalul străin care 
încunjura pe Măria Sa. Si multă cuviință reservată, multă linişte 
rece. Mi se părea că intru într'un cavoi şi că dincolo de usa 
închisă, în odaia pe care o prevedeam tăcută şi înghețată, voiu 
găsi o umbră din acelea care multă vreme încă flutură în jurul 
mormintelor mari, fără plins, fără glas. 

Si nu, în acea odáitá neagră, in care se desluşia, în fundul 
unuf fotoliu, dintr'o sáracá rochie de doliu vesnic, supt un cauc 
de călugăriţă acoperit cu un văl simplu de lină, o figură ma- 
runtă, săpată бп in fildeş palid, — în odaia aceia era o viaţa 
care ştia, сепа, afla, care unia cunoştinţa întreagă a trecutului 
cu conştiinţa desávirsità a celor de astăzi, era o cugetare sigură 
şi cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil şi ochi 
іп care nu secase izvorul lacrimilor acelora care tin vi! durerile 
cele mari, ascunse de lume, pe care ele n'o privesc. 


338 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





Cînd una din cele două fete Її ceti, cu emoția ce şi-o poate 
închipui oricine, rîndurile din închinare, Doamna se ridică, spri- 
jinindu-se grei pe bietele mini bátrine, care făcuseră odată atita 
bine şi care tremuraü slăbite in minecile de lină neagră. O ve- 
deam acum bine: era o femeie micuță de stat, foarte delicată, 
pe care o simtia! însă cá putuse sta odinioară alături de un 
Domn, — şi ce Domn! 

Îndrăzniii а mă uita în ochi! et, — mari, luminoşi, adinci în 
vechile portrete, care rázimaü de fotoliul scump, stema terit. În 
orbitele adinc săpate, pline afund de o umbră tristă, ochiul 
rămăsese, în liniştea lui împăcată, viii şi puternic, une ort cu cău- 
tătura stápinitoare, alte or! induiosat, bun, plin de binecuvintare. 


Cit se auzi pomenindu-se numele si faptele aceluia pentru care 
avuse toată iubirea femeii si o iertare pe care puţine o pot da, acest 
ochiü privi undeva, departe, unde mergea si gindul tuturor celor 
de faţă. Apoi, în arcuitura de jos a orbitei adînci, o lacrimă msr» 
ве strecură încet. După patruzeci de an! ea putea să plingă încâ 
pentru dinsul. 

Si vorbi, cu un glas care n'avea îndoieli si zábáv! si în care 
slăbiciunea punea doar un ritm încet, care te făcea să simt! cá 
acestea nu sint vorbe ca ale tuturor celorlalți oameni, că e 
într'insele ceva imaterial, as zice aproape supranatural, ca în tot 
ce privia pe această femeie de mult ieșită din rîndurile grábite, 
zgomotoase, pátimase si vulgare ale oamenilor. 

ŞI, în felul еї de a vorbi, stia să amestece două elemente care 
nu mai merg împreună azi, dar care prin unirea lor fáceaü si 
marele farmsc al elocventei marelui eï sot: cea mai desăvirşită 
simplicitate si cea mal autentică maiestate. 

Cind cetirea adresei se isprăvi, auziiü aceste cuvinte de mul- 
támire, pe care le intovárásia un adevărat gest de suverană : 

«Să trăiască Romănia tinárá !» 


Nu venisem să întreb, şi eram bucuros că Doamna însăşi în- 
treba despre tot ce poate interesa pe o Romincá de o înnaltă 
cultură, de o distinsă experienţă, şi care-şi iubeşte adînc tara. 

Despre ce a vorbit, răspunzind, intregind, indreptind ? Despre 
ce n'a vorbit, în aceiași exprimare sigură şi simplă, pe care o 


N. IORGA: O AMINTIRE DESPRE DOAMNA ELENA 339 


intrerupeaü afirmări pasionate, care scuturaü tot trupul subred, 
înviind în el măreţia celor cîţiva an! neuitat!! 

A vorbit despre Biserica terif sale, despre marele Veniamin 
care ştiu să înlăture pretenţiile unu! Miha! Sturza şi să părăsească 
un Scaun pe care nu-l putea apăra, fiind şi un sfint şi un lup- 
tător pentru lege. A vorbit despre lipsa de mingliere crestineascá 
a celor săraci, despre preoţii aceia cari lasă mortul în drum, 
dacă li se oferă plată prea mică, şi despre pedeapsa pe care a 
dat-o Vodá-Cuza unuia pe care-l prinsese asupra faptului. 

A vorbit despre ţerani, despre durerea cea mare pe care a 
simţit-o cînd «un partid liberal a venit la Guvern prin valurile 
de singe ale teránimit liberate de Cuza-Vodá», despre iarna grea 
ре care o duc сеї sárman!, despre lipsa de nutreţ, despre pri- 
mejdia ce ar putea veni în primăvară din această stare de su- 
ferintá. A stăruit asupra nevoi! une! gospodării nouă si bune 
pentru adevărata innáltare a acestu! popor. Şi avea amănunte 
de bună gospodină asupra culturii prunilor, asupra «povidlei»... 

A vorbit despre un singur dușman, despre care, fără o ipo- 
crisie de care un astfel de suflet e incapabil, spusese că l-a uitat 
şi că nu-i pare гай de nenorocirea lui. 


Fireşte, a pomenit, de ma! multe ori, pe Domnul Unirii. 11 
infátisa ca pe un om lipsit de toată iubirea pentru pompă, simplu 
ca orice om de rind dintre supuşi! săi, nu, mai simplu, mult 
maï simplu, strábátind stradele, pierdut în mulţime. 

— 851-1 ziceam une ort... Stă şi se opreşte, căutind cuvintul: 
«Măria Ta», i se pare prea solemn, că nu-l zicea astfel. Nu, să 
spuie cum if spunea: — 51-1 ziceam une ort: Omule, de ce nu 
te păzeşti ? Se găseşte poate vre-un nebun care să tragă asupra ta. 
Dg’ el dădea din umeri, lui nu-i păsa... 

— Şi eirmuirea era grea pentru dinsul nu ca pentru alti! 
cari se trezesc de-odatá mar! şi cărora tot! li se închină. Că, vezi 
d-ta, el avea cunoştinţă, rudenii, prieteni. Şi, oricum, nu putea 
să se poarte cu dinsif numa! ca Domn. 

Stătu pe gînduri. Apo! aminti pe Regele şi Regina Italiei, du- 
cînd iubirea şi mila lor la Messina, cea mat nenorocită dintre 
cetăţi. 

— Si stil de ce o făcea aceasta? Pentru că ега om al pă- 
miîntului aceluia. 


www.dacoromanica.ro 


340 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 








Таси о clipă şi, adinc mişcaţi, tăcurăm cu toţii. 


Altfel primia puterea care vine de Ја Dumnezeü şi, fără pre- 
tentie, dar fără scădere, ea întreținea legături bune cu o Curte 
nouă, care une ori îşi aducea aminte de dinsa si o căuta prin 
telegrame oficioase, în liniştea ei resignată. 


I sa părut odată că aş fi atins păcatul luf, care a fost durerea 
el şi atunci imi táió cuvintul şi începu, dureros, о frasá care 
trebuia să-l apere şi pe care mă grăbiiii s'o impiedec. 


Si a mal spus altele pe care le tin pentru mingiierea si îm- 
bărbătarea mea in luptă, precum tin cu sfinţenie rindurile dictate 
de dinsa si iscălite cu mina e! tremurátoare, în care, ca amintire 
pentru o intervenţie in vederea serbării după cuviinţă a semi- 
centenariului Unirii, ea dădea binecuvintarea еї de octogenară şi 
de Doamnă, copiilor mel. 

* 

Aşa am cunoscut o clipă, o lună de zile innaintea bolii care 
a răpus-o, pe soţia luf Alexandru Ioan l-iü, pe Doamna Elena 
a Romăniei. 

Am crezut că nu am dreptul să mă opresc de la comunicarea 


acestei amintiri. 
N. IORGA. 


0 nouă culegere de poesii poporale din Moldova. 


Un învăţător din Tătăruşii Sucevei, d. Al. Vasiliu, rudă cu 
Creangă însuşi, ni spune d. Gh. T. Kirileanu, intr'o scrisoare, 
pe care d. Maiorescu o calilică de «frumoasă», şi îndrăznim a 
crede că, data aceasta, are dreptate, — dar această rudenie n'are 
a face —, dă Academiei Romine, ссіесіеї sale de folclor, pe care 
d. Bianu, factotumul de acolo, o numeşte «Din viaţa poporului 
romin», un bogat volum de «Cintece, urături şi bocete de-ale 
poporului». 

D. Vasiliu e un tinăr — asa pare să fie—, care a cetit si a cerut 
sfaturi oamenilor învăţaţi, si în convorbiri particulare. Şi-a for- 


N. IORGA : O NOUĂ CULEGERE DE POESI] POPORALE 341 





mat astfel un spirit ştiinţific, rivniri, dacă nu ambiţii, de cule- 
gător după normele cele mai moderne. A înţeles că de cuvintele 
cîntecului, în teorie ca si in practică, e legată musica aceluiaşi 
cîntec, cá deci, versul e: înţeles, e ritm, e rimă, e sunet. D-na 
Sofia Teodoreanu a notat ariile pe care i le-a spus d. Vasiliu, 
care ştie să zică din fluier, pentru plăcerea sa, ca şi pentru 
ciştigarea moşnegilor şi fetelor, саге fără aceasta mwar sta să-i 
spuie cintecele lor, aşa de adine — pănă la lacrimi — simţite şi 
aşa de discret păstrate, nu s'ar îndupleca să-i spuie cite ştiu. 
D-lui a cercat să redea, intrebind si vestill filologi, graiul tera- 
пог, veniţi, se zice, din Ardeal — dar nu se prea cunoaşte —, 
din Tătăruşi, si а izbutit să ni înfăţişeze unele osebiri ale sune- 
telor, obişnuite în partea locului, lucru pentru care cercetătorii 
limbii romăneşti vor sti să-i fie multámitorí, după ce-l vor 
supune întăii Ја neapărata critică aspră (doamne fereşte de spe- 
cialiştii aceştia, mari măcar prin dusmánia lor migăloasă față de 
orice n'a ieşit de supt aripa lor!). Această grijă face ca bucăţile, 
multe, felurite şi adesea foarte nouă, care se cuprind în uritul 
volum tipărit la «Progresul» liberal din Ploieşti, pe cea mai 
diafană hirtie de la Letea liberală — o, liberale domnule Bianu !— 
să fie mai grele de cetit, chiar pentru cine sa învățat cu toate 
ciudáteniile ştiinţei, si cu atit maï mult pentru simplul muritor, 
cetățean deprins a ceti numai ceia ce, cit de cit, se lusi сеш. 

Dar, oricum, acest volum e o comoară, şi, dacă nu prin deose- 
bitele cenacule ale maieştrilor si respectivilor ucenici, ori pri: 
deosebitele tejghele ale presedintilor, directorilor, chestorilor, 
censorilor, acţionarilor si scriitorilor, măcar aici trebuie să i se 
recunoască şi statornicească însemnătatea. 


L 


Nu credeţi, fireşte, că această culegere e cu totul şi în toate 
nouă. Așa ceva nu se poate. Cintecul poporal repetă în toate 
formele sale anume versuri în deosebi izbutite, cu totul carac- 
teristice, neobişnuit de luminoase ori de melodioase, pe lingă 
care se pot adăugi, se pot tese, după întîmplare şi gust, atitea 
altele, de Ја un om la elt om. Si aici se spune unul riu cure 


349 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


prin apa primejdioasă desparte, împreună cu două Tinuturl, 
atitea iubiri dornice de întilnire : 


Seca-ti-ar izvoarele, 
Să calc cu picioarele. 


Şi aici se blestemă codrul pentru frunza lui rară de toamnă, 
de primăvară, care nu poate ascunde în de-ajuns mişcările voi- 
nicilor : | 

Ardă-te-ar focul, pădure, 
Si toate lemnele "n tine, 
Cà eşti cu frunza suptire. 

Si aici urechi de închinători a! dragostei ori al vitejiei ascultă 

cu lăcomie: 
Cucul cíintind 
Şi mierlusca suierind. 

E vorba de vrăji dulci, care nu vreaü boală, nici moarte, сі 

numai, oricit de îndărătnic, iubire împărtăşită : 
Nu ti-am făcut ca să piel, 
Ci ţi-am făcut să mă iel. 

Iubitoruluf, care nu-şi poate înfrina dorul, ce se preface în 

pătimaşă urmărire, i se spune că: 
Nădejdea de la mine 
` E ca ghiata de suptire. 

Auzim iarăşi rugăciunea smerită a іроупісеї, саге, în orice 
împrejurări şi cu orice suferințe, vrea să fie lingă acela care-i 
e drag: 

Fă-mă briü pe lingă tine, 
Fă-mă lumină de săi... 

Ori dám de cererea еї de a fi luată în drum, unde go în- 
timpla, pe calul acestuia: 

Iea-má, báditá, călare... 

Recunoastem pe indurerata, care nu află suflet intelegátor 
căruia să i se poată mărturisi: 

Sfătui-m'aş şi n'am cul, 
Sfătui-m'aş codrului... 

Auzim cîntecul cucilor cobitori de nenorocire or! vestitori de 
bine, după locul pe care l-ai ales, şi aflăm iarăşi de sălaşul, între 
hotare, unde se string 

Cucii de prin {ага 
Şi cintă de se omoară. 


N. IORGA : O NOUĂ CULEGERE DE POESI] POPORALE 343 


Codrului i se pune întrebarea, pe care, cu atît de adinc în- 
teles, o pune, după popor, care e inspiratorul său, Eminescu: 
Ce te legent fără vint? 


Murgul e cercetat, după rostul din alte cintece, de voinicul 
pribeag : 
Ori ti-i sete, ori ţi-l foame. 
Bocetul de la mormint, amestecat, de altfel, si în fel de fel de 
cîntece, sună şi aici cum îl ştim: 
` Venit, frați, veniţi, surori, 
Si má 'mpodobitt cu flori. 
Si aici cîntă păsările — «cu glas suptire», am cetit aiurea — 
«pentru-a noastrá despártire». 
Bistriţei ca si Dimboviţei i se spune, dar cu mal multă drep- 


tate : 
Cin’ te bea, nu se maï duce. 


Blestemarea uritului, a omului urit, care face umbră ’n casă, 
se face "n acelaşi chip ca aiurea: 
Cine-a stirnit uritul, etc., 


ori : 
Decit cu uritu '" casă, 


Mai bine c'o boală 'n casă. . 

Si, in schimb, femeia fără frumusetá si vioiciune, oricit de bo- 
gatá, e şi aici poreclită: «propteaua gardului», — calificativ pe 
care-l întilnim chiar de două ort. 

Plecind la oaste, tot după obiceiü, se tinguieşte băiatul pe care 

«l-a făcut maica fecior... 
Şi-a scos boii din ocol. 
Şi aici haiducul se laudá cu isprăvile-i pe lingă mindre: 
Cite mindre le-am avut, 
Cind le-aş вігіпре-аѕ face-un tirg, 
Şi cite ей le-am lăsat, 
Cind le-aş stringe-as face-un sal... 


IL 


Multele balade ori «cintece bătrineşti» răspund de cele mai 
multe ori la tipuri pe care le cunoaştem, de la strălucita prelu- 
crare,—atit de plină, obişnuit, de gust,—a lui Alecsandri, încoace. 

lată Mioriţa, foarte prescurtată ; iată «Miu-Copilul» — ori, mai 
adevărat, «Cobiul» —, care se zice aici, unde proporțiile sint cu 


844 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


mult mai restrinse: «Voinicul» — acesta e Mihul, Miul — si «Ianus 
Ungurul»; iatá Badiul, cel prins de Turci prin inseláciune feme- 
iascá, iată Toma Alimoş, boierul din «Tara-de-jos»», care-şi 
stringe matele scoase printr'o lovitură trădătoare, pentru a pe- 
depsi pe nemernicul si miselul ucigas, înnainte de a se stinge. 
Gasim, între cele patruzeci si una de bucăţi, povestea lul Gruia, 
care merge la «Împăratul» din «Tüligrad», pentru isprăvi de 
vitejie, pe Nourel pirit de Calapod Páharnicul pentru cá se iubeste 
cu o fată de Domn, care si luf i-ar aduce peirea dacă ea n'ar 
voi să-l ieie; iată Vidra, care stringe haiduci în codru la cintecul 
cerut еї de soțul pe care şi l-a găsit întrun tirziü şi pe care-l lasă 
acum să se descurce cu dinsit; iată Doncilă, care zace aşa de mult 
supt crăcile copacului bătrin, încît iubita lut se satură a-l îngriji. 
Vei intilni şi pe «Máicuta bătrină», care-şi caută fiul, nespus de 
frumos pentru dinsa, şi pe căţeaua Dolca, intetitá asupra haidu- 
culuizce fură сігјапї, si pe Chira, căreia і-ї mai bună moartea 
decît robia «Harapului» îndrăgostit, cînd o iea peste Dunăre, şi 
pe voinicul otrăvit şi înghiţit pe jumătate de un şerpe şi care 
cere soţiei şi mamei să-l scape, şi pe Vălenaş cel răpus de multa 
patimă a femeilor din tirgurf, si pe Codreanul ce se iea în luptă 
cu mirzacii Hanului, şi chiar pe săracul care se întrece "n báu- 
tura plătită din sărăcia luf cu bogatul (aici forma e aproape cea 
cunoscută de aiurea şi statornicită în Maramurăş prin copiare 
întrun foarte interesant caiet de ре Ја 1820, care — păstrat in 
biblioteca parohiei din Corneşti — e şi cea maf veche culegere 
de'poesil populare romăneşti 1). 


ПІ. 

Aceste bucăţi ай fost auzite де d. Vasiliu, auzite din cintecul 
adus cu dibăcie după o convorbire prietenească sai după un 
alt cîntec al culegătorului, aü fost cerute din пой, anume pentru 
copiare, de la mai multi săteni din Tătăruşi, de la vara sa chiar, 
cînd era mai puţin «incunjuratá de nevoi», dar mal ales de la 
bátrinul Toader Mihai Buchilă, care si el prinsese, încă de copil, 
versurile pe care le asculta cu lăcomie si le păstra, cu o minu- 


1 V. Birlea, Insemnárti din bisericile Maramurăşului, pp. 77-8. 


N. IORGA : O NOUĂ CULEGERE DE POESI] POPORALE 345 





nată putere de învăţare şi reţinere, de la un unchii după mamă, 
Toader Clipcea, trăitor pe la începutul secolului ce sa isprávit. 

Va să zică cine le-a cîntat şi le-a spus, le-a încredinţat, ca să 
nu se uite, rudei, prietenului, tovarăşului de iubire pentru viers, 
învățătorului respectat, sint tot săteni din Tătăruşi. D. Vasiliu 
crede că ei ar fi venit din Ardeal. Se poate pentru unii, căci 
hotarul nu e tocmai depărtat. În cîntece însă — poate chiar si 
în forma lor fonetică — această obirsie nu se bagă de seamă. Din 
ele se vede însă — si aceasta e toarte interesant — cit de felurită 
e originea cintecelor chiar, din ce locuri depărtate şi deosebite 
ай venit şi deci cît de largă, de general romănească e ráspin- 
direa baladei, ca şi a versului liric si al colindel. 

Astfel din Ardeal, în adevăr, vine, a venit măcar in torma-1 
de la început, balada lui Necşan, care pomeneşte tirgul de la 
«Oriştia» lingă acela, care nu se mai poate identifica, de la 
«Нага» 1, ori cintecul care pomeneşte pe pribeagul venit din 


aceia parte» : 
Rămil sănătos, Ardeal, 
Că eü plec pe ici, pe deal. 
вай: 
Сї de dorul mindrelor 
Trecuiü virful muntelui. 


Un cîntec de dragoste chiamă pe «Crijancă» (Crişeancă), pe 
«dalba Murăşancă». 

Multe arată o proveniență olteană, de la Olt chiar, de la Jiiü. 
Astfel acela in care Oltul e adus înnainte de i se zice «cine 
turbat», apei lui minioase, care, în zilele ei de patimă stricá- 
toare, mină cu valurile 

Căpestre de cai murgi 
Şi capete de voinici. 
Un cîntec de haiducie înfăţişează pe voinicii codrului slobod 


Încălțati cu iminii 

Si cu briie naramzit, 

Jar in cap cu pălării, — 

C'aşa se poartă la Jit, 
ori, in de obşte, «pe la пої peste Olt», unde se stia odată cu 
jale, са si peste munţi, de silnicia care duce pe flăcăi, in vrista 
celor ma! bune iubiri, între catanele Împăratului. 





1 P. 82. 


346 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








Afli apoi! pe «voinicul jiian», 
Peste-o sută căpitan ; 
ba chiar pe «cucugorul de pe Jiiü»; ti se spune cá «a rămas 
Jiiul pustiiü»; ti se aminteşte de iubirea vinătorului de bogăţie 
ráü câştigată cu «fata Olteanulut» ; Maria Olteanca își are rostul 
în acest ciclu de cavalerească tilhărie. 


Haiducul Mihăiţă e din «Tara cea Munteneascá», de şi in Mol- 
dova i se face cintecul. 


În margenea Dunării se petrec atitea din faptele mari ale 
eposului ridicării celor mal mindri si destoinici dintre săteni 
împotriva drepturilor unei vremi fără dreptate. Scenele se pe- 


trec de atitea ori 
Jos, la malul Dunšrir, 
La perdeaua oilor. 


Găseşti Galatif, unde aşteaptă pe haiduc ca si pe cioban, pe 
negustor ca şi pe feciorul de boier, «mindre» de acelea primej- 
dioase cu zulufi şi cu minece speciale, 


Cu zulufii rătezați 
Cu mineca din dot lati ; 


Brăila, ba chiar depărtatul Nicopol, 
«— La oraş, la Nicopüs —, 
«Turcia» — nume luat din graiul cel noü: 


Că te-oiü duce 'n Turciià, 
Şi de bant te-oiü sătura. 

Precum in cintecele de la Olt e vorba de haiducie, astfel in 
acestea se intilnesc iubiri cu fete de Armean, legături cu negus- 
torii, răpiri peste ape de hotar, náválir de Turci hapsin! cari 
caută, fetele si le află, oricit de bine sar ascunde, petir! de-ale 
voinicilor celor ma! îndrăzneţi pe malul págin, de unde aduc 
Turcoaice frumoase ca zinele, pe care înnainte de nuntă le bo- 
tează, spre multámirea soacrei din depărtatul sat moldovenesc, 
«popa Ше», descoperiri de robi si rude instráinate, măceluri 
mari de Turcime inspáimintatà. 


Multe, foarte multe sint baladele care se desfăşură pe la Prut, 
o apă care nu e, totuşi, aproape de sălaşul de munte al cîntă- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA : O NOUĂ CULEGERE DE POESI] POPORALE 347 





retilor. «Mindrele» de la Prut, de prin sate or! din «Tirgu-Noü 
de peste Prut», se întimpină in poveşti de lupte ale haiducilor, 
cari ай a face cu Mocani! orf cu Tatari din Bugeac. 

Călinaş 181 stringe oastea» «peste Prut în cela mal», unde se 
întinde şi cercul isprăvilor unu! Ше si Bargan. Gruiul cere Bu- 
geacul: 

Ей sint voinic crestinesc : 
Vrei să-mi dai Bugeacul mie? 

Raza acestor viteji! împotriva Mocanului, care «ştie ce-i banul», 

şi împotriva «împăraţilor» tătăreşti: 
..Domnul cel tátáresc 


š Cu ochit mici de găină, 
Cu puterea lui haină, 


care 
Taie Rumini! din tare 


Fárá leacá de crutare, 
cu al săi «Tatari fär de lege», din cari haiducul dá Ја pámint 
«o mie» de-odatá, împotriva «Soltanilor», a Pasilor cu Divan, 
cari se dovedesc pe urmă că aü fost doar si eï, înnainte ca să 
aibă «burduj! de galbeni», prin ciobănimea noastră, si nu între 
сеї d'intáiü, între stápini! de tirle, intra bacil, «scutaril mart»: 
— Ти esti Paşa turc cel mare? 
— Nu mă vezi cá sint Maxin, 
Ce ti-am pázit oile ? 
— Мі-аї mincat averile, — 
raza aceasta de prădăciuni şi de fapte mari ostăşeşti se întinde 
de o parte piná la Nistru, care e numit de mat multe ori; ex. 
«de la Nistru pán' la Prut». Vechi domni tătăreşti se pomenesc 
lingă noi! stápinf ruşi, pe сагі-ї amestecă modernisarea, ţinerea 
în curent cu împrejurările nouă, a cintecului: 
Pe valea Muscalulut, 
Rádianu' Sultanului, 
spune o baladă, într'un amestec inteligibil, de şi, altfel, neînțeles 
iar alta ştie şi de 
Cazaci de сеї mari, 
al Împăratului cuceriri creştine. 
De altă parte, teritoriul acestei legende — care e, cum vom 
vedea îndată, mult mal veche si mai nobilă decit a haiduciei 
propriu zise —, merge, la Apus, pănă la Birlad: afli «codrii Bir- 


348 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





ladului» si «tirgul Birladului», al «Birlăzelului», «potera Birla- 
dului» ; Buflea, un haiduc пой pentru cetitori, «mindru, sprin- 
tenel» ca un bun cavaler răzbunător al poporului apăsat, doreşte 

Să umblu şi prin Birlad, 

Să bat boieri ne'ncetat 

Si fárá leac de păcat. 

Un Ioniţă Birlădeanul stă lingă Codreanu, eroul din codri! 
Chigheciulut. 

Pe cînd Romanul apare doar odată, iar Scaunul de Domnie, 
Iaşii, numai pentru «grosul cel mare», temnita in care, la urmă, 
încap mat toți haiducii. 

Lunca-Mare ce se pomeneşte odată, e cea din Bacău, vestită 
şi printr'o veche lupta ; Sascutul din părţile putnene se intim- 
pină şi el odată în cîntec. Sint şi perdele de o* «pe Moldova», 
şi Nistorel, «băiat străin», trece înnarmat Bistriţa, «dulcea Bis- 
trit», «Bistrul» (prin analogie cu Nistrul). Între «voinici» este 
şi unul, de tot noi, judecat prin anii 1830, care vine din «Ti- 
nutul Neamţului» ; e Ion Pietrarul, de la Piatra. 


IV. 


Si iată cá din aceste constatări privitoare la localisarea «cin- 
tecului bătrinesc» si «voinicesc», a baladei, reiese — şi acelaşi 
lucru Sar putea dovedi şi cu alte colecţii, începind de Ја artis- 
tica prelucrare, pe un fond poporal păstrat, a lui Alecsandri—, 
reiese, deci, liniile mari ale unei teorit a baladei, pe pămînt 
moldovenesc mai ales, dar aplicabilă şi cintecelor de peste Milcov. 

Cele maï vechi sint cîntecele bătrineşti in cel mai îndreptăţit 
înțeles al cuvintului, acelea care se spuneai la mesele Domnilor, 
pentru împodobirea acestor ospete, огї si la intrarea ostilor prin 
orage. Le cintaü cu întovărăşire de alăută vechii calăutari», 
cari erai Romini. Obiceiul acestor cintece se păstra încă in 
ajunul «еросеї Fanariotilor» Cu vremea însă si-aü pierdut 
forma primitivă şi aü primit adausuri, aü suferit prescurtări, 
prin uitare, şi amestecuri pentru ca lipsurile să se ascundă, aşa 
încit ele se depărtează astăzi foarte mult, şi în urmarea poves- 
tiri, de cea d'intăiii alcătuire a lor. Povestea lui Nour şi Cala- 
păr, poate a lui Toma Alimoş fac parte, în ce priveşte culegerea 


N. IORGA : O NOUĂ CULEGERE DE POESII POPORALE 349 


de faţă, din acest ciclu, pe care l-am putea numi domnesc ori 
de Curte. 


Pe amindouá malurile Prutului, în Tara-de-jos, intinzindu-se 
departe, spre Apus ca şi spre Răsărit, era codrul Chigheciului, 
locuit de săteni! fără frică, deprinşi de multă vreme a purta 
aproape zilnic lupta indirjitá cu Tătarii, cari se asezará în Bu- 
geacul vecin numai la începutul veacului al XVI-lea. Harta lui 
Cantemir înseamnă o pădure mare din jos de Lăpuşna, in fata 
Husulut, iar o urmare a ef de la Chigheciü in jos, supt valul lui 
Troian, in fata Fălciiului. Vinătorii şi războinicii, ostaşii si hai- 
ducii Codrului se chemaü Codreni. Fuseseră odată 8.000 de 
călări; numărul lor scăzuse însă ре la 1700 la «abia 2.000»; 
nu ştiau nici de Domn, căruia-i dádeaü un poclon pe an, scá- 
pind astfel de orice alte sarcini. Vodă Cantemir cel învăţat spune 
de dinşii că mergea vorba astfel: «cinci Crimlen! bat zece Bu- 
geceni; cinci Moldoveni zece Crimleni, dar cinci Codreni bat 
zece Moldoveni» 1. 

Chigheciul, Codrul a dat literaturii noastre nescrise un alt 
ciclu de balade, în legătură cu isprăvile săvirşite necontenit 
împotriva Tatarilor. Alecsandri a cules şi prelucrat o seamă din 
ele, cele mat frumoase. Citeva aü rămas şi pentru culegátorul 
de astăzi, mai mult зай mai puţin prefácute, adecă stricate, de 
vreme. Cum sa mal spus, Codrenii nu se înfăţişează aici numai 
ca duşmani al Tatarilor, сі şi ca dijmuitori în silă ai Mocanilor 
Vrancil, cari veniaü, cu oile şi cirlanit graşi, cu саії buni, pe acolo, 
în drumul către păşunile de iarnă ale Basarabiei, de-asupra Bu- 
geacului tátáresc. De aici pomenirea Sascutului în baladele din 
acest volum. 

Tot іеї cal de la Mocani 

Si cirlani de la ciobani 

51-1 minînci fără de bani, 
spune viersul, indreptindu-se către unul din aceşti straşnici vameşi 
al Codrului. 

Si acel cari se duc 


La Curtile Danulut 
La fata Soltanulut, 





1 Cantemir, Descriptio Moldaviae, cap. vit. 


350 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


pe сай potcovitf cu argint: 
Cind soarele răsăria, 
Potcoavele strálucia', 


acel cari înlătură «străjeri» si «portari» şi ridică, Ја urmă, din 
comoara dușmanului 


Mil şi sute de stamboale, 


nu sint haiduci-tălbari de mat tárziü, cari pradă numat in codrul 
lor si ай a face doar cu сіосої, cu negustori si cu poteraşi, ci 
viteji de-acestia, сагі nu primesc poruncă de la nimeni si sint in 
Stare, cum se spune de Cálinas si Arsinel, cápitan! de «oaste»,—si 


Tot Bugeacul a-l zdrobi. 


Aceste cîntece g'aü putut răspindi pretutindenea: ele aü ajuns 
a fi păstrate mai ales în părţile muntelui, prin ciobani cari aü 
fost purtătorii de căpetenie aï acestui fel de balade, ca şi al 
cîntecelor haiduceşti. «Badea cu fluierul», de care vorbeşte cutare 
bucată din culegere 1, e acela care a dat cinteculut de vitejie al 
Codreanului faimă şi trăinicie 2. 


Precum Codrenii aveau intPuna de lucru cu Tatarii, astfel 
Dunăreni! erai în legătură cu Turcii. Numa! cît aceştialalți 
locuitori de margene n'aveaü nici privilegiile, nic! organisarea, 
nici destoinicia si îndrăzneala celorlalţi. EY spun mal! mult ce 
sufăr de la «Turcii ortomani» (= otoman!)? decit ce isprávesc 
împotriva lor: baladele lor povestesc despre fete furate, care-şi 
fac seamă, despre voinici trádati, cari scapă şi-şi răzbună, s. a. 


Haiducia sa ivit intáiü în părţile oltene: ea nu e în legătură 
cu vechii haiduci din Ardeal şi Ungaria, cari se luptă, pentru 
Domnit nostri şi impotriva lor, de-a lungul veacurilor al XVI-lea 
şi al XVII-lea, ci cu haiducia Sirbilor şi cu împrejurările de ne- 
siguranță în care se aflaü după 1700 Ținuturile de peste Olt. 
Haiduci munteni, din părțile muncelelor Argeşului, Muscelului, 
Dimboviţei, Prahovei şi Buzăului nu se prea cunosc. Ceva mat 
tirziü, еї se înmulţesc in Moldova, în care haiducia are ultimi, 


1 P. 122. 

2 E interesantă mărturia că una din balade a fost învățată de cintáret «de 
Ја un om din Bugeag, de lingă Ismail, numit Gheorghe Coropcariu». 

3 V. «Un ortoman de Turc»; «mát tu, Turc şi Ortoman». 


N. IORGA : O NOUĂ CULEGERE DE POESI] POPORALE 351 


dar străluciți represintanti, si în întăia jumătate a veacului din 
urmă. 

Cintece de haiduci sint foarte multe în culegerea d-lui Vasiliu. 
Multe şi frumoase. Nouă în ce priveşte numele atitora dintre 
vitejii poporului cari, odată ridicaţi împotriva rînduielilor, le calcă 
în picioare pe toate., Nouă şi in caracterisarea bogată şi precisă 
a vieţii haiduceşti. 

Haiducul a fost teran, şi l-a scos din satul, cutreierat de dábi- 
lări şi toate felurile de ciocoi, sărăcia, pe de o parte, dar, pe de 
alta, mindria de a nu fi umilit şi batjocorit de fietecine: 


Zvirliiă sapa la dracu’ 
Şi-apucaiii codrul sáracu', 


Cu fiarele plugului 
Fac potcoave murgului. 


Căci doar, spune el despuietorului, 
Din bordei tot mi-ai luat. 
iar altul mărturiseşte că: 


Noi, de frica birulut 
Trecem apa Bistrului. 


Acuma voinicul se arată în voie ce poate; el poate striga: 


Nu-s babă cu cirpá'n cap, 
Ci-s voinic cu comanac ! 


Are durdá, dacă nu si chivára "n cap de care zic adesea cintecele, 
51 poartă veşminte scumpe de viteaz. E călare pe vre-un «cal 
sur pájurel», ba se laudă chiar cu 


+. trei cal 

De la trei Crai: 

Unul roșu ca focul, 
Unul sur ca porumbul, 
Unul negru ca corbul, — 


de la Cra! orf şi de Ја Mocanit drumeti, de la oameni! cărora li 
fură nevestele. Tine lingă dinsul şi o «mindrá». 


Îl vezi mergind pe 


Cărăruşa din pădure, 
Pardosită cu alune 

Şi-un cal bun şi arme pline 
Şi puicuta lingă sine. 


352 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 














Alte «puicute» sint in sat,si haiducul le chiamá la sine cit e 
frunză ocrotitoare 'n pădure: 
Vină, puică, de mă vezi, 
Pănă sint griiele verzi. 
E zgomot, e bucurie şi mult alean, în codrul bine locuit: 
De ce codru "ngálbeneste ?, 
De umblarea plugului, 
De cintarea cucului, 
De tropotul murgilor. 
De sunetul armelor, 
De huietul pustilor, 
De-aleanul voinicilor, 
De jălania mindrelor. 


Ín poiene se frig berbecit, si doina zice de isprávile trecute. 

Faima se adauge la pradă, si, intrebat de «poreclă», haiducul 
răspunde astfel: 

Porecla eü nu ti-oiü spune, 
Că mi-i mearsă vestea'n lume. 

Domni! pădurilor pradă, dar nu fără un oarecare cavalerism 
cruțător faţă de cine nu se poate apăra. Astfel, dacă va vedea 
în rădvane, în «hintee», cucoane, voinicul se va ruga de codrul 
luf să-l ajute a nu le speria cind li va lua vama de bogăţie: 


Lasă, codre, poalele, 
Să-mi acopăr armele, — 
Că mă văd cucoanele 
Si se tem sármanele. 


Se tem şi nu prea. Căci, dacă una, cu toată discretia haidu- 
cului, zace «şepte ani de lingoare», altele-l chiamă: 


Măi voinice, voinicele, 
Viná tare pán' la not: 
Nu fugi a ne lása, 

Cá de bant te-om sátura. 


Bani are de-ajuns, dar nu-i tine pentru elsi pentru «mindre» 
numai, imbrácindu-le 'n «malotea» si «alagicá», ci dá mal ales 


la «bieţii săraci» : 
La săraci şi la vădane 


Ca să nu moară de foame. 


Intorcindu-se de la «hanuri şi odăi», împarte pomană : 


Oh, mult aur am ma! luat, 

La mulţi săraci am mat dat, — 
C'am luat de la págint 

Si-am maï dat Ја сеї creştini. 


N. IORGA : О NOUĂ CULEGERE DE РОЕЅІЇ POPORALE 358 


Atita doar că se tem — ca şi cutare «mindrá», de arme — de 
înfăţişarea haiducului : 
Că eü la săraci aş da, 


Şi săracil fug de mine, 
Că se tem, báditá, bine. 


Iarna e vreme de odihnă; rázboinicul fără lege cintá de dorul 
faptelor, în ascunzătoare, lingă iubită: 


Iarna vine, şi-l сегоазӣ : 
Vot cintati doina prin casă. 


De şi maicá-sa, cáutindu-1 în cărţi, ЇЇ prezice «gros» şi moarte, 
el nu se îndură a urma sfatul prielnic: 


Să vă faceti negustori, 
Prindeţi a cumpăra bol. 


Mai ales dacă află si o tovarăşă din cele care n'aü frică de 
niciun fel de duşmani şi urmează pe iubit cind el strigă, odată 
cu primăvara: 

Hai, drăguță, ha! cu mine, 
Că stiü calea 'n codru bine, 


iar, ajungînd acolo, se pricepe a momi poterele şi a ieşi în calea 
drumetilor, înnarmată : 

Că ea-i fata luf Păun, 

Şi iese noaptea la drum, 

Si iea bant nesocotitt, 

Şi tine armele "n dinţi. 

"Altfel e însă cînd o «mindrá» fricoasă-l iese *n cale, o «mindrá» 
bogată, de neam mare, care-l cere cununie şi viață fără păcate. 
Atunci haiducul, cîştigat de «garofița» ce i-a ieşit în cale, merge 
la viitorul socru şi-i spune "n petit: 

Moşule şi gazdă bună, 
Mi-am lăsat cringul pe lună 


Şi-am venit la dumneata 
Să ni dal nouă fată. 


— «Numa! să te laşi de plaiü», e răspunsul. Si el se supune, 
dar, punind jos armele pentru a fi «in casa lui», ameninţă cá 
se va ridica iarăși dacă nedreptatea va porni de la сеї тагї: 

Da’ şi vol să vă păziţi 
Pe săraci să nu-i jupiti, 
Că eü, cit oiü auzi 

Că pe săraci itf jupi, 
Îndată m'oiü slobozi, 


354 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Cu sabia vinturind, 
Cu pistoalele puşcind, 
Si banil vi i-oiü lua, 
Si tot la săraci i-oiü da. 
Din aceiaşi vreme cu ciclul haiducesc sint bucátl ca plingerea 
pentru moartea de ciumă, — mat tărzii se spune de holeră — 
a Vilcului 2. 


V. 


Cintecele de «cătănie», de oaste — аза de multe dincolo —, 
ocupă în culegerea d-lui Vasiliu numai puţine pagine. Unele ай 
venit de peste munţi, şi aü părți cunoscute: cînd se pomeneşte 
de locurile depărtate, unde e 

Singe de-a Muscalului 
Pănă 'n scara calului, 


Singe de a Turcului 
Pănă 'n coama murgului. 


Luarea la oaste, privită ca o mare nenorocire, care smulge 
din sat, de la părinţi, de la iubită, pentru ţinerea în casarmă — 
dacă ar fi măcar un rázboiü îndată, cu luptele care imbatá su- 
fletul tinár !—, începe la nof cu «militia» de pe la 1830 a Regu- 
lamentului Organic. Si cintecul plinge odată cu cea d'intáiü tăiere 
a pletelor, mindria voinicului : 

Pe prispá la vornicul, 
Cum il tunde săracul! 

De l-ar scăpa, pe ostaşul fără voie, — vechiul haiduc, care trá- 
ieşte încă, omul vitejiei slobode supt cerul liber, cu plăcere şi 
pradă asigurate: 

Căpitane Solomoane, 
Îmi scobori din deal in vale 
Si mă scoate din catane. 

Dar nu se poate. Va sta în temnita «mustrulul» şi se va pierde 
de tinăr: 

Puşca şi cu armele 
Mi-ai mincat ciolanele. 


1 V. şi ult. nr. din revista Joan Creangă, in care amoartea rea» ajunge şi 
ea un voinic: «Ciuman», ce iese la luptă în calea Vilculut. 


€ 


N, IORGA: O NOUĂ CULEGERE DE POESIÍ POPORALE 355 


În zădar va veni să-l caute maicá-sa bătrina : 


' Cu turtufa caldă 'n sin, 
Cu cana plină de vin: 
Vinu "n cană ţi-a "nflori, 
Turta 'n sin ţi-a mucezi, 
Şi pe mini nu mi-l găsi. 


Nu i-ar păsa de primejdia luptei, dacă ea sar da lingă at lui, 
nu prin părți aşa de grozav de străine! Moartea singur, aceia-l 
înspăimintă si de aceia blastămă pe cine i-o pregătesc: 

Cine-a mal stirnit de sorti, 


Putrezi-i-ar carnea 'n gros 
Şi ciolanele pe jos! 


Dorul, crede el, îl va ucide însă mat sigur decît un glonte. 
Şi iată-l cum îşi vede el mormintul, unind jalea de sine însuşi 
cu amintirea a toată frumuseta ce a lăsat-o acasă: 

La sprincene 
Floricele, 

La guritá 
Romonitá, 

La mustatá 
Mintá creatá, 

La minute 

` Seinteute, 

Si la briü 
O tir’ de griü ; 

La ріріоаге odolean 
Să mă stil c'am fost oştean. 


Din poesia oficială, care slăveşte jertfa pentru ţară, pentru 
neam, abia dacă a răzbătut ceva intr'unele încercări slabe, са 
aceia in care e înfățișat «Hosman» — Osman-Paşa — luptind la 
Plevna şi scotind în durerea sa acest strigăt: 


Sus Rusia, jos Turcia: 
Fericită-l Romănia 


(Sau : 
Care pe care mai mare: 
Tot Romănia mal tare.) | 


Şi adausuri la vechile balade, ca 
Să ştii că Romin sint ей, 


sint datorite aceluiaşi curent noi, venit de sus. 


356 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


VI. 


Cum flăcăul urăşte oastea fiindcă-l înstrăinează, astfel urăşte: 
fata căsătoria fiindcă o scoate din rosturile el. 

Mat puțin pentru că o ingenunche înnaintea nevoilor grele 
ale casei, căci ea spune doar: 


Pentr' un puiü al miei cel drag 
Septe boierescuri fac. 


A lăsat florile puse de dinsa, si ar dori acuma ca ele să creascá,. 
năbuşind pirleazul pe unde-i venia iubitul: 
Crestett, flort, cit gardurile, 
S'astupaţi pirlazurile. 
I e dor de сеї de-acasă si de bărbat îl e urit, — urit de vorba: 
lui aspră, urit de inima lui împărţită, саге nu poate fi numal a el: 
l M'am cerut măritată, 


Să fii de bărbat mustratá 
Şi de lume judecată ; 


îl e urit de «mila de la o soacră», de lipsa еї de rost în casa 
nouă, unde stă «ca un sfeşnic», de vorbele vecinelor: 


Săracele vecine, 
Cum mă maï vorbesc de bine. 


Casa, oricât de bogată, face numai cit voia bună dintr'insa: 


Casa ta cea lăudată 

Pe d'innuntru-i cu var dată; 
Da' a mea-1 dată cu humă 
Şi-l maï multă voie bună., 


Decit să ajungá'pe «strat de moarte», fuge acasă, cu zbor ca 
de pasăre, si uife-o cum se plinge mamei, care hişiia pasărea 
străină : 

Maică, nu mă higii, 
Stai să-ţi prind a povesti 
Cum trăiesc cu străini. 


Altele însă rămîn, şi li se pare cá se sting încet. Priviţi numat 
pe acea care 
Nu stiü, coasă ori descoasă, 
Ori strică nişte mătasă, 
saü înghite singuricá 
Azimioará 
Frámintaiá 'n lácrámioará. 


N. IORGA : O NOUĂ CULEGERE DE РОЕЅІЇ POPORALE 357 








Şi ce lacrimi! grozavele lacrimi zădarnice : 


Unde pică, 

Lemn despică, 
Unde cade, 
Pămînt arde. 

Bărbatul nu se înfăţişează са tovarăşul de muncă, огї ca acel 
ce tine gospodăria cu mintea şi cu munca lui, ori ca tatăl co- 
piilor, iubit de nevastă şi pentru aceasta. Viaţa aspră de la ţară 
a rupt iute aceste dulci legături. E de cele maï multe orf ată- 
cutul», mohoritul, copleşitul de griji, storsul de beţie, e «uritul» 
însuşi. 

Va bate la uşă iubitul, slobodul, veselul, necunoscătorul de 
viaţă flăcăi ? Nu totdeauna. Dacă va veni, se va întîmpla să 
audă, la plingerea lul cá 

Mure coapte-s ochi! +41, 
Bot de cag if fata ta, 
Sloiü de ghiatá inima, 


acest hotărît răspuns de resignare, fără minie si despret însă: 


Să-ţi іеї gindul de la mine, 
Că-s nevastă cu bărbat: 
Nu umblu noaptea prin sat. 
Cu dinsa nu va vorbi deci nimenea «vorba cea bună», pe care 
bărbatul însuşi, între atitea nevoi şi păcate, nu e aplecat poate 
80 vorbească nici el! 


Dragostea tine scurtă vreme în lumea acestor bieţi orfan! aï 
norocului. Dacă ea are accente puternice, pátimase, duioase, 
pline de dor şi de durere, numai în fugarea licărire de soare a 
celei d'intăiă tinereţe se pot întilni. Atunci simtirea se inves- 
mintá de la sine in poesie curată, şi cel care rivneste se pricepe 
a spune ce ar face chiar dacá sufletul cáruia i se inchiná s'ar 
preface în floarea piráulu!, in stuhul piráulul, doar sar ascunde 
maï bine înnaintea cererilor şi a ispitei. Din aceşti ani numa! pot 
pleca, după chinuitoarea părăsire, blesteme ёа àcesta: 

Să te 'ngraşi ca scindura, 
Să fil rumán ca ceara, 
“Să te legenti ca frunza, 


Ca frunza alunului 
În postul Crăciunului, 


358 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


ori aşa de gingaşe dorinţe de a-şi maï simţi odată pe cel drag 
în clipele cele din urmă, ca în versurile ce urmează: 
Să-ţi put clopote la bor, 


Să-ţi faci pleasna de mátasá : 
Să te-aud pocnind, din casă. 


Bărbatului, din partea lui, W trebuie femeie frumoasă. «Ота» 
pentru dinsul nu e morocánoasa, ci aceia care parcă stă să-l 
minince şi de spaima căreia turbă vitele. Să fie frumoasă si 
voinică, şi de seama lul, din mijlocul rosturilor cu care el e 
deprins. 

Nu-i trebuie o 


Fată de curte, 
Că ştie năravuri multe, 


Mat bine una de ţară, 
Cá-1 şi dulce şi amară. 


Gospodină, oricum,— să fie, căci unde ar ajunge altfel casa lut 
săracă ? În culegerea d-lui Vasiliu e şi un număr de versuri 
batjocuritoare şi, dacă în ele este vorba de bărbatul care, cind bea, 


Ginduri de nevoi nu-l vin, 


şi cere soţiei să-l Jase «să-i ticneascá», măgulindu-l chiar cu o 
«vorbă buná»,—cea mal muşcătoare ironie e pentru femeia cu 
serbători multe: 


Că ей Lunea n'o lucrez, 

Marţi o ţin de serbătoare, 

Miercurea de fată mare, 

Joia pentru dobitoace, 

Vinerea că nu se toarce, 

Simbătă de-amiaz în jos 

M'oiü là, m'oiü schimba frumos, 

Duminecá dimineatá 

Oiü lua bárbatul de dálog 

Si l-oiü duce 'n iarmaroc, — 
pentru aceia [care nu maï tese şi se îmbracă din tirg, rápede 
şi ietten : 

Buná-f, bună сіпера, 

Da-i maï bun’ america, 


Cá eü cu un leü si opt 
Ímt imbrac bárbatul tot, — 


N. IORGA : O NOUĂ CULEGERE DE POESI] POPORALE 359 





fără să se mal incurce cu «Шаги! de fus», cu «sacul de ciltD, 
care află cumpărător la circiumá, cu cînepa zvirlită guzganilor 
în cine stie ce poloboc părăsit: ba pănă şi fusta şi-o lasă, la 
beţie, în tîrg, «pe-un franc şi jumătate»! 


Si, cu toată această asprime, bocetele arată şi altă simtire decit 
a iubirii care n'are timpul să dorească si dă cele mai frumoase 
note ale еї în cîntarea durerilor celor párásitt. Ce induiosátor e 
cîntatul după 


...cheita 
Ca să-i descuie gurita 


celui ce va tácea totdeauna, ori această chemare către tatăl co- 
borit în pămînt: 
Bună casă ţi-a! făcut, 


Fără ust, fără ferestt, 
Într'insa să văcuieşti... 


VII. 


Colindele moldoveneşti n'aü originalitate după cum le culegi 
întrun sat ori în altul. E același fond: povestea griului, de 
cum ве samănă pînă se preface în colaci de Anul Noii pentru 
urátoriY degerat! de Crivát, şi, mat ales, în această muncă, de la 
mersul pluguşorului pănă la frámintat şi dospit: partea mora- 
rului. 

Totuşi lucruri nouă se află în amănunte, care sint tratate 
satiric, cu glume îndrăzneţe, cu o închipuire îndrăcită în a apro- 
pia lucruri саге nu obişnuiesc a sta alături, cu intepáturi care 
rănesc pe unul şi fac pe alţii să ridă în dosul geamurilor mă- 
runte îngheţate. Plugul cel mai tare al «giupinulu! gazdă», din 
zilele, curente, ale lui «Martidon Împăratul» peste un singur sat 
care nu l-a văzut niciodată, se rupe într'un «os de rimá», si 
noroc de «Ше Tiganul» din sat, care e la indáminá ca să-l dreagă. 
Netam nesam, e vorba de un «rávágel pe limba cucului», pe care 
doar Sf. Vasile, căruia-i e adresat, ştie să-l ceteascá. Vezi straş- 
niei! telegari 

Cu coamele cănite, 


Cu unghiile potcovite, 
Cu potcoave de argint, 


360 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


şi li înţelegi rostul. Dar ce caută acolo lleana.. Socoleana şi 
Sfarmă-Piatră, care macină, şi 

Feciorul Catargiulut 

Din fundul pămîntului, 


şi chiar o coconitá: 
Cuconita din Divan 
Numa 'n rochie si 'n tulpan, 


&feciorul de negustor», «fata fudulá», care 
Nu plăteşte-o barabulă, 

că nu stie tese fără să rupă sculele, ori cei do! meşteri, eari 
Se trag de păr 
Pentru o lingură de zăr, 


cel doi Tigant cari 
Se trag de chică 


Pentru-o lingură de mămăligă ; 
Cimpulungul, unde 


„Trag mitele "n plug 
Si fetele la jug, 


saü, in sfirsit, «motanul din cotrutá», care 


„„Suduie pe mitá de cruce 
Pentru cá i-a mincat laptele cel dulce! 

În această prefacere si încurcătură a tuturor lucrurilor la aga. 
o zi mare, si moara in care se maciná fáina colacilor celor gus- 
toşi, îşi pierde sárita, si, uitind cu totul de datoria ef, fuge 

..pe cea eostisi: 
Pástea frunzá de brindusá, 
Să-1 maï treacă de tusă. 

Cu sila o aduce morarul іппарої la lucru, şi, cînd el începe, 

se dă drumul boilor de la «carăle mocăneşti» : 
Вой i-om da la iarbă verde 
Si băieţi 'n sat la fete. 


* 
* * 


Cum se vede, frumuseţile literare nu lipsesc in acest volum 
cu aspra înfăţişare de filologie dialectală. Sá citám si o frumoasá 
descriere : 


Văile se răsuna”, 
Apele se tulbura’, 


I. U. SORICU: COBOARĂ, NOAPTE 361 


Pietrele se cufunda', 
Luna °п singe se 'nneca'. 
(Probá de imaginatie si la p. 199 in: 
Cocostircit cornárind 
Si cocoare bot miind.) 

Limba e încă bună, cu tot amestecul de lini în prosá, de 
umpluturi pentru versurile ce nu-i vin cintáretulut, de tálmá- 
сігї, şi de urite cuvinte nouă, de tirg: dame, madame, comindă 
(a comanda), trin (tren) ş. a. 

Culegerea va sluji mult cînd va fi vorba să se dea antologia 
cintecului poporal románese, care, pentru îndreptarea gustului, 
pentru refacerea limbii, pentru înnoirea inspiraţiei, nu poate 
lipsi prea mult. 


N. IORGA. 
COBOARĂ, NOAPTE... 
Din adincul zárilor Noapte, noapte fermecată, 
lese doamna mărilor Mă găseşti са şi-altă-dată, 
Şi-şi priveşten fund de Mare Infráfit cu-acelast dor, 
Salba de mărgărilare, $i cu gindul călător 
51-91 deşiră stelele Străbătind cărările, 
Са mîndre, mărgelele. Măsurindu-ţi zările. 
Focul apele despică, Te desprinde şi, uşoară, 
Munţii genele-sí ridică, Peste mine te coboară, 
Tăinuit în umbră moare Peste gindul obosit, 
Viersul de privighetoare, Peste sufletul umbrit: 
Cum se curm' al mamei cînt Pacea nopţilor cu stele 
Lingă leagănul ei sfint. O trimete minții mele. 
Dorul să-mă adoarmă lin 
Cum adoarme albul crin 
$i visează "n nopţi pustii, 
Cum sabat în zori de zi 
Aripi dragi de fluture 
Roua să î-0 scuture.... 
І. U. Sonicv. 


www.dacoromanica.ro 


369 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


IARNA GREA 


Vara fusese secetă mare, cu călduri dogoritoare, cu vinturi 
uscate. Iarna se pusese înnainte de postul Crăciunului cu patru 
săptămini. Oamenii aşteptară o zi, asteptará două, să se ducă 
zăpada. Dar, cind ай văzut cá se tot îngroaşă neaua, in loc să 
se suptie, îşi puseră vitutele în grajduri, aduseră oile de pe cîmp 
acasă. Îşi priviaü tăcuţi clăiţele de fin, daŭ tircoale în jurul lor, 
si oftaü din greü. Dar mal aveaü o nădejde: poate va da Dum- 
nezeü să nu ţină iarna mult, spre capütul cellalt, spre primăvară ! 

Din cit puteati, cruţau nutretul. ÎI шай cu braţul, nu cu furca, 
şi umblaii cu grijă cu el, să nu-l împrăştie, umblaü cum umbli 
cu ouăle roşii să nu le spargi. 

Turişte la ої, ogringi in ieslea vitelor, nu se pomeniaü nici 
de leac. Şi, cînd se intilniaü do! Romini pe drum, numai! de 
nutreţ şi de vite li era vorba, şi de iarna сеа poganá. 

Caşa iarnă, bătrinil doar de apucaseră. Tot la trei-patru zile 
neaua creştea de citeva degete. Apoi se 'nsenina şi geruia să 
îngheţe vitelu 'n vacă, nu altceva. Unit spuneai! c'a "nnebunit 
bătrina, Mama Crivátulut. Dar îşi aduceai aminte de nutretul ce 
se imputina тегей, îşi trágeaü pe samă şi li părea ráü сай 
glumit cu lucrurile celea sfinte. 

Se sfirşia luna luf Făurar, şi oameni! slăbiseră de durere de 
inimă. Că nu mal aveaŭ ochi buni să-şi privească vitutele. Părul 
li se rărise la bor şi la vaci, pielea se 'ntinsese pe oase, şi cio- 
lanele de pe spinare şi coastele impungeaü prin piele. Cai! um- 
blaii îndoindu-se pe uliţi, pognindu-şi oasele, tábáraü la gunoiul 
îngheţat si alegeaü, cu buzele imbátrinite, cotoarele de fin. 

51, cînd era să se deschidă gură de primăvară, începu să ful- 
guiască din пой, si un fior de moarte trecu prin suftetele sătenilor. 

Nutreţul se imputiná şi pe la oamenii сеї maï cu stare. Cel 
de-a doua şi de-a treia mină descuperiră de mult şurile şi şo- 
proanele. Şi, în fiecare zi, de pe dealuri, de la munte, cobora o 
întreagă pădure de cetiná si de tufari. Oile aproape numa! cu 
cetiná trăiră. Lina şi-o purtaü ele, dar umblaü ameţite pe drum, 
ca bete. Si, intr'o dimineaţă, peri mal intáiü calul unui romin. 
Şi se adunară oameni! ca si cînd ar fi murit un om, să-l vadă. 


I. AGÎRBICEANU: IARNĂ GREA 363 


Îl ргіујай, tácind, mergeaü ef si veniaü alţii. S'aü aflat in sat 
doi ţigani cari să-l despoaie de piele. Dar de-atunci nu trecea 
zi, să n'aibă сеї дої TiganI de lucru. Un vitel, un boi, o vacă 
ge ducea în fiecare zi. Şi, pe la marginea satului, de-asupra prin 
păduri începură să croncáne corbit, rotindu-se in aier, incepurá 
să plutească, învăluindu-se, stoluri de ciori, ciriind sălbatec. 

Notarul din sat se încrunta la oameni. 

— «Táiati-le mă, tăiaţi vitele si le mîncaţi, nu le daţi păsă- 
rilor». 

Oameni! ráspundeaü, cu capul în pámint. 

— «Nu se poate, domnule, e postul Pastilor.» 

Si, cînd venial in sat, din dealul crucii, satul părea părăsit. 
Cu gurile, cu grajdurile, cu casele descoperite — unde numai 
fusese coperiş de paie, sta acolo în vale ca o arătare dintr'un 
vis urit. Din cînd în cind vre-un bou isi arăta scheletul mare 
prin vre-o curte, ori vre-un cal trecea cu ochi! bolnavi, trişti, 
rupt de foame, mestecind vre-un paiü. 

Vitele incepurà apoi să piară cu nemiluita, şi oamenilor li 
venia nebunie. Unde a maï fost fin, la сеї mai gazde, în două, 
trei nopţi, se împrăștie, ca dus de vint. 

Şi acum sosi vestea cea sfintă : se capătă fin de vindut la staţie, 
adus anume pentru oameni! năcăjiţi, — adus din mari depărtări, 
pe vagoane. Un fior de bucurie, o frămintare înviorătoare trecu 
prin inimi. Si de-odată inimile incetará de-a bate. De unde să 
ieie banii? Ce Romin are bani peste iarnă? Dar se limpezirá 
îndată. În sat este bancă, se pun gir unii pentru alţii, ridică 
argintul, şi-şi scot vitutele în primăvară. 

Si, în citeva zile, oameni! alergară, se sfădiră, se 'mbulziaü la 
bancă, şi se depártaü apoi, cu căldura în pungă, să-şi aducă 
finul. Acum era în sat o bătrinică, una de-i zicea Măriuca, şi 
bătrinica aceasta avea şi ea o vácutá şi un vitel sugaciü. Cit ce 
auzi de vestea cu finul, hop şi ea la bancă după bant. Da'ntáiü 
n'a cutezat să intre, ci sta pe-afară, si tot întreba pe oamenii 
cari iegiaü : 

— Si tie ţi-a dat? 

— Şi mie. 

— Si tie, Petre? 

— Si mie, lele Máriucá. 

Bátrina inghitia noduri, că-i tot veniaü noduri in git. 


304 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR. 


— Da mat sint bani, maică ? 

— Sint, dá-1 în trăsnet! 

- - Şi vá dá la toţi? 

— Ni dă la toţi. 

Bátrina aşteptă pănă la urmă, şi intră арої cu răsuflarea oprită. 

— «а! ce-i, lele Máriucá», o "ntrebá directorul. 

Bătrina se frămintă puţin, apol zise : 

«D'apof aş avea si ей, domnule, un cap de vacă si un berbec 
de vițel. Să faci bine să-mi dat şi mie să li cumpăr fin. 

— Adă "n coace hirtiile. 

Măriuca se uită pe rînd la tot! funcţionarii. 

— Adus-al hirtiile ? o întrebă iar stápinul. 

— Ce hirtii, domnule ? 

— Cu саге să scoti banii. 

— Ba nu. Ей am venit cu capul. Să-mi! pu! bani! în palmă, 
şi ţi-l plătesc omeneste. 

— Aşa nu se poate. 

— Că nu-mi! trebuie mulţi, domnule... 

— Să fie numa! un filer, nu se poate; şi directorul îşi văzu 
de lucru. 

Femeia ieşi năucită afară, şi citeva zile n'a ma! dat pe la 
bancă. Sătenii veniaü cu finul mirositor, şi vitele mugiaü în 
aşteptare, prin grajduri. 

Bătrina umblă să-și capete oameni să-l! facă scrisorile. Dar 
oamenii eraü atita de cuprinşi acum, încît părea cá nici n'o 
aud. Şi după cîteva zile încetă moartea, şi сеї do! Tigan! ispră- 
viră cu lucrul. 

Vitelul bătrinei însă se incirligá într'o sară. Bătea din picioare 
şi nu se mal scula. 

Măriuca fugi îngrozită la bancă: 

— Domnule, să faci bine să-mi dal, că-mi moare vitelul. Si, 
să-l fi văzut as' toamnă, era ca un peşte de gras. Si, la primă- 
vară, de-mi ajută Maica Domnului, iar am să-l fac de să-ţi ridă 
inima privindu-l. Dar, záü, dá-m! bani şi nu mă ma! tinea, că-mi 
moare vitelul. 

Bani însă n'a căpătat baba, şi, dimineața, vitelul еї era tapán. 
Veniră Tiganit şi-l duseră, şi spre seară se auzirá iar corbi! cron- 
cănind. ` 


www.dacoromanica.ro 


I. AGÎRBICEANU: IARNĂ GREA 365 


Măriuca de cîteva săptămîni! își tinea. vácuta numai cu mugur. 
Laptele-i secase de mult, si titele i se invinetirá. După ce muri 
însă vitelul, Joiana minca tot cu mal puţină poftă. Şi, cînd văzu 
că abia maï rontáne de ici si de colo, se duse iar la bancă. 

Acum însă nu se mai ruga de director, ci trecea în şir pe la 
toți funcţionarii, şi li spunea şoptind : «I s'aü tocit, se vede, dinţii 
de-atitea găteje. Şi era vacă tinără. Și, Doamne, ce lapte bun 
şi gras dădea, ca bivolita! Cit ce-l mulgeat, puteai lua smintina 
de ре el. Si ce smintiná! Că ti se făcea unt în gură. Fă bine, 
zi-ï d-ta să-mi deie, cá pe d-ta te-ascultá». 

Şi, cînd funcţionarul nu-i zicea nimic, trecea la altul si iar îi 
spunea povestea, şi adăugia: «De-acum fără fin n'o să mal 
trăiască. Să vezi cum a slăbit. Precista mea, gîndeşti că-i moartea 
îmbrăcată în piele de vacă». 

Şi aşa-i colindă ре toţi, şi, cînd isprăvia şi ieşia frintá pe uşă, 
îşi întorcea capul, părindu-i-se ca chemat-o cineva să vină în- 
dărăt. 

Trei zile "n sir, a ţinut colindatul еї ре la funcţionari. De 
dimineaţă aştepta la uşă. Si, dacă o 'ntreba vre-un slujbaş ce mai 
caută pe-aici, zicea: «D'apoi iacă si ей cu vaca, minca-m'ar fi 
fost pămîntul să nu mat fii». Şi-l ruga să pună o vorbă bună 
pentru ea. 

În ziua a patra însă nu se ma! arătă ре Ја bancă. Dar, seara, 
iato numai că vine iar, chiar cînd să se 'nchidă banca. Venia 
cu capul în piept, cu fata bătrină întunecată de durere, venia 
tropotind din cizmele grele. Se părea că va trece pe drum în- 
nainte, dar iato coteşte, intră 'n curte si 'n curînd deschide usa 
de la bancă. 

— «Noa, dragi domnii miel, am venit să vă spun că nu-mi 
mai trebuie bani. Sa îndurat Dumnezei şi-a luat-o pe Joiana». 
Şi tăcu. Ochii ef priviră zgiiţi, speriaţi, se umplură de lacrămi, 
bárbia-1 lungăreaţă îl tremură de citeva ori, apoi plinsul izbucni 
spart, hodorogit, ca de bătrîni, şi, bocindu-se тегей, ieşi să cheme 
pe сеї doi Тісапї să-i ducă pe Joiana mîncare corbilor. 


I. AGÎRBICEANU. 


366 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


LACRÁMI 


Sintem orfană de blinda mîngiiere, 
Adincă jale sufletul ni-l curmă, 

Suspină doina "n clipele din urmă 
Cu glasul lin şi mulcom de durere. 


Pling codri т vălul zarigtii afunde, 
Sfios se 'ntinde murmur de izvoare, 
Si din suspin de glasuri plingdloare 
Amarul simt, cum tainic ne pătrunde. 


Din afunzimea zărilor albastre. 
Zădarnic picur’ razele de soare, 

Căci nu-i zimbire blind mingiietoare, 
Ce-ar tremura, prin lacrimile noastre. 


Trudi(í, supt cruda jugului povară 
Ni frămintăm suspinul şi amarul ; 
Stropim си lacrămi trudnice altarul 
Şi ni jălim robilele hotară. 


Cind noaptea tristă tainic se coboară, 
Plecaţi şoptim о dulce, sfintă rugă, 
Spălăm cu lacrimă rupta noastră glugă, 
Şi-un vis pripelnic firea ni-o "nfioará. 


Simţim cum cornul groaznic o să sune, 
Prin coborişul văilor afunde, 
Şi cum va geme "n clocote de unde, 
minta asp” a grelelor furtune. 
I. MURĂŞAN. 


CUGETÁRI 





Valoarea unui om se socoate după numărul celor ce se simt 


mal bine prin el. 
СУ 


Се te priveşte ma! puţin е moartea ta. 
* 


Cearta vine de la o neintelegere pe care n'o vezi şi, de cele 
mal multe огї, de la una pe care al vrut-o. 


L 


www.dacoromanica.ro 


ARHIM. I. SCRIBAN: O LECŢIE DE CÁRTURÁRIE 367 


O LECŢIE DE CĂRTURĂRIE BISERICEASCĂ 
UNUI PREOT INDIGNAT. 





1. Introducere. — 2. Care sînt vederile protestante în teoria despre 
„dezvoltarea Biserici. — 3. Ideile în curs la catolici şi protestanți си 
privire la separaţia Bisericii de Stat.—4. Resultate rele în Biserica bi- 
zantină din causa legaturii prea strânse dintre Biserica şi Stat. — 
5. La Rusi, — 6. Cum teologii din Transilvania judecă aceasta lega- 
tura la noi. — 7. Atitudinea şi vederile Sf. Teodor Studitul în aceasta 
chestie. — 8. Cum judecă istoria bisericeasca legatura dintre Biserică 
şi Stat la Bizantini. — 9. Valoarea opririi lui Constantin-cel- Mare. — 
10. Ce e си reforma noastra sinodală. — 11. Admite Í. P. S. S. Mi- 
tropolitul Primat pe preoţi în Sinod ? — 12. Ce se poate opune exem- 
plelor aduse în aceasta materie. — 13. Ce zic unii teologi ruşi în 
această privința ? — 14. Incheiere. 


I. 


În ziarul «Viitorul» de la 45/28 Martie a. e. un «preot» mă trage la 
răspundere pentru articolul miei «În chestia reformei bisericeşti» din 
aNeamul Romanesc Literar», nr. 3. Apucindu-mă aici să-i răspuni, 
nu-mi intitulez intimpinarea «răspuns», ci «lecţie», pentru că adversarul 
miei da dovadă de atita ignoranţa si nepricepere, că n'ai cul răspunde. 
Mai degrabă trebuie să-l іеї incet, încet ca să-i dai putina învăţătură şi 
sa se prepare mai bine altă dată, cind ií va mai veni gust să se apuce 
de polemice. 

Pe lingă ignoranță, părintele mai păcătuieşte prin multe altele: nu 
înțelege cá în luptă trebuie să fif cinstit şi sa nu pui în spinarea ad- 
versarului mai mult decit a spus el, să nu-i denaturezi ideile; nu in- 
{еее sa fie cuviincios şi să scrie fară răutate şi insinuări ; nu înţelege 
sa atace cu atita cit găseşte in articolul adversarului, fără a-l face vi- 
novat de lucruri care maŭ izvorit din condeiul său. 

De multe mă acusă părintele adversar: că sint protestant în concep- 
țiunile mele, ca sint catolic, că comit greşeli istorice, etc. 

Eü le voiü lua toate pe rind şi ne vom răfui încet, încet. Socotesc 
că din toată expunerea va învăţa ceva si cinstilul părinte, dacă pănă 
acum n'a ajuns să stie multe lucruri care i-aü scăpat. 


II. 


Sînt protestant. — Expunerea pe саге ей o daŭ despre dezvoltarea 
învăţăturii şi organisării bisericeşti e protestantă după anonimul parinte, 
Acesta e un prim punct al ignoranței la adversarul miei. Sf. Sale se 
vede că i se pare protestant ori catolic tot ce n'a auzit, — şi altfel nu 


368 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


poate fi taxat. Cu aceasta însă dovedeşte cunoştinţa pe care o are despre 
protestantism, 

Ceia се ей am spus despre dezvoltarea organismului bisericesc, e tocmal 
antipodul părerii protestanților. Într'adevăr, ей am spus că procesul 
dezvoltării bisericeşti se petrece în sensul parabolei grăuntelui de muştar : 
o dezvoltare din internul sáü, din viaţa primită la însăşi naşterea ei. 

Nu înfăţişează Mintuitorul acelaşi tabloü prin parabolele sale ? Nu e 
vorba de un fir lăuntric care se desfăşoară ? 

Diferitele împrejurări ale timpului, eresiile eraü pentru Biserică tot 
atitea motive de a-şi precisă fiinţa ei. Ea aducea numai la lumină ceia ce 
exista de'nnainte în sînul său. Astfel discuţiile sinodale despre persoana 
Mintuitorului nu socotim că eraü ceva atunci ieşit, ci existaü în înseşi 
Evangheliile şi în celelalte cărți sfinte. Toate certurile erati numai oca- 
siuni de a defini ceia ce exista de la început în tesaurul creştin. Fiindcă 
astfel de ocasiuni aü lipsit, aü rămas unele puncte nedefinite pănă în 
ziua de azi, ceia ce nu înseamnă că ele nu există. 

Acesta e şi metodul dogmaticei ortodoxe. Diferitele definiţii admise în 
cursul timpului le reduce la Sf. Scriptură, adecá ea caută să dovedească 
că ele existaü şi în izvorul fundamental creştin. Tot din acest motiv 
le reduce şi la Sf. Tradiţii. 

Acest metod e aga de vechiü, încît el nu e numai un patrimoniu al 
nostru, ci şi al catolicilor, Astfel, de ex., ei nu spun că dogma infalibi- 
litátil pontificale a început să existe de la '79, ci exista cu mult innainte, 
şi atunci numai s'a definit. 

Ei bine, la protestanți totul e din potrivă. Ei susţin că creştinismul a 
ieşit curat din miînile Mintuitorului, dar curînd s'a stricat. A ieşit, zic 
ei, ca o interpretare a vieţii, fără elemente dogmalice. Acestea s'aü 
adaus pe urmă, ca elemente externe. Cel d'intáiü mare coruptor al cresti- 
nismului a fost Apostolul Pavel. Mai tirziii, cind creştinismul a venit în 
atingere cu cultura greco-romană, a trebuit să se explice cu dinsa şi 
n'a putut să-şi menţie fiinţa decît făcînd concesiuni páginismului. Ei se 
întreabă: Oare cu declararea creştinismului ca religiune domnitoare prin 
Constantin-cel-Mare învins-a creştinismul ? Devenit-aii creştini milioa- 
nele de oameni din Imperiul roman? Nu la asta trebuie să ne uităm, 
se răspunde, ci la forul sufletesc al celor cari poartă numele de creş- 
tin. Ei bine, iată cum era cu creştinismul în sufletele acestora: 

În secolul al IV-lea şi al V-lea, se încheie acea luptă de viaţă dintre creş- 
tinism şi puterile culturii greco-romane. Ambii giganţi se confundă cu totul 
în actul care tot aşa de bine sar putea numi creștinarea culturii ca şi 
păgînire а creştinismului. Întregul cuprins al culturii universale e 
primit în creştinism tale quale, adese ori cu o colosală statornicie a ele- 
mentelor păgine. Е unul din punctele cele maï interesante a urmări 
aceasta pe toate terenurile, în educație şi şcoală, artă şi literatură 


ARHIM. I. SCRIBAN: O LECŢIE DE CĂRTURĂRIE 369 


chiar şi în patriotism şi în lingugirile către Împărat, incit nu mic era 
pericolul ca alianţa creştinismului şi a Imperiului roman să tragă şi re- 
ligiunea în prăbuşirea Imperiului 1.» 

Astfel vorbesc protestanții. 

Eí mai vorbesc de adaptarea neo-platonismului la creştinism, de idei 
intrate în creştinism supt influenţe străine; doctrina despre Logos e de- 
clarată ca element străin creştinismului şi admis tot din neo-platonism. 

«La Augustin in Apus şi la falsul Dionisie Areopagitul in Răsărit e 
pecetluită această legătură dintre creştinism şi neo-platonism, ba prin 
acea falsificare e transpusă tocmai în epoca apostolică. Şi aceasta e o 
parte din cucerirea universală a creştinismului, a cărui izbindă nu in- 
seamnă nimic ma puţin decit o împăcare a ştiinţei cu credinţa. Dar 
această sublimă primire а cugetării págine e însoțită de primirea în 
masă a păgînismului vulgar, pănă 1а cele mai josnice superstiții ale 
poporului. Prin creştinarea Imperiului creştinismul iea în stăpinire in- 
treaga moştenire a amestecului dintre religii şi popoare. Primind in sine 
religiile tuturor treptelor omenirii, el devine religiunea umanitátii. Toc- 
mal impulsurile religiunilor primitive iese la iveală într'insul cu putere 
enigmatică, iar cultul sfinţilor, moaştelor, icoanelor şi crasa magie a 
s&cramentelor nu sint decit o reinviare а străvechilor producţiuni ale 
fantasiel animiste si fetigiste, cu un foarte superficial invăliş creştin. Nu 
evanghelia luf Hristos si filosofia greacă, ci străvechea şi polidemonica 
credinţă în spirite şi cultul eroilor, adese ori numai cu o schimbare de 
nume — aceasia ajunge religiunea populară creştină. Încă unii huima- 
nişti şi reformatori ай fost văzut păginirea creştinismului, iar cercetare: 
nouă іп domeniul istoriei religiilor li-a dat pe deplin dreptate ?». 

Din acest pericol, zice autorul citat, monahismul a scăpat Biserica, 

O influențare a creştinismului de elementele culturii din timpul lui, 
precum şi o nevoie de a primi multe din ele în sînul 5ай, susţine şi 
Harnack, în a sa Esenţa creştinismului. 

Alt protestant, Wrede, în opera sa «Paulus», arată pe Apostolui Pavel 
ca autor al unor puncte dogmatice ale noastre, iar nu pe Hristos, încit 
în protestantism există întrebarea dacă autorul creştinismului, aşa cum 
1 avem пої azi, e Mintuitorul Hristos sai marele lui apostol. 

Aceleaşi puncte de vedere le găsim şi la moderniştii catolici, cari-3 
influenţaţi de protestantism. Astfel spune unul din ei: 

«Ей m'am încredinţat că, pentru a cunoaşte învățămîntul autentic al 
lui Isus şi apoi adevărata şi primitiva esenţă a crestinismulu', trebuie 


1 Wernle, Einführung in das theologische Studium, Tübingen, 1908, pp. 
212-3. 

2 Wernle, op. cit, p. 213. 

+++, Lettere di un prete modernista, Roma, 1908, p. 128. 


370 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 








să stil să deosebeşti în tradiţiunea sinoptică ceia ce e originar într'însa 
şi ceia ce e datorit influenţei luf Pavel. Pavel mi-a apărut ca cel intiiü 
mare coruptor al Evangheliei. El a adus în concepţia despre Mesia 
întunecoasele teorii asupra dugmánief celor două elemente din om, asu- 
pra perversităţii naturale a materiei, deci asupra necesităţii ascesel cu- 
rátitoare şi răscumpărării personale». 

Aşa se gindeşte în protestantism (bine înțeles nu de tof!) şi supt 
influenţa lui. 

‚Се urmează din toate acestea " 

Urmează că ia protestantism se admite o dezvoltare creştină supt in- 
fluenta mediului. Într'insul s'aü fixat elemente străine din afară care 
nu corespundea idei! Întemeietorului lui. 

Ef bine, aşa am presintat ей dezvoltarea Bisericii în articolul mieü 
trecut? Se asamànà teoria admisă de protestanți cu acea expusă de 
mine, adecă in sensul parabolei grăuntelui de muştar ? 

La mine se găseşte admisă dezvoltarea unei vieţi care se găsia dată 
in origină, deci a unui germene iniţial, pe cind la protestanți е o dez- 
voltare condiţionată de elementele externe. 

Totuşi părintele adversar zice că teoria mea e protestantă. 

Aceasta arată cit ştie Sf. Sa despre protestantism şi ce pricepere are 
în materii bisericeşti. 


III. 


Susţin idei catolice. E curios cá anonimul preot mă acusă de protes- 
tantism şi catolicism în aceiaşi chestiune. Astfel zice că eü concep pro- 
testant chestiunea raporturilor dintre Biserică şi Stat, iar, pe de altă 
parte, zice că eŭ cer să se separe Biserica de Stat şi să se introducă 
sistemul cesaro-papist «ca şi la romano-catolici». 

Aceasta e ca şi cum ar spune că sint şi la polul Nord şi la polul 
Sud în acelaşi timp; căci pot fi oare şi catolic şi protestant în acelaşi fapt? 

Deci şi aici un indiciu de limpeziciunea ideilor părintelui adversar, care 
vrea să combată ceva şi nu ştie ce. 

Mat înnainte de a intra în chestiunea raporturilor dintre Biserică şi 
Stat, trebuie să declar că părintele nu represintă exact ceia ce am spus 
ей, ci denaturează. Si aceasta probează cá are nevoie să falgifice pentru 
a răsturna ceva. Va răsturna însă fictiunile tesute in capul Sf. Sale, şi 
nu ideile mele. 

1. Astfel, nu e adevărat că eŭ susţin separatia Biserici! de Stat. De 
şi a susţinea o asemenea ideie nu e de loc un lucru grav, totuşi eü 
n'am sus[inut-o, şi nici nu se poate deduce din articolul mieü. Biserica 
noastră, în starea şubredă în care se află, n'ar putea trăi singură, fără 


ARHIM. I. SCRIBAN: O LECŢIE DE CÁRTURÁRIE 371 


ajutorul Statului, si deci eü nu susţin această ideie, fiindcă în momen- 
tele de faţă n'o împărtăşesc. 

Cu atit mai puţin părintele putea scoate aceasta şi a mi-o pune în spi- 
nare, cu cit comparaţia cu catolicii nu îndreptăţeşte această afirmare, 
şi nici nu sint ei partisani ai separaţiei Bisericii de Stat. 

Eü am cerut numaf mai multă libertate in viaţa Bisericii şi să i se 
lase putinţa de a-şi menținea singură principiile ei. 

Dacă aş fi trimbiţat ideia separaţiei, ей nu m'as teme s'o mărturisesc 
şi mai departe. Doar ca principiu o împărtăşesc, şi declar că starea 
ideală a Bisericii e Biserica separată de Stat. Trebuie să tie limpede 
pentru oricine că mai plină de viaţă e o Biserică care poate trăi prin 
ea însăşi decit aceia care trăieşte din pomana Statului. 

Iată sînt vre-o doi ani de cînd Biserica s'a separat de Stat în can- 
tonul Genevel. Exista acolo Facultate de teologie, care a trebuit să ince- 
teze ca instituţie de Stat. Dar s'a organisat îndată independent, şi acum 
funcţionează mai departe. 

Dacă lucrul acesta s'ar fi întimplat la nof, de sigur că n'am fi putut-o 
duce înnainte cu Facultatea de teologie. Deci, care din cele două Bise- 
rici e mai tare: cea care poate acum trăi singură, вай cea care trá- 
ieşte din grija Statului ? 

Dar nici la noi aceasta nu e ideie nouă. A susfinut-o şi d. Disescu 
în Senat, cu ocasiunea discuţiilor relative la legea sinodală, declarind 
că starea ideală a Bisericii e în starea separaţiei de Stat. 

Cum am spus însă, eü n'am susţinut aceasta şi socotesc cá nici nu 
merge în momentele actuale. Noi sintem încă nişte copii, cărora alţii tre- 
buie să li ducă lingura la gură, şi nu putem trái prin noi înşine. 

Dar e de tot nostim că părintele nici în acest punct n'are ideie cum 
stă chestiunea separaţiei Biserici! de Stat în catolicism şi protestantism. 
Totuşi îndrăzneşte să vie la o polemică, socotind că polemica se poate 
susținea cu nâscociri. 

Catolicii sint straşnici duşmani al separării de Stat, şi mă mir cum 
nu ştie asta un preot care trăieşte aşa de aproape de declararea sepa- 
ratie in Franţa. N'a văzut el că Vaticanul s'a opus din răsputeri şi cá 
acel care a realisat-o a fost Statul ? 

Nici nu intră asta în planurile catolice. Ei vor să comande în Stat, 
şi în stadiul separaţiei nu poţi comandă. 

Sint vre-o doi ani de cind episcopul Bonomelli din Cremona (Italia) 
publică o epistolă pastorală în care trata despre raporturile cu Statul. 
El spunea că stadiul cel mai bun e Biserică liberă în Stat liber. 

Dar s'aü adunat episcopii Lombardiei şi şi-au exprimat indignarea, 
aşa cum şi-o exprimă acuma anonimul de la «Viitorul»; aü compus un 
protest supt presidentia cardinalului Ferrari, arhiepiscopul Milanului, 


372 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


şi l-ai trimes Papel. lar Papa a lrimes innapol o scrisoare către car- 
dinal, desaprobind ideile episcopului Ctemonel. 

De aici se vede că afirmarea cum că separatia de Stat ar fi un 
lucru catolic, e o inexactitate si cá preotul care vorbeşte aşa, nu ştie 
ce vorbeste. 


2. Dar cum poate fi protestantă această ideie, cînd protestanții trăiesc 
în stripsá legătură cu Statul? Nu se zice cá Petru-cel-Mare a imitat 
pe protestanți cînd a legat aşa de strins Biserica de Stat în Rusia ! 

Deci şi aici părintele a nemerit-o tot ca Ieremia. 

Adevărul este că ideia separaţiei nu face parte din crezul vre unei 
confesiuni creştine, ca să poată fi numită protestantă ori catolică. În 
Europa Bisericile protestante sint unite cu Statul, în America sint se- 
parate. De asemenea şi cele catolice. 

Ideia separaţiei aü impus-o alţii, la cari părintele nu se gindeşte: 
Socialiştii şi francmasonii. Ei eŭ realisat-o in Franţa, iar Biserica s'a 
opus din răsputeri să nu se facă. 

Noi discutâm chestia aceasta aici întru cit părintele a pus-o pe tapet, 
fără a resulta din articolul mieii. Căci se poate susţinea pentru Biserică 
mai multă libertate decit are acuma, fără a ajunge la separație. Nu 
susțin d-nii Jorga şi Cuza în programul domniilor lor autonomia bise- 
ricească, adecă Biserica să se administreze fără să se amestece Statul, 
care va avea numai să-i procure mijloacele de traiü! Deci iată că se 
poate susţinea ideia unei libertăţi, fară a ajunge la o totală separație. 


IV. 


Că Bisericile ortodoxe tinjesc şi caracterele se strică cind Statul intră 
prea adînc în fiinţa lor, e un lucru constatat de mult. N'am văzut пої 
pe St. Vasile suferind din partea Împăratului Valens, n'am văzut pe 
Sf. Ioan Gură de Aur suferind ca un eroi din partea celor ce nu dădea 
pace Bisericii, n'am văzut atiţia patriarhi ridicaţi in S:aune ca nişte 
păpuşi si tot aga trintiţi, n'am văzut pe Ignatie, predecesorul lui Fotie, 
prigonit pentru dreptate din causă cá a refusat impărtăşania unui des- 
frinat, n'am văzut Împărați decretind pînă şi in domeniul intern biseri- 
cesc — pentru ca să nu mal fie nevoie să ne mirăm cind ni se spune 
că Biserica sufere atunci cind stápinitoril lumeşti se bagă prea adinc in 
rosturile еї ! 

Şi lucrul е prea firesc şi uşor de priceput şi fără exemple. Cum să 
progresezi cînd in domeniul táü vin şi legiferează oamenii cari nu te 
cunosc şi nu te pricep! Neagă părintele că în Biserică trebuie să fie 
o consecvență si o continuitate de principii ? Neagă că aceste 'printipil 
trebuie s'o străbată ca o suflare vitală de la un capăt la altul al fiinţei ei ? 


ARHIM. I. SCRIBAN: O LECŢIE DE CÁRTURÁRIE 373 





Si, dacă asta se pricepe, trebuie să se priceapá şi cealaltă: în Biserica 
catolică asemenea lucruri nu se întimplă, şi de aceia mersul ef şi este 
mult mai sigur. 

Dar să venim la timpul mai пой. 


V. 


Mult bine i-ar face părintelui dacă ar ceti cartea lui Soloviev «La 
Russie et l'Eglise universelle», din care două capitole am tradus ей 
acum vre-o doi ani, în «Păstorul» din Piteşti. Ar vedea acolo la cită 
decadentá sufletească ajunge o Biserică care-şi dá rosturile e pe mina 
altuia. Din causă că robia era instituţie de Stat, un episcop caută s'o 
justifice, zicînd că creştinismul are in vedere numai mintuirea sufletului. 
De oare ce robia nu împiedecă această mintuire, creştinismul nu e în 
contra robiei — curat ca Inochentie al Belgradului, care zicea că Dum- 
nezeü a vrut asasinarea regelui Alexandru ! 

Ce să faci, oamenii trebuie să-şi plătească către Stat ceia ce Statul li 
dă, chiar pe preţul ideilor creştine | 

Dar, dacă supt asifel de regimuri o Biserică nu mai poate lines la 
ideile ei, cum maï poate lucra ea, cum mai poate progresa? Ceia ce 
face lucrul ei eficace e tocmai credinţa cu care-şi menţine şi ‘apără 
principiile el. Dacă nu le mai represintă, s'a depărtat singură de la izvorul 
vieţii şi nu mai are cum trăi. Va duce-o de sigur ca o instituţie fâră 
viaţă. Dar acela nu e traiü. 

Imens гай s'a făcut in Rusia cu amestecul prea adînc al puterii po- 
litice în Biserică. Pănă şi cu poliţia s'a lucrat în sinul ei de sa acumulat 
această nespusă ură asupra Bisericii ortodoxe. Închipuiţi-vă că s'aü 
făcut persecuții religioase în numele religiunii — toate puse la cale de 
Pobiedonosţev — şi nimenea nu îndrăznia să zică o vorbă. Apoi mai 
este aceasta, Biserică ! 

Se luai la dispută publică misionari ai Bisericii oficiale cu vechii cre- 
dincioşi, cei despărțiți de Biserica oficială. Misionarii n'aveaü curaj să 
desaprobe samavolnicia Statului în materie religioasă, şi aga iegiaü ru- 
sinatí din dispută, pentru cá n'aveaü înnaintea ochilor lor numai ori- 
zontul religios pur şi simplu, ci cáutaü să acopere toate păcatele Sta- 
tului în chestii bisericeşti. Din alte consideraţiuni decit cele religioase, 
еї impiedecaü lucrul lor. 

Şi această situaţie a desvăţat Biserica de a se bizui pe propriile еї 
puteri. S'a lăsat pe tinjala Statului, şi, cînd a venit momentul procla- 
mări! Constituţiei, în urma turburărilor aduse de războiul ruso-iaponez, 
Biserica s'a simţit foarte strimtorată. Căpătaseră şi alte confesiuni li- 
bertatea conştiinţei si suplantaü Biserica rusă. Nedeprinsă cu lucrul, 
s'a adresat totla Stat, şi, într'un congres ţinut astă vară în Chiev, a cerut 


374 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Statului să ieie nişte măsuri imposibile, măsuri care-ţi dai nota, la ce 
mentalitate ajung oamenii in materie religioasă cind Statul a atrofiat 
într'înşii simțul de libertate a credinţei. 

S'a cerut anume că: cine vrea să treacă la altă confesiune, să vestească 
mai intaiü pe episcopul locului si să-i ceară voie. Acesta va trimete 
apoi un preot, care, un timp determinat, va tot căuta să-l abată de la 
pasul proiectat. 

De oare ce Statul era silnic în domeniul religios, mulţi se tineaü de 
ortodoxie numai cu numele. Din causa aceasta, cind s'a decretat libertatea 
conștiințe’, o mulţime aŭ trecut înnapoi la catolicism, şi aü jubilat ca- 
tolicii, zicind că ortodocşii se convertesc la catolicism. 

Mă întreb ей acuma: Cui ай făcut гай asemenea lucruri ? Unde eraü 
episcopii cari să protesteze şi să se ieie la luptă cu oamenii politici, cu 
Pobiedonostev in special, cari intrebuinfaü sila în creştinism ? Oare ar 
fi tăcut un Ambrosie, care a interzis Împăratului intrarea în Biserică ? 
Tácut-aü episcopi în timpul luptei cu Bismarck ? 

La Rusi aŭ tăcut, si era firesc: sámíinfa adevăraţilor episcopi nu poate 
creşte supt asemenea regimuri. 

Statul poate să se bucure că-i are, căci el nu-şi dă seamă de condi- 
tiunile lucrului bisericesc. Bucurie in mina stingă însă, fiindcă cu aceşti 
oameni nu se pot produce roadele simțului religios, nici a se păstra 
conştiinţa religioasă în popor. 

Despre această chestiune s'a vorbit mult in Rusia cînd s'aü început 
lucrările pregătitoare pentru convocarea marelui Conciliu naţional rus. 
Ministrul Witte, în memoriul вай asupra Condifilor actuale ale Bise- 
ricit ortodoxe, spune, între altele, că Petru-cel-Mare a vrut să scoboare 
Biserica la nivelul de institufi« politică, şi spre a o întrebuința la urmărirea 
de scopuri pămînteşti. Si, intr'adevár, Biserica rusească deveni iute una 
din multele roate ale complicatului mecanism al Statului 1. 

Şi, afară d: Witte, tot lucruri de această natură spune P. Sf. Chirion, 
episcop de Ariol (scris Orel). El se plinge că Biserica ortodoxă e îm- 
piedecată de puterea civilă în libera expansiune a energiilor sale. Numai 
o Biserică autonomă poate inspira încredere turmei sale şi să exercite 
asupra corpului social o influenţă binefăcătoare. Conciliul va fi primul 
pas spre liberarea Bisericil?... 

O fi poate si Vlădica Chirion protestant ori catolic, вай şi una şi alta 
în acelaşi timp, căci, iată comedie, cinstite părinte, cere autonomie pentru 
Biserică, şi asta nu s'a mai văzut în Biserica cea plină de caractere 
slabe, a ortodocşilor. 


1 Palmieri, La Chiesa russa, Florenţa, 1908, p. 5. 
2 Palmieri, o. c., pag. 20. 


ARHIM. I. SCRIBAN: О LECŢIE DE CÂRTURĂRIE 375 


Ca probă tipică de întunecimea la care ajung noţiunile bisericeşti supt 
astfel de regimuri, voiii aduce următorul exemplu : 

Veni, anul trecut, la biserica noastră din Baden-Baden un principe 
rus din Petersburg. Om foarte religios, cu copii instruiți în toate ale 
Biserici!. Dar religiunea lui şi ataşamentul către Biserică erai numai 
de caracter extern. Nu cá le îndeplinia de form; le simţia intim. Már- 
genia insă totul la cit se face în biserică. 

După amiază mă întilnii cu dinsul într'o familie rusească, şi-i fácuiü 
cunoştinţa. Acolo se incinse cu noi o discuţie de natură bisericească, si 
ajunse principele să sustie că Împăratul poate oficia liturghia in puterea 
caracterului lui sfinţit, dar că numai obiceiul nu e să oficieze. Alţii 
aduceaü exemplul nu stiü cărui Tar, care a vrut chiar să oficieze, iar 
preoţii erai indignaţi. 

Ей i-am spus că un asemenea act e un sacrilegiu si că ungerea Îm- 
păratului nu e o hirotonie. 

M'am gindit apoi: iată la ce ajungi intr'o Biserică în care elementele 
nelegitime se substituie celor legitime! Noţiunile se intunecă şi, puţin: 
cite puţin, ajungi la idei cu totul absurde. 

Dar să-l lăsăm ре Rusi, şi să venim la noi. 


VI. 


Aceleaşi idei ca şi cele scrise de mine în articolul incriminat, şi tot din 
motivul reformei bisericeşti de la nor, le exprimă şi d. dr. Bălan din 
Sibiiü. Sá рше mina părintele adversar ре пг. 2 al «Revistei Teologice» 
din Sibiiü şi va vedea acolo cá d. Bălan e «catolic» şi «protestant» ca 
şi mine. Iar, relativ la articolul mieü, are cu totul alte păreri decit cele 
ale părintelui. D-sa spune că de la o Biserică pe care tot o mină 
Statul, ţara şi poporul, nu poţi aştepta mult bine, «căci o putere neche- 
mată î-a luat răspunderea pentru ceia ce ar trebui să fie» în virtutea 
originii, a principiilor şi scopurilor sale. Cel ce nu este in stare să dea 
lui Dumnezeü cele ce sint ale lui Dumnezeü, nu va fi, de sigur, in stare 
să dea nici Chesarului cele ce sint ale Chesarului». 

Aceleaşi păreri le are şi un cleric din Transilvania, părintele proto- 
singhel dr. M. Cristea, măcar că e favorabil reformei începute la nof. 
Prea Cuviogia Sa spune : 

«О deosebită stricăciune continuă a causat Bisericii romine din Regat 
şi legea clerului din 1893, prin care se introduce puterea lumească în 
toate afacerile interne ale Bisericii, pănă şi în cele mai neinsemnate. 
Delătură chiar şi pe protopopi după plac şi pentru motive străine de 
Biserică. Se îngerează în toate afacerile ef administrative şi disciplinare. 
Biserica a devenit o unealtă servilă in mina politicianilor» expusă tu- 


376 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


turor veleităţilor unei lupte între partide. În nicio ţară aservirea Bise- 
ricif intereselor Guvernelor trecătoare n'a produs bine pentru ţară, 

«Cind s'a pertractat la Senat proiectul care introduce puterea lu- 
meascá — politica — atit de adînc în viaţa internă a Bisericii, senatorul 
din opositie Dimitrie Sturdza — văzind că episcopatul present nu apără 
interesele Bisericii, ba sprijineşte proiectul — i-a cetit in Senat Evan- 
ghelia de la Matei: Cum Petru s'a lepădat de Hristos — adecă de inte- 
resele Bisericii — dară, după cintatul cocoşului, «ieşind afară, a plâns 
cu amar». 

Iară băncii ministeriale, care lega minile Bisericii, i-a cetit tot de la 
Matei Evanghelia: Cum cărturarii şi fariseii ati sedus poporul să ceară 
Slobozirea lui Varava, iară pe Isus să-l răstignească ; şi-şi termină vor- 
birea cu cuvintele «Nu ràstignití Biserica lui Hristos» ! 

Din acestea eü constat că chiar un bărbat partisan reformei de la 
noi nu se opreşte de a recunoaşte cá la noi Biserica e prea incátugatá, 
şi a declara cá «aservirea Bisericii intereselor Guvernelor trecătoare 
n'a produs bine pentru ţară». 

Şi spune mai încolo părintele Cristea : 

«Politicianil romini,—odată convinşi de aceste adevăruri,—vor accepta 
Sincer principiul, recunoscut de atitia bărbaţi de Stat din alte teri: 
„Biserică liberă în Stat liber“, cu atit mal vîrtos cu cit acest principiu 
corespunde tradiţiilor terii, şi nu odată a fost considerat şi în Romănia, 
şi mai ales la votarea «Constituţiei». 

Ce zici, părinte, n'o fi şi păr. Cristea vre-un protestant? Si nu e gi 
Prea Cuviogia Sa un ignorant al istoriei bisericeşti, de spune cá liber- 
tatea Bisericii corespunde tradifilor ţerii noastre ? 


VII. 


Dar n'am lerminat cu acest punct, pentru că părintele tot se laudă 
cu istoria bisericească, şi, deci, vreaü să-l satisfac şi această dorinţă. În 
special este un personagiu din trecutul Bisericii ortodoxe care trebuie 
cunoscut atunci cind vorbim de libertatea Biserici! in Stat. 

E Sfintul Teodor Studitul, un om de caracter de o deosebită vigoare, 
şi totuşi prea puţin cunoscut la пої. El а avut să apere libertatea Bise- 
ricii faţă de Împărați, şi fără înfricoşare şi-a expus convingerile sale. 
Astfel zice despre dinsul un biograf al săi: «El contestă Împăratului 
«orice drept de a se amesteca în chestiile bisericeşti şi mai cu seamă 
«prin violarea dreptului existent. În apărarea lor, pretind ef,—aga declară 
«el, intr'un pasagiu vrednic de amintire pentru timpul nostru,—cá po- 
«runcile Evangheliei nu trebuiesc aplicate Împăraţilor... Dar, dacă Împă- 


1 Tara noastră, Sibiiü, 15/28 Februar 1909. 


ARHIM. I. SCRIBAN: О LECŢIE DE CĂRTURĂRIE 377 


aratul nu stă supt lege, sint numai două posibilităţi: ori Împăratul e 
«Dumnezeü — căci numai Dumnezeirea nu e supusă legii —, ori nu maf 
«există nici o lege şi domneşte revoluţia». 

Te miri auzind din Bizanțul secolului al VIII. lea limbagiul unui demo- 
crat modern. Trebuie să ni amintim însă că tocmai monahii, creştini 
severi, combáteaü totdeauna cu asprime dogma păgîneatcă despre asă- 
mănarea cu Dumnezeü, dogmă insă care nu se putea acorda cu Evan- 
ghelia, cea valabilă pentru toţi !. 

Totuşi se găsi un sinod care declarâ că Împăratul stă peste legile 
bisericeşti 2, 

Dar veni un noü Împărat, Leon al V-lea, care se legă de cultul icoanelor. 
Pentru a-şi ajunge scopul, puse el la un loc la discuţie pe apărătorii 
şi duşmanii cultului icoanelor. Această întrunire o descrie asifel auto- 
rul nostru: «Printre teologii învăţaţi se găsia fireşte şi stareţul Teodor, 
şi se petrecu o scenă care pentru istoriograf nu e mal puţin fermecă- 
toare decit pentru cel care zugrăveşte istoria în colori frumoase. 

«Ofiţeri cu sabia scoasă şi senatori în ţinută de gală se adunară de 
ambele părţi împrejurul Împăratului. În fata lui păşiră episcopi! şi că- 
lugării. Împăratul ií provocă să-şi spuie părerea, şi şi-o spuseră el îndată. 
dar, după tradiţie, într'o foarte supusă formă. După dinşii lná cuvintul 
Teodor, şi-şi арага temeiurile cu toată energia luf, iar, spre sfirşitul 
cuvintárij, lucrurile luară o întorsătură dramatică, la care contribui şi 
înfăţişarea externă a Studitului : chipul sáü înnalt dominind pe ceilalți, 
şi imposantele trăsături ale feţei». 

Împăratul, supărat de tonul aspru al stareţului, îl apostrofà. 

«Teodor îşi strinse încă odată întreaga sa energie, cu care înfrunta, 
şi strigă către Împărat: De oare ce tu vrei să al răspuns de la пої, 
ascultă ! Pavel a spus: Pe unii i-a pus Dumnezeü in Biserică apostoli, 
pe alţii profeţi, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvirşirea sfinților ; 
despre Împărați însă n'a spus nimic. Tie, Împărate, {1-1 încredinţată 
conducerea politică şi armata ; de astea ai tu a te îngriji, iar Biserica 
las'o păstorilor şi învăţătorilor, precum apostolii aü poruncit. Dar, dacă 
nu vrei asta, ci cauţi să sfărimi credinţa noastră, iţi spun: nu vom 
urmă, Chiar dacă înger din cer ni-ar spune, şi cu atit mai puțin ție. 
Minios îl întrerupse Împăratul: Deci má alungt astăzi din Biserică ? Si 
Teodor răspunse: Nu ей, ci apostolul, şi tu singur prin faptele tale, 
dacă te împotriveşti poruncilor lui Pavel! Vrei să te intorci iar la dinsa? 
Vino lingă noi cel cari vestim adevărul, şi adoră icoana lui Hristos ! 3.» 

Aşa îndrăznia să vorbească conştientul servitor al lui Hristos pentru 


1 Dieterich, Byzantinische Charakterkópfe, Leipzig, 1909, p. 53. 
2 Dieterich, ibid. 
3 Dieterich, o. c., p. 56. 


378 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





apărarea posiţiunilor Bisericii. Şi nof, dacă cerem acuma ca bărbaţii Bi- 
sericil să şadă la postul lor şi să apere principiile Вівегісії, n'o cerem din 
dorul luptei pentru luptă, nu dorim reeditarea scenelor din Biserica 
catolică, ci vrem numai şi numai ca principiile bisericeşti să fie păstrate. 

Oamenii de caracter cari aü stat cu tot sufletul alăturea de asezá- 
mintul lor, ай apărat totdeauna cu energie lucrurile pe care le-ai socotit 
patrimoniu care nu se poste înstrăina. 

Pentru aceasta Sf, Teodor Studitul e şi pus, in cartea din care citez, 
ca un bărbat de caracter. Ciţi nu-l vor fi criticat că e incápátinat şi 
hártágos şi revoluţionar ! Şi totuşi posteritatea dreaplă lui vine şi-i 
acordă cunună ; şi i-o acordă protestanții, iar ortodocşi], crescuţi în prin- 
cipiile supunerii şi ale «capului plecat sabia nu-l taie», nu au tăria de 
caracter de a sorbi cu toată vigoarea în sufletul lor puterea acestor 
exemple, care doar sint o zestre a Bisericii ortodoxe, ci caută a terfeli 
pe cei cari-şi îndreaptă ochii spre ideia cá tocmai oamenii de caracter 
sint сеї cari servesc Bisericii în cel mai înnalt grad, tocmai aceia o 
servesc cari arată în fata marelui public cá intr'ingii trăieşte un prin- 
cipiu sfint, pentru care in stare sint a se şi sacrifica. 

Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: «Vă vor ucide, pă- 
rîndu-li-se că aduc jertfă lui Dumnezeu». Pentru aceia trebuiesc terfeliti 
сеї cari indreaptă ochii spre înnălţimi, párindu-se cá mare lucru se face. 

Dar să vedem ce mai este cu Teodor. 

După ce l-a descris ca îngrijitor al sufletelor şi ca organisator má- 
năstiresc, zice autorul nostru: «Principalul la dinsul eraü cugetarea şi 
viața creştină, şi acestea amindouă puteaü lucra cu efect numai înir'o- 
Biserică liberă, de sine stătătoare. Nu din îndărătnicie saü spirit de do- 
minatie clerical susţinea el principiul libertăţii Bisericii de Stat, ci pen- 
tru că se convinsese că idealul creştinismului nu poate fi ajuns decît 
într'o Biserică independentă, care nici nu vrea să domineze asupra 
Statului, dar nici ea nu se lasă dominată de Stat. În aceasta el este 
tot atit de modern, pe cit in poziţia sa şi în mediul вай isolat de lumea 
de azi. Idealul însă pe care nu l-a putut îndeplini cu Biserica sa, l-a 
realisat in mănăstire. Aici a probat el că ceia ce cu atita vitejie sus- 
ținea in fata Împăratului, ştia să îndeplinească şi practic ; aici a arătat 
de asemenea că nu un răsturnător era el, ci păzitor şi păstrător plin 
de pietate al vechiului, vrednicului de respect creştinism în sensul Pă- 
rintilor. Revoluționar a lucrat Teodor numai prin personalitatea sa 
puternică şi imposantă, prin curajul săi de bărbat, pe care el, de şi 
bizantin, nu l-a negat nici in faţa tronurilor imperiale». 

Şi, aşa, iată, cinstite părinte, că aŭ fost bărbaţi сагі aŭ susținut liber- 
tatea Bisericii şi trebuinfa еї de a-şi apăra principiile in faţa tuturor, 
mai înnainte de a apărea catolici şi protestanți pe pămînt. 


ARHIM. I. SCRIBAN: O LECŢIE DE CÁRTURÁRIE 379 














VIII. 


Dar scandalul mare la părintele fu: cum să spun eü că «chiar în 
declararea creştinismului ca religiune domnitoare resida germenele de- 
căderii lui, pentru că Împărații aŭ pus stăpinire pe el»? Cum se poate 
să nesocotesc eti pină într'atita opera lui Constantin-cel-Mare cel întocmai 
cu apostolii ? 

Deci, vin să-l lámuresc si în aceasta. 

Că Împărații si-aü bătut joc de multe ori şi de Dumnezeu şi de oa- 
meni, e păcat să mai discutăm. E ştiut de toţi şi nu mal are interes 
să stăruim. 

Asupra lui Constantin-cei-Mare voii veni maï la vale. Aici vreau să 
arăt numai, cu istoria bisericească în sprijin, că legarea prea striasă 
a Bisericii de Stat i-a tăcut răi aceleia. 

Iată cum se rosteşte un istoric bisericesc în această chestiune: «Cu 
cit mal mult curtea bizantină degenera si devenia un loc de intilnire 
a tuturor intrigilor, cu atit mai stricător devenia amestecul în Biserică, 
şi nu odată pasiunea personală, —uneltirile nedemne şi siluirea pe faţă 
din partea Curţii aŭ adus la biruinţă eresia cea mai evidentă, pentru 
o bucată de vreme, pănă ce în sfirşit ortodoxia pătrundea din noi bi- 
ruitoare... Părinţi! secolului al IV-lea desaprobará incă cu hotărire orice 
constringere în materie de credinţă. Dreptul de a hotări prin decret 
imperial, ce să se învețe şi să se creadă in Imperiu, şi-l arogá mal in- 
tăiă usurpătorul Vasilisc în anul 476. Împărații de mai tirziü urmură 
acest exemplu, şi mai mult dintre toţi Iustinian 1-1й, iar teologii Curţii 
justificară aceste încălcări prin caracterul sacerdotal al maiestăţii impe- 
riale, al сёгії exemplu a fost Melchisedec. La alegerea episcopilor, mai 
cu seamă in Capitale, Împărații exercitaü o influenţă hotáritoare ; mal 
tirziü îi puneaü şi-i scoteaü cu totul arbitrar» 1. 

Cum se vede, sistemul creştea în arbitrariu, treptat, treptat. Deci nu 
era dat principiul decăderii în însăşi incorporarea creştinismului la 
Imperiu ? 

Împărații s'aü priceput însă să deie Bisericii o mulţime de avantagit 
materiale. Cu alte cuvinte i-ai dat de mincare, iar sufletul i l-aü luat 
— acesta era progresul. 

Şi acuma altul. 

«Statul şi organele sale, amestecindu-se ca o putere casnică in aface- 
rile Bisericil, exercitaü o continuă influenţă asupra agenţilor şi acţiunii 
ei, pe de-o parte paralisindu-le, pe de alta introducind spiritul lumesc, 
Viaţa lumească a unei epoci corupte îşi viri astfel foarte uşor metodul 


1 Kurtz, Lehrbuch der Kirchengeschichte, Leipzig, 1885, vol. I, part. I, ed, 
IV, p. 189. | 


380 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





şi spiritul in marea organisatie cunoscută supt numele de Biserica creg- 
tină. Reactiunea spiritului creşiin curat în contra încurcăturilor şi is- 
pitelor care s'aü născut de aicea, nu merită mai puţină atenţiune»!. 

Deci, după toate acestea, să aruncám o scurtă privire asupra acestui 
punct. 

Am auzit şi din Rusia glasuri care se pling că Biserica prea e legată 
în lanţurile Statului si e paralisată. Stiü că tocmai aceste legături sint 
acolo atit de urite, încît vechii credincioşi opun acest fapt ca un motiv 
principal pentru care nu vor să ducă viaţă comună cu Biserica oficială, 

Relativ la пої, am auzit glasuri din Transilvania, care constată cá 
Statul intră prea adinc în treburile noastre, adecă ceia ce spuneam şi eü, 

În timpul mai vechii am găsit pe Sf. Teodor Studitul luptind pentru 
ideia libertăţii Bisericii, iar la istorici cari studiază trecutul nostru, găsim 
că influenţa intrării adinci a Statului în Biserică a avut de resultat că 
multe caractere s'au stricat. 

După cele ce spusesem in articolul trecut, lucrul acesta e foarte fi- 
resc. Ajunşi şefii direcţi ai Bisericii în posiţiuni secundare şi петаї 
putind da ei tonul, echilibrul se strică, principiile nu mai aü cum fi 
observate, şi Biserica decade. 

Găsim însă cá intr'un institut independent, cum e Biserica catolică, 
aceste caractere se pot cultiva mult mai uşor, în sensul în care Biserica 
are nevoie să păstreze principiile ei. Din această causă noi, fără a fi 
nevoie să devenim catolici, trebuie să observăm ce este bun la dinsa şi 
să judecăm dacă nu cumva aceleaşi cause duc la aceleaşi efecte. 

Să venim acum la Consiantin-cel-Mare. 


IX. 


Părintelui i se pare cá m'a fácut praf pe mine dacă ya spune că ей 
am depreciat opera primului Împărat creştin. În fapt însă nu mă neli- 
nişteşte de loc, pentru că se poate admite că în opera sa era un ger- 
mene rău, fără ca el, Constantin, să fie vinovat. 

Într'adevăr autorii multor acte nu-şi daü seamă de la început de 
toate urmările unui fapt al lor. Resultatele ajung să se vadă tocmai 
tîrziă, după ce еї nu mai sint în viaţă. Un lucru făcut cu cea mai salu- 
tară intenţie, poate ieşi răi, saü poate merge bine supt anumite соп“ 
ditiuni, care, dacă nu sint respectate, resultatele sint rele. 

Acuma, opera luf Constantin nu confine intr'insa in mod absolut un 
element ráü. Date fiind insá caracterele Împăraţilor şi abusurile oribile pe 
care le-aü comis, se înţelege cá opera lui Constantin li-a deschis o cale 
în care am văzut cum aü lucrat. SUQ că alte caractere ar fi putut 


1 Rainy, The ancient catholic church, Edimburg, 1902, p. 276. 


ARHIM. I, SCRIBAN: O LECŢIE DE CĂRTURĂRIE 3881 
= 


lucra altfel. Dar acele caractere n'aü fost, şi astfel fapta lui Constantin- 
cel-Mare rămine poarta prin care ai intrat în Biserică toate abusurile lor. 

Cuiva îi veni poftă să nege şi să se supere. Mai innainte de toate 
Însă trebuie să dovedească cá nu e aşa. 

La omul obiectiv supárarea n'are də unde ieşi, fiindcă constatarea mea 
nu implică nicio s:ádere a lui Constantin-cel Mare. De ce ай făcut alţii 
cu opera lui, nu e vinovat el. 

Ей voiü insista mal ruult însă asupra unui metod al părintelui ad- 
versar. Sf. Sa crede anume că, dacă ai spune cumva vre-un cuvint de 
scădere despre opera vre-unui sfint, s'a comis o profanare, ori o eresie, 
ori mai ştii eü ce. 

Dar asta nu numa! că ar contrazice nevoia de a studia cu obiectivi- 
tate şi a spune tot ce ai constatat, dar nici macar cu doctrina creştină 
nu corespunde. Într'adevăr, sfinţii nu sint scutiţi de păcat. Е aŭ fost 
superiori altora cu viaţa, încit servesc drept modele, dar asta nu ex- 
clude că aü greşit şi ei ici şi colo şi că acele greşeli se pot constata. 
Din causa aceasta eü nu m'aş nelinişti nici dacă aş fi scoborit valoarea 
operei lui Constantin-cel-Mare. Ce, l-a făcut cineva infailibil ca să nu 
greşească ? 

Părintele adversar ar folosi mult dacă ar lua la cetit o cartecu titlul 
«la Psychologie des Saints», apărută în colecţia «Les Saints» din Paris, 
la editura Letthielleux. Autorul spune intr'insa, relativ la sfintul catolic 
Filip Neri, că la un sfint nu înseamnă că toate acţiunile lui sint sfinte. 

În alt sens, mai am a observa la părintele o greşeală în considerarea 
unor elemente bisericeşti. Sf. Sa crede anume cá m'a doborit dacă m'a 
declarat catolic într'o parte şi protestant intr'alta. Pe mine insă nici 
asta nu mă nelibişteşte. Căci in catolicism şi protestantism aü apărut 
atitea idei in afară de părţile în care ne deosebim de ei. Dacă cine va 
ar primi una din aceste idei şi ar socoti-o de bună, nimenea nu l-ar 
putea ţinea de rău, orl să-i zică că e catolic, protestant. Sint idei care 
se pot mărturisi liber, fiindcă nimenea nu le-a osindit. 

Dacă, de exemplu, cineva ar admite separatia Biserici! de Stat, şi аг 
fi asta lucru catolic, ar putea să-l condamne cineva? Nimenea, fiindcă 
această ideie n'a căzut supt nicio anatemă. De asemenea, dacă ar ñ 
cineva de părerea că la noi ar fi bine să avem orge şi sculpturi în Bi- 
serică, nu te poate taxa nimenea de eretic ori de sshismatic ori de ce 
alta ii va mai trásni prin cap. ` 

Deci părintele adversar degeaba tot ii dădea înnainte, ba cu catolicismul 
ba cu protestantismul, căci de acolo nu ieşia nimic. Dacă eü aş fi spus 
că susțin separatia Bisericii de Stat, nimic nu m'ar impiedeca s'o spun 
şi mai departe. 

Aşa cu metodele şi răpezelile părintelui. 

Să venim acum la chestiunea întrăril clerului inferior în Sinod. 


339 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 
X. 


1. Părintele spune un neadevăr cînd afirmă că ей aş fi declarat că «nici- 
unul dintre cef cari añ scris sati aü vorbit (in chestia reformei sinodale) 
nu are pregătirea necesară şi nu ştie ce spune». Nu e adevărat, n'am 
spus aceasta ; părintele exagerează numai spusele mele pentru a putea 
lovi mai bine şi a căuta să aţiţe ре unul şi altul contra mea. 

Ей am vorbit de articolele laicilor în materii bisericeşti şi am spus 
că li lipseşte orientarea necesară. Dar era evident din context cá eü 
intelegeam acolo pe laicii fără teologie. Teologii mai mult saü mai puţin 
sint ma! aproape de пої sufleteşte, şi nu li se poate vorbi lor de lipsă 
de orientare. Priceperea în cele bisericeşti nu vine doar cu hirotonia, 
ci cu studiile omului. 

Articolul micti avea in vedere un articol special, care nu era scris de 
un teolog. Cind vorbiam de aceşti laici că nu-s orientaţi in cele biseri- 
cest, avem doar destule exemple înnaintea mea cu care să-mi ilustrez 
spusele. Aveam ре d. A. D. Holban, care scrie la «Epoca», aveam pe 
d. dr. Samarian, care scrie despre reforma monahismului in «Uni- 
versul», etc. 

Pe aceştia i-am avut ей în vedere, cinstite părinte, şi nimic mal mult. 

Asta nu înseamnă însă că eii aş fi de acord cu tot ce s'a scris la 
noi despre reforma bisericească, chiar de teologi şi chiar de profesori 
universitari. Nu, ferit-a Sfintul, şi va veni timpul să vorbim despre 
toate. Căci părintelui poate i-ar fi greü dacă l-ar pune cineva la treaba 
asta, dar mie nu mi-i grei. 

Dacă părintele vrea însă cu orice preţ să айе ce s'a vorbit despre lu- 
crările profesorilor noştri universitari, cetească numărul citat şi mai sus 
al «Revistei Teologice» din Sibiiu şi va găsi că mai înnainte de mine s'a 
rostit d. Dr. Bălan. 

Mie nu-mi este absolut de loc in gind a pune în discuţie valoarea 
ştinţifică a acelor profesori. Unii sint foarte apreciaţi şi iubiţi de propriii 
lor studenţi, şi nu mai puţin sint apreciaţi şi de mine. Dar, fiind în dis- 
cutie chestia sinodală, nu se presintă numai ca o chestie de pură ştiinţă 
din care este a se scoate un adevăr oarecare. Împrejurul ej se infăşură 
diferite idealuri de viaţă bisericească şi de conducere a ei, şi atunci nu 
se caută să se afle ce spun canoanele, ci fiecare caută să-şi argumenteze 
cu dinsele idealurile sale. Canoanele însă nu pot conţinea decit un sens, 
şi aici e meritul: a vedea în ele sensul adevărat, a avea atita simţ de 
obiectivitate incit să nu scoţi din ele ce nu conţin şi să nu le siluieşti 
pentru a găsi sensul dorit de tine. 

2. Dar nu numai cu profesorii universitari vrea să mă рше г&й pă- 
rintele, ci şi cu Í. P. S, S. Mitropolitul Atanasie. După ce spune că eü 
am afirmat că toţi cel cari aú scris despre intrarea preoţilor în Consistoriul 


ARHIM. I. SCRIBAN: O LECŢIE DE CÁRTURARIE 383 


superior bisericesc па ştiă ce spun, şi după ce se întreabă ce spun des- 
pre asta ргоѓезогії universitari, se mai întreabă apol, ce spune Í. P. S. 
Mitropolit Primat? 

Dar Înnalt Prea Sfinţia Sa n'a scris însuşi in această chestiune. Deci 
întru cit l-ar atinge spusele mele, chiar cînd s'ar referi la teologi, cum 
se face a înţelege părintele ? Ce poate avea contra Înnalt Prea Stinţia Sa 
cind un preot vine tocmai spre a susfinea principiile bisericeşti contra 
celor ce le răstoarnă, — iar nu spre a le nimici? 

Dar, chiar de ar [i aşa cum potriveşte părintele, Mitropolitul Primat, 
bărbat cu vederi destul de largi şi cu o cultură deplină, poate înţe- 
lege mai bine decit cei ce nu înţeleg, că este foarte admisibil să ai idei 
deosebite în foarte multe chestii libere. Căci disciplina, dragul miei, nu 
înseamnă jert(üre a propriei tale personalităţi, ci înseamnă a respecta pe 
marii tăi şi a te sili să li menti sus şi neştirbită autoritatea de care ай 
nevoie. Si mi se pare că, din cită preotime este la noi, nu prea sint mulţi 
cari să fi păşit cu energie, cum am păşit ей, pentru a apăra acest punct, 
punindu-mă ráü cu lumea, căci, stil Sf. Ta, de autoritate chiriarhalá 
mulţi nu vor să audă. Chiar in simpatia cu care unii însoțesc reforma 
actuală, nu puţin întră şi spiritul de ostilitate contra episcopatului, pe 
care eü totdeauna l-am apărat, abstracţie fácind de persoane şi cáutind 
numai la principiu. 

3. Dar părintele nu spune numal cá ей am declarat lipsiţi de pregá- 
tirea necesară pe cel ce ati scris despre intrarea preoţilor în Consistoriul 
superior bisericesc, ci zice că am spus şi despre cei ce aü vorbit, şi cu 
asta, se vede, caută să bage în chestie şi pe Mitropolitul Primat. 

De sigur o nouă inexactitate. 

Mai intáiü, părintele nu trebuie să spuie mai mult decît am spus ей 
în articolul mei. Ei bine, ей am combătut intrarea clerului în Sinod. 
Deci părintele comite un fals cind cuvintului «Sinod» îi substituie pe cel 
de «Consistoriu superior bisericesc». Cel cu care mă explicam ей scri- 
sese despre intrarea preoților în Sinod, şi deci eii despre aceasta aveam 
a vorbi. = 

Dar, venind la Înnalt Prea Sfinţitul Mitropolit Atanasie, ştim că Înnalt 
Prea Sf. Sa e de aceiaşi părere cu nol: n'aü ce căuta preoţii în Sinod! 

Oare n'a cetit părintele interviewul din «Minerva», din care se vedea 
că Primatul nici n'a voit să audă de preoți în Sinod? Nu ştie Sf. Sa 
peripeţiile prin саге a trecut proiectul de modificare a legii, pănă să 
ajungă la reforma actuală ? Nu ştie că acele peripeții aŭ fost motivate 
de oposiţia episcopatului si că unul dintre cei mal aprigi contrari a fost 
tocmai Înnalt Prea Sfinţitul Atanasie ? 

Deci, ce să mai vorbim degeaba că oare ce va spune Mitropolitul 
Primat despre cuvintele mele (ne mal considerind cá nu se referă unde 


384 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
ЕЕЕ, 


zice părintele), cînd Înnalt Prea Sfinţia Sa e de aceiaşi părere, că preoţi! 
n'aü loc în Sinod! 

Însă aşa fac oamenii cari vin numal cu intenfiunea de a lovi, fără a 
avea argumente : sucesc o vorbă ici, alta dincolo, şi aga voiesc să aducă 
lucrurile unde tintesc еї, fără însă a se База pe adevăr. Si de гіз se 
fac singuri, pentrucă, văzindu-se această țesătură, rămîne lămurit pentru 
fiecare că maŭ avut argumente, încît nevoiţi sint să recurgă la inexac- 
sitáti pentru a-şi susţinea tesa. 

Si, odată admis acest punct, o întrebare legitimă se ridică pentru fie- 
саге : apol atunci la ce s'a apucat să scrie? 

Deci, vázindu-se cá luf nu i-a fost de stabilirea ştiinţifică a urel 
tese, căci nici nu şi-a dat seamă de dinsa, nici n'a avut cu ce să şi-o 
sustie, rămîne că singura lui intenţiune a fost să ciocneascá. Prin ur- 
mare o consideraţiune personală. 


XI. 


Foarte cu haz este încă părintele cînd se întreabă că ce va zice de 
vorbele mele «Mitropolitul Primat, care susține chemarea clerului la 
muncă şi lumină 9. 

Că ей il chem la întunerec, cinstite părinte! Se cunoaşte că-ți este 
numai de lovit, căci altfel n'ai trece cu buretele peste toate chemă- 
rile mele. ‚ 

Chemarea clerului la muncă şi la rolul de a vorbi în afacerile bise- 
riceşti, pe mine m'a preocupat de foarte multă vreme, înnainte de a 
veni frámintarea actuală, ре care am prevăzut-o de mult, pentru că ve- 
deam limpede cá, aşa cum a mers Sinodul nostru, nimic bun nu se 
putea aştepta decit frámintarea de azi. 

Ей încă de astă vară am scris Înnalt Prea Sfinţitului Mitropolit Primat 
Atanasie despre necesitatea de a găsi şi pentru preoți o modalitate 
să-şi exprime părerile in afaceri bisericeşti. Arătam Înnalt Prea Sfinţiei 
Sale că trebuie găsită o cale prin care să se împace cerinţele canoa- 
nelor cu nevoile timpului. Arătam calea care, după părerea mea, ar îi 
foarte convenabilă, şi pe care o socotesc maï fericită decit reformele de 
azi. Sar fi văzut care e părerea mea de acum două, {геї luni dacă zia- 
rul «Minerva» ar fi publicat ce i-am trimes. 

Încit ей pot spune despre mine, ca şi autorul german despre Sf. 
Teodor Studitul: nu din spirit de ostilitate sint eü contra în cutare 
вай cutare chestie, ci numai şi numai pentru ca integritatea agezámin- 
tului creştin să nu fie atinsă. Dar, pe de altă parte, îmi daü eü seamă 
foarte bine de nevoile vremilor şi singur caut să le dezleg. Atitudinea 
mea nu este numai o atitudine negativă de refus, ci şi foarte positivă, 


ARHIM, I. SCRIBAN: O LECTIE DE CÁRTURÁRIE 385 


căci continui 'mintea mi-l preocupată de diferitele posibilități ale pro- 
gresului în Biserică. Şi. dacă declar cá în Biserică nu poate fi progres, 
este tocmai fiindcă socot că progresul nu poate veni prin ştirbirea prin- 
cipiilor neclintite pe care trebuie să steie aşezămintul religios creştin. 
Pentru progresul şi moralisarea acestui agezámint ей am intervenit 
mult mai viguros decit mulţi din colegi! miel, şi va veni vremea cind 
ge vor cunoaşte toate stráduinfele mele în această privinţă, căci acuma 
nu se cunosc decit în parte. 

În curind voiü arăta, într'alt articol, cum aş fi dezlegat eü interve- 
nirea activă a clerului in afacerile bisericeşti, căci nu această interve- 
nire o combat, ci că i se daü forme care calcă principiile bisericeşti, şi 
evident că ar fi o călcare a acestor principii cind preoţii ar intra în 
Sinod sai numai! ar avea atribuţii sinodale. 
` Din causa aceasta părintele adversar comite un fals cind spune că 
eü àg afirma că intrarea preoţilor la lucrul evanghelic în Biserică ar fi 
о «nouă spărtură pe lingă cele multe care există in zidul Bisericii, şi 
deci un noü adaus la starea miserabilă în care trăiesc Bisericile ortodoxe». 

De sigur, aşa iese cind іеї numai o parte din textul miei şi-l prinzi 
în vorbele tale ca să iasă înțelesul altul decit cel spus de mine. 

Deci, nu intrarea preoţilor la lucrul evangelic ar fi spărtura în zidul 
Bisericii, ci intrarea in Sinod. Oare n'am chemat ей însumi pe preoţi 
de atitea ori la lucrul evanghelic | 

Dar părintelui nu-i este doar să stabilească ce-am spus ей, ci să 
ticluiască ceva cu care să-şi poată realisa gindul de a lovi. 


XII. 


Dar să venim acuma la chestiunea de fapt: intrarea preoţilor la cirma 
Bisericii. 

Dacă părintele e pregătit a discuta această chestiune, n'ar trebui să 
recurgă la o persoană зай alta şi să se întrebe ce zice cela şi ce zice 
cellalt faţă de spusele mele, cu scopul de a atita, ci să-mi opuie argu- 
mentarea sa faţă de a mea. 

Dacă este vorba pe citat persoane, eü i-aş putea cita nenumărate 
nume de episcopi ruşi, cari, cind a fost vorba de preoţi si laici in 
marele Conciliu nationàl al Bisericii ruseşti, зай pronunţat numai pen- 
tru un rol consultativ, adecă atita cît a spus şi Înnalt Prea Sf. Sa Mi- 
tropolitul Moldovei in Senat că aŭ drept preoţii. Iar alţi episcopi ruşi 
nici atîta n'aü admis, precum Înnalt Prea Sfinţitul Antonie, arhiepiscopul 
Voliniei. 

Despre cef dol preoţi cari se află în Sinodul permanent rusesc eü 
posed scrisoarea unui arhiepiscop rus care, la întrebarea mea, îmi de- 


4 


386 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


clară cá e гай acest lucru şi е гай că acel preoţi aŭ rol în Sinod ca 
şi al episcopilor. 

Deci nu crede, părinte, că mă vei prinde pe mine pe neaşteptate în 
asemenea chestiuni si că má vei înfunda numai decit. Ей sint cu mult 
mai bine informat de cum crezi Sf. Ta, si am la îndemină destule 
mijloace pentru a-mi susţinea spusele mele. De aş fi fost în posiţia 
Sf. Tale, să nu stiü unde să aplic numele de «protestant şi «catolic», 
nici nu mal încercam să scrii. Cind am pus mina pe condeiü însă, am 
făcut-o cu deplină încredere în temeinicia spuselor mele şi cu credinţa 
că le voii apăra împotriva oricui. 


XIII. 


Ca să incheiü cu acest punct, voiü cita părerile unui profesor de drept 
canonic din Rusia, ale lui Berdnicov, exprimate in comisiunea pregáti- 
toare a Conciliului Bisericii ruseşti : 

«Apărarea drepturilor ierarhiei a fost susţinută eu multă vigoare de 
Berdnicov, de Astraumov (scris Ostroumov) şi de Mitropolitul Antonie 
(al Petersburgului). După cel d'intáiü, dezlegarea chestiunii trebuie cáu- 
tată în Sf. Scriptură şi in canoane. Şi o parte şi alta stabilesc că Con- 
ciliul se compune numai din episcopi. Trebuie făcută deosebire între 
membrii propriu-zişi ai Conciliului şi acel сагі ieaü parte la dinsul. 
Membri a! Conciliului sint numai episcopii: sobor este sobor episcopal. 
Se obiecteazá că Biserica e un organism şi că in organism toate mem- 
brele sint indispensabile. Obiecţiunea cade uşor cind ne gindim cá di- 
ferite s nt funcțiunile membrelor organismului. Picioarele si minile aŭ, 
de ex., un rol ajutător (subsidiarnoie znacenie), şi Sf. Scriptură con- 
firmă această afirmare. Membrii Bisericii nu sint toţi aleşi să indepli- 
nească atribuţiuni identice. Nu toţi sint apostoli, nu toţi profeţi, nu 
toţi învăţători. Repugnă ideii unei societăţi legitim organisate ca toţi 
aderenţii sáf să aibă egală autoritate. Faptul că în organism toate 
membrele formează un complex armonic, prin unitatea principiului vi- 
tal, nu implică şi confusiunea funcţiilor lor. În Biserica lui Isus Hristos 
de la început a domnit deosebirea între păstor şi turmă. Preoţii şi epis- 
copil n'aü avut aceleaşi atribuţii în societatea creştină. Aceasta probează 
că Biserica primitivă recunoştea episcopilor dreptul de a îndeplini anu- 
mite обсії la a căror îndeplinire presbiterif si laicii erai socotiți neapţi. 

«Conciliul din Ierusalim nu poate servi de normă. În epoca apostolică 
credincioşii erai părtaşi ai darurilor Duhului Sfint, şi acenstă preroga- 
tivă supranaturală justifica participarea lor directă la viaţa Bisericil, 
Afară de aceasta, în Conciliul din Ierusalim nu eraü episcopi, сі apos- 
toli, terminul presbiter era nehotărit in anticitate, si se dă cînd epis- 
copilor, cînd preoţilor. Pe lingă aceasta, un astfel de Conciliu nu merită 


ARHIM. I. SCRIBAN: О LECŢIE DE CÁRTURÁRIE 387 


numele de universal..E mai degrabă un Conciliu eparhial, prin care co~ 
munitatea din Isrusalim răspunde celei din Antiohia. Şi eparhiale tre. 
buiesc socotite şi Conciliile din secolele al II-lea si al III-lea, la care 
ieaü parte laici! pentru a alege pe păstorii lor. Terminologia canonic? 
demonstrează că episcopii aü fost totdeauna consideraţi drept part 
integrantă á Conciliilor, considentes, in timp ce preoţii siht residentes. 
iar simpli credincioşi stantes. Prin urmare episcopii apar la Conciliv 
dnvestit( cu o autoritate exclusivă, sînt membri ai lui în adevăratut 
înţeles al cuvîntului, iar prerogativa lor nu e un mandat, o delegatiune- 
a turmei, ci un drept care derivă din hirotonia episcopală. 

«Admifind că clerul mirean şi laicil trebuie să facă parte din Con 
«ciliu, nu se poate să fie puşi pe aceiaşi treaptă cu episcopii. 

«Contra egalităţii de drepturi la clerul mirean, laici şi episcopi i 
hotărîrile sinodale, s'a ridicat celebrul canonist rus din Harcov, profe- 
sorul Astraumov. Intrarea laicilor in Conciliu cu vot deliberativ ca epis 
copii, repugná conştiinţei bisericeşti, care e întemeiată pe traditiune, pe 
doctrina învățată de la apostoli şi de la urmaşii lor. E o deosebire între 
cel care dă şi cel care primeşte, între învăţători şi discipuli, şi aceast: 
deosebire ar fi înlăturată cind episcopii şi laici! ar fi admişi in Con cilis 
ca egali. Ideia despre Biserică nu se confundă cu aceia despre Conciliv., 
şi e necesar să nu se ajungă la această confusie ridicind pe laici la 
înnălţimea juridică a episcopatului. 

«Mitropolitul Antonie, de asemenea, nu s'a ferit a spune că incer- 
carea de a laicisa Conciliul, era o protestare contra absolutismului epis- 
copilor si o diminutio capitis а ierarhiei. După cum în serviciul Bise— 
ricii preotul nu poate îndeplini toate misterele, care sint reservat: 
„numai episcopilor, tot aşa la Conciliu uni! şi alţii nu sint egali. La. 
preoți sacerdoţiul derivă de la episcopi, şi în Biserica primitivă numa; 
episcopil aveaii dreptul de a săvirşi liturghia şi a predică 1. 

Aşa s'a vorbit în Rusia, iară acum iată cum un autor spune că se 
administra Biserica Galiei în secolul al VI-lea: 

«Sinoade bisericeşti ţinute de două ori pe an în provincie, supt presi- 
denta episcopului mitropolitan, in care episcopii legiferaü în libertate, 
erati considerate ca o conducere potrivită pentru Biserică. Acesta ers 
metodul episcopilor din vechea Galie în secolul la VI-lea. El îşi aveau 
Mitropoliţii lor, a căror presidenţie totuşi era numai nominală, şi în sinoa- 
.dele lor alcátuiaü canoane pentru conducerea Bisericii, în care lucru 
erati ajutaţi de regi 2.» 

Deci adunările periodice provinciale ale episcopilor se fáceaü conform 


1 Palmieri, La Chiesa russa, Florenţa, 1908, pp. 41-44. 
2 Allen, Christian Institutions, Edimburg, 1898, p. 206. 


888 NEAMUL ROMÁNESG LITERAR 





cu prevederile canonice, fără a fi convocat! şi preoţii. Urmează de aic] aš şi 
Cirmuirea bisericească numai episcopii o exercitaü şi numa! lor li era 
ceservat dreptul de a decide. 

Acesta este un principiu inalterabil al organisării bisericeşti şi stă în 
legătură cu glasul dreptului canonic, care spune: numai innaintea lul ` 
Dumnezeii este episcopul răspunzător pentru ce se petrece în Biserica 
ча Epist. Patriarhilor Orientali, art. 10). În acelaşi fel se exprimă şi ca- 
noanele Bisericii ortodoxe (39 apost, şi coment. Arhim. loan la acest 
canon). Fiind cap al Bisericii sale şi singurul respensabil înnaintea lui 
Dumnezeü pentru dinsa, apare episcopul şi ca cel mai înnalt adminis- 
trator şi judecător bisericesc în eparhia sa !, 

Prin urmare, dacă episcopul e singur răspunzător înnâintea luf Dum- 
aezeii pentru ce se petrece în eparhia sa, independent trebuie să fie şi 
in lucrul lui, căci răspunderea stă în linie directă cu fapta omului, gi 
au trebuie să fie răspunzător pentru fapte făcute de alţii. Şi, de oare ce 
ceia ce se petrece în eparhie se petrece în mare în provincia bisericească, 
conform principiului răspunderii din dreptul canonic se cuvine ca numai 
episcopii să decidă. 

Cu materia în discuţie am terminat. Îmi rămîne o afirmatiune de ca- 
racter cu totul personal, căreia trebuie să-i răspund. 


XIV. 


Părintele adversar, care pănă acuma a umblat cu inexactităţi, îşi ìn- 
cheie articolul cu o închipuire a sa de caracter jignitor, pe care totus 
o dă ca adevărată. 

Spune că ей am scris un articol, în care-mi recomandam candida- 
tura la episcopat şi mă declaram ca persoană cum nu mai este alta în 
cercurile noastre bisericeşti, 

Declar pe cuvintul mieii de onoare că din acel articol niclo literă 
măcar nu e scrisă de mine. N'am nicio cunoştinţă de autorul artico- 
lului, şi ей singur am fost minunat cînd l-am văzut. Am bănuit şi ей 
pe unul şi pe altul, dar n'am nicio cunoştinţă precisă. 

Dacă aMii war fi ştiut cá e scris de mine, nu m'as fi ruşinat ей oare 
măcar de d. lorga, care trebuia să ştie, să-i trimet un astfel de articol, 
іп саге să má laud.singur ! Prea má crede lipsit de ruşine adversarul 
mieü, si regret cá se poate scobori la o asemenea necuviinţă | 

Dar, dacă eŭ sint în negtiintá de autorul articolului, şi, de sigur, fot 


aşa e şi părintele adversar, pe ce-şi întemeiază atacurile Sf, Sale, pe 
închipuiri ? 


1 Milaş, Das Kirchenrecht der morgenlündischen Kirche, Mostar 1905 
p. 392. 


T. MUREŞAN: SONET 389 


Deci tot ce părintele spune la adresa mea pe basa acestei închipuiri, 
sint simple necuviinte ale unui om care caută să lovească cu orice рге} 
fără a se gindi cu ce arme. 


Cu aceasta am încheiat. Părintele mi-a dat ceva de lucru, dar cei 
puţin cred că-i va prinde bine să înveţe ceva, căci de la început pîn: 
la sfirbit a fost din cale afară de slab în tot ce a spus contra mea. 
Mi-a tot dat cu istoria bisericească şi cu adevărul, contra căruia aş f; 
păcătuit, şi cu ignoranta mea, — ignoranță de sigur pentru un «învăţat» 
ca Sf. Sa. 

Dar, uitindu-mă peste toate, parcă asa îmi daŭ cu părerea, că ma? 
familiarisat ceva aş fi eii cu ale cărturăriei bisericeşti decît părintele. 
De-ar fi fost pe mina mea să critic lucrul altuia, cred că ag fi ieşit ma: 
onorabil din discuţie. În tot casul, nu m'ag fi apucat de luptă, cînd toată 
tăria mea ar fi fost numai în inexactitáti si închipuiri. 

Decit să vadă catolicism ici şi colo, mult mai bine era să examineze 
chestiunea pusă pe tapet de mine: La catolici nu e cler inferior la 
cîrma "Bisericii, şi totuşi merg mai bine decit nol. Cum rămîne atunci 
ец afirmarea multora din ai noştri că de asta nu merge bine Biserica 
fiindcă nu e clerul inferior în Sinod? 

Dar parcă părintelui îi ardea de examinat ceva serios! 

Arhimandrit T. SCRIBAN. 


SONET 


——— 


Ce jalnic plinge apa din izvoare, 
Curgind domol, supt farmecul de lună, 
Jar din afund un cîntec lin răsună, 
Pierdut pe valul apei curgătoare. 

і 


Се blind zimbesc din zariştea senină, 

Sfioşi luceferi plină de reverie 

ў m tainw adincă, тп sfinta nostalgie 
oar freamătul de frunze mai suspină. 


Atins de-a nopţii taină zimbitoare, 
Cuprins de vraja vremii curgătoare, 
Cucernic plec genunchii spre 'mchinare. 


i n süsurul de frunze alintate, 
Imi pare că sfielnică străbate 
„A viselor duioasă 'mbrăţişar 2. 
T. MUREŞAN. 


390 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


DIN CORESPONDENŢA LUI BARIŢI. 


PUBLICATĂ DE N. BĂNESCU. 





XXXIV. 
Sibiiü, 22 Decembre 1849 (3 Ianuar 1850). 
Măi Jorjii, 

Ti-am primit petecul virit în coperta: foilor. 1t! mulțămesc că 
nu ti-a! uitat de mine. Datoria o voiü depune la tolectanţii tàt 
dB DIDI Uu e ж S вав e ож P Q in UMS а Q боё ded 

Astăzi prin Moldova de la Alba am maï trimes cite o plăcintă 
caldă lui Iancu 2 şi Balint 8. Crez că acesta va fi maï docil, dar 
«le Iancu mă îndoiesc tare. Mi se pare că Bărnuţ, cînd a plecat, 
4 fost zis Iancului că el să nu se miste din loc pănă nu va primi 
scrisoare de la dinsul. Bárnut e singur autoritate pentru copilul 
stricat. 

Lui Ştirbeiii n'am scris, şi, după încordăciunea împrejurărilor” 
-in care se află, mi se pare că nu e consulta scrie. Apo! crede- 
mà că şi el singur maï că n'ar sti ce să zică. Să mal lăsăm, să 
vedem. 

În zilele aceste am avut de lucru cu compilatiunea raportului 
lui Auxentiu *. Hirtiile lui, înşirarea faptelor, toate sint incurcate 
ca capul luf. Am tras nevoia dracului. lon* a făcut rapoartele 
luf Iancu şi Balint in fata locului şi față cu actorii; dar ей pe 
Auxentiu unde dracu' îl aveam?! 

De nu se va întimpla cumva са să má răpez şi ей la Viena, 
pol mă {їй de parolă şi-ţi voiü cirpi si eŭ vre-o spărtură din 
lol. Dar dacă mă voii duce? 

Auzim de sigur că trei din preoţii arestaţi, fiind neunitl, se 
slobod mine pe chezăşia episcopului Şaguna. Dar al patrulea, 
care e unit, pe a cui chezăşie se va slobozi? 


1 Continuare la «Neamul Romănesc» politic, anul al II-lea, n-l 144 din 3 
Novembre 1908. 

2 Avram Iancu. 8 Simion Balint, protopop în Roşia. Атіпӣої căpetenil ale 
Rominilor in mişcarea de la 1848 (N. B.. Despre el, se spun şi lucruri pi~ 
părate. (N. I). 

4 Axentie Sever, faimosul luptător in evenimentele anului '48. (N. B.). 

5 Ion Maiorescu. (N. B.) 


www.dacoromanica.ro 


N. BÁNESCU: DIN CORESPONDENŢA LUI BARIT 391 


D. Begnescu, unul din noi! feldcaplani pentru regimentele 
готіпе, prenumerant al foilor tale, admirator al Iancului, supt 
care a şi militat în munţi, şi cintáret de rangul intiiü, mă pofti 
să-ți trimet alăturatul cintec popular, care, cu aria sa origi- 
nală, se cintá de Mot! si de sexul frumos de Ја еї. Dacă il so- 
coteşti cá răspunde cu provocatiunea ta, făcută prin foaie, dă-l 
publicității. 

Aşteptăm pe Ion cu familia. Primeşte şi tu dela mine ce am 
primit ей de la tine: tie sárutare "n bot, nevesti tale sărutare 
de mini si fie-til ceia ce fac fie-mil. 

A] tău: Aaron. 


P. S. Am auzit cá pe Andrey Murăşanu l-ar fi arestat poliţia 
voastră o oară; adevărat e? Pentru ce? 


XXXV. 


Sibiiü, 29 Decembre 1849 (10 Ianuar 1850). 
George, 

Jatá o scrisoare care pentru nol toţi сеї de aici este enigmă. 
Maiorescu nu stie nimic de dinsa; Cipariu asemenea. Episcopul 
încă nu pricepe nimica. Tot! am dat cu socoteala că ea priveşte 
pe persoana lui Hurmuzaki cel mare, şi se vede că sa greşit 
adresa. De cumva tu ştii mal mult decît пої, bine; răpede-o la 
Bucovina. 

Ion şi Cipariu s'aü apucat de traducerea raportului luf Auxentiu, 
pe care îl compilasem eii din petecele ce le-am avut la înde- 
тіпа. Aici n'avem nici copişti de da! Doamne, şi caută să-l pu- 
risez eii germăneşte. 

Astăzi am pornit la Iancu o nouă scrisoare, subscrisá de mal 
mulţi, spre a-l indupleca să meargă la Viena, din preună cu co- 
legi! ваї Sever şi Balint. Aceasta am făcut-o în urma unei nouă 
scrisori ce am primit ieri de la Laurian din Viena. Ni scrie că 
a fost bolnav de receală. Bărnuţiu, după ce i sa înrăutățit reu- 
matismul in Viena, a plecat de' mult la Garand, în Saxonia, spre 
a face bă! de aburi. Zice că, de cînd a plecat, n'a primit nicio 
literă de la dinsul, şi se teme să nu fie maï ráü. Scrie că, in 
urma arestări! preoţilor şi a infernalului terorism, precum şi a 
intrigilor ce ве tes în contra Rominilor, a compus un memorial, 


www.dacoromanica.ro 


399 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


pe care îl vor subşterne la Ministeriu. Ni scrie că deputaţii de 
la Lugoj, cari вай dus la Viena, aü .vorbit cu Împăratul romă- 
neşte. Întreabă că, de се z&bovesc deputaţi! nostri. Cere ca Iancu, 
cu colegii săi, să meargă negreşit, şi zice că şi el a scris Iancului 
deosebit. Întreabă cá, cum lucrează Universitatea sasă, în timp 
de obsediu, şi exclamă: Doamne, ce nedreptate! Ne însărcinează 
ca să spunem teologilor de Viena să se ducă acolo, cá s'aü des- 
chis stipendiile. Ni zice că mat sint vre-o citeva stipendii de dat 
şi ne pofteste са să provocăm pe tineri! cari aŭ absolvit filosofia 
cu succes bun, să-şi trimeată atestatele acolo, „spre a li scoate 
stipendi de la 160—200 Rf. C. M., pentru legi. Anume ni zice 
să spunem aceasta luf Armatu, Roman, Barbu si alti. Roagá pe 
Episcopul са să sprijine drepturile Rominilor cu tărie, căc! ini- 
mici! lor sint mulţi şi puternici! Ne provoacă ca să scrim Ја 
gazete si să învăţăm pe Romin a-şi cunoaşte drepturile sale si 
aşteaptă ca să trimetem la Viena ştiri secure de tot ce se în- 
tîmplă aici. Zice că articolul luf Palacki1 a făcut mare sensatie 
în Viena şi ne însărcinează să-l traducem ca să-l put şi tu în 
gazeta ta. ' 

Acesta e spiritul scrisorii : n'a! trebuintá de original. 

În causa eliberării celor patru preoţi, Episcopul Şaguna s'a 
arătat tolerant, naţionalist şi Romin. Fără a căuta că unul din 
preoți era unit, l-a luat si pe acela supt cautiunea sa. Frumos! 

Ceremonia din ziua de Crăciun si a treia zi ţi-o vor fi descris 


alţii. ЕП sănătos. 
al táü, A. 


P. S. Ziua defiptá pentru plecarea noastră este Marţi, in săp- 
támina viitoare. 


XXXVI. 
Sibiiù, 10 (92) Ianuar 1850. 
George, 
Not n'am plecat încă. O mie si o sută de piedeci ni-aü stătut 
contra. Cu toate aceste, vom porni mine. ` 
Тегї către seară aŭ sosit aici şi Iancu cu Balint, ca să-şi scoată 
pasuri pentru Viena. Balint zice să plece cu nol; lancu voiește 


"1 Istoricul ceh. (N. B.) 


www.dacoromanica.ro 


N. BÁNESCU: DIN CORESPONDENŢA LUI BARIT 393 


a se întoarce iară la Abrud şi de acolo, prin Beiuş, să o croiască 
drept la Solnoc. Auxentiu se aşteaptă astăzi de la Belgrad, să-şi 
scoată si el pas. Acum Dumnezeü să-l ţină in hotărire nestrá- 
mutată, căci noi mal mult din ce am făeut pănă aici, nu' putem. 

Noi mergem cu ruşine, pentru că, 'unde se proiectase o de- 
putatie grandioasă, ne pomenim că plecăm doï, trei insf nol, pe 
lingă ceilalți cari ай mat fost. Dumnezeü să ierte păcatele lui 
Şaguna, care este vină capitală la aceasta. După ce nu merge 
el, din causele lui cunoscute, ar fi vrut са să nu mal meargă 
nici alţii, si a îndărătnicit si pe cef ce ar fi putut si ar fi vrut 
să meargă. Toate semnele dovedesc că omul acesta sa dezbinat 
de causa naţională, şi numai! prin vorbe seci si prin oarecare 
fapte speciale mici, voieşte a se recomanda Rominilor. Ce do- 
vadă mal curată vef, peutru simtimintele lui cele dubie, decît 
vorbele cele despretuitoare ce le imprástie ciocoif luf asupra de- 
putatilor cari s'aü dus şi саге se gátesc a pleca? Supt vorbele 
lui cele dulci, cu care face paradă înnaintea noastră, cá îl doare 
de causa naţională, zace o inimă rece şi vicleană. Acesta e Şa- 
guna înnaintea noastră. Bagă de seamă şi privighiază ca să nu te 
înşeli. Sprijine tu causa şi onoarea deputatiunil, şi trăsneşte pe 
cel ce clevetesc 'în contra lor. 

Şaguna ar fi putut îndemna spre a se face o colectă bunicică 
de bant. N'a făcut nici aceasta, şi nici că va face, pentru cá mal 
mult ії pasă de el decît de naţiune. Deputaţii, desi nu mult, dar 
tot vor face cheltuială, si apo! tu şti! că еї duc puţini bani! cu 
dinşii. Îmbrăţişează şi obiectul acesta tot tu: fă apel la inima 
Rominului, si el, săracul, din gura copiilor săl va trage un creitar 
şi pentru acel ce se ostenesc ca 84-1 scoată drepturile la lumină. 

Şaguna ni-a zis că el va merge la Viena, dar nu mal curind 
decît după Paşti. Atunci el nu merge pentru causa naţională, 
ci pentru Sinodul Episcopilor de Biserica Răsăritului. Timpul 
acestui Sinod era prefipt de Ministru înnaintea Paştilor, în розі; 
Şaguna a arătat lui Bach şi l-a rugat să scrie fratelui sáü că 
acel soroc nu e potrivit, ci să-l pună după Paşti, ceia ce se va 
şi face. Aşa dar, cînd va merge Şaguna la Viena, va fi tirziü, 
causa naţională va fi hotüritá; şi apot el merge curat pentru 
Sinod. Încă odată, bagă de samă să nu te înşeli în vorbele si 
Simtimintele lul. 

În zilele trecute ţi-am irimes o scrisoare germană din Viena, 


www.dacoromanica.ro 


394 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


care pentru пої era enigmă, şi ţi-am scris că, dacă tu ştii ceva 
mai mult decit пої, să o răpezi la Bucovina. Acum ni sa des- 
legat enigma. Am primit acum de curind, de la aceiaşi mină, 
încă două scrisori, din care am înţeles că sint adresate lui Lau- 
rian. Se vede că corespondentul nu e în Viena şi nu ştia că 
Laurian este acolo. Una din scrisori cuprinde lucruri momen- 
toase : n'am curaj nici a ţi-o trimete, nici a-ţi trage extract: numai 
printr'o mină sigură ti-as fi putut comunica. 

Ti-o fi scris Iuon despre convorbirea ce a avut cu Guverna- 
| torul, in care acesta a declarat că Lemeni! nu va mat fi Episcop 
şi că a scris la Viena, pentru a se lua măsuri spre alegerea 
altuia. Acum în părţile vest-nordice se fac cercetări secrete 
pentru Vicariul Sulut. Nu se ştie scopul acestor cercetări : pentru 
ca să-i afle virtuțile ori păcatele este ? Pe lingă capitolul din Blaj, 
şi pe lingă toți сагі suspiná pentru pierderea lui Lemeni, Şuluţ 
a fost unul din cei mai fierbinţi colectori de subscripti de pe 
la preoți, cari cu toti cerură reabilitarea celu! mal bun dintre 
arhierei, pe care numai moliminile unor neastimpăraţi l-ai adus 
în starea in care se află. Şuluţa cules singur 73 de subscripti! în 
causa aceasta. Avem documente. 

Mă grăbesc: din Viena ti-om scrie mai multe. Deie Domnul 
ca să fie şi bune! Să ne vedem sănătoşi. Vale, cu toată familia ta. 


Al й, Aaron. 


P. S. Iancu si Balint aŭ fost Ja Guvernatorul, ca să ceie 
pasuri pentru Viena. l-a primit cu toată afabilitatea si cordia- 
litatea obişnuită. Ei aŭ spus curat că merg să se înfăţişeze la 
Imperatorul. Li-a lăudat intenţia, că fac foarte bine, încredin- 
tindu-I că şi el a făcut extracte din rapoartele lor şi le-a trimes 
la Viena. Pentru Auxentiu, a zis că este un om neregulat, 
pentru că nu i-a dat raportul, şi a adăogat cà trebuie se meargă 
şi el la Viena, spre a se infátisa cite tre! la Imperatorul. A po- 
runcit lui Glanz, care era de față, са să li facă pasuri. 

Ей, cu Maior şi cu Balint, vom pleca odată, poate Simbătă, cu 
Malleposte pria Cluj, Oradea, etc. Dacá nu vom găsi altă ocasie 
mal grabnicá са să plecăm mine, poimine. 


1 Joan Lemeni, episcop unit al diecesei Făgăraşului. — (N. R.) 


www.dacoromanica.ro 


GOETHE : HERMANN St DOROTEA (TR. ORESTE) 395 





Pentru deseară sintem invitati toţi cari mergem la Viena, să 
cinăm la Şaguna. Cu prinzuri şi cu cine nu se recomandă el 
innaintea acelora cari caută la cele din afară ale omului, ci pá- 
trund inima si rárunchil lui. IDEM. 

(Va urmă.) 


GOETHE 


HERMANN SI DOROTEA 


TRADUCERE DE ORESTE 
(Urmare). 





EUTERPE. 


MAMA ŞI FIUL. 


Astfel vorbiaü între ei bărbaţii. Iar mama, îndată, 
Merse să-şi caüte băialul întâiă, la intrarea cásutet, 
Unde avea obiceiul să şează pe banca de piatră. 

Dacă văzu că nu e acolo, se duse în grajdul 

Unde-şi ţinea armăsari, -purtindu-li insugí de grijă ; 
El îi crescuse de minji şi mavea încredere т nimeni. 
Insă rindagul ü spuse: «Acu, a plecat іп grădină». 
Curtea cea lungă şi-oqrada atunci o strabate in grabă, 
Grajdul şi bine-ziditul hambar lăsindu-l în urmă, 
Intră apoi în grădina ce ţine si pănă supt ziduri; 
Merge de-alungu-i şi [есе plantă o bucură "n cale, 
Nalţă propleaua pe care-atirnai, incárcalele ramuri 
Ale frumosului măr şi-ale păruluă ; tot de odată, 
Curăţă varza rălundă şi grasă, de-omizile теге, 

Căci mumcitoarea femeie nu sede o clipă degeaba. 
Cind la sfirgilul întinsei grădini în urmă ajunse, 
Pănă supt bolla, de frunze, văzu că lipseşte băiatul, 
Fără să-l poată găsi piw atunci nicăiri în grădină, 
Insă deschisă era portita pe care-o făcuse 

Unul din buni strămoşi, cetăţean cum se cade şi vrednic, 
Printr'o distinsă favoare, în zidul oraşului. Mama 
lese pe-acolo, trecind peste şanţul се-асита secase 
Pănă ajunse pe drumul ripos al podgqoriei sale, 

Care la soare lucià, inchisă de gardul cel mare; 

Urcă apoi muljámitd si 'n mers liniştit cărăruia 
Plină de struguri ce-abia se ascund supt puţinele frunze. 
Sus, se afla o boltă umbroasă "тріейій din frunze, 


396 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Unde puteai să ajungi suind necioplitele trepte : 

Multele soiuri de struguri din grei, айтпай în ciorchiniă 
Graşi şi avind o culoare roșiatic”, albastră зай neagră: 
Fructele astea erai, după masă servite la oaspeți. 

Restul butucilor însă тетей se răria, şi ciorchinii 

Tot mai mărunți se făceaii, dind vinul cel straşnic ; şi astfel 
Merge, тегей bucurindu-se mult de fructele toamnei, 

De serbătoarea în care tot satul culege în cinturi 
Struguri, storcindu-i în tease şi vinul îl toarnă în bută ; 
Seara, se trag artifiţii pe toată întinderea viei, 

Cea mai bogată recoltă slăvind-o frumos pretutindeni. 
Grija apoi a cuprins-o, văzind că cu multele-i glasuri 
Numai ecoul răspuns-a la cea de a treia chiemare, — 
Mult zgomotosul есой din jurul tăcutelor turnuri. 
Foarte arar căuta pe Hermann, căci el niciodată 

Nu se ducea departe de casă mnainte de-a-i spune, 
Mult-iubitoarei тате, să-i smulgă şi grija şi spaima. 
Totuşi ea are nădejde, pe drum să "ntilneascá pe Hermann ; 
Ultima poartă a viel era de asemeni deschisă : 

Ea începu să păşească de-alungul cimpiel întinse, 

Neted, frumos revărsată în dosul înnaltei coline. 

Tot se găsia şi acuma pe propriu-i pămînt, şi-o plácere 
Mare simţia să privească la griul cel grei, de pe câmpuri, 
Spicele de-aur тетей legánate încoace şi "colo. 

Printre ogoare urmindu-şi cărarea, zăreşte îndată 
Părul ce falnic răsare pe-o 'nnaltă colină, departe, 
Margenea cimpului vast pe care-s stăpină, însemnind-o. 
Nu stiaü cine-l sădise acolo. De foarte departe 

Sus se zăria, şi fructele lui етай renumite : 

Umbră supt el căpătaŭ şi-odihnă la prinz muncitorit, 
Iară păstorii păziau de supt el risipitele turme. 

Bănci de piatră şi iarbă găsiaŭ supt el călătoriă. 

Nu se 'nşelase : acólo sta Hermann, cu capul proptit de 
Mină, şi parcă privia departe, pierdut în visare, 

Munţii din faţă. cu spatele 'ntors la iubita lui mamă. 


Ea, strecurindu-se 'ncet, îl loveşte си mina pe umăr; 
Hermann tresare... se 'ntoarce spre dinsa cu ochi în lacrimi, 
«Mamă», vorbi, «mi-ai făcut o surprisă» ; şi răpede-şi şterge 
Ochii de lacrimă, dovada simţirilor lui generoase. 

«Dragul miei, Hermann, lu plingi?», abia îi vorbeşte, migcatd. 
Nu te cunosc. Şi nu te-am văzut asa niciodată. 

«Ce te apasă pe suflet? Şi ce te aduce aicea 

Singur supt falnicul păr, să plingi negtiut şi în taină ?» 
Tinărul, toată puterea stringindu-şi, răspunse îndată : 

«Züü, insemneazá că ware nici pic de simţire în ріеріи-ї 
Omul pe care acum a fugarilor soartă nu-l doare; 


GOETHE: HERMANN SI DOROTEA (TR. ORESTE) 397 


Nicio simţire de sigur nu are în capu-ă acela . 
Care de propriu-i noroc şi de-al neamului nu se 'ngrijeşte. 
Ceia се azi auziii, şi ийтиїй, m'a mişcat păn' la lacrimi; 
lată iegiiü. Şi-am privit máreata privelişte sfintà 
Care de jur împrejur e 'ncânsă de deauri fertile; 
Spicele de-aur, ce т snopi se apleacă 'nnainte de vreme, 
Roadele care ni spun, de-acum, de bielşugul de-apoi. Dar, 
Vai, ce apraape-s de пої duşmânii! Ne apără Rinul, 
Insă ce-s apele-acum, şi ce pot să facă chiar munţii 
Contra acestui popor ce vine grozav ca furtuna, 
Care răpeşte bătrini şi tineri cu sine т de-avalma, 
Tot înnainte mergind návalnic? Şi vezi că mulţimii 
Nu-i este teamă de moarte, căci altă mulţime o "mpinge. 
Cum? Indrăzneşte acum un German să rămînă în casă? 
Crede c'aşa va scăpa de desastrul се-атепіпій lumea ? 
Draga mea mamă, regret cam fost liberat mai dáundzi 
Din înrolarea făcută acum de curind printre oameni ; 
Ştiă că, fiind unicul copil, am drept de scutire, 
ui că averea ni-i mare şi trebui о mare "ngrijire ; 

u e mai bine să ѕіай la marginea {етй de pază, 
Primejduindu-mi viaţa, decit ей să sufăr robia? 
Spiritul miei mi-a vorbit, curaj revărsindu-mă în piept şi 
Nestrămutatul dor să trăiesc şi să mor pentru ţară — 
Celorlalţi semeni ai mei să li daŭ un vrednic exemplu. 
Dacă acum sar uni la sa floarea juniei 
Neamului nostru, jurînd să împiedece straşnic pe dügmani, 
O, negregit că war mai intra în sfinta-ni ţară, 
Nici supt privirile noastre еї nu i-ar hrăpi bogăţia, 
Nar porunci la bărbaţi, răpind la femei şi copile! 
Draga mea mamă, acesta mi-e gindul şi-a mea hotărire, 
Cit de curind să 'mplinesc ce mintea şi dreptul îmi cere: 
Nu izbuteşti totdeauna de stai prea mult la 'mdoială ; 
Nam să mai vii înnapoi acasă! De-aci mă voiă duce 
Numai decit în sat şi 'mchina-voiă, acelor războinici 
Bratul şi inima mea, să-mă apăr de-acuma doar (ara : 
Tata mai spuie şi-acuma că nu locuieşte în pieptu-mă 
Nicio dorinţă de cinste şi nici de 'nnălţare şi slavă !». 


Mama "nfeleaptdá şi bună lui Hermann atunci îi răspunse, 
Citeva lacrimi vărsind, că т ochi ii veniaŭ fără vrere : 
«Fiule, ce te-a schimbat pe tine şi 'ntreaga-ţi simtire, 
Mamei să nu-i тай vorbeşti, cum ¿eri ai făcut si de-apururi, 
Sincer şi liber, spunindu-i şi ei dorinţile tale? 

Altul afară de noi, auzindu-ţi vorbirea, doar laŭde 

Ti-ar fi adus, socotind hotărirea-ţi drept сеа mai frumoasă, 
Căci ar fi fost amágit de gravele tale cuvinte ; 

Însă ей nu te aprob. Căci, vezi, te cunosc ей prea bine. 


398 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Inima tu îţi ascunzi, şi alle gindiri te frământă, 

tii, eu prea bine: pe tine nu tobe şi trimbiţi te chiamă, 

fici nu doreşti să ie-arăţi, îmbrăcind uniforma, 'ntre fete: 
Oricit de brav eşti şi vrednic, — aceasta îţi este menirea: 
Casa s'o aperi şi cimpul virtos să-l lucrezi în tăcere ; 
Spune-mă atuncea deschis: cam ce te-a 'ndemnat la aceasta 9». 


Hermann vorbi serios: « Те 'ngeli, mamă dragă, căci toate 
Zilele nu-s de-o polrivă, şi ' om se preface un tinăr: 
Mult mai degrabă lucrează în pace, decit să-şi petreacă 
Viaţa in zgomot, ce-adesea-i peirea bărbaţilor tineri : 

SU ей, ow, fi gi-oi fi fost liniştit, dar o inimă nouă, 
Care urăşte robia nedreaptă, în pieptu-mi crescut-a. 

Pot înţelege prea bine lumeslile lucruri acuma : 

Munca cea fără de preget deplin intăritu-mi-a corpul. 
Simt că e totul aga şi pot s'o spun cu "ndráznealà. 
Totuşi pe drept maï mustrat adineaori, şi prinsu-m'ai, mamá, 
Unele vorbe rostind, ce nu cuprindeaŭ adevărul : 

lată acuma ţi-o spun, cà nu viitorul pericol, 

Nici generoasa gindire să-m apăr şi țara şi neamul, 
Spaima ducind-o m duşmâni, din casă chemalu-m' afară: 
Vorbe deşerie етай acelea. Si fată de tine 

Ele-ascundeaŭ sentimentele mele, ce pieptu-mi sfişie 
Lasă-mă, mamă, să port in pieptu-mi dorinţe deşerte 

Şi, de acum înnainte, viața т zádar să-mi sacrific. 

Căci am credinţa aceasta: de wor alerga la aceiaşi 

Tintă cu toţii, acela ce fuye, se pierde pe sine.» 


Mama "nteleaptá şi bună îi spuse luă Hermann: «Urmează, 
Totul acuma să-mi spui piw la capăt, nimic ascunzindu-mă ; 
Omu- ades violent si la cele din urmă-i e gindul: 
Impotrivirea făţişă sfirseste scoţindu-l din minte. 

Insă femeia ades' iubeşte să afle mijloace: 

Chiar să întoarcă cărarea, şi pururi ajunge la ţintă. 
Spune-mi deci totul, şi ce te-a mişcat aşa de puternic, 

Ca niciodată? De ce îţi fierbe şi singele п vine? 

Şi пей de ce îţi curg fără vrere şi multele lacrimi ?» 


Hermann atuncea se lasă cu totul în prada durerii, 

Plinge la sinul iubitei lui mame şi "'nvins îi şopteşte: 

«Mamă, adinc m'a rănit ocara nedreaptă a tatei, 

Pentru că wam merital-o nici асі şi nici altă dată. 

De timpurii, mi-a plăcut să cinstesc pe părinţi, şi pe nimenă 
Nu l-am crezut mai cuminte ca еї, cari viaţa mi-ai, dat-o 

$i maŭ condus de copil prin noapte cu-o grijă severă. 

Multe din partea colegilor mei trebuit-a să sufăr, 

Căci răsplătiai, toldeauna în răi, sentimentele mele. 


GOETHE ; HERMANN SI DOROTEA (TR. ORESTE) 399 


Peste şicanele lor treceam cu vederea adesea : 

Însă rideaü şi de tata cind dinsul îeşia, serbătoarea, 
Grau din biserică, pururi cun pas serios, venerabil ; 

Și 'ncá тійеай şi de panglica şăpcii, şi chiar de hulatul 
Mindru pe care-l purta, şi pe care l-a dat chiar acuma; 
Însă, stringind cu lurbare un pumn grozav, peste dingii 
Oarbá năvală dădeam, trintind lovituri indoite, 

Făr a şti unde. Urlind cu nările pline de singe, 
Numai cu grei, izbutiaŭ să scape de mine "'ndirjitul. 
Şi-astfel creşteam ca să sufăr n urmă ocări de la tata; 
Dacă vre-odată avea să se plingă de-un om oarecare, 
Ori se 'mtorcea supărat din Consiliu acasă adesea, 

Ей ispágiam uneltirile-amicilor săi totdeauna. 

Ba, cite-odată mat plins şi tu, mamiţico, căci multe, 
Multe de tot induram, cinstindu-mă de-apurură părinți, 
Cari тегей se gindesc averi la copii să li lase, 

Înşişi lipsindu-se, питай să-ă vaza pe-aceştia "n. ferice. 
Insă doar simpla "ngrijire ce 'ntirzie roade s'aducd, 
Nu fericegte pe-un om, şi nici nesfirşita grămadă, 

Ori adunatele cimpuri, chiar dacă-s păstrate cu grijă. 
Căci împreună cu tatăl curind se măresc şi copiii, 
Nebucurindu-se azi, ingrijati de ziua de mine. 

Iată, priveşte aicea întinsele cimpuri bogate 

Iară mai jos strălucita grădină şi via, şi 'ncolo 

Multele grajduri şi iarăşi şiragul frumos de hambare. 
Insă, cind spatele casei răsare privirilor mele, 

Supt coperiş arătindu-mă ferestrele camerei mele ; 

Cind mă gindesc de cite ori noaptea "n trecut agteptat-am 
Luna s'apará pe cer şi soarele tar dimineaţa, 

După o scurtă odihnă de cite-va ceasuri, — atuncea, 

Ca şi odaia, îmi pare pustie grădina şi curtea, 

Chiar şi {о итоаѕа cîmpie întinsă de-asupra colinei ; 
Totul îmi pare deşert! Căci mie-mi lipseşte nevasta.» 


Mama "'nţeleaplă şi bună răspunse îndată lui Hermann: 
«Fiule, dacă doreşti să-ţi aduci o soţie "n odaie, 
Noaptea să-ți fie şi ţie o parte plăcută a vieți 

Şi să lucrezi mal cu foc peste zi, negregit că părinții 
Pot să 'mplinească dorinţa aceasta той bine ca tine. 
Noi totdeauna (i-am dat îndemnul să-ţi ici o nevastă. 
Insă ей ştii, şi inima "n. clipa aceasta mi-o spune: 
Ceasul de m'a sosit încă şi nu se arată copila 

Care-i ursită, atunci alegerea e mai departe : 

Teama de-a nu o alege pe alta atuncea lucrează. 
Fiule, vrei să ţi-o spun: alegerea іа e făcută, 
Sufletul tăi, e mişcat cum nu a moi fost niciodată. 


400 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Hermann, vorbegte-mi deschis ; căci sufletul miei, mi-a şi spus-o : 
Tu ţi-ai ales de soţie copila gonitd din ţară.» 

«Draga mea mamă», ai spus-o, — Hermann aprins îi răspunse. 
«Ea е! Şi, dacă ей тат so aduc ca. soție în casă, 

Dacă departe pleca-va, şi dacă pe veci o voii, pierde, — 

Ceia ce poate prea bine să facă războiul, — gi. fuge, 

О, în zădar ar spori atunci supt privirile mele 

Starea-mi, şi iar în zădar mări-vor şi anii bielgugul. 

Casa şi mindra grădină şi-ar pierde atunci strălucirea... 

Chiar şi iubirea de mamá, ea nar mai putea să m'oprească. 
Pănă şi cele той mari legături le sfărimă iubirea 

Cind pe-ale еї şi le face. lar, dacă copila îşi lasă 

Tată şi mamă acasă şi-alesul bărbat îşi urmează, 

Tinărul, care îşi pierde pe singura fată iubită, 

Uită şi el în curind că are un tată, şi-o mamă. 

Lasă-mă, deci, să mă duc, căci пи mai am nicio nădejde. 
Tata şi-a spus hotărirea, şi nu şi-o mai schimbă. Deci casa-t 
Nu е şi-a mea din momentul in сате о 'mchide copilei 

Căreia numai doriam să-i deschid părinteasca mea casă.» 


Мата "nteleaptd. şi bună-i răspunse lui Hermann îndată : 
«Sint deci ca piatra doi oameni ce nu ай aceiaşi. simtire ? 
Mindri şi nemişcători, staŭ unul departe de altul? 
Gindu "mpácári nu poate să-l faca vorbi pe niciunul ? 
Hermann, ascultă-mă : încă trăieşte în mine nădejdea 
Că-ţi va permite s'o іеї, de-i fată cuminte şi bună, 
Oricit ar fi de pornit împotriva săracelor fete. 

Căci în minie el spune ades' o mulţime de lucruri, 
Făr a le face; ba chiar consimte la ce refusase. 

Insă îți cere, şi poate să-ţi ceară, cuvinte frumoase, 
Findcă (i-e tată! Dar ştii că e minios după masă, 
Cind se aprinde la vorbă şi nu (ine seamă de alții: 
Vinul învie atunci violenta vointelor sale, 
Nengăduindu-i s'aştepte ca еї să sfirşească vorbirea, 
Numai de el ascultind şi "'ncrezindu-se numai în sine, 
Insă soseşte şi seara, şi lungile luă convorbiri, şi 
Certuri cu prietenii săi găsescu-şi şi ele sfirgitul ; 

Ştii, că se face mai blind îndată ce-i trece şi cheful, 
Simte apoi nedreptatea pe care-a făcut-o "т minie. 
Haide 'ncercare să facem; izbinda о are 'ndrăzneţul. 
Trebuie-apoi ajutor să cerem amicilor noştri 

Cari-s la el, mai ales ajutorul părintelui preot.» 


Astfel vorbi şi apoi de pe banca de piatră se scoală, 
Lasă pe Hermann, ce vrea so urmeze. Şi iată-i acuma 
Ambii coboară tăcuţi, cu gindul la ce ай să facă. 


ROMULUS CIOFLEC: JUDECATA LUÍ DUMNEZEU 401 


JUDECATA LUI DUMNEZEU 





Clopotele sunaseră în două rinduri, adunind în deal toată 
suflarea satului pentru rugăciunile de îngropare din Vinerea Pa- 
timilor. Din cringurile de la răsărit, de mult noaptea îşi tri- 
mesese valurile, tot mai dese, de umbre, învăluind satul innecat 
în verdeata "nfloritá a primăverii. 

Sus, în preajma bisericii, stăruiesc lumini dese, printre care se. 
deslusesc, miscindu-se, umbre. Dar în sus si în jos de ograda 
luf Nicolae Bojdan, pe toată uliţa, nu se vede о zare de lumină. 
Bătrinul făcuse lampa asa de mică, încît lumina еї nu putea 
să ajungă pănă în uliţă. Si, în fata luminii scăzute, cu coatele 
răzimate pe genunchi şi minile împreunate, omul se gîndeşte... 
S'ar fi dus si el la bisericá. Simte o mare dorință să se împace 
cu Dumnezeü. Să-l ierte, si aşa să-l usureze de povara zilelor 
cu care l-o maï milui. 

Încercase odată să iasă la grajd şi să dea Joianei о mînă de 
ogrinjf, apoi să stingă lumina şi să se odihnească. Dar din pridvor 
ва tras innapot, cu inima bătindu-i şi cu răsuflarea oprită. Văzuse 
ceva ?... Nu-şi da seama dacă văzuse; dar, dacă şi-ar fi aruncat 
incă odatà ochi! spre fundul grădinii, poate ar fi deslusit... Apoi 
stătu pe gînduri să tragă zăvorul, dar se simți ruşinat de un 
asa gind, — şi lăsă uşa descuiată, asezindu-se din пой în fata 
luminii. 

„„„Dac'ar fi să intre fata luf pe uşă şi, după еа, să intre el... 
Bojdan ar muri. Şi, dacă Cel-de-sus ar fi să-l iea sufletul astfel, 
poate că asta ar insemna iertare... 

Simti din пой pe arătătorul minit drepte apăsarea trágaciulul. 
Si, ca să nu-l mal simtă, apăsă degetul pe genunchi. Mişcarea 
aceasta o făcu fără voie, ca şi cum sar apăra în somn... Vede 
pe cele două umbre în adăpostul mărului din grădină, cum stai 
nemiscate aproape, une ori mai aproape: fata lui şi sluga lui. Cu 
toate că-l alungase din ogradă, fata nu vrea să placă din tot 
satul decit pe acest sărac. Toate nădejdile lui sfărimate... Avuse 
părerea că pune. mina pe puşcă, ca să apere agoniseala vieţii lui 
întregi. Dusmanul il sta în faţă si cigligase ре unul din ai casei... 
Si bütrinul stă neclintit, cu genunchiul amortit, pe o birnă ieşită 
a grajdului. Îşi simte fruntea strinsă in vinele tot mat pline de 


5 


www.dacoromanica.ro 


40 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





sînge. Nu mai gîndeşte nimic, — şi aşteaptă. Une ori strînge cu 
minie arma, şi încearcă so ridice, dar umbrele sint prea aproape... 
Întunerecul e mare, şi nu se desluşesc. Şi iată că una se depărtează, 
trece gardul, se strecoară încet printre clăile din dosul grajdului 
şi se uită pentru a doua oară spre cealaltă umbră, care ată încă 
nemiscatá.. Şi bubuitul puternic a rupt atunci pacea adincá a 
nopţii... Un țipăt de spaimă alături, apoi о clipă de tăcere. 
Umbra de supt măr pare a sta pe loc; apoi scoate un gemăt 
„adinc, înnăbuşit, şovăieşte si cade. «Nu te duce!» Si, la auzul 


glasului, fata scoate un țipăt de groază şi rămîne împietrită locului. 
* 


Apoi osindà şi ruşine, pedeapsa lui Dumnezeii pe de-a rindul. 
Fata moartă, după tret ant. El a ucis doi oameni, şi nu ma! poate 
privi în ochi pe nimeni. 

Оатепії І-ай pedepsit, şi-l vor pedepsi de cite ori îl vor privi 
la fel, căci ucigaşi! sint însemnați; se cunosc de departe, si de 
aceia ЇЇ ocoleşte lumea... 

Străinii, intrind în sat, vor întreba întăiii de numele lui; cu 
numele lui îşi vor speria mamele copiii, — la beţie şi la vrajbă, 
toţi vor rosti numele lui. 


Clopotele încep din пой să sune. Omul își face semnul crucii 
şi cade în genunchi... Simte că rugăciunea şi pocáinta trebuie 
să-l întărească şi să-l uşureze. Iar, cîtă pedeapsă şi iertare aş- 
teaptá de la Dumnezeü, să ceară, şi să aştepte liniştit... Si a cerut, 
în cuvinte calde, şi pedeapsă, şi iertare, şi s'a ridicat mat uşurat, 
hotărit să se odihnească... 

Cind deschide usa, se simte şi mal uşurat că nu i se arată în 
faţă cele două umbre... Dar rămîne locului... Ar putea să se 
apropie amindoi de mină şi să-i zică: «De ce n'a! venit la bi- 
serică, tată 2... 

Păşind afară, tuşeşte uşor, intorcind capul cu o privire tot mat 
lacomă spre mărul din grădină. Prin întunerec ochii lui obosiţi 
desluşesc mişcare de umbre, şi une ori nu ma! desluşesc. Por- 


neşte spre grajd, cu o hotărire nebună de a sta în faţă cu 
adevărul... 


Umbra se zăreşte din пой... ocoleşte mărul... Este ea, — il 
caută... Se aude un oftat adînc... Bojdan mare putere să meargă 
în fata copilului săi, dar începe să se tirască pe brînci. Cu 
glasul stins, îngînă numele fetei, şi fata nu-l aude încă. ! , 


C. ARDELEANU: LA ТАВА 203 


Bojdan aude un alt oftat prin adierea tristă а nopţii, арої 
plinset, şi umbra сеа de а doua se iveste din fund, purtind o 
făclie... Încep să-și sopteascá. De mult nu se vor fi văzut... Sai 
poate ве întîlnesc în fiecare s^ará.. Bătrinul stă îngrămădit, cu 
capul вай gol răzimat de păretele grajdului, cu ochii сёзсаії, 
fiorost şi lacomi, рігопії asupra luminii care învăluie pe cele 
două umbre, cînd ma! apropiate, cînd ma! depărtate... 

Unda de lumină începe să se apropie. Băieți! vin aláturat! spre 
bátrin, care se apleacă înnainte, inginind o vorbă de întrebare, 
ca şi cînd ar fi aproape... Acum începe judecata Celui-de-sus. 
I-a luat puterile, i1 va lua cu încetul mintea, şi apol va sta 
înnaintea Luy. Trimeşii Lui îşi deschid acuma cale... 


Mamele celor doi mort! se iertaseră la Biserică, plinseseră 
înpreună, şi acum veniaü să mingiie pe bátrin... Un singur tipet 
de groază scoaseră, cînd lumina învălui trupul, întins pe brînci, 
al bátrinulut, cu ойо] căzut pe birna ieşită a grajdului, şi cu 
ochii intepenitI, fioroşi şi mari, cătind lacomi spre fundul grádinil. 

În deal sunaü încă clopotele. 

ROMULUS CrorLec. 





LA ТАВА 


Se "nnal(á luna dintre dealuri 
Şi liniştea coboară "n vale 
De-adoarme satul în lumina 
Argintului stropit pe cale; 

Se 'nnal(à luna dintre dealuri. 


Si dorm din greu : senină noapte : 
Si-aü pus de cüpátiie ^n cară... 
Si raza lunii netezegle 
Brázdata frunte solitară. 

Și dorm din grei, senină noapte. 


Odihna prinde locul muncit ; 
Plugarii dorm, e grei la sapă 
Din zoră şi pănă pe "nserate, — 
E greü ; pámintu-i ars, de crapă. 
Odihna prinde locul muncit. ` 


An bun, atîta li-Y dorința, 
Mălaiu şi pine să se facă, 
Si, nácájiti de-aceleaşi gînduri 
Ofteazá lung, de pieptul seacă ; 
An bun, atita li-i dorinţa. 


Visează : grîul val se 'ndoaie 
Supt greul spicului bogat, 

Si cîmpul tot li pare aur... 
De mîna lor e sămănat. 
Visează : grîul val se 'ndoaie. 


Cocoşii prind să bată 'n dripi, 
Se-apleacá luna $ntr'o rînă, 

Se scol teramat iar la muncă ; — 
„Dă, Doamne — o ploicică bună 
Si izbândeşte visul.“ 

C. ARDELEANU, 





www.dacoromanica.ro 


202. NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


UN MARȘ AL LUI CUZA. 


Cu prilejul împliniri! a 50 de ant de la Unirea Principatelor, 
з'ай scos la iveală, din negura vremurilor, o mulţime de fapte 
importante, зай dezgropat o mulţime de amintiri, iar acel ce 
posedaii documente, autografe şi multe alte lucruri însemnate 
privitoare la acest eveniment, pe care le tineaü, negindindu-s2 
că ar fi trebuit să le facă cunoscut lumii, cu' venirea zilei de 
24 Januar din acest an s'aü grăbit cu {оі să le рше supt ochit 
şi să le aducă Ја cunoştinţa publicului. 

Cred de datorie a aduce la ştiinţa lumit románestt că, acum 
cinzeci de ani, în acele vremuri cînd toate inimile románestl 
se uniaü în nedescrisul entusiasm al împliniri! marelui fapt, cînd 
celui d'intăiii Domnitor romin al terilor unite i-a fost dat, după 
multe trude, să urce treptele tronului unic, Romint cu suflete 
nobile şi cu sentimente călduroase, de şi depártat! de ţară, în 
acele timpuri, prin cine stie ce străinătăţi, aü împărtăşit aceiaşi 
multámire, de pe unde erai. 

Cu acel prilej, se stie cá lirele poeţilor neamului s'aü in- 
strunat, pentru a cinta cu mal multă огї maï puţină duioşie si 
putere iarăşi atit de dorita «Unire». 

Tot atunci una din fiicele terif cu care trebuie să ne mindrim, 
musicantă aleasă, fiica boierului moldovean Banul Teodor Ata- 
nasiu din Galaţi, aflindu-se la Dresda, la aflarea împlinirii do- 
rului neamului ef, a compus acolo un «Mars romin», pe care-l 
închină Domnitorului Al. Ion Cuza şi in care caracterul etnic 
al musicei noastre se desface in toată frumuseta lut. 

Străinii, cari ştiii adesea să aprecieze mai curînd o operă de 
valoare a noastră, chiar în acel an, la un concert ce sa dat pe 
Briillische-Terrasse în Dresda de către orchestra Puffuld, reservará 
locul de cinste composiţiei acesteia, şi marele concert fu deschis 
prin impunătorul marş al lui Cuza. 

La nol în ţară nu stiü záü, dacă sa pomenit, saü s'a ştiut de 
el măcar pănă acum, cînd, cu ocasia împlinirii а 50 de ant de 
la Unire, bátrina d-nă General Gardeev, autoarea bucății mu- 
sicale ce a avut atit răsunet în străinătate, trimese compositia 
sa societăţii de bine facere şi ajutor reciproc «Cuza-Vodă» din 
Iaşi, care, recunoscătoare pentru darul ce i se făcea, cu ocasia 
banchetului ce s'a dat la 24 Ianuar, scutură praful uităril de 


www.dacoromanica.ro 


CONST. C. CRISTODORESCU: UN MARS AL LUI CUZA 405 


pe această rămăşiţă a entusiasmului de atunci şi-i dete locul 
meritat, deschizindu-şi serbarea prin Marşul luY Cuza. 

Bucata musicală a fost publicată în 1859, în editura Adolphe 
Brauer, Hauptstr. 31, Neustadt-Dresden, supt titlul: «Mars romin», 
cu însemnarea: «Altete! Sale Ргіпішиї Al. lon Cuza», şi pusă 
in vinzare de către editor, pe prețul de: 7:/, Ngr. 


Cred iarăşi de folos a da şi citeva notite biografice asupra 
autoare! : 

D-na General Gardeev, fiica Banului Teodor Atanasiu, sa născut 
la 26 Februar 1834 în Galaţi; sa căsătorit foarte tinárá cu 
boierul Vasile Hermeziu, fiul vărului bun al lut Grigore Ghica- 
Vodă. 

Rămasă foarte curînd văduvă, se căsătoreşte a doua oară, în 
1858, cu generalul rus Nicolae Gardeev, nepotul vestitului ge- 
neral rus comitele Al. de Lüders, cel cu planul campanie! din 
Transilvania la 1848, cînd Unguri! ai fost învinşi, — în urma 
căril campanii actualul Împărat Francisc-Iosif decoră cu Ordinul 
«Maria-Teresa» pe comitele de Lüders, iar pe nepotul acestuia, 
Gardeev, colonel pe atunci, cu ordinul «Leopold». 

De remarcat e faptul că Domnitorul Cuza, colonel pe vremea 
aceia, şi pircálab al Galaţilor, fiind cunoscut al familiei d-nei 
Gardeev, participă la ambele nunţi. 

Actualmente, bătrina doamnă locuieşte în Bucureşti, Strada 
Arcului, n-r. 19, ducind o viaţă retrasă si petrecindu-şi timpul 
cintind încă la piano, instrumentul sáü musical favorit, cu toată 
oboseala celor 75 de ant. 

Figura sa încă păstrează trăsăturile une! frumuseți distinse. 
Chipul вай în mărime naturală, pictură în шей, datorită nu 
ştii cărui artist de seamă al străinătăţii, se află, cred, astăzi 
dăruit Pinacotece! Statului. 


Ar fi de dorit ca o bucată musicală atit de însemnată, şi 
prin frumuseţă, si prin faptul că e cea d'intăiii din cele vre-o 
200 ce a tipărit autoarea în timpul şederii sale în străinătate, 
această compositie, care-şi are, ma! presus de toate, importanta 
istorică, să fie răspîndită cît mai larg. | 

Сомѕт. C. CRISTODORESCU. 


www.dacoromanica.ro 


406 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


INIMĂ 


Inimă, pribeagă turturică, 

Alitea căi răzlețe baţi inti'una ; 

Tu te cunoşti, în loc de bine, tristo, 
Maši mult cu suferinţa şi furtuna. 


Atitea căi pierdute baţi cu zborul, 
Căci negura în preajma ta se lasă : 
Zádarnic тай rechemă copilăria 

Şi zilele de farmec de acasă. 


Cu-amar ascul(í plinsoarea sorții tale, 
Te "nchini durerii negre ce te fringe, 
Şi, în noianul lacrimilor multe, 

Auzi suspinul sclavului ce plinge. 


Te-ai logodit cu chinul şi durerea, 
Păw moartea în ѕістій ЩЙ va aşterne, 
Căci risetul străinilor Le-aruncá 

In valul desnădejdilor eterne. 


Nostalgic îţi ascult melancolia, 

In răutatea ceasurilor grele, 

Şi-opresc durerea 'n cuibul tăi de jele, — 
- Trudite sol al lacrimilor mele. 


A. Сотвоѕ. 


CUGETĂRI. 


Cită vreme va (i mişcare în tine, vei trece prin lume ca izvorul viü 


prin humá : neintinat. 
* 


Un om mare? Dacă eşti om — şi cîtă slăbiciune, cítá nemernicie 
tirágte acest singur nume! — cum poţi fi mare? I, 


www.dacoromanica.ro 


IRINA б. LECCA : FETELE LUI CONU: ARGHIRE 407 





FETELE LUI CONU' ARGHIRE. 
(ROMAN) 
V. 


Triluri voioase umpleaü acuma casa. Si 'n arif de joc se le- 
капа Vochita, ca floarea pe cîmpie, în vîntişorul moale. 

Une orf, în virtej zburdalnic cuprindea pe Ionica, pe maica, pe 
mosu', pe mătuşa chiar, dar n'aveaü încotro bătrîni! si se "nvirtiaü 
cu dinsa. 

Numal aprigul conu' Arghire se feri cá de foc: 

— ]a má rog, ia má rog! 

— Nu vrei, tătuţă, să joci? Ca о bucurie că ti-aü ieşit pe 
gust alegerile...., strecoară sireata. 

Atita-l trebuie lui conu’ Arghire ! 

— Pe plac?! Pe plac?! Ca mine-poimine de-al de gramatieu' 
de pe moşia mea o să-l vedem Domnitor! 

— Atuncea să jucăm de ciudă !, se face a-l cuprinde fata. 

— Іа mă rog, ia mă rog! De multe ori mal văzut tupáind? 

— Nici cînd af fost mire? Nu! Zi, mosule! se "ntoarce către 
сопи’ Matei. 

— Ba atuncea a invirtit şi dumnealui o polcă! Da' numa "n 
dreapta. «Că "n stinga», zicea, «mi-e inima.» 

Vochita își duse minile la spate, întinse gitul spre tată-său, 
închise pe jumătate ochii de drácusor, şi, făcînd gura mică-mică : 

— 7ай, aşa făcea! mata, tátutá ?' 

— la mă rog! táió scurt сопи’ Arghire, ştii cá mie nu-mi 
plac şăgile astea ! 

Vochita ride istet, pornindu-se iară în legănări de vals: Се 
nostim e tátuta cu părerile lui învechite! 


51, zile in sir, aril dulci, înriuritoare se innáltará in casa lui 
Matel Cădere: coboraü une ori, ca să se ridice iară, să slăbească 
doar sara, lin şi blind, lăsînd încă inimile supt farmecul răsu- 
netului lor. 


Pe urmă, intr'o zi tăcu Vochiţa, ascultind dintr'aiurea ráspuus 
la cintecul său. ' 

Nimic nu auzi, şi rămase pe ginduri: 

De ce Conrad nu mai vine? 


www.dacoromanica.ro 


408 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Privirea ceia, de atuncea, şi soapta învăluitoare, minciuni să 
fi fost? 

O, cum ar vrea să sfărime zidurile astea de cetate, în zbor 
să s'avinte sus, cit mat sus, să cuprindă totul cu o singură privire! 

De cind nu se arată, nimeni nu-l pomeneşte. 

Cit o innábugá viaţa asta la fel, plictisitor de liniştită, in 
aceiaşi, тегей aceiaşi továrágie.. Leventi, Comăniţă, boieri bä- 
trini, cocoane bátrine! Cit q doboară sindrofiile nesărate, anoste, 
neluminate de о scînteie, doară, din duhul deştept al lui Paschi ! 

Şi regulat se aşeza Vochita supt aceiaşi fereastră si, cu bratele 
cruciş pe margenea gherghefului, sta ceasuri întregi cu fata in- 
toarsă, cu privirile duse-duse. 

Nici limbutenia Ionicát, nici ságile moşului, nici sosirea tea- 
trului de păpuşi nu o putură scoate din toropeala ce o cu- 
prinsese. 

Teatrul de păpuşi! Zimbeşte amar Vochita. În salon aü fost 
aduşi comediantil. 

Şi ce copilăroşi ЇЇ par toţi al casei, petrecindu-sí alături de 
Ionica, cu păpuşelele ce se mişcă, vorbesc, de-asupra parava- 
nului, prin ajutorul oamenilor ascunşi dedesupt. 

Si toţi parcă ай ceva din aerul serios, din căutătura gravă a 
celei mici, rămasă, după plecarea teatrului, cu nasul lipit de 
geam, cu ochi! după acel ládoiü-minune... 

Sor fi intrebind, ca Ionica, dacă norocul Rominului este cu 
itar! largi în cizme scurte, cu scurteică şi cu pălărie mare "n 
margeni ca oricare negustor, purtător însă al tainei păpuşelor, 
care vorbesc şi umblă, ca oamenă. 


Pe cind socotia aşa Vochita, pe aleia din stînga rondului de 
brad din mijlocul ográzil, se apropie Comaniţă cu mersul lui 
sáltáret, iar în mînă cu un pachet învălit în hirtie suptire de 
mătasă. 

I se stringea inima Vochiţel! : sigur flori din пой! 

Încep să o dezguste florile. 

De ce zimbesc cu toţii a ris plin de "nteles de cite ori Comă- 
nitá ori Leventi apar cu mănuchiuri, pe intrecute de frumoase? 

Abia inginá o multámire, dinaa. Ge are nevoie să se prefacă! 

O dac'ar fi de la Paschi! ЇЇ vie dragostea el, şi viii il wa tinea 
în inimă, în suflet, 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 409 


VI. 


'[ntr'o zi dupá amid vede pe Conrad suind scările, intrînd 
în sală, afundindu-se în cancelaria mosulut, aude usa inchizin- 
du-se "n urmă-i, aude, slab de tot, vorba lui multă, întreruptă 
rar dé vorba tătuţei. 

Ce şi-or fi zicînd ? 

Si-f închipuie stind unul in fata altuia, pe tátuta în fundul 
jilţului înnălţat, cu muşama roşie tintuità în cuiele cu gămălia 
mare de porțelan, cu pleoapele aplecate: o fi ascultind, cu bu- 
zele strînse, cu minile palmă "n palmă, cu degetele intrepuse, 
afară de cele două mar! ce se "nvirt unul în jurul celuilalt. 

Şi Conrad, căutînd să convingă cu graiul si cu puterea ochilor 
albaştri... 

Ce şi-or fi zicînd ? 


Tirziü sa deschis cancelaria. Si, prin bătăile inimii zvicnindu-1 
în urechi, a desluşit Vochita foşnetul mişcărilor lui îmbră- 
cindu-se în sală, a deosebit pasul luf pe scări, a privit prin 
perdeaua de «mul» sania dispárind în sunetul zurgalăilor. 

A mal auzit tusa scurtă a tătuţei şi pe urmă tăcere, tăcere 
adincă. 

I se stringea nesuferit inima: Ce o fi? De ce nu o chiamă? 
Ce ай vorbit? Ce a răspuns tátuta? 

De ce tac cu toţii, şi nimenea n'o chiamă? : 

Doamne! Un semn de lămurire ar vrea! 


Şi ?п casa mare linişte grea, apăsătoare ве lasă din ce in ce. 

Conu' Arghire, cu minile la spate, cutreieră dintr'un capăt 
într'altul odaia, tuşind intr'una, atintind podeaua şi, între sprin- 
cene, cu o brazdă adinc săpată. 

Nici conv’ Matei, nici duduca Agripina nu mal eraü ca in 
trecut, de se simtia tot mai stingheră între ei Ionica, si tot maï 
mult se întorcea cu gîndul la Caramláü, la voia bună a oa- 
menilor, ce foiaü de ici-colo, toată ziua, în curtea mare, la por- 
tile larg deschise pe care intraü din zori pănă 'n amurg dros- 
tele cu vecini, prieteni at tátutef, ori pe care veniaü cef ajutați 
de dingif. ; 

Si-f'era :dor de baba Mărgărinta, care tinuse "n braţe pe 


www.dacoromanica.ro 


440 - — NEAMUL ROMÁNESC LITERAR ` 


biata ei mamá, o lovia dor de fata ca un zbirciog a bătrinului 
pálimar de la biserica din curte, de graiul luf tremurat si mor- 

. folit în gura stirbá, şi milă nespusá de biata lui ființă, aşa, -în- 
covoiată, aşa prăpădită ! 

O cuprindea jale amestecată cu grijă de toţi nevoieşii de-acolo; 
de toţi cáteil si pisicutile crescuţi de dinsa: oare se dă celor in- 
ій portia zilnică de lapte si рёриѕоій ?.. Oare troacele din 
ортада sint ele pline cu тага pentru сіпї?... 

Şi, dacă nu, cum or fi dorind-o cu toţii, oamenii de acasă, pe 
dinsa — luminita lor —, cum îl zic! 

Aşa cá intro zi, pe cind Cománitá şoptia ceva Vochitel furi- 
şată după clavir, hărăţită de grijă, se apropie Ionica de сопи’ 
Arghire, din greü se lasă 'n coate pe genunchii lui şi, privindu-l 
cu stăruință: 

— Să mergem acasă |... 

Pare surprins, boierul: cum de nu-l venise "n gînd că numat 
aga s'or linişti lucrurile? Are dreptate, copila. 

Comăniţă auzise — pindia răspunsul, se tulbură de acel: «mer- 
gem-mergem !» hotărit —, şi plecă de vreme. 

Se "ntoarce, a doua zi; s'afundá în cancelaria mosulul. 

. Vochita desluşeşte glasul curtenitor al tînărului, glasul şăgalnic 
al boierilor. 

Şi, cum sa închis usa de la scări in urma lui,conu' Arghire 
năvăleşte în odaia ei: ` 

— Te-a cerut? 

Tăcută, ridică sore dinsul privirile întrebătoare : 

— Lam dat nădejde cá, mine, chiar tu îi vei răspunde... Nici 
să stai la îndoială... să-l iei... 

— Pe Cománitá ?... Nici de сит !... 

— De ce, má rog ? 

— De се?... Stil de ce! 

— Aha... Te-a fermecat veneticul cela ?!.. Cit trăiesc ей, 
aşa poznă nu ingáduiü |... 

-Ştiaii şi unul şi altul cá, de induplecat, nici vorbă nu-i. Unul 
pe altul se simtia tare 'n voință ca muntele de granit. 

Boienul ieşi pe uşă, iară Vochita se întoarse cu tata spre geam. 

O poruncă, tremurată de minia cuvenită, її săgetă inima: 

— Să vá stringeţi buclucurile, să ne "ntoarcem Jol la ţară! 

O slábesc puterile, pe Vochita: Jot? Peste trei zile? Din în- 


www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA: FETELE LUÍ CONU: ARGHIRE 411 





fundătura Caramlăilor ce veşti va mal avea de el?.. Doamne, 
aşa grea luptă e de dus cînd iubeşti? 


O ardeaü pleoapele si în obraji simtia ca dol bujori aprinşi. 


* 
* * 


Pe o dimineață posomorită de la sfirsitul lui Fevruarie, plecară. 

De sus, ceaţă deasă coborise peste scheletul încă negru al 
pomilor. 

Toţi — afară de conu’ Arghire — îşi uscaü pleoapele jilávite 
de mihnirea neaşteptate despărţiri. 

Numai Ionica zimbia printre lacrămi stolului de vrábiute um- 
Hate in pene, care ciripiaü, topáind mărunt, in margine de sant. 


ҮП. 


Abia îşi duce paşii Vochita, prin aleia răcoroasă а alunilor, 
се fac ca о boltă de frunzis, de-asupra capului. : 

Aicea-l adăpostul drag, prielnic: lumină pe jumătate, adincă 
tăcere ; doar citeva raze de soare, ceva foială 'n cring, ceva abia 
desluşit din freamătul йїп vale. 

Ostenită, se lasă pe bancă. Se 'ndoaie ca frintă "n două, si, cu 
coatele pe genunchi, cu bárbia "n palmă, se uită o vreme la 
umbra frunzelor tremurind în pata luminoasă făcută pe prun- 
dis, de raze. 

Pe urmă se 'ndreaptă, Vochita; îşi lasă capul pe ceafă, în- 
chide:ochi! şi, încet, încetişor, rásuflá: E bine, aicea! E dătător 
de viață acrul împrospătat de ploaia de peste noapte! O ame- 
teste boarea căldicică, încărcată de parfumul florilor din luncă, 
a florilor din grădină... Ce bine ar fi să aţipească!... S'adoarmá 
lin, adînc, netulburat... Ca "n vrajă, cîntecul din ering să-i odih- 
nească inima; са 'n farmec, vintigorul moale să-l risipească 
gîndul... Să uite o clipă, doară, golul din ea, din jurul el! 

Liniştea bună de altă dată, cînd o va regăsi? 

Vai, traiul intr'o singură, neştearsă amintire !... 

În тегви-ї legănat, sapropie Epraxia, sapleacă din şele, dez- 
miardă cu privirea miloasă chipul slab al fetei şi încetişor o 
roagă : 

— Й umezeală, aicea, puică, 

Vochita elátiná capul: 


— Nu... 


www.dacoromanica.ro 


412 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


— М ceasul doctoriel. 

— ...N'as mal lua... 

-— Ti-e mal bine? 

Dinsa clatiná iar capul: da. Închide ochil, şi o lacrimă de re- 
voltă se strecoară prin pleoapele strinso, 

Maica a vede si se grăbeşte spre casă: Dol ant!... Doi ani in- 
cheiaţi, de cînd zi de zi puterile fetei se topesc! Се аге de gînd 
conu' Arghire? Doar o vede şi dinaul şi nu o iea din loc! În 
ruptul capului, nu o iea din loc! Ce-i de fácut?.. Să meargă 
să-l întrebe : vrei so ucizi ? 

Si 'n graba spre casă, trupul greü al maica! se leagănă tot 
mal tare. 

Odată singură, Vochita îşi şterge cu ciudă pleoapele: doctorii 
peste doctori ЇЇ дай, si cred că-s dezlegat! сц asta!... Ah, ce 
ştii ef!.. Firf netede şi strimte "n judecată, de unde să pri- 
ceapă că gint pe lume şi suferinţe de-acelea, unde doctoria nici 
un rost nu are? 

Se uită la. minile-I suptirí şi palide: Cum a glábit! О fi bol- 
navă oara ?... Ce-ar fi să moară ? Ce-ar fi? !... 

ŞI-I închipuie pe toţi nebuni de durere. Pe tátuta topit de 
remugcare.. Ат veni şi Conrad... Cum va sta ea tapáná, nemis- 
cată — supt focul cáutáturif pierdute "n deznădejde —, fără o 
'"nfiorare caldá pe chipul palid, ascuns in betealá si floare de 
lámiitá... 

Si parcă-l vine să plingá, cum ar plánge pe alta: ce va zice 
Conrad de raza asta de dragoste, prefácutá pentru dinsul in fla- 
сага pustiitoare ? 

Se 'ndoaie din пой, Vochita, de-şi razimă coatele pe genunchi, 
si timplele in palme. 

Aproape de dinsa, grebla hiraciie pe prundisul cárárilor ; sápile 
se afundá innábusit in pámintul moale. 

Din spre sat сіпії lätraŭ a hirjoaná; cotcodáciaü cu larmá 
gáinile; rideaü argintiü copiil. : 

Şi iarna asta páruse nesfirşită: doriţi de munca tarinel, se 
îmbătaii plugarii, acuma, de mirosul pămîntului proaspăt, de 
vederea brazdei întoarse. Cu suflet minaü în urma plugului, 
plesnind din bice, îndemnind cu glasul. 

Prindeaü putere, de-atita cer senin; de-atita iarbă verde; de- 
atitea calde гале! 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: CĂRȚI SI REVISTE A3 


Si ce sfioşi, mal dăunăzi încă, iesiaü pe prispă si, cu palma 
de-asupra ochilor, cercetaü tot crimpeiul albastru din văzduh ; 
cu teamă de orice scamá de nouras, de orice adiere de vintisor, 
ce li-ar putea aduce omát si frig. 

Si cum se bucuraü de orice fir de iarbă, de orice buruiană 
de pe marginea santulul... 

De-odatá, cîntec de fluier acoperi ca un farmec orice răsunet 
de viață ; inginindu-se cu el, glas de femeie, suptirel şi limpede 
începe, piná ce, istet ca o izbindă, răspică aierul. 

(Urmează.) IRINA G. LECEA. 


CĂRŢI SI REVISTE. 





Cărţi. «File rupte», de A. Vlahuţă. — Note despre oameni şi lucruri, 
judecăţi asupra problemelor curente saü asupra problemelor eterne, de 
care se ocupă spiritele alese pentru a dovedi mai hine că ele nu se pot 
resolvi de nimeni, amintiri despre Eminescu, despre ce lăsa Eminescu 
a se înţelege din adinca luf fiinţă ascunsă, o biografie a lui Grigorescu, 
îndemnuri şi mustrări, strápungátoare critică a unor moravuri care n'aü 
dispărut, multă pătrundere, caraeterisări fericite, pe alocuri iertare,— 
iată cuprinsul «Filelor rupte» ale d-lui A. Vlahuţă. Lumea noastră, aşa 
cum s'a desfăşurat în cursul celor din urmă douăzeci de ani, se oglin- 
degte în ele. 

* «Ne chiamă pămîntul» de Octavian Goga. — De ciţi ani se aşteaptă 
volumul al doilea al d-lui Goga, acela despre care se spunea că va întări 
ori va slăbi părerea entusiastă — şi ре deplin meritată —, pe care o 
smulsese tuturora — afară de cel cari vorbese pentru dinşii singuri —, 
frumuseţa, energia, noutatea şi curátia volumului d'intăiu | 

Volumul al doilea se desfăşura insă pe încetul. Odată încă un chip din 
lumea cea adevărată a unor sate pe care poetul le-a iubit pe vremuri cînd 
faima nu-l furase spre innălţimi, unde nu rămîne cine vrea; altă dată 
frumoase pagine poetice, închinate apărării celor ce muncesc din greü 
pentru puţină răsplată ; tot mai des simbole, inspirate de literatura mo- 
dernă, foarte modernă, ori conflicte sufleteşti, judecăţi asupra lumii, de 
la culmi pe care staü o seamă de poeți şi spre care toţi ceilalţi rivnesc. 

Cum se vede, nu e aceiaşi gamă, nu e simpla gamă de cintec poporal 
din volumul inceputurilor. Nu e cineva în zădar poetul cel mai raare al 
Ardealului románesc şi unul din cef ma! intáiü poeţi a! neamului. Nu 
se simte cineva Їп zădar urmărit de privirile curioase ale tuturor criti- 
eilor romini. Nu se bueurá în zádar de fumul саіеі prietenilor din 


А14, NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





Bucureşii si de tilcuirea cu megtegug — o, cu ce mestesug 1 — а Ibrái- 
leanului de la domnu’ Stere care scoate Viaţa romănească, viribus unitis. 
Parcă-ţi vine nu ştii cum, să fii un simplu poet simplu, din mila lui 
Dumnezeü, din dărnicia norocului, din bunătatea unu! suflet limpede, 
din comunicativitatea unei largi inimi iubitoare, din spontaneitatea unei 
minţi ce păstrează puterea dumnezeiască pe care, afară de poeţi, o aii 
singuri copiil, de a se bucura necontenit şi tot asa de tare, de cite se 
petrec in lume, strecurindu-se modest supt ochii interesaţi ai oamenilor 
serioşi ! 

Ce mai face Goga? E mai mare ori mai mic? Cum îl arată ultima 
întăritură, ultimul firman de la Iaşi, Sibiiii or! Bucureşti ? Aga se în- 
treba critica rominá, şi d. Goga, ori de era la Sibiiü ori de era la Bu- 
cureşti, ştia bine cá дарӣ el merg ochii cercetători al d-lor critici. 

Mai uita o clipă de еї ca să ni infütiseze pe istovitul cosas, care simte 
că ascuţişul соаѕеї lui ar putea să taie şi altceva decit firul umed de 
iarbă înnaltă, ori ca să spuie ce se scrie în rávagul trimes de 


Patru juzi din patru sate, 
De la Murăş, maï la vale, 


in rávagul trimes Împăratului Măriei Sale, ori ca să repete ce cîntă copiii 
de Crăciun. Atunci, cînd era tînăr însuşi şi nu purta zale de luptă şi 
nu vedea înnainte steagul ţinut de soitari cari nu pot face rázboiü pe 
seama lor şi ţin prapurul altora, atunci pomenia pe comul» care nu 
fusese altceva decit o fiinţă chinuită în munca pe care n'o putea înţelege 
nici într'o privinţă. Atunci ştia să spuie povestea circiumel, a «crigmel» 
— şi acolo, ca şi în Moldova, se zice aşa —, care, ticăloşită de vremi, cu- 
prinde atitea amintiri în scindurilc-! putrede şi cárámida-T ruptă, Prin el 
vedeam pe băiatul de sat care pleacă, stăpinit de frică şi urmărit de dor, 
spre oraşele de lumină in care se intră pe pragul ros al şcolii. Recu- 
noaşteţi pe dascălul, pe pribeagul ce vorbeşte molcom şi trist cînd vi- 
jelia vieţii lui îl aduce o clipă acasă, pe mireasa ce-şi aşteaptă iubitul 
şi-l scrie din «carte», pe crişmarul înşelat de crişmăriţă care porneşte 
în lume după ce şi-a risipit avutul, pe «fata judelui Zábun», care sá- 
rută plingind pe tovarăşul de copilărie ajuns prea cărturar pentru 
dinsa ? Mulţămiţi poetului, ca si pentru cele citeva frumoase privelişti 
de natură. 

Da, însă, ráminind în acest cerc de adevăr prins cu dragoste şi rostit cu 
simplicitate, n'ai fi nevrednic oare de prețuirea «prietenilor», cari se joaca 
serios cu o jucărie pe care o numesc critică ? De sigur că da. Poetul 
trebuie să aibă o personalitate, una vijelioasă şi satanică, în care să se 
rüzboiascá o lume cu altă lume; societatea veche, societatea nouă, da- 
tina şi moda, căsuţa şi palatul, Răşinarii şi Pesta trebuie să se fráminte 


N. IORGA: CĂRȚI SI REVISTE 445 





în el. Dacă n'ar fi un filosof social, moral, naţional, ce s'ar mai alege 
din poesia lul ? 

Si iată poetul, ascultător de sfaturi, cum coase harnic la haina sa de 
mag, coase formule şi epitete, abstracții si filosofeme. Deschideti-vá 
auzul şi fiţi cu luare aminte cucernicá: dezlegări oraculare vă vin din 
cel mai adînc întunerec, unde numai văzătorul străbate, despre «suflete 
dugmane», «sclipiri infricogate», «virtejuri náprasnice», «veşnice neador- 
miri», «zbuciume de patimi», «sete de măriri», «vise deşerte», «nopţi si- 
hastre», «mindri morţi», «amărăciuni moarte», «eterne dureri» gi «du- 
reri îngropate», arăzvrătiri negre», «veacuri urite», «ispite infrigurate», 
«suflări de otravă», «soarte pribegi» şi «vitrege soarte», «ginduri pă- 
gine» şi «feumuseţi rănite», «vrăji ale firii» şi «porunci ale firii», «inte- 
lepeiuni ale firii», «funingini negre», «oceane de ură» si... Cain! 

A, ce frumoase versuri — şi tari! —, dar ce urita icoane; uf! ce in- 
tunerec fnnábugitor, ce atmosferă de iad! Ce soartă rea — «vitregă, 
pribeagă» — trebuie să fi avut bunul cintăreţ sfios care vedea cîtă lume 
se vede din turnul bisericii luf, dar o vedea asa de bine şi aşa de în- 
duioşat, — şi, mai la urma urmei, dacă e mică acea lume, pare că e aşa 
de mare cit putem înţelege noi din toată lumea ce este, şi poate fi ceva 
mai mare decit, în oricît de mici împrejurări, o adevărată iubire, o ade- 
vărată suferinţă, o adevărată jertfă de sine! 

Volumul nu e ilustrat. N'are chipul scriitorului. Mai bine. Căci ar 
trebui două, pentru cele două cuprinsuri ale lui. De o parte, un tinár 
mărunt, cu faţa fină, plete lungi blonde, duioşi ochi albaştri, privind 
cu oarecare spaimă spre vălmăşagurile de departe, din singurătatea 
unui sat bun de la care a plecat şi spre care cu drag se întoarce. lar, 
de alta, în cadru ultramodern, încunjurat de feţe prefăcute ori brutale, 
de reclamagii, de insultători publici, de nesănătoşi intelectuali, un ra- 
finat estet, deprins a depăna gindurile altora, ale tuturora, un mare 
maestru al versului, al rimei, al colorif poetice, privind îndrăzneţ, cu ochi 
ce cuprind o fară, un neam, pe care le crede ale lui, ре cind lingál de 
glorii pe care le cresc ca să le distrugă, fese neobosit coroane veşnice 
de teorii moarte. 

Ce va ieşi din dubla personalitate a anilor de crisá ? — N. IoRGA. 

* În editura Socec, «Noi şi vechi», de nuvelistul I.A. Bassarabescu. 

* Роеѕії poporale din Maramurăş dă, in foiletonul «Tribunel» (No. 51), 
studentul I. Broina. 

ÎN urăm să ni dea cit maï curind un întreg volum. I l-am tipări. | 


Reviste. Un număr bine ilustrat al «Junimii literare» din Cernăuţi. 
Frumoase impresii de la serbările din laşi, în amintirea Unirii. О poesie 
necunoscută a lui С. Popovici. Interesante tipuri de case ţerăneşti din 
Bucovina. 


A16 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





* «Arhiva» închină un număr lui Cuza-Vodá. Se publică іц frunte 
cuvintarea ţinută de d. A. D. Xenopol la comemorafia din laşi a Ligei. 


Ziare. Corespondentul parisian al ziarului Pall Mall Gazette constată 
cu regret că critica literară sănătoasă a dispărut. După dinsul, ea! à 
murit odată cu «unchiul Sarcey». O bibliografie dinir'ud mare ziar 47 
nu inseamná nimic mai mult decit legături de prietenie, îndatoriri re- 
ciproce între critic şi autor, зай mai adese ori suma grasă “plătită de 
editor către proprietarii ziarului. Ca să găseşti o apreciare senină şi de- 
interesată despre cărţile nouă, nu trebuie să mai deschizi marile reviste, 
ci publicaţiile periodice secundare. д. 

Străinul, invátind minte, vede în această decadenţă a criticei una din 
causele principale ale crisei pe care o străbate—oare numai o străbate ?— 
industria cărţii, a cărţii demne de acest nume,—inţelegem пої. Căci 
cartea-reclamă, cavtea sensafionalá, sai chiar pornografică, ig! vede din 
potrivă succesul crescind, iar coperta provocătoare, care năpădeşte în 
vitrine, insultă cartea cu adevărat literară, plină de ruşine pentru о ase- 
meneà vecinătate. De asemenea sint din ce în ce mal! părăsite prăvă- 
lioarele, atit de caracteristice, de pe cheiul Senei, in care altă dată eotro- 
báiaü după cărţi, cu setea nervoasă a căutătorului de aur, atiţia amatori 
tiner? şi bătrîni. — FILAMON VOLBURĂ. 1 


ж În străinătate lupta contra literaturii imorale se duce fără încetare. 
Astfel culegem următoarea ştire din „Journal de Genève“ (10 Mart 1909) : 

Biuroul internaţional contra literaturii imorale s'a întrunit de curînd 
în adunare generală la Geneva. În discursul săi presidential, d. Perinet 
a schiţat activitatea acestei agenţii, care iea o mare dezvoltare. Împre- 
jurul ef se vor grupa toate agenţiile care se ocupă cu stirpirea porno- 
grafiei în toate ferile. Biuroul va deveni astfel centrul informator al 
tuturor asociaţiilor. i 

În cursul acestui an biuroul a primit adesiunea întregit creştinătăţi 
catolice : Papa, cardinali, arhiepiscopi şi episcopi din lumea întreagă. B. 
Eugène de Budé, care fusese însărcinat să ceară ateste adesiuni, а primit 
mándátul de a face acelaşi apel şi pe lingă protestanți, începînd tn 
Franţa. 

Biuroul n'a avut decît să se laude de bunele sale relaţii cu căile fe- 
rate elveţiene, care totdeauna ай satisfăcut cererile 'sale privitoare la 
curățirea bibliotecilor din gări. — FILAMON VOLBURĂ. 


Eratá. Catedra de limbă şi literatură romănească de la Universitatea 
din Cernăuţi n'are limba de propunere germană, cum se spune în ar. 
ticolul d-lui C. Iordăchescu: d. Sextil Puşcariu a propus tatdeauna ro- 
măneşte. : 


www.dacoromanica.ro 


Invățăminte din viaţa si Domnia lui Cuza-Vodă '. 


I. 


De istoria pragmatică — de fapte — a lui Cuza-Vodá nu se 
mal poate vorbi astăzi, după cartea d-lui A. D. Xenopol, cu 
oarecare noutate. 

Starea izvoarelor împiedecă de la aceasta. Istoricul lui Cuza- 
Vodă a lucrat după ziarele timpului, după dezbaterile parlamen- 
tare şi după unele acte care i-ai fost impărtăşite. 

Din această categorie de informaţie pot ieşi pagini interesante 
une ori, dar icoana întreagă a vremii nu se poate desface. 

În adevăr, ziarul minte; el e făcut ca să mintă, în sensul 
intereselor unui partid saü altuia, al intereselor deosebitilor 
indivizi amestecati în politică. A descurca adevărul cuprins în 
această zilnică minciună e lucru grei, şi pentru aceasta trebuie 
gă capete cineva îndreptările de aiurea. Fără a mai vorbi de 
ziarele care prind opinia publică, simţul general al momentului, 
în greșelile sale, şi-l exagerează pentru а linguşi, a «bate "n 
strună», şi astfel a mina banul la Casa onorate! Administratif. 
Ce ar fi, in adevăr, dacă ar avea cineva naivitatea de a scrie 
istorie după judecata cutărui «Fagure» de la cutare «Adivor» ? 

Dezbaterile parlamentare represintà mărturisiri politice pre- 
gătite, foarte adese ori revázute, mal mult decit odată fundamental 
schimbate. Sint un document care nu e totdeauna interesant şi 
care poate fi dese ori puţin autentic. 

Actele de Stat care se pot avea mai lesne, sint menite, ori a 
face constatări care pot fi indiferente, ori a da supt o anume 
coloaze, acoperind, mistificînd si momind, situaţia unui moment. 


1 Tema unel conlerințe ţinute la Huși. 


www.dacoromanica.ro 


418 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 

Pentru a întregi şi a rectifica, pentru a da icoane adevărate 
şi judecăţi drepte, trebuie izvoare de alt fel. Trebuie memorii şi 
scrisori particulare. 

Memoriile se scrii tărzii — pe basa unor însemnări zilnice 
une ori, şi acesta e si casul cel mat bun —; se scriii de oameni 
cari aü părăsit scena politică si cari nu maï ай interese actuale, 
de oameni cari trăiesc în singurătate si acolo-şi culeg amintirile, 
le orinduiesc si le critică. Le critică avind acum un simt al 
datoriei de adevăr, pe care oricine ştie ceva o аге faţă de ur- 
mași,—generaţie pe care o respecţi si nu cutezi a o minţi fiindcă 
n'ai văzut-o, nu te-ar deprins cu greşelile eï si sti că te va 
judeca. 

Memorii avem puţine în literatura noastră. Oamenii nu le 
scriii uşor. Sint multe motive, adecă defecte orientale. Тіпегеа 
în curent a notitelor pregătitoare, cercetarea şi redacţia lor cer 
o muncă grea şi statornică, de care puţini sint în stare. În al 
doilea rind, e în noi încă acea stare de spirit nenorocită, o exa- 
gerată şi falsă discreţie ori sfială, care ne face să nu ne «ames- 
tecám», pentru са o lume răivoitoare să nu creadă cá la basa 
manifestatief noastre e o dorință de a ieşi la iveală, pe când, 
de fapt, oricine a prins in amintirea sa ceva din faptele mari 
ale unei epoce, ceva din personalitatea unu! om hotăritor, n'are 
dreptul să ducă în mormiut fărime de adevăr trăit care nu sint 
ale lut. Si, in sfirşit, atitia cari n'ar fi opriţi de aceste motive, 
nu scriă fiindcă nu cred că pot scrie, desi nu e vorba de un 
scris împodobit, literar — poate cele mat bune amintiri privi- 
toare la războaiele luf Napoleon I-iii sint ale ofiţerilor inferiori, 
ridicaţi dintre ostaşi, orf ale cine ştie căruia soldat. E adevărat 
că şi o educaţie greşită nu pune la indámina oricul e trecut 
prin şcoli putinţa de a scrie cuviincios. 

Astfel, cu privire la Domnia lui Cuza-Vodă, n'avem încă me- 
morii. Doar cind, dăunăzi, s'aü serbat 50 de ani de la înte- 
meiarea Romăniei, unii ofiţeri de-a! lui aŭ vorbit, în ziarele 
jubilare, cu privire mai ales la crima împotriva onoarei pe care 
aü făcut-o ofiţerii conjurat! din Februar 1806. Mărturisirile aü 
provocat polemici, cuprinzind alte mărturisiri, şi cu toatele vor 
fi de folos acelui care va fi în măsură a scrie pe larg şi temeinic 
despre acea zi nenorocită. 

Scrisori parliculare, corespondențe personale si secrete vor 


N. IORGA : ÍNVÁTÁMINTE DIN VIAŢA LUI CUZA-vODĂ 419 


ieşi poate la iveală, multámitá ma! ales obiceiului de a se vinde, 
de moştenitori, hirtiile răvăşite ale oamenilor cari ай jucat un 
rol în această ţară, anticvarilor evrei, cari le vind apoi, cu cîştig, 
Academie! Romine. 

Avem însă două colecţii de asemenea acte care fără îndoială 
se vor publică. Hirtiile rămase în stăpînirea lui Vodă-Cuza aü 
fost păstrate credincios de răposata Doamnă Elena, care le-a 
incredintat “fratelui sáü d. Teodor Rosetti, iar de la d. Rosetti 
ele aü ajuns la prietenul mieü A. C. Cuza. Ele cuprind acte 
privitoare la persoana Domnului, înnainte şi după detronare, 
precum şi corespondențe diplomatice de o mare însemnătate. 

Alte hirtii aŭ fost luate, în clipa trădării şi, din însărcinarea 
Guvernului celui noii, de cineva care ma! puţin decit oricine ar 
fi avut dreptul să scormonească în aceste hirtii cu scopul, măr- 
turisit, de a găsi dovezi de politică rea, de «trădare» a terit, în 
corespondenţa secretă a luf Vodă-Cuza. «Pot să caute cit or 
vrea, nu vor găsi ce doresc ef», a spus Domnul detronat, după 
mărturisirea soţie! lui. Si în adevăr zădarnic scotociră pripit 
minile pátimage: din acele scrisori n'a ieşit nimic alta decit 
ceia ce ştia şi lumea de atunci şi ceia ce ştim maï bine nol, cet. 
de astăzi: că toată activitatea publică a lui Vodá-Cuza а fost 
închinată numai binelui teri şi neamului. 

Să nádájduim că şi aceste hârtii vor vedea în curind lumina. 


II. 


Pănă atunci, pănă la cunoaşterea izvoarelor nouă, se va putea 
vorbi de Domnia lu! Cuza-Vodă dintr'un punct de vedere care 
nu e cel istoric propriu zis. 

Căci o epocă din viaţa unul! popor poate fi expusă din punctul 
de vedere al faptelor intàiü. Le afli, le fixezi, le insiní şi dar 
astfel, cu lámuririle si inlíntuirea pe care eşti în stare a le da, 
istoria pragmatică a epocil aceleia. 

Poţi — şi istorie, în adevăratul înţeles al cuvântului, să se 
incumete а o face numai cine are acest даг! —, pot! să reconstitui 
figurt, să invif viaţă în chipuri marl, stăpinitoare. Atunci al trăit 
о epocă şi faci şi pe ceilalți să o trăiască. 

Dar din stabilirea şi orinduirea faptelor, din înţelegerea şi zu- 
grăvirea figurilor, se desface un al treilea element, care e moral- 


www.dacoromanica.ro 


490 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


istoric. Oricine a lucrat pe lume nu scapă de judecată, de o ju- 
decatá pe care fiecare epoc o reiea potrivit cu alte norme de drept 
şi în altă rază de vedere. De la o vreme se impune o sentinţă 
care rămîne, desi revisuiri parţiale, aducind după ele modificări 
ale condiţiilor unei reputatif, mat sint cu putință. 

Din aceste dezbateri, care pot fi foarte pasionate faţă de anumiţi 
oameni si de anumite timpuri, resultà însă învăţăminte, regule 
de conducere politică, exemple de imitat, care sint bune în orice 
vreme şi pentru orice popor, dar ma! ales bune pentru poporul 
în mijlocul căruia şi cu privire la care sa desfăşurat o activitate 
politică, s'a afirmat o personalitate conducătoare. Si, dintre ge- 
пега{ Ше cărora li poate folosi povata şi exemplul, aceia care trebuie 
să fie mai lacomă de a le prinde, fiindcă îi poate ajuta mat 
mult, e generaţia care vine puţină vreme după o crisă istorică, 
după un eroi al istoriel. 

În acest sens voiü să vorbesc de fapta și firea lut. Cuza-Vodá. 

Şi, pentru aceasta, el poate fi privit din trei puncte de vedere: 
cum a înţeles datoria sa de Domn; cum a tratat problemele po- 


litice ale еросеї sale; cum a purtat povara nenorocirii sale. 
t „1 


Ш. 


Cind un print е crescut pentru tron, cind din cea mat fragedă 
copilărie a purtat uniforma, a avut regimente, a văzut presin- 
du-i-se arma si inchinindu-i-se steaguri, cînd i-au stat la indá- 
mină cel d'intáiü oameni aï neamului — atit maï răi pentru cine-l 
creşte, dacă-i lasă la o parte pe aceştia, pentru a lua mediocritátt 
supuse, personalităţi neclare, ori cine ştie ce educatori de meserie, 
buni pentru prinți ruseşti, ori, dacă nu, persani —, cînd astfel de 
oameni i-ai stat dec! Ја indáminá, pentru a-l initia în toate ra- 
murile vieţii pubiice, care nu trebuie să fie necunoscute unui 
Suveran, — atunci af tot dreptul de a fi pretentios şi aspru faţă 
de unul care, ajuns Ја cirmuire, arată că nu-și dă seama în de 
ajuns de datoria ce are de a munci stăruitor pentru binele terit 
şi neamului săi, orf terii şi neamului care l-aü adoptat, urmă- 
Trindu-l cu iubire de la cef d'intáiü paşi a! să! în viaţă. 

Aşa a fost însă cu Alexandru Cuza, ajuns Domn din întîmplare, 
prin noroc,— nu norocul luf, care şi-a cheltuit viaţa în septe 


N. IORGA: ÎNVĂȚĂMINTE DIN VIAŢA LUI cUzA-voná 421 





anf, ci norocul nostru care am folosit de pe urma acestei mări- 
nimoase risifiri de puteri? 

Fiü de boier, din familie mare, si nu prea mare, cu avere, si 
nu tocmai cu multă avere, crescut ca orice йй de boier din acel 
timp. Frantuzeste la pension, istorie sacră, istorie antică, istorie 
a Franciei, «literatură», aritmetică, arte de societate, maniere, 
călătorie la Paris pentru bacalaureat, care, oricum, era mai greii 
pentru un şcolar, astfel pregătit, al pensioanelor moldo-romine 
decit doctoratul de acum pentru absolvenţi! si licenţiaţii Facul- 
tátilor noastre. 

Sa întors în ţară. N'a fost, ca Mihail Kogălniceanu, agricultor 
care să practice agricultura, n'a întemeiat, ca această fire neas- 
timpărată în genialitatea еї, industrii: a hirtiel — vechiü sistem 
fără cîncurajări» de la Stat —, a postavului. Desi trăia supt сіг- 
muirea unui Grigore Ghica, venit prin revoluționari şi bucuros 
de colaborarea lor, n'a făcut administraţie. Ofiţer cu cariera ful- 
gerătoare — şi parcă astăzi nu vedem nol, în alte domenii, ca- 
riere aşa de fulgerătoare? —, colonel printr'un capriciu al Caima- 
camului Vogoridi, simțind mai mult ce trebuia să fie un ofiţer 
decît deprins la aceasta printr'o şcoală militară ort prin activitate 
la regiment, astfel era Cuza în ziua cînd fu ales Domn, ca să 
nu se aleagă Miha! Sturza ori Grigore Sturza şi ca să fie în stä- 
pinirea celei mal înnalte puteri măcar un om simplu şi simpatic, 
lipsit de ambiţie personală şi — lucru foarte însemnat — dispuind, 
ca locţiitor al Ministrului de Război, de oştire. 

Cunoştea puţină lume, doar cercul de tineri între сагі trá:se, 
«eleganta lume femeiască din laşi. Pe сеї de jos i-a descoperit 
după ce a luat Domnia; atunci intáiü, potrivit cu datoria lui, a 
recunoscut el cu bucurie omenia, munca răbdătoare, vitejia, cre- 
dinta саге sint virtuțile ţeranului nostru. In sfirşit, el n'avuse 
legături cu lumea de peste Milcov, care, prin conducătorii et li- 
berali, foştii republican! din 1848 şi de după 1848, dorise un alt 
Domn, pe generalul Nicolae Golescu, o figură cunoscută în Bu- 
cureşti. А 

Si, îndată după alegere,— ce sa întimplat cu această fire lăsă- 
toare, aplecată către petreceri, străină pănă atunci de orice 
muncă statornică, de orice spirit de jertfire ? Sa întîmplat că, 
printr'o schimbare subită, fulgerătoare, printr'o genială intuiţie 
a datoriei, omul ва transformat. Colonelul Cuza e una, Vodă 


492 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Cuza alta ; cel din urmă a luat de la cel d'intăiii doar anumite 
prietenii împovărătoare şi o singură iubire, pentru care-l mustră 
mai mult cef cari n'aü iubit niciodată. Încolo, pentru пої un om 
noii, adevărat лой, strălucit пой, a răsărit în Ianuar 1859. 


El a rămas acelaşi pănă în clipa abdicárit. Cuza-Vodă nu era 
un om solemn, pompos, formalist. Nu învățase nicăiri eticheta 
Habsburgilor şi ceremonialul lui Carol Quintul sai al lui Filip Te- 
nebrosul ; nu ştia şi nu voiă să stie cum se orinduiesc la un ju- 
bileü faitoanele, de la cel mat măreț oaspete străia pănă la cel 
din urmá lingáü de Curte si de ogradá. Eticheta a suferit con- 
tinuü de pe urma unui Domn, care se cufunda bucuros în rin- 
durile mulțimii, ca să afle, ca să îndrepte, ca să pedepsească şi 
să minglie, ca să miluiască pe ascuns de ochii lumii,— cum a făcut 
apoi, pástrindu-1 moştenirea, buna şi miloasa lui soţie, — cu un 
cuvînt ca să răspundă nevoii sufleteşti a neamului acestuia, de 
a fi iubit de suveranul sáü şi de a-l iubi în schimb, călduros, 
fără reserve, din toată inima. 

Si totuşi el a rămas cel d'intáiü din poporul săi. Ceva îl ri- 
dica mai presus de ceilalţi: aceia că nimeni nu-şi făcea datoria 
maï viteaz, mai despretuitor de orice meschină :prudenţă, mar 
înfruntător al celor mal straşnice primejdil, decit el. 

Sufletul lui întreg era schimbat. Prin gura lut nu mat vorbia 
un om, <i, cum se cuvine pentru un stăpinitor de oameni, un 
neam întreg. Întruparea naţiunii era el în gind si graiü. Cel 
d'intáiü fior de mindrie l-a avut generaţia de atunci cînd вай 
auzit cuvintele mindre cu care el vorbia Turcilor, Cabinetelor eu- 
ropene, proclamind o Románie mindrá. 

Amintiţi-vă pe acelea din ultimul mesagiu, cu citeva lunt 
“înnainte de abdicare, acele demne cuvinte prin care nega, de 
pe tron, orice ambitie pentru sine şi, amintindu-și de ceia ce fusese, 
făgăduia, cu gîndul la principele străin, pe care-l pregătise, um 
colonel Cuza, bun, modest şi harnic patriot, întors între tova- 


răşii ваї de odinioară pentru a lucra mai departe la binele terit 
şi neamului. 


Şi vorbe тагї, in cea mai simplă formă, găsia el, nu пита? 


pentru cei de sus şi în clipele cînd privirile tuturora eraü în- 
dreptate asupra lui, ci şi atunci cînd în cabinetul sáü de lucru 


uu N. IORGA: INVKTÁMINTE DIN VIAȚA LUI CUZA-VODĂ 423 
se îndrepta către un ofiţer din сеї ma! mărunți, chemat ca să 
audă dojane вай laude. Căci el stia că în această lume unde 
legea mu poate prevedea toate şi unde nu se pot fixă răsplătiri 
pentru orice fel de merite, cel ce face mat mult decit datoria 
ga are drept la cea mal frumoasă răsplată, care vine din cel 
mat strălucit şi maf mobil privilegiu al unu! principe: acela de 
a face pe ‘се! vrednic să coboare scările palatutuY sáü cu puteri 
de muncă înzecite şi, iarăşi, să facă a se pleca fruntea acelui 
‘саге şi-a călcat datoria fără ca legea să-l poată atinge. 


IV. 


Acest 'nepregătit — altfel decit prin puterea luY de intuiţie — 
-avu, din cea 'intáiü zi a Cirmuirii sale, o situaţie politică aşa 
“cum puţini printi crescuţi pentru tron aŭ avut-o înnaintea lor, 
о situaţie cu totul nouă, cuprinzind în toate privintile probleme 
„grele care cereaü să fie neapărat şi fără zăbavă resolvite. 

Administraţie modernă şi unitară — pentru amindouá Princi- 
jpatele—nu exista. Finanţele егай întrun adevărat haos. Oastea 
trebuia injghebatá din două corpuri de militie deprinse a sluji 
'Supt Steaguri deosebite, şi vechiul spirit al companiilor de militie 
înlocuit prin spiritul unor regimente luptătoare. Si, în acelaşi 
timp, se ridicaŭ amenințătoare pentru însăşi fiinţa noului Stat 
problemele cele тагї: a situaţiei internationale a Romăniel—unită 
trecător saü definitiv, pentru un timp numai saü pentru toate 
timpurile; a inláturürit vechii stăpiniri a mănăstirilor greceşti 
pe pămînt romănesc şi, în sfirşit, a improprietáririi teranilor. 


'Guza-Vodá ar fi putut greşi în alegerea domeniului unde 
trebuia să lucreze intáiü energia luf. Ar б putut să facă precum 
fac spiritele comode, căutind o manifestare aparentă, fie şi stră- 
lucitoare şi zgomotoasă, in domenil mici, in care se poate face: 
foarte uşor un fel de dovadă de originalitate, schimbind, în uni- 
formele ofiţerilor, de pildă, catifeaua gulerelor cu astrahanul, în- 
docuind mantaua cu dolmanul frances ori reglementind forma 
chipiulul şi, iarăşi, sohimbind, in ordine administrativă, întinderea 
plăşilor, numele .administratorilor, leafa pe care o primesc s. a. 

Айша war fi cutezat să înfrunte, într'o situație aşa de şubredă 
$i oy atit de puțină -deprindere a lucrurilor publice, chestii de o 





494 i NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


aşa de covirsitoare însemnătate. Ar fi închis ochii asupra greu- 
tátilor, ori ar fi căutat să scape de ele, în momentele cind sar 
fi impus mai mult, prin măsuri de oportunism care zăbovesc re- 
solvirea problemelor primejdioase, dar o şi ingreuie in măsura 
zábávit aduse. 

Domnul din 1859 a îndrăznit să atingă cu un curaj consecvent, 
cu un cavalerism jertfitor, cu un înnalt simt al celei mat înnalte 
datorii, pe care după dinsul nu le-a ma! avut nimeni, cele trei 
probleme de căpetenie. Ştia că una-l pune în conflict cu Turcia, 
care avea pe atunci mult! şi puternici aliati, că alta-ï crează pro- 
tivnică în călugării greci, decy în toată grecirnea, atit de solidară, 
şi in puternica Rusia, care, confiscind acasă averea călugărilor 
greci, nu înțelegea ca altif mal mici să îndrăznească tot aşa 
de mult. Таг chestia teráneascá trebuia să trezească duşmănia 
proprietarilor — afară doar de cîțiva idealişti desinteresat! са 
dinsul —, cari proprietari formaü atunci întreaga clasă politică, 
pe care wo puteal atinge fără а te meni une! sigure căderi. 

Toate problemele au fost atinse, cercetate, resolvite. Dacă 
legea de la 1864 nu e cum am fi dorit-o, aceasta se datoreste 
silintelor inviersunate ale proprietarilor, şi maï ales faptului cá 
acel care a decretat legea — neputind-o trece prin Camerá—n'a 
avut răgazul, — si ce îndelungat răgaz sar fi cerut ! —, pentru a 
o pune în aplicare aşa cum se cuvenia. 

Cu aceasta însă Cuza-Vodá iscálise peirea sa. Ea n'a întirziat, 


V. 


Am avut în trecutul nostru mulți pribegi, dintre boieri, dintre 
clerici, dintre Domni, ре сагі-ї goniaü păcatele lor зай răutatea 
noastră. Știm ce fàceaü. Cei vechi mergeaü cerşind, din țară în 
ţară, de la o Curte la alta, dintr'un oraş în altul, înfățişindu-şi 
genealogia si rugindu-se de un ajutor de drum, de un sprijin 
diplomatic. Unde n'aü fácut ef de ris tara si neamul lor? 

În timpuri ma nouă aü pribegit, dintre Domnit munteni : Ale- 
xandru Ghica, Bibescu, Barbu Ştirbei, dintre Moldoveni: lon 
Sandu Sturza, Miha! Sturza, Grigore Ghica. 

Ce făceaii еї după pierderea puterii? 

Párásiaü tara, chiar fără a fi siliţi. H înnăbuşia aierul, îi dez- 
gusta pămîntul, ЇЇ umpleaü de minie oamenii nerecunoscători; 


N. IORGA : ЇХУАТАМІМТЕ DIN VIAȚA LUI CUZA-VODĂ 425 


Îşi püstraü prietenii adevăraţi, partisanit ; H intetiaü in dusmánia 
faţă de regimul cel пой, cel puţin pănă la venirea ca Domn a 
Principelui Carol. Se intorceaü numai atunci cînd zorile unei a 
doua Domnii păreau cá răsar pentru dinsil. 

Dot siguri fac excepţie. Acel Grigore Ghica-Vodă care, trăind 
simplu în străinătate, luptâ pentru Unirea cu principele străin, 
distrugînd astfel orice viitor politic pentru dinsul, şi care, nein- 
teles, calomniat şi în ceia ce priveşte onestitatea sa personală, sa 
împuşcat mai curind decit să se apere. Şi acel mai vechiü Ioan 
Sandu Sturza, care răspundea, în 1828, ofițerului rus venit să-l iea 
în primire ca prins politic, aceste simple şi memorabile cuvinte: 
«Spune-i dumisale că, de уга să mă păzească din poruncă, să-şi 
urmeze datoria luf cum stie, iar, de vra să-mi facă teremonie, 
îi multámesc, că n'am trebuintá de strajă rusească, fiindcă mă 
păzeşte Dumnezeu». 


Ca dinşii si maï presus decit dinşii a fost în exilul вай Vodă- 
Cuza. Îndată după ce avu cunoştinţă de constituirea unui пой 
Guvern legal, el ceru să fie scos din ţară. Nu pentru cà o ură, 
dar pentru că ştia bine că presenta sa ar strica o pace de care 
aveau nevoie instituţiile nouă pentru a se înrădăcina, regimul 
cel пой pentru a se consolida. 


A plecat. Din străinătate n'a venit de la dinsul nicio protestare, 
nicio plingere, пісїо atitare, pe care le despretuia de o potrivă, 
Nobilele lui scrisori către principele Carol, înlocuitorul sáü, sint 
vrednice de a fi cuprinse în orice carte pentru cultura politică 
a poporului. 

Odată ambasadorul frances din Viena sa oferit să ajute în- 
toarcerea lui pe tron. Cu indignare, Cuza a răspins sprijinul 
străin. 

Altă dată a fost ales deputat, senator, de acea opinie publică 
romănească, înşelată o clipă, zăpăcită, înnăbuşită maï mult, care 
se deşteptă însă îndată, plină de recunoştinţă şi admiraţie, in 
favoarea lui. A refusat. Pacea terif lui îi era mai scumpă decit 
orice alta pe lume. 


Trăind aşa ultimii săi ani, el a adaus la învățătura cá nu 
trebuie să ocup! locul la innáltimea căruia nu te poţi ridica, la 
о a doua, că e dator un Suveran să risce şi situaţia sa pentru a 


496 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


da o soluţie curagioasă problemelor mari ale timpului şi o a 
treia : că jertfa pe care af făcut-o odată pentru binele neamulul 
şi terif, nai dreptul so retragi. 

N. IORGA. 


GHIORGHIUT 


Regulat, de două orf pe an, primăvara şi toamna, má cercetează 
un mosut uscat şi înnalt, îmbrăcat in zdrente, ca o sperietoare 
de vrábif, pe care o pun oamenii în grine. lm! iese înnainte, 
totdeauna surizind, iar ochii albaştri spálácitt i-s plini de bucurie. 

— Am venit să văd ce mai faceţi, că tare mi-a fost dor de 
dumneavoastră, zice el, şi se aşează pe lavitá lingă mine. 

— Sănătos, mos Ghiorghiut, sănătos și sprinten ca un junişan. 

— D'apo! că mi-s uşoare şi hainele! Mi le-a dat acum un ro- 
min. Asa-s de uşor in ele, ca pasărea în pene. 

— ра’ bine, mosule, pe unde-aí maf umblat d-ta de astă 
toamnă ? Unde-a! iernat? 

El își desprinde traista de după git, o pune pe lavitá, si mă 
priveşte dulceag. 

— Eü, cum mă ştii d-ta, tot cuprind la sate. Că am carte 
de Ја Împărăţie, precum că toate satele-s а? mele pănă ' Тага 
Ungurească. Acum eü ce fac? Acum eii cutreier satele, şi tot 
cuprind la sate. Toţi сӣзепії im! дай, pe unde intru, o bucată 
de pine, un brus de mămăiigă. Acum mie mi-e de-ajuns atita. 
Capăt cit să minc intr'o zi. Cà sin rugăciune zicem să ni deie 
Dumnezeü pinea cea de toate zilele. Nu vorbesc eü bine? 

— Ba bine, mosule, да’ nu-mi spusesí unde-al iernat iarna 
trecută. 

— Întrun sat, aci peste munte. Vezi că ей iarna mă trag de 
la munte si cuprind satele de la țară. Acum în satul acela este 
un popă. Si, dacă este un popă, popa acela are vin în pivniţă. 
Mă duc la el — că-l bun Rominul —, si, cit vin voiü cere, atita 
imi dá. Cá are un mat, si matul acela il virá 'n bute, trage 
odată, $1 se umple o litrá, trage de două orf, si se umplu două, 
litre. 

Ghiorghiut îşi supse obrajii, să-mi arăte cum trage popa din 
mat, 51-91 arătă dinţii rari. 


I. AGÂRBICEANU: GHIORGHIUT 427 





— Pare cà, de-acumu-l anul, af maf pierdut un dinte, mosule 7 
— Pierdut, da. Si era la noi în sat, de unde-s ей, un popă, 
şi acela avea dinţii insirati са mărgelele, si if punea în gură, cá 
era Stirb. Da’, cind bea lapte, nu-i punea, numai cind minca pine 
şi carne. l-am zis ей să-inl deie mie dinţii ceia, da’ el nu, cá 
nu-l mal place la preuteasă de el, dacă 151 dă dinţii. Da’ mi-a 
zis că-mi dă el nişte dinţi de cal, să-mi pun. Ей am ris, si-am 
zis: Ba la dracu’ părinte; eŭ lucru spurcat nu pun in gura mea. 

— Te-ajuti, se vede, şi fără dinţi, că nu estt slab. 

— Am fost si slab. Azi iarnă venise moartea să mă ducă. 
Uitasem fereasta deschisă, şi amărita de moarte se şi strecurase 
în casă. So vezi nepoate, că-i mică, numa! cit un puiü de găină 
la trup, şi are nişte piciorute si min! ca nişte găteje suptirt. Ea, 
cînd vine la om, vine cu páhàrelul de vinars dulce în mînă, si 
zice: Să-ţi dea Dumnezeu noroc, — şi închină cu păharul. Dacă 
itf uiţi de tiné şi іеї páharul, s'a isprávit: af căzut în stăpînirea еї. 
Da ей n" l-am luat. Sta, încirligată de spate, innaintea mea si 
vrea să mă ducă. Du ей i-am zis: Stai puţin, să deschid usa, 
că, vezi d-ta, fereastra-f mică, si ей nu închep pe fereastră. Stă 
ea, Si deschid eü usa. Dar, cind a trecut de pe prag, treptele 
eraü rele; amărita de moarte s'a impiedecat, si a căzut. Pe semne 
îşi frinsese picioruşele uscate, cá tot gemind sa dus. 

— Dar bine, mos Ghiorghiut, omul poate vedea moartea cu 
ochi! ? 

— Cum să nu, şi poate s'o şi alunge, numai să stie cum. Nu ştii, 
cînd va mai veni, се voiü face cu ea, се să mai iscodesc. Adecă 
aş şti ей un leac tare bun, numat ce folos, că nu se poate? 

— Ce leac, mosule? 

Ghiorghiut suride, îşi iea traista pe genunchi, şi zice: 

— l-am spus si cantorului, că mi se plingea mereü că are 
năduşală şi frică de moarte. I-am spus să soarbă în toată ziua 
trei blide de năcreală si o donitá de lapte de oaie. Mat bun leac 
nu se poate! Că moartea, piţigăită cum e, dacă te vede aşa hrănit, 
se sperie de tine şi nu sapropie, că nu te poate duce, grei 
cum eşti. Da’, de 'mbuci numai o feliutà de carne şi una de pine, 
cum fac domnii, te iea şi te duce, cum duce viespele o muscă, 

Ştiam că bătrinul avuse о tocmealá cu cantorul, să-i fie pă- 
curar la of, şi-l întreb: : 


498 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


— Am rămas fără balmoş vara trecută, moşule. Şi toată vara 
i-am dus dorul. : 

— Vezi că nu-i om de cuvint cantorul. Am făcut tocmeala 
că la Constantin cu Ilina numai să vin la el pácurar. Váz't-ai, 
că ţi-am fost spus şi tie? Cind mă duc, zice că şi-a uitat şi-a 
pus alt pácurar. Acum şi mie-mi раге гай de balmoş. Că nu-i 
nimic mal bun pe lume decit balmoşul, să-l mine! pănă nu dă 
căldura soarelui. Cind dă căldura soarelui, ce să faci ? la să te 
tragi la umbră de copac şi să zăcăreşti aga 'pănă dă inseratul. 
Că oaia de aceia-i dobitoc minunat, cá nu te face alergi prin 
căldură, că stă şi ea la umbră. De aceia aş fi tot vrut să fiii şi 
eü păcurar. 

Mos Ghiorghiuţ, de cite ori vine la mine, aduce vorba despre 
cătănie. Ştie si-acum mustra, mustră ungurească, — el servise la 
honvezi. Se ridică, si-m* face citeva întorsături, spunînd silabe 
de comandă, pe care abia le poti înțelege. 

— Val de mine, mosule, d-ta se vede cá nu mai uiţi ce-ai 
învăţat odată! 

— Nu, nepoate, ca fost şi o învățătură a dracului. Vorba şi 
palma, întorsătura şi pumnul, «salutirul» şi patul pusti. Сиё 
bătaie am mîncat acolo, era destulă la un sat de oameni să-i 
bolnăvească pe toți. Si în zece rinduri maŭ chemat tot cite opt 
săptămîni. Cind m'am dus a doua oară, mam spovedit la popa 
de la пої şi mam cuminecat; m'am gătat că de moarte. Si, de 
aici în colo, de cite or: mau chemat, tot aşa am făcut. Cind 
scăpam, plingeam de bucurie şi nu puneam nimic îu gura mea 
pănă acasă. 

După ce ise pare lui că mi-a povestit destul, se gatá de ple- 
care, şi-mi zice: «Acum de aş afla numa! vre-o cale să mai pot 
înşela moartea. Să-mi dea ea mie pace, să umblu prin sate, să 
tot cuprind la sate, că toate-s а’ mele pănă n Tara Ungurească. 
Aşa mi-i de dragă, nepoate, viaţa, şi-aş voi să mai trăiesc vre-o 
şesezeci de anf... Că de се să mori? lată, o bucată de pine îmi 
daŭ rominil, şi mie mi-e destul. Şi-mi! place mie să umblu aşa 
prin lumea asta a lui Dumnezeü. Să ştii cá de toamnă am să vii 
iar, şi am să-ţi spun ce-i mat noi prin ţară. Atita folos să-ţi aduc 
şi ей! Mam gindit acum să-mi tot zic rugăciunile, ori pe unde 
vol merge. Şi tatăl din cer mi-a da o bucată de pine. De două 
veri merg şi la mănăstire, la icoana făcătoare de minuni a Маісії 


CONST. MANOLACHE: POPORUL PETRECERE 429 


Domnului. So vezi, dráguta, cìtu-ï de afumată, si se uită la mine 
de parcă mă cunoaşte. 
Si pleca, pásind uşurel, mărunt, in zdrentele lut vechi. 


Dar in primávara aceasta am asteptat zádarnic pe mos Ghior- 
ghiut. Trecuse Singiorgiul, si nu mat venia. În Simbáta de Ru- 
salii, mă trezesc cu un sătean că vine la mine si mă chiamă 
grabnic Ја el acasă. Nu-mt spuse nimic, pán' am intrat in curte: 
«E aici Ghiorghiut, si zice că vrea să te maï vadă odată, că de 
acum se duce pe lumea cealaltâ.» 

Înfiorat, intrăiii în casă. Moşul zăcea, váitindu-se, pe un pat de 
scinduri. Barba-Y crescuse mare, albă ca la un popă bátrin. 

— [acá te-am chemat, nepoate, —zise gemind moşul,— să-ți spun 
că de acum mă duc, şi cá te rog de ceva. Pe mine maŭ chilăvit 
nişte gendari cold pe teri; ziceai că nu-mi umblă scrisorile si 
pe satele acelea. Eŭ li-am spus cá am voie de la stăpinul să cu- 
prind toate satele pănă "n Tara Ungurească. Atunci s'aü miniat 
şi aü început să mă îmblătească, 

Se vede că mai rupt tot, că m'am tirit aşa numa! ca serpele 
păn'aici. M'au maï luat nişte Romini în căruță şi-aşa am ajuns. 
Acum e răi, că mor, да’ n'am ce face. Tu să-mi da! douăzeci 
de bani să-i dau рореї, cá vine azi să mă grijească. Şi, vezi, spune-i 
să ţină la moartea mea cazania bătrinilor. Că-mi! tare place ca- 
zania bătrânilor. 

Şi după patru zile popa a spus cazania bătrinilor. 

I. AGÍRBICEANU. 


POPORUL PETRECE. 


(DUPĂ SULLY-PRUDHOMME). 
Poetul naiv, care gindeşte şi-apoi scrie, 
Se miră azi de lucruri ce vor hazlii să fie. 
La teatru cîte-odată se 'nloarce, şi, vázind 
AV proştilor haz mare, ce merge tot crescind, 
De-un calambur prea ieftin, din loje pănă "n staluri, 
Se simte-atit de singur zvirlit în aste valuri 
De oameni groşi ce-şi saltă rizind votunda burtă, 
той, cu ochă trişti, cu fruntea abătută, 


430 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Se furişează "n taină, neaşteplind cortina. 
Respiră m [ine liber, şi ochii pe senina 
Tárie de 'ntunerec, din slea în stea, îşi duce. 
Cind poți ieşi de-acolo, ţi-e noaptea mult mai dulce ! 
Ce biue-i să vez Seina cea neagră şi inceatá 
Supt poduri vechi purlindu-şi málasa unduiată 
Şi picuri de lumină ce mbwinsa tremur sfint 
Ca lacrimă avginlale pe-un giulgiu de mormint ! 
Privind doliul acesta, uiţi visurile hide. 

Vai! unde-i veselia ce sándloasá ride? 

Al nostru singe galic ce vițiu-l strică oare? 
Cind vom mai vide visul onest de-odinioare ? 
Azi nu avem decil absurde bacchanale, 
Murdar mascate farse pe scindure banale; 
4g face-urite vorbe mevrednica váspinte 
Cu-a neamului ilustru al Francie, cuvinte. — 
Cuplete cu refrene ce necinslesc rostirea ; 
Romane hide, pilde ce-arală înjosirea ; 
Palavre ’n care ura nimicuri pune m cale; 
Poveşti de tilhárie, sau «rame criminale, 

Ce inimilor drepte atit sint de funeste; 

бай vodeviluri care courup femer oneste ; 
Pentru bărbaţi batjocura, expuse îndrăzneţ ; 
Sai scene "n. care сатса femei, stă la pref, 
Precum ar sta expusă in vind la căsăpii, 
Meşteşugit s'atragá imboldul poftei өй; 
Parade în decovun cu sensul fără artă, 
Demne de şuier, daci privirea cea desavtá 
No satură ; arcuge ce n lira hu Homer 
Lovesc urit; şi scene cu-amorul efemer, 

Ce din capriciu merge, căzind, la meserie: 
Priviţi ce desfăleazu poporu °п veselie! 


Etern vitel de aur al lumii, o Prostie! 

Tu-al căr cult uşor indeamná la sclávie; 

La jug, al {ай complice, prea lesne tu irime[i, — 
Scump monstru prea-pulernie, се, sarlalan, te myeţi, 
A lua "^n batjocurire gindirile "ntelepte, 

Domneşte !, dar, la vindu-[i un ris cumplit te-aştepte, 


N. IORGA: PRIVELIŞTI DIN ŢARĂ: PASCANIÍ 431 


Ca jucării din tine despreţului să facă! 
А? bunului simţ bice asupră-ţi să se 'ntreacă: 
Ridice-se la rindu-i, şi nempăcat să ridă, 
Batjocurind, la rindu-i, batjocura ta Май, 
Și facă să lucească la soare desbrácate 
Urita-ţi josnicie şi-a ta stupiditate! 
Tu, Moliere, te mnalţă | te "'nnalt', Aristofan ! 
Hai! faceţi să asculte poporul cel profan 
Doar imnuri ideale, prin risul ce amar e, 
Prin risul ce-ă asemeni scrişnituluă de fiare ; 
Răsune viă printr'insul doar gindul clar şi drept, 
Frumosul ris ce şade unui puternic piept, 
Un тїз sfint şi eroic, răzbunător gindirii, 
Dind tinerilor inimi vibrarea nemuririi ! 

Сомѕт. MANOLACHE. 


Priveliști din ţară: Pașcanii. 





Cine trece pe lingă Paşcani vede numai, pe dealul cu multi 
copaci pürásitl, cari putrezesc si cad, o curte boierească, si ea 
pecetluită cu semnul uitării, apo! dincolo de băltoacele вай de 
práfária din dosul marit gări, pline de Jidan! în veşnic harhăt 
de cîştig, şi de călători ce se schimbă grăbit, şirul de práválit 
aşezate acolo pentru a momi şi despoia pe cărăuşi, pe vizitif şi 
altă sărăcime creştină care se amestecă zilnic cu Evreimea bir- 
jarilor dela birjile răpănoase, scofilcite, ciuruite şi jupuite, în văl- 
másagul de sosire şi plecare, de геше şi sfezi, de strigăte si 
pocnituri de bice. 

Nu e însă fără interes să te suf pe uritul deal gol de lut ca 
să ajungi la aşezarea de odinioară a strămoşului Pasco şi a nea- 
mului săi. Vei găsi acolo o ciudată colonie industrială nouă, o 
stradă de Evrei, o pasnicá mahalà creştină, o biserică din veacuri 
ce eraü bune în toate privintile, şi, dacă te va lăsa nu ştii ce arendaş 
de nu ştii ce natie,—- cată să vezi şi Curtea care dáinuieste acolo 
încă din veacul al XVII-lea si a găzduit multi stăpîni adevăraţi, 
cu iubire gospodáreascá pentru dinsa, pănă sa ajuns la năimiţii, 
la chiriasit, la neintelegátorit şi nesimţitorii, frați bun! cu duhul 
risipurilor, din timpurile noastre. 


432 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Gara n'a chemat numai avangarda iudaică de peste santurile 
puturoase; ea a strins, pentru atelierele еї, care cuprind, in 
preajma uriaşelor cuptoare cu adincurile înflăcărate, o lume în- 
treagă de lucrători, fel de fel de Poloni, Чеш, de Romint dezră- 
dácinatt si declasat!, pănă la elementele industriale normale care 
toarnă si bat astăzi fierul în acele peşteri negre ale une! munci 
grele. Si aceştia toți aü luat in stăpinire vechi case țerăneşti, Іе-ай 
prefăcut, le-au înnădit, le-aii împodobit şi încadrat după gustul 
lor, вай, altă dată, aŭ oplosit unde si cum aŭ putut, in origi- 
nale lăcaşuri de lemn, de fier, de tablă, de geamuri, care sînt 
adesea cortul modern al muncitorului industriilor. 


Strada de sus, a negustorilor, arată pe alocurea că a fost ro- 
mănească. Recunoşti cu plăcere în cutare -dughiană care va dis- 
părea, frontonul cu вірі de zid, loggia largă din faţă, dincolo 
de care se deschide uşa de fier asupra depozitului umbros al 
mărfurilor. Cei се multámesc însă astăzi nevoile clientelei terá- 
neşti de prin satele vecine, sint obișnuiți! Evrei, cari desfac cea 
mal ieftená si cea maï proastă marfă de nimica. Rominil încep 
însă a se ivi din пой, şi unul din noil negustori de neamul nostru 
se recomandă са un coleg а] d-lut Sadoveanu, care a descris multe 
părţi din viața acestui «Váscant» —, scrie el discret —, in care 
şi-a petrecut copilăria. 


Într:o curte întinsă, (оста! la capăt, aproape de casa boierească de 
unde nu-i mal vin ctitori пої, ocrotitori şi inchinátorf, — se ri- 
dică biserica veche, cu glopotniţa zdraváná, înfiptă innaintea 
unei zidiri care păstrează,—şi după «prefacerea de iznoavá», «in- 
noirea cu adăogire» si «inpodobirea inláuntru cu toate cele după 
cuviinţă» a luf Iordachi Balş, fiul Saftei Cantacuzino, urmaşă a 
întemeietorilor,— liniile ei potrivite. 

În altar, pomelnicul slavon înşiră tot neamul cantacuzi- 
nesc, încă înnainte de acel Iordachi Cantacuzino, mare si pu- 
ternic, bogat şi mindru boier al lui Vasile Lupu si al urmasi- 
lor săi, după care-şi luase numele si străinul dintre Bălşeşti, 
care la 1807 se simţi dator cu o reparaţie temeinică faţă de 
prinosul evlaviei aceluia de la care-i venia şi această frumoasă 
moştenire. Pe clopotniță, tocmai sus, se mal vede, cam innegritá 
de vremi, pisania lu! Iordachi Vistiernicul si a soției sale, Ale- 


G, ROTICĂ: RUGĂCIUNE DE PRIMĂVARĂ 433 





xandra, care închinară Ја 1664,— supt bunul Domn Istrate Dabija, 
deprins а bea mult, din cinstită oală de lut ce nu-ţi spune cit 
a mat rămas, aceasti frumoasă biserică Arhanghelilor si arhistra- 
tegilor de oşti Mihail şi Gavriil. 


Şi, după ce rătăcirăm, prin această mare încăpere de piatră, 
goală, umedă, rece şi tristă, o luarăm prin mahalaua cu case 
albe, de jur imprejur incunjurate cu cerdace largi, aerate, să- 
nătoase, prin cimpul de primăvară, încă pustii — latifundiu căzut 
în ghiare arendășeşti, ce se înfig bine în brazdă — spre un schit 
al Brăteştilor, despre саге ni se spusese multe. 

Am găsit la o parte de satul lipovenesc şi romănesc un do- 
meniu de mănăslire, întins si bine lucrat, de femeile satului 
care, aflăm pe urmă, stiaü bine drumul la părinţii izbăvitori de 
păcate vechi şi dătători de nouă păcate. În mijlocul unor chilii 
locuite odinioară de ră! gospodari cari aveai numai haine de 
călugări, o biserică, al cárif caracter noi iese răpede la iveală. 
Agale, obosiţi de posturi, fără îndoială, de rugăciuni istovitoare, 
de cáintà pentru greselile cárnit afurisite, tráiserá acolo rînduri 
de monahi! cari ajunseseră la urmă dincolo de margenile celei 
mat oarbe ingáduinte. Acuma un preot de mir li-a luat locul si 
trăieşte in bielşugul unul senior feudal, avindu-sí, departe de 
ochil lumii, bogăția sa de pămint, şerbil să!, ciîştigul săi legiuit,— 
fără a fi dator măcar cu slujbe bietilor oameni din sat, cari aü 
acolo jos biserica lor romănească şi capiştea lor lipovenească. 








N. IonGa. 
RUGĂCIUNE DE PRIMĂVARĂ 1. 
Doamne, te "ndurà $i "n blesteme piară 
De-un orfan norod, Rodul griuluă 
Şi de supt tárind Ce va fi atins 
Trăsnete răsară, — De străina mină, 
De-or atinge brazda, Și nu-i mai primească 
Ce-o muncim o vară, Colţul vre-o ţărină, 
Pagi străini şi lacomi Unde-a cădea bobul 
De muncilul rod! Dat blestemului. 
1 Din volumul ce se va pune in eurind supt tipar. 
2 


434 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Şi vol, riuri sfinte, 
Ce ni-afi îngropat 
Lacrimile noastre 


După stearpa muncă, — 


Dintr'o luncă strige 
Către altă luncă, 
Veşnic : « Răzbunare», 
Glasul cel turbat. 


` Cadă grei, bleslemul 
$t osinda grea 
Peste apa, care 
Fi-va să adape 
Cal străin în țară 
Şi între alte-ape 
Fie, Doamne, seacă 
Matca pururcă. 


«Răzbunarea strigă 
Şi tu, bulgăr sfint; 

Şi tu, ciocirlie, 

In văzduhuri cîntă 
Cintecul în care 

Ura se frămintă ; 

Şi tu, brad de munte, 
Geme-acelaşi cint! 


Si, țişnind din țernă, 
Singe să vedem, 

Si din alba pine 

Din străina gură ; 
Singele nutreşte 
Negrul colț de ură: 
Ота nin viaţă; 

Ură, Doamne, vrem! 


G. ROTICĂ, 


À. CRHOV 





O INFORMAȚIE 





Era pe la amiază. Rázasul Voldirev, innalt, voinic, cu capul 
tuns, ochii holbatt, îşi scoase paltonul, îşi şterse fruntea cu ba- 
tista de mătase şi intră timid in sala de şedinţă. Acolo scria... 

Unde aş putea să capăt o informaţie? se adresâ el aprodului, 
care, din fundul sălii, ducea о tavă cu păhare. Am nevoie de o 
informatie si de o copie după incheierea Consiliului, 

— Acolo, má rog! lată la acela care stă lingă fereastră, — zise 
aprodul, arătind cu tava spre persoana mărginaşă. 

Vladimir tuşi, apo! se іпагерій spre fereastră. Acolo, în dosul 
unei mese verzi, pătate, stătea un tînăr cu patru moţuri pe cap, 
cu nasul lung, roşu si cu mantaua descolorată. 

Cu nasul virit în hirtii, scria. În jurul mesei drepte zbirnia о 
muscă, iar el lungia buza de jos, de-si sufla supt nas, operaţie 
ce dădea feței sale o expresie destul de ocupată. 

Aş putea aici..., la d-voastră, se adresâ Voldirev, să capăt o 


www.dacoromanica.ro 


A. CEHOV : O INFORMAȚIE (TR. DE LUCA BRÍNDZÁ) 435 


mică informatie asupra afaceri! mele? Ей sint Voldirev..., ma! 
-am nevoie si de o copie după încheierea Consiliului de la. 
două Mart. 

Funcţionarul muié condeiul in căli.nară şi se uită dacă nu 
„cumva a luat prea multă cerneală. Convingindu-se că penita nu 
va picura, începu să scrie iar. Buza se lungi din пой, dar nu 
mai avea nevoie să sufle; musca se aşezase pe ureche. 

Pot să capăt o informatie aici? repetă Voldirev peste un 
minut. Ей sînt Voldirev proprietarul... 

— Ivan Alexeici! strigâ tunctionarul, ca si cum mar fi văzut. 
„pe Voldirev, vei spune negustorului Ialicov, cînd va veni, să-ş 
legitimeze copia după declaraţie la Poliţie. De o mie de on 
i-am 218-0! 

— О mică desluşire în privința procesului mieü cu moşte-- 
nitori! principesei Gugulna, inginà Voldirev. Afacerea e cunos- 
«си. Vă rog foarte respectuos să va ocupați cu mine. 

Tot fără să observe pe Voldirev, funcţionarul prinse musca. 
între buze, o ехатіпа cu atenţie, apoi îi dete drumul. Răzăşuy 
tuşi, şi-şi suflă zgomotos nasul în batista cadrilată. 

Dar nici aceasta nu ajută. Funcţionarii continuaü să nu-l 
audă. Timp de două minute se păstră tăcere. Vladirev scoasc- 
din buzunar o hirtie de-o rublă şi-o puse innaintea functiona- 
rului, pe registrul deschis. Funcţionarul cu fata preocupată în- 
creti fruntea, trase registrul spre dinsul si acoperi rubla. 

— О mică informatie... Аз vrea numai să aflu pe temeiu' 
cărui! drept moştenitorii principesei Gugulna... Aş putea să và 
fac o mică supărare? 

Iar funcţionarul, preocupat de ginduri, se sculă, şi, scărpinîn- 
du-sf cotul, se duse pentru ceva spre dulap. 

Întorcindu-se peste un minut la masă, începu să rüsfoiasci 
registrul; intr'insul era rubla. 

— О să vă întrerup un minut... Vreaü să ştii... 

Funcţionarul nu ascultă, se apucă să transcrie ceva. 

Voldirev incruntá sprincenile şi, deznădăjduit, se uită la tot! 
scriitorii. 

— Ѕегій! gindi el oftind. Scrii, lua-i-ar dracu’ pe toți! 

Se depărtă de lingă masă si se opri în n ijlocul camerei, lăsinch 
„cu desnădejde minile în jos. 


436 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR ' 





Aprodul, trecind din noii cu páharele, observă, probabil, fata 
desperată a lui Voldirev, căci se apropié de el ga întrebă încet : 

— Et ce? At terminat? 

— As fi terminat, dar nu vor sá vorbeascá cu mine. 

— Dă- trei ruble, sopti aprodul. 

— I-am dat două pănă acuma. 

— Maï dà- una. 

Voldirev se аргоріё de masă si puse pe registrul deschis o 
hirtie verde. 

Funcţionarul din noi trase registrul spre el şi —, dintro dată, 
ua pe neaşteptate, ridică ochii spre Voldirev. Nasul luci, se făcu 
паї roşu si se stirci din causa unul suris. i 

— Ah.., ce роѓ? întrebă dinsul. 

— Aş vrea să mă informez în privința afaceri! mele... eW 
sint Voldirev. 

— Cu multă plăcere! Afacerea Gugulna? Foarte bine! Sí 
anume ce poftiti ? 

Voldirev is! spuse pásul. 

Funcţionarul se háraicise, de parcă-l apucase furtuna. Dădu 
leslusirile cerute, porunci să se facă copia, oferi un scaun ră- 
seşului, şi toate astea într'o clipă. Discuta chiar în privinta 
timpului, şi sa interesat de recoltă. 

Si, cînd Voldirev a plecat, l-a petrecut pe scări in jos, su- 
rizindu-! prieteneşte, dar şi respectuos, ca si cum ar fi vrut să 
„rate că dinsul e gata огїсіпа să бе la dispositia suplicantului. 

Voldirev se simti, cine stie de ce, cam strimtorat si, supunin- 
du-se parcă unei voci interne, mal scoase o rublá din buzunar, 
şi о dete funcţionarului. 

Acesta, tot ploconindu-se si surizind, luă rubla cu iuteala unuy 
scamator, făcind-o să treacă, ca o săgeată, în buzunarul săi. 

Eh! oameni, ce să li faci! gîndi răzăşul, şi, ieşind în stradă, 
se opri de-şi şterse fruntea cu batista. 


Tradusă din ruseşte de Luca BRINDZĂ. 


CUGETĂRI. 


Creşterea din afară singură ameteste pe om; cea d'innuntru il in— 
nalţă, fácindu-l tot maï simplu şi maï bun. 
* 


А- fi bine cu tine insuf', — cea mai mare infelepciune ! 


www.dacoromanica.ro 


CONSTANTIN DOBOS: NÁFRAMA 


Náframa 





De mult, de mult, de tot in urmá, 

Cu-atite sute "ntregi de ani, 

Era un timp cind orice turmă 

Avea chiar Feţi-frumoşi ciobani, 

Pe cind Ileana Cosinzeană 

Era mezina ’ntre surori, 

Pe cind, drept flori, purtaü Loft стай 
Luceferi, pe la serbători. 


Pe-atuncă era, precum se spune, 
Pe coasta muntelui Ceahláü, 
In mândră curte 'mpărătească 
Ce-o slrájuia în poarl'un тай, 
Un Împărat, ce rămăsese 
Cu cea mai mică fata luă, — 
Pe celelalte le dăduse 

Tot după Crai, nu orişicui. 


Si "n taină suspina Domnița 
In zăvoritul ei iatac, 
Căci, dint? eroi ce-o ceruse 
Niciunul nu-i era pe plac: 
O fermecase-un cîntec dulce 
Si negrăit de 'ndurerat, 
De parcar fi al ei, şi totuşi 
De altă gură cuvintat. 


„Aşa trecuse-o vară 'ntreagă 

$i iarna care i-a urmat; 

Merei, plingea pe-ascuns Domnița 

Un plins nebun şi necurmat. 

Nici ea nu "nfelegea ce are 

Ce dor o mistuie тегей 

De ce-i peria pe zi ce merge 
Chiar şi nădejdea m Dumnezeii. 


Vim.t privia bătrinul tată 
Obrajiă ei cei орӣ; 
Sfiogi tăceai, chiar şi curtenă : 
Priviaü cu ochi nedumeriţi ; 
Nu pricepeaü, ce-i mai lipseşte 
De ce-i e traiul chinuit 
Cind orice vorb'era poruncă 
-Şi orice gind îndeplinit. 


437 





438 


NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Şi iato nouă primăvară 
Din iarna grea s'a reidscul; 
In piept, Domniței, c'orice floare 
О nouă grijă i-a, crescut. 
Căci s'aştepla, în orice noapte 
S'audá glasu-acela blind, 
Care-i era de-un an încoace 
Slápin pe inimá şi gind. 


Si visátoare la fereastă 
Ea, nopţi întregi, pierdută sta 
Cu capul răzimat pe-o mină, 
Cu ochii urmărind o stea. 
Din ochi ei şi fără voie 
Simtia cum lacrimi izbucnesc, 
De nu putea să le oprească 

S'ascundá chinu-i sufletesc. 


Dar mult nu maï trecu şi-odală 
Domnita Ana a rămas 
Ca 'nmármuritá la fereast і, 
Căci parcă i-a părul un glas 
Atita de duios c'o chiamă, 
Un glas atit de cunoscut, 
Să-şi тай aducaminte iarăşă 

Do vara anului trecut. 


La ѕоаріа vorbelor lui blinde. 
Domniței i s'a 'ntunecat 
Privirea ochilor şi gindul 
Ca ziua albă de curat. 

Incet şoplia din gură vorbe 

Ce se рӣтеай fár' de "n[eles; 

Chema си ochií şi cu mina 
Pe scumpul inimi ales: 


— «De ce-mi tot stai тетей departe” 
De ce (i-i viersu-aga duios ? 
О... viwaice lingă mine 
Tu prea 'ndrágile Făt-frumos! 
Te-am aşteptat făr'o nădejde 
Atitea nopţi întregi, în şir... 
Şi-am plins atila că acuma 

Cind iar te văd, parcă mă тїї!» 


CONSTANTIN DOBOS: NÁFRAMA 


De-odală sa desprins din umbră: 
Se desluşia treplat-treplat 
Frumosul chip, apoi şi fata 
Și echi-aceluia chemat ; 

Şi sa oprit lingă fereastă, 

Ca 'ncremenit a stat în loc, 

Orbit de-atita frumuseţă 
Și-atila nevisat noroc. 


Tirzi de tol, plin de sfială, 
Şi-a ridicat el ochi m sus; 
n еї şi-a pus toată nádejdea 
Cuvintelor ce-avea de spus. 
Şi-alunci cu vorba 'mdurerată, 
Cu glasul încă mai duios, 
Incepe Făt-frumos să-i spună 
Chiar visul lui cel mai frumos: 


-- «De trei ori sfintă fie clipa 
Iu care că, te-am cunoscut, 
Şi toluşi mult era mai bine 
Ca m veci să mu te fi văzut; 
Eü sint străin şi veşnic singur, 
$i duc o viaţă ca т poveşti. 
Deci vezi, domniţă, ce departe-s 
De lumea "n care tu trăieşti! 


«Ей m'am vorbirea măiestrită, 
$i nică nu ştii, cum să mă port, 
lar, dacă viersul тей e dulce, 
Obrazu-i galben ca de mort. 
Nici tron nu am, nici cal, nici spadă, 
Ci visul este tara mea, 
Şi, ca s'ajungi la ea, e-o cale: 

Cit e de-aici păw la o stea. 


«Un an întreg am stat departe, 

Umblam prin lume fără rost 

Căci tu din clip aceia sfintă 

Stăpina înimu mi-ai fost. 

Jar, dacă astăzi vin la tine, 

Iubitul glas să ţi-l ascult..., 

Nu simţi că 'ntrec orice măsură, — 
Ai vrea să te iubesc mai mult? 


439 


410 NEAMUL ROMÁNESC LI FENAR 





« Domniţă, iartă îndrăzneala 

Aceluia ce ţi-a vorbit 

Din toată înima, din suflet, 

Dar tu de sigur а? glumit; 

Tu uiţi, Domnitá, ca amorul 

Ce sa născut în mine-i sfint, 

lar gluma ta, ce-o mcercă cu mine, 
Voiü duce-o pănă şi 'n mormânt! 


Şi lacomă privia Domnita 
Pe Radu ţintă m ochii lui, 
Căci vorba lui mai dulce-i pare, 
Nesămănind cu-a пітӣтиї. 
Ar fi voit să nu-l mali lase 
Sá cread' un lucru-aşa nedrept, 
Dar inima-i zvicnia prea lare, 
Sá spargă gingaşul еї piept. 


Şi, ca răspuns: la orice тота, 
Ea braţele spre el le-a nins... 
Si "n lantu-acest' atit de mindru 
Căzu la sinu- Radu "nvins; 
Prelung şi apăsat pe buze 
I-a dat înlăiul sărutat... 
Ca scos din minţi, i 'ntoarce Radu 
Un allul şi тай înfocat. 


De-atumnci, în. orişicare noapte 
Şi pănă m zori, ійттій de tol, 
їп brațe staü, iar, la plecare, 
Sá se despartă, mai nu pot; 
Şi ar pleca, dar nu se mdură 
De-a' dragostei sfinte văpăi, 
lar sărutarea lor din urmă 

Li pare-atuncă că-i cea d'intdiü. 


Un vis prea scurt fu primăvara 
Şi vara "ntreagá, tot atit, 
Iur Radu-ă trist şi lot pe ginduri, 
$i veşnic stă posomoril | 
Căci trebuia de-acum să plece 
Cu turma тп vale, la iernat, — 
lar Ana, cind s'o toarce iarăşi, 
De mult de tot l-o fi uitat. 


CONSTANTIN DOBOS: NÁFRAMA 


Aşa sosi şi noaptea, care 


N'ar fi dorit-o nicidecum, — 
Ce, după clipa despártirit, 
О hotărise pentru drum. 
Şi-această сіро aminase 
De-atitea ori, de-alilea ori... 
Car fi vroit mai bine vieţii 


Să-i pun'un capăt, une ori. 


Cu ochii rogi de-atita, plinset, 


C'obrazul galben, veştejil, 
Ca o dovadă de iubire 
Chiar Ana 'n cale i-a ieşit; 


Şi nu putea să-i spun'o vorbă : 


Tăculă m ochă lui privia, 
Co mind-l mingiia pe faţă... 


lar Radu numai nu plingea. 


Şi-aŭ stat pierduţi, ca pe-altă lume, 


Păreri de răi, îşi spun тетей, 


Iar, cite Radu nu-i maă spune, 


Le ştie singur Dumnezeü ; 
Inir'un. lirzii, cind se ivise 
О geană albă "n răsărit, 

Domnita lresări de spaimă, 


lar Radu sta înmărmurit. 


— 40... Făt-frumos, să wai vre-o frică 


Că poate wam să le aştept; 
Ca amintire-ţi дай năframa 
Ce veşnic o purtam la piept; 
De-o vrăjitoare-i fermecată, 
Ca 'n ziua cind tu vet afla 
Pe ea trei picături de singe, 


Atuncea, nu mat sint а. ta!» 


Iar Radu, sărutind năframa, 


Un plins amar l-a podidit ; 


C'o sárutare.. cea din urmă, — 


In codrul negru a perit. 
Apoi porni cu turma тп vale, 
Şi-i trist de tot şi abălut.., 
Cu ochi тп urmă, călră Ana, 


ÍIncet-incet a dispărut. 


* 
* * 


44l 


to 


NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Trecuse-o zi, trecuse două, 
Ce "n. vremea-aceia 'mseamnă ami, 
Şi Radu-i veşnic singuralic, 
Departe de ceilalți ciobani. 
Cu ochi-apuşi în allá parte 
Cu capu ^n palme îngropal, 
El răminea tăcut la glume 

Şi veşnic tot mai întristat. 


Doar cîntecul acela dulce 
ll mai cinta din cind în cînd; 
in el găsia o alinare 
Si-o slabă mingiiere тп gind. 
Si pe furis scotea năframa, 
Si-0 sărula ca scos din minţi, 
lar ochi lui vársaü piraie 
Potop de lacrime fierbinţi. 


Odată, ar fi vrut să plece 
Cu din adinsul spre Ceahlău, : 
Dor toate i ай pus în cale, 
Ciobanii 1-ай ţinut de тӣй. 
Şi-aluncea neavind ce face 
Pe inimá iar şi-a călcat 
Şi silnic îşi ducea viaţa 

De azi pe mină, întrun oftat. 


Aşa a dus-o înc'o vreme. 
Trăind tot singur, fără rost, — 
І se părea că parc'odatd 
Cu lumea s'a născut şi-a fost, 
Şi iarna- pare nesfirșilă 
Cind alţii scurtă o găsesc, — 
. . Jar părul lui, dež încă negru, 
li pare-un lucru nefiresc. 


Şi s'aii lăsat cumplite geruri, 
Си lapoviţe şi ninsori, 
lar baba Dochia {еѕихе 
Orice fereustá numa т flori; 
Si vijiia prin hornuri vintul, 
Urla prelung. şi fioros, 
De ridica zăpada ’n ceruri, 
Şi iarăşi o lăsa în jos. 





CONSTANTIN DOBOS: NÁFRAMÁ 


443 














Iar, într'o zi, plinsese Radu T 
Cu mult тей mult са de-obicel, 
De dorul Ате, lui iubile, 
De mila lut, de mila сї. 
Şi-orbit de lacrimi, mw văzuse 
4n mijlocul năfreuneă lui 
Acele picături de singe... 

Cut i-ar fi dat prin gind... 01.1 cui? 


Si, cînd, sălul de-alita plinset, 
Vroi să зй iar la piept 
Năframa umedă de lacrimi, 
C'un gind mai lun, mai înțelept, 
Rămase mut si fără suflet, 
Si ca trăsnit pâvea pe loc, 
Crescut tot una cu pămintul, 
Zărind trei picături ile foc. 


Şi, fără să mat spun! o vorbă 
La alli, sa şi тірей 
Afară... so mai vud odată 
Pe Ana, visul luă iubit: 
Cu ochii lui so mai privească, 
Să-i cinte cintecul că blind, 
Şi tot aleanul de pe suflet 
Să-l spună în genunchi, plingind. 


Şi, dacă ea nepăsătoare 

Ar răminea in fata lut, 

Jar vorba lui induiogalá 

Гат sămăna cu-a orişicui, 

Şi dacă cintecul lui dulce 

Ei i-ar părea necunoscut... 

Atunci ? Aluncea da, va crede 
Că visul lui-e un vis pierdut. 


Şi, frămiîntat de-alite ginduri, 
Cu ochii slingi sí parcă, belt, 
Poteci ştiule doar de dinsul 
Tăia de-a dreptul prin nămeţi ; 
Trei zile-a mers aşa nmainte, 
Mergea în şir, mergea тетей : 
Nu simte foamea, oboseala, 

Deşi e drumul lung şi grei 


NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Şi m ziw a treia, călră sară, 
Zări iubitul el palat, 
Ce strălucia ca piatra scumpă, 
Cu mii de facle luminat. 
Şi sa oprit din mers să-şi şteargă 
О lacrimă, nu cea d'intáiü... 
Nic cea din urmă.. 
А’ inimii prea tari bătăi... 


Sfios, furig, păşeşte Radu, 
Se 'mdreaplă spre fereastra ей... 
—a Viori? Cum!... Chef ? Cu totii joacă, 
Ori mie-mi іеѕ din ochi scintei 
Un іаттатос imi pare-ograda 
54-0 'nvdlmádgealá ca la han 
Пе-атдай, feciori şi, cai, iar sănii: 
Rádvan lipit lingă rădvan. 


Şi el credea că poate-i moartă 
Domnita, şi pe veci sa dus, 
Gindindu-se la el, şi poate 
Ar fi avut ceva de spus! 
O... Radule!... Nu crede 'n vorbe, 
Priveşte... ea-í mireasă azi ; 

А Fereşte-te de-acum încolo, 

În mreji de vorbe să mai cazi | 


St, temător, priveşte Radu 
Prin geamul unde sa iubit... 
De-odată, ca muşcat de-un şarpe 
Se trage іппарої uimit; 
Căci un fecior prindea beteala 
In părul ei îmbălsămai 
__ Şi-alătură sta un Craii de ghindă 
În straie albe îmbrăcat. 


Și ea e veselă şi ride, 
lar Craiul tot vorbeşte 'n şir 
Şi la urechea ei se pleacă... 
Ce-i spune ?.. Camindoi se mir | 
In ochii ei adinc se uită, 
Cutezátor, neliniștit ; 
lar Ana galeg îl privegte,: 
Săltindu-i pieptul, răpezit. 


CONSTANTIN DOBOS: NÀFRAMA 


Cu un sărut uşor pe timplă 
De lingă ea s'a depărtat, 
Acela care azi e mire 
$i m straie albe îmbrăcat. 
Lui Radu nu-i venia să creadă 
Că Ana luă e т adevăr, 


Aceia care-acum îşi prinde 
Beteală galbenă, în păr. 


El ar fi vrut mai bine moartă 
о vadă pe-Ana "nti'un sicriü 
Decit la altul că-i mireasă, 
` Atita timp cit el e vii; 
num gind rázle( l-a prins de-odatá, 
n gind nebun, nestăpinit : 
Си prețul vieţii lui s'o vadă, 
De-ar fi de toți chiar izgonit. 


Dar сит să înlre înnăuntru 
Cu porlul luă urit, străin ? 
Să pară vesel călre allii, 
Сіпа vorba lui e un suspin? 
De-odal' o uşă se deschide, 
Şi-un Craii, păşeşte peste prag... 
lar chipul lui e-atit de mindru, 
Că şi bărbaților li-i drag. 


Sărmane Radu !... Ce-i cu tine 
De-alergi în goană după Crai? 
Ce gind hain ih poartă pasul, 
Các el e mivele? Ce uray? 


De ce tu stringi în pumn plăseaua 
Cutitului omoritor, 


Scrişneşti din dinți, {1-8 ochi tuiburi?... 
Nu eşti tu blindul visător ? 


$i, gifiind, l-ajunge Radu 
Pe Craii... şi-l stringe sirins de git... 
$i, silnic, i$ răpune viața, 
Căci haina-i trebuia..., atit! 
$i ^n grabă se intoarce Radu 
in spre palat, schimbat la port, 


lar trupu-i tremura ca varga 
Şi-obrazu-i galben ca de mort. 


www.dacoromanica.ro 


NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





Sfios, cind a ajuns în sală 

$i sa privit că e 'mbrácab 

In straie albe, ca gi-acela 

Ce păw atunci mereu a stat 

In dreapla Ane, aşteptind-o 

Curind, s'o duca la allar. 

Și, lămurindau-şi taț..,, de-odultă, 
L-a podidit un plins amar. 


Cu greii s'a sirecurat spre Апо 
Nebănuil şi mecerut ; 
Vroià să- spună tot, s'audu 
Din gura ci că l-a iertat; 
Incet păşeşte peste prayul 
Inbălsămatului їаіас, — 
E ceasul sfint al cununiet, — 
Curtenii toti privesc şi luc. 


Mireasa se privia йй 
Intro oglinda de argint 
$i aştepta nerabdătoare 
Pe dragul el, pe Márgavint ; 
Căci el s'a dus să dea poruntá 
La druşte şi la vornice, 
Sá dea semnalul pentru horă 
Că mai tirziă, sosesc şi е. 


lar Radu 'mcel-încel păşeşte... 
Е "n dosul Anei, e "nnapoi, 
Şi în oglindă se 'nirelaie 
Priwwile lu amindo ; 
De-odală-un țipăt scoate Ana, 
Se "nloarce "m loc, se trage-un pas... 
Curtenii ioli privesc spre dinsa 
Май stai, toți, orfan de glas. 


Cu ochii secí de lacrimi, Radu, 
Slábit cu totul de puteri, 
Căzu întrun genunchii, spre Апа, 
In faj'atitara boieri. 
Cw vorba plină de durere, 
Cu glas adinc, cu glas schimbat, 
Privind. s/ios cálrá mireasă, 

Incet de tot а cuvintat: 


CONSTANTIN DOBOS: NĂFRAMA 


—« Domnită, clipa revederii 
Mă doare ? suflet îndoit 
Mai mult, ca vremea despărțirii 
Din toamna "n cure ne-am iubit; 
Tu ţi-ai călcat o vorbă dată... 
О... nu te "nvinuiesc de fel, 
Dar cum îerta-vei iu greşala, 

Că ей l-am omorit pe el? 


«De moarlea scumpuluă táü mire, 
О... nimeni nu е vinovat 
Песи doar ей, ce fără voie 


Prea crunt de tot m'am. răzbunat. 


De-acumu pot să mor in pace... 

Aşa mi-a fost în frunte scris: 

Să wam în veci de line parle, 
Tu, cel тай scump al vieţii vis !» 


$i, de la piept scotind năframa, 
О sărută prelung, си dor... 
Apoi în inimá-g împlinlă, 
Supt ochii ei şi-ai tuluror, 
Cutitul dătător de pace 
i făcător de fericiţi... 
ar, imprejuru-i, cerc sadună 
Curtenii tofi, încremeniți. 


A doua zi, în loc de-o nuntă, 
Pornia incet de la Palat 
Şirag tăcut de sănii negre, 
Norod în negru îmbrăcat : 
In frunte merg copii cu prapuri, 
Apoi pomenile se mşir ; 
Cádelnitind, cintind trec dascăli, 
lar popii toţi cu patrafir. 


Apoi venia plin de beteală, 
Şi cununiile pe piept, 
Sărmanul Mărgărint, ce parcă 


Zicea zimbind : te-astept, te-astept. 


Alături, înfrățit prin moarte 
Şi tot la fel împodobit, 
ărmanul Radu sta să zică: 
lerta-mă-vei că te-am iubit? 


447 


448 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


În urma lor, plingind cu hohot, 
Păşeşte Ana "ncel, pe jos... 
Pe cine plingi mai mult, Domnitd, 
Pe Márgárint, ori Făt-frumos ? 
La mănăstire este pace 
$i timp destul să-ţi ispăsestă 
Greşala ta, cerind odihna 

A două suflete-omeneştă. 


Apoi se mşiră Impăralii, 
Domniţe, crai, bátrini boieri, 
Norod de slugi şi oastea "ntreagád, 
Ce stă aici de-alaltăieri. 
Si loli. se 'ngrámádesc să-i vadă 
Pe cei doi morţi... şi cruci îşi fac... 
lar bocitoarele de-avalma 
Se pling тетей şi nu mai tac! 
CosrANTIN Donos. 





Gu privire la suirea pe tron a lui Alexandru Lăpuşneanu 





0 NOTITÀ 


Răsfoind, pentru al treilea volum din istoria Imperiului otoman, izvoa- 
rele privitoare la istoria ţerilor răsăritene pe la jumătatea veacului al 
XVI-lea, mi-a venit înnainte iarăşi suirea pe tron, prin răscoală şi uci- 
derea lui Ștefan Rareş, bănuit şi el de simpatii pentru legea turcească, 
a lui Alexandru Lăpuşneanu. 

Lăpuşneanu — care nu şi-a zis niciodată el insuşi aşa, şi a fost pore- 
clit Lăpuşneanu fiindcă mamă-sa, Anastasia, era o femeie din Lăpuşna 
şi el însuşi fusese crescut acolo, în preajma Codrului de haiducie al Chi- 
gheciului —, Lăpuşneanu fusese ре la Imperialit din Ungaria în 1559, 
văzuse pe Turci încunjurind Timişoara — lucru pe ‘care-l şi pomeneşte 
cindva —, şi acuma avea comanda a trei sute de pribegi în oastea polonă. 

Era cunoscut innainte de luarea Domniei ca Petru Stolnicul. Stolnic 
fiindcă, supt Rareşeşti — Petru, Ilie ori Stefan,—avuse parte de această 
boierie, neştiindu-se încă originea-l domnească ascunsă. Cred însă că 
nu Stolnic-Mare, căci іп această insusire nu-l aflám în acte. Dar Petru 
se preface în Alexandru din clipa cind iea puterea. 


Schimbările de nume nu sint rare pe acest timp la cei ce ajung 
Domni. Trebuia ca stápinitorii să poarte nume tradiţionale domneşti. 
Se inţelege deci cum Petru, călugărul Paisie din Argeş, la ciştigarea 
moştenirii sale işi zice Radu, fiindcă pănă atunci Domni munteni cu 


www.dacoromanica.ro 


GEORGE TOFAN: ŞCOALA PRIMARĂ ÎN BUCOVINA 449 


numele de Petru nu sînt. Printr'o îndrăzneață excepţie, fiul Chiajnei şi 
al lui Mircea Ciobanul e numit Petru (Petru Schiopul), în amintirea lui 
Petru Rareş, tatăl Chisjnel 

Petru Stolnicul şi-a schimbat numele tocmai pentru a nu aminti pe 
Petru Rareş. 

În adevăr, încă din cele d'intáiü legături ale sale cu Ardeleni’, cu 
dinastia legitimă, pribeagă, a Ardealului, cu familia Zápolya, se vede 
ura lui împotriva lui Ştefan Rareş, cel ucis în folosul lui, dar si impo- 
triva lui Ше şi chiar a gloriosului Petru Rareş, cari toţi i se par nişte 
înşelători ce aŭ compromis fara prin politica lor falsă. 

«Lăpuşneanul» se întitula «fiul lui Bogdan-Vodá», al lui Bogdan fiul 
lui Ştefan-cel-Mare. De şi fiù din flori, copil, el avea deci o oarecare 
legitimitate. Fii, legitim ori ba, al lui Stefánitá fiul lui Bogdan, nu era. 
Ștefăniță avuse un frate, Petru, care murise. Venia deci, la moartea lui 
Stefánitá, rîndul fiilor celorlalţi, legitimi ori ba, ai lui Bogdan. Petru 
Rareş era însă fiü din flori al lui Stefan-cel-Mare. Luind Scaunul dom- 
nesc, el usurpase deci. 

Si de aceia, ca o protestare contra usurpaţiei, Petru Stolnicul îşi zise 
Alexandru, luînd un nume care amintia pe Alexandru-cel-Bun 1. 

N. IORGA. 


ȘCOALA PRIMARĂ ÎN BUCOVINA. 





Şcoala fiind unul din mijloacele puternice prin care se ridica 
un popor, interesul pentru ea ar trebui să fie totdeauna viii. La 
пої acel interes ar trebui să fie şi mai mare în vederea impre- 
jurărilor deosebite in care trăieşte poporul nostru în această 
ţară, in care odată era singur stápinitor, şi azi e redus la rolul 
de factor secundar. Situaţia noastră e si pe terenul şcolar de 
aşa natură, încit nu ne putem multámi cu interesul ce ni-l arată 
Statul, ci e nevoie mare ca şi iniţiativa particulară să facă ceva. 

Statul n'a arătat nici cind prea mare dragoste pentru progresul 
nostru cultural. Batjocurind trecutul nostru, voind să ne arate 
sálbateci şi lipsiţi de orice cultură, ne-a aruncat in ghiarele Po- 
lonilor galitient, şi, după ce ne-am salvat din imbrátisarea omo- 
ritoare a acestora, ni-a dat un plan de invàtàmint copiat după 
provinciile vestice ale Imperiului, nepotrivit cu stările de la пої, 
ni-a trimis inspectori generali şi districtual străini, nemți si 





1 În Seminariul d-lui Onciul s'a dovedit, de d. Coriolan (v. Cronica), cum 
că Petru fugar în Polonia pe la 1520, nu era Rareş. Ar putea fi acesta. 


3 


450 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


bosniaci, cari пі-ай batjucorit limba si şi-aă bătut joc de şcolile 
noastre. Nici nu-l dară de mirare că numărul analfabetilor in 
Bucovina trece de 70 °/,. 

Nu încape în cadrul acestut articol istoricul întregii dezvoltări 
a învăţămintului primar în Bucovina, de Ja încorporarea Buco- 
vinei pănă în present, de şi ar fi de mare folos şi aceasta. Aştep- 
tind vremi maï bune ca so putem face şi aceasta : na vom már- 
geni deocamdată a schiţă starea actuală a învățămîntului primar. 
Pentru o înțelegere mal deplină a stări! de azi, vom da numai 
în treacăt şi citeva date din trecut. Celor ce ar dori să aibă in- 
formaţiuni гаї bogate, li recomandăm scrierea nu de mult 
apărută a d-lui Iorgu G. Toma: «Şcoala Romină, societate cul- 
turală in Suceava», în care scriere autorul, ca introducere, dă o 
excelentă privire pe scurt asupra trecutului nostru şcolar. 


În 1775, an în care sa anexat definitiv Bucovina, se aflaü pe 
teritoriul еї opt şcoli maï însemnate, dintre care sese eraü ro- 
măneșşti. Pe lingă aceste şcoli superioare, se aflaü altele infe- 
гіоаге, pe la inănăstiri, prin tirgur! şi prin satele răzăşeşti, apot 
se mal іпсгіјіай de şcoală şi un număr mare de dascăli ambu- 
lantt, cari cutrei»raü tara de la un capăt la altul. Supt Guvernul 
militar, binevoitor nouă, de şi avea tendint! de germanisare, s'aü 
înfiinţat mat multe şcoli, asa că la 1792 eraü 32 de şcoli, intre 
care cele mai multe romăneşti. Printre aceste şcoli romăneşti se 
aflaü şi cel» din Zastavna si Vaşcăuţi, unde astăzi nu se po- 
meneşte numele de Romin. 

Pe timpul cind Bucovina a fost unită cu Galiţia, de Ја 1786 
înnainte, nic! vorbă nu putea fi de învăţămînt românesc. Sco- 
lile primare din Bucovina ai fost puse supt Consistoriul me- 
tropolitan romano-catolic din Lemberg, şi pentru şcolile romăneşti 
sunase ultima oară. De-abia pe la anul 1844, cînd funcțiunile 
inspectoratului şcolar sînt trecute asupra Consistoriului ortodox- 
oriental din Cernăuţi, începe o eră mal bună pentru învățţă- 
mintul primar. La 1860, numărul şcolilor primare în Bucovina 
'ajunge Ја 107. În timpul mat noii, alte piedeci, tot atit de peri: 
culoase, s'aii pus în calea progresului şcolilor románestt. În învă- 
támintul primar duşmanul periculos e rutenismul, în cel secun- 
dar nemtismul. De aceşti dot factori trebuie să se tie seamă cind 
e vorba de învățămîntul primar din Bucovina. 


www.dacoromanica.ro 


GEORGE TOFAN: ŞCOALA PRIMARĂ ÎN BUCOVINA 451 





În present! Bucovina, cu 340 de comune, are 476 şcoli 
primare, care se repartisează precum urmează, asupra distric- 
telor: Cernăuţi-urban cu 19, Cernáuti-rural cu 56, Gura-Humo- 
rului cu 47, Cimpulung cu 53, Cotman cu 29, Rădăuţi cu 43, 
“Sirete cu 38, Storojineţ cu 47, Suceava cu 37, Vaşcăuţi cu 31. 
Vijniţa cu 41 si Zastavna cu 35. Din aceste 476 de şcoli, 104 eraü 
de o clasă, 106 de două, 60 de tret, 78 de patru, 73 de cinci si 
„55 de clase. La un loc aceste şcoli aü un total de 1.749 clase. În 
toată tara eraü la 1907 numai 24 de şcoli de băieţi si 2* de 
şcoli de fete; restul de 428 eraü mixte, de băieţi si fete. Nicl- 
un district nu-i aşa de înnaintat ca să n'aibá tipul inferior de 
-şcoală primară, şcoala de o clasă. Si Cernáutul, Capitala terif, 
unde invátámintul primar e în stare foarte rea, are o şcoală de 
o clasă, şi anume în cuprinsul suburbiului Rosa, Stinca. Cele 
mai multe şcoli de o clasă sint în districtul Vijniţei, anume 18. 
şi apol la Cimpulung, 17, ceia ce se explică prin natura locurilor 
muntoase, cu cătune mici, depărtate de vatra satului; cele mai 
puţine le are — fără privire, la Cernăuţi — Rádáutul, cu două. 
Cele mai multe şcoli de sese clase, tipul superior, le are Gura- 
Humorului, care este in de obşte bine organisat, şi anume 12. 
Districtele rutene Cotman si Văşcăuţi maŭ nicio şcoală de sesc 
«clase, Zastavna are una şi Vijniţa З. 

Din districtele románestt, nu-i nici unul fără şcoală de sese 
clase. După limba de instrucţie, avem 162 şcoli romăneşti, cu 
35.884 de elevi, 192 de şcoli rutene?, cu 39.330 de elevi, 79 de 
şcoli nemțeşti, cu 17.841 de elevi, opt şcoli polone, cu 670 de 
elevi, şi cinci şcoli maghiare, си 1.850 de elevi. Şcolile care 
‚ай mat mult decit o limbă de propunere" se repartisează in: 
18 şcoli cu limba de instrucţie nemteascá-románeascá, cu 6.225- 
de elevi, 3 şcoli cu limba de instrucţie nemteascá-ruteaná, cu 
2.100 de elevi, 3 şcoli cu limba de instrucţie románeascá-ru- 
:£eaná, cu 366 de elevi, 4 şcoli cu limba de instrucţie nemteascá- 
romănească-ruteană, cu 2.206 de elevi, o şcoală cu limbile de ins- 
tructie nemteascá-ruteaná-polonà, cu 272 de elevi şi, în sfirsit, 
şi o şcoală cu limbile de instrucţie nemteascá-románeascá-ru- 
teană-polonă, în vechiul orăşel moldovenesc Siret. 


L Toate datele sint scoase вай calculate după ultimul raport oficial, publica', . 


„potrivit cu starea de la 31 Decembre 1907, in 1908. 
2 În toate şcolile româneşti şi rutene se învaţă limba nemţească, ca obiect. 


www.dacoromanica.ro 


459 NEANUL ROMĂNESC LITERAR 


Şcolile cu două limbi de instrucţie sint institute din cele mat 
rele, — de cele cu mai multe limbi nici nu vorbesc, căci acelea 
sint simple monstruositáti. Din aceste şcoli, în care şi-a făcut o 
bună parte a clasei noastre culte educaţia începătoare, a ieşit 
limba romănească stilcită care se vorbeşte in cele mal multe 
familit, dragostea pentru tot ce-i străin şi indiferența pentru 
afacerile neamului. În astfel de şcoli, instrucţia în limba romănescă 
e de cele maï multe ori numai pe hirtie, si, din faptul că пої 
avem 18 şcoli de felul acesta şi Ruteniy numai 3, se vede că 
stăm mat răi decit dinsil. , 

Cu cîţiva ani în urmă era si ma! гай; aveam si mal 
multe. De atunci am reuşit să obținem cîteva şcoli nationale 
de minoritate, aşa: în Suceava o şcoală de băieti, cu cinci 
clase, şi una de fete, cu patru clase, în Gura-Humorului. 
La toamnă vom avea şi în Rădăuţi şcolile noastre naţionale; o 
şcoală de băieţi cu sese clase si o şcoală de fete cu sese clase. 

Aceste şcoli de minoritate sint un mare năcaz pentru străini. 
Dar se află şi mulţi Romint inconstientf вай slab! de înger, cari 
se opun dezvoltării lor. În şcolile cu două limbi de instrucţie, 
elevii învață mal puţin, căci învățătorul trebuie să propuie іп 
același timp materia în două limbi; alţii fac lucrul mai simplu, 
vorbind intáia jumătate de oră nemteste şi continuind арої ro- 
máneste. E de prisos să maï insist; acest fel de şcoli e o piedecă 
pentru progresul învățămîntului, lucru recunoscut de toți, cu 
excepţia biurocraţilor, cari văd cá tantoma germanisări! dispare, 
cu cit progresează ideia nationalisáriY învățămîntului. E 


Din numărul de 119.601 copil obligati à cerceta şcoala in 1907, 
aü cercetat-o 104.339 de elevi, si anume: 92.668 la şcoli primare 
şi 12.671 la cursuri de repetire, iar 2.008 aŭ cercetat şcoli parti- 
culare recunoscute de Stat. ° 

Improprii pentru şcoală aü fost 1.881 copii, iar 7.456, desi eraü 
normal dezvoltați, maŭ cercetat şcoala. Părinţi! acestor copil ай 
fost pedepsiţi pentru negligenta lor, parte băneşte, parte cu arest. 
S'aü dat în anul 1907 47.153 de amenzi şcolare, dintre care 6.728 
în bani şi 30.152 în arest! în 10.474 de casuri pedeapsa n'a putut 
fi executată. Amenzile băneşti sai urcat la suma de 19.988,02 
coroane, bani cari trec la fondul de pensie al învăţătorilor. 

La şcolile primare publice din Bucovina aü fost întrebuințaţi, în 


www.dacoromanica.ro 


GEORGE TOFAN : ȘCOALA PRIMARĂ ÎN BUCOVINA 458 


1907, 1.801 învăţători, și anume: 1.087 învăţători şi 714 învă- 
tátoare (cel mai bogat district în ceia ce priveşte numărul în- 
văţătoarelor e Cernáutul-urban, unde, din totalul de 171 persoane 
didactice, 103 sint femei). Din сеї 1.801 învăţători, 1.235 aveai 
ca titlu examenul de capacitate, 257 examinul de bacalaureat 
de la Şcoala Normală, iar 297 n'aveaü nicio calificatie. 

Întroducerea acestor învăţători necalificaţi in învăţămintul 
primar e «meritul» fostului inspector Tumlirz, Ceh germanisat, 
duşman inviergunat al Rominilor. Cu introducerea acestui sistem 
`e] tintia la nimicirea, saü cel puţin la despoporarea şcolilor ro- 
măneşti, căci calcula bine: cu cit ma! nepregátit! învăţăturii, cu 
„atit maf mic folosul, cu atit mal puţină tragere de inimă la 
{егапї. Şi apoi aceşti învățători mal eraü si oameni mult mai 
uşor de comandat, şi aceasta era încă de mare preţ, într'un timp 
cind invátátorimea începuse a se mişca şi cerea drepturi. Căci 
aceşti «auxiliari» — acesta e titlul lor oficial —, între cari in ma- 
joritate e elementul femeiesc (111 bărbaţi şi 186 de femei) sint cu 
puţine excepţii naufragiaţi, jandarmi вай finanți izgoniți, militari 
în neactivitate, absolvenţi aï şcolilor primare вай al citorva clase 
secundare. Maï ales elementul femeiesc se compune aproape 
numai din absolvente de şcoli primare, in mare parte ele singure 
analfabete. Aceşti auxiliari sint o pată asupra invátátorimil buco- 
vinene. Ínvátátorimea luptă de mult contra acestui sistem,— pănă 
în present cu puţin folos. Aceşti auxiliari nu sint tinuti să facă 
examenul de bacalaureat, ci ай dreptul după trei ani de pra 'ticà 
să se supuie examenului de capacitate. Şi aici residă marea ne- 
dreptate. Un elev al Şcolii Normale rămine în anul întăi, вай 
nu trece la examinul de primire, si se face învăţător auxiliar. 
Si, pe cind colegul sáü mat bine pregătit a trecut examenul si 
se luptă cu miseria invátind patru ani, celălalt trece innaintea 
luf examenul de capacitate, si ajunge definitiv. Si astfel intrá in 
fiecare an un numár de elemente nepregátite in corpul nostru 
invátátoresc. I 

Căci, examenul de capacitate fiind un examin practic, nu se 
poate controla, ca la bacalaureat, şi gradul de cultură al candi- 
datului, ci numai pregătirea lui practică. E drept că legea nouă 
de salarii loveşte aspru în această categorie de învățători, ajunşi 
„definitivi fără examenul de bacalaureat, dar această măsură sin- 
gură nu-l suficientă pentru curmarea răului. Cită vreme se vor 


www.dacoromanica.ro 


454 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


admite astfel de oameni la examinul de capacitate, răul nu va: 
inceta. 

Dacă în toate celelalte privinţi am progresat faţă de trecut, 
si încă mult, în privința aceasta am făcut un mare pas іппарої, 
ji multă vreme se va resimti învățămîntul public de acest ráü. 

Si, durere, numărul cel mai mare de auxiliari, după cum se va: 
vedea mai jos, îl aü şcolile romăneşti. Progresul faţă de trecut 
se va vedea dintr'o comparaţie cu starea şcolilor primare în 1880, 
cu 17 ani în urmă. 


La 1880,—vezi «Statistik der öffentlichen u. Privat-Volksschulen 
in den im Reichsrathe vertretenen Kónigreichen und Ländern 
uach dem Stande des Schuljahres 1880», Wien 1882, avea Bu- 
«covina 193 de şcoli, dintre care 161 cu o clasă. Suceava, de саге ре 
atunci se tinea şi districtul Humorului, avea numai 16 со; 
Cotmanul pe atunci 36 chiar, dintre care 12 de o clasă. Azi 
aceste două districte aii la un loc 84 de şcoli, dintre care 17 cu 
6 clase şi numa! 12 cu o clasă. În 1880 ma! eraü în Bucovina 
149 de comune fără scoli,—in cea mai mare parte comune romá- 
neşti. Cit de vitreg am fost not trataţi pe terenul şcolar, se poate 
vedea din următoarele cifre. La 1865 eraü în Bucovina 133 de 
şcoli primare, dintre care 108 mixte, 19 germane, 13 rutene, si 
niciuna romănească. De la 1865 la 1875 sai înfiinţat 13 şcoli pri- 
mare romăneşti, iar numărul celor rutene sa ridicat de la 13: 
la 59; în periodul de la 1875 la 1885 numărul şcolilor románesti 
a crescut pănă la 60, al celor rutene pănă la 85. Avea drept să 
scrie un anonim în «Revista Politică» din Suceava, anul al IV-lea 
(1-їй Ianuar 1889), cá: «in anul 1780 se айай în Bucovina 6 şcoli 
romăneşti, după 85 de ani, adecă în anul Mintuiri! 1865, nu se 
afla în ţara aceasta nicio şcoală curat romănească». 

Numărul învăţătorilor la 1880 era de 243 bărbaţi, dintre cari 
191 cu examinul de capacitate, 39 cu bacalaureatul şi numai Ф 
necalificaţi, şi, 49 femel, dintre care 41 cu examinul de capacitate 
şi 8 cu bacalaureatul. Mai erai încă 22 de învăţătoare pentru 
lucrul de mină, deci la un loc 71 femel si un total de 314 în- 
văţători. Între cele 49 de învăţătoare, 33 eraü catolice, 5 greco- 
catolixe, şi пштаї,7 greco-orientale, din care iarăşi numa! o parte 
vor fi fost Romince. 

În 1880 eraü 45.092 de copii în vristă саге obligă la cercetarea 
şcolii ; dintre aceştia, 15.020 aü cercetat şcoli publice, 1.304 şcolg 


www.dacoromanica.ro 


GEORGE TOFAN: ŞCOALA PRIMARĂ ÎN BUCOVINA 455 


particulare şi restul de aproape 30.000, nicio şcoală. În acest ап 
Rominii, cu о poporatie de 190.005 suflete (după statistica ofi- 
cioasă tendenţioasă), aveai cam 3.000 de elevi, iar Rutenil, cu 
239.690 de suflete, 4.144 elevi. 


Ceia ce slăbeşte şi azi positia noastră în țară pe orişice teren, 
dar mal ales pe terenul şcolar, este faptul că teritoriul nostru 
este brăzdat de străini, pe cină teritoriul Rutenilor este compact. 
Et locuiesc în districtele lor, Zastavna, Cotman, Váscáut! si Vij- 
nita, în mase compacte şi în legătură etnică cu conaţionali! lor 
din Galiţia, de la cari cápátind ajutor, se intind tot mai mult 
spre Sud; пої, în districtele romăneşti, sintem numa! majorităţi, 
şi niciun district al nostru nu-l compact. Nemţii din ţară locuiesc 
numai în părţile romăneşti, tot aşa Ungurii, Polo: it, Lipoveni, 
Slovacii, Агтепії, Rutenit, sint aruncaţi prin toate districtele 
noastre ca anclave, care împiedecă consolidarea noastră. Si mat 
bine se vor vedea cele atinse aici la expunerea situaţie! şcolilor 
pe districte. 


Districtul Cernăuţul- Urban. Oraşul Cernăuţi are 16 şcoli pu- 
blice, cu 142 de clase. Două şcoli la un loc, cu patru clase, in su- 
burbit sint romăneşti, арої pe lingă şcolile nemțeşti, în centrul 
oraşului, mat există 10 clase romăneşti ca val de ele; în centrul 
oraşului w'avem nicio şcoală romănească. Cit de bine se îngri- 
jeste Capitala terit de creşterea copiilor romin! se poate vedea din 
următoarele date (vezi revista Școala, an. Т, p. 89): Din 1.731 
de copil rominl! înscriși, ай cercetat şcoala numa! 1.179 de co- 
pil; despre ceilalți 600 nu se ştie nimic. Şi ma! mare e nedrep- 
tatea dacă luăm în consideraţie numa! numărul elevilor din 
centrul oraşului ; aici, din 509 de copil obligaţi a cerceta şcoala, 
au cercetat-o numai 96. Chiar zilele trecute, consilierul comunal 
Modest Scalat a înnaintat primarului o listă de peste 100 de 
copil готіпї numai! din Rosa, cari nu cercetează şcoala de fel. Din 
cel 1.731 de copil romint din Cernăuţi, numa! 252 cercetează şcoli 
cu limba de de instrucţie romănească, şi anume: în Tetina-Rosa 
şi în Horecea. Din cei 159 de învăţători la şcolile publice, numat 
32 sint romin!, şi anume: 28 de bărbaţi si 4 femel. În oraş mat 
sînt încă 7 şcoli particulare, între care o şcoală greco-orientală 
de băieţi, cu limbile de instrucție nemteascá-románeascá-ruteaná, 


www.dacoromanica.ro 


456 NEAMUL KÓMÁNESC LITERAR 


şi o şcoală superioară de fete tot greco-orientală, tot cu trei limbi 
de instrucţie, ambele susţinute din banii fondului greco-oriental, 


În ultimul timp sa pus în discuţie la Cernăuţi chestia nationa- 
lisări! şcolilor. Ideia sa discutat şi anul trecut, în conferinţa in- 
vátütorimit din districtul Cernăuţul-urban, şi propunerea Romini- 
lor de a se nationalisa şcolile a trecut, dupá o luptă vehementă, 
cu majoritate mare. О comisiune aleasă din mijlocul conferin tit, 
avind secţii naţionale, s'a ocupat cu chestiunea aceasta în maf 
multe şedinţe, şi fiecare secție nenationalá a făcut separat propu» 
nerile sale. Secţia románeascá a cerut pe lingă cele două scolt ro- 
măneşti existente incă patru, şi anume: una în Roşa-centru, una 
în Caliceanca, una în Clocucica şi una în centrul oraşului. Propu- 
nerile acestea aü ajuns în zilele acestea în discuţia Consiliului 
comunal, şi un represintant autorisat al Nemţilor a declarat de 
pe acuma că faţă cu aceste propuneri el vor face opositie des- 
perată, călcind, cum se vede, în picioare drepturile garantate prin 
lege ale poporului autohton. 


Districtul Cernăuţul-rural. 

Din cele 50 de şcoli publice, cu 240 de clase, sint 9 şcoli ro- 
mánestí, cu 41 de clase, sianume: o şcoală cu o clasă, una cu 
două, una cu trei, trei cu patru, una cu cinci şi două cu sese 
clase; apoi trei romino-rutene cu 7 clase románest! si 12 rutene, 
trei şcoli romîno-nemţeşti, cu 21 de clase románestt şi 20 nem- 
teşti, 28 de şcoli curat rutene, cu 116 clase, 4 şcoli rutene-nemtestt 
cu 35 clase rutene $i 22 nemtesti, 2 şcoli pur nemtest си 4 
clase şi—instituţie vrednică dea fi cunoscutá —o şcoală de o clasă 
cu trei limbi de instrucţie, nemteascá, romănescă si ruteană, 
în Molodia-Franzthal. Avem în district 70 de clase romăneşti şi 164. 
de clase rutene. Numărul claselor nu este de tot exact, de oare ce 
la şcolile cu două limbt de instrucţie, unde în aceiaşi clasă se 
instruiază în două limbi, s'a trecut o clasă, spre a putea eviden= 
tia maï bine raportul dintre naţionalităţi, ca două clase. Acest 
procedeü nu schimbă de loc raportul, ci măreşte numa! numărul. 
Aşa de ex. Cernáutul are 244 de clase: după calculul miei, аг 
fi 282 de clase, de oare ce am numărat unele clase în care se 
instruiază in două limbi de două ori. Districtul acesta e foarte 
periclitat. Sate cum e Cuciurul-Mare, cu o poporatie de 9.414, dintre 
cari — după „statistica oficială — 7.931 Ruteni şi numai 1.574 
Romini, are două şcoli rutene decite 7 clase,—la un loc 14 clase, 


www.dacoromanica.ro 


GEORGE TOFAN: ŞCOALA PRIMARĂ ÎN BUCOVINA 457 


şi pentru Romini o şcoală de o clasă şi o clasă paralelă pe lingă 
una din şcolile rutene, în total 2 clase. În Ceahor, sat în nemij- 
locita apropiere a Cernáutulut, cu 2.328 locuitori, se dă o luptă 
desperată între Romini şi Rutent. Prin alte sate, cum sint Chicera, 
Mihalcea, in care, cu toate că statistica oficială nu se notează зай 
se notează numa! foarte puţini Romini, locuiesc Rominii în 
număr considerabil, si n'aü şcoli románestt de loc. 

Din cet 252 învăţători a! districtului, 63 sint Romint, şi anume: 
42 bărbaţi şi 21 femei, între care două auxiliare. 

Pentru şcolile romăneşti şi cele puţine nemţeşti, este un ins- 
pector romin, un bărbat încercat de şcoală, care de vre-o 23 
de ani neîntrerupt e inspectorul acestui district. Pentru şcolile 
rutene este un inspecto? rutean. La conferințele generale, care 
se întrunesc odată pe an, Ruteni! se adună separat si poartă 
discuţia în ruteneste. Котірії se adună la un loc cu Nemţii si 
Jidanil, şi discută nemteste. O organisatie naţională а invátáto- 
rimi! districtuale nu există. 


Districtul Gura- Humorului. 

Din cele 44 de şcoli ale districtului, cu 205 clase, sint 98 curat 
romăneşti, cu 131 clase, si ве repartisează în 4 şcoli cu o clasă, 
6 şcoli cu două clase, З şcoli cu З clase, 4 şcoli cu 4 clase, 4 
şcoli cu 5 clase si 7 şcoli cu 6 clase. Ma! avem apoi 3 şcoli 
nemțeşti-romăneşti, cu 12 clase romăneşti, 7 şcoli nemţeşti, cu 36 
de clase, 3 şcoli polone, en 7 clase, o şcoală ungurească, cu 2 
clase, una nemteascá-rominá-ruteaná, cu о clasă románeascá, una 
nemteascá-ruteaná-poloná cu 6 clase, între care una ruteană. 
Rutenil aü şi în acest district 2 clase curat rutene. Mare luptă 
se dă in Glit între Romint şi Ruteni. Cu ajutorul unui învățător 
şi al unu! preot conştiincios, Romiînii şi ай deschis o şcoală a 
lor separată, dar sint lipsiţi si de bani! necesari pentru ridicarea 
unei clădiri pentru adăpostirea şcolii. Pentru eele З şcoli polone 
din district, este un inspector polon. Polonii aü căpătat si un 
inspector general pentru întreaga ţară, pentru cele cîteva sute 
de copil ce-i ай în întreaga ţară. În Cacica, unde Rominit sint 
în minoritate, aü o şcoală a lor, cu 2 clase. 

Districtul Humorului are 210 învăţători, dintre cari 143 sînt 
Romini, şi anume: 88 bărbaţi şi 55 femel. Acest district, de alt- 
mintrelea atit de bine organisat, are cef ma! mult! învăţători 
necalificaţi, şi anume: 46, între cari ?/, femel, ceia ce-l şi mai 


www.dacoromanica.ro 


458 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


гай. La şcolile romăneşti sint ocupate si tre! străine, două din 
ele fără niciun examin. Învăţătorimea districtului e organisatá 
într'o puternică reuniune naţională. Inspectorul districtual, că- 
ruia are a i se multámi frumosul progres ce l-aü făcut şcolile 
din acest district, e un om de muncă. 


Districtul Cimpulunguluă. 

Districtul Cimpulungului are 53 de şcoli, cu un total de 153 de 
clase. Din acestea, 26 de scoll, cu 64 clase, sint romănești, şi anume: 
41 şcoli cu o clasă, 7 şcoli cu două, 4 cu 3, două şcoli cu 4, o 
şcoală cu 5 şi o şcoală cu 6 clase. Celelalte şcoli se împart in : 6 
şcoli, cu 43 de clase, cu limbile de instrucţie románescá-nemteascá, 
11 şcoli, cu 30 de clase, pur nemţeşti, 8 şcoli cu 13 clase rutene, 
o şcoală de o clasă ruteană-romănescă. Pe lingă cele 64 de clase. 
curat romăneşti, mal sînt 44, în care se instruiază egal ro- 
măneşte şi nemteste, deci la un loc un total de 108 clase ro- 
măneşti. Scolile nemtestf din Sudul Bucovinei, din districtele 
Suceava, Gura-Humorului şi Cimpulung, le supraveghiază un 
inspector neamt, cu sediul în Suceava; cele cu două limbi sint ins- 
pectate de ambit inspectori. Şcolile rutene din districtul Cimpu- 
lungului sînt revisuite de inspectorul romin al Humorului, care 
e calificat şi pentru limba ruteană. Se vede ce interes poartă Ru- 
tenif şcolilor lor, căci 8 şcoli cu 13 clase nu le încredinţează 
unui necunoscátor de graiul lor, pe cind şcolile noastre din dis- 
trictul Siretieluf aŭ inspector pe un străin care nu cunoaşte 
limba noastră. Învăţătorii cîmpulungeni ай înfiinţat cea d'intáiü 
organisatie naţională. Inspectorul romin e un om de multă 
bunăvoință şi un călduros partisan al şcolii nationale. Din tota- 
lul de 154 învăţători, 67 bărbaţi si 23 femei sint Romini, deci 
90 la un loc,—intre еї 19 neclasificatt. O străină anecalificată» e 
întrebuințată Ја o şcoală románeascà. 


Districtul Rădăuţului. 

Acest district are 41 şcoli, cu 188 clase, dintre care 24, cu 106 
clase, sint romăneşti. Aceste 24 şcoli se împart in: 5 şcoli cu 
două clase, 4 cu trei, 5 cu patru, 7 cu cinci şi З cu sese clase. 
Mai avem 5 şcoli nemtesti-románest! cu 33 clase, 5 curat nem- 
testi, cu 16 clase, 5 curat rutene, cu 13 clase, una ruteană-ro- 
mănească, сп o clasă, şi una maghiară, cu 5 clase. Am avea în dis- 
trict, caléulind şi clasele duble, 140 de clase romăneşti si 14 rutene. 

Rădăuţul ar fi incontestabil cel maf puternic şi mai bine consolidat 


www.dacoromanica.ro 


GEORGE TOFAN: ŞCOALA PRIMARĂ ÎN BUCOVINA 459 ` 


district romănesc, dacă sar scoate din circumscripţia sa șatele 
huţăneşti Seletinul, Şipotul, Izvorul, Moldova, Sadăul. La toamnă 
vom avea în Rădăuţi două şcoli nationale: una de băieţi si una 
de fete, cu cite 6 clase. 

Din totalul de 183 învăţători, 425 sint Romini, şi | anulo 19 
bárbati si 46 femei. Se introbuinleazi şi 28 necalificaţi. La şcolile ro- 
mánestl sint intrebuintate două străine, una cu calificatie şi una 
fără calificatie. Învăţătorimea e organisatà într'o reuniune, care a 
cumpărat in Rădăuţi o librărie. Inspectorul districtului e Romin. 


Districtul Siretelui. 

Siretele are 36 şcoli, cu 147 clase, dintre care 42 şcoli, cu 40 
clase, sint romăneşti, şi anume 2 școli cu o clasă, 3 cu două, 4 
cu trei, 2 cu patru si una cu gese clase. Rutenil ай în district 13 
şcoli, cu 45 clase. Mal sint apo! З şcoli nemţeşti, cu 11 clase, 2 
scoli maghiare, cu 11 clase, o şcoală romino-neinteascá, cu З clase, 
o şcoală ruteano-nemteascá, cu 3 clase, 2 şcoli cu 3 limbi de in- 
structie: nemteascá-románeascá-ruteaná, cu 20 de clase, şi o şcoală 
lipovenească, cu 2 clase. Noi avem un total de 48 clase, şi Ru- 
tenif un total de 53 clase. Si pe acest galimatias de limbi e 
inspector un Polon nemtit. Din totalul de 141 învățători, 45 sint 
Romini, între cari 30 bărbaţi si 15 femel. La şcolile románest! 
sint 12 învăţători necalificaţi, si o străină necalificată s'a oplosit 
la o şcoală románeascá. Învățătorimea romănească e organisată 
într'o reuniune naţională, care are în Tereblecea o filială. Mat 
multe sate romăneşti, ca Danceşti, Botusanita, Musenita, maŭ şcoli 
de loc, pe cînd sate rutene cu aceiaşi poporatie, ca Slircea, Slo- 
bozia-Berlince, aü scolf de vre-o 9 ant. 


Districtul Storojineţului. 

Din cele 43 şcoli, cu 146 clase, 22 şcoli, cu 54 clase, sint curat 
româneşti, şi se împart în: 7 școli cu o clasá, 8 cu două, 4 cu 
trei, 2 cu patru şi una cu sese clase. Mal sint apol 8 şcoli curat 
rutene, cu 22 clase, З şcoli romino-rutene, cu 7 clase romăneşti 
şi 6 clase rutene, З şcoli romino-nemţeşti, cu 12 clase romăneşti 
şi 6 clase nemtestt, З şcoli curat nemţeşti, cu 10 clase, si 2 şcoli 
romăneşti- Bem. rutene cu 8 clase romăneşti-nemţeşti, 8 clase 
rutene-nemţeşti si 4 clase nemtesti. Totalul claselor romăneşti, cal- 
culindu-le şi pe cele duble, ar fi 81, iar al celor rutene, 34. Sco- 
lile rutene din district le inspectează inspectorul rutean din Vijnitá. 

Din сеї 145 învăţători al districtului, sint 85 Romîni, şi anume 


www.dacoromanica.ro 


460 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


58 bărbaţi şi 27 femei. Numărul celor necalificaţi e 24. O Ji- 
daucă, calificată numa! pentru limba nemteascá, e aşezată definitiv 
la o şcoală curat románeascá. Organisaţie naţională románeascá 
nu există; sperăm că în scurt timp se va face. Inspectorul 
romin e un om muncitor, energic şi de raultă iniţiativă. 

La Storojineţ, deşi, faţă cu Cernáutul, raportul e invers, fiind 
Rominit în majoritate si Ruteni! în minoritate, totuşi Rominil 
se adună la conferințele anuale la un loc cu Nemţii şi Jidanit 
şi discută nemteste, iar Ruteni! separat, şi discută în limba lor. 


Districtul Sucevei. 

Din cele 36 şcoli publice ale districtului, cu un total de 134 
clase, 28, cu 87 clase, sint curate romăneşti ; ele se împart după 
numărul claselor, precum urmează: 6 şcoli cu o clasă, 10 cu 
două, 4 cu tret, 5 cu patru, 2 cu cinci şi o şcoală cu 6 clase. 
Restul şcolilor se împarte in : 2 şcoli romăneşti-nemţeşti, cu 11 clase 
romăneşti şi З nemtestt, o şcoală maghiară-romănească de o clasă, 2 
şcoli rutene, cu 7 clase, З şcoli nemţeşti, cu 24 clase. Avem deci 
în district 99 clase romine şi 7 clase rutene. 


În acest district lucrarea naţională pe terenul şcolar e destul 
de innaintatà, dar mal avem mult de lucru ca să reuşim pe 
deplin. În Suceava avem două şcoli nationale, una de băieți şi 
una de fete, care cu toată duşmănia unor străini şi cu toată in- 
dolenta unor cărturari prea cuminţi de-al nostri, aü făcut fru- 
moase progrese, şi azi existenţa lor e asigurată. Lupta noastră 
nu poate face progrese din causa mijloacelor insuficiente. Noi 
sintem un popor sărac ; poporul, din putinul се are, nu jertfeste, 
nefiind-f cultivată conştiinţa naţională ; din clasa cultă, o seamă 
jertfesc de se spetesc pentru toate scopurile şi lucrează pentru 
zece, alţii iarăşi îngrijesc numai de stomacul lor. 

Si în Ipoteşti, un clasic exemplu de luptă naţională între 
Romint şi Ruteni, unde Rominii se luptă de 15 ant contra şcolii 
rutene impuse contra vointif lor de autorităţi, lupta sa sfirşit 
deocamdată în favorul Rominilor, luptind aceştia în desperarea 
lor chiar cu puterea brutală. 

O încercare de a înființa o şcoală românească n'a reuşit; dar 
ideia nu trebuie părăsită. Singurele şcoli ale Rutenilor in dis- 
trict sint cea din Hatna si cea din Máretet. Acuma se pregătesc 





GEORGE TOFAN: ŞCOALA PRIMARĂ ÎN BUCOVINA 461 





să deschilă încă una în Danila. Aceasta înseamnă un mare pe- 
rico] pentru Romini, cari pot pierde sate întreg! din apropiere, 
în care sint şi puține elemente rutene. Tot aşa e situaţia in 
Slobozia. Ideia de a crea în aceste localităţi periclitate scoll 
froebeliane, în care copiil romiîni cari şi-au uitat limba вай mo 
cunosc în de ajuns de bine s'o deprindá ca să poată învăţa în 
şcoli romănești, ideie foarte bună, a trebuit să fie părăsită din lipsa 
de mijloace. În contra pretinse! primejdii «romăneşti», Rutenil 
ай dat chiar semnalul de alarmă, şi ай ținut o mare adunare 
la Măreţei, hotărind să ieie măsuri de apărare. 

Din 142 învăţători al districtului, 100 sint Romini, şi anume 
69 bărbaţi si 31 temei, între еї 31 auxiliari, 5 străine (2 Nem- 
toaice, 2 Jidauce, o Armeancă) ; între ele 2 necalificate sint intre- 
buintate la şcoli románest!. Districtul are o organisatie naţională tì- 
nără. Inspectorul romin, care, fiind calificat şi pentru limba ruteană, 
inspectează şi cele două scolí rutene, şi-a cîştigat frumosul merit 
de a fi asigurat existența şcolilor románestt din Suceva, întărind 
astfel şi ideia şcolilor din minoritate, care nu afla aprobare la 
mulţi Romini, îngrijiţi numai de interesul lor. 


Aŭ mal rămas necercetate cele patru districte curat rutene: 
Coţmanul, Váscáutul, Vijniţa si Zastavna. Mă voiü opri în treacăt 
şi la dinsele, şi voiü da citeva date, din care cetitoril cu uşurinţă 
vor vedea cit de superioară e posiţia lor, faţă de nol, prin faptul 
că trăiesc în mase compacte, neamestecat! cu alte popoare: care 
i-ar împiedeca în progresul lor. 


Districtul Coţmanuluă. 

Cotmanul are 26 şcoli, cu 97 clase, dintre саге 23 şcoli, cu 94 
clase, sint curat rutene. Chiar şi celelalte trei şcoli sint curat rutene, 
cici pe lingă ele există numal cite o clasă nemteascá, aşa că pe 
lingă cele 94 clase rutene există trei clase nemţeşti. Între invá- 
tátorif ruteni! aï districtului sint 15 auxiliari. 


Districtul Văşcăuţului. 

În districtul Váscáutulut sint 25 de şcoli, cu 85 de clase, din- 
tre care 20 de şcoli, cu 54 clase, curatrutene, З şcoli, cu 19 clase 
rutene-nemtestt, dintre care 14 clase rutene si 2 şcoli rutene- 
nemţeşti-polone, cu 12 clase, dintre care 8 rutene, aşa cá, din 
cele 85 de clase ale districtului, sint 76 rutene. Învățător! auxi- 
liari sint 10. 


www.dacoromanica.ro 


462 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Districtul Vijniţa. 

Vijniţa are 36 de şcoli, cu 97 de clase, dintre care 29, cu 64 
de clase, sînt curat rutene; mal sint 4 şcoli rutene-nemţeşti, cu 
17 clase, dintre care 10 cluse rutene, si 3 şcoli nemţeşti cu 18 
clase, aşa că, din 97 de clase, 74 sintrutene. 

În district eraü 30 de învătători nesalilicaţi. 


Districtul Zastavunct. 

Cel mai rutean district: are 31 şcoli, cu 108 clase, dintre care 
28, cu 93 clase, rutene, o scoalá nemteascá-rüteaná, cu 2 clase 
rutene si una nemţească, 2 şculi nemţeşti-rutene-polone, cu cîte 
4 clase rutene şi cite una nemteascá si una polonă; deci, din 
cele 198 clase ale districtului, 405 sint curat rutene. 

. Îavăţători auxiliari sint 91. 


Chiar şi în felul cum siut organisate şcolile «utracviste», e o 
deosebire între şcolile «utracviste» din diștrictele romăneşti şi cele 
din districtele rutene. În districtele románestt, şcolile cutracviste» 
sint compuse din clase în cure se instruiază în două limbi de 
acelaşi învăţător ; în districtele rutene clasele nemţeşti în cele 
mal multe casuri sint clase separate ale aceleiași şcoli. i 


La sfirsitul expunerii, ne inullámim să scoatem următoarele 
date mat de seamă: 

Nor aveam în 1907 cam 000 învăţători; între aceştia 162 
auxiliari. Rutenif vor fi avut cam tot atitia invátüforf, între, 
cari însă numai 118 auxiliari. Şcolile noastre erau maï bine or- 
ganisate, avind пої mult maï multe şcoli de 5 şi 6 clase decit 
Rutenit. Noi avem 15 şcoli románesti de 5 clase si 16 de 6 
clase; Rutenif au 13 şcoli curat rutene de 5 clase si 9 de 6 
clase. Cu toate că situaţia noastră e mai nefavorabilă, că in oraşe 
ca Rádáutul, Cimpulungul, in sate mar! ca Vama зай tirguşoare 
ca Vatra-Do-nef, Solca, avem şcoli «utracviste», unde am putea avea 
şcoli curat nationale, пої aveam 527 de clase curat romăneşti si 
şi еї 478 curat rutene; пої aveam vre-o 182 de clase la şcoli 
«utracviste» şi ef vre-o 190 de astfel de clase la şcoli «utracviste». 


Dacă se va reorganisa Şcoala Normală de învăţători în vederea 
nevoilor terif, dacă opera de naţionalisare a şcolilor va fi con- 
linuată, dacă satele periclitate de slavism vor fi salvate, dacă 


www.dacoromanica.ro 


D. BOLINTINEANU : SCRISORI DIN EXIL 463 


invátátorimea romînă, scăpată prin noua «salarisare» de miseriile 
vieţii, se va organisa trainic pe basă naţională, luptind pentru 
idealurile neamului, şcoala romănească din Bucovina va renaşte şi 
va ajunge un factor de prima ordine în viaţa culturală a popo- 
rului nostru. 

GEORGE TOFAN. 


D. BOLINTINEANU 


SCRISORI DIN EXIL. 





În manuscriptul cu numărul 235 din Biblioteca Academiei 
Romine, se păstrează un număr însemnat de scrisori de la D. 
Bolintineanu, Scrisorile încep din anul 1852, pe cînd Bolinti- 
neanu, exilat din patrie, după o petrecere de trei ani în Paris, 
călătoriă prin Orient, si se sfirgesc In 1872, cînd poetul, atins 
de o boală crudă, e internat în ospiciul Pantelimon, unde-şi 
sfirseste zilele. 

Din aceste numeroase scibiont adresate mal toate familiei 
Zane, extragem deocamdatá scrisorile datate din vremea exi- 
luluy. Între multe nimicuri ale vieţi! de toate zilele, se găsesc 
în aceste scrisori şi, împrăștiate icf şi colo, ştiri interesante pri- 
vitoare la colonia de emigranți romîni din Orient, la mişcarea 
politică şi culturală din ţară. 

În publicarea acestor scrisori, se vor omite pasagiile care 
cuprind amănunte prea intime de familie, ѕай mici răutăţi pri- 
vitoare la contimporani, care pot deştepta încă oarecare jig- 
niri. Scopul publicări este: 1) întregirea materialului biografic, 
rămas pe urma celui mal iubit poet al generaţiei de la 1848; 
2) culegerea datelor de interes istoric cultural, risipite în aceste 
scrisori. 

I. CARTOJAN. 


4 Decembre 1852, Constantinopole. 
Iubite Zanet, ' 


Nu ţi-am scris încă, fiindcă voiam a-ţi scrie un resultat plăcut 
în pricina ta cea mal interesantă. Îndată ce am ajuns, am zis 


1 Foaia 10. 


www.dacoromanica.ro 


464 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





d-nei Ghica întru această pricină. D-na Ghica a fost încîntată ; 
însă, spuind lui Ghica, acest băiat a făcut oarecare observaţii, 
că adecă tu n'ai stare, ea n'are, şi, încetînd drumul, o să ră- 
minefi calici ; însă, după mai multă gîndire, a consimţit şi el; 
mai mult pentru alte merite ale fetei. M-me Ghica a chemat 
pe fată la Bebeq, şi i-a propus. Aceasta te văzuse odată. Pe 
dinsa o ceruse doi negufátori din Pera, dar i-a refusat. Pe 
tine însă altfel. A zis cá de spre ea primește, şi, fiindcă nu ar 
voi să rămînă datoare bărbatului el, va da şi ea lecţii şi va 
lua 1.600 lei pe lună, la orice rea întîmplare. Apoi a scris 
mume-sei, ce se află în Moldova 1, dîndu-ï de ştire cá un Romin 
îi cere mîna şi că ea primeşte. Acum rămîne la mă-sa şi la 
tine. Socot cá nu te-ai schimbat ca să má dai de ruşine şi pe 
mine şi pe M-me Ghica. De atunci M-me Ghica o iea cu dinsa 
la teatru totdeauna. 

Eu am cercetat în Pera despre purtarea fetei: un înger în 
gura tuturor. Să vezi cît e de frumoasă! Ieri seară la teatru 
toate ochianele se indreptaü către ea! 

Acum dar este trebuinfá, cît de curînd să vif aici, măcar o 
săptămînă să vă cunoaşteţi. M-me Ghica te aşteaptă. 

Cit pentru răspunsul la articolul grecesc ce mi-l trimeţi, lucrul 
s'a trezit, şi s'a uitat; ráspunzind, îl pul din noii pe tapet, si o 
să afle şi cei cari nu stiaü încă; Guvernul n'are niciun habar 
de aceasta. În scurt, fiindcă te aştept aici, nu tac nicio ur- 
mare; însă vino îndată şi iea şi pe Pădeanu cu orice preţ, 
Adio Zane. 

A] tăă amic, Bolintineanu. 


Adresa (în limba francesă): 
«La Brusa, domnului Alexandru Zane, inginer al Guvernámintulut.» 


2 Iunie 1859, Constantinopol. 
Iubite Zanet, 


Miine plec la Mehadia cu orice pref, voind a íntilni pe 
soru-mea. Mi-e vizat paşaportul fără nicio observaţie. Bălcescu 
te doreşte foarte mult; se află mai bine; dar scăpare nu este. 
Sînt foarte trist la plecare-mi, fiindcă am un presentiment că 
n'o să pot să mă întorn la iarnă, să fiù cu voi, 


1 Doamne! Luzzatto. (N. L) 
2 Foaia 12. 


D. BOLINTINEANU : SCRISORI DIN EXIL 465 


ЇН las portretul lui Alecsandri poetul. 

Ti-am trimes o mică broşură din jurnalul ce s'a oprit la Mol- 
dova, din pricină că a scris într'însul Bălcescu supt numele de 
Conrad Albrecht şi ей supt numele de Valentin. 

N'am putut să-ți fac comisioanele, neavînd o lescaie. 

Oriunde voii fi, itf voiü scrie cîte odată, cum si lui Serghiad. 

Lucrurile merg гай în Francia pentru пої; însă mie-mi pare 
ráü că opresia nu este încă destul de mare, fiindcă atunci ar 
ieşi dracul, 

Dacă m'o lăsa să sed in Transilvania, am să tipăresc ma- 
nuscrisele ce le tirásc după mine ca pe соріії mel 1. 

Adio Zane, iubeşte-mă. 

Bolintineanu. 

Fraţilor Rousso 2 ..., Padeano-porumbifa, Magheru Niţu, com- 
plimente. Dă această scrisoare luf Magheru, pe care a primit-o 
Golescu, despecetluită, în plicul зай. 

Primeşte si această cărticică cu cîntece rumîneşti, de Ale- 
csandri. 


5 Fevruarie 1855, Constantinopol. 
Scumpa mea Doamnă Zanne °, 


Comisioanele dumitale sînt făcute de o săptămînă şi aü rămas 
la mine. Băiatul lui Polihronie*, care trebuia să le ducă la 
vapor, e bolnav. De data aceasta, le veţi avea la Brusa; cel 
puţin, sper. Dacă lipseşte ceva din lista comisioanelor, îmi veţi 
scrie, pentru a trimete restul. Trimeteţi totdeauna la poştă, să 
întrebe de comisioane. Veţi afla că regret mult că am plecat 
din Brusa: maï întăi pentru cá mă/obişnuisem cu d-v. toţi; 
apol fiindcă viaţa aici e foarte scumpă. Cheltuiesc 40 de piastri 
ре zi numai cu hrana. Cu greu găseşti în tot oraşul o cameră. 





1 În Transilvania nu a tipărit nimic, Scrierile luf. Bolintineanu pe timpul 
exiliului se publică la laşi, supt îngrijirea 101 G. Sion, şi anume : «Cintece şi 
plingeri, la 1852 ; «Manoil», 1855; «Călătorii în Palestina si Есісё» la 1856. În 
1855, cînd Sion trece in Bucureşti ca agent al Principelui Ghica, apare la 
Bucureşti, supt іпагіјісса 101, un пой volum de роезії al lui Bolintineanu: 
«Poesiile vechi şi nouă». 

2 Rusu-Locusteanu. (N. L) 

5 Foaia 16.—Originalul în limba francesă. 

4 Polihroniade mal tirziü (1857), membru în comitetul unionist din Bu- 
curestt. 


466 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Locuiesc deocamdată într'un dulap la Sofia. D-na Ghica e bine, 
şi se plictiseşte mult la Samos. Ca să se distreze, a instituit un 
pensionat pentru tinerele domnigoare samiote: aceasta îi va 
dobindi popularitatea. Bălăceanu, care vine din Samos, mi-a 
dat toate aceste noutăţi. Acesta va pleca poimîne în țară cu 
Serghiad, care pleacă şi lasă mai multe inimi zdrobite în 
oraşul Pera. 

Ghica va fi numit în curînd Prinţ în Samos 1. 

Frumoasa Ninka, fiica lut Dobokey, a murit, şi a fost îngropată 
acum trei zile. 

Prusnaire a plecat acum la Smirna, de unde cred că se va 
duce la Samos. l-am dat o scrisoare de recomandatie pentru 
D-na Ghica. Dînsa mă îndatorează să merg la Samos. 

Pănă azi nu am văzut încă pe d-na Gopler. Am întîlnit pe 
soțul 5ай, care a fost amabil cu mine. 

Cred cá nu mă voii maï duce pe la еї (pe la soții Gopler), 
pentrucă am aflat, sosind aici, că ar fl spus cuvinte neplăcute 
(desobligeantes) contra tuturor Valahilor, față de străini. Totuși 
aş voi să ştii mai întăiă dacă este adevărat sai o calomnie. 
D-na Gopler а căzut acum în urmă cu soţul зай, in Mare, 
mergănd să conducă la vapor pe generalul Visosky. Caicul s'a 
răsturnat, şi атіпаої aü căzut în fundul Mării. Din fericire, ma- 
гіпагії francesi i-ati scos leşinaţi. De la această aventură imt 
pare că ай mai pierdut oarecum din prestigiul poetic. Ionescu ê 
se află la Constantinopol. . . . . . . . .. .. .. 

Polihronie, după invitatia pe care i-am fácut-o în numele 
d-voastrá, de a boteza copilul, mi-a promis grafios cá, dacá va 
fi la Constantinopol in aceastá vreme, sá viná la Brusa pentru 
botez şi să se insárcineze a ţinea in braţele sale copilul, pe 
care nu-l cunoaşte încă. Soţia sa este acum și dinsa în posifie 
interesantă. Tutuşi credem cá vom face împreună în vara vii- 
toare călătorie în Franţa, Italia, Anglia şi alte ţeri. D-na mama 


1 O lună după această scrisoare, Ghica e şi numit guvernator în Samos, 
Asupra cirmuirii lui Ghica în Samos, vezi L Ghica, «Scrisori către V. Ales 
csandri», «Căpitanul Laurent». 

2 loan Ionescu, fostul vice-president al Comisiunii Proprietății, la Bucureşti, 
in 4848. (N. L) 


D. BOLINTINEANU : SCRISORI DIN EXIL 467 


dumitale nu va putea veni să vă vadă în primăvara aceasta, 
avînd în vedere că navigația pe Dunăre este suspendată pe 
tot timpul cît va dură războiul!. Ea va fi nevoită să vie prin 
Bucureşti, Rusciuc şi Varna ; aceasta e însă obositor. Mi se scrie 
din Moldova că d-ra Paulina, sora dumitale, e cea maï frumoasă 
domnişoară din Moldova ?. Polihronie zice că trebuie să o cer 
în căsătorie cu orice chip dacă vine аісї, $1 cá va trebui să-mi 
іеай un «ciflic?». Vă asigur cá mă gîndesc şi ей la aceasta, dar 
unde-s mijloacele pentru a-i plăcea ? 

M'am dus de trei ori la teatru, dar trupa este foarte rea şi 
cea mai mare parte din persoanele care frecventează acest 
stabiliment, sînt vrednice de trupă. E nostim! Străinii vor cu 
orice chip să civiliseze pe Turci. 

Sion a părăsit Moldova ; e la Bucureşti în calitate de agent 
Al Prințului Ghica 4... Dacă mama dumitale vine, îi veţi scrie 
să mi se adreseze mie; îi voiii da camera mea şi o voiii însoţi 
pănă la Ghimlec, mat ales dacă d-ra Paulina, dulcea mea logod- 
nicá, o insofeste. 

Cuvintele îmi lipsesc pentru а vă putea spune aici toată re- 
cunoştinţa mea pentru grafioasa şi sincera ospitalitate pe care 
am primit-o la d-voastră, unde m'am crezut intr'adevár în fa- 
milia surorii şi a cumnatului miei. De aceia vá tratez întocmai 
са pe sora mea, şi intocmal ca еї vă scrii, şi sînt mîndru şi 
fericit de aceasta. 

Am încă în gînd citeva proiecte de călătorie, dar, de oare ce 
toate aceste proiecte vin şi se duc, nu mă mai gîndesc la ele. 
Şi арої... sosirea d-rei Paulina! Voiü rămînea dar aici! 

Îmbrăţişează în numele miei pe mica şi nebunateca Virginia, 
Si recomandá-I să nu mă uite. Salutările mele tuturor doam- 
nelor din Brusa, urite şi frumoase: dar maï ales acelora care 
sînt urite. Ele-mi inspiră maï multă simpatie, poate unde fac 
parte din categoria lor. 

In nl. din «Presse» veţi vedea un articol de mine asupra 
doamnelor din Brusa. Doctorul Hisbach e numit medic al spi- 





1 Războiul Crimeil. 

2 Era foarte urită. Bolintineanu s'a incredintat apol, cu prilejul călătoriei 
lui in Moldova. (N. 1) 

3 Turceste: moşie. (N. L) 

4 Grigore Ghica-Vodă, Domnul Moldovei. (N. 1.) 


468 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR ' 


talului din Varna, cu 1.800 [lei turceşti] pe lună, în cari întră 
şi rațiunile sale militare, după un examin. Sint mulţămit de- 
acesta. 

Al dumitale devotat servitor, Bolintineanu. 


Şi acum ţie prietene (mon garçon) Alexandre 1. 


Sion îmi scrie că-mi va trimete Cronicile? prin d. Poujade °, 
care trebuie să sosească peste cîteva zile la Constantinopol. Ieri 
seară Aleon* mi-a spus cá Poujade va rămînea la Bucureşti în 
vechea sa calitate de consul, căci G[uvernu]l f[rances] şi-a 
schimbat hotărîrea. О scrisoare sosită ieri din Bucureşti ves- 
teste arestarea, din ordinul Prințului Ştirbei, a censorului mun- 
tean şi suspendarea din funcţiile sale pentru că a permis impri- 
marea în jurnalul «Timpul» 5 a unui articol reprodus din jur- 
nalele austriace, privitor la ştirea că consulul engles invitase 
pe sus-numitul Ştirbei să renunţe la protectoratul rusesc. Jur- 
nalul a fost suspendat de asemeni. Pentru fiecare jurnal trebuie 
să depui mai mult (dépasser plus de) de 400 ducați cauţiune; 
trebuie să fie apoi supus censurii. Jurnalul «Timpul» aparţinea 
lui Polihronie, care însărcinase un redactor să-l scoată. Negus- 
torii ай mers la Colquhoun ê să se plingá în contra acestei 
măsuri arbitrare. Іогапи îmi scrie că a găsit доо de galbeni ca 
să scoată un jurnal. Redactori vor fi: Ioranu, Teulescu, Neno- 
уісї, Baronzi, Maxim, Сгејеѕси şi alții, dar se pare că proiectul 
a căzut în baltă?. 

Noutăţi din Constantinopol nu sînt. Trupele francese şi en- 
glese nu mai sufăr. Nu mai sînt supt arme decît 12 pănă la 


1 Foaia 17. — Originalul în limba francesă. ' 

2 Lui Kogălniceanu (N. 1) 

3 Consul frances in Bucureşti, soțul unef Ghica. (N. L) 

* Poate Anton Alleon, bancher cu vază mare, pe atunci, la Constantinopol. 

5 «Timpuli, jurn:1 politicii-comercialii», apare din 1854, de două or! pe 
săptămină, supt redactia lut C. R. Bossueceanu. 

6 Consulul engles din Bucureşti. 

7 Ziarul proiectat apare la 6 Februar 1857, de două or! pe săptămină, cu 
titlul «Concordia». Propramul e iscălit de C. A. C[retulescu]. Colaborează G. 
Іогапи, G. Baronzi, С. Creteanu, Ioan Bălăceanu, P. I. Cernátescu, Neno- 
vici, Gr. Alexandrescu s. a. Ziarul sprijine unirea Principatelor supt suzera- 
nitatea Porții, cu un principe apusean. : 


D. BOLINTINEANU : SCRISORI DIN EXIL 469 


15.000 de Englest. Restul nu mai e. Sint bolnavi. Numai la 
“Constantinopol sînt 8.000 de Francesi în spitale. 

Se zice că Ruşii vor să dea o nouă luptă. Europa e indignată ` 
în contra purtării Austriei. Austria devine pe nesimţite ru- 
sească. Ea aşteaptă resultatul unei lupte la Sevastopol pentru 
a se hotărî. 

Pera e încunjurată de Francesi. Poliţia e tot în mîna Tur- 
.cilor. Alaltăieri am întîlnit un hof, care mi-a cerut bani. Eram 
la usa luf Polihronie : mi s'a deschis la vreme 1. 

Dacă-ţi rămîn de făcut alte comisioane, scrie-mi mie. 


Bolintineanu. 


6 lunie 1856, Constantinopol. 
Iubite Sioane?, 


Am primit scrisoarea ta cu bucurie. Am văzut cele ce-mi 
scrii, şi mam bucurat. Am văzut încă gazeta «Steaua Dunäriï», 
şi am înțeles că presa este liberă la voi, din scrierile voastre. 
Cu toate astea nu-mi place cum debutaţi, căci at umplut ga- 
zeta cu benchete si toaste cu idei de cărdăşie?. Era un timp 
cind Rominit cintaü pe învingători, o victorie mare asupra ini- 
micilor, un general care-şi expunea viața pentru patrie cu ar- 
mele în mină şi cădea supt greutatea rănilor. Citá deosebire 





1 Pentru aceste moravuri hotestI v. o carte, de care mă voiü ocupa nici in 
curind, Marco Antonio [Canini], Vingt ans d'exil, ed. а 2-a, Paris. 1869. 
(N. 1) 

2 Foaia 21. 

9 «Steaua Dunării» din 28 Maiü 1858 cuprinde dări de seamă asupra ban- 
chetului dat la 22 Maiü la Via Kogălniceanu în onoarea Maiorulut Filipescu. Că- 
pitanul Filipescu refusase, fiind comandant al baterie! moldovene, să ве supună 
ordinului, dat de Guvernul provisoriu, in Septembre 1854, de a se retrage cu 
armata rusească şi trupele moldoveneşti peste Prut. Luat atunci de Ruşi ca 
prins de rázboiü, izbuteşte să se intoarcă în țară, după o petrecere de aproape 
dor ani in cetăţile Bobruisc şi Costroma. În frámintarea care cuprinsese su- 
fletele atunci, în preajma Unirii, întoarcerea căpitanului Filipescu a fost ser- 
bătorită cu c ldură în toată Moldova. Domnul il innáltá la rangul de Maior 
gi-l acordà o remuneratie de 800 de galbeni. Prieteni! if daŭ un banchet în via 
lui Kogălniceanu, unde tin toasturi, între alţii: Kogălniceanu, A. Panu, Ralet 
ві C. Negri. Sion publică în numărul din 29 Май al Stelei Dunării о odă 
«La Maiorul G. Filipescu». (V. şi Sturdza, Acte şi Documente privitoare la 
Istoria renaşteriă Romăniei, III, p. 497.) 


410 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


astăzi, şi ce cădere! Noi cîntăm, nu pe învingători şi căpitani, 
nu victoriile, ci pe сеї cari, fiind militari, nu s'aü bătut!... 
Astfel este istoria voastră cu acel Filipescu, care poate să fie 
brav şi loial, dar nu a dat ocasie de a-l cînta şi a-l festă (sic). 
Lasă această mulțămire să i-o facă Turcii, iar nu Котіпії. Un 
militar se bate, nu face politică, şi, cînd face politică, nu este 
militar. Sioane, Sioane, pănă cînd să fim пої copii, frate iubite ! 
Astfel am făcut nol toţi, şi ей cel d'intáiá, lăsîndu-ni să ni 
fure inimile şi să facem popularitate celor ce nu o merită. Cîntă, 
frate; dar cîntă pe Romínul care se bate, iar nu pe cel ce nu 
se bate! Dacă Francesii ar fi făcut ca nol, nu s'ar fi luat Se- 
vastopolul, căci аг fi raţionat şi ar fi găsit că nu-i interesează 
acest rázboiü. Sfirşesc însă zicîndu-ţi că, dacă Stefan-cel-Mare 
ar fi putut să iasă din mormint să vază banchetul vostru, v'ar 
fi tras de barbă, si pe tine şi pe Negri, căruia să-i cetești aceste 
rînduri. Nu zic mai mult, fiindcă inimile voastre aü făcut-o din 
curăţenie şi patriotism. 

Lut Ralet i-am scris: mi-a zis că ţi-a cerut Voiajul!, să-l ce- 
tească. Apropos: ce-ai făcut cu el? Să nu-l trimiţi la Bucureşti, 
căci acolo nu-l va lăsa să-l tipărească. 

Turcii sînt tare contra Unirii, dar şi speriaţi cá [Rominit vor s'o] 
ceară. Cereti Unirea, dar nu o definit сит: cu print străin зай 
pămîntean, de va fi străin, din ce familie? Gazetele nemfesti 
zic că Austria primeşte, cu condiţie să dea un prinţ din familia 
austriacă, care are să vie acolo cu zece generali, 100 de ofiţeri şi 
amploiaţi, şi iatá-ne nemţiţi! Aşa dar, cerind Unirea, cerett tot- 
de-odată şi felul ei, ca să nu vă prindă la mînă şi să fie maï 
гай sfîrşitul decît începutul. 

Ai dat lui Vogorides scrisoarea mea? Ce răspuns a dat? 
Scrie-mi. 

Dar tomul de călătorie? vá place? Voiü tipări şi al doilea 
tom, pe Nil în sus pănă la cataracte şi Teba?, unde sînt cele 


1 E vorba de «Suvenire de călătorie in Basarabia meridională», care s'a ti- 
pärit la Bucureşii, in 1857.—Mai probabil una din călătoriile 101 Bolintineanu 
însuşi. Cf. nota următoare. (N. I) 

2 E vorba de «Călătorii in Palestina şi Egipt», apărută Ја Iaşi in 1856, cu o 
prefaţă de G. Sion. A doua ediţie (cu caractere latine) a apărut la Bucureşti 
în 1867. 


3 N'a apărut, şi probabil nici călătoria pănă la Teba nu s'a făcut, 


D. BOLINTINEANU: SCRISORI DIN EXIL 411 


mat interesante lucruri de văzut şi admirat, şi încotro am de 
gînd să plec, 

Ti-am scris să-mi găseşti o fată bogată să mă însor, şi să 
mi-o trimifi aici, şi tu nici nu te gindeşti. Află că sînt de trei- 
zeci şi unu' de ani şi trei lunt şi jumătate 1; chipul nic! frumos, 
nici urit, nalt, cu ochii negri, cu un dinte rupt, cu barbă 
neagră încă, cu păr cam lung, dar cam rar, prost, palavatic 2, 
sărac са un beduin, etc. Poţi să o dai în «Steaua Dunării» 
dacă se va găsi o fată nebună cu bant,— fie cit de urîtă, nu 
face nimica, numai să aibă spirit şi. . . , două calităţi foarte 
rar a se găsi împreună şi cu bogăţie la o femeie. 

Lui Alecsandri nu-i scriseiü, căci l-am crezut plecat la Paris. 
Pe Negri îl sărut dulce. Ar fi bine ca Vogoridi, dacă o să dea 
demisia, să-l recomande la Poartă caimacam pe el. Este bine 
văzut aici de toată lumea, mici şi mari; dar Balş are galbeni; 
și ar fi o norocire să fie Negri caimacam, el care nu este omul 
Moldovei, dar al tuturor Rominilor şi, ceia ce este mai mult, al 
tuturor inimilor. 

Aici se zice că un Moldovean care se află aici ar fi promis 
în numele Sturzei şi al lui T. Balş lu... să-i dea o fată din 
Moldova cu zestre de 80 de mit de galbeni, dacă va miiloci să 
se facă caimacam B[als], şi umblă pe moarte mumă-sa la Turci 
cu toate Armencele cele bátrine spre acest pezevenclic. Ce fată 
este aceia? Ferice de ea! Spune-i să se bucure; dar nu spune 
nimănui că acestea vin de la mine. 


Al táü frate, Bolintineanu.. 


De ce ai lăsat să treacă o poştă fără să-mi scrii? 
Scrie lui Alecsandri că am dat scrisoarea şi musica lui M-lle 
Moler, care a plins de bucurie. 


Adresa : 
«lași, Moldova, Domnului Sion, şef de Arhive al Moldaviei.» 


(Va urmă.) N. CARTOJAN. 


1 Dacă această aserțiune e adevărată, Bolintineanu s'a născut dar in Fe- 
bruar 1825. 
2 Limbut, palavratec (N. L) 


www.dacoromanica.ro 


472 


NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


EROUL. 


Lui С. Antoniade. 


La "nceput a fost Cuvintul: 
Adevărul, — sfinta veste! 
Nu zădarnica poveste 

Cum nu este, — 
Ci aşa cum vrea pămîntul, 
Cum ţi-o spune т limbi de foc 
Firea toată la un loc. 


La "nceput a fost Iubirea... 

Cine poale să 'mţeleagă, 

Viaţa însăşi o dezleagă, — 
Lumea "ntreagá 


` lí dezvăluie 'ntocmirea, 


Şi sapropie тегей 
De adincul Dumnezeii,! 


La 'mceput a fost Tăcerea! 

Cuibul plămădiriă viet! 

Slrălucirea frumuseții 
Diminefit. 

1% urzeşte т ea puterea... 

Fapta mare, mai curind 

Tu o săvirşeşti tăcind... 


Iată singura Ireime! 
Totul de la ea purcede! 
Fericit acel ce crede — 
Şi o vede 
Iu bogata ei mărime! 
Lucrul lui în veci e пой, 


El e marele етой! 
I. Paruná. 





www.dacoromanica.ro 


V. MIHĂILESCU: VISITA PROFESORILOR BULGARI 413 


Visita institutorilor şi profesorilor bulgari de la Plevna la Craiova 


Nu sint încă zece ani de cînd vecinii nostri de peste Dunăre, 
pentru liberarea cărora jertlisem singele generos al soldaţilor 
noştri, jertfă din care el aŭ profitat mal mult decit пої, printr'o 
рага din cale afară de grosolana, parcă ne siliaü să trecem, 

e şi fără voia noastră, din noi Dunărea, şi să luăm, iarăşi, 
calea Plevnei. 

I-am fi bátut,—cine ştie? Destul numai că, dol an! maï tárziü, 
cînd norii s'aü risipit şi Regele biruitor s'a dus să revadă, după 
douăzeci şi cinci de ani, locurile sfinte ale poporului románesc, 
următoarea convorbire a avut loc, printre altele, între ofiţerii 
nostri si al lor: 

— Voiaţi cu orice chip să facem rázboiü ? 

— Da. 

— Nu vá era tricá cá vá băteam ? 

— Recunoastem că aveți mat multă armată decit nol si ar- 
mament mai bun, dar tot пої và bàteam! 

Si ochi! Bulgarului, im! povestia ofiterul, stráluciaü de min- 
drie si multámire. Arátaü multă, foarte multă încredere, in pu- 
terile lor. 


Cu toată umilinţa ce am suferit-o, tot maï bine că n'am intrat 
in rázboiü. 

Мат fi cistigat nici unil nici ації: am fi făcut cel mult jocul 
Rusiei. Lucrurile schimbindu-se iu bine, aü început visitele. 


Elevii liceului «Carol I-iii», în numar de peste 150, conduşi 
de profesorii lor, aŭ visitat Plevna şi împrejurimile, si sai dus 
şi la Sofia. Primire călduroasă, şi, se pare, şi sinceră; uni! Bul- 
gari, mai sensibil, aü plins. . 

“Şi iată-l si pe dingil, în urma. recunoaşterii Neatirnării lor 
şi a proclamării, cu numele aşa de trumos, de Tar a Princi- 
pelui lor, că încep să întoarcă visitele. 

Ai venit numai institutorii si cițiva profesori, fără elevi, din 
Plevna la Craiova, şi aü fost primiţi larg, larg de tot. 


Trei zile cit aŭ fost oaspeţii Craiovei, li sa arătat o ospita- 
litate dornică, cum o dă în totdeauna Rominul, chiar şi celui pe 
care nu-l are mult la inimă. 

Cursurile şcolilor secundare de băieţi aü fost suspendate pe 
două zile, liceul «Carol I-iü», acoperit cu verdeață si in steagurile 
noastre şi ale lor. Oraşul chiar a fost împodobit cu steaguri. La 
venire, scolari i-ai primit cu torte si lampioane, cu cîntece şi 
cu musică. Primarul si un consilier comunal, el însuşi profesor, 
nedespărțiţi ай fost de dinsil. 


www.dacoromanica.ro 


474, NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


În sala luxoasá a restaurantului «Minerva», fată de care nu 
mai incetaü cu laudele, mese bogate, dăruite de Primărie si pro- 
fesori secundari. Masă iarăşi în frumosul parc al Bibescului, si 
musică pretutindeni. 

Visitarea a tot ce-l putea interesa: Liceul, Gimnasiul Militar, 
unde aü fost primiţi cu musică şi şampanie; cintece si jocuri 
romăneşti in costume romănești, la Liceul Internat de fete ; au- 
ditie musicală la «Hora»; visitarea şcoli! primare «Otetelesanu», 
școala bună de bun! gospodari, unde fetițe de la 8 — 12 ani 
teseaü de zor la războaie; visitarea noil biserici a Sfintului Du- 
mitru; primire ospitalierá la Scoala Normală de învăţători; 
pretutindeni însoţiţi de profesori şi primar. 

La masa dată de profesori aü luat parte toate autorităţile: 
prefectul, generali, veteranii cari li-aü dat lor Independenţa şi 
Taratul, delegaţi din toate partidele. 


Uitam discursurile, cu neputinţă de înlăturat în asemenea 

rilejuri. Si aici cîtă deosebire între al nostri şi af lor, si in 
[ine şi în гай! De la eï abia doï vorbiaü bine şi corect frantu- 
zeşte, unul profesor de francesă la Gimnasiul din Plevna, cela- 
lalt director al şcolii de agricultură, care stătuse vre-o trei ant 
prin Franţa, dar şi aceştia cu accent bulgăresc, pe cînd пої, 
nu profesorii, cu excepția profesorului de Irantuzeste, ce bine si 
core.t vorbiam limba francesá! 

Сіпа e însă vorba de ce sa spus, aici se schimbă in răi, 
pentru пої, lucrurile. 

Másurate, cumpătate, politicoase şi reci cuvintárile Bulgarilor. 
Nen.ăsurate, necumpátate, exagerate şi călduroase de multe ori, 
acelea alor noștri. i 

Fiindcă unë Bulgari, institutori, neputind să-şi exprime mul- 
támirea lor, pe саге n'o puteaü opri, ай ținut mult să dea glas 
sentimentelor lor de recunoştinţă, fie si în bulgáreste, aí nostri 
aü luat-o de cápátiiü, si aü început să li tie discursuri in ro- 
măneşte, discursuri în care cef mal multi își exercitaü limba 
rebelă. Profesorit de la Craiova aŭ dovedit cá nu cunosc nicio 
limbă străină in care să-şi poată exprima gîndurile. 

E de datoria Ministeriului de Instrucție să li inlesneascá pu- 
tinta de a poseda măcar una din cele două limbi ale lumii, 
nu numai profesorilor de limbi, dar şi celorlalți, căci şi ceilalți 
au nevoie de ele. 

Aceasta cu atit maï virtos, cu cit mulţi fac pe profesorii de 
francesă, profesori de contrabandă, însă cu ştirea şi aprobarea 
Ministeriului de Instrucție. O intenţie măgulitoare a Bulgarilor 
a fost învăţarea unora din cinlecele noastre pe románeste, in 
afară de «Trăiască Regele», şi anume: «Deşteaptă-te Romine» 
şi «Pe-al nostru Steag», pe care le cintaü şi le pronunțaŭ destul 


V. MIHĂILESCU: VISITA PROFESORILOR BULGARI 415 
сш ы ilf ed beca сайы. 








de bine. Din partea noastră, li su răspuns numa! cu «Sumi- 
Marita», cintat de musica militară. 

Să mai spun de stáruinta cu care observaü toate si intrebaü 
de toate? Cáutind parcă să nu li scape nimic neobservat, nimic 
de la care să nu înveţe ceva! 

Unul a mers pănă acolo, iucit nra întrebat de ce unit şcolari 
ai Liceului poartă cifră Ja guler, si alții nu. 

I-am răspuns şi eü că intr'unele clase e mai multă ordine şi 
în altele mai puţină. 

Acelaşi, visitind pe un profesor si gásindu-1 ре masă lucrările 
şcolarilor, l-a întrebat: de ce nu corectează mal amănunţit lu- 
crările ? 

Si iarăși i sa răspuns ca, în Tara Romăngască, s'a descoperit 
sistemul după caro profesorul, chiar ciud ar vrea să-şi facă 
datoria şi să muncească mai mult «decit ii cere chiar legea, nu 
poate, fiindcă îl împiedecă aceiuşi lege. 

Mirat, a întrebat Bulgarul, cum? 

Si, cind i sa spus sistemul romàuesc al jocului, al dantulut 
oarelor, a răspuns cá aşa ceva Ја ef nu-i сп putință. 

— N'o fi la d-voastră, dur în Romănia e cu putinţă, i sa 
replicat. 


Literatura romănească prea puţin o cunosteaü. Profesorul de 
frantuzeste, care-şi făcuse studiile intrun institut frances de la 
Constantinopol, spunea cum li se vorbise ca studenti de un «Mr. 
Iorga», din operele căruia cunoscuse «Acte şi fragmente». Po- 
menia арої de «nationalistul» Odobescu, de istoricul Xenopol, 
lingă саге а adăugat şi numele scriitoarei «Piria», punind-o 
alături de Odobescu şi Iorga. 

A treia zi au plecat, lásindu-inf impresia unor oameni serioşi 
şi tácut!, doritori de a inváta si pástrind în sufletul lor o cre- 
dintá şi un ideal de apostoli, de adevărați apostoli ai patriei si 
neamului lor. 


Desi simpli institutori si profesori, еї cunosteaü nevoile mari 
ale terii lor şi stiaü şi drumurile pe care vor trebui să meargă 
ca sa ajungă la scopurile lor,— între care e şi Dobrogea, Do- 
brogea noastră, de care nu vorbesc, dar la care se gîndesc 
mereü. Toate silintile mele de a intra iu vorbă despre chestia 
aceasta, singura care ne desparte, aii fost ocolite cu dibăcie. 

Cum vor fi luat dinsil primirea ce li s'aü făcut, rămîne so 
spună eï. Din parte-ni, li-am dat cu drag toată ospitalitatea bo- 
gatá pe care ei nu ni-o pot da. Cáldura insă, căldura adevărată, 
care porneste totdeauna din sullet, aceasta nu a fost, nu a 
putut sá fie. . 

Cită vreme Bulgari! vor hrăni ginduri ascunse si criminale 
asupra Dobrogii noastre, sufletul nostru nu-l vor avea. 

Să părăsească еї, intáiü, gindurile lor dusmánoase, să-şi curețe 
sufletele, să ni le dea el, intáiü, pe ale lor, şi, în urmă, not, cari 


416 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


=== 








n'avem nimic de împărţit cu еї, li vom fi bun! prieteni. Si atunci 
se vor întoarce vremurile de acum cinci veacuri, cind, liberi, 
şi unil şi alţii, luptam, ostaşi creştini, in contra aceluiaşi duşman 
comun: Turcii. Pănă atunci, vor fi visite de politetá, primiri pe 
care le datoreşte orice popor, după gradul de ospitalitate al lui, 
dar prietenie sinceră, nu, — căci prietenie cu gînduri de răz- 
boii, de cucerire, aceasta e cu neputinţă. Pentru aceasta еї 
trebuie să inteleagá două lucruri: 

Faptul că Dobrogea e a Romăniei, pentru Bulgari e un mare 
noroc, cáci nu-s vecinii imediaţi al ai Rusilor, cari li-ar face 
multe încurcături in casul unei vecinătăţi imediate, si tot mal 
bine să al de vecin un Stat mai mic, cum e Romănia, decit un 
Stat mare ca Rusia. , 

Să nu uite, iaraşi, că, cu toate ajutoarele pe care Rusia li le 
dà, in numele comunităţii de rasă, ea nu urmăreşte decit sco- 
purile еї, cum nici nu se poate almintrelea. Politică de simpatie 
nu fac decit popoarele naive, şi Ruși! numat naivi nu sint. 

Să li fie pururea pildă purtarea ticăloasă, neumană, pe care 
a avut-o Rusia cu nol, după ce i-am scăpat cinstea in răz- 
boiu: drept rasplată, ni-a luat Basarabia. Aceiaşi purtare va 
avea-o Rusia şi fată de Dulgaria. 

În aceste ide! să-l crească, dar, institutorii şi profesorii bul- 
gari pe şcolari! lor, şi atunci cele petrecute acum vre-o zece ani 
vor ráminea un vis urit, pe care il vom fi uitat si unil şi alţii, 
si Romini! si Bulgarii. 

Cu: «sá mai veniţi, măcar odată, la Plevna», s'aü despartit 
Bulgarii de Romini, iar trenul, împodobit cu steagurile celor 
două popoare, libere şi unul şi altul, mi-a dat, o clipa, visiunea 
istoriei celor două popoare ale Dunării : sus, pe acoperişul tre- 
nului, ай steagurile bulgărești; la ferestre, filliiaü trico- 
lorurile romăneşti. 

Ca să se innalte steagul bulgăresc a trebuit să intre in foc 
steagul nostru, tricolorul romănesc, pe care Bulgarii îl duceau, 
din nou, la Griviţa şi la Plevna, mărturie veşnică a ceia ce aü 
primit Bulgarii de la Romint. V. MrráiLESCU. 


Din «Cîntecul dragostei». 





de Lamartine. 


O, vino să călăm acele locuri 

Pănă se 'nchide cea din urmă floare, 
$i pănă de pe culmi se stinge 

Cea de pe urmă rază de la soare! 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGIIIRE 477 


Vol zice: Iată cerul tăi, iubito, 

Dă farmec nopților de vară! 
Priveşte т ochii miei şi dă lumină 
În jurul tăi, pe tot ce ne *mpresoară. 


Voii, arunca pe drumul tăi, buchete, 
Voii, pune crinii ca un alb covor, 
Să dormi pe rose "n iarba înflorită, 
Să-ţi fie somnul dulce şi uşor! 


O cit sint de ferice trandafirii, 
Cind, legănaţi pe sinul tăă, se sting 
Şi cupa de cleştar, cind, însetate, 
А? tale buze roşii o ating! 
Traducere de MIHAIL IORGULESCU. 


FETELE LUI CONU: ARGHIRE. 





(ROMAN) 
(Urmare). 
VIII. 

«Copilitá cu-och! ca mura 
Vino, 

Să-ţi sărut ochif şi gura, 
Vino, 

Că ti-oiü da inel de-argint 
ZÀü, 

Cu boabá de mărgărint 
Záü! 

«Nu se poate, mă! bádità, 
Mă, 

Să-mi săruți a mea guritá 
Mă, 

Că ne-o vedea Dumnezeü, 
Z5 ü, 

Şi-apol e păcatul miei, 
7401 

«Copiliţă frumusicá, 
Vino, 

Vino, nu al nicio frică, 
Vino, 


418 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Dumnezeü e bun şi iartă, 
7ай, 

Unde-i dragostea curată 
ZAŬ! 


Vochita ascultă glasul acela răspicind vàzduhul, ca o fanfară 
de izbindă, si o loveşte ciuda: Ce indrüzneatà încredere in cin- 
tecul înfocat !... Dragostea !.. Dacă Dumnezeü e bun si o în- 
găduie,— atunci numat dragostea еї pentru Conràd о prigoneste?... 
Ort poate vre-o fatá neincercatá de iubire cinta cu atita incre- 
деге... Ce vrajă o fi avind de o slăveşte tot omul, de la cel mat 
„Bus, pănă la cel de pe urmă?... 

Din vale, pe inginate, alt cîntec se pregăteşte. 

Vochita sare 'n sus, iuteste pasul spre casă: О, să n'audá, să 
nu mal audă vorbe ce-l răscolesc nesulerit inima! 

Si tot o fugă iese din aleie, urcă treptele largi si multe, printre 
cele două rinduri de oleandri. Giflind păşeşte pragul, străbate 
sala, intră 'n odaia, unde Ionica iea lecţia cu Mademoiselle Marie, 
S'aruncá p? divan, se razimă de spătare, închide ochii, si răsuflă, 
din greü. Se crede sfirsitá... 

Dincolo, glasul coborit al maică! luptă cu lacrimile: 

— Cit mă doare ’n inimă, cucoane, numai Dumnezeü din Cer 
o ştie!... | 

— Май pus în minte să mă ’nnebuniti, trăsni-l-ar din fugă, 
ocăreşte conu’ Arghire. 

Vochiţa vrea să audă mat bine; Ionica, guvernanta о împie- 
деса. Deschide ochi! şi, nervoasă, li face semre să tacă. 

— E drept, scinceşte maica pe același ton nenorocit, casa în- 
treagă pare odaie de bolnav, de cînd mata nu mat ocărăşti. 

..Da' aş indura-o si asta, de mas vedea-o prăpădindu-se cu 
zile !... 

Ionica se scoală, aleargă 'n virful picioarelor lingă sorá-sa, ЇЇ 
suflă în ureche: 

— De tine-1 vorba! 

Vochita-1 face semn să tacă: pricepe cá de ea-l vorba! Pri- 
сере şi Mademoiselle Marie. Și toate trei ascultă, tinindu-sí ră- 
suflarea, cutremurate de grijă, de nădejde. 

— ÎN spun că vă раге! — sustine сопи’ Arghire. 

— Ni se pare numar?! Ей mă duc, cucoane. Da’ înseamnă 
mata ziua de azi! Si, de n'a! să zici: avea dreptate Epraxia,—apot... 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 419 


— Ia mă rog sà nu-mi cobesti!.. Că potrivite cucuvéle atl fi 
ві d-ta si duduca Agripina !... 

— De, ей... 

— Cum, naiba, nu vedeţi că-i lipseşte о doagá Leahului ? 

— ... 1t sügalnic... 

— Ságalnic acela?! Gros de obraz! 


Da’ nu-i сеа mare greşală! Cà risul luf e fără ráutate.. Mat 
mult e vina duducelor din laşi, cá І-ай făcut intr'una haz... 
Copil alintat, lăsat să zburde in voie... 

— Ducă-se la iarmaroc să facă pe paiatul! Nu-i pentru o 
fată de boier un Vasilache ca dinsul!... 

— De!... Cum crezi şi mata..., oftează biata Epraxia. Ей 
una, drept o spun, că, decit să mal duc o săptămină de asa traiü, 
mul bine-mi leg o piatră de git, si... 

— Alei, ce maï scirbá!.. Vorba-f.. că ori aşa, ori aşa... tot 
mi se duce liniştea... Trimet chiar azi după conu' Matei... să 
ne sfătuim... Ей mă duc în cancelarie, spune-i Vochitàt să vină 
la mine! 

— ~. Аз îndrăzni, cucoane... numai o condiţie să puneţi dom- 
nului inginer: să facă crucea crestineascá.. Tare-i pe dos, cum 
o iea de la stinga la dreapta, si cum se lovește la игй? piept 
ca — Doamne iartă-mă — Jidanif în havrà !... 

Ce mai răspunde conu' Arghire, fetele nu mal ascultă. Ionica, 
fără graiu, imbrátisa pe soră-sa, fără zgomot săria prin casă: O, 
cit îl pare de bine! Din atita tristeţă, din atita supărare, din 
jumătate de vorbe, se lămurise de pricina neînțelegerii între 
Vochita si tátuta. Şi, dacă nu tocmai înţelegea indárátnicia unuia, 
îndirjirea celuilalt, totuşi presimtia că de acuma se vor împăca 
lucruuile şi iar se vor întoarce zilele bune de demult. Iară se 
va găti frumos Vochita, se va pieptăna cu flori la timple, fără 
să-şi stringă părul în reţea; şi iar va cinta ziulica întreagă ; vor 
primi musafiri, se vor duce la moșieri! vecini. Ori, cu stergare 
de borangic pe. cap, vor însoţi pe maică în sat, la bolnavi, şi, 
iarăşi, Dumineca, se vor încinge la curte horele voioase din trecut, 
ce incepeaü de după slujba din biserică si se curmaü în asfintit. 

Si toţi vor fi veseli şi mingiiati vor fi! 


Dincolo, conu' Arghire pare mat dirz, mat tare porunceste: 


www.dacoromanica.ro 


480 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR . 


— Sä vie "n cancelarie!... 

Maica împinge uşa de la odaia lor. 

Fetele-i sar în cale, W înlăzţuie grumajil, şi incetisor rid citest 
trele, cu zimbiri aproape de lacrimi. 

Pe urmă lonica se 'ntoarce la Mademoiselle Marie: să nu-i fie 
inima rea că nu-l şi ea dezmierdată. 

Si, netezind cu minusita albă si grásutá mina străvezie, cu 
vine groase, albastre : 

— «De-acuma vel avea cu cine vorbi leşeşte, n'a! să te mal 
simţi între străini. Asa-t, Mademoiselle dragă ?. 


IX. 


Elegant in hainele de piele de cáprioará, cu sapca datá pe 
ceafă, sGchiuind din cravaşa trecută pe pumn, sprinten în sea, 
zboară Conrad Paschi spre Caramlán!, liniştit de toanele calului, 
stápin pe hátul ţinut în mina inmánusatá. 

Aleargá întrun suflet, stringind, fără să stie, ріпќепії botfo- 
rilor de lac negru, cu reverul de piele cafenie. Abia se tine de 
dinsul vizitiul lui conu' Matei, care-l indrumeazá si de care pare 
a fi uitat Conrad. 

Tot o fugă o tine prin umbra de răchite din margenea go- 
selei, fără o privire pentru codrul verde, pentru lanurile ce fă- 
gáduiaü bielsug, pentru bordeiele ascunse supt acoperisurt innalte 
şi tuguiate, de supt care chipuri de toată vrista se iviaü la 
auzul tropotului, si alergaü la zaplaz cum záriaü minunea de 
călăreț, frumos şi tinăr ca un fecior de Craii. 

Nimic nu bagă 'n seamă Conrad,— furat de ginduri, тегей 
aceleaşi, din clipa in саге conu’ Matei i-a zis: «sa induplecat 
Arghir». i 

..Acuma se vor revedea! Oare nu-l un vis ?... oare, în adevăr, 
Vochita ceia, comoară de drăgălăşie, s'a putut innamora de dinsul? 
De omul petrecerilor uşoare, al glumeï si risului fără de rost ?... 
De dinsul, snovarul istorioarelon pipărate, zise cu jumătate de 
gură ?... 

.Si mal la urmă, cine ar fi zis că tocmai el, nsuratecul 
curtesan universal, va fi răpit de amintirea celor doï ochi negri, 
adinci şi calzi ? 

Dar сопи’ Arghire cum de sa hotărît ?... 


r 


www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 481 


Încă-i zbirntie ?п ureche, lămurit, neuitat, răspunsul de refus 
de acum dol апї: ` 

— Eşti cartofor, domnule inginer. Eşti un craiu şi jumătate. 
Mă prind cá est! dator vîndut. 

Not, Moldovenii, sintem gospodari băștinași ; iar Moldovencele 
noastre îs deprinse cu viața tihnitá, la vatra lor, lingă bărbat, 
lingă copil. 

D-voastră, Nemţii, că, vorba Leah, ori Ungur, ori Austriac, tot 
un fel de Nemţi, sintet! cu toti, —sinteţi de altă creştere. Fata 
mea-l crescută in alte ідеї... şi vati stingheri laolaltă. 

Ofteazá Conrad : - 

Са-ї cartofor... Că-l craiü... Că-ï vindut dator !... Dar nici nu-şi 
închipuie conu' Arghire cită putere de îndreptare are iubirea 
adevărată І... Ce uşor se preface, după tipar пой, un suflet vechii, 
topindu-se în puternică iubire, cum nu Sar fi crezut în stare 
să iubească vre-odată.... 

La tropotul cailor, bătind regulat pămintul tare, se amestecă 
glasul vizitiului : 

— De la cumpăna ceia intrám în Caramlánt ! 

Conrad zimbeşte cu uşoară strinsoare de inimă: Sapropie!... 
Şi ea l-o fi aşteptind!... E cam slăbită, zice сопи’ Matei. Va sti 
e] să pretuiascá atita iubire ? 

Ridică ochil la cer: un firicel de bun simţ, de judecată, “de 
voință maï ales, să-l insoteascá pas cu pas. Să nu-l vie ideile 
sănătoase şi sila de dinsul — ca în atitea rinduri — după ce sa 
dat ispite. 

.. Si, Florica Dan it sări 'nnainte. 

Oare nu-l stăpiuise ca o sminteală, cind, cu inima plină de 
Vochita, ingenunchia innaintea Floricăi cu vorbe ameţitoare de 
dragoste ? 

O putere nevăzută îl impingea, parcă, in casa aceia atrăgătoare 
şi nesuferită. Cu ce strigăt de fiară l-a intimpinat : 

— Те "nsort ?... 

Strimbá din buze, Conrad. Femeile astea pretind mat trainic 
legămint din partea amantului decit își tin ele legămintul lor faţă 
de bărbatul luat in toată legea... 

—- De-aicea încep curţile, arată vizitiul gardul nesfirsit de 
zăbrele boite cenuşiii, ce inchidea parcul întunecat de copaci 
înnalți si stufost, impiedrcind vederea аѕир:а ogrăzil. 


www.dacoromanica.ro 


482 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 

La o răspintie cotirá, şi prinse a se zări dintr'odatá hogeagurile, 
pe urmă, prin rariștea pomilor, casele mari, albe de var, cu 
fereşti din multe ochiuri, şi rotunde în pervazul de sus, cu scări 
larg! în stinga fruntariului, de pe girliciul beciului, si a cerdaculuX 
boit ros ce încunjura casa. 

Si, între stilpil cerdaculu!, printre cele două rinduri de oleaxidri, 
i se раги lui Conrad că deosebeşte o mare de capete, 

Nici nu ştie bine cum sa pomenit innaintea Vochitef, aşa 
Suptiricá, trandalirie în rocbia de mul alb. 

Simte Conrad tremurarea minii slabe şi reci din mina lut, 
Cu adoratie nespusá a apropie de buze: 

— Duduie Vochitá... 

— Domnule Conrad... 

Ionica se gudurá în jurul lor. Conu’ Matet îi cuprinde dintr'o 
imbrátisare : 

— De-acü ziceti-Vá pe nume, băieți !... 

Vochita se rumeni ceva maï tare şi cu frumosul еї zimbet de 
altá datá: 

— Conrad! — înginâ cu glas din cale afară dulce,cu lu- 
minile ochilor mari іп ochii lui desmierdători, 


IX. 


Un bal mare deschise din пой porţile Caramlănilor, závorite, 
cu îndărătnicie de pustnic, vreme de dol ani. 

Şi glasuri pline răsună In voie. Şi abia ajung odăile mari 
вшпедепіеї de neamuri, alergate la cea d'intăiit chemare si stabilite 
la curte cu gind să nu plece pănă după nuntă. 

Şi, toată ziulica, lăzile mari braşoveneşti, cu flori pe capac, 
erau cotrobăite, şi valurile de borangic, de pinză în cinci ite, 
aşezate frumos de Epraxia, între sáculete de levánticá uscată, 
se desfăşoară intr'una, se croiesc după fir. Chiar lăzile cu capac 
de blană de căprioară se deschid zilnic, se дай în lături prostirile 
ce acopăr blănile scumpe, cumasurile de mătasă, dantelele de 
pret, îngălbenite de mult stat. Si toţi îşi daŭ părerile, vorbind 
deodată, imbătuţi parcă de mirosul, amestecat, de iarbü-mare si 
naftalină. 

Şi mereii zbucnesc strigătele de admiraţie ale stolului de fete, 
tinindu-se de după git şi incunjurind croitoritele aduse din Iași. 
lar, la două zile, îşi joacă cu gust pe mină mulurile strávezil, 


www.dacoromanica.ro 


L G. SECARĂ: DOINĂ DE DESPÁRTIRE 483 


încărcate de volănaşe, de horbotele — cind se 'njgheabá claca 
scosului saielilor — în cîntece şi snoave, si cimilituri, şi se daŭ 
gata, cit af clipi, cutiile cu smochine, cu rahat, cu curmale, 
„anume aduse din Constantinopol. 

51-1 fură veselia tuturor chiar pe сопи’ Arghire, de se po- 
meneşte de multe ori! vorbind domol cu Paschi, fără ascunsă 


.Sfortare lăuntrică. 
(Va urmă.) 


) 


IRINA G. Lecca. 


БОША DE DESPĂRȚIRE +. 


„Frunză verde sălcioară, 

La Focşani între hotare 
.Este-un nuc cu frunza rară 
„Se string сисй de prin ţară 
Şi cîntă de se omoară, 

„Jar în virful nuculuă 

Cintă muma cucului, 
.Si-aga cîntă de frumos 

De cădea frunza pe jos 
„Si-apoi cînta trăgănat 
Pentru-al nostru depărtat: 
„La inimă wa secat. 


„Pe poalele nucului 

Cintă puiul cuculiă, 

Şi-aşa cîntă de suplire 
Ретіти-а noastră despărțire, 
„Jar тай jos pe-o rămurea 
Şedea-o biatà turturea, 
„Seirbilă, şi tot plingea 

„Că părechea nu-i venia, 

Că i-a murit soţia 


Şi-a rămas ea singurea, 
Parcá-í a nimáruià. 


Iară jos la rădăcină 
Cin? o pasăre străină, 
Şi-aşa cinta de frumos 
De cădea frunza pe jos. 
Păsărică, păsărea 

Poate eşti din ţara mea: 
Vin'de şezi puţin colea | 


Nu sed, puică, vin cu mine 
Batir vre-o două trei zile, 
Batir calea 'n jumătate, 

Să nu-mi par aşa departe; 
Batir calea cit de cit, 

Să nu mă duc cu urit, — 
Să-mi тай spui şi tu ceva, 
Com muri cum о тора, 
Fără pic de luminare, 

Ca străină în lumea mare. 


t Culeasă din graiul Pipirigenilor din jud. Neamţ, de І. Gh. Secará, — Vz- 


„riantă a unul cintec foarte cunoscut, 


484 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


FATA СЕА INTELEAPTA!: 


= POȚESTE = 





Ай fost odată trei flăcăi, — adecá ог fi fost еї maï multi, da-i 
vorba că acel trei flăcăi umblaü după însurat. Si aud еї că 
este în cutare sat o fată inteleaptá-inteleaptá, de nu putea nimeni 
в'о intreacá din vorbă. 

— «Hal, măi, să cercám la fata asta». — Si vin еї Ја dinsa. 
Bat еї amù la uşă, — pace! —, nu răspunde nimenea. ра’ еї дай 
busta innuntru, nepoftit; cînd coló, fata goalá-golutá şedea pe 
cuptor пота’ cămașă. Et ЇЇ дай buná-ziua ; fata li-a mulțămit, 
şi zice: 

— «Sá nu bánuit! cá asa sa timplat, cá dá! casa noastră 
îi fără urechi!» 

— «D'apof cum, пита’ d-ta eşti acasă; nu-i nimenea pe-aici? 
Unde-i măta, tattu ?> 

— «Tata», zice, «ЇЇ dus să schimbe numele la gráunte.» 

— «Si о zăbăvi mult?», îl zice unu”. 

— «Apoi, de-o veni de-adreptu' are să zăbovească, da' de-o 
face pe împrejur, are să vie maï degrabă.» 

— «Hm!» — se uită flăcăii unu’ la altu'.— «Se vede cam 
nemerit nol!» 

— «Da, bine, mă-ta unde-i ?» 

— «Sa dus aproape Ја o casă, să facă din două babe o ne- 
vastă I» 

— «Маге ti-1 comedia !», se gindesc feciorii ceia. 

— «D2' poate îl fi avind un frate !?» 

— «Cum пи! Toema-1 dus în fundu' grădinii la vinat iepuri ; pe 
cari îi împușcă, îi lasă acolo, da pe cari H scapă, ЇЇ aduce acasă.» 

— «Mááàl! Breee !», nici nu stiü се să mal zică flăcăi! nostri. 

— «Da soră-ta ?» 

— «Неї vai de dinsa, săraca ! Sede în odaie şi-şi plinge risu) 
de astă vară.» 

— «Hal, bre, cá cu asta nu-i de suguit!» Văd еї că nu pot 
să sfirşească cu dinsa, şi, sănătate bună, se cam mai duc el, şi-s 
buni duşi. 


1 Cf. Sbiera, Poveşti poporale románesti, p. 220 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


ALEXANDRU MORARIU: FATA CEA ÍNTELEAPTÁ 485 


Ра! la o bucată de drum, zice unv’: «Ce folos de-atita minte, 
dacă n'o putem scoate la capăt cu dinsa !» 

— «Mäi, poate so fi intrebat пої cá în pilde vorbeşte ea?!» 

— «rra! că bine zici. Hal innapot !» 

Întră еї iară: «D-ta, de grăit, nu-i pricină, пі-аї spus vorbe 
tare adinci; да’ ii fi ştiind d-ta, în ce pilde ni vorbeşti ? 1», zim- 
besc el a ride. 

— «Apot de! ей socot că, dacă navem cine la casă, H casa fără 
urechi, că cine vrea, poate să între fără veste înnăuntru !» 

— «Hm! Da’ ce ispravă va fi fácind tattu cu gráuntele celea !? 
El-ei ! Si de ce adecă să záboveascá tat'tu dacă vine de-a dreptu', 
Si să vie mal degrabă pe "ncunjur?!», adauge al doilea. 

— «]Ia!», zice, «maciná şi el nişte gráunte la moară, si drumul 
drept i-a fi cu zăbavă, că-l pustia cea de crişmă "n drum I» | 

— «Buuun!! ра’ acum ştii că mă-ta, wo fi, Doamne-fereste, 
cine stie ce vrăjitoare, să facă din două babe o nevastă! ?» 

— «Еһ !», zice, parcă mare lucru-| să faci din două cămăşi 
vechi una nouă! 2» 

— «Na, арої nu má mir eŭ», zice unu”, de «frate-sáü, cu ie- 
puri! lui.» 

— «Apol de, ride fata, stiü că nu so pune pe prispa сазії 
să-și mai casuiască din cel pureci, da' sa dus în fundul grădinii, 
în păpuşoiii şi, pe care-l prinde, acolo rámine, da’ care scapă, dă ! 
norocu' lui! 

-- «Si, zi, numai sorta ЇЇ supărată ? !» 

— «Da! vai de dinsa săraca, că sa avut bine cu un flăcăii 
şi a înşelat-o potlogarul.» 

— «Na, tare frumos aï grăit, tare frumos, multámim pentru vor- 
bele astea, şi poftim sănătate bună.» 

— «Mergeţi sănătoşi! 

Ce să facă acum flăcăii ? Hai la vornicu', să vadă că, ce-i de 
făcut; poate că пота’ aşa i-a tumănit! de cap! 

Şi vin ef la vornicul, care se întimplase a fi şi boier. 

— «Am venit, domnule primar, să ni da! un sfat! Că straşnic 
de inteleaptá mai îi fata ceia !» 

— «Eb, mo mai fi ea aşa de strasnicá! Las că am să vă 
arăt ей că nu-i asa de inteleaptà cum se arată.» Si hai go în- 
curce cu o întrebare! i 





1 A amăgi, a nebuni pe cineva. 


486 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


— «Da d-voastră» — zice el către flăcăil ceia —, duceți-vă să- 
nătoşi acasă, că v'oiü da ей ştire cum şi ce I» 

Şi mînă el pe un argat al luf cu un fuioraş de cinepá Ја fata 
ceia: «Na-tí», zice, «si spune-i să tese din fuioru' ista o sută 
de coti de pinzá.» Da” fata a răspuns: «De ce пи? Bucuroasif 
Numa” să-mi! facă din lemnu” ista stativet si toate ce trebuie 
la tesut: sucală, talfige, vatale..» 51-1 dă argatului un lemnişor 
mal mare decit o surcică. 

Na, cá cu asta te-a fript, bade vornice!? Dg’ el nu se lasă, sk 
haï a doua oară so insele: if trimete el un coş cu ouă fierte, 
ca să-i scoată puli. Ce-a făcut, ce-a dres argatu', cá a spart un 
ой, cind a ajuns la fată, şi vede fetişcana eà ouăle-s fierte! 

— «Sa rugat boieru' nostru, poate-i fi d-ta asa de bună să-ï 
scoţi pui din ouăle estea. 

— «Bine, oiü scoate !» 

Si, la două-trei sáptámint, cînd avea să fie acum puit afară, şi-a 
luat fata o căldăruşă cu griü, рігозії si un brátusor de lemne 
şi se duse înnaintea biserici! ; că în ziua aceia avea să vie boieru" 
la biserică. Cind vine boieru', griu' acum fierbea în căldare ca in 
toiul Crăciunului. 

— «Da d-ta ce faci acolo?! 

— «Ја şi ей, domnule primar, tata a arat pentru: griü şi ей 
trebuie să-l fierb ca să-l sămănăm mine.» 

— «Hm!» Sa uitat boierul lung la dinsa: «Văd eü că batf 
şeaua ! Şi, din cit al fost aşa de cuminte cá m'al fript si cu asta, 
apoi eü vreaü să te ieaü de nevastă. 

Si a luat-o de nevastă. La cealaltă, la nevasta cea dreaptă i-a 
dat drumul, şi cu asta a făcut nuntă. 


* 
* * 


Acum la o vreme a avut să meargă boierul Ја o adunare. $ý 
i-a dat de grijă nevestei: «Auzi tu, dacă o fi să vie cineva să. 
se judece, tu nu cumva să te amestec! să-i judeci №. 

Şi, numai se duce el, iacă її scoate naiba pe dot, cari vin să 
se judece: că еї вай dus la moară: unul afost cu căruţa sF 
altul cu iapa, şi peste noapte a fătat iapa, şi minzul, orf c'a vrut 
să se ridice, orf cum, că a ajuns supt căruţă. Dimineaţa, cina 
să iasă din moară la căruţă: hop! că supt căruţă un minz. Ceb 

1 Războiul de ţesut. 


ALEXANDRU MORARIU: FATA CEA ÍNTELEAPTÁ 481 


'cu iapa spunea că-i al lui, să-l ajute să-l scoată de supt căruţă, 
да’ ‘cel ‘си căruța: nu, cá minzu- al lut, că-i supt căruță! Hal 
Па vornic, la judecată! Wornicul nu-l acasă! Sa-l judece vor- 
niceasa ! 

“Şi worniceasa a zis că minzu-f a celui cu iapa: «Săracan de 
“mine, badeo, dear nu-l vrea d-ta să fete lemnele carne vie, si 
încă lemnul mort! ‘Са atunci din toată tufa ar sări cite-un 
minzoc !». 

Si se duc еї judecaţi gata. Cind cold în poartă, cu cine daŭ 
геї faţă ? Cu vornicu'l 

— «Bună ziua, domnu” vornic !» 

— «Multámesc d-voastră! aveţi vre-o treabă ceva ?» 

— «Ba am avut, că ne-a judecat acum cucoana d-tale, că d-ta 
nu егаї acasă.» 

Întră vornicu' în casă: «Care cum sar zice, cucoaná hài, її 
rfi ştiind si 'd-ta a judeca ? Ţi-a! călcat contratu'!! hai!? Apoi 
ja să ştii că pentru asta trebuie să ne despártim !» 

— «Ne-orm 'despárti!», zice ea, da’, intáiü, pănă a nu ne des- 
"părți, trebuie să bem trei nopți şi trei zile şi să ne veselim ca 
de despărţire.» 

— «Se poate; şi pe urmă du-te sănătoasă în lumea ta! Şi 
pott să-ți ief ce 11-1 mal drag din curte.» 

— «Biiine» 

Şi acum üntr'a 'treia поарќе, în care ве benchetuiaü еї, ce stiü 
“eŭ, că i-a dat cucoana noastră boierului, cá asa de treaz era 
boieru', de nici nu vedea cu ochil. Atunci vorniceasa iute a 
strigat unul argat să puie cait la trăsură; l-a aşezat pe boier 
“frumos în trăsură si ћаї! dura-dura, pănă la bordeiaşul еї! 

Se trezeşte dimineata boierul: «Va! de mine! Ce-l asta, unde-s 
ей? Ce-a! lfácut ?». 

— «xD'apof» zice «mať spus cá pot să-mi ieaü din curte ce 
^mi-e maï drag.b. 

Atunet el, boierul a cuvintat: «Văd că est! cuminte, si, drept 
să-ți spun, tare má bucur, cá aşa de cuminte at fost. Si acum 
“hai înnapol la căsuţa noastră l» 

Norocul lor că s'a descurcat aşa, si acum trăiesc în pace la 
-gospodăriile or. 

(Din Pătrăuți pe Suceava- auzită de la Ioan Uriciuc, soldat «liberat».) 

ALEXANDRU MORARIU. 





1 Contract. 


488 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Din trecutul culturii romăneşti: Udriste Năsturel :. 


În veacul de folositoare muncă intelectuală, de minunate pre- 
faceri în scrisul şi cugetul romănesc, în veacul care a privit 
zorile mîndre ale adevăratei culturi romăneşti — căci atunci aŭ 
păstorit Varlaam şi Dosoftei, atunci aü scris Ureche şi Miron 
Costin — în acest veac al XVII-lea, lucrează şi Udrişte Năsturel. 
Udrişte sai Uriil, ca în Biblie, — lui i-a plăcut să-şi zică si 
Oreste — n'a avut darul scrisului, cum l-ai avut contemporani! 
săi numiți mal sus, dar a avut aceiaşi dragoste pentru carte, do- 
rind de-o potrivă s'o înveţe el însuşi, cît şi s'o dea celor mulți, 
cărora a ajutat să li fie răspîndită pe calea tiparului. 


De aici însemnătatea luf Udrişte Năsturel. 

Nu putem hotărî anul cînd s'a născut: negregit în vre-un 
veleat de la inceputul secolului ai XVII-lea ; ştim însă bine că lea- 
gănul зай a fost în satul Fiereşti. Părinţii săi eraă oameni de bun 
neam; о soră a lui Udrişte e Doamna Elena, sofia lui Mate! 
Basarub. Tînărul Udrişte a învăţat multă carte; va fi umblat 
şi pela şcoala Romînului Petru Movilă din Pecersca Chievulul. 
De pe urma învăţăturii ajunge el să cunoască destul de bine limba 
latină şi cea slavonă, maï ales slavona. Dragostea de carte l-a 
urmărit pănă tirziü: el tot a căutat să cetească din cărțile 
mal vechi şi mai not, alcătuindu-şi — după cum vrea să ni spună 
Varlaam — un fel de bibliotecă: «Dumnealut Udrişte Năsturel 
carele ca un iubitor de învățătură şi socotitor credinţei сеї 
«drepte, în mijlocul altor cărți nouă ce mi-ai arătat, adusu- 
«mi-au şi o cártulie mică, în limba noastră tipărită...2> 

Ajuns cunoscător de carte, Năsturel își îndreptă munca pe 
felurite căi. Vreme îndelungată a fost om cu mult rost în po- 
litica ferif ; cumnat al lut Matei-Vodă, i-a fost un sprijin simţit în 
conducerea terii. Fără să ocupe demnități prea innalte — nu s'a 
ridicat mai presus de rangul celui de al doilea logofăt —, el 
iea parte la intimplárile cele mat de seamă prin care trecea 
fara. În deosebi îl întilnim pe Năsturel, cînd e vorba de ne- 


l Revista noastră adresindu-se unul publie mat larg, facem loc acestei schiţa 


care, fără originalitate, poate folosi unora dintre cetitorit nostri. 
2 Din prefața la Răspunsuri. 


www.dacoromanica.ro 


T. DINU: DIN TRECUTUL CULTURII ROMÂNEŞTI 489 








gocieri cu feri străine, de încheierea înțelegerilor, a tratatelor : 
e trimesul, e solul teri, în maf toate împrejurările de acest fel, 
e diplomatul infelegátor şi încercat al timpului de atunci. 

Cu atari însărcinări, îl vedem prin anul 1636 — cea d'intáiü 
dată cînd ni se vorbeşte de dinsul — mergînd, în ziua de II 
Maiü, într'o solie la Viena; pe atunci Năsturel sta pe una 
dintre cele d'intáiü trepte ale boieriei: era Cámárag — casierul 
Curţii, s'ar zice azi. 

Ştirea despre această misiune, o găsim într'un «summarium» al 
şedinţei de întrevedere, unde cetim la început: «blegati fuerunt 
Szava Secretarius, Komaroni Udriste et Gregorius Rascianus !». 
Delegatii arătau, între altele, primejdia Turcilor si Tatarilor şi 
vorbiaü de nevoia unui ajutor de arme, împotriva lor. 

Cu vre-o cîţiva ani în urmă, prin 1649, găsim iarăşi pe Udrişte 
Năsturel într'o delegaţie : Mergea din partea lui Matei Basarab, 
neînsoţit de alţii, la principele Ardealului Gheorghe Rákóczy al 
Il-lea, urmaşul celui d'intăiii. De data aceasta, Năsturel trebuia 
să încheie o legătură între Ardeal şi Tara-Románeascá, ceia ce 
însemna să înnoiască legătura ce fusese cu principele mort, 
adáogind însă cîteva disposiţii spre folosul nostru 2. 

Şi după moartea lui Matei, Năsturel nu încetă de a fi sol 
prin străinătăți. În 1655, Năsturel, împreună cu alti doi boieri, 
mergea în Ardeal, din partea noului stăpînitor Constantin 
Şerban Basarab, ca să lege o nouă învoială între cele două {егї 2. 
Prin 1656 era vorba ca dinsul să meargă ca sol şi la Cazaci. 

Tot de o solie a luf Năsturel mai e vorba într'un loc; dar 
acum Udrişte nu mai încheia convenţii, ci aducea daruri; da- 
ruri de acestea mergeaü dese огї la principele Ardealului, care, 
în înțelegerile ce le avea cu Domnii romiîni, ar fi vrut ca 
aceştia să fie socotiți mai pre jos decît dinsul. Se spune deci 
în acel loc: «La 6 April 1652 a sosit solia Voevodului muntean, 
<Udrişte, în Bălgrad, la Craiul şi i-a adus un cal turcesc pătat, 
«cu toate rafturile, şi încă un cal... În ziua de 7 April s'aü şi 
«întîlnit solii cu principele şi i-ai dat o bucată de canavăţ cu 


1 Hurmuzaki, Documente, IV, p. 623. 

2 N. Iorga, Studii şi Documente, IV, p. CCXXX. 
3 Ibid., p. CCLXI. 

å ibid., p. CCLXXIXX. 


www.dacoromanica.ro 


490 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


<aur şi o haină de postav ros. La 8, l-a ospătat principele şi 
«i-a dat şi ráspunsul...!» 


La astfel de solit a luat parte Násturel, in astfel de trebi 
a mijlocit el pentru tara sa. — Dar numele sáü nu trebuie 
pomenit numai în legătură cu acestea. Năsturel a ajutat pe 
cumnatul săii Domnul, nu numai! în politica {егії, ci şi în 
marea operă de cultură pe care acesta а întreprins-o. El n'a 
fost numai un sol în străinătate, ci era şi un sprijinitor con- 
vins şi hotărît al ráspindirif de carte printre Romîni. lar сеа 
d'intáiü tipografie de supt Matei Basarab — aşezată la Cimpu- 
Lung în 1635 — se va fi întocmit nu fără sfatul şi stăruința lui 
Năsturel. Poate lui mai întîiii îi va fi spus Vodă că are de 
gînd să aşeze în ţară o tiparnifá, şi poate el їіпійй își va fi arä- 
tat părerea că e bine să se ceară slovele de la Petru Movilă, a 
cărui tipografie era o minune în Răsăritul creştin. 

Ajutînd astfel la întocmirea tipografiei, Năsturel a sprijinit 
apoi multe din tipăriturile ivite, privighind la executarea lor. 
Pentru unele din aceste tipărituri, avem dovadă că dinsul 
mijlocia direct pentru executarea lor în faptul că întîlnim nu- 
mele săi, fie în prefețe scrise de alţii, fie în dedicați! pe care el 
însuşi le iscălia ; putem deduce de aicea că el ingrijia şi de ti- 
părirea altor cărți, chiar dacă ele nu-i pomenesc numele. 


Cea d'intăiii lucrare care ni aminteşte de Năsturel, e «Pra: 
vila de la Govora», din 1640, tipărită poate cu prea mare lux 
şi prea mare cheltuială, față de folosul pe care l-a adus. Pentru 
această carte, deşi scrisă romăneşte — pentru întîia oară se ti- 
păria ceva románesc în Principatul muntean —, Năsturel com- 
pune cîteva versuri slavone, în chip de dedicație către stema 
ferif, înfăţişată printr'un corb cu crucea "n cioc; găsia acum 
prilejul să laude faptele lui Matei, despre care spune la sfirgit: 


«Ale lut vitejil al multor auz minunează ; 
«Decl tronul, înnăltimea acestei case invedereazá 
«51 schiptrul a luf vitejie curat înfăţişează, 
«Supt dinsul oricărui pămintean i-l paşnică vietuirea. 
«Nu lása sá se risipeascá, Doamne, in peire 
«A lor coroană, ci să nu aibă încetare, 
«lar al corbulul piept să fie pururea ferit?! 


1 lbid., p. 277. 
2 I. Bianu si Hodoş, Bibliografia rom. veehe, la dată. 


www.dacoromanica.ro 


T. DINU: DIN TRECUTUL CULTURII ROMĂNEŞTI 491 


E folositor de amintit că Năsturel, deşi... «poet» de scurtă 
durată şi deşi intr'o limbă străină, e totuşi cel d'intáiü dintre 
cărturarii noştri, care încearcă să-şi rostească о gîn'lire în formă 
de vers, fie şi slavonesc. Ca un fel de răspuns, cu trei ani în urmă, 
Mitropolitul Varlaam al Moldovei va scrie şi el versuri — ori 
«stihuri» — la stema terif, în a sa «Carte de învățătură». Năs- 
turel îngrijeşte şi de tipărirea altor cărți: În anul 1642, tot la 
Govora, se tipăria o Cazanie ; cît va fi susținut Năsturel tipărirea 
acestei cărți se vede din prefaţă, în care, după ce se vorbeşte de 
porunca Domnului şi învoirea Mitropolitului, în urma cărora se 
lucrase cartea, precum şi de sfatul boierilor, se adaugă : «...dentru 
carii mai vîrtos purtătorii de grijă, Uriil Năsturel 1». 

Un an mai în urmă, în anul 1643, tipografia din Cimpu- 
lung? dă la iveală un Antologhion slavon («care va să zică 
Civetoslov зай Trifologhiu, urmările dumnezeeştilor serbători 
domneşti»). În capul cărții, Năsturel scrie slavoneşte o prefață 
către Domn ridicîndu-i numele cu laudă, din recunoştinţă: 

«Căci care din Domni! de mal nainte ai terii s'a arătat aşa 
«de binefăcător al {егії ca prea-bună Domnia Voastră, cum în 
«adevăr nu sai pomenit niciodată mal înnainte ?». 

Iar, ca o rugăminte pentru viitor: 

‹ «Primind această [carte] cu bunăvoință aibi, bunătate şi în- 
«durare şi cu celelalte cărți care după aceasta cu mila lut 
«Dumnezeü si cu ajutorul prea-puternicei apărătoare a noastr se 
vor scoate...» 

Prefaţa se încheie cu cuvintele: 

«Această precuvintare, o prea-luminate şi prea-cuvioase stä- 
«pine, a fost întocmită şi scrisă de mine, maï micul între robii 
Luminăţiei Tale, Orest Năsturel, al doilea logofăt, în satul mieü 
părintesc, Fierestii». 


În astfel de împrejurări şi în acest chip, ni se înfăţişează 
Năsturel ca un ocrotitor de tipărituri, ca un scriitor de pretete 
şi dedicaţii. El însă nu s'a ти тії cu atit; a voit să-și chel“ 
tuiască munca şi pentru altceva mai vast, maï vrednic. Atunci 
s'a gîndit la traduceri. 

In două rînduri Năsturel e şi traducător. O carte cu multă 
faimă era pe-atunci: «Imitafia lui Hristos». Năsturel o traduse 





1 Ibid. 
2 lbid. 


499 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


din latineşte în slavoneste, şi-o tipări în anul 1647 la tipografia 
din Deal; cheltuiala tiparului o acoperi Doamna Elena, sora 
lui Năsturel. Această traducere, din care în ţară nu ni sa 
păstrat niciun exemplar, pare negreşit ciudată ; Năsturel însă 
dovedia odată mai mult cît de bine cunoştea limba slavonă şi 
cîtă dragoste îi purta. Căci a fost un mare iubitor al acestei 
limbi, un «slavonisant de modă», i s'a zis. Dovada o avem, nu 
numai în obiceiul de a-şi zice «Oreste» pe lîngă Udrişte, dar 
şi în acela de a socoti începutul anului, nu la r-iü lanuar, ci 
la 1-1й Mart, ca la Ruşii din Moscova. 


Năsturel maï încearcă o traducere. Din slavoneşte în romă- 
neşte preface, prin 1648, «Varlaam şi Ioasaf», vestitul roman 
datorit Sf. loan din Damasc. Scrisă în secolul al VIII-lea în 
limba siriană, ca un simbol al biruinţei creştinismului asupra 
păgiînătăţii, tradusă mai apoi în felurite limbi, această carte 
ajunge a fi dintre cele mai cetite la popoarele Europei; la пої 
cea mai veche redacție e datorită lui Năsturel, care îl dase 
ca titlu: <Viata şi petrecerea acelor dentru sfinţii cuvioşi pă- 
«rinții noştri Varlaam si Iosaf, Indiianilor, scrisă de pre cuvio- 
«sul şi sfintul părintele nostru loan Damaschin, pentru folosul şi 
«mîntuire sufletelor acelor се să vor nevoi a ceti viaţa cea cu 
«osîrdie a lor, ce iaste tălmăcită de pe slovenie pre limba ru- 
«mănească de Udrişte Năsturel al doile logofăt». 

Traducerea aceasta nu s'a tipărit de către Năsturel ; s'a găsit 
ca manuscript în Biblioteca episcopului Ilarion din Rimnic 2: 
iar astăzi se păstrează la Academia romînă: a publicat-o d. 
general P. Vasiliu Năsturel. 


Aşa ni se înfăţişează Năsturel după indicaţiile sigure pe care 
le avem asupra lui, după izvoarele precise ce ni vorbesc de 
dînsul. ë 

Dar asupra activităţii sale maï poate fi făcută o ipotesă: 
S'ar putea crede că Năsturel — un atît de adînc cunoscător de 
carte —, să-şi fi dat osteneala, între atîtea altele, să însemne în 
chip de «cronică», de alcătuire istorică, şi faptele petrecute 





. 1 Ibid. 
2 N. Iorga, Ist. Lit. relig., p. 217. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: CĂRŢI SI REVISTE 493 


supt inteleapta Domnie a lui Matei Basarab, precum alte fapte 
s'aü fost însemnat de atîtea ori în Moldova, precum s'aü fost 
însemnat si în Muntenia, pentru epoca lui Mihai Viteazul, 
înnainte de Udriste, ori s'aü însemnat pentru epoca lui Şerban 
Cantacuzino, în urma lui Udrişte. Nu avem nicio dovadă sigură 
de existența unei astfel de lucrări, dar, dată fiind marea mul- 
time de lucruri pierdute, din ale trecutului nostru, n'ar fi de 
mirare ca $1 o astfel de carte să fi perit fără urme. 


În orice cas, Udrişte Năsturel rămîne: trimesul terii cînd 
era vorba să se încheie înțelegeri cu vecinii, ocrotitorul mul- 
tora dintre tipăriturile muntene, imbogátite de el cu prefețe 
ori dedicaţii, traducătorul chiar а două din cărțile de predilecție 
ale timpului. Cu un cuvînt, el e unul dintre cef mai mari cár- 
turari romini ai secolului al XVII-lea. 

T. DINU. 


Ceva despre Jon Brătianu, conspirator în Paris. 


Se ştie cá Ion Brătianu a fost amestecat în complotul lui Orsini 
împotriva luf Napoleon al III-lea şi că a stat închis pentru complicitate 
la acest atentat. 

Într'o scrisoare a unui C. Trandafirescu, care avea — scrisoarea o 
spune — un fiii botezat de Michelet, se întîlnesc aceste rînduri cu 
privire la închisoarea pe care a suferit-o viitorul organisator al libera- 
lismului romin. 


31 August, 


..AÍ aflat poate cá Ion Brătianul este inchis de 15 Iunie. Este tare 
compromis, cum se zice; nu-l pot vedea încă, fiindcă este tot la secret, 
şi judecata lui aflu cá nu se va face decît pe la Decembrie: A fost tare 
chinuit şi foarte bolnav. Acum e bine, şi Maria mea а izbutit a-l vedeo.... 


CRONICA LITERARA. 


Artă. «Mănăstirea Probota», de dd. N. Ghica-Budeşti şi G. Balş, e o 
spl-ndidă lucrare de artă şi de explicare a artei. Dorim ca societatea 
«Arta romănească» să dea cit mai multe monografii de această întindere 
şi valoare. 


www.dacoromanica.ro 





494 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Cu o deosebită mulfámire am constatat recunoaşterea de un arhitect 
ca d. Ghica a adevărului liniilor de desvoltare a arhitecturii vechi ro- 
măneşti, statornicite în lucrările mele de profan în tehnica acestei arte. 


Cuvîntări. La Academia Romină, d. Iacob Negruzzi a vorbit despre 
manuscriptele, pănă acum necunoscute — de altminterea simple prelu- 
crări — cu care incepe activitatea literară a tatălui: sáü, Costachi Negrut. 


Cărţi. D. S. Teodorescu-Kirileanu publică «Poveşti poporale cu coprins 
moral». 

* D. Iorgu G. Toma închină «Şcolii Romiue» din Suceava o mono- 
grafie care începe cu note asupra învăţămîntului románesc din Burovina. 
Cuprinde şi biografii bine îngrijite, pe lingă un mare număr de portrete. 

* «Academia ortodoxă» din Cernăuţi publică, pentru jubileul ef, un 
foarte frumos «Almanah», la care colaborează un număr de scriitori 
dintre cei mai însemnați aí noştri, pe lingă cit'va tineri. 

* Păr. G. I. Grigoraş, preot din 1907, publică descrierea parohiei 
sale, Pazarlia, în Dobrogea. Părintele a izbutit a face ca portul romă- 
nese să se introducă in comună, lăsind ca sătencele să iea exemplu de 
la doamna preoteasă. A întemeiat și o bibliotecă a parohiei. 

* Lămuriri asupra originalelor întrebuințate pentru Liturghiile slavo- 
romine şi romăneşti le dă păr. C. Auner, în studiul sàü Les versions 
de la liturgie de St. Jean Chrysostome (aparte din volumul festiv pentru 
al cinsprezecelea centenariu al Sf. Ioan Gură Gură-de-Aur). 

* Într'o lucrare critică fără niciun cusur, plină de pătrundere critică 
şi îmbrăcată într'o formă sigură (Petru Rareş şi Petru Pribeagul), d. 
G. Coriolan, unul din tinerii formați în seminariul d-lui D. Onciul, 
dovedeşte că Petru, pribeagul din Polonia, care a fost închis în castelul 
де la Marienburg, nu e, cum s'a admis pănă acum, Petru Rareş,—între 
altele şi fiindcă apare ca pribeag după întronarea lui Rareş. 

* * Meritosul culegátor de cîntece Al. Vasiliu ni scrie: 

«Zicetí, cu multă tărie, că fiumoase sint cîntecele din cartea mea. 
Dar şi mai frumoase ar fi fost dacă le puteam culege măcar pănă la 
1890, cind, са băiat de 14 ani, am apucat moşnegi de cite 80-90 si 
chiar suta de ani. 

«Amestecul de linii în prosá ce nu-i vin cîntăreţului, să vă spun ей 
de ce-i: Cei ce mi le-ati spus, maŭ fost si nu sint lăutari şi, deci, ne 
mai cintind des cintecul, ай început să-l uite pe unele locuri. Acum, în 
sat la nol, aŭ prins a pătrunde, cam în mare parte, cintece sluţite de 
lautarii ţigani, cîntecele de mahală. Iar cintece haiduceşti şi bătrineşii 
cîntă -numai bătrînul Toader Mihai Buchilă, celui ce vă scrie aceste 
rinduri.» — А. ' 


N. IORGA: CĂRȚI ŞI REVISTE 495 








* Rapoartele de legatiune venetine, publicate de Albëri («Relazioni del 
Senato»), cuprind, pe lingă ştiri despre tributul şi contingentul terilor 
noastre, şi unele lămuriri politice, care aü fost pănă acum scăpate din 
vedere. 

Astfel în acea din 1562 a luf Donini (IlI, p. 206) se spune cá un 
unchii al lui Alexandru Lăpuşneanu ar li falşificat scrisori de ale lui 
Despot, care înlocuise pe Alexandru, şi ca noul Domn l-a osindit la 
moarte şi ucis, împreună cu un fiü al sàü. 

Acest unchiü nu poate fi după tata, căci fiii de Domni nu se puteai 
ascunde de urmărirea duşmanilor. El era de sigur un frate al Anastasiei 
din Lăpuşna, mama, îngropată la Rişca, а «Lapuşneanului». 


Reviste. Pretioase ştiri despre călătoria lui Sava Brancovici in Rusia 
şi despre alte legături ale Rominilor din Ungaria cu această țară, ja 
«Revista teologicâ» din Sibiiü, anul 1909, n-l 9, 

* În «Junimea literară», n-le 3-4, o energică traducere а «Cintecului 
clopotului» de Schiller. Aulorul ei e d. lorgu Toma din Suceava. 

* N-l 95 al «Noii Reviste Romin+», foarte frumos ilustrat, e iachinat 
expositiel «Tinerimii Artistice». 

* Bune studii, iscálite R. Cindea, eu privire la vechimea locuinţei 
Rutenilor în Bucovina, în «Revista teologică», III, 3. 

* Reapare «Revista politică şi literară» în Blaj. Colaborează dd. I. 
Agirbiceanu, C. Maniu, Al. Ciura, L Raţiu şi alţii. 

* În «Revista politică şi literară» din Blaj, d. L Raţiu tipăreşte două 
scrisori ale lui Samuil Klein cátre Vlădica Bob şi cu acest prilej caută 
să scape de ponosul prigonirii cărturarilor pe acesta din urmă. — Note 
despre monumentul pus la Mirislăii de biruitorii din 1600. 

* D. Gh. T. Kirileanu a descoperit, in copie parţială, testamentul poe- 
tului Conachi. Îl publică în «Convorbiri literare», no. 12, pe 1908. 

* În «Publicaţiile socieţăţii turiştilor romini», d. Gh. T. Kirileanu 
publică descrierea în versuri a călătoriei făcute la 1833 în munţii Mol- 
dovei de Spătarul Gane, al ейгиї nepot e d. N. Gane, nuvelistul. 

Descriere exactă, dar fără valoare literară. 

* N-1 9 din «Ramuri» începe cu un tabloi de veche viaţă, frumos 
redată de poetul L M. Marinescu. 


Ziare. Foarte drept foilefonul d-lui V. Marian, despre amintirile d-lui 
Gh, Panu, în «Lupta», n-l 65. 

* În «Unirea», n-le 22 şi urm. se dă traducerea scrisorilor din Bu- 
cureşti ale lui Coloman Mikes, care a stat la 1739 in Capitala munteană. 

* A apărut in Suceava n-l de Paşti din foaia societăţii «Liga Ro- 
máínilor». 

Aduee frumoase rinduri de Sadoveanu. 


www.dacoromanica.ro 


496 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





= 





* În «Patria», n-l 29, ştiri despre soţia poetului Petrinò. 


* În «Foaia şcolastică» din Blaj, d. dr. I. Канӣ dă ştiri folositoare 
despre dezvoltarea şcolii normale din «Balázsfalva- Biaj». 

* [n «Dunárea-de-jos, n-l 9, se încheie amintirile institutorului D. Ni- 
fescu despre imprejurérile dobrogene înnainte de anexare şi în zilele 
războiului. 

Ele sint de un foarte mare folos. Si alţii ar trebui să se îndemne a 
da astf-l de contribuţii la cunoaşterea trecuiului județelor de peste 
Dunăre. 

* Note despre schitul Răteşt:, fárá cunoaşterea bibliografiei, in revista 
«Viitorul, XI, 16-8. 

* În «Răvaşul» din Cluj, n-le 4 5, corespondenţă a lui Bariț cu Lad. 
Bas. Popp. Tot acolo pomenirea ctitorului bisericii romăneşti unite 
Ştefan Havaşi şi a profesorului Bulcu. 


Felurite. O scrisoare a Doamnei Elena către d. B. C. Livianu. 


Piatra, 2 Novembre 1899. 
Stimatul miei Domn, 


Am primit la timp stimabila d-v scrisoare, impreună cu episodul din 
viaţa fostului micii sot Cuza-Vodá. Vă multámesc din toată inima cá 
уай gîndit la mine si mi-atí procurat ocasia са, in singuráiatea în care 
m'am retras, să-mi amintesc de marile şi glorioasele fapte a' răposatului 
mieü soţ. 

Am fost cu atit may măgulită în sentimentele mele către acel ce а 
scris episodul, căci pot să zic cá sintetí aproape singurul care v'atí 
gindit să puneţi in vederea contimporanilor faptele măreţe a’ fostului 
Domnitor. 

Punerea in paralel a bătrinului general Herescu cu Alexandru Ioar 
daii un exemplu, atit la unul, cit şi la altul, de o bunătate de inimă 
rară, pe lingă o conştiinţă foarte mare a datoriei: sint exemple de ca- 
ractere precum rar se mai intilnesc in present, unde lumea este stå- 
pinită mai mult de interesul realităţii. 

Mulţămindu-vă încă odată, vă rog, să primiţi expresia distinselor' 
mele sentimente. 


Elena Cuza. 


Adresa pe plic: Domniei Sale, Domnului Basilie C. Livian, Bu- 
cureşti. 


KAMADEV A. 


— AMINTIRI — 


—— 


Reîntors în țară, vremelniceste, de la studil, pe la 1884, am 
avut fericitul prilej să;l cunosc pe marele poet, în cercul unor 
prieteni comuni, din care fáceaü parte mucalitul povestitor Ion 
Creangă; cicălitorul critic, «gef al cărăcudei», si al triburilor 
clefăitoare, de la «Junimea», Miron Pompiliu : simpaticul com- 
positor Wilhelm Humpel; talentatul poet Petru V. Grigoriu, 
veselul nostru «Budugcá», cum i se zicea, si altil, prea curind 
dispăruţi dintre nol. 

Pe atunci, Eminescu ега, după întăiul acces al boalei, resta- 
bilit pe deplin, cu înfăţişarea senină, cu fruntea înnaltă si mi- 
nunat arcuită, cu privirea biinda din ochii săi prea mici, visători, 
cu zimbetul iertător şi nirvanic. O uşoară, încovoiare a umerilor, 
о ingrăşare prea timpurie, cu urme de bugezeala a feței, erau 
singurele semne ale stării lui de suferință şi ale scaderii pu- 
terilor lut. De altfel, un suflet de copil, ce nu se cunoaşte, im- 
personal pănă la desávirsitá uitare de sine, si, cu toate acestea, 
de o distinsă reservă, une ori vesel şi izbucnitor, ca un scolar 
zburdalnic, de obiceiu serios, melancolic şi tacut. Parea a fi stă- 
рїп de un neastimpăr lăuntric, de un dor nemargenit de ne- 
cunoscut. De cite ori nu l-am auzit imbiindu-má : să пе ducem 
— să plecăm departe, intr'o pribegie fară ţintă, şi fură sfirsit. 
Dar it! facea impresia, nu a unul om necajit de neajunsurile 
traiului, ci a unul ginditor care plutia mal presus, a unui exilat 
din lumi ideale. 

Şi critica — acea «ştiinţifică», vă rog — îşi pune întrebări ca 
acestea: daca a fost pesimist, de la început, sau optimist, sau 
schopenhauerist, sau ‹ decepționist», ca sa ajungă la conclusia 


498 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


savantă cá pesimismul luf Eminescu e eresultatul influenţei 
mijlocului social». 

Aşa dar, dacă ar fi trăit în societatea visată de Piţurcă şi de 
tovarăşul Edelstein, Eminescu şi-ar fi păstrat optimismul săi 
originar, devenind un fel de Anakreon al poesiei romăneşti —, 
вай chiar un Piţurcă el însuşi. 

Un singur lucru ignoreazá crilicăă aceştia, cari ştii atitea: 
geniul însuşi al poetului, simțirea, cu care sa născut. Vor fi 
fost doar şi acestea hotáritoare pentru caracterul creatiunilor lut, 
cel puţin tot atit ca şi «influența mijlocului social». 

Prin 1834, cind l-am cunoscut în laşi, Eminescu locuia in 
curtea Otelului «Romănia», legendarul Petrea Bacalu, în dosul, 
şi în parte, pe locul ocupat acuma de Sala Pastia, într'o man- 
sardă, din podul unei surf de piatră, la care te urca! pe o scară 
exterioară. Printr'o uşă cu geam, dind de-a dreptul afară, pă- 
trundeai în această cameră, spațioasă de altfel, dar joasă in 
plafond, tără prea multă lumină, avind un pat, un scaun si 0 
masă simplă, ca mobilier. Cărţile şi ziarele erai aruncate pe jos. 

Ce temă pentru crilicăă «ştiinţifici», voind a dovedi pesimismul 
poetului, din suferințele unu! traiü amárit ! 

Dar nu lipsa îl făcea pe Eminescu de sigur să prefere această 
odaie oricări! alte încăperi a otelului, in care ar fi putut locui, 
ci farmecul isolării. În mijlocul oraşului, trăia singuratec, în 
atară de zgomotul bana şi de promiscuitatea supărătoare a vieţii 
de han. Acelaşi sentiment al lăinuirăă îl făcuse, altă dată, să 
şadă într'o altă mansardă, a caselor lby din lași, şi-l impiedeca 
să se folosească de ospitalitatea ce i se oferia de prietenii săi. 

Fie-mi îngăduit a arăta că ей însumi am căutat să-l scot din 
podul surif de la Pastia, temindu-mă să nu cadă, intro zi, de 
pe scară. I-am pregătit atunci o cameră, în condiţiile cele mai 
bune, cu totul isolată, avind întrare deosebită, cu ferestrele în 
grădină, la locuința mea, unde eram singur, după ce-mi! făgă- 
duise cá va veni. Dar, supt diferite pretexte, şi-a tot aminat 
mutarea: Am înțeles că prefera să locuiască chiar în centru, 
în apropierea localurilor pe care le frecventa, temindu-se, de 
sigur, să nu supere pe cineva, cu întrările luf neregulate si tirzil, 

Avea însă şi o scusă a vieții luf zbuciumate, în afară de tem- 
peramentul săi. Suferia mult din causa unor ulcere, de care 
eraü cuprinse amindouá picioarele, de la genunchi pănă la glezne, 


www.dacoromanica.ro 


"A. С. CUZA: KAMADEVÀ 499 


.causindu-! тагї dureri, саге-Ї Їйїрїейесай să doarmiă1. Adese ort 
xni Sa intimplat să-l intovárásesc acasă, pe la oarâ unsprezece 
noaptea, lăsindu-l să se culce. Si aflam á două zi că s'a sculat 
petrecînd pănă în ziuă. De altfel, fatalitatea părea că-l urmăreşte. 
Într'o seară, intrind acasă, a alunecat pe ghiatá, în poarta ote- 
lului, rupindu-şi piciorul, ceia се 1-а silit să stea maï multe săp- 
tămîn! în cura spitalului Sf. Spiridon, unde mă duceam să-l văd, . 
şi unde-l gásiam cetind, вай treciridu-şi vremea cu jocul de sah. 

Tot în acest timp ne-am pus să-l hotărim a se fotografiă, 
neexistind pe atunci decît două pbrtrete ale lui, acel din Praga, 
la vrista de douăzeci de ant, şi acel făcut pentru tabloul socie- 
{ДШ «Junimea», din laşi. Insistentele noastre ай fost multă 
vreme zădarnice. În sfirgit, intr'o zi, profitind de bunele lut dis- 
positi, l-am luat de pe terasa Otelului Traian, împreună cu 
Wilhelm Humpel şi cu Petru V. Grigoriu, şi aşa, îmbrăcat în 
„costumul sàü alb, de vară, cum era, ne-am dus cu toţii la ate- 
Шеги] de fotografie Nestor Heck, unde a consimțit a ве foto- 
grafià, însă numa! în grup, alăturea cu пої. Ne-am si aşezat 
împreună. După indicaţiile noastre însă, fotogratul 1-а scos numa! 
ре dinsul, ceia се nu puţin l-a supărat mal apoi, văzindu-se 
„amăgit ca un copil. 

Aceasta e cea de-a treia fotografie, din eele patru cunoscute,— 
putem zice, cea din urmă. Căci cea de-a patra, făcută la Boto- 
sani, după a doua periodă a bolii, nu mai înfăţişează chipul 
dul adevărat, ci numa! masca obosită a unu! trup istovit, în care 
nu maï rămăsese nimic din geniul de altă dată. Ea nici nu ar 
trebui reprodusă decit ea un document, şi nici de cum pentru 
a ni arăta figura poetului, care nu mai este în concordanţă cu 
opera lui. 

Tot pe la 1884, am luat parte, împreună cu dinsul, cu Creangă, 
«cu Pompiliu si cu alţii, la banchetul de la Otelul Traian, pentru 
Serbütorirea amintirii lu! Horia. Aici, în mijlocul zgomotului 
‚де la sfirşit, s'a ridicat Eminescu, inchinind păbarul sáü pentru 
țerănimea romănească. Impresia a fost covirsitoare, şi banchetul 
a terminat cu o impunătoare manifestaţie pentru poet. 

În vara anului 1885 însă, împrejurările ne-aü silit să ne des- 





1 În се mă priveşte, sint convins că inchiderea acestor ránI de către me- 
dicii cari l-ai căutat, a fost causa hotăritoare a catastrofei care 1-а răpus. 


www.dacoromanica.ro 


500 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


pártim. Întorcîndu-mă în străinătate, l-am lăsat pe Eminescu, 
deplin sănătos, în grija numeroşilor săi admiratori şi prieten! 
din laşi, unde ştim că l-a ajuns boala, pentru a doua oară, in 
1886, aşa că a fost internat în ospiciul de la Neamţ. 

La întoarcerea mea, în Decembre 1886, Eminescu era încă 
bolnav, restabilindu-se abia în primăvara anului 1887, cînd a 
plecat la Botoşani, la sora sa Henrieta. De la dinsa, cu care ега, 
în corespondenţă, Miron Pompiliu a primit într'o zi o telegramă. 
desperată : ni se spunea că «Mihai e în ultimele momente», ce- 
rindu-ni-se numai decit să vină unul din пої, Pompiliu вай ей, 
acolo. Știind că iera suferind, si crezind in adevăr cá ar fi sur- 
venit cine stie ce complicatie, am plecat imediat, amindol. 

Ajungind în Botoşani la miezul nopţii, ne-am dus de-a dreptul 
la locuinţa poetului, unde ne-a primit Henrieta, după o aşteptare 
de jumătate de oară, zdrobită de suferință. Biata femeie era pa- 
ralitică, şi nu putea să se mişte decît cu ajutorul unor bandaje 
de fier, pe care se trudise să şi le puie. În timpul nopţii, nea- 
vind servitoare, cînd Mihai o striga, era silită să se tirlie pe 
brincí, pănă la patul luf, ca să-l poată servi, cu un devotament 
admirabil. 

A doua zi numai, l-am văzut si pe Eminescu. Se găsia, sár- 
manul, într'o stare de prostratie desăvirşită. Sa uitat la пої fără 
a ne cunoaşte, şi fără a vorbi un cuvint, privind numai cu ochii 
aiuriţi, nu însă de slăbiciune, căci altfel arăta încă voinic, ci din 
causa afectării creierului, dind speranţe de îndreptare, care ştim 
că зай şi realisat, mai tirziu. 

După ce ni povesti suferințele lor, arătindu-ni starea de lipsă; 
în care se айай, la plecare, Henrieta îmi dădu şi unele manus- 
cripte, maf recente, ale poetului. Pe bucăţi ae hirtie proastă, 
mototolită, erai versuri scrise cu creionul, care de abia se mai 
puteaü ceti, şi, printre acestea, Kamadeva. | 

Transcriind imediat această poesie, pe care mal арої am tri- 
mes-o d-lui Iacob Negruzzi pentru «Convorbiri», mam dus in 
odaia de alături, în care şedea poetul pe pat, şi i-am cetit-o, ui- 
tindu-mă la dinsul. Íntr'un moment, privirea lui rătăcitoare sa 
concentrat : părea că-şi aduce aminte de ceva, de demult. A fost 
însă numai o clipă, suficientă pentru a ne face să sperăm, dar 
fără ca să fi parvenit a-l insufleti, din starea automatică în care 
l-am găsit. 


www.dacoromanica.ro 


A. C. CUZA: KAMADEVA 501 


Iată însă, si celelalte strofe, care nu ай fost încă publicate, pe 
„care mi le-a dat Henrieta atunci: 


Odată te-am văzut, 
Si-am stat încremenit, 
Si crud" a fost durerea, 
Cu care te-am iubit. 


Te văd a doua oară, 
Şi glasul tăi l-ascult, 
Si ştii numat atita: 
Că te-am iubit prea mult. 


Pe altă foaie de hirtie, am găsit o colecţie de rime, scrise tot 
„de mina lut: orbită, excită, agită, esită, profită, elită, ispită, imită, 
invită, evită. Şi alături următoarea poesie : 


Ей te iubesc, a mea Irená !, 
În a mea inimă te cresc, 
Tu, suflet gingaş de sirenă, 
Cu al táü zimbet ingeresc. 


Îmi place-a feţei tale jele? 
Cind te Intimpin' ochii miei, 
O tu femeie intre stele, 

O mindră stea între femei! 


Ades în noaptea de tăcere 
Mi-apare chipul tău bàlaiü 3, 
Frumos şi plin de mingiiere 
Şi înflorit ca luna Маій *. 


O vino iar, fermecătoare, 

AL vieţii mele scump odor, 
Ca s'aud gura ta de floare, 
Şi la genunchi! tăi să mor. 


Am aflat, mal apoi, cá poesia aceasta, pe care cetitorii o vor 
„judeca după valoarea el, era adresată unei doamne din Botoşani 
cu numele Elena, pe care o îndrăgise Eminescu, fără să fi avut 
vre-o legătură mai! serioasă cu dinsa. 

În sfirşit, printre versurile ce mi s'aü dat, am găsit şi urmă- 
torul fragment : 


Notă. Şi acest manuscript al luf Eminescu se presiată cu numeroase in- 
„dreptări, pe care le vom insemna, la fiecare vers: 

1 Dulce Elenă. 

2 Plăcute-s zilele acele. 

3 Capul de copil. 

4 Cu flori ca luna lur April. 


502 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Din sfere ajunse 
De-al stelelor iners 
Un cintee pătrunse 
Întreg” univers: 

«Din haos ferice, 
«Din somnul etern 
«Venirám, şi-aice 
«Cărări se agtern, ' 
«Si nime nu 'ntreabă 
«De ce-am apăre 
«Miscindu-ne 'n grabă, 
«La ce? La ce?» 


Se pare că aceste versuri sint inspirate de următoarea poesie 
a lui Hieronymus Lorm : 


„Sphărengesang. 


So lang die Sterne kreisen 

Am Himmelszelt, 

Vernimmt manch' Ohr den leisen 
Gesang der Welt: 


«Dem sel'gen Nichts entstiegen, 
«Der ewigen Ruh, 

«Um ruhelos zu fliegen — 
«Wozu ? Wozu Ф» 


Si în această întrebare tocmai găsim explicaţia adevărată a 
conceptiei lui Eminescu despre lume: La се? La ce? 

Nu suferinţele lui personale îl ating; nu amărăciunile vieţii 
publice, вай alte miseri! materiale stápinesc simtirea lui, ci insást 
problema vieţii in sine, înţelesul acestei lumii, a cării prosă il 
amăria maï mult decit neajunsurile еї, după cum el însuşi ni-o 
spune: 

Sint sătul de-aga viață.. nu sorbind а’ еї păhară, 
Dar miseria aceasta, prosa asta e amară, 


Şi de-atunci, de pe patul luf de suferințe de la Botoşani, im 
primăvara anului 4987, nu lam mat văzut pe poet. Pot zice chiar 
că nici nu mai era el, afară doar de clipa, în carea părut că-ş 
aminteşte de Kamadeva—«fiul cerului albastru şi-al ilusiei degerte».. 


A. G. Guza. 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA: ÎN AMINTIREA LUI EMINESCU 503 


ÎN AMINTIREA LUI EMINESCU. 


Se pomeneşte amintirea a douăzeci de ani de la moartea lui 
Eminescu, privit astăzi, şi pe cea mai desávirgitá dreptate, ca 
întruparea cea mai deplină a geniului romănesc în a doua ju- 
mătate a veacului trecut. 

Nu sîntem încă în stare a-l prăznui,—cînd din punctul de vedere 
moral nu formăm încă un popor, căci prin înstrăinare ni lip- 
seşte clasa de sus, prin ignoranță cea de jos, iar clasa de mijloc 
románeascá, întru cît se poate încălzi de amintirea gloriilor 
noastre intelectuale, se reduce la un număr destul de restrîns 
de cărturari, | ` 

Tineretul, сагша-ї revine mai mult decît oricui sarcina pioasă 
de a se închina marilor sufiete trecute din lumea în care scîn- 
teie de o lumină limpede şi veşnică viața, cugetarea deci şi 
simfirea aleasă, a neamului, — acest tineret nu se pokte mani- 
festa incá unitar gi disciplinat, ceia ce ar da manifestárilor sale 
o mal mare putere şi un prestigiu netăgăduit. Oricum însă, şi 
în orice formă: prin cărţi, oricît s'ar recunoaşte in ele rostul 
comercial, prin articole de revistă, în numele deosebitelor ce- 
nacule şi societăți în comandită, prin cuvîntări ocasionale, mai 
ales prin comemorarea din Cernăuţi a Bucovinenilor, Eminescu 
îşi va fi avut ziua lul. Şi anume, cu deplina recunoaştere а 
rostului său celui adevărat. 

Această reputaţie întreagă ай statornicit-o numai anil din 
urmă, mal ales după cunoaşterea manuscriptelor lui poetice, 
după învierea articolelor de cugetare, de polemică şi îndru- 
mare, din care se desfac credinţele şi convingerile unui suflet 
cu totul superior. Chiar şi.în vechea formă, nelămurită, puţin 
cugetatá şi sentimentală — din punctul de vedere, înjositor, 
al nebuniei şi morţii înnainte de vreme a poetului, sai din 
acela, tilcuitor cu tendinţe, al comentatorilor interesați,—această 
reputaţie nu e prea veche. 

Colaboratorul «Familiei» trecuse neobservat. «Dincolo» lipsia 
simțul pentru mlădierea şi energia unei limbi poetice care era 
nouă, oricât ar fi fost inriuritá de stilul lui Bolintineanu. La пої 
acest stil era compromis prin sine însuşi şi apoi prin prea multe 
гегісегї şi ecouri, în scrisele poeţilor mărunți din vremea lui Cuza. 





www.dacoromanica.ro 


504 NEÁMUL ROMÁNESC LITERAR 


Eminescu primise înrîurirea luf Bolintineanu, nu din țară, ci din 
Bucovina, unde, încă de cînd foaia fratilor Hurmuzachi nepro- 
ducea în foileton, cu lăudătoare recomandaţii, poesiile acestut: 
sentimental vorbareţ şi negligent, care ajunsese a trece drept 
un inspirat cintáref al amintirilor şi idealelor neamului,—faima 
liricului muntean nu slăbise. Doar Petrinó, cu toate înrîuririle. 
scriitorilor germani mai сеї prin anii 1860, purcede în parte, 
aş zice chiar în bună parte, din Bolintineanu, decît. care- el 
are însă hotăritorul merit al sinceritáfif poetice pasionate. 

În țară, unde moda literară francesă stăpîniă, elementul noi, 
pe care-l aducea încă de pe atunci Eminescu, al cărui suflet 
era îmbogăţit de reflexivitatea germană, nu putea fi prețuit. 
Lirismul lui de iubire, din înduioşatele роеѕії pe care le pu- 
blicaá mult discutatele <Convorbiri literare», părea: prea simplu 
pentru un gust falsificat de retorica amoroasă curentă. Evocă- 
rile lui strălucite dintr'un trecut, care putea să-l atragă ca pe 
un romantic, dar care-i era şi cunoscut adînc, intim, prin cetiri 
îndelungate în vechea noastră literatură — pe atunci cu totul 
despreţuită, chiar în «Junimea», şi cunoscută numai ştiinţific, de 
un Hasdei, —, пи айай cuvenita preţuire, nici chiar în cercul, 
atit de ironic, al «Јипітії», în care umbrele eroice n'aveaü in- 
trare pentru a nu turbura bătaia cu perinele, anecdotele d-lui 
Caragiani orf mica pornografie curentă. În sfîrşit, d. Maiorescu, 
doar, şi cîteva persoane din cerc puteau să aibă înțelegere 
pentru filosofia care dădea un înnalt înţeles «Rugáciunif unui 
Dac» şi «Satirelor», filosofie care căpătase la-poet energia une! 
credințe atotstápinitoare. Si chiar acel element din satire, 
în care se coboria presentul, inníltindu-se prin aceasta şi maï 
mult gloria serioasă şi sinceră, omenească şi plină de evlavie, 
a secolelor viteze şi credincioase, nu putea să aibă primire sim- 
patică : doar societatea de atunci, ieşită biruitoare, pe neag- 
teptate, din mari frămîntări şi crise politice şi sociale, avea 
toată admiraţia pentru opera еї, cu care, şi din nestiinfá, nu 
putea compara marea operă a trecutului, şi ea n'avea presim- 
firea crisef morale care trebuia să se declare îndată, urmînd 
apol şi pănă în zilele noastre. De la satira personală a lut, Bo- 
lintineanu, înnăcrit de oboseală şi neliniştit de începuturile boli! 
sale, de la satira glumeafá, de cuvinte, a luf Baronzi pănă la 


N. IORGA: ÎN AMINTIREA LUI EMINESCU 505 


această satiră, era o distanță uriaşă, pe care contemporanii n'o 
puteaü trece. 

Nici simţul pentru superioara făptură a limbii poetice nouă 
nu-l avea «Junimea», cu tot numărul însemnat de oameni! 
de gust şi de filologi (aşa de rare ori oameni de gust!) pe cari-l 
cuprindea societatea. Din gura unul membru al cercului din 
Iaşi stiü cá lectura celor maï frumoase роезії ale luf Eminescu 
nu era întovărăşită de acea evlavioasá atenţie, care ar fi făcut 
bine unul suflet aşa de delicat, ci cu observaţii critice jigni- 
toare, cu glume grosolane, cu rîsete inconștiente, — care toate 
își aflaii scusa în «defectele stilistice» ale scrisului lui Eminescu. 
І se cereaü, ca oricui, şi în acelaşi ton, schimbări. Trebuie să 
adăugim însă că el, deplin conştient de valoarea operei sale şi 
de îndreptăţirea unul отаій format din cetirea întregii noastre 
literaturi şi din ascultarea Romiînilor de pretutindeni, ráspingea 
cu o receală hotărîtă propunerile de schimbare, lăsînd, cel mult, 
ca ele să se facă, fără ştiinţa lui, de obişnuitul redactor-corector 
al foii. 

Nenorocirea lui Eminescu a deşteptat întăi dintr'o indife- 
renfá, care ar fi foarte vinovată dacă n'ar fi fost atît de firească, 
publicul nostru. Acel cari nu urmăriseră pe poet în greaua, 
îndelungata şi marea sa evoluţie, luară în mînă cu interes fru- 
mosul volumaş alb, cu frontispiciile delicate şi, în frunte cu 
chipul, de o seninătate şi curátie, de o frumusefá liniştită şi 
sigură, de o calmă privire dominatoare al scriitorului fără noroc. 
În tineretul din şcoli se porni о nemărgenită simțire de milă 
pentru zeul tînăr care căzuse fulgerat, din Olimpul luminos cu 
flori albe de cireş, mirezme de tei, blonde chipuri iubitoare си 
ochii albaştri în lacrimi, cu fantasme márete de voinici pururea 
biruitori, — în Iadul intunereculut şi scrisniriY dinţilor. Versurile 
se cetiră cu luare aminte, atunci pentru întîiași dată, şi magia lor, 
acel farmec vrăjit care te cucereşte din noi la însutita cetire 
a paginelor unice, rămase unice, poate pentru totdeauna, se 
trezi şi birui. Marele singuratec şi neînțeles pătrunse printr'o 
înţelegere dureroasă în viața timpului 5ай, şi revoluţia pe care 
trebuia s'o îndeplinească în cugetarea, şi maï ales în toată sim- 
firea noastră, începu. 

Era prin 1886. Între пої, scolari! de curs superior de la 
liceul din Botoşani, Neagu aduse cel d'intiiá vestea unel 


WWNW.dacoromanica.ro 


506 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


nouă Evanghelii pentru tineret. Mal mare decit пої, avînd 
acum sufletul sáü de bărbat, cu toate coardele din el vibrind, 
el înţeiegea. Peste un an, la liceul din laşi, noi, cei din clasa 
a Vl-a, intelegeam cu toţii. 

Era, de fapt, nu o cetire, intovárágitá de simpatie, de entu- 
siasm chiar, a unui poet, ci o inițiare, aproape religioasă, o 
prefacere sufletească a unor tineri deprinşi cu aceiaşi glumă 
groasă care rămăsese şi in vrista matură membrilor «Junimii», 
cu aceiași atmosferă de materialism cras. Această poesie mi- 
nunată din cele o sută de pagini ale cărticelei albe ne ridica 
spre ideal,— în iubire, care mijia nelămurită în sufletele noastre, 
în cugetare, spre care se încerca intáiü aripile noastre slabe, 
în taina tuturor depărtărilor şi innáltimilor. Dacă e puţină bu- 
nătate astăzi în noi, dacă, prin valurile tulburi ale unor timpuri 
de prefacere, ne-am păstrat cei mal mulţi сигай şi nobili în 
viaţa noastră de simfire, aceasta lui i-o datorim. Pe pragul 
deschis al aşteptărilor vrístei nu lunecaü ispititoare fantasme 
de desfriü, cu ochii bolnavi de o molipsitoare beţie, ci se 
оргіай drepte în lumina primăvăratecă fețele, blinde, albe, 
find în mînă, ca sfintele stilpări pentru gloria Mintuitorulul, 
crenguta smerită a florilor albe de cireş. 

Supt alte fete vedeai alții pe Eminescu,— alţii de altă vristá 
şi de aiurea decît din acea serioasă şi naivă Moldovă a noastră, 
a cării inimă bate totdeauna pentru noile veşti bune ale idea- 
lului.. Dar supt alte fete ni s'a infátigat si nouă poetul neno- 
rocit. Nu ne-a molipsit cergitul public, cel puţin indiscret, cu pu- 
blicare de scrisori şi amănunte dezgustătoare ale unei boli 
urite,—şi în aceste scrisori se amesteca şi numele surorii lul, 
Henrieta, pe care mi-o aduc aminte, aşa de asemenea cu fra- 
tele eï, zeul tînăr, tot așa albă, cu fata de marmură, sigură în 
linii, cu ochii liniștiți negri, adáugindu-se la această înfăţişare 
de nerealitate, de frumoasă închipuire, despretuitoare pentru 
viaţă, nemişcarea, aproape desăvirşită, a unei ciudate paralisil 
de tineretá. Nu l-am jignit,— am putea zice, de şi era vii, nu 
i-am jignit memoria, — prin cuvîntările de berárie în folosul 
unor subscripţii mai mult sati mai puţin factice, n'am trimbitat 
şi crăinicit boala lui, care mai la urma urmei nu-l privia decît 
pe dinsul,—intru cît îl mai putea privi ceva,—şi pe, сеї săraci 
cari căutau în sărăcie, iar pe ceilalți îi putea îndemna doar 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: ÎN AMINTIREA LUI EMINESCU 507 


la ajutorul ascuns pe care mina stîngă nu-l știe în clipa cînd 
îl depune dreapta. N'am aşteptat interpretarea socială a d-lui 
Gherea din «Contemporanul», un fel de «Viaţa Romănească», 
a timpului, mai brutală, dar mai sinceră, mai grosolană, dar 
mal puţin perfidă, pentru a primi în noi pe Eminescu. 

Trecea pe stradele Iaşului un om greoiü, gros, cu mustáfile 
rase, răii îmbrăcat, împiedecat în mişcări, care-şi smulgea firele 
de păr de pe față şi apuca de turnure pe femeile care-i pláceaü. 
Mulţi se tineaü de dinsul, — Doamne iartá-1! — distrîndu-se. Noi 
întorceam capul de la el, cum l-a! întoarce de la trupul neîn: 
sufleţit, ajuns hidos prin impia descompunere, al unei ființe 
respectate şi iubite. În Botoşani întra apoi, aşteptat de o seamă 
de lume, lîngă Henrieta, nici tristă, nici veselă, ci nemigcatá în 
alba ei figură liniştită, acelaşi om gros, fără vristă, pe buza 
de sus a căruia se desfăcea acum o mustață groasă neagră. 
Acasă la el veniaü acum des prietenit, ca să afle veşti, care 
ajungeau ре urmă în presă. Odată lîngă piaţa cea mare, il 
întîlniiii, tîrîndu-și grei picioarele bolnave, cu ochii pironiţi 
în jos. Sa uitat lung la acela care-i salutase geniul, ca si cum 
mar fi fost la mijloc ceața nenorocirii, şi apoi picioarele bol- 
nave tirirá mai departe pe acel care fusese Mihail Eminescu. 

„Şi care n'a mai fost niciodată, de sigur niciodată el însuși, 
cu toate scurtele licăriri înșelătoare. Cînd interesaţi! il scoaserá 
înnainte din пой la Bucureşti, cu «Fintina Blandusieb», un simţ 
de ruşine indignată ni strînse sufletele. Moartea, orice moarte 
era mal bună, şi, cînd moartea cea mai rea dezrobi de tirania 
unei boli înjositoare un suflet care se întrupase pe vecii ve- 
cilor în versuri nemuritoare, ca o vedenie urítá se depărtă 
de nol. Eminescu se absorbise întreg in gloria sa. 

Ea creşte zilnic. Tinerii altor generaţii pot fi robiţi trecător 
de alte stele, mai apropiate de еї. Lumina lor nu пі е străină si 
o primim cu mulfámitá, dar, cît priveşte mingiierea, îndemnul, 
religioasa purificare si innáltare a sufletului pe care ai dreptul 
să o cei de la poesie, şi pe care ea o dă aşa de rar, noi, cari 
am fost tinerii de acum douăzeci de ani, nu ma! avem nevoie 
să căutăm raze. Neclintită şi eternă ni le trimete şi azi steaua 
noastră. 

N. IORGA. 


508 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


STRIGOIL 


E'n mijlocul verii; e noapte, şi-i pace de jur împrejur, 
Doar codrul cel negru visează, iar visu-i e-un molcom susur, 


Aceiaşi tăcere adîncă en schitul ca vremea bătrîn, 
Ce-ascultă cum codrul de-alături cu iazul şoptesc şi se'ngîn'. 


Pe cerul albastru se vede cum scînteie luna pe cer, 
În aier e-atita mireasmă şi linişte ca'ntr'un mister. 


Ле-ойоїй, saude un tropot: e-acolo... şi-aici e acum, — 
Cun nour de colb călărețul ca fulgerul trece pe drum. 


Cun steag desfăcut intr'o mînă, el pare străin după port, 
Si fafa-i е albă ca varul, şi ochii sticloşi ca de mort. 


Un şuier s'aude; de fierul săgeţii se simte atins; 
Cu sfântul luă steag se răstoarnă în şanţ călăreţul învins. 


lar steagul, cu flamura-i scumpă, prelung îl sarută, plîngînd, 
Căci simte cum parcă se pierde; — e tînăr..., şi-atât de curînd P 


În urmă veniaü intr'o goană o ceată de-ai noştri călari, 

Ce fug după calul cel slobod, perind ca nălucilem zări. 

Şi trec “călăreţi 'nnainte, şi alţii în urma lor vin; 

Nu văd ce aproape-i de dînşii chiar prințul polon Valentin. 
Si iarăşi tăcerea se lasă, în codrul bătrîn, speriat, 

Jar iazul în cercuri sadună şi tremură, înfiorat. 

Dar cine-a deschis o fereastră, în schitul de spaimă 'ngroczit, 


Cerînd 'n tăcere iertarea acelui cen luptă-i ranit? 


E sora cea tînără Tecla, podoaba Sucerii întregi, 
Frumoasă cum numai cu mintea abia ai putea s'o'nfelegi. 


О lacrimă-i tremurd'n gene, iar ochii ei negri şi mari 
бе pierd cu privirea în zare, în codrii bătrîni, seculari. 


Închide fereasta, şi-aleargă la stari[a vechiului schit, 
Şi-i spune cü'n groaznica luptă ип om a căzut, şi-a murit, 


Şi voie îşi cere să meargă, să vadă de-i omul în drum, 
Тат frică de ea să nu-i fie, că-i ziuă de-a binele-acum. 





CONSTANTIN DOBOS: STRIGOII 509 _ 
r == 


Şi-o soră cu starița vine, aducă oşteanul rănit, 
Cá-i slab şi fără sim[ire şi palid, de parca murit. 


lar prințul, în haina lui scumpă, pe braţe în schit e purtat, 
Si pieptu-i en zale de stele, iar coiful de aur curat. 


Si coapsa-i e'ncinsă c'o spadă, şi-alături e steagul lui sfínt : 
Cu ochii închişi, nu simteşte mimica, — nu spune-un cuvînt. 


Trei zile aproape de moarte a fost bietul prinţ Valentin : 
Se fac rugăciunile intr'una şi maicele toate se'nchin. 


lar Tecla, şi ziua şi noaptea, veghiază pe bolnavul prinţ, 
Cu apă sfinţită-i stropeşte obrajii şi ochii fierbinţi. 


* 
* * 


E noapte, şi prințul, în friguri, vorbeşte de-o luptă în vis, 
lar spaima de-odată-l trezeşte, şi ochii, din somn, i-a deschis: 
În juru-i priveşte cu groază, şi vede că totu-i străin; 

Nici sunet de trimbiti n'aude, nici сай сеп urma lui vin. 


De-odată, şi-aduce aminte de luptă, şi cum a căzut; 
Și fruntea-i grozav se încruntă, gîndindu-se iar la trecut. 


Priveşte chilia cea strîmtă, pe Tecla o vede dormind 
Aproape de dinsul, pe-un scaun, surîsu-i pe faţă lucind. 


Ar vrea s'o trezeasca, s'o'ntrebe, să-i spună de ce wa murit i 
Dar milă-i de ea şi, în faţă, el lung o priveşte uimit. 

E albă ca crinul şi, parcă, frumoşii ei ochi îs plecaţi 

În jos, ca privind cu sfială, de dragoste înfioraţi. 

În pacea chiliei ea doarme, gin. somnul ei dulce, uşor, 
Visează că prinţul o chiama, зо strîngă la pieptu-i cu dor. 
În visul ei, vede ca prinţul acum sa făcut sánatos, 


lar ea еп genunchi la icoana prea-blîndului mire Hristos. 


De-odată s'aude un zgomot, şi Tecla tresare din somn, 

lar ochii ei mari se'ntilnesc cu ai celui сеп інітӣ-ї domn: 
Si prințul, surprins ca'ntr'o crimă, sarată atit de sfios, 

Că ochii lui — flori de cicoare —, îi lasă de-odată în jos. 
Pe-un cot se razima "ncetul, şi cît e de trist şi de blind! 
Cu vorba ce-i tremurwn goaptá, o'ntreabà aproape plingind : 


510 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 
======————————=—====——=—=—= 
— „0... spune-mi, copila mea s(întă, de ce wam murit în războiù, 
Şi care-i minunea, de 'astăzi putem să vorbim amândoi ? 


„În mânile căror din duşmani mă aflu acuma învins? 
Nică calul nu-l văd, şi nici steagul, nici şoldul си spada-i încins | 


„Şi mîna mea stingă mă doare |... De cînd sint aice? De ieri? 
Iar pentru '"ngrijirea-[i pioasă, avea-voiu destule averi ? 
„Сорйа mea prea-cuvioasă, e-atita de greu să-mi răspunzi Р 
Iar mâna de ce îţi ascunde şi faţa şi ochi-[i rătunzi ? 

„Ті-ї milă de-un fără-de-lege, şi căruia tu-i dai ajutor, — 

De unul ce {ата ţi-o pradă, crezindu-se învingător 1 

„Acum [i-i ruşine de mine, de-un prinţ răsplătit pe nedrept ! 
Ori crezi că străinii тай lacrimi, nici milă, nici inimă ^n piept P 
„Întinde-mi miloasa ta mînă şi sufere să ţi-o sărut, 

Şi iartă-mă iubirea curată, сеп sufletul тлей sa născut!“ 

Iar Tecla ^n zădar se încearcă, în ochi să-l privească ре prinţ, 
Căci simte cum lacrima curge din ochii ei negri, cuminţi. 

lar prinţul, prinzindu-i o mînă, sfios, o sărută uşor 

Si Teclei $i tremură pieptul şi vorba de spaimă si-amor: 

— „Nevrednică-s, prinfe, ей astăzi, de cinstea pe care mi-o faci, 
Dar sus e-o fiinţă în ceruri.. ne vede, şi cum ai s'o'mpaci? 


„Şi rana-ji va trece, şi pcate chiar mine sau poimini să pleci, 
lar clipa aceasta, de-acuma, ea nu se va şterge în veci! 


„Aici e un schit; de trei zile pe patul de moarle ai fost, 
De şi eşti străin, dar, din milă, rugat-am să-ţi dea adăpost, 


„Şi spada-i aice, şi coiful, şi scumpul, prea-sfintul tăi steag ; 
Doar calul, de cînd iu càzut-ai, de-atunci el umblă pribeag I* 
lar prinţul în sus îşi ridică albaştrii lui ochi către cer: 

Cu mânile prinse-amândouă, se roagă ca întrun mister. 


O scumpă, brățară de аит din mîna-i bolnàvà a scos, 
Si-o'ntinde spre Tecla, vorbindu-i încet şi atit de duios: 


— „O tu, cea mai sfîntă copil ce ochi-mi vre-odat'-antilnit, 
Această brățară înseamnă amorul mieu nefürmurit. 


> Primeşte-o ; inir'insa-i figura şi chipul sărmanului prinţ, 
Ce viața i-o scapi, avátindu-t o alta, în ochi-ţi cuminţi, 


CONSTANTIN DOBOS: STRIGOII 514 


» О Teclo,prea-scumpul'mieii înger siblindul mieii vis, te iwbesc!... 
Ínvinsu-m'aü ochi cei negri şi farmecul lor cel сетезс ! 


„Ei [ie ţi-am dat chiar gindirea, e totul сет mine-ă mai sfânt; 
Atita iubire *'ncápea-va şi-un loc vom găsi pe pământ ? 
„Urîtă e haina ta lungă, schilod comanacul rotund, 


Căci ele şi mijlocul gingaş şi părul {йй negru ascund. 


»N'aí vrea să-mi fii tu stăpină, pe-un suflet atit de pustii ? 
În lumea aceasta imensă, din nou iarăşi singur să fiù P 
Y 


„O vino'n (ara mea, Teclo, şi fugi de aici, dintre morți; 
Primeşti ca să-mi fii tu soţie, coroana-mi de nobil so рот ?* 
Si prinţul se roagă "ntr'una, şi câte mai are de spus, — 

Dar ziua-i aproape şi luna de mult după deal a apus. 

Si, galbenă, Tecla, ca ceara, se mistuie toată de dor, 

Dar totuşi ea fuge, s'ascunde, de nepretuitu-i odor. 

lar inima-i bate, zvicneste, să-i iasă afară din piept; 

Credinţa ei sfîntă-i greşeală, ori dorul ei poate-i nedrept? 


* 
* * 


Trei zile trecuse, şi prinţul pe пітепеа ma mai văzut: 
Din noaptea aceia fatală, e posomorit şi tăcut. 


Si, ziua întreagă, se plimbă în jurul bătrînuluă schit : 
Ar vrea s'o mai vadă pe Tecla, căci mîni va pleca negreşit. 


Тат soarele leneş apune, pe-un munte coboară încet, 
Pe-a iazului maluri stă prinţul cu dorul lui nemângfiet. 


A lacului undă priveşte, şi och?n adînc se afunăd, 
Să-şi uite durerea din suflet, sădită atît de profund. 


Dar veşnic el vede 'nnainte un chip de fecioară "ntrupat, 
Şi ochi-i cunoaşte... e Tecla, e visul lui blând, adorat. 


De-odată aude că-l strigă pe nume duiosul ei glas, 

Că cina de seară e gata şi singur afar a rămas. 

lar prințul rămîne de piatră, din cale afară-i de trist, 

Şi singur vorbeşte, se 'ntreabá, „О Doamne, de ce mai exist? 


„Еа fuge de mine, sascunde, iar ей nu măndur să mai plec, 
În braţe so fin doar o clipă, sin cealaltă lume să trec 1“ 


5419 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Si prinţul cu grei, se întoarce în strimta-i chilie din schit; 
Nu simte nici foamea, nici trupu'n dureri amorfit. 


Se culcă şi iarăşi se scoală, se plimbă grăbit şi тегей, 

Un gând eu, un altul se leagă şi capu- ca plumbul de greu. 
Тат noaptea-i adíncá şi neagră, şi cerul de nouri e plin, 
Furtuna se vaietă ?n codru, şi-a iazului unde suspin | 

O clipă mai stă ca pe gînduri: — de-odată, părînd inspirat, 
El uşa zorit o deschide, şin noaptea cea neag a plecat, 


Și iarăşi mai stă şi ascultă, c'aude un zgomot prin vînt, 
Dar nu e nimica: tăcerea domnegte'n chilii, can mormânt. 


Atuncea aleargă 'ntr'o goană, din ochi parcă-ă iese scântei, 
Si-o mână-o'ndeasă, s'opreascá œ inimii dese bătăi, 
Priveşte biserica veche... 0... nu, nu se poate, e-un vis, 


Că uşa cea mare еп lături şi-acuma de-odată = а’ поћи. 


Încet, el păşeşte, se suie, pe vechile trepte de lemn, 
lar ochiul lui sting i se bate..., e-a morţii chemare, şi semn. 


Si uşa cea mare-o deschide şi face un pas în pridvor, 
Jar pintenii lui cei de aur sînt тиў, cînd sengroapă'n covor; 


О, Doamne, censeamnă lumina aprinsă pe iconostas ? 
Și cinen genunchi la icoane ca 'ncremenit a rămas? 


E sora cea tînără Tecla, podoaba Sucevei întregi, 

Ce cată, să'nfrîne iubirea sărmanei ei inimi pribegi... 

$i lacrimi îi picu’ din ochii cei negri şi-atât de cuminţi, 
lar gura ei murmur'o vorbă: e numele scumpului prinţ. 


Şi noaptea-i adîncă şi neagră, şi cerul de nouri e plin, 
Furtuna se vaietă *n codru şi-a” iazului unde suspir | 


lar ploaia, сит zgomot lugubru, puternic loveşte'n feresti, 

$i prințul se 'ndreaptà spre Tecla, zicîndu-i: „Tu nu mă iubeşti“: 
Şi, galbenă Tecla de spaimă, spre uşă priveşte *nnupoi, 

lar groaza ei creşte, pâvîndu-i că umbra ce o vede-i strigoi. 
Şi răpede-o cruce îşi face, şi fuge, s'ascunde'n altar, 

lar prinţul în goană aleargă şi trece sfinfitul hotar. 

În brafe-o cuprinde pe Tecla, o strînge la piept furios, 


Și gura-i sărută, şi ochii, şi părul ei negru, frumos. 


CONSTANTIN DOBOS: STRIGOII 513 
Iar ea ca pierdută-l sărută, uitind că iubirea-i păcat... 
Și ploaia afară rásund sinistru si înfricoşat. 


Jar neaptea-i adîncă şi neagră, şi cerul de nouri e greu; 
E noaptea grozava din urmă, şi fulgere scapăr” mereu, 


De-odată se face lumină ca ziua, pe'ntregul pămînt... 
Trei trásmete asurzitoare străpung în lăcaşul cel sfînt. 


Biserica arde în flăcări, se năruie zidul pe ei 
Iar catapeteasma trăsnită aruncă în snopuri scântei, 


Și focul salină ө clipă, cenuşă din toate-a rămas, 
lar îngerul Domnului vine şin nouri gaude ип glas: 


— „Aşa vor peri toţi aceia ce sfintu-mă lăcaş necinstesc; 
În veci wor să vadă lumina, nici harul mieu dumnezeiesc !“ 


* 
* * 


De-atuncea în oricare noapte, cînd cîntă cocoşii întui, 
Saude cum jalnic răsună la poarta din schit trei batài. 


O umbră s'avintá... dar cade си faţa în jos la pământ; 
Mergînd în genunchi, altă umbră safunda'n lăcaşul cel sfint. 


Dar cine mai lurbură pacea, dînd viaţă bütrinului schit ? 
Și cine stropeşte cu lacrimi cenusa-i de cînd 1-а trăsnit? 


0... Doamne! O umbră, e Tecla, e 'ntregul ei chip pe deplin; 
Ceilaltă, cu coif şi cu spadă, e prinţul polon Valentin. 


Cu lanţuri de fier, ruginite, de mini si рісіоате-в legaţi ; 
Cu ochii lor roşii de plinset ѕ?т haine de doliu *mbrácafi. 
Ei stau în genunchi pe cenuşa cen vremuri era un altar; 
Și cer să И ierte gregala şi chinul atît de amar. 

Iar gura lor toată вп flăcări, cu smoală aprinsă'n văpăi, 
Si vaietul lor îngrozeşte trei sate, trei dealuri, trei vài. 

Şi unul la altul se uită, sălbateci, ca fiaren păduri, 

Şi unul spre cellalt şi-aruncă din focul nestinsei lor guri. 


Cupringi de o ură adîncă, cu ochii în ochi se privesc, 
Se blastămă unul pe altul, cu lanţuri în cap se lovesc, 


Cu sînge ei vreaŭ să s'adape, să capete viată °ппарої, 
Căci focul cel veşnic $$ arde nestins, pănâ?n ziua де-арої. 


514 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








Zádarnic aşteaptă 'ndurarea şi mila Acelui de sus; 
Căci vorba lui nestrămutată-i, iar steaua pe veci li-a apus. 


Atuncea ei pleacă 'nir'o goană, spre iazul adînc şi pustiu, 
Să-şi stîmpere focul şi chinul gin ві să gaseasc'un sicriu. 


Pe maluri ajung şi “aruncă... dar cerul, e, vai!... nendurat, 
Caci apa în clocote fierbe şi spumegă neîncetat. 


De-odată saude cum cîntă, departe, cocogii pe rînd, 
Si-o slabă lumina gălbuie răsare, can minte un gînd. 


Тат apa din iaz se retrage spre maluri şi iese din fund 
O limbă de foc, — şi cuprinde strigoii, cen iad se cufund. 


Si iarăşi tăcere se lusă în codrul bătrîn, speriat, 
Jar iazul în cercuri sadună şi tremură înfiorat. 


О... Doamne !... în totu-i greşeală, din leagăn şi pan! la mormint : 
Greşală е chiar şi iubirea, ce-avem noi mai scump pe pământ... 


CONSTANTIN рово$. 


D. BOLINTINEANU 


SCRISORI DIN EXIL. 


(Urmare.) 











94 Iulie, 1897, Smirna. 
Doamnă, 

Trebuie întradevăr să vă exprim toată recunoştinţa mea 
pentru amabila intenţie, pe care o aveţi față de mine. Mal în- 
tăi pentru grafioasa ospitalitate, pe care am aflat-o la dum- 
neavoastră, apoi pentru amabilitatea pe care o puneţi cu 
privire la lucrurile mele rămase acolo t. 

[A primit lucrurile trimise.) 

Vaporul lui Bakaliar, care avea pe bord lucrurile mele, nu 
а sosit încă aici. Totuşi voii pleca negregit Duminecă dimineaţa 
cu vaporul care merge la Constantinopol. D. Tell n'a sosit 
încă. Doamnele sale îți trimet prieteniile lor. 





1 Foaia 27. Originalul, in limba francesá. 


D. BOLINTINEANU: SCRISORI DIN EXIL 515 


Am suferit mult în timpul călătoriei mele, şi Smirna mă 
plictiseşte aşa de groaznic, că-mi vine să fip ca сіпії din stradă. 


De la dumneata n'am primit decît o singură scrisoare; iar 
de la Zane nictuna. їй însă că nu scrie decît atunci cînd 
„are nevoie de cineva. Aceasta e părerea tuturor comisionarilor 
„de aici. Cetifi-I aceasta ! 


Am uitat să іеай cu mine la plecare portretele dumitale. Din 
«Constantinopol n'am primit nicio scrisoare, nici pentru dumneata, 
nici pentru mine. 

Bolintineanu.  - 

Obignuinfa de a trăi împreună zgomotos mă face, in singu- 
rătate, să-mi amintesc cu plăcere viața din Samos, şi regret pe 
bunii mei prieteni. Aici nu am pe nimeni cu care să mă cert, 
nici pe dumneata, nici pe Alexandru, cu nervii săi ; ceia ce má 
plictiseşte... 
` Am scris de asemene şi d-nei Ghica. 


91 August 1857, Constantinopol. 
lubite Zanne!, 


Am primit cu plăcere scrisoarea ta, cu alăturata către Pădeanu 
„şi cu articolul dacic. Am mai văzut o scrisoare către Marin, 
„dascălul din ţară; înțeleg toată supărarea ta pentru netrime- 
terea banilor la timp de la Brusa ; dar iată ce se intimplá: în- 
„suşi Pădeanu, însuşi ceilalți emigraţi, de patru luni maŭ putut 
lua un ban de la Saraiii, supt cuvînt că nu sînt deocamdată. 
„bani. O ştiii aceasta foarte bine. Am văzut cu mare durere cîte 
îmi scrii despre viitor, mai ales in privinţa copiilor tăi, ce vor 
fi siliți să se expatrieze, prin greutatea posiţiei tale, departe de 
„biata ţară, cum şi dorința ta de-a te duce în ţară într'o zi. 

Trimete-mi îndată celelalte articole de jurnal istorice, şi dă-li 
la toate o turnură ca să iasă cu numele tü. 

Lefile emigrafilor, deşi a ieşit un firman, nu s'aă întrerupt 
„încă, însă se va întrerupe curînd. 

Pe Ghica odată Lam văzut de cînd sînt aici, un'minut. Tell, 





1 Foaia 30. 


516 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


cu familia, Magheru bátrinul şi cel tînăr, Реге} aü plecat in 
țară. Marin şi Creţulescu vor pleca în curînd, poate odată cu? 
mine. Ceilalţi frați, cum Zosima, Ruso, Eliade, Duţă şi Giurescu, 
nu vor să recunoască amnistia dată, zicînd că Poarta nu a 
avut drept. Eliade a plecat la Londra. Simon: se află aici, cu" 
familia. Complimente de la Polihroniadi, Gropler, Marin. După 
plecarea lui Costachi de aici, care va fi peste o lună, mă tot: 
gîndesc, prin ce mijloc să vá mai scriü. Va fi foarte grei! 
Ceia ce îmi scrii pentru Jules şi Eugenia mi-a făcut mare 
plăcere. Lui Madame Zanne îi ѕсгій în dos. Tu fă căzutele mele 
complimente acolo, la Missir, la Don Nicol si la ceilalţi. Elec- 
fille din Valahia vor fi bune, după cum scrie Pleşoianu ; cele 
din Moldova aü să se facă din noü!. Vogorides nu îl scoate 
încă. lată toate novelele politice. Acuma să vedem dacă Vo-- 
goridi va face iar secături cu elecţiile, ce o să mal facă Touvenel 2.- 
Scrie-mi încă — poate plec săptămîna viitoare. 


La revedere, Bolintineanu. 


[Trimete şi] un portret în fotografie nouă, dar vezi să-l 
păstrezi ca pe mine, însumi; să nu laşi pe Jules să-i ѕсоа{& 
ochii. 

P.S. (în limba francesi). Acest portret a rămas să vi-l trimet- 
prin poştă. 


Scumpa mea Doamnă Zanne, 


Am primit şi amabila dumitale scrisoare. Săptămîna viitoare! 
cred că voiü pleca în Moldova, unde voiii vedea fireşte pe 
mama dumitale şi pe d-ra Paulina, amabila dumitale soră (pe 
cît presupun). Її voiá duce «le coucoum». 


Sint obosit de viaţa din insulele Principi, unde m'am plic- 
tisit în de-ajuns. Eraü acolo la otel două doamne din Moldova, 
d-na Roznovanu, al cării sot a murit, şi d-na Beldiman, o fe- 
meie frumoasă... Sîmbătă seara, a fost un bal în insulă, la otel.- 


1 Тгеї zile mat tirziu, la 24 August, alegerile din Moldova,—făcute supt Căi-- 
măcămia 101 Vogoridi, cu falsificarea listelor electorale, — ай fost casate. 

2 'Thouvenel, ambasadorul frances din Constantinopol. Corespondenta lui s'a: 
tipărit nu de mult. 

3 Foaia 31. Originalul, în limba francesă. 


www.dacoromanica.ro 


D. BOLINTINEANU: SCRISORI DIN EXIL 517 





“Tot oraşul Pera era acolo. D-ra Bereta asemeni, ca şi d-ra Mir; 
„dar ей m'am dus pe Bosfor pentru trei zile, nevoind să mă duc 
la bal, de oarece casa în care trebuia să aibă loc balul, nu era 
:solidă. Am spus d'innainte acest gînd cul a voit să mă asculte, 
„şi profeția mea s'a realisat. Căci, îndată ce s'a început dantul, 
«asa danta şi ea; maï mult de jumătate lumea se retrase, şi nu 
sa îngăduit dántuitorilor să danfeze altceva decît contradantul. 
„Cele trei zile de lipsă le-am petrecut la Верес, la d-na Gropler, 
care e totdeauna amabilă. Ea se interesează mult de dumneata ; 
i-am povestit multe lucruri despre dumneavoastră. M'a însăr- 
cinat să vă presint prieteniile, şi maï ales simpatiile sale. Ea e 
puțin suferindă. 

Acum rămîn la Pera, «Hótel du Globe», unde mă plictisesc 
qa un cine de cioban închis într'o colibă (châlet). Ziua trecută, 
„am fost la Terapia; am petrecut noaptea la otel. La masă am 
văzut pe Sturza. D-na Balş era de asemeni (soția Caimacamului ; 
50 de ani). Ea şi-a exprimat dorinţa să-mi facă cunoştinţa. 
După prînz, Sturza m'a presintat acestei doamne, la dinsa, care 
a fost foarte amabilă. 


Iací în cîteva linii viața mea la Constantinopol; nu e fai- 
„moasă. Cel puţin, în singurătatea din Samos, mă aflam cu prie- 
-teni — ca nişte frați —, şi ne certam adesea ca să ni maï în- 
veselim (égayer) viaţa liniştită şi paşnică. Cine ştie ce mă 
„aşteaptă la Bucureşti — poate moartea —, cine ştie ? Apropos de 
moarte. Findcă sîntem muritori şi fiindcă vom muri intr'o zi, 
vă voiü trimete şi portretul mieü în fotografie. Voiă da una 
familiei Gropler şi о alta surorii mele, pentru ca să rámiie după 
mine chipul poetului din Bolintin, care a strălucit ca o stea în 
mouri, dar ca o stea care a tîrît după ea о ladă de lemn de 
călătorie şi un sac al singurelor sale proprietăţi... D-na Polihro- 
made m'a însărcinat si dinsa să vă trimet complimente. Am 
primit micul pachet cu jiletca şi portretul. Scrieti-mI; aceasta 
îmi face o nemărgenită plăcere. Imbráfisez «vos souries d'en- 
fants». Adio. 

Al dumitale prea-umil servitor: 


Bolintineanu. 


www.dacoromanica.ro 


518 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Scumpă Doamnă Zannet, 


Nu-mi scrieți, vă scrii, şi tot d-voastră vă plingeţi cá nu vá 
scriü. Ce fel de a vedea lucrurile e acesta ? Pare că scrisorile 
mele nu vá vin. Dacá.s'a întîmplat o săptămînă în care nu 
v'am scris, credefi-má, şi vá spun sincer, cá asta nu m'a îm- 
piedecat de a mă gîndi la singurii şi cef mat buni prieteni ai 
miel. Niciodată nu am făcut deosebire între dumneata şi sora 
mea. Vă stimez de o potrivă, şi pot spune că trec luni fără să 
fi scris bietei mele surori, pe cînd dumneavoastră, cestorlalți vá 
scriá. Nu luaţi dar lenevia mea drept indiferenţă. 

Mine plec ; cînd veţi fi primit această scrisoare, voiü fi plecat 
la mama şi sora dumitale. Duc frumoasei Paulina trei оса de 
«coucoum» din partea dumitale, şi mamei portretul dumitale în 
fotografie. Và voiă scrie din laşi îndată, spunindu-vá impre- 
siunea pe care mi-o va fi făcut d-ra Paulina. Cine ştie dacă 
nu vom ajunge într'o zi cumnaţi? 

Mama d-nei Noguës °, bătrîna surdă, a fost strivită de o tră- 
sură şi omorită pe loc, acum în urmă. 

Prinţul de Joinville? este aici. Sofia sa e groaznic de urită.. 

Voiü face călătoria cu bátrina d-nă Balş şi cu frumoasa sa 
nepoată, d-na Coumbari, care se zice că va divorța de soţul sáü. 

Vremea aici este excelentă. Adesea, dacă nu totdeauna, am 
regretat liniştitul lăcaş din Samos, maï ales cînd mă văd singur 
de tot întrun otel, neavînd alţi prieteni decît şoarecii. Aceasta 
e una din causele care maŭ determinat să părăsesc Constan- 
tinopolul. Voiü păstra totdeauna amintirea dumitale, pretutin- 
deni unde voiü fi, a bravului şi bunului Alexandru şi a micilor 
dumitale copilași. Îmi aduc aminte, cînd eram în disposifie rea,. 
şi cînd aveam nevoie de gilceavă, cît eram de multámit să am 
pe cineva împotriva căruia să izbucnesc. 

Alexandru era adesea obiectul nevinovatelor mele mini, 
dumneata, bietul Iuliu, mat ales, căruia її făceam zile rele (la- 
vie dure) şi care cu toate astea mă iubia atita... 

Voiü avea toate mulțămirile in familia surorii mele, cel puțin 


1 Foaia 18. Scrisoarea nedatată. Originalul, în limba francesă. 

2 Noguès era redactor al ziarului frances din Constantinopol: «Le Consti- 
tutionnel». 

3 Fiul regelui Ludovic-Filip. — X. I. 


www.dacoromanica.ro 


G. TÁRÁBUTA : LA MORMÎNTUL UNUI TIRAN 519 





pentru câtva timp, fiindcă la primăvară voiü pleca la Paris. Am 
slăbit mult, şi trebuie să má duc să mă caut în Franța. Am o 
boală, care nu este periculoasă, dar pe care trebuie să o în- 
grijesc totdeauna. Dar cred că am vorbit prea mult despre 
mine însumi. 

Aminteste- de mine: d-nei Ghica, d-lui şi d-nei Missir, fa- 
miliei Louis Marc şi Aspasia, Romanò, don Nicol, Hadji (?), 
Caterina, sora sa, şi soţii lor, d-na şi d-ra Svoronos, frumoasa 
Greacă, în fine «toute la boutique», d. şi d-na Stamatiade/etc. 
Veţi da micul miei portret luf Missir; Ghica mi-a luat'unul (tot 
din ale mele). 

Vă trimet o scrisoare de la Nedeanu... 

Îmbrăţişez micii dumitale îngeraşi — cum se zice. Jules trebuie 
să mă fi uitat. Am părăsit Constantinopolul cu plăcere; dar 
nu mă bucur la gîndul că voii intra în ţară, unde nu cunosc 
aproape pe nimeni. Voiü vedea acolo dacă trebuie să má sta- 
bilesc saü să má expatriez pentru totdeauna. 


Al dumitale devotat servitor 


Bolintineanu. 


Copia nr. II n'a reuşit bine; nr. III, pe care o voiü da-o 
mamei dumitale, a reușit admirabil. 


LA MORMINTUL UNUI TIRAN. 


—— 


SONET. 


Un cal scăpat pe-un cimp de bătălie... 
Cu coama "n vint, cu nări insingerate, 
O, cite capete nevinovate 

Zdrobeşte "п zbor de cruntă vijelie |... 


Înfruntă mă primejdii, şi răzbate ; — 
Odihnă vrea, dar unde? сит ® — nu ştie. 
Un. glonţ, şi s'edihnegte pe vecie : 

La се-ай slujit atitea viele sfărmate? 


www.dacoromanica.ro 


590 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


..La groapa ta, tiran setos de singe, 
Posomorit, privesc cu nepăsare ; 
De mila altora sufletu-mă plinge. 


La ce-a slujit atita 'nviergunare? 
Ori wai ştiut că hida moarte stringe 
Calăii si victime 'ntr'o îmbrăţişare 9... 


GEORGE TARABUTA. 


DIN AMINTIRILE UNUL BÁTRÍN. 


ÎNTÎMPLARE PETRECUTĂ ÎNNAINTE DE DESROBIREA: ȚIGANILOR. 





Întimplarea pe care o povestesc astăzi, nu e ştiută de nimeni: 
ea s'a petrecut innaintea naşterii mele. Totusi, mă voiii: sili a о 
pune supt ochii cetitoruluf asa precum mi-a fost povestită. de 
tatăl mieu, care a jucat un rol de căpetenie. 

Tatăl miei, Costache Moruz Pecheanu, primise de la bunicul 
зай, Alexandru Voevod Moruz, — са dar de botez —,.două mo- 
gioare în munti! Munteniet şi alta, ma! mărişoară, in Moldova (cam 
vre-o mie de fălci, lingă Focşani), iar, pe de-asupra, vre-o cinci 
mil de ţigani. 

Cum se chemaü moşioarele din Muntenia, n'am știut nictodatá;. 
dar, spunea tata, ре una se alla cogeamite muntele de sare,. 
iar pe amindouă nişte păduri feciorelnice încă ; agricultura. nu 
o puteai face si nici exploata pădurile, din eausa lipsei de cale, 
fie pe uscat, fie pe apă. Locuitorii, cari ocupaü două sate, adecă, 
fiecare moşie avea cite un sat, lucraü albii, coveţi, cofe si lin- 
guri, pe care le incárcau pe nişte cal de munte, venind să le 
vinză la Buzáü зай la Rimnic, de unde îşi cumpărau făina si 
ce li maï era de lipsă. Et eraü datori să dea un fel de dijmá, 
dar cine era să-şi mal bată capul so stringă:?!. Mal mare ar- 
fi fost cheltuiala decit folosul ! 

Tata, văzind cá nu are din ele niciun bielsug, găsi. mal: ne- 
merit ва le joace în cărți cu vărul sáü, Alexandru Plagino,, 
care i le ciştigă pe amindouă. 

Cu moşioara din Moldova însă, e astfel: 


www.dacoromanica.ro 


D. C. MORUZI: DIN AMINTIRILE UNUI BĂTRÎN 591 





Nu numai că numele de Faurei, pe care-l poartă si astăzi, a 
rămas săpat în sufletul mieii, dar, pot spune, dorul de dinsa nu 
mă va părăsi decit odată cu viața! Si astăzi, după cinzeci de 
апі de cînd am plecat de-acolo, am proaspăt incă în ochil miel 
casa părintească, cu fiecare odaie, fiecare mobilă pe locul unde 
era aşezată ; cu grădina plină de flori îmbălsămate și de copaci 
pe cari ciripiau mil de păsărele; cele două salcii umbroase, 
care-şi scăldau crengile in apa unui brat din Putna, adus de 
tata, cu multă greutate, păna la vre-o douăzeci de metri depar- 
tare de la peronul casei; cu dulcile şoapte ale unei cascade, 
făcută tot de dinsul; dar mal ales cu campania sa largă, îmbă- 
tătoare de mirosuri, strălucitoare de soare, ce se întindea pănă 
la poalele dealurilor acoperite de codri, printr'a! căror copaci, 
scinteietori în lumina soarelui asfintit, mánastirea se oglindia ! Apoi, 
peste dealuri, munţii Vrancil ridicau, вете, fruntile lor în al- 
bastrul cerului, inváluitl, parcă, iutr'o maramá străvezie. lar 
din cele septe sate ale Vrancii se coboraü, une orl, nişte Пасаї 
mindri şi frumoşi, înnalţă şi supţiri, cu pletele pe spate, imbrá- 
catf în hainele lor de plaieși, aducindu-ni plocon cite o biată 
căprioară, atunci împuşcată de dinsil. 

Smulsu-m'a soarta din acele locuri, pe cind eram abia de patru 
ani! Si m'a smuls tot atuncea si din sinul patriei, aruncindu- 
mă tocmai peste Prut! Tot în neam şin limbă, dacă e vorba, 
dar în neam subjugat şi ruşinos de mindra sa obirşie! Avut-a 
tata moşii maf mari şi mal bogate în Basarabia ; cam vre-o cinci 
la număr, şi nici una maï mică de tre! mil de fălci! Er bine, 
chiar pe cînd le stapiniă el si le priviam ca ale mele, си drag 
le-aş fi dat pe toate pentru micul Făurei! Acolo incepusem а 
răsări supt cerul dulce al patriei ; a-mi scálda trupuşorul miei 
de copil in apa románeascá a Putnei; plaminit in miresmele flo- 
rilor noastre de cîmp, auzul in ciripit de păsări si în cintări de 
de doină, iar ochii în nişte privelişti pe саге nu le-am mai 
intilnit aiurea ! 

Văd însă că m'am depărtat cam mult de şirul povestirii mele. 
Să-mi iertati cusurul, dragi cetitori, dar aşa mi-e náravul, sa dau 
drumul inimii, şi-atuncea, afurisitul de condeiu o iea razna în- 
nainte, pănă ce-i lipseşte cerneala! Tocmai asta am păţit-o cu 
dinsul chiar acum. Îmi urmez dar povestirea : 

Cind s'a innapoiat tata de la Universitățile din Germania, unde 


599 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


avuse norocul să nemereascá tocmai in toiul acelei tinerimi 
generoase, care era menită să faurească mai tirziu unitatea po- 
poruluf german, dar care fierbea numai, pe atunci, de avintu- 
rile frumoase cátre libertate, cu dorul de ase jertfi pentru neam, 
pentru dreptate si egalitatea între oameni, îndată cum sosi la 
Pechea, fu pus de către părintele său, beizadea Dumitrachi, in 
stăpinirea celor trei mosioare si a celor cinci тії de ţigani! 

Tata, doritor să-şi inaugureze stăpinirea prin o faptă mare, 
menită să slujească drept pildă în tara Moldovei, trimese poruncă 
bulibaşilor săi, ca, intro anumită zi, să adune la Făurei toate 
sălaşurile lor. Si, în ziua hotáritá, porni din Pechea, însoţit numa! 
de arnăutul săi, un anume căpitan Manuli, innarmat că în tot- 
deauna pănăn dinți. 

La sosire, abia putură bietil вигисії să aducă trăsura pănă la 
scară, fără a strivi pe nimeni! supt roate, atit era de multă tigá- 
nime adunată în curtea de la Făurei. Danci! si ţigăncuşele, în- 
vesmintat! în hainele luf Adam si Eva; ţigănci tinere вай bă- 
trine, purtind salbe şi icosari pănă şi pe cozi, unele rufoase, altele 
zlrentároase, țigani de toate virstele, cheli зай pletoşi, rast зай 
bărboşi, care cu o umbră de ilic pe o umbră de cămaşă, care 
numai cu o umbră de cămaşă зай de ilic; dar toti cu niste chi- 
miruri de piele bătute in tinte si, in ascunzătorile cărora at fi 
găsit lesne cistigul furtişagurilor din ajun, saü chiar din ziua aceia. 

«Să trăiască cuconasu' nostru! Dumnezeul nostru ! Împăratul 
nostru ; cá de acum nu avem altul, mo; că at lui sintem; Dum- 
nezeü să-l inzileasca, pentru ca să-i fie milă de ţiganii lut!» 
Cam astfel se rostia «vox populi» în această clipă de pornire! 
Căci de! strigătul de «ura» îl invátaserá doar Rominit de Ја os- 
tirile străine sau de la ipocomisarf, pe cînd tiganii strigau si el 
după cum li venia în gind şi la gură. Cind se dădu josdin tră- 
sură şi începu să urce scările, tata dădu chiar de primejdie. 
Fiecare ţigan voiă, după datină, să-l! sárute poalele antereului; 
dar tata, fiind îmbrăcat nemteste, uni! îi sărutai poalele jachetei, 
înnemerind cite odată mal jos; iar alţii apucaü poalele pantalo- 
nilor, impiedecindu-1 mersul aşa de гай, că, de nu-i săria în ajutor 
căpitan Manoli, ar fi căzut cit era de voinic! 

Scăpat cu bine şi de asta, tata intră în iatac, ceru de spălat, 
şi, după ce se răcori bine, se trinti pe un divan, unde i se aduseră 
dulcetile, cafeaua si ciubucul. Cu citá multámire sufletească sorbia 


` 


D. C. MORUZI: DIN AMINTIRILE UNUL ROMÍN 593 


el, cind din felegeanul cu zarf, cind din imameaua de chilimbar ! 
Nu as da ziua de astăzi, zicea el în gind, pentru indoitul zilelor 
ce am să le trăiesc! Multámese Cerului că m'am născut întrun 
veleat, unde binefaceri ca aceia pe care o plănuiesc, sint încă cu 
putinţă! Ce faptă poate fi mai măreață, decit să scoţi pe semenul 
tău din lantul robiei?! 54-1 aşezi lingă tine, la marele ospăț de 
libertate, de dreptate şi de trátie; spuindu-1: na frate! inpártá- 
şeşte-te si tu, cu mine, de bunurile vieţii ! Si aceasta o fac nesilit 
decit de cuget; si nu pentru unu' saü zece din semenii miel, ci 
pentru cinci mil de fiinţe omeneşti, pe care mi le-a dat soarta 
lor vitregă, ca să ma folosesc de ele ca şi de calul pe care il 
crăp supt mine, cînd îl gonesc peste măsură! Dar ce mal staü 
pe ginduri şi pe odihnă ? Fiecare clipă pe care o pierd aicea, în- 
fátiseazà cinci mil de clipe de fericire şi bucurie, ce le răpesc 
acelor cinci тії de sclavi! Si, trecînd prin salon, ieşi in ceardac 
şi se infütisá tiganilor : 

«Oameni buni», li strigă el. 

La această denumire, neobişnuită lor, ţigani! se dădură puţin 
innapol, căutind împrejur de nu intraseră printre еї şi ceva oa- 
meni, cu cari voiă boierul să vorbească. Nevăzind dar niciun om, 
ci numai ţigani, îşi ziseră în gind că, pe unde a umblat cuconasul, 
mult trebuie să fi uitat obiceiurile si rosturile terit. 

«Ziua de astazi», îşi începu tata cuvintarea, «este cea maï mare 
şi maf frumoasa din cite le-aţi trăit. Neam de neamul vostru va 
pomeni prin veacuri frumoasa zi de astăzi.» 

«Frumoasă, Măria Ta», zbierară ţiganii ! Frumoasă, că al venit 
să-ți vezi țiganii Márief Tale. Numai să-ţi fie milă de ef, Măria Та! 

«Тостаї pentru că mi-a fost mila de voi, am si venit degrabă 
să va aduc vești de bucurie», zise tata, 

«Să trăieşti, Măria Ta», începură a striga ţigani! ; dar tata li făcu 
semn să tacă, si urmă înnainte: 

«Ştiţi că fericitul întru pomenire Alexandru Moruz Voevod, 
bunicul mieu, v'a dăruit mie, cînd m'a botezat... 

«Sá trăiască Vodă Moruzi, ist făcură iar ţiganii obiceiul, că la 
mindru şi frumos stăpîn ne-a dat!! 

«Haoleü, ratacitilor şi prapaditilor», li strigă un bulibasá, «nu știți 
că Măria Sa Vodă Moruzu a murit de cînd lupu’ căţel?! Stri- 
gati, mo, că Dumnezeu să-l odihnească întru sfinții ваї! 

«Apol de unde să ştim nol, ţiganii, că Măria Sa a binevoit să 


524 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





moará? Cind se mazileste, stim, cá vine altul; dar, cind moare, 
nu ştim. Dacă-i asa, Dumnezeü să-l odihnească, pentru cá la bun 
stăpin ne-a dat. Auziţi, mò? Măria Sa vine cu posta tocmai de 
la Pechea, ca să aducă țiganilor bucurie mare, pentru cá і-ї milă 
de ţigani! lul.» 

«Da, oamenii! buni», reluá tata. «Numai de milă către vo! am 
alergat să vă aduc bucurie mate. Dar ascultați ce am să vá maï 
«spun: cit eram copil, tata sa folosit cu vol, dar nu putea nici 
«84 vă vinză, тїсї să vá dea drumul, pentru cá nu erat at lui, 
«ci al miel...» 

«AI Marie! Tale ! aï Marie! Tale», zbierará din пой tiganil. «Cum 
să ne vinzá, dacă nu eram aï lui?! Si, de ni da drumul, not tot 
nu ne duceam, cá nu ar fi fost cu dreptate. Si unde eram să 
ne ducem, decit tot la Măria Та!» 

Pierzind răbdarea, tata zise către bulibast: «dar faceti-1 să tacă 
odată, căci nu mal isprávesc cu vol nici poimine !» 

«Apol asta trebuia să ni-o pomeneşti de la început», făcu unul, 
«cá nu mal cricnia nimeni !» Apol, rástindu-se pe tigáneste fiecare 
bulibasá către ах lui, se fücu de-odatá cea ma! deplină tăcere. 

«Din folosul munci! voastre», urmă tinărul entusiast, «si cu banii 
«ce i-a mal adăogat de la dinsul scumpul şi bunul mieu părinte, 
«m'am dus să ma luminez într'o ţară frumoasă, unde am allat 
«cá toli oamenil sint fiii aceluiaşi Dumnezeü ; că toți sint de o 
«potrivá innaintea lul, si cá mare nedreptate si păcat este ca om 
«să robească la om !»—«Haoleo», nu se putu opria intimpina unul, 
«da' ţigani nor fi in tara aia!» — Dar tata se făcu cá nu-l 
aude, şi urmă: «Fiecare om are dreptul să fie slobod, să meargă 
«unde îi place, să trăiască precum vrea, şi nimeni! nu are dreptul 
asă-l împiedece; să muncească cinstit, cit poate şi cum îi place! 
«Ceia ce a ciştigat prin munca lut, allul este! Să nu omoare, să 
«nu fure, să nu faca гай altuia, şi nimeni nu are niclun drept 
«asupra luf! Asta, oameni bunt, am invátatin tara cea maï fru- 
amoasă, şi mal fericită decit a noastră! Asa am văzut ca este 
«drept si bine pe acolo, şi aşa m'am încredinţat că trebuie să fie 
«de acum $i la nol. lar, odată ceaceasta este credinţa mea, voiesc 
«so aduc la îndeplinire chiar din ceasul acesta. Abia cu o sáp- 
«táminá în urmă ай intrat în stápinirea mea, şi, de astăzi chiar, 
«nu maï sinteţi robi, nici aï miel, nic! aï nimănui. Ieri erat! in 
«rind cu dobitoacele, astăzi sinteţi de o seamă cu oamenii! Vă 


D. С. MORUZI: DIN AMINTIRILE UNUI BÁTRÍN 595 


«уой da tuturor hirtie la mînă, cum cá slobozi sinteți. Duceti-vá 
«dar cu Dumnezei ! Fiţi de acum oameni vrednici, harnici şi de 
«treabă, cinstiți şi muncitori, căci pentru vo! şi pentru copii! vostri 
«munciti de astăzi înnainte. О să ajungeţi şi vof oameni între 
«oameni, si mare îm! va fi bucuria cind voii auzi că, din țiganii 
amoruzeşti, aŭ ieşit oameni de seamă si folositori terit. Dumnezeü 
«să vă ajute, dragi! miel; cu el să mergeţi in pace sănătoşi si în 
«voie bună, cá nu mal aveți stápin.» 

După aceste cuvinte, spuse din inimă, tata, căruia nu-i placeat 
fumurile, crezu bine să se sustragá entusiasmului fără margeni, 
ce trebuia negreşit să izbucnească în inimile acestor nenorociti, 
readuşi atit de neașteptat din besna sclávie! la orbitoarea lumină 
a libertăţii! Se retrase dar, foarte înduioşat, în odaia lut de lucru, 
cerind alte dulcetur!, altă cafea si alt ciubuc. Мауи însă parte 
de ele! 

I se părea luf că aude manifestindu-se asteptatul entusiasm ; 
dar, lucru curios, zvonurile care-i veniaü la urechi, parcă ar 
fi sămănind mal mult a ceartă decit a strigăte de bucurie. De 
odată usa se deschise, si apáru unul dintre bulibas!, care it si 
căzu tate! în genunchi, zicindu-1: «Fugi, Măria Ta, că sai răs- 
culat țiganii! Nu pierde nicio clipă; treci prin fereastra din iatac, 
care dă spre pădure: vei găsi calul mieu legat de un copac, 
chiar pe poteca care duce la Putna; încalecă si fug! răpede la 
Focşani, căci altfel nu e bine de Măria Та!» 

«Dar, bine, de ce s'au răsculat», întrebă tata cu uimire. «Ce 
li-am făcut si ce vor eï cu mine? 

«Ce voiesc еї cu Măria Ta ? Iaca să-ţi spuiü — urmă tiganul —, 
dar nu pierde vremea. Et umblă să te lege burduf si să te 
ducă pesches tocmat la Pechea, pentru ca să te dea pe mina 
Măriei Sale beizadea Dumitrache, tatăl Márie! Tale. Ia asta o 
vor еї; itf place 2» 

«Pentru ce?», intrebá tata, sculindu-se grábit. 

«EY zic asa» — răspunse credinciosul bulibasá, tot impingindu-I 
pe tata spre fereastra iataculut —, «cá pe Măria Ta te-au inne- 
bunit Nemţii, fiindcă vrei să alungi cinci тїї de suflete ţigăneşti, 
care de îndată vor ráminea pe drumuri, fără niciun sprijin in 
lume, ca nişte copil orfani. Si, de, Măria Ta, poate au si еї cu- 
vint: cum vor trăi aşa numai, de la dinşii, fără ciortit? Iar, de 
vor ciorti ceva, cine 84-1 sprijine, să-i bată, dar apoi să-l si mi- 


596 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


luiascá?! Apol mai zic cá una ca asta nu poate fi cu ştirea 
beizadelei ; dar, fiindcă ef nu te pot judeca, fiindu-li stápin, să 
{е dea legat ре mina bătrinului boier, са el să te judece!» 

Auzind cum merg lucrurile, tata nu mal stătu la îndoială. 
Frica de a da ochil си beizadeaua Dumitrache, in capul unul 
asemenea alaiü țigănesc, il hotări să incalece mat intáiü fereasta, 
apoi calul bulibaşel şi să fugă drept la Focşani! 

De acolo trimese răspuns ţiganilor că este multámit de cre- 
dinta lor, pe care a voit numai so încerce: dar că nici gind 
n'a avut vre-odată să-l alunge. 

Venindu-l apoi trăsura de la Făurei, se întoarse cu bine la 
Pechea, fară să se maï laude cuiva de frumoasa lui încercare; 
intelegind cá nu este de-ajuns a se jertfi unel idei imnalte si 
frumoase, dar mal trebuie aşteptat şi timpul cînd ea poate fi 
pricepută de toţi, ca jertfa să fie folositoare. 

Tatăl mieü a avut norocul să vadă implinite multe din visu- 
rile ce le fáurise in tineretá; de asemenea si eü le văd zilnic 
împlinindu-se. Împlinească-se dar şi vouă, iubiţi cetitori, toate 
visurile curate ce le veţi fi fáurind pentru fericirea Neamului 
nostru románesc şi pentru reîntregirea lul! 


DumMITRU С. Moruzi. 


PE MALUL APEI. 
(SULLY-PRUDHOMME,) 


Să stăm noi doi pe malul ипиї pirdü ce trece, 
$i să-l privim fugind! 

lar, dacun nour lin pluteşte "n spațiul тесе, 
Noi să-l privim plutind ; 

Un coperiş de trestii de fumegă în zare, 
Să stăm privindu-i fumul; 

Şi, dacă п jurul nostru e un parfum de floare, 
Noi să sorbim parfumul ; 

Vre-un fruct gustat de-albine dacă ne ispiteşte, 
Să mergem să-l qustám ; 

O păsărică dacă în codru civipeşte, 
Noi cintu-i s'ascullăm ; 


H. STAIIL: «GRAMOFON-CLUB ROMÎN) 527 


Supt umbra unei sălcii cind apa blind murmură, 
Murmuru-i ne "nfioave ; 

Să nu simţim în clipa cind acest vis ne fură, 
Cum timpu 'mcet dispare ; 

Iar, palimă тай dulce în suflet nu ni vie, 

f Ci numai adorarea ; 

De-a lumi vorbe rele nici grijă nu ni fie, 
Să-i aruncăm uitarea ; 

Şi, fericiţi not singuri cînd totul slă s'apuie, 
Să fim stăpină pe fire; 

Şi să simțim, cînd totul vrea trecător să fie, 
О veşnică iubire ! 

Const. MANOLACHE, 


«GRAMOFON-CLUB ROMIN.» 


——— 


Stiam cá d-l Popescu, căpitan pensionar, are un cult pentru 
gramofoane, dar ca să fie ca dinsul mulți maniaci admiratori 
aY scîrțiitorului aparat de deteriorare a уоасеї umane nu bä- 
nuiam pănă în ziua cînd primiiü, nu fără mirare, următoarea 
invitaţie : 


«GRAMOFON-CLUB ROMÎN» 


SEDIUL STRADA SIRENELOR, No. 13. 
Mult stimate Domn, 


«Cu onoare vă invităm la concertul de gramofon ce va avea 
loc Duminecă, 15 Mart 1909, oarele 41/, precis, p. m. Se va 
interpreta din Verdi, Puccini, Mascagni, Wagner, cu Caruso, 
Bonci, Titta Rutfo, Battistini şi alte celebrități mondiale. 

Primiţi, etc. 

Preşedinte: CAPITAN POPESCU. 
Secretar : (indescifrabil, probabil insă IoNESCU).» 


«Gramofon-Club Romíin!» asta trebuia să o văd! Că nu era 
glumă, îmi garanta numele preşedintelui: Popescu, aşa că, încă 


de pe la oarele 41/,, deşi ploua, eram la sediul societăţii: o că- 
sufá foarte curată, cu grădiniță în față ; gardul, o masă, băncile, 


528 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


fintina, toate văpsite în alb; pe cele două trepte de la intrare, 
ca niste căpățini de zahăr, cite un obus. 

Sun, aştept, nu mi se deschide, deşi, de după perdea, zăriam 
umbre alergînd pripite... Sun iarăşi, mal prelung. Сігйе ceva 
înnăuntru, un gramofon intonează «Deşteaptă-te Romine!», iar 
ușa mi se deschide de însuşi d-l Preşedinte căpitan Popescu. 
Îmi striveşte intáiü degetele, protector, supt pretext că-mi dă 
mina, îmi iea umbrela, pălăria, mi le pune în cuier, vrea chiar, 
cu toate că mă împotriviam, să-mi ajute la scosul paltonului ; 
brusc însă mă lasă cu o minecá în haină, aleargă la gramo- 
fonul ce-şi da sufletul, îi remontează mecanismul, se întoarce, 
şi-mi ajută să-mi atîrn paltonul de cuier. 

Poftit întrun salonaş, sint presintat d-lor membri aï «Gra- 
mofon-Clubului Romiîn», 15 la număr: 7 pensionari, 2 profe- 
sori, 4 funcţionari telegrafo-poştali, un farmacist, un băcan, 
delegatul mahalalei ; şi secretariul clubului: d-l Ionescu, artist 
liric; nicio cucoană. 

(În antret, gramofonul cîntă Marsiliesa.) 

Parcă toţi eraü jenaţi, priviaü la preşedinte cam neliniștiţi ; 
li eram suspect. Ca să dispară atmosfera de bănuială ce o sim- 
tiam în juru-mi, mă siliam să fiii amabil, vorbind despre ploaie ; 
degeaba! Am însă buna inspiraţie să felicit cu căldură pe d-l 
preşedinte de «originala ideie a creării unui cerc musical, în 
care geniala invenţie a lui Edison... 

— Genială, d-le, bine aï zis! (îmi luă cuvîntul din gură d-l 
preşedinte, transfigurat), cea mai splendidă invenţie a secolului ! 

— Adevărat! Divină !! adăugară cu convingere dd. Ionescu 
şi Georgescu, şi conversaţia deveni generală şi animată. 

— O placă de cauciuc, d-le, semne microscopice, liliputiene ! 
un microfon !! şi-l ai... pe Caruso, îl ai... pe Bonci, Titta Ruffo, 
Battistini, de Luca... 

— Pe Gambetta, Bismarck... 

— Voacea lor păstrată pentru eternitate ! 

— Ce şcoală ideală pentru un cîntăreţ!... 

— Să poţi, ca să zic aşa, după sute de ani, pe Patti, pe Ca- 
vallieri, ca să zic asa, să o pul să-ţi biseze la cîntece (ilaritate). 

— Săraca Maria d'Asti, Marioara Dumitrescu, cenuşă de mult, 
şi noi să-i auzim glasul azi! 

— Entusiasmul d-voastră mă cuprinde, dar... 


www.dacoromanica.ro 


H. STAIL: «GRAMOFON CLUB ROMÍN» 599 


— Vezi de gramofon, Ionescule!! Nu invirti brusc!!! (Gra- 
mofonul reiea Marsiliesa). 

— Pentru un artist liric, nu-i aga, e o şcoală fără păreche. 

— Evident, dar... 

— AI colecţii de tablouri, nu-i aşa? de се să n'ai colecţie, 
nu-i aşa ? de voci celebre! 

— Sint convins, dar scîrțiitul... 

— Scirtiitul ?! 

— Da, zgomotul acesta rágusit, hirgiitul,in fine... 

— Hirgitul!!?! 

— Da, la vocile femeieşti, de pildă. 

— A! pdt, d-le, e gramofon şi gramofon! Nu te lua după 
ăla din antret, cîştigat la «Universul» ; să vezi gramofonul Clu- 
“bului ! Cînd ti-oiü pune peCaruso,să zici că e el! Ceva splendid ! 
Și plăcile: sînt plăci şi plăci! Clubul are numai celebrități: 
16, 18, 24, 32 de franci o placă dublă! Păi vezi! Asta e! 
Ргісерї? De aia am făcut societate, d-le: toți pentru unul şi 
unul pentru toti! 

— Avem de 5.743 de franci, 25 de bant plăci! 

-— Da’ să vezi, d-le, gramofonul; să-l vezi, apoi să vorbești; 
să vezi biblioteca! | 

Si d-1 preşedinte deschide usa odăii de alături: biroul. 

Între două biblioteci mari, pe o etajeră ad-hoc, bizară, făcută 
din patru puşti din 1877 cu baionetele lor, tronează un gra- 
mofon imens, cu un gigantic cornet de alamă, mai lucitor ca 
nasturii tunicii soldățeşti la Іо Маш. Una din biblioteci e cu 
cărţi, cealaltă însă are о înfăţişare de tot stranie: în loc de 
cărți, de sus pănă jos, pe fiecare poliţă sint aşezate vertical, 
unele lîngă altele, ca dinții unor piepteni urieși, plăcile de 
gramofon, delicat aşezate pe suporturi de catifea roşie, avînd 
fiecare un număr de ordine. Mi se oferă un catalog al biblio- 
tecii gramofonice, mi se dă un loc în fața uşii, în salonaş, dd. 
membrii ocupă locuri în jurul mieü, în dreptul uşii. În birou 
rămîn numai președintele, vice-preşedintele, secretariul, arhi- 
varul, casierul. (Mi se explică ca, pentru a gusta bine clari- 
tatea vocii, nu e bine să stai prea aproape de gramofon.) 

Sedinta se deschide. Simpaticul domn Popescu începe prin 
a aduce laude «d-lui secretar Ionescu, artist liric, care cu par- 
tițiunea originală si cu diapasonul a stabilit precis tonul ori- 


3 


www.dacoromanica.ro 


530 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


ginal al бесйгії plăci gramofonice». (Aplause entusiaste. D. 
secretar își trece modest mina in páru- dat pe spate.) Se aduc 
apoi laude d-lui vice-preşedinte, Georgescu, care «a copiat 
toate cuvintele italieneşti ale bucăţilor cîntate de Caruso şi 
Bonci pentru a se putea mar bine urmări arta rafinată a lut 
Bonci, suavitatea vocii lut Caruso» (Îndelung prelungite 
aplause.) 

D. casier anunţă cá din cotisati! s'a cumpărat de la Mischons- 
niky, pe preţul redus de 28 de lei, placa:pe Caruso în Marta, 
Iris, Tosca şi Manon (se aplaudă din vîrful degetelor), iar la 
licitaţie, la Muntele de Pietate, un stoc de 42 de plăci, cele- 
brităţi, cu 2 lei şi 17 parale placa. (Aplause călduroase E їп« 
delung repetate.) 

Se naşte o discuţie contradictorie dacă se simte зай nu, în 
ultimele plăci ale lui Caruso, vre-o alterare a vocii renumie 
tului tenor, cum susțin ziarele. D. preşedinte nu iea parte la 
discuţie, suride însă mefistofelic mingiiindu-sI barbişonul şi арої, 
sunînd clopofelul, pune capăt discufiunit, dînd cetire unei te- 
legrame a Agenţiei Romine, dovedind că e falş că şi-a pierdut 
voacea Caruso. (Tunete de aplause.) 

D. vicepreședinte distribuie broşura d-sale, scoasă la sapiro- 
graf, conținînd cuvintele ariilor cintate de Caruso şi copiate de 
d-sa după partifiunea originală, cum se spune în josul fiecárit 
pagine. . 

D-l secretar cetegte programul concertului: N-r І. Aria lut 
Ernani cîntată de Caruso; N-r 2, aceiaşi arie cîntată de Bonci. 

D-l Arhivar deschide biblioteca gramofonicá, scoate placa 
respectivă, suflă praful de pe dinsa, si delicat o remite d-lu! 
preşedinte. D-l vice pregedinteridicá atunci cornetul, d-l preşedinte 
aşează placa, d-l vicepreşedinte o şterge uşurel cu o pensulă 
ad-hoc. D-l preşedinte întoarce manivela şi cu precaufiunt 
extra-minufioase aşează încetişor acul microfonului, iea un ajer 
grav şi demn, priveşte adunarea, își mîngiie barbigonul, dă 
drumul mecanismului. 

Moment de adincá emoție. Concertul începe: «Khhrhrhrhr 
hîrhîrhrşhrşhrş Ernani... etc.». 

51, într'adevăr, chiar la gramofon, îi zice bine Caruso şi e 
aplaudat, ba e chiar silit să biseze. 

E o desfătare să priveşti schimbările de fisionomie ale d-lor 


www.dacoromanica.ro 


Н. STAHL: &«GRAMOFON-CLUB ROMÍN» 531 





membrii «Gramofon-Clubulut Romin» în timpul «concertului» ; 
cînd ridică voacea Caruso, toţi saltă ușurel de pe scaun, închi- 
zînd ochii pe jumătate; la notele grave, se umflă, bátind tactul 
cu gesturi largi; clipesc şiret la triluri; li scapă o drăcuire în 
surdină la un do din piept; scuipă admiratori! după ultima notă. 

După Caruso, ni-a cîntat Bonci acelaşi cîntec. D-l preşedinte, 
explicînd diferintele pe măsură ce simţia deosebirile: <... acum 
să vedeţi : laaaaa 1... şcoală, d-le ; artist, nu birjar !!... acum, acum 
..laa miii !... al dracului cum a sucit-o !... Doooo! Pii! teribil L... 
celebritate !... n'are dulceatfa lui Caruso, nu-i vorba, da’ ce 
şcoală, d-le !... 

I-o fi zicînd bine Caruso, i-o fi zicînd bine Bonci, Battistini. 
Titta Ruffo, «lo sono Carlo» o fi splendid, dar după al şep- 
telea cîntec nu mat puteam. Cercáiü să încep o conversaţie. D-l 
preşedinte însă îmi răspunde cu o politetá atît de laconică, 
încît n'a fost chip să lungesc vorba. 

Iar, dacă cercam să vorbesc cu vre-un domn membru, ort 
ducea discret un deget la buze, ori îmi răspundea la ureche 
încet de parcă ar fi fost la biserică, la mort! 

La a cinsprezecea placă, mi-e cu neputinţă să mai resist. Îmi 
frámint creierul să spun ceva despre «Gramofon»: poate că aga 
mi se va răspunde, şi o să mat tacă Gramofonul fie şi un minut. 

D-le preşedinte! (D-l preşedinte mă priveşte nervos.) Aţi 
auzit, d-le preşedinte, că la Paris... (d-l preşedinte se face roşu 
apoplectic, şi incruntá sprincenele).. Gramofonul... (incruntarea 
presidenfialá dispare) cá, cu <Gramotonul»,la Opera Mare din 
Paris (d-l preşedinte suride, trăgînd de barbişonul à la Cuza), 
sa înregistrat voacea celebrităților... 

— Da, da, şi numai după тоо de ani se reproduce pentru 
stránepotil nostri la Gramofon ! Nobilă ideie!! 

— Dar, d-le preşedinte, zic ей răpede, grațios, cum se face 
că sexul frumos nu e represintat in societate ? 

— Am exclus cocoanele! ` 

— P? 

— Nu pot să asculte nici сіпсї cîntece şi încep : rochii, servi- 
toare, Dortheimer, postişe ; alta cere să-i cînţi valt, la Tonkinoise, 
«Hora la Mahala», «Ursarul»!! Aici facem musicá clasică. (Aplause 
furtunoase.) Musica clasică nu e pentru cocoane. (Frenetice 
aplause.) 


1 Ce păcat că are vocea cam falşă, d-L preşedinte! 


www.dacoromanica.ro 


532 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR А 


— Dar, d-le preşedinte... (protestări, sîsîituri). 

— Niciun dar, cocoanele să fiarbă fasole ! Continuám! (Fre- 
netice aplause, mi se întoarce spatele ostentativ.) 

Înfuriat, privind brusc cînd la dreapta, cînd la stînga, d-l 
preşedinte, foarte roşu, aşează o nouă placă, uitînd să o şteargă 
de praf. 

Cavaleria Rusticană readuce un zîmbet pe fisionomia d-lui 
preşedinte ; «Siciliana» й place la nebunie. Acompaniazá fre- 
donind pasagii întregi. «Siciliana» e bisată. 

Mă uit la ceas, iar mă uit, şi, abia pus în buzunar, îl scot 
iarăşi. D-l preşedinte se încruntă din noă. 

Învîrtind mai nervos manivela pentru a se cinta а treisprezecea 
placă, de-odatá s'aude un pocnet teribil. Toti sîntem în picioare: 
s'a spart un arc de la gramofon ! Consternatia e generală in club. 
Ей, suspin uşurat, şi parcă pe la timple má mîngiie cineva. Cu 
un gest măreț, d-l preşedinte linişteşte adunarea cu voace so- 
пога, dar calmă; măreț, superb, declară: nu-i nimic! Avem un 
arc de reservă! (Aplause şi ovaţii frenetice.) 

În două mişcări capacul e desşurubat, arcul spart înlocuit, o 
placă nouă aşezată, şi Gramofonul intonează margul din <Tan- 
nhăuser» ! Şi l-aŭ bisat, si a trebuit să indur supliciul pănă la 
capăt, să ascult programul tot, tot! E nevoie să mal spun cá 
mi-a perit orice simpatie pentru geniala invenţie a lui Edison ? 

H. SrARL. 


GRAIUL CELOR UMILIŢI:. 


Stapînitoră sînteţi în țară, si-aveli putere, cîtă vreţi, 

Când fruntea noastră se *ndârjeşte, voi să ni-o umiliţi sumefi; 
Şi mai sînteţi nebuni şi mîndri, c'aveti o limbă mai bogata, 
B? 01 de-avem şi noi limba P Ce poate-avea o proastă gloată ! 


Dav nu ştiţi ce sărman ti-i graiul şi ce îngust orice cuvînt, 
Pentru dureri şi doruri sfinte, e graiul vostiu un mormint, 
Şi niciun suflet nu tresalta, când dupa buza voastra seacă, 
Ce wa gemut în umilinta, trufaşa vorba ? lume pleaca. 


1 Din vclumul pus supt tipar in editura noastră. 


N. BĂNESCU: DIN CORESPONDENŢA LUÍ BARIT 533 


În graiul nostru se închiagă cuvîntul umilit de voi 

Din sfinte fărîme de doruri, din lacrime şi din nevoi. 
Cuvântul nostru pleacă "n lume din adâncimi înviforate, 
În care gem mocnite giasuri de ură şi de nedreptate. 


În graiul nostru geme truda, şi-atiţi strábuni mai gem тетей, 
Si avem şi loc pentru nădejde în clipele cînd ni-i mai greu. 
Și-şi ofeleyc de mici credinţa cea straşnică de fier, martirii, 
În graiul nostru ce ascunde puterea sfînt a rásplátirii. 


În graiul nostru, către ceruri, infricogate rugi náltám, 
Si, cînd vă întâlnim în cale, orice cuvînt e un blăstăm, 
Și trásnete, pe altă dată, în graiul nostru se închiagă. 
— Stăpînitori, ca graiul nostru, na-i graii bogat în lumea "nireagá ! 


G. RoTICĂ. 


DIN CORESPONDENŢA LUI ВАВІТ!. 


PUBLICATĂ DE N. BANESCU. 





XXXVII. 


Sibiiŭ, 4 April (23 Martie) 1850. 
Frate George, 


Ieri dimineaţă, adecă Miercuri, am primit scrisoarea ta. M'am 
grăbit a trimete fără zăbavă la birtul lui Caspar, ca să caute 
pe I. G. loan, dar el plecase de Marţi seara. 

Venirea mea la Sibiiü este numa! şi numai ca să văd ce sä 
fac cu familia, să primesc banii arendei mosiel şi să fac dispo- 
sitie pentru vinderea caselor mele din Bucureşti, pentru саге 
Sa găsit un cumpărător. Pentru amindouá obiectele acestea din 
urmă am scris fratelui Adamovici încă din Viena, şi i-am re- 
petit şi după sosirea mea aici: pănă astăzi însă n'am primit 
niciun răspuns. Îndată ce prin energica interesare a fra- 
telur Adamovici voii primi banii şi voiii pune la cale modul 
vinderil caselor, îmi pornesc familia la Piteşti, la socrul mieii, 
pentru că ducerea mea cu ea la Viena, numai pentru citeva luni, 
îmi vine cu grei si costator, iar ей, cu cea dintăiii ocasie, 
plec la Viena, unde m'asteaptá camarazii. Cind va fi aceasta, nu 
pot hotări: toate atirná de la circumstanțele atinse. Orişicum, 


534 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





după cum văd, mat mal cá o sà zăbovesc încă vre-o zece zile; 
mat mult nu cred, dar nici nu pot. 

Familia luY Ion încă rămine în Transilvania, şi numai atunci 
va merge la Viena, cînd sar intimpla ca Ion să se stabilească 
în vre-un post acolo. Pănă atunci, la ce cheltuieli de prisos? Pă- 
гіпії îatr'o parte şi copii! într'alta, şi aceasta numai pentru un 
timp, de trei-patru luni! Nevasta luf Ion sa dus la Vingard, la 
Vasile, unde este şi Titu. Acolo va şedea după circumstanţe. 
Dacă Titu acolo pierde timpul, ea se va întoarce cu dinsul la 
Braşov. 

Fetiţa despre care spui că caută un protector, spre a merge 
în sus, către Viena, dacă are încredere în onoarea mea, eü prea 
bucuros primesc a-l fi apărător şi ingrijitor pe drum. Pretuiesc 
recomandaţia ta, si mă doare inima pentru umanitatea necăjită. 
Dacă voieste, să se afle in Sibiiii mat nainte de zece zile. 

Pentru a simţi ce cale a apucat petiția d-lui Orgbidan, in pri- 
vinta tipografiej, voiü căuta pe cineva cu influență la G[enera]l[ul] 
Chavane, ca să cerceteze. Neputind găsi om de încredere, ceiü 
voie de la tine să -mă duc ей în persoană la dinsul si, in cali- 
tate de însărcinat din partea d-lui Orghidan, să-l întreb. Cezici? 

Asupra tipografiei cumpărate cu banii Iancului, nu pot să-ți 
daŭ пісіо informatie mai acurată decit ţi-a scris Ion. Dacă Lau- 
rianu te îmbie cu dinsa, şi tu af vrea so cumperi, pentru ce 
nu te adresezi către dinsul? Între amici se fac transactiunile 
maf iute şi maf bine. Sula în coaste pentru bani nu-ţi va pune 
nimeni. 

Fit sigur că înnainte de a pleca îţi voii trimete date atingá- 
toare de stadiul în care a ajuns causa naţională. Pănă atunci 
cumpăneşte ceia се ni-a zis Ministrul Bach, cînd am fost la 
dinsul, cu deputatia in corpore: «Constituţia Transilvaniei se 
айа în lucrare: intr'insa îşi vor găsi şi Romini! drepturile lor». 

Tancul, după o sută şi o mie sicane, în fine astăzi-miîne pri- 
meste paşaportul, şi peste tre! patru zile cugetă a părăsi Sibiiul. 

Munteanul, săturat de şedere inertă şi cu cheltuiala grea, sa 
dus la Vingard acasă, unde cel puţin nu va plăti cvartir, min- 
care, etc. Cit va putea şedea acolo, singur nu ştie. 

Despre, gazetă n'am aflat nimic. Ей am fost tot cam şubred, 


1 D. Titu Maiorescu. 


N. BÁNESCU: DIN CORESPONDENŢA LUÍ BARIT 535 


în zilele trecute n'am prea ieşit: n'am avut de la cine să aud 
ceva. "uU 
Iancu a primit scrisoarea de la tine; арої nu stiü, din Viena 
8'à întors aici, orl din Braşov a venit? 
Fit sănătos, cu toţi af tăi. Mai scrie-mi pănă voiü fi pe-aici; 
ей nu-ţi voii ráminea dator. 
Al táü sincer amic, Aaron. 


P.S. Dă biletul acesta fratelui Andrei Mureşanu. 
Uitasem ce zice apelul gazetei «Südslavische Zeitung», care 
„îndeamnă toate semintiile slavice să primească limba rusească ?!!! 

(De această scrisoare este lipit un bilet, poate acela de care 
vorbeşte maï sus Aaron, destinat luf Murăşanu. Iată-i cuprinsul :) 

Frate! ей sint pindit, stiü de mult; dar oare cum stă părerea 
de mine în Sibiiü: nu cumva, venind ей acolo, voiu fi supărat de 
cineva în ceva chip ? Vot, mal ales fratele B[aritiü] are corespon- 
dentá cu Sibiienil? Scrieţi-mi, frate, să stiü cum să-mi indreptez 
lucrurile. Mie nu-mi! pasă: ей viii negresit ; cînd as sti hotărit cá 
vor sà-mI facá ceva, ей tot vii. Dar aş vrea mai înnainte sä 
ştii cum şi ce fel? Mie nu-mi scrie nimenea de la Sibiiü ; aceasta. 
mă tulbură. 

Fuseiü eü la Laurian. El îţi va trimete, în zilele acestea, si 
probe de litere, cum s'aü turnat, după forma dată de el, pentru 
un teasc; de-ţi va plăcea, îl vet primi, şi, apoi, trimetindu-se două, 
se va îndoi prețul 2. 


XXXVIII. 
Sibiiá, 10 April 1850. 
Frate, 


Ieri, după primirea scrisorii tale [cu] data 7 April, m'am dus la 
Generalul si i-am vorbit, atit pentru petiția dată în privinţa ti- 
pografiei, cit şi pentru cealaltă, în privinţa corporațiilor indus- 
triale. La cea d'intáiü mi-a răspuns că a trimes-o la Magistratul 
din Braşov, ca să-și deie părerea dacă este vre-o piedecă care 
să oprească, aşezarea une! nouă tipografii іп acel opid. l-am 
observat că părerea Magistratului de acolo putem să ştim mal 





1 Biletul e anonim, și va fi fost primit de Aaron. 


5:36 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
înnainte cá nu va fi în favoarea noastră; el mi-a zis că reso- 
lutia definitivă nu atirnă de la Magistrat si că trimeterea pe- 
titief la dinsul este numai formalitate, care trebuie păzită. 
I-am maï reflectat cá пої sîntem cc! mai nedreptăţiţi, fiindcă, 
în timpul cînd celelalte națiuni se bucură de dreptul publieitátit, 
nouă ni sa astupat gura; el mi-a răspuns că її pare гай de cele 
întimplate cu Gazeta: dară toate se vor face bune. 

Pentru а doua petiție, în privinţa corporațiilor, mi-a răspuns 
că a trimes-o la Generalul Schobeln, de la Braşov, ca să facă 
cercetările cuviincioase; mi-a adăugat că poate cá va fi trebuință 
‘са, cu cercetări cu tot, să supună petiția si la Guberniu. La : 
aceste, i-am făcut o observaţie generală, că, pănă cind cercetările 
asupra Rominilor si asupra drepturilor lor le vor face aceia 
cărora li zace pe inimă ca Romini! să nu dobindească nimic, 
pănă atunci nu e speranţă de mintuire pentru Romini. Mi-a 
repetit frasa usitată : cá пої n'avem încredere în dreptatea Gua 
berniuluf; i-am răspuns cá nu vedem nimic ce ne-ar încuraja, 
ca să avem încredere. Cu aceste am ieşit. 

M'am dus după aceasta Ja Episcopul 1, şi-am vorbit în privinţa 
Camerei de Comerţ. El mi-a răspuns rătund că nu ştie nimic, 
dacă sa făcut ceva, si cum s'a făcut, orf cum se va face lucrul 
acesta. M'a încredințat însă cá va căuta a se informa; cu toate 
că, de se făcea ceva, s'ar fi auzit. 

Ей sint desperat cu totul, pentru că, după tre! scrisori ce am 
trimes luf Adamovici, de cînd mă aflu in Sibiiă, n'am primit 
niciun răspuns de la dinsul. Nu stiü, bolnav e, orf arestat, pirit 
de cineva că stă în corespondenţă cu nol. Gindeste, frate, după 
atitia anf pierduţi în Bucureşti şi cu rude, si să nam un om 
care să umble în treaba intereselor mele! E trist! 

Munteanul ar fi primit vre-un post, cînd i l-ar fi oferit. Lui 
nu-l venia а cere, temîndu-se că-l cer limba germană ca conditio 
sine qua non. 

Pling soarta fetiţei, pentru că-i cunose necazurile. Dumnezeü 
să o lumineze ce trebuie să facă! Tot ce pot ей, ti-am scris 
maj înnainte. 

Mor de urit in Sibiiii. Mal înnainte îmi! venia «Wanderer» 4 
pe numele mieü; cu sfertul intšiü al anului a încetat de a mal 





1 Şaguna, 
2 Foaie germană. 


G. SĂPUNARU: CA MÍNE... 537 


veni. Apropos: dar cu «Bucovina»? се sa întimplat? Mă tem 
că şi-a spart capul, lovind pe colos. O presimtiam. 

Epi[sco]pul cere formal de la Guvernatorul satisfacţie pentru 
calomniile lui Schmidt, care de trei sáptámint lipseşte din Si- 
biiü. Tot el arată o bucurie nespusá cá Guvernatorul, in ra- 
portul cátre Ministeriu, laudá pe comitet, etc. 

Mai scrie-mi, pănă voii fi pe aici; cînd va fi să plec, te voii 
instiinta. 

Complimente Ја toţi si toate. 

(Va urmă.) A] táü, Aaron. 


CA MÍNE.. 


Scolarilor miei. 
Сорӣ, jucati-vá! Acum 
Un vis viaţa voastră este... 
Voi nu cunoaşteţi дтеи-ї drum 
Şi "ndurerata ei poveste! 
Ca mine jocul s'o sfirşi 
Şi "n lupta grea vefi fi cuprinși ; 
$i, dacă multi veţi birui, 
Vai, mulli din voi vor fi învinşi ! 


Сорӣ, ridéfi! Cind ridefi voi 

Cu chipul vostru îngeresc, 

O clipă ne uităm pe пої: 
Durerile se risipesc... 

Аар! Că mine, cine stie, 
Nevinovatul ris de-acum, 

Curata. voastră veselie, 

De nu se vor preface " scrum |... 


Сорӣ, cintaţi, cintati тегей ! 
De-argint sînt glasurile voastre... 
Cinta(t credinţa în Dumnezeii, 
Cintaţi durerem (erii noastre. 


1 Foaia Hurmuzăcheştilor. 


e 
eo 
o 


NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Ca mine, toate s'or schimba 

Şi-a voastre cintece sor stinge — 
$i mulţi din voi vor suspina 

Şi mulţi cu hohote vor plinge... 


Copii, iubi[i-vd, copi, 

Ca fraţii la aceiaşi mamă! 

Fifi toţi părtaş la bucurii, 

Şi la nevoi fifi toți de-o samă. 
Ca mine veţi intra т războiu — 
Războiul aprig pentru pine - - 
$i mult vă veţi uri nire vo 

Si veli rinji cu dinţi de cine... 


Сорӣ, fiți атер{ї, miloşi şi buni | 
Vă fie inima curată 

De clevetiri şi de minciuni, 

De pizma cea neinduratá. 

Va, má 'nfior gindind că, poate, 
Ca mine vă veți mistui 

In omeneştile pácale — 

Cá veţi minţi şi vefi huli... 


Copii, sus cugetul! zic vouă, 
Fiţi hotăriţi pe fapte таті! 

Va răsari o vreme nouă 

Din sufleteie voastre tari. 

Ca mine, steagul la hotard 

Vă va chema, copii, pe vol: 

— Nu tradatori vrea astă tară, 
Aceasta ţară vrea eroi! 


G. SÁPUNARU. 


Libertatea e ceva care se merită si se cucereşte, şi nu ceva care sc cere 
cu răgaz. 

Tirania cea mal rea е aceia care luptă contra tiraniet. 

Cind vezi tisnind innainte-tf un sul de apă furioasă, să nu te întorci la anul 
spre а te adápa acolo, căci nu vel mal găsi decit terna zdruinecatá si pietrișul 
răspindit in cale. 


TIBERIU CRUDU: 1 ROTIVNICILOR. SCRISULUI NOSTRU 539 | 





Protivnicilor scrisului nostru de astăzi 


«Cirtitorule, opreşte limba ta de la 
гай si buzele tale ca să nu grăiască 
viclesug. Fereşte-te de ráü şi fă bine, 
«caută pacea si o urmează pe ea.» 

(După Psalmist.) 


De citiva an! literatura romaneasca, datorită multor împreju- 
rări priitoare, a intrat intro fasa nouă. Astăzi la nof, ca si la 
alte popoare, nu se face artă si literatura numa! pentru clasa 
domnitoare, aristocratică, ci pentru toate clasele ce alcătuiesc so- 
cietatea, pentru tot poporul luat în intregimea 101. Pe dealtá parte 
scriitorii, pătrunşi de răpegiunea vremilor prin unda cărora plu- 
tim, amestecă, fără să vreie, în operele lor, problemele de ca- 
petenie ce se ridică în cursul zilelor, căutind a li da anumite 
lamuriri şi deslegari. Prin aceasta nu trebuie sà credem că arta 
se înclină politicei ori slujeşte idealurile еї nationale. Nu. Ea a 
părăsit de mult pe acei îngeri păminteşti cari i-ati tulburat odi- 
nioară apele ce abia acum încep sa se limpezească. Totuşi scrie- 
rile, după cum e firesc să fie asa, aprind, fară vrere, simtirea 
cetitorului şi-l hrănesc suiletul, culăuzindu-i pasul către un anume 
tărim al isbinzil, De aceste càlàuzir! si aprinderi e învinuit astazi 
şi curentul care a pus stapinire pe literatura noastră şi care e 
numit de unii curent naţionalist sau feránist, de alţii curent po- 
poranist. 

Oricum ar fi botezat acest curent, el e de mare însemnătate 
pentru timpul nostru. El, nu numai că cuprinde la sinu-și si 
pătura de jos, masa сеа mare a ţerănimii, dar chiar către ea, 
maï cu osebire, se întorc toate privirile. 

Aristocratismul literar insa nu îngăduie cu пїсїш chip această 
pornire de popularisare, pe саге o socotește ca o pingărire adusă 
artei şi literaturii. El nu vrea ca acestea să росоаге vre-odata 
treptele turnului de fildeş, in care ar trebui să răiniie zavorite 
de-apururi. Apostolii sai nu-şi îndreaptă scrisul lor către mul- 
time, către popor, pe care-l nesocotesc, ci către сеї puțini si 
«aleşi». Parcă inadins caută sa nu fie gustat! decit de acest număr 
restrins de cetitori, cari ЇЇ înțeleg şi ştii să-i pretuiascá, fugind 


540 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


de pătura de rind, pe care o cred călăuzită numa! de apucături 
josnice şi plină de patimi. «Odi profanum vulgus et arceo» al lut 
Horaţiu e cuvîntul lor de toate zilele. De aceia ef strigă din rás- 
puteri împotriva poporanismului, si strigătul a ajuns astăzi, mul- 
támitá d-lui Duilià Zamfirescu, pănă si în Sălaşul luminat al ne- 
muritorilor! Acest scriitor de frunte, păşind pragul Academiei 
noastre, а simţit trebuinta de a uni întrun glas toate vorbele 
aspre aruncate pe seama curentului pomenit, strigînd cu trufie: 
«jos poporanismul !». 

Ne-ar mira mult această poruncă a noulul academician, dacă 
ва nu şi-ar fi urzit firele cu mult înnainte. Acum, ceia ce ne miră, 
dacă ne miră ceva, e faptul că porunca nu mat vine de la un 
mărunt critic al Capitalei, ci de la un distins scriitor al terit. Cine 
a plecat urechea să prindă cuvintele ce s'aü soptit de an! im- 
potriva acestui curent, a auzit adesea, pe lingă vorbe bune si 
semne de îndemn, o mare mulţime de învinuiri pizmaşe. Aşa, 
bunăoară, care dintre пої n'a aflat de vina ce se aruncă scrii- 
toriilor de azi că еї se ocupă în operele lor numa! de clasa de 
mijloc şi pătura de jos, lăsind la o parte clasele de sus, carear 
trebui, cu deosebire, să fie zugrăvite in colori vii şi atrăgătoare, 
pline de innáltare sufletească? Care n'a auzit catilinara zdrobi- 
toare ce de-atita vreme se cîntă pe toate tonurile: «Pănă cînd, 
vol barzi îndrăzneţi, veţi mal abusa de răbdarea noastră ? Pănă 
cînd veţi merge pe calea rátáciri!? Nu vedeţi cá se sapă o prä- 
pastie între vol şi pătura de sus? Nu vedeţi cá ea, desgustată 
de scrisul vostru, işi intoarce fata de la vol, nu vreasă vă vadă, 
nu vrea să vaudă, nu vrea să vá cetească? Nu pricepet! cá, 
neavind la îndămină o literatură potrivită cu gusturile şi senti- 
mentele ef rafinate, ea aleargă aiurea, peste hotare, ca s'o gá- 
sească, iar vol ráminetf amăriţi şi minioşi, cu blesteme ре buze, 
cu răzbunare în suflet, cu defăimarea vieţii lor, cu condamna- 
rea purtării lor? Cine e vinovat ?... În toate rîndurile voastre nu 
ge vede decit o veşnică ocară împotriva celor aleşi prin naştere, 
{агї prin avere, şi cum mal cereti ca еї să vá deie în schimb 
dragoste şi oblăduire ? Nu inteleget! cit de nesocotit! şi absurzt 
sintetí în aşteptările voastre? Degeaba vă plingeţi, degeaba stri- 
озї; vina de la vol purcede !... 

«Si ceia ce nu pricepem de loc e curentul acela pornit să se 
intereseze, pănă la nebunie, de poporul de rind, de viaţa 101, de 


TIBERIU CRUDU: PROTIVNICILOR SCRISULUI NOSTRU 541 


graiul luf, Răspundeţi: ce-t cu teránismul acesta in literatura 
voastră ? Nu vedeţi cit de jos v'at! coborit si cit de гай lovests 
bunul simt, dreapta măsură ? Cum ? Credeţi vot că aceia ce e de 
rind poate fi vre-odată si innáltátor ? Nu. Poporul de jos, se stie, 
nu poate avea sentimente si idei innalte, căci represintá multi- 
mea, si încă mulțimea cu păcatele toate, cea mal necioplită si cá- 
zută mulţime ! Atunci, vă întrebăm, ce inspiratif găsiţi în ea, ce 
vorbe grăitoare? Nu inteleget! cá vă facet! de ris? Nu vedeţi 
că limba pe care voit! so introduceţi in vorbire e pocită si bi- 
doasă ?... 5і-арої, іегапії acestia, pe cari voi if cintatt şi-l plinget? 
în scrierile voastre, nu simtiti cá nu vă respectă de loc, nici nu 
vă iubesc ? Sintet! tot atit de instráinat! de pătura de jos ca şi 
de cea de sus, de oare ce amindouá, de-o potrivá, nu vá ascultă, 
nu vă cetesc, nu vă urmează. Aţi ajuns vorbitori in deşert şi 
sámánátori in pustiu! De ce nu vă întoarceţi din calea pierzării, 
pe care umblatt ?» | 

Şi cite alte vorbe nu auzi brodindu-se pe seama scriitorilor 
nostri, «incintat! de puterile lor creatoare si aiuritf de planuri 
rătăcite şi trufaşe» ! Cite glasuri de prooroci nu scot, la fiecare 
prilej, aceşti muritori îngrijiţi de năzdrăvănia Babilonului de azi ? 
Parcă vezi ridicindu-se din gura lor potop de negre învinuiri ce 
ge adună asupră-li intr'un nour gros şi plin de întunerec, in 
care scînteie «lumini de fulger», si răsună trăsnetul aducător 
de peire. Privind în sus, te cutremuri de spaimă, şi groaza te 
virá "n pămînt! Ca să scapi de urgia cerească ce umple văz- 
duhul, mai itf vine prin minte să pleci si tu genunchii, alături 
de el, şi să indrept! o rugă umilă: «О, pămint nesimtitor, care 
te-ai deprins să rabzi şi să hránesti cu roade mişelia omenească, 
pentru ce nu te despici în două, pentru ce nu înghiţi pe acești 
nemernici poeţi ai artei fără prihană ?... Şi tu, norod întraiurit, 
de ce nu te opreşti din cale, de ce nu asculți cuvîntul min- 
tuirii ? Iată, glasul curat al cornulu! de aur si al trimbitelor de 
argint sună! Trezeste-te din somn. Íntoarce-t! pasul indarát si, 
cind treci, асореге-{ї fata innaintea povátuitorilor tă! inzeiti. Pri- 
veste! Din urmă răsare lumina, şi-ţi face din mină adevárul!» 

Aceasta-i cirtirea! O auzisem de demult, iunainte de a o rosti, 
cu atita amărăciune, d. Duiliu Zamfirescu. Nu ni rămine decit 
să judecám cu dreptate. : 

Oare să fie cu miez ce se spune? Oare drumul pierzarii Nea- 


542 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


mului îl bat de-atita vreme gîndurile scriitorilor noştri ? Oare a- 
ceasta să fie porunca sîngelui lor, care ií mină Ја lupta fără ză- 
bavă pentru împlinirea názuintelor nelimpezite ale norodului ce 
are gură şi nu poate vorbi, ochi si nu vede, urechi si nu aude? 
Oare acesta-i la ei idealul visat al poporului, din inima căruia 
sufletul lor însetat a băut puteri făcătoare de minuni şi izbăvi- 
toare de dureri? АН de minjită în păcat să fie conştiinţa lor, 
atit de ucigaşă mina care ciopleste pietrele cu care se zidesc 
altare de jertfă si iubire ? O, nu, oameni buni, nu! Se sperie 
gîndul de-atita strigăt in deşert, de-atita oarbă rătăcire! 

Nol cunoaştem pe scriitori! noştri. Ştim cu toţii cá griul bun 
e amestecat cu neghină multă, dar înţelegem a tace deosebirea. 
Pricepem cui i se cade preamărire şi cinste şi cul nu. Ştim că 
scrisul adevărat nu poate fi decit aproape de nevoile noastre şi 
asemenea vremii prin viltoarea căreia undim. De aceia, пої nu 
putem blástáma niciodată curentul ce-şi sapă albie largă în su- 
fletul nostru. Din potrivă, ni pare bine că a crescut şivoiul în 
apele căruia trebuie să ne cufundám cu toţii pentru a primi 
botezul din urmă al infrátiri şi umanităţii. 

Nol înțelegem că, dacă pătura... să-l zicem mijlocie (avind în 
vedere partea materială) aproape numai! ea singură scrie, faptul 
ge datoreşte prisosului de energie pe care o are această pătură 
muncitoare şi cinstită, prisos care caută să se cheltuiască şi 
pe aceste căi, să cîştige pe cîmpul intelectual ceia ce pe cîmpul 
material îi este cu neputinţă. Pentru ce dar hulire, pentru ce 
osindă ? De ce nu-l apucă şi pătura de sus? Ce o împiedecă? 
Oare scrisul nu-i drumul cel mai nemerit şi ales, prin care 
se pot veşnici puterile ce tind să se descarce? N'am dori nol 
ca şi ea să scrie, să-şi deie la iveală însuşirile de veacuri ? 
O, şi chiar cu cîtă plăcere n'am ceti paginile in care sar des- 
crie o viaţă deosebită de cea pe care o ducem în toate zilele ! 
Am uita şi nol nevoile ce ne iucunjoarà si, contopindu-ne o clipă 
cu eroii scoşi în lumină, am gusta, măcar atunci, un pic din 
traiul visat al boierilor noştri! Am sorbi cu ochii slovele de aur 
în care sar îmbrăca sufletul preamărit al «nobililor» de la nol; 
am asculta, cu evlavie crestineascá, glasul singelui din viaţa a- 
leasă şi scumpă a Neamului... căci acolo, sus, doar credem că 
e lăcaşul virtuți! şi vatra părăsită a vitiuluY! Acolo e avere, n'al 
nevoie să alergi după ea; e traiu liniştit, fără grijă de ziua de 


TIBERIU CRUDU: PROTIVNICILOR SCRISULUI NOSTRU 543 


mine; e putere, căci n'ai pentru ce ţi-o cheltui; e vreme din 
bielşug, e tot... pentru ce dar nu se scrie? Care e pricina ? Ef, 
„dragi! miel cîrtitori, dacă e loc de vre-o învinuire, apol aici îi 
vine rindul să se рше! Dacă şi cei de sus ar avea barzil lor şi 
nu şi-ar irosi virtuțile pe drumuri cu păcate, atunci am avea 
încă un glas respectat şi iubit, care poate ar suna armonios în 
„concertul scriitorilor de azi. Aşa... nu-l avem. Neavindu-l, lip- 
geste şi acea. luptă de întrecere, acea întilnire de vorbe şi cioc- 
nire de ідеї, in care puterile se otelesc şi fac să se umple de 
viaţă lucrările. 

De pătura de jos, de teránime, nu putem zice nimic. EI it 
lipsesc toate, afară de suflet: n'are nici avere, nici cultură, nici 
vreme în de ajuns de învăţat, nici vlagă mat multă de cheltuit, 
nimic. Gura flámindá, care umblă după hrană, nu-i dă răzbun 
să-şi limpezească minţile ori să-şi lumineze cărările. Ce putem 
cere de la aceşti ispăşitor! al păcatelor toate ? 

* 
* * 

Că scriitorii de azi își ieai subiecte mal mult ain viața «bur- 
ghesie! şi a ţerănimil», lucrul mi se pare prea firesc. Fiind cu 
toţii ieşiţi din pătura de jos вай cea mijlocie, neapărat că si 
scrisul lor se va inspira, maï cu osebire, din viaţa acestor pä- 
turi. Cind serit, trebuie să simţi, să cunoşti de aproape. Si care 
viaţă o poţi cunoaşte mai bine, în toate amănuntele еї, dacă nu 
pe aceia pe care o trăieşti вай al trăit-o odată ? Aici stă şi taina 
aţerănismului de az!» în literatura noastră. În adevăr, foarte 
mulţi dintre scriitori sint fif de săteni, cari, ajunşi in stare de a 
scrie une огї atit de frumos si innáltátor, simt o datorie sfintà 
de a da în vileag trecutul care mereii îi chiamă din urmă. 
Alţii, chiar dacă nu sint ieşiţi dintre ţerani, sint, în schimb, näs- 
cuti între ei, crescuţi pe braţele lor şi adormitf în cîntecele lor. 
În sufletul acestora vorbeşte adesea vrista de aur a copilăriei în 
care sai ferecat zilele vieţii fericite şi, fără vrere, binecuvin- 
tează harul priitor al traiului sătesc. 

Dar, pe lingă aceştia ce scrii mînaţi de dragoste si recunoş- 
tință faţă de acei cu sfaturile cărora s'aü inteleptit, mat sint 
ceilalţi, cari, cunoscînd mal bine nevoia şi năcazul acestor robi 
plecaţi af pămîntului negru, se simt pătrunşi de milă şi înțeleg 
calca ce trebuie să urmeze. Ei văd cit de necunoscuţi şi străini 


544 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


sînt teranif in fata celorlalte clase, pricep cit de uritá e fáptura 
lor, cit de urgisitá viata ce-o tráiesc. 

Obiceiurile păstrate de еї, limba, credinţa, toate cele sfinte ale 
lor sint innecate în valul despretulut şi al nesocotintif. Pentru 
a curma această nedreptate, vorba lor se încălzeşte, gindul mi- 
nios se aprinde, sîngele răzvrătit clocoteste, iar condeiul fulgerá 
pe hirtie. Cu o sete nespusá el cuvintá lumii că acest norod, 
uitat şi nebágat în seamă, are simtirf şi virtuţi ce întrec fiinţa 
lui. Arată statornicia de veacuri în credinţe strămoşeşti, în fapte 
vrednice de laudă, în apucături bune de urmat, cu care noi tre- 
buie să ne fălim, iar nu să roşim în faţa celorlalte popoare. Ni 
spun cîtă poesie e în viaţa aceasta simplă şi curată, fără a uita 
şi tragedia el sfişietoare. Ne fac să intelegem şi să pretuim în- 
suşirile sufletului teránesc, mai mult decît puterile trupeşti, do- 
vedindu-ni că traiul lor nu e numai întunerec fără lumină, 
noapte adincă fără stele strălucitoare. Casa lor nu e, cum se 
spune, staul de dobitoace, ci lăcaş străbătut de ginduri, colin- 
dat de feti-frumos! şi zine, veselit de glume si cintări. Er cată 
să împrăștie norul plin de întunreec, în care se învăluie de obi- 
ceiii vieţile sătenilor noştri. Scotind la iveală adevărata lor în- 
trupare, еї cer dragoste faţă de cel pentru cari razele soarelui 
sint de aur, iar picăturile de ploaie, pietre nestimate. 

Iată ursita scrisului de azi, din inima căruia parcă răsună 
glas ceresc: «poruncă nouă vă дай vouă, iubiti-vá unil pe alţii, 
«căci prin aceasta vá va cunoaşte lumea că sinteţi frati». Prin 
cuvint de iubire şi pace, sămănat între oameni, scriitorii îşi îm- 
plinesc menirea lor de-acum. Ei luptă să acopere, iar nu să 
adincească prăpastia ce se află între clasele poporului. Stáruinta 
lor de a lega laolaltă sufletele naste o mişcare prielnică teri, 
uşurind mult sarcina conducătorilor ef. Pe de altă parte, apro- 
pierea aduce cu vremea şi uşurarea traiului, prin ingáduinta mă- 
surilor ce se ieau în această privință, iar nu prin ridicarea 
împotriva lor, cum sa făcut pănă azi. De aici se vede rostul 
politic îmbinat cu cel economic, pe care-l îndeplineşte, fără ţintă 
aleasă înnadins, numitul curent terünist, Vintul cald si binefă- 
cător al democraţiei apusene à pătruns si la noi, aducind acea 
frămintare zilnică pentru ridicarea maselor de jos, pentru deş- 
teptarea iubirii faţă de acel legaţi pe vecie la stilpul muncirii. 

Gindul unora sa unit cu inima altora si așa, cu toţii împreună, 


TIBERIU CRUDU: PROTIVNICILOR SCRISULUI NOSTRU 545 


luptă pentru apropierea păturilor între ele. Învăţindu-ne a pretui 
adevărata virtute a sătenilor, ura de clasă se sfarmă, se calcă 
în picioare, iar trupul neamului se іпігесеѕіс. Vlagă nouă si 
minți neobosite, adáugindu-se la cele din trecut, fac să se cu- 
tremure sufletul de sănătate. Si citi nevoie nu avem de această 
viață laolaltă, care incă e plină de zbucium si tăiată "n bucăţi 
de interese. Ni trebuie, înnainte de toate, o unitate sufletească 
strînsă aici la noi, între hotare, ca să mai putem rivni vre-odatà 
la alipirea, măcar de inimile, dacă nu de ogoarele fraţilor noştri 
de-aiurea. Tari în credinţa că prin acest semn de apropiere şi 
unire vor învinge, e! luptă fără preget să se poată deschide 
odată curtea vieţi! noastre la sorocul izbinzit. Lupta 'n adevăr e 
grea şi fără spor vădit, căci firile-omeneşti sint invierşunate, dar, 
Stáruindu-se тегей în atingerea pături! de sus cu poporul de 
jos, «care în tara noastră este o clasă positivă sia păstrat mat 
curat sulletul románesc», o mare operă de cultură naţională se 
îndeplineşte. Dovedind că numa! prin această alipire între spi- 
ritele claselor vom putea să aveam tăria «de a absorbi şi asimila 
cultura străină», iar nu de «a fi absorbit! şi asimilați de ea», 
arătind că numai astfel vom putea să avem o cultură proprie, 
jar nu o «caricatură» a celei venită din afară, un mare curent 
de simpatie va izvori pentru inriuririle bune din Apus şi o largă 
temelie de granit se va zidi pentru făurirea culturi! noastre ro- 
mánesti. De aici stăruința cu care se desgroapá produsele cul- 
turale ale poporului, pentru a arăta comorile si iscusinta trecu- 
tului, ce alcătuiesc museul nostru sufletesc. Toate poesiile se 
adună, toate poveştile se publică, toate zicátorile, proverbele, ci- 
militurile se tipăresc, toate cintecele vechi! răsună, toate meste- 
şugurile uitate se aduc la viaţă. Nimeni nu se sfieşte a vorbi in 
graiul curat si ales al teranuluf, nimeni nu se ruşinează de în- 
torsăturile lui de limbă. Toţi caută să îmbogăţească si să îm- 
prospăteze dictionariul prin cuvinte. În toate dialectele se po- 
vesteşte si se scrie, iar din ciocnirea lor se şterge rugina de pe 
vorbe, se sting provincialismele, rămîn în umbră barbarismele 
şi so alege firul de argint sunător al limbi! noastre literare. 
lată rostul cultural, pe lingă cel social, pclitic şi economic, 
al curentului nostru ţerănesc. Scriitorii înțeleg acest rost, şi stiü 
ce cale bătută croiesc. Arătindu-ni statornicia săteanului in 
păstrarea curată a sufletului romănesc şi intemeindu-ne pe această 


4 


546 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


statornicie neclintită, vom socoti singuri nădejdea ce trebuie să 
punem in teránime cind ea «va căpăta în Stat valoarea socială 
proporțională cu valoarea sa numerică, economică, morală şi 
naţională». Cind visul lor va fi împlinit, cind lanţurile de ură 
se vor rupe şi zidurile dintre clase se vor dărima, cind trecerea 
de la un strat la altul se va face nebágatá în seamă, iar preme- 
nirea puterilor şi învierea virtuţii va ñ pe deplin săvirşită, atunci 
numai, potrivit programului naţionalist de azi, «luind parte la 
viaţa culturală tot poporul romănesc, adevăratul popor romă- 
nesc, vom putea avea o cultură naţională, dind in armonia cul- 
turii europene răsunetul sufletului nostru». 

În sfirzit «curentul teránesc» maï are o faţă ce n'o vede ort- 
cine. Ea se ceteşte pe fruntea luptătorilor atunci cind, muncit! 
cu ridicarea din tină a celor ce-şi trec viața in năcaz şi anii în 
suspine, 1 cutremurá fiori! neizbinzii. Gindul că biruinţa lor va 
intirzia poate multă vreme încă, i1 umple de grijă nespusă. EX 
văd cu ochii cum sufletul poporului slábeste, se stinge, iar crea- 
tile spiritului pier. Simt cu durere că nimic noi nu se produce, 
nimic de samă nu se face, ci totul se uită, totul să părăduieşte. 
Harul străbun ве ingroapă, iar gura copiilor e mută. Nimeni! nu 
tine minte spusele bătrinilor, şi tinerii de azi nu ай viaţa celor 
de altădată. În locul istetimií a intrat în slujbă stingăcia. Mintea 
tuturor se intunecă, şi lumină de nicăieri nu răsare. Ceva sfint 
li şopteşte 'n urechi scriitorilor că aš datoria de a stringe 
cu grijă din faţa peirii ceia се mine poate sluji ca hrană su- 
fletească norodului trudit şi întins pe pragul izbinză. 

Iată pentru ce se adună cu sirg, tărmătură lingă fărmătură, 
tot ce se găseşte din podoaba poveştilor bătrine, din glumele cu 
haz, cinturile duioase şi zicalele adinci, inoaşte scumpe ale vre- 
milor de odinioară. Odată strinse la un loc, el vor alcătui, cîndva, 
izvorul támáduitor de neam, la care toţi vor alerga să-și rüco- 
rească pojarul, sorbind cu nesat băutura cea mai potrivită firilor 
noastre. Pentru acest cuvint se susţine atita curentul pornit. Dar 
citi, oare, înțeleg acest lucru ? Asa fiind, nu ne miră de loc că 
munca se calcă ’n picioare şi unit strigă tare în ţară. Scriitorii îşi fac 
datoria. Minat! de visul la care se închină, lucrează тегей înnainte, 
Eí maü vreme să ieie în samă cirtiréa, ci, întristaţi de ceasul ce 
vine, ascultă cum fluieră vintul peste zilele aspre ale norodului, 
întăritind, în loc să potoale, valurile dezmierdărilor şi poftelor 


TIBERIU CRUDU: PROTIVNICILOR SCRISULUI NOSTRU 547 





greu de purtat. Se ingrozesc văzînd cum omul, răpus de zbu- 
„ciume oarbe, adoarme şi cade în táriná, iar ochiul vegheril se 
închide. Neputină să alunge din juru-i duhurile stricátoare ce 

"să răped din toate părţile, intelegind ce clasă li stă împotrivă, 
еї cată să-l arunce în faţă osinda. De aic! acele cuvinte grele 
spuse pe sama celor tari prin nume şi puternici prin avere. De 
aici acele săgeți oboritoare, îndreptate spre lăcaşul trufiel si 
mindriilor fără samăn. Pentru a învinge fala deşartă a celor de 
Sus, pentru a li dárima în suflet noianul pornirilor pătimaşe, li 
se întinde înnainte, ca o oglindă curată, toată viaţa şi apucăturile 
lor rătăcite. 

Avind acest punct de plecare în vedere, vom pricepe lesne 
pentru ce luptătorii de astăzi, ridicați mat tot! din popor, pun, 
fără sfială, atita tărie în cuvinte. Cu toate acestea, de cite ori _. 
vorbesc în faţa mulţimii, graiul lor adie ca un cintec blajin, 
plin de astimpár si liniştire. Soapta cugetului lor n'o spun de-a 

` dreptul, ci te lasă pe tine să-l prinzi înţelesul, urzind pe de- 
parte un fir de poveste. La urmă, din tot scrisul lor, se vede o 
о mărturisire саге te face să li afli simtirea. 

„„„Trăind mal toţi copilăria în văile largi si ctmpiile întinse ale 
.gesurilor noastre, adesea îşi rápeziaü privirea spre piscurile in- 
nalte af munţilor de zări. lar munţii li se păreai, de departe, 
uniţi cu sprinceana dealurilor din ţară. Se obişnuiseră chiar a 
„crede că-i unul şi acelaşi trup. Dar, vay! Crescind mat mari si 
-ridicîndu-se spre creasta culmilor ce li stai împotrivă, ай văzut 
„Că, cu clt te innalt! ma! mult, cu atit muntele, din larg, saltă in 
;aier, se desprinde de zare, şi fuge departe, departe, unde pasul 
nu-l mal ajunge, iar ochiul abia-l stápineste. Pironiţi pe tapsanul 
„de sus, grozav se crucesc, măsurind valea adincá ce atit îi des- 
parte! Și toţi сі вай pornit cu zor să bată căile pietroase, tì- 
rindu-se în genunchi spre piscul plesuv al măguri! ce joacă 

„„ departe "n lumină, toți ай rămas amăriti s: infrinti la locul po- 
priril ! Urcaţi pe înnălțimy, visátorif s'aú simţit orbitt de scin- 
teiarea fruntilor poleite cu soare. Bátut! mereu de jelestea vin- 
turilor reci, ce suflă într'una, desprinşi de viata si traiul mul- 
timit, fără un pic de umbră în ceruri, fără un punct de razim 
în pámint, pe toţi i1 apucă un dor nebun de întoarcere. Fără 
intirziere, sărmanii, îngroziţi de atita tăcere a bolților de sus, 

| „aiuriţi de zările albastre şi senine, coboară în pripă potecile din 


www.dacoromanica.ro 


I 
548 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





stincă pe care cu atita nevoie le-aü urcatl.. In vale întind cu 
drag mina la сеї pe cari îl Jásaserá "n urmă întristaţi. De grabă 
li spun ca să ştie cit de blindă şi dulce-i vremea la eY, sfătuin- 
du-i să li asculte cuvintul: «Mulţămiţi-vă în locul ce-avet! şi stă- 
гої cu grijă in el. Aici vă stă mintuirea! Nu rivniţi spre în- 
náltimile ce se ridică: acolo pămintu-i de piatră şi sterp supt 
picioare. Drazdá nai unde trage, sámintá n'a! unde pune. Ziua 
e arşită fierbinte, noaptea frig omoritor... Suişul e greü de urcat,- 
cine-ajunge pe virf e frint de oboseală si cată să steie. Iar cine 
stă зай i se pare că stă, mereü iea aminte să nu cadă... Acolo: 
e strimt, nu e loc pentru, mulțime, nu e sălaş de traiii îngăduit, 
vrednic de clipa zăbovirii. Acolo puţini sint acei cari plutesc în: 
albia de aur ce alunecă uşor pe valul cerului albastru. Mutenia 
de sus te îngrozeşte, iar pustiul din prejur te omoară. Un gind 
blestemat îţi tulbură pacea şi nu-ți dă răgaz să sorbi măcar o 
picătură din păharul dorit al lumii. Însetat de viaţă ticnită, alu-- 
neci fără oprire în spre locul unde văile te chiamă şi apele duios: 
ЦІ vorbesc !» 

„Iată cuvintul! Cită mihnire nu simt еї, în sufletul lor, că 
nu pot să spuie şi să scrie altfel? Cine e vinovat dacă, în pă- 
tura aleasă, bogatii n'aü inimi si zgircitif nu stiü să întindă: 
in lături, mina milostivirif? Cine, dacă la ei ochii lăcomiei nu 
dorm şi focul urif nu se stinge nicfodatá ? Pana ostaşilor luptă 
în zădar să învingă ocara, să potolească minia, să prefacá ochirea: 
de duşman în zimbire de prieten. Cămara slavei bogatului nu 
se deschide în fata rugit de milă a săracului! Cine, oare, va mat 
ajunge să vadă filfiind de-asupra noastră steagul alb al păci! vi- 
sate? Un lucru însă rămîne văzut: ce se samáná de sus, aceia 
se culege de jos! 


* 
* * 


Ca nu-i cetesc teranil pe scriitorii poporanişti е drept, dar 
nu-i cetesc, nu pentru cá nu vor saü nu li place scrisul, ci: 
pentru cá nu stiü să cetească. Ef habar n'aü de ceia ce se scrie- 
şi se spune pe sama Jor. Pentru dinşii toate păserile cintá întrun 
glas. EI nu ştii să aleagă. EI nu-şi pot închipui că cineva se 
mai poate îngriji de soarta altuia pe lingă a lui proprie. Cind 
aud cutare luptă pentru еї, căutind să li îndulcească traiul, 
ei clatină capul cu neincredere şi pleacă zimbind. Şi ай mare 


www.dacoromanica.ro 


TIBERIU CRUDU : PROTIVNICILOR SCRISULUI NOSTRU 549 


dreptate căci totdeauna aü tost înşelaţi şi amágitt in aştep- 
tările lor. 

Acum, nu-l maf puţin adevărat, că ваг putea intimpla ca 
multora, din сеї ce ай putinţa сейгії şi înţelegerii cerute, să nu 
li placă acest scris. O cred, de oare ce oamenii is doritori de 
alte stări şi vieţi deosebite de a lor, de care-s sătul. EI voiesc 
să fie, măcar аа timp cit se alătură prin cetire cu eroul cărţii 
ce au înnainte, oaspele ales al unui Împărat sau Rege, stápinul 
unei mosil intinse şi bogate ori ministru impártitor de porunci. 
Prin această alipire de-o clipă, trăieşte omul şi el în saloane, mi- 
nincă la prinzuri regeşti, are ogoare de muncă, străbate termurt 
străine, vede larguri de măr! şi oceane, se luptă în războaie cu 
prinții, şi uită nácazul ce aproape-l pindeste. 

Aşa fiind, se poate ca paginile în care se arată viaţa de ţară, 
pe care sătenii o gustă prea mult; pentru a o mal iubi aşa tare, 
să li producă puţină plăcere. Si, dacă, să zicem, teranilor li-ar 
plăcea să audă că el sint razimul teriY, că ef aü păstrat minunate 
obiceiuri şi credinţe, că ай vorbe înțelepte, poveşti frumoase şi 
cintece neintrecute, că toți li datorim cinstire şi recunoştinţă, 
de bună samă amar sar intrista, vázindu-sf, în schimb, starea 
decăzută în care trăiesc. Li sar rupe inima de durere ştiind că 
semenii lor o duceaü odată bine, innotau în belşug, iar astăzi 
maŭ sare de-o cină! Ar da foc cărţii in саге gar zugrăvi, in 
colori adevărate, nevoia, sărăcia, chinul şi umilinţa lor. Li va 
fi scirbă de dinşi! vázindu-se aşa de înjosiţi, şi li-ar cădea foarte 
greu, aflind că şi alţii li cunosc urgia păcatelor în care plutesc. 

“Prin urmare, dacă rindurile de laudă şi preamărire a virtuți! 
lor li-ar innálta sufletul şi li-ar da curaj de muncă, zorind spre 
biruintá, celelalte negresit li-ar intuneca fata de groază şi i-ar 
viri in pámint de ruşine. Ba unora, la cari nu gar tăia pe veci 
calea nádejdif de mine, li s'ar ivi numai decit în suflet ura şi 
dorul răzbunării crünte. Iată, între altele, care ar fi înriurirea 
scrisului де azi asupra inimi! poporului: un fel de mindrie gi- 
dilità şi ridicată în picioare, ce face pe om să muncească, să 
aibă nădejde, dar саге тегей îl îndeamnă să-şi verse minia îm- 
potriva celor ce-l staü înnainte. ... Poate aşa sar întîmpla dacă 
scriitorii şi-ar îndrepta rindurile lor sáteanulut de pretutindeni. 

Decit lucrul stă cu totul altfel. Ceia ce se scrie despre terant 
nu se adresează lor, ci tocmai acelora cari nu-i cunosc şi trebuie 


550 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


să-i cunoască pentru a-i preţui după cum merită. Pentru aceştia - 
se scrie, pentro aceştia se cuvintează : luminarea lor se are în 
vedere. «Mila păcil si jertfa laude!» se caută spre a opri in loc: 
viforul primejdiilor ce ni viscoleşte si ni surpă viaţa. Acesta-! 
țelul muncii. Faptul nu se poate îndeplini decit respectind si 
«jutînd scrisul de astăzi, şi mat cu seamă curentul «teránist», de 
care hula şi batjocura n'ar trebui să se atingă. Astfel numa! 
uriaşa prăpastie în care ne prăbușim se poate umplea: porniri- 
lor pătimaşe li se pune friu, urile de veacuri se sting, lacrimi 
eurátitoare de păcate se varsă, plinsul cel nemingiiat se opreşte, 
iar nădejdea în zile mat bune s'arată ! І 

De aceia fiecare, alăturindu-și glasul зай pe lingă al psalmis- 
tului, se cade să strige neincetat: «bine voiii cuvinta pe acestil 
scriitori in toată vremea; pururea lauda lor în gura mea. Cu еї 
ве laudă sufletul mieü. Máriti-f pe dînşii cu mine, şi să innáltám 
numele lor împreună. Apropiaţi-vă de el si vă luminatl, şi feţele 
voastre nu se vor ruşina. Sáracul a strigat, si el l-aü auzit pre 
dinsul, şi de toate necazurile lu! ай căutat să-l mintuiască, pen- 
tru că et sint oamenii ce iubesc viața şi doresc să vadă numa! 
zile bune. Voia celor ce se încred într'inşii vor face şi, rugă- 
ciunea lor implinind, ЇЇ va izbăvi de tot răul. Binecuvintat fie 
numele lor în veac şi în veacul veacului.» 

Aşa să strigám cu toţii, pentru ca să închidem gura clevetiril. 
Să nu luăm în seamă glasul celor ce se ridică împotrivă. Po- 
runci şi sfaturi nu ni trebuie: ele ne ametesc şi ne încurcă. 
Ascultaţi ce spune bătrinul Sirah: «păzeşte sufletul táü de sfet- 
піс, şi cunoaşte întăiii care este lipsa lul, că el pentru sine vor- 
beste». lar mai departe spune: «nu te stătui cu negustorul 
despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vinzare, nici cu 
cel fricos despre rázboiü, nic! cu cel nemilostiv despre îndurare, 
nie! cu cel leneş despre mult lucru. Despre nimic nu te sfătui 
cu aceştia.» Noi, urmind povata bătrinului înţelept, am mal putea 
adăuga încă multe :... nu te sfătui cu сеї răiivoitori despre bine, 
nici cu boierii despre teránime, nic! cu crismarii despre cum- 
pătare, nici cu filologii despre critici literare, nici, in sfirsit, cu 
d. Duiliu Zamfirescu, scriitor, despre ceia ce trebuie să se scrie. Nu, 
să ni păzim sufletul de asemenea sfetnici. Cei ce li cunosc lip- 
surile, ştiii că pentru еї vorbesc. Să spunem hotărit tuturor 
protivnicilor ce-i vom găsi in cale birfind : círtitori fără priinţă; 


G. VLADESCU-ALBESTI: АМАСІТІЇ 551 


certaţi-vă gurile. Măcar prin tăcere veţi contribui gi voi la bi- 
nele ce se urzeşte! 
lar celor ce ni-aü luminat mintea pănă azi si ni-aü încălzit 
inimile, să li strigám din suflet: în vol, scriitori, ne încredem, 
să nu ne lăsaţi să fim ruşinaţi vre-odată. 
TIBERIU CRUDU. 


АМАСІТІЇ 


Lui Făgeţel. 
Ei nu vă cer nici milă, nici palate: 
Sfioşi în ruga lor, cerşesc dreptate... 
Din munca lor, din pinea de la sate, 
Ei rup voioşi, şi vouă vo împarte... 
Copii lor sint goi şi arşi de soare: 
E nu vă cer, nici milă, nici palate... 


În clipa tristă tainic se coboară 

Un glas duios, ce-şi tremură o rugă 
Plingind: se fringe т sufletul lor jalea;. 
Si "nselogati, privesc departe zarea, 
“Сайта lumina unei vremi visate, 

Ce-şi cerne mila "n suflete curate... 


Din pinea lor stropită cu sudoare, 

Din munca lor, cu lacrăme udată, 

Voi vafi făcut averi ca niciodată... 

... Blestemul lor se pierde "n neagra vreme;. 
Durerea lor în suflete s'agterne |... 

.. Züdarnic ochii lor măsoară zarea... 


Ei sint orfană de drepturile sfinte : 

Şi cimp şi munţi, întreaga fire plinge, 
Ре cei plecaţi, pe cei plătiţi cu singe... 
».S[ios se 'ntinde vălul de întristare, 
Pe-obra:ul ars şi dogorit de soare... 

— Et sint orfani de drepturile sfinte |... 


G. VLADESCU-ALRBESTI. 





www.dacoromanica.ro 


552 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





POVESTEA CU UMBRELE. 


A fost odată un negustor, şi avea trei fete. Marfa саге o 
desfăcea el, o aducea din străinătate, pe Mări, cu corăbiile, 

Odată, înnainte de-a pleca după marfă, chemă pe fata cea 
mai mare, şi-i zise: 

— Fata mea, eü plec după marfă în cutare oraș depărtat, 
Ce doreşti tu să-ţi aducă tata de acolo? 

— Bine, tată, — i-a răspuns еа —, dacă te duci, să umbli sä“ 
nátos, în plin, să vif sănătos, şi să-mi aduci o rochie de bri- 
liante. 

Pe urmă a chemat pe fata cea mijlocie, şi i-a zis: 

— Fata mea, ştii tu că eii mă duc în străinătate după marfă, 
Се să-ţi aduc şi tie? 

— Bine, tată, să vii cu bine, şi să-mi aduci un ceas cu bri- 
liante. 

După aceasta, a chemat pe fata cea mică, şi i-a zis: 

— Fata теа, ей mă duc după marfă, si ştiţi voi că ей nu 
mă întorc pentru voi niciodată cu mîna goală. Ce să-ţi aduc 
şi tie? 

— Dacă vel putea, tată, — a răspuns еа —, să-mi aduci un 
trandafir frumos. Să vii sănătos! 

Pe urmă, a plecat cu corabia pe Mare, după marfă. A mers 
cît o fi mers, şi a ajuns în oraşul de unde cumpăra marfa, A 
cumpărat marfa, a încărcat-o în corabie, a cumpărat şi rochia 
cu briliante, și ceasul cu briliante, şi a pornit cu totul spre 
casă. A mers, a mers ёи corabia ре apă, acolo unde ţi se face 
părul máciucá in cap de frică, şi unde, cît vezi cu ochii, este 
numai si numai apă, şi unde eşti cu zilele т mînă la orlgice 
pas. Pe acolo trebuie să mergi totdeauna gătit pentru moarte, 
Si, mergind aga, numai se stîrneşte o furtună asa de mare, cá 
ti se părea că se răstoarnă pămîntul. Era o furtună de-acelea care 
ridica sus corabia în înnaltul cerului, şi, cînd o lăsa, ți se părea 
că o duce supt pămînt. Pe uscat scotea copacii din rădăcină, 
şi dárima case. Şi furtuna aceia a înnecat corabia negustorului, 
Tot avutul lui, cu oameni cu tot, sa dus pe lumea cealaltă, 
Negustorul însă se vede că a maï avut zile, că a rămas pe o 
scîndură, plutind, în voia sorții, pe întinsul Mării. Si scîndura 


www.dacoromanica.ro 


N. MATEIESCU: POVESTEA CU UMBRELE 553 


aceia pe care era negustorul, tot minatá de vinturi, singură- 
singurică, de voia el, s'a oprit în margenea uscatului, adecă la 
malul Mării. Atunci, cînd s'a mal văzut el pe uscat din întinsul 
luciu al Mării, unde se credea înnecat pentru totdeauna, şi-a 
făcut cruce, a multámit lui Dumnezeu că i-a scăpat viaţa şi a mat 
călcat odată pe pămînt. 

Acum, gîndindu-se el, in amăritul luf suflet, cum a scăpat 
cu viaţă, si, bine, гай, se va duce acasă, însă nu se duce cu 
bine, cum îl urase fetele, pentru cá nu duce nici marfă, nici 
rochie, nici ceas şi nici trandafiri, — її veni în minte să о iea 
razna peste cîmp, şi să caute un trandafir, ca măcar cu atita 
să se ducă acasă. Şi a mers el, a mers, pănă ce a văzut, de 
departe, un palat. S'a dus acolo, şi a văzut că palatul acela 
era încunjurat de o grădină cu trandafiri. Cînd a văzut tran- 
dafirif aceia frumoşi acolo, i-a crescut inima de bucurie, şi şi-a 
zis în minte că, de acum, va duce cel puţin un trandafir fetei 
luf celei mai mici. Si puse mîna să rupă un trandafir. Atunci, 
în clipă, a venit o umbră la dinsul, şi i-a zis: 

— Ce faci aici, mát omule ? 

— Ce să fac? — i-a răspuns el. Ia rup un trandafir pentru 
fata mea cea mai mică. 

— Bine, măi omule, — zise umbra —, iti дай trandafirul, dar 
pănă în opt zile să trimeti fata cea mal mică aici. De nu vei 
face asa, vel muri şi tu şi fetele cele mai тагї. Si, са să vie 
fata aici, n'ai nevoie să vii cu dinsa; nu, nici de cum. S'o pui 
numai pe o corabie şi să-i dai drumul ре luciul apei, şi-l treaba 
noastră : îi ieşim noi înnainte; tu să nu mal al grija eï. 

— Bine, — răspunse omul—, am s'o trimet. 

A ajuns el acasă, şi n'a mal vrut s'0 trimeată, că doar n'avea 
copil de prăpădit pe drumuri. Așa, a trecut o săptămînă, şi a 
căzut greü bolnav la pat. Atunci el, aducîndu-şi aminte de vor- 
bele umbrei, a chemat pe cele două fete mai mari, şi li-a zis: 

— Trandafirul frumos, care l-am adus surorii voastre mal 
mici, a fost de la o umbră. Umbra aceia, cînd mi-a dat tran- 
dafirul, mi-a spus ca, pănă în opt zile, să-i trimet pe sora 
voastră mai mică; că, de nu, voii muri şi eŭ, şi vof amindouá, 

Atunci fetele cele mai mari sau dus, într'un suflet, la sora 
lor cea mal mică, şi i-au zis: 

— Pentru trandafirul táü să moară bunul nostru tată şi not 


554 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


amindouá? Haaa? Cine te-a pus să-i spui să-ți aducă tran- 
dafir ? L-ai cerut, acum eşti vinovată. Fă се ştii. Pott să mori 
tu, iar nu scumpul nostru tată şi пої! Că el îl sprijinul nostru, 
norocul nostru si fără dinsul maï bine să mori si tu înnaintea 
lui de o mie de ori. Să pleci numai decît la Umbră. 

Atunci s'a dus ea cu lacrimile pe obraji, la tatăl eï, a în- 
genunchiat înnaintea lui, şi i-a zis: 

— Dulcele miei tată, dacă tu nu mă laşi să mă due la Um- 
bre,—decit vei muri tu pentru mine şi surorile mele, mali bine 
să má duc şi fără voia ta şi, ce voii piti, voiü suferi numai ей. 

Atunci el a pus-o într'o corabie şi i-a dat drumul pe Mare. 
A mers еа cit a fi mers, şi Umbrele i-ai ieşit înnainte, aŭ dus-o 
în palat şi i-ai dat mîncare. A doua zi, a venit la dînsa acolo 
o momifá, şi i-a zis: 

— Sărută-mă. 

— Nu pot, nu pot, a zis ea. 

A doua zi iar a venit momifa, şi i-a zis: 

— Sărută-mă, fată. 

— Nu pot, nu pot: nu ţi-am spus de ieri? 

A treia zi iar a venit momifa, şi i-a zis: 

— Dacă tu nu vrei să mă săruţi, parcă cine stie ce treabă 
mare,—că pentru un sărutat nu dăpopa păcat; uite, hai într'o 
odaie să-ţi arăt într'o oglindă şi să vezi că tatăl tăă si suro- 
rile tale aü să moară. 

„Atunci ea a început să plîngă şi n'a vrut să se ducă, nică 
să sárute momifa. Acum еа nu esia din casă de fel, pentru că її 
ега frică de momifa ceia. Momifa ceia, văzînd că fata şi nici 
alții nu se găsesc s'o sărute, s'a dus într'o grădină cu pomi, 
şi vroia să se omoare. Atunci fata, ieşind din odaie şi văzînd 
cum să chinuieşte momita să se omoare, şi ştiind pricina, s'a 
dus la momifá,si şi-a atins gura eï de blana momifel. Atunci 
blana a plesnit şi din momitá s'a făcut un băiat frumos, fru- 
mos, care era fecior de Împărat. Fiul de Împărat spuse fetei : 

— Draga mea, să ştii tu de ce eü am fost în blană de mo- 
mifá pănă acum. M'a trimes tatăl miei cu oaste la rázboiü, ca 
să apăr tara. Şi eii şi cu oastea, neîndeplinindu-i dorinţa, şi 
făcînd împotriva voinţei lui, el ne-a blestemat, şi de aceia eü 
am fost pănă azi momifá, iar oastea Umbre. El mi-a spus, cînd 
m'a blestemat, că n'am să бй băiat la loc pănă ce nu m'o 


www.dacoromanica.ro 


ADRIAN GH. LAZARIU: SONET 555 _ 


săruta o fată, şi pănă atunci şi oastea are să fie Umbre. Mi-a 
mai spus că, atunci cînd mă voii face băiat, şi Umbrele se vor 
oameni, cum aü mai fost. 

Pe urmă feciorul de Împărat s'a logodit cu fata ceia, şi aü 
făcut nuntă mare şi frumoasă, împărătească, şi aŭ trăit amîndoi 
multă vreme fericiți, şi vor fi trăind şi azi, de nu vor fi murit; 


Auzită în Călieni-Putna, în 1904. N. MATEIESCU. 


SONET 


Cu ochii blinzi, ce тай robit odată, 

Zădarnic cerci să te тої uiţi la mine: 
Inveninatul farmec îl cunosc prea bine, 
Şi degetele 'n van pe liră strune cală. 


Nu "ngenunchez să тай cergesc la tine 
Imbrăţişările dorite altă dată, 

O stea apusă visul miei, Le-aratá — 
— Tovarăş scump din clipele senine. 


De lacrămă зай păreri de răi, n'ai teamă, 
Căci umbra ta! pierdutá "n. fundul zării 
Ca visul mieü! — cu mcetul se destramă. 


Mă simt uşor din ceasul depărlării, 
Nu má "fior 1... 'Napot nu te mai chiamă 
Tremurátoru-mi glas. Pe veci eşti a uitării ! 


ADRIAN GH. LAZARIU: 


GÎND S'A PROPUS ÎNTĂIU UN TRON ROMÁNESC 
CASEI DE HOHENZOLLERN-SIGMARINGEN. 
Supt titlul «Cum sa ocupat un tron», publicaţia germană Bi- 
bliotek der Unterhaltung und des Wissens (vol. 13, din 1905) dă 


următoarea informatie asupra combinațiilor ce se făceaii, încă 
de pe vremea războiului Crimeei, pentru viitorul Principatelor” 


www.dacoromanica.ro 


556 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


noastre şi ocuparea tronului, în cas cind ele sar uni într'un sin- 
gur Slat. 

«Intr'o seară — in Decembre 1854 — se adunase în Bucureşti 
o societate de negustori germant la un punciü. Se vorbi de vii- 
torul Principatelor, $i, un negustor mult cálátorit, d. Wilhelm Au- 
fermanu, propuse са toţi сеї adunaţi acolo să atragă atenţia Minis- 
trului-preşedinte din Prusia, Manteufel, printr'o scrisoare, cá în 
Principatele Dunărene s'a făcut o vacanţă potrivită pentru prinţul 
de Hohenzollern-Sigmaringen, care puţin înnainte abdicase în fa- 
voarea vărului sáü din Berlin şi locuia atunci la Düsseldorf, saü 
pentru alt print prusian. 

«Zis şi făcut. D. Aufermann redactă scrisoarea si o subscrise 
împreună cu d-nii R. Baumgărtner şi F. Ulrich. Cind voiau să 
o pecetluiască, un boier romin ce era de faţă, numit Brătianu, 
ceru să subscrie şi el scrisoarea, ceia ce i sa permis cu plăcere.» 

C. Мои. 


MIHAIL GASPAR 


DIN VREMURI DE MĂRIRE 


— ROMAN ISTORIC — 


y 
PARTEA I-A. 


Se scria în Moldova anul Domnului 1459. Dăduse o iarnă 
peste țară, de care nu maï pomeniseră nici cei mai bătrîni 
oameni. O zăpadă groasă acoperia cîmpiile bogate şi colnicil 
sterpi ai Moldovei. lar gerul era cumplit, şi crápaü lemnele în 
pădure; ba, ce-i mai mult, îngheţa vrăbiile în văzduh, gonite 
şi ele din cuiburile lor de înfricoşata foame. 

Pe drumurile largi ale terii nu se vedea suflet de călător. 
Cine îndrăznia să ispitească Cerul cu călătorii pe asemenea 
vreme? Lupii se ţineau in cete pe lîngă sate, şi rápiaü vitele 
de prin grajduri. 

În una din diminetile acestei ierni, în preziua de Bobotează, 
cînd Părintele Paisie, portarul mănăstirii Hirláulut, deschise 
poarta ferecată în fier, el sări speriat îndărăpt, scotind un strigăt 
de groază. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GAŞPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 557 





Înnaintea porţii zăcea, lungit, trupul uriaş al unui om, pe 
semne ostaş, cu fruntea spintecată de tăişul unui palos, în- 
cunjurat de un lac de sînge negru şi înghețat. 

La strigătul portarului, alergară mai multi călugări la poartă; 
unde, îngroziți de priveliștea neobişnuită, incepurá a murmura 
încet rugăciuni străvechi, privind cu nedumerire la trupul ce 
zăcea nemişcat. După stăruinţile Părintelui Paisie, il ridicará 
apoi de jos, ducîndu-l în mănăstire. 

Trei zile necunoscutul nu şi-a venit în fire; dar, a patra zi, 
tocmai cînd se toca de liturghie, pleoapele lui se deschiseră, şi 
doi ochi negri, stinşi, îşi rotiră privirea dureroasă prin amurgul 
chiliet călugărești. Coşul pieptului, — un piept uriaş—, se ridicâ 
încet, iar printre buzele arse de friguri un oftat părăsi adîncul 
inimii, perzindu-se în aierul cálduf si molatec al chiliei. 

Párintele Neagoe, un cálugár bátrin, care era de pazá la 
patul necunoscufuluf, îşi viri mîna supt perna umplută cu paie, 
ridicâ puţin capul bolnavului in sus, apoi îl întrebă încet: 

— Ti-e mai bine? 

Necunoscutul încercă să se ridice; dar puterile îl părăsiră... 
Mai mult gemind, el răspunse: 

— Mal bine... —si ар, obosit, căzu ашыр ре и 
ехе . а 4 , 

Trecuseră două lunt de zile. Supt шы vîntului cald ce 
aburia din spre Crîm, zăpada sa topit; iar colnicii, frumoşii 
colnici ar Moldovei, se îmbrăcară în haina lor verde. Razele 
soarelui se drăgostiaii cu pămîntul umed, făcîndu-l să fumege 
de căldură. lar, în serile liniştite şi senine, ca pierdut prin 
văzduh, se auzia sunetul zguduitor de bucium, suflat pe cine 
ştie care munte. Şi dangátul talangel se prelungia printre văi, 
vestind că bogatele cirezi de vite aü pogorit pe cîmp. 

În mănăstire, toate acestea păreaŭ a trece fără nicio urmă. 
Locuitorii ef tăcuţi, ființele smerite de monahi, ce mai avea 
еї cu lumea? Ce rost avea pentru еї perindarea vremii, cînd, 
deşi trăind în această lume, ei aü părăsit-o de mult, cercetind 
dornici după alta, mai frumoasă, mai fericită ? Altarul sfint al 
Domnului si vietuire în sfinţenie: atîta e a lor, — încolo, nimic. 

Reînvierea naturii a adus cu sine şi viața necunoscutulut. 
Însănătoşat pe deplin, dinsul se primbla zilnic prin grădina 
largă a mănăstirii, sorbind cu nešat mirosul îmbătător al ierbii 


www.dacoromanica.ro 


558 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





în creştere şi ascultind cu drag la cîntecul plăcut al cucului, 
întors şi el odată cu primăvara. 

Călugării, cari-l priviaü ca pe un frate, E numiaŭ în glumă 
«fratele necunoscut» ; căci, deşi de citeva luni în mănăstire, el 
n'a fost destăinuit nimănui nimic despre sine. Şi acel cari i-au 
mintuit viaţa aŭ fost cu mult mai blinzi şi mai sfioşi, decît să 
fi căutat a-l face să vorbească. 

Numai seara, după rugăciune, cînd fiecare mergea spre chilia 
$a, se auziaü fraţii şoptindu-și în taină: 

— Oare, cine poate fi străinul? 

Айша ştia cu toţii; cá e Romin, se vedea după vorbă. lar 
cizmele lui roşii de cordovan, care le avea în picioare atunci 
cînd l-aü găsit la poartă, şi ріпіепії de argint, arátaü că dinsul 
trebuia să fi numărat ceva în lume. Nedumeriţi asupra intim- 
plării ciudate şi asupra omului tainic, diînşii dádeaü din cap; 
mal apoi, poftindu-şi noapte bună, se despártiaü ginditort, lá- 
sind în grija Domnului pe necunoscut si soarta lui. 

Iar zilele se scurgeaii una după alta, asămănindu-se între 
sine, în linişte deplină. 

Necunoscutul se îndrepta din zi în zi. Fraţii îl priviaü cu 
pucurie, căci îl tineaü ca pe al lor, — dar li venia cam cu 
greü, tăcerea lui cerbicoasá, Mal vîrtos Părintele Partenie, cel 
mal tînăr călugăr, nu se putea împăca de loc cu acest lucru, 
şi în nenumărate rînduri, se încercă a-l face să vorbească. Dar 
încercările luf ай rămas zădarnice ; la astfel de silinfe, din 
ochii necunoscutului 1 pîrjoliai, cu focul lor, nişte priviri care 
ȘI tăiat pofta pe multă vreme dea mal ştirici unele-altele. În- 
tr'una din zile însă se întîmplâ un lucru care dete de gîndi 
sfioşilor monahi. 

Era tocmai la masă, după rostirea rugăciunii. 

Necunoscutul —, carele şedea la locul cel din urmă, ca unul 
ce nu se afla în cinul monahal — se ridicâ încet, şi, pe cînd cu 
mina stîngă netezia fruntea lui frumoasă, de marmură, roti 
odată privirea peste fețele mirate ale părinţilor. Bátrinul egu- 
men, troienit de zăpada anilor trecuţi peste dinsul, își duse 
тіпа de-asupra achilor, ca o strașină de oprit lumina, şi pironi 
ochii săi slăbiți în privirea de jăratec a necunoscutului. 

Acesta stătu o clipă nemișcat, apoi zise: 

— <Cuvioşi Părinţi! Ca pe un nemernic, gonit de soartă, 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 559 








m'atí ridicat d'innaintea porţii acestei mănăstiri, $1 viaţa care 
m'a părăsit, atf chemat-o iarăşi în mine. Paloşulcare în acea 
noapte de iarnă а fulgerat capul miei, a pus o prăpastie adincá 
între mine si între lumea "n care am trăit. Azi, pe mine nimic 
nu má mal chiamă îndărăt, in lume, şi deci, după multe nopţi 
petrecute în nedormire, m'am hotărît a-mi închina viaţa Dom- 
nului; vreaü să rămîn aici în mănăstire! Viaţa aici mi-am do- 
bindit-o înnapoi, aici vroiesc să o petrec! 

«Spuneţi-mi, ca să fie cineva monah, de ce аге trebuintá ? 
Ей mă supun la toate, căci vreau să rămîn aici!» 

În sala lungă, domnià o tăcere ca în mormint. Călugării, 
priviaŭ miraţi la necunoscut, şi, în reflexul luminii palide de 
opait, feţele slăbite păreau a fi de ceară. 

Egumenul stătea ca fulgerat, cu mîna lîngă ureche, ca să 
auză mai bine, cu ochii ascunși în dosul sprîncenelor stufoase... 

Necunoscutul stătea încă tot în picioare, nemișcat, privind 
dureros la lumea amorfitá din jurul lui. 

El aștepta răspuns. 


Într'un tîrziă, ca trezit din farmecul unui basm bătrîn, se 
ridicá egumenul din fruntea mesil și, innáltindu-sí sprincenile 
bogate, lăsă să se vadă albastrul unui cer de primăvară, în 
chip de doi ochi cuminţi şi blînzi. 

— Străine ! începu bátrinul cu glas răsunător... 

— Eu-s Moldovean, nu străin! zise necunoscutul, în vreme 
ce ochii lui negri aruncau fulgerind în jurul lor o văpaie de 
scântei... 

— Străine, urmâ nemişcat unchiaşul, tu ai cetit ce este scris 
în fruntea. porții noastre cu slove suflate în aur, tu aï cetit 
acolo: «Veniţi la mine voi toţi, cari în viață crucea durerilor 
ca jugul afi purtat». Ce mai întrebi, dar? Este destul să 
fii nenorocit, să fif urmărit de soartă, pentru ca porţile lăcaşului 
acestuia să ti se deschidă! Fii dar binevenit la noi, în numele 
Domnului, Dumnezeului părinţilor noştri! 

Cu degetele lui slabe, bátrinul binecuvintá pe necunoscut 
cu semnul crucii. Acesta sta dus, nemișcat, cu capul pironit 
în piept, care, minat de návala simțţirilor, suia şi cobora са 
valurile Mării biciuite de vifor. 


560 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Cîteva clipe tinu această stare, apoi dînsul se întoarse încet, 
şi cu paşi nesiguri părăsi odaia. 

Pe urma lui călugării rámaserá nedumerití; în tăcerea chi- 
liei, pare că se auzia încă vibrarea vocii lui metalice. 

Sfioşi se ridicará mai tîrziu monahii de la masă, își poftirá 
somn uşor si apucară grăbiţi spre lăcaşurile lor tăcute, ducind 
fiecare în sufletul săi nedumerirea întîmplării a cárif martor 
fusese. După trei săptămîni de zile de la această întîmplare, 
necunoscutul a fost tuns întru monah, primind numele de 
Jeroteiü. 


II. 


Trei ani aü trecut de la această întîmplare. Era acum toamnă, 
toamna anului 1461. În vázduhul fumuriü şi mohorit, plutiaü 
stoluri de nori cenușii, incárcatí de aburi, plouind o ploaie 
măruntă pare cá cernitá prin sită, care desfunda drumurile 
Moldovet, făcînd dintr'insele o adevărată bătae a luf Dumnezeü. 

De săptămîni de zile tine aşa vremea. Cimpiile sint pustii, 
o tăcere de moarte domneşte peste şesurile depărtate, între- 
ruptă din cînd în cînd numai de croncănitul lugubru al cor- 
bilor cari aleargă prin aier, plutind, ca o conştiinţă rea, supt 
norii cenușii. Totul e așa de mut în pustiul acesta binecuvintat, 
încît ti se pare cá Natura ar fi omorît cu suflarea ei de farmec 
orice încercare de viață. 

Niciun lătrat de cîne, niciun sunet de talangă; aierul se 
aşeza grei ca si plumbul de-asupra pămîntului cleios. Din spre 
Apus se apropie, asemenea unui balaur răpitor, amurgul serii, 
îngrozind cu întunerecul sáü tăcerea mormîntală. 

Încet, el îşi întinde vălul de ceață peste întreg orizontul, 
imbrácind în haine de jale ființa tomnatecá a şesului pustiü. 

În amurgul serit, mănăstirea Hărlăului apare ca o zînă din 
basmele bátrine, cu páretii ef albi şi turnurile supţiri. Ca bä- 
taia unei inimi îngrozite, se aude toaca sunînd de rugăciune, 
pierzindu-se cu loviturile ei surde în nestîrşitul intunerec. Prin 
cerdacurile pardosite cu lespezi mari de .piatră, răzimate pe 
stilpi, máiestriff de mîna mesterilor din părți străine, grăbesc 
tăcuți spre biserică, ca nişte fantasme închipuite, tăcuţi ca si 
timpul, monahii sfioşi. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GAŞPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 561 


Rind pe rînd părăsesc chiliile lor tăcute, infundindu-se în 
besna misterioasă, pe cînd sandalele lor de lemn izbesc gră- 
bite pardoseala, făcînd-o să sune răguşit. 

În luminişul pinzos din fundul cerdacului iese la iveală con- 
turele uriaşe ale unui trup învelit în rasa de monah. 

Capul, neacoperit, cu o coroană de păr castaniü ce sămăna 
.a fi coama unui leü, cu fruntea înnaltă şi albă ca marmora, 
cu nasul prădalnic de vultur, aşa cum sta răzimat pe pieptul 
uriaş, părea cioplit din piatră, căreia închipuirea deslánfuitá 
îi insuflă viaţă. 

Cu pas încet, supt greutatea căruia însă răsună gangurile 
tácute, îşi іеа şi dinsul calea către biserică. 

În întunerecul crescînd al serii, figura luf uriaşă se pierde 
din ce in ce, închegîndu-se cu negura nopţii, rámiind dintr'insa 
numai o masă neagră fioroasă... 

Fantoma aceasta cu aspect de uriaş este Ierotel. intrat în 
tagma acelora cari singuri s'aă avintat din lume, el deveni 
cu trup, cu suflet, monah. 

Toaca de miazănoapte îl afla cetind Scriptura. la lumina 
. palidă de opaif, sorbind cu ochii lui сеї innecafí în scîntei 
învăţăturile mari ale Nazariteanului. De ce era tăcut mal în- 
naiate, a devenit acum închis cu totul, în ciuda si năcazul pă- 
rintelui Partenie, carele tot mai nădăjduia a lămuri cit de cît 
nedumeririle lui cu privire la dînsul. 

Si cu cît neastimpár aşteptaii şi fraţii ziua in care else va 
ridica la dingii, cînd vălul tainic se va ridica si el de pe tre- 
cutul necunoscutului! Ziua dorită a sosit şi a şi trecut, fără 
a împlini nădejdile întru nimic. 

Atit îşi mai aduc aminte toți că, după tundere, bátrinul 
egumen (fost şi el căpitan de arcaşi supt Alexandru Vodă-cel- 
Bun), i-a chemat la sine, şi, cînd a ieşit, ochi! îi erai plini 
de lacrimi; — aşa spunea Partenie, care a pindit, ascuns după 
un зір. 

Din spre biserică răsuna tainic cîntările religioase ale călu- 
gărilor, ráspindindu-se în văzduh ca nişte dureri innábugite. 
Ferestrele, cu ochii de sticlă cuprinşi în plumb, cum se frîngea 
pe dînşii lumina roşietică a făcliilor de ceară, părea nişte ochi 
aprinşi ce-și рігопіай dornici privirea în întunerecul păcătos 
al lumii. 


www.dacoromanica.ro 


562 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Apoi încetă şi cîntarea, şi luminile dispar şi ele, rînd pe rînd, 
Coridorul lung şi întunecat ma! răsună puțin, răspîndind în 
tăcerea nopţii ecoul sandalelor călugărești, Ca nişte stafil în 
noaptea de Sintoader, plutesc figurile de monahi, ты 
tăcute în chiliile lor. ' 

Peste lăcaşul sfint se pogori iarăşi liniştea ţintirimului, sfi şiată `: 
numai de tipátul ascuţit şi fioros al bufnifelor din turlele bisericii, 

Putea să fie pe la miezul nopţii, cînd părintele Paisie, por- 
tarul mănăstirii, sări din somn. 

I se păru că cineva a lovit cu ciocanul în poartă... 

Fără a scápára din cremene, el se furișă încet pănă la oblo- 
nul ferestruif, care, cu toată uritenia timpului, nu era închisă, 
şi-şi scoase, încet, capul pleşuv afară, scrutind cu ochii impre- 
jurimea. La început nu văzu nimic, peste puţin însă, îngrozit, 
151 trase îndărăt capul... În bezna nopţii de toamnă, un.stol de 
călăreți aştepta la poartă. Călugărul rămase ca pironit lîngă 
oblon: frica îl făcuse neputincios de orice mişcare. Ochii lui mari, 
de o nuanţă sticloasă eraü holbaţi în afară, pe cînd inima si 
pieptul ráreaü a fi încetat orice mişcare. 

Afară era tăcere: se vedea că eraü în aşteptare călăreţi, 
Numai ploaia măruntă, şi caii se auziaü cum frámintaü neráb- 
dători pămîntul desfundat. De odată, un glas rágugit,táié în- 
tunerecul, strigînd: 

— Loveste încă odată, Radule, căci pe semne sfinţii părinți 
vor fi la rugăciune. 

Un гіѕ infundat se auzi de undeva, d'indárát, şi-o lovitură în 
poartă, al cării sunet scurt se răspîndi-răpede în noapte. 

La auzul glasului răguşit, părintele Paisie rásuflà odată din 
adincul plămînilor, apoi se răpezi cu uşurinţa unui copil la cuiul 
în care spînzura o cheie mare şi grea, pe care apucînd-o 
cu amindouá miînile, se rápezi pe uşă afară. Aici însă, se izbi 
de o namilă neagră, ce sta ca o stîncă în mijlocul coridorului. 
Sărmanul portar, dînd peste acest obstacol neprevázut, rácni 
cuprins de groază, apol se îndoi de mijloc, pămîntul fugi de 
supt picioarele lui, şi bietul om căzu fără cunoştinţă de-alungul 
zidului de piatră. 

Namila se plecă peste el, îl ridicâ întocmai ca pe un copil 
în braţe, şi, ducîndu-l în chilie, îl aşeză pe patul de lemn. Lud 
apoi cheia şi porni cu paşi grăbiţi spre poartă. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 563 





A fost lerotei. Nu putuse dormi, şi, la întăia lovitură de cio- 
can, el părăsi aşternutul sáü (o pocravitfá aruncată peste o 
scindurá de stejar), curios de a cunoagte pe oaspele nocturn, 
е] se îndreptă spre poartă. Tocmai trecea pe lingă uşa por- 
tarului, cînd acesta, răpezindu-se afară, se izbi de dînsul cu 
„atîta putere, încît căzu la pămînt şi leşinâ. 

În timpul cînd Ierotei grăbia spre poartă, nerăbdarea celor 
din afară își ajunsese culmea. Loviturile curgeaü ca ploaia si 
după sunetul ce produceaü se putea cunoaşte cá, pe lîngă 
ciocanul de lemn, se folosiaă bărbăteşteşi de baltagele de fier cu 
snuchea ascuţită, în credință că poarta se va deschide mai 
„curînd. б, 

Ajuns la poartă, Ierotef lovi cheia, făcînd înnadins zgomot 
<u dinsa. Si 'n adevăr, cei din afară, auzind că umblă cineva, 

se liniştiră ; numai unul se încumetâ a mal zice cu un glas 
puternic: 

— Aoleü, Doamne! În ceata mea să fie Sfintiile Lor, cum 
„li sar uşura picioarele ! 

— Nu vorbi ca un págin, căpitane Tudore, nu-ţi şade bine! 
răspunse, mal din dreapta porţii, un altul, 

Căpitanul Tudor trebuie să fi avut răspunsul pe limbă, dat 
nu putu să-l scoată, căci, din dosul porţii, se auzi glasul lui 
Тегоїеї, tunind: 

— Cine-i? Cine turbură tăcerea lăcaşului sfint în ace:t ceas 
al nopţii ? 

— Noi! Cine altul? Mări, ce mai întrebare! — grăi voacea, 
care mai înnainte se tecunoscu a fi a căpitanului Tudor. 

Şi, încîntat de puterea minţii lui, în credința că a. luminat 
„din cale-afară pe călugăr, căpitanul începu a ride cu: hohot. 

— Nol? Aceasta o poate zice orişicine. Aveţi un nume, 
spuneti-l; de cumva vă e ruşine de el, atunci cale bună înna- 
intel, — răspunse călugărul. 

— Auzi, auzi! — răcni căpitanul. Ho, părinte, aşteaptă, că o 
să mal grăim пої putintel despre astă voroavá. 

Apoi, luindu-si avînt пой, strigâ: 

— Uşaaaa!!—şi, în acelaşi moment, izbi cu pı tere baltagul 
în poartă, încît titinele ferecate din stilpii de piatră tipará ce 
„durere, scirtiind. 

Din dosul porţii se auzi, un rîs botjocuritor: 


www.dacoromanica.ro 


564 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


— Ce mai viteji!... Îşi prind în luptă braţul cu porţile mä- 
năstirilor, pe care nu e cine să le păzească ls. 

Nimic nu se auzi în urma acestor cuvinte, —semn cá dum- 
nealur căpitanul îşi inghifise mînia. 

“Tăcerea finu cîteva secunde, — un veac perittu Ieroter. De-- 
venise atit de iritat în vremea acestei întîmplări, încît îi tre-- 
mura tot corpul. Singur nu-şi putea da seamă despre dinsul; pi-- 
cigarele i se muiaseră de odată, iar іпіта-ї zvicnia cu atîta 
putere, încît, de-ar fi trebuit să vorbească, n'ar fi fost în stare.- 

Loviturile în poartă incepurá din пой, însă cu atîta putere,- 
încît întreaga suflare din mănăstire se trezi din somn. Tre- 
murînd alergaü prin coridoare opaitele palide, purtate de că-- 
lugări somnoroșşi, cari grábiaü cu toţii spre poartă. 

leroteiă, stăpînindu-şi emoția, întrebă din пой: 

— Cine-i? 

În locul căpitanului răspunse acum o altă voace, mal metalică :- 

— Vulturii lui Nicolae Brateş din lagărul de la Şipot! 

leroteiă tresări, şi, de-ar fi fost ziuă, s'ar fi putut vedea fața 
lui devenind albă ca varul şi ochi! aceia grozavi pierzîndu-şi 
strălucirea, pentru o clipă, căci în clipa următoare îşi îndreptă 
corpul, își aruncâ înnapoi capul coperit in glugă, şi întoarse” 
de două ori cheia în zarul de fier al porţii. 

În momentul cînd aripile mari de stejar fură trase în lături, 
ca un puvoiü de munte năvăli în curte о ceată de călăreți.- 
Rasa, lui leroteiü se acoperi de-odată cu noxoiü,azvirlit de pi- 
cioarele cailor, cari, loviți şi еї de pinteni! călăreţilor, juca» 
pe loc, frămîntînd pămîntul mocirlos. 

De-odată unul din ei se întoarse spre călugăr şi, plecîndu-se- 
pe grumazul calului, își pironi ochii pe fata de ceară a aces- 
tuia. După ce-l privi, îl întrebă, cu un glas infundat, slobozit 
printre dinţi : 

— Tu ai deschis poarta? 

Peste fata lui Ieroteiü trecu o roşaţă de foc, ochii lui páreaü- 
a ieşi din orbite, şi, maï mult şoptind, ráspunse :: 

— Eu! 

— Aşa?! Tu ai fost? Ştii tu сіпе-ѕ ей? 

— Văd că ești om ca ceilalţi; de mai mult nu am lipsă! 

— N'ai lipsă ? Să nu-ţi fie cu bănat, părinte! 

— Tot aşa şi ţie! Ей пи mă tem: «dinte pentru dinte»! 


www.dacoromanica.ro 


"MIHAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 565 


— Hal? — rácni călăreţul. Acestea-s vorbe din Psaltire!, 
ŞI mîna lui ,ridicâ în sus biciuşca tătărască,.. 

Călugărul urmări mişcările luf cu ochi de vultur; la vederea 
biciuştii el рап, apoi răpede, ca fulgerul, înfipse mina їп ná- 
mile calului, stringindu-l din toatá puterea. 

Calul se,ridicá în două picioare, se întoarse apoi ca fulgerul 
ре loc şi, în cellalt moment, «căpitanul Tudor» se afla într'o baltă 
de lîngă poartă. 

Un hohot furtunos se șidicâ în jurul lui, párind a dovedi cá 
viteazul «căpitan Tyudor? nu se bucură de cine ştie ce iubire 
la dînşii. 

Si, în vreme ce, pe jumătate amefit de cădere, dinsul încerca 
să se ridice, unul dintre oşteni ЇЇ strigâ, rizind: 

— El, «cápitan Tudor», tu eşti cel d'intáiá vultur care a 
încercat să innoate! 

Hohotele începură din пой, şi nu mai voiaü să înceteze. 

Căpitanul se ridicâ şi-şi prinse calul ; apoi, scrignind din dinţi, 
aruncâ o privire plină de ură călugărului, care sta şi acum ne- 
mişcat lîngă poartă, si care părea a nu-l fi luat în seamă. 

Toate acestea se petrec într'un timp atît de scurt, încît că- 
lugării, cari abia ajunseră án curte, unde se şi amestecará cu 
-Ostenif sosiți, vorbind cu dînşii ca si cu nişte cunoscuţi vechi, 
ліш ajunseră să bage de seamă nimica. 

Osteanul, care mai odinioară făcuse haz de căpitan, se coborî 
„de pe sea şi se apropié de Ieroteiü, ce sta şi acum nemişcat, 
pierdut în gînduri. 

Oşteanul își scoase gluga, zicînd : 

— Bună seara, părinte, 

Călugărul dete numai din cap. 

— Nu eşti de mult la mănăstire? întrebă el din пой. 

— Nu! sunâ răspunsul scurt. 

— Se şi vede; altcum trebuie să ştii cá oştenii din Brateş 
„pot conáci aici în price ceas din zi ѕай din noapte! 

Şi, fără a mai aştepta răspunsul, întrebă: 

— De unde eşti, părinte, şi cum te chiamă ? 

Călugărul tresári. Apoi, mal mult soptind, el îi răspunse: 

— Din lume, şi mă numesc eroteiü ! i 

Osteanul îl privi lung, ардї adause= 

— Ей sint Hothogul,loan Tăutu, nepot de frate al Logofá- 
ului Măriei Sale. Dar, roguste, părinte, pot vorbi, în ceasul 


www.dacoromanica.ro 


566 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


acesta înnaintat, cu părintele egumen ?... mi-e grabă tare, căci 
în zori de zi soseşte grosul oştenilor, cu însuşi căpitanul Bra- 
tes; n'ai auzit de el, părinte? 

Fără afda cel mai mic răspuns, Ieroteiü plecă înnainte spre: 
coridor, făcînd semn hotnogului să-l urmeze. 

Peste puţin ef se oprirá înnaintea uşii de la locuinţa bátri- 
lui egumen, în care hotnogul bătu încet cu mínerul săbiei. 

Usa se deschise, şi, în lumina palidă de opait, apáru figura 
patriarhală a bătrinului monah. Cum dete cu ochii de severu 
oştean, își deschise braţele tremurînde, iar tînărul se aruncâ- 
într'însele cu un strigăt de bucurie. 


IH. 


Ieroteiü privi cu o vădită durere la scena ce se petrecea în- 
naintea luf. Apoi se întoarse încet, gînditor, indreptindu-se 
spre locuinfa sa. 

Ajuns în lăuntru, trase cu îngrijire závorul înnaintea uşii, 
şi se azvirli, îmbrăcat cum era, pe patul de lemn. Dar nu stătu 
mult; sări in sus şi începu a măsura cu paşi mari chilia in. 
lung şi lat, murmurind cuvinte neinfelese. De-odată apoi se 
opri în dreptul ferestruii ; ochii lui stinşi zburará în noaptea 
fără margeni, iar pieptul se ridicâ năvalnic în sus, dînd dru- 
mul unui oftat greu şi prelung, care se pierdu în văzduh, 
lăsînd în urmă numai o pată de abur pe sticla ferestruii. 

— Nu găsesc ей scăpare nicăieri? sopti el dus, nicăieri? 
Credeam că aici уоій rămînea în pace, necunoscut, şi iată că 
în cale-mi răsar ființe pe care credeam că le-am uitat de mult L 
О! soartă, tu crudul miei tovarăş, de ce má urmăreşti? Trage 
vălul uitării peste mine, să nu mai număr eü nimic în lume, 
tăcut să-mi duc durerea la locul cel din urmă! 

Şi omul uriaş, carele numai cu privirea ochilor putea opri 
bătaia inimii în piepturi, carele părea ca o stîncă de tare, 
copleşit de durerile une! vieţi trecute, își acoperi obrajii plin- 
gînd în hohote. ' 

De odată tresári. În ușă bătea cineva lin. 

Călugărul, care mai înnainte părea zdrobit, se ridicâ acum 
în toată mărimea lui, şi, pe cînd ultimele lacrămi se pierdeaü 
în barba lui frumoasă, cu glas aspru întrebă: 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 567 


— Gime-i? 

* — Tăutu, răspunse hotnogul. 

Iereteiü trase zăvorul de la uşă, lăsînd să intre tînărul oştean. 

Acesta-l rugă să-l ierte pentru că-i turburá somnul, dar, is- 
prăvindu-și solia la egumen, sa hotărît să nu se mai culce, şi 
à gândit că va petrece mai bine noaptea, de va veni la dinsul. 

leroteiă W arătă cu mîna aşternutul sărăcăcios, pe care se 
şi aruncâ hotnogul, iar dînsul rămase în picioare, răzimat de 
iuşciorul de la uşă. 

Hotnogul privia mirat la statura uriaşă a lut Ieroteiü, oprind 
'din cînd în cînd ochii asupra capului, ascuns în gluga de 
„postav. 

„Călugărul prinse a vorbi: 

— De unde şi pănă unde, jupin hotnoage? 

— Din tabăra de la Şipot, spre Suceava domnească ! 

— În ce treabă ? întrebă cel d'intáiü. 

Hotnogul se .gîndi puţin, apoi răspunse: 

— În treabă grea, părinte! Vulturul îşi caută soţie spre în- 
'tárirea cuibului. Înţelegi ? 

— Nu! răspunse călugărul mirat. 

Hotnogul zimbi a ride, apoi sucindu-și mustata lui neagră, 
zise cu mîndrie: ' | 

— Ascultă, părinte! Învingătorul de la Orbic şi Doljeşti, 
“acela carele a bătut zidurile Chilief, își caută azi soţie spre 
mărirea Moldovei.! Vulturul face cuib, să crească vulturi pentru 
țară! Cu alte vorbe, părinte, Vodă doreşte să se căsătorească. 
-Acuma pricepi ? 

Ochii luf leroteiii păreau scáldati in lacrămi. El îi ridicá 
spre сег şi zise cu glas serbătoresc : 

— Domnul, carele ocroteşte Moldova, să-i binecuvinteze le- 
:gátura şi braţul Lui puternic, să-i ajute pe toate căile vieţii 
-sale. -Zilnic voii innálta rugăciuni fierbinţi către Scaunul Lui 
cel preaxînnalt, şi el má va asculta pe mine, pe robul Lut umil! 

Tăutu îl privia cu luare aminte, apoi întoarse mersul vorbii, 
-şi-l întrebă: 

— Părinte, tot în călugărie ar fost? 

leroteiă tresări încet; pieptul i se ridicâ puţin, lăsînd cale 
-slobodă «unui suspin, care ieşi şuierind. Încet plecă el capul pe 
piept, şi «zise: 


www.dacoromanica.ro 


568 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


— De ce mă întrebi? 

— Aşa, vezi, apucătura aceia de azinoapte, cate a făcut pe 
Tudor să înnoate, îmi adusese aminte că apucătura aceia e 
foarte obişnuită la Tatari.... 

Călugărul se cutremurá, şi, căutînd să incunjute privirea sä- 
getătoare a hotnogului, zise încet: 

— Mă mir, căci ей am învăţat-o încă de copil de la un bä- 
trin arcas. Dar să lăsăm acestea şi să prindem vorba acolo 
unde am lăsat-o. i 

— Să-mi spul: cine e aleasa Domnului? i 

— Auzit-ai, părinte, de Simion, fiul luy Olelco, groaza Ta- 
tarilor ? 

Ochii hotnogului se opriră din noi asupra călugărului, 
Acesta îngălbeni la față şi trase gluga ma! afund pe cap. 

Într'un tárziü, după ce páru a se rásgindi, răspunse: 

— N'am auzit de el. Dar nici nu-i de mirare, căct zidurile 
tácute ale mănăstirilor nu sînt prielnice pentru noutăţi. 

Hotnogul zimbia iarăşi. Mintea lui tînără şi ageră părea а 
fi de'altă părere. 

Voiă să maï рше o întrebare călugărului, dar în acea clipă 
răsunâ toaca, chemînd monahii la rugăciune. 

leroteiii plecă spre uşă, gata a părăsi odaia; apoi se întoarse 
şi zise către hotnog: 

— Slujba va fi lungă, odihneşte-te puţin : ver fi avînd trebuinfá. 

Fără a mal aştepta răspuns, dinsul ieşi, lăsînd în urma luf 
pe hotnogul cufundat în gînduri de tot ciudat. 

Ë întrase in cap gîndul—de cînd cu căderea căpitanului — 
că acest călugăr trebuia să ascundă pe un altul, că rasa aceia 
neagră acopere un întreg trecut, poate plin de furtuni şi de 
patimi. 

Şi apoi toată purtarea călugărului nu i se prea părea limpede... 
Încercă a întreba pe bătrînul egumen, dar nu i-a dat răspuns, 
ci а încunjurat cu vorba. Aceasta l-a întărit şi mal tare în 
prepusul săii, şi dădu naştere dorinţii de a pătrunde în taina 
acestui om. Astfel se hotări apoi să petreacă rămăşița nopții 
în chilia lui leroteiă, nădăjduind că totuşi va putea prinde 
ceva de la dinsul. 

Cum am văzut însă, încercările luf ай rămas fără folos. 

Tolănit pe patul călugărului, hotnogul îşi frămînta mintea 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 569 


cu fel-de-fel de închipuiri, fără a găsi un singur punct de 
razim. 

«Ciudat», îngînâ el, gînditor, apoi, ca si cum ar fi voit să în- 
táreascá vre-un adevár, adause: «Nu, nu! Toate, numal cá- 
lugár nu poate fi! Să n'am eü parte de niciun cap de Tatar, 
de má ingel! Ce n'ar da Nicolae Brateş pentru un astfel de 
om, şi, iată-l, trebuie să putrezească intr'o rasă de monah! Ce 
putere uriaşă !... Mări! parcă văd fugarul căpitanului... De alt- 
fel, o să vorbesc eü cu căpitanul cel mare... 

Hotnogul murmurâ încă un timp, apoi se întoarse către pă- 
rete, iar răsuflarea lui grea şi regulată dovedia că somnul îl 
cuprinsese în braţele lui alinătoare. 


» 
* * 


Era ziuă albă cînd Paisie s'a trezit din somnul lui grei. Pri- 
via buimácit în jurul síü ; capul şi-l simfia greü ca plumbul, iar 
gîndurile vijiaü prin creierii lui аў ай, са vîntul de toamnă 
prin gangurile mănăstirii. Încet, cercă a-şi mişca mădularele, се 
páreaü amortite, şi, văzînd cá le poate, îşi luă inima "n dinți 
şi dintr'o săritură se pomeni în mijlocul chiliei. 

Trecu apoi la fereastră, deschise oblonul şi se aşeză lîngă 
dînsa. Aierul curat şi rece, care năvăli în odaie, răcori puțin 
creierul s&ü aprins. Încet, dinsul începu a-și împrospăta intim- 
plările de azi noapte ; dar, cu сїї 1 se limpezia mintea, cu atit 
mai vîrtos îl creştea mirarea asupra celor petrecute. 

De la un timp, bietul călugăr se încurcâ atît de mult în 
gînduri, încît, ne mai aflind niciun drum de ieşire, strigâ în- 
grozit : 

— «Pe moaştele Sfîntului Nicolae de la Mira, diavolul şi-a 
jucat menddrele lui cu mine! 

Şi, fără a mai gîndi asupra lucrului, luă o carte şi începu, 
cu glas mare, a ceti blăstemele luf Sin-Vásiiü. 

În vreme ce călugărul cetia, cufundat în grozăviile afuri- 
seniilor, uşa chiliei se deschise încet, si leroteiü intrâ, fără a 
produce cel mai mic zgomot. Se furişâ tiptil la spatele porta- 
rului, şi, auzind cetania acestuia, nu putu să oprească un zimbet 
blind, ce păru jucindu-se pe buzele lui palide. 

Îşi ridicâ minile şi le lăsă încet pe umerii portarului. 


www.dacoromanica.ro 


570 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Acesta, simțind atingerea unui străin, sări în lături ca muş- 
cat de şerpe. leroteiă îl privi zimbind, şi-l întrebâ : 

— Te-ai speriat, frate ? 

— De se întîmpla aceasta noaptea cu mine, mine poate in- 
tram ca portar, colo, sus... — răspunse Paisie, arătînd cu degetul 
spre cer. Peste tot, — urmâ el —, de azinoapte, tot de lucruri 
nemai pomenite daŭ! Oh, frate Іегоѓеій, Dumnezeu să te pä- 
zească, să nu păţeşti ceia ce am pátit ей azinoapte! Doamne, 
fii cu mine! Parcă a bătut cineva în poartă... Cînd scot capul 
şi ей afară, văd un stol de călăreţi tábáriti în jurul porţii. Tă- 
ceaü ca nişte stafii... Mă apucase o groază... Era tocmai miezul 
nopţii. Atunci aud un glas, despre care puteam jura că e al 
unui hotnog din ceata lui Nicolae Brateş. Liniştit, apuc cheia 
ca să deschid poarta, căci dînşii ай intrare orişicînd; dar, cînd 
dati să ies din chilie... Domne miluieşte! mă izbesc de o na- 
milă neagră... (călugărul își făcu trei cruci). M'am îngrozit așa 
de tare, încît am pierdut simtirile, şi nu mai ştii ce s'a intim- 
plat. Una e mai presus de toate: diavolul m'a ispitit urit... 
O să-l rog pe bătrînul Anastasie să-mi cetească mine, în zori, 
o moliftă de curăţire... Oh, a fost ceva înfricoşat! — adause el 
şi-şi mal făcu cîteva cruci. 

Ieroteiü îl asculta liniştit, şi numai din cînd în cînd își în- 
torcea capul spre fereastră, pentru ca Paisie să nu vadă zim- 
betul ce apărea ca un pribeag pe supt musteţile-i stufoase. 

După ce isprăvi portarul cu povestea páfaniel sale, Iero- 
teiü îl linişti, istorisind şi dînsul faptele nopţii. Călugărul 
vedea cum se pierd rînd pe rînd fantasmele lui închipuite, 
îl asculta cu ochii holbati şi gura deschisă. Şi, după ce a auzit 
toate, parcă tot nu-i era inima la loc. Mai întrebă odată: 

— Frate, nu glumesti ? 

Pe fruntea lui leroteiü, brazdele incepurá a se săpa, şi, ca 
un sunet de otel sunâ răspunsul: 

— Ти ştii cá ей nu caut gluma.—Apoi, са şi cum amintiri 
trecute i-ar fi trecut prin creier, adause, mai mult pentru sine: 

— A fost un timp cînd glumiam şi eü, dar a trecut de mult... 
ori poate nici n'a fost, nici cînd, ci numai l-am visat... 

Ochii lui se făcură Іисії, ca şi cînd ar fi fost podidiţi de 
lacrimi: Întoarse capul spre fereastra deschisă, privind afară 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 571 





la cîmpiile nesfirsite, de-asupra cărora plutia, ca un zid nepă- 
truns, negura dimineţii de toamnă. 

Portarul îl privi lung, dete din cap, ridicâ din umeri nedu- 
merit, voind parcă să zică: O fi şi cum zici tu, dar eü cred 
totuşi că am fost ispitit! 

Cucernic, îşi aruncâ privirea spre icoanele din părete, căscînd 
alene. Era încă tot obosit şi, fără a lua seama de Ieroteiü, 
carele sta şi acum visător, se trînti pe aşternut, îşi încrucişă 
mînile supt cap, şi pironi ochii în grinzile chiliei. 

Din cînd în cînd căsca din puteri, scotind sunete са dulăii 
de la stîni în zilele de arşiţe ale verii. 

Ieroteiü sta încă tot la fereastră, cufundat în gînduri si în 
privirea negurif, care supt razele soarelui tomnatic se sfisia, 
răsfirîndu-se în văzduh, са un vis urit în preajma deşteptării. 

Soarele ieşise acum de după pînza de nori, revărsind razele 
sale peste şesul întins. Cit putea ochiul cuprinde, era totul 
scăldat în lumină. 

Ca în poveşti, în cursul nopţii s'a fost întors timpul. Numai 
aburii cari iesiaü din pămînt, şi bălțile de apă care păreaiitot 
atîtea oglinzi, mai arátaü deosebirea între azi şi ieri. 

Ieroteiü tresări de-odată, şi-şi duse fruntea înnainte, sărutînd 
depărtarea. 

Jos de tot, pe la margenea unor dimbulefe mici, pe drumul 
ce vine de la laşi, se vedea ceva lucind în soare. 

Din depărtare, părea un şerpe de oţel, care tot creştea şi se 
lungia, pe cînd razele soarelui păreau a fi găsit prieteni buni, 
de joc, in solzii luf de oţel. De ce venia însă mal aproape, 
înfăţişarea i se schimba..., şi nu peste mult, în locul şerpelui de 
oţel, se vedea înnaintînd, încet, pe drumul grei, o ceată cam de 
trei sute de călăreţi. 

leroteiii gicise de mult cine erai călăreţii. Inima lui, care 
izbia grozav în coşul pieptului, carele se ridica ca un foc, îi 
spusese de mult că aceia cari se apropie, sînt călăreţi! lui Brateş, 
şi, în mijlocul lor, călăreşte Brateş însuşi... Її spusese doar azi- 
noapte hotnogul că pleacă în petit, să caute păreche vul- 
turului. 

El părăsi fereastra, merse la pat, şi sculă pe portar, carele 
nu se ruşinase a adormi: 


www.dacoromanica.ro 


572 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





— Ce-i, cine-l ?, răcni călugărul somnoros, inchipuindu-si din 
пой vre-o ispită. 

În loc de răspuns, leroteiii îl duse la fereastră, şi arătă cu 
mîna spre oastea care se apropia. 

— Pe sufletul тіей ! — strigà portarul,— e Brateş cu ostenil 
luf... îi cunosc după îmbrăcămintea roşie si fugarit negri. Sá 
dăm veste egumenului! Si, fără a mal zice ceva, călugărul o 
luă pe uşă afară. 

leroteiá mai privi odată, prin fereastră, la oştenii cari se 
apropia ; apoi, cuprins parcă de un gînd straniu, părăsi odaia 
îndreptîndu-se spre locuinţa sa. (Urmează.) 


SARAÁCIAL 





Záü, eü nu şiiii ce necaz am pe oamenii ăştia! Barem cit trăiesc, să 
spuie şi ei tot ce ştii. Sint unii cari doar tac aşa, tac, şi de ştiut, 
pici dracu nu-i întrece... 

Mi-e necaz şi pe mine că nu l-am luat la «resteü» ca să spuie, cá 
vezi, odată, intr'o dimineaţă auzi clopotul: banc-bane !-banc-bane ! —, şi 
cine auzi c'a murit?: Moş Cutare, ori Cutare!.. — Tiu-u-u!... Mă, da’ 
multe mai ştia şi ăsta, má! Dumnezeü sa-l ierte!... А murit!, — s'a 
dus cu ele... 

Vezi, de-asta zic că mi-e necaz pe om! Să spuie tot ce stie cit trá- 
leste: cind o muri, nimic n'o mai folosi! Că, dacă le spune cind trăieşte, 
apol vorba se întinde, şi nu se mai isprăveşte... 

Cîţi maŭ murit de-alde-ăştia pănă acum, şi cite-or fi ştiut ell... Ef, 
dar ri să li faci? Nu mai ai ce; s'a dus, sa dus!... S'aü dus cu ele 
eu tot... 

Jacátà-má ştii şi ей atit, una, si pe asta o spuiü : 

Eraü doi frati, nu mai multi, doi! Trăiseră ei bine, bine de tot pănă 
la un rind de vreme, cind unul din еї, cum făcuse, cum dresese, că 
scăpătase de tot-de-tot- de-tot !... Îi mai rămăsese, — vorba Romiînului, — 
ce era pe el şi în ladă! Si-apoi, după una şi alta, mai avea omul şi-un 
Jin de copii, de-i iucurcai dacă voiai să-i numeri... 

Toate ca toate, heeee!...; da’ intr'o zi cind se uită pe poliţă, văzu o 
mutră, aga ca o femeie: 

— Еһееее !... Da? cu tine ce-o mai fi pe-aci, jupineaso ? Cum te-i fi 
suligat ? Si cine zici că-mi esti ? 

— E, cine sint?!» Nu vezi ? Sint Sărăcia... 

— А !... Sărăcia ? 1... Hei bată-te în cap să te bată; da? cum má-I fi 
găsit taman pe mine?! Alţii nu mai erai? 

— Cum să te găsesc?! Dine!... 


1 О foarte depărtată variantă, în «Ramuri», n-r 22 din an. III. 


N. I. DUMITRASCU-RENY : SĂRĂCIA 573 


— Si la ce-ai venit? 

— Ei, maf mă întrebi la ce am venit; am venit ca să-ţi [їй de urit!... 

— Aşa ? Bine dacă e aşa!... Păi atunci dá-te jos, ca să petrecem.. 

Şi s'a dat jos Sărăcia. 

Caută el încolo, caută pe dincolo, scorbeleste pe ici, — scoate tot ce 
:re omul, şi se pun pe petrecere, şi petrec, petrec, taina celuia: 


«Nu petrec de voie bună 

Ci că mă tine de mină !» 
ori 

«Nu petrec de vrerea mea, 

Ci petrec de-a altuia !» 


pănă, stil, incepu să-i roşească şi omului nostru vătraiul, in foc de 
paie... Şi се ziceţi că-i dete lui prin gind? 

— раї bine, tu ai venit la mine... Aşa e? Dar, dacă te-ai duce la altul, 
zmacheo, acela cum ar face să se scape de tine?... 

— Bine!, — zise Sărăcia, ce se cam chefise; — scapă numai dară 
m'ar băga intr'un os lepădat, şi l-ar astupa cu plumb topit, şi apoi m'ar 
arunca in cutare baltă din cutare loc... 

— Se poate 9... zise Rominul cu jumătate de glas. 

Si, cum auzi aşa, chemă pe nevastă-sa răpede, şi-i zise: 

— Fă! Vezi tu ce-a dat peste noi; dă fuga pe cimp, pe unde or fi 
mîncat cinii vre-o vită, şi iea un os, un fluier de picior de cal ori de 
boi, şi vino încoace, să-i facem de petrecanie ágtil Sărăcii... 

Dete fuga femeia şi veni c'un os de cal mare, mare... Îl spălă bine, 
frumos, şi-l dete lui bărbatu-săii, de-l reteză la un capăt şi plecă cu el 
la Sărăcie: 

— Da’ bine..., cum о să intri tu, o matahală, numat intr'ást oscior ? 

— Eí, cum o să intru, iată mă fac aga!... ghemuindu-se ca să aibă 
loc în gura osului... 

Doar a intrat, şi el: pac, îlastupâ cu plumb topit! Ea răpede se 
trezi. Cá hir, cá mir, de-aş! G: să-i mal dea el drumul, că de-abia o 
apucase acolo. 

lea osul in subţioară şi plecă să-l arunce în balta aceia unde zisese ea 
mai 'nnainte. A aruncat-o, şi apoi a venit acasă... 

De aici innainte, unde începu, nene, să se întremeze şi bietul om al 
nostru, şi se 'mbogăţeşte..., dé, aaaş!... nici banilor nu mai putea să li 
He socoteala... 

Cind vede frăţine-săi aşa (ăsta era putred de bogat), — că-l intrecuse 
şi pe el în bogăţie —, ií şi puse gind гай... Si se duce la el... 

— Păi bine, mă, cum făcuşi de te ardicaşi şi tu? 

— F, cum să fac; am gonit Sărăcia.. 

— Păi cum al făcut de-ai gonit-o? 

— Bine! Cum să fac?!, am ghemuit-o şi am pus-o într'un os, l-am 
lipit apoi cu plumb, şi am dus-o deam aruncat-o în balta cutare... 

— Taci, frate, aşa aí făcut ?... 

Şi-i trásni prin minte un gind: «— Ia să má duc s'o scot ей de-acolo, 
să i se ducă iar pe cap...v. Şi aşa şi face. Se duce pe malul bălții, şi 
strigă : 

— Неї, Sărăcie !... U-u-u-u! Sărăcie!... 

-— Aud-aud !... 


574 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











— Da' unde eşti băgată ? 

— ]lote-aici ! 

— Unde, fá? 

— lote-mă, nu mă vezi ? te în osul ăsta de supt picioru-ţi... 

Bagá mina 'n apă, iea osul şi-l destupă... Zvip! şi iasă. 

Cum se vede scăpată Sărăcia, hait, il şi iea de după git si 'ncepe 
să-l sărute... ' 

— Da’ ce-o mat fi, fá? L.. Ce-o mai fi 2... Că prea mă 'ndràágostisi 
răpede... Ce al? 

— E, mai mă întrebi ce am, iote sint а ta de-acum innainte !... 

— Cum a mea? 

— lote-a ta!... 

— Păi... cum ?... Fá- má să 'ntáleg... 

— [ote bine! 

— Aşa ?!!... Ei, drácia draculuj,.. ей avuseiü milă de tine, de te 
desfácuiü ca să te ducl la frate-mieü, c'acolo... 

— Раі... dacă ai milă de mine. eum o să mă mai duc la frate-tăi? 
Că el tot într'una má goneste.. Nu văzuşi ce-mi mai fácuse ? Cum o sa 
má mai duc ей la el? Merg cu tine, că tu, уай ей, cá aí milă de mine !... 

A patit-o sáracu' !... 

Curat vorba celuia: 


«Nu pune gind гай cuiva 
Că tot peste el vei da !» 


«Ai umblat cit af umblat, 
Dar acum ţi s'a infundat !» 


Si a început să scadă de vedeai cu ochif, pănă a ajuns intr'un an 
leftăr, gol puşcă, ре cind la frate-sáü mişuna lumea in toate părţile 
la muncă... 

Si asa! 

(Din SinestI- Vilcea.) 
N. I. DUMITRAŞCU (RENy). 


CĂRŢI NOUĂ 


Mai de mult încă publică d-ra Ecaterina Pitiş poesif, prin revistele 
din ţară şi din Ungaria. Multi nu le-or fi cetit. Cetirea versurilor, mai 
ales intr'un timp cînd ele se pot face atit de uşor aşa de bune, e legata 
de о mulţime de imprejurăr,, între care joaca un rol de căpetenie cu- 
nogtinta persoanei şi vecluma de gaz-te. Şi сша le-ar fi avut o autoare 
care e numai o fată săraca, locuini la o parte de lume şi aproape lao 
parte de cărţile ei, intr'o casufa din Braşov, lingă o mamă bolnava care-l 
e tot pe lume? 

Oricine ar fi cetit în treacat „versuri purtind această iscalitură simplă 
trebuia să recunească, nu numai cá ele sint corecte, dar cá din ele se 
desface un spirit de sáuátate curată, de vi:are cuminte, de înţelegere 
iubitoare pentru tot ce poate încunjura un suflet tinăr care nu cere 
decit să vadă, să audă, să admire, să ргісвара. Accente de pasiune 


N. IORGA: CĂRŢI NOUĂ 575 


uu, ci doar citeva tinguiri sfioase ori гіупігї poetice. În schimb însă o 
sumă de lucruri adevarate şi duioase intr'o statornica armonie simplă. 
Миа pentru ce se pierde din viaţa omului ori din frumuseţa naturii, 
un gind de soră pentru pasările cerului şi codrului, o lacrimă pentru 
cel morţi în uitare — şi ce frumoasă e bucata саге pomeneşte pe morţii 
părăsiţi in cimitirul străin, unde doar roua dacă plinge pentru еї! — 
un zimbet de mingiiere pentru сеї ce muncesc în suferinţă — tabloul 
de secetă, — o dezmierdare pentru florile grădinii de-acasă, un suspin 
de primăvară, o licărire de dor pentru cei pierduţi, o mustrare pentru 
viaţa ce se vesteşte sumbră celor mici şi singurateci. Une ori, ca în 
«Primăvară», îndemnul de a lăsa tot pentru a asculta glasul firii 
nouă, o filosofie care de la Eminescu încoace ni e familiară. 

Se va zice: lucruri cunoscute. De sigur, ele nu fac să fie cetite cind 
le scrie un tehnician experient, care-şi combină mijloacele. Cu astfel 
de teme poetice e insă acelaşi lucru ca şi cu vechile cintece ale popo- 
rului: fiecare glas tinăr le face nouă, şi încă odată simţi cît sint de 
duioase. Fetele de astăzi să cetească aceia ce scrie una din ele ; se vor 
recunoaşte în scrisul Ecaterinei Pilis, dacă vor avea puritatea şi mo- 
destia ei. Alte fete vor celi pe urma alte cintece. Таг din aceste flori 
de primăvară unele nu se vor trece nici atunci. 


În orice rînd scrie d. 1. Adam, vibrează emoția artistică, se simte şi 
о simţire aleasă şi o nobilă ambiţie de a spune altfel decit cei mulţi. 
De aceia, în scene ale naturii revoliate sai mărilor linigtite, în pre- 
sentarea sufletelor de o elementară putere, d. Adam poate hirui pe 
oricine prin energia poetică. ` 

Va fi căutat vre-odată măsura şi răgazul? Poate nu. Dacă е altfel, 
i-a fost truda in zădar. Si în această culegere de nuvele vindute une: 
biblioteci comerciale de cărlicele icftene, cu un titlu care, din nevoi 
de negot, spune prea mult, gustul e jignit adesea, — de şi nu ca şi 
în alte scrieri mai vechi, şi sufletul nu poate gusta liniştit povestirea 
acestui scriitor de uu talent personal şi putiu cam sălbatec, care nu 
şi-a ales totdeauna bine iodelele. Chipuri nu rămîn în minte, nici alte 
amintiri, dar rămîne sensatia uni zguduituri puternice. Şi nu orice 
scriitor o poate da. | 


D. Corneliu Botez, magistrat, are o veche admiraţie pentru Eminescu. 
Fiind citva timp la Bntoşani, oraşul poetului, d-sa a lucrat cu zel şi 
serios la culegerea de ştiri nouă cu privire la el. E foarte bogală cu- 
legerea ce a făcut, — de informaţii, date, fotografii, facsimile. O dă acum 
întrun volum de omagiu, frumos tipărit şi ilustrat, care va fi indispen- 
sahi! oricut se va ocupa de marele scriitor. 

Şi d. Slavici a adaus amintirile sale despre Eminescu, nu atita pre- 
cise, cit pline de înțelegere prietenească. Restul, — reproduceri. Partiale 
şi гай alese. Un profesor а spicuit prin opera in prosă a lu: Eminescu 
pentru a-i putea da crezul: în chestia evreiască poetul avea păreri 
drepte şi crude ; d. Forfu, profesorul, cearcă a le imblinzi prin inter- 
pretarea sa. Şi acesta un defect al volumului: residuul socialist şi 
cărdăşia cu alde Sanieleibici. S» putea aştepta o adevărată bibliografie. 

Cum zic, informaţia căpătată prin indelungate stráduinf^ de d. Botez 
face valoarea volumului de omagiu pios. 


N. IORGA, 


576 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





CRONICA LITERARĂ. 





Cărţi, D. A. Papadopulos-Kerameus tipăreşte pentru «Societatea ar- 
heologică» din Petersburg vestita «Erminie a zugravilor» de Dionisie din 
Fura, — care a fost tradusă şi pentru vechii noştri zugravi de biserint. 

Felurite. La mormintul de la Belu al lui Eminescu a vorbit d. I. 
Slavici, dorind «ca spiritul lui să pătrundă in toate straturile neamului 
romănescy». 

* Numai în Arad s'a serbătorit, peste munţi, amintirea lui Eminescu, 

Acolo aă vorbit dd. Gh. Pop despre Eminescu cugetător, Victor 
Stanciu, despre viaţa, C. Bucşan despre iubirea lui. 

* «Tribuna» (n-l 131) cere acelor cari ştii ceva despre Eminescu să 
vorbească. 

* Programul serbării pentru Eminescu la Suceava: 

Societăţile «Şcoala Romină», «Ciprian Porumbescu» şi «Clubul romina» 
aü dat în seara de 1-iü Iulie st. n. o «serbare comemorativă» în amin- 
tirea a 20 de ani de la moartea lu! Eminescu, cu următorul program: 

1). «Rugăciune», cor mixt; 2). «Cuvint comemorativ», rostit de d. dr. 
Eusebiu Popovici ; 3). «Codrule, codrutule» şi «La mijloc de codru des», 
coruri bárbatesti; 4). declamări din Eminescu, de d. О. сау. de So- 
rocean ; 5). «Ultima dorinţă» şi «Chemarea pădurii», soluri de d. L. To- 
moiagă ; 6) «Doina», cor mixt, sopran-solo, de d-na Procopovici ; 7) «La 
arme», cor mixt. 

* Primim acest apel din Bucovina: 

«Română 1 


Cultul се manifestă un neam față de bărbaţii săi mari, este inde- 
і linivea celei mai innalte datorii faţă de demnitatea sa naţională. Drept 
acela «Asociaţia învăţătorilor romini din districtul Cimpulung» va co- 
memora, Luni, in 12 Iulie a. c., ziua morţii celui mai mare poet şi cu- 
petător al neamului romănesc, Mihail Eminescu, la care festivitate invită 
pe tot Rominul din localitate şi imprejurime. 

Programul festivităţii : 

L. Dimineaţa: serviciu divin la oarele 8, in biserica Sf. Nicolae. 

Il. După masă, la oarele 3, in sala palatului comunal: 1). «Cuvint 
festiv», rostit de d. G. Rotariu-Roticá ; 2). «Dorinţa», cuvinte de M. Emi- 
nescu, musica de S. Forgaci; 3). «Carmen Saeculare» de St. O. losif 
si D. Anghel, declamatá de d-ra V. Bacinschi şi d. I. Ursu; 4). «Vezi 
rindunelele se duc», cuvinte de M. Eminescu. cor bârbătesc de. I. Vo- 
robchievici; 5). «De-aş avea», cuvinte de M. Eminescu, musica de G. 
Sorban ; 6). «Luceafărul», de M. Eminescu, declamat de d-ra V. Ba- 
cinschi; 7). «Somnoroase pásárele», cuvinte de M. Eminescu, musica de 
Tudor сау. de Flondor ; 8). «Satira a 3-a», de M. Emine-cu, declamatá 
de d. E. Boca; 9). «Ce te legeni codrule», cuvinte de M. Eminescu, 
musica de L Vorobchievici ; 10). «Icoane din viaţa lui Eminescu», re- 
produse cu schiopticul». 

Reviste. Învăţătorii din eparhia Caransebeşului încep a publică o nouă 
foaie pedagogică, «Educatorul», care apare la Oraviţa. 

* În «Junimea literară» un act de judecată de la Grigore Matei-Vodă 
Ghica, o vioaie schiță de L Gramada despre întoarcerea moaştelor Sf. 
loan celui Noii şi o poesie de V. Hutan. 





La un vechiii cîmp de luptă: Sculenii. 


——s 


Peste dealuri învălmăşite, pe care pasc turme risipite огї vi- 
tele albe ale mahalagiilor ieșeni pe lîngă capra naţională а 
Evreimii locale, ori pe şoseaua care duce spre Prut, între la- 
nuri şi pajişti care la sfîrşitul luf Iunie se rásfatá într'o uriaşă 
înflorire triumfătoare, se ajunge pe supt pădurea care cuprinde 
pe culme sus biserica din Stînca, străjuind albă ca un turn de 
pază războinică asupra graniței apropiate, la Sculeni. 

O dungă de Prut, nu galbenă, umilită, tirindu-s! grei no- 
roiul cleios de lut, ci limpede, albastră, ca apele Nistrului de- 
părtat, se vede numai de aproape, curgînd supt malul jos, plin 
de iarbă innaltá şi de toate florile. Abia ici şi colo, la пої, sálcit 
își inting frunzele de argint in unda incretitá. În față, unde 
copacii se îndeasă oprind privirea, e un colt ce se fine tot de 
Romănia, o sálbatecá insulă pustie, care va fi şi astăzi bună 
de contrabandă, cu toată paza grănicerilor nol şi a Cazacilor 
de peste гїй; pescarii cu nádragii sumeşi își fac de lucru ре 
margine. 

De departe se vedeaii înnălbind case între grădini, pe un 
loc ceva maï răsărit, pe cînd şi mai sus, in fara romănească 
smulsă de Ruși, alte clădiri rásáriaü rázlet, albe, în acelaşi 
cadru de puternică verdeață a pometului din livezi. Iată la în- 
trare, într'o împrejmuire rea, plopi foarte bătrîni incunjurind 
cu sumbrul lor pătrat înnalt un loc gol, unde a fost de sigur 
odată o clădire, din care însă nicio urmă nu se mai descopere 
în sălbateca năvală a buruienilor înflorite. Apoi vin căsuțe ro- 
măneşti, slabe, supt stuf neîngrijit, cu ochiuri mărunte de fe- 
reastă, cu tărcături albastre, roşii pe păreţi şi pe simplii stilpr, 


www.dacoromanica.ro 


578 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
abia vristati la mijloc de o táieturá, aï cerdacelor; ográzi pá- 
rásite, cu cite un maşcat la fereastá; nicio grădină. Scoala,— 
o casă teráneascá de felul celorlalte: este o învăţătoare, care 
lipseşte in vacanţă şi despre care scolárifele $14 să spuie cum 
o chema înnainte de măritiş, pe urmă şi de la divorţ încoace; 
altfel fetele ştii să ceteascá: de la părinţi, ni se spune cu pri» 
vire la una din ele. 

În mijlocul acestui nenorocit sat, cu 80 de famili! romăneşti, 
adecă omeneşti, care toate дай «bezmát», deci bezmen, embatic, 
boierilor de la Stînca, din castelul alb de sus, foarte sus, — e çens 
trul jidovesc,— căci Sculenii sint un tîrg. Marea şi buna casă 
veche, cu două rînduri, poartă pe fronton О inscripţie ebraică: 
acolo e cealaltă şcoală, sinagogă şi sală de cursuri a belfe= 
rului profesor. La începutul lungii alei de sălcii care duce la 
un sat mai ca oamenii şi Ја rosturi de gospodărie a propries 
tátil, înnaintea unei case de miserie şi putoare se prăjesc la 
soare un lung şir de Evrei: bunic, bunică, tată, mamă, fete, 
flăcăi, spuză măruntă de copil рої şi murdari, într'un amestec 
de bărbi, perciuni, zdrenfe colorate, cirpe de cap şi cămeşi 
scoase afară din pantaloni. 

Cască gura toată ziua, aceştia şi alţii cari staü ре la colfu- 
rile medeanului cu mina 'n şolduri ori își tiresc papucii, eiz- 
mele pe drumul de praf; cască gura toţi, şi minincá bine. Cir- 
ciuma — după legea nouă — nu e însă a lor, şi nici prăvălit 
n'aü, acești Evrei, şi еї bezmălari aY marelui proprietar, cari 
fac două treimi din poporaţia tirgului. Ofiţerul, grănicerii sint 
acolo ca să păzească bine granița. Atunci de unde huzurul cu 
burta plină ia soarele de Iulie, pe cînd ai noştri trudesc pe 
brazdă, lingă Bucovinenii, Cordunenit, ce vin în tabunuri, cu 
pălării înguste 'n margent, cămăși altfc! cusute, cu care pline 
de unelte, «străini» înfricoşaţi şi priviţi cu ochi ră! ? 

Intreabă pe săcarul nalt, vinjos, spin, cu ochii blinzt, care 
mînă vitutele satului pe malul înflorit şi se fine cu 24 de let 
pe lună, el, nevasta si copilul, fără a dori mar mult si a se sili 
pentru îmbunătăţirea soartei lui, de care se pare că nu sufere, 
Oamenilor li merge greii: aü biruri, bezmăt şi nácazurl; la 
«rivulutie» boierul n'a vrut să-i facă stăpîni pe locurile lor de 
casă. Unii sînt aspri cu el, din сеї cari trag cu puşca la un 
gest de nesupunere saü un semn de lipsă de respect a sclavu- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: LA UN VECHIÜ CÎMP DE LUPTĂ: SCULENII 579 


Jui. Se simt un «neam blástímat» ; Evreii sînt altfel, fiindcă 
altfel i-a lăsat Dumnezeü. Er aü «idiie» şi din ea se tin. Pe 
„cînd Rominul, ori e sărac, ori nu vrea să piardă nimic. Si, în 
„sfîrşit, n'are «idiie». 

Аа stiü. Rosturi mat innalte nu-i privesc. «Се-ї peste 
Prut ?» — Altă ţară. — A cul? — A Rusului. — Dar cu dreptul 
a cul e? — À cul... o are!» 

Nu-i popă, nu-i biserică. Le caută săracii acestui cuib de 
„calicie şi prostie la dot chilometri. Pe morţi nu-i duc însă pănă 
„acolo. La capăt, lîngă Prut, unde floarea sălbatecă se ridică 
maï cît statul de om, amestecată cu рше de zarzár, de stejar, 
răsăriţi în voie, neadusí, neingrijiff, nestápinit! de nimeni, este 
„о căsuţă albă cu două cruci pe coperişul de sindilá. Înnuntru, 
nicio icoană, nicio carte, ci numai cele două năsălil ale mor- 
Шог săraci. 


Că a fost odată aici o luptă, fără puteri multe ori vitejie 
„mare, însă, oricum, lupta dintre apăsători şi un neam doritor 
„de libertate, prins în războiul sfînt al dezrobirii sale, că aici 
Grecii ай fost striviţi, măcelăriți зай izgoniți peste Prut, unde 
oşti rusești înşiruite priviaü, cu ochi duşmani pentru Turci, cu 
„ochi creştini frățeşti pentru Greci,—aceasta o ştiii puţini. Dar bă- 
-trinif maf vorbesc une ori de páfania «volintirilor» lîngă Tinta 
„şi pe toată întinderea şesului, de ascunzătorile lor айїпсї, pă- 
strate pănă azi în «malul» înnalt de la Stînca. 

«Jalnica Tragodie», naiva poemă căinătoare a bátrinulut 
Vornic Alecu Beldiman, spune amănunţit această poveste, a 
.cáril amintire se şterge cu încetul din minţile oamenilor ce 
aŭ văzut-o. Cetind din пой lungile versuri ticăite, după cu- 
noaşterea locurilor, le înţelegi mat bine. lată plecarea Turcilor 
din laşi la 13 Iulie. «Urdia» se opreşte intiiü «la Сорой», tîr- 
guşorul de azi, cu puţine case de negustori evrei, pîndind la 
„drum cu precupetia şi samsarlicul, — pe atunci Evreii ieşeni, 
trezindu-se din groaznica frică pe care li-o făcuseră eteriştii, 
„Căutaii pe «ráí» şi-l tiriaü pe stradă, pănă nu se mal puteai 
ținea în picioare şi, tăbărînd asupra celor istoviti de puteri, її 
„ucideaii cu nesaf: 

JidoviY se rásvrátise, si toți ráit ridicați, 
РАгіла că-s volintiri vr'unil, îl tăiat nejudecht! : 


www.dacoromanica.ro 


580 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











Pe uliţă stirvuri multe, căci, ducind, iy tiriia', 
Si, unde cădea vre unul, acoló il şi tăia’. 


Avangarda turceacă află pe eterişti la Stînca şi se ciocneşte- 
cu el; eroii libertăţii elenice se ascund «supt gardurile viei,. 
tremurind», alţii fug sus la Curte, unde ре urmă a stat, in 
vremurile Roznovanului celui bătrîn, si Mihai-Vodă Sturza. 
Turcii se ieaü după еї: H taie «în odăi şi prin beciurb, lá-- 
sînd trupurile acolo: 


A trece pe lingă Curte, de putoare nu puteai. 


Fugarii strică podul Jijiei; Turcii îl dreg. А doua zi, după- 
o cercetare de pe deal, trec biata apă míloasá, pe care şi azi: 
o acopăr podeţuri de lemn cătrănit, ce se dárimá în nestirea 
tuturora. Călărimea grecească e răspinsă iute, «innádugitá» de: 
Turci. Rámásitele oştirii eteriste sînt acuma la Sculeni, «in. 
tîrguşor», supt Atanase 'Tufecciul, Balas, Condoguni; peste: 
«cot», în ostrovul păduros, e carantina rusească: acolo pri-- 
vesc Gheorghe Cantacuzino Deleanul, ofiţer rus, print-cneaz;- 
fost comandant allaşului şi ajutorul săi Pendedeca, — «rugine,. 
dar odihnă». 

« Ostaşii aleşi>, după risipa <mişeilor» din Iași, se impotrivesc 
cinci ceasuri, Adevărat eroism, — şi pentru aceia că in cer si 
pe pămînt nu mai e nicio nădejde. <Îndrăzneală oarbă» de 
oameni cari «nici cum nu se dai», spune Vornicul, care stë- 
şi el la carantină. Două tunuri trag în gol din «tabia» Scu- 
lenilor. 

«Carteacele», cartusele Arnáufilor, luptînd vrednic pentru o: 
causă străină, sai isprávit însă. Se întrebuințează «cule şi pi-- 
roane» pentru ultimele împuşcături, ce pleacă din «case, du- 
gheniţe, hanuri, magazale». 

Turcii aprind Sculenii, care arde întreg, cu mărfuri cu tot,» 
ca să nu se mai ridice,— arde şi casa boierească dintre plopii 
stingheri. Averile «bejánarilor», boieri, negustori din laşi, se- 
mistuie în flacări supt ochii acestora, cari fug «peste Prut» şi 
rătăcesc apoi, deznădăjduiţi, pe malul rusesc, «ca nişte tur-- 
baţi». 

Altf Turci vin acum, «un buluc», «din deal», de la Stinca şi: 
trec Jijia la rîndul lor, dar apucă în sus pe Prut, cu tunuri: 
pe care le tăinuiesc. Cea d'intáiü bubuitură, neașteptată, in-- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA : LA UN VECIIIÜ CÎMP DE LUPTĂ: SCULENII 581 
„grozeşte. Urmează altele şese. La term e o îngrămădeală nes- 
pusă, şi apa vine mare, de-odată, oprind scăparea. La podul 
„de vase se îndreaptă toţi, se prind de odgon, «se catárá», «se 
„anină în mîni», supt amenințarea tunului îndreptat tocmai 
„asupra acestui loc; a trage nu cutează, ca să nu se atingă 
„cineva pe malul rusesc, care amenință cu un rázboiü temut. 
Dar gonacil ajung, şi odgonul e tăiat de iatagane: 


Înnegri Prutul îndată de căciule şi de morți. 


Pier Greci, robi de-ai lor, prinşi de rázboiü, — $1 Serdáreasa 
lui Cirjá, cu nora şi nepoata, aduse legate, de departe. Calăul 
-însuşi, nemilostivul Atanase Tufecciul, cade şi el la Prut. 

Si iată, în ultimul ceas, alți Greci, cu «саіеі turcesc», Ser- 
„darul Vasile, «vestitul», cu 500 de luptători. Sînt «zece ceasuri» 
„din zi, după socoteala turcească, sese ceasuri de seară. Aveaü 
„şi două tunuri. Turcii, betf de biruintá, it string într'un ršdiü, 
de atunci tăiat, lîngă «trecătoare». Se pot şipuri pănă la Bră- 
mesti, spre a trece la Rust mai sigur. Ре deal privește lumea; 
Ла «cot» se încaieră lupta cu Arnăuţii; Grecii scăpaţi privesc 
cu durere din carantină. Noir luptători se împrăştie «ca puil 
„de potárniche» pe mal. Seara-i face scăpațţi, în sfîrşit, desar- 
matí şi gol. Şi, a doua zi, de pe mal, batjocoresc pe Moldoveni, 
pentru că n'a ajutat, Vládica de Trei-lerarhi, cel de Florești, 
Bucovinenil, «frați Petrini» (Petrind), Foti, Nicola, Dioghenide, 
Macri şi Panu, nume cunoscute maï pe urmă în politica noastră. 
lar boierii, ѕтегіўй, răspund: 


Arma noasiră fiind plugul, de la nol ce astepta' ? 


Acuma întinsul şes e pustiii. Vite rátácesc prin bálárit. Tîrgul 
æ o ruină putredă. Pescari fără rost rátácesc pe mal. Un an- 
treprenor de căsărmi alege loc pentru clădire. Si numai in 
„curtea fără locuitori uriagil plopi negri stai nemişcaţi in va- 
Aurile de lumină, ca un trist monument funerar al celor morţi, 
xcu eroism, cu cinste, cu rușine, pentru libertatea elenică. 


N. IonGA. 


www.dacoromanica.ro 


582 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


BLESTEMUL... 


E toamnă, aproape să dea în amurg, 
Si cerul e rog ca de singe, 

Furtuna vuieşte în codru "nnoptat, 
Iar frunza amarnic se plânge, 


Pe drum se ridică vîrtejuri de colb, — 
Se "nvolbw şi frunzele moarte, 

În danfuri funebre se joc şi se las, 
Ca vintul spre cer să le poarte. 


Pe drumul acesta, de trei luni în şir, 
Cînd noaptea cu "ncetul se lasă, 

Se vede cum vine grăbit, din spre sat, 
A prinţului Conrad mireasă. 


Pe-o creastă de munte, stă vechiul castel : 
Acolo Maria se *ndreaptă, — 

Dar, vai! E zádarnic..., la locul ştiut 
Iubitul ei то mai aşteaptă, 


Iar astăzi plecase cu gîndul la el: 
I-e dor de sărutu-i fierbinte, 

Și-aminte-şi aduce de-acuma un an... 
$i câte nu-i trece prin minte! 


În braţe ea ţine pe noul născut, 
Ce-i rodul iubirii ei sfinte, 

Şi-ar vrea ca să-i spuie lui Conrad că el 
Acestui copil i-e părinte ; 


Să-l roage să ție un sfînt jurământ, 
So iea mai curînd de soţie, 

Că lumea o ride, şi-acuma de ea 
Părinţă nw vor să mai ştie, 


1 D. Doboş ni trimete această poesie, tipărită şi în revista «Arhiva», anul 
1908, n-le 11—12. 


CONSTANTIN DOBOS: BLESTEMUL 583 


De-odată o prinde un tremur prelung, 
Şi mii de fiori o săgeată, 

Jar trupul şi-l simte că parcă-i tăiat 
Cu mii de cuțite de-odată. 


Se luptă sajungă la locul ştiut, 
Căci norii s'apropie de ploaie, 

Durerile însă o țin întrun loc, 
Genunchii abia-i mat îndoaie. 


Si-acuma copacii îi par că se 'nvirt 
Şi pietrele drumului joacă, 

Jar mintea-i se pierde, şi parcă'n urechă 
Aude un zgomot de toacă. 


De-odată ea cade în margeni de drum, 
De viaţă-i aproape lipsită, 

Căci simte că Conrad s'ascunde de ea, 
De-o mamă în veci necinstità. 


Întinsă pe spate, cu ochii închişi, 
Си dinţi "nclestati de durere, 

Ca moartă-i Maria ; din gură nimic 
Nu spune, nici milă nu cere. 


Cu faţa ca ceara, cu păr despletit, 
Cu haina la piept descheiată, 

Nu simte nici frigul, şi nici că e 'n drum,.. 
Si nică că de toți e uitată. 


Cu mîna ei stîngă, la piept ţine strîns 
Pe prune, şi-l îndeasă să sugă, — 
Atita putere mai are, căci, mînă, 
Cu сїй vor lua-o pe fugă. 


De sete, la drum îşi luase-un ulcior 
Cu apă, dar toată-i vărsată, 

$i sufletu-i arde grozav, iar în zări 
Măcar un drumef nu sarată. 


Tîrziu, ea aude, aşa ca în vis, 
Un tropot grăbit de copite 

$i-un zgomot de pietre călcate mereu, 
Si "n urmă, apoi, azvirlite. 


584 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR — — 





Venia întro goană nebună de cal, 
De pinten mereu а айа, 
Stăpînul acelui castel înnegrit, 
Şi care lui Conrad i-e tată. 


Cu greu se ridică Maria din loc, 
Abia se mai ţine 'n picioare, — 

La pieptul ei veşted e pruncu-i slăbit, 
Şi "ncet ea voslegte-o "ndurare. 


Pe tatăl lui Conrad, ea nu l-a văzut 
Vre-odată, şi nici nu-l cunoaşte, 
O singură dată abia l-a zărit... 
Era chiar în ziua de Paşte. 


ÎL ştie ea însă: ca tigru-ă de rău, 
Îl ştie că-i fără cruţare, 

Că inimă nare, că-i veşnic ursuz 
Şi-o vorbă mai bună el тате. 


ÎL ştie că ziua întreagă-i ascuns, 
Ca fiarele cele de pradă: 

Doar seara se plimbă cu pas apăsat, 
Cu biciul în mini, prin ograda, 


Dar mila de scumpu-i odor chinuit 
О face să-i iasă "nnainte, 
Crezind cá e altul, că nu-i tocmai el: 
Să-i cread’ о’ durerii cuvinte, 


lar prinţul călare, purtat ca de vînt, 
Vázind-o pe ea de departe, 

Cu mâna lui dreaptă îi face un semn, 
Din drum să se dea la o parte, 


Cu greu stăpîneşte el calul *ntărtat, 
Şi рші puternic îi strânge, 

Vu v de zábala, nici pintenii lui 
Că-s тоуй ca focul, de singe. 


— «Femeie, ce stai ca de piatră în drum, 
Ori vrei să te calc în picioare З 
Acuşă îţi trüsnesc un biciu peste ochi, 
De таќ să mai vezi că e soare l“ 


Ct 
oc 
Qt 


CONSTANTIN DOBOS: BLESTEMUL 


— „Stăpîne, ai milă de-un prunc chinuit 
Ce vorbă nu ştie să °псеарӣ, — 

Trimete o slugă, de mergi spre castel, 
Sá-mi stimpere setea, cu арӣ. 


»Stüpine, opreşte-te-o clipă, şi stai, 
Mă milă, nu trece 'nnainte, — 

Durerea de mamă mă face să uit 
Chiar sfintele lui jurăminte. 


„De-acasă m'alungá, părinţii mă bat, 
De ziuă eu fug ca şi hoţii, 

Tot satul mă ride, se string ca la urs, 
Ма Ча şi străinii cu toţii. 


„Îndură-te, Doamne, de-acest copilaş 
Căci prinţul cel tînăr i-i lată — 
Si-aicea zădarnic l-aştept de trei luni: 
Acum $i de el sint uitatà. 


Şi multe mai ave Maria de spus, 
Dar prinţul grozav se încruntă, 
Şi-i tremură pieptul, şi [lutuvă ^n. vint 
Stufoasu lui barbă căruntă. 


N'asteaptá să-i spuie mai mult un cuvânt, 
De-odată în [ар o loveşte, — 

Заа el singur, şi bicele cad, 
Nebune, cumplite, orbește. 


Rupându-se biciul, se simte-obosit, 
Şi-atunci înnainte s'avintá....: 

Supt fierul potcoavei focosului cal, 
El două fiinţe frământă. 


lar luna se saltă pe cer tot mai sus, 
Ca ziua se face lumină ; 

Cu grei îşi întoarce Maria spre prinţ 
Privirea-i, de lacrime plină. 


De-odată ітеѕате ; о..., da..., e chiar el... 
Chiar prinţul, şi spusu-i-a totul, — 

Si-acum se răzbună ; de ură cuprins, 
Bunicu-şi omoară nepotul ! 


586 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








O clipă se uită, şi-l vede pe prunc 
Că-i orb şi nu poate să plingă; 

Că plin e de sînge, şi-i rupt un picior, 
Şi-i frântă şi mina lui stângă. 


Se uită mai bine, şi-l vede că-i mort, 
Si-o furie parcă o prinde, — 

Iubirea de mamă îi dă noi puteri, 
Şi pruncul în braţe-l cuprinde. 


În ceasul din urmă, cu ochi la cer, 
Maria se roagă "ntr'una, 

Căci singurul martor ce-o vede pe ea, 
Si-atita cruzime, — e luna. 


— „O Doamne, mă iartă că blestem şi plîng 
Cînd drumul acuma mi-i groapă, — 
Dar dreaptă-i atîta pedeapsă, cînd ştiu 
Că eu n'am cerut decît apă? 


„Ori spus-am cuvinte atîta de mari, 
Ce pentru uw tată-s prea grele? 

© Doamne, tu care acuma mă vezi, 
Tu singur ştii vorbele mele. 


„De-i dreaptă pedeapsa, tu, Doamne, să-l ierti 
Pe prinţ, că şi el e părinte, — 

De dragul lui Conrad şi-acestui copil 
Se "ntunecá slaba mea minte, 


„De nu însă, Doamne, izvor tu să-i faci 
Din ochă, şi să-mi umple ulciorul, — 

Cu lacrimi să-mi stimpár şi setea pe veci, 
Să-mi spăl şi de sînge odovul !* 


In ultima vorbă Maria şi-a pus 
Întreaga durere ce-o curmă; 

Cu ultima vorbă din pieptu-i sa stins 
Suflarea ei cea de pe urmă. 


* 
* * 


CONSTANTIN DOBOS: BLESTEMUL 


E noapte, şi prințul îndeamnă pe cal 
Din pinteni, s'alergé mai iute, 
Iar frâul îl lasă în voie, uşor, 
Ca geana-i mai mult so ajute. 


De-odată el simte un vas de pământ 
Că ritmic de pieptu-i se bate, 

Cu lanțul puternic de git e legat....., 
Tovarăş de-acwma si frate! 


Cunoaşte ulciorul [етей din drum, 
Si-o frică grozavă-l apucă, — 
lav calul îi pare că stă $nti^un loc 
Si m urma lui vire-o nàlucá. 


Cu groază se uită de jur-imprejuv.... 
Năluca-i alături de dínsul, — 

Se "ncearcá să-şi scoată ulciorul din git... 
Şi-atunci îl înnăbuşă plânsul, 


Se uită să vadă lumina "n castel, 
Nu ştie cit e de departe, — 

Si ?n loc о ajungă, el fuge тегей, 
De casă pe veci se desparte. 


Si sforăie calul, se scutură ?n loc, 
Căci drumu-i greşit, şi e noapte. — 
lav prinţul stă teapán pe sea, ascultind 
Mereu, nişte jalnice şoapte. 


De-odată tresare...., de spaimă cuprins 
C'un gemăt îşi dà răsuflarea, — 
lar umbrele morţii asuprá-i se пипа : 
Se ^ncepe, cumplit, răzbunarea. 
* 
* * 
Si-acum îl. aşteaptă acasă, pe print, 
Copiii, căci mama li-i moartă ; 
Cu tofi-s în turn, să-l zărească pe drum, 
Iar slugile toate, la poartă. 


Nu ştii, ca murit, că-i strigoii, că e orb 
De plâns, ca să umple ulciorul, 
Să-i stimpere setea Mariei, şi-apoi 
Să-i spele de sînge odorul. 


Gu 


-li 


588 


NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Cà'n oricare noapte, cînd sună în turn, 
Greoiu, o bătaie de clopot, 

Maria se scoală cu pruncu-i din morți, 
Si-ascultà “audă un, tropot. 


Si, când, rügugit, cocoşii vestesc 

Că morţii se scoală din groape, — 
Atuncea apare şi prinţul pe cal, 

De locul osîndei aproape. 


Aici, pe Maria o vede în drum 
Cum ţine copilul în braţă, 

$i-o spaimă-l cuprinde, simțind că pe el 
Privirea [етей l-înghiaţă. 


Atunci, se coboară grăbit de pe şea, 
Şi merge `n genunchi spre Maria, 
Rugînd-o cu lacrimi să-l ierte de-acum, 
Să-i uite pe veci nebunia. 


Си mîna lui dreaptă, apucă sfios 
Uiciorul, spre ea îl întinde, 

Cu ochii în jos, o îndeamnă să bea, 
Şi-un tremur puternic îl prinde. 


Şi, fără să vrea, ulciorul cel plin 
Pe mînă de-odatà î! varsă, 
Şi-atuncea scăpîndu-l, ràcnegte nebun, 
Că mîna lui toată e arsă. 


Maria se *ntoarce şi sare în şanţ, 
Se face curînd nevăzulă, 

lar prinţul rămâne "n. genunchi pironit, 
Simţind că iertarea-i pierdută. 


Cind cântă cacoşii, încaleca iar, 
Porneşte plingind prin ogoare ; 

De zori se fereşte, că parcă-l străpung 
Cu mii le cuțite, şi-l doare! 


О prinfe, şi "n lume-i atîta de тей 
Să uiţi şi sa ier[i cîte-odată, — 

Dar blestemul spus în ceasul suprem 
Pevi-va cu omul odată ? 


CONSTANTIN 


овоз. 


ALEX. MORARIU: CEL MAÍ MIC. CEL МАЇ VOINIC 589 


CEL MAÍ MIC, CEL MAI VOINIC. 


— POVESTE — 





Apoi cică a fost odată ca niciodată, că, dacă n'ar fi, nică 
noi n'am mai povesti. A fost odată un gospodar, да” gospodar 
adevărat ; că moşia lul tot un lan era, şi turmele lui cîtă frunză 
şi iarbă. EI! se vede că a fost cam de multişor, şi nu maï іеїї, 
alaltăieri ! 

Da’ s'a întîmplat amù cá a picat o iarnă grea, dei sa gătit 
tot iernatecul la gospodărie. 

— «Noa», zise el către feciorii luf — că avea şi trei feciori — 
«de-amü vi-ti duce cu oile la stoguri în cîmp.» 

— «Ne-om duce! de ce să nu ne ducem?! — Cum, de pildă, 
m'aş duce şi ей şi d-ta, dacă te-ar trimete tátuca !» 

S'aü gătit еї de ducă, şi pornesc într'o bună dimineaţă. 

Da’ zice tatăl lor: «Sá vă aşezaţi stîna bine, şi nu cumva 
să vá puie păcatul să dati cuiva drumul în stînă, măcar cum: 
să se roage.» 

— «Las pe noi, tată!» 

Si haida-hat, mat cu tălăngi, mai cu dulăi, mai cu ciomege, 
cum îi treaba ciobáneascá, — ajung el la stoguri, şi-şi aşează 
stina. Destul că treabă gospodărească era, şi nu altăceva! Si 
răti n'ar fi fost să se aleagă еї numai cu atîta ; da’ ce folos, că 
mal sint şi păcate pe lumea asta; şi amù, orï că omul își catá 
beleaua, ori cá ea îl găseşte pe dinsul, — tot un drac ifl 
adecă tot belea îi! Aşa si cu flăcăii nostri. 

Că amù într'un rînd s'a fost lăsat o noapte cu nişte vintoase 
şi un întunerec, să-ți scoţi ochii cu degetele! Si zgiţiia vintul: 
stina, de gîndiai cá Ucigă-l crucea se náruie prin văzduh! Si, 
cum sed flăcăii nostri lîngă foc, numai ce aud eï aşa ca o scîn- 
citurá. 

— «Auzi?», face fratele cel mai mare. 

— «Voiü fi auzind! da!» 

Da’ cel maï mic aşiş se rápéde la poartă: «Care eşti acolo,- 
măă!? 

— «Om bun, om bun! Ia un biet moşneag rătăcit de drum»,. 
şi se vaită şi scînceşte din baierele inimii: <Daţi-mi drumul, 
oameni buni, dați-mi drumul! Daţi drumul la un biet călător 
rătăcit de drum şi mai mort de frig!». Şi fratele cel maï mare, 


www.dacoromanica.ro 


590 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





cum s'ar zice: baciul —, şi cu cel mijlociii —, proştii, numai 
decît ca să-i deie drumul înlăuntru ; da’ acel mic: nu şi nu, că 
să asculte de porunca tătine-săii! Şi moşneagul scînceşte supt 
poartă şi se vaită, să-ți topească inima, şi mai multe nu! Destul 
că ce ştiii eü cît i1 vor fi bătut ei capul la cel mai mic, cá la 
urmă tot hai! să-l sloboadá pe moşneag înlăuntru. Deschid et 
poarta, şi mosneagul, şontic-şontic, s'a tras inláuntru, zgriburit 
ca val de el, 

Unde n'aü început dulăii nişte urlete ca acelea, de prăpă- 
denia lumii ! 

— «Nea potăi, nea! Ce turba a dat peste voi! Parc'aţi adur- 
mecat pe Ucigă-l crucea !». Dar moşneagul, drept la foc să se 
încălzească, Si aşa sta cu minile ascunse în suman şi cu ochii 
uitîndu-se pe furiş, de pare că era altă minune! 

Acum, ori că s'a fi încălzit el, ori cá nu ştiii zăii de-i era 
lui de căldură, destul că a stat el cît a stat aşa, şi, ca şicînd 
ѕаг fi desmortit, începe a cîrii: «Bună treabă, aferim treabă 
gospodărească ! 

— <Aşa-i cá am slobozit bune rădăcini, moşule!? 

— «Da, da! Nu-j pricină! Păcat numai că într'aşa o stînă 
altfel de oi ar fi cu cale să fie! 

— Cum? Ce fel de vorbă-i asta ?! Doar aieste-s ої, mát frate, 
деа Moldova; sămînţă curată şi adevărată! 

— «Ej! Vor fi fiind ele, dar tot puţină hasnă dintr'insele! 
Nici măcar mağ lînă de aur !», face moşneagul, aşa intr'o doară. 

— <Hm] Are gust de şuguit moşul nostru! 

— «Ba saga ca şaga, dar ей drept să vá spun, numai ої cu 
liná de aur fin; că mi-s mai cu hasnă. Si mare lucru n'ar fi 
să vă daŭ şi dumneavoastră vre-o două de sámintá, că tot m'atí 
omenit noaptea asta! 

— <Îrraa ! Foarte multámim !», face fratele cel mat mare şi, 
hal să se ducă er pănă la stina moşneagului, să vadă cum şi 
ce! Numai cel mai mic se cam codia: că oare cum să lase еї 
stina, că de ce să nu asculte porunca tătîne-săii, că hir, cá тїг!... 

— <Apoi rămii dară pe cuptor acasă! Să nu te mănînce, 
Doamne fereşte, o dihanie ceva !», — îl zice fratele cel mijlocii, 

Noa! Dacă aude el aşa vorbă, apoi îşi ţipă cuşma pe-o ure- 
che, şi haï şi e]! Destul că pornesc ei după sfatul moşneagului. 

Da' afară, o intunecime si o nevoie de pierit. Cá moşneagul 


www.dacoromanica.ro 


ALEX, MORARIU : CEL MAI MIC. CEL МАЇ VOINIC 591 





cela cine era? Ucigă-l crucea! Şi un necaz pe capul flăcăilor, 
prin hîrtoapele celea, de să-şi stupească sufletul! Cînd se ri- 
dicaü cu dreptul, se poticniaü cu stîngul, si, dacă i se tîmpla 
unuia să meargă o lecutá drept, altul se cumpenia peste dînsul. 
Să má fi timplat — Doamne fereşte — şi eü pe acolo, aş fi jurat 
că vin săracii de la hram! 

Numai mosneagul își ţinea drumul strună. 

Se vor fi tîrît eY, cît se vor fi гї aşa, cînd de-odatá zăresc 
el nu-3 ce negru înnaintea lor; daŭ mai aproape de aceia: un 
zid! Cată 'n dreapta, catá "n stinga: nici tu fereastă, nici tu 
ușă ! Cînd să se mire ei mai tare de aşa comédie, moşneagul 
face: «Noa! Аісе-ї, am ajuns! 

— Ат ajuns! Vedem noi bine că am ajuns! Dar poate, să ni 
fie cu iertare, ЇЇ fi avînd dumneata si o lecutá de uşă ceva?! 

— Cum nu? Poftim, poftim !», zice moşneagul, pune mîna pe 
zid şi, minunea minunilor, se face o uşă. 

— Hm! Brava mestesug !» 

Întră ef înlăuntru ; uşa s'a închis şi s'a dat la loc, de nici nu i 
se vedea urma. Si, cînd se uită ei la moșneag, el de-abia amü 
şi-a scos minile la iveală, — dar eü socot că mal bine nu le 
scotea, că avea nişte podoabe de labe albe-albute şi flocoase ca 
de la o javră sátráreascá, şi niste degetute, aşiş greble adevă- 
rate, cu ghiare, să te rupă de viii, ca fiarele cele rele. 

Li s'a c'am tăiat corajul la flăcăii nostri, cînd văd el aga o 
treabă. 

— <Măi! mă tem că moale nu ni-a fi nouă aicea b», se gîn- 
desc el, săracii. 

Dar moşneagul mai pune mîna pe zid: se deschide altă 
uşă ; şi-odată năvălesc pe uşa ceia berbeci cu lina de aur, ce 
strălucia ca soarele, de-ți lua vederile. Mare minune si aiasta! 

— «Ei! Haideţi de-amu cu mine!», zise moşneagul: si, tot 
cu mestesugul lui, pune mîna pe părete, face uşă, şi întră еї 
asa într'o casă fierbinte-fierbinte ca un feredeü. Uşa s'a închis, 
şi-a crescut la loc: înlăuntru ce văd ef? Un cuptor! Un cuptor 
de fier, mare-mare si ѕігаѕпіс ca gura cea de balaur! Se uitai 
cam ciudat flăcăieşii la cuptorul ceala, şi încă nici nu se uitaü 
ca oamenii, dar numai aşa trăgeau cu ochiul. Şi moşneagul 
asa li-a cuvintat : cMăi! de-acum de mine aveţi să ascultați! 


www.dacoromanica.ro 


592 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





Îndată, măre, să-mi trintitf un foc din stinjenul ceala, de să se 
facă cuptorul ca racul! Aţi înțeles ?! 

— Înţeles !... 

— Şi care-i mai mare între voi? 

— Aista-l! 

— Apol ia pe aista să-l tipati în cuptor $1 să mi-l frigetl, 
ca să-l am pe mine la amiazi! — Atita li-a zis moşneagul, si 
s'a dus! 

— Noa! Moşneag v'a trebuit? Berbeci cu lina de aur v'aü 
trebuit?!.. Nu era bine să ascultați de porunca tatel?.. Aşa 
li-a grăit fratele lor cel mai mic. | 

Şi agis se pun el, fac foc, infierbintá cuptiorul, şi — îl frig pe 
fratele cel mai mare. Că ce-ati avut să facă! Cu puterea lui 
Cornilă tei pune?! 

51, cînd era mal bine rumenit săracu' fratele lor, iaca vine şi 
mosneagul. 

— «Gata-1? 

— «Gata! 

— «Brava, aferim !»... — şi l-a ospátat foametea de diavol 
tot, tot! 

— «Noa !», zice el, «care-i al doilea dintre voi ?». 

Atunci cel mijlocii, de spaimă, s'a năruit la pămînt ca o 
broască. : 

— <Apoi ia», zice moşneagul, «să-l frigi şi pe ista frumos, 
са să-l am pe mine la amiazázi!». Atit i-a zis mogneagul, şi sta 
dus la culcat. 

— «Bre,iiráü! Vai şi vai, că amù nu ştii ce-a mai fi mine!»,. 
se căinează cel mai mic. 

Şi pune-te acum de fă foc, şi frige-l pe frate-tu, pentru ca 
să-l ospăteze spurcăciunea de diavol... 

Nici nu era încă bine rumenit săracu' fratele cel mijlocii, 
cînd de-odatá vine moșneagul şi-l înfulecă, de nu rămîne nici-: 
un firut! 

— «Aha! cá bun a mai fost! Brava ospátf!», face diavolul.. 
«Da' tu cum it fi fiind? Tot aga de bun ?», zice el către cel 
mai mic. 

— «Voiü fi fiind, dar nu pentru oricine !», — că amù s'a fost 
otárit şi flácául nostru. 

— «ii fi, it fi gi tu bun, dragu’ moşului, cá doar frați aţi fost !- 


www.dacoromanica.ro 


ALEX. MORARIU: CEL MAÍ MIC, CEL MAI VOINIC 593 
Hat, pune-te, sáracu', şi fă focul cela, са să te frig şi pe tine !». 


Se dă flăcăul să facă foc, maf pune un lemn, mal pe furiş 
strică focul cu cociorva, că, dă! nu se prea îndemna el la tre- 
buşoara asta; că, ştiţi, era băiatul cam tinerel, şi apoi, cît eşti 
încă verde, parcă tot n'a! da aşa de uşor viefugoara asta! 

Da' moșneagul, cum sta într'un cotlon la masă, s'a lăsat pe 
labe şi — a adormit! Се socotiți! De hrănit, era hrănit, de 
cald, era cálduf! Er, destul că s'a întins spurcáciunea cit era de 
lungă si firîia maf dihal ca maşina cea de la tren! 

Acum, ce-i trăsneşte prin cap flăcăului nostru ? Dă el cu ochii 
de două ţigle, așa două juvele de fier: şi aşiş iute-iute le bagă 
în foc, le face roşii cum e raculşi, apoi, cînd îşi face, măi tată, 
un vînt asupra moşneagului, cu juvelele celea, cu una 'ntr'o 
mînă, cu alta în cealaltă: sfirrr! drept în ochii moşneagului 
le-a rápezit! Şi aşa de bine a nemerit, încît cápetele iegiserá 
diavolului tocmai pe ceia parte, după cap... 

— «Ha, ha, fecior de lelel», a răcnit moşneagul, «de ăştia 
mi-a! fost? Cine te-a învățat, nu te-a învăţat bine,—cá ей tot 
am să te mănînc!» 

Si, aşa cum era el acum, de parcă avea patru ochi, se dá la 
chipuit prin casă, să-l găsească pe flăcăi. Ce folos că, bijbiind 
așa, s'a scăpat cu mina pe părete, şi îndata mare s'a deschis o 
ușă, Flăcăul nostru, cum se timplase a nu fi tocmat prost, ciuşti ! 
pe uga aceia in tindá, si, dup-dup-dup, a fugit pescará in pod. 

-— «Het, hei! mát scorpie, degeaba-1! Nu-ţi ajută ! N'ai chip 
de scăpare b, a strigat diavolul, şi iute apucă o traistá cu nuci, 
şi fă-te după flăcăi; пита’ a ajuns în pod, şi, svirrr ! împrăştie 
nucile acelea pe pod. Da’, slavă Domnului, nu era nici flăcăul 
nostru asa de mintios, să calce pe nucile cele, ca să-l audă 
moşneagul pe unde îmblă; şi, iute! sare din pod іппарої în 
tindă, Moşneagul, ca un fap, zdup |, sare şi el jos, şi după flácáü. 

— «Brava, încaltea ne-om juca de-a mijoarca», face flácául. 

Si, diavolul, să crápe de ciudă, şi mat multe nu ! Da’ ce folos, 
că, cu toată ciuda lui, iarăşi scapă cu mîna pe părete, şi ia- 
răși se deschide o uşă. 

Flăcăul, cum îi treaba lui, ciuşti pe ușa ceia, şi ajunge între ої! 

— «Noa! aşa-ï că te-am gibuit?! măi fecior de lele! Aicy 
Si capătul tăă !». 


www.dacoromanica.ro 


594 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


— «Vezi-cá, vezi-că, poate-om scoate-o odată la capăt !», ridea 
flăcăul. 

Da’ moşneagul se răpăde, pune aşa numai un deget în pä- 
rete şi face о ugitá, cît putea ieşi doară numa! o oaie pe borta 
ceia ; şi începe a da drumul la ol. Noa! dacă vede şi vede 
flácául nostru aşa o treabă, apoi se gîndeşte el: «Măi feciorul 
tătîne-tu, parcă aveai şi tu o leacă de minte!!... Hat la strungă !». 
Si-odatá scoate cuțitul de Ја briü, prinde o оаїё, о înjunghie, 
şi se îmbracă cu pielea et, de s'a făcut şi el oaie. Vine la 
bortă, moşneagul îl chipuie: <Oaie-r? Oaie! să iasă |». 

Dă! dacă а văzut flăcăul nostru că şi elif oaie, аро{ a ieşit 
“şi el! Ce-a avut să facă?! 

Da’ moşneagul tot da drumul la ої şi plănuia cit de fain 
are să risipească stînca peste flăcăi, ca să-l toropească acolo, 
Si, tot gindindu-se aşa, se boldeste în stînă, şi zice : « Amus, amus, 
măi Pepeleo, îţi vine şi tie rîndul !», — cá el se ráfuia cá vînatul 
încă-I tot in laf. Si flăcăul se prápádia de ris afară, supt zidurt, 

A slobozit mosneagul toate oile afară, si zice: «Apot, mă! 
huntutule, atîta ţi-a fost! Si nu bănui cá am să risipesc olecufá 
zidurile estea peste tine, ca să te îngrop aicea !». 

Atunci flácául de afară aşa a cuvintat: «Rásipe-le, rásipe-le, 
sănătos, moşule, cá şi-aşa n'aY ce face cu podoaba ta de stiná ; 
da’ ей m'oiá cam duce cu oitele estea, să vedem altă iarbă cum 
'li-o prii!», şi zice: cRămil sănătos, ucigane !». 

Moşneagul — parcă l-ar fi trásnit! — aşa de straşnic s'a 
mîhnit cînd aude aşa o vorbă; că, de unde el plănuise să rás- 
toarne zidurile acelea peste feciorul nostru şi să ma! cîştige un 
sufletel pentru Scaraotchi, iată cum s'a întors treaba, şi flácául · 
l-a batjocurit şi i-a luat vederile, şi i-a luat şi of şi tot... 

Si tare era mihnit moşneagul, sia zis: « Mát, flăcăiaşul mo- 
şului, atit din cit aï fost tu atit de critá la minte, de m'at do- 
vedit in fel şi formă, acum ей iată vreaü să-ţi dăruiesc ceva l», 

— «Ce mi-i dărui ?» 

— «Ja! ЇН daŭ un inel frumos !» 

— «Hm!» Apoi zice flăcăul: «Pune-l jos, şi du-te hát usa 
că m'oiü duce ей, şi mi І-оій lua !». 

Buuun! Pune mostrieagul inelul in drum, şi se dă cîţiva paşi 
innapol. d 

Flăcăul, cum îi treaba flăcăilor, de un TE nu se prea dë 


www.dacoromanica.ro 


ALEX. MORARIU: CEL МАЇ MIC, CEL MAI VOINIC 595 


Зппарої: se duce, iea inelul, îl pune pe deget, şi se gîndeşte: 
«Nu-i răi lucru nici aista !». 

— «Noa! l-ai luat ?», întreabă moşneagul. 

— «L-am luat !». 

Atunci numai atita a strigat diavolul: «Inelus, tine-] !», şi, cînd 
îşi face, măi tată, un vînt asupra flăcăului, aşiş să-l inghitá 
de viu! Flăcăul dă să fugă, pace! mişcă-te dacă poţi! 

Şi ce gîndiți că s'a întîmplat? A stat flăcăul cu minile în 
sîn ? Nu! Ci tot a fost vrednic să scape: că odată a scos cu- 
fitul de la Ъгій si, hîrrşti!, a azviîrlit degetul, cu inel cu tot, 
întrun şanţ! Si, spală putinica, băiete! 

Dar bicisnicul de moşneag tot întreba de inel: «Unde eşti, 
unde eşti ?». 

«Aicea-s, aicea-s!», se' auzia inelul dintr'un şanţ, şi, cînd 1-а 
găsit moşneagul inelul, numai un deget ега într'însul !... 

Dar flăcăul nostru ce-a făcut ? S'a tot dus cu oile acelea de 
aur, şi cică aşa stráluciaü dumbrávile şi drumurile lor de-atíta 
scumpete, şi îți fugiaü ochii după ele, că nu te ma! îndura! să 
+e uiţi nici la lumina soarelui. Si sta tot norodul cu gura cáscatá 
și se minuna de aşa mîndreţuri nemai pomenite : că aşa un brad 
de ciobănaş cu fluierul la gură şi cu oi de aur după dinsul se 
vede lucrul cá nu-i şagă. 

Şi numai de un lucru tare mă tem: să nu deie cumva cu 
ochii de o fată de Împărat, că ar trebui să facem încă si nuntă! 

Şi-a ajuns acasă, 

Şi s'aü pus la masă, 
Si era voios 

Ca Făt-frumos. 

Asa s'a purtat el! Şi acum spun o seamă că el dintr'aşa o 
zodie să fi fost, că se alesese năzdrăvan, dar alții iarăşi spun 
că el avea aşa o putere, cá el era solomonar; da’ ей, dă! cum 
mă taie şi pe mine prin cap, tot gîndesc că: 

Cel mal mic, 
Cel ma! voinic! 

(Auzită de la flăcăul Ion Uriciuc, din Pătrăuți pe Suceava.) 

ALEX. MORARIU. 





www.dacoromanica.ro 


596 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
CHR. E. KLEIST. 


DIN «PRIMĂVARĂ» 





Primi(i-má, umbrelor sfinte, lăcaşe de blinde extase, 
Voi, bolte măreţe de umbre, de 'nchise dorminde-adicri, 
Voi, tari la poeţi solitari li-aţi rupt perdeaua de mine 
$i in seninul Olimp l-aţi deschis portale azure, 
Eroi şi zei de-ai, văzut! Primiţi-mă şinima 'mple[i-mi 
Cu dulce tristeţă şi tihnă!— О, dacă cursul vieţii mele,. 
Din stinci izvoril, sar scurge-acum în văile voastre! — 
Pe căi nocturne má duceţi la tronul splendid 'al virtuţii, 
Ce m juru-i aşterne lumină, са să deştept şi ecoul 
Spre slava trezilei naturi! lar, voi, zimbitoare finaţe, 
Voi, văi sădile cu rose, voi, labirinte de тїшїї, 
Vă "nghit voluptatea cu-al vostru rásuflu de balsam. 
Trezindu-v' Aurora, o beaü cu a ei purpură. 
Inlins la umbră, cat bucuria, pe coarde de aur 
So cînt: ea т al vostru sin locuieşte!-— Trezi(i-mi gindirea,. 
Ca notele mele să umple pămintul. Şi ele să fie 
Precum e-al zefirului freamăt, ce-acuma sărută 
Viorele, şi ele să fie precum e-al apelor mürmur. 
Pe norii de aur căzut-a din cer Primăvara, 
$i are-o cunună de tulpe şi crini. Tignesc din sinu-i 
Şiroaie de lapte teluric. Prin munți trezitu-sa neaua 
M fuga, alunecă 'n jos spre gropile 'nflate de apă, 
n care, си роспеі uscat ciocnindu-se тп frunte 
Mormane de ghiaţă, se luptă să spargă zágazul, 
Şi apa biruie malul: inneacă pădurea, finaţul 

Şi câmpul... 

1. E. OLTEAN.- 


ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI.. 





Lîngă bisericuța veche, pe margenea dreaptă a girlel, ce 
curge prin mijlocul satului, e o casă bátrineascá, cu trepte: 
puţine, cu sală "ngustá şi cu cerdac de-asupra girliciuluf. 

Poarta mare, cu acoperiş de şindrilă si cu flori şi litere pe 
stilpif groşi, scîrțiie din cînd în cind lung şi tare, ca şi cum: 


1 Cu toată lipsa de natural a subiectului şi exagerarea tonului in ехргі-- 
marea unor sentimente fireşti, tipárim această schiţă pentru scenele frumoase” 
ce cuprinde şi caracteristicul graiü popular. — N. I. 


MIHAIL LUNGIANU: ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 597 


„ar vesti pe oamenii din casă că vine cineva. Din cele două 
„părți ale curţii, de supt şopron şi de lîngă magasia lungă 
„sună látrátur! dese de cîni legaţi; iar în prag iese Simina, 
fata cea mare a luf Stancu Lupu, coboară răpede treptele, cu 
ciurul ţinut pe şold, şi merge înnaintea copilaşilor, cari abia 
pot păşi prin zăpada nătăvăloasă. 

<Olileo! Minca-v'ar lelea de burduşi! Veniţi încoa, să vă dea 
lelea pinicá şi cîte-un măr !» 

Copiii se fac roată în jurul er, tremurind de gerul aspru al 
diminefet. 1. 

«Sá strigatf întăiii, şi арої vă dai!» 

Mititeif se uită unii la alții, şi-şi şterg nasurile cu mînecile 
zeghinţelor. 

«Et, incepetf odată: Bună dimineaţa la moş ajun!», ї în- 
deamnă ea. Si copiii prind curaj. 


— «'Mneafa la moş ajun! 
Ni daţi cîte-un covlig 

Că mulim de flig, 

Ni daţi cîte-un măl 

Că ne luăm de păl!...» 


Simina ride de se prăpădeşte. Stă aşa plecată, li dă cite-o 
bucăţică de pine, cîte un măr crefesc, ЇЇ sărută pe toţi, între- 
bind in parte pe fiecare: «Dar tu al cul eşti ?». 

Se uită după er mult, li maï strigă în urmă si iar ride cînd 
-vede pe cîte unul cázind mototol în zăpadă. 

Lucru hotărît. Are să i se întîmple ceva, ort bine tare, ort 
Tău, că prea e voioasă. S'a visat, azi noapte, că se suia pe-un 
deal înnalt, verde şi acolo era lume multă, si se uitati toţi la 
ea cu drag, şi se părea că era adunată anume pentru ea. S'a 
trezit din somn, curmîndu-şi visul ăsta, după cintatul cocoşilor 
de miezul nopţii, cînd a sosit în curte сеа d'intiiü ceată de 
băieţi în strigătul de: <Bună dimineaţa la moş ajun». A sărit 
atunci rápede din pat, a ieşit în tindă şi a împărţit colindeţe, 
rizind şi glumind. De la o ceată la alta își lăsa cite puţin 
capu’ 'ntre mini şi, asteptind, motšia pe un scăunel, lîngă 
firida sobei, pe cînd un válmágag de frînturi de vedenit îl јисай 
;pe d'innaintea ochilor închişi: Cîmpil verzi, munţi înnalți, că- 


www.dacoromanica.ro 


598 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


rutí cu cal, cu brazi şi ştergărele la urechi, lăutari mulţi, st 
ea tot lîngă un tînăr, voinic şi frumos ca în poveşti. 

Cînd ай cîntat cocoşii din пой, vestind ivirea zilei, s'a po- 
tolit larma băieţilor şi hîrîiala cînilor, şi a adormit cum se cade, 
A văzut in vis iarăşi acel chip tînăr şi de astă dată mat 
lămurit, îmbrăcat parcă în aur, ca un fecior de impărat. Ea 
sta într'o grădină de flori, şi el, însoţit de alții multi la fel, 
s'a lăsat ca din zbor, din spre Miazănoapte, a mers drept spre 
ea, i-a întins mîna si a început a se plimba cu dínsa şi a'o 
giugiuli, cum giugiuleste un porumbel porumbifa lul... 

Si se'ntreba acum într'una "n gîndul ei: 

Ce a însemna visu! ăsta oare? Dacă s'arfi visat mireasă, ar 
fi fost тай, iar nuntă fără lăutari meneşte a moarte. Ea era 
îmbrăcată însă ca în toate zilele, şi a văzut lăutari, a auzit 
cîntece, şi craiul de la Miazănoapte era frumos, şi-i era drag 
parcă. 

Fără să caute mult o tălmăcire, sare şi ride ca niciodată, 
Şi veselia aduce după sine bunătate; iar bunătatea merge miná'n 
mînă cu dărnicia. Lucrul acesta îl vedeai copilaşii, cari ай în- 
ceput să bată potecufa curţii cînd s'a luminat de ziuă ; îl simţia 
şi Corbeiü, cînele mare, lăţos, de la cheietoarea casei, de lîngă 
magazie, peste care de mult n'a dat aşa noroc, să inghifá, la 
fiecare urcat de trepte al ei, cîte o bucată de pine; îl putea 
spune, cînd s'aü trezit din somn, lelea Sanda, slujnica bătrînă, 
şi oamenii de pe lîngă casă, în jurul cărora Simina sălta ca 
o căprioară, îl cerceta de sănătate, îi întreba de aü dormit bine, 
şi dacă li e foame, cum nu li-a cătat niciodată pănă acum în 
ale lor. 

Lelea Cufa, mama eï, nu se mai putea înţelege incaltea de 
loc cu ea. Її vorbia una, și ea răspundea alta, de făcea pe biata 
femeie să se uite lung şi să se cruceascá, ca în faţa altei dan- 
danale : 

«Ci bagă 'n cap, fată hăi, ce-ţi spuiü! Ce Dumnezei al, 
parcă nu eşti citovă pe ziua de azi? Doar nu te-o fi apucat 
gînduri de măritat, că, aseară, tunat şi fulgeral cînd ţi-am spus 
de-al lui Coles si de Tache al Bicher, că, de, alţiin'am de unde 
să-ţi scot! Că, zăii, ţi-a cam fi venit şi vremea, şi doar nu ţi-l 
fi pus in cap să imbátrinest! fată mare Ја uşa mea, ferească 
Dumnezeü d'aşa ruşine pe neam de neamu' miei! 


www.dacoromanica.ro 


MIHATL LUNGIANU: ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 599 





5 og 

‘Cînd a prins lelea Cuţa а cicăli mar bine, se auzi scirtiind 
lung de poartă, si Corbeiü şi Osman látraü şi se zbáteaü in lant 
mal tare ca -oricînd. Simina dă fuga afară şi zăreşte pe das- 
călul Marin, urmat de o droaie de copii, cari încep încă de pe 
trepte cintecul < Naşterea ta, Hristoase...>. Simina if deschide ușa 
case! тагї. În prag, dascălul îşi scoate căciula şi se ploconeste 
înnaintea lui Stancu Lupu, care, plecat p'un catastif, făcea so- 
coteli peste socoteli, de porcii vînduţi peste graniţă, de banii 
ce are de dat prin sat, acum de sărbători, de cîștigul ce-i 
ráminea lui. 

— «La mulți ani, logofete !» 

— «Să trăieşti, Marinicá !» 

— «Muncegtí mereü: aci alergături, aci bătaie de сар!» 

Logofătul Stancu a lăsat catastiful, s'a ridicat in sus şi, după 
ce a sărutat sf. icoană, cu chipul Naşterii Domnului în ieslea 
dobitoacelor, $1-а dat dascáluluf o băncuţă neschimbatá, răspunde : 

— «Ce să-l facă ?... De, ca tot omu’: alergi, muncesti, te zbatt, 
pănă dai pe brînci, şi ca mine închizi ochii. Si te întreb ей 
acum, ce foloseşte omului atîta trudă şi ce alege el dintr'o 
viaţă întreagă 2...» 

Si, zicînd aga, îl trage lîngă el la masă, şi-i face semn să 
stea, pe cînd lelea Cuţa şi Simina daŭ să iasă pe ușă. Dascălul 
mulțămeșşte, si vrea să-și iea ziua bună; dar Stancu Lupu îl 
opreşte : 

— «Stai, cá nu pleci d-ta aşa uşor de la mine. Ce Dumnezeü, 
odată pe an doar vii la пої cu icoana!» 

Si, strigîndu-şi fata; 

«Simino tată, chiamă copilagif ăştia dincolo, şi vezi de li dă 
ceva cálduf, cor fi rebegit jeliţii; iar pentru пої scoate un 
borcănaș de $uicá din butoiu' äl mic, fierbe-o si fă-o tu cum 
îi sti mal bine, cu piper şi zahăr, cá пої o să mai tăinuim niţel 
d'ale noastre!» 

Fata se suceșşte într'un picior şi iese. Stancu Lupu trage ре 
dascăl pe un jeţ lingă masă, 31-1 pune uşor mîna pe umăr: 

«Ei, acum spune-mi ce mal e de făcut 2... De la Vlădica n'a 
venit nimic. Şi nu ştii dacă protopopu' ni-a trimete vre-un. popă 
de undeva, ori ne-om necăji tot la biserica cealaltă 1...» 

Dascălul dă din umeri, ridică sprîncenele, desface miînile : 

— «Si nu mi-e năcaz de alta, că mal bine e cînd mulgi 


www.dacoromanica.ro 


600 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


laptele de la două turme, decit de la una singură; dar prea-í 
zgircit popa Lixandru, aibă-l Dumnezeü în grijă! Nu-mi face 
parte nici pe jumătate din cît mi-ar da oricare popă ar veni 
să slujească aci, la bisericuţa noastrá l... 

— Păi de.., îi mat suferi şi d-ta cum suferim şi пої!... Oare 
crezi că mie mi-e tare plăcut să merg la biserica ceallaltă, să 
stai, în strană, în spate la toţi nespălaţii, şi femeia mea, fata 
lu’ Popa Bucur, să treacă la miruit în urma sărăciilor ălora 
din sus ?... He, dascăle, spune şi tu cine e ca Stancu Lupu în 
sat, om bogat şi cu frica lu! Dumnezeü ?... 

Am scris la Vlădica să ni trimeată un popă, orf mat bine să 
colăcească el vre-un băiat cu seminarii, ştii, ţi-am mal spus, să-l 
facem popă aci, la biserică, şi să-l legám de satu? nostru şi de noll... 

Dumneata ştii bine, neam de neamu' nostru, şi din partea 
mea şi din a femeii mele, aŭ fost tot popi, si acu' să se stingă... 
oare nu-l păcat, dascăle ?... 

Dacă ей n'am învăţat carte, că am rămas mic de tatá-mieü, 
şi am apucat să mă înglodez în afaceri, şi dacă Dumnezeü nu 
mi-a dat un fecior, apo! n'am fată mare, să-mi fac un ginere 
popă ?... Ha, dascăle, ce zici ?... 

M'am rugat de Vlădica, cu ceru' şi pámintu', i-am trimes 
odată şi o capră neagră, şi cite nu i-am dat, şi i-ag mat da, 
cá, ţie-ţi spuiii, numai să-mi facă hatirul ăsta !... Dar văz cá 
tace. Nu ştii, n'o fi putînd, n'o vrea, огї o fi aşteptind să-l 
prididesc cu plocoanele, că aşa mi-a făcut de cite orf i-am 
cerut cite-un popă, să slujească de serbători, de la moartea 
bictu' socru-mieü încoace |... 

Uite, am pe Simina, fată mare, destul de curáficá, deşteaptă 
că nu mal are cum, vrednicá de învirteşte casa toată ; ce bună 
ar fi de preoteasă în sat, s'o văz eŭ cum ЇЇ sărută mîna lumea 
toată şi să mor împăcat că las pe cineva Care să se roage 
la Dumnezeü pentru sufletul mieü şi al părinților miel... 

Dar sint amárit răi, dascăle, cá fata se măreşte, De, are 
20 de ani асі, şi mult nu mal pot s'o tin, că eŭ m'am însurat 
la 18 an! şi am luat pe femeia asta а mea de 15 ani neimpliniţi. 

Nu cá n'a avut şi n'are şi ea peţitori, că, slavă Domnului, 
cine n'a cerut-o din băieţii ma!'buni din sat şi de prin prejur? 
Doar cine n'a îndrăznit şi cine a simţit că nu-i de nasul lut 

Mă-sa ca mă-sa, ca un cap de femeie ce e, i s'a abătut s'o 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL LUNGIANU : ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 601 


mărite si mai multe nu, că-i trece vremea, că ce mal aşteaptă, 
şi vrea s'o dea şi dup'un opincar din sat, numai s'o dea. Dar 
ascultă-mă, dascăle, mai bine mort decît să văz una ca asta! 
Şi nu stiá cum, însă o presimfire îmi spune că dorinţa mea 

о să se împlinească. Am avut ast' noapte un vis tare frumos. 
Se părea că sosise la fereastă aci o ceată de feciori din altă 
parte, cîntînd şi spunînd parcă: 

«Am venit floricica s'o luăm, 

Împăratului s'o dám I...» 


Şi, zicînd aga, unul din ei a virit mîna pe fereastă,a apucat: 
pe fie-mea şi a zburat cu ea ca cu o pană... 

— «Poftim, taicá, cá se receşte fuica!» 

Stancu Lupu tresare. El nici nu bágase de seamă cá Simina 
adusese băutura, o jintuise chiar de cîteva ori, să se răcească 
şi o turnase în ulcicufele mici de pămînt ars şi smălţuit. 

— <Aşa 2... Apol, iea, dascále...». 

Şi dascălul își dă părul la o parte de pe frunte, tuseste şi 
închină : 

— «Acu noroc să dea Dumnezeü! Să trăieşti, logofete, si 
Dumnezeü să-ţi împlinească gîndul. Să trăieşti, Simino, să te 
văd prioteşică in sat, să se mal lumineze şi biserica noastră 
şi să întinerească şi dascălul Marin de bucurie !». 

Fata n'a răspuns nimic, şi, roşie toată, s'a furişat încet pe 
uşă. Ea a auzit cuvintele din urmă ale tatălui 5ай, le-a legat 
cu ceia ce a zis dascălul şi cu visul ef, şi era parcă şi mai 
voioasá. І 

«Се să fie ?... Doamne, de ce nu-mi poate spune cineva totul 
ре şart, aşa cum aş vrea ?... Mama îmi tot cîntă că trebuie 
să mă mărit anul ăsta; taica-mi zice să nu mă uit in gura еї; 
inima mea îmi spune că nu poate suferi pe niciunul din сін 
aŭ păşit pragul in petit! Şi visurile de ast’ noapte: şi-al miei, 
şi-al taichif, ce o însemna 2...» 

De-odată pune mina la frunte, în semn că şi-a adus aminte ceva: 

«Al. Ştii ce am să fac! Am să má duc la baba Bălaşa, 
că ea ştie doar să închege si apele, să deslege farmecele, dar 
mi-te să spuie rostul unui vis $1 să ghicească de погос?... 

Pán' acu nu m'am gîndit la asta: acu însă am să mă duc, 
cum se duc toate fetele; da, de bună seamă, am să mă duc...» 


* 


602 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


În curte slugile aü atitat un foc cu surcele de brad, aü pus 
dot trunchi d'alungul focului, aü scos usa grajdului din fifint 
şi aü răsturnat-o mal cit colo, cu fața cea curată în sus, şi 
Niţă Mălăcea îşi ascute cuțitul lui cel mare. 

— «la dă o fugă pănă 'n drum, fa Sando, zise omul ăsta 
către femeia de casă, şi mal chiamă pe cineva, să ni ajute, 
că nu putem răzbi numa’ пої ăştia namila de porc! 

— «Lasá, neică Niţă, că má duc eü!», stărui Simina. Apoi 
zise către mama sa: . 

«Mă duc o leacá şi pe la Soala, pán' o tăia porcu’, cá nu 
pot să auz guiceala luf.» Si era sáadaoge: «Mal ales azi, cînd 
sînt atît de veselă, atît de fericită !» 

Își făcuse treaba, că se duce la verişoară-sa; dar, cînd s'a 
văzut în drum, a dat fuga drept la baba Bălașa. 

Pe drum, lume puţină. Albul caselor, de curînd văruite, sti- 
cleşte şi mai mult de asprimea aerului. 

Baba Bălașa isprávise de direticat prin casă, şi pisa, intr'o 
piuă mare, gríü de făcut colivă pentru dusul la biserică. Cînd 
vede pe Simina întrînd aşa buzná 'n náuntru, rămîne cu pi- 
sălogul în mînă: 

— ‹ра’ ce vînt te-a adus, măiculiță, mînca-te-ar norocu'? 

— <D'apol ştii d-ta la ce vin fetele la baba Bálaga !», W rás- 
punse Simina, şi-i spuse visurile. 

S'aü aşezat amindouá: una pe pat, alta pe o lávicioará ală- 
turi. Cum a ingirat bobii, baba Bălașa a bătut din palme: 

< 1! Că mare bucurie te aşteaptă. Veste pe drum de seară. 
Uite, pică "n casă! 

Apoi, după ce i-a mai descîntat odată, după ce a pus pe 
Simina să-i taie "n două: 

«Faci un drum, fata maicii! Adecă nu tocmai drum! Faci 
un pas, un pas mare!» 

Si, uitindu-i-se în ochi: 

«Te măriți, mînca-te-ar sănătatea! Si te măriţi cu noroc! 
Vine un craiü de roșu, uite, tot pe drum de sară, şi la o zi 
mare !» 

Dă şi a treia oară: 

«Ascultă ce-ţi spuiü ей: e în scurt pe tot, parcă n'ar fi ză- 
bavă nici de-o zi, de-o săptămînă! Şi să faci puswăsta, maică, 
că nu te-i căi. E pas norocos, cu bucurie таге!» 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL LUNGTANU: ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 003 


Сіпа s'a innapoiat de la baba Bălașa, a zărit lume multă 
strînsă în drum, puţin mai jos de casa lor; dar nu şi-a bătut 
capul ce să fie, şi-a deschis poarta. Oamenii pírliserá porcul, 
îl desfăcuseră, puseră slăninile şi carnea de afumat în sara- 
mură într'o troacá mare, si lelea Sanda toca,în casa cea mai 
mică, máruntaiele pentru cîrnaţi si cartabosi, pe cînd lelea 
Cuta frămînta la aluat, făcea din ea covrigi, ii fierbea într'o 
căldare. A sumes şi Simina miînecile, şi s'a pus şi ea să dea 
ajutor. Pe la o vreme, cînd lucrul era tocmai în toiul lui, s'aü 
auzit lătrături mari, furioase de cîni, şi de pe fereastră a zărit 
ea lume la poartă, si prin curte cum înnaintai nişte chipuri 
ciudate, îmbrăcate in hăineturi colorate, cu potcapiuri de hîr- 
tie înnalte 'n cap, cu săbii lungi la şolduri. Unul era tot 
în alb şi cu aripi în coaste, ca un înger; alți! duceaü în mini 
o stea mare şi o mănăstire de hîrtie tare, cu clopofele iri 
turnuri. Asa ceva nu mai văzuseră, în viaţa lor, oamenii casei 
şi satul întreg chiar. 

Aü urcat acum treptele, și ай cerut voie de la Stancu Lupu 
să vesteascá si el «Naşterea Domnului». 

S'aü rinduit în odaia cea mare: unul, Irod Împăratul, pe uri 
jet în mijloc, cu un toiag mare, aurit în iiiînă, îngerul la 
dreapta lui, сеї trei magi, înșirați de partea cealaltă ; un ciobàn 
înfofolit într'o sarică, cu bîtă zdravănă in mină şi c'o căciulă 
cît toate zilele în cap, s'a culcat după uşă, ceilalţi curteni, 
soldaţi aü luat loc cum aü răgăduit. Aü început apoi să cînte 
să vorbească, să se certe. Cînd aü spus vorbele: 


«Trel Cra! de la Răsărit 
Spre stea aü călătorii...», 


odată a zburat steaua din mîneca celui care o ţinea, îndrep- 
tîndu-se spre icoane. Îngerul, la rîndul lui, a prins să dea din 
aripi, de credeai cá se coboară din înnălțimile cerului, că se 
ridică de pe pămînt, că pluteşte 'n aler. AI casei stai toţi, mi- 
rati, шоф de atîta strălucire, de minunăţiile ce auziaü: iar, 
cînd aü văzut pe Irod Împăratul că se ridică minios din Scau- 
nul lui, că scoate sabia din teacă şi dă să reteze capul unui 
Crai, aü rămas inmármurifl. 

Cînd aü sfîrşit jocul lor, aü mai stat puţin de vorbă ca 
Stancu Lupu. Ай spus cá sînt toţi şcolari de dincolo, şi că 


604 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR . 


merg de aici în jos în ţară, vestind naşterea prin satele si 
oraşele din drumul lor. Acum aü băgat de seamă, toţi сеї 
string în juru-li, că, supt hainele acelea în culori multe se 
ascund chipuri de oameni ca şi еї; ba Simina a văzut ceva 
mal mult, a văzut că ochii lui Irod Împăratul nu mal scinteiaü 
aşa ciudos, ci aveaü luciri dulci, umede, iar mustata mare, de 
linÉ, umbria o față plăcută. 

La plecare, Stancu Lupu, — nu stiü ce i-a venit luf —, i-a 
întrebat dacă nu vreaü să poposească peste noapte la el, şi 
ceata irozilor a primit bucuros, spunînd că are să vie cînd o 
apuca să se însereze, şi-a pornit mai departe. Aü mers ce aü 
mai mers pe ulița largă, în tovărăşia unei mulțimi tot maï mari 
de curioşi, pănă ce, peste satul lung, cu case dese şi nume- 
roase, sa ţesut pinza fumurie şi tot mal întunecoasă a nopţilor 
de iarnă. 


În casă la Stancu Lupu şi-aă scos mantalele de irozi şi ай 
rămas la înfăţişare flăcăi chipeşi şi voinici, în îmbrăcămintea 
curată de {егапї din Ardeal. La masa lungă, din odaia сеа 
mare, Simina li-a adus întăiă ţuică încălzită, cu piper: băutură 
nouă pentru tinerii oaspeți. A pus apoi prune fierte, sarmale 
de post, păstrăvi prăjiți şi griü şisat: са la o masă din ajunul 
Crăciunului, aşa cum a pomenit Stancu Lupu la părinți, şi a 
ținut pănă acum în toată viaţa lul. 

În vremea asta veniaü băieții după colindat,—intiiü сеї mar 
mici, cîte doi-doi, apoi treptat сеї ma! mai тагї, pănă spre 
miezul nopţii, cînd, la apropierea brezăii, cu flăcăii de horă, 
nu mai putea să rămiie picior de colindător rázlet pe drum. 
La mulţi, Simina li da cîte un ban şi-l lăsa să plece, pe alţii 
îi punea să colinde, şi oaspeții, veniţi de pe plaiuri depărtate, 
aü ascultat, cu mintea încordată şi cu plăcere văzută, frumoa- 
sele trăgănări de: «Morar cu florile dalbe», ce legánaü cuvin- 
tele cu care se dezmierda fata mare a саѕеї. 

La cină s'a vorbit mult şi de toate. Stancu Lupu era vesel 
că are în fata lui nişte frați din tara vecină, şi aceasta cu atit 
mai mult, cu cît ştia bine că n'are să numere nici eldecit o 
spitá de naşteri pănă ce şi-a găsi neamul intr'un sat mare şi 
frumos de peste frontieră. 

A venit vorba de lupta Rominilor de acolo pentru apărarea 
Jegii străbune. Stancu Lupu, deşi nu învățase atita carte, avea 


www.dacoromanica.ro 


^ 


MIHAIL LUNGIANU: ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 605 - 








totuşi acea înțelepciune firească, cigtigatá din cunoaşterea lu: 
тії şi a locurilor pe unde umblase mult și auzise destule. Si ` 
a spus, cu multă insufletire, cîte ceva din timpul revoluţiei, 
despre Avram lancu şi despre felul crud cum aü omorit Un- 
gurif pe tatá-sáü, Popa Voinea din Mesteacăn, încheind aşa: 

— «Eü două lucruri mai doresc pe lumea asta: să-mi mărit 
fata după un popă, să nu se stingă neamul nostru vechiii de 
popi, şi să nu mor pănă n'oiă pedepsi un Ungur. Da, da, 
nu rídeti! Uite, cît mă vedeţi de bătrîn, nu ştii dacă 
m'ar întrece cineva la pas, cînd ar fi vorba să trec granița la 
cel d'intăii semnal de luptă peste munți !...> 

Si e un lucru firesc cá, într'o întîlnire de oameni, cînd se'nteleg 
inimile şi cugetele, cînd aceleaşi doruri şi idei frămîntă pe 
toţi, se naşte pe nebágate de seamă o legătură, care apropie 
sufletele şi dă triü liber la destăinuirt, care fac impártágirea les- 
nicioasă şi nesfirgit firul povestirilor. 


* 
* * 


Acum s'aü întărîtat la vorbă şcolarii de dincolo. Pănă aici 
aü minţit la unele întrebări şi aü ocolit multe adevăruri. Iz- 
bucnirea din pieptul lui Stancu Lupu i-a făcut însă şi pe el 
să spună cîte ceva de pe acasă şi, între astea, toată tărăşenia 
plecărei lor în ţară cu «Vicleimul». 

Егай în clasa a patra la gimnasiu toţi сеї de față, in mare 
parte băieți de preot. Cu dragostea de muncă, pe care li-o in- 
sufla capetelor lor sănătoase şi odihnite — ca nişte ogoare des- 
telenite — dorul de-a se vedea luminători ar poporului, ca das- 
căli ori preoţi, învăţaă minunat, finind de partea lor fruntea 
clasei. 

Profesori! ЇЇ aveati dragi şi între unii şi alții se inchegase 
acea prietenie înnaltă, curată, durabilă, ce se închiagă intot- 
deauna între profesorii buni şi elevii sîrguitori. Unul singur, 
cel de istorie — un Ungur fanatic, ingimfat —, nu numai cá nu 
putea să sufere, şi nu ега suterit nici el de şcolarii romîni, dar 
între aceştia şi el se tesuse o ură mare, o ură de moarte, ie- 
şită la lumină adesea prin cuvinte de despref, pornite de pe 
catedră, or! prin fapte de nesupunere repetată şi prin murmüre 
izbucnite din întăiele bănci ale clasei. 

Indignarea fierbea în inimile tinere însă cu atit mal mult, 


606 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


си cît sectarul profesor mergea pän’ acolo cá schimonosia ade- 
. vărul istoric, пшпаї să aibă un bun prilej să-şi arate toată dra- 
gostea pentru neamul lui şi batjocura cea mai mare pentru 
Romint. 

< Valahi leneşi şi nemernici» erai cuvintele sale obişnuite, ега 
pucăţica de hrană sufletească pe care zilnic o zvirlia ca la 
nişte cîni şcolarilor acestora, cînd în mîndria lui nu papaga- 
lisaii întocmai expunerile lui. 

Şi Romînii aŭ protestat, s'aii plins, fără să poată ajunge însă 
la ceva bun. Atunci aü aşteptat în tăcere, aü plecat cîtva timp 
capetele ca nişte vite în jug, aü înfrînat în inimi cerbicia stră- 
poşească, pănă ce a venit şi pentru еї o zi de răzbunare. 

Viaţa aceasta amară, cu toate intimplárile petrecute, o po- 
vestesc rînd pe rînd, aproape toti şcolarii. Cînd a fost însă la 
desnodămîntul acestei stări de lucruri, răsuna numai glasul pu-. 
ternic al lui Ionică din Bran, flăcăul frumos care făcea pe 
Irod Împăratul : 

— <Răzbunarea a venit cînd am ajuns cu lecţiile la Mihai 
Viteazul, la eroul acela care ştiuse şi îndrăznise să întrupeze 
într'o zi toată aşteptarea unui neam, doritor de zile mai bune, 
petrecute laolaltă cu toti cei de-o lege şi de-un singe. 

Şi răzbunarea a fost asa: găsisem o istorie romănească, care 
spunea pe larg toate faptele de neştearsă amintire ale marelui 
Voevod. O cetisem toti odată, de zece ori, ni-o povestiam între 
noi cu multe zile înnainte, o ştiam toţi pe de rost şi bine. Si 
am mai făcut înc'o pregătire: am adus într'o zi un draibăr 
mare, — o lingură cum îi zic timplarii, — am scobit cu el blă- 
nile între despărţiturile băncilor, am adus apoi ciomege bune 
şi le-am vírit prin bortile făcute. Gîndul nostru de răzbunare 
a mers de mînă cu al lui, şi din ciocnirea lor a ieşit pentru el 
stilcirea, iar pentru noi fuga din ţară !...». 

Ionică din Bran a voit să treacă răpede peste clipele de în- 
“dirjire ale inimilor umilite ; dar Stancu Lupu a îndesit păharele 
de vin şi a stăruit în lămuriri, pe cînd Simina rămăsese cu 
ochii pironitf pe chipul flăcăului străin, iar lelea Cuta clătina 
din cap, în semn că pricepea şi ea cele spuse, ori numai! că-i 
plăcea graiul cald al povestitorului, care-i ungea, parcă, inima, 
са o dezmierdare dulce, neinteleasá. 


MIHAIL LUNGIANU: ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 607 


Ca şi cum, şi de astădată, își aveaii împărţit rostul vorbei, 
un alt*şcolar a urmat firul destáinuirilor : 

«Venise Ungurul cu gindul să-și facă ris de noi, să ni în- 
covoaie mîndria mai mult ca oricînd în fata celei maï sfinte 
icoane de glorie romănească, în batjocura istoriei şi a adevă- 
rului strigător Ja cer. Si pretindea ca această înjosire a nea- 
mului să бе consfintitá de noi prin sforăirea lecţiei, învățată 
maginaliceste de dragul unei pirdalnice de notă bună, pe care 
ni-ar fi pus-o ca răsplată a acestui fapt. Dar пої am dat Un- 
gurului cea mai vorbitoare pildă de ceia ce poate o inimă ro- 
máneascá şi învățături de minte n'or să lipsească cît timp vor 
bate aceste inimi !...» 

Vorbitorul tace, suge un pahar şi dă rînd altuia: 

«A chemat la lecţie întăiăpe-un Ungur, carea bilbiit, ca un 
spurcat ce e, toate pîngărelile aruncate viteazuluf Domn, oşte- 
nilor luf şi întregului popor al nostru. «Brava, cu eminentá», 
її zice profesorul, şi scoate apoi pe-unul de-ai noştri. Voise parcă 
nápirca să ne amágeascá cu laudele astea, ca să ni încătușăm 
simțirea si să-i călcăm pe urme. Dar Romînul nostru, — era 
tocmai ăsta, Melhior, — unde mi-a început să povestească vred- 
nicia şi iscusinta strămoşilor, cu un glas tare, curgător, pe care 
n'a fost în stare să-l oprească nici minia profesorului, nici ho- 
dorogelile ciracilor luf din băncile din fund. «Treci la loc, piei, 
Valah leneș şi indárátnic!», tipà mustăciosul de pe catedră. <Să 
vie Olteanu...» Şi Olteanu — ciobanul nostru de azi —, a re- 
luat firul istoriei cu aceiaşi iufealá, cu aceiași căldură in glas, 
şi spunea, spunea, pe cînd Ungurul spumega ca un turbat, 
tremura carnea pe el. Au fost iară murmure ; unele amenintind 
pe elev, altele pe profesor. Acesta a bătut cu pumnii în ca- 
tedră, a pus un «prost» mare în catalog, de s'a văzut cît de 
colo, şi l-a trimes la loc, strigînd: «Brincoveanu». A! Venise 
acum rindu” luf Ionicá — Irodul de azi — cel d'intáiü școlar din 
clasă. El a început așa: «Domnule, să fif bun să mă laşi să 
spui lecţia așa cum o ştii ей; dacă б-а plăcea, bine; dacă 
nu, n'a decît să mă notezi гай. Si te rog să nu strigi la 
mine, că ей nu má tem!.». Cela învineţise acu, ЇЇ dîr- 
айай buzele si mînile, de nu nemeria tocu "n călimări. Abia a 
putut să zică: «Cum, şi încă ameninţi, Valah ticálos?..» că i sa 
Tnuiat glasul in git şi s'a topit răsunetul luf în clocotul stri- 


www.dacoromanica.ro 


608 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 














gătelor ieşite din nouă piepturi. Romînii eraü acum cu toţii în 
picioare, cu un pumn in aier, cu o mînă pe supt brînci. Pro- 
fesorul a dat s'o şteargă afară; dar Ionică i-a pus în față pieptul 
lui ca un zid. Ai lor aü început să facă táráboiü, aü cercat 
să sară în apărare, să deschidă ferestele. Dar cele nouă bite 
s'aü împărțit, şi, cînd aü prins să se învîrtească, li era ciudă 
că n'aü destul de lucru, că-s prea multe şi dușmanii prea ne- 
voiaşi. Asa a fost !...». 

Şi povestitorul joacă acum jocul celor d'innaintea luf cu: 
păharul, şi altul, magul Gaspar, duce firul mai departe: 

— «N'a fost luptă, n'a fost nici bătaie "n lege, a fost stil- 
cire, a fost maï mult batjocură. Profesorului i s'a turtit întăiă 
pălăria mare cît un clopot de biserică, a fost trîntit şi tăvălit 
pe jos,is'aü smuls mustáfile lungi, a făcut baie de negrealá pe 
ochi, iar ai lui aü intrat după sobă ori se pitulaserá ca potirnichile 
pe supt bănci. Noi am ieşit apoi cîte unu’, ипи, frumuşel din 
clasă, am încuiat uşa ре din afară şi şterge-o Radule, care pe 
unde a apucat. Ne-am întîlnit în margenea oraşului, la o 
covrigăreasă, cu care vorbisem maï d'innainte, şi ne-am ascuns; 
în pod printre tronurile şi harabalele grămădite. De acolo am 
văzut cum umblaü poliţiştii după пої, са după nişte tilhari, am 
auzit cum ай întrebat şi pe covrigăreasă de cîteva ort, am aflat 
că s'aü dat porunci straşnice ca să fim prinşi. Şi-am stat în pod 
cîteva zile în frig, şi hrănindu-ne numai cu covrigi şi apă, sfá- 
tuindu-ne ce să ne facem, cum şi 'ncotro să apucăm? «Mă, zise 
Burcă — îngeru' ăsta, — şi înger a fost, cá bine şi-a dat el cu- 
părerea, uite ce crez ей: bani avem, si avem maï toţi, cá ni 
trimeseseră părinții, să avem pentru dusul acasă de Crăciun ;; 
hai să ni cumpărăm un vicleim, să ne îmbrăcăm frumos şi să 
ieşim ne bánuifl din oraş. 

Ne-am înțeles ușor, căci la necazul împărți se înțeleg еї si 
cinif, dar mite niște frați. Tot greul era cine să meargă să 
cumpere hainele, dar îngerul a găsit şi la asta portița de scă- 
pare. «Staff o leacá», zice el, şi, scotind dintr'un tron nişte bu- 
lendre vechi de-ale covrigăresei, le-a îmbrăcat mintenas, şi, sup- 
țiindu-şi glasul: «EY, acu dati banii 'ncoa!», Sara a venit cu 
vicleimul şi c'o carte de cîntece: iar a doua zi a adus steaua 
şi hăineturile. 

Covrigăreasa avea un fecior, dracu’ gol, care, îndata cea- 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL LUNGIANU : ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 609 











aflat gîndul nostru, nu şi nu, să ne înveţe el, că doară mat 
umblase cu vicleimul. Si iată-ne cu coatele pe genunchi, scriind 
fieştecare partea lui şi bucherisind toti pe capete. Cite-odatá 
cîntam cîte un cîntec încet, în surdină. Ni-am învăţat lesne 
rolurile, am pornit la drum într'o bună dimineaţă, sînt cîteva 
zile de atunci, şi iacătă-ne aici! 

Si tăcu. 

În sat răsuna încă hărmălaie de cîni şi cîntece slabe, tot mai 
depărtate, de colindători. Se apropia miezul nopţii. Simina ri- 
dicâ pinzátura de pe masă, baba Сиа se dusese în odaia cea- 
laltă. Stancu Lupu închinase păhare multe 'n sănătatea şi no- 
rocul celor veniţi, şi acum se răzimase de spetezele jeţului, şi 
stă pe gânduri. 

— «Toate bune pănă aici! Să-mi spuneţi mie una şi bună. 

După ce o trece sfiriitul ăsta, ce o să vă faceţi ? Vă "ntoarcetl 
oare acasă ?», întrebă el după un răstimp. Si Irod Împăratul a 
dat din mini: 

— «Nici vorbă de casă. E si Tara Romănească destul de mare. 
Cum adăposteşte la sînul er atitea jivine, s'o găsi şi pentru 
nof locuri, unde să putem pătrunde prin muncă. Avem nof 
toti cite trei clase gimnasiale şi-om sfârşi şi pe celelalte acolo: 
ni va ajuta Dumnezeü !». 

Lui Stancu Lupu îi trecu ca o lumină pe d'innaintea ochilor : 
` — «Da' să intrat! în Seminarii, ce ar fi? Să mai faceţi acolo 
vrun ап!» 

Si flăcăii ráspunserá ca unul: 

— «Intrăm bucuroşi, si, de зо putea, ne-om face popi chiar 
aici în ţară!» 

— «Asa? Atunci, uite, má leg să vá bag ей. Însă am şi eü 
о dorință: unu! din toţi să se facă popă aici la biserica noastră, 
şi să-mi fie ginere !» 

Mal trebuia oare de aşteptat răspuns ? 

Stancu Lupu l-a văzut scris pe fețele lor, 1-а cetit, l-a în- 
feles în destul. Toată pricina era acum numai, care să fie alesul ? 
Și la asta şi-au dat cuvîntul toţi întrun glas, a atîrnat pä- 
rerea lui Stancu Lupu, a 'ndemnat inima pe Simina: era Irod 
Împăratul. Laü aşezat pe-amindoi în capul mesei, ай făcut so- 
coteala zestrei, şi unul din meseni — Îngerul — a ridicat încă 
un păhar: 


www.dacoromanica.ro 


610 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


— 











«E o credinţă "n popor că, dacă se naşte un copil in ajunu' 
Crăciunului, îl paşte nenorocul; dacă moare cineva, e păcat 
mare: iar, dacă se hotăraşte o 'nsurătoare, perechea aceia va 
fi fericită. Dea Domnul să fie aga şi trăiască !...› 

Ionică din Bran privia des spre Simina, căuta să deslugeascá 
ceva în sprîncenile-i mari negre, pe cînd ea îşi sugea buzele, 
clipia din ochi, îşi pipăia şi aşeza mereü salba de galbeni mici ; 
iar Stancu Lupu — omul înnalt, voinic, în a cărui față plină, 
rumená, se vedea întipăriră tihna vietel, alături de cîteva dungi 
mici şi proaspete de amărăciune —, îşi netezia guvitele de păr 
puţin incárunfite, plutia cu mintea şi cu sufletul spre neliniştea 
nopţilor anilor din urmă, petrecute în neodihna unei dorintt 
chinuitoare, pe care ajunul ăsta al Crăciunului i-o împlinise, 
schimbindu-i-o într'o bucurie nespus de mare, in mîngiiere 
pentru zilele rămase. Îşi chemă apoi femeia: 

— <Ţi-aduci aminte, Cufo, cá-tf spuneam: «Am muncit, 
m'am trudit, m'am robit o viață 'ntreagá ca să-mi daŭ fata şi 
averea dup’ un tirîie-opinci din sat ?... Nu, dragul mieü, o fac 
preoteasă aici la biserica noastră !. Si acu să ştii c'o fac, aşa 
cum [i-am cîntat atita vreme !» 

Şi, arătînd spre capul meset: 

«Uite ce mai ginere ni-a trimes bunul Dumnezeii, din locuri 
depărtate, în ajunul ăsta al Crăciunului. О să-l avem popă 'n 
locul socru-mieü, să-l pomenească pe el şi pe пої cu tot neamul 
nostru. 

Vorbeşte apoi către toţi: 

«Am să mă duc cît de curînd la Vlădica, că mi-e prieten 
bun. Mine am să trimet cîțiva vînători după căprioare, şi las’ 
pe mine !... Ştie Stancu Lupu ce face l... 

Таг, după o scurtă tăcere: 

«Si de-acü 'ncolo pot să mor împăcat, că mi-am împlinit ce 
am dorit! un ginere popă, ca să nu se stingă neamul şi care 
să pedepsească în locul miei pe Unguri, în ziua cînd o suna 
ceasul de plată şi răsplată peste munţi ^». 


МІНА, LUNGIANU. 


www.dacoromanica.ro 


LOCOT. CONST. MANOLACHE: VADUL 611 


VADUL 


— DE SULLY PRUDHOMME. — 


Cad istoviţi ; căci lupta fusese singeroasă. 

Pe malul итий fluviu, căzuţi la întimplare, 

Zac doboriţi de trudă ; şi totuşi ce li pasă... 

In glod şi тп al lor sînge cit de plăcut li pare... 


Și marile lor arme de-un roşu foc lucesc 

In miez de zi. lar şeful un biet {етап bătrin e. 

E strajă; — dar îi pare cá т zare umbre cresc... 
Sint Rusi! El tresare: «fugiţi de-aci!», li spune. 


ÎN saltă cu piciorul: « Copiii miei, sculafi!». 
Ji fiecare тп silă de-abia se mai ridică; 

Си somnu т trup şi "n suflet de vise legănaţi, 
„Încearc a trece vadul încet prin apa mică. 


De teamă c'a lor urmă, de-o fi cumva aflată, 
Vrăjmaşuluă ce-ă cată, să nu-i arăte calea, 
Si-astfel a lor scăpare să fie т chin schimbată, 

Ei merg fără de zgomot şi т taină-şi poartă jalea. 


Mai toţi, vaă, cad alături, şi iarăşi taie valul, 
Dar toţi, pănă şi morţii, trecură vadul bine. 

In urmă singur şeful ar vrea să lase malul... 
Dar prea tirziù! O mină vrăjmaşă prins îl (ine. 


— «Bătrine, spune: fluviul pe-aci se poate trece? 

< Vrai moarte sai, viață? răspunde, tu, sármanel» 

— «E-adinc de zece metri !». Şi ei aŭ zis: «— Săncerce !» 
În apă impingindu-l, supt vîrf de ţevi duşmâne. — 


Atit de sus e fundul, că apa-i e la bri; 

„Dar el, cu cit păşeşte, tot mat adinc se pleacă, 
„Şi neet, încet safundă pănă la piept în тїй; 
«dci cei răniţi azolo de-abia pot să mai treacă. 


www.dacoromanica.ro 


619 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





Cu gura "nchisá simte a valurilor salbă 

Că-i murmurd "n ureche un murmur care creşte, 
Si fruntea-i e 'ntr'o spumă ca părul lui de albă: 
E în genunchi. De-asupra nimic nu mai pluteşte... 


Din ultimu-i răsuflu trăieşte o secundă ; 

lar puşca ce-l ţintise, din nou în sus se duce; 
Atunci — credinţa sfintă ! — un braţ, ieşind din undă, 
A "ntruchipat în ater un mare semn de cruce. 


Ей admiram soldatul ce п moarte se avintă, 

Cu fruntea sus şi mindru cind zvon de goarne geme. 
Din care rasă eşti tu? Tu, ce т tăcere sfintă, 
Te-afunză pănă la moarte, şi mori atita vreme? 


Locor. CONST. MANOLACIIE. 





BIETELE MĂNĂSTIRI: TOȚI PE ELE, NIMENI PENTRU ELE- 





Mă gindesc la cele grăite de Mitropolitul Moldovei într'un interview 
către un corespondent al «Minervel». Înnalt Prea Sfinţia Sa se pune pe ' 
un punct de vedere cu totul opus celui al predecesorului sàü, care căuta 
să mai infrineze venirea lumii la mănăstiri şi a şi propus chestiunea in 
Sinod, acum vre-o trei ani. 

Atitudinea actualului Mitropolit al Moldovei se explică prin felul de a 
fi al activităţii sale. Înnalt Prea Sünfia Sa nu represintă vre-un punct 
de vedere propriu, ceva scos din laboratoriul proprii al său, cu alte 
cuvinte nu represintă ceva personal, ci primeşte de bun şi trimbiteazá 
tot ceia ce este pe gustul lumii, tot ceia ce corespunde unei inclinàrí 
зай unui fel de а vedea al societăţii. Nu-l vezi trecind ceva prin sita 
bisericească pentru a stabili dacă lucrul este de admis şi din punctul 
de vedere al Bisericii, nu numai al gustului oam nilor. 

Aga se explică faptul că Mitropolitul Moldovei se îu'pacă bine cu ideia 
că mănăstirile să slujească drept staţiuni de vilegiaturà, ca şi cum bi tele 
mănăstiri ar exista pentru a satisface ch:ful de petrecere al oaminilor. 

Că din această pricină resultă pentru mănăstiri o situatiune rea, nu 
se poate tágádui. 

Ma intaiü de toate, canoanele opresc categorie ca unei manàsliri sài 
se schimbe destinaţia, şi ceia ce se întîmplă cu mănăttirile pe vrem a 


N. COROBAN: BIETELE MĂNĂSTIRI 613 











verii e o curată schimbare de destinaţie. Ştim că a vorbi de canoane 
Mitropolitului Moldove! e a bate toba la urechea surdului, các! Înnalt 
Prea Sfinţia Sa nici nu le ştie, dar nici inima nu-l trage către ele. Spre 
&firsitul anului trecut, tot într'un interview, cu corespondentul «Uni- 
versului», spunea că nu există canon care ar opri căsătoria a doua a 
preoţilor, lucru uimitor din gura unui doctor în teologie, căci canoane 
de această natură există, şi prea există. Dacă deci acuma ne apucăm a 
vorbi de canoane, nu e pentru Înnalt Prea Sfinţia Sa, ci pentru altă 
lume care poate are o inclinare mai bisericească decit a Înnalt Prea 
Sfinţiei Sale. 

Ca să se înţeleagă ce devin bietele mănăstiri prefăcute în staţiuni de 
vilegiatură, trebuie să cităm citeva casurl. 

Ей am văzut singur cum în mănăstiri işi fac întrarea tot felul de 
sporturi moderne, care nu cadrează de loc cu atmosfera unei mănăstiri. 
Nu cadrează, se înţelege, nici cu caracterul unui om educat, care tre- 
buie să respecte atmosfera deosebită a unei mănăstiri. 

Chiar ieri mi-a povestit un cunoscut cum doi visitatori jucau table 
în curtea Mănăstirii Neamţului la începutul acestei luni, 

Ce se întimplă ре la arhondarice, e un scandal întreg. Toată lumea 
pretinde de la călugări, toti cu ochii răi la dingif, dar nimenea nu li 
dă. Vor tratament bun şi toate din bielşug, şi drept răsplată se poartă 
de multe ori ca oamenii cei mai raii crescuţi. Nu înţeleg măcar să fie 
oaspeţi buni şi să păstreze toate în starea în care li s'aü dat, să nu 
le deterioreze. 

Acelaşi cunoscut mi-a povestit tot din anul acesta că aü venit la Mă- 
nástirea Neamţului in excursiune treizeci şi cinci de elevi absolvenţi de 
la un internat al Statului dintr'un oraş de provincie şi că dimineaţa 
şi-aŭ făcut ghetele pe paturile curate din arhondaric, murdárindu-le 
într'un chip barbar. 

Călugării ай muncit din greü pentru a curáti murdăria altora, căci, 
de, aşa a stabilit Dumnezeü, cu decret din cer împărţit pe la direcţiile 
Scolilor, că monahi! sînt datori să muncească pentru pomanagiii cari 
vin să se adăpostească la mănăstiri ! 

Dar să mai aduci casuri! Nu se petrec ele cu chiuita pe la fiecare 
mănăstire! Trecem mai bine la consideratiuní generale. 

Noi am înţelege că lumea să vie la mănăstiri; să vie însă cu scopuri 
explicabile la mănăstire, saü care să se poată satisface acolo, fárá a 
jigni caracterul unui agezámint religios. Íntelegem să vie lumea aşa cum 
vin {егапії din Bucovina şi de aiurea : să se închine. Dar să vil cu scopuri 
în care nu întră nicio scinteie de credinţă religioasă, nu e de admis şi nu 
va putea admite niciun episcop зай Mitropolit care înțelege să judece 
bisericeşte şi care pricepe că, mai înnainte de toate, el e represintant 
al religiei în ţară, şi nu director peste locurile de petrecere ale lumii. 


014 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





Ceia ce se face cu mănăstirile noastre e şi o maltratare a celor ce 
locuiesc într'însele. Mulţi aŭ venit şi ай îmbrăţişat viaţa de călugăr 
cáutind o atmosferă de pace şi rugăciune, in care doresc să-şi încheie 
viaţa. EI bine, aceştia săracii sufăr din felul de tratare actual al mănăs- 
tirilor. Si doar trebuie să ne gindim că mănăstirile pentru el există, 
spre a da adăpost unor astfel de suflete, nu pentru cei ce vin la mă- 
năstire cu gusturi de petrecere, şi cu piane, şi pentru a se rásfáta cu 
producţiile modelor, ca la Şoseaua din Bucureşti. 

Răposatul arhimandrit Grigorie Ştefănescu din Mănăstirea Neamtuluf" 
mi se plingea acum ciţiva ani cá, de cum vine vars, el nu mal înțelege 
de viața mănăstirii, pentru că necontenit e turburat de zgomot. 

Cu се drept, mă întreb, se răpia liniştea unui astfel de om, si cu ce 
drept se răpeşte astăzi la atiţia cari trăiesc! 

Si, dacă apărarea acestora nu li-o iea un Mitropolit, care şi el este 
călugăr şi care trebuie să vegheze ca scopul religios al instituţiilor re— 
ligioase să se împlinească, cine să li-o iea? Si cine să aducă rinduialá, 
dacă un Mitropolit nu vrea să aducá ?. 

E drept că Mitropolitul Moldove! se laudă cu rinduiala. Din nenoro- 
cire rijloacele admise de Înnalt Prea Sfinţia Sa nu sint de acelea care 
pot aduce rinduiala, căci nu va fi nici o ordine în mănăstiri dacă se 
menţine ideia са ele să existe în timpul verii ca staţiuni de vilegiatură. 

Gindindu-ne cum e la noi şi cum e aiurea, sîntem cuprinşi de multă 
tristetá. Vedem sfişiere religioasă din Tara Romănească, de nu mal ră-- 
mine nimic respectat! De-ai avea a face cu mănăstirile catolice, în vecii 
vecilor n'ar mai pătrunde domnii şi doamnele noastre să petreacă în- 
tr'insele... 

Un cunoscut al mieü s'a dus cu nevasta să visiteze mănăstirea bene- 
dictină Beuron, din apropierea locului natal al regelui nostru. A fost 
condus pretutindenea cu multă bunăvoință, dar nevasta a trebuit să 
şi-o lase să aştepte, căci nu i s'a incuviintat intrarea într'o mănăstire 
de bărbaţi. 

Та inchipuiti-vá la пої menţinerea unei aşa stări de rigoare într'o: 
mănăstire, că ar sări toţi din toate colţurile, ca şi cum de gusturile lor 
trebuie să se tie seamă în conducerea unei mănăstiri, şi nu de nevoile 
proprii ale agezámintuluf. 

Ín tara noastrá existá o mentalitate bolnavá si absurdá: cele mat 
elementare lucruri aiurea la nol par anapoda, şi nu ітрасї pe nimenea 
cu ele. 

Acelaşi cunoscut care mi-a relatat casurile de la Mănăstirea Neamţului, 
citate maï sus, îmi povestia din discuţiile avute cu unii pe la mănăs- 
tire. El îşi exprima ideia că ar trebui ca doamnele să se ducă la Agapia: 
caŭ Văratec, iar bărbaţii la Neamţ. Se replica la aceasta că atunci ar 
fi o cheltuială îndoită, cu traiul in două părţi. 


N. COROBAN: BIETELE MĂNĂSTIRI 615 











== = 


Deci iată mentalitatea absardă : faţă de conducerea mănăstirii să aibi 
în vedere starea ta financiară, ca şi cum mănăstirea de asta ar exista ca 
să te tie vara pe tine acolo, şi musai trebuie să tie socoteală cá nu poţi 
trăi în două părţi. Asemenea judecăţi vor fi mergind ele la staţiunile 
climaterice propriu zise, nu se pot admite însă la mănăstire, şi de aceia 
nu trebuie să se tie seamă de ele. Fiecare agezámint cu scopul lui, si 
toate să se explice prin scopul lor. 

Pentru aceia: Afară cu chefurile oamenilor din mănăstire, şi să se ad- 
mită atita visitá cit scopul firesc îngăduie! 

Aceste lucruri de sigur că nu le va face Mitropolitul Pimen, care nu 
la partea religioasă se uită, ci la ce va zice lumea. Trebuie să decla- 
răm însă că acest punct de vedere e cu totul fals şi nu face cinste 
unui şef al Bisericii. Căci în mănăstire trebuie să se mentie viaţă mă- 
năstirească şi să se înlăture tot ce nu cadrează cu dinsa. 

Noi ne mirám că Mitropolitul Pimen se arată atit de condescendent 
către gustul publicului de a se încuiba în mănăstire, cînd ştim că а 
fâcut chiar experienţa pretențiilor absurde şi indisciplinei publicului ro- 
mănesc în materie religioasă încă de pe cind era episcop la Galaţi. Chiar 
de atuncea a fost nevoit să stimpere gusturile publicului, punind nişte 
afişe la mănăstirile din Dobrogea, in care se arătaii indatoririle publi- 
cului cit stă in mănăstire. Tot atunci s'a dat în sensul acesta ordinul 
Episcopiei nr. 1604, din 21 August 1904. 

Deci, pentru ce altfel la Mitropolia Moldovei, cind Înnalt Prea Sfinţia 
Sa ştie că publicul trebuie şi màrgenit, nu numai satisfacut, şi că există 
staţiuni climaterice anume cu acest scop, unde lumea se poate duce li- 
beră ? 

Din aceste motive, пої cerem că mănăstirile să fie maí nainte de toale 
mănăstiri şi să nu li punem scopuri pe care nu le aü şi pentru care 
nu există. 

Dacă in această materie avem vre-o nădejde, nu e la Mitropolitul 
Pimen, pe care, se vede, ideia popularității îl incintá mai mult decit a 
rinduielií din mănăstiri, ci nădăjduim mai mult in vicariul, Prea Sfin- 
titul Arhiereü Nicodim, care e un om de ordine dusă pănă la severitate 
şi care poate va determina şi pe Mitropolit in acest sens. Prea Sfinţia 
Sa a ştiut să facă ordine la Episcopia din Galaţi, şi nu s'a temut de a 
mai pune în friü gustul cocoaneler, care aŭ obiceiul de a flecări in 
timpul slujbei. Pentru aceasta sa pus in conflict cu lumea, care s'a 
dus pănă la procuror (mentalitate gi asta: la procuror, fiindcă nu te 
lasă să faci neorinduială іп bigericà, mentalitate reprimată de procuror 
insugl, cind ай venit cocoanele cu tinguirea). А găsit la Galaţi casuri 
de persoane care státeaü lingă preot la mărturisire, ca să audă ce spune 
cel care se mărturisia. Dar le-a reprimat îndată cu severitate, netinind 
socoteală de ciuda unei lumi fără socoteală în purtări. 


616 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Deci, tot de la Prea Siinţia Sa noi aşteptăm maï multă ordine în mă- 
nástiri, căci aga cum est^, nu mai merge. 

Mitropolitul Pim«n parcă ar vrea să facă ceva. Dar începe mai mult 
cu vestea şi publicitatea şi râpez»ala, care mai mult ne umplu de tristefá 
decit de nàd-jle. D- сь adecă trebuia să dea în vileagul lumii profane, 
ba chiar către un :orespondent de ziar, că a găsit stricăciune în mă- 
năstiri ? Asta so spunem noi, cei cari nu mai avem alt mijloc de 
luptă, dar nu un Miiroplit, care are atitea la îndămină. Si iarăşi: Nu 
prea stă bine unu Mitropolit, să se puie la vorbă cu toti corespondenţi! 
colportori de ştiri s nsationale, de cele mai multe ori Jidánagi" neisprávift 
ori oameni pe cari nu-i poţi ad.nite la sfat în lucrurile pe care le mi- 
nuieşti tu. 

Ştim că Mitropolitul Pimen se cam supără cînd îl atacă vre-o «Bise- 
rică Romină», şi zice “а mare nevoie de lecţii. Noi vedem că are, şi de 
acria nu tăcem cind il vedem că face greşeli. 

* 
* * 

În chestiunea vi ţi curate din mănăstiri, sigur cá sint multe de cri- 
ticat şi de indreptai. Dar lucrurile a"estea, atit de limpezi pentru nol, 
ieaü alte forme in capu! Sunplu al calugărilor şi cšlugàritelor, care, de 
cele msi multe ori, «iut biet: terani şi terance fără nicio şcoală, numai 
îmbrăcaţi în rasă, şi s- inf-l.ge că haina singură nu-l în stare să for- 
meze dintr'inşii alf oam ni. 

De aceia. Mitropoliiul P men nu lucrează bine cind e atit de îngă- 
duitor cu gustul publicului in mănăstiri, jar pe călugări şi călugărițe 
il iea de la început cu un regim іп care nu i-a deprins nimeni să 
traiască. Trebuiusc luaţi incet-incet, căci nu poate bolnavul suporta 
chiar din capul loculu toată amareala leacului. Altmintrelea dal de si- 
nu'ideri, ca la Manastirea Agapia, adecá tocmai la mănăstirea la care 
Mitropolitul spunea cà a găsit bine, ca o pedeapsă parcă pentru cá a 
judecat precipitat şi n'a vazut bine ce trebuie văzut. 

Si aŭ mai fost iucercári de sinucidere şi pe la alte mănăstiri (Neamţ), 
numai ca nu av:m "unastintá să se fi dat în iuruşul ziarelor. 

Fiind vorba de viat1 din mănăstiri, trebuie să mal spunem cá, oricit 
ne- vom scandalisa, n'avem de unde scoate mai bine, pentru cá nimenea 
nu impàrtàsegte câlugarilor arte bisericească, ca să-i facă mai instruiți 
şi mai bun; de cit sunt. Manastirile find partea cea mai puţin culti- 
vată a Bisericii, nic nu putem aştepta alte resultate decit cele pe care 
le veden. Sămănat a oare cineva într'insele, şi nu s'a produs? Nu, nu 
s'a dat nimic, si, de unde nu e nimi», nici Dumnezeü nu cere. 

Dar, dacă vom lua noi pe cei cu titluri mari cari daŭ zvoană în fară 
că aü să facă reforme pe la mănăstiri, şi i-om judeca din punctul de 


VIRGIL TÎMPEANU : PĂSTORUL 617 
аЬ n -——AO—r—— n 
vedere al curăţiei apostolice şi al canoanelor, iegi-vor oare cu obraz 
curat? : 

De aceia dorim mai multă treabă decit vorbă şi să fie puse sarci- 
nile în spinarea oamenilor proporțional cu posiţia şi răspunderea şi le- 
gămintele pe care şi le-ai luat în faţa lui Dumnezeii. Dacă se cere în- 
felegere şi aplicare a rinduielilor de la сеї mici şi neformaţi, pe cari 
Apostolul Paul îi asămăna cu copiii şi li zicea că-i hrăneşte mai întăiii 
cu lapte, cu atit mai mult să se pretindă de la cei ce staü pe Scaunul 
legii, şi să nu vedem scena farisaică, infieratá de Mintuitorul, de а cere 
de la altul, în timp ce tu singur nu te ţii de legămintele luate în faţa 
lui Dumnezeii. 

Deci cerem ca rigoarea în ceia ce priveşte viaţa curată să se aplice 
şi mai aspru sus decit jos. Noi numai atunci vom fi multámifí şi numai 
atunci ne vom crede scutiţi de a mai stărui asupra acestei chestii. 


N. COROBAN. 


PĂSTORUL. 
(DIN UHLAND, BALADE.) 





Păstorul mândru în zori irecu 
Pe ling! al regelui castel ; 
F'ecioara se ivi 'n balcon, 

Şi se 'ndrági de el. 


Ea # şopti cuvinte dulci: 

«La tine de-aş putea zbura! 

Ce albi sînt mieluşeă tăi, 
Ce roşă-i floarea ta !». 


Păstorul ă răspunde blind: 
«La mine de-ai putea zbura! 
Ce rogi sînt obrăjorii tdi, 

Ce albă-i mîna ta!» 


Şi cind, iar trist, în zori trecea 
Pe ling! al regelui castel, 
Fecioara-i se ivi în drum, 

Si ce sfios e ell 


618 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Dar ii vorbeşte prietenos, 

«Cu bine! înger mititel» 

Şi glasul ei діпдӣѕ şopti: 
«Cu bine, păstorel !» 


Trecu şi iarna ca un vis, 

Şi vara iar veni, 

Păstorul iarăşi trist trecea : 
Ea nu se тай ivi. 


Şi el o chiamă prietenos: 

«Cu bine, înger mititel D», 

Un glas de supt pămînt striga: 
«Adio, păstorel !». 


VIRGIL TÎMPEANU. 


Romînca şi Tatarii. 


— LEGENDĂ — 





Năvăliseră odată Tatarii in Moldova, şi veniseră pănă n păr- 
tile acestea 1. 

Ай prădat ce-ai prădat şi, pe urmă, aŭ plecat ducind cu eï 
în robie mulţi creştini, vite şi alte lucruri de-ale Romînilor. 

Între сеї prinși 'era $ o femeie din satul Stinca Doamnei ?. 
Aŭ dus-o în Ținutul Crîmului, şi acolo Tatarii ăştia, cari — ui- 
tasem să spui — erati fioroşi la vedere şi numai cu cîte un 
ochiu în frunte, aü pus-o la chinuri, doar-doar şi-or mai scoate 
din focul ce-l aveai pe Domnii Moldovei cá li mai dădeau 
une ori cîte-o păruială. Pe urmă s'au hotărît s'o ingrase si s'o 
mánince.. D'aia aü ascuns-o într'un loc întunecos, şi, timp 
de trei luni, i-au dat să mănînce numai pine cu nuci. 

Cînd ай socotit că Rominca s'a îngrăşat, Tatarif ай scos-o 


1 Legenda mi-a fost spusă de d. Gh. Botez, plutonier în reg. Dragoş, nr. 29, 
de infanterie, fiind auzită şi de d-sa dela Maranda Cărădănescu, din comuna 
Ştefăneşti, judetul Botoşani. 

2 Comuna Ştefăneşti. 


C. RÁDULESCU-CODIN : ROMÎNCA SI TĂTARII 619 
de unde era ascunsă şi aü lăsat-o în seama mamei lor, Tătă- 
roaica a bătrînă, s'o frigă şi să li-o gătească de masă; iar еї 
ай plecat iarăşi după prăzi, cum li era meșteșugul. 

Acü, in casa ăstor fiare era un cuptor, in care aveai de 
gînd să coacă pe Romîncă, iar baba avea un inel în deget. 

Сіпа i-au plecat feciorii, Tătăroaica a dat foc la cuptor, a 
pregătit lopata, punind-o acolea lingă jăratec, şi-a strigat: 

— Tup, fată, pe lopată! 

— Тир, babă, de-mi arată! 

Tătăroaica se suie pe lopată, să-i arăte cum să stea ; iar Ro- 
mînca, voinică, n'o mai lasă să se scoale, ci-o împinge cu pu- 
tere în cuptor, cu lopată cu tot. Avea loc, căci cuptorul era 
straşnic de mare. 

Tipa baba şi se zvircolia în cuptor, şi tot da buzna să iasă 
aşa friptá cum era; iar Rominca noastră nu-i dă răgaz, ci în- 
tr'o clipă se rápede în tindă, iea piatra de la rîjniţă şi-o trîn- 
teşte la usa cuptorului de-o acopere bine. 

— Arzi, babă afurisită, cá nici vie nu eşti bună! 

Si, cu nădejdea in Dumnezeü, Romînca noastră, care cu- 
nostea bine drumul pe unde fusese adusă, a tulit-o la fugă, si 
numai într'un suflet a ajuns la Nistru. Acolo, norocul еї! А 
văzut nişte morari băsărăbeni. Cînd aü auzit-o țipînd si ce- 
rindu-li ajutor, li s'a făcut milă de Romîncă, aü urcat-o intr'o 
ciobacă ! şi aü trecut-o apa dincoace, pe malul moldovenesc. 
Apoi Romiînii aceia i-aü arătat drumul spre satul Braniștea de 
lingă Ştefăneşti, unde, ajungînd, a fost trecută Prutul la Stinca 
Doamnei. 

Si aşa a scăpat. 

În urma еї, Tatarii, întorcîndu-se de la prădăciuni, s’aŭ mirat 
mult de lipsa Tătăroaicei, căci eY socotiaü că femeia cea friptá 
e Rominca de la Stînca Doamnei. 

Tocmai cînd o mîncaseră pe jumătate, aü dat de inel şi ай 
înţeles şiretenia. 

Aŭ urlat, aŭ alergat în sus şi "n jos să mal prinză ceva, aŭ 
trimes iscoade... Ţi-ai găsit! Rominca trecuse de mult in Mol- 
dova. ` 
C. RÁDULESCU-CODIN. 


1 Luntre. 


www.dacoromanica.ro 


620 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





ÎNSEMNĂRILE UNUL RECRUT 


— ÎN CELE D'INTÁIÜ ZILE ALE OSTĂŞIEI— 
(Urmare de la n-l 2.) 





25 Novembre 190... 


Omul ca mine nu e doar totdauna trist, ci numai cînd n'are 
parale şi cînd nu-l vine la socoteală rostul vieții aşa cum este 
făurit el. Dar, cum văz. nu sint numai ей cel supărat, necájit, ci si 
alti! mai mari decit niine. Aici unde traiul este cel mal greü, e 
croit pe urmatoarea socotealá: necăjit si dojenit de alti necăjiti, 
şi dojeneşti pe alţii, — prin urmare o îndelungată supărare. Сіпа 
vremea este şi ea maï bună, parcă şi lumea ti se pare maï mul- 
ţămită de tine, si asta te bucură... cu toată mica portie de borş 
lipsită de grăsime, ce 'mphiţi pentru că trebuie să te hrăneşti. 

Zilnic venim de Ја instrucţie frintY de oboseală. Cite nu auzi 
pe cimpul de instructie! Dar răpede te obişnuieşti cu mingiie- 
rile ostăşeşti, aşa că maï tirziü, cind nu le mai auzi decit la 
осазії, ti se par ciudate de tot parcă din пой te faci civil. 

Sint şi foarte multe lucruri frumoase. Rinduiala ce stă in ale 
ostil n'o găseşti nicăieri în lumea civilă. Şi faptele sint curate 
aici Ја cel din urmă om. Într'adevăr că înveţi să fif om. Dom’ 
sublocotenent al nostru a intrunit pe toţi proşti! să-l învețe 
carte, ni i-a dat în primire nouă, soldaţilor cu termin redus 
şi gradatilor. Ne butem noi capul cu el, dar credem că-i facem 
cu patru ochi, cum se zice. Obosit îmi doresc patul de lingă 
sobă. Acolo, scăpat de grijil': unei zile încă, le aştept pe ale alteia, 
şi aud cum sună gornistul stingerea luminilor. 


3 Decembre 190.... 


De mult am cunostinta camarazilor miel, dar nici pănă astăzi 
nu-l cunosc bine. Pe om nu-l poţi cunoaşte decit anevoie si la 
nevoi. Созсаї Niculae mi-este cel mai împrietenit dintre toți. 
De fel din Grădiştea, neam de neamul mieü nu l-a cunoscut, 
dar uite nu ştii cum înnaintea luf vorbesc mai deschis. Coscal 
ăsta nu e chipeş, nică gureş, dar cu inima bună. Созсаї nu e 
' eu dare de mină, nu-i mindru, dar nici nu te biciuieste cu glume 
nepotrivite. Соасаї ăsta e sărac, dar nu-i cerşetor; e nevoiaş, dar 
nimănui ajutor nu cere, 


M. POPESCU: ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 021 _ 
` El îmi zice ре nume, adecă aşa cum mi-a zis'cind m'a muiat- 
în cazanul din tinda bisericii. Cu ochi umezi mi-a istorisit viața 
lui netihnitá. «Аш ràmas de mic copil orfan, băiete, m'a luat 
unchiu-meü, un sor’ cu mama, să mă crească pe sama lui. Mä- 
puse slugă între slugile lui, de aceia copiil lui, adecă verii miel, 
mă ocàraü cum li venia la gură cînd n'aveaü ce face, şi mă 
luaü în ris cînd străini! veniaü în casa lor. «Uite pe Coscat. 
Sat Coscat, ваї Coscat, sal de-o schioapá m вич si fă-te de ris», 
îmi ziceaü copiii eiud má vedeaü pe uliţă: iuvátaserá de la ză- 
naticil de veri al miel. Ей li făceam ghidusií: invățasem să mă 
дай de-a berbeleaca, să sar intr'un picior, să bug mina în sinit 
fetelor ce intraü în horă si multe minciuni cu drucovenil li 
spuneam. Copiilor li plăcea, dar şi oamenilor mari cu mustăţi- 
$i minte multă. Eü rideam mult in fata lor, dar une ori, cînd, 
rămineam singur şi-mi aduceam aminte cá si eü sint copil de 
oameni, unde sint ей aruncat.si cum sint socotit de oameni ca 
şi tuine, îmi venia să pling, şi eram abătut, fie si pentru vreme: 
scurtă». Coscat ride la tot! camarazii şi li împarte bunătatea inimil,. 
ca la părinţi. Nu е ?n stare să te supere cu ceva omul ăsta, dar 
nici prieten, suflet la suflet, este cu toți: numai cu mine. 
Auundol ne pricepem îndestul de bine şi ni înpăcăm impreună- 
naàvazurilé. El nu-i om сеш, nici carte nu stie, sărmanul: trage 
cu degetul acolo, unde alţi! zgirie cu penita. Dar ce folos că alţii ştii 
curte ? Cel de ştii puţină, fac numa! rele, сеї de stiü ina! multă, 
їп‹єр sa sc crează, şi fac şi ef numai rele; toţi ăştia se fac în- 
şeliivură, cum poate şi pe unde poate fiecine, chiar fără să vrea el... 
Ei dar, e unul caraghios, de-mi tin pintecele cind vorbeşte: 
зара ^n dreapta, scuipá "n stinga, dă să vorbească toate odată, 
și nu spune ma! nimic — Cristea Anghel,’ despre care am mat 
scris —, 51 este cel паї deosebit între recruţii de la a patra. Rog- 
«ovi Si pestrit, cu nasul încovoiat. cu' părul ros са de Ovreiü,. 
vorbeşte rápede şi îndesat, chiar cind ware nimic de «pus. Pre- 
cupit in sat lu el, a lăsat această meserie cu tutul la пої în re- 
uimit. Părea prostut în cele d'intáiü zile, dar, zi cu zi, ni do~ 
vedoste că-i o comoară de băiat. Guraliv şi smecher, se invirteste 
iute după treburi şi se aruncă puţin cam bănuitor printre nol, 
dor e cinstit; face glume 'ntruna, iar noaptea sperie pe cel tä- 
culi şi iricuşi cu gura lui de o deschidere mai mult lungă decit- 
јагда, ceia ce i-a adus porecla de «Leul». 


622 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Mai dăunăzi eram la teorie. Dom’ sublocotenent îl întreabă toc- 
mal pe el: 

— Іа spune-mi, Cristea, citi lef are marca terit ? 

— Тагса Магі аге doi lef si cu mine unul trei, răspunse 
serios el. 

Noi toţi ne prápádim de ris. El ne privia cu mirare, şi numal 
tirziü ne înţelese. Pán' acuma, Cristea n'a învățat jurămîntul, 
căci parcă n'aü şir vorbele in el; de altfel este blind, liniştit 
«leul» nostru şi-şi face regulat serviciul. ЇЇ cunoşti după bocánitura 
cizmelor largi ce poartă — cu tocurile тегей scilciate — şi după 
capela 'nfundatá pănă la urechi. Tunica-l lungă şi descheiată la 
nasturi de jos, cu minecile lung! si nerăsfrinte, este cirpită са 
val-de-lume ; iar cravata-I stă scoasă la spate de regulă: numal 
atita este el de neglijent... 


` 


12 Decembre 190... 


Sint clipe ce-ţi aduc aminte ant întregi. Asa şi acestor oameni 
umili, tácutf şi slujitori, clipele de repaos li amintesc ani de co- 
pilărie вай de flăcăi... Din inima lor, bogată temniţă de sufe- 
rinte, e greii să scoţi ce vrei. La o aşa încercare, trebuie mai 
de grabă să te cunoască еї, ca tu să-l cunoşti. Si cit este de grei 
să-l cunoşti! Cit de indràznet( ЇЇ vezi la vatra lor, în acea liber- 
tate fericită, atit sint de ascunși şi incátusat! cu dorințele lor 
aici, în casarmă. Mina osoasă care loveşte sănătos şi care zile 
intregi munceşte supt arsita soarelui dogoritor, braţul vinjos ce 
nu se dă supt greutatea asprului traii al cimpului, acel corp 
ce încovoiat de grijile vieţii este zdravăn, nu se mai cunoaşte 
acum. Totul parcă-l din пой fabricat: corp şi suflet пой. Pe 
zi ce trece, ne dedăm muncii, obiceiurilor сазагіпії, şi începem 
a cunoaşte «curiositátile» ostăşeşti. Mulţi dintre camarazii miel 
sint simpli, naivi, dar şi aceştia se vor îndrepta prin cicăliturile 
şi glumele celor mal dezghetatt !. 


1 Aici manuscriptul este întrerupt print'o ştersătură complectă până in 
josul paginil. Urmează apoi însemnarea de mal jos pe pagina următoare, fără 
dată. Rindurile de mai sus ale insemnării din 12/Х11, 90.. sint reconstituite 
de mine, căci am dat peste multe cuvinte şterse cu totul вай in parte, intre- 
ruperi de frase, vorbe neclare, adesea încilcite, ş. a. m. d. 


M. POPESCU: ÎNSEMNĂRILE UNUI RECRUT 623 


Am fost. Azinoapte la douăsprezece m'am întors. Am găsit 
culeatí pe camarazii miei. Oboseala zilei grozave de ieri, frigul 
şi dojenile gradatilor adormiseră de vreme pe recruți. Oamenii 
vechi, învățați cu sudălmile şi glăsuirile vremi! şi ale gradatilor, 
eraü mal greoi cu somnul (în fiecare seară la еї este o zarvá 
care încetează numai cu apariţia ofițerului de zi). Acolo grade 
şi oameni vechi laolaltă se injură, se lovesc, se camusează». Din- 
colo, in plutonul de recruți, е rînduială: gradatii aşteaptă aşe- 
zarea efectelor pe polite, semnalul de stingere si se odihnesc 
odată си recruţii. Peste toţi plutia greutatea nopţii, cu visurile 
еї. Nicio mişcare. Numa! piepturile, adăposturile atitor năcazuri, 
sàltaü uşor în respiraţia ingreuiatá. Aierul era încărcat cu mi- 
rosuri ce te innábusiaü şi-ţi daŭ impresia vre une! cizmáril să- 
răcăcioase din sub-sol, strimtă şi plină de lucrători, cari, înco- 
voiat! d'innaintea unei şubrede lumini de lampă, 151 store toată 
vlaga tinereţii lor. 

10 Ianuarie 190... 

An noi... 

Cine ştie ce ni va maï aduce şi anul ăsta. Záü, mi-aduc aminte 
cum în cea din urmă noapte din anul trecut stam în casă şi, 
privind pe ulița satului, vinturatá de crivát şi zăpadă, zăriam ce- 
rul posomorit, întunecat şi gata de răzbunare. Cind stau şi- 
mi aduc aminte de zilişoarele petrecute de Crăciun acasă, îmi 
maï potolesc dorul. Nu stiü cum se face, dar tot maï Ыпе-ї la 
vatra ta. Ce bucurie pe mámita cînd mă văzu că li vin şi de 
Crăciun ! Dar pe tăicuţu', sáracu', mai ales cînd ştii ей că-i sint 
cel mal drag din aí lui... Tot în aceiaşi zi mă "ntilniiü si cu 
Maria — se făcuse ma! frumoasă. Ей i-am zis: «te-af mat în- 
grăşat, drăguță!» (aşa-şi zic oamenii cind ве întîlnesc după oare- 
care vreme). Ea se bucură. Si acum mă urmăresc, cu nebuna- 
tecile lor priviri, ochii ef сеї mici, negri şi foarte vil. Asa a lăsat 
Dumnezeü ca omul, după ce-şi iubeşte pe mamă, so lase şi să-şi 
iubească nevasta... Dar pe asta cind o lasă, pe cine maï iubeşte? 
Maï este vre-o altă iubire decît aceia a femeii ?... 

Un lucru nu mi-e plăcut însă acasă. Nica sa bătut la cir- 
ciumă cu váru-sáü lene, ajungind pănă la cuțite. Ce oameni 
гаї! Că strică unul, că strică altul, — stricaü amindoi, cácí ce 
cátaü la 'nea Stan în crimă? Ce acolo oamenii se adună la 
lucruri bune? Acolo, se sfătuiesc toţi betivit, sarlatanit, papugiil 


www.dacoromanica.ro 


694 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR i 


şi căpeteniile satului... Acolo se pun la cale hoţii, tilhárit, uneltirt 
murdare şi pline de scirbă, acolo omul, din socotit şi măsurat, 
se face vită de lepădat. Ce necaz mi-a fost cá hora se bătea 
tocmai d'innaintea cârciumi! ! De cite orf jucam în horă mi-adu- 
ceam aminte de gilceava şi bătaia lui Nica cu váru-sáü lene, şi: 
nu prea aveam chef, şi Maria mereü mă întreba de ce n'am chef, 
şi cum puteam ей să-l spuiü ceva? Ca să mă tie pe-urmă că-s 
de neam prost şi fără de minte, si că sint de тїзїї satului?! 
Auzise еа, da’ nu zicea nimic de asta. E ma! bine aşa: las să 
ştie, dar să nu-ţi zică, şi parcă tot it! zici că nu ştie. Toată lumea 
ştia şi parcă se uita la mine pieziş şi cu înțelesuri, dar nimic 
nu îndrăznia să mă întrebe; îmi inchipuiü cá fiecare-şi zicea: 
«tot omul cu ale lu*..». Si e mat bine aşa: las să stie toată 
lumea ceia ce ştii şi tu, dar dacă nu-ţi zice nimeni! nimic nu te 
supăra ca atunci cînd it zice unul; şi atunci tocmai ăla ce nu 
prea ştie-ţi zice, şi te ”ntrebi că, dacă ást' cure nu prea ştie cum' 
stă lucrul si te "ntreabá, te descoase, dar cel ce stie? Si aşa 
se necájeste omul, omorindu-s! viaţa... Сіпа te duci acasă, mar 
ales de la oaste, toate ti se par mal bune şi frumoase, itf place” 
să găseşti pretutindeni numa! bucurie, ferindu-ta să dai peste’ 
răutăți şi nenorociri: barim să fif mat liniştit la casa ta, puțin- 
telul cît stai, că destul est! suduit de ce n'a! crede la casarmá. 
Si cu felul ăsta de păreri îţi treci vremea prin congedil. 

Am stat mat pe la Maria, maï pe la naşă-sa Anca, la care venia 
şi ea, aşa că mal mult cu ea am stătut de vorbă: cioc în cioc ca 
două vrăbil ce-şi ciripesc una alteia multe si de toate: fac ele 
zgomot, dar nu-şi spun nimica. Dar ce să-l spun ей еї? De oa- 
menif din companie, de ofiţerii miei, de slujba din casarmá ? 

Las că i-ar fi urită, dar astă vorbă nu-i la locul еї: cu toate 
acestea casarma te face să vorbeşti numa! de-ale ostirit, si te' 
face să nu mal ştii vorbi despre altceva. Am umblat cu uni- 
forma. În uniformă am sărutat pe drüguta mea. Si i-am zis 
atunci: «Te sărut ca militar!». Ea era mîndră si fericită... Mă 
apucase şi mă stringea de mină de vrea să-mi! fringă degetele. 
«Те-аї ma! albit Carauleo, ce faţă curată al !» îmi zicea ea într'una 
cam fără să ştie ce zice, şi pierdută, micuța, se uita pe lingă 
umerii miel, pe cari stătea curat numărul regimentului. 

Fata asta are mamă, ware tată, are septe fraţi si alte trei surori 
mai mici. Un сіга de copil ре capul unei! biete femei... Ce să facă 


I. U. SORICU: CÎNTEC 695 


o muiere cînd nu e stilpul саѕії? Om гай era tat'su. Mi-aduc 
aminte cum o bătea pe mă-sa cu pumnil În сар ріп’ a-l da sîngele 
pe nas şi nu mat îi vorbia cu săptăminile ; astfel sa necăjit femeia 
asta o viață întreagă. Dar bine că sa prăpădit el. Doctori! ziceai 
că e bolnav, era prea iute... Altfel erai еї cu dare de mină; еї 
dar, averea nu face un ban la om cînd în casa luf e vaiet, boală 
şi durere... Ce crezi, că banul este fericirea ? Mal toţi cari aleargă 
după bani îşi osindesc viața. Unii se îmbolnăvesc, altii nebu- 
nesc, alţii devin zgirciţi, alti fac case si alte scumpeturi pentru 
cine stie ce netrebnici de moştenitori, alţii de prea mult bun 
traiii se omoară вай înşeală şi fură lumea, apasă pe alti bieti 
muritori. Si... la ăştia cu nicio scară nu ajungi... 
Mai bine sărac şi curat, vorba ceia. 


Am obosit, şi mă duc la culcare. 
(Va urmă.) M. Popescu. 


CÎNTEC. 


——— 


Carmen, Carmen, dulce Carmen, 
Stea fără noroc, 

Străjuieşti pe necuprinsa 

Bolt'a nopţilor de vară, 

Revársind în mintea-mi clară 
Flacără şi foc. 


Anii peste пої coboară, 
Sufletul miei drag, 
Dorul nostru ni-l umbreşte 
Vintul toamnei care vine, 
Visurile trec străine, 
Trec în stol pribeag. 


Ştim în cale ce ne-agteaplá : 
Fire albe тп păr. 
Tinereţa ta în floare, 
Focul tinerețe mele, 
Supt furtunile rebele, 
Cad, se sting şi pier. 


www.dacoromanica.ro 


626 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Nouă ni păstrează vremea 
Doar păreri de răi, — 
Tinde brafele-amindoud, 
Ochă, ochii dă-mi-i mie, 
Chiamă-mă cu duioşie 
Lingă simul tău |! 


Carmen, Carmen, ni se stinge 
Luminoasa stea, 
Ca şi altora, menite 
Ni sint pravilí de durere. — 
Dar să ridem de-a lor vrere, 
Rindunica mea! 
I. U. Sonicv. 


MIHAIL GASPAR 


DIN VREMURI DE MĂRIRE 


— ROMAN ISTORIC — 


(Urmare.) 





IV. 


Ajuns in odae, Ieroteiü voiă tocmai să tragă zăvorul la ușă, 
cînd văzu pe hotnog lungit in pat. Se apropie de dinsul, îl 
privi lung, ca şi cum ar fi voit să caute vre-o trăsătură cu- 
noscută pe fața lui severă, apoi îl clátiná uşor. 

Hotnogul sări din pat, intrebind : «Ce-1?». | 

— Călăreţii lui Brateş se apropie de mănăstire! 

— Ї mulțămesc, părinte, că maï trezit... altcum nu ştii ce 
mă făceam ; Brateş nu suferă de-alde astea în ceata lui !—zise 
hotnogul, încopcind grăbit cureaua sabiei. Îşi aşeză apoi cusma 
de urs în cap, luâ baltagul în mînă şi părăsi grăbit odaia. Pe 
urma lui, Ieroteiü trase závorul. 

Din depărtare se auzi pribegind prin văzduh sunetul ascuțit 
de goarnă, căruia îi răspunse un altul din curtea mănăstirii. 

Gangurile întunecoase primiră cu sfială sunetul ascuţit, care 
părea a se prelungi pănă in nesfirşit. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 627 


La auzul lui, ochii lut Ieroteiü începuseră a luci într'o lumină 
„stranie, páreaü a fulgera şivoiă de flacări, iar mînile, impreunate 
peste piept, se mişcai şi ele, nervoase şi agitate. 

Pieptul alerga năvalnic în sus şi în jos vădind într'însul o 
mare de furtuni. 

Cu paşi тагї măsură chilia luf scundă, gesticulînd cu mînile, 
bolborosind cuvinte pe care le înțelegea numai el, oprindu-se apoi 
iar la fereastá, ca în cellalt moment să înceapă umbletul din noü. 

Ceata era acum de tot aproape de mănăstire: se putea 
deosebi om de om. Pe coridoare răsuna ecoul paşilor grăbiţi 
de călugări cari grábiaü să intimpine pe noii veniţi. Ieroteiü 
cercă înc'odată zăvorul de la uşă, şi se postă la fereastă. 

Înnaintea ochilor săi se desfăşură o privelişte minunată. 
Aproape trei sute de oşteni, toți în haine roşii, cu şnururi de 
aur leşeşti peste piept, cu cugme de piele de urs in cap, îm- 
podobite cu cite-o pană de vultur, prinsă de cuşmă cu o floare 
de argint. Cizmele mici roşii, cu pinteni de aramă, ascuţiţi, se 
jucati cu coastele fugarilor de soiü cázácesc, înnalți şi de o co- 

"loare, — toţi negri. 

În spate, incopciatá peste umăr, purtaü toți cabanifá largă 
de abă căptuşită cu miel şi pe la guler împodobită cu vidră 
meagră din apa Siretiului. 

Arme aveai puţine dar înfricoşate: O sabie şi un baltag !. 
Sabia o purtau atîrnată la şold, iar baltagul spînzura de oblîncul 
de la şea. 

Eraü cu toţii nişte feciori frumoşi, pe semne anume aleşi. 

— Aceştia-s dar «vulturii» luf Brateş, de a căror veste în- 
ghiatá şi măduva în oasele cumplitului Tatar?... murmură 
leroteiü.. Şi iată în mijloc şi Brateş însuşi. 

Oh! Brateş, tu nu te-ai schimbat de loc, tu part tot tînăr, tot 
„cum al fost! Cel zece ani parc'aü zburat peste tine, fără de 
Aurmá.., pe cînd ей... leroteiü își strînse fălcile cu atîta putere, 
încît dinții luf scrîşniră teribil, voind parecă astfel a opri 
mersul gindirilor dureroase. . 

El privi cu o expresie dureroasă la ceata de oşteni, cari se 
pierdeaü rînd pe rînd supt poarta boltită a mănăstirii. 


1 Baltagul era cea mal infricogatá armă a Moldovenilor. Era pe jumătate 


topor, iar muchea se prelungia într'un virf ascuţit. Lovitura, fie cu tăişul, 
fie fost cu muchia, era mortală, în огїсе împrejurări! (Aut.). 


www.dacoromanica.ro 


628 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Tăcerea lăcaşului sfint a perit: în locul еї domnià pretu-- 
tindeni un zgomot, care nu se potrivia cu sfințenia locului. 

Ieroteiü închise oblonul ferestei şi se aşeză pe pat. Cu capul 
răzimat în mini, ascultă dinsul zăngănitul săbiilor şi zuruitul 
de pinteni, ce răsuna prin gangurile tăcute. Prin mintea lui 
treceaü poate întîmplările anilor trecuţi, cu cine stie cîte vi- 
jelit, cine ştie cîte dureri. 

De la un timp se ridicâ de pe pat şi începu iar mersul prin 
chilie, bolborosind în sine. 

— «Nu nu! nu pot să mă arăt! Pentru el ca şi pentru lumea 
întreagă ей sint mort de mult. Da, un mort pe care l-ai plins 
neamurile, $і-арої..., ah! toate aŭ trecut! Da..., cît timp v'or 
sta aici, ей n'am să mă arăt! şi aşa nimeni nu va întreba de: 
mine ! 

Dar un gînd пой se viri înnainte, şi leroteiă se întrebă: 

— «Dar hotnogul ?» Oare nu va aminti el nimic lui Brateş? 
şi gîndul îi zbură la întîmplarea cu căprarul şi la cuvintele 
tînărului hotnog. 

Neliniştea ce-l cuprinsese dispăru însă în curînd, hotnogul 
i se părea prea tînăr, prea copil încă. 

Potrivit hotáririf sale, Ieroteiá nu părăsi chilia. Auzi toaca 
sunînd de liturghie, maï apoi chemind la masă, dar nu se migcá.. 

Nu-i trecuse prin minte că tocmai absenţa sa va aduce cu: 
sine că-l vor căuta. Ori poate aşa i-a fost ursita! 

Puteai fi patru ceasuri după prînz. Soarele pogorise acum bi- 
nişor la vale, pe bolta cerească, imbrácind in lumina lut de foc 
arborii lipsiți de podoabă. Prin gangurile întunecate umbrele 
stilpilor abia se maï puteai deosebi pe pardoseala de piatră.- 

De-odată-şi ridicâ capul, şi ascultâ. 

Din depărtare se auzia lămurit zuruit de pinteni şi cădere 
cadenfatá de sabie. 

Paşi! şi zgomotul se apropiaü din ce în ce,şi,cu apropierea 
lor, leroteiă deveni tot mai neliniștit. O şoaptă ascunsă părea 
a-i şopti cá are să urmeze ceva grozav pentru dinsul. Nările: 
i se desfăcuseră tremurind, sprincenile încreţite tremuraü şi 
ele de-asupra ochilor, cari ardeaü în flăcări. Mina care ţinea 
legătura de scoarță a unei scripturi vechi se crispa din cînd- 
în cînd convulsiv. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 699 


Paşii sunaii acum în dreptul uşii. Neliniştea călugărului isi 
ajunse culmea. 

Se auzi o bătaie lină. 

Călugărul se ridicâ de pe scaun şi, în desnădăjduirea lui, îşi 
implintá mínile în părul bogat, castaniu. 

Apoi trase zăvorul, fără a maï întreba cine-l turbură. 

Era hotnogul. 

— Credeam că eşti bolnav, părinte», începu vorba, «căci nu 
te-am mai văzut. Nici la biserică, nici la masă. 

Ieroteiü văzu privirea scrutátoare a hotnogului, își strînse deci 
toate puterile, zicînd : 

— «Uitá, dragul miei, ей nu iubesc zgomotul, şi azi ştiam că 
vor fi multi la masă, şi deci m'am hotărît să petrec ziua în 
locuinţa mea!» Si, crezind cá a zis destul, dînsul arătă hotno- 
gului loc pe pat, pe cînd el însuși rămase după obiceiü în 
picioare. Hotnogul însă nu primi. leroteiü il privi mirat. Prin 
inimă if trecu ca un fier rece, ce păru a-i îngheţa sufletul. 
N'avu însă timp de gîndit, căci hotnogul, puind mina pe umărul 
lui lat, zise: 

— <Părinte! Nicolae Brateș, boierul de sfat al Măriei Sale, аг 
dori să te cunoască, şi te roagă să te ostenești pănă la dînsul. 
E o nimica toată, te însoțesc pănă la dinsul. 

— Ей, la Brateş?, întrebă Ieroteiü, şi fata lui se făcu ca şi 
ceara de galbenă. 

— Ce poate avea dînsul cu mine, cu un biet călugăr? La urma 
urmelor», şi aici tresări uşor, «dacă mă doreşte, n'am de се să 
nu-i împlinesc dorința. Putem merge! 

Cît vorbi, hotnogul nu-şi luă privirea de la dînsul. Cum 
plecară, hotnogul o luă înnainte, fără a schimba un singur 
cuvînt. Tăcerea care domnia în coridorul lung, părea anume 
priincioasă pentru gîndit. În fundul gangului, la o uşă cio- 
рій cu multă măiestrie, maï înnaltă decît cele de la chiliile 
monahilor, hotnogul se opri. 

El scoase junghiul din teacă, şi bătu încet intr'insa. 

Se auzi un glas aspru, strigînd: 

— trà! 

Ieroteiü întrâ, şi ре urma luf hotnogul închise uşa încet, fără 
а face cel mai mic zgomot. 

Privi арої cu luare aminte în jur, nu cumva să fie vre-un martor 


www.dacoromanica.ro 


630 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








nechemat prin apropiere, şi, încredinţat că e singur, pási spre 
una din fereste, prinse o frunză de liliac, o duse la buze, 
scotind dintr'însa un şuierat prelung şi ascuţit. 

În fundul curţii se ivi figura lui «cáprar Tudor», privind în 
toate părţile. 

Hotnogul if făcu semn cu mîna, si căprarul veni grăbit spre 
dînsul. 

— «Cáprar Tudore! Să pul în picioare cáprária, peste шт 
ceas plecăm spre Suceava! Dar deschide-ţi capul! Cu un cal să 
fie mai mult la număr, şi înnainte de plecare şese feciori să 
steie gata, pentru poruncile mele! O funie bună să aveţi la 
mînă şi un cálug! Inteles? Nici o vorbă mai mult, căci te joci 
cu capul! 

Căprarul îşi scoase cugma din cap, zicînd «Am înțeles !», si 
plecă îndărăt. 

Hotnogul il petrecu o vreme cu ochii, apoi plecă si dînsul,- 
îngîndurat, spre locuinţa sa. 


V. 


Să ne întoarcem acum puţin îndărăt. Nicolae Brates, de cum 
se cobori din sea, ud cum era pănă la oase de ploaia йе” 
noapte, salutâ călduros, pe egumenul bătrîn, şi se grăbi spre lo- 
cuinfa lui. 

Încă de cu noapte, la porunca hotnogului, un oștean aţiţase 
focul în cămin, aşa că, la, întrarea lui în chilie, căpitanul simţ 
faţa lui izbită de o căldură molatecă. Se dezbrăcă răpede, trase: 
un scaun aproape de cămin şi-şi întinse picioarele la foc, ră 
zimîndu-le de briul de fier care încunjura căminul. 

Abia așezat, auzi bátind în ușă; pofti, cam necăjit, pe oaspe 
înlăuntru. Faţa lui însă se făcu veselă, cînd văzu întrînd hot- 
nogul 5ай. 

ÎI întinse de departe mîna, pe care tînărul o apucâ, cu атіп- 
două, stringind-o prieteneşte. Ochi! căpitanului priviaü cu 
plăcere la tînărul frumos, care în hainele luf rogi părea um 
heruvim căzut din cer. ЇЇ pofti să şadă, intrebind: 

— EX, frate Ioane, cum v'a mers, aţi ajuns în pace? > 

Tînărul începu a istorisi pe larg călătoria şi întîmplările ciu-- 
date, al căror martor а fost, în şi afară de mănăstire, imprej- 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 631 


muind cu o aureolă de laude şi mirare persoana călugărului 
Ieroteiü. Rind pe rînd istorisi intimplarea cu căprarul, apucátura 
aceia la fugar, precum şi îndoielile lui asupra trecutului călu- 
gărului. Brateş îl ascultâ cu luare aminte, dînd şi el mirat din 
cap la locuri carei se páreaü şi lui ciudate. Nu putu opri un 
zîmbet, cînd, cufundat în laude la adresa călugărului, hot- 
nogul strigà insuflefit : 

— Cápitane! pe legea mea ţi-o spun, omul acesta ni lipseşte, 
şi cu orice pref trebuie să punem mîna pe el! 

Odată să-l vezi numai, şi nu maï zici nimic! 

Brateş pironi ochii lui în jăratecul din cămin, cufundat în 
gindirt. 

Apoi se întoarse către hotnog, zicînd: 

— Ce crezi, ce ar zice Vodă cînd ar auzi că nor răpim 
monahi, — oameni ce nu ştiii şi nu se potapăra? N'ar fi ru- 
şine ? Şi încă ceva... şi aici căpitanul ocoli, răzînd cu degetul 
gitul său gros şi alb... 

— Te înţeleg !, răspunse hotnogul, la adecăte ne jucăm cu 
capul... 

— Aşa ceva! zise Brateş. Cel mal cuminte lucru ar fi să 
rămînem pe pace, — adause dinsul, privind ţintă în ochii hot- 
nogului. 

Acesta dete din cap neîncrezător, şi, pe semne, neputînd 
scăpa de gîndul răpirii, el întrebă: 

— Dar dacă ne-ar urmă de bună voie? 

— Ar fi altceva! — răspunse Brateş. — Altcum aş dori să-l 
cunosc, cum aş putea ajunge să-l văd? — Hotnogul рати a se 
gîndi о clipă. Apoi zise: 

— Să grijeşti, căpitane, cînd va suna toaca de liturghie ; uite 
fereastra dă tocmai în uşa bisericii; cel ma! înnalt dintre mo- 
nahi, — acela-i! Si, de se va întîmpla să-l treci cu vederea, 
atunci la masă, cel din urmă, în aripa din stînga! 

— Bine! răspunse Brateş, obişnuit cu vorba scurtă a hotno- 
gului. 

Acesta se găti să plece, dar, ajuns la ușă, se mal întoarse 
odată îndărăt, zicînd lui Brateș : 

— Căpitane ! ей fac una! Apoi cu cap, ori fără cap, să stil, 
de cu seară il fur! Facá Vodă ce-o vrea cu mine, eü nu pot 


www.dacoromanica.ro 


632 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


pleca cu gîndul să las un astfel de om în mănăstire, măcar 
că as putea jura că nu e monah. 

Brateş rise cu hohot, umplind de veselie aierul trist şi noros 
din chilie. 

— Fă ce vrei, Táutule! adause apoi, încă tot rízind, dar 
să-ți însemni una, anume aceia că Nicolae Brateş nu ştie nimica | 

Hotnogul nu răspunse, ci ieşi închizînd lin uşa în urma sa, 


Brateş rămase singur în chilie cu gindurile ciudate născute 
în urma istorisiri hotnogului. Se aşeză din пой pe scaunul de 
lingă cămin şi privia dus, cînd în jăratecul roşu, cînd prin 
fereastră afară la cerul albăstruiă. În creierul lui se frămîntaiă 
cu duiumul ginduri care de care mal curioase: Cine poate fi 
acest monah, carele să atragă atit de mult luarea de seamă a 
lui Tăutu? murmurâ el. Ce taine va să mal iasă şi aici la 
lumină ? Că a trăit între Tatari, e adevărat ca soarele, după 
spusele hotnogului. О fi vre-un pribeag, un desmostenit, carele 
a venit să-și îngroape durerea în zidurile mănăstirii ? 

În acest moment firul gîndurilor lui fu întrerupt prin glasul 
de toacă, sunînd limpede prin văzduhul curat. 

Brateş mutâ scaunul la fereastră. Călugării veniaü grăbiţi 
din toate părțile, şi el îi petrecu ре toţi cu privirea pănă ce 
se pierdea în tinda bisericii. Dar leroteii nu venise. Tot aga 
ЇЇ merse căpitanului şi la masă. În zădar privia in partea ar&- 
tată de hotnog: nu văzu pe cel căutat. 

Noi cunoaştem enigma. 

După masă Brateș, chemă pe hotnog. Acesta veni grăbit, 
şi Brateş îl întîmpinâ cu vorbele: 

— Eï hotnoage, am băut înnainte pe pielea ursului! 

— Cum aşa? întrebă mirat hotnogul. 

— Bine, eroul gîndurilor tale n'a fost nici la biserică, nici 
la prînz! 

Hotnogul, de mirarea ce-l cuprinse, rămase cu gura pe ju- 
mătate deschisă. 

— Hm!— zise dinsul — nu-mi pot închipui de fel cum de 
n'a venit... Dar facem altfel: ей merg să-l caut, şi-l rog în 
numele tăi, căpitane, să osteneascá pănă la tine. Atunci îl poţi 
lua mai bine la ochi. Si nici de aceia nu trebuie să te mal 
temi că-ți scapă! 


MIHAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 633 


Brateş se învoi, şi hotnogul ieşi ca fulgerul. Brateş rămase 
iarăși singur, de astă dată plin de nerăbdare. Frecîndu-și mî- 
nile, începu a măsură tu paşi mari chilia, ciulind din cînd în 
cînd către uşă. 

Nu peste mult putu deosebi sunetul surd al unor paşi cari 
se tot apropiat... 

O bătaie lină la ușă îl făcu să tresará, şi el strigà aspru: 

— Întră! 

Uşa se deschise, şi în prag apăru, ca o arătare din basme 
vechi, figura uriaşă a lui leroteiü, cuprinzînd întreaga încăpere 
a uşii. 

Lumina din fereastră îi bătu tocmai în față, aşa că Brates, 
carele era întors cu spatele către lumină, putu vedea lămurit 
trăsăturile călugărului. 

Acesta se apropié tăcut, palid la față, cu ochii ţintă în ochii 
căpitanului. 

Si, cum venia tot mai aproape, faţa lui Brateş se făcu de- 
odată albă ca varul, ochii îi páreaü a eşi din orbite, privind 
ingrozifi la arătarea care se tot apropia. 

Fără de voie făcu cîţiva paşi înnapoi, lipindu-se de zid, ridică 
ambele mini înnainte, ca şi cum ar fi voit să alunge de la sine 
pe călugăr, strigind îngrozit: 

— Căline! Tu esti, ori duhul táü s'a întors să pribegeaacă ? 
Grăieşte ! 

Călugărul nu răspunse nimic; din ochii lui începură a roi 
lacrămi, pierzindu-se în barba stufoasă. Pieptul lui uriaş 
se ridică atit de puternic, încît ameninţă a se desface, şi un 
oftat lung plecă dintr'însul şuerînd. Putin mai liniştit îngînâ 
cu glasul grei: 

— Eu sînt, Nicolae! Mă mai cunoşti? 

Brateş sbură ca un copil în braţele lui. 

Cei doi bărbați rămaseră îmbrățişaţi, fără a grăi un cuvînt, 
plingind ca nişte copii cari nu s'aü văzut de mult. Călugărul 
191 veni mai întăi în fire; se desfăcu răpede din braţele cápi- 
tanului şi se întoarse să-și şteargă lacrămile din ochi. 

— «Nu-ti fie ruşine de ele», zise Brateș, «sint scumpe aceste 
lacrămi, frate! pe prețul lor se răscumpără azi o viaţă! O 
Căline! ce minunate sînt căile Domnului! Te credeam mort, 
$i nici măcar atîta nu mi-a fost dat,să arunc o glie peste cio- 


www.dacoromanica.ro 


634 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


lanele tale, şi iată că, după zece ani de zile, în rasa neagră de 
monah, tu îmi apari, readucînd deodată cu tine şi liniştea vieţii 
mele. Cît te-am căutat, cît am ştiricit după tine, dar nici o urmă 
ma rămas, începînd cu noaptea aceia grozavă! Tu ai perit ca 
şi cum te-ar fi înghiţit pămîntul. Ce bucurie pentru mine, dar 
ce bucurie pentru Vodă! 

Căline ! Copilul pe саге braţul nostru l-a trecut prin şirul 
de ucigași, e astăzi Domn în scaunul moşului viteaz! şi nu 
şi-a uitat nici acum de tine! Inchipuieste-tt, a lásat sá te po- 
meneascá în toate bisericile Moldovei, aláturea cu tatăl зай, ucis. 

Cit de mare-i va fi mirarea, cind poimine voiü intra la el şi-i 
voii zice: «Мапа Ta! boierul Călin Bourean n'a murit, ci aş- 
teaptă са să-l chemi!... Şi vei vedea, Căline, < Vulturul» zbu- 
rînd la tine, vei vedea pe Vodă plingind de bucurie! Da, da... 
şi iarăşi vom sta пої doi nedeslipiţi, păzind pe Domn ca atunci 
de mult. Şi vremile de aur vor veni iar... Şi, ca scos din fire, 
Brateş cuprinse pe călugăr din noü în braţele sale. 

Acesta însă se apărâ uşor. . 

— Te înşeli, Nicolae,—zise el cu glas trist; pentru mine lumea 
şi-a închis porţile; nu mai am întrare într'însa. Nici n'aş folosi 
nimic maf mult: ей îs legat, şi e mai bine şi pentru mine şi 
pentru lume să nu ne mai întîlnim! 

Brates îl privi mirat, neputind cuprinde rostul acestor cuvinte. 

— Eh! zise dinsul.. lași rasa şi pleci din mănăstire! De silă 
nimeni nu te fine aici! Si, la urmă, nici luf Dumnezeü nu-i 
poate plăcea un lucru făcut fără de voie. 

Călugărul își pironi privirea în pămînt. 

— Nu rasa-mi ţine calea, zise el trist, ci altceva. Un zid 
pus între mine şi între lume, un zid care nu se poate urca. 

— Nu rasa, nu jurámintul, ci altceva? întrebă Brateş mirat. 
Nu-mi pot închipui ce poate fi! Tu nu ai pe nimeni; moşia ta 
a trecut la Vistierie, de unde oricînd ţi-o dă Măria Sa Vodă în- 
dărăt. Altceva 2... Şi Brateș privi întrebător în ochii priete- 
nului sáü. 

Acesta nu răspunse nimic, ci-și dete gluga jos de pe cap; 
apucâ cu o mînă părul bogat ce-i atîrna pe spate, îl despărţi 
frumos în lături şi, plecîndu-și capul, zise lui Brâteş, arătînd cu 
mina la creştet : 


1 Alexandru-cel-Bun, bunicul lui Stefan-cel-Mare. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 635 


— Priveşte, Nicolae! 

Oşteanul scoase un strigăt răgușşit, privind cu groază la locul 
arătat. 

În mijlocul creştetului lipsia o roată de păr, şi pe chelia 
goală se vedeaü nişte dungi urîte, de o coloare roşiatecă, murdară, 

Călugărul ridicâ încet capul şi ochii luf se aşezară cu o pri: 
vire plină de durere asupra feţii luf Brateş. 

— Mal crezi acum, frate, că pot ieşi în lume? În Moldova, 
cun astfel de cap? Nu, adaose trist, nu, aici să-mi putrezească 
ciolanele uitate poate, dar tihnite! 

Brateş rămase ca fulgerat: pe creieri, parcă i se aşezase o 
negură ce nu voiă să se ridice. În ochit lui frumoşi fulgeră- 
tori, se ivi icoana durerii şi a milei, cum îi cădea privirea pe 
trupul tînăr şi uriaş al prietenului săi. 

În apucâ apoi mîna, iar cealaltă o aşeză pe umărul lui lat, şi 
îl privi în ochi zicînd: 

— Căline ! frate! urît te-a schilăvit. Cine? nu ştii! Dar, de 
crezi în D-zeü din ceriü, şi de mai trăieşte acela care ţi-a fá« 
cut-o, răzbună-te! Crudă, de o mie de ori mai crudă să fie 
măsura răsplătirii! Să nu ştii de odihnă, să nu al alinare pănă 
nu ţi-ai îndeplinit porunca ! Si eŭ, prietenul tăă, te-oiü ajuta. Si 
să vezi, Căline, ce dulce-i răzbunarea ! Şi, cînd acela nu va mai 
fi între vii, atunci vei putea să-ţi ridici din пой capul, căruia 
«jegul» nu-l va mai strica nimic ! 

Călugărul dete din cap şi cufundat cum era în gînduri, în- 
trebă pe Brateș: 

— Ştii tu, Nicolae, ce-am pátit eŭ, începînd cu acea noapte? 

— Eu te credeam mort — răspunse Brateş ; nu era de unde să 
stiü, dar cred că ar pátit multe şi ai suferit grozav. 

Călugărul se aşeză pe scaun, lîngă cămin, îşi increfi sprîn- 
cenele, privind pierdut în jarul ce dădea în stins, ca şi cum 
şi-ar aduna aducerile aminte, răsfirate prin vremi. 

Brateş sta în picioare, şi nu-şi mai lua ochii de la dinsul. 

Călugărul oftă adînc, propti capul frumos în cotul ce sta 
răzimat de spatele scaunului, şi începu. 


VI. 


«Pare că ieri s'a întîmplat, — aşa-mi aduc aminte. Eram noi, 
vre-o zece înşi încă rămaşi în noapte, golind cupele de pelin 


www.dacoromanica.ro 


636 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


ale Ursăneştilor veseli, ascultînd la cîntece de vitejie însoţite 
de sunet de cobză. Măria Sa Vodă Bogdan şi copilul erai 
culcaţi de mult. lt maf aduci aminte, Brateș, tu închina! 
tocmai pentru mărirea Moldovei, cînd uşa sări din titinr, şi 
argatul tăi năvăli înlăuntru strigînd îngrozit: Leşii! Lesit! 
Într'o clipă пої doi eram la usa Domnului, cu săbiile în mînă. 
Tu ai bătut în uşă, dar pe semne Vodă dormia grei, —i-a 
fost somnul din urmă. La poartă lupta se începu, şi nol au- 
zirăm glasul Vornicului Sendrea strigînd: «Nu-i nădejde, să 
scăpăm pe Vodă !». 

Am ştiut destul. O singură opintire, şi usa se prábugi in mij- 
locul odăii, pe cînd, din cele două paturi, spăriaţi din somn, 
cu armele °п mini sări Vodă şi tînărul cocon. «Măria Ta, LesiY!s, 
a fost tot ce am putut grăi, şi în acel moment zbură si Sendrea 
în odaie cu fața plină de sînge, abia mai răsuflînd de oboseală, 
Pe trepte răsunară paşi grăbiţi şi cîteva înjurături leşeşti. 

N'a mai fost timp de gîndit. O lovitură, şi oblonul se sfá- 
гіта în bucăți, şi în cellalt moment nol trei cu coconul eram 
în grădină. Peste puţin, noi zburam ca nişte năluci în noaptea 
de toamnă, lăsînd în urmă numai scîntei pribege izvorite din 
potcoavele fugarilor. 

Pănă dimineaţa a mers bine: în revărsatul zorilor însă din 
depărtare un nor de colb ni vorbi că sîntem urmăriţi. 

Atunci se născu planul în capul nostru care-mi aduse mie 
atitea suferinţe, atîta amar. 

La dumbrava mică şi rară, prin care curgea veselă apa Mol- 
dovii, tu ai descălecat cu Stefan, luindu-o pe picior în susul 
apei, către munţii cari daü adăpost pribegilor. 

Ей, cu сеї doi cai, tinuiü calea oblu înnainte. 

Cursa a izbutit. Mişeii v'aü trecut, ţinîndu-se de mine. Inima 
mi se umplu de bucurie, căci eá mă credeam scăpat; fugarul 
mieü era de neam arăpesc, putea să zboare patru zile intr'una. 


1 În noaptea de 15-16 Octombre 4451 a fost omorit Bogdan-Vodă, tatăl lut 
Stefan-cel-Mare, care atunci era copilandru de 16-17 ani. Anume Voevodul 
venise la Reuseni, un sat lingă Suceava, са să asiste la căsătoria unei rudenit. 
Noaptea, casa a fost cálcatá de fratele sáü, pribeagul şi doritorul de Domnie, 
Aron, care fu ajutat de Poloni în această fărădelege. Bogdan îşi pierdu acolo 
pe loc capul, feciorul insă scăpă in Muntenia, la Curtea temutului Vlad Dracul, 
revenind la 1457 ca Domn in Moldova (N. lorga, Istoria lui Stefan-cel- 
„Mare). 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 637 





Dar iadul a făcut altă socoată. Fugarul se poticni intr'o piatră 
rázleatá din drum, şi se prăbuşi cu mine la pămînt. 

Din nenoroicire, n'am putut sări din şea la timp, şi aşa pi- 
ciorul îmi rămase supt fugar. Toate sforțările ай fost zădar- 
пісе, şi ей trebuia să văd cu ochii, neputincios, cum se apropie 
zbirii. Cu un potop de sudălmi, care de care mai spurcate, ре 
buze, ei mă ocoliră. Atunci am văzut cine mi-a stricat os- 
pátul. 

Era pribeagul Aron, ştii cel care a îndrăznit a veni la Vodă 
în Suceava, voind să-l sileascá a-l primi de frate. La porunca 
lui, vre-o trei Leşi sárirá jos din gea şi mă scoaserá de supt cal, 

Сіпа mă ridicau de jos, pribeagul mă privi în față, şi gura i 
se trase în lături, făcînd loc unui rînjet hid, care mă făcu să 
mă cutremur. M'a cunoscut mişelul ; ştii că la Curtea din Su- 
ceava la o fringere de lănci l-am azvirlit din sea. Si acum îmi 
temeam capul. 

Pribeagul se încruntâ de-odată, şi mă întrebă unde e «puiul 
de nápircá». Ей am tăcut. El mă ameninţă cu тіпа, iar ей 
ridicăiti din umăr. Îmi era tot una. Fără vorbă, mă lásaiü să mă 
lege, fuiü azvirlit apoi pe un cal (al mieü a rămas în drum), si 
călărimea o luă înnainte spre Suceava. 

Trei zile fuiă ţinut în lanțuri, in a patra zi cáláit mi-ai schi- 
lăvit capul pentru vecie!. N'a fost însă destul. 

M'aü legat cu funii, de-a lungul unui fugar, căruia i-aü virit 
iască aprinsă în urechi, si la rădăcina cozii i-aü aşezat scaietl. 
Asa і-ай dat drumul. 

Fugarul, turbat de dureri, o luă sălbatec spre vadurile Ni- 
strului. De trei orf am văzut soarele răsărind si apunind : atunci 
mi-am pierdut simțurile, şi nu ştiii ce s'a mai întîmplat. 

Сіпа am deschis ochii, mă vázuiü într'o căsuță mică, încun- 
jurat de o ceată de ostași. 

Unul dintre et, un om înnalt şi frumos,se apropià de mine, 
má privi cu blindetá intrebindu-má cum má simtesc. 


1 Obiceiul acesta crud era felul de răzbunare al Tatarilor. În crestet se 
rădea părul, şi pe pielea rămasă goală se punea «jegul». Fierul inrogit la foc, 
ardea cumplit pielea, aşa că păr nu mal creştea pe acel loc. La Romini nu 
se află acest obiceiü crud, dar acela care era «jeguit» era ca un «mort-viü»; 
ега despretuit la dinşil (Levandowsky, «Sitten der Tataren in der Krim»). 


638 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





Cum am aflat, a fost Simion Olelco, Voevodul Chievulul, ves- 
titul vinátor de Tatari. 

Fár a intreba ce e si cum am ajuns in starea ín care m'a 
găsit, el mi-a deschis casa, şi eü am primit. 

Alăturea cu el, apoi am vínat în stepele fără de margeni, 
după Tatari prădalnici, cari la auzul numelui nostru intraü în 
gaură de şarpe. 

O! cea mai trumoasá vreme a vieţi! am petrecut-o la Chiev! 

După un timp oarecare, lung pentru mine, o veste zbură peste 
nemárgenita stepă, bágind o nouă groază in cumplitif Tatari. 

Se vestise de.nişte «drací roşii», cari păzesc hotarele Mol- 
dovii, şi 'n fruntea lor se vorbia de un oarecare Brateş. Aceasta 
a fost cea d'intăiii veste, pe care am auzit-o despre tine, frate, 
după răstimpul acela lung. 

Nu ştiam nimic despre tine; numai odată, am întrebat pe 
Oană al lui Julea, care venise după armăsari la Chiev, despre 
tine, dar nu mi-a spus nimica. În Moldova stápinià atunci Pri- 
beagul!, si nu voiam să ştii nimica. 

Ce bucurie am simţit la auzul numelui 1ай, tu nu-ţi poţi în- 
chipui. Ştiam că o vreme nouă a venit pentru ţară, şi un dor 
nebun începu a mă stăpîni, dorul după {ага părăsită, după Mol- 
dova cu copiii viteji. Voiam să revád cîmpiile mánoase şi munţii 
еї vestiți, pe viteazul Domn şi teranii eï cuminţi. 

Nu mat aveam ticneală, trebuia să plec. Ca să nu întristez 
ре Olelco, care-mi era ca şi un frate, am plecat, fär a-mi lua 
rămas bun de la dînsul. A fost cam crud, nu-i vorbă, dar nu 
aveam încotro. 

Era o dimineaţă grozavă cînd am plecat. Luáiü drumul cel 
mare, care duce drept la Sniatyn, pe un ger de necrezut. Gonit, 
nopţi de-a rîndul, de haitele de lupi flămînde, fugarul zbura, 
peste cîmpiile Galiției aşternute cu zăpadă. " 

După cinci zile de rătăcire, în a sesea dimineaţă îmi răsă- 
riră în cale niste turnuri, ale căror cruci străluciai în bătaia 
soarelui de iarnă. 

În loc de Sniatyn însă, ей am ajuns la Camenița. Două zile 
a trebuit păn' ce ne-am recules, eii şi fugarul, de groaza dru- 
mulu! făcut. 


1 Petru Aron, ucigașul lui Bogdan-Vodă. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 639 


Cînd era să părăsesc oraşul, şi trecusem de turnul de pază, 
vázulü venind spre mine în goana mare un călăreț. Cînd trecu, 
mă cutremuráiü. Recunoscui pe Duma al lui Brae, unul din 
рії ucigaşului Aron. Dar şi el m'a cunoscut. El se opri; má 
Opriiü şi ей. 

El duse mina la şold, cercînd mînerul săbiei, apoi, ca şi cum 
Si-ar fi gîndit altceva, implintà fără a zice un cuvint ріпіепії 
în coastele calului şi dispáru în albeaţa orbitoare a zăpezii. 

Nu-mi puteam închipui rostul acestei întîlniri. Să vină el din 
Moldova? mă întrebam singur, deşi ştiam că aceasta e cu ne- 
putință. 

Nu peste mult aveam să primesc răspunsul. Vîntul bătea din 
spate, din spre Camenița. De-odată simfiiá că fugarul mieü de- 
vine neliniștit. Lovia cu capul, ridica picioarele şi sforăia pe 
nări, parcă ar căuta anume să mă trezească din visările mele. 
Săracul, a plătit cu viaţa negrija stăpînului. 

Tresăriii. Părea că aud tropote de copite. Mă întorc în sea, 
să văd ce se întîmplă. Singele îmi îngheţă în vine, la ceia ce 
văzuiiă, şi pintenii se cufundará în slăbinile tugarului. Animalul, 
lovit, își întinse trupul mládios, nările i se desfăcură şi zbura 
са un balaur pe drumul înghețat. 

Ca la o sută de paşi în urma mea, veniaü în puterea cailor 
vre-o zece călăreți. O singură privire mi-a ajuns ca să cunosc 
în cel d'intăiă ре Duma. Un strigăt turbat pătrunse pănă la 
mine, în momentul cînd fugarul mieü, lovit, o rupse înnainte. 

Se începu o goană nebună. Drumul cel mare fu lăsat la o 
parte, nădăjduind scăpare numai în picioarele fugarului. 

Ochii îmi inghefará de văzduhul гесе, care mă tăia la faţă, 
şi mîna parcă îngheţase şi dinsa pe minerul de os al săbiei. 

Era gata de apunere — ţinuse о zi goana, — cînd ne apro- 
piarăm de codru. Fugarul zbura nebun, muşchii se incordará 
gata de pocnit supt pielea pe care inghetase spuma de sudoare. 

Şi el şi ей simtiam că, ajunşi în codru, sîntem ѕс&рай. Dar 
nu mi-a fost scris să scap aşa uşor. 

Pentru a doua oară în viață, se intimplà cu mine acelaşi 
lucru ; fugarul poticni. 

Acum ştiam că-s pierdut: rămînea numai să-mi vind viaţa 
cit se poate de scump. Frămîntînd mînerul săbiei în mîna 


www.dacoromanica.ro 


* 


640 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


aproape îngheţată, ей aşteptam pe urmăritori. Veniaü rázleti, 
după puterea fugarilor, unul mai înnainte, altul mai înnapoi. 

În frunte rămase tot Duma. 

Ajuns la mine, încrucişarăm săbiile. 

Lupta tinu puţin; cu creierii sprinjiti pe zăpada lucie, else 
rostogoli de pe cal fără viaţă. 

Eü má avintáiü pe fugarul rămas fără stápin, şi goana începu 
din noŭ. Fugarul însă era obosit, el slábia văzînd cu ochii, pe 
cînd ceilalți se apropiaü din ce în ce. Arunc ochii îndărăt si, 
văd cá, in loc de unul, voii avea acum cu doi de lucru. 

Ce să-ți mat spun, frate; am fost ajuns, ştii cá,am luptat, 
şi am fost învins. O lovitură m'a pocnit peste frunte, şi am 
pierdut simţirile. Cînd m'am trezit, eram în mănăstirea Hirlăului. 
Cum m'aü adus, nu ştii. Firea mea tare mi-a păstrat viaţa, şi 
ştiind cá în lume cu grei mai pot străbate, am hotărît să 
rămîn aici, şi iată cá tu mă găseşti în rasa de călugăr. Că- 
lugárii sint blînzi şi afară de egumen nu cred să cunoască 
niciunul taina trecutului mieü. 

Vezi, Nicolae, acestea le-am pátit ей de la despărţire, şi cred 
că sînt de ajuns pentru a nimici un suflet omenesc. 

Călugărul tăcu, şi, in întunerecul chiliei, prin care luciul 
ros al jarului din cămin sclipia ca ochii unui zmei din basme, 
silueta luf întunecată părea a creşte în nemărgenit. 

Brateş sta şi el ca pironit în locul în care-l prinse istorisirea. 

Prin creierii lut асаў de peripetiile prietenului săă nenorocit 
vedea strecurîndu-se tăcute prin amintiri, rînd pe rînd, icoanele 
zugrăvite cu sînge si cu amar prin care a trecut şi dinsul. 

— Căline! zise dinsul de la un timp, — tu trebuie să ieși 
de-aici! Braţul táá are altă chemare, nu să înşire la mătănii. 
Afară de-aici! aierul acesta tăcut te sugrumă şi moleseste ! 
Sînt vremi grele pentru ţară, avem lipsă de braţe tari ca ale 
tale! Las' să se roage alţii, tu vină cu пої, să împarţi moartea 
alăturea de viteazul Domn, prin rîndurile duşmanilor. Căci 
avem atífia, frate, de nici nu-i ştim pe toţi... 

Dă-mi mîna, Cáline! şi în zori de zi tu pleci cu nof. Ai să 
te faci cel mar războinic «Vultur» ! 

Călugărul era în luptă. În mintea luf cumpănia cuvintele 
lui Brateș si dorul inimii lui. Cit de fericit se simţia în acest 
loc, între ființele blinde, care nu poartă grija nimănui! Si 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 641 


acum, aga de-odată să iese iar la luptă, la amăgiri, la”cine 
ştie cîte necazuri şi dureri? 

Dar oare nu e mîna Domnului, aceia care l-a adus pe Brateş 
în calea lui? 

Acesta privia cu luare aminte la prietenul săi regăsit în 
nişte împrejurări atit de curioase. Vedea binejlupta |ingrozi- 
toare, care se desfășura în sufletul călugărului, şi-o teamă;îi cu- 
prinse sufletul, teama că Călin va prefera viaţa! aceasta tihnită, 
maï mult decît viaţa de oştean, care-l aştepta, ieşit odată dintre 
zidurile locaşului tăcut. Se hotărî, deci, a încerca totul pentru 
a-l îndupleca să părăsească schitul. 

— Căline! De ce te zbuciumi in zădar? De ce umbli cu 
de-a sila să-ţi desbini sufletul? Mă las de toate;; nu voiesc să- -t 
aduc aminte de părinţii tăť, cari si-aü sfîrşit; Tviata” cu 1 totif, 
cinstit, pe cîmpul de luptă, murind pentru, mărirea Moldovei. 
Nu vreau să amintesc de anii tăi din tineretá, nu vreaü să 
amintesc cuvîntul tšü dat Măriei Sale Vodă Bogdan, în noaptea 
de la Reuseni... Ştii... cá vel păzi copilul de Domn... Toate 
acestea le las la o parte şi... Te chem însă, nu ca prieten, nu 
ca pe un căpitan, nu ca pe un boier, ci te chem în numele ferit 
noastre... în numele Moldovei, chem pe copilul еї... care nu 
vrea să înțeleagă graiul еї... Moldova te chiamă. Căline ! Mol- 
dova încunjurată de dușmani... mama ta.., tara ta săracă! 
Înc'odată deci: Vină la luptă! | 

Abia rosti Brateş cele din urmă cuvinte, cînd călugărul se 
тійіса de pe scaun, şi-l întinse mîna, zicînd: 

— Ai dreptate, Nicolae! Moldova are nevoie de braţe tari şi 
inimi care să nu tresară în fata puvoaielor de duşmani! Să fie 
dar şi pieptul miei o cărămidă în zidul de apărare, — şi aşa 
să-mi! ajute Dumnezeü, cum îmi voii face datoria! Mine 
plecăm, Nicolae! 

Acuma însă să mă laşi să plec; azi noapte încă voiesc să mă 
împac cu Dumnezeul miei, şi mine voiü fi al lui Vodă şi al 
Moldovei ! 

Si încă una: Vat de pribeag! 

Brateş strînse cu putere mîna întinsă, strigind cu bucurie: 

— «Cea mal frumoasă biruinfá a vieţii mele rămîne biruinţa 
de azi! Vină la pieptul mieü, Căline, de zece ani de zile, si 
asa, nu te-a încălzit niciun piept prietenesc! 


www.dacoromanica.ro 


642 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Cet doi bărbaţi se tinurá lung în brațe; în acel moment 
prietenia lor fu: pecetluitá din пой prin tăcerea sfîntă а chiliet, 
pe care n'o turburâ nimic. Călugărul se desfăcu răpede, şi, 
plecînd spre uşă, zise lui Brateş: 

— «Nicolae! rámii dar cu bine, eü merg să-mi impac su- 
fletul, şi mine dimineaţă plecám! 

Zicind acestea ieşi, iar pe urma luf uşa căzu în broască cu 
un sunet surd. 

În gang, îl primi tăcerea obişnuită şi o beznă de nepătruns 
cu ochii. 

Putea să fi făcut vre-o douăzeci de paşi, cîndi se păru că-l 
strigă cineva. Întoarse capul în partea de unde veni sunetul, 
dar in acea clipă se şi simți apucat de mal multe mîni, care 
сегсай să-l doboare la pămînt. Călugărul îşi strînse puterile 
lui uriașe, încercînd a scutura de pe sine pe năvălitori, dar nu 
putu, căci pe dată, se simți, peste mijloc, cuprins de latul 
unei funii groase. 

Înnainte de a-și putea da sama de atacul neaşteptat, simți 
cum i se vîră un căluş în gură, luîndu-i astfel ultima nădejde 
de scăpare — a chema ajutor. Simfi cum îl ridică pe min! si 
pleacă cu dinsul, fără a visa măcar cine sînt duşmanii şi ce 
vreau cu dinsul. 

Peste cîteva momente, cáprária lui Tudor ieşi pe poarta 
mănăstirii, şi Paisie portarul li pofti cale bună, fără să viseze 
măcar că această urare suna şi călugărului Ieroteiü, care, din 
clipa aceasta, avea să înceapă o viață nouă. (Va urmă.) 


DIN CORESPONDENŢA LUI BARIT. 


PUBLICATĂ DE N. BĂNESCU. 





XXXIX. 
Şibiiu, 22 April (4 Маій) 4850, 
Frate George, 


Scrisoarea ta de la 30 am primit-o abia erf. Sta la poştă nea” 
tinsă, dacă din întîmplare nu trimeteam eŭ ca să întrebe de 
sînt scrisorï pentru mine. 


www.dacoromanica.ro 


N. BÁNESCU: DIN CORESPONDENŢA LUI BARIT 643 


De vre-o patru zile m'am ridicat şi ей din pat. Mina mă 
-tot doare; dará din zi în zi pare că se maï lasă, încît, după 
cum vezi, pot a mă servi cu dinsa, spre a scrie la masă. 

Ей aştept de mult un răspuns de la Ion; dară fără folos. 
Miercuri ce a trecut, mă chemă Şaguna şi-mi arătă o seri- 
soare de la Ion. Văzui cá comisiunea terminologicá n'a început 
încă a lucra: Hurmuzachi şi Mocioni nu s'aü dus pănă acuma 
la Viena. Ion scrie luf Şaguna ca să mă pornească pe mine 
mai curînd, spre a începe lucrarea numai noi. | 

Ştiă cá, pe lîngă spălarea ruşinei, inna[i]ntea Ministeriului, 
că Romînii sint tirzii la toate, apoi graba lui Ion de a începe 
este şi lipsa de bani. Ion, în scrisoarea către Şaguna, desvol- 
tează intrigile luf Erdeli !, spre a sili pe bietul Lemeni ca să 
resigneze. li face lui Şaguna laude pentru zelul si stáru- 
infa cu care apără causa națională, din toate puterile, şi-l roagă 
ca şi de acum înnalijnte să pună pieptul, spre a sprijini drep- 
turile Rominilor, cari sînt uitaţi de sus si sápati pe dedesupt 
de jos. Obiectul principal al laudelor ce Ion plouă asupra lui 
Şaguna, este convocatiunea Sinodului, cu care el a inspirat 
sufletul de viaţă în Biserica romînă, etc., etc. 

Are dreptate lon să se plingá că toti aü părăsit trebile na- 
fionale. Unii se duserá care încotro; Barnutiu bolnav, Laurian 
a slăbit cu curajul de cînd a văzut că resultatele nu cores- 
pund аѕіерійгії; ceilalți cari mai sînt n'aü în inimă focul sacru 
pentru causa naţională. Apoi, pe lîngă toate acestea, adaogă 
sărăcia! Dará lui Stefan, la Medias, cine să-i scrie pentru banii 
adunaţi pe seama deputaţilor ? Ştiă bine că $1 Micaş?, la Cluj, 
strinsese o mică colectá; apoi de ce nu o trimite? 

In ziua plecării din Viena către Sibiiü ştii că Iancu scri- 
sese în albumul trimis din Tirol o epigrafă scurtă, dară mă- 
duvoasă, cu litere în limba romînă. Stiü că era vorba că, ca 
membru al acelei asociaţiuni, trebuia să contribuie ceva bani 
51 să răspundă întorcînd albumul ce i s'a fost trimis. De s'a 
făcut ori nu, îmi este necunoscut. Sîntem cruzi! 

Alaltăieri, Joi, mi-am pornit familia la Piteşti, la socrul miei. 
După Paşti, Joi sai Vineri plec si eŭ la Viena. Dacă pănă 
atunci nu-mi va trece la mînă, apoi vre-o cîteva băi de aburi 
în Viena vor scoate toată receala. Ей n'aş fi maï cheltuit cu 
trimiterea familiei la Piteşti; dară în grija cul să o fi lăsat, 
aici in Sibiiă ? i 

` Despre cocoana Maria mi se pare că ţi-am mai scris că este 
dusă de o lună la Vingard, la Basilie, unde se află Titul de 
mult. Emilia este aici, într'un pensionat. 

Zici că m'am grăbit cu vinderea caselor ? Aceste case avea[ü] 


"1 Vasile Erdélyi, episcopul greco-catolic al Orázit-Mart. — N. E. 
- 2 Florian Micas, advocat in Cluj, un Romiu de inimă. — N. E. 


644 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








un defect mare, pe care nu l-am observat la cumpărarea lor. 
Imi pare bine cá am scăpat de ele. Deie Domnul ca vînturile” 
plăcute, ce zici că aŭ început a sufla asupra acelei feri, să- 
aducă starea dorită de toţi! Bani să fie, şi case se găsesc 
multe în Bucureşti, dacă cumva soarta mea va fi ca să mă 
întorc iară acolo. De va fi adevărat ceia ce Cavalerul Nicolae 
scrie lui Pavel, apoi cred tare şi sper că, după ce vom isprăvi 
în Viena, peste patru-cinci luni, voiü revedea iară fara. Să-ţi 
spun un adevăr: nu mă pot aclimatisa aici; nu-mi place nimic !- 
Sînt sătul de viaţa publică: aş dori să mă trag la moşia mea 
şi să-mi închin viaţa economiei rurale. 

De tipografia saü gazeta ta n'am aflat nimic; şi de unde- 
era să aflu, cînd eü am fost în pat? Acum ag ieşi cîte putintel 
pe afară ; dară timpul e afurisit: ninge, plouă, suflă vintul, e 
tiná; tot piedeci care mă tin în casă. In zilele acestea, indrep- 
tîndu-se timpul, voii lua curajul de a mă duce la Generalul 
Chavane şi la Guvernatorul şi voiii întreba pentru tipografie: 
şi pentru gazetă. Ce-mi vor răspunde, îți voii scrie spre ştiinţă, 
Ajungînd sănătos la Viena, ne vom înţelege cu ceilalţi, şi vom: 
lucra ceva la Ministeriü, în treaba aceasta. 

Despre causa ta cu Orăştienii, încă n'am auzit nimic. Deva 
fi răsuflat la fata locului, apoi Munteanu face гай că nu te avi- 
sează. De nu eram bolnav atîta timp, şi dacă şi acuma n'aş fi 
tot şubred, ti-as fi făcut şi eü cîteceva. 

Mai na[i]nte de а pleca, if voiü mai scrie odată ; mi se pare 
că şi tu aí putea să-mi mai scrii. 

Al táü, Aaron. 


P.S. Alexandrina ce face? Cum o mal duce? 


XL. 
Sibiiii, 14/24 Februar '850. 
Frate George, 


Ей sosiü in Sibiiii de vre-o patru-cinci zile, întreg sănătos. 
Dacă n'ai scrisoare recentă, apoi află de la mine cá ai noştri: 
sînt toți sănătoşi. Trebile noastre staü tot după cum esti in- 
format; particularităţi ţi-aş putea spune cu gura. 

Sint între drumuri. Cînd aş căpăta aici vre-un post pentru- 
care aş avea capacitatea, aş rămînea bucuros în patria veche. 
Dară, la din contra, ce va debui (trebui) să fac? Voiü mişca 
cerul si pămîntul ca să mă duc peste Carpaţi şi să-mi văz de- 
moşia care mă va nutri pe mine şi familia mea. 

Ducîndu-mă la Guvernatorul şi Glanz pentru visită, între: 
altele mă întrebară dacă voiü să aceptez vre-un post, şi în ce 
ramură ? Li-am răspuns că aş dori la şcoale, pentru care amy 
cunoştinţe şi teoretice şi practice. Mi-a zis că să daŭ recurs. 


N. BÁNESCU: DIN CORESPONDENTA LUÍ BARIT 645 


'Voiü vedea. Pentru treaba aceasta am vorbit şi în Viena cu 
-Dobran, care poate mult la Heufler, şi in Sibiiá cu Episcopul 
Şaguna. . 

De cinci luni lipsesc de lingă familia mea. As vrea să mă duc 
în ţară, ca să-mi regulez şi oarecare interese. Бага cum ? Gu- 
vernatorul mi-a zis că să daŭ şi pentru aceasta recurs, şi el va 
vedea dacă poate a-mi exopera voie, ori direct, prin Agenţie, 
ori prin Ministeriü ; ей luáiü altă cale mai scurtă. 

Incă în Viena fiind, am scris Principelui Ştirbei. Mi-a rás- 
puns că să am îngăduială două-trei luni, şi mi se vor împlini 
„dorinţele. Terminul acesta s'a împlinit. Astă-zi îi scriseiü iară, 
aducîndu-i aminte. Aştept răspuns. 

Dară Vasici ce face, de nu vine la postul săi? 

leri sară a sosit Episcopul Erdélyi în Sibiiü. 

Astăzi Poliția саша la mine acasă să găsească broşura ce o 
publicară tinerii din Viena, relativă la adunarea de la Blaj şi 
care, prin ordinafiune oficială, se confiscă. N'a găsit nimic, nici 
broşură, nici alte hîrtii ce maï căuta. 

De voii căpăta ocasiune, mă duc şi eü la Blaj. 

Dacă Popasul n'a plecat încă, spune-i că i-aş fi scris ceva, însă 
că îl aştept aici. 

Am salutat Gazeta. Dumnezei să dea redactorului putere, 
pacientá şi prudenţă, ca să o ducă cu pace! 

Ducîndu-mă la Blaj, Marţi зай Miercuri sînt iarăşi aici. 

Fir sănătos cu toţi aY +. 

Al táü, Aaron Florian. 


XLI. 
Sibiu, 3 Maiŭ (21 April) 1859. 
Frate Gheorghe, 


Văd cá ţi-a venit ocasia de a lua vindictá despre mine, 
pentru necazul ce ţi-am făcut odată. Nu ţi-am răspuns la scri- 
soarea ta, mal multe luni, şi acum mă faci tu să aştept luni 
răspuns la scrisoarea mea. Dar iată cá eŭ nu mal pot aştepta, 
„Şi-ță scriá şi acum. 

Ştii că, după ce Iancu, Axente si Balint aü dat cu mîna în 
foc şi ай căpătat bani, s'aü înduplecat a consacra ceva pentru 
un scop naţional. Generoşi, precum aü fost bravi, aü destinat 
2.500 de florini c. m. pentru fondarea unei societăţi literare 
romine, al cárif scop să fie cultura şi dezvoltarea limbii şi 
publicarea de cărți folositoare. In actul de fundaţie еї aŭ de- 
numit cinci bărbaţi, cari să compună Statutele societăţii, să le 
.substearná la Guberniu, spre aprobaţie, şi să facă paşii tre- 
buincioşi ca societatea să intre în viaţă. Aceşti cinci bărbaţi, 
„aleşi din apropiere, pentru mai uşoară înţelegere, sînt: Dorgo, 


www.dacoromanica.ro 


646 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Vasiciu, Andrei Mureşanu, tu şi ей. Pănă una-alta, пої am 
pus banii în Casa-de-păstrare de aici; am scris ieri la сеї din 
Viena ca să ni comunice ideile lor asupra organisafiel socie- 
tății : astăzi ţi-a venit rîndul 1ай. Aï face foarte bine cînd te-ai 
răpezi pănă aici, са să ne consultám ce şi cum trebuie să facem. ' 
Dacă însă împrejurările tale sînt de natură ca să nu te lasea 
veni, apoi intelege-te cu amicii de acolo şi pune pe hirtie tot 
ce ştii cá e de lipsă spre a aşeza instituţia aceasta pe funda-- 
mente, încît să nu ni fie ruşine a ieşi în lume cu dinsa. 

Te dispensez de datoria ce al de a-mi răspunde la scrisoarea 
mea de maï înnainte; dar la aceasta trebuie sá dal răspuns, 
căci n'al a face cu mine, ci cu biata naţiune. 

Fii sănătos cu toti ai tăi. 

Al tăă sincer, Aaron Florian. 


FETELE LUI CONU: ARGHIRE. 
(ROMAN) 





(Urmare.) 


Vochiţa-i cu totul la fericirea еї. Bucuria nădejdil îi rotun- 
jeste obrajii, îi rumeneşte frumos, şi, legată numai de zilele din 
urmă, lasă amintirile triste să se piardă în trecutul ce i se pare 
departe, foarte departe. 

Pe duduca Agripina, pe maică, le întinereşte nădejdea fără 
umbră, revărsarea de fericire а părechii parcă anume făcută să 
străbată alături calea vieții. 

Тага conu' Mateiü se lasă dus într'o nesecatá amintire, alu- 
necind, pe nesimţite, de la o poveste la alta, de la un cintec la 
altul — mlădiat din grei cu voacea lui bátriná — de-l zice şi Io- 
nica, sárindu-1 pe genunchi: 

Mosule, nu mai cinta 
Cá-m1 se rupe inima! 

Iară moşu', dezmierdindu-i creştetul cu căutătura bună si 
drăgăstoasă, răspunde cu un fir de amar în glas: 

— Mai nemerit să-mi! cint : 

Inimă de putregaiii, 
N'am cutit ca să te taiü! | 

Şi Ionica ride-ride, cu nod în git, că... parcă înţelege cum vine 
saga vorbei... 





IRINA G. LECCA: FETELE LUÍ CONU’ ARGHIRE 647 


XI. 


Se leagă beteala. Creşte pe nesimţite movila de fir de aur şi 
fioncuri de cordică albă, din mijlocul mesei. 

— Brava, copil! — strigă conu Mateiü din prag — se "nvirt 
limbile, da *ncalte se invirt şi miînile ! 

Numa! de li-ar fi cu noroc hărnicia, că uite ce s'aseazá 
afară ! — zice conu’ Arghire. 

Pe cer se "ngrámádise, fără să se fi prins de veste, nouri tot 
maï deşi, tot maï plumburii, pănă strălucirea amiezii se prefăcu 
în cenusiü de amurg. 

Tineritul lasă lucrul, aleargă la geam : 

— De mar tinea si mîne!... 

— Ploaie "n zi de nuntă, 1 a bielsug !... 

— Bielsug ! — strimbá guritele, a despret, fetele. Zi frumoasă 
gavem!— se rásfatá posomorite. 

— Се vá pasă de plouă ?.. Tot în casă-l jocul. Si, la nevoie, 
chiar cununia. 

— Пага {егапії 2... Unde-s! întind hora, de plouă mîne?... Zi, 
măicuţă !... se roagă Ionica... 

— Неї — ride conv’ Arghire — да’ hambare nu-s ?... ра’ sure 
nu-s... да’ soproane ?... 

— ..Poate cá se răzbună, pănă mine — spune rar Epraxia, fá- 
cînd o cruce mare — cá fulgerase. 

— ..Poate se rázbuná|!...— repetă în glas fetele. 

Dară ságetile de foc se tin lant in zbor, pe negrul vázduhulut, 
zguduit de tunete. 

Inchinindu-se, aleargă maica s'aprindá luminarea de la Înviere. 

Argaţii, prin curte, împlintă topoare 'n pămînt. 

Şi se porneşte vifor, cu suierat năprasnic de balaur ; gemind 
se 'ndoie parcul, se cutremură florile. . 

Cei intáiü stropi se desprind din nori, izbesc în fereste. S! 
un ropot вігаѕпіс pare gata să 'nghiţă pămîntul. 

Toţi privesc tăcuţi si ingrijat! şiroaiele ce umplu cărările 
dintre straturi, a căror podoabă zace culcată, frintă, parcă, din 
tulpină. 

Numai Ionica şopteşte ploii: 


Treci, ploaie călătoare 
Că te-ajunge sfintul soare.... 


648 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





Е 


у А 


Pănă un crimpeiü albastru si о rază rázleatá îşi fac loc prin 
stincile de nori. 

Fulgerele dispar; stropil se ráresc; norit doboritori devin 
suptirel şi alb! ca о pinzá strávezie, cu margenea argintată, pe: 
după care zburdalnice raze se itiesc, învăluind ca de un zîmbet. 
întreg cuprinsul împrospătat. 

Floricelele se ridică pe tulpina întărită ; din cuib, cu filfiieli 
grăbite, porneşte rindunica ; în pervazul ferestrelor deschise se: 
îngrămădesc voioase fetele, salutind cu bucurie Curcubeul. 


XII. 


A doua zi, norodul în valuri întră la curte. Si rămine uluit, 
cu ochii la cupele, la caleştele strălucitoare în bătăile soarelui ; 
cu căutătură uimită de copil pentru armăsarii negri, incordatl 
din git, sforăind si răscolind nervos prundişul cu copitele vác- 
suite, scuturiadu-se neastimpăraţi în zingănitul alámurilor scli- 
pitoare, de abia-1 puteaü stăpini surugiif. 

În casă ЇЇ musicá, îl vijiit de vorbă, îl joc, insufletire. 

În jurul mirilor e ca o curte de vornicel, de drusce. 

El 1 cam palid, cam înfrigurat, ea, încrezătoare, zimbeste fe- 
ricirii. 

— Mine pe vremea asta, sintet! departe, departe, — face cu 
mina dreaptă un gest larg, in depărtări, lonica, ре cind eu mina 
stingă se razimá de braţul lui Nicu Predea. 

— Vă оргії la Venetia? 

— Întăiti la Viena, si ре urmă acolo. 

— Ah, Venetia!.., oftează cu dor o tinără nevastă. 

O horă îndrăcită li alungă visările, if îndeamnă la Joc. Si 
mirii, o clipă, rămîn singurei, ferit! prin lanţul ce se invirtia 
pe d'innaintea lor. 

— Vochiţo, scumpa mea! sopteste Conrad, privind-o tot ma! 
stăruitor. 

Se zăpăceşte Vochita, nici ea nu stie de ce. Apleacá pleoapele: 
şi, ca să "ngine ceva: 

— E frumos la Venetia, Conrad ?... 

— N'ai să mal uit! nopţile albastre de acolo! Albastru ea sa- 
firul de sus, stropit cu auriul stelelor, oglindindu-se în albastrul 
întunecos de jos, cu răsfringerea auritelor licăriri. lar mot im 


IRINA G. LECCA!: FETELE LUI CONU: ARGIIIRE 649 











fundul gondolet, supt farmecul de lună, purtaţi lin, pe apa în- 
ceată, fără valuri, fără murmur. 

Se simte, parcă, alunecind Vochita, transportată în gind, pe 
apa fără valuri, fără murmur. Si, ca o moleşeală if vine, de 
vraja tăceri! nopţilor albastre,—tăcere adincă, întreruptă doar de 
pleoscăitul rar al lopeţii conducind gondola. 


PARTEA a II-a. 


XIII 


Vochita-Y grăbită şi gravă ca orice gospodină nouă, care-și 
pretuieste rolul: 

— Totu-i revisuit! De-acuma să má îmbrac! 

Se aşează pe scaunul fácá spátare, şi camerista Mina, adusă din 
Lemberg, începe să scoată cu băgare de seamă spelcele ce ţin 
pe coc bonetica de horbotă si cordelute. 

Бага Vochitei nu-l plăcea migáleala: dintro dată zmunceste 
boneta, scutură capul, si părul se desválátuceste în valuri má- 
tásoase; desbumbá capotul, se ridică 'n picioare, scuturá din 
umere, şi hainele de pe dinsa alunecă pe covor, cu fosnet de 
frunză uscată. 

Si tot aşa pripită s'apropie de bisacteaua de lemn de tran- 
dafir, cu numele e! împletit în filigranul de argint al capa- 
cului, alege pe rind din sticlutele afundate in căptuşeala de 
aclaz albastru, cată în zare la care-i cu parfum, cu apă de ca- 
stravet! şi migdale amare, cu apă de trandafir şi picături de 
Smirná, — talismanuri neintrecute pentru obraz, şi a căror pre- 
paratie e taina Epraxiei, cum e taina еї compotul la chiup, 
dulceata, serbetul de nufár. 

Se aşează din пой pe scaunul fără spătare, din fata mesei de 
toaletă, potriveşte oglinda ovală cu rama de argint ca să se 
vadă bine, si Mina începe a-i descurca încetişor suvitele, a i le 
netezi, a i le învălătuci pe sul, prefácindu-le in tre! zulufi 
frumoşi, сеї de la ureche scurți pănă la umăr, cel din mijloc, 
ajungind de şele. 

Таг Vochita, cu ochii în oglindă, se lăsa în voia zimbetului 
cald si a gindurilor ce aleargă dincolo de zidurile ietaculut luxos. 

De o lună зай întors în tară, si are atitea de pus la cale, 





650 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


dinsul! Are să-l bată capul, să lase ingineria. N'are el destul ale’ 
lui de îngrijit? Si тай еї destui bani? Nu-s еї printre cef 
d'intáià în Iaşul ăsta, ca lux, ca avere? Ce bine-t de trăit in clo- 
cotul de viaţă a oraşului, printre oameni buni, cari te alintă, 
cari te incintá cu priviri măgulitoare, cari caută să imite gos- 
podăria ta abia înjehebată... I 

Numai! tàtuta se uită cu ochi гаї la luxul lor, la petrecerile: 
ce ве daŭ pentru dinşii, si Ја care, negreşit trebuie şi el să răs- 
pundă. 

Şi Epraxia, care, de cite ori o sărută de rămas-bun, o blago- 
stoveşte să aibă noroc de prieteni, să o ferească Domnul de $і- 
retlicul lumi! ?... 

La drept vorbind, numai Florica Dan nu-i tocmai plăcea: 

Prea tare vorbeşte! Prea uşor prinde vorbele cu sub-inteles 
zise de boieri! Şi prea pe faţă şi zgomotos face haz, ráspunzind 
fără sfială, cu capul pe ceafă, cu ochii de diavolitá scăpărători 
pe supt genele negre şi dese. 
„ Altfel Epraxia n'are dreptate! Își trage de samă dinsa ce 
pustie ar fi viaţa, fără legătura de prietenie între oameni? N'ar' 
maï fi sindrofif, war maï fi petreceri, war maï fi luxul de port, 
luxul de creştere, luxul de traii. Той ar fi ca oameni! din sat, 
cari se laü odată in săptămină, şi fac baie întreagă doară de 
Crăciun şi Paşti. 

Dar bănuiala şi prevederea e cumintenia bátrinilor! Asa va 
fi si dinsa la virsta Epraxiel. 


£1 XIV. 


ÎL găseşte cu coatele pe masă, cu ochii în jos, cu timplele în 
palmă. 

Vochita maï face doi paşi, tinindu-s! suflarea, dară, cînd să-i 
treacă bratele pe după git, Conrad tresări, ridică fruntea, lasă o' 
mină pe hirtia ce cetise, iar cealaltă o întinde so cuprindă: 

— Hotule!... 

Ciudoasă, îi sare pe genuncho: 

— De се nu ma! auzit?... 

Scotoceşte pe masă, zăreşte numerele de pe hirtia ascunsă de” 
brațul lut: 

— Ѕосойаї ? 


www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA: FETELE LUÏ CONU' ARGHIRE 651 








El tacticos îndoaie fituica, trage săltarul ca de o muche de 
cuţit, şi-i dă drumul înnăuntru. 

— №аї limbă, Conrad ?... Ţi-a tăiat-o popa ?... 

— ..s plictisit... 

— De ce? de ce?, se roagă ea mihnitá... 

Conrad o clipă stă la îndoială, si ea, stáruitor, îl atinteste: ce 
supărare ascunde de dinsa ?.. Nu-i ea prietena cea maï devotată, 
înnaintea oricui, în drept să-i stie păsurile bune ort rele ?... 

— Spune, Conrad !... 

Dinsul întăiii socoate, parcă să-şi amintească ceva. Pe urmă 
rar — cu opreli — cu nesiguranța intiilor paşi pe puntea îngustă 
de peste prăpastie: 

— Tu ştii, Vochita mea, că cel mare bogătaş n'a! luat... 

— De ce?.. îl întreabă cu părere de гай că atinge aceia 
ce era să-i despartă viața întreagă... 

— Ai să vezi, de ce!... Si tu stil... cunoşti tristele împrejurări 
се maŭ alungat din tara mea. Si ştii... aveam moşii, castel... Si 
i cá toate s'aü spulberat în încercarea de desrobire a.. 

„Poloniei. Ştii !... 

— Ei bine, scumpa mea: după ce am risipit — mal rá- 
mase in mine speranta intreagá. Si, ca sá nu las sá se stingá 
focul aprins in cetlaltí, trebuia imboldul. Imboldul se face in 
întruniri ; întrunirile ca să se facă, iti trebuie încrederea lumii ; 
ca so cîştigi, itf trebuie un pic de paradă; un pic de notă ve- 
selă ; şi picătura care să-ţi sustie zilele. Parada, erai hainele lu- 
xoase ; echipagiul, bacşişul gras; nota veselă eraü tractatiile plá- 
tite cu ochii închişi; picătara, care să-ți sustie zilele, era îm- 
bucătura, са să nu cazi in brinci, răpus de foame înnainte de 
a-ţi vedea visul îndeplinit !... 

— Aşa-l... aşa-l—, murmură Vochita pătrunsă de vorbele lul. 

— Et bine — strigá el, îmbărbătat de senina-l încredere —, 
uitind pentru o clipă, de cite ori politica a fost numai o pricină 
de petrecanie deochiată : Pentru toate astea trebuiaü bani. Si nu-i 
aveam. Şi am împrumutat! Pricept ?! 

— Pricep. I 

— Şi mi se cere 84-1 plătesc! 

— „Cred bine !... 

— Şi nam cu ee! ' 

Vochita zimbeste a ris, crezind că el glumeste. 


652 | NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





———a4 








Lut Conrad ii trecuse exaltarea de mal odinioará, si ráspicat 
vorbeşte — smulgind cu етей cuvintele dintr'un adinc dureros: 

— Cinci mil de galbent!.. Unde-m! eraü minţile ?... Cinci mil 
de galbeni!... Întrece venitul nostru pe un an întreg! 

Rámin amindoi pe ginduri: ea, nedumeritá de incurcáturá bă- 
nedscá la oameni cu avere; el, chinuit de o vorbă ce i se invirte 
pe limbă şi nu îndrăzneşte a o rosti. 

În stirşit ofteazá Conrad : 

— Trebuie să ştii, Vochita mea, cá ей nu má pot atinge nici 
de o lescaie din avutul táü, fără să te învoieşti. 

— Să má învoiesc ?!... Mai rámine îndoială ? !... 

În sală glas cunoscut strigă: 

— După cit văd, nu-s boierii acasă! 

Vochita, Conrad, sar din loc, deschid usa: 

— Mătuşico! 

— Tantico ! 

Si se întorc cu dinsa, aducind-o la brat, asezind-o in jilt, să- 
rutindu-1 minele. O ajută Vochita, gudurindu-se în jurul mătușii, 
gă-l scoată capela, să-i desprindă sponcile mantilei, să-i scoată 
mitenele de mătasă cafenie, la fel cu rochia şi capela. 

— Mătuşico dragă, chiar îmi ега dor de mata! Era să venim 
mine seară să vă vedem. 

— Chiar vă aşteptam mine seară la masă! 

— La masă, nu! sîntem poftiţi aiurea, şi am fágáduit,—se grá- 
beşte Conrad. 

— Dacă nu vá duceti odată, oare piere lumea? Cu atit vă 
faceți şi vof mai doriţi, spune duduca fácindu-s! vint cu ba- 
tista şi gifiind puţin. 

— Venim, tantico ! Par! ostenitá ?... 

— Am fost la biata Evghenia, că-i bolnav băiatul. Tare-i bol- 

nav !— 51, schimbind glasul: 
Záü, băieţi, mai duceti-và si voi ре la dinsa. Socotiţi ce 
mingiiere-i pentru sărac cercetarea din partea bogatului. Si d-ta, 
ştrengarule,—il ameninţă cit în sagá, cit din adins,—pe Conrad, 
ia mal rupe cite un gologan de la cel preferant, si mat trin.etett 
nenorocitei celea ! 

— Aga- de necájitá ? !... 

— Daţi mine o fugă pănă la dinsa, cá, oricit v'as spune, tot 
nu-Í de închipuit. 





www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA : FETELE LUI CONU: ARGHIRE 653 








= 





— Să mergem! strigă Vochita. 

— ÎN mare pomană, băieţi! No! dám cit ne îngăduie punga. 
Acuma nu mai putem ajunge la toţi. Ni se răspunde că n'avem 
copil. Zece copii să fi avut, şi n'am fi maï hárátit! de care în- 
cotro. Si cit ne doare 'n suflet că nu putem sări la toţi in 
ajutor |... 

— Chiar mine mă duc!, repetă din пой Vochita, sculindu-se, 
şi luînd din mina feciorului táváluta cu dulceaţă şi cafea. Du- 
duca Agripina, sorbind din cescutá, explică pe unde stă Ev- 
ghenia. 

— De la Trei-Sfetite, mai merg! o bucată, pănă la cea intáiit 
ulicioară în dreapta. Apuci intr'acolo — şi-apoi mergi-merg! —, 
pănă dal de un loc viran, cu o căsuţă în fund. Acolo stă dinsa!... 
Întri 'n ogradá fără teamă, că n'aü cine! 

Și, vorbind, se pregăteşte să plece. 

— De ce nu mai stai, mátusico ? 

— Stai cu noi la masă, tantico ! 

— Apo! nu, băieți, că-i singur Mateiu! Vă aşteptăm cu masa 
mine seară. 

— Negresit ! 

Duduca îşi leagă supt bărbie cordelele capelutet, îşi prinde х 
sponci mantila, îşi trece pe min! mitenele, isí7sárutá nepoti! pe 
frunte si pleacă mai voioasà : 

Asa! Cum a întors dinsa lucrurile,îi mult mai cu prevedere. 
Altfel, cu cártile pe fatá, ar fi putut Conrad sá-si iea asupra 
sfaturile... Dar acuma a nemerit-o bine: să vadă intáiü Vochita 
necazul Evghenief, şi pe urmă se va pricepe dinsa — Agripina 
Cădere — să maï spuie o vorbă-două nepoatei ef de soră!... O, 
Doamne !... Se cutremurá la ideia numa! — că ar ajunge odată 
să-și muşte pumnii de părere de гай că sa amestecat la facerea 
acestor căsnicii... Prea aŭ luat-o nebunește, Conrad si Vochita, 
cu luxul, cu petrecerile !... Ca mine-poimine vine copilul, — vor 
veni şi maï mulţi, daco vrea Cel de sus. Vor еї să facă ce-ai 
făcut părinții Evgheniel ?!... Nici nu-i de Doamne-ajută risipa 
asta nebună de mese încărcate, de haine luxoase şi scumpe !... 
Chiar bacşişul -— slăbiciunea Moldoveanului — la еї îi ca la ne- 
oameni — asa-i a aruncă cu pumnii î... 


(Va urmă.) IRINA G. Lecca. 


654 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











CĂRŢI NOUĂ. 





Că d. N. N. Beldiceanu zugrávia adevărat mahalaua, că dialogurile 
sale, cu drăcuieli şi semne de exclamatie, corespundeaü adeváruluf, că 
aşa cum le înfâţişa d-sa erau pe acolo patimile şi taifasurile şi glumele, 
nu rám!ne îndoială. Cel puţin astfel era mahalaua bucureşteană. Dar 
această formulă literară a ei o găsise înnainte de d-sa altul, şi orice 
repetiţie indispune, iar, cind urmează repetițiile repetitief, ele supără. 

Noua a'lunare a nuvelelor d-lui Beldiceanu va fi deci pentru cetitori 
o surprindere plăcută. Li se vorbeşte de altă lume, şi tonul e uneori 
duios. El samănă foarte mult cu al d-lui Sadoveanu, de la care purcede, 
de altfel, acest scriitor, de un talent mai slab. În povestea femeii ţinută 
pentru moştenire de o familie străină, care, învierşunată de trái- 
nicia ej, nu stie cum să-i gràbeascá sfirgitul, sînt pagini în adevăr fru- 
moase. Bucata se prelungeşte insă prea mult pănă la un stirgit, căutat 
cu iscusinţă, dar fárá un caracter natural. 


D. I. Ciocirlan a dat «Minervei» un volum care-l arată supt o infá- 
tisare nouă. Mult timp numai înfâţişător exact al gospodăriilor de la 
ţară, amestecind de la o vreme poesie în descrierea lor şi, prin cartea 
care a precedat.o pe aceasta, ridicindu-se pănă la idila curată, învăţă- 
torul din Păuneşti dă astăzi momente din viaţa de pasiune şi iubire a 
Haturii care nu vorbeşte. Tragedia şoimului împuşcat în aripă atunci 
cind căuta hrană pentru puii golag', сагі mor acuma de foame în cuibul 
lor pe care nu-l va mai cerceta nimeni, e printre cele mai bune bucăţi 
ale literaturii mai nouă. 


Cartea d-lui C. Antonescu despre Carlyle e scrisă in vederea oame- 
nilor cari fac ori aü făcut studii filosofice. Anume capitole pot li cetile 
şi apreciate numai de el. Altele insă, mai ales cele biografice, vor inte- 
resa pe oricine. Cel mai original, mai sincer şi mai vehement dintre 
cugetătorii şi scriilorii moderni ai poporului engles, un cap fără îndo- 
ială genial, a găsit în d. Antonescu un tălmaciă inteligent şi un căl- 
duros presentator. Cartea sa trebuie să îndemne la o traducere de 
bucăţi alese din Carlyle. 


De la d. losif Puşcariu, bštrinul advocat din Braşov, «Povestiri de 
ale lui Moş Barbá-Albà». 
Interesantele schiţe din viaţa trecutului incep cu această scurtă, cu- 
prinzătoare şi duioasă prefaţă : 
«Traiul simplu, patriarhal şi de multe ori plin de poesie al vre- 


milor cind m'am născut eŭ, se stinge pe zi ce merge. În сезїї 
cinzeci de ani din urmă sai schimbat şi pe la noi atitea, incit 


N. IORGA: CRONICA LITERARĂ 655 








== 





nepoţii noştri aŭ ajuns să nici nu-şi poată închipui stările d'in- 
nainte cu o jumătate de veac. 

«І le-am povestit deci nepotului, căci m'am gindit că ar fi 
păcat să-i rămiie necunoscute, şi le-am povestit tuturor acelora 
cărora li-e drag trecutul neamului lor. Mai ales viaţa şi referin- 
tele din Bran, ale locului unde m'am născut şi la care cu drag mă 
întorc totdeauna, sint povestite aici aşa cum l-a tăiat capul pe un 
bátrin care nu a avut niciodată prelentia să fie autor.» 


Întreaga viaţă braşoveană de prin anii 1850—80 învie în paginile li- 
nişlite, dar uşor colorate de melancoli., ale d-lui Puşcariu. 

Cei ce vor isprăvi de cetit vor zice ca şi autorul acestor rînduri: 

Încă multi ani, Mos Barbă-Albă ! 


Primim de la d. G. Pascu, Despre cimilituri, studiu filologic şi folk- 
doric, partea I. Ar părea o lucrare foarte importantă, dar, precum cu 
dreptate observă «Viaţa Romănească» —prin condeiul d-lui Pascu, dacă 
nu mă ingel, — îmi lipseşte orice competență in materie de filologie, ba 
„chiar orice putinţă de a înţelege o lecţie ce mi s'ar face în acest domeniu. 

Nu-mi rămine decit a multámi d-lui Pascu pentru darul ce a bine- 
voit a-mi face. 


* Studiul d-lui Sebastian Padovici, «Moşnenii şi Răzeşii, originea şi 
caracterele juridice ale proprietăţii lor», e cea d'intăii cercetare mal 
întinsă asupra acestei clase de stàpinitori de pămînt. 

Trebuia elimologia cuvintului razeş (de la rază ori din ungureşte, 
nici cum de la rázor); nu trebuiaü ştiri asupra proprietăţii de drept 
roman, care — o recunoaşte şi autorul — nu ni-a lăsat nimic; nu tre- 
buia admisă originea bulgărească a Voevodatelor şi judeţelor, nu tre- 
buia căutată lumina în cărţi care n'o cuprind? Sint şi răzeşi cobori- 
tori ai marelui proprietari, sint şi răzăşi urmaşi ai moşului întemeie- 
tor de sat; a înlătura pe aceşti din urmă e o greşeală. Trebuia să se 
lase la o parte informaţia secundară, să se deschidă linii largi şi să se 
dea expuneri întregi şi soluţii limpezi. Forma ştiinţifică şi literară tre- 
buia îngrijită. Documentele mele sint cunoscute d-lui Radovici ; ideile 
mele, nu. А 

Îmi раге гай, cu atit mai mult, cu cit teorii false strică adesea resul- 
tatul unei munci serioase, făcute cu inteligenţă. N. IORGA. 


CRONICA. 





Cărţi. Anuariul al XII-lea al şcolii romăneşti ortodose din Lugoj în- 
cepe cu pagini despre Şaguna de d. Gh. Joandrea. 

* D. Gh. Ionescu, din Cernátegti-Buzáü, reconstituie după izvoare risi- 
pite şi unele acte inedite figura lui Filoteiü, episcop de Buzáü (1850—60), 


656 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


* În «Anuariul liceului Unirea din Fo^gan», note despre o excur- 
siune în Ardeal. 

Reviste. «Junimea literară» din Cernăuj apare cu un bogat material 
şi cu frumoase articole privitoare la Enunescu. Se дай patru scrisori 
inedite ale poetului şi o cuvintare plină de pătrundere şi de note juste 
a d-lui Sextil Puşcariu. 

ж [n «Luminătorul» (Chişinăi) pe Iulie acte de-ale Mitropolitului Iacob 
Stamati. 

* Cu privire la extrasul de scrisoare a lui C. Traniafirescu, tipărit 
in n-l pe Май, o persoană iniţiată pe cale particulară in biografia lui 
lon Bratianu, care nu s'a tiparit pănă acum de pioşii ѕаї următori, şi 
mai ales succesori, explică în limbagiul rindágesc care deosebeşte «Viaţa 
Românească» : 

1. ca Brătianu n'a fost amestecat în conspirația lui Orsini, ci a fost 
întemnițat pentru alt delict politic şi 2. că C. Trandafirescu e pseudo- 
nimul lui C. A. Rosetti. 

Luăm act, ca şi de mojicia preopinentului. După acest om de rea- 
credinţă şi fără modestie eü sint dator pentru a scrie un rind şi jumá- 
tate de introducere la un pasagiu de cinci rinduri să-mi aduc «Gazeta 
Tribunalelor» de la Paris şi să fiù iniţiat în toate intimităţile de familie. 

E ciudat numai cum asemenea cabazlicuri nu trezesc o reacțiune in 
publicul căruia i se servesc cu viclenie. 

* Orice om de bun simt va înţelege că în jurul cărticelei neizbutite a 
obscurului domn Ibrăileanu nu se poate intinde, de un om care stie 
pretui timpul sàü, o discuţie, cu oricite insulte groase şi orice ridicule 
atitudini de atlet al circurilor de bilciü ar fi cerută o polemică. N'am 
cautat să impiedec niciodată jongleriile logice ale oamenilor pe cari 
i-am demascat ca ignoranti şi tendenţioşi odata pentru totdeauna. 

De aici înnainte publicul e judecator. 

Mi-am permis să intreb pe d. dr. I Cantacuzino, ca director al re- 
vistei, dacă d-sa mai poate ráminea sprijinilorul unei publicaţii cu acest 
ton şi această rea-credintá (v. «Neamul Românesc» n-l 67). D-sa nu 
mi-a răspuns, fiind probabil ocupat cu combaterea epidemiilor. 

O epidemie de necuviintá şi prostie e insă şi aceia cu care lbráilenii 
caută a infecta lumea. 

* Despre directorii Şcolilor normale din Blaj vorbeşte d. 1. Raţiu, in 
«Foaia Scolastică», n-l 11. 

Ziare. O scrisoare a lui C. Hurmuzachi către Iacob Muráganu, in n-l 
144 din «Gazeta Transilvaniei». 

* În «Rávagul» d. Al. Ciura aminteşte cu pietate viața de curind 
răposatului călugăr blăjeau Ioan Germanu Domnul. 

* Despre bisericile din Baia vorbeşte d. Al. Lápédatu in n-l April- 
Iunie al «Buletinului Comisiunii Monumentelor Istorice». 

* În «Ordinea» de la 7 Iunie rinduri migcate despre poetul Beldiceanu, 
supt iscàlitura A. Mirea. 

De ce nu s'ar publică o alegere din versurile lui Beldiceanu ? 

* Importante acte despre Şaguna («intemeiarea tipografie sale, a «Te- 
legrafului Romin», cu dr. Pavel Vasici-Ungurean, Ion Rădilă şi Visarion 
Roman), le publică d. I. Lupas în «Anuariul Institutului pedagogic-teo- 
logic» (al Seminariului) din Sibiiü. 

* Ştiri despre Eminescu ca student, de Stefan Cacoveanu, el fnsug 
poet, in n-l 131 al «Tribunel». N. IORGA. 


Pomenirea lui Şaguna. 


— 0 PUBLICAŢIE JUBILARÁ — 





După cercetări maï îndelungate d. L Lupaș, profesor in Sibiiŭ 
ві cel maï bun scriitor istoric din tînăra generație ardeleană, 
пі dă, cu prilejul anului jubilar, care ar fi trebuit serbat după 
cuviință, şi de toată lumea, cartea sa despre Andrei Şaguna !, 

Subiectul era foarte întins. Din multe puncte de vedere se 
poate privi această figură mare — măreaţă, n'aş zice, şi se va 
vedea de ce. În două feluri el a fost creatorul Biserici orto- 
doxe a mari! majorități a Rominilor din Ardeal şi Ungaria. 
A creat-o prin organisarea culturală şi şcolară, ridicîndu-i 
starea de supt neînsemnatul Мора, — o turmă de popi pletoşi, 
bărboşi şi neluminaţi supt un păcurar adormit cu cîrja in mînă, 
şi, al doilea, prin alcătuirea pentru această Biserică, întărită şi 
innálfatá înnainte de toate prin cultură, a unei forme superi- 
oare, recunoscute de Stat şi îngăduind o manifestaţie a preo- 
filor și credincioşilor care trecea de margenile bisericeşti pentru 
a fi naţională. În aceasta mar mult decît în orice, stă meritul 
veșnic al lui Şaguna. Dar atături de arhiereul care nu ştia nu- 
mal să binecuvinteze, ci să şi îndemne luptind şi să infrineze 
cîrmuind, a fost înțelegătorul nevoilor unei culturi naţionale, 
care a lucrat hotáritor pentru intemeiarea < Asociaţiei», de la 
care aştepta altceva decît instituția protocolară şi personală de 
mal tirziü. Si, în desbaterile politice privitoare la noua soartă 
a nafiel romine întregi întru cit e supusă monarhiei vecine, el 
şi-a avut punctul de vedere, pe саге l-a represintat cu sta- 
tornicie, l-a apărat cu talent şi a cules biruinfele morale ce se 
puteai culege. 


жене ы KCN 
2 Mitropolitul Andreu Şaguna ; Sibiiü, 1909. 


www.dacoromanica.ro 


658 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Această parte, mat întinsă, din cartea d-lui Lupas, interesează 
mai mult. Cartea ar interesa întreagă în cel mai înnalt grad, 
fiind bine lucrată şi scrisă foarte limpede, dacă s'ar fi încercat 
— lucru pe care-l recunosc cá e foarte grei — a se înfățișa într'o 
singură- legătură toată cugetarea şi fapta luf Şaguna. Si astfel 
însă, trebuie să fim recunoscători aceluia cari ni dă mijlocul 
de а ne lămuri mai bine asupra capitolelor activității marelu! 
arhierei. 

Deci partea mai nouă şi folositoare, şi prin potrivirea cu îme 
prejurările de astăzi, a cărţii de față e aceia care se referă la 
atitudinea politică a luf Şaguna. 


El a fost om împărătesc. Aceasta nu înseamnă că n'a iubit 
neamul nostru, de şi nu se ridicase din masele lui adînci şi 
nu-şi trăise tineretfa întrun mediu curat romănesc, de şi n'a 
legat relatif mai strînse cu Romînii din alte părți, pe cari abia 
de i-a cunoscut, de şi, în sfîrşit, el nu şi-a făcut o cultură 
specific tomănească, prin cetirea literaturii noastre maf vechi 
şi prin urmărirea celei contemporane. Chiar să nu fi fost din 
bun neam aromînesc şi să nu fi apucat vremea cînd AromíniY 
înstrăinaţi aveaü în grad înnalt conştiinţa naţională, el era 
dintre acei oameni cari ай ca regulă de viaţă a represinta 
după cuviință aşezămîntul în fruntea căruia ajung. Şaguna а 
înțeles că acea Biserică ortodoxă e, cel puţin tot pe atita, О 
Biserică romănească, menită a luptă pentru un neam, şi deci 
în această direcţie şi-a cheltuit silinfele. 

Ca unul din conducătorii Adunării din Blaj, ca deputat la două 
diete ardelene, ca om de încrederg la Viena, el a vorbit pentru 
ridicarea Rominilor la rangul de adevărată nație, înzestrată cu 
instituţii şi garantată în dezvoltarea еї. S'a deosebit însă de 
Bariț, care nu era maï puţin patriot decît dînsul, dar avea mat 
puţine însuşiri de om politic şi era lipsit de basa solidă pe 
care i-o dădea lui Şaguna Scaunul зай de episcop, prin aceia 
că nu ţinea la principatul ardelean ca zid de apărare pentru 
naționalitatea noastră. S'a: deosebit apoi de alţii prin resemnarea 
cu care a primit, după catastrofa din 1867 a tuturor sperans 
telor, dualismul, şi prin combaterea pasivismului, a desinteresárit, 
adecă, în formele constituţionale, de o viaţă politică nedemnă, 

Cu credință a păstrat sentimentele față de dinastie, cu res 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: POMENIREA LUI ŞAGUNA 659 


„cunoştinţă i-a primit darurile, cu o supunere tristă desilusiile 
venite de la <Tronul prea-innalt». Nu l-a revoltat, nici măcar 
dezgustat, trecerea de la un program la altul, intefirea aspi- 
rafiülor naţionale şi tendinţa de a le înnăbuşi, programul de 
centralisare şi, îndată după aceia, sfágiarea unităţii reale, — 
toate acestea legate prin firul tare al unui egoism dinastic, pe 
«саге oricine-l va găsi firesc, dar căruia puţini vor crede că se 
cuvine a i se jertfi ce are o nație mal scump, credinţa în ea 
însăşi, prin care singură se poate mîntui. 

În aceasta stă slăbiciunea lui Şaguna. Că a fost un om mare, 
aceasta o pot tăgădui numai minţile înguste ori stápinite de 
prejudecăţi care n'aü ce căuta în apreciarea figurilor istorice. 
A fost însă dintre oamenii mari cari sînt cu totul din vremea lor, 
„a căror acţiune se desfăşură întreagă in margenele posibilului, 
ale celor imediat posibile şi cari pentru aceia biruiesc şi mor 
împăcaţi cu еї înşii, bucuroşi de о izbindá statornică. Ceva mai 
тагї sînt aceia a căror mînă puternică smulge din viitorul pe 
„care ceilalți nu-l zăresc, folos pentru causa ce-o apără. EI lasă, 
nu numai situaţii, ci şi învățături veşnice; de la ei pleacă un 
drum larg care se pierde în nesfîrşitul idealului. EI n'aá уйти 
mumai vremea lor, сіаў găsit vraja prin care orice vremuri pot 
da tot ce trebuie unui popor. Si sînt alţii cari, pe această cale, 
n'aü izbutit, cari şi-a stors puterile în luptă şi aŭ căzut la un 
colt de drum, pe cînd pe cărarea rătăcirii trecea supt steaguri, 
în sunet de musici, în aplause şi strigăte de biruință, сеї mulți, 
gloata timpului lor; dar, cînd „s'a văzut rătăcirea, plătită cu 
atîtea silinţi, şi mulțimile s'aii întors înnapoi, ele aü trebuit 
să treacă pe acolo unde zăcea mortul uitat, şi, oricît ar fi fost 
de grăbite, pentru cît timp risipiseră, aü trebuit să afle vreme 
pentru a presăra fíriná asupra celui căzut şi a-i aprinde la сар 
o lumînare ce se hrănește minunat din flacăra ei însăşi şi nu 
se stinge în veac. | 

Dacă te uiţi bine, aceşti oameni, biruitori зай învinşi, ай o 
singură taină : încrederea în puterile cele adevărate, cultivarea 
şi întărirea lor, pentru ca prin ele să se atingă, mini ori peste 
cîteva veacuri, scopul firesc. Cu privire la un neam, taina e 

* simplă: prin el însuşi. 

Astfel privind lucrurile, fapta lui Şaguna se micşurează întru 

.citva: instituţiile luf sînt un adăpost pentru сеї ce rătăcesc încă 


www.dacoromanica.ro 


660 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


pe drumuri străine. Folositor adăpost, fără саге ar fi stat în: 
primejdia frigului şi furtunilor. Nu-i putem fi destul de recu- 
noscători pentru că le-a întemeiat. Dar va veni o vreme cînd 
ele se vor ruină, părăsite de neamul nostru, pornit aiurea, pe calea 
cea grea, dar sigură, ce duce spre izbindá. Şi atunci însă nu- 
mele lui nu va fi uitat, măcar pentru că a fost un om mare: 
întrun neam care nu-i dă în toate zilele şi pentru cá a ştiut 


meşteșugul de a face să i se ierte această crimă. 
N. IORGA. 


NEBUNUL. 


— DIN PETÓFI. — 





Kn Ce mă chemaţi? 

Afară cu voi de-aicea ! 

E grei, şi mare mi-e lucrul. Grăbesc. 

Biciul împletesc, din raze de soare, 

De flacár'un bici ; 

Şi lumea voii, bate-o cu dinsul! 

Vor plinge-apoi ei, dar ей îmă woiü ride de dinşii, 

Ca dinşiă de mine, cind ей de durere plingeam. 
Ha, ha, ha! 

Căci aşa e viaja. Si ridem şi plingem ! 

Dar moartea ni zice: Tácere! 

Odată şi ей am murit, 

Şi-otravă-mi puso” aceia 

Cari vinu-mi băură. 

Ci ucigagií, ca fapta cumplită s'ascundă, 

Voi ştiţi ce-mi făcură ? 

Cind m'aşezară "n sicriii, 

Pe mine picară, şi plins-aă ; 

Ci, să mă scol aş fi vrut, 

Şi nasul la toţi să li-l mugc. 

Dar nu-l voii, mugca! mă gindiam, 

Las, aibá-1, cadavrul miroase-l: 

Cind putred voii, fi, să se 'nnece! 
Ha, ha, hal 

Şi unde-mă fücur' apoi groapa? În Africa. 

Dar avuiü un noroc, nu se poate mai mare: 

Din groapă o hienă mă scoase. 


www.dacoromanica.ro 


V. LOICHITÁ : NEBUNUL 061 


Singură fiara, ce bine-mă făcu. 
Dar o "ngeldiü, şi pe dínsa. 
Ea şoldul voi să mi-l mince: 
Zvirlitu-i-am inima-mi scumpă, 
Ce atit de amară a fost, că 'ndată plesni, şi $e 'ntoarse de dinsa. 
Ha, ha, ha! 
Ci "n zádar, саѕа o păţeşte-acela 
Ce omului bine îi face. Dar omul ce este? 
Rădăcină de floare, aga se mat zice, 
Care, sus, înfloreşte, în Raiü. 
Minciună-i aceasta | 
Floare e omul, 
Rădăcina căruia în Тай dăinueşte. 
Un înţelept та 'nvăţat la aceasta, 
Care a fost un nebun, căci de foame-a murit. 
De ce n'a furat? 
Răpire de ce wa făcut? 
Ha, ha, ha! 
Dar de ce să şi тїй са nebunul, 
Сіпа lacrime sar cuveni ca să várs, — 
Să depling că lumea-i atit de haină şi rea. 
$i Domnul cu ochiu-i de nour 
Plăzmuirea adese şi-o plinge. 
Dar ce mai ajută şi-al cerului plins? 
Ре pămint şerpuieşte, pe urilul pămînt, 
Unde oameni-l sfarmă 'n picioare, 
$i ce-o să mai fie dintr'insul, 
Din plinsetul cerului 9... тй! 
Ha, ha, ha! 
О cerule, cerule, 
Veteran girbovit de la oaste: 
Ti-e soarele, banul de aur, pe piept, 
$i hainele-ţi rupte, sînt norii. 
Hm, aşa se desfac veterană bătrină 
De pe cîmpul de luptă, 
lar răsplata credinţei în slujbă, — 
Banul pe piept şi-o haină zdrenţoasă. 
Ha, ha, hal 
Și ştiţi vot ce 'nseamnă în limbă de от: 


www.dacoromanica.ro 


662 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Pitpalac, prepeliţă cînd cîntă ? 
De femeie fereste-te ! *nseamnă. 
Femeia atrage bărbaţii la sine, 
Ca Marea о? riului ape. 
De ce? Să-i înghiţă ! 
Frumos animal e feme?-animalul, 
Frumselá cu-atitea primejdii : 
Otravă ^n páharul de aur. 
Băut-am din tine, iubire І 
Un strop ca de rouă din tine-i mai dulce 
Ca Marea schimbată în miere; 
Si-un strop ca de rouă din tine ucide mai mult 
Ca Marea schimbată *n otravă. 
Văzut-aţi voi Marea, 
Cind ară orcanul pe dinsa 
Şi samănă 'nir'insa a morţii săminţă ? 
Văzut-aţi orcanul, ` 
Plugarul ăst negru, 
In mină cu biciul de fulger ? 
Ha, ha, ha! 
Cind fructul se coace, el pică. 
Fruct copt eşti, pămintule, şi tu, deci, pică! 
Mai aştept pănă mine; 
Şi, dacă nici mine wa fi judecata din urmă, 
Sfredeli-voii, pămintul 
Pănă "n adincuri, 
Şi praf şi lumină voii, duce cu mine acolo, 
Şi lumea "n văzduh о so spulber... Ha, ha, ha! 


V. LOICHIŢĂ. 


URMAȘI UNGURI AI LUI $TEFAN-CEL-MARE. 


——— 


La întrebarea pe care о pune d. căpitan Marțian in «RÁ- 
vagul», п-г 7, dacă «Zamfira Logofăt» e aceiaşi cu Doamna 
Zamfira, fiica luf Moise-Vodá şi ctitorá (aceasta) a mănăstirii: 
Prislopului, răspundem, trimetind la ediţia noastră a Cronicei 
lui Constantin Căpitanul Filipescu, că «Zamfira Logofăt> nu: 
e aceiaşi cu Domnița Zamfira, сі fiica lui Ioan, intáiü Mare- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: URMAŞI UNGURI AÍ LUI STEFAN-CEL-MARE 663 


Postelnic şi арої Mare-Logofăt, boier al lui Petru-Vodá Schiopul 
şi aflător în țară pănă la 1568, sfîrşitul Domnieï acestuia!. Ioan 
or! Iancu avea în țară moşie la Trestenic şi Boruleşti. 

Încă din 1559 mergea în Ardeal «Ion Logofătyl, casnic al 
luf Mircea-Vodá-Ciobanul», tatăl luf Petru Şchiopul?. Tot 
atunci făcea drumul la noi Petru Raf?, de bună seamă Petru 
Raf de Gilgăi, viitorul săii ginere. loan Logofătul care vine 
în Ardeal supt Mihnea-Vodă, nepotul lui Petru, după 1580, 
pare a fi altul decit acest Ioan. 

Tatăl Zamfirei pare а nu se mai fi întors din Ardeal, unde-şi 
cumpărâ moșii. Din căsătoria fetei lui cu Petru Raf se născu 
Adam, саге la 1602 avea moşiile Bogata-Romănească şi Un- 
gurească, Poiana Blenchit, Valea-Porcului, Fălcuşa, Tirlişua, 
Măgura şi Gílgául, în comitatul Solnoc-Dobica, — precum ni 
arată по {а de la d. Martian. 


Despre această Zamfira am vorbit în «Floarea Darurilor», 
II, pp. 257-9. De acolo se poate vedea că soţia lut Ioan (Ivan, 
Iancu) era Domnița Stana, fiica lut Mircea Ciobanul, şi, de bună 
seamă, a Chiajnel luf Petru Rareș. Zamfira apare ca văduvă 
la 1602, cu sora sa Velica, soţia lut Fabio Genga. Aceasta, o 
coboritoare a lui Stefan-cel-Mare prin Chiajna, mama Stanet, 
— a fost atotputernica iubită a lui Mihai Viteazul, cind acesta 
a stăpinit în Ardeal şi Doamna Stanca soţia lui, vărsa lacrimi 
amare. Zamfira, care-şi zicea «Doamnă», a fost cumnată de 
mina stîngă eroului. 


Rat Adam, fiul «Doamnel» Zamfirei, poate fi acel «Rattz 
Dan» care se întorcea din Moldova de la Petru-Vodă, fra- 
tele maicel sale, la 1584 *. El luase pe Drusiana Toroczkai. 
Si din Balintitt, al doilea sot al Zamfirei, se născură urmași ` 
unguri af Domnilor nostri. 

Articolul d-lui Marțian ni destăinuieşte anat descendență 
a Zamfirei (care trăia la 1602) din cele două căsătorii. 

Astfel neamul lui Ştefan-cel-Mare, dinastia Moldovei, ca şi 
al lui Basarab-Vodă, dinastia munteană, trăiesc, cu nesfirgit 
amestec străin, în familiile lui Iosif Kiss, Francisc Balintitt, 


leremia Corniş şi Dominic Gal din 1815. N. IORGA. 
Cartea citată. p. 66 n. 3. 
2 Hurmuzaki, ХІ, p. 871. 


8 lbid. 
4 Ibid., p. 827. 


www.dacoromanica.ro 


664 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


SONET. 





Ni făurim ilusă fiecare 

Urcind încrezători dealul vieţii ; 
Ne farmecă năluca tinereţii 

Cu umbra ei cea dulce, peritoare... 


Insuflefiti de roua dimineţi, 

Păşim neştiutori pe drumul mare, 
Innaintind, аттай cu cite-o floare, 
Contra vrăjmaşilor moi răi, proclefit | 


Căci, îmbrăcaţi în haina bunătăţiă 
Noi nu cunoaştem încă frigul writ, 
Nici vintul răutăţă, care doare; 


Şi contra duşmanilor libertăţi 
$i ale oamenilor тй de furit 
Avem drept armă, doară ce? — O floare |... 


R. LEFTEA, 


POVESTEA UNUI HAN, 


——n y 


— El, ce zici Grigore, mergem mini la vie? 

— Ba bine că nu. 

— Ai să-i tragi o beţie straşnică| Ştii că nu ţi-l urit să be! 
singur. 

— Pfi, c'onaşule | Vinişor de cel ros, ros ca sîngele de iepure, 
de stă pe unghie cînd îl torni: de acela înţeleg. și ей... halal | 
Dar nu de care îmi dă boierul, curat ţişmoacă,—nu altceva, 

— Dacă угаї să bet vin de acela rog, să te scoli mint de 
cu noapte, să înhami calul şi să plecăm cînd s'a lumină de 
ziuă. 

— lar cu noaptea ?п cap? 

— Am treabă cu vierul, şi tu ştii bine cá nu găsesc oameni! 
la lucru decît desdedimineaţă. 


www.dacoromanica.ro 


га 


CONSTANTIN DOBOS: POVESTEA UNUÍ HAN 665 


— Aşa-l; ce e drept, e drept; dar şi să umbli aga ca huhu- 
ruzul, noaptea, pe drumuri! Păcat şi de trăsură, avem să dám 
prin toate hirtoapele. 

— Ce să-ţi fac? 

— Nimic; ce să-mi faci! Dacă zici aga, aga a rămînea! 


Totdeauna îl luam pe Grigore ca vizitiii cînd plecam cu 
trăsura la via noastră din Nicoreşti. Ştia cîte "n lună şi "n stele, 
şi nu era chip să stal cu el de vorbă fără să-ți spună o su- 
medenie de proverbe, glume cu chiuita si páfanit de fi se ri- 
dica párul máciucá pe cap; cimiliturilor el li venia de hac, 
iar, de spre partea jitillor şi a poveştilor, apoi el era tatu’ lor. 


A doua zi, luna încă nu apusese bine, şi not trecusem de 
mult bariera Tecuciului. Grigore plescăia mereü limba de ce- 
rul gurii, scuipind des în lături, cu gîndul, pe semne, la vinul 
cel ros; îl ştiam că e de cei cari nu duc la ureche, dar şi 
să scuipe mereii, nu-l credeam aşa de... pofticios. De la o vreme 
am dat în şoseaua naţională, drum bun, pietruit, bătut ca în 
palmă şi neted ca pielea popii, aşa că, legănat de arcurile trá- 
surif, am aţipit chiar cum se cade. 

Nu stiü cît timp a trecüt, şi m'am trezit deodată; era im- 
posibil să mergi la drum cu Grigore şi să stat mut, ori să 
dormi. . 

El era vesel, foarte vesel şi avea un chef de vorbă nemai! 
pomenit ; ştii că m'am trezit in bolboroseala lui: 

— Ti-I somn, cucoane ? 

— Somn, Grigore. 

— Hm! Apoi, de!... dacă baţi berbunca toată nopticica, cît e 
еа, de mare, pe la ferestele fetişcanelor! 

— Er, lasă... Grigore. 

— Cum să te las? Ti-aü răsărit vre-o două fire de păr supt 
nas şi numai după fete umbli, de prăpădeşti nopţile în şir; 
bine zice boierul că «faci ziua noapte şi noaptea zi», iar ей 
itf spun că al să fi cu musteaţa la gură cit vrabia şi tot cu- 
minte n'ai să fil, ci tot copil al să rămil. 

Nu puteam să-t mal răspund nimic; eram deprins şi cu po- 
veştile lui, dar şi cu vorbele-i, cam aspre cîte-o dată, însă pline 
de bunătate; trebuia să ieaü altă vorbă, să-i schimb gîndul 
în altă parte. După un timp oarecare, W zic: 


www.dacoromanica.ro 


666 . NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


— Grigore, mai facem popas la han ? 

— Cum nu; dacă n'oiü sta, s'aprind scăpărătorile singure în 
buzunar, fără să mai răsucesc cea ţigară; chiar şi calul stă 
singur el: pot să-l min, ей cit 1-оїй mînă, şi tot o giscá-I. 

— Dar măcar treci dincolo de han şi opreşte; cit voiü sta, 
nu vreaü să-l mai am innaintea ochilor. 

— Не... he! Poate te cam strînge în spinare, numa! cît te uiti 
la el, dar încă să-i mal ştii şi istoria lui!... Atunci aş vrea să 
te văd eŭ, cum al schimba tot fete-fete !... Pfi-pfi-pfi..., pe semne 
că nu ţi-am spus-o niciodată ? — rise Grigore, plin de o mîn- 
drie abia stăpînită. 

— Nu-l loc pe pămînt să nu-i stil tu rostul; cel puţin e 
frumoasă istoria ? — îi zic, dorindu-l mat guraliv. 

— Frumoasă, nefrumoasă, eü stiü atîta că n'aş trece pe aici 
în crucea nopții, să mă tal... ferească Sfîntul !. 

Si îşi făcu trei cruci grăbite, una peste alta, cum era obiceiul luf 
în totdeauna cînd pleca la drum ori trecea pe lîngă vre-o biserică. 


Am ajuns la locul popasului. Grigore opri calul ceva mai la 
deal de hanul părăsit, s'a dat jos de pe capră, şi-a frecat bu- 
curos de vre-o două ori palmele aspre şi pline de bătături, şi 
căuta să-şi facă o ţigară, Ей am rămas în trăsură, cu ochii 
pironitf înnapoi, spre hanul părăsit şi dárimat; acum îl pri- 
viam cu alți ochi, de cînd Grigore îmi spusese cá are şi o 
poveste ; îmi părea mal sinistru, mal infiorátor. 

Uşile toate erai deschise vraişte, ferestrele toate, cu gea- 
murile sparte; párefii їпергі de vreme erai plini de muşchiii 
verde, de la acoperişul de şindilă, spart de ploaie şi rupt de 
vînturi, pănă la temelia umedă de mucegai şi igrasie. Era 
pustii, aşezat în mijlocul unui cîmp şi mal pustii; abia la o 
distanță mare de tot, se zăreşte acoperemintul de tablă roşie 
al unei halte de drum de fier, încunjurată de buchetul carac- 
teristic de salcîmi. 

Îmi părea o namilă uriaşă, gata-gata să apuce prada pin- 
dită de un timp îndelungat. 

Grigore mă fura cu ochii, şi, după ce mai pufăi odată din 
țigară, vorbi zimbind : 

— C'oane, şti ce-i cu măseaua asta gáunoasá ? 

— Ce-i ? — W răspund rápede. 


www.dacoromanica.ro 


CONSTANTIN DOBOS: POVESTEA UNUI HAN 667 


: Grigore, siret са întotdeauna, aştepta să-l rog, intáiü, mult 
şi frumos ; îl cunoşteam cum mă cunosc pe mine cînd má uif 
în oglindă. 

— După ce m'oiă sui în trăsură şi vom pleca, apoi atunci 
am să-ți spun şi istoria hanului, căci mi-i frică, nu-i vorbă, 
şi aşa, că tot- aï să te uiti înnapoi, să vezi... nu vine hanul 
după nor. Р 

Aşteptam vremea plecării, cum aşteaptă popa zi'ntăia, şi, cînd: 
l-am văzut pe Grigore că iea hăţurile în mînă, n'am mat avut 
răbdare, şi-i zic : 

— EI, hat, Grigore, spune odată! 

— Hm! Vezi dumneata, cucoane, istoria e cam lungă, şi-mi 
vine grei şă vorbesc şi să min. 

Dar, cum n'a vrut să mă maï chinuiascá, dădu un biciü în 
cal, se întoarse pe capra trăsurii, cu fața spre” mine şi, "cu 
vorba lui de ţeran curat, nedumesnicit, începu cam aşa: 


— Apoi, de !... Vezi dumneata... să fie ca la vre-o şeizeci de 
ani, poate şi maï bine, cînd mai trăia stăpînul hanului istuia, 
cum îl zicea pe atunci: «cuconul Tudoran», Dumnezeü să-l 
ierte şi să-i fie terina ușoară acolo unde se găseşte, căci, după 
cum mi-a spus şi mie bunicul mieü, care a fost vătaf la el, 
tare a mai fost om bun! El era putred de bogat, şi, cînd a dat 
Dumnezeü si s'a mai şi însurat, a luat de la socru-sáü, în foaia 
de zestre, o vie mare în Nicoreşti şi casa aceasta. 

De la o bucată de vreme încoace, nu se ştie cum, del... 
cînd te paste ceasul cel гай, boierul a rămas dator vîndut şi, 
de nevoie, a dat în arendă via unui megieş, iar casa aceasta 
a dat-o cu chirie unui om care ţinea han. 

Hangiul, om chiabur, a maï dres casa pe unde era stricată, 
a adus din tîrg, de la Tecuciü, tot felul de lucruri bune de- 
ale mîncării, vin şi rachiü din Nicoreşti, şi-a mai îmbrăcat 
vre-o trei odăi, să aibă unde trage lumea la vreme de nevoie, 
de !... ca omul care vrea să ţină dugheaná si han deschis în- 
totdeauna. 

Muşterii avea de-ajuns, slavă Domnului, şi treburile iY mer- 
geaü strună ; păcatul lui era, cum de altfel toată lumea îi zicea, 
că nu e însurat. «Degeaba, nene Ghiţă, te-a! închiaburit, dacă 
n'af femeie», îi spuneaü toţi; «at să ajungi bătrîn şi nu 'are să 


www.dacoromanica.ro 


668 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


aibă cine să te îngrijească, şi nici, copil care să-ţi ţină. locul, 
cînd nol ne-om duce la deal supt o cruce. 

Hangiul însă, ca om mai cu scaun la cap, nici nu bindisia 
de una ca aceasta; femeie îi lipsia lut? Nu vezi dumneata 
cum sînt femeile în ziua de azi? Ce-i păsa lui! Hanul lui era 
totdeauna plin; toţi сї trecea spre partea podgoriilor, ori 
spre tîrgul Tecuciuluttrebuiaü să se abată şi pe la el, măcar 
cît aY bea o ţigară; арої picior de femeie îi mal trebuia? 
Ce? S'o vezi întotdeauna în dugheană cu oamenii: ti-ti-ti — 
ta-ta-ta, ba că-i sucitá, ba că-i invirtitá, ba că-l pe colo, ba 
că-i pe dincolo — bre! Să nu-ţi mai dea раз la vorbă? Să nu 
te mal poţi răsuci de fustele ei ? Vezi dumneata ? Iaca de asta 
nu se însura hangiul! 

Grigore se întoarse cu fata în spre cal, maï trase de hăţuri, 
mai răsuci dë vre-o două ori gítul, căci îi infepenise şi, întor- 
cîndu-se iar șpre mine, vorbi: 

— Unde am rămas cu istoria, că m'am luat cu dihania asta 
de cal? 

— Cá hangiul nici nu se gîndia la însurătoare. 

— Că bine zici ; apoi de-aici încolo, — reluá Grigore firul po- 
vestiri, iac'aşa azi, iac'aga-mine, hangiul mieü era, pe zi ce 
merge, mai bucuros ; totdeauna gásia cîte-o vorbă bună, cîte-o 
sagá pentru fiecare, după cum era şi firea omului, aşa că tu- 
turora li era mai mare dragul să şadă, innaintea tejghelel, cu 
cîte un păhăruţ de vin în mînă, şi să-l asculte. 

Numai de la o vreme, cică drumeţii cari cunoştea pe 
hangiü într'un fel, vedeai că se cam schimbase ; parcă vorbia, 
nu vorbia cu еї; se uita aşa mai multă vreme intr'un loc, şi 
parcă-l trezial din somn cînd îl întrebai ceva; nu mal era 
harnic şi iute, са sfirleaza, cum era înnainte; prin dughiană 
colbul era de o palmă, păharele nespălate, vinul cald. Şedea 
тегей, pironit pe un scaun, în dosul tărăbii; vorbia rar, şi 
atunci îl vedea] cá se preface, de frică să nu-i fugă muşteriii ; 
nu mai tinea hangul drumeţilor să bea laolaltă cu еї; se în- 
gălbenise, se trăsese la față; ochii îi erai în fundul capului, și 
lumina lor se stinsese ca după nopţi nedormite în şir, ca la 
un mort. 

Lumea îşi bătea capul, care mai de care: «De unde-i vine 


www.dacoromanica.ro 


CONSTANTIN DOBOS: POVESTEA UNUI HAN 669 











asta luf nenea Ghiţă? Muşterii are de-ajuns, bani are strînşi, 
iar, de spre partea veseliei, oricind gásiat la el». Unit ziceai ; 
«că-i e urit unde-i singur în mijlocul cîmpului», alții, mat си 
cap: «cá unde nu-i însurat», dar, vorba aceia: una-Y una şi 
două-s maf multe, toți vorbiaü саї verzi pe păreţi şi nimeni 
nu nemeria unde-l durea pe hangiü. 

— Hangiul era, ori nu era însurat, Grigore ? — Mi se părea 
că prea lungeste vorba, si vroiam să aflu cît mal curînd 
sfîrşitul poveştii. 

— Stát o leacă să vezi, zise Grigore cu un ton supărat, — 
că frica de a nu-l maï auzi m'a liniştit cum e mielul. 

El, mai stătu un moment să vadă dacă în adevăr m'am 
liniştit, cercetîndu-mă din ochi, înghiți odată în sec, şi intr'un 
tirziü iar începu, făcîndu-mă astfel să-l ascult din пой cu far- 
mecul începutului. 

— A durat aşa, de... cît să-ți spun 2... vreme cît ar ținea de 
la luna aceasta plină, să treci peste cellantá care vine, şi te-ai 
opri la a treia. Hangiul era din ce în ce mar schimbat, parcă 
era altul; uita să dea cusurul regulat, se sfădia cu muşteriii 
pentru un fleac, ba încă pe mulţi ajunsese de-i dăduse chiar 
şi afară din han, lucru ce nu făcuse pănă atunci neam de 
neamul lui. 

Numa! јаса intro sară, cică sar fi zvonit cá hangiul а 
spălat putina; lumea spunea cá ar fi rămas dator, şi din pri- 
cina aceasta tolocíniaü toată ziua, că, de li-ar fi fost gura de 
petică, s'ar fi rupt; bietul hangiü nu făcuse altceva decît tră- 
sese in jos obloanele de pe la fereşti şi se ținea ascuns ca un 
schivnic. 

Cu o seară maï înnainte, poposiseră la han trei mocani, toți 
zdraveni si spătoşi, tor unul şi unul, cu nişte sarici grele şi 
unsuroase în spinare, cu căciuli turcánestf de un cot aplecate 
voiniceste pe o ureche si cu niște chimire late de piele în 
care străluciaii de departe nasturii de alamă prinşi in ele, de-tI 
luaü ochii, nu altceva. 

Din ziua aceia hangiul nu s'a mal văzut; tot ceia ce s'ar fi 
petrecut în urmă s'a aflat de la unul din mocani, care, într'o 
sară, fiind mat turlac, ştii cum îi sede Romînului mai bine, ar 
fi grăit ceva şi de spre partea hangiului. Toti cit erati acolo 


www.dacoromanica.ro 


670 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


şi l-ai auzit, credeaü că spune minciuni, căci chiar şi erai 
lucruri de spăriat. 

Si, iac'aşa, după cum îţi spun, după cum am aflat-o şi eŭ 
de la alţii, mocanii aü tras la han, şi s'aü pus pe băutură ; dar 
băutură, tată, ştii coleà bătrîneşte, nu glumă — brava lor; báu- 
tură mocáneascá cum nu ţi-a mai dat ochii Dumnezeu să vezi! 
Zău aga, parcă-mi lasă gura apă!... Așa aŭ băut еї, aü băut 
mereü, pănă să fi fost pe-aproape de miezul nopţii, dar să se 
îmbete ei..., de fel! Că ţi-ai şi găsit oamenii — habar n'aveai, 
parcă turnaü pe de-alături de gură. 

Hangiul, somnoros, trudit, şi parcă chinuit de el singur, şedea 
ca de obiceiă pe scaunul de din dosul tejghelei; dacă a văzut 
el de la o vreme că mocanii n'aü gînd să se ducă cu una cu 
două, de-odată s'a sculat, a lăsat toate baltă în dughiană şia 
ieşit. Arzindu-li gitul mocanilor de băutură, a plecat unul 
dintre еї, să-l cheme înlăuntru ; 1-а strigat de vre-o două, trel 
ori — pace — ; odăile toate încuiate, şi hangiul nicăiri. 

Unde s'ai sculat atuncea mocanii şi aü ieşit supăraţi cu toții, 
afară, să-l dea de urma lui. І-ай strigat еї, l-ai strigat тегей, 
de li se umflase si vinele giîtului de atita încordeală, dar de- 
geaba. Atunci aü început să cotrobăiască prin ogradă şi, după 
mult chiü şi vai, l-ai găsit băgat după nişte lemne. 

«Dar bine, omul lui Dumnezeü, ce te-ai băgat aici? Ce fi-Y?», i-a 
zis unul Runcu, cel mai cu cap dintre mocani. Hangiul tăcea. «Hai 
omule, scoală de-acolo; ce? nu eşti în toate minţile, ori nu tii 
bine ?», i-a zis tot Runcu. Hangiul tăcea, stătea neclintit locului, 
şi nici nu se uita. la ej. Atunci тосапії l-aü luat cu de-a sila 
de mînă, l-aü scos dintre lemne şi l-aá adus ca pe un copil pănă 
în pragul dughenii; naŭ putut mai mult, căci hangiul se prin- 
sese în uşorul uşii, parcă era una cu el.. 

La lumina gazorniței din crîşmă, cum hangiul se ţinea stîlp 
în prag, mocanif l-aü văzut cu şirloaiele de lacrimi pe obraji, 
şi, cum erat gata-gata, ca chibritul, la sfadá, s'aü dămolit din- 
tr'odatá in fata obidei, Care mai! de care a început să-l întrebe: 
«Ce аї?»; altul: «De ce plîngi? iracan de mine, parcă esti o 
femeie»; altul: «Spune záü, de ce eşti supărat ?». S'aü pus; mă 
rog, cu gura pe hangiü, şi nu-l mal lásaü de fel. 

Şi, vezi dumneata, este o vreme cînd omul, oricît s'ar ţinea 
de tare, trebuie să se mărturisească odată ; şi atunci nu aşteaptă 


www.dacoromanica.ro 


CONSTANTIN DOBOŞ: POVESTEA UNUI HAN 671 


nici rugă şi nici om care să-l înţeleagă. Itf vine aşa din senin 
nevoia asta să te spoveduieşti, să te.cunoascá şi pe tine 
odată cineva; şi, atunci, cel care-ţi vine întăiii înaintea ochilor, 
află întrun ceas cît alții тай putut afla o viață întreagă. Asa 
hangiul, fără multă îmbiere, a început să spună mocanilor tot 
chinul lui, el care n'ar fi spus altădată un cuvînt, să-i fi tăiat 
carnea bucăţică cu bucăţică. 

Răzimat de uşorul uşii, cu glasul slab, că de-abia-l auziai, 
şi suspinînd de i se rupea coşul pieptului, hangiul a început 
aga: «Dragii miei! De o bucată de vreme încoace, sint maï 
bine de trei lunt de zile, cînd se întîmplă şi rămîn în prăvălie 
după miezul nopţii ca să-mi fac socotelile, aud un glas ca de 
supt pămînt că zice: «Sá ies ?». Ей tac, mă ghemuiesc pe scaun, 
las toate socotelile aşa în pămînt, şi aştept să văd ce are să 
fie ; nu trece mult, şi aud a doua oară, mai poruncitor şi mai 
straşnic: «Sá ies ?». Şi atunci nu mal pot răbda, nu mai am 
putere să mai stai; simt cum parcă mi se închiagă sîngele în 
vine, imi intepenesc toate oasele, sudoarea curge de pe mine 
parc'aş munci cu sapa în mijlocul verii, şi de-abia mă їїгїїй 
aşa cum pot pănă la uşă, de scap afară. În urma mea intim- 
ple-se ce se va întîmpla ; tocmai, hát, tîrziii, cînd soarele răsare, 
întru în odaia mea şi mă culc..., dar vai de somnul şi de odihna 
mea! Poate dumneavoastră vá vine a ride, dar аѕа-ї.» 

Мосапії se uitaü ţintă la hangiü ; cum eraü еї acuma, istoria 
asta li se părea mai minunată şi mai de necrezut, şi, oricît 
se ţineau еї de tari, dar tot i-a incolfit şi o йй de frică. 

«Si iese în toată noaptea ?», i-a zis unul dintre mocani. «Da», 
a oftat hangiul, săracul. «Îra-a măi, о fi necuratul, ptiu, bată-l 
pustia să-l bată !>, şi, scuipîndu-şi in sim şi făcîndu-şi la cruci, 
„ra s'o şterpelească,:cît îmi era de voinic, un cioban cît mun- 
tele, dacă n'ar fi fost Runcu, саге l-a mustrat mai dihai decît 
stăpînul sluga: «Ian lăsaţi măi, ce dracul, parcă aveţi orbul 
găinilor, asa v'atf spăriat ; staţi bre, stati o leacă să vedem şi 
minunea asta; doar nu sîntem unul, sîntem coşcogeamite trei 
oameni, dar ştiă că nu ne-a făcut mama de mămăligă! 14-1, 
dacă vă ştiam eü aşa oameni de ispravă, nu mai prindeam to- 
vărăşie cu voi! Mie nu-mi sare fandára aşa cu una cu două, 
dar, şi aşa, prea sînteţi copii. A spus omul o vorbă, şi voi 


672 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





parcă atf şi văzut bizdigania innaintea ochilor. Ia staţi să vedem 
şi în noaptea asta, să vedem ce are să, fie ?» 

Eram atent, ce-l dreptul, cu trupu 'n trăsură, cu faţa spre 
Grigore, dar cu mintea umblam prin coclaurt, inchipuind fel 
de fel de sfirşituri povestirii, ca popa care sede neclintit în 
strana bisericii cînd altul slujeşte în altar. 

Grigore se întrerupse un moment. 

— Еї, şi cum îți spun», vorbi el iar, vázindu-má cá tac, — «cit 
aï clipi din ochi, si-aü pus mocani! saricile si glugile jos, mor- 
man unele peste altele, şi-a tras cutitele din cingătoare, tăioase 
ca briciul, iar Runcu a pus mîna pe un pistol ce-l tinea la briü 
pentru vreme rea. Hangiul, ca să-i mulțămească, li-a mail adus 
cîte un ol de vin, de căciulă, şi a fugit ars, de i-a rămas un 
papuc în dughiană, şi nu s'a ma! întors înnapoi să-l iea. 

Мосапії aŭ rămas singuri; era şi vremea. Un cocos, maï har- 
nic parcă decît alţii, a început să cînte din dosul hanului. 

Aü aşteptat el cit aü aşteptat, dar n'aü auzit nimic. 

De-odată s'a auzit un plescăit de biciá, un miros de smoalá 
topită a intrat în toată dughiana, şi un glas suptirel şi cam 
înnădușit a strigat: «Sá ies ?». Мосапії aŭ înnebunit de spaimă ; 
se uitai ca prostil unul în ochii altuia: nu li venia să creadă 
urechilor. Її prinsese tocmai în vremea cînd începuseră a bea în 
nestire, cind gitlejul e ca o leică şi arde ca o pară nestinsă; 
în sfîrşit, ce maï la deal la vale, cînd omul e în stare să facă 
lucruri de care alţii se minunează cînd judecă mintea lor 
întreagă. Li se strînsese inima mocanilor de se făcuse ia atítica, 
cît un purece, şi ar fi sterpelit-o ei la sănătoasa, cit*eraü de 
voinici, dacă n'ar fi fost tot Runcu sireacul! Cetlanti increme- 
niserá cu cufiiele in mînă, parcă ar fi fost nişte stane de 
piatrá. š 

N'a trecut mult după aceasta, afit cit ar bea trei oameni 
insetatf un chil de vin, şi iarăşi s'a auzit tot glasul acela sup- 
firel din pămînt, dar parcă mai limpede şi maï tare са intíia 
oară: «Să ies ?». 

Acuma тосапії o sfecliseră de-a binele; galbeni, spáriatl, 
topiți de groază, se făcuseră tot una cu scaunele pe care şe- 
deaü: aŭ vrut să-şi facă semnul crucii, dar maŭ putut, eraü 
fapeni; aü încercat cu limba, dar li era încleştată. Nimeni nu 


www.dacoromanica.ro 


CONSTANTIN DOBOS3: POVESTEA UNUI HAN 673 


crícnia o vorbă, toţi táceaü, de li se auziaü zvicniturile inimii, — 
pănă şi Runcu se spăriase. 

Si, iac' aşa..., cînd era liniştea mat mare, s'a auzit ca un bu- 
buit de tunet tocmai din fundul pămîntului, a treia oară: 
«Să ies 1». . 

Mocanii, sătui de frică şi atita aşteptare, cum li se suise vinul 
la cap, se sculară în picioare de-odată, se îmbărbătară şi aü 
început să suduie nebunește şi să zică: «Dar ieşi odată, că, de 
cînd tot vrai să ieși, şi nu mal ieşi)». 

Grigore își făcu trei cruci cit ziua de mini de mari, şi se 
bătu cu palma peste gură: 

— Cică atunci, doamne fereşte, două scînduri din podeaua de 
lingă tejghea aü sărit în sus fără pic de zgomot, şi un băr- 
báfel negricios, mic, foarte mic, de statura unui tinc ca de 
vre-o cinci anl, a ieşit de-asupra. Pe cap avea o tichie ascu- 
fitá, sprijinită de două cornite mici şi îmbirligate ca la fapl şi 
negre ca pácura; la supfioará ţinea un burduf de piele, aproape 
cît el de mare; minile, cit îi ieşiai afară din surtucaşul lui, 
ros ca para focului, erai păroase şi negre: păr avea chiar şi 
pe față, unde numai ochii if stráluciaü ca doï cărbuni apringi, 
jar d'innapo! ЇЇ atirna o coadă supţirică, fără fir de păr pe ea 
şi încolăcită ca un şarpe, bată-l pustia să-l bată! 

— Fă-ţi cruce, c'onaşule, nu ride, zi mal bine: ferească Dum- 
nezeü», îmi spuse Grigore, vázind că vorbele lui daŭ naştere 
surisuluf neincrederit. După ce şi-a mal 'făcut nişte cruci mari 
cum fac babele evlavioase pe la biserici, urmâ şirul povestirii, 
fără să-l ma? rog: 

«Mocanii, cum şedeai cu cufitele ridicate în sus, aşa aŭ rămas, 
cu ochii holbaţi şi fără suflet. Michidutá, căci el era, inghifi-l-ar 
fundul pămîntului, răpede a rupt cu dinţii sfoara de la gura 
burdufului, l-a apucat de fund cu minile, de i se vedeai nişte 
căngi mai ceva decit ale vulturului, si... zurrr, pe podeală, o 
grămadă de-a bănărit ; a scuturat burduful bine, să nu mat ră- 
miie niciun ban, s'a mai hlizit de vre-o două trei orf la mo- 
cani, a ma! clănțănit din dinţi, de parcă dirdiia de frig, şi a 
pierit tot aşa cum a venit. Scîndurile pe unde a ieşit el, s'au 
pus singure la loc, aşa de bine, că parcă nu aü fost niciodată 
desprinse din cuie. i 

Mocanii, se zice cá ar fi stat multă vreme aşa inlemniti, dar, 


2 


www.dacoromanica.ro 


674 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


văzînd de la un timp că s'aŭ liniştit lucrurile, şi-aii venit în 
fire, s'aă dus spre bani, unde eraü turnaţi jos, şi, cam cu frică, 
nu-i vorbă, aü băgat mina în parale, împrăştiindu-le: nu li 
venia să creadă ochilor. Dacă ай vázut:cá nu vine nimeni să 
iea banii înapoi, aŭ început a-l căra în cáciulile lor, pănă ce i-aá 
pus toți pe masă; numai gălbiori din vremea veche era, icosari, 
sorocoveti, irmilici — şi mal ştiii ей ce, — aşa de mulţi, aşa de 
frumoşi şi aşa stráluciaü de tare, că nu-ţi ma! puteai lua ochi! 
de la ei. «Bre-e, dar ce pacoste e pe capul nostru ?», a zis un 
mocan. «He !», a zis atunci Runcu, n'a ştiut hangiul sireacul ce 
pleaşcă îl aşteaptă: cum e el aprig după bani, îi făcea luf Mi» 
chidufá zaifet în toată regula; il poftia la cafea şi la dulceti, 
ba încă îi may dădea şi tutun, dar nu, са noi, să-l primim în 
sudălmi şi cu cuţitele gata de injunghiat!». «Dar cu bani! 
iştia ce facem ?», a zis alt тосап. «Poate na-fI trebuie+?», i-a zis 
Runcu, şi nu se putea stápini de ris: «cum se gogia hangiul, 
săracul ! Unde-i acuma să ne vadă ?». 

S'a pus Runcu să împartă banii, unul cîte unul, dar unde а 
fost chip? A luat cu pumnul şi a făcut tre! grămezi de o potrivá 
de mari. Мосапії şi-au luat fiecare partea lor, aü pus banii 
prin glugi şi cu ele pline ай ieşit şi le-ati pus în santul dru- 
mului, mai la deal de han, acoperindu-le cu nişte hlugi, să nu 
dea cineva peste ele; s'aü întors pe urmă іппарої la han, ай 
băut vinul cit li maï rămăsese, şi sai pus la sfat, ce să spună 
a doua zi cînd a (da hangiul de et. De! acuma erai boieri, 
aveaü bani: ce li păsa lor! 

După multă chibzuinţă, şi fiindcă tot! erai de uñ gind, adecă 
hangiului nici pomenealá de bani, — tot lui Runcu, cel mat ho- 
{отап dintre ei, i-a venit o şotie în cap: «Hal, şi mergeţi cu 
mine, să luăm lemne din ogradă, să facem un foc bun în odaia 
de alături, unde îmi pare mie că am zărit un cuptor». «lra-a, 
bre, dar ce vrai să faci ? Угаї să dar foc hanului ?», l-ai întrebat 
răpede cerlalți doi mocani. «Nu-i treaba voastră, capsomanilor, 
ce угеай să fae», li-a zis Runcu, «ascultati-má ce vá spun, că 
doar tot binele vostru îl утва, Si el cel d'intáiü şi, după el; 
ceilalți mocani ай strîns! la lemne сй ce-ai putut şi aü dat 
foc cuptorului. 

Dar, vezi dumneata, intáiü а stricat-broasca de la ușa dil, 
căci era încuiată, şi pe urmă aü întrat, 


www.dacoromanica.ro 


CONSTANTIN DOBOŞ: POVESTEA UNUI HAN 675 


Şi Grigore,.în totdeauna cînd încurca ifele povestirii, scu- 
-tura din cap, „strimba obrazul, ridicîndu-l în sus de închidea 
„Ochiul drept cu totul, şi pe urmă zimbia ironic ; adecă : povestea 
„e cam încîlcită, dar ей o ştiă bine. 

— După ce зай isprăvit lemnele de ars —, reincepu Grigore, sa- 
-tisfăcut că i-am înţeles mutra pe care mi-a făcut-o, — şi a rămas 

numai jăratec, tot după îndemnul lut Runcu, тосапії si-aü pus 

;Saricile pe vatra cuptorului şi cu `o cociorbă el le-a împins 
tocmai în fund; a astupat gura cu o tablă mare ce era acolo, 
‚81 s'aá întors innapot in dughiană. 

Мосапії parcă eraü la han de cînd e lumea; se făcuseră ca 
„acasă la еї: ай dat cep la un poloboc cu vin vechi, aü scos 
„Cît aü vrut, ай băut cît n'aü vrut, aü mîncat tot ce era mal bun 
prin dughiană, şi fáceaü o gălăgie de nu se auzia nici in cer, 
„Nici în pămînt. De! zimţii gălbenaşilor fáceaü toată bucuria... 


Сіпа s'a crápat de ziuă, numai! iaca şi hangiul; trudit de 
»nesomn, de-abia ţinîndu-se pe picioare şi gal-l-l-ben-galben ca 
„alămiia, de parcă era zugrăvit ; auzind zarva din timpul nopţii, 
credea că toţi dracii se adunaseră la el în han. 

A stat el în loc şi a ascultat; a ascultat iar, a îndreptat: 
urechea spre uşă, şi atunci i s'a părut cá aude glasuri omeneşti ; 
„a prins o leacă de inimă, şi dă să se uite pe gaura cheir. A 
rămas trăsnit: mocanii erai cum îl lăsase decuseară, întregi si 
„nevătămați, bind şi chiuind de se cutremuraü păreţii hanului. 

Тгетигіпа ca varga, hangiul a deschis încetin-e-e-l uşa du- 
ghenii, şi a băgat capul, dar mal-mat să-i vină гай: noroc cá 

„se ţinea cu mina de clanfá. 

Runcu, cînd l-a văzut pe hangiü cum dă ochii peste сар, 1-а 
buşit un hohot -de rîs de i-a sărit căciula din cap cît-colo, şi ar 
fi zis: «He-he | Iacătă-l şi dumnealui! Poftim încoace, nu-ţi бе 
frică: i-am făcut felul !». «Ce-atY făcut ? A iegit?», a maï putut 

„să ingaime hangiul cu glas tremurat, iar inima i se bătea de 
„credea! să-i rupă coşul pieptului. 

Runcu făcea un haz nemai pomenit ; ce-i păsa luf de hangiü ? 
Avea parale berechet, nici nu se uita la el. De la o vreme se 
întoarce iar spre hangiă, şi, cu ochit mici, că de abia i se ve- 
deai luminile, din pricina rîsului, i-a răspuns: «L-am dat gata ; 
„a fost Cruce-de-aur, Încornoratul, bată-l pustia şi n'ar mai vedea 


www.dacoromanica.ro 


676 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


lumina zilei; ne-am muncit cu el de пі-ай ieşit ochii din cap;- 
unde puteai să pui mina pe el,că te zgiria tot, te făcea numai 
sînge. Ptiu! spurcăciunea lumii, dar i-am venit de Hac. Acuma, 
dacă vre! să-l vezi, treci dincolă şi uitá-te în cuptor, să vezi 
cum forfoteste, căci spunea c'onu Aghihţă că-i cam frig, că vine 
tocmal din fundul pămîntului şi ar vrea să se mai pirjoleascá 
ре la foc». Si nu Va mal putut ţinea de rîs, i-a dat drumul: 
«ha-ha-ha», de a răsunat toată odaia. Si se bătea cu mínile 
peste genunchi, aşa cum stătea pe scaun, dădea din picioare, 
îşi lăsa capul pe spate, de credeai că 1-а apucat altceva. 

Hangiul, moale ca petecul, fricos de nu vedea bine înnaintea 
ochilor, a ascultat de vorba luf Runcu ca de o poruncă: s'a 
întors, a trecut prin sală, dar, cînd a ajuns în faţa ușii unde 
era cuptorul, s'a oprit; n'avea putere s'o deschidă, se prostise: 
cu totul şi tremura ca în mijlocul iernii. Cînd şi-a adus aminte 
de vorbele luf Runcu, a ridicat încet mîna dreaptă în sus, de 
parcă era atîrnată de ea o bucată de fier cît capul lut de mare, 
a lăsat-o pe clanfá: clamp, şi de-odată şi-a tras«o innapot, ră- 
pede de parcá s'ar fi fript. De! era minerul rece, ort i s'o fi 
părut lui, dar s'a scuturat ca şi cum ar fi pus mîna pe un şerpe- 

Uşa s'a deschis toată, cît era ea de mare; hangiul nu şi-a 
` dat seamá cá ela deschis-o, si, auzind pocnetul lovirii de párete, 
sa mintuit: s'a lipit bini-i-gor de păretele din şală, şi a rămas 
așa răstignit. Răpede-răpede a simțit cum sîngele-i vine în 
clocote fierbinţi la cap, urechile începură să-I vijie, párefit 
parcă se invirtiaá împrejurul lui, şi de-odatá a simţit cum inima 
nu-l mal bate, rásufletul i se opreşte în git, şi atunci... buf, 
grămadă jos, de a icnit săracul. = 

Мосапії numa! la hangiü nu se gindiaü. Dar, de! oricît erai 
de bogaţi acuma, tot s'aü mal gîndit la saricile lor ; aü deschis 
usa dughenii, şi, parcă erati treizeci, nu trei, aşa aŭ venit buluc 
unul peste altul. Numa! unul din mocani s'a împiedecat de 
hangiü ; cînd s'a uitat la el şi l-a văzut ghem, galben ca ceara, 
cu ochii peste cap, cu gura deschisă, má rog mort, şi-a făcut 
cruce ; scurt, Runcu s'a aplecat asupra lui, şi, dacă a văzut cá 
tot maï rásuflá, răpede sa dus in dugheană, a luat o oală cu 
Viri, ce a găsit la indetniná, l-a stropit pe față, l-a descheiat 
la git, l-a frecat pe mini, pe timple, şi numai аза şi-a venit in- 
fire hangiul. 


www.dacoromanica.ro 


CONSTANTIN DOBOS: POVESTEA UNUI HAN 677 


Lut Runcu if cam trecuse pofta de ris, dar, cînd l-a văzut pe 
hangii iar pe picioare, i-a tras o chiuitură, de s'a trezit han- 
giul de-a binelea. L-a luat de тіп, l-a tras în odaie, iar el s'a 
dus la cuptor şi a (dat la o parte tabla de la gura lui; o du- 
hoare de liná arsă şi de oaie i-a izbit pe toţi la nas. Runcu 
îşi bagă capul pănă supt horn şi, zice, uitîndu-se în fundul cup- 
torului : «Ptiul.. bată-l-ar pustia să-l bată, ia uită-te numai 
.ghiarele şi coarnele i-aü mai rămas». lar glasul lui parcă venia 
din altă lume, pierzîndu-se tot prin horn. După ce a scos 
capul, if spuse hangiului, de se stricaü ceilalți mocani de 
ris: <A fi jucat.el cit a fi jucat tananaua pe jăratec, dar, cînd 
l-a ajuns de i-a pocnit Splina, numai... pac..., şi pe semne că era 
gras, bată-l sfinţii, căci ia te uită ce mai de untură sfiriie pe 
foc !». Şi Runcu rídea de se ţinea cu amindouá miînile de pîn- 
tece, dar şi mal tare ridea cînd se uita la mutra hangiului. 
«Hal şi te uită şi dumneata, dacă nu mă crezi», i-a zis iar Runcu. 
«Nu, lasă-lasă, te cred», prinse a zice hangiul, iar rísul 
luf Runcu parcă-i făcea şi mai mare гай, 

Dacă a văzut însă cá mocanii гій şi vorbesc fără nicio frică, 
şi că nici pe gura cuptorului nu iese nimeni, a zis cu jumătate de 
glas: «Apol ce are să бе..., am să má uit şi ей», şi s'a apropiat în- 
cetişor de cuptor, s'a îndoit puţin de sale, şi de-odatá s'a lu- 
minat faţa lui de tăria jăratecului ca de lumina soarelui; s'a 
aplecat hangiul mai tare, a vrut să se uite pănă în fund, dar 
căldura aceia mare i-a dogorit obrajii, i-a ars ochit şi n'a văzut 
nimic ; răpede s'a tras innapol, a stat o clipă pe gînduri, арої 
„s'a dus drept la Runcu, 1-а strîns în braţe, l-a sărutat frá(este 
pe amîndoi obrajii, şi i-a zis: «Frate, mult bine mi-ai făcut, 
tnare-I Dumnezeii, şi, cînd ne vom maï întîlni, să nu má ocoleşti !». 
A mulfímit şi celorlalți din mocani, şi s'a dus în odaia lui. 

Cînd s'a întors, fiindcă mocanii ziceai că ar vrea să plece, 
li-a mai dat şi cîte o.bumașcă de douăzeci, curat colac peste 
pupăză. 

Ре la amiazi, тосапії aü plecat în drumul lor, iar hangiul, 
în pragul uşii, sa uitat după dînşii pănă ce i-a pierdut din ochi 
Ja o cotitură. 

Într'un tîrziă, a trecut o căruță goală, iar el şi-a încărcat tot 
„ce avea mal bun, şi a plecat: Unde? Nu se stie! 

De atunci nimeni nu s'a mat încumetat să iea hanul cu chirie, 


www.dacoromanica.ro 


678 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR: 


iar cuconu' Tuduran l-a lăsat în voia lul Dumnezeü, şi astăzi 
a ajuns aşa cum îl vezi: pustiii şi dărîmat; mint, poimîni пісї' 
urmă de urma lui n'a mai rămînea. 

— Asta e istoria hanului, — cam lungă, dar, cut ї place, о” 
ascultă. Vorba-i că e ziuă de-a binele, şi nor de-abia intrám im^ 
Dobrineşti. 

Si Grigore, întorcîndu-se din пой spre calul care acum: 
mergea la pas îi dădu două bice, trase de hăţuri, cá do-- 
bitocul, trezit ca dintr'o visare, ciuli urechile spre noi, şi, luîn=- 
du-şi îndemnul, o porni în trap dămol:- 


CONSTANTIN Dobos. 





NOAPTE DE VARA.. 





Din depărtări albastre, prăfuite 
De-argintul străveziă, al lunii pline, 

Ce zvonuri surde-ajung pănă la mine,- 
Si ^n pacea nopţii răscolesc ispite? 


Ей — nu mai sint al miei, de mult..: În mine 
Tinj.sc dorinţe vechi, neisprávite... 

Ce veste bună cerul imi trimite ? 

Ce zori răsar ca 'n oarele senine? 


Eşti tu, norocul тіей de altă dată?. 
Nădejdea mea, lumina fermecată, 
Izvorul bucuriei din afară ?- 


О nul supt plooia razelor de lună, 
Nu-i niciun zvon, nu-ă nicio veste bună. 
E numai visul unei nopți. de vără. 
I. -PAJURA - 





www.dacoromanica.ro 


DÜMITRU C. MORUZI; CHIPURI DISPĂRUTE 679 


DIN AMINTIRILE UNUI BÁTRÍN. 


CHIPURI.DISPĂRUTE.. 


— 


NIȚĂ SURUGIUL. 


Si tată-săă şi bunicul tot surugii fuseseră pe vremuri. Nu 
însă surügi! ca acer de la Sinaia, cu ghebe, poturi și coltunt 
infloriff, cu cordele multe la pălărie, şfichiuri'de mătasă la 
harapnic şi Һатигї de blanc pe nişte telegari ca zmeir din 
poveşti ! Ia nişte bietf surugii de poştă : cu izmene în loc de po- 
turf, cămaşa înflorită, dar cu cîte o ruptură mare şi altele mai 
mici, prin care se răsfăţa la soare, la ploaie, ori în bătaia 
vîntului o piele uscată, dar maï tare decit blancul de la ha- 
murile regale. Mat adăogaţi o căciulă roasă de molii, un briü 
ros вай verde, în care gásial ascuns: un cuţit cu stricnele de 
lăsat sînge (Doamne fereşte de o întîmplare de dalac pe drum !), 
de curaua căruia atirna o legăturică cu spinz şi iarba lul 
Tatină, luleaua, pungulita cu tutun, iască si amnar, apoi, filfiind 
peste cămaşă, un ilic roşu, albastru, ori verde pe vremuri, dar 
ajuns liliachiă deschis, ori vinát spălăcit, şi veţi avea îmbră- 
cămintea care li ţinea de cald si de răcoare părintelui şi bu- 
niculur luf Niţă surugiul! Si tot aşa era şi el de gătit. 

În punga cu tutun, sati în spițăria cea legată de stricnea, 
mal intilnial şi cîte un sfanţ, dol, ba şi cîte un irmilic tur- 
cesc, bacgigul vre-unui călător mal cilibiü ; dar foarte rar. Nu 
că nu găsia! călători cilibir destui, că lumea era darnică pe 
atuncea ; dar nici cîrciumele nu erai rare, şi, de băut un păhar, 
două saii zece, era vreme de ajuns cînd te întorceai cu sloboda. 
Apoi mai erau şi alte cîştiguri: vre-un suman noü-nout căzut 
din vre-o căruță, potcoave, vre-o piedecá, cu lanţ cu tot, des- 
prinsă de la o caretă, şi cîte altele! În asemenea întîmplări 
norocoase, să fi fost călătorul cît de grăbit, Niţă se opria în 
loc şi-şi stringea găsitul, cá tot pe rachiu il da! 

Hamurile lui de blanc își aveaii toate obirgia în vre-o cîne- 
` piste. Cum se prefáceaü ele îngguri de ham şi cápetele tesute 
cu îngrijire, ştreanguri, háfuri si harapnic, ştia. numal iarma- 


www.dacoromanica.ro 


680 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


rocul şi fringhierul lipovean care le vindea. Aveaü, nu-i vorbă, 
şi ceva fier prin ele, ca, de pildă, zăbalele de la cápefelt; dar 
dacă se desprindea vreuna pe drum, mergea haramul şi cu 
gura slobodă, fără să iea vînt numai pentru atita lucru | 
Harapnicul era ce era: îl muiaí în păcură, ca să atirne mal 
greu la cumpánealá, şi, cînd se usca, jurat că-l de piele! 

Telegarii nu егай ca zmeir din poveste, dar aveaü cozi şi 
coame lungi, pentru că nu le supăra nimenea cu rătezatul şi 
pieptănatul, doar de -mai smulgeai de un sfichiü de һагарпіс, 
Şi erai înflorite bine, cu scaieţii şi ciulinii întîlniți la păscut. 
Caii de poştă stiaü toți de ham şi de harapnic; dar, de ţesală, 
Doamne fereşte, nici bănulaŭ ! Aşa -că, de se culca vre-un bălan 
pe gunoiü, se scula galben pe partea aceia, iar, pe vremea cînd 
mînca caii iarbă proaspătă, bietul bálan se pomenia si el verde, 
şi aşă ráminea pănă-l spălaă mai multe ploi! La ceilalţi nu 
se prea băga aga de seamă. Care din еї era mal răsărit, lung 
în trup şi cu trap mal mare, ajungea la cinstea de $áuag, bu~ 
curîndu-se de tain mal mare; cel maï chilos şi leneș se făcea 
láturas, adecă supt biciul surugiului, «care-i trimetea din cînd 
în cînd cite o pocniturá supt.coadá, de icnia săracul,.. 

Nici posta la care slujia Niţă, nici drumul care-l bătea 
тегей, nu mai sámánaü cu posta şi drumul din vremea lut 
Chehaia Vasile care-i fusese bunic. Propágise lumea mult! În 
vremea lui Vasile, posta se mută unde era págunea mal bună, 
ori unde era maï bine să i se aşeze iernatecul. Mutatul se făcea 
lesne: se săpa pe. locul ales un bordeiü mare şi lung cu gura 
de întrare spre miazăzi, se aducea cu căruțele poştei lemnăria 
toată de Іа bordeiul părăsit, şi se aşeza la се] noii, lăsindu-se 
vatră şi loc de hogeac; apoi se acoperia cu ceva stuf si pä- 
mint, si în el huzuriaü de-a valma şi căpitanul si chehaia şi 
surugiif. Se săpa o groapá-douá pentru orz, se adunaü stogurile 
de fin pentru iarnă şi se mai ridica o perdea de stuf spre 
Crivát, pentru ca să apere caii de viscol, şi gata posta, parcă 
de cînd lumea! Cînd lipsia căpitanul, poşta era pe seama 
chehaii, că de asta purta chebe înflorită, numa] el dintre toţi 
surugii. Drumurile, zică-se ce s'ar zice, eraü mal bune decit 
şuşălele din ziua de astăzi; nică glod, nici colb, şi tot pe moale, 
pe feliná şi iarbă verde. Te lugt după urmele mat proaspete; 
şi, unde nu erai, ifi mal amintial de rîndul trecut, că doar 


www.dacoromanica.ro 


DUMITRU C, MORUZI: CHIPURÍ DISPĂRUTE 681 


nu-ţi era d'intăiă să calci be-acolo, — ştiati şi cait! Cu rînduiala 
asta, ёгай poste mai mart si altele maf mici. Poşta mică din 
ajun se întîmpla să se măreâscă de nu-i mal dai de capăt, 
dar, luîndu-te tot după urme, o .dibuial.in sfîrşit. Se întîmpla 
ca pe {еіпа moale să te întîlneşti cu o brăzdătură, moşiroaie 
de cîrtiță, vre-un pietroiii зай vre-6 cioată, — să strîngi hăţurile 
numai pentru aşa lueru mic? Treaba boierului din trăsură, 
de-şi muşca limba sărind în sus! Arcurile să fie sănătoase, cá 
Niţă tot pe perină moale se răsfață pe cal! De era căruţă in 
loc de trăsură, apoi grija àrcnrilor nu o mal purta nimenea! 
Ia! cînd, după o ploaie care udase iarba, roţile alunecaü la o 
costişă de se răsturna caráta şi boierul cu gaidele în sus, era 
urit: că, după ce le agezal toate la locul lor în bună pace, 
boierul itf lua harapnicul, te mai lua şi de chică, şi-ţi făcea 
cinste de cal lăturaş! Cînd se nemeria însă ca boierul să fie 
cucoană, apoi era şi mal slut: harapnicul îl lua ciocoiul din 
capră, si să te fereastă Dumnezeü de linge-talgere, că aceia 
$1й unde doare mai tare, că primesc în toate zilele, pe cînd 
boierif numai cînd se întîlnesc la drum cu vre-un tîlhar! Ba, 
la o bătaie, două, care e surugiü să se uite? Cum primește 
pe spinàre, aşa dă el pe grebenul calului, şi nu-i rămîne nimic 
pe suflet. Altele eraü mal rele, care îţi mai ridicai şi viața: 
iarna, de pildă, la un polei, de cădea sameşul cu tine, şi mai 
петегіаї cu capul de un bolovan, rámineat păgubaş şi de zile; 
* Oră, vara, de apucal, ca să scurtezi din cale, prin stuful de Ја 
coada vre-unej bălți, dai une ori şi de-o hlizá, şi te ducea! în 
fundul tartarului: cu cai, trăsură, boier, cucoaná şi ciocoiti, de 
nu vá mai afla nimenea de urmă niciodată! Тостаї -aşa o 
páti şi chehaia Vasile, bunicul lul Niţă ! 


Cînd sa născut el, vremurile eraii mar bune. 

Poşta era cogeamite “casă, cu pridvor, tindă, patru odăi şi bu- 
cátárie ; dar nu locuia într'însa decît căpitanul şi cu al dumisale. 
Chehaia şi surugiji insuraff aveai fiecare bordeiul lor deosebit ; 
dar mai era unul lung pentru cet burlacl. Apoi era grajd de 
„nuiele, acoperit cu stuf ca şi poşta, şi рой peste tot, má rog, 
qu lemne despicate în două, iesle şi corlate, hambar pentru 
gráunfe, ciair pentrn iernatul stogurilor, fîntînă cu Cumpănă şi 
munţi de báligar, unde-şi găsiaă hrana zilnică pasările căpita- 


www.dacoromanica.ro 


682 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


nului, а’ сһеһаії şi а’ surugiilor, de-avalma. Aceştia slujiaŭ 
pentru tain şi bacşişurile căpătate de la călători, dar o duceaü 
bine, că lumea tot darnică era. Cînd trecea vre-o caretă mai 
mare, se întîmpla să iasă şi galbenul nemţesc! 

N'am putut afla dacă întăiul cuvînt rostit de Niţă a fost, ca 
de obiceiá; mama, tata, ori o injurătură surugiască. Despre 
dezmierdările măsii, atit tine el minte, că-i da гасый de băut 
cînd era cuminte şi-l croia cu nuielușa cînd făcea vre-o pozná, 

Într'o zi a apucat-o holera pe biata femeie, şi а tot băut la 
rachiü pănă s'a îndreptat... pe lumea cealaltă ! De atuncea nici 
tată-săi nu sa mar desbătat, cu toate că niciun surugiü nu-l 
întrecea la minat. Cail lui erat сеї maï buni şi mincaü gráunte 
peste tain, pentru cá aşa spunea Chiar el: că numai cele de 
furat îngraşă bine calul! 

Vre-o суа ani i-a petrecut tăvălindu-se in gunoiü ori tă- 
vălindu-se în mocirla de lingă fintiná, sterpelind ce intilnia, ca 
să se deprindă stringátor, păruindu-se cu cei de o vristă cu 
dînşii, injurat şi injurînd pe cine îl certa şi, ca posifie oficială, 
ducind giştele la păscut. Pănă într'o zi găsi calul chehail dor- 
mind la păscut. Ce-] veni lui în gînd, să-i sară pe spinare! Bietul 
harmasar, speriat din somn, o luă în goană spre poartă, zvír- 
lind şi sărind, fără ca Niţă, care se ţinea de coamă,să se sin- 
chisească măcar, şi întrâ cu е] pe uşa grajdului, unde era să 
se dea cu capul de pragul cel de sus,de nu se pleca la timp. 

— EI, mái tincule! De iştia îmi eşti г făcu tată-săii cu bucurie 
descălecîndu-l de pe cal. ЇН arde de cal? Las’ că-ţi potolesc, 
tată, dorul !— Її făcu şi lui un harapnic mic, ca pentru puterea 
lui, îl sui călare pe un gard de nuiele, şi începu să-l deprindă 
a pocni în două părți, în trei, în patru, apol în cinci, şi în lă- 
turas, a striga de sosire la poştă şi a potrivi cuvintele şi glu- 
mele. Cînd îi venia rîndul să ducă vre-un călător cu căruţa cu 
patru cai, se ruga să-l primească şi pe Niţă în căruţă, şi, la în- 
toarcere, Niţă `minà de călare, şi tată-săii huzuria în căruţă, 
oprindu-l la toate cîrciumele şi cinstindu-l cînd se purta deliü ! 
Apoi îl luă înnaintaş la sese cai, ре urmă la opt, şi în sfîrşit 
îi incredintá şi luf căpitanul un tacîm, şi se făcu rotas! | 

Şi drumul se statornicise de acuma. Eraü ele post! maï mari 
şi altele maf mici, dar le gásiaf numai decit, fără a maï umbla 
după urme proaspete. Mă rog, de-atita amar de vreme, cite 


www.dacoromanica.ro 


DUMITRU C. MORUZI: CHIPURÍ DISPĂRUTE 683 


care, căruţe, trăsuri şi carete boiereşti nu trecuse peste dînsul! 
Ştii că nu aveai să treacă toate pe aceiaşi urmă, că s'ar fi 
desfundat şi pămîntul! După ce se mal batătoria, mal cátaü 
biefif oameni să dea şi pe alăturea, ca să scape de colb şi de 
glod; însă, tot dind aşa pe alăturea, se făcuse drumul-cam lărguţ, 
cam de vre-o trei şosele de astăzi, puse alăturea una de alta. 
Ei! Apele nu se mai treceaü totdeauna prin vaduri, se mal 
întîlnia şi cîte-un pod, cu nişte podele maï bune şi decît cele 
de la grajdul poster; de era vre-o lipsă între scînduri, aster- 
neaü oamenii ceva gunoiü, ca s'o astupe, şi putrezia mal degrabă ; 
cînd însă podul se legăna prea tare, da! pe alăturea, şi tot din- 
colo te pomenial; doar de-o intra ceva apă în trăsură, să-l rä- 
corească pe сеї d'innuntru, Si apoi nu ieşiaii satele să curețe. 
drumurile” de cîte ori era să treacă Vodă saii Mitropolitul?! 

Niţă însă tinea tot obiceiul vechiü, apucat de la părinţi, să 
meargă alăturea cu drumul, tot pe teliná moale, să nu vatáme 
caii la copită. Ba une ori dădea şi prin aráturá, de se întîmpla 
vre una pe alăturea, pănă ce începea să tipe cucoana din tră- 
sură că prea o hurducă. Atuncio lua bietul Niţă iar pe sleah, 
dînd de fleoşcăraie, de plouase, зай, la secetă, umplîndu-și gît- 
lejul de praf, cá nu mai ега în stare să tipe de sosire şi-l tre- 
buia mal bine de-o оса de rachiü ca să se spele pe d'innáuntru! 
Iarna era maï uşor, că se lua după pírtie cînd era bună, şi mat 
degrabă apuca prin troiene, decît să roadă tălpile săniei pe pá- 
mintul gol. 

Si, cu pieptul desválit, sorbind in plămîni văzduhul răcit de 
viscol, imbálsámat de florile primăverii, зай infierbintat de ar- 
sita luf Cuptor, pătruns pănă in măduvă de farmecul poesiet în- 
cunjurătoare, striga Niţă surugiul la cai: 


Prin troiene de ninsoare, Ori: Нії la cimpul cel cu flort, 
Care strálucesc la soare, Dimineaţa pănă 'n zori, 
Hi, copil, intr'o 'ntinsoare, În roua sulfinilor, 
Să duc daruri dragei mele, Mindreata cimpiilor, 
De cercel si de mărgele, În mireazma cimbrulut, 
Tot culese de pe ele! Si 'n cintarea cuculut! 

Bí hat! I hiiit hat! 


Зай încă: 
Din bielgug gi roade multe, 
Ridicate 'n clăl si scirte, 
De supt arsita de soare, 
Hit la zare, la rácoare! 


684 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Şi clopotelul de la oişte, tropotul cailor, pocnetele harapni- 
cului sai scirtíitul prelung al vre-unui car neuns ţineau isonul 
acestor mici poeme, ieşite mai mult din inima decît din gîndul 
bardului naiv, care nu cetise în viaţa lui în altă carte decît 
în cartea cea mare a Făpturii. 

Cu dragoste ar fi dus această viaţă atit de îngrozitoare pentru 
de-alde aceia deprinşi cu blănuri iarna şi stofe uşoare vara, 
Niţă surugiul, care nu avea, să-l apere, supt cămaşă decît pielea 
tăbăcită de nevoi; ar fi ducînd-o poate şi astăzi, ajuns şi el 
chehaie ca bunicu-sáü, de nu da peste bietele poste pacostea 
drumurilor de fier, imputinindu-le, apoi desfiintindu-le cu totul. 

Cit maï dăinui una, acolo sluji şi Niţă. Сіпа nu mai fu nici 
aceia, ce să se facă să mănînce şi el o pine? Cu munca 
cîmpului nu era deprins; să-şi cumpere şi el doi cai şi o că- 
rufá, să se apuce de cărăuşie, n'avea de unde; cît cîştigase ó 
viață de om, atîta şi băuse; nu-i datora nimenea nimic, dar 
nici ella alții! Se tocmi surugiü la poştalionii unui boier mare, 
cu dor galbeni pe lună şi îndestularea. Avea acum chebe peste 
ilicul пой, poturi la fel cu ilicul, coltunt înfioriță, сагі-ї acope- 
riaü, răsfrînți, tureatca ciubotet, cordele la pălărie, cojocul în- 
florit pentru iarnă, mîncare bună, şi băuturica şi tutunul iegiaü 
numai din bacşişuri. Apoi mai era la curte şi o mîndreață de 
fată la conita, una Ilinca, s'o sorbi cu lingura, ca borşul cel 
cald ! f | 

Ce folos! Nu mai era viaţa ceia slobodă cu care era deprins! 
Mai mult dai cu tesala decît cu biciul: că boierul venia dimi- 
neata la grajd, număra rîndurile, apoi trecea cu basmaua albă 
peste fiecare cal, şi, de se înnegria basmaua, al tăi era şi dracu’. 
Si unge Niţă la hamuri de blanc, freacă la alămi, spală tră- 
surile, cá.nu mai prididiai! Apoi mînai maï mult din capră 
decît de călare, să nu cumva să speteşti şăuaşul ! Parcă se mai 
îngrijise Niţă de aşa ceva cu caii de poştă?! Cind aveal şi tu 
parte de un drum mai lungulet,—tot pe şuşă, dar'ar naiba în 
cine a mai stirnit-o! Să dai pe alăturea, nici chip, cá dal în 
şanţ. De urit, mai mîngiia cu virful şfichiului izmana unui leneş 
care dormia în car cu fata în jos. N'avea grijă să se în- 
timple vre-o neînțelegere, de croia şi pe-b tabără întreagă, că, 
de-i prindea, tat pe spinarea boierului s'ar fi deslegat pricina ; 


www.dacoromanica.ro 


DUMITRU C. MORUZI: CHIPURI DISPĂRUTE 685 




















că, de dinsul, era destul loc în pápusoiü, să stea ferit pănă după 
vijelie |! Doar nu i-o trebui o viaţă de om, ca să-şi adune cit її 
trebuie de doï cai şi o căruță! Atunci putea să-şi tocmească 
stăpînul alt surugiü la cat! 


Cum şedea el într'o dimineaţă la umbra ceardaculul, soco- 
tind cît maï avea de slujit ca să ajungă cárufas, numa! iat'o 
pe slujnicuţă că iese cîntînd din iatacul coniţei pe ceardac, şi, 
fără să-l zărească, îi deşartă în cap cogeamite căldare mare, cu 
de toate cele într'însa ! 

— Їй! ce făcuşi, jupineasá Шпсо ?!, ўра bietul Niţă, scutu- 
rindu-se ca cînele scos din apă. 

— Da се? Aicea erai, răspunse fetişcana, bufnind de ris. 

— Aicea da, jupîneasă dragă, numa! că nu eram gătit de aşa 
botez! Uite, cá ті-аў pricăjit bunătate de chebe cu fel de fe! 
de lucruri. Acu ce-o să zică boierul, de?! 

— Las” că nu-l nimica, bade Niţă. E cu colonie, miroasă frumos. 

— Ba otrăveşte a dracului, jupăneasă Ilincă, zise Niţă, ster- 
gîndu-şi chebea de iarbă. Lucru boieresc, má rog. La dinsir 
nici asta ca la toţi oamenii! 

— EI lasă, omule, că-ţi spăl ей chebea! Nu mai culca iarba 
degeaba cu Яїпѕа, că nu-i ce aï crezut dumneata. Asta-i apa 
de la lavoarul coniţei, în două cu colonie şi săpun. Poate să fi 
căzut intr'insa şi ceva pomadă şi glicerină: dresuri femeieşti, 
bade Niţă ; nu te speria aga, că nu-i nimica гай. Pesemne cá 
nu ţi-e dat încă nasul cu colonia! 

— Nu záü, răspunse Niţă, mat liniştit. 


Din dimineaţa aceia, Niţă si Ilinca se împrieteniră tot mar 
mult şi ajunseră chiar să-i cunune cucoana. Fata avea o căsuţă 
la Podu-Iloait, pe şoseaua Iaşului. Cu ce aveai amîndoi de 
primit de la boier, cu ce li ma! dădu conifa ca dar de nuntă; 
încropiră cele ce li trebuiaü, iar Niţă îşi făcy căruţă cu trei 
cai. Poate or fi trăind şi astăzi, dar Niţă trebuie să fie bátrin 
tare, că era de 44 de ani cînd s'aü desfiinţat poştele. Cît despre 
Ilinca, o fi vre-o femeie în toată floarea; că ce era ea pe 
atuncea ? Ia, o fetişcană ! 


Юомітво C. Moruzi. 


www.dacoromanica.ro 


686 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


NOCTURNĂ. 


« Ueber alle Gipfeln.» 
Peste virfurile negre 
Trece luna zimbitoare ; 
Toate păsările dorm — 
Dorm şi frunzele uşoare... 
Nicio boare 
Nu mai tremură ecoul 
Vre-unuă zgomol depărtat. 
Numai tu, stinghere suflet, 
„Privigheză neincetat.., 
Dar aşteaptă: vrind-nevrind, 
Vei dormi şi tu m curînd! 
I. PAJURĂ. 


Amintiri despre Eminescu. 


L-am cunoscut pe Eminescu la 1874 în Iaşi, tot prin Miron 
Pompiliu ca şi d. Cuza. Fie zis în treacăt că Miron era şi pe 
vremea aceia tot «caracudá», ca şi la 1884. Presintarea luf Emi- 
nescu mi-a fácut o impresie deosebit de plácutá, cáct el era poetul 
pe care-l admirasem cu vre-o opt-nouá ani mal înnainte, şi mi - 
ge părea cá am înnaintea mea un vechiü prieten. În adevăr, 
Eminescu, înnainte de a colabora la «Familia», publicase mai 
multe роеѕії în «Aurora», foaie beletristică, ce apărea in Oradea- 
Mare supt direcţia lui lustin Popfiu. Pe vremea aceia eram 
prin clasa a V-a la liceul din Blaj, şi eram abonat la «Aurora», 
în care începuse Eminescu а publică poesit. Precum se ştie, 
leagănul de publicist al luf Eminescu a fost «dincolo», lucru 
cu care Ardelenii aü dreptul a se mîndri. 

Nu-mi mai aduc aminte subiectul acelor poesii, — e cam 
de mult de atunci —, dar ceia ce-mi amintesc foarte bine este 
că ele mă fascinaü şi că admiram cu deosebire limba. De altfel, 
el era admirat detoată lumea, — vorbesc de elevi —, din Blaj, 


www.dacoromanica.ro 


AUG. B. SÎNCELEANU: AMINTIRI DESPRE EMINESCU 687 


şi aceasta cu atît mal mult,cá se spunea că poetul acela e un 
băiat tînăr. 

Сіпа l-am cunoscut pe Eminescu în Iaşi, în societatea lui de 
toate zilele етай : Creangá..., institutor ; Miron Pompiliu, profesor 
şi inspector; Ion Niculescu (mort de curînd ca profesor la Bo- 
toşani), mare secretar al Consiliului de disciplină al advocaţilor 
din Iaşi, cu salariu de 50 de lei pe lună, сагі i se plătiai din 
an în Paşti, cînd da Dumnezei, şi alți doi-trei, ale căror nume 
îmi scapă. 

Eminescu, Miron şi Niculescu ţineaii împreună о casă ultra- 
modestă pe Valea-Plingerit. Masa o luai la un Neamţ, Leopold 
saü Ferdinand, care avea un restaurant «la Cerdac», şi care, om 
foarte de treabă, la nevoie li mai da şi pe credit. După masă 
luati 'cafeaua la «Cháteau-aux-fleurs», cafeneaua en vogué pe 
acea vreme, unde-şi fíceaü regulat partida de sah d. A. D. 
Xenopol, Burlă, Bodnárescu, Paicu şi alți membri ai elitei in- 
felectuale $i financiare... 

Cu venirea d-lui Maiorescu la Ministeriul Instructief Pu- 
blice, a dat Dumnezeü zile mai bune şi pentru Eminescu. A 
fost numit revisor şcolar la Vasluiá. Nu a stat mult in acest 
post. A mat fost şi bibliotecar la Biblioteca Universităţii din 
laşi. Pe acest timp, începuse a face pe suspinătorul, seara, la 
lună, pe d'innaintea casei aceleia care maï tîrzi îl idolatrisa ea 
pe el. Adesea era însoţit în promenadele sale, nocturne de Ni- 
culescu, care suspina şi el pentru acelaşi idol, dar nu avea cu- 
rajul de a se destăinui lut Eminescu. 

Ne întilniam des pe acea vreme, sai la «Cerdac», зай la 
«Cháteau-aux-fleurs». Ocupaţiunile mele ducindu-má însă în 
altă parte, nu ne-am maï văzut pănă la 1878 în Bucureşti. 

Aict ne intilniam în fiecare zi la cafea, unde discutam inde- 
lung politică şi literatură, pe cît ne pricepeam. 

Era pe timpul Congresului de la Berlin. Toată lumea, în 
toate părţile, discuta cu aprindere palpitanta chestiune a acor- 
dării drepturilor la Evrei. Eminescu o discuta negreşit în 
« Timpuls, al cărui prim-redactor era, dar între пої el era mai 
expansiv şi-şi manifesta impresiile mai liber. Ei bine, Eminescu 
era atît de învierşunat adversar al acordării drepturilor la 
Evrei, încît nu înceta de a declara sus şi tare că, în cas cînd 


"5 


li sar da drepturi Evreilor in masă, dinsul va părăsi această 


www.dacoromanica.ro 


688 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


țară, se va expatria pentru totdeauna şi se va duce tocmai în 
America. 

Tot cam pe acea vreme, Alecsandri era íincoronat їп Mont- 
.pellier ca poet al Jatinităţii pentru «Gintecul gintel latine». 

Stiff care era părerea luf Eminescu în astă privinţă ? El zicea 
că vestitul «Cintec al gintef latine» este cea mai proastă 
poesie a luf Alecsandri. /psişsima verba. 

M'am mai întîlnit cu Eminescu după însănătoşirea sa din 
întăia boală, cînd tocmai se întorsese din Italia. Eram ma! 
mulți ing! împrejurul unei mese din grădina Otelului de Bu- 
levard, la cite un păhar de bere, într'o Duminecă după amiazi: 
„Eminescu era foarte în vervă, foarte vesel şi comunicativ. EL 
ni-a recitat bucăţi întregi din Virgiliu, aşa că am rămas cu 
toții uimiff cum de nu i s'a alterat memoria în urma bolii: 

De-atunci nu l-am maï văzut, apoi, decît pe catafalo în bi- 
serica Sf. Gheorghe-Noii. 

Auc. B. SÍNCELEANU, 

P.S. Încă două note caracteristice despre Eminescy: 

El avea un vechii amic şi coleg de redacţie la <Timpul», 
pe Dionisie Miron (de mult decedat). Într'o zi, supărîndu-se pe 
el, — nu ştiă pentru ce —, l-a gonit pur şi simplu din redacţie, 
lăsîndu-l pe drumuri cu o casă de copii. Toate intervențiile 
amicilor comuni spre a-l. reprimi aü rămas zădarnice, cu toate 
că, de altfel, spunea că regreta fapta sa. 

El căuta să se afle de preferință în societatea Ardelenilor, 
nu numai în Bucureşti, dar chiar şi la Iaşi. 


DIN DRUM.. 


— 


Mai stă, copil frumos, mai stăi o clipă. 
Ci nu pleca; alintă-mă intruna ; 

Nu vezi din deal cum ne priveşte luna! 
Nu simţi cum bate dorul din aripă ! 


Apleacă-ţi capul blind, ca *ntotdeauna, 
Să-ţi fie sărutarea o risipă ; 

Să simt тетей cá via(a-mi se mfiripă, 
Şi sufletul că-şi sfarimă furtuna. 


www.dacoromanica.ro 


STEFAN BODIU: <PLEVNA INTERNÀ» 689 





Căci ce-am avut mai scump, mai sfint in lume 
Ей (i-am jertfit în schimbul fericirii ; 
Şi-acum, cind plec spre visul tăi, anume, 


De ce să plingi ? Te du... te du cu bine, 
Dar пи uita în clipa despărțirii 
Să-mi iei in zări şi sufletul cu tine! 


P. FLUERARU. 


„PLEVNA INTERNA“! 


I. 
INTRODUCERE. 


Orice întocmire socială, întru cît corespunde unui scop moral 
şi promovează de o potrivd, interesele întregii societăți, este bună. 
Si, pe de altă parte, orice întocmire socială, oricît de artistică 
ca formă, avînd şi un scop sublim, dacă ea favorisează numai 
o parte din societate în paguba celorlalți, este rea. Mai bine o 
monarhie absolută unde să domnească dreptatea, decît o re- 
publică anarhică, cu miile er de tirani anonimi. К 

Toate popoarele, fără excepţie, ай fost trămîntate ín tot- 
deauna de dorinţa bunului trait şi a liniştii, şi aŭ primit gi aŭ 
urmat cu încredere pe oricine li-a promis aceste lucruri; ba, 
ce este mal mult, aü jertfit viața şi onoarea actuală pentru 
una mai bună ce li se promitea. 

Din aceste frămintări şi zguduiri de nenumărate veacuri ай 
ieşit neamurile aşa cum sînt astăzi, cu întocmirile ce şi le-ai 
dat fiecare. 

Si acuma, după atita luptă, sar părea că s'a ajuns la o li- 
niste desávirgitá şi la o înfăţişare trainică. 

Aşa ar fi, dacă tofi oamenii ar fi imbolditi la fel, dacă îm- 
boldirile fiecăruia s'ar mărgeni numai la persoana sa şi nu l-ar 
împinge la fapte care ating şi persoana altuia. 

Aşa, fiecare vrea să trăiască, şi imboldirea asta spre viață este 
atît de puternică, încît covirşeşte pe toate celelalte. Orice om 


1 Publicăm cu plăcere acest studiu indráznet şi crud, fără a impărtăsi toate 
vederile autorului, — mai ales pe cele istorice. — N. R. 


690 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


şi orice animal, cît de mic, pentru a-şi păstra viaţa, e în stare 
să sacrifice totul, chiar şi alte vieţi..., ale altora. 

Şi acum, dacă în fiecare din nenumăratele miliarde de in- 
divizi се aü intrat în lupta vieţii, această îmboldire este tot 
atît de puternică, ni putem închipui ce grozavă este lupta 
pentru traiii, dacă ea se dă între tot ce este viü, fără crufare, 
tără aminare, fără încetare. 

Şi scopul luptei ? Scopul luptei este tocmai viaţa, adecă un 
trai mai bun şi cu muncă mal puţină. 

Asta-I toată filosofia vieţii, şi la animal, şi la om, şi la societate. 

Spr€ traiul acesta mal bun şi mal puţin obositor tintesc toate 
názuinfele omenirii şi vor tinti în totdeauna. 

Spre acest scop se intefeste toată activitatea obositoare, se 
frămîntă toate minţile, se cheltuiesc toate energiile. 

Pentru acest scop mintea ascuţită a omului a găsit mijlocul 
de a înjuga forţele naturii şi de a şi le face tovarăşe ascultá« 
toare, fie spre distrugere, fie spre creaţiune. 

Şi în toată această activitate nesfirgit de nuanţată si de com- 
plicată, în cea mai mare învălmăşală ca şi in cea maï perfectă 
linişte, în toate timpurile şi în toate locurile, singur stápinul şi 
orînduitorul tuturor acestor lucruri stă neschimbat, neadormit, 
neînduplecat. 

$i acest stăpin groaznic este inslinclul de conservarea noastră 
individuală, este egoismul, este eul nostru. 

Eu mă amestec în toate învălmăşelile, în toate luptele şi pe- 
ricolele cu gîndul, ca din aceste lupte să iasă un «mal bine», 
însă acest «mai bine» să fie al miei. 

Pentru a cuceri pe acest mat bine, ей mă supun la toate ab- 
negaţiunile, îndur cele mar cumplite miserii, distrug bogății la 
care aü muncit nenumărate generaţii, distrug nenumărate vieţi, 
şi aş distruge orice şi oricît, numai să ajung la ţintă. 

Таг, dacă problemele puse sînt prea grele зай prea complicate 
pentru eul mieü singur, atunci má asociez cu alţii cari încă 
urmăresc acelaşi scop, şi muncim cu toţii, cu ardoare şi desin- 
teresare, la resolvirea problemei, avînd însă fiezare din nol, în 
părțile cele mar nepătrunse ale eului nostru, intenţia límu- 
rită, nediscutată, nemărturisită, însă totdeauna vie : de a acapara 
totul saü cit se va putea mai mult din cîştig. 

Asa dar, pentru trebuinfele comune, se pot asocia nenumá- 


STEFAN BODIU: «PLEVNA INTERNÁ» 691 


ratf ей, cari, trăind în aceleaşi împrejurări, urmărind aceiaşi 
țintă şi trebuind să se adapteze la acelaşi mediu, cîştigă cu 
timpul, chiar fără voia lor, caractere comune, ca limbă, obi- 
ceiuri, credinţă, etc., prin care se deosebesc cu totul de alte 
asociaţiuni formate la rîndul lor în acelaşi fel. 

Ba, ce e maï mult, frica din afară зай dorinţa de a inspira 
altora frica, inchiagá şi contopeste une ori atit de mult aceste 
asociaţii, încît, la un moment dat, toţi aceşti eŭ parcă formează 
un singur ей. 

Aşa s'aii format, în decursul nenumăratelor veacuri, ceia ce 
numim rasă, neam, popor зай naţiune. 

Dar, chiar în mijlocul acestor transformări şi combinări, chiar 
în momentul celei mai intense preocupări a întregului popor 
pentru o problemă oarecare, eul mieii, instinctul de conser- 
varea mea proprie, rămîne absolut stăpîn. 


Va să zică, în resumat, toate îmboldirile spre acţiune se exe- 
,cutá, întru cît sînt folositoare, în primul rînd, mie şi apol altora. 

Dovadă vie ni sînt toate popoarele. Să luăm pe unul dintre 
cele mar omogene şi, în acelaşi timp, cel mat îndrăcit în şovi- 
nism, pe Unguri. 

În situaţia în care se găsesc, al crede că toate cele cîteva 
milioane de eŭ ungur sint contopite într'unul singur şi că, 
ántr'o singură rísuflare, urmăresc o singură ţintă. 

Ce amară decepfiune! 

Pe cînd «contele negru», cu toată șleahta feudală, urmăresc 
un Imperiu unguresc, tot еї, şi în același timp, consideră şi 
chiar tratează de fapt pe {егапії unguri са pe nişte robi. 

Alt exemplu: 

Pe cînd poporul frances, luat ca unitate, are aierul de a 
formă un singur curent, cate luptă pentru triumful umanității, 
tot aică şi în acelaşi timp este un alt curent, militarismul, cu 
totul opus celui d'intăiii, și clericalismul, care luptă cu amîndouă. 

Si, dacă am cerceta mal departe, am găsi același lucru la 
toate popoarele: o multiplicitate de curente зай tendinţe, de 
multe orf opuse unul altuia. A 

Dar, deşi aceste tendinţe sînt multe şi variate, şi anume cu 
atît ma! multe si mal variate, cu cît un popor зай un alt or- 
ganism social este mar desvoltat, totuşi nor li dăm importanță 
numa! după intensitatea şi durata lor. 


692 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Sînt tendinţe care se manifestă uşor, oarecum silite, puse în 
mişcare din întîmplare. Acestea se pierd rápede, ca un mic pi- 
rîiaş intr'o mare de nisip. 

Sînt însă tendinţe, care se manifestă cu o putere elementară. Ele 
răpesc şi zguduie din temelii întregul organism ; ele tîrăsc spre 
acțiune cu atîta putere, încît nu există mijloc de a i se opune. 

Acestor tendinţe li se zicea odată, prin cunoscuta formulă : 
voacea poporului, voacea lui Dumnezeu. 

Si este vai şi amar de сеї ce aud această «voace», şi n'o ascultă! 

În felul acesta se manifestă tendinţa popoarelor spre o viaţă 
mal liberă, spre un traii mal potrivit cu omul, spre а dobindi 
dreptatea pentru toți, — şi altele de felul acesta. 

lar nenoroci(i., cari îndrăznesc să se opună curentelor pornite 
dintr'o astfel de necesitate, fac întocmai ca nerozii, cari prin- 
trun zăgaz puternic opresc cursul unei ape curgătoare şi-şi 
fac colibele chiar supt acel groaznic zăgaz. Restul se știe: apa 
i-a innecat și pe el, cu zágaz cu tot. 


În istoria omenirii avem destule exemple, cînd cel nedrep- 
{ар multă vreme într'o bună dimineaţă aü tras cîte o dungă 
de foc şi singe peste socotelile asupritorilor. 

Aceste puternice mişcări sociale, care, ca şi їогепіії de munte, 
distrug totul în calea lor, se numesc revoluții sau rasturnări. 

Si, dacă revoluțiile sînt incalculabile în urmările lor, dacă 
după ele urmează o distrugere complectă a unei stări de lu- 
cruri, aceasta se datoreşte în prima linie tocmai acelora ce se 
opun curentului. 

Nicio revoluţie nu vine pe neaşteptate, aşa din senin, ci 
sînt cause mari, profunde, mat ales la început neobservate de 
toată lumea, care o pregătesc cu încetul, de multe ori în curs 
de generații întregi. Şi tocmai în aceasta stă legitimitatea re- 
voluţiilor, cá ele aü precursori. 

lar, cînd aü izbucnit pe față, atunci nu se mal pot îndrepta 
lucrurile cu mijloace obişnuite, ci trebuie măsuri eroice. 

Cum vrei să vindeci un organ dat în cangrenă ? Numai în- 
tr'un fel, tăindu-l, şi încă pe cit se poate de răpede, dacă nu 
vrei să piară organismul întreg. 


De aceia numai acei oameni se pot numi bărbaţi de Stat, 
cari cunosc popoarele, în fruntea cărora i-a aşezat soarta, în: 


STEFAN BODIU: <PLEVNA INTERNÁ» 693 


toate profunzimile lor, cari li studiază nâvoile fără gălăgie, li 
îmblinzesc patimile fără a le linguşi şi іеай măsuri de vindecarea 
relelor, la timp şi fără pompă. 

Iar acel cari reprimá, crezind cá suprimá,—cu alte cuvinte, 
acei cari înnăbuşesc plingerile drepte, crezind cá prin aceasta 
le-ai făcut să dispară, sînt adevăraţi! propagatori at revoluţiei. 

Şi aceasta se explică uşor. 

Plîngerile drepte, innábugite, se transformă în ură, şi ura este 
pentru corpul social ceia ce este boala infecțioasă pentru corpul 
material : ea distruge celulă cu celulă, încet, pe nesimţite, pănă 
cind partea bolnavă covirşeşte partea sănătoasă, şi atunci ca- 
tastrofa e gata, iar mijloacele de îndreptare, prea tirzil. 

Numai un lucru te miră mal mult, cum de conducătorii 
popoarelor nu învață minte din páfania altora, ci lasă să se 
termine lucrurile cu foc şi cu singe. 

Acum se naşte întrebarea : sînt indreptátite revoluțiile, şi cînd? 

Cînd averea şi munca naţională sint risipite pe lucruri de 
care nu profită decît o mică parte din popor, iar marea mul- 
ime trăieşte in miserie şi întunerec; cînd administraţiile pu- 
blice, in loc să теппе dreapta măsură între diferitele stări 
sociale, sînt. hatirgie cu cel puternici şi prevaricatoare cu cei 
slabi; cînd justiția fuge din ce în ce mar departe de împri- 
cinaff, umplindu-se distanța între eï cu un zid din ce în ce 
maï gros de formalități si şicane; cînd cel nedreptăţit nu 
„găseşte ascultare nici sus, nici jos, atunci revoluția, nu numai 
că este indreptátitá, dar un popor demn este dator să scuture 
jugul rușinii, cu oricite jertfe i s'ar cere. 

Căci, altfel, unu! popor, care nu se mişcă nici cînd, îi ajunge 
„cuțitul la os, şi cel care nu se revoltă nici cînd este înjosit, 
merită să piară. 


II. 


POPORUL ROMÁNESC SI STAREA SA ACTUALĂ. 


Pe toată suprafața platoului şi a munţilor ardeleni, şi revăr- 
,Sindu-se pănă peste Tisa, Dunăre şi Prut, se întinde un neam 
„de oameni destinat, se. vede, de Providenfá să facă proba 


„eternă a tenacităţii. 
Acest popor, născut din altoirea vioiciunif si mindriet romane 


www.dacoromanica.ro 


694 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


pe statornicia şi vigoarea dacă, aşezat cum este, pe cele maf 
binecuvintate locuri, dacă ar fi avut în sprijinul sáü şi impre- 
jurările istorice, ar fi schimbat soarta multor lucruri din care 
le vedem astăzi. 

Din firea sa Rominul. este vioiü şi ager la minte, încît în- 
trece iute pe dascălul 5ай; foarte glumet şi peste măsură de 
batjocuritor : arsura batjocurii luf pătrunde pănă în suflet ; foarte 
muncitor, cînd are pentru cine şi ce ; peste măsură de răbdător, 
şi se mulțămeşte cu puţin; cinstit pănă la naivitate; fine si 
crede în cuvintul dat; niciun neam de oameni nu se poate 
compara cu Rominul în dragostea lui pentru moşie ; e în stare 
să facă şi omor pentru bucáfica sa de pămînt, și nu e mal 
mare nenorocire pentru dînsul decît aceia cînd е silit să se mute 
în altă parte; fine peste măsură la legea sa, şi de aceia încus- 
crirea cu străinii o consideră ca un sacrilegiu ; respectă auto- 
гие chiar şi cînd acestea nu sînt cinstite cu dînsul ; iubitor 
de adevăr, s'ar crede înjosit dacă ar minți; corp svelt şi osos: 
rar Romin este gras. 

Dar se vede că tocmai fericita combinaţie a acestor lucruri 
şi locuri a atras încă din vreme asupra lor lăcomia rápareti 
a neamurilor fláminde, ce veniaü din Asia fără fund şi aü făcut 
din poporul romănesc cel mai năcăjit popor ce cunoaşte istoria, 


Astfel, n'apucase a se închega încă bine ființa sa, şi se po- 
meneşte cotropit de toate părțile de năcazuri, care n'aii ma! 
contenit pănă astăzi. 

Întăiul inel din nesfîrşitul lant de miseril îl formează návala 
năprasnică a Hunilor, adevărată bătaie a lui Dumnezeü, decît 
care lumea nu cunoaşte altă mal grozavă. Si grozăvenia acestei 
năvăliri nu se măsoară numa! după jafurile şi omorurile sávir- 
site, ci mai ales prin faptul că spaima de aceşti Huni a pus 
în mișcare toate neamurile din Europa. De la Marea Neagră 
pănă în Oceanul Atlantic şi de la Baltica pănă în Mediterana, 
toate popoarele îşi părăsesc locuinţele si дай năvală unele asupra 
altora, jăfuindu- -se şi omorindu-se, încît se părea că s'a apropiat 
sfîrşitul lumii. Sute de ani а ținut această” învălmăşală, şi nu 
era putere care să-I рше capăt, căci acești sălbateci nu se opriaü 
niciodată în loc, ci dádeaü тегей năvală, pănă se prápádiaü 
cu toţii. Si, cînd credea! că al scăpat de unii, altif veniaü 


www.dacoromanica.ro 


STEFAN BODIU: PLEVNA INTERNÁ» 695 


proaspeţi din aceiaşi Asie şi distrugeaü ce bruma a ma! fost 
rămas de pe urma lor d'intáiü. 

Într'o astfel de situaţie, ce erati să facă strábunit noştri? De 
la cine să ceară sprijin, cînd toţi se luptaü contra tuturor şi 
cînd ei erati ca o mică insulă în mijlocul unui ocean turbat? 

Ceia ce era de făcut, au făcut, adecă au stat pe loc, căci, şi 
dacă ar fi vrut, unde етай să meargă şi unde puteau ei să se 
apere mai bine са în cetá(uia lor dată de natură? 

Aü stat deci locului, şi şi-ati apărat cît aü putut satele şi 
oraşele de la şes, iar, cînd n'aü mal putut, le-ai părăsit şi s'au 
retras la munţi, cu tot ce! puteaii duce cu еї. Aşa е şi natural 
să facă, şi aşa aü făcut şi fac şi astăzi toate popoarele care aü 
munţi la indeminá. De aceia şi basmul Hundsdorfilor, cari plimbă 
pe Romîni cine ştie pe unde, este scornitura unui jupin. 


Ce e drept, de aici înnainte Romínil se întorc la viaţa lor 
primitivă, fără organisatie de Stat, fără multe forme sociale: 
ай multe greutăţi trupeşti, însă sufletul li rămîne curat. 

Sint, în sfirgit, еї de еї, şi cu animalele lor domestice, către 
care prind o afecțiune pe care nimeni nu li-o poate smulge 
nici astăzi. Nu mai aü teatre, temple, serbări strălucite, trium- 
furi, dar în schimb ай văile şi verdeața munților, cu brazil şi 
priveliştile márete, care numai cine a umblat prin munţi stie 
cît întăresc şi innaltá sufletul. 

Va fi fost nespus de grea viaţa străbunilor nostri în noua еї 
fasă, însă nor n'avem decît un singur martor din acele vremuri 
dureroase : este doina, cu tristeta-Y prelungá, care ni oglindește 
sufletul Romînului. 


Încetul cu încetul însă valurile potopului se aşează, neamu- 
rile sălbatece, parte se distrug unele pe altele, parte se întorc 
de unde aü venit, şi parcă o suflare de linişte începe a zbura 
prin lume. 

Strábunil nostri se lasă şi el din creștetul munților, încetul 
cu încetul, pe dibuite, spre deschizăturile văilor, şi de-o parte 
şi de alta a spinării Carpaţilor, şi, ca roiurile de albine dornice 
de muncă, încep a-şi clădi cásutele sărăcăcioase şi a pune basele 
șubredei şi nestatornicei gospodării. După sute de ani, plugul 
iar îşi cere drepturile sale. 

Încetul cu încetul se închiagă şi cîte o mică organisatie so- 
cialá, сйе-ип crimpeiü de Stat, condus cum da Dumnezei, si 


696 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


după cum se pricepea acel ce putea aduna тої multe săbii gi 
buzdugane în jurul săi. 


Toată această organisatie însă este contropită chiar de la 
început de oceanul slav, care se întindea ca o Mare liniştită, 
fără furtură, însă şi fără o viaţă sufletească. Ba chiar şi viaţa 
şi orice organisaţie religioasă se pierd în turbureala misticis- 
mului slavon. ` 

Şi astfel la noaptea politică se adaugă noaptea sufleteascá 
de cîteva sute de ani. 


Ce se va fi petrecut intr'atita amár de vreme de întunerec, 
cine poate să o ştie cu siguranţă şi amănunţit ? Abia ici şi colea 
găsim cîte un rătăcit hrisov, care aruncă cîte o slabă licărire 
asupra începătoarei organisaţii, în care masa mare a mulţimi! 
Hare decît tot rolul de nicovală. 

Un lucru e sigur că, din toate aceste frămîntări, Rominul s'a 
ales cü o mare calitate, negativă însă, îndelunga răbdare, care, 
ce е drept, îți apără şi prelungeşte viaţa, însă-ţă doboară si 
amărăşte sufletul. 


Şi poate că neamul romănesc sar fi pierdut fără urme în 
această mocirlă slavă, dacă nu veniaü din afară iar nişte pri- 
mejdif grozave, ca să-l împingă spre acţiune. Căci ştiut este cá 
nimic nu tîmpeşte şi distruge mal sigur şi mat răpede orga» 
nismul ca lipsa de activitate, trîndăvia, lenea la minte şi la trup, 

Noua primejdie, în formă de Tatari, Unguri, şi ma! ales de 
Turci, Ce ameninţa pe Romîni, era neînchipuit de grozavă întru 
cît priveşte suferințele fisice, trupeşti, însă aducea cu sine şi 
un bine. ` 

Binele consta într'aceia cá, şi Тигсії şi Ungurii venind pe 
față drept cuceritori, cu toporul în mînă, ай deşteptat pe Romîn! 
asupra primejdief şi i-ai făcut să-şi рше în acţiune toate ca« 
lităţile sufletești şi trupeşti, с̧а să se poată apăra. Cine nu cu« 
noaşte faptele de eroism sublim şi puterea de vitalitate dove=— 
dită de Котїпї chiar în aceste timpuri grele ? 

Este deci un adevăr istoric, nedesmintit niciodată, că po- 
poarele, ca şi indivizii, ca şi orice organism, atunci înclină 
spre peire cînd calitățile lor trupeşti şi sufleteşti încep a se 
moleşi prin neactivitate. 


www.dacoromanica.ro 


N 


STEFAN BODIU: (PLEVNA INTERNĂ?» 697 








Cu toate acestea, odată cu Turcii a venit şi cea mal mare 
nenorocire asupra neamului romănesc. 

Dar această mare nenorocire nu зій în regimul turcesc, brutal 
şi nemilos, ci în accesoriile acestuă regim. 

Şi anume, odată cu venirea Turcilor, sai revărsat asupra 
Terilor Romăneşti şi acele rămăşiţe stricate din desfiünfatul 
Imperiu grecesc, a căror perversitate întrece orice închipuire. 

Aceşti Greci stricatf, rămăşiţe pierdute din vechiul popor 
elin, nu viti drept cuceritori, ci ca martiri aï semilunet şi, supt 
scutul mult răbdătoare! cruci, sînt primiţi în sînul mult răb- 
dátoruluf popor romin. 

Nicio pasere răpitoare, niciun animal de pradă, niciun 
parasit nu a găsit vre-odată un loc mai potrivit, unde să se 
poată ghiftui mai nesupărat de nimeni, ca aceşti Greci în Tara 
Romănească. 

Odată întraţi în sînul cald al poporului romîn, aceşti sceleratt 
nu se mulfámesc numai cu traiü imbielgugat vremelnic, ci vor 
să şi-l asigure pentru totdeauna, şi pentru aceasta li trebuia 
să se facă stăpîni şi pe sufletul romănesc. 

Pentru ajungerea acestui scop, еї se furişează mal întăi în 
biserică şi şcoală, pe care le adaptează intenţiilor lor; iar, 
după ce prin intrigi şi tot felul de mijloace imorale se fac 
stăpîni şi pe tronurile Terilor Romăneşti, atunci toată viața 
politică şi economică este pusă în serviciul cause! lor. 

Cu modul acesta, în scurt timp, orice viață romănească în- 
cetează de fapt, căci trista vegetare a săteanului romin — 
lipsit de orice contact cu stăpînirea, afară doar de acela al 
bătăii şi al injurăturii —, nu se poate numi viaţă. 

Si, dacă Grecii n'aü desființat cu totul poporul romănesc, 
nu simţul de umanitate i-a oprit de la aceasta, ci, pe de-o 
parte, neputintfa de-a o face, pe de alta convingerea lor chiar 
că nicăiri şi niciodată n'ar fi putut găsi un neam atit de 
răbdător, asupra căruia să-şi poată exercita, nepedepsiţi, toate 
ticálogiile lor. 


Aceasta este partea cea mal tristă din toate prefacerile şi 
Schimbările prin care a trecut neamul románesc, nu atît din 
causa suferinfelor fisice ce le-a indurat, ci mal ales din causa 
urmárilor morale. 

Poporul románesc a scápat teafár de furia cetélor prídalnice 


www.dacoromanica.ro 


698 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR i 





ale Asiel; a învins crisa slavonă; insă din crisa grecească a 
ieşit cu sufletul ştirbit, cu o boală cronică ce-l bintuie şi astăzi. 

Această boală constă în modificarea 'n гай a sufletului ro- 
mánesc prin suprapunerea unor caractere contrare firii primitive 
a Romînului. 

Aceste caractere suprapuse, mal ales prin influenţa grecească, 
sînt ; înclinarea spre minciună, neîncrederea” şi fatalismul. 

Pentru.un psiholog cît de puţin iniţiat şi cît de puţin cu- 
noscător în ale istoriei Romiînilor, aceste lucruri se explică 
uşor, şi iată cum. 

După sute de ani de neajunsuri și miserif de tot felul, Ro- 
mini! ай trebuit să mal îndure şi o stăpînire din ce în ce ma! 
ticăloasă şi mal jăfuitoare. 

Pentru à umplea pungile, totdeauna fără fund, ale Turcilor, 
Domnii Terilor Romăneşti deveniră, în cele din urmă, ade- : 
уйган jăfuitori ar propriilor lor supuşi. 

Jaful nu mai era o întîmplare, ci un sistem, care se agrava 
cu atît mal mult, cu cit Domnii se schimbaü mal des şi cu 
cît se măria numărul pungilor cerute de Turci. 

În acest haos cumplit, cînd mat ales feránimea era împilată, 
cu învoirea şi din ordinul stápinirif, cînd nu mai era dreptate 
nici în cer, nici pe pămînt, care era singurul mijloc de a mat 
scăpa ceva din gura lupilor administraţiei, decît minciuna și 
neîncrederea ? 

Minţia “bietul Romin, fiindcă toată lumea тіпфа, de la Domn 
păpă la cel din urmă slujbaş, şi minciuna era singura ștăpîni- 
toare şi singura îndeletnicire ce se cultiva cu îngrijire , din 
hotare în hotare. 

Si, cînd această stare de lucruri a dăinuit de-a rîndul se- 
colilor, тегей agravindu-se, cum vrei ca această patimă să se 
mai despartă de sufletul omului şi să nu iea caracterul unei 
adevărate epidemii ? lar, unde e minciună, cum угеї să fie în- 
credere ? Şi, unde nu este încredere în nimeni şi în nimic, ce-l 
maï rămîne celui neputincios şi asuprit decît resemnarea, re- 
nunfarea la orice iniţiativă, fatalismul ! 

Si, ca dovadă că minciuna prin moştenire a luat caracterul 
agravant al unei epidemii, este chiar starea noastră actuală, 
cînd, după zeci de ani de cultură, minciuna e în toiul et. 

Mintim în familie, mânţim. în şcoală, mintim în societate, 


STEFAN BODIU: (PLEVNA INTERNÁ > 699 


тіпт în politică, mintim în toate părțile, pănă la picioarele 
Celui de sus. 
* 

Nu tot aşa se presintă situaţia în partea de Vest şi Nord. 
Aici elementul romănesc a fost şi este strîmtorat de două nea- 
muri foarte periculoase, însă nu distrugătoare, Ungurii şi Evreii. 

Ungurii, popor mongolic, impulsivi din fire şi ca atare înclinați 
- spre dominație şi brutalitate, încă de la întăiul contact s'aü 
declarat duşmani de moarte al acestora, o dușmănie fără răgaz 
şi fără crufare. 

Er aü răpit Rominilor toate drepturile, chiar şi pe acela de 
existenţă ca popor, i-ati torturat în toate chipurile, însă maù 
putut nici să-i distrugă, nici măcar să-i desnafionaliseze, pentru 
са între sufletele acestor două popoare este o prăpastie ce nu se 
va umplea nictodatd. 

Evreii, popor de пеат semit, egoist şi de rea credinţă fără : 
păreche, .neintrecut, ba neimitabil în arta de a negocia, distrus 
de Egipteni, de Asirieni, de Babilonieni, spulberat în toate vîn- 
turile de Romani, huiduit de toată lumea, fără ţară şi fără cre- 
dinţe, trăiesc, ca orice parasit, acolo unde găsesc intunerec, lipsă 
de igienă şi ceva de ciupit. Cei mai fricoşi dintre toate neamurile, 
еї п'ай altă armă decît rachiul, n'aü alt idol decît aurul. Cu 
cel d'intáiü stăpînesc masele, cu cel de-al doilea Guvernul. 

Parasiţii emigrează din locurile unde se face curăţenie, Evreii 
emigrează din ferile unde еї nu sînt stápini pe rachiü. 

Cu astfel de calităţi, nici ei n'aü putut să se apropie de 
sufletul románesc. 

Ba, ce e mal mult, Ungurii aü primit în sufletul lor pe acest 
popor parasitar, dindu-i absolut toate drepturile, cu gîndul 
să-l asmufe asupra Romiînilor. Nu e sat romănesc, pănă în 
creierul munţilor, în care să nu fie presárafi fiif lul Israel, 
dindu-li-se, pe faţă, toate favorurile administrative. 

51 resultatul ? Resultatul, în prima linie, este că întreaga 
viaţă publică maghiară este infectată de conruptie. În toate 
administrafile, de la sate pănă în cabinetele miniştrilor, se 
vinde, se cumpără, se fură. Ungurii n'aü putut resista infusiunii 
evreieşti. În loc să absoarbă ei pe Evrei, s'a întîmplat con- 
trariul, şi astăzi Evreii sint stápinii economici aY Ungariei, 
Finanţele, negoţul, industria sînt absolut în mîna lor. Er dic- 


www.dacoromanica.ro 


700 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
—————— 
teazá legile pe acest teren, şi, dacă Ungurii se ráfoiesc cite 
odată, ráfoiala lor are atîta valoare, cîtă putere ай blasoanele 
granzilor scápátati. 

Ín a doua linie Evreit, punind mina pe intreaga presá ma- 
ghiará, propagă un războiii pe viață şi pe moarte cu toate 
nafionalitátile şi se орип la.orice împăcare cu ele, tinindu-li 
тегей în față fantoma ideii de Stat, după cum fac toreadorii 
cu petecul roşu, în luptele cu tauril. 

Romînii însă, strimtoraţi, de toate părţile şi nefiind in con-. 
tact sufletesc cu niciunul din aceste neamuri, s'aü organisat еї 
de capul lor, cum a dat Dumnezeii şi aü început să dea do- 
vezi de ce va să zică solidaritatea conştientă. 


ш 
RĂSCOALELE TERÁNESTI ŞI ÍNNÁBUSIREA LOR. 


Era natural ca zguduitoarea mişcare pricinuită de revoluţia 
francesă să atragă in viîrtejul еї şi neamul romănesc, întoc- 
mal după cum nu poţi opri ca după iarnă să nu vie primăvară. 

Tot aşa de natural era ca neamul romănesc, odată pus în 
mișcare de o ideie atît de puternică, să-și plătească si el tri- 
butul de jertfe nenumărate. Se vede că este o fatalitate, ce 
apasă asupra întregului neam omenesc, de a nu putea ajunge 
la un progres mai durabil decît — ierte-mi-se cuvîntul — plă- 
tind aldămaşul cu cantități mart de sînge. Da, s'aü plătit destul 
de scump toate! : 

Vorba era acuma, cine, și mai ales ce, si cum, se vor întocmi 
lucrurile în noua situație. E lesne să dărîmi, dar ce put în loc? 

Schimbarea vechii stări de lucruri era atît de răpede si, mai 
ales, atît de mare, încît a zăpăcit pe toată lumea. 

Zeci de ani, şi în unele părți pănă în zilele noastre, s'a crezut 
că e destul să strigi «libertate, fraternitate, egalitatey, ca îndată 
să iasă din pămînt toate bunătăţile. 

Şi partea tristă este că de această zăpăceală aü fost stápinite 
atîta timp, nu numai masele neştiutoare, dar bucuroase că li s'a 
mai slăbit lanţul de la gît, ci chiar intelectualii, cari, mîne-poi- 
mine, aveaü pretenția să cîrmuiască {еге lor. 

În sfîrşit, cu multă trudă si după multe frămîntări, djunserá 


www.dacoromanica.ro 


STEFAN BODIU: (PLEVNA INTERNĂY 701 


şi Rominii acolo unde tintiaü de sute de ani, la aşa-zisa «lia 
bertate». 

Din milioane de sclavi se făcură dintr'odată milioane de oa- 
ment liberi, cetățeni. Fiecare cetăţean romin acuma era liber 
să facă ce va voi. Putea să contracteze orice fel de acte şi cu 
oricine, putea să se judece cu oricare şi la orice fel de jude- 
cătorie, putea să înveţe carte, putea să se stabilească oriunde 
pe întinsul Terif Romăneşti; cu un cuvînt i se puneaii la indá- 
mină toate bunătăţile din care alţii aveai, să tragă foloase, iar 
una singură nu i se dădea anume: cu ce să trăiască şi el. 

Din iniţiativa a două mari suflete — a cărora amintire va 
trăi cit neamul romănesc — s'a umplut şi golul ce se uitase: 
că Котіпії ай drept la cîte o bucăţică de pămînt din Tara Ro- 
mănească şi astfel treptat s'a împămîntenit aproape toată {е- 
rănimea noastră. - 

Cu toate acestea, după atîtea suferinţe şi umiliri, după atîtea 
frămîntări, lupte si jertfe nu s'a ajuns la ce se aştepta: să- 
minta aruncată în pămînt romănesc n'a dat aceleași fructe ca 
aceiaşi sámintá aruncată în alte {егї. 

După o jumătate de veac de plină viață aga-zisá constitu- 
fionalá si liberă, vedem la пої tot două {егї foarte bine deo- 
sebite una de alta. 

Pe de-o parte, o ţară a oraşelor, dormitind ín confortul mo- 
latec şi ticnit а! unel civilisaţii rafinate, pe de alta, tara sa- 
telor, gemind in întunerec, noroiü şi boli. 

De cite ori nu se izbesc automobilele secolului al XX-lea de 
carăle secolului luf Traian! Si cine ar vrea să-şi facă o ideie 
despre o excursiune prin Gobi, nare decît să se aventureze la 
o mică distanță de oraşe pe bine intre(inutele noastre şosele. 

lar, cind e vorba de locuinţe, situaţia este neînchipuit de 
deplorabilă. Am putea zice, fără exagerafie, cá cea mal mare 
parte a caselor săteneşti nu samănă a locuinţe de om. Mici, 
scunde, o înşirare de cîteva. birne unele peste altele, cîţiva bo- 
lovani drept fundament, o gaură de !/, metru in birne, numită 
fereastră ; o umplutură de humá netezită cu altă humă for- 
mează parchetul, o închegare de cîteva scînduri şi lemne, de 
multe orf necioplite de loc, formează mobilierul, peste care stă, 
înşirată cite-o rogojină вай pătură învechită şi plină de praf, 


www.dacoromanica.ro 


702 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 











Cite un ochiü de geam, pe care necuráfenile s'aü incrustat, 
nu lasă să între aierul şi lumina decît cu multă economie. 

Un acoperiş de stuf, de paie şi rare ori de şindrilă com- 
plectează exteriorul sărăcăcios al acestui soiü de locuinţă, în 
care se adăposteşte relățeunul romin, însoţit de foarte multe 
ori de «purcelusí cu coada sfredel» şi viţeluşi al căror glas 
plin£átor tine in continuă emoție pe mama lor de afară. 

O curte plină de noroaie şi bálári adăposteşte, şi iarna şi 
vara, pe celelalte dobitoace,—dacă mal sînt. 

Dacă la aceste тіѕегії vom adăoga si îngrozitodrele căi de 
comunicaţie, pe care este un adevărat eroism a călători, atunci 
vom înţelege de ce străinii clasează satele noastre pe aceiaşi 
linie cu cele din Dahomey. 

În acest mediu este forţat să trăiască poporul nostru suveran, 
de la care emană toate pulerile în Stat. 

Si vá mai mirati că, după о înşelătorie de 40 de ani pe 
tema aceasta, i-a venit şi luf în gînd să ceară într'un ton cam 
poruncitor să mai scurtați din limbuţie şi să-l priviți drept 
în faţă 2... 

Că aü fost instigatori, este lucru pe deplin dovedit, şi tre- 
buie să mulfámiff Providenfel tocmai fiindcă aŭ fost aceşti 
instigatori, zelos! şi grăbiţi, cari prin setea lor după situaţii 
grase n'aü putut să-I organiseze. 

Ce s'ar fi întimplat, dacă cele vre-o patru milioane jumătate 
de săteni ar fi fost toți pe un gînd şi în acelaşi timp ar fi 
strigat : vrem dreptate?! Asa-I că n'ar fi rămas piatră pe piatră ! 

Spre nenorocirea lor şi şi spre norocul Statului romin, lucrul 
n'a ajuns acolo, şi catastrofa s'a putut înlătura pentru moment. 
Revolta a fost înnăbuşită în sînge, într'un mod cum nu s'a 
maï pomenit nici într'o țară. Zeci de sate aŭ fost arse de ре 
fata pămîntului, cu tot ce se gásia intr'insele; mif de oameni 
au fost împuşcaţi în mod sumar si alte тії bătuţi şi schingiuiff 
astfel, încît aŭ rămas пеоатепї pe toată viaţa. 

Dar culmea ticăloşiei omeneşti, ferocitatea bestief umane nu 
stă într'asta, ci în aceia ce a urmat, după ce armata s'a făcut 
Stápiná pe sate. 

Atunci încep crimele, adevărate asasinate. Mulți proprietari 
şi arendaşi, dar mar ales hienele satelor, despre cari vom mal 
vorbi într'alt loc, pentru a scăpa de acei oameni resistent 


STEFAN DOBIU: €PLEVNA INTERNĂ?” 703 


dintre săteni, încep cu listele de proscriptie, trecînd în ele pe 
toţi cel urgisiţi, iar armata — bine înţeles numai o mică parte 
din ea —, fără să-i judece, fără să controleze faptele şi fără 
să fi prins ре unul singur din aceşti nenorociţi asupra fap- 
telor,-— căci ега la cîteva zile după ce se potolise ráscoala,— її 
duce legaţi afară din sat, şi-i împuşcă ca pe cîni. 

Ba unele dintre «hiene» ай făcut adevărate specule cu aceste 
liste de proscripţie, storcînd sume însemnate de bant de la сеї 
mal cu dare de mînă, ca să nu fie trecuţi pe listă. 

Şi, cînd te gindest! că toate aceste omoruri ай fost comise 
din ordinul şi си îngăduirea acelora cari prin vii graiă si în 
scris aü pregătit această răscoală şi cari cu o zi ma! 'nnainte 
strigaii în gura mare «cá vor zdrobi pe fofi aceia cari ar în- 
„drăzni să verse o picătură de singe feránesc», cînd te gîndești 
la toate acestea, ti se zguduie sufletul de cîtă perversitate e 
capabil politicianismul romănesc. 

lar poporul romănesc a fost silit să aducă o nouă jertfă din 
prea slăbitul зай singe pentru a îngrăşa pămîntul pe care 
copiil săi — printr'o ironie а sortif— mor de foame şi boală, 
iar străinii trăiesc în lux şi bielşug. 

Cel puţin, după această groază, veni-va si pentru el, care a 
cucerit Plevna şi à făurit coroana la a cárit strălucire se răs- 
faţă toţi gálágiogil, veni-va şi pentru el o zi maï bună, ort va 
ráminea. tot cu desnădejdea că strălucirea coroanei nu va 
„ajunge şi pănă la dinsul, ci numai strălucirea din focul ce i-a 
ars şi sărăcitul săii bordeiii ? 


IV. 


CAUSELE RĂSCOALELOR ŞI CAUSELE GENERALE. 
a) Organisaţia de Stat. 
Ce înşelătoare sînt aparențele, şi cît de scump sînt plătite 
“totdeauna! 
Acest adevăr mi se pare cá nicăiri nu s'a invederat mal lu- 
minos ca în organisafia Statului nostru. 
Poporul románesc, adus rápede, fără nicio pregătire, ba chiar 


fără nicio transigie, de la o viaţă de Stat asiatic la o viaţă 
„de Stat modern, n'a putut susţinea proba. 


www.dacoromanica.ro 


704 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Tinut sute de ani supt o stápinire împilătoare şi de rea cre» 
dintá, lipsit de cele mat elementare noţiuni de cultură, străiri 
cu totul de orice formă, de administraţie şi justiție omenească, 
umilit şi minţit de toată lumea, se pomeneşte dintr'o dată cu 
Parlament, Constituţie, libertate de vorbă, libertate de presă şi 
cellalt catalog întreg de libertăţi. s 

Organisatoriï acestui Stat găsiră toate aceste formalități gata, 
şi inundară cu ele teritoriul romănesc. 

Eï nu-şi deteră nici măcar osteneala să vadă dacă poporul 
romănesc putea să fie pus alături de poporul frances, engles 
ori belgian, cari aveai o civilisatie de sute de ani şi o orga: 
nisafie politică la care aü muncit sute de ani cu mart jertfe, şi 
care popoare mai fost nici sute de ani, dar nici Sute de zile, 
supt stăpînire străină. 

Şi astfel se introduce sistemul parlamentar. - 


La început se părea că va merge, căci represintanfil nație! 
aveati o hotáritoare precumpánire de bun simt şi bună credinţă. 

Dar iute {1 făcu loc palavra,şi în scurt timp ea devine stă- 
pînitoarea destinelor románestl. 

Puținele glasuri sincere sînt înnăbuşite din ce în ce mai mult 
de limbufia atot-puternică, şi astfel încetul cu încetul tînărul 
nostru parlamentarism ajunge, încă înnainte de maturitate, la 
rolul, de rumegător de frase goale si forme învechite şi ín 
situaţia. înjositoare de mamelucism. 

Represintanţii poporului suveran sînt furnisafi, din ce în ce 
mal mult, de pătura superpusă a oraşelor, formată, la rîndul еї, 
după cum se ştie, din aruncăturile Levantului muliicolor, ale 
căror interese nu coincideaü de loc cu ale poporaţiei băştinaşe, 

Din causa acestor elemente volatile lupta între partide de- 
vine foarte învierşunată, o luptă de distrugere, iar сеї mai 
mulți capi de partide nu cercetează din ce elemente li se 
compun aderenfil, ci caută numat numărul, 

Şi astfel, încetul cu încetul, corpurile legiuitoare se trans- 
formă în colectivităţi de afaceri, in care turma “cuvîntătoare să 
nu discute autoritatea şefului, iar şeful să li dea afaceri. 


Şi treburile încep cu o abundență şi сш o.iufealá înspăi+ 
minfátoare. 


(Va urmă.) ŞTEFAN BobIU. 


www.dacoromanica.ro 


LOCOT. N. VULOVICI: CĂTRE VETERANI 705 


CĂTRE VETERANI. 


—— 


Vedeţi, vedeţi voi steagul ferit, 
Pe care "n foc cumplit l-aţi dus 
Cind iresáltaü а voastre inim 
Şi [ти Ше stai, mindre sus? 
L-aţi salutat cu strigăt mare 
Cind falnic se zbătea în vint, 
Şi-aţi fost pornit peste hotare 
Să liberafi ogorul sfint! 


Cind bombe vijiiaii, prin aier 

Şi fulgere treceaü de foc, 

Voi năvăliaţi prin vijelie 

Cu-al {етй vultur la mijloc. — 
Sus fruntea, veterani, sus fruntea ! 
Priviţi la mindrul tricolor : 

Se zbate şi mai falnic astăzi 
Pe-un neatirnat, regesc ogor. 


Vedeţi, vedeţi voi: steagul (erii. 
Feciorii voştri-l duc pe drum ; 

El poartă "n cute vitejia : 

Se zbate falnic şi acum... 

El sa plecat spre fruntea voastră, 
In semn de cinste, de salut, 

Că'n ceasul cel de bătălie, 

Spre cel în pulbere căzut! 


Locor. N. VuLovici. 


www.dacoromanica.ro 


706 ` NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


NOTE DIN TULCEA. 


Plecăm din Galaţi la ceasurile opt, într'o dimineaţă nesigură, 
de primăvară. Cerul e pătat cu aburiri de nort, şi soarele strá- 
bate sfios prin perdeaua care cuprinde răsăritul. 

Pe cheiul de piatră al Dunării se plimbă nerăbdători cálí4 
torii: o trupă de artişti, ofiţeri, cocoane, domni îmănușaţi, сагі 
își fac vînt încoace şi încolo, domnişoare cu rochif lipite pe 
trup, şi lume de cealaltă, care nu se deosebeşte prin nimic. 

Prin mulțimea şlepurilor ancorate își face loc «Románescul», 
venind de la Brăila. Un moş bate în clopot la usa de aşteptare, 
Călătorii iutesc pasul, hamalit strigă, din puteri, făcînd să duruie 
roata táráboantelor : «vard-a-a, pardon, mă гор... !». Mi se atrage 
atenţia asupra faptului că n'am plumbuit cufărul. Pentru contro- 
lul vămii trebuie pusă pe încuietoare o sfoară cu plumb la 
capăt, fiindcă în Dobrogea е ca şi:cum at trece în ţară străină, 
Întreb funcţionarul de cost. 

— Un franc, domnule... cu totul, —adaogă el după o mică 
pausă. Cu totul, adecă timbrul 30 de bani, şi plusul—munca lut. 
Ce funcţionar ar înțelege altfel rostul slujbei în foasta {агй а 
bacşişurilor ? 

Altă bătaie în limba clopotului, şi vaporul şuieră aspru de 
plecare. Funiile de fier se desleagă grăbit, se ridică puntea, 
cocoanele încep să filfiie batiste, apa fierbe la helice, și un fum 
de vapori presati face unda să se înfioare. 


Defilăm pe lingă cheiul lung al Galaţilor, şi mar încolo vezi 
sălcii pănă la briü în apă. Valurile migcate se preling peste 
malul de pămînt, şi apa cucereşte tot mat "mult din întinderea 
uscatului. Pasări albe bat grăbit din aripi, ating fața rîului $ 
se pierd undeva, în depărtarea albastră. Pe o limbă de pămînt 
cail pasc colţul ierbii. La trecerea vaporului, ridică iute capetele, 
se uită sperioşi si ar zbughi-o pe cîmpie, dar sînt incunjurajt 
de valuri. Se multámesc doar să tropăie din picioare. 

Un om se dá în margenea punţii, potriveşte minile ca un 
trifter la gură, şi strigă tare spre zăvoiul de sálcil: 

— Mă, vedeţi de oi, că mine daii pe-acolo! 

Răspunsul celuilalt nu se aude, dar omul e mulfámit că şi-a 


www.dacoromanica.ro 


I. BOTENI: NOTE DIN TULCEA 707 


făcut datoria şi continuă s£ se uite în partea locului. Întru în 
vorbă cu el: 

— AI oï p'aci, pe semne. 

— Am, bată-le ! 

— Rogu-te, pămînt aveţi mult ? 

— Ar fi el ce-ar fi, răspunse omul, douăzeci de hectare, dar, 
cu balta asta, uite cá nu înţelegi mal nimic. 

— Vite de celelalte ar? 

— Am, acü.., am nifele. Opt vaci le am cu lapte. 

Dupá ráspuns am cáutat sá cunosc mal bine omul. Era de 
statură potrivită ; mustáfile groase, galbene, cádeaü in jos; un 
mintean de postav pe de-asupra; pantaloni largi, negri, víriti 
în cizme cu tocul înnalt, şi o căciulă pe cap. Cămaşa era des- 
cheiată, aga că se vedea pieptul gol, osos, bătut de агза. 

ÎL întreb iară : 

— Acuma merg! la Tulcea ?, 

— Pănă acolo, da. 

— Mai cumperi ceva.. 

— Aş nu! Am alte dasavetunt 

Si-1 prind cá má măsoară de sus pănă jos. Pe urmă se uită 
pe întinsul apei şi începe iar vorba. Se vede cá i-am inspirat 
încredere. 

— Се să am, domnule...? Uite ce am, că... să-ți spuiü şi 
d-tale acu. Pădurarii ăştia ar Statului se tin de capul nostru. 
M'aü dat în judecată pentru nişte tufe, că le-ar fi găsit tăiate. 
La Ocol li-a respins lor, dar şeful silvic nu s'a lăsat, şi... tronc, 
apel la Tribunal. Scap si d'acolo, nu e vorbă..., că, dacă nu má 
ştiii cu nimic..., да’... mal trepezi degeaba şi trebuie să pul 
avocat... d'al dne. 

Vaporul merge mai iute şi lasă o dungă, care se închide 
îndată, cum se astupă toate cărările vieţii, în trecut. Reni 
rămîn pe malul rusesc, şi casele aşezate la sînul dealului de 
pămînt galben, fac să ne gîndim la întinderea Imperiului mos- 
covit, la vasul acela de război <Potemchin», care ameninţa odată 
“Constanţa, la luptele din Manciuria şi la oamenii огорзій cu 
cămaşa várgatá peste pantalonii negri, cu bărbi blonde de 
mucenici, la сеї cari se lasă în bătaia vintului pe bărci uşoare 
4i muncesc din grei ogorul, tráindu-s! viața de azi pănă mine. 

Isaccea e pe malul romănesc dobrogean, şi vaporul se în- 


708 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


dreaptă spre ponton. În oprirea scurtă se schimbă corespon- 
denta şi cîteva vorbe. Nu se coboară maï nimeni, si cárutasiY 
aşteaptă lacomi, cu biciul pe umere. Dincolo,pe malul înnalt 
şi pietros, se vede orăşelul. Ce va fi fost pe-aici odinioară, tînd 
Ruşii treceai pe poduri de lemn şi Turcii se impotriviaü de din- 
colo? Chiar hogii cu cealmaua albă peste fes se miră parcă 
de atîta linişte stápinitoare. Dunărea, ca obosită de strinsura 
între maluri, dă drumul unui braţ, şi aici se desface Chila. 


Călătorim acum între uscat de-al nostru, şi, de pe punte, 
zăreşti departe în bătaia soarelui un deal, şi abia ţi se pare 
că distingi columna ridicată pe el: Monumentul. 

Ne apropiem de Tulcea. În partea stîngă s'aü zidit case de 
pámint, ale unui cátun din «Satul-noü». În partea cealaltă, două 
culmi de dealuri cu cunună de mori de vint pe de-asupra. 
Unele aripi se înviîrtesc iute, altele stati în loc şoldii, ca păsări 
enorme, încremenite din zbor. Luceşte fierul alb de la cîteva 
biserici, în puterea soarelui de la ziua jumătate. Casele sînt 
grămădite de sus pănă jos, mat mult la întîmplare. Totul apare ` 
într'o coloare rumenă, de amurg, de asfintit prelung de soare. 

Lumea iese pe punte, Sintal s'a potolit şi aduce adieri de 
saramură. 

Copii de Tatar cu fesuri vechi, cu dinţi albi, îmbrăcați în 
stofă multicoloră, se răped după geamantane. Alţii, se agaţă 
de trăsură, să se ducă pănă la otel. Ştii că şi acolo o să 
ať nevoie de serviciul lor. Cit despre portari gi chelnert la 
oteluri..., mai întăi că nu prea sînt sonerii. 

Trăsura merge iute, roţile ай cercuri de cauciuc, саії cu 
pielea lucie, şi la deal o fin pe trap silit, la îndemnul vizitiului, 
Rar oraş în ţară să aibă trăsuri mal luxoase. 


Fiindcă e Duminecă, ieşim :răpede pe stradă. Mese de ca- 
fenea ocupă mai tot trotuarul dintr'o parte a străzii, şi lustragif 
stai pe scaune joase, bat cu peria táribufa, pîndind ghetele 
nevácsuite. 

— Facem lustru, domn, giugiuc! 

Dacă văd cá omul trece, fac ultima încercare: 

— Ştergem numai prav, bre! 

E drept cá de fapt trebuie să te сий la fiecare jumătate 


www.dacoromanica.ro 


L BOTENI: NOTE DIN TULCEA 709 


de ceas, pentru că vintul e aproape statornic: cînd se virte- 
jeste în loc şi înnalță pulberea în suluri, cînd prinde cojile de 
sáminfá, care fac covor de serbătoare peste piatra cubică a 
străzii principale. 

În zile de-acestea, Lipovenii aü buzunarul plin de «semicichi» 
şi, agteptind să se mai recească ceaiul in păhare, sfarmá se- 
minfe, vorbind de pescuire, de ghioluri, de sărăcie..., în limba 
lor, care e şi dulce, dar prea face o milogeală continuă. 


Stăm la un păhar cu bere, la o masă în margenea trotuarului. 
A ostiat vintul. Ce bine! Ne-am mai scăpat de praf. Dar un 
Tatar, lusuf, se apropie cu taraba cea mică, şi-şi cîntă meseria : 

— Lustru, domn! Lustru... 

Cineva de la masa noastră întinde piciorul: 

— Hai, mă, să-ţi дай cinci parale, şterge-mă de praf. 

Puiul de Tatar începe cu amîndouă periile, pulberea groasă 
după ghete îşi iea vînt, se urcă pe la picioarele mesei, ni pă- 
trunde în nas. Berea parcă nu mai are niciun gust. 

— Е...! iar începu vintul, uite ce praf! 

— Nu, răspunde domnul, îmi face ăsta ghetele. 

—, Aşa da, ей credeam... 

— Hai, lusuf, ceabic, ceabîc ; iute, má, şi fugi! 


Ne îndreptăm spre Monument, singurul loc de plimbare. 
Trecem printr'o piatetá cu statuia lui Mircea-Vodă, cel саге а 
stăpînit de mult această ţară a lui Dobrotici. Tirziü.., tîrziu, 
dar tot e bine că ne-am învrednicit de vremurile lui. 

Mai la o parte e Palatul de justiţie, Tribunalul, cu Prefectura 
de-asupra, şi drept pe malul Dunării un mic petec de pămint, 
plantat de curînd, ocolit cu gard, căruia i s'a zis grădină pu- 

` blicá, adecă mai bine grădiniță publică, pentru că de la un 
capăt la altul poate să umble fără să ostenească şi un copil 
care învață să meargă. 

În acest mic cuprins se plimbă lumea în cerc, şi la inghe- 
suiala din serbători se pot auzi cam următoarele limbi: bul- 
păreşte, greceşte, rusește adevărat şi în varianta lipovenească, 
franţuzeşte, colorat cu întreruperi străine, turceste, evreieste, 
armeneste, nemțeşte..., romăneşte, cu o nuanță pronunţată de: 
«Ce vrai, mon Lieutenant 9». În şcoală se încurcă lucrurile mai 


www.dacoromanica.ro 


710 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


тай cu elevii străini : institutorul moldovean va spune într'un fel + 
cel venit din Muntenia, altfel, iar bietul copil de Bulgar, neştiind 
ce să aleagă între doni[d şi cofă, straie şi haine, va preferi limba 
părinţilor săi, chiar în curtea şcolii. 


Drumul la Monument e tăiat de curînd. Case lipovenestt aŭ 
trebuit să fie stricate, şi unele acum încep să se aşeze cu fața 
către noua stradă, bine pavată, ţinută curat şi cu trotuare” 
umbrite. 

Şoseaua de nisip şerpuieşte pe un colnic de piatră sură. În 
vîrf, columna, pe un soclu închis cu lanț. De, partea dreaptă 
un gornist stă gata să sune, cînd ar zări primejdia apropiindu-se 
din spre malul rusesc; de cealaltă, un vultur. Doi soldaţi fac 
de pază la o gheretă aşezată în coastă. Unul pare cam în 
vîrstă. Întru în vorbă cu el, şi aflu că e liberat de un an, dara 
avut zile de închisoare, şi la visa libretului a fost oprit, ca să-şi 
împlinească pedeapsa în gardă. Poate cá nu e tocmai! potrivit 
să întrerupi omul de la munca ogoarelor, chiar cînd e toiul 
lucrului la cîmp. Pedeapsa se putea face iarna..., dar avem 
atitea legi de făcut, circulări de trimes şi regulamente de pus 
mai răpede în aplicare, încît nu face să ne ocupăm de un 
lucru aşa de mărunt. 

— E..! un soldat care-şi face pedeapsa, după ce s'a liberat. 
Vara ori iarna, e tot aceia, — ar zice un conducător. Şi poate 
că n'ar avea dreptate. 


Acum гойт ochii peste orizontul albastru. Razele soarelui 
sfarmă în bucăți de oglindă fata apei, albia Dunării se pierde 
departe pe supt plete de sălcii. Cît poate străbate ochiul, din- 
colo, Ismailul arată case albe. Vapoarele alunecă alene pe 
undă, duc veşti în alte locuri, lăsînd o umbrire de fum. 

Ca o adiere se aude cîntînd cu glas: «Ti-am pierdut urma, 
dar cine ştie... ?», şi mă gîndesc la aierul iute, la mirosul florilor 
de prun, la poalele pădurilor înverzite, la culmile albastre de 
munţi ; departe mă poartă gîndul, iar tainica melodie a stepei 
se urcă domol şi predispune la visare. 


I. BOTENI. 


www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA: FETELE LUÍ CONU' ARGHIRE 711 


FETELE LUI CONU’ ARGHIRE. 
(R OMA N.) 





(Urmare. 


XV. 


De atuncea o urmăreşte într'una pe Vochita visita Ja Ev- 
ghenia. Se vede străbătind ograda pustie, intrind in odáita mică, 
joasă "n tavan, goală şi tristă. În fund, patul sărăcăcios, capul de 
ceară dintre perne. Şi ochii Evgheniei innotind in lacrămi, şi 
tremurata chemare: 

—. Petre, mamă.... 

Iar copilul ráminind neclintit, şi suflind răspicat printre bu- 
zele arse. 

Atuncea, răzvrătit, vijiie glasul mamei : 

— Nicio crutare! Nicio crutare! Lovirea de nenorociri una 
după alta, una după alta ma nemerit! Şi tot is pe picioare! 
Cum de nu m'a găsit pe mine moartea, în locul mamei mele? 
Si, cu slăbiciunea scăpătatului să-şi povestească vremurile :—a Vin 
ceva oimotie cu Agripina şi mamaia matale».—Se opreşte incur- 
cată, parcă sar teme să nu fi jicnit cumva cu vorbele astea. Si 
cum şi-ar cere iertare ! ° 

— Că doară n'am fost întotdeauna in starea asta. În Basarabia 
trei moşii am avut... Da’ am avut şi un lată risipitor, fie iertat! 

Vochiţa o iea cu binişorul, cum аг umbla pe lingă un rănit. 

— йй cine eşti şi cá neinrudim. Şi numai aşa am îndrăznit 
să vin cu ajutorul miei, şi să te rog saduci pe socoteala noastră 
doctor la copil. 

Chipul cel intunecat de nenorocită, prea nedreptátitá de vrăjmaşa 
goartă, se mal luminează puţin: Í 

— Dumnezeü să-ţi. răsplătească! Ce bine aduci cu mamaia 
matale! O tin minte, parcă ieri am văzut-o. Cind eram mică, 
má lua des la dumneaet. Eü eram o copilandră—iară dumneael 
«demoazelá» mare... Mă lua la dumneaelt, si toată ziulica má 
gătia cu cordele.. — Si, zicind, sármanul glas se stinge întrun 
sughit de plins: «De ce nu m'a strîns atuncea Dumnezeü | ?». 

Şi glasul acela, şi сеї doi ochi bolnavi de desamăgire, і s'aü 
inüpt în inimă Vochitel, са să i-o zvircoleascá nesuferit tocmai 

„În toiul petrecerilor, în clipa extasulu: înnaintea une! rochil nouă. 


www.dacoromanica.ro 


719 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


XVI. 


Duduca Agripina if găseşte bosumflaţi. 

— Nu sinteţi bucuroşi de oaspeţi ca mine? Ca tantica, stren- 
garule ? 

Atunci Conrad i se plinge: 

— Vochiţa asta, parcá-t de optzeci de arl, tantico. Ar vrea 
mereü să stea în casă! 

Vochita sare şi ea cu gura: 

— Aş vrea, dar nu staü! Cá nu-i cine să facă si pe placul 
miei ! 

Mătuşica se uită de la unul la altul. Un val de bucurie ЇЇ 
inundă inima, iY luminează obraji! тої şi puhabi, de femeie 
vristnică. Se arătă însă cit mal liniștită. 

— AI şi mata o leacá de răbăare, Conrad. Cum îi dinsa acuma, 
ЇЇ vine chiar greü să se gătească... Pe urmă nopţile de nesomn 
nu mal sint pentru dinsa, trebuie să-şi crute puterile pentru 
ziua ce apropie. 

Mat stă cit stă duduca, parc'ar sta pe spini, pănă-și iea inima 
n dinţi şi se scoală de plecare. 

Vochita, Conrad i se impotrivesc : 

— Abia at venit! 

— Altă dată stai maï mult. Maşteaptă Mater! 

— Moşu' cînd vine fără mata, zice: «M'asteaptá Agripina». 
Mata: «M'asteaptá Matel». Unul pe altul dat! vina! 

— Chiar aşa-l!, zice Conrad, aşezind pe umerele duducăi 
mantela. 

Гага mătuşa, de grabă се i-l, se necăjeşte să-şi рше ре mina 
dreaptă mánusa de pe mina stingă. Saltă bucuria in ea, şi 
abia maï are răbdare să nu alerge de-a binele, pănă acasă, să-l 
strige luf Matei: «l-am nemerit leacul Vochitel!». 

A văzut fata pilda vie а necumpătării, şi va fi priceput! 


-..Dará Conrad, nu pricepe. El nu pricepe seară moartă са de 
priveghiü ! 

Şi necontenit iese, or! pofteste lume. Таг Vochita, cu toată sar- 
cina înnaintată, se tine de el, că altfel stă prea tirziü Conrad, şi 
osteneala î-l îmbolnăveşte, de hu-! în stare, ре urmă, o zi întreagă 


www.dacoromanica.ro 


IRINÀ &. LECCA! FETELE LUÍ CONU’ ARGHIRE 713 


să se urneascá de pe canapea, de durere de cap, de amețeli si 
гай de la stomac. 

Întăia dată cînd l-a văzut astfel, a trimes după doctor. ра’ 
aga "n uşor i-a privit suferintele,—ba chiar, în glumă, îl indemnase 
cu potroc,--cá a jurat să nu-l mal cheme. Ci maï bine-l inso- 
teste pretutindeni. 


XVII. 


Vochita Be ridică a lene, din asternutul moale. Cască odată, 
îşi trece dosul palme! pe genele lungi, întinde mina spre snurul 
cu canaf de la căpătiiul patului, da' tot atuncea se stringe gră- 
madă gemind. O durere cumplită în tot trupul. Se sperie, ar 
vrea să cheme, ar vrea să se urnească, şi se teme. Întinde iarăşi 
binişor mina spre clopoțel, dar durerea ca prin minune dispare, 
şi ea se resgindeste. Nu, să nu cheme pe nimeni. Să mai stea 
aşa, şi să se gindească. 

Si dóuá cute máruntele răsar in.colturile guref. De cînd sint 
Ìn laşi, luni ай trecut la mijloc. Anul, aproape, si о clipă n'a 
mal avut a еї. Nici postul Crăciunului ori al Paştelti n'a fost ca 
mal 'nnainte. Si intlia dàtá a luat împărtăşania fără pătrun- 
derea de credință din ceilalţi ani. 

Are dreptate Epraxia, mătuşica, să strimbe din buze, cind e 
vorba de traiul ăsta din laşi! Prea s'aü lăsat în virtejul lumii. 
Începe во osteneascá necontenitul freamăt. Une ori, mai ales, 
cind Conrad pare a uita de dinsa, nedeslipit cum stă, cit tine 
sindrofia de la jocul de cărți, se simte aşa stingheră... 

Căutătura Vochitef rătăceşte întunecată prin odaia scumpă, 
ca un iatac de Domniţă. Gustul lui fusese! De la Paris ай adus 
perdelele de mătasă, portierele, pologul; de la Viena mobila de 
pret, de i sa dus pomina, şi сопи Arghire a bombănit furios: 

— Haide һаї!... Că nic! de comind n'are să-ţi lase d. inginer ! 

Îi cam place lui Conrad luxul si ifosul. Dar, de-l vine une 
ori ca un alean, ef, nu-i chiar din pricina asta. Alta e jalea as- 
cunsă adinc, adinc, — nimeni! să n'o zărească. Altfel şi-l făcuse 
visul ei de dragoste, zile întregi, în sfaturi lungi şi de aproape. 
Pretuirea singurătăţii, ca avarül comoara lui de aur. Asa credea 
să fiel 

Ргеа-ї place vuietul, luf Conrad, şi musafiri intr'una, şi mese 


www.dacoromanica.ro 


744 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


peste mese! I se pare cá virtejul acesta i-l rápeste еї, dragostei 
nemăsurate. S'ar zice că viaţa laolaltă i l-a schimbat cu totul. 
Unde-i nevoia aceia de împărtăşire sufletească din timpul lo- 
godne! ? 

Un gust nebun de plins o loveşte. Sint mai multe feluri de-a 
iubi, în aceiaşi dragoste ? 

În zbuciumul zgomotos, abia aü, din cind în cind, o vorbă 
două, să-şi mal spună... Ah! Venetia! Acolo, în adevăr, l-a simţit ` 
al ef — аі еї — си toată puterea iubirii fără umbră... Acuma, 
cu atita dor, nesat de petrecere, cîtă părticică din inima lui rámine 
pentru dinsa ? 

Şi bietif och! negri, grei de mihnire, rătăcesc prin odaie, se 
opresc la rochia de mătase albă, brodată cu spice de griü. Dacă 
sa simţit aşa de bine aseară, supt privirile de admirare... 

Dar durerea cumplită o stringe iară grămadă. Îşi muşcă bu- 
zele să nu tipe. Îşi face minile pumni, şi-l trece supt şele. O 
fi deochiat-o Florica Dan aseară. Numa! dinsa,—parcă s'o fulgere 
cu scinteierea luminelor, са -doï cărbuni aprinşi! Cum şedea 
picior peste picior si pufáia din ţigara suptire cit un fir de paiii! 
Şi, partă s'o vrăjească, o atintia intr'una. 





Usa se deschide incetisor, si Conrad intrá cu bágare de seamá, 
să n'o trezească. Vede că nu doarme, si, rizător, s'apropie, s'ageazá 
pe muchea patului, if trece mină pe după git, o atrage ma! lingă 
dinsul. 

— Duduia Vochita pofteşte cafeaua ? 

Dinsa, cu haz, са de о sotie: 

— De mar vedea Epraxia că beau cafeaua "n pat, «fără să 
mă spăl pe осћ», cum zice dinsa... 

— Doară n'o bei cu ochii. Am să sun во aducă, si pe urmă 
te imbraci frumos... Duduia Vochita n'a uitat că azi e сеаій, la пої... 

Ah! asta-i adusese, nu dorul de dinsa! 

Şi răul cela, ascuns cit maï adinc în inimă, o săgetează din noi. 

Se desface din strinsoare şi, cu glas schimbat, zice: 

— Du-te! să mă scol! 

— Ce-i asta ? Şi atita nedumerire-i în ochii lu! albaştri... 

Ea tace, cu buzele strînse, cu fălcile încleştate. Cite-odată cli- 
peşte, să 'mpingă innapol lacrămile ce vor să dea năvală. 


www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 715 
сооз е ан СЬ 7-4 n 3 U U U US 


Conrad se ingrijeste: Ce are? Ce-i supärarea asta pe Vochita 
lui senină ca o zi de primăvară ? 

Tot mal de aproape o tine. Si atita grijă caldá-1 în glasul lui 
rugător... 

Dar Vochita tace. Se teme să i se spovedeascá, se teme cá 

"nu-i va fi înţeleasă iubirea el adincá si neliniştea ce poate iz- 
vori dintr'insa. 

Un junghiü in sele îi taie suflarea. Aproape liniştită, cade pe 
bratul lut. : 

Conrad, nebun de spaimă, strigă după ajutor, o chiamă cu 
vorbe duioase, o aşează pe perne, şi tremură de-i joacă toată 
carnea de pe oase. 

Intro clipă e lingă pat dud-ea Agripina, moasá si doctor. 

Durerile se inteteso, şi sfisiitoarele gemete; o clipă de răgaz, 
în care Vochita îşi găseşte fărimă de putere în ochi! lut albaştri, 
plini de spaimă şi milă. 


Veni copilul. Un băiețel de-o palmă, vinát Ја trup, cu ochii 
închişi, cu fata cit pumnul şi cu scincetul slab ca mieunatul de 
mitisor zugrumat. 

Conrad se uită cu indoială şi milă, Ja minusitele, piciorusele 
slabe, cu pielea creatá. Pentru nimic in lume war fi cutezat 
să-l iea neinfásat in braţe, de teamă să nu-i fringá osişoarele 
crude. 

Vochita însă—fudulă,—iîl arată cucoanelor venite cu rodiy, si ele 
zimbesc, de curtenie doară, arătării de om, mică şi urâtă. 

Conv’ Arghire sa încrucit: 

— Pune-l un benghiu în frunte, soro, că-l poate deochia, de 
slutişor ce-l! 

Atuncea Epraxia îi dă sfat Vochiţei cum să-l scalde numai 
în zamă de scuturătură de fin, amestecată cu un păhar de 
lapte de capră, — şi dacă n'a! să mă pomeneşti, puicá ! 

— Da, da, mormăie conu' Arghire. Apoi, de-i mat adăoga şi 
un páhar de singe de nouă frați şi măduvă de şarpe legesc to- 
pită "n hirb căzut din lună, atuncea leacu-i gata! 


Vochita însă face cum i-a zis maica, şi copilul pe zi ce merge 


ge îndreaptă. 
Toată liniştea еї, de viaţa asta șubredă atirnă. Orice îmbul- 


www.dacoromanica.ro 








716 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 
w — 


zeală ma! ceva, orice tăcere maï prelungá, o umple de grijă, 
de spaimă. | 

Îl tine în braţe ziulica "ntreagá, рїпйїпйи-Ї mişcările, înce- 
putul de scincet. 

Ochii тагї, cenusif, din pleoapele largi, gropita in obrăjorul 
puhab, sint toată fericirea mamei. Nimic nu maï vede, în afară 
de copil... Şi viaţa el, din viaţa mică se strecoară,—de nici nu bagă 
de seamă nopţile singuratece şi întorsul de multe ori în ziuă al 
lui Conrad. 

(Va urmă,) IRINA G. LECCA. 


NOAPTE. 





Сіпій duios fluieru "n vale, 
Cuprins de farmec răsună сойти; 
S'opreşte luna din a sa cale, 

În bietul suflet s'aprinde dorul. : 


Pe faţa de argint a apă 
Flori de salcim scutură vintul, 
Incel se lasă liniştea nopţii ; 
In depărtare s'avintă gindul. 


Mai trist, în vale, fluierul cîntă, 
Luna coboară spre asfintit, 

Cu dor în urmă-i ea de mat catá, 
Precum un suflet visu-ă iubit. 


Să doarmă vintul, în crengi s'ascunde, 
Somnul stăpin e peste toate, 

În codri luna nu mai pătrunde, 

Să doarmă dorul în veci nu poate! 


MARIA MAVRODIN. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 717 





MIHAIL GASPAR 
—Ó———Ó€ Ó—— 


DIN VREMURI DE MĂRIRE 


— ROMAN ISTORIC — 
(Urmare.) 


— 


УП. 


Să lăsăm acum în pace ре un timp cunoştinţele noastre de 
pănă acum. Sisá ne întoarcem spre Suceava domnească, unde, 
în timpul cînd se petrec cele de mat sus, sta neturburat pe 
tronul măreț de stejar cel mai strălucit Domn al Moldovei: 
Ştefan-cel-Mare şi Bun. 

Peste orizontul neamurilor domniă linişte adincá. Zăngănitul 
de arme contenise, şi aburii de singe nu mai fumegaü pe 
cimpt în dimineft friguroase. Era anul Domnului 1462. Osmanul, 
Mohammed al II-lea, stătea la pindá în dosul Balcanilor, le- 
gindu-sf rănile primite de la Vlad Ţepeş în pădurile Teleorma- 
nului; Corvinul Ungariei avea si dinsul nevoile luf cu 
«micii regi» ungurești. Polonit erai din cale afară de îndestuliţi 
cu Stefan, care li se închinase la 2 Магі 1462, iar Tatarii nu 

-uitaserá încă pe pristăvitul Vodă Bogdan şi înfringerea suferită 
la Nistru. Si astfel Moldova mult cercatá pea în stîrşit rásufla 
in ticná. 

Supt mîna de fier a tinărului Voevod, boierii încăpăţinaţi 
îşi plecaseră frunfile; în locul urii, crescuse iubirea fráfeascá. 

Niciodată Suceava n'a ajuns să vadă atitea pietre scumpe 
adunate intr'un mánunchiü, ca supt Domnia lut Ştefan. 

Încunjurat de un Sfat domnesc din care fáceaü parte bărbaţi 
ca: Manuil, fostul pîrcălab de Hotin, Vlaicu, unchiul dinsului, 
Vornicii: Goian şi Toma Cinde, Micu Craiul, Hodco Stibor, 
Lazea Piticul, Hodcu al Creţului, Isaia, pîrcălabul de la Neamţ, 
Petrică al lui Iachim, Slávincá, Cosmita, Spătariul Albu şi Saciz, 
Toader Păharnicul, Zbiarea Stolnicul, Iuga Vistierul, Crasnig 
Postelnicul, Dobrul Logofătul şi alții mulţi cari ni vor veni 
înnainte, tot atiţia eroi şi bărbaţi ра}, cu cari împreună fesea 
Voevodul, în pinza zilelor grele, mărirea viitoare a Moldovei 1. 





1 Iorga, L c. p. 71. 


www.dacoromanica.ro 


718 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


lar, afară, in şesurile binecuvintate şi prin codrii сеї ce vor- 
besc de lupte trecute ţeranul, zidul de apărare, visa şi dinsul 
liniştit, în căsuţa lui umilită, de un timp fericit şi paşnic, de 
întărire pentru țară si pentru popor. 

Linişte era deci pretutindeni. Ştefan putea să dureze în ticnă 
planurile lui márete pentru viitor, pe care poate nici dinsul 
nu l-a visat atît de strălucit cum în adevăr a fost. 

Numai cetăţile de la Mare, moştenirea din bătrîni, Chilia şi 
Cetatea-Albă, саге închideaă drumul bogățiilor pentru Moldova, 
nu-l lásaü in pace. Acest: două mărgăritare дога să le mat 
adauge la coroana Moldovei. 

Şi încă una! Її trebuia soţie, care să împartă cu dinsul bu- 
curia biruinfelor, şi care să-i mingiie sufletul viteaz cu cuvinte 
blînde, in vremile de infringere, — după cum soarta i le va 
aduce în cale. Егай, nu-i vorbă, şi în Moldova fete de neam 
ales şi înzestrate ca oricare Domnifá din {еге străine, dar 
dînsul căuta şi altceva, căuta ajutor şi sprijin cînd soarta l-ar 
sili să se coboare din Scaun. Astfel, îi căzu privirea spre Ev- 
dochia din Chiev, soră cu Simion Olelco, vestitul cneaz ru-. 
tean şi spaima Tatarilor din Crâm. 

Incă în anul 1461, prin Dechemvre, trimese pe bătrînul Toma 
Cindea şi pe diacul Botez cu carte domnească la Chiev, in care 
îşi arăta dorința de a intra in neamul viteazului Olelco. 

Vestea pătrugăe innaintea petitorilor, şi Ruteanul primi cu 
bucurie de ginere pe vulturul Moldovei. Atunci Cindea scoase 
două inele de aur şi, după datina vremilor, se logodi, în nu- 
mele Domnului зай, cu Evdochia. 

Şi la Chiev şi la Suceava se serbători cu multă pompă acest 
fapt însemnat. Nunta se hotărî în Iulie 1463, cînd trebuia să 
vină mireasa la Suceava. 

* i * 

Era in toamnă, cel mai urit timp în terile romăneşti. 
Boierii егай mai toţi mutaţi de la ţară la Suceava, iar tîrgul, 
căruia numai Curtea domnească şi boierimea îi daŭ viață, ră- 
suna de zgomot. Fiecare curte părea ocetátuie, cu sumedenia 
de агра{ї, de slujitori, copii de grajd si de casă, toţi imbrá- 
cati în veșmintele lor strălucitoare. 

În jurul fîntîni celei mari, ce se afla innaintea Curţii dom- 
nești, dimineaţa şi seara părea că a poposit o oaste întreagă, 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 719 


Argatii de grajd aduceaü armăsarii — vestiți! armăsari mol- 
doveneşti — la adăpate, strigind şi chiuind, pe cînd, în apro- 
pierea havuzului, slujnicele primiaü cu potop de apă pe ar- 
caşii de la Curte, cari se încercat să se apropie de dinsele cu 
gîndul să le stropeascá. Zgomotul acesta vesel se întindea pănă 
în noapte, chiar si după ce suna cornul strájii de la poarta 
cetăţii, Ча al cărui sunet, afară de ostaşi, toate sufletele aveai 
să se retragă în locuinţa lor. 

În Curtea domnească, viaţa nu era mal puţin zgomotoasă. 

Prin gangurile lungi, pardosite cu lespezi mari de piatră — 
încă de pe timpul lui Alexandru-cel-Bun, — răsuna risul voios 
al copiilor de casă, boierinaşi tineri, cari își cáutaü la Curte 
calea spre mărire, şi cîte odată vre-o înjurătură înfundată a 
cutáruf arcaş паса}. Odăile mari şi tácute, pe păreţii cărora 
păianjenii 151 întindea pinza lor măiestrită, stai adormite în 
tăcere, visind îngrozite de întîmplările ce le-ai văzut şi aş- 
teptînd cu dor ca să li deschidă cineva uşa. 

Vodă locuieşte sus, in odăile din față, unde a locuit şi 
tatăl вай în timpul Domniet. Acolo a tras de la început, ca 
şi cum duhul războinic al aceluia ar fi locuit şi acum în acele 
odăi, şoptindu-i poate, în nopţi tácute, de viitorul măreț al 
ţerii, de faptele de vitejie care ай scos în lume vestea neamu- 
lui sáü. . 

Celelalte chilii erai toate goale, aşteptînd stăpîna ; numai 
două de lîngă poartă erati întocmite ca locuințe: una pentru 
copiil de casă şi alta pentru arcaşii de strajă. 

Prin aceste odăi liniştite, cu odihna lor tainică, se vorbia 
că se aud suspine înfundate, liniştea răscolită a cine ştie cărui 
Domn bátrin. , 

Căci taine destule aŭ văzut păreţii innegritf de fum, stropiti 
în multe locuri cu sînge de boieri. Sus, într'una din odăi, proptit 
în coate, cu ochii pierduţi în zare, gînditor, sta tînărul Voevod. 
Fruntea lui frumoasă, senină ca serile de vară, frămînta poate 
in lăuntrul ei cine ştie cîte gîndiri. Peste buzele-i suptiri şi 
roşii, trece grăbit cîte-un zîmbet ca şi cum el ar urmări în fugă 
nebunatecă mersul gîndurilor de mai înnainte. 

Se ridică încet din scaunul cel mare de stejar, în care-i 
place atit de mult să şadă, visind de lupte cigtigate şi de 
duşmani zdrobiţi şi măsurînd, cu paşi mari, odaia, în lung şi lat, ` 


www.dacoromanica.ro 


790 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








Pieile de urşi, asternute pe jos, îi înfundă sunetul paşilor; 
peste dinsele Voevodul frumos pare a pluti ca în văzduh. 

Prin fereastă, răsună risul voios al arcaşilor de strajă, ames- 
tecat cîte-odată cu cîte un țipăt ascuţit de femeie. 

Voevodul increteste din sprîncene, şi se apropie de fereastă. 


Afară se lăsa amurgul serii de toamnă, sur, buratec, urit şi 
rece. În jurul fintinii se vedeaü alergînd fiinţe care prin ne- 
gură păreau tot atîtea fantasme. 

Vodă privia distras la icoana ce avea înnaintea lut. De-odatá 
tresări ! Un sunet ascuţit de goarnă brăzdă, fulgerind, tăcerea 
sură a serii. 

..O goarná!?, murmurâ dinsul, scrutind cu ochii luy de 
vultur aierul buratec. Vázind însă că nu poate străbate cu 
privirea, ridicâ, nepăsător, din umeri. 

..Cine ştie, va fi vre-un stob... de prin judeţe... vre-un pir- 
călab... vedem nof mart tirziü! Şi, zicînd acestea, Vodă porni iarăşi 
spre scaun, urmînd din noii visurile lui de mărire. 

Deocamdată, ochit lu! se opriră pe perdeaua de catifea roşie, 
cu ciucuri mari de aur, care tinea locul uşii. 

I se păru că perdeaua se mişcă încet. 

Ingrozit de sfîrşitul fericitului sáü tată, Ştefan, pururea cu 
frica omorului în suflet, luă de pe părete o sabie dreaptă, un 
dar de la Genovesif din Caffa, strigind : Cine-i ? 

Un ris infundat răsunâ din dosul perdelii, la auzul căruia 
peste obrajii luf Stefan trecu o rogatá ca de ruşine. El aşeză 
grăbit, la loc, oţelul italian, şi bátu in palme: 

— Vino! Luca, vino! 

Perdeaua se trase in lături, lăsînd in líuntru o ființă de tot 
ciudată. Un pitic ca de trei picioare, ghebos, eu fata ciupitá 
са de vărsat, cu nasul turtit, eu gura lată, lipsită de mustăţi 
şi de barbă, cu dor ochi тагї verzi, dintre cari cel stîng pîndia 
în lături, iar cel drept căuta sprijin supt rădăcina nasului turtit, 
— 11 făcu intrarea în odaie. 

Era hid din eale afară acest monstru, pe care dumnezeirea 
părea că l-a făcut într'un ceas de ironie spre batjocura ome- 
niril. Si cu toate acestea, vederea luf nu stîrnia compátimire 
în om, ci, tocfnal din potrivă, risul. 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 794 


Fiinţa aceasta curioasă era nebunul de Curte al lui Ştefan ! 
şi se numia Luca Butoară. Numele lui va fi fost un altul, dar, 
cînd l-a primit Stefan — înnainte cu tref ani — de la Leah °, 
în clipa cînd l-a văzut Răzvan arcaşul, bătrînul care era іостаї 
de strajă, l-a podidit rîsul şi strigâ: Маа! aista-i Luca Butoará ! 
Atîta а fost destul ca să-l rămiie astfel numele. 

Dar să-l privim mal de aproape. 


Purta o haină roşie de croială apuseană, împodobită cu mici 
clopoței de aramă; în cap о ciapsă ascuţită, ca gnomil bas- 
melor nemţeşti, iar în picioare călțuni de piele galbenă, lungi 
şi ţuguiaţi la virf. Peste mijloc îl tinea o curea împodobită cu 
crestături măiestrite, de care atîrna, într'o teacă de corn, un 
junghiii strimb turcesc, cu minerul bătut în dungi de argint. 
Peste umărul drept purta atîrnat un băț de os alb, de vîrful 
cátuia era legată, cu mat de broască răsucit, o băşică de porc, 
umflatá. 

Stefan privia, zimbind, la pocitura care înnainta spre dînsul. 
Îl luase în drag, si nu putea fără de dinsul. La Sfat, la vină- 
toare, în tot locul, Luca trebuia să fie in apropierea Domnului. 
Mintea genială a Voevoduluf pátrunsese prin masca uritá a 
piticului, in dosul căreia descoperise un spirit fin ca táisul unul 
oţel de Damasc şi o inimă de aur; toate aceste calități stai 
ascunse în instinctul piticului. Si, cum a luat acestea în seamă, 
"Voevodul nu l-a mat lăsat de lîngă dinsul; ela ştiut pentru ce. 

Afară de Vodă, toată lumea.-l tinea de nebun, căci, începînd 
de la cel din urmă argat de grajd, toţi îl batjocuriaii cum nu 
ве ma! putea altfel. 

Ștefan îl privi aşa dar zimbind. 

Luca zimbi şi el, dar într'un chip fioros. Cum ajunse lîngă 
gcaunul Voevodului, se aşeză lingă dinsul, pe pielea de urs, 
își aduse picioarele sus, le cuprinse cu braţele, își propti băr- 





1 Datina de a ţinea nebuni de Curte s'a obişnuit atit in Orient, cit şi în 
Apus. Romiînil ай avut ocasia de a cunoaște această datină la Poloni şi Un- 
guri, dar n'aü împrumutat-o nicidecum, afară de Domnit cari primiaü astfel de 
fiinţe in дар de la Regil învecinaţi. Singur Ioan Eraclid Despotul, avea unul, 
un Ungur, adus de prin lume. 

3 Casimir, regele Poloniei, 


www.dacoromanica.ro 


722 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


bia pe dinsele şi pironi ochii în faţa lui Stefan. Voevodul pe 
semne ştia ce vrea să zică privirea piticuluf, căct îl întrebă: 

— Vre-a noutate, Luca ? 

Piticul nu răspunse, ci-l întrebă: 

— Măria Ta, ce crezi, pot învia morţii ?... 

Ştefan îl privi mirat. 

— Ce mai întrebi, Luca ? Tu. ştii doar, ca şi mine; că morții . 
nu învie! 

— Hm! — zise Luca —, eŭ mai că sînt aplecat să cred cá 
'invie.., de cumva nu m'aü înşelat ochii... Dar e cu neputinţă... 

Zicînd acestea, el părea gînditor. 

Stefan nu-şi mai lua ochii de la dînsul. Aga de neliniștit 
nu-l mai văzuse, şi nu se putu stápini să nu-l întrebe: 

— De cine vorbeşti tu, Luca? Ai descoperit din пой vre-o 
taină ? 

— О, nu aici! — răspunse piticul grăbit. Aceia ce am desco- 
perit astăzi, se întinde departe, în trecut... Priveşte Măria Та! 
— arátind o cicatrice roşie ce se întindea de-a lungul obrazu- 
lui —, această amintire mă leagă de acel trecut... 

Ochii luf mari se umplură de lacrămi, iar mîna-i tremura 
de pornirea sufletului. Stefan privi cu milă la аро. şi cercá 
să-l mîngîie, zicînd ; 

— Lasă, Luca, trecutul, uită-l, nu te mar йаша veză, şi 
pe mine ce amintiri mă leagă de dinsul, și eü cerc să uit... 

Domnul increti fruntea, iar ochii lui căutaŭ, pierduţi, vre-un 
punct de aşezare. 

— Cerci să uiţi, stápine, şi e în zădar, căci nu poţi: aga e 
omul! Numai o singură cale este care poate alina, întru cîtva, 
durerea..., şi această cale este ; răzbunarea | Oh ! cu gîndul acesta 
mă culcam de atunci încoace şi tot cu dinsul má sculam ; dar 
azi, stápine!.. pare cá s'a îndurat Cerul spre mine... El mi-a 
trimes în cale pe acela pe care-l aşteptam... 

— Aşa ?—zise Voevodul dominindu-se — acum pricep «în- 
vierea morţilor», Luca! Azi ai întîlnit pe cel ce ţi-a însemnat 
faţa ? 

Ochii lui Luca fulgeraü monstruos în orbitele lor, în vreme 
ce gura-i rămăsese deschisă, privind în faţa stăpinului вай. 

Ştefan voiă tocmai să întrebe ceva, dar peste faţa lui trecu 
de-odată o umbră de durere. El. duse mîna la picior, zicînd: 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 793 


— Răscoleşte jarul din cămin, Luca, şi maf aruncă vre-un 
lemn într'însul, căci mă doare rana cumplit! 

— O, stápine! — zise piticul, sculindu-se — va trece multă 
apă ре Siretii pănă se va vindeca rana aceia! Am spus-o 
ей atunci, dar vorba căluia de cîrpeşte oamenil» e preţuită 
mal pre. sus înnaintea Măriei Tale decît vorba unul biet nebun 
ca mine! 

— Taci, Luca! să nu te audă «pan Orawecz», că eşti pier- 
dut! ЇН mestecă ceva, şi te pomeneşti că faci glume muceni- 
cilor colo sus, — zise Voevodul rizind şi arătînd spre Cer. 

— Mie să-mi mestece ceva ? Mie, Măria Ta ? Mal bine mor 
decît să primesc ceva din mina lui. Şi Măria Ta îţi dat pi- 
ciorul în grija lui, fiindcă Leşii сеї cu creierul mic îl numesc 
«doftor» şi cred că vindecă boale?! Aici, la noi, oricare babă 
te-ar fi pus în picioare de mult. Măria Ta eşti prea bun... Bufte..., 
Bufte e omul care are ac pentru pielea 10ї! —, zise piticul ne- 
cájit. 

Vodă Stefan rîdea din inimă. 

Cu cel 24 de ant ar lui, ce putea face alt ceva? Şi Luca era 
atit de sod în minie, încît era cu neputinţă să nu rîdă vázindu-l. 
Si, mal virtos, Vodă ştia cá cei doi oameni se duşmănesc de 
moarte. Încă tot rizind de dinsul, întrebă pe pitic: 

— Ce amintişi de Bufte, Luca? A păţit ceva cu «panul» ? 
Doar n'a căzut în betejeală ? 

— Nu, Măria Ta, cu totul alt ceva! 

Alaltăieri, Barbu Păharnicul a poftit pe Bufte, după strajă, 
la cîteva chiupuri de vin. Măria Ta ştii foarte bine că, atunci 
£ind e vorba de vin, Vornicul Sandu Bufte, sai, maï bine Sandu 
Bute, nu se dă îndărăpt. Aşa dar, în noaptea aceia, din chiu- 
puri зай tăcut de bună seamă vedre şi din vedre vre-un «bu- 
тій» mal mic. Ce-a făcut, a răcit, orf ce are, destul că ieri 
Vornicul s'a pomenit cu dureri grozave de măsele. O zi şi o 





1 Rana de la picior a primit-o Ştefan în anul 1462, cind, folosindu-se de 
prilejul că Vlad Tepes era ocupat cu 'Turcii, a căutat să răpească acestuia 
cetatea Chiliel, in care, de altfel, era pază ungurească. Ocuparea cetăţii n'a 
urmat, iar Ștefan a primit o rană la glesná, care nu s'a mal vindecat páná 
la moarte. Nol amintim aceasta numai im fugă, pentru cá e o pagină neagră 
în istoria de aur a lui Stefan. Întreaga noastră istorisire se petrece după acest 
„eveniment. 


www.dacoromanica.ro 


794 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


noapte n'a cutezat nimeni să între la dinsul: era ca turbat de 
dureri. Obrazul lui Răzvan arcaşul e mărturie vie! Azi de di~ 
mineafá s'a hotărît să încerce puterea luf «pan Orawecz». S'a 

imbrácat ca de rázboiü, a Idat ghioaga lui năprasnică în mînă 
şi a intrat la «pan». Leahul, văzînd pe Vornic întrînd astfel la 
dînsul, cu ochii roşii de nedormire, se făcu alb ca «flástronul» 
ce-l pune la piciorul Măriei Tale. Fără multă vorbă, Vornicul 
începu să tune cu voacea lui răguşită, însă bietul Leah, în- 
cremenit de frică, n'a înţeles nimic, decît numai cînd Bufte 
îşi deschise gura şi arătă cu degetul înlăuntru ; atunci pricepu 
dînsul cam despre ce poate fi vorba. Pofti deci pe Vornic să 
şadă, puse ochelarii pe nas și se pregăti să iea la cercetare mă- 
selele lui. Se vede că n'a fost prea încîntat de ceia ce a văzut, 
căci dete ginditor din cap. Vornicul. întrebă: ce e? Doftorul 
Й făcu semn cu mîna ca şi cum ar trage ceva, zicînd: 

— Trebuie scos afară... esti tot ráü! 

Bufte parcă se făcu stană de piatră, dar zise nedumerit: 

— Cum, vrei să-mi scoţi falca, mie? tu? — fácindu-se a 
căuta ghioaga cu mina. : 

— А! nu falca, nu, jupan Vornic, numai măseaua trage 
afară —, se grăbi a-l linişti Polonul. 

Bufte tot credea că Leahul își bate joc de dînsul. În zise 
deci, ameninţînd : 

— Pane! de Sandu Buftea n'a rîs încă nimeni; de cumva 
al tu voie s'o încerci, atunci pregăteşte-te, de loc, şi de moarte! 

— Al пи — nu glumă, așa invofat ей la Chiev, îngînâ dof- 
torul mai mult mort decît viu. 

— Bine, bine, ей nu caut ce-ai învăţat ; tu al să-mi gonesti 
durerea din gură, cum ştii..., dar, de te prinzi şi nu o scoţi la 
cale, atuncea mori! — zise Vornicul hotărît. 

Zicînd acestea, se aşeză în scaun şi deschise gura. Meşterul 
scoase nişte cleşte dintr'o cutie de catifea, le vîrî în gura Vor- 
nicului, şi opinti... Al nostru scoase un urlet grozav, apol sări 
ca nebun din scaun, se invírti într'un picior şi se plecă după 
ghioagă. 

— Te ucid! te mănînc!! te fac tocanál!! te minjesc de 
pereţi!!! Unde-i? Unde-i? — Asa striga bietul Buftea, muncit 
de cele ma! crîncene dureri. 

ДІ cu lipitorile nu ştia ce să facă, stătea ca irásnit ; dar, vá- 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 725 


тіпа cá Vornicul apucă ghioaga, se hotărî repede si tisni, са 
fulgerul, pe uşă afară. Vornicul după el! Şi se începu o goană, 
cum n'a mal văzut Moldova. Înnainte fugia, mîncînd pămîntul, 
«dommw doftor», cu caftanul în vînt, iar după el Buftea, cu 
ochii ieşiţi din orbite, urlînd ca în vreme de năvală şi invir- 
tind nebun ghioaga lui năpraznică. Se luară Curtea 'ntreagă 
după diînşii. Copiii de casă şi arcaşii se tineaü de Vornic, 
rizind şi îndemnîndu-l la -fugă, pe cînd copiii de grajd se de- 
deaü de-a dura, chiuind, cît îi lua gura, şi aruncînd cu că- 
ciula după Polon. 

A ţinut goana pănă ce Buftea n'a maï putut fugi. Polonul, 
cine ştie, poate fuge şi acum, căci de azi dimineaţă nu l-a mat 
văzut nimenea. Da, da, Măria Ta, aşa ceva n'a mal văzut 
Moldova ! 

Vodă se ţinea de scaun şi ridea. Ochii lui cari, altă dată, 
ráspindeaü fulgere, erai acum scăldaţi în lacrimi, izvoríte din 
hohotul de ris. 

— Ol Luco, Luco, zise dinsul rizind, în adevăr azi fi-al 
plătit mincarea ! 

Rápede însă, pe cum venise, rísul si trásurile voioase dispá- 
ruserí de pe faţa luf. Pe frumoasa-i frunte se agezá din пой 
norul gindurilor domnestt. Puse piticului întrebarea : 

— Mal adineori ce voial cu... răzbunarea ? 

— Măria Ta!, îngînă acesta... 

Înnainte de-a putea să urmeze însă, perdeaua de la uşă se 
“trase în lături, şi în odaie intrâ un arcaș tînăr. 

Domnul încreţi din ѕргіпсепе, gi rămase în aşteptare. 

Arcaşul se opri, ca pironit în pămînt, spuindu-şi solia: 

— Măria Ta! Nicolae Brateș... Comisul se roagă să aibă 
întrare. i 

— Să vină! zise Domnul, iar arcasul dispäru, fără zgomot, 
în umbra chiliei învecinate. 


VIII. 


Se auziră paşi uşori şi zuruit înnecat de pinteni. La auzul 
lor, Luca se cîrtogi lîngă scaunul domnesc, făcu o faţă cara- 
ghioasă, luă de pe umăr básica şi începu să lovească cu dinsa 
vîrful călţunilor ascuţiţi. 


www.dacoromanica.ro 


726 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Şi din пой se trase perdeaua, lăsînd să apară mîndra figură- 
a lui Brateş. 

Înnainte de-a intra, el își pleacă fruntea şi se lasă într'un 
genunche. 

Tînărul Domn, fără a se gîndi la rana de la picior, aleargă 
spre dínsul, îl cuprinde în braţe, zicîndu-i: 

— Ridică-te, Nicolae. Tie, numai фе nu ţi-e iertat să indor 
genunchii înnaintea mea... Las” să-i plece alții, dar acela care 
mi-a scăpat viața, şi care azi fine locul iubitului mieü tată —, 
acela să n'o facă! 

În ochii tuturora eŭ sînt Ştefan, Domnul ferit; în ochii tăi 
însă, Nicolae, vrea să rămîn copilul căruia tu i-ai scăpat viaţa! 

Zicind acestea, Ştefan îl apucâ de mînă şi-l ridicâ în sus. Faţa: 
deschisă a boierului strălucia de bucurie, cînd se aşeză în 
scaunul ce era în fata celui domnesc. Cum dete însă cu ochii 
de nebunul grămădit lingă jetul Voevodului, peste fața lui 
senină trecu un fulger de scîrbă. 

Luca, ai cărui ochi eraü ca ai şoimului de ageri, observă 
privirea boierului, se strimbà către dînsul, şi zise, rînjind: 

— Hi! hi! hi! Nicoliţă Brateş! parcă eşti la cununie!!! dar 
la spate!!! hai! Һаї!, aşa-i că învie morţii? hi! hi! hi! 

Boierul, mindru ca toţi boierif moldoveni de pe acele premi 
de mărire, îl privi lung, арої îi dete o lovitură cu piciorul, 
nemerindu-l tocmai între coaste. N 

Vodă increfi fruntea şi întoarse privirea spre fereastră, iar 
bietul Luca gemu odată din greü, şi, tiindu-se cu mîna de 
locul unde-l lovi boierul, se trase pănă lîngă cămin. De-aici 
aruncá pe furis priviri de ură spre Brateş. 

Acesta însă nu-l mai luă în seamă. El apucâ mîna Voivo- 
dului, zicînd : 

— Măria Ta! maï chemat şi, iată, am venit! La Sipote în 
tabără a rămas numai Gangur, cu douăzeci de călăreți de pază. 

Ştefan strînse călduros mîna credinciosului 5ай boier : 

— Totdeauna aşa te-am ştiut, Nicolae! De-ar fi toţi ca tine, 
ce ar fi Moldova ? Dar să lăsăm acestea, adause el gînditor. 
Mine, în Diyan, şi aşa va trebui să vorbim despre dinsele. 

Bine c'ai venit! Сіпа est] tu lîngă mine, atunci toate-mi 
par mai uşoare. Nicolae! tu nici nu ştii ce înseamnă pentru 


www.dacoromanica.ro 


MIHATL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 721 


mn Domn să aibă un om ca tine! Si mai vîrtos pentru un 
Domn în Moldova! 

Stefan se pierdu iarăși în gîndiri. Brateş se gîndia şi dinsul 
la cine ştie ce. Apol, cuprins de şivoiul gîndurilor, Stefan 
&dause : 

— Mulţi mă duşmănesc pe mine gi {ага mea săracă, şi în 
lăuntru şi din afară, Nicolae! Dar, pe umbra viteazului mieü 
tată, am să-l zdrobesc ре toți! Am să ridic Moldova la o 
treaptă de mărire, unde n'a mal fost si poate nici nu va mal 
ajunge. Vreaŭ să tremure vecinii de пої şi-să ni caute, lingu- 
şitori, prietenia. Atîta doresc numai, aceasta e unica mea ţintă 
aici pe pămînt. Alt rost viața mea nu are: şi, de nu-mi pot 
ajunge ţinta —, atunci am pierdut rostul vieții pentru tot- 
deauna ! 

Si, în drumul acesta, tu şi сеї ca tine aveţi să mă urmați. 
Înnainte |! Tot înnainte pe calea ce duce la mărire, aceasta e 
hasna şi răsplata, Nicolae... Moldova mare, tare şi fericită! 
Când mi se va împlini visul? Cînd... Atunci măcar să mor... 

Ochii luf Vodă păreau scáldatt în fiacări, şi pe obrajii, altcum 
palizi, se aşeză o rogafá de friguri, rásfringerea focului ce ardea 
în lăuntru. Brateş plingea. Voevodul a fost atins cea mal sim- 
fitoare coardă a sufletului sáü nobil, mărirea Moldovei. 

El apucâ mîna Domnului, o duse răpede la buze, şi, pănă 
să bage Stefan de samă, o sărută cu foc. Apoi îşi ridicâ. 
chil umezi la Voevodul iubit, zicînd: 

— Măria Ta! Pănă atunci să trăieşti, pănă trăieşti pentru 
Moldova! Si candela vieţii să ti se stingă în clipa în care 
gindul tăi va părăsi Moldova. Pănă calci această cale, Nicolae 
Brateș şi evulturii» lui vor fi cu tine, dar tot ей voiü fi cel 
d'intăiii care voiù lovi cu .junghiul pieptul tăă domnesc, cînd 
inima ta te va trage pe alte căi, pe care nu va răsări — mă-- 
rirea Moldovet. 

Stefan privia la boier ca la o icoană. Credea în cuvintele 
rostite de el, ca °n cuvintele scrise ale luy Hristos, ştiind că "n 
clipa cînd star întîmpla cele prezise de Brateş, dînsul ar fi în- 
*áiul care, de fapt, l-ar lovi. 

— Să ne ajute Dumnezeü, Nicolae, așa după cum lucrăm, 
'răspunse dînsul însuflețit. 

Brateş se linişti pe încetul, şi, după un răstimp de tăcere, 


www.dacoromanica.ro 


798 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


întrerupt numai de cuvintele fără înţeles ale luf Luca, el grăi 
сайте Domn: 

— Măria Ta! Venirea mea mal аге un rost. 

Ştefan îl privi mirat şi întrebător. 

Brateş aruncâ ochii la Luca, care părea să se joace cu beşica 
luf de porc, ca şi cum altceva, mai frumos şi mai plăcut pentru 
dînsul, n'ar fi existat, 

Vodă observâ privirea boierului, şi-i făcu semn cu тіпа, 
voind, parcă, a-l zice: poţi vorbi!... 

Boierul se sculă în picioare; pe semne, nu-l mai finuse su“ 
fetul pe scaun. Ceia ce avea de spus, i se păru din cale afară 
de însemnat. 

— Măria Ta!, începu el, ЇН mai aduci aminte de noaptea 
cea grozavă ? 

Voevodul dete trist din cap. 

— Atunci îţi mar aduci aminte de al treilea tovarăş al 
nostru, de... 

— „Călin Bourean !, strigâ Stefan, cum să nu-mi aduc 
aminte? Dumnezeü să-l ierte, şi-a jertfit viața, pentru са să 
scape pe a mea! O! ce n'aş da eü pentru dinsul în vremile 
de-acum... Dar toate sînt în răi, morții nu mai învie... 

În acest moment, Luca urmă, ca din întîmplare, firul vors 
belor sale nebune: ' 

— Hi, hi, hi... Măria Ta! cum să nu învie morții... hi, his. 
ştie boierul, ştie, hi, hi, hi... 

Ştefan îl privi mirat; priri mintea lui trecuse un fulger de 
lumină. 

N'avu timp de gîndit, căci perdeaua de la uşă se trase din 
пой, şi în acest moment Voevodul rămase ca trásnit; 

In uşă, în veşminte albe de urşinic sta, ca o arătare de 
noapte, Călin Bourean. 

Ştefan rămase nemișcat, cu o privire de groază. Intimplarea 
venise prea pe neaşteptate, şi nu-i venia s'o creadă. 

Brateş rupse tăcerea. : 

— Măria Ta! Acesta-i cellalt rost al venirii mele. Mortul 
a înviat, şi stă înnaintea Máriel Tale... 

Ştefan făcu wn pas înnainte: 

— Căline! tu eşti? Nu mă înşală ochii? Уша la mine 
să-ți răsplătesc viaţa pe care ті-аї scápat-o. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 729 


Domnul îşi deschisese braţele, ca să cuprindă pe prietenul, 
pe care-l crezuse de mult pierdut, dar acesta îşi întinse mînile 
înnainte, ca şi cum ar fi voit să-l oprească, strigind : 

— Îndărăt, Măria Ta! Sint jeguit!!! 

Stefan se opri ca fulgerat. De pe obrajii lui peri orice urmă 
de singe. În ochii lui, în cari, la vederea lui Călin, se aprinsese 
focul bucuriei, se aşeză acum umbra une! mile adinci. Si, cum 
îşi aţinti privirea dureroasă asupra prietenului de care îl des- 
párfise acum un singur cuvînt, acesta-şi plecă încet capul trumos, 
zdrobit pănă în suflet de mila Domnului. De-odată apoi, cu- 
prins parcă de un gînd noi, Ştefan se apropie încet de 
Călin, puse mîna pe umărul lui lat şi-l întrebă: 

— Cine te-a schilávit ? 

Călin ridicâ fruntea. În ochii lut negri ca păcatul, scinteiáü 
fulgerele unei nemărgenite uri. 

— Pribeagul, a patra zi după omorul de frate. 

Fără a zice un singur cuvînt, Voevodul, mirat, cuprinse capul 
prietenului în braţele sale tinere, 51-1 sărutâ. 

Bourean sări în sus, strigind : 

— Măria Ta! Ce-a! făcut ? 

— Las’, Căline, cu atîta măcar ţi-am fost dator. Acum poţi 
umbla cu capul ridicat; va şti toată lumea că, acolo unde Pri- 
beagul ţi-a pus jegul, Ştefan şi-a atins buzele lui, ştergînd си 
sărutarea lui de Domn ruşinea pusă pe capul tăă. 

Віпе-аї venit la пої! 

Bourean duse mína la inimá. 

— Măria Ta! — inginà el cu glas tremurátor —, din ceasul 
acesta viața mi-o puii in mînile Măriei Tale. Fă cu dinsa ce 
vei voi. Dar un lucru cer în schimh: Să-mi dai putință a-mi 
răzbuna ruşinea ; să-mi ajuţi să caut pe Pribeag... 

În ochii Voevodului se aprinse focul urii; își aduse aminte 
de ospeful din Reuseni şi de sfîrşitul părintelui său. 

— Răzbunarea ta e şi a mea, Căline, şi amindoi îl vom 
căuta pe acelaşi drum! Ai răbdare, Judecătorul de sus ni-l va 
aduce în cale, şi atunci... — zise Vodă, încreţindu-şi fruntea —, 
Dumnezeü să-i fie milostiv... Noi doi, Căline, nu-i vom fi! 

În clipa aceasta Luca, ce sta lîngă uşă, se depărtă/ din 
odaie. Înnainte de a ieşi, se întoarse îndărăpt şi, pironi ochii 


www.dacoromanica.ro 


730 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


în fata lui Brateș. Cînd boierul privi la Luca, el if гїпїї fioros 
şi zise: 

— Hil. hil. hil. învie morţit!... Brateg!.. ce mal ospăț 
de sînge!... hi... hi... hi... Si Luca va ride!.. şi Luca va ridel... 
şi alţit vor plînge... hi!... şi alții vor plînge, hi... hi... 

Cu acestea Luca se pierdu în dosul perdelei, lăsînd pe Bra- 
tes, care se înfiorase la auzul cuvintelor grozave, într'o stare 
turburată. Bourean tresări şi dinsul, întoarse capul să vadă de 
la cine aü venit cuvintele acestea de spaimă, dar nu mal 
văzu pe nimeni. Luca era dus. 

Stefan, care se cutremurase şi dînsul, bágind de seamă miş- 
carea boierului, zise zimbind : 

— Nu-ţi sparge capul: a fost Luca, un nebun şi jumătate. 


IX. 


Luca, ieşind din odaia lui Stefan, о luă de-a lungul gangu- 
lui, îmbrăcat in negura nopţii, spre odaia de strajă. 

Voiă tocmai! să. coboare treptele mari de piatră, cînd auzi" 
în urma luf un zgomot uşor. Ascultă cu atenţie, sări apoi ră- 
pede în dosul unui stîlp de piatră şi rămase în aşteptare. 

Zgomotul venia tot mal aproape, şi se putea deosebi acum 
bine: era un pas uşor cu un zuruit lin de pinteni. 

Luca se strimbá într'un suris hid: 

— Ріпіепії sînt legat! —, murmurâ el—, să nu facă zgomot. 
Cine ştie, Luca, ce-ţi mal e scris să vezi H 

Zgomotul se auzia acum de tot aproape, şi nu peste mult, 
din întunerec, se desvăluiră contururile unei figuri omeneşti care 
venia grăbită spre trepte. 

Ajuns în dreptul stîlpului, în umbra căruia sta ascuns piticul, 
bărbatul se opri, ascultâ puțin, apoi, rotindu-şi privirea în toate 
părțile, duse mina la gură, şi, prin gangurile tácute, un şuierat 
uşor şi ascuţit străbătu întunerecul. 

În același timp, în partea de jos a scării, tuşi cineva, în- 
fundat. Se auzi un zgomot, ca si cum cineva ar sui scara. ` 

Bărbatul părea că aşteaptă pe cel ce suia şi, pe semne, avea 
grabă, căci bătea nerăbdător cu piciorul. 

În sfîrşit, cel aşteptat sosi. 

— Tu eşti, Tudore? 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 781 


— Ей... ей! 

— Ce e?.. 

— Hm! — grăi acesta, şi, de era ziua, l-ai fi putut vedea 
scărpinîndu-şi ceafa. 

— Vorbeşte, omule, nu hămăi, — se răsti cellalt —, nu vezi 


că în toată clipa poate da cineva peste noi? 

— Bine, bine..., grăi Tudor, tocmai, că n'am ce vorbi. 

— Cum, mă, boule!? 

— Asa, că azi n'a fi nimic, aga mi se pare mie...— Se auzi 
un scrignit de dinți... 

— Арої cum, mă? 

— Apoi aşa că Păharnicul e acasă, şi, cum mi-a spus Radu, 
nică n'are de gînd să plece de-acasă. 

— Să te fi luat dracul, cu el cu tot! 

— Pe mine °... De ce?... Ей nu port vina cu nimic..., îngînâ 
Tudor, pe semne îngrozit de gîndul plecării. 

Fireşte că eraü vechii noştri prieteni, hothogdl Tăutu si 
viteazul «cáprar Tudor». 

După ultimele cuvinte ale acestuia, amîndoi rămaseră în tăcere. 

De la o vreme însă, căprarul se încercă să rupă tăcerea. 

— Ей aş zice ceva..., îngînâ dînsul, neincrezindu-se în putinţa 
de-a fi ascultat, 

În adevăr, neîncrederea lui părea întemeiată, căct, în clipa 
în care hotnogul se pregătia să-i dea ascultare, se auzi cineva 
suind treptele. Un pas uşor şi hotărît. 

Cet doi ascultară cu luare-aminte. 

De-odată hotnogul se simţi apucat de mina puternică a 
căprarului, care, apropiindu-se de dinsul, îi sopti Z 

— Păharnicul! ЇЇ cunosc pasul! 

Amindot se ascunseră apoi răpede după stílpul de piatră. 
Căprarul, al cărui trup cerea maï mult loc, simţi ceva vii la 
picioare. Tresári la început, neputindu-si da samă ce poate 
fi, apo! se plecă îhcet şi începu a căuta cu mîna prin întu- 
nerec. Pipăi o vreme, apofapucâ, — i se рати că-t picior de 
om —, ţiind bine. Păharnicul, căci dinsul era în adevăr, se sui 
iute şi trecu pe lîngă oamenii noştri fără a-i vedea. 

Deschise apoi una, din uşile din apropiere, în dosul căreia 
se auzia un amestec de glasuri bărbăteşti. 

Hotnogul părăsi cel d'intáiü ascunzătoarea, şi după dinsul 


www.dacoromanica.ro 


732 кыш. ROMÂNESC LITERAR 


ieşi şi căprarul, fiind tare prada luf necunoscută. Desi era 
întunerec, ochiul dedat al hotnogului observă că în mîna cá- 
prarului se mişcă ceva; ` 

— Ce ţii în mînă, Tudore? întrebă el cam mirat. 

— Hm! răspunse cáprarul — nu stiü nici ей ce-i... îl simfiiü 
umblind pe la picioare... mai adineori... şi puseiü mîna pe е]... 
Să vedem... 

Cáprarul ridicá povara, in sus, curios de-a vedea la adecáte 
ce mama dracului a prins în întunerec, cînd... de-odată acel 
ceva se smînci din mîna lui, cu un țipăt care îngheţă şi mà- 
duva în oasele bătrînului soldat. 

каг îngrozit în lături, şi tot in acea clipă se auziră două lo- 
vituri puternice, răsunînd prin întunerec, şi îndată strigătul 
răguşit al hotnogului... 

— Maică Precistă şi Doamne Isuse.., zicea căprarul, jupîn 
hotnoage, să mă iea dracul, de nu Таа prins chiar pe dînsul.,, 

În loc de răspuns, hotnogul scoase amnarul şi cremenea de 
la briü, scăpără şi aprinse iasca dospită. 

La lumina oarbă, cei doi se priviră faţă 'n faţă. Amindot eraü 
palizi, şi tremurat. 

Hotnogul roti iasca în jurul capului săi, zicînd lui Tudor: 

— Ian caută pe lá urechi..., nu vezi sînge, căci acolo m'aü 
ajuns loviturile ? 

Căprarul căută cu de-amănuntul faţa şi capul celuilalt, pi- 
păind amănunţit, dar nu văzu nimic; nici cea mal mică um- 
flătură măcar. 

— Nu e nimic, ori că mi-a răpit şi vederea..., zise el gânditor, 

Hotnogul nu. era în stare a rosti niciun cuvînt. Nu era om 
fricos, dar aceia ce se întîmpla cu dinsul, era atît de nefiresc, 
încît nici nu încercă să mai judece asupra intimpláril... 

Se îndestuli să privească numai in fata galbenă a căprarului, 
ca şi cum i-ar cere sfatul. 

Dar «cáprar Tudor» nu era în stare a sfătui pe alții. Su- 
fletul luf viteaz, dar simplu, era peste măsură cuprins de pä- 
tania aceasta nevisată. 

Hm |... hm... şi iar un hm.,, atita era tot ce putea scoate 
dintr'însul. Din cînd în cînd apoi aruncâ privirea spre întu- 
nerecul înfundat, unde trebuie să fi dispărut diavolul ispititor.., 

Totul rămase însă adincit în tăcere. De la un timp hotnogul 


www.dacoromanica.ro 





MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 733 


porni în jos pe scări, si cáprarul îl urmâ, maï pironind odată 
ochii în gangul îmbrăcat în tăcere, de care-l legase acum о 
amintire de tot neplăcută. Să fi coborit. vre-o cîteva trepte, 
cînd de-odată se oprirá amíndol. 

Se auzi un sunet sinistru, un sunet ca şi cum cineva ar 
zgiria рӣгейї cu unghile. Sunetul nu putea fi departe de el. 

— Doamne, fil cu noi! înginâ căprarul. Asta nu-i lucru curat 
la sufletul miei! 

Hotnogul nu zise nimic. Un moment ochit lut fulgerará în 
noapte, trase sabia din teacă, făcînd o mişcare, ca şi cum ar 
fi avut poftă a se întoarce îndărăt. Dar se rásgindi şi plecă 
din пой la vale. Căprarul, care, la rîndul săi, încă scosese 
sabia, îi игта de-a'ndăratelea, prevenind astfel orice întîmplare. 
de-a fi atacați din spate. 

Astfel ajunseră la capul scărit, fără a mal auzi sai vedea 
ceva пой. 

Jos, în curte, căci acolo ducea scara, căprarul răsufiă 
` odată din răsputeri ca şi cum ar fi rostogolit un munte de pe 
pieptul вай. 

Acum nu se mal temea de nimic, era la larg. 

Hotnogul se opri. 

— Căprare Tudore ! — zise el — ce crezi, ce o să fie şi asta ? 

— Hm! — răspunse acesta — şti-vor sfinţii din cer! Аа ştii 
— adause el aprins — că aşa ceva de cînd m'a făcut mama, 
şi, Doamne, multe am maï pátit de atunci, nu mi s'a mal în- 
timplat ! 

Oftá greu, ca si cum s'ar fi usurat de ceva. 

— Dar, nu încape îndoială — grăi el mal departe —, a fost 
necuratul, căci om nu putea fi.., era prea fără formă, cât am 
putut pipăi cu mîna.. 

— Acum ce-a fost, a fost, e vorba că n'ar fi acesta vre un 
semn... întrebă hotnogul îngrijit. 

— Hm! — fu iarăşi răspunsul căprarului. 

— Hm! hm)... şi iar hm! căprare Tudore, cu cît mergi cu 
vrista înnainte, te faci tot mai năuc la cap... Poate de-un an 
n'am mal auzit o vorbă de dat Doamne din gura d-tale! 

— Hm! — o fi! — răspunse bietul căprar. Nici nu m'a croit 
mama pe mine de diac orf cutàre ce logofát, ci m'a croit 
de ostaş! Pentru mine sabia si baltagul aü graiul dulce şi 


www.dacoromanica.ro 


734 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





frumos. Cit pentru gură..., aceia minincá si. tace..., jupan 
hotnoage ! 

Tudor, pe semne, luă prea la inimă cuvintele hotnogului, şi 
acesta, care tinea de altfel mult la -dînsul, se grăbi a-l mîngiia... 

— Las” năcazul acum, Tudore, nu ţi-am zis ей vorbele aşa... 
cum le іеї tu, dar vezi mi-ar trebui un sfat şi mie. 

— Er, altă vorbă, altă căciulă—, grăi căprarul. Dacă am ajuns 
să-ți дай ей sfat, apoi atunci te-aş. sfătui să te culci... Căci 
poate aceia ce păţirăm să fie vre-un semn..., şi e bine să se 
păzească omul pe cit poate de гай; cá ştii, vorba luf Răzvan: 
Paza bună... 

— Dar eŭ trebuie să merg, Tudore, înţelegi 2... trebuie să 
. merg! — zise rápede hotnogul. 

— Hm! 

Căprarul se înfăşură din noi în obişnuitul lui răspuns. 

Peste puţin însă, în timpul cît páru a se răsgîndi, dinsul zise 
apăsat : 

— Dacă stăm aşa... hm... apoi de bună seamă... hm... sin- 
gur... maf că nu-mi vine să... hm... să te las! Hm... hm... să 
merg şi ей, aşa înţeleg! hm... o sabie ca a mea nu-i de lepá- 
dat! hm! 

Hotnogul ascultă, cu răbdare, pănă la sfîrşit cuvîntarea cá- 
prarului, un lucru care trecu în ochif acestuia drept minune. 

Cum gîndi însă că a fi ajuns pe gătate, ЇЇ zise -voios : 

— Foarte bine, Tudore! dar să nu te vadă nimeni! ştii tu... 

— Dar, las pe mine!, grăi dînsul încet, poate n'am fost eŭ 
în Snyatin două luni cu căpitanul?... Doamne, şi frumoase 
sint Leştele !.. hm!.. 

Tudor tăcu, pe semne podidit de amintirile din trecut. 

Hotnogul nu mai întinse vorba, ci, se înfăşură în mantia luf 
largă şi făcu semn căprarului să-i urmeze: 

— Să mergem dar! 

Se îndreptară spre poartă, unde, proptit de lancea-1 de stejar, 
ţinea strajă un arcaş puternic, 

Сіпа paşii lor grei sunară supt bolta porţii, arcaşul tresări, 
şi întinse lancea de-a curmezişul, oprindu-li astfel calea. 

Hotnogul Joan Tăutu şi Tudor, căprar în ceata luf Nicolae 
Brateş !.., grăi hotnogul. 

Straja se trase în lături, şi dînşii se pierdurá în strada tăcută, 

(Va urmă). 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: CRONICA LITERARĂ 735 


CUGETARÍ 


—— 


Sint irei morale: morala vieţii, o, cât de дтеа 1; morala predicei, o, 
cit de uşoară 1, şi morala ştiinţei, care cercetează pe cea d'intáiu, ig- 
norează pe cea de-a doua şi duce la indiferența pentru orice morală. 


Fiecare generație topeşte din nou icoana oamenilor în adevăr mari 
şi, la fiecare topire, zgura grămădită de calomnie — cade. 
* 


Pănă acum oamenii тай găsit alt drum spre adevăr decât greşeala. 


CĂRŢI NOUĂ. 


POESIILE D-LUI ROTICÁ.— NUVELELE D-LUI AGÍRBICEANU. 


Poetul bucovinean Rotică îşi publică poesiile, O tnriurire a d-lui Goga 
se simte de la început: in forma versulu', mládioasá, prea mládioasá, 
familiară, insinuantă (nol, ceşti mai bătrini, sintem deprinş! cu vechea 
factură eroică a versului concentrat), se simte şi in bielgugul unor cu- 
vinte prin care se poate exprima o stare de suflet nelămurită; se 
simte, în sfirşit, si în tonul de duiogie în care poetul vorbeşte de oa- 
menii şi lucrurile de acasă; ba chiar recunoaştem această inspiraţie în 
filosofarea asupra iubirii şi altor sentimente, cu privire Ja care a filo- 
sofa înseamnă a încerca mare lucru. 

Prin aceasta nu scade valoarea operei d-lui Rotică. Poţi fi cineva şi 
după altcineva, deşi, dacă se poate, e bine să-ţi cauţi drumul, — fie şi 
eărăruşa. Nu oricine poate să aibă energia poetică a d-lui Roticá ; nu 
oricui îi vine versul pe care d-sa il are la îndămină. În rostirea iubiri 
pentru neamul săi, pentru limba, pentru sufletul lui, d. Roticá are ac- 
cente de o hotárire crudă, de un entusiast şi sălbatec avint care lipsesc 
poetului ardelean, — afară doar de vestita-i poesie «Oltul», pe care poate 
a făcut foarte bine cá n'a repetat-o. 


+ 


Scene din viaţa de ţară dăduse d. Agirbiceanu în cele d'intáiü nuvele 
ale sale, care se deosebiaü tot mai mult prin două însuşiri mari: sim- 
plicitatea şi tragicul aspru. 


www.dacoromanica.ro 


736 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





În noua sa culegere de povestiri, «În clasa cultă», se vorbeşte de 
acea parte a neamului románesc de dincolo care s'a ridicat prin titluri 
şi a pierdut legătura cu ceilalţi, şi, oricum. caută tot mal mult so 
piardă, să pară că o pierde. În formă obiectiva, sint aspre, dureroase, 
dar foarte adevărate constatări. Despretul pentru cei rămaşi la sate, 
asprimea parvenitului faţă de orice suflet ce simte şi cutează a o arăta, 
furia de lux in ce priveşte femeile, vinátoarea de zestre a tinerilor, iz- 
gonirea părinţilor bătrîni dia bogatele gospodarii orăşeneşti, terfelirea 
şi distrugerea talentelor şi energiilor in circiumă, — iată-le pe toate 
«calităţile» suprapuşilor de peste munţi, chemaţi a conduce un neam, 
pe care et il compromit şi contribuie la distrugerea lui adesea. 

Cartea d-lui Agirbiceanu, un preot, uu id»alist, un iubitor de сеї să- 
raci şi slabi, un despretuitor al itosurilor şi mofturilor neomenesti, ne- 
creştine şi neromăneşti, e si un strigăt de alarmă. Nui s'a răspuns, şi 


înţelegem uşor de ce. 
N. IORGA. 


CRONICA. 


Din Bibliografia d-lui Bengescu se ştia că s'a început tipărirea unei 
ediţii integrale din memoriile amiralului Ciceagov, care ne privesc priu 
paginile ce vorbesc despre petrecerea acestuia ca generalisim prin 1812 
în ferile noastre. Acuma d. Scarlat Gr. Lahovari tipăreşte la Paris in- 
teresantele memorii de la capăt pănă la altul. Prefaţa d-lui Lahovari 
arată ce sa adaus şi ce s'a lăsat la o parte în celelalte ediţii. 

Lipseşte o tablă a numelor. Trebuiaü corectate numele de localităţi 
romăneşti ori în legătură cu Rominii (cetim: Khotin pentru Hotin, Ka- 
menitz- Hodolski pentru Podolski). 

* Unele note despre vechiul Iaşi în «Cîteva ceva», de Cornelia Emilian. 

* În sens antiortodox se tratează < Biserica şi Rominismul» de d. C. 
Cernăianu, — un pseudonim ? —, care a concurat şi la un premiu al 
Facultăţii de Teologie. 

Lucrare inteligent fácutá. Discuţia e însă oţioasă. Sintem ce sintem. 
Nu în domeniul confesional avem a face reformele cele mari. 

* A murit la Viena dr. I. T. Мега, doctorul romănrse din Karlsbad, 
— tot odată un scriitor de talent care a lăsat nuvele şi poveşti frumoase. 

* O biografie a Patriarhului Chiril Lukaris în Foaia diecesană, n-le 
29 şi urm. 


N. IORGA. 


O utopie didactică. 


— CONFERINŢĂ ȚINUTĂ ACUM VRE-O CINCI ANI LA CERCUL 
CORPULUI DIDACTIC DIN BUCUREŞTI 1, — 





Fiecare epocă, fiecare secol, îşi are însuşirile şi defectele sale. 
Defectul de căpetenie al secolului pe care l-am încheiat, este de 
sigur acela al unei prea mari încrederi in sine însuşi. 

Înnainte de secolul al XIX-lea, nico epocă nu s'a crezut atita. 
Acest secol a inovat în toate, şi de la inceput până la sfârşit a 
avut o părere, o credinţă, că, înnainte de el, toate lucrurile 
aü fort rele, si, numai cînd a venit secolul al XIX-lea, atunci 
ва produs lumină în toate. Astfel el cel d'intáiü а găsit legile 
superioare ale mersului lumii; el cel d'intăii a pus ştiinţele pe 
basele lor adevărate; el cel d'intiiü a formulat idealul după 
care trebuie să trăiască omenirea, ideal care adesea este atit «le 
puţin potrivit cu vremile nouă ; tot el cel d'intáiü a dat adevărata 
şcoală şi pe adevăraţi! şcolari. În felul acesta puţin modestul seco) 
al XVIII-lea, aşa de deosebit de al XIX-lea, trebuia să roşească 
de ruşine. 

Un noii secol, care sar părea că vrea să întreacă speranţele 
noastre, secolul al XX-lea, va reveni asupra încrederii prea mari 
in sine însuşi a secolului trecut, si va relua multe lucruri, pe 
care al XIX-lea credea că le-a resolvat; el se va întoarce la 
datinele trecute, din care se pot scoate şi unele elemente bune. 

Introducerea aceasta se explică printr'o credință pe care o am, 
şi pe care cred că o voii putea împărtăşi si cu d-voastră : nu cred, 





1 Această conferinţă, care а fost stenografiată, nu era menită publicării. De 
Oare ce însă această chestie se agită azi în Germania, şi anume în sensul în 
„care e tratată aici, ni s'a părut interesant să scoatem la lumină utopia noastră. 


738 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





cum a crezut secolul al XIX-lea, că şcoala luf a fost cea mat 
buna din toate şcolile, că ar fi adus o schimbare desăvirşită a 
idealului de şcoală din evul mediu; nu cred, căci el nu a făcut 
aliceva decit a continuat, — de multe ori în chipul cel mai 
servil — idealul de şcoală al acelei epoce, pe care o zugrăvia ca 
«intunecatul ev mediu». Toate gradele de invátámint pe care 
le avem astazi, si de care sa inindrit asa de mult secolul al 
XIX-lea, proced de-a dreptul din ceia ce privia el cu atita ură si 
despret: din mostenirea medievalá si din continuarea ef prin 
formele şcoli! iesuitice. Da! Diu aceasta porneşte, de multe ori 
în chipul cel maï servil, şi totdeauna fără o adevărata iniţiativă, 
invatámintul de azi. Si între valoarea omenească a invátámin- 
tului din zilele noastre şi între valoarea omenească a învăţă- 
mintului vechiü grecesc este o deosebire, care nu se poate pretui, 
care nu se poate regreta în de ajuns. 

Căci, din timpurile cele sănătoase ale anticitátit şi piná 
în epoca noastră — din punct de vedere omenesc, nu din cutare 
punct ştiinţific, nu din punctul de vedere al complectării unor 
anumite cunoştinţe si al expunerii lor — a fost o decadentà ne- 
contenita. Cel mal mare fapt al vremii nouă ar fi să calce peste 
prejudecatile medievale, să treacă la o formă nouă, părăsind 
normele iesuitice, spre a putea face, cu alți pedagogi, ca peda- 
gogia, care in secolul al XIX-lea a fost a minţii, iar nu a inimil, 
să tinteascá la desăvirşita pregătire a omului noii pentru vremi 
nouă. (De obiceiu, se crede cá pedagogia inimii se poate înlă- 
tura şi se mal crede şi acest lucru greşit că pedagogia nu cere 
un pedagog, ci numal un om, chiar nechemat, care a cetit anume tra- 
tate, şi a învăţat anume regule, însă pedagogul trebuie să fie un 
om de vocaţie, un artist, creat pentru arta sa. Cine nu-şi simte 
aceasta misiune, acela este un lefegiü care a greşit căutindu-şi 
felul de traii.) 


După această introducere, rămîne să vedem cum sa format 
invátámintul acesta noü, şi după aceasta-I vom pretui şi meritul. 


I. 


Cea mat superioará formá de invátámint care a existat vre-o 
dată, este, de sigur, forma învățămîntului antic, şi anume acea 
parte superioară din învățămîntul antic, care este învătămîntul 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 730 


grec. Anticitatea greacă a fost o epocă armonioasă, care a 
găsit în toate şi forma armonioasă. Si in ceia ce priveşte invá- 
timintul cel bun, adecă acela care corespunde nevoilor generale 
ale vieţii, care corespunde şi nevoilor timpului! şi nevoilor teril 
în mijlocul căreia se găseşte cineva şi la desvoltarea căreia 
r buie să ajute. 

S ngurul învățămînt care a tost făcut pentru viaţă si pentru 
Societate, singurul invátámint care a fost făcut pentru desvol- 
tarea potrivită a unui neam şi unel civilisatii nationale, a fost 
invátámintul grec. Cellalt învăţămînt ва fixat în anumite for- 
mule: în tormulele acelea moarte a continuat, şi în ele va muri, 
ca orice invátámint de vorbe si de forme. 


Învăţămintul grecesc corespundea nevoil cetăţii greceşti: de a 
avea oameni sănătoşi si de a avea oameni cuminti. Singurul scop 
al învăţămîntului în acea vreme era acesta. 

Şcoala nu era obligatorie: obligativitatea. nu stătea în lege, ci 
statea în conştiinţa fiecăruia; iar Statul era într'o legătură atit 
de strinsă cu şcoala, încît nu se putea susţinea fără aceasta. Pe 
liugá toate, cerul liber, albastru şi limpede, al Greciei, privirea 
care pănă la Mare se întindea din piaţa publică împodobită cu 
statui ce formaü ale! pănă la temple, toată acea perspectivă care 
ве deschidea din acea piaţă centrală, «agora», ce părea a fi din 
lăcaşul inimii cetăţii, ajutaü o educaţie perfectă pentru un 
popor bine înzestrat. 

La Greci, educaţia trupului se dădea în ceiace nol am strămutat 
«ca nume, in oarecare forme ale Învățămîntului пой, in «gim- 
nasiu». O admirabilă educaţie se dădea la Greci în asemenea 
şcoli, unde corpul, scutit de orice mijloace de impiedecare si de 
constringere, îşi manifesta toată puterea şi dibăcia lui. Ceia ce 
numim пої «liceü», nu era decît unul din «gimnasiile» uneia 
dintre cetăţile anticitátil. 

Despărțirea nu era făcută, atunci ca acum, între învățămîntul 
trupului şi invátámintul inimi! şi sufletului ; precum înnainte de 
creştinism nici nu era linia aceasta de demareare, nenorocită, 
între trup şi suflet. În anticitate, trupul şi sufletul se credeaü 
legate între ele, si se formaii astfel personalități omeneşti de- 
pline. În «palestra» saü «gimnasiul» antic, era loc şi pentru filo- 
soful bun, şi era loe si pentru acei cari-şi cápátaü luptind 


740 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


vigoarea trebuitoare pentru lupte. Pe de altă parte, aceşti filosofr 
nu eraü oameni speciali, вай oameni de formule, еї nu erai 
oameni de sistem, ci numai iubitori de înţelepciune», cari căutaii 
să ciştige pentru înţelepciune pe alţii, cari si ef егай convinşi că diu 
iubirea înțelepciunii pot să plece celelalte. ramuri de cunoştinţe 
trebuitoare pentru viață. Filosoful antic corespunde — cum sar 
zice în timpul nostru — profesorului de Universitate. Dar filo- 
soful antic nu stătea la catedră, nu avea un anumit program, 
pe care trebuia să-l urmeze, nu avea seminariile sale, cu anu- 
mite oare şi cu anumite note, spre distingere. Filosoful antic era 
ráspinditor al înțelepciunii, nu pentru că trecuse un concurs, 
вай pentru cá avuse cunoştinţă orf sprijin pentru a Străbate о 
filieră dibaciü alcătuită — filiera învăţămîntului superior, cu exa- 
minele sale de Universitate şi de capacitate, — ci pentru că era 
cel maï înțelept. Era cel mai înțelept, căci, dacă nu ar fi fost: 
cu adevărat cel maï înțelept, nu ar fi venit nimeni să-l asculte. 

(Pe cîtă vreme în şcolile superioare ale societăţii moderne, care 
se crede aşa de mult în comparație cu acele timpuri ale clasici- 
АНІ, vine cineva la cursul ce este cerut mat mult pentru examinele 
celor maï multe secţiuni în care se împarte o Facultate ; şi vine 
cineva'iarăşi la cursul acelui profesor, care dă o notă mat bună,— 
din secţia căruia, prin urmare, poate cineva scăpa mal uşor.) 

Et bine, la iubitorul de înțelepciune modern, la profesorul din 
zilele noastre, care este un debitant de cunoştinţe, poate să vie 
cineva pentru asemenea consideraţii. La iubitorul de înțelepciune 
antic, se ducea numai acela care avea sincera iubire de a se 
pătrunde de înțelepciune, şi convingerea că, ducîndu-se la acel 
filosof, o va căpăta şi dinsul. 

Program nu se afla, şi nu era o pagubă. Fiecare putea să întrebe 
ce voià; putea să provoace desvoltarea unei probleme, putea să 
varieze printr'o întrebare întreaga expunere îndreptată către în- 
telepciune. Si în felul acesta subiectul, care nu era impus, se 
desfăşura de la sine, trecea prin tot cercul cunoştinţelor ome- 
neşti, — astfel că el putea să fie început si sfirşit în fiecare dintre: 
prelegeri, care nu cereaii alt cadru decit o primblare. Şi în acest 
fapt, că era o primblare, se arată iarăşi cum anticitatea greacă 
lega necesităţile spiritului cu acele ale trupului. Căci, în loc să 
stea grámáditf intr'o sală caldă sai rece, зай într'o sală goală, 
se primblaü profesori! si studenţii supt acelaşi dumnezeiesc cer 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 741 


albastru, avind aceiaşi vedere а Mării, aceiaşi perspectivă a pietil, 
încunjuraţi de aceleaşi statui, care represintaü idealul antic. 

Însă, dacă cineva voiă să cunoască un anume fel special de 
cunoştinţe, atunci existaii meşteri. Precum existaü meşteri pentru 
diferite profesiuni, ca croitoria, olăria etc., tot aşa eraii meşteri 
de retorică, să zicem. Voiaü limbuţii să poată vorbi despre orice, 
fără să aibă idealul care insufleteste cuvintarea ? Se duceaü la 
meşterul de retorică. Voiaü să vorbească în gol lucruri care nu 
exprimă prin ele nimic filosofic, voiaii să afle acel zzomot de 
cuvinte, care sună adinc, dar care nu înfăţişează nimic folositor 
pentru viaţă ? Se duceaü atunci la meşterul de sofistică, care 
stătea în mijlocul atelierului noi, încunjurat de calfe, cum stăteau 
la deosebitele lor ateliere meșterii croitori вай cizmari. Aceia 
eraü strinsí în formule, si faima lor era în legătură cu abilitatea 
mijloacelor, dar meşterul nu contribuia la educaţia desăvirşită 
a sufletului omenesc, care era scopul culturii antice. 


Romanii aveaii o altă educaţie. Romanilor nu li trebuia un: 
«anthropos kaloskagathos», adecă un om frumos şi bun, ceia ce 
е scop al educaţiei greceşti, o educaţie continuă, şi a oamenilor 
mari. Fiindcă educaţia antică — şi acesta este un lucru de ţinut 
în seamă — mergea pînă Іа cea mal innaintatá bátrinetá a oa- 
menilor bătrini, şi nu se opria deci niciodată. Şcoala antică, de la 
început, inspira atita iubire de înţelepciune si curiositate de a 
cunoaşte, încît tinea pănă la sfirşitul vieții. 

(În scbimb însă, şcoala modernă inspiră une orl atita desgust 
pentru aceia ce înlocuieşte înţelepciunea, încît omul scăpat de 
şcoală se crede scăpat aproape ca dintr'o închisoare; şi şcoala 
modernă, în loc de a inspira iubire pentru înţelepciune, o distruge 
încă de la început.) 

La Romani scopul, deci, era altul: să creeze în sufletul copilului 
«virtus», care era o virtute politică şi militară. S'ar putea zice, în 
timpurile noastre, despre Romani: iată un popor organisat pentru 
viața politică şi națională ; de sigur că-l trebuia un foarte mare 
număr de şcoli elementare cu direcţie militaristă, şi în felul 
acesta se formă un popor de luptă sigur de viitorul său. Dar 
în zădar ваг căuta aşa ceva la Romani: un astfel de sistem 
nu se găseşte. 

Şcoli militare? Romani! nu le-aü avut. Anticif aŭ avut generali 
învingători fără şcoală militară; iar, pe de altă parte, modernit 


7492 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


aŭ avut, în comparaţie cu anticii, ma! mulţi generali învinşi, cu 
multe grade de şcoli militare. Ruşii ай azi mal multe şcoli mi- 
litare decit Iaponesif; dar aceasta nu-i ajută la nimic. 

Învăţ ámintul în societatea romană se răzima pe educaţia de 
familie, care educaţie era o datorie, pe cind, în societatea mo- 
dernă, educaţia este o specialitate. Grija copilului o are părintele 
numai pănă cînd cade copilul în mina profesorului, şi de la o vreme 
nu mal are grijă nimeni de el, — nici măcar el singur. 

În anticitate însă, datoria de a da Statului cetăţeni desăvirșiţi о 
avea părintele de familie. Ar fi fost o desonoare pentru un pă- 
rinte de familie, dacă din casa lui ar fi ieşit un om netrebnic. 
Oare citi însă dintre cetăţenii secolelor al XIX-lea şi al XX-lea 
Sar crede дезопога{ї cind ar avea unul вай zece copii răi?! 
Că ай ieşit гаї? Dar aceasta nu-l priveşte de loc; învățămîntul 
public este de vină! Părintele, din partea lui, şi-a făcut toată 
datoria ; căci el i-a îmbrăcat, li-a dat să mănince, li-a pus căr- 
tile în mină, i-a trimes la şcoală, li-a dat din cînd în cînd cite 
o bătaie, şi aşa mai departe. Decit toatea acestea nu înseamnă, 
nimic în ceia ce priveşte educaţia. 

Prin urmare, la Romani pregătirea elementară se făcea în fa- 
milie ; iar pentru restul educaţiei, era exemplul: 

Orator devenia cineva ascultind pe orator. Este şi aici o foarte 
mare deosebire, faţă de societatea contemporană, in care, ascul- 
tind pe un orator, poti pierde, căci oratorul de astăzi este adesea 
lipsit de conştiinţa rosturilor principale, esenţiale, ale cuvintări! 
şi scopului către care trebuie să tindă ea. 

La Romani devenia cineva soldat luind parte la lupte şi vă- 
zind pe aceia cari de multă vreme se împărtăşiaii dintr'insele. 
Si în felul acesta de educaţie, prin creşterea de acasă şi primire 
a exemplelor, care încunjuraii atunci pe om din toate părţile, au- 
ticitatea nu închidea pe fiecare la domiciliul ştiinţific sai profesional 
respectiv, în afară de care să nu aibă legături decît legături ìn- 
timplátoare. 

Anticitatea păstra, de la început pînă la sfirşit, legătura dintre 
toţi acel cari formaü împreună o societate, şi păstraii o con- 
ştiinţă de solidaritate pe care toate şcolile şi ziarele din lume 
nu о vor putea-o cobori în Oamenii moderni. 


De la o bucată de vreme aü venit la Roman! însă învăţători din 
Grecia. Dar a venit cu dînşi! numa! o parte din invátámint. Atunci 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 743 


cine a vrut sà se specialiseze în retorică, sa dus la profesorul grec 
de retorică, cu de la sine voie. Cine a vrut să invete gramatică, 
ga dus la profesorul de gramatică. Tot asa precum şi cine voià 
să înveţe pictură, se ducea la meşterul de pictură, saii se ducea 
la sculptor, dacă vroia să invete sculptura. Si aici tot aşa: voia 
fiecăruia hotăra, şi această voie însemna vocaţia fiecăruia. 

În timpurile noastre sint şcoli de musică, în care învaţă oa- 
menil fără de glas; şcoli de pictură, care învaţă — аг putea şi 
cel fără de degete, — tineri cu degetele tepene, cărora nu li 
foloseşte toată învățătura la nimic. Aceasta inseamnă atit, cit о 
coală, de privighelori, la care sar primi, ca să se formeze la 
cintec, cu multă pedagogie, galinaceele. S'ar forma atunci nişte 
privighetori destul de convenabile, care ar trebui însă intáiü suite 
sus în copac, ca să cinte aşa cum aü învăţat. 


II. 


După epoca antică, greacă şi romană, a venit ceia ce se numeşte 
«epoca întunecată a evului mediu». Dar această epocă intune- 
cată nu este aşa de obscură precum se socoate. 

Evul mediu a fost creştin. Prin faptul că a fost creştin, în el 
ва ivit cea d'intáiü necesitate a şcolilor elementare, cea d'intáiü 
răspindire а invátámintulut elementar. 

(Acestea sint lucruri, dintre care unele sint spuse ori nu de 
deosebitele istorii ale pedagogiei, care sint alcătuite în cea mal 
mare parte de filosofi ; altele insă nu sint spuse de loc. Eü vorbesc 
din experienţa mea de istoric, după ceia ce mi-a rămas din 
această experienţă, care-şi poate avea si ea preţul). 

Deci, in evul mediu, la început aü fost aşa-numitele şcoli de 
catehism ; pentru că religia creştină are dogme, şi religia creg- 
tină are taine, ele trebuiesc să fie învățate. 

Religia antică nu avea dogme. şi nimeni nu а avut, deci, vre-o 
dată la Greci зай la Romani nevoie să înveţe teoria, ba тїсї 
chiar istoria religioasă. Aceste lucruri se învățau la sărbători, 
unde apărea statuia zeului. În anticitate nu era nevoie să înveţe 
ciheva istoria religiei pe epoce, cum cineva la пої învaţă istoria 
religioasă. Şi adaug că aceia ce prinde mal puţin la copil, este 
povestirea, aşa cum se face la istoria religiel. Ceia ce insá-ml 
pare mal grozav, este lecţia de morală, care, cum se face, fiecare 
din nol ştim, — căci cele mai grozave reminiscente didactice, sint 
acelea ale lecţiei de morală creştină, învățată pe de rost. 


744 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Deci, creştinismul avind taine şi avind dogme, iar, pe de altă 
parte, fiindcă în evul mediu trebuia ca, înnainte de toate, oamenil 
să fie creştini buni, nu oameni vioi, ca în anticitate, pentru 
aceasta trebuia ca fiecare bun creştin să ştie dogmele pe de rost 
si să dea o anumită interpretare tainelor: các! mintea omului 
este aşa făcută, că şi dintr'o taină trebuie să se spună ceva, 
căci, altfel, nu ваг crede. Aşa dar, pentru aceste nevoi s'aü ivit 
cele d'intáiü şcoli de catebism, pe care le tinea fiecare preot, fie- 
саге staret; iar acolo unde era un episcop, şcoala era ceva su- 
perioară. În aceste şcoli, pe lingă că învăţa cineva catehismul, 
dar trebuia să deprindă neapărat, în Apus, şi latineşte. În evul 
mediu trebuia să se ştie astfel măcar încă o limbă, pe lingă cea 
natală; căci limba bisericească era grecească, latinească вай slo- 
venească. 

Deci orice om din evul mediu trebuia să cunoască perfect ca- 
ichismul şi să-şi poată interpreta cit de cit o taină; ре lingă 
aceasta maï trebuia să stápineascá limba in care se făcea slujba, 
şi nu numai slujba, dar şi predica. Pănă foarte tirziu, ріпа după 
unul 1300, nicio predică nu se tinea decit in latineste, іп gre- 
ceste si in slavoneste. Fiecare preot, în evul mediu, căuta să 
crească pe copii! parobiei sale în invátámintele dogmelor şi ale 
tainelor creştine. Copii! de la ţară se duceaü la mănăstiri si in- 
vátaü acolo ceia ce invátaü сеї de la oraşe la preot, вай şi ră- 
mineaü de se fáceaü călugări, pe cind alţii plecaü şi ocupaü 
locuri înnalte în lume. 

Acestea aü fost cele d'intáiü şcoli elementare apusene. Cele 
MWintăii şcoli innalte ай apărut pe vremea lui Carol-cel-Mare, 
cind aflăm şcoala de gramatică latină, şcoala «de palat» carolingiană, 
care a trăit foarte puţină vreme şi nu a exercitat niclo influență, 

Pentru ca să se vadă necesitatea acestor şcoli şi modul cum 
se desvoltă ele din nevoile creştinismului, este de ajuns să se 
gindească cineva la vecbile noastre şcoli, care sint tocmai şcoll 
ale preoţilor вай şcoli ale staretilor de la mănăstiri. 


Din necesitatea învățămîntului religios, s'aü desvoltat celelalte 
invátáminte. Pe lingă şcoala de catehism sa adáogit lecţia de 
gramatică, o alta de aritmetică, în care trebuia să se facă cele 
patru operaţiuni fundamentale ; prin urmare se maï căuta să poată 
scrie ceti şi socoti fiecare, ca să se poală învirti astfel omul mal 
liber între nevoile vietii. 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 745 


Ш. 


De odată, după anul 1000, араг în evul mediu Universitățile, 
саге samănă numa! în ceia ce priveşte numele, cu cele de acum. 
51 este aproape ruşinos să spun că eraü maï bune si că aduceau 
mai тагї foloase decit cele de acum, şi aveai o influenţă incal- 
culabil superioară faţă de ale noastre, unde unele materii sint 
totuşi predate de atitia profesori. Ele erai necesare societăţii, ne- 
„cesare sufleteşte. Vedeţi, aici la noi, anul acesta, s'a Înscris, la o 
anumită secţiune, un singur student. Acest lucru se explică 
prin faptul că Universitățile noastre ай fost întemeiate afară de 
necesităţile, nu ale învățămîntului, ci afară de necesităţile fun- 
damentale ale acestei societăţi. Societatea în care trăim nu are 
o moralitate şi o cultură îndestulătoare; nu are conștiința na- 
țională trebuitoare pentru a păstra existența şi caracterul Sta- 
tului contra încălcărilor vecinilor si conlocuitorilor ; cu toate 
acestea niciodată nu s'a simţit nevoia ca Universitățile noastre 
să îndeplinească aceste lipsuri morale. Astăzi nu se gîndeşte cineva 
cà pot servi Universitățile pentru altceva decit pentru frecven- 
tarea unul curs in vederea unui examin, care asigură putinţa de 
a ве presinta cineva la un alt examin — la examinul de capaci- 
tate, — pentru a-şi asigura apoi un loc in invátámint. 

Este o întreagă chinezărie, cum nu se poate închipui maï de- 
săvirşită, o chinezărie la culme, în această superioară organisare 
a timpului nostru! 

Universitățile care se intilnesc de ре la anul 1000 înnainte, răs- ` 
pund numelui lor, pe cită vreme Universitățile noastre de acum 
nu mai răspund nici numelui, nici chemării lor. 

Cuvintul de «universitate» înseamnă o totalitate. Este oare tota- 
litatea acelora сагі ай trecut concursuri pentru a fi profesori la 
Universitate? Sai a acelora cari se pregătesc pentru profeso- 
ratul secundar ? 

În evul mediu, Universitățile insemnau un corp social; ele 
aveaii şeful lor, o anumită situaţie în Stat; aveaü judecătorii 
„deosebite, tribunale speciale. Aveaü un rol în viaţa politică şi în 
viaţa socială a terii in care se gásiaü. Aceste Universităţi nu 
cuprindeaü пита? pe profesori, зай numai pe studenţi ; ci erai 
Universitatea profesorilor sí a studenţilor, cari formau împreună 


746 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





un singur corp, un singur suflet, o singură făptură în viata so- 
cietátit în mijlocul căreia era stabilită Universitatea. 

Era cetatea ştiinţei, în acele timpuri de cetăți privilegiate ; cetate 
avind ziduri, avind privilegii, avind legături de jurăminte, tare 
eraü pornite din acelaşi entusiasm pentru cunoaşterea, nu a ade- 
vărului, ci a lucrurilor care eraü socotite pe acele timpuri cá 
pot să înlocuiască această comoară eternă a adevărului. 

Între o Universitate de oameni şi o şcoală de copii, nu exista 
treap!á intermediară. Toţi 151 invátaü catehismul şi limba latinea- 
scă. Odată ce ştiaii dogmele principale ale credinţe! creştine, odată 
ce intelegea cineva limba in care se făcea slujba si predica, odată 
ce stia crestineste si latineste, se ducea si intra de-a dreptul la Uni- 
versitate. Aci eraü deosebite Faculld[í. Dacă cineva era străin 
de localitate, mergea într'un Colegiu, unde ве gásiaü cet din aceleaşi 
locuri ca dînsul. Aceste Colegi! erai ca nişte internate strînse 
intr'e republică. Nu-şi poate cineva face ideie de caracterul frä- 
tesc, care domnià în acele Colegi! ale Universitátilor medievale. 
Trebuie să călătorească in Anglia, să vadă cum sint dife- 
ritele Colegi! alipite pe lingă Universitățile din Oxford si 
Cambridge, Universităţi cu forme medievale, care sint mult mat 
conservatoare. ca formă, iar ca fond mult maï înnaintate decit 
Universitățile noastre. 

În Colegiile acelea, unde se trăia frăţeşte în jurul une! mese 
şi unei biblioteci comune, în jurul unor exerciţii fisice comune, 
în jurul petrecerilor comune, care eraü de cele ma! multe ort 
inofensive, in aceste Colegi! státeaü studenţii din provincie si 
din străinătate. Colegiile eraii nişte şcoli normale superioare 
fără profesori, fără program de muncă si de mincare fixat de 
direcţie, fără pedagog! сагі supraveghiază somnul вай lipsa de 
somn a elevilor, şi fără atitea certificate la întrarea în şcoală şi 
la ieşirea din această şcoală normală. 

Oraşele universitare mergeaii cu toată tragerea de inimă, cu 
multă libertate de spirit şi în deplină înțelegere spre ciştigarea 
adevărului. Dar adevărul acesta nu era, cum am zis, cel mat bun. 
Era aşa numitul adevăr «scolastic». 

Şi iată acum ce e acest adevăr scolastic. 

În evul mediu credinţa era înnainte de toate. Oameni! însă 
Sau gindit dacă nu cumva ar putea înțelege mal mult dintr'insa, 
şi dacă nu ar putea să prefacă şi credința în ştiinţă, — pe cind 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 747 


ele sînt însă două lucruri deosebite, aşa de deosebite, ca şi cum 
al vrea să prefac! albul în negru, зай rosul іп negru, ceia ce se 
poate petrece doar la o anume boală de nervi, in casurile de 
«daltonism». 

Deci, в'ай gindit oamenii evului mediu să împace aceşti dol 
termin! aï aceleiaşi minti; să pună la disposilia credinţei filo- 
воба argumentatoare a lul Aristotele. Scopul, deci, era potrivit cu 
timpul, care tinea mult Ја teologie, si în care avintul era numai 
pentru credință. Sa ajuns iute la acele forme, de oare ce scopul 
care se pusese innainte era un scop zădarnic, care nu se putea 
îndeplini ; şi atunci lumea sa multámit numai cu forme, de care 
a fost satisfăcută. 

Acest lucru se înțelege dacă te gindest că, atunci cînd cineva 
urmăreşte un ideal ce se poate atinge şi care poate prulita 
unei societăţi, curentul nu se fixează, nu se întipăreşte in 
anumite forme. Dar, atunci cind idealul nu se poate atinge 
şi opera de cultură nu poate să folusească societăţii, atunci, saü 
trebuie să părăsească cineva întreaga-l activitate culturală, зай 
să ве multàmeascá numa! cu acele forme. 

(Este acelaşi lucru ca si cum ar fi cineva la o masă de gală 
şi ar uita să-l servească; nu-i pune mincare pe taler, nici vin 
de băut in páhar. Atunci ЇЇ rámine de tăcut una din două: зай 
să se ridice de la masă, saü să iea păharul de la gură fără să 
bea nimic si să ducă furculita goală la gură.) 

Deci evul mediu sa redus, în ce priveşte spiritul, nu organi- 
sarea, la forme goale de invátámint. Era firesc pentru acest ìn- 
vátámint, răzimat pe şcoala de catehism şi pe Universitățile ìn- 
tepenite în curind in forme seci. Forme seci, afară de două ra- 
muri, care sai dovedit folositoare, una pentru toate timpurile, 
iar alta pănă la un anumit timp. Cea folositoare pentru toate 
timpurile a fost şcoala de medicină, care nu a pornit din ci- 
vilisatia europeană, ci a fost luată gata de la civilisatia arabă. 
Cealaltă ramură universitară, folositoare pănă la un timp, este 
dreptul, căci dreptul a fost foarte folositor pentru formarea 
noilor concepti de viaţă de Stat si de administraţie in timpu- 
rile moderne: de-o bucată de vreme însă este cu totul insufi- 
cient faţă de nevoile societăţii nouă. Căci ştiinţa dreptului a ră- 
mas în urmă, şi un teribil formalism şi o înspăimintătoare sco- 
lastică a dreptului І-ай intepenit în anume cadre, neputindu-se 


748 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


pleca faţă de nevoile societăţi! şi producindu-se astfel, din dis- 
cordanta între revoile reale şi formele nesatisfăcătoare, acel 
flagel care este numărul cel mare al advocatilor din timpurile 
noastre, advocat! cari nu aduc niclun folos adevărat. Înmulțirea 
aceasta de рагазії arată astfel nepotrivirea între formele de 
drept medieval si între nevoile societăţii acesteia moderne. 
Caci cine are haină bună, nu are nevoie să cheme croitorul in 
fiecare zi, pe cind, atunci cind il stringe în coate o haină, se 
adresează intr'una la luminile croitorului. Dacă deci în adevăr 
această haină de drept a timpurilor noastre sar potrivi pen- 
tru toţi, n'ar mal fi nevoie să se cheme advocati ca so „tot 
cirpească. 


IV. 


În secolul al XV-lea apoi sa desteptat cunoştinţa literaturii 
antice, şi conştiinţa spiritului antic intro oarecare măsură, in. 
special a timpului roman, in Roma grecisată. Această redeşteptare 
constituie fenomenul Renașterii sau al Umanismului. 

Din nenorocire, Renaşterea, pănă tirziü de tot, n'a avut nicio 
atingere cu societatea. Căci n'a existat o societate culturală ma! 
despretuitoare pentru societatea civilă în care se producea, de- 
cit această societate a Renusteril. Acest despret ajungea pănă 
acolo, cá nu se credea vrednic de stimă un om care nu vorbia 
cu frase ce sar fi găsit în Cicerone; precum nu se întinde 
mina unul anumit individ care a comis o acţiune necorectá sau 
o acţiune de trădare faţa de o anumită persoană, saü faţă de anu- 
mite credinţe, ori numai! unul om fără nicio creştere, tot aşa 
atunci, cine ar fi pronunțat un cuvint, care nu sar fi găsit în 
Cicerone, nu era om de societate bună. În condiţiile acestea, ni- 
meni din societatea cultă de atunci nu putea să aibă atingere 
cu restul, «incult», societăţii. 

Renaşterea a fost astfel pentru invátámint in mare parte stearpá, 
— şi faţă de rămăşiţele de învăţămînt pe care le primise de la 
trecut. Renaşterea a produs de-odată slăbirea Universitátilor, căci 
Universitatea de teologie a decăzut, Universităţi nouă nu s'aü 
ivit, iar, dacă s'aü ivit, nu puteai fi comparate de loc cu Uni- 
versităţile libere, fără disciplină militărească, fără program ofi- 
cial, Universităţi care să poată să se amestece în toată viaţa socie- 
tátil şi să o poată domina. 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 749 _ 

Renaşterea a omorit dec! Universitățile medievale şi n'a avut cu ce 
să le înlocuiască. A omorit în acelaş timp şi şcoala de саѓеһізт; 
Multă din acei cari se duseserá la această şcoală, se intrebaü, iu 
secolul al XV-lea, de ce-ar mat trimete copiii acolo? Acum nu mal 
trăia cineva pentru creştinism, care páreà mw curind o formă 
învechită. Se compromitea învățatul luind prea mult în serios о 
lecţie de catehism. Cind nu se iubia altă latinească decit a lut Cice- 
rone, cărţile sfinte puteau fi socotite ca dind lucruri vulgare in 
frase prost traduse. Oamenii Renașterii de sigur cá ar ñ pus o 
notă rea acelui care a tălmăcit Evangheliile, dacă l-ar fi cunoscut; 
Odată ce Scriptura era insă odioasă din punct de vedere grama- 
tical,nu se mai gindia cineva atita la frumuseta adevárurilor 
morale din ea. Asa incit, de-odatá, Renaşterea a omorit invátá- 
mintul vechii, fără să dea un altul пой. 

Atunci a fost, огїсшп, o fericire pentru educaţia neamului ome- 
nesc cá aŭ apărut acel călugări, asupra cărora spiritul noi aruncă 
cele mat grele învinovăţiri : «lesuiţir». 

Tot invátámintul modera — trebuie so spun în deplină cinste 
şi cunoştinţă — se datorește Iesuitilor. Nu Iesuitilor din’ foi- 
letoanele gazetelor răspindite, după care Iesuitul este un fel de 
duşman al omenirii, care urmăreşte scopuri criminale supt masca 
catolicismului. lesuitul real era un om convins că menirea 
omului este să trăiască o viaţă creştină, şi-şi dădea toate silin: 
tele ca să ajungă prin educație acest ideal. Acum sar fi găsit si 
perversi printre lesuiti ; s'au găsit însă şi perverst printre adver- 
saril Iesuitilor. E drept şi că învățămîntul Iesuitilor din timpurile 
noastre nu ma! corespunde învăţămintului care ar trebui pentru 
societatea noastră ; nu corespunde însă nici învățămîntul nostru 
faţă cu nevoile acestei societăți. Și, cînd invátámintul Iesuitilor 
nu corespunde timpurilor noastre, aceasta nu înseamnă cá nu а 
corespuns tuturor nevoilor timpului săă, în secolul al XVI-lea 
şi al XVII-lea. 

Tot ce a existat prin urmare în învățămint pănă în secolul al 
XVIII-lea, vine din faptul că sa întemeiat în al XVI-lea un 
Ordin călugăresc, care a căutat a pregăti omenirea pentru viaţa 
creştină, pe care o înţelegea în sensul catolic. Ínvátámintul in- 
ferior şi invátámintul superior pleacă de-o potrivă de la dinşi). 


S'a început însă cu ceia ce este anormal, cu şcoala interme= 
diară. Si noi, aici, am făcut, de alminterea, cu invátámintul su- 


750 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
ама ea 








perior acelaşi lucru, şi în anil din urmă abia ne-am gîndit că 
este nevoie de un invátámint inferior şi de un invátámint la țară, 
cu privire la care se socotia întrun timp că este ceva tot aşa de 
periculos ca ráspindjrea dinamite! între săteni! flăminzi faptul că 
teranul ar fi învăţat o carte adevărată. 

Deci, sa întemeiat întăiii şcoala superioară, cum sar zice, care 
tinea loc şi de Universitate. Şcoala aceasta superioară este «Co- 
енш». 


Colegiul s'a întemeiat intáiü de oamenil Renaşterii. Dar Co- 
leviul Renaşterii n'a prosperat, si, ca dovadă, este «College de 
France» din Paris, intemeiat pe la 1530, ca să se învețe latineste, 
greceşte, evreieşte, matematicele superioare şi ştiinţele naturale. 

Niciodată nu a putut, să găsească acest Coiegiu vre-o legătură 
cu alte aşezăminte de cultură, şi niciodată nu sa găsit bine în 
societatea în care trăieşte. Acum acest Colegiu este considerat 
ca un ospiciu pentru învățații bătrini si pentru directorul Cole- 
giuluf de Franţa, care primeşte odihnă in acest asil, o intreti- 
nere convenabilă. 

Colegiul Iesuitilor a fost mult mai bun si intr'o legătură con- 
tiuuă cu societatea in care a trăit. În acest Colegiu se învăţa 
latineşte, greceste, gramatica, retorica, o filosofie care nu era nici 
mail bună nici maï геа, decit metafisica din timpurile noastre. 

Colegiul Iesuiţilor era împărţit in ma! multe clase, şi aceste 
clase, la un loc, formaü cursul de «umanioare», care trebuia să 
tormeze pe un cumanist» fiind si un creştin in liscutabil. 

Pe lingă aceasta se invàta şi aritmetica, şi de oarece ea nu poate 
intra, ca ştiinţă abstractă, în conflict cu adevărurile credinţei. În- 
tre lesuiti aŭ fost multi mari matematici. Chiar ştiinţele naturale, 
cu fel de fel de ințerpretări, şi acestea se predaü în învățămîntul 
lesuitilor. 

Sa zis însă cá Iesuiti! negliji cu desávirsire educaţia fisicá, 
desi nu neglijaü, in același timp, artele de agrement. De acest 
lucru nu se pot invinováti Iesuitit, aceasta fiind o vină a 
timpului în care trăiau ; căci în evul mediu educaţia fisicá era 
cu desăvirşire despretuitá, şi în această privință еї aŭ urmat 
deci după spiriţul acelei vrem! care pregátise pe a lor. 

În evul mediu a-şi îngriji cineva trupul, a se spăla des, a-şi 
face muşchi, această afentiune pentru materie era aproape о 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 751 


eresie faţă de creştinism, carnea fiind originea tuturor relelor, ea 
apartinind Diavolului. Iesuiţii insă, ce-i drept, desi călugări, aia 
îmbrăcat totdeauna convenabil; ei n'aü umblat cu capul gol şi 
cu picioarele în sin'lale, cum umbla, nu numai Егапсіѕсапії, in 
special, dar şi alte Ordine din evul mediu. 

$i nu numai că lesuiţii aŭ ţinut ca elevii lor să se îmbrace 
bine, ba incă, ce este si ma! mult, і-ай învăţat şi arte de agrement, 
i-au învățat musica, chiar si dantul. La Colegiile Iesuitilor se ìn- 
väta, iarăși, teatrul, si se dádeaü represintatif de teatru foarte 
bune, cu subiecte antice, ba chiar piese de marii poeţi tragici 
francesi din secolul al XVII-lea se vedeaü pe scenele Cole- 
giilor iesuite. La aceste Colegi! eraü toate rafinările de spor- 
turi din acele timpuri, din care însă lipsiaü neapărat bicicleta şi 
altele, care nu puteaü să facă parte din programul sportiv al 
secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea 1. 


În acelaşi timp s'aü întemeiat şi cele d'intáiü şcoli de fete. 

Tot călugărilor şi cálugáritelor li se datoreşte şi aceasta, cele 
d'intáiü şcoli de fete, care nu eraü rele, pe care le patronà, de 
pildă, doamna de Maintenon la Saint-Cyr, la sfirsitul domniei lut 
Ludovic al XIV-lea. Aceste şcoli de fete eraü excelente pentru 
acele vremuri, si toate femeile, atit de distinse, care ai făcut 
strălucirea secolului al XVIII-lea, ai venit de-a dreptul din 
aceste şcoli călugărești de la sfirsitul secolului al XVII-lea. 


Dascălii din asemenea şcoli — lucrul poate cá nu place, dar 
aşa este realitatea —, aceşti călugări ай iutemeiat, inspirindu-se 
din iubirea pe care nu puteaii să o îndrepte către familiile 
lor, вай către o femeie, şi care prin urmare, era îndreptată asupra 
slăbiciuni! si nenorocirit,—era îndreptată in acest cas asupra copiilor, 
aü întemeiat cele dintăiii şcoli elementare în secolul al şepte- 
sprezecelea. Nu numai in Europa, ci şi aiurea. Căci, in vre- 
mea cind şcolile noastre tráiaü ca val de capul lor, mai multă 
carte şi maf multe cunoştinţe generale cápátaü copiii Chinezilor 
81 Iaponesilor din Asia răsăriteană, fiindcă acolo erai Iesuit! 
cari-l învățau. 

V. 


A venit apoi epoca nouă a «luminării spiritelor». Atunci so- 
cietatea laică a căutat, în folosul dinastiilor, să înlăture din acest 


1 Bicicleta fusese dăruită şcolilor romăneşti din Macedonia de d. ministru 
“Tache Ionescu. 


www.dacoromanica.ro 


752 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR | 
post de încredere, care eraü şcolile, pe cálugárt. S'a inceput atunc? 
o reformă, supt patronagiul filosofilor din secolul al XVIII-lea, 
filosofi cari erai nişte oameni cu idel innaintate şi cu o şubredă 
credinţă creştină, asa numiții «deisti». Deci supt scutul filoso- 
filor deişti, şi supt scutul suveranilor, ?ай intemeiat atunci cele 
dintăiă şcoli elementare de Stat, 

Si nu вай întemeiat intáiü in Franța; s'aü întemeiat intáiü în 

Austria, de către Iosif al II-lea, саге a fost un suveran foarte' 
- nenorocit, pe care toți l-aü răsplătit cu o desăvirşită .nerecunoş- 
tintá, şi care a murit de durere, fiindcă el care a căutat să facă 
binele tuturor, a căpătat in loc revoluţia popoarelor cărora vruse' 
să li facă binele, — cea mat deplină dovadă de neînțelegere a 
popoarelor. 

Iosif al II-lea a întemeiat cele d'intáiü şcoli elementare laice. 
În felul acesta aü existat în Ardeal: pe lingă şcolile confesionale 
ше Rominilor uniţi şi şcolile confesionale ale Rominilor neunitl, 
pe lingă şcolile confesionale ale Sasilor luterani şi Ungurilor cal- 
vini şi catolici, a existat şcoala de Stat, care nu a introdus ni- 
mic пой în şcoala primară a Jesuiţilor, căci este exact aceiaşi 
şcoală. 


A venit apoi Revoluţia francesă, care a introdus o schimbare 
desăvirşită; însă o schimbare desăvirşită numai in forme si în 
legăturile ierarhice ale şcolilor între dinsele, numa! in program, 
nu însă şi în spirit. 

Iată ce reformă a făcut Revoluţia francesă, complectatá apoi 
de Napoleon, reformă care s'a întins apo! de dinsul; — aşa cum 
sa întins ştiinţa dreptului şi administraţia nouă, care nu este 
decit administraţia centralisatoare, întemeiată de Napoleon I-iü, 
cu toate virtuțile şi păcatele еї. 

Mai! intáiü Napoleon avea scopullui: Să aservească orice forță: 
dintr'o {ага în profitul acelora cari represintă dinastia; adecă să 
confisce pentru represintanţii dinastiei izvorul tuturor forţelor 
dintr'un popor. Nădăjduia doar ca. dinastia Napoleonizilor să 
domnească sute de ani, şi vroiă să facă o societate care să se 
modeleze anume pentru această dinastie. 


(Va urmă). N. IORGA. 


www.dacoromanica.ro 


I. ADAM: PRIN VREMURI 753 


RUGĂCIUNE. 


Senine bolți albastre, Tu, roşă Auroră, 

Din miile de astre Din ochiul tăi, de foc, 
Trimiteţi două stele, Coboară, o, suroră, 
Айа cer doar numai, Cînd sufletul miei arde, 
Ай: iubirii mele. Privire cu noroc. 


Cînd picură de rouă 
Și floarea de salcâm, 
Cînd sus e luna nouă, 
Ascultă-mă de sus, 
Lucefere apus. 


V. TEODORESCU. 


PRIN VREMURI. 


(POVESTEA NEAMULUI) 
FEERIE SIMBOLICĂ PENTRU TEATRU, ÎN 6 MOMENTE 





MOMENTUL AL TREILEA 


Ziua se inginá cu noaptea. 


Pe supt ultimele pornituri ale munților, care se pierd in fund, trece un 
drum bătut. Poalele de stinci răsturnate, cu sfirgitul tăieturilor de prăpăstil, 
se samănă numa! ici şi colo cu copaci chinuiţi si tufari spinoşi. 

E după o noapte cu furtună grozavă. 

Tot may bate încă vintul peste paraginea cea risipită. Revărsatul se înfioară 
la răstimpuri de scăpărarea fulgerelor, răbufnind de tunete ca într'o descăr- 
care amenințătoare. 

Pădurea trosnegte din depărtare. 


SCENA. І. 


(După ce a rămas un moment scena goală, numai in cadrul priveliştii, se 
vede in fund cum Verde-Împărat, orb, s'agatá de un frunzar, ca să se urce 
de după o stincă, in căutarea unu! drum. Bătrinul se vede obosit şi zdrentuit, 
îmbrăcat ca teran, cu capul pletos gol, plin de zgirieturi. Cind ajunge sus, 
după sforţări şi gemete anevoioase, dibuie locul cu toiagul, ca după un razim). 


Verde-Împărat. 


Of... grei şi lung drum !... (Oftează adînc. Aici vintul se îndărătni- 
ceste iarăşi, neîmpăcat.) 


— 
1 Subiectul aceste! feerii este un basm alcătuit cu elemente din folklorul 
nostru, Ре lîngă interesul şi partea lui de frumos si emotiune, са dramă pro- 


2 


754 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








Verde-Împărat (bătut de furtună, întinde mina stingă spre fundul pădurii, 
ca intr'o invocatie :) 

Mat plingi şi tu, pădure, durerile mele, că mie mi-a secat roua 
orbitelor... (Răzimindu-se in toiag, ridică fata în sus). Varsá-tf, cerule, 
potopul táü de lacrimi, căci ей nu mal am ochi să-mi pling 
toată nenorocirea... 

Si tu, vintule... (uitindu-se imprejur), pribeag ca și mine, boceşte-mi 
povestea tristă, bate-ţi suflarea de coama codrilor, sfişie-te de 
ascutisul stincilor şi umple lumea cu vestea gemătului miei, 
căci ей nu mal am atita glas, ca să pling peste tot pămîntul... 
(Furtuna face parcă un popas. Verde-Împărat tresare ca de-o amintire nouă.) 

O! copilele mele pierdute !... Malva şi tu, Valha !... Unde sinteţi, 
ca să-mi călăuziţi paşii bátrinetel.. Si tu... îngenunchiata mea 
Silvaná! — ne crezi, poate, mal fericiţi decit tine? 

O! blestem al soartei! — dusmánie neimblinzită!... (Intinzind 
minile şi căutind împrejur). Veniţi măcar vof, fetele mele fără de 
noroc, căci împreună ne-om mingăia în trista noastră továrásie... 
(Cercind să facă un pas, dibuie calea cu toiagul, vorbind singur :) 

Cine să mă îngrijască pe mine? Barba mi-l un caier bătut, 
hainele numa! zdrente, şi, din toată bucuria şi slava de demult, 
ma trezesc singur, ratăcind pribeag prin locuri sălbatece şi fără 
altă călăuza decît intimplarea.. (Verde incearcă să págeascá innainte, 
pipăind locul cu toiagul. Lumina pătrunde tot mai mult revărsatul, ridicind 
geană de ziuă asupra pămintului. În pustiul răvăşit al ponoarelor rupte, ве 


mişcă, anevoie, monarhul cel fără de tron, aci poticnind, aci ridicindu-se. La 
un loc, Verde se opreşte iarăși frint, şi se razimă în toiag). 


А !.. се mincinoasá e rinduiala lucrurilor de pe pămint!.. 
Nimic nu e statornic, căci toate se prefac... Am fost odată... 
temut, cu stăpinire întinsă şi slobodă... Îmi amăgiam zilele... în 
stralucire şi dragostea copiilor... Eram tată şi împărat... Şi faima 
minunilor din prejurul mieü începuse a se amesteca în basme. 
(Reculegindu-se) Un ceas гай numai, un vint necurat, şi totul s'a 
prabusit... Acum mă trezesc singur, pe o movilă de ruine, cobind 
în pustiu, ca o cucuvaie care se vaită pe un mormint. 
prie, — se intrevád, alegoric, momentele prin care a trecut neamul nostru, 
atit de încercat. 


Verde-Împărat simbolisează poporul cel mult, neamul nostru căzut din vol= 
nicia luf, care rátáceste orb prin vremuri, întovărăşit numai de cîntec şi 
glumă, care-l păstrează sutletul şi limba, pănă cînd el ajunge iar la cinste. — 
Piazá-rea, care duşmăneşte pe Verde, simbolisează împrejurările cele vitregi, 
care s'aü pus în calea norocului nostru. 


I. ADAM: PRIN VREMURI 755 





О!... copilele mele, — vot, umbre triste ale trecutului! — Ce 
întimplare batjocuritoare se joacă oare cu vol ? (S'aude de-odată 
„din fund cintecul Doinel, care s'apropie tot mal mult, odată cu imblinzirea 
furtuni! şi cu arătarea genel de ziuă. Versul cel duios se ridică in dimi- 
пеаіќ, ca un oftat de ușurare, supt care s'ascund dureri şi speranţe, inchise 


jn inimi şi tácute de mult. Verde se insenineazá la faţă, şi ascultă dus, dind 
senine de bucurie şi impácare). 


Doină, doină, cîntec dulce! 
Cind te-aud, nu m'aş mai duce. 
Doină, doină, viers de foc! 
Сіпа rásuni, ей staü în loc. 
Bate vint de primăvară, 

Ей сіп doinà pe afară, 

De mă ?ngiîn cu florile 

Și privighetorile... 

Vine iarna viscoloasă, 

Eü cint doina 'nchis în casă, 
De-mí mai mingiiu zilele, 
Zilele si nopțile. 

Frunza 'n codru cît învie, 
Doină cînt de voinicie. 

Cade frunza jos în vale, 

Eü cînt doina cea de jale. 
Doină zic, doină suspin, 

Tot cu doina mă mai tin. 
Doină cint, doiná soptesc, 
Ей cu doină viețuiesc... 


SCENA II. 


Doina (coboară prin fund, cîntind ultimele strofe. Ea face drumul cu ane- 
"oie prin ponoarele risipite, dar nu-şi slăbeşte cintecul, ci merge cum poate, 
părind că in mers ar căuta pe cineva. 


Doina e o fată de ţară, fragedă şi frumoasă, îmbrăcată în fote şi cămaşă 
înflorită.) 


Verde (ridică fruntea in spre locul unde a încetat cintecul). 


— 54-1 fie glasul sfint, — огїсіпе-ї fi tu, — crăiasă, огї pä- 
minteancá... 


Doina. 
Sărut mina, moşule. 


Verde (din intunerecul lut). 


După cîntec si după vorbă pari tinără, — cum de rătăceşti 
atunci singură prin paraginile acestea ? 


756 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Doina. 


Nu sint singură, am şi un frate cu mine. 


Verde. 
Şi cum vă chiamă? 
Doina. 
Ей sint Doina, si lul frate-mieü îl zice Păcală. El a rămas în 
urmă, cu ghiduşiile luf, că se tine numai de năzdrăvănil. 


Verde. 
Si nu vă rătăciţi? 
Doina. 
Niciodată, căci ne găsesc oameni! şi ne scot la lumină. 
Cind rámin cite-odată singură, Păcală m'aude de oriunde că 
pling, şi atunci sare, cind nu gindeşti, cu-o gum şi-mi drege: 
inima pe dată. 


Verde. 

Si af cul sintett ? 
Doina. 

Mama noastră este Durerea, si tată ni e Pustiul... 
Verde. 


Doina!., Păcală!... Dar ce căutaţi voi in lume, asa singuri 7 


Doina. 
No! umblám să găsim pe Împăratul orb. 


Verde (tresărind). 
Ce-aud ? 


Doina (simplu si liniştită). 

Maica-Domnului ne-a cerut de la mama, — cá mama, săraca, 
are mulţi copil, — şi ni-a zis să căutăm pe Verde-Împărat ca 
să-l ţinem de urit şi să-l mingiiem în rátácirea lui, pănă va ajunge 
iar pe tron, că atunci el se va indura să ne ridice şi pe пої la: 
cinste... 


Verde (zguduit de bucurie și de plinsul 101 sec, intinde mina ca 
într'o orbecăire). 


Apropie-te, mila mea, ajutorul mieü dulce, mingiierea mea dim 
urmă... 


I. ADAM: PRIN VREMURI 757 


Eü sint Împăratul cel orbit, ajuns acum în rîndul de jos, gonit 
„de pretutindeni, după ce maŭ despuiat de toate... 
Doina (duioasă, ве apropie). 
Sărmanul bátrin, da... orb... (Îl mingiie pe obraz 81-1 potriveşte părul.) 
Sä sărut pe Împăratul. (Se innaltá pănă la fruntea lut Verde, şi-l sărută.) 
Verde (zbucnind atins). 


Mingiie-mă..., că de mult n'am maï fost mingiiat.. Tu vel fi 
„de-acum alinarea mea, îndemnul mieii, călăuza mea. 

(Se aud din fund pocnituri de vreascuri, са ре urma unel fug! care se 
apropie. Verde tresare, ca de necunoscut, pe cind Doina se ridică în degete 
„Şi se uită intr'acolo.) 

Dar ce saude? 


Doina. 


Nebunatecul de Păcală vine la fugă: trebuie să fi făcut vre-o 
boaţă pe undeva. 


SCENA Ш. 


Păcală (se vede venind de la deal şi aducind pe min! un fund co mă- 
amăliguţă caldă, care abureşte. El sare sprinten prin ponoare şi apropie rizind.) 


Doina. 
Da’ ce-aduci acolo ? 


Păcală, întăritat la ris, se fringe şi nu poate începe vorba. 


Apol, să vedeţi... V'am găsit de mincare... Ştiam eü că trebuie 
să fitt flămiînzi... 
Verde-Împărat. 


Mincare |... De cînd n'am pus ей mincare în gură... А ! foamea... 
Păcală. 

Et, apoi mă gindiam ей... Hat să mincám aici, la margenea dru- 

mului. Şi, cînd vă voiü mal spune cum am căpătat tot ce am eü 


aici, să tot măniînci şi să rizi, ca la pomană... (Păcală în vremea 
„aceasta îşi agează merindele, pe cind Doina ajută pe Verde să se lase jos.) 


Doina. 


Cine stie ce drăcovenie îl mal fi făcut... 


758 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Păcală. 

Сіпа îi vorba să п'аї de mincare, nu-l păcat să rizi de сеї cari 
aü de prisos. Că nici păsările cerului nu mor de foame, dar 
mi-te oamenii luf Dumnezeü... Deocamdată, ia apucaţi de ici din 
mămăligă..., că uite e şi brînză, avem si scrob moldovenesc... 
(Păcală desface şi întinde masa pe cînd vorbeşte. Doina duce тіпа 101 Verde, 
să iea din mincare. Mánincá cu toţii rar, ascultind şi rizind de cele spuse 
de Păcală.) Şi cind te gindeşti că toată mincarea asta a ieşit 
dintr'un.. resteii... Sauzi şi să nu crezi..., şi cu toate astea aşa-l... 
Uite, mămăligă din resteü... 


Verde, se incearcă să ridă. 
Poznaş mai eşti, măi Păcală. 


Doina. 


Haide, spune ma! degrabă, cum sa întîmplat cu mincarea ta 
din resteü... , 
Păcală (mănincă şi povesteşte). 


Să vedeţi... Ici supt o stincă plecată, maï de la deal, stă cu 
casa un pădurar bátrin.. Dar ce zgircit!... De şi e numa! cu 
baba, dar nu se întruptă nimeni din dulceata сазе! lor... Ей m'am 
dus la pădurar, şi l-am găsit cioplind la o osie. — Bună vremea, 
mogule... — Bun venit, mă! băiete...— Ей tac şi-mi invirtesc pălăria 
in mini ruşinos. Pădurarul, dacă vede, rupe el vorba: — Şi cu 
ce vint al ajuns pe-aici ? — Foamea, moşule, пшпаї o bucăţică 
de mămăligă, n'am mincat de... Cela şi-a lăsat atunci căciula pe 
ochi supărat : — Sintem şi nol săraci, de unde savem noi mă- 
măligă ? — Aud? Fac ей de colo... N'avet! nici mămăligă ?... si 
atunci rid şi eü ca prostul, zicînd lăudăros: — Ce mare lucru 
e şi mámáliga! Mămăligă se poate face şi dintr'un resteü... Ihaï f 
să am ei un resteii, aş hrăni un sat cu mămăligă... Toată greu- 
tatea е că n'am resteul... 


Verde. 


Ptiü, bată-te norocul, măi băiete, că mă faci să rid cu tot nă- 
cazul miei... 
Doina. 


Apoi la de-astea se pricepe el, 


www.dacoromanica.ro 


I. ADAM: PRIN VREMURI 759 


g ° 





Păcală (după ce înghite). 


Pădurarul rămăsese cu gura căscată. — Şi poti tu face mă- 
măligă din гезіей ? — Cum mă vezi şi te văd... — Si asta e încă 
о minune!... Ти, babo... еї, babo, айё degrabă un resteü de Ја 
car... A adus baba resteul, şi atunci am întrebat unde-i cracana 
şi cotlonul de făcut mămăligă... Umblaü mosnegit pe lângă mine, 
ca imprejurul unui cireş copt. Ей dam înnainte cu gura: — Să ve- 
deti acuma minunea resteului... După ce-am pus de mămăligă, m'am 
Întors către babă : — Dumneata mătuşă, du-te si айа făină (málaiü). 
Că minunea la început se face cu cuibar, ca şi oţetul, şi numai după 
aceia... ehel, ce veţi vedea, n'aveţi să credeţi ochilor... Da’ baba dra- 
cului : — ra... doar să scutur acolo desagit, ca să mai găsesc ceva... 
— Scutură, mátusá, dar scuturá bine..., s/n gindul mieü zic: taci, 
că sa prins... Mosneagul se răsteşte la babă, şi о mustrá : — Du-te 
odată, nu te codi, zgircioabă, vezi de caută în tron, că doar ieri 
am rişnit... După ce a venit coşul de făină, am întrebat de brinzá. 
А venit botul de brînză, mi-aü adus арої slănină şi ouă, mă rog 
toate ca din... resteü, adevărată minune... Se uitai moşnegii la 
mine ca la cine ştie ce vraciü, pe cind ей mestecam mămăliga 
cu resteul şi le făceam pe toate. dindu-i înnainte cu gura ca la 
descintec: — Ehel, nu-i puţin lucru o minune, mal ales în zilele 
noastre 1... şi vedeţi că toate pornesc de la un resteü... Ce-i un 
resteü ? — un bát care închide jugul boului şi nimic mat mult... 
Ducă-i ziceam melesteü (fácálet), nu se făcea minunea, căci cu 
melesteul face oricine mămăligă, — dar să vezi cum iese ini- 
nunea dintr'un resteü, tea! — te cruceşti, nu alta... Şi, cînd еї 
m'ascultaü mal uimiţi, ей răstorn mămăliga pe fund, pun brinza 
şi jumárile în mijloc, şi, luind fundul pe mini, mă scol si má 
întore către mosneg1: — Ef, ati văzut minunea ? — Саге? — Cum? 
mă întreabă еї cu minile la piept. — Apoi asta-i minunea res- 
teului..., şi eŭ întind fundul spre еї. — Vreti mai mare minune, 
pentru zilele noastre, decit să faci mincare de la niste oameni 
cari zic cá maŭ nici el ce minca? Si aici am zbughit-o la vale, 
cu fundul cu bucate 'n mini. Din urmă am auzit cîrtind şi zbu- 
rătuind cu bulgări. Tocmai cind aŭ văzut cá nu mă ma! pot 
ajunge, baba a strigat mal ogoită : — Lasă, să fie de sufletul tatel... 


Verde. 
Sá Пе... să fie.., că ne-am ospátat bine... 


(Rid cu toţii, ca la sfirşitul mincárit). 





760 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Doina. 


Cu Păcală nu mori de foame la drum. 


Păcală (ironic). 
În tara noastră, nu moare nimeni de foame... 


Verde (se ridică în picioare, şi-şi face cruce). 


Multámim tie, Doamne! 


Doina şi Păcală (se scoală si el, şi-şi fac cruce). 


SCENA IV. 


(Din stinga drümulul vine un teran şchiopătind, de de-abia se tirăşte în băţ,) 


Teranul. 


Valeü !... valeü !... ce păcate а fost să trag... 


Păcală si ceilalți (se scoală şi se uită). 


Da' ce ti sa întimplat? 


Teranul (care se opreste un moment, gemind). 


Inca, ceasul cel гай pesemne... Mergeam pe drumul drept, са 
pe-aici... Cind în cale, uite о nespălată de fată, şaşie de un ochiü 
şi cu albeatá pe celălalt, se tinea sărind intr'un picior, pe urma 
unei babe, care vine din urmă cun sicriii... Ей imi căutam de 
mers, cind pozna naibei iu sare pe d'innainte sprentará şi mă 
priveşte spanchiü, de mi-a legat ochii ca intr'o mreajă. Parcă a 
fost un făcut, că de-odatá, nu ştia cum, calc în lături şi-mi sare 
piciorul din glesnă... Valeü, valeü... trebuie să fi fost Deochiul, 
nu alta... Cruce de aur cu пої! (5з pierde prin dreapta scenei, väi- 
tindu-se şi şchiopătind, scuipind în lături ca la deochiü. Împăratul orb rä- 


mine răzimat in cirje, ca o statuie de piatră roasă de vreme, pe cind Doina 
şi Păcală privesc după teranul cel şchiop, cu compătimire.) 


I. ADAM: PRIN VREMURI 761 





SCENA V. 


(În timpul cind teranul iși termină tinguirea şi pleacă, se arată pe drumul 
„din stinga Piază-rea, îmbrăcată ca o femeie săracă, cu cosciugul morți! in 
spinare şi cu fiicá-sa, Deochiul, de mină, Se opresc un moment, dosite de un 
tufar, unde Piază-rea lasă sicriul, dind toate semnele de pază si grijă.) 


Piazá-rea (dezmierdindu-st fata). 


Acum să te văd, Deochiul mamei... Să-mi săgetezi Doina, de 
să-i piară glasul, cum amuteste cucul, după ce mánincá cireşe... 
De Păcală, lasă, «à scap ей lumea. Am să-l închid aici, in si- 
criul morţii... 

Deochiul 
(şaşie şi cu capul desbrobodit si zburlit, îmbrăcată numai intr'o rochitá, cu 
picioarele goale şi nespălate, innaintează pe drum sărind într'un picior si ui- 
tindu-se prefăcut imprejur, proastă si lăliie. Cintă intrun ton si sare 
innainte.) 
Tararara... Tararara... 


Piază-rea (din dosişul unde aşteaptă, ameninţă cu pumnul). 

Гав’ cal să rămii iar singur, Verde-Împărat, să rătăceşti în- 
nainte orb şi fără nicio mingiiere, te scap ей de călăuzele tale. 
(Ridică coşciugul morţil în spinare, asteptind amenințătoare.) 

Doina (după ce se pierd văitările teranulut intrat între culise). 

Bietul om !... 

Păcală. 

Ce ţi-l şi cu deochiul!... 

Verde (ingrijat, din impietrirea lui impunătoare). 

Păziţi-vă de deochiü.. Deochiul е біса Piezel-rele şi face nu- 
maï гай, ca şi mă-sa... 

Doina (incepe să cinte). 

Doină, doină, cîntec dulce... 


Deochiul 


(care ajunsese ре drept сеї trel călători, zbucneşte in ris murdar şi lungit, 
dind să se învirtească pe lingă Doina, mirindu-se.) 


Aiii, da ce frumos glas al]... 


Păcală (taie calea Deochiului, şi scuipă asupra el). 


Ptiu, să nu fie de deochi... 


762 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Doina (tace din cint). 


Deochiul 


(se opreşte un moment са supt un fulger, şi apol, ducind minile la urechi, o 
iea la fugă în lungul drumului, tipind desperată, pănă nu se mal vede dintre 
culisele din dreapta.) 

Tiuuu... tiuuu... 


Piazá-rea (tresare inturiată). 
A scăpat Doina nedeochiată ! 


Păcală (se strimbá de ris). 


Pe Deochiü să-l scuipt, dacă vrea! să scapi de săgeata lui. 


Doina (ca după o spaimă). 
Bine cá nu m'am uitat la dinsa... 
Verde (incercind să se bucure). 
Sa dus ca din puşcă... 
Piază-rea (stápinindu-se, porneşte din loc, plingind ca de departe si bocind 
un fecior închipuit care ar fi murit). 


Sărmana de mine, cam rămas singură pe lume... Fecioraşul 
miei, bucuria mea, cum l-am pierdut de tinăr!... 


Păcală (din margenea drumulut). 
Da' ce duci în spinare, bătrino? 


Piază-rea (prefăcută şi vioaie). 

Vat de zilele mele, cam ajuns să-mi îngrop eii feciorul, în loc 
să má pomenească dinsul.. Si-acum uitati-vá că-l duc ей sicriul, 
şi nu stiü dacă i-o veni вай nu, cam uitat să-l ieaii măsură, de 
zăpăcită şi bolnavă ce sint... 


Doina (cu milă). 
Sármana bătrină ! 
Verde. 


Sint multe dureri pe pămint. 


Piază-rea. 
Var, val!... 


L ADAM: PRIN VREMURI 763 


Păcală. 
Nu-ţi maï strica inima, mătuşă, că mortul ware nevoie de-atita 
încăpere, că el se mat zgirceste in cosciug. 
Piazá-rea (lingusitoare). 


Vai ce mindru eşti şi potrivit de statură !... Chiar aşa era si 
feciorul miei, matl fi de-o măsură... Întinde-te, te rog, colea în 
Sicriü... (Pune coșciugul jos, ridică capacul şi potriveşte paiele.) Să văd 
dacă о să fie potrivit pentru fecioru-mieü... (Aici Piază-rea zbucneşte 
iar într'o undă de plins). Val, fecioraşul miei, bucuria mea !... 


Doina (atinsa). 
Împlineşte-i rugăciunea, Păcală. 


Verde. 
Ogoiţi durerile din lume, pe cit puteti... 


Păcală (scăpărător si in ază, ca intr'o gicire neasteyptatá). 
P š p g yer 
Bine, să te-ajut, bátrino, dar nu stiü cum să-l măsor cu mine. 


Piaza-rea (ascunzindu-şi bucuria şi silindu-se să fie înţeleasă). 
Lungeşte-te aici înlăuntru, cu fata in sus. 


Păcală (stingaciü si greoiii, se pune de-a curmezişul sicriului). 


Hat şi cum zic]... 


Piază-rea (nerăbdătoare, cu capacul coşciugului іп mină). 


Et, ce ţi-l şi cu omul prost! — Pune-te cu fata in sus, cum 
staii mortii... - 


Păcală (prefăcindu-se tot mat ruşinat şi mat incurcat). 
Mă iartă şi "mneata, că, de, eu ca omul de ţară... Dar fii bună 
şi aşterne-te d-ta intàiü, să văd cum să stă, ѕі-арої Јав pe mine... 
Doina (atinsă de neindeminarea lui frate-săii). 


Ba nu záü, mátusá, arată-l... 


Piază-rea (cu greutate prefăcută). 
Cu toate că eŭ sint bătrină, dar uite, am să-ţi arăt... Aşa.. 


764 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


(Dă capacul lu! Păcală, şi ea se aşează in зісгій) Pe urmă să pui minele 

pe piept şi să închizi ochil... uite-aşa... 

Păcală (care a urmărit incordat mişcările Piezef, trinteste capacul de-a- 
supra, de cum a văzut iazma întinsă, şi ве pune cu genunchi! pe raclă). 
La cușcă, zgripturoaicá... | 

(Piază-rea ţipă si bate inláuntru cu minile şi picioarele). 
Cu mine ţi-ai găsit să pu! in plug? | 


Doina. 
Da’ ce-ai făcut, Păcală ? 


Păcală. 
Am închis pe Piază-rea în sicriul morţii. 


Verde (tresare ca dintro împietrire, şi caută împrejur cu orbitele 
goale, ca speriat). 

Piază-rea ? — Vra să zică bătrina cea nenorocită care plingea, 
era... (infuriat) A!... ar fi vrut să vă piardă, ca să rămin iar 
singur... 

Păcală. 

Las с'а picat la mină bună. (Piazi-rea se zbate din пой cu tipete 
în cosciug). Stringe-t! unghiile, pisică sălbatecă, şi maï bine haï să 
stăm la tocmealá.. Dă-mi să-ţi daŭ, ha? (Păcală pleacă urechea pe 
raclă şi ascultă). Aşa, da, — acum maï vil de-acasă... (Ascultă iar cu 
urechea). Ho, — nu încă, să mai stal o leacă la popreală... (Doina 
şi orbul s'apropie, şi ascultă şi еї mat de departe). Deocamdată să-mi 
deslegi blestemul care a despărţit pe cele două surori, pe Valha 
şi pe Malva, şi-apoj... (S'aude iar zbucium si tipete în coşciug). Unde 
zici că-l blestemul? (Se pleacă cu urechea, şi-ascultă). Tocmai în pă- 
durea Ielelor? Aud? (Păcală se pleacă iar). La întrarea în pădure 
se bate cerul cu pămîntul in capete, ca două ouă de paști? Ptiu 
ucigă-te toaca, йа” departe mal şezi... 


Verde (trist şi fără nădejde). 
În pădurea Ielelor, numai Făt-Frumos va putea pătrunde, căci 
páminteni! nu pot ajunge ріп’ acolo... 
Păcală. 
Bine cam pus nol mina pe cheie, că vine el şi Făt-Frumos, 
las... (bate со piatră cuiele capacului). 


L ADAM: PRIN VREMURI 765 


SCENA VI. 
(Se văd venind din stinga Basmul şi Statu-Palraă). 


Doina (care-i zăreg'e întăiii pe drumet!, sare voioasă). 
Bădiţă... bădiţă... 
Păcală (it vede şi se ridică de pe raclă). 
Aha, uite Basmul, fratele nostru mai mare, cu Statu-Palmă. 


Verde (strimtorat şi cu ruşine). 
О, în ce hal mă întîlnesc aici foştii miel oaspeți !... 


Basmul (dind cu ochii de orb, s'apropie mişcat). 


Mare blestem, Măria Ta! 


Verde. 
Mare blestem !... 


Basmul. 


Am venit tocmai să te ajutăm. Făt-Frumos din lacrimi, cel cu 
cartea în mină născut, feciorul luf Soare-Apune, după ce a des- 
robit lumea de pănă aici, a ajuns si în Împărăţia ta... El se odih- 
neşte acum în grădina Răbdării, şi ne-a trimes pe пої să-l aducem 
pe Piază-rea. Statu-Palmá o cunoaşte si, cum mi-a aráta-o, o si 
înhaţ... 

Statu-Palmă (cătrănit şi pocit). 


O cunosc, — n'as fi mai avut parte so cunosc.., cá de la ea 
mi-a rămas iepurele şchiop şi barba smulsă de smic... 
Verde (buimicit). 


Zici cá Făt-Frumos, feciorul luf Soare-Apune,a venit pănă in 
cuprinsurile noastre ? 
Basmul. 


A venit, pentru ispăşirea păcatelor Mărie! Tale... 
Verde (infrint). 
O! nu-mi! zice Măria Та... nu vezi ce-am rămas? 


Basmul. 


Tronul tăi a rămas in sufletele mulţimii... 


766 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Păcală. 
Si mă rog la ce vă trebuie Piuză-rea ? 
Basmul. 
Pentru са să ni spună unde-şi tine blestemele. 
Păcală. 
Apol, hal să v'o daü eü plocon. 
Statu-Palmá (furios si ridicol), 
Unde-i viespea? — Unde-i, so minînc friptă!... 


Păcală (arată cu mina racla). 


Am închis-o în sicriul morții. 


Basmul. 
Atunci e la loc bun. — Nu ţi-a spus unde tine blestemele? 
Păcală. 
În pădurea Ielelor. 
Verde (ca dintr'un ceaslov vechii). 


Unde pámintul se bate cu cerul cap in cap... 


Basmul (mirat). 
În pădurea Ielelor!.. Acolo numai Fát-Frumos se poate duce... 


Păcală (vesel). 


Ce a fost în puterea mea, am făcut, şi, de-o mal fi nevoie de 
mine, n'am să mă daii în lături. 


Basmul (către Păcală si Doina). 


Voi duceţi pe Verde la palatul fetelor lui, că пої ne întoarcem 
la Făt-Frumos cu Piazá-rea. 


Verde (ca trezit pe neaşteptate). 


O! Valha şi cu Malva!... (Păcală şi Doinailieaü de subsuor! si se in- 
dreaptă în lungul drumului, spre dreapta. După ce se pun in mers, Doina 
cintă de jale, pierzindu-se cu toţi! in depărtare). 


I. ADAM: PRIN VREMURI 761 





Basmul (după ce petrece din ochi pe cel plecaţi, din urmă). 


Să ne aşteptaţi, că venim cu izbindă... Cind vom deslega bles- 
temul, surorile se vor ruşina şi vor plinge una în braţele alteia, 
impácate... (Către Statu-Palmă). Si acum să ducem lui Făt-Frumos 
sicriul morţii, cu Piaza-rea (innaintează spre raclă). 


Statu-Palmă (mat din urmă, voinicos). 
Să stirpească odată iarba rea din holdă... 


Basmul (luminat, ridicind mina dreaptă în sus, sacramental). 
S'ajungá iar poporul Împărat... 


(Se pleacă amindol în spre cosciug, în care vreme cortina se lasă.) 


IOAN ADAM. 


CUGETARI 


—— 


În curînd nu va mai rămînea decît zimbetul ispitei. 
* 
Între cel înşelat şi cel care înşeală, e ciudat că se ruşinează 
maï mult cel d'intáiü. 
* 
Minciuna care сги{й suferinţele e gingas lucru. 
* 

A trata pe oricine după dispositia ta şi nu după dreptul lui, 
e un semn de inferioritate. 

* 

Întîmplările vieţii se resolv pentru сеї mai mulţi in plîngeri 
care trec, pentru cîţiva în ginduri care rămîn. 

* 

Ca să înţelegi pe zgircit trebuie să te gîndeşti la plăcerea 
cea mare a celui ce aşteaptă plăcerea şi ştie că o poate avea 
cînd voieşte el. 

* 
Un om mare e acel care-şi are vremea lui piedestal. E mare 


cu cît o întrece. De ce sar fi plins deci că ea nu-l ajungea? 
* 


168 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Scade omul mare cînd te apropii de el? La întăiul pas. Fă 
şi al doilea. Vei vedea mărimea cea mai mare a omului mare,— 
ori vei înțelege cá el trebuie căutat aiurea. 

* 
Curáfia unui suflet se poate socoti după cît timp poate sta 


în faţa lui însuşi. 
* 


Nu ieşi în calea nimănui ca să-i arăţi cu sila drumul cel 


bun: ajunge să mergi pe dînsul. 
* 


Uitarea inneacá păcatele: dar ele putrezesc în fundul su- 


fletului гай. 
* 


Un тей adevărat care slujeşte însuşi în templul săi, acela e 
omul care uneşte talentul cu moralitatea ce: se maï întreabă 


el dacă sînt credincioşi ? 
* 


Satana a pretins totdeauna să rămiie în devălmăşie cu 


Dumnezeu. 
* 


Scrisul e de cele mai multe ori seva care curge sărăcind 


trunchiul de unde porneşte. 
* 


Pudoarea cugetării şi a simţirii să nu le calce niciodată 
scriitorul. Altfel rămîne un simplu comediant. 
* 
Cea mai frumoasă nevoie a unui suflet omenesc e de ceva 


mai mare decît dinsul. 
* 


Dor mat tare rănile închise pentru lume. 
* 


Omenirea lucrează, şi unii se ceartă pe: care-i mal mare. 
Asta-i ca şi cum lucrătorii sar ridica de la lucru pentru a-şi 


măsură puterile la maşină. 
* 


Sufletul se coboară supt greutatea lucrurilor pe care trebuie 


să le ascundă. 
* 


O ceată de bandiți fără o organisafie perfectă nu se poate; 
dar, cînd arde undeva, se string de la sine сїї угеай, сії cu- 
tează să stingá şi să mîntuie. 





EUGENIU REVENT: VULPOIUL ÎMBĂTRÎNIT 769 





VULPOIUL IMBÁTRINIT. 


— FABULĂ — 





— „Спа mă gîndesc la alte vremuri, 
O jale-adîncă má cuprinde, 

Si peste ochii ороз: 

О ceața deasă mi se 'ntinde. 

Și "ncet, încet ре firul vremii 
Aleargă mintea mea "mnapoi, 

Pe cînd era boul ministru 

Si lupul păzitor la ot.“ 


Astfel vorbia vulpoiul nostru, 

Privind pierdut în depărtare, 
De sus, din culmile de munte, 
La satele pierdute тп zare. 


— „Mi-aduc aminte că pe mine 
Ма vînduise la găini, 

În grijă să le am pe toate, 

1ат de slujbaşi i-aveam pe ciini. 
La curtea mea, ce veselie, 

Si mese pline de bucate ! 

Сит mai cîntau atunci cocoşii, 
Iar noi jucam şi zi şi noapte. 
Turnau feciorii vin de-avalma, 
Curgeu pahar peste pahar, 

Si carnea "n singe inmuiatà 
Nu contenia de la gratar. 

Cu unele din zburatoare 
Tráiam tot în prietenie, 

Căci uliului eu $i dadusem 

Pe pui în seama lui să-i ţie. 

Şi toate mergeau de minune, 
(à ^n vremea mea, cit am domnit, 
Supuşiă miei de-atita bine 

Mai mulţi din ei au nebunit. 
Iar, cînd Guvernul se schimbase, 
Și bivolului veni rândul, 

Am азс şi eu „programul“, 


TIO 


NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Si-astfel n'am pierdut comîndul 
Ba încă, fiindcà-Y spusesem, 

La un „banchet“, la Curte-odată, 
Că mai frumos ca boul rage, 
Mi-a dat şi Vistieria toată. 


La masa cea îmuielşugată 

„Ai noştri“ s'agezaü cu rîndul, 
Si-abia de se 'mfruptase unul, 
Că-l şi pândia pe loc flămîndul. 
Un timp wa vrut nimeni să fure 
Supt blinda noastr'oblăduire, — 
Secátuite fiind toate 

De-atit de multă îngrijire 1 


Mi-aduc aminte că mistrețul, 
Cînd a căzut de „la putere“, — 
A fost ministru al dreptăţii —, 
Făcuse-un milion avere. 


A fost ş:-o serbătoare mare 

Cu bogăție jubilară, 

Că sărăcia "nspăimântată 

Sa dus de-atunci peste hotará. 
Odată numai se "ncercase 

Cei jumuliţi să se zbirleascá 
Şi-au fost scăldaţi în val de sînge... 
Halal de ţara сеа vulpeascá : 

Aşa о ата ca a noastră 

Nu mai găsiai în lumea 'ntreagá! 
Aveam inspectori cîtă frunză, 
Judecători numa *ntr'o doagă : 
Cînd cel mai mic făcea o jalbă 
Şi se plângea de cel mai mare, 
Reclama lui era insulta, 
Pedeapsa fără de crufare. 


Un tap, Ínnalt-prea-Sfint cucernic, 
A vrut să "nceapá modă nouă, 
Dar i-a căzut cîrja din mînă: 
Amin, amin, vă zic ей vouă ! 


EUGENIU REVENT: VULPOIUL ÎMBĂTRÎNIT 771 


Dar orişicum erdü vremi bune, 

Si se сеа şi multă carte: 

Trei „Vieţi“ ай apărut pe vremuri, 
Cu toate caii fost mai mult „moartei, 
Eù fericit mă simt, pot zice, 

Că le cetiam din scoarță *n scoarță ; 
Aveau tustrele-o calitate : 

Eraü neîntrecute п hartă ! 

lav criticii savanti ai artei 

Erau, esteţi fă” de păreche, 

Cu toate că li тісеай unii 

Pedanţi şi cam într'o ureche, 

Cum mai cobia "n Academie 

О coţofană din Bizanţ! 

Jar decadenţii poesiei 

Voiaü să puie Musa 'n lanţ. 


Şi se făcea negof, nu glumă, 

Era о frământare mare,— 

Aşa era devisa vremii: 

Să fie totul de vînzare! 

Се să mai spun! pe-acele vremuri 
În sat la noi a/lai cultură, 

Si 'nvádfütura cea mai naltă, 
Era "ntre toate... cum se fură, 


De-acum aştept ziua de mîne, 
Si, ce-o mai fi, puţin îmi pasă; 
Nepoţilor, vă zic cu bine, — 
Şi maŭ poftim la noi la таза! 


EUGENIU REVENT. 


CUGETARI. 


Unii ай din adincime numai golul şi intunerecul. 
ж 


Un adevărat , auditoriu e acela сате nu se mulțămeşte să asculte, 
„ci inspiră. 
* 
E o singură sărăcie rea, aceia care te scade. 


772 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








DIN CORESPONDENŢA LUI BARIT. 
PUBLICATĂ DE N. BĂNESCU. 





XLII. 
Sibiiă, 12 (30) April 1859. 
Frate George, 


Am primit scrisoarea ta, la саге mă grăbesc a-ţi răspunde.- 
Nu ей, nici пої, сі cel trei bárbat! te-aü ales, cu uşa inchisă, 
precum aü ales şi pe ceilalți membri, pentru compunerea sta- 
tutelor. Cind ar fi vorba de dispensaţiune de la această lucrare, 
aceasta ar trebui să o cel de la dinsil, si nu de la nol. Aici se 
lucră despre vointa ta, şi aceasta nu poti să nu o af, căci atunci 
al fi un pàgin şi un vameş. Te cunosc foarte bine pe tine şi 
toate împrejurările tale; dar acestea toate nu-ţi pot da cuvint 
de a te retrage. Cind m'aş pune în cumpănă cu tine, mi se pare 
că şi eü aş putea zice ceia ce zici tu. Dacă crezi că substernerea 
statutelor la Guberniu cu numele tăi зай al miei: poate să fie: 
periculoasă societăţii, atunci aceste scandale pot să rămînă afară 
şi să figureze numai numele celorlalti trei membri nepătaţi. Acum 
e vorba numai de lucrarea Statutelor, pentru care este absolut 
necesară inteligenţa ta, şi de la care supt niciun pretext nu te 
poți retrage. Dacă interesele tale sint de natură са să nu poţi 
lăsa Braşovul nici pentru două-trei zile, nu-ți pune nimeni sula 
în coaste ca să-ţi lapezi banii venind le Sibiiü. Sacrifică, pentru 
acest institut născind, două-trei oare, saü adună-te cu ceilalţi de 
acolo, intr'o seară, consultaţi, deliberatí şi puneţi pe hirtie ce vă 
va dicta mintea si inima. Dar, orice veţi face, facet! curind, căci 
timpul grăbeşte. Am scris şi la Viena şi la Blaj, şi aşteptăm şi 
de acolo opiniile bărbaţilor nostri. Isprăvesc scrisoarea zicindu-ţi 
că, de te vei codi şi acum, apoi hai să desperăm cu toţii, har 
să ni schimbăm numele, să ni denegăm originea, să ştergem din: 
cartea vieţii noastre anii сеї plini de sudori, sacrificați pentru o 
himeră, şi hai cu toţii să ne facem — ce vei vrea, numai Ro- 
min! să nu mai ràminem ! 


Al tăi, Aaron Florian. 


www.dacoromanica.ro 


N. BĂNESCU: DIN CORESPONDENŢA LUI BARIT 773 


XLIII. 
Sibiiii, 6 Iunie 1852. 
Frate George, 


Її multámesc în numele tuturor fraților de aic! pentru linia- 
mentele de statute, cu care v'aţi grăbit a ajuta lucrarea noastră. 
“Nol vom începe, în sàptàmina aceasta, redactiunea, vom face 
Substernerea la Guberniu, care, după semnele се se arată, nu 
cred să fie contrariu. Dacă însă vre-un demon ni va ieşi în 
„cale, atunci, atunci va trebui toţi, cu puteri unite, să sărim pe 
el şi să-l nimicim. Auzitu-m'at ? Intelesu-m'at ? 

E de prisos să-ţi maï spun si acum dorirea ce am avut de a 
veni la vol. Dar ascultá-má. Ştii că eŭ n'am alte izvoare de unde 
să-mi tin familia decit o mică moşioară din țară. Mat іпіёій află 
„că un boier mare, vecin, mă calcă гай; după aceia cunoşti că 
Principele Ştirbei a publicat niste dispositif nouă în respectul 
clácit. Nu са să măresc venitul ace! moşioare, ci ca să nu pierd 
ceia се am avut, e de neapărată trebuintá ca să mă duc în ţară, 
să-mi! regulez interesele şi trebile. Am făcut un pas desperat, si 
am trimes o petiție Ministrului Buol-Schauenstein. Prin argu- 
mente tari ca fierul l-am strins aşa de grozav, încit de ruşine 
trebuie — dacă nu mal mult ceva — să-mi exopereze de unde 
va şti permisiune cu termin de un an, ca să mă duc în tară. În 
tot casul, ей sint silit acum să aştept resultatul acestei petiţii. 
De-mi vor da voie, apo! mă răped în ţară pentru un an, să-mi 
văd de mosioará; de-mi vor da negativă, apo! zbor la vol şi mă 
aşez acolo. 

Mam bucurat foarte mult că te-ai apucat de Dictionariul ger- 
mano-romin, de care pătimim nespus de mult. De la unul ca 
tine, ros în amindouá limbile, putem aştepta un lucru solid. Dar, 
după cum observaşi tu, lucrul e mult şi greu, şi ar trebui să 
fif ajutat. Foaia literară încă e o ideie norocită, şi eü, de cînd 
meditez asupra statutelor societăţii literare, am socotit că trebuie 
băgată in statute şi ieşirea unei fot. Dar zi că foaia societăţi! va 
fi cu titlul: filologicá-limbisticá; şi aceia ce zici tu, va trebui să 
die acomodată publicului. Oricum, ей nu-ți pot da acum, deo- 
camdatá, parola, nic! pentru Dictionariü, nici pentru Foaie, că voiü 
conlucra, pănă nu se va alege cu resultatul petiţiei trimese 1а ` 


774 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Ministeriü. Întimplindu-se са să nu mă duc în ţară, ci să viu la 
vol, арої micile mele talente sint in dispositia ta. 

Nu mal e nimica noii de dai-Doamne, ce ti-as mal putea ìn- 
semna, pe lingă cele ce-ţi scrie fratele Andreiü. De Popi m'am 
lepădat, precum am scuipat pe Satana, cind m'am botezat. 

Fiy sănătos cu toţi aí tăy. 


Al táü sincer, Aaron Florian. 


XLIV. 
Sibiiă, 15 Februar 1823. 
Frate George, 


Încă două zile fără aceasta, si apo! am plecat din Sibiiü. Mi-am; 
smuls toate rădăcinile, care se întinsese aici, si nu las nimica 
în urmă-mi decit onoarea mea, la vre-o citiva amici. Aş fi vrut 
poate să rámin pe aici, unde im! era plăcut a răsufla si aura 
romînă; dar ursita mea, interesul miei şi viitorul mieü cer 
să má duc acolo unde sint chemat. Cu mine va fi in Viena un 
Romin mai mult, şi apoi, adunindu-ne toţi, nu vom putea oare 
face ceva pentru biata naţiune şi acolo? Grija cea mal mare a 
mea este că nevestei mele nu-l! va plăcea a se vedea strivită de 
тигїї сеї înnalţi. Copii! se vor deda mal uşor. 

Înnainte de plecare-mi, mă simt dator a-mi lua adio de la tine. 
Aşa dar rămil sănătos, cu tot! al tái! Păstrează suvenirea de 
mine, са să fiii încredințat că nu m'a! uitat, răpede câte odată 
cite o scrisoricá şi pănă la mine; o voiü ceti cu plăcere şi-ţi 
voiii răspunde la dinsa precum doreşti. Încă odată, rămil sä- 
nătos cu toţi al tăl. 


Al tăi, Aaron Florian. 


XLV. 
Viena, 27 Februar 1854. 
Frate George, 
La o lună şi cinci zile după scrisoarea ta, iată cá vin să-ţi scrii! 
şi eü. Mai intàiü it! multámesc pentru informaţiile ce mi-a! dat 


în privinţa locului unde mi-am elocat micul capital. Acești bani, 
cind i-am adus din ţară, erai tvantighi şi galbeni; însă omul 


N. BÁNESCU: DIN CORESPONDENŢA LUI BARIT 775 











miei n'a voit a-l lua in moneda aceasta, si am căutat să-l schimb 
cu un agio саге, pe timpul acela, era numai cam pe juniutate 
pe cit este acum. Mă asigurarà mulţi cá in moneda sunătoare 
nu i-ar fi primit nimenea, şi așa, de nevoie, m'am învoit și la 
schimbare. După cum sa urcat metalul, am pierdut la suma 
acelor bani citeva sute, insă acum e tirziü, n'am ce face ; numai 
omului mieü de i-ar merge bine, ca, cînd її voiü сеге, să aibă 
de unde mi-i da şi să nu mal întru in neplăceri, nici cu dinsul, 
nici cu garantul luf, care, după cum zici, e om cu frica lul 
Dumnezeü, însă şi cu casă grea. Învoirea salvis iuribus cam- 
bialibus e ca, voind unul dintre nof a renunța, să comunice 
aceasta celuilalt, cu trei luni înnainte de termin. Terminul e pe 
la 45 Decembre. Vom vedea pănă atunci ce va mal aduce timpul 
cu sine. 

Cu Dicţionariul e lucru curios. 

Ей ştii că, acum mal un an, după sosirea mea aici, ţi-am 
scris să trimitf, pentru cumnatul mieü, Dicţionariul luf Stamati. 
Mi-ai trimis unul defectuos, pentru care ti-am si făcut reflectia 
cuviincioasă, şi tu mi-a! răspuns cá, precum l-a! găsit, aşa l-ai 
trimis. Bine. Mat tirziu, ieşind Dictionariul nostru, cumnatul mieü 
a cumpărat unul de aici, şi mi-a cerut bani, са să prenumere 
şi pentru partea а 11-а, ca să-l vină mal ieftin,—ceia ce i-am şi 
dat. Арої ей nu ştii cum si cine ţi-a scris tie ca să trimiti par- 
tea I-iü, tot pentru cumnatul mieü, căci ей, záü, nu-mi! aduc aminte 
să-ți fi scris. Dar nu e nimica, cumnatul mieu va vinde un 
exemplar, şi cu banii aceia va cumpăra partea a II-a, cind va ieşi. 
Cind ţi-am scris pentru Stamati, ţi-am scris că ti-am trimis si рапії 
şi atunci detractis delrahendis imY rămăseşi dator 1 fl. Alti bani 
eü nu ti-am trimis, pentru Dictionariul vostru, dacá nicí nu ti- 
am scris pentru dinsul Apol tu pe ce cont l-ai trimis? Ori 
cá ti-aü venit сеї 5 IL, ce i-am dat cumnatului să prenumere aici 
la juristul Maior, pentru partea a Il-a, si tu al socotit cá se cere 
partea 1-1? Încurcătura e mai mare decit a causei Orientului, 
atît numal că, pentru descurcarea ef, nu e de lipsă sabia. 

Dar cum se poate să nu ma! al nici măcar un calendar, ca 
să-mi trimiţi ? Biata nevasta mea nu mat ştie cind sint sărbă- 
torile noastre; ea lucră, şi păcatul va fi al táü. Dacă n'ai tras 
exemplare mai multe, ca să ai vre-unul пой, trimite-mi unul, 
din pămint, de supt pămint, fie şi ponosit. 


776 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


De Pompilie, cu care mi sa înmulţit familia, ţi-a scris Ion, 
asemenea şi de naşul sáü, care, a treia zi după botez, a plecat 
unde e chemat şi aşteptat. 

'Plingerea mea cá mi se inmulteste familia nu e cá copiil vor 
muri de foame, cà în timpil aceşti grei, e anevoie a li da o 
creștere si învăţătură buná,—ci cá e un lucru cu anevoie a umbla 
cu еї, dintrun loc intr'altul, pe viuturi, ploi, viscole, pănă Ја 
aşezarea definitivă. | 

Cum umblă timpul ре Ја vol? Aici ne-am spăriat de iarna 
lungă şi aspră, cum nu-şi aduc aminte Vienesit. De la Octombre 
pănă acum, am ars lemne numa! de 80 fl. c. m. Dar apoi să vezi 
lucrurile celelalte in ce progresiune se urcă. Záü, nu e glumă! 
De-ar veni primăvara mai curind, să scăpăm de multe neplăceri 
ce le suferim acum! 

Se duce minune! De pe la Decembre, s'a grămădit lucrul unul 
peste altul: vrind, nevrind, caută să petrecem în cancelarie 
cinci oare, înnainte de prinz, şi două, trei după prînz. Din cele 
cinci oare de dimineaţă, mincám o jumătate de oară cu cetirea 
lui «Wanderer», foaia matinală, şi o jumătate după amiazi, cu 
foaia post-meridiană. La sese oare seara, trintesc condeiul cu 
negreala himică, cu care scriem pentru litografiatul ordinatiilor, 
etc., ce se trimet pentru buletinele provinciale; ma! las pe Ion 
singur in cancelarie, si ей o tulesc int"'o саѓепед. . Аісї, ieaü, în 
ordine, foile de seará ale jurnalelor «Ost-deutsche-Post», «Presse», 
«Lloyd», apol cetesc tot aceste jurnale, in foile matinale, la 
care adaug: «Morgen-Post», «Humorist», etc. Pentru varietate 
ieaii in mînă «Wochen-Krebs», «Fliegende Blätter», «Haus- 
dampf», «Dorfbarbier», «Journal pour rire», «Ilustratia» germană, 
franceză si anglicá, etc. După aceasta má apuc de jurnalistica 
străină : «Débats», «Indépendance belge», «Moniteur. Universel», 
«Journal de Constantinople», «Triester Zeitung», «Schlesische Zei- 
tung», «Aachener Zeitung», «Norddeutsche Zeitung», «Frankfur- 
ter Journal», «Frankfurter Postzeitung», etc., si apo! incheiü cu 
«Kreuzzeitung» saü «Neue Preussische Zeitung». 

Revista atitor foi im! minincă cite două oare si ma! mult, sí 
mă duc, pe la 8 oare si jumătate, acasă, cu capul plin. Aceasta 
o fac în toate zilele aşa. 

N'am ce-ţi maï scrie decît să fif sănătos, cu toți al 181. 


A] ёй, Aaron, 
— SFÎRŞIT — 


I. PAJURĂ : FLOAREA MEA 777 


FLOAREA MEA. 


A venit iar vremea 
Zilelor bogate ; 
Vestea mi-o aduceţi, 
Florilor surate, — 
Chipeşă zambilă, 
Liliece falnic, 

Alb şirag de lacrămi, 
Mărgărite jalnic, 
Si-alte nestimate, 
Mii nenumărate, 
Cum vă naşte 'n cor 
Soarele-arzátor. 


Cine stie floarea 

Cît adînc ascunde ? 
Dincolo de frunză 
Cine mai pătrunde ? 
Cine-şi mai ascute 
Trudnica privire 2... 


Suflete ! tu singur 
Afli talmácire... 
Ce frumoase visuri 
Pline de "nfelesuri, 
Ti-a adus cu el 
Micul ghiocel! 


Spuneţi, cum sarata 
Rostul cel de taină, 
Cînd îşi țese cîmpul 
Înflorata haină ? 
Ce lumină umple 
Sufletul mieu iarà ? 
— АА! în ochi-ti limpezi 
Сй primăvară |... 
Tu eşti vestitoarea, 
Ти tălmăcitoarea 
Vieţii pământeşti — 
Floare din poveşti !... 

I. PAJURĂ. 


GORNISTUL. 


Cînd oştile `n rázboiu treceau 


Spre Dunăre, la vale, 
Ieşit-a satul lui întreg 
Cornistului în cale. 


Din rînd sună el de popas 
La plopi de supt coaste ; 
lar maică-sa jălia în drum 
Că-l pierde, biet, în oaste... 


Oftau surori şi mândra lui, 
Trist capul clătinîndu-l ; 
De-o parte tatăl sta "n toiag, 


Cu ochi cercetîndu-l. 





778 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


— „Сі, maică, taci |! Mi s'o 'mplini 
Aşa precum mi-i scrisa... 

Ajungă cît Ileana mea 

De soartă plinsu-mi-s'a*. 


Atunci pe tată 1-ай văzut 
Trecîndu-şi mîna "n plete: 
— „Aşa se cade să te porii, 
Bărbat să-mi fii, băiete !“ 


Smulgând cuțitul vechii, din briü, 
Spre cer mogneagul cată : 
— „Din vremile Zaverei e... 
[i-o prinde bine, tată 1“ 
: N. VuLovrcl. 


RUJAN SI BĂLAN. 


— POVESTE. — 





Ci că odată, de mult, un unchias şi o babă aveau о fată. 
Tráiaü el bine tustrei pănă într'o zi, cînd baba băgă de seamă 
că fata va avea un copil. Ea spuse unchiasulut şiretenia, şi seara 
chemă fata, şi-i strigà : 

— Fată, să faci bine să te duci de la пої din casă, căci nouă 
nu ni trebuiesc copiii mici. 

Dar fata: — Lasă-mă, mamă, că n'am unde să mă duc acum, 
în toiul nopţii. 

Degeaba, báirinif nu se induplecaü şi, de nevoie, fata trebui 
să-şi stringă lucruşoarele şi să plece in lume. O luă ea pe o 
potecă pe care nu mai umblase niciodată, şi se trezi într'o pădure 
deasă şi întunecoasă. Noaptea tot crestea, si fata pica de oste- 
neală. Într'un tirziü, văzu о scorbură mare intr'un copac, şi mase 
acolo. Mare- fu mirarea а doua zi cînd se deşteptă: la picioa- 
rele ef era o vacă. Curind se imprietenirá ele, şi mergeaü în 
pădure inpreuná, ca să-şi caute de-ale mincárif. Numai iată cá 
intr'o zi fata născu un băiat, şi vaca un boii. Acuma, si băiatul 
şi boul eresteaü văzind cu ochil si, întrun an, se făcu cit sar” 


PETRE C. SERGESCU: RUJAN ŞI BĂLAN 779 


fi făcut alţi! în zece. La anu’ vaca mat făcu o vitea, si tot asa, 
patruzeci de ani de-a rindul, vaca făcea cite o vitea. Cind a avut 
patruzeci de vaci, flăcăul zise mamei sale: 

— Măicuţă, mă duc în tară, să vedem n'oiü găsi tovarăşi lut 
„Rujan, — aşa îl chema pe boi. 

— Nu te duce, băiete, că-i lumea rea, şi-apoi nici паї cu ce 
cumpăra soţie lui Rujan. 

— Ba, cam să dai toate vacile pentru vre-un boü care mi-o 
plăcea. 

— Atunci, du-te cu bine, băiete, si Dumuezeü să-ţi ajute. 

Şi aşa plecă flăcăul cu boul şi cu patruzeci de vaci după el. 
Merse el cale lungă, şi, întrun amurg, numai iată că boul o rupe 
la fugă. Flăcăul cu vacile după el. Cind il ajunseră, văzură cum 
Rujan se bătea cu un alt bou, de-o potrivă cu el. Luptindu-se 
el, intrase într'o curte. Flăcăul se gindi să rămiie peste noapte 
acolo, şi întră si el în casă. Stăpinul, un popă, il găzdui cu plá- 
cere, şi, cind se sculară a doua zi, şi iesirá lu curte, văzură ce nu 
credeaü ochilor: Rujan şi Bălan, boul cellalt, se jucaü ca şi cum 
ar fi fost frati, de unde ieri se báteaü să se omoare. 

Cind să plece, flăcăul zise popi: 

- Taică, vinde-m! mie pe Bălan, ca să fie de soţie lut Rujan. 

— Ti l-oiü vinde, taică, că tot n'am ce face cu el. 

— Şi te multámestt dacá-tt daŭ toate vacile pe el? 

— Ва e prea mult; iea tu toate vacile, şi lasă-mi mie numai una. 

— Acuma, ce-am spus, am spus: ieaü boul, şi-ţi las toate vacile. 

Îşi luă el rămas bun, şi plecă cu boit. Pe drum îl întrebă— 
pasă-mi-te erau şi boii năzirăvani — ce putere aü. Rujan zise: 
«Eu pot ara un cimp de aramă», şi Bălan răspunse: «Eü, cind 
oiü sufla, înviez si pe morţi». 

Mergind eï aşa, trec printr'un oras mare, si aud că Împăratul 
dăduse sfoară în ţară că-l va da de soţie pe fiică-sa aceluia care-l 
va ara un cîmp de aramă, intr'o zi. Se duse şi flăcăul nostru 
să-şi încerce norocul, că stia el cá boit lui n'or să-l lase de rușine. 

Cind ajunse la palat, paznicii nu-l lăsară să între, şi-l strigau: 

— Aici nu întră decit boierii, teranit n'aü ce căuta la Împărat! 

Dar Împăratul, auzind zgomot si aflind că paznici! nu-l lásaü 
pe flăcăi, să între, porunci să-l aducă in fata sa, şi-l zise: 

— Ce vrei, mát flăcăuie? 

— Apoi de, Luminăţia Ta, am auzit că vrei să-ţi да fata după 


780 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


acela care о ara un cîmp de aramă, si am venit si eŭ cu boulenil 
miei, să-mi încerce norocul. 

— Bine, mát băiete, dar gindeşte-te că, dacă nu'! ara intro 
zi, unde-ţi staii picioarele, îtt va sta si capul, şi apoi e păcat de 
tineretele tale. 

— Lasă, Împărate, nu duce nicio grijă de mine, că ştii ей de 
ce-am venit. Porunceşte, mal bine, să mă ducă la cîmp, să-lar. 

Împăratul n'avu încotro, şi-l trimese pe flăcăii la cimp, cu o 
slugă. Cum plecă sluga, flicăul zise: «Et Rujan, să-ţi vedem pu- 
terea». — «Lasă, stăpine, maï nicio frică, căci am ей atita putere». 

Se şi apucaseră de arat, şi, pănă la prinz, isprăviseră aproape 
tot cîmpul. Dar flăcăul nu mai putea de osteneală, şi se culcâ 
niţel. 

Împăratul era nerăbdător să vadă ce ispravă face flăcăul, si 
trimese o slugă pe la prinz, să-i aducă vești despre flăcăi. Sluga 
Її spuse ce văzuse, si Împăratul, ca să nu-şi mai dea fata după 
un om pe care nu-l cunoştea, se tot gindia ce slujbă să-i mai 
dea flăcăului. 

În vremea asta, flăcăul dormia mereu. Cătră asfintit, Rujan 
nu se mai stăpini, şi-şi sculá stápinul, zicindu-1: 

— Hai, stăpine, că-l aproape de asfinţit, şi n'o să putem isprăvi 
de arat. 

Începură să are, şi, cind soarele stătea să scapete, flăcăul răs- 
turna cea de pe urmă brazdă. 

Cind văzu Împăratul treaba asta, zise flăcăului: 

— Slujba asta af făcut-o, dar mal trebuie să omori un ba- 
laur care e la fintina de unde luăm nor apă, şi care nu ni dă 
voie decit dacă-i dăm cite o fată pe fiecare an, şi acuma e 
rindul miei să-mi dau fata. Dacă vel scăpa-o, a ta să fie. 

— Bine, Împărate, oiu face-o şi pe-asta. 

Peste noapte, flăcăul plecă acasă, şi luă de la mă-sa nouă 
ace, căci şi balaurul avea nouă capete. Cind să plece, el dete 
má-sel o basma, şi-l zise: 

— Mamă, cînd vei vedea cá basmaua e roşie, să spui boilor 
miel că am murit. 

Воії îi lăsă acasă, si se duse. 

La fintină, ajunse a doua zi, şi fata Împăratului îl aştepta. El 
îl dete cutia in care avea acele, şi-i zise să nu umble cumva 
spe acolo, că atunci amindoi sint pierduţi. Apo! se culcâ. Dar 


PETRE C. SERGESCU: RUJAN SI BĂLAN 781 








fata nu-l ascultă, deschise cutia şi pierdu un ac. Tocmai! atunci 
începu si fîntina să vuiască, semn cá venia balaurul să-și iea 
prada. Fata sculă pe voinic, şi acesta infipse cele opt acein opt 
capete ale balaurului, apoi ist luă cuțitul de la briü şi se luptă 
cu balaurul, care maí avea un cap, pănă-l rápuse. Dar nici el 
nu maï putea, luă limbile balaurului, le infásurá intro basmă, 
ве culcă pe nisip, şi adormi. 

Într'un tirziü, Împăratul trimise un țigan să vadă ce sa Ìn- 
timplat cu fata. Tiganul, dacă а văzut că flăcăul doarme, l-a o- 
morit, şi a luat capetele balaurului, să se laude că ell-a omorit. 
Şi fata a vrut tot aşa: | 

«Încaltea», se gindia ea, «şi dacă ieaü un ţigan de bărbat, ştiu 
pe cine ieaü, pe cind, pe flăcăii, nimeni nu-l stia de unde e.» 

Boii însă aŭ fost văzut basmaua roşie si aü pornit să-şi găsească 
stăpînul. І-ай căutat еї mult, pănă aŭ dat de el lingă fintină. 
L-aü aşezat cum sint oamenii, căci tiganul îl făcuse bucăţi, bu- 
сай, şi Bălan sullă peste el. Şi iată minune: flăcăul deschise 
ochil. 

«Greü somn mal dormist, stápine», ziserá Бой, «şi, dacă nu ve- 
niam пої să te desteptám, nici nu mat vedeal lumina soarelui.» 

— Apoi şi ей vá sint recunoscător pentru binele ce mi-at! 
făcut, şi acum, şi cind aţi arat cimpul de aramă, şi, drept mul- 
támire, vá дай drumul să vá duceţi încotro "i vrea. V'aţi 
arătat puterile, si eü nu mai am acum nevoie de vol». 


Si se despártirá cu durere, şi flăcăul se duse la palat, iar boit 
plecară inpreuná prin pustietăți, ca să trăiască si ef, ca fraţii, 

Flăcăul a prins pe ţigan cu minciuna, arátindu-1 limbile, şi ti- 
ganul a fost omorit, iar fata, văzind că flácául era chipes, şi auzind 
că e tot Romin, l-a luat de bărbat, şi poate că trăiesc şi azi în 
fericire. 

Despre Rujan şi Bălan nu sa maï auzit nimic: rostul lor in 
lume a fost să-l facă fericit pe flăcăii, căci si el se purta bine 
cu еї, şi era om cu frica lui Dumnezeu. 


PETRE C. SERGESCU. 


782 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


OMUL. 





Pe drumul vremii fără de hotar 
Venifi şi treceţi, oarelor mărefe ! 
În fuga voastră faceţi să tresară 
A formelor nespusă frumuseţe ! 


Ce joc nebun ! ce salturi îndrăzneţe ! 
Ce vălmăşag de vieţi arzând în parà! 
De mii de ani, eterna tinerete 
Ínnalfá lumi, şi le dărîmă iară... 


Dar, colo 'n fund, un punct se mişcă... Iată: 
El creşte "n trup şi "n cuget totdeodatá, 
Si ca un soare stăpâneşte firea. 


Cuvîntul e la el, la el porunca. 
Şi-i neclintit, precum stă ? nouri stinca, — 
Iar taina marii lui puteri: — iubirea | 


I. PAJURĂ. 


FETELE LUÍ CONU: ARGHIRE. 
(ROMAN.) 





(Urmare.) 


XVIII. 


Nici nu mal ieşia din casă Vochita. Prietenele zimbiaü iertă- 
toare : «Аѕа-ї la cel "ntáiü .copil». 

Si veniaü ele s'o cerceteze. Si Vochita li ieşia in cale, numa! 
cu noutăţi, de cel mic: 

— Drăgălaş ce gingureste minusitelor luf! Se uită Ја ele si 
spune, şi sfătuieşte, şi dá cite un chiot !...» 

Ort: 

— УШ că stă «copácel?» Vrei să-l vezi, voinicut, cum se ri- 
dicá "n sus şi stă, si se teme, si ride cu minusitele întinse spre 
mine ? Ori, prefácind glásusorul lut: 


IRINA б. LECCA: FETELE LUI CONU' ARGHIRE 783 





— Ma-ma — zice. Am plins cind m'a strigat intáiü... 

Cucoanele cereaü să între in odáita lui — şi nu li venia să 
creadă cá büietasul alb, trandafirii, vioiü si aşa de frumusel, e 
arătarea mică de acu un an. 


Cind începu să umble, copilul, inima Voichite! nu-i mat încăpea 
în piept: 

— Cine iubeşte pe mama lut ?... 

Iar băieţelul, gata s'o tuleascá, şiret si drágálas scuturá din cap: 

— Coca Nel?... Nu !....» Si o iea la fugă, şi Vochita după dinsul, 
îndoită din sele, tropáind si amenintind: 

— Nu ti-e dragá mama ta?! 

Micutul, deapáná piciorusele cu papucaşi alht, pănă e prins, 
ridicat in sus, strins cu foc la sin, in hohotele voioase ale piep- 
tisoruluf fraged. Si atunci, i se pare Vochitel cá nimic nu-i mat 
puternic decit cele două brațe delicate ce-i inlántuie grumajil. 


Povesteşte si lui Conrad, ma! ales nimicurile scumpe din care 
îşi umple zilele. Une ori o asculta cu drag. lea copilul pe genunchi, 
îi scorneşte jocuri; ЇЇ innaltá casă de cutii; i! face coif de hir- 
tie, şi-l învaţă să salute militáreste. 

Copilul se uită minunat la tatü-sáü. Îl dezmiardă cu palmele 
luf dulci — şi, din toată căldura sulleţelului, o vorbă ciuntitá 
poate strecura pe buze: 

— Tata de la Coca Nel... 


S'ar fi zis, in zilele celea, cá nimic nu va avea tária sá intu- 
nece cerul fericirii lor. 

Dará sint zile, cind Conrad pare plictisit de povestile Vochitel. 

Cu ochi! in altă parte, parcă fuge de ochii еї; îşi apasă de- 
getele pe frunte, nervos. Atuncea Vochita îi dă eter, H leagă 
fruntea cu basmă muiată 'n oţet de trandafir, dojănindu-l că tot 
în ziuă vine. | 

ЕІ, dulceag, răspunde, făgăduieşte că mare să maï stea asa 
tărziă. 

Da’, cum îi trece răul, se 'mbracá frumos, cu grijă, ca o du- 
ducă ; îşi pune mánusile de piele roşie, is! aşează în fata oglindei 
bretonul supt pălărie; şi, sprinten coboară scările, învirtind 
bastonasul cu numele lui săpat pe minerul de argint ; şi, suierind 
printre dinţi vre-o arie de operetă, iese în uliţă. Fără nicio grijă 
de Vochita, care tot mal nemultámitá se uită în urma luf. 


www.dacoromanica.ro 





754 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


XIX. 


Vochita leagănă pe braţe copilul aproupe adormit. Şi mintea 
el urzeste idei negre. 

Conrad îl schimbat—mereü furat de ginduri —, тегей parcă-t 
cuprins de-o grijă. Nu maï dezmiardă bâietul, nu mat vorbeşte 
cu dinsa. 

Azi l-a întrebat din nou: 

— AI vre-un neajuns, Conrad ?... 

Si el i-a azvirlit un: — Nu! —tàios, de i sa implintat in 
inimă... Ce-o fi avind ? Dăunăzi a încercat iarăşi o apropiere; a 
încercat să-i smulgă un cuvint de lămurire. Cu silă a dat-o 
intr'o parte si a plecat ocărind sluga ce-l iesise în cale. Toate-l 
nemultámesc, şi nu-l zi să scape neocărit bucătarul, feciorul şi 
vizitiul. 

Si umblă parcă tot caută ceva; si, cind îl crede ieşit pe poartă, 
atuncea se pomenește cu dinsul, trintindu-se pe divan, cu suflare 
grea, ostenită ; şi, cînd il crede adormit în colţul unde se asezase, 
nici urmă nu-i de el în toată casa. Cum a venif, asa a tulit-o. 
Nu-sf găseşte loc, nu-și găseşte tihnă, ca leul ce încunjoară din 
zori pănă 'n amurg cuşca de gratii, cătind scáparea... 

Vochita se scoală binişor, să puie copilul in crevátel. 

I se pare că un pas străin urcă scările, si, cit ar clipi, —Florica 
Dan e în antret. 

— Cu băieţelul, iară ?... Ce face? 

— Doarme. А 

— Atunci am петегіќ-о !... Vii cu mine la plimbare ?... 

Vochita se sileşte să arăte părere de гай. 

. Dacă se trezeşte si nu dă cu ochii de mine, ştii că numai 
întrun plins o tine? 

Florica se priveşte in oglindă, cu ifos şi multámire. Rătezin- 
du-şi şoldurile pline prinse în rochia luxoasă, clatiná capul: 

— Nu-s de ideia matale! De ce te-ai îngropa de vie ?... Crezi 
că cine ştie ce recunoştinţă it! pregăteşti dela copil ?... Si — pe 
ш asta — nu-l bine să-ţi laşi bărbatul să petreacă singur. 

. Nu-l bine nici pentru dinsul, nici pentru mată! 

— De ce? 

— De ce?... Pentru că, unde- I sindrofie de cărți, se pierd bant 
unde-s cărți, îi şi băutură, şi, unde-i băutură, sint si altele !.. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 785 


— Si altele? 

Vochita nu pricepe, adecá se teme de felul cum pricepe dinsa. 
Dará cealaltă nu-i vede nedumerirea. Ci, grăbită, îşi iea rămas 
bun, scoboară treptele, pripit, se urcă în trăsură, lăsind în urnă 
veninul limbii de viperă. ` 

O vreme încă Vochita státu în uşă, pănă nu ma! zări nici 
pana de strut de la pălăria Floricát, ce părea că filfiie ca un 
gteag biruitor. 

(Va urmă.) IRINA G. LECCA. 


MIHAIL GAŞPAR 


DIN VREMURI DE MĂRIRE 


— ROMAN ISTORIC — 


(Urmare.) 





X. 


Eraü nouă ceasuri trecute, deci timpul în care nimenea nu 
era volnic a sta pe strade, şi nu se putea vedea un sufiet 
de om. Numai hăulitul răguşit al cînilor cari páziaü ca sele 
tirgovetilor, se auzia sinistru în noapte. 

Hotnogul se finu o vreme tot în dreapta curții. La o stradă 
strimtá, care tăia, de-a curmezişul, drumul din mijlocul Sucevei, 
el coti, şi peste puţin se opri în fața unel case cu un singur 
cat, care se ridica, asemenea ca o stafie, cu păreţii еї albi, din 
mijlocul imprejmuirif de plopi înnalţi, cari o ingrádiaü. 

Obloanele de la fereşti erau închise, aşa încît casa întreagă 
părea cufundatá 'n somn adînc. 

Hotnogul se plecă la pămînt, adunâ ceva de jos, şi apoi se 
auzi un sunet scurt într'unul din obloane, sunet produs de-o 
pietricea azvirlitá. 

Scurt după acest semn — các! numai semn putea fi —, iată 
că oblonul se deschise, şi, în noapte, se auzi un glas molatec 
întrebînd : 

— Tu eşti, loane? 

— Eü! răspunse hotnogul. 


www.dacoromanica.ro 


786 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








— Сіпа al sosit ? 

— Ce mai întrebi, Rado ? Doar ştii că întăiul drum, cînd nu 
mal vin la Curte, îți sună totdeauna fie! Si mai vîrtos acum, 
cînd de patru luni de zile nu te-am văzut, — cum te mai ţine 
sufletul să întrebi cînd am venit? răspunse hotnogul cu un 
glas trist. | 

— De patru luni zici, Ioane? In adevăr, o vegnicie intreagá 
pentru inima unui hotnog... 

— Nu glumi, Rado! Tu ştii doar prea bine ce mă chiamă 
spre tine, şi, totuşi, pari a nu simți nicio bucurie la venirea 
mea ! — îngînâ Tăutu dureros. Dar — adaose el grăbit —îţi va 
părea гай, Rado, pentru astea toate. Atunci însă zădarnic vel 
căuta pe hotnog: el nu va fi între cel vii! 

— loane, doar nu vei fi pus gînd răi vieţii tale, strigă 
femeia, speriată. Cum de vorbeşti aşa, ca un copil? 

— De ce vorbesc aşa ?... Rado, eşti rea! Nu ştii că dorul 
tăi mă bagă 'n pámint!. Auzi? Treci peste ursita ce te-a 
răpit de lîngă mine şi te-a aruncat în braţele unui bărbat 
care nu-i pentru tine şi pe care tu nu-l iubeşti şi, după fire, 
nici nu ţi-e slobod să-l iubeşti! Căci inima ta, Rado, în- 
nainte de a-l cunoaşte pe Barbu, a fost a mea..., şi eü cred că 
e şi azi a mea! Dacă e aşa, hotărăşte-te: vină cu mine, în altă 
ţară, supt alt cer... Atunci nu mă vei mal auzi vorbind asal 

Hotnogul tăcu, asteptind răspuns. 

N'a aşteptat mult. 

— Ioane, în cite rînduri nu ţi-am spus-o... Eu îs legată de 
Barbu prin legături sfinte, pe care numai moartea le poate 
rupe!... Să-mi las bărbatul, cu toate că nu-l am drag, nu 
sînt în stare, nu pot! Ar ride Moldova de mine! Ce n'a făcut 
femeie in ţară, să fac ей, Rada, din neamul Ursăneştilor ? l.s 
Nu, nu, Ioane! Ar fi atîta cît şi moartea! Si atunci, tu, Ioane, 
n'ai maï avea în lume ре Radal.. Pe cînd aşa... cine ştie. 
Domnia lui Vodă Stefan pare a fi viforoasă... mare-i Dumne: 
zei... cine ştie... Viaţa omului e doar atît de scurtă..., şi vor 
fi multe bătălii: se poate ca din vre una toți să nu se în- 
toarcă |... Si atunci, Ioane, după cum e scris: fie după dorinţa tal 
Dacă ni-e scris, se va întîmpla; dar, să-l las cu zile—,nul 

Femeia, soţia, vorbia, şi glasul ei jalnic pătrunse pănă în 
sufletul hotnogului. 


www.dacoromanica.ro 


MIIIAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 787 





Inima lui, dornică de dragostea veche, se plecă înnaintea 
femeii care vorbia atit de frumos şi hotărît... Si, presimfind 
nevoile viitorului, întrebă trist : 

— Şi dacă din vre una din bătălii nu m'oiü întoarce eü.., 
ce va fi atunci, Rado?... 

— Atunci, — răspunse Rada răpede —, atunci aşa ni-a fost 
pe semne ursita, Ioane! Таг ей viaţa întreagă te-oiü jăli! Mă 
crezi 2... 

— Te cred, Rado, cum să nu te cred... tu, icoană pentru su- 
Йети] miel... — se grăbi a răspunde hotnogul. 

Se încredea în Rada ca în el însuşi, şi o cunoştea de mult; 
ştia cá vorba-i, odată rostită, nu se maï schimbă. 

Tăcerea scurtă care urmâ după cuvintele pline de încredere 
ale hotnogului, o rupse Rada. 

— Іоапе, — zise ea —, ar fi bine să pleci; “Barbu poate veni 
în tot ceasul, şi n'aş vrea să te întilneşti cu dînsul acum. 
Ziua poţi veni înlăuntru, ori e dînsul acasă, ori nu; căci bine 
ştii că şi luf i-am dat să înțeleagă ce-a fost şi ce este azi între 
nol... Acum însă, la aşa un ceas înnaintat, n'aş dori să vă în- 
тїї... Ştii, Ioane... pentru cinstea ta şi a meal... 

— Bine, Rado! grăi hotnogul. Voia ta e sfîntă pentru mine, 
şi pentru cinstea ta îmi pun în toată clipa capul! 

În liniştea ce se întinse, se auzi un şuierat, арої nişte paşi 
venind grăbiţi. 

— Ce-i? întrebă Rada îngrijată. 

— Vine cineva |! închide oblonul! grăi Tăutu. A şuierat că- 
prarul miei pe care l-am lăsat de pază în colțul străzii. 

Rada trase oblonul, inchizindu-l fără zgomot. În acelaşi 
timp sosi şi Tudor. 

— Sintem descoperiți! gifii el. Páharnicul vine cu Buftea 
Vornicul, şi maï е unul ca dingii! 

— Păharnicu-u-l, cu Bufte! întrebă hotnogul, puţin cam în- 
grozit de-o întîlnire cu duşmanul săi de moarte. 

Dar nu atît de acesta-i era, ci mal mult Bufte i-a fost in- 
suflat groază, căci Vornicul era un bătăuş vestit în Curtea lui 
Ştefan, şi a te prinde cu dinsul însemna а te despărți de vre-o 
mînă, de vre-un ochii, iar nu arare ori şi de cap. 

Gindul trecu ca fulgerul prin capul hotnogului, cînd 1 
Aduse căprarul vestea. Se linişti însă rápede şi zise acestuia: 


www.dacoromanica.ro 


788 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


— Va veni acasă, hat să ne tragem пої în umbră, să-i lăsăm” 
să treacă, şi toate vor fi bune. | 

Se înşelaseră însă amar. 

Căci abia se aşezară 'n umbra zidului, cînd Păharnicul cir 
Buftea şi ajunseră la locul unde maï înnainte sta cáprarul. 

Ajunşi în colţ, eï se opriră. 

Hotnogul şopti căprarului: 

— Vezi, Tudore, aŭ să se despartă, tot am avut ей dreptate!. 

— Hm! răspunse acesta, vom vedea ce o mal fi, eü má tem 
c'o s'o sfirsim ; hm, e de tot al dracului in noaptea aceasta !- 

— De unde gindesti? 

— Hm! mi se bate гай ochiul sting. La mine asta e totdea- 
una semn ráü! 

Hotnogul se îndestulă cu atîta. Pironi ochii la umbrele duş- 
manilor sái şi nu putea pricepe cum de nu se mişcă mal de- 
parte. Dar nu avu timp de gindit. Din partea cealaltă a străzii 
se auzi de-odată un strigăt răguşit: 

«Aho! hi aho!» De dincoace de colţ, unde era Păharnicul,. 
răspunse un şuierat ascuţit. Si tot atunci umbrele se puseră în- 
mişcare, din amîndouă părţile. 

Hotnogul îmboldi pe căprar. 

— Tudore ? 

— Hm! 

— Ce-o fi asta? 

— Hm! bine, nu! 

— Crezi ? 

— Aşa se arată, hm... 

— Nu încape îndoială, sîntem în cursă, grăi hotnogul. Dar 
cine să ne fi descoperit? N'a fost doar suflet de om pe străzi 
cînd am venit! 
` — Hm! grăi Tudor, ей nu ştiă, dar ia să-ți aduci aminte 
ce pífirám pe treptele Măriei Sale! Am spus ей să te culci,. 
dar аї zis că trebuie, hm, să vit innapol; iată acum am dat de 
bună belea! Ce-o zice Logofătul cînd o să audă de isprava 
nepotului! ? Atunci iar Tudor o pate... hm..., că, vezi, în grija 


1 Hotnogul era nepotul Marelui-Logofăt al lui Stefan-Vodá, Ion Tăutul, 
care se inseamnă între сеї mal mari bărbaţi de Stat din сій a avut Mol- 
dova. — Aut. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GAŞPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 789 


Зої te-or fi dat... Na! frumoasă cinste!... hm... Acum, ce-o da 
,Dumnezeü! Să ne ţinem bine, şi-apol... 

Voi să mal zică ceva, hotnogul însă-și pierdu răbdarea: 

— Mat aï de gicit multe, Tudore? 

Cáprarul tácu. 

Páharnicul cu Bufte veniaü incet pe lingá zid. 

Din cealaltă parte ѕоѕіай alţii; era vădit că s'a fost întins 
„O cursă şi că voiesc să prindă pe cineva. 

Cui îi sună pregătirile acestea nu mal era îndoială pentru 
hotnog : ştia el destul de bine pe cine cáutaü. 

Simţi ceva furnicind prin spinare, ceia ce-l făcu să înbol- 
„dească pe Tudor. 

~ Tudore! a trecut cu gluma! Propteşte spatele bine de 
Zid, şi lipeşte-te de mine „4 арої, fie voia Domnului ! 

Se auzi un sunet lin, metalic, sunetul săbiilor care iegirá din 
teacă. 

Luna, pănă acum ascunsă în negură, — de curioasă ce era, 
scoase capul, din dosul zidului de nori, şi la/lumina et palidă 
vrăjmaşii se văzură... 

O clipă numa! {пи întrevederea, în cealaltă săbiile seîncru- 
Cişară şi loviturile cádeaü ca ploaia, din ambele părți. 

Cu toate că hotnogul era încă tînăr, şi cáprarul maï stîn- 
gaciă în mişcări, еї tinurá piept bărbăteşte năvălitorilor, cari, 
pe de-asupra, mat eraü şi patru! 

Pe doi îi cunosteam, iar ceilalți doi erai dor Ѕесиї din 
-corpul de lefegii, aduşi anume pentru întîlnirea aceasta de 
noapte. 

Lupta se urmâ în noapte, fără vorbă, dar cu o nespusă în- 
vierşunare. Loviturile otelelor sclipiaü şiroaie de scintel, su- 
mind sinistru în pacea şi liniştea maiestoasá a nopții. 

Ici, coleà, ре la case, începuseră a se crăpa obloanele... li- 
niile cîte unui cap se arátaü o clipă şi dispáreaü tot atit de 
găpede. Nu era prevăzător pentru tirgovetif paşnici să se ame- 
stece în trebile ostil. 

De-odată unul dintre Secu! se clătină, duse mîna la cap şi 
ве prăbuşi la pămînt, fără a scoate un geamăt măcar. 

— Hm! se auzi glasul căprarului. Cine dracu' te-a adus in 
„cale-mi | 


www.dacoromanica.ro 


790 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Văzîndu-şi soţul căzut, cellalt Secuiü se făcu într'o parte, grá- 
bindu-se a da ajutorul de nevoie celui căzut. 

Căprarul rásufláà atunci şi privi la hotnog. Acesta primia şi 
împărţia la lovituri bărbăteşte, cu toate că fața-i era plină de 
sînge. Cuşma căzuse din cap, şi Tudor văzuse de-asupra ure- 
chit stîngi un petec de piele scrijelat, spînzurînd fioros la vale 
spre grumaz... , 

Îngrozit că rana hotnogului poate fi primejdioasă, făcu o: 
mişcare, ca şi cum ar fi voit să se azvirle între acesta şi 
duşmani. 

Dar, în clipa ?n care voi să-şi împlinească planul, simţi ceva 
căzîndu-i în spinare, maï арої o împunsătură în umărul sting, 
şi pămîntul páru a se invírti cu dinsul. 

Cáprarul căzu cît era de lung, fără glas, ca mort. 

În vîrtejul luptei, hotnogul nu văzu nimic. 

Tocmai prinsese o lovitură grozavă din partea lui Вибе, care 
părea turbat..., cînd un glas aspru, poruncitor, făcu să amor- 
teascá orice mişcare într'înşii... 

Lîngă ef sta cu sabia scoasă Măria Sa Vodă, şi lingă dînsul 
Brateş şi Bourean. 

— Ce înseamnă asta?— răsună glasul Domnului, metalic, 
prin noaptea tăcută, — sinteti voi boierii Moldovei, ori hoţi de 
drumuri mari, răpitori de viața aproapelui ? În genunchi !, ort 
acuşi am să uit cine sînteţi voi! 

Luptătorii urmară poruncii ; într'o clipă plecaseră genunchii. 

Vodá-I privia întunecat, şi nimenea nu cuteza a grăi o sin- 
gură vorbă. Nu era bine, căci leul era turbat de astă dată. 
Cum roti privirea peste dingif, dădu cu ochii de cele două 
trupuri care záceaü nemişcate, în praful drumului. Luna-sí 
oglindia luciul rece, pe feţele lor, de pe care pe-semne pierise 
orice semn de viaţă. 

Priveliştea morţilor crescu mînia Domnului. 

— Priviţi! — grăi dînsul soţilor sát —, cum se risipesc vie- 
tile în Moldova! Oh! dar peste acest lucru nu vom trece atît 
de uşor... Daţi armele! 

Rind pe rînd păşiră luptătorii înnainte, punînd săbiile la pi- 
cioarele lul... 

Ochii li erai рігопіў în pămînt; niciunul n'avu cutezanta 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 791 


a da față cu Voevodul. Cînd veni rîndul hotnogului, Domnul 
văzu rana de la cap, şi clătină din cap. 

Merse spre cele două trupuri, se plecă asupra Secuiului — 
căci acela era mal aproape, — îl apucâ de mînă, îl pipái, şi 
zise: 

— Unu-i gata; să vedem pe celălalt! 

Domnul se apropié acum de trupul căprarului. Acesta fiind 
căzut cu fața în jos, Brateş îl întoarse pe spate şi privi, curios, 
la fata lui albă, peste care moartea suflase acum fiorul еї de 
ghiaţă. 

— Doamne ! — strigă el, — Tudor, cel mai viteaz căprar al 
miei... Măria Ta, asta-i mare păcat... 

Brateş păli la faţă şi aruncâ o privire grozavă spre Păharnic. 

Bourean, care începuse a cerceta cu de-amăruntul trupul 
căprarului, pe care-l prinsese drag, se îndreptă către Ştefan 
zicînd : 

— Măria Ta! Căprarul nu e rănit, ori, cel puţin ей, nu văd 
nimic! 

— Ce zici? — întrebă Vodă mirat. 

— Nu văd nicio urmă de rană! — reluă boierul. 

— Nu se poate, e doar rece —, grăi Voevodul, apucînd mina 
căprarului. Să-l desbrăcăm ! 

Haina fu înlăturată răpede, şi un strigăt de groază al lui 
Bourean atrase luarea aminte lui Brateș, care se apucâ a face 
mustrări şi dojăni luf Bufte şi Păharnicului. 

Bourean arătă la cămaşa plină de sînge a căprarului. 

Brateş privi la locul arătat, şi nu se mai putu stăpîni. Merse 
țintă spre Páharnic: 

— N'aş fi crezut — zise el învierşunat — să fie în Moldova 
boieri cari să lovească mişeleşte, din dos, pe un biet oştean 
care nici nu e de seama lor! 

— Îngrijeşte-ţi de vorbe, Brates, — răspunse Buftea Vornicul 
— odată роаѓе- va părea гай de dinsele!.. N'a căzut de 
mîna noastră ! 

Brateş își pironi ochii în faţa luf bugedă de băutură, pri- 
vindu-l lung şi ameninţător. 

Buftea sprijini privirea ; era el dedat cu de-al de astea... 

Si iar se auzi glasul lui Bourean, zicînd Voevodului: 

— Măria Ta! lovitura nu-i dată de Romin, nici junghiul nu 


www.dacoromanica.ro 


792 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


e de aici din țară. Junghiul moldovenesc e mar gros si maï 
lat, face rana mai largă ; acesta e otel turnat 1: as putea jura... 

— Vom vedea! — grăi Voevodul. Si, întorcindu-se către cel 
trei, li zise: 

— D-voastră să mergeţi la strajă! Vom vedea ce ni-o plăcea 
a porunci mai departe! 

Săcuiul, rămas teafăr, luă armele boierilor, şi plecă după 
aceştia în spre Curtea domnească. 

Brateş îi petrecu din porunca Domnului, avînd să aducă şi 
cîțiva arcaşi cu o targă, ca să ducă trupurile celor căzuţi. 

Ştefan şi cu Bourean rămaseră pe cîmpul luptei, pănă ce 
vinovaţii se pierdură din vedere, cînd apoi Ştefan, arătînd cu 
mina la cele două trupuri, zise lui Călin: 

— Vezi, Cáline! Toate astea pentru o femeie !... 

— Pentru femeie!..., pentru femeie !..., — adăugi acesta са 
pierdut — da !..., da., Măria Tal. Toate se învirt în jurul 
femeil ! 

Vodă privi mirat la prietenul săi, şi pe buzele lui apáru un 
zîmbet viü, vorbăreţ. 

— Să mergem noi, Căline! Să vezi şi tu comoara mea, pe 
care mă simt dator a ţi-o descoperi, după cum am descoperit-o 
şi luf Brateş... Dar numai lui... Si acum gi fiel... Să ştiţi numa! 
voi doi de dinsa, сеї maï credincioşi prieteni aY miel! Haide t 

Bourean privi mirat la fata frumoasă a lui Stefan, neprice- 
pînd cuvintele lui. 

Domnul îl luă de mînă, plecînd spre curtea Mitropoliei. 


XL 


Drumul era tăcut, şi 'n cale niciun suflet. 

Ajunşi în dreapta Mitropoliei, într'o stradă strimtá şi întu= 
necată, innaintea unei case simple, mici, Stefan se opri. Boierul 
rămase în aşteptare la cîțiva paşi în urma luf. Vodă ridicâ sabia 
şi lovi cu dinsa în usa de brad, care ţinea loc de poartă. Voe- 
vodul trebui să mai repete semnul acesta, pănă ce, într'un tár- 
211, se auziră nişte paşi greoi apropiindu-se. 


1 Otelul de Damasc а fost cel mai renumit, in ce priveşte tăria şi elasti- 
citatea. 


МІПАП, GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 793 


Zăvorul se trase şi poarta se deschise încet şi scîrțiind. Stefan 
întrâ, făcînd semn şi lui Bourean să-l urmeze. 

În clipa 'n care cel din urmă pási peste prag, simţi de odată 
că-l apucă cineva de mantă. Întoarse capul : în bezna nopţii, se 
auzi o şoaptă, ca sisiitul de serpe, strecurînd, răspicat, cuvintele : 

— Bun ajuns, Căline! La Chiev te credeaü mort !... Dochiţa, 
sărmana |... ha, ha, ha! 

Boierul rămase trăsnit. O clipă nu fu în stare nici a se gîndi 
măcar. Cînd cercă noaptea, era totul tăcut. 

Toată intimplarea a ţinut o singură clipită. Noroc că Vodă, 
fiind cu cîțiva paşi înnainte, nu auzise şi nu văzuse nimica. 

Năuc, cu simţirile ráscolite, îi игта Bourean, încercînd în 
creierul lui dezlegarea enignel, care ameninţa vădit viaţa lui. 


Vodă sui nişte scări înguste şi întunecate, apucâ apoi pe în 
gang, în fundul căruia se vedea o rază de lumină jucîndu-se 
`n intunerec: era lumina ce pătrundea prin gaura de la o uşă. 
Vodă se apropié încet de dinsa, se plecă la zar şi privi înlăun- 
tru: apoi apucâ mina boierului, îndemnîndu-l a face acelaşi 
lucru. Bourean se îndoi, lipind ochiul de gaura zarului. 


În chilia mică şi curată, o icoană din cale-afară de frumoasă 
se desfăşurâ înnaintea ochilor lui. O mamă tînără se juca bu- 
curoasă cu un copilaş rumen, cu pletele de aur, asemenea co- 
piilor de Crai din vechile poveşti... 

Bourean, cu inima bolnavă, cu sim[irile răscolite, văzînd 
icoana aceasta, cuprinsă în sfintenia păcii şi iubirii, nu mat era 
în stare a se dezlipi de dinsa. Voevodul îl privia din spate cu 
ochi de vultur, pindind zgircit orice mişcare a feţii, oglindind 
simțurile din láuntru. 

Cu nespusá bucurie văzu dinsul ivindu-se pe faţa iubitului 
săi prieten luciul melancolic al durerii ascunse. 

Un timp, Ştefan se desfătă de jocul fefit lui Bourean, apoi 
îi atinse umărul. Boierul se îndreptă. De era ziuă, Ştefan putea 
vedea frumoşii lui ochi scăldați în lacrămi. 

— Al văzut numa! o parte, Căline! grăi Stefan. Aï dreptul 
să vezi însă totul! 

Şi, fără a mai aştepta, bătu încet la uşă. Bourean îl privia 
mirat. Apoi, ca şi cum un fulger i-ar fi trecut prin minte, lu- 
minîndu-i sufletul, zise luf Vodă: А 


www.dacoromanica.ro 


794 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


— Măria Та, e poate totuşi prea mult! 

— Nu! nu, Căline, noi avem socoteală mare împreună, şi eü 
sînt datoraşul. Vină după mine! 

Cu acestea Stefan apucâ zăvorul, trase uşa şi întrâ. 

Femeia tînără, cu gîndul numai а copilul er, se ridicâ voioasă 
de pe scaun, făcînd un passpre uşă. Cum văzu însă şipe unal 
doilea şi încă un necunoscut, privi mirată, şi rămase în aşteptare. 

Copilul, din potrivá, cu sufletul nevinovat, nu lua în samă 
nimic, ci, cum văzu pe Vodă, își întinse spre dinsul mînuţele 
grásnlit, strigind : 

— Ta-ta, ta-ta! 

Bourean páli. Acum ştia unde l-a adus Voevodul, şi taina, 
cu mărirea el, îl înspăimîntâ. Ştefan l-a făcut cu de-a sila părtaş 
la partea cea slabă a sufletului săi celui mare. 


N'avu însă timp mult de gîndit. Stefan luă copilul în braţe, 
şi veni spre dînsul. Faţa lui tînără strălucia de bucurie, şi 
ochii, oh! ochii aceia ardeaü într'o lumină stranie. 

Ajuns în faţa boierului, ridicâ uşor copilul in sus. 

— Căline! zise dînsul. Te-am adus că să-ți arăt cel mal 
mare bun al mieü pe care-l am afară de Moldova. E copilul miei, 
Căline! Copilul тіей Alexandru! Ea e mama luf (boierul 
se închinâ femeii), iar tată-ï sînt ей! Înțelegi. L-am botezat 
pe numele viteazului mieü mos!, ca şi care am de gînd să-l 
fac. Te-am adus să-l vezi şi tu, ca să-l cunoşti, de cumva 
soarta va încerca să-i joace şi lui acelaşi joc de care am avut 
eü parte. Bratul tăi, care m'a apărat pe mine, trecindu-má 
prin şirul de ucigast, să-l apere şi pe dinsul. 

Femeia, sta de-o parte şi plingea, iar Vodă privia ţintă în 
fata de ceară a boierului. Si 'n tăcerea agteptárif se auzia nu- 
maï copilul cum îşi lovia palmele, rîzînd în nevinovăția lul. 

Bourean simţi un bold pátrunzind în inima lul zdruncinată, 
creierul ЇЇ era înfierbîntat, şi, silit parcă de o putere necu- 
noscută, luă copilul din braţele lui Stefan si, ca "n vis, îşi lipi 
buzele arse de fruntea lui albă. 

Copilul rîdea, zbuciumîndu-se. Într'un avînt de ро, dînsul 
apucâ frumos cu mînuţele mustăţile boierului, le încilci, apoi 

bătu în palme strigînd: uca! uca! 


1 Alexandru-Vodă cel Bun. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 795 





Boierul părea prefăcut cu totul. Stefan se apropië de dinsul, 
if apucá mina şi zise: 

— it multámesc Cáline. În orice împrejurări te va duce 
soarta, cîndva, să-mi aduci aminte de ceasul acesta, şi eü te volü 
ajuta cu toate puterile mele! 

Boierul nu răspunse ; sufletul lui era prea încărcat. Purtă pri- 
virea prin odaie, trecînd cu ochii de la copil la mamă, apoi 
la Ştefan, carele strălucea de fericire, şi, văzînd icoana aceasta 
ruptă din basme, se crezu pe sine nepotrivit în mijlocul еї. Se 
închinâ adînc, şi ieşi. 

Vodă-l petrecu cu ochii pănă la ușă, fără să încerce a-l 
opri, dar îl strigâ ca să-l deştepte. Răcoarea nopții, care izbi 
obrajii lui înfierbintaţi, cînd ieşi ‘п coridorul întunecat, parcă-i 
dărui un suflet noŭ. Stăpînit de cea mal nouă intipárire, dinsul 
státu pe loc. 


De-odatá tresári. 

Era ca şi cum cineva s'ar atinge de păreţi. 

Ciuli, întins, cercînd să străbată cu privirea întunerecul, dar 
era cu neputinţă. 

Dinsul deosebi bine cum se depărta punctul spre trepte, 
încet şi infundat, ca şi păcatul sávírgit. Nu se putea înşela: 
cineva i-a urmărit pănă aici, şi trebuie să fi fost martor la 
toate cele petrecute. Urechile luf, al căror auz s'a desvoltat 
atît de bine în lungii ani de pribegie, nu-l puteai înşela. Dar 
cine putea să fie? Puindu-şi odată întrebarea, dinsul îşi aduse 
aminte de cuvintele tainice auzite mai înnainte de a întra în casa 
aceasta, şi-şi simţi sufletul cuprins de o minie grea. Furios, trase 
dînsul junghiul de la brîă, şi înnaintâ spre trepte. 

Nu era nimeni. 

Cobori încet treptele, pipăind în ambele laturi, ajunse jos in 
curte, dar nu văzu, nu auzi nimic. Totul părea adîncit în somn. 
Boierul se opri nedumerit. Nu cumva-l ingelase totuşi auzul? 
Cine stie? Atîtea a văzut în seara aceasta, încît nici n'ar fi 
mirare. ` 

În mijlocul acestor cugetări, îl ajunse strigătul Voevodului 
în cîteva sărituri, dînsul se opri în faţa lui, spuind că, prime 
blindu-se, a ajuns pănă jos în curte. De cele intimplate însă, 
nu grăi nimic. 


796 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Astfel părăsiră casa in care sta ascuns cel maï mare bun al 
viteazului Domn, — copilul din flori Alexandru, rodul unei 
dragoste nepotrivite. 

Ajuns la Curte, Vodă se despărţi de dinsul, şi se retrase în 
odaia sa. 

Tirziá în noapte încă odaia lui privia în beznă ca un balaur 
cu ochii aprinşi, iar arcagil de la strajă se intrebaü mirati: 

— Mă! Oare Măria Sa, de ce veghează şi acuma? 

— O fi tocmind iară vre-un lucru mare, spre mărirea Mol- 
dovei... Dumnezeü să-l ţină !... Apoi se pogori totul în noapte. 


XII. 


A doua zi desdedimineafá, pe când întreaga Curte dormia 
încă în putere, Bourean, care toată noaptea nu închisese ochii, 
ieşi pe poartă. Trecu prin tîrgul îmbrăcat în negura diminefet, 
şi se îndreptă spre drumul care ducea la Hotin. 

Prin minte-1 fulgerară întîmplările minunate de ieri, ре care 
în zádar se încerca să le deslege. Le invirtia buimácit, şi le 
reimprospáta asa după cum dăduseră peste dinsul, dar în zádar, 
căci nu li putea da de urmă. 

Mail grozav il izbiră cuvintele care-l aduseseră aminte de 
anil pribegiei... « Dochiţa sármana,»—pare că aga i-a urat glasul 
de aseară. 

— Cine să fie? întrebă dinsul. Cine să fi pătruns intr'atita 
în inima lui, încît să fi dat de tainele pe care le ascundea el 
cu atîta sfinţenie... 

Se opri pe loc. 

Innaintea sufletului săi se deschiseră porţile ferecate în aramă 
ale Chievului, şi, în palatul Voevodului, se vedea iarăşi pe sine 
şi aceia care-i cuprindea întreaga ființă: Evdochia, frumoasa 
Evdochie, sora fratelui săi de cruce Olelco! Cum a şi fost 2... 

Da, își aduce el aminte. 

Era o zi de iarnă şi ger grozav, cum e de obiceiü pe stepele 
Осгаіпеї sălbatece, un ger grozav şi zăpadă mare. Curtea ie- 
şise cu săniile la preumblare. Atunci s'a întîmplat că armásaril 
prinşi la sania Evdochiei se speriară şi începură să zboare 
pebuni spre stepa nemărgenită. Vizitiul căzuse între еї, şi aşa 
Domnița, singură și neajutorată, rămase în voia întîmplări, 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 797 











Curtenii cari insotiañ pe Voevod, eraü si ef cu sănii, şi numai 
vre-o cîțiva călări, între cari şi el, pribeagul din Moldova. Fu 
cel d'intáiü care băgă de seamă nenorocirea Domniței. Isi 
aruncâ fugarul după sanie, şi se începu o goană nebună peste 
cîmpiile întinse cu zăpadă. 

Ruşii incremeniserá şi priviaü cu răsuflarea oprită la goana 
fioroasă. Scliporul zăpezii li luase însă văzul, aşa că, de la un 
timp, nu mal desluşiai nimica. 

lar sania zbura înnainte cu cuprinsul ef scump, şi pe urma 
ef zbura dinsul, pribeagul! Fugarul credincios era tot acela 
care-l adusese din Moldova; parcă ştia de ce e vorba, căci se 
aşternea cîmpiei, zburînd, de maică nu atingea pămîntul. Sania 
apucâ spre nişte rîpi, acum aşternute cu alb; dacă nu o 
putea opri pănă acolo, atunci Domnița era pierdută... Pintenil 
pătrunseră adînc in slăbinile calului, şi, supt lovitura lor, fu- 
garul îşi puse ultimele puteri. Depărtarea se micgorá între 
dingit. Încă vre-o cîteva lovituri de pinteni... şi cail de la 
sanie se prăbuşiră în zăpadă, supt zmicnirea puternică a pri- 
beagului, tocmai în margenea гіреї. O singură clipă, şi toate 
erai pierdute... 

Evdochia şedea ca fulgerată în sanie, mal mult moartă decît 
vie. Abia după ce o ridicâ pe miîni, își veni în fire, rostind 
încet în limba părinţilor ei: 

— Fala! (mulfámesc). 

Iar, cînd a întors sania, cînd a ajuns la curtenii cari se ză- 
păciseră, ce bucurie ! 

Pribeagul moldovean a fost, în ziua aceia, cel maï serbătorit 
om la Curtea din Chiev. Simion Voevodul îşi arătă recunos- 
tinta dăruindu-l cu un frumos otel turcesc, de aducere aminte. 

Dar n’a fost atîta. 

Din ziua aceia s'a înfiripat dragostea cea nebună între el; 
pribeagul fără căpătăiu, şi fiica de Voevod, dragoste care tinu 
septe ani incheiaff, pănă ce venirá veştile de nouă Domnie 
din Moldova, vesti care răscoliră liniştea pribegiei amare. 

Iubirea de pămîntul strămoşesc, dorul după tara părăsită în- 
vinserá dorurile inimii. Într'o noapte de iarnă, el părăsi Chievul. 

Cufundat în aceste gînduri, Bourean înnainta tăcut pe dru: 
mul cel mare. Vîntul sufla suptire peste colnicele lipsite de po: 
doabă. Pe virf se opri. Privirea lui zbură îndărăt spre Su- 


708 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


= 








ceava, cufundindu-se "n priveliştea frumoasă ce o da reşedinţa 
domnească în dimineaţa de toamnă. Cetatea, cu zidurile puter- 
nice, bătute de vremuri, se ridica falnică, în floarea ruginii, 
pe cînd peste tîrg plutia a lene un văl de negură, lăsînd să 
se vadă numai cîte un acoperiş ţuguiat de la vre-o casă аѕе- 
zată mai sus. 

De-odată boierul întoarse capul, ascultind. Urechea lui ageră, 
învățată din zilele pe cînd umbla după Tatari, deosebi un tropot 
de copite. Negura, care de şi nu era prea deasă, dar destulă 
ca să oprească privirea, la oarecare depărtare nu lăsa să se 
vadă nimic. Boierul ascultâ o vreme, apoi se întoase iar spre 
Suceava. Cam tot atunci din fondul neguros se desprinse o 
ceată de cinci călăreţi. 

Veniaü în rînd frumos, unul în frunte, apoi dot în cîte două 
rînduri. Bourean, care mai înnainte se înturnase spre Su- 
ceava, își schimbâ din noü drumul, atras de tropotul cailor, în 
care se amesteca lin şi zingánitul săbiilor care se loviaü de 
scările de fier de la şele. 

De şi ivirea unei cete de ostaşi înnaintea oraşului domnesc 
nu era ceva neobişnuit, totuşi boierul ЇЇ privi cu deosebită 
luare aminte. i 

De la scăparea lui minunată, de lîngă mănăstirea Hirláulut, 
cînd, întrun avint sufletesc, se hotărise a se înstrăina din 
lume, pănă la scoaterea, şi maï minunată a lul din zidurile 
paşnice, de către hotnogul Tăutu şi căprăria lui Tudor, nu i 
sa fost dat prilej să vadă cu ochii ostaşi aï feril lut. 

Tot ce intilnise fusese ceata lui Nicolae Brateş şi arcagil cari 
páziaü curtea lui Ştefan. Faptele se perindaserá doar atit de 
repede, încît el se zápácise cu desăvîrşire. Si ceia ce-l durea 
mai mult, era cá nu cunoştea pe nimeni. Boierii pe cari în- 
nainte cu zece ani îi stiuse stiîlpi aï Moldovei, apuseserá de 
mult, iar boierifif de curînd puţin îşi báteaü capul cu unul 
despre care se vorbia de mult că n'ar mai fi între cel vil. 

De aceia dinsul se simţi chemat de ceata mică ce se tot 
apropia. 

Ostaşii veniaü încet, infásurati în cabanifele lor largi, ‘си 
friiele slobode pe grumajii fugarilor. 

Cum ajunseră în preajma lui, cel d'intšiü, care era tot odată 


căpitanul, îşi scoase gluga din cap, dînd Ыпеје. 
(Va urmă.) 


STEFAN BODIU: (PLEVNA INTERNÁ? 799 


„PLEVNA INTERNA“ 


IV. 
CAUSELE RĂSCOALELOR ŞI CAUSELE GENERALE. 


Răscumpărări de căi ferate, înfiinţării de bănci şi tot felul de 
credite, legi pentru protecţia industriei naţionale, furnituri, etc.,— 
cine poate zice că nu sînt de o neapărată nevoie pentru un Stat? 
dar, cînd se ştie înnainte cine anume şi cîte acţiuni va avea 
la răscumpărare, cine şi cite la înființarea băncii şi a creditu- 
lui cutare ; cînd se înființează legi pentru protecțiunea cutării 
industrii, de care se ştie maid'innainte că beneficiază anumite 
persoane ; atunci toate acestea nu maï sînt lucrări de interes 
public, ci curate afaceri personale, deşi, pentru salvarea apa- 
renfelor, se fac subscriptii şi licitații publice. 

Odată apucaţi pe drumul acesta, nu se maï puteai opri aici, 
căci milionarii, rásárifi pe urma acestor afaceri, rápede şi multi 
ca ciupercile, desteptará invidia celorlalți partisani, cari înce- 
pură să ceară şi ei cu insistență plata saü cel puţin chiria ma- 
melucismului lor. Şi astfel se puseră Ja contribuţie comunele, 
judeţele şi aşezămintele de binefacere. 

Dar nici acestea nu ajunseră, căci tocmai acesta este bleste- 
mul crimei (das ist der Fluch der bösen Tat...), cá ea nu se 
poate opri, ci se propagă mereü, causind alte crime, pănă ce 
este descoperită. 

Si atunci începu — ceia ce se întîmplă totdeauna la astfel de 
tovărăşii — lupta crincená şi ascunsă între partisani şi între 
partisanii partisanilor, căci toți voiau să ciupească cîte ceva 
din jaful general. 

Atmosfera era atit de încărcată şi pestilenţială, putreziciunea 
atît de vădită, încît chiar şeful Guvernului şi al partidului nu 
sa putut abtinea să declare în şedinţă publică : «am tolerat asa- 
sinate şi procese scandaloase». 

Prin aceste cîteva cuvinte s'a dat pe față minciuna constilu- 
țională în toată hidositatea еї, şi, dacă Cel de sus n'ar fi fost 
îngăduitor, ar fi trebuit încă de atunci să iea de guler şi Par- 
lamentul si şefii, să-i trimită în întunerecul cel cu scrígnirea din- 


800 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





Шог şi арої să iea toată organisaţia Statului de la început şi 
să o îndrumeze.pe alte căi. 

Dar nu s'a făcut asta, ci s'a sacriticat şeful —-ca persoană 
poate mai puţin vinovată — iar sistemul, minciuna, a rămas 
şi mal departe. 

Masa cea mare a adevăratului popor romănesc a rămas tot 
neîntrebată despre neajunsurile еї, căci cei cîțiva {егапї de 
carnaval nu pot fi luaţi drept represintanţii еї în Sfatul teril ; 
ceilalți represintanţi se aleg tot după vechiul sistem poliție- 
nesc ; singurul program, pregătit, de muncă, e tot distrugerea 
adversarilor, iar aşa-zisele reforme, prin care să-şi justifice exis- 
tenfa de mandatari ai naţiunii, se reduc la ciupeli şi cîrpeli, 
refăcute, adăogite şi iar desfăcute. 

Singurul om care ar fi avut şi cultura şi autoritalea morală, 
şi mai ales curăţenia sufletească, să înlăture întreg acest putri- 
gaiü şi să asaneze organismul bolnav, este chinuit şi înlăturat 
sistematic de a-şi spune si aplica cuvântul зай cinstit. 

Numa! în puţine şi trecătoare ocasiuni a putut să-şi mani- 
feste şi el părerea cum înțelege să organiseze Statul, şi gloata 
de afaceri s'a cutremurat, şi l-a prigonit şi-l prigoneşte prin toate 
mijloacele. 

Şi astfel orgia parlamentară își continuă tirania-i nerespon- 
sabilă, tot mal îndrăzneață, tot mai lacomă, căci nouă izvoare 
din nesecatele bogății ale acestei teri o ademenesc şi o asigură 
că mai e timp pănă să sosească potopul. 

Mai este rentă, mai sînt conversiunl, maï sint bănci, mal e 
petroliá, care măresc încă pentru mult timp perspectiva unor re- 
vărsări mănoase peste cei ce vor fi cuminţi şi ascultători. 

Dar tocmai pe cînd această orgie vrea, obosită, să încheie o 
serie de 40 de ani de serbări cu focul bengal al Exposiţiei, 
iată cá se simte o zguduitură puternică şi o explosie nemai 
pomenită era să arunce în aier şi Stat şi Parlament şi şefi şi 
mameluci. 

Cei de dedesuptul înfumuratei şi pretenfioasel, dar putredei 
clădiri, văzînd că stápinif lor o duc întrun nesfirşit chef, îşi 
desprinseră mînile de pe şubreda clădire şi întrebară cu ton 
cam aspru: «dar mult о să stăm tot aşa ?». 

Si atunci să fi văzut învălmăşală, alergături din colţ în colt, 


www.dacoromanica.ro 


STEFAN BODIU: «PLEVNA INTERNĂY 801 





pupături, lacrimi şi promisiunea tuturor bunátátilor trecute şi vii- 
toare pentru toţi robii pe spinarea cărora stătea zguduita clădire. 
Numai cel hulir, si care nu luase niciodată parte la orgii, stătea 
liniştit şi măsură cu o privire desprefuitoare întreagă acta 
colectivitate de afaceri, ce-şi pierduse pănă într'atîta cumpătul, 
încît credea că a şi sosit potopul. 

Ce se întîmplase ? 

Pe cînd cef de sus o duceaü într'o continuă orgie, cet de 
jos erai lăsați de capul lor, amăriţi si lipiţi pămîntului. 

Din cînd în cînd li se mai arunca şi lor la zece injurături 
cite o bucătură. 

Demagogia incirlionfatá, in costumu-i zdrenfáros ad-hoc, de 
mult tot da tircoale si încerca să între în vorbă cu bietii 
amáritl. 

La început nu-i deterá atenţie, luind-o drept un fel de aia, 
care nici ea singură nu ştie ce caută. 
` Dar, azi, aşa, mine asa, еї sfîrșiră prin a sta de vorbă cu dinsa, 
şi atunci să fi auzit ce potop de vorbe ieşi de supt acele zdrente 
îmbrăcate ad-hoc. 

— Voi sintetI stápinil pămîntului. Din palmele voastre in- 
groşate de pălămidă aŭ ieşit toate bunătățile de care se bucură 
numai boierii, iar vor înduraţi toate lipsurile, numai fiindcă nu 
vă hotáritf să ceret! dreptate. Voi sintetf atît de mulţi şi pu- 
ternici şi ei atit de puţini şi slabi, încît numai un singur cu- 
vînt al vostru v'ar scăpa de toate miseriile. 

Si pe tema aceasta s'a predicat ani de-a rîndul, prin viii graiü 
şi în scris. S'ar putea face o mare bibliotecă din insinuările 
scrise, cu care sa căutat să se încălzească talpa terii. 

Dar, drept vorbind, nu aceasta este crima, căci a-ţi susținea 
în mod cinstit o părere, este lucru omenesc. Ci adevàrala crim 
de Stat începe de atunră, de cind polilicianismul a pus mina și 
pe această chestie, intrebuintind-0 ca armă de partid, şi de 
alună încoace mice om cuminte trebuia să se aştepte lu o 
explosie. 

Si în alte ferf sînt partide politice, si acolo se daŭ lupte în- 
vierşunate pentru nimicirea adversarului, nicăiri însă nu s'a 
pus în joc chiar existența Statului, ca la noi, numai ca prin 
acest mijloc să ajungă la putere. 

Ungaria poate să fie fara cea maï sălbatecă in ale parla- 


5 


802 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


mentarismului, unde lupta între naţionalităţi este pe viață şi 
moarte, cu toate acestea însă nu s'a ajuns pănă acolo, încît să 
se răscoale stări sociale, cu foc şi omor, unele contra altora şi 
pe urmă, ajuns la putere, să răspunzi cu tunul la cererile celor 
pe cari i-ai împins la revoltă. 

Pentru aceasta sînt dovezi, care, oricît de adinc vor fi îngro- 
pate de cei interesaţi, ele tot vor ieşi la iveală, cind va suna 
ceasul răfuielilor. 

Aceasta este partea cea mal odioasá a politicianismului nostru, 
iar acest politicianism decăzut este fătul unic şi schilod al unu! 
parlamentarism organisat pe base închipuite, străine de ţară si 
de cultura el. 

Şi, Doamne, cite frămintari а causat acest parlament, cite 
averi colosale wa distrus şi direct, prin fastul săi, costisitor, şi 
indirect, prin nenorocita uşurinţă cu care a contribuit са, nu питаї 
Statul, dar şi toate judeţele, comunele şi aşezămintele publice să 
se încarce în datorii enorme, supt fel de fel de pretexte pom- 
poase, în realitate însă pentru a se strecura, mare parte, prin 
sitele şi sitițele unei administrații lipsite de conştiinţă şi dem- 
nitate. 

lar, dacă nenorocirea ar voi ca pe acest corp putred să se 
mai altoiască şi aşa-zisul vot universal, atunci în adevăr că nu 
s'ar mal putea spera în nicio mîntuire 1. 

Dacă, cu votul atit de restrins de astăzi, şi parlamentarismul 
nostru a produs o boală atit de pestilenfialá şi îngrozitoare 
cum este politicianismul, ce are să producă cu votul universal 
la o populaţie cu 80%, absolut neştiutori de carte? 

Te apucă groaza numai cînd te gindestt, că, şi în această 
chestie, ne-am putea ргірі, са în atitea altele! 

Nu votul universal, ci smulgerea tuturor administratiilor pu- 
blice din ghiarele politicianismulut este mintuirea. 

După aceasta vor veni de la sine si alte îmbunătăţiri, şi chiar 
şi votul universal. 

b) Administraţia. 

Dintre nenumăratele organe, visibile şi ascunse, care daü 
viaţă şi fac posibilă funcţionarea marelui organism numit Stat, 
fără îndoială că cel mai principal este administrația publică, 

La nevoie un organism fisic poate trăi fără un ochiü, fără o 


1 Sintem cu totul contra acestel păreri. — N. А. 


STEFAN BODIU: PLEVNA INTERNÁ» 803 


mînă şi chiar fără un plămîn; fără inimă însă viaţa fisică este. 
imposibilă. 

La nevoie, ni-am putea închipui un Stat fără şcoli, fără tri- 
bunale şi casaţie ; un Stat fără administraţie, cît de rudimentară, 
nu se poate concepe. . 

Fără administrație orice societate s'ar pulverisa în indivizi, si 
toată activitatea omenească s'ar márgeni la un rázboiü a tu- 
turor contra tuturor. 

Numai prin administraţie se poate închega omenirea în so- 
cietate trainică şi se pot grupă energiile comune spre o ţintă 
comună. 

Ca şi inima, care, prin pulsaţiile sale, face ca sîngele dă- 
tător de viaţă să ajungă şi în părţile cele mat ascunse ale 
corpului, tot aşa o administraţie sănătoasă face ca bunurile 
sociale să fie la îndemîna tuturor, fără deosebire de distanță 
şi timp. 

Administrația, avînd un rol atît de mare în organismul cel 
mare şi complicat pe care-l numim Stat, ea trebuie să fie atit 
de sănătoasă şi robustă, încît prin nimic şi niciun moment să 
nu poată fi oprită în funcţionarea sa. 

Ea trebuie să cunoască tot ce se mişcă şi în pămint şi pe 
pămînt. 

Eu trebuie să cunoască în orice moment loate raporturile so- 
ciale, precum şi basele şi legăturile ce există între toate cele- 
[айе intocmirí ale Statului. 

Cu alte cuvinte, ea ar trebui să fie a-loate-ştiuloare si a-toate- 
vázátoarc, căci, dacă nu va fi aşa, ea este amenințată să se po- 
ticnească în. tot momentul, fie ndpustindu-se asupra individului, 
fie izbindu-se de alle întocmiri publice. 

În luptele pentru a se ajunge la o administraţie publică cît 
se poate de desăvîrşită, popoarele ай sacrificat nenumărate 
bunuri şi vieți omeneşti, şi unele — pe cît omeneste e posibil — 
$1-ай ajuns scopul, altele sint pe cale de a-l ajunge, iar altele 
parcă nici maŭ uitat, nici n'aü învățat nimic, nici din pátania 
altora, nici dintr'a lor proprie. 

Între cele din urmă — cu durere trebuie să o mărturisim — 
sîntem siliți să ne aşezăm şi pe пої. 

În nicio ramură a activității de Stat Romănia n'a obţinut 
mai puţine resultate ca în administraţie. 


804 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





Nu numai atît, dar chiar slăbiciunea acestei administratif 
este causa că şi celelalte ramuri de activitate omenească nu 
sS'aü putut desvolta cum ar fi trebuit. 

Căci este o lege a firii, neinduplecatá, fatală, că, dacă um 
organ esenţial este bolnav, împiedecă întreg organismul îm 
desvoltarea sa. 

Această stare de lucruri, dacă nu se poate scusă, se poate 
însă explica. 

Toate terile romăneşti, printr'o fatalitate istorică, aü trebuit 
să stea un timp îndelungat supt cîrmuire străină. 

Cum a fost şi ce a urmărit această Cirmuire ni-o spun pa- 
ginile atît de triste ale cronicarilor de pe vremuri. 

Oricît am fi de sceptici şi de ticăloşiţi în ale naţionalismului, 
şi chiar dacă am crede numai pe jumătate în spusele acelor 
cronicari, tot trebuie să admitem că pe acele timpuri nici nu 
poate fi vorba de o administraţie naţională, ci maf mult de 
un fel de societate de exploatare alcătuită — cu toate hatírurile 
şi ticăloşiil: еї — din toate neamurile aruncate peste hotarele 
terit, de cele patru vînturi. 

Asa că de o administraţie în înţeles european nu putem 
vorbi decît de la Unire, şi mai ales de la Constituţie încoace. 


* 


Este aproape banal a mai constata că legile care stápinesc 
întregul, stápinesc şi părţile acelui întreg. 

Dar fundamentul, pe care trebuia să se întemeieze noul Stat 
romănesc, a fost aşezat în pripă, restul clădiri! nu putea dl 
schimbe întru nimic situația acelui fundament. 

Dacă Constituţia a fost făcută după nevoile altor popoare, 
iar nu după ale celui romănesc, se înţelege că şi administraţia 
— ca parte integrantă din Constituţie — nu putea fi croită 
după alt calapod. 

De aceia şi în ce priveşte administraţia, s'a adoptat de la 
străini numai furma, fără să avem şi fondul,—tocmai contrarul 
de ce ar fi trebuit. 

Таг aceste forme complicate — croite fireşte pentru popoare 
cu o civilisatie veche, — nefiind înţelese nici de administratori, 
cu atit maï puţin de administrati, aŭ degenerat într'o groaznică 
armă de partid, şi resultatul final este că, după 42 de ant de 


STEFAN BODIU: <PLEVNA INTERNĂ? 805 


"Constituţie, nu avem o administraţie a Regatului romín, ci o 
administraţie a partidului politic de la putere. 

De 42 de ani încoace cine a numit vre-un prefect cu altă 
misiune decît ca să facă alegeri? Si, la rîndul lor, prefecții aŭ 
numit ef un singur funcționar decît în vederea siguranței în 
alegeri ? 

Aşa cá, în cele din urmă, a devenit o lege ma! puternică 
Şi mal constantă decît orice articol din Constituţie, că prefect 
ánsenineazá „elector | 

Asa se explică cum de nişte oameni de o ignoranță şi deo 
perversitate fără păreche aŭ fost consideraţi drept сеї maï buni 
prefectí şi aŭ ajuns adevăraţi satrapi în judeţele lor, ma! pu- 
ternici decît mulţi dintre ministri; iar groaza isprăvilor acestor 
ieniceri cred că va turbura liniştea multor generaţii viitoare. . 

Cine nu-şi aduce aminte cu groază de acele schingiuiri, se- 
cvestrár de persoane, destituiri de funcţionari în masă, săvîr- 
Site la un gest al unuia din aceşti satrapi? 

Si, cu toate acestea, poate că în пісїо ţară din Europa nu 
s'a cheltuit relativ atîta energie şi atîta avere în numele bi- 
nelui public. 

Statul este încovoiat supt sarcina datoriei publice, comunele 
gem supt greutatea împrumuturilor, şi judeţele cu greü mal fac 
față îndatoririlor. 

Ce s'au făcut atîta amar de miliarde vînturate în сеї 42 de 
ani, cînd satele înnoată în acelaşi noroiü şi în acelaşi intunerec 
Şi cînd ţerănimea noastră a ajuns o adevărată şcoală, la care, 
mine poimine, Europa îşi va trimete specialiştii săi, ca să vadă 
cum se cultivă pelagra, tifosul, scarlatina şi sifilisul ? 

Unde sai dus nenumăratele milioane cheltuite de oraşe, 
cînd şi astăzi bem apă din aceleaşi sacale care aü văzut în- 
trarea luf Vodă în ţară, şi cînd la cea maï mică mişcare de 
aier studiem în mod intuitiv cum trebuie să fie deşertul Gobi? 

Răspunsul este pe cît de simplu, pe atît de trist şi umilitor: 
sa furat. Şi sa furat pe o scară foarte întinsă şi în nenumá- 
rate feluri. 

Cele mai obişnuite şi mai rentabile forme, prin care averi în- 
tregi aü trecut din Casele autorităţilor în buzunarele particu- 
larilor, sinf mat ales furniturile şi întreprinderile de lucrări 
publice. 


806 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Acesta este un lucru atit de cunoscut, încît s'a format un fel 
de dogmă clandestină : că întreprinzătorul şi furnisorul cinstit 
ar trebui să dea faliment la cea dintăii, lucrare. 

Aceasta trebuie să se înţeleagă astfel, că acel furnisor si in- 
treprinzător, care nu se va închina pe la toate icoanele supt 
auspiciile cărora se face acea lucrare, nu poate să iasă teafăr, 
căci acele icoane toate îi sar în cap la terminarea lucrării. 

Si biefif oameni se închină, însă cheltuielile de tămiie şi 
untdelemn şi le scot şi ei cum pot, ba cu cenuşă în loc de 
ciment, ba cu Ооо kgr. în loc de 1000 kgr. Si astfel toti îm- 
pártágifil din aceste lucrări trăiesc in cea mai bună armonie, 
iar cel ce sufere pe urma tuturor este minorul contribuabil 
romîn ortodox. 

Alte forme de circulațiunea banului public în buzunare particu- 
- lare sînt maï rari şi mal complicate, însă cu atît mai zdravene. 
La ele insă nu poate străbate oricine: sînt pentru «high-life». 

Așa sînt împrumuturile şi conversiunile, întemeiarea de bănci 
supt auspiciile Statului, întemaierea de industrii naţionale pro- 
tejate de Stat în vederea unor anumite persoane. 

Din toate acestea s'aü revărsat sume fabuloase asupra păr- 
taşilor, şi totdeauna după cîte o ploaie de acestea s'aü văzut 
răsărind duzine de milionari, cărora îngăduitoarea societate ro- 
mănească, nu numai cá nu lia arătat despref, ci din contra 
i-a împins spre vîrful piramidei. 

Şi ce vrei să-ţi-facă un funcţionar, cînd vede petrecîndu-se 
astfel de lucruri de sus în jos și în toate direcţiile ? 

Dacă este cinstit şi demn, în sens european, atunci se revoltă 
in contra ticăloşiei şi, la nol, este aruncat pe drumuri; dacă 
este cinstit şi timid, atunci tace, şi prin această tăcere a sa el 
acopere ticăloşia cu o aureolă legală; dacă însă are un fond 
sufletesc гай, atunci el sprijină din toate puterile aceste tică- 
loşii şi caută să le întoarcă cît se poate mai mult în folosul săti. 

Categoria acestor din urmă formează majoritatea ; еї fac tot- 
deauna cea mal mare gălăgie şi prin lipsa de orice scrupul si 
demnitate se fac uneltele tuturor condottierilor noştri politici, 
şi astfel ei ajung la suprafață supt toate Guvernele şi le com- 
promit pe toate. 

Dintre ef se recrutează acea droaie de agenţi provocători sh 


STEFAN BODIU: «PLEVNA INTERNĂY 807 


spioni, cari învrăjbesc lumea, şi fac ca luptele noastre politice 
să fie atit de sălbatice. 

Aceasta este starea reală şi tristă a administraţiei noastre, 
care stare se perpetuează, agravîndu-se din an în an. 

Unde este voinţa cinstită şi inteleaptá, care să smulgă din 
rădăcină acest гай, scăpînd administraţia de supt orice înrîu- 
rire politică ? Si, dacă acea voință va veni, va fi ea lăsată să 
facă opera de salvare? 

lar cel ce va izbuti, să ştie că adevăratul popor románesc 
if va pune numele săi alături de întemeietorii de ţară şi nu-l 
va putea distruge nici calomnia, nici ura neputincioasă. 


c) Şcoala şi Biserica. 


Un singur izvor aü toate acţiunile omeneşti: sentimentul. 
O singură putere ar trebui să conducă acţiunile stîrnite de sen- 
timent: puterea minții sai inteligenţa. 

La animale şi la omul primitiv, stăpînirea o are sentimentul ; 
pe omul civilisat îl stăpîneşte raţiunea, judecata. 

De aceia animalul şi omul primitiv trec de la excitare de-a 
dreptul la fapte: i-a zis vecinul o vorbă grea, el îi răspunde 
cu boata 'n cap, adecă, pentru o vorbă, pedeapsa cu moarte 
fără judecată. 

lar societăţile formate de astfel de indivizi se înțelege că 
пц pot fi conduse decît după o singură normă foarte sumară: 
frica de stăpînul atotputernic. Astfel de societăți — State — sint 
întrun continuü războiii de exterminare, fără formalităţi şi fără 
cause fundate. : 

Starea aceasta de lucruri a durat mii de ani şi in unele 
părți durează şi astăzi, însă nu putea să meargă la infinit. 

Nevoia а silit pe oameni să se înțeleagă între dingil şi să 
vadă că, dacă vor continuă tot pe calea apucată, ca fiecare 
să-şi fie poliţaiul şi judecătorul săii propriu, atunci nu vor ieşi 
niciodată din sălbătăcie. Я 

De asemenea, după multe fapte şi frămîntări, ай mai văzut 
că nu este bine ca aceste puteri să fie date pe mîna unuia 
singur, căci, varietatea aspiratiunilor omeneşti fiind nesfîrşită, 
unul singur — oricare ar fi el — nu le poate conduce pe toate, 
$1 astfel nevoia sili pe oameni să împartă munca: unii să se 


S08 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


ocupe numai cu judecarea pricinilor 'dintre oameni, alţii numa! 
cu apărarea societăţii contra ráüfácátorilor d'innáuntru şi din 
afară, etc. 

Si astfel 5'ай format Statele moderne, cu nenumăratele lor 
organe, veşnic active pentru propăşirea binelui social, si veşnic 
evoluind spre maï bine. 

Din toate acestea vedem că omenirea întreagă numai atunci 
a putut şi va putea ajunge la o stare mai aşezată, cînd rolul 
de conducător îl va avea mintea, inteligența. 

Mintea, ca orice lucru omenesc, nu stă pe loc, ci se schimbă 
în fiecare moment, potrivit calităților moştenite de la părinți 
şi mediului în care trăim. 

lar, din acest mediu, cea maï mare înrîurire asupra noastră 
o aü familia şi şcoala. 

lumilia este întâia şcoală şi cea mai însemnală din toate 
Scolile ce sai putut crea pănă astăzi, fiindcă are de profesor pe 
cet ma, scumpă fiinlă : pe mamă. 

În această şcoală ni se formează şi desvoltă sentimentul, 
inima. 

Dacă mama a fost bună sia condus ea însăşi formarea іпітії 
copiilor săi, aceştia vor ieşi buni; dacă însă mama a lăsat acest 
lucru pe seama altora, atunci partea cea mai însemnată a su- 
Aetului, sentimentele adevărate sînt pierdute, şi copiii ei vor 
putea ajunge mari oameni de afaceri, savanţi poate, însă fără 
caracter. 

Statul modern, fiind basat pe sprijinul conştient al întregi! 
poporaţii, doreşte ca toate stările sociale să aibă posibilitatea 
de a se cultiva în acelaşi fel. 

Pentru acest scop, mai ales la noi, ela întemeiat şcolile sale 
oficiale, care singure aü dreptul de a declara pe cineva ca- 
pabil ori incapabil. 

Odată cineva stampilat cu pecetea Statului ca incapabil, 
poate să fie cu stea în frunte, tot incapabil rămîne, căci nici 
nu-i este permis să facă probă contrară ; tot aşa cel stampilat 
de capabil, poate să fie cel mai netrebnic, el tot capabil rămîne, 

Aşa este legea oricărui monopol. 

Din cele spuse vedem că Statul, pe lingă puterea nelimitată, 
are şi o mare răspundere pentru formarea cetăţenilor, ba putem 
să zicem că e singurul răspunzător. 


STEFAN DOBIU: «PLEVNA INTERNĂ» 809 





Împinse şi urmărite de această mare răspundere, toate Statele 
civilisate aii căutat, prin toate mijloacele posibile, printr'o muncă 
continuă şi printr'o cercetare minuțioasă şi nepătimaşă, să pună 
în concordanță aptitudinile individuale cu tendinţele Statului. 

Si cea таї mare parte din ele aü ajuns, nu numai să stir- 
pească analfabetismul, dar să se poată lăuda cu cetăţeni con- 
stienti de drepturile şi datoriile unora către ceilalți şi către Stat. 

Dar să ne întoarcem la nol. 


Din causa nestatorniciel şi a miseriilor politice din trecut, 
începuturile şcolii la пої sînt tírzil. 

Statul romin însă, ca să poată oarecum compensa їпіїг- 
zierea în timp printr'o intensitate în muncă, n'a cruțat niciun 
sacrificiu bánesc si niciun articol de lege. A mărit în fiecare 
an budgetul şcolilor pănă la o cifră cu care ne putem lăuda 
în faţa oricărui Stat european; a făcut învățămîntul primar 
gratuit şi obligator ; а înnălțat clădiri márefe şi palate strălucite, 
numai ca preoţii Minervel să nu fie de loc stinjeniţi in mişcă- 
rile lor; a mărit personalul didactic şi cel de control, făcînd 
inspectori pentru toate ramurile de activitate şcolară; a în- 
fiinţat şi ambulanți. Dar ce n'a făcut acest Stat darnic şi milos! 

Si, cu toate acestea, în anul Mîntuirii 1908, avem 55 lu sută 
agramaţi, adecă optzeci şi cinci la sută cari nu ştiii nici 
un fel de carte! 

Dar aceasta nu este numai un lucru de spaimă trecătoare, 
ci «ste o nenorocire naţională, o adevărală calamitate publică, 
care ar trebui să ne îngrijească mar mult decît schimbarea 
armamentului si sporirea contingentelor. 

Causele acestei nenorociri naționale sînt multiple. Să în- 
cercăm a examina citeva. 


În prima linie este politicianismul orb, nedrept, nerecunos- 
cátor şi sectar. Sá nu se confunde politicianul cu omul po- 
litic, căci, pe cînd omul politic urmăreşte un program, pe care 
vrea să-l aplice de bună credință în conducerea Statului, po- 
liticianul întrebuinţează politica numai ca mijloc pentru ajun- 
gerea altui scop, ţinut ascuns. 

Pentru un politician este indiferent ce program se urmăreşte, 
вай ce legi se votează, ba chiar şi cine le votează. El are un 
singur gînd, ca din toate acestea să rupă ceva pentru el. 


810 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Una din calităţile cele mai strălucite ale politicianului fiind 
de a promite totul, chiar şi ce nui se cere, ni putem închipui 
ce ravagif aü făcut şi pot face astfel de oameni într'o societate 
atît de lesne încrezătoare ca a noastră. 

Între promisiunile de predilecție era şi înființarea de şcoli, 
mai ales la oraşe, căci prin aceasta politicianul ieşia în relief. 

Astfel se explică scandalul cu înființarea şi desființarea, cu 
transformarea şi retransformarea atîtor şcoli, spre mal marea 
zăpăceală a părinţilor şi în detrimentul învăţămîntului ! 

Si, pe cînd la oraşe se cheltuiaü cu modul acesta sume mari 
de bani fără niciun scop, la sate, copiii ţeranului erai, şi sint in 
cea mai mare parte şi astăzi, adunaţi în nişte locuinţe africane, 
umede, scunde şi cu páretii pestrifati cu :iuperci în loc de hărți. 

Bietul învăţător, deprimat moraliceşte în fata acestei privelişti, 
zăpăcit de nestatornicia si pretenţia programelor şi hărțuit de 
cite un revisor răguşit, care umblă după alte afaceri decît să-l 
ajute a ieşi din această situaţie, acest om simplu, speriat, numit 
învăţător, ce era să facă în fata acestei stări de lucruri? 

A început şi el meseria cea mai simplă şi cea mal eficace 
pentru conservarea sa individuală: a început să-i linguşească 
pe toti, după cum vedea cá fac şi alții mai sus puşi decit 
dînsul. 

Azi, o vorbă bună represintantului stăpînirii, primarului, mine 
o vorbă dulce popii, şi lucrurile se schimbă ca prin minune, 
legătura se strînge din ce în ce, şi se face prietenie, şi prietenia 
tovărăşie. 

Micile afaceri încep să se înşire: azi una iscodită de popa, 
mine alta plázmuitá de primar, si tovărăşia, încetul cu încetul, 
impune respect. 

Într'aceasta începe şi revărsarea cea mănoasă odată cu epoca 
băncilor. 

Tovărăşia noastră își întinde pinzele artistic lucrate, aproape 
invisibile, şi nevoiaşii дай în ele, cînd supt formă de giruri, 
cînd supt formă de preînnoiri, şi, cu cît se zvîrcolesc mat mult, 
cu atît firele îi zugrumă mai tare. Veniturile cresc, puterea 
se măreşte şi, ca prin minune, nici revisorul nu mai este ursuz, 
ci blajin, prevenitor. 

Anii trec, generaţii după generaţii trec prin şcoala din sat 
şi cînd, în anul Mîntuirii — anul jubilar —, se încearcă să se 


STEFAN BODIU: «PLEVNA INTERNĂ»? 811 


facă о mică socoteală, cam сіў cărturari ar fi pe la sate, 
se găseşte 85 la sută pagubă la carte şi 85 la sută cistig la 
negot. Tocmai pe tocmai. Tovărăşia a mers minunat. 

O altă causă a acestui desastru este lipsa de legătură între 
şcoala oficială şi între familie. 

Este lucru în de obşte constatat, şi, cu durere, trebuie să-l 
relevăm din noi, că nivelul educativ al familiilor noastre este 
foarte scăzut. 

La sate, din causa mai puţine! înriuriri străine, tot se ma! 
găseşte o mare доза de bun simţ ca element constitutiv al 
caracterului ; la oraşe însă, unde poporatia este formată, in 
mare parte— ca să nu zicem în cea mai mare parte —, din 
aruncăturile tuturor vînturilor, mai ales semito-levantine, ele- 
mentul principal în constituirea caracterului este tendința spre 
şiretenie în toate manifestările vieţii, botezată foarte bine cu 
numirea de bizantinism. 

Întreaga poporatie şcolară trebuind să petreacă сеї mai pri- 
mitori ani în acest mediu detestabil, ni putem închipui în ce 
stare sufletească se găseşte, cînd termină şcoala oficială. 

lar organisatorii învățămîntului, în loc să ţină socoteală de 
această stare de lucruri la închegarea şcolii oficiale, aü luat 
de basă, ori familia francesă, ori germană, ori englesă, numai 
pe cea romănească, nu. 

Ba mentalitatea noastră este atît de plastic formată după 
tiparul străin, încît chiar aceia cari daü tonul in sala şcolilor 
— inspectori, directori — îți pun în vedere a studia resul- 
tatele la care aü ajuns toti Zimmermannil ori Wassermannil in 
educaţia poporului german, dar nimeni nu-ţi vorbeşte cel puțin 
de o încercare románeascá pentru a formă caracterul romănesc, 

Dar schimbările cele dese de programe şi chiar de doctrină 
şcolară, fără să aştepte resultatele ехрегіепіії! 

De sigur că, dacă un cultivator ar proceda astfel cu o pe- 
pinieră de plante, nu numai că ar da faliment, dar ar fi hui- 
duit de toată lumea, iar pepiniera din care ar trebui să ráz- 
bească caracterele atît de mult aşteptate, nu merită atîta aten- 
fie cit una în care se cultivă sfecla pentru îngrăşăminte. 

Dar ceia ce a contribuit mai mult la depreciarea, ca să nu 
zicem decadenfa şcolii, mai mult chiar decît toate greşelile 


812 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








voite ori nevoite, este călcarea legii, fie ea făcută numai din 
simplă răutate individuală, fie din sectarism politic. 

Călcarea legii, tocmai de către autoritatea care trebuie să 
o aplice, este un păcat atît de mare şi are urmări atît de de- 
sastroase, încît echilibriul între diferitele stări sociale atinse de 
ea nu se poate restabili decît după multe generații. 

Cînd tu, autoritate superioară, calci fățiş legea pentru a fa- 
vorisa o parte din membrii unei corporaţii în detrimentul celei- 
lalte părţi, care are aceleaşi drepturi, — cum ar fi în casul nostru 
corpul didactic —, atunci nu numai că produci о desbinare şi 
o ură ascunsă între acei membri, dar li zdruncini cu desávir- 
Sire şi orice autoritate faţă de elevi. 

lar cînd — după ce ai izbit pe unit — vif şi faci apeluri ini- 
moase la armonia tuturor pentru propăşirea causei comune, 
atunci înseamnă a mai face şi o ironie singeroasá tot pe spi- 
narea celor izbiti, căci toate predicile şi toată stilistica din lume 
nu pot distruge un fapt petrecut. 

Şi să ne mai mirăm că elevii consideră şcoala ca un fel de 
asil, de unde, prin puţin şiretlic, puţină protecţie şi printr'un 
zdravăn exercițiu de a-ți incovoia sira spinării, ajungi de-a' 
dreptul la situaţii, pentru care сеї buni trebuie să muncească 
o viaţă întreagă... 

* 

Ce sá mal zicem de-al doilea factor esential in cultura ome- 
пігії, de Biserică ? 

La nor acest factor, atit de important altă dată pentru con- 
servarea nationalitátil noastre, astăzi parcă stă in amortire. 

Biserica románeascá autocefalá se pare cá este o stráiná in 
Tara Románeascí; ea, care odată a înfruntat vijelit петаї 
pomenite, astăzi se pleacă asemenea cu o trestie după toate 
vînturile. 

Biserica noastră naţională, prin ce se manifestă ea ca pártagá 
la cultura generală ? Bisericile, şi la sate şi la oraşe, de ce sînt 
totdeauna goale, deşi ай un spaţiu atît de restrins? Acţiunea 
moralisatoare a Bisericii de ce a dispărut aproape de tot? 

lată întrebări la care ar trebui să se răspundă odată, cu 
inimă curată şi hotărit. 

In prima linie, mi se pare cá şi aici lipseşte o legătură strinsá 
între „elementele care o compun. 

Pe cînd înnaltul cler, care are toată puterea şi conducerea, 


STEFAN BODIU: PLEVNA INTERNĂ? 813 


este compus din oameni cari, după legi şi canoane, n'aü nicio 
legătură materială cu lumea aceasta păcătoasă şi ispititoare, 
umilul cler, toți ceilalţi preoţi, sint siliţi să trăiască tocmal în 
această lume. 

Sint, prin urmare, două lumi deosebite pentru vecie: cel 
d'intăiă, plutind între cer şi pămînt, nu se pot da niciodată 
jos, iar cei de-a doua categorie, fiind pentru vecie lipiti de 
pămînt, nu se pot urca pănă la cea d'intáiü. 

De aici se naşte şi un alt neajuns, cá, pe cînd cel d'intáiü 
nu sint impiedecatí de nimic са să muncească numa! în via 
Domnului, ceilalți vrind-nevrind sînt siliți să muncească maf 
mult în via de-alături, 

Fără a mai întra în alte detalii, se pune de la sine între- 
barea : Biserica, fiind o instituţie de Stat, trebuie să evolueze 
şi ea în sensul vederilor actuale ale Statului, зай nu trebuie? 

Negresit că trebuie ! şi, afară de puţini, toată lumea o doreşte, 

În acest cas, primul act ar fi reorganisarea radicală a Sf, 
Sinod, în sensul, ca in el să între, nu numai călugări, ci şi preoţi 
mireni şi laici, şi atunci autoritatea supremă bisericească arfi, 
nu numai autocefală ci şi naţională, cuprinzind în sînul sáü 
pe represintanţii tuturor intereselor romăneşti, cum se şi cade 
blîndei, bunei şi neexclusivistei Biserici creştine. 

În legătură imediată cu aceasta ar trebui să fie modificarea 
radicală a Facultăţii de teologie în sensul ca să se mai lase 
din prea multa parafrasare a dogmelor şi citatiunilor Sf. Părinţi 
şi în locul lor să se pună lucruri indispensabile pentru un preot 
modern de la sate, şi anume medicină populară, economie po: 
litică, etc. Fácindu-se astfel, ar deveni şi preoţii nostri, ca în 
alte părți, un factor de lumină si de morală pentru mult zbu- 
ciumatele noastre sate. 

Aşa dar Şcoală şi Biserică, strîns legate de familie, autoritate 
părintească, severă, dar dreaptă, stabilitate şi respectarea cu 
orice pret a legii, iată ce poate micşora groaznicul procent de 
85%; altfel va veni timpul cînd nu ni va folosi nici Mannlicher. 


d) Justiția. 
Adevărat că totdeauna aü fost şi se vor ivi neînţelegeri între 
oameni, din causá cá пої cunoaştem mal întăii înlănţuirea su- 
biectivă a  întîmplărilor — adecá aşa cum există înnaintea 


3 De sigur că nu. — X. R. 


S14 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


noastră — şi numai mai tírziü cunoaştem şi pe cea obiectivă, 
adecă, reală a lucrurilor. 

Cu alte cuvinte, natura a pus în пої anumite îmbolduri şi 
inclinări indispensabile vieţii şi pe care cu toții sîntem siliți să 
le satisfacem: aceasta este inlántuirea reală; modul зай felul 
cum satisfacem aceste îmbolduri însă depinde de fiecare indi- 
vid: aceasta este inlántuirea subiectivă. 

Fiecare om trebuie să mánince. Aceasta este porunca naturii. 
Се să mănînce şi cum să mănînce, aceasta o hotărăşte fiecare. 

Şi aşa stă lucrul şi cu celelalte îmbolduri. 

Trebuind deci să le satisfacem pe toate şi pe fiecare cum cre- 
dem mai folositor pentru noi, iată cum se naşte lupta eternă, 
fără crufare şi fără repaus, între tot ce-l viefuitor : adecá lupta 
vieţii. | 

Dar ar putea cineva să zică: aşa dar omul este ființa сеа 
mai nenorocită chiar din naştere, căci i s'aü dat îmbolduri pe 
care nu le poate satisface decît cu preţul vieţii? 

Nu ştiii dacă este nenorocit, un lucru însă este sigur că, dacă 
n'ar exista aceste îmbolduri, n'ar exista nici viaţa. 

Aşa dar fericirea şi scopul vieţii nu stai în suprimarea îm- 
boldurilor fireşti, ci în armonisarea lor, adaptîndu-le mediului 
în care trăim. 

Si mama noastră a fost aşa de bună, încît, după ce ni-a dat 
aceste nenumărate şi grozave îmbolduri, tot ea ni-a dat şi le- 
gile sale eterne, după care, dacă le-am putea urmă întocmai, 
viața ar fi un raiü. 

Omul, care este cea ma! nouă dintre vieţuitoare şi care, prin 
urmare, a moştenit toată experienţa trecutului, este singura 
ființă care nu vrea să aştepte mersul cam încet şi migălos 
al naturii, ci vrea să-i iea înnainte. 

Chiar pe această organisatie a naturii el își întemeiază or- 
ganisatia sa proprie, deosebită, şi se face stápin pe tot ce-l in- 
cunjură. 

Omul, împins de nevoi, prin puterea creierului săi veşnic 
peastimpărat, captează unul cîte unul izvoarele ce fac puterea 
naturii şi le îndrumează spre folosul 5ай. 

La aceste resultate însă el nu poate să ajungă decît atunci 
cînd, împins tot de nevoi, trăieşte în societate. 

Numai de aici înnainte se naşte şi prinde rădăcini, din ce în 


STEFAN BODIU : «PLEVNA INTERNĂY 815 


ce mai puternice, ideia de solidaritate în lupta contra puterii 
„covîrşitoare a naturii. 

Pe basa acestei solidarităţi, individul sacrifică parte din fo- 
loasele sale actuale în interesul societăţii, pentru ca, la rîndul 
„el, societatea să reverse asupra tuturor indivizilor bunurile cu- 
cerite prin solidaritate. 

Numai mulfámitá acestei solidarități universale sînt posibile 
marile cuceriri pe toate căile gîndirii omeneşti. 

Si într'adevăr că aceste cuceriri sint nenumărate astăzi. 

De la minunatele aplicaţii practice ale aburului şi electrici- 
tátif pînă la cele mat binefăcătoare descoperiri bacteriologice, 
nimic nu maï este monopolul unei singure {егї зай persoane, 
ci totul a devonit un bun comun, de care se folosesc toate 
popoarele. 

Din toate acestea putem vedea că legăturile dintre popoarele 
cele maï îndepărtate de pe glob sint cu mult maï strînse astăzi, 
decît eraii între popoarele márginase, nu mai departe decît 
acum două sute de ani. 

lar legătura aceasta strinsá între neamuri atît de diferite, şi 
în cultură, şi în credinţă, şi în obiceiuri, n'ar fi cu putinţă fără 
o basă comună. 

Şi această basă comună este simţul comun de dreptate. 

Ba încrederea în acest sentiment comun este atît de puter- 
nică, încît ea nu poate fi zdruncinată nici prin vijeliile cele 
maï revoluţionare, nici prin războaiele cele mai crîncene. 

Acest sentiment, ca şi altele, evoluează. Din puţin precis 
şi îndoielnic, la popoarele primitive, el jea un caracter atît 
de statornic la popoarele civilisate, încît îl vedem adoptat 
ca basá a Statului: îustilia regnorum fundamentum. 

Şi este natural să fie astfel, fiindcă viaţa, onoarea şi averea 
cuiva prin nimic nu se ating mai direct şi maï imediat ca 
prin felul cum se împarte această dreptate. 

Însă, pe cît este de simplă justiţia ca principiu, ca adevăr 
etern, pe atit este de greü modul de-a o aplica în practică la 
fiecare cas concret. 

Întreaga justiţie, ca adevăr etern, o putem resuma în cu- 
vintele: suum cuique, «dá fiecăruia ce este al sáü». 

Dar, cînd e vorba să іеї pe acest «al sáü» şi să-l dai fiecăruia, 
atunci lucrul se schimbă, fiindcă acum nu mal аї a face numai 


816 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


cu o abstracție, ci cu lucruri foarte concrete, foarte mate- 
riale, de oare ce şi cel ce dă şi cel cul i se dă, sînt persoane reale, 
materiale. 

Afară de aceasta, şi între cel ce dă (magistratul) şi între cel 
cui i se dă (împricinatul) pot să fie relații, fie de prietenie, 
fie de vrăjmăşie, din multe cause, saü chiar din causa lucrului 
împricinat. 

Putem пої fi siguri cá în toate casurile vom găsi numa! 
pe Brutus sai Torquatus, păstraţi de legende? Nu. 

De aceia partea cea mai grea nu este mulțimea saii protec- 
țiunea legilor, ci găsirea celor care să le aplice, cu alte cuvinte 
a magistraţilor. 

(Va urniă.) STEFAN Вор. 





CRONICA. 





Cărţi. Primim vol. IV, care merge până la 1879, din «Curtea de aur» 
a d-lui T. Păcăţianu. 

* Primim Gramatica romină а d luf M. Vucol, tipărită la Cernauţi 
pentru şcolile bucovinene. 

* Foarte bogat «Anuariul al XII lea al societăţii pentru fond de 
teatru romin», pe 1907-8. O conferinţă foarte nouă şi bine documentată 
а d-lu! Valeriu Branişte despre danţurile la Romini. Dd. Horia Petra- 
Petrescu şi Bănuţ colaborează la redactarea părţii artistice. O bogată 
dare de seamă a adunării de la Oraviţa, din anul trecut. 

Felurite. Obirşia răsăriteană a basmelor noastre e cunosculă. De 
aceia nu e de mirare că basmul hangiulul cuprins în povestirea d-lui 
Doboş, din n-l penultim, are corespon'dlentul sàü in următoarea poves- 
tire cuprinsă in Cilătoriile luf Evlia («Narrative of travels in Europe, 
Asia and Africa in the seventeenth century, by Evliya-Efendi, translated 
f om the turkish by the Ritter Joseph von Hammer», Londra, 1834, III, 
р. 13): «Ре vremea lui Sultan Urcan, un ostaş, mergiad des de dimn- 
пеа[а la baie lingá podul de la Erghandi (in аргоріег‹а Brusel), auzi 
un glas care spunea: «Sí ies ori nu ?». Ostaşul, care era viteaz, strigá : 
«Da' irgi odată», adăugiod o sudalmă, două; şi atunci ieşi din locul 
de unde venise glasul, o comoară bogată, cu o mare zguduire şi un 
mare cutremur al pămîntului». De aici sar numi şi podul. 

Reviste. N-l din Septembre al «Junimif literare» cuprinde, despre 
poesiile d-lui Rotică, uu articol adincit şi plin de constatări adevărate, 
de profe:orul Victor Morariu. 

Ziare. In n-l din 24 Avgust al «Minervel» d. Sadoveanu dá un ma- 
gistral tabloü al Delte). 





O utopie didactică. 


— CONFERINŢĂ ŢINUTĂ АСОМ VRE-O CINCI ANI LA CERCUL 


CORPULUI DIDACTIC DIN BUCUREŞTI Î. — 
(Urmare.) 





Cea mai mare greşeală a fundafiunilor luf Napoleon І-1й în 
toate domeniile este aceasta : sînt fundatiunt improvisate, ve- 
nite de la un om nepregătit, care din această causă a tre- 
buit să primească multe elemente vechi. Si, fiindcă el era 
un duşman al spiritului în toate şi al libertății în toate, nu- 
mind pe omul care cugeta liber un cideolog» şi considerîndu-l 
drept cea mai slabă unealtă si mar detestabilá specie de om 
politic, el a schimbat formele, dar a gonit dintr'insele şi atita 
spirit cît se mal păstra. A gonit spiritul religios şi nu a pus în 
loc spiritul social adevărat, spiritul contimporan, de care se 
temea. Prin urmare a întemeiat forme goale pe care le-a 
transmis urmaşilor. ` 


Înnainte de Revoluţie erai şcoli primare ca şcolile din se- 
colul al XVIII-lea, şi şcolile Iesuiţilor. În urmă Revoluţia înte- 
meiază «Şcolile Centrale». Napoleon le-a numit Licee, apoi 
Gimnasii si în urmă iar Liceie,— pănă a rămas în Franţa «Li- 
сеш» şi în Germania :« Gimnasiul». 


Aceste Gimnasii şi aceste Licee formează o treaptă interme- 
diară a învăţămîntului, treaptă care nu exista înnainte, cînd 
Gineva cu şcoala primară se putea duce la Universitate, cum 
se face acum în Franța, cînd cu şcoala primară numai se 
poate întra la Universitatea liberă de la «Hautes-Études». 





1 V. al 10. 


818 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Şi o să se intimple acest lucru, cá «Sorbonna».o să moară, 
iar şcoala de «Hautes-Études», care este frecventată de o 
mulţime de lume pe care numai iubirea de studiu o aduce şi 
unde profesori] sînt chemaţi pentru însemnătatea ştiinţei şi a 
directivei pe care о daŭ, unde, în sfîrşit, studenţii pot să par» 
ticipe la învățămîntul lor, — şcoala aceasta liberă va învinge, 
Din cite şcoli cunosc eŭ, aceasta este singura care ţine seamă de 
necesitățile moderne. Aici însă pătrunde cineva şi numai cu patru 
clase primare, ba poate chiar să nu le aibă. Sá nu se uite cá 
din această şcoală a ieşit cutare mare geograt frances, care 
fusese înnainte un lucrător ce venia seara la cursuri, şi cu 
cele patru clase primare s'a pregătit aşa, încît putu să ajungă 
ceia ce este astăzi. Ceia ce înseamnă, ceia ce dovedeşte, între 
altele, inutilitatea în condiţiile de acum a şcolii secundare, 
care este o rămăşiţă a unor timpuri de formalism şi slăbeştă 
răspîndirea şi desvoltarea culturii moderne. 


După acest învățămînt intermediar al Liceelor şi Gimnasiilor, 
s'aü făcut «Universitățile». În înţelesul larg al cuvîntului, toate 
şcolile era, la un loc, Universitatea. 

În fruntea şcolii oficiale — căci şcoli particulare nu se per- 
miteaü — stătea Marele Maestru al Universităţii, resumind în el 
controlul Guvernului. Pe urmă se despărțiai provincii, cu aşa- 
numitele Academii, fiecare cu profesorii lor. Aceasta însemna 
aplicarea ierarhiei militare la toate. Profesorul de Academie este 
stăpîn pe toţi сеї cari profesează în Liceie şi celelalte şcoli. 

În Universităţi se procedează acum după uri anumit program, 
şi Facultăţile sînt foarte puţin facultative, programul lor fiind 
bine fixat de la început. Napoleon I-iá elimina imediat din 
«Universitate» — ca şi Napoleon al III-lea — pe oricine ar f re- 
presintat altă formă de cugetare decît cea oficială. Un fel de 
. cămaşă de forță aplicată societăţii. 

Pe lingă aceasta atunci apare întăia oară şi Şcoala de arte. 
utile şi Şcoala de «arte frumoase», sai, cum se zice la nol, 
într'o formă ridiculă, «Şcoala de Bele Arte». 


Aceste şcoli le-ai întemeiat mal întăiă revoluționarii. Tre» 
buie să amintim că ei, revoluționarii, aveai o puternică cli- 
entelă printre intelectuali. Şcolile de acest fel pe care le crease 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 819 


Revoluţia, cu oameni plătiți de Stat, aü fost făcute spre a mări 
clientela revoluţionarilor. Aceasta, deci, pe lîngă dorinţa filan- 
tropică de a face binele omenirii, a fost causa întemeierii unor 
asemenea şcoli. E drept că artele frumoase, cum sînt pictura 
şi sculptura, care se învaţă în atelier, nu se pot învăţa la 
școală tot aşa cum s'ar învăţa cismăria şi croitoria. Dacă vrea 
Statul să ajute, s'o tacă întemeind ateliere, care să fie în afară 
de aceste şcoli, ce corespund foarte puţin împrejurărilor timpului. 
Ar trebui să se vadă, in marea mişcare artistică a Franciel, . de 
pildă, citi sculptori mari зай pictori mari aü ieşit din şcoală, şi 
сій din ateliere. Şi, atunci cînd pe un pictor зай sculptor il 
pul şi profesor, aceasta înseamnă numai atît că şi-a închiriat 
cîteva oare. Vă întreb, deci, unde învaţă cineva maï mult: ascul- 
tînd o oară de lecţie asupra artelor frumoase, saü asistind la 
pictarea unui tabloi de către un adevărat pictor, saü la mo- 
delarea unei statui de către un adevărat sculptor ? 
Acelaşi lucru se întîmplă fireşte cu musica. 


VI. 


După ce s'a încheiat această expunere istorică, care repre- 
sintă de altminterilea trei părţi din subiect, să trecem la or- 
ganisarea învățămîntului din zilele noastre. 


Greşelile învățămîntului modern se datoresc în mare parte 
originii lui. 

In Germania, în timpul de faţă, este о mare mişcare între 
pedagogi, între рейарорії clasici cari-şi închipuiesc cá peda- 
gogia consistă 'ntr'un sistem care se poate învăţa, care dă 
norme ce se aplică pentru toţi de o potrivă, indiferent dacă 
există suflete diferite. De almintrelea, cînd sînt 80 de copii 
într'o clasă, cum о să poată căpăta pedagogul cunoştinţa fie- 
cărui elev în parte, după cunoştinţa sufletului oamenilor în 
genere ? 

Aceşti pedagogi clasici din Germania, cari samănă foarte bine 
cu alti multi, din alte multe părți, oameni cari nu aŭ fost пісїо- 
dată la patul unui şcolar bolnav ca să-l mîngiie cu vorba lor, 
cari n'aü ajutat niciodată pe vre-un şcolar sărac, atunci cînd 
acesta nu mai avea mijloace să vie la şcoală, cari nu aü 
dezmierdat niciodată pe vre-un copil bun, cari, în viaţa lor, 


820 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


dacă nu aü aplicat alte pedepse corporale, aü aplicat acele 
pedepse asupra inimii, care sint vorbele rele şi hotáririle ne~ 
drepte, — aceşti pedagogi aü început să se gindeascá şi el cá 
pentru vremile nouă se cere altă pedagogie. 

Unul din cei mai buni a pus această întrebare: Şcoala dă 
ea mai mult decît iea, зай iea mai mult decît dă ? Această 
întrebare e una teribilă, chiar atunci cînd ar pune-o un Fran- 
ces; cu atît mail teribilă este însă cînd o pune un German 
metodic şi adinc pătruns de simţul răspunderii sale. 

Şi acest pedagog a ajuns la conclusia că nu se poate spune 
dacă şcoala dá maï mult decît iea elevului. El enumeră anu- 
mite lipsuri ale şcolii, şi vorbeşte'mai întăi de şcoala ele- 
mentară, unde copilul vine cu o experienţă, care de multe ori 
este foarte bogată şi foarte variată. Acest copil începe şcoala 
primară cu o experiență particulară; cu apucături rele, care 
"trebuiesc distruse, şi cu apucături bune, care trebuiesc cultivate 
şi întrebuințate. Pe lîngă aceasta, copilul mal vine cu o ne- 
cesitate de activitate fisică imperioasă, care activitate fisică 
imperioasă, dacă nu este satisfăcută, se întoarce împotriva tru- 
pului, oprit în desvoltarea. şi acţiunea lui. 

Intrebat! pe oricine: сіН {їп seamă de asemenea lucruri ? 
Si сї le privesc ca nimic? Caracterul elevului se zdrobeşte; 
pănă ce ajunge să se formeze şcolarul metafisic cu nasul normal 
între doi ochi normali, şcolarul normal care stă pe o bancă 
normală, ca să ajungă în urmă un bolnav normal, saü un 
prost normal în cele mai multe casurl. 

Am zis că toţi copiii ай o experiență a lor proprie, care 
experienţă poate folosi. Dar, în loc de a se folosi această ex- 
perientá, la nişte copii de 7 ant se impune un program! La 
aceste şcoli vine cineva cu un caracter al lui; însă în ele 
nu trebuie să aibă niciunul. În aceste şcoli se învaţă însă 
un anume fel de «virtuti» şcolare, de pildă: să nu mintă co- 
pilul cînd îl poate prinde, să nu facă zgomot, să stea liniştit, 
etc. Această şcoală este deci o şcoală de farisaism, care poate 
învăţa numai atit: forma càre ascunde, nu aceia care repre- 
sintă. Căci forța morală adevărată nu se poate căpăta decit 
numai prin îndelungate îngrijiri de iubire. 

Am spus maï sus că copiii vin la şcoală cu o experienţă а 
lor proprie. La ce li foloseşte această experiență ? Aü avut еї 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 821 





vre-odată ocasia că comunice această experienţă celorlalţi to- 
varăşi ai lor, supt scutul profesorului ? 

` Sá daü un exemplu: Băiatul cutăruia a fost la ţară, intr'o 
vacanţă, $1 a învățat cum se pescuieşte, cum se vînează, cum 
se conduc luntrile. Nu a avut însă осаѕіе să explice ceia 
ce ştia la alții cari nu ştiau, şi asttel a început să uite gi el. 
(llaritate.) 

Sint афа oameni cari se înneacă, fiindcă nu ştiii să în- 
noate. Sînt copii cari innoatá admirabil; nu li se dă ocasia să 
înveţe pe ceilalți. Ей îmi închipuiă cá a nu şti cineva să 
înnoate, ca noi mai toţi, este o lipsă foarte însemnată în 
educația cuiva. Sînt alţii cari nu stiü să se suie întrun copac. 
Cred că nu este o pagubă să ştie cineva a se sui într'un copac. 
Ei bine, pe timpurile mele, acel care ştia acest lucru, era consi- 
derat ca un monstru sai cel puţin ca un viitor monstru uman. 
Şi ей n'am învăţat această îndeletnicire necuviincioasă, şi-mi 
pare гай că n'am învăţat-e. 

Deci experiența cîştigată a copiilor nu foloseşte la nimic, căci 
experiența care nu se comunică rămîne o experiență moartă. 


Pe lîngă acestea, e necesitatea educaţiei fisice. Despre această 
necesitate se scrie mult, şi trebuinfa educaţiei fisice este aceia 
care a dat mai mult de vorbă în timpurile din urmă. Să dăm 
un exemplu de cum se înţelege de unii pedagogi necesitatea 
educaţiei fisice. Copilul vine la şcoală cu o educaţie a тіпії, 
care educaţie poate să servească foarte mult pentru cîștigarea 
unor anume elemente de educație. Această educaţie însă este 
distrusă, căci copilul trebuie să tie mînile strînse, lipite pe 
bancă. 

‚ Un alt exemplu: copiii sînt bătuți la palmă, fiindcă s'aü hîr- 
jonit în timpul clasei cu alți copii, cu toate că ceia ce se 
numeşte hirjonit este un lucru foarte folositor dezvoltării tru- 
„pului. Eu nu văd de ce ar fi nevoie ca, pentru această vină, 
copilul să fie bătut la palmă în fata tuturor celorlalți copii. Ar 
urmă, pe lîngă toate, că bătaia este un lucru ráü atunci cînd 
ştie numai cel care bate şi cel care este bătut, ori vecinul sáü, 
dar că este un lucru foarte bun atunci cînd toată clasa își în- 
trerupe activitatea ca să asiste la execuţia elevului culpabil, 
bătîndu-l profesorul însuşi cu linia la palmă — deci cu un in- 


829 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


strument de tortură. Căci i se porunceşte să vină în mijlocul 
clasei şi profesorul să-l execute. 


VII. 


Ce trebuie să se înveţe în școala primară ? 

Școala primară trebuie să dea elevului ştiinţa de cetit, de 
scris, de socotit, cunostint! generale despre {ага şi despre naţia 
lui care trăieşte în acea ţară. 

În afară dë acestea, az! în şcoala primară se învaţă însă o mul- 
time de lucruri, pe care le cred cá nu sînt necesare, maï ales 
din punctul de vedere al metoadelor cu care se expun. De 
exemplu, se spun poate multe lucruri despre lacuri ; dar copilul 
n'a văzut niciodată un lac. Tot atît de adevărat este că sînt 
foarte mulţi сорії cari maŭ văzut niciodată un munte. Vor- 
beşti despre Stefan-cel-Mare şi despre Mihai Viteazul, ale căror 
chipuri însă nu le-ai văzut şcolarii şi a căror îmbrăcăminte 
de pe vremuri n'o stiü decît din ilustrațiile întunecoase ale 
cărţilor de lectură, unde de cele maï multe ori nu se vede 
nimic (ilaritate). Se vorbeşte de lupte; dar copilul de la ţară 
n'a văzut niciodată măcar vre-un regiment defilînd! 

Toate aceste neajunsuri resultă din obiceiul de a nu fi scos 
copilul din clasă. Nu se poate ceva mai absurd. Cerul al- 
bastru cred că trebuie să-l vadă copiii; căci cu ce drept s'ar 
fura cerul, copiilor ? Li se fură, totuşi, cerul copiilor, şi sînt 
siliți aceşti отепї mici şi trişti să stea într'o sală fără aier, în- 
truna care niciodată nu poate să aibă atîta aier cit trebuie 
acelor cari «studiază» acolo. Copiii n'aü voie să meargă să se 
primble în «oară». Studenţii universitari din vremea lui Socrate 
străbăteau livezile din apropierea Atenei! Aceia puteaü merge, 
pe cînd studenţii de şepte ani din timpurile noastre, nişte 
oameni aşa de gravi!, nu pot să-și strice gravitatea situaţiei 
luînd o lecţie în aier liber! | 

Se învaţă fisica, prin care se explică fenomenele naturii. Ce 
este un fulger? Copilul învaţă definiţia pe de rost; dar ca să-l 
priceapă şi să-l poată descrie, e alt ceva. Şi încă mat mult: nu i 
se dă voie măcar să spună ceia ce el ştie, ceia ceela văzut; 


iar, atunci cînd el ar spune aşa cum ştie el, i se pune, de atifia 
dascăli, notă rea. 


www.dacoromanica.ro 


М. TORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 823 


Băiatul îţi vine de la şcoală, unde a învățat ce este un pa- 
vatrăsnet. Vine copilul foarte mindru — şi copilul în genere are 
o foarte mare bunăvoință ca să înveţe. Îl întrebi: ce este pa- 
ratrásnetul ? Din şcoală nu і se arătase paratrăsnetul, şi copilul 
îți răspunde : este un vîrf... este un vîrf... şi ce a fost mai departe 
de vîrf, ma înţeles nimic. (Ilaritate.) Si din curtea şcolii la oras 
ar fi putut afla ce este un paratrăsnet. 

Aceasta e şcoala pentru note, pentru examine, din care ră- 
mine, nu amintirea iniţierii iubitoare în tainele naturii, cu aju- 
torul acesteia înseşi, ci persecuția, obsesia dureroasă a unui 
vis răi, de constringere, de robie, de infepenire şi lipsă de 
aier, de autoritate aspră şi brutalitate reciprocă. 

Ей unul îmi aduc aminte cu groază de şcoală şi de examine: 
adesea cînd visez răi, îmi amintesc de şcoală şi visez că 
trec examine; mi se pare că din visurile rele ale copilăriei 
mar urmări lupul crunt cu limba de foc scoasă afară. (Ilaritate.) 


VIII. 


Să trecem la Liceü. Liceul înnainte de toate a fost întemeiat 
pentru a se învăţa limba latină, limba greacă şi matematicele. 
Aşa l-a întemeiat vechiul regim şcolar, aşa l-a transmis Napo- 
leon I-iá şi aşa l-aü avut şi pedagogil germani. Cine a învăţat în 
şcolile germane şi cele din Ardeal, ştie că toată greutatea stătea, 
dăunăzi încă, asupra limbii latine şi a matematicelor. Acest lucru 
era, zic, şi la lesuiţi ; însă limba latină pe vremea Iesuifilor servia, 
în afară de slujba bisericească, la multe lucruri. Căci toată li- 
teratura scrisă, negociaţiile, ştiinţa, discursurile se făceaii, odată, 
în latineşte. În timpurile noastre nimic dintre acestea nu se mat 
fac în latineşte, iar limba latină este astfel, că, зай o înveţi 
şese ceasuri pe săptămînă, sau nu înveţi nimic. Niciunul dintre 
acei cari ай învățat limba latină în cîte oare se învaţă Іа пої, 
nu poate să ştie serios. Îmi aduc aminte — fără mîndrie, vá 
asigur —, că, eram singurul din clasa mea care puteam să ce- 
tesc o carte latinească fără să pregătesc d'innainte. 

La ce serveşte însă să ştii un lucru, dacă acest lucru nu-l vei 
exercita în viaţa practică ? Douăzeci de visite la o şcoală de Arte 


824 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Frumoase sai la un Museü folosesc mai mult decît o sută de 
lecţii de limba latină, pentru a înţelege civilisatia antică. 


Limba greacă... Nu se poate ceva mai grei de învăţat decit 
limba greacă, şi limba greacă nu serveşte la nimic după în» 
vátámintul secundar. Cînd am ieşit din Universitate, nu pu- 
team să înţeleg cum se cade un text grecesc; acum dacă îl 
pot înțelege, e pentru un motiv care nu are de loc a face cu 
bunătatea lecţiilor pe care le-am primit : înţeleg fiindcă mă ocup 
de istorie şi am nevoie de izvoare greceşti. Dar nimeni din cet 
cari aü învăţat cu mine greceasca în şcoală nu stiü greceste | 

Cînd astfel stati lucrurile, nu-ţi vine să întrebi: nu e oare 
răspunzător cineva şi faţă de sufletul copilului ? Dacă l-ar cu- 
funda cineva intr'o pivniţă si l-ar chinui, vine judecătorul de 
Instrucție, face proces şi trimete pe cel care a sávírsit fapta, în- 
naintea judecății, care-l condamnă ; cînd însă primeşti un suflet 
de copil pentru ca să-l desvolti, iar tu, în loc să-l desvoltt îl 
schilodeşti, ar recunoştinţa Statului, care te plăteşte şi-ţi dă 
poate şi Răsplata Muncii! 

Am ajuns astfel astăzi că se inventează sisteme pedagogice 
ca să înveţi bine ceia ce nu trebuie să înveţi de loc! 


IX. 


Trec mai departe. 

Se învaţă în Liceü limbi moderne, şi să începem cu limba 
francesă. Declar aici cá, pentru cei mat mulți din пої, din punct 
de vedere imediat practic, acea limbă care trebuie învățată mal 
puţin, este limba francesă. Noi avem nevoie' de limba germană, 
căci sîntem într'o regiune unde toţi se pot folosi de limba ger- 
mană, pe cîtă vreme cu cea francesă ajungi numai la atit, ca 
să sperii ре cíte-un călător cu faptul că si un ajutor de şef 
de vamă stie frantuzeste. 

Dar pentru ca să ajungi numai la acest resultat, e prea 
multă cheltuială. Si, pe lingă aceasta, francesa, aşa cum * 
învaţă, se învaţă гай şi serveşte numal la cetirea de саги; 
viața practică nu serveşte. 

M'am dus la Paris, şi, deşi nu sînt unul din сеїігеї mai ră! 
din generația mea (ilaritate), sese luni de zile n'am putut 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 895 


să urmăresc bine un curs, fiindcă nu iptelegeam. Şi aproape toți 
am fost în aceleaşi împrejurări ; căcila noi franțuzeşte se învaţă 
numai pentru ochi, nu si pentru urechi; pe cîtă vreme o limbă 
trebuie să se înveţe pentru ca să se intrebuinteze. (Aplause.) 

Este foarte falsă părerea cá franţuzeşte se învață mal uşor 
decît nemfeste. E adevărat că sînt cîţiva termeni din ştiinţă, 
din literatura înnaltă, cari se asamănă cu terminii ce aü fost 
primiţi de societatea noastră cultă, dar pe cari сеї de la ţară 
nu-i pricep. În privinţa pronunțării, ortografiei, sintaxei, nu poate 
fi însă ceva mai greü decit limba francesă. Dar elevul trebuie 
să înveţe această limbă, căci aşa a fost datina încă de pe 
timpul lui Bibescu şi Ştirbei, de pe timpul lui Mihai Sturza 
şi Grigore Ghica. 


Cit priveşte limba germană, profesorul care predă această 
limbă, este considerat ca un «lustiger Kerl», ca un om de care 
faci haz. Germana se va învăţa mult timp pentru înveselirea 
clasei. Prea puţin se observă cunoştinţa acestei limbi, fie în 
cererea de cărţi literare germane, fie în putinţa studenţilor de 
a întrebuința operele ştiinţei germane. 

Englesa, care este o limbă aşa de folositoare pentru comerţ, 
nu se învață. Avem legături cu fel de fel de vecini; nu se în- 
vafá însă limba niciunuia. O să se.răzbune însă lucrurile. Nu se 
învinge un vecin prin despreţ; ci, din contra, căpătînd calită- 
tile lui în grad superior. (Aplause.) 

51, cînd te gindestt că limbile tare se învaţă în învățămîntul se- 
cundar, ocupă trei şferturi din tot timpul învăţămîntului secundar! 
Cit timp pierdut! Păcat de sufletele copiilor cari învaţă acolo! 


Istoria în învățămîntul secundar se învaţă de două ori: ca 
istorie naţională şi ca istorie universală. Aceasta este însă ceva 
deosebit de absurd ! ` 

Am făcut şi eü manuale de Istoria Romínilor si de Istorie 
Universală. Pentru cursul inferior ; căci mărturisesc, că am mare 
slăbiciune pentru copiii mici, cari sînt copii şi mare despreţ 
pentru cei mari cînd arată cá sînt mal mari decît vrista lor. 
Am scris aceste manuale, pe înţelesul lor, al celor mici. Nu 
este într'insele niciun element necunoscut lor. Dar nu ştii 
încă bine cum să scrii pentru сеї mari, Nu ştiă cum să li fac 


826 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





un manual special. Programele recomandă! sistemul acesta: să 
faci intáiü cursul numai în naraţiune, şi după aceia să-l faci şi 
în explicaţii! De sigur o absurditate pedagogică; căci este 
foarte greşită ideiă că, în genere, copilul se interesează de po- 
vestiri. Adevărul e că el se interesează tocmai de explicaţie. Po- 
vesteşte-i ceva copilului, el itf va cere тегей să-l spul de ce. 
Copilul nu reţine o poveste numai ca poveste; el trebuie să o 
înţeleagă în motivarea ei. Dar, dacă vei face pe înţeles în clasa 
a doua liceală o parte din istoria universală, ce o să faci celor 
din clasa а şesea ? Programul zice s'o faci mai pe larg ! Cum? 
Acelaşi autor poate să facă aceiaşi carte şi pe scurt şi pe larg ? 


Să se înveţe geografia de două ori? Pentru ce ? Dar aceasta 
e o şi mai mare absurditate, căci ar vrea să zică doar că n'o 
explici bine întăia oară, cá-ti pierzi timpul cu lucruri care 
rămîn neinfelese, pentru ca pe urmă să fii nevoit să le reiel 
de la capăt! 

Destul de fără rost, deci, şi aceasta. 


Se mai învață si — era să uit — religia. Dar aceasta este da- 
toria preotului; căci preotul este acela care trebuie să facă pe 
copiii enoriaşilor săi să ştie catehismul. Copiii pot să fie, şi este 
bine să fie, creştini; dar oare trebuie ca pentru aceasta Statul 
să-şi impováreze bugetul зай cu... funcţionari de morală cre- 
ştină ?! Preotul poate să fie, un apostol, nu însă un funcţionar. 
Morala creştină îşi are locul aiurea decît în anumite oare: ea 
trebuie să fie la basa tuturor studiilor. Si şcolaril о pot găsi 
mai bine decît în odaia de clasă mergînd regulat, cu profesorii 
lor, la biserică! 

Li se maï dă elevilor să înveţe filosofia. Care filosofie însă ? 
Psihologia, încă discutată ? Înnalta estetică? Logica măcar 
li se poate face? O logică nu o înţeleg eï, iar aceia pe care o 
înţeleg ei, n'are nicio valoare, căci este o logică de forme şi de 
definițiuni goale. 

Li se predă cum am spus, în cursul inferior, morala cre- 
ştină, pentru ca, mai tírziü, în cursul superior, să se înveţe 
altă moralá,. care este înfăţişată de unii profesori ca opusă 
celei d'intáiá, punînd astfel în conflict religia cu ştiinţa. Dar 
aceasta înseamnă să zgudui credința copiilor, si n'ai dreptul! 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 827 


Nimeni nu este în drept să zguduie credința copiilor: ceia ce 
se face azi este şi timp pierdut şi bătaie de joc! 

Mai bine s'ar face serios igiena, care este aruncată pe ultimul 
plan, şi dreptul administrativ, decît să se piardă vremea cu fel 
de fel de subtilitát! Căci era un timp cînd fiecare profesor îşi 
avea doctrina metafisică. Cum se învoiesc în acelaşi învățămînt 
secundar atîția oameni, cu atîtea teori! ? Şi ce poate să fie mai 
supus discuțiunii decît metafisica personală a fiecăruia ? 


X. 


Rămîne acum să ne întrebăm ce ar fi de făcut faţă de şcoala 
secundară ? Si este, domnilor, ceva de făcut. Si bifurcația 
şi despărțirea tot mai mare între cursul superior şi cursul in- 
ferior arată că pătrunde azi în învățămîntul secundar, limpede 
şi imperios, necesitatea schimbării spiritului 5ай. 


Cred, pur şi simplu, că învățămîntul secundar mu este de 
nevoie. Dacă şcoala primară ar primi încă o adăogire, în care 
să se dea cunoştinţe de istorie universală, de botanică, de zoo- 
logie, de mineralogie elementară, făcîndu-se o şcoală primară 
cu o clasă зай două mai mult, liceul ar fi cu desávirgire inutil, 
Căci studiile speciale din clasa а V-a, а VI-a, a УЙ-а, a VIII-a 
acelea le poate face cineva la Universitate. 

Şi, iarăşi, cîteva exemple, din şcoala veche şi nouă. Am în- 
vátat trigonometrie, am trebuit să învăţ în clasa l-a şi a Il-a 
aritmetica rationatá! De ce trebuie să se înveţe toate acestea? 
СҮ le înțeleg? Pe timpul miei le înţelegea un singur elev, 
care avea însă însuşiri cu totul superioare, aş putea zice aproape 
excepţionale. Numai el le înțelegea, ceilalți mai de loc. 

Nu înţelegeam, fiindcă rationamentele abstracte nu pot să 
pasioneze pe elevi; şi, odată ce nu li place elevilor un lucru, acel 
lucru nu se poate învăţa. Altfel cel care aleargă după diplomă 
poate ajunge la moartea înnainte de vreme ori la casa de nebuni. 

Am învățat cosmografia, nu pot însă să deosebesc nicio stea. 
De ce? Le invátasem în clasă, ziua. (Ilaritate, aplause.) 

Am mai învăţat botanica, fără să văd o floare, fără să văd 
cel puţin acele fiori uscate care se păstrează în cartoane şi 
care tot pot servi la ceva, deşi nu ca atunci cînd te-ai duce la 


www.dacoromanica.ro 


828 NEAMUL ROMÁNESO LITERAR 





cîmp şi le-ai culege tu însuţi. Dar, nu numai că se învață după 
carte, dar încă trebuie să se înveţe — chiar şi azi, pe alocurea, 
— pe de rost! 

Si pe de rost am învățat şi ей zoologia, botanica şi mine- 
ralogia fraţilor Nădejde... 

Si astăzi п’'ауе[ decît să vá duceţi în provincie, şi o să vedeți 
с fac colecții de minerale, сїў culeg flori pentru ierbare. | 

Se învaţă istoria naţională : îi duce cineva pe elevi la Musei, 
la monumente, la teatruca să vadă represintarea unei drame 
cu subiect istoric ? Mat curînd cheltuieşte Statul cu atîtea mij- 
loace aparente de învățămînt, decît cu biletele de intrare la 
teatru ѕай la un spectacol de ştiinţă populară, la care elevii 
ar putea învăţa şi folosi ceva. Si tot aşa cu fabricile, cu usinele, 
cu atelierele. Neapărat cá nu pot fi duşi acolo şeolarii, căci 
liceanul trebuie să stea infepenit în clasă, cu mînile pe bancă, 
şi să înveţe literă moartă. 


Forma aceasta de şcoală nu este oare ea însăşi o nouă sco- 
lastică ? Este cea mai adevărată scolastică, şi sînt mar puţin 
răspunzători scolasticii! d'innaintea noastră, cari pástraü răul 
fiindcă nu-l vedeai, decît пої azi, cari-l vedem, dar, din inerție 
intelectuală, păstrăm formele vechi. 


.° 
Cu acest sistem ëlevul mîntuie liceul la 18-9 ant, la 20 de 
ani, om în toată firea, cavaler, curtisan. A ajuns la o vristă in 
care omul nu mai poate învăţa în clasă, a trecut de timpul 
cînd poate să mai capete ceva acolo. Viaţa-l chiamă, trezind 
în el alte curiositáti, pe care nicio autoritate nu le poate în- 
năbuşi, fie şi cu sistemul celor opt ceasuri în odaie închisă. 


Să zicem însă că s'ar desființa învățămîntul secundar. 

Ce crimă mare! Cum? Dar toate popoarele aü şcoală se- 
cundară ! O să ne coborim în rîndurile barbarilor ! 

Dacă sar desființa şcoala secundară, s'ar întemeia, cum am 
spus, şcoala primară practică, reală, liberă, cu o clasă saii două 
mai mult. 

S'ar putea obiecta că elevii ieşiţi dintr'o astfel de şcoală nu 
o să ştie limbile străine. Dar nare decît să se înfiinţeze o 
şcoală specială, unde elevul să înveţe cîteva limbi în răgaz, 
cum se cade, solid, fără alte preocupări, enciclopedice, fără în- 


www.dacoromanica.ro 





N. IORGA: O UTOPIE DIDACTICĂ 829 


к—Є=— 
А 


Ф 
cremenirea zilnică a trupului ce se schimbă, се se desvoltă ră- 
pede, înrîurind asupra unui psihic, nervos, obosit acuma. 


Şi, cînd s'ar face toate acestea, atunci Universitățile ar 
putea să fie alte Universităţi decît cele de acum, 

Ştiţi care este folosul învățămîntului superior de la Liceü, 
fatá de cel de la Universitate ? Eü o spun, ca un profesor cu 
oarecare experiență: Folosul este cá din Liceü nu se stie ni- 
mic, вай ceia ce se ştie, se ştie гай. Prin urmare, trebuie să se 
înlăture întăii ceia ce se ştie ráü. Fiindcă aceia ce se predă în cursul 
superior nu mai sînt cunoștințe elementare, ci cunoştinţe uni- 
versitare predate într'o formă nepotrivită. Cursul superior al 
Liceului este numai o prefață a Universităţii, care se face la 
Licei. Dovada o şi avem, căci celui care mîntuie Liceul i se 
zice «bacalaureat», un titlu dat de Universitățile medievale 
populare. Titlul de «bacalaureat» este deci un titlu universitar 
pus pe capul ostenit al elevului ieşit dintro îndelungată tem- 
nitá şcolară. 

„Să vie însă tînărul de la început la profesorul universitar, 
— care să nu-l predea însă ştiinţa într'o formă solemnă, nici să 
nu ţină un curs savant asupra unei părți minimale din materia 
lui. Profesorul să-și facă tot cursul şi să adauge şi acele lu- 


cruri ce se cer, ca să se formeze o generaţie de oameni. 


* 
$* T 


Astfel toate şcolile şi-ar avea rostul. O şcoală primară, cru- 
fátoare, plină de lumină şi de iubire. O întregire a eï care 
ar duce mai departe decît întăiele cunoştinţe. O şcoală de 
limbi străine, de limbi moderne; pentru băieţi şi o palestră de 
gimnastică în cele mai multe oare, pentru fete un atelier de 
arte utile şi de arte de agrement. La capăt, marea Universi- 
tate liberă a adevărurilor ştiinţifice, de care se pot apropia nu- 
mai minți limpezite în frupuri care aŭ trecut de crisele creșterii. 


Cînd şi unde va fi insă aceasta: Niciodată şi nicáirt, pănă 
ce nu va străbate în societățile moderne un alt spirit decît 
al vechii robii, al iesuitismului formalist şi al instríináril de 
viață. 

N. loRGA. 


880 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


RUINE. 


Apus de soare "tre ruine 

Şi neguri йезе?» urma lut, — 
Un gind mai rătăceşte 'n mine, 
Şi-acela trist, cum altul пиз. 


De mult s'a stins viaţa noastră: 
Crápate ziduri, mute, recă, — 
O! inimă, frumse(a noastră 

Să fie oare stinsă т veci ? 


Voi plingeti zi şi plingeţi noapte 
Trecutul vostru strălucit, — 

Ей pling durerea mea în şoapte, 
Şi-mi pling avutul risipit. 


Incet vă pierdeţi din mărime, 
$i vă prefaceţi în grămezi, — 
Iubire, tu, din ce mnălţime 
Ti-1 dat, căzută să te vezi! 


Căzută eşti, şi despre line 

Nici nu so şti cai fost trăit, — 
Prin geniul vostru, o ruine, 
Voi moartea chiar aţi biruit! 


El peste voi pluteşte încă, 
Şi va pluti nemuritor, — 
Uitat, în Marea cea adincă, 
Ей voi zăcea megtiutor... 


Vă "nghite noaptea тп umbră, iată, 
Şi stelele vă străjuiesc, — 
O, gind, te potoleşte-odată 
Şi lasă-mă să m'odihnesc! 
I. PAJURĂ. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA : REVISTA ŞTIINŢIFICĂ A ASOCIAȚIEI ARDELENE 831 


REVISTA STIINTIFICA A «ASOCIAȚIEI» ARDELENE 





«Asociaţia» a făcut bine reluind publicarea vechii sale reviste 
ştiinţifice — adecă filologice şi istorice — «Transilvania» in care 
Sau tipărit multe lucruri bune si care poate da prilej de mani- 
festare ştiinţifică tinerilor pregătiţi şi capabil pe cari Rominit 
de «dincolo» îl ай astăzi, cu toate emigrările la пої si descu- 
rajarea multura prin reaua împărţire a stipendiilor — în familie, 
între bogătani — şi închiderea locurilor de frunte pentru tineri — 
d. I. Lupaş, un asa de bun profesor, e exilat protopop în Sălişte, 
cu ori fără voia lui. 

Pănă acum ni se aduce o conferinţă a profesorului Al. Bogdan 
din Braşov despre «Strigoii» luf Eminescu. Amánuntitá analisá 
literară, asemenea cu acele «Erläuterungen zu den deutschen 
Klassikern», care au făcut atita bine pentru înţelegerea deplină 
a clasicilor germani. Cercetarea cu privire la «Jertfa zidirii la 
Romint» e cel d'intáiü studiu adincit cu privire la un element 
de fond al baladef noastre poporale. Se aratá, dupá cercetár! 
germane mai vechi, după un studiu din Anuariul d-lui Weigand 
şi după cărticica lui P. Sartori, «Das Bauopfer», rostul poveşti! 
despre jertfa omenească ce trebuie adus pentru desávirsirea 
unei clădiri, poveste care e subiectul cintecului bătrinesc al lui! 
«Meşterul Manole». D. Iosif Popovici, fost profesor de Univer- 
sitate în Pesta, a dat un model si e de dorit să se meargă mat 
departe pe această cale. 

Note de limbă dă d. Axente Banciu. D. I. Lupaş publică un 
resumat după biografia harnicului episcop sas Teutsch, de fiul 
acestuia. 

Istorie în adevăratul inteles al cuvîntului, e doar pioasa bio- 
grafie a lui Alexandru Mocioni, de d. Valeriu Branişte. 

O încercare interesantă de reconstitutie culturală o dá profe- 
sorul N. Drăgan pentru începuturile romăneşti: d-sa nu ţine in 
seamă însă faptul că un neologism izgoneste adegea, de vele mai 
multe огї chiar, un cuvint mai vechiü care numia o noţiune, 
nedatabilă deci pe această cale. 

Partea documentară se referă, în parte, la Revoluţia de la 
1848 în Ardeal. Un certificat arată cum honvezit, căarvaril>, pă- 
truzind întrun sat romănesc, aü prins pe preotul Ioan Mitrofan, 
l-ai scuipat şi bătut, l-aü legat de stilp, gol «cum l-ai născut 
maicá-sa», І-ай adăpat cu vinars spre batjocura patimilor lut 


www.dacoromanica.ro 


832 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
mA—A—-—-———————————————————ÓÀ—M———————————MMMÓ 





Hristos, «l-aü udat cu apă ре gerul cel паї groaznic», l-ai «im- 
puns în coaste», cu acelaşi gind de batjocură impie, l-ai mu- 
tilat în chipul cel mat ruşinos şi арої l-aü scos ре cîmp, impus- 
cindu-l. Cadavrul stă nouă zile afară, «si li-ai poruncit po- 
poranilor săi ca nu cumva să-l îngroape, cá pe toţi ЇЇ vor pră- 
pădi si li vor aprinde prin cascle lor, cu muieri, cu copil, cu 
tot». L-aii îngropat іегапії unguri de lingă satul lui, Feneselul, 
dar numai după ce «laü tăiat cu securile». Aü rămas «cinci 
prunci mici în uşile oamenilor». Dintr'o culegere germană d. 
Lupaş јеа o scrisoare a luf Avram Iancu care scria la 1860 că 
«timpul sperantelor luf a trecut». 

Scrisorile privitoare la poetul Văcărescu, pe care le tipăreşte 
d. Lupaş, mi le comunicase mie, şi ele se află deci în vol. XVI 
din «Studii şi documente», a cărui apariţie a fost mult timp în- 
tirziată. Slab, catalogul cărţilor şi manuscriptelor din Biblioteca 
Şcheilor din Braşov. 

D. Tăslăuanu publică scrisori latinest! ale lui Ciparii către 
un învăţat ungur, cu privire la nişte table &erate. 

Ca material folcloric, d. Gavril Todică dă poveşti în legătura 
cu visurile. 

Ca varia avem note ale doctorandului Aurel Dobrescu despre 
medicină. D. Romul Simu publică o conferință despre starea 
economică actuală a Rominilor din Ungaria. 

Chipul lut Alexandru Mocioni, al lui Axintie Sever si al lu! 
V. Meşotă împodobesc aceste fascicule. 


Acest început dă garantia une! dezvoltări folositoare a revistei 
«Asociaţiei». Un om de muncă si de cuviinţă trebuie pus in 
fruntea еї, Căci, vorbindu-se în numele «Asociaţiei», nu se pot 
manifesta pretenţiile şi arunca insultele, de o potrivă de zădar- 
nice, care deosebesc cronica «Luceafărului». 

De muncă positivă avem nol nevoie, iar nu, ca acolo, de fleacuri 
de-acelea care maŭ nici măcar spirit, — avidoma o «viaţă romá- 
nească» din acelea pe care le scoate frátia Ibrăileanu-Sanielevici 
cu pravoslavnica binecuvintare a d-lui Stere, şeful partidului li- 
beral din laşi. Tineri! cari aŭ dat cele mal însemnate din pagi- 
nile revistei să se îngrijească harnic ca revista să fie cit maï 
bine hrănită cu contribuţii serioase: mucegaiul nu se tine intr'o 


odaie locuită, şi locuită de gospodari. 
N. IORGA. 





IOAN ADAM: PIAZĂ-REA (DIN (PRIN VREMURI») 833 


PIAZĂ-REA 


— DIN 


„PRIN VREMURI“ — 


(Fragment din primul moment.) | 





SCENA. V. 


(Pe cînd Împăratul cu fetele se pierd la deal, apare din stinga Piază-rea, 
Tüzbunátoare gi ageră, cu mănunchiul blestemelor în mînă, hohotind si ful- 
gerînd cu ochii, pe urma celor “plecaţi. 

Piază-rea este geniul răului, care trăieşte din ură şi distrugere. Ea poartă 
mănunchiul blestemelor si se arată ca o pacoste acolo unde nu te gindestl, 
gtricind, cu voluptate, tot ceia ce se pare cá e înţelegere si impácare. 

Piazá-rea e falnicá şi lacomá, cu ochif aprinşi gi otrávitl, cu față de aramă 
veche, potrivită parcă numa! din ciocan, şi părul din cap ise invăluie, negru 
gi încreţit, ca o încolăcire de vipere impletite.) 


Piază-rea. 


Hahaha... (Ameninţă cu blestemele în spre palatele luf Verde, din care 
nu se văd decit turlele.) Vă am şi pe vol în mînă, căci Piază-rea 
veghiază... Hahaha... 

Aici am blestemele... (ridică sus mánunchiul); cu ele bat lumea, 
şi val de cel pe care-l ajung... Lovesc în cópii şi în norocul 
fetelor... | 

Si de ce urăsc atîta pămîntul ? 

Hahaha... îl urăsc, pentru că prea mult l-am iubit odată.” 
Numai cînd maï înfruntat tu, Verde-impărat, stăpînul lui... 
(Amenintá tot spre palate.) Am înţeles amáráciunea de a fi rătăcit 
pe scoarța aceasta de noroiü.. 

Tu mi-ai nesocotit iubirea, pămîntean slábánog, şi te-ai însurat 
cu Frumoasa fără trup.., dar am să vă nimicesc eü siminta 
voastră, că sînteţi în puterea mea... 

Numai cu ură şi blestem îmi mai pot răcori pornirea din 
potriva voastră... 


SCENA VI. 


(Saude dintre culisele din dreapta vocea piţigăiată si declamatoare a 101. 
Statu-palmă.) | 


2 


834 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Statu-palmă. 


Eü sind Statu-palmă, barbă cot, călare pe-un iepure schiop... 
(Întrînd in scenă fără iepure.) Cite odată însă umblu şi pe jos, dar 
atunci îmi strig numele tare, ca să ştie lumea cu cine area face... 


Piază-rea. 


Uite şi Domnul gágáutilor, mai mare peste сеї ma! тїсї... 
Hai să nu mă cunoască, să mă prefac în roabă de Curte. (Îşi 
trage peste ochi un tulpan vechii, lăsînd să-l cadă peste tot o mantie petecită.) 


Statu-palmá, (care o vede, mindru.) 

Ei tu, bătrîno... Ce cauţi pe-aici? | 
Piază-rea (prefăcută). 
Buruiene de leac. 
Statu-palmă. 
Da! tu ştii farmece? 
Piază-rea. 
Stiá, cum nu! 
Statu-palmá  (sapropie tainic). 


Ей am o pieă pe Piazá-rea, de cînd mi-a şchiopat iepurele... 
(Cu familiaritate.) Nu ştii întîmplarea... Ей dădusem fuga, călare 
pe iepure, — ehei, pe-atunci mergea cu toate picioarele, — ca 
să daŭ de veste Frumoasei fără trup c'o pîndeşte Secetă, stil 
de mult, mai înnainte de a se pierde stápina noastră... Dar, 
tocmai cînd s'ajung, Piază-rea, care pîndia, face hîrşti cu mä- 
turoiul blestemelor, şi rupe... (emoţionat și cu plinsul înnecat) piciorul 
iepurelui..., de n'am putut ajunge ca să-mi scap stăpîna... (Înfu- 
riat şi cătrănit.) Piazá-rea! О, afurisita, — să-mi dai vre-o bus 
ruiană fermecată, să-i fac un năcaz.... 


Piază-rea (care se luminează ca de-un gînd venit din senin.) 


Găsește-mi o rădăcină de pir, $1-аї să vezi... 


Statu-palmă. 


Numai decît, — cît îi clipi. (Caută imprejur, gi, plecîndu-se, trage din 
pămint o rădăcină de pir, pe care o întinde Piază) Ajunge atita ? 


IOAN ADAM: PIAZĂ-REA (DIN «PRIN VREMURI») 835 


Piază-rea. 


E şi de 'ntrecut... Acu’ uite şi-un căluș pregătit de mult, tot 
pentru Piază-rea. (Scoate din sin căluşul.) Îl vezi? (lt intinde călugul 
pe care-l avea la ea.) Potriveşte firul şi suceşte-l bine ca să facem 
smic pentru capul Piazăi-rele. 


Statu-palmá. (ride cu incurt.) 


Аза ? — apoi las’ pe mine... (Suceşte cit poate virtejul in mini, apoi 
zice ameninţător:) Trebuia să vină odată şi rîndul miei, da’ ce 
credea cotoroanţa ? (Suceşte cu ciudă.) 


Piază-rea. (Cu nerăbdare, privind din virful picioarelor la deal, spre 
palatul împărătesc, de parcă ar aştepta pe cineva.) 


Gata ? 
Statu-palmă. 
Cred cá i-o fi. (Întinde smicul strîns.) 


Piază-rea. (lea virtejul şi se face că-l scapă in barba lui Statu-palmá, 
după care, ridicindu-şi tulpanul, îşi arată capul еї ager, rizind cu batjocură :) 


Vezi că nu-i pentru cine se pregăteşte ?... 


Statu-palmă. (Саге sapucă cu amindouá minile de barbă, ţipă şi ве 
zgirceste de durere, ferindu-se de Piază-rea.) 


Ай... aü... smiîcul !... scoateți-mi smicul din barbă. (Se depăr- 
tează prin fund, uitindu-sé tot innapot cu frică si amenintare,) 

Afurisită de Piază-rea... Ай... aü, mi-am făcut singur smiîcul... 

(Se pierde prin fund, pe cind Piază-rea rámine pe loc, rizind şi privind 
din urmă.) 


Piază-rea. 


Hahaha... Bată-te să te bată, pocitură... De cînd port ей că- 

luşul, ca să ţi-o fac.., 
(Apoi, trezindu-se ca de-un gind avut mai dinnainte :) 
Dar nu pentru Statu-palmă am venit ей aici... 
(Ridicindu-se în virful picioarelor şi privind iscoditor spre palatul lui 
Verde-Împărat.) 

A, Domnitelor, Domniţelor, vă am de-acum în mînă, căci am 
descoperit taina cea rebănuită... 

La lucru acum, Piază-rea.,. Ehei, Verde-împărat !.. M'am jurat 
să-ţi nimicesc neamul, şi am să mă {їп de cuvînt... Tu mi-af 


836 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


nesocotit tinerefa, dar ей am să-ți batjocuresc bătrîneţele... 
(Se duce lingă colacul fintinil.) 

Se zice că fetele Împăratului vin adesea aici, ca să-şi vadă 
chipurile in fintiná, О! dacă le-ag prinde în mrejele mele! 
Prin ele aş vrea să stric deslegarea blestemului Dunării, ca să 
nu se mal întoarcă pe pămînt. 

Vreaü ca femeia care mi-a mîncat norocul, să rămînă veşnic 
Dunăre bătută de maluri... (Satisfăcută.) 

Şi crima aceasta, am s'o fac cu mînile fetelor еї... 

(Tresărind din pinda el.) 

A! dar ce văd? Fetele vin singure la vale... (Îşi trage iar tul- 
panul pe frunte şi se îndoaie, de bătrină. Aşa prefăcută în vrăjitoare, dă să 
scoată apă cu treuca, dar nu poate, de slabă, căci îl tremură minile şi n'o 
lasă galele. Valha şi Malva se opresc mal sus, tinindu-se de mînă nedumerite.) 


SCENA VII. 


Piază-rea (care se face că nu vede fetele, vorbeşte sidgură 
şi face sfortüri să scoată apă). 


Of... of... ce-i si omul dacă ajunge la bátrinete | — Ia о uscă- 
tură, bună de aruncat la o parte... Valeül.. valeă!... să nu-mi 
pot ей răcori sufletul de sete, cu puţul în cale... Decit aşa viaţă, 
ma! bine să mă ieie moartea, să nu mai încurc lumea... 


Valha. 
Săraca, ce bátriná e! 


Malva. 
Hai să-i scoatem nol apă! 
Piază-rea (se întoarce, mirată). 


A |... Domnifele.. Domniţele 'nfloritele.. Vot sinteff bucuria 
ochilor si mila nevoiaşilor... Să trăiţi, şi-mi pare гай că nu vam 
putut ieşi cu plin, — că, uite, sînt bătrînă şi n'ajung la apă....- 


Valha. 
Bine că ţi-l plină inima! 


Malva. 
Că apă îţi scoatem пої, să te răcoreşti. 
Piază-rea. 


Dumnezeü să vá norocească, că bune suflete mat sintefl...- 


www.dacoromanica.ro 


IOAN ADAM: PIAZĂ-REA (DIN «PRIN VREMURI») 837 


Malva. 


Dă la mine treucufa. (її iea treuca din mină, gi se pleacă in fintină 
după apă). 


Valha. 
Dar bátriná mat esti! 


Piazá-rea. 
Bátriná şi bicisnicá... 


Malva (scoate apa, şi o întinde babet). 
Udă-ţi gura, mátugá. 
Piază-rea (după ce bea, cu recunoştinţă). 


Of! zîne măiestre, fete de Împărat, să domniţi şi să stăpîniţi 
pămîntul, cá vot sînteţi podoaba lul. (Bea apă din пой gi pune treuca 
ре ghizdele). Mi-a mers la inimă, mamá. Ce bune aţi fost cu mine !... 
Şi nu ştiă cu ce-aş putea să vá răsplătesc mila voastră, — că 
ей nu ştii decît să gícesc cu ghiocul... 


Malva (nevinovată). 
Şi рїсезїї ce are să se intimple ? 
Piază-rea (prefăcută). 


Eher. Ей sînt din lumea largă, şi am pribegit mult prin 
smîrcurile vrăjitoarelor... Acolo am văzut cum se inchiagá apa 
şi se leagă ploile, şi tot acolo am învăţat să cetesc în stele şi 
să gîcesc în ghioc. 


Valha. 
Ştii să giceşti ? 
Malva. 
Să ni spui care ni-l norocul? 
Piază-rea (vorbeşte ca la descintec). 


Ей văd viitorul cum vă vedeţi lumina voastră, in apa fin- 
tini, şi dezleg, mai ales, blestemele... Numai гай n'as putea să 
fac, dar bine, la toată lumea... De-aceia mă şi dugmáneste 
Piază-rea, de n'are loc de mine pe pămînt... 


Ambele fete (ca speriate). 


Piazá-rea ? (Se uită, nehotárite, una la alta). 


www.dacoromanica.ro 


838 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Piază-rea. 


Da... da... De n'ar fi tost Piază-rea, ar fi mai mult bine im 
lume... Ea, însă, duşmăneşte binele oamenilor... 


Valha. 
Vai de noi! 


Malva. 
Grozavă pacoste ! 


Piază-rea (abia îşi війріпевіе minia). 
Mh... Dar are să cadă, odată, şi ea!... 
Valha (cu uşurinţă, nevinovată). 
Şi-atunci se dezleagă blestemele ? 


Malva. 
Atunci vine şi Făt-frumos ? 


Piază-rea. 
Atunci o să se facă liniște între oameni... 
Valha. 
Şi cum or să se împlinească toate acestea? 


. Malva. 
In ce fel? 


Piază-rea (cu gesturi de vrăjitoare). 


Am să-i desleg ей blestemele... Ей, cînd mă uit în ghioc, 
văd totul, şi-i spun omului viitorul, aşa pe şartul lui. ЇЇ arăt ce 
trebuie să facă şi de ce să se ferească, cá nu degeaba am îm- 
bătrînit in smiîrcurile vrăjitoarelor, unde-i buricul pămîntului... 


Valha. 


Vezi tot ce are să se întîmple? 


Malva. 
Şi gicesti tot ce a fost? 


Piaza-rea. 
Cetesc ca într'o carte. 


Valha (copilăroasă). 
Gicegte-ni şi nouă! 


www.dacoromanica.ro 


| ЮАМ ADAM: PIAZĂ-REA (DIN (PRIN VREMURI») 839 


Malva. 





Caută-ni în ghiocl 
Piază-rea. 


Atunci puneţi ici la baba un ban de argint, ca să vă fie cu 


тогос... (Piază-rea ве pune jos şi priveşte in ghioc cu luare aminte. Fetele 
se aşează si ele pe delături şi se pleacá,asupra ghiocului, după ca pun cite un 
ban în el). i 


Valha. 
Să ni spur tot. 

Malva. 
Aşa cum vi s'o arăta. 


Piază-rea (concentrată şi prefăcută). 


Tot, — că altfel îmi pierd darul, cá ghiocul e de Іа Maica 
Prea-curată, si darul se spurcă de minciună... (Piază-rea, urmind 
a privi în ghioc, vorbeşte intr'una ca intr'o ameţire). Fiindcă aţi fost 
bune c'o bátriná ostenită şi 'nsetată, n'am să vă las nic! ей in 
ispita Piazăt-rele. Am să vá spun de ce să vă pázit! şi pe unde 
S'apucaţi, ca să fie bine. Că lumea de azi e stricată şi toate 
merg de-a'ndoasele... (Piază-rea se opreşte de-odată în loc, tipind cu spaimă 
şi țintind intr'una ochif în ghioc). На ?... Doamne, ce-am văzut?! 


(Fetele, speriate, caută buimăcite la ghicitoare, amutind locului. Piază-rea, după 
un moment de concentrare, recade іп liniștea еї şi dă trist din cap). 


Se vede că nici crăiesele nu-s ferite de păcate... 
Valha. 
Ce s'a întîmplat ? 
Malva. 
„Ce-ai văzut in ghioc? 
Piază-rea (se mat uită odată in ghioc). 


Ce văd, nu-mi vine să cred ochilor, mi se leagă gura, nu 
ştiă cum să încep... 


Valha. 
Vorbeşte. 


Р Malva. 
Spune tot. 


Piază-rea (răpede şi innecată). 


Voi aţi pierdut pe mama voastră de mici... 


www.dacoromanica.ro 


840 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Ambele fete (cu obidă). 
Sărmana mama ! 


Piază-rea. 
Eraţi în leagăn. 
Valha. 
Pe noi nu ne-a alintat mama! 
Malva. 


Noi n'am auzit glasul mamei. 


Piază-rea. 


Şi încă ce tristă moarte, ce crud blestem, să se prefacă în 


apă... 


Valha. 
Dunărea noastră ! 


Malva. 
Mama noastră zbuciumată ! 


Piază-rea. 
Si de sora voastră Silvana, ştiţi ceva ? 
Ambele fete (plingind si fringindu-se). 


Silvana !.. Silvana !... 
Piazá-rea. 


Sînteţi atit de singure şi străine! 


Valha. 
Singure ! 
Malva. 

Şi străine! 

Piază-rea (imbărbătată şi prefăcută), 

Să nu vă lăsaţi însă supărării, Dumnezeü pesemne mi-a in< 
dreptat paşii în spre voi... Ей trebuie să vă дай în brafe pe 
Frumoasa fără trup, pe Dunărea cea deslegată din blestem,, pe- 
mama voastră renăscută... 


Valha (se scoală, dusă). 
O dorita noastră mamá! 


Malva (după sorá-sa). 


O mama noastră regăsită ! 


www.dacoromanica.ro 


IOAN ADAM: PIAZĂ-REA (DIN «PRIN VREMURI») 841 


Piază-rea (se ridică de jos cu greutate). 


Dacă Verde-Împărat n'ar fi fost legat de Piază-rea, de mult 
ar fi adus pe Frumoasa fără trup acasă. El însă e fermecat si 
aşteaptă un soroc închipuit, cînd să se răscumpere blestemul... 
Şi aşteptarea aceasta va fi veşnică, dacă nu-i va scoate nimeni 
nebunia din cap... 


Valha. 
Si ce e de făcut? 


: Malva. 
Invatá-ne ce sá facem! 


Piază-rea (dind din cap cu neincredere). 
Ce puteţi vol, nişte copile fricoase... Şi-apol vol nici nu #sitr 
din cuvîntul Împăratului, — un bătrîn zănatec, prostit de 
Piază-rea... 


Valha. 


Facem noi orice, încrede-te. 


Malva. 
Sîntem tari şi hotárite. 


Piază-rea (саге se lasă înduplecată). 
Atunci, de, ar fi uşor să ziceff şi voi: mamă... 
Ambele fete (plingind de bucurie). 


Cînd ?... Cum 2... 


, Valha. 
Mama noastrá dulce! 


Malva. 
Asteptata noastrá mamá! 
. Piază-rea (cu stăpînire si dojenitoare). 


Ssss... Să nu fiți atunci lungi de limbă, nimeni să nu afle de 
gîndul nostru... mai ales Împăratul, nici să nu bănuiască nimic... 
(Petele o urmăresc cu aprindere, stringindu-se una lingă alta. Piază-rea con- 
tinuă tainic). La noapte chiar, dacă vreți, puteţi săruta mîna 
Dunării şi să vá bucurați de mamă... 


Valha. 
Să fii liniştită, vom tăcea ca pietrele. 


www.dacoromanica.ro 


849 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Malva. 


Ne jurám că vom amuţi pănă atunci. 


Piază-rea (cu desinteresare). 


La urma urmei ей nu prăpădesc nimica, dacă... (cu desinteres). 
Mi-ar părea doar răă -că n'am mal putut face un bine pe pă- 
mínt.. Toată paguba ar fi a voastră, căci, dacă v'ați prinde cu 
vorba, nu v'ati mai putea vedea niciodată mama |... 


Valha. 
Nu te îndoi de noi. 


Malva. 
Vorbeşte... spune-ni ce să facem... 
Piază-rea (tăinuitoare). 
Tatăl vostru stă de vorbă în vis cu Frumoasa fără trup, în 
fiecare noapte, acolo pe malul Dunării... 
Valha (luată înnainte de vorbă). 
Da, o vede în vis... 


Malva (са stăpinită de amintirea tatălui sáü, are o mişcare de grijă, 
dar se reculege răpede). 


Pănă s'o împlini sorocul deslegăril... 
Piază-rea (ride cu milă). 


Săracele fete! Cum v'ati orbit cu toții... Dunărea îl întreabă 
de voi, se fringe şi se boceşte de drag, întinde mjnile, vá 
chiamă şi vă doreşte, şi 1, bátrin prostit, doarme, nepăsător, 
supt jugul Piazál-rele. 


Valha. 
Ce-i de făcut? 


Malva. 
Ce să ne facem ? 


Piază-rea. 


Dacă Verde-Împărat n'ar fi fermecat de Piază-rea, ar fi destul 
să-şi treacă brațul pe după mijlocul Frumoaset fără trup, cînd 
vine la el din unde, în fiecare miez de noapte... acolo, pe malul 
apei... El însă n'are s'o facă asta, căci Piază-rea l-a făcut să 


www.dacoromanica.ro 


IOAN ADAM: PIAZÁ-REA DIN (PRIN VREMURI) 843 


creadă că mama voastră s'ar pierde cu totul dacă ar vedea-o 
cineva din neamul vostru. 


Valha. 
Ce rătăcire | 
‚ Malva. 
СХ orbire ! 
Piază-rea. 


Еһеї, se pricepe vidma la farmece... Si, de maş fi eŭ săi le 
desleg, ar fi vaï de oameni... 
Valha (cu bucurie). 


Învaţă-ne si pe пої deslegarea Blestemului mamei... 


Malva (după soră-sa, cu aceiaşi tresărire). 


Dă-ni pe mama noastră... 

Piază-rea (cu grijă prefăcută). 

S'aveti însă inimă de voinic... (Tainic). La noapte, cînd Verde- 
Împărat se va duce pe malul Dunării, voi să vă ţineţi de dîn- 
sul, pîş-pîş, prin întuneric, — ca să nu vă simtă... După ce va 
adormi tatăl vostru, atunci o să se arăte, dintre valuri, Zeita 
apei, Frumoasa fără trup, mama voastră, care va întreba de 
vol. La chemările ei plinse voi să ieşiţi din stufişul de tran- 
dafiri de acolo şi să azvirliţi într'însa cu flori culese atunci. 
Ea este născută din aburul ridicat de pe roua trandafirilor şi 
numai cu flori de trandafiri o puteţi amăgi să rămînă iarăşi 
în lume. 


Valha (bucuroasă). 
Aşa vom face. 


Malva (după soră-sa). 
Ne vom arăta voinice, să maï grijă. 
Piază-rea (incruntată). 


Pănă atunci însă să nu afle nimeni gîndul vostru, căci atita 
. aşteaptă Piază-rea, ca să se pună de-a curmezişul drumului. 


Valha (stăpinindu-şi bucuria, duce degetul Ja gură). 
Pe mine Tac mă chiamă. 


844 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Malva (işi duce minile la urechi, cu aceiaşi stăpinire). 
Si pe mine Naude. 


Piază-rea. 


Numat аза avem să biruim. La noapte, cînd Dunărea se va 
preface iarăşi în mama voastră, Piazăi-rele o să-i plesnească 
fierea de ciudă... 


Valha. 
O, mama noastră ! 


Malva. 
Vom avea şi noi o mamă! 
Piază-rea. 


Să fiți fericite, Domnitelor, fericite ca fetele cu mamă şi cu 
tată... 


Valha. 


Y 
Ce dulce e vorba... mamă! 


Malva. 

Mama... mama... 

Piază-rea (grăbindu-se cu aceleaşi priviri de pindă și grijă). 

Eü am să vă las cu bucuria voastră, ca să mă duc în lume, 
Si să fac şi altora bine. Ce răcorită mă simt după apa băută, 
şi ce pomană v'ati făcut cu mine!... Am să mă închin ziua şi 
noaptea, pentru fericirea voastră... 

Valha. 


Să trăieşti, mătuşă, şi să mai vir pe la пої! 


Malva. 


Să vezi pe mama, şi să ne bucurăm cu toții! 


Piază-rea. 


De bună seamă că trebuie să ne vedem, — acum însă rămi- 
пеў cu bine şi "n grija Domnului! (Piază-rea, bătrină şi petecită, ве 
îndepărtează prin dreapta, purtind cu anevoie picioarele. Fetele, răzimate una 
de umărul celeilalte, o petrec din ocht cu recunoştinţă). 


IOAN ADAM: PIAZĂ-REA (DIN «PRIN VREMURI») 845 


Valha. 
Те-аї mal fi gîndit, să găseşti un suflet asa de mare în 
scoarţa unui trup de babă oropsită ? i 
Malva (ca luminată de-un gînd noŭ). 
Dar dacă bátrina asta o fi Maica Domnului, schimbată nu- 
mal în haine de gícitoare? 
. Valha (саге urmăria ре Piază-rea, tresare ca speriată). 
А 1... a perit... 
Malva (urmărind gi ea privirile surori! sale). 
Nu se mal vede! 
Valha. 
A întrat ca în pămînt. 
Malva. 
Nu ţi-am spus eü c'a fost Maica Domnului? 
| Valha. 
Trebuie să se fi ridicat la cer... 
Malva (ca intr'o închinare). 
Mărire ţie, Doamne ! (Amindouă fetele ridică ochi! rugători spre cer.) 
Valha. 
Tot Maica Domnului a scăpat şi pe mama, de pîngărirea 


lui Secetá. 
Malva. 


Maica Domnului este mila oamenilor. 
Valha. 


Să ne închinăm Маісеї Domnului! (Surorile se lasă amindouă în 
genunchi, şi, împreunindu-şi minile a rugăciune, cîntă, cu intonări de inchinare.) 
Din valul ce ne bintuie 
Ínnalfá-ne, ne mintuie, 
Privirea adoratá asuprá-ni coboará, 
O maicá prea-curatá 
Si pururea fecioară... . 
Marie! * 
IOAN ADAM. 


846 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





FLOAREA SOARELUI. 


Din vremuri vechi, pierdute т ceața întunecatului Apus, 

A fost un Craii, şi-a lu poveste, de war fi fost, nu sar fi spus. 
Era pe-atuncă cind Sfintul Petru cu Dumnezeŭ ar fi umblat 
Şi ei pe-aici, cind se suise pe Tron chiar Verde-Impárat. 


$i ci-că, povestesc bătriniă, o nuntă mare s'a făcut, 

Cum nu тай cred de-acum să fie-şi păw atunci nu s'a văzul, 
Căci mirele e Craiul Soare, mireasa: fată de 'mpărat, 
Frumoasă, şi айі de dulce, cum e întâiul sărutat. 


Şi lume mult’ a fost chemată: toţi Craii şi 'mpăraţii toți, 
Popor întreg de rubedenii, ce-abia cu mintea-i maï ѕосой. 
lar tata-socrul, Împăratul ce Roşu-i zic, i-a dat prin gind 
Să vind ?n curte şi poporul, şi să petreacă rînd pe rînd. 


Și cum s'a chefuit la nuntă ar fi zădarnic $o тай spun: 
Oricit de trist să fii, atuncea, din om întreg te faci nebun. 
Trei zile тп şir se pelrecuse, şi tot atitea nopți în joc, 

Iar azi, cînd nunta-i pe sfirşite, norodul joacă тай cu foc. 


Căci lumea se prinsese 'n horă — o fată între dot, flăcăi —, 
De dragul lor, să-i mai privească, ieşit-aii, Craii din odăi. 
бі mirele s'a prins de-odată în horă şi pe joc Sa pus, 

e umeri ţine două fete şi sare tot тетей mai sus. 


5 «iacá una, iacá două», piciorul cade apăsat, 

e buze toți aŭ сіїе-о vorbă şi т inimă cite-un oftat. 

In dreapta luă priveşte Craiul, rámine-o clipă 'mármuril : 
Un chip aşa frumos de fată în viaţa lui та pomenit. 


Си ochi т jos cum stă plecată, lui mai frumoasă i-a părut: 
Ar fi plătit cu viaja ^nIreagà doar o privire şi-un sărut. 
Căci, vorba între noi să fie, dar mirele era un craiü 

De nu-i găsiai păreche т lume... Ce bine е cind fete wai! 


Şi-apoi, în soaptá, se zvonise că chiar mireasa то plăcea, 

Şi socrul o ştia... şi de-asta Domnita straşnic mai plingea. 
Şi, cum vă spun, sa spart şi hora, şi Craiul Soare sa trezit 
Că ţine strins de mijloc fata ce într'o clipă a 'ndrágit. 





1 Cu îndreptări, din revista ieşeană «Arhiva». 





CONSTANTIN DOBOS: FLOAREA SOARELUI 847 


Si, cînd saŭ pomenit de-odat în mijlocul unei grădini, 
Parc ar fi fost de cînd e lumea tot amindoi, e, doi străin. 
$i în genunchi căzut-a Craiul, el, Craiul cel mas strălucit, 
Cu vorba dulce, tremurată, copilei astfel i-a vorbit : 


— «Ah! uită-te spre mine-odatd, mă las o clipă să privesc 
Adincul ochilor ta negri, surisul tau dumnezeiesc. 

Copilă scumpă şi iubita, nepreţuitul miei, odor, 

Ascultă, sufietu-ma te roagă, îndureratul miei amor. 


« Căci te iubesc cum num? odată iubeşte-un om în viaţa lui, 
Aşa că-m pare-o fărdelege chiar cind iubirea mea [i-o spuiŭ. 
О nu fugi, ma, stăi o clipă, te ndurd, spune-mă un cuvint, — 
Cuvintul tău va fi poruncă, de vrei, în cer şi pe pămînt. 


«Iar, dacă simi şi lu fiori aceluiaşi curat amor, 

Vorbeşte, spune-ms doar o vorbă, capo, în linişte, sa mor...» 
Şi galban se făcuse Craiul la faţă, de ziceai cá- mort, 

In dreptul inimii со mînă el apăsa frumosu-i port. 


Jar fetei nu-i venia să creadă că mirele e т fața ей, 

Că е т genunchi şi со iubeşte..., e lucru peste obiceiu. 

Şi tremura ca varga, toată, iar inima-i zvicnia în piept, 

Sa-l spargă..., cac simíia, sarmana, cá ea-l iubeşte, şi nu-ă drept : 


a Puternic Craiu, de vrei, mă iartă, dar vorba-mi se opreşte т git, 
Ма las o clipă sa-mi şterg ochii şi lacrima ce-a izvorul. 

O Soare-Craiü, tu ştii prea bine că sint o fată din popor, 

Şi toate fetele ca mine îşi dau iubirea cînd nu vor. 


«Тат altele, cind simt amorul şi lui sar da cu trup cu tot, 
Ca din senin vine-o pricină, şi-atunei, cînd ele ar vrea, nu pot.» 
Şi sa sculat atuncea Craiul, de cum şedea "n genunchi, şi-a mtins 
Spre fată braţele, ca п rugă, căci se vedea pierdut, învins, 


Şi fără glas rămase Craiul, c'atunci cînd pierzi ce ай ma, sfint, 
Din ochù lui peri nădejdea şi visu-i, ca scinteia "n vînt. 
Tarziü, cu voacea 'ntretaiatá de-un plins nebun, cotropitor, 
Vorbeşte Craiul către fată, cu glasul celor cari mor: 


— «N'ai inimă şi wat nică mila să-mi spui cuvintul ce-l aştept: 
Că te iubesc peste măsură găseşti ca-i lucru nentelept ? 

Ori poate crezi că, dacă-s mire, Domnita aş iubi-o eu? 

O nu, şi martor despre asta îmi este sfintul Dumnezeu! 


848 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


« Zădarnică e отсе rugă, şi plinsul mieu, si-al miei suspin? 
De nu eşti tu, cárii icoane şi căria s/inte să та "nchin? 

Tu nu găseşti: măcar o vorbă, a mea durere so alini, 

Supt farmecul iubiri sfinte, duios, de git sa mi te-anini ? 


«Cu focul tinereţii mele la piept odată să te string, 

Și, be(í apoi de fericire, tu să surizi, iar eu să pling. 

Cu focul sărutării tale să рой, încet, să mă отот, 

lar parul tău—un тїй de aur — să-l împletesc cu mii de flori! 


«Atit aştept, o vorbă sfintă, iar tu pe veci să fii a mea — 
Sa nu ma: fiu pe lume singur, să am şi ей pe cer o stea.» 
— «О Soare-Craiu, ей іе...» De-odata, saude zarvá la palat: 
Curtenia toţi сӣіай pe mire, de-atita timp, în lung şi т lat. 


Și un oştean găseşte Craiul, си faţa plinsă, aiurit, | 
Rugind o fata să-i тол spună cuvintele ce та s[irgit. 

Și, uimit, rugă oşteanul pe Craii, să vind înnapoi, 

Car vrea sa- vadă Ітрӣтаіші pe miri alături, pe-amindot. 


Plecind, se 'ntoarce-atuncea Craiul şi mai trimete un sărut 
Cu тіпа, fete ce rămase privind, la cel pe veci pierdut... 
Cu ochi stinşi de-atita plinset, cu pasul moale, tremurat, 
Paşeşte Craiul pragul salii, şi se îndreaptă spre "тратаі: 


— e Prea-luminate Impárate, voi, Crai, şi voi, cinstiţi boieri, 
Vă spun la toţi că ей stric nunta şi vorba mea de-alaltăieri. 
S dacă fac această faptă, e pentru cá тат rásgindit : 

"аз vrea ca "n traiul vieții mele să fiii un om nenorocit. 


«Căci wam simţit pentru Domnița acel fior adevărat 

Ce fac o inimă şi-un suflet, cind unul altuia s'aü dat. 
Rămine-acum la dumneavoastră să vă gindi[i, să judecaţi : 
Atita lume-ı strînsă-aice, şi-aliția Crai şi Impărați...» 


Ca o furtună ce vuieşte în codrii negri, seculari, 

Un murmur s'a stirnit prin oaspeţi, îmbătrinit, în fapte mari; 
š ca un trăsnet, se răpede, din tronul lui cel aurit, 

pre Craii, chiar Impăratul-tată, şi-adinc în ochi el l-a privit. 


Cu-obrazul roşu de minie, cu ochii crun(í ca de oţel, 

În glasul lui răsuw un tunet, — e-o spavmá să te uiţi la el: 
— «Eşti un nemernic! Pleacă n grabă, găteşte-ţi oaste de rázboiü : 
Ruginea ce mi-o faci, va trece cînd unul va peri din noi!» 


* 
* * 


CONSTANTIN DOBOŞ: FLOAREA SOARELUI 849 





Ce-a fost în urmă? Nu se slie, decit că Rogu-Imparat 

j-acum războiu cu Craiul poarta, rázboi de moarte, nempăcat : 
А Craiulu frumoasa ţară intrun pustiu s'a prefăcut, 
Prin foc şi sabie trecut-a lot ce cu ochii s'a văzut. 


De-aceia, de 'ncercàm spre Soare cu ochiul slobod a privi, 
Târia focului de-acolo now nu putem a suferi. 

Și cine 'uvins cadea-va m lupla, e înca lucru de gwit... 

Se zice că sfirşilul lumi, va fi, de-i Craiul biruit. 


lar, cit priveşte despre fata de care-un Craiu s'a nnamorat, 
De-a doua zi de пипій-1 rată, în orice loc, neîncetat ; 

Trei um în şir а mers Florica, o lume 'ntreagá colindind, 
La vraci cei báütrim de zile şi ştiutoru de отсе gind. 


» nimeni n'a putut să-i spună de-i Craiul mort, or. încă viu, 
e-o fi vre-odală sa-l ma vadă... asemeni lucruri e nu gti. 
Și iarăşi а pornit prin lume, şi айз trei ani a mers în şir: 

Uşor să zici «trei am» din gura, dar să-i тал ştii chiar fir cu (ir ? 


lar un mogneag, fiindu-i milă, i-a spus şi el ce ştiu şi ей: 
Că poale ar afla, bind apă de unde bea şi-un curcubeu. 

О cruce a făcut copila, şi ochi m sus și-a ridicat, 

Şi după urma luminată tra ani a mers, neincetat. 


š, ajungind în term de Mure, zăreşte curcubeul bind, 
elos, din apa cristalină, yrăbit să plece ma, curind. 

Si în genuchă căzu Florica, cu ochi stinşi şi arşi de dor, 
О rugă plină de suspine rosti la Cel Indurător. 


Apoi, plecindu-se cu faţa asupra apei, a băut... 

$i, 'mtr'o clipită, п locul fete, o floare 'nnaltă a crescut, 
Acum ca floare-o vede Craiul, desi e inc'atit de sus, 
Dar cu prinrea-l urmăreşte din rásarit pw la apus. 


lar, noaptea, floarea se închide, de plins e ochiu 'nrourat, 
Dar lacrăma o soarbe Craiul, a doua zi, сип sărutat, 

Şi "т orice zi se lasă Craiul din ce în ce mereu mat jos, 
Să prindă pe copila-floare... ah! visul lui cel тай frumos! 


Jar oamenii l'aceastá floare, tot Floarea Soarelui îi zic, 

Și viaţa ei, atit de tristă, zic că-i poveste, un nimic. 

lar, dacă nu vă vine-a crede casa iubire-a ființat, 

Nu credeți că 'n poveşti se spune şi cite-un lucru-adevărat ? 


CONSTANTIN Dosos. 
3 


850 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





DIN AMINTIRILE UNUI BĂTRÂN. 


— PE MALURILE RÁUTULUÍ. — 





Cunoaşteţi de sigur cu toţii, iubiţi cetitori, malurile înflorite ale 
Senei! De nu vati udat chiar degetele in undele sale curate, 
cu riscul de a va întilni cu vre-o ruptură de cismă ori cu vre-un 
cine sau pisică innecati, le cunoaşteţi de-a binele aceste maluri 
mult vestite, macar din romanele francese cetite in original, вай 
în vre-o traducere romino-israelită. 

De asemenea, nu mă pot indoi ca multi din d-v. mi-ar descrie 
amănunţit maretele casteluri ruinate, зай din пой reparate, care 
se oglindesc în apele curate şi cu adevărat poetice ale lut Deut- 
sches Rhein ! 

Dar Ráutal ? !... 

Cine-şi aduce aminte macar să-l fi intilnit pe hartă, pe cînd 
învăţa geografia... Basarabiei ? ! 

Curge totux, uitat si visător, pe fund de pietricele, ma! 
curat decit Sena, mai limpede decit Rinul german ! Curge supt 
umbra codrilor Orhei alui ori, maï departe, acoperit de frunzele 
late ale nufarului galben, cind nu-l umbrit de nişte maluri în- 
nalte şi stincoase ; curge Răutul frumos, primind în drumul lut 
izvoare reci, orf invirtind pietrele de moara, serpuind alene, pănă 
se pierde în Nistrul batrin, hotarul neamului şi astazi, de nu e 
inca hotarul Teril ! 

Copil, abia de zece anf, am petrecut pe malurile lul vara 
anului 1860, la Tribujem: o mica moşioara a călugărilor de la 
Sfintu'-Munte, pe care parintii miel o luasera în arenda, mal mult 
pentru a ne feri de placerile verii la Chişinău, unde praful pănă 
la butucul roții inlocuia pe atunci pavajul şi pátrundea, la cea 
mai mica adiere de vint, prin ferzstrele cele mai bine închise. 
Am şi acum proaspat în amintire drumul ce l-am facut de la 
Chişinau la Tribujent. 

Plecasem intrun faiton, dus ca vintul de patru cat din posta 
impáráteasca. Cu adevarat telegari, сай aceia! Ar fi cintárit cam 
de vre-o trei orf cit gloabele lui Niţă Surugiu' saracu”, atit eraü 
de mari si de graşi. | 

Sunetul ascuţit al unui gogeamite clopot legat de oiste 


www.dacoromanica.ro 


р. C. MORUZI: DIN AMINTIRILE UNUI BĂTRÎN 851 





it! ráminea în ureche cu mult după sosire. Hamur! de piele 
rusească bine-mirositoare, mă rog, nu de funie, ca ale lut 
Niţă, şi o grămadă de hátur! umpleaü amindouá minile lipova- 
nului. bárbos de pe capră, care, spre a nu ráminea mai pre jos 
de uneltele luf, imbálsáma şi el a ceapă şi a votchi, aşa incit, 
din cînd în cînd, trimetea şi celor din trăsură cite o adiere 
caldă, ráü-mirositoare. 

Să nu socotiți, vă rog, că numai Rominul nostru este născut 
poet; şi Lipoveanul e tot la fel. Numai că-l apucă mat rar; iar, 
cînd scapă si el două stihuri, apoi trec din spitá în spità, pănă 
Ja al şeptelea neam. Călătorit-am mult şi cu poşta rusească, dar 
decit două versuri n'am auzit! Or fi şi alte comori de poesie 
poate, dar n'am dat peste dinsele. Vă ofer aicea, în original şi 
în traducere, acea mică poemă, pentru ca să vă puteţi încredința 
de farmecul şi de frăgezia el, precum şi de simţul cu adevărat 
poetic înnăscut în sufletul acele! ramure slave, cunoscută în Ba- 
sarabia supt denumirea de Lipovan si Саќар! Unde-s grosolániile 
lui Niţă surugiu'?!!! Ascultati şi desfátati-và : 

EI! Gorcu na gorcu, Adecá: Er!.. Deal, după deal, 
Dart barin na vodcu! Că ni-o da boierul de-un rachiü! 

E scurt, dar caracteristic: nu-l asa? Sá întruchipezi numa! in 
două versuri mentalitatea şi názuintele unul intreg popor! Şi, 
modest, ca fiinţele cu adevărat superioare, de teamă să nu stir- 
nească aplause prea vil, poetul îşi fluierá singur poesia, cu un 
fluierat atit de ascuţit, că bietif telegar! ciulesc urechile speriaţi, 
şi o tulesc Ја fugă pănă pe muchea dealului ! Poftim ! Care poesie, 
và rog, ar fi în stare să ridice pe culmile înnalte, nu numai pe 
un «barin» cu toată familia luf, dar si gogeamite faitonul cu patru 
Jocuri?? Dar mite armonia cuvintului gorcu, care se repetă, 
amintind bielşugul de la treuca de lîngă poiatá? Nu este culmea 
armoniei imitative? Asa că numa! іп două versuri al si názuin- 
tele şi armonia unul soiü întreg de vieţuitoare! 

Întrun nor de praf am mers mal bine де două poste, schim- 
bind cai, intáiü pe moşia Domniței Hangerii si apo! la Pere- 
secina, un sat răzăşesc, mare şi frumos. Doar cail şi, Lipovanul 
de se schimbati, praful si miresmele rámineaü aceleaşi, precum 
Şi drumul larg de 24 de stinjeni între două şanţuri adinci, iar 
la depărtare de 1200 de metri (versta rusească) intilnial cite un 
stîlp în patru much, boit alb si negru si cu o dungă despăr- 


www.dacoromanica.ro 


852 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


titoare roşie; pe vîrful stilpului, o tablă pe care eraii însemnate 
verstele trecute şi cele ce-ţi ma! rámineaü de făcut ca să ajungi 
la poştă; pănă si parmaclicurile de la poduri eraü boite:la fel cu 
stilpil de la verste, chiar atunci cînd lipsia vre-o scîndură, două 
la podeală. De la Peresecina, cu alţi саї si alt Lipovan bărbos,. 
întrarăm tot pe drumul poştei, în codrii Orheiului, şi, după ce 
maï trecurăm două, tre! verste, dădurăm în 'sfirşit de o podiscá 
aruncată peste santul din dreapta şi abia destul de largă pentru 
trecerea a patru ca! buzişi. 

De îndată se făcu parcă altă lume, altă țară! Se părea că 
trecuseşi graniţa rusească, odată cu podisca, şi călcat, de-acum, 
mănosul pămînt al Basarabiei, pămîntul sfint si străvechiii' al 
Moldovei ! . 

Se deschidea o vale lungă, ale cării coaste егай cam ridicate 
şi împădurite de partea dreaptă, pe cînd din cea stingă eraü 
trăgănate şi împodobite cu fineţe, lanuri de griü, săcară, ovăz, 
orz, hrişcă şi păpuşoii la începutul prăşiturii întăiii. Pe alocurea, 
cite un copac stingher, вай do! trei şi ma! mulţi la un loc, arátaü 
că şi pe acolo fusese, nu de mult, pădure. Drumul, de lărgimea 
unui car, îl făcea pe prăştieri să calce pe teliná, ca şi telegaril 
lui Niţă surugiul, scutindu-né de a mat înghiţi praf împărătesc. 
Apoi un vintigor răcoros de primăvară ni aducea mirosul fi- 
nului cosit din proaspăt pe unele locuri, ori ве îmbălsăma de 
romonitá, cimbru, sulfină si frag! de cîmp, alungind departe mi- 
resmele naţionale ruseşti ! 

De la o.vreme, o luarám la dreapta, începînd a ne urca în 
pădure, pe un drumulet atit de ingust, încît caii Lipovanulut! se 
inghesuiaü unit intr'altif, aninind urcicele prăştierilor de cátinele 
şi spini! infloritf de pe margenea drumului. Umbra întunecoasă 
a copacilor mari era pătrunsă pe alocurea de razele soarelui 
străbătute prin trunzişul lor încă fraged, dar destul de des, şi făcînd 
pete de lumină saii de umbră pe drumul umed de răcoarea pă- 
duri. Sus turturelele se sbeguiaü, cucul se auzia din depăr- 
tare, ori tácea de-odată ca să asculte viersul unei privighetort 
ascunse în frunzişul de pe margenea drumului. În sfirşit, lăcră- 
mioarele înlocuia acuma miresmele cimpului, precum înlocui- 
seră şi ele miresmele împărăteşti ! 

Odată cu urcatul dealului, se isprăvia şi cu pădurea; iar de 
acolo se făcea o altă vale, acoperită cu grádinárit şi livezi. Era 


www.dacoromanica.ro 


D. C. MORUZI: DIN AMINTIRILE UNUI BĂTRÎN 853 
însă mat largă decit lungă, raza ochiului fiind acoperită de un 
semicerc de maluri ripoase si înnalte, avind pe la jumătatea lor 
nişte deschizátur! de pare ar fi fost odată nişte chili călugă- 
resti, părăsite acum si neavînd alte urme decît cá páreti! lor 
păreaii înnegriţi de fum; te minuna! pe unde puteaü pătrunde 
călugări! pănă la ele! Afláiü, în urmă, cá deschizăturile acelea 
erai peşterile în care ве ascundeaü creştini! de urgia püginilor, 
şi că aceştia aprindeaü focuri са să-l! înnăbuşe şi să-l sileascá a 
ieşi din ascunzători. Tocmai spre acele maluri ne indreptám în 
trapul întins al cailor, coborind drumul neted şi trăgănat, pe 
cînd, la stinga noastră, strălucia supt razele asfintitulul, ca o fi: 
rimitá desprinsă din soare şi neajunsă încă bine pe pămînt, crucea 
aurită a biserici! din Tribujeni, o frumoasă clădire ce nu se 
putea zări încă de-a 'ntregul, fiind ascunsă de alte maluri în- 
nalte. 

De-odatá ne lăsarăm la vale, de pe un dimb cam răpede; 
trásura intrà pănă 'n butuc, iar cai! pănă peste genunchi, într'o 
apă atit de limpede, incit if puteai număra pietrele de la fund! 
Şi Împroşcaii caif cu picioarele lor mil de stropi, cari, in lu- 
mina soarelui, recădeaii са o ploaie de briliante peste trunzele 
late si galbendle flori de nufăr, a! căror curpeni mládios! se 
întindeau parcă să ne cuprindă. Era Răutul! Răutul basarabean, 
care nu cunoştea încă pe atunci ruşinea podurilor pe suprafaţa 
lui feciorelnică, ci numai, de bună voia lui, deschidea vadurile 
sale şoptitoare pentru folosința oamenilor, îngăduindu-li, pe ici 
pe colea, şi cîte o punte de trecut cu piciorul. 

Dincolo de apă era satul Тгіријепії: cam vre-o treizeci de 
căsuțe, maf văruite, ma! dărăpănate, dar toate acoperite cu stuf, 

` са şi curţile posesorului (arendaşului), in ograda căruia intrarám 
in goana cailor de poştă, in dangănitul ametitor al clopotului 
de la oiste si în fluieratul ascuţit al Lipovanului! 

Curțile posesorului !... Ce bine mi le amintesc, ce dulci zile 
.de bucurie am mat petrecut şi în ele! 

O mare ogradă cu vre-o tre cásute, locuite de argaţi si de 
slugile noastre sosite din ajun; un grajd de nuiele, hambar de 
scinduri, cotete de pasări multe, şi la fund, pe o coastă, locuinţa 
posesorului : o căsuţă ceva maï mare, cu prispe innalte şi ne- 
lipsitul cerdac. Pe d'innuntru: o tindă lipită din proaspăt cu 
lutişor galben pe jos; în dreapta, două оддї podite, iatacul si 


www.dacoromanica.ro 


854 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


salonul părinţilor; in ‘stînga, alte două оддї, din care numai 
una podită, unde dormiam cu guvernanta, iar cealaltă era a 
соапеї Marghioalei, care fusese trimeasá cu cinsprezece zile mai 
înnainte la Tribujeni, pentru ca să grijească, să văruiască şi 
să si mobileze casele, fiind de prisos a cărăbăni toată mobila 
noastră, cale de tre! posti, numai pentru vre-o citeva lunt. Dum- 
пеаеї se pricepea de minune a îmbrăca odăile cu perdele şi ma- 
caturi de cit, perine de părete şi toate huzururile ; de aceia ple- 
case din Chisináü cu cogeamite haraba cu patru boi, ticsită cu 
covoare, liicere, saltele, lină spălată, argintărie, sticlărie, porte- 
lanuri, si maf ales valuri întregi de cit. Odată la Tribujeni, ri- 
dicá tot satul, partea femeiascá bine înțeles, şi se puse pe muncă: 
femeile la lipit şi la văruit, fetele la scărmănat lină şi la cusut, 
dumneael la croit, şi, ca fabricant de mobilă..., nu era rotarul sa- 
tului ? Scindur! erai berechet. Deci, la sosirea noastră, întrasem 
în casă nouă, curată, răcoroasă şi tihnită. Dar mie mi se adusese 
pătişorul mieü de copil şi cálutul de călărie, care răspundea la 
numele rusesc de Malcic, adecá «băiatul». Cu toate că nu impli- 
niam zece ani decit la 2 Iulie, 'cite goane nástrusnice nu-i dam 
bietului Malcic, mergind mat mult pe unde voià el, dar nedes- 
cilecind de pe dinsul decit de buná voie, fiind luat in brate de 
vătaful Necula!, care era însărcinat să mă însoţească călare şi 
să-mi! facă jucării ! 

În dosul casei era o livadă, in care nu puteai pătrunde decit 
ре o pirlează. Acolo, ce voial, gásif: nuci, mere, pere, caise, 
zarzări, vişini, cireşe dulci şi amare, prune, alune, agrişe, zmeură, 
şi de toate pometurile; ca flori: trandafiri de dulceaţă, crăițe, 
lalele, garoafe, busuioc, mintă, romanità, pănă si răsărita soarelui; 
apoi pătlăgele roşii şi vinete, mărar, cimbru, leuştean, castraveți, 
ceapă, usturoiii, ba şi pápusoiü, care se culegeaii de mici pentru 
murături în oțet. În livada aceia is! făcea mama dulceturile, 
ajutată de o Grecoaică bătrină, adusă din Chișinăti, anume Ca- 
meloaia, care se lăuda că făcuse dulceţi şi Sultanului Abdul- 
Меша, pe cînd era tinără şi frumoasá,— dar acum nu se mai 
cunoştea ! 

De la poarta ográzit. şi pănă la apă să fi fost vre-o optzeci de ` 
stinjeni ; iar peste rii se aruncase o punte de peste douăzeci şi 
cinci, pe o lărgime 'de vre-o dor dulapi, de сеї latt, de cite o 
palmă domnească şi jumătate unul. Am trecut-o poate de o sută 


www.dacoromanica.ro 


D. C. MORUZI: DIN AMINTIRILE UNUI BÁTRÍN 555 


de огї, sprijinit de vătaful Neculai, cu саге mă duceam, în timpul 
căldurii, intro peşteră răcoroasă, de unde izvora un piriias rece 
са ghiata, în apa căruia dam drumul unei întregi flote de va- 
poare, numa! din trestie toate! O singură dată, am vrut şi ей 
să trec puntea fără ajutor,.şi tocmai atunci cind о trecusem 
aproape toată, fácuiü ca tiganulsi căzuiii în apă, tocmal la mal. 
În apa Răutului nu se prea înneca lumea nici la mijloc, dar 
mite unde căzusem ей! Asa că scăpăii ieften, cu atit că mi se 
umflase şalvarii ca nişte beşici. (Vedeţi, vă rog, cá mama mă 
purta pe atunci ruseşte, cu `niste şalvari de catifea neagră, so- 
cotind, biata femeie, că o să-l umplu numai cu dragoste pentru 
Împărat si Împărăţie, iar că de acolo ве va sui dragostea pănă 
la inimă; de data asta însă i-am umplut numa! cu apa Rău- 
tului, neasămănat ma! curată, după cum о ştiţi şi d-voastră 
acum.) 

De la puntea aceia se ridica un mal stincos, acoperit cu spini 
ві buruieni multe, şi pe care te urca! pe o cărăruşă strimtă, cam 
grei de suit, din pricina pietrişului care-ţi fugia de supt pi- 
cioare. Cam pe la jumătatea acestul mal, da! de gura astupată 
а unul beciü,.ale cărui cărămizi se vedeai foarte desluşit, alcá- 
tuind ca o boltă de zidărie groasă. Se povestia de lume că acolo 
ar fi îngropată o comoară, iar çel mai stiutorf incredintaü că 
acea comoară fusese ascunsă acolo chiar, de însăşi Împărăteasa 
Ecaterina a doua, adecá mult înnainte de deslipirea Basarabiei 
de Moldova. 

Tot aşa de aproape de casa în care locuiam era biserica, a 
cáril cruce aurită atf mai văzut-o, iubiţi cetitori, luminată de 
razele soarelui, pe cînd veniam împreună spre Tribujeni. Văp- 
sită galben si alb, ca Soborul de la Chişinău, această biserică 
era o frumoasă clădire, mare... de-ar fi încăput tot satul, dacă 
ваг fi dus; dar circiuma, bato во bată, se intimplase să fie 
tocmal in alt sat, maï departe, şi nu aveaü bieti: oameni cînd 
să le cerceteze pe amindouă în aceiaşi zi, aşa cá nu veniaü la 
sfinta slujbă decît ace! cari erai certat! cu băutura, şi chiar pe 
atunci, în anul Mintuiri! 1860, rar de mal întilnial aşa soiü de 
oameni. 

Părintele Samoil, parohul sfintului lăcaş, dascăli! şi pălimarul, 
apol vre-o şese-şepte babe, o lehuză, două şi vre-o trei moşnegi 
mal chiaburi şi băut! gata de acasă erai neclintiţi la toate litur- 


www.dacoromanica.ro 


856 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








ghiile. Dar bine: de unde bani de băutură la nişte biete băbuşte, 
care abia dacă aveaii de-un cáus de făină?! Lehuzele fáceaü 
jertfă lui Dumnezeü că le scăpase de primejdil, şi, la nouă lunt 
odată, nu e mare lucru să rámi! cu gitlejul neudat. Cit despre 
Süntia Sa, avea căruţă cu dol caf ca nişte zmel şi dol flăcăi de 
băieţi in stare să-i aducă rachiu anason si cu balerca tocmai de 
la arhiereü, numai cit aţi bea d-voastră o lulea de mahorcă de 
cel de 15 сорісї 2, or! vre-un ciubuc de tutun turcesc, după cum 
vă este suptiala obrâzului! Si nici cá era părintele aşa om să 
se imbete.. peste săptămînă, ci numai Duminecile după sfinta 
sljbă, зай la vre-un praznic cînd ist îmbrăca potcapul. În zilele 
de lucru, purta o tichie tuguiatá din împletitură albă, înflorită 
cu negru şi cu un mot tot negru la virf pentru ca să se cu- 
noască că-i popă, lua sapa pe umăr şi pornia la prăşit, urmat de 
toată stirpa lui, precum şi de dascăli şi pălimari, — că tot intr'o 
tablă erai toate pămînturile slujitorilor bisericit. Nici la zilele 
cele maï mari Sfintia Sa nu umbla ca altif pe două cărări, or, 
Doamne fereşte, să se poticnească şi să cadă, cît e de lung, în 
vre-un hindichiă °! Din potrivă ; atunci era mat bun de gură: 
вай că o lua în pa-vo-ga-de pe glasul cel suptire, вай cá povestia 
despre comoara cea din deal. 


Si iată, mă rog, cam ce istorisia despre dinsa: 

Cam cu vre-u două-zeci si trei de ani după ce s'a închis Pru- 
tul, adecă pe la anul Mintuirii 1835, nişte oameni dădură peste 
gura de beciü, pe care o vedeţi acolo sus. Miraţi, se apucará 
so destupe ca să vadă unde dă şi ce ascundea într'insa. Ti-af 
găsit! Se pomeniră, tocmai de acolo, aruncaţi în nestire pe malul 
apel! Speriaţi, alergară la popa care era pe atunci şi-l spuserá 
pátania lor. 

Părintele mat pofti alţi дої preoți ca să facă sobor si, in odăjdii, 
cu praporele şi felinarele bisericii, urmaţi de tot! enoriagii cu 
sape şi casmale, o porniră cu toţii spre locul vrăjit pentru ca, 
prin puterea rugăciunii, să-l alunge pe necuratul de-o fi cumva 
acolo. Dar nici n'ajunsese prohodul ceva ma! aproape de beciü, 
că începu a ploua cu bolovani si cu pietre, aşa cá bietif părinţi 
о croiră de fugă Ја vale şi impreună cu еї toţi enoriasil. 

— —. 


1 O copeică este a' suta parte dintr'o rublă sait carboavá. 
2 Hiudichiü : şanţ 


www.dacoromanica.ro 


D. C. MORUZI: DIN AMINTIRILE UNUI BÁTRÍN 857 





Ce să facă bietul preot ca să nu lase lucrurile pe voia Necu- 
ratului ? Fácu donos! blagocinului?, care făcu doclad? chiar 
Prea Sfintului Arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului. Golova 4, 
aflind de la staroste cele intimplate, donosi si el stanovoiului 5, 
stanovoiul ispravnicului, care făcu şi el doclad chiar guverna- 
torului ! 

Acei doi mari dregători, cel lumesc şi cel duhovnicesc, inte- 
legind toată vajnicia casului, luara in pripă cele mai strasnice 
şi mal gràbite măsuri pentru ca, cu îndoită putere, lumeascá si 
sufletească, să-l scoată pe Scaraoscli din beciu. Treaba merse aşa 
de răpede, ca nici nu trecuse bine vre-o doi an! şi citeva luni, 
că şi sosi in Tgibujeni o roată de pihotá", o sotnie? de cazaci, 
ispravnicul, mai mulţi сіпоупісї °, predsedateliul de la Grajdan- 
schi-sud 29, in mundir 11 de parada, guvernatorul si în sfirsit Prea 
Sfintul Arhiepiscop Antonie al Chişinăului si Hotinului, urmat de 
vre-o 24 de căruţe ticsite cu popi şi cu psalti flocoşi! 

După ce toată lumea aceasta se mai odihni puţin şi se ospătă 
mat multisor, Prea "Sfintul, cu mitra pe cap, mantia pe umeri 
şi cirja în mină, avind la. dreapta lui pe guvernator, iar la stinga 
pe predsedateliu, încunjurat de cler şi urmat de oştire şi popor, 
urcâ dealul, ajungind cu bine pănă la gura beciulul. 

Pe cine să-l vadă însă şezind greceşte tocmai pe virful bolţii? 

Chiar pe cel incornorat, negru si buzat, cu ochii si gura de 
járatec ! 

Prea Sfintul, maï viteaz si decit guvernatorul, cu toate că acela 
era gogeamite divizionnil-gheneral, întinse cirja spre duhul de 
spaimă şi-l strigâ: «Piel Satano, in fata puterii lui Dumnezeu 
şi a blagocestivului Împărat Nicolae Pavlovici ! ! !». 

«Bucuros, popo», răspunse Dracul rizind, «dar, de má duc, cine 


1 Donos; raport. 

2 Blagocin: protoiereü. 

8 Doclad: raportul unu! superior. 

* Golova: primarul unul comun. 

5 Staroste: capul unet cătune. 

6 Stanovoiul: subprefectul. 

T Roată de pihotă: companie de infanterie. 
8 Sotnie: escadron. 

9 Cinovnici: funcţionari. 

10 Predsedateliu de la grajdanschi-sud : preşedintele tribunalului civil. 
1 Mundir: uniformă. 


858 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





o să vá arăte comoara pe care sint însărcinat să v'o predaü ?! 
Ia maï bine lăsaţi fleacurile la o parte şi ascultați ce am sa vă 
spun, că văd cá aţi plecat la drum ca сеї tonţi, fără a sti, nică 
unde mergeţi, nici ce căutată! 

«Aicea, Prea Cinstite episcop si tot atit de cinstit! cinovnici 
împărăteşti, se află închise, între douăsprezece uşi de aramă, 
toate bogăţiile ce le stringeau ibovnicii blagocestivet Împărătese 
Ecaterina Vtaraia, pe cînd huzuriau în viaţă, şi pe care blago- 
cestiva li le lua înnapoi după ce se sátura de dinsil şi-mi tri- 
metea in Iad la mine sufletele lor spurcate. Fiindcă m'a slujit 
cu osirdie cit a fost si ea în viaţă, m'am legat să-l fac si eu o 
slujbă, şi iată ce mi-a poruncit cu limba de moarte: 

«Cind locul unde am îngropat comoara cea nelegiuită se va 
face pámint rusesc, de cite ori vre-un cinovnic imparátesc va 
fura o rublă, tu să-l furi din rubla aceia zece capeici, pe care 
sa le pu! în comoară, — imi spuse blagocestiva. lar, cind se vor 
gasi, in lumea toată, trei Rug! neaos! сагі sà nu fi furat nicio- 
dată nimica în viața lor, tu să li impărțești comoara toata si 
cu prisosul adunate . 

«Bine, Tincuto dragă», ráspunseiu ей. «Iaca-t! fac hatirul ; dar 
Rusilor cari ar năzui la comoară fără dreptate, ce sá li fac ? 

«Et si tu, Drace», fácu blagocestiva supárata! Da' aruncá-1 si 
tu in focul cel nestins, ca sa se pirjolească! Doar nu ţi-e teamă 
că te-a înşela vre unul, că aceasta n'ar putea-o face nici Oblast- 
пої Сагпасеї !! | y | 

«De douăzeci si tre! de anf, de cînd a trecut Basarabia supt 
oblăduire rusească, şi tot aştept să vie cineva după comoara 
care a crescut şi ea cu 23 de harabale pline de poli imperiali, 
alte 46 numa! cu carboave şi vre-o 92 de saci cu bumaste ?, 
Începe a mi se uri de cînd aştept, ѕі abia' pot prididi la adunat, 
că în fiecare an e sporul maf mare. Acum văd cá sinteti tret 
ma! infloritf la haine: poate vet! fi d-voastră ace! trei Rust cin- 
зії. De! Mi-o fi venit si mie vremea de cind aştept: ori să vá 
împart comoara, огї să ieau la mine in Iad tret suflete spurcate l» 

Auzind vorbele Necuratuluf, Prea Sfintul se uità la guver- 
nator, apoi amindoi la predsedateliü, care se uita si el la dinsit ; 


1 ОЫаѕіпої Caznacel: casierul general al provinciei. 
2 Ruble de hirtie: sint de 1, 3, 5, 10, 25, 110, 300, etc. 


G. Ma s p PLÍNGÍ PĂDURE 859 
iar tustrei o luară fuguta la vale, fără a se maï uita înnapol. 
Ba se zice că sai dus tocmai la Petersburg să ceară deslegare 
cum l-ar putea înşela pe Dracui, fără să se pirjoleascá, dar 
pán' acum maŭ mai venit după comoară, nici gi,mici alt! trei 
Rust, cinstiţi... вай altfel !». 

Aşa povestia părintele Samoil la zile mari, dar numai între 
oameni cinstiţi si cu frica luf Dumnezeü. Cum zăria vre-un Rus 
prin apropiere, tăcea molcum, ca să nu-l spuie caznaceiului, 
predsedateliului, guvernatorului, saii, Doamne fereşte, Arhiepi- 
scopului Chişinăului şi Hotinului ! 

Şi curge totuşi tainic şi visător, curge ca şi dansinte: Ráutul 
frumos, printre codri, stinci şi cîmpil basarabene. Se duce spre 
bătrînul Nistru, şi astăzi hotarul neamului, aducindu-i, în şoap- 
tele apelor sale limpezi şi reci, scumpa prevestire a zilelor de 
mine, cînd iar Nistrul bătrin va fi hotarul terit! 


DumiraU С. Moruzi. 


PLÎNGI, PĂDURE.. 





Plingi, pădure, plingi си .lacrămi, jalea tristă o să-ţi vie, 
Dor pustii o să te prindă, nimeni wo să te îmbie... 
Doina astăzi pribegeşte, dusă 'n lumi fără hotare, 

$i tu plingi cu lacrămi cîntul celor duşi în depărtare... 


Plingi, pădure, plingi cu lacrămi, ciobănaşi cu chică lupgă, 
Căci în asfinţit, spre seară, dorul lor о să te-ajungă... | 
Cint de fluier pe 'nserate a perit, s'a dus pe cale, 

Pică frunza pe cărare; plingi, pădure, plingi cu jale l... 


Murmur de izvor în cale cite doruri wo să-ţi poarte | 
Noi jălim cu tine astăzi dorurile noastre moarte... 
Vijiit cu stropi de ghiaţă o să-ţi bată crengi uscate, 
Plinsul tăi, o să ţi-l poarte Crivăţul de Miază- Noapte. 


Noi ni plingem nenorocul neamului fără hodină, 

Tu îţi plingi podoaba verde, viaţa-ţi plină de lumină... 
Noi jălim durerea toal'a unui neam cuprins de jale, 
Tu jăleştă glasul de bucium, fluieraşul de pe vale... 


www.dacoromanica.ro 


860 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Not, fecior lăsaţi pe drumuri, plingem tristele morminte, 
Plingem jalea de pe glie, dorurile noastre sfinte... 
Plingi, pădure, plingi cu lacrămi, Jalea tristă o să-ţi vie, 
Dor pustiu о să te prindă, nimem no să te îmbie.... 

G. VLAĂDESCU-ALBEȘTI. 


FETELE ТАЛ CONU’ ARGHIRE. 
(ROMAN). 





(Urmare.) 
XX. 

În seara ceia, Vochita, cu Ionel de mină, rămine din пой ui- 
tindu-se cum se face Conrad nevăzut din dira de lumină a fì- 
narului din colţul casei. 

Și un gust nebun de plins o loveşte şi ca o ciudă pe dinsa, 
ре frámintarea de inimă ce nu ma! poate alunga... 

..O întrunire politică şi astă seară ?.. Ce piatră scumpă so fi 
mácinind pentru ori contra bietulu! Domnitor, în întrunirile 
acestea ce se sfirsesc in zori ? Şi ce straşnică lumină din dis- 
cuti in care păhărelul şi jocul de cărti îndrumesază mintea ? De 
astfel de oameni atirnă liniştea unui Tron şi binele unui neam ? 

Copilul oftează a plins: 

— Sa dus tata? 

— Sa dus, şi vine. 

Dar copilul, cu colturile guri! căzute: 

— Vine tata ? 

— Vine, puiule. Întăiu să zicem în numele Tatălui, să facem 
nani, $1, cind ne trezitn, tata-1 acasă. 

Micutul, gata să plingă, ce loveşte cu pumnişoru 'n frunte: 

— Tata-tata... fiu-fiiu.... 

Mamă-sa il iea in braţe, îi sărută minusitele, si pănă-l adoarme 
if cintă tremurat: 

«Nani, nani, puiul mame! 
Că mama te-o legăna, 


Te-o legăna mititei 
51 te-o scula voinicel.» 


www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU: ARGHIRE 861 


Pe urmă binişor se ridică, trage oghialul pănă supt bărbută, 
chiamă dădaca. 

În virful picioarelor trece in ietac, s'aseazá la masă, apropie 
trichelul să aibă destulă lumină şi alege din teancul de albitun 
mărunte cámesuta începută pentru cel ce va veni. De-ar fi si 
acela băiat! Cá-Y bine de eï. Îşi pun pălăria pe-o ureche, si pe-aci 
li-e drumul... 

Oftează Vochita. Ofteazá aşa cum nu tine minte să fi oftat 
vre-odată : Altfel e cu o fată... O creşti în grijă, în pază. O fe- 
reşti de tot ce i-ar putea atinge delicateta sufletului, ca şi a tru- 
puluf.. de le crede toate în bine, neştiutoare de гай, cînd i se 
deschid porţile lumii necunoscute, in a cári! vrajă nebănuitoare 
ge lasă... 

O robeşte dragostea, căsnicia, copiii, de сагі nu se malt desli- 
peşte, pe cînd tatăl la nimic din viața lu! trecută nu renunța. 
Ba încă, ieşind singur, plecînd cind vrea, venind tot aşa, îşi face 
lumea cămin şi căminul odaie de otel... 


Ideile întunecate ce se urziaü, abia, lunile trecute, acuma se 
tese de zor.... 

Adinca tăcere de noapte se lasă din ce in ce. Doar suieratul 
de strajă se mat ridică ?n răstimpuri, vibrind pare cá în cuprinsul 
adormit. 

Vochita işi aduce aminte de serile de altădată, în odaia mare 
cu paturi moldoveneşti... Lumina slabă, răsuflarea Ionică! in bra- 
tele dădacei, fusul sfiriind între degetele Ергахіеї şi veşnic noua 
poveste cu Baba şi Moşneagul... 

Nu, 2ай; nu erai «luxuri» de-astea la curtea din Caramlăni. 
Da, risul şi veselia se cuibárise parcá'n odaia mare cu paturi 
moldoveneşti. Е 

..Din una” alta îşi aminteşte Vochita de seara ceia, cind този” 
Matei, tátuta, puneaü în aşa fel palmele, de iesia din umbra lor, 
pe párete, iepurasul, cocoşul, cățelul. Ea — în picioare pe pat — 
se nácájia să-i prindă, dar umbrele sáriaü din loc in loc, in 
hazul tuturor, in ciuda el... 

Şi numai ée întră vătaful Gheorghe si sopteste ceva tátutel, 
tátuta luf Moş Matei, Moş Matei cucoanelor, саге, ca găinele la 
- apropierea uliului, se string grămadă, cu dinsa şi Ionica între ele, 
pe cînd boierii se ráped pe uşă. Tot atuncea prind a hui pustile, 


www.dacoromanica.ro 


362 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





prind a urla сіпії. Cucoanele tremurind îşi fac cruce, pe cind 
Ionica, prefácind împuşcăturile, strigă nestiutoare: «Pif-paf !...» 
Fusese hoţii. 


Înghiaţă Vochita, se opreşte din lucru, ascultă: supt geamul 
ietacului, foieşte ceva. 

Past innàbusiti !... 

Întinde gitul şi, cu suflarea oprită, cu gura întredeschisă, as- 
culta. 

Ce-ar fi să-i calce talharif ca atuncea ? 

Inima să i se rupă. 

Flacăra luminárii filfiie fumegind. Se teme sa'ntindá mina 
pănă la тис. O învăluie, o patrunde, tot maï tulburătoare, a- 
morteala d'imprejur, in care parca tot felul de mişcări deslu- 
seste... 

Ce-ar fi să-l calce hoţii ?... Ce-ar fi sa-I găsească Conrad za- 
cind fară suflare, întrun lac de singe ?.., 

O, se teme!... Pentru fulguşorul de om care doarme colo, li- 
niştit, somnişorul lui nevinovat, se teme !... 

Şi, smintitá de spaimă, se vede ingenunchiatá innaintea hoti- 
lor, ca mama cea dreapta in «judecata luf Solomon» si cerind 
crutare pentru copilaş. 

Tremurind ca de friguri, is! atinteste umbra pe párete : i se 
pare cá şi aceia are mişcări de viaţă, că-l gata sa se desprindă 
din loc, să se nápusteasca аѕирга-1. 

Vrea sä strige, şi voacea nu trece prin gítlejul zugrumat de 
emotie. 


Conrad o găseşte adormitá'n jilt, cu lucrul pe genunchi, cu 
braţele strînse la sin, cu boabe mari de sudoare pe frunte. 

S'a trezit cînd o ducea pe pat. O vreme n'a vorbit; pe urmă 
a început să descrie ce noapte petrecuse. 

51-1 spune liniştită, rece, uitindu-se la el, ca la un străin. 
Răsvrătită pàná'n adinc, să-l vadă în genunchi înnaintea patului, 
să-l vadă ascultind-o cu buzele pe mina еї — si din vremen 
vreme să-l şoptească, cu suflarea ce miroase a băutură: 

— Sint atit de nenorocit... 

— Se şi vede! — strigă în sfirşit, răzbită. 

Dinsul se înroşeşte, ca şfichiuit de biciu : 


IRINA G. LECCA: FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 863 


— Ah, nu mă pricepi! 

Că nu-l pricepe... Nici nu are ce să maï priceapă! Ştie atit 
că acesta nu-l Conrad din trecut, Conrad căruia nemărgenita-i 
orbire nu i-ar fi găsit păreche în lume! 

Atunci el, intáritat, gráieste. Si, din potopul de vorbe, un cu- 
vint, necontenit acelaşi, repetă : bani-bani. 

— Nu-ţi mal ajung banii ?... Ce vrei să fac?... De ce nu ti-at 
făcut socotelile înnainte de а te іпзига ? 

Si izbueneste in plins amarnic, nervos, de se cutremurá si 
patul supt dinsa. 

Din cale afară nenorocit, se roagă să-l ierte. Sa-i ierte mise- 
rabila nesocotinta... Ispita cistiguluf îndoit l-a imbolmojit. Si, cînd 
8a pomenit fară un pitac în buzunar, ba încă îndatorat cu cis- 
tigul de la moşie pe un an înnainte, de desperare se gindia să 
ве impuste.. D nu se îndura de dinsa, de Ionel... Si lupta ceia 
láuntricá il adusese de-o vreme in stare mai cumplita ca o 
boalá chinuitoare. 

Pe Vochita o loveste mila: 

— Si ce е de facut ?... Cu ce sa ducem gospodaria ? 

Se simte mai săracă decit cel de ре urmă sarac. Roteste oclii! 
prin casă, stringe pleoapele, să nu maï vada luxul ce pare ca 
rinjeste crud, sarcastic. 

— Oare сопи’ Matei ?... — se 'ncumetă Conrad. 

— Să ne 'mprumute moşu' ?... Mi-ar zice cá nu poate lipsi pe 
nedrept nevoiasul. 

ŞI, după un răstimp: 

— Să mergem la tátuta! 

Pe urmă, pe tăcute, îşi şterge lacrămile ce nu maï contenesc. 

Tace şi Conrad. Simte el bine că vorbele lu! nu ma! au pu- 
terea de convingere din trecut. | 


Împinsă ca de o boare se deschide ușa. Ionel vine ca "n toată 
dimineaţa să-şi sárute părinţii. Rámine la picioarele patului, în- 
curcat, cu ochii în ochii mamei, cu degetelul la gură: 

— Plinge тата? Are buba ?... 

Vochita-1 întinde braţele. Şi pleoapele infierbintate se mal ră- 
coresc, aplecate asupra cápusorulut bálan. 


864 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


XXI. 


La toată minuta Іопіса-ї în picioare pe parmaclic, cu bra- 
tul in jurul stilpului, cu palma de-asupra ochilor. Stă cit stă, 
socotind îndepărtarea zárii, apoi coboară, intrăn sală oftind : 

— ...Nu-s.... 

De data asta, cucoanele o năcăjesc: 

— Da’ mal văzut ştafeta ? 

— ..Nul... 

— Nu?! Ай aminat plecarea. 

Înlemneşte, Ionica. Se uită de la unul la altul, la duduca 
Agripina, la cucoana Frăsinica, la tátuta, la mosu', la Nicu Pre- 
dea, care zimbeste a ris, din ungherul de lingá fereastrá. 

Parcă nu-i vine a crede: nicio desamágire pe feţele lor. 

Її roagă să spuie drept. 

Din colţul ma! îndosit, unde Nicu sa aşezat, se uită în toată 
voia Ја dinsa. Si, răsucindu-şi mustata mică, neagră, se'ntreabá 
cind a crescut aşa năntuță copila asta drágálasá, cu mlădieri 
gingaşe de trestie atinsă uşor de vint... Cit! ani o fi avind fo- 
nica ?.. Face socoteala, Nicu... Să aibă cinsprezece ani? Atun- 
cea, numai cu septe an! să fie mai mare dinsul ?... 

Ionica s'apropie cu minile împreunate : 

— Mă amágesc, аѕа-ї, Nicule ?' 

El stă la îndoială: să-l spuie, orf ba? Ай minte cucoanele 
so năcăjească ?... 

Stăruitoare, sapleacă : 

— Zi drept-drept... 

De ce l-o fi tulburind astăzi ochii aceştia senin! de copil? 

„„„Şi-l loveşte un gust, s'o nácájeascá si dinsul. S'o tie o vreme 
aicea aproape, aşa înclinată, asa atintindu.l. 

— Zi, Nicule... 

— Nu ştiu... 

Se'ndreaptă roşie de ciudă. Baten duşumea, cu călciiul pan- 
tofilor de brunel : 

— Mam supărat! 

Şi tot atunci e sus pe parmaclic, cu braţul în jurul stilpulut, 
cu palma de-asupra othilor. 

Nicu se ţine de dinsa. 


www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA : FETELE LUI CONU: ARGHIRE 865 


În urma lor cucoanele chicotesc infundat, cu un gind ascuns 
pentru aceşti copii: Nu s'ar zice că un avint deosebit îi împinge 
unul spre altul ?... Nu spune totdeauna Ionica de Nicu: «Se 
vede că-i boier moldovean !»... Таг Nicu, după o visită la Caram- 
Jăni, nu repeta el, ziulica "ntreagá, numai ce-a zis Ionica ? 

Si matugile îşi fac semne, cu licăriri în ochii lor bătrîni. 

De pe cerdac un strigăt de bucurie le chiamă: 

— Buciumu', buciuuu'! 

„Şi lonică si Nicu se prind de mină, coboară scările, ies pe 
poartă, о ieaü la fugă, логій de răsunetul buciumului, a! harap- 
uicelor. 

Pe сша porţile cele mari se deschid scirtiind din titint, dingi 
se'ndepărteuză pe şoseauu bătută ce раге o aleie de grădină, 
între siragul de сорас: stufoşi al parcului — de-o parte — şi ai 
Jivezii de pometurt, de ceialalta parte. 

Ajung caleasca, o opresc, se urcă. Si-s isbucniri de veselie, 
de imbrátisár. Ionica stringe intr'ale ef minile sorá-sa, ale lui 
Conrad. Sárutá gropitele obrajilor mici, ameninţă pe Nicu. din 
deget: uriciosul, ce spaimă i-a dat! 

Se opriră la scară cu alte izbucniri, cu îmbrăţişări, cu vorba 
dintr'odată. Ba rideau îndoit, bătrini, sastundă unii de alţii 
grija ce li da slăbiciunea Vochitef. . 

Pe la colţurile casei, ţigiincile-şi scoteaü capetele oachese, ară- 
tind, de bucurie, dinţi mari albi.- 

Ştiai, că duduia nu le uită cînd vine de la tîrg, şi plănuiau 
d'innainte pe basa celor testemele, pestelci, mărgele, cercei. 

Zăpăcit de- atitea mutre străine, Ionel îşi ascunde fafa la umă- 
rul lui tată-săi 

Ionica-l îndeamnă să vie'n braţele еї. Dar copilul alintat zim- 
beste şiret, răzămindu-se mai bine de Conrad. Si arătind-o cu 
degetelul, glásuieste cu intonarea plină a celor mici: 

— Мопіса... 


Îndată ce şi-a lepădat Vochita straiele de drum, a luat pe so- 
rá-sa la brat, si a inceput sá cutreiere casa. 

O cutreierá, o cerceteazá, oprindu-se cu dor la toatá clipa, 
cind ici, cînd colo — uitindu-se in parte la tot lucrişorul ce-i 
aminteşte trecutul, bucurindu-se de ele, ca de revederea unor 
prieteni scumpi. 


www.dacoromanica.ro 


866 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Se simte nespus de induiosatá intre zidurile astea cu aierul 
lor bátrinesc şi cuminte, ce i-au adăpostit anl de seninătate, cum 
nu va maï avea! 

Amintirea luf Conrad, a purtárif luf, a grijilor ce i-aü adus 
la tará, o năvăliră de-odata. О náváli convingerea vieţii еї 
zdrobite. 

Ionica o simte grea. 

— Eşti ostenită ? — Si o inspáimintá buzele sorá-sa ca obra- 
zul de albe. 

— Încă ce ostenitá !..., zice moale Vochita. 


În vremea asta, duduca Agripina, ascunsă de ceilalți, 151 gä- 
teste nepotelul cu stráite baietestí, aduse de Conu Matei din 
Cernăuţi. 

Ionel nu cricneşte, de fudulia primilor pantaloni —, ci ride cu 
pumnişorul la gură, şoptind dupa mátusá-sa : 

— Ce-o să zică mama ?!... 

Duduca-l suie pe masă, са să-l vadă mat bine, şi, ţinindu-l de 
suptiorf, prinde a-l cinta: 

— ]hà, ibă, și min тегей 
Si-mI conduc cárutul miei. 


Prin oraşe şi prin sate 
Fetele mă cunosc toate, 
Şi-ml дай bete şi inele 
Ca să mă sărut cu ele. 

Conu Arghire, de dincolo, mirat de aşa chef la cumnată-sa, 
deschide uşa. Dă cu ochii de copil — şi întră, punîndu-și oche- 
Jari! ре nas. 

La citiva paşi se opreşte, is! duce minele la spate, mișcă din 
sprincene : 

— Aferim, de-asa Пасай! 

Si nu ti-oiü fi plácind, bunelule ? 

Fudulá îl ridică duduca pe sus, să-l puie mat in vază. 

Cum de nu! — zeflemiseste boierul — ...Numal cá-I cam... 
inchircit.. parcá-t... fulgerat :... 

Alef! — se'ntoarse dintr'o bucata dinsa, pe obraz ca racul 
le roşie. — Aï une orf nişte vorbe... Cuvinte aşa greoaie, de-o 
spuma de copilas ca aista! Alb, trandafiriu, cu ochi! mart al- 
baştri şi cu сига са o fragá — si blind ca un mielusel ! 





e 
LOCOT. N. VULOVICI: CETATEA NEAMTU 867 


Conu Arghire, dacă vede са mers prea departe cu saga; scoate 
de la briü lanţul ceasorniculu!, îl aşează la pieptişorul îngust. 
Soptind а ris ascuns: 

— lac'aga, puiü de Leah! 

Si pe urmă-l iea de mină, aplecindu-se, il duce Ја Vochita, 
potrivindu-s! pasul, după pasul mic, însă mormăind, să nu-i 
piară naravul: 

— Poftim, ce zile-am ajuns! IRINA G. LECCA. 


CETATEA NEAMȚULUI. 


De fulgere cetatea тсититаій 

Ce cuib de vulturi sta pe neagra stincă! 
Spre ceruri stăruie şi astăzi înca 

De vremi bătută şi de no wilata... 


Celatea, templul vitejiei noastre, 

Azi cripta falnicei Moldove pare: 

Azı clopotele pling tot a "ngropare... 

Şi cornul nu ma sună 'n zăr albastre! 


Nică foc pe culmi, nici zangăt de ofele, 
9i nic străjeru "n turn, veghind departe. 
Trec lilieci prin turnurile sparte, 

Și pling pe triste ziduri cucuvele. 


Nebiruită se arată încă 

Cu fruntea ei incremenitd т soare; 
De nepăsarea noastră, ce o doare, 
Spre noi cu milă cată de pe stincă... 


Oftări pe sus plutesc din codru "т freamát : 
In tirg străinii, din strabune pietre, 
Durară, spre ocara noastra, vetre... 

lar piatra scapără blestem în geamăt! 


Nici porți, nici schit,—şi-i năruit castelul: 
Supt el strainii curg pe drumul (erii... 
Suceava zace m fundul mut al zării — 
Supt care Craii, va scăpăra oţelul? 


Locor. N. VuLovici. 


www.dacoromanica.ro 


868 МАМЛ, ROMÁNESC LITERAR 


„PLEVNA INTERNA“ 


(Urmare.) 





Numai două condiţii se cer unui magistrat, însă sînt nespus 
de grei a fi totdeauna unite în aceiaşi persoană, anume 
ştiinţa şi puterea sufletească de-a fi, în orice împrejurări, im- 
parţial. 

Aceasta ni explică şi împrejurarea, pentru ce nici în Statele 
cele mai civilisate nu s'a găsit încă o singură normă de nu- 
mire a magistraţilor, şi pentru ce în toate Statele sînt mat multe 
instanţe judecătoreşti. 

Forma cea mal rațională şi mat naturală ar fi ca societatea 
singură să aleagă pe cei vrednici de o încredere atît de mare, 
după cum se şi face în unele părți. 

Acest fel de numire însă este atît de periculos şi cere un 
nivel atît de innalt în cultura sociefáfif, încît, dacă al încerca 
să-l aplici, de exemplu, la nol, at risca să ai în totdeaupa o 
justiţie liberală ori conservatoare, iar nu o justiţie romănească. 

De aceia, după oarecare lupte, mai mult teoretice, la пої a 
rămas în permanenţă sistemul numirii de cătră puterea exe- 
cutivă, care, deocamdată, — orice s'ar zice — este singura pu- 
tere reală în Stat. | 

Se înţelege cá, întrun astfel de sistem, rolul politicianis- 
mului e foarte mare, oricît. am crede пої că el e temperat întru 
cîtva prin inamovibilitatea parţială a magistraturii. 

Aceasta este o boală organică, şi nu se poate vindeca decît 
prin schimbarea întregului sistem de numire. 

Se poate însă tempera prin întinderea înamovibilităţii, prin 
creşterea conştiinţei de responsabilitate şi demnitate, cu um 
cuvînt prin întărirea caracterelor, în care timpul are rolul cel 
mai mare. 

Pericolul cel mal mare însă este în altă parte. · . 

Prin concursul împrejurărilor enumerate mal sus, pe lîngă- 
puterea judecătorească a crescut şi creşte тегей o altă putere, 
care ameninţă să covírgeascá pe cea d'intái, şi anume puterea 
apărătorilor зай advocaţilor. 

Din causa luptei grozave ce se dă între aceste două puteri, 


STEFAN BODIU! «PLEVNA INTERNĂ» 869 
` 3 
biala dreptate e silită să fugă tot mai departe de cimpul de 
luptă, încît împricinaţiă, pentru a о găsi, sint siliţi să facă dru- 
muri tot mai lungă şi mai întortochiate, ba, de multe ori, cad 
în drum de oboseală, fără a fi putut ajunge la dinsa. 

Iar, contingentul advocatilor márindu-se mereü, ar trebui ca 
Si numărul proceselor să crească în aceiaşi măsură, pentru a 
oferi tuturor un traii demn de posiţia ce ocupă. 

Nefiind atitea pricini reale, cîte ar trebui, ef sînt siliți să le 
creeze în mod artificial, fie prin amînări, fie prin scindări, fie 
prin alte mijloace, mat mult de abilitate decît de dreptate. 

Toate acestea daŭ naştere la multe neajunsuri, la пої vráj- 
másif, care de multe or! ating prestigiul tuturor, în totdeauna 
însă slăbesc încrederea în justiţie. 

Prin crearea cîtorva locuri nouă în justiție şi administraţie 
nu s'a înlăturat pericolul, căci sutele de licenţiaţi în drept ce 
iese în fiecare sesiune, vor umplea cu prises golurile făcute prin 
moile numiri. 

Răul trebuie combătut de la izvor, mat ales că, la ultimele 
examine de admitere, s'a constataf cá mulţi din licentiaft sint 
de o slăbiciune atît de mare, încît a trebuit să se scadă media 
de examin, ceia ce nu s'a mai pomenit. I 

Cine va avea curagiul să o facă? 


V. 


CAUSE LOCALE. 
a) Învoieli agricole. Lipsa de ocupaţie iarna. 


S'aü scris şi s'aă vorbit atît de multe despre tocmelile agri- 
cole, în cît s'ar părea că acest subiect ar trebui scos din dis- 
cutie, mat ales că a intervenit şi о nouă lege în această privinţă. 

Însă, cu toate precaufiunile luate de legiuitor, acest subiect 
va fi încă multă vreme la ordinea zilei, fiindcă în el sînt părți 
ce pot scăpa celei mai savante combinaţii de paragrafe şi cad 
numa! în domeniul bunului simţ şi al bunei credinţe. 

Vei stabili prin lege orice maxim sai minim ve! voi, fie 
pentru muncă, fie pentru valoarea pămîntului ; vei putea inter- 
zice orice plăţi láturalnice, fie supt formă de plocoane, fie supt 
formă de clacă sai altă formă; vei putea prevedea, ca sanc- 


www.dacoromanica.ro 


870 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
i 
fiune pentru aplicarea lor, chiar pedeapsa cu moarte, un lucru 
însă nu vel putea face: să împiedeci pe nevoiaş de a se duce 
la cel puternic ca să-l ofere pe supt mînă ceia ce nu poate 
pe faţă. š 

Şi toate acestea se vor înlîmpla dintr'un motiv foarte simplu, 
pentru că prin toate aceste leg: se caută a se distruge efectele, 
iar nu causele răului. 

De asemenea vei putea să prevezi pedepsele cele mal straş- 
nice pentru măsurătorile nedrepte, fie la producte, fie la pămînt; 
mai mult, veï putea trimete pe cheltuiala Statului măsuri făcute 
din orice metal, nu numai! în fiecare comună, ci chiar în fie- 
care casă, măsurătoarea nedreaptă tot se va face, căci nu 
unealta este de vină, ci cel ce conduce unealta. 

Izvorul relelor, de felul celor spuse maï sus, ni se pare în 
altă parte. 

la să vedem: 

Pămîntul Terit Romăneşti are două feluri de proprietari : pro- 
prietaril propriu-ziși зай băştinaşi şi locţiitorii de proprietari 
зай arendaşii, сеї ma! mulţi din ei ieşiţi din toate birloagele 
de unde i-a scos mirosul de pradă. 

Cei mai mulţi dintre сеї d'intáiü, fiind din neam în neam 
aşezaţi pe acest pămînt, s'aü identificat, зай mal bine s'aü în- 
арі cu tot ce există pe aceste pămînturi: cu pădurile, crîn- 
gurile, cîmpiile, oamenii. Сіпа la toate acestea li merge bine 
şi priesc, sufletul sáü se înnalță, e vesel; cînd însă vre unul 
din aceste lucruri sînt atinse de vre-un гай, şi inima sa sîn- 
gerează de durere. 

Şi trebuie să fie un înstrăinat saă un bătut de Dumnezeü 
acel dintre băștinași, care părăseşte aceste lucruri sfinte şi le 
încredințează celui d'intáiü venit. 

Cei mai mulţi din cei de a doua categorie, arendaşii, sînt 
atrași acolo numai de mirosul prăzii şi sînt în cea mat mare 
parte ori semiţi, ori levantini. 

Aceştia, fiind cu totul străini de orice tradiţie şi obiceiă 
pămiîntean, ай ca ţintă principală prada, şi anume prada cît se 
poate de grasă si răpede. Pentru aceştia nu există învoieli, 
pentru eï legile nu se aplică, căci aü сопгирі şi vor conrupe 
şi ce brumă de autorităţi avem pe la sate. Conrupţia este arma 


www.dacoromanica.ro 


STEFAN BODIU: (PLEVNA INTERNÁ» 871 


lor, şi în contra acestei arme îngrozitoare no trimelem masu, 
şi greutăţi frumos lustruite. Ciomagul contra lu Mannlicher! 

Aceasta este buba cea maï periculoasă, fiindcă îşi are rădă- 
cinile adînc înfipte in organism. Aici se cere operaţia cea mai 
grea şi în aceasta se va vedea destoinicia unui regim sănătos. 

* 
. Strîns legat de acest гай, ca dol frați gemeni, este un alt 
тай, care sprijine şi este sprijinit de cel d'intáiü. 

Cea ma! mare parte din teránimea noastră, aproape o jumá- 
tate de an, n'are nicio ocupaţie, intelectuală sau fisică. 

Si, de oare ce un organism viii trebuie să facă ceva, din 
simpla causă cá e viü, se înţelege cá şi {егапії noştri fac ceva. 

Lăsaţi la voia întîmplării, se duc unde-i duce întîmplarea, 
la cîrciumă, fiindcă acolo este ce este. Iar intimplarea repetitá 
se face obicei. Acolo se pun la cale maï mult rele decît bune, 
şi mai ales acolo se scurge pe nesimţite şi bruma de producţie 
cîştigată în cele cîteva luni de muncă. 

lar, cînd casa a rămas toacă, cind vintul ţiuie prin geamu- 
vile cirpite şi cind stomahul vine cu imperativul sáü categoric, 
atunci incep adevăratele afaceri. 

În aceste momente, toate legile omeneşti, oricît de savant 
ar fi tesute în cabinetele bine mobilate şi bine încălzite, dispar 
şi rămîne o singură lege, simplă, dintr'un singur paragraf, dar 
neinduplecatá ca şi natura, legea lut: «dă-mi, să-i dau». 

Nevoiaşul cere, arendaşul îi dá; cit a cerut unul şi cit a dat 
altul, se va şti poate la judecata cea de apoi. Pănă atunci, ne- 
voiaşul rămîne tot vinturat de toate belelele, căci mare parte 
din munca lui e consumată înnainte, iar arendagul creşte тегей 
în burtă sin pungă, devine stilp de partid şi gázduitor de oa- 
meni al zilei, şi să pofteşti să-l izgonesti cu ceva saü să mai 
asculte cineva pe nevoiaşi cînd vor reclamă că în învoieli li 
se pune «sorecáritul» şi cá nu li se primeşte ca plocon muşchiul 
stîng, ci cel drept al porcului, «că-i mai mare». 

lată legea «ofertei şi a cereri», cum se aplică în toată gro- 
zăvenia eI şi pe care d-ta, domnule legiuitor, nu o vei putea 
desfiinţa cu toate paragrafele din lumea aceasta şi cea viitoare. 

Nu o vei putea desființa, chiar dacă al închide toate cîrciu- 
mele, chiar dacă ai înființa în fiecare comună cîte un admi- 
nistrator şi cîte un judecător. 


872 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Numai desfüntínd causa, va înceta răul. 

Causa principală este inferioritatea feranulut nostru față de 
elementele hrăpăreţe ce-l încunjoară. 

Această inferioritate provine din mar multe împrejurări, care 
aü făcut să i se desvolte mar mult calităţile negative, în detri- 
mentul celor active. 

În prima linie sînt toate administraţiile publice, care în tote 
deauna l-ai tratat cu un despref suveran, sápind astfel între el 
şi ele o prăpastie de netrecut. 

În a doua linie sînt intelectualii ieşiţi chiar din sînul 5ай. 

Aceştia — începînd de la micii capitalişti intelectuali pănă 
la savanții trecuţi prin Universităţi —, îndată ce ай plecat de 
la sate, nu s'aii mai întors acolo, preferind, сеї mar mulți din 
еї, o viață cît de ticăloasă la oraş, numai să scape de sate. 
Dintre aceştia se şi recrutează ceata elementelor volatile, anar- 
hice, gata a se alia cu oricine şi contra oricui. 

În a treia linie sînt şi marif proprietari, dintre cari o mare 
parte îşi daü proprietățile pe mîna străinilor, iar el îşi petrec 
viața în străinătate; iar o altă parte, de şi nu-şi lasă proprie- 
е pe mina altora, însă îşi petrec viaţa mar mult la oraşe. 

Astfel feranul, răminind singur şi desarmat $m mijlocul unei 
lumi vrăjmaşe, a început să piarză încetul cu încetul, prin neexer- 
cifiu,, excelentele calităţi ale rasei, ca vigoarea şi vioiciunea tru- 
pească si sufletească, şi în locul lor #ай desvoltat cele negative, 
ca indelunga răbdare, lipsa de inițiativă, din сате s'a născut 
trindávia, apoi sila de muncă şi în cele din urmă viţiul, care 
fisiologiceşte se traduce prin degenerarea rasă. 

Acum, cînd înțelepţii neamului cunosc marea şi complicata 
causă a răului, lua-vor adevăratele măsuri de îndreptare, orf 
vor întrebuința tot paliative ? 

Recunoaşte-vor că teranul nostru este minor şi că, în loc 
să-i dai cluburi prin сате să-i otrăveşti ultima energie, ar fi 
mai bine să-i organisezi o muncă coordonată şi constantă, dacă 
ar fi nevoie chiar pe cale administrativă ? 

Să se maï lase frasele şi teoriile — bune în alte părți —, şi 
сеї ce conduc destinele acestei ţeri să se întoarcă cu gînd curat 
romănesc spre poporul romănesc, pănă mat aü spre cine. 


STEFAN BODIU: «PLEVNA INTERNĂ» 873 


b) Hienele satelor. 


Hiena este un animal desgustător de sălbatee. Toate fiarele 
parcă mai aü o limită în sălbătăcia lor, hiena însă desgroapă 
81 morţii. 

Din nenorocire, sînt şi hiene întrupate în figură omenească. 

Dintre aceste bestif umane se recrutează cetele de tilharí ce 
cutreieră cîmpul de rázboiü şi, după un atac mai sîngeros, já- 
fuiesc pe răniţi, schingiuindu-i, ca să li poată lua mai rápede' 
inele, ceasornice, ban] şi tot ce se poate transporta. 

Dintre еї se recrutează toți spionii, cari, pentru bani, îşi 
expun şi viaţa proprie, şi ar fi în stare să-şi yinzá şi ţară gi 
părinţi şi fraţi. 

e Acestea sînt fiinţele cele mai detestate şi, de aceia, cînd sînt 
prinşi, li se дай pedepsele cele mai înjositoare. 

Dintr'un astfel de material ig! trag originea şi hienele satelor 
noastre. 

EI aŭ figură de om, ba se arată şi foarte blajini şi chiar 
curtenitori. Ei nu lipsesc niciodată de la biserică, unde sînt 
сеї mai evlavioşi şi fac crucile cele mai mari. La morţi sînt 
сеї d'intăiă pentru a-şi arăta părerea de гай prin şiroaie de 
lacrămi. Se împrietenesc rápede cu toți deţinătorii vre unei 
'. autorităţi publice oarecare şi-şi spun totdeauna cu sfială pă- 
rerile lor. 

Vai, însă, de nenorocitul acela ce i-a căzut în ghiare, fiind 
silit să li ceară vre-un-ajutor, vre-un sprijin! Nimeni şi nimic 
nu-l mai scapă. Mrejele lor şi le întind mai ales în drumul 
minorilor, orfanilor, în drumul celor izbiţi de vre-un cas de 
boală gravă, de vre-un cas de moarte, зай de vre-o nenorocire 
publică. š 

În timpul potolirit răscoalelor s'aü găsit şi de aceia 'cari ай 
speculat şi renumitele liste de proscripţie, făcînd, prin trecerea 
ce o aveau, să se treacă în listele celor ce aveai să fie împuş- 
cati ca rebeli oameni nevinovaţi, însă cu dare de mînă şi, după 
ce li storcea sume însemnate de bani, interveniaü tot dingil 
ca 'să fie şterşi din liste. Pe alții numa! îi ameninţat cu tre- 
cerea ре listă, şi banii curgeau. Саѕшї de acestea ай ajuns şi 
înnaintea Tribunalelor. 

Aceste hiene, îmbrăcate omeneşte, sînt în totdeauna la pîndă 


www.dacoromanica.ro 


874 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


şi luptă din toate puterile pentru a compromite orice” iniţiativă 
s'ar lua pentru desrobirea nevoiaşilor. 

Din nenorocire şi spre ruşinea noastră, în ceata acestor ne- 
legiuitf se găsesc şi mulți dintre aceia al căror loc ar fi tre- 
buit şi trebuie să fie tocmai în fruntea luptei pentru regene- 
rarea satelor. 

Dacă autoritățile noastre şcolare, bisericeşti, etc., ar avea 
curiositatea să cerceteze pe la o samă de bănci, ar da de ur- 
mele unul întreg sistem de cămătărie de cea maï urîtă speţă. 

În toate terile din Europa se întreprind, în anumite epoce, 
vînători sistematice pentru stîrpirea animalelor stricăcioase ; 
oare societatea, Statul nostru chiar, war putea organisa, prin 
mijloacele de care dispune, şi o goană în conira hienelor? 


(Va urmă.) STEFAN Ворт. 


AUZI TU, DRAGĂ MAMĂ... 


Auzi tu, dragă mamă, 
Duioasa tinguire 

A clopolului jalnic 

Din vechea mănăstire ? 
Au ce "n[eles să aibă 

Şi ce-o fi vrind a spune ? 
— El ni-aminteşte, dragă, 
De сеї ce-s duşi din lume.. 
Gindirea el ni-o poartă 
т urmă, ani o mie, 
L'atitea vieţi jertfite 

Ce odihnesc supt glie... 


Auzi tu, dragă mamă, 
Cum vine de departe, 
Imnăbuşit, un gemăt 

Ca un suspin de moarte? 
Aü ce cuvinte 'nginá 


G. SÁPUNARU: AUZI TU, DRAGĂ МАМА .. 


Acest vint cald de vară, 
Ce tremură frunzişul 

In faptul blind de seară? 
— Cutreierînăd, cimpia 

$i munţi. depărlaţi, 
Copile, vintul spune 

De fraţi "nstrăinaţ. 


Şi-această tristă doină, 
Ce inima mi-o fringe — 
Făptură plămădită 

Din lacrimi şi din sînge, — 
Cind o ascult, o mamă, 
De ce pornesc a plinge?... 
— Copile-ascultă doina 

$i "n inimă fă-i loc, 

$i inima-(i topeste-o 

In viersu-i plin de foc — 
Ea spune doru-acestui 
Popor făr' de noroc... 


...Cum freamătă pădurea 
$i geme a furtună! 

Şi se izbese copacii 

De staü să se răpună... 
Auzi tu, dragă mamă, 
Grozava vijelie? 

Aš ce mteles să aibă 

. A сойтиіиї mînie ? 

— Copile, codrul geme... 
El simte apropiala- 
Răzbunăloare vreme 

A veacuri de robie; 
„Тат ceasul va să vie — 
Copilul miei, fii gata! 


Ct 


G. SĂPUNARU. 


876 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


MIHAIL GASPAR 


DIN VREMURI DE MĂRIRE 


— ROMAN ISTORIC — 


(Urmare.) 





Bourean mulfámi şi prinse vorba cu voinicul. 

— De unde şi pănă unde, măi frate? 

— De la Curtea boierului Nicolae Goian de lingă Hotin, 
spre Suceava, la Măria Sa Vodă Ştefan, —Dumnezei să-l ţină ! 

— Amin, grăiră ceilalți patru in cor. 

Boierul zîmbi uşor. 

— La Măria Sa? în solie? întrebă el din noü. 

— Aşa ceva trebuie să fie, căci avem un răvaş de la boierul, ` 
să-l dám, prin boierul Tăutul, Máriei-Sale. 

— Dar ce se mai aude pe la nol? 

Ostaşul ridicá uşor din umeri. 

— Іа ce să fie, Leşii, uitaţi în cetatea Hotinului, ne mai nă- 
căjesc o leacă, pán' o să-i facem să sară din piele şi pe dum- 
nealor... Аїйа гай, încolo — bine.., 

— Dar ţara, ce zice tara ? 

Voinicul se uitâ cam pieziş la boier, mirat bagseama de în- 
trebarea aceasta, care nu stiü cum să o ieie. După un răstimp 
de gîndire, însă răspunse totuşi : 

— Тага e îndestulată, şi slăveşte pe Vodă! Vede mina lul 
Dumnezeü în Domnia Mărie! Sale! 

— Bine, bine! dragul mieü; mergeţi cu bine! 

Zicind acestea, Bourean apucâ 'nnainte, iar ostaşii spre Su- 
ceava. 

Cînd depărtarea fu atît de mare, încît nu se mai putea auzi 
vorba, unul din oşteni întrebă pe cel ce călătoriă în frunte: 

— Mă Firule, da! aista ce-o mai fi vrind? 

— Trebuie să fie vre-un pestriţ, hai, hai... mulţi şerpi ma! 
încălzeşte şi Vodă la sînul вай... 

Al treilea se amestecâ în vorbă: 

— De bună seamă, căci ce-şi sparge capul cu ţara, că ce 
zice tara ? Ce-i pasă lui de ţară ? 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN “VREMURI DE MĂRIRE 87 _ 


Pe cînd ceata se cufundase în desbatere asupra boierului, 
acesta-şi urmă gînditor calea. La un mesteacăn, căruia îi lucia 
trunchiul alb, dinsul se opri. Aruncâ ochii în urma cáláretilor, 
stînd pe gînduri, să mai meargă înnainte, ori să se întoarcă 
innapol Se ede că alese calea din urmă, căci se întoarse 
spre cetate. Cu capul plecat pe piept lăsă să se creadă că iar 
s'a cufundat în gîndurile lui. Nu-i vorbă, avea la ce să se gin- 
dească. Întîmplările minunate din noaptea trecută, pe care în 
zădar cerca să şi le tălmăcească, îi pogorise pe suflet presim- 
firea unui viitor plin de furtuni. 

Un cuţit îi fulgerâ prin inimă atunci cînd luase ştirea că 
Ştefan își alesese de viitoare soție pe Eudochia, drágostea lui, 
din palatul Tarilor din Chiev. Ce viitor mai avea gt dinsul 
înnaintea sa? 

Aceia pe care o iubia din adîncul sufletului síü, fiinţa de 
care-l legaü atîtea amintiri duioase, din atitea ceasuri de fe- 
ricire, de pe timpul tristei pribegil, aceia avea să vină acum; 
ca Doamnă în ţară, ca soţia Vulturului, a cărui viaţă a mîn- 
tuit-o el, pentru care a trăit ani de-a rîndul pe pămînt străin 
şi care ieri seară, prin sărutul luf domnesc, a şters ruşinea de 
pe capul lui ocárit, deschizîndu-i porţile pentru începerea unei 
nouă vieţi. Citá bucurie a avut cînd l-aü răpit din mănăstire, 
şi acum ? Alte dureri! Noi nevoi! 

Şi toate ar mal fi fost cumva, de nu veniaü întîmplările de 
aseară. Este dar cineva care cunoaşte trecutul lui, care ştie 
de legăturile cu fata Voevodului rutean, unul care trăieşte în 
apropierea lui Ştefan, şi în mîna căruia îl zăcea acum capul.... 

Căci atita ştia şi dinsul, că cuvîntul lui Vodă, desi sfînt, 
în orice împrejurări va înceta de a-l mai apăra, din clipa în 
care dinsul va ajunge să cunoască taina lui şi a viitoarei 
Doamne. În privinţa aceasta cunoştea el prea bine Casa lui 
Alexandru-cel-Bun. Cînd era vorba de femei, nu mai era 
nici cuvînt dat, nici sfinfenia prieteniei. Știind aceasta, záü, 
if veni să crează că şi capul lui parcă de acum a început a se 
clătina. 

Zbuciumat de aceste gînduri, boierul trecu tîrgul cam neli- 
niştit, intrind supt bolta bătrînă a cetăţii. 

Fără a mai privi în lături, prin curtea unde se invirtiaü, in 
amestec pitoresc, călăreţii luy Brateş cu arcaşi şi slugi boie- 


www.dacoromanica.ro 


878 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


reşti, dînsul trecu ţintă spre locuinţa lui, aşezată în fundul ari- 
pei din stînga. 

Сіпа voi să urce treptele, parcă-şi aduse aminte de ceva.. 
Roti privirea prin curte şi chemă la sine un oştean din al lut 
Brateş. Ostaşul sosi, şi aşteptă întrebător, 

— Măi, ştii unde-i cáprarul Tudor ? 

— E sus, în chilia domnului hotnog Tăutu, răspunse ostaşul, 


adăugind : 
— E гай cu bătrînul, boierule! 
— Cum aga? 


— Кай, asa am auzit, cá junghiul să fi pătruns in jigoriţe, 
şi, dacă-i aga, арої nu mai prea este scăpare. 

— Bine, zise Bourean, şi urcâ treptele. 

Ajuns sus, întrebâ pe un arcaş de locuinţa hotnogului. Асеѕіа-ї 
arătâ. o uşă, şi Bourean, fără a mal bate, întrâ încetişor în- 
năuntru. 

La o masă de brad şedea, răzimat în coate, hotnogul. 

Cum văzu pe boier, el se ridicâ încet. Acesta-I întinse mîna, 
întrebînd : 

— Cum e cu bătrînul ? 

— Кай, răspunse hotnogul trist, răă de tot, tocmaf acum 
ieşi doftorul Mărie! Sale, şi a cam clătinat din cap cînd a ieşit, 

— Bine, dar cum s'a întîmplat ? 

Hotnogul istorisi, sincer şi pe larg, istoria de aseară. Faţa lut 
tînără părea scăldată în foc, cînd aminti de Rada lui. Boierul 
îl ascultă tăcut, şi întrebă: 

— Cine l-a lovit р Care dintre er? 

— Tocmai aceasta nu mi-o pot tălmăci nici ей, măcar cá 
de aseară îmi tot frămînt capul, răspunse Tăutu. Căci oricum 
o ieaü, iese la iveală că din luptători niciunul nu l-a putut 
189,2 nu puteaü doar să se apropie atît de mult, încît să se 
fi putut tolosi de pumnal. Ей tot cred cá de sus de pe zid а 
lovit cineva, deci rămîne întrebarea : cine ? 

Bourean se gîndi. Ochii lui zburaü prin fereastră afară, 
spre dealurile despoiate de podoabă, care imprejmuiaü Suceava. 
Prin minte-Y ігесеай din noŭ întîmplările de aseară. De la o 
vreme întrebă pe hotnog : 

— Cum merge lovitura ? — Căci azi noapte n'am putut-o 
deosebi bine; atita am spus, la întăia vedere, cá junghiul nu-i 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 879 - 


moldovenesc ! Numai Tatarii ай aga arme! Junghiurile noastre . 
sînt late, lasă urmă largă pe urma loviturii, pe cînd rana lui 
— şi dinsul arătă pe cáprar — e îngustă, abia de un deget. 
Boierul tăcu. 

Din pieptul lui Tudor pătrunse un geamăt surd. Dintre bu- 
zele înviorate ieşi puţină spumă de sînge. Hotnogul luă o făşie 
de pînză şi şterse sîngele, la vederea căruia Bourean dete trist 
din cap. 

— Кай — grăi el intr'un tirziü. Grijt de dinsul să nu se prea 
mişte mult şi să nu vorbească nimic !! De-o fi să se pornească 
cumva, să trimetf după mine: aş vrea să maï văd odată rana! 
Mă roade ceva la inimá! 

Întinse mina lut Tăutu, şi ieşi din chilie. 

Supt pasul lui greoiü, gangul tăcut răsuna surd, a pustiü. 
Nu peste mult, dinsul ajunse la locuinţa lut şi întră innáuntru. 

Voiă tocmai să-şi descingă sabia de la cingătoare, cînd ochii 
îi căzură pe masa de lîngă părete, dînd de o tăbliță mică de 
brad. Cînd se apropie de Яїпѕа, văzu mirat că e acoperită cu 
slove mari, scrise cu plumbul. 

Curios, dînsul începu să descifreze conţinutul. De-odatá în- 
gălbeni la faţă, şi tăbliţa de lemn if căzu din mini Pentru o 
clipă părea că moartea îl împresoară. 

Venindu-şi în fire, duse mîna la frunte, pe care se adunase 
în stropi mari sudoarea rece. Rupt de ceia ce cetise pe placa 
de lemn, el se agezá pe scaun şi-şi împlîntâ degetele in rotocoa- 
lele părului săii castaniü. Арої ridicâ încet capul, luînd din noü 
în mînă lemnul urgisit. Faţa i se maï linişti; el aruncâ ochii 
roată prin chilie şi începu din noii a sloveni încet scrisul. 

lată ce cetise: 

« Călin Bourene, învie morţi. Griji şi te pregăteşte, căci pa- 
logul e gata! El aşteaptă după capul tău 1» 

Nictun nume, niciun semn mal mult. 

Boierul se cutremurâ ca zbuciumat de friguri. 

Cum a ajuns răvașul aci în chilia lut ?... În Curtea domnească ? 
Minios, dinsul începu să se preumble prin chilie, măsurînd-o cu 
pași lungi. În uşă bătu cineva. 

— Întră — strigă boierul. 

Un arcas bátrin se opri în .prag. Scoase căciula din cap, 
zicînd : 


www.dacoromanica.ro 


880 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
= E a i — , =—Ñs.O 

— Boierule, Măria Sa Vodă te pofteşte la dinsul. 

— Acum? întrebă mirat Bourean. I se păru prea de tim- 
puriă. Dar Vodă îl chema, nu era timp de gîndit. 

— Spune Măriei-Sale cá viü îndată. 

Arcaşul se retrase, iar boierul îşi puse cuşma de vidră în 
cap, apucâ sabia şi ieși în' gangul tăcut. 

Cuprins însă de un gînd tainic,se opri la cîțiva paşi de uşă. 
Se întoarse îndărăt în chilie, luă táblita. de lemn şi o viri în 
buzunarul dulamei de abà. 

legi apoi din пой, plecind spre chiliile Măriei-Sale, din catul 
întăiti. Cind ajunse jos, tocmai cînd ега să coteascá "n stînga; 
de-asupra lui, auzi cum îl striga cineva, lin, numele: 

— Bou-rean ! 

Boierul se opri, Roti ochii prin prejur, aşteptă cîtva timp, 
doar so arăta acela care-l chema. Nu voiă să se arăte însă 
nimeni. Înfiorat, dinsul întrebă odată tare: 

— Cine-i ? 

Răspunsul fu un rîs ascuţit, sarcastic, plin de ură şi venin, 
care răsunâ sinistru prin gangul tăcut. 

Boierul păli, şi, cît aY bate în palme, fu sus, în locul de unde 
i se păru că vine glasul. 

Nu văzu pe nimeni. Se uitâ amănunţit în toate părțile în: 
zădar, Nu era un suflet de om prin vecinătate. 

Boierului i se făcuse părul măciucă. Nu ştia el de frică, dar 
de ieri seara sufletul lui trecuse prin atîtea încercări, încît 
nu-și mai putea da seama de sine. 

Înşelat, începu a se cobori, din пой, pe trepte, la vale. Ë 
venia să creadă că numai simţurile lui agitate îl poartă pe 
cîmpil icoanelor înşelătoare. Dar nu! Auzise doar desluşit cum 
її strigâ numele. Numele lui era doar! 

Ajunse turburat înnaintea uşii luf Vodă. Dragomir, arcaşul 
cel tînăr, îi făcu loc, şi Bourean întrâ în chilia Măriei Sale. 

Vodă-l aştepta încă. Merse "nnaintea lui. 

— Cum al dormit, Bourene? — întrebă el, întinzîndu-i 
mina. 

— Mulţămesc Măriei Tale de întrebare, — bine. 

Vodă se uitâ lung la dinsul şi pe truntea lui se pogori un 
nor. Nu putea să nu-l întrebe: 

— Eşti bolnav, Căline? Eşti atît de galben! Poate drumul 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPARI DIN VREMURI DE MĂRIRE 881 


zilelor trecute te-a obosit mult? Dar ce staă să vorbesc: tu aï 
fost doar la oaste, eşti învăţat cu greutăţile! Tu trebuie să ai 
ceva! Ori, eşti bolnav? Una din două! Еї, am рїсїї? 

Bourean oftă din adînc. 

— Măria Ta! — grăi el, ей nu ştiă, maŭ părăsit minţile, ori 
nu stiü ce-i cu mine... 

— Cum aşa? întrebă Vodă îngrijat. 

Boierul istorisi toate de-a fir a părul, — numai numele Evdo- 
chiei îl lăsă afară, — toate ce se intimplase cu dînsul de cînd 
şi-a pus piciorul în cetatea Sucevei. 

Vodă ascultâ cu sprincenele increfite. Pe urmă boierul scoase 
táblita de lemn din buzunar şi o puse înnaintea luf Stefan. 
Voevodul aruncâ ochii peste şirul slovelor strimbe... acum cetia 
încet... ochii lui fulgerară givoiü de scîntel... 

— Să-mi laşi mie tăbliţa! grăi dînsul, şi glasu-i moale de 
mai nainte: primi un sunet aspru ca de oţel... Trebuie să daŭ 
de urma glumei! Ї mulfámesc că mi-ai destăinuit toate; cine 
ştie? e bine să curmăm lucrul acum la început!... Apol suci 
vorba: Eŭ te-am chemat Căline, să fii pe la zece ceasuri pe- 
acasă, căci azi am de gînd să te infáfigez boierilor pe сагі-ї 
am pe lîngă mine, şi af să fii şi martor pentru bătaia de azi- 
noapte. Am să fac dreptate! Să ieaü eü pofta boierilor de a 
zburda prea mult! Ci pănă atunci poţi să-ţi cauţi de lucru! 

Voevodul întinse mîna boierului şi acesta părăsi odaia Dom- 
nului. 

Rămas singur, Ştefan luă in mint tăbliţa luf Călin şi o receti... 
«Invie morţii totuşi»... Aha! de aici sufle vîntul ?... Bătu în palme. 

În uşă apăru Dragomir. 

— Dragomire, să vie Luca... din pămînt să mi-l aduci! 

Arcaşul ieşi ca fulgerul. 

— Cum se închiagă lucrurile ? leri seară nu ştiam ce vrea 
Luca cu învierea morţilor. Hm! Bourean e mortul!.. Mai ştii 
ce taină o fi ascunsă şi aici? Să aşteptăm! 

Giînditor, își propti dinsul capu ’n coate. După сйуа timp se 
auziră сІороѓеії mici de la cugma lui Luca. Şi puţin după aceia 
apăru şi dinsul în deschizătura perdelelor, cu mutra lui Мда, 
rînjind. Ochii luf mici şi vicleni ardea într'o mare de scîntei. 

— Vină mai aproape! grăi Ştefan. 

Piticul se apropie. Vodă îi arătă táblita, şi întrebă: 


www.dacoromanica.ro 


882 NEAMUL ROMÁNESG LITERAR 








— Luco! cine a scris acestea ? 

Pocitura îşi strînse fata 'ntr'o strimbáturá grozavă, ochit scá- 
páraü scîntei, dar nu răspunse nimic. 

Ştefan îl întrebă iarăşi: 

— Nu răspunzi? 

Luca tăcea, numa! ochii alergaü nebuni de la tablă la Voe- 
vod si' indárát. 

— Te maï întreb odată! 

— Măria Ta! de ce mă întrebi? gemu Luca, şi capul lui 
cel urít se trînti indárát. 

Împotrivirea aceasta la o pociturá de om lipsit de putere 
potoli mínia lui Ştefan, care-i zise blind: 

— Bine mă! dacă te întreb, de ce nu răspunzi? 

— Sînt lucruri Măria Ta, care nu se pot spune şi care pot 
strica mult aceluia care vrea să le ştie! E lucrul miei, ей am 
scris, Măria Ta ştii cut. Dar pentru ce, este taina mea. Cînd 
vei şti-o Măria Ta, atunci capul lui va zbura de pe umeri, 
Ей doresc să văd împlinit lucrul acesta, dar acum n'a sosit 
încă timpul! Vezi, Măria Ta, semnul acesta? şi piticul arătă 
urma de rană care-i brăzda fața... biciul luf mi-a făcut-o 
pentru... ceva! Pentru acel «ceva» va cădea capul lut! Ат 
crezut că n'am să-l mai văd. Dar am dat de el și acum îm! 
rázbun.. crud... crud o să-mi rázbun! 

Stefan ascultă mirat. х 

Faţa lui Luca se înroşise de bucuria dorului de răzbunare, 
şi, în aceste clipe nu se putea cunoaşte intr'insul nebunul 
care era de batjocură ostaşilor din curte; era sufletul de 
om care se ridica din trupul pocit, cerind răsplată. 

— Bine, bine, Luco! Dar unde te-ai întîlnit cu dinsul? là 
Curtea lui Sanislav ? : 

— Nu! La Chiev, in curtea lui Olelcu, viitorul cumnat al 
Máriei Tale. De acolo am ajuns eü la Vargovia. — Cine sint 
eü? o jucărie vie, pe care o dăruiesc Craii unul altuia... bate 
jocura Curtilor domneşti ! 

— Га СМеу? Voi?! Ей n'am ştiut nimica! Brateş n'a avut. 
timp să-mi spuie ieri nimic, şi nică ей n'am mai întrebat... M'am 
bucurat prea mult de venirea lui!... 

— Va fi un timp cînd o să-ţi pară гай, Măria Ta, de re» 
vederea aceasta! ! 


MIHAIL GAŞPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 883 


— Luco mie să nu-mi spul niciun cuvînt mal mult: ieşi 
afară ! strigă Stefan furios. ЇЇ scosese din sărite Luca, prin vor- 
bele-i din urmă. Sufletul lui drept se revoltă, de cîte ori íi 
venia cineva cu piri. |Cunoştea însă pe Luca, cunoştea însă 
geniul minţii lui adăpostit în trupul pocit, şi tocmai de асеіа-ї 
curmâ vorba. 

Dar cînd acesta ieşi din chilie, Vodă se propti de fereastră, din 
care putea vedea peste Suceava, plecîndu-şi capul cel îngîndurat. 

În sufletul lui se făcuse lumină. 

Luca a fost în Chiev, şi pănă azi dinsul n'a ştiut nimic. Bou- 
rean a mîncat şi dânsul, la aceiaşi Curte, amara pîne a pribe- 
giei un şir lung de ani! De la aceiaşi Curte îi va veni în pri- 
măvară mireasa logodită înnainte cu doï ani de boierul Cîndea ! 
Evdochia deci nu se va simți străină în Suceava, căci are аісї 
doi vechi cunoscuţi, deşi duşmăniţi între olaltă pănă la moarte... 

Giîndul lui Stefan zburá peste Suceava, departe spre Răsărit, 
în partea unde trebuia să zacă Chievul, cu palatul Tarilor bo- 
gati, cu bisericile sale bogate în turlele aurite, cu icoana fru- 
moasă a fetei de Voevod, care avea să fie cea mal prețioasă 
nestimată între pietrele scumpe din Cununa Moldovei. 


XIII. 


Să lăsăm pe Măria Sa Stefan să-şi viseze visările de mire 
domnesc şi să ne întoarcem la patul bătrînului Tudor. 

În chilia mică, afară de bolnav mat erai încă hotnogul, care 
nu-şi părăsia bátrinul prieten, Bourean şi Nicolae Brates. 

Bourean tocmai cerceta rana, de pe care hotnogul desfăcuse 
cu îngrijire legăturile de pinză de in се i le pusese doftorul lut 
Vodă. Cum sta aplecat asupra bătrînului care rásufla din 
greu, Bourean părea că nu-şi mai putea lua ochii de ре rană. 
Ridicîndu-se zise lui Brateş: 

— E grea rana, dar totuşi cred că o să scape: nu cred să 
fi pătruns mai adînc! 

— Deie Dumnezeü Sfîntul — răspunse acesta, mi-ar părea гай 
după dinsul; e viteaz şi credincios! Dar ce crezi, Bourene, cine 
să-l fi lovit ? 

— Tocmai asta-i asta |... de aş şti eŭ cine а dat lovitura, 
multe aş şti! Asa, pot să spun numai се am mal spus, că 


www.dacoromanica.ro 


884 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


acel ce а dat'lovitura, nu-i Romin ; mai bine zis, junghiul пи-ї 
de-al nostru... Aşa junghiuri ай numai Tataril... 

— 'Jatarí nu avem ре la Curte... dar, de dat, totuşi a dat 
cineva, aceasta-i sfînt !... zise iar Brateș. De altfel Buftea o să 
poarte din стей urmările bătăii de іегї..., după cit am văzut ей 
pe fata Măriei Sale! 

— Foarte puţin pentru noi! răspunse Bourean. Lucrul de că- 
petenie ar fi să ştim cine a dat? Căci patru inşi ай fost: Pä- 
harnicul, Buftea şi cei doi Săcui, dintre cari unul a căzut. Ră- 
mine intrebarea cum s'a putut viri cineva lingă cáprar ca să-l 
poată lovi din aşa apropiere mare? Н 

Dinsul privi întrebător la Táutu. 

Hotnogul răspunse cá "n învălmăşala mare el n'a putut vedea 
nimic, dar atita ştie că nimeni n'a venit prea aproape. Îşi aduce, 
aşa ca prin vis, aminte, că parcă de sus, din lemnul cei-a umbrit, 
ar fi căzut ceva pe umerii căprarului, si scurt după aceia dinsul 
se şi rostogoli la pămînt. 

Boierii ascultaii cu luare aminte spovedania hotnogului. 
Numai sprincenele lui Bourean se increfiaü din cînd în cînd. 

După ce tăcu hotnogul, Bourean zise: 

— Ori cum sucim lucrul, tot mai mult se încurcă! Cine a 
dat, nu ştim ; cine ştie, nu va ieşi cîndva la iveală? Sint multe 
lucruri pe care omul nu e în stare să le descurce, dar vine 
timpul cînd se descurcă ele de la sine. Să așteptăm numa! 
cu răbdare! 

— Alt lucru mai cuminte şi aşa tot nu putem face!— grăi 
Brateş, privind pe fereastră. 

După o pausă mai lungă, în decursul căreia se auzia питаї 
răsuflarea grea a căprarului, boierul игта: 

— Vine iarna mereü!.. E mohorit cerul: de vre-o două 
zile tot croncánesc corbii în jurul cetății... se trag şi еї între 
oameni |... 

— Azi am întîlnit nişte călăreţi venind spre Suceava: mi-aü 
spus cá vin din curtea lui Goian, de lingă Hotin,— tăi& vorba 
Bourean. Se plingeaü de răul Polonilor, cá nu li-ar da pace! 

— Cînd i-ai întîlnit ? — întrebă Brateş. 

— Azi dimineaţă. 

— Şi cu domnia Leşilor din Hotin mi se pare că se va 


MIHAIL GASPAR! DIN VREMURI DE MĂRIRE 885 


amintui cît de curînd, şi, de nu mă 'nşeală semnele, арої poate 
peste cîteva luni o să li facem vînt din cetate... 

— Nu li strică, şi e şi ruşine să ţii Domn străin în casa ta 
însăţi ! 

— Am nădejde în Măria Sa Vodă! Să treacă numai iarna l... 
A-am băgat ей în ureche Hotinul, şi, după cît cunosc ей pe fe- 
-ciorul lur Bogdan, nu o să-i uite numele! 

Hotnogul se amestecă şi dinsul în sfat. 

— 780, căpitane, nici n'ar strica să ni mai întindem puţin 
«oasele într'o luptă cinstită ! Căci cu veşnicile hárfuielf cu Tä- 
tarii, la un Dumnezeü mi s'a şi urit! Acu, de cînd cu isprava 
de la Chilia, n'am mai scos sabia din teacă: trebuie să fi 
prins şi rugină ! , 

Brateş zimbi pe supt mustátile lui suptirí. 

— AI răbdare numai, dragul miei! Va veni vremea de ti s'o 
pune pe inimă atîta luptă! Asteaptá numall.. Ce-s acum? 

Abia cinci ani de Domnie!.. Cet mulţi înnainte, şi uraganul 
de furtuni abia acum se pregăteşte de horă!... Crezi tu că 
„atitea solii din toate părţile la Curtea Moldovei se fac numai 
aşa, de poftă 2... Oh! Se simte în văzduh mirosul de sînge, şi 
<orbii se adună!... Şi Hotinul va face începutul..., tocmai pe 
cînd va, 'nmuguri pădurea... Dar пої, hotnoage, nom fi aicea 
— spre durerea noastră fie zis! Şi-mi pare гай! 

— Cum aşa ? — întrebă Bourean, mirat. 

— Bine! — răspunse Brates. Noi, cînd va da frunza, o să 
plecăm după mireasă la Chiev! 

— EI da! Vezi, era să uit... Aga-1! Adevărat! 

Bourean întoarse faţa spre patul căprarului. Începu a-și suci 
mustăţile, virind din cînd în cînd firele între buze şi muşcîndu-le. 

— Aşa záü! Mie mi s'a dat cinstea să aduc acasă pe Doamna 
Moldovei! Mi-a spus bătrînul Cîndea că-i de o frumusețe deo- 
sebit?! Dar tu trebuie să o cunoşti, Căline ? 

— Ей? Pe cine? —-intrebá Bourean, ca trezit din somn. 

Brateş şi cu hotnogul se uitară miraţi la dînsul şi schimbară 
între sine niste priviri. 

— Bine, tu n'al auzit de ce-am vorbit? Te întreb, ori de e 
în adevăr aşa de frumoasă mireasa Măriei Sale, după cum 

:spurie bátrinul Cîndea ? Tu trebuie să ştii; al trăit doar zece 
„ani la Curtea fratelui er! 


www.dacoromanica.ro 


886 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Bourean se simfia ca pe spini. Simţia ochii celor doi, piro- 
niti, plini de aşteptare, asupra lui, şi părea că i se suie tot 
sîngele în obraz supt privirea lor. Cercá să dea glasului зай 
un ton nepăsător: 4 

— Da, Domnița Evdochia e frumoasă, e din cale afară de 
frumoasă, Fără páreche de frumoasă ! — şi, împotriva voinţei 
lui, un oftat îşi făcu loc din piept. 

Brateş prinse a гійе răutăcios şi zise în glumă: 

— Mii Căline! Mă tem cá tu ai uitat ceva pe la Curtea 
din Chiev! Prea te porţi... ştii... şi omul căruia i-ati rămas 
ochii la vre-o catrinfá frumoasă! Сгіјї să по păţeşti ca hot- 
nogul nostru, care acum îşi va răcori dorul dragostei vre-o 
cîteva săptămîni în pivnițele cetăţii... 

— Cum? D-ta crezi cá o să mă închidă Vodă? — întrebă 
speriat hotnogul. : 

— Aşa de sigur să cadă Hotinul in mînile noastre! răs- 
punse Brateş rîzînd ; ba, ce-i maï mult, o să ajungi cu Vornicul 
Bufte la un loc! Ştefan nu stie de glumă! 

Hotnogul incremenise de teamă. Începu a se scărpina în 
ceafă... Dar, cum văzu ochii blinzi ai lui Brateş, îi veni inima 
la loc. Se apropié de căpitan şi-i zise şăgalnic: 

— Căpitane ! Mai bucuros scot pe Leah din Hotin, decît să 
staü o zi în pivnifa cetăţii! Brrr!... maï bine mort! 

Brateş ridea voios. Era in toane boierul—şi-i făcea bucurie 
să se lege "n vorbă cu hotnogul. Văzînd pe Bourean cum stă 
dus pe gînduri, îl atinse cu mîna uşor, şi-l întrebă: 

— Si, apoi, ia spune, pe cine al lăsat la Chiev? 

Bourean încercă să ridi. 

— Pe nimeni, bre! Ce fire. de muiere la tine, Nicolae, de 
umbli să descoşi omul in aga măsură? 

— Vezi aşa! Aş vrea să ştii ce frumusetá de Rusoaică ţi-a 
cerut inima în zălog! Că, dreptul, numai de Rusoaice fru- 
moase n'am auzit pănă acum! Vezi, Tăutu îşi aşează inima la 
locuri mai apropiate, şi nu-i pasă, chiar să-l găurească cineva 
сари’ 'ntr'o bună dimineaţă ! 

Hotnogul suspinâ adînc. 

— Ti-e „uşor d-tale, căpitane, să гїлї de lume | Bine zice 
lumea că d-ta maï inimă | 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 887 


— Nu, vezi bine că n'am! Numai vol aveţi! Tu şi Bourean! 
Si, rizind, Brateş trase de dolman pe acesta din urmă. 

— Mă! Căline má! — nu te întrista, spune-mi mie cum o 
chiamă pe mîndra ta, şi să nu mă cheme Brateş, de nu ţi-o 
odată cu Doamna ţerii! Auzi, Cáline ?! 

Dar acesta şedea tăcut, cu privirea pierdută prin luminigul 
ferestrei. 

— Mai bine era să mă fi lăsat voi pe mine în pace..., să 
fi rămas în călugărie: eram părăsit acum de lume, dar fericit! 
Asa? Ce am? Nicolae |... Odată {1-а părea ráü şi tie şi luf Vodă 
că ati dat de mine! — Ей ţi-a spun tie! — Vă va părea ráü la 
amindol, dar va fi prea tîrziă. Aşa a fost pesemne scris să fie... 

Bourean gráia lin, cu un glas argintiü şi moale, un glas 
duios şi pătrunzător. 

Brateş se schimbâ la față. 

Veselia lui de mai înnainte, supt înrîurirea vorbelor priete- 
nului săă, se pierdu de pe faţă. Privia serios în ochii lui 
Bourean, cu un aspect de nedumerire. 

— Căline, ce vrei tu să zici? 

— Nimica! Vei vedea maï tirziü! 

— Hai să vorbim de altele.—Si, răpede, şi puse întrebarea: 

— Dar de pribeagul Aron, nu-i nici o ştire pe la Curte? 

— De Aron? Cum să nu! Aud cá dă tircoale pela hotar, 
ca şi lupul prin jurul stînei. Tocmai! ieri sară, а sosit un crainic 
de la Baia, dela Toma Ursan, că zice ar fi şi acum în Ardeal. 

Blestemat e şi Mătiaş Craiul. Cum îl ţine la sine, ca pe 
o fiară, gata să-l azvirle între noi. Dar li tăiem si Ungurilor 
nasul, numai să-l bage în lucrurile noastre! Şi Domnia luf Aron 
o punem la fum pe cislege ! Hei, păcat cá ne scăpă din mini 
acuma anul, cînd pirjolirám, de dragul lui, intreaga Secuime! 

— Dar dintre boieri mal e cineva cu el? 

— Puţini, şi aceia mat bine cá nu-s aici; m'aş rugina să 
staii alăturea cu dingif la cutare sfat. 

Boierul începu să se joace cu sabia lui, culcată pe ge- 
nunchi. Urmînd parcă firul gîndirilor, mai adause: 

— Ce-ar mal fi să isprăvim odată şi cu Aron? Ce lucru ar 
mat fi? Dar se păzeşte mişelul si de vint! Ştie pesemne că-i 
umblă urgia în urmă. Dar de ceia ce se teme, şi aşa nu scapă 


www.dacoromanica.ro 


888 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Її aducem noi titva la picioare, să fie chiar şi lîngă Scaunul 
Craiului unguresc din Buda... 

Boierul ridică sumef capul, şi, în ochii luf frumoşi, ardea cu 
sclipor focul urit învierşunate, împotriva ucigaşului lui Bogdan- 
Vodă. 

— Аїйа mal vreai să ajung şi ей! — zise la rîndul săi Bou- 
rean. Aş vrea să ajung ziua să-i văd capul despicat la picioa- 
rele mele, şi apoi să-l scuip în faţă! După aceia pot să şi mor 
măcar, — nu-mi раза! 

Şi, cum vorbiaü, în ochii tuturor se aprinse focul urii; un 
foc sălbatec, îngrozitor, care făcea să creadă omul că sînt niște 
fiare din deşertele pustii ale Răsăritului, — şi nu oameni. 

Brateş puse mîna pe umărul lui Bourean. 

— Mingiie-te, Căline! Nu dai doi ani, mult tret, si Xi s'a îm- 
plinit dorinţa, de cumva nu o va face altul, căruia-i va veni 
poate tocmai în mînă! Laful e pus, numai să-şi bage piciorul 
într'însul !... 

Cineva deschise uşa. 

Era arcaşul de slujbă. 

— Ce-i? întrebă Brateş. 

— Măria Sa vă chiamă la dînsul!, răspunse acesta şi se de~ 
părtă grăbit.. 

Boierii se ridicară de pe scaune. 

Înnainte de a ieşi, Brateş aruncâ ochii la hotnog. Acesta se 
uita la căpitan cn o privire care era mal mult decît o cerere 
de ajutor, era o rugăminte. Se vede că bietul Tăutu presimţise 
ceia ce avea să vină. 

Dar Brateş cercă să-l mîngiie în felul lui: 

— Apoi cum ziseşi, Ioane ?--Parcă aga ziseşi mal айіпеаогї, 
că mai bine Hotinul decît în pivnițele cetăţii cu Vornicu] ? 

— De zece ori, căpitane!... Să spui Mărielr Sale cá de zece 
mai bucuros! — strigâ botnogul. 

Din uşă Brateş se întoarse încă odată, zicînd: 

=- От încerca, şi cum ţi-o fi norocul Am şă дай pe aici 
să-ţi spun. Dar, de or veni în locul mieü arcagif, atunci ştii tu 
ce va să zică. 

Hotnogul plecâ capul trist. 

— Rámit cu bine! 

Tăutu rămase singur, cufundat în gînduri. Prin mintea luf 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 889 


tulburată de teama închisorii, ігесеай toate icoanele acelea gro- 
zave pe care le auzia povestindu-se la focurile de pază din ta- 
bără, în nopţile tăcute de vară. Cite nu se povestiaü ? De clo- 
tani cari rod cismele din picioarele robilor, ba chiar şi de pi- 
cioare se apucă! De oftările surde şi strigătele înfundate, de la 
cine stie ce nenorociti..I se ridicase páru 'n cap măciucă. În 
pat, căprarul începu să geamă, şi hotnogul se sculă rápede, 
lăsînd gîndurile la o parte, să vadă de tovarășul вай. 

În acest timp, Brateş şi cu Bourean ajunseră 'n sala mare de 
sfat. Măria Sa Ştefan era acolo, şi sta tocmai de vorbă cu 
Ioan Tăutu, Marele-Logofăt, care pe o măsuţă ce o avea în- 
nainte, ridicase un vraf de scrisori. Nu era sfat mare, şi prin 
urmare nu se făcea ferimoniile obişnuite, era un fel de vorbă 
cu sfetnicii mai apropiaţi, cn boierii cari se nemeriseră a fi 
tocmai în Suceava. Cum întrară prietenii înnăuntru, Ştefan se 
apropié de dingii şi li întinse mîna. Voiă tocmai! să întrebe 
ceva, dar în clipa aceia se deschise "n lături uşa grea de stejar, 
lăsînd să între înnăuntru cinstita față a Mitropolitului Moldovei, 
Teoctist, care unsese cu mirul crailor pe cîmpul cdireptăţit» 
capul sfint al tînărului Domn. . 

Са un copil sări Stefan innaintea bătrînului cleric, care-şi 
deschise braţele slăbite de bátrinetá, şi-l strînse la pieptul lut 
cu drag. Boierii toți se închinară adînc, cum se şi cuvenia în- 
naintea celui diintăiă păstor al turmei credincioase din ţară. 

Pe urma Mitropolitului veni Stanciu, bátrinul boier, care, de 
copil, ajunsese încă anii de Domnie aï lui Alexandru-cel-Bun. 

Vodă agráipe toţi, schimbind cu fieştecare cîteva vorbe, apoi 
se urcâ în scaunul de stejar. La dreapta lui, pe cea d'intáiü 
treaptă, se aşezâ Mitropolitul, lîngă el Stanciu, şi apoi Tăutu 
Logofătul. 

În stînga, jos, luară loc Brateş şi Bourean. 

Un copil de casă se puse la spatele lui Vodă, tinind in mini, 
drept în sus, paloşul domnesc, ca semn al puterii. Lîngă uşă 
de ambele laturi státeaü са pironitf în pămînt, cu mînile pe 
topoarele lor mari, doi toporaşi vrinceni, огіпашії de Portarul 
Sucevei, Isaia, mai tărziu pîrcălab al Neamţului, boier mare şi el, 
— sálfacá slujbă în decursul sfatului. 

Vodă făcu semn toporaşilor de la uşă, şi, nu peste mult, dingil 


www.dacoromanica.ro 


890 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





aduseră înnaintea Domnului pe cunoscuți? noştri, pe Buftea 
Vornicul şi pe Barbu lui Coman, Păharnicul Mărie! Sale. 

Buftea întră sumet, cu capul ridicat; supt ашата lui verde 
se vedeai muşchii puternici, viaţa însăşi, cum se încordai. În 
ochi ardea flacăra patimii. 

Păharnicul, din potrivă, puse capu ?n piept, nu de frică, ci mat 
mult de sfiala ce-l cuprinse la gîndul că el, tocmai el, Păhar- 
nicul, să ajungă. înnaintea sfatului domnesc. El care era de față 
la judecata altora! (Va urmă.) 


GĂINĂREASA. 


— LEGENDĂ DUPĂ POVEŞTI — 





Şi-apoi hai poveste şi poveste, cá "nnainte mult mai este... Cum văd, 
nici nu m'apucaiü a povesti şi aţi şi început a dormi! la боши pe 
lene de la gene, ca oiü viri mina în sacul cu poveşti, de-oiü scoate una 
: Si "n voi de-oiu asvirli, nu ştiu pe cine oii nemeri, că la mine ochii 
a bleojdi, dar si voi îţi asculta la tot се оій îndruga... Nu-i vorbă, cá 
şi asta pică de coaptă!... 

Асі’, cică trăia odată, de mult — cind o fi fost aceia, cá nici ей 
singur nu ştii — un Împărat şi-o Împărătiţă. Si aşa de bine ЇЇ potrivise 
Dumnezeu, de-tí era mai mare dragul de dinşii şi de traiul lor. Amîndoi 
tineri şi frumoşi, amîndoi liniştiţi, cuminţi si mintoşi, cum mai rar se 
întimplă să se potrivească cineva. Tineaü unul la altul, ca la ochii din 
cap; se înțelegeaă şi cáutaü a-şi face viaţa plăcută unul altuia, lucru 
mare. Şi ce să mai lungesc vorba ?! Егай drept vorba Rominului: 
«tot un trup şi-un suflet». 

Dă Dumnezeü şi Împărăteasa purcede îngreunată şi, vorba cia, 
«pán' la anul şi găvanul», cînd se împlini sorocul, născu o mindretá 
де fată, de părea ruptă din soare! Si mai ceva facă... Cind glasuii 
pitigáiat orăcăi pe lume, toată Curtea Împăratului şi împrejurimile stră- 
luciră în lumină, ca ziua. 

Oamenii se sculară şi pornirá la muncile cimpului, vietátile începură 
а mişuna prin ierburi şi huceaguri, păsările se desfátaü in fel de fel 
de cintece prin cringuri şi păduri. - $ 

Toată măreţia asta pleca de la noua născută, căreia îi sta înfipt in 
frunte soarele mindru, pe umeri doi luceferi strălucitori, iar pieptul 
îi era mingiiat de razele lunii. Bucuria părinţilor şi-a tuturor dre- 


T. POPOVICI: GĂINĂREASA 891 








gătorilor împărăteşti era peste măsură de mare, cînd văzură dum- 
nezeieştile daruri cu care se născuse fetiţa, dar, mai mult decit toţi, 
se bucura mama fetiţei — Impárátita —, căci vedea că-l samănă еї, 
bucăţică ruptă, si din frumuseţă şi din darurile minunate, căci si 
dinsa era împodobită cu soarele, luna şi luceferii, taman ca noü-náscuta. 

Numai la naşterea Împărătiţei, unii din bătrîni! slujitori ai curţii, îşi 
mai aduceaü aminte, ca prin vis, să se fi mai iotimplat minunea minu- 
nilor: ca soarele, luna si luceferii să lu^eascá, de-odată, pe fiinţa unui 
muritor, iar alba să între ' sat mai de vreme decit în cele dáfi... 
dar, dacă-i minune dumnezeiaseá s'a mintuit, — ce să mai lungim пої 
vorba de pomană |... 

Toate bune pănă aici. Dar se vede cá tot vorba Rominului: «nu se 
poate cer fără nori». Nu se poate ca viaţa noastră a pămintenilor să 
fie tesutá numai din fericiri, ci trebuie să aibă şi vrista de necazuri şi 
nenorociri. Aşa şi cu părechea asta împărătească. _ 

Cind [i era lumea mai dragă, toată bucuria, veselia şi multámirea, ce 
le avuserá la venirea pe lume a fetiţei se schimbará în jale şi durere, 
căci lehuza picâ la grea zăcere — după facere — şi nu se mai sculâ din 
pat. Viaţa i se scurse picătură cu picătură din trupul slabit de boală, 
pănă ce peste cităva vreme se stinse — ca o fâclie de ceară pe sfirşite — 
fa tinga şi plinsul soţului, a° Curţii şi а’ mulţimii de supuşi, cari jalirá, 
împreună cu bunul lor Împărat, trecerea din viaţa pămintească a slă- 
vitei lor Împărătiţe. 

Chemase el, Împăratul, pe tot! doctorii cei mai invăţaţi din lume, pe 
toţi vracii şi cetitori de stele, pe toţi vrăjitorii, farmazonii şi vrăjitore- 
sele, de-i dădură toate doctoriile de pe lume, de-i descintară şi-i facură 
băuturi cu fel de fel de mehlemuri. Pusese sa facă rugăciuni prin toate 
mănăstirile, schiturile şi bisericile, şi poporul posti două săptămini in- 
cheiate numai cu pine şi apă, ca doar-doar... o scăpa-o cu viaţa, dar 
n'a fost chip 1... Ce vrei ? Cind s'aü -firgit zilele omului, poti să întorci 
pămîntul cu susul in jos, cá tot degeaba-i!.... 

Cu citeva zile înnainte de a-şi da obştescul sfirşit, Împărătiţa chemă 
pe soțul еї, in odaia unde zăcea, şi, după ce trimese ре îngrijitori afară 
şi rămaseră singuri numai amindoi, începu a grăi Împăratului, cu glas 
stins, tînguios : 

— Dragul miei, văd bine că zilele mi-s bob numărat. Nu stiü dacă 
peste un ceas-două, oiü mai vedea lumina zilei şi frumuseta lumii 
acesteia.... Simt cum viața mi se stînge în piept!... Am fost destul 
de fericită cu tine în atita timp de cînd ne-am legat viaţa unul 
de altul. 

În vremea din urmă, ţi-ai făcut toată datoria mai mult са un ade- 
vărat sot, nepărăsindu-mă cu îngrijirile tale şi cáutindu-má cu toată 


899 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


dragostea ta neprihánitá, cu care mai încunjurat în totdeauna. Si, 
închizind ochii, două boabe de mărgăritar îl alunecară din colţurile lor 
pe obrazul galben şi scurs de fierbinţelile bolii !.... 

După un răstimp de reînsufleţire, urmá : 

— Se vede că Dumnezeü mă iubeşte prea mult de mă chiamă aşa 
degrabă la dinsul. Aibi grijă de fetiță, s'o creşti cum se cuvine unei 
fiice de Împărat: în dragostea Bisericii şi în frica lui Dumnezeü. Dă-i 
ei toată dragostea ce mi-ai arátat-o mie!... 

Şi mai departe: . 

— Seumpul mieü, eşti tînăr si рп de viaţă; şi, oricît îi căuta să 
nu mă uiţi pe mine şi să trăieşti cu amintirea mea, îi peste firea ome- 
nească, căci, mai la urma urmęj, aşa-i de cîndu-i lumea: «morţii cu 
morții şi viii cu vil». Sá cauţi să te 'nsori; dar, dacă tü gi aï ținut la' 
mine şi vrei să mor cu sufletul împăcat, făgăduieşte-mi aici, ре patul 
de moarte, cá nu te vel căsători decit c'o fiinţă ce va sămăna cu mine, 
avind frumuseţa şi darurile cu care m'a înzestrat pe mine Stápini- 
torul lumii. 

Pasă-mi-te Împărăteasa voiă să încheie Împăratului calea 'n codru, 
ca să nu se mai împărtăşească şi alta din dragostea lui; şi ştia ea ce 
mai ştia, că, dacă moare dinsa, nu mai rămine decit fiicá-sa care să-i 
semene şi, să meargă lucrurile pănă acolo, încît Împăratul să iee pe 
fată, nu i-ar fi trecut, niciodată, prin minte! Credea că, prinzindu-l cu 
făgăduiala се vroia să-l stoarcă înnainte de a-şi da sufletul, i se va 
împliai dorinţa, cu toată nestatornicia din firea inimii omeneşti |... 

Bietul Împărat, biet să fie de păcate, cu inima neagră du jale şi 
durere, plingea cu sughiţuri, — ca un copil — de i se scutura carnea 
pe dinsul, nu alt ceva. ' 

Oricît cercă el sà încredinţeze pe Împărătiță că, ferească Dumne- 
zeü, nu se va mai însura niciodată, totuşi, în cele din urmă — ca 
să-i împlinească dorinţa — la stăruința dinsei se legă cu jurámint 
straşnic, că, dacă Dumnezeii va vrea să-şi mai premenească viaţa, cáu- 
tîndu-şi altă tovarăşă zilelor, să nu se însoare decit atunci cînd va 
găsi о fiinţă care să fie cap tăiat Împărăteasa d'intáiü. 

Cu tăgăduiala aceasta a Împăratului, Împărăteasa adormi somnul de 
veci. Un zimbet de^ multámire si uşurare îi încremenise în colţul bu- 
zelor şi ceva tainic, ceresc, îi lumină trnpul neînsufleţit. 

După се ай ingropat-o cu toată cuviinţa şi cinstea de Împărătiţă, i-aü 
purtat toate rînduielile creştineşti, făcîndu-i toate praznicele gi ridicîn- 

, du-i panaghia. 

Pe copilă o dădu in grija unei babe credincioase, ce ţinea de curtea 
Împăratului, de mititică. Supt îngrijirea bátrinei, copila creştea ca din 
apă. Cind se făcu mai mărişoară — ca de vrísta şcolii — Împăratul îi 
puse pe cei mai învăţaţi dascăli din Împărăţia sa, ca să-i lumineze şi 


T. POPOVICI: GĂINĂREASA 893 











să-l inavuteascá mintea cu toáte cunoştinţele şi învăţăturile lumii aces- 
teia. Învăţaţii îi sădiră în inimă mai cu seamă dragostea de Dumnezeü, 
pe care copila începu a-l cunoaşte, în soarele care răsare, în luna şi 
stelele ce lucesc noaptea pe cer, în picăturile de rouă şi de ploaie ce 
cad pe ierburi si flori, în iarba ce înverzeşte, şi în pomii ce rodesc, 
în sfirsit în toate fápturile minilor Sale! Alături cu frica de Dumnezeü 
maï deprinse de mică a fi ascultátoare şi supusă părinţilor şi celor mai 
mari, a iubi pe aproapele, într'un cuvint i se sădiră în suflet toate fru- 
moasele însuşiri ce trebuie să le aibă o fiică de 'mparat, ce era! 

Pe zi ce mergea, copila se făcea tot mai frumoasă şi mai isteaţă. 
Cind se făcu ea coleà fetişcana, numai buna de ieşit la horă, ai (i 
jurat că-i măza 'n picioare,—frumoasá de pica, nu altceva. 

Împăratul, dacă rămase singur «cuc», pas'sá se mal gindească la în- 
surátoare! Îşi închina toată viaţa binelui şi fericirii poporului. 

Aşa se scurse multă vreme de la moartea Împărătesei, în care timp 
fata creştea în frumusetá si drşteplăciune, de fermeca lumea cu mîn- 
dretele şi istetimea el; iar Împăratul muncia din răsputeri pentru ri- 
dicarea supuşilor săi şi pentru marirea şi înnălţarea Împărăției. 

Sfetnicii şi mai marii poporului incepurá a se îngriji de soarta vii- 
toare a Împărăției, dacă zilele Împăratului se vor sfirşi fară a avea 
un moştenitor. Si, ca să înlăture neînțelegerile, şi poate vărsările de 
singe, ce Sar issa după moartea sa, se puseră pe capul lui fel de fel 
de îndemnuri, ca să-l hotărască să se insoare a doua oară şi să scape 
astfel Împărăţia de la marea urgie, ce i-ar veni din partea poftitorilor 
de Domnie. Si, cum vremea şterge toate, căci, daca n'ar fi lasat Dum- 
pezei uitarea, ce sar mai alege de viaţa obijduiţilor, ce fac umbră pă- 
miatului? — la sfaturile dregătorilor, cari puneaü maf presus de toate 
soarta poporului, Împăratul hotări să se insoare, însă tinind cu sfințenie 
la făgăduiala се а dat Împărătiţei înnainte de a muri şi îndeplinindu-i 
dorința lasată cu limbă de moarte: de a se căsători cu una ce аг se- 
тайпа leit cu dinsa. 

Sfatul teri', smulgindu-i hotărîrea, şi impáná tot cuprinsul Împărăției 
cu fel de fel de peţitori şi petitorese, care să-i caute o tovarăşă, се să 
samene cu Împărătiţa d'intăiă, avind frumusefa şi darurile еї; ba se 
dădu sfoară în ţară şi pe la Împărăţiile din împrejurimi, că doar, doar, 
se va putea gási vre una pe placul Împăratului. 

Si aŭ umblat petitorii şi ай cutreierat împărăţiile 'n lung şi 'n lat, 
punindu-se luntre şi punte, că doar i-o vedea Dumnezeü să pună тіпа 
pe noroc, dar, pe unde se duceaü şi spuneai, căutînd să vadă darurile do- 
rite de diasul, ieşiai fără să facă nimic... Ай găsit еї unde şi unde 
aşa cite-o fată, căreia abia il lucia cíte-o biată stea in frunte, dar nu 
era chip să dea peste una cu soarele, luna si luceferii pe diosa. 

Aşa s'a scurs multă vreme de frámintare, de ráscolealá şi de agtep- 


894 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


tare şi pentru împărat şi pentru peţitori şi pentru cei cu fete de mă- 
vilat, iar la urma urmei neţitorii s'aă întors cu buzele umflate, căci, de! 
li se făgăduise bună răsplată la întimplare de izbindá. 

Aü mai aşteptat ei veşti şi din alte părţi, dar tufá să vie! Dacă aü 
văzut şi-aă văzut că peţilorii aŭ făcut o nimica toată, iar Împăratul 
fine mortis la hotărîrea Împărătiţei, neluind în seamă vorba aceia că «nu 
fac viil ce zic morţii», aü plecat dintre dingil în căutarea soţiei pentru 
Împărat, cu gîndul să cerceteze în fiecare casă, din toate „satele gi 
oraşele, pe toate fetele şi văduvele de măritat ! 

° Aü otrocolit si ei hát mult şi bine, dar s'aü întors si ei tot cum aü 
plecat, N'a fost să li pice nici lor laptele ?n păsat! Si ati încheiat-o 
ca baba la şoric, vorba Rominului. 

Dacă s'aü întors cei plecaţi, s'aü strîns sfetnicii iarăşi la sfat — toţi 
în păr —, casă chibzuiască cumu-i de făcut şi să n'ajungă s'o puie de 
mămăligă cu însurătoarea Împăratului. 

Atunci unul dintre dinşii, din cei ce fusese la naşterea Împărătiței, 
li zise : 

— Degeaba ne trudim noi şi-o dăm la deal şi la vale cu însură= 
toarea stăpînului. Аг. їі floare la ureche, dacă, vezi, canoanele Bisericii ar 
în gădui şi mar mai fi şi pedeapsa lui Dumnezeii, vezi, căci war avea decit 
sa iee pe Crăiasă — pe fiică-sa. Nu vedeţi că-i măsa în picioare? 
Şi-apoi numai ea are şi darurile cereşti, după care umblăm, de nu mai 
ştim unde ni staü capul şi picioarele. Doar ей am fost faţă cînd s'a 
născut şi m'am bucurat impreună cu părinţii, Împăratul şi Impárátita, 
de naşterea ei! 

La auzul acestei veşti neaşteptate, o negură li se luâ parcă de pe 
ochii minţii, şi li mai veniră oleacă «chejii», căci ЇЇ stringea in spete 
de teamă, că n'or putea-o scoate cu bine la mal! 

După ce se mai síátuirá şi se mal ciorovăiră, plecará cu hotărîrea 
de a spune Împăratului că alt chip nu-i de a-şi tinea jurămîntul către 
răposata Împărătiţă, decit numai luind în căsătorie pe fiică-sa Crăiasa 

Împăratul rămase încremenit cind auzi una `a asta. Dar se gîndi 
că, dacă aşa ií este poate scris, Dumnezeii îi va ierta poate păcatul 
acesta, pe care-l face numai pentru binele şi fericirea supuşilor din Îm- 
părăţia sa, 

Rámase acum să cheme pe Crăiasă, să-i spună hotărîrea luată şi s'o 
înduplece 'să voiascá si ea, căci el vrea. Dar vorba ceia: «treaba e 
făcută pe jumătate, că ей vreaü; dacă vrea şi fata, treaba-i gata». 

Aşa dar o chemá la el şi începu a-i cuvînta totul, cum auzirăţi 
dumneavoastră povestindu-se pănă aici. 

(Va urmă.) T. Porovict. 


N. IORGA: CRONICA 895 


CRONICA. 





Сат. D. Al. Bogdan, profesor in Braşov, tipăreşte si in brogurá cu- 
vîntarea sa, ţinută în sala festivă a Liceului din Braşov, «Mostenirea lui 
Şaguna.» \ 

Se deosebeşte, ca şi alte scrieri ale profesorului braşovean, prin ori- 
ginalitatea punctului de vedere şi energia stilului. 

* Primit o el«gantá broşură: «А 70-a aniversare a naşterii himistului 
romin Nicolae Teclu». D. Teclv, membrutal Academiei Romine; profesor 
la Academia de comerţ din Viena, nu e numai un adevărat om de ştiinţă, 
ci şi un om de bine. 

* Într'o frumoasă limbă romănească, traduce d. L A Rădulescu-Po- 
goneanu, vestita carte a lui Pestalozzi, Leonard şi Gertruda, întovără- 
şind-o cu o întinsă prefaţă. 

* O veste bună din Basarabia. Într'o frumoasă ediţie cu cirilice ati 
apărut la Chigináü Vieţile Sfinţilor pe lanuar. Nu se reproduce întocmai 
una din vechile noastre tipărituri, cea de la Neamţ, ci se dă o nouă 
orinduire şi, pe alocurea, o nouă traducere, după textul ediţiei ruseşti 
din anul 1902 si cei următori. Ай lucrat protopopul lustin Ignatovici, 
ajutat de arhimandritul Gurie şi de d. Grigore D. Constantinescu, pentru 
revisie. Aceloraşi li se datoregte Psaltirea, Ceaslovul mic, Cartea de ru- 
găciuni pentru mireni, Pomelnicul, Acaftistul Maicii Domnului (în două 
forme) şi al Sf. Teodosie Ugliţehi, ca şi Cartea de învăţătură а păr. 
Gurie. 

* Nu i se va ierta uşor profesorului Sextil Puşcariu din Cernăuţi că 
a cutezat a vorbi după convingerea sa, care se apropie adese ori de ade- 
vărul bine văzut, despre mişcarea literară din anii 1902—1906. Cu cit 
va ti atacat mai furios, cu atita se va dovedi că e mai multă dreptate 
spusă fără încunjur, ca pentru publicul apusean doritor de informaţie, in 
cărticica «Cinci ani de mişcare literară», pe care o da editura Minerva. 

* «Din Bátrini» a d-lui Candrea-Hecht, în editura «Minervei» e o adu- 
nătură fără plan de fragmente din cronicari. Am găsit şi greşeli de 
atribufie si, în note, greşeli de limbă. Cărticica are un scop mercantil. 

* Cunoştinţa deplină a unui subiect asupra căruia s'a scris foarte mult, 
iubirea pentru eroul despre care se vorbeşte, o largă înţelegere a ros- 
turilor vieţii antice deosebesc eleganta carte a d-lui V. Pirvan despre 
tinereţa lui Marc-Aureliu, împărătescul filosof stoic, care nu s'a des- 
mințit pe tron (M. Aurelius Verus Caesar şi L. Aurelius Commodus, 
Minerva, 1909). E şi o cercetare pătrunzătoare de drept publie roman. 

* Íntr'o culegere de rapoarte (Spre altă şcoală) directorul gimnasiu- 
lui din Huşi, d. L Zelea Codreanu, spune multe adevăruri crude, răzi- 
mate pe observaţie personală şi dă îndrumări asupra cărora vor trebui 


896 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


să se oprească aceia cari se vor gindi la o rtformă a învăţămîntului 
secundar, supt atitea raporturi foarte decăzut. 

* Un anonim «Delapecica» publică o intàie b'oşură de poesii populare 
(“Din literatura poporului», Lugoj, 1909). Se Чай cîntece de dragoste 
— ale flăcăilor, de-o parte, ale fetelor de alta — şi chiuituri. Împăr ţeală 
cuminte şi material preţios. 

Reviste. Frumos nr. festiv al «Revistei Teologice» din Sibiiü, pentru 
Şaguna. i 

Multe aminiiri. 

* Vederi ale mănăstirii Neamtul-Noü (Chițcani), în «Luminátorul» din 
Chişinăi, pe Septembre. 

Feluvite. Casa Scoalelor publică, prin îngrijirea profesorului Victor 
Anastasiu, funcţionar al ei, Monografia fondurilor Răducanu Simonids 
şi Iosif Niculescu. Din aceste fonduri s'aü dat multe burse pentru studii 
in străinătate si se schiţează cariera foştilor bursieri. Între cei cari ай 
învățat e d. Olimp Gr. loan, redactor la foile francese ale partidului li- 
beral, dar de loe om de ştiinţă (1900-3), d. Scarlat Arion, om politie 
(1892-5), d-rele losefina Stănescu, Sofia Mihăilescu, artiste în pictură, 
Chiriachita Atanasiu, Viorica Birzotescu, Lucia Calomeri, Lili Fălcoianu, 
Maria Geblescu, Paraschiva Georgescu, Stela Ionescu, Constanţa Luca- 
sievici, Otilia Mihail, Rodica Nestorescu, Maria Orăscu, Laura Stassek, 
Amelia Steiner şi alte artiste în pictură şi musică, absolut necunoscute. 
` Si Evreul Strugurescu a avut bursă la München. D-rei Elena Sfinţe:cu 
i se dă un ajutor- pentru «obținerea doctoratului în filosofie şi peda- 
gogie la Berlin» (nu l-a obținut). Un domn primeşte «pentru studiul 
ingineriei (de bere) la Viena», dr. L Bejan, «pentru completarea stu- 
diilor medicale în străinătate», d. Al. Mavrodi «pentru studiul artei dra- 
malice la Paris». 

Cartea e frumos ilustrată şi detestabil cusută. . 

* În legătură cu primul nostru articol, cetim şi următoarele rinduri 
în foaia corpului didactic din Vlagca: 

«La Seminariul pedagogic din lena, pus supt conducerea pedagogului 
german Rein, în clasele primare, învățămîntul ştiinţelor fisico-naturale 
se predă cam în felul următor: Profesorul, vrind să explice elevilor 
efectele frigului şi ale brumei, trimete pe şcolari timp de un ceas în 
grădină, unde elevii se suie în diteriti pomi si, scuturind frunzele, văd 
cari pomi îşi scutură frunzele mai mult, apoi îşi observă florile din 
brazda ce fiecare are în grădină, ca să vadă efectele frigului asupra 
lor. Li se atrage atenţia asupra brumei de pe case, asupra aburilor ce 
li ies din gură, etc., etc. În oara următoare, profesorul, cu materialul cîş- 
tigat de elevi, îşi construieşte lecţia şi, de sigur, că acea lecţie va fi de 
toţi şcolarii şi pentru totdeauna înţeleasă.» N. IORGA. 


4 


Un aventurier interesant: Gheorghe Brancovici 
«Brincoveanu», fratele Mitropolitului románesc Sava. 
— NOTE DESPRE О CARTE ROUĂ — š 





În Țara-Romănească a trăit pe vremea lui Şerban Canta- 
Cuzino, care cuteza să viseze de Bizanţ şi aştepta mîntuirea de 
la Nemţi, de la catanele Împăratului, un om care şi el trăgea 
nădejde să capete ceva lao împărţire a Împărăției turceşti, pe 
care mulți o credeati cu putinţă după cele din urmă înfrîngeri 
şi pierderi de provincii ale Turcilor. 

Sirb de obîrşie, dar aproape cu totul romanisat,— fratele siü 
era doar Vlădică romănesc în Ardeal, Sava,—Gheorghe Bran- 
covici era întrebuințat adesea ca agent secret al diplomaţiei 
сат pretenfioase şi cu puţină База a lui Şerban. De la o 
bucată de vreme rosturile lui de pretendent al despotatul Sir- 
bilor, la Domnia Iliricului, îl despart de пої, dar an timp unel- 
țirile acestui om îndrăzneţ şi priceput în multe fac parte din 
istoria noastră. 

De aceia publicarea de învățatul sirb loan Radovici a une! 
întinse culegeri de documente cu privire la acest aventurier, 
care era fără îndoială un şarlatan, dar unul dintre aceia cari 
pot înşela multă lume şi lăsa în urma lor o amintire foarte 
interesantă, nu e fără folos pentru пої!. Găsim аісї actul din 
1607 al principelui ardelean Sigismund Rákóczy pentru Vlă- 
dica Sava, care-l ajutase a lua Lipova (pp. 6-7) oferta luí 
Brancovici, din 1673, de a da Împăratului şi ajutor de oaste 
románeascá. 

La această dată el asigură cá şi fratele зай, episcopul Sava 





і Prilozi za istoriu Srba i Ugarsco. u XVI, ХУП í XVIII vecu, I, Novisad, 
1909. 


www.dacoromanica.ro 


898 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Brancovici, de tragică amintire, va «iegi» în posesiunile impá- 
răteşti, prin Moldova ori Tara-Románeascá, după ce va fi 
vîndut toată averea familiei (p. 24 şi urm.) La 1687 Împăratul, 
după primirea solului muntean Antide Dunod, călugăr frances, 
scrie Patriarhului din Constantinopol că <a dat putere gene- 
ralului săi Şerban Cantacuzino, Domn al Teril-Románestt, ca 
să vie, rápede si slobod, cu oştile creştine unite din preajma 
lui, supt ocrotirea sa» (pp. 37-9). La 27 Octombre 1688 se face 
de acelaşi un dar luf Brancovici, sol al lui Şerban (pp. 41-2). 
Din «Tara-Románeascá», în 1689, Brancovici recomandă, ca 
«despot, moştenitor legiuit, cu mila lui Dumnezeü, al Iliriculut 
întreg şi al Domniei Împărăției de Răsărit, mare-duce al Mesiei- 
de-sus şi de jos şi printal Sfintului Imperii Roman, al Sf. Sava 
şi al Muntenegrului, domn veşnic al Herțegovinei, SirmiuluY 
şi Ináulut, conte prin părţile Ungariei şi cele adause еї», pe 
căpitanul săi Novac Petrovici: redactează acest act secreta- 
riul, care nu e altul decît Grecul Ieremia Cacavela, viitorul 
dascăl al luf Dimitrie Cantemir (pp. 43-4). În numele săi şi 
al Patriarhului de Peci, Arsenie, el chema în acelaşi an pe 
Sîrbi la Orşova pentru a începe lupta cu Turcii (р. 45). Acolo 
venise el din Bucureşti (p. 47). În Iulie el se scrie «guvernator 
al Serbiei, Slavoniei şi unde se vorbeşte limba sirbeascá», şi 
primia din Semendria pe Dunăre, scrisori de la Vlădica Sava 
de Ресї şi dg la călugărul Dosoftei (pp. 48-9). 

El însuşi dată tot «in Valachia Subalpina». Cu prilejul 
acestor uneltiri se spune cá Brincoveanu, cînd era încă boier, 
ar fi vrut «sá capete o stápinire in. Serbia, de unde-i vine se- 
minfia» (!), cu ajutorul Imperialilor (p. 51). «Expeditia» «despo- 
tului răsăritean», se isprăvi printr'o mare desilusie: in zădar 
aştepta el la Orşova pe Vlădica de Cruşedol si alţii; abia 
putu strînge cîțiva ostaşi şi astfel el crezu că e bine să se in- 
toarcă în Tara-Románeascá (p. 51). 

La 1693 aventurierul era la Viena, de unde dădea diplome 
slavone, în care lua şi titlul de stăpînire al Severinului (p. 74). 
Marchisul de Baden, generalisim imperial, îl atrage în tabăra 
de la Fetislam şi-l arestează acolo. Dus la Sibiiü, el ега trimes 
de acolo la Curte (pp. 118-9). Austriecii ştiură să păzească 
bine pe acest cutezător саге li putea face multe încurcături; 


www.dacoromanica.ro 


TIB. CONSTANTINESCU : CĂTRE CETITORI 899 


La 1705 era la Eger, bine închis, şi se plîngea de povara bă- 
trîneţelor şi de supărările bolii (р. 137). 

De şeptesprezece ani el își ispăşia păcatul de a fi minţit şi 
poftit prea mult în viaţa lui (p. 158). I se refusâ strămutarea 
le Praga şi creşterea pensiei care-l împiedecă de a muri de 
foame (pp. 162-3). La 1707 Împăratul orînduia unde să fie în- 
gropat Gheorghe, dacă ar cădea asupra lui moarte năprasnică 
p. 168). În sărăcia şi nenorocirea luf el spunea însă şi mal 
departe că e rudă cu Împărații Răsăritului şi moştenitor drept 
al Serbiei (p. 213). Cu toate nădejdile muria el tot în Eger, la 
I7II (p. 216). Lăsa datorii şi da încă o dovadă cît e de pri- 
mejdios a servi Casa de Austria?. N. IORGA 


CĂTRE CETITORI. 


(DUPA SULLY PRUDHOMME.) 





Cind và predaŭ poemul, ей 
Singur nu mi-l recunosc, e şters. 
Acel mai bun е 'n gindul miei, 
Şi waji ceti, din el, un vers. 


Cum împrejur de orice floare, 
Ştiţi, — fluturii uşor roiesc, 

Şi "n jurul тлей, tremurătoare, 
Atitea versuri se grăbesc. 


Dar, cum le-ating, ele, îndată 

Ca fluturii dispar în aier 

Și n mini m'aleg doar cu o pată 
De praf de-arip, din mândrul caier, 


Cum să le prind, nu ştii, mi-e frică 
Să nu li şterg ce-ai, mai frumos: 
C'un ac dacă 1е-оїй prinde, pică 
Sint sigur, toate, moarte jos. 


In пої, e versul cel frumos 
lar versul care-l scrim, de-l scuturi, 
E prafu-acel cen zbor fricos 
Ni-l lasă *n mini, roiul de fluturi. 
TIB. CONSTANTINESCU. 
1 Între hirtiile 101 в'а găsit corespondenţa lu! Șerban Cantacuzino cu prin- 
cipele Ardealuiui Mihail Apaffy, — azi pierdută, 


www.dacoromanica.ro 


900 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





Un album pentru Eminescu. 





«Eminescu», album artistic literar саге ni se trimete din laşi, 
e în adevăr o foarte frumoasă carte, care face cea mai mare 
onoare şi gustului alcătuitorului săii, d. Octav Minar, şi exe- 
cuţiei tipografiei Iliescu şi Grosu. Se dai o sumă de ilustraţii, 
de la autografe preţioase ale lur Eminescu, pănă la chipurile 
d-lor Ibrăileanu, M. Dragomirescu şi alţii cari vin şi după d-lor. 
Toate însă bine executate. Se reproduc deosebite articole despre 
Eminescu. Greşeli de tipar sînt, din nenorocire, prea multe :- 
«pat» pentru poet», «execute» în loc de «exercite». 

Lucrarea va rămînea însă ca un exemplu de pietate şi ilu- 
stratia ef ingrijitá si originalá o va face sá fie pástratá cu toatá 
dragostea. 

Intre acte, diploma de absolvire la Şcoala centrală a Veronicăt 
Micle, «domnigoara Cimpeanu Veronia», născută la Năsăud în 
1850 ; trece cu ceminenţă» la toate; la lucrul de mînă şi la piano 
«prima», e «prima» şi la purtare. Ministru, în Iulie 1863, e Odo- 
bescu. Ca membri din comisiune iscálesc; Ureche întăiii, încă un 
simplu V. Alexandrescu ; supt el d. Maiorescu şi mai jos pro- 
fesorul de matematică I. Pangrati ; în faţă: O. Teodori, pe care 
l-am apucat căzut în copilărie şi N. Culianu, bătrînul profesor 
serbătorit dăunăzi. 

După nouă ani abia, la 12 Decembre 1872, se înscrie Emi- 
nescu la Facultatea de filosofie din ‘Berlin, insemnind арпа 
Botoşani ca loc de naştere. 

Găsim şi un foarte frumos chip al lui Eminescu copil. 

N. IORGA. 





TRILOGIE. 


I. 


Născut din chinul asupririi grele, 

De lingă fraţii tai te-ai smuls, voinice, 
Şi pentru tă te-ai cuibarit aice, 

Să 'nnăbuşi pofta inimilor rele. 
Credeai că т nor să se ridice 9... 

Ce nobil scop în gindurile-acele ! 


Să fii mîntuilorul casei tele, 
Pindind nelegiuirea la potice ! 


www.dacoromanica.ro 


I. PAJURÁ: TRILOGIE 


Te-ai stins, haiducule, din codrul mare! 
Fa stins şi codrul vremii legendare 
Cu duhul е de răzbunare dreaptă ! 


Azi nu mai e nimic din vechea viaţă! 
Nori grew plutesc în liniştea măreaţă 
A resemnării, care т veci aşteapta l... 


IT. 


A fost cindva şi resemnarea bună, 
Precum la vremea lor sint bune toate, 
Se plămădia în taină ura, poate, 
Ce-avea să izbucnească în furtună... 


Trezitu s'a nevoia de dreptate ! 

$i cine oare poate să v'o spună 

Şi să wo dea cu dor ţi voie bună 
Decit vo. singuri — frate lingă frate? 


Vo singuri! iată sfinta voastră lege! 
Uşor acum o poale înțelege 
Oricare om cu 'mtreagă judecată. 


Şi voi vati dat-o! î-aţi găsit izvorul! 
Haiduc a fost mai ieri întreg poporul, 
lar, codru, însăşi tara ferecată | 


II. 


О! rodnica mulțimilor mişcare | 

Fapt rupt din însăş trăinicia firii | 
In tine stă puterea mîniuiriă, 

A celei de pe urmă — cea mai mare! 


Tu pregăteşti minunea stăpiniră ! 
Tu по tmcdpátoarele altare, 

Cu тей tă de veşnic” adorare — 

Apustolii lumină gi-ai măriră |... 


Nu sînt aceştia cei chemaţi de tine, 
Popor pierdut de uneltiri străine ? 
Мозїер{ tu azi pe mult-îndepărtatul ? 


O neamul mieă, priveşte înnainte! 
Increde-te "n. aceste clipe sfinte, 
Şi bucură-te: vine Impăratul! 


www.dacoromanica.ro 


901 


1. PAJURĂ. 


902 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


DIN AMINTIRILE UNUI BÁTRÍN. 


— CHIPURI DISPĂRUTE. — 





Părintele Ioniţă. 


Tare-i greu să vorbească cineva de Biserică şi de preoţi în 
zilele noastre ! | 

Adecă să li vorbeşti de bine, se 'nţelege. 

Căci cu Biserica, dacă te sîrguieşti a dovedi toate absurdi- 
tăţile şi neadevárurile la care s'aü închinat ca proşti! părinţii 
d-tale, о poţi duce binigor; iar de mai învederezi că aşa-zisa 
Religie creştină, nu este decît o sarbădă plagiare luată din 
Talmud şi din Veda Budiştilor, mult maï prejos de Coranul is- 
lamitic, poţi trece chiar de mare învăţat, fără a şti nici evreieşte, 
nici arăbeşte şi nici limba indiană; destul numat să nu ştii 
nimic din Religia creştină, péhtru ca să nu te laşi inriurit de 
ale ei minciuni, scornite toate pentru a întuneca şi a subjuga 
mulţimele ! 

Cu preoţii e si mai lesne, pentru că preotul e om şi, ca tot 
omul, are şi el metehnele sale. Її strimbY potcapul, ít ridică 
poalele antereuluf pănă la briü şi-l puli să joace Sirba Popilor; 
mai încărcîndu-l, peste cusururile lui de om crudac şi nepre- 
făcut, cu toate uneltirile fátarnice ale infamilor Iesuitf papistagt, 
atît de bine descrise de Eugène Sue, зай de autorul «Misterelor 
inchisifielf», dar despre care nici habar nu аге sărmanul biet 
popă, unde nu prea stie bine frantfuzeste. 

Păzește-te bine, însă, a întîmpina, fie în chipul cel maï smerit, 
că s'ar putea intilni ceva adevăruri si în Legea creştină, cá-fl 
aprinzi paie în cap! De îndrăznești a pretinde că, în întune- 
cata Biserică de Răsărit, s'aă ivit une ori şi ceva lumini, iar că 
de inchisiţii si de Iesuiti nu s'a gásit, in ea, niclo urmá páná 
acum, nu te maï poţi spăla nici cu apă neîncepută! De vei 
duce sumefia pănă a susținea că între preoţii ortodocşi, decá- 
zuti, beţivi şi nărăviţi, sar putea întîlni şi cite un sfint, apot aï 
ajuns culmea absurdităţii şi rámil cu povestirea neisprávitá, 
pentru cá nu te mai ascultă nimeni! Auzi? Popă si sfînt! Da’ 
se poate?! 

Et bine iaca! Ей mărturisesc cá am întîlnit pe unul. Nu în 
zilele voastre, tineri cetitori, dar acum vre-o 38 de ani, în 
timpul tinereţii mele. 


www.dacoromanica.ro 


D. C. MORUZI: DIN AMINTIRILE UNUI BĂTRÎN 903 


Îl chema părintele Ioniţă şi slujia în frumosul paraclis din 
casele Vistiernicului Neculai Ruset Roznovanu, chiar în fata 
Sfintei Mitropolii din laşi. 

Mic de statură, cam slábut, dar roşcovan la față, pletele sale 
şi barba eraii în floarea argintului întunecat, cu aceleaşi ape 
şi rásfringeri; sprincenele îi eraü stufoase, şi gene lungi um- 
briaü nişte ochi marl, albaştri, dulci, blinzi, şi atît de айїпсї, 
încît te pátrundeaü pănă întru adincimile cele mai tainice ale 
inimii. 

Cînd ieşia cu sfintele daruri, зай rostia vre-o rugăciune în 
mijlocul bisericii, se ridicaii genele sale ca o perdea, şi ochii 
aceia de sfînt, aţintiţi spre cele nevăzute, îţi innálfaü sufletul 
pănă în seninurile lumii cerești! 

Apoi se mai strecura, une ori, prin cercevelele de sus ale pa- 
raclisului, şi soarele fierbinte, care-l învăluia de-a'ntregul în ra- 
zele sale, luminînd, în aceiaşi strălucire, şi bogatele veşminte 
preotesti, şi chipul săă, care nu mai părea atunci de om pă- 
mintean, şi pănă şi fumul de tămiie, care scînteiă şi el supt 
lumină, părînd a se preface într'un nour luminos de dumne- 
zeiască bună mireasmá ! 

Cu dinsul slujia părintele diacon Vasile, un bărbat frumos, 
cu chip şi glas de înger; cu barba castanie-deschis şi cu nişte 
păr lung, des şi încreţit cînd îl despletia, la care ar fi putut 
rîvni oricare cucoană saü duduie din protipendada terit, în acele 
vremuri unde crepeurile şi şinioanele eraii încă necunoscute pe 
la noi. 

La strana dreaptă cînta pe greceste (de şi nu ştia nici boabă din 
această limbă) Iancu psaltul, lung şi slab, cu nişte favorite şi 
mustăţi galbene ; iar despre strana stîngă nici nu pomenesc căci 
se schimbau psalții foarte des, trimeşi, îmi pare, de la Mitropolie. 

lancu psaltul îmi spunea adesea că, de cînd slujeşte la pa- 
raclis, nu i s'a întîmplat niciodată, să vadă pe părintele Ioniță 
dînd greş la tipic, la vre-o rugăciune, зай la vre-o cîntare; 
dar nici deschizind vre-o carte bisericească, nu l-a văzut! Aşa 
că, de nu l-ar fi surprins cîte odată cetind Buciumul зай Тғот- · 
peta Carpaţilor, scrise cu slovă nouă, şi prin urmare mai grei 
de deslegat decît slova vechie, ar fi jurat că părintele nu ştie 
carte. Cunoştea însă pravila aga de bine, că-l intrehaü şi în- 
vátaü de la dinsul chiar preoţii сеї mal mari; iar la sfintele 


904. NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


masle, la Bobotează şi la serbătorile cele însemnate, pe cînd 
preoţii se sirguiaü a scoate sfintele rugăciuni din fundul cár- 
tilor, aplecatf cu ochii şi ochelarii pe slove, părintele Ioniţă le 
scotea din fundul inimii şi cu ochii ridicaţi la cer! Nici chiar 
`stinta Evanghelie nu se putea şti dacă o ceteşte, că tot asao 
` spunea. 

Dacă însă ţinerea lui de minte nul dăduse niciodată de 
sminteală în cele sfnte şi cereşti, nu tot aşa era în cele lu- 
mesti; cá, de!. era trecut de 80 de ani! .Se întîmpla să 
pomenească, la sfintele daruri, pe Ioniţă Sturza, Mihail Sturza 
вай Grigore Ghica, pe cînd domnitorul terii era Vodă Cuza; 
iar pe Vodă Cuza, supt Domnia luf Carol I-iá; cá a apucat-o 
51 pe asta, vre-o trei-patru ant! EY bine, da! ce treabă avea el 
să se amestece în cele lumeşti?! Si, dacă cetia une ori Bu- 
ciumul şi Trompeta, aceasta n'o făcea decit atunci cînd po- 
meniaü ele despre mănăstirile greceşti şi despre improprietá- 
rirea teranilor. Uite, pe călugării greci nu-i prea avea la inimă; 
iar, că se lua ceva din prisosul boierilor pentru a se da celor 
smeriti şi săraci, i se părea că chiar cu voia şi după cuvîntul 
Mîntuitorului se făcea aceasta. Apol si Domniile..., prea se 
schimba des! Slavă Domnului, petrecuse pănă acum vre-o 
patru, ba o vedea şi pe a cincea, fără a mai băga la socoteală 
Căimăcămiile şi pe Graful Chiselev ! 

Se povestia cá, în vremea lui Ionitá Sturza Voevod, nişte 
гаї întraseră în satul unde păstoriă părintele Ioniţă, if ucise- 
seră, în lipsa lui, preoteasa şi copiii, aşa că el se retrăsese într'o 
mănăstire, şi se aşezase mai pe urmă la schitul din Paşcani. De 
acolo îl adusese Niculai Roznovanu şi, dacă se înduplecase a 
veni la oras, fu mai mult din ascultare către Înnalt Prea Sfintia 
Sa Mitropolitul Moldovei, care-l rindui de-adreptul la paraclis, 

Cunoscut și iubit de cei mai veliti boieri şi cu sprijinul Roz- 
novánestilor, lesne ar fi ajuns la cinuri mari în Biserică; dar 
prea smerit era părintele Ioniță pentru asemenea rivne, şi l-a 
găsit moartea ca smerit preot şi duhovnic. 

Trăia în fundul Ţicăului, într'o căsuță care nu stiü să fi fost 
a lui: o tindă şi două odăi; una pentru icoane şi alta unde 
dormia ре o laviţă de scînduri, peste care era aşternută o 
scoarță pe o rogojiná. Ba mai era, îmi pare, în fundul tindel, 
şi o bucătărioară, unde fierbea veşnic o oală cu fasole, зай cu 


D. C. MORUZI: DIN AMINTIRILE UNUI BÁTRÍN ' 905 








vre-un cucoş bătrîn din rarele sale zile de frupt. Apa şi-o aducea 
singur cu ulciorul de la cigmea. 

Şi, cu toate acestea, trebuia să fi avut leafă măricică, pentru 
că părintele Vasile, care nu era decît diacon, tinea casă bu- 
nigoará si îmbielșugată, cam în spre Strada Albă, dacă nu má 
înşel. D'apoi stinjeni de lemne şi gráunfe pentru păsări şi cîte 
altele | Mă rog, făcea Roznovánita vre-o dulceaţă fără să 
aibă şi părintele Ionitá părticica lui? Ba icre, unt, brînzeturi, 
murături, şunci, poame uscate şi proaspete de la stină! Turte 
de Crăciun, ouă roşii, pască şi cozonaci de Paşti! Părintele le 
primia toate cu bucurie; ba mai cerea, în toiul iernii, cite- 
un stînjen, două de lemne mai mult, cu toate că o singură dată 
am intrat la dinsul în casă şi nu m'am îndurat să-mi scot blana, 
de trig ce era. 

Ce făcea dar Sfinţia Sa cu leafa şi cu atitea daruri, căci 
mai erai si alţi boieri cariil miluiaü, ca, de pildă, coconu' To- 
deras Balş si cocoana Smărăndiţa lui coconu' Costin Catargiu ? 
Ia era si el om strîngător şi își aduna cu ele comoară mare... 
în ceruri! Cum primia cu bucurie, tot aşa şi da ; oala din bu- 
cătărie îl hránia şi, în afară de vinul din Sfîntul Potir, nu gusta 
altă băutură decît apa din ulcior. Vara se răcoriala umbră, şi, 
iarna, in cafaveica lui blănită, avea căldură berechet! 

Cînd primia lefgoara, apoi, ori că i se făcea prea cald în 
casă, orf prea frig, după anotimp, şi pleca tiptil si sfios pe 
lingă garduri, încotro ştia el că e calicia şi desnădejdea mai 
mare, și, după ce își încălzia вай își răcoria sufletul, ugurind 
pe nevoiaşi, se întorcea acasă fără niciun: sfanţ! Îl mai intil- 
піаї une ori cu cîte-o legătură cu de-ale gurii, din care vedeai 
răsărind gitul vre-unei sticle de Cotnar roznovánesc ; pur- 
tînd la subsuoară gogeamite cozonac si alte bunátáti ascunse 
în buzunarele giubelei: se ducea popa să facă cheful... altora ! 
La stînjenii lui venia lumea ca la moară; dar ştia bine Sfinfia 
Sa cul să deie şi cui nu. Pe unii îi urmăria de departe pănă 
ce ajungeaü pe la casele lor. Doamne fereşte de o uneltire a 
vrăjmaşului, care, neputînd schimba apa în vin, ar preface bu- 
nătate de lemne in гасый jidovesc, la vre-o cîrciumă ! 

E] i-a cununat pe părinţii miei, el m'a botezat pe mine, şi tot 
el era duhovnicul casei, începînd cu neuitata mea bunică, co- 


906 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


coana Marghiolita Roznovanu, mama, mătuşele si, bine înţeles, 
isprăvind şi cu mine, pănă ce am plecat în străinătate. 

De-i mărturisiam vreo nebunie de copil, spunea că nu e 
bine, dar că, fiindcă-s născut în zodia Leului, o să mă ierte 
Dumnezeü ma! lesne. Pentru minciună însă, era neînduplecat 
şi mă punea să fac la mătănii, pănă mă deșelam! L-am în- 
trebat odată, dacă e păcat să lucreze cineva Dumineca ? 

— Fireşte că e păcat, îmi răspunse el. Te pune cineva să 
lucrezi Dumineca ? 

— Profesorul, părinte, ráspunseiü eü cu parapon. Profeso- 
rul mă pune să învăţ Dumineca lecţiile pe care nu le-am ştiut în 
timpul săptămînii ! 

— Foarte гай, fiule... că nu înveţi lecţiile în timpul săptămînii..., 
şi foarte cuminte face d. profesor că te pune să le înveţi Du- 
mineca. Asta nu se chiamă muncă, ci pedeapsă, canon; iar 
canonul se face oricînd. Dar ia spune-mi, nu ti se întîmplă să 
te leneveşti în zi de lucru? 

— Ba da, părinte ráspunseiü ей, ruşinat. 

— la, alsta apoi е cu adevărat păcat. Mă rog, în săptămîna 
asta aï ştiut bine toate lecţiile? 

— Da, păr... adecă nu, incepuiü a biigui, încurcat răi... 

Cum se poate?! Тостаї cînd vii să te apropii de Sfintele 
Taine ? Pentru d-ta, coconașule, e mai mare păcat să mi te lene- 
veşti la învățătură decît pentru un ţeran să iasă la muncă a 
doua zi de Paşti, împins de cine ştie ce nevoi. Ai să mai faci 
douăsprezece mătanii mai mult, şi ей mă voiü ruga de Dum- 
nezeü să te ierte; dar să ştii de la mine că, dacă vel merge 
cu păcatul ista înnainte, o să-ți іеї pedeapsa chiar în lumea 
asta, pentru cá ai să rămii neinvátfat şi netrebnic! 

Bine mă învăța el săracu'! Dar, се folos, că ей tot a mea 
am ţinut-o pănă hát, încolo, tirziü de tot! De am rămas însă 
cinstit o viaţă întreagă, tot părintelui Ioniță o datoresc şi straş- 
nicului canon pe care mi-l dădu, singura dată cînd am îndrăznit 
şi eü să pun mîna pe lucru străin! 


Ce-mi veni, într'o zi, primblindu-má cu băieții lui Dumi- 
trachi Mavrocordat, să şterpelesc o portocală dintr'o piramidă 
aşezată lîngă uşa unei bácánil evreieşti! Nu că n'aveam parale 
să cumpăr zece portocale, de aveam poftă; dar voiam să văd 


D. С. MORUZI: DIN AMINTIRILE UNUI BĂTRÎN 907 


dacă negustorul va băga de seamă şi, tot odată, să-mi arăt 
vitejia față de camarazi. Haz mare, risete, impártealá şi glume 
cîte vrei pe socoteala Jidanului, care nu ştia să-şi păzească marfa. 

Nenorocire, însă, cá era pe la sfîrşitul postului mare şi cá, 
în săptămîna Floriilor, trebuia, negreşit, să дай ochi cu părin- 
tele lonitá, la spovedanie. Се să má fac? Cum 54:1 mărturisesc 
aşa păcat? Să nu-i spun, iar nu se putea! Cînd veni ceasul 
de judecată, începuiă a înşira şi ей pe cele mai mici, pănă 
cînd ajunseiü tocmai la fundul sacului cu păcate. Метаї avînd 
încotro, îmi luaiü inima "n dinţi şi-i spuseiü de-a dreptul: «Am 
furat, părinte...» 

«Val de mine! Cum se poate !»,sári bietul popă, uluit. «Dum- 
neata... tocmai dumneata, c'conaşule ? Ia spune, degrabă, cum ?» 

In scîncete de plins, îi povestiiă, de-a fir' a păr, toată gro- 
závenia! 

«Si cum era portocala ?», întrebă duhovnicul ma! liniştit, dar 
încruntînd гай sprincenele sale stufoase, «galbenă, огї roşie ?» 

«Galbenă, párintele, galbenă şi acră |...» 

«Norocul dumitale să scapi mai ieften, că, de bătea cumva 
în roşu, nu puteai scăpa decît cu aur franțuzesc, că şi acela 
bate tot în roşu... Dar, aşa, iaca ce-o să faci: du-te îndată la 
Domnița Catinca» (aga-I spunea el mamei), ecere-i un galben 
nemfesc, şi du-l, întreg şi neschimbat, negustorului págubas. 
Să nu uiţi: să-i spui Domniței ce-ai fáptuit, şi să ceri negus- 
torului să te ierte...» 

f Val de mine, părinte, cum să spun eŭ mamei aşa lucru... şi 
să cer iertare de la un Jidan?!» 

«Stát, că n'am isprăvit. Negustorului q să-i cert iertare, pentru 
că l-ai furat; Domniței, pentru că i-a! dat de ій un tálhar ; iar 
с'соапеї Marghiolifif şi mătuşelor, pentru că al întinat, prin 
fapta dumitale, cinstea unui neam curat şi de mari boieri!...> 

«lartă-mă, párinfele, nu-mi face aşa ruşine mare, cá nu mai 
fac altă dată...» | 

«Te cred, fiule, şi, cît despre mine, te iert din toată inima; 
dar nici pe mine nu mă iartă Dumnezeü să te împărtăşesc, 
pănă nu-ţi vel ispăşi păcatul prin canonul ce ţi l-am dat. Dacă 
ţi-e prea greu, rámit neimpártágit...» 

«Bine, da”, cînd o vedea mama cá nu mă аргоріій de Sfin- 
tele Taine, o să te întrebe pe dumneata, părinte: pentru ce?!» 


www.dacoromanica.ro 


908 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


«De m'o întreba, eü nu pot spune nimic, decit cá să te în- 
trebe pe dumneata, si al să spui atuncea. De aflat, tot o să se 
afle, şi păcatul o să fie şi mai mare!» 

N'avuiü încotro: spuseiü totul mamei, care-mi dădu galbenul 
hotărît. Mă ştiu şi Eunica, mă ştiură şi mătuşele, ba şi slugile ! 
Nu mai puteam de ruşine, şi mi se părea că şi caii din grajd 
se uitai la mine batjocuritor! Dyseiü galbenul Jidanului, care 
nu putea pricepe cum de-i dam un galben pentru o singură por- 
tocală, şi voiă numai decît să-mi dea mai multe, ca de la dînsul! 

Ori ce-aţi putea gîndi, iubiţi cetitori, dar portocala aceia mult 
mi-a priit în viaţă, mulțămită părintelui Ioniţă! ` 

Cînd m'am întors de la Paris, în anul 1869, fuseiii să-l văd, 
în căsuţa lui din Ticáü, şi atunci abia îmi dáduiü seama cum 
ar fi trăit Sfinţii în cei d'intăiii anf aï Creştinismului: săraci, 
în mijlocul bielșugului si al bogăției! 

Cum a murit? Să vă spun şi asta: 

Era tot în iarna anului '69-70. De regulă, în casa Roznova- 
nului, preoţii de la paraclis veniaü, după slujba Învierii, să 
sfinteascá masa din sufrageria cea mare şi să se înfrupte cu 
пої. Veni, în anul acela, si părintele Ioniţă, dar era foarte slăbit, 
din pricina postului. Luă o ceascá de bulion tare, ciocni ouăle, 
Бап un păhăruț de Cotnar şi ceru voie să plece. 

Nici a doua zi, nici a treia zi nu veni la paraclis, şi, cînd se 
duse Iancu psaltul să vadă ce-i cu dinsul, îl găsi adormit in 
genunchi, în fața icoanelor... Dormia, sfintul, somnul cel de veci! 
. Astăzi părintele Ioniţă, părintele Vasile şi Iancu psaltul s'aü 
dus cu toţii, şi de mult, să slujească Sfînta Leturghie în ceruri, 
şi, de sigur, în acelaşi paraclis, care, după ce a fost dárimat 
pănă "n temelie pe lumea asta trecătoare, s'o fi clădit, maï bogat 
şi mai míndru, în lumea veşniciei, durat numai din lacrámile 
de durere, de bucurie, ori de evlavie ale celor ce s'aü perindat 
într'însul. Căci lacrămile acelea, toate, le-o fi cules Dumnezeü 
Sfintul, prefácindu-le "n mărgăritare şi smaragde, cu care o fi 
împodobit si clădit neperitorul paraclis al celor drepţi, blinzl 
şi smeriţi ! 

lar, din toţi acei cari se infruptaü, în noaptea de Paşti, la 
bogata masă din luminoasa şi marea sufragerie de lîngă pa- 
raclis, rămas-am doar numai eü şi cu două mătuşe bătrîne! 


Dumirau С. MORUZI. 


www.dacoromanica.ro 


ADRIANA BUZOIANU; CÎNTEC DE IARNĂ 


CÎNTEC DE IARNĂ. 





Fulgi ugorí de nea 
Flutur, albă-i zarea ; 
Să-mi găseşti cărarea 
Dacă vei putea! 
Să-mi găseşti cărarea 
Călre casa mea... 


În zădar se pierde ochiul plin de dor; 
Lin şi alb se 'ntinde recele covor. 


Calul alb de spume 
$i a oprit în prag 
Tinănul pribeag, 

Cel pornit în lume. 
Oaspetelui drag 
Пай să-i aflu nume... 


Capul, grei de vise, cade lin pe piept. 
Făt-frumos din basme, пи te maï aştept! 


Jaru "nfiorat 

Leneş se prăvale; 
Se desface-o cale... 
Pasu "ngindurat 
Poartă п mers agale 
Fata de 'mpárat.. 


O, tu, vis de aur, te asemeni et, 
Blind şi mândru тп calea arsă de scintei! 


Părului de soare 
Dulce aninal-a 
Zina, minunata 
Floare cintátoare 
Şi-a cîntat curat 
Minunata floare... 


Floare minunată," tu nădejde sfintá ! 
Cintă în adincul sufletului, cîntă... 


909 


ADRIANA BUZOIANU; 


www.dacoromanica.ro 


910 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


DIN CORESPONDENŢA LUI BARIT. 
PUBLICATĂ DE N. BĂAESCU. | 





Începem, azi, publicarea scrisorilor lul Топ Maiorescu. D. Bogdan-Duică a 
tipărit citeva din ele, pănă la data de 1841. in «Tribuna». Le dăm, cronolo- 
gic, mai departe. 


Craiova, 3 Novembre 1841. 
Frate Bariț !, 


(Scrie în privinţa gazetelor ce se trimet la Craiova şi-l sfă- 
tuieşte să le dea prin Agenţia austriacă, pe la Sibiiü. Feldve- 
bel şi expeditor la agenţie e Corban, pe care l-ar putea îndu- 
pleca, cu «ип fras, două laudatoril», să-i facă lui un plic pen- 
tru Craiova. Bariț să scrie pe gazetă: «Siebenbürger Wochen- 
blatt. An den K. K. Staroste, in Craiova». Її arată apoi greu- 
tatea cu care s'ar învoi Romînii să plătească 2-3 sfanţi comi- 
sionarului negustorilor din Craiova, ca să li aducă mai de- 
parte gazetele, în traista sa:) 


«Degeaba vorbeşti tu că Котіпії, cum plătesc pentru gazete 
frantozestY preţul întreit, să plătească şi pentru gazetele románestt 
cu 3—4 sfanți mai mult, — degeaba: căci, са să judece еї aşa, 
ar trebui cel puţin să fie în cea maï de jos treaptă a patrio- 
filor, a cunoștinței cuvîntului firesc şi a dorinţei de a se făli 
din cetitul gazetelor; dar еї a) nici că stiü ce va să zică pa- 
trie ori nație, b) sint cu totul depártati de la natură, c) tin ga- 
zete franţozeşti numai ca să se vorbească despre еї cá Cu- 
“tare, măăă!!!, are pe «Ѕіёсе»!, pe «Journal de Débats»!, pe 
«Temps»!, pe «National», — are gazete de Paris! Apoi vezi 
bine că Braşovul e numai după cuptor. De aici vei pricepe tu 
că, pănă ce va lumină şi Romiînilor post nubila Phoebus, nu 
putem aştepta necum generositate, dar nici cuviinţă, iar acel 
ce te-ar ajuta şi ar sprijini o întreprindere asa de folositoare, 
sînt puţini. Aşa dar, aflîndu-ne încă în starea copilăriei, tre- 
buie să ni dat toate supt zăhar !...» 

Maiorescu, 

1 Vol. 6. 


www.dacoromanica.ro 


DIN CORESPONDENŢA LUÍ BARIT 911 


II. 


Socola, 1-iu Februar 1843. 
Frate ‘Barit, 


Trece timpul iernii şi nof aici n'am văzut-o cu ochii. De 
două ori a fost nins puţin, înnainte de Crăciun, dar s'a topit 
îndată. Crezi că în mijlocul lui lanuar mugurii sau umflat, 
miţişorii aŭ ieşit, graurif ай venit şi сосоѕіїгсії? Mai tot Ia- 
nuare am avuţ zile frumoase de vară şi ploi calde printre ele. 
Dacă nu va ploua mai mult, oamenii se tem de secetă. Dar 
să vorbim de Antipapadopulul miei. Îţi aduci aminte că încă 
fiind în Braşov, mi-a fost scris Aaron că Papadopolul, Grecul 
din Bucureşti, protectat odinioară de Mihalache Ghica, in «Cu- 
rierul de Ambesexele», îşi bate joc de Maior, Clain, Şincai? 
Stil că mă poftia са să-l spál cu oţet si usturoiü, fără nicio 
grijă ? În zilele trecute, puseiü mîna pe articolul lui şi-i fácuiü 
critica, ce iată ţi-o trimet în trei coale scrise cam des. Те rog 
са, cu cel d'intăiă număr, să incepl a o publică. Socot că n'am 
făcut nimic peste cuviință, cu toate că de multe ori mă îm- 
boldia demonul Satirei să-l ieaü in ris, de care este vrednic. 
De cumva îți va veni vre-o replică de la el, dacă va fi ocá- 
ritoare şi cu numele miei întreg, vei face cum te va povátui 
înţelepciunea şi moralul tăi. Grijeşte să nu se facă greşale. 

Murăşanu stiü că şi-a perdut capul, după proverbul romă- 
nesc: «sint încă cu capul». Am cinste a-l cunoaşte pe iubită- 
sa. Zilele de miere ай trecut, rogu-te spune-i să se uite în o- 
glindă. Cu toate aceste ей sînt dator a da Murășanului An- 
dreiü o găluşcă de cele romăneşti, că într'un bilet ce-mi băgă 
în gazete zice că se afla cu scumpul nostru prieten dr. Va- 
Sici şi apoi nu-mi spune cum se află, ce a isprăvit. M'am mi- 
rat că şi tu mi-al băgat odată, ori de două ori bileturi în ga- 
zete fără a-mi scrie ceva despre dumnealui, cînd stil cît sînt 
de simţitor pentru starea întru care se află. Te rog dar, cu cel 
d'intáiü prilej, să-mi scrii. 

Eu i-aş fi scris de mult, dar am tot aşteptat ca să-l fac o 
miugiiere, de şi mică, dar tot nu nefolositoare, în împrejurările 
sale. De patru ori am fost la Cuciureanu, şi numai odată am 
găsit pe frate-săă; apoi tu ştii că ей, cit sînt afară de tîrg, şi 
pe jos merg un ceas pănă la Academie: căci aproape este şi 


www.dacoromanica.ro 


912 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





Cuciureanu. Dar fratele Cîmpeanu (Maler) a fost, i-a dat de 
atunci scrisoarea pentru mine, şi, cum a deschis gura pentru 
ceia ce ştii, Cuciureanu a răspuns că de mult avea de gînd, si 
l-aü însemnat numai decît în lista celor ce ati să se numească 
mădulari în sesia viitoare. De cînd sînt eü aici, n'a fost nicio 
sesie : căci s'ar fi numit. Ай alte lucruri grele şi pe aici... 
Dumnezeü. Așa dar încredinţează-l cá negreşit se va numi 
mádular,si în scurtă vreme. Eü am aşteptat să-l surprind deo- 
dată ; dar cum îi spun şi atîta. Atit d-lui Vasici, cît şi doam- 
nel, complimente de la mine şi nevastă-mea. Nevasta mea mă tot 
întreabă ce s'a ales cu pricina, şi ей daŭ din umere, dacă vot nu-mi 
scrieţi. Spune d-lui Vasici cá Cuciureanu se însoară în zilele aceste. 
lea pe fata unu! boier, Gufescul, cu venit de vre-o боо de galbeni 
pean. El putea face altă norocire ; dar éste om cu minte şi nu se 
înfundă în putregiunile cele de sus. Va trimete d-lui Vasici şi 
poesiile sale şi o carte ce mi se pare că pănă astăzi va fi ieşit 
de supt tipar: «Despre spitaluri». Ce face mititica d-sale? Dar 
ce face si Marioara ta? Socot cá pe la acest Februar sai Mart 
îți va creşte familia. Nevastă-mea îi pofteşte noroc şi sănătate: 
se înțelege că şi ей. Tot acestea, de la amîndoi, la amindol 
Murăşenii. Andreiü cere ca să vă scriti multe, multe. Cînd aş 
avea să vă pot da vre-o icoană frumoasă despre cele de aici, 
negreşit cá [cu] bucurie v'ag împărtăşi-o. Cit bine am aflat, vi 
l-am spus cînd am venit de mi-am luat familia. Aceste două 
feri aü stare curioasă şi le poti asămăna cu niste coconite, 
adecă de cele bune, care, la cea d'intáiü înfăţişare, îşi risipesc 
toate grațiile — avînd, pesemne, puține —, încît, cine le va ju- 
deca după întăia întipărire, care este totdeauna plăcută, se va 
înşela groaznic. Din cîte vam spus, ţineţi aceia că şcoala 
merge mai bine decît cea din Tara-Románeascá şi profesorii 
sint mai vrednici decît acolo: dar stîlpii se clatiná mai tare şi 
aici întrun «Nu» se prefac toate, şi se zidesc, şi se nimicesc. 
M'aş mai înturna la icoana cu coconita, aş mai zice că, după 
întăia gustare, te desgustezi de ea; dar, ca să nu bage cineva 
vina curtesanului, care poate se desgustă pentru că umblă cu 
mai multe, va să zică din vina sa, mal bine tac şi-mi mînînc 
pinea mea, în sudoarea mea. De politică nu vă scrii, căci le 
ştiţi pe acolo bine. Si аїсї...‚ dar mă grăbesc, că nerábdarea este 
mare şi aici, în toată tara. 


CONST. MANOLACHE : LUCIA 913 


Fiţi sănătoşi. Ce face Gött cu gazeta? Îmi vine să-i trintesc 
de тог, —сй foarte гай o primesc pe a lui. Dar şi tu, in loc 
de n-rul 2 al «Gazetel», mi-ai trimes n-rul I gi foaia І. Însă am 
cetit de la Cimpeanu. Cimpeanu trimete complimente d-lui 
Vasici şi ţie. | 

lertafi-má de grabă. L Maiorescu. 

P. S. — Mi-i dor de Tara-Románeascá. Mălinescu, acum Ban, 
nu Căminar, mi-a zis să te întreb: cum ar putea el trimete o 
sumă mare, ca la Тоо exemplare, [din] Istoria lui P. Maior, ca 
să le împărți tu in Ardeal. El le dá gratis şi lasă la voia ta 
cum să le dai. Vrei să primeşti? Răspunde-i de-a dreptul d-sale, 
în grabă. 


IH. 
lași, 1843. 
Măi Murăşene, 

(її spune că se duce înnapoi, la Craiova. Pe Susana lut а 
cunoscut-o: a văzut-o «supt alei, la Тітра», şi odată cu tatá- 
săi, Se bucură de miseria ce a făcut Antipapadopului зай. Îl 
vestește că lucrează la o disertaţie : «Patriotismul, Naţionalis- 
mul, Religia, Cosmopolitismub, care va ieşi în broşură, şi la 
altele. Cu Kogălniceanu n'are dreptate Murășanu. El a zis: 
«Nu vorbim nimic de d-nii jurnalişti, din cari, afară de d. 
Bariț, niciunul etc., etc.». E nostimă caracteristica ce-l face 
Maiorescu :) 

Kogălniceanu este. Romin bun, dar ceva exaltat. Nu ştiu 
altceva, dar cunoştinţe istorice are bune. Cu Academia nu se 
împacă; dar n'are aici niciun cuvînt. 


LUCIA. 


— ELEGIE DE ALFRED DE MUSSET. — 





Prieteni dragi, cind am să mor, 

О salce-m: puneţi la тоттіті ; 
Mi-e drag frunzişu-i plingátor, 

lar chipu- pal mi-e scump şi sfint, 
Şi-umbrarul еї va fi uşor 

Cind ей dormi-voiă supt pămînt. 


www.dacoromanica.ro 


914 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 




















Stam singuri, într'o seară, eram de ea aproape, 
15 inclina lin capul şi peste albe clape 

Sáalla ea mina-i albă, incet, ca 'mtr'o visare. 

Era un gingag murmur : părea că т aripioare 
Bătea departe-al serii zefir prin trestii drepte, 
Temindu-se ca păsăra în mers să nu deştepte. | 
Cáldutele miresme a' nopților duioase 

Scoteau în jurul nostru a' florilor petale. 

In parc castam în floare, stejar, cu crengi pletoase 
Supt ramuri plingătoare se leagănă agale. 

Stam, ascultind пог noaptea ; ferestre 'ntredeschise 
Parfum de primavară lăsau prin ele-a trece! 
Tăcuse glas de vinturi ; cimpia adormise. 

Aveam tacere, visuri şi ani doar cinsprezere. 

Ей o priviam pe dinsa : avea paloare m faţă. 

Nici cind doi ocu ma: galeşi nu fură, cred, în stare 
Să poală m e răsfringe а cerulua coloare. 

Mă imbata splendoarea-i: atit iubiam în viaţă. 
Dar mi-o credeam iubita co dragoste de frate: 
Simţirile e scumpe alit păreau curate! 

Tacurăm multa vreme; stam mînă peste mină, 
Priviam frumoasa-i frunte, stind tristă, visătoare, 
Şi-atuncı sim(iam în suflet, la orişice mişcare. 
Că, pentru-a stinge chinul, cit poate de stăpină 
Pe fericir, şi pace alaturea să [ie 

A feţe, тетей şi-a inimi junie. 

Pe cerul fara nouri şi luna se ridică, 

Si-o pinza argintată aruncă peste ea. 

lar ea, zărind în ochi-mă lucind icoana-ı mică, 
Surise ca un înger de dulce; ea cinta. 


Copilă a durerii, tu, armonie sfintă | 

Cuvint prin care geniul iubirile cuvintă | 

Venit de prin aha, şi ea din cer avindu-l! 
A inimă vorbire prin care numa gindul, 
Fecioara cea fricoasa, de-o umbră chiar lovit, 
Pastrindu-şi vălul, trece, de ochi nefind zărit! 
Şi cine-ar şti copilul ce intelege bine 

1n ale tale sfinte, dumnezeieşt suspine, 

Ca sufletu- de triste şi dulce ca glasul ha? 
Surprinz, doar o privire, o lacrima curata, 
Iar restul e o taina de nimenea ajlată, 

Ca taina prinsă m valuri, sau taina codrului! 
Eu o priviam pe dinsa; stam singuri, ginditori. 
Răsunetul cinlarii parcă vibra in noi. 

Ea-g sprijini pe pieptu-m а sale timple тої. 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 915 





Simţiai, copilă tristă, тп ai inimii fiori 

Cum geme Desdemona? Plingeai; pe gura-ţi dulce 
Lăsăiu а mele buze ca, irist, să se adape, 

Dar de sárutu-m rece durerea-ț fu aproape. 

Te sárutdià ей astfel, stind palida şi rece, 

Şi ^n doui lună, tot astfel, te dusera т mormint... 
О, castă floare, astfel ascunsu-ţi ай tu faţa. 

lar moartea zîmbet dulce ţi-a fost ca şi viaţa, 

Şi "n leagăn încă, dusă ai fost spre Domnul Sfint. 


Lăcaş al inocen[ei, misterios şi drag, 

Suris, copilărie, visări de-amor, cintare, 

$i tu, ascunsul farmec, de care nu-i scăpare, 
Ce-opreşti timid pe Faust Val Margaretei prag, 
Candoare a prunciei, unde vafi dus ca umk ? 
Copilă, pace (ie şi amintiri, tale! 

Ramas bun! Peste clape mini albe ca petale, 
In nopţile de vară, wor mai zbura de-acuma... 


Prietenă dragi, cînd am să mor, 

О salce-ma puneţi la mormânt ; 
Mi-e drag frunzişu-i plingător, 

lar chipu-u pal mi-e scump şi sfint, 
Şi-umbrişul еї va fi uşor 

Cind eu dormi-votü supt pămînt. 


CONST. MANOLACHE. 





MIHAIL GASPAR 


DIN VREMURI DE MĂRIRE 
— ROMAN ISTORIC — 


(Urmare.) 


În fata Voivodului et plecară genunchii şi, ridicîndu-se, ră- 
maseră drepţi în picioare. 

Ochii lui Vodă alergaü neliniştiţi de la unul la altul. 

Buftea, cu toată sălbătăcia firii lui, căuta să încunjure pri- 
virea lui Ştefan. Îşi pironi privirea la Bourean, pe care nu-l 
văzuse încă nici cînd. Mirarea se cunoştea pe faţa lui brăzdată 
de răni, şi acoperită cu o barbă neagră, stufoasă. La rîndul 
săi, Bourean tinea ochi! asupra lul, şi, de mirare, cu toate 
relele ce auzise vorbindu-se despre Vornic, începu să-i placă. 
Nu-i vorbă, avea Buftea şi înfăţişare bună: statură de uriaş 


www.dacoromanica.ro 


916 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





şi o forţă care în lupte făcea minuni de vitejie. Şi la anul 
Domnului 1462 nu se cerea maï mult de la un boier în 
Moldova ! 

Păharnicul ţinea capul plecat. De la un timp, însă, începu 
şi dinsul a arunca din cînd în cînd ochii spre Bourean, mirat 
pe semne de a vedea peste noapte un noi boier de Sfat. 
Vodă făcu semn Marelui-Logofăt, si acesta începu citania рїгїї 
ce o făcuse în zori de zi despre lupta de noapte. Mitropolitul 
şi Stanciul, bátrinul stilp de pază, dădeau din cap în semn de 
învinuire, de cîte ori venia vre-un loc maï grei din ріг. 
Cind îşi isprăvi Logofătul cetirea, Măria Sa Ştefan întrebă 
pe vinovaţi: j 

— Boieri dumneavoastră, aţi înțeles ? 

Amiîndoi deteră din cap în semn că ай înţeles. 

— Acum să-mi spuneţi d-voastră cum s'a întîmplat omorul? 

Luminăţia sa Logofătul а făcut pira după spusele mele, ceia 
ce ей ат văzut; dar, încolo, aştept să-mi povestiţi d-voastră, 
cu de-amănuntul, toate cum s'aă întîmplat. 

Vornicul Buftea să înceapă! 

Buftea își duse minile la frunte, netezindu-şi pletele, care-i 
căzură peste față, fulgerâ cu privirea pe judecătorii lui, şi începu. 

Vorba ieşia grea, tunind, dar răspicată, din puternicul lul 
piept : 

— Măria Ta! Ierf eram cam bolnav. Ieri seară, după ce 
primirăm vestea despre venirea luf Nicolae Brateş din lagărul 
de la Sipot, veni la mine, să mă cerceteze, prietenul mieii Barbu. 
Cum stam de vorbă, iată că întrâ la; noi pocitura aceia de от, 
pe care binevoieşti a o tinea Măria Ta la Curte, de batjocura 
ostagilor.., se strimbá cum e datina lul şi, apropiindu-se de 
Barbu, 1 zise batjocuritor : Páharnice !... tu bet cu Buftea vinul 
Cotnarului şi acasă altul iff tine locul!... Hotnogul lui Brateş 
îți mingiie muierea ! 

Da, aşa a zis, tocma! aga, Măria Ta! să mă bată Dumnezeü 
de n'a zis aşa! Mi s'a suit sîngele în cap, dar, pănă să caut 
după topuzul miei, pocitura naibel şi-a făcut vînt din chilie... 
Barbu, fireşte, a sărit ca nebun de pe scaun, să plece acasă... 
Eŭ, care n'am de-a face cu muieri, ştiind prea bine că 
multe nebunii sai mai făcut de dragul ochilor femeiești, 
m'am luat după Barbu să-l petrec şi, dacă se poate, să-l şi apăr. 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR: DIN VREMURI DE MĂRIRE 917 


La poarta cetăţii îmi veni însă un gînd. Voiam, adecă, să 
prindem pe hotnog, care, pe semne, n'are altceva de lucru 
decît să turbure casele oamenilor, şi să-i dăm puţină învăţătură : 
de aceia am luat doi Ѕесиї dintre lefegit, cu пої. 

Et, dar s'a întîmplat altfel. Hotnogul naibei avea cu dînsul 
încă un ostaş, $і-арої nu izbutirám cu planul, 

Ajunse lucru la săbii! 

Măria Ta, ştii că mintea mea mă ţine numai pănă trag 
sabia din teacă: trasă odată, îmi pierd mintea ! 

Si aşa s'a întîmplat, Măria Та!» 

Boierii ascultaü tăcuţi istorisirea Vornicului. Însuşi Vodă, 
care era din cale afară supărat de cele întîmplate, se uitâ cu 
drag la Vornic, care, de felul lut, era un ostaş cum nu-i gă- 
siaï păreche în Moldova. 

— Bine, bine, Vornice, dar să ni spul cine a lovit cu jun- 
ghiul in cáprar? Lovitura a dat-o cineva din dos, şi eü aş 
vrea să ştii cine, dintre boieri, loveşte aşa pe hofie? 

Atît Vornicul, cit şi Păharnicul priviră drept şi deschis in 
ochii lur Vodă, si ráspunserá dintr'odată :. 

— Ей nu! 

— Bine, — dar dintre Ѕесиї, nu ştiţi, să nu fi dat уге unul 
dintre еї? | 

— Nu! — grăi Buftea, — aceasta o mărturisesc pe cinstea 
mea de boier! 

Stefan increfi spríncenele. 

Dete poruncă să i se aducă arcagul care a finut'ieri seară 
paza porţii, pe timpul cînd a ieşit Vornicul şi cu Barbu. 

Vodă se întoarse apoi spre Nicolae Brateş, zicînd: 

— De neînchipuit un astfel de lucru! Din cinci oameni, să 
nu ştie niciunul cine a lovit în căprar? Ce zice hotnogul? 

— Nimic, Măria Ta! Nu ştie nimic! 

Vodă dete din cap mirat. Tot atuncí se deschise uşa şi un 
arcas bátrin, dar vînjos, întrâ înnăuntru. Pe fata bietului oştean 
se vedea pecetea groazei ce-l cuprinsese: 

`— Cum te chiamă ?, întrebă Vodă. 

— Petru Ciocirlan, din a treia ceată a arcasilor de la Siretiü, 
Măria Ta, — răspunse arcașul. 

— Tu at avut paza ieri seară cînd aü ieşit boierii aceştia dor? 
întrebă Vodă diti пой, arătînd pe Vornic. 


www.dacoromanica.ro 


918 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


— Ей, Măria Ta! 

— Cine a mai ieşit după dingii? Adu-ţi bine aminte. 

Arcaşul puse ochii în pămînt, ginditor. 

Peste puţin însă răspunse: 

— Dot Secut au ieşit îndată după Înnălţimile Lor, арої a mat 
ieşit scurt după dînşii piticul acela... Luca, Măria Ta !... şi apoi 
şi Măria Voastrá mai tîrziu... 

Peste fata luf Ştefan trecu umbra unui nor cînd auzi pome- 
nindu-se numele lui Luca ; dar nu zise nimic. Еси numai! semn 
cu mîna, şi arcaşul ieşi. 

Vodă se întoarse către Brateş: 

— Nici din acestea nu ne cuminfim... 

Bourean începu să se mişte neliniștit pe scaunul lui. It în- 
trase in cap vorbele despre «pocitura de om», de «pitic», 
şi în sufletul lui prinse rădăcini un prepus nelămurit, aşa, un 
presimf buratec..., ca şi cum ar fi şi între intimplarea luf vre-o 
legătură cu «piticul» acela des pomenit. 

Işi luă inima 'n dinţi şi 'ntrebă: 

— Măria Ta! Tot aud vorbindu-se de un «pitic», de «opo- 
citură de om», si îmi ieaü voie, ca om nou, să întreb cine-i 
acela? Ieri seara şi Măria Ta ai pomenit de dinsul, cînd am 
intrat ! 

Sprincenele lui Stefan se increfirá, semnul vádit cá vorba 
ce auzise nu-i placea. Ráspunse aşa, fără de voie, lui Bourean: 

— E o ființa nenorocită, un pitic, ce `mi l-a dăruit înnainte 
cu doi ani Craiul leşesc. Nici nu-i om: e de vre-o trei pi- 
cioare de înnalt... E pierdere de vreme să mai vorbim de 
dînsul..... 

Bourean luă la ureche spusele luf Vodă, dar nu putu să nu 
vadă că Măria Sa її încunjură privirea. 

Răspunsul sálágluit în sufletul lui începu să se prefacá in 
credință. Vázind însă că Vodă nu vrea să audă despre aceasta, 
tăcu şi dinsul şi nu întrebă mal departe. 

Ştefan se ridicâ din scaun: 

— Cinstiţi boieri de Sfat! 

«Auzind пої atit pira, cît şi mărturisirea celor vinovaţi, în 
înțelesul legilor teriY, trebuie să pedepsim lucruri şi fapte care 
turbură liniştea zilelor de расе! Si, ca să nu prindă rádá- 
cini şi la Curtea noastră năravurile urite din alte terr, de a 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 919 


se măsură la luptă frate cu frate, vom pedepsi pe cel vinovaţi 
după buna noastră chibzuială, spre luarea poftei pe mal de- 
parte de la astfel de încăerări urite! Drept aceia, credem că 
va fi destulă pedeapsă, dacă trimetem pe aceşti doi boieri de 
la Curtea noastră din laşi pe trei luni de zile în surgun. 
lar, în ce priveşte pe hotnogul Ioan Tăutu, îl vom închide in 
temnifa noastră din cetate pe trei luni de zile. Aşa credem 
că e bine şi astfel sîntem gata a şi judeca. 

Boierii ascultaseră osînda în picioare. 

Сіпа isprăvi, Vodă se întoarse spre dînşii şi întrebă: 

— Nu are nimeni împotrivă nimic? 

Nicolae Brateş ridicâ din umeri, tuşi de vre-o două ori, dre- 
gindu-sf glasul, şi, întorcîndu-se spre Vodă, zise: 

— Măria Ta! Cu anevoie este a ne împotrivi poruncii Mă- 
rief Tale! Cu toate acestea, mie îmi pare pedeapsa prea grea, 
pentru d-lor — şi aci arătă pe сеї doï boieri — căci, la dreptul 
vorbind, Păharnicul a făcut aceia ce fiecare făcea, în locul lui 
fiind, pentru cinstea casei sale. Iar, cu privire la hotnogul miei, 
ca unul care îl cunosc, aş zice că s'ar putea găsi altfel de 
pedeapsă decît tocmai pivnifa cetăţii. 

De mar fi cu supărare, ей ag zice, Măria Ta, să-l pedepsim 
cu aceia ca să-i dai Măria Ta poruncă de a înplinta steagul 
nostru, în vreme de o lună orf două, pe zidurile Hotinului! 

Hotinul ë slab păzit, cu o sută de feciori se poate lua, așa 
fără de veste. 

Si, dacă dînsul îndeplinește porunca, să fie iertat, Măria Ta. 
Cum o va îndeplini, să fie grija lui. lar, de nu o va putea, 
atunci 54-1 rámiie ciolanele pe zidurile cetăţii, căci pivnifa, 
Măria Ta, pentru un ostaş — să mă ierți dar nu e pedeapsă! 

Pe feţele boierilor trecu norul simtimintuluf de mirare. Ìn- 
suş! Stefan nu ştia ce se zică. Îl apucă, fară de veste, putinţa 
îndeplinirii gîndului săii ascuns, gîndul de a pune capăt Dom- 
niei polone în cetatea moldovenească. 

I se păru un vis. Si, tocmai fiind cá nu credea jn dinsul, iY 
răspunse blind lul Brateş: 

— Nu se poate, Nicolae! 

Boierul ridicâ fruntea. 

— Si dacă ieaü eü răspunderea ? 

Stetan se uitâ lung în faţa lul... 


www.dacoromanica.ro 


920 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


— Atunci... atunci mai că-mi vine să-mi daŭ învoirea, şi să 
schimb porunca! 

Bătrînul Stanciu zise şi el, din partea lul: 

— Fă, Măria Ta! fă-o!— doar n'oiü muri să văd şi cetatea 
asta in mînile noastre. Cá, de, mult o simt în coaste! Parcă 
aş intiner, să aud vestea zburind cá a căzut în minile 
noastre ! . 

După cîteva clipe de frámintári, Voevodul schimbâ hotărîrea, 

— Bine, primesc tîrgul! 

D-voastră — se îndreptă el către сеї doi — sînteţi slobozi, iar 
hotnogului să-i ducă Brateş porunca noastră! Dar nu o lună, 
ci tref luni îi dám са să-şi îndeplinească pedeapsa. Si nol пе 
vom rugă lui Dumnezeu să-i ajute în calea lui! 

Pe faţa tuturor se vedea bucuria. 

Pedeapsa putea întrista pe boieri, şi erai nişte vremi 
atunci, cînd Ştefan îşi dădea toată silinta să adune boierimea 
întreagă în jurul lui. Si aceasta trebuia făcută cu buna, nu си 
răul. 

Innainte de a pleca, Voevodul, arătînd spre Bourean, zise 
către сеї de față: 

— Aici avem un пой boier, pe care-l credeam de mult mort, 
dar pe care ieri l-a adus Dumnezeü iarăşi în mijlocul nostru, 
după zece ani de pribegie amară. El si cu Nicolae Brateg 
mi-ai mîntuit viaţa, la nunta din Răuseni, el, Călin Bourean, 
feciorul pristávitului Postelnic al tatălui mieă, carele а murit 
de dorul feciorului pierdut. lată-l acum iarăşi la vatra lut strá- 
moseascá ! 

Boierii îmbrăţişară toți cu dragoste frífeascá pe noul venit. 
Buftea, mai vîrtos, părea а fi deosebit de fericit, căci, cuprin- 
zindu-l în braţe, ЇЇ zise: 

— Віпе-аї venit, şi la bună vreme! Ni trebuie braţe, fratel 
Şi sîntem cam puţini noi, Moldovenii! 

Ştefan chemă la sine pe Bourean: 

— Căline, mergi în chilia mea şi mă aşteaptă acolo! Am să 
te întreb ceva. 

Boierul se închină, şi ieşi. În gang nu era nimeni. Pagil 
luf rásunaü fioros şi surd pe podeala de piatră. 

Cînd întrâ la Vodă, un strigăt de groază îi ieşi din piept: 


www.dacoromanica.ro 


MIHAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 921 








— Vladimir ?! 

Ca muşcat de şerpe, boierul sări îndărăt, în ochii lui se 
amesteca mirarea cu neagra coloare a groazei... 

Luca sta răzimat de scaunul Voevodului, cu ochit ţintă la 
Bourean. Credeai că e însuşi diavolul, atit de groaznic ii ar- 
deaü ochii. De-odată apoi, rápede ca şi fulgerul, else azvirli, 
cu o elasticitate ne mai pomenită, asupra boierului şi, pănă să 
fi putut băga de seamă acesta, dinsul îi şi implintà junghiul 
în umărul sting, strigind răguşit: 

— Pentru Evdochia! 

Bourean, cu toată statura lui de uriaș, se clătină supt pu- 
terea loviturii. În clipa d'intăiu el împietrise, dar, în cealaltă, 
mínile lui de oţel cuprinseră mijlocul lui Luca, îl invirti odată 
în aier şi izbi cu el de pămînt. 

Piticul rămase lat. Nici nu cricni! 

Boierul ѕийеса mineca dulamei, să vadă ce stricăciune il 
făcuse cuțitul piticului. 

Tocmai atunci întrâ Vodă. 

D'intr'o ochire, dinsul văzu ce sa întîmplat; stătu ca pironit 
$1 întrebă pe boier: 

— Ce sa întîmplat aici? 

Ochii lui, scăldaţi in o mare de scîntei, zburaü de lu boier 
la trupul luf Luca, nemișcat. 

— Măria Ta, m'a lovit, şi, apárindu-má, l-am izbit de pămînt. 

Ştefan îşi muşcâ buzele, dar nu zise nimic, ci chemă pe ar- 
caşul Dragomir, poruncindu-i să ducă pe Luca în chilia lui şi 
să cheme doftorul. j 

Rámagi singuri, Domnul întrebă pe boier: 

— Te-a lovit гай? 

— Nu — răspunse acesta, a greşit lovitura, ticălosul! M'a 
scrijelat numai puţin! 

— Să te legi răpede! — zori Vodă, şi pe faţa lui se putea 
vedea cit de neplăcute îi erai lucrurile petrecute. 

Bourean rupse mineca cămăşii, şi-şi făcu o legătură са să 
oprească sîngele, îmbrăcă apoi dulama, zicînd lui Vodă: 

— Măria Ta, maï chemat. 

Acesta își netezi fruntea şi părul lui frumos castaniiă. 

— Te-am chemat, Căline — zise dinsul — să te întreb ceva. 


www.dacoromanica.ro 


922 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Spune-mi, unde ai petrecut anii de pribegie? Căci ieri, de bu- 
curia revederii, nici nu am avut timp să te întreb. 

— E lungă povestea, Măria Ta! De aï răbdare, ţi-o spun! 

Şi Bourean începu a-i spune cam aceiaşi ce spusese şi lui 
Brateş în seara întîlnirii lor, în mănăstirea Hiîrlăului. Voevodul 
asculta cu luare aminte şirul nevoilor împreunate cu soarta de 
pribeag, iar, cînd sfîrşi boierul, îl zise : 

— Aşa dar în Chiev ar stat? Atunci tu cunoşti pe viitoarea 
Doamnă a Moldover? 

— Da, Măria Ta, o cunosc! E bună ca pinea caldă, blindă 
din cale afară şi frumoasă ca frumusețile din poveşti! 

— Asa? vezi, mie mi-a spus acestea Cindea, bátrinul pefitor, 
day credeam cá le spune numai să-mi facă bucurie... dar o spui 
şi tu... Durere, — adause арої trist —, că de multe ori inima 
omului se leagă de mat înnainte... 

Boierul ascultă mirat cuvintele din urmă şi, fără voie, îşi aduse 
aminte de Marusca şi de copilul din flori, pe cari i-a fost văzut 
ieri noapte. 

Vodă urmâ: 

— În vară am hotărît să finem ospăţul... în primăvară merge 
s'o aducă Nicolae Brateş. De cumva al voie, Căline, mergi şi tu ! 

Bourean făcu o mişcare са a îndoială... 

— Nu, Măria Ta! Eü nu pot merge! 

Vodă îl privi mirat: 

— De ce să nu poţi? 

— Nu, Măria Ta! Aşa staü trebile, cá nu pot! In pri- 
măvară aş vrea să mă pregătesc de drum, să caut birlogul lui 
Petru Aron. Aş vrea să-mi răfuiesc socoteala cu dinsul... 

— Bine bine, fătul mieü, Petru Aron e acum la Buda, un 
loc unde toporul tăi nu-l poate ajunge! E oaspele Corvi- 
nului. Dă-i pace, cînd l-o ajunge mîncărimea după Domnie, vine 
el..., şi atunci... o să vorbim de răfuială... Dar spune, cu Luca, 
cu nenorocitul acesta ce al tu? Cum dete el în tine? De 
unde vă cunoaşteţi ? 

Bourean, care crezuse că, aducînd vorba de Petru Aron, va 
face pe Ştefan să uite cele întîmplate, cînd auzi întrebarea, 
simţi cum începe a se învirti chilia cu dinsul. 

lar ochii luf Ştefan státeaü pironitf asupra lui, ca aï vultu- 
rului care-şi alege prada. 


MIHAIL GASPAB : DIN VREMURI DE MĂRIRE 923 


— Măria Ta, răspunse boierul — nu e lucru vechiu! Măria 
Ta, ştii cá şi viermele, cînd îl calci, şi el ridică capul să se 
apere, necum un om, fie chiar ca şi Vladimir. 

— Care Vladimir ? întrebă Vodă mirat. 

Era acum rîndul boierului să se mire de întrebarea Voe- 
vodului. 

— Pocitura aceasta de om, cine altul ? 

— Luca ? — întrebă Voivodul — Luca ? — pe dinsul îl chiamă 
Vladimir ? 

— Da — Măria Ta! — a fost doar la Curtea din Chiev! grăi 
boierul. à 

Boierul páli la față. 

Stefan intrebá, ingrijat : 

— Ti-e гай, Cáline? 

— Mi se раге cá e mal grea rana de cum am crezut, o simt 
că s'a desfăcut şi iar sîngerează! lm! vine să ametesc!! 

— Mergi dar în chilia ta, las” să vie doftorul să te lege! О 
să mal vorbim altă dată. Si, petrecîndu-l spre uşă, adause, 
trist : 

— Frumoase presemne şi la tine, în ziua d'intăiă! 

Boierul ieşi clătinîndu-se. 

Cînd se închise uşa în urma luy, eligi desfácu plămînii, rásu- 
flind larg, căci în chilie era să se innábuge. Privi în jurul 
5ай, apoi se întoarse spre fereastră, vorbind maï mult pentru 
sine: : 

— Afară de aici! Afară, pănă încă nu e tîrziă!... Dumne- 
zeule, de ce mă baţi atit de гай? 

Galben ca ceara şi grăbit făcu dinsul calea pănă la chilie. 
Uşa se trinti pe urma luf cu un sunet surd, care se ráspindi 
fioros prin tăcerea de moarte a gangurilor largi. 


XIV. 


Să ne întoarcem acum puțin iarăşi îndărăt, la mănăstirea Hir- 
lăului, să vedem ce lucruri ай mat întîmplat prin sfintul lăcaş, 
după plecarea minunată a părintelui Ieroteiü, redat Moldovei 
în fiinţa luf adevfrată. 

În dimineaţa următoare, după ce plecă ceata lui Nicolae 
Brateş, sfinţii părinți începură a se îngriji de fostul lor to- 


www.dacoromanica.ro 


924 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


varág. Li bătuse la ochi că, ziua întreagă, timpul cit stătuse 
oştirea în mănăstire, dinsul nu se arátase de fel. 

Paisie portarul luă asupra sa sarcina de a vedea ce face Ie- 
roteiă, e bolnav, ori cine ştie ce? Era doar timpul prînzului si 
nimeni nu-l văzuse încă ! 

Cînd ajunse la uşa monahului Paisie, bătu încet şi ascultâ. 

Niciun răspuns! 

Călugărul întrâ. Chilia era goală. 

Un strigăt de mirare ieşi din gura călugărilor cînd Paisie, cu 
fata speriată, li aduse vestea că chilia lui Іегоѓеій e goală. 

Între călugări se porniră întrebările. — * 

— De necrezut! — zise Teodosie, un bátrin cuvios, aşa 
ceva nu sa mai întîmplat de cînd nu-mi aduc aminte! Sá 
părăsească cineva mănăstirea, fără să spuie cuiva o vorbă măcar ? 

— Dar de i so fi întîmplat ceva ? întrebă un altul. Parcă-mi 
aduc aminte că ieri, cînd sosi ceata cu hotnogul Tăutu, a avut 
nişte vorbe cu cutare ostaş ? 

— Nu se poate! Ar fi prea mult! În Moldova se joacă 
cu capul сіре se atinge de monahi! — zise din пой bătrînul 
Teodosie. 

Si, așa, întrebările şi ghicitorile curgeaü тегей. 

Fiecăruia i se părea că ştie ceva, şi fiecare voiă ca vorba 
lui să fie crezută. 

Sfătuirea se schimbase într'o gălăgie straşnică ; în focul dis- 
cuţiei sfinții părinţi incepurá să se aprindă ! De! eraü şi dingil 
oameni! Pe încet și pe măsură ce creştea pofta de a fi crezut, 
începură şi mişcările a fi mal vir, mai răpezi, mal amenin- 
tátoare. 

Aierul era plin de iarbă de puşcă! Nu егай departe 
să se iea la păruială, lucru care nu se mail întimplase la Hirláü. 
Dar tocmai atunci întrâ bátrinul egumen, cu fata lui cinstită, 
şi, în acea clipă, gălăgia se potoli. 

Bătrînul, care, în anii lui tineri, ridica topuzul grei — în anif 
de frămîntare de după Alexandru-cel-Bun —, se juca nervos 
cu metăniile de chihlimbar care atirnaü de cureaua rasei, pe 
cînd ochi! lui arátaü mare mirare. 

— Ce va să zică gălăgia aceasta, páriñtilor ? — Douăzeci 
de glasuri se porniră dintr'odată să dea răspuns. 


MIHAIL GASPAR : DIN VREMURI DE MĂRIRE 925 
——°—— 








Bătrinul ridicâ anfbele mîni in sus, în semn cá ise părea 
prea zgomotos răspunsul. 

— Unul să răspundă! — grăi el blind. Părinte Teodosie, — 
ce-i aici? 

— Cuvioşia Ta! grăi bátrinul, — lipsește fratele leroteiii ! De 
ieri noapte nu l-a mai văzut nimeni! 

— Nu de ieri noapte! — se azvirli în vorbă Paisie porta- 
rul , ieri dimineaţa a vorbit doar cu mine! 

Pe fata bátrinuluf se aşternu din noii mirarea. 

— Сит ? — întrebă el. lerotei lipseşte? Hm! Trebuie găsit ! 

— Nu-i nicăiri, l-am căutat noi! — strigară de-odată călu- 
gării. — L-or fi omorît ostenif. Adunătura aceia de oameni 
a pîngărit lăcaşul Domnului cu sînge! 

Era cît p'aci să se iea din noii la ceartă. 

Gesticulările vehemente se reînnoiră, şi cîte-o păreche de 
pumni zdraveni, cît niste măciuci, se avîntară "n aier. 

In ochi se aprinse focul mistuitor al тіпіеї. 

Bătrinul egumen potoli însă focul din пой. 

— Sá mal aşteptăm — zise el — pănă după prînz, şi, dacă 
nu vine, l-om căuta prin împrejurimi. Se poate să fi rătăcit! 
Cine ştie? Să mergem la masă. 

Vorbele bátrinului nu potoliră de fel pornirea inimilor; dar 
datinile de fier ale vechilor mănăstiri romăneşti (de cele de 
acum să nu vorbim !) nu ingáduiaü decît un singur lucru: su- 
punerea oarbă. 

Tácutí se aşezară deci călugării la masă, gustind, gînditori, 
sărăcăcioasa lor cină. 

După prînz apoi, la porunca egumenului, se apucară să caute 
pe cel pierdut. 

În mănăstire nu rămase un unghiii necercetat, dar fără cel 
mal mic folos: Іегоїеій lipsia, şi pace bună! j 

Spre seară, apoi, se întoarseră, rind pe rînd, si ceilalţi cer- 
cetaşi, dintre cari unii se încumetară pănă departe pe drumul 
de ţară, dar nu se aleseră cu nimic. O singură urmă nu-i 
mult, dar nici atit nu găsiră, care să li fi dat cel puţin o rază 
mică de nădejde: de a-şi face măcar o icoană, fie cît de slabă, 
despre chipul cum a putut peri călugărul. 

Seara cînd, rupti de oboseală, părinţii se adunará în odaia 


www.dacoromanica.ro 


926 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


largă, cearta luă din noü vint, cu deosebire că acum era per- 
nirea cam împotriva lui Ieroteiü. 

— Mie nici cînd nu mi;a venit omul acela la socoteală | — 
zise unul. : 

— Cam aşa, záü! — de trei ani, cit a stat cu пої, dînsul 
niciodată nu şi-a deschis gura, să-şi mai verse păsurile, cum 
face oricare alt om, — grăi altul. 

Porniţi pe povirnişul acesta, călugării se lăsară în voia fan- 
tasiei lor uşoare, aşa că, fără să vrea, еї incepurá a imprejmui 
figura fostului lor tovarăş cu o aureolă neobişnuit de tainică, 
La urmă se găsiră unil cari azvirliră în focul discuţiei şi chestia 
care punea la îndoială botezul fostului călugăr. 


(Va urmă.) 


POVESTEA CRIVÁTULUI. 





De ieri а "nceput să cearnă zăpada curala şi albă, 
Şi pomi par toţi inflorit, dar trişti şi Hpsih de viața. 
im casă e bine şi cald, şi, stringi împrejurul bunicei, 
Copiii ascultă, mirah, povestea bâtrinulu Crivá. 
— Dar cum e la faţă, bunico? 

— E mare de-ajunge la ceruri, 
Şi "n mersu-ă sfărimă păduri şi codri ce-a stau împotrivă, 
lar părul şi barba 'ncilcilá acopere sate şi-oraşe ; 
Pe umeri aduce furtunile negre şi pline de spaime, 
$i neguri ù stai, grămădile pe [runtea plecată, iar caput 
lí este încins de-o cunună de [lori vestejite şi moarte. 
Hei, dragi copilaşi, e o *ntreagá poveste această cunună! 
Voi credeți ca Crivăţul ăsta a fost totdeauna sălbatec ? 
Da' vezi că odată a văzut o zină frumoasă — pe-atuncea 
Bălrinul era flăcăiandru, chipos şi voinic fără saman —, 
Şi-a stat so priveascá — şi-aşa, un dor nen(6'es îl cuprinse, 
lar тіпа, cîntind rápitor pe-o liră cu strune de aur, 
Pe-aproape de dinsul trecu, senină şi fără să-l vază. 
Flăcaul rămase 'mpietrit, privind-o cum piere în zare. 
Apoi alergă într'acolo. In drum ii ieşi o bătrină, 
lar el o "ntrebá de-a văzut pe zina cu lira de aur. 
Batrina atunci îl rugă să nu se mai (ie de ziná... 
Dar el o porni înnainte, gi-alit й mai spuse bătrina : 
«lea sama, băiete, ce-ţi spun: să nu le atingi de cunund !». 


ORESTE: POVESTEA CRIVÁTULUI 927 








Departe, în zările-albastre, sclipiaŭ locuinţele zinë... 
Ajuns pe 'nserate acolo, intrá pe o poartă de aur, 
Și-apo, pe o scară de-argint, ajunse тп odăile albe, 
5 stete *ulemnit, auzind, ca în vis, о cintare divina... 

ar musica "n uv má "ncetá, şi-o linişte-adincă se 'ntinse. 
Pustiu pretutindeni. Zefir scobori sono ele trepte 
51. ajunse 'ntr'o mindră grădina cu-ale şi boschete umbroase, 
Și zima cu lira de aur pe-ale se plimba visatoare, 
Май albă ca ziua, şi-avind pe frunte-o cunună de rose, 
Ce m păru-i de aur muriaă, şi iar înfloriau intr'o clipă — 
51 'n urmă-i venia cu alaiu o curte de flori şi de fluturi... 
Laleaua cea mindră, catind să-şi faca un loc тай în faţa, 
Se luase la ceartă pe drum cun blind dediţel ; vioreaua 
Stătea ma modesta de-o parte, privindu-ş sfioasă stapina, 
Şi-un fluture-alátwri sorbia din och pe şireata zambilă, 
lar zina, în mijlocul lor, zimbia fericita... Se zice 
Că "n noaptea aceia Zefir a dormit în odaie cu zina, 
Şi-a doua-zi, la nunt? a jucat dediţelul în rind cu laleaua.... 


Dar blindul Zefir îşi uitase cu totul de sfatul bátrinel : 
Odată se lua dupa zina, cind ea se ducea sa se scalde, 
Pe-o noapte cu lacrimi de aur si calde-adieri parfumate. 
Padurea, supt farmec de lună, doinia visătoare şi-albastră, 
Şi-un alb nouraş de argint plutia pe de-asupra alene. 

lar lacul dormia nemișcat, іп paza pletoaselor salcia... 
Cind zina păşi luminoasă, lăsind sa-i alunece haina, 

$i goala ramase ре (erm, pădurea-şi opri răsuflarea. 

Cu braţe de marmur apoi cununa de rose-și desprinse 
5-0 puse uimită alături, la umbra frumoşilor dafini... 
Zefir, ce-o urmase tiptil, o prinse în braţe şi, vesel, 

Voi să-i aşeze din nou pe frunte cununa de rose. 

Dar, vai o furtună grozavă din zări se slirni fară veste, 
Şi bice de foc, şerpuind, despicară 'ntunerecul nopţii — 
Apoi pretutindeni se 'ntinse-o tăcere adincá şi oarbă 

51-0 umbră atunci se văzu fugind şi. ascunzindu-se n peşteri... 


Era blestematul Zefir — căci Zina murise de spavmá. 
Acuma e crunt şi sălbatec, şi mare de-ajunge la ceruri, 
Şi poartă ре cap o cunună de flora veştejite şi moarte. 
Şi-adesea din peşteră iese im nopţile negre de iarnă, 
Şi-aleargă ţipind de durere pe 'ntinsul cimpiilor albe... 


— «Sărmanul !», sfirgi un copil cu ochii albaştri şi limpezi. 


ORESTE. 


998 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





VALEA DRACULULI. 


În pădurile bătrîne de pe hotarul Brostenilor, sint multe hus- 
doape oarbe, multe văi adînci, multe prăpăstii care se deschid 
ca nişte guri de Iad. Dar, dacă treci pe margenea lor, călare, 
murgul ridică puţin capul in vînt, ciuleşte urechile, apoi se 
linişteşte. Dacă vin сїпїї de vînătoare, în salturi mari, urmă- 
rind sălbătăciunea şi dai de aceste prăpăstii, miroase puţin la 
margene, apoi se strecoară, pe urma vînatului, fără teamă. Dar, 
colo, în inima pădurii, tufişurile se îndeasă, se împletesc, razele 
soarelut strecurate din bolta frunzelor de de-asupra, ca nişte 
fire albe de mătasă, nu mai pot pătrunde, şi, cînd murgul táü 
ajunge aici, sforăie, bate din copite, apoi, infepenit locului, în- 
cepe să tremure. Copoii, cînd ajung aici, schiaună de durere, 
dar lasă vinatul să se piardă în tufigul nepătruns, şi nu-l ur- 
măresc. Si din întunerecul rece al tufişului vin sunete ciudate, 
nedesluşite, vin înfiorări tainice. 

Împrejmuită de tufişul acesta, cu coastele tepuse, îmbrăcate 
într'acelaşi vesmint sălbatec, doarme acolo în adîncimi nepă- 
trunse Valea Dracului. Mirosul tare, pişcător al buruienelor, al 
florilor sălbatece, care cresc nevăzute in adîncimi, pluteşte in 
toată împrejurimea văii Iadului, ca un ajer де. fosfor topit. 

De multă vreme picior omenesc n'a pătruns acolo. Oamenii 
spun că nu-l lucru curat, cá zac acolo îngropate comori de pe 
vremea Turcilor, dar că sînt date în paza Necuratului. Numai 
bătrînii îşi amintesc de un fecior din sat, Gherasim cu numele, 
care cuteza să se pogoare pe brînci, tirîndu-se ca serpele în 
Valea Dracului. 

Gherasim acesta a fost boar în sat, şi, cum păştea cireada pe 
margenea pădurilor, cînd un boii, cînd un junc scăpa în pă- 
dure. Şi pádurarul de atunci — unu’ Pascu — era mereü la 
spatele luf Gherasim. Nu trecea zi să nu-i lege vr'un boi, nu 
era zi să nu se stădească amindoi pentru aceasta. Că Pascu 
nu cuteza să ducă boul în sat, Gherasim avea ghioagă fere- 
cată şi braţe тагї, puternice, ca de uriaş. Si mal avea Ghe- 
rasim, ascuns în cureaua lată, îmbrăcată in Биты! sclipitori, un 
pistol ruginit. 

De multe orf ЇЇ spunea pădurarului: 


X. AGÍBBICEANU : VALEA DRACULUI 929 








= 





— МАТ vere — fire-al tu al dracului — dacă n'a! curajul să-mi 
duci boul în sat de ce nu-mi dal tu pace? De ce mă tot asmuţi? 

ЇЇ zicea «vere», dar nu erai rude. Aceasta era vorba lu 
Gherasim. 

Pădurarul clipia din ochi ca în batjocură şi se strecura în 
pădure. lar Gherasim ráminea cu gîndurile lui. Se gindia la 
Crucifa, o fată din sat, se gîndia la ea toată ziulica. Crucita 
aceia era fată de om avut, şi Gherasim şi-a pus în gînd să o 
ieie de nevastă. Fata nu se feria de el. Din potrivă, în privirile 
ef, în vorbele еї era mult vină 'ncoace pentru Gherasim. Dar 
el pricepea că un boar nu poate lua o fată aşa avută. 

Și astfel se muncia cu gîndurile toată ziua, şi de spre partea 
luf puteaü intra toţi boii în pădure. Avea însă noroc cu Pascu. 
Pădprarul scotea îndată vita rătăcită în cuprinsul domnesc, şi-l 
trezia pe Gherasim din gîndurile luf. Avea noroc Gherasim şi 
cu Diana, cáteaua lor, care tinea mult la stápin, şi încă şi mai 
mult se alipia de cireada de Бої. 

Într'o zi, cînd nu maï avea niciun luminiş de scăpare, boarul 
if zise pădurarului Pascu. 

— Măi vere, ce crezi tu de Valea Dracului? 

— Hm! făcu Pascu, privindu-l în batjocură, ştiam eü că ay 
să mă întrebi tu odată despre Valea Dracului? 

— Bine cá ştial, dar acum te rog să-mi spui. Tu cutreieri 
mult pădurile, poţi să sti. 

Lui Pascu îi luciră ochii mici, sări, şi trupul lui puţin şi slab 
se cutremurâ uşor. 

— Acolo sint mulţi bani, măi Gherasime, zise el tare. Acolo 
sînt comori. Una singură te face de o sută de ori mai bogat, 
decît cum este bádicul Stan, tatăl Crucitit. Zimbi,si din zim- 
betul lui párea cá se scurge otravá. 

Gherasim se întunecâ de-odată. În omul acesta, gindia el, e 
ascuns cel mai ráü dintre draci. O singură dată n'a auzit vorbă 
bună din gura lul. 

Boarul își luă ghioaga şi porni în urma boilor, încet, legá- 
nîndu-şi trupul uriaş. Ceia ce îl izbi mai neplăcut în treaba 
asta era un gînd ce i se limpezia acum: «Pádurarul má duş- 
măneşte pentru Crucifa», îşi zise el. Şi, cînd gîndul acesta i se 
puse curmeziş peste mintea lui ca un adevăr nerăsturnat, Ghe- 
rasim se opri de-odată, trupul lui se îndreptă cum este bradul, 


3 


www.dacoromanica.ro 


930 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








= 





se întoarse şi căută după pădurar. Privi deschis, fără umbră 
de teamă ori de тїшє. Dar pădurarul se strecurase în pădure, 
Dacă ar fi fost acum de faţă, Gherasim i-ar fi zis: «Măr vere, 
dar tu eşti smintit cum se cade. De, ce ţi-e spin în ochi dra- 
gostea mea şi-a Cruciţii ?». Dar, cum nu era de față pádurarul, 
Gherasim porni iar pe urma boilor, cari albia, ca pete mari, 
rari, colo departe supt măgura mare. 

51, mergind, cu ochii la pajiştea verde, care lumină din пе» 
număratele firicele rătezate scurt, ca nişte ace, lui Gherasim ЇЇ 
veniră în gînd mal multe întîmplări din sat. 

Astă iarnă vorbiaü femeile că Pascu are să fie foarte bogat. 
Baronul, a cărui era pădurea, avea să-i deie o moșie întreagă 
pentru slujba credincioasă. Se zvonia că Stan umblă după el 
ca să-l logodeascá cu Cruciţa. 

În citeva Dumineci, la joc, Gherasim îl văzu pe Pascu de-o 
parte, încruntat, pe cînd el juca cu fata lui Stan. 

Ba Gherasim, cu cit se gindia mal mult, cu atita íntilnia 
veşnic în drumul săi privirea de ghiatá a pădurarului. Dar 
toate amintirile acestea nu ştia de ce-i vin acum în minte. 

El nu le-a „luat atunci în seamă, dar nu le iea nici acum. O 
pocitură de om ca pádurarul nu poate să-i fie piedecá în apro- 
pierea lui de Cruciţa. Chiar acum începea să-i pară гай că l-a 
întrebat despre Valea Dracului. Ce poate şti Pascu de valea 
aceia ? S'a apropiat vre-odatá de locul acela temut? Nici po- 
meneală ! 

«Am să văd ей ce-l acolo şi fără ajutorul tăi», zise Gherasim 
cu glasul tare, ca şi cînd ar fi vorbit cu pădurarul, apoi își 
luă ghioaga pe umăr, şi, cîntînd domol, se apropié de boi. ЇЇ 
veni în minte o strigătură de joc, şi aceia o cînta: 

De m'ar chema Gherasim 

Mar băga fetele 'n sin, 

Dar pe min' mă chiamă Marcu, 
Fug fetele ca de dracu’. 

«Curat ca de гаси’ fug fetele de el», zise iar tare boarul, 
gindindu-se la Pascu. 


Trecuseră Sinzienele, cu cununifele de noroc aruncate pe 
straşina casei, trecuse Sîmpietrul cu merele bátucite şi Gherasim, 
cu boii pe hotar, era tot mar abătut. Nu s'a putut hotărî însă 


Т. AGÎRBICEANU : VALEA DRACULUI 931 


să meargă în Valea Dracului. Si Crucitá її spuse că tare se 
teme de o nenorocire. Tare se teme că vor mărita-o după Pascu, 
pe care baronul l-a ў cinstit cu moşia de care vorbiaŭ oámenit. 
Şi, în presara Sînzienilor, Gherasim a fost la Crucita acasă cînd 
a aruncat fata cununifele pe coperiş. Si, iată, cînd fata rosti 
numele lut Gherasim, cununifa de sînziene se rostogoli încet 
încet de pe coperiş şi căzu la picioarele Cruciţei. 

Vremea era de-asemenea mohorîtă, hizguia тегей din negu- 
rile mari ce plutiaü încet peste cîmp şi se coborati greoaie pe 
umerii pădurilor. Boii pásteaü liniştii, şi, în răstimpuri, vreunul 
mugia prelung, ori ráscolia ţelina umedă cu picioarele, gata 
de luptă. Boarul privia cu ziua în cap cum pasc vitele lui, şi-l 
adormia cîntecul fraged al ierbii rátezate de atîtea guri. 

În urmă, într'o zi, se luminâ. Seninul stăpînia nemărgenit, şi 
cîmpul, umed încă, strălucia în soare. Acum se luminâ de-odată 
şi sufletul boarului. Ca şi cînd ar fi dospit în tot cursul vremii 
neguroase planul lui, şi acum l-ar fi văzut de-odată întreg, 
bine їйсһераї. 

În ziua următoare îşi aduse şi pe un frate maï mic, sá-Y ajute 
la paza boilor. Spuse acasă că dă acuma strechea, si singur nu 
mai răzbeşte. Frăţiorul, de vre-o cinsprezece ani, era iute ca 
un prisnel, şi putea stăpîni întreaga cireadá cu ajutorul Dianei. 

«Măi verişorule», zise Gherasim frățiorului, ai tu grijă de boi. 
Eŭ о să mă rătăcesc puţin prin pădure, să caut niste bureţi, 
că trebuie să se fi făcut mulţi după ploile astea.» 

Şi pădurea îl înghiți îndată. Pe vremea aceia pădurile erai 
puţin umblate. Eraü păduri domneşti acestea, şi numai săibă- 
tăciunile şi pădurarii le cutreieraü. Gherasim porni însă cu 
inima hotáritá spre Răsărit, spre mijlocul pădurii, unde spuneai 
oamenii că-i Valea Dracului. În pădure era aierul umed, ră- 
coros, iar frunzigul tăcea supt paşii boarulut. Păsărele mărunte 
treceaü printre crengi, ca purtate de o mînă nevăzută, iar sus, 
în bolta de frunze, biziiaă roiuri de insecte, cîntînd cu o mul- 
time de glasuri. Rar, vre-o.pasăre mal mare se ridica de pe 
vre-o creangă, clătinînd-o, şi trecea fifiind domol. 

Gherasim, deşi ЇЇ furnicaü ó mulțime de gînduri prin cap, se 
silia să nu cugete la nimic. Cerca să: simtă că Dumnezei e 
aproape şi nu-l va lăsa la гай. 

Poteci nu se pómeniaü în pădure. Boatul mergea orbis în- 


www.dacoromanica.ro 


932 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


nainte, în direcţia ce şi-a întocmit-o de afară. Si, cu cit se: 
afunda mai tare în tainele stejarilor groşi cu coaja crăpată în 
тії de forme, răcoarea pădurii era tot mal таге, şi tăcerea еї 
tot mai grea. Ce ar fi să rătăcească, să-l apuce noaptea în 
pustietatea aceasta ? 

Dar Gherasim nu putea să audă astfel de gînduri. Poatecă 
nu mai este o lună, poate că nu mai este o săptămînă pănă 
ce vor logodi-o pe Cruciţa cu pădurarul. Şi, gîndindu-se la 
comorile ascunse în Valea Dracului, Gherasim simfia o putere 
uriaşă, o dorinţă neînvinsă de-a săpa toate comorile de-acolo: 
şi de-a le duce de-odată pe toate. 

Poate să fi fost chiar crucea amiezii, cînd un miros tare, 
deosebit, îl izbi pe Gherasim. El privi cu băgare de seamă şi 
văzu desisul ce i se pusese înnainte. Se opri, se gîndi cînd a 
plecat, de unde, şi cît drum a făcut pănă acum. 

«Aici trebuie să fie Valea Dracului !», îşi zise Gherasim. Îşi 
făcu o cruce şi, fără să maï aştepte, se viri în desig. Nu-i era 
frică de nimic, se temea numa! că nu уа afli comorile asqunse. 
Si, cu cît pătrundea mai adînc, cu cît se strecura spre prăpastia 
ce se simţia aproape, tot mai mult îl stăpînia gîndul acesta. 
Iată, o lume întreagă se teme de Valea Dracului, şi nu-i nimic 
deosebit aicea. Atîta numai că-i mai mare desișul, maï innalte-s 
buruienele sălbatece. 

Dar iată că, de-odată, drumul i se topi supt picioare, şi el 
alunecâ pe un podiş de frunze, alunecâ vuind ameţitor în prá- 
pastie. Păretele adincimil stătuse ascuns in frunze şi desig, si 
boarul se trezi, ametit, cutremurat de teamă, în adincul Văii 
Dracului. 

I se părea că, tot astfel, cum alunecase aici, se va deschide 
acum pămîntul supt picioarele luf şi-l va înghiți. I se .păru 
atunci că sus, in tufişurile de pe term, ar fi auzit un ris as- 
cuţit, neomenesc. 

Era ajuns la ţintă, dar valea aceasta era lungă, tăia pănă 
departe cele două dealuri împădurite, şi Gherasim văzu că аісї 
n'are ce face. Unde să caute el după comori, în care parte? Şi, 
pe cînd se gîndia astfel, i se păru cá aude, de-asupra, iarăşi, 
risul de maï înnainte. . 

Acum trebuia să se gindeascá de ieşit. E destul, pentru în 
tăia oară, să ştie unde-i Valea Dracului. Dar de ieşit a fost cu 


www.dacoromanica.ro 


I. AGIRBICEANU : VALEA DRACULUI 933 














= 











-mult mai grei. De nu avea Gherasim ghioaga cu piron, aici 
ar fi rămas. 

În ziua următoare, pădurarul răsări din desime, cu ochit lut 
vioi luminînd de bucurie : 

— Sănătos, frate Gherasim ? 

— Ce-ţi pasă tie, уеге? Stiü că паї plînge să mă vezi tapán! 

— Asta, una, e adevărat, firtate. Dar tineam să te întreb: 
„ce-al aflat ieri în Valea Dracnlul ? 

Gherasim privi la el mirat. Suflet de om n'a fost ieri în pă- 
dure. Așa dar, de unde ştie Pascu? 

- .— Са prieten, îți daŭ un sfat, boarule: lasă tainele pădurii 
in pace, căci, altfel, nu vei páti-o bine. 

Gherasim nu-i mai spuse nimic. Dar în seara aceia merse la 
cel mat bátrin din sat şi-l spuse ce are pe suflet. 

— Ей ştii — zise moşneagul — unde-s comorile. Sînt toate 
la un loc, supt o buturugă. Vor fi crescut buruieni, se va fi 
îngroşat pămîntul peste cáldárt. Dar nu te sfătuiesc, nepoate, 
să te аргорії de ele. Хасе blăstăm greü, blăstăm págin pe banii 
aceia, şi nimeni, chiar de-i scoate, n'are noroc de еї. | 

La rugămintea boarului însă, bátrinul îi dete amănunte, şi 
“Gherasim státu mult la el. Cînd ieşi, era innoptat bine, şi din 
colțul gardului îi păru că luminează doi ochi ca de lup. 

Spun bátrinii cá, în ziua următoare, pădurarul a intrat de 
си zori în pădure, cu puşca "n spate. Ziua aceasta de Vineri 
fusese rece şi umedă. Nourii călătoriaii greoi, ducînd parcă 
cerul întreg" cu ‘еї. În pădurile domneşti era intunerec ca "n 
amurgit, şi nu cinta nicio pasăre, numai nişte buhe cheunaü 
aproape, ca pisicile, din' scorburile lor putrede. În răstimpuri, 
picuri mari, grei ca nişte poste, se scuturaü din coama încîlcită 
а stejarilor. Pe jos, prin frunzişul umed, se inieptaü, din pi- 
cioarele lor lungi şi unse, nişte broaşte galbene cu pete negre. 
Rar ţişnia din vre-un tufig un iepure, care, la orice zgomot, 
se opria si privia 'tu ochil luf holbați, ficst. 

' Peste Valea Dracului plutia o ceaţă deasă, fumurie. Dar Ghe- 
rasim nu simfia, hu vedea nimic din ceia ce-l încunjura. Mä- 
surâ, їп vale, cu paşt'regulaţi, distanțele care i le spuse moş- 
neagul; şi, cînd gîndi са nemerit, îşi puse-traista şi sumanul 
pe buruieni, își luă uneltele şi începu să înlăture întăii frun- 
zele, арої să sape. Păriîntul ёга galben, cleios, şi se lipia тегей 


www.dacoromanica.ro 


934 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
[i 
de sapá. „De multe orf trebuia să-l іеа cu mina, şi, atunci, ceva 
amar, grefos i se strecura pe limbă, pe cerul gurii, şi de aici 
în tot trupul. 

Sudorile începuseră să-l îmbroboneze fruntea, nu de teamă, ci 
de un sentiment nedesluşit: îi venia aşa, fără să çrează, ca şi 
cînd sar săpa groapa lui. 

Dar se înviora la gîndul norocului ce dăduse peste el, Simţia 
că aici se ascund comorile şi era hotărît că, de va trebui să 
muncească oricît de mult pănă le va afla, nu se va mișca de 
aici din vale. 

Cum sta aplecat, tresări de-odatá : ceva bufni în apropierea 
lui, nu ştia de-asupra, în pămînt, orf unde. Dar sunetul înnăbuşit 
îl auzi bine. 

Să fie un semn bun acesta, orf un semn de primejdie? Si 
boarul ridicâ dreapta să-și tacă o cruce. In clipa aceia însă, 
bufni ceva şi mai aproape, și Gherasim căzu cu faţa în pă- 
máíntul galben, cleios, scormonit de dinsul. 





În sara aceia in zădar aştepta frăţiorul pe Gherasim să 
iasă din pădure cu bureții. Fecioraşul își chemá cînele, îl as- 
тија să latre, ca să yäsune pădurea. Dar, în urmă, se înnoptă, şi 
el trebui să ducă boit în sat. Cînd era să treacă dealul mare, 
iată că-i iese înnainte pădurarul, cu puşca "n spate sin puşcă 
atirnat un iepure. 

— Numai singur, voinice ? 

— Numa”. Bădicul a mers după bureţi, şi na mal venit. 

— Asa, răspunse băiatul. — Ей acum duc һоії în sat. Are să 
vină el. 


— Vezi bine că are să vină, zise Pascu, rînjind şi-şi văzu 
de drum. 


Dar bietul Gherasim n'a maï venit. Spun bătrinij с'а fost o 
jale mare ре sat, căci Gherasim acela fusese un om ca pinea 
cea bună. Toţi eraü încredinţaţi c& numai în Yalea Dracului а 
putut perj. Dar nimeni nu cuteza să meargă să cerceteze. Era 
pe vremea aceia un popă bštrin în Broşteni, care ny sg temea 
de necuratul. 

— Mii creștini, zise el, oameni]pr, asta ny-I lucu. cinstit sá 


www.dacoromanica.ro 


I. AGÍRBICEANU : VALEA DRACULUI 935 


ann 





lăsăm trupul omului acolo, mîncare pasărilor şi fiarelor sălba- 
tece. Cine vine cu mine să-mi ajute, să-l scoatem de-acolo? 

Creştinii tăcură însă. Numai Crucifa, părinţii şi fráfiorul 
boarului îl urmară pe părintele dimineața, în pădure. Preotul 
duse apă sfinţită, stropi în chip de cruce cînd întrâ în pădure, 
şi merseră în linişte pănă la margenea prăpăstiei. 

Cînd l-aă scos, fapán, cu pieptul singerat, părinţi! începură 
să se bocească, crezind că l-ai ucis cel din pietre, şi uite cum 
îi de albă fata, se vede că i-ai supt şi sîngele. 

«Pe ăsta l-a puşcat un om, nu l-au ucis duhurile, zise preotul; 
şi-o piatră grea i se puse pe piept. Dar nimeni nu putea să 
creadă aşa ceva. Gherasim rătăcia singur prin pădure, şi chiar 
acolo, în prăpastia aceia, ce ochii omenesc l-ar fi putut feli? 
Si-apof n'a avut niciun duşman in tot satul... 

Numai Cruciţa albi ca păretele la cuvintele preotului. $1 
numai Diana, cáfeaua luf Gherasim, începu să-şi miroase stă- 
pinul şi începu să urle, şi numai bátind-o aü putut-o îndepărta 
de trupul infepenit al stăpînului. 


Valea Dracului de-atunci se făcuse şi mai temută pentru să- 
teni. Încă în toamna aceia, însă, pădurarul Pascu ceru pe Cru- 
cita de nevastă. Părinţii, mar ales bătrînul, se învoiră îndată, şi 
se hotărî nunta în grabă. 

Orícitá fericire ar fi crezut Pascu să-i vie din căsătoria acesta, 
chipul luf nu se putu lumină de fel. Cruciţa îngheţa „cînd îl 
“simţia intrind în casă. Si, cînd bărbatul cercá mal întăiii să 
se apropie de ea, Crucifa tresări şi-l spuse încremenită: «Stai 
Pascule! lată la fereastră chipul luf Gherasim». 

Pădurarul se cutremură, brafele-I căzură, apoi, luîndu-şi puşca, 
numai dădu tre! zile pe-acasă. 

Si, înt'o zi, cînd era Pascu în voie bună, Crucifa-I zise: 

— Ей am cerut de la mama lui Gherasim pe Diana. Mine 
are să mi-o aducă. 

— lacă о jigodie de cine! E bátriná, ce dracu’, să faci cu еа? 
spuse minios pádurarul. 

— E bună pentru paza casel. Să vezi numai, Pascule. Eü 
am fost în pădure, la Valea Dracului, cînd aü scos pe Gherasim 
din prăpastie. Diana a început să-l miroase, apol a început să 
urle de durere, văzînd că-i mort. Urla, şi Gherasim sta nemişcat, 


www.dacoromanica.ro 


936 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 











cu ochii închişi, cu obrazul de ceară. Pe piept, supt tita sting, 
se'nchegase o pată roşie. Sta ca o pecete tainică. Şi Diana, cît 
ce înceta de lătrat, privia la rană, şi, înnebunită de durere, 
începea să urle. Credincios dobitoc, săraca, de-aceia am gîndit 
s'o aduc la nor. Tu eşti tot prin păduri, cărările tale nimeni 
nu le ştie, mie, aici singură, mi-ar prinde bine un aşa paznic.» 

Pascu nu zise nimic. Privi pe fereastră în curte, ca si cînd 
ar zări acolo ceva de mare preţ. 

Cruciţa aduse dimineaţa pe Diana. Era bátriná într'adevăr, 
$i, de cînd perise Gherasim, era şi mat perită. Cu boil pe hotar 
nu mai mergea, ci sta acasă pe podmol, privind dureros în 
curte. ` 

Pádurarul cerca pe toate căile să se apropie de nevastá-sa, 
Dar Cruciţa avea aceiaşi tresărire ciudată ca întăia oară, şi 
„aceleaşi cuvinte fără rost i se desprindeaü de pe buze: «Stai, 
Pascule! Iată la fereastră chipul lui Gherasim !». 

Cînd era treaz, Pascu ieşia cu puşca п spate şi nu mal 
da cite trei zile pe-acasă. Dar cînd se 'ntîmpla să fie beat, 
întreba : 

— Ce tot ai cu Gherasim, tu, muiere? Lasă morţii să se ho- 
dinească ! 

— Dar poţi tu jura că-i mort Gherasim, Pascule ? 

— Parcă tu l-ai înmormîntat, nebuno! Tu şi cu popa... 

— Dar nu ştii tu, Pascule, că oamenii pe cari îi гарип du- 
hurile gnecurate nu mor de tot, că rătăcesc prin lume, ca 
strigoi ? 

Pădurarul crigni din dinţi şi zise, rizind amar: «Ё pe pace, 
muiere. Gherasim nu se maï scoală». 

— Ti-e uşor să spul. aşa, zicea muieréa, căci tu nu l-ai văzut 
pe Gherasim mort. Aşa-i cá nu? 2 

— Nu, nu l-am văzut, ей n'am putut merge la inmormin= 
tare. | 

— Dar într'alt loc, nu l-a! văzut mort? întrebă odată femeia, 
privindu-l neîndurat. 

În rîndul acesta Pascu se cutremurâ, se sculă de pe scaun, 
şi-l zise rágugit: 

— Ai înnebunit, femeie? Unde să-l fi văzut pe el mort? Dar- 
bagă de seamă ce-ţi spun: vorbe de-acestea nebune în casa mea 
să nu maï aud! i 


www.dacoromanica.ro 


I. AGÍRBICEANU : VALEA DRACULUI 937 





Şi-atunci îndată i-a trecut beţia. Şi-a luat, ca de obiceiii, puşca, 
şi o săptămînă încheiată n'a maf dat pe-acasă. 

Cruciţa sta mult de vorbă cu Diana. O netezia, о mîngiia, 
îi spunea încet un nume la ureche, şi-atunci ochii Dianei în- 
via, ea săria sprintenă si mirosia în aier. Începea арої să urle. 
De cîte orf se apropia Pascu de casă, Cruciţa îi spunea Dianei 
numele acela, şi animalul îl primia pe Pascu urlînd. 

— Ce are jigodia asta de tot urlă, tu, muiere? o întreba pă- 
durarul, înfiorîndu-se. 

— Е bátriná, săraca, şi se vede că-şi simte moartea, spunea 
femeia. Da-i bună la casă! Un paznic cum nu s'a mal а 
menit | 

Dar pădurarul nu putea suferi dobitocul. Ajunsese de la o 
vreme de se temea mai mult de Diana decît de nevastă-sa. 
O groază de moarte îl cuprindea cînd se apropia de casă şi 
ştia că are să-l întîmpine Diana urlînd. Şi, astfel, îşi puse în 
gînd să prăpădească jigodia. 

Într'o noapte se culcâ afară. Era întunerec şi rece. Dar el 
spunea că аге să plece cu noaptea 'n cap, că vine boarul la 
pădure. Cînd gîndi că nevastă-sa doarme, îşi luă puşca, merse 
Ја culcugul Dianei, şi, dintr'o săritură de animal sălbatec, o prinse, 
astupîndu-i gura, o luă în braţe, şi se îndreptă, prin grădină, 
spre pădure. «Asa, nemernico, am să-ţi astup gura blástámatá», 
îşi zicea el, şi o bucurie mare simfia în suflet. Animalul i se 
zvîrcolia în braţe, îşi încorda muşchii bătrîni, dar nu putea 
să scape. 

Cînd întrâ Pascu în pădure, era încă întunerec. Aici se simţi 
mai uşurat. Dar nu voiă s'o împuşte aici aproape. О duce el 
departe, o duce la Valea Dracului, de care lui nu-l e frică, şi 
acolo are să-i zdrobească teasta bátriná. 

Şi "ntr'adevár, pádurarul nu se opri pănă aproape de Valea 
Dracului. Cînd puse pe Diana jos, simţi o părere de ráá mare: 
ar fi voit s'o ducă încă mult aşa înnăduşită. Dar trebuia să 
sfirşească odată cu ea. 2. 

«Pănă-mi іеай риѕса, nu poate face ca douăzeci de paşi, şi o 
dobor şi "n întunerec», îşi zise pădurarul. Dădu drumul Dianei, 
care rămase nemişcată lingă el. 

Atunci Pascu rîse duşmănos, şi zise tare, ca şi cînd ar vorbi 
cu cineva : «Nu fugi, jigodie 2 Si mat bine ! Gherasime, itf trimet 


www.dacoromanica.ro 


938 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


şi cinele pe lumea cealaltă». Bufni atunci, şi, în norul de praf; 
odată cu bufnetul, la auzul numelui de Gherasim, Diana începu 
să urle prelung, înfiorător. Pascu, la urletul acesta, aici în sin- 
gurătatea pădurilor, îşi pierdu de-odatá minţile. Începu să alerge 
spre Valea Dracului, şi i se părea că cineva îl urmăreşte ti- 
rîndu-se. Și, într'adevăr, Diana, nefiind atinsă de moarte, la 
auzul numelui luf Gherasim, începu să urle şi, miroșind în aier, 
se tiri după Pascu. Acesta, cu moartea în suflet, pátrundea 
printre desişul spinos. Hainele i se rupea în bucăţi, sîngele 
tisnia din zgirieturi, dar tot se tira, se zvircolia ca un şerpe 
spre margenea prăpastiei. Şi se auzi de-odată o cădere, o izbi- 
tură puternică şi un gemăt scurt. 

Cînd Diana ajunse pe urma lui în Valea Dracului, începu 
să urle de-odată şi mal tare. Acolo zăcea pădurarul, cu capul 
sfárimat de piatra pe care căzuse. 


La vre-o tre! zile, pe urmele Dianei, care urla тегей apro- 
piindu-se de pădure, oameni! aflară trupul pădurarului. Si altă: 
spaimă nguă se aşeză în inimile oamenilor. 


De atunci, nimeni nu ве mal apropie de Valea Dracului, şi ` 
„pustietate şi sălbătăciune çreşte mereŭ în jurul eï, învăluind-o 
în taină. 


I. AGÎRBICEANU. 


CÎNTECE POPORANE. 


— 


I 


Foate perde foi de vie 
Leliţă, Sintă- Mărie, 

Nu lăsa toamna să vie 
(Că-mă jea baciu "n miliție. 
Râmime stina pustie 

Şi băcița "n váduvie, 
Giobănaşiă, nu se stie... 


C. 1. TONI: CÎNTECE POPORANE 939 





II. 


Cind ii zice de-o sulfină, 
Să-mi ieaw băciţa de mină, 

Să mă plimb din stind т stină 
Să-mi aleg brinză de-a bună, 
Brinză bună şi de-a dulce, 

Să dau la ciobani să mince. 


ПІ. 
Merg оўеіе páscind 
Şi mieluşeii zbierind, 
Ciobánagii [luierind, 
lar mamele lor plingind 
$i ciobünagit zicind : 
Foaie verde, foaie lată, 
Munte, munte, piatră seacă, 
Lasă ciobanii să treacă, 
Să treacă la ciobănie, 
Să scape de miliţie. 
Că miliția e bună 
La báiatw fără mumă, 
Că 'nvaţă muştra "ntr'o lună. 
Miliția este dată 
La băiatul fără tată 
Că 'nvaiá mustra de-odată. 


17. 


Cind îi zice de-o alună, 
Imi călcăii, din urmă 'n urmă 
Să-mi găsesc доти? de mumă. 
Şi-mi călcăii, din piatră "n piatră, 
Să-mi găsesc dorul de tată ! 

C. L Томі. 


(Auzite de la Gheorghe St. Epure, com. Maglavit, 
jud. Dolj.) 


940 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


GĂINĂREASA. 


— LEGENDĂ DUPĂ POVEŞTI — 





(Urmare.) 


Cind auzi fata de aşa nelegiuire, pas’ s'o poată prinde cu vorba. Ea 
începu a grăi împăratului desghetat, căci nu-i torsese mă-sa pelimbă: 

— Alei! tată ! да’ cum de te-a tăiat prin cap asemenea gind drácesc ! 
Nu te gindegti la păcatul ce săvirşeşti si la bătaia lui Dumnezeü — 
că-i mare ? De unde s'a mai pomenit undeva, în lumea de supt soare, 
ca tatăl să iea de soţie ре fiică?! Oare nu [1-1 teamă cá vă va trăsni 
Dumnezei şi pe tine şi pe cei ce te-aü sfatuit la aşa o nelegiuire? 

Ştii că de mică sint obişnuită să te ascult şi să mă supun voinţei 
tale, dar în faţa unei fapte neruşinate şi a unei astfel de călcări de 
lege, nu mă voii supune odată cu capul. 

Însă oricit mustră şi probozi ea pe tată-căii, el rămase neclintit in 
hotărîrea sa. Atunci fata încercă cu plinsul, cu rugăminţile de sar fi 
muiat şi pietrele; dar împăratul nu se lasa biruit nici în ruptul ca- 
pului, ci-i porunci să plece şi să se gătească de nuntă. 

Vüzind fata că pănă aici i-a fost si că le-a dat toate pe una, i-a ce- 
rut răgaz de (геї zile, să se gindeascá şi apoi să-i aducă răspunsul. 

Îşi luă tălpăgiţa şi trecu în odaia ef, unde se încuic şi se puse pe-un 
plins de i se scuturaü hainele pe dinsa. Acum chiar ajunsese la aman. 
Ce să facă ? 

Îngenunchă înnaintea icoanelor, ale căror feţe pline de bunătate răsă- 
riaü din podoabele de aur, cu care eraü îmbrăcate şi, cu credinţă izvo- 
rită din fundul inimii şi cu nădejdea in mia Celui de sus, începu a se 
rugă cu smerenie: . 

— Doamne, Dumnezeul nostru, cela ce ai poruncit ca din tiná să se 
faca omul şi pe care, înzestrindu-l cu minte, înţelegere şi voie slobodá 
de a face ce voieşte, l-ai pus în mijlocul făpturilor minilor Tale, ca 
să-ţi asculte şi împlinească poruncile, ascultă si rugăciunea umilitei 
ce stă înnaintea Ta şi luminează-i mintea, trimitind pe îngerul Тай, 
care să-mi îndrepte paşii pe cărarea faptelor ce sint menite să în- 
nalte şi să preamáreascá numele Táü, în veci... Amin! 

După rugăciune, care-i mai potoli durerea din suflet, o cuprinse un 
Somn liniştitor, iar a doua zi, cînd se trezi, gindul îi zburá la bătrina 
care-o îngrijise pănă se făcuse mărişoară. 

Fuga alergă fata la dinsa gi, întrun suflet, îi povesti: iaca cum şi 
iaca cum, toată primejdia ce-o păştea, cerîndu-i povaţă. 

Bătrînei, intáiü mal să nu-i vie a crede că Împăratul să fi ajuns 
pănă în halul acesta, incit să nu ma! ţie seamă de alcătuirile şi sta- 


T. POPOVICI: GĂINĂREASA 941 


tornicirile Gredinţi! creştine ; dar, maï pe urmă, iar se cláti, că, cine ştie, 
o fi supt stápinirea vre-unui duh necurat! Mai ştii? 

Deci sfătui pe fată să se facă a se supune poruncii lui; dar să 
ceară să-l gătească o rochie cu totul şi cu totul de argint. Bătrina se 
gindia că poate pănă îi va găti rochia — de-l va putea-o face cineva, 
să-l vie ginduri bune şi, dindu-şi seamă de grozăvia ce vrea să săvir- 
geascá, se va răsgindi şi se va Intoarce din calea rătăcirii, pe care-l 
ducea impelifatul. 

Cind se implinirá cele trei zile, fata se duse la tatá-sáü —, după po- 
vata babel — 81-1 zise: 

— Tată, legea noastră creştinească porunceşte ca întăiii s'asculţi pe 
Dumnezeii şi apol pe părinţi. Dacă voința ta, de-a mă lua pe mine de 
soție, îl şi voinţa Ziditorului lumii, atunci facă-se voia lui. Dar уой 
primi să-ţi stai alături dacă-mi vei face o rochie cu totul şi cu totul 
de argint. 

Împăratul să 'nnebunească de bucurie, cind auzi că fata s'a răsgin- 
dit. Căci acum, de cind era hotărit să iea pe fiică-sa de soţie, avea im- 
boldiri de dragoste pingărită şi simţia în suflet că viaţa ЇЇ va fi pri- 
mejduită de nu va lua pe crăiasă. Gindurile îi eraü în tot ceasul şi in 
tot clipitul numai la dinsa şi аг fi sorbit-o într'o lingură de apă, de 
dragă ce-i era. Ce vreți? Isprăvi de-ale lui Sarsailà !.... 

Împăratul trimese slujitori în toate părţile Împărăției să găsească 
un meşter care să-i facă rochia cerută. Cu multă greutate se găsi un 
argintar ce putu să-i împlinească porunca. 

Rochia fiind gata, dinsul o trimese viitoarei lui tovarăşe, care se 
minună mult de mindrefa ei, căci strălucia de-tí lua ochil, cind te uitai 
la dinsa. Apoi alergă numai decit la bátriná, de-i spuse că Împăratul 
i-a îndeplimt dorinţa. , 

Aceasta o sfătui să se ducă la dinsul şi să-i spună să-i facă o 
roche din aurul cel mai curat şi care să aibă pe dinsa ţesut cimpul 
cu florile, ierburile şi izvoarele, pădurea cu copacii şi tufanii, arătin- 
du-se aga ca şi cum nu i-ar plăcea rochia d'intšiü, şi că ar avea dorinţa 
să fie îmbrăcată ca mireasă cum n'a mai fost nimeni, niciodată, in. 
lumea de supt soare. 

Împăratul, care o sorbia cu ochii de dragă, fâră a-i zice măcar: 
negri ţi-s ochii — impáná {ага cu iscoade, în căutarea vre-unul meg- 
ter, căci сеї ce fâcuseră rochia de argint, nu se încumetau să-şi mal vire 
capul, de teamă să nu şi-l piardă. 

Cu сый cu val, de-abia se găsi un aurar, tocmai într'un colţ inde- 
părtat al Împărăției, care-şi luă sarcina de-a face rochia. 

Cind îi fu trimeasă şi rochia asta, rămase — cit era de crăiasă — 
cu gura căscată la mindrefa ef, căci părea a nu fi umblat mini de om 


949 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


pe dinsa, iar cîmpul şi pădurea erai aidoma, numai cit florile doar de 
nu mirosiaü, iar apa izvoarelor nurmai nu curgea. Таг încolo jurai că 
şi pomil şi tot is întocmai. 

După ce se mat uită Ja roche, dete fuga la bátriná, de-i spuse cá i-a 
făcut-o ; iar aceasta o învăţă sa-l ceară altă rochie, tot numai de aur, 
dar pe care să strălucească soarele, luna şi stelele, întocmai cum îs 
pe cer. 

— D'apoi, oare o mai vrea? — întrebă fata cu neincredere. 

— 1а o vrea, dacă stă tot cu gindul să te iea, cá n'o avea încotro... 
Ticluieşte şi tu una... Spune cá ti s'a arătat in vis un înger, care ţi-a 
zis că, daca vrea sa te iea Împaratul, sá-# facă aşa fel de roche, şi as- 
tupă-i gura ! 

Fata se duse la Împăratul şi-i mulţămi de rochie, dar începu a-l în- 
Sira: iaca cum şi iaca cum am vizat, aşa cum se pusese la cale cu bă- 
trina, şi-l ceru să-i facă o rochie cu soarele, luna şi stelele pe dinsa. 

Imparatul luă de bună povestea fetei cu visul, şi iar trimese pe slu- 
jitori cari otrocoliră toata Împărăţia, dar de data asta nu facură nimic 
caci maŭ găsit pe nimeni care să implinească porunca Împăratului. 

Aflară însă de la meşterul care facuse rochia de-a doua, că în Im- 
pàrátia megieşă trăieşte fratele lui, care îi şi vrăjitor de fel, şi care 
poate să faca rochia pe care o cere Imparatul. 

Intorcindu-se slujitorii, işi facură indreptarile şi trecurá in Impărăţia 
megieşă. Aici, după ce scormoliră în toate părţile, abia aflară pe vrăji- 
tor infundat într'o vagăună din mijlocul unui codru întunecos. 

După ce-i spuseră la ce venică, se impacară; iar acesta — cu vrăjile 
lui — făcu în citeva zile rochia, intocmai dupa cum a fost cerută. O 
plătiră şi destul de scump, câci se uşură binigor Vistieria terii, dar, dá ! 
«carnea de căprioară îi bună, dar cu auevoie se vineazá». 

Dacă i se trimese şi rochia aceasta, fata se minunâ mult de frumu- 
seţa ei, căci, dacă la soare te mai poţi uita, la rochia asta, chiar cá 
ba să te mai uiţi, şi se duse iar la batrina; iar aceasta-| mal spuse: 
«Sá te duci la Impăratul şi să mal ceri — cum te-o duce capul — 
să-ţi mai facă şizun cojoc de piel de purici, şi făgăduieşte-i, c'apol te gă- 
teşti de nuntă. 

După ce ţi-a face cojocul, om mai vedea nol ce-i de făcut. 

Fata se duse deci la împăratul, şi, după spusa babel, îi grăi: 

— Înnălţate Împărate, văd că tot ceia ce ţi-am spus pănă acum să-mi 
faci, ca pregătire pentru nuntă, mi-ai făcut. N'am nimica de zis, ba 
înca sint prea mulţămită |... Dar, ca să má încredinţez cá ţii cu tot 
dinadinsul la mine şi din toată inima, şi să pot nădăjdui într'o viaţă 
fericită cu dumneata, să-mi mai faci un cojoc pănă în pămînt de lung, 
din piei de purici. Şi apoi sint gata cu totul pentru nuntă. 


T. POPOVICI: GĂINĂREASA 943 





Împăratul, cind auzi noua cerere a fetei, se cam junghë de ris, dar 
îi făgădui cá şi cojocul îi va fi făcut. 

Deci el trimese iarăşi după un cojocar, şi, după multă scurgere de 
vreme, se găsi unul. 

În vremea aceasta se strînseră toţi purici! de prin căsărmi, de prin 
hanuri, de prin temnițe, de prin fabrici şi de prin toate locurile pe 
unde se gásiaü din belşvg. 

Ba se găsiră şi negustori cu perciuni сагі să facă ghigeft, căci se 
cumpáraü purecii cu nemiluita la Împărăţie, plătindu-se bine, şi la ei 
maï nu se găsesc I... 

De! la un cojoc trebuiaü sumedenie de piei, uu şagă!.., 

Asa că, el, cojocarul, gátind cojoculţin scurt timp, Împăratul il şi trimese; 
iar fiică-sa-i dădu veste, că peste o zi e gata de pus cununiile pe cap. 

Acu’ bátrina îi zise: 

— Văd ca Împaratul nu poate scapa de ispita păcatului. Am crezut 
că poate s'a întoarce din hotărîrea lui, dar degeaba. Uite Fee să faci: 
să te îmbraci cu cite trele rochiile, puind pe cea cu soarele dedesupt, 
de-asupra pe cea cu florile, peste asta pe cea de argint, iar pe de-a- 
supra tuturor să te imbraci cu cojocul, şi, luindu-ti talpăşiţa de aici, să 
te duci încotro te-a îndrepta Dumnezeü, — altfel nu-i nicio scăpare de 
primejdie ! - 

Biata fata plinse mult pe braţele batrinei, dar, îmbărbătindu-se cu 
nadejdea in mila Celui-de-sus, îşi luă rămas bun de la bátriná, mul- 
tâmindu-i pentru poveţe, şi pe ici [1-1 drumul. 

De-acu'sá te ţi: pinză să nu te rupi, de necazuri şi nevoi prin care 
avea să treacă ! 

Plecind de la curtea Împăratului, fata apucă şi ea în cotro o indrep- 
tară ochii. Tinu tot o fuga — de-i sfiriiaă cálciiele — prin cringuri, 
huceaguri şi tăglişuri ; prin codrii nestrăbătuţi de picior omenesc, prin 
vă! şi prăpastii primejdioase, pănă ce dădu Dumnezeü de trecu hotarul 
împărăției lui tat'so, şi întrâ în Impárátia megieşă. 

Ajungind aici, işi mai odihni şi ea mădulările şi, rai prinzind la o 
Јеаса de suflet, se îndreptă spre curţile Împăratului Imparăţiei aceleia. 

Apropiindu-se de Curte, începu a da tircoale prin preajma strájif, care 
văzind-o, o întrebă ce caută. 

— Ce să caut? — fácu fata — la, aş vrea să întru şi eŭ undeva să 
muncesc, ca să capăt o bucaţică de pine, să nu mor de foame. Oare 
n'a fi vr'un loc la Curtea Împăratului ? Fie la ce-o fil... 

Straja se duse de dădu de veste la bucătărie, după care o chemă 
innăuntru şi-o duse la ingrijitorul palatului. 

Acestuia, fiindu-i milă de halul fetei, şi înduioşindu-se la rugăminţile еї, 
o primi, tocmind-o ca găinăreasă ; şi-i dădu în seamă găinile, giştile 
şi celelalte orátánil. 


944, NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





Hei! iaca aşa-l viaţa, curat vorba ceia: «Azi mlădiţă de tufan, mine 
coadă de ciocan». Din cogeamite fiică de Impărat, corcolită şi crescută 
în bumbac, s'ajungă a й găinăreasă! şi'n rîndul slugilor!... Dar ce 
să-l faci ?... Aşa-i scara lumil: are şi suis şi scoboriş, pentru fiecare 
muritor '... Ce să mal zici altceva.... 

Dacă întră са găinăreasă la Curtea Împăratului cela, fetica noastră se 
puse cu inima pe treabă, şi mal multe nu... Grijia prin coştereaţă, pe 
care o ţinea curată ca pe o odaie, căta giştele şi găinile de ouă, punea 
cloştele şi li dădea gráunte şi apă la vreme, de părea cá nu făcuse 
altceva, de mititică, decit trebscará de asta. Ce maï încolo, încoace, 
nevoia te 'nvatá de toate, vorba celuia: «nu de forile cucului coteiul 

„Turcului a mincat pádurete». 

Într'o Duminecá dimineaţa, după ce-şi hrăni găinile şi rațele, luă cirdul 
de gişte şi plecă în lunca din margenea cetăţii, să le pască. 

Era o dimineaţă liniştită de vară. Pe .de-asupra cetăţii plutia o ceaţă 
fumurie, care, încetul cu încetul, se topia în fata soarelui, ce se innálta 
de după deal. Pe firele de iarbă stráluciaü picuri de rouă, ca nişte bo- 
bite de mărgăritar. Giştele trăgeau cu pliscurile lor din iarba umedă, 
care trosnia ca nişte plescăituri de guri lacome. Cum stătea fata în 
mijlocul cirdului de gişte, iaca vede pe drumul ce şerpuia pe supt ple- 
tele sălciilor dia luncă, pe fiul Impăratului, trecind călare în pasul ca- 
luluf, pasá-mi-te se ducea la horă, în cetatea altui Craii. 

Fata se luă după dinsul, şi începu cu glas prostănac: 

— Hiti! Măria Ta, iea-mă şi pe mine acolo, unde ai plecat!... 

Feciorul de împărat îi porunci să se intoarcă la gişte, dar fata nici 
să înţeleagă ; ci-i dădea înnainte, ca să o iea şi pe dinsa. 

Atunci Craiului îi sări tandára, şi, dindu-se jos da pe cal, îl trase o 
palmă de auzi сіпії látrind tocmat la Giurgiu, după саге îşi căută 
de drum înnainte. . 

Fata îl lăsă în plata lui Dumnezeü şi, intorcindu-se la giste. desbrăcă 
cojocul, de-l puse grămadă în mijlocul lor, ca giştele să nu se depărteze, 
simțindu-i mirosul şi crezind că-l ea; iar dinsa rămase în rochia ced 
de argint. Apol se întoarse cu fata la Răsărit, şi, fácind o sfintá cruce; 
îşi îndreptă inima la Dumnezeü, cerindu-i ajutorul. 

Văzind pe cer plutind un nor, il chemă zicindu-i: 

Nor, dragă norişor, 

La mine te cobori, 

De mă du, unde mi-i dor, 
Că ti-oi da cei doi bujori!... 

Numai! decît norul, de dragul fetef, se lăsă pe luncă şi, luînd fata pe 
aripile luf, cit af zice «una», şi fuserá în cetatea cu hora, tocmal cînd 
ега în toiul el. După ce-i sărută bujori din obraz, norul se imprágtié 


Т. POPOVICI: GĂINĂREASA 945 





în văzduh, iar fata rămase la horă, prinzindu-se in joc lingă fiul cel 
de Împărat, căruia i se apriase numai decit calciiele după dinsa, cînd 
о văzu aşa de frumoasă, de parcă era o ziná. Pe la spartul horii, el о 
întrebă : 

— Da de unde eşti? mă rog !... 

— De la Pâlmeşti — răspunse iute fata. 

Fiul cel de Împărat, s'o cunoască, ori să bănuiască ceva din răs- 
punsul fetei ? !... Nimic... pace bună !... 

Pe seară, se cobori iar norul şi duse fatain luncă. Aici se îmbrăcă ea 
cu cojocul, îşi luă giştele şi plecă la curte; iar fiul de Imparat rămase 
fluierind a pagubă. 

Veni el acasă, dar din ziua aceia işi pierdu orice veselie. Nu-i mai ve- 
nia să facă vre-o treabă, ci umbla aga în ginduri, fără niciun cápatiiü si 
cu gindul numai la crăiasa cea frumoasă, care-i furase minţile şi inima. 
De-abia aştepta să vie a doua Duminecă, să se ducă iarăşi la horă, 

Şi de data asta găinăreasa se duse cu giştele la păscut. Cam pe cînd 
era soarele la prînz, vede pe feciorul de Împărat iarăşi trecînd pe dru- 
meagul ce tăia lunca. 

Fata iar alergă după dinsul, sărind prin prejurul calului şi rugindu. 
Be S'o iea gi pe dinsa acolo unde se duce. 

Scos din răbdări, feciorul de Împărat descălecă şi-i dete un pumn, de 
icni şi inima intr'insa, şi-şi luă drumul mai departe. 

Fata se întoarse la gigte, agezá cojocul grămadă în mijlocul lor, iar 
dinsa, răminind în rochia cea cu cimpul cu florile şi izvoarele gi codrul 
cu copacii, chemă norul şi fugí băiete la horă. 

Cum ajunse acolo, se şi prinse în joc lîngă Craiul nostru, care se 
dedea іп vint după dinsa. Mai cáutaü еї să se prindă lingă ea si alti 
{в ciori de Împărați... dar... degeaba, cá ea făcea ce făcea şi se trezia 
tot lingă feciorul de Împărat pe care-l ametise. Acu’ venise la hora 
lume de pe lume să se minuneze de frumuseţa ei, căci se látise vestea 
peste nouă Împărăţii. Toţi státeaü cu ochii aţintiţi la chipul fetei, şi 
care mai de care îi láudaü mindreturile şi scumpeturile de pe dinsa. 

Într'un tirziü, feciorul cel de Împărat o întrebă iar: 

— Spune-mi, te rog, de unde eşti? 

— De la Pumneşti-— răspunse fata, junghindu-se de ris. Dar, cit era 
de fecior de Împărat, dinsul nu pricepu' nic! boacá din răspunsul fete'. 

Venind seara, fata cu ajutorul norului îşi luă tálpágita, şi-şi cátá de 
treaba ei de găinăreasă. 

Craiul, dacă veni acasă, să se puie cu inima pe pămint de dorul e. 
Tinjia si slăbia, vàzind cu ochii; boala dragostei, săraca, îi intrase 
ia suflet. 

A treia Duminecă, ЇЇ cumpără un inel bogat stropit cu picuri de 


4 


946 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


diamant şi alte nestimate şi plecă iarăşi la horă. Fata şi ea cu gig- 
tele la luncă. Cind trecu Împăratul, care vedea negru innaintea ochilor 
de scîrbă, fata innaintea lui şi, zor-nevoie, S'o iea şi pe dinsa, àpucin- 
du-se de coada calului. Cind vazu craiul atita îndrăzneală, îşi ieşi din 
sărite, şi-i arse una cu biciuşca, care se lipi dureros de trupul el. 

Fata se întoarse la gişte si, de data asta, mai intirzié. Feciorul de 
Împărat ajunse la horă şi era cu nerăbdarea în suflet să vadă pe aceia 
care-l furase minţile. Vázind cá nu mai soseşte, incepu a си ghiata în 
sin că n'o mai veni. Cind o văzu lingă dinsul, picată ca din senin, sa 
înnebunească de bucurie! 

Fata era îmbrăcată acum cu rochia aceia pe care stráluciaü soarele, 
luna şi stelele ; dar pas' să se mai poata uita cineva la dinsa, că li luu 
vederile lumina ce pleca de pe hainele el. Stráluciaü, cum luceşte soa- 
rele şi-o lumină vie se revârsa de pe dinsa. Ce să mai vorbesc despre 
lumea cealaltă, care-şi inchipuise că nu este decit o arătare dumne- 
zeiască !... 

Fata jucă lingă feciorul de Împărat, iar acesta îl strecură 'n mînă 
inelul. 

Sfirşindu-se hora, fata o şterse în chipul ştiut, ma! înnaintea Împăe 
ratului ; iar adunarea se împrăştiă. . 

Feciorul de Împărat, cum ajunse acasă, pică la pat, şi zăcu şi zăcu 
de se dihănise şi ramasese numai pielea şi oaseie. Fuseseră chemaţi toţi 
vracii, toate vrăjitoarele şi toate fermecatoarele, dar o băgară pe minecă 
cu toate farmazoniile lor, că n'a fost chip să-i dea peste leac. 

Într'o zi, simțindu-se maï binigor, pofti sa mánince plăcintă. Degrabă 
se dete poruncă la hucátarie şi bucătăreasa numai decit s'apucâ de făcut. 

În vremea asta, veni şi gainăreasa în bucătărie şi, văzind pe bucă- 
tăreasă framintind pine, începu a se rugă să-i dea şi ei o bucăţică de 
aluat, să-şi facă acolo un boţişor. 

— Da’ fugi, fată hăi, că te-a vedea Împăratul de sus şi mi-oiü găsi 
beleaua cu tine. Ce cauţi pe aici cu minile tale pline, de cum ai căutat 
găinile de oua ? 

Dar şi fata nu se lăsă, pănă cînd bucatáreasa nu se îndură şi-i dete 
о bucată de aluat. Fata făcu şi ea un ghiolomoţ si, virindu-i inelul in 
mijloc, îl dete în cuptor. 

Da’ nu ştiti cum ciorile se făcu, cá, cu toată grija bucătăresii, plácinta 
făcută de dinsa se arse, de era tot numai o sgură, pe cînd a gáinárifil 
ега rumená şi crescută de-[i lăsa gura apă. 

Ce să facă bucătăreasa ? A ei nu era chip de dus la Împăratul: 
rugă deci pe gaináreasá să-l dea pe a el. 

După multă tura-vura, vezi cá asta o făcea pe proasta, cá: cum să 
ducă plăcinta ei, că să nu miroasă craiului şi cite altele, cu care ardea 
pe bucătăreasă, luă plăcinta găinăresel şi-o duse sus. 


T. POPOVICI: GĂINĂREASA 947 

















Ce să vedeţi dumneavoastră ? 

Cind Împăratul luă cuțitul să taie plăcinta, acesta se opri, scîrţ, 
în ceva tare. Cáutind în plăcintă, văzu că cuțitul scirţiise în inelul pe 
care-l dăduse el zinef, cu care jucase la horă. 

Cit te-ai invirti intr'un cáleiiü, bucătăreasa fu adusă sus. 

— Spune-mi сіпе-а pus inelul în plácintá! Tu l-ai pus? 

— Că nu ştii, luminate Impărate.... Că ей nu l-am pus... 

— Cine-a maí fost prin bucătărie, să-mi spul numai decit, c'aicí te 
risipeşti pe loc. 

Bucătăreasa o sfeclise vázind pe stápinu-sáü tunind şi fulgerind. 

În cele din urmă se gîndi, cá ce-a fi a fi, şi ce-a păţi, cu nimeni 
n'a împărţi. 

51-1 spuse pe şleai toată şiretenia cu venirea găinăresei în bucătărie 
şi cu păţania plăcintelor. 

Aduseră pe găinăreasă innaintea Împăratului, care-i porunci să se 
facă cum era intáiü !... 

Aceasta minca lut şi pămînt, cá nu ştie nimic..., cá n'a văzut...., n'a 
auzit.... 

— Lasă, nu ma! bea mila oţet, fetico, făcu Împăratul şi porunci s'o des- 
brace cu sila de cojoc si, cind colo, chiar fata cu care a jucat Impáratul 
intáiü si pentru care bolia acum. Apoí o desbrácará de rochia Je argint, 
de rămase în cea cu cîmpul cu florile; iar, cînd o desbrácará si de a- 
ceasta, palatul se lumină de strălucirea rochiei cu soarele, luna şi stelele. 

Atunci Împăratul şi sări din pat, de parcă nu mai fusese bolnav 
de cînd lumea şi, cuprinzind-o în braţe, o sărută cu drag, zicindu-i: 

— De-acu' a mea eşti!... 

Apol aŭ făcut pregătirea de nuntă, la care ай poftit pe toti Împărații 
şi Сга megieşi, între cari şi pe tatul fetei, care rămase inmármurit 
cind văzu pe fiică-sa, pe care o credea moartă, că-şi găsise norocul, 
iar pe dînsul ferit de un mare păcat. Şi-a fost nuntă mare şi frumoasă, 
care a ţinut o săptămină încheiată cu veselie şi bucurie, cu vinuri şi 
mîncăruri din bielşug, de ajunsesem şi ей, care m'amestecasem printre 
fețele împărăteşti — căci nu mai mergea acolo cu: перо! ш] n'are 
scaun, — să azvirl cu căciula in cinj. 

La masa cea mare, tatăl fetei — căruia i se apropiase funia de par, 
făcu dar ginerelui săi Împărăţia sa cu totul, dinsul rămînind să-şi aş- 
tepte sfirgitul zilelor cu sufletul împăcat, că nu-s rămase noroadele de 
capul lor. | 

Si, aşa, unindu-se cele două Împărăţii, se făcu una mare şi puternică, 
de care nu se puteai atinge duşmanii cu una cu două. 

Si iaca аза-Ї povestea fetei de Impărat, ajunsă găinăreasă şi apoi ur- 
cindu-se iar pe hogaşul vieţii. 


948 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


lar ей mă suil sus pe o poartă şi vá spuseiii o minciună toată, şi 
care ştie alta mai frumoasă, să nu tacă: s'o spuie, în cap mult să n'o 
He, ca nu cumva mal mare să crească, şi capul să-i pocnească. 
(De la maicá-mea Adela C. Popovici, gara Zorleni.) 
T. Popovici 


PRINTRE FULGI. 


Din cimpiile de ghiaţă 
Ale boltei plumburii 
Duhul iernii lin desprinde 
Fulgi, cu sutele de тїї. 


Si sosesc, plutind în aier, 

Şi saud şoptind uşor... 

Nu sint îngeri ce-şi spun taine 
Nu sint aripile lor? 


Albă-i toată depărtarea, 
Alb văzduhul înstelat, 
Rembrácat în fecuorie, 
Tu urzeşti un vis curat. 


Dragă, sfintă arătare! 

О záregti, în fine, iar. 

Alb e vălul, albă-i floarea, 
Şi lumina lor altar! 


$i s'aprinde viaţa "n tine. 
Cind, plecindu-ti ochi n jos, 
Vezi cum fulgii tăi se 'nneacá 
Ín noroiul lipicios. 


Albe stele, vis al ierniă, 
Stins îndată ce-aţi căzut, 

O întreagă lume albă 
Moare 'n vot, întrun minut. 


H. FROLLO. 


IRINA G. LECCA : FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 949 











FETELE LUI CONU: ARGHIRE. 
(ROMAN.) 





(Urmare). 


XXII. 


— Ţi-a adus Epraxia cafeluta cu lapte potrivită de dinsa, cum 
ti-o potrivia altă dată. Şi ţi-a ales o felie de cozonac, cu zahăr 
şi migdală «pe capac», cum cereal mal de mult.» 

Pentru o împărăție nar fi fost in stare să mánince Vochita. 
De hatirul cálugáritef înghite două sorbituri, ciupeste о migdalá : 

— N'am de loc poftă de mincare... 

— Se vede — îngină Epraxia, cu ochit la mini, la obraji, la 
umerele săpate, adincite ca două solnite, de-o parte si alta a 
gitulut. 

Asta-i copila plină de viaţă, de frumusetá si dragoste, care li 
făcea semne cu batista, a treia zi după nuntă, pe cînd сай o 
duceaü întrun zbor nebun ?... 

Zimbetul maice!, tot mal trist, maf dureros, se şterge. Încetişor, 
blind, cu vorba cea moale de bátrin, ce alunecá pe suflet, fárá 
să-l apese: 

-  Încalte est! fericită, puică ? 

Vochiţa rămîne о clipă surprinsă. Se sileşte să dea adinc din cap: 

Îi tericită, cum nu! 

— O fi — oftează maica: Asta-i si dorul miei. Altul nu cred 
să mal am pe lume, decit să vă aflu fericite... Îți aduci aminte, 
Cînd erai micuță şi-mi cintal : 


«Dulce-i glasul maicel mele...» 


Vochita dá din cap: da! 

— Aï vrea să mi-l cintt, аси’? 

— «L-am uitat, máicutá» se roagă... Si socoteste că, de atita plins 
din gitlejul ce o usturá într'una, cine stie ce voace răguşită ar 
ieşi... Chiar acum lacrimile o hárátesc, îl joacă ре supt pleoape, 
gata-gata so podidească. | 

Maica vede. O atrage, са pe cind măicuţa Її gicia vre-un necaz. 
Dinsa se furişează la pieptul ce-i primise suspinele de copil. 

Nervii slábiti nu maï pot luptă. Şi plinge, şi plinge şi spune: 


www.dacoromanica.ro 


950 NEAMUL ROMĂNESG LITERAR 


— Ce are ?... Nici ea nu stie ce аге. Nimicuri mărunte, din care 
pe nesimţite s'a inchegát neliniştea ce-i otrăveşte sufletul. Si 
spune Vochita, întreruptă de suspine. Si spune si repetă că-s ni- 
micuri toate, vrind parcă să strecoare si Ергахіеї convingerea 
neinsemnatelor еї necazuri. 

— Aşa-s toți bărbaţii — murmură maica, furată de jalea fetei, 
— întreabă mata şi pe duduia Agripina. 

Asa-s toţi ? Pe mătuşica so întrebe? De multe ori, in lunga-t 
cásnicgie, l-o fi văzut ре moş Matei intorcindu-se în zori acasă? 
Cu albul ochilor ca de jar, cu cáutátura holbată ?... Si mirosind 
de la o poştă a băutură si păşind, parcă din pod calcá?... Si 
trintindu-se îmbrăcat pe divan, mormăind o ocará?.. Şi, o clipă 
mal tirziü, cu fata umflată si bugedă in sus, cu bărbia în piept 
şi horáind, să se cutremure casa ?... Si la deşteptare să-l fie гай 
de crezi că ве mintuie ?... 

Dar toate astea, nu îndrăzneşte să le rostească Vochita! 

Părţile astea trebuiesc îngrămădite cit ma! adînc în suflet. Ce 
vază ar mal avea în ochi! lor Conrad ?... Oh! omul pe а cárut 
faimă credea să se innalte şi dinsa in lume... 

Sărind partea ce-l ránise aşa dureros inima, Vochita pome- 
neşte încurcătura bănească ce i-a adus aicea. 

Epraxia nu-şi pierde liniştita-! înfăţişare. Ba încă rosteşte în- 
cetişor, ducind a impácare voacea, ştergind lacrămile fetei, cáu- 
tind s'o domolească, са ре cind, copilă, în neînfrinata-l zburdăl- 
nicie, se lovia ceva maï deochiat : 

— Nu-i păcat de ochigorit'cestia ? Ah! ce mat botişor imt face | 

..Cásniciille nouă, vezi mata, puică, sint са telegaril tineri, în- 
hămaţi pentru prima oară aláturea: Orto ieaü nebuneste la fugă, 
de cum li sa pus căpăstru, şi atuncea să ştii că se opresc intr'un 
gard; ori fac mofturi la început, шщ? trígind la dreapta, 
cellalt la stinga, pănă se deprind alăturea. Şi, atunci, merg de 
ti-e mai mare dragul de el, cit or trăi. Asta-i bob numărat! 

..Cind vine boierul, mata te du să-l spul. Va hui o leacă, 
da’ are 84-1 treacă. Cum se 'ntoarce de pe cimp te duşi 21-1: 
«Uite, tátutá, asa şi pe dincolo». 

`À trimes Vasilca după mine. Cînd m'oiü întoarce, să te gă- 
sesc voioasă | 

Maica se grăbeşte cu pasu-f greoiü, înnăbuşit de papucii de 


www.dacoromanica.ro 


IRINA G. LECCA : FETELE LUI CONU' ARGHIRE 951 











pislă. Cam tot atuncea o vede Vochita trecind pe poartă, luind-e 
în susul drumului. М 

..De се într'acolo, cînd bordeiul Vasilcă! e tocma! în inima 
satului ?... 


XXIII. 


De după uşă, glasul rápezit al lut Сопи’ Arghire îl răspunde: 

— trà. 

Vochita apasă clampa. 

Boierul, cum o zăreşte, sare de pe scaun: 

— Tu егаї?... О, minca-te-ar norocul, fată! Credeam că-l pä- 
cătosw de Stavăr. ЇЇ bun si dinsul de gramatic, ca... domnu' in- 
giner, bunioará, de Mitropolit! Se opreşte Conu’ Arghire ; se 
uită mal dinadins la fiicá-sa si — din slabă ce-1— il loveşte 
asămănarea cu răposata nevastă-sa înnainte de naşterea Ionicàí. 
Îi scade glasul, îl pere curagiul. 

— Uite — vino aici, la soare... 

Vochita îşi duce într'acolo paşi! si se întreabă cum să înceapă 
vorba. Asa-I sătulă de viată! Se temta de toana геа а tátutil, şi 
acuma o tulbură îndoit felul lui de chef. Cind va afla, Doamne!... 
Si nu se simte în putere să sufere o vorbă aspră... О doare 
bietul suflet — de o durere mal rea ca cea trupească. 

Сопи’ Arghire o aşează în jilt, îl împinge supt picioare scáu- 
nelul, coboară storul pănă la jumătatea ferestrei, să nu-1 bată 
soarele în ochi. Pe urmă se aşează la locul lui, şi prinde a-şi 
netezi favoritele rare. 

n ogradă, ciripeala de păsărică a copilului se amestecă în risul 
argintiii al lonicăi, glasul bărbătesc al lui Conrad, ort, in 
răstimpuri, cu hazul sfătos al duduil Agripina şi al conului 
Matel, 

Atita seninătate venia dintr'acolo |... 

Aici, conu' Arghire aşteaptă : De ce tace Vochita ? Îl pregătise 
de ieri maica, ieşindu-i în cale, cind se întorcea de pe cimp. Si 
toată ziua de ieri a aşteptat destăinuirea asta... Azi, anume n'a 
plecat la cimp... 

— Poate că al ceva de spus?... 

O învinge nevoia să sfirşească odată. Si Vochita începe. Nu 
însă ca ieri, cu lacrămi, cu suspine. Ci cu ochil secaţă, în ochii 


www.dacoromanica.ro 


959 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


luf tată-său. Si cu un glas ce părea de împrumut: Greşealaea 
ef, mat ales. Ea l-a îndemnat Ја cheltuieli, la petreceri, la toate. 

Nechibzuiala asta a fost ca ochiul scăpat din împletitură: 
tot ce se lucreaza in urmă, se destramă... Ea a venit să-l ceară 
sfatul, ajutorul.. Crede el de cuviinţă să nu li dea nimic, sá-1 
zică liniştit, fară huiet. Si eï se vor întoarce la tirg, vor vinde 
tot, tot, si se vor muta in vre-o mahala indositá, ca pe unde stă 
Evghenia, şi vor trăi cum vor putea, pănă-şi vor mai îndrepta 
afacerile... 

Conu' Arghire o lasă să grăiască. Cind increteste buzele, cînd 
se "ncruntá, cind îşi trage favoritele. Iar, la urmă, după ce con- 
teneşte Vochita, el ma! rămîne un timp cu buzele strinse, cu 
sprincenele apropiate, pănă ce iii răspicat, arătind, cu un 
semn din cap, spre curte: 

— Da’ dumnealui ştie, mă rog, că al venit să-mi! vorbeşti? 

Giceşte, biata, cu ce gind o întreabă. Si glasul lu! Conrad, 
răsunind fără grijă, tnsufletit de joacá, if trece prin inimá : 

— De unde sá stie ! 

Se face a crede, boierul. Se aşează mal in margenea jiltulut. 
Cu acelaşi glas răspicat: 

—- Da’ dumnealui stie c'a făcut iama "n banii dumitale! Са 
umblat cu şoalda! Şi-acuma face un haz ca băieţi! cînd joacă 'n 
bumbi?.. Tare mă tem ca prins mămăliga coajă... Mă rog, la- 
să-mă să grăiesc, nu tot fil gata să-l aperi! Pun rămăşag pe ce 
vrei cá, de i-aş да zece mil de galbeni, pe toţi if toacă intr'o 
noapte, — şi, a doua zi, аге să se bată cu capu” de páret!! Aista 
să se ieie de-o mină cu bărbatul biete! mătuşă-ta Anica... Asa un 
«fluierá 'n vint» era şi acela! Aprins la vorbă, gata să între "n 
foc în minutul de înflăcărare. Fire înfocată și lăsătoare, — ca tot 
zăpăcitul |... Degeaba-ţi tremură aşa tare bárbia: ce am de zis, 
ti-oiü zice, spre binele tău şi-al copiilor. ..Zicea! de Evghenia. 
Stil tu ce avere fusese la părinți! ef? Cind trimeteaü oile la 
vărat, la munte, un capăt al turmei era trecut de rohatcá si 
cellalt capăt nu apuca a ieşi din sat, — cit îl Iasul de lung, de 
la Apus spre Răsărit! Si, acw, a! văzut?! 

Mat rásuflá, mal chibzuieşte boierul, se maf uită codis la obraji! 
fiică-sa, fără strop de singe "n el, apol zice iar: 

— ..De plătit, oiü plăti ей datoriile, toate... Da”, pănă vett intra 
în banul vostru, să faceţi bine să staţi aici, la ţară. Cu chipul 


www.dacoromanica.ro 


FETELE LUI CONU’ ARGHIRE 953 


ista, dumnealui are să se ma! deprindă cu adevăratul traiu mol- 
dovenesc, care-i cu totul altul decit al «bonjuristilor» din Iaşul 
de azi, cari aŭ adus toate *marafeturile şi otrava caracudelor 
străine. Şi dumnealui! are să priceapă cá, ce se poate ingádui 
străinilor, — cari, vorba ceia, mal mult decit nişte Nemţi nu-s—, 
nu se poate îngădui unei case boiereşti, moldoveneşti. 

— Da” tăgăduieşti, tátutá, să nu faci gură cu Conrad ? 

— Ош făgădui si asta... 

Totuşi, nemerindu-se, pe la amiază, să fie între patru och! cu 
ginere-sáü, Сопи’ Arghire a şuierat printre dinţi: 

— Domnule inginer! Eü, pentru copilul mieü, sint in stare 
să daŭ си barda 'n Dumnezeü! 

Iar Conrad, după ce măsoară din ochi depărtarea între pămînt 
şi cer, serios şi încrezător: 

— Nici cu glontele n'a! ajunge pănă acolo, dar încă cu Багаа! 

Сопи’ Arghire tremură din сар: 

— Ti-e a şagă acuma... Da’ tine minte ce ţi-am spus! 


XXIV. 


În viaţa liniştită, regulată a curţii, Vochita, pe zi ce merge, 
prinde putere, uită necazurile, ride une or! cu pofta din trecut 
de nebuniile lui Conrad, a’ lonicăi, a” lu! Ionel chiar, voinicut 
şi dinsul, de cînd Epraxia il îngrijeşte cu leacurile еї băbeşti. 

O schimbare se făcuse in Vochita, insă: pentru Conrad ceva 
din ingáduinta bátrinetit, pentru zburdálnicia lu! tinără, pornia din 
privirea-l, din graiü, din ris. Nu mat era orbirea din trecut, ca- 
re-l ridicase sus, sus, de nimeni să nu poată ajunge la Conrad 
al еї. Ba, de multe ori, se pomeneşte sfătuindu-l; une ori cer- 
tindu-l ca-pe un copil, că nu odată Ionica i-a sărit în ajutor: 

— 04-1 pace să vorbească, Vochito! 

— De ce zice aşa? 

— Vrei să-ți ceară voie şi ce anume să spuie? 

Că Ionică! nu-i ajunge sufletul cit se petrece de cînd sint еї 
aicea | Numa! lecţia cu mademoiselle Marie întunecă puţin di- 
minetile zilelor astea plăcute. Asa că nu-l intáia oară cá guver- 
nanta ridică peste firea e! glasul: 

— onica ! 


www.dacoromanica.ro 


954 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Fetiţa tresare : 

— Záü, mademoiselle dragă, că degeaba te superi. Mal bine 
mi-a! da vacanţă cit tine vara, si, pe urmă, de ţi-oii mal face 
vre-o greşeală la dictée, de nu ti-oiü sti, din scoarță "n scoarță, 
«Cruciada»... ` 

Guvernanta rămîne neinduplecată: 

— Te rog, Ionică, să spui mal departe! 

Oftind, își culcă copila bărbia pe pumnii suprapuşi pe masă, 
dă vorba cam pe nas: 

— Pierre l'Ermite fit retentir la France... Si, mat la urma 
urmei, de ce Duinnezeü a îngăduit căderea sfintului Mormint 
în min! păgine?... Si dacă El a îngăduit, cu ce mal pot ajuta 
ей, invátind cruciada asta ?...» 

Biata guvernantá ridică ochi! in tavan: 

— Eşti nesuferitá, Ionical.. Să ştii cam să te pirăsc — la 
masă ! 

— La masă?! Să nu care-cumva, să te 'mpingá păcatul, ma- 
demoiselle dragă! Doar nu sintem numai! între nol! 

— Ştiu că si Nicu-I aicea. 

Ionica 'şI muşcâ buzele, apleacă pleoapele, rămîne pe ginduri. 
` Tot atuncea o umflă risul: . 

— 58-1 spun lu! Nicu să-ţi povestească cum sperie noaptea 
Jidanit, da? Cum îşi viră capul pe geamul astupat cu hirtie, ort 
cu pernă si răcneşte de se cutremură biata chichineatá: «Ju- 
pine, cit îl ceasul?» 

Dară 'sf pierde cumpătul de gravitatea guvernantel. Îşi astupă 
o ureche — urechea din spre ograda ce răsună de vorbă, de în- 
sufletire — amestecate in răstimpuri cu lătrături de cine. 

Gindeşte tare, Ionica: 

— Dresează, copoiil. Asa înţeleg de vorba lui Conrad! Ştie 
Mademoiselle Marie cum se cunoaşte că-l bolnav cinele? Nu ?!... 
Atingi botul cu dosul palmei — De-1 botul rece şi umed, cinele-1 
sănătos. 

Guvernanta nu clipeşte. Ionica lasă ochii pe carte, са să-l Ìn- 
toarcă tot atuncea, plini de dor, spre fereastră. 

Si lecţia se sfirgeste ca 'n toată dimineaţa: 

— Du-te, te rog, Ionica! Ра? să ştii cá mai supărat tare 
mult . 

Atita asteptase şi dinsa, ca să sară de pe scaun, să stringá 


www.dacoromanica.ro 


PETELE LUI CONU' ARGHIRE 955 


grăbită cărţile in teanc, să sárute cu deasila obraji! обі si 
slabi — şi să o iea pe uşă cu un oftat de uşurare. 

Amiezele le petreceau cu toţi! in раге; unit pe bănci; alti! — 
cu Ionel între dinşii, pe cerga întinsă in umbra copacilor. 

Cit tinea ziulica, nu conteneaü palavrele lut Conrad. Si aici, 
supt bolta de frunzis, se petrecură ceasuri, in sfatul aprins al 
boierimii, tot mai înfuriată pe Domnitor: Cu ce drept să li pre- 
cupeteascá, el, un ridicat de dinsif, dreptul Jor de veacuri? Serpe 
incálzit la sin! 

Si toți repetaü in glas: 

— Serpe incálzit la sin ! 

Si-atuncea Conrad if întrerupe cu un cabazlic de-al lui: 

— Vochita are si brosá cu portretu' luf Cuza. 

Сопи’ Arghir îşi pune minele-pumn in soldur! şi-l scapárá 
ochii aţintindu-şi fata: 

— Dumneata ?!,.. 

— Sá vo aduc! — strigă Conrad alergind spre casă, intor- 
cindu-se cu ceva ascuns supt plastronul cámásit. 

Ceru să vadă cu toţii. Dinsul stă cit stă apásind cu palmele 
lucrul ascuns la sin — si, cind să-l scoată, văd cu toţi! un 
şerpe de aur încolăcit pe-o cruce: 

— Unde-i portretu’? 

— Aista-l! şerpe încălzit la sin. 

Conu' Arghire se strimbă în silă: 

— Vasilache tot Vasilache rámine! 

Nicu Predea petrecea însă grozav de bine cu Conrad : îl gicise iute. 
Hi prinse slábáciunea de znovar mincinos, şi, de cite ori Conrad 
deschidea gura, Nicu se alipia de dinsul, cu licăriri de bucurie 
în ochi. Nu era carte pe lume de care Conrad să nu fi auzit; 
nu era musică să mo fi ascultat; minunăţie de talent in orice 
artă cu care el să nu fi dat mina. Si orice znoavá de haz ori 
de primejdie, culeasá din gazetele stráine, din gura altora, lul i 
se întimplase, orf «unui prieten». D'apol grozávif la vinátoare? 
D'apol încăierările politice la Paris, al căror martor fusese? N'a 
stat el umăr la umăr cu Napoleon într'un învălmăşag de stradă ? 
N'a ridicat el evantaiul Împărătesei Eugenia, odată, cind se 
plimba în parcul Palatului, unde-și avea el întrarea liberă, mul- 
tümitá «unul prieten» ?... 

Se topia de haz ascuns Nicu. Mai ales cind rámineaü cu toţi 


www.dacoromanica.ro 





956 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


gură-cască, iar Vochita se umfla în репе de fudulie. Pănă "ntr'o 
zi, o şagă a lui Nicu, zisă 'ntr'o adecă, H dete de bănuit. 

Ploua în ziua aceia. Din vecini mı venise nimeni! decît Nicu. 
Conv’ Arghire făcea socoteli in cancelarie; in astălaltă odaie 
Vochita şi Ionica lucrau, ascultind pe Conrad. 

— О cunosc, — zise dinsul de o cintáreatá din Paris —; e de 
o frumusetá rară. Cînd it! vine pe scenă, cu gitul, umerile, bra- 
tele celea goale... 

— Cine erau goale? întreabă Epraxia, care prinsese vorbele 
acestea cum intra pe ușă. 
` Atuncea Conrad se 'ntoarce către dinsa si, amar de tot: 

— ..O mucenicá, măicuţă... 

— Asa?! 

Si Epraxia se apropie, se asezá alături de dinsul, ca să asculte 
mal bine: 

—- Cum ziceal?... 

— Арої аза, máicuta: in pielea goală, ай legat-o pe rug, aü 
implintat rugul in pámint — supt dinsa aü adunat o movilá de 
surcele, si i-aü dat foc... Si, pe cînd flacăra se 'nnálta tot maï 
sus, tot maï sus, gata s'o cuprindă, ea cu ochit la cer se гира... 

— Cine, Jeanne d'Arc? — încruntă Ionica fruntea. Nu prea 
pricepe dinsa legătura asta: — Doară ега pástoritá Jeanne d'Arc... 

— ..Ef, da, si a venit la Paris, sa făcut actriță, sa dus la 
rüzboiü, a cázut in minile Englesilor, cari aü ars-o... — indrugá 
el serios. 

Lui Nicu Predea H rid ochi! in cap, îl e plin de un hohot 
glasul : : 

— ..Si, cum Sar zice, nu ţi-a scăpat nevăzută nici moartea 
Іоапеї d'Arc... 

Atuncea Conrad îl dá un ghiont ascuns, — de bucurie că i-a 
aflat meşteşugul. Îşi ascund obrazu 'n palme, se 'ngheboşează de 
ris amindol, spre mirarea Epraxiel, а Ionicá!, spre mihnirea Vo- 
chiţel : oare aşa fleac e Conrad al et ?... 

Și n'a mal vrut să-l asculte poveştile. 


XXV. 


Daca văzut Conrad că Voichita nu-l ma! ascultă, a legat la 
gură sacul cu palavre — şi prinde a căsca de urit, invirtindu-se 


www.dacoromanica.ro 


EUGENIU REVENT: CÎNTEC 957 








= 





de ici, colo fără să-și găsească loc —, pănă a dat cu ochil de-o 
puşcă si i-a venit în minte să meargă la vinat. 

Porneşte cu noaptea '" cap; iși dă intilnire în anume loc cu 
pădurarul. Se "ntoarce Ja toaca vecerniei, cu desaga goală, dara 
tirind după dinsul turma întreagă de cin! din sat, rebegiţi, seir- 
navi, огії, de ma! mare jalea. Li face loc la troacele cu тага, 
şi, ajutat de Ionica, її păzeşte de duláit curti cari, roată în jurul 
hámesitilor şi neindráznind să sapropie, urlă de parca intrat 
lupu "n stiná. 

(Va urmà.) 


CINTEC 





Un fir de colb pierdut 
Intrun pustiu, departe, 
Voiü fi şi eu, ca toţi, 
In ceasul cel de moarte. 


În cîntece de popi 

La groapă mă vor duce, 
Pe pat întunecos 
De-apururi să mă culce. 


Păreri de răŭ trezi-voiii 
In suflete, o clipă, 

Un cintec rătăcit 

Pe-a vintului aripă... 


Uitarea'n urma mea 

S'o "ntinde са o noapte, 
Na plinge luna m cer 

$i vintu "n jalnică şoapte. 


În preajma-mi răsări-vor 
Inlăcrămate flori, 

Şi frunzele cădea-vor 
Albite de ninsori. 


www.dacoromanica.ro 


958 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Departe 'n zări luci-vor 
Aceleaşi veşnică stele, 
Tovarăşe 'ntristate 
Singurătăţii mele. 


$i, ani cu ani de-or trece 
in haosul uitării, 
Dormi-voiu somnul veşnic 
Izbăvilor dureriă. 


EUGENIU REVENT. 


DIN CORESPONDENŢA LUI V. CONTA. 





În momentul critic al discuţiilor privitoare la art. 7 din Constitutie, se 
adresaii unul діаг aceste rinduri pe care le aflu іп corespondența răposatului 
profesor D. Caianu: 

Focşani, 26 lunie. 


Domnule Redactor, 


Fiindcă unit oameni, de meserie intrisanță, pasionaţi si invidioşi, 
au curajul să denatureze intenţia celor cari aŭ petiționat la 
Cameră in chestia revisuirif Art. 7 din Constituţie şi să bá- 
nuiască cuprinsul acelei petiţii, în interesul adevărului vă rog 
sa binevoiţi a o publică în cel maï de aproape număr al ziarului 
Domniei Voastre. 

Primiti, vă rog, d-le Redactor, asigurarea osebitelor mele con- 
sideratil. 

D. 
Domnule Preşedinte, 


Domnilor Deputaţi, 


Mandatarii teri! sint convocat! pentru revisuirea Art. 7 din 
Constitutie, care prin redactiunea sa contrariazá simtul de tole- 
rantá recunoscut poporului romin in chestiuni religioase. Însă, 
odată cu revisuirea acestul articol, sa pus in discutiune împă- 
mintenirea unei poporatif străine, care sa introdus pe nesimţite 
în ţară si a cárif existenţă Ја пої, afară de puţine excepţii indi- 
viduale, abia numără citeva decenii. 

Această chestie, sulevată ca un corolariă al Art. 44 din tratatul 
de la Berlin, atinge însăşi existența Statului romin, la a cárit 


DIN CORESPONDENŢA LUI V. CONTA 959 


deslegare ne credem datori a supune Onor. Camere vederile şi 
justele noastre dorinţi. 

Domnule Preşedinte, strămoşii noştri, în curs de mai multe 
veacuri, ni arată drumul ce trebuie să apuce mandatarit {егїї 
chiar într'o chestie de natura acele! care este supusă resolváril 
Corpurilo2 Legiuitoare. 

Turcii, după ce aŭ străbătut biruitor! în Europa, aŭ atins şi 
hotarele terilor romine. Domni! romint, după lupte singeroase, in 
toate tratatele ce aü incheiat cu acest neam puternic, totdeauna 
aii avut in vedere omogeneitatea cetăţenilor romin! şi neames- 
tecarea lor cu alte neamuri, ma! cu seamă ostile si străine de 
această țară. 

Astfel în tratatul de la 1511, încheiat între Bogdan şi Sultanul 
Selim, asemenea în cel încheiat Ja 4529 între Petru Rareş şi 
Sultanul Soliman, se statoreşte lămurit: «cá niciun Turc nu va 
«putea tinea, ca proprietate in Moldova, nici pămînt, nici casă, nic 
«dughiană si nu va locui în ţară supt niciun cuvint de comerciü 
«decit pe vremea prescrisă de Domnitor». 

Oricit de impunătoare era puterea Turcilor, oricît de grave 
împrejurările în care se afla ţara, ea a dictat însuși biruitorilor 
aceste condițiuni de viaţă pentru viitorul вай, pentru cá nu voiă 
să primească în sînul sáü un popor străin si neasimilabil prin 
moravurile sale. 

Astăzi, deşi supt altă formă, dar aceleaşi evenimente se re- 
produc în viaţa poporului romin. 

Dorintele noastre sint: 

1) Ca Onor. Camerá sá urmeze cu religiositate politica tradi- 
tionalá a strábunilor nostri. 

2) Art. 7 să fie înlocuit cu altă dispositie legislativă destul de 
puternicá spre a conserva nationalitatea si existenta Statulul 
romin. 

3) Străinii, şi in special Evreil, vor putea cere individual îm- 
pámintenirea la Corpurile Legiuitoare, cînd vor da probe că g'aü 
identificat cu Rominit. Însă actualmente niciun individ din acest 
neam nu insuseste această condiţie, pentru că exclusivismul şi 
moravurile lui, consacrate prin texte de domeniul credinţei, il 
împiedecă de a se asimila celorlalți cetăţeni; în consecință, 
numal generatiunile viitoare vor putea aspira la impámintenire. 

4) În Romănia dreptul de proprietate teritorială şi de imobile 


www.dacoromanica.ro 


960 NEAMUL ROMÁNESC LITER AR 





este basa drepturilor politice şi nu poate aparținea decît Romi- 
nilor вай impimintenitilor romint. În consecinţă, toata vinderi'e 
de imobile către Evrei, fiind contra legilor existente, să se anu- 
leze prin lege specială. 

9) Onor. Cameră să voteze de urgență legile speciale econo- 
mice, administrative şi politienest!, pentru a impiedeca cotropirea 
teril de acest neam. 

Aceasta o cere însăşi siguranţa Statului, amenințată din causa 
organisárif ce si-aü dat Evreii, cari se conduc de un comitet din 
afară, de alte comitete oculte si de rabini! lor, cari fac acte con- 
ігагії ordinei publice, cum a făcut rabinul de la Iaşi cu Evreul 
martor în procesul de la Darabani. 

6) Codul civil trebuie a se pune în armonie cu noile disposi- 
tiunf prevăzute în Constituţie. Acestea sint dorintile noastre în 
chestiunea impámintenirit străinilor şi vă rugăm cu cel mai pro- 
fund respect, Domnule Preşedinte, să binevoiţi a le comunica 
Onor. Camere, spre a le avea în vedere la revisuirea Art. 7 din 
Constituţie. 

Primiţi, etc. 

Urmează 368 subsemnături. 


Cu citeva zile innainte Conta scria 101 Caianu: 
lag, 14 Maiu 1879. 
Domnule Caianu, 


Pănă acuma am fost foarte ocupat cu alegerile şi, din această 
causă, nu am putut să răspund degrabă la scrisoarea ce mi-atl 
făcut distinsa onoare de a-mi trimete, si pentru care vă multu- 
mesc din tot sufletul. 

Sint şi eü de opinia d-voastră că nu putem scăpa de primejdia 
jidovească numa! prin nemodificarea Art. 7 din Constituţie. Trebuie 
să luptăm şi să învingem pe Jidani pe calea economică, dacă 
voim să trăim. Pentru aceasta, va trebui ca toți Rominil să for- 
meze una saii mai multe societăţi de ajutor mutual, in care fie- 
care asociat să fie obligat a fi clientul зай muşteriul celorlalți 
asociaţi, în toate afacerile sale pentru care va trebui să scoată 
bani din pungă. Însă, pentru constituirea si răspindirea unor 
astfel de societăţi, este indispensabil concursul corpului profe- 
soral şi al preoţilor din toată tara. Să sperăm că profesorii şi 
preoții (cu episcopil lor) vor avea patriotismul şi răbdarea de a 
lucra pentru acest scop. 


www.dacoromanica.ro 


ADRIAN G. LAZARIU: DUMBRAVA ROŞIE 061 








Vă rog să ginditi si d-voastra la un plan de organisare a 
luptei economice cu Jidanii. Pe cit voiii putea, voiu lucra si eu, 
şi cred că în curind vom avea ocasiune sa discutam şi sa lucrăm 
împreună pentru a putea ajunge la un sfirsit bun. Deocamdata 
mă voii cerca la Cameră pentru а împiedeca modificarea Art. 7, 
вай cel puţin pentru a face ca acel articol sa fie înlocuit cu ceva 
echivalent. Caci, dacă avem intenţia de a relua de la Jidan sur- 
tucul de care ne-a despoiat, nu trebuie să începem prin a-l da 
acuma şi camasa de pe nol. 

Multámindu-vá din inimă atit Domnie! Voastre cit şi amicil or 
d-voastră pentru sentimentele се mi-ati manifestat, vă rog sa 
primit! sincerele si prietenestile mele salutari. 

V. CONTA. 


Jar, după primirea petitiel, el revenia asupra chestiel astfel : 


Bucuresti, 18 lunie 1870. 
Domnule Caianu, 


Am presintat Camerei petiția ce mi-aţi adresat, si саге a fost 
trimeasă la Comisiunea însărcinată cu facerea proiectului de revi- 
suire a Art. 7 din Constituţie. 

Am primit ma! de mult de la d-voastră şi un proiect de sta- 
tute pentru formarea une! asociaţii de apărare comună contra 
Jidanilor. Mai tirziü, voii avea timpul să mă ocup de el, îm- 
preună cu mai mulţi deputati din Moldova. Pentru moment 


trebuie să ne ocupăm de Constituţie 1. 
(Va urmă.) Al d-voastră devotat servitor 


V. CONTA. 


DUMBRAVA ROŞIE. 
— SONET — 


Străbatem în tăcere dumbrava plingatoare, 
Cum spre altare sfinte se 'ndreaptă credincioşii. 
Си vaiete sinistre ne-adastă * drum pletoşii, 
Şi plinsete de jale suspin” cuvintătoare : 


e Voit-am cu războaie să vă răzbim strămoşii 
Aduşi de Craiul Albert, al Polonimii soare 
Şi-a cărui tristă soartă din vremuri călătoare 
О plinge ori ce frunză de-ale Dumbrávii- Roşii ! 





1 Proiectul se va tipări in «Neamul Romănesc» politic. 


962 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


«Ciţi nam murit de ghioage, baltage şi securi 
Sau la Cozmin în codru supt brazi rostogoliți, 
Perit-am brăzdind cimpul cu "niinse arăluri. 


«Şi trista spovedire ce-o детет, auziţi 

Cum trece cu durere prin virfuri de păduri, 

Şi miilor de veacury de-apururi să vorbiţă !» 
ADRIAN G. LAZARIU. 


„PLEVNA INTERNĂ“ 


— Urmare.) — 
VI. 
AȘA-ZISELE LIBERTĂȚI. 


E adevărat, şi nimeni nu o tăgăduiește, că toate popoarele 
lumii, şi în toate timpurile, pentru nimic maŭ adus jertfe malt 
multe si mai scumpe ca pentru libertate. 

Şi iar tot atît de adevărat este că adevăratul progres în 
lume începe numai de la dobindirea acestor libertăţi. 

Ba, şi gradul de civilisatie al popoarelor de astăzi trebuie 
să-l clasificăm după gradul de desvoltare al acestor libertăţi şi 
lupă modul cum ştiu sa useze de dinsele. 

Poporul románesc, din causa situaţiunii sale geografice atît 
de nefavorabile, n'a putut să ducă niciodată o luptă unitară 
pentru un ideal comun, ci, pe cînd o parte, aproape jumá- 
tate dintr'însul, luptă încă şi astăzi pentru libertăţile obtis 
nute de alţii cu o sută de ani mai înnainte, cealaltă jumătate 
din neamul romănesc este un factor politic de sine stătător şi 
este clasificat printre Statele suverane ale lumii. 

Această fragmentare de forte a adus cu sine și o fragmen- 
tare de acţiune, iar din aceasta a ieşit, în mod fatal, o organi- 
satie șubredă şi necompletá a Regatului romin. 

Situaţia asta a caracterisat-o foarte plastic un bărbat de Stat 
al nostru, cînd a zis: «dacă aş vedea pe soru-mea, care e mă: 
ritată după un străin, maltratată si înjosită, n'as putea sta nes 
păsător şi aş fi împins fatal spre acţiuni necugetate». 

Cum sa mai arătat şi în altă parte, transitia de la o organis 


www.dacoromanica.ro 


STEFAN BODIU : «PLEVNA INTERNÁ» 963 








satie aproape primitivă la una din cele maï înnaintate a fost 
prea răpede, prea nepregătită. Exact cum aï lua pe un cioban 
din vîrful muntelui, l-ar îmbrăca în frac şi clac, şi арої і-аї 
pretinde să facă pe omul de salon! 

Poporul nostru din Regat şi-a trecut în Constituţia sa toate 
libertăţile, desvoltate în cel ma! înnalt grad, însă în felul de a 
usa de ele a dat greş chiar la întăia încercare, aşa că de 
aceste libertăți s'aă folosit tocmai сеї ce n'ar fi trebuit. 

Dintre toate aceste libertăţi, sînt vre-o trel categorii care, 
din punct de vedere politic, aü urmări hotărîtoare şi tocmai 
de acestea s'a abusat mal mult. 

Ele sînt libertatea întrunirilor, a cuvîntului şi, mal ales 
aceia a preset. 

De la intáia întrunire limbufia unită cu gălăgia a pus stă- 
pinire pe tribună si de aici potopul sia revărsat asupra Parla- 
mentului, şi am arătat în altă parte ce resultate a dat. 

Un singur noroc am avut de n'am ajuns, pe această cale, 
la un desastru complet, şi anume cá în Parlament n'aü putut 
intra şi Evreii, şi deci n'aü avut interes să iea parte activă nici 
la întruniri. 

Cu totul altfel stă lucrul cu presa. 

Presa este, dacă nu cea mai mare, în tot casul una dintre 
cele maï mari cuceriri ce a putut să iscodească mintea ome- 
nească. 

Ea este ochiul care vede şi urechea care aude tot ce se pe- 
trece pe pămînt, în profunditatea oceanelor, în imensitatea 
atmosferei şi, cu iufeala fulgerului, raportează despre toate şi 
tuturor. 

Nu este colt cît de ascuns al vieţii publice şi private, care 
să poată fi scutit de cercetările ei. 

Monarhul cel mai puternic n'are atîta poliție, închisorile cele 
mai ascunse n'aü atitea zăvoare, ca să poată impiedeca presa 
de a nu vedea totul. 

Chiar gindirile cele maï ascunse stai în fața еї ca o carte 
deschisă. Ea nu cunoaşte repaus, nici în timp, nici în loc. 

Popoarele civilisate, cunoscînd însemnătatea acestei arme 
atît de grozave, au făcut din ea o putere ponderatoare faţă de 
celelalte puteri publice, în sensul de a se completă una pe 
alta, promovind binele tuturor. Presa controlează şi chiar cri- 


964 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


tică actele puterilor publice ; puterea publică ţine socoteală de do- 
rințele întemeiate ale presei, dar o şi censurează, cind ea trece 
margenile adevărului şi se face ecoul manifestaţiunilor de rea- 
credinţă. 

Presa, judecată în felul acesta, este cea mai înnaltă şcoală a 
moralității şi redactorii ei sunt profesorii binelui, pentru toată 
lumea, în tot timpul şi în tot locul. 

Ca şi la altarul unut templu, la tribuna ргезеї nu se poate 
urca oricine. Numai сеї întregi la suflet şi cu conştiinţa împă- 
cată pot fi dascălii omenirii. 

De aceia, de exemplu, presa francesă saii englesă esfe atît 
de puternică, încît, nu numai că poate impune schimbări de 
guverne saü să scoată la iveală adevărul cu orice preţ şi con- 
tra oricui, dar ea poate schimba şi relaţiunile între State. 

Din nenorocire şi presa are revers, are umbră atît de deasă, 
încît te înfiori să întri într'însa. 

Este fatal, neînlăturabil, ca, alături de lumină, să fie umbră 
şi ca, alături de bine, pe același drum, să călătorească şi răul, 

Alături de presa — dar binecuvintat al cerului, este presa — 
blestem al iadului. 

Este un fel de presă care, intenționat, propagă minciuna şi 
calomnia, pentru ca să poată produce desbinare, iar, în învăl- 
măşeala acestei desbinări, să poată face ce fac piraţii cu сеї 
năpădiţi în somn, зай ce fac tălharii cu сеї surprinşi la o 
strîmtoare oarecare. А 

Pentru acest ѕоій de presă nu există convingeri. Ea se pune 
în serviciul oricui plăteşte. Injurá ре cel lăudat ieri şi mine 
laudă pe cel injurat azi. 

Сіпа s'a făcut Constituţia noastră, nu se cunoştea puterea, 
acestei arme; erai însă vii in memoria tuturor suferinţele celor 
ce erai opriţi de a-şi propaga în scris ideile lor. De aceia s'a 
înscris în legea fundamentală a ferit libertatea desăvîrşită a 
presei, fără să se ţie socoteală că desmáfarea este un гай 
mai mare decit tirania. 

La o libertate atit de absolută a presei ar fi trebuit să existe 
o cultură generală cit se poate de ridicată, saü, în lipsa ace- 
steia, ar fi trebuit un personal care să facă din presa noastră 
o adevărată şcoală de înnălțare culturală şi educativă! 

Nu s'a putut face nici una, nici alta, ba s'a dat chiar lozinca: 


www.dacoromanica.ro 


STEFAN BODIU: (PLEVNA INTERNĂ) 965 


«Scrieţi băieți, numai să scrieţi». Si astfel, afară de rare ex- 
ceptif, aü intrat în presă oameni nepregátitf si cari n'aveaü 
altceva mai bun de făcut. 

Munca fiind colosală, iar personalul de redacţie insuficient 
şi inferior ca cultură, în lipsă de producţiuni naţionale, s'a în- 
ceput acea propagandă nefastă a literaturii străine de export, 
redată într'o traducere tot atît de oribilá ca si conţinutul ei. 

Răzbunarea a urmat imediat, însă ea n'a atins pe culpabili, 
ci pe cef nevinovaţi, falsificindu-li judecata şi furişind în su- 
fletul romănesc tendința spre arivism şi despreful pentru tot 
ce e naţional. 

Si numai multfámitá unor talente exceptional de puternice 
s'a putut face ca curentul străinofil să fie stavilit, cel puţin în 
anumite manifestații ale vieţii noastre. 

Oricît era de slabă presa noastră, însă, în luptele el zilnice, 
cînd era vorba, fie de persoane publice, fie private, nu-şi pierdea 
demnitatea şi simțul de pudoare. 

În timpul din urmă însă, parte din presa noastră a ajuns ul- 
timul grad al decadenfel. Ea nu mai discută, nu mai aduce, 
sai să primească probe, ci, pur şi simplu, injură. 

Ea urmează întocmai atitudinea unui delirant căzut în mo- 
cirla propriei sale ticăloşii, si, neputind să facă pe călători să 
ве aşeze,lîngă dînsul, el, de năcaz, aruncă după ei cu noroiul în 
care se tăvăleşte, fără să se uite în cine aruncă. 

O mal josnică decadenfá, o mali mare lipsă de demnitate, nu 
se găseşte nici în presa ungurească, care pănă acuma ocupa 
întăiul loc în Europa. 


Mulţi se vor întreba care să fie causa acestei stări. 

Aceste le-am putea aduce la două: politicianismul decadent 
și jidovismul în presă. 

Programul politicianismului decadent e foarte simplu: ve- 
nirea la putere. Pentru acest scop nu trebuie de cît iarăşi un 
singur lucru ; înlăturarea, prin orice mijloace, a acelora pe cari 
$1 crezi capabili de a-ţi lua înnainte, 

Şi în cine putea găsi acest politicianism decadent o unealtă 
maï potrivită pentru aceasta decît în acel element disolvant, 
care a mercantilisat şi compromis toate causele mari, care а 
ruinat si e pe cale de a ruină societăţile şi Statele ce 1-ай adă- 


www.dacoromanica.ro 


966 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


postit, care a servit în toate timpurile ca unealtă de învrăjbire 
a tuturor contra tuturor, şi care se numeşte Evreul? 

De mult aü acaparat Evreii o parte din presa romănească, 
şi de acolo, supt scutul anonimatului şi al legilor prea înnain- 
tate pentru astfel de fiare, ай început să-şi arunce noroiul şi 
balele asupra tuturor bărbaţilor mat de seamă ar Тегїї Romă- 
neşti. Tot de acolo şi-aii aruncat еї întreaga serie de idel şi 
doctrine otrăvitoare în mijlocul {ег&пітії. 

Cercetaţi colecţiile gazetelor jidoveşti şi jidovite, şi, dacă veţi 
găsi, de vre-o douăzeci şi cinci de anl încoace, vre-un bărbat mar- 
cant în politica {егії neinjurat de aceste lipitori, mă supun la 
orice pedeapsă. 

Cu atit mar binevenită li este împrejurarea acum, cînd şi 
tendinţa politicianismului decadent se potriveşte cu a lor: în a 
crea din Romănia o nouă Ungarie, supt pavilion talmudic. 

În vechime şi în evul mediu eraii armatele meycenare, care 
astăzi sînt înlocuite prin presa mercenară. 

Şi semnele li sînt favorabile. 

În fata acestui mare pericol, ce ameninţă cu descompunerea 
întreaga noastră organisatie, elementele bune şi cinstite fi-vor 
capabile să treacă peste orice alte resentimente şi să înceapă 
lupta comună şi fără crufare contra răului 2 

Hotári-se-vor, în sfîrşit, a face operaţia — oricît de dureroasă. 


ar fi —, asupra unei părţi, pentru a salva întregul, or! vor in— 
cerca tot cu paliative? 


VII. 
STAREA ECONOMICĂ. 


Prin starea economică a une! teri am putea înţelege toţi 
factorii cari contribuie la viaţă еї fisicá şi sufletească. Aceşti 
factori ar fi: agricultura cu derivatele sale, industria cu dife- 
ritele ef ramuri, negoţul intern şi extern, mijloace de comuni- 
cafie de toate categoriile, sisteme de imposite şi monopoluri, 
sisteme monetare, cu toate institutiunile şi mijloacele de schimb 
legate de dinsele, instituţiuni de cultură şi de morală publică, 
guvernămîntul cu felul de administraţie şi modul de aplicare a 
legilor, apărarea naţională internă şi externă, ророгафа cu зі-- 
tuaţia ei etnică și geografică. 


STEFAN BODIU: (PLEVNA INTERNÁ» 967 





Precum vedem, viaţa unui popor modern este întreținută de 
о mulțime, am putea zice de nenumărați factori, din cari fiecare 
în parte este atit de complicat şi de important, încît ar putea 
ocupa activitatea celei mat mari inteligente. 

Cînd toţi aceşti factori sînt în armonie şi se susțin unul pe 
altul în îndeplinirea misiunii lor, atunci întregul organism e 
într'o stare înfloritoare, e plin de viaţă. 

Dacă însă unul зай mai mulţi din aceşti factori daŭ gres, 
atunci armonia se strică şi întreg organismul sufere, devine 
anemic şi, în cele din urmă, destinat morţii. 

Am văzut, în capitolele precedente, cum funcţionează factorii 
cei mai importanţi aï vieţii sufleteşti, să vedem acum pe cel 
mal importanti factori aï vieţii mai mult materiale a Statului 
nostru. 

Agricultura a fost, este şi va fi încă mult timp basa între- 
finerif vieții materiale a Statului nostru. 

Pámintul mános şi uşor de întors, clima de toate nuanțele, 
apele ce şerpuiesc în toate părţile, aü făcut din ferile romă- 
nesti de astăzi un loc rîvnit de toate neamurile, încă din 
vechime. 

Dacă la acest dar al naturi! omul ar maï adáogi şi o muncă 
mal stăruitoare şi mai pricepută; dacă atitea frumoase cursuri 
de apă sar fi putut utilisa pentru agricultură, dacă un ca- 
dastru cinstit ar fi hotărît neîndoielnic partea de pămînt a 
fiecăruia, colțul acesta de pămînt n'ar fi întrecut în producţie 
de nicio ţară. 

Si, cu toate cá poporafia creşte necontenit şi în raport cu 
dînsa cresc şi nevoile, chiar aga, am putea să avem un traii 
destul de abundent numai prin forţele noastre proprii, dacă 
un regim economic cuminte ar îndruma energiile romăneşti 
spre alte izvoare bogate de producţie, în legătură strînsă cu 
agricultura, în loc să neutraliseze aceste energii prin legiuiri 
neaplicabile, şi chiar periculoase. 

Imbunătăţirea şi completarea agriculturii cu toate ramurile 
strins legate de dinsa, precum şi exploatarea terenurilor miniere, 
iată unde trebuie îndrumate energiile, iată unde e viitorul şi 
bogăţia noastră ! 

În acelaşi timp trebuie înlăturată cît sar putea mat rápede 


968 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


acea tendință grandomană ori speculativă —, spre întemeiarea 
unei mari industrii în Tara Romănească. 

Romănia nu poate fi niciodată Stat industrial în înțelesul 
occidental, căci, pentru aceasta, й lipseşte. întăia şi cea тай esen- 
țială condiţie, anume locul de desfacere. 

Adecă ce credem nof cá vom produce vre-odatá mat bune 
vapoare ca Anglia, mai bune postavuri ca Franţa, ori malt 
bună hîrtie ca Germania, etc., ca să putem noi vre-odată ocupa 
pieţele unde se desfac aceste mărfuri ? 

Ori că acele State își vor întemeia colonii cu тагї sacrificii 
. de averi şi de oameni şi le vor pune la disposiția noastră? 

De sigur că nu, însă vom ajunge — şi chiar am ajuns — la 
un lucru sigur, neînlăturabil, la monopolurile neoficiale. 

Acest soiü de monopoluri sînt cu mult mal grele decit cele 
ale Statului, căci, pe cînd din monopolurile Statului benefi- 
ciază societatea întreagă, din cele neoficiale beneficiază cîțiva 
inşi în detrimentul întregii societăți. | 

Aşa, ca să dăm un singur exemplu, ni s'ar putea spune ce 
folos trage Statul din împrejurarea că, astăzi, la пої, hirtia este 
mai scumpă si mal proastă ca oricînd? Ori cá пої, Rominil, 
plătim zahărul din fabricele romăneşti aproape îndoit mai scump 
decît îl plătesc vecinii noştri din aceleaşi fabrici? 

Negreşit că, din toate acestea, pierde şi Statul ca fiscalitate, 
pierde şi societatea şi cîştigă ilusia înşelătoare cá пої am fio 
țară industrială. 

lar, pe cînd noi ne legănăm în aceste dulci visuri de cucerire 
industrială cel puţin a Balcanului, străinul — supt formă de 
societăţi anonime, zise romăneşti — se furişează şi pune mina 
pe cele mat sigure şi mai bogate izvoare de viaţă, pe petroliul 
şi pădurile noastre. 

Dar, şi aşa cum sîntem, cu mijloacele de care dispunem, am 
putea să ducem o căsnicie cinstită şi modestă, dacă cel inte- 
resați nu ni-ar fi băgat în cap că sîntem şi o náprasnicá pu- 
tere militară. : 

De-atunci, nu mai avem pace, şi, întocmat ca fudulir răsfă- 
fati, cari, moștenind un fond sănătos si neştiind ce să facă cu 
el, caută toate pretextele ca să între în societăţile înnalte, fără 
să-și dea samă de greutăţile şi primejdiile la care se expun, 
tot astfel ne-am înjugat şi nof la carul greoiü al «Тгіріеї», supt 


www.dacoromanica.ro 


STEFAN BODIU: «PLEVNA INTERNĂ) 969 


pretextul pompos de apărători ai civilisației— pe care nu o 
atacă nimeni —, în realitate însă pentru a sprijini şi пої o po- 
litică arogantă, care de aproape o jumătate de secol ţine Eu- 
ropa într'o continuă agitaţie nervoasă şi q ameninţă cu bru- 
talităţile еї. 

De-atunci încoace — în loc să ne mal cîrpim, să ni mai 
dregem vre-o şosea, să ni mai întărim temelia — o ducem într'o 
dilemă : ori foamete, ori usina Krupp. 

Pănă să ne reculegem după foamete, se învecheşte arma- 
mentul şi trebuie schimbat şi, pănă să ne reculegem după ar- 
mament, vine foametea ; iar cînd se întîmplă ca Krupp să fie 
uitat ceva peste termin, atunci se găseşte mijlocul de a scoate 
Ја iveală vre-o gogoritá bulgară! şi jupinul îşi primeşte tributul 
întreg. N 

Şi iată cum se face cá о {агй binecuvintatá de Dumnezeü 
cu toate darurile pămînteşti duce o viaţă grea, anemicá şi cum 
ророгафа еї lincezeste în nişte locuinţe primitive, scorojită de 
boale şi întunerec. 

Iar, ca ironia sorții să fie complectă, sîntem siliți ca armele 
ce ni le procurăm cu atîtea sudori de sînge, să le ţinem tot- 
deauna gata pentru apărarea celui ma! învierşunat şi mal săl- 
batec duşman al neamului romănesc. 

Şi oare să nu se găsească, într'un neam întreg, bărbatul care 
să deschidă o ieşire din acest cerc vitios; să nu existe oare 
niciun Котіп, care să nu ocolească, ci să privească situaţia drept 
în faţă şi, cu o energie neînduplecată, să înlăture tot ce e 
minciună ? 

Oare să fi fost mai puternice voinţele şi maf curată dragostea 
de neam pe timpul cînd toporul luptă contra buzduganului şi, 
apoi, fiecare din ele fáceaü față vitejeşte duşmanilor ce năvă- 
liaá din patru colţuri ale terit? 


VIII. 


ÎNCHEIERE. 


Şi fenomenele sociale, ca şi cele fisice, sînt supuse aceleiaşi 
legi fatale, oarbe, ce se numeşte pretacere, evoluţie. 


1 Nu sîntem de părere că aceasta este o gogoriţă. — N. R. 


www.dacoromanica.ro 


970 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Chiar şi atunci cînd se zice că istoria se repetă, nu este o 
repetare de fenomene, ci este tot о prefacere, a căril legătură 
de causalitate not nu o cunoaştem încă. 

Limba, obiceiurile, credinţele aii aceiaşi soartă, ca tot ce este 
concepfiune omenească : se schimbă, se transformă şi ele, po- 
trivit trebuinfelor actuale. 

Ca un exemplu tipic am putea sá luám conceptiunea «boier». 

Ce se înţelegea mar înnainte prin boier şi ce se înţelege 
astăzi ? 

Mai înnainte boierimea ега, şi în concepţie şi ca stare de 
fapt, o clasă privilegiată şi cu totul deosebită de restul poporatiel. 

Astăzi acele privilegii aă dispărut şi de drept şi de fapt, şi 
a rămas numai numele, ce se dă unei stări de lucruri се nu 
mal corespunde cu realitatea. 

Astă-zi boier se numeşte orice muritor care se distinge din 
mulţime, fie prin avere, fie prin o cultură mal răsărită. 

Mai înnainte boieria era un rang social, la care nu se putea 
ajunge decît fiind născut tot din boier sai printr'o formalitate 
specială stabilită de Domn; astă-zi, şi fiul ţeranului şi al сіг- 
ciumarului saii al măcelarului, ba chiar şi al bragagiulul străin 
de neam, poate purta acest nume, fără să-i fie contestat de cineva. 

De aceia şi lupta politică, ce caută a se da pe tema privile- 
giilor, ca ştiinţă, este un non sens, iar ca procedură este o pehli- 
vánie. 

Şi se înţelege cá, in societatea noastră, cea may mare parte 
anarhică în gîndire şi fapte, această pehlivánie a prins, şi iată-te 
cu legenda despre neagra reacțiune și Plevna internă. 

Prin «neagra reacțiune» se înţelegea tot ce-i boieresc şi prin 
«Plevna interni» se înţelegea piedicile puse de neagra reacțiune 
la orice progres al poporului. lar prin «poporul románesc» nu 
cumva să înţelegeţi teránimea romînă — de care demagogia de 
atunci şi cea de astăzi se interesa tot atît de puţin ca şi Chi- 
nesul de Patagonia —, ci pleava oraşelor, aplecată din fire spre 
gălăgie şi desordine. 

Cu ajutorul acestui popor s'au creat toate falsele legende şi 
sa perpetuat starea de anarhie, de care nu maï putem scăpa. 

Este deci o datorie de bun simţ şi de bună credinţă pentru 
orice cinstit Romin, să lupte pe toate căile pentru distru- 
gerea acestor legende — supt al căror scut s'aü făcut atitea ti- 


ŞTEFAN BODIU: (PLEVNA INTERNĂ» 971 


căloşii — şi a îndrepta spiritul public spre ordinea minții şi a 
faptelor. 

Acesta este şi imboldul micii mele lucrări. 

Asa dar, prin «Plevna internă» înțelegem totalitatea greutá- 
filor ce, ca o serie de fortificații, opresc drumul spre progres 
al neamului romănesc si a căror descriere am făcut-o în ca- 
pitolele precedente. 

Si, dacă ar fi numai seria de fortificații formată dintr'un 
parlamentarism în descompunere, dintr'o administraţie preva- 
ricatoare, dintr'o justifie ce fuge de împricinaţi, dintr'o şcoală 
fără unitatea unul ideal, dintr'o Biserică de care Duhul Sfînt 
nu se apropie, etc., parcă tot ar mal fi o licărire de speranță 
într'o victorie cît de târzie. ` 

Dar, cînd chiar armata, ce trebuie. să dea acest groaznic 
asalt, este desbinatá prin vitregimea vremii si prin răutăţi 
istorice, nu rămîne decît ca înţelepciunea neobişnuit de mare 
a unui om superior să îndeplinească această minune. 

Altfel şi poporul romănesc, ca cele mar multe popoare mici 
aşezate între vecini тагї, va servi ca obiect de compensație 
cînd pentru unul, cînd pentru altul, зай, în casul cel mal favo- 
rabil, vom fi despágubitt, dîndu-ni-se rolul de sentinelă: tm- 
brăcată în bocinci, cînd. vom face front spre Rusia şi împodo- 
bită cu nagaica, cînd vom fi cu frontul spre Unguri. 

În această învălmășeală de fapte şi tendințe, în această ne- 
siguranță de sentimente si credințe, în mijlocul acestei turbu- 
rări de gîndiri, singura putere de fapt şi de drept, care poate 
îndruma spre dreapta зай spre stînga soarta unul întreg neam, 
este Regele. ` 

Lui se adresează neamul romănesc, cu neclintită dragoste 
şi cu nemărginită încredere şi-l zice: 

Măria Ta, la un semn al Máriet Tale am înfruntat vijelii, foame 
şi moarte şi am cucerit Plevna externă, din ale cării tunuri 
ţi-al tăurit glorioasa coroană de oțel; putea-vel sta, Măria Ta, 
nepăsător la rugăciunile a zece milioane de Romîni, cari îţi cer 
dărîmarea Plevnei interne ? 

Măria Ta, tronurile împodobite cu coroane de oţel sînt glo- 
rioase, cele clădite pe dragostea popoarelor sint neperitoare. 


ŞTEFAN BopIU. 


www.dacoromanica.ro 


079 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





CUGETĂRI. 





Îaţelepciunea zice: nu ţi-a izbutit un lucru, fă altul. Atita mingiiere ai. 
* . 
Tot atita deosebire e între spirit şi sistem ca între licărirea de fulger 


şi ziua mare. Una te lasă "n intunerec, cealaltă-ţi deschide fiinţa 'ntreagá. 
* 


Bogăția e: зай o groapă pecetluitá, зай o mînă binefácátoare. 
* 


Un partid politic ce se razimá pe suprimarea constiintelor e mai mult 
decit o imoralitate, e o impietate. 
* 


Calomnia, chiar dacă ar ascunde in gangă de lut diamantul, nu-i scade 


cu nimic valoarea. 
* 


Recunoaşterea posterităţii — un giulgiu de aur pe trupul celui asasinat. 
. 


Mediul nu-l afli, il cauti! 
* 


Vai de regele pe care nu-l рой găsi decit cerindu-I audienţă! 
* 

Poate cele mai mari puteri: frica şi prostia. 
* 


Cu slala e ca şi cu invelitoarea geamantanelor: întăiă protege vir- 
tutea, apoi ascunde viţiul. 


Cind poți să ai mulţi prieteni? Cind nu eşti nimic şi cind nu mai 


eşti nimic. 
* 


De la fapta altuia poate pleca inspiraţia inveninatá a invidiel şi inspi- 


гаа innáltátoare a lui anch'io. 
* 


Multe suflete iţi daŭ ce ai fost în stare să li сеў. 
. 


Pedeapsa celui ce iartă mult cade o singură dată, cu greutatea tuturor 


iertárilor. 
N. IORGA. 


* 

Dacă, într'un salon modern, ai striga odată, din senin: ,fals!%“, сеї 
mai mulţi te-ar privi uluiţi, ca pe un nebun ; plastograful însă ar păli 
subit; cîrciumarul ar lua o mutră de protestare demnă; cocheta ar 
duce răpede mina la coafură; advocatul ar clipi iute din ochi, gata a 
găsi motive de casare; diplomatul ar şuride, mindru; profesorul de 
musiră şi-ar crispa nervil; dureros. H. S. 


VOLRURĂ POIANĂ: BUNICUL 973 





NEGRU-VODĂ? 





D. Atanasie M. Marienescu încearcă să învie pe Negru-Vodă 
în comunicarea sa de la Academie «Negru-Vodá şi epoca lut». 
Trudi zádarnicá. Intereseazá numai piatra de mormînt dată 
în facsimile la sfîrşit. Răposatul Tocilescu credea cá e a lui 
Negru-Vodă, între altele şi pentru că a fost găsită în biserica 
domnească de la Argeş. Dar aceasta se ştie cînd s'a clădit, 
tocmai supt Alexandru fiul luf Basarab, pe la 1350. 

Piatra înfăţişează pe un om în veşmînt de brocard, avînd 
la git un lung guler de blană, cum îl vedem şi în veacul al 
XV-lea (la Vlad Ţepeş) şi în al XVI-lea (la Neagoe). In cap 
poartă o căciulă, cu margenile de jos mai mari (ca a lui Ioan- 
Vodă cel Cumplit). Părul e în bucle, ca în jumătatea d'intáiü 
a veacului al XVI-lea. Totul arată deci pe un boier din anii 
1500 so. De alminterea pe piatră se ceteşte încă sus прөста..., 
adecă prestavise, forma obişnuită în inscripțiile din acel timp. 
Şi ductul literelor şi faptul că sînt în relief (nu săpate în adînc, 
ca la mormîntul lui Nicolae Alexandru-Vodă în Cîmpulung) 
arată aceasta. N. IORGA. 


BUNICUL. 





Aş vrea să-l am mereu aproape, 
S'ascult poveştile-i batrine 
Și sa-l sărut cu dor pe frunte, 
Că пи se ştie pănă тіпте 
De тай trăieşte. 


Şi bine-i mai stă т capul теѕеї! 
Icoana luă pare-o minune. 
De cite ori îmă zice dinsul, 
Cu drag, să-i cint de zile bune 
Cit mai trăieşte. 


Şi eu răspund: «iţi сіті, bunice, 

Dar spune-mi o poveste lungă, 

Să wo sfirşeşti páw nu [i-otü spune: 

Sá пе culcăm, de-acum ni-ajungă 1» 
Ai spus povestea. 


Şi, cînd începe povestirea, 

Ascult, cît somnul nu mă prinde ; 

lar, de adorm, visez ce-mi spune, 

Căci somnul visului mă vinde: 
Visez povestea. 


VOLBURĂ POIANĂ. 


www.dacoromanica.ro 


974 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


MORMINTELE URIASILOR. 


Pe cînd eram mic!, mă tot miram şi mă tot întrebam: ce 
rost or fi avînd movilele cele lung! 'de la Miazá-Noaptea Ste- 
făneştilor ? Cercetind ей incoa' şi 'ncolo, iată ce mi-a povestit 
moşu' Stefan Chiru din Ştetăneşti ; auzise şi el de la bunică- 
săti: în vremea veche, pe aici, prin împrejurimile tîrgului, етай 
păduri tare mari, iar, în mijlocul codrului, o nație de oameni 
mari, mari şi urîți de mama focului. Aceştia erai Urieşii. Asa 
erati de mari oamenii ăştia că unul din еї, dacă punea un 
picior pe malul Prutului, ajungea cu cellalt tocmai la Nistru. 

ОгіеѕИ aveai averi nenumărate ; bănet, moşule, să nu-l pott 
duce în zece care. Таг atunci cînd muria vre unul, aveai obi- 
ceiul să îngroape cu el şi toate averile lul. 

Ай trăit eï şi aü necăjit lumea prin părțile acestea multă 
vreme, pănă a vrut Dumnezeu că, într'o zi— nu ştie nimeni 
cum —, а dat între Urieşi o boală, «buba cea neagră», şi cu- 
rînd, curînd s'au stins aproape toți din viaţă. 

Puțini! cari ай rămas, aü îngropat pe morţi chiar în poiana 
unde sălăşluiseră ; iar ei şi-au luat drumul încolo, spre Miază- 
Noapte. Unde s'or fi dus, nu se ştie. 

Si, uite, vezi? Movilele celea din cîmpul Burcilor sint mor- 
mintele Urieşilor. 

La zile mari, cînd se revarsă zorile, dacă cineva sar uita 
cu luare-aminte spre Burci, ar vedea într'acolo arzînd focuri 
mari şi multe. Şi focurile arată chiar locurile unde sînt îngro- 
pate comorile Urieşilor. Da’ ferita sfintul să poţi pune mîna 
ре -comorile astea! Că te-i alege cu vre-o poceală, dar cu vre-o 
ispravă, nu. Câţi nu s'aü încercat la lucrul ăsta, fel şi chip! 

Zădarnică li-a fost însă truda; că se ducea oamenii, făcea 
săpături în locurile unde záriaü focurile şi ajungeau chiar de 
loviaü cu hirletul de ceaunul care suna dedesupt. Da putea 
să-l scoată? Că de ce sápaü, de aceia ceaunul se lăsa tot mal 
jos şi niciodată nu puteau să-l dea afară. 

Un sătean din Ştefăneşti, anume Măcută, a văzut şi el într'o 
noapte arzind comoara. S'a întovărăşit cu alții şi s'aü dus să 
facă săpături şi s'o desgroape. Ай săpat pănă la miezul nopții, 
fără a scoate lucrul la capăt... Atunci, de odată, ce-ai văzut, 


1 Povestită de d. G Botez, de fel din Tg.-Ștefăneşii, jud. Botoşani. 





N. IORGA: CRONICA LITERARĂ 975 


să vă ferească Dumnezeü! Venia în spre еї, de peste Başăii, o 
namilă de om lungă, lungă, de nu-i mal stiaf măsura. Ala, se 
vede, era vre-un uriaş; venia să-şi apere comoara. 

Ані li-a trebuit oamenilor. Cum l-ai văzut, aü părăsit lucrul 
şi ай rupt-o de fugă spre tîrg. Iar în urmá-li, ай auzit un sgomot 
straşnic adus de năruitura gropii şi ай mai auzit un huruit de 
sunet de bani. 

Nu s'aü mai uitat însă înnapoi, cá li era teamă oamenilor 
să nu rámiie neoameni. Urieşii ăia pociseră şi impietriserá multă 
lume care li cercetase comoara. C. RĂDULESCU-CODIN. 


CRONICA. 


Carfi. Prin «Albumul de crestături în lemn» pe care-l publică аси, 
în cele mal strălucite condiţii de execuţie artistică, la Drotlev, în Sibiiii, 
d. profesor D. Comşa aduce alt serviciu esenţial cunoştinţei artei noastre 
naţionale. 243 de reproduceri пі daŭ furci, rotile şi alte obiecte de lemn 
împodobite. Nu se uită nici crucile lucrate de la morminte. 

Motivele de ornamentafie ar putea fi supuse unui studiu întins, in 
paralel cu acelea ale tesàturilor. Astfel, pe aceste frumoase lucrări ale 
d-lui Comşa, ca basă documentară, s'ar putea гада acea ştiinţă a artei 
populare románesti, din care nu s'a scris nici măcar introducerea. 

* Ca vol. XIII din colecţia Hurmuzachi, d. Papadopulos-Kerameus, 
profesor în Petersburg, dă o sumă de însemnări cronologice, de discur- 
suri lăudătoare, de poesii istorice, de scrieri venind de la Greci şi pri- 
vitoare la terile noastre. Merită mai ales o deosebită luare-aminte notele 
lui Constantin Carageà, cu o tragică descriere a peirif lui Grigore Ale- 
xandru- Voda Ghica, cu idilice pagini despre netragerea la Paşcani a 
scriitorului, cu pioase scene din visita sa la Neamţul lui Paisie; Caragea 
era, de sigur, un om de un talent literar deosebit. 

Se adauge o bogată prefaţă, despre natura izvoarelor publicate. O 
traducere románeascá se anunţă : se cere multă silintá şi dibácie de la 
cine va indrăzni să o dea. 5 

* Bune note despre «Tendinţele pedagogice moderne» din Germania, 
de prof. V. T. Dimitrescu. O singură greşeală, mare. Tendinţa de a 
arăta cá în orice, mulfámitá, de sigur, d-lui Haret, noi am întrecut pe 
Germani. 

* Printr'un dar al d-lui D. A. Sturdza, Academia Romină a căpătat 
un Liturghiariü slav, scris la Brincoveni în 1654 de Radu Grămaticul; 
a fost vindut cu o bibliotecă din Viena. 

* «Analele Academiei» publică această scrisoare a principelui Carol 
adresată, ре la 1866.7, lui D. Gusti, ministru de Instrucție: 





976 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





«Trebuie să puneţi, neapărat şi fara zabava, 1.000 de galbeni 
«la dispositia Academiei: lipsa de bani a oprit azı toate lucrările 
«e. Dara nu poti la Ministeriu, îi vei lua din lista mea civla.» 

* La Petersburg d. ]. Bogdan a descoperit un manuscript al «Cărţii 
d'intáià de neamul Moldovenilor» de Miron Costin ; d-sa crede cá e co- 
piat de N. Costin. 

* În colecţia etnografică a Academiei Romine sublocotenentul Tudor 
Pamfile îşi urmează studiile despre Jocuri de copi. 

* Supt titlul «Începuturile literare ale lui Constantin Negruzzi», d. 
Iacob Negruzzi presintă caietul pe care tatal său il intitulează «Zàbàvile 
mele din Basarabia în anii 1821, 1899, 1893, la satul Şărăuţii diu ra- 
iaua Hotinului». Cu acest prilej, d-sa arată cá C. Nrgruzzi era fiul Spa- 
tarului Dinu (+ 1826) şi al Sofiei, fiica lui Iorgu Hermeziu; nunta s'a 
făcut la 1807. Dinu însuşi era fiul Paharnicului Vasile. Tinărul Con- 
stantin petrecu în Basarabia pe vremea Eterie:; se întoarse acasă in 
1824; casa parinteasca e şcoala de azi a «Reuniunii Femeilor Romine». 
La Şărăuţi el a tradus Zuma, o nuvelă cu subiect peruvian, «Morali- 
сез haracliruri», poate din grecește, şi cunoscuta piesă a lui Lesage 
«Crispin». Negruzzi a fost căsatorit cu Maria, fiica lui D. Gane. 

* Citeva cuvinte rare, mai ales din viaţa pastorală şi săteasca a Ro- 
minilor de dincolo, sint readuse de d. G. Giuglea la tipuri latine in 
broşura «Cercetări lexicografice, elemente latine in limba romina» (Bu- 
cureşti, 1909). 

* Un anonim «Delapecica» dá o întăie broşură de poesii populare 
(«Din literatura poporului», Lugoj, 1909). Se daü cintece de dragoste 
— ale flăcăilor, de-o parte, ale fetelor de alta — şi chiuituri. 

Reviste. În «Păstorul Ortodox», se lămureşte, ceia ce ştiam şi d'iunainte 
printr'o comunicaţie orală a d-lui N. Dobrescu, că Mitropolitul Anania 
n'a fost unul din Vlădicii ucişi de Mircea Ciobanul, fiindcă el se află 
în documente şi după data măcelului (astfel la 23 Maiü 1558, cind e 
despăbubit cu un sat pentru datorie); se aduce înnainte un act de la 
el din 12 Septembre 1573, ba chiar întărirea lui de la 23 Septembre 
1580, în care Anania îşi arată dorința de a fi înmormîntat la Tirgovişte. 

În schimb, argumentele ce se aduc pentru a tăgădui căsătoria lui 
Radu Paisie cu Ruxanda lui Radu de la Afumaţi,—de ce un fost egumen 
ajuns Domn să nu se fi căsătorit,—ori călugărirea Doamnei lui Neagoe 
са monahie Platonida,—de ce nu e îngropată Doamna la Argeş? Pentru 
cine ar fi mers Anania în Ardeal s'o aducă?—, maŭ valoare. Zamlira 
Doamnă e îngropată la Prislop. Se mai daü pomelnice aflătoare la epis- 
copia Argeşului. 

* Vorbind, cu prilejul comemorării lui Eminescu, de Veronica Micle, 
«Háüvagul» din Cluj aminteşte că Micle era din Feleac, lingă acest oraş, 
şi cá Veronica însăşi petrecea adese or! vara acolo. N. IORGA. 


CUPRINSUL 


«NEAMULUI ROMĂNESC LITERAR» 
ANUL 1-10, 1909. 


C. A. Giulescu: Zădărnicie . 
G. Roticá : Soborul 


Goethe: Hermann si Dorotea, 


(trad. de Oreste), 24, 205, 315, 

G. Rotică: Unde e minunea ° 
G. Roticá : Mostenirea . 

H. Frollo: Resemnare . 

I. U. Soricu: Fata lui lair. 
I. Pajură: Odă cintárefilor . 
Elena Farago: Lingă leagăn. 
Gh. 'Topărceanu: Inpăcare . 


Mih. Olmazu : Logodnici, morţii. 


Z. Virgilià : Către țară. 
M. lorgulescu: Un vis . 
Oreste: Piriul . 


Const. A. Giulescu : Spre toamnă. 


C. Ardeleanu: Schifd 

G. Roticá: Tatei . ç 

Adrian G. Lazariü: Sonet. 

M. Iorgulescu: Rosă ofilită . 

C. Manolache: Arta şi iubirea. 

Gh. Topărceanu : Cintec 

Lt. N. Vulovici: Ostenilor din 
regimentul 16 de Suceava. 

Gh. Topărceanu: Vecina . 

Oreste: Sonet . 

A. Cotrag: Sonet . 

L U. Soricu: Sonet. 

N. Stroe: Sonetul celor zece mii. 





Possit. 
Pagina 
4 G. Rotică: A fost cindva. 
6 A. A. Naum: Sonet. . 8. 
1. Pajură: Datorie 
395 Oreste: Părăsit . 
32 С. Manolache: Indurare !... 
43 | I. Pajură: Speranţă. 
48 | М. Iorgulescu : Singurătate 
64 | Tr. G. Stoenescu: Cintecul vir- 
99 telnifei . А 
105 | T. Murășanu : .Pár dis š 
107 Mihnea Olmazu: Cintec de pierde- 
108 vară . V. Qs a Q 
118 L Soricu: Coboară noapte... 
124 I. Murăşanu: Lacrămi. 
125 | T. Murăşanu: Sonet. 
125 C. Ardeleanu: La (ard. 
134 A. Cotruş: Inimă. š 
140 C. Manolache: Poporul тайларды 
153 | G. Rotică: a de pri- 
159 mávará . . $ lun ЖАЙ 
196 С. Doboş: Náframa. 
197 І. Pajură: Eroul . e] 
M. Iorgulescu: Cintecul dra- 
198 gostei . 
199 I. Gh. Secará: Doină P? de. 
200 péár(ire . . . . . 
200 C. Doboş: Strigoii 
204 G. Tárábutá : La mor minful unui 
245 Штата s o. 9 . 


2 CUPRINSUL NEAMULUI ROMÁNESC LITERAR). ANUL Ї-їй 








Pagina Pagina 


C. Manolache: Pe malul apei . 526 N. Vulovici: Gornistul. . . . 777 
G. Rotică: Graiul celor иті. 532 І. Pajură: Omul . . . . . * 782 
G.Sápunaru: Ca mine.. . . . 537 I. Pajură: Ruine. . . . 830 
G. Vlădescu-Albeşti: Amági[ii . 551 C. Doboş: Floarea Soar ghe . 846 
Adrian Gh. Lazariü: Sonet . . 555 | G. Vlădescu-Albești: Plinge pu- 


C. Doboş: Blestemul. . . . . 582 дите... . . 859 
I. E. Oltean: Din «Primávaras. 596 14. N. Vulovicl: Cetatea Asini 

C. Manolache: Vadul . . . . 611 (uui. . ...... . 801 
Virgil Timpeanu: Păstorul . . 617 G. Săpunaru: Ди tu, dragă 

J. U. Soricu: Cintec. . . . . 625 mamá. i а 874 
У. Loichiţă: Nebunul . . . . 660 T. Conistantineseu + Către cetitori. 899 
R. Lefter: Sonet . . . . . . 664 1. Pajurá: Trilogie . . . . . 900 
I. Pajură: Noapte de vară. . . 678 Adr. Buzoianu : Cintec de iarna. 909 
I Pajurá: Nocturna. . . . . 686 C. Manolache: Lucia. . . . . 913 
P. Flueraru: Din drum . . ., 688 Oreste: Povestea Crivi(uluw . . 926 
Lt. N. Vulovici: Către veterani. 705 | C. I. Toni: Cintece poporane . 938 
Maria Mavrodin: Noapte . . . 7416 H. Frollo: Printre fulp . . . 948 
V. Teodorescu: Rugăciunea. . 753 Eugeniü Revent: Cintec . . . 957 
Eug. Revent: Vulpoiul imbá- Adr. Lazariü : Dumbrava Roșie. 964 


trimit, (fabulă) . . . , . 709 Volbură Poiană: Bunicul. . . 973 
T. Pajură: Floarea mea. . . . 777 


NUVELE. ROMANE SI SCHIȚE. 


Pagina Pagina 
T. O.: Amintiri din Ardeal 13, | Т. Agirbiceanu : Ghiorghiuţ . . 496 
113, 201. . . . . . 318 N. Iorga: Privelişt, din țară: 

H. Stahl : Spre ziuă în Bucuvegtt. 29 Paşcanii. . . o. > A9 
T. 0.: O înscriere la liceul din A. Cehov: 0 infor milie . . . 434 
Blaj în 1885. . . . . . 66 D. Bolintineanu: Scrisori din 

M. Popescu: Insemmarile unu exil, (publicate de I. Cartojan) 
recrut, 70, 126 . . . . . 020 463. . . . . 514 

N. Jorga: Drumwun nouă după Al. Morariü : Fata cea , infeleaptá, 
lucruri vechi. . . . + 266 (poveste). . . . Р 484 

Irina G. Lecca: Fetele lui Сопи? D. С. Moruzi: Din amintirile 
Arghire, (roman), 154, 239. unui bătrân, intimplare pe- 
308, 407, 277, 646, 711, 782, 860 949 trecută înnainte de desro- 

1. Agirbiceanu: Vila băilor. . 297 birea Țiganilor . . ... . 520 

N. Mateescu:  Nedreptatea şi H. Stahl: «Gramofon-club 
dreptatea, (poveste) . . , 310 vOomin» . . . . .. . 527 

C. Rădulescu-Codin : Jumatate- N. Mateescu: Povestea cu umbr ele. 552 
de-om, (poveste). . . . . 321 M.Gaşpar: Din vremuri de mărire 

І. Agirbiceanu: Iarna grea . . 362 (roman) 556, 620, 717,785, 876 915 

Romulus Cioflec: Judecata lui I. N. Dumitrescu-Reny: Sărăcia, 
Dumnezeu, (poveste) . . . 401 (poveste) . . . *. . . . 572 


CUPRINSUL 


«NEAMULUI ROMÂNESC LITERAR). ANUL [-1б 








Pagina 


N. Iorga: La un vechii câmp 
de luptă: Sculeniă . 

Al. Morariü : (el ma. mic, cul 
таў voinic, (poveste) . 

M. Lungianu : Jn ida Crüciu- 
nului . "CE 

C. Rădulescu- Codin: Rominca 
şi Tatarüi, (legendă) 

G. Doboş: Povestea ипи» han . 

Ф. C. Moruzi: Nilá Surugiul 

I. Boteni: Note din Tulcea 


596 


618 
664 
679 
706 


3 


Pagi na 


I. Adam: Prin vremuri (povestea 
neamulul). 753. 
Petre C. Sergescu: Rujan şi 
Balan, (poveste). А 
D.Moruzi : Pe malurile Răutuhu. 
T. Popovici: G&inäreasa, (ро- 
veste). 890. 
D. Moruzi: Părintele loniţă. 
І. Agirbiceanu: Valea dracului. 
C. Rädùlescu-Codin : Mormintele 
uviaşilor, (poveste). 


ISTORIE. ISTORIE LITERARĂ ȘI ALTE ARTICOLE. 


Pagina 


N. Iorga: V. Cosmovici. 

C. lordšchescu : Rominismul in 
Bucovina 7, 146, 211, 

I. Grămadă: Congresul «Sft. 
Alianțe» din Cernaujı . 

0. G.: Presa străină si Rominü 

N. Bănescu: Cum sint museele 
de artă în străinătate. 

C. Sandovici: Dobrogea, consi- 
deruţii asupra на 
nalisări ew 

N. lorga: Din viata Mar aman G= 
gulum. romanesc. . . . 81, 

C. Sandovici: Din Istoria Do- 
broget M 

D. N. Ciotori : su- 
edes . 135, 

I L.: Situafi« şcolilor roma- 
nesti din Ardeal şi Tara- 
Ungurească 144, 245, 

Arhim. 1. Scriban: Chestia ve- 
formei bisericeşti s 

N. Iorga: Cea d'intáiw ideie а 
Academie, Romîne 

N. Iorga: O amintire despre 
Doumna Elena . . . . . 

N. Iorga: Invăţăminte din viața 
şi Domnia lu Cuza- Vodă . 

N. lorga: Cu privire la suirea pe 
Tron a lui Al. Lăpuşneanu. 


Teranul 


448 


Pagina 


| G. Tofan: Scoala ои în 


Bucovina А 
Т. Dinu: Din trecutul ¿ullu ia ü 
româneşti: Udvigte Năsturel 


N. Iorga: Ceva despre lon Bra- 
tianu conspirator în Paris. 

А. C. Cuza: Kamadcva. . 

N. Iorga: In amintirea lui Emi- 
nescu. . 

C. Moisil: Cind sa n иаш 
un Tron romanesc Case, de 
Hohenzollern- Sigmaringen . 

N. Iorga: Urmaşı ungur аї lur 
Stefan-cel-Mave . 

Aug. B. Sinceleanu : 
despre Eminescu 

Șt. Bodiü : « Plevna internă», 689, 
799, 868. 

N. Iorga: О utopie didactica, 137, 

N. Iorga: Un aventurier in- 
teresant : Gh. Brancovici 
« Brincovcanu», fratele mi- 
tropolitulu románesc Sava, 

Din corespondenţa lui V. Conta 

N. Iorga: Negru- Vodă? 

N. Bănescu: Din corespondența 
lu: Barit, 390, 533, 642, 772, 


Amintim 


449 


488 


4 CUPRINSUL (NEAMULUI ROMĂNESC LITERAR?. 


ANUL Ї-їй 


CRITICĂ. 
Pagina Pagina 


N. lorga: Cuvintinnainte. . . 1 
N. lorga: Predicele p 
lui Scriban. . + . 2 
N. Iorga: О istorie Venim a 
literaturii romăneşti, (de 
Gh. Pop) . . . 76 
N. Iorga: Un roman пой: ‘re be 
tul vieţii», (de Irina Lecca). 106 
N. Iorga: Cărţi şi reviste şi Cro- 
nica literară, 159, 256, 413, 
493, 576, 655; 737, 816, 895, 975 
N.Iorga: Teoriile literare ale unui 
noŭ profesor de Universi- 
tute, (d. G, Ibrăileanu), 248, 325 
N. Iorga: Cărţi nouă (A. Vla- 
hută, Delavrancea, С 
Hodoş) . . . . š . 257 
N. lorga: O nouă culege: de 
poesii poporale din Moldova. 340 


T. Crudu: Protivnicilor scrisuluu ` 
nostru de azi, . . 539 
N. Iorga: Cărţi nouă, (Ec. Pitig, 
L Adam, C. Botez). . . 574 
N. Iorga : Cărţi nouă, (N. N. Bel- 
diceanu, I. Ciocirlan, C. An- 
toniade, Iosif Pugcariü, G. 
Pascu, S. Radovici). . . . 654 
N. Iorga : Pomenirea lui Saguna, 
o publicaţie jubilară . . . 657 
N. Iorga: Cărţi nouă, (poesiile 
d- -luy Rotică, nuvelele d-lui 
Agirbiceanu) . . . 735 
N. Iorga: Revista ştiinţifică a 
«Asociaţiei ardelene». . . 831 
N. lorga: Un album pentru 
Emineseu . . . . . . . 90 


FELURITE. 


Pagina 


Dr. Gh.: O parere în preajma 
modificáriv legii sunitare . 161 
1. Ramură: Liga națională а 
cumpărătorilor . . . . 275 
Luca L. Brindzá: Din scrisor ile 
lui A. S. Puşchin . . . . 280 
Arh. I. Seriban: O lecţie de cár- 
turarie bisericească . . . 867 
C. C. Cristodorescu : Un mars al 
hu Сила... . + + + . 404 


Pagina 


V. Mihăilescu: Visita profeso- 

rilor bulgari . , . + . . 478 
N. Coroban: Bietele mănăstiri : 

toți pe ele, nimeni pentruele, 612 
N. Iorga : Cugetări, 63, 158, 238, 

255, 284, 324, 366, 406, 436, 

588, 735, 767, 771 . . . . 978 





CATALOGUL 


Editurii si Tipografiei „Neamul Románesc" 


DE N. IORGA: 
Chestii si probleme. . . 1,20 | Mémorial roumain . 0,50 
Unirea Principatelor (1859). 0,80 | Istoria Literaturii Romanesti 
Istoria Universala saü Istoria in veacul al XIX lea, vol. ПІ 5,— 
lumii (476—41648). 2,60 | Catre fraţi din Ungaria s 0, 45 
Istoria Rominilor pentru po- Tara Rominilor. I. Row ania. 
porul romanesc . . 3,— 1. Jud tul Prahova. cu mai 
Ín era «reformelor» Discur- multe vederi şi o harta. 4,— 
suri politice). 2,— Ediţie populară 0,60 


Publicate de N. IORGA: 


Herodot, 
din 1648. . . 

Din faptele străbunilor (po- 
vestiri ale Cronicarilor). 


traduc. romaneasca 


A. C. CUZA, Poesii, Epigrame 
şi Cugetari in prosa. . 

G. BARONZI, Poesii alese. . 

G. ROTICÁ, Poesii (ediţie pop.) 

GH. ASACHI, Poesii, un volum 
frumos legat. à 

AL. PUSCHIN, Tiganii, ` poemă 
tradusă din rusegte de Alecu 
Donici. . 

ION CATINA, Poesi (1847) . 

D. BOLINTINEANU, Poesii 

GH. CRETEANU, Poesi alese. 

V. ALECSANDRI, Poesii lirice, 
un volum format mic portativ 
cu 498 de pagini, broşat . 


NUVELE: 


COST. CARAGIALI, 0 repetiţie 
moldoveneasca .au no: şi iar 
noi, farsa într'un act 


TUDOR PAMFILE, Graiul vre- 
murilor (poveşti) "M 
M. EMINESCU, Icoane vechi si 

Icoane noua. . 
VITLIMESCU, Despre albine. 
G. COATU, Din viata үн 

neascá. . . 

1. RADUCANU, Cooperat' à si 
sistemele cooperative . 
ARH. I. SCRIBAN, Cincizeci de 

predici populare 1 


— 





Cuvintarí de inmormintare şi 
5,— pomenire. Editie de lux 


Ediție populara. 
1,50 
POESII: 
POETII UNIRII ; 
1,50 Poeţii Romin de supt stapi 


1,75 
0,60 


1,50 


nire ruseasca . š 

MARIA MAVRODIN, Poesi К 

б. А. GIULESCU, Poesi 

AL. SIHLEANU, '«Armonit in 
time» . . š 

D. PETRINO, Poesii “alese. 


0,20 | C. ROSETTI, Poesi. . . 
0,15 | G.BARONZI, Pasarea maiastra, 
0,40 poemá poporala. : 

0,60 | MIHNEA OLMAZU, Poveşti ri 


mate . 


Cintece ale poporului (cinei 
2,— brosuri) : "D 
I. AGÎRBICEANU, În clasa culta . 1,80 


TEATRU: 


N. ISTRATI, Babilonia roma 
nească, farsă filologica in 


0,35 tr'un aet. 
PROSA: 
G. MURGOCI, Valea Teleaje 
— nului, d scriere în vederea 
excur-junilor, cu un adaus 
0,45 d seriptiv de X. Iorga. 
0,10 | ST. BODIU, «Plevua interna». 
MIHAIL GAȘPAR. Din viemuii 
0,60 de marire, vol. I- u, fase Liu. 
Calendarul «Neamului Roma 
0,60 nesc» pe 1910. . 
Calendarul «Liger Culturale» 
2, — pe 1910 . 


www.dacoromanica.ro 


0,40 


0,50 
0,40 


0,50 
0,80 
0 80 





ANUL II.—No. 3. 10 bani numărul. 17 Ianuar 1910. 


NEAMUL ROMANESC 


LITERAR 


APARE ÎN FIECARE DUMINECĂ 


























Pe un an 5 lei. | Redacţia şi administraţia : 


ABONA RENDONS Pe sese luni 3 lei. Vălenii-de- Munte (Prahova). 





Literatura romănească din Regat, in Bucovina. 


Încă din anul trecut «Liga Culturală» voise să organizeze se- 
rate literare şi musicale in Bucovina, şi persoanele. care ar fi 
luat parte la aceste serbări ale culturii romăneşti mwar fi lipsit 
fără îndoială. Se scrisese şi unor anume individualitátí marcante 
în vederea pregătirilor trebuitoare. 

Răspunsul ce a venit nu era din cele mai indemnátoare. Se 
credea că asemenea festivități ar fi rău văzute, de cine nu va 
vedea bine niciodată vre-o manifestare de cultură romănească, 
şi chiar cá ele n'ar putea izbuti. În adevăr, teránimea mar fi 
avind — aşa ni se scria — nicio tragere de inimă pentru ase- 
menea lucruri, clasa mijlocie ar fi prea atirnătoare de Guvern 
pentru а se manifesta vre-odată in public románeste, iar boie- 
rimea neinstráinatá ar fi din cale afară de puţină. 

Peste puţin însă, fără vre-o legătură cu «Liga», societatea de 
musică «Hora» cîntă la Cernăuţi. Cum o fi cintat, nu ne priveşte 
şi nu-i privia aşa de mult nici pe Bucovineni, — de şi cred că 
va fi cintat multámitor. Lucrul de căpetenie era cá in cultul 
adus sufletului románesce, manifestat intro înnaltă formă ideală 
şi de cintecul neamului: nostru; ne întilniam noi, сеї din Regat, 
cu. Moldovenii de. peste “Меша. 

Acum, «Societatea - scriitorilor. romini», intemeiatá pentru a 
represirita interesele: profesionale. ale: poetilor“ şi. prosatorilor no- 
ştri, şi-a anunţat visita în cîteva din cele mai însemnate centre 
romăneşti ale Bucovinei. Propunerea еї a fost primită cu cea 
ma! mare însufleţire, şi d. Sextil Puşcariu, profesorul de romă- 


` 34 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
== —E—— r" 








neste la Universitatea din Cernăuţi, a înţeles încă odată a-şi în- 
deplini chemarea faţă de neamul зай, chemare care e mult su- 
perioară unor lecţii de filologie şi de istorie literară, oricit de 
bine făcute. În colțul вай cimpulungean, poetul Rotică, pe care 
totuși confrații in Apollon şi confrații in Zoil nu l-ai primit cu 
o prea mare simpatie, a făcut minuni pentru primirea unor 
oaspeţi, dintre cari unii, ca dd. Sadoveanu, Iosif şi Girleanu 
aveati o mare valoare personală, iar toti laolaltă, pănă la cel ma! 
máruntel, aveaii o însemnată calitate representativá. 

Sa cetit mult si sai ascultat cu răbdare şi cu plăcere cele 
cetite. La dus şi la întors, s'aü făcut visitatorilor literari cele 
mal mari onoruri, pănă la cetele de călăreți terani, veniţi din 
văile cele mai depărtate ale muntelui románesc pentru a intim- 
pina şi a petrece pe oaspeţi. S'a apreciat după cuviinţă prilejul 
de a cunoaşte personal un număr dintre represintanţii mai tineri 
al literaturii romăneşti şi de a asculta cetiri făcute in cea mal 
curată limbă literară. 

De sigur că după această primire membrii «Societăţii Scrii- 
torilor Romini» se vor întoarce în Bucovina. Sar putea îndrepta 
rugăciuni si către alţii, din scriitori generaţiei maï. vechi, cari 
ве pot vedea mai puţin timp. O serată a d-lui Delavrancea, cu 
una din cuvintürile celui mai ilustru orator romin, o serată a 
d-lui Vlahuţă ori а d-lu! Caragiale, a cărui conversaţie spirituală 
e atit de interesantă, o serată a seninului povestitor bátrin d. 
N. Gane ar lása urme nesterse in sufletele celor de faţă. 

În astfel de lucruri inceputul singur e grei şi ceia ce sa 
îngăduit unora, cu grei sar putea interzice celorlalți de acei 
cari Sar părea că şi-au luat misiunea de a interzice ceia ce este 
şi trebuie să fie. 

N. loga. 


CUGETARI. 


Adevărat nobil, din orice clasă ar fi, e omul care nu face 
nimic dincolo de dreptul săi. Să faci altfel, înseamnă să te do- 
vedeşti un mojic. (Edmond Thiaudiére, din Almanacco del « Coe- 
Anobium). `: i | 

; * 
. Cea. maï bună. filosofie e cea care munceste tácutá un colţ 
de ogor. Ыг 


IORGU С. TOMA: CONVOIUL INDIANILOR = 


CONVOIUL INDIANILOR 


DE LENAU. 





І. 


E vaier trist ре malul Susquehanit, 
2 cálátorul simte jale-amará ; 

ar cine-s сеї ce pling aga, sármanii ? 
Sint Indienă, ce se despart de ţară. 


Сі vaietele-amutesc de-odatá, 
Старі şi aprig Căpitanul vine, 
Cu păr cárunl, privire "ntunecatd, 
Rosteşte vorbe "Де mânie pline: 


«Tot mai departe, tot си chin şi silă, 
Ne-alungă Albii, să ne nimicească, 
Ne smulg, afurisiţii, fără milă 

De lingă zei şi brazda strămoşească. 


О ştii, şi-o văd, sn flacár'arzátoare, 
-Ce-mi arden piept си groaznică wrgie, 
Adus-ai& crucea lor mintuitoare, 

Să răstigneasca noastră vitejie. 


Pădurea, care ni-a scutit pruncia,. 

О părăsim, cu toate ce-ocroteşte ; 

In ea am strins си dor la piept soția, 
Şi ea şi morţii ni-i sălăşluieşte. 


Apropiindu-vá de-a lor morminte, 

Păşiţi in jur cu multă chibz zuintá, 

Sd nu-i treziţi, şi nici să iea aminte, 
Că noi ne-am lepădat de-a lor credinţă. 


Îndată si batjocura veni-va, 

Cind plugul prin morminte va străbate: 
Atunci cenuşa sfintă gunoi-va 
Semințele dușmanului bogate! » — 


Apoi ei celor morţi fac parastasul ; 
Сіпа soarele amurg vrea să se scalde, 
Acopăr, ridicindu-şi jalnic glasul, 
„Mormintele cu brad, şi lacrimi calde. 


36 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
—— mira 








Durerea lor năprasnic izbucnește 

Și se revarsăn unde largi prin aier: 
Ca un potop, văzduhul clocoteşte 

De bocete sălbatece şi vaier. 


Și pleac'apoi desmoşteniţiă glie, 
Mai salutind cu jale "ntunecatá 
Mormintele, pe calea pribegiei, 

Cu lacrimă şi blăstămuri presărată. 


Trecind, pe. lingă arbori, cu iubire 

Duioasă-i string la pieplul lor cel tare, 

Рови 510001, în semn de despărţire, 
in durdă cite-un foc, de fiecare. — 


Dar sunetele-adine tinguitoare 

S'aü stins pe'ncelwn liniştea cea multă, 
Si-amurgul lin suflarea Jălitoare 

A sufletelor doar de-o mai ascultă. 


П. 


Ei multe mile-aŭ străbătut. în vale $ 
Alături: Susquehana mindrá trece, 
Rostogolind talazurile sale, 

Un bun tovarăș, care ii petrece. 


Avintul de-a. fugi tot mai departe. 
De-al lor duşmân spre teri nelocuite, 
1l poate numai somnul scurt, în parte, 
Astimpăra în oasele trudite. 


Supt паці stejari ard focurile n tihnd z 
In jurul lor. e înjghebat sălaşul : 
Bărbatu-şi cată locul de odihnă, 
lar mama îşi adoarme copilaşul. 


Tot scade focul, prin. frunzis "pluteşte, 
Zăduful, grei. al nopţilor de vară, 

Şi părul mamelor. îl răzvrăteşte,. 

Ci ele dorm cu dulcea lor povară, 


Căruntul Căpitan: şi unul încă dr 

Din cet bătrîni sint. trei, şi mat veghează; 
Vorbind de-a, lor milinire; grea, adincă, 
Merei tin para, focului lor. trează. 


N. IORGA : TEOHARI ANTONESCU 2 








Uitindu-se prin rariştea din faţă 
Spre patria pierdută n neagra zare, 
Cunosc еї de pe-a cerului roga(á, 
Cum arde-a lor pădure "n. depărtare. 


Тат Căpitanul către soţ grăieşte : 
«Îi vezi tu cum ucid pădurea deasă? 
In urma noastră plugul pregăteşte 
Ogorul pentru-a lor sámint'aleasá. 


Din somn stirnit-ai noaptea de urgie, 
Ca să sembrace т haină 'nflácáratá : 
Pădurea arde; fiarele тп pustie 

Din jar s'aruncá n goană desperată. 


De urletul sfăşietor. trezite 

Şi de lumina cea înșelătoare, 
Vin păsările *n cirduri incilcite, 
Să piară "n flacăra filfiitoare. 


Dar си semințurile lor bogate 

Se vor plodi din ura noastr'amară 
Blestemurile noastre neincetate ; 
Tirziü, dar totuşi тай o să li pară !» 


ММмий şi oțăriți, l?neremeneste 
Privirea. n zbor spre zarea inrositd, 
Ce "n aurora zilei se topeşte, 

Pe cînd dumbrava ride ^naurità. 


Ioncu (б. Тома. 


| 
| 


=|= Teohari Antonescu. 


А. fost din generaţia noastră, a Studentilor cari mergeam in 
«străinătate acum douăzeci de aní cu mai puțină ambiţie strălu- 
citoare şi rece, sigură de mecanismul еї, decit alte generaţii. 
Am studiat la aceleași Universităţi, am cunoscut în aceleaşi îm- 
prejurări arta şi viaţa modernă, ат locuit supt acelaşi acopere- 
mint. Si, cu toate cá, în această strinsá colegialitate, mam fost 
prieteni, cu dinsul se duce ceva din tinereta mea, şi pling si 
pentru dinsa cînd amintesc cu adincă părere de гай pe acest tovarás 
“Че studii din anii tineri. 


38 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR . 





Antonescu era un elev al lui Odobescu şi un elev al d-lui 
Maiorescu, iubit de amindoi şi încercînd, cu o recunoscátoare- 
admiraţie, a se apropia de amindoi. În tesa sa despre Cultul 
Cabirilor, ca şi în articolele si publicaţiile sale- următoare, se 
vede spiritul luf Odobescu: iubirea stilului frumos, cu draperii 
largi căzind cam leneş si luxul expunerii, al ilustratief, al ipo- 
lesel si reveriel ştiinţifice. 

În felul de а-51 face lectiile şi chiar în convorbire era vădită. 
înriurirea d-lui Maiorescu, fără a degenera în acea jenantă ca- 
ricatură pe care o alli la alţii. 

Închis, timp de douăzeci de ani, intro viață de familie care-i 
ajungea, el n'a fost un om de acţiune, nici un om de convingeri. 
Protesorul de arheologie din laşi trăia estetic, într'o lume a lut,. 
pe care o dominà un rece ideal de frumusetá eternă. Si aici 
era incá o inriurire a unuia dintre cet dol maiestri at lui. 

Se duce incá tinár, lásind totuşi impresia unei vieți încheiate, 
care-l plăcea însă, tocmai prin aceia că în pacea eï asigurată 
în toate privintele, nu mat ascundea nicio surprindere. Nu fără 
un zîmbet în urmă a intrat astfel sufletul lui în luntrea ce trece 
peste apele riului de uitare. „N. IORGA. 








0 amintire despre Augustin Bunea. 





Ca student al şcolilor. din Braşov am avut prima ocasie de a vorbi 
— numai două, trei vorbe — cu părintele canonic dr. A. Bunea în vara 
anului 1907. Eram în gară la Teius; cetiam «Floarea Darurilory а d-lui 
N. lorga — o cumpărasem, cu alte citeva cărţi, in Blaj, de unde veniam 
— cînd de odată observ pe părintele Bunea pe peron: de unde venise 
nu ştii, dar mergea acasă la Blaj. ÎL salut, mà salută şi se primblă: 
mai departe. Nu peste mult îmi zise: «Îmi pare cá te vázuiü cu «Floarea 
Darurilor». «Da, Sfinţia Voastră, poftim», — şi-i întind revista. «Mă ag- 
teaptă acasă — zise el — ... dar totuşi să văd ce cuprinde». Răsfoind, 
se opreşte şi zimbeşte binevoitor la poesia tradusă de d. N. Iorga, din 
Giuseppe Giusti l «Treizeci şi cinci de ani» ; după ce-o ceteşte zice: 
«Da.., niciodată el steagul n'a schimbat». (Cu aceste cuvinte se sfir-- 
şeşte poesia.) «Frumoasă, frumoasă. Oare nu pleacă trenul?» 

«Nu, Sfintia Voastră, incă mai sint cinci minute.» 


E DL Е О) 
! V. «Floarea Darnrilor», vol. П, n-1 48. 


STEFAN METES: O AMINTIRE DESPRE AUGUSTIN BUNEA 39 
š NEA n 








Începe a ceti: «Un arhiereü artist: Anastasie Crimca». ЇЇ aud numaï 
-aceste cuvinte: «E foarte adevărat, candidatul o lucra, adecá o prelucra, 
о copià, o traducea, o cirpogia; cu aceasta intra în lumea scriitorilor 
şi îndată după aceasta ieşia dintr'însa». 

Nu mintuise articolul de cetit şi Ungurul zbierá : «Balázsfalva, Kis= 
kapus», etc. Îmi dá revistă, mulţămindu-mi, şi plecă. 

* 

Ай trecut doi ani de atunci. Eŭ, din ce în ce, cápátasem o dragoste 
mai mare pentru studiarea istoriei şi literaturii romăneşti, mulţămită 
fostului mieü profesor Andrei Birseanu. Era în vara anului 1909. Studiam 
serios «Istoria Bisericii» de d. N. lorga. Ajunsesem cu studiul la partea 
a Ш-а: «Politica religioasă a lui Mihai Viteazul», în care era si capi- 
tolul despre «Noua Mitropolie din Bálgrad». «Astfel a luat fiinţă, prin 
cheltuiala, sirguinta, şi ideia rodnică a lui Mihai Viteazul, Arhiepiscopia 
şi Mitropolia Bălgradului...., cel mai trainic şi mai de folos aşezămînt 
al neamului nostru de peste munţi», astfel se încheie capitolul 
despre «Noua Metropolie din Bálgrad». Aici mă opriiü şi-mi puseiü din 
noŭ întrebarea : avut-am noi oare Mitropolie greco-orientală înnainte 
de Mihai Viteazul, вай uu? Stai nedumerit. Іеай tot ce sa scris în 
chestia aceasta, adecă ceia ce aveam la indeminá, si le cetesc din noii, 
їшї extrag toate argumentele pro' şi contra. 

În zădar. Nu cutezam să mă alătur nici la una, nici la alta. Mă 
hotáriiü atunci la un pas îndrăzneţ, să întreb adversarii. Dacă «solgá- 
birăul» îmi permitea, poate întrebam pe d. Iorga (vroiam să merg la 
cursuri la Válenii-de-Munte); aşa, a trebuit să mă adresez la părintele 
canonic Bunea, fiind mai aproape. 


Plec la Blaj. 
“Părintele Bunea era tocmai acasă. Întru în chilia lui: «Sint N. N.» 
«Îmi pare că te-am văzut undeva», — adaugă el. Îi aminlesc casul de 


mai sus, «Da, la Teiuş, acolo ne-am intilnit». E 

«Sfinţia Voastră, aş avea o rugare, nu stiü dacă nu vá causez neplá- 
cere cu ёа». «Voiu vedea, s'o auzim.» 

«Studiez «Istoria Bisericii».» «Si ce rugare аї 

«Avut-am, Sfinţia Voastrá, Mitropolie înnainte de Mihai Viteazul, sati 
nu» ?, — întreb ей pe scurt. ; 

«Ce întrebare şi apoi ce rugare! mă aşteptam cu totul la alt ceva. 
Cunoşti tot ce s'a scris cu privire la chestia aceasta ?» «Cunosc, Sfintia 
Ta, atit argumentele pro, cit si contra». «Atunci cari avem dreptate ?» 
—zise el, cam ironic. «Nu stiü. Cred că toată chestia se basează pe inter- 
pretarea celor două ` diplome ale lui Mateiaş şi Vladislav. Interpretarea 
Sfinţiei Voastre si a d-lui Iorga îmi pare mai verosimilă, dar iarăşi nu-mi 
pot inchipui ca noi, peste o mie de ani, să fi trăit fără Mitropolie, căci 
sint documente care amintesc de ea». «Nu-i niciun document», întrerupse 


40 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
а 


el. «Chestia pretinsei Mitropolii se baseazá pe cunoaşterea istorică a tre- 
cutului nostru şi al Ungariei pănă în secolul al XVI-lea. Dacă vrei să 
te ocupi pe larg de chestia aceasta, atunci studiază în mod critic, pe 
lingă cărţile pe care le-ai studiat -— adese ori foarte puţin bune şi ade- 
vărate —, colecţia de documente Hurmuzachi», «Arhivul» şi «Acte şi 
Fragmente» ale lui Сірагій, operele istoricilor mai noi Xenopol, Hasdei, 
: Onciul, Iorga, etc., şi atunci vel şti cu toată siguranța dacă am avut 
saü nu Mitropolie. De altcum chestia aceasta se va discuta incă mult. 
Aşteptăm, cu privire la pretinsa Mitropolie, o lucrare nouă, făcută te- 
meinic şi critic, care să ni lămurească mai deplin existenţa eï înnainte 
de Mihai Viteazul, dacă a existat.» | : 

«Ştie Dumnezeü, cînd. va apărea», — zic ей. 

«Fii răbdător, cá nu peste mult» — adáugá el, 

«Am fácut o micá excursie in nişte sate romăneşti — începuiii ей —, 
abátindu-má si pe la preoţi şi învăţători ; intimplarea a fácut să vád, 
la aceşti luminători ai poporului, o carte de polemică: «Istoriografi 
vechi, istoriografí no'» de T. Păcăţian... «lstoric de Curte» — zise Bu- 
nea; las'o, cácí asupra еї mi-am spus sentinţa». «Numai aceia am 
vrut să arăt, Sfinţiei Voastre, cit sint de şubrede cunoştinţele istorice 
ale preoţilor şi învăţătorilor şi cumi îi рой seduce cu o carte fără va- 
loare si lipsitá de adevár.» 

«Aceasta o stiü eü foarte bine, căci de la cine să înveţe ? Ba se în- 
timplă cá profesorul stie mai puțin ca elevul. Un singur istorie de seamă 
am avut in seminariul din Sibiiü: d. profesor Lupas, dar, vezi, acum 
l.aü transportat la Sălişte». 

Amintesc si eü pe un fost profesor din Ardealul nostru, care propunea 
literatura rominá, desi n'a fostauzit nicíodatá de «Istoria literaturii reli- 
gioase» a oarecui, 

«A învăţat, de bună samă, în şcoala lui Alexici şi Moldovân Gergely», 
zise părintele Bunea; 

«Da, e şi abonat, şi poate chiar colaborator la «Ungaria» lui Moldovân, 
spurcatá ca şi el», — adaug eii. 

«Trist destul, am ajuns, ca de la astfel de oameni murdari să înveţe 
tinerimea noastră de azi, mine conducătoare a poporului nostru, istoria şi 
literatura romînă. Catedra e pentru oamenii bine pregătiţi, destoinici, 
oameni de caracter, cari sint aproape de Sfinta Sfintelor cu cunoştinţele 
lor, iar nu de aceia cari abia se află în pridvorul catehumenilor.» 

«Ar trebui, Sfinţia Voastră, ca acela care voieşte să ocupe vre-o catedră 
la şcolile noastre romăneşti, să studieze şi în Romănia cel puţin 1—9 ani, 

1 Mi-e îngăduit a crede că părintele Bunea avea de gind, cu  ocasia 
rostirif discursului la Academie, să ni vorbească şi despre existența Mitropo- 
lief romănești din Bălgrad. 


ORESTE : VIFORUL 41 








căci doar azi avem si noi oameni învăţaţi, cari pot sta alături cu orice 
învăţat din Apus.» 

«Hotărit, azi ştiinţa romănească, dar în deosebi istoria, medicina, eco- 
nomia, e represintatá prin celebrităţi europene, si a asculta cursurile 
acestor savanţi e o adevărată mindrie pentru un Romin, si un folos 
pentru or/sice străin, fie din Germania, Franţa, Anglia ori Italia.» 

Eraü 19 ceasuri din zi. Convorbirea finuse cam mult. Mulţămindu-i 
pentru bunăvoința ce mi-a arătat, îl rugáiü să má scuse pentru inco- 
modare şi, poate, pentru neplăceri causate, şi dai să plec. Dar el, 
punindu-sí mîna pe umărul mieü, îmi zise aceste cuvinte de înbăr- 
bátare pentru lupta crincená a vieţii ce má aşteaptă: «Griji, frate ! Calea 
pe care ai apucat, e anevoioasă de străbătut, vei intimpina greutăţi mari, 
dar mergi înnainte de spre aceia, căci vei învinge întrun tárziü, dar 
tšrziü, fiindcă ai ceva din însuşirile oamenilor cari înving cu orice preţ.» 


Peste trei luni de la această convorbire se láteste ştirea în toate 
părţile locuite de Romini că părintele canonic dr. A. Bunea а murit subit, 
Doamne | Pierdere mai mare nu poate fi pentru пої decit aceasta. M'am 
grăbit să fii şi ей de faţă la înmormiîntarea lui, şi să уйг o lacrimă 
fierbinte pentru acela care a fost Augustin Bunea, personalitate supe- 
rioară, minte luminoasă, om îmbogăţit în sufletul sáü cu cele mai vaste 
cunoştinţi, om întreg. 

Părinte Bunea, п'аї murit; sufletul tăi mare planeazá vultureste 
de-asupra noastră ; idealurile tale sint ale întregului popor romănese, 
De aceia nu le vom părăsi niciodată. Pănă cînd doina va răsuna în văile 
şi munţii noştri, pănă cînd teranu! romin va purta dacica opincă, 
pănă atunci vei fi în mijlocul nostru, căci ai fost suflet rupt din sufletul 
nostru. Vom nimici — cum zici — cu puterea noastră de viaţă, toţi dug- 
manii. «Ni vom stringe rîndurile şi vom luptă, chiar dacă va cădea cerul 
asupra noastră», căci doar nu sîntem în zádar strănepoţii Dacilor. 

Am crezut că e o datorie a mea a aduce acestea la cunoştinţa tuturor. 

ŞTEFAN METES. 


„VIFORUL“ 


— DRAMA d-lui DELAVRANCEA. — 


După clasicul «Apus de soare», în care acţiunea se desfăşoară aşa de 
liniştit de măreț, cum liniştită şi grandioasă se alege, din negura vea- 
curilor, imaginea ca de тей a lui Stefan-cel-Mare, — «Viforul», a doua 
lucrare dramatică a marelui scriitor, a stirnit aplausele si usus cu 
puterea elementară a fenomenelor naturale. 


42 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Incontestabil, e cea mai mare biruintá a scrisului romănese mai noii, 

Şi trebuie să fi văzut cineva cum îşi aráte pnblicul, la fiecare represin- 
'tatie, admiraţia şi iubirea lui... viforoasă pentru incáruntitul, dar veşnic 
strălucitorul Delavrancea, ca să-şi dea bine seama că in opera aceasta 
străbate vechea sănătate şi putere din cele mai depărtate adincuri ale 
sufletului románesc. 

Altfel nu-mi pot explica atita armonie şi infelepeiune la un loc, cum 
numai în marile creaţiuni poporale se mai pot gasi. 

Miezul piesei se poate arata în citeva cuvinte. Autorul pune faţă în 
faţă lumea romănească din vremea lui Stefan-cel-Mare, intrupatá, în toată 
splendoarea şi simplicitatea ei, in Luca Arbore, cu zvircolirile neputin- 
cioase ale firii lui Stefanitá de a se innălța si el pănă la uriaşul вай 


înnaintaş, de a se incunjura şi el de divinisarea de care putuse a se in 
cunjura, pentru totdeauna, Stefan. Asa dar conflictul dramatic — t 


locul să 5рипеш cà un conflict dramatic mai zguduitor cu grei s'ar 
putea găsi, chiar si în mulţi dintre cunoscuţii dramaturgi ai lumii —, 
conflictul dramatic, deci, resultà din ciocnirea «sufletului» lui Ştefan, 
încremenit in Arbore, cu ambiția nemărgenilă а epigonului, care îşi 
plimbă caricatura nefastă în faţa străbunului, fringindu-sí «Viforul» de 
marmura tare іц care se eternsiase amintirea acestuia. 

Dar, cu toată violenta cu care se deslàntuieste «Viforul», — Stefánitá 
nu poate totus! prábusi si ruină mâăreaţa clădire a lui Stefan, ràzi- 
mată pe stilpii neclintiti ai vitejiei şi înţelepciunii lui. 

Acesta — in linii generale — e subiectul piesei. E de prisos să amintim 
că scenele se îmbina şi se desfac cu o rară măiestrie artistică şi cu un 
şi mare «adevăr dramatic». 

Таг desnodámintul, pregătit cu puterea şi cu visiunea clară a drama- 
turgului creator, dă cuvenita satisfacţie acestui adevăr dramatic. 

Limba — е cea mai inflorită si mai armonioasă, şi totuşi de o simpli- 
citate aproape neîntilnită, pe care a scris:o maestrul Delavrancea. 
Une ori te cutremuri cind vezi рапа la ce mari şi nebânuite frumuseți 
se poate innàlfa limba ta, prin pana unui scriitor са el, Moldova, 
vechea si falnica Moldovă, cu munţii ei prăpăstioşi, cu bielgugul si 
nemàrgenirea limpede a şesurilor sale, cu fulgerátoarea salbátücie a 
zimbrilor ei periti pentru totdeauna in adincul intunerec al codrilor săi 
bátrini, — toate iti trec pe d'innainte, aşa cum aŭ tost, ferecate în 
cetluirea acelei limbi plina de coloane şi de izbucniri luminoase. 

Despre «Viforul» se va mai serie încă mult şi de aici innainte, şi cu 
fiecare cercetare critică serioasă se va descoperi cite o nouă frumuseţă. 

Deocamdată, noi am crezut căe d: datoria noastră să mulfámim ma- 
relui scriitor pentru noua comoară cu care a îmbogăţit literatura şi limba 
romănească şi să-i urăm pe viitor izbinzi tot aşa de glorioase şi destrá- 
lucitoare, pentru biruinţa acelui suflet romanesc. pe care-l exprimă în 
cadrele vechii acţiuni de istorie crudă. ORESTE. 


MIHAIL IORGULESCU : OEDIT LA COLONA 





OEDIP LA COLONA ` 


DE 
SOFOCLE 


(TRADUCERE DIN GRECEȘTE.) 





Feţele dramei 


Oedip Ж c coss ыглан sre pese 
Antigona yy CIS Le dc Creo 


Strains 2 eee a a ate o а росе» 
Corul bátrinilor atenieni. Pristavul. 


Oedip. 


În ce Tinut, copilá, mă duci, spre ce oraş? 
La ce bărbaţi vom cere şi astăzi un lăcaş? 
Si care om în casă primi-v'a "'ndurátor 

Cu daruri de-ospetie pe-un orb rătăcitor ? 
La portile bogate zádarnie mà inchin, 

Putin Oedip li cere, ei daü şi mai puţin. 
Curagiul doar mă "nvatá să sufăr mal uşor 
Cind greul vieţii mele îl duc din mila lor. 
Să poposim o clipă din lungul nostru drum 
Si să "ntrebám pe unde am rătăcit acum ? 
Aseazá-má, de este vre-un loc adápostit, 
бай de se vede-aproape de noi vre-un ering sfințit. 


Antigona. 


Sărmanul mieü părinte, cit poţi să vezi in zare, 
Se "nnaltá o cetate cu ziduri de-apărare. 

E sfint pámintu-acesta, cum ai putea să crezi 
Din pomii сїйї daŭ umbră pe "ntinsele livezi, 
Alăturea de tufe de laur crese müslinit 

Si vite roditoare şi arbori! grădinii. ` 

0 lume "ntreagá zburdă prin tainicul desiş 
Privighetoarea cintă ascunsă în tufiş. 

Aici, pe-această piatră, stăi jos si te-odihneste ! 
De-o cale-atit de lungă puterea se sleieste. 


NEAMUL ROMÁNESC. LITERAR 


| Oedip. 
Aşează-mă, copilă, si "n paza ta mă tine. 


Antigona. 


E-o sfintă datorie vegherea pentru tine. 


. Oedip. 
Potí spune cum se chiamá acest intreg Tinut ? 


Antigona. 
Desi záresc Atena, mi-e locul nestiut. 
Oedip. 
La fel spuneaü bărbații cu cari ne-am întîlnit. 


Antigona. 
Mă duc să "ntreb cum este acest pămînt numit? 
Oedip. 
Da, da-te şi întreabă de-i locuit cumva. 
Antigona. 
Eü cred cá da, dar nu e nevoie-a căuta 
Mai mult, că ni soseşte un trecător acum. 
Oedip. 
Cum? А sosit străinul, зай e încă pe drum ? 
Antigona. 
Ba nu, căci iată omul! El este "n fata ta, 
Si poate să-ți răspundă la ce-l vei întreba. 
Oedip. 
Străine-această fică mi-aduce o veste bună, 
Căci iată "n sfirsit omul, care-ar putea să spună... 
Stráinul. ° 


Nainte de-a-tí răspunde la cele ce-ai de zis, 
leşiţi din aste locuri, căci nu este permis 
Să calce muritorul in locurile-oprite ! 


MIHAIL IORGULESCU : OEDIP LA COLONA 


Oedip. 


Dar ce-s aceste locuri ? De cine-s locuite? 


Străinul. 


Aï auzit tu oare de Zinele temute 
Ce din pămînt şi noapte se zic că sint născute? 


Oedip. 
Ce nume se cuvine Zeitelor să daŭ? 
Străinul. 


«Zeite Eumenide» li zice prin popor, 
Si nevăzut nimica nu scapă de-ochii lor, 
Aiurea "n alte locuri alt nume poate aü. 
Oedip. 
Să mă primească dară Zeitele, căci vreaü 
În tar aceasta capăt durerilor să pul! 
Străinul. 


Nu tenţeleg prea bine ce vef fi vrind să эрш. 


Oedip. 
“Aşa e hotărirea destinului, străine ! 


Străinul. 
Să te gonese eŭ însumi, nu simt putere'n mine 
Nainte de-a cunoaşte: voinţa tuturor. 
Oedip. 
Pe Zeit toţi ascultă şi ruga mea "n sfirsit, 
Si n'arunca despretul pe un biet nenorocit ! 
Stráinul. 
Te-ascult; eit despre mine, nu eşti despretuit. 
Oedip. 
Ce loc sfinţit e-acesta? Răspunde lămurit! 


www.dacoromanica.ro 


NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Străinul. 


- Cit ştii de-aceste locuri, atit îţi spun şi ей: 
Pămiîntu-l stăpineşte Neptun şi Prometeu. 
Pe-aici intri'n cetate; prin pragul de aramă 

„O boltă subterană te duce in oras. 

Cimpia ce se vede o stápinià "n trecut 

Un cavaler, Colonus, bogat, de toţi temut. 
Таг azi moşia "ntinsá cu numele-ï se chiamă 
Colona, unde Zeii îşi aŭ al lor lăcaş. 

Prin datina străveche, mal mult ca prin cuvinte, 
Supuşi! se închină acestor locuri sfinte. 


4 


Oedip. 
Si care este neamul bărbaţilor din țară? 


Străinul. 


Din moși-strămoşi se spune din Ze! că se coboară. 


Oedip. 
Dar cine stăpineşte: un rege зай poporul? 


Străinul. 

Un rege ţine cirma, a-tot-stăpinitorul. 
Oedip. 

Şi cine guvernează prin drepturi şi prin legi? 
Străinul. 


Ilustrul fiii din neamul regesc al lui Egeü. 


Oedip. 


Dar cine în cetate pe rege va vesti? 


Străinul. 


58-1 ducă vre-o solie вай ca să-l cheme-aci ? 


Oidep. 
Mult bine o să aibă pentru "ndurarea lui! 


N, ÎORGA : CRONICA 47 








Străinul 
De la un orb ca tine, ce poate el s'astepte ? 


Oidep 
Desi sint orb, a' mele cuvinte-s intelepte. 


Stráinul 


Un om de samă parcă te vezi din cite spui: 
Lipsit eşti de vedere, dar nu şi de gîndire. 
Asteaptá dar în locul în care te-am găsit, 
Alerg către cetate să daii la oameni știre, 
Să chibzuiascá dinsif cum cred mai nemerit. 


(Va urmă) 
MIHAIL IORGULESCU. 





CRONICA. 


Cărţi. — Cu cheltuiala unui creştin din Telega, preotul loan Zincu- 
lescu tipăreşte, pentru enoriaşii săi, cărticica de învăţătură «Credinţa 
ca virtute creştinească», 

* În «Calendarul Gorjului» pe 1910, publicat de dd. V.D. Hortopanu 
. Si Al. C. Calotescu-Neicu, în cele mai bune condiţii tipografice, se intil- 
neste o bogatá materie, din care se desface idealism, cinste, iubire 
pentru popor, hotărire bărbătească de a lucra pentru înnălţarea nea- 
mului, prin critică neindurátoare şi muncă neobosită. 

D. Stefulescu dá note despre neamurile boierestí gorjene. Bune, cu- 
getările d-lui Hortopanu. Povestiri de A. C. Neicu. Multă literatură 
populară, şi bună. Poesia de îndemnuri către {егапї a d-lui Enescu- 
Stilpeni va afla răsunet. 

Reviste. Dd. Sadoveanu, Iosif şi D. Anghel scrii revista sáptáminalá 
«Cumpăna» ; li răspune «Falanga» d-lor Girleanu şi Corneliu Moldoveanu. 
| * Pentru întăia oară la noi în {ага a apărut o revistă a copiilor, «Flu- 
ierasul», scoasă în Bucureşti de institutorii Florian Cristescu şi Cas- 
trişan. Revista se presintá bine, desteptind copiilor dragostea către carte . . 


şi purtări bune, În fiecare număr conducătorii revistei descriü scene 
din trecutul nostru glorios. — E. 


Ziare. Din «Patria» de la Cernăuţi: 
; «Cu ani în urmă se părea că am rupt orice legătură cu lumea literară 
din Regat si, cufundați in hărțuielile, duşmăniile si vrăjmăşiile noastre, 


is 


48 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








pierdusem orice avint mai nobil, orice tresărire în spre mai înnalt. Dar 
de o bucată de vreme aü început a se strecura cărţile şi revistele lite- 
rare, la început puţine, pe urmă tot mai multe, şi mulţi dintre tinerii 
literati sînt gustati şi cunoscuţi destul de bine şi la noi. Si a început a 
se formă si la noi un gust literar, a se curáfi, deşi pe încetul, limba 
de oribilele germanisme şi slavonisme şi a se încălzi sufletul pentru 
problemele noastre naţionale. Serbarea din zilele trecute a dus miş- 
carea aceasta, ce se află abia la început, cu zece ani înnainte. Pe cei 
puţin hotárití i-a întărit în credinţa lor, pe сеї nehotáriti i-a răpit, celor 
necunoscători. li-a deschis ochii. În numele tuturor acestora, cari cu 
drag i-ati primit şi cu dor îi aşteaptă, multámim scriitorilor romini 
pentru truda lor, si li aducem aminte că sáminfa bună, arnncată in loc 
mános, are totuşi nevoie de îngrijire ca să incolteascá şi să aducă 
roade bune.» 

Ciudăţenii. — «Cartea d-lui Ibrăileanu este una din acele rare cărți 
care marchează o dată în istoria culturii unui popor. Ea formează, îm- 
preună cu studiile d-lui Philippide despre «Specialistul Romin», cele două 
fundamentale lucrări de spirit critic care aü apărut, cu privire la starea 
noastră culturală, in ultimii cincisprezece ani.» — С. PASCU, în «Arhiva» - 
din laşi. 

* Foiletonistul «Еросеї» a izbutit a fixă rolul numitului N. Iorga in 
literatnra romănească : d 

«Abia in anii din urmă, si datorită unor împrejurări in general cu- 
noscute, in care stăruința d-lui N. Iorga a mers mină in mînă cu spi- 
ritul comercial al d-lui G. Filip, s'a ajuns ca sá se pláteascá ceva’ maï 
bine munca intelectuală a scriitorilor.» $ 

Credem că numitul ar merita deci să fie numit intendent la viitorul 
palat al «Societăţii Criticilor Romini». 








A APĂRUT: 
ÎN AMINTIREA 
CANONICULUI : ! 
AUGUSTIN BUNEA 
ARTICOLE ; 


ŞI ALTE SEMNE DE DURERE ALE. NEAMULUI 


RETIPĂRITE DE COMITETUL CENTRAL AL 
«LIGEÍ CULTURALE». 
Preţul: 50 de bani. 





TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMÂNESC), VĂLENII-DE-MUNTE (PRAHOVA). 


„ANUL 1L—No. 8. 410 banï numărul. 24 Februar 1910: : 


NEAMUL ROMÁNESI 
=== LITERAR 


APARE ÎN FIECARE DUMINECĂ 


























. ABONAMENTUL ÎN STRĂINĂTATE : 
Pe un an 7 lef — Pe sese luni 4 Іеї. 


ABONAMENTUL ÎN ТАВА: 
Pe un an 5 lei. — Pe sese luni 3 lei, 








Redacţia si Administrația : Vălenii-de-Munte (judeţul Prahova) 





Trei volume de poesii. 
II. 
«PoEsil» DE ORESTE. 


Traduceri iscálite «Oreste» imi veniaü acum cîțiva ani pentru 
revista «Floarea Darurilor». Ele aveau mlădiere, natural, gust. 
Fáceaü o foarte bună impresie si fágáduiaü fără îndoială o 
carieră literară. Peste citva timp am văzut şi pe autor: tra- 
ducătorul din englezeste, frantuzeste si nemteste care-şi luase 
acel pseudonim fără mult rost, pe care-l păstrează şi pănă acum. 
cu o sfială care nu mai e de mult apanagiul tinerilor, nu era 
măcar un student, ascultător al deosebitelor cursuri de lite- 
ratură si al deosebitelor teorii estetice, ci un «báiat de liceu», 
mărunt, palid, foarte simplu în purtări, foarte simpatic în graiul 
care nu voiă să insemneze nimic deosebit. Mi se pare că s'a 
presintat Georgescu şi am auzit de undeva că o duce foarte 
grei într'o familie cu foarte multe greutăţi si năcazuri. De 
nume nu sînt sigur însă nici acum : de şi a urmat colaborarea ' 
la «Neamul Romănesc literar», şi scrisorile lui personale, în- 
grijit caligrafiate, poartă această iscălitură «Oreste». 

Acum el îşi strînge versurile. De vre-o cîteva săptămîni 
ele cer cumpărători. Nu cred să fi venit, cu toate că tînărul . 
poet a colaborat, cu dorința, care se potriveşte cu vrista sa 
de a se vedea pretutindeni, la mai multe din revistele noastre” 
cunoscute. Atita poesie, cu sunet mestesugit, cu icoane máiestre; : 
cu adînc sens filosofic, cu pretenţii de înnoire în toate, cu alusii 


444 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR: 











spirituale şi atifátoare de interes la împrejurările zilei, vede lu- 
mina în fiecare lună! 

Dar Oreste a făcut bine că şi-a tipărit versurile; Le poți 
ceti cu plăcere de la un capăt pănă la altul. E multă primá- 
vară în ele, aşa cum e primăvara, cu nopţi frumoase şi line, 
cu vioiciune de viață la lumina soarelui tînăr, cu ciripit şi 
glumă şi sete de iubire. Poetul n'are pretenţia de а fi,altceva 
decît unul care se bucură de anii cei diintăiă aï vieţii şi, ca 
să-și aducă aminte mai tárziü, cînd va sta pe catedră, va pleda 
procese, va studia casuri medicale, va face inginerie ori va 
redacta hirtii oficiale într'un biuroü, şi-a pus în gînd să fixeze 
în versuri ce i-a trecut prin suflet în zilele de vinovată nevi- 
novátie. Şi versul, i-a venit de sine, aşa de uşor, de musical, 
de suggestiv, cum rare ori, în casuri de specială. binecuvintare 
a naturii, le găseşte un cîntăreț începător. 

Şi inspiraţia ? Multă cetire de sigur, dar nu un spirit împo- 
vărat, persecutat de cetire. Experienţă ? Se laudă tînărul, — 
ca mai toţi tinerii! Fantasia-i vorbeşte, ca atîtor poeţi, despre 
ceia ce viafa-Í va da ori nu-i va da niciodată. Oricum, în lu- 
mea lui de idei şi sentimente, са şi in armătura-i de versuri 
şi rime, Oreste se mişcă sprinten si violü. 

Că una e «chiparosul» si alta «trupul mlídiü», cá cun alt 
soare> e prea mult si pentru cea mai luminoasă iubită, că din 
«lauri verzi şi trandafiri» nu se face o liră, — astea o să le 
afle poetul mai tárziü. Dar cînd poate scrie cineva la douăzeci 
de ani— poate la şeptesprezece ani — «Ruinele sufletului» : 


«Gindind la anii ce-or să vină, 
Acura cînd pleci să nu mal vii, 
Mi-asămăn viața cu-o pădure 
În urma unei vijelil» ; 


вай «Ad vitam aeternam», cînd află strofe ca aceasta : 


«Spre tara ultimelor zine 
Şi-a ultimilor trandafiri. 
Pe unde nuferi albi îngină 
Preludiul ultimei iubiri», 


ori versuri cu un astfel de răsunet: 


«Doar une ori — corbi negri — păreri de răi, in stol, 
s Sosese, cu-aripi întinse, lăsiadu-se domol», I 
вап: 
«Un cer de toamnă 'ntárziatá 
Rásfrint in fund de ape-albastre», 


H. STAHL: BUDAPESTA-ARAD 115 


„cînd el poate ţese fina pinzá a «Povestit Crivăţului» : 
«E mare de-ajunge la ceruri 
Si "n mersu-Y sfărimă păduri si codri ce-l staü împotrivă, 
lar páru-f şi barba "ncileitá acopere sate şi-orașe, 
Pe umeri aduce furtunile negre şi pline de spaime, 
Таг ochii if joacă şi-l scapără groaznic supt negre sprincene», 


.saü, în sfîrşit, cînd poate da o privelişte şi un sens în aceste 
„patru versuri : 

«Mergeaü pe cimp, cu părul in vint încremenit, 

Avind în mers pornirea statuilor antice, 

Şi ?n urma lor cimpia a prins să se ridice 

Cun murmur de-admirare adinc şi nesfirsit», 
— i se ?poate prooroci a bine. А o face e datorie şi plă- 
„cere. lar, dacă un sfat trebuie să se adauge, nu poate fi decît 
acesta: să trăiască. Dacă va şti ce înseamnă aceasta, va fi 
“un poet. 
dos N. IORGA. 





BUDAPESTA - ARAD. 


Nu cred să existe cărbuni mirosind maï tare a pucioasá, ar- 
zind cu fum mai innecácios si maï negru, scuipind mai multă 
funingine aprinsă, decit сеї ai trenurilor ungurești şi nici drum 
maï fără viață, de o mai deprimantă monotonie decit cel ce 
străbate pusta Ungariei de la Budapesta la Arad. 

Pástrasem o atit de rea amintire despre mojicia gălăgioasă a 
tovarăşilor întăi! călătorii făcute prin aceste locuri triste, incit, 
ori de cite ori mi-a mai fost dat să merg in străinătate, numai 
gîndul că va trebui iarăşi să străbat porțiunea Arad-Budapesta 
ajungea са să atenueze bucuria unei пої călătorii in Apusul atră- 
gător ori fericirea intoarcerii in tară. 

Aceiaşi aprehensiune bolnăvicioasă, devenită cred manie, şi de 
care mă siliam să rid, mă cuprinsese acum, la întoarcere, pe 
cind mă plimbam fără rost prin Budapesta, pe Andrassy-Ut, cu 
„citeva ceasuri înnainte de a lua trenul. Vázind la vitrina unei 
librării, în mijlocul unui noian de cărți ungurești si nemtesti si 
două cărţi in frantuzeste: «Sherlock Holmes» şi «Comment on 
nous tue» (Cum ne asasinează), le cumpărăiii ca să гт ce ceti 
in tren, zicindu-mi că o carte in care se comit atitea zeci de 
crime în şir va fi poate în stare să omoare si plictiseala lungului 
drum nesuferit. 

La gară ajunseiü türziü de tot, şi abia îmi găsi hamalul un loc 
întrun vagon din cele vechi, fără gang, si trenul, care parcă 
doar după mine ar mai fi aşteptat, porni pe nesimţite. 


Pentru singura dată în viaţa mea nu mi-a [árut гай cá sint 


116 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


4 


slab la trup şi mic de statură căci, de aş fi fost gras ca restul 

tovarășilor de drum, plesnia vagonul cu siguranță. Poate cá tot- 
din causa acestei lipse de forme herculeene a corpului miei aú 

tăcut destul de răpede și mormăiturile egoiste de protestare cu 
care a fost intimpinatá návala mea în ultima clipă în vagonul 

tixit. UNS | 
Toţi Ратай: patru din lulele infecte, un ofițer de honvezi 

dintro ţigară ieftená de foi, restul pasagerilor țigarete, si, fiindcă 

eram alit de înghesuiți, cef cu lulele, săracii, abia азай loc 

să scuipe pe jos. Vorbiaü cu toţii foarte animat, cu risete so- 

nore, şi se siliaü, cu aspra lor limbă maghiară, să domine poc- 

netele. roţilor la schimbarea macazurilor multe, trepidatiunile tre- 

nului, zbirniitul geamurilor, asa că zgomotul mi se páru asurzitor.. 
Nicio figură simpatică. Poate cá şi fumul albastru şi acru се 

şi-l zvirliaii reciproc în piept fumători, dindu-mi şi mie cu 

de-a sila: să-tot inghit, tusind, dintr'insul, dădea “oamenilor: forme 

răspingătoare. Privind mai cu atenţie descoperii, în colțul de- 
lingă fereastrá, ascuns îndărătul corpolentef voluminoase a unui 

individ unsuros, un tinăr, aproape tot aşa de slab ca mine, cu 

o figură absolut caracteristică: pe cap avea o pălărie moale ca- 

labreso-tirolesă, era tras si galben la fată şi, cu nişte ochi negri, 

tare adincití în orbite, priviă la tovarăşii de drum, fix, cu des- 

pret ori minie. După fisionomie nu, prea. se arăta ай Ungur, 

totuşi a răspuns răstit ungureşte unuia din fumătorii cu lulele,. 

care, din greşeală, îi murdárise ghetele cafenii cu nasturi de 

sidef ce-i acoperiaü ghetele. 

Hotărit lucru, nici de astă dată nu-mi, va fi fost prielnic drumul. 
Budapesta-Arad! Convingindu-má că sint condamnat a nu putea 
schimba o vorbă într'o limbă omenească, pănă la Predeal, şi că 
nu voiü putea dormi noaptea în înghesuiala si aierui vitiat al 
îngustului vagon de clasa a H-a, mà hotăriiii să omor timpul ce- 
tind, şi scoseiii cărţile din buzunarele pardesiului. 

Începuiiă să taiü foile, cu un despret suveran pentru aceste pe- 
riculoase tratate de pedagogie criminalisticà amusantă, şi apoi să 
cetesc, intàiü plictisit, după citeva pagini cu interes, iar, în cele 
din urmă, mă pasionáiü intr'atit de cele cetite, încit uităiii de fumul 
acru al lulelelor, de inghesuiala innábusitoare din vagon şi сейїй,, 
cetiiü ca şi cum aş fi avut de pregătit intr'o singură noapte un 
examen de doctorat la drept. Mi-aduc doar aminte de sforáitul, 
sonor general care a cuprins vagonul la un moment dat, şi parcă 
maï ştii, aşa vag, că ofiterul de honvezi, care-şi scosese cizmele: 
înnainte de a adormi, a injurat teribil la stația în саге sa: co 
borit, neputindu-se incálta destul de rápede, si atit. Am cetit. 
ca un balucinat, pănă sa lăsat noaptea şi literele aŭ început sà. 
salte in rindurile ce se incileiaü, iar, cind am lăsat cartea din 
mină, ай început mil de scintei să se prindă in hore nebune: 
în fata ochilor. miei uscați si a trebuit să-mi free zdravăn fruntea. 








H. STAHL: BUDAPESTA-ARAD 417 





pănă să-mi pot limpezi mintea, să-mi daü seama unde mă aflu. 
in piciorul drept amortit alergau miliarde de furnici si tipáiü de 
-durere cînd, voind să mă scol, apásáiü putin pe cáleiiü. 

Trebuie să fi fost tare ridicolă mutra mea atunci, de” vreme 
ce graşii miei tovarăşi de drum, cari, probabil, uitaseră de mine, 
mă priviaü rizind, eu milă batjocuritoare, de-mi venia, de-as 
fi putut, să-i ieaü la palme pe toți! Roşu de тїшє, afectáiü un 
aier demn, şi, întorcind spatele obraznic Ungurilor, má fàcuiü 
că privesc cu. atenţie cimpia. Š ; 


Soarele de toamnă apusese în dosul unor nort roşii insingeratt, 
fumul des şi negru al locomotivei filfiia în dreptul ferestelor 
trenului, ca un lung văl de doliu agátat.de coşul masinel, mìn- 
jind aurul norilor'de foc. Ritmie, stilpi telegrafului treceau 
alergindu-se: pripit, si nu mă puteam abtinea să-i număr pănă la 
enervare; sirmele de telegraf, fosforescente, urcau şi coboraü pe 
dinsif rápede, neincetat, se prindeaü cu iuteala fulgerului de 
ceştile de portelan albe ca dinţii ce rinjesc ; clábuei de fum, minat 
de vint, se Јаѕай pe alocuri a lene ре sirmele de telegraf, ca 
note pe un portativ, şi al fi zis că geniul uriaş al luf Wagner 
scria din fugă o musică drăcească de-alungul drumului fără 
sfirşit. În fund, şesul imens, pustiü şi negru, părea cá se invirtia 
-ametitor de încet, in jurul trenului, venindu-i în cale. Vagonul 
se clátina atit de puternic, cá nu puteam sprijini fruntea-mi fier- 
binte de geamul răcoritor!' Gura-mi era amară, cleioasă, aveam 
pe limbă un gust de tutun, cărbuni şi pucioasă, simtiam pe tot 
„corpul un strat unsuros, mă durea capul de credeam că ples- 
neste, trepidaţiile sacadate ale roţilor sărind din şină în şină se 
repercutaü dureros în creierii miei zdruncinatí: eram bolnav. 

De-odată maşina fluierà strident de-mi crispăii nervii tinin- 
du-má de timple, maşina fluieră iar, mat ascuţit, ca în batjocură. ! 
În fund însă, o linie de dealuri apărea 'mărindu-se, si pe cercul: 
de lumină, plutind ре înserate la margenea orizontului, se ridică 
încet, tot maf înnaliă, silueta foarte netedă a unei biserici. În 
„juru-i, ea raze albastre, lumini se aprindeaü în linie dreaptă, una: 
cite una, pe străzile oraşului de care né'apropiam. Rotile poeniaü: 
din secundă în secundă la incrucisárile tot mai dese йе linii, 
vestind cà sosim la о garăimportantă., Cei grași din vagoane îşi 
Stringeaü geamantanele. Їп! curind trenul işi înceteni mersul, 
frinele Westinghouse scrişniră, muşscind roţile încălzite, şi trenul 

> : fs aa QUSS its L AK POYY RIS i 
seopri' brusc, trintind-pe»banchete pé cetin” picibăre, si, apoi, 
rásuflind puternic şi prelung, de parcă şi-ar fi dat; sufletul, in-^ 
vălui vagoanele toate întrun nor de aburi albi peritori ? | 

«Szeged ! huz perecz», turlă 'răstit unul-cu igapc&innaltá: ca ип 
"ilindru cu visieră, şi deschise brutal uşa vagonului in care eram 
гвесуеѕігай s irs ede du pa d ` j dique Re] 

«Seghedin! douázect de minute !» Ahtiat dupá spatiu si aier curat, 


Y zl 


ИИ 


118 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


.Sáriiü pe peron, respirind adînc fumul cleios al maşinei si, încă 
ametit, má indreptaiü maşinal, după ceilalți, spre bufet. 


Îngrămădeala aici era nebună, chelnerii, aiuriţi, neștiind pe. 
cine servi întăiu, îmbrînciţi, bruscaţi, vàrsaü consumatiile ;- 
patronul restaurantului, ingrijat să nu-i scape vre-un musteriü, 
bălăbănia capul, tot privind iute în toate colțurile sălei. Cei maf 
mulţi călători se serviaü singuri, zoriti la plată de chelneri, şi, 
cu toate că era încă timp suficient, fiecare inghitia canibalic,. 
trigîndu-se, innecindu-se, murdărindu-se pe haine, bind pe ră- 
pezeală si întinzind banii în acelaşi timp. lar, cînd alt individ cu 
şapcă înnaltă galonată şi cu favorite scurte băgă capul în bufet, 
sunind tare dintr'un clopotel, şi începu să înşire o serie de nume: 
ungarisate cu barbarie, din care pricepuiü doar «Arad-Brăsso- 
Predeal», graba deveni panică, şi bietul birtaş îmi făcu milă de- 
atita groază ce сейаї ре faţa-i crispată că nu i se vor plăti con- 
sumatile toate. Într'o clipă restaurantul se goli si ne imbrin- 
cirám cu toţii, zoriţi, spre vagoane. i 

Nu rămăsese in compartimentul nostru decît tînărul slab cu. 
ochii adinciţi în orbite; privia cu atenţie la geamantanul mieir: 
de piele. Tresări la năvala mea în vagon, şi se retrase la locu-i, 
lingă fereastră. 

De ce nu so fi coborit la restaurant?! Ce zor avea sà pri- 
veas:ă holbat geamantanul mieü scump ? 

mi luăiii bănuitor locul lingă uşă. Pe acoperişul vagonulut ră- 
sunară paşi greoi, grăbiţi; se aprindeaü lămpile de uleiü. O fla- 
cără galbenă, murdară, întunecată de un strat gros de uleiü ce 
picase din lampa stricată în globul semisferic de sticlă, lumină. 
vagonul mai ràü ca o candelă. 

Mă gindiiü că poate aş mai avea vreme să schimb. vagonul, 
vechiü şi nepractic, în care mă urcasem la Pesta m grabă, dar, 
tocmai cind mă pregătiam să-mi ieaü geamantanul, usa compar- 
timentului, rămasă deschisă, fu trintilă cu putere de individul. 
cu sapca înnaltă, şi furám závorití pentru toată noaptea în cutia 
strimtă fără gang. Mai irecurà citeva clipe şi voacea răguşită a 
conductorului strigă pe nas «Méhet!» (gata), o goarnă măcăi, si. 
trenul se puse în mișcare, răsuflind greu, astmatic. 

(Urmează.) ' H. STAHL. 


CUGETĂRI 








Dacă ar fi `ó pedagogie la plante, salcia şi-ar. găti vldstarul- 
ca să fie stejar. tăi P. ' 
* 
Din ce-ai, fost, rămîne ce wak, păstrat. 
š * 


Şi crezi că Ошттегей e aşa de puţin lucru ca să trebuiască. 


N. IORGA: CUGETĂRI 2105449 





să-l chemi la durerea ta, chiar dacă ай fi cel din urmă, dintre 
oameni ? Bagă de seamă: cind te rogi, El te îndeamnă şi-ţi şop- 
tegte. ; 


* 

În. vremile sănătoase nu vorbesc.mai mulţi, filosofi odată: 
unul ajunge, pe ceilalți îi tistuiegte societatea. 
4 * 

Pe Спек ca Si aiurea crucea; И e drumul la, 


Cer, — singurul. 
i * 


Soldatul care păzia la crucea luă Hristos trebuie să se fi gindit 
că-şi pierde degeaba vremea supt lemnul pe care prostia a suit 


pe un străin de lume. 
* 


Libera-cugetare e sluga religiei care sa îmbătat Dumineca 
şi nu vrea să тай ştie de stăpin. 
* 
Noutatea, se întoarce ca şi cometele. 
a 
Cel mai bun monarh, e un ideal national, cel mai. bun preşe= 
dinte de republică, o cultură morală. 
* . 
= Crezi în Hristos-Dumnezeü, nu pentru că a înviat. cum nw 
vom invia, ci pentru că a murit cum vom muri. 
* ИЕ 
О iscáliturd nu trebuie să insemne decit o răspundere. 
РЕ 
Cind ar fi să-ți fie urit, adu- -# aminte că ce trece e viaţa ta, 
şi gustă măcar acest gind. 


Na existat un geniu ре care să-l recunogti oricind, după, gindul, 
scrisul şi fapta sa; astfel wa existat unul care să fi întrecut ce 
avem, dreptul să aşteptăm de la om fără a fi un geniu. 

i Ж 
Numai ре cirji de amintire merge sufletul bătrinuluă. 
. š * > л 
-Nu smiga fericirea. pe. nume, — cá fuge! 
* 

Ре fapt, poate mu e altă fericire decit aceia care stă în operă 
ce ai făcut-o penini i decit tine. = > 

; is Nu IORGA, 





190 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 








sg—————°.-—N.p 
IAR DACÁ VOIÜ MURI... 


DUPĂ ELENA VĂCĂRESCU 





lar de, precum mi-e vola, curind ей voii muri, 
La groapă să mă duceți cînd vara va sosi 
Și luna va fi mică de tot —, un strop de ара! 
Acolo sà deschiză pămintul. sfinta sapă, ` 
Pe unde şi neghind şi grine s'or găsi. 
Cind pleacă primăvara, atuncea voii muri. 
Izvorul printre arbori va curge lucitor 
Și — zarea luminind-o ca neaua de-orbitor — 
Lumina *ngrozitoare pe cer s'o răspindi 5 
Albinele in dier atunci vor bizti 
Şi sclipátul de seceri pe cimp se va. juca, 
Şi carăle alene in arii vor intra. 
Mi-e drag frumosul tinăr, cu arcul îndoit, 
Ce sfarmă cupa Hebel, zeita tinerețe ; 
Mi-e dragă primăvara, pribeag neobosit : 
Și ea e stápinità de-acelasí zor. al vieţii, 

“Și ea, са si dorința-mă, necontenit credză, 
Şi ceia ce s'a naște din iruda-i, wo să vază. 
Pămintuluă tu cerei o cultă, doar o cută — 
Și *ndatà vei si trece o punte plutitoare 

` Ce zilnic e mincată de ape curgătoare. 
Tu vezi de pune-o rosă pe inima-mi tăcută 
gin mini o rámuricá de plop tinguitor, 
Să simt cá mai apune in clipa ^n care mor 
Un răi: nelinistirea. eternelor cintári, 
Și wam s'ascult, e vară, aprinsele-ti chemără, 
Căci nu-s nerăbdătoare ca floarea cen tăcere 
S'apleacá umilită la orice adiere 
Și griul şi neghina acuma incoltesc, 
$i turburi, in izvorul albastru, S'oglindesc 
Amurgurile triste, scáldate-4n- sclipiri. 
Ай dat în floare-acuma atitia trandafiri, 

; lar: vintul 'risipeşte pë märt albastră айла 
Ce iarna o "mbrácase în doliu, ca tro taină 
O-osd "nduiogeazá şi nopţile ’nstelate. 

Şi zorile senine lucese tinourate, 


G. -CORIOLAN : TEODOR BUBUIUG SI TEODOR BÁLOS- 191 
—— 








Г lar luna, din înnaltură scăldate în juzi Asa 
` — Se lasă pe întinderi de lacuri visătoare. 
Din cupa, primăverii va bea si vara ^ndatá. 
. Aceasta, este oara ce-mi. este destinată | 
S'asamănă, de altfel frumosul timp de vară 
Cu soarta. mea pe care norocul mi-o omoară. 
` Eù vrea, să simt ferice а? morţii mingiieri, 
Vrăjită de-armonia supremelor plăceră ! 
О, calmă *mbielşugare, măreață, strălucire | 
Crutati-md de-al vostru parfum ce dă de ştire 
Cá teascurile toamnei cu struguri s'or umplea. 
О apă stătătoare se-usucă, tot asa — 
Din causa căldurii de-un grei, leşin cuprinsă — 
Ucis-am primăvara ân inima-mi aprinsă, |... 
Е ORESTE. 


Logofetii-Marí Teodor Bubuiuy $i Teodor Bálos, 


ŞI ALŢI. BOIERI Al LUÍ PETRU RAREŞ ÎN ÎNTĂIA LUI DOMNIE. 





(Urmare.) 


.. . водот Vitiernicul apare întăia. dată la.9 Septembre 1595 în Divanul 
lui Ștefăniță, si apoi în Divanul din Mart si April 1527 al lui Petru 
Rareş. Cel din urmă document, cunoscut mie, dat de Ștefăniță, înnainte 
de răscoala din Septembre 1593, are data de 25 Mart 15931; în Divanul 
din acest document se afla Vistiernie Eremia. După răscoala din Sep- 
tembre, el este înlocuit cu Teodor. După anul 1527, Vistiernicul Teodor 
n'a maj îndeplinit altă boierie, căci in 2 Iunie 1545 este pomenit ca 
«Toader. biv Vistiernie» 2. Prin „actul cu aceastá dată, un Toader fost 


1 Arch. Stat., Condica Asachi, I, pp. 46, 54 şi 89. 

2 Giibinedeu; 0. ‘с. I, p. 262. Anul 7054 al acestui document l-am Lon 
format in 1545, nu in 1546. Motivul este următorul: toate. documentele luf 
Petru Rareş cu data 7054, după alcătuirea Divanului se pot împărţi în două 
grupe: : | 

“Divanul 1-40: Huru, Vornic; Petru Crăcoviel ; ; Borcea, Sturza, pircălabt de: 
Hotin ; Danciu Huru, Miron, pircălabi de, Neamţu ; Şandru, Támpea, pireălabi 
de Romei: Petru Vartic, portar de Suceava; Iurie, Spatar; Moghila, Vis- 
tiernic ; Hrábor, Postelnic ; Hamza ; rM rus Neagul, Stolnie ; Plaxa, 
Comis ; Mateias, Logofát. 

Dioni al Il-lea: Efrem Huru; Borcea, Vornic? Stürgà, Moghálu; pircilabi 
de Hotin; Petre Crácu ; Danciu Huru, Miron,: pircilabt. de; Neamţ; Şandru 
Tămpea, pircălabi de Ron Petru Vartic, portar. de. Suceava ; Iurie, Spatar, 


„192 „NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


vameş, de Suceava vinde lui Teodosie, episcopul de Rădăuţi, o bucată 
de loc din hotarul Laslăoanilor, pe Cracáü, pe care o cumpărase de la 
Toader fost Vistiernic. Acesta cumpărase locul pe timpul lui Ștefăniță, 
în 9 lanuar 1519, pe cînd avea slujba mai mică de cămăraş de vistie- 
mie 1. Dintre urmaşii lui Toader Vistiernicul cunoaştem pe «Todosia, 
fiica lui Toader Cămăraşul», pomenită întrun document din 1555, Maii 
92, in care.se spune cá Toader Cămăraşul avuse asupra moşiei Cin- 
deşti act de ștăpinire dat de Ştefan Voevod-cel-Tinăr. Într'alt docu- 
ment din 1559, April 23, se pomeneşte «Mariica călugăriţa, fiica pa- 
nului Toader. Vistiernicul» ; în 1558 April 7 5, se vorbeşte де «Ion, 
Maria, Anuşca, Todosia, altă Todosia, copiii lui pan Toader Vistier- 
nicul». Toader Vistiernicul din aceste acte probabil este Vistiernicul lui 
Petru Rareş, căci, înnainte de aceste date, n'a mal fost în Divanul dom- 
nesc alt Vistiernic cu numele Teodor. 


Toader, Pircălabul de Hotin, este fratele lui Petru Rareş. În 1528 
Petru Rareş întăreşte satele Drujeşti şi Chisleşti pe Sitna «credincioasei 
slugi, fratelui зай Teodor» 5. El nu se poate confunda cu Toader Bu- 
buiug Logofătul, căci apare în Divan de la 1530 încoace ca pircálab de 
Hotin în acelaşi timp ca si Logofătul Teodor ; în Mart 1537 5, îl găsim 
în Divan'in acelaşi timp cu Teodor pîrcălabul de Roman şi cu Teodor 


Dan, Vistierüic; Hrábor, Postelnic ; Trif. Hamza ; Pătraşcu, Ceaşnic ; Neagu, 
Stolnic; Plaxa, Comis; Matéias, Logofăt. 1 А 

Avem două documente cu data de 7054, Mart 30, însă unul este dat din. 
Birlad, şi are Divanul 1-їй, iar al doilea este dat din Huşi şi are Divanul al II-lea 
(Ac. Rom., pec. 146 şi 227). Este evident că nu pot fi din acelají an. Toate 
celelalte documente cu data de 7054 aü unele Divanul I-iü, iar altele Divanul al 
II-lea. Divanul al II-lea este si acela pe саге 1-а avut Ilias Voevod in 1547 (numai 
pircálabif de Roman sint ації; Ac. Rom., pec. 218; N. Iorga, Studiă şi docu- 
‚„ mente, VII, p. 73, n-1 4), apot boierit subliniatt in Divanul al II-lea sint in innain- 
tare fată de rangurile avute in. Divanul. -iu : de aceia dófümentele cu data de 
7054 şi cu Divanul al II-lea trebuiesc pute în anul 1546. Documentele cu data de 
7024 însă cu Divanul Liü vor trebui să fie puse în 4545. Afară de documentele 
citate ma! sus, de la Petru Rareş maï avem documente cu. data de 7054 
April 2,12, 17, cu Divanul 1-1й (Uricariul, X, p. 104 ; Ac. Rom., doc. 6/XXX VIL. 
pec. 174, suret 227/Х ХШ), şi, pe de altă parté, documente cu data de 7054 
April 7, 8, 21, cu Divanul al iI-lea (Ac. Rom., 4/XCVI, 141/XCV, 2/LVIII. pec. 
104,32). Cele din grupa I-iü vor fi puse in 4545, iar cele din grupa a II-a in 1546. 

1 Cf. doc. din Ghibi&nescu, o. c., I, p. 262, cu'cel din Hasdeü, Archiva is- 
tovică, Il, p. 37-8. i deitatem š 

2 Archiv. Stat., pecete, 6063 Maï 9. 

3 Ac. Rom., doc. 78/LXXVI. 

4 Ac. Rom., doc. 99/XCIV.: 

5 Orest Popescul, o. c., р. .28. 

6 Ac. Rom., doc., 10/C VIII. 


G. CORIOLAN: TEODOR BUBUIUG ŞI TEODOR BÁLOS 423 


Băloş Logofătul. Că «Teodor, fratele lui Petru Rareş», pomenit în 1528, 
este chiar acest Teodor, pircálabul de Hotin, aceasta se vede dintr'o 
scrisoare a lui Soliman, Sultanul turcesc, către Sigismund, Regele Po- 
loniei, din Octombre 1538, în care Teodor, Pircălabul de Hotin, e arătat 
ca fratele lui Petru Rareș 1. j 

El este cel ce a apărat Hotinul timp de două săptămîni, in August 
1538, cînd era atacat de Poloni. În urmă, după ce Petru Rareş a în- 
cheiat pace cu aceştia, Teodor a trecut în Polonia; de sigur viaţa fra- 
telui lui Petru Rareg nu mai ега în siguranţă, căci întreaga boierime 
părăsise pe Domn şi se supusese lui Soliman, Sultanul turcesc, care în- 
trase în ţară. De această pribegire a lui Teodor ne informează scrisoarea, 
, din Octombre 1538, a lui Soliman către Sigismund, în care: Sultanul 
mărturiseşte că «fratele Voevodului Moldovei, care era la Hotin ca pir- . 
cálab», a luat în căruţe pe femeia, pe fiul şi fiica sa, şi toate averile 
şi s'a refugiat într'o cetate a Poloniei, de la margene, unde a fost primit. 
Această cetate trebuie să fi fost Camenița din fata Hotinului. Sultanul 
cerea Regelui polon să-i predea pe Teodor, familia. şi averea lui ?. În 
a doua Domnie a lui Petru Rareş, Teodor a fost adus în Moldova ; la 
99 Januar 1542 maï era în viaţă. La această dată, Petru Rareş scria 
lui Nicolae Sieniawski, voevodul din Bielz, cá а rugat pe Regele Polo- 
піеї să-i predea pe nişte boieri ai săi, «precum îi fusese predat fratele, 
sáü Teodor» ?. 

De sigur Teodor, pircălabul de Hotin, era frate cu Petru Rareş nu- 
mai după mamă, şi, ca atare, fără succesiune la tron. Fraţii Domnului 
eu drept de succesiune sint puşi totdeauna în fruntea Divanului, după 
numele Domnului, ceia ce nu se întimplă cu 'Teodor.—Cunoaştem pe біса: 
lui Teodor : este «Grozava; fiica panului Toader Pircălabului de Hotin» *., 
La 1554 Маїй 5, Alexandrul, Lăpuşneanul dă actul prin care întăreşte 
vinzarea făcută de Grozava a unei treimi din satul Medveja, stápinit de: 
dinsa «din uricul avut de tatăl ei Toader Pircálabul de Hotin, de la un- 
chiul Domniei mele, Petru Voevod». 

Poate tot despre acest Toader, Pircălabul de Hotin, este vorba în scri- 
soarea din 7 April 1539, a lui Nicolae Ískrzycki, care scrie din Came- 
nita că Sultanul a poruncit Voevodului Moldovei să dea indárát pe 
«Toader şi fiul acestuia», căci altfel nu-l liberează pe fiul săii 9. 

* 
* * 5 


După 1535, Mart 9, şi înnainte de 1537, Mart 30, Logofătul Teodor Bu- 





1 Hurm., Supl. Ш, p. 44422 

2 Hurm., Supl. Ш, p. 110. 

3 Ibid., p. 458. : 

4 Ac. Rom., pec. 164. 

5 N. Iorga, Chilia şi Cetatea Albă, p. 347. 


194. . NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 








buiug Sa retras din Divan. Locul вай a fost ocupat де’ Teodor Băloş 1. 
care se constată ca Mare-Logofăt în 1537, Mart 30. Pe timpul acesta de 
sigur exista şi un Logofát-Mic, subordonat celui mare 2. În actul prin care 
Petru Rareş întăreşte, în 30 Mart 1537, o moşie Logofătului 'Teodor 
Băloş?, în formula de încheiere nu e trecut numele Logofâtului care 
atirnase pecetea : fiindcă acest Logofăt era însuşi Teodor Băloş şi el, deci, 
nu putea să iea parte la autentificarea propriului său act. Totdeauna 
cînd se da un act pentru un boier din Divan, acel boier nu mai putea 
figură în Divanul care întăria actul; în acest cas, boierul căruia i se au- 
tentilica actul, era socotit са o persoană particulară, şi actul i se întăria 
de ceilalţi membri aï Divanuluit. Teodor Băloş trebuie socotit deci ca 
Logofăt-Mare de Divan. ce 1 

Despre Logofătul Bálog ştim foarte puţin lucru. Abia putem bănui care 
a fost atitudinea lui în împrejurările din, 1538, care aü adus căderea 
lui Petru Rareş de la Domnie, Expediția lui Soliman in Moldova, in Sep- 
tembre 1538, a fost determinată între altele şi de plingerile boierilor 
moldoveni în potriva lui Rareş. «Zic că şi den ţeară aŭ mers pre tăină 
jalobă la Împărăţie», spune cronicarul Ureche. Şi Teodor Băloş, Logofătul, 
pare să fi luat parte la conspirația boierilor. Într'adevăr, după croni- 
carul ungur Veraneies, Sultanul Soliman, primind jalba boierilor, a trimes 
o poruncă fruntaşului boierimii moldovene, Logofătului Teodor, ca să 
prindă pe Petru Rareş şi să-l trimeată legat la Constantinopole. Boierii 
moldoveni ar; fi refusat această cerere a lui Soliman. Cu toate acestea, 
песгейіпја boierilor moldoveni a provocat in mare parte căderea lui 
Petru Rareş în Septembre 1538, După mărturia cronicarului ungur, 
Teodor (Băloş) Logofătul, se afla în fruntea conspirației boierilor, căci lui 
i se adresă Soliman. Ce rol а mai avut Teodor Băloş de la această Quta 
înnainte, nu ştim. Tárziü de tot, pe la 4562 Mart 10, se iveşte călugărul, 
Teofilact, care nu e decit fostul Logofăt Teodor Băloş. Cu această dată 
avem un document dat de «monah Teofilact, fostul Băloş Logofăt» 5, prin 
care dăruieşte mănăstirii Moldaviţa, spre a fi scris la marele pomelnic, 


! Orest Popescul, o. c., p.i 39. Aici numele logofătului este «Balog» ; l-am 
numit «Băloş», fiindcă supt această formă apare în toate celelalte documente 
acest nume. ; e 

2 N. Iorga, Chilia şi Cetatea Albă, p. 348. doc. din 4544 Mart 49: Cozma 
Logofăt Міс; un «vtori-Logofát» exista și pe timpul lui Ștefăniță, v. Hasdeü, 
Arhiva Istorică, Ip. 9.” 

3 Orest Popescul, o. c., p. 39. 

^ Cunosc о singură excepţie la această regulă, pentru epocă “de care mă 
ocup: actul din 1522 Mart, dat lut Teodor (Bubuiug) Pircălabul:: de' Roman, 
(Ac. Rom., pec. 139), Deşi actul i se dá lut, totuși el este trecüt în Divanul 
ce-l autentifică. м. 

5 Verancius, în Papiü Ilarian, Te$üur de monumienté istorice, HI, p.455. 

6 «Monah Teofilact bivsi Băloş Logofet». 


G. CORIOLAN: TEODOR BUBUIUG SI TEODOR BĂLOŞ 125 





un Tigan Mihul «pe care l-am cumpărat ей ре drepţi banii miel, pe 1000 
aspri gata, de la ruda mea, de la Petrea, fost pircălab. Şi iarăşi Petrea 
pircălabul a adus acest Tigan din Tara Ardealului cu oamenii săi, cînd 
a mers Petru Voevodul la Unguri cu oştile; şi aşişderea în Domnia 
lui Petru Voevodul şi pe timpul ieromonahului Avraam egumenul l-am 
dat єй Sfintei Mănăstiri». La 7 August 1569, Bogdan Voevod în- 
tăreşte mănăstirii Moldoviţa ре acel Tigan Mihul dăruit de «Teofilact 
cel zis Bàlos, fostul Logofăt» ?. Poate chinuit de cáintá pentru că sa 
făcut părtaş la conspirația boierilor din 1538, se va fi hotărît Teodor 
Bálos a se călugări, precum o pricină de acelaşi fel va fi indemnat 
pe Eremia, Vistiernicul lui Stetánitá pănă in 1593, să se călugărească 
supt numele de Evloghie, după răscoala din Septembre acel an. În a 
doua Domnie a lui Petru Rareş găsim un «Toader Băloş pisariü» ?. 
Nu se poate hotărî dacă acesta este fostul Logofăt Toader Bàlos. 


Numele «Bálos» se întilneşte încă -din timpuri mai vechi. În Domnia 
lui Шаз, fiul lui Alexandru-cel-Bun, apare in Divan un „Băloş Ceas- 
nicul*. El este boier al lui Ilias, şi se, iveşte în documentele date de 
lliaş si Ştefan în Domnia lor comună, de sigur însă tot ca boier al lui Iliaș. 
Ca atare se constată între datele 1433 Februar 96 * şi 1440 August 65. 
Supt Ştefan-cel-Mare, 1а 1471 August 13, se pomenesc «enejii Băloş si 
Daneiul» 5. La 1475 Maiü 7, Stefan-cel-Mare întăreşte lui Cosma, fiul luí. 
Båloş, «Cosma s[i]n Băloşev», satul Băloşeşti pe lucaşa, unde este casa 
lui» 7. Acest Cosma Bâloş trebuie să fie acelaşi ca si Cosma Băloşescul, 
despre care se arată, pe la 1545, că trăise pe timpul lui Stefan-cel- Mare,. 
El are doi fii: pe loan Bálosescul şi Petriman Bálosescul. Ioan Bálosescu 
are fif pe Petrea, Nicoară si Bàlos, iar Petriman  Bálogescu pe Mihul,: 
Steful şi Măria. Toţi aceşti nepoți ai lui Cosma Bâloşescu îşi împart, 
prin actul din 30 Mart 1545, satul Băloşeşti pe Iucaşa 8. Băloş, fiul: lui 
Petriman Băloşescul, s'ar putea presupune că este Toader Băloş, Lo- 
gofătul lui Petru Rareş 9. G. „CORIOLAN. 


1 Acad. Rom., doc. 153/LXXXIV. : 

2 «Teofilact гесотії Bálos bivsi Logofet»; Ac. Rom., doc. 156/LXXXI1V. 

3 Ac. Rom., doc. 97/XCIV, pec. 174. 

£ Ac. Rom., 1/XL. 

5 Ib., pec. б. 

9 Ib., pec. 136. 

7 Ib., pec. 145. 

8 Ghibănescu, o. c., p. 209. În privinţa datei, v. mal sus. 

? În mat acte dintre 1590-1607, păstrate in copil in ms. 234 al, Ac. Rom., 
fol. 2, 6,.9, 11, VO, 12; 12 v., 44, se. pomenesc copiii lui «Bdlog», вай «JBá-. 
` logam», вай «Băloş cel bütrin». Aceşti copil stípiniaü în Roşiori din «direse 
ce aü avut Băloş de la bătrinul Petru Voevod» (fol. 11 VO, din 1590. De- 
cembre 22). Nu stiü dacă acel Bálos, Băloşan, вай Băloş cel bătrin, ce trăia 
supt Petru Rareş, este Logofătul Teodor Băloş. 


196 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Invátáturi de la străini. 

Pentru nof, popor tinár—tinár întru cit priveşte forma vieţii 
de azi, câre nu corespunde totdeauna numelui ce i sa dat, dar 
imbátrinit de multe necazuri şi nevoi pe care prea le ştim răbda 
— prind bine cite unele învățături ce le putem căpăta de Ја 
străini. Greutatea cea mare stă, însă, în faptul că, de multe ori, 
nu prea ştim — вай nu voim, şi atunci e mai гай — să alegem 
ce e bun, ceia ce se potriveşte cu firea noastră si cu impreju-: 
rările în care ne aflăm, ori ceia ce ni trebuie în legătură cu 
trecutul de care nu ne putem despărţi. Cultura Apusului, la 
care adesea ne-am luminat — ba chiar sa întimplat că am privit 
atit de mult la lumina el, încît mai, mat să ni iea vederile —, 
n'am căutat să o adaptăm nevoilor noastre reale, asa fel ca sà 
poată folosi în adevăr. Ci, introducind-o aşa cum am găsit-o, 
fără să ni dăm osteneala a. cerceta mat departe condiţiile in care 
această cultură se desvoltase şi ajunsese la forma pe care пої o 
împrumutăm, era firesc ca, prin schimbarea mediului, cultura 
să devină  spoială. E стей cuvintul, dar il îndreptăţesc faptele 
ce па se pot lăgădui: Să nu mergem mai departe decit de 
«Cultura Romină si» — şi... «Politicianismul». 

Una din causele de căpetenie ale acestei rătăciri se datoreşte 
faptului că n'am ştiut să fim completi; chiar dacă am luat, să 
zicem, ce am găsit bun la unii, nu ne-am gindit că mai putem 
găsi bun şi la alții, ci am primit subjugarea — ре cind ne pu- 
team ridica neatirnati, răzimată pe viaţa trecutului. Fără critică 
— ci constatind. 

«Spiritului пой» îi va fi dat să desăvirşească opera începută 
cu atitea jertfe. 

Să luăm de pildă pe Englesi. 

La acest popor găsim cea mai puternică dovadă de ceia ce 
înseamnă tradiţia. Tot ce ni presintă acest popor e al lui, e 
resultatul muncii si resultatul adaptării treptate a formelor la 
nevoile vieţii: aici găsim, іп adevăr, «forma care represintă, 
nu forma care ascunde». Páná chiar şi indivizii, luaţi fiecare în 
parte, sint expresia unei desvoltări treptate: Englezul simte ceia 
ce este, ceia ce el represintá, si de aceia el vorbeşte numai de 
drepturi. Datoriile nu se discută; fiecare își multümeste con- 
ştiinţa, de oare ce stie, întrun fel вай altul, să-și împlinească 
datoria. Că ай şi ei păcate? Da’ cine a descoperit în lumea asta 
perfectie decit în legile firii! 

Astfel cultura își are o temelie trainică în educaţia ре care 
Englesif nu înțeleg a о da prin încărcarea memoriei cu tot felul 
de informaţii, ci prin modelarea. puterii minţii si corpului, că- 
lăuzite de puterea voinţii, cunoştinţele rămînînd să si le adune ` 
fiecare potrivit cu nevoile ce le simte, aşa fel ca individul să re- 
presinte o unitate de sine stătătoare. lată ce găsesc intro carte 
adresată poporului : 


N. IORGA : CRONICA 497 


= 








«Dacă deci copii! sint incunjurati de privelişti plăcute si hrá- 
«niti cu ідеї frumoase vor deveni plácuti la minte şi Ja trup. 
«Fiindcă frumuseta nu însemnează obraz suptire. Ci fru- 
«museta de căpetenie a oricărui chip atirnă de o tesá- 
«tură de nervi si muşchi dedesuptul pielii, саге atirnă 
«numai de judecată, şi, dacă judecata este ocupată cu ceia 
«ce este curat şi brav (am putea zice demn) şi frumos, 
defectul se va arăta în chip.» 


Şi, în bună parte, ceia ce spune acest îndemn, se împlineşte. 
Nu forma, ci fondul dă valoarea la Englesi. Nu-sí poate ìn- 
chipui cineva cit de mult este stimat cel ce munceşte, O dovadă 
despre aceasta ni-o daŭ statuile oamenilor ce si-aü jertfit viata, 
muncind, statul ce se găsesc pănă si în biserici protestante. . 

Scoala la Englesi insemneazá foarte mult. Însă, pentru a face 
o dare de seamă cuprinzătoare asupra şcolii lor nu te poţi mul- 
támi numai cu cîteva amănunte răzlețe, culese de ici şi de colo, 
ci e nevoie de un adevărat studii, pe care scriitorul acestor 
rînduri, fără a-şi lua o obligaţie formală, fáeáduieste să-l între- 
prindă. Totuşi să dám се ştim. Invátámintal popular — Englesit 
її zic: educaţie — se făcea înnainte vreme prin ajutorul corpo- 
raţiilor de meseriași, în timpul de ucenicie. Însă, corporaţiile căzind, 
ucenicia fiind desliinţată, за simţit nevoia prevederii mijloacelor 
necesare pentru educaţia copiilor, ceia ce sa împlinit prin obli- 
gatia impusă patronilor, cari trebuie sà: se îngrijască de soarta 
acestor copil intrebuintati în fabrici. Pe de altă parte, autoritățile 
locale începură a se interesa maï de aproape de această chestie, 
pe care o usuraü întru citva şcolile voluntare întreţinute din do- 
natif de la particulari. Lege care să hotărească educaţia poporului 
ga dat abia la 1870, dar această lege nu crea — ca toate legile, 
de ае! —, ciintária si orinduia cela ce exista; аѕа-ї la Englesi. 

Azi educaţia este obligatorie pentru toţi copiii de la cinci pănă 
la: paisprezece ani, şi fără plată. Organisarea este aşa fel alcă- 
tuitá, că fiecare se poate specialisa, fie pentru studii mai înnalte, 
fie pentru viaţă, care trebuie să găsească pregătit pe fiecare individ. 

Însă cel се a mintuit cu şcoala, na mintuit prin aceasta şi 
cu cartea, сі se tine тегей de;aceasta din urmă. 


„N. CIOLANU. 





CRONICA. 





Cárji. О carte de la mănăstirea Neamţului a fost adusă la Academie. 
Aceasta poate indreptáti pe arhiereul Narcis Creţulescu a scrie: «їп 
zilele noastre un domn cu numele... (părintele nu dă acest nume), de 
la Academie a găsit ştiinţa, escrocheria şi diplomaţia de a o lua din mă- 
nástire» ? Si cum de publică «Arhiva» din laşi (XXI, p. 41) aceste rînduri 
nedemne de un arhierei, în orice stare s'ar găsi el? : 





| 


j 198 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
ID ar ea RO ERE аа e e 


Reviste. În ultimul nr. din «Arta» de la laşi, foarte însemnate scri- 
sori ale lui Asachi către pictorul Panaiteanu, în timpul cînd acesta 
făcea studii în străinătate. ER 

* În «Ramuri», nr. 4, d. N. Bănescu dă ştiri asupra şcolii craiovene 
cum o organisase la 1840 I. Maiorescu. În Şcolile de sat ale Doljului 
erai 4.200 de şcolari faţă de 2.517 in 1839. În Craiova chiar, o şcoală 
lancasterianá şi „trei. şcoli de biserică, avind in faţă alte trei greceşti, 
Interesantă lista bunelor cărţi de premii. 

Ziare. Din «Lupta» : i 

«Nu pun la îndoială sentimentele romăneşti ale. d-lui Porn. (un. 
«critic» „evreii în serviciul d-lui Rădulescu-Motru; N. R). Nu pot 
uita însă în acelaşi timp că d-sa are consingeni cari, pe diferite căi, dar 
mai ales pe aceia a publicității, ne umilesc şi ne discreditează zilnic în! 
ochii străinătăţii şi a opiniei publice în general, cu o dibăcie şi cu o 
finetá caracteristică, ceia ce e firesc să destepte apoi ochii bánuitori 
chiar şi asupra lucrărilor cu aparenţă de nevinovăție. 

«Asa cred cá trebuie explicatá interventia membrilor Societăţii Soriito- 
rilor Romini—recunosc destul de caustică pentru interesele d-lui Porn în 
aceste momente, dar sănătoasă şi moralisatoare, atit pentru nenumăra: 
tele casuri mai grave anterioare, cit şi pentru cele ce vor maï fi să fie. 
Si aşa cred că trebuie privită şi judecată chestiunea antirominismului, 
dovedit — in deosebite măsuri — în scrierile mai “tuturor criticilor 
străini ai literaturii noastre. E o întreagă sistemá — foarte primejdioasă ` 
— şi lupta împotriva ei, chiar cînd e violentă, tot e bine venită. 

I A. Basarabescu». 





Si «Lupta» adauge: 

«În ceia ce ne priveşte pe noi, vom răspunde prin. aceia că atragem 
atenţia cetitorilor asupra literaturii maghiare de astăzi. Ungurii aü primit 
şi primesc şi astăzi orice element în cultura şi literatura lor. Pentru 
aceia nu găsim în ele (afară de frigurile oficiale ale stăpinitorilor de-o 
zi), nici caracter naţional, nici etică Superioară, nimic decit doar 
talente remarcabile răzlețe, care se vor uita in curind, gratie, mai ales, 
elementului distructiv jidovesc. 

«Conclusia firească se impune : afară cu Evreii din cultura şi litera- 
iura románeascá !» 

Felurite. Ministrul Lucrărilor Publice, d. Morţun, a găsit calde cu- 
vinte de poet la inmormintarea la Craiova a lui Caradà, fostul director 
al Băncii Naţionale. 

* La 18 Februar «şedinţă literară-musicală» în Caransebeş, dată de 
societatea de lectură «loan Popasu». Ç Š 

* La 25 Februar, «serată artislică literară» în Oradea-Mare, cu con- ` 
cursul d-nei Veturia Triteanu. Programul: «La şezătoare» «icoană din 
popor», de d. Sandu-Aldea. Vor urmă cîntece románesti. 


TIPOGRAFIA (NEAMUL ROMÁNESO , VĂLENII-DE-MUNTE (PRAHOYA). 


ANUL IL—No. 24, 40 bant numărul. 43 Iunie 1940. 


NEAMUL ROMANESC 


= LITERAR === 


APARE ÎN FIECARE DUMINECĂ 


ABONAMENTUL ÎN STRĂINĂTATE : 
Pe un an 7 leí — Pe sese luni 4 lef. 














ABONAMENTUL ÎN ȚARĂ : 
Pe un an 5 lei. — Pe sese luni 3 lei, 








Redacţia si Administraţia : Vălenii-de-Munte (județul Prahova). 


SUMARIU: 


N. L: «3 Maiü», cuvintare ţinută în Bucureşti la serbarea «Ligef Cultu- ' 
rale» din 3 Maiü 1910. — Cugetárt.—7. Pajură : Nostalgie (poesie). — H. 
Stahl: Pe Calea Văcăreşti. — Oreste: Finis (poesie). — Cugetări. — N, 
Bünescu : Din corespondenţa lui Bariţ.—hRadu Vergil : Suprema Veritas.— 
Cugetări. — Cronica. 











3 МАТО.“ 


CUVÎNTARE ŢINUTĂ ÎN BUCUREŞTI LA SERBAREA «LIGEÍ CULTURALE» DIN 
3 MAIÜ 1910 DE N. IORGA. 





(Urmare.) 

Aü venit, d-lor, şi erai mulţi, si era multă putere de stăpi- 
nire străină. Si, cînd sint айё de mulţi oameni, cind duc cu 
dinsif atitea suferinţe, cînd în sufletul lor se zbat atitea nădejăi, 
cînd n'aü fost deprinşi să meargă alături, cind nimeni n'a venit 
la dinsif să li aducă un cuvint de speranţă, cind aleargă cu 
toată asprimea durerii, cu toată furia răsbunării oameni laolaltă, 
e greii să-l stăpinească cineva. Se trezeşte de odată un spirit dia- 
bolic în mulţimea aceia pe саге întimplarea a adunat-o зай 
vintul meşteşugit al patimii politice а strins-o împreună. Et 
bine, adunarea din Maiü 1848 n'avea nevoie să fie stăpinită, în- 
frinată si pedepsită. Cind sar fi uitat cineva la miile de mit 
care státeaü împreună in margenea satului unguresc prefăcut 
întrun tîrg sfint prin silintile culturale ale neamului nostru, 
cînd sar fi uitat la acele тїї si mil, ar fi crezut cá vede, nu 
un popor пой, care nu ştie ce este viața politică, cum se cucereşte 
libertatea şi cum se păstrează cinstea libertăţii ; ar fi crezut că 


370 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR - 


este o vechie naţiune, că s'aü adunat cine ştie ce cantoane svi- 
teriene, care de veacuri s'aü deprins sá lupte linistit, sir de sir, 
om de om, pentru afirmarea libertăţii şi nationalitátif lor unite 
în cultul aceluiași ideal. Státeaü, nu cum stă copilul la şcoală, 
nu cum zace robul innaintea stăpinului, státeaü, nu ca supuşi! 
 innaintea Domnului lor, ci ca oameni meniţi totdeauna а fi liberi, 
în faţa luminii depline a conştiinţei lor şi apăsaţi de o. singură 
răspundere, de răspunderea pe care еї faţă de еї о simtiaü ір 
momentul afirmării si în ajunul faptel. Mulțimea aceasta аг fi 
sămănat, in cucernicia ef, în evlavia el tăcută, în muta ef as- 
teptare, ar fi sămănat ma! mult cu cetele crestine care se 
stringeaü in locuri. pustii, aruncind departe de dinsele pácatele 
páginismulut, aşteptind ca dintr'o singurá vorbá sá rásará cre- 
dinta legit celei nouă. 

Popoarele străine nu ne cunosc, d-lor, вай ne cunosc prin 
păcatele noastre, prin luxul nostru şi slăbiciunile noastre, prin 
uşurinţa pe care li-o dám de a fi stăpîni pe banii nostri la еї, 
şi de a fi, de о bucată de vreme, зіаріпї pe munca noastră aici, 
la no! (aplause prelungite). Dar, d-lor, dacă aceste popoare 
străine ar cunoaşte trecutul nostru si ar fi văzut senina înfăţi- 
sare a natief romăneşti pe Cimpul Libertăţii de lingă Blaj, la 
3 Maiü 1848, n'ar avea nevoie să cerceteze în întinderea si adin- 
cimea el civilisaţia latină ca să înţeleagă seninătatea, liniştea, 
asteptárif demne, hotărirea tăcută а strămoşilor noştri Romani. 
Căci era ceva roman în mulţimea oamenilor săracă, inculți, in 
mulțimea muncitorilor de pămint cari nu purtaü platoşă, nu 
ridica steaguri in vint, ci eraü îmbrăcaţi în umila haină albă 
a țeranului de la țară; era, de sigur, ceva care amintia intelep- 
ciunea, stápinirea de sine, chibzuiala buná a înnaintaşilor din 
vremile eroice ale Anticitátit. ; 


Ш. 


Dacă a fost о frică în adunarea de la З Maii 1848, а fost una 
singură: nu ca acei de јоз să strice socoteala celor de sus, ci 
са tocmui cel de sus să nu strice, prin patimile lor, prin in- 
străinarea lor de suflet, prin neînțelegerile dintre dinşii, să nu 
strice maiestoasa armonie a celor de jos. Cet de sus, uni! din- 
іг'іпѕії, егай oameni cu învăţătură, cari simtiserá în sufletul lor 
mindria acestei învățături. cel de sus eraü oameni bogaţi, сагі 
înţelegeaii să afirme puterea bogăției lor asupra celorlalți; сеї 





N: IORGA : «3 MAIÜ» 374 


„de sus eraü crediucioşi af Bisericii unite si credincioşi af Bise- 
rici. neunite; între dinşii stătea duhul гай al zavistiel de clasă, 

de situaţie socială, si zavistia religioasă. Eraü uniţi şi neunitl, şi 
sătenii aceia adunaţi pe Cimpul Libertăţii de lingă Blaj, în 3 

“Maiii 1848; erai uniţi şi neunití fiindcă aşa apucaserá din părinți, 
şi națiunea noastră aşa este, că respectă moştenirea strămoşilor: 

„de ce să meargă la altă Biserică decit la biserica la care a fost 
dus trupul bunicului şi tatălui sáü, de ce să calce pragul altui 
Јасаѕ de închinare decit al lăcaşului în care s'a sávirsit taina legit 

„creştine pentru сеї de înnaintea luf? Din iubire pentru traditie, 
din pietate pentru înnaintaşi, din sentiment de unitate si de con- 

„tinuitate, uni! din teraní apartineaü legit Răsăritului, ceilalți se 
declaraü uniţi cu legea Apusulu!. Si atunci, dacă mar fi fost 

aceştia mulţi, uniţi si neuniţi si еї, dar ştiind si alt drum decit 

„cel care duce la biserica unită si decit cel care duce la bise- 
гіса neunită, dacă n'ar fi ştiut ef alt drum decit acesta al des- 

binárif, desbinată ar fi fost adunarea din З Maii 1848. Asa, însă, 

au venit cărturari deosebiți prin lege, aŭ venit fruntaşi deosebiți 

prin ambiţii, ай venit сеї mari stind unii pe o treaptă de cultură 

mai înnaltă decit ceilali,—şi atunci a fost clipa hotáritoare pentru 

„cese va alege din ziua cea mare. Si aceasta aü hotărit-o cei de jos. 
Atunci sa petrecut în mulţime ceia ce nimeni n'avea dreptul 

să creadă că se va petrece. Sa süvirsit —, cum se sávirseste 

adese orf, ridicindu-se din adincul neamului nostru en o putere 

nebiruită, — minunea cea mare. Veniseră ca uniţi şi neunitf, ca 

oameni dintr'un Tinut şi oameni dintralt Tinut, ca oameni de 

un graiü şi oameni de alt graiü, oamenii dialectului de munte 

şi oamenii dialectului de şes. Şiun cuvint a fost rostit. Cuvîntul 

că Adunarea nu e religioasă, ci naţională. Şi astfel acei cari aü 

adus totdeauna afirmarea unităţii noastre naţionale aü fost aceia 

cari prin simplicitatea nevinovată a sufletului lor aü impus 

această unitate adunării strinse pe Cimpia Libertăţii. 

Si atunci episcopul unit, un om bátrin, care săvirşise destul 
de multe păcate faţă de neam in viaţa lui, si era să vie o vreme 
cind păcatele erai să se pedepsească, si episcopul neunit, un tinăr, 
care unora lipărea prea tînăr si nu se bucura de multă încredere 
din causa tinereţe! si a lipsei lut de incercare, dar care era sá 
fie Şaguna, cel ma! mare întemeietor al neamului nostru in mar- 

„genile Biserici! neunite, şi prin Biserica neunitá în margenile 


372 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


întregii noastre. vieţi nationale de dincolo, — şi amindoi aŭ mers, 
nu unul de o parte şi altul de altă parte, ci unul către altul. 
Şi, cînd aü mers unul către altul, cînd steagul unit sa plecat- 
spre steagul neunit, confundindu-se în același steag national ro- 
mánesc, atunci! a fost ceasul de înfrățire definitivă а Rominilor 
de dincolo. Şi atunci sa putut vedea cit de slabă e desbinarea 
confesională, cit de slabă e despărţirea de clasă faţă de instinctul 
popular care confundă pe totí în aceiaşi conştiinţă a unut singur 
neam. (Aplause entusiaste.) 

Atunci, domnilor, a stat Vlădica de Blaj lingă Vládica de Si- 
bii, cărturarul lingă teran, aŭ stat сеї mari lingă cel mici. Să 
ni ajute Dumnezeü să avem în Romănia vre-odatá prilejul 
acesta de a vedea că şi aici cel de sus vede pănă în adincul su- 
ferintef celui de jos, iar cel de jos îndrăzneşte să privească plin 
de încredere pănă şi spre cel mal de sus dintre locurile de sus. 
(Călduroase aplause.) Aü stat împreună, şi în acea clipă a existat - 
pentru întăia oară o naţiune românească liberă. Pănă atunci 
existaseră multi Romint, pierduţi in multe locuri, săvirşind multă: 
muncă, indurind multă suferinţă, fără să aibă un viitor inna-- 
intea lor. După clipa aceasta de З Maiü 1848 a simţit oricine, . 
pănă şi cel mai umil dintre cei de faţă, a simţit oricine că 
există o naţiune romănească, şi există una singură. (Mari aplause.): 


Maï ráminea o prăpastie de trecut: se ridicaseră în mijlocul 
națiunii romăneşti tineri cari stápiniaü cultură innaltá. Bună 
este cultura înnaltă, cu două condițiuni: una, ca această cul- 
tură înnaltă să fie în legătură cu toată viața poporului ale cărui 
clase superioare ajung pănă la innáltimea culturii; să fie o cul- 
ură înnaltă care să innalte un popor, iar nu o cultură care 
să-i înstrăineze clasa conducătoare (aplause prelungite). Si, a 
doua, ca acel oameni impodobití cu cultură înnaltă să nu uite 
cu ce bani а fost plătită cultura lor înnaltă. (Puternice aplause.)- 
Să nu uite învățatul filosof, şi filolog, şi istoric, şi teolog, să nu 
„uite că la începutul istoriei, filosofiei, filologiei si teologiei lui 
a stat bucática de mămăligă greü muncită, pusă în traista copi- 
lului care se ducea la tîrg ca să înveţe carte. Avem destul cár- 
turari gata să jure cá n'aü rude în sărăcia lor de acasă (aplause 
puternice), avem destul cărturari cari ţin în faţă uşile larg des- 
chise. pentru alţi parvenití si сагі ай în fund o uşă ascunsă 
pentru ca pe acolo să se strecoare părinţii lor cari ай venit să: 


N. IORGA: «3 MAIÜ» 373 








“vadă unde sa ridicat copilul sărac de acasă. Si cărturarul nu 
odată este expus să cadă în ispita aceasta, nimicitoare de suflet, 
in perversiunea fără păreche, în mişelia parvenitismului. $i, 
dacă este un parvenitism care închide uşa cea mare în nasul 
părinţilor săraci, dacă este un parvenitism care nu se uită nici- 
-odată la locul umil de unde a plecat, este si un parvenitism al 
„culturi! : parvenitul cultural nu mai ştie graiul pe care 1-а auzit 
la începutul vieţii sale; parvenitul cultural nu mai înţelege pe 
-cel rămas în altă lume decît a luf, in care a căpătat o formă 
sufletească deosebită de forma în care se îmbracă sentimentele 
simple ale celorlaltí, şi atunci parvenitul culturii vorbeşte un 
graiü pe care ceilalţi nu-l înţeleg, şi graiul cellalt nu răsună in 
urechea parvenitului. Parvenitul cultural nu e totdeauna гай ca 
parvenitul social şi politic ; dar parvenitul cultural respectă cul- 
tura aşa de mult, incit e imbibat sufletul sáü de artificialitatea 
acestei culturi, pe care a împrumutat-o şi nu mal poate comu- 
nica cu al luf. El vorbeşte ca din nouri, ca din mijlocul stelelor; 
e o cometă culturală (mare ilaritate, aplause prelungite), care 
ameninţă cu coada ei de trufie zădarnică bietul pămînt de muncă 
$i suferinţă al celorlalți. (Cálduroase aplause.) Вай nu este tot- 
deauna, domnilor, dar fapta lui produce efecte rele. Nimic maï 
trist decit să vezi, în mulțimile care aşteaptă de la cărturar cu- 
vintul cel adevărat, cum aşteaptă de la preotul care iese din 
altar binecuvintarea, nimic mai trist decit să vezi coborindu-se 
asupra, feţelor la început pline de bucurie si de încredere vălul 
descurajării, al tristeţei şi al desnădejdi! cînd сеї de jos înțeleg 
că pănă la sufletul lor nu poate să vie din înnălţimi lumina 


către care totuşi rivnesc. (Mari aplause.) 
| (Urmează.) 


GUI GaE ARE 





În inima fiecăruia sint morminte ; unele aü flori pe ele, altele bu- 
ruieni otrívite; unele tac, altele blestemă, citeva vorbesc tare in tă- 
cere şi daŭ sfaturile cele maï pline de iubire, 


* 
Politica, zic unii, un drum cotit, cit maï cotit. Admit, dar care totuşi 
“trebuie să ducă undeva, 


www.dacoromanica.ro 


374 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


NOSTALGIE. 


Eram. acolo... Străluciaŭ în soare 
Dumbrăvile şi luncile bogate, 

Şi satele pe coastă înşirate, 

Cu case albe, pururea în floare. 


О, dulcea codrilor singurătate | 
Albastre bolți, adinci, fermecătoare ! 
Supt pacea voastră binefăcătoare 
Ce viaţă largă, ce seninătate ! 


Sfirşeşte-te odată, rătăcirel 
Plăcerea ta şi-al tăi, îndemn venin e!— 
Destul atit cerşit pe cdi străine! 


Ază îmă e dor de calda ocrotire 

A inimilor pline de iubire, — 

Mi-e dor, mi-e dor, iubita mea, de tine! 
I. PAJURĂ. 


Prin Calea Văcărești. 


Urmaşilor miei, Văcăreşti, 
Las vouă moştenire 
Cinstirea limbil románestt 
Şi-a patriei iubire. 


Dacă în Piaţa Sf. Anton din Capitala јегії întorci hotărît spatele celor“ 
citorva prăvălii jidoveşti d» supt Otelul Dacia şi te faci că nu auzi 
zingănitul ispititor al monedelor de cinci le! pe care cu artă le lasă să: 
curgă, ca o cascadă, din ghiará în ghiară, zarafii vinzători de salbe false,- 
ai în faţa ta singurul cartier Че: negoţ rămas curat románesc. lar, cînd. 
ştii cum, la cîţiva metri, se aliniază în rînduri tot mat. strînse prăvă- 
lile evreieşti pe Lipscani, pe Str, Carol; cum domnese pe Calea Văcă-: 
reşti, pe Dudeşti, ai impresia clară a unui asediu ce se dă, stăruitor,. 
încet şi sigur, contra cetátuii negofuluf románesc. Vezi clar atuncea: 
grosul armatel, biruitoare prin necinste si solidaritate fără păreche, vez 
avanposturile, îndrăznețe, fiindcă lupta e fără pericol, vezi spionii în- 


www.dacoromanica.ro 


H. STAHL: PE CALEA VĂCĂREȘTI 375 
'tratí, supt nume schimbat, în chiar inima negofului romănesc, rozind-o. 
My dori atuncea mai tare cetátuia, si mintea învie trecutul. 

'Pier intr'o clipă casele nouă şi înnalte, ridicate după focul cel groaznic 
din 1847, aliniindu-se pe toată coasta dealului înnalt şi lin ce urcă mult, 
гре nesimţite, de la malul apei pănă dincolo de Bărăţie ; îţi aminteşti de 
alte focuri nemiloase şi cutremure distrugătoare ce aü doborit în atitea 
fînduri casele mici, multe, de birne, acoperite cu şindrilă, şi, dînd în 
“lături cu mintea toată cenuşa adunată de veacuri pe acelaşi loc năcăjit, 
tot molozul care а 'umplut şanțurile adinci, a secat girlita ce curgea din 
deal în Dimbovita, la 'Bazaca, a nivelat pămîntul fáciad să dispară ur- 
cuşurile abrupte, prielnice luptei, dar dusmane negoţului, învie aici, 
'în virful dealului, dominind valea Dimboviței, zidurile cu turnuri innalte: 
“ale vechii cetăţi domneşti, unde, de la Mircea şi pănă la focul din 1718, 
aŭ stat Domnii [егії, întărind, mărind, infrumusetind palatele din jurul 
celor două biserici, din care una numai stă azi în picioare : «Curtea Veche». 
Şi, cînd istoria îți spune cite lupte s'aü dat pe aceste locuri întărite, 
asediate si de un Stefan-cel-Mare al Moldovei în luptele lui cu Radu, 
frumosul frate al lui Tepes-Vodá, cîtă jale si citá pustiire s'a abătut in: 
»atitea rînduri pe această coastă de deal, cite crude răzbunări, iscate din 
"luptele pentru Domnie fatale, cite ambiţii si cite umiliri, cite fapte mari 
şi cite crime aü văzut aceste locuri, cite rugăciuni de multámire, de 
;pocáire, de ajutor, de veşnică pomenire s'aü innáltat de Domnii {егії 
іп această bisericá, cîtă vinovată nepásare şi decădere a urmat in vremea 
Domnilor din Fanar hrăpareţi, cîtă lipsă de pietate şi indiferenţă ай făcut 
“cu „putinţă să se împrăştie ruinele sfinte, să dispară orice urmă din 
vechea mărire, atunci priveşti cu o deosebită iubire cetátuia nouă de 
песо{ romănese răsărit din cenuşa Curţilor domneşti şi ţi-e drag pănă 
{81 cel mai umil dintre negustoraşii rominí din această piaţă a Sfintului 
„Anton, 


Îți place firma «La Vulturul de Mare cu Peştele in Ghiare», de şi a 
pictat-o «Rosenthal»; îţi place să priveşti luminărarii, la ferestrele că- 
гога atirnă, ca stalactite înflorite, luminári de toate mărimile, ce-ţi du^ 
„gindul la moarte, nuntă sai botez; ori vitrinele cu puşti şi revolvere, 
fluiere si cuțite, amintind de vremuri de haiducie ; ori angrosiştii de 
-stanibe, pielării, şăpcării, magasinele de scaune :şi mese ieftene de 
brad mirositor; ori încă Oltenii, vinzători de portocale, din faţa 
bisericii, desvălind, delicat, de cámega lor de hirtie de mătasă fructele 
mari gi rotunde, eri tăind, ca să singere, sfircul fructului exotic; 
„şi, mal departe, pe trotuarul triunghiular din jurul havuzului, Oltenii 
florari, udind din stropitoare cu imens. git de girafá mosaicul viii 
de colori şi parfumuri ce ocupă toată piateta, iar, mai la mijloc, în jurul 
„crucii midicate pe locul altarului bisericii Sf. Anton şi a cării inscripţie 


www.dacoromanica.ro 


376 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
romănească şi sirbească pomeneşte de focul groaznic dia 1847, floráre- 
sele guralive ce-ţi oferă ieften coroane şi jerbe imense, ori, luind în gură 
putinticá apă si scuipind-o pe flori, depun o rouă de diamante pe colo- 
ratele petale, ce le va pune la piept, închizind ochii, dumneaei, ori le va 
săruta, oftind, dumnealui. Aü dispărut însă cîntecele sutelor de scatii, 
sticleti, canari, privighitori, de cînd negoţul sáminfarilor-pásárarí a fost 
“distrus, — pe faţă cel puţin — de S. P. A., şi doar nişte porumbei gu- 
sati se căznesc, cu fasoane,.sà pronunţe pe R franţuzeşte, pănă ce, plic- 
tisiţi, tocilari de alături încep să gişiie atit de tare ascutind vre-un 
satir, încit acopár pănă şi voacea bragagiului lăudindu-şi marfa monoton. 
Dar, din toată piaţa, nu e loc care să te atragă mai mult decît şirul ori- 
ginal de baratee de lemn : o cutie pătrată şi joasă, cu un acoperiş de ti- 
nichea vech: ruginită, rázimat ia doi stilpi, unde stati turceste, îmbro- 
bodite oriental pănă peste bărbie, fácind ciorapi saü clevetind in aştep- 
tarea muşteriilor, babele vinzitoare de ştofe naţionale, ciorapi şi mănuşi 
dè lină groasă tricolorá, rufárie ieftenă pentru muncitori, ori peruci şi 
cozi. false pentru servitoare si {егапсе !, зай încă griü şi nuci Pen 
colivá, iar, in borcane mari de murături, lipitori scirboase. 

Ori pe ce :stradă ai apuca-o, pornind diu Piaţa Sfintului Anton: pé 
Calea Mosilor, cea lungă de peste З km., pe Str. Carol, cea ràsbotezatá 
în atitea rînduri, pe Bazaca, unde de abia te poţi strecura spre hale 
de mulţimea stambelor ieftene ce, pe ambele trotuare, pănă în mijlocul 
străzii, айп calea slvjnicelor, pe Căldărari, cea fără de căldărari, pe Sáp- 
cari, unde e casa cu multe paratrasnete a angrosistului tübácar. Alexan- 
drescu, nu dai imediat de rindurile cele strînse ale práváliilor jidovesti 
acaparatoare, ci doar se răsfiră tot mai mult firmele româneşti. Dacă 
însă aï apucat-o, din greşeală, pe Str. Patriei 2, uad» era Puşciria pe vra- 
muri, brusc, la cîțiva metri, te găseşti in plin cartierul evreiesc. 

Pentru ca acest contrast să fie mai izbitor şi să dispară orice urmă de 
-gradatie între un cartier si cellalt, ai putea proceda în modul următor: 
inchipuie-H că aí asistat, ca un paşnic cetăţean, la vre-o întrunire de la 
Dacia, cam ре la sfirşitul unei legislaturi, si cá, la spartul' întrunirii, 
cum se întimplă atit de des, te-ai «şarjat» bătăuşii oficioşi sau politia 
oficială, ori cá pompa сеа mare cu aburi a Primăriei, mobilisată în scop 
electoral, a primit ocdin să calmeze printr'un mic duş entusiasmul prea 
gălăgios infiltrat în suflete de oratorii de la Dacia. Autosuggestionindu-te 
:deci. astfel, trage-i o fugă disperată de Ја Otelul Dacia în spre Str. 
Patriei, urcă vre-o zece metri şi apoi opreşte-te brusc, răsullă, priveşte, 
ascultă, dar mai ales miroasă, şi vei jura că eşti în oraş străin al unui 
neam ѕіггір | 





1 Of, civilisatie ! ! 
2 A cul? 


H. STAHL: PE CALEA VĂCĂREȘTI 377 


În fata ta, la vitrina- unel cirnštárif «vienese» 1, trei litere mistice ? 
te fac să te opreşti şi să priveşti, strimbind din nas, un maldăr de 
cârnaţi suspecți. La сеПа geam, о expositie de şunci... de giscă, cu 
următoarea mică explicație, de-asupra unui borcan cu un fel de po- 
madă galbenă: «Aici se găseşte untură de giscă proaspătă şi curată 
pentru Paşte» şi, iarăşi, scotindu-tí ochii, cele trei litere mistice. 

Mai urcind, agale, la deal, mirosul ce-l degaja cirnáfária «vienesá» 
se transformă imperceptibil, nuanfindu-se, cu cit te apropii de Calea Vă- 
cárestí: domină încă, evident, extractul de usturoiü, dar e mitigat acum 
cu miros.de mucegaiü, vax, lucruri vechi, rufe nespálate, creind mirosul 
specific persistent care te va urmári in tot cartierul acesta si de care 
este impregnat tramvaiul închis pentru Dudești chiar cînd ajunge, dincolo 
de Arsenal, pe Dealul Spirij, ce răsună de goarnele casărmilor multe. 


„Doi bani bucata, domnilor, ocasiune, domnilor, de la faliment, 
_ domnilor, doi bani batisti 1“, urlă pe trotuarul opus, tenace, cu glas 
gutural, un individ slab, гоѕсаї, cu nas coroiat, urechi mari deslipite, 
pălăria dată tare pe ceafă, în vreme ce simt că mă trage de minecă 
cineva spunindu-mi insinuant, dar hotărit : „întraţi, vă rog, în magasin, 
де toatî avem !*. Mă smucese, dar încet, îngăduitor. Pe dată alt indi- 
vid, pistruiat, cu orhi mică, veşnic clipitori, mă apucă protector de braţ, 
tirindu-má întrun magazin negru unde dispar la sigur cele mai rebele 
pete de grăsime de pe hainele vechi, iar, cind mă smucesc odată mai 
energic, îmi atine calea, cu cel mai gingas suris sasiü, apucindu-má 
de nasturi! hainef, o represintantá a sexului. frumos semit. 

În dreptul magazinelor mici, multe, întunecoase, murdare, staü in- 
şirate pe polite, pănă sus în capătul străzii, ghete vechi, frumos vác- 
suite, de toate mărimile, de toate soiurile. O sfoară groscioará, petre- 
cută prin urechile tuturor ciubotelor, le inlántuie. Probabil ca să nu 
se sperie de propriul lor miros şi să n'o iea răpede la vale, spre piaţa 
de flor, De-asupra rindului de ghete staü, atirnate de cuiere, haine: 
vechi, blăni de automobilişti, sube cu blană de lup, şăpci, pălării, fire- 
turi ; арої, puse bine în evidenţă, tunici ofiţereşti şi chiar săbii şi pusti ?. 

În sfirşit, scăpind, mai cu o privire încruntată, mai cu un răspuns 
energic ori mai naţional, de invitaţiunea din ce în ce maï tenace de a 
„pufti în magazin“ să iei, dacă nu haine pentru tine, „poate ghete 
pentru servitori“, să „vinză poate-un palton de iarnă“ — ce oameni 
psihologi ! —, ajungi în capătul străzii, la linia tramvaiului ce trece 
prin fata Bărăţiei în însăşi Calea Văcăreşti ! 





1 Oh, Lueger! 
2 «Tob sebegoim harogh», d-le Cuza ? 
3 Neincárcate. 


378 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


În faţă, aici, supt firma „La Labori“ e faimoasa „Vechea Antiquarie - 
Pinalh, casă proprie de încredere, fondată la 1878“ 1. 

Salutatí cu respect: nimeni mai mult ca Pinath, autorul unui Cod 
de Maniere Elegante, n'a contribuit la ráspindirea gustului cetitului la 
țară | Din această prăvălioară murdară se ráspindesc, pănă in cele mat 
depărtate unghiuri ale terií, prin vinzătorii evrei ambulanți, colecţiile 
de «Micul Dor», «Noul Mic Dor», «Dorul şi Amorul» cu 150 si 220, etc. 
cîntece, in care Pinath a editat pănă si pe d. A. C. Cuza, a cărui 
poesie «Dacă vrei s'alini durerea» se află alături de «Cintecul lui Dreyfus, 
Martirul din Insula Dracului, variantă populară, din gura lăutarilor», şi 
«Trăiască Regele» alături de «Sirba.. Zioniştilor»; aici se editează 
lunga serie de cărţi moralisatoare, precum: «Haiducul Cătănuţă» ?, 
«Ceauz Hoţul Moldovel», «Codreanu, marele haiduc naţional», etc., etc., 
«Crima din Calea Mogoşoaei», «Crima din Strada Popa Soare», «Crima din 
Tabaci», «Drama din Strada Sebastopol», «Scarvulis sai crima din 
Brăila», ete.; apoi seria: de «Vrei să ştii franţuzeşte, .nemţeşte, 
ungureşte ? Atunci cumpără şi ceteşte această carte» 3, apoi «Cartea 
de explicarea Semnelor», «Visul Maicii Domnului», «Minunile Sfintului 
Sisoe, cu mare tablou colorat» £, «Această carte a fost trimeasă din cer 
poporului de Domnul Isus Hristos. Această carte trebuie să o aibă tot 
creştinul, pentru a nu se atinge de casa sa Necuratul, si pentru aju- 
tarea copiilor şi femeilor însărcinate.» 


La vitrina d-lui Pinath mai găseşti, pe lingă cărţile amintite, şi ur- 
mătoarele: «Noul Jidov rătăcitor», «Popa şi Ovreiub, «Amorul inimii», 
«Contributiuni la art. 7, $ 5 din Constitutiune», «Biografia lui Cilibi 
Moise», etc. 


l 


H. STAHL. 
(Urmează.) 


üt 


1 «Onorabilul Public este rugat а cere de la tofi librarii şi vinzütorii de 
cür(i numai poesiile Dor şi Amor culese de- PINATH, care are toate cin- 
tecele cele mai noi si complecte, asemenea şi monologuri zise de Montau- 
reanu.» 

"2 Cu o розӣ, în care Haiducul e îmbrăcat in haine preoţeşti. 


3 Nu pricep de ce această din Ge гате meritoasă se cumpără ma! ales 
de vistavol! 

4 Colorat! Hm! Cerul pe care se profilează Arhanghelul Mihail tinind de 
chică pe Satana, infigindu-f sabia in gura închisă, si Sf. Sisoe, cu. un copilag 
în braţe, e văpsit in «rose-pâle». Lá “atita ве reduce coloratul ! 


ORESTE ; IERTARE. ` 379 


FINIS. 


Cind am simţit că toate credinţele-mă se sting, 
Că ochiul mi-l cuprinde o neinvinsá pace, 

Şi că icoana morții de-asupră-mi îşi. desface, 
Aripa-ă neclintitd, — am început să pling, 
Sim[ind că se revarsă în mine-o împăcare 

Şi mă transfigurează o тсеаій agonie | 


$i, cum se "nnal(á Sfinxul, la capăt de pustie, 
„Spre cer, desfăşurindu-şi. eterna nepăsare, — 
Mă innáltam. de-asupra durerii păminteşti... 


— Dar ial acum, spre mine, se rup din depărtare 
$i vin alături chipuri cu zimbete-omeneşti : 

De fiecare zîmbet al lor eu simt că "n mine 
Învie-o rană. veche şi singeră din пой, 

Şi gestul lor, şi glasul, ce dureros есой, 

Deşteaptă înlăuntru-mă | 


— În faţa morți cine, 
Simtind. că pe vecie pleoapa s'a lăsat, 
Nu s'a "ngrozit la gindul că se deşteaptă mortul, 
Pe care îl crezuse în umbră "nmormintat — 
Şi-i recunoaşte glasul, privirea, gestul, portul?! 
ORESTE. 


CUGETĂRI. 
În lucrurile sufletului cea mal rea moarte e cea care trăieşte, 
* H 
Unii conduc ţiind in coadă steagul cel mare. Sint şefii cei mal'popularl.. 
* ik 


A căuta moartea pentru glorie, fie şi pentru cea mai curată glorie, e 
de sigur o jerifă foarte mare, dar, in fond, un lucru foarte. miserabil.- 


www.dacoromanica.ro 


380 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


DIN CORESPONDENŢA LUI BARIT. ` 
(PUBLICATĂ DE N. BĂNESCU.) 
Scrisori de la Al. Papiu Ilarian. 





— URMARE. — 
XXIX. 
Bucureşti, 9 lanuar s. v., 1872. 
Domnule Barit, 


Mă grăbesc a răspunde la scrisoarea d-tale, ce am primit-o 
ieri. Am cetit tot şi cetesc cu interes tot ce priveşte Transil- 
vania. Dacă văru- mieü Hodoş nu făcea admirabila sa proclamatiune, 
eram să seriü ей însumi. Îm! pare însă bine că sint dispensat 
de a scrie cu subscriptura mea, temindu-mă să nu-mi impute 
activiştii că e uşor a scrie de peste Carpaţi, şi întru aceasta 
una, pănă la un punct, ar avea dreptate. 

Sint fericit de iniţiativa luată de cef tre! bărbaţi. Îmi pare de 
asemenea bine cá Mitropoliţii sai retras. Ей sper că veţi izbuti. 

Dar pentru ce te îndreptezi către mine, numai cu o săptămînă 
înnainte? Aü nu cunoşti Greculeţii si Bulgáreif din Romănia 
întocmai ca şi mine? Ce pot eü face în septe zile? Din neno- 
cire, amicii noştri bucureşteni toţi lipsesc din Capitală: nu e aici 
nici R., nici fraţii Brat. Vasile, bolnav şi sărac, va da cinci gal- 
bent. În cît pentru mine, am scris la Craiova şi in Moldavia, dar 
în septe zile nu se poate. Din parte-mi, puteţi conta pe una 
sută de fiorini, însă nu in numărătoare, ci în cărţi: Tesaurul, 
Viaţa luă Şincai, Independenţa Transilvaniei, etc., vă stai la 
dispositie oricind pentru această valoare. 

Am creat Societatea Transilvania, care dispune astăzi de un 
venit sigur şi perpetuü de una mie două sute galbeni. 

Îmi pare гай că, atunci cînd aş fi putut, poate, nu am 
creat un fond stabil şi pentru alte scopuri nationale ale Tran- 
silvaniei, fie chiar electorale. Mă leg însă prin aceasta cá nu voii 
muri înnainte de a crea acest fond, pentru sacra causă a Tran- 
silvaniei, îndată ce împrejurările vor ierta. În momentul de faţă 
nu se poate. 

Aici ne luptăm cu Evreii, — am zis гай —: nu cu Evreii, ci 
cu Nemţii, cu Bismark. 


www.dacoromanica.ro 


N. BĂNESCU : DIN CORESPONDENŢA LUI BARIT 381 


Nu vá pot spune amăriciunea inimii mele, cá, la cea d'intáiü 
cerere de asemene[a] natură, ce-mi facetí, nu vă pot răspunde 
precum, cu drept cuvint, aţi putea aştepta. 

Fráteascá salutare si succes bun. 

A. Papiu. 
XXX. 
Bucureşti, 26 Iunie 1872. 
Domnule Barit, 

Cunoşti bine pe amicul Gheorghe Petrescu, advocatul. Soţia 
d-sale, d-na Petrescu, pleacă, împreună cu copiii, la băi la 
Zaizon şi ar dori să găsească, în Braşov, o guvernantá bună, 
care să cunoască limba francesă şi germană, saü, cel puţin, cea 
germană. Vă rog să binevoiţi a o îndrepta cum аг putea să 
găsească o asemene[a] femeie. M'atí îndatora prea mult. 

S'a făcut o mică colectá, si se continuă. Ей plec din Bucu- 
resti şi mă voiü întoarce la 4-iü August, cind ne vom intilni. 

AL d-voastră plecat, 


A. Papiu. 
(Sfirsit.) 


SUPREMA VERITAS. 


Е in zadar să plingi, să сіпії, 
Să te frámintí 
În lumea asta mică ; 
Poti să arunci, poţi să loveşti, 
Chiar să striveşti : 
Nimica nu se strică. 


Aici пої tot! sintem străini, 
Trişti pelerini, 
Porniţi spre locuri sfinte ; 
Pe drum spre un lerusalim 
Ce nici nu ştim 
Să-l spunem în cuvinte. 


382 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 





Din lumea noastră despărțiți, 
Sau isgoniți 
Cu toţii noi sintem ; 
Şi-acum prin spaţii rátácim 
Să o găsim, 
Dar, vai, nu maï putem! 
Ranu VERGIL. 


QU GE TARI. 





Nu e nimic mai periculos, pentru toţi şi, în rîndul întăi, pentru cel 
„ce o are, decit o pepularitate fără autoritate, 


ж 


Dese ori vorba talent ce ţi se aruncă e cea mai tare dintre insulte. 


* 


În fiecare om este un învins,” care de cele mal multe ori pune con- 
.ditii învingătorului. 


CRONICA. 





Cind un laic va ceti titlul celei mai noi broşuri: «Chestia noastră 
bisericească», scrisă de S. S, părintele C. Morariu, nu va gici cam ce 
ar fi putut autorul spune intr'o broşură de 35 de pagini. Cel ce o va 
deschide, însă, va vedea că in acea mică broşură se dati lucruri în 
adevăr folositoare Bisericii si Neamului tot odată. 

A fi bun Romin, înseamnă a fi bun creştin, acesta e punctul de ple- 
care, firesc pentru un cleric romin, cum e părintele Morariu. Adevă- 
ratul Romin e şi un adevărat creştin. «Adavg că chestia bisericească 
este pentru noi prima condiţie de viaţă, şi trebuie să fie şi cea mat 
Sfintá, căci eŭ sînt cu totul convins că numai resolvarea еї norocitá 
poate cimenta temeliile de viaţă ale neamului nostru cu acea sfintă gi 
uriaşă putere, care să fie in stare a asigura clădirea noastră naţională 
în contra tuturor furtunilor şi uraganelor presentului şi viitorului, ce 
ne ameninţă din toate părţile» (p. 1). 

După ce autorul arată ce urmări rele a avut necredinta în Dumnezeü 
la popoarele vechi: «N'a avut Corneliu Tacit tot dreptul să spuie că 


CRONICĂ 383 





Imperiul roman geme supt greutatea miniei dumnezeieşti ?» (p. 7 şi 
urm.), trece la Statele moderne şi aici ni spune părintele Morariu lu- 
cruri ingrozitoare: «Acolo (e vorba de Franţa) regulamentul şcolilor 
poporale e basat pe legea din 20 Mart 1882, dată pe timpul ministrului 
de lastructie Jules Ferry. Legea aceia statoreste, pe de-o parte, sila 
şcolară, iar, ре de altă parte, şcoala neconfesională. Gazetele învăţăto- 
rilor scriü, fară stială, că «credinţa în Dumnezeii trebuie slirpità din 
inimile copiilor, ca o lumină rea, şi numele luf Dumnezeü trebuie eli- 
minat din cărţile de şcoală». Învăţătorii confiscă şcolarilor catehismele. 
Ei nu li дай testimoniile, dacă ieaü parte la Sfinta Liturghie si la Sfinta 
Cuminecáturá» (p. 14). 


Si resultatul acestui progres modern, ultra-modern ? Tot ia broşura 
aceasta îl găsim: «În anul 1882 sai constatat, între şcolari, 16 mil, 
iar în 1892 41 de mii de casuri criminale» (p. 15). 

Poate unul вай altul din cetitorii acestei broşuri va exclama cu ne- 
păsare : «La пої, Rominii,; nu-i ca în Franţa !». Da, e drept, la nof nu-i 
aga. Poporul nostru, deşi destul de căzut moraliceşte, credința în Dum- 
nezeü incă n'a pierdut-o, dar tocmai de oarece «cununa moralității, 
care e singura podoabă şi vrednicie adevărată şi neperitoare a vieţii 
omeneşti» (p. 2), deoarece acea frumoasă cunună de pe fruntea popo- 
rului nostru începe să se veştejească din ce în ce, de aceia e pe cale 
a pierde şi cel mai puternic stilp al vieţii sale: credința in Dumnezeii. 
Aşa e poporul nostru — în pătura de jos — la noi în Bucovina, în Ardeal, 
e şi în Romănia liberă. În ceia ce priveşte însă clasele de mijloc — mun- 
citorii de la oraşe, din fabrici, ete., — aceia la noi, pentru că nici nu-i 
avem într'un număr aşa de mare, la noi în Bucovina mai merg bine, 
dar în Romănia, mai ales acolo, în ţara liberă, clasele de mijloe sînt 
otrăvite de tot felul de boli, sămănate de duşmanul clasic al rinduielit 
morale omeneşti, de Evrei. 

Să ni luăm exemnlu, ni spune părintele Morariu, pentru viaţa noastră 
religioasă pe Eoglesi si Germani. Ni putem întări viaţa naţională şi în- 
tărindu-ni viaţa religioasă. Dar aceasta e foarte greü ! În masele largi 
ale poporului cuvintul păstorului de multe ori nu-i în stare să pătrundă 
în de ajuns: nu de aceia că preotul cutare orl cutare nu şi-ar înţelege 
destul de bine chemarea sa — ceia ce încă nu-i exclus —, dar păstorul 
sufletesc e şi el numai un om. Ca să se poată deci mai uşor lăţi. în 
popor cuvintul lui Dumnezeü, trebuie să avem cărţile religioase, dintre 
саге паї intàiü Biblia. 

Si aici ni spune Părintele Morariu adevărul că «Nemţii aü, pe lingă 
о mulţime de alte cărţş religioase şi morale, septe milioane de Biblii, 
cu un preţ de nimic, pentru popor», tipărite de Institutul Biblic, şi noi ? 
Nol —tot noi sm rămas pănă in ziua de azi ! Cum putem cere de la popor 


384 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


să. cetească Biblia? E firesc cá alt răspuns, deşi dureros, dar adevărat, 
nu putem aştepta de la popor decit acela pe care l-a primit părintele 
Morariu: «Da' spune-mi : unde să le cumpăr ?» (p. 26). 

Dar să nu desperám: «No! stăm în preajma începutului unei vieţi cu 
totul nouă în sfinta noastră Biserică: ce] mult pănă la primăvară vom 
avea Biblia Testamentului Noii cu 18—20 de bani exemplarul pentru 
popor». 


O făgăduială pe care o primim cu bucurie. 
DIN BUCOVINA. 


* Nouă cetire definitivă а inscriptiilor din Fierásti'— cu note —: in- 
scripţia bisericii şi a mormintelor părinţilor si unui frate al Doamnei 
Elena, a lui Mateiü Basarab, de d. general P. V. Năsturel, în Revista 
pentru istorie, arheologie şi filologie. Vereş, vechilul baronului de 
Rudna (Trompeta Carpaţilor, 23 April 1867), e de sigur tatăl istoricului 
maghiar Andrei Veress, iar Radu Logofătul Năsturel nu pare a fi murit 
în Novembre 1641, căci, ca soli la nunta Mariei fetei lui Vasile Lupu cu 
Radziwill, Miron Costin (p. 311) pomeneşte pe «Radul Logofătul si 
Dicul Spátarul». 

* Un funcţionar de la Archivele Statului, d. Stoica Nicolaescu, care 
s'a semnalat prin descoperiri frumoase, dar şi prin pretenţii nepotrivite 


cu puterile sale, prin urite polemice in gen oriental şi prin lipsa de - d 


şcoală ştiinţifică ori de acel bun simţ care o poate suplini, dá in «Re- - 
vista pentru istorie, archeologie şi filologie», organ al Societăţii istorice 
romine» a diletanţilor, o ediţie а preţiosului manuscript de cronică mun- 
teană pe care răposatul Tocilescu l-a avut în posesiunea sa. Pentru a 
vorbi despre această compilaţie aşteptăm ca ea să fie pe deplin tipărită. 
Deocamdată rodomontadele cu «osirdnicii iscoditori, veşnic doritori de 
lucruri nouă», cu lista «de Domni, care o va substitui celor necomplete 
вай greşite» pe care le-a dat şi directorul săi, d. Onciul, te fac să 
zimbesti. — N. I. 





PENTRU ВАМАТЕМ - 


Pe lingă alte nenorociri, Romină din Banat sint loviți, a doua, 
zi după infringerea lor în alegeri, de cea тай straşnică. inun- 
datie care sa pornit în acele părți. Sate întregi sint nimicite de 
şivoaie, şi pănă acum s'aú scos patru sute de morti din ruine. 
Intre ei ar fi şi nuvelistul Dămian Izverniceanu, colaborator al 
«Drapelului» şi al « Neamului Românesc Literar». 

Romină din Regat, cari aŭ găsit bani ca să ajute pe inum- 
daţii din Paris şi pe jertfele cutremurilor din Calabria, nu pot 
răminea, nesimţitori. la această grozavă nenorocire. 

Liga Culturală deschide o subscripţie pentru ajutorarea, fra- 
{Пот noştri bănăţeni. 

"TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMĂNESC» VĂLENII-DE-MUNTE (PRAHOVA.) 


www.dacoromanica.ro 








ANUL II.—No.25. 40 bant numărul. 20 Iunie 4940. 


NEAMUL ROMÂNESC 
UP 


ABONAMENTUL ÎN STRĂINĂTATE : 
Pe un an 7 lel — Pe sese luni 4 lef, 




















ABONAMENTUL ÎN ТАВА: 
_ Pe un an б lei. — Pe şese luni 3 lei. 








Redacţia şi Administraţia : Vălenii-de-Munte (județul Prahova). 





SUMARIU: 


N. 17: «3 Maiü», cuvintare ţinută în București la serbarea «Liger Cultu- 
rale» din 3 Maiü 1910 (sfirsit). — Cugetări. — Const. Manolache : Sme- 
renie (poesie). — H. Stahl: Prin Calea Văcăreşti (urmare). — Liciu în 
Bucovina, din «Patria». «de la Cernăuţi. — Alte trei scrisori ale lut 
Papiu Ilarian către d, Ioan Ioaniciu Olariu. — Cronica. 


= m 
3 МАТО.“ 


CUVÎNTARE ȚINUTĂ ÎN BUCUREŞTI LA SERBAREA «LIGEÍ CULTURALE» DIN 
З маб 1910. ‹ 





(Urmare.) 


Atunci, d-lor, de pe tribuna din Cimpia Libertăţii а început 
a vorbi unul din cef mai mari oameni pe cari i-a avut neamul 
nostru în Ardeal, a început a vorbi Simion Bárnut. Dar cele 
d'intăiii cuvinte, cele d'intáiü frase, cele d'intăiii părți ale cu- 
vintárii nu eraü ale luf Simion Bárnut, ale lui Simion, fiul pá- 
rintilor săi săraci din cutare umil sat al Ardealului, ci cuvintele 
profesorilor celor mari pe сагі-ї ascultase, ale filosofilor adinci 
pe cari-l cetise, ale politicilor innaltt la cari-sí făcuse educaţia 
lui politică. Stătea mulţimea, şi nu înţelegea. Dar, de la o bucată 
de vreme, din mulţimea aceia sa desfăcut o putere aşa de 
uriaşă, încît a furat înnapol pe filosof. Vedeţi, ca şi cum s'ar fi 
deslipit de pe pămintul acesta, prin puterea mindriel sale, un om 
mal presus de cellalti, zburind pe aripi de mindrie, şi de odată, 
din pămintul care-l cerea înnapoi, sar fi ridicat, din adincurile 
sale, o putere aşa de nebiruită, încît, cu toate aripile trufiel, fu- 
garul să se întoarcă pe tárina pecare calcă ceilalți. Atunci Si- 


386 ‚ NEAMUL ROMÂNESC LITERAR `. č 


mion Bárnut a început să vorbească, nu în graiul cárturarilor, 
ci în graiul Rominilor, şi atunci fiecare dintre Rominii aceia 
І-ай înțeles, sa pătruns în suflet de cele auzite, a primit împăr- 
tăşania conştiinţei nationale pe саге, ca un preot transfigurat 
prin innültimea misiuni! sale, o întindea mulţimi! ce aştepta acea 
cuminecătură (aplause). Şi atunci, comunicind în conştiinţă na- 
tionalá poporul románesc, miile şi miile de ţeran! sau simţit 
unul singur, si în clipa aceia s'a făcut ceia ce se sávirseste in 
biserică in acea mare clipă a slujbei, cind, fără singe scos din 
vinele vii, fără carnea trupului sfárimat de suferintl, se inde- 
plineşte jertfa cea mare a lut Dumnezeu răstignit pe cruce pentru 
mintuirea oamenilor. R ; 

Si jertfă ca în biserică a adus natiunea romănească în clipa aceia, 
cînd ва zis: «Romint, iobagi ați fost pănă acum, fiti liberi ; торї 
al pămîntului, stüpinitl pămîntul pe care aţi muncit pănă acum. 
Aţi avut pănă acum domni, să fiţi domnii vostri; peste toţi să se 
întindă libertatea deplină, egalitatea fără greş, frátia». . 

Dacă am fi fost o altă nație, un fel de natie slavă cerşetoare, 

am fi zis: «Libertatea? Dati-ni-o; o luăm; ce ni pasă de mina 
care o dá; e vorba de darul pe care-l primim; vol гирей lan- 
turile, esentialul e ca lanţurile să fie rupte, şi binecuvintatá fie 
mina, oricare ar fi ea, care loveşte in ruginitele lanturi ale ro- 
biet noastre». Cel adunaţi in cimpia de lingă Blaj aü zis însă altfel : 
«Mai bine să ráminem robi, mai bine să trăim tot în vechea: 
noastră iobăgie, mat bine să atirne lanțurile ruginite de minile 
şi de picioarele noastre, decit ca o mină străină să ne scape din 
trecutul nostru de suferinţe şi să ne innalte către viitorul nostru 
de libertate (aplause prelungite). Noi de nof ne vom liberă cînd 
va veni clipa». Şi, cind un neam se liberează el prin el, rămine 
liber, iar, cînd un neam e liberat de alţii, cade din robia care 
ве vede în robia care nu se vede (puternice aplause), din robia 
trecătoare in cea care nu va trece niciodată. 
. Si, astfel, ráspingind darul străinilor, sai dus să lupte în 
munţi, nu pentru oamenii libertăţii, ci pentru suveranul despo- 
tismului, nu pentru apostolii desrobirit, ci pentru acela care re- 
presinta însuşi vechiul regim în toate însuşirile, dar si in toate 
păcatele luf, pentru Împărat, — pentru că nu-l simţiaii Ungur, 
pentru cá pe dinsul îl simtiaü maï presus de calitatea naţională 
a apăsătorilor lor de pănă atunci. 


N. IORGA: 43 MAIÜ»  - 387 
: : IV. : 

Dupá aceasta, d-lor, — 51 aici stă a treia învăţătură careo pot 
„da faptele din Maiü 1848 —, după aceasta a venit ceasul luptei 
Anarmate. СУ 

.Si nof, de aici, din Principate, ne-am desrobit în primă- 
vara anului 1848. Ай venit tineri din Paris cari văzuseră 
„cum sai desrobit Francesii, aü venit, soli aï desrobirii, în mij- 
locul nostru, aü scos tricolorul in Bucureşti, în jurul tricolorului 
„au strins negustori, sa strins о mare parte din tineret, sa 
strins o bună parte din armată, cărturari cu toţii ; steagul liber- 
Лай a fost ridicat la Islaz si de la Islaz ай plecat, după procla- 
„marea punctelor care să cuprindă noul regim în Romănia nouă, 
‚ай plecat, cine? Grupa care venise la Islaz, tot grupa aceia sa 
întors la Bucureşti. AT fi crezut că, dacă se proclamă în mijlocul 
a mil si mil de oameni nedreptăţiți si intunecatí credința cea 
nouă, se va ridica o uriașă oaste care va duce pe fruntaşi in 
„Scaunul de stăpinire al Bucureştilor. Nu, ай plecat cum pleacă 
o delegaţie electorală de la centru ca să facă o întrunire în pro- 
.vineie, şi se întoarce la centru іппарої, iar alegătorii rămîn unde 
Tămin. Aşa sai dus tinerii noştrii de la 1848, aşa s'aü întors. 

Pe urmă a fosto defilare in Bucuresti—la laşi s'a încercat, nu 
Sa izbutit—, a fost o proclamare în Bucureşti, aü fost serbători 
„cetăţeneşti în Bucureşti, steagul libertăţii a fost arborat în Ca- 
pitală, am avut Constituţia libertăţii, dictatura libertăţii (ilari- 
tate), intrigile libertăţii, trădarea libertăţii. De toate aü fost, dar, 
-cind a venit clipa hotăritoare, cînd ideile ai trebuit să se pre- 
facă în fapte, atunci sa văzut câți егай oameni! libertăţi! în Bu- 
curestif cel desrobití din Septembre 1848; Puţini aü început, puțini 
-aŭ represintat mişcarea, cu puţini sa mintuit această mişcare. 
Dacă nu erai cittva soldaţi cari nu eraü menití pentru luptă, 
ci pentru a stinge focul, dacă nu eraü pompierii din Dealul Spirit, 
сагі, văzind o oaste străină trecînd înnaintea lor, să-şi aducă 
„aminte că sint o armată şi că innaintea unet armate pe pámintul 
pe care. trebuie să-l apere, niciodată nu trebuie să treacă 
-0 'ărmată străină, revoluţia aceia sar fi mintuit fără să fi fost 
stropită de binecuvintarea de jertfă a sîngelui. Picătura de singe 
a “pompierilor de la 4848 а apărat revoluţia de atunci de cea 
mal mare ruşine de care poăte fi acoperită o mișcare de felul 
„acesta, de ruşinea ridicolulul. 

"Puneţi alături de mişcarea din Muntenia mişcarea-din Ardeal. 


388 NEAMUL КОМАМЕЅС LITERAR 





Cite jurăminte nu s'aü făcut la, Bucureşti, în cite gazete nu вай" - 
tipărit aceste jurăminte, cite poesil şi cite articole de fond nu. 
Sau scris pentru causa libertăţii ! A1 fi zis: Doamne, dacă na- 
tiunea crede aşa şi simte aşa, picior de Turc saü picior de Rus 
n'o să maf calce niciodată pe pămîntul Romăniei. Si, peste citeva 
luni de zile, în mijlocul Bucureştilor stăpinia un. Pasá turc, şi 
un general rus represinta ostile de ocupaţie, şi undeva, în mar- 
genea Bucureştilor, unde era un frumos palat de vară in care: 
stătea văduva unul Domn, a celui d'intáüiü Domn naţional după 
stăpinirea fanariotă, se infrátiaü, în sunetele unei bune musici: 
europene, uniforma rusească şi uniforma turcească, afirmind, in 
mijlocul Bucureştilor clasei stăpinitoare, cea mal deplină umi- 
lintá pe care poate să o sufere un neam: ocupaţia trupelor” 
străine. 


Dincolo, în Ardeal, n'a fost nevoie să se facă jurăminte. Este 
o vorbă romănească : jură şi fură. Dumnezeii ştie citi n'aü jurat 
şi furat: Aceia insă cari nu obişnuiesc să fure, jură mal rar. 
În 4848, lingă Blaj, nimeni nu a rugat să jure si n'a jurat nimeni 
nimic, вай jurămintul care a fost, a fost un jurámint mut, în 
adincul cugetului fiecăruia. Decit jurămintul vorbaret din Bu- 
cureştii anului 1848, mat binecuvintat a fost jurámintul mut din 
cugetul їегапшиї dn pe cimpia Blajului. (Călduroase aplause.) 
.. La сеї сагі nu juraserá, cari nu se indemnaserá prin scris şi prin 

oratorie, sia găsit de-odată о oaste, şi oastea aceia a luptat, mil 
de oameni dintr'insa aü căzut, cu zecile de mil se socot jertfele ` 
luptei din Munţii Apuseni pentru triumful ideii nationale ro- 
mine pe. pămîntul national romin al Ardealului. Steagul era al 
Împăratului, instinctul era al naţiunii noastre ; Împăratul a cules 
recolta, nofam muncit ca să se ridice recolta, sămănătura aceasta ` 
pe pămintul nostru din Ardeal. (Aplause îndelung prelungite.) 


Si pe urmă, d-lor, ce a fost după ce sa mintuit lupta ? La 
nol, añ apărut martiri, eroi, veterani, toti oameni al libertăţii, cari, 
după се „sa stabilit un regim пой, presintaü politele: Iată, ей | 
am luptat pentru libertate, am ţinut steagul tricolor, am căutat: 
să răsping pe străin, în clipele cele mari; şi, dacă nu ей, un. - 
frate al miei, dacă nu un frate al mieü, fratele tatel, cineva; 
din familie, a fost martir al libertăţii la, 48481». Curgá decl. 
recompensele nationale, reverse-se pensiunile! Doar natia, inna- 
inte de toate, trebuie sá fie recunoscátoare fată de acel cari ай. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: «3 МАЙ» 389 
6 


„ajutat-o şi nu cer nimic, dar ma! ales acel cari cer toate vor 
fi ajutaţi în adevăr. (Aplause.) 
La not, d-lor, aşa fost. Încă nici nu sa mintuit rasa marti- 
rilor pensionatí de Ја 1848, şi dreptul de pensie trece din ge- 
meraţie in generaţie pănă la stingerea semintiel. Cine a luptat 
„atunci cu pine albă la Paris, cine a luptat. cu banchete la Bu- 
cureşi, cine a luptat cu imnuri. îndreptate către dinsul şi cu 
cintece cintate în onoarea lui la 1848, acela are față de naţiune 
merite aşa de mari, încît orice recunoaştere nu le poate acoperi. 
Dincolo, în Ardeal, n'a fost asa. După revoluţie, cînd Francisc- 
Josif a fost din пой adevărat stápinitor în Ardeal, a spus: «Daü 
răsplată tuturor acelor cari aü condus pe Romint întru apărarea 
“Tronului miei; daŭ răsplată tuturor acelora cari вай găsit cu 
arma în mină în jurul steagului negru-galben ; cine a făcut is- 
pravă, să vie să spună». Şi nimeni n'a venit să cerşească pensia care 
і se cuvenia pentru :meritele sale fată de Împărat. (Mart aplause.) 
Fiindcă ef luptaseră, nu pentru Împărat, ci pentru națiunea 
lor, şi națiunea lor nu ега în ceasul rásplátif, ci era încă in 
ceasul în care se cer toate jertfele tuturor acelora cari pot să 
jertfească pentru dinsa. Si, pe cind, aici, in ţară, cef cari aü 
“condus mişcarea din 1818, вай ridicat la cele mat înnalte dem- 
nitát şi aü putut să le transmită şi urmaşilor, ácela care a 
condus, nu cu discursuri pe buze, nu cu tricolorul pe piept, ci 
tăcut, cu pieptul desgolit innaintea gloantelor, steagul apărat de 
însăşi fiinţa lui în mişcarea din Munţii apuseni,—acela n'a mintuit 
ca ministru in ţară, desrobită, saü ca prim-ministru in țară 
triumfătoare, sau ca pensionar national în tară recunoscătoare 
față de dinsul, ci a mintuit prigonit ca si neamul зїй, umilit ca 
Şi neamul sáü, şi nebun de durere ca si neamul sáü. (Înflăcărate 


aplause, mult prelungite.) 
P P E (Sfirsit.) 


CUGETĂRI. 





Patria e pentru cei may multi patria lor, pentru citiva patria 
„părinţilor lor, pentru foarte puţini, la cari singuri patriotismul 
„e activ, patria fiilor lor. A 

Unit sint fiif părinţilor lor pănă la naştere, alţii pănă la matu- 
ritate, citiva, prin fericirea вай nenorocirea lor, de o potrivá de 
;nemeritate, pănă là moarte. ` I. 


www.dacoromanica.ro 


NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


SMERENIE: 


Reintrá "n. cámárufa ta de ghiatá, 
Acuma, cînd cunoşti ce-l rátácirea, 
Cînd împlinirea viselor de viață 
Tu n'ai putut s'o afli nicăirea. 


Cutreierat-a! plaiurile toate 

De dulci şi 'nşelătoare frumuseți, 
Gustát-af şi amara voluptate, 

Ce-o dă iubirea, triste! noastre vieți. 


De-ai fi găsit în astea fericirea, 
Dorita tint' a "nchipuirif tale, 

Pe veci nu ţi-ai maï fi oprit pornirea 
Şi nu te-ai fi întors învins de jale. — 


Dar a! simţit că drumul se 'nnoptează 
Si zbucium grei se 'nfáptuie în tine, : 
Că zborul vieţii ti se 'ncetineazá' 

Şi n'a! făcut în lume niciun bine. — 


Căci tu n'ai căutat să-l torni în fapte, 
Oricît 1-аї spus în vorbe зай în rime, ` 
Ci-a stat pitit in rásfáfata-I noapte 
Adincul táü, necunoscut de nime. 


De-o fi, saü nu, a doua judecatá 

Cu îngeri blinzt, зай demoni! cu bice, 
Tu las'o în enigma eï şi catá 

Ca singur tu să-ți fact judeţ aice. 


51, cînd vel fi pătruns de greaua nedreptate: 
Ce aï făcut-o unei mini ce-ţi cere, кше тыы 
Sai unel inimi triste si 'nnoptate, s: 
Neindulcind amara lor durere, DERE 


www.dacoromanica.ro 


H. STAHL: PE CALEA VĂCĂREȘTI | 391 


Si cînd păreri de тай vor prinde să тазага 
„Şi cînd se va smeri gîndirea-ţi toată, 
Trecut-al fost atunci prin marea oară, 
Fácindu-ti singur dreaptă judecată. 


Reîntră dar in camera-ți de ghiatá, 
Acuma cînd cunoşti ce-i rátácirea, 
O, suflete, ce te-ai zbátut o viaţă: 
Acolo te aşteaptă fericirea ! 


CONST. MANOLACHE. 


Prin Galea Vácáresti. 





(Urmare.) 


Caracteristic este preţul ridicat al cărţilor luf Pinath: tipá- 
Tite pe cea maï proastă hîrtie din ţară, cu cel maï infect tipar, 
“fiecare volum are 30 pagini format 9/13 centimetri şi se vinde: 
«Vrel să ştii ungureşte» бо bani, «Dorul» бо bani, «Carte de 
explicarea semnelor» 50 bani, etc., etc. În piaţă, in Capitală, 
cumperi însă oricare carte din aceste preţioase opere cu 6 pa- 
rale зай un gologan ; dar, la ţară, cu cît n'o fi plătind bietit 
ҳегапї periculoasa otravă sufletească 1! 

Părăsind simpatica anticărie «Labori», trecînd de magazinul 
de mobile al unui fost anticar pe vremea cînd îşi mal aveati 
rafturile de cărți mucigăite pe Bulevard, lîngă Universitate, 
trecînd şi de un alt magazin de mobile cu imensă firmă grăind 
«Compania americană de mobile» şi cotind după cîrciuma de 
© crasă murdărie «La strugure de aur», dai în cea mal cu- . 
rioasă din străzile bucureştene: Strada Lazăr. 

Dacă în Strada Patria se vind hainele vechi de lux şi cum- 
рага acolo mal ales Тісапії lăutari, ahtiaţi după îmbrăcăminte 


1 Pomenind de celebrul Pinath, trebuie să aminteşti si de nu mar puţin 
cunoscutul вай confrate si coreligionar de supt Otelul de Franţa, d. lgnatz 
Herz. Dacă Pinath are clientela de la ţară, Ignatz Herz are clientela mahala- 
lelor si atelierelor, pervertind-o cu cele mal periculoase romane, traduse 
ca val de lume, în cel mat pur jargon, si vindute scump, în fascicule supțiri,. 
cetite cu aviditate. $ 


www.dacoromanica.ro 


2 


392 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR. 
neagră boierească, Skele, de lac, ови şi ТЕ luate 
jeften de la vre-un ofticos!, în Strada Lazăr cumpără ghete 
rupte gata, zdrenfe noroioase de ţi-e scirbá să le atingi cu 
băţul, Tiganit salahori, meşteri lăcătuşi, cerşetori şi cel mai 
nenorociff oameni din сії sufăr de foame şi de frig in Bu- 
cureştii ăştia mari, cu atîta paradă de lux, străbătuţi de atit de 
multe automobile scumpe, ráscolitoare de uri. 

Strada e mică, urcă lin din Calea Văcăreşti pănă în dreptul: 
Templului celui mare din strada Sfînta Vineri, şi are două în- 
fundături: una pe stînga, cealaltă pe dreapta. Pe toată lun- 
gimea străzii, în dreptul fiecăreia din sumedenia de dughene 
mici, ce se înșiră cot la cot, perdele de stofă descolorată um- 
bresc trotoarele, pe margenea cărora stai înşirate, cît tine 
strada, ghete, atît de rupte si de murdare, culese de prin gu- 
noaie, încît nu i-ar fi putut trece prin minte măcar unui sáful. 
că o să se găsească fiiintá destul de nenorocită ca să le cum- 
pere cu 30, 50 şi 70 de bani. Atirnate apoi de cuiere şi de 
storuri, bílábánindu-se la vînt, pantaloni, fuste, haine rupte, 
tunici zdrentuite?, corsete şi, chiar ciorapi şi batiste se răs- 
faţă la soare, în aşteptarea muşteriilor, duhlind teribil a us- 
turoiü şi crasă murdărie. 

Pe cît e de agitat furnicarul de oameni pe aici Dumineca 
dimineaţa, pe atît e de mare stagnatiunea în zi de lucru: dor- 
mitind lingă marta lor infectá, Jidoavce grase, cu mutre obo- 


Site, cu nasul acoperind protector o dublă guşă de grăsime, 


de-al zice pelicance în camisolă digerînd, păzesc prăvălia, în 
vreme ce dumnealor, Itic ori Strul, sînt la ceainărie, ori cu- 
treieră străzile Capitalei adunind vechituri. 

Doar pe la amiazi piața de zdrenţe infecte capătă puţină 
viaţă, căci atunci se adună aici principalii furnisori al negusto- 
rilor de haine rupte şi se ţine în Strada Lazăr un fel de bursă 
evreiascá-tigáneascá de toată nostimada. 

« Farfurii | Păhare! Páhare! Lighianel Páhare!» Cine n'a auzit 
jălindu-se asttel şi n'a văzut Tigáncile cu ochi turburi de bivo- 


liţă, ori cu frumos Бр etiopian une ori, cu tulpan galben Дере 





1 Poate că aceasta să fie о causă a marelui contingent de tuberculost printre 
Aiganif lăutari. 

2 Ceva mal zdrentuite chiar decit cele. pe care le poartă une orf vara soldatul 
romin, 


www.dacoromanica.ro 


H. STAHL: PE CALEA VĂCĂREȘTI 393 


părul uns, îmbrăcate curátel, cîte odată chiar cu ghete în pi- 
сіоаге, cu un muc de tutun între dinții albi, cu un imens coş 
de papură pe spate, intrind cite două prin curțile oamenilor 
Și făcînd să sclipească la soare farfurii, păhare зай alte obiecte 
de sticlă ce ți le дай în schimbul hainelor vechi şi rupte, tocmat 
bune de azvîrlit la gunoiü ? Ele sînt principalele furnisoare ale 
negustorului jidan din Strada Lazăr, pe cînd clasicul tîrtan 
de pe Bulevard, care, cu o căptușeală zvirlitá pe braţ, salută 
umil, dar scrutátor, pe toți studenții si chipeşii tasoneli, este 
mai ales furnisorul negustorului din Strada Patriei ; aict îşi des- 
face Țiganca zdrentele ce i le dai în schimbul unui păhar, li- 
ghian, al unor farfurii, luînd pret mult mai bun decît ti-ar E 
vindut pe bant sticlárie de Azuga! 

Nimic mat comic decit reciprocul despret al Jidanului pentru 
Tigan si al Тірапшиї pentru cellalt, şi nimic mal curios decît 
lupta intre siretenia jidoveascá si diplomatia țigănească, între 
trufia guralivă a Tiganulut, căruia if e dat şi lui să poruncească 
odată şi umilinţa şireată orl aierele de protecţie părintească ale 
negustorului jidan care miroase un gheşeft: 

— 101й-1е cismă, hdomnle Ițic! Hauliu, ce mă carimbi ! 

— Сі? 

— Păi... ho să-mi dai 6 frincugori! 

— Ci, eşti nibun? 

— Ей cit dat, dom'le Ițic ?... 

— Domle Ițic! Nu (i le daŭ pă сізте..... ti le daŭ pă ca- 
rimbil.. lo-td-te cărimbi!.... Domle Ціс!... Ei, cit dat 9... cit дай 
matale ?..... cit dai mătălică ? | 

— Trei bani, iei * ? 

E mat ales de admirat cum, concurîndu-se, se sprijină totuşi 
Jidanit spre a cumpăra ieften cînd miroase un gheseft. O Tigancá 
rea, bătrînă, neagră şi urâtă ca gorila Museului d-lui Antipa, 
are un chilipir de haine albastre. În jurul еї, ca păsări de 
pradă, S'aü strîns cu toţii, negustorii. Sucesc şi -rásucesc haina, ; 
„scotocind prin buzunare, căutînd pete, rășături, „defecte, de- 
preciind marfa. Unul не нечае. 


ЛҮ»; 


1 


1 Domnul Ițic a intors spatele si se face cá nici nu vrea să stie. Tiganul 
"gu cismele ciur, dar cu carimbil bunt, il. trage. de. minepă, 
2 După note stenografice. ° : 


www.dacoromanica.ro 


394 - NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


— Anicăă, mamă ИУ ifi doi iu... . 60 di bari! ? 

— Hptiu! Hptiu!! (Mama Атса, шан foc, îndeasă energic 
hainele in coş peste sticlării, scuipînd, indignată.) 

— Anică | Răbdare, Anică, răbdare | Сі ti. superi dijà? Daŭ 
iw un franc, mamá Anicdd ! 

— Ștrul, tu iegtí dijà nibun! 80 di bani! 80 di. bani! Nu 
vezi cá e putrezit puntalonii ? | 
. — рай iw un frane, şi ci vrei cu mini.....! 

Dumineca, încă o lume de nenorocitf, în majoritate nepăsă- 
tori de sărăcia lor, forfoteşte pe-aici: e о babilonie întreagă, 
Tiganit miorlăie вай se ceartă strigind cît li tine gura ; Оугейї, 
şi mai ales Jidoavcele, li tin isonul in jargon; bragagiit strigá 
monoton «Braga bună! Rece, bună >; un Romin vînzător de 
«savarine cu miere» îşi laudă marfa glumind: « Capsa! vine Capsa | 
ce mai savarine santicler!»; doar un Turc cu mutra tristă face 
liniştit la cafele turceşti cu 5 parale ceaşca, ro bani cu cacao 
(specialitate evreiască). Intr un colt, lîngă niște Tigant, un cá- 
felus se scarpiná de scapárá! 

Strecurindu-te ma! prost îmbrăcat, ca să nu se dicen de tine 
sárácimea, asişti la tocmeli de necrezut pentru zdrenfe la care 
privesc totuşi atífia cu ochi lucitori de dorință: 

— Să-mă crape ochii din cap, dacă ат mai mult de 40 de 
bănuţi ! Să se facă aşa cine minte! 

— Şi dint să-i scoţi, janghinosule, şi nu ţi-l дай 5! ` 

Am văzut cumpărîndu-se. de un Tigan, zidar o páreche de 
pantaloni foarte bunt cu 2 franci ; o redingotă a fost luată cu 
7o de bant de un meşter lăcătuş, < i-am dat-o di pumaná l, 
l-a asigurat «Madam Schwartz». O fustă. a fost vîndută cu 30 
de bani; iar un june, Tigan a cumpărat ibovnicet lui cu 80 de 
bani — luxul e totdeauna „scump — un... corset, «mauve» pe 
vremuri. Cred cá nici aristocrata Madane huc nu e mal fe- 
ricită cînd îşi cumpără la «Bon. Goüt» din micile economii 
o pălărie Chantecler cu 400. de let de cum a fost Tigáncuta 
care, de recunoştinţă, şi-a pupat bărbatul în fata tuturor ! ŞI 
poate că mai mare a fost sacrificiul bietului meşter . lăcătuș 
care a cumpărat cu bani gata, Suspintnd, cu 60 de bani, re- 


бик» 





l Pentru argumente si maf convingătoăre cetitorit ie ройеавей Duineca 
dimineața în Str. Lazăr. : 


H. STAHL: PRIN CALEA VĂCĂREȘTI 395 


dingota, decit sacrificiul proprietarului primitiv al aceleiaşi 
haine de nuntă şi inmormíntare, luată pe vremuri de la Franke 
зай Pangl în rate amínabile. 

Cu puţin înnainte de 12, ca în fiece Duminecă, vardistul 
străzii, putintel cam aprins!, dar surizind, gras, sănătos, merge. 
din dugheană în dugheană, strîngînd mina negustorilor, pupind 
pe unii?, încasează de la fiecare negustor 10—20 de bani ce 
i se aruncă cu despreţ, codeală sau batjocură. 

Mai departe, in înfundătura din dreapta, s'aă strîns mulți şi 
fac mare haz: sezind pe margenea trotuarului, un biet lungan 
zdrenteros, blond, cu osătura de uriaş, dar slab, față de epi- 
leptic, încearcă pe rînd la ghete rupte, fără sí poată găsi in 
maldărul de sute de ghete rupte una măcar — culmea neno- 
roculuf — destul de mare ca să încapă рісіоги-ї noduros în- 
tr'insa. Ti se strînge inima de atîta miserie! Nici după ce şi-a scos 
oftînd obiala, ca să-l fie piciorul mai mic, nu i-au putut încăpea 
măcar într'o páreche de sogoni vechi! Hazul e imens! «Pi- 
ciorul lui», îl consolează un negustor, <e ca genunchiul de, 
bivol : scurt şi gros!» 

Doamne, citi fericiți aY putea face iarna cu ups franci in 
Strada Lazár, Dumineca! 

Strada Sfînta Vineri, în care dá Strada Lazăr, Strada Stelea 
— a Spătarului Stelea — şi- celelalte străzi din jurul Sinagogei 
celei mari, e cartierul aristocrației «israelite» şi «spaniole», îm- 
bogátitá prin mici samsarlicuri cinstite, două, trei falimente 
binecuvîntate, afaceri de... bancă şi bursă. Casele ridicate aici 
pe vechi locuri boiereşti, sînt curate, luxoase, şi în multe din 
curțile pavate cu basalt stínjenif de lemne parcă-şi bat joc de 
amenințările iernii. Te pleci cu respect în fata atotputerniciel 
banului purificator de păcate si asimilator de rase, şi te аргорії 
iarăşi de cartierul miseriei evreieşti dintre” Dudeşti şi Vácá- 
reşti. ; | 
(Va urmà.) t H. STAHL, 


з «Pleacă la America! Îl cunosc de cind era copil uite-aga, z&ü», —a cercat,- 
de odată rusinat, să se.scuse, văzind că-l ieaü numărul. 


2 De vină e «Rachiul de Moldova» al circiume! «La Strugure de aur». 


396 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


LICIU ÎN BUCOVINA. 





DIN «PATRIA» DE LA CERNĂUȚI. 


Nu voii să fac o întroducere “mare, vorbind poate despre 
însemnătatea teatrului în desvoltarea culturală a fiecărui popor, 
“căci ar fi lucru de prisos, cunoscută fiind această însemnătate 
“fiecărui от cult. Numai пої, Rominit din Bucovina, am trebuit 
să ne lipsim, în decurs de un şfert de veac, de acest. impor- 
tant factor cultural, multámindu-ne cu teatrul german, cu 
slabe represintări teatrale ale unor trupe de actori de mina a 
doua din Regat şi cu încercările trupelor de diletantt. Nu voiü 
insista asupra.celor cari aü purtat vina cá am trebuit să în- 
серет a crede că Rominii n'aü teatru şi nici actori cum se 
cade. Vina a fost a noastră, a tuturor, 

Ce frumoase trebuie să fi fost acele vremuri, pe la 1885, . 
cînd Mitropolitul Morariu : găzduia întreaga trupă de .actori, 
între cari şi pe Nottara şi pe d-na Aristiţa Romanescu, -în pa- 
latul reședinței metropolitane, cînd boierii romint sprijiniaă în 
toată privinţa acea trupă de actori! Mare а fost entusiasmul 
acum 25: de ani, dar nici entusiasmul cu. care a fost primită 
trupa d-lui. Liciu zilele acestea, nu este maï mic. Acum nu-i. 
nici Morariu Mitropolit, nu-s nici boierii de pe atunci; acum sînt, 
ce-i drept, alte vremuri, dar nici nol nu sîntem incapabili de 
entusiasm. Am simțit not pănă acuma lipsa unui teatru romănesc, 
dar de acum nu ne vom mal putea lipsi de el. D. Petre Liciu, 
cu intreagá trupa d-sale, ne-a convins pe deplin cá fárá teatru 
nu mal putem .rămînea. Venirea d-lui Liciu în Bucovina : este 
inceputul unei epoce nouă în .desvoltarea noastră culturală. 
Nol nu sintem în stare să-i fim în de ajuns.recunoscători d-lui 
Liciu si întregit d-sale trupe pentru jertfa care ай făcut-o. d-lor 
venind la not. Publicul nostru nu s'a aşteptat la astfel de pres- 
taţii. Mulţi nici n'aü ştiut poate că Rominil ай astfel .de ac- 
tori. Chiar străinii, cari de sigur că nu ni sint tocmal bine- 
voitori, ай rămas uimit! de Jocul tuturor actorilor. Numele d-lui 
Liciu şi ale celor ce l-ai însoţit în acest apostolat cultural vor 
ráminea înscrise pentru vecie în cartea luminătorilor naționali 
al Romínilor din Bucovina. 

. Marti, la orele două, fără un sfert, a sosit întreaga trupă în 
Gara Centrala din Cernăuţi. Aici va: fost adunat foarte multă 


www.dacoromanica.ro 





LICIU ÎN BUCOVINA 397 


lume romănească întru întîmpinarea rarilor oaspeţi. D. G. Tofan, 
secretarul-general al Societăţii pentru cultura si literatura ro- 
mină, li-a fost ieșit cu cîteva staţii înnainte. În gară ай fost 
intimpinatf de corul studenţilor universitari cu cîntecul «Pe-al 
nostru steag». D. dr. Sextil Puşcariu, vice-preşedintele Socie- 
táfif pentru cultura şi literatura romînă, i-a primit cu o fru- 
moasă cuvintare de bun-sosit. A mulfámit d. Liciu, în frumoase · 
cuvinte, pentru întîmpinarea ce li s'a făcut. 

Entusiasmul cu care aü fost primiţi la gară s'a potentat din 
zi în zi. Miercuri seara a primit, după actul al doilea, d. Liciu, 
din partea studentimit romîne de la Universitatea'din localitate un 
«porte-cigarre» de argint, cu următoarea inscripție: «Їп semn de 
admiraţie, luceafărului artei dramatice Petre Liciu», iar toate 
damele aŭ primit din partea Societífef pentru cultura şi lite- 
ratură romînă cite un frumos buchet de trandafiri cu panglici 
tricolore. Jof seara a primit d-na Aristiţa Romanescu de la 
studentimea universitară romînă o frumoasă cunună de lauri” 
lucrată în argint, cu următoare inscripție: <Omagiu de recu- 
nostinfá şi admiraţie neîntrecutei artiste dramatice Aristiţa ` 
Romanescu». 

La represintarea de Joi seara a fost entusiasmul la culme. 
După finea spectacolului n'a plecat lumea - imediat acasă, ci 
a aşteptat să vie şi toţi actorii. Imediat ce aŭ părăsit еї teatrul, 
lica făcut publicul o manifestare nemai pomenită. Urcindu-se 
d-na Romanescu şi d. Liciu într'o trăsură, studenții aü deshămat 
caif şi aŭ tras trăsura minile pănă la Palatul Naţional. De 
la Teatru şi pănă la Palatul Naţionala fost tot o lume. Corul 
studențesc a: cînțat mai multe cîntece naţionale, iar uralele 
publicului nu maï aveai sfirşit. La poarta Palatului Naţional a 
multámit, foarte emoţionat, d. Liciu pentru frumoasa mani- 
testare. Lumea nu se putea despărți de aceşti apostoli aY агїеї 
nationale. Grădina Palatului Naţional nu mat putea cuprinde ad- 
miratorif lor. De la întăiul spectacol şi pănă în ziua de astăzi 
nu se întîlnesc două suflete de Romîn fără să nu vorbească 
despre prestatiunile trupei d-lui Liciu. Chiar străinii nu айх 
destule cuvinte de laudă la adresa acestor adevăraţi artişti. 

Ziua de Vineri a trecut fără spectacol şi-a fost întrebuin- 
fatá pentru repetiții. şi pentru visitarea oraşului... Sîmbătă 
seara s'a jucat comedia-farsă «Grigoraş şi Mustochide», care 
a produs un nesfirsit haz in public. Spectacolul de Du- 


www.dacoromanica.ro 


398 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


minecă, «Lipitorile satelor», a fost aşteptat cu multă nerăbdare 
din partea publicului, căci toți doriaü să-l vadă pe d. Liciu 
în vestitul d-sale rol al luf Moise Jidanul. Sala a fost arhi- 
plină. A contribuit la aceasta foarte mult şi protestul lui Straucher, 
care nu era învoit cu represintarea acestei piese. Asteptárile 
publicului ай fost întrecute de prestatiunile d-lui Liciu şi ale 
întregii trupe. La această represintatie ati fost şi foarte mulţi 
ferani. Aceştia nici nu уоіай să creadă că Moise nu-l un Moise 
veritabil, aşa de bine a ştiut să-l facă d. Liciu pe Jidanul 
crismar. La capătul fiecărui act nu mai aveai stirsit aplausele, 
iar la finea spectacolului, nu s'a mişcat lumea de la teatru | 
pănă ce n'a ieşit si d. Liciu, care a fost viü aclamat. Câţi ac- 
tori sau perîndat prin Cernăuţi, niciunul n'a produs atîta en- 
tusiasm, nictunul n'a avut parte de atitea ovatiunt şi niciunul 
n'a fost aşa de admirat precum a fost d. Liciu. Întreg publicul 
de la teatru a năvălit în, urma actorilor în grădina din Palatul 
Naţional, unde de asemenea li s'aü făcut tuturor artiştilor, mart 
„ovaţii. 4 
„Toate aceste manifestări de simpatie şi admiraţie la adresa 
iubitilor. nostri artişti sînt o dovadă vie că la пої a fost numai 
amortit pănă acuma interesul pentru arta dramatică naţională 
şi a fost nevoie să. vie meşterul neîntrecut Liciu, cu ceilalți 
. prietini de muncă desinteresată, muncă pe care o aduc jertfă pe 
altarul unei cause sfinte, ca să, trezească în noi acel interes 
„atit de necesar pentru afirmarea noastră ca popor cu o cul- 
tură unitară. 


L 


Alte trei scrisori ale lui Papiu Ilarian (către d. Ioan 
loaniciu Olariu) '. 


І. 
Domnul miei, 


Scrisoarea d-tale din 3/2 1807 s. n. mi-a adus o mare bucurie. 
Nam primit încă manuscriptul unguresc ce promiseseşi a mi-l 


trimete. Îl aştept cu nerăbdare. Dar si cu mal multă nerăbdare 





1 D. Olariu a dăruit prin mine originalele Academiei Romine; — N. L 


CRONICĂ 399 
adăst documentele despre care vorbii, şi care aü să reverse atita 
lumină „asupra acelei epoce interesante a istoriei noastre 1. Vă rog 
să mi le trimetet!; dacă vă interesați să nu se ştie cá sint de 
la d-voastră, din parte-mi puteţi fi sigur; dacă doriţi a avea în-- 
dărăt originalele, ей vi le pot restitui după ce le voii fi copiat. 
În tot casul, pentru asemeni documente preţioase pentru istorie 
toţi Rominif, şi ei in deosebi, vor ráminea de-a pururea inda- · 
torati d-voastră cu mare recunoştinţă. Din Tesaur, tom. III, vett 
fi văzut cá am publicat si ей maï multe asemenea documente, 
şi public şi acum; iară documentele ce aştept de la d-voastră, 
ar completă frumos această istorie. 

Aştept dar cu impacientà documentele, si în tot casul vá rog 
să-mi scrieţi. 

Тага pănă atunci primiti, vă SUDO asigurarea deosebitef stime 
gi consideraţii ce vă păstrez. 
3 a “easy A. Papiu Ilarian. 
Bucuresti, 6/18 Februar 1867. . . 


П. 


Onorabilul. эмей domn, 


Fiind bolnav, nu vam putut răspunde la epistola din 99/10 
Februar. 

Documentele ce att binevoit a-mi promite, le puteți trimité în 
toată siguranța pe postá, pre lingă retur-recepisá, cu urmă- 
toarea adresă: Domnieă Sale Eugeniu Crişianu, Bucureşti, la 
Curtea de. Casaţie. D. Crişan apoi аге să mi le dea mie. 
Dindu-mi-se ocasie, am să vá trimit Tesaurul complet. Aştept 
cu дош documentele.. i 


(00 087 Al d-voastră amie; A. Papiu larian. 
Bucureşti, 6 Aprilis. v. 1867. 


HI. 
Domnul miei, 


Petiţiunea d-voastră din 96 Novembre, cu şese atestate ce atl. 
alitürat,. o am infátisat comitetului societăţii. Durere însă, cererea. 


1 Revoluţia lur Horea. 


AES 


400 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


e peste putință de a se implini, pentru că societatea 1, de abia 
infiintatá, nu dispune încă de fonduri suficiente. Nu se stie dacă 
chiar in vara viitoare va putea împărţi ajutoare. 

Am primit cu mare multámitá lucrurile ce mi-aţi fost trimes 
anul trecut. Sper că, dacă veţi maï avea asemene lucruri, veţi 


„avea bunăvoință a le trimete. 
Vă salut, A. Papiu Ilarian. 
Bucureşti, în 28 Decembre 1867. 


CRONICA. (bir 
+ 





Danţuri románegti. ў 


Brogura «Colecţie de dansuri (sic) naţionale», publicată de Şcoala 
Normală din Craiova — e alcătuită de tinerii Ştefan Popa şi I. D. 
Ionescu — trebuie să fie privită ca o prețioasă contribuţie la cunoaşterea 
vieţii poporului nostru. Facem loc şi frumoasei scrisori cu care. d. Popa 
întovărăşeşte trimeterea sa : 


Stimate Domn, 


Vă trimetem această carte, rugindu-vă a o anunţa în revista d-voastră 
publicului cetitor. Am tipărit această carte cu scopul de a servi in 
primul rind pe învăţători, cari, de la un timp, aü frumosul gust să 
aşeze in programul serbărilor şcolare, printre alte producţiuni, si dan- 
turile nationale. Nu avem pretenţia să învăţăm toată lumea să joace 
aceste danturi, ci să li amintim, multora dintre învăţători, figurile 
danturilor nationale, in ordinea de succesiune. Tot aici dăm şi me- 
lodia fiecărul joc, numa ca să înlocuim acele melodi! false, ce se cintă 
în multe părți si se pretind melodii ale danturilor naţionale rominestI. 
Melodiile ce le dám nol, sint corectate de d. G. Fotino, maiestrul de 
vioară al всої. Dacă explicaţia danturilor nu va multími pe nimeni, 
aceasta nu-l vina noastră. Am: făcut pe cit ni-aü permis puterile. Vor 


face, poate, alţii maï mult. 
Vă salutăm, 


POPA STEFAN 
Absolvent al Şcolii Normale din Craiova. 


О dramă din viaţa ardeleană. 

* «Avel», dramă neiscălită, care ni vine din Sas-Sebeş, are versuri 
corecte, une ori frumoase, dar mai ales redă exact felul de traiti şi nota 
de:simfire a clasei care în Ardeal s'a ridicat din lumea satelor, rámtind 
totuşi în mijlocul еї. 





3 Transilvania. 
TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMÂNESC», VĂLENII-DE-MUNTE (PRAHOVA). 


ANUL IL—No. 52. 10 BANI NUMĂRUL 26 DEecEMBRE 1910 


NEAMUL ROMANESC 


— LITERAR 
APARE ÎN FIECARE DUMINECĂ 


. ABONAMENTUL ÎN ТАВА: | ABONAMENTUL ÎN STRĂINATATE : 




















Pe an 5 lef. — Pe дезе luni 3 lei. Pe un ап 7 1еї. — Pe sese luni 4 let. 





. Redacţia si Administratia: Vălenii-de-Munte (județul Prahova). 





SUMARIU : 


N. IokGA : О tragedie a luf Sofocle în romăneşte. — DAMIAN IZVERNICEANU : 
Mortul.—MIHAIL loncGuLESCU : Întoarcerea luf. Ulise, Sonet (poesie) ; După 
măcel (poesie). — I. GRĂMADĂ: Răsfoind corespondenta lu! Gheorghe 
Popovici. — P. Rășcanu: Despre «Mesagiile» lu! Cuza-Vodă. — NERVA 
Hopos : Întimpinare. 





0 tragedie a ШЇ Sofocle im romăneşte '. 


A traduce pe Sofocle e de sigur o îndrăzneală. Acest vechii, 
Grec trăind aşa de departe în vremi luminoase nue în el nimic 
modern. E, tot, numai umanitate largă, frumuseţă armonică, 
morală sănătoasă. 51 citi pretuitori afli aceste insuşiri în vremea 
literaturi iritate pentru gusturi amorţite ? 

D. lorgulescu, traducătorul luă «Oedip la Colona», e un tindr 
care dovedeşte de mai mulţi ani — încă de pe vremea cînd má 
riscasem а tipări pentru publicul nostru «Floarea Darurilor», 
care abia a trăit un an—, 9 stăpinire puțin ubişnuită a formei 
poelice. A tradus marea tragedie eleni-ă pe băncile şcolii, cu 
ochit la profesor. De obiceiù lucrările făcute în asemenea con- 
di[ii, ori samănă a juxtă, ori nu amintesc decit prea puţin ori- 
ginalul. Cea de faţă ştie să fie liberă fără а fi falşă. Valoarea 
de exactitate filologică a versiunilor, aşa de meritoase, ale pro- 
fesorului Dinescu wo pretinde; ea vrea numai să deie, fie şi cu 
puţină modernisare, o lucrare vie pentru a, fi cetită ca una din . 
zilele noastre. 





1 Prefatá la volumul Sofocle, + Oedip la Colona», tradus de M. Iorgulescu 
Vălsnit-de-Munte, 1910. 


848 “NEAMUL RONĂNESC LITERAR 


Să urmeze tinărul poet pe această cale. Va face mult bine. 
О înnoire morală se capătă la orice atingere cu acea veche usata, 
care а cunoscut taina tinereţei sufleteşti eterne. Căci bătrineţa 
sa inventat mai tirziu, după ce praful oaselor luă Sofocle se 
amestecase de mult cu pămîntul cellalt. De atunci ea cucereşte 
tot mai mult teren asupra 'tinereţei. Si în lumea aceasta de bă- 
trini formaţi în familia de griji şi certuri, în şcoala de lecţii şi 
note, în lumea de interese şi chefuri, raza aceasta tînără care 
vine din zilele mart ale umanităţii robuste şi senine poale, lu- 
qninind, să şi сите puţin. 

N. IORGA. 


— IFO 


MORTUL 


г. «Si zici cá atunci de loc şi-a dat sufletul ?» 

"— «Atunci de loc; cum am ajuns în spital, sa uitat cu du- 
rere în jurul luf, a mal borborosit citeva vorbe neintelese, un 
val de singe i-a pornit din gură, şi-a dat ochi! peste сар, a ma! 
horcăit de citeva orf, si în urmă sa stins aşa de răpede ca si 
cînd al sufla intr'o luminare...» 

— «Săracul..., ce osindă ; om tinár,sá moară asa în străini, са 
val de capul lul...» 

— «Si cine stie, învoi-se-vor domnii să-l ducem acum în satul 
nostru, ori nu...» — 
` — «Cred cá nu...» и 

— «Oare ce-l va zice muierea cînd va auzi de vestea asta 
sfisietoare ?...» 

— «Poate e insurat ?...) 

— «Are una; a luat-o necununată... Azi dimineață am bătut 
tel fonul după ea.» 

Aşa vorbiaü vre-o patru oameL!, cărbunari, innaintea spita- 
lului din Anina, sfioşi și cu capetele descoperite. De pe feţele ` 
lor negre, pe care se aşternuse un strat gros de pulberea căr- 
bunilor de lemu, totuşi se putea ceti durerea şi desnădejdea, . 
jar privirile li erau triste. 

Erau ei din Cărbunari, dimpreună cu cel mort, dar lucrau 
cu toţii la trasul cărbunilor in Anina. 


DAMIAN IZVERNICEANU : MORTUL 819 


. Trăsurile cu coşurile încărcate de cărbuni, cu cait prinşi, 
„stăteaă înşirate în drum. Mal în urmă era trăsura celur mort, cu 
Сай mal trişti, ce părea că înţelegea pierderea stăpinului lor. 

Era o zi de toamnă cu vint, pe cer cu nori fugari. Frunze, 
"wegtejite se deslipiaii de pe crengi si se rostogoliaü pe uliţă in 
vale, duse de suflarea îngheţată a vintului, Pe drum se perindaü 
„oameni ja sus şi in jos. Uail, mat  curiost, se opriaü o clipá la 
spital, priviaü mortul, cu părere de гай, scuturaü uşor din cap, 
«rostind apof cite un «hm, hm», se depártaü tot aşa de linistitY 
precum aü fost venit. 

Cel patru oameni, foşti tovarăşi de lucru ai celu! mort, cu bi- 
«ele în mină întrară si ef tucet; cuprinşi, parcă, de teamă, în 
sala сеа goală si deşartă a spitalului. Intr'un colt al odáit, pe 
` un pat stătea întins cel mort, cu gura deschisă şi cu ochit. 
mari sticlosí şi fără viaţă. La cap intr'un sfeşnic fumegă fă-- 
-Clia unei luminări aprinse, încolo o linişte gravă în întreg cu- 
prinsul odáit. Si mortul era înlemnit şi rece, nespălat şi nepre- 
menit, cu smoală de cărbuni! pe fată si în vesmintele de lucru. 
“Și nu era nime în jurul luf să-l bocească. . 

— «Păi, oameni buni, cum a fost iütimplarea ?», întrebă un 
„om mustăcios, care atuncea intrase inláuntru. . 

— «Să vezi cum a fost», începu unul să povestească cu glas 
„domol. «În ziua aceia parcă ni era de cap, căci cu toţii báu- . 
serám mal mult spirt ca de obiceiü. Si aga ametit! am plecat la. 
drum. Lixandru, el ma! nainte. Se cam clătina el, dar nime nu 
se nădăia că o să i se intimple asa lucru. Cind eram pe la mi- 
jlocul drumului, de oiată, rápede са o nălucă, un iepure-| táié 
drumul. Cai! se spăriară, zvicniră odată trăsura şi o luară la 
fugă. Lixandru nu ma! avu vreme să se sprijinească, ci de-odată 
„se prăbuşi între cal. Atit a fost numai, si го е-ї trecură peste 
latul pieptului. L-am ridicat nof, că el nu maï putea, şi l-am 
„adus aici. | 

— «Hm, hm», rosti cel ca a fost pus întrebarea, clátinind uşor 
„din cap, şi rămase cu privirile tintite asupra celui mort. 

«Între acestea întră încă un om înlăuntru, şi începu să vor- 
beascá : А 

— «Doftorul a spus că mine îl taie, şi nu-l sloboade acasă, 
<i Ј-ог îngropa aici, în cimitirul Nemtilor, cu popă nemtesc...» : 

Toţi clătinară din cap cu durere. 


www.dacoromanica.ro 


^ 


890 iee NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Fiiad cale îndepărtată din satul lor pănă in Anina, muierea 
. celui: mort abia noaptea pe intunerec ajunsese, şi incepuse ea a 
se boci si a-şi smulge părul după Lixandru bárbátelul еї. ŞI-I 
săruta ea fata înţepenită şi părul, dar în zădar, các! el nepă- 
sător işi dormia somnul cel veşnic. «Val de mine. şi de mine, 
. cum rămîn eü..»,ofta biata muiere, în vreme ce siroaiele de la- 
crimi îl 'izvoraii din ochi şi i se scurgeaii necontenit pe obraji 

Ја vale. | 

Dimineaţa, cind a auzit că acolo o să-l îngroape, si maf ráü 
se rupea si se zbuciuma. La asta nu se învoia odată cu capul, 
să-şi stie bărbatul mort intr'alt sat, între străini, si nu în satul 
lor. Cine să-l tămiie si cine să-l boceascá? şi cine să-l. aprindă. 
candela Dumineca şi serbátoarea ? O icoană răzleaţă îl trecu 
prin minte, cum văzuse ea undeva, odată, ingropind pe-un Neamţ 
fără prapori şi fără cîntări, şi nic! în biserică nu l-a dus, şi, cînd 
se cugeta cà pe Lixandru iar asa о să-l îngroape, nişte fiori її 
străbătură din creştet pănă în tălpi, iar durerea şi mat mult 
i se märise: 

A plecat ea dec! de la domn la domn, rugindu-! să-i îngăduie 
a-şi duce bărbatul acasă. Si a plins ea şi sa bătut cu pumnii 
în cap si în piept, dar domnilor puţini li păsa de Lixandru şi 
de durerea ef. By unu o mal lápádará şi afară din cancelarit. 

Si nu i-a îngăduit să-şi ducă bărbatul acasă. | 

Si sa întors iarăşi muierea la spital, cu sufletul şi mat amárit- 
si cu inima clocotind de atita durere, şi iarăşi sa pus să se bo- 
cească şi să se tinguiască asupra mortului. 

Сіпа ай venit tovarăşi! celui mort, şi l-a spus că nu-l slobo- 
тезе acasă, cu toţii aŭ rămas mihnití si tăcuți, si nimenea nu 
ştia ce-ar fi de făcut. 

— «Atunel alta nu ni maf rămîne decit să-l furăm», grăi 
unul dintre еї, după ma! multă vreme de chibzuială. 

Той îl privirá mirati, intrebindu-1: 

— «Cum ?» 

— «De tot lesne. După ce l-er îngropa, nu avem alta de făcut: 

. decit să aşteptăm pănă innopteazá : mergem atunct, îl desgropăm, 
„Îl punem în trăsură, si pe aici ţi-e drumul.» 
La toți li plăcu planul, şi-l aflará cît se poate de potrivit, şi 
‚ ве hotăriră că asa vor face. 
— «Dumnezeü să ne ajute şi să vá deie sănătate», suspină, 
+ muierea, parcă mai usuratá. 


www.dacoromanica.ro 


DAMIAN IZVERNICEANU : MORTUL 821 


În ziua următoare, sosirá doctori! de cu dimineata la spital, 
:spre a-l sectiona, ві în urmă l-ai înmormîntat de tot simplu. Un 
popă cu barba si mustátile rase si un crisnic і-ай făcut pro- 
hodul, iar muierea si cei patru tovarăşi l-ai petrecut pănă in 
cimitir la groapă. Cum sa isprávit cu înmormintarea, muierea 
à şi plecat acasă în satul ef spre a pregăti toate cele trebuin- 
„cioase pentru mort, iar сеї patru aşteptau să însereze. 

Cu cită uşurinţă vorbeşte omul că face un lucru oarecare, 
şi numai după ce se apucă de el, i! simte toate greutăţile ! Aşa 
şi cef patru cărbunari, cu cită uşurinţă aŭ vorbit eï că vor des- 
gropa pe tovarásul lor şi-l vor duce acasă, dar, cu cit vremea 
se apropia spre a-şi pune planul în lucrare, cu atit şi ef simtiaü 
mal mult greutăţile. Si într'adevăr lucru mie nu e a te duce 
noaptea prin cimitir, să te strecori printre cruci şi morminte 
neregulate, să scormoneşti pămîntul, să da! de coşciugul în carele 
şti! са zace mortul, să-l puf pe umeri, şi iară printre cruci şi 
morminte să te întorci poticnind la fiecare pas. Lucru destul de 
fioros. Si, fie omul orlsicit de curagios, tot, cînd se gîndeşte 
— ziua tot nu aşa ca noaptea, — if furnică ceva neobişnuit; 
prin trup. O neliniște îi cam früminta, iar in picioare părea că 
li turnase cineva plumb, aşa de grele le simtiaü. Nu erai fri- 
cosí, căci eraü oameni crescuți în păduri şi deprinşi cu întu- 
nerecul, totuşi o sfială nelămurită li se scoborise în suflete. Si, 
„ca sà inlàture si sfiala aceasta, se duseră în crismá să mal beie 
ceva ca sá prindá corajie. 

Înserase de-a binele. Cerul era senin, şi o jumătate de lună se 
ivise de după culmea unui brădet, răsfirindu-şi razele arginti! 
peste întreg cuprinsul. Ce! patru mal. goliră o sticlă pe nerăsu- 
flate, şi-apol plecară. Cind ajunseră afară de sat, la cimitir, oprirá. 
Numai văpaia luni, sclipirea stelelor şi o linişte gravă ce părea 
„că apasă cu greutate., Vintul încetase. Cruci albe de marmură 
stráluciaü tăcute în bătaia razelor de lună, iar pe lingă ele 
unde şi unde tufe învăluite în umbră páreaü nişte oameni ne- 
mişcaţi, cufundaţi în gînduri şi meditind asupra. vieţii. 

Celor patru, cu toate că băutura li insuflase curaj, totuşi la 
început se cam codiaü еї a merge innainte. Cu tirnácoapele si 
Sapele pe umere, privirá citva vreme intro parte si într'alta, 
3i vázind cá nu se iveste niment din „nicio parte, intrará in ci- 
3mitir timizi, cu inimile zvicnind ma! tare; se strecuraü printre 


829 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


morminte, păşind pe frunze uscate, pănă ce ajunseră la mor-- 
mintul cel mai proaspăt. 

Sau şi apucat de desgropat. Lucrul mergea răpede. Cit аў 
bate din palme, mormîntul era desfăcut şi cogciugul scos afară. 
Şi, ca să nu bănuiască cineva fapta lor, aü tocmit mormîntul: 
din пой cum a fost, apoi, umflind cosciugul pe umere, aü plecat: 
şi l-au aşezat în trăsură, unde, mai cu haine, mal! cu cetină de: 
brad, il acoperiseră са să nu se vadă. Si aŭ plecat еї către: 
satul lor. 

Calea a fost lungă, şi abia dimineața aminat or îl ajuns acasă. 

Cind se apropiară de casă, femeile se bociaü si se váicárair. 
de-ţi sfisiaü inima. «Lixandru si Lixandru».. «Vai de nol, Li- 
. xandre, cum ne lăsaşi Lixandre.. Aŭ Doamne, Doamne, да” cu 
ce păcătuirăm de ne pedepsis! aşa de гай...» Si plingea femeia. 
şi rudeniile luf, iar lumea adunată vărsa lacrime si suspina de 
credeai cá si pietrele se "nmoaie de atita jale. 

Cei patru, desvălind cosciugul din haina de cetină, ca să-l deie 
jos, de-odată tresárirá si se privirá spărioşi: Cosciugul li se: 
păru altul. 

— «Ni se pare numai, unde a fost în pámint...», îl linişti-unul.- 
Si сеї patru, opintindu-se odată, îl ridicară pe mint şi-l scobo- 
rirá incetinel. 

Muierea celuf mort se porni atunci şi maï pe plins, şi de atitea 
lacrime nici nu mai vedea nimic. Mulțimea suspina parcă şi: 
maï tare. Lacrimile curgeau, si jalea se márià. 

— «Lăsaţi-mă, lăsaţi-mă, să-l mai văd odată !»..., rácnia o: 
muiere bătrină, şi se răpezi din pragul uşii spre cosciug. Era 
mama celui mort. Lumea se dete sfioasă innapol, făcindu-! loc.. 
«Lăsaţi-mă să-l mal văd», răcnia ea desnádájduitá, si se lovia 
cu pumnii in cap. 

Oamenii, făcindu-li-se milă de' ea, descoperirá cosciugul. Un 
țipăt numal ieşi din gura celor de faţă, şi toţi incremenirá cu-- 
prinşi de spaimă. 

În coşciug nu era Lixandru, ci un Neamţ bátrin, cu barbă- 
albă, îşi dormia nepăsător somnul cel veşnic. 


* 


Pe Neamţ îl inmormintaserá tot în ziua aceia, şi tovarășii luX. 
Lixandru confundaseră mormintele. DAMIAN IZVERNICEANU. 


MIHAIL: IORGULESCU : ANTICE 


ANTICE 
Intoarcerea lui Ulise. 


SONET. 





«Un cergitor, stăpină, ni soseşte» 
Grábit un sclav anunţă de afará. 
In casă-i joc şi cîntec de chitară, 
De ani ospăţul nu se тай sfirșeşte 


Veni atunci stăpina lingă scară. 

e Deschide>-a spus. «Pe cerşitor primeşte» | 
Şi întră omul: — «Pe stăpin vesteşte | 
L-am cunoscut la Troia-odinioară» 


A tresărit de bucurie doamna. 
— «Chemaţi la masă 'ndată pe străinul | 
Sfirşit durerii azi ni dă destinul.» 


Afară frunze moarte smulge toamna, 
Şi negliut pe porțile deschise 
Venia din Troia 'nvingátor Ulise. 


După măcel. 


E; 


În sală azi nu-s cîntece de nuntă, 

Căci de măcel fugiră cintăreţii, 

Cu. singe cald minjifi sint azi páre[it, 

În casa 'ntreagă-i doamnă moartea crudă. 
Атат{й toţi căzură rinduri, rinduri, 

Cu trupul prins in spasmurile тогій, 

Şi servitorii vin la para torfi 

Să stringă legurile de pe scînduri. 


Stăpina stă 'ngrozită în odaie. 
р 


www.dacoromanica.ro 


823 


824 


NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


De singe pare-a faclelor văpaie 


Cind trece-un sclav supt negrele portice. 


Dar zorii zilei stai, să se ridice. 
Şi-atunci strigă Ulise de afară : 
— «Grăbiţi, cu toții so pornim la țară l» 


II 


Si-atunci i-ai fi văzut тот prin noapte 
Cum sclavii tofi, în frunte cu Ulise, 
legia sfioşi ре porțile deschise 

Şi "ncet scădeaii grăbitele lor şoapte. 


$i ^n urma lor se "nchide greaua poartă. 
Se sting luminile ^n palat. E pace. 

Supt raza lunii curtea *ntreagă tace, 
Prin zidul vechii, doar vintul dius -şi poartă. 


Şi toti dormiaŭ nesupárali în vise, 
$i nici gindia ce jale îi aşteaptă 
Cind mine "n zori im casa lui Ulise 


Vor alerga la trista veste-a morţii 
Să pling, amar vre-o rudă printre morţi 
Ce toți urmară soarta lor cea dreaptă. 


111. 
Şi еї mergeaii aşa tăcuţi de-o vreme, 
Cind iată "n urma lor porni o larmá, 
Un vaiet trist, şi porţile se sfarmă 
$i ca nebun virtejul lumii geme. 


Lugia pe străzi femei inspdimintate, 
Treceaii bărbaţi cu pletele cărunte, 
Porniţi potopul lumi ^ntregi să "nfrunte 
În drumul lor spre "nchisele palate. 


8i toți chemaŭ ре пите-о rudă scumpă, 
Cercind, zăgazul porților să-l rumpă, 
Şi-atunci veni de prin popor un crainic 


Т. GRĂMADĂ: RÁSFOIND CORESP. LUI GH. POPOVICI 825 





În goană groaznică să spuie tainic : 
«În van siliți voi porțile închise. 
Departe-acum cu-aí săi porni Ulise l». 


IV. 


Şi 'nmármuril se-opri în loc poporul, 
Hrănind în suflet dor de răsbunare, 
Apoi grăbit porni nenfrinta mare 

Pe străzi la deal, să-şi indrumeze zborul. 


În drumul lor se luminase > zare, 
$i, cum fugiaŭ aşa nebuni într'una, 
Trecură ? cimpu "nlins, şi т urmă luna, 
Scădea încet supt deal, în depărtare. 


Și еї fugiaŭ, de la un limp intr'una, 
Şi пи simtiaŭ că 'n drum apuse. luna 
$i "n carul -ei' prindea să se ridice 


Stăpina zili п tarine degerte. 
Se-opresc im loc goni(ii : Pe colnice 
Zăriră casa bunului Laerte. 
MIHAIL IORGULESCU. 


Rásfoind corespondența lui Gheorghe Popovici... 


În Arhivele Academie! Romine se află de ре urma lui Gh. Po- 
povici vrafuri de scrisori de la particulari, articole de prin jur- 
nale, discursuri si studii în domeniul vechiului drept románesc. 

Un sentiment de pietate fată de memoria lui, asa de scumpă 
tinerimii bucovine, dar si curiositatea, ma îndemnat să rásco- 
lesc aceste manuscrise, foaie după foaie, căutind să daŭ peste 
vre-o poesie inedită, peste vre-o scrisoare de interes literar зай 
biografic, sà cetesc studiile lui, nepublicate, despre vechiul drept 
romănesc, dar, fiind mai ales cu gîndul la detestabila deslántuire 
de patimi josnice ce-ai otrăvit iarăşi în timpul din urmă ini- 
mile Bucovinenilor, doriam ca, răsfoind aceste manuscrise, să 


` 


896 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


retráiesc cu gindul mácar, in acea neuitatá vreme de redestep- 
tare naţională, cind a apărut, a trăit şi a luptat el in viaţa noas- 
trä politică, jertfindu-şi toată averea pentru nol. Această jertfă 
prea mare a fost motivul principal al morti! sale năprasnice. 

Răsfoind aceste manuscripte, care vor servi cindva ca docu- 
mente pentru istoria Bucovinei, am aflat si alte lucruri, am în- 
irat fără să vreau in intimitátile intelectualilor romin! din Bu- 
covina, vázindu-f pe mult! nemascatí. Pe o mulţime dintr'insif, 
cari in Bucovina trec de Romini bunt, desinteresat, i-am văzut: 
în altă lumină, şi mara încredinţat cá sint Romint de paradă, 
nişte figuri de carton. Ma inspáimintat primejdia culturii şi 
limbi! germane, care fac ravagii în rindurile Rominilor buco- 
уіпепї, cari nu-şi daŭ seama de acest pericol amenintátor. 

Toate partidele noastre politice aü luptat, cînd în contra Rute- 
nilor, cînd în contra Evreilor, dar піс! cind impotriva superioa- 
rel culturi germane, care la nof nu produce altceva decit nişte: 
«catiri intelectuali», neproductivi, cum a spus-o un distins pro- 
fesor universitar din Bucureşti. 

Între scrisorile adresate lut Gh. Popovici sint o sumedenie de 
felicitări de serbători, dar mat ales cu ocasia alegeri! lu! de de- 
putat în Parlamentul din Viena. Bucovina întreagă е 'represintată. 
în aceste scrisori şi cărți de visitá, pe care el nu le-a distrus, 
cum a făcut cu cele mal de seamă, ci le-a lăsat parcă anume 
casă servească de documente ale păcatelor şi indolente! noastre. 
Тгеї şferturi din aceste felicitări trimese de preoţi, advocati, me- 
dici, învăţători, judecători, profesori, ba chiar si de deputaţi, sint 
scrise şi tipărite în nemteste! Si să nu se uite că scrisorile: 
acestea, care nu erai destinate pentru publicitate, sint oglinda cea. 
mal fidelă, tocma! pentru cát intimă, a culturii şi mentalități! 
Rominilor bucovineni. —. 

E interesantă constatarea ce-am făcut-o: ре toţi aceşti gratu- 


lant! «intelectual» i-am aflat după vre-o lună de Ја alegerea lui. 


Popovici de deputat venind cu alte scrisori, în care cereaü o: 
parohie maï bună, o permutare, un sprijin dela dietă, вай pro- 
tectie pentru ocuparea unul post de copist, etc., dar şi aceste 
cereri, precum si multe alte epistole, toate în limba germană, зай. 
într'o oribilă şi stilcitá limbă romănească. : 

Am aflat însă si o scrisoare de la un teran; sai, ma! bine zis, 
muntean, din Cimpulung, o scrisoare, care-l şi naivă, şi frumoasă. 


www.dacoromanica.ro 


I. GRĂMADĂ: RÁSFOIND СОВЕЅР. LUI GH. POPOVICI 897705 


şi serioasă. Şi ce credeţi că cerea acest Muntean cuminte si 
cinstit ? Pămint ? vre-o parohie grasă, vre-un post de copist, sait 
poate mijlocirea luf Popovici pentru o subventie? Ferit-a Dum- 
nezeü! El cerea şcoală, un liceii romănese la Cimpulung! Ditä- 
cit de frumos scrie el romănește, cu mult mat. frumos decit 
toți «intelectualif» noștri la un loc. Adresa: e аза: 

«Саіта mult doritul nostru d. doctor Gheorghe Popovict, mult: 
iubitul nostru deputat şi Luminátorul Rominilor din Bucovina. 
Dumnezeü să-l trăiască şi să-l ferească de duşmani şi nouă să 
ni fie tuturor veşnic! 

«Nol ne-am ruga la mare mila d-tale să пі faci un Gimnasiu, . 
са să mal vie si Rominif la o cinste, cá nu ti-ar trebui alt bine 
să faci, cá mulţi copil de-al noştri star folosi, si mare bine ni-a! 
maï face pentru neamul nostru romănesc, cit de curind în 
Cimpulung, şi în anul viitor; că mulți oameni isi ieaŭ băieţii de 
la Suceava pentru depărtare, şi cártile-s scumpe, dar aici tare 
bine ar fi. No! avem băieți cari învaţă foarte bine; sar putea 
să ni iasă domni, dară piná la Suceava її foarte departe ; si not 
pentru aceia te-am ruga, ca şi pentru celelalte treburi şi nea- 
junsuri, dacă dă bunul Dumnezeü să-ți lungească anil vieţii, să 
biruieşti се-аї gindit. Amin ! 

«Că tare se mal bagă toţi venetici! la alegeri şi împing pe Ro-- 
mini ca să răminem de ruşinea veneticilor, dar Dumnezeü să» 
te binecuvinteze si mulți ani să-ți dăruiască. Amin, etc, Ormá 
(?) Alexandru Rusu a scris aceasta», 

Am rămas foarte emoţionat cetind scrisoarea aceasia, scrisă 
cu litere mari, greoaie, întrun caietel mic, cu învălitoare verde, 
de acelea care le cumpără {егапії nostri pentru pomelnicul mor-- 
, Шог neuitatf. Generatii intregi, zeci şi sute de ani, vor vedea 
acest caietel verde în Arhivele Academiei Romine impreuná cu 
scrisorile si cărţile de visitá nemtestlI si frantuzestt ale domnilor, 
care scrisori vor fi o mustrare neincetatá la adresa intelectua- 
lilor romint din Bucovina, doritori de pensii, de posturi lăptoase 
şi subvenţii nemeritate. Caietelul cel verde însă e un testimoniu: 
de laudă pentru teránimea noastră, care stie că deputaţii, alesit 
el, ай să lupte numa! pentru cultura şi drepturile întregii na- 
țiuni romăneşti, nu pentru favoruri personale, după cum cred: 
«domnit». 

„Se vor întreba cetitorit : cum, şi in Bucovina se tipăresc cărti 


828 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


„de visită in franţuzeşte ? Da, din fericire am aflat numai una şi 
pe aceasta ceteşti: Le Chevalier.., docteur en droit! - 

Scrisorile acestea presintă un tabloiu. foarte variat, caleidos- 
copie. Două sint de Ja M. Teliman. pe care le-am copiat în în- 
tregime. Iată ce scrie pe o carte de visit nenorocitul nostru 
foiletonist : «Domnule doctor Popovici! Sint prea bolnav; n'am 
făcut nimic. Azi nu pot colabora. Faceţi ce puteţi. Ей nu pot 
să mă urnesc. Cu distins respect, M. Teleman.» 

Nişte participanţi Ја un banchet if trimet salutárt şi închină 
păhare în sănătatea luf. Diletantul în istoria Rominilor F. A. 
"Wiekenhauser il multámeste pentru nişte copil de documente 
şi-l roagă să-l traducă ceva din romăneşte în nemteste, căci el 
«nu prea ştie romăneşte», o mărturisire care explică atitea gre- 
gelf din opera luf Wickenhauser. Jidanit îşi arată si aici obrăz- 
nicia, virindu-i-se în suflet si intitulindu-l cu: «lieber», вай 
chiar «liebster Popovici!» Таг d. A. Onciul, marele nostru ro- 
manisator, care într'unul din numerele trecute ale «Foil Popo- 
rului» ЇЇ dădea încă un ghiont fostului sáü prieten, mort acum, 
if scria astfelatunci : «Scumpe George!» Fără să vreaü mă gîn- 

„desc la sărutarea dată lui Hristos în grădina Ghetsimani !. 

Uniï dintre cerşitorii romîni de posturi bine plătite şi îmbi- 
nate cu puţină muncă if scriü epistole nemtestí pe hîrtie... 
rosă, sperind că astfel li va satisface mal de grabă dorinţile. 
Un oarecare lacob Handel — să fie cel ce a insultat preoțimea 
noastră ? — il felicită intro poesie, dorind ca d. Gh. Popovici, 
ajuns deputat, să nu-l uite, ci cer soll sich erinnern an das 
-dicke Mandel. Mit Hochachtung : Jakob Handel»! 

Se păstrează si un foarte frumos şi gingaş răvaş către iubita 
lui, precum şi o importantă scrisoare de interes politic adresată ' 
d-lui A. Onciul : Popovici a fost prevăzător, şi şi-a făcut o copie de 
pe respectiva epistolă, pe care voiü publică-o altă dată si în alt loc. 

Între hirtiile lui Popovici am dat de o satiră politică la adresa 
foastel societăți «Concordia». E scrisă în felul satirelor lui M. 
Teliman, 81-1 intitulată astfel: «O zi în Abdera, fot rupte din 
carnetul unui Cernáutean, de M. (Martial) Democritos». Scrisoarea 
satirei nu-i a luf Popovici, e străină, Poate că-l unul din debu- 
turile lui Teliman, trimise lul Popovici spre îndreptare. Acesta 
face o mulţime de observări potrivite pe margine, corectind pe 


www.dacoromanica.ro 


NERVA HODUȘ: ÎNTÎMPINARE 829 





unele locuri; de altfel scrisoarea nu samănă cu cea din epis- 
tolele de mai tirziü ale lui Teliman. La inceputul satirei se află - 
unele descrieri în adevăr -frumoase, pe mijloc însă, dar mat ales 
spre sfirsit, acțiunea e foarte deslinată şi banală. 

Cele maí de seamă manuscrise sint însă studiile, în romă- 
neste, despre vechiul drept romănese. Unele sînt isprávite, şi ай 
Chiar corectura pentru tipar, altele iarăşi nu-s decit niste їасег- 
cări de pe vremea cind era student, făcind parte din societatea 
«Junimea» de la Cernăuţi. Sute de hirtil cu ПОЙ privitoare Ја 
„acele studii aşteaptă înca omul care le va rindui şi publică la 
locul lor, împreună cu toate studiile de prin «Convorbiri», «Can- 
dela», etc. şi cu poesiile rămase de pe urma lui Gh. Popovici. 

Tinerimea bucovineaná, al cárif conducător a fost, precum şi 
toate societăţile culturale din Bucovina, sint datoare să-şi aráte 
prinosul lor de recunoştinţă, adunind banil necesari pentru edi- 
tarea operelor lui Gh. Popovici, pentru care se va afla, cred, ci- 
neva care să le stringă, să le copieze sistematic şi să le publice.. 


I. GRĂMADĂ. 


ÎNTÎMPINARE. 





Stimate domnule lorga, 


АҢ binevoit a reproduce în Neamul Romünesc Literar, no.. 
48, o поа din ziarul Seara, no. 300, in care se anunţă o «pre- 
tioasá descoperire» a d-lui dr. Iosif Popovici, anume a unu! 
exemplar complet din Evangheliarul lut Coresi din 1561, aflátor 
în Muzeul National din Budapesta. D-sa, dind o deseriere a acestut 
exemplar, impută Bibliografia románegti cà a susţinut cá exem- 
plarul din Biblioteca Academie! ar fi cel mat complet şi că ob- 
servațiunea asupra signaturif unui caiet ar fi greşită. 

Din păcate, «pretioasa descoperire» a d-lui Роротісій a fost- 
făcută incă maï de mult, si de alţii. Astfel Gaster semnalează 
în treacăt exemplarul budapestan, încă din 1901, în Gróber, 
«Grundriss der romanischen Philologie», II, partea а 3-a, 266,. 
. d. Mario Roques publică, in 1907, în cunoscuta revistă «Roma- 
nia» (XXXVI, 429) o descoperire amănunţită a aceluiaş exemplar, 
dind şi pasagiile care lipsesc în reprolucerea Timuş.Erbiceanu. 


www.dacoromanica.ro 


:830 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


El nu era însă cunoscut in 1898, cînd a apărut prima fasci- 
«сий din Bibliografie, şi deci exemplarul Academiei era in ade- 
“văr cel maï complect din cite se cunoşteaii pănă atunci. Pe de 
altă parte, în capitolul respectiv se spune limpede că, fiind date 
restaurările întimplătoare ale exemplarelor cunoscute, descrierea 
„noastră «nu trebuie considerată ca definitivă». 

Anomalia semnalată pentru caietul 14, pe care d. Popovici o- 
socoteşte ca o gresalá, o menţin şi acuma, după ce am făcut 
„cuvenitul control. Ea a putut însă să fie îndreptată in exem- 
plarul văzut de d. Popovici, — deşi d. Rcques este de altă. pă- 
rere,— căci pe vremea aceia nu se cunoşteau ediţiile stereotipe, 
“ŞI о eroare -se putea îndrepta si în cursul tipáririt. 


А1 d-voastră stimător, 
Nerva Hopos. 





CX. GS IT A BST 





De cind Cain cel crud a omorit pe.Avel cel blind, toatá bu- 
` nátatea luf Dumnezeü şi toată pedeapsa lui Dumnezeü nu ай 
„putut să întărească semintia lui Avel împotriva semintie! luf Cain 


* 


În politică poate cea mal mare înţelepciune e să se deschidă 
un drum puterilor ce nu se pot distruge, 


* 


Un suflet e ca un instrument musical: falsificat odată, va 
.cinta fals toate ariile. 


* 


Nu destul că sintem lut, să tindem іппарої spre noroiul din 
„care sa alcătuit ființa noastră trupească ? 


* 


Singură pacea luf Dumnezeü era curată ; pacea maï tărzie a 
„oamenilor îşi are temeliile in pămint insingerat. 


* 


www.dacoromanica.ro 


P. RÁSCANU: DESPRE €MESAGIILE» LUI CUZA-VODÀ 831 


Taina cea mare a fiinţei omeneşti e cá în 'margenile e! poate 
cuprinde nemărginitul. 
í # ч E 

Națiunea ѓа nu e.numal națiunea de unde vil, ci aceia din 
care merití să faci parte. І. 


Despre „Mesayiile“ luf Cuza-Vodă 


— 0 SCRISOARE A D-LUI PROFESOR P. RÁSCANU! — 





lubite d-le Torga, 


AI dreptate: în volumul ce ai publicat cu proclamatiile, dis- 
cursurile şi scriorile lu! Alexandru loan I, orice adaus ar fi 
fost o necuviintá: 

Cred că s'aü făcut oarecare scăpări din . vedere, care s'ar 
“putea îndrepta la o nouă ediţie : 

а) Cred cá era bine a se pune, cea d'intáiü proclamaţie, către 
Moldoveni, dată după alegerea din Moldova ; 

b) Mijlocirea către Puterile garante, de care se menţionează 
întrun parentes, cred cá ar trebui pusă; 

c) Nu ştiu cum de sa uitat scrisoarea către Patriarhul ecu- 
menie, ori că nu am bágat-o de samă; 

d) Cred cá nu trebuia lăsată la o parte scrisoarea lui Vodă 
. cătră Barbu Catargiu, ori către însuşi С. N. Brăiloiu, din 1862, 
prin care Domnitorul l-a dat afară pe acesta din Ministeriü, l-a . 
«pecetluit», cum zicea «Rominul ». 

Negresit, cu publicaţiuni de întinsă propagandă, cum e volumul 
ce al publicat, mărimea volumului şi calitatea hirtie! intrebuin- 
tate trebuiaü luate în aproape băgare de samă. Cu lipsurile de 
mal sus, volumul tot is! ajunge scopul. 

Dacă insă gindeşti, ceia ce nu ar fi răi, să scoţi un пой 
volum, cu ocasia inaugurării Monumentului, şi cu ajutorul Co- 
mitetului, atunci cred că ar fi bine ca, pe lingă hirtie ma! bună 
şi cele publicate în volumul apărut, indeplinind lipsurile sem- 
nalate mal sus, să se publics , 


1 Ni ingaduim a da publicităţii, pentru adăugirile şi criticile prețioase ce conţine, 
această scrisoare. 


832 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


a) Lista deputaţilor din 1858; 

b) Procesul-Verbal al Adunării din 5 anuar; 

c) Proclamaţia Domnitorului “către Moldoveni ; 

d) Întrunirea deputaţilor munteni de la Caimacamul I. Manu 
(vezi în «Documentele familiei Manu», Viaţa lut 1. Manu) pentru 
а se vedea că рагіізапії luf. Stirber nu aŭ voit cu niciun preţ 
a vota pe Bibescu, şi aşa boierii nu aü putut avea majoritate, 

e) Procesul-Verbal al Adunării muntene, 24 Ianuar ; 

f) Călătoria lui Vodă la Constantinopol, pentru а se invedera 
deosebirea dintre intrevederea lut Cuza cu Sultanul si pátania 
de la Rusciuc, care dase naştere la versurile, publicate de ne- 
numărate orf in «Rominul» de prin 62 si 63: 


Udrina glava 
A [uat slava 
De la Vizir; 
lar пої, netoţii, 
Am luat cu toţii 
De la Sultanul 
Cite-un s... 

De numele poetului nu-mi aduc aminte. 

g) Lista senatorilor, deputaţilor, prefectilor, primarilor, de 
la 1864; 

h) O alegere din Procesele-Verbale ale primelor şedinţe ale 
Consiliilor Comunale şi judeţene din 4864, pentru a se arăta 
entusiasmul de саге era cuprinsă {ага (Craiova, cu primarul G. 
Chițu, vota 10.000 fr. pentru ridicarea unu! monument, etc); 

j) decretul domnesc prin care lepureanu a fost numit presi- 
dent al Adunării ; 

k) eonventiunile încheiate cu refugiaţi! maghiari ; 

1) protestul ofiţerilor cătră Carol l-iă, în tabăra de la Furcent, 
in contra trádátoiilor de là М.Е evruar. 

Negreşit, nu ar fi o lucrare definitivă asupra marii Domnii, 
de vreme ce lipseşte corespondenţa furată la 11 Februar, dar, pe 
cit avem astăzi la indeminá, ar fi complectă. 

Se înțelege că in o publicaţie de aşa fel sar permite citeva 
note, foarte sobre. ' P. Ráscawv. 


NOTITE ' 





Despre frumosul volum al d-lui H. Stahl, Bucureştii ce se duc, ín] n4 
viitor. i ur 


TIPOGRAFIA «NEAMUL RO -DE-MUNTE (PRAHOYA). 





a 
A 


i 


aX BISE p S M 
DA TEE 
Vt 


S 


pi 
i а эзи in Bie 
S s URN QU š: 2 
o 
E aaa a 
U SSS D. 


ESSE vel А 
МО aa sa 


s. 
d 


е 


x 


eer 
^ бу 
| 





ANUL Ii[.—No. 43. 10 BANI NUMARUL 10 Арап, 1911, 
——— 


NEAMUL ROMĂNESC 


== LITERAR === 


ABONAMENTUL ÎN ТАВА: ABONAMENTUL ÎN STRĂINATATE: 
Pe an б lei. — Pe sese luni 3 lel. Pe un an 7 lei. — Pe gese luni 4 lef, 











Redactia si Administraţia : Vălenii-de-Munte (judeţul Prahova). 


{ SUMARIÜ : 
N. IoncA: О lucrare scandaloasă, —. I.: CucETARI. — A. D. CULEA : Rugăciune. 
— MIHAIL |. PnicOPIE : Timpuri grele (poesie). — M.: Teatru rusesc 


în Bucovina. — О scrisoare а d-lui AUREL ŞT. SuLUTIU. — ŞT. BERE- 
CHET: Un călător rus la ‘пої în 1846: Porfirie Uspenschi. 


0 lucrare scandaloasă 


— ÎNCĂ UN BÎRFITOR AL PATRIEI 1, — 





Am primit prin poştă o carte al cárii autor se ascunde. Vasile 
al Marie, V. al Mariei, care a însemnat ruşinea zilelor de 
astăzi, viciile, minciunile, Păsuirea celor căzuţi in păcate, ridi- 
carea sus în bogăţie, putere şi vază a celor cari fabrică deputaţi 
şi senatori, cari descopăr pentru partidul lor subvenţiile parti- 
cularilor interesaţi, a celor cari ocroesc «ca să fie bine» pe 
arendagul străin cu singe în virtul ghiarelor ascuţite şi fac un 
loc în intimitatea şi complicitatea cea, mai compromiţătoare spio- 
nuluă evreii, în haină de secretar, — V. al Mariei nu te pot gici, 
dar nu eşti dintre aceia cari, în tinereţă, apucă pentru íintdia 
oară condeiul şi lasă întreg sufletul lor să se vadă fără să ştie 
ce comoară daŭ în vileagul îndiferenţilor si invidiogilor. Nu, 
lumea aceasta wo ştii din critica unor ziare şi din critica zia- 
relor celorlalte, care la un loc fac o desgustătoare icoană de 
realitate; ай cunoscul-o, ai trăit în mijlocul ei, te-ai înfiorat de 
desgust si te-ai aprins de minie la vederea acestor tipură şi a- 
cestor fapte, li-à$ scris pe coala une demisii ignominia зай 
И-аї rácnit-o în faţă, şi acum însemnă ре hârtie, spre a răminea, 


1 V. al Mariel, Pentru sfinta direptate, Bucureşti, Socec, 1941. 


www.dacoromanica.ro 


194 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 
în această piesă « Pe sfinta direptate», tot ce ai ştiut şi tot ce 
ай îndurat, tot ce wai putut imita «са să-ţi fie bine» gi nu pofi 
ierta ca să li fie bine. 

Te recunosc, oricit ar fi împrejurările vieţii tale deosebite de 
acelea în care {ї-ай aşezat eroul, te recunosc în administratorul 
. de plasă idealist, care nu se lasă coborit la rolul de unealtă a 
unut întreg regim de apăsare şi falsificaţie, îmbrăcat in cele 
mai splendide decoruri de teatru, luate din garderoba libertà tst, 
civilisafiel şi moralității publice. Acel funcţionar tinăr, care 
străbate tot acest nomol de patimi write fără să se înlineze şi 
are drept, la urmă, să nădăjduiască, dacă nu pentru sine, cel 
puțin pentru copii, altevremuri, pe care сеї urednici vor şti să ledeie. 


Scena de alegeri, cu prefecți саті învirt şuruburile, cu can- 
didafi cari aduc cu sine fiecare bară şi necinste, unit căpătaţă 
prin alta ; cocoane la Guvern, cu, cáfelugul lor şi curtesanul lor 
în uniformă, avind gocolatd pentru, unul şi hirtii de o sută 
pentru celalt, pe cînd bărbatul, domnu prefect, e exilat pe 
canapea şi copilul în odaia slugilor. Oureiaşi de anticameră cari 
ştii, tot, ascund lot, găsesc tot, exploatează şi scontează tot. Si, 
în faţa acestora şi а celor, aşa de mulţi, cari trebuie să той 
fie pentru са «fruntea terii» să se răsfeţe astfel, se ridică, în 
sărăcie şi prigonire, cu funcţii. smulse în interesul  partiduluă, 
cu procese inscenate pentru satisfacția Jidanilor, cu geamură 
sparte şi feţe singerate, o familie adevărată, de oameni vrednic 
de numele lor: copil cari-gí iubesc părinții, nevastă сате se 
gindeşte питай la bărbatul ei şi acest bărbat care nu vede n= 
nainte decit cinste si muncă. 

De cind Caragiale a rupt îndrăzneţ vălul care ascundea go- 
liciunea, ridiculá a liberalismului triumfător nu s'a făcut in 
formele teatrului o astfel de crudă destăinuire. Şi acum nu e 
vorba питай de uni! şi numai de formele comice ale fiinţeă lor 
publice şi private, ci de toți, şi de fondul tragic al faptă lor 
vele. Си ай! mai bine, V. al Mariei! .N. IonGA. 





CUGETARI. 


Om învăţat e întăiă cine nu ¿tie nimic, al doilea cine știe ceva gi se miră 
el singur, al treilea cel care, ştiind ceva, nu se mat miră ; gi pe lingă aceștia 
toți, trece şi obraznicul саге și-a dat esteneală să ştie multe lucruri şi n'o 
spune nimánul. : I. 





A. D. CULEA: RUGĂCIUNE 195 
— "A 


Rugăciune 


— ICOANE DIN BĂRĂGAN! — 





De un ceas aproape clopotele biserici! din satul Sudiţi nu mat 
«сопіепеве. Nu stiü cum, dar parcă azi dangătul lor nu e acelaşi 
„ca în zilele de serbátoare. Un văl de tristeţă se revarsă din 
metalul sunător, pluteşte molatec in aierul încropit, pănă se 
„mistuie in depărtări. Da pe la ráspintil de ulite, poporenit, pil- 
-eurf-plleur cu fete tăcute si pircá ostenite de viatá, se in- 
«dreaptă, la chemarea clopotelor, spre lăcaşul nádejdilor. Grele 
„măcazuri sai ma! abătut asupra Sudiţenilor ! 

De două lun! de zile nicto pată de nor n'a mat trecut pe de- 
;asupra cimpiilor încărcate cu sămănături. Grînele ай incremenit 
„de-o gchioapá ві-ай inceput a înnălbi fără vreme. Pe islazul pă- 
mintii, саге se întinde din susul satului, pulberea se ridică în 
pinza lenege. Vitele umblă, d» colo-colo, ca bătute de vint, in 
căutarea vre-unul fir de iarbă, scăpat de dogoarea verit. Cit if 
ziulica de mare, staü bietif oameni ràzimatí, cu minile cruciş 
pe piept, cu nădejdea "n suflet că doar şi-o întoarce mila Cel 
de sus. De 1з o vreme nu mat cerceteazá nici zarea, nic! Cerul 
cel neindurat, ci, cu ochii plecaţi în jos, într'o mutenie impie- 
trită, aşteaptă parcă dintro clipă în alta să sa deschidă pămin- 
tul, să-l înghită pe toţi, să nu mal audă, să nu mal vadă, sä 
nu mal simtă focul ce-a căzut peste lume. 

— Să vedeţi, măi oameni buni, zisa moş Costache Vraciu, 
poreclit şi proorocul, dintr'un colţ de gard, mi sa făcut mie 
semn colo la Cornu’ Capri! cá mine ай să se ridice de la Baltă 
nişte погї năprasnici si аге să plouă, nevoie mare... Şi la calen- 
darul cu slove vechi tot aşa spune... Bun e Dumnezeu, mát 
fraţilor | 

Oameni! clátinaü din cap cu neincredere. 

La gura luf moş Costache nimeni nu mat asculta acuma. Si 
nu numai Sudiţeni! induraü prăpădul весен: şi Pămintenii, şi 
Mánástirenit şi Petrestenit, cîte sate sint pe întinsul Bărăganului, 
de la Borcea pănă dincolo de Mostiste. 

a maidanul din fata bisericii sa adunat lume peste lume, 


1 Tipárim cu deosebită plăcere această framoast povestire ві dorim au- 
“torului o carieră literară lungă şi norocoasă. — N. R. 


www.dacoromanica.ro 


196: NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


din tot satul. Cită n'a incáput innáuntru, la slujbă, a rămas 
afară. 

Lingă clopotniţă stai femeile cu un rind de copil în braţe şi ` 
cu alţii mat rásáritt atirnatí de poala rochiilor. De jos, cu bárbia. 
în podul pălmii şi cu două degete peste gură, bătrinele ascultá,. 
mişcind din cap, jălania gospodinelor mai tinere. 

— Am uitat, mamá Saftă, de cînd n'am ma! muls pe Dumana.. 
Cînd o văd aşa uscată ca o scîndură, parcă mi ве rupe aufl-tul.. 
Se uită la mine, sărmana de ea, mugeşte parcă plinge..., zbiară 
vitelul, pling băieţi! de dorul laptelui... má seacă la inimă. Si. 
n'am nicio putere, că-i de la Dumnezeü, mamă Saftă!... 

Mat la o parte, gospodari! s'aü strins roată în jurul bátrinilor.. 
La mijloc stă moş Nedelcu Păscaru, cel mat bátrin unchiaş din 
sat, adus de spate ca o сора, cu o mînă proptitá pe genunchi, 
iar cu cealaltă sprijine cirja. 

— «Mă! nepoților, începu moş Nedelcu, arütindu-li cirja, ui-- 
taţi-vă, colea pe răbuşul ăsta am crestat 86 ai, anul şi crestá- 
tura, am apucat, măi, suferinţe mai grele ca ale voastre..., am 
apucat ciuma, am apucat lăcuste şi айа anf de foamete, mat 
cite de'ste am la mină, am apucat... Da’ lume mai rea ca ахї 
n'am mal pomenit. 

Unchiaşul izbi virful cirjil de pămînt, parcă ar fi vrut să dea. 
ma! multă tărie ziselor sale. 

Voi nu maï aveţi biserică, vol nu may aveţi serbătoare, vot 
nu maï ştiţi de Dumnezeü, de nimica, máll.. necinstiţi casele 
oamenilor, vá ingelatí, vá furati în amiaza mare... Dacă nu mat 
plouá.., dacă Dumnezeü şi-a întors fata de la vol, pentru păca- 
tele voastre, máll Asa 1...» 

Cirja luf mos Nedelcu lovia puternic tárina, stinga-Y bálábánia 
în aier, în nestire, din och! tisniaü lumini fulgerătoare, iar capul: 
şi barba îl tremuraü ca frunzele cînd le adie vintul. După ce: 
moşneagul înghiţi odată, se dete îndărăt ca să se razime de- 
gard, slăbit de puteri. Săteni! îl priviaü muţi de infiorare. 

O trăsură, cu două cucoane îmbrăcate în negru, s'a oprit la. 
colţul bisericii. Este cucoana Irina, văduvă, mogiereasa de la. 
Gura-Váit, cu fiicá-sa, d-şoara Florica. 

— «Bună ziua, oameni bun! 1» 

— «<Sărutăm minile, cucoaná», ráspunserá oameni! cu cáciulile- 


www.dacoromanica.ro 


A. D. CULEA : RUGĂCIUNE 197 


în mină. Si cucoana Irina, cu un aier de bunătate, se apropie de 
ef, ca de nişte prieten! vechi. 

— «La greü náduh am cázut, pácatele noastre! Ni s'a uscat 
cimpul, cucoaná, ni mor vitele, n'avem ce mînca, 81-1 vat de 
capul nostru!» —, prinserá a grăi cîţiva oameni. 

—«Eeeh!» oftă cucoana Irina cu amărăciune. «Nici pe la mine 
mu- mal bine. Din 700 de pogoane nu ştii dacă am вй ieaü un 
bob. Pe toată ziua argatif îngroapă cite o vită. Si ştiţi cum mi-a 
lăsat moşia răposatul, Dumnezei să-l ierte! Am venit acum să 
cer milă de sus, de la Dumnezeu, căci innaintea Lu! sintem 
„cu toti! de-opotrivá.» 

D-şoara Florica, după ce se scutură de praf, se alipi stris de 
braţul mamei ca si cind ваг fi temut să n'o fure cineva... O 
undă de păr scirliontat if ieşise de supt crep, şi nu stiü de ce 
guvita asta rásvrátitá, undulatá pe timple, adăuga ceva la fru- 
museta primăvăratecă a fetef. Ea înclinâ uşor capul pe umărul 
mame! sale. Peste obraji! tmbujorat! de sănătate şi căldură umbra 
durerii din lăuntru îşi însemnase urma. Clipia des ca să-şi stă- 
pinească lacrămile. Cu coada voalului tinea gura astupată de 
frică să nu izbucnească plinsul. În inima еї feciorelnică se 
strinsese toată durerea cbiditilor, cu feţele uscate, cu ochil stingă . 
de sărăcie şi nenoroc. Cə mwar fi dat ea să-i vadă cu sufletul 
uşurat de năcazuri | 

Cind clopotele începură să bată din пой, сеї de afară aŭ în- 
teles. cá acuma se scot icoanele la rugăciune. 

Prin înghesuiala de la uşa bisericii, popa Simion abia îşi putu 
face loc. Cu un glas tremurat, strigă cátrá norod: 
— «La Movila cu Cruce! la Movila cu Cruce! Din most-strá- 
‘mogi s'aü făcut sfestanif acolo |... Copiif înnainte, cá poate-s mat 

buni la Dumnezeü са not...» 

Pănă să-ţi da! seama, convoiul s'a rinduit pentru plecare. 

După roiul de copilaşi, ca nişte fluturi de toate colorile, mer- 
сеа, cu paşi în urmă, preotul, încunjurat de învăţător, de pri- 
mar, de notar şi de cucoana Irina cu fiică-sa. Bătrini! satului, 
aşezaţi, albi ca zăpada de sus pănă jos, if urmaü, apo! gospo- 
darit cu flăcăii, şi tocmat la urmă şiraguri nenumărate de femei 
Incheiaü alaiul. 

Da sus, prin ceața fumurie îmbicsită de praf, razele focoase 
-cădeaii în milioane de ace peste potopul de capete descoperite. 


· 198 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Cearcánul cit o arie în jurul soarelui şi picla mohorită din zare- 
înseamnă, pentru moş Costache Vraciu, că seceta n' să se sfir- 
şească іп: curînd. 

Dangătul clopotelor rásbate de departe, tot mat încet, ca o 
adiere uşoară. Nisipul prăjit dogoreşte picioarele goale ca o: 
tablă ţinută la foc. Pe de-asupra fruntilor plecate pluteşte un 
văl de tăcere cucernică. Doar răsuflările scurte, grele ca nişte: 
oftări, maï tin isonul mormăielilor neintelese ale dascălilor. Ic, 
colo cite o vacă, bătută între palme, se opreşte locului uluită. 
Se uită cu nişte och! bun! la slujba de lume, întinde gitul,. 
geme uşor si lung, parcă ar vrea să spuie ceva. O fi ştiind bie- 
tele necuvintátoare cá o parte din rugăciuni sint pentru min-- 
tuirea lor? 

Movila cu Cruce nu mat e departe. La dreapta, porumbistea,. 
de un verde pámintiü, îşi desluşeşte firele sucite ca nigte bice.. 
În stirga se odihnesc oarzele, albite de pirjolul secetei, cu paiul 
cit palma şi cu spicele goale, umilite, incirligate in jcs. De 
peste movilă, о dogoare de vint, ca ieşită din gura unui cuptor, 
izbeste feţele arse, imbrobonate de sudoare. Un val de nisip nă- 
văleşte, revársindu-se ca un blestem peste gloata îngenunchiată: 
la picioarele icoanelor. Altă văpaie si alt viscol maï năprasnic 
urmează, De undeva, fără veste, un virtej rătăcitor culcă la: 
pămînt prapurile proptite de cruce si stinge luminárile. 

«— Doamne iartá-ne; întoarce fata ta către nol păcătoşi! 1», 
suspină glasuri credincioase. Părintele Simeon, după ce-şi pe-- 
trecu mina peste frunte, răzimâ molitvelnicul pe capul cruci! 
şi dădu drumul rugif, o rugă fierbinte, ruptă din inimă. Cetania: 
se inteteste clipă cu clipă. Înlăuntrul sufletului se petrece: 
ceva: o căldură misterioasă se ridică în obrajii обу, în ochi, 
în toată făptura de sihastru uitat a bátrinulul preot. Glasul tre- 
mură tot mai tare, răsuflările se indesesc, si nu ştiă ce lumină 
ciudată i s'a aprins în faţă. Rugăciunea zboară în văzduh. Cite 
un cucernic prinde frinturi din ea si le repetă în goaptá... 

— «Tu, Doamne, eşti drept, iar not nedreptí; tu iubeşti, iar 
-moi dusmánim; tu îndurat, пої neindurat!; tu binefăcător, пої 
răpitori...» : 

Pinza de capete se pleacă la pămint în închinăciunea pioasă 
fără sfirşit. De pe tot cuprinsul movilc!, la răstimpuri, un mur- 
mur surd ca un gemăt prelung se innaliü la Cer. 


A. D. €ULEA : RUGĂCIUNE 199 


.. Vezi suspinul pasărilor, mugetul dobitoacelor, plingul prun- 
cilor, strigarez tinerilor, chinuirea bătrinilor, lipsa orfanilor, pă- 
răsirea văduvelor, trebuinta săracilor şi glasul cel de rugăciune 
al poporului tăi; cercetează pămîntul şi-l adapá cu ploi îngră- 
şătoare, că, lipsit de umezeală, ameninţă rodurile tale cu veş- 
tejire, iar pe oameni şi dobitoace cu pierzare... Aicí glasul pre- 
otulu! se înnecă întrun suspin adinc, şi lumea a putut băga de 
seamă că, printre şiroaiele de năduşeală, citeva boabe de la- 
crămi se rostogoliră peste barba-i fumurie ca o ceaţă de sus. 

La poalele movile! temeile bocesc, atingind fruatea de tárina 
arsă, in lcgănări cadentate. Copiii bat mátànit. Chipurile lor 
pline de cumintenie si uimire nu trădează nimic din zburdăl- 
nicia de acum citeva ceasuri. Nepăsător de durerea de jos, 
Cerul varsă vápál tot mal fierbinţy, parcă ar vrea cu tot din 
adinsul să stingă şi ultimele vieţi cc-aü maï scăpat de urgia 
argitel... 

Slujba sa isprávit de mult. Alaiul a luat drumul spre sat în 
aceiaşi cuviincioasá rinduialá. Gurile descleştate de puterea tai- 
nică a credinţei prind a spovedui una alteia din cele nevol. Bá- 
trinif innumárá pe degete sfeştaniile din vacw' de demult şi pănă 
azi. Moş Nedelcu вз scarpină cu două degete supt pălărie, ca 
să-şi aducă aminte, citi anf or fi de cind lumea trebuia să mince 
coaja de copac din pădurea Barleştilor. 

Peste fruntile incretite de adineauri a trecut un suflu de 
înviorare. Privirile tuturora spun că acuma sa făcut lumină 
şi uşurare în adincurile sufletelor. O rază binecuvintatá, cobo- 
rită de sus, a adus vestea cerească că ziua de mine n'are să 
mai semene cu cea de azi. 

Cind icoanele aü apucat uliţa bisericii, gospodarii cu toţi ai 
casei se abat, ducind cu еї nădejdea bucuriilor viitoare în că- 
minurile lor bătute de sărăcie şi jale ! : 

Ар, D. CULBA. 





TIMPURÍ GRELE. 





О, vint de Nord, cind tu ni-aduci 
Pustiul polului măreț, 

De-ai tăi fiori ne temem toţi : 

Sint timpuri grele, — vremă de *nghet ! 


www.dacoromanica.ro 


” 


200 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
— a a; 


Din feri cu "ntingi ghefari alungi 

n preajma noastră grele сеў, 
Făcindu-ne sd rdtücim 

În timpuri grele, — vremi de "nghel 1 


..Pe cimpi pustit turbat te-avinţi, 
Dobori în cale flori şi vieţi; 
Cu glas sălbatec doine cânţi, 
Sint timpuri grele — vremă de "nghe |... 
MIHAIL I. PRICOPIE, 





0 scrisoare a d-lui Aurel St. Sulufiu 1. 





Stimate d-le Iorga, 


În clipa aceasta primiiü numărul din «N. R.» în care atf 
binevoit a consacra citeva rînduri în fata mormântului), de-abia. 
închis, al neuitatuluf meü tată. Acest articol m'a mihnit adînc, 
precum, de sigur, a mihnit pe toţi Rominif, tinert şi bătrîni, 
fruntaşi şi teran!, venit! din cela patru unghiuri spre a aduce 
amintiri! lui supremul lor omagiu. 

Inşirind tot ce n'a fost, fără a pune în lumină adevărată ceia 
ce a fost, d-voastră zicet!: 

«Iosif St. Sulutiu n'a fost un scriitor de frunte.» A! mare 
dreptate ; n'a fost. 

«Scrierile mele, în formă de monografil, biografii, schiţa isto- 
rice, ай avut un singur scop: eternisarea şi restabilirea adevă- 
тщш! asupra întimplărilor, ma! alea a faptelor sávirsite de popo-- 
rul romin şi de conducătorul poporului, Avram Iancu; a întări 
pe Romin în credinţă şi pictat; a-i desvolta ambiția naţională 
şi mindria pentu tot се e strămoşesc; în fine a-l infiltra adevá- 
rata independentá sufl-tească» —, ni spune singur în «Memo- 
riile» sale. Cu toate că în unele descrieri, precum «Vinátorul 
Romin», «Fata pădurii» (vezi Mem. partea II), traduse în lim- 
bile germană şi ungară, sa dovedit un iscusit mănuitor al con- 
deiului. 

«N'a fost orator.» Oh, nu! Şi aceasta e unica mea mingliere 





! Ne simţim datori a publică aceste rtaduri, aiit de explicabile. Le înto= 
vărăşim de răspunsul ce s'a dat. — N. R, 


www.dacoromanica.ro 


O SCRISOARE A D-LUI AUREL ST. SULUTIU | 201 


şi mindria mea cea ma! mare. A fost însă ma! mult dectt atit, 
вай... ma! puţin. Ma! mult în ochi! acelora cari în viaţa unul 
om caută fapte; ma! puţin pentru сеї ce se încîntă de frase. 
«A iniţiat si organisat singur întinse acţiuni! de ajutoare în fa- 
voarea «Asociatief», a contribuit, cum puţini alţii, la încurajarea 
tuturor mişcărilor noastre culturale si sociale, şi meritele sale 
sint săpate, azi, în zidurile celor ma! înfloritoare aşezăminte cul- 
turale ce avem.» Cine grüieste astfel ? «Tribuna» de la Arad, 
care nu poate fi bănuită de simpatif exagerate faţă de «bátrinf». 

Conced cá «n'a fost nicf un om politic de vază». Cel mat ele- 
mentar simt de conservare naţională i-a impus, în calitatea sa 
de vice-presedinte, apof ca preşedinte al «Asociatief», cea maf 
strictă reservă în privința aceasta, reservă, de altfel, împărtăşită 
şi de conducătorii puternice! institutif financiare а Rominilor 
de dinco'o. «Albina». Conducerea politicei militante e în atri- 
butia comitetului partidulu! naţional, Orice amestec aici 2] or- 
ganelor culturale ar fi periclitarea inevitebilá a acestor agezá- 
minte înființate cu atita trudă şi atita jertfă. 

«A fost un învierşunat detractor a luf Saguna.» Nu зїй dacă 
detractor este aici cuvîntul potrivit. Vocabulul acesta, în rigidi- 
tatea luf clasică, presupune, pare-mi-se, o nuanţă de invidie вай 
de interes personal, bănuială ce d-voastră însuşi o răspingeți, 
din capul locului, cu una din acele mărturisiri spontanee care 
vă fac cinste. Iosif St. Sulutin a recunoscut, în toate ocasiile, 
meritele nemuritoare pentru Biserica ortodoxă ale Mareluf Mi- 
tropolit Andrei. Cá n'a putut găsi aceleaşi netăgăduite merite 
şi în activitatea sa politică, viitorul singur, acest nivelator al 
oamenilor şi lucrurilor, va dovedi în partea cui e adevăratul 
adevăr. 

Dar unde sintetí cu desăvirşire nedrept, d-le lorga, e cînd 
afirmaţi că «nu sa revărsat din dărnicia luf binefacer! asupra 
natief», pe care frasa: «era si un om cu mijloace materiale 
foarte modeste», o atenuiază, dar nu o scusă. 

Oh, sărmanul miei tată! Din sărăcia ta nobilă nu sai re- 
vărsat binefaceri asupra natief.. Această invinuire m'a săgetat 
drept la inimă şi cerneala mea se tulbură de lacrimile stoarge 
de cea maï cruntă durere. Căci înnaintea ochilor mie! sufleteşti 
răsare mina ta albă, uscăţivă de oc!ogenar, mina ta, tată, care 
în totdeauna a dat si n'a primit, în schimb, niciodată. №аї dat 


www.dacoromanica.ro 


902 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


mult, căci n'aveal mult, dar era! mindru şi împăcat in cuget că 
аці bărbaţi cari purtaü numele táü şi în vinele cărora curgea 
singele táü, în loc să te îmbogăţească, aü dat totul naţiunii: Mi - 
tropolitul un milion, de coroane, iar fratele tăi Dionisie, toată 
averea sa. 

Si apol sintett atit de sigur, d-le Iorga, că binefacerile pe 
urma lui nu вай revărsat chiar? Càcl iată ce găsesc in testa- 


mentul săŭ : ` 
«Una mă doare: naţiunii mele nu-l pot lăsa nimic, decit ne- 


mărgenita-mi iubire, pe саге o recomand, cu limbă de moarte, 
descendenților mei. Padurile, finetele, aráturile şi păşunile ce 
le-aü primit teranil, bisericile şi şcolile fără deosebire de con- 
fesie, unde eŭ am îndeplinit comasárile, segregările, apol regu- 
larea dreptului de cireiumărit, de tig şi ajutorul dat foştilor 
iobagi in drepiele lor lupte spre a-şi păstra ošia.» 

Si acum, înainte de-a sfirşi, permitaţi-mi un mic amănunt. 
Printre lucrurile moştenite de la tatài шей e unul care, pen- 
tru mine, preţuieşte cit cea mal frumoasă mojie, impodobitá ` 
де cel mal splendid castel. Această scumpă moştenire este o... 
rămurea de ederă, trimeasá de un teran din temuita də la Se- 
ghedin, unde işi ispágia marele păcat de-a fi lndrazait să poarte 
tricolorul românesc. 

De ce gindul acelui simplu plugar, în acele clipe de încer- 
care, a fost pentru tatăl miei, pe care nu-l văzuse niciodată ? 
De ce? Fiindcă Iosif Si. Suiutiu, са ultima intrupare а unel 
mari epoci, prin numele вай, prin inima sa ro;nàueaseá, prin 
serviciile aduse neamului său, a foat,in ochii muitimil, cu toate 
«insugirile luf modeste», fără a fi fost măcar «orator», mal mult 
de cit un om: о ideie, ideia însăşi a naționalități! noastre. 

Sperind, d-le Iorga, cá spiritul d-voastră de dreptate față de 
umbra aceluia саге în atitea rinduri va dat dovezi de simpatii 
sincere, nu va refusa publicarea acestel scrisori іа «N. R.», vá 
rog să primiţi expresia distinsel mele consideraţii. 

AUREL ST. SULUTIU, 
Profesor la Liceul din Ploieşti. 


Stimate d-le Sulufiu, 

Pietatea d-tale faţă de părintele dispărut dintre noi te ono- 
rează. Cu sentimentele de cuvenită pietate am scris şi ей, te 
asigur. Era însă datoria mea să spun ce ştii şi ce cred. АҢ 


TEATRU RUSESC ÎN BUCOVINA 203 


vor face acelaşi lucru cu mine, ráminind copiii ma! liberta face 
ceia ce al făcut d-ta зай a nu face. - 

Te rog a crede în sentimentele mele de adincă părere de га 
pentru încetarea din viaţă a preşedintelui «Asociaţiei» si de 
respect pentru memoria acestul om de bine. Al d-tale 

N. IORGA. 





Teatru rusesc în Bucovina, 





După cum cetim prin ziare, Bucovina va fi, şi în anul acesta ca 
şi în anul trecut, fericită cu visita unei trupe teatrale ruseşti din 
Liov. Dacă sar multámi trupa aceasta să deie represintatif in 
oraşe ruseşti, n'am avea nimic de zis. Dar, ca şi în anul trecut, s'a. 
hotărit direcţia trupei respective să deie represintatif 1n Cer- 
пації, metropola Ucrainei viitoare, арої in Suceava şi în Ră- 
дації. Aceasta înseamnă o provocare directă la adresa Ro- 
minilor. Si în drept siot Galitienil aceştia obraznici să ne 
onoreze cu presenta lor în Suceava şi Rădăuţi, căci Rominit 
bucovineni sint cunoscuți ca oameni blinzi, buni, îngăduitori, pe 
cari nu-i poate scoate nimeni din firea lor paşnică, вай mai bine 
zis letargicá. Noi sintem acuma indálinat! şi ne simţim, poate, 
bine cu astfel de provocări ; aceiaşi trupă a făcut anul trecut 
afaceri rentabile în Suceava; mulţi Romini din Suceava şi îm- 
prejurimi aü trebuit să iea parte la aceste represintatil, pentru 
că aşa ве cere de la oameni! culți: față de un oaspe să te porţi 
amabil şi primitor, şi, apoi, doar «arta-t internaţională». 

Tot anul trecut am putut vedea un exemplu: teologii ru- 
tení aŭ făcut excursie pe la Storojineţ, orăşel in cea mat 
mare parte romănesc; aici aŭ dat o serată cu concert. Între - 
oaspeţi aŭ fost mulți Romint; chiar parohul de acolo, cu fiicele 
d-sale. Tot teologi de-aceştia am văzut cum aŭ făcut, cu de- 
putaţi de-al lor, agitatit politice in districte romăneşti ; aşa in 
Frasin, Gemenea, etc. Aceştia са şi politiciani! lor sint immuni ; 
nimica nu li se poate intimpla. 

Dar, dacă se va întîmpla să-şi satisfacă amintita trupă de Ga- 
litienf dorința de а se arăta în Suceava, si Rădăuţi şi anul acesta, 
atunci meritám soarta care ne aşteaptă. De cu bună vreme tre- 


www.dacoromanica.ro 


904 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


buie să protesteze deputaţi! la presidentul terif, ca, supt nicio 
condiţie, să nu li se îngăduie acestor intrusí a se apropia de 
porţile Ѕисетії. 
.. Ne miră, în sfîrşit, de ce ziarul «Bukowiner freie Lehrerzei- 
tung», redactat de d. Chisanovicf, bun Romin si candidat la un 
mandat románese, anunţă oaresíeum cu bucurie că soseşte in 
țară, pentru o visită de gese săptămîni, flámindul Stavnyk — aşa 
se numeşte directorul trupe! amintite — şi va debuta în Suceava 
si Rădăuţi. M. 
Tinere din Bucovina, nu te mira, Iesenif aplaudă de ma! mulţi 
ant frenetic trupa Rusnecilor, pe cînd Teatrul Naţional, boicotat 
de Evrei, is! închide porţile în mijlocul stagiunii. Dacă poate 
cunoşti un popor care să aibă o clasă dominantă mat împovă- 
rată de păcate decit a noastră, te rog să-mi! serii ! N. 1, 
N. B. Тісапії n'aü boieri şi cărturari. 


Un călător rus la пої în 1846: Porfirie Uspensehl. 


— URMARE — 





După încredințarea diaconulu! ce mă însoţeşte, Mitropolia de 
aici primeşte, anual, de la moşiile еї un venit də 1 200.000 de 
lei romăneşti. Nu-t sărăcăcioasă lada еї! Dea Dumnezeü să nu 
se asemene nici cu cutia Pandorei, nici cu punga luf luda | 

În Mitropolie, am văzut o sală luminată a Adunări! Divanului 
muntean. Ce se află în еа? Tronul, innaintea luf masa pentru pre- = 
şedinte şi Mitropolit, mat departe încă o masă pentru ministri ; 
aceste mese-s acoperite cu pinză roşie, pe amindouá părţile. 

[Am întrat în grădină 1], şi mam plimbat. Ea încă se desparte în 
mal multe părţi. În ea apa este adusă din Dimbovita. Aict, două 
alei lung”, din tufişuri de viţă de vie, acopăr des cu frunzele lor 
proptelele de lemn în formă de grilaj, aducind multă răcoare. E 
plăcut să te plimb! pe supt umbra lor. 

De Ја Palatul Domnesc am trecut la aşa-numita Episeopie š, care 
se află în cea maï frumoasă parte a Bucureştilor. Aici, in mij- 
locul une! curţi mari, încunjurată de clădiri mărunte, se ridică o 





1 Lipsă în manuscrisul traducerii. — N. R. 
з Pe lingă Ateneul romiîn de azi. — N. T. 


www.dacoromanica.ro 


ŞT. BERECHET: UN CĂLĂTOR RUS LA NOI ÎN 1846 205 


trumoasă biserică, construită în stil gotic, cu ornamente ascuţite 
aproape de turla în formă de suliță. Lăuntrul el e încă neter- 
minat. În această episcopie trăieşte titularul ar hiereü Domnichie,. 
care are numai titlul ó Xrparoymetac = de Stratonichia. M'a primit. 
foarte mingiios. Ce sa spun despreel? Voiü spune că-i frumos, 
alb, rumàn, bàtrin naiv dintre Romini; vorbeşte greceste ; nu stie 
unde-i oragul lui de Scaun, Stratonichia; tine là dinsul surori saü 
nepoate după a treia pravilá a SE. Sabor din Nicheia; e prege- 
dinte in Consistoriu; se roagă lui Dumnezeü pentru vil şi morți; 
în chilia lui sint multe icoane; de-l insă om dumnezeiesc, asta 
numai Văzătorul de inim! o stie. La despărţire m'a invitat la o. 
plimbare ds seară afară din oraş. 

După prinzul modest în otel, am cercetat următoarele mă- 
nástiri : 

1) Mănăstirea Naşterii Maicei Domnului, care aparţine Mitro- 
poliei din Pogoniana. În ea e o veche şi uritá biserică cu hramul: 
Naşterea Dumnului, În această mănăstire nu-s monahi, afară de- 
un egumen; casele insă sint inchiriate la diferite familil. 

2) Mănăstirea Arhaaghelilor, aparţine mănăstiri! din Epir а 
Arhanghelilor (sa&pyov), numită Chora ce se află în eparhia Po- 
gonianel. Aici biserica, precum se vede din inscripţie, este clădită, 
in 1724. În paraclisul Si. Haralambie din această biserică se slujeşte: 
pentru locuitorii ruşi din Bucureşti şi pentru consulul nostru. 
Turla acestul lăcaş ameninţă să cadă; páretif strániloraü crăpat ;; 
porticul exterior вз odihneşte pe patru coloane cu desemnurl ca- 
pricioase, în formă de spirale; ре páretele apusean sint zugrăviți 
ctitorii aceste! mănăstiri: «Io Nicolas Alexandru Voevod, cu soţia 
Smaranda», cu gese copil şi arhimandritul Ioanichie. După cu- 
vintele egumenului el, acestul lăcaş ЇЇ aparţine in Muntenia mă- 
năstirea Sf. Treime, numită Valea, cu moşiiie dăruite de Banul 
Manolachi. De la aceste moşii primesc anual 45.000 de Іеї. Gu-- 
vergul muntean nu îngăduie egumenului să taie si să vindă ` 
pădurile aparținătoare mănăstirii Уай ca să dreagă turla şi să 
înnoiască toată biserica. 

З. Mănăstirea Sf. loan Înnainte-Mergătorul e mare, cu case 
închiriate inláuntru şi cu práválit pe din afară; aparţine Mitro- 
ројіеї Ianinel. În ea biserica e mare, frumoasă şi însemnată. 
prin aceia că, in partea despre apus, pe coloane, este construită 
о despártiturá pentru femei. Ds-asupra porţilor din afară atirná. 


www.dacoromanica.ro 


206 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


clopotele ре birne. Am visitat acest lăcaş în ceasul vecerniel, 
aşa că nu se putea întreba desprer ctitorii el. Egumenul mánás- . 
tiril Sf. Arhangheli mi-a spus că aceasta din urmă are mogit 
bogate, 


4. Mănăstirea Sf. Fecioare Maria, numită Zlătari, a fost tnchi- 
nată Patriarhie! de Alexandria de către Constantin Basarab, Voevo- 
„dul Ungrovlahiet. Acest lăcaş este încunjurat cu un zid înnalt de 
piatră. În ea, în mijlocul unei curţi mari, stă o veche biserică 
de piatră. E întunecoasă. Timpla-! din piatră la temelie, 
iar la virf din cărămidă. În această biserică e frumoasă bolta 
ogivală ce se razimă pe două coloane. Fiindcă în această mare 
mănăstire trăieşte un singur arhimandrit fără monah!, chiliile 
şi citeva prăvălii lipite de zid în afară se daŭ cu chirie locui- 
torilor de aici. Arhimandritul se plinse că Guvernul muntean e 
hotărît să dárime tot zidul cu prăvăliile da Ја intrarea mănăs- 
геї pentru lărgirea străzii. I-am spus că fiecare Guvern are 
deplin drept să facă în oraşe tot ce trebuia pentru lăţire, cu- 
rátenie, frumuseţă, spre depărtarea stricăziunit de loc în stra- 
dele strimte si spre binele cetăţenilor; şi, dacă prinţul Bi- 
bescu va porunci să sfărime zidul din faţă al sfintului lăcaş, 
fără îndoială cá va da indemnisitie вай ajutor pentru cládirea 
unul пой zid şi unor prăvăli! după plan. Arhimandritul nu aşteaptă 
ajutorul priaciar şi continuă a se plinge. Eü tácuiü, dar înlăuntru 
. má aprinssiü asupra încăpăţinări! iubitorilor de argint şi nepo- 
liticozilor monah! greci, сагі pun drepturile şi foloasele lor par- 
ticulare mal presus de drepturile si foloasele obşteşti şi privesc 
nepăsător la strimtorarea si murdăria oraşelor, numai lor de 
li-ar fi larg şi profitabil. 

Pănă cind Împărați! şi prinți! să sufere pe aceşti oameni cari put 
a pămînt şi nu suflă a сег? Nezrilor li trebuie lecţii aspre 1! Mă. 
nástirif Zlătari if aparțin în Muntenia două mănăstiri, cu venitu- 
rile moşiilor: Şegarcea, peste Olt, şi Sf. Nicolae, pe riul Colen- 
tina, în comuna Grădişte. 


5) Minăstirea Sf. Ecaterina, care se afli după Mitropolie, 





„1 Drept а zis Împăratul Alexie Comnenul despre călugări! de la Atos că, 
dacă nu li vor tăia nasurile, niclodată nu se vor face supuşi buni si an= 
cultători autorităţii. 


+ 


ST. BERECHET : UN CĂLĂTOR RUS LA NOI ÎN 1846 207 


aparţine Sinai!. În ea e o biserică mică, urită şi veche; dar casa 
egumenului é largă, luxoasă şi frumoasă. Această mănăstire este 
încunjurată cu un gard de scînduri. ЇЇ aparţin treizeci de саве 
din apropiere, се se daŭ cu chirie. 

A trecut aproape oara cinci după prînz. Mi-am adus aminte 
de cuvîntul mieü dat episcopului Domnichie, şi m'am dus la el 
în clipa fixată. [El era îmbrăcat. Carăta luf cu do! caf sta în 
stradă.] Ne-am dus la plimbare; am mers, prin oraş în ca- 
rătă, арої am ieşit din ores, şi în sfirşit ne văzurăm un- 
deva într'o mică pădure. Aici, de supt un deluşor se prelinge 
un lin pirăiaş şi curge intr'o baie rece făcută anume. Aici vin 
Munteni! să joace, să bea apă curată şi rece şi să se mal ve- 
seleascá. În seara aceasta nu era nimeni aici. Sezurám pe un 
scaun de lemn, gustarăm apa uşoară şi plăcută şi, lăudind-o, am 
început să discutăm. 

P. S. Domnichie zise: Munteni! sînt recunoscători Ruşilor 
pentru tre! binefaceri: a) pentru aceia că і-ай scăpat de ciumă, 
aşezind carantinele; b) pentru aceia că i-sü izbăvit de hoţi şi 
tilhari, introducind ordinea în oraşe şi sate (înnainte nu se putea 
ieşi fără temere nic! pănă la acest piráü, si c) aü slobozit Bise- 
rica ortodoxă de jugul turcesc. 

— Din buzele P. S. Voastre curg cuvinte dulci, soptiiü ей. 

— Pogoare-se binecuvintarea dumnezeiască asupra Împăra- 
tului rusesc! 

— Amin, şi asupra prinţului vostru. 

Episcopul încetă de a mai avea întăietate în cuvint; şi atunci 
incepuiü eü să-l întreb: 

— Cum primește prinţul pe Mitropolit şi arhierei ? 

— El sărută mina Vlădică!, şi Vlădica if sărută capul. Ceilalţi 
arhierei i se închină numai. El nu li primeşte binecuvintarea. 

— Cum se poartă Logofătul Trebilor Bisericeşti cu egumenii 
mănăstirilor ? 

— Foarte curtenitor cu ace! cari-| дай bani, luf şi secreta- 
rilor lui, 

— Aici sint consistoril? 

— Sint consistorif şi dicasteril. În cele d'intáiü se lámureso 
numa! afacerile de căsătorii, iar în cele de-al doilea afacerile 
clerului. Ей presidez în Consistoriul de aici cu patru judecători, 
din cari do! protoieref si doi preoți. 


208 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR Е 

— Preoţii se aleg aici dintre mireni ? 

— Se aleg. La пої nu-i o castă anume a clerului. 

— Se scriü acte de botez, nuntă şi moarte ? 

— Se scriu. 

— Se îngroapă aici morţii lîngă biserică ? 

— Se îngroapă. 

— Cit de adinci sint gropile ? 

— Un metru şi jumătate. 

— Se îngăduie divorturile ? 

— Însuşi prinţul sa despărţit de intăia soţie, si fratele lui 
trăieşte cu o domnişoară care-i vine vară (èéaðehyh), măcar că 
are soţie bună şi inteligentă. 

Naiva sinceritate a episcopului mă mirâ; şi el arătă că se 
tulbură părindu-l гай de cuvintele sale. Se sculă de pe scaun 
gi porunci să aducă carăta. Mergind pe drum, mă invită să ieaü 
parte a doua zi la slujba din biserica vechiului palat princiar 
(Curtea Veche) să ascult cintarea corului domnesc. Ne-am abătut 
in grădina publică şi am trecut pe drumuletele cl. Grădina este 
făcută de curind; încă nu-l umbră in ea; basinurile se pre- 
gătesc ; pavilionul princiar de vară pe patru stilpl e bunigor. 
Din această grădină se văd toţi Bucureştii. Vederea-í foarte 
frumoasă. Acest oraş se asamănă cu o cingătoare lungă pe 
care-s cusuta felurite modele cu catifea de diferite culori, Co- 
lorile verde şi alb stăpinesc. Astăzi m'am sleit de puteri. Cre- 
ionul cade din miaă. Lampa e pe stingere. Ochil se lipesc... 

4) Duminecă. Am fost la liturghie în Curtea-Veche. Corul 
domnesc e numeros ; mantalele lor albastre sint frumoase; pe ele 
strülucesc nasturii de argint cu gherbui Munteniei Dar cin- 
tarea? Sə asamănă cu scîrţiitul roatelor neunse. (Vrăbiile nu-s 
privighetori, iar fluierele nu-s flaute ; chelălăiala pentru prințul 
muntean nu-l aceia ce-l melodia si armonia pentru Împăratul 
rusesc). Basil —, vizitii ruseşti. 

(Urmează. Sr. BERECHET. 





BIBLIOGRAFIE. 


«Anna», roman de Duiliu Zamfirescu; Sfetea, Bucureşti. 
Biblioteca «Luceafărul», Bucureşti. Hermes Toranza, de Antonio Fogaz« i 
zaro, traducere de Maria Sarry. : 


TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMÁNESQ», VĂLENII-DE-MUNTE (PRAEDY A). 


WWW.dacoromanica.ro 


AnULIII.—No. 45. 10 BANI NUMĂRUL — 24 Араш 1911, 


NEAMUL ROMĂNESC 


ABONAMENTUL ÎN ȚARA: ABONAMENTUL ÎN STRÁINATATE: 
Pe un an 7 lei. — Pe sese luni 4 101. 


























Pe an б lel. — Pe везе luni 3 let. 





Redacţia şi Administraţia : Vălenii-de-Munte (judeţul Prahova). 


SUMARIU. 


N. IoncA: Un roman ca tendinţe; «Pa urma dragostei» (de Irina G. Lecca) 
Sv. BEnECHET; Un călător rus la nol in 1846: Porfirie Uapenschi. — 
N. IonGA: Chipul luf «Stamati scriitorul»? — І, PaPAzisU: În amurg 
(poesie). — DămIAN IZVERNICEANU : Mama. — N. Báwkscu: Contribuţie 


la Istoria învăţămîntului din Muntenia în veacul al Xiklea. — Cronică, 
Un roman бп tendinfe: „Pe urma dragostei“ 
(de Irina G. Lecea). 


Doamna Irina Lecca a scris un roman adînc emoţionant: 
aceasta va fi părerea tuturor cari-l vor ceti, oprindu-se ma! 
ales asupra dramaticei părţi din urmă. Ca vastitate şi felurime 
a subiectului, ca măsură, ca siguranță a stilului, e superior 
celei d'intáiü povestiri a aceleiaşi scriitoare, care, în alt mediu 
social, се nar primi numai literatură de import vorbind în 
limbă străină de lucruri străine şi într'un spirit străin, ar ajunge 
romanciera cea mai cáutatá de femei, către care se îndreaptă 
mai ales scrisul зай precis, în cuvinte puţine, cuprinzind multe 
amănunte interesante, multă mişcare şi o deosebită simţire. 

Exerciţii de stil, de cit de superioară calitate, nu sînt. Scrii- 
toarea n'a avut ambiția de a se dovedi artistă. Nu creiază lu- 
cruri de care prin propria ei cunoştinţă de viaţă n'a putut să 
aibă ideie. Nu tratează <casuri de psihologie» pasională зай 
morbidă. Nu, ci, avînd tragerea de inimă şi cîteva alte însuşiri 
care se cer pentru a iscodi din tot ce aï văzut şi aï fi putut 
vedea în viaţă o poveste саге să înduioşeze şi să înveţe pe 
aceia cari nu mai sînt copii, d-na Lecca se simte datoare, faţă 
de sine şi de societatea din care face parte, să spuie, în această 
formă, care cucereşte şi pe cel ce fug de morale de-a dreptul, 
privind-o ca o înfruntare şi o jignire, lucruri despre care e 
încredinţată că trebuie spuse. 





996 . . — NEAMUL ROMÁNESC LITERAR - 





^ Multă vreme nu s'a vorbit de publicaţiile acestei povesti- 


toare. Nu era <la nivel, vă rog. Mal avea pănă la «stib 


Acuma impártitori! de glorii privesc putintel, asa cu un singur 
ochişor închis'pe jumătate, şi la acele pagini de expunere simplă, 
de dialoguri naturale. Îndrăznesc şi еї a schiță o laudă. Si o în- 
tovărăşesc de părerea de гай că totuşi nu e «artă», adevărata artă 
“fără tendinţi, hrănindu-se din ea însăşi şi trăind pentru а trái. 

Din ce in ce mi-e maï uritá această pretenţie neomeneascá. 
Si, dacă mi place acest roman, e tocmat pentru tendinţa luf. 
Niciodată un om nu va putea vorbi de oameni, adevărați sau 


închipuiţi, fără să-l judece. Judecata povestitorului e pănă şi 
în felul cum îi presintă. Că nu sînt doar ca nişte copil ai 
oamenilor, răsăriţi aşa cum vreaü mari puteri ascunse de moş- 
tenire, ci, resultat al unei voinff conştiente, răsar cu lauda sau 
osinda pe frunte. `x 

Şi eü cred ca scriitoarea că e un foarte cum se cade moş- 
neag acel cuconu' Arghire cu vorba răspicată şi asprimea 
voită. Şi-mi pare тай cá а murit, dumnealui şi toți сеї de o 
fre cu d-sa. Cu acei oameni putea! să vorbeşti şi să lucrezi: 
eraü totdeauna aceiaşi şi fapta lor era una cu vorba lor. ŞI, 
dacă mă bucur că măcar una din fete a luat pe cineva din 
acelaşi sînge, înnobilat peste nobletfa lui prin mutilarea ar- 
melor duşmane, mi-a căzut foarte greu că sa măritat cealaltă 
cu inginerul Conrad, fost revoluţionar polon. Nu pentru că 
lag crede om гай, numa! după dovezile de befiv, jucător de 
cărţi şi curtesan ce le dă; cunosc oameni cari n'aü niclunul 
din aceste păcate, oameni cari sînt icoane ale adevăratei 
virtuţi, şi, totuşi, Doamne iartă-mă, dacă s'ar mal spinzura oa- 
men! aici, nu m'ag ridica împotrivă cînd li sar pune funia în 
git. Pribeagul polon se dovedeşte în stare a lucra pănă la 
_istovirea puterilor ca să fie, după despártenie, copilul dat în 
seama lui, şi, ultima dată cînd vede pe aceia care i-a fost soţie 
şi pe care viciile luf ай depărtat-o am fost printre aceia cari 
1-ай văzut plecînd către singurătatea, sărăcia şi boala luf cu 
multă compătimire. Dar, iată, sînt oameni cari prin toate por- 
nirile ce duc în sînge sînt făcuţi să se înțeleagă cu atît mal 
puţin, cu cît şi-ati plăcut ma! mult. Si e păcat са două vieţi 
să fie zdrobite printr'o legătură trecătoare. Dar bine că măcar, 
"lîngă nemingtiata Vochiţă, e sora Ionica pe deplin fericită în 
moştenirea de pămînt şi de datini în care a rămas. 

Astfel această carte cu tendințe, ca şi cartea cu tendinţe a 
venerabilului domn D. С. Moruzi, merită а fi recomandată, 
înnainte de toate, pentru marele folos pe care-l poate aduce 
tocmat prin răspîndirea acestor tendinţe. Căci! a ridica may sus 
spiritul societăţii în care trăieşti e cea d'intáiá datorie a cul 
ştie să Не condeiul în mînă. 


N. IORGA. 


ŞT. BERECHET: UN CĂLĂTOR RUS LA NO! în 1846 291. 5— 
2aa—a——a nsx—m ti 


Un-călător ras la nol In 1846: Porfirie Uspenschi. 


— URMARE — 





In mănăstirea Coltit, de-asupra porţilor de intrare se innaltá 
turnul lu! Carol al XII lea 2. : 

9, Luni. Astăzi mi-aü arătat tot palatul prinţului Gheorghe 
Bibescu. Am văzut ей case si ma! largi, şi ma! frumoase, si 
„chiar şi mal luxoase decit acest palat, Intro cameră, pe părata 
atirnă portretul princese!, pictat în costum national romănese2. 
“M'am oprit înnaintea luf. Pe mine nu mă ocupati ochi еї negri, 
drágut!, şi nici minutele-f albs, ci sălbile felurite şi sortul îm- 
pestritat. Înnaintea nevázutulul şi filosoful e copil | 

Páná la prinz am cumpărat citeva cărți care cup'iad istoria 
Munteniei şi Moldovei; iar după masă am cercetat două mănăa- 
(171 ale Sf. Mormint: Sf. Sava si Sf. Gheorghs. Întăia e clădită 
de Constantin Basarab Voevod, iar biserica din ёз a fost înăl- 
tată a doua oară în 7217 [= 1709] de Constantin Brincoveanu 
Voevod si de Hrisant, Patriarhul Ierusalimului. Acum se înno- 
ieste. În această mănăstire este aşezat, gimnasiul oraşului. Mă- 
năstirea Sf. Gheorghe însă este ceva asămănător cu un mare 
han, cu o mulţime de magazii innáuntru, pentru deposite de 
mărfuri, care aduc anual un venit de 3.000 de ducați olandesi. 


1 Pe două pagini se vorbeşte despre patru Bulgari trimegi de secretarul 
„consulatului rus, Gotov, să vorbească ca Uspeasshi noiptea. Se pling despre 
reaua purtare, receala şi iubirea de argint a arhie-eilor greci, cari Bt'pinesc 
eparhiile bulgare. Bu!garif aŭ dat o petiție Saltanulut Abdul-Megid (ia^ că- 
lătoria sa prin Bulgaria), rugindu-l să ialáture pe Mitro»olitul grec, Neofit 
„din Tirnova, şi să-l înlocuiască cu unul din neamul lor. Patriarhia li tri- 
mete pe Grecul din Seres; Bulgarii atunci cer pe cel din Varna, care cel 
puţin stie limba bulgară. Grecif împiedecă luminarea Bulgirilor. Din Paris 
catolicii li-ai cerut zace tineri реліги educație, pe socoteala lor. Misionarit 
americani li prezintă aceleaşi servicii. E! insă sa tem de catolici, voind numa! 
ortodoxia. Roagă pe autor să intervie pa lingă procurorul superior ‘al Sf, 
„Sinod, Protasov, ca să li primească doisprezece tineri în Ssminariul din Chiev. 
Cererea e împlinită. Aceşti Bulgari sint, fără îndoială, uni! dintre revolutio- 
пагії bulgari ре cari Romănia i-a ferit de iat»ganul ture în epoca de deg- 
teptare a ţerii Tor. > š ; 
În 1847, din Bucureşti aü fost primiţi unspréaece Bulgari în Seminariul 
„din Chiev: gese pe socoteala Guvernului гиѕ ғвс, iar cincf- pe cheltuiala” Mitro- 
politului Cliievulut, Filiret, ыу. Ыг NOH IER: 
? S'a'gi publicat în «Voyage pittoresque»; cred. — N. 1. 


998 . NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


Egumenul de la Sf. Gheorghe, arhimandritul Filimon, mi-a nu- 
mărat toate mănăstirile si schiturile care aparţin numa! Sf.. 
. Mormint, în amindouá Principatele: 


În MUNTENIA. 
In orasul Bucureşti: f) Sf. Gheorghe, 2) Sf. Sava, 3) Răzvan !. 
Afară din oras: 4) Vácárestit. | 
În diferite locuri: 5) Comana, 6) Căluiul, 7) Piătăreştii, 8)- 
Negoieştii, 9) Gruia. 
ÎN MOLDOVA. 


În Iaşi: 4) Sf. Sava, 2) Barnovschi, 3) Nicorita. 

În preajma acestul oraş: 4) Galata, pustie ; 5) Cetăţuia, ruină. - 

În diferite locuri : 6) Birnova, 7) Pobrata, 8) Bistriţa, 9) Taz-. 
lăul, 10) Caşinul, 11) Soveja, 12) Frumuşica, schit; 13) Hadim- 
bul, schit; 14) Hlincea, schit; 45) Sf. Gheorghe, metoh in Galaţi. - 


Cu toatele, 24 de mănăstiri şi schituri, cu moșii bogate dacă 
binecuvintează Dumnezeü. De aici curge aurul în Vistieria Sf. 
Mormint, în care puţinele noastre ruble sînt ca picăturile in Mare. - 

De va voi Dumnezeü, iarăşi mă voii duce la Ierusalim şi, 
atunci, voiü căuta cunoştinţe despre toate aceste lăcaşuri lăsate 
prin testamente Sf. Mormint şi despre рїозїї lor ctitori. Do- 
resc să scriü măcar citeva note scurte despre toate mănăstirile 
ortodoxe din Răsăritul creştin. 

Înnaintea seri! mi-am luat rămas-bun de la episcopul Domni- 
chis, şi, la căderea nopţii, am primit petitia de la Bulgari, bine- 
. cuvintindu-i în numele Tatălui... 

6, Marţi. Dimineaţa am pornit din Bucureşti spre Iaşi, părîn- 
du-mi ráü că n'am putut vedea pe prinţul Bibescu, Mitropolitul 
Neofit si pe consulul nostru [Daşcov], cu cari, de altfel, nu 
aveam nimic de vorbit din punct de vedere politic. 

Ей sînt în Moldova. 

10 August, Simbătă. lată şi Тазїї. Iaşi! sint Capitala Moldovei. De 
pe innáltimea opusă,mi se pare asemenea cu cele două plăci de ar- 
gint ferecate din cingătoarea preoțească greacă, atunci cînd pre- 
otule încins cu ele : -—— &- Nu ştiu cit.de bogat вай sárácácios 


` v Clădită de Stefan- Vodă Răzvan in timpul domniei fratelui săi de arme 


Mihal-Viteazul. Dărimată. şi ea de barbari! “veacului al XIX-lea fără a se lua 
măcar fotografil. — N. 1. 


2 Despre cari s'a vorbit maï înnainte. — N. T. 


www.dacoromanica.ro 


вт. BERECHET: UN CĂLĂTOR RUS LA NOI ÎN 1846 999 


va fi aici secerişul miei. Аз dori să adun şi să leg cit mat шиї. 
snopi. 

11, Duminecă. N'am găsit acasă nici pe prinţ, nici pe Mitro- 
polit, nici pe consulul nostru, cum nici pe arhimandritul Filaret 
-Seriban, conducătorul Seminariului. Toţi aŭ plecat din oraş, fie- 
care încotro avea nevoie, şi nu se vor întoarce curînd. Îmi! раге 
гай, maf cu seamă, că nu voiü vedea pe Scriban, respectabilul 
arhimandrit. De la el nădăjduiam să primesc cunoştinţele tre- 
.buitoare despre starea de azi a Biserici! ortodoxe in amindouá 
Principatele, despre viaţa şi felul de gindire al boierilor de aici, 
„despre caracterul si aptitudinile Rominilor, despre mănăstiri si 
şcoli. Nădăjduiam, pentru că el a învăţat In Academia din Chiev 
„şi scrie istoria Biserici! moldoveneşti. Dar de unde să іеї mierla, 
„cînd vara a trecut? 

19, Luni. Astăzi mam închinat în tre! mănăstiri: Golia, Bár- 
boiul şi Dancu. 

Mănăstirea Golia 1, numită astfel de la ziditorul eï, Marele- 
Logofăt Ioan Golea, aparţine lăcaşului Vatopedul din Athos. Din 
inscripţia grecească şi slavonă din biserică se vede că acest loc 
„sfint a fost ridicat din temelie în cinstea Înnălțării Domnului 
şi zugrăvit cu cheltuiala prea-evlaviosului print al întregului pă- 
mint moldo-valah Io Vasile Voevod, şi a fiului sáü, Stefan Voe- 
vod 3, în zilele luminatului Mitropolit al Moldovei Domnul Var- 
laam, la 7168 [— 1660], Maiü 24, şi a fost din noŭ zugrăvit si în- 
frumusetat cu o nouă timplă in 1838. Aici sint îngropate mă- 
runtaiele? luminatului print Patiomchin Tauricul, despre care 
glăsuieşte inscripţia rusească. Pe păretele din spre Apus sint 
zugrăviți ctitori! : 


Io Vasile Voevod. Ieremia Movilă Voevod. 
Ecaterina. 


: : 3 Vasile. Logofătul Ioan Golia. - 
«Grigorie, episcop de Irinopole. 
(Urmează.) ST. BERECHET. 








1 Notife istorice şi arheologice de la 48 mănăstiri din Moldova, de epis- 
сори Melchisedec, Bucureşti, 1885, pp. 229-243. — N. Tr. 

2 Stefánit& вай Ştefan al X-lea, 1 Dec. 1659—31 Ian. 1661, Febr.— 29 Sept. 
4661 (pp. 247-8 din Istoria Rominilor pentru poporul romănesc, de N. orga). - 

з Patiomchin a murit pe malurile Bicului, unde-i este şi mormintul: 
Milchisedee, ор. cit. p. 242. 


www.dacoromanica.ro 






Chipul Iul «Stamati: seriitorul» ? 


În; numărul din 17 April al ziarului «Viitorul» se publică un 
bun cligeŭ după un «carton» al marelui pictor clasic | fzances 
Ingres, «carton»,sflător în noua «Maison. d'Ingres» de Ja Mon- 
tauban, Inscripţia zice: «Famille Stamaty». Şi autorul notite! se: 
întreabă dacă domnul acela cu fata rotundă şi favorite miei, ) 
purtind о lungă redingotă după moda de la 1830, foarte mul- 
țămit între soţia şi cel trei copil al săj, nu e poetul Stamati. 
Ba titlul e chiar «Familia cavalerului Stamaty». 

În; «Revista Nouă», Hasdeü, саге; cunoscuse ре. interesantul 
poet şi povestitor basarabean, a dat un chip care nu samănă: 
de loc; cu acesta; îl reproduseae după ediţia: din Iaşi a operelor: 
«cavalerului», supraveghiată de el insuşi. Un domn gras, cu 
mustăţi. 

Afară de vre-o zece ani petrecuţi Та Roma, Ingres (1781-1867) 
a trăit tot la Paris, Lucrárile-1 cele mal insemnate sint de: 
pe. vremea Imperiului, lar Stamati lucra ceva maï tárziü întrun. 
colt: basarabean pănă unde nu vedea Ingres. š 

Stamaiy. al lu! Ingres e altul. Nu e 'Romin; măcar, ci Grec. Un 
revoluţionar, «elin», fost secretar al lut Alexandru-Vodă Ipsilanti: 
şi treti Logofăt moldovean, plecat la Paris pentru studi! de me- 
diciná in zilele. frámintárilor Republicei teroriste. El a scris cu 
privire la Revoluţie originale scrisori către alt Grec care, ştiind 
ceva frantuzeste, funcţiona la nol, şi el, ca secretar al Domnilor fa- 
nariott, Panaioti Codricas: un volum de Lettres de „Constantin 
Stamaty à Panagiotis Kodrikas sur la Révolution | francaise 
(janvier 1793) a fost publicat la 1872 de Emile Legrand. Sta- 
mati a fost agent frances la Altona, a rivnit in 1798 locul de 
consul al Republice! în principate şi a putut căpăta pe acela 
de vice-consul la Hamburg. A putut fi aatfel prietenul -şi-clientul 
ПОГ Тергев, care a veşnicit astfel pe acest boiériaas de I2 nof ajuns 
la rosturi diplomatice mai, márunte in serviciul. acele! Francit 
pe, care а admirat-o destul de. mult ca. so f servit. apol cu. 
credinţă. D coi 
N. IORGA. 


www.dacoromanica.ro 





L PAPAZISU: ÎN AMURG. (POESIE). 


ÎN AMURG. 





Saude cîntec de tălăngi, 

Se lasă înserarea. 

S'aude cîntec de tălăngi 

Se cerne floarea, de pe crăngi, 
De-mi troină cărarea,. 


Se 'nstrună coarde în amurg 
În glasuri de tropare. 

Se "'nstrună coarde în amurg, 
Saud izvovrele cum curg 

În fremătări uşoare. 


Şi "n suflet glas se 'mbie lin 

Ca ’n vis de mingiiere. 

În suflet, glas se *mbie lin... 

— Cobori în jos, amurg. senin, 

Coboară-te n tăcere... 
I. PAPAZISU.. 


MAM A. 


Cu capul cufundat in perne, întinsă în asternutul alb, inválità 
cu cergá tesutá din vrisiéle, zăcea biata femeie slabă si nepu- 
tincioasá. Pielea de pe faţă-l îngălbenise, umeri! obrajilor if 
iesirá, iar ochil, ace! ochi plint odată de viaţă si de foc, i se 
cufundaserá in orbitele marl şi înnegrite. Trăsăturile feţii, fru- 
museta: еї de odinioară periseră cu desávirgiré, ca şi. cînd i le-ar 
fi şters: cineva cu mina. Nasul şi buzele i se guptiaserá gi páreaü 
de frunzá vestejitá, numai dinții, giragurile acelea de márgean 
şi părul negru. iucitor ЇЇ rámáseserá tot ca mal înnainte. - 

Si sta ea tristă şi tăcută acolo în aşternutul. ef, şi în mina 
slăbită şi degetele lungite tinea o ramură de nuc, cu care îşi 
făcea. din cind. în cînd vint şi se apăra de muşte. 

În odaie. era. liniste. Ua mánunchiü de raze de soare se stre- 


www.dacoromanica.ro 


939 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


coară prin geam desemnind pete vif de lumină strălucitoare pe 
vatră şi pe margenea unui scaun. Zgomotul de pe afară al zile! 
de vară străbătea pănă la ea inláuntru. Pe un scaun, alăturea 
de pat şedea mama bolnavef, cu ochi! umezit! de lacrimi, şi cu- 
fundată in ginduri mihnite şi dureroase îşi privia odorul. La 
masă, trist şi abătut, cu capu 'ngropat in palme si cu coatele ре 
masă şedea bărbatul bolnavet. Lîngă sobă se jucaü cu o pisică 
doi copilaşi cu păr bălan si cu bujori rosif aprinşi în faţă. Cel 
mal mare era de patru anişori, iar micuțul abia împlinise dol. 
Si se jucaü ef in tihná acolo jos, frámintind şi flocăind biata 
dihanie de credeaf cá acum, acum îşi dă sufletul. Eraü copii! 
bolnavei. 

Si privia ea, aşa dusă, cu ochi! înpainjeniţi, la odraslele еї si 
simţia atunci că ceva grei i se ageza în capul pieptului şi i ве 
urcă pănă în grumazi, umplindu-Y ochi! de lacrimi. 

— Val Doamne! copii! mief.., copilaşi! miel, cum rămîn el 
săraci şi pe drumuri..., oftă еа desnădăjduită. Veţi creşte marl, 
şi nu veţi sti cá şi vof aţi avut o mamă care va iubit atit de 
mult, care уа imbrátisat şi care wa desmierdat in sărutări... Si 
iar oftá, stergindu-s! ochif de lacrimi! cu o batistă moale şi curată. 

— lar începi, iar îţi faci ginduri rele. Nu ţi-a spus doftorul 
să nu desnădăjduieşti, că Dumnezeü e bun şi te va scăpa si pe 
tine de răi, grăi bărbatul cu un glas înnecat abia putindu-şi 
Stápini durerea. 

El voiă să-i întărească inima numai, dar doctorul if spusese 
să fie pregătit, că mult nu o va duce. 

— Mamă, adá-m! copii! 8-1 sărut, rosti bolnava, încet, cu un 
glas uscat, şi din noi 'i se învăluiră privirile vestejite peste 
сеї doi copilaşi al еї. 

Cel mărişor se apropie singur di pat, iar mina palidă, uscată, 
a bolnavel if netezi buclele incirliontate de pe frunte, apol, ri-. 
dicindu-sa in capul oaselor, se plecă spre dinsul şi-l sărutâ. Co- 
pilul zimbia şi privia vesel in fata slăbită a mame! care i-a 
dat viaţă. 

Cel micut din braţele bátrinet intinsese minile spre ea şi striga 
rar şi răspicat: «mamá»; era întăiul cuvint pe care a început 
a-l rosti. 

— Vină la mama, puigorul mieü, vină să te sărute mama... 
- Copilagul ве trase din bratele-bátrine! şi se agez& cuminte pe 


DÁMIAN IZVERNICEANU: MAMA 233 


marginea patulu! lingă mamá-sa cea dulce. Aceasta plingea şi şi 
săruta odorul. 

Bătrina nu ma! putea să-şi stápineascá durerea, şi lacrimi! fier- 
binţi i se rostogoliaü pe fata zbircită. 

Bărbatul credea că se prápádeste de durere, însă totuşi se 
stápinià. Se aşezase lingă fereastă si privia aşa pierdut prin 
geamuri la verdea(a din grădină. Ochil i se inmuiará puţin, şi 
buza de de-asupra începu a-i tremura uşor. Gata era ca de du- 
rere să-l podidească plinsul, dar se stăpini. Afară era senin şi 
un cer albastru. Soarele îşi răspindia aurul razelor sale prin care 
săltaii voioşi fluturi şi albine dornice de viaţă, trecînd de la floare 
la floare. Ciripit de rindunele se auzia supt stregina casel, 
unde-ş! pregátiaü în tihnă cuibul. 


* 
* * 


După multe zile şi sáptámint de zăcere, intr'o dimineaţă, încă 
înnainte de crăpatul zilei, lingă patul bolnave! se adunase mat 
multă lume din vecinătate, şi, cufundată într'o tăcere adincá, 
aştepta sfîrşitul. Unghiile de la minile şi picioarele bolnavet 
incepurá а se invineti. Privirile i se împainjeniră şi le fixase 
într'un loc. Respirația i se îngreuiase şi aducea mal mult a 
horcăit prelung. Două babe cuvioase şi văduve if tineaü un 
mánunchiü de luminări si aşteptaii liniştite sfirşitul. Bărbatul 
Impietrit de durere îşi privia femei», iar în jurul 101 ma! multe 
feme! vársiü lacrimi în tăcere. Agonia se începuse. Nimeni nu 
îndrăznia să ве bocească, са să nu îngreuie şi să mărească 
astfel chinurile bietei neveste. 

Un horcăit prelung şi adinc se auzi şi, în citeva clipe numai, 
sufletul bolnave! is! luă zborul spre sferele cele înnalte, spre 
«locul cu verdeață». Si numa! lutul rece şi tapán a rămas întins 
în pat. Si deodată se stirni un vifor de lacrimi şi de bocete, 
iar mama bolnave! îşi smulgea desnădăjduită părul, se zbátea 
ca o nebună după fata ef, după mingiierea bátrinetelor sale, 
căci numai atita fată avuse. Bietif copilaşi nu eraü acasă; dor- - 
miaŭ liniştiţi la o vecină, şi poate că nic! nu visai la cele ce 
se petreceaü in casa lor. 

- Cind zorila se ivirá de după culmile îndepărtate si porţile ră- 
затії se deschileaü spre a se vărsa potopul razelor de soare. 
pentru a mingüia vietátile pámintestt, Ileana, sármana bolnavă, 


www.dacoromanica.ro 


234 NEAMUL ROMĂNESG LITERAR 
ЕЕЕ 





nu mal ега printre сеї vif, ci zăcea întinsă pe catafalc, îmbrăcată, 
in hainele-i de mireasă si cu capu 'ncununat de flor. În jurul 
еї făcliile ardeau în linişte şi-şi picuraii stropit de ceară jog pe 
dugumeaua odăi!, 

Şi sa stins biata femeie ca şi cînd n'a mal fost şi cu greü 
ga despărţit ea de termul acesta, cu огей sa despărţit ea de 
copilasif ef асари, pe сагі iubia atit de mult, if. iubia 
pentru că eraü ruptí de la inima eY. Si de acum înnainte aveaü 
el:să rămînă pierduţi in lume ca nişte copil al nimánul. Cine-i 
va mal ocroti, cine li va mal fi sprijin la пеуої si cine li va вор 
vorbe! dulci de mingiiere sara cind se vor culca şi dimineaţa 
cînd se vor sculà! 

E dureros cînd mor oameni! în floarea vieţii, cind copilaşi! cel 
micut! părăsesc sînul mamei! pentru ca să putrezească in mor- 
mintul întunecos şi rece, dar nu poate fi ma! dureros decit atuncea 
cind mama se depărtează de риіѕогії ef mieutí şi neputincioşi, 
lăsindu-! fără sprijin şi nemingiiati pentru ca să se ducă pe 
alte ţermuri, necunoscute, şi еї să ráminá ca amar de capul lor! 

Bietif copilaşi aveai tată, dar bietul om, cind se va întoarce 
geara, istovit de puteri de la munca grea, ce vorbe de mingliere 
va şti el să spuie copilaşilor lut rămaşi părăsiţi şi uitaţi ? Te doare 
inima după un puiü de găină cînd rămîne: părăsit, dar cum să 
nu ţi se rupă sufletul după dol ingerast de copil ? 

Dar zădarnic, nu aveaü ce face, bag-sama asa li-a fost scris. 
Aşa a fost voia luf Dumnezeü, şi cine ar indrázni să i se Ìm- 
potrivească ? 

51 ай dus-o pe moartă cu prapur! şi cu cintări pănă la cimi-- 
tirul din margenea satului, şi acolo, între bocete şi tipete des- 
nădăjduite, aŭ aşezat-o spre odihna veşnică în mormintul umed 


şi întunecos. 
îi 


Sau strecurat de atunci citeva zile, şi bietul om numai într'o 
durere o ducea. Şi, cind îşi vedea el pruncii prin odaie, părea 
că se innăbuşă şi se ducea pănă în fundul grădini! şi acolo 
da curs liber durerii clocotitoare, ce-l izbucnia în lacrimi! 
fierbinți si-I picura din ochi gi-Y ardea obrajif. Soacrá-sa, mama 
moartei, femeie bátriná şi girbovită, şedea acum Ја el, dar nu 
mal avea graiü: şi-l pierduse de atita plins, ba si izvorul de: 
lacrimi ЇЇ gecage. 


www.dacoromanica.ro 


DĂMIAN IZVERNICEANU : MAMA 935 ` 


Numa! copilaşii, numa! e! nu puteai cuprinde rostul’ celor 
întimplate, şi ef tot voiosí егай, ca ma! înnainte. Cite odată, 
ziua, cel mai mărişor îşi întrerupea jocul si întreba cu glasul 
luf argintiü şi de-o bunătate ingereascá: 

— Cind vine mama ?... Mie mă dor de mama! 

Auzind aceasta cel micuţ, începea să rostească ві el: dulce şi 
răspicat: «ma-ma, ma-ma». 

Era intr'o seară, cam la о săptămină: după trümórtülntareg: 
biele! femei. Sara era liniştită. Abia apuncase soarele a se adinci: 
după creasta unor dealuri cînd stelele. şi prinseră a străluci în 
depărtările lor tainice. Niclo adiere de vint nu se simţia, şi de 
prin grădini se ridicati şi se ráspindiaü prin văzduh mirezmele ` 
dulci alə florilor. Spre răsărit în dreptul biserici! cerul prinae a 
se dogori, ca de bătaia unu! foc, apoi încetizor şi lin creştea 
luna de după culmi şi-i strălucia argintul razelor e! pline de; 
vrajă: Si era linişte, şi nu se auzia niciun- zgomot si nicio 
adiere de vint. 

În odaie; copilaşi! se jucaü. Tatăl lor atunci venisâ.de la cimp: 
şi istovit de puteri, ве aşeză în pragul їзїї să se ma! odihnească- 
puțin şi să-şi bea liniştit rachiul. Soacră-sa se învirtia ре lingă! 
focul din vatră unde pregătia de cină. În odaie pe masă ardea 
lampa şi razele еї se inginaü prin geamuri cu razele lunil. Co- 
pilasif se jucaü in tihná cu pisica pe care o trágeaü de coadă; 
de picioare, if-rinjiaü dinti', H întorceaă urechile pe dos, şi cite 
alte bazaconil nu făceaii cu ea. Pe semne că şi el îl pláceaü toate 
acestea, căci altfel de mult şi-ar fi luat ea catrafusele dintre ef. 

Omul- şedea ingindurat pe prag, iar focul pilpiia în vatră. 
De-odată i se păru că aude un oftat ce sămăna ma! mult a gemát 
dureros şi simţi ca o suflare răcoroasă în faţă. A tresárit el atunci 
şi privi sperios în jur de sine, dar, nevăzind: nimic, crezu că i 
sa părut numai. 

Copilasit se jucaü liniştiţi, de odată cel ma! micut, cu o faţă 
radioasă şi zimbitoare şi cu mina întinsă arătă către mijlocul 
odăil atrigind : «Ma-ma... ma-ma;... Cel ma! mare îşi ridicâ ochit 
de jos, şi strigă şi el: «Há ma-ma... Mamo.., Mamo, al venit la nól... 
Tată, uite mama...». Omul şi soacră sa rămaseră ca trásnit/, pri 
viati în odaie, dar nu vedeai nimic decit o umbrá strüvezie. 
Copilasif rideaü; şi strigaü veseli, şi arăta cu minile. 

Să fi fost mama lor, care, nema! putind suferi în mormint dorul 


www.dacoromanica.ro 


936 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


-copilasilor ef, ar fi venit să-l cerceteze ? Şi parcă plutia ca o umbră 

uşoară prin odaie... Dar de copilaşi! ef nu ga atins şi nici nu li-a 
orbit; şi cînd a plecat, ar fi suspinat uşor, şi, ieşind 1n curte, 
se pierdu în potopul razelor de lună. 

Un fior de groază i-a cuprins atunci ре сеї din casă şi se pri- 
vină nedumerit( cu ochi! înholbaţi unul Ја altul. 

În seara următoare iarăşi sa ivit, şi ай văzut-o numa! copiil, 
pe cind lor nu lis'a arătat. Şi, cînd a plecat, a suspinat dureros, 
şi, de astă dată, is'aü luat şi cîni! în urmă, şi ea a trecut in grá- 
dină, şi sa pierdut printre pruni. 

Omul îşi făcea acum socoata că nu e bine ca ea să tot umble. 
pe la casa luf, căci ugor ве pot spăria copiii, şi pot da si'ntr'altele. . 

“Sa hotărît dar cá, de va mai veni, s'o alunge, ca să nu mal 
vină. 

În seara următoare а slobozit cinit prin curte, a încuiat uşa 
de la tindă cu zăvorul. În vreme ce soră-sa se căznia cu cul- 
carea copiilor, el sa pus cu coatele pe fereastră şi privia afară 
în noaptea luminoasă. Cinil, nişte cin! mari şi albi, umblaü într'o 
parte si intr'alta prin curte, si din cînd în cînd lătrai la lună, 
Şi nu a trebuit el să aştepte mult cînd de-odată văzu uşa grá- 
dinit deschizindu-se întrun scirtiit prelung, si o muiere înnaltă, 
suptiricá şi mlădioasă, palidă la faţă, în veşminte de serbütoare, 
cu capul împodobit de flori, ieşi în curte şi nu păşia decit plutia 
са o vedenie pe nişte ape. Era ea, muierea lul, o cunoştea atit 
de bine: Inima i| bătea mat tare şi o.sfialá nedesluşită if strá- 
bátuse întreg trupul, de i se opri în degetele minilor si ale рі-. 
cioarelor. Cinif incepurá a o látra şi tăbăriră pe ea gata să o 
sfişie. «Duceţi-vă pustiului», li grăi ез cu glas tare şi trecu în- 
mainte. Ajunse la uşa tinzif, o deschise ca şi cînd nu ar fi fost 
pus pe ea zăvorul şi întrâ în tindă şi de acolo în odaie, Băr- 
batul încremeni văzind-o şi-şi simţi părul din cap cum i se ri- 
dică vilvoiü, şi se înnăspreşte ca o perie. Bátrina remase ca înne- 
bunită, cu gura încleştată şi ochi! căscat! шагї şi speriogf. Pu- 
Чеге îl periră si părea s»1cá cu desăvirşire, şi nic! copiit nu-l 
mal putea legăna. 

Ез, moarta, wa zis nimic, ci sa răzimat de părete, şi cu atita 
«duioşie îşi privia copiil, şi oftă Jin, dar dureros. 

. — Ce: vray, ce cauţi aici ?..., răeni odată bărbatul, tare, cuprina 
de frică. Ea n'a трн Copiif la răcnetul lut se. араан. şi 


` м. BĂNESCU : ISTORIA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI DIN MUNTENIA 237 


începură să plingă. Е! se înfurie atunci, mintea i ве turbură şi, 
într'o pornire nesocotitá, se răpezi cu toată furia unul om nă- 
căjit ca să o prindă. Dar numa! un pas a făcut şi de-odatá a 
rămas pironit locului ca şi cînd cine ştie ce puteri l-ar fi oprit. 
«Cará-te de aic... De ce vil să spáimintt copilagil 17... maf rácni 
el odată, арої începu a o ocări. 

La ocárile bărbatului, de odată umbra moartei începu să. 
plingă în hohote şi în clipa următoare ieşi în curte şi, tot plin- 
gind, tot bocindu-se, alungată şi de сіпї, ва dus iarăşi in grá- 
dină $i sa pierdut printre pomi. Si din bocetele ef s'aü putut 
desluşi, atit de limpede vorbele: «Val copiil miel, copii! miel l>. 

De atunci nici nu ва mal ivit să-şi vază copilagit. Dar nici el 
n'a mal fost om. 


«Vezi, nu e bine să izgoneşti morţii !», aşa îşi sfirşi prietenul: 
povestirea, — că ne luaserám de vorbă despre iubire, dar ma! 
vîrtos despre covirşitoarea iubire de mamă. 


TUBE. DAMIAN IZVERNICEANU. 


Contributie la Istoria invátámintului din Muntenia. 
in veacul al XlX-lea 


Informaţii asupra școlii în timpul Domniei lui 
Grigorie Dimitrie Ghica-Vodă. 


În paginile ce urmează dăm la lumină diferite ştiri culese: 
din condicile Domnie! luf Grigore Dimitrie Ghica-Vodă cu privire 
la învățămîntul public din Muntenia în cursul acestei Domnii. 

Şcoala romănească, în toată această perioadă a începuturilor 
sale, ce precedă Regulamentul Organic, nu e lămurită de-ajuns, 
şi orice ştire privitoare la aceste inceputuri merită a fi pusă la 
indemina celor pe cari interesează istoria învăţămintului 
nostru. 

Dacă am voi să caracterisám în citeva cuvinte starea şcolii 
supt Grigore Dimitrie Ghica, am putea spune că eanue de 
loc înfloritoare. O oprire se făcuse in avintul ce o caracteri- 
gează către sfirşitul Domnie! luf Vodá-Carageà. Eteria- risipise 


www.dacoromanica.ro 


238 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


inceputul bun de organisaţie romănească a şcolii, datorită boie- 
rilor ce sprijiniseră pe Lazăr. În apriga frámintare a mişcări! 
de la '21 glasul marelui dascăl se curmase şi el, aproape pentru 
a nu se mal auzi cînd liniştea va aduna iarăşi silintile cele 
bune la un loc. Rămăzese însă ideia, sámánatá în scurta lui 
trecere prin şcoala neamului, entusiasmul cu care stiuse a іп- 
fátisa această ideie oamenilor, treziţi acum la nevoile mari ce 
eraü ale tuturor, şi acelea eraü de ajuns spre a călăuzi ma! 
departe, în vremi neprielnice, bunele începuturi. Dar zguduirea 
ce suferise tara fusese prea puternicá pentru ca sá fi ingáduit 
o reculegere grabnicá. Dificultăţi. nouă, ivite în cursul zbuciu- 
mate! Domni! a lui Vodă-Ghica, adáugiaü la inceata şi nesigura 
desfăşurare a lucrurilor. 

Un fapt este însă în afară de îndoială: bunăvoința pe care о 
întilnim din partea Domnului ca si din aceia a boierilor, Silintile 
de a se relua opera întreruptă a anilor precedent! nu вай 
curmat niciodată. Din aceste silinte iese întăia organisare ro- 
mănească a şcolii, in al doilea oraş al terif, şcoala lu! Cápáti- 
neanu si Plesoianu de la Craiova. 

Acestea se vor vedea din actele ce tipărim astăzi,— unele, mat 
însemnate, în întregime, altele in resumat. 

* 

Reorganisarea Eforiei Şcolilor este unul dintre întăiele acte 
ale Domniel luf Grigore Dimitrie Ghica. Iată ce dispunea Dom- 
nul, prin pitacul sáü de la 22 Novembre 1822: 

«lo Grigorie Dimitriu Ghica Voevod i gospodin zem[li] 
I Vilahiscoie. 

Iubitorule de Dumn[e]zeü Süntiia Ta Episcopul al Buzăului 
„chir Gherasim, vechilule al arhipástorest[!] privegheri al Sfintă! 
Mitropolil! i dum[naeata] biv vel Dvornice Costandine Bilácene, 
-epistatule al Logofeţii[!] Tárit-de-Sus i dumn[ea]ta biv Vel Dvor- 
nic Iordache Golescule i dum[neajia biv vel Logofete Nestore 
şi dum[neata] Vel Postelnic, fiindcă, din pricina răsvrătiri! ce 
aŭ fost, şcolile ţării ай ajuns la dărăpănare, cum şi veniturile 
lor lipsásc de la scoale, şi Domniia Mea vrind a le aduce în 
stare bună, iată orinduim pe Sfintiia Ta şi pe dum[nea] v[oastrá] 

‚1 În urma alegerii noulut Mitropolit (Grigorie), acesta, prin pitacul de la 
. 29 lanuar 1823, «fiindcă la orindaiala si întocmirea şcolilor, prin anaforă 
„obştească de mai înnainte, este a fi Mitropolitu(l] eel întăii Efor», este ins 
- "akreinat cu acest post, incelind interimatul lul Gherasim al Buzăului. 


www.dacoromanica.ro 


N. BÁNESCU: ISTORIA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI DIN MUNTENIA | 230 - 
е 


Efori af scoalelor ţării; pentru care vă poruncim ca, adunin- 
du-vá la un loc cu toti, să vedeţi ma! intiiü opsteasca anaforă, 
cu întărirea domnească, de la J[ea]t 1815, prin care sai intoc- 
mit iraturile şcoalelor i lefile dascălilor şi cheliuelile cele tre- 
buincioase şalte orundueli cum ай să se păzească. Să vedeţi şi 
hrisovul domnesc, ce este dat pentru aceste scoale, să vedeţi şi 
pitacul răposatului Domn Alexandru-Vodă Suţu, ce este de la 
J[ea]t: 820, Avg[u]stu 25, prin care rinduiaşte alţi Efori. Să 
cercetaţi арої starea şcoali[!] cum se află si ce îndreptare, ве cu- 
vine a ве face cu a se orundui dascăli| ] сеї trebuincioşi, ipo- 
chimene de la care să nască roduri de învăţătură, ca să puie 
în bună orunduială, spre folosul învăţăturii, a nu rămănea co- 
pii[!] patrii[f] în proastă stare şi să ne arátat! prin anaforă, Să 
cercetaţi si pentru venituri scoalelor de cine sau stră[n]s şi de 
cine gaü luat, şi ce venituri are acum săgure, ca şi pentru ve- 
nitur! să puneţi in orunduială mijiocul cel. cuviincios şi să ară- 
taţi Domnii[!] Mele. оа pisah gospodtsvami. 
822, Noemvr [ie] 12 1.» 


Nu cunoastem ráspunsul Eforilor. Din alt pitac se vede insá 
că еї răspunseră, la 20 Novembre (poate data е greşită), dînd 
seama de chibzuirea lor asupra lefilor «orinduitilor dascăli», 
de bani! ce se trimet «la-ucenicif ot Piza» si de aceia menit ` 
reparatief caselor de la Sf. Sava. 

La 14 April 1823, Domnul arată nevoia de «a se teorisl şi 
socoteala Casi! Scoalelor, de venit şi cheltuială, pe vremea ce 
nu в'ай teorisit», si porunceşte tuturor boierilor Divanului să se 
adune împreună cu Eforit, să «teoriseascá» această socoteală, 
«cu bună luare aminte» şi să facă anaforà «fără citus! de. pu- 
țină. zăbavă», lămurind capitalul aceste! Case. «Si tot odată po- 
runcim», adăugia Domnul, «să se facă cunoscut, atit d[umnea]lor 
boerilor.Efor!, eit şi Samegulu! scoalelor cá, de astăzi înnainte, 
nu slobozim nici^priimim  Doamniia; Mea de a se cheltui din 
eratul scoalelor' sumă “ma! multă, astă: ună dată, de cit tale[ri) 
treizeci. şi . şase. mif şi noaăzeci, in trebuintile ce ma! jos ве 
arată, pe anume fieşcare cu suma sa». Urmează lista acestor 
trebuinţe, care e adevăratul budget al cheltuielilor şcolii, din 
acest an: 





1'Gond. 405, р. 28. 


WWW.dacoromanica.ro 


940 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 













TALERÍ 
19.950 сеї ce ве daŭ la Cutiia milostenii[i], pe an. 
8.000 pentru ucenicii ot Piza, pe un an. 
4.000 dascăl[ullui Lazăr, cel întiiă de la şcoala Sfăntului 
Savil. 
600 al doilea dascăl. 
600 al treilea dascăl. 
1.800 dascălul latin Ladizlav. 
4.200 dascălul slovan Chiriţă ot Sfăntul Gheorghiie- Vechiü. 
600 dascălul catihitis, pentru cel ce aŭ să ia darul preotii[!]. 
2.400 patru dascăli cántáret!, ce au să să orănduiască pe patru 
poduri ale Bucureştilor, adică Podul Mogoşoail, Podul 
Serban-Vodá, Podul Calieilor şi Podul Tirgului-de- 
Afară, să paradosească meşteşugul psaltichii[!], sistimif 
сеї noaă, ре talle)'[!] 600 unul, intr'un an. 
4.800 adică o miie op[!] sute dohtorul gcoalel[or] Panaghio- 
tache. 
1.200 Samesul scoalif. 
240 adică doaá sute patruzeci simbriia chelarului gcoalel[or]. 
1.400 cheltuiala mănăstiri! Glavaciog. 
36.090 adică treizeci şi şase mil şi noaăzeci!. 
(Urmează.) N. BANESCU. 





CRONICA. 


«Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman», noua lucrare ^ 
a d-lui V. Pirvan, are obişnuitele înaugiri ale tuturor scrierilor sale, bogată 
informaţie nouă, pătrundere si curagiü în formularea de ipotese nouă. D. 
Pirvan e chemat ză aducă servicii esenţiale ramuri! în care, după încercări 
totdeauna fericite şi în alte domenii, s'a specialisat. — N. I. 

ж Note istorice. În chestia luf «В вагар». Gásesc la Tomaschek Die Alten 
Thraken, M, Die Sprachresten, p. 4) citat ca nume propriu cuvintul Bdooapog, 
f. Báccapx. Gred că aceata n'ar fi decit «Basarab» al nostru. 

Se poate ca numele trao să fi avut un final mai apropiat de acela al cu- 
vîntului nostru, care final însă n'a fost prins de transcriitorul grec; se poate 
de asemenea ca evoluţia sa filologică sá fi adus a avea acel final. 

În orice cas constatarea : acestul nume propriu, atita de asămănător, ar 
răspinge construcţia lui Hasdeü: ban -|- sarabă (M. E. R., Basarabi), cum şi 
etimologia d-lui Onciul (Originile Principatelor Romine, pp. 11 — 12): Bes- 
mapara. — P. CANCEL. 





1 Cond. 105, p. 126. 
TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMANESC», YÁLENIÍ-DE-MUNTE (PRAHOYA). 


AnuL Ш.— No 21. 40 BANI NUMĂRUL 5 Iunm 4944. 











NEAMUL ROMANESC 


ABONAMENTUL ÎN ȚARA: ABONAMENTUL ÎN STRĂINATATE : 
Pe ап 5 loi. — Pe тезе luni 2 10ї. Pe un ав 7 lei. — Pe goso luni 4 lei. 


Redaetia şi Administraţia: Vălenii-de-Munte (judeţul Prahova). 























SUMARITU: 
N. IORGA: Un exemplu de respect pentru trecut. — P. MORARU: Cintecul 
teranuluí.—H. STAHL: De la manevre. — P. PAPAZISSU: Noapte.— 
N. CARTOJAN: Scrisori ale lui Bolintineanu după întoarcerea din 
exil. — L GRĂMADĂ : Fragment din călătoriile lui J. A. Vaillant in 
Moldova şi Muntenia prin 1840. — M. BACIU : Cintece poporale din , 
Bucovina. ? 


Un exemplu de respect pentru trecut. 


În ultimul număr din foaia istorică а Saşilor din Ardeal, 
«Archiv des Vereins für siebenbürgischs Landeskunde», M. von 
Kimakowicz publică un studiu întins de istorie culturală pe 
basa resultatelor unor cercetări tehnice în subsolul Sibiiuluă, 
studiu care ne interesează din două puncte de vedere. Şi aceste 
rindură sint scrise pentru а semnala,— oricît de grei ar auzi la 
nol lumea care poate aduce îndreptări la o stare de lucruri 
cuiturală nesuferitá —, mat ales peniru а pune în lumină pe 
cel de al doilea. 

În Maiü 1909 autorul «а fost rugat să-şi îndrepte atenţia 
către zidurile vechi care ай ieşit la iveală cu prilejul canalisără, 
pe Huetplatz». D. Kimakowicz «şi-a întins observaţiile asupra 
întregă pătură de cultură în încunjurimea acelei localităţi», şi 
acuma ni dă resultatele sale. 

Ştiinţific, pentru istoria Rominilor, a timpurilor celor mai 
depărtate din viaja alor noştri în Ardeal, aceste resultate, cele 
d'intdi& de felul lor, sint de sigur de un mare interes. Cerce- 
tătorul plin de răbdare şi pătrunzător înseamnă şi pune în 
legătură tot ce i-a dat pdmintul răscolit de lucrătoră canali- 
sării. Ca unul ce trăieşte între Saşi şi scrie pentru dinşii, el 








se bucură că nu descopsre urme romane: nicăiri, cărămida ori 
cimentul, uşoare de recunoscut, ale străbunilor, şi cite-un bătrin 
dintre Rominit din Sibiiă, dacă o lua fascicula în mind, mat cd ar 
vărsa o lacrimă pentru avilicul Sabiniu | Scriitorul ar fi, nea- 
părat, bucuros dacă тат fi gásil nimic care să amintească prio- 
vitatea acolo a acelor «Romini, cari, venind de la Sud, ғай 
inbulzit (eindrângten) în Ardeal;. Numai cit nu-i aşa: în fun- 
dul pămîntului nu ғай găsit felurile de dobitoace ale regiunilor 
de unde, liniştit şi legal, fără a se cimbulzi», aŭ venit, incepind 
cu veacul al Xl-lea, cei d'intăii, Saşi, ci bouleanul sur care «trăia 
cu câteva decenii în urmă încă în satele de la picioarele Car- 
paţilor ardalenă», apoi boul moldovenesc, alb, de stepă, porcul- 
mistreţ, bun-rdü, pe care-l cresc şi acum ţeraniă noştrii, găină 
cum ай trăit totdeauna prin părțile noastre, şi mol ales, «rasa 
de oi care şi acum se creşte mai ales în munte»: «se creşte», 
pricepi dumneata, adecă o cresc oieri veniţi cindva, cu trenuri 
de plăcere, din Peninsula Balcanică. 


Dar nu e vorba de asta: doar sintem deprinşi cu asemenea 
teorii, menite să ne scadă şi să ni strice, deşi, din partea 
noastră, recunoaştem bucuros, dacă nu cind mi se strigă си 
exagerári şi insulte de cutare German din Bucuresti, dar cînd ni 
se spune, cu toată liniştea şi cuviinja, ca acum citeva luni, de 
şeful cultural al Saşilor, Friedrich Teutsch, că «în vreme veche 
şi nouă, cultura Romăniei, mai ales în oraşe (fără: «mai ales»), 
poartă în chip esenţial si un amestec săsesc». Dar mă gindesc 
la atitea lucrări de la noi, cu sutele, asemenea cu acelea de 
canalisare la Sibiii,— care тай dat niciun resultat ştiinţific. Şi 
era doar aga de uşor să se cheme un specialist! Şi lucruri de 
cea mai mare însemnătate, care sai, risipit şi pierdut, sar fi 
past: at astfel. Dar a vorbi de astfel de lucruri tuturor acelora, 
cari pot face ceva e a-ţi pierde vremea degeaba. 

Citeva casuri : Sute de mii de documente, de cărţi din vechile 
biblioteci 5ай aflat sai se află la anticarii jidovi, cari le vind 
unde se întimplă. La Israel Kuppermann din laşi am văzut 
registrul de botezați al bisericii Ospenia din Botoşani. Inelul 
luă Ştefan-Vodă, fiul lui Vasile Lupu, a fost cules din nişte 
gunoaie lingă Bahluii, lucrările de la Trei-lerarhi  făcindu-se 
supt îngrijirea d-lui Lecomte du Noüy, care, îmi spunea rápo- 
satul D. А. Teodoru, are la Paris un întreg museü de artă 





romănească. Acum citeva zile, Academia Romină a aprobat ti- 
părirea unui studiu despre resultatela săpăturilor de la Su-. 
свауа, datorit iniţiatorului şi conducătorului lor, d. Romstorfer, 
şi alte lucrări de acest fel mavem. Cind ат propus G sa face, 
de pionieri, săpături la Stănileşti şi Movila- Rábtit, unde veacuri 
intregi aŭ stat atitea armate, un bătrin om politic, cunoscut pentru 
cultura sa, mi-a răspuns că soldaţii romină aŭ altceva de lucru. 

La Cucuteni bogatul material preistoric a fost luat de un 
German din Germania, un student romin al aceluia servindu-ă 
ca «famulus» ; aceluiaşi Germani Sai, trimes în lăzi şi materiale 
ce se păstrau la Universitatea din lași. Acum citeva lună, în 
sfirşit, cerusem prin Academia Romină, al cării biro a făcut 
de sigur intervenţia necesard, atita lucru: să se ridice citeva 
scinduri banale din biserica Precista de la Bacăi, pentru а ieşi 
la iveală piatra de mormint a unui membru al familiet luă 
Btefan-cel-Mare. Şi credeţi cá am primit vre-un răspuns? Cit 
aș fi primit de la Sahul Persiei dacă i-aş fi cerut părerea asu- 
pra scandalului din Sf. Sinod! 

Şi Saşii cari propun să se îngrijească şi impodobească o veche 
biserică pentru că supt ea s'aü găsit oase ds-ale celor mat vechi 
locuitori ой oraşului | N. IORGA. 


=— 


Cîntecul Teranului *. 





Rămti la plug, ogoru-fi ară 
Şi-aducă folos la "ntreaga farà : 
Aduci folos săracului, 
Bogatului, străinului 

$i "'ntregii lunii viefuitoare, 
Ce-o fine Dumnezeii supt soare. 
Din ferna ta, din rodul ei 
Айга nobile femei 

Метей зв înfrumuseţează 
Şi-atîția Regi se 'ncoronează B 
Și, plugul tău de ar lipsi, 
Trufaşii, oricit sar trufi, 

În pulbsre-ar cădea sărmanii. 


Sus dar plugaril, sus feranit 1 . 
PREOT Const. MORARIU. 


! După Weruher der Gărtner, din a doua jumătate a veacului al XIII-lea. 
Vezi «Bukowiner Volksblatt», nr. 442, a. 4911, p. 3. 


www.dacoromanica.ro 


324 NEAMUL ROMANESC I LITERAR 





DE LA MANEVRE. 


— COVRIG. — 





— Numa! Covrig o duce bine cu foamea, d-le sublocotenent;- 
înghite în sec si se satură de covrigi! 

— Tauzi, Covrig, ce spun! 

— Aoleü.., d-le sublocotenent... parcă tot mi-ar prinde bine 
un borş gras |... 

— De nu ne-ar omorî setea, d-le sublocotenent, cá, de- 
foame..., las! pe пої! 

.— Păi de, má, cine vá puse să vá mîncaţi din prima zi de 
marg toatá SERES 

— Să ni fie maï uşoară cáteaua din spinare, trăiţi, d-le sub- 
locotenent ! 

— Maï ne-o fi ducind departe, d-le sublocotenent? M'a ros- 
cizma de nu mat pot! 

— Păi, de, băieţi, la Seremet, unde am făcut halta mare, a 
fost tocmai jumătatea drumului dintre satul Carol unde am: 
dormit şi Cogealac. La 6 ni scoatem cizmele. 

Acum, băieţi, ma! strîngeți rîndurile! Prea v'aţi răsfirat| 
Flancu' sting! Întinde cracul! Să nu carecumva să pice vre 
unu’ din compânia noastră, că-i foc! Pe cine l-o roade prea 
tare cizma, să umble cu picioarele goale: e voie! Har, băieţi, 
hat! Nu te lăsa, Covrig ! 

— Nu mal pot, s'tráitt, d-le sublocotenent, zăi nu mal pot! 

— Taci, bá, cá te lauzi! Pă! tu, aga pipernicit, dar te gtiüi eŭ- 
că eşti voinic! 

Mă cioară, mă Dincă mă, ia mal zi-ni una să ni treacă. 
de urit! | 

— Foaie verde don vagmistru, 
De m'aşi face, 2ай ministru: 


La manevre aş trimite 
Doar soacre sulemenite... 


„Şi, uitind de oboseală, gonind gîndurile de acasă, batali- 
oanele de reservă ale regimentelor bucureştene 6 şi 21 în- 
.naintaü curagios într'un nour de praf înnecăcios spre Cogealac, 
pe nesfirşitele ondulatiunt ale Dobrogit pustii. 

Soarele de August, cu tot vîntul continuü ce sufla de la 


H. STAHL: DE LA MANEVRE 325 


“Mare, ardea fără milă, muind oasele, ingreuind tot ma! mult 
-sarcina din spinare. Oboseala cuprinsese, în această a treia zi 
„de marş, pănă si pe сеї mal voinici. Mergeam mal mult ca 
automați, cu picioarele umflate, bătute de cizma nouă, cu fața 
îndurerată, stringind din dinți; mergeam cu gîtul uscat de 
praful compact ridicat de picioarele nenumărate, măcinînd 
toate același drum îngust, şi praful se depunea pe пої în strat 
tot mai des, îngreuind ploapele, curgind, noroios de sudoare, 
„de pe tîmple pe gît supt tunică. 

— A dracului «pudrá țigănească», d-le sublocotenent! 

— Da’ ce, mă, numa! Dincă să fie băiat frumos? 

— Techirghiol ambulant! d-le sublocotenent! 

Panta dealurilor, foarte lină, urca continui, scurtînd ori- 
zontul, se prăvăliă арої răpede pentru a reîncepe din пой să 
urce tot atit de lin şi de prelung, intinzindu-se la infinit, fără 
să vezi o casă, un copac, o ființă omenească. Doar vulturi, sus 
de-asupra noastră, cu aripile rigide, rotiaü pindind jos vre-un 
iepure ascuns în ciulinf. 

Cu toată oboseala mal mare a urcuşurilor de deal, abia 
„scăpat de unul, doriaY să ajungi ma! iute în coama dea- 
lului noii apărut în faţă, cu nădejdea în sufiet ca de acolo să 
vezi in sfîrşit viaţă, să descoperi, pitit în fundul văii, îndră- 
.gostit de o apă, un sat cu case albe, spre care să te cheme, 
cu prietenoase largi mişcări de braţe, veselele mori de vînt 
dobrogene ; iar, cînd, ajuns în culmea dealului, o nouă desi- 
lusie te copleşia o clipă, pornial, din noü atras de speranţă, 
spre coama şi mai înnaltă, sfişiată de pietre de granit, a dea- 
lului din faţă. În virful lui păzia, strajă uriaşă iîmpietrită de 
secole, una din sutele de movil! făcute de oameni! pe vremuri 
de care nimeni nu ar ma! şti a povesti, înşirate la depărtări 
cam egale, pe virfurile cele maï innalte de deal, spre a arăta 
`ҺогдеЈог de barbari înfometați drumul ce duce prin Dobrogea 
pietroasă, prin Bărăganul lipsit de păduri, peste Dunărea ce 
atit de uşor se face punte de ghiafá, spre soarele cald al re- 
_giunilor bogate, civilisate, din spre Miazăzi. ` 

Urcind una din aceste movilt bătrîneşti, de unde ochiul ză- 
reşte, ca dungi paraléle de foc, la peste treizeci km. depărtare, 
coasta Máril Negre şi lacurile din faţa еї, şirul miilor de ба- 
meni, strecurindu-se încet, -patru cite patru, spate în spate; 


www.dacoromanica.ro 


326 NEAMUL ROMÁKESC LITERAR 


supt norul de praf ce se ridică lin, ca un abur de oboseală de- 
asupra lor, pare un balaur, neînchipuit de lung, tirindu-se cu. 
greü, obosit şi fumegind, ondulind cu luciri stranii, printre 
dealuri, supfiindu-se întrun fir negru şi dispărînd la orizont. 

. Cu cit ne depărtam de Medgidia, cu atît рісай mat des, în- 
semnind drumul, reservişti! învinşi de oboseală. H vedea! gi- 
„fiind, pe spate, cu gítul înnainte, zugrumaf! de ranita prea. 
grea, pázit! de un gradat ce desfăcea cu grabă curelele, des- 
chizind tunica prea îngustă în jurul gítuluf neobişnuit a fi 
strîns. Alţii ieşiau din coloană, trintindu-se pe cîmpul secerat, 
doar spre a-şi scoate cizmele, cu grei; онай apoi de ugurare, 
zgircind degetele în vint cu beatitudine. Apol, cu picioarele 
goale, cápátind пої puteri parcă, alergat în praful răcoros, cu 
cizmele zvirlite vesel peste raniță, de-şi căuta, tot mar ingri- 
јога, batalionul, compania, tovarăşi! necunoscuţi bine încă їп. 
graba pornirii, pe înserate, din Bucureşti. 

— Mă, să nu dea dracu’ să pice ипи’ din compania noastră, 
să ne facă de ruşine!... А$а-ї că te ţii bine, Covrig? Das 
má! Hal că ma! e puţin si ajungem... Scoatet! capelele, băieţi: 
ni trimete Dumnezei un nor în loc de umbrelă! Da’ unde. 
Dincă ?... Mă cioară |... Cînd dracu ciordişi porumbul Romi- 
nului ?... Mă, bată-te să te bată! D'aia-mi tact? De nu пі-ої. 
cînta aşa, cu gura plină cum eşti, te iea mama dracului la 
Cogealac ! 

Si, tiganul cu ochi roşii, rînjind siret, mestecînd porumbul: 
crud şi indesind în sin coceanul furat, începu să cînte: 


Foaie verde micşunele, 
Vai de picioarele mele... 


Si astfel urcarăm încă un deal. Dincolo de culmea lut nişte- 
feran! nemți, cu cămaşa rusească, cari-şi injuraü cai! romă- 
neşte, incárcaü ovăs intr'una din caracteristicele care dobro- 
gene, lungi cît trei de-ale noastre, ca să înceapă într'însul o- 
şură întreagă si să se scutească drumurile la farinile depărtate- 
zeci de chilometri de orice locuință. 

Nu trecea companie, nu trecea pluton, nu trecea secție orf: 
grupă care să nu-ï întrebe cu nădejdea în suflet: 

— Bă, Romîne, bă! Marle departe Cogealacu'? 

Răbdători şi serviabili, Nemţii răspundeaii fiecăruia : 


Н. STAHL: DE LA MANEVRE ` 327 





— Ја, Ja! Aicit, Aicit! Cogealac! 

Si cu adevărat, maf umElînd puţin, zărirăm clopotniţa albă 
şi ascuţită a bisericii protestante a acestu! mare sat colonisat 
de Nemţi. 

Perise. oboseala, şi parcă ni păru гай de repausul de o ju- 
mătate de oră ce ni se dete pe dealul din margenea satului, 

— Acu, băieţi, să vă văd! Rid Nemţoaicele de поїзай ba? 

Şi, negri de praf, mînjiţi de sudoare, игі ca dracu’, dar їо{ї 
cu mustata răsucită, pornirám fanfosg! de n'ar fi zis nimeni cá 
ni erai oasele piftie şi gîtul uscat de sete. Da’ să fi avut mu- 
sică militară | 

Cu alaiü de mucoşi în admiraţia uniformei, salutaţi de là- 
tratul tenace şi cam neprietenos al duláilor cogelácent, priviţi 
cu îngrijorare de locuitori, ocolirăm satul cu străzile lui de o 
neobişnuită lărgime, păzite de salcîmi piperniciţi, cu casele 
fără pridvor, învelite cu stuf şi încunjurate toate de un carac- 
teristic zid mărunt, făcut din pietre suprapuse prinse, în muchia 
zidului numat, cu un strat gros de pămînt galben, şi ne oprirám 
în fata satului, la poalele unu! deal lin. 

Prinzind parcă noi puteri din clipa ce nu mat avurăm ra- 
nita grea de dus în spinare, ne apucarăm de ridicarea cortu- 
rilor ce aveai să ni fie locuință timp de douăzeci de zile, 
punind pe fugă nenumărate şopîrle vioaie, crocodili în minia- 
tură, ce-şi aveai sălaşele pe locurile invadate de not. Iar, cînd, 
după o muncă inimoasă, plecarăm în sat, ofiţerii, să ne reîn- 
tărim cu negrul vin cogelăcean, albele noastre case de pînză, 
umflate ritmic de virful răcoros al Mării! apropiate, păreai 
un stol de uriașe păsări ocrotind supt largile lor aripi întinse 
trupurile obosite, culcate pe tot largul cîmpie! ; iar luna plină, 
ce se înnălța atunci, imensă şi roşie, luminind supt dinsa, la 
o poştă depărtare de bivuac, Marea Neagră şi lacurile din 
faţa еї: Sinoe şi Tuzla, cu tre! dungi de foc paralèle; părea 
un cap de uriaş, cu trese de căpitan, privind încruntat, în 
tăcere, oamenii cum dorm. š 

‚... De trei zile vintul căra fără încetare nort spšlšcitr, 
sfisiat, ca nişte zdrenţe murdare, pe cerul cenuşiii şi, la inter- 
vale neregulate, o ploaie răpede, rece, cădea cu putere cîteva 
clipe, incetind apoi brusc spre a reîncepe pe negîndite ca şi 
cum ne-ar fi pindit, ascuns după пої, un puii mucalit de drac ` 


328 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 





cu un aparat american de duş cu presiune! Cum sta ploaia, 
soarele cerca să străbată norii surizind pămîntului о clipă, dar 
пої #511 murdare de nori cenuşii îl furau razele dorite, şi drác- 
şorul iar trăgea sfoara aparatului de duş udindu-ne pănă la 
piele ! 

'Turbam de nácaz: nic! nu ploua de-a binelea ca să stăm şi 
nol în corturi să ne odihnim şi nici instrucţie ca lumea nu 
puteam face, căci, cînd ţişnia ploaia, cădea atita năvală de apă 
în cîteva minute, încît trebuia în grabă să ne virim la adăpost 
supt corturi. 

Pe la amiazi, ploaia încetă şi soarele, topind norii, асари să 
dogoreascá uscind pinza fumegîndă a corturilor văzînd cu ochii. 
Stătuse şi vintul, şi, după frigul diminefel ce ni încleştase de- 
getele pe arme, atmosfera imbicsitá de aburi, mai ales supt 
corturi, devenise nesuferită. 

Pe la 5 vintul reîncepu să sufle, a furtună de astă dată, adu- 
nind în grabă de după dealuri nori negri ca păcura, cari prin- 
seră în curînd tot cerul. Tunetul începu să mîriie ca o fiară 
necăjită şi apoi să bubuie; vintul se nápustia sălbatec în bie- 
tele noastre corturi tremurinde; norii, sfredelit! de fulgere, sfi- 
зїа{ї în bucăţi aprinse, urlaü de durere răcnind, apol o ploaie 
torențială, asurzitoare, căzu cu furie, piezişă, deasă ca o zăbrea. 
Abia îndrăzniam, prin innodáturile foilor de cort, să privim 
afară. Vintul umfia corturile plescáind pinza de credeai că acu 
se гире făşii lăsînd supt ploaie pe cel şase oameni adăpostiţi 
supt dînsa, Pe cele două muchi ale şubredelor locuințe apa 
se rostogolia cascadă în șanțurile încunjurătoare, şi piriiagele 
formáte, nepütind coti destul de rápede prin ganfurile prea 
pline, së revársaü, unindu-se de la un cort la altul, urcind apoi 
malurile de pămînt bătut în jarul corturilor. În curînd tot la- 
gărul fu un lac ce părea că clocoteşte supt pocnitura picătu- 
relor mari de ploaie, improgcind apa cu violenţă. 

Muindu-se pămîntul, unul din ţăruşii cari fixat cortul, fu 
smuls, şi vintul, năvălind cu furie supt foaia de cort ridicată, 
îl luă pe sus într'o clipă rupînd toate sforile şi lăsînd oameni! 
supt ploaia năprasnică. După o clipă de nedumerire alergaü 
în corturile vecine la adăpost, primiţi cu camaraderie or! în- 
trind cu forța peste cel sese oameni înghesuiți supt adăpostul 
de un metru înnălțime la mijloc. 


WWW.dacoromanica.ro 


P. PAPAZISSU: NOAPTE ` 329 


Apa se aduna tot mat multă, curgea şuvoiul din deal, croin- 
du-sí drum la vale tocmai prin mijlocul lagărului nostru, pre- 
făcut într'o imensă baltă. Alte două corturi fură smulse de vînt, 
iar dintr'alt cort, invadat de apă, oamenii ieşiră în ploaie 
alergînd îngrijoraţi spre corturile ofiţereşti din fund. 

În corturile noastre, mari ca să încapă tre! paturi de cam- 
panie şi să doarmă pe vreme de ploaie şi <călugărit>, ordo- 
nanfele noastre, făcuserăm greşala, pentru a putea sta în pi- 
cioare în casa noastră, să adîncim pămîntul cu vre-o jumătate 
de metru, astupînd frumos cu pămîntul scos basa cortului са să 
nu ne tragă vintul şi să nu pătrundă nici pic de ploaie în 
cort. Apa însă incálecase шоуа protectoare şi curgea acum 
gipot, din toate părţile, ca într’ un basin, în biata noastră lo- 
cuintá. 

Abia avurăm timpul să scoatem cufărul de supt pat şi, pănă 
să ne stringem în grabă lucrurile, să închidem cuferele, sä: le 
punem în picioare peste patul de campanie, apa ajunsese la 
genunchi, intrind în cizme, rece ca ghiafa. Dar tot era mat 
bine supt cort decît afară. 


(Urmează) H. STAHL. 





NOAPTE. 


Domnului Şt. Pop. 


Plultind tăcută, albă "n aier, 

În al Vardarului lung vaier 

Străbate luna zările. 

Ai crede căă un chip vrăjit, 

În care urcă 'n infinit 
Visárile. 


Cu ale lui străvechi cerdacură, 
Se mită Pindul peste veacuri, 
Cetind, ca 'n nişte pravile, 

Un şir de fapte, an cu an, 

Pe cind punea piept la duşmân 
Şi stavile: 


www.dacoromanica.ro 





Şi "ncet, din noaptea lor de ramuri, 
Pornese a? codrilor dragi neamuri 
În doine să se clatine. 
Atit de mult ce пі-ай cintat, 
Şi-atitea basme ni-aŭ păstrat 

$i datine! 


Ndprasnicului, crunt bălaur 

Şi zinelor cu păr de aur 

Aici li afli urmele. 

Tăceţi | mă fură visuri dulci... 

Hat, vino, noapte, să mă culcă 
Cu turmele | 


P. PAPAZISSU. 


Fragment din călătoriile 101 J. A. Vaillant în Moldova 
şi Muntenia prin 18401. - 


VII. 


Tot láudindu-f imaginaţia luf (a poetului Mumuleanu, N. 7.), 
intorc capul, şi iată cá la oarecare depărtare, spre miezul nopţi!, 
mi se desfăşură înnaintea ochilor coaste de dealuri acoperite de 
butuci de vie si de colibi, văd pajistf verzi pe care pasc, la un 
loc, mil de Бої, de ca! ві de of, şi zăresc lung! şiruri de care cu 
cite patru si зене Бої: cum iese dintr'o vale adincă, un suvoiü 
işi revarsă prisosul apelor sale într'o afundătură. Acum înţeleg : 
acest torent e Teleajenul, şi această vale e aceia care duce prin 
Scăieni, Măgureni, Vulcănești si Scăioşi la Văleni, prin păduri 
de cireşi, peste Јапигї de griü şi de-a lungul ogoarelor de po- 
rumb şi de in, о vale încîntătoare ce 0 cunosc de mult si pe 
care totdeauna o voiü revedea-o cu plácere. 

A doua zi de dimineață urcăm valea aceasta aşezată între 
două şesuri de coline, dintre care unul, cel dia dreapta, e aco- 
perit de verdeață care umbreşte drumul mare, iar celalt, Ja al 
cărul picior curge torentul, e gol, sterp, ic şi colo tăiat ca un 
mal, apo! pietros, si cu o țarină Toşietică, aşa că soarele ce o 








1 J. A. Vaillant, La Romanie, etc., vol. III, pp. 375-77; Paris, 1844. 


І. GRĂMADĂ: CĂLĂTORIILE LUI J. A. VAILLANT 331 


luminează if dă o culoare de foc, a cărui strălucire se răsfringe 
pănă la nof. E frumos drumul acesta, dar e şi lung, şi de aceia 
sosim la Văleni pe la patru oare după amiazj. 

Vălen! | Cine mwar dori în presara vieţi! sale să vie să-ş ageze 
cortul pe una din colinele tale ? Căci, cu toată civilisatia ce te-a 
năpădit, cu tot tirgul tăi, cu toate prăvăliile şi hanurile tale, 
cu toate casele boiereşti şi cu tot caldartmul tăi, tu ţi-a! păstrat 
încă pretutindeni izvoarele tale zglobif, pajiștile cele verzi, mun- 
tele tăi ripos, torentul tăi sălbatec, moara de pe term, turmele 
şi păstori 181! 

Din nenorocire nu-s singur, şi, fiindcă cef mat mulţi nu-s de 
părerea mea, continuăm drumul mat departe, fără să ştim în- 
cotro vom apuca, spre Cheia saü spre Poseşti; deocamdată minám 
spre Drajna, unde ne vom sfătui în care parte s'o luăm. Drumu-t 
drept, strîns între dealuri înnalta şi înguste de torent, no! însă 
innaintám din ce in ce, dealurile se depárteazá, orizontul se 
lărgeşte, şi îndată nu ma! avem în jurul nostru decit acele uriaşe 
dimburi verzi care îm! amintesc de Comarnic. La poalele unu! 
astfel de dimb se întinde Drajna, pe ripoasele maluri ale Te- 
leajenuluf. Le vedem cum se ivesc în albeata lor, de acea parte 
a şuvoiului; în douăzeci de minute vom fi acolo. Iatá-ne! Stă- 
pinul curţii nu-! acasă. 

Păcat | căci domnul Alexandru Filipescu e un om pe care 
trebuie să-l cunoşti. E un castelan feudal, dar de treabă boier; 
nu vinează slujbe, ci lupi; urăște intriga şi-l părintele teranilor 
sài. În sfirşit, un lucru demn de remarcat | ei e singurul boier 
în cele două Principate care se stimează pe sine destul ca să 
înţeleagă că-l obrăznicie să te indesf la cinste, şi că aceia nu-t 
ma! mult virtrte, cînd zici: Uitaţi-vă la mine! 

Nu trebuie să desperăm: dacă domnul Alexandru Filipescu 
lipseşte, e alt cineva acasă, un alter ego al вай, un Frances din 
Dauphiné, domnul Colson, cu care joacă, in mod serios, de vre-o 
treizeci de ant rolul lui Oreste, şi care-i, pentru dinsul, un Pi- 
lade foarte sincer si desinteresat. Mare plácere-f pentru domnul 
Colson cînd primeşte Ja sine compatrioți, пої însă sîntem pe cit 
de migcat! de manierele sale gratioase, pe atit de uimit! de fi- 
losofia luf. Să descriü Drajaa? Da, atit după cit am putut-o 
vedea în treacăt, 

Pe din afară o curte (ogradă) cu un covor de iarbă, cu clădiri 


382 M. BACIU: CÍNTECE POPULARE DIN BUCOVINA 


de tot felul, cu hambare, pătule, grajduri de car împrăștiate, 
ici şi colo, apol case pentru iarnă şi altele pentru vară, straturi 
intocma! ca nişte coşuri de flori în toate nuanțele; la mijloc un 
chioge chinezesc, af cărui clopoței de sticlă colorată în toate fe- 
lurile. un zefir uşor îl face în acest moment să vibreze, in sfirşit 
o livadă. bogată pe o coastă la picioarele căreia curge torentul. 
Înlăuntru, în tinda cu geamlic, ве află portocalt, lámit si plante 
exotice, iar în antret o panoplie. de arme pentru vinátoare, dar 
şi contra unei încălcări; pretutindeni, in odăi, afli confortul de 
la oraş, iar la prînz boabe de mazăre de care nu măninci nicio 
dată la Bucureşti in acest anotimp. Aceasta-l Drajna. Nu ne am 
petrecut decit în treacăt, în decursul prinzului. La дезе oare, 
trăsura noastră durăia pe drumul ce duce spre Poseşti. E în- 
cîntător. drumul acesta. Ochi! ti se odihnesc in tihná pe covorul 
de iarbă verde ce se întinde în jurul nostru, şi tare ni-l drag 
să privim la săniile cele încărcate cu fin, cum lunecă pe drum 
ca pe ghiaţă. Minăm, fără să ne gindim la urcuşuri si la cobo- 
rişuri, şi iată că am şi trecut də Bustenit-de-jos, ba chiar întrăm 
în Buştenil-de-sus, cînd de-odatá auzim pe supt copaci un amestec 
de tipete, de plinsete şi de rugăciuni. Oprim trăsura, ne dăm 
“jos şi ne apropiem. L. GRĂMADĂ. 





Cîntece poporale din Bucovina. 
— Cuese DE M. BACIU. — 





Frunză verde de mohor, 
Lasă-mă, maică, să mor 
În braţele cut mi-t dor. 
Frunză verde liliac, 
Lasă-mă, maică, să zac 
În braţele cul mi-l drag. 

* 
La crismuta din. pădure 
Este-un om. venit din lume: 
El bea vin şi mîncă, mure, 
Iará eü din satul mieü 





Nici nu mînînc, nici nu Бей, 
Cu dráguta trăiesc гай. 
* 
Măi báditá, bădişor, 
Nu-mi trimete-atita dor 
Pe vale şi pe izvor; 
Vină singur dumneta, 
Răcoreşte-mi inima : 
Dorul de la inimioară 
Nu mi-l potoleşte-o ţară, 
Numai puiufu' "ntr'o seară. 
* 
Trei gutui, trei alămil, 
Geaba, puică, mă mingil, . 
Că de mine tot rámit 
Cu capul pe cápá*iiüi, 
Cu drágutul cel dintii. — * 
Trei gutui, trei poame verzi, 
Geaba, puică, mă desmierzi, 
Că degrabă nu mă vezi 
Pán' ce-or fi ртйеІе verzi. 
Griîiele зог secera 
Tu, puică, mi-l aştepta. 





“Serisori ale lui D. Bolintineanu după întoarcerea din exil. 


(Urmare.) 





17 Mart at. v. 1858, Bucuregti 1. 
Scumpa mea amicá d-nă Zanne, 


Amindouá scrisorile d-tale mi-au sosit în singurătatea mea din 
Bucureşti. Pe cit mi-a făzut plăcere întăia d-tale scrisoare, ре 
atit m'a mihnit a doua, întru cît má veateşte că sintet( bolnavi. 
Sper însă că aceasta nu va fi decit o “uşoară indiapositie. Dar, 
iarăşi, pentru ce nu vă daţi osteneala să vă îngrijiţi sănătatea ? 
Este un lucru aşa de preţios această bună şi scumpă sănătate 
Mai ales cind are cineva copi! si sot. «Apropos» de sot: vor să 


1 Foaia 69. Originalul în limba francesă. 


WWW.dacoromanica.ro 


334 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


facă din mine unul, Două propuneri de căsătorie: una pentru 
o fată de 19 ani, din provincie, ştiind puţină frantuzeascá, dar 
nimic altceva, mult spirit natural si 2.500 ducați de rentă in 
moşie ; cealaltă pentru o fată de 21 de ani, instruită şi foarte 
frumoasă, — о cunosc —, cu 700 ducați de rentă. Amindouá «cu 
o reputaţie in afară de îndoială.». Staü la îndoială. Totuşi mi se 
vorbeşte într'atit, încit aş putea foartă bine să SÁvirgesc prin a 
face o prostie —, si din poet melancolic sá ajung, intr'o zi, un mare 
rentier si bătrin papà». În acelaşi timp îm! fac pregătiri de ple- 
care pentru Constantinopol. Marin! a plecat chiar în Moldova, 
şi арої se va duce din nou la Galata. 

Polihroniadi? s'a stabilit la Brăila, la penati! să! de familie. 

Mă plictisesc mult aic! —, şi văd foarte puţină lume; dar pu- 
ţin! oameni! cum зг cade («des honnêtes gens»), lucru rar aici). 

Sion se va căsători la o săptămînă după Разї. Logodnica sa 
este foarte drăguță. Ea аге 450 de ducați де rentă —, 18 ant şi о 
caleaşcă veche. Se numeşte Lisa Mărculescu. 

Sora mea a născut un copil. A fost în primejdie, ca totdeauna 
în asemenea imprejurárí; dar acum e foarte bine şi ва întors 
la Bolintin, unde mă voiü duce să o întălnesc, în ziua de Paşti. 

Am scris în acelaşi timp o altă scrisoare d-nef Ghica. 

Dacă vedeţi pe Don-Nicol, d-na Misir, d. Misir, d. Louis 
Marc şi Melpomena, Elena si Aspasia, Ioan judecátorul si soţia 
şi fiicele sale şi Constantin şi soţia sa ; Dionisie, frumosul Dionisie, 
«ei toute la boutique», fără excepţie : aduceţi-li aminte de mine. 
Uitasem pe d. Popescu şi miss Cog,—dar d-ta nu-l uita pentru mine. 

Marin va veni la Samos, după cum spune, şi ей în insulele 
Princhipo... 

Nu am nicio noutate de la d-na Gropler, de la plecarea mea 
din Constantinopol. 

Aici, la Bucureşti, avem, in sfirşit, citeva zile frumoase, dar 
fără să socotim praful; o trupă italiană, un vaudeville frances, 
şi 0 comedie románeascá (valaque); dar toată aceasta este rea 
-ca şi paveaua oraşului — a acestul oraş care era gata să ajungă 
capitala celor două Principate Unite. 

Sint pe cale de a publică poesiile mele. Vă voii trimete un 
„exemplar 2. 





„1 Sergiescu. 
2 Membru în comitetul unionist. 
- 3 În 4858 Bolintineanu publică tre! volume de versuri: Legende sat basme 


www.dacoromanica.ro 


__SCRISORI ALE LUI BOLINTINEANU 335 





Am fost presintat 4-зоагеї Ioranu ; este frumoasă şi bine supt 
toate raporturile ; din nenorocire, este suferindá de piept, după 
cite mi-a spus Sion, poetul. Ea m'a însărcinat să vá spun tot 
ceia ce se poate spune din partea sa, şi mă achit, după cum 
vedeţi. 

Voiü stirşi prin a vă spune că, de cite orf mă gîndesc la Samos !, 
ceia ce mi se întimplă foarte des, mă gîndesc cu o vie plăcere. 
Aş dori să mă aflu acolo. 

Copii! dumitale trebuie să fie foarte drăgălaşi, sint sigur. Ce 
faceţi cu timpul d-voastră ? Îmi seriţi scrisori aşa de scurte... 
Trebuie să renuntat! cu totul la ideia de a veni în Muntenia. 
Aţi fi aici foarte rău. De fapt, e desgustător a trăi în mijlocul 
unef societăți ma! mult decit desgustátoare, ca aceasta de aici ; 
şi арої aici lipseşte Marea, aierul, independenţa spiritului. 

Serieti-m!, şi cît de răpede, pentru a-mi da noutăţi despre 
d-voastră. 


A] d-voastră cu totul devotat servitor, 
Bolintineanu. 
47 Mart 1858, Bucureşti 2, 
lubite Alexandre, 


În sfirşit, Guvernul nu va să ni dea voie să facem gazeta pro- 
iectatá?; răbdare dar, şi consolatie pentru viitor. Aceasta m'a 
desgustat încă o toană de Bucureşti, 

Am văzut pe d. Іогапи; mi-a zis să-ţi scriü că omul acela cu 
care te judecat pentru casa ta, а murit. Prin urmare, dacă el 
ti-este rudă şi n'are alte rude mat de aproape, tu, ca moştenitor, 
întri în stăpinirea case! şi procesul cade. Dacă însă nu ţi-e rudă 
şi omul are alţi moştenitori, se schimbă lucrul ; dacă n'are mos- 
tenitori, арої iar cade procesul, các! epitropia obştească, ce l-ar 
moşteni, trebuie, ca să moștenească, să fie moştenirea cel puţin 


originale în versuri; Cintarea Rómániei de N. Bălcescu, tradusă în versuri 
de D. Bolintineanu şi Melodii Romine. Aici, poate, e vorba de Melodii Ro- 
mine, asupra cărora se găseşte o dare de seamă de C. A. Rosetti, în Rominul 
din 23 Iunia (1858). 

1 Bolintineanu petrecuse o bună parte din timpul exilului săi în insula 
Samos, şi fusese găzduit adesea in casa familiei Zanne. (V. Scrisorile) din 
exil —, Neamul Románesc Literar ре 1909. În insula Samos, se afla ca beiă, 
vremea aceasta, Ion Ghica. 

2 Foaia 67. Originalul nedatat. 

3 V. şi scrisoarea din 30 August 1858. 


336 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


de 4.000 de lef venit. Am vorbit cu Ioranu să vorbească cu Fe- 
richidi despre aceasta.— Îţi voiii scrie despre resultat îndată. Locul 
tot face vr'o 1.000. 

La tribunal sint vr'o 70; are să-l iea în zilele astea Polihroniadi. 

D-nul şi d-na Steriadi maŭ însărcinat să-ţi fac вэй, mat bine, 
să-ţi spun complimente şi tot felul de amicii. 

Politica a tăcut pe aici. Este o apatie spáimintátoaro în toată 
fara —, nică chiar cancanuri de mahala nu se vorbssc deocam- 
dată. Comisari! ай să plece peste curind, după cum sə crede. 
Dar Dumnezeü ştie cind вз vor începe conferintele. Speranţa 
despre Unire, aici, sa pierdut intre patrioți. Vázlnd îndoioasa 
politică a Franciel, comisari! s'aü ciocoit de tot, afară de cel rug 
şi de cel engles. Cel democrați о ай pingărit. 

Tu vet face bine a sta pe acolo. Aic! sint vre-o zece locuri 
de ingineri şi patru sute. de ingineri, Servicile sai posturile 
sint anevoie de luat, cu mare ciocoie şi închinăciuni si după mult 
timp de aşteptare. Lefile sint mici, şi toți ingineri! fură de sting 
pămintul. Pe urmă, te încredinţez ей că viaţa e mat scumpă decit 
la Londra. Cea mai proastă casă cu tre! odăi, în mahala, are 
chirie 200 de lef pe an. Zece sfanţihi pe zi nu ajung la bucătărie. 

Imt este dor foarte de Mare. Ce noroiü, ce praf este pe aici! 
Oemenit sint demni de elementul in care trăiesc. 


Am două partide de însurătoare, — una foarta bogată; dar 
„mi-e frică să fac un astfel de pas. Ce zici tu? 

Dacă oii lua bant după scrierile mele, mă voiit duce la Paris, 
şi voi trece prin Constantinopol. 

Tot este căzut aici, chiar şi literatura, căci o mulţime de au- 
tori aú scirbit pe oameni! de cetit si ай stricat şi gustul. Teatrul 
Tomin este in stare de saltimbacie. 

Scrie-mi, Alexandre, şi cit ma! curind. 

„Cred, cá Madame Zanne este bine asemenea ? 3 

Jules trebuis să fie negustor gros şi vorbitor şi Eagenia fru- 
muşică. 

‹* О:в& "aduceţi: acolo -pe :вэасгӣ-іа ? 
. Compliments d-lui Ghica şi la toţi amicii şi, cunoseuţii, fără 
osebire. 
«A bientôt» (în curînd lı revedere) : 
al tău, amic, Bolintineanu. 


PROGRAMA «NEARUL ROMARRSOs, VĂLENII-DE-MUNTE (PRAHOYA). 


ANUL IIL— No. 25.6. 90 BANI NUMĂRUL 10 Іслле 1911. 


NEAMUL ROMĂNESC 


LITERAR === 


ABONAMENTUL ÎN STRĂINATATE: 
Pe un an 7 lei. — Pe sese luni 4 lel. 











ABONAMENTUL ÎN ТАВА: 
Pe an 5 lel. — Pe sese luni 3 Iel. 


Redacţia şi Administraţia: Vălenii-de-Munte (judeţul Prahova). 
= 








SUMARIU: 


N. IoncA: La deschiderea cursurilor de vară.—G. Rorică : Gu straiul rupt si 
ud (poesie). — D. Tomescu: Desorientarea în literatură. — ST. BERECHET : 
Mărturii! de legătură între Grigore Ghica si Rusia. — MIHAIL PROCOPIE: 
Bătrinul. — VoLBURĂ POIANĂ: Scrisoarea (poesie). — N. ŞERBAN: Atacul 
contra Sorbonel: Crisa limbii francese. — Ion SíN-Gronciu: Plecarea luf 


Enéa (poesie). — I.: Cugetări. 


La deschiderea cursurilor de. vară. 


—— 


I: 


Trebuie să se constate de la început o deosebire, care se ac-- 
centuiază din ce in ce ma! mult, în atitudinea faţă de cursurile 
noastre. Odată, acum patru anf, Ministeriul de Instructie din 
Romănia gásia cu cale să opuie alte prelegeri acestora. Astăzi 
alt ministru dá 2000 de le! pentru clădirea une! săli anume 
pentru dinsele. Tre! ani de-a rindul, Guvernul unguresc a pu- 
blicat şi afişat intrerzicerea de a lua parte la aceste lecţii, ca şi 
cum ele ar fi consistat numa! din atitárí la revoltă şi ваг fi is- 
prăvit cu proclamaţi! în slove de singe si cu împărţirea de arme. 

Pe da altă parte, în Bucovina blind cirmuitá inspectori! si alte 
persoane sfátuiaü prieteneşte să nu vie lumea la Văleni, recoman- 
dind doritorilor de nouă învăţătură superioară cursurile analoge 
care se ţin în Austria, în limba germană şi despre lucruri felurite şi 
foarte folositoare, dar care n'aü nimic a face cu trecutul, presentul 
sau viitorul acestui neam. Astăzi blindele sfaturi par a fi scăzut, 
iar, cit priveşte pe Ungurii neblinzi, toile iudeo-maghiare daŭ 
programul nostru, fără să fi apărut însă amenintátoarea oprire. 
Mă bucur de aceasta: cine reproduce programul, cine ar as- 


386 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
culta şi lecțiile, acela mar maï putea să aibă reaua credință de 
a reproduce vechile poveşti de cînd era prunc. Sint oameni cari 
pierd fiind cunoscuţi ; nof pretindem că în măsura în care sintem 
cunoscuţi, cîştigăm. 
II. 


Ce sînt aceste cursuri? Odată se zicea: zgomot în jurul unui 
om. Anume manifestații recente aŭ dovedit că acel om nu are 
nevoie de zgomot. Şi, oricum, sint căi mai uşoare de à fi cu- 
noscut şi popularisat decit. a pierde cineva, luptind cu greutăţi 
mari, şi lunile de vacanţă. 

Dese orí sa spus că aceasta e o Universitate populară, cu 
adausul despretuitor: din Válenit-de-Munte. Binele, cred єй, se 
poate face orlunde, şi mal ales la o parte de turburările tri- 
viale ale cugetări, în linişte. Dar nu primim nici calificatia de 
«Universitate populară», şi iată de ce: 

Universitate populară — avem una in Bucureşti şi alţi! vreaü 
să facă o a doua, pe care nu vor putea-o face — înseamnă o 
serie completă de cursuri în ton popular făcută pentru cine 
vrea să se lămurească în linil generale asupra stării de astăzi 
a ştiinţii, asupra utilității el practice. Dar nol nu voim aceasta. 

Cácf noi n'avem, nu simţim nevoia să avem cursuri de arit- 
metică, de geometrie, de astronomie, de fizică, de teorie gene- 
merală a chimiei, de igienă, $. a. Pe de altă parte, prin felul 
original de presiatare, prin ideile nouă ce se înfăţişează aici 
pentru intăiaşi dată, prin libera discutare a teoriilor şi ipote- 
gelor, lecțiile. noastre ай, dacă nu un caracter universitar în 
ce priveşte căpătarea diplomel ori trezirea de vocaţiuni ştiinţifice, 
un caracter în adevăr universitar, şi nu numal enciclopedic, 
cum e casul pentru «Universitatea populară». 


Ш. 


Şi în afirşit aceste lecţii ай toate o tendinţă. Nu una de partid. 
Partidul serveşta un program, programul e adaptarea la nevoile 
timpului a unor idel, iar ideile derivă dintr'un ideal superior. Par- 
наш desbină mal mult decit programul, programul intilneste 
mal puţini sprijinitor decit ideia insă. Cu mult mat mulţi se 
incázesc însă de acelaşi ideal. 

[dealul noatru e о Romănie logică, aşa cum trebuie să fie 
mal presus de clasa şi in margenea hotarelor unel limbi, une! 


www.dacoromanica.ro 


G. ROTICÁ: CU STRAIUL RUPT SI UD (POESIE) 387 


rase. Către această Romănie in drum drept — oricît ar sta- 
ea de departe — duc toate învăţăturile noastre, pe cînd ea nu 
stă la capătul învățămîntului de lucruri ale oficialități, care 
trebuie să ni fie recunoscătoare pentru ce dăm în afară da ac- 
tiunea ef actuală şi de orice acţiune pcaibilá а er, 

Credem că sintem cu toţi! un singur neam, de o admirabilă 
unitate. Că am avut o cultură originală, comună tuturora, ale 
cárif traditi nu trebuie uitate. Că, astfel pe basa lor trebuie să 
dăm întregi! nati o cultură modernă cu valoare proprie. Că 
din această cultură se va desface o covirsitoare energie. Şi că 
vor fi ciadva urmaşi de-al noştri măcar cari vor trage ultimele 
conclusil. 

Orice lecţie se tine aici, е insufletitá de acest spirit. El nu re- 
sultă dintro înţelegere prealabilă, ci vine din necesitatea lucru- 
rilor. Aceias! necesitate care din locuri asa de depărtate vă 
adună aici. Si, precum ateul vorbind intr'o biserică innaintea 
credincioşilor se va trezi slávind pe acela pentru tăgăduirea 
căruia venise, astfel orice direcţie străină de tendinţele noastre 
va trebui să dispară. 

Dar nu e nici meritul exclusiv al d-voastră. Aceiaşi provi- 
dentizlá necesitate va chemat aici pe toți. Si astfel curentul 
imperios ce se desface din dorintile d-voastră pleacă şi el din 
puternicele unde ale vieţi! nationale care tinde astăzi către 
lucruri mai înnalte şi mat trainice. N. IORGA. 


CU STRAIUL RUPT ŞI UD... 





Cu straiul rupt si ud de ploaia de afară, 
Un musicant străin, cw scripca subsuoará, 

În casă mi-a venit, un ajutor să-mă ceară. 
$i, lingă uşă, stind cu fruntea "n jos plecată, 
Cu ochii wmilifi de mila așteptată, 
Un cintec mat, іпійій, din sufletul lui smult, 
Un cintec mi-a cintat, durerea să-i ascult. 


Şi, cum îl ascultam, cu sufletul înfrint, 
Mi se părea c'aud, în plinsul cel amar, 
Un dureros adio al ultimului cint, 
Din lume izgonit de-al ріпй glas barbàr. 
С. Roricá. 





388 NEAMUL ROMÁNESC LiTERAR  . 


Acte greceşti privitoare la ferile romine. 


— 


III. 


Memoriul ieromonahului Arsenie asupra mănăstiri Butoiu, din 
Zara- Romănească, mitoc al mănăstirii Sfintului Ştefan 
de pe culmi, 


«1786, Maiü 8. Încep, cu ajutorul Sfîntului Dumnezeü, si 
Scriü istoria aceasta, pentru sfinta mănăstire Butoiu, cine aü 
zidit-o din temelie şi aü afierosit-o Sfîntului Ştefan de la Me- 
teora, şi сї egumen! greci aŭ stat în Butoiu, trimeşi de la 
Sfîntul Stefan în Tara-Románeascá la Butoiu, ca să fie egumeni. 


Eü, Arsenie ieromonahul, nevred- 
nicul serb, fac catagrafia aceasta si ig- 
toria, după mijloacele ce am putut afla 
aici in Butoiu. - 


La 6900 de la Zidirea Lumil?, pe cînd stápinià in Tara-Ro- 
mănească Prea Înnălţatul Domn Vladislav, îşi avea Scaunul 
la Tîrgovişte, si veniră Tatarit şi | împresurară, şi făcură atunci 
război şi, neputind Domnul să se împotrivească Tatarilor, ieşi 
noaptea din Tîrgovişte cu cîțiva oameni al să! şi trecu rîul 

numit Dimbovifa şi veni la Butoiu, în locul care era o ascun- 
zátoare mare si înfricoşătoare şi o pădure aproape de nepătruns 
şi se ascunse în această pădure, avind cu dînsul acolo şi pe 

Ghenadie arhimandritul. Şi puse Domnul pe Ghenadie să facă 
~ rugăciune luf Dumnezeü ca să fie scăpaţi de Tatari, şi el va 
face, pe locul acesta, mănăstire şi o va închina Sfintului Ştefan 
de pe culmi, adecă mănăstiri! arhimandritului Ghenadie. Şi 
astfel, cu ajutor dumnezeiesc, fugiră Tatarii şi Domnul fu min- 
tuit. În urmă, după făgăduinţă sa, puse si clădi mănăstirea 
Butoiu, în aceiaşi vreme, şi o înzestră cu moșii şi cu alte þu- 
nuri, pe cit if fu cu putinţă. Dar, fiindcă nu se găsesc pietre 
în locurile Terit-Románesti, făcu biserica şi toate locuintile din 
lemnele mănăstirii Butoiu, după cum şi pănă astăzi se află 
multe case de lemn. Şi astfel închină Sfîntului Stefan vene- 


` 





1 Extras din Condica ctitoricească a mănăstire! Sfintulul Ştefan din Me- 
teora, uude e irecut supt n-l 70. 
2 1391-2 de la Hristos. 


N. BĂNESCU: ACTE GRECEŞTI PRIVITOARE LA TERILE ROMÎNE 389 
E» Qn 


-xatul lemn al Crucii dátátoare de viaţă, degetul veneratulut 
Înnainte-Mergător, degetul Sfintului Ştefan şi alte sfinte moaşte 
foarte multe, precum se văd în Sfîntul Stefan cruci, evanghelir 
şi sfinte veşminte. După aceasta se trimese de la Sfîntul Ştefan 
chir Nilos arhimandritul, ca să fie egumen în Butoiu, la anul 
26921 [1412-3]. Atunci iarăşi acelaşi Domn, cu nepotul зай chir 
Dragomir, Marele- Vornic din Băneşti, închinară mănăstirii Sfin- 
“tului Stefan capul făcătorului de minuni Haralambie, întreg, 
nevătămat. Dărui şi două moşii Butoiului chir Dragomir Udrişte, 
Marele-Vornic ; de asemenea şi Mină, Marele-Vistier, din neamul 
„său, dărui Butoiului bunuri şi închinară toţi Butoiul, cu toată 
averea sa, mişcătoare şi nemişcătoare, mănăstirii Sfintului Ştefan 
„de la Meteora. 

Aü fost egumeni atunci aceştia: întăi arhimandritul chir 
“Ghenadie, egumenul Sfîntului Stefan şi al Butoiului ; al doilea 
arhimandritul chir Antonie Cantacuzino şi iarăși se întoarse 
la Meteora, la Sfîntul Stefan, şi trimese egumen pe chir Nilos 
arhimandritul. După chir Nilos fură egumeni aceştia: Mitrofan 
ieromonahul, Gavriil ieromonahul, Teonăs ieromonahul, Samuil 
ieromonahul, Antim ieromonahul, Teodor ieromonahul, Serafim 
ieromonahul, Nichifor ieromonahul, Teonăs ieromonahul, Antim 
ieromonahul, Nichifor ieromonahul, Visarion ieromonahul, Da- 
niil ieromonahul, Ioanichie monahul, Partenie ieromonahul, 
Gavriil ieromonahul. În vremea cînd era egumen al Butoiului 
chir Gavriil, veni de la Vălsăneşti jupînul, adecă boierul Spa- 
fiul, Marele-Şufar 1, cu sofia sa Voica, la mănăstirea Butoiu, 
ca să vază mănăstirea care este amintirea strămoşilor să! şi 
să dăruiască şi el ceva acestei mănăstiri, pentru pomenirea lut, 
şi, văzînd biserica de lemn, puse de aduse cărămizi şi o ri- 
dicâ din temelii, din cărămidă, şi o duse la mare innálfime, 
cu boltă şi cu trei turle, şi făcu toate zidurile bisericii groase 
de şase palme şi o impodobi cu icoane şi cu sfinte veşminte 

„şi scrise d'innaintea bisericii, pe o bucată de marmură, în slove 
săpate astfel: «Cu vrerea Tatăhă şi cu ajutorul Fiuluă şi cu 
săvirşitul Sfintului Duh, am început a scrie pentru această 
sfintă mănăstire, căria-ă este hramul Schimbări la faţă. Din te- 





1 În text: рёүос софіртс. Pe o cruce din Posada e pomenit ca ispravnic, la 
1711, un Alexandru Sufarul Vălsănescul, care nu poate fi un urmaş al Spa- 
fiului, Sufarul fiind o demnitate (v. N. Iorga, Inscripţii din Bisericile Ro- 
mâniei, fasc. Lia, p. 140). 


www.dacoromanica.ro 


390 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


melie a fost făcută de către Vladislav Voevod, de lemn, la- 
anul 6900; după aceia rămase în ruină pănă în zilele prea-iu- 
bitorului de Hristos Matei, Basarab Voevod. Supt Domnia Sa, la- 
anul 7157 de la Adam [1648-9], aduse Dumnezeii pe Spafiul, 
Marele-Şufar, cu mobila sa soţie Voica, fiul lui Drăghici din 
Văisăneşti, care o zidi şi o sdvirgi, ca să fie pentru sufletul săă, 
şi pentru sufletul părinţilor săi». Şi închină şi Vălsăneştii Bu- 
toiului şi dete şi scrisoarea de închinare a Patriarhului Ieru- 
salimului chir Paisie, ca s'o aibă Sfîntul Ştefan de la Meteora- 
şi ca să fie mitoc Sfîntului Ştefan în veci. Scrisoarea patriar- 
hicească se dete la 7159 de la Adam [1650], scrisă románeste,- 
care se traduse din románeste în greaca vorbită, pentru ca 
s'o cetească părinţii de la Sfîntul Ştefan. 

După mai sus pomenitul egumen chir Gavriil, fu egumen: 
ieromonahul Partenie, după Partenie părintele Teonàs Staghi- 
ritul cu părintele Nichifor, şi nu trimese nimic la Sfintul Ştefan, 
şi pe părintele Nichifor îl trimesese la moşiile ce erai dincolo: 
de apa Oltului, şi el stătea în Butoiu, şi, imbolnávindu-se, muri.: 
Тат Mitropolitul de atunci, chir Varlaam, îndată puse mîna pe 
Butoiu si aşeză egumen romîn. Si, cum айа acest lucru părintele“ 
Nichifor, veni de la Olt la Bucureşti şi trimese scrisoare la 
Sfintul Ştefan. Şi veni de acolo părintele Antim egumen la 
Butoiu si luă îndărăt mănăstirea la anul 7188 [1679-80]. După- 
Antim fu egumen părintele Nichitor, la anul 7196 [1687-8]. 
Apoi, după dinsul părintele Serafim, la anul 7201 [1692-3] ;- 
dupá acesta párintele Teonàs, la anul 7207 [1698-9]; dupá 
acesta párintele Antim, la anul 7231 [1722-3], si stete in egu- 
menia Butoiului 47 de ani! lar ce trimese la Sfintul Stefan: 
nimeni nu ştie. De şi am întrebat pe toţi cei d'innaintea mea, 
şi nimeni n'a ştiut să-mi dea răspuns, am găsit totuşi eii, intr'un 
Antologhiu al mănăstirii Butoiu, de mîna chiar a egumenului” 
Antim, aceste notițe care grăiesc astfel: «Їп zilele egumena- 
tului miei, în anul 1733, am văpsit biserica şi am zugrăvit-o ;- 
în anul 1734 am făcut casele de de-asupra pimnitel; în 1744- 
am făcut trei chilii, în faţa biserici! ; la 1738 am făcut viile, 
la 1-iă April; la 1736 am făcut moara din Valea-Caselor ; la. 
1752 am făcut moara din Vóic(?); la 1740 am făcut foigorul- 





1 De fapt numa! 36, căci ceva 1лаї jos se pune sfirgitul egumenatului ski 
la anul 1758, 


N. BĂNESCU: ACTE GRECEŞTI PRIVITOARE LA ТЕВЕ ROMÎNE 391 
A == 


„din mănăstire; la 1745 am făcut moara din Vălsăneşti ; la 1749 
am cumpărat via de la Glimbocel; la 1750 am cumpărat moşia 
„de la frații Slavu şi Ion Butoianul; la 1743 am făcut cîr- 
ciuma de la vie; la 1736 am făcut cîrciuma de la Davideasca 
şi tîmpla bisericii tot ей am făcut-o, de piatră. Aici arăt şi 
cîte am trimes de milă jos, în Rumelia, la mănăstire: supt egu- 
menatul părintelui Nichifor, am trimes 300 de lel; supt egu- 
menatul părintelui Teonàs am trimes 230 de leí; supt egu- 
menatul părintelui Ionàs am trimes 50 de lel; supt egume- 
natul părintelui Partenie am trimes 60 de lel; supt egume- 
-natul părintelui Atanasie am trimes 250 de lei si dor cal. 
Acestea toate pe care le-am făcut şi le-am trimes întregi ne- 
vătămate, pănă la 1758 ай fost toate şi aü luat sfîrşit. Pentru 
„aceia mă rog şi vá implor, din dragostea luf Dumnezeü şi a 
Stîntului întăiă-mucenic Stefan şi a Sfintului mucenic Hara- 
lambie făcătorul de minuni, să nu mă uitaţi la pomenire, că 
„şi ей păcătosul şi nevrednicul am slujit mănăstiri! cu tot su- 
fletul miei, după putere. Şi aşa vă rog, frații mie! întru Domnul, 
„că acela care va fi egumen aici зай în mănăstirea de jos [din 
Rumelia] şi nu má va pomeni, va avea să. dea socoteală la ju- 
„decata cea înfricoşată». 

1758, lulie 12, nevrednicul serb Teonăs monahul şi ieromo- 
„mahul din Ianina. Apoi muri Teonăs, în August acelaşi an, şi 
în luna luf Noiemvre, zile 8, omorirá tálharif pe Antim egu- 
„menul, si găsiră la dinsul ma! mult de zece pungi, şi altele 
„ce avea milostenie din multe părţi, se pierdură toate, toate. 
După moartea luf Antim nu se îngrijiră părinţii Sfîntului 
Ştefan, nici egumenul de atunci a trimete pe cineva la Bu- 
моіи, ci o părăsiră cu nescotință, şi o luă Mitropolitul, şi o tăcu 
mitoc Mitropoliei Ungrovlahiei, 28 de ani. După aceia, ей prea 
-smeritul serb Arsenie, egumenul Sfîntului Ştefan, împins de 
„dumnezeiasca rivná si cu voia Sfîntului Stefan şi a făcătorului 
de minuni Haralambie, aflîndu-mă slab şi neputincios, lu&iü pe 
părintele Ignatie şi-l trimeseiü acolo în Tara-Románeascá, la 
гапи] 1786, April Ir, şi-l puseiii să stăruie din toate puterile a 
„scoate mitocul nostru din minile Mitropolitului, Si astfel, cu 
voia luf Dumnezeü şi cu ajutorul Sfintului şi cu sprijinul Prea- 
Înnălţatului Domn Domnul domn Nicolae Petru Mavrogheni 
Şi a altor boieri, luăii mănăstirea noastră şi plătiiă lui chir 


WWW.dacoromanica.ro 


Z 


392 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Misail, egumenul pe care-l avea Mitropolitul la Butoiu, 355 de 
lei şi aşa se trase el din Butoiu şi intrăiă ей egumen, cu- 
scrisoare domnească, la 8 ale lui Maiŭ, care mănăstire o gásiiit. 
ruinată si despreţuită şi aproape pustiită, şi chiar robii împrăş- 
tiatf încoace şi încolo, şi abia i-am adunat în mănăstire. Şi am 
stat acolo un an, apoi am pus egumen la Butoiu pe chir Ig-- 
natie, şi ей am venit aici, la mănăstirea Sfintului Stefan.» 


IV. 


«Hrisovul de faţă, care cuprinde închinarea, capului făcător 
de minuni al Sfintului Haralambie, sa tălmăcit din románesgte 
în limba grecească cea simplă.» 


Eftimie (sic), din mila lut Dumnezeü Arhiepiscop şi Mitropolit- 
a toată Ungrovlahia. 

T Smerenia Noastră întărim sfintei mănăstiri unde se cins- 
teste hramul sfîntului întăiă-mucenic şi arhidiacon Ştefan, de- 
la Meteora, lîngă Staghi, în Rumelia, că a fost în de obşte cu- 
noscut cum că domnul Dragomir, Marele-Vornic din Băileşti 2, 
fiul luf Manu, din neamul Domnului Vladislav, a închinat ziser ` 
sfinte mănăstiri moaştele întregi ale sfintulul cap al sfintului 
mucenic Haralambie, la ro ale lui Fevruarie, scriind scrisoarea 
de închinare în faţa Smereniel Noastre şi a martorilor vred-- 
nici de credinţă, fiind de faţă si Ghenadie, egumenul mănăs- 
tirii Butoiu, care este mitoc . mănăstirii pomenite mai sus,.a 
Sfintului Ştefan din Staghi. De vreme ce şi străbunii sšY, 
multă vreme înnainte, aceiaşi dumnezeiască mănăstire o avură 
în cinste, aşa şi dînsul hărăzi un asemenea dar acestel sfinte 
mănăstiri, însemnînd numele lui Manu, Dragomir şi Radul, 
pentru ca să fie pomenite de-a pururea, în sfintele şi dumne- 
zeieştile liturghii. infáfisindu-se asa dar d'innaintea Smerenier 
Noastre însuşi domnul Dragomir, Marele-Vornic, ceru această- 
de față a noastră arhipăstorească scrisoare, prin care să fie pus 
şi epitrop numite! mănăstiri, de faţă fiind şi arhimandritul ace- 
leiaşi mănăstiri, chir Antonie. Prin urmare acela care dintre rudele 





1 Extras din condica mănăstiri! Sfintului Ştefan de pe culmi, unde stă supt nr. 
70. Scrierea, ca şi în cele ce urmează, e de mina lut Arsenie, ceia ce arată 
că originalele se ma! айай, pe vremea sa, in mănăstirea Butoiulul. 

2 Íntelegem Băneşti, sat în partea muntoasă a jud. Dimboviţa, nu departe“ 
de Butoiu. 


N. BĂNESCU : ACTE GRECEŞTI PRIVITOARE LA TERILE ROMÎNE 393 
=> 


sale va nesocoti această de faţă a noastră scrisoare, fie episcop, 
sai Domn, fie şi boier, să fie excomunicat şi afurisit, şi să aibă 
încă şi blestemele celor 318 purtători de Dumnezei sfinți pă- 
rinfi, împreună cu a noastră arhiepiscopeascá anatemă. Amin. 

Sa dat în anul de la Facerea Lumii 6921, la 24 ale lunii lut 
„Octomvrie,iar de la Naşterea lui Hristos 1379. 

+ Eftimie Arhiepiscop şi Mitropolit a toată Ungrovlahia. ` 

+ Dragomir Mare-Vornic. 

T Stanciul Mare-Păharnic. 

T Arvaşu [АрВќс:ос], Mare-Postelnic. 

Supt Împăratul Constantinopolet Andronic Paleologul cel 
"Tinár. 

Supt împăratul Otomanilor Baiezid 1-1й. 


V. 


Scrisoare de întărire din partea lui Eftimie al Ungroviahiet, 
referiloare la unele danii făcute mănăstiri 
Sfintului Stefan de pe culmi!. 


«Eftimie, cu mila luf Dnmnezeü Arhiepiscop si Mitropolit a 
"toată Ungrovlahia. 

+ Smerenia noastră intárim sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri 
ce se cinsteşte cu hramul întăiului-mucenic şi arhidiacon Ştefan, 
în Meteora, lîngă Staghi şi lîngă orasul Tricala, în Rumelia, 
că a fost tuturor cunoscut cum că domnul Dragomir Udrişte, 
Mare-Vornic, din neamul Domnului Vladislav Voevod, a hă- 
răzit numitei sfinte mănăstiri moaştele sfintulut cap al sfintulut 
mucenic Haralambie, întregi, nevătămate, la то ale lunii lut 
Fevruarie, după cum şi Domnul Vladislav Voevod a dăruit ace- 
leiaşi mănăstiri, a Sfîntului Ştefan, degetul slăvitului Înnainte- 
Mergător şi Botezător loan, pentru pomenirea lui, — iscălind 
asa dară însuşi domnul Dragomir, Marele-Vornic, şi scrisoarea 
de închinare, în fata Smereniei Noastre şi a martorilor vrednici 
„de credinţă, fiind de faţă şi arhimandritul Nilos ieromonahul, 
cel trimes de la acea sfîntă mănăstire a Sfîntului Ştefan, ca să 
fie egumen la Butoiu, mitocul lor, înscriind şi numele acestea 
“în sfinta mănăstire a Sfintului Stefan, pentru ca să fie pome- 
nite în veci în sfintele şi dumnezeiestile slujbe : Dragomir Manu, 





1 Cond. màn. Sfintului Stefan, n-1 70. 


WWW.dacoromanica.ro 


394 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR . 


«Pate» 1, Păuna 2, Vladislav Voevod, Neacşa Doamna, Matei Voes 
. vod, Vlad Voevod şi Neagoe Voevod š. Mila şi slava lui Dumnezeü- 
să fie cu toţi creştinii şi cu robii săi се sai pomenit maï în- 
nainte. Şi neiertătoare afurisenie şi osîndă să fie asupra trupului 
şi asupra sufletului omului celuia care ar cuteza, cu nelegiuită 
şi nedreaptă îndrăzneală, să zdruncine şi să dărîme această danie 
a mea să fie de trei ori anatema, blestemat, afurisit de Domnul 
nostru Isus Hristos si de сеї 318 de Dumnezeü purtători pă- 
rint! din Nichéa, împreună cu anatema noastră arhiepiscopeascá ;. 
partea lui cu a vinzătorului Iuda si cu a lui Arie, şi după 
moarte neiertat fie, şi nedeslegat, şi supt toată anatema. Amin. 
Si mila luf Dumnezeü cu toţi creştinii. - 
6921, Maiü 12. 

T Eftimie, cu mila lui Dumnezeü Arhiepiscop si Mitropolit 
a toată Ungrovlahia. 

T Dragomir, Mare-Vornic. 

T Stanciul Postelnicul. 

+ Mina Vistierul. 

t Radul, Marele- Comis.» 


VI. 


Scrisoarea lui Paisie, Patriarhul lerusalimului, referitoare læ- 
inchinarea, Butoiuiuă către mănăstirea Sfintului Ştefan 
de pe culmi *. 


«Paisie, cu mila lui Dumnezeü Patriarh al Sfintei cetăți a 
. Terusalimului, al Siriei, Arabiei, Сапеї Galileii, dincolo de 
Iordan şi a toată Palestina. 

t Smerenia Noastră întăreşte sfintei şi dumnezeieşti! mánás- 
гї ce se numeşte Butoiu şi unde se cinstește hramul Schim- 
bárif la față a Domnului nostru Isus Hristos, cá a fost în de 
obşte cunoscut cum că domnul Spafiul, Mare-Şufar, fiul lui: 
Drăghici din Vălsăneşti, a afierosit şi închinat sfintei mănăs- 
tir a slăvitului întăiă-mucenic şi arhidiacon Ştefan, stătătoare: 
în Meteora, lîngă Staghi şi Tricala, în Rumelia, mănăstirea 





1 Poate Badea. Greceste, in text: Пате. 
2 Полтобулс. 

3 Nedrov-Bosf6văa, 

4 Cond. Sfintului Ştefan, n-l 70. 


N. BĂNESCU: ACTE GRECEŞTI PRIVITOARE LA TERILE ROMÍNE 395 
a 


ce sa zis maï sus a Butoiului, pentru ca să fie mitoc al Sfîn- 
ului Stefan, precum se hărăzise mitoc şi de către Mina şi de 
către ctitorii de ma! nainte de dînsul, ca să se stăpînească si 
să se îngrijască de către părinţii sfinte! mănăstiri a Sfintului 
Ştefan, ca mitoc al lor şi nezdruncinată stápinire, din care să 
nu' aibă careva puterea de a lua ceva, precum însuşi ctitorul 
hotărăşte, carele a înnoit sfinta mănăstire Butoiu din temelii 
şi a ridicat din temelie sfinta biserică, ce se găseşte într'însa, 
făcînd-o din piatră, spre slava lur Dumnezeü şi pomenirea de 
veci, pentru míntuirea sufletului зай şi al părinţilor săi si al 
tuturor evlavioşilor creştini din zilele prea cuviosuluf Matei Ba- 
sarab Voevod. Aşa dar cinstitul înnoitor, domnul Spafiul Su- 
farul, pástrind în sine frica luf Dumnezei şi avînd în minte 
„dreapta si înfricoşata luf Dumnezeü judecată, n'a ascuns ta- 
lantul în pămînt, ci l-a înmulţit — după sfînta Evanghelie — cu 
asemenea plăcute lur Dumnezeü fapte. Fiindcă se găsia, deci, 
această mănăstire, un schit mic şi umil, cu biserica de lemn, 
slăbită şi putrezită, din dumnezeiască rîvnă sa milostivit şi 
a înzestrat această mănăstire cu venituri (averi) mişcătoare şi 
nemişcătoare, pe cît i-a stat în putință, innoind şi biserica din 
temelie, precum am spus mal sus. Şi s'a întîmplat să fie, în 
aceiaşi vreme, în slăvita Tará-Románeascá şi Smerenia „Noastră, 
„şi vrînd de Hristos prea-iubitorul ctitor ce sa zis mal sus, să-şi 
asigure şi să-şi întărească fapta plăcută luf Dumnezeu, sa în- 
fátigat d'innaintea Smereniei Noastre şi a cerut cu rîvnă această 
a noastră de față patriarhicească scrisoare de afierosire, cu 
blesteme şi afurisenie fără de iertare şi deslegare, sa să nu 
aibă nimeni puterea si îngăduinţa, nici dintre egumenif ce s'ar 
întîmpla intr'insa, nici dintre alți mai în urmă ctitori, ca să 
surpe şi să desfacá inchinarea ce am hotărit-o pentru această 
mănăstire ей si cu ctitorii сеї d'innainte de mine; pentru care 
-să fie stăpîni şi slobozi părinţii sfintei mănăstiri a Sfintului 
Ştefan să-şi aleagă egumen dintre frăţimea lor şi să-l tri- 
meată la Butoiu. Şi blestemul şi afurisenia fără iertare să cadă 
asupra trupului şi sufletului aceluia ce ar cuteza, printr'o ne- 
legiuită şi fără cuvînt îndrăzneală, să surpe această a mea în- 
chinare, зай să iea dintr'insa fie măcar şi lucru de о pară, 
вай să aşeze egumen fără de învoirea părinţilor sfintei mă- 
-măstiri a Sfintului Ştefan, зай ori în ce chip i-ar supăra, pentru 


396 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
z==—". ——__— 


a desface această a mea afierosire. Un asemenea om, ort in 
ce stare sar айа, să fie de trei orf anatema şi afurisit de 
Domnul Hristos şi de cef 318 purtători de Dumnezeü părinți 
aY Nicheil, precum şi de către Smerenia Noastră. Partea luf cu 
a vînzătorului Iuda şi cu a lu! Arie şi fără de iertare după 
moarte şi nedeslegat, cu toată anatema. Iar mila lut Dumnezeü- 
şi rugăciunea Smereniei Noastre cu toţi creştinii ! 
7159 [1650], 43 Septembre. 

Paisie, cu mila luf Dumnezeü Patriarh al sfintei Cetăți a Ie- 

rusalimulul.» 
* 

În Byzantis, fasc. următoare (4), N. A. Véis tipăreşte diferi- 
tele inscripţii şi însemnări, culese în mănăstirile Meteora. Între 
ele se află una ce ne interesează. Pe o cutie de argint, aurită 
şi împodobită cu pietre scumpe, în care se păstrează mîna sfin- 
tului făcător de minuni Grigorie al Neo-Cesareil se cetesc cu- 
vintele : 

«Dumnezeiestile şi sfintele moaşte ale sfintului părintelui. 
nostru Grigorie, tăcătorul de minuni, Episcopul Neo-Chesareit, 
s'au dăruit mănăstirii Golgota, de lîngă Tîrgovişte, Tara-Ro- 
mănească, şi amintirea lor în luna lul Septemvre 17... 1, 
lo Pátru-Vodá ighe[mon] уйѕої zemli ungrovlahiscot.» 

Mănăstirea Golgota, despre care e vorba, a fost mitoc al 
mănăstirii Meteoros °, pănă în vremea din urmă, şi editorul grec 
ni -spune că cele mai multe daruri, acte şi condici ale mănăs- 
tirit Golgota se află astăzi la Meteoros. Între acestea, menţio- 
nează o scrisoare, cu data de 2 August 1772, prin care familia 
Ghica cedează, pentru 7oo de lei, moaştele despre care se vor- 
beste mai sus, adecă «mina sting a sfintulut părintelu! nostru 
Grigorie făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Neo-Cesareit, [о 
lasă] prea-veneratul sfintitulut sincel al Scaunului patriarhicesc. 
chir Hrisant, de la mănăstirea prea-sfinte! noastre Născătoare: 
de Dumnezeü ?.» | 

München, Iunie 191r. N. B¿NEscU. 





1 Sfirgitul inscripţiei, in slavoneste, foarte greşit seris grecegte. Abia pot- 
reconstitui cuvintele de mai sus. 

2 Sp. Lambros, in Neos Hellenomnemon, 1L 154: «Mănăstirea Məteoros- 
avea in Ungrovlahia mitocul numit Golgota, care se află lingă Tirgoviste». - 

3 Rindurile acestea sint reproduse, din scrisoare, de Véis. 


D TOMESCU: DESORIENTAREA ÎN LITERATURĂ 397 





GEFUNDEN. 

— DUPĂ. GOETHE. — 
M'am dus la codru S'o rup atuncea, 
Intimplátor ; — Spre ea m'am dus: 
Umblam pe drumuri «Vrei şi tu oare 
Rătăcitor. Să pier ?..», mi-a spus. 
Ziăriii,, în umbră, Şi ncet, săpind о 
O mică floare, Cu rădăcină, 
Lucind ca ochiul Acas' ат dus-9 
Unei fecioare. Întro grădină. 


Şi iarăşi creşte 
În nou-i loc, 
Si dă pe ramuri 
Flori ca de foc. 
MIHAIL I. PROCOPIE. 





Desorientarea în literatură. 





Din mişcarea literară a ultimului timp se desface lămurit ten- 
dinta de-a aşeza legături puternice între viaţa noastră naţională 
şi între preocupările artistice ale scriitorilor. E o tendinţă care-şi 
are obirsia în paginile de luptă ale «Sămănătorului» şi ei i ве 
datoreşte izbucnirea literară a vremii din urmă. 

M'am mirat, prin urmare, întotdeauna de totala neînțelegere, 
de greşita interpretare a direcţiunii literare imprimată de «54- 
mánátorul». 

Era pe vremea aceia o cumplită crisă literară si, in afară de 
cele două romane ale lu! loan Adam, care poate fi socotit pre- 
mergătorul, nu-mi aduc aminte să fi produs ceva mal de seamă 
care să fi putut întra în cadrul literaturii naţionale. Se simtia 
dec! nevoia unei îndrumări care să arunce în literatură un 
priacipiu fecund, o impulsiune puternică, maï mult decit ne- 
voia unui «estetism» steril, întemeiat pe consideraţi! străine de 
mişcarea vieţii noastre. Principiul a fost aruncat si, în virtutea 
Jul, scriitori! eraü chemaţi să-şi razime inspiraţia pe observaţia 


www.dacoromanica.ro 


398 - NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


adincá a diferitelor realităţi din viaţa noastră naţională. Era cea 
mai sigură orientare ce se putea da în clipa aceia scriitorilor 
noştri, întru cit trebuia să ieşim neapărat din epoca de sterilitate 
literară. 

De pretutindeni aŭ început să se ridice autori пої, în al 
căror scris yedeal o experienţă, o observatie, un colt de viatá, 
o realitate trăită şi redată in cea mal curată formă literară. 

În sensul acesta s'a şi zis, — si nu întraltul —cá «Sámáná- 
torul» înfăţişează curentul naţionalist în literatură. 

Numa! decit ай prins să tipe сі уа insí şi să pătrundă cu 
cele maï fine mănuşi de estet! scrupuloşi in bogata si sálbateca 
literatură. Si, vedeţi, nu era atunci vreme de «estetism», intre 
patru párett de bibliotecă, ci era ceasul cînd trebuia deşteptată în- 
treaga forţă de producţie literară a neamului nostru. De sigur 
că nu toţi cel cari ай scris atunci aŭ fost talente superioare, 
dar fiecare a sprijinit, în margenile puteri! sale, un principiu de 
orientare şi, din acest punct de vedere, fiecăruia i sa dat un 
cuvint de laudă. Se avea în vedere, prin urmare, maï mult 
triumful desăvirşit al principiului decît controlarea talentelor 
după valoarea şi după intensitatea lor, Rămine, fireşte, să 
vedem mal tárziü cine stăpineşte un talent real, sigur şi puternic, 
şi cine ştie să-şi menţină talentul supt disciplina principiului 
afirmat de «Sămănătorul», asigurindu-şi o evoluţie firească, din 
ce în ce mal rodnică şi ma! plină de valoare. 

Prin amestecul grabnic însă al estetilor îngrijorați si prin 
peirea autorităţii «Sámánátorulul» sa născut rápede o deviare, 
о desorientare in mersul vieţii noastre literare. De pretutindeni 
strigaii glasurile îngrijorate : artă, frumos, estetică | 

«Viaţa Nouă» sprijineşte şi astăzi un grup de diletant! literar! 
din al căror scris înfumurat nu poţi alege decit o aiurare fără 
sens, iar d-l Duiliu Zamfirescu se ridică, în chipul cel mat ofi- 
cial cu putinţă, împotriva unor scriitor! a căror însuşire de că- 
petenie este aceia de a infátisa în curate forme artistice citeva 
din marile trăsături ale vietif noastre. 

Şi-mi aduc aminte şi de criticul une! reviste dispărute, care 
Servia intronarea desorientárit priatr'o prematură încercare de-a 
inventaria talentele în ordinea une! clasificați! pretinsă obiectivă. 

Nici nu răsăriseră bine florile, şi criticul nostru cu ochelari 
pedantí se şi apucase să li pună etichetă cu nume latinești... 


www.dacoromanica.ro 


D. TOMESCU: DESORIENTAREA ÍN LITERATURÁ 399 


Unde ma! puneţi apoi încercarea unul alt critic, întrat astăzi 
în fasa istovirif, de a se infátisa d'innaintea celor dintáiü arátárf 
literare cu metode pretentioase de critică ştiinţifică ! 

Din toata aceste îmbu!'ziri desperate, sa născut răpede o deso— 
rientare din ce în ce mat accentuată. 

Scriitori! aŭ început să capele convingerea că în scrisul lor 
se pot desbăra de disciplina огїзісагиї principiu conducător, 
si că arbitrariul gusturilor personale poate fi luat ca temelie a 
unei mişcări literare. Fiecare se mișcă, fiecare îşi strigă numele, 
fiecare se avintă ca represintant al literaturi! románest!, si 
niciunul nu-şi dă seama cá toată această vinturare de forte e 
o cumplită zádárnicie, сй vreme lipseşte principiul superior 
prin care acţiunea lor să capete o valoare netăgăduită. Avem, 
pria urmare, un început de literatură care, în clipa de faţă, nu 
pire să aibă altă menire decit aceia de a servi vanitatea şi gūs- 
turile mărgenite ale unor desorientaţi. Vezi îmbulzindu-se pe 
planul intàiü o serie de indráznet! cari nu se pot zări decit pe 
el însişi, şi a căror experienţă se întinde pe trotuarul dintre 
casă şi cutare cafenea din Bucureşti. Cine a fost doar la şeză- 
toarea din. Arad în numele «scriitorilor romini» ? Ті-е şi ruşine 
să-l mai pomeneşt! pe unif, зі cu toate astea d. Girleanu a bine- 
voit să tirască după d-sa unele nume pentru o mai grabnică 
îndeplinire a uoităţii noastre culturale. 

E timpul, credem, să se introducă puţină disciplină. Critica 
literară war trebui să piardă din vedere cá nu sintem astăzi în 
clipa cind, cu tot dinadinsul, să ne silim a descifra poesia Da- 
videştilor şi Stamatiazilor, faţă de cari cea mal nemerită atitu- 
dine e aceia a igaorárit. Sint айа ingf cari ar fi trebuit sá stea 
multă vreme în lumea silinfilor necunoscute, o lume pe care 
începem să n'o mal cunoaştem. Niciunul din cel cari se viră 
astăzi cu atita îndrăzneală în curentul mişcări! literare пай 
avut în viaţa lor un răstimp de luptă neştiută, un răstimp de 
îndărătnică silintá petrecută în umbră. 

Cea Q'intšiü inchegare de versuri are darul să te facă pretu- 
tindenY cunoscut şi să-ţi asigure dreptul de-a participa la şeză- 
torile literare în numele «scriitorilor romini» şi pentru unitatea 
culturală a poporului romănesc. Superficialitatea e nota carac- 
teristicá a acestor îndrăzneţi fericiţi, cari nu sînt горії de niclo 
„preocupare superioară, si cari izbutesc să-şi strecoare pro- 


400 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


dusele unui diletantism uşor în faţa cărora eşti chemat să te 
opreşti. 

Si toate astea se datorese luptei care sa dus împotriva at- 
mosferel de disciplină create prin «Sămănătorul». Socotim însă 
că desorientarea de astăzi e un motiv destul de puternic pentru 
a inchega din пой atmosfera dispărută. Oricite însuşiri reale 
ar purta un om în sufletul luf, el va ráminea veşnic slab, dacă 
aceste însuşiri nu sînt închinate une! idei conducătoare. 

Cind tai un lemn, cauţi mat întăii să-l aşezi în aga chip, incit 
puterea braţului táü să fie sporită prin puterea nevăzută a gra- 
vititi. Întotdeauna, puterile mărgenite ale omului ай chemat 
în ajutorul lor marile puteri veşnice ale naturi. Acelaşi lucru 
trebuie să se petreacă şi în lumea manifestărilor morale. Toate 
însuşirile noastre trebuiesc subordonate unui principiu superior, 
pe care trebuie să-l slujim ca pe o divinitate. Entusiasmul şi 
credinţa cu care te închini unui principiu daŭ naştere celor 
mal innalte manifestări ale tale. Acest principiu şi acest entu- 
siasm însă încep să lipsească din mişcarea noastră literară. 
De-abia icl-colea ma! găseşti cite-o dovadă stingheră că uni! 
dintre scriitori se silesc să-şi subordoneze inspiraţia lor marilor ne- 
cesilát! sufleteşti ale neamului din care fac parte. Înlăturarea 
atmosferei create de «Sămănătorul» a avut са urmare distru- 
gerea огіѕісагії preocupări cu caracter ma! înnalt, încît serii- 
torul a început să se închidă în cercul mărgenit al improvisa- 
fiilor instantanee, în loc să se topeascá tot maï mult în curentul 
nevăzut al necesităţilor sufleteşti care trăiesc în societatea noastră. 
Critica are această mare datorie de-a aminti merci că însu- 
şirile unui artist, oricît de puternice ar fi ele, trebuie să ţină 
veşnic seamă de indicaţiile superioare ale vieţi! incunjurátoare, 
incit opera de artă să ni se infátiseze, nu са o simplă abilitate, 
ci ca o necesitate absolută. Dorim, prin urmare, reintronarea 
disciplinei, şi această dorinţă a noastră o îndreptăm către auto- 
ritátile scrisului literar din clipa de faţă. D-nif Anghel, Sado- 
veanu, Agirbiceanu şi Girleanu ай cuvintul. 

D. Tomescu, 





CUGETĂRI. 





Vintul popularității face mult praf să innainteze. I 


www.dacoromanica.ro 


ST. BERECHET: MĂRTURII DE LEGĂTURĂ 401 


Mărturii de legătură între Grigore Ghica si Rusia -. 





Grigore Ghica al Moldovei (Septembre 1774-10 Octombre 1777), pe vremea 
căruia se farà de Austriaci mindra Bucovină, plimbat prin Petersburg puţin, 
fu aşezat pe Tronul Moldovei prin sprijinul Rusiei. Fu întăii Domn cu nu- 
mele numai, căci, de condus, conducea Tara Rumiantev, care-l numia «vil 
esclave habillé en prince 2». În apropierea тогі], serie lut Rumiantev, cáu- 
tind scăparea la el. Turci! insš aŭ lucrat mult maï ascuns şi maï roditor in 
ajungerea scopurilor lor, ajutaţi de doctorul Fotachi. Iată cuprinsul acestor 
trei scrisori : 


Domnule | 


Mi-e cu neputinţă să arăt Excelenței Voastre cît de mult do- 
resc să aflu despre fericita-i sosire, spre a avea cinstea să aud 
mai de aproape despre starea рге{їоазеї sănătăţi si să mă mingtiü 
de apropierea voastră. Afară de aceasta aş nădăjdui ca, îndată 
după rugăciunea mea, să primesc şi ordinele după sosirea 
voastră pentru achitarea datorie! mele față de Excelenţa Voastră, 
care mă apasă pe inimă, neputînd niciodată să uit marile mele 
îndatoriri pentru atîtea binefaceri ce mi le-aţi făcut fără în- 
cetare şi pentru care voii păstra o veşnică amintire, avînd loc 
să aştept din partea voastră efectele acelor binefacert din viitor, 

Ca o mărturie a continuării bunei voastre voințe fatá de 
mine, binevoiţi a primi acest mic semn al recunostintif mele, 
ce-mi iaŭ îndrăzneala de a vi-l încredința prin trimes, consistind 
intr'un inel de briliant, ce va sluji ca amintire a respectului 
mieii față de Voi, pănă ce mă voii achita pe deplin de da- 
toria mea. 

Am cinstea de a fi cu cea maï înnaltă consideraţie şi respect 
fără margeni 

Al Excelenței Voastre prea-plecat şi ascultător servitor 

Principele Grigore Ghica. 
În Iaşi, 28 August 1777. 





1 Aceste scrisori sint tipărite în « Memoriile societăţi! împărăteşti de istorie 
gi antichităţi din Odesa», vol. XIII, anul 1883, pp. 417-8. Ale lui Gr. Ghica, 
într'o frantuzeascá fără accente, sînt adresate generalului Rumianfev, iar a 
acestuia din urmă către Împărăteasa Ecaterina a lla, in ruseste. 

2 «Histoire-de la Moldavie et de la Valachie», par M. Carra, Iaşi, 1777, p. 
478: un exemplar găsit in Chiev se află si in posesia mea. 


www.dacoromanica.ro 


402 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Domnule, 


Bănuiala Porții faţă de mine în împrejurările de față, fácin- 
du-mă să mă tem de destituire în casul unei declarări de nea- 
părat rázboiü (cum e sigur că ea se va sîrgui să se încredin- 
teze din vreme despre mine şi să iea măsurile trebuitoare са să 
intimpine orice plan protivnic intereselor el pe care l-ar putea 
bánui din partea mea), eü má aflu intr'o tulburare neîncetată, 
neputind să-mi inchipuiesc alt mijloc de scăpare decit sfintul 
asil al binefăcătorilor miel. 

Îmi ieaü deci îndrăzneala să alerg la bunătatea Excelenței 
Voastre ca să o rog să binevoiască să-mi dea, prin plăcutul 
răspuns, ingtiinfarea ce о va socoti mîntuitoare în casul mieü, 
ce trebuie să mă hotărască, şi eü mă las cu totul în seama 
acestei sincere prietenii ce ті-аўї mărturisit-o, avînd onoarea 
de a fi, cu cea mal innaltá consideraţie şi un respect fără margeni, 

A] Excelenței Voastre prea-plecatá şi supusă slugă 

Principele Grigore Ghica. 
În Iaşi, 29 August 1777. 


RUMIANTEV CĂTRE ÎMPĂRĂTEASĂ, 


Prea-milostivă Swverand, 


Ultima ştire despre dureroasa moarte a Domnitorului Ghica 
cu părere de тай o afirmă şi acest sergent al gardel discipli- 
nare, Cristofor Tagel, care a vázut pe drum pe sol cu capul 
lut (Ghica), şi în laşi a auzit de la oameni vrednici de credinţă 
că toată familia şi averea lui sînt oprite, şi cel mai mare fiü 
al lui este supus ca şi tatăl la cazne. 

Ghica cel ce a suferit nenorocirea, prevázind pericolul, mi-a, 
trimes două scrisori prin sfetnicul titular Migai, care se află 
pe lîngă el şi afară de acestea şi un inel de briliant, în socoteala 
datoriei prin care el mi s'a obligat la încheierea păcii. Prea- 
plecat rog să primiţi acele două scrisori ; iar, cu înnalta Voastră 
îngăduire valoarea acelui inel, schimbat, să fie dată spre aju- 
torul sármanel familii rămase în urma lui, numai dacă aceasta 
va fi cu putință. Acest trimes al lui încredinţează că Ghica a 
luat multe măsuri d'innainte şi a transportat nu puţine sume 
de bani la Veneția; dar sfîrşitul ce l-a ajuns s'a făcut cu con- 


MIHAIL PROCOPIE : BĂTRÎNUL. 403 


cursul celor de aproape a! săi, şi mai cu seamă al unui doctor 
Fotachi 1, care l-a lipsit de toate mijloacele de scăpare. 

Se afirmă de asemenea prin acest curier şi vestea despre 
schimbarea Domnului Munteniei, în locul căruia ar fi pus pe un 
oarecare Callimachi (sic) din neamul căruia în războiul trecut, 
altuia, care de asemenea a fost Domn în Moldova, i s'a tăiat 
capul, şi că locuitorii Moldovei şi Munteniei, temîndu-se de de- 
finitiva lor distrugere, aü început să se mîntuie pe sine cum şi 
unde-i e mat la îndemînă fiecăruia. 

(Urmează ma! departe cîteva comunicări neatingătoare de 
istoria noastră, privitoare la acţiunile militare din partea Crí- 
mului şi Niprului a oştilor puse supt comanda generalului 
print Prozorovschi şi lut Tókoly.) 

Iscálit: Petru Rumianfov, Gluvov, Octomvre 25, 1777. 


Traducere de: Sr. BERECHET. 





Bátrinul. 





În dimineaţa aceia, moş Petcu era trist. Avea si de ce: SAI 
iea luf flăcăul la оавќе!... Om bátria şi singur, doborit de nevol, 
să rămînă numa! cu băieţii! Cum avea el să-şi ma! urnească 
zilele de azi pe mine, cu cine avea el să-şi ma! muncească pir- 
dalnicul de pămînt ce-l mat apucase de la părinţi ?... Cu băieţi?... 
Apoi еї erai la şcoală, şi, chiar de i-ar fi stricat de la învăţătură, 
de muncă li ardea lor? 

Moş Petcu era trist în dimineaţa aceia de April. Măcar că 
muncise mult în ajun, şi se culcase tirziü, dar parcă fusese un 
făcut: n'a putut de loc închide ochii. După câtăva vreme de 
zvircolir zădarnice, îşi-luă pe umeri sumanul si se aşeză gin- 
ditor pe prispă. 

Încă nw apusese luceafărul, şi citeva stele tot ma! tremuraü, 
infrigurate parcă de гесез suflare a vintului. Si, cum privia in 


1 Știră despre veacul al XVlII-lea in ţerile noastre după corespondențe 
diplomatice străine, de N. Iorga extras din «Analele Academiei Romine», 
Seria a Il-a, Tom. XXXII, Memoriile secţiei istorice, рр. 611-43. Această lu- 
crare luminează chestia ошогїгеї lui Ghica în deplină cunoştinţă de fapte. 
Ghica, în loc să fie prins si dus de viii la Constantinopol, printr'un act de 
abus al trimesului Porter, este ucis la 10 Octombre 1777. 


www.dacoromanica.ro 


404 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


golul depărtărilor unde se plámádiaü zorile, i se páru cá vede 
pe culmile depártatilor munt! plutind nişte icoane minunate, 
rupte din propria luf viaţă. Si icoanele acestea se perindaü îm- 
pinse ca de o putere nevăzută, si tot trecutul luf, indepártatul 
lui trecut, îi zbură pe d'innainte. 

Viata luf de ostean, cu toate nácazurile ef, in toatá amánun- 
timoa еї, if era înnainte: o vedea, simtia aceleaşi impresii pe 
care nu le mal simţise de atita vreme... І se părea că o trăieşte 
din пой. 

Căci, de |.. fusese si el ostean, în vremurile acelea pe cînd se 
prindeaü flăcăi! pentru oaste cu arcanul, aşa cum se prind astăzi 
caif din hergheliile nemărgenitelor stepe. 

Vintul bate răcoros, if flutură pulpanele sumanului şi-i aduce 
parcă mirosul serit aceleia. 

Era tot prin April, şi era Dumineca după horă. Mergea cu o 
ceată de flăcăi cintind şi glumind pe ulitile satului, cînd un că- 
látor li aduse vestea că ar fi văzut oameni! de-a! Stápinirif um- 
blind după ostaşi prin satele vecine. Vestea asta H tăie pofta 
de glume şi de cîntece, şi, ráspindindu-se pe la casele lor, ist 
luară cele de trebuintá si, pe dosite, iesirá din sat. El şi cu vărul 
зай Andreiü cutreierará citeva zile cele cohalmuri şi păduri de 
prin preajma satului, şi 'n urmă, sátu! de umblet şi de pustie- 
tàtf, se despártirá: Andreiüse duse să lucreze la şchele la Galaţi, 
şi de atunci nu i s'a mat ştiut de nume, iar el se întoarse pe 
furis acasă. Oameni! Stăpiniril încă nu plecaseră de prin părţile 
acelea, aşa că Petcu trebui să fugă tot pe furis, şi în aceiaşi 
noapte. Şi, cum mergea el dus pe ginduri, i se păru de-odată 
"că e chiar pe ulița din mijlocul satului, ba i se páru chiar că 
aude paşi de om în urmă. Atunci! o bănuială it strápunse mintea, 
o teamă grozavă îl cuprinse, şi o rupse la fugă după cel d'intáiü 
colt de uliţă. Si în tăcerea nopţi! paşi! luf treziaü ecoul ca nişte 
lovituri intr'o butie goală. 

I se făcuse negru înnaintea ochilor, şi cit va fi alergat nu-şi 
maï aduce aminte. Într'o vreme îl trezi o voace: 

— Ta uită-te cum fuge, parc'ar fi apucat de alte celea. 

Si nişte braţe vinjoase il oprirá. 

— Ia priviţi ce zdrahon de om! Mal, nualt ceva! Păi, aista- 
halal oştean | 

Vorbele acestea îl trezirá de-a binelea, şi-l descurajară atit de 
mult, incit se simţi cu desávirsire sleit de puteri. 


WWW.dacoromanica.ro 


MIHAIL PROCOPIE: BĂTRÎNUL 405 


— Lăsaţi-mă, vă дай tot ce am'!, — atit putu îngina. 

— Lasă, mát băiete, că nu te-om duce пої la moarte, if 
vorbi un glas mai blajin. 

Şi sa lăsat dus intro casă, şi acolo, la lumina filfiitoare а 
opaituluf, văzu în jurul luf gese oameni! îmbrăcaţi cu găitane şi 
cu lung! sinete în mină. 

— Mă! Toadere, ia întinde plosta ceia flăcăului, să mat prindă 
o leacă de putere, că va fi ostenit de-atita fugă. 

Şi, din ceată, se deslipi unul, luă plosca din cuiü şi i-o întinse. 

— Tine, frate, şi nu fit trist. Că doar la oaste nu se taie oa- 
men. Si ей eram ca tine, dar uită-te cum m'am deprins cu os- 
tăşia: Parcă mar fi facut maica cu sineata în mină. Bea de 
colea o leacă. E bun şi vinul Stăpinirii, şi din el ве рої infrupta 
ostaşi! vrednici, cum o să fif si tu! Cum zici că te chiamă? 

— Petcu, mormăi dinsul, si o lacrimă i se furişă pe obraji. 

— Na... parc'al fi muiere |..., — îl zise omul Stápinirit, în- 
văluindu-l intr'o privire părintească. — Taci, bre omule, că are 
să fie bine. A! să fil şi tu citeva lun! ostaş, a! să vezi lume şi 
locuri străine, аї să petreci cu oameni deprinşi cu toate, şi asta-i! 
La ce să pling! ? Ort eşti însurat ? 

— Nul, răspunse Petcu maï liniştit, dar alte lacrimi if scăl- 
dară obrazul. 

— рә’, nu, záü, nu ma! plinge. Bea de ici, că de dimineaţă 
plecăm spre Scaun. laca mat sînt alături şi alți flăcăi, dar еї 
nu pling. Nu-i vorbă, mohorit! sint еї, dar n'aü plins. 

Petcu se mai linişti. Luă plosca în mină, şi cu podul palmei 
îşi şterge lacrimile. 

— Am să merg!,— spuse el încet, dar hotărit, — am să 
merg, da... 

— EI, halal, băiete Ştiam că un flăcăi ca tine avea să zică 
vorba asta! 

— Merg, dar nu vreaü pe lumină, şi nici odată cu ceflalt!; 
mă tem cá m'a vedea cineva, şi-a spune taicát! 

— Et las că-i pleca maï de vreme, dar iea dé bea, capol 
trebuie să îmbucăm ceva de plecare. 

Încspuse a se lumină. Glasuri ascuţite de cocoşi trimbitaü 
apropierea zilei. Şi, în cămara aceia, ceata celor şese sta tăcută 
pe lavitf, alături de lungile lor sinete. Petcu era în mijlocul lor, 
ginditor, cu privirea atintità spre geam, prin care pátrundea lu- 


www.dacoromanica.ro 


74 


406 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


mina nehotărită a dimineţii. Privia afară, si se gindia la noua 
viaţă pe care avea să o ducă de atunci înnainte, se gindia la 
părinți si la toţi al luf cari-l credeati acum departe de sat, 
afundat prin cine ştie ce desişuri din cohalm. Și o clipă îşi în- 
chise ochii si se văzu pe malurile Siretiului, rătăcind prin desi- 
şurile de sălci! şi buruieni, i se părea cá aude murmurul säl- 
ciilor, izbiturile valurilor răpezi de maluri, i se părea că simte 
chiar aierul rece ce-ţi imbujoreazá obraji!,—si-s! ridicâ pieptul să-l 
soarbá návalnic. 

— Frate Peteule, da nu bet? 

La vorbele acestea tresári; duse plosca la gură si bău. Pe 
urmá dete sá o puie in cuiü. 

— Tinde-o ?псоа vericule, să-i tragem si nof. 

Petcu i-o "ntinse, intre' acestea, oameni! îşi si scoseserá me- 
rindele, si mincaü pe laviţi. Petcu îşi scoase si el din traistá şi 
după ce "mbucá ceva se duse lingă fereastră. Încă tot nu se 
luminase de-a binelea. Uliţa era pustie şi tăcută; gospodarii 
încă nu se sculaseră. 

— Tu, Toadere, şi cu Petcu să o luaţi înnainte, şi să ne aş- 
Leptat! la rohatea Bărcenilor, spuse cel maï în vîrstă. 

Si Toader se sculá, 151 trecu traista după sineaţă, si fu în- 
dată gata. 

— Раї, so pornim acu'! 

Petcu se ridicâ şi se apropie de uşă. 

— Să mergeţi cu Domnul !, si drumeţii îşi fácurá cruce. 

— Fii cu inimă, vere Petcule! Moldoveanul se deprinde uşor 
Ја toate. 

„Cel дої ieşiră in lumina încă slabă a zorilor. Ajunşi la 
margenea satului, o luară pe drumul cel mare din mijlocul terit. 
Mergeaü răpede si tăcuţi, treceaü din cînd în cînd pe lingă 
chervane încărcate trase de cite două вай tre! perechi de bol. 
Se luminase bine de tot, cînd, osteniţi, se puserá sä se odih- 
nească supt un cireş infrunzit. E 

Petcu ве uitâ innapof. Satul lor nu se maf vedea; dar il gicia 
el, era acolo, in partea aceia de unde veniaü cîteva slabe trim- 
bitáríf de cocos, pe după dealurile acelea pe carele cutreierase 
de-atitea or! cu boii la păscut. Privirea luf ar fi vrut să strá- 
bată imensitatea spaţiului, ca să mai poată zări odată căsuţa 
bătrinească, pierdută supt îngrămădirea de pomi. 


MIHAIL PROCOPIE: BĂTRÎNUL 407 . 


— Nu ве văd aï nostri, зори Toader, punindu-sí mina stra- 
şină la ochi; nu se văd, dar s'o pornim. | 

Si-aü pornit mal departe, si-aü întrecut iarăşi chervanele ce-i 
ajunseseră, si вай pierdut ре drumul cela mare, încolăcitor а 
multor dealuri. Şi, cînd soarele apropiat de nămiezi îşi arunca 
razele proaspete, сеї do! drumet! eraü la hotarul Bărcenilor, pe 
movila pe care povestesc bátrinif car fi fost cortul luf Ştefan- 
Vodă cel Mare. 

În tăcerea zilei se deslusiaü uşoare chiote şi fluierături. 

— Auzi 2... Vin şi-al noştri |! 

. Si-aü venit şi ceilalți, şi-aii mers maï departe, şi cele citeva 
lun! sai făcut septe an! de ostăşie. Si după atit de multă vreme 
. Sa ?ntors în sat, om cumpănit şi aşezat. 

Şi-acum, în dimineaţa asta de April, îşi aduse aminte de toate 
acestea. Stătea pe prispa савеї cu fata sprijinită între palme si 
cerca să pătrundă viitorul, întunecatul viitor. 

Astă toamnă îl luase feciorul la armată, dar el sa dus şi-a 
lácrámat pe la сеї mar! de sai îndurat, şi băiatul i sa "ntors, 
şi-a stat toată iarna. Dar acuma, in toiul muncii, а venit un 
jandarm cu о tidulá, şi băiatul a trebuit să plece. Si-atunci, 
cînd a văzut că i se dărimă si cel din urmă sprijin, a prins bă- 
trinul a plinge, de s'a "nduiogat chiar jandarmul, si i-a spus: 

— Lasă, озше, că ma! are să facă un an şi citeva lun! şi se 
întoarce sănătos acasă. 

Şi, la vorbele acestea, sa mai mîngiiat, s'a simţit mai ușor 
bătrinul, bee 

Dar acuma, în dimineaţa asta, îşi aduse aminte de vremurile 
cele vechi. Si luf i-ai spus сй аге să stea ostaş citeva luni, şi-a 
stat septe an! de zile în şir!..: 

Oare să nu se întimple tot aşa şi cu băiatul? Dar nu! Se 
va duce iarăşi pe la сеї mari, va lăcrăma şi poate că se vor 
îndura de suferințele si de bütriaetile luf. 

Se sculà si, ca bătut de vinturi, intrá in casă de-şi trezi copiii 
şi li dete în seamă casa şi vitele. Pe urmă, o porni răpede pe 
drum. 

Mergea tăcut pe gînduri. Si-aü trecut pe lingă el multe căruţe, 
mergind în aceiaşi parte, dar nu-i venia în gind să se urce 
intr'una. Si oraşul era departe, aşa de departe că abia spre seară 
ajunse. ; 


www.dacoromanica.ro 


408 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Drumul spre casarmá îl ştia el, cá de multe ort îl frámintase. 
Un sergent її ieşi înnainte: 

— Таг al venit, moşule ? Ce mat poveste? 

— Păl, necazuri dragu’ moşulu! |! Mi-aü luat báiatu'la oaste, şi 
vreaü să mă pling la d. Colonel. Da!. sint şi ей... 

— EI, moşule, d-ta te-a! învăţat cu nărav. Te-am lăsat odată, 
îi spuse sergentul foarte supărat, . 

Moş Petcu îşi scoase din sin o basma. Eraü cinci gologani; 
luă patru din el şi-l întinse sergentului. 

 — ра, пи! zăi, lasá-má! cá sint şi ей... 

— Fie, moşule, şi de data asta. Dar altă dată nu se ma! poate: 
Nu mal permit! Si d. sergent îşi clátiná degetul arătător prin 
aier. În urmă îşi băgă gologani în buzunar. 

— Uite, întră aici, — şi dinsul plecă vesel spre cantină. 

Moş Petcu crăpă uşa şi-şi strecurâ corpul înnăuntru. Un ofiţer 
tînăr de tot îl întimpinâ. 

— Ce-i cu d-ta, moşule ? 

— Раї, ваг mina, conaşule, am avut un băiat şi mi l-ai luat 
la oaste, dar wam plins ей pe aici si mi l-aă lăsat. Dar acum mi 
l-ai luat iar, şi "n toiul munci! m'aü lăsat... 

— Si ce vref acuma ? 

— 58-1 daţi drumu', conaşule, vá faceţi şi... 

— Nu se poate, moşule, trebuie să-şi facă datoria. 

— Da cu... 

— Du-te, moşule, acasă, şi nu-mi ma! bate capul, că pun san- 
tinela de te dă afară, | 

— Conaşule, ţi-l face şi pomană cu bátrinetele mele, si cîteva 
lacrămi începură să se rostogolească pe obrajii lut uscați. 

.. Măcar să-l văd, conaşule, şi... 

Ofiţerul rămane o clipă gînditor, Pe urmă, imbunindu-st vorba : 

— Cum zici că-l chiamă pe băiat ? 

— Marin Gheorghe. 

— Şi la ce companie e? 

— Nu stiü, conaşule, că nici n'a... 

— Din ce sat e? 

— Din Calica. 

— Atunci aşteaptă puţin. 

Ofiţerul ieşi. Moş Petcu rămase ginditor, cu privirea pironită în 
podele, cu căciula în mint. După citeva clipe, ofiţerul se "ntoarse ; 


VOLBURĂ POIANĂ: SCRISOAREA (POESIE) 409 


— Nu-l aici mosule; a fost mutat la jandarmi la Bucureşti. 

Bătrinul tresári; nu ma! zise nimic şi ieşi clátinindu-se, in- 
covoiat parcă de greutatea vorbelor acestora. 

— De-acum sa isprăvit 1... Cine stie сі anf wo să-l mal văd 
gîndi el,—şi lacrimile începură să se rostogolească necontenit ре 
obrazul lu! galben şi lipsit de viaţă. 

Noaptea începuse să se lase. Întunerecul învăluise totul în lu- 
mina luf mohoritá. Nimic nu se mal vedea desluşit. Doar colo 
departe, intr'o spărtură de nor, două, tre! steluțe tot se mal luptaü 
cu întinderea pustie a nemărgenitului negru, filfiind tremură- 
toare în bătaia vintului rece. 

Noaptea se lăsa tot ma! adincă, tot ma! grea... Şi moş Petcu, 
doborit de foame şi osteneală, căzu pe margenea drumului, îşi 
îngropă faţa în palme şi începu să plingă de-a binelea. 

Şi noaptea se lăsa adincă şi tirzie în jurul lui, şi vintul if flu- 
tura pulpanele haine! şi-! izbia fata, tot maï rece, tot maï crud. 

..Si, pe cînd sus cele două, trei steluțe, filfliaü şi ma! grá- 
bite, si mai înfiorate parcă, luptind cu imensitatea întunerecului, 
jos pe pămînt, undeva pe-o margene de drum, un suflet obişnuit 
cerca şi el să lupte, cu întunerecul chinuitor, nu al nopţii, ci 
cu întunerecul grozav de chinuitor al viitorului. 

MIHAIL I. PROCOPIE. 


SCRISOARE. 





Să vii la пої, să vezi cum stai, cireştă 
Bătuţi în floarea alb'a fecioriei : 

De ei se miră, astăzi, megiegit 

Cu ochi scăldaţi în plinul bucuriei, 


În preajma lor încurcă negre fire 
Întregul roii de-albine lucrătoare, 
Culeg nectar, în sat de mulţămire, 
Dráguíele, plăpinde zburătoare. 


Încet, desprinsă, cade vre-o petală 
Pe proaspătul covor de primăvară, 
S'abate şi-une oră la mama "n poală, 
Cind ostenită stă supt et afară. 


410 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


lar, cind începe vintul să 'nfioare 
Adinca înfloririi măreție, 

Se cerne jos roirea de ninsoare: 
O viaţă moare, alta "n loc învie. 


VOLBURĂ POIANĂ. 





Atacul contra Sorbonei. Grisa limbii francese +. 


Sorbona, bátrina Sorbonă, rînd pe rînd cuibul teologilor 
gi al scolasticei, al teologilor eretici şi al filosofiei, al liber-cu- 
getătorilor şi al democraţiei, Sorbona trăieşte, de do! ani în- 
coace, zile amare. 

Încercarea prin care trece mîndra Universitate însă este mar 
mult gálágioasá decît grea. 

Încă din anul 1909 ziarele «l'Action Francaise», «Le Temps», 
«Journal des Débats» şi altele aü publicat articole pline de 
vrajbă contra acestei înnalte instituţii, care a fost considerată 
în tot timpul drept «sanctuar al gîndirii naţionale 2». 

La început, aceste atacuri nu aü fost luate în seamă. Dar, 
fiindcă numărul lor sa înmulţit, si unele aü fost culese şi pu- 
blicate în volume, conducătorii Sorbonei ай găsit de cuviință 
să răspundă apárindu-se. Profesori, literați, politician! aü des- 
cins cu aprindere în arenă, şi lupta a devenit cu atît ma! în- 
vierşunată, cu cît are la origină o deosebire de principi! po- 
litice. În acest articol mă voiü sili să fac istoricul peripetiilor 
acestei lupte şi o analisă complectă a argumentelor celor două 
părţi. 

* * 

De la început trebuie să împart argumentele polemiştilor în 

grupe distincte, după țelul către care-s pornite : 


1 P. Leguay, La Sorbonne (Granet, 1910). Mai multe articole publicate in 
ziarele «Le Temps», «Journal des Débats», «l'Action Francaise», «l'Opinion», 
etc. Un articol al d-luY E. Faguet, în «Revue des Deux Mondes; un altul de 
F. Brunot, in «Revue Hebdomadaire», 14 si 21 Ianuar 1911. Discursul ţinut 
de A. Croiset, decanul Facultăţii de litere, cu prilejul deschideri! cursurilor 
(Novembre 1910). 

2 Paul Bourget, «l'Action Francaise» din 30 Ianuar 1909. 


N. ŞERBAN: ATACUL CONTRA SORBONEI 411 





т. Atacul contra Sorbonei şi a Facultăţii de litere în рош 

2. Crisa limbii francese. 

Sorbona, spun protivnicif înnaltei instituţii, nu-şi mat inde- 
plineşte sarcina, care este de a formă spiritul frances, de a 
desvolta gustul frances, învăţind pe tineri a lucra cu idei gene- 
rale. Profesorii de la Sorbona, continuă еї, istorici, filosofi, 
gramatici 1, se mulfámesc să facă ştiinţă. Supt influența teo- 
riilor germane еї aü devenit nişte pedanţi, iar cursurile lor, 
unde altă dată se învăţa frumosul, aü fost transformate în la- 
boratorif şi seminarii unde se face bucătărie ştiinţifică. Astăzi, 
în loc de cultură a sufletului, se învaţă a face fişe (figomania). 

«Sorbona materialistă a devenit incapabilă de a formă su- 
fletul idealist al Franciei?» Ca o urmare necesară şi funestá 
a acestei stări de lucruri apare al doilea punct principal al 
atacului: crisa limbei francese. 

Datorită preocupărilor ştiinţifice, limba a fost lăsată 'n pá- 
răsire. Ea seaflă astăzi în plină anarhie: neologisme, barba- 
risme, construcţii greşite ori greoaie, iată ce se observă în 
scrierile actuale. Directorul unei usine se plînge chiar, întrun 
raport adresat Ministeriului de instrucție, că inginerii nu-s în 
stare să facă o cerere bine redactată, în care să spună lim- 
pede ceia ce vor. 

Comisiunile însărcinate cu examinarea candidaţilor pe la dife- 
rite şcoli afirmă de asemenea că elevii nu mai ştii să scrie fran- 
fuzeste. Eï aŭ învățat să înşire nume şi date, dar aŭ pierdut. 
simţul formei literare. Sorbona formează, în sfîrşit, savanţi, iar 
nu literați şi scritori, cum îi este datina. 


* 
* * 


Pentru a înțelege mai bine rostul acestor acusări este ne- 
voie'de oarecari lămuriri. 

Sorbona a fost ţinută în tot timpul, cum am zis, drept sanctuar 
algindirif naţionale. Potrivit aceste! datine, în alcătuirea demo- 
cratică a Franciei de astăzi, Sorbona a devenit şi ea democratică. 
_ Ea şi-a însuşit toate revendicările democratice, chiar şi pe cele . 


1 Facultatea de litere de la Sorbona decernă patru feluri de diplome: de 
istorie, de filosofie, de limbI şi literaturi clasice, de limbi si lit:raturf mo~ 
. derne. 

2 Maurice Barrès, Discurs la Cameră, 


419 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


mal înnaintate (afară de antimilitarism si antinaţionalism bine 
înţeles) sustinindu-le şi ráspindindu-le de pe innáltimea catedrei. 

În această unire a democraţiei. cu Universitatea, singură Fa- 
cultatea rămîne ca un punct negru în zare. 

Democraţia este materialistă şi utilitară. EY if trebuiesc me- 
dici, legiuitori, chimişti şi, în genere, orice om de ştiinţă. Sco- 
lile unde aceştia sînt formaţi nu pot fi, prin urmare, decît 
sprijinite de democrați. 

Dar Facultatea de litere, unde se plásmuiaü suflete pornite 
către idealism, către frumos, iar nu către util, în sfîrşit către 
tot ce ne deosebşte de masa comună, Facultatea de litere, ofi- 
cină de reacţionari, — întru cît putea ea corespunde nevoilor 
democraţiei? 

. Ef, nici visuri, nici lux nu-i trebuie! 

Era de temut ca o societate democratică să nu mal voiască 
a întreținea aşa de dragul tradiţiei o şcoală care e departe de 
a-i servi. lată de ce decretul din 1902 a pus capăt acestel 
stări de lucruri schimbind programele şi sistemul de predare, 
potrivit trebuintelor şi concepţiilor democratice. Pănă acum 
cîteva decenil, istoria era considerată drept o poveste. Acum ea 
se basează numai pe studiul documentelor şi pe mărturia fap- 
telor. Istoricul nu mal este povestitor cu figuri! retorice si frase 
pompoase, pline de presupuneri ori de certitudini, ci culegător 
impartial al faptelor şi cercetător cu răbdare al hrisoavelor. 
Astfel istoria a devenit pentru democrați o ştiinţă care te 
obişnuieşte să faci critica mărturiilor, liberîndu-te de preju- 
decăţi şi de tradiție (spaima democratilor!). Decretul din 1902 
legiferează acest fel de a înțelege studiul istoriei şi întinde apli- 
carea metodei istorice la învățătura limbilor şi a literaturii. 
Studiul limbilor clasice вай moderne devine astfel studiul filo- 
logiel. 

Cit priveste modul de a infelege literatura — aceasta su- 
párá ma! cu seamă pe adversarii acestei inovaţii—, el a fost trans- 
format cu desívirgire cînd i s'a aplicat metoda istorică. Înna- 
inte profesorii de literatură, şi după еї studenţii, erai oameni 
de gust, minunat pregătiţi spre a vorbi frumos asupra oricărui 
subiect, ţintind maï mult efectul decît adevărul. Composifia 
francesă nelipsită de la orice examen era atunci o discuţie 
în vint, o vorbărie fără fond, un entusiasm de comandă, escla- 


N. ŞERBAN: ATACUL CONTRA SORBONEI 413 
mări de admiraţie, generalităţi vagi. E destul să amintim pilda 
acelui profesor de la Universitatea din Lyon care a scris o 
istorie a literaturii sanscrite fără să ştie o boabă de limbă san- 
scrită. De ce cînd doar avea gust? 

Astăzi însă literatura este cu totul altfel cercetată. Profe- 
sori şi studenţi aü înlocuit poliloghiile vagi cu cercetarea amá- 
nunfit& a unui text. Eï compară ediţiile, judecîndu-le, nu numai 
din punct de vedere al conţinutului, ci şi al gramaticel, al sin- 
taxei, a stilului. Nu generalităţi în vint, ci fapte culese cu ráb- 
dare, cu ajutorul cărora еї alcătuiesc opere în care toate im- 
presiile sînt controlate şi lămurite de fapte, de exemple, de 
comparații, de toate mărturiile necesare în sfîrşit. 


* 


Sprijiniţi pe aceste fapte profesorii Sorbonel se felicită că 
sclipitoarele disertatif de altă dată aŭ fost înlocuite prin lu- 
crări în care јидес& е sint basate pe studiul faptelor istorice 
şi literare. 

Celor ce li atacă sistemul eï răspund prin critica progra- 
melor anterioare ! şi prin arătarea resultatelor vădit bune ale 
nouă organisafit. 

Astăzi Universitatea Sorbonei numără o mulţime de absol- 
venfí cari, urmînd a aplica procedeele învăţate la Facultate, 
constituiesc o pleiadă de muncitori inteligenţi şi adevăraţi sa- 
vanţi. Multimitá noului regulament numărul studenţilor străini 
la Facultatea de litere sa înzecit (134 în 1900, 1.329 în 1910), 
şi astăzi Sorbona trăieşte timpurile de glorie străbună. 

Cit priveşte crisa limbei francese, el mărturisesc. că se ob- 
servă la ultimele generaţii o mică şovăială a calităţilor stilis- 
tice, dar nu se recunosc întru nimic vinovaţi. EX atribuie 





1 Pentru aceasta profesori! Sorbonel se servesc de o frasă a luf Fénelon 
chiar (Lettre à l'Académie francaise, 1714): 

« Voil să faceţi in pripă», zice acesta contimporanilor săi, «un orator dintr'un 
iînăr care n'are nici studiul științelor, nici indemánarea afacerilor, nici vir- 
tute dobindită, nici zel sincer pentru binele public, nici tărie de caracter. 
El vorbeşte înnainte de a şti să gindeascá. Aş prefera de o mie de ori mal 
bine un om care ar ţinea, după o lungá pregătire prin studil generale, cu- 
vintări pline de o adevărată putere de geniu şi de o nobilă nepăsare de ex- 
presie, unui declamator cu vorba 'níloritá care ar şti să prepare, cu multă 
artă, frase frumoase pentru fiecare discurs l» 


414 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


această neîngrijire a formei cunoştinţelor variate pe care elevit 
sînt nevoiţi să le capete in liceie, înlăturării limbi! latine din 
programe şi introducerii sporturilor, etc. 

Dar nici într'un cas Universitatea nu poate fi trasă la 
răspundere, căci învățămîntul superior nu are drept scop unic 
învăţarea frumosului stil, nic formarea romancierilor şi a poe- 
filor. De altfel scriitorii şi funcţionarii de astăzi nu pot fi con- 
„sideraţi ca produse ale noilor programe, introduse abia în 1902 !. 

* 
* * 

Dar cel mai bun răspuns si, în acelaşi timp, cel mal sigur 
indiciu de putina temeinicie a atacului Sorbonei, e faptul că 
mal toți сеї се se ridică împotriva еї (Henri Veaugeois, Pierre 
Lasserre, Charles Maurras, Léon Daudet) sînt regalişti, — duş- 
mani al democraţilor. Mai mult încă: profesorii atacați cu 
mal,multá învierşunare sînt cel cari se fălesc cu ideile lor ul- 
tra-democratice (Lanson, Aulard, Seignobos, Durkheim). 

Aşa fiind lucrurile, apare în chip lămurit că nu mila pentru 
limbă mînă pe protivnici într'o luptă atît de crîncenă, cit dra- 
gostea pentru bisericuţa lor regalistă, ce stă să se năruie, şi ura 
pentru măreața catedrală a democraţiei biruitoare: Sorbona 
cea nouă. N. ŞERBAN. 





CUGETĂRI. 





Disciplina e uritá maï ales acelora cari maŭ calităţi disci- 
plinabile. 
i * 
A te supune cuiva care nu e decit ființa ta însăşi innálfatá, 


nu mi se pare a fi o umilință. 
I. 





1 Această refutare, publicată in parte prin ziare, mi-e cunoscută din con- ` 
vorbirile avute în zilele din urmă cu profesorit împricinaţi. Căci alături cu 
profesorii am intrat si no! în luptă. Grupul stadenţilor regalistl, conduşi de 
Pujo şi Romanet du Caillard, aŭ organisat o întrunire unde detractorii Sor- 
bone şi-au expus teoriile. Drept răspuns, Federaţia republicană, in cap cu 
camaradul Barquissau şi Asociaţia generală a studenţilor francesi, supt con- 
ducerea camaradului Soullard, aü invitat pe profesori la o întrunire publică 
ce va avea loc în curînd, unde еї să-şi apere doct;inele si prestigiu Facul- 
țăţii, cu care ne fălim atit. 


` ON SÍN-GIORGIÜ: PLECAREA LUI ENEA (POESIE) 415 


Plecarea luí Enéa. 





Din braţele Didone prea-iubite 

. Fugi Enèa, dornic de plecare, 
Și "n nava luă plecă pe-albastra Mare, 
Spre [єтї mat, mindre şi mai fericite. 


Şi, cum peria corabia în zare, 
Cu pinzele întinse, neclintite, 
Didona, cu privirile-aţintite, 
Căta 'ndurerată тп depărtare. 


Şi, cînd văzu că + se stinse visul, 
Cind îşi văzu pe vecă pierdut norocul 
Се "n. suflet îă clădise paradisul, 


Din teacă smulse sabia de-aramă, 

Si, vrind pe veci să-şi potolească focul, 

О "nfipse ?n pieptu-ă alb ca о năframă... | 
IOAN SÎN-GIORGIŬ. 





Cetiţi această carte *. 





În ajunul Crăciunului a anului trecut, am primit din Tipo- 
grafia «Neamului Romănesc» o carte care cuprinde < Mesagiile, 
proclamafiile, răspunsurile şi scrisorile oficiale» ale celui mal 
sincer om ce ni-a stăpînit Tara, ale lui Cuza-Vodă. Clopotele 
sunati; chemînd pe credincioşi la biserică iar ей ascultam pe 
Cuza vorbind miniştrilor,” Mitropolitului şi deputaţilor, despre 
nenorocirea poporului si lecuirea adincilor rane din sufletul 
lui. Vorbeşte miniştrilor săi cinstit, ca omul care vede totul si 
pătrunde gîndurile ascunse ale tuturor; se adresează Mitropolitului 
şi-l îndeamnă la schimbarea purtării sale față de ordinele dom- 


1 Mesagii, proclamaţiă, răspunsuri şi serisoră oficiale ale lui Cuza- Vodă, 
"Válenit-de-Munte 1910. 


www.dacoromanica.ro 


416 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
Plat 








nitorului care voiește o Biserică spălată de ruşinea trecutului 
 lenevos, căci el voieşte lumină şi în Biserica lui Hristos. 

Cuvintele lui calde, ieşite din inimă,:dovedesc o dragoste ne- 
măsurată către popor, iar nu tiranie, cum l-ai ponegrit politi- 
cianif cu cari nu putea să se împace. Sint cuvîntări, — nu me: 
ditate şi ticluite acasă în liniştea cabinetului, ci drepte, nefă- 
farnice şi convingătoare, care ating sufletul celu! mal înrăit şi 
rătăcit prin ite politice—ce iese din inimă în clipa pronunțării. 
Cuvintul mişel al politicianului, care a innecat pe sărmanul 
Cuza prin valurile ucigătoare ale infernalulut interes, nu poate 
să fie scris pe pagina păstrată acestui mare Domn, creator al. 
Romániet де azi. Faptele îl ridică în ochii noştri pe mucenicul 
ce s'a pus de bună voie ca jertfă vie în temelia Romăniel nouă. 
Nu-i catolicul bănuit, сі ortodoxul curat. Era omul poporului, 
căuta în faţă, se uita drept. Mulţisărmani lui її datoresc starea 
lor mulțămitoare de azi. Pentru atîtea lucruri marl, sávirgite nu 
mal prin voinţa lui de fier, dator este fiecare Romin să-i cu- 
noască viaţa cit de amănunţit, ca un neam ce ştie să-şi iubească 
martiri. Orice бй al acestei fer să poarte la sîn cartea fap- 
telor lui, cum purta odinioară Alexandru Machedon, în cutie de 
aur, pe Homer. Aceste scîntei, zburate din focul sufletului lul 
Vodă-Cuza, eraii însă pierdute prin gazetele vremilor de 
atunci, aşa că nu oricine putea să se încălzească de ele cu aşa 
uşurinţă. 


Acum, cu сеа mai mare înlesnire, le poate avea la îndemînă 
şi cercetătorul firului istoric şi simplul cetitor. Laudă se cuvine 
cul a adus la împlinire acest bun lucru. Mulţămire se cuvine şi 
colegului miei de Universitate care a depus silint în adu- 
narea acestor resturi sfinte din viaţa tragic sfárimatá a lul 
Cuza. Cetind această carte, retrăieşti vremurile de acum cinzect 
de ani si înveţi multe lucruri bune. Din toate însă ma! ales 
o singură învăţătură rămîne: Muncind. cinstit pe pămînt, . şi 


în mormint eşti viü 1. 
Sr. BERECHET. 


1 Depositul nostru e mobilat cu sute de exemplare nevindute din această 
carte. — N. R. 


TIPOGRAFIA NEAMUL ROMÂNESC», VĂLENII-DE-MUNTR (PRAROYA). 


WWW.dacoromanica.ro 


AnuL Ш.— No. 28, 10 BANI NUMĂRUL 94 Голле 1914. 


NEAMUL ROMANESC | 


LITERAR 


ABONAMENTUL ÎN ТАВА: 
Pe an б lei. — Ре șese luni 8 lel. 


























ABONAMENTUL ÍN STRÁINATATE: 
Pe un an 7 lef, — Pe sese luni 4 lel. 








Redacţia şi Administratia: Vălenii-de-Munte (judeţul Prahova). 


SUMARIU: 
N. IORGA: Un пой fel de a ajuta unitatea culturală. — I. U. SORICU : 
Norii (айоо): — MIHAIL I. PROCOPIE: Mlastina (după Kielland). 
AP. D. CULEA : «Fantome»-le lui D. Anghel. — I. : Cugetări. — СЇМ- 
PEANU: Impresii din Brezoiü (Vilcea). — S. DRAGOMIR : 0 nouă 
carte despre Braacovicesti. — N. L: Posta Redactiei. 





Un noŭ fel de a ajuta unitatea culturală. 





De un timp unitatea culturală a Rominilor e preocupaţia tu- 
turora. E de mirare сій oameni cari numai la asta nu păreaŭ 
că se gindesc, îi poartă grija şi se străduiesc din răsputeri să 
o ajute! Fireşte, un semn de idealism, de moralitate a tim- 
pului. 

lată în Ardeal a început cruntul războiă, dintre «Rominul» 
deputaţilor şi «Tribunas celor cari nu li primiaü autoritatea. 
S'ar părea că această luptă, care fine de atita vreme, trebuie 
să iniristeze pe orice Romin din punctul de vedere al solida- 
rităţii nationale, al strinsei noastre wniri frăţeşti împotriva 
unui duşman secular, etern, care tocmai acum ni cruţă «mai 
puţin loviturile. Cel mult dacă ar putea să se bucure cele două 
«partide de guvernămint», care pot lucra acum în voie pentru 
a-şi cîştiga, pe căile cunoscute, aderenţi. 

Dar nu, mai e un punct de vedere: al unităţii culturale. Și 
cele întregi de scriitori, de la nume ce vor însemna un capitol 
în istoria literaturii romăneşti pănă la cel din urmă ambițios 
neisprăvit care a cutreierat atitea зсой din ţară şi străinătate, 
fără să poată lega altceva decit cuvintele ce і-ай rămas în urechi 
şi formulele pe care le-a prins din zbor, legiuni de critici şi 
criticuți se aruncă asupra noului cimp de activitate. 


WWW.dacoromanica.ro 


434 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Nimic nu-i îndeamnă deci preocupaţii de cea mai înnaltă 
ordine. 

Una. Aici în (ard anarhia domneşte în judecata operelor şi 
a oamenilor. Îndrăzneala căptușită cu ceva diplome de băiat 
silitor ţine locul de orice. Ori, dacă пи diplomele, măcar un 
loc înnalt în ierarhia socială, loc cîştigat prin vechimea în ca- 
rieră şi prin morga superioară a respectivului. О să se găsească 
totdeauna o ură personală, o invidie iritatd, un interes politic 
care să te aplaude, deschizindu-[i larg uşile revistelor, saloa- 
nelor, ba chiar ale Universităţii, ale Academiei. Şi de acolo 
aruncă cu noroiü în cine ţi place, călcind în picioare meritul 
cel mai evident, sacrificiile cele mai folositoare. 

Dar aceasta mw e încă destul. Focul de fum, şi nu de lumină, 
înţelege să întumece tot ce е mai limpede în cuprinsul nație. 
În interesul unități culturale! De се eul exagerat, provocátor, 
răsfăţat de sine însuşi, să nu ducă în Ardeal aceleaşi patimi 
pe care le-a putut întrebuința aici pentru a strica măcar ceia 
„ce alţii aŭ clădit? De ce să nu fie desbinare, vrăjmăşie, tulbu- 
rare, inlunerec şi dincolo, pentru ca supt raportul moral să 
fim tot una? 

Al doilea. De un timp literatura se supune, necondiţionat, 
legit ofertei şi cereri. Scriitorul nu caută mânile: cumpărăto- 
ruluă. Sa mat întimplat şi aiurea, cu o singură deosebire: cá 
acolo cumpără editorii, şi nu antreprenori politiciană ої litera- 
turiă pentru triumful partidului. 

Dar, în sfârşit, obiceiul este la not. De ce nu sar introduce şi 
dincolo? Nu e chestie de unitate culturală? Mai ales că Arde- 
lentă aceia miîncători de slănină ай de ajuns cu ce plăti pe oa- 
menit de intrigă şi perfidie, dar nu de talent, din această săracă 
țară de mămăligari | Şi astfel, în interesul unității culturale, după 
cei cari ай crezut cá tot св se trimete acolo trebuie să fie numaă 
un bun dar frăţesc, menit să ajute menţinerea şi înnălţarea, 
culturii romăneşti peste hotare, iată că se imbulzesc domni- 
gorii cari cu gologanul bietului тосап înţeleg a-şi cumpăra, sti- 
cluta de parfum, pudra şi aparatul de birligat mustăţile | 

Era o datorie să semnalăm asemenea binefaceri şi sacrificiă. 
Сит începe a fi o imperioasă datorie să stai în calea asaltu- 
lui de materialism şi brutalitate care năvăleşte tot mati mult 
viaja noastră culturală şi literară, pornind din ladul politicia- 
nismuluă perfid şi rapace. N. IORGA. 


www.dacoromanica.ro 


1. ©. SORICU: NORII 435 
2249 
NORII. 


— TRADUCERE — 





De-as fi o pasăre, de-apururi 
Spre nori maş îndrepta în zbor ; 
De-ag fi un pictor, cită artă 

Aş pune "n zugrăvirea lor! 


Prieteni scumpi mi-s mie noriă, 
Cind vin, ей îi salut cu drag, 

Şi-mi pare răi, cînd spre hotare 
Se ^ndreaptá zborul lor pribeag. 


5ай înfrățit cu al miei suflet 
AY bolţi-albastre călătoră, 

Şi gindurile mele toate 

Le-aii înţeles pribegii nori. 


Ей ti privesc cînd aurora 

Cu braţele trandafiri 

Şi-apusul blind la piept îi stringe, 
Ca mama, gingaşiă copi. 


$i i-am privit pornind návalnici 
$i cu privirile 'ncruntate, 

Să "nfrunte în război furtuna 
Şi cetele-y înaripate. 


$i i-am văzut cînd luna pliná 
Bolnavă peste măguri vine: 
Са fraţii s'adunaü în juru-ă: 
Cercind durerea să-i aline. 


Ей i-am văzut în mii de chipuri 
Сит se schimbaü în zbor grăbit, 
Şi "n orice formă s'arătară : 

Ей i-am cîntat, cáci i-am iubit. 


Întrebi de ce imi sint dragi norii 9 — 
Sint fraţii sufletului miei, 


WWW.dacoromanica.ro 


436 NEAMUL, ROMĂNESC LITERAR 


Şi ^n orice formă, sint aceiaşi, 
Precum acelaşi rămîn єй. 


Ah, norii imi sint dragi, căcă dinşiă 
Întocmaă ca şi ochii miel 
Ascund în umbra lor adincă 
Atitea lacrimi şi scîntei |... 
: 1. U. SORICU. 


MLASTINA. 


DUPĂ- KIELLAND. 





Departe, de-asupra întinsului pustiii, zbura un corb bátrin, dar" 
sprinten. 

Mat avea de străbătut încă multe mile în spre Apus, spre ţermul' 
Mării, unde credea cá o să-şi regăsească urechea de porc pe 
care o ingropase acolo în timpurile cele bune. Acum e toamna 
lirzie de tot, şi hrana se găseşte cu greutate. 

Cind vezi venind un corb — spune moş Toader —, паї decit- 
să-ţi arunci privirea 'mprejur, si ve! vedea numai decit şi-un altul. 

Dar putea! să tot priveşti mult şi bine "n spre partea aceia de 
unde venia bátrinul, dar sprintenul corb, el ráminea veşnic 
Singuratec. Fără să se ma! îngrijească de ceva, dinsul aluneca 
întocmai ca şi-o săgeată cu puternicile luf aripi, de-un negru 
strălucitor, prin aierul umezit de desele picături de ploaie, în- 
dreptindu-se mereü către Apus, fără să scoată un strigăt măcar. 

Dar, cum zbura el, tăcut şi plin de gînduri, ochit ager! at od- 
menilor de jos îl urmaü, si asta-l supăra mult pe bătrinul corb. 

Din an în an vedea el cum pe acolo, pe jos, dungile cele gal- 
bene şi verzi se fáceaü tot mal. numeroase si tot ma! mart; 
fágii după fásif erau răpite de pe "ntinsul pustietăţii. În urmă, 
a văzut ridicindu-se şi case mici, cu acoperişul roşu de ţiglă, 
cu hornuri joase din care ieşia fumul-gros al turbet..., peste tot 
numai oameni şi şurubări! omeneşti |... 

Îşi aminti de vremurile tinereţe! — de-atunci trecuseră multe 
ierni —, pe cînd tocma! acest: loc era un paradis pentru un corb” 
voinic şi pentru familia luf: pustietát! тагї, fără sfirgit, iepuraşt 
şi păsărele cu droaia, şi pe lingă termuri-giste sălbatice cu ou- 


www.dacoromanica.ro 


KIELLAND : MLASTINA.- 437- 


“mari şi frumoase, — destule bunătăţi, pe care numai să le fi 
„dorit ! 

Acuma însă eraü case lingă case, ogoare aurit şi cimpurt în- 
verzite, dar hrana se găsia aşa de ‘огей, încit un biet | corb 
bátrin şi cinstit trebuia să zboare atitea mile pentru o pirdal- 
nică ureche de porc! 

Oameni! !... Da, oamenii |... Bátrina pasăre îl cunoştea "ndestul | 

Căci doară crescuse 'ntre dinsif, şi încă între unii dintre сеї 
mal de seamă din soiul aceata de animale. În curtea aceia boie- 
reascá, de lingă oraş, acolo îşi petrecuse el copilăria si tinereta. 

Dar, de cite ori zbura pe de-asupra curţii, se îngrijiagsă se 
ridice cit ma! sus in aier, ca nu cumva să-l mat cunoască cineva. 
Cind, jos, vedea în grădina curţii forma une! femel, dinsul credea 
că e tot domnişoara aceia gingaşă, cu părul gătit şi împodobit cu 
funte după moda francesă, pe cind în realitate era fiica ef, cu 
părul alb ca zăpada, cu spatele "ncovoiat de haina váduviet! 
` Oare să fi trăit bine pe-acolo ?... şi-aşa, şi-aşa | cum аї fi vrut 
să о iel! Hrană destulă, si multe lucruri de învăţat; dar era în 
totdeauna la strimtoare. În ani! сеї d'intăiii stătuse cu aripa 
stingă tăiată, si tocmal tirziü i-o lăsară să crească şi-l făcură 
liber, pe «parole d'honneur» —, cum obişnuia să spuie domnul —, 
că nu se va duce. 

Si cuvintul acesta îl călcă dinsul intro dimineaţă de pri- 
mávará, plăcută şi proaspătă, pe cind о corbitá gingaşă, cu pe- 
nigul negru-strălucitor, trecu în zbor pe de-asupra grădinii. 

Multă vreme după aceia, — poate să fi fost trecut cîteva 
ierni — se întoarse iarăşi! la curte. Dar o ceată de corb! străini 
îl primiră cu pietre; bătrinul domn şi gingaşa d-şoară nu eraü 
acasă. . 

«De bună seamă el sint în oraş», gîndi bátrinul corb, şi după 
câtva timp se întoarse iarăşi, Dar ise pregătise din noii aceiaşi 
primire. 

„ Atunci se simţi bátrinul, venerabilul corb — căci era într'adevăr 
bătria — foarte jignit, şi de aceia, cînd zbura peste curte, căuta 
să sa urce cit maï sus în aier. 

Voiă să nu mal aibă niciun fel de amestec cu oameni), şi bă- 
trinul domn ca şi gingaşa domnişoară puteaü el să. tot privească 
după dinsul — şi asta o şi făceaii —, era. foarte încredinţat. 

Si tot ce învățase, a uitat de mult; atit grelele cuvinte fran- 
{езй pe care le învățase în salon de ia gingaşa domnişoară, pre- 


438 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


cum şi mult maï uşoarele înjurături pe care le deprinsese pe 
propria-i socoteală in odaia slugilor, 

Numai două expresil omeneşti ЇЇ ma! rămăseseră în amintire, 
ca două extremităţi ale de mult apuse! sale eruditi. Cind era 
vesel, se întîmpla să:spuie cite odată: «Bonjour, Madame». Dar 
cind era supărat, atunci striga: «Lua-te-ar dracu” 1» 

Si, cum aluneca el răpede şi sigur prin aierul cel umed de 
ploaie, în depărtare începu să zărească alba coroană a inspuma- 
telor valuri de pe lingă ţermuri. 

De-odatá-st încetini zborul si privi cu bágare de seamá spre o 
întinsă cimpie neagră ce se desfăşura jos. Era o mlastiná de 
turbă. 

Gospodăriile teranilor eraü aşezate de jur împrejur, pe nişte 
delurele, dar in cimpia dintre dinsele — poate să fi avut mat 
mult de-o milă 'n lungime — nu se vedea nicio urmă ome- 
nească; numai vre-o citeva grămezi de turbă pe la margeni, 
citeva movilite negre, şi multe lăcurele, cu apa grea şi lucitoare, 
presărate ic! şi colo. 

.. «Bonjour, Madame», strigă bátrinul corb Începînd să incun- 
jure mlastina în cercuri mari. Se simtia aici atita pace, şi era 
atita îmbiere, încît el ве lăsă *ncetişor si cu băgare de seamă 
pe-o rădăcină de copac, drept în mijlocul mlaştinil. 

Aici era, din întîmplare, ca si 'п vremurile vechi... pustietate 
goală, linişte adincă. 

Ici şi colo, pe unde pămîntul era uscat, cresteaü fire sin- 
guratece de papură si iarbă de cîmp, scurtă şi rară. Încolo, peste 
tot era un fel de pămint negru şi bine máruntit —, umed şi plin 
de băltoace. Rădăcini! negre şi răsucite răsăriaŭ şi ве impletiaü 
de-avalma intre ele, formind un fel de plasă noduroasă. 

Lucrurile acestea le pricepea el, bütrinul corb. Odată, trebuie 
să fi foat pe aici pomi — şi aceasta cu multă vreme înnainte de 
viața lut. 

Pădurea s'a dus de mult, frunzişul şi crengile se duseseră şi 
ele—, totul perise. Numa! groasele rădăcini aŭ ma! rămas, înfipte 
adinc іп masa cea moale a pămîntului, împreună cu apa şi cu 
negrele fibre ale plantelor. 

De-acum înnainte locurile acestea nu se mal puteai! schimba, 
şi, oricit ве va chinui omul, ele trebuie să rămînă tot aşa | 

Bátrina pasăre îşi ridică puţin capul; gospodăriile eraü de. 


KIELLAND: MLASTINA 439 








parte da tot; dar aici, ia mijlocul nesfirgite! mlastinf, se simia 
atita de liniştit şi de bine! Tot un lucru vechii ЇЇ putea da luf 
pacea. Îşi netezi penele strălucitoare şi negre şi strigă de mal 
multe ori: «Bonjour, Madame, Bonjour, Madame I» 

Dar acum, din spre casa cea mal apropiată, sa scoboraü cîțiva 
oameni împreună cu о cotigă cu un cal; dol copil se jucau 
alergînd maï în urmă. Eí тегс ғай pe drumul răsucit de pe la 
poalele coliaelor si veniaü chiar spre mlaştină. 

«O: st se giaească еї în curînd», gîndi corbul. 

Dar e! se apropiaü егей; bătrina pasăre începu să-şi în- 
toarcá nelinistitá capu'acoace şi 'ncolo. Ah!... dar e surprinzător 
cit de departe îndrăznesc să ajungă oamenii aceştia ! 

În sfirnt se opriră şi ве înarmară cu hirlete si cu topoare. 
Corbul văzu că el îşi fáceaü da lucru cu o rădăcină mare si 
greoaie, pe cara voiau să o scoată. 

«Munca asta o să-i obosească degrabă», îşi zise corbul. 

Dar nai ostenit; izbiaii cu topoarele — şi eraü nişte topoare 
aga de ascuțite, cum nu mal văzuse el pănă atunci —, sápaü, 
imping:aü, smulgeaü, şi 'n cele din urmă reugirá să răstoarne 
intro parte greoaia rădăcină, aşa cá firele ei tremuraü în aier. 

Copiil oateniseră sápind şanţuri între báltoage. «Ia te uită colo: 
cioara aceia cit e de mare», spuse unul. 

ш 51, Inarmindu-se cu pietroaie, se furizară printre movilite. 

Corbul însă îi vedea destul de bine. Vázuse el pericole cu 
mult mal mari! 

Aşa dar nici chiar aici, în mijlocul pustietăţi! acesteia, nu 
mal era pace şi siguranţă pentru cel din vremurile bătrine. Acum 
sə incredintase cà si cenusiile£si greoaiele rădăcini de copaci, 
care егай cu mult mal bătrîne decit cel ma! bătrin dintre сог, 
şi care eraü aga de puternic inrádácinate in adincuri, incit era 
una cu mlastina netermuitá, trebuiau să se plece topoarelor as- 
cutite. 

Si, cin1 ráuticiosi! copil eraü asa de aproape, incit se pregátiaü 
Si azvirle, îşi intiase greoaiela aripi si se ridicâ in zbor. 

Dar, pe cînd se urca în aier, privind spre oameni! ce-şi con- 
tinuaü miserabila lor muncă, şi spre ráutáciosif copil ce rámá- 
Seserá cu cite o piatră în fiecare mină, bátrina pasăre fu cu- 
prinsă de o puternică minie. 

Ca un vultur se răpezi asupra copiilor, si, pe cind îl lovia 


WWW.dacoromanica.ro 


440 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
Åe S- aa 


peste urechi cu greoaiele luf aripi, striga cu un glas ca de 
trăsnet: «Lua-te-ar dracu”, luate-ar dracu'!». 

Tipind, copii se trîntiră jos. Cind, după citeva clipe, îndrăzniră 
să privească împrejur, era iarăşi linişte şi pustii; în depărtări 
doar se zăria zburind, singuratecă, o pasăre dese in spre Apus. 

Chiar cînd se făcură oameni mari, pănă 'n ziua morţii, sü 
păstrat еї o adincă convingere, că in mlaştina neagră de turbă 
li ваг fi arătat Diavolul în forma unei păsări mar!, negre, neo- 
bişnuit de mari si cu ochil de foc. 

Si, totuşi, nu fusese decît un corb bătrin şi cinstit care zbura 
în spre Арив са să-şi dezgroape o ureche de porc pe care o in- 
gropase acolo in nişte vremuri mai bune. - 
Mar I. PROCOPIE. 


Cetind ,Fantome'-le lui D. Anghel. 








Lásind lumea florilor şi coborind ia vista omenească, autorul 
poemului «În grădină» ni-a zugrăvit cu màiestritul său graiü, de 
o musicalitate aproape unică in literatura noastră, suflete şi chi- 
puri, amintiri si întimplări, visuri si discrete iubiri, strinse toate 
laolalaltă în cele două volumaşe ale sale Portrete şi Povestea 
celor necăjiţi. 

Mergind acolo unde-l chiamă steaua luf, precum singur ni 
spune, pentru a cinta alte dureri si alte bucurii, alte privelişti 
şi alţi oameni, visătorul cu fantasia veşnic pribeaga in cáutarea 
eternelor modele şi sclipiri dia alte luml, s'a oprit o clipá in 
oraşul care i-a legănat anii copiláriel. Si, cu pietatea cuvenită 
făpturilor moarte, a rechemat din lumea umbrelor Iaşului care 
a fost siluete prietenoase si drag! visuri de tineretá, a refăcut 
cu închipuirea tainicele colţuri de viaţă curată si tihnită de altă 
dată, a reîntocmit gospodăriile boiereşti de odinioară, pănă a nu 
ве aciua in ele nesuferitele mutre semite de 221. 

Dacă in amurgur! triste de toamnă se осше clopotele їй 
Iaşul cufundat intr'o melancolie somnolentá, amintiri din vremuri 
vechi se lámuresc, fantoma unul Barnovschi, tăiat de Turc! in Ta- 
rigrad cînd visa Domnia nouă, prinde fiinţă, alaiuri domneşti se 
văd, boieri chipeşi şi jupánese visătoare coboară din cerdacuri, 
luînd calea sfintelor lăcaşe. Şi, atunci, o clipă parcă, «figurile străine 
de astăzi, semitele figuri văzute pretutindeni, dispar ca prin minune; 


WWW.dacoromanica.ro 


CETIND «FANTOMED-LE LUI D. ANGHEL МА 

о mină nevăzută parcă şterge firmele cu nume iudaice şi serie 
alte nume pe ele, negustori vechi si glumeţi în giubele pitoreşti 
cum erai altă dată» (Clopotele şi Clopotele luă Nicoară). Urcînd 
la Copoü, cutare clădire mohorită, vre un umbrar ferit de pri- 
viri curioase, aduce în urechi, ca dintr'o lume depărtată, cîntecul 
bătrinesc, ori romanta uitată a Barbulut, legendarul lăutar, pe 
care taraful o zicea coconitelor amoroase şi idilicilor boieri, to- 
lünití în echipaje luxoase —, azi cu toţii trecuţi în lumea fanto- 
melor (Fantome). 

Strábátind uliţile «Iaşului murdar, lepros şi vulgar, unde stră- 
ini вай mutat şi sü pus mina pe vechile case boiereşti, pe par- 
fumatele grădini de aită dată», pentru a se regăsi pe sine şi pe 
al săi, poetul, fără să vrea, trece prin noul Ghetto, pe unde «figu- 
rile de pradá in laibáre soioase intind min! hrápárete spre mus- 
teriil din cale» (Tirgul Cuculuă şi Anticarit). lată-l ajuns la casa 
la fereştile căreia filfiia, acum două decenii, steagul гози. Aici 
ве aduna pk bea nemulţămită si ambițioasă in jurul «muguro- 
iului Contimporanului» si în numele făgăduitoarel evanghelil a 
Joi Max si Lassale. O aspră mustrare trece peste figurile—, azi 
fantome de nerecunoscut, —ce aü părăsit noul crez, desgustate că 
«pingeaua apostolică a străbătut destulă cale si plictisită s'a urcat 
în echipaj» (Povestea итий muşuroiii). Mat departe, ре lîngă chi- 
liile Mitropolitului. Iosif —, az fantomă —, sfintul ce doarme 
somnul vesnicief senin şi împăcat, între lacrimile tremurátoare 
ale candelelor ce aü veghiat o viaţă întreagă cucernica figură a 
dispărutului (La, moartea Mitropolitului Iosif Naniescu). lată si 
silueta marelui Kogălniceanu, fantomă şi el —, duios refăcută, 
cînd, în ceasurile de îndoială, genialul îndrumător se abătea pe 
la casa părintească a poetului, pentru a lua un sfat, ori vre-o 
vorbă de încurajare (Mihail Kogălniceanu) 

Şi tot aşa, rînd pe rînd, apar şi dispar, ca întrun altfel de 
«Caleidoscop», tipuri de boem! ciudaţi, simpatic infátigatl, Cre- 
dincioşii slujitori a! Bacusulut modern din neuitata Bolta Rece—, 
astăzi şi ef dispăruţi între nesfirşitele şiruri de fantome ale unui 
oraş plin de viaţă altă dată (Altă poveste, Un Boem, papa Wie- 
gand). Singur şi străin intro lume necunoscută, căutînd foasta 
casă părintească cu dafinul vrăjit din care copilul de odinioară 
aştepta în fiecare seară să iasă ліпа cu ochi! albaştri şi părul 
bălan, poetul găseşte prilejul să cheme din «negura de vremi» 


www,.dacoromanica.ro 


449, NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


fantoma iubită a mame! şi tatei. Pentru mult timp, evccatia mame, 
cu care se deschide volumul, va ráminea cea mat desăvirşită poemá 
in prosă din cite вай scria la пої şi pe cire nu ştii din ce tainic 
îndemn ni vine s'o învăţăm pe de rost, ca pe o rugăciune 
(Mama şi Tata). În mijlocul oraşului unde altă dată foisü altfel 
de chipuri decit cele de azi, fantoma lu! Stefan-Vodá cel Mare, 
prinsă din ceața timpurilor între liniile une! statul, străjuieşte 
neclintit peste o lume p care n'o cunoaşte şi n'o poate înţelege. 
Abia 151 ma! recunoaşte ostaşi! după cintec si graiü, acelaşi ca 
gi în zilele luf. Se infioará marele strámos văzind «ochi şireţi 
şi gesturi mari, chipuri străine de Jidov! adulmecind după chi- 
lipiruri, ce aii început să roiască spre vechile curți unde tinea 
el sfat odată». Atunci trist întoarce capul si vis-azá la lumea 
luf «o mie patru sute», de mult dispărută şi uitată (Reveria unei 
statui). ; 

Isprăvind de cetit ultima bucată din volum, al ilusia că al as- 
cultat nişte legende despre o lume care а fost în alte vremi şi 
astăzi nu mal e, despre o cetate veche, fantastică, cufundată în 
adincuri də nu ştii cind, un Babilon or! Ninivă din depărtatul 
Răsărit. O nespusă duioşie te cuprinde ca după o fiinţă iubită 
саге a plecat şi stif că wo să se mal întoarcă nic'odată. 

Poetul îşi va fi uşurat sufletul stind la vorbă cu dregile lui 
fantome pentru cea din urmă oară. Povestea lor ne mişcă de o 
potrivă pe toţi; căci fantomele Iaşului celu adevărat, de acum o 
jumătate de veac, nu-s numa! ale unul visător, ci-s şi ale noastre 
ale tuturora. Ap. D. CULEA. 


CUGETARI. 





A trăi înseamnă a lucra; totuşi prinde bine o сіра in care 
pott simţi că trăieşti. Şi.atitora ea li lipseşte totdeauna! 


* 


Specialisare înseamnă de cele mal multe orí instrăinare de 
viatá, pe cind ar trebui sá insemne intrebuintarea a tot ce, dă 
viaţa pentru înţelegerea specialitàtif. 

I. 





www.dacoromanica.ro 


I. CÎMPEANU: IMPRESII DIN BREZOIU. 443 


Impresii din Brezoiu. 
(VILCEA.) 





Dacă merg! o bucată de drum de la Cozia in sus, pe malul 
Oltului, privind apa ce se zbuciumă jos şi plutarul ce fluieră du- 
cindu-s! pluta de vale, zăreşti de la o vreme іп Olt două cu- 
rente de apă. Unul tulbure, ma! abundent, şi altul limpede ce se 
strecoară, fără ca mina omului să le despartă. Iar, de întrebi pe 
cărăuş de unde vine apa aceia limpede, it! răspunde mindru: 
«e Lotrul, domnule, care se varsă mal la deal; o să dăm acum 
de el, si o să vedeţi cit e de frumoasă valea Lotrului !». 

Nu ma! mergi mult şi şoseaua coteste la stinga, intrind în valea 
Lotrulu! pentru a te duce la Brezoiu. Două lanţuri de munt! 
Se ridicá falnic de o parte si de alta stringind la mijloc Lo- 
trul zgomotos si limpede, şi o adiere lină, răcoroasă şi umedă 
it! alintă fruntea. Ochiul abia începa a fi încintat cînd apar ca- 
petele pleşuve şi ciugulite ale munţilor, asămănătoare capetelor 
golaşe de vultur ce contrastează cu bogăția penelor, iar in fata 
Brezoiuluf se ridică gol şi trufaş muntele Turtudàü, în virful că- 
ruia durează o cruce de fier ce aminteşte vremurile de bielgug 
şi plinge vremurile de despoiare. 

Da departe se zăresc jos, in vale, deposite mar! de pin! şi brazi 
despoiat!, grupaţi pe grosimi şi lungimi diferite. 

Două societăţi îşi aŭ sediul la întrarea în sat. Una se numeşte 
«Oltul», de durată maï nouă, iar alta «Lotrul», mat veche şi mat 
puternică. 

La apropiere, ziziit de fierăstraie amestecat cu zgomot de va- 
gonete, cu glasuri omeneşti prelungi şi cu ciocănit înfundat de 
sug ne prind şi împing lemnele, itf ating urechea şi pare că te 
' mingiie. 

zr peofirmá stá scris ««Lotru», societate anonimá rominá», 
şi pare cá mindria de Romin te face să te bucuri, iar curiosi- 
Г te împinge să visitez! această frumoasá şi productivă in- 
gtalatie. 

Placarde puse la întrări îţi arată cá intrarea in fabrică este 
interzisă, si se poate visi'à numal in urma unel autorisatif Că- 
pătate de la Directie. M'am conformat. Mare-m! fu mirarea cind 
văzuiu ce fel de Societate anonimă romină!... Doamne!.. de ce 
n'ar dispărea odată anonimatul ăsta ca să vedem şi no! fata curată a 
oamenilor!.. Funcţionari : Wechsler, Salomon, Goldenberg, Gol- 
denberg frate, etc., toţi, după cum se vede, Romin! anonimi, însă 
şefi de ateliere, de cancelaril, de deposite etc. Se zice că abia ` 
dot funcţionari ar fi Rominy, şi aceştia sint ţinuţi pe la biurourt 
neînsemnate, вай trimeşi prin creierul munţilor doar ca umbre 
la adăpostul cărora să se ascundă droaia de elemente atrăine,— 
şi totuşi societatea este romînă anonimă... Ce vor fi oare unde 
societăţile si5t străine şi după firmă?... 


www.dacoromanica.ro 


АЛАС NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Începe acum 'luptă între curiositatea de a se vedea încăperile 
şi conţinutul, şi între indignarea pentru atita stidare şi tembelism. 

Cum al păşit din fabrică afară, saü chiar şi în fabrică, găseşti 
pe «biet Romin săracul» cu fruntea imbrobonatá de sudoare, irá- 
gind. cu cîrligul la butuci de pe cursul Lotrului, alegindu-I după 
mărime şi grosime, grămădindu-l in grămezi enorme, вай im- 
pingind. din grei „la vagonete; iar, de urci pe valea Lotrului, în- 
ireagă este plină de el, cu picioarele pănă la glesne saü pănă 
la genunch! cufundate în apă, minind aceiaşi butuci spre a fi ti- 
riti de apa Lotrului la vale, si sus, cátárat de stincile prápàs- 
tioase, găseşti tot pe bietul Romin, cu traista prinsă în şold, dînd 
din grei în tulpina pinilor, ce se ciatină supt tăişul nemilos al 
весигії, вай prăvălind de vale butucif spre a-l duce pe malul 
Lotrului. 

Lucrătorul care duce greul sin fabrică şin afară, cel ma! 
slab plătit, este alde Ghiţă, Vasile, Ion, Stan etc., iar cel care 
face pe şeful, pe inspectorul, pe directorul, cel care este bine 
plătit este Wechler, Solomon, Goldenberg, ete. 

Te prinde mila cînd priveşti munţi! despoiat! şi zăcămintele 
pentru zeci de anf de lucru ce se gàsesc pe valea Lotrului, prá- 
vàlite din vîrful munţilor... 

Ма; ma! rămas in valea Lotrului, de la gură pănă ma! sus 
de Malaia (cam 30 de chilometri), nici urmă de molift, pin вай 
brad. Si cind te gindesti că toate aŭ fost vindute abia pe două 
„parale şi jumatate metrul cub, pentru-a ţi-l vinde acum pe 60 
de lel!... De aceia sint asa de limpezi lacrimile Lotrului ві curge 
el aşa de rápede, iar, cînd se varsă in Olt, plin parcă de minie, 
nu vrea să-şi amestece suferintile luf cu ale Оши, fiindcă el 
intreg curge pe teritoriul Teri Romăneşti, si totus! este asa de 
înstrăinat |... 

„Jar automobilele zboară pe vale în sus si în jos, ochi! sint 
incintați de farmecul văi! Lotrului, şi puţini se gladesc că mare 
parte din bogăţia ef se varsă în mint străine. j 

n niciun sat ca în B-ezoiu mam văzut atita scumpete, beţie 
şi atitea tipuri de timpiţi. 

„Călătorul ce vine să-şi odihnească trupul şi mintea aici. nu 
găseşte nimic bun, totul fiind inhátit de streini. Preotul si in- 
"vățătorul, elemente tinere, luptă si e) pe cit pot împotriva tendinţe! 
de, acaparare a tot ce mai este bun in această vale romănească 
din-partea stráinilor. : [o2 

Pare-mi. ge însă cá еї pot face prea puţin faţă de puhoiul atrăi- 
nilor şi fată de puterea banului lor care ameninţă cu distrugerea. 

„Aici găseşti două ramuri bine despártite: una este satul, cu 
Romini săraci şi colibe sărăcăcioase, şi alta societatea de exploa- 
tare, cu străini bogati, cu clădiri si. vile.luxoase,— aceştia din urmă 
рар де pe.spatele celor d'intáiü, pe cari un pumn de go- 
ogani i-a speriat si şi-ai vindut moşia la auzul zingănitului 


www.dacoromanica.ro 


O NOUĂ CARTE DESPRE BRANCOVICEŞTI 445 


lor, iar acum pling cu lacrimi prostia, făcută, dar e prea tărziu. 

Costumul románesc doar te mat Inveseleste puţin, vázindu-l la 
citeva case ma! curate. lucolo numa! mocirla. Bărbatul са ne- 
vasta beaii la -circiumá, la cot cu copilul. Biserica, aproape goală . 
Ја serbátor!, iar circiumele intesate de lume. De Simbátá pănă 
Luni nu se mal curmă cheful ; bea străinulalături cu. Rominul, 
iar in Valea-Satuluf, la moară, "аһа curge un pumn de porumb 
mucegăit |... 

Nu ştii, întrat-a «Neamul Románeac» prin aceste locuri pline 
de bogăţie, părăsite de nol, si stoarse de străin! ? 

Lo ucru; Sfiatia Ta, şi d-le invátátor!-Nu veţi fi socotit! ca na- 
tionalist periculost, ci са Romint adeváratf, cari luptă pentru ri- 
dicarea neamului romănesc, iar vol, în mina cărora stă puterea, 
dati-li ajutor si lásati-1 să lucreze la propăşirea neamului lor! 

Până atune! voiă vedea în limpeziciunea Lotrului tot lacrimile 
durerii, în zgomotul lui plinsul dé greul stráinátátil, iar valea 
Lotrului îm! va părea tot străină, şi pustie, păstrind doar amin- 
tirea unel bogății frumoase pe care natura i-a lăsat-o, dar pe 
саге пої am incredintat: o străinilor. I. CÎMPEANU. 





„+0 nonă carte despre Brancoviceşti. 


— URMARE — 





În capitolul al doilea. descrie autorul lenopolea după călătorul 
ture; Evlia-Celebi şi soarta acestui oras unde şi-au petrecut co- 
pilăria Sava şi Gheorghe Brancovici. Din copilăria lor nu пї-ай- 
rămas multe ştiri. Întrun loc spune Gheorghe despre mamă-sa că 
a întrat în cinul monahal după moartea soţului ef. Această dată, 
spune d. Radonić, ce prețioasă fiindcă ni aruncă lumină asupra 
caracterului mamei sale. Mama lui Brancovici cu greü a putut 
să fie pe deplin normală, dacă a putut să între în mănăstire si 
să-şi părăsească copilul slab, care atunci nu avea nici zece anf. 
Moartea soţului, a celor doi copii şi a fiicel celei ma! înnaintate 
în wristă, care, cum notează Gheorghe Brancovici în cronica sa, 
a murit subit de ciumă, şi, pe lingă aceasta încăierările şi nesi- 
guranta ce domniă la graniţă aü trebuit să influențeze puternic 
asupra sufletului ef impresionabil şi asupra nervilor e! slabi, aşa 
incit, dorind linişte, şi-a părăsit familia gi. copilul mic.» De la ea 
a moştenit, spune d. Radonić, fiul cel mal mic Gheorghe, calităţile 
care І-ай făcut pe, toată . viaţa, desordonat,, nereal. şi  uşuratec: 


www.dacoromanica.ro 


446 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


iar ambit fraţi, Sava şi Gheorghe, і-ай moştenit ambiția mare.» 

După acestea s'a întors şi Simion (Siva) din Tara Romă- 
nească, unde petrecea la unchiul sáü, făcindu-se protopop în Ie- 
nopole, prin stăruința mamei sale. 

Foarte original explică d. Radonić suirea lu! Sava în Scaunul 
Mitropoliei din Bălgradul Ardealului. După ce Daniil, Mitropo: 
litul de la 1652, s'a vădit renitent faţă de silintele superinten- 
dentului Csulay şi a fost depus, principele Ardealului căuta să-l 
înlocuiască cu un om care avea legături cu 'Tara-Románeascá, 
de al căril ajutor вай bunăvoință avea nevoie Rákóczy innaintea 
expediţie! sale polone. 

Pentru aceasta i se părea potrivit protopopul din Ienopolea, 
Simion Brancovici, care stătuse multă vreme la unchiul său 
mitropolitul Longin în mănăstirea Comana, ctitoria luf Radu 
Şerban, tatăl Domnului de atunci, Constantin Şerban. Faţă de 
aşa un om nu trebuisü să se impună condiţiile Calvinilor din 4643, 
ci se putea aminti numa! trecător cá Sava are sà ridice. şcoli și 
să răspindească în limba romănească cărţile acelea prin care se 
urmăria introducerea treptată a doctrine! calvine. «Drept aceia 
nu-l indreptáti'á», spune d. Radonić «afirmatia canonicului Bunea 
că Sava a venit în Scaunul metropolitan cu îndatorirea de a 
ráspindi între ortodocşi doctrina calvină.» 

Cu astfel de îndatoriri nu sa legat Sava, şi aceasta nu se 
poate deduce nici din decretul principelui Rákóczy din 1654, 
Dar, de altă parte, trebuie să se admită că Sava nu a fost aşa 
de scrupulos în alegerea mijloacelor cind urmă să-şi satisfacă 
ambiția personală, să ajungă adecă Mitropolit. De aceia nu i-a fost 
greü a promite superintendentuluf Csulay cá va îndeplini inda- 
toririle pe cari i le-a impusacesta. În decretul principelui Apafiy 
din 1662 nu se spune care aü fost acele îndatoriri, dar e clar 
că acelea nu ай obligat nici pe departe pe Mitropolitul Sava 
ca spre pildă, pe Stefan Simion, urmaşul luf Orest, pentru 
care aŭ fost puse expres în decret. Sava privia îndatori- ` 
rile date superintendentului Csulay ca o chestie personală 
care-l privia pe еї dol: pentru aceia nic! nu le-a împlinit 
maï tárziü. Dacă ar fi foat Sava întru toate arma calvinilor şi 


1 Nol credem că d. Radonić e aici nedrept, fiindcă stirea aceasta despre 
mamá-sa a náscocit-o însuşi Gheorghe spre a-l da aceiași aureolă de sfintă cum 
a făcut-o aceasta si in cronica sa romănească cu soţia lul Ştefan Nemania 
ві mama Sfintului Sava. De aceia si deducţiile făcute aici mu se pot susţineas 


www.dacoromanica.ro 


O NOUĂ CARTE DESPRE BRANCOVICESTÍ МЛ. 


şi-ar fi împlinit loial îndatoririle, cum pretinde Bunea, de sigur 
nu ar fi avut neplăceri in 1667, nici nu ar fi dat principele Apaffy, 
la îndemnul superintendenţilor Kovásznay şi Tiszabecsi, decretele 
din 1667 şi 1674, prin cari se face o nouă încercare de a su- 
pune Biserica ortodoxă din Ardeal jurisdicție! superintendentilor. 
Mat departe expune d. Radonić in color! foarte vif starea Ar- 
dealului pe timpul principilor Barcsay, Redey si Kemény supt 
cari Sava sa vădit un tactician înţelept. 

Capitolul al treilea îl începe d. Radonić cu descrierea situa- 
tie! in care se afla Mitropolitul Sava Brancovici înnainte de 
războiul Turcilor cu Austria. Sava cam pe la mijlocul anului 
1659 s'a hotărît. pentru politica luf Gheorghe Râkoczy II, care-l 
întrebuința si în misiuni diplomatice, cum a fost trimeterea luf 
la Cazaci 1. Atunci dispare, şi nu-l mat întilnira pe Sava în Ardeal 
pănă în primăvara anului 1661, ciad domniă în Ardeal princi- 
pele Ioan Keméay, care l-a întărit cu atit ma! mult, cu cit aparţinea 
partidei lui Rákoczy. După Kemény a urmat, in Septembre 1661, 
Mihail Ap3ffy. Situaţia luf Sava era acum îndoit de grea. De 
o parte avea două partidə politice, iar, de altă parte, în aceiaşi 
vreme mal eraü în Ardeal do! Mitropolit! romin!, Daniil şi Ghe- 
nadie. Cu toate acestea Sava, talentat, isteţ şi iscusit cum era, а 
ciştigat rápede favoarea luy Apaffy, fiind astfel întărit din пой la 
23 April 1662. Si ambiția sa а fost multámità după ce a iz- 
butit să ajungă în apropierea nemijlocită a principeluf. Ambitia 
lui о vádeste şi faptul — spune autorul— cá el a început să în- 
trebuinţeza statornic pentru familia sa numele de Brancovici, în 
locul celuy vechiü de Rat, care era obişnuit pănă la el. Visind 
despre vechimea si mărirea familie! sale, el a adus-o ma! intáiü 
în legătură cu despotif sirbeşti, pe cind fratele síü ma! mic 
Gheorgha a încercat s'o dovedească aceasta cu argumente stiin- 
tifice. 

De aici ma! departe descrie d. Radonić cariera luf Gheorghe 
Brancovici, pe care un călugăr sirb din Ravanita îl numia Romin,. 
iar un cunoscut al luf, Roznyay, nu- ştia ce să spună de el, 
că-i Romin вай Sirb (mivel ex natione ráez vala vagy oláh). · 

Gheorghe intră în serviciul diplomatic, şi pleacă în calitate de 
diac să petreacă pe solul loan Daczó, care ducea tributul la 





1 Nu Sava a fost trimes la Cazaci în solie, ci altcineva, cum voiü arăta ей 
aiurea, pe temeiul documentelor din Moscova. 


www.dacoromanica.ro 


. 


. 448 . J NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 
Turei in Timişoara, Belgrad si pe urmă în Constantinopol, unde 
avu norocul să poarte şi afacerile unuf capuchehaie după moartea ` 
їшї Petru Iank. Uogerea 101 Gheorghe a despot sirbesc de către. 
Patriarhul sirbese Maxim о crede şi d. Radonić náscocitá, fiindcă 
nici Gheorghe nu-l consecvent cind o povestește. | 

În capitolul al patrulea ni descrie autorul în colori foarte vit 
şi cu un bogat aparat științific relațiile între principatul Ardea- 
lulur şi Turcia, şi се! patru anl petrecuți de Gheorghe Brancovici 
în Constantinopol, cind. acesta în diferite casuri a adus foarta 
mari servici! principelul Apafty. Cind sa intora in vara anului. 
4667 în Ardeal, Gheorghe a aflat pe fratele săii Sava încurcat în 
afacerile bisericeşti. 

Sa pare că la inceputul anului 4667 duşmanii luf Sava, din 
pricina bunei. luf stări materiale, aü izbutit să convingă pe Apaffy 
că Sava chiverniseşte гай averea bisericească ce i sa încredinţat, 
De aceia a impus! Apaffy la 24 Maiŭ 1667 curatorilor Ioan Zoba 
şi Toma Topai de la mănăstirea Bălgradului să iea chiverni- 
sirea veniturilor mănăstirești şi să ridice din ele şcoli şi tipografie, 
unde vor avea să se tipărească cărţi románestt folositoare. Afară 
de aceia dispune curatorilor să-i controleze precis toate soco- 
telile, să-l iea chiverniseala veniturilor 8i să-l oprească, nu numal 
de a pleca undeva fără ştirea lor, ci Chiar a sfinţi preoți fără de 
aprobarea lor. E invederat că starea lui Sava ега critică. De 
astă dată l-a scăpat însă propria isteţime, precum şi fratele său, 
atit de folositor diplomaţiei ardelene. 

(Urmează.) S. DRAGOMIR. 


ЕЕЕ 


POSTA REDACŢIEI. · 


V. M. Cine a biruit, arată limba în elementele еї esenţiale, care nu sint 
slave. Arată numele naţiel. ~ 
„+ Numele indivizilor sint determinate de Biserică, de modă, de influenţă po- 
liticá. Ele aŭ putut fi slave. Biserica slavă nu înseamnă Biserica dată nouă 
- de Slavi, ci Biserică stăpinită de ierarhia şi cultura slavă. «Primele mani- 
festaţiuni de Stat» aü fost latine; ele aŭ fost înlăturate de inflaxal Slavilor 
cari, de la 1360 înnainte, aii fost distruşi de Turci în vetrele lor. N. L; 


———— 


1 Decretul acesta e la пої necunoscut. 


TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMĂNESC2, VÁLENII-DE-MUNTH (PRAB YA). 


Ахи, III. — No. 30 10 BANI NUMĂRUL 7 Aucusr 1941. 


NEAMUL ROMÂNESC 


= LITERAR === 


ABONAMENTUL ÎN ТАВА: 
Pe an 5 lel. — Po sese luni 3 lel. 











ABONAMENTUL ÎN STRĂINATATE: 
Pe un an 7 lei. — Pe șese lunI 4 let, 








Redacţia şi Administraţia : Vălenii-de-Munte (judeţul Prahova). 
= 


SUMARIU: 





Sint teri care se pot cunoaşte prin numeroase, bogate şi bine 
ilustrate descripti, de mult in minile tuturor oamenilor сий. 
Albumurile de vederi sînt la îndemina tuturora. Panoptice în- 
fátiseazá săptămînă de săptămînă cele ma! frumoase privelişti. 
Revistele şi foiletoanele ziarelor amintesc necontenit lucrurile 
cele. maï vrednice de văzut. Literatura de imaginaţie, nuvele şi 
romane, aşează acţiunea adese ori in regiuni a căror înfăţişare 
se întipăreşte şi astfel în minte prin cuceritorul farmec al агіеї, 

La nol aceste mijloace lipsesc ma! cu totul, Citeva albumurt 
scumpe — Duschek, Antoniu —ort triviale—ca acelea, cunoscute, 
ale Bucureştilor — nu ajută mat de loc la cunoaşterea terit, la 
stringerea legăturilor noastre de iubire cu dinsa. Mulţi cari ar 
recunoaşte cu siguranță peisagi! francese ori germane vestite 
таг sti unde se află cele ma! minunate aspecte ale naturi! 
noastre. 

Trebuie să le vedem deci de-a dreptul. 

Cu cit o facem mai curind, cu atita maï bine. Imt aduc aminte 
ce adincă impresie mi-ai lăsat, în călătoriile mele prin Ardeal 
şi Ungaria, şcolile de Stat maghiare, care, cu profesori! în frunte 
şi steagul la mijloc, intrebuintaü dărnicia fără păreche а Cir- 


www.dacoromanica.ro 


466 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
muiril de acolo pentru cultura naţională, suindu-se în vagoane 
reservate. pentru a cerceta Ținuturile patriei. Ce rar ţi-e dat să 
vezi aşa ceva la пої! Excursiile absolventilor, саге cuprindeaü 
odată sute de tineri, sint reservate azi fruntaşilor celei din urmă 
clase; ele se fac răpede, numai in vacanti. Dumineca, serbá- 
toarea, sint zile pierdute pentru instrucţie. Odată studenti! ger- 
man! călătoria pe jos cind porniaü pentru а vedea întregimea 
pămîntului locuit de neamul lor. Va mal fi rămas destul din 
acest frumos obiceiü. La пої, doar studenţii de Іа geografie, din 
Bucureşti, dacă mat călătoresc citeva zile, cu profesorul de spe- 
cialitate, şi în vederea specialitáti!. 


În nicio provincie a lor Rominif maŭ o societate frăţească de 
excursii. Înţeleg una în care să nu fie mari patronagif, anume 
forme şi oarecare jenă. Societăţi în care şi cel maï sărac meşter 
să nu se simtă despretuit şi umilit. Si in care banul să se 
adune prin cotisatil lunare pentru a face cu vremea un tesaur 
plin, din care să se iea larg pentru îndeplinirea scopului celui 
mare: de a da fiecăruia mindria ce resultă din toată frumuseta 
naturală şi toate comorile de artă ale Románief si terilor ro- 
mánestl. 

«Societatea Turistilor romini» avea în vedere mal mult ex- 
cursiile care poartă pecetea turismului: suirí pe munţi, invin- 
geri de greutăţi, intreceri şi biruinţi pe cîmpul sportului. Lu- 
xoasa publicaţie anuală, care n'a încetat, mi sa pare, cuprindea 
admirabile ilustraţii si articole mal mult вай mai puţin potri- 
vite. Ea nu era 1а nivelul oricui. Si tot aşa, prin alcătuirea şi 
felul еї de organisatie, societatea iasăşi. 

La excursiile «Ligei Culturale» am putut vedea cu bucurie 
cit de mult doreşte lumea de toate treptele astfel de petreceri, 
sănătoase şi morale, care sint şi îndeplinirea unei datorii natio- 
nale. Lipseste puţină bună înţelegere si puțină stáruintá pentru 
ca intüia societate de excursiuni din Romănia să sə organizeze : 
ea ar scoate din intepenirea lor provincială pe atitia oameni сагі 
ar avea după drumurile făcute împreună altă conştiinţă de în- 
gemnătatea şi valoarea terii lor. 

Cine poate încerca, să nu zăbovească. Idei în privința сејеї 
ma! potrivite organisatif am primi şi răspindi bucuros şi nol. 

N. IORGA. 


A. KIELLAND: VESTEDE FOI. 467 
6 


Albăstrele. k 








Le vezi cum stai, prin iarbă "mprástiate 
De mina nevăzut a primăverii : 
Culege-le în dorul mîngiieriă 

Şi fă simple mănunche parfumate. 


Ascuns apoi, tu, frate al durerii, 
Le-aruncá ^n pragul celei adorate: 
Ea nu va şti de cine-s aruncate 
Şi va sfărma deprinderea, tăceriă. 


A doua zi să o 'ntilneştă în cale: 
De va, 'nfelege gindurile tale, 
Ea va rogi, va cobori privirea. 


De то "ntilnegti, să doi uităriă toate, 
Şi ține-ţi dorurile ferecate, 
Cind nechemată vine Amintirea. 


VOLBURĂ POIANĂ, 


Vestede foi. 





DUPĂ A. KIELLAND. 


Oboseşti mult dacă priveşti multă vreme un singur tabloü; 
„cu atit ma! mult simţi osteneala cînd te afli in fata mal mul- 
tora. De aceia ni sint pleoapele aşa de grele prin marile galerii, 
de aceia sint pe acolo scaunele tot aşa de ocupate ca şi întrun 
tramvaiü intr'o zi de serbătoare. 

Fericit e acela care are destulă tărie de sine ca dintro cit 
de mare diversitate să-şi aleagă un număr restrins de tablouri 
pe care să le poată cerceta zilnic. — 

În felul acesta. s'ar putea — fără ca spectatori! să bage de 
seamă — să-ţi alcătuieşti un fel de mică galerie, pe care să o- 
păstrezi numa! pentru tine, cu toate că ar fi împrăştiată prin 


m 


468 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


sălile cele mari şi multe. Căci tot ce nu aparţine aceste! galerif 
se sfarmă, cade în rindul sarbedelor pinzetur! si poleituri, rá- 
mine numa! un simplu decor pe d'innaintea căruia it! trece dru-- 
mul, dar care nu-ţi poate obosi ochiul. 

Atunci se întîmplă ca din cînd în cînd să mal descoperi cite- 
un tabloü, pe care pănă atunci il trecuseşi cu vederea, dar pe 
care, după o mat apropiată cercetare, îl primeşti în micul număr 
al celor alese. Astfel numărul tablourilor creşte mereü, şi in 
felul acesta se poate ca, printro întrebuințare sistematică a. 
metodei descrise, să pot! pune un fel de proprietate particulară 
pe un mare număr de tablouri. 

De obiceiü însă nu prea avem multă vreme de pierdut. Lucrul 
. cel mal de pret e să stil să te orientezi cit maï răpede ; faci în 
catalog cite-o cruce în dreptul tablourilor pe care te gindestí 
să le cercetezi, tot aşa precum pădurarul îşi înseamnă яетіпсегії 
mergind prin pădure. 

Aceste colecţii particulare, negreşit, sînt de foarte multe feluri r 
zădarnic vei căuta în ele opere de ale maieştrilor, căci de cele 
mal multe ori un tabloü mic si prizărit tine locul de cinste, şi 
nu veï putea înţelege rostul şi aşezarea celor mai muite decit: 
lăsîndu-te condus de către cel ce a făcut selecţia. 

Aici, un singur tabloii dintr'o asemenea colecţie. 

Întrun colt al «Salon»-ului din 1878 era si un tabloü al pic- 
torului engles Mr. Everton Sainsburg. Nu era chiar de loc de luat 
în seamă. Nu era nic! îndestul de mare, nu era nici prea mic 
pentru cá să deştepte o cituşi de banală curiositate ; chiar in 
coloare si în felul sáü de a fi, se vedea o vădită influenţă a 
extravagante! moderne. 

Cine trecea pe d'innaintea lu! ЇЇ arunca o privire plină de bu~ 
nátate, cácí avea o infátisare armonioasá si subiectul era ugor 
de înţeles. 

Eraü do! îndrăgostiţi, cari se vede că nu se vor fi putut în- 
telege pentru cine stie ce nimicuri; şi publicul zimbia, căci fie- 
care se gindia în pacea sufletului săii la certurile acestea, pe cit 
de mici, pe atit de incintátoare, si pe cit de furtunoase, pe atit 
de scurte ; era poate născută de una din cele ma! necrezute 
cause, şi, după toate împrejurările, se va fi sfirşit cu o sărutare. 

Si, totuşi, acest tabloü, încetul cu încetul, devenia un fel de 
comunitate : putea! vedea că făcea parte din ma! multe colecţii. 


www.dacoromanica.ro 


A. KIELLAND : VESTEDE FOI. 469 


De te indrepta! spre colţul acela, gáaia! locul ocupat numai 
de-o singură persoană, care stătea in fata lut dusă pe ginduri. 
гай oameni cu caracterele cele mat diferite, dar în fata acestui 
tabloü cu reflexul galben si pal, cu toţii aveam aceiaşi expresie. 

De îndată ce pásiaf ma! aproape, privitorul se îngrijia să se 
depărteze numa! decit, ca şi cînd numa! unul singur ваг fi putut 
bucura de calităţile operit acesteia în același timp, ca şi cînd i-ar 
fi fost mal plăcut să fie singur în fata ef. 

Íntr'un colţ al grădinii 51. lipit de nişte ziduri innalte, se află un 
chiosc deschis. E simplu şi construit din leţuri văpsite verde, 
formînd cu păretele din fund un fel de arc boltit; printe ochiuri 
„atirnă ramuri tremurátoare. 

E toamna tirzie. Chioscul şi-a pierdut de mult frunzişul lut 
des. Numa! virfurile cele maï gingaşe si-aü mat pástrat frunzu- 
litele. Si acum cind staü sá cadá, soarele le 'nvăluie, ca pentru 
despărţire, în toate colorile ce i-aü mat rămas, şi, în starea asta, 
ele mal rámin încă o vreme impodobind grădina cu darurile 
melancolice ale Toamnel. 

Pe pámint, de jur împrejur, zac foile căzute, pe care vintul 
meşter le-a suflat, le-a strins si le-a ingrámádit cu multă sirgu- 
intá chiar in fata chioşcului, formînd un morman mic, rotund 
şi gingaş răsucit, 

Pomi! sint golaşi de mult; pe-o cracă desfrunzită se vede micul 
.cintáret al grădinilor, cu pieptul roşu-brun — el însuşi ca o veg- 
tedá foaie — si repetă neobosit crimpeiele ce i-aü mal rămas in 
„amintire din sublimul cîntec al Primăverii. 

Singurul lucru саге e mal cu putere zugrăvit în toată sălbă- 
tácia asta, e iedera. Căci iedera e ca şi grija: e proaspătă şi lucie, 
vara ca şi iarna. 

Ea не agaţă cu gingaşele-i ramuri, se aşează prin crăpăturile 
„cele mal mici, pătrunde prin deschizăturile cele ma! nezărite, 
şi, numai cînd s'a făcut mare şi puternică, observăm că nu ma! 
„poate fi distrusă, şi că dinsa continuă să crească şi neinduple- 
cată să distrugă clădirea. Căci iedera e ca o grijă bine crescută; 
‚еа îşi învăluie opera de distrugere cu frunze frumoase şi stră- 
lucitoare. Si, în fata ef, oameni! cu privirea radioasá surid, ca 
Şi cînd mwar sti că se găsesc în fata unor ruin! îmbrăcate in ederă. 

Chiar în mijlocul chioşeului, o fată stă pe un scaun de paie; 
„amindouă braţele її sint încrucişate pe piept. Ea stă cu căpu- 


WWW.dacoromanica.ro 


410 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


şorul aplecat, si pe fata еї drăguță se vede o foarte curioasă- 
expresie. Aceia ce spun trăsăturile feţei sale nu e tocma! su- 
părare sufletească saü minie, cu atit ma! puţin o bosumflare 
obişnuită; nu, e poate maï mult o desamăgire, amară gi necre- 
zută, Ea priveşte ca si cînd ar fi pe punctul de-a pierde un lucru 
"scump, pe care nu maï are îndestulă putere să-l ma! poată tinea ; 
— e ca si cind si pentru dinsa s'ar fi vestejind ceva. 

El, care cu o mină se sprijină de speteaza scaunului, începe 
să înţeleagă că starea lucrurilor a devenit mat serioasă decît ar 
fi fost de crezut: a incercat-o si cu judecata, a incercat-o şi cu 
gluma; sa rugat să-l ierte şi sa injosit — poate mat mult decit 
ar fi vrut — dar,totul zádarnic !.. În toată starea lucrurilor părea 
că nu mal! e nimic care să o poată scoate din toropeaia asta, pe 
jumătate amortitá, în care căzuse. De aceia se apleacă el spre 
dinsa cu o expresie de teamă: 

— «Însă tu şti! totuşi că ținem atit de mult unul la altul !...» 

— «Pentru ce să ne despártim, pentru ce să ne judecám aşa 
de uşor şi să fim atit de гаї unul faţă de altul? ...» 

— «Dar, iubito, totul era aşa de neinsemnat la început...» 

— «Tocmai! de aceia !.. It! mat aduci aminte ce ni spuneam? 
Cum ne întreceam să găsim vorbe care ştiam cá vor răni mat 
adînc? O! mat bine să ne gindim a întrebuința cunostintile 
ce le avem unul de altul ca să găsim locul în care vorbele acelea 
urite ne-aü rănit maf cu temeiü |... Dar ca să numim пої iubire...» 

— «lubito, nu judeca lucrurile aşa de solemn !», o intrerupse 
el, cercind să vorbească întrun ton ma! uşor; cînd două fiinţe 
îşi sint atit de scumpe una alteia, sînt clipe cind nu pot fi în 
înţelegere ; asta nu poate fi niciodată altfel !» 

— «Şi, totuşi, totugí!», răspunse dinsa, «trebuie să fie o iu-- 
bire' pentru care cearta să fie peste putință; вай... şi пої ne-am 
înşelat, şi ceia ce numim iubire, nu e decit..., decit.., nişte...» 

— «Nu pune în cumpănă iubirea !», o întrerupse el răpede; 
şi în vorbe rostite cu multă căldură începu să zugrăvească sim- 
tirea care innobileazá pe oameni! învăţindu-! să fie îngăduitor! faţă 
de slăbiciunile celorlalţi, care li dăruieşte cele mat mari fericiri 
stringindu-í în cele mat frumoase legături, în ciuda щш cer-- 
turilor mici. 
~ Ea l-a ascultat numa! pe jumătate. Privirea еї rátácia Talis 
grădina veştejită : şi-a umplut pieptul cu aierul cel grei al vieţii. 


VOLBURĂ POIANĂ: ÎN LUPTĂ (POESIE). 471 


zdrobite a atitor plante.., sa gîndit la primăvară, la speranţe şi 
la atotputernica iubire care veştejeşte ca o floare in aierul 
toamnei tirzil. 

«Vestede foi!», adáugá dinsa liniştită, şi, ridieindu-se, izbi cu 
piciorul în frumoasa grămăgioară pe care o făcuse vintul cu 
atita grijă. 

O luă pe cărarea ce duce spre casă, iar el o urmă la o mică 
depărtare. Tácea. Nici nu găsia vre-o vorbă de spus. Un simt ов- 
tenit de teamă si de oboseală sa făcuse stăpin pe dinsul, si de 
asta se întreba în sine dacă ar ma! putea-o ajunge, căci i ве 
părea că e departe ca la suta de chilometri. 

Mergea cu capul plecat şi privia spre straturile de flori. Ra- 
muri şi imortele smulse zăceaii amestecate cu tulpini de cartofi ; 
Gherginele atirnaü cu crestele lor greoaie în virful tulpinelor 
aplecate, şi trandafiri! aveai la virfuri boboci mici şi gingaşi, iar, 
spre rădăcină, frunze mari, umede şi putrezite. 

Amărăciunea şi desamăgirea îl cuprinseră sufletul tinăr. Şi, 
pe cînd în grădină muriaü şi cele din urmă flori, inghetul in- 
grozitor al ierni! H pătrundea viaţa. 

Astfel dispărură după cotitura cărării. Dar scaunul gol а 
rămas în mijlocul chiogculu! vested, şi vintul îşi adună iarăşi 
foile "mprástiate, si cu multă măiestrie-şi recládeste micul 
morman... 


„Şi "n mersul grabnicei vremi, stăm cu toţii — cu toţii la 
ind — pe scaunul acela gol din colţul grădinii pustii, şi cruzi 
izbim cu piciorul în mormanul de veştede foll... 

MIHAIL I. Рио. 





In luptá.. 





Vezi, ducem toți o luptă nesfirşită. 

Azi viaţa ce-i? — О zi de muncă grea. 
Şi ziua ce-i? — Decit o albă stea 

Ce-şi taie m noapte cale împlinită... 


Încrezători suim pe-a scări treaptă 
Spre lumea, care singuri nu o ştim. 


WWW.dacoromanica.ro 


479, NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


O clipă poposim şi iar pornim, 
Dar sigur e: nu ştim ce ne aşteaptă! 


Supt braţul greŭ al celor făr' de lege, 
Cad slabii toţi cu faţa singerind ; 

Cei tari, de sus, privesc la еї rizind 
Căci nimene nu-i poate înţelege. 


Se luptă adevărul cu minciuna 
$i cade adevărul zugrumat, 
Mineiuna singură a triumfat : 
Din mimi nelegiuile-şi іва cununa. 


Cum trage plugul brazde pe ogoare 
Ca să sporească innoitul rod, 

Aşa în pieptul bietului norod 
Durerea iaie brazde-omoritoare. 


$i va "ncol(i săminţa răsbunării 

Ce-a îngropat-o cel nedreptăţit, 

lar rodul ei va fi atuncă plinit 

Cind buciuma-vor largurile zăriă. 
VOLBURĂ POIANĂ, 





SE ÎNTOARCE «BETIA DE CUVINTE»... 
„Keia“ d-lui Silvan. 


«Viitorul», organ autorisat al partidului liberal, publică, pe 
pagina intáia a unul număr recent, următoarele (excerptám): 

«..In viaţa mea, pururea retrasă si ispitită de marile comori 
ale firit (— ati gicit că autorul e un рогі! — N. R.), am avut 
şi puterea də voinţă (— e şi un eroul N. R.) şi norocul (— si 
un emul al lui Schröder! N. R.) să călătoresc mult (— veţi vedea 
că nu se laudă: a fost şi prin Tarascon! N. R.) şi pe mări şi 
prin teri călduroase (— veți vedea îndată efectele! N. R.) şi 
prin feericele vă! şi innáltimi colosale, încununate de zăpezi şi 
de ghetur! eterne, ale Alpilor (— leit Tartarin! N. R.). 

«Nicăieri, însă, sufletul nu mi-a rămas ma! puternic animat 





www.dacoromanica.ro 


V. SCHEIANU : €«KEIA» D-LUI SILVAN. 413 


(— вай: anima... mal puternic insufletitá! N. R.), ca de valea şi 
munţii Teleajenului. (Să credeţi că e aşa! N. R.) 

«Si sufletul mieü sa prins adînc de aceste locuri (Byron war 
fi putut spune altfel! N. R.), nu numai pentru faptul, fără de 
pret, cá ele sint româneşti, legate de trecutul si de toate aspi- 
rațiile noastre viitoare (— Kogălniceanu însuşi! N. R.), ci pentru 
că ай, în ele, frumuseți pitoreşti unice în felul lor (Rousseau | 
[ү КУ) 

«..Culmile verzi şi uriaşe ale Grohotigulu! şi Bobilor, care stă- 
vilesc orizontul, şi imensele păduri bátrine care se astern la 
poalele munţilor pănă supt nori; si poienile rourate, picurite 
(— sic: Ја ginduri nouă, vorbe nouă! N. В.) de miliarde de 
flori, ce se diştern (sic) printre păduri ; şi şipotele, şi izvoarele! 
şi piraiele (— adauge: şi şuvoaiele, si girlele, si torentele.. Л. 
R.), care curg din toate încheieturile (— o discretă prevestire a 
«Кей»! N. R.) munţilor, cu sunet de argint (— nu munţii! 
N, R.) — toate acestea itf răpesc, fără veste (— şi pe multă 
vreme.. №. R.) simţurile (—inclusiv bunul simt. N. R.). 

«Înnainte de a sosi la Suzana, nou! (sic) arătări fantastice 
(aşa záü! Л. R.) umplu zările (şi sufletele «animate» N. R, 
către hotar. Ca nişte năzăriri (— observați şi admirati arta: ză- 
rile — názárirf. Da, da: názárir!!.N. R.) uriaşe, se desvăluie în 
fund spre Miazănoapte, colții gigantici, string! în mánunchiü pi- 
ramidal (da, da, piramidal! N. R.), aY Tigăilor; apo! se desvă- 
lesc culmile, de un verde ofilit, ale Pirugcei si ale Muntelui 
Roşu; арої de odată (— epic: tum subito... N. R.) din Poiana 
Bobuluf, toată zarea se umple de crenelele (sic) si de àcele as- 
cuțite, monumentale (— ac ascutit? imposibil! Monumental, da! 
N. RJ, înfipte in azur, ale Gropşoarelor si Záganulwi. 

«Arătarea neaştepiată a acestor masivi colosali (— cit nişte 
«ace», «infipte in azur» N. R.) dau fiori, încă neincercatí, că- 
Jătorilor (— chiar celor ce aü fost, ca Tartarin, pe Alpi! N. R.) 

Resultatul? — «Toţi zoresc, împinși de o putere nevăzută 
сайта acele visiun! albastre; iar cînd afli că acolo la poalele 
lor (— la poalele visiunilor abastre! N. R.) este Keia (— ah. în 
sfirsit! N. R.) neastimpárul drumetulu! se preface în furtună... 
(— bietul drumet! N. R.). 





1 Sublinierile, simple şi duble, sint ale autorului. — N. R. 


474 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 
n i n i a E 





Şi, Doamne, cum nu sar preface? — «Codri negri», «munte 
piramidal», «ondulatiuní crescinde», «culmea Timpel», «colt! 
monumental», «stinci fioroase», «gigantic mănunchiă de dinţi 
afărimaţi, cari uluiese ochiul», «formidabilul şi imensul masiv», 
al Gropsoarelor, «coltif diformi» al Záganuluf... 

Şi dacă ar fi numai atita! Dar — «tot acest uimitor amfitea- 
tru dă naştere unul miraj, pierzător de suflete, in amurgurile li- 
nistite, cînd razele soarelui picurá cu licăriri fantastice, pe creg- 
tetele lor, iar umbrele nopții învăluiese în taină adincă codri! şi 
poienele». 

Mal şi decit atîta, însă! «Їпігес acest amfiteatru colosal iea în- 
fátigarea inspáimintátoare a unor întăriri cereşti, mistuite de 
foc, innábusite de fumegări cumplite, biciuite de fulgere, zgu- 
duite de cutremure, — atunci cînd puterile vázduhulut îşi des- 
carcá minia, in sghiaburile cerului își revarsă puhoaiele!...» 

Ef, acum ce zicetí? Unde a rămas bătrinul Dante, cu inve- 
chitu-l Paradis si Infern ? Si, totuşi, omul, care a fost in stare 
să scrie aceste rînduri «mistuite de foc», «pline de fumegări cum- 
plite», etc., omul acesta adauge cu o nepilduitá modestie: 

«Aceasta e Кеја, — în cuvinte slabe, neindestulátoare, scriss 
de mîna unui om ce tremură in fata măreției el!» Eil. Mo: 
destie excesivă ! 

În realitate, omul care a scris riadurile acestea nu e un simplu 
suflet de poet, care «tremură» în fata «Кеіеї», — са un lacheü 
în fata stápinuluf incruntat, — ci e însuşi d. «G. Silvan». 

Acum, de la Silvan vine, in mod firesc, poesia — cu extasul 
şi uluirea.. Dar Gheorghe — adaosul prosaie, modern, pe lingă 
роейсш Silvan antic — îşi are şi dinsul partea ва in această.. 
afacere cu «Keia». D. Gheorghe e membru al societăţi! cooperative 
«Valea Teleajenului» menită să... fructifice — pentru iubirea des- 
interesată de natură — frumuseţile «Keie!»! O scrie el însuşi 
— rugind călduros Guvernele, presente si vi toare, să-l sprijine 
întreprinderea cu «Keia»... Dar asta nu indreptiteste, fireşte, pe 
nimeni să creadă că a găsit însăşi «Keia» uluielif poetice a d-lur 
Silvan, — pentru cá, deşi d-sa iscăleşte: «G. Silvan», dînd prio- 
ritate lui Gheorghe (spiritul practic) asupra lui Silvan (poetul); 
totuşi e sigur că inspiraţia nu a putut porni decit de la acesta 
din urmă şi cá arta, sfinta artă eterná,al cărei profet e d. Sil: 


M. I. PRICOPIE : RUGA. 415 


van, n'a fost pusă în slujba unor «meschine interese materiale», 
pentru care un poet ca d. Silvan nu poate avea decit cel maï 
suveran dispreț. 
Nu, nu! Vă înşelaţi, dacă credeţi, cá poesia e — «Кеја» co- 
mertulut ! 
V. SCHEIANU. 


Ruga 
de V. Hugo. 


„Aveam în față noaptea! Aic era abisul 

“Acela fără capăt, imens, făr de mişcare, 

$i "mtunecat cum numat ţi-l mat arată visul. 

Vedeam nemărgenirea, simţiam, că sint in ea. 

Zăriam Dumnezeirea — scinteia ce ardea. 

Mi-am spus : — Sărmane suflet, ca tu să treci abisul 

Acesta făr de ţermuri, “ajungi Dumnezeirea, 

Ti-ar trebui o punte pe milioane de-arcuri ; 

Şi cum s'o pofi tu face cînd wa putut-o firea? 

Şi, cum priviam in umbră, cu ochiul plin de teamă, 

O umbră albă care venia din infinit, 

In forma unei lacrimă, imi răsări nnainte. 

Avea coloarea feţei ca florile de crin, 

Avea mini de fecioară, chip de copil cuminte. 

Şi, mina ridicindu-şi, se şi făcu lumină, 

De-mi arătă abisul în care cade ferna 

Laumeştiă vieţi, şi "n care ecoul nu suspină. 

Atit era de mare. Si atunci îmi zise dinsa: 

— «Eŭ pot a-ţă face puntea să mergi unde {1-1 dor ly 

Încremenit privind-o, abia 'ndrăzniaii, s'o întreb: 
— «Tu cine egli 2»... 

— «Sint Ruga!»,-mi zise dinsa cu glas mingiietor. 

MIHAIL l. PRICOPIE. 


CUGETARI. 


Si în viaţa omenească sint focuri care distrug şi focuri care 
purificá. I. 


www.dacoromanica.ro 


. 416 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


0 nouă carte despre Braneovicești. 


— URMARE — 





Decretul de mat sus fu primit şi cetit în dieta din Sighişoara, spre 
ma! mare tărie şi spre a avea o garantie ma! mult în fata ad- 
versarilor cari nu incetaserá de-a lup!à contra luf Sava. În cele 
din urmă însă ajunseră biruitori tot ef, după ce, în Maiü 1670, 
. primirá un ajutor prin sosirea din Constantinopol а lut La- 
dislaü Szekely, care, fiind înrudit cu Sava, nădăjduia să pună 
mina pe averile acestuia. Szekely a putut să audă ceva din 
Constantinopol despre legăturile lui Sava Brancovici cu fracțiunea 
lui Beldi şi a putut să informeze pe Apaffy şi despre legăturile 
lui Şerban Cantacuzino cu opositia din Constantinopol. Aceste 
informaţii aŭ determinat pe Apaífy a-l prinde din пой pe Sava 
şi a-l supune, pe urmă, judecății cunoscute si de istoriografit 
romini. Felul in care a fost depus Mitropolitul Sava, este cu 
desăvirşire necanonic si volnic. În loc să fie ridicată acusatia 
împotriva luf la Patriarhia din Constantinopol, principele Apaffy 
şi superintendentul To!6i fac investigația si judecata unui Mi- 
tropolit ortodox după practica Biserici! calvine. Sinodul саге a 
osindit pe Mitropolitul absent —, apărători! eraü de faţă ca să 
salveze forma, — nu a avut un caracter ortodox, ci unul mixt, 
căci ай luat parte activă la el şi citeva persoane marcante ale 
Biserici! Statului. Cînd, nu mult după aceia, in August 1680,a 
fost trimes urmaşul luf Sava, Iosif Budai, în Bucureşti, la sfin- 
tire, Şerban şi Mitropolitul Terit-Románestínu stiaü се să facă. 
Mitropolitului Sava, pe care-l luase supt scutul sáü, cu un an 
înnainte, Şerban Cantacuzino, nu i se pregătiseră numa! neplăceri, 
ci, acum, fusese şi depus în felul care lovia în canoanele orto- 
doxief. O atare procedură faţă de Sava putea să supere şi pe 
ocrotitorul săi, pe Şerban-Vodă, 

Dar a nu-l recunoaşte pe noul ales Iosif, şi a nu-l sfinţi ca 
„Mitropolit, ar fi însemnat a lăsa pe ortodocşi fără de cap bise- 
ricesc. De aceia cu grea inimá s'a invoit Serban sá sfinteascá 
pe noul ierarh, relevind in scrisoarea sa către Apaífy cá ar fi 
trebuit maï înnainte să se cerceteze după pravila Biserici! rásá- 
pitene şi să se statornicească vina Mitropolitului Sava. 

Partea cea maï mare a izvoarelor (intre care autorul pune 


O NOUĂ CARTE DESPRE BRANCOVICEŞTI 477 


mare pret pe istorisirea protestantulut Gerey) este de párere c& 
Sava nu a fost condamnat şi depus pentru viaţa sa imorală, 
cum se spune aceasta într'o scrisoare a lul Apafty şi în decretul 
săi din 28 Decembre 1680, prin care se numeste urmasul Mi- 
tropelitului Sava. Dar, dacă se asamănă acest decret al lut 
Apaffy in acele pasagi! unde se relevează motivele pentru care 
a fost depus Sava, cu decretul din 4643 al Principelui Gheorghe 
Rákóczy I, prin care e depus Mitropolitul Iorest, atunci se 
vede cá adversarii n'aü avut înnaintea lor, numai casul 1ш 
Тогеві, ci ай luat din acusatia ce sa adus acestul arhierei şi 
anume frase ca să-l înfăţişeze pe Sava in colori cit mal negre. 
Cum a fost Iorest învinuit că duce о viaţă imorală, spre a fi 
destituit cit mat uşor din Scaunul metropolitan şi a fi înlo- 
cuit cu Ştefan Simion, supus cu desăvirşire superintendentului. 
calvin, aşa a fost şi Sava acusat şi depus maï ales de aceia, ca 
să fie înlocuit cu Iosif, care era cu totul supus luf Tófói. Pe 
lingă acestea, prin înlăturarea lul Sava trebuia multámit& pofta. 
duşmanilor după averea lut. 

Dacă se priveşte lucrul aşa, atuncf e de înţeles de ce вай in- 
trodus în decretul lut Apaffy din 28 Decembre 1680 pentru 
Iosif din cuvint in cuvint cele 45 puncte ale luf Rákóczy si 
afară de aceia si cele patru puncte prin care încercase în 1669; 
superintendentul Kovásznay sá oblige pe Sava la ráspindirea 
calvinismuluf. «De oare ce aşa dará in decretul din 98 De- 
cembre 1680 al luf Apaffy se pune pondul principal pe cele 19° 
puncte, trag conclusia — spune autorul — că şi acum rolul prin- 
cipal l-a jucat momentul religios, ca şi în anul 1643, cînd a 
fost depus Iorest.» Faptul că Gheorghe Brancovici nu amin- 
teşte nimic de învinuirile de imoralitate, ci le tace intenţionat, 
precum şi împrejurarea că în acusatia "mpotriva luf Sava se aduc 
casurí concrete, ne-ar face să credem că ar fi fost ceva ade- 
vărat în învinuirea aceasta. Dar îţi vine огей să admită că Sava 
a putut să dea prilej la astfel de învinuiri la bitrinete, cînd 
era chinuit de podagră. Aceste casur! puteai să dateze din ti- 
nereta luf si acum ar fi fost date pe faţă ca să-l poată dugmanif, 
nu numai! depune din Scaunul mitropolitan, ci şi închide, spre 
a pune mina pe averile lul. | 

Ре lingă acestea, nenorocirea i-ati mal mărit-o şi legăturile: 
luf politice cu adversarii lut Apaffy. Aşa dar, nu atît aventu- 


WWW.dacoromanica.ro 


418 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


rile de dragoste ale luf Sava, cît intoleranta calviná si legătu- 
rile luf Sava cu aderentif lui Béldi ай făcut pe Apaffy să-l fie 
aşa de mare duşman. 

După catastrofa fratelu! său, Gheorghe Brancovici a trecut in 
'Tara-Románeaseá la Şerban Cantacuzino, după са mat înnainte 
îşi luă rămas bun de la Sava care era închis in Efrnut. 

Gheorghe Brancovici refugiindu-se, cu o rudenie a sa, cu Ioan 
Brancovici şi cu fiul acestuia, Sava, în Tara-Románeascá — după 
cum ne spune d, Radonić în capitolul al IX-lea — avea motive 
suficiente de-a crede că va afla aic! ajutor. Cunostea doar de 
mal înnainte pe Şerban Cantacuzino, in care Brancovici vedea, 
nu numai un prieten vechiu, ci şi о rudă a ва. 

Brancovici a trecut prin Haţeg spre Craiova, unde l-a primit 
Banul Radu Năsturel, care, cum spune Gheorghe în Cronica 
sa, ştia siavoneşte şi latineste. Din Craiova sa îndreptat spre 
Bucureşti, unde ajungînd în toamna anului 1680, ma izbutit 
numai ságincheie legături, cu сеї maï de seamă boieri, ci i-a 
fost cu putinţă să se susţină toată vremea în apropierea si în 
gratia Voevodulu! Şerban Cantacuzino. Faptul că Gheorghe Bran- 
covici se află maf mult! an! în apropierea principelui, care in 
înțelegere cu el iea inițiativa unor luerur! foarte importante, 
dovedeşte cá şi ma! înnainte aŭ trebuit să fie între еї legături 
mal intime. Legături asa de strînse cu greü se pot explica nu- 
mai prin anume servicii, arătate mat de mult. Brancovici va fi 
convins pe Şerban Cantacuzino şi pe nepotul săi, pe Cons- 
tantin Brincoveanu, cá sînt urmaşi! vechilor Despoţi sîrbi!, şi aga е 
inrudit cu ef, maï ales însă cu Brincoveanu. Că acesta considera 
pe Brancovici ceva mat mult decit ca pe un cunoscut, márturi- 
seste şi o scrisoare a lui din anul 1681, în care-l numeşte «rudă 
iubită». De altfel e greü de constatat cînd a putut să convingă 
Brancovici pe Şerban si pe Brincoveanu despre originea sa dom- 
nească şi despre înrudirea lor. Neanărat însă că aceasta ва în- 
timplat încă înnainte de anul 1680, ba Constantin Brincoveanu 
se numeşte în 1674: Brancovici. 

Astfel primit ca o rudă depărtată a luf Şerban si a luf Con- 
stantin Brincoveanu, a început Gheorghe imediat să lucreze pentru 


1 Povestea cu cățelul o tine d. Radonić, cu drept cuvint, drept o legendă 
E importantă însă mărturia cancelariuluY Ioan Bethlen despre о rudă şi dug- 
man neimpăcat al luf Sava, despre Ladislaü Szekely, pe care-l caracterisează 
ca un «om de cea mal rea specie» (homo infimae sortis); v. p. 150, în notă, 


www.dacoromanica.ro 


O NOUĂ CARTE DESPRE BRANCOVICESTÍ 419 


eliberarea frateluf săi. De aceia caută el să încheie legături mal 
sirinse cu opositia din Ardeal si să facă o înţelegere între 
aceasta şi între Şerban spre a trinti pe Apafty. * 

Fuga lui Gheorghe a adus intr'adevár multe griji Craiului din 
Ardeal, care aü mal fost mărite si prin faptul cá groful Csáky, 
Paskó si ceilalţi emigranţi aŭ isbutit să scape de inchisoarea tur- 
cească. Era prin urmare indreptátitá temerea că Brancovici, care 
cunoştea bine relaţiile de la Poartă, va putea tese cu succes in- 
trigi împotriva lui Apaffy. De aceia acesta trimese la 30 Septem- 
bre 1680 o instrucţie lut Andrei Székhalmi, cum va avea să răs- 
pundă Ја eventualele pir! ridicate de Brancovici. «Раса va fi atinsă 
chestia luf Brancovici, poţi spune că şi el a fost amestecat in con- 
spiratia luf Beldi si, cu toate că l-am primit în gratia noastră, 
totuşi nu a îndrăznit să rămină, fiindcă nu avea conştiinţa curată 
şi se temea de o nouă acusatie şi de pedeapsa meritată.» Iar în pri- 
vinta episcopului romin să spună că Poarta nu! bine informată 
«căci acesta а fost depus după regulă, intr'o şedinţă legală з preo- 
Шог ungureşii si romăneşti». 

Gheorghe Brancovici însă nu merse la Constantinopol să lu- 
creze în contra luf Apaffy, ci, printro vie acţiune, izbuti să lege 
pe emigranții din Ardeal cu Tara-Románeascá. Aceste legături 
luară o formă mai concretă cînd veni, în 1681, la Constan- 
tinopol Constantin Brincoveanu, care, cum se pare, promise aju- 
torul 'erii-Romăneşti emigranților numa! supt condiţia că nu 
vor mal prigoni pe ortodocşii din Ardeal si vor liberă pe Mi- 
tropolitul Sava, cum a cerut-o aceasta însuşi Şerban de la Apaffy, 
în April al aceluiaşi an. Supt influența acestor pretenţii aü dat 
groful Csâky şi Cristofor Pask6 cunoscuta declaraţie din 44 
August 1681, în care recunosc cá Apaffy a închis ре Sava cu 
totul nevinovat, iar el se obligă a apăra la vremea lor ortodoxis- 
mul în Ardeal şi a restitui pe Sava în Scaunul metropolitan. 

Citeva zile după aceasta scria Paskó lui Brancovici să nu se 
ingrijascá, fiindcă el se încrede în Dumnezeü că nu-i departe 
vremea elibsrări! Mitropolitului Sava. În aceiaşi zi saii obligat 
Csáky si Paskó că vor preda lui Şerban Cantacuzino castelul 
Porumbae, iar luf Constantin Brincoveanu Simbăta, cum se va 
linişti Ardealul după depunerea lul Apafly. Cu aceasta stă de 
sigur în legătură şi actul prin care jură Csáky prietenie ves- 
nică luf Gheorghe Brancovici. Din toate acestea însă nu sa 


480 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR | 
putut alege nimic alta decit că, după istorisirea confusă a lul 
Gheorghe in Cronica sa, Sava а fost eliberat”. Csáky, vázind în- 
tirzierea unul succes favorabil, plecă subit, în toamna anului 
4684, din Constantinopol la Şerban. 

În capitolul X urmează mai departe d. Radonić expunerea 
evenimentelor. Despre petrecerea contelui Csáky în Bucureşti 
ni-aü rămas foarte puţine ştiri. Citeva scrisori, care nu ne in- 
formează însă despre legăturile luf Ccáky cu Şerban Cantacuzino. 
Abia Brancoviel ni istoriseşte în Cronica sa mat amănunţit despre 
legăturile sale cu Csáky şi ale luf Ceáky cu Şerban. Dar Bran- 
covic! aici nu înfăţişează fidel lucrurile. Se pare că întortochează 
cu intenţia să se scoată pe sine în relief. Adevărul însă îl scoate 
d. Radonić şi din istorisirea nebuloasă a lul Brancovic!. 

S. DRAGOMIR. 





CRONICA. 





Íntr'o lucrare recentă despre Vartolomeiü Măzireanu tipărită de păriutele 
D. Dan în «Analele Academiei Romine», XXXIII, se afirmă, Ја рр. 245-3, că ag 
fi pretins in zădar că testamentul luf Măzăreanu pomeneşte pe Mitropolitul 
Antonie ca stareţ al lu! şi că deci călugărul de care se ocupa păr. Dan n'a 
intrat în mănăstirea Putna „încă de pe vremea Mitropolitului Antonie, ci cu 
mult înnainte» («Lasă că testamentul luf Măzăreanu despre aceasta nu amin- 
teste cu nielun cuvint, dar Antonie a devenit Mitropolit in 17292, cînd Mä- 
zăreanu de mult era în mănăstire».) 

Această din urmă asertiune nu iese din spusele autorului. Apoi in testa- 
mentul citat Antonie e pomenit ca «stareț» al lut Mâzăreanul, Deci el ва 
format la Putna supt ascultarea aceluia. Şi in sfirgit cuvintele «pe vremea 
Mitropolitului Antonie» înseamnă la mine, pentru cine urmăreşte legătura: pe 
vremea cind Antonie se afla la Putna. 

De ce sar pierde vremea cu unele rectificări, maï ales cînd ele nu rectifică 
nimic ? — N. I. 


CUGETARI. 


Va veni ceasul de vel binecuvinta vremea cînd avea! dreptul 
ge Пен cu tine însuţi şi cu nevoia de creaţiune а sufle- 
ul tău. 








1 D. Radonić pune moartea lui Sava în anul 1681, nu mult după eliberare& 
ва. Combinația ce o face însă d-sa nu-i sprijinită de dovezi destul de puter- 
d şi de aceia credem cá rămine mai probabil anul 1683' stabilit de V; 

angra. 

2 Poate 1730, — N. 1. 


TPPOGRAFIA «NEAMUL ROMÁNESC», VĂLENII-DE-MUNTR (PRANPYA). 


WWW.dacoromanica.ro 


ANUL HI — No. 41. 10 BANI NUMĂRUL 23 OCTOMBRE 1944. 
ee neo scie у Ау ЫЕ 


NEAMUL ROMÂNESC 


== LITERAR = 


ABONAMENTUL ÎN ȚARĂ : ABONAMENTUL ÎN STRĂINATATE: 
Pe am б lel. — Рә sese luni 3 Іеї. Pe un an 7 let. — Pe qose luni 4 ler. 


SUMARIU: 

N. IORGA : Statuia lui Eminescu. — P. PAPAZZISU : Înseninare (poesie). — 
N. IORGA : Un toast tinut la masa «Lig ei» cu prilejul serbării pentru _ 
desvelirea Monumentului lui Mihail Eminescu la Galaţi. — L С P. 
POLICLET : Noapte (poesie). — N. IORGA : Învierea lui Stefan-Vodà 
(poem istoric) — M. BACIU: Cintece poporale bucovinene. — I: Cro- 


nicá. 


Statuia lui Eminescu. 





Sa desvălit cu pompă mare statuia ridicată luf Eminescu la 
Galaţi prin osteneala îndelungată a unui comitet în fruntea 
căruia stă d. Corneliu Botez, astăzi consilier la Curtea de Apel. 
Lucrarea a fost încredințată sculptorului Storck, care, în loc de 
a da pe un domn cu jachetă sati chiar redingotă, avind în figură 
о asămănara vădită cu fotografiile lut Eminescu, a făcut să ră- 
вага dintr'o largă stincă de marmură, însemnată de loviturile 
ciocanului, figura senină, bliadá, — nu visătoare, ci măreț do- 
minătoare a poetului în plină maturitate, în stăpînirea întreagă a 
geniului săii. Un trup sprinten de femeie ве desface din piatră 
făcînd să filfie flacăra una! lorte, — semn, de sigur, al poeriet 
vioaie ce se smulgea pentru dinsul dia asprimea vieţi! ineunju- 
rátoare. 

Serbarea trebuia să adune pe toţi aceia cari, mat în vristă, 
au iubit pe Eminescu ca un prieten orl aü urmat pa un invá- 
tător care perise de supt ochii lor, precum şi pa toţi represin - 
tanti! poesie!, aY literaturi! de astăzi. Din toate colţurile terif ar 
fi trebuit să alerg» tineri!, cari, măcar acum суа ant, făcuseră 
in sufletele lor un altar pentru acest tulburător si impücivitor 
de simţiri. Íntr'o ţară în cara clasele de sus war fi împărtăşit 


WWW.dacoromanica.ro 


642 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR ___ 







în adevăr de cultura naţională, cele mal mari nume ar fi in- 
cunjurat marmura plină de viaţă. Fiindcă niciunul din poeţii 
noştri n'a cugetat şi simţit mal mult pentru Romini! din alte 
Tinutur!, cu miile ar fi trebuit să alerge fraţii din Bucovina şi 
din Ardeal. Si în jurul statui! ar fi trebuit să fluture steagu- 
rile a sute de societăţi de tot felul. 

Această mare manifestare de unitate în cultură nu s'a produs. 
în «tribuna oficială» ca si în «tribuna publicului» lume mal ales 
localá, multe doamne care de sigur cetiaü cu toatele pe Emi- 
nescu, deputati si senatori, înnalți funcționar), magistrati, destul 
preoţi şi ofiţeri. Episcopul Dunárit de-jos făcea slujba «veşni- 
сеї pomeniri», саге în cuvintele ritualului trezeşte amintiri de 
moarte, pa cînd aici era vorba de o viaţă саге se ridica din 
пой, şi în acest trainic vegmint alb, din moartea care înghite 
cu totul pe atitia alţii. Ministrul Iastrucţiunii, d. C. G. Arion, 
căruia-l place să se afle în mijlocul scriitorilor şi artiştilor, ve- 
nise si aici ca să arăte cit de mare- e admiraţia faţă de poetul 
ce se glorifica.” Iar dintre artişti şi зэгійогї era d. Storck, erai 
dd. Anghel, Sadoveanu, Girleanu, Nanu, Corneliu Moldoveanu 
şi alţi! de la «Sămănătorul» si «Făt-Frumos» de odinioară. D. 
Rădulescu-Motru pregátia elucubraţiile, de o monotonă abstracţie, 
pe care după amiază era să le desvolte de pe caiet innaintea 
unul imens auditoriu obosit, iar d. Duiliu Zamfirescu, în nu- 
mele Academiei, era gata să arăte, cu acest prilej atit de potrivit 
că toți oameni! mari ай fost latin! вай neolatini. Din Ardeal 
apăruse harnicul tînăr Horia Petra-Petrescu, cel mal bine in- 
format din tot tineretul de acolo, iar din Bucovina ciţiva stu- 
denti. Şcolile, menite a cînta imnul tuturor Rominilor, umpleaü 
strada veciná. 

Totuşi aceasta n'a fost o reca inaugurara oficială, şi nici 
— cum era de temut —,o jilanie pentru un poet de su- 
ferintá, de desnádejde. Constatarea pe care o făceam gi mal ier, 
-Ja întoarcerea de la serbările ieşene, că din întreaga noastră 
viaţă de astăzi se desface tot ma! mult, har Domnului, о ne- 
biruitá energie plină de încredere, dar si de dorul muncif, că 
întinerim şi ne inseninám, o pot face şi azi întors din Galați. 
Mat toți vorbitorii, 41, Botez, Misir, ajutor de primar, Calmus- 
chi, delegaţii ardelen', bucovineni, studenţi! — cuvintarea tiná- 
rului Şerban cuprinde accente de o adevărată poesie! — ай afir- 


1 Sa va tipări in n-l viitor. 


www.dacoromanica.ro 


P. PAPAZISSU: ÎNSENINARE. 643 


mat ре rind că Eminescu e astăzi în conştiinţa publică a unei 
epoce luptătoare tot ma! pronunţate un simbol de credinţă tare 
in neam şi în menirea luf, un aspru supraveghetor moral, un 
intransigent absolut, un conducátor sigur. Ministrul însuşi, in- 
şirind deosebitele aspecte ale geniului luf Eminescu, s'a oprit 
îndelung asupra acestui caracter, care astăzi e cel mat de pret. 

Mat departe, là masa comuná a «Liget Culturale», oferită cu 
atita prietenie bună de secţia din Galaţi, acelaşi spirit de inti- 
nerire a domnit in toate cuvintările. De acolo a pornit către 
principele Carol o telegramă de omagiu, care nu cuprindea un 
singur cuvint necorespunzător unor stări de suflat adevărate, şi 
tînărul principe, mişcat de această amintire pornită de la scri- 
itorif cu ale căror opere s'a hrănit, sorbiad aspiraţiile unei epoce 
nouă, tinereta sa, a răspuns în cuvinte pe care nu le vom uita, 
păstrindu-le ca o scumpă chezăşie de viitor fericit, pentru ţară 
şi pentru dinsul. Şi la masa oficială: Eminescu cu idealul lul 
cel adevărat, n'a fost uitat totdeauna. Doar festivalul, cu citeva 
recitări, cu savanta detailare, de d-na Lucia Cosma, a ariilor, mat 
mult вай mal puţin potrivite, făcute pe versurile lui, cu o represin- 
tare a comedie! francese «Lais», tradusă de dinsul, cu incon- 
gruente poetice si filosofice care puteaü lipsi, dacá a pástrat un 
caracter pur literar si artistic, din care nota de luptă hotărită, 
de ideal național, social şi politic, lipsia. | 

În general însă fapta bună a vechilor admiratori din Galați a 
contribuit prin serbarea de Duminecă a întări în societatea noastră 
ori măcar în acea parte a еї care e sensibilă la asemenea în- 
riuriri conştiinţa une! tradiţii de îndrumare, a une ținte ne- 
schimbate şi a une! datorii ce nu se poata uita. 

N. IORGA. 


Inseninare. 





lar má simt copilul firit 
Palide, ce-ades' visai, 

Indrágit de trandafirii 
Primăverii. înflorite ; 
Dorurile-mi nerostite 

larăşi prind în pieptu-mi graiá. 


644 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 
Şi mă 'mdeamnă "n depărtare, 
Înnainte, tot mat sus, 
Peste culmă, spre nort, spre soare: 
Nu тої sint az) pelerinul 
Care-şi plinge 'n vis destinul 
Tinereţi св sa dus. 


Căci iubesc din noŭ cu focul 
Neastimpărului vii, 

Care mi-a vrăjit norocul 

Şi iubirea şi viaţa; 

lar tmi ride dimineaţa 
Lumintnd drumu-mi pustii. 


Şi, în dragostea mi nebună, 
Cind vrăjitele momente 
Doru п raze-mi incunund, 
Suflelu mă se pierde-arare, 
Ca un iaht plutind în zare 


Între Mări şi firmamente. 
P. PAPAZISSU. 


UN TOAST. 


TINUT LA MASA «LIGED» CU PRILEJUL SERBĂRII PENTRU DESVELIRE A 
MONUMENTULUI LUI MIHAIL EMINESCU LA GALAŢI. 





Mulţămesc pentru toastul ce aff binevoit a mi-l închina, dar 
să-mi daţi voie a nu-l primi. Această zi e a unuia cu mult mal 
mare decît пої toți. Şi trebuie să ne gîndim numai la aceia 
cari aü pregătit şi împodobit cu talentul lor această serbare. 

Sînt douăzeci de ant de cînd tînărul — tînăr de sigur cînd 
a început opera, şi destul de tînăr şi acum cînd a isprăvit-o —, 
de cînd tînărul Corneliu Botez, fervent admirator al luf Emi- - 
nescu — într'o vreme cînd speța era încă rară,— s'a gîndit la. 
ridicarea statuii lui. Astăzi el o poate da Galaţilor, înnainte: 
ca alte oraşe, lagi în rîndul intáiü, să-şi fi plătit datoria faţă 
de dînsul. Să închinăm în sănătatea d-lui Corneliu Botez. 

Dar gîndurile bune şi munca d-lui Botez n'ar fi bucurat aşa 
de mult inimile noastre dacă d-sa war fi luat pentru alcătui 


I. C. P. POLICLET : NOAPTE. 645 


rea statui! o hotărîre curioasă. No! cerem се e răă din țară 
şi importăm din străinătate ce e bun. Dumnealut a călcat această 
obişnuință naţională. S'a îndreptat către un artist, care, cu tot 
“talentul зай, are un mare defect. E născut în Romănia, vor- 
beste ca nol şi simte ca not, e Romín. D. Botez i-a încredinţat 
„onoarea de a lucra monumentul. Si d. Storck 1-а făcut pentru 
poet ca un poet. L-a făcut aşa cum Eminescu trăieşte în ini- 
mile noastre. A înzestrat marmura sa cu poesie. 

Și la desvelirea ef s'aü ţinut mal multe discursuri, Toate 
“frumoase. Aşa de frumoase, încît îţi era frică să vorbeşti între 
frumusefa care te precedase şi aceia care se prevestia. No! sîn- 
tem о nație care vorbeşte frumos. Dar unul ne-a mişcat adînc, 
nu numai prin strălucita sa formă literară, cît şi, mal ales, 
prin sinceritatea şi curajul unor păreri care puteau fi prinse 
uşor de aceia pe cari-t priviaü. În cuvîntarea poetului Anghel, 
pe lingă admiraţia cuvenită talentului, avem de prețuit ones: 
titatea cugetului, Cunosc aici multe talente, cugete oneste însă 
puţine. Şi al d-sale a fost mai presus de toate un cuget onest. 

Pentru d. Corneliu Botez, iniţiatorul neobosit, pentru d. Storck, 
„autorul frumoasei statui de poesie, pentru poetul Anghel, care 
a împodobit serbarea cu talentul săă, să ridicăm păharul. 


N. IORGA, 


Noapte. 





Miez de noapte, pace sfintă : 
Frunzele тай grai, să spună 
Cit se simt ds fericite 
Mingiiata blind de lună. 


Numai gindurile triste 
Răscolesc viafa-mi pustie : 
Ginduri. triste-aş vrea co noaptea 
Sá vă stingă pe vecie! 


1. C. P. POLICLET. 


646 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR —” —— 





Invierea lui Ştefan-Vodă. 


(Urmare.) 





ACTUL al IV-lea. 
SCENA la. 
Piaţa cetăţii din Swceava. Мите. Pregătiri pentru 
nunta domnească şi inchinarea la Turcă, 
Trei femel, dol pirgari, mai mulți teraní un aprod, 
un pehlivan. 
O FEMEIE. 
Ce zi frumoasă! Domnul a binecuvintat 
Această legătură a stăpinului nostru... 
ALTA. 
Vázutu-lai? Aseară mergea pentru petit: 
Frumos copil! Ca Stefan de zdravăn, şi vioiü! 
O A TREIA, 
La el maï mult îmi place privirea; cînd ве uită, 
Aï crede că-ţi pătrunde în suflet, însă simţi 
Că ochiul lu vedeni! ciudate urmăreşte... 
CEA D'INTĂIU. 
De-aceia-! trist... Amurgul în nouri rost muria, 
Şi-un vînt ca o părere de тай trecea prin floarea: 
Cireşilor ce albul covor îşi agterneaü 
Peste ruina neagră a zidurilor arse, 
Şi în văzduh mireazma uşoară rătăcia. 
Si ne simtiam în altă lume uşor plutind .. 
CEA DE-A DOUA. 
Aceasta ве întîmplă la fetele bátrine... 
CEA DE-A TREIA. 
Ba chiar şi la bátrine ce-şi ай bătrini bărbaţi... 


CEA D'INTĂIU. 
Tinere şi bătrine, ni-l sufletul acelaşi, 
Şi, peste tot ce este, mal urmáreste-un dor... 
Dar să venim la Vodă, la mirele de aatăzi. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: ÎNVIEREA LUI ŞTEFAN-VODĂ. 647 


CEA DE-A DOUA. 
Pe care cine n'are un mire, l-ar iubi. 


CEA DE-A TREIA. 
O l-ar iubi şi-aceia ce-ar fi să se mărite ! 


CEA D'INTĂIU. 


Şi cine nu-l iubeşte: tînăr, frumos, orfan ? 

Mergea Vodă ca'n basme un fiii de Împărat, 

Si-f tremura surguciul cel alb pe fruntea tristă. 
N'avea och! pentru floarea ce s'asternea în cale-i, 

Si nic! pentru mánunchiul ce 'ngenunchind i-am dat, 
Si l-am cules pe urmă sfărmat şi plin de terná: 
Privia ţintă spre Marea de sînge din Apus... 


UN TERAN (se desface dintr'o ceată care stă de priveşte). 


Să mă iertat! că vorba cutez să mi-o amestec, 
Vol, fete din Suceava cu viii şi vesel rost... 


FEMEILE, 
Fauzi cum ştie badea binetele s'aducá... 


TERANUL. 


Ştiam, acuma altul mi-e gîndul... Privio, zici, 
Către apusul care se isprăvia in singe, 

Si vá miraţi că ochi-l cu jale căutau 

Către nemărgenirea cea roşie? Era 

Ca seara ceia din urmă a sfintului sáü tată... 


TOŢI ТЕВАМІЇ. 
Să-l pomenească Domnul pe cel mare şi bun! 
UN ORĂŞEAN. 


Să-l pomenească, dragă! Dar ştiţi cit am plătit 
Not strălucirea care l-a 'neununat pe dinsul? 
De cite orf negotul de duşmani ni s'a'nchis 

Si marfa noastră merse la dingi! in dobindá, 
Si crezi cá nisa întors-o vre-odatá innapo!?... 
Iar el stătea 'n cetate încunjurat de pradă... 


648 ° NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 
Е 


ALTUL. 
Vezi zidurile astea? Nu el le-a innáltat, 

Ci le-a primit de-a gata, ca scumpă moştenire, 
De la acela care: cel Bun a fost numit. 

Dar рїп” la dinsul nimeni! nu ni-a adus peirea 
Prin flăcările care oragu-aü mistuit. 

Le vezi, iată ce lasă Sucevei: ziduri rupte, 
Cenusa ce odată averea noastr” a fost ! 


TERANUL. 
Si crezi cá e mal bine de bietele; colibe... 


ORĂŞENII. 


Atunci de ce spre dinsul ma! suspinaţi аза? 
Vre-o binecuvintare sa dus cu el în groapă? 


TERANUL 


Averea stă în casă, dar casa-l pe pàmint, 

Şi pot să se topească averi şi case toate, 
Numa! pămîntul nostru să nu rămiie rob. 
Si azi e rob prin fapta cu! se rostește astfel ! 


TERANII. 


Şi no! nu vrem páginif să ne socoată robi 

Şi să lăsăm robia ca moştenire-a noastră, 

Cind ni-aü lăsat bátrinit slobod acest pămînt. 

Si lanţul cel de aur maï greü е pe grumazuri... 
FEMEILE. 


Ian auziţi gilceava ce 'ntr'ingif sa stirnit 

În zi de sărbătoare ce chiamă bucurie 

În tara unde flăcări ві sabie aŭ trecut. 
Lăsaţi, jupinf, năcazul pe Stefan; Dumnezeü 
L-o fi iertat în ceruri pentru averea arsă, 
Si vot, flácáf, pe Ştefan nu-l veţi aduce iar 
Din terna unde trupul cel sfint se odihneşte. 
Ci vă uitaţi ce mindrá priveliste-Y aic!.... 


A DOUA FEMEIE, 
(uitindu-se în zare.) 


Cela din fund e Paga: pe jetul luf de aur 


N. IORGA: ÎNVIEREA LUI ŞTEFAN-VODĂ. 619 


Urit e, mamă dragă. Ce ma! Агар pitic! 


CEA DE-A DOUA. 
Cum deapáná cu mina uscată barba-I rară! 


CEA DE-A TREIA, 


Ce-or fi ostaşi! cari ataii lingă el sleitt 
Supt un tufiş de pene ce vintul le clăteşte ? 


UN TERAN, 


Sint Ienicerif. Albe li-a penele aici, 
Nol le vedem pătate cu picături de singe. 


UN ОВАЅЕАМ, 


Dar ce frumoasă oaste! Ce sint bietif teran! 
AI nostri "n potrivire cu názdrávan! ca dingil ! 


UN TERAN. 


Adevărat, jupine. Iı nişte biet! zdrentoy!, 

Cari euleg o pine albá la masa vosstrá 

Si cară "n largul ţeril ale vostre averi. 

Pe trupul lor nu-l aur, nic! in alb, nici mătasă, 
Nici stofele in care vá 'avegmintat! fudui, 

Ci numa! o cămaşă scáldatá de sudoarea 
Atitor ostenela şi-atitor suferinţi... 

Si-adesea o pătrează şi lacrimă si singe. 

Ef, cef frumoşi de colo, sint mulți, sáto! si dirjf, 
Dar i-am văzut adesea, invegmintatt în zale, 
Fugind de ceata noastră, ăstor puţini şi gol, 

Si Împăratul însuşi a tr: buit să cadă 

Cu toat a lul putere, din turnuri fulgerind, 
Са să răspingă "n codru răniții ostii noastre. 


ÎNTĂIA FEMEIE, 


Nu prelungití o vorbă zádarnicá ; vă stiü : 
Vă e ma! mindrá fapta decit vegmintul vostru, 
Dar cele de odată cu bine s'aü sfirgit... 


(Glasuri dintre ferant.) 
Ce zici, mă! frate, bine-1 aşa cum e la nol? 


650 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


ALTUL. 


E bine: doarme pruncul ucis la sînul maicel, 
Si "n loc de griă culegem cenuşă si pămînt ! 


; TOATE FEMEILE. 
Să-l biruim cu glasul pe aceşti miniost! 
CEA D'INTĂIV. 


Auzi, răsună cîntec de trimbiţi, ari! aspre ! 
Е (Se aud trimbitile Turcilor.) 


CEA DE-A DOUA. 
Că nu-l obişnuită nici bucuria lor! 
UN TERAN. 
Dar clopote nu sună la o aşa zi mare? 


UN ALTUL. 
Şi preoţii, Vlădica, de slujbă nu-s gátit!? 
UN APROD. 


Cind at stăpin în casă, ascunzi tot ce nu-i place. 
Veni-va rindul nunţi! ; de-odată-i rinduit 
Să se îndeplinească de Vodă închinarea. 


UN TERAN. 
O închinare ? Poate la vre un trup de sfint? 


APRODUL. 


Ce sfint! Îl vezi pe sfintul cel negru şi buzat, 
Tot îmbrăcat in aur ca moaştele 'n biserici: 
Aceluia se cere azi să ne închinăm. 


TERANUL. 


Íntáiü robia teri, si-apof nunta luf Vodă... 

Avea dreptate-acela ce-aice ne-a chemat. 
(minios.) 

Si unde e samaarul care-a vindut Moldova ? 

Unde-i jupinul Negrea cu sufletul hain?... 


ALT TERAN (ferit). 
Се te amesteci, frate, în rostul Cirmuiri! ? 


www.dacoromanica.ro 





N. IORGA: ÎNVIEREA LUI ŞTEFAN-VODĂ, — — 


UN BÁTRÍN (prefácut.) 


Doar nu ne-a chemat nime, ci singuri am venit, 
Ca să vedem mindreţa acestei zile sfinte... 
(aspru.) ; 
Ci mat pázeste-tí gura cind вриї despre boieri, 
Cá Dumnez.ü lucreazá prin fapta lor, firtate... 
Ort nu-l asa, jupine aprod ? 
APRODUL. 


O fi aga, 
Dar nu mi-l! e iertat mie să hotărăsc acestea. 


(Miscare în mulţime; un pehlivan negru ajunge 'ntr'o săritură 
între femel, care se imprástie speriate.) 


O FEMEIE. 
Ia uite dracul! 
ALTÁ FEMEIE. 
Negru-1,'Hristoase, si urit! 
UN ORÁSEAN. 
Sá vezi, poate că-i Paşa! A mai rămas în scaun? 
ALTUL. 
Nu-l el, dar nu se poate să nu fie 'nruditf. 
UN AL TREILEA. - 
Şi, cînd i-o creşte barbă, ajunge si om mare. 
UN TERAN. 


Ей o să-mi! fac o cruce, să văd dac'o peri. 


(Face cruce. Pehlivanul se strimbă la dinaul, apot îşi face si el 
cruce, pe burtă.) 


UN GLAS, 
Batjocură de cele sfinte nu vom răbial 


ALTUL. 
Şi dăm şi 'n Necuratul dacă ni spurcá legea. 


www.dacoromanica.ro 





652 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


7 UN AL TREILEA. 
Afară, spurcáciune! 


UN AL PATRULEA. 
Te dù în Iadul tău! 


(Pehlivanul piere intr'un salt. Іерісегї vin cu betele si tmprágtie 
mulţimea, pe cînd din fund vine alt sunet de trimbiţi.) 


O FEMEIE. 
Țăceţi... Vodă soseşte... (lovită). Vali, m'a otinjit 
Sălbatecul... 
O BABÁ. 
Să-ţi crape ochii dia cap. Să n'al 
Parte de ziua asta... 
UN ORĂŞEAN. 
Dar ce-a ей om de rînd 
De da! ca întrun eine... 
UN TERAN. 


Nu dà, că te-am mincat! 
Tu, puiă págin de lele, născut la o răscruce. 
Şi dăm si пої intr'insil... 
BÁTRÍNUL. 
(oferit.) 
: Acuma nu vom dà. 
Ci stăpineşte-ți, frate, pornirea şi-aibl răbdare ! 
(de aproape; cu jumătate de glas.) 
Pe-al nostru-l vez! ? 
| TERANUL. 
Pe cine? 
BÁTRÍNUL. 
Pe cine? Pe cel sfint! 


t APRODUL. 
Ce sfint vedeţi vor? Unde-1? Să-l văd si ей... 


www.dacoromanica.ro 


N IORGA: ÎNVIEREA LUI STEFAN-VODÁ. 653 


BÁTRÍNUL. 
Nimic. 
Avem şi nof o vorbă, 
APRODUL (trece înnainte.) 


Vorbiţi, băieţi, vorbitt : 
E voie în Moldova orice să se vorbească. 
Iar fapte fac aceia ce pot. 
TERANUL (rizind). 
Priveşte-acolo ! 


(Îndată maï mulţi ţerani se adună şi privesc lung. Apare in fund 
călugărul cuprins într'un zăbranic negru.) 


FEMEILE. 
Hat să privim si nol. 

ORÁSENII. 
Ce este de văzut? 

BĂTBÎNUL. 


lată sosesc spahi in tropot de năvală. 
(arată in altă parte.) 
O FEMEIE. 
Valtrapurf lungi se lasă pănă "n pámint,.. 
ALTA. 


Lucesc 
Prinse la cal în frunte atele de pietre scumpe... 


A TREIA. 
Vezi blănile bogate, vezi steagul lor cel ros... 


UN ORÁSEAN. 
Nu vind eŭ aşa blană nic! cu trei mil de galbeni... 


APRODUL (loveşte cu toiagul), 
Tăceţi ! Deschideţi drumul! Vodă Măria Sa 


www.dacoromanica.ro 


654 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


| SCENA a Па. 
Alexandru, Negrea. Aceiagí. 
ALEXANDRU (desealecă. E ingrijorat, caută cu ochii. Lingi din- 
sul Negrea.) x 
MULTIMEA. 
Trăiască Domnul nostru cel blind întru mulți ant! 
FEMEILE (aruncă nori). 
Prin floarea primăverii să mergi spre veri bogate, 
Şi să-ţi sosească iarna tirziu, Măria Ta! 
ORĂŞENII. 
„Şi zilele Domnie! tot cu bielgug să fie, 
Ca să putem norocul a-ţi binecuvinta. 
(Тегапії stringi laolaltă staü muţi. Ei se descopár.) 


NEGREA. 
Ci 'ngenunchiaţi, prostime | 


(Teranif rámin in picioare.) 


ALEXANDRU. 
Bine-aţi venit, ostaşi! 
TERANIÍ (zgomotos). 
Şi te-am găsit cu bine, Doamne şi бй de Domn! 


NEGREA. 
(se aşează între ţerani si Domn.) 

Acum a venit rindul să vorbim nol, boierii, 
Cet cari "n ceasul marit primejdil ce-a trecut, 
Te-am ridicat în Scaun de moştenire dreaptă, 
Şi stăm în juru-t! strajă spre-a nu te-ameninta 

(Vorbeşte răspicat, privind pe Domn în ochi.) 
Urgia celor cari ne stăpinesc. Si, iarăşi, 
Spre-a nu duce 'n primejdit ispita celor. răi... 
Boier!, să fim în jurul Măria! Sale toți! 

: (Boieri! îl încunjură.) 

Acuma pot! fi sigur de linişte şi pace 
Noi ştim ce ştim 


M. BOCOCIU : CÍNTECE POPORANE BUCOVINENE. 655 


(Alexandru tresare.) 


şi-om face ce trebuie să facem... 


ALEXANDRU '(hotărit). 
E mare ceas aceata, boieri, si mă iertați 
-Dacă voiü spune vorbe de adevăr oricărui: 
Să facem deocamdată semnul acela care 
Ne uneşte cu toţii în lege şi în neam. 


(dă să ridice brațul ; nu poate.) 


Р NEGREA (incet). 
Un semn ? Si nol ştim semnul. Si, dacă-l faci, îl fac... 
(Alexandru se opreşte.) 

Îl fac! Ей stiü spre cine aceşti ochi rátácesc. 
Şi nu mă tem... 

Vezi colo acel tinár voinic 
Ce sede 'n preajma Pase! şi-l potriveşte blana: 
E fiul celui care-si-a zis Petru Aron 
Si a ucis pe tatăl 101 Ştefan-Vodă însuşi, 
Si cul i-3 dragi călugări, călugăr poate fi, 
Căci este o chilie care stăpinu aşteaptă ! 


(Urmează.) N. IORGA. 


Cîntece poporane bucovinene. 
CurLESE DE M. BACIU. 





Alátürea cu drumul 
Ară badea cu plugul, 
Lelea trece cu prinzul. 
Badea lasă plugwn brazdă, 
$i stringe pe lelea/n braţă. 
— Mină, bade, boii bine, 
Nu ţinea ochii la mine; 
Ochii miel îs mari şalăă, 
Şi fi-or mânca boit tăi: 
Nici nu-i fi, bade, cu bot, 
Nici wom fi noi amindoi. 
* 


www.dacoromanica.ro 


656 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Frunză verde de moliză, 

Fost-am amindoi iubiţi, 

Ca doi juncană potrivi[t, 

Cum ajungi în tirg ü vinzi. 
* 

Frunză verde lemn uscat, 

Dind eram holteii, în sat 

Aveam cal de 'mcălecat 

Cărucioară de plimbat ; 

Dar, de cind тат însurat, 

Calul lupă 1-ай mincat, 

Şi căruţa so stricat. 





CRONICA. 





După talentatul tînăr poet Oreste d-na Maria Baiulescu, cunoscuta 
scriitoare din Braşov, dá о bună şi limpede traducere în hexamatrii 
originalului a idilei lui Goethe «Hermann şi Dorotea». 

* În «0 delegaţie de răzeşi în Capitală saü istoricul unui sat mol- 
dovenesc» (București, Biblioteca «Viaţa Agricolă»), cunoscutul scriitor 
Virgil Caraivan presintă, intr'o formă literară foarte atrăgătoare, 
povestea judecăților purtate, cu stăruinţă, dar fără folos, de rázegli 
din Suletea, «Sirbii» de odinioară. Acest nume vine de la o coloni- 
sare străină. cu Bulgari. Vechii rázegi eraü Bráiteni, de la un «moş? 
Bráitá (nu Braie, care ar fi dat Bráiegti). Certele se purtaü intre 
cei cu hrisov şi ceice nu-l avuserá saü nu-l mai aveai. Proprie- 
tatea mare se iveşte prin boieri din neamul Costachi şi din neamul 
Lambrino (care iea ca despăgubire pămînt pentru un taur înnecat în 
fintiná răzăşească). D. Caraivan dă şi resumate după unele acte 
mai importante (incepind cu al lui Ştefan-cel-Mare din 1493). 

Portul bátrinesc, «tunica de postav negru, încărcată de fireturi», 
arată că la această margene sătenii aveai odată un rost militar. 

Sint adevărate pagini de istorie îmbrăcate în stilul unui scriitor 
de talent. | 

* Vechea «Familie» reapare întinerită, în eleganta foaie literară 
ilustrată «Cosinzeana», pe care începe a o publică la Orăştie intre« 
prinzătorul tînăr Sebastian Bornemisa, Are materie bună şi felurită, 
şi nicio pretenţie. Aşa să rămiie, şi să aibă noroc! 7 


TIPOGRAFIA «NEAMUL БОМАНЕВб», VĂLENII-DE-MUNTE (PRAHOYA). 


www.dacoromanica.ro 


ANUL IIL.— No. 42; 10 вам! NUMĂRUL . 30 Остомвве 49414. 


NEAMUL ROMÂNESC 


LITERAR = 


ABONAMENTUL ÎN ТАВА: 
‘Po aa 5 lol. — Pe gese luni 3 ler. 











ABONAMENTUL ÎN STRĂINATATE: 
Pa un an 7 lei. — Pe фезе luni 4 lef. 








dox mM UID ILI E II ERES eru EEN tera ate A RES 


SUMARI: 


Ne IORGA : Colecţii, albume şi cataloage de veche artă romüneasci. — N. 
IORGA: invierea luí Ștefan Vodă (poem istoric), — M. P. MIRZA : 
În avanposturi (amintiri). 


ра UE 


Colecţii, albume si cataloage de veche artă 
romănească. 


—[ 


II. 


Е о lucrare personală a unul tînăr arhitect саге sa făcut cunos- 
cut prin studi( critice şi polemice piine de pătrundere şi euprin- 
zind adesea, idet juste. Astfel aceia pe care a exprimat-o adesea, 
dar pe care colegi să! trebuie so audă cit de mult, pentru a 
folosi cindva dintrinsa, că stilul romănese inseamnă nu aplicarea 
de ornamente copiate din vechile clădiri pe ziduri nouă, cu alte 
proporţii şi cu altă destinaţie, ci potrivirea — ceva mal grea, ce 
e dreptul — după nevoile vieţii de astăzi, şi cu un drept de ori- 
ginalitate pentru artist, a elementelor cistigate de meşteri! de 
odinioară şi, care, fiind în legătură cu natura şi cu firea noastră, 
trebuie să rămiie. 

D. Sp. Cegăneanu caută a da studiilor privitoare la arta noastră 
о întindere ma! mare, un orizont mal vast, studiind această artă, 
mat ales lucrările de argintărie şi de țesături, în comparaţie eu 
alte asemenea obiecte din terile vecine, păstrătoare ale stilulut 
italian, german зай bizantin. Dintre afirmaţiile sale nu vor rà- 


658 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 
minea toate, cu oricită siguranţă ar fi ele rostite ; terenul e de- 
licat, şi d-sa va trebui să treacă intáiü printr'o solidă pregătire 
istorică, după care de sigur nu va mal serie că lipsesc la nol 
«acele istorii ilustrate populare, care, afară de nol şi popoarele 
balcanice, nu cred să fie popor european căruia să-l lipsească», 
fiindcă face o nedreptate pe саге desigur n'a avut-o in gînd. Atunci 
va vorbi ma! puţin de o artă ragusană, ma! ales dacă va fi făcut 
drumul la Ragusa şi se va fi familiarisat cu lucrările privi- 
toare la cultura micit Republice de odinioará. 

D-sa publicá un catalog descriptiv în cel ma! întias înţeles 
al cuvîntului, cuprinzind o parte din averea Museului de anti- 
chităţi : «obiecte bisericeşti» din «secţiunea eclesiastică» — acesta 
e titlul cărţi, de si fascicula de 66 de pagini e numai cea din- 
їйїй, oprindu-se la 1600. Pantru că d. V. Pirvan, directorul Mu- 
seului, a luat asupră-l cheltuiala tipăririi, cartea poartă insem- 
narea de oficialitate : «Museul Naţional de Antichităţi». 

Avem în prefaţă tre! foarie frumoase teracote : una cu simple 
rosete, celelalte, di”. veacul al. XVII-lea (una dă numele meşte- 
rului Drăgoi), purtind. stema Cantacuzinilor. Lucrarea dă nepre- 
tuite odoare de la Bistriţa, mal ales ale Craioveştilor (chivot, potir, 
căţuie, patrahir, engolpion, taler) şi de la Neagoe-Vodă, nepotul 
lor (între altele şi un covor turcesc). Apol ceva de la Tismana, 
din aceiaşi epocă : evanghelia lut Nicodim, talerul lui Neagoe; 
de la Govora (patrahirul de la ctitor, Radu-Vodă cel-Mare, crucea 
de la Vintilă-Vodă), de la Snagov (engolpionul luf Drăghici). 
Vin: epitaful din 4430—4, uşile sculptate ale lu! Vladislav al II-lea, 
cîteva lucruri moldoveneşti, da la Dobrovăț şi Slatina: crucea 
luí Alexandru-Vodá Lăpuşneanu şi a lut Matel Crăciun Postel- 
nicul, aiere, spitafuri şi patrahire de la Stefan cel-Mare şi Bogdan, 
de la Lăpuşneanu. 

Reproducerile sint incomparabile: mai mari decit cele din pu- 
blieatia Casel Biserici! şi mat potrivite pentru studi de amánunte. 
Păcat că nu se dá numele fotografului, care a făcut o operă 
deosebit de frumoasă. Doasemnuri se adaugă, de d. Sp. Cegănearu 
însuşi. Acelaşi obiect e presintat supt toate aspectele lul. 

“Aşa fiind, descriptia autorului — care merge pănă în cele mat 
mici amănunte, e une ori — să mă ierte că 1-0 spun — aproape 
superfluă, şi spațiul putea fi întrebuințat pentru lămuriri istorice 
pe lingă inscripţia care aici se dă totdeauna. Dat fiind scopul 


WWW.dacoromanica.ro 


COLECȚII, ALBUME SI CATALOAGE DE VECHE ARTĂ 659 


„publicaţie! şi condiţiile în care se face, nu ştii! dacă ipotesele d-luf 
“Cegăneanu, ipotese îndrăzneţe, dintre care d-sa însuşi va retrage 
multe, îşi aveai locul. În starea de azi a cercetărilor, cred ma! 
degrabă că n'a venit vremea ca asemenea lămuriri să între în 
cataloage oficiale. În sfirşit, dintre obiecte putea lipsi talerul tur- 
cesc al luf Kogălniceanu. 

Altfel, гіупеї, inteligenţei, dorinței de a sa informa, curajului 
în a-şi spune părerile а tinăruluY arhitect, se cuvine numa! 
laudă, 


III. 


Si acuma să mi se ingaduie a încheia aceste pagini cu con- 
8ideratil necesare — nu ştii! dacă si folositoare în starea de azf 
a orientării! noastre în cele culturale — privitoare la anarhia 
(pun literele cele mat groase) care domneşie si în domeniul co- 
lectiunilor, albumelor, cata'oagelor. 

Supt Domni! d'innaintea Uairi!, Capitala munteaná şi-a avut 
un Museü de inscripții ре piatră, datorit darului mărinimos 
făcut de cel d'intšiü colectionator din ţară, generalul N. Mavros ; 
зай adaus apoi lespezile din colecţia luf Mihalachi Ghica, fra- 
tele luf Alexandru-Vodă. Descoperiri mat tárzit, ale ráposatulut 
Tocilescu si ale altora, aü întregit această secțiune, care-şi va 
căpăta un пой catalog, mat simplu, maï sigur si ma! original: 
decit cel vechiü, de la actualul director, d. V. Pirvan, un tinár 
învăţat cu absolută competență în specialitatea sa. 

«Secţia medievală şi modernă bisericească», ni spune d. Ce- 
gáneanu, îşi datoreste existenţa decretului din 1-їй Septembre 
1865 al lut Cuza-Vcdá. Ceia ce înseamnă iniţiativei luf Odobescu. 
El a adus obiectele de la mănăstirile oltene ; Tocilescu a adaus 
pe cele de la Hurez şi din mănăstirile moldoveneşti de dincolo 
de Siretiiă, 

De ce acestea, şi nu celelalte? E о taină. Sacrilegiul s'a făcut 
odată, şi el se putea repeta. Cu atit mat mult, cu cit păstrarea 
acestor nepretuite opere de artă în biserici şi mănăstiri nu oferă, 
în chip permanent, nicio siguranţă... Noroc că Tatimirschi fura 
numai manuscripte; altfel putea duce lăz! întregi de argintărie 
şi de stofe! În cea mat mare parte, preoţi daŭ tot ce li se cere 
de persoane sus puse, şi acestea nu se sfiesc a cere. Biserica 
de la Bálinest! a fost jupuită astfel de discurile еї, Episcopi 


www.dacoromanica.ro 


660 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


trec, ca Mitropolitul Ghenadie, obiectele de la o mănăstire la 
alta. Inventariile de dăunăzi ale Casei Biserici! sînt făcute aga. 
de simplu, încît nu servesc la nimic: o «cruce veche» poate fi 
oricind înlocuită cu alta. Şi adaug cu indignare mențiunea 
. crimel ce se face dindu-se de paroh! obiecte de artă «fraţilor 
Bloch», Evrei poloni din Bucureşti, pentru a le retopi, —adecă 
pentru a căpăta lucruri nová şi proaste, din vitrină. Nu zice 
însăşi lucrarea oficială a d-lui Cegàneanu că astfel de opere de 
artă «vor fi luat drumul stráinátátil вай vor fi intrat în obscure 
colectiunf particulare»? Auzitf, si judecaţi! А 

La Expositia din 1906 вай cărat cu grămada astfel de lu- 
cruri. Unele se păstrează şi acum în Palatul Artelor, intr'o 
desordine care precedează ruina lor. Am atras în zădar atenţia 
asupra acestei primejdii. Am vorbit şi d-lui Peretz, locţiitor de 
gecretar-general la Ministeriul Instructief, şi nu mi sa dat páná. 
acum niciun resultat. De ce? Nu e reavoinţă, ci o fatalitate 
care ne amorteste. 

Citeva lucruri aü intrat la Mussul de Etnografie al d-lui Tzi- 
gara, unde ele nu-şi află locul cel maï potrivit, acel Museü tre- 
buind să urmeze alt drum. E bine măcar cá aŭ scăpat acestea ! 

Deci o parte din obiecte în Museul de... Antichitátf, alta la 
biserici şi mănăstiri, alta la Bloch saü peste hotare, alta la par-- 
ticulari cu «ianalte situaţii» — unul ar fi avind, imi spunea D.. 
A. Teodoru, un Musei întreg la Paris, din spoliile noastre —, 
alta la Palatul Artelor, alta la Museul de Etnografie. Deci şepte. 
Şi număr opt: Din cele ma! bune sentimente a răsărit colecţia 
de la Casa Bisericii, foarte interesantă, dar puţin accesibilă pu- 
blicului. 

Uitasem museele judeţene care încep să apară: nouă! 

Si fiecare din aceste instituţii caută, din cele ma! bune sen- 
timente, a da cataloagele şi publicaţiile sale, oficiale toate зі бе-: 
care după alte norme, cu alt scop şi cu alt! oameni! 

Nu vi se pare că a venit vremea ca această groaznică anarhie 
să înceteze? Eü cred cá da. Cred, dar, fireşte, ca unul ce nu 
vreau să má bag Ministru de Instrucție la vre-un partid, nu pot 
face nimic. 

Anume: să se dea bisericilor reproduceri galvanoplastice, din 
acelaşi metal, ale odoarelor de argintărie, şi copii, făcute la geco- 
lile de cusătorie şi brodárie, ale odájdiilor. Să se copie toate pic- 


N IORGA! ÎNVIEREA LUI ŞTEFAN-VODĂ. 661 


“turile din veacul al XV-lea si al XVl-lea si cele bune din epo- 
cele următoare. Să se ridice tencuiala zugrăvită a ruinelor ce 
nu se mal pot repara. Să se muleze în adevăr, şi iute, toate 
sculpturile în piatră şi lemn. Să se studieze şi să se dea în al- 
bume toate săpăturile în lemn: ;din iconostase, jetur! si strane. 

Acest imens material să se adune la un loc, în Bucureşti, 
fiindcă e centrul eelZma! mare si mal mult visitat, ori si în Iaşi, 
care-şi are pentru aceasta atitea drepturi. Palatul Artelcr în Capi- 
tala terii, Vechea Universitate în Capitala de odinioară a Mol- 
dove!, ar fi locurile celezmat potrivite. 

Şi atunci să înceapă după un singur plan marea operă de ca- 
talogare şi descriere iatorică şi artistică, 

N. IORGA. 





Invierea lui Ştefan-Vodă. 


(Urmare.) 


ACTUL al IV-lea. 
SCENA a lla. 





ALEXANDRU. 


Petru Aron ?... Omorul din Reusen!? Îl ştii | 
Si ştiu din a cul vină căzu Ştefan în luptă, 
Si vá privesc — ce gloată de mirşavi ucigași | — 
Fără de niclo teamă. 
(Arată către pretendent.) 

Domnul vostru-i acesta ! 
Ce zăboviţi? Nu-i unul în stare a lovi? 
Negreo, ce zici ? Pa altul laşi grija fár'-de-legit? 
Ori nu ma! eşti tu însuţi da nu poţi îndrăzni 
Cind staă.cel mulţi in juru-tt, şi "n fatá-1 unul singur ? 


NEGREA. 


Măria Ta, cuvinte de-acestea le-om rosti 
Cind va fi împlinită chemarea aate! zile. 
Acum ne-aşteaptă Paşa. S'aştepte nu-l deprins. 
Şi-a luf pedeapsă poate pe toţi să ne atingă... 


662 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
——— mn v. = 


ALEXANDRU (linistit). 


Ştii tu car fi ma! bună pedeapsa се o spul 

Decit omorul care mi-l prevestiat în faţă ? 

Cu Turci! mort pástrindu-tf în mînă arma ta, 

lar vol junghiaţi pe-acela ce n'a pornit la luptă. 
(Se aude trimbifa la Turci.) 


NEGREA. 
Să ne grăbim. O, Doamne, auzi chemarea lor ? 
Răspund єй pentru tine si "n ziua inchináril... 
UN BOIER. 
Staü capetele noastre în mina ta... Nu mergi? 


ALT BOIER, 
Va merge! Însuşi capul lut este "n mina noastră ! 


UN AL TREILEA. 
Te-om duce innaintea luf mort, si n'om peri. 


ALEXANDRU (către un aprod). 
Un jet de judecatá.. Eü am venit sá judec. 
Şi va tinea gilceava atita cit voii eü. 
UN BOIER. 
Să judec! azi ? Aice? Pe cine? 


ALEXANDRU (batjocoritor) 
A Ia pe vol, 
Şi incepind cu-acesta, cu Negrea blăstămatul, 
Căci poate că aşteaptă călăul spre-a-l primi. 
NEGREA  (ingrijat) 
Ci să lăsăm călăi! şi vorbele urite : 
Tu poţi a пэ ucide. No! însă nu voim... 
ALEXANDRU. 


Ba ей vă pot... Înlături te dat, drumul să-mi văd ? 
(Caută cu ochit.) 


www.dacoromanica.ro 






LE. IORGA: ÎNVIEREA LUI ŞTEFAN-VODĂ. 


NEGREA (satanic) 


Ahà, flăcăul tatef... Am înţeles... La drum 
Ne ducem toţi. În mijloc tu, nof ре la aripf. 
Şi пе urim atita si totuşi ne-apárám... 
(Trimbiţa răsună a doua oară.) 
Ne chiamă iar... Spahiif încep a se mişca. 
ALT BOIER. 


Si Ienicerif cată spre nol cu îndoială. 


AL TREILEA. 
Tintese un tun încoace... Ce facem noi? 


TOŢI (furioși). 
Este o viclenie? Si eşti sătul de viaţă? 
NEGREA. 
(ingenunche înnaintea lul Alexandru.) 


Măria Та, aib! milă... Noi nu ne-am ridicat 
Spre a-ţi răpi aceia ce-am dăruit odată... 


ALEXANDRU (ironic). 
Се-аії dăruit? 


NEGREA. 


Cuviatul nu-Y bun? Am sprijinit. 
De-a! auzit acele cuvinte neiertate, 
E vinovat doar omul care te-a sfătuit 
Să dat un semn de moarte... 
(oprindu-l.) 
Ей ştii, Măria Ta. 
Şi ce ţi-am făcut oare са să ne dal peiril ? 


ALEXANDRU (cu linişte). 


Urmează judecata. Tu, Negre, eşti pirit 
De пої, moştenitorul acestei {ег/, ca unul 
Ce at lăsat să piară pe Domnul táü fugind. 


NEGREA. 
Eraŭ fără de număr, şi пої putiaf, stăpine! 


www.dacoromanica.ro 


604 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 





ALEXANDRU. 


Fiind fără de număr, de ce i-a! numărat? 

Era o marfă oare oştirile 'nelestate ? 
(urmează) 

Al doilea. Pe Domnul cel пой l-a! chinuit 

În fiecare clipă cu-ameninţări furise, 

Si l-af minat pe drumul ce-aice l-a adus. 


NEGREA. 


Nu e alt drum, o, Doamne, si ей nu fac minuni: 
Osinda asta vine din cer asupra noastră. 


ALEXANDRU (urmînd). 


51-1 osindim cu dreptul nostru cel sfint de Domn 
Să se jertfească astăzi de sabie turcească, 
Si toată boierimea de-aici — nu mat puţin. 
(ride cu hohot.) 
Si-aceasta-f cea dia urmă fapt! a Domnie! Mele! ` 


UN BOIER. 
A "pnebunit! Cu sila să-l luăm | 


NEGREA (desperat) 
Mina pe el! 


APRODUL (alergind). 


Ceaugit sînt aice si сег pornirea noastră : 
Altfel va merge oastea si ne va năvăli; 
Mulțimea вә 'nspáimintà de sunetul de arme, 
Şi də pe deal tepanil coboară către el. 
Старі, boier!; vă cere să vă grăbiţi o lume! 


ALEXANDRU [in picioare). 


Тегапії vin încoace, grăbiţi, boieri, grăbiţi : 

Ef má vor duce "n codrul fugit şi al ruşiail, 

Si-m! vor găsi mormîntul ce cu dor îl aştept, 

Lîngă mormintul care a fost umplut de tata. 
(Se ridică” un zvon de departe.) 


Auzi? Începe lupta! Gráübitt boieri, grăbiţi |... 


N. IORGA: ÎNVIEREA LUI ŞTEFAN VODĂ. 665 
Id if 


UN BOIER (hotărît). 
М rgl să ne scapi de moarte, ori însuţi vrei să mori ? 


UN ALTUL. 
E sfint trupul lut, frate. 


ALȚII 
Nu-l! sfint! Ua prunc din flori! 


NEGREA (ingrozit). 


Opriţi-vă | În fată- păzeşte un ar hanghel. 
(se cutremură.) 

Süritf, în piept mă arde o sabie de foc, 

Ce inima mi-o cată, inima vinovatá. , 


UN BOIER. 
În lături cu fricosul! Să-i dăm Раѕеї pe mort! 


(Din mulţime de desface o femeie în vesmint de mireasă, 
despletitá.) 


MÍNDRA. 
(se rápéde Ја Alexandru). 
Măria Ta, mireasa ta astfel a venit, 
Cu haina sfásiatá de spaima multimif, 
Cu părul smuls de fire de aur si de flori, 
Cu inima 'ngrozitá de ceia ce ne-aşteaptă... 


ALEXANDRU (uimit). 


Tu eşti fatı lui Negrea ?... Adevărat tu estt? 
Мі-ай spus că eşti ca dinsul, si tu al ochi blinzi, 
Si fata ta e albă ca fata unul înger... 
ЦІ zice Міпага tie ? 
(se uită luător aminte.) 

Stil că sar potrivi... 

(cu compătimire.) 
Si al trecut stinghere prin vălmăşagul gloatel. : 
Nu te-al temut de nimeni, săraco ? 


MÍNDRA (işi vine "n fire). 
Ba mă tem 
De unul singur, Doamne, si e aici. De tine! 





ALEXANDRU (cu aceiaşi uimire). 


De mine? Cine oare de mine sa temut ? 
MÎNDRA. 


De tine! Pănă astăzi єй nu am cutezat 
Să mă ivesc în cale-t( cun zimbet şi c'o floare 
Ca orígicare fată aice în oraş. 
Tu eşti fiul lut Stefan cel straşnic şi cel mare: 
La numele lu! însuţi în casă tremuram, 
Şi tata îl rosteşte în noptile de trudă... 
Si m'a sortit mireasa ta... O, tu puiü de vultur, 
Ce simte porumbita căzută ’n ghiara ta | 

(alt zvon mare din mulţime.) 
О, e tărzii şi gindul miei parcă l-am pierdut : 
De ce-am venit єй oare la dinsul? 


UN BOIER. 
Să sfirşim |! 


MÎNDRA. ` 
(trezită ca din somn.) 
О! da, e ceas de moarta. Voitt să vă ucideţi | 
(cu groază.) 
Şi tu, atit de tînăr şi-atit de 'nfricoşat 
De ce vrei moartea noastră ? 
A mea intáiü, a tatei, 
A celorlalţi... Bátrinf, şi femel, şi prunci 
.. De ce? 
(se opreşte, răpezindu-se apo! la el cu braţele.) 
De се vrei moartea însuţi a ta? zì: de ce vrel ? 
(ginditoare.) 
„Să fi avind tu, Doamne, vre-o optsprezece ani ? 
Atunci ей sint mal mică... 


ALEXANDRU (ca aiurind). 
Tu eşti fata lut Negrea ? 


MÍNDRA. 


De sigur, dar nu-l sigur cá sint mireasa ta. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: ÎNVIEREA LUI STEFAN-VODÁ. 


ALEXANDRU. 
De ce crezi că nu-l sigur? 


BOIERI (nerăbdători) 


Nol, ce stăm de poveşti, 
Şi trimbita a treia acuşi ni sună moartea ! 


(se aude a treia trim biţă.) 
Mergi, Doamne, ori pe brat te ducem ? 
MÍNDRA (indignati) 


Ce eşti tu 
De strig! la Domnul teri! ca la rindaşul curţi? 


(se uită la el.) 
Tu eşti vărul Axinte? Ruşine... Ce mojic! 
Să mergem, Alexandre, păcat de-atitea vieți! 
ALEXANDRU. 
Ce zici tu: Alxandre? 


MÎNDRA. 
Nu-ţi zice-aşa? zi: nu? 
ALEXANDRU. 


Aşa îm! zicea mie cînd tata mă chema: 
De-atunct eŭ sint un altul: «Măria Ta». 


MÍNDRA. 
Să mergem ! 
ALEXANDRU. 
Să merg.m, însă unde? 
MÎNDRA. 


Pe drum de viitor. 
Mă ti? Sint obosită. 


MULȚIMEA (intr'un glas). 
Trăiască Doamna terii ! 
(Urmează.) š N. IORGA. 





667 


668 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


In avanposturi. 


— AMINTIRÍ. — 





„Cînd întrarăm în cantonament, eram învineţiţi de pulbere, 
prăjiți de soare şi гирі de oboseală. Nu ne mai fineaü vinele 
picioarelor. Fruntaşul Stănciuc sorbia din bidon cel din urmă 
strop de apă, de credea! că bea o găleată întreagă. Fusese 
lung drumul şi cotit prin nişte porumbişti fără pic de umbră, 
fără pic de apă. Oamenii însă, „obosiţi cum erai, mal pástraü 
în ei viață. De aceia, cînd domnul maior ni trecu frontul în 
galopul caluluf şi ne privi cu ochii luf mici şi negri ca două 
picături de cerneală, păream oarecum mulfímiti si пі intorceam 
privirile după calu-i roib, pieptos şi bine legat. 

Era după septe; soarele se topia la margenea cerului ca un 
bulgăr de ceară roşie. Ziua fusese senină, de tot senină, doar 
cîteva suvite arămii de nori mal sticliaü în cele din urmă 
palide luciri. 

Cerul, lăsat ca un clopot de-asupra cîmpului neted şi veelt 
era limpede şi albastru, ca de apă. 

— <Mine iar o să ne arză, fraţilor», zise răguşit Teranu, un 
căprar de la a treia, care rămăsese de companie — un bšietan 
fără mustață, cu obrazul pămîntiŭ şi cu o mursă în pometele 
obrazului drept, mic şi îndesat — era flancul stîng... 

Noi, rîndurile din cap de la a patra, dădurăm din capete şi 
ne uitarím cu sprîncenele căutătoare în dreptul unde buza 
cerului atingea coama dealului de la Apus. Satul era drept, 
călare pe şosea şi lung de ţi se ură, umblindu-l. Cáscioarele 
albe si cu înflorituri nemestesugite pe Ја ferestile joase, 
cu prispele blănite, curate. Părea un sat îngrijit —, unul ca 
puţine altele. Cvartiruirea ne duse tocmai la cellalt capăt al 
satului, acolo de unde se aştepta inamicul. 

— <Parcă văd, mă băieţi, cá o să stăm în noaptea asta în 
avanposturi. Ca şi anul trecut, tot pe nol ăştia vitejif a căzut 
norocul să ni petrecem somnul cu frica 'n зіп...» 

Fruntaşul Stănciuc avea în inima lui îngrămădite cam multe 
păreri de гай. De curînd îi murise mamá-sa, — o femeie bla- 
jină, pe care şi vr&jmasit o iubiaă, —, pentru care-şi legase un 
zăbranic la cot; if murise şi un vitel pe bătătură, si se gindia 


M. P. MIRZA : ÎN AVANPOSTURÍ (AMINTIRI). 669 


că o să-l vie grei de tot la liberare: nevasta e cea mal mare 
nevoie. 

Lîngă el, păşia neliniştit, tîrîndu-şi opincile prin pulberea de 
pe linie, bombánind mereü cu capul in piept, cáprarul cel mic 
şi îndesat de la a treia, ale cărui sprincene stufoase eraü în- 
fesate de praf; dădea dracului militia şi întreba într'una pe 
furierul de la cvartiruire, unde-i mai duce. 

În sfirşit ajunserăm. 

O bătrînă bofitá în obraji, cu cretí în frunte, cu părul gálbuiü- 
albit, — căci ţerancele de vrista eïnu aü părul de tot alb — ne 
zîmbi din prag la пої şi ne primi cu voie bună. Sufletele mari 
se găsesc totdeauna la cei umili. Ni arătă tinda, vatra şi co- 
sarul: aici aveam să ni odihnim oscioarele. Ni şterserăm puş- 
tile şi baionetele, predarăm căprarului tuburile şi cartusele 
nearse şi ni gătirăm gamelele. Suna masa. Doi dintre noi se 
duserš la Primărie. Acolo ега înjghebată bucătăria de compa- 
nie. Cetlalff пі udarăm feţele aprinse şi prăfuite, ce scîrţiait 
supt palme, si ne rotirăm în preajma unei pare de foc ce 
afuma curtea, fumîndu-ni în tihnă praful din tabachere. 

— <la dă-mi aboneaua, Náicá», îmi zise Chirilă, un norma- 
list înnalt cît un plop şi uscat ca o iască, băiat cu duh si 
glumet al dracului. * 

Ей it intinsei tabachera mea cu secret, luată de la Văcă- 
reşti, pe cînd făcusem acolo gardă, iar el, care-l stia de rost, 
o desfăcu, rîzind, după ce bátu cu degetul de trei ori pe capac 
— obicei de pe cînd învăţa la Normală — şi zise, dînd ochilor 
roată : «cine n'are, simulează !». 

Toţi pufniră. Se mat descretirá oamenii, îşi maï descleştară 
fălcile şi începură să-şi spună poveşti, — căci cu poveşti se mai 
hrănesc soldaţii... 

— «Mă băieţi», începu unul — Oteteü —, cu capul cît o ba- 
niti şi cu obrazul ca măslina, «mie cînd îm! veni ordinul de 
chemare, mă găsiam la cîmp; de-acolo am şters-o. Nevasta mi 
se uita speriată în ochi şi nu îndrăznia să grăiască o vorbă. 
Fetiţa îmi plingea în car, mototolită în cîrpele ef, mama curăța 
boabe in umbra boilor. Frate-mieü, un băiat de cinci anigorl, 
mă tot întreba: ,und' te duci, neică, und” te duci, neică 2, şi 
sughiţa şi se uita după mine. Şi eŭ, grăbit, îm! stringeam unel- 
tele şi-mi aşezam boarfele în car şi, cu rostul neisprávit, o luai: 
la drum...» 


670 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


— «Da! ей», porni Pietraru, un băiat de prăvălie, «puneam 
în pungă orz la Grecu'. Cînd cetiiü, i îmi trecu un îngheţ prin 
mădulare, şi fácuiü rost să-mi ţie locul altul în lipsa mea. Lui 
dom! Mihale-i părea гай; cu cîtă dragoste însă li povestii noap- 
tea aceia de pe la manevre !... Si mă ascultai toţi bătrînii ce 
trecuseră prin foc, copil ce nu gustaseră miseria, toţi má as- 
cultaă cu sufletul pe jumătate, cu inima strînsă, cu feţele aprinse 
şi ochii {пі la mine, care li înşiram peripeţiile noastre. Da' 
tu, mă Roată, ce-a! rămas pe gînduri?» 

Roată era flăcăi. Cei din juru-i îl luară cam peste picior, 
spunîndu-t că-i amorezat. Flăcăul se înroşi ca jăratecul şi în- 
ghifi în sec. 

Atunci se năpusti pe пої căprarul Dogaru, cel gros si mus- 
tăcios, zbirul companiei, şi ni sparse «gaşca» —, vorba luf. Toc- 
mai sosiaü cu masa. Borşul famega în gamelele descoperite, 
aduse de toarte şi ni făcea poftă de mîncare. Femeia ni aş- 
ternu nişte rogojinf şi scoarfe din odaie, si le întinserăm pe 
jos, de-ţi ега ma! mare dragu’ să ne vezi. 

Şi ea avea un băiat, la vînători, dus si el departe; de aceia 
o durea inima cînd ne vedea cu cizmele albe şi blusele negre... 


Noaptea era senină. Pe cer ciuruiala stelelor sticlia şi ni 
obosia ochii. Calea robilor, ca o fişie de lapte, impárfia cu- 
prinsul nesfirşit pe din două. Adormirăm răpede cu capul pe 
mantaua făcută sul împrejurul ranifet umflate, ce mirosia a 
vax. Ne trezirăm pe la două, într'o imbulzealá si zăpăceală cum 
гаг am văzut in viaţa mea: căprari şi sergenţi rágeaü la пої 
cu nuiaua în mînă, ne imboldiaü să ne sculím şi să ne echi- 
ріш cá «ni-a venit rîndu'>. Tipete şi văicărelt la nof şi aiurea. 
Bătrîna, in prag, înmărmurită, țapănă ca de boală, ca mîna 
cupă la gură şi cu lacrimi în ochil сге{ї, se uita la пої cari 
furnicam pe bătătură, şi da din cap cu neînțeles... 

Nouă ni umblaü mînile pe curele şi nasturi ca o morişcă; 
într'o clipeală încheiarăm frontul. Se făcu apelul la pluton. 
Niciunul nu lipsia. Şi iacă şi dom! sublocotenent, un copilan- 
dru pe a cărui buză mustăţile parcă erai trase cu cărbune, 
sprinten şi bine legat. Plecarăm. Eram tot cu ochii lipiţi, tă- 
cuf! şi necăjiţi. Ей îmi lepádam trupul colo şi colo pe drum, 
mă împiedecam de pietre, dam în gropi si parcă-mi strecurase 


M. P. MIRZA: ÎN AVANPOSTURI (AMINTIRI), 671 


în suflet o taină mare luna, care poleia creştetele salcîmilor 
de pe margine. Atunci, una cîte una, aducerile aminte îmi 
ráscoliaü creierul, şi parcă toate eraü poveşti. Unul mă lovia 
de colo, altul de dincolo, unul mă călca pe tocul cizmel, ca 
şi eü, la rîndul mieü, să calc pe altul. În sfîrşit drumul era 
cît nu se mai putea de urîcios. Dar somnul, care singur era 
vinovatul, încet-încet îşi desfăcu aripile, şi se duse. 

Garda.mare era viritá într'o văgăună destul de acoperită ve- 
derilor vrăjmaşului. O tarlă ne lega cu posturile mici ce stră- 
juiaü înnainte şi care abia ni se năzăriaă. Despre ziuă, începu 
un frig ce ni scutura carnea. În mijlocul сітріеї netede, pe 
care nu puteai zări nicio mogildeaţă, era linişte şi somn. Vintul 
ni pălmuia obrajif supt! de rumeniţi, cu degete de mint supţiri 
ca mingiierea unul vis ciudat. Nol, cerc în preajma unul foc 
ce zvirlia limbi tremurătoare, întinşi pe coaste peste meiul adu- 
nat cu multă trudă de pe cîmp, clipiam ca să ne ferim deru- 
meneala jăratecului ce ne dogoria. Alţii din nol sforáiaü în 
cele maï dulci, sai poate şi amari visări; şi numa! cîţiva, între 
cari şi сеї trei călăraşi alăturaţi companiei, stătea treji cu 
ochii cuie în văzduh. 

Stanciuc se lipise de mine : trase supt el cerga dată de unul 
din călăreţi gi; cu mînile in sin şi genunchii tras! la pintece, 
şoptia din cînd în cînd cîte ceva. Mie nu-mi era somn. Mă 
uitam pe de lături la trupurile acelea liniştite, fără griji, tru- 
dite de oboseală, aruncate pe pămînt, ca nişte leşuri, peste care 
noaptea de toamnă îşi păstra cu sfinţenie tainele еї, şi mă în- 
trebam: această carne şi aceste oase vor fi ele vre-odată 
pradă gloantelor vrăjmaşe? 

— Mă Năică, mă, a murit mama... S'a dus săraca în lumea 
în care o auziam că vrea să plece, de cite ori se blăstăma în 
viață. Ştii tu ce amărită fu màicuta? Таіса, un om răi, iute, 
căruia nu era clipă in care să nu-i miroase gura a rachiü, о 
bătea de o snopia. Mi se făcea negru 'n ochi, cînd o vedeam 
căzînd ca un buştean, lungă şi zdravănă cum ега ea, şi urlînd 
ca un cîne bătut. Mi se rupea inima din băierele ei şi nu în- 
drăzniam să-i daŭ ajutorare, căci taica, nu l-ar mai răbda Cel 
de Sus! mă trimetea cît colo cu piciorul. Cînd m'am făcut şi 
ей băiat maï mare, m'am prins în horă. Aici ce mai gásiam 
une огї traiă maï bun! Fetele má iubiaü mai mult pentru cá 


672 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 
prea mă ştiaii acasă chinuit, Seara însă după lucru, mă lăsam 
pe vale, stam d'innaintea focurilor de vreascuri, ascultam pie- 
decile cailor ce sunaü a sec, şi cîntam din fluier să mi mal po- 
tolesc inima şi dorul eï. Pe-acasă grei îmi venia să дай... Si 
aşa, mdf, mă apuca zorile pe livada pe care tînjia ovásul. 
Toamna tîrziă, cînd bătea măzărichea, má pitulam de visco- 
lirea nemiloasă in coşarele gospodarilor, şi acolo cu ochii umezi 
urmăriam fulguirea iute, şi un gol mi se lăsa în piept. Singur 
crescut pe lume, mai mult cu Dumnezeü decît cu oamenii, am 
fost intruna amárit, necăjit, urgisit, despărțit de maica şi bătut 
de taica cite odată: aşa am crescut ей pănă la oştire. Atunci 
am plecat cu voie bună şi cu lacrámt. Mama má plingea şi-mi 
dădu părăluţe şi ceva de ale gurii, şi-mi vorbi stîns. Dragostea 
mă petrecu pănă la margene, unde o lăsăiu stînă de piatră pănă 
cînd mi-o scăpară ochii. Şi de atunci nimic nu mai stiü din satul 
miei decît că mi s'a prăpădit máicufa, săraca... şi că s'a pră- 
pădit bătută de taica.., şi ей nam aflat asta decît la о sáp- 
táminá, de la vărul miei Năstase, şi tocmai atunci m'am cernit...» 

În vorba fruntaşului era ceva care te atinge şi inspáimintá. 
Oftă, şi-şi strînse mantaua la piept vîrîndu-şi bărbia între 
piepţii еї, apoi se mal zgîrci, ca un căţeluş zgribulit de ger. 
Lîngă пої, d. căpitan, întins pe patu-1 de campanie, îşi fuma 
ţigara — cu multă nepásare —, vorbind din cînd in cînd încet 
şi şters domnului sublocotenent ce pirotia de somn în man- 
taua luf nouă. Pe la cîntatul cocoşilor se crăpă de ziuă. Pos- 
` {ше mict se desluşiră încet-încet înnapoia unei sprincene de 
pămînt, iar mal despre vrăjmaş santinelele, care se legánaü 
într'o parte şi alta ca nişte siluete. Auzirăm un foc traspe un 
lanţ, şi ne deşteptarăm toţi de-odată. Căpitanul nostru îşi aşeză 
cu grijă tigareta de chihlimbar în toc, trezi cu mîna pe ofiţerul 
care adormise şi ni dădu ordin să fim gata. Alte pirîituri, la 
început mal rari, în urmă mal dese, se deslugiaü în zorii zilei 
şi ni iufiaü bătăile inimii, са în aşteptarea unei hărţuieli ade- 
várate. Apol santinelele se retraseră pe de lături, posturile mici 
se risipiră trăgînd focuri rari, iar пої luarăm armele, desfă- 
curăm piramidele, tot cu ochii înnainte... 

..Incepea lupta... M. P. Minza. 


TIPOGRAFIA «NEAMUL ВОМАМЕВЄғ, VÀLENII-DE-MUNTE (PRAHOVA). 



































"ы 


“ х pa 


то Ban! Numărul. II Mart 1012. 














- o 


Ce sintem datori a spune altora? 


— IDEI DINTIVO CONFERINTÁ ȚINUTĂ LA BUZĂU. — 





Pentru mulţi această întrebare n'are 
rost. Spunem ce voim şi voim să spu- 
nem pentru că avem, pentru că ni se 
asigură că avem talent. 

Înnaintaşii noştri erai oameni tă- 
син, şi duşmanii noştri se temeau de 
această tăcere a lor, plină de taine, ma! 
mult decît de toată imbielsugata noastră 
vorbărie fără nicio taină. Noi am în- 
váfat, odată cu avocătura din Apus, 
vorba multă, Si, fiind meridionali iuți 
ЩА la limbă, cu spiritul plin de poesia ce- 
2 À rurilor noastre luminoase, ne-am dove- 
dit răpede ucenici mai mari decît ma- 
ieştrii. | 

Am întemeiat aşezăminte de vorbit, 
între altele şi Ateneele. Conferenţiarii 
nu lipsesc. La început nu lipsia nici 
publicul. Pe urmă însă sălile aü început 
să fie goale saü pline de amatorii scan- 
dalelor uşoare, gata să-şi bată joc de 
biata lor victimă, care contă însă, ea, 
să afle pacienţi într'inşii. Vorbiaü totuşi 
гай? Nu. Printre еї se gásiaü şi oratori 








| . N lorga: Ce sintem datori a spune altora ?— 
ABONAMENTUL: |Sumariul: Жш A aa s lg DAMM 
tară, pe an 5 lei; pe gese luni | Tempeanu: Ahàsverss (poesie). — «Scoala» : Ci'eva chestii ac- 
ci. — În străinătate: pe an, |tuale. — Iorgu G. Toma: Înmormintarea unei cerşeloare (poe- 
7 lei; pe sese luni, 4 lei. sie). — T. lordánescu : Picalà in poveştile indiene. — Il. Onciul: 


t". Cinwwwmdacoromanicairo — 1. : Cronica. 






130 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


recunoscuţi. Înnaintase cultura noastră ? Nu ştiă de merge să- 
nătos, dar merge foarte încet. Atunci ce îndepărta lumea se- 
rioasă, ce făcea pe directorul Ateneului să împrăştie sergenți 
în sală pentru a păstra ordinea ? Ce alta decit faptul că lumea 
avea nevoile еї şi cá tot! acel domni nu ráspundeaü cu lámu- 
ririle lor la acele nevoi. 

Si ce trebuie să se spuie? Puind întrebarea, nu mă gîndesc 
la oratoria profesională. Profesorul vorbeşte despre ce i se cere 
şi studenţii primesc, studiindu-se între sine зай fixindu-si pri- 
virea asupra amánuntelor îmbrăcăminții sale, dacă, afară, na- 
tura nu înfăţişează privelişti interesante. Advocatul vorbeşte 
despre nevoia clientului săă, cu voie зай fără voie, şi, cu voie 
sau fără voie, îl ascultă judecătorul. Predicatorul — pe unde se 
predică — dă credincioşilor cari ar fi tot aşa de atenți dacă ar 
vorbi în altă limbă, n-l cutare din formulele predicatorii pe care 
le-a învăţat la Seminariu. 

Si trebuie să lăsăm la o parte, iarăşi, oratoria politică în ve- 
derea funcţiilor, mandatelor, pensiilor şi burselor, a moşiilor ce 
arendează Statului şi a caselor pe care Statul le-ar putea lua 
cu chirie. Auditoriul primeşte orice numal să-l asiguri de ră- 
mînerea зай de apropiata venire la putere. 

Este însă şi vorbirea de chemare, cucare nu eşti dator din punct 
de vedere material şi pe care din punct de vedere material 
nimeni nu e dator s'o asculte. 


Cine se încumetă a cere lumii să-i dea o parte dintr'un timp 
care oricui îi e scump trebuie intáiü să ştie bine ce spune. Geia ce 
nu înseamnă să înveţe bine, să se închidă în casă cu cele 
două, trei cărţi frantuzesti care îi vor da cuprinsul expunerii. 
Si nu înseamnă nici să fi făcut bune studii cu care acuma îşi 
începe o carieră. Înseamnă să fi trăit în şi pentru lucrurile de 
care eşti dator să vorbeşti. 

Nu mă voiü duce la conferința unul tînăr silvicultor inzes- 
trat cu multe diplome: îl voiă aştepta zece, douăzeci de ani. 
Să-mi vorbească pe urmă, nu de pádure, cum şi alții aŭ vorbit 
de pădure, ci de pădurea lui, în mijlocul căreia trăieşte, ale 
căril glasuri le înţelege şi cărora ştie a li răspunde, al сагїї 
mare suflet tumultuos şi plin de pace a însemnat acum pentru 
totdeauna sufletul luf de om. 

Nu mă voiü grăbi să ascult pe tinárul ofiţer întors din strá- 
inátate care mi ar vorbi despre rázboiü. Să vie luptătorul care 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA: CE SÎNTEM DATORI A SPUNE ALTORA ? 18} 


a trecut prin foc, care a simțit lîngă dinsul pasul dătător de 
fiori al morţii, care şi-a văzut prietenii, tovarăşi! trecînd din- 
colo de hotarele vieţii, în urletul bucuros al biruinfif зай în 
gemátul înnăbușit al înfrîngerii, să vie el care a văzut filfiind 
un steag în mijlocul gloanţelor şi a descoperit се mari si du- 
reroase lucruri se petrec atuncea în umbra lui. Îl prefer învă- 
tátoare! de 20 «de ani care vorbeşte, oricît de sincer, despre 
«gloria străbună». 

Zgircitul care-şi ține banul pecetluit supt pietre, indiferentul 
„pentru fara luf care-i cere numai avantagii, să nu-mi vorbească, 
în afară de viaţa luă, despre milă, despre iubire de patrie şi 
de neam. 

Din prisosul credinței şi experienței noastre să vorbim. Si 
să avem răbdarea de-a oştepta acest prisos, care, cu oarecare 
silinți, va veni. 


Al doilea, să maï slăbim lumea cu metrica Groelandesilor 
şi cu pictura la Tungusi, prin care se poate căpăta totuşi o 
notorictate, ba poate şi o zestre, — conferinţe pe care nimeni 
nu le ascultă şi care se pot repeta, supt acelaşi titlu sai supt 
altul, fără primejdie, şi peste două. săptămîni. 

Sufletul nostru să dea ceia ce sufletul altora cere. Deci lu- 
crurí de interes, public. 

Sint, între ele, unele de un interes trecător. Cine ar maï 
cere, mini, lămuriri despre chestia tramvaiului ? Dar despre 
moştenirea noastră sufletească, despre averea noastră sufle- 
tească, despre datoria noastră sufletească se poate vorbi огї- 
cînd cu folos. 

Să ni dăm seama că tot ce avem vine dintr'o altruistă, din- 
tro entusiastă stare de suflet. 

Ascultam conferința d-lui A. D. Xenopol despre N. Krefu- 
lescu, N'a fost un om de talia lut Kogălniceanu. А putut aduce 
servicii importante, n'a dat fapte mari. Dar viața lui e mare, 
prin unitatea ei morală. Acela care nu voiă să se odihnească 
supt acoperemintul celui nedrept, acela care în ceasul morţii 
zicea: <Îndepărtează copii! са să nu vadă priveliştea miseriei 
omeneşti» era un nobil produs al familie! fără şcoală care a 
precedat şcoala fără familie: Dacă nu voim să răminem în urmă 
stînd pe loc, trebuie să ni creăm un nou prisos sufletesc, izvor 
„de fapte nouă. 


132 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


Şi pentru aceasta se cere partea fiecăruia. Oricine poate cu- 
răţi, innálfa, întări sufletele, e dator să o facă, prin cuvîntul ca 
şi prin fapta lui. De ar fi să-şi cerşească ascultători... «Doar 
Mintuitorul însuşi a spus că unde sint дої în numele său, şi El 
este. 


Să spunem adevărul şi să vorbim de cite ori un adevăr tre- 
buie spus. Dar să facem o deosebire. 

Sînt adevăruri care luminează şi folosesc. Sint altele care în- 
tunecă şi pustiesc. Să deosebim mărturisirea adevărului ce ro- 
deste de scandalul adevărului ce divulgá. Pe cel d'intăiu să-l 
spunem întreg, şi totdeauna, şi oricui. 

S'a prăbuşit pămîntul une! mine. Ca umbre desnădăjduite ră- 
tăcesc, flămînzi, setoşi, сеї închişi in adîncuri. Şi iată cá unul 
vede sus o geaná de lumină. E drumul spre soare, spre viață. 
Va avea curajul să nu cheme pe toţi acolo? N. IORGA. 





O SEARA LA ATENEU 


(IMPRESII DE LA O CONFERINŢĂ) 
de TIBERIU CRUDU. 


Prietenilor miei V. I. gi E. D. 
(Urmare.) 


La 10 fix, un compliment al oratorului, petrecut de un aplaus’ 
al auditorulu!, pecetlui pe veci întreaga conferinţă. — Aiurit má 
ridic de pe scaun. În faţă dol tineri, bine gătiţ!, se uitai unul 
la altul rizind. 

— Cum ti sə pare, Gogule ? 

— Mismas, lorgule! 

— Ba a fost bine, căci a vorbit puţin... 

— Adevărat, puţin, dar prost! 

Cînd am auzit, am intrat în pămînt de ruşine. Grăbit, ар de’ 
minecă pe tovarăşul mieü ce se pierduse în contemplarea unut 
exemplar femenin din «onoratul auditor», şi plec. La uşă, în- 
ghesuială mare. Fiecare căuta să iasă mal degrabă. De-o parte: 
un domn stătut căuta să convingă pe vecinul său că trebuie 
să deie conferinţa la Minerva «in extenso» numa! decit. 


www.dacoromanica.ro 


TIBERIU CRUDU: O SEARĂ LA ATENEU. 133 


— Are să fie grei, шоп cher, ware в'о primească... 

— Law, cá o primeşte. Am ей pe cineva acolo. ЇЇ face vint, 
la sigur. Nu, záü, nu trebuie sá se piardá asa degeaba. Ar fi 
un păcat. A vorbit sublim.... 

Afară e senin şi răcoare. Lumea mişuna în toate părţile ca 
un furnicar ráacolit. Un ris şi-o vorbă umpleaü de veselie toată 
Calea Victoriel. Ей şi си tovarăşul mieü mergeam tăcuţi si plini 
de minnire. Părea că sintem dol copácel sálbatec! smulşi din 
mijlocul păduri! şi purtaţi. cu răpeziciune de valurile furioase 
ale vieţii ce se sbitea în albia îngustă a străzilor, lovindu-ne 
cind de un zid, eind de altul. 

Străini cum eram de acea lume care пе inghitia cu larmătul 
еї, fără vrere ne-am simţit unul lingă altul, stringindu-ne de 
brat. Cáleam apásat si nervos si nu indrázniam sá-m! descarc 
sufletul innaintea tovarăşului posomorit de care aveam o frică 
neinchipuitá. Suflarea luf rece părea că-mi sleieşte orice putere. 
Mă simtiam vinovat în inima mea, si de aceia nu-mi! venia să 
deschid gura, Doamne păzeşte ! 

Ajunşi in fata Palatului, unde locul e mat in larg, rásuflarám 
o clipă. Prietenul, care de bună samă pricepea situaţia mea, 
întrebă usurel: 

— Bi, istoricule, cum ţi-a plăcut istoria din astă sară? 

Eram gata! Nu. ştiam се să răspund са să nemeresc maï bine, 
să wo sclintese chiar de la început. Mă frăsuiam in tot chipul 
să găsesc cuviatul potrivit, cu atit ma! mult, cu cit încă nu 
stiam părerea lui. 

— Dă, drept să-ţi spun, incepuiü ей cu oarecare sfială, parcă 
pentru o conferinţă la Ateneü mă aşteptam la ceva ma! mult... 

— Da?! Cum se poate? 

O sfeclisem! Amicul îmi prinsese sfiala si-3cum mă lua là 
vale. Trebuia să-l ies numa! decit înnainte, să răspund cu tă- 
rie; altfel eram prăpădit. Fără a pierde vremea, incepuiü cu oare- 
care bárbátie a-m! sprijini cuvintul, trintind pe sama bietului 
conferenţiar cite 'n lună şi ^n stele, fără ca е], sármanul, să 
aibă habar de învinuirea pe care i-o aducea cu atita tărie un 
provincial răzvrătit. 

— Bine, bre, să şti! că al să vorbeşti la Ateneü şi să vi! aşa 
de nepregătit, se poate? : 


www.dacoromanica.ro 


134 NEAMUL ROMÁNESC LITERAR 


— Cum să nu se poată? Auzi, răspunse amicul flegmatic 
Dovada аї avut in astă-seară!... 

Lr má simtiiü clátinat de valul ironie. Nu stiam incotro sá 
răzbese. Îngăimînd vorbele, reluáiü : 

— Bre, da eŭ mă aşteptam să aud aici ce n'am ma! auzit 
de cind sint. 

— Da? Foarte rău! 

— Cum aşa ? 

— Foarte bine! 

— 1221 

— Omul nu-I vinovat de loc. Esti vinovat tu că te-a! aşteptat 
la mult. El, săracul, cit a putut, a făcut. Te asigur ей că, dacă: 
putea, făcea mal mult, nu te lăsa să piegi cum al plecat. Asa... 
vezi. bine. . 

Ascultindu-l, mă încălziam тегей. Ca să mă potoleac, spuseiit 
citeva cuvinte apăsate. 

— Bre, ей vorbese serios... 

— Aşa chiar trebuie. Altfel nici n'aş ma! sta de vorbă cu tine.. 

Cind am auzit şi această sentință, m'am infierbintat de-a binelea. 
Trebuia sà'ncep a clocoti. Usa de îngrădire din jurul buzelor 
mele sări numa! decit din ţiţini şi, fără să mal {їй seamă de 
nimic, nicl de timpanul prietenului la vrechia căruia strigam, 
nici de lumea care se uita la mine, пісі de stima ce trebuia să 
port conferenţiarulul necunoscut, am început să torn o filipicá 
fulgerătoare: 

— Cum, să vorbească cineva de pedeapsa cu moarte şi să nu 
arăte după un plan chibzuit ma! d'innainte motivele «pro» şi 
«contra» care se ridică în această chestiune ? Sá nu puie mo- 
tivela fatà'a fati, să nu le incaiere la luptă, să nu vadă pu- 
blicul, care din ele cad si care rámin învingătoare? Să nu se 
descrie măcar un tabloü. prin саге să se insufle ascultătorilor 
groaza ce trebuie să aibă de această sálbatecá pedeapsă? Să 
înşire numa! nişte vorbə seci, niste păreri întimplătoare, parcă 
al discuta la hală, ori înnaintea unei halbe cu bere?.., 

Prietenul, care nu se simtia vinovat cu nimic, mă opri scurt, 
trăgiadu-mă de minecă. 

— Taci, bre, taci, cá se uită lumea la noi! Асиѕї ne duce 
la poliţie. Тірї aşa parcă te trezeşti la Tudoran pădure. B-gă 
də seamă, mal încet. Aici estf între oameni, te leagă... 


www.dacoromanica.ro 


T. CRUDU: O SEARĂ LA ATENEU, 135 


Îacălzit cum eram, îmi! venia să mor de ciudă că iar mă făcu 
să-ml pierd cumpátul, dar nu m'am lăsat. Cu una semiton maï 
jos, nu-l vorbă, am inceput un «rechizitoriu» scurt. 

— Bine, má! creştine, ce, n'am dreptate ? 

— AI şi n'a)... 

— Cum aşa ? 

— Uite cum: omul ar fi înşirat el părerile «pro» şi «contra», 
dar poate nu le ştia. 

— Dacă nu le ştia, să fi căutat să le știe.. Să fi citit măcar 
resumatul, făcător de minuni, al d-lui M. A. Dimitrescu, cu care 
trec studenţii examenele. 

— laca vezi, nu era гёй. De ce nu i-a! spus? 

— Cit priveşte zugrăvirea unor scene de ¿xecutare a pe- 
depsel cu moarte, putea să găsească pagini zguduitoare la serii- 
torii ruşi. 

De ce n'a ales? 

— Du-te de-l întreabă pe dinaul, nu te stropsi la mine. Te 
vilf aşa de urit, că parcă vrei să má insfec! de cap. 

— Ba záü, nu şagă, asta-i conferinţă de Atenei? 

Nici tu fond, nici tu formă, nici tu directiune, nici pregătire 
solidă, nic! vorbă romănească, nimic... 

Oare pentru asta-l făcut Ateneul? Spune si tu, ce sa cade 
acestul om care a ucis in mine cea ma! frumoasă ideie ce am 
avut despre Ateneul Romin? 

— Ti-as spune (ü, dar.. păcat! Padeapsa cu moarte- in 
agonie | 

Lumea umbla foind în tostə părţile. Lirmătul ef umplea go- 
lul de de-asupra capetelor noastre, iar nişte vrăbii gurese ciri- 
piaü asurzitor în pomii luminaţi ca ziua, d'innaintea unel mari 
berării. 

Toţi trecători! se uitsü la ele ascultindu-le plin! de mirare. 
Sáracele! Se vede că li plăcea şi lor zgomotul si hoinăreala de 
pe Calea Victoriei. Nu maï voiau să se culce «odată cu cüinile», 
cum e obiceiul provinciel. Sə deprinseserá si ele să stea la sfat 
pină tárziü, să tragă си coada ochiului la lume, să ridă, să stren- 
gărească. Ce vreţi? Păsări de Capitală, deprinse cu civilisatia ! 
OH poate, sármanele, mustraü în limba lor norodul care umbla 


www.dacoromanica.ro 


136 NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


neastimpărat in sus si'n jos, tără nielo treabă si nu le lasă sà 
sa odihnească în pace. Cine mal ştie ? 

Cind am ajuns şi no! în dreptul lor, gindul mă dusese iar 
spre ideia vechs şi nestrămutită ce-mi fácusem despre Ateneul 
Romin al Capitalei, cu sale mart şi încăpătoare, cu lume multă 
şi bună, cu oratori desávirsiti şi subiecte pregătite, cu limbă 
aleasă, etc., ete., dar... ciripitul asurzitor al vrăbiilor îm! răsură 
în urechi, ca un hohot de ris al unor păsări intelegátoare. 


Ahăsverus. 





LA MANIFESTUL &PÁMÍNTENILOR»?. 


Cînd afi venit, flămînzi si gol, în tindă 
V'am miluit şi larg deschis-am uşa, 
V'am desghefat la vatra noastră caldă 
Şi v'am hrănit, corbI pinditori de pradă; 
Dar vol ni-aff luat din vatră şi cenuşa. 


Ni-a mai rămas doar flacăra credinfit 
Şi ofárirea dragostei de ţară; 

Dar voi le tîrguiţi cu-argintul nostru. 
La moaşte sfinte cată ochiul vostru: 
Le pingáritf cu "nsingeratá ghiară. 


Minia noastr'o veţi simți odată! 
Pámintul nostru nu-l a voastră ţară! 
Ursita seminfii-o să vă ajungă: 
Veţi rătăci pe-o cale grea şi lungă, 
Ahăsverus din vol n'are să piară! 
VIRGIL TEMPEANU. 





Citeva chestii actuale. 


Un album artistic închinat vechiului meșteșug si artei 
decorative populare. - 


Sintem în general nemuljámif! de cultura străină ce ni s'a 
dat şi ni se dá prin şcoli. Cu atîta maf mult trebuie să apre- 
ciem toate străduinţile ce se fac pentru cunoasterea si impu- 


www.dacoromanica.ro 


«SCOALA»: CÎTEVA CHESTII ACTUALE 137 


nerea culturii naţionale. Ar trebui deci să sprijinim în cea maj 
largă măsură astfel de străduinți. Ar trebui, dar n'o facem. 
lată un exemplu! Profesorul de la şcoala specială din Cimpu- 
lung, Ştefuriac, s'a îndreptat in Iunie тото printr'un apel cátrá 
intelectualii satelor cu rugămintea de a-i pregăti saü colectă 
lucruri vechi, spre a le desemna şi fotografiă, eventual cum- 
păra. Apelul însă n'a fost băgat în seamă. Una sai două per- 
soane aii colectat ceva. Celelalte... ? Apelul acesta e însă vrednic 
de urmat şi, sperînd că poate va afia măcar undeva răsunet, 
îmi permit a reproduce o parte din el: 

«Avem comori întregi de artă ţerănea că, avem un vechii 
meşteşug de clădire al nostru propriu şi avem о foarte fru- 
moasă şi originală artă decorativă naţională, pe care numai 
un popor cu înnalte însuşiri de cultură a putut-o produce. Dar 
toate aceste mărturii scumpe ale culturii noastre n'avem voie 
să le lăsăm să se piardă, ci trebuie să le păstrăm ca pe 
nişte relicvif sfinte ce sînt, pănă ce vom avea un Museü ro- 
mănesc, în care se vor aduna aceste odoare. 

În acest scop am primit asupra mea misiunea, pe atît de 
grea, pe cît de înnaltă şi plăcută, de a edita un album artistic, 
care va fi închinat vechiului meşteşug şi artei decorative po- 
pulare şi va cuprinde fotografii şi desemne de pe mobile ori- 
ginale ţerăneştă. 

Dară, ca să pot înfăptui ideia aceasta, îmi trebuie, în cea 
mai largă măsură, sprijinul moral al factorilor conducători a! 
satelor noastre. Drept aceia mă adresez către d-voastră, cu ru- 
gămintea să mă sprijiniți prin aceia cá veţi spune poporenilor 
din comuna d-voastră să păstreze lucrurile vechi ca: lăzi 
bătrîneşti (sicriuri), mese, scaune, cuiere, coltare, podişoare, 
cruci scobite în lemn, icoane vechi, obiecte pentru casă mal 
mici ca: felurite arme, cornuri pentru praf de puşcă, bice de 
cálárit ; felurite vase, ca : scafe, strachini, ulcioare, căni ; precum 
nu mai puţin şi lucrări de mînă femeiască: năfrămi, ştergare, 
cămăşi, brîie, blrnete, trăistuțe, lăicere, covoare şi multe alte 
lucruri pe carestrăbunii noştri aü ştiut să le împodobească cu 
felurite ornamente de o rară frumusetá. 

Ей voii veni singur in comuna d-voastră spre a desemna 
şi fotografia — după împrejurări, şi a cumpăra asemenea lu- 
cruri pentru Museul feránesc, pe care nádájduim să-l infiintám 


438 _ NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


la Cîmpulung — şi m'atf indatora mult dacă la venirea mea, 

pe care im! voii permite а v'o anunţa, voii găsi pregătite sau 

colectate întrun loc anumit cit ma! multe lucruri de aceste.» 
Cine are urechi de auzit, să audă! («Scoala.») 


Inmormintarea unel cergetoare hátrine. 
— După LENAU — 

La groapă patru negri insi, 

Pe-o targă care trece, 

Acuma, duc, hamali deprinşi, 

A morţii marfă rece. 


Ei trupul mort îl duc cu zor 
La veşnica odihnă. 

Dormi, trup serman de cerşetor, 
În lada ta, în tihnă! 


Nu-i пісїцп om, nu-i niciun glas 
Să plingă după tine; 

Nevoia numal ţi-a rămas 
Prietenă, şi vine... 


Zgîrcenia zăvon ţi-a dat 
O pinzá spintecată, 

lar pe coşciug ţi-ai aşezat 
O cruce mutilatá ; 


Dar somnul veşnic, somnul tăi, 
Batjocura o'ndurá, 

Că et si un Dumnezeü maï rău 
Spre groapă îţi dădură. 


În tinerefá stráluciat 
Si tu, si, admiratá, 

În hora satului eral 
Cea mal frumoasá fatá. 


Pe danţatori pán' la mormînt 
Nimic acum nu-i chiamă ? 
Lăuta ce-a cîntat, s'a frînt 
De mult, de bună seamă! 
Ioncu С. TOMA. 


T. IORDĂNESCU: PĂCALĂ ÎN POVEŞTILE INDIENE. 139 


Păcală în poveștile indiene. 


.. (Urmare.) 


Regele il muliámi şi-l incárcá de o mulţime de bunuri. 
Morala. În acest mod, pungasif, prin mijloace ingelátoare, 
trăiesc la curtea regilor proşti. 


Snoave similare se găsesc ráspindite în toată Europa, si La- 
fontaine ni-a. făcut cunoscuţi asemenea şarlatani. La nol ваг 
putea compara cu acela саге voiă să înveţe un urs carte în 
sese luni, şi a reuşit să facă animalul să rásfoiascá o carte între 
foile căreia pusese bucăţi de carne. Cit despre înțeles, profesorul 
şarlatan spune că ursul a învăţat să ceteascá în limba lul. 

10. Un prost, pe cind trecea marea, scăpă un vas de argint 
în apă. Prostul însemnă locul, observiad undele si alte semne 
ale apei, căci îşi zicea: «Am să-l scot cînd má voiü întoarce». 
El ajunse pe celalt term şi, cînd se întorcea, vázind unde si 
alte semne pe Mare şi crezind că recunoaşte locul, se aruncă 
în apă, 84-31 găsească vasul de argint. Cind ceilalți îl intrebarà 
de ce face aceasta, el li povesti, dar e! izbucniră in ris si cáu- 
tară să-l scoată din rătăcirea lul. 

Această poveste a fost tradusă încă de la 1859 din limba chi- 
nesă in ale sla: «Les Avadanas, contes et apologues indiens», 
care fac parte tot din Тгіріаса (canonul budist). El compară cu 
aceasta istoria unul marinar irlandes care spunea unu! prieten 
să-l cauta lopata се o pierduse căci făcuse semn bun. Liebrecht 
(Orient и. Ozcident, 1, p. 135) vede o asemenea poveste in Asteia 
lui Hierocles. Lı nof sar putea compara си Păcală care pune 
acele în carul cu fin, crezind că le găseşte, 

11. Un negustor zise către prostul săi sarvitor: «Păzeşte uşa 
práválief, căci mă duc un moment acasă». După ce negustorul 
zise acestea şi plecă, servitorul luă uşa în spinare şi se depărtă 
ca să privească un comediant. Cind se întoarse negustorul şi-l 
văzu, îl luă Ја ceartă. El însă zise: Ей am păzit uşa cum mi-a! 
poruncit. 

Astfel prostul, care se agaţă numal de cuvint, fără să inte- 
leagă sensul, cause:ză pagubă. 

Та traducerea chinesă aceiaşi poveste se presintă astfel (Cha- 
vannes, p. 281): 


www.dacoromanica.ro 


440 NEAMUL ROMÂNESC LITERAR 


Un om voi să plece în depărtare şi porunci sclavulul să aibă 
griji de uşă, de măgar şi de căpăstru. După ce stăpinul se 
depártise, sclavul auzi musică in casa unul vecin şi, legind cu 
căpăstrul uşa în spatele măgarului, îl luă cu sine acolo. În acest 
timp hoţil jăfuiră casa. 

Cine nu cunoaşte în această poveste pe Păcală care, cind ií 
zic fratif să tragă uşa după el, szoate uşa din balamale şi o iea 
la spinare. Acest tip, care sa găseşte aproape la toate popoarele 
europene, face acelaşi lucru la Sicilien. Astfel cind Giusa este 
trimis de mama sa ca să închidă uşa (propriu vorbind să tragă uşa 
după el), acesta iea uşa în spinare şi se duce în biserică după 
mama lut (Gonzenbach, Sicilianische Märchen, I, p. 249). 

49. Era odată un Bahman care avea un fiù cam prost. Într'o 
seară, tatăl zise către fiul вай: «Mine de dimineaţă al să te 
duci în satul vecin». Cind tînărul auzi aceasta, fără să întrebe 
pe tatăl вій despre ceia ce trebuia să facă in sat, plecă foarte 
de dimineaţă si se întoarse spre seará, rupt de oboseală. Mul- 
támit, zise tatălui său: «lată am fost în sat cum mi-a! porun- 
cit». «Da», răspunse tatăl, «dar fără niclun folcs. 

Astfel un prost care lucrează fără niclun scop devine risul 
oamenilor, căci se osteneste fárá зї producă ceva bun. 

Această poveste este ceva mal complicată în traducerea chi- 
nesă care, fiind în prosă. se apropie ma! mult de original 
cu Somadeva, care scrie în versuri. Voiü traduce deci după 
Chavannes (p. 314). 

Odată un om zice fiului săi în timpul nopţii: «Mine trebuie 
să mergem în tirg ca să ni cumpürám ceva». Cind copilul auzi 
acestea, ss sculă cind se crăpa de ziuă şi, fără să întrebe pe 
tatăl săi, se duse singur către acel loc. Cind sosi acolo, era 
zdrobit de oboseală si nu putea să ceară nimic, dar nici nu 
găsia nimic de miacare, aşa cá era aproape să moară de foame 
şi de sete. De aceia s» întoarse înnapol să iea si pe tatăl săi. 
Cind acesta îl văzu că vine, îl făcu o aspră morală şi-l zise: 
«Mare prost mai eşti, şi-ţi lipseşte orice deşteptăciune. De ce 
nu m'al aşteptat şi te-a! dus acolo fără niclun folos, numai să 
te osteneşti şi să tə faci de risul tuturor ?» 

În basmele noastre se spune că Păcală ре cînd se afla întrun 
pom cu uşa pe care o trăgea după el, aŭ venit nişte hott cari 
aŭ aşezat la rădăcina copacului са să împartă prăzile. În acest 


T. IORDĂNESCU: PÎCALĂ ÎN POVEȘTILE INDIENE. 141 


timp uşa cade în mijlocul Һо ог, şi aceştia о ieaü la fugă. În 
alte variante hoţi! sint omoriți căci găsesc mincare otrăvită, si 

n Tigan sau altcineva se laudă cu isprava. Basmul german. 
«der tapfsre Sehneiderlein» este mult ma! apropiat de cele ori- 
entale, căci are о mulţime de detalif care se găsesc la Chinesi 
şi la Indieni. 

Voiü traduce ma! intáiü basmul din colecţia lui Chavannes, 
căci acest basm nu se găseşte la Somadeva, ci în colecţia Dhar- 
makalpadruma, din care Hertel a editat si a tradus această po- 
veste, intr'O comunicare ce a făcut Academie! din Leipzig, anul 
trecut, 

La Chavannes povestea, care are un caracter cu totul budist, 
este următoarea : | ; 

Era odată o femeie nu tocmai cum se cade, şi, fiindcă nu 
putea să-şi stăpinească pasiunile, prinse minie contra bărbatului 
el şi se gindia mereü cum să-l piardă. Degeaba făcu ea tot felul 
de planuri, căci nu găsi. Odată însă bărbatul merse cu o 
afacere în regatul vecin, şi soţia sa îşi făcu următorul plan: 
Ea-f dete niste pitigoare otrăvite şi zise cu linguşire către el: 
«Tu eşti trimis după afaceri în depărtare şi, probabil, o să aí 
de îndurat multe neajunsuri. De aceia ţi-am pus 500 de piti- 
goare (numărul 500 este foarte iubit la budizti) care să-ţi ser- 
vească drept provisif de drum. Cind vef părăsi tara si vel fi 
pe pămînt sirăin, iea cite o pitisoará si máninc'o, dacă ţi-e foame 
вай eşti obosit.» 

Omul se înţelese cu ea, dar, cind ajunse in tara străină, nu 
mincase nicio pitişoară. Cind întunerecul nopţii ве lasă de-a bi- 
nele, se opri el în pădure ca să doarmă. De oare ce se temea 
de fiare, se urcâ întrun pom, ca să scape de orice primejdie. 
Pitişoarele întăritoare însă nu le luă cu. el, ci le lăsă la rădă- 
cina arboreluj. | 

Тостаї în această noapte venirá 500 de hot! cari furaseră re- 
geluf acelei terf 500 de cai si alte scumpeturi si se opriră supt 
acelaşi copac. Fiindcă alergas: eră foarte muli pănă acolo, hotilor 
li era foame şi sete. Atunci observará pitisoarele supt capac, şi 
fiecare dintre hoţi luă cite una şi o mincâ. Dar indatá începu 
influența otrăvit, si toţi сеї 500 de hoți muriră în acelaşi timp. 

Cind ge făcu ziuă, observă omul din copac la picioarele 
„acestuia mulţimea hoţilor morţi. Din viclenie el începu 


www.dacoromanica.ro 


449: - NEAMUL ROMĂNESC LITERAR 


să ciopirțească trupurile hotilor şi să-i străpungă cu săgeți. 
Atunci luă el toți cait şi toate bogăţiile şi se duse în grabă in 
cellalt regat. la acest moment însă, şi regele acelui regat se 
pusese în fruntea unu! mare număr de oameni si ега pe ur- ` 
mele hotilor, aşa că se intimplà că omul se intilni pe acelaşi 
drum cu el. Regele îl întrebă: «Cine estt tu si de unde aí 
luat acest! cal?». Omul răspunse: «Sint dia cutare ţară si p 
drum m'am intilnit cu o bandă de hot, sí ne-am bătut cu să- 
bille şi cu săgețile. Toţi aceşti 500 hoţi zac acum în acelaşi loc, 
supt un copac. În acest mod m'am făcut stápin pe cal si pe 
scumpeturi, şi tocmai voiam să-i duc regelul terif. Dacă nu mă 
crezi, poţi să trimett oameni, să vadă rănile ce-ai primit si 
să observe locul unde ай fost omoriti». Atunci trimisa regele 
oameni de încredere, cari să vadă ce este cu această istorie, si 
еї găsiră toate în starea cum omul povestise. 

Atunci regele fu foarta vesel, laudă pe acest om care nu şi-a 
avut păreche şi, cînd se întoarse în reşedinţă, îl umplu de da- 
ruri şi de demnități. ЇЇ ma! dărui о mare mulţime de pietre 
preţioase si de sate. Miniştri! de pină acum af regelui deveniră 
geloşi şi ziseră: «Acest om este un străin: nu trebuie să te în- 
crez! luf eu totul. De ce ial arătat de-odatá atita graţie, care 
este mal presus de orice, şi i-a! dat favoruri şi daruri care sint 
maï însemnate decit acelea cu care al favorisat pe miniştri! de 
pină зіс!» ? Dar străinul căpătă earegiü şi zise: «Cine este аза de 
voinic încît să îndrăznească să se măsoare cu mine? ЇЇ propun 
să-şi măsoare voinicia cu mine, în luptă dreaptă». La acestea 
miniştrii de piná acum nu puteaü să răspundă nimic, si nici- 
unul nu îndrăznia să se măsoare cu el. 

Mal tirziü se ivi în acest regat un Іей foarte ráü care sta 
intro cîmpie, tinea drumirile, omora oameni şi inchilea calea 
regelui. Atunci miniştri! de mal înnainte ţiaură sfat şi ziserá: 
«Strüinul acesta se crede că este voinic şi nimeni nu îndrăz- 
neste să-i stea împotrivă. Dacă o putea să omoare acest leii, li- 
berind tara de flagel, atunci în adevăr este un mare eroii». După 
ce aü ţinut aceste cuvintări, înştiințară pe rege, şi, cind el auzi 
da aceasta, dete omului un ciomag şi un cuţit și-l trimise con- 
tra leului. 

Cind străinul primi acoastă poruncă, îşi întări curagiul si se 
duse către locul unde se găsia leul. Cuprins de frică, străinul 


www.dacoromanica.ro 


CÎNTECE POPORALE DIN BUCOVINA. А 143 


ве grăbi să ве urce ре un copac. Ре cind leul ве răpezia spre 
pom, cu gura căscată şi cu capul ridicat, omul nostru scàpá, 
de frică, cuțitul ce tinea în mină. Acest cuţit însă căzu drept 
in gitlej i1 leului, aşa cá muri din această pricină. Atunci străinul 
începu să joace de bucuri» si alergá Ја rege să-I anunţe victo- 
ria. Regele îndoi favorurile ce-f arátase, si oamenii se inchinaü 
lasintea intelepeiunil luf şi-l serbitoriai. 

Astfel se termină povestea în recensiunea chinesă, cu «xage- 
rárí mari si lipsa de legătură, deşi cuprinde toate elementele 
poveştilor. În recensiunea versficatá sancritá «Dharmakalpadruma» 
povestea este mult mal 'aproape də poveştile noastre europene 
şi are numai puţine deosebiri, ma! cu seamă în partea de la în- 
ceput, putindu-se la пої complectă si cu alt» basme. Ca să nu mat 
repet unele lucruri, voiŭ povesti ma! szurt basmul sanscrit din 
colectiunea menţionată. 


(Urmează ) T. IORDĂNESCU 





Cintece poporale bucovinene. 


CULESE DE ILARIE ONCIU. 


Cînd s'a 'mpărţit dragostile, 
Eram dus cu vacile: 

Nu ştim cum s'a împărțit, 
Că mai nu mi sa venitul. 
Dar, cînd sa 'mpărţit urítul, 
Eram acolo cu dînsul: 

Nu ştii cum s'a împărțit, N 
„Că mat tot mi s'a venit. 
Fugi, urite, de la mine: 

Oiü lucra şi pentru tine! 
Fugi, urite, de la spate. 

Oiü lucra şi pe-a ta parte! 


Duceţi-vă, rîndunele, 
La fereasta mîndrei mele, 


www.dacoromanica.ro 


144 NEAMUL, ROMÂNESC. LITERAR! |: 


Şi i cîntați doina de jele, 
Dorul, inimioarei mele! . 


La nevasta cea frumoasă, 
Podul tese, podul соазй, ; | 
Podul face pinz' aleasă.: ора. Я 
Pinza deasă са şi gardul, 
Unde bagă gisca capul 
Si şi ginsacul săracul. 


Cintá păsărica 'n iarbă, . 

Trece badea, nu mă "ntreabá, 

Parcă nu i-aş fi tost dragă. 

Şi eŭ trec, şi nu-l întreb, 

Numai cu ochi-l petrec. 

— Nu gîndi, bade, gîndi, 

“Ei ca tine n'oiü găsi: 

Ca tine găsesc o mie,, 

Numai nu-mi trebuiesc mie. 

Trag în rău, ca altu "п bine, | Í 
Las să trag, că nam pe nime, - ^ 
De-aş avea pe oarecine, 

M'ar scoate din ráü la bine. 





Cronică. 





D. A. Vláhutá in chip mărinimos dăruieşte Societăţii pentru cul- 
tura romănească din Bucovina, care voiă să o cumpere minunata 
pinză, «Păstoriţa» a lui Grigorescu. | : 

* Părintele Simionescu dă o bună monografie a bisericii lui Stefan- 
cel-Mare de lingă Botoşani, din Pápáutii de odinioară (numele ade- 
vărat e Popăuţi, de la «popă», cu sufixul — ăuţi, din Mirăuţi, Co- 
lincăuţi, Overchelàuti). í 

ж D. Nicolae Nicorescu tipăreşte pentru Casa Obştii din Birlad, 
care se desfiinţează acum prin lege, o analisá juridică a situaţiei 
orășenilor pe pămîntul tîrgului, innainte si după actul de răscum- 
părare de la Catrina Cantacuzino, din 1816. ) 

Hotarele Birladului aü fost stabilite în adevăr de Ștefan-cel-Mare 
însuşi; dădeam o traducere romănească a actului, în Studii şi Do- 
cumente; d. I. Bogdan publică textul slavon- in «Documentele lui 
Stefan-cel-Mare». [ E: 


ы „——————————-—-—-—— 
TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMÁNESC» VĂLENI-DE-MUNTE (JUD. PRAHOVA), 


www.dacoromanica.ro