Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0034

aaa ver suni 


Anul XLV Nr 





End er-car 









34 


5 Le 
SIMEON BĂRNUȚIU 


18 August 1929 











530. —— UNIVERSUL LITERAR 








SIMEON BĂRNUȚŢIU 


Bunicul lui Bărnuţiu a fost preot în 
Bocşa-română. Tatăl lui Simeon, fiul po- 
pei, a fost cantor. In matricula liceu- 
lui din Careii-Mari, tatăl care Ya înscris 
poartă, nuraele de învăţător, ludimagister 
apoi plebeius, ignobilis, cantor, țăran no- 
nobil și învăţător. 

Simeon Bărnuţiu sa născut în Bocşa- 
română în 21 Iulie (2 August) 1808. 

In vârstă de nouă ani (1818) a fost 
dus la şcoala primară din Şimlău. 

„Din timpul petrecut la  Simlău — 
scrie d „prof. bBogdan-Duică: — când 
Bărnuţiu era de 9—12 ani ni sa păstrat 
despre el c anecdotă ori o amintire, care 
merită un loc mai de frunte... Ea este 
în adevăr caracteristică pentru timpu- 
riul simţ de dreptate al copilandrului. 
Căci se zice: Alexandru cândva Barbo- 
lovici, protopop în Coşeiu,  conşcolarul 
lui Bărnuţiu în normale, î-a împărtășit 
un fapt care sa petrecut cu Bărnuţiu 
în cl. ÎII si care este destul de caracte- 
ristie, ca să ne convingem din el că şi 
curajul, şi statornicia, și mai presus de 
toate iubirea spre dreptate, care la dis- 
tins pe Bărnuţiu în toată viaţa sa, erau 
virtuţi ce le poseda încă din anii tinere- 
țelor. In clasa III-a normală, profesorul 
lui, un slovac renegat. voind din ură că- 
tre băieţii români, să-i prepună tânăru- 
lui Bărnuţiu pe doi maghiari, de altfel 
repetenţi în clasă. acesta şi-a propus ca 
în examenul public să caute prilej de a 
protesta rontra procedurei mecorecte și 
nedrepte a profesorului. Provocat, după 
alfabet, între cei dintâi să răspundă, a 
declarat că: „după ce domnul profesor 
nu ţine dreptatea, el e gata să răspundă 
în mediu, înaintea comisiunei!“. Dorinţa 
i s'a împlinit, răspunsul său a fost emi- 
nent, iar proiesorul a rămas cu ruşinea. 
Răspunsul categoric al lui Bărnutțiu a 
stârnit admirarea celor de faţă şi mai 
ales a vicarului de pre atunci din Să- 
lagiu : George Tatu“. 

Dela Simleu a trecut la Careii Mari. 
cari „sunt o creaţiune frumoasă a gro- 
iilor Kâroly“. Bărnuţiu a trăit şi a stu- 
dia acolo dela 1820 până la 15%5. De a- 
colo, a plecat, în vârstă de 17—18 ani, ca 
tânăr precizat sufleteşte. De astă dată 
impresiile i-au rămas conştient în su- 
flet. 

Din toate datele reiese că Bărnuţiu a 
fost un licean eminent. 

Dela Careii Mari, Bărnuţiu porni spre 
Blaj, trecu în adevăratul Ardeal din care 
până acuma el cunoscuse părţile adnexe,. 

„Pe atunci Ardealul era; — acum 0 
sută de ani — alcătuit din trei „ţări“ ; a 
ungurilor, a săcuilor, a saşilor. Româ- 
nii nu aveau ţară. Cele trei naţiuni „tu- 
lerau* numai pe Români, care cu „recept” 
„era numai ca greco-catolic“ pe cale re- 
ligioasă, yreco-orientalul — a cărui bi- 
serică — „catedrală, era la Răşinari — 
era tolerat, ca şi ovreiul. , 

Duşmanii Românilor erau astfel şapte 
la număr: trei naţiuni şi patru confe- 
siuni recepte, conduse dim Cluj ca gu- 
vern ; din Cluj, Aiud. Alba lulia și 
Bierlan ca ccntesiuni. Insă, Românul pă- 
trunsese pretutindeni. 

Dusmanii cunoșteau energia prolifică 
a- poperului român, „-căai. nu eră. vorba, 


Ctit 











numai de un spor de cifră statistică, ci 
de o primejdioasă (!) întindere a româ- 
nizării. „tu creşterea poporului român, 
se întindea în țară limba lui. Se întindea 
dusă, de nație, nu de cărturarii lui pu- 
țini la număr și = mare parte — indi- 
ferenţi, dacă ea se întinde sau nu“, 

Un scriitor sas loth St. [.. scnia în 
anul 1842: „Domnii din Dieta dela Cluj 
pot să fi născut acolo o limbă de can- 
celarie şi acum se pot bucura că copi- 
lul lor a sosit pe lume —- dar a declara 
că o limbă este limba ţării nu este de 
nevoie. De oarece o limbă a ţării avem. 
limbă a ţării nu-i cea germană, dar 
nici cea mashiară, ci limba româneu- 
scă !* 

Andras Willmann, fost profesor sas 
din Sibiiu, și preot în Făgăraş, scria în 
1848: „Stiu eu că unii dintre sași nu-mi 
vor da dreptate, însă eu toi afirm că în 
națiunea română zace sămânța bogată 
a unui popor, pe care îl aşteaptă un rii- 
ior frumos şi nare, dară însusirile sale 
domnitoare se vor desvolta cum se cu- 
vine“. 

Blajul pe atunci, mare centrul cultu- 
ral. dar nu producea destui învăţători, 
ceeace sa făcut mai târziu. 

In anii petrecuţi la Blaj se pare că au 
răsărit primele inspiraţii ce ni le descrie 
mai tirziu în Pedagogia sa: „Românii 
sunt şi au fost un popor tare şi sănătos 
din partea constituțiunii fizice. iară din 
partea sufletului : simplu, mulţumit cu 
puţine. frugal; apoi: sincer, constant, 
ospital, suferitor de mari greutăţi, la- 
borios drept,inimos, belicos, amator de 
stiinţe şi de carte și capabil pentru dân- 
sul ; aplecat dela natură spre libertate 
şi spiritualmente mai liber decât toate 
popoarele incivilite ale Europei, precum 
arată limba, lui, ceeace e o limbă de oa- 
meni liberi si egali, fiindcă Românii. 
când vorbase, unii cu alţii, îşi zic iv și tu 
nu ca germatii, francii şi chiar italienii 
de astăzi : în ultra, Românii sunt ține- 
minte : Senatus populus que  romanus 
beneficii injurineque memor esse solet, 
Și: manet alta mente resnostum. 

Fi cugetă mult și vorbesc puţin, tac 
și fac, nu se încred la străini, sunt te- 
naci şi credincios domnilor și guverne- 
lor lor naţionale, datinelor și instituţiu- 
nilor strămoseşti mai pe sus decât toate 
popoarele ; asemenea ei sunt nai cre- 
dinciozi și mai cu pietate și către pă- 
mântul lor natal. pe care-l venerează 
cu toată dreptatea, ca pe ţărâna strămo- 
şilor lor, încât şi aci se poate aplica spe- 
cialmente lu Români, după zisa poetului 
roman : Nescio quu nulule solum, dulci 
dine cunetos ducit, et îmmemores neon 
sînit esse sui (Ovidiu). 

Aşa va cugeta şi mai târziu, în vasta, 
experienţă căpătată colindând Ardealul, 
în discursul memorabil din 1848. 

„Omul care în Duminica Tomei a vor. 


bit cu ţăranii cum a vorbit el;: omul 
care în discursul de la 4/16 Mai le-a 


plâns ca el, soarta,: şi le-a cerut acel 
viitor de libertate... ; omul care, ca pro- 


„fesor universitar, a cerut în sfârsit ex- 


proprierea boierilor şi împărţirea la ţă- 
rani a moșiilor lucrate de ei; omul a- 
cesta, în acest sens, trehuie să fi cres- 
cut. zilnic, din dureroase  observări “pe 


Orii 





de 1ON FOTI 











































care, privind în evoluţia lui sufleleaa, 
eu mă cred îndreptăţit să le seu 
până departe, până la pragul casei] 
rinteşti“. j 

Pericolul mashiarizării luase prop0Ă 
în dieta din Cluj (din 310, 283 erau 
yhiari, 27 Saşi și nici un Român, 
două treimi din populaţia Iransiliania 
era românească !), ungurii decid casă 
ministraţie. școală, biserică, coresgi 
dentă, toate să fie în ungureşte i] 
tru toţi. Intâi protestează Saşii şi 
mânij, prin protestul consistoriului d 
Blaj contra linhai maghiare la ani 
1849. Sufletul acestei mișcări. protesi 
era Simeon Barnuţiu. ij 

Doi dușmani avea Barnuţiu: iuă 
rizmul, primicjdics în tinereţea vigal 
sale şi despotismul bisericesc, carti 
bia cu desăvârşire un organ îei 
al naţiunei: biserica greco-catolică. | 
în faţa intelectualităţii românești, 
nia personalitate centrală, ce în d 
trebuia să-şi desvolte aripele uriaş, 
toată spendoarea, pe Câmpia Liber 
din Blaj. 

Lupta între naționaliștii din Ei 
frunte cu sinodul diecezian şi | 
rii Iosif Popp, Simeun Barnuţiu şi 
metriu Boer, (cari sunt transferați 
din ordinul primatului din Budapăi 
cortinuă până la înlăturarea episeig 
lui. mashiarotil al Blajului, faima 
l.emâny. Dar loviturile maghiare 
ținute la Curte 'care a fost totdeauna 
instrument de opresiune ungureastă, | 
cei ce au crezut în „drăguțuli: i 
părat“ atungeau nebuni sau la puști 
pe viată) nornese terihili contra „perii 
tonților“. Viearul general, Sim. Craii 
nrieten cu Barnuţiu, este condamnat 
trei ani închisoare. într'o mânăstire 
Alba-Iulia. înr cai trei profesori, 
mai sus dezbrăcaţi de darul sfint 
preoţiei. 

Procesul cu TLemenyi s'a terminală 
Plai, 2/14 Mai 1848 când amicul ui 
rilor îsi primi pedeapsa. 


După ce a fost eliminat din Blajă 
nuţiu, sa dus să studieze dreplu 
Academia săsească din Cluj, Aci, a 
ceate serios, sărac, din banii trimeă 
prieteni,  Tacob Mureşianu şi Aj 
lancu. | 

La 7 Aprilie, 1848, înainte de rev 
scrie lui Iacob Mureşanu: 

„Eu sunt cuprins cu scoala, nd 
pot, ceti gazete; nici. nu pociu 3 
pe la unii și pe la alţii, adică pri 
dunări, unde vorbesc de lucruri; 
lor acestor minunute ; totuşi, can 
le-um scris, le-am înțeles bine: 
urma, von: vedea. Tot aceea zic cin 
înțelerți ai noștri că n'ar trebui să 
cre acum nimeni numai sinqur și d 
pul său, ci ar trebui să se înțeleaj 
tate cu cetate, sat cu sat; şi" 
mânii la un gând să lucre, peri 
nația românească toată e căzută șik 
tă trebue ridicată cu umili puteri 

Ungurii cereau, în 1848 de la Au 
să aibă ministerele de finante îi? 
hoiu independente, altfel amenință 
răzhoiul. 

Imn conflictul dintre Viena și 
Bavnuţiu vroia ca Românii, Sisif 
me . drepturile „pentru naţionalitate 






















































lea, egalitatea Românilor de toată 
mânimea, şi să nu se dea birul mun- 


pri, ca la 1912. 

“Primul act, cure-l pune pe bBarnuţiu. 
planul din față. este proclamația de 
Martie 1848. Aci se vede marele ora- 
i inevitubilul profet al discursului 
în Duminica Tomei, care înseamnă 
mumrarea unei epoci în viața honii 
dr: Unsaria chiamă Ardealul la 
Înune, cu mare solemnitate Clujul de- 
luă că o voeste. 

Și Săcuii se vor rosti pentru ea, dar 
Si nu. Li pri i 
AMmânul ce va face ? 
he la fapta aceasta 
moartea. 

Deschidă-şi ochii fie-care Român, fo: 
iască-se de prilej, pentru că sau câ:- 
ti tot, sau pies»de tot. Pierde si ce-u 
m! până acum naționalitatea. 

Mcultaţi, strinepoţi ai Romnnilor. ce 
e si rispundaţi Ungurului sau Sa- 
sui. Noi, până ce națiunea română 
Wva fi înălțată 'la acel rang politie, 
bara au desbrăcat-o Ungurul, Să- 
mul și Sasul — nu ne unim. Fără de 
ki au scris ei în aprobata că. ea. este 
mai naţiune tolerată. Din toate func- 
inalte ale ţării au scos-o; şi dacă 
uşa voit să le aibă, i s'a cerut să-și 
iriseasci naționalitatea și credința. 

| Drsă nu însirăm păcatele cele multe; 
ki Dumnezeu a rânduit şi poporului 
imprit sărbătoare  Fie-care oraș, fîie- 
rare sat răsună de bucurie, pentru că 
[n de uzi este învierea popoarelor 
parte, Si noi, un milion trei sute de 
ni morţi politici am fost. nu națiune. 
jum este ziua învierii. Să mergem: 
si rsturnăm piatra de pe mormânt: 
“ deslegăim lanțurile milenare ale na- 
anii române, pentru ca, să se ridice 
i pulbere şi să vieţuiască viată ves- 
tă, 

Preoţi, dacă sunteţi părimţi 
iai poporului nu primiţi să-i să 
"zi dreptul. nu despărtiţi interesele 
ra de interesele lui. Pentru numele 
oiului, nu înainte de a-l vedea pe 
Maicii nu vă uniţi cu nimeni! Apă- 


atârnă viaţa, 


adlevi:- 


+ strălucirea poporului 'român. păs- 
la dulcea limbă maternă. 
uneţi Ungurilor, că până ce dieta 


i nu va recunoaşte națiunea romă- 
sta națiune —, voi despre uniune nu 
ui la vorbă. 

Bari români din Făgăras. din Ilaţeg 
Dhioar, treziţi-vă. Nu vă amăgiti 
maurii; nu vă desfaceţi de nă- 
tul Ardealului, de mama voastră pe 
"fentru voi au câștigat-o braţele 
noslor voștri Romarii. Spuneţi Uagu- 
zică sunteți homâni, credincioşi îm- 
ului patriei ; dar despre uniune nu 
iisă știți nimic până ce nu veţi avea 
idare naţională, în care să vă spuneţi 
le naţionale. Cereţi să nu judece 
eu d2 mobis, sine nobis. Pe Unsuri 
lia împărțit în națiune ungurească 
Acuiască, pentru ca împreună cu 
isă pată spune: ţara alcătuită de 
inaițuni ; iar pe Români, deşi sunt 


episcopilor, ca să porniască ei sin-” 


locuitorii ci 
la o parte. ; 

Aceasta asa nu poate.să rămâie. Noi 
nu, vom îi robii Ungurului şi Sasului. 
In Stat și înaintea legei trebue să fie 
recunoscută limba noastră, pe care an: 
apărat-o cu sânzele nostru. Câtă vreme 
în dieta ţării nu va îi de faţă toată na- 
țiunea română, atâta vreme noi vom 
pretesta împutriva ori cărei uniuni. 

Aturisit pe veci să fie Pomânul care 
va îndrăzni să facă uniunea câtă vreme 
raţiunea română nu va fi fost recu- 
noscută ca naţinne politică“ 

Iată şi memorabila zi de 18/30 Apri- 
lie 1548, Duminica, Tomei. De la înce- 
putțal întrunirii uriaşe, „căruţa se 0- 
preşte în faţa zidului de oameni; aceş- 
tia desfac hamurile ca să tragă ei că- 
ruța omului lor. Surprins Barnuţiu se 
înalță şi grăește către ei: „Acum nu 
este timpul. fraţilor, să băgăm pe oa- 
meni în jus, ci să-i scoatem; lăsaţi 
dară să tragă vitele, că voi aţi tras des- 
tui şi, acum, — să fim oameni liberi 
Ultimele cuvinte arătau pe omul zilei 
şi cu o lozincă de luptă: să fim oameni 
liberi 


cei mai vechi, i-au lăsat 


Bărnuţiu sa înțeles dintro dată 
episcopul Saguna, venit la 
din Blaj. 

A insista asupra fazelor cari a decurs 
revoluţia dela 1849, înseamnă a face un 
capital de istorie naţională. Ungurii se 
revolti, Românii deasemenea ;. generalul 
Boem, însă după primele succese. este 
înfrânt de armata rusă. Românii zadar- 
nic rămân credincioşi împăratului. toate 
sforțările lor cad, fără nici un rezultat. 
După frământări multe. cari au ri. 
mas fără imediate realizări, decât câs- 
tigurile practice ale marelui Saguna. 
Bărnuţiu ajunse în Italia, la Pavia, în 
1853 ; în anul următor e la Viena şi se 
ocupă cu dreptul. 

Nouă ani apoi se iistovi la Iaşi, pre- 
dând Logica, apoi muncind 16 ore pe 
săptămâmă la Facultatea de litere si 
drept făcând cursuri de drept și filoso- 
fie prin 1858. 

In afară de „Dreptul public al homă- 
nilor* na avut timp şi ştiu să scrie 
ceva original. 

La 1862, grav bolnav, un nepot al său 
din Sălagiu, loan Maniu, se duse la lui 
să-l aducă acasă. 

Murise, în căruţa ce-l ducea spre sa- 
tul lui natal, la 16/28 Mai 1563. 


cu 
întrunirea 


Simon Barnuţiu a fost unul din marii 
inițţiatori ai României de azi. Glasul său 
înflăcărat a fost o nouă verigă istorică 
în desvoltarea poporului român spre li- 
bertate şi independenţă. 

Ca şi Cipariu,-a fest un idealist în 
politică, cum scrie un radical azi, care, 
însă, a avut memoria, la timpul şi la 
locul său, să creeze „0 nouă încopciare 
a vieții noastre cu viața apusună“. 

Prin proclamația sa, pe care am re- 
produs-o,: prin discursul său dela Blaj, 
prin acţiunea sa, la Viena, loan Maio- 
rescu, Șaguna şi alţii, a deschis o nouă 


UNIVERSUL LITERAR. — 531 


pagină în viaţa generală a poporului 
românesc, 

Discursul din Dumunica Tomei este 
pornit de la o inspiraţie nobilă, e stră- 
bătut de acel avânt profetic, de acea 
indignare apostolică.  deacea. bărbăţie 
irezistibilă, care-l pune printre cele ma: 
frumoase cuvântări ce s'au rostit vreo- 
dată în istorie pentru apărarea dreptu- 
lui de libertate si independență a unui 
pcpor oprimat. 

Răsună ca ciocniri de scut de aramă. 
cu bubuit de tun, ca trâmbiţă de redez. 
teptare la o nouă viaţă, acele cuvinte 
incomparabile din (Câmpia Libertăţii 
cari au provocat o revoluţie şi au ridi- 
cat la viaţă unu popor. 

Faţă de aceste merite unice, în isto- 
ria poporului românesc a rersoanei lui 
Barnuţiu atacurile lu: Titu Maiorescu 
sunt nedrepte şi ofensătoare. Noi von: 
trece peste ele o slăbiciune a e- 
pocei în care a trăit Maiorescu, ce a 
atacat o școală, confundând-o cu un cm 
întreg. 

Modest, studios. „el scutia idei mai 
mult de la sine, însuși. din spiritul său 
de cât din viaţa practică, de care trăise 


CU 


retras mai totdeauna“. 
Apostol şi martir, rămâne una din 
personalităţile cele mai de seamă ale 


Renaşterei noastre Naţionale. 
ION FOTI 
ME E RI NI ERIN 


NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


S'a născut în 1808 si a murit în 1863, 

Scrierile sale: i 

Suvenire din Italia, 1853 — (pubii- 
cate în Foaia pentru minte, inimă şi li- 
teratură, 25 Martie). Ea 

Apoi articole în revista sus citată: : 

Un document pentru limba din anul 
1842 O tocmealri de tuşine şi o lege ne- 
dreaptă. La 23 Sept. 1853. 

Coroana lui Ştejan din Ungaria 
Oct. 1853): 

Observațiuni - statistice despre cultive- 
țiunea pământului Europei (21 Oct. 1854). 

U şcoali. siiiecască în Italia (7 Aprilie, 
1854). 

Congresele ştiinţifice (8 Sept. 1854), 

Mitropolia de lu Alba-Iulia. O vorbă 
la timpul său despre libertatea şi uni- 
taiea bisericei româneşti. 

Cartea fundamentală : 

DREPTUL PUBLIC AL ROMÂNILOR 


(14 








9 UNTVERSIL LITERAL 


poe za e 








VICTOR EFTIMIU 


STAM, IN PENUMBRA LOuII.. 


Stam în penumbra lojei alăturea de tine 

Cu ochii duși nostalgic la raza de lumină 

Ce tremura pe-o culme, albastră, sidefată 

Şi-mi evoca o ploaie de lună pe biserici, 

Palate fermecate în flăcări de safir, 

Albastru sbor de nimfe pe-un lac aprins în fund, 
Căderi de stele-alhastre și îngeri pe ghetari 
Prinţese mici de sticlă în mari vitrine-albastre 
Şi svelte călărețe în circuri de demult 

Subt globurile triste de-albastru obosit. 


„Și iarăşi mă furase un sbor de berze-albastre 
Și-atuncea, pe fereastra în sufletu-mi deschisă 
In clipa de uitare — te-ai strecurat ușor... 
Te-ai strecurat ușoară şi te-am închis în mine 
Cu toară feeria visată 'n clipa-aceia... 


„— Vin să fugim departe spre cerurile calde 

Să nu ne ştie niimneni și să lăsăm în urmă 

Uimire și dezastre și semne de 'ntrebare... 

Mi e dor de-o viață nouă trăită în extaz 
Necunoscut de nimeni decât — abia ! — de tine! 


« 


Dar palida lumină de basme, a murit... 

Mi-am petrecut pe frunte o mână 'nfierbântată, 
Ţi-ai încheiat mănușa. Tăcuţi, ne-am despărţit 
Ploua pe strada rece... Ne-om mai vedea vreodată? 


Va mai clipi vreodată lumina mea de vis ? 

O, nu... căci n'avem drumul aceloraş destine : 

O candelă albastră pe-o raclă, te-am închis 
In sufletu-mi, — pe tine ! 


MUGUR, MUGUREL... 


Fetiţa tatei de departe, 

Azi pentru tine scriu o carte, 
Şi dacă'ntr'însa n'ar fi flori, 
Nici curcubee de culori, 

Nici miei de aur şi nici fluturi 
Din smălțuitele ţinutuni, 
Ai să'nţelegi, când no să fii, 
Asemeni celorlalți copii, 

Nici alintată, nici păzită, 

Niei de durere ocrotită, 

Când ochii mamei nu vor sta 
Mângâetori asupra ta, 

Când vei pricepe că ai supt 
Din sâni dim care nu te-ai rupt 





DECOR 


Vin îngeri albi de pacen doliu, — 
Când recitese scrisori de-alt'dată ; 
Şi-aruncă peste vis lhinţoliu 

Ca peste-un mort, o pânză mată. 


Vin îngeri albi cu negre îlamuri, 
Și printre stove vechi coboară, — 
Şi alţii bat cu frunzen geamuri, 
Şi alții plâng de jale-amară.. .- 


Vor îngeri albi să'ngroape'n negru. 
O inimă, un gând, un suflet, — 
Purtând în monotonul umble, 
Mireasma marșului funebru. 


N. IONESCU-BONT AȘ 


Si căn pământ, înțelemit, 
Stă sânul care te-a ivit. 


Copilul meu cu ochi de înger, 
Atunci vei şti pentruce sânger Si n'o să ai pe cin'să'ntrebi 
Şi pentruce, posomoriît, 
Tăticu moare de urit. 


O, dragul meu copil micuţ, 

Cum aş putea să mi te cruţ? 
Ţi-otu lua păpuşi şi mochii muie, 
De tine „puşa” să asculte 








„Mugur, mugur, mugurel“... 
(St. 0. Tozit. Cântec «dle leagăn) 


Şi am să-ţi cumpăr şi-un pie, 
In casa mare să fiţi doi. 


Dar tata fuge după Îrebi —. 


De ce a candelii văpae 

Se sbate tristă în odae, 

De ce prim colțuri plânge; mi 
Băbuţa care te-a crescut, 
De ce eşti „înger” pentru mine 
Și mama mică nu mai vie? 


GEORGE DUMITRESI 


STIHURI PENTRU MARGA 


Privire smulsă din dureri sădite 
Intârzi€ spre tine amintirea 
Precum hulubii scapără oprirea 
In sbor de amețeli nebănuite, “it 


Dorimţele — polen de nestimate 
Imprăştiarăm căutare dorul 

In ploaie de cântări precum isvorul 
Preschimbă,apa'n viers pe înserate. 


Atunci țe crezui cea hărăzită 


“Și alungând părerile de rău din mine 


Te cuprinsei în țesătură de lumine | 
Şi te tubii precum nai fost tubită.» 


NUMA CARTIANU 











































Pau intrare în Păresermi preotul cel 
(pir timis ubea «de-o jumătat' de an 
Mimstorească în Măgura, — sat reslă- 
d lume, ascuns în căldarea dintre 
idealuri sterpe — îniplântă, în fiecarr 
Îmineci, ghimpii noui si ascuţiţi, în 
Bi mălusei Stana. 
Visrintele cel tânăr, aprins de darul 
iaspit si de râvna pentru mântuirea 
netelor, ţinea cuzanii despre cum se 
aE.0 spovedive bună, curăţitoare «dle 
idle, lucvedinţat că foarte puţini din 
Flineioș:i lui, oameni uitaţi la spatele 
E umnezeu, văstoriţi «de popi fără în- 
ului, au putut face o spovedire 
în îi inderimu să se pregătească, în 
uhsiuile acestea, la o spovedire ge- 
bai, po toată viaţa. Le arăta cum 
udlucă aminte de păcate vechi, le 
: pilde din vieţile sfinţilor, le a- 
4 luarea aminte asupra greselilor» 
te cari preoții cei de demult de bună 
tiha nici na pomenit: sândari, vor- 
“le mărunte. Le devedea că, în ti- 
We mal ales, omul ascunde multe 
sate. subt pntrafir, fie din neștiință, 
li gruba preotului, fie că se wuşi- 
sui Sunt astfel păcate pe care, cu 
i» spuvedirile. Ie porți îm suflet, si 
1 noi: nedeslegat de ele, te trag subt 
iu iadului. 
5 au propovedaniile lui porneau 
un suflet convins. si dintro Imare 
i duhovnicească. cuvântul lui răs- 
a adânc, uimeu, înfrica. înduiosa, și 
i uch; se plecau în pământ, după 
ial întăi băteau repede din pleoape, 
Îi când li sar fi luat vederea. 
Mtisa Stana îl asculta înfricoşată, si 
“uliturphie, acasă, la măsuţa joasă 
[O Biţânul ei. abea sorben odată, de 
În ori din fiertură, răzima lingura, 
luginea blidutui si zicea, privind 


Ptamă Ja snoșneag : 
j-lacă lar mă 'nădus! Părintele 


leptate, purc'ar citi în inima onu- 
“lilpa indulmi o să ajungem, Mitre, 
lu vo face cum ne învață Sfin- 
i 

Bilrinul, cu ochii înpăingeniţi, sorbea 
| mai depaute din fiertură, şi, din 
lin când, cu mișcări. încete, îsi dă- 
ko ţarta, de pe ochi, o suviță de 
alb. colilie, 


Er, un ta oândeşti la cazanii. Tu 
inci Hniştit“, zicea întrun târziu 
lişa, neslăbindu-l din ochi pe moş- 


„da mă gândesc, -auzia un glas 


deasur ra iii, 




















ineucul mormăia în lingura ce 
sstundea subt mustăţele  stufoase, 
ka 

Ela. stiu eu cum te gândești. Ţie 


E ae! 
mdenia îţi intră pe-o ureche şi-ţi 


Ene coalaltă. Și nu-ţi dai seama că 
in oameni cu un picior în groapă. 
iazul o privea o clipă cu: ochii 
îi albastru spălăcit : i 
Ei cai vrea să fac? Să nu mui 
ini de-o îmbucătură, cum nu ai 
Miu sunt om cu scaun la cap, tu fe- 
Eor [i toate cu lapte câte le spune 
ăsta tânăr, Ce poate ști un băeţan- 


irina se crucea, se înfiicosa iar. 

pi i! Stiam eu că nu-ţi pasă ! 

pe: dul pasă, că om fiind şi vieţuinil 
ze nu voiu fi fără păcate: Dar.am 
mul popi și nici unul nu s'a gro- 
4a, ca tinetelul ăsta. 

Fire! Mitre ! Cum poţi vorbi aşa de 
ianstită > Tinerel este, dar are mul- 





(SCHIȚĂ) 


de 1. 


tă învăţătură şi dar proaspăt. Nu-l vezi 
cât citește în suflet ca "nitro carte? 

Mosneasul îşi ștergea mustăţile cu mă- 
necaă dela cămușă, se răzima cu spatele 
de perete, îşi scotea băsica de pore în- 

toiată de tutun, şi după ce-şi răsucea în 
silă cu: degetele înereşate ţigara nodu- 
voasă, o aprindea şi cuvânta.: 

—Să fie duroncalui sănătos ! Nu-i voesce 
nici un rău. Dar mi se pare mie că un 
popă biăirîn, cum era părintele Costan, 
tot stie mii bine ce-i cu sufletul omului 
si ce-i în lume cealaltă, Răposatul, cât 
ce-ţi punea patrafivrul pe cap, stia cu 
cine ate de lucru. Până numărai la zece, 
te si desleva și-ţi turna canonul. Scoteai 
banul vuginh din şerpar, i-l puneai în 
palmă, şi, cu sufletul ușurat, plecai la 
treburile tale. Nu-ţi stătea plugul în 
brazdă, cu ceasurile, ca acum. Azi 0a- 
menii asteaptă ca pe spini, la uşa Disu- 
ricii până să le vină rândul. Tânărul 
descoasă cu greutate sufletul oamenilor, 
şi creștinii sunt nemulţumiţi. 

Mătușa Stana clătina a jale capul, se 
uita cu milă la moşneag, şi răspundea 
cftând 

— Simţeam eu, inima-mi spunea, că tu 
nu te alegi, cu mult din cazaniile pă- 
vintelui. De-aceea, iată, mi-am pus în 
gând să te ajut eu la pregătirea de care 
ne tot vorbeşte părintele. Lauzi pe pă- 
rintele Costan! Dumnezeu să-l ierte, a 
fost un om de omenie. Da' cum te spo- 
vedea ? Ahea înxenunchia,. ahea începea: 
să spui, şi te oprea zicând: Lasă, lasă! 
Stiu eu! Femeile cu gura păcătuesc! 
Apoi bine. Mitre. spovedanie era asta? 
Când avea părintele Costan vreme să te 
întrebe ce-ai făcut în copilărie, ce-ai 
greşit în tinereţe? Te-a întrebat vi'odată 
dacă ţi-ai spus la spovedania trecută 
toate păcatele? Dacă nu te-ai ruzinat 
să-ţi spui vr'iunul ? Te-a luat vrodată să 
te descoase de când ai fost de şapte ani? 

Mătusa Stana vorbea înfierhântată, cu 
frânturi âin cazaniile preotului celui 
tânăr. Mosneagul co usculta zâmbind u- 
şor, fumuriu, cu orti; albastaii împa- 
injeniţi. 

— Copilăvii! — zicea el, 2 pi 
— Aga? Cophării ? 

— DP'apoi cum! Să-ţi aduci aminte de 
când ai fost de şapte ani! Sunt lucnuri 
tu femee, şi mai dedemult, de care-ţi 
aduci aminte. Jată-le-o pildă, când a 
ars la Manoilă, ln vecinul, eram de pa- 
tru ani şi-mi aduc aminte ca acum. Ce 
mui vălvătae, ce dogoreală! Ţin minte 
si de când am căzut din mărul cel 
patec, deşi. cum îmi spuneau părinţii, 
eram: și mai raici, dar de câte ori ai 
minţit pe părinţi, de câte ori i-ai necă- 
jit, cine să-și mai amintească? Părin- 
tele e tinerel şi nu cunoaște sufletul o- 
miului. Inima închide unele lucruri ca 
'ntr'un mormânt, unde putrezesc şi nu 
se mai alege nimic de ele. Pe altele ln 

adună cum aduni, împăturate, hainele 
înt'o ladă. 1: destul să deschizi pen- 
tru aţi aduce aminte când le-ai purtat. 
Dar' cine.mi spune mie că păcatele co- 
pilăriei sunt în ladă? De altfel ce pă- 
cate poate face omul la vrăsta asta ? 

Bătrânul clătina capul a pagubă, și 
răspundea cu glas îndurerat: 

— Nu-ţi dai silinţa să-ţi amintesti 
Asta e! Ai vreme destulă, da' tragi din 
țigară cu ziua de cap, şi nu-ţi aduni 


vă- 


„ei şi în zilele da lucru, îi 


UNIVERSUL LITERAR, 533 


IN ANII TÂRZII 


AGÂRBICEANU 


cindurile. Eu cun mi-am adus aminte 
cam luat toate ouăle, douăsprezece, din 
cuibul dela moi din șură unde oua 
găina vecinii? Și nam putut fi mai 
mare de patru-cinci ami 

— O mui fi păcat şi-atâta 
zâmbea moșneagul. 

— Apoi vezi, dacă socotesti asa, n'v 
pă-ţi descoperi nici o greşeală, toată 
viaţa, răspundea mătuza aţâţată. 

— Taci, tu femee, nu vorbi copilării ! 
Eu, băeţandru, am răsucit grumazii u- 
nui cocoș. al vecinului, şi totdeauna unt 
crezut că bine am făcut. De zeci de ori 
cucuniza pe zi, bată-l Precista, de pe 
straşina gardului si zbura la noi în 
curte să-l bată pe al nostru 

— Și nai spus nici odată 
dire ? 

— Ce era să spun? A făcut mamu din 
el nişte tăeței! 


lucrau ; 


la spove- 


— Și nai să mărtuniseşti nici acum 
la spovedirea pe toată viaţa? 
— Parcă Dumnezeu sfântul nu stie 


ce a piiţit cocosul nostru de răul pinte- 
natului aceluia ? 

— Dar popa așteaptă să spui tot! 

— Pas'că printele de cocoşul acela 
nu nai poate! A fost o judecată dreap- 
tă. tu muere! 

Bătrâna ofta, 
începea : 

— Mi-am pus- eu în cap să-ţi ajut să. 
aci o spovedire bună.  Dummezeu îmi 
vede inima. Dar pare-mi-sa că osteneulu 
mea va fi zadurnică. După cum pricep, 
tu nu vei mărturisi niei alte lucruri de- 
demult, păcate grele şi mari 

Mosneacul clipi din -cchii mici: 

— Ce păcate? 

Baba îl privi sfredelitor: 

— D'apoi, de-o pildă, isprava cu cei 
dei berbeci. Ai mărturisit vr'odată popii 
subt patratir ? 

-— Ce berbeci, tu femee? 

— Fi, iacă!! Nici de asta nu-ţi mai a: 
duci aminte ! Si, pe vremuri, a fust plin 


clătina din cup şi îar 


satul. Erai junişan, erai de optsprezece 
ani, când, cu alţi flăcăi, aţi furat doi 


Derheci din turma rănigneanului. 

Fruntea lui moș Mitru ze descreţi, un 
zâmbet uzcr îi lumină faţa. 

— A fost un rămăşag, tu muere, şi a 
fost o răzbunare pe dreptate. Mărginea- 
nul cu târla pe hotarul nostru era om 
însurat, tânăp încă, si nu lăsa în pace 
fetele dela noi din sat. Du pe urmă 
ne-am împăcat ; si a cepătat şi el din 
carnea bebecilor ; ba și vinul tot el l-a 
plătit. 

Mătuşa se uita la el mirată și înrri- 
cată, Nici asta nu era păcat? Si, cum 
de patru săptăniâni de când intrară în 
Păresimi. preotul cel tânăr o speriase cu 
propovedaniile—.. ea își înşirase în gând 
și în conștiință,  oreşeli mărunte, un 
rând nesfărsit. cari se încurcau si roiau 
scăpând. mereu din rânduiala, pe cure 
viu să le înşire. ca pe-o ată. (Garoşeşte 
ca, sau bătrânul ei e un păgân ? De bu- 
nă seama el nu înțelege pe preotul cel 
tânăr. 

Nu numai :Pumineca,. după liturghie, 
bătea mereu 
capul mosneagului să-și aducă aminte 
de greşelile vieţii şi să facă o spovedire 
bună. Ji amintea ea toate relele pe care 
ştia că le săvârşise bătrânul. 


534. — UNIVERSUL LITERAR 


Am cunoscut-o în împrejurări tragi- 
cemice prin munţii prăpăstioşi ai Neam- 
țului. Coborisem ruinele impozante ale 
cetăţei lui Stefan cel Mare: jos ne gă- 


sisem de lucru contemplând înălţimea 
iidurilor cetăţei de odinioară. Un alt 


grup de excursioniști începuseră şi ei 
„coborirea : o parte pe cărarea ohisnui- 
tă, ceilalţi prin râpele săpate de infi- 
nitul timpului. Ca, oameni păţiţi făceam 
haz de ei privindu-i ; în patru labe, mai 
cu voe mai fără voie, se târau în jos. 
viermi multicolori pe ruginiul stâncilor 

Fără să stim pentru ce, tot vorbind, 
ne-am apropiat de locul unde trebuiau 
să ajungă Cei care coborau de-a drep- 
tul peste râpi erau trei: doi hăeţi și o 
fată. La câţiva metri de sosire fata a 
călcat greșit şi a luat-o accelerat la 
vale. Nu știu cum am făcut de am a- 
juns-o în câteva salturi si-am prins-o 
în braţe ca în comediile de cinemato- 
praf americane : puțin încă şi se ducea 
în prăpastie. 

Aşa am cunoscut-o. 

Intâmplarea de pe cetate a făcut să 
ne dublăm numărul prietenilor. Seara 
ne-am întors la Văratec împreună ca 
una. sii aceeași orură, de excursionisti. 
Si ne-am îrteles de minune. Mai ales 
din cauza Adinei: asa o chema pe e. 
roina dela cetaiea Neamţului. Căci ce 
făcea ce dresea nu știu. dar foti ne a- 
dunam în jurul ei ca vrăbiile la mă- 
mălisă. 

Ca să-i fac portretul asi fi prea mo- 
noton : avea. si statură mică. si cap mic. 
si gură mică) numai ochii erau is- 
cerdant mari si negri. Par'că era 0 nă- 


Mos Mitru ao asculta cu răbdare. Mă- 
tusa pentru a-l îndemna și a-i da nildă 
si curai, îi descoperea. înaintea lui pă- 
catele și greșelile ei, îi arăta cum şi-a a- 
dus aminte de ele, şi că nu știe dacă 
le-a mai mărturisit ori ba. 

Mosneacul îi ascuita cu un fel de as- 
tontare spnoverlania,  nărea că nândeste 
după un picat anumit care să iasă din 
cura bătrânii. Dar asteptă în zadar. 

Hotărâră să se spovedească amândoi 
în Vinerea din sănrtămâna a cincea a 
nostului mare. Mosneacul rărea totmai 
întristat. si mai scump la vorbă. 

Seara. în preziua spovedirii după cină 
mos Mitru ridică dreanta. în semn că 
vrea să snună o vorbă. Baba îl văzu 
încândurat și se nelinisti. 

— Ascultă. Stana. începu el. mâne ne 
«vovedim. Tu, de natru săptămâni, mi 
te tot spovedesti mie. Asa vei:.mărtvrisi 
pepii cum mi-ai mărturisit mie? 

— Curat aşa. Mitre! Nimic n'am. <ă 
ascund. 

— Dacăi- 
jaba, 

Mătusa se mişcă ușor pe scaun, în- 
fiorată. 

— Nu mi-ai spus un păcat pe care 
în si Dumnezeu îl stiți de mult. Te vei 
duce subt natrafir cu fleacuri. iar răul 
cel mare îţi va rămânea pe suflet. 

Bitrâna se făcu si mai mică pe scaun. 

— Vreau să-ți aiut să-ți amintesti 
„începu iar mosneazul.cuun surâs si- 
re care răstra încă umbră de răutate 
si de mânie“. Nu eram luaţi de-un an. 
când într'o mounte de vară a esit cineva 
tipiil din casa ncastră si sa strecurat 
în grădină. unde astenta Ioana Diacu- 
lui. junizanul din vecini. Cei doi abea 


asa, te spovedesti de-a- 


A DIN A 


de V. MOŞINSCHI 


puşe de porțelan. O poreclisem suges- 
tiv: șăpuşa automată. Automată, pen- 
iru că avea ceva brusc în gesturi. Prin- 
tre alte calități avea şi una banală. Nu 
prea detesta băieţii. Drept probă ochii 
ei împărțeau priviri atrăgătoare la toţi. 

-— Nu pot să sufăr flirtul! 

O declara, solemn ca începutul unui 
discurs. Si că să ne dovedească flirta, 
cu oricine în pădure, în incinta mânăs- 
tirei sau seara în casa maicei lvdoxia. 
Noi nu ne indiznam deloc de inconsec- 
venţa Adinei. Căci ea era clou-ul gru- 
pului nostru. Ca să-i placi tot secretul 
ora să-i spui că nu-i uumai frumoasă 
ri si inteliventă. Nu trebuia să fii nu- 
mai decât convins de afirmaţia ta. Dar 
în schimb erai în grațiile Adinei. Așa 
cel putin ni se părea nouă. 

In discuţii nu trebuia so contrazici 
căci se necăjea răc. Era agresivă ca un 
cățeluş care te ameninţă pitulat după 
scaun. De multe ori băeţii ori chiar fe- 
tele râdeau de ea și ea nu se supăra 
pentrucă — spuneau unii — nu prea în- 
țelegea. 

Câteodată purta rochii  nrea scurte 
pentru suisurile pe munte. Dacă-i atră- 
gea. cumva Atenție îţi replica simnlu 
cu un urâs de conil: 

-— Mie mi se pare că nu-i scurtă. 


Si tu trebuia să taci. Dacă îi se pă- 
roa ei! 

Odată Adina sa supărat ne mine. 
Desnerat. ca-mi vine mie în vând să-i 


snun că e frumoasă ca o zi de Mai 

— Crezi ? 

=i voia să fie indiferentă. Asa ne-an 
îmnăeat. ş 


se sărutară. abea se îmbrăţisară când ei- 
neva începu să tusască prin grădină. FI 
a sărit nârleajul iar femeea sa tunilat 
în lobhodă. O jumătate de an înainte. o 
îumătate de an după noartea aceea, 
cine a trăit cu ijunehiul la inimă. vata 
de pază si de hitae? Cine n'a avut o 
zi hună? Fu. Stano, mosneacul de a- 
cum! Ai mărturisit vr'odată cum nai 
chinuit pe-un om. pe bărbatul tăn? 

Mesneagul tăcu. nici mu se uită Ja 
femeea. ci privea cu ochii îmrăinseniti 
rrin părete, denarte. 

Stana se învineţi, nu putu spune o 
vorbă până târziu. sopti: 

— Tu ai stiut, Mitre? 

— Am stiut. am răbdat. am tăcut «i 
te-am răzit. Fu te-am avărat de păra- 
tul cel mare. 

Stana nu cuteza să-l privească. 

— Am tăcut si am răbdat. fiindcă sim- 
team că o pedeansă dela Dumnezen. 


Făzărdnisem Anicăi Natului s'o ieau de 
nevastă. Mi-era drasă si ea. Dar am 


lăsato nentru tine. fiindcă erai mai ho- 
gată. Sti ce trai a dus ea cu hărhatul 
său ! Tată. femee. care-s adevăratele nă- 
cate! Celelalte. ne care le însiri tu de 
patru săptămâni. sunt. conilării. isccdite 
păcate de popa cel tânăr. Iată ce avem 
de mărturisit mâine. dacă vrem să ne 
usurăm sufletul cu adevărat! 

Mosneazul tăcu. îsi răsuci domol o ti- 
vară noduroasă. co aprinsă si esi în 
curte  Mătusa rămase înspăimântată. 
înlemnită. avoi. întrun târziu stinsă 
himânarea si. cemând. încenu să bată 
mătănii: înaintea icoanei lui Iristos lo- 
vindu-si fruntea de pământ. 


: I. AGÂRBICEANU 




















































Printre băieţi Adina îşi avea piele 
tele ei. Astfel se explică cum den 
ori o surprindeam seara sărutânduse 
în glumă, spunea ea — cu vre-unbi 
de-ai nostri. L.ocurile variau: pe ceri 
pe bancă în incinta mânăstirai sal 
poiana lui Constantin. 

Intro seară întâmplarea se ră 
Dar vai! Adina ne trădase. Nu mil? 
unul de-ai nostri. Un străin. Deci uni 
de blam r:entru noi. Cui să netă 
năm? Am găsit irnediat o soluţie tă 
fică. A intrat și Nicu —aşa-l cheii 
favorit — în grupul nostru. 

Cu ocazia unei plimbări pe-un: 
vorba de sentimentalism. Adina ful 
creţi nervos fruntea: 3 

— După mine e idiot să fi roni 

— In fond ea era romantică i 
noaptea cu lună care ne înceniuri, 
aceea ochii Adinei se umpleau ded 
lancolie tristă, când în întunerieul 
merei răsuna „Allways". Si deace 
plăcea la nebunie Teodoreanu. Cin 
firma aceasta, băeţii şicanau maljl 

— Cine,  rormamul sau autorul n 
nului ? 

Replica venea inevitabilă ca un: 
nut: 





Si unul si altul. 
Dar boala Adinei era ambitia. . 
orice chip voia să facă de toate. Mi 
les sporturi. Atorismele înlocuiau | 
ca experienţei : 
— O fată modernă trebue să [lei 
tivă. Ă 

Teate-i stăteau însă împotrivi: 
statura, si Mehilitatea, şi mai ales teii 
In excursii rămânea în urnă ca 04 
«chioapă depărtată de cârd. Când (ii 
lumea mai dragă, Adina se opria si 
mai putea să meargă. Dar nici acas 
voia să rămâe. 

— Nu! că merg şi eu în excu 

Si tctuşi Adina se încăpățâna sii 
sportivă. 

Când trecea vara grupul 
văsiam mânăstirea și munții înp 
Vindu-ne ca potârnichele, peninuj 
vara următoare să ne întâlnim iat! 
Adina o întâlniam iarna la pai 
PNeşi nu stia să facă nici doi pași ei 
punctuală în fiecare zi. lxplicaţiiă 
mereu aceiaşi : 

— Ce vrei? Ador patinaqul. 

Iarna Adina era o activă, Vrea 
«pun că nu perdea nici un ceşili 
sant şi nici o reuniune mondeni,! 
trun timp o întâlniam mereu supi 
I-am cerut cu insistenţă să mi & 
tăinuiască mie poate-i pot fi def 
Motivul era simplu ca şi rochiile d: 
putea să înveţe un dans nou hr 
Mai târziu mi-a spus că pecitor 
pocit tot l-a învățat până la urm 
ţa-i radia o naivă fericire. 

Iarna și primăvara odată trecu 
răși ne adunam cu toţii în jurul! 
nei. Nu puteam concepe vacanţă sa 
legiatură fără veselia, ei. Si noi en 
tăcioşi eram s'o ironizăm mereu ej 
na! Si mai cu seamă ce ipocriţi! 
toți adoram păpuşa automată ui 
mari şi nesri. Ne plăcea pentru! 
na avea ceva din bunătatea uni 
Dar şi când nu-i  convenea ces! 
supăra subit şi bătea din piciorsi 
plimba de colo până colo. Daci 
nud să o necăjezti  izbucnea ini) 
plâns nervos. In asemenea ocazii 
mai tragică decât un film cu Mari 
colini ; noroc că-i trecea repede; 
stergea pudic ochii şi surâde d 
pom înflorit. 

Adina era inconstantă j 
Deaceea o iubiam cu toţii; că dor 












































i 


Imi există o carte a destinului. de 
vită nici un ochiu omenesc nu poa- 
eziii într'ânsa. 

(Dacă ar fi totul predestinat şi fiecare 
i noi am ști ce ne aduc zilele vii- 
„nu ne-ar mai rămâne altceva «de 
tut de cât să stăm cu mâinile în şold: 
(fine ar mai înfrunta ca nenorocire 
kuur şti că nu o poate evita?! 

(ne ar mai lupta pentru un scop 
War sti că nu poate izbhândi, ori 
ar fi sigur de reușită chiar când 
face nimic?! 

iile! cureta odată Weishoter în sin- 
pitalea lui pe stradă. Ba încă, mer- 
eu gândul și mai departe: „Ce stu- 
Mi credinţă stăpânește pe acei cari 
să afle întâmplări viitoare ghicinu 
lărţi, prin topire de plumb, cititul 
iplmă ori în cafea. 

Srâse hatjocoritor și scuipă. 

-„Ih! Plestematul ghicit în cărţi,“ 
We suspinând adânc. 

ldehoter era un tăran tânăr. bine 
sut: avea o figură :simpatică, cu 

e othi alhaștrii închişi, un nas drept 
Inirile puţin umflate, deasupra bu- 
purta o mustață îngrijită şi mui 
ta si crească. puțină barbă de am- 
W părţi ale feței dela tâmple în jos 
ui la sfârcul urechii; părul blond 

sera dat uşor pe spate. Purta o 
linie înaltă de pâslă  grosolană. o 
in lungă de postav brun închis, ves- 
cu flori; pantaloni scurţi şi cisme 


= 


hr însușirile ce poseda nu puteau fi 
denate astăzi: mergea abătut. legă: 
nise, cu. capul aplecat gânditor 
pe pământ, ca unul care după expre. 
ampulară caută ziua da mâine şi ci. 
sedea astfel nu ar fi dat un ban 
dl, 

“lună dimineaţa, Weishofer! — îi 
tineva, — Weishofer ridică capul. 
intea lui sta un omuleţ. Era pocit: 
mun umăr cu mult mai înalt decât 


| 


a tinerețea. Bizareria Adinei ne 
i să trecem dela flirt la ironie cu 
ka gândului înainte cie a adormi. 
ii worecă nu întelesea. lira naivă 
albină care prinsă în odaie în- 
Mă de sute de ori să străbată trans- 
pia ferestrei. 

leodati în serile senine discutam 
incintă mânăstirei filozofie Era o 
uncastră Misterul nopţii ne seân- 
stupid intelectul. In una din se- 
acelea elasul  Adinei răsună din 
(parcă în întunoric: 

"antru mine viața nu-i decât o ves- 
impare a realităţii. 

i nam înteles-o. Unii chiar au râs 
wulos. Niciodată Adina cea veselă 
im vorhise astfel. Si totuși vorbele 
wa par'că ecoul unei suferinţi moc- 
Nu stiu de ce din seara aceea am 
but să o respectăm ca pe un om 
In vrăstă. 

0 vară Adina lipsea. Gribpul nos- 
ma ca o zi fără, soare. Nu știar: 
uficuse cu Adina noastră. Apoi 
Mzut-o tot mai rar iarna. Si înce- 
Adina a disvărut din 
și veselia noastră s'a 
ca farmecul crângului părăsit de 


rhetoare. 
V. MOSINSCHI 


celalt si peste acesta lăsa să atârne un 
cap mare ceva spre cealaltă parte; de 
sub sapca pusă întreprinzător pe stân- 
ga uieşeau nişte smocuri de păr ine. 
vnele albe, altele de un galben şters; de 
sub cozoroga licăreau niște ocelari de di- 
napoia cărora scânteiau nişte ochi ce- 
nușşii. destul de veseli; obrajii erau ro- 
tunjiţi şi roșii ca un măr copt; 


Omul nostru arăta dacă nu tocmai 
binevoitor, însă în totdeauna bine dis- 
pus. 


Avea pe el o haină a cărei culoare nu 
se mai putea bine defini; bătea în verde. 

Legnse cu o sfoară 2 pendule cu cu- 
tia lor de lemn. de „Pădurea Neagră“: 
una, se legăna, peste umărul înalt, cea- 
laltă atârna peste piept. De un capăt de 
<foricică' trecut, prin butonieră bala. 
sau 2 pendule și în mâna stângă pur- 
ta un săculeţ de pânză, în care trebue 
să fi fost greutăţi şi sculte. Așa sta 
negustorul și ceasornicarul ambulant 
Hautzner-Michel înaintea lui Weishofer 
şi îi tăia drumul. 

— „Bună dimineaţa! Weishofer,“ zise 
el. 

— „Bună dimineaţa“ fu răspunsul. 

— „Mergi spre capityla judeţului. 

— „Da“, 

— „Să mai încasezi ceva dobândă dela 
necusturul din piaţa Primăriei ?* Weis- 
hofer dădu din cap. 

Ceasormicarul închise puţin ochii și 
adăogă. A 

— „Pare-mi-se că mai curând ai fi 
vrut banii decât dobândă“. 

— „De sizur. Dar ce vrei să fac? Poa- 
te să-i iau pielea fiindcă în curând nu 
are să mai aibă nimic. 


— Ce-mi dai dacă-ţi spun o veste 
bună ?" 

— Bună ori rea pentru mine e tot 
una“. 


— „Ascultă ! Fri am fost pe la nezus- 
torul tău cu datoria. Un altul să fi fost 
în locul ni ar fi sărit ca un ied de bu- 
curie, dar el sa purtat ca o vacă bă- 
trană. Nu știi că sa pricopsit: i-a ve- 
nit o mostenire. Nici unul — a spus el 
— din acei cari Tau urmărit continuu 
în timpuri erele nu va primi nici un 
ban înainte de termen. Tu însă fiindcă 
Vai însăduit în totdeauna vei primi toţi 
banii dacă te duci chiar mâine. Fiindcă 
el a spus-o eri. azi este mâine. trebue 


numai să deschizi vorba. 

— „Bine !* 

— „Dar  Weishofer cum îmi nari? 
Drept să-ţi spun, ai înfățișarea unuia 


căruia îi intră în casă niste bani, peste 
cari de mult a nus cruce. 

— la ce-mi folosesc acum? Poate 
îmi vin tocmai cu să îngrop un mort“. 

— „ti aşi? Cine să moară? Doar nu 
tu !* i 

— „Eva! 

— „Nevasă-ta ? Cum îţi trecu prin 
rând să-mi spui o atât de urâtă glumă? 
Când am văzut-o ultima dată era sănă- 
toasă. voinică şi veselă ca în totdeauna“. 

-— „Acum să o vezi!“ Weishofer dădu 
nălăria pe ceafă şiereându-şi fruntea 
cu mâna. 

— „Da, Hautzner-Michel. din ajunul 
anului nou datează asta. Ticăloasele de 
mueri cu prostiile lor îndrăcite au dat 
în cărți — în glumă de sigur — după 
cum am snus și 'nevesti-mi i-a căzut 
asul de treflă care i s'a explicat că în- 


UNIVERSUL LITERAR. — 535 


ASUL DE TREFLĂ 


de LUDWIG ANZENGRUBER 


seamnă moarte. Făcuse o faţă atât de 
lungă încât a ajuns cu bărbia aproape 
de masă. E păcat a zis ea: „am vrut 
să glumesc şi Dumnezeu mi-arată un 
lucru serios“. De atunci își închipue că 
nare să mai trăiască un an şi de nar 
fi trist. ai putea să te strâmbi de râs 
privind-o cum depune toată silința să 
adeverească profeția. Slăbeşte din zi în 
zi. Nu se lasă convinsă. Am stat de câ- 
teva ori lângă ea, i-am vorbit; ascul- 
tă. îmi dă dreptate și când mă scol să 
plec, ultimul ei cuvânt e ca şi primul: 
Fa tot are să moară. Cuprins de înegri- 
jorare am chemat un doctor din oras: 
a examinat-o, a dat din cap si mi-a 
spus că sufere de melancolie. lam po- 
vestit întreaga istorie. „Hm! hm! — 
făcu el — scoase tabachera, o deschide, 
ia o priză de tahac, trage pe nas. în- 
ehide uşor capacul. „Da!“ zise el 
„are să moară numai din prostia ei!“ 

— „Mulţumesc pentru explicaţie D-le 
Doctor — răspunsei eu — însă tot mi-ar 
părea rău de Eva mea proastă“. Weiss- 
hofer își sterse ochii cu mâmeca. 

Micul ceasornicar îşi scutură îngân- 
durat capul cel mare. astfel că îi căzu 
șapea de pe urechea stângă pe cea 
dreaptă : „si mie mi-ar părea rău de fe- 
meia, asta. !“ 

— „ţi spun“ — strigă tânărul ţăran 
ridicând mâinile deasunra capului — „e 
ca, si moartă. Asa nu o mai poate duce 
mult timp“. Hautzner Miche! şi-a pri- 
vit între timp cu multă atenţie cismele, 
apei a ridicat capul si zise îndreptând 
privirea spre  Weishofer: „Stii ceva? 
Vreau să încerc dacă nu cumva îţi pot 
veni într'aiutor. însă mai întâi să văd 
cum stau lucrurile“. 

-— „Boedapraste. Hautzner Michel! 
crăbeste-te numai. Tu ai avut în tot- 
deauna un cap pricenut. Isuse Cristoa- 
se! Cum o să-ți pot multumi Doamne? 

— „Imcet. încet Weisshofer! Incă 
nam nus un picior înaintea celuilalt 
și ar fi deja un pas făcut. Nu pot să-ţi 
promit nimic“. 

— „Imi închipui că trebue că fiegreu. 


Dar cum vrei să procedezi?* 
— „Stii, când trebue să repar ceva. 
trebue să 2m lucrul înaintea mea. A- 


cum să ne vedem de drum și Dumne- 
zeu să te ocrotească. Sneră putin si nu 
te încrede prea mult. Insă te poti hi- 
zui pe mine că ceeace se poate îndrepta. 
numai decât, voi face-o îndată“. 

—. „Din dragoste către anroanele fă-o. 
Dimnezeu să fie cu tine Mautzner Mir 
chel ! Ş 

Si astfel se despărţiră apucând unul 
la dreapta iar celalt la stânga. 

W=eishofer grăbi pașii către oraș pen- 
tru a se înapoia cât mai curând acasă 
să vadă ce a făcut negustorul ambu- 
lant si spera în sinea lui că totul va, 
fi bine: Hautzner Michel însă merse 
agale, gânditor spre saţ. 


In mijlocul satului era o căsuţă mică 
împrejmuită de o curte cu uluci şi cine 
voia să comunice cu cei dinăuntru tre- 
buia să treacă printr'o portiță în gard 
apoi în curte. 

Adi intră ceasornicarul. 

Hautzner Michel întra în bucătărie 
unde focul trosnea vesel şi auzi în ca- 





536. — UNIVERSUL LITERAR 


meră pe ţărancă, fiedonând un cântec 
bisericesc: bătu în uşă si intră: 


— „Bună dimineaţa !* zise el. 

— „Bună dimineața  Hautzner  Mi- 
chel !* 

— „Da, da, mulţumesc! Pentru un 


moment nu ştiu ce să spună, însă îl sur- 
prinse întăţişarea rea a ţărăneii. Nu 
era trei luni de când înaintea lui sta 
o femeuşcă rumenă durdulie și cu o- 
chi: negri vii si acum—era sau nu era 
ea — găsea o femmes slabă, vestejitii și 
cu ochii stinsi. O clipă se schimonosi 
faţa lui rotundă în felul cum se vede 
la copii când vor să râdă ori să plân- 
gă, una după alta, înainte de a se de- 
cide pentru una. din ele: apoi aruncă 
sacul cu scule pe un scaun, luă ceasur- 
nicul de.pe umăr. le puse pe scrin, mer- 
se spre ţărancă şi îi zise: „Doanine, dar 
de ce pari atât de schimbată ? Eşti poa- 
te necăjită ? Nu se mai uită băwvbatul 
tău la tine?* 

— „Ah! Hauizner“ -— răspunse ca — 
„stiu prea bine ce am. In curând vei 
putea merze la înrnormântarea mea“. 

— li lu naiba, no fi tocmai asa de 
rău. Voi muerile vă închipuiţi în tot- 
deauna tot felul de lucruri. 

— „Imi închipui că e destul de 
şi din cauza undi închipuiri nam să 
mă pregătese atât, de stăruitor pentru 
ceasul de pe urmă după cum o fac a- 
cum“. 

Țăranca arăta spre masa, pe caresta 
deschisă o carte mare veche şi uzată, 
negustorul merse spre ea şi o răsfoi. 
Mai pe fiecare pagină erau zugrăvite 
grosolan chipuri de draci cari prăieau 
suflete nevinovate, le punea în frigare 
ori le supuneau la tot felul de chinuri 
obicinuite în iad. 

— „Uite“ —- zise Hautzner Michel —- 
„Dacă aș fi în locul tău m'aş pregăti 
mai bine pentru cer şi în locul bărba- 
tului tău aş arunca hârţcaga ta în foc 
fiindcă, vorbele tale sunt prostii“. 

Tânăra femee se supără: „Tu pros- 
tule” —strigă ea, — „ce înţelegi tu din 
lucruri atât da serioase. Fă glumele tale 
în cârciumă dar nu întro odae unde 
moartea aşteaptă în prag să intre. Pro- 
fesează- i glumele tale ieftine faţă de oa- 
meni cărcra li s'a suit ceva la cap, poa- 
te le face plăcere și vor râde, dan nu su- 
păra pe unul căruia îi bate coliva în 
piept, înţelegi tu? Pleacă din ochii mei 
Aş voi să-ţi arăt altfel âe nu m'aș îi sim- 
țit atât de slăbită !* 

— „Poftim“ — zise Iautzner 
„asta am observat-o și eu, dar 
zent nu-ţi lipseste nimic“. 

Țăranca se uită spre duşurmea, casi 
când ar fi voi să știe dacă a fost cu- 
văţită bine, atunci o apucă o tuse seacă 
și spuse cu voce atât de stinsă încât 
nici un şoarec din. colţ n'a fi putut 
auzi să spună la vecini: „Da, da, dragul 
meu Hautzner Michel, tu poţi râde cât 
vrei, dar eu ştiu ce știu“. i 

— „Nar fi atât de greu să aflu ce 
stii tu: trebue numai să mi-o spui. — 
Cum si-a intrat asa deodată ideea «le 
moarte în capul ăsta ?* 

— „Printrun semn al lui Dumnezeu!": 
Acum ţăsanca se ţinu de masă parcă 
ar fi simţit cum îi slăbesc picioarele. 

— „Sărmuna de tine“ — zise ceasor- 
micarul —. „ce slabă eşti! Ar fi bun un 

«scaun dacă nu poţi sta în pioicare“. 

Ea se așeză și continuă: „In noaptea 
anului nou am dat în cărţi cu femeile 
din vecinătate“. 

— „E distractiv, — zise i it Mi- 


vău 


Michel— 
în pre- 


chel. 


— „Da, da, însă mie mi-a. eşit asul de 
tref]ă' 

— „Asul de treflă ?* 

— „Ei! şi mai departe ?* 

— „Nu-i de ajuns? Stii tu ce în- 
seamnă ? Dacă stă cu coada în sus în- 
seamnă o casă străină, far dacă stă ce 
coada în ios înseamnă moartea unuia 
de aproape“. 

— „Pentru întâia oară aud asta” — 
zise negustorul. — De când trăesc, asul 
de ireilă a însemmat, între oamenii cari 
se pricep la dat în cărţi, o pungă cu 
bani neașteptaţi'”. 

„Vrei să râzi de mine ?* — întrebă 
țăranca. „Niciodată nu sa auzit de când 
se dă în cărţi pe lume, că usul de tro- 
fă nana tiiaă o pungă cu bani. Insearm- 
Dă o pungă cu bani în care mă bagă 
moartea, inseumnă o cruce sub care voi 
zace in curând”. 

— Si mui înseamnă, gâște în sat, cari 
se amestică înti'o afacere despre care 
nau idee“ — strigă Hautzner Michel; 
dacă nu știți nimic nu vă mai ameste- 
caţi. Asul de treflă înseamnă o pungă 
au bani în casă, asta e lucru vechiu“. 

— Ba, e ceva nou! Inseamnă moar- 
tea. 

— 0 pungă cu buni!” —tună Ilauiz- 
ner şi bătu cu punnul în musă. „le 
îimpotriveşti tu unui bătrân care a um- 
blat mui mult prin lume, care a văzut 
și știe mai mlt decât tine, cu toate mu- 
erile proaste din vecinătate. De altiel 
poţi crede ce vrei, mâhnește-te din par- 
tea mea până când ta vor duce la ci- 
mitirul din deal, si dacă aş vedea asul 
de treflă chiar pe capacul cosciueulu:, 
eu rămân tot la părerea că asul de 
treflă nu înseamnă moartea. 

— „Dar Miichel!* zise jăraneca ridi- 
-ând braţele în sus speriată de încă- 
păţânarea bătrânului. 

— „Weishaferino !“* 
„Asul de treflă a căzut 
tine ?* 

— „Toemai lângă” dama de rurd, 
eru cartea mea“. 

„Insă eu știu că femeile măritute 
au dama de pied, iar cale nemăritate au 
dama de caro. Și tocmai de accea, îţi 
spun Weishoferino: să nu mă mişe din 
acest loc, dracii să mă rupă pe sus în 
bucățele ca să nu mă mai pot aduna pe 
lumea cealaltă...“ 

— „Pentru numele lui Dumnezeu. 
Hantzner Michel, isprăveşte !* 

— „Să-mi pierd fericirea pe lumea cea- 
laltă, dacă nu vei primi o pungă cu Dani 
neașteptaţi în casă. Eu cred că mai mult 
nu mă pct jura și că îţi este de ajuns 
ca să-mi dai crezare“. 

— „Isuse Cristoase! Nesocotitule! Cine 
te-a îndemnat să te juri atât de nelegiuiL 
Sper că Dumnezeu nu ia în seamă că 
te-âi înselat. Asul de treflă nu înseam- 


reluă acesta.— 
aproape de 


cara 


nă altceva decât moarte”. 
—- „Bine!“ — zise negustorul  luân: 
du-și ceasornicele de pe dulap şi atâr- 


nându-le pe umăr. „Tu rămâi la asta. 
Dar eu sunt un on care caută câștigul 


pe toate căile și nimeni nu mi-o poate 
lua în nume de rău dacă expleatez ceeu- 
ce știu. Prinde-te cu mine fen;ce. Nu vei 
avea timp să te pregăteşti de mourte că 
deja îţi va sosi punga cu bani în casă. 
Dacă pierd arm să-ţi plătesc o înmor- 
mântare frumoasă și toți popii din sat 
să te conducă pâuă la groapă, dacă însă 
voi câstiga, punga cu bani e a mea. Te 
prinzi %* 
— „Lasă-mă în pace, nici 
stave să mă înmormântezi“ 
„Tot una. Când faci e prinsoare 
trebue să ai în minte mai mult paguba. 


wai fi în 























































Vreau să te bag în mormânt atăt 
frumos încât să-ţi placă și ţie! Hall 
bate laba !* 
— „Slăbește-mă te rog. 
— „Cel mai frumos giulgiu cutii 
se învelesc bcerii la oraș îl voi În 


muia pentru tine. Iei: acum 0 stă 
dai mâna”. 
„Asta nam so fac, stii, fimdă 


păcat să te joci cu astiel do lucruri] 
— „Ei da! — vâse IHamtzner Michele 
„Tu nu o faci, fiindcă la urma unii 
su; de tretlă tot poate să însenuit! 
pungă cu bani!“ | 
— „inseamnă moarte“, strigă ță 
ca — „și banii am să-ţi-i diiuese li 
nu știu de unde ar putea să vie, 
„Bine, fernee te-am prins eu 1 
Tao dărneşti barii. Nu mă inter 
ză de unde vin. Insă i pentru asta În 
să-mi dai mâna, ca ui nu ai stuzi! 
târziu“. 
l'emeca dădu cu ezitare mâna 
„Asa! Va' să zică ne-am prinsă 
prartiit că nici un ban nam săi 
Stiu bine că nu te îngeri jeşti, fiindeăa 
ştiu de unde au să vie, însă vreu 
ti-i econornisesti pentru mai târziu, 
batu-tiu m'ar blestema dacă babi 
bia intrați în casă, ii-aș lua eu, șili 
dori să aduc sfacdă în casa voastră. 
muncesti vei putea agonisi atâția pă 
nându-i devparte şi atunci nu vo, Dj 
nevoe să știe si el că ai pierdut, Ii 
timp aproape un an. Insă de anul 
voi veni să-mi iau banii si dacă 
tevesează îți voi da în cărţi cun În 
eu și acum te las cu bine și Dum 
să te ocrotească”. 
Hautzner Michel plecă din odae iii 
pe tânăra femee dusă pe gânduri, | 
— „n cele din urmă tot are să e: 
Tar dacă nu va fi aşa. atunci în cel 
mai putea încrede ? ..„.Totuși asul de! 
flă înseamnă moarte 1...“ 
. a S u E ME 
Fa nu mai ştie acum. dacă trebue 
se bucure. ori să-i fie teamă dati; 


* 





ez 


Iu după amiaza acelecaşi zile, Ve 
fer întorcându-se grăbit, spre casă, 
pe micul ceasornicar stând je 0 54 
durică aruncată pese un $anţ pe 
se putea merge la o potecă ce du 
spre un sat învecinat. Alerză sri 
tvân. 

— „Ce veste 
chel? | 

Omul zâmbi. Privi la haina țărăa 
care era încheiată cu îngrijire | 
zenta o umflătură în partea stâr 
pieptului, si arătă cu degetul spre 
acela „Aci este !: -— zise el —,Ți 
mit banii ?* 

— „Da! însă vorbeşte...“ 

-— „bsst! Am pierdut cam nul 
din cauza voastră dar sper că nu 
fost în zadur.. Vreau să-ți =pung 
să nu te dai de gol că am vor 
cel putin că ne-am văzut astăzi, In 
tu ? Nica să nu vorbeşti ceva despe 
uricum ţi sar părea Eva ta. 

O jumătate de oră mai tâniul 
hofer intra în odaia lui; după & 
bună zina femeii, începu să desele 
na, secase un portmoneu greu i 
pa masă. 

— „Dar 
runca. 

„Bani grei Evo. Stii tu ui 
N erac din oraş, pe cari nu mi 
deam ză-i văd vreodată. l-a venit? 
tenive şi acum mi i-a .restituil. 
„Pe toţi ?2* 





înni, dai Haulzer 


ce ai acolo ?*  întehă, 


— Până la ultimul ban“. 

ti Dcamne! Ce să cred?" 

| -„Nute bucură de loc?* 

- „Bu da!' — zise Eva luând port- 
inel si numără banii, în timv ce de- 
usa când palidă, când roşie. 
ltă-i sosiți şi trebuiau să fie 
ru veseli și tristă, toldeodată. 

3 |» atunci se puse ea pe muncă şi e- 
| uluuie încât Weishoter băgă de seamă 
tinu nui avea timp de moarte. Şi cu 
ui se upropia sfârsitul anului cu atât 
m mai măâhnită, dar când anul nou 
Hi la uşă mărturisi bărbetului ei, curu 
„pierdut faţă de Hautzner Michel şi 
rii după sfatul acestuia — înumos nu 
1—a încercat că economisească ba- 
pentru a ascunde pierderea; însă 
ii putut asonisi nici a patra parte din 
iul era datoare oricât sar fi străduit, 
acea ceru erture pentru nesocotin- 
el, 

“Stirpinândpu-se după ureche Weisho- 
ipriaspunse că o îturtă bucuros și o face 
n toată inima pentrucă liva lui iubită 
nimas în viaţă și pare tot atât de 
Hire ca înninte. De aceea nici nu se uita 
li bani, chiar de ar fi de 3 ori mai 
[ul De sigur că e urât lucru a lua 
lata banii econormisiţi.  Iautzner-Mi- 
[) face câteodată glume cu cari vrea 
iu! să sperie oamenii. De altfel tot 
lbue să aştepte până va veni el. 

(in veni fn primit cu oarecare bă- 
iai Se făcu însă că nu observă nimic, 
Wii scoase ceasornicele și le aşeză pe 
si în fața ţăvăncii; Weishofer sta 
toperte lingă cuptor casi când n'ar fi 
i ulenţie, orice sar întâmpla. 

)cipă aruncă Hautzner Michel nişte 
ţii pline de rnulțunire de dinapoia 
whlavilor, apoi zise: „Hei  femee! 
Ani trăești 2 

|-,„Da!* — începu aceasta și devenea 
„ince în ce mui roşie la faţă. — „Da, e 
ldiirat că asul de treflă nu înseamnă 
mate, ci bani în casă: dar dacă cine- 
stie că aceasta se întâmplă cu sigu- 
ţi să nu se mai prindă cu un altul 
cae să-l facă să piardă banii; asta, 
ue lucru cinstit. Şi mai puţin cinstit 
em este să sfătu=ști pe o femee cas- 
hi să strângă banii pierduţi fără şti- 
Hi biubatului. Ai înţeles? Aceasta o 
un, fiindcă trebue să o spun“. Apoi 
bthise sertarul rnesei și scoase un pa- 
dei de bancnote. — „Totuşi am urmat 
dU și am muncit tot timpul. Atât am 
ut strânge, Iată-i. Dacă însă e prea 
Bi îmi pare rău că n'am mai muit', 
li trecu cu mâna peste masă. 

—„li puți păstra şi pe aceştia“, — zise 
pastorul — „nu mi-a fost de asta, 
im: numai să-ţi dovedesc că nici o- 
ti nau însenmat cărţile nimic, nici 
inseamnă. Asul de treflă mu înseam- 
h moarte fiindcă astăzi ivăesti, nu în- 
emmă nici bani în casă fiindcă am 
ustocit-o cu, de oarece am știut dina- 
meci bărhatu-tău aduce bani din o- 
ia să pui hani deoparte pe ascuns 
tan sfătuit pentru a te afunda în lu- 
mpână în găt şi să-ți piară gându- 
dela asul de treflă şi la moarte“. 

& liranca își împreună, mâinile mută de 
mrăre: Weisholer aAleroă la masă, luă 
uhetul de bancnote si-l îndesă în bu- 
pinul ceasornicarului. „Trebue să 
W— zise el -- „lrehue să-i iei! I-ai 
wil, ţi-i dau bucuros!“ 

că sar fi opus Hamutzner Michel, 
așa cum se uița la cei doui oameni 
ja de bucurie de pe un picior pe cel- 
alrepermițând ţăranului să bage banii 




















































daţi. 


în buzunarul lui. In cele din urnă 'se 
opri şi lăsă pe țăran să o facă. 

— „Dacă trebue să-i iau, să-i iau! — 
zise el. „Se plăteşte doctorul chiar 
când nu face nimic. dar eu am făcut 
mai mult decât un doctor. Acum femee, 
dacă te interesează, cine ce doctorul? Am 
promis că-ţi voi du în cărţi în felul 
meu. 

— „la slăbeşte-mă te rog. Iţi închipui 
oarece că o să mai cred ?* 

„Stiu_că mai să mi-o ceri. Insă 
dă-mi mie cărţile astea mânijite din cutia 
mesei. Le-am văzut colo... Aşa mulţu- 
mese. Ne-am făcut destule griji! Inainte 
serveau şi chiar fuseseră inventate pen- 
tru petreceri nevinovate, însă cu în toate 
ocaziile a început cmul să abuzeze, și 


UNIVERSUL LITERAR, — 537 


asta mai mult decât trebue, că jocul de 
noroc sărăceşte mulţi bărbaţi și acum 
să mai prostească în cârţi și femeile. 
Imi dai voe să le arunce în foc. E cel 
mai bun fel al meu de a da în cărţi. 
După cum omul se poartă în afară sau 
în sinea lui, cinstit şi mulţumit ori leneş 
şi lacom i se poate spune de va fi fe- 
ricit sau nu pe lume. Un astfel de ghicit 
în căuți nu există. Se zice că: „soarta 
omului stă în mâna Donimnului“ si nu-mi 
închipui cum ar putea veni ceva dela 
cărţile astea mânjite şi dela niște ţi- 
gănci murdare. „Amin“ zice popa când 
nu mai are nimic de spus. 


In româneşte de 
MIRCEA BONIFACIU PITTIŞ 


POEME IN PROZĂ 


GELOZIA 


Antistului îi plăcea s'o vadă goală, ca 
so picteze ; ia ea credea că o va piota, 
numai ca so vadă absolut nudă, pe în- 
delete, ca să se sature privind-o, 

EI era tânăr, ea era frumoasă și ideal 
croită — şi cu trupul neacoperit în ate- 
lierul pictoruiui, 

Ea se trudea să-i vâre cât mai mult în 
ochi, în suflet şi în închipuire ispititoa- 
vele linii ale unui corp de statuă, ca să-l 
câstige pentru totdeauna. ; el se folosea 
de atitudinele ei plastice pentru Arta lui, 
furându-i frumuseţea şi asterni n-o pe 
pânză — dar numai atât. 

la se întreba : e 

— Nu vede că sint ispitoare? pi 

lar atitudinea lui nu răspundea ni- 
mic, pentrucă răspunsul îl concentra în 
opera sa, 

Ea se întreba : 

— Nu vede că sînt goală ? 

Şi el tăcea ; dar grăia pânza aproalie 
gata pe care fata n'o înţelegea. 

Intr'o zi a intrat însă în atelier o fa- 
meie. Cum a, văzut-o artistul a simţit ne- 
voia de a-i mâmgeâia obrajii şi braţele, 
de a. o lua de mijloc. Femeia era cârnă, 
îngrozitor de grasă şi îmbrăcată medio- 
cru. 

Modelul nu îndrăzni să-și închipue cum 
ar fi această femeie desbrăcată. Deoarece 
tocmai mâncase. Privirea ei îi ungea cor- 
pul, ca o pensulă muiată în ulei, 

„Și totuș ! 

Indignată, după ce Necuinoscuta eşise 
din atelier. Modelul strigă pictorului 

— Gusturile nu se discută, dar dacă 
ți-- drag acest butoi, dacă ea întrupează 
idealul tău artistic, de ce no pictezi pe 
ea ? 

Liniștit, pitcorul îi răspunse 

— N”o fac pe ea, fiindcă pictez pentru 
alții, 

— Va să zică iubitorii de artă, de ta- 
blocuri, mă preferă pe mine, — constată 
Modelul cu o izbucnire de isbândă, 

— Se înţelege, frumoaso ! 

— 0 pânză care ar înfăţişa-o pe ea, 
War lua-o nimeni ? 

— Fireşte, frumoaso ! 

— Atunci, tu ce-ai găsit la ea? 

— Am găsit, frumoaso, tocmai asta: e 
soţia mea, 


pia 


ORAȘUL IN CARE NU CU- 
NOSC PE NIMENI 


In vraşul în care nu cunosc pe nimeni, 
suf.etul meu ai'sargă în voe şi visele mele 
toate shoară, în libertate, nestingherite 
de aimemi, între pământ şi cer — ca în- 
iun răi Ql gândurilica:. 

Nesmraţia e o beţie, privelistea, cas- 
cadă de lucruri nouă... 

Nu mă opreşte nimeni, ca aiurea, cu 
credinţa că nimicurile sale! personale ar 
putea să mă intereseze și pe mine, ar îi 
în stave să înlocuiască, din inima mea, 
măcar pentru o olipă, atâtea dureri și 
doruii, atâtea mânii înăbușite, 

Când trec uşor; necunoscut, în orașul 
în care nu cunose pe nimeni, dim nici 
un gtup nu se aude o șoaptă de prieten, 
bărfitoamie sau o scrâşnire de dinţi, siri- 
vind 1nvective în măsele invidlioase. 

Ce frumoase sunt femele, în oraşul în 
care nu cunosc pe nimeni și toate mă 
privesc cu interes. unele chiar cu drag, 
fiindcă pe nici una nam mimţit-o pen- 
tru alta şi nici una nu mi-a călcal în 
picioare inma și semsibilitatea, 

Vântul îmi răcoreştei fruntea şi îmi 
mânzăe obrajii, în oraşul în care nu 
cunosc pe nimeni, pentrucă vântul ştie 
ce e pribeagul și se simie frate cu călă- 
torul îndrăgostit de drum. 

Ce fericit aș fi fost, în orașul în care 
nu cunosc pe nimeni, dacă o întrebare 
nu miar fi tulburat pacea, într'o seară 
tristă, tocmai când mă socoteam. mai 
mulțuirit : : 

-— Dar dacă în oraşul în care nu cu- 
nose pe nimeni, este, totuș cineva care 
mă cunoaşte ? i 








COMPUN MUZICĂ 


Trenul aleargă pe câmpiine nesfârşite 
şi icoana ta mă însoţeşte pretutindeni, 
pilespărţită, Sunt trist şi numai tu ştii 
de ce, Totuş sufletul meu cântă, un cân- 
tec duios: povestea unei iubiri mai du- 
revvase decât celelaltie, 

Tereastra vagonului, liniată de .firile 
tejjegrațice, pare un portativ, pe. care 
lacrimile mele: cad ca nişte note: scriu 
muzică tristă pentru tine. 


CONST. RIULEŢ 


538. — UNIVERSUL LITERAR . 


MÂNĂSTIREA RÂMNICUL-V ÂLCEA 


La voalele dealului Capelă, lângă lo- 
cul unde Râmnicul se înpreunează cu 
Oltul, din timpuri ce tree peste memo- 
ria omenească, bătrânul Vâlcea şa fă- 
cut așezarea sa lângă vadul râului 
Hâmnie, de unde şi denumirea de Râm- 
nicul. Vâlcei. 

Nu se putea găsi un loc mai minu- 
nat pentru așezarea lui Vâlcea decât 
acesta pus lângă drumul comercial, de 
pe valea bătrânului Olt, ce leagă vesti- 
tul oraş — cetate, al Sasilor — Sibiul-— 
cu raşul lui Traian, după malul drept 
al Danubivlui — Nicopole — din care 
pricină  dealtiel a putut repede pros- 
pera şi ajunge mai întâiu capitala dis- 
trictului cu acelaş nume şi mai apoi 
reşedinţa  statornică a episcopului în- 





fiul său de către Moise Basarab în 1529. 

Pe dealul dinspre vest de oraş se ob- 
servă urme din epoca romană şi tradi- 
ţia ne spune că aici ar fi fost altarul 
unei zeități păgâne, care după denumi- 
rea din ziua de astăzi: la boul de pia- 
iră, ne face să ne ducem cu gândul la 
cultul boului Apis. Aici se observă şi 
ruinele unei capele catolice. 

Odată cu stabilirea, definitivă a epis- 
copiei, care a fost incontinuă aici dela 
1497 cu singura întrerupere dela 18147— 
1856 când a ars biserica cu dependim- 
(ele. oraşul a luat un nou avânt înzes- 
trându-se cu mai multe biserici 

Biserica episcopală cu locuinţa epis- 
copului a. fost zidită în. 1508 de către 
Radu cel Mare, aceasta cu mici repara- 






gti pect vor EA Uni A 


A das AA 0 Llefter ind Bischo ff 


MÂNĂSTIREA R.-VALGEA (Schiţă tăcută de inginerii austriaci între anii 1718—1739. 


cărcinat cu păstoritul credincioşilor or- 
todocşi din dreapta Oltului. 

După situaţia și împrejurimile sale 
asezarea lui Vâlcea trebue să fi urmat 
unei alteia mai vechi, dacă nu din tim: 
pul Dacilor cu siguranţă din epoca ro- 
mană, căci pe dealul din vestul oraşu- 
lui numit — Cetăţuia — se văd urmele 
unor ruine străvechi peste cari s'a clă- 
dit în timpurile mai noi, la 1680 de către 
Mitropolitul Theodosie, un schit ce sa 
restaurat în 13$53 de către Mitropolitul 
Nifon. 

Tradiţia ne spune apoi că aici a fost 
o cetate puternică de unde îşi trage dea- 
lul şi numele. Nu greșşim poate dacă 
aici am pune reşedinţa lui Lituon-Voe- 
vod (1947-—12R0), primul erou naţional 
căzut în luptă cu Magistrul George că- 
pitanul regelui 1Ingariei pentru  inde- 
pendenţa ţărei sale, cum ne spun cro- 
nicile. 

Se mai observă apoi aici pe malul 
stâng al Oltului la schitul Fedelesoiul 
urmele unci  atie întărituri străvechi. 
Aici deci ar fi fost o streajă puternică 
a drumului comercial amintit mai sus. 

In biserica acestui schit a fest deca- 
pitat Radul dela Afumaţi împreună cu 


C Du Varoseh 5 die“ 
€ Die Ale. 


Refident A. das atte Aetren cheme nt 
Franeţfeaner 


țivni a trăit până la 1735 — în timpul 
când Oltenia se afla sub stăpânirea 
austriacă — când a ars si sa reclădit 
de către episcopul Grigore Secoteanul 
care i-a adăugat şi o bibliotecă bogată. 


dar nici aceasta n'a fost scăpată de foc. 


si biserica de astăzi este clădită de e- 
piscopul Calinic la 1850 în timpul dom- 
niei lui Barbu Dimitrie Stirbei. In fi- 
gura noastră la punctul A, avem biseri- 
ca clădită de Radu cel Mare, ca și lo- 
cuinţa, episcopului care se prezintă ca, 
fiind lucrată din zid puternic și având 
două etaje. 

Imprejurul episcopiei tot în figura 
noastră observăm că i sa făcut, de că- 
tre austriaci căci această vedere datea- 
ză din timpul  nocupaţiunei acestora 
1718—1739, o întăritură de pământ în- 
semnată aici cu lit. B. 

O altă hiserică este apoi cea cu hra- 
mul, .„Cuvioasa Paraschiva“ începută 
de Pătraşcu Voevod în 1557 şi termi- 
nată de fiul său Mihai, pe atunci ban 
al Craiovei 1558, iar mai târziu Mihai 
Viteazul. in această biserică la intrare 
pe peretele din stânga se» află zugră- 
vit chipul lui Mihai Viteazul în costu- 
mul de atunci iar în partea dreaptă 
chipul ctitorului Pătraşcu cel Bun. 


Biserica aceasta a suferit stricieul 
în timpul răsbuiului  Austro-Ture d 
1718 și a fost refăcută de boeri Ki 
veni apoi în 17%) de enoriaşi iar în li 
de bivel ciauş Sterie Iufca. 

In figura noastră biserica este fu 
de pe malul Oltului ce e însemna 
lit. E. 

Altă biserică este cea. cu hramul „Ali 
ca Domnului“ zidită de Mircea call 
trân în 1388, care fiind arsă de Tr 
în 17%7_a fost reclădită de log. hui 
Râmniceauu şi românii de la, Sibiul 
Moldoveanu şi jupân Grigore. 

In figura noastră această biserici 
cea de lângă lit. (. 

Dovadă că craşul lui Vâlcea treb 


2 da miere E ua 


- iai a en | 


A Ah 


ar arta 


ha 





















să fi avut un rol însemnat în trecu 
nostru istoric este faptul că aici se zii 
și o biserică catolică de propagandă a 
dită de călugări franciscani. Astăzi i 
lângă această biserică se află o sem 
primară mixtă întreţinută de conul 
tatea catolică. 

In fisura noastră biserica francs 
nilor 'se află însemnată cu lit. D. 

Casele orăşenilor în figura notă 
care datează dintre 1728—1731 sunt 
runte, aeoperite cu ţiglă și sunt asez 
în apropierea Oltului. 


In fund observăm apoi cum se rilă 
dealurile acoperite cu păduri în pla 
spre munte. | 

Figura aceasta o datorim :ingineiii 
ustriaci însărcinați de guvernul (el 
Viena cu ridicarea hărţii topograliză) 
Olteniei în timvul când aceasta se ai 
sub stăpânirea Austriei între anii [hi 
1739. 

Așa cum se prezintă această veleu 
ca și celelalte ce vor urma ne vrpi 
tea reda în parte situaţia aşezării 
mai însemnate din Oltenia, de pe at 
vreme. 





E) 


MIH. POPES( 





C. KIRIȚESCU: 


|lteratura împotriva educaţiei“ 
Bucureşti, 1929 


Si amintim — mai întâi — faptele 
A au (lat naştere cercetănii de faţă 

Vi amintiţi desigur de intervenţiunea 
misterului de Instrucţiune în chestiu- 
svunor piese depe scena Teatrului 
simal din București. Din discuţiuneo 
d urmată prin presă şi prin fa- 
bull se ajunsese la învinuirea — nu 
„Ministrului de resort — dar numai a 
iu (. Ririţescu, directorul învățămân- 
i secondar care, cu o abilitate ca- 
bibristică, ştiuse să bage vrajbă în gu 









ra, 

ȘI de-aici se conchidea că — deastă- 
ui — D-sa făcuse politică. 

Natural că —- în asemenea discuţiuni 


= valitatea este mai totdeauna greu 
k cunoscut. 

Numărul celor cari se cred lezaţi e atât 
mare și stilul lor atât de insinuant- 
mit tu, publice, nu te mai știi orienta. 
ur bietul autor — oricâte alte calităţi 
icompetențe ar fi putut avea — de- 
îs: deodată o ţintă pentru cele mai 
“ntiase atacnri, 

lo astfel de atmosferă chiar încer- 


tea de a se apăra apare — oarecum 
- primejdioasă. 
Deaceia, deşi — pentru cine avea u- 


hihi de auzit — lucrurile au fost de- 
ii și definitiv lămurite din capul lo- 
mu — totuși d. Kirițescu, lăsând să 
»astearnă puţin timp peste rana sân- 
“srl, a socotit necesar să se adre- 
lin nou opiniei publice și — dens- 
“di cu o argumentare bine întocmi- 
si repună chestiunea pe tapet —- 
ulnânilu-i tot ce o putea prezenta ca 
ochestiune personală şi făcând din ea 
mobiect de principii şi de interes na- 
Honal, 

Suhiniind îurâurirea pe care o are 
hiobște literatura, asupra tineretului 
=dsa in ca puncte de plecare antolo- 
m întocmită de germanii în timwvul 
oiunii prin „Putreziciunea Româ- 
": ilusirarea.... literară a procesului 
i așa-numitei  „oligarchii române“. 
ih ani dela împlinirea visului de 
ini — cu drept cuvânt se întreabă 
Bu: cum e zugrăvit. în propriile 
i cărți, răsboiul României ? 

atunci — „cu încredere, senitătate 
opimism“ — Iisând la o parte ce- 
hale sperii literare — d-sa cercetează. 
immane pe care le analizează: din 
int de vedere documentar — ca o- 
mind sufletul generaţiei care a fă- 
Esboiul și... unirea: și educativ: 
tepercusiunea pe care o pot avea 
pră nnhlicului. Această cercetare 
mu alât mai interesantă. cucât, de 
dată, „scriitoru! nu mai este strei- 
tare ponesrezie spre a distruae..., 
Românul care analizează spre a 

“i 
























Kirițescu porneşte Ia drum sănătos ; 
prin 4 din cele 5 remane, se în- 
e însă cu sufletul amărit pentru 
— în unul — găseste nolitică filo- 
mană. în altul —- numai socialistă. 
ii amândorova coboară acţiunea 
liră și-și scot în evidenţă justifica- 
şi meritele propriei aticudini. In al 





UNIVERSUL LITERAR. — 539 





c ealacen Îslicrpesrez 





treilea : nmiciuni sentiment de ordin al- 
truist nu e trezit, nici o legătură cu 
interesele obştei...; totul e judecat prin 
riportarea la micile privaţiuni de or- 
din personal... Un singur instinct: al 


conservării personale, în forma ei cea 
mai primitivă, fiziologică : un singur 
caracter: al epicurianului care-și tră- 
eşte viața lui de plăceri. 

Și încheerea acestei cercetări: litera- 


tra răsboiului nostru nu ne-a putut 
da fresca eroismului sobru, nici a em- 
tuziasmului tenace, nici a renunţărilor 


staice. Ne-a dat îusă pe aceea a lasi- 
tății“, | 

O singură excepţii»: Intunecare de d. 
Cezar Petrescu. 


Întrucât priveste obiecţiunea. estetică 

după o bogată excursiune prin pagi- 
nile criticilor celebri — d. Kirițescu o în- 
tâmpină asttel: „arta trehue să fie. în 
esenţa ei, moralizatoare. Ea poate să-și 
exercite, prin aceasta, o puternică in- 
fluenţă... (pe care) o exercită nu prin 
simplu! fant că e artă, ci prin chipul 
cum își alege tipurile, caracterele... 
prin împrejurările în care sânt puse 
şi căldura care radiează din sufletul 
artistului asupra operei sale...“ 

In faţa acestor adevăruri ce influen- 
ță pot avea romanele de mai sus asu- 
pra cetitorului ? Desigur una depriman- 
tă si aeducativă. Aceasta — pentrucă li- 
teratura respectivă „se prezintă cu trei 
muri. scăderi :* 

3) Unii seriitori.... au văzut numai 
cercul strâmt al propriilor imterese : 

b) alţii au fost prea subiectivi: 

c) toţi —: nau ţinut socoteală de rolul 
social al literaturii. 

In legătură cu această ultimă scădere 
d. Kiriţesen se gândeşte serios la generaţia 
nouă pe care „patriotismul a început 
s'c obosească: i se pare una din virtu- 
tile demodate, perimate. O atmrsferă 
de sensualism morbid, apasă greoiu“ și 
încheind se adresează — ca. odinioară, 
Vlahuţă -  cugetătorilor şi.. în rrimul 
rând, acelora cărora Dumnezeu le-a dat 
scânteia sacră a talentului“ a cărora 
datorie este să contribue „cu toată nu- 
torea sniritului lor da întărirea sufle- 
tească a tinerei ecneraţii. între altele. 
și prin dreapta preţuire a acelora cari, 
la timpul si la rândul lor, si-au înde- 
plinit datoria pentru mărirea si înăl- 
țarea patriei“. 

Cu acest conţinut conferinţa d-lui Kiriţe- 
scu poate interesa —în gradul cel mai 
înalt -- şi pe educatori și ne iuhitorii 
de orientări literare, cași pe insisi scrii- 
tonii cari —oricât ar fi de geniali —: 
pot ţine socoteală, chiar în cadrul stnict 
al propriei creaţiuni — de unele necesi- 
tăți social-naţionaliste. 


+ 


G. ŞT. CAZACU: 
„Calea sângelui“ 


Insotită 1e subtitlul: 1916—1917 și cu 
menţiunea modestă de: versuri, după 


care se alătură, tct atât de sfios, seri- 
scarea-prefaţă a poetului G. Bacovia, cu- 
legerea d-lui Cazacu merită totuşi os- 
teneala unor rânduri de meritată evi- 
denţiare. Si iată de ce: 


In primul loc prin însăși punctul de 
intersecţie în care se statorniceşte. Bro- 
dând pe canavaua atât de încercată a 
temelor de răsboi. poetul, căci, fără în- 
doială, d. Cazacu e un adevărat tempe. 
rament poetic, reușeşte totuşi să dea 
etrofo uimitoare, accente pline de duio- 
sie, imagini noui și pline de interes este- 
tic. 


[i — desigur — recomandaţia cea mai 
bună, 

Iată, de pildă, un fragment de pastel: 
Seara, peste culmi, aşterne 


Umedă maramă; | 

Codrul, pe poteci, îşi cerne pm 
Fluturii de-aramă... . 
„Spre 
ales 


Si tot asa: „Drumui morţii“ 
Golgota“, „La drum“ dar mai 
„Atacul“ din care extragem : 


— Un „ura“ puternic răsună, 

Un ura cen creştet de dealuri se 
Ifrânge; 

-E sufletul nostru ce valul își, strânge 

Și.l schimbă n turbată furtună. 

Cuwrinsă e Firea de ură... 

Și omul e fiară; şi fierul roşii e 

De sânge... In dantul de tivde sdrobite 

Inghială cuvântul în gură... 


Când glasul de-aramă răsună, 
Năvala de brute iîsbeşte "nainte 

Si poartă 'n nârteju-i nădejdile sfinte 
Si sfânta virtute străbună ?! 


Citatele de mai sus au fost cred — 
cuficiente — spre a ne arăta că nu ne 
găsim în fața unui simplu stihuitor, nici 
măcar al unui nou bard naţional. Fire- 
ste că — din aceste 15 bucăţi. — nota 
patriotică nu lipseste — nu poate lipsi. 
Cât de măestrit însă este ea atenuată 
de cealaltă —. notă ercică în genere — 
de elementul descriptiv şi — mai ales— 
de continua prezenți a unui suflet în 
continuă suferihtă -- ar rezienat. E — 
natural -— o interesantă îmbinare de 
sentimente în măsură să dea pe faţă 
un alt patriotism, nou, luminat, actua- 
lizat — decât acela răsuflat, retoric. ef- 
tin si nerimat pe care-l cunoaştem. 

Cât despre sesretul acestei inspiraţii— 
iată_l: credem că sa putut ajunge aici 
prin grefarea, la tulpina poeziei patrio- 
tice, a câtorva dintre ai eul de 


imaginaţie a poeziei mcederniste — sub 
vraja căreia se pare că se desvoltă tâ- 
nărul autor al acestui mănunchiu. Cu 


o singură menţiune: autorul știe să se 
oprească la timp sau aproape ia timp 
Notural că, uneori, se trădează („zile 
triste“, „De profundis“) ca discipol al 
maestrului prefaţier — dar aceasta se 
întâmnlă. si foarte rar și desigur — în 
bucăţile de mai mică valoare... 

Iată dece nu putem încheia decât cu 
un sfat: d. Cazacu e obligat să fie ceia- 
ce este. iar nu ceiace poate fi. Numai 
așa se va putea fixa între alții— ca o 
personalitate artistică de sine stătătoare. 
Sau preferă să fie considerat un fel de 
remorcă, un emul — mai mult sau mai 
putin credincios al... 


PAUL 1. PAPADOPOL 


540. UNIVERSUL LITERAR 








Lui 


az ș ca $ d-05$6a... 


SI „AMINTIRILE LITERARE” ale 


d-iui G. "Lutoveanu continuă în Nuno 
rul 6—7 al „Serismui acsiru, cu zu- 
grăvivea ucehurin cure a fast Constantin 


D. P.upaşeu „cel mai preţios tovarăș al 


strădaniilerîntreprinsen cect din urmă 
treizeci ani,  nentru viaţa  culiurală a. 
Bârladului” — putron-fipozrat cu sori 
jinel cărora au apărut din 1904 si 


1927. atâteu periodice literare în 
Pâvtad. 


pânări 
orasul 


vublica- 
toată 


ANALELE BRĂILEI este o 
țiune regtonutistă care merită 
laula. la „îşi prepune 
hroape viața orasului si ținutului Brăila, 
în toate aspectele” lui. E 0 propunere 
pe vât. de nohilă. pe atât de prețioasă 
și de româneuacă 

Th numele ei un nunăr dle fruntasii 
ai cărturăriei brăilene —— îmnrospătați 
de îmoreiurările vieţii pnir toată tara, 
porneste li drum, sconvibuind fiecare. 
în măsura specialitiiţii sale. la adâncirea 
si cunoasterea locurilor în care sau 
născut sau au învătat carte. E un exem- 
plu pa care-l recomandăm tuturot ma. 
rilor centre. căci aceasta metedă e cea 
mai fecundă, pentru întărirea culturii 
nationalei: 

Teate cuviutețe da ladă A.lui img. Ga. 
T. Marinescu --- sufletul dezinteresat ul 
aceste nublicațiuni care —- pe deusupra 
să bucură de multivlo zi prețioase cola- 
horă ri. 


„CUVÂNTUL NOSTRU: 
SANI închină un interesunt „număr co 
memorativ* lui Mihail Ernineseu, cru 
prilejul împlinirii „40. Ae ani dela moar- 
tea lui. 

În afară de câteva pagini de clisee. si 
de unele reprodiiceri «din opera poetului. 
volumal se hucură de numeroase cola- 
borări și „4 dintre cele puţiri preţuite. 
Astfel, la reușita lui  contribue d-nii: 
N. fosa, fiozar Pupacostea, Stefan Me- 
tes, Nichifor Crainic, t.ecca Morariu, Ce- 
zar Petrescu, Pamfil Seicaru, Artur So- 


DIN BSTO- 


vovei,  Vireul Tempeanu. N. N: Năutu, 
Barbu Lăzăreanu, dr. Elie Dăianu, M. 
Manoilescu, Mihail Gr. Poslușnicu, Ti- 
beriu Crudu, cete. 


D-NUL NICOLAE IORGA. vorbind des- 
pre cei curi nu-l pomenesc pe Enines- 
cu, îi carncterizoază (e drept, cu destulă 
cruzime, dar cu tot atâta civeptate, ast- 
tel]: sjutti descreeraţi cavi-şi închipue că 
lumea na „Aost tăcută cu adevărat până n 
momentul” când. pentru întâia uară, au 


cerut, Dhărbierului să ti radă  poeticu! 
bot”), 

Si mai jos: 

„Se usociază între ei, se desfuc apoi 


în cenacule opuse, se luudă, se butjo- 
coresc, dar gilja cea mare e nu cumva 
să spue că, înainte de dânșii, u fost o 
literatură. Dacă Sar spune, unde sur 
ascunde „geveraţia” ! - 

Viveşte că, duniă o 
vizare, finnlul nu poate surprinde: 

„lar asupra Uiwialului  freamiăt, de 
ambiţii picură din stele etcrnele silabe: 


asemenea curacte- 


Pe eri, în cercul vostru strâmt, 


Norocul vă petrece, 


să, studieze ilea-. 


Cea ZEhez 


hur cu, în vi sit 


Nemurilor şi 


Puntea, 
rece”, 


IN „EMINESCU ȘI FILOSOFIA 1IN- 
DIANA“ D, CEZAR PAPACOSTEA ul- 
măreste mai (lu Apivape scousunanțit.. 
unor note ce distine părţi nu lipsite «le 
profunzime dn pnazia eminescian” cu 
„oarecari iinii d; gândire ce se sclițează 


fie în liforatuitra Scdici, fie iu cea bu- 
distă. | 
Autorul tratează chestiunea din deată 


puncte de vedere: problema cosmnajonică 
si doctrina despre miintuive, 

Prima o tratată îu „Satira 1” al cărei 
„conţinut filozofie este inspirat siin Riu 
Veda... din îmuul creațiunii., bucata de 
tilosotie poate cea iuai vreonică de ad 
mirat, care ne-a ajunse din vremea ve- 
che”. Apoi în „Rugăciunea unui Dac? 

Acelas 'ucru ue întâmplă en „proble- 
inele vieţii si snfletului“ tratate. și în u- 
neie din poezie lui Fiminescu (Ce e a- 
morul ? Glossa, Oudu. hamadeva si mui 
ules Rugăciunea umii Dac) ca în îfiluso- 
fiu budistă. . 

Pe lânaă „areste înrâuriri,. coloana 
vertebrală a unor creaţii Poetice, există 
si ințiltraţiuni sporudice ale filosofiei 
indice în nulte din celelalie poezii” cu 
al fond (In I.uccafărul), 

Asteptătm dala 4. C. Papacosteu, pe 
care l-am uuzit vorhind despre problema 
poeziei iitcsofjico a mi Frminescu. ur 
studiu mai amuvlu asupra acesti poct. 


MONUMENTELE LUI EMINESCU: 
„Piotate faţă do mManmoria Int kmizescu. 
aacă na manifestat nici Statul, mici or- 
panizaţia oficială a scriitorilor, a Ma: 
nifestat publicul roimănesc” contribnind 
la eternizarea lui în bronz sau marmoră 
în diferite colţuri ale pământului româ- 
esec. Astfel: „la Botosani si la Galaţi 
sunt două moaste moriumente. La Sân- 
Nicolaul Mare i sa. ridicat un bust după 


văzboi. Un alt bust... la  mânăctirea 
Putna. Iasul va avea în curând o sta- 


tuc, Clujul va avea în curând alla... Poa- 
te din iniţiativă particulară Pentru Bu- 
curesti rovista.. Gândirea a luut iniţia- 
tivu încă de acum patru ari. (Eminescu 
și noi de Nichifor Crainic). 

Ce. fulos de toata acestea — cân] Ii- 
teratura noastră nu posedă încă un stu 
diu critic complet asupra lui Eruinescu”. 

Si adăogim noi: nici miicar o erliție 
critică. 

Că la acostea sar pulea ajunge prin 
instituirea unui premiu din partea mi- 
nisterului Artelov, S.S.R. — ne "'ndoiur 

Dovezi: nnu lipsit amârutoui dela du- 
iousa comemurare ? 

si apoi arsumuentul cel fatal: nu-s 
buni— măi ales când e verba de morţi. 


ABSENŢE REGRETABILE ui luat So- 
cietatea Scriitorilor români si delu co- 
premorareu lui Eminescu si dela recen.. 
ta desvelivre a bustului lui losif — la 
Brasov, 

Intrebăwm numai atât: deco? 

Să tie numai din cauza vacanței? Si 
încă: să fie vacanţa un argument destul 
«de puternic ? 





„GALERIA DASGALI:LOR MEI“ e ov 
nouă serie de arnintiri pe care colubu: 
vatorul nostru, părintele Gala Galaclion, 












































le începe în „Adovitrul lilerar” ali 
Aug, Prinu bucati vorbeşte despre 
minurtistul Ilie DB. Popescu. Cel e 
învăţat, să scriu și să citesc” cum Îi: 
jmeste d-sa 

Suut pazini de udâncă recunosti 
cu ajutorul cărora urmărim pa 
nisip ai scoalei românesti, pentrue i 
inai vorbesc despre dimul de pote 
ul celor ce le semnează care, cu aciat 
ocuziune, ne desvălue o nuuă latu: 


talentului său, j 
Astentiwm însă cela prozatorul iul 
tion altceva: amintivi literare în li 


tură cu persounele pe care la-i. cuncie 
cu cercurile din care a făcut partia 
revistele pe care le-a condus sau lu ta 
numai a colaborat. 

Și nu te asteptăin numai nui. 


DIN CHISTURUL SACUESC m. 
ur. sol; anuarul scoalei nora ae] 
vățături... pe aruli 1924-—1929 întocmi + 
directorul  şcoalei, energicul prif- 
Twniun Nestor Georgescu. 

Din parcurgerea lor ne-am putul i 
convinge că, în cenlrul acela ui: 
mentul maszhiar este atât de des, șia: 
normală de învățători din Cristur, ii 
deosebi directorul ei au deschis o rm 
stvă destul de lartă pentru pieri: 
aerului nevnnânese, prin  răspânii 
limbii si culturii noastre și pentru iii. 
tirea color două peponre eonlocuilree 
Cuncaștem o parte din greutăţile cu m 
a avut «ce luptat d, Georoeseu şi fd 
citim că totuşi a avut puterea si 








pună, acolo unde suntem atât de puț 
prețuiţi, contravaloarea culturii rom 
neşti, 


Un capitol interesant (as putea zar 
extrem de interesant) cste acela car 
vorbeşte despre „activitatea extraseala Li 
excursiuni şi sezători în Jinhu 7 
prin comunele de prinprojur, sociebate, 
de lectură, cercotăşia, legăturile su 
teşti ale scoale... cu orașul, cu și: 
vomânesti, săcuizate si săcueşti, cr! 
văţiăltorii din împrejarimi, sedlinţe. i 
time ule cercurilor culturale. 

Urmează câteva cuvântări ţinut: 
director în dilerite sate și nunti 
<tudii. Lucrarea se închee cu ui li 
număt de clișee fouite reuşite cart | 
zintii şi ochiului câmpul de activitab: 
care u tras brazdă harnicul și energr 
profesor tieorpescu. 

Mi zândesc la un lucru: d-su va rki 
dezigur, decacolo, Găsi-se-va cine si 
continue opera cu credință și abnezap 

Sau — tinai stii — școala normali 
învăţători din Cristur va fi print 
destinate desființării ? 

In tot cazul d. Traian Georges» 
dă dreptul să-l așteptăm lucrând si si 
rea, 






































0Seasazaai ce 
Cup vsaaie 


phone Alias, văzând într zi la 
e Anpulilain, pe unu pucinie cetățean, 
m ucea cerul unui provincial, se apro- 
d el şi eu pălăria în mână, îl în- 
4 foarte politicos: 

- Domnule, nu cumea ci fi dispus să 
îi înpronuti 200 de [franci ?.,. Am 0d- 
zid nenae ! a 

— Dar bine domnule, nici nu vă cu- 
tg, 

— Tocmai daia mii adresez des. ve- 
it Alais. Vei unul din acei cari mă 
ie nu tor să mă împrumute ? 


Jitan Bernard întriând într'o zi în- 
m uusic-hall din periferia Parisului 
0 poncartă pe care vru seris: 
anii nu sunt admisi în local. 

(um programul era foarte slab şi can 
urii foarte dubiogi, 7ristau  Per- 
hd srrise sub îndicație de mai sus: 
îielatea pentru protecția  animale- 


[i 
i 


+ 


în debit femenin la Oprra din Paris. 
erlebiră peimudond a Operei adresează 
re Sueha Guitry, care proteja pe de- 
lentă : 

- Bine, dar protejata d-tale cântă în- 
miilor de fals! E frumoasă, dar nu 
i șă cânte? 

= Se poate, răspunse Gita, dar ru 
minei mulţi <ă o vadă, doed? pr dota 
“e aul ? 

+ 


cap utul carioroi 
"be Lutis Vernenii, 


stile se juca o 
cure nu avea 


Pi 


„crtorul toetrului îi 
tolp2e + 


- Piesa e bună, dar nu șhace la pu- 
f, 


- De unde știi? 2. Wu vezi că în fie- 
soră e sala gocată!,,, 


* 


Spete, ca să-i 


ermiet voia să-și vândă proprie- 
Printre amatori se prezentă şi un 
«cure după ce o ziziteuză, spune 
plarului că e prea mare și preu 
mpă pentru ei, totuşi aduvagă: 

- Cite ce donmnule, am cout a piesă 
sa jcat cu mult succes la Ccme- 
Franceză şi cu mda care se repetă 
pi ju featrul  Porte-Saint-Martin. 
și piesa aceasta ave tot atita suc- 
a țiese care sa jucat la Comedia 
ză îţi cumpăr proprietatea, 

inirul ucesta era Hulmond Nostand, 
delu Comedia Prunceză cra Bo, 
josii și cea care se repeta iu Porte- 
wilurtin, ere Cyruno de lergerar, 
pi imensul sucres al premierei lui 
, fermierul (vimnise lui Nostani o 
mă de felicitare  întrebându-l 
fiind dat succesul piesei, îşi poule 
Ac de a cumpăra proprietu- 


Lă 
hd rispuuse imediat telegrafir : 
| furietetea cacat peeu mică pentru 





lHcrcarca O 





UNIVERSUL IITERAR. — Si 








io caz car 


MANUSCRISELE LUI SILAW 


Manuscrisul comediei lui Bernard 
Shaw: „Yen Newer Camtell” a fost vâm- 
Cut de curând cu preţul de 1.200 lire 
sterlinge. aproave un milicn de lei, deși 
numai apt pagini și jumătate din cele 
1*7 erau scrise de mâna humoristului ir- 
landez, restul fiind bătute la maşină, 
Ponsru o scriscure uutografă în care 
Shaw face unele aprpceieri asupra lui 
Shakespeare su obținut 150 de lire, 

Sau mai obţinut deasemeni 
mari pemtru următoarele: prima ertiţie 
din poemele lui George Meredith, 590 lire 
st. pemtru ediţia „Bleak Ilouse” de Dic- 
kens, 510 live st, pentru „Coliba unchiu- 
lui Toma“, 340 tive şi 100 lire pentru 
„Villa Rubein” de Glasworthy. 





bă NEI 


COCHETARIA,,. IN INCHISOARE! 


Se rare că cochetărina este o trăsătură 
a spiritului omenesc pe care nimeni și 
nimic n'o înwpiedcă să se manifeste, când 
e vorba. mai ates, de cochetăria feme- 
iască, 

Directorul unei închisori a avut .inge- 
nioasa idee de a publica o lucrare în 
care a arătut la ce trucuri si urijloace 
suryrimzăcsure vecurg  umeori femeile. 
rând e vorba să-și păstreze înclinațiile 
le cochetărie din vinţa de libertate, 

Constatărie lui sunt din cele mai in- 
teresanie, 

Notăm aci numai câteva 
țiunile făcute: 

O deţinută, care voia cu orice preţ 
să-şi păstreze siueta, şi-a fabricat sim- 
gură un carsat de sârmă da feerasira 
unei celule părăsite, 

Alta, care nu voia cu niciun preţ să 
apară nepurtrată, râcâia cu unghia va 
rul de pe pereţii închisorii si,., se pudra 
cu el, 

Im fine, o altă delieventă, care nu voia 
să rimâmă cu buzele nevopsite, îşi făcea 
um rosu de buze lichid, înnruinud în apă 
niste aţă roșie,,, 

Cu aceste mijloace direat 
cochetăria femeiască era salvată ! 


din observa- 


0 PĂRZĂ INTELIGENTA 


Ziarul elveţian ..Basler Naehrichten“ 
relutează amuzanta întâmplave de mini 
jos. 0 Darză îşi stubilise domiciliul pe 
coşul unei mori de ţară. Dar morarul 
nu avea poită să uibă un ustfel de cehi. 
rias nepotrit pe acoperiș si spre a-l geni 
a început să ardă pae ude și coceni. 
Barza însă, ţinea la noua ei locuință 
foarte mult și a început si cure în cioc 
pământ cu cate a făcut un fel de ră- 
suflătoare deusupra cosului, aşa că tot 
funiul de jos se întorcea «din nou în ca- 
mera morarului pe care-l asfixia. Lupta 
aceusta ivezulă nu durat mult, căci IH0- 
ravul a cedat si inteligenta barză a pu- 
tut să locuiască nesupărată pe acapori- 
sul morii, 


preţuri 


primitive, 


caricatura zilei 


COMBBITENTĂ 





— Să semăn aceste seminţe? Dar ele 
nu îniloresc decât peste 2 ani şi cu vreau 


să am flori anul acesta. i 
— Chiar asa o să se întâmple, căci 
le-an: cumpărat de anul trecut, 
GIIINION 
Sa 





— Ce să-ţi spun: de 20 de ani mor 
de plicere să pescuesc cu un peşte în un- 
diţă. Car ghinion ! nici până acum nam 
prins peştele cel mic de momeală... 


LA DECŢIA DE, FRANCEZĂ... 





Ai scris rău! Eu am dictat „îls etuient ui 
Thonneur” și tu ani scris! „its efoient ta. 
lounenrs”, Nota 3. Aici nu jucăm luzby. 


Ă 3 nt (Life) 


542, —— UNIVERSUL LITERAR 


“STĂRI DIN BLAJ 


— DESPRE STAREA ŞCOALELOR DIN BLAJ IN TIMPUL LUI S$. BĂRNUŢIU — 


Intr'un articol intitulat , 
oţuinii unite din Făgăraş" apărut nu de 
mult în Vasirrapi Ujsdg, sa spus că 
în Blaj este o catedră de ieologie cu 4 
profesori, una de filosofie cu 5 profesori, 
un gimnaziu cu 6 profesori şi o şcoală 
normală cu 3 instructori. Aşa va fi și în 
anul viitor 1). In sânul profesorilor însă, 
cu excepţia celor dela şcoala normală, 
anul acesta se vor face mari schimbări. 
In gimnaziu sa şi tăcut schimbarea, 
pentrucă în toate cele cinci clase au fost 
puşi profesori Vasiliţi 2). Dacă. această 
hotărîre este definitivă, greu ne vom 
putea decide: să compătimim. aceste 
sutleie bune, sau să desperăm de pre- 
zertul trist şi de viitorul și mai trist 
al neamului nostru neștiutor, pe care 
din cine ştie ce motive crude l-a ajuns 
această lovitură de moarte. 

Cameni potriviţi cari ar primi postul 
de profesor cu mare bucurie avem, însă 
aceștia nu sunt adinişi numai pentrucă 
nu vor să fie călugări. La noi aceasta 
este conditiu sine qua non, ca, să, fii pro- 
fesor. Și dacă în gimnaziu sunt deja că- 
tugări, în viitor vor [i puşi poule şi lu 
catedra de filosofie si mai sti, poate și 
ia. catedra de religie. 

Va fi atunci vai de poporul nos- 
tru, care, dacă ar avea mai multe insti- 
tuţii de acestea, n'ar trebui să se teamă 
de loviturile soartei ; din nenorocire însă 
numai acest institut îl avem pentru pre- 
găvivea preoților şi învăţătorilor; dar 
cum putem aștepta să iasă preoţi și în- 
văţători isteţi, formaţi în spiritul sublim 
al științei curat creştineşti de sub con- 
ducerea unor oameni conduşi de spiri- 
lul călugărismului, cure uveşte ştiinţa, 
desvoilarea și progresul? 

lăul J-a observat răposatul episcop 
Ioan Bob, care este slăvit pentru tfap- 
tele sale cele bune ; el a redus numărul 
vasliţilor la doi şi apoi la unul. De a- 
ceasta sa plâns dureros egumenul de 
atunci, Benedict Fogarasi, care susținea 
că învățământul în școli este neglijat 


„Statistica pre- 


din pricina lipsei de vasiliţi şi. deci, de 
profesori permanenţi. Era adevărat, mai 


cu seamă în privința gimnaziului. Dar 
cauza mai tare a fost alta: Episcopul, 
ca arendaş al moşiei călugărești —-toa- 
tă stima, faţă de meritele lui, dar şi a- 
cesta e adavăr —: plătea pe profesori nu- 
mai cu 200 îlorini. din care nu-şi pu- 
teau cumpăra cărţi, iar în vremurile a- 
cele vitrege abia, îşi puteau plăti amiaza 
și cina cu 10 î]. la lună; restul nici pe 
departe nu le ajungea pentru celelalte 
nevoi 3). 

be fapt. ar fi de dorit şi ar fi foarte 
biue ca profesorii din Blaj să fie mai 
stabili dacât până acum ; însă nu pro 
fesorii călugări, pentrucă experienţa, cel 
puţin la noi, ne dovedeşte că cu cât că- 
lugărul este mai stabii, cu atât este pro- 


fesor. mai rău. Pentrucă avem spe 
vanţa dulce că cei mai  deștepţi ai 


neamului nostru tot vor înţelege odată 
cerințele  apocei noastre şi, desbhărân- 
du-se de prejudecățile sancţionate prin 
puterea miraculoasă a veacurilor, se 
vor îngriji de mijloace mai bune pen: 
tru îndreptarea răului și vor reuşi să in- 
țiltreze în neamul nostru v opinie nouă, 


PAGINI UITATE 





care să lupte pentru idea slăvită a des- 
vollării, a îutirei de adevăr şi de drep- 
tate, u luminii şi a moralității curate; 
pentrucă opinia, deepolică, care domne- 
ște acum în neamul nostru, părtineșste 
întunecimea şi răutatea. 

Pe voi, cei mai deştepţi ai neamului, 
fraţi homâni, pe voi, cărora patria v'a 
încredinţat conducerea viaţii spirituale 
şi morale a concetăţenilor, îndăznim să 
vă întrebăm. Vreţi din tot sufletul să 
eliberaţi de sub blestemul întunericului 
străvechi pe concetăţenii noștri înjosiţi ? 
Dacă ja — şi nu vrem să ne îndoim de 
aceasta — atunci, pentru Dumnezeu, nu 
măi lăsaţi conducerea intelectuală a nea- 
mului în mâna călugărilor! Pentrucă 
adevăr zic vouă, prin aceştia niciodută 
nu veţi putea ajunge scopul urmărit! 
Neamul nostru este în primejdie, 
vremurile ne upasă asa încât streinii 
îşi fac milă de noi, și noi nu o 
simţira, n'aveam cunoştinţă de aceasta, 
sau şi dacă avem cunoștință, nu îndrăz- 
nim să încercăm mijloacele care ne duce 
la dumină și la, o stare mai bună, pen- 
trucă ne înfiorăm de orice schimbare 
şi ţinem la idea conducătoare a credin- 
ței şi neputinței noastre: „omnis muta- 
tio periculosu” Această idee fatală ne 
conduce pe noi; și cum nu? doar'sun- 
tem urmasi ai Pomanilor şi vestitul în- 
țelept păgân roman a zis că „fatis ayi- 
mur" ; iar noi ţinem cu tărie la această 
credinţă moştenită : asta ne-a fost ursi- 
ta — ic juta tuleruni — asa ne-am po- 
menit — şi, probabil, asa vom şi muri. 

Toamna a venit, se va începe şcoala la 
Llaj, ile aici se răspândesc în țară ra- 
zele progresului spiritual, de aici se tri- 
mit oameni cari propagă adevărurile e- 
terne ale creştinismului, adecă aici se 
sfinţese preoţii. Pine o ştiu aceasta clo- 
potarii dela sat, studenţii şi fiii preoţi- 
lor car nau tăcut școală sau au între- 
rupt-o sau au părăsit-o din lene, apoi 
protejaţii și husarii domnilor. In toate 
părţile este mare mişcarea, se fac târ- 
gucli între sat şi popandus4), ba încă 
cu sigilul autentic al satului şi cu iscă- 
litura notarului. Si care este ohiectul 
şi urmarea acestor târgueli ? Este că sa- 
tele nenorocite și-au dat sufletul în a- 
rândă acestor aposteli ai întunecirei pe 
douăzeci, treizeci sau chiar mai mulţi 
ani, pentrucă preotu! s'a mutat în alt sai 
sau în cealaltă lume, iar judeţul are 
nevoe de preot. Dacă acesta-i un adevăr, 
nu-i mai puţin adevărat că judeţul lip- 
sit de lumină nare nevoe niciodată de 
preot prost. Si judeţele naive se bucură 
de învoială —. si cum nu, doară ele, să- 
racele, sunt destul de împovăraie —- 
pentrucă ucești intrigamţi au lăsat ceva 
din salarul legal sau obişnuit; dar. ei 
fac concesiuni „pentruca atunci când vor 
fi preoţi să ceară mai mult dela popor 
şi judeţ mai bun dela episcop. 

Dacă cineva şi-ar propune să sălbă- 
tecească neamul nostru în întregime. 
tără îndoială n'ar face altceva decât sau 
ar interzice să se facă biserici şi şcoli, 
sau ar pune în fiecare biserică câte un 
pepandus. iar în şcoli numai călugări. 
Și mulţi părtinesc călugărismul cu căl- 
dură, ca ceva demn de timpu: nostru. 


„neşte, 















































Doar, fără să o putem contrazice, lit 
via ne spune că ceeace au „clădit dili 
gării cu dreapta. au distrus cu stingă 
pentrucă ei au fost răspânditorii cei uk 


prin care în unele locuri au împiedtii 
în decurs de veacuri, influența bilă 
cătoare a adevăratei credinţe creştină 
asupra minţii şi asupra înirnii, iar 
alte locuri au nimicit-o de tot. In lot 
morală curată au răspândit o mon 
exterioară, prefăcută, fără valoare Iul 
nă în loc de toleranţă creștineastă 
puneau şi realizau persecuţiuni religii 
Deci n'avem de ce să amintim vel 
rile trecute; căci chiar dacă] 
numi vre-un om de seamă dinte! 
liții vechi, de care totdeauna ne ali 
tiin cu bucurie, vremurile acelea aul 
cut şi călugări din Roma sau Vie 
mai vedem în mânăstirea noastră, 
nici numărul acelor vameni de si 
nu-i mare, pentrucă până ce un Al 
Şincai, Maior se străduiau să înfi 
iască u epecă luminată, pâpă atunei 
vasiliţi au dus la Viena o icoană îi 
toare de.minuni, ca să facă din Bl) 
nostru simplu un Maria-czell sa 
Nicula. Din nenorocire însă onorabil i 
rinți n'au izbutit. Dumnezeu să ef 
rească de acele vremuri ; vațiunea și 
toria, le-a condamnat, a dispărut ln 
pul monahismului: O dovedesc aceus 
fiii neamului nostru cei :cu mintea ui 
luminată, cari se înfiorează de suflu 
întunecat a demiurgului din mânisit 
deoarece sunt convinși că nu călugăi 
ci braţe mai tari trebuesc pentru stiti 
pirea prejudecăţilor neamului nostru 


GEL 


== 








= 

















Blaj la 20 Septemvrie 1842. 


(După Vasdrnopi Ujsăg din Cluj: m 
448: % Decemvrie 1842). 


1 Oare uu avut sau nu intenția Să Sta 
pe carevă? Redactorul. 

2) Din statistica umintită am aflat ci 
siliții sunt călugări din ordinul lui Vasil 
mare. Reductoruil. | 

3) Dacă cineva nu crede afirmaţia aceasta, 
intrebe pe oricare canonic sau profesor a 
bătrân din Blaj şi se va convinge. Mal pla 
învăța în privința aceasta din cârțile lui be 
Maior despre începutul Românilor şi despre? 
serica românească, amândouă scrise. în ran 
Cea din urmă în vreo 540 de exe 
se află arestată într'un grânar din Bl 
paza şoarecilor, cealaltă se vinde liber ei 
Îl. —.: şi doar cea dintâiu nu este mai be 
decât cea din urmă, iar aceasta nu-i mal 
țin vrednică de libertate ca cealaltă, Sizi 
tăm însă că, afară de cea confiscată, ne 
românesc nare istorie bisericenscă, Aulori 


4) Popandus se numesc âceia cari nu ini 
regulat ştiintele preoțești în seminar, în deea 
de patru ani, ci afară, dela un profesor, ini 
curs d> doi ani. Autorul. | 




















































istorie a lumii. 


realizatoare. 


drept hereditar. 


| excepționale. 
| 
[tari nici o îndoială, personalitatea 

mii, pur anglo-saxonă, a lui Olivier 
ltiusell, domină şi azi o parte din is- 
lia Angliei şi explică minunat de bine 
bu britanică şi dezvoltarea politică u 
iii mai puternic stat european. 

Vintre toți cei cari au scris despre ma- 
ne brit şi au fost și destui zoili, locui 
pi il ocupă Carlyle care în Eroi: săi 
idal spaţiu larg celui ce a condus des- 
die turburi din acea vreme ale An- 
dei și a indrumat ţara sa spre o viaţă 
incuă. Detractorii lui de după Restau- 
miau încercat să-i murdărească nirn- 
Mi de glorie ce avea să  străluceasci 
Mână astizi —. trei veacuri: aproape — 
iar opera lui este atât de vie şi de re- 
atentă, amintirea faptelor lui şi a înr- 
Vi creatoare ce reprezintase esteatât de 
i unătoare, încât regii însăşi care ur- 
Ei pe tronul Angiiei trebuiră să-i 
[cut umbra la nivelul tronului pe 

gre cuși când îl ocupase — și încă cu 
prestigiu, înaintea lor. 

Olivier Cromwell se născu la 25 Apri- 
1599 la luntingdon, fără ca eveni- 
mentul acesta să, fie prevestit sau urmat 
e comete. cutremure sau alte fenomene 
ulurale deosebite ! Nu se ştie prea mult 
spre felul cum şi-a petrecut tinere- 
dintâi la moșioara părintească. Atât 
[că-i plăcea grozav, să prade gră- 
iile de fructe din împrejurimi ! Era 
)imă indicație că mai târziu Crom- 
] avea să treacă cu acelaş curaj pes- 
barierile legilor regale pentru a gusta 
Rctul oprit al Suveranităţei — el un 
i piu muritor — fructul prin care, cel 
n aşa susţinea... şarpele, omul de- 
e Dumnezeu. 

după ce studie la Sidney Sussex şi 
bridae unde un detractor îl acuză 
și-ar fi pus întro zi o coroană de 
n pe cap şi ar fi afirmat că va de- 
fope al Anglici — lucru ridicol și 
posibil, Olivier Cromwell. împlinind 

de ani, căpătă conștiiria curentului 
(poziție faţă de Buckingham, favo- 
Ul recelni pentru care orice ar fi do- 
ea sinuura lege. Află și el că ţara 
pradă extravaganţelor acestor doi 

en: nefaşti, că averea oricui se pu- 





INIVERSUL LITERAR. — 543 





'Cens-ga reciuie GER exirease 





Olivier Cromwell va rămâne 


tea confisca și cheltui de reze fără nici 
o socoteală, că finanţele ţărei erau din 
ce în ce mai desechilibrate. -Dar mai 
grav şi mai alârmant ca orice, era zvo- 
unul unei alianţe a tronului cu Curtea 
Spaniei, ţara  imehiziţiei catolice, duș- 
mana protestantismului. 

Faptul acesta mai ales preocupa în- 
treaga Anglie profund religioasă şi fa- 
natie prorestaniă, cu toate deosebirile si 
luptele dintre cele două ramuri, purita- 
nii şi episcopalii. 

Sub regina Elisabeta instituţiunile ca- 
iolice fuseseră riguros proscrise în An- 
glia, dar populaţia catolică rămase ac- 
tivă şi resisentă : o parte dintre catolici 
se declarau supuşi credincioşi ai rege- 
lui, iar alta lucra din răsputeri şi cu 
meri mijloace, si riscuri, la răsturnarea 
dinastiei. După rmoartea reginei Elisabeta 
condiţiunile de existenţă ale cultului ca- 
tolic se mai înduleiră. Apoi sub noul 
rege Parlamentul fiind prorogat sine die, 
datorită rezistenței încercate de aleşii 
cornunelor faţă de abuzurile regale, ca- 
tolicismul încercă marea victorie de-a 
introduce în mod oficial prin Curtea 
Angliei, o viaţă liheră și o sigură des- 
voltare proselistică în ţara cea mai pro- 
testantă prin caracterul său etnic şi izo- 
larea şi puterea ei mare. 


Massele protestante se turburară, pri. . 


mejdia, era evidentă şi în acel timp ni- 
mic nu preţuia atât de mult în Anglia 
ca religia care era suma cea mei înaltă 
a cuceririlor omenești în regiunea. su- 
perioară a vieţei. Pe orice alte chestiuni 
un compromis ar mai fi fost cu putinţă. 
pe chestiunea credinţei însă nimeni în 
Anglia nu ar îi transigeat. pentru tot 
aurul lumei. Era pe vremea când aurul 
cel mini de preţ exista în sufletele creș- 
tine adânc convinse, iar nu în subsolu- 
rile de beton ale marilor bănci londo- 
neze. 


PREGATIREA LUI CROMWEL 


Nici una. La 21 de ani se căsători cu 
Flisaheth hourchier, cu avere. farmec 
şi caracter. Fu norceos. Timp de 17 ani 
îngriji de pământul său și deveni tată a 


OLIVIER CROMWELL 


John Drenkwater 


- Nume răsunător, nu numai în istoria unui mare imperiu, ci în marea 
Figură încă neîntreculă ca forță neașteptat de mult şi de măref 


| 

| Din plugar şi soț și tală a 9 copii, la vârsta când în viața altora 
| începe scoborâșul, Crumwell devine deodată şeful necontestat, asculia! 
| și victorios al unei nafiuni ce își apăra drepturile. Devine mai mult, 
| dictatorul unei mari puleri în sensul larg al cuvântului şi ca o încoro- 
| 


nare a celei mai mari glorii cu putință, i se oferi lronul Angliei cu 


Deşi aceste fapte de miracol se pelreceau acum aproave lrei sute 
de ani, nu trebue să uităm că teatrul lor era cea mai veche fară con- 
sfiluțională şi parlamentară, perfect organizată ca Stat încă pe atunci. 

Astfel numele lui 
exemplu măreț de ceeace poate realiza un om excepțional în împrejurări 


în veacuri ca un 


9 copiii, 5 hăeţi și 4 fete, din care pierdu 
2 băeţi mici. 

Puritanismul lui Cromwell, profunda 
lui religiozitate şi convingerea lui fermă 
starea materială bună şi ccupaţia cam- 
pustră şi guspodărească în înţelesul ei 
plăcut. caşi viaţa'lui de familie, calmă 
și bună, îl ţinură departe de viaţa pu- 
blică a ţărei. inregistra pur şi simplu 
anumite zvonuri și fapte şi mai ales ne- 
buniile și amenințările sporite ale re- 
gelui Carol şi ale lui Buckingham. Pri- 
ma oară ocupă un loc în Parlament în 
Martie 1628, sub domnia lui Carol. In 
vraieu aceea aleşii naţiunei când în- 
diăzheau să invoce drepturile ei, erau 
pur și simplu trimişi acasă, parlamentul 
se proroga, jar cei mai îndrăzneţi cu- 
noșteau uneori rigorile temniţei. 

legele Carol ie-o spunea pe  șleau: 
„anu dreptul să vă convoc, să vă fixez 
durata şi să vă dizulv. Dacă voi găsi că 
daţi rezultate bune, veţi putea continua, 
dacă nu, terminaţi“. Dar de data aceea 
regele avea nevue de votul celor 409 
aleși ai națiunii, putea a-şi asicura mij- 
ivacele financiare de care simţea nevoe, 
iar parlamentul era mai hotărît ca nici 
odată să nu mai cedeze. Nimeni nu mai 
da înavoi, cu orice risc. loţi erau pen- 
tru înfrânarea abuzurilor regelui secon- 
dar de geniul său rău, lordul Buckin- 
gham. Condiţiunile puse de parlament 
pentru ridicarea, şi întrebuinţarea impo- 
ziteler fură respinse de rege, dar cu tot 
respectul menținute de întregui parla- 
ment. O lună şi jumătate dură discuţia 
generală în jurul acelui bill şi toată lu- 
mea trăia într'o emoție crescândă. Vo- 
inţa întregei ţări era hotărât manifes- 
tată de data, aceea şi regele Carol ezită 
să dizolve parlamentul. 

Actul cunoscut în istoria Angliei sub 
numele de „petiţiunea drepturilor: avu 
o disciițiune epocală. Regele ceru prin- 
trun mesagiu să i se accepte sau să i-se 


refuze cuvântul său de suveran în ce 
“viveste îndreptarea abuzurilor la care 
Camerele făcuseră aluzii directe. I se 


răspunse că la încoronarea sa a jurat 
să resnecte legile Angliei. „Ce nevoe mai 
avem de cuvântul său acum?“ 


he, UNIVERSUL LITERAR 

Un nou mesaj al regelui ordona Ca- 
merelor să se abţină dela orice calonmnie 
(a adresa ministrilor săi (Buckinghan 
în special). De data aceea calmul si par- 
lumentarisinul englez făcu loc unui spec- 
tucol nou, mişcător și dramatic, mulţi 
oratori abia'şi ţineau lacrimile. Si atunci 
unul dintre aleşii de seamă, Coke, de tt) 
de ani, spuse răului pe nume, acuză di- 
rect pe Buckingham. Aplauze trenetice 
și unanime izbucniră, 

Regele suferi o primă înfrângere. 
Populaţia, Londrei jucă, o noapte întreagă 
în jurul focurilor apninse la răspântii, 
pretutindeni. Aprobarea smulsă regelui, 
tu urmată de cererea de anchetă contra 
lui Buckingham, ceeace atrase închide- 
rea Cumerelor. Nu mult după aceea un 
anume Felton, ucise cu un cuţit pe lor- 
dul Buckingham, lăsând un rege incon- 
solabil. 


INTRAREA IN SCENA 


Olivier (Cromwell culese în ul tveilea 
parlament al regelui Carol întreg mate- 
vialul de gândire politică si probabil îsi 
pregăii minunat unele mijloace pract ce 
în vederea unei acţiuni la care se sim- 
ţia chemat să ia parte. Reîntors la gos- 
podămia lui rurală, toată lumea îl găsi 
schimbat și preocuparea liii, continuă 
“i absorbantă, era deacum numai binele 
ţărei lui, salvarea intereselor generale 
din ghiara duşmanilor irespensabili ai 
peporului englez. 

Prin dispariţia dui Buckingham, re- 
forma catolică începu să se facă simțită 
în istoria Ansliei, Fermentul, lu;-telor re- 
lisioase ce aveau să urmoze deveni ex- 
tem de activ. Totuşi, locul favoritutui 
ucis fu ocupat de Wentwotth, unul din 
sefii puritanilor. Era o defecţiune, o fe- 
lonie, cum se spune în Anglia, din cele 
mai simţite, Pariamentul dizolvat, po:o- 
rul enslez nu mai avu glas în condu- 
cerea destinelor” ţării sale timp de 1l 
ani. 

Cu o fermitate şi un zel civic de crdine 
mistică, Olivier Cromwel începu în acel 
timp <ă vurganizeze revolta şi so pro- 
voace. John Fliot, cel care prin moţ.u- 
nea propusă şi votată de ultimul parla- 
ment, împotriva voinţei regelui, atrăsese 
dizolvarea, muri în temniţă pentru că 
își iubise mai mult decât persoana sa, 
patria și națiunea sa. 

Cromwell fu profund rănit de dutre- 
roasa veste şi descrierea suferințelor şi 
umilinţelor la care fnsese supus Eliot 
îl excită si mai mult în actiunea în- 
ceputiă. 

Pe de altă parte arhiepiscopul de Can- 
tecbury. William Luud, începu persecu- 
ţia puritanilor care nu recunosc în bi- 
serica lor protestantă. nimic mai mult 
decât de preot.  Asasinatele, dispariţiile 
niisterioase, interdicțiile, înteraniţările, 
execuțiile, au întrecut cu nmult tut ce sa 
comis când-va în Anglia împotrivă ca- 
folicilor. Si erau loviți cei mai curaţi. 
cei mai devotați și mai de stimă fii ai 
Angliei. puritanii.  Anticatolicismul era 
de crigină politică, din teama de domi- 
nație străină pe pământul Angliei cum 
eru si firesc. Antipuritanismul era cu 
totul altceva, era voinţa claselor privi- 
legiate, era războiul declarat de sus ce- 
lor de jos care în materie religioasă în- 
drăzniseră să dărâme „idolii naţiunci”. 
Si după cum Anglia răspunsese Romei 
prin codul penal contra . papistasilor, 
“văpunse si arhiepiscepului Land prin 
revoluţia puritană: 

libertatea personală eva. 
Cromwell, un puritan și 





grav atinsă. 
un mare en- 








IP. 


ZLARULIUIL „d 


slez. se eriji în apărătorul ei. Abuzu- 
rile regal» atingeau în acelaș timp muaxi- 
mă: Txecuţiile crdonate de Camera lus- 
telată a Bisericei arhiepiscopale atin- 
seău” elitu, puritană si sporea clocotul 
mulţirailor. 


TRIUMFUL LUI CROMWEL 


După 
ment, 
buneşti, de sus, după dizolvarea lui la 
trei săptămâni, în termeni dispreţuitori. 
după unele mișcări de stradă, primul 
război civil era uproape. Anglia răbdase 
prea multe dela, uzurpatorti inconstienţi. ai 
drepturilor ce izvorau din legile pe care 
Juraseră că le vor respecta. Deci după 
scurtul parlament, mai uriuă unul, care 
fu supranumit cel lung şi îri care Crorn- 
well la 40 ani, jucă prima oară un rol, 
Acela care putea rămâne un obscur cul- 
iivator, ridică dintr'odată capul şi ex- 
primă mai bine ca toţi, cu o forţă leri- 
bilă dar disciplinată, conștiința unui 
popor, dirijă diplomaţia, creă şi con'luse 
o armată din victorie în victorie. deveni 
Protectorul Angliei, regele ei dacă pri- 
mea coroana oferită şi aceasta în ca- 
litate de puritan. 

După ce ohţinu dela Carol execuţia 
lui Stratford, încercă să obţină destiin- 
țarea, episcopatului. Regele rezistă iurăsi 
și recurse la ridicarea din şedinţă 
cinci aleşi din cei mai de seamă. 

Anglia se impărţi în două: de parlea 
dreptului divin și supremaţiei absolute 
a regelui, nobilimea şi marea burghezie, 
de partea drepturilor poporului și a li- 
bertăţiior lui în materie religioasă, rna- 
rea majoritate a ţării. Erau faţă în faţă 
două concepţii opuse, de atâtea ori cioc- 


convocarea „scurtulai“  parla- 


nile, erau convingeri poriunde si hotă- 
vîri curagicase de "o parte şi de alta. 


ceeace explici îndestulător vizoarea lup- 
telor sângeroase dintre cele două ta- 
bere. 

Cromwell organiză cel dintâi faimoa- 
sele trupe de acopevire, victoriuusele, ne- 
învinsele „coaste de fer“ care obţinură 
hiuinţă pretutindeni si fură  între- 
ținute mereu prin focul sacru al crea- 
toruiui lor. 


Marele poei Milton ii fu prieten, co- 
laborator, protejat. 
Spaţiul nu ne îngădue să dăm epi- 


soadele remarcabile ale acelor lupte din 
care veese clar profunda convincţiune cu 
care mewgenu la mcarte cetătenii cei mai 
de preţ ai Angliei pentru idei speculate 
uzi cu scerticism la catedră sau în presă. 
Averea și viața tuturor era la dispoziţia 
cauzei pe care 0 îmbrăţisase. Regele bă- 
tut. pe toată linia, fu luat în fine pri- 
zonier. Invingătorul era Cromwell. Pro- 
cesul regelui se judecă la Wertminster 
si el fu condamnat la moarte. Astfel la 
30 Ianuarie 1650 capul încoronat căzu 
pe altarul patriei. 


LUPTELE DIN IRLANDA 


După execuţia regelui. Irlanda se de- 
clară părtasă a regalistilor și Cromwell 
trebui să intervină în fruntea armutei 
sale, O primă piedică se ivi: scldaţii cei 
mai viteji socoteau acum „ca un drepi 
al lor de a se bucura din plin de drep- 
turile ce-și puteau aroga. Ei împărţiră 
domeniile regaliştilor și tendinţa gene- 
ală era spre o nivelare, un fel de co- 
munism care era departe de a favoriza 
intențiunea unei intervenţiuni război- 
nice în ameninţătoarea, Irlandă. 

Cromwell fu pus în tragica situaţie de 
n reprima aceustă anarhie —- logică și 


după 1 ani de provocaţiuni ne-: 




































































firească de care el însuși sar fi hucul 
poate, în alte împrejurări, întriicății 
nu ameninţa prin nimic Statul” bibe 
de duşmanii interni, ci repartiza a 
în mod just bunurile disponutbie 
propria, justiţie u celor mai bravi 
tâtori ai lui. 

Marele ci de stat se învinse pe de 
și fără ezitare, arestă şi execută pe 
care conduceau miscarea ce în fața 
nou război necesar, amenința s%6 
trugă roadele culese cu atât de mari 
crificii. i 

Soldaţii victorioși de eri se pătrunii 
cedară și fură, din nou gata de ÎI 
sub ordinele marelui lor şef. 


Dar războiul din Ivlanda umbri pe 
ria lui Cromwell nu prin rezultate 
au fost toate în favoareu armatei 
cât prin cruzimile petrecute nu 
din vina lui cât a încăpăţănărei 
ce veacuri denrândul, până azi, aud 
atâta, ile e cohducături i Anghel 


și jertiele mi a da Dar regali 
lor fură imense. In tt dela linia 
Cromwell porni la asalt în frunteat 
pelor, respinse prima cară, Luakiă 
văzbită și trei mii de apărători tren 
prin ascuţişul săbiilor. Intre ei au 
„si civili, femei si copii. Tot asttli 
petrecură lucrurile şi Ja. W'exfordh 
chiar mai rău, căci acolo, nerespăr 
du-se convenţia, nimeni. nu a mal 
cruțat. 

După aceste două teribile basi 
arme care adumbresc puţin nume 
scldat mare al hui Cromwell, urm 
faimcasele victorii dela Dunbar si h 
cester care sunt şi azi citate ca 6rl 
ordinare. Cromwell în fruntea a uns 
zece mii de oameni dădu atacul fuletăi 
tor, ucise trei mii de regalisti 5 
prizonieni zece mii cu tot ce posi 

Olivier Cromwell creanizase şi 
lase marea victorie a dreptuiilo d] 
dinţei puritanilur. Distrisese pe duș 
în frunte cu regele vinovat. Dar pi 


actul acesta pe care revoluția În 
ceză îl repetă cu l.udovic XVI E 
lia nu-și. găsi încă hinele. Opera 


Cromwell abia începea Războiul eu |] 
lunda continuă si fu crunt. Lordul Pi 
tector se arătă «le o voirţă neiniblăniă 
fu sălhatec uneori pentru a-și DE 
s2apul. Recaliztii continuau lupta ap 
ajutaţi dinafară si dinăuntru, ÎȘI AHN 
averea, prercgativele, viaţa. Termină 
înţi aceștia, dar apoi avu o încurtăi 
cu parlamentul, încât plictisit NT 
A risipi cu ajutorul taupei,... Con 
apoi un parlaraent ales de el, compus 
150 de fruntazi puritani. Afacerile 
siastice ţineau locul de onoare. ÎN 
veluţiile externe nu erau de fel negii 
In toate Cromwell excela. Un al 
parlament eresind,  păsi întro zi 
țţile închise si păzite de soldaţi 

I sa oferi coroana regală cu d 
ereditar, dar refuză. La. 59 da and 
în plenitudinea tuturor forteloi i | 
tuale. Invingâni toate obstacole 
“alea binelui patviei şi naţiunelă 


In ultimile lui 
cuvintele acestea : Ț] 

„Voi apare înaintea ta, Doamna 
tru poporul acesta al tău. Oricaradi 
soarta ce'mi rezervi, protejează 
popor“. Si amintindu-și, ultimele dă 
ale mamei sale, le veprodlusă Iu 
rând: ? 
„Dă-ne nouă Doamne 0 noapi 
dacă aceasta este voia ta. 7 AD 
Olivier Cromwell se săvârși la iu 
hrie 1608 la Whitehall. 


clipe, Cromwell] 








INIVERSUL SIR. BRISZOLANU 


Nr, 11