Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0042

Miarver sul 


Anul XLV Nr. 42 


ci N Her ) 


+ GEORGE BUZDUGAN 


— 





658. — UNIVERSUL LITERAR 








Ctitorii 





+ GEORGE BUZDUGAN 


In 189, un tânăr moldovean, licenţiat 
al facultăţii de drept din București, este 
numit substilut de procuror la Pintra- 
Neamţ. 

trecuseră mulţi magistrați pe la tri- 
bunalul acesta, Dor nici unul nu pro- 
dusese aşa de repede o impres une atit 
de frumoasă. Inteligent, liuistit, bine 
pregătit, citind mereu. lucrând serios, 
elegant în raporturile cu colegii, cu u- 
vocaţii, cu justiţiabilii, tănârui Buzduguii 
este subliniat de propriile sale merite ca 
ur element de elită. 

După opt ani este presedinte de tri- 
bunal. Si cum funcţionează la Brăila, 
aptitudimile au un răsunet miar mare 
cercul lor de manifestare fiind mai larg. 
Ca armare, în curând esfe transferat la 
Ilfov. 

Precedut de o reputaţie excelentă. pre- 
ședințele Buzlugun reuşeşte usor să-și 
afirme personalitatea îu primul tribunal 
al ţării, 

De aci. inainte, vârtul piram dei jude- 
cătoresti aste acigurat. Ascensiune ra- 
pidă, până în 1994, cânu saşează pe fo- 
toliul de prim- praşediute al Inaltei 
Curți do Casaţie. 

Cecace caracterizează evoluţia judecă- 
torului Buzdugan este unanimitatea in- 
trunită în totdeauna. Mai toate înaintă. 
vile în maaistratura  supenioară, cricăt 
de distinși ar fi titularii, întâmpină și 
critici, fie dela colegi car coucurau la. 
aceleaşi postuni, fie dela avocuţi cari 
frăesc în raporturi perinanente cu ma- 
gistrajii, cunoscându-se şi evaluânmtu-se 
reciproc, îie din cercuri mai puţin le- 
gate de justiţie. dar deopotrivă intere- 
sate sa vadă progtesânr. Capacitatea, 
ca orice lucru, are relativitatea ei. şi 
ca atare este susceptibilă de aprecieri 
diferite. 

Buzdugan a fost una din rarele excep- 
ţii. la această deprindere. Intotdeauna, 
înnaintarea lui a venit ca ceva firesc, 
indiscutabil, impus de un consemna una- 
nim, rezultat al conştiinţei că era „pri- 
mus înler pares”. Aşa de adânc era în- 
rădăcinată această părere, în cât, 
chiar atunci când înnaintarea sa a tro- 
cut paste colezi mai vechi şi din cei 
mai aprecaţi, magistratura, inclusiv a- 
ceșiia. sau înclinat în faţa, situaţiei, nu 
cu 'resemnarea învinsilor, ci su senină- 
tatea cenvinşilor. 

Pentru că Buzdugan, 
toate, era judecătorul. 

Era întruparea ideci de dreptate. 

Nu trecuse „magna cum laude” 


mâi presus de 


doc- 


toratul din Paris, ca atăţ: alți 
unii de valoare, alţii de duzină. 

Nu se putea lăuda cu 9 teză reţinuti 
odată cu diploma de laureat, cazul uno- 
ra cari au făcut carieră și al altora cari 
au ratai, 

Ilva licenţiat al universităţi din Bu- 
cuveşti, cave are încă odată dreptul să 
fie mândră de absolvenţii săi de rasă. 
iar cra omul care primise în întregime 
cunoştinţele ce i se servise, le imbogiăţia 
în tot cursul vieţii şi le asimilase într'una 
din cele mai fericite structuri cerebrale, 

(lăci ceeace distingea în special pe 
Buzdugan. era ușnrința vecepţiei si spon- 
taneitatea soluției, 

Mintea sa. era un laborator luminâs, 
unde claritatea se proecta prompt pe 
chestiunile cele mai complicate. 

Ceeace necesită altora  meditaţiuui, 
consultaţii, ezitări, la el se dezlega re- 
pede și precis. 

Făcea adntiraţia colegilor săi de şo- 
dință, când, dapă desbateri mari. în pro- 
cese grele, cu pledoarii multe, cu citaţii 
nenumărate din doctrină şi jurispruden- 
ță, după imense sforţări contradictorii, 
odată pronunţarea hotăvirei amânată şi 
judecătorii intraţi în Camera de chib- 
zu re, Buzdugan dedea soluţia pe loc, cu 
n delicateță ce nu impieta niciodată a- 
supra celorlalte păreri, conforme sau 
contrarii. 

In întunecimea produsă adesea de des- 
buteri neniie să lumineze, vederea de ex- 
cepţională claritate a lui Buzdugan, for- 
midabilul său spirit juridic, jucau rolul 
butonului electric, care este destul să 
fie apăsat, ca să facă lumină. 

In timpul războiului, codul de justiţie 
miiitară a avut o aplicaţiune excepţio- 
nală, deoarece se perindau pe dinaintea 
curților marţiale atât militari acuzaţi 
de infracţiuni srecifice stării de răzhoi, 
cât şi civ'lii cari cădeau în competinţa 
tribunalelor militare pentru infracţiuni 
privitoare la apărarea naţională. și la 
Siguranţa Statului, i 

Cum cudul militar nu cuprindea toate 
câtecoriile «dle infracţiuni ce se săvâr- 
Șeau, vechiul legiuitor neprevăzându-le 
atunci pe toate, (un exemplu este auto- 
mutilarea. pe care codul n'a pedepsea): 
cum unele delcte şi crime erau pedep- 
site prea uşor de codul penal faţă de 
eravitatea ce prezenta în timpul răz- 
bciului : la 28 Decembrie 1916. sa pro- 
inulgat un titlu II adiţional la codul 
de just ție militară, menit să umple 
aceste lacure. 

Aplicarea unei legi penale 


jaristi. 


noui în 





"dugan, 


-nunţate în timpul acela, cristalizări ale 


de MIHAI. MORA 


titnp de război, atunce; când anumite 
decepţii trecătoare stabileau o atinos- 
feră încărcată şi deci nepiielnică unor 
sancţiuni cari trebuiau să fie exempia: 
ve, dar să nu degenereze în exage- 
văr şi erori, a avut norccul să bene- 
ficieze de luminile si taciul lui Buz- 
dugan, care în calitate de consilier la 
Casaţie, făcea parte ain completul civ- 
lo-mititar al Curţii Superioare de Jus. 
fiţie militară, Casaţia militară, chema- 
tă să precizeze interpretarea legilor de 
“ătre curțile marţiale, compuse mai 
mult din ofiţeri bravi, decât din jurişti |, 
cu experienţă 






Se poata spune că îndrumările juris. 
pvudențiale, date în acea epocă de Duz- 
și de  coleșii săi dela. Inalta 
Curte, au asigurat 'o justiţie cât ma: 
ferită dea areșşolile inerente stărilor a. 
normale și necesităţi sancţiunilor 
promnte. 

Si astăzi: se iovoacă înnintea Consiliu- 
lui de revizie ul armatei deciziuni pra- 


unui spirit juridic care a tost a podoabă 
a justiţiei noastre. 

Autoritatea demnităţii sale l-a  de- 
semnat la conducerea comitetului agrar, 
atunci când exproprerea şi împroprie- 
tărirea au pus probleme cu atât mai. 
grele, cu cât priveau interese econoniice 
mai mari și mai contrarii. Agrieultor 
pasionat  „uare iubior al pământului, 
Buzdugii. a lucrat și aci cu pricepere 
si cu sutlei. 

Insusirile acestea au lost ca atât mai 
preţioase în perioada magistraturei sale 
cupreme, când instanţa cea mai înaltă 
a avut o funcţiune mai importantă şi mai 
delicată de cât ori-când, fiind chemată 
sii aplice legile cerute de stările de după 
război, uneori cu caracter excepţional, 
alteori dictate mai mult de necesităţi re 
guvernământ de cât de legalităţi ideale, 

Innalta Curte de Casaţie. care numări 
destule vaiori juridice, a avut în vrenta 
aceasta în Buzdugan an exponent şi un 
sef strălucit. 

De sigur că atunci când Regele Fer. 
dinaud a constituit Regența, gândi. 
du-se la cel pe care-l deplângem aci. a 
fost condus de două preocupări. 

Pe de o parte ideea că, introducând 
ta Regenţă pe pr imul-preşedinte al Cu- 
saţiei, va creia, dacă nu o obligaţiune 
monală, cel puţin un țirecedent  fevier:, 
pentru ca alegerea  succesorilor să, se 
îndrepte în aceeasi direcțione. și astfel, 
fiind motivată şi just ficată de situaţia 










































ljesiățile Voastre, 
iţe Regale, 
mnelor şi Domnilor, 


m sentiment de legitimă emoție, 
it azi în cetatea istorică „Alba 
„al cărei nume şi trecut secular 
aptă momente de glorie în istoria 
ui român, dar şi amintiri  dure- 
«pre suferințele nebănuite și tot 
iul încemeat de acest popor în 
rea ce a trebuit să îndure în 
|veacun Vor pentru păstrarea fiin- 
e atmice, a limbii, credinții şi da- 
strămoşeşti. 

baga epopee a poporului 
n în aceste clipe. Dela lupta gi- 
i, pe viaţă şi pe moarte între 
mari popoare, conduse cu măreție 
i atleți ai lumii vechi, Traian şi 
i, până la groaznicul măcel din 
ul l'bemaitor în care a pierit toată 
i tinereţii vechiului regat român, 
ji pe rând se perindează pe sub o- 
aaţii, ca întrun film  vertigimos, 
menimentele de căpetenie din îs- 
ramului românesc. Prin îoc şi 
prin acte sublime de erosm şi 
siliciu suprem. sa ridicat mărea- 
de dim Carpaţi „Dacia Traiamă” 
ia apăra imper'ul şi civilizaţia 
de barbarii năvălitori, şi tot prin 
şi mijloace sgurduitoare, după a- 
; două mii de ani, românii, vreil- 
Emași ai daco-romanilor, au re- 
p aceleași putemice temelii edi- 
năreţ ce fusese năruit de vitregia 
OT, 

1k Alba Iulia, s'a aşezat parte din 
ie romane cu cuartierul lor gene- 
tot aci după multe veacuri, când 
ținuturi trecuse sub stăpânirea 
uă şi apoi cea otomian:i, — la -599, 
nt în mod triumfal marele domni- 
îi Viteazul, care cu o viziune 
ii a realizat o clipă, unirea tutu- 
mân'lor din Dacia Traiană. 

„după miai bime de trei veacuri, 
kcembrie 1918, iarăşi la Alba Iu- 


E NR Ei EREI 
rilor, să fie scutită de criticele şi 
dările din jurul oamenilor. 

l această tendinţă de obiectiv: 
desemnării Regenţilor, n'a putut 
& adaoge în judecata marelui 
wrinţa să asigure Coroanei o vas- 
Smrienţă a oamenilor şi a lucruri- 
lătată în cursul unei mazgistraturi 
de de un om superor. 

ha fost din cele mai fericite, 
„oricât de iresponsabilă ar fi Co- 
|sub forma de Reze sau de Te- 
o pregătire solidă, v deprindere 
iată, o intuiţiune limpede, o vi- 
precisă, pot influenţa treburile 
i mai mult de cât se crede, când 
nd, când împiedicând. când nete- 
trarietăţile extreme în sinteze ac- 


român 0 


NI 
Ile 

mean, eşit dintruna din păturile 
wi Sănăicase ale poporului, de- 
in magistratura unui oraş mo- 
iungând în fruntea ei prin meri. 
d și, în sfârșit, participând aşa 
"ştie la exercitarea prerogativelor 
Mi: iată o realitate de natură să 
- orice discuţii asupra regimului 
Sntic al României noui. 


MIHAIL MORA 









lia. întreg poporul român din Ardeal, 
Banat, Crişana şi Maramureș, liberat de 
jug străim, a proclamat unirea şi reali- 
pirea acestor ţinuturi la patria mană ; 
ac: epocal care tot aci, a avut consa- 
crarea cea mai strălucită prin încorona- 
rea gioriosului şi în veci slăvitmului în- 
tâiul Rege al României reîntregite Fer. 
dinand | şi a mândrei şi vrednicei sale 
tovarăişe Majestatea Sa Hegina Maria. 

Astfel, după veacuri de viaţă risipită, 
plină de dureri, toți Românii pot spune 
astăzi, din toată inima, că la Alba Iulia 
se găsesc stăpâni în casa lor. N'am luat 
dreptul nimănui, ci am fost în sfârsit, 
rejuși în patrimoniul nostru strămoșesc; 
căci, doar e cert şi necontestabil că aces- 
le ţinuturi au făcut parte integrantă din 
Dacia Traiană, — ţara strămoșilor nNOŞ- 
tri Daco-Romamni, şi că colonizările cele 
mai puternice făcute de Traian, au fost 
aşezate, — începând cu Olten'a, — prin 
aceste părţi frumoase şi adăpostite, ale 
Daciei. 

Cronici 
unele din isvor rus 
arati că la sosea Ungurilor, Românii, 
în număr considerabil, se bucurau de 
o organizaţie politică -allministrativă 
prin mai multe voivodate, în diferite 
părţi ale Daciei Traiane, iar acestea a- 
veau sub conducerea şi autoritatea lor 
câte un număr de cnezate cu atribuţiuni 
administnatwve şi judecătoreşti asupra 
satelor. 

Ceeace însă importă să constatăm azi 
cu deosebită bucurie este împrejurarea 
cu adevărat extraordinară că, oricât de 
mari au fos suferințele Românilor în 
to; timpul de veacuri cât stau găsit răs- 
lețiţi sub diferite stăpâniri stră'ne, ei 
au rezistat totuşi cu o tărie şi tenacitate 
u'mitoare operii de desnaţional zare în. 
treprinsă stăruitor peste tot, şi  astiel 
în amomentul unirii şi reîntregirii lor 
într'um stat unitar, toţi fiii aceleaşi na- 
ţiuni dela Tisa până la Nistru au reve- 
nit la sânul patriei păstrând  toaţe ca- 
raclerele specifice rasei, cu limba neal- 
tevată și toată tradiţia  strămoşească 
pătarată şi tramsmisă din generaţie în 
generaţie, formând astăzi un popor ro. 
mân omogen fără urme dăunătoare de 
influenţă milenară străină. Această re- 
z'stenţă caracteristică tondului puteamie 
daco-roman, a găsit un sprijin însemnat 
în asezămintele cu caracter religios și 
în conducătorii lor episcopi; în mişcarez 
culturală şi literară, şi în: deosebi în 
școala istorică ardeleană dela sfârşital 
veacului al XVIII și dn veacul al XIX-lea 
sub imboldul unor cărturari distinși, cari 
au răspândit lumina învăţăturii pe am- 
bele iatumi ale Carpaţilor, au reînviat 
trecutul cu părţile lui înălțăltoare şi au în- 
tărit mădejdiile în reînvierea lui în viitor. 

In fine, ipentru desvohrea pulturii 
și a conşti'nţei naţionale, vechiul regat 
a adus Ardealului şi celorlalte părţi din 
terilteril naţiomall, subjuguate, tributul 
siu ie înlesniri cultumale, şi la aceasta au 
contribuit şi diferite instituţiuni ca Aca.- 
demia Română, care dela înfiinţarea sa, 
a primit în sânul ei pe învățații români 
de pretutindeni, şi în fine univensităţile 
și Liga pentru unitatea ralturală a tu- 
turor lomânilor, în capulicăreia au stat 
cu un entuziasm înălțător, fruntaşi stră- 
luciţi ai culturii şi intelectualităţii româ- 


străine ulterioare, din care 


şi chiar magh ar, 


UNIVERSUL LITERAR. 655 


iscursul Inaltului regent Buzdugan, ţinut la Alba-lulia 
cu ocazia sărbătoririi a 10 ani dela unire (Fragment) 


neşti, cari, în acţiunea lor naţională au 
pus cunoştinţele şi toată iubirea lor de 
neam pentru a pregăti spiritul și sufle- 
tul tomânilor în vederea realizării idea- 
lului secular de reîntregire naţională. 

Din chiar momentul reîntreg rii sale. 
România și-a propus să-şi întemeeze orga: 
mizarea sa de stat cum şi întreaga viaţă 
socială, pe raporturi de armonie între 
toate clasele soc'ale şi între toţi cetă- 
țen'i patriei, independent de rasă, limbă 
și religie. 

Ca această legitimă credinţă și sprijini- 
tă puternic pe drepturile sale necontestabi- 
le, cestau la baza tratatelor internaţiona- 
le, România urmăreşte mai departe în li- 
niște şi în ordine desăvârşirea consolidării 
sale prin întărirea instituţiuinilor „de stat 
fundamentale șia tuturor instituţiunilor 
sociale cum și prin desvoltarea continmă 
a vikţii economice de care depinde con- 
ditiumea materială și morală a populaţiu- 
nii ţării. 

Se impune în mod imperios şi imten- 
sificarea învăţământului primar, profe- 
sional şi agricol în massele populare, 
spre a le îndruma spre meserii şi aeri- 
cultură. şi concomitent îmbunătăţirea sub 
toate raporturile și prin toate inijloacele 
a învăţământului superior  univemsitar. 

- Acestui din urmă învăţământ pus în con- 

d ţiuni materiale care să-i asigure o des- 
valtare normală şi mai ales corpului său 
pretesional îi revine mobila misiune ca 
privitr'o muncă devotată şi însufleţită să 
îormeze elita intelectuală, care să aducă 
țămwii elemente de conducere pătrunze de 
nevoile şi aapirațiumile ei legitime, cum 
şi o pleiadă de cărturați distinși, dn sâ- 
nul căreia să văsară acele minţi alese, 
care prin ceațiuni spirituale proprii, — 
expresiune a geniului şi caracterului na- 
ţioral, — să încoroneze cu străluc re o- 
pera măreață a unităţii naţionale și să 
aşeze România pe veci reîntregită la un 
loc de cinste în domen'ul culturii și civi- 
Uzaţiei universale. 


n a 
NOTE BIOGRAFICE 


Ceorge Buzdugan sa născut la Foc- 
șani, la 10 Fehruarie 1867. Tatăl său era 
mare proprietar și amic intim al lui Lon 
Brătianu, 

După ce a, terminat liceul şi facultatea 
juridică din Capitală, marele defunct a 
intrat în magistratură. 

La 14 Ianuarie 189% a fost numit sub- 
stitut la tribunalul Neamţ, apoi la R.-Să- 
rat ; la 4 Noembrie 1982 supleant la trib, 
R.-Sărat şi apoi la Covurlui; la 20. Ia- 
nuarie 1895 judecător la trib. Covurlui; 
la 30 Septembrie. 1900, preşedimie al trib. 
Dorohoi, apoi. al secţiei III a trib. Ilfov: 
la 1 Septembrie 1905 consilier la Curtea 
de apel din Bucureşti; la 31 Mai 1910 
preşedinte al secţiei IV a aceleaşi Cunţi; 
la 30 Octombrie 1910, consilier la secţia 
II a Curţii de Casaţie; la 28 August 1919, 
președinte al secţiei I, iar la 5 August 
1924 prim preşedinte al Inaltei Curți, dem- 
nitate ce a ocupat-o pâmă la ziua morţii 
Regelui Ferdinamd I, când a demisionat, 
spre a lua, împreună cu A, S. Regali 
Principele Nicolae şi cu I. P. S. Patriarh 
dr. Miron Cristea conducerea Inaltei Re- 
genţe. S'a stins la 7 Octombrie 1928. 


560. — UNIVERSUL LITERAI 








VICTOR EFTIMIU 


PRIMĂVARĂ 
Cu degete arătătoare Trecând, cu foșnete de ghiață. A sufletului meu întreg 
Pe fruntea palidă, ușor, Pe inimele descordate O simt, august, cum ss coboară 
Cu două degete pe frunte De-ai tresărit ? În mine, calmă, In larma temerilor tale. 
Ti-am risipit melancolia: Tot vechea liniște străbate 
Era, pe gândurile tale, Şi-aceiași, candidă credință Inseninează-te, de-acuma ! 
O pâclă sarbădă, un nor, Când amintirile destoi. Sunt lacrimi de mărgăritar 
Ceva din spaima înoptării Și dantelate ametiste 
Când impietreşte ciocârhia. E-atâta linişte in mâna In Maiul plin de cer şi soart,. 

i Cu care tâmplele-ți culeg, Cenușa zilelor de mâine 

Cu care vântur înorarea N'o mai primi să te 'mpresoare 
Ai presimțit năluca zilei De pe lumina frunței pale Căci zânele-au eșit din unde 
De mâine, lunecând pe noi, Incât majestuoasa pace Și cântă lacul de cleştar. 


CINE MI-ARATĂ DRUMUL... 


fu sihla înflorată, cu foi sucite 'n vânt — Şi n pălămida bălții, ca mâine o s'ajungă 
Suvoaie de lumină se aup în jehiabul serii, poletai vremii, vânăt, din munţii fulsuiţi. 
Și'n vasul de mestezreni cu fața unui sfânt — 
se face praf de soure dim sângele tăcerii. 

Cine mi-arată drumul pe-acest podiș de lemn 

şi coama casei (ale cu lut amestecată ?!,. 
Dintrum hăţis răsună... hăt pân” departe ?n sirungă. Spetezele ferestrei în care plouia-i semn — 
fântâni secate "na versuri de greieri uluiți. li ming bruma tristețiă pe fruntea "n vin plecat, 


IOAN GEORGES 


NEINŢELES o] 


lubite. port cu mine, ai înțelege rostul sub pasul tău profund. 
o floare totdeauna risipei de petale, Neînţeleasă trudă ?... 
şi-ades o las să cală să vrei ca flonr să poarte 
în pragul casei tale. - acei ce m loc de inimi, 
: Dar tu treci orb şi rece un fel de ciob ascund. 
De-ai ridica din ele, pe prazul casei moirie — 
odată, numai una, strivind o primăvară VIRGINIA GHEORGHIU 


LI SPITA 


i Uitawea. se îmtinde oglindă grea, adâncă, 
Şi din adânc se malţă mănunchi stelar de nalbe; 

Miresmele pădurii se 'nchiagă n stropi de rouă Un singur cuib zâmbeşte, pitit sprințar sub stână 
Şi voua cântă'n poala albastrelor poene : Şi-mi face semne blânde, cu donă braţe albe, 
Dim apele 'nroșite, vestind credință nouă, 
Prin sâmburi moi, de aur. să lunece ulene ŢII 
Şi lumeică trei chute şi-un cerb cu pas mărunt, Si viața înfloreşte: pe lujer, în meant: 
In dainică potecă, pe smălțuită punte, i Chiemarea încolțeşte şi stămrie sălbatec, 
Și "meet. pe urma caldă, un lup păşeşte crunt In gol. sfâşie gândul, în dinţi de diamant, 
Şi-un chiot se prăvale, rostogolit din mumie. O veveriţă ncagră, cu ochii de jărater ; 

II : Stă daltă, aruncată alături de ciocan, 


Cuvântul aţipeşte în marmora de lapte: 
Rămâne piscul singur, cu visul lui tiran, 
Şi pasul sboară aprig pe drumurile coapte... 


Dorm fluturii în sânul sfioaselor petale : 
Corăbierii nopții pe-un fir de mărgărint 
Svârlit-uu în pârâul stredelitor. din vale 
Năvod aprins de umbre, cu noduri de argint; TR. ION 






















































zindul la procesul «din ziua aceea, 
Manole Botez cobora distrat cu 
sub braţ scaru casei. In curte 
immul îi e tăiat de o serie de gă. 
p caro servitiarea le da munoie- 
pit cu cotiga în fața porţei. 

hui esiși cu plin Anico, are să-mi 
i bine” -- şugueste dânsul și-și 
io clipă batista parfuniată, pri- 
ră să vrea —-cum se desartă 
je deseustătoare ale meseler din 


poi conasale, dacă sa nemerit să 


menaj ACU punojerul” —— se 
iuni femea si uruncă la sfărșit 
ctiză sus —- un braţ întreg «de 


tineri, dar cu crengile galbene 
je, 

le-; cu brazii ăştia Anico?* 

iphi — nu știți? l-a adus dam. 
| săptămâna trecută când a fost 
te. Zicea. că-i nistileşte în gră- 


i şi? i 

Azis deumneului că-i răsădeşte dar 
ul se vede. Că i-am ţinut întâi în 
i apoi i-am pus sub cismea — 
dacă mia certat conița că de ce 
cură apa întruna — mi-a po- 
demnişorul să-i dau lu gunoi. Că 
uscat de tot. Uite!: 

e, bre?! Ce răutate! Dar ce min- 
st și el frate, de nu lăsat acolo 
ii să crească. linistt în poiana 
i zmulgee din pădure, ca Să-i a- 
a gunoi !* 

uitat repede de brazi. Alearză 
să prindă tramvaiul oprit în 
da renunţă. când verde cjorech na 
uni spânzurați de mâini pe scară, 
hinizer ne jos după ce şi-a privit 
pt ceasul. 

ind a și început pledoaria — și 
tina asta nu aude nici elacsonul 
haşini. nici ocaru șotfeurului. cure 
i upronpe cu aripa. Un salahor 
găleți de var îi sir gă: „lereș- 
incate-as*. Iar lingă tretiar mai 
un stol de vrăbii îsi întrerup 0s- 
isat proaspăt de caii unei birii 
iese lângă el cu o fluturare de 
ari îi dă o tresăr're de bucurie. 
ii în cl vânătorul, 

bată-le de vrăbii. Au svâcnit în- 
a potârnichile“. 

depărtat din gând procesul. Iși 
mteala că Marţi ce vine e Săr- 
 Dumin:că e Duminică — şi Luni 
cine stie ce proces. Poale ruga 
an prieten să-l amâne. Or ce-ar 
mastă-sa aste trei zile sunt ale 
jia cățeuua și se duce. Si ce de 
hi trebue să fie acum în mir sti 
Vriărani, pe la Suhalniţiu!? 
săptămâna asta Ipas la Suhal- 
te spune ci a împuşcat!.... 


halnița conul Manole n'ar vrea. 
mai ducă. Nu i-ar plăcea să mai 
ii cu 'Foader Sârbu căreiumarul. 
şi recunoaşte vre-o vină. Il re- 
m-i deloc vinovat dânsul. A avut 
bine intenţii. N'a căutat decat 
iun bine. Că a esit întraltrel.... 
tează și se apără ca în  faţu 
ecător nevăzut. Apoi au un oftat 
e de rău închee: „Păcat! Nici 
i poineniț asa loc bun de vânat 
re ca Suhain ţa. Data din urmă 
te făcusem vre-o 15 potârnichi. 
a ma puca ploaia! 


„Ploaia ura dus la cârciuma lui Toa- 
dor Sârba. Oare ce so mai fi făcut 
Tinca de na mai venit de atâta timp? 
0 fi bolmavă? O fi plecat? De ar da 
Duinnezeu să mă măântai odată ! Si asta, 
voate că are să mă vindeca. Săi mai în- 
cere să înc vre-un bine. Că numai bine 
am vrut să.i fac”. 

„Dar era si frumuşică fată! Când a 
mtrat atunceu în casă — parcă o văd 
"u găleata. de lunte în mână, cu părut 
nd si rochia lișită de ploaie pe umeri 
şi pe sân“, 

„Si ce a aiuns acuma! De rar mai 
veni pe la mine iar. Ce pot. să-i fac? 
[l-am dat scriseri peste scrisori de re- 
comandaţie. I-am dat si bani în atâtea 
rânduri! Și la sfirsit co vnă am?“ 

Nu are tin să-și răspundă. Priveste 
ingrijorat înwinte. Se apronie o femee. 
Probabil o cmoaşte conu Manole şi se 
leme s'o întâlnenscă, căci se dă arăbit 
în lături si intră în pangul unei case. 
Nemiseat de acolo priveste femeia. care 
trece, 

Glezne ercale până deasupra venunchi- 
love în ciorapi rupți si pantofi scâlciaţi. 
tiu fard atâta de gros, că abia poţi ehci 
sub el obrazul ofilit înainte de vreme. 
Părul vopsit portocaliu. o rochie staco- 
iic. Sub braţ — pretext -—- o zeanlă şi 
p cap o beretă de studentă la bele arte? 
Si asta e Tincuţa lui Toader Sârbu din 
Suhalnița! Tetica plovată. care a intrat 
atunci cu geăleata de lapte! Vede încă 
eoadele lungi din care picura apa și 
bluza lipită pe sâni; micșori și tari ca 
două jumătăţi de putue. 

Si acumu— i-a spus nu ştiu cine, că 
Tincuţa opreşte seara bărbaţii pe tro- 
tuar! 

Vrea să-si repete pentu a mia oară, 





că nu e vina lui. dar atunce: se ridică 
parcă din adâncul fiinţei lui un alt 
conu Manole, care neîndurat îl acuză, 


îi aminteste clipă cu clipă tot. 


Cum sa adăpostise de ploaie la câr- 
ciuma lui Sârbu. I-a văzut fata. Si era. 


porcă indionat, că o fată axa de  fru- 
îmoasă, să-și trăească toată viaţa în 


-ălhăticia asta. Nu a, pândit-o cu zână 
rău, Doamne fereşte! E om mai mult 
hătwân si are si el feto. Numai la binele 
pi sa xândit. Si în seara aceea a mas 
acela. I-a poftit Toader Sârbu în odaia 
vaa ma' buni. 

Pe conu Manole l-a surprins -— re 
pereti mulţimea cadrelor cu zugrăveli 


copilăresti, reprezentând flori, fructe, 
rase, turme de oi. 
Cârdiumăreasa măgulită i-a dat ex- 


vlicaţia. Tincuţa a învățat câte va clase 
la gimnaziu la Olteniţa. Aveu mare pri- 
cepere la desen și zugrăvit. I-a «pus și 
profesoara. Dar tată-său... Si mai ales 
că acuma e plecat și băiatu în armată... 
e greu Nin sa putut. Alimintrelea fata 
ar în vrut să învețe înainte zugrăvitul, 
a plâns..., 

Dar Toader Sârhu intervine autoritar: 
„Ia dați-le dracului de zaorăvel! Or 
vreți să le arunc pe foc într'o zi? din 
pricina lor — de când a plecat hă'atul-- 
rămân porcii  neiînchisi si vaele ne- 
miulse !* 

Ce îndemn l'a făcut pe conu Manole 
să lance zuzrăveulu fetei? Navea nici 
v pricepere, deci nu o făcea din convin- 
gere. Și nici nu-şi satisfăcea vreun inte- 
res. Atunci? 


Atunci probabil nama: ca să măeu- 


UNIVERSUL LITERAR. — 6601 


COTIGA DE GUNOI 


de LUCREŢIA PETRESCU 


lească fata și să-i treacă vremeu fiindcă 
ploaua afară 

A vorbit, a lăudat. u pledat pricina 
Tincuţei în faţa fetei entuziață, în faţa 
mamei convinsă și a cârciumarulu» În. 
doit. 

Si când Toader “i-a cerut. adresa pen- 
tru un praces, pe care ave să-l înceapă, 
el a dat în mâna fetei însemnarea ex- 
plicând clar cum să-l găsească, 

De ce a făcut asta? Poate că în mo- 
mentut acela nu era încă atâta de vino- 
vat. Nu credea nici dânsul că vorbele 
lui au să se înfigă atâta de adânc în su- 
fletul fete-. Atlase că-i aproape loxoilită 
cu învăţăterul — cam tomnate -—— din 
Slăveşti. De ce a vrut. să i-o smulgă — 
si pentru cine? 

Când a plecat n, doua zi -- la despăr- 
țire — privirea fetei i-a spus limpede: 
„la-mă cu dumneata! 

Fireşte, că nar fi luat-o. Poate că tot 
ce vorbise în ajun fusese numai ohicei 
de avocat. Pledase. 

In orce caz în 
uitase. 

Dar întro zi sa pomenit totus cu dân- 
ra. Nu mai vrea să se mărite cu învătță. 
torul. Fugise de-acasă cu hani puţini si 
o bucceluţi. Intre două cămăși și 0 ro- 
vhie de schimb adusese si câteva zugră- 
veli. Cele mai bune. Să le arate. 

De ce na certat-o bniscr si na tri- 
mis-o părinților îndărăt acasă? Ce în- 
domn rău Ta făcut, să o trimită cu 0 
scrisoare la un prieten pictor, să  îa 
lecții. 

Si-a poute acun mărturisi cinstit. E 
numa: vinu lui. Era om bătrân. putea să 
se gândească. Fatu a cunoscut mulţi pic- 
tori, a intrat în multe ateliere. De talen. 
tul ei nu sa minunat nimeni. Mar era: 
frumusică. proaspătă... Era căutată. mai 
mult ca model. 

A avut apoi un copil. u fost Dolnavă. 
Acunt nu mai ce nici frumuscă, A slă- 
hit. Tot farmecul vroaspăt i-a pierit. Sa 
vesteiit  înainie de vreme. SS; duce o 
viață ? 

Poate că nu e vina ei Sineură în Bu- 
curezti si aruncată aşa la îndemâna tu- 
turoe !... 

Din când în când vne pe la dânstil, 
când e ajunsă la aman. Conu Manole o 
niută fireste, dar evită cât poate întâl- 
nirile astea. Nu că-i nare rău de cei câţi- 
va hani. care-i dă, dar înfăţisnrea fetei 
îi ia pe un timp toată vcia bună si orcât 
Ar vrea să se desvinovătească, îi nare 
asa de rău de ce-a făcut! Se cândeste 
— de câte ori o vede — la câreiuma a- 
reea. în cure sa ivit în usă o fetică 
plouată purtând găleata cu lapte. Vede 
pereţii unei odăi »lini de zugrăveli copi- 
lăveşti şi mui vede un logodnic — cam 
trecut. si ursuz poate — dar în orice caz 
mai bm decât amanţii de pe aci. 

Si nu-şi explică şi nu-și iartă îndem- 
nul, care l-u făcut să smulgă și să a- 
tragă în Bucureştii fata. 

I: întârziat. A ajuns pe chei. Dar un 
si» de vehicule îi taie iar drumul. Sunt 
cotizele care merg în şir să  ctescarce 
undeva gunciul. Conu Manole se uită 
lung după ele. Poate că ar vrea să recl- 
noască catia, care era în fața casei lui 
ndineaori. lată în una o saltea ruptă din 
care curg paiele. A doua poartă un ]i- 
ahean spart și o găină moartă şi în a 
treia un hurlan ruginit ese dinti'un mal- 
dăr de foi de varză, 

Nu vede însă nici într'una mănunchiul 


iucureşti aproupe o 


002, — UNIVERSUL LITERAR 


ŞEDINŢA COMITETULUI 


PRESEDINTELE, — Ştiţi, domnii mei, 
de ce ne-am adunatără acilea, in localul 
soţietăţii, astăzi, conform stututelor. i: 
musai să ne consfătuim în vederea adu- 
nări; generale, ce va avea loc Duminică 
dimineaţă. Urmează să facem orlinea de 
zi, porrivit marilor interese ale micilor 
membri ai uniumei noastre, Să fim că- 
lăuwziţi în injghebarea Lrogramului t- 
dunării generate, de droptata şi nepării- 
nive., Rog pe domnul secretar să dea cr: 
tire punctelor principale, ce vom avea de 
deshătaut ; iar pe d-voastră, domnii colegi 
din comitet. să binevoiţi a alege de o par 
te chestiunile imiporante ce urmează să 
fia deshătute în adunarea generală şi 
ae alta, pe cele mărunte pe cari le von: 
rezolva noi, acilea, în sânul ccmitetului, 
care este baza fumdamentală a asocia- 
ției naţiomale .„hariţa română”, 

SECRETARUL, — Daţi voie, onoraţi 
domni, pentruca să vă supăr. răpinru-vă 
câteva momente din timpul d-voas'ră de 
mare preț. Am zis că este următoarele 
damaveri de pus pe tapet: camerista lo- 
raiului, cn opt sute lei pe luni. plus lei 
zace tain, pentnu pâine, pe zi; împăr- 
țirea suhvenţiei de două sute de mii de 
lei, acordată da către Stat; reparația 
mazaziei societăţii; repartizarea stofelor, 
mătăsurilor. precum şi a vinurilor supa- 
nioare, acordate societăţii cu 759% retdu- 
cere de către judeţ și comună, hrana că- 
țelului Cerber, care păzeşte localul socie- 
tății; demisia ajutorului de arhivar. 

PREȘEDINTELE, — Să le luăm în 
discuţie pe toate deotală, arum, adică 
pe fiecare în parte și d-voastră care sân- 
teți suverani, veţi bivevoi a trimite a- 
dunănii generule ceeuce vă daţi cu ideea 
că trebue  deshitut în public.  Imce», 
domnule secretar, pe rând, una câte uma. 

SECRETARUL. — (Tare. cu un fel de 
ritm împrumutat dela  şenarii prosii 
când recită poezii patriotice). Camerista 
localului, cu; opt sute de lei pe lună, plus 
tei zece tain pentru pâinea ei pe zi. 

VOCI. — Foarte important, 

ALTE VOCI. — Chestiune publică, să 
vreacă în ordinea de zi. 

PRESEDINTELE, Ai auzit, dom- 
nule secretar, chestiune publică, deci o 
pui prima pe ordinea de zi a adumării 
noastre generale Cetirea urmează, 

SECRETARUL (Cu acelas ton), — Im- 
părţirea subvenţiei de două sute de mii 
de lei, acordată de către Siat. 

VOCI. — N'are invrortanţă ! 

O VOCE, — Chestiune secrată. de or- 
din imitim, să rămâie a fi discutată nu- 
mai în. ședința comitetului. Ce să, de- 
ranjăm adunarea generală cu toate flea- 
curile ! 

ALEE VOCI, — Da, da, e sicreată, 

PREȘEDINTELE, — vă rog tăcere, 


PE N LE 


acela de brăduţi tineri. Pcate că sunt a- 
coperiţi striviţi, mult mai la fund. Or 
poate i-o fi oprit ganoierul:. f-o fi o- 
prit să-i răsădească, că nu erau uscați 
de tot. 

Dar din căruţa. dintâi, dintre paele sal- 
lelei. cade lânsă trotuar ce crăcuţă de 
brad ovfilită. Și conu Manole, cu o strân- 
gere de inimă se dă amiărit în lături ca 
și adineaori. când întâlnise pe Tincuţa 
lui Toader Sârbu. 








LUCALŢIA PETRESCU 


W'am priceput. Ai auzit, Qomnule secIe- 
tar, e chestiune secretă, deci n'o pui pe 
ordinea de zi a adunării generale, ră- 
mânânl s'o desbatem noi în denoi, Con- 
tinuă. domnule secretar, Y N 

SECRETARUL, —- Reparaţia magazici 
societăţii, 

O VOCE, — Asia da, e daraverii fun 
te importană, 

VOCI, — Chestiune publici, 

ALTA VOCE. — Ba e secretă. 

—A TREIA VOCE, — Ba e publică, 

PRESEDINTELE, — Rog pe domnii 
membri ai comitetului să binevoiască u 
cădea de acord asupra punctului dacă 
magazia e publică sau parliculară, în 
reparația ei. . 

O VOCE, — Lăsaţi-o tot secretă, dom- 
nule președimte, că vă spui eu pe urmă 
de ce, 

PRESEDINTELE, — Ai auzit, domnu- 
le secretar, e vorba de o chestiune ge- 
cretă, ce urmează să formeze obiectul 
discuţiunilor acestui comitet, seci nu 
se pune în adunarea generală, 

SECRETARUL, — Repartizarea stofe- 
lor, mătisurilor, precum şi a vinurilor 
supericare, ucordată societăţii cu 15% 
reducere de către judeţ şi comună, 

O VOCE. — Fieucuri! Moituri! Si nu 
obosim adunarea ! 

TOATE VOCILE INCLUSIV A PR. 


SEDINTELUI, — Secretă, secretă, s2- 
creată ete, 
SECRETARUL, — Hrana  cățelului 


Cerber care păzeşte localul societăţi:, 
VOCI: Marea gravitate! Nu ne luăm 
răsnunderea ! La adunarea generală ! 

w VOCE. — Publică, 

PRESEDINTELE, — Ai auzii, dur.- 
nule secretar. deci pui pe owlineu de și 
chestiunea căţelului, intrucât  comlte- 
tul nursi poate lua răspunderea chestiu- 
nîicr de prea mare imnortanţă. 

SECRETARUL, — Demisia ajutoru- 
lui de arhivar al societăţii „Rariţa re- 
mână”, Nu se aude nici un răspuns, Ni- 
ineni nu dă nici o atenţie, 

VICE PRESEDINTELE, — (Către cs- 
zier). Zi tu că e publică. Uscătură, da 
ce să fie secretă ? 

CASIERRUL. — Asta e chestiune pn: 
vbiică, 

PRESEDINTELE. — (Către secretar). 
Treci şi pe ajutorul de arhivar la adu- 
sarea generală. 

SECRETARUL. — Trecut, 

PRESEDINTELE, Domnilor, să ru- 
xăm acum pe donmul secretar să dea 
celire crdinei de zi a viitoarei ncus.”e 
adunări generale. 

SECRETARUL. — Vine în camul pro- 
g&ramului, adică la: început, descăren- 
ia comitetului, după cum e obiceiu!, 
care ar fi fost superflu să se mai fi dis- 
cutat în ședința noastră de azi, 

VOCI, — Sn aprobă, se aprobă, 

PREȘEDINTELE, — Vă ros nu vă 
grăbiţi, că nu trebue s'o aprobim noi 
atiea, ci adunarea generată. Duminică 
in sau mare, Incepe dar, domnule su- 
cretar, dela inceput, so mai auzim ov- 
dută, ca să nu ne încurcăm, cu ţifre si 
pe scurt, 

SECRETARUL. — (Cu  imrortanţă», 
Poruncile d-voastră sânt ca nişte d- 
rivie pentru mine, Mă, execut: 

|. Descărcarea ; 

1. Camerista cu tuinul ei; 

111, Pupă Cerber ; 

2XV, Demisia ajutorului, 


de CONST. RâÂULEY 








































VICE PRESEDINTELE, — Neetă 
onorate domnule președinte și «i 
culezi, că nu putem decât să apr 
uceastă ordine de zi, dar ne gândi 
a surmenăm adunarea generali, * 
cântl-o să inghiță descărcarea, Car», 
ajutorul de arhivar și pe cameris, 
iainul ei cu tot. 

PREȘEDINTELE. — A, vă og, P 
stimate domnule vice preşedinte, da: 
voie să viL contrazic. Să mai mute 
și ei! Ce, numai comitetul să le mi: 
nul de a gata? Doar au atâtea ar! 
de pe urma societăţii noastre : carta 
membru, tipărită. pe carton elan, 
iotogmafie și iscălitura mea persari 
dreptul de a veni, odată pe an, lan: 
nurea generală spre a da descărea:: 
mitetului și câte alte bunuri sp 
a care numai „Rariţa română” +. 
icră : conferințele despre cultura :: 
ducilor verzi, despre rasa găini; 
călțate, despre îngrășarea  pămâr.: 
de sport, etc, 

Să-şi mai puie şi ei „cerehelu | 
riuncă, Vorba d-lui cenzor Clean! 
gureanu : cine nu lucră, nu mânti] 
altfel nu le-am dat tot, 

VICE PRESEDINTELE, — Nun 
a fost mai important ! 

CASIENUL, — Stimaţi colegi, ei 
propune să nai reflectăm puţin us 
cameristei, 

VOCI, — Publică, publică, sa în 
ciscuţia asurna ardinei de zi. 

CASIERUIL.. — 0 fi ea publi, 
să-mi daţi voie să vă amintesc că Liu 
Bozdroagă, camerista. care a pletal4 
şi-a primit niciodată decât în parte! 
nul de zece lei pe zi, întrucât ami 
nevoiţi să cumpărăm hrană şi pe 
purcelul stimiatului nostru vice 9 
dinte, care creşte în curtea societăţii, 
Grept că. suma dezece lei i sa acontul: 
9 votunjire,. 

VICE PRESEDINTELE, — Cer în:4 
derea discuţiei. E vorba că i sa dat 
nul. In total sau în parte, ce impora 
are, odată ce i s-a, dat? Că sa luarii 
odată niste lături, dela hirtul din 4 
pentru bietul purcelus are nici 324 
portanță ! Ce el nu e suflet? 

PRESEDINTELE, — Aşa e, diwi 
s'a inchis, 

CASIERUL, — (Imcet cătme secte 
Nouă și cincizeci purcelul şi cinți m 
de hami cameris*a localului: parte i 
țească ! 

PRESEDINTELE, — Mulţunin 
călduros, pentru obosenlu ce vu: 
ca să fixaţi cele patru puncte de fe 
dinea de zi, chestiuni de cea nuiți 
importanţă pentru vitalitatea „Ra: 
române“, să trecem acuni la disc 
fleacurilor pe care le-aţi oprit pe 
noi: împărţirea banil:ov, reparația ș 
vaziei şi repartizarea. ștoielor şi îi 
Ar, 


"UNIVERSUL LITERAR. — 665 


SPARTACUS 


de ION MUNTEANU 


Spurtacus sfârmă în ţăndări uşa vi- 
zuinti  dânul buzna înlăuntru. Vrăjitoa- 
rea blestemută îl ţinu suastepte o zi de 
vară sub arsița cunimnlită a soarelui de 
sud, Nevăzind pe nimeni în încăperea 
intunecoasă se umplu de spainră, sub 
amintirea poveştilor despre vrăji. Spre 
a-și ascunde teama, răcni din răsputeri: 

--. Arată-mi-te odată vrăjitoare hles- 
temată. Tar dacă ni de gând să mă pe- 
depseşti, că ţi-am trecut pragul fără 
vreve. grăbhaste-le odată. Sunt destul de 
îndrăsneţ să te intruut. chiar dacă ai 
avea capul si blestemul Merduzei. 

Spartacus iustinetiv se dădu un pas 
inupoi. Auzi un foşnet slab de aniimul 
sau de om, Simţi respiraţia unui corp ca 
se tăra în Spre el. Și înainte de a-și fi 
putut da seama de ceia-ce se întâmpla, 
picioarele îi fură încolicite de două 
braţe. doi şerpi reci, și auzi vorbin- 
du-i-se. 

— Fiul meu! 

Mirat si îngrozit.  Sparlacus încercă 
să scape din îmbrăţizarea rece si nu 
putu. Işi duse mâna peste ochi saluu- 
se un vis urit. care incepea să se înti.- 
ripeze în jur de el şi iarăşi auzi: 

— Fiul meu: Cu ani inainte mi te-a 
răpit. Te-a vândut sclav unui neuus- 
tur gree, ascunzându-te pe o vecie ochi- 
lor mei... Nu credeam să. te mai revăd 
vre-odată, si totusi greul zilelci îl du- 
cnan numai gârclindu-mă la tine... Până 
când astăzi te-am revăzut urrind po- 
teca în spre vizuina men. “tura te 
făcuse ză îţi desvălui pieptui. Aproape 
de inimă ai un semn: o cumpănă. Sub 
ea îţi stă scris numele: Spartacus. Ti 
L-am ars ntunci când mi te-au răpit, 
— Tartă-mă dacă te-am făcut să as- 
lepți o zi întreagă sub arşita soarelui. 
Dar sufletul meu sa uprins de prea 
multă bucurie. Privirea ochilor mei era 
prea mândră si ar fi jignit pe zei. A 
vehuit să vărs şiroaie de lacrimi spre 
a fi demnă de această fericire. A 

sunt mama ta. De ce tremuri de 
ercuză si de dispreţ? Nu înţelegi tu 
oare ce sunt pentru tine? Sunt sclava 
ta. Voi deveni unealta scopurilor tale. 
Mă voi jertti si voi fi mântuirea pentru 








tine, 

îi venit 
tiu băutura, care ii va câştiea : 
şi dragostea celei mai faimoase patri- 
tiene: bogata si mândra Pyrha. sti în 
viziwinu celei mai temute și mai puter- 
nire vrăjitoare din Italia. Si tcea e 
mama ta. O vrei pe Pyrha pentru tine? 
Vrei să a ai de soţie pe cea nui albă 
linte ficele pământului? Ai. văzut-o 
vreodată pe aceastii zeiţă, Spartacus? 
Are ochii din pietre scumpe. Măinile îi 
sunt tai dulci decât cea mut binecu- 
vântată melodie... Va fi soţia ta, sclava 
ta. O vre, Spartacus? 

Vrei toate comorile pământului? 
Vrei oare să fi împăratul Romei? Ce- 
re-ni "domnia pământului si kţi voi 
da.0. Iţi voi conduce paşii din isbândi 
in ishiândi până ln porțile lui Iercule. 

Vorheste-m:! De ce tuci? Sau crezi 
mate că cuvintele mele sunt aureli de 
nehunii ? 

Spartacus râse silit. O prinse pe vră- 
itvare de mână și co tări afară din vi- 
mină. Fra lună plină. La lumina de a- 
gint. ful își văzu mama cu înfăţigaren 
celui mai de neînvins demon si crezu 
in puterea ci. 


stăpânul 


pentru nat 
ini 


să duci 


— Nu vreau bcgăţie si nici glorie — 
rosti atunri în taină Spartacus. — Nu 
iţi cer stăpânirea Terrei si nici chiar 
a Romei. Vreau cu mult mai puţin. Voi 
isbuti oare? 

Vreau să se dărime zidurile  ne- 
dreptăţii de veacuri. Vreau oamenii săi 
fie oament si nu împărţiţi in zei şi ani- 
mule. Să nu mai fie nici sclavi si nici stă- 
pâni. lar zeii asemene nouă să stoat- 
că sinauri daruri părnântului și nu as- 
teptanedu.!e ral jertfa noastră. 

Vreau create cea mare.  Năs- 
cuţi suntem la el. de ce să îirăim în 
ceruri şi în noorciul pământului? De 
ce le sunt date toate unora si uitora 
nimic. 

— Vreau să cdlărâmi templele minciu- 
nii. Iţi cer un nou altar: al adevăru- 
lui. 1 vei putea tu ridica? 

Vrăjitoarea scoase un ţipit prelung de 
spaimă. Ii astupă gura îndrăsneţului cu 
mâini tremurânde rostind în grabă un 
deseântee să vrecheme cuvintele nelegiui- 
le în neexistenţă. 

— Dorinţa ta e un sacrilegiu, nehbu- 
ne. Cuvintele tule sunt serpi veninoși 
ce se vor reintoarece împotrivă-ţi. Visul 
tău e un blestem şi o nelegiuire. 


Vrei o măsură pentru toţi Și ace- 
iaşi lege pentru zei? Incerc: să judeci 
Fatalitateu, pe zeul cel fără de mă- 


sură ? Vrei o lege pentru sclavi si are- 
iasi dreptate pentru zei. Dar altul este 
drumul fiecăruia. Unii sunt. viermi și 
alți vulturi. Vrei să vezi păzele lup- 
tându-se cu norii si Apis păscând ală- 
turi cu asinii? 

Spartacus o opri pe vrăjitoare cu un 
gest de mânie. 

—Te las în paza zeilor pe cari tu îi 
slăveşti, iar eu îi dispreţucse. Voi in- 
cerca să lupt singur pentru asbânda vi- 
sului meu nehunese. Eu sclavul. sniuls 
din rândul animalelor. voi lupta singur 
en Atotpu:ternicri. clătinând din tenelii 
întreaga asezare a unei lutii lest 
te. Voi aduna zeci de nui dle trogloditi 
«semenea mie şi în drum spre Homa. 
voi păşi nu ca un rege și cuceritor, ri 
ca un soldut ul unei lumii nouă, al 
lunii droptătii. 


Vrăjitoavea plânse cu hohote. Privi 
cu teamă fruntea înorată a fiului său 


si se cutromură la eândul că-l vu pier- 
de din nou. 

— Fiul meu. Lumina ochilor mei 
Abia te-am revăzut. va trehui oave să 
te pierd din nou. Mă voi supune totusi 
dorințelor tule, încercind să-mi iuviuz 
stăpânii. cari mi-au dat viaţa şi pute- 
re. Mai înainte încearcă însă soarta, 
Intrând în vizuina mea, aprinde local 
fermecat şi în lumina lui citeste viitorul, 
Chiar fatalitatea să judece. Ea stă si de- 
nsapru zeilor. Dorinţa ta va fi poutevre. 
odată voința zeul orb... Eu voi păzi 
intrarea, viziunii. oprind 'ntrarea zeilor. 
Câinele credincios până ieri. îsi va în- 


calți stăpânii, dacă vor încerca să se 
răsbune. 
Spartacus săvută de bucurie mâinile 


veci de moartă si intră în peşteră... Când 
ieşi după un ceas de usteptire lună, 
uvea ochi! încăreaji cu fulgere de mâuie. 
Umilit apoi căzu în genunchi înaintea 
mamei, şi chioti cu o bucurie prefăcută; 
„Voi învinse“. 

+ 


Ghemuită sub povara desnănlejdii, vră. 


litoarea își rotea în minte teate svonu- 
rile despre înfrângerea <clavilor răsvră- 
tiţi, Se spunea că n'a rămas nici unul 
viu între ei. Zece mii de robi au fost 
=fâşiaţi d> o armată puternică şi dedată 
sălbătidiilor. lar eroul visului nebun. 
Spartacus, a îfost sfâșiat de fiarele cir 
cului, cărvra învingătorii l-au aruncat 
pradă. 

Vrăjitoarea îsi smulae părui în des- 
nărtejdea-i fără margini blesternând cir- 
cul : 

— Stăpâni fără de milă, F-are silba- 
fice seotouse de sânge. blestem vouă. Dă- 
vâmă-se templele voastre și  surpo-se 


bolta, cevului deasupra capetelor  voa- 
stre de asasini. 
Vrăjitonrea îşi b'eiui în inimă valul 


mâniei. De unde-va de departe uuzi un 
sirigăt da ajutor: „namă“. Domolin- 
du.si bătăile inimei îşi trezi simţurile 
și ascultă cu încordare. Strigătul de a. 
iutor se repetă : mamă. 

„Ca o strumtită vrăjitoarea, ţâşni din 
vizuină, străbătu în înghi eclina. Deveni 
măt repede ca a nălucă si în  eâteva 
clipe fu în vale, aproape de fiul său. 
Muiibund, putut să-l strângă în braţe 
și să-l audi pentru ultima dată vorbind; 
văzut-o aproape, ușa cum vine acum. 

— Iartă-mă buna mea mamă dacă 
te-am inșelat. Soarta mi-am citit-o vrăi- 
mașe în flacăra focului. Moartea mi-am 
ae Atunci de ce-ai încercat cerul — 
isbucni îu hohote de, plins vrăjitoarea, 

-- Dece? 0) dacă, tu sfânta mea mumă 
ai putea să înţelegi. De ce mi-ar. în- 
cercat soarta şi mi-am săput niormân- 
tul ? 

De dragul jertfei. Din dorul de a muri 
peniru un vis. care nu se va împlini. 
Când visele ne sunt neîmplinite, cum 
să le învingeri, decât cohorându-le cu 
noi în mormânt? 

De ce miam jertfit ? Din bucuria 
de a jertti unui zeu, care nu răsplătazte 
viciodată. 1 singurul zeu pe care l-am 
putut cinsti în viaţă. O jertfă. sfântă 
jerttă.... 

Ultimele cuvinte îi sau stins ca 0 Ime- 
lodie dureroasă, Pe aripele lor ubosite, 
umbra îi şiecă cu suflet de plumb spre 
cealaltă lume, 





064, — UNIVERSUL LITERAR 


LĂ UTAR UL 


de CONST. CEHAN-RACOVIȚA 


După o iarnă lungă şi cumplită, cu 
vitor şi troene cum nu mai fuseseră de 
multă vreme — aşa grăiau şi bătrânii — 
veniseră zile frumoase de primăvară. 

Casele curate zâmbeau în verdeaţa li- 
vez lor ; ferestrele și uşile dela pridvo- 
ruri erau deschise ca să vie aer proas- 
păt .Chipuri oucheşe de femei. svelte și 
cu primăvava în ochi şi-n suflete. se i- 
viau în grădiniţă, până şi cocoșii, căţă- 
raţ:” pe gurduri. întindeau gâturile mai 
vejoşi, întrun lung: cucurigu ! 

Stieleţii și scatiii îşi umiflau penele 
pentru câteva clipe în lumina soarelui 
și, cântând săriau, legănânâdu-se în ra- 
murile dn vișinul ori mărul înflorit, 
din care cădeau flori albe pe pământul 
jilav. acoperit cu iarbă proaspătă. 

Şi iată-l si pe Cioară — lăutarul, — 
în vremea asta plină de vrajă, pe uliţi. 
De cu tuumnă târzie. de cum se lăsase 
lapovița, nu-l mai văzuseră mulţi dn o0- 
răşelul nostru și credeau că pcate firul 
iernii straşnice îl coborîse undeva. în- 
tun mormânt. Dar el trăia; se bucura 
de farmecul primăverii. Şi cum trecea 
pe stradă, copiii s: mai mari și mai mici, 
se țineau după el ca duță.urs. gălăgioşi 
şi râzând de înfăţişarea lui. De-ar fi fost 
numai copiii nar fi fost nimic, dar oa- 
men: în vârstă. femei în portiţe sau fete 
muri pe la cisamele, îşi puneau mâna la 
gură şi pufneau de râs, văzându-l. Cioa- 
+ă, însă, îşi vedea de drum tat înainte, 
cu capul în jos parcă i-ar fi atârnat o 
greutate de după gât; pășşia rar şi doar 
din când în când, ridica privirea bună 
şi se uta la toţi din juru-i cum își bă- 
teau joc de el. Nu le spunen nimic; se 
gândia numai la atâta: de ce-l huiduiese 
copiii şi Inmea-i rea? Dacă ar fi fost un 
câine ar fi trebuit să, se poarte mai b'ne, 
— şi doar el e om. Și niște derbedei ce 
lăsaseră jocul cu arşice în praful uliţii, 
începuseră să svârle cu pietre, cât pe-aici 
să-l leviască, ţipând: „câruu câr... ţega- 


“ne !* Cioară necăjit se da în lături. mor_ 


wmăia ceva și se pierdea în colțul străzii. 

Cioară în fiecare dimineaţă eşia din- 
tr'o ulicioară, cu bolovani pe ea, deopar- 
le și de alta cu cocioabe scunde de sta- 
tura unui om, cu pereţii strâmbi, cu fe- 
resirele de două palme și acestea sparte 
și lipite cu jurnule, cu acoperișuri jumă- 
tate descoperite, văzându-se în pod hâr- 
huri adunate. şi jumătate petic te cu ta- 
ble. Si aici lacuiuu fiinţe care vorbeau şi 
se chemau oămeni. 

La fiecare pas femei tinere, însă, strân- 
se de mizerie ; femei cu ochi adumbriţi 
de cearcănele vinete, cu părul sbărlit, 
cu trupuri deşirate în fuste cârpite din 
diferite stofe şi pline de stropi de var 
şi cu cămăşi murdare. Unde te întor- 
ceai babe cu feţele ca mărul copt în va- 
tră, cu pr'viri spălăcite. cu picioarele 
în şoşoni rupţi, stând pe  prispe de-o 
palmă şi cătând copii în cap. nelăuţi 
de nu se mai ţinea minte. 

Prin ogrăzi mici de câţiva paşi, fel de 
fel de boarfe întinse la, soare ; perne so- 
icase cu urme de ploşn ţe omerite ; la 
ălbii fete cu priviri triste îşi ruinau să- 
nătatea srălând rute străine, și, sărind 
din când în când stropi de săpun pe fe- 
lia de pâine neagră ce sta alături cu că- 
măşș'le stoavse. In altă parte. la soare, 
în jurul unei mesuţe rctunde. pe trei 
picioare, câţiva bărbaţi ţineau în mânele 
slabe şi crăpate, cărţi de joc, slinoase. 
i?nul avea părul vâlvoi cu puf de pene 
în el, altul cu mâneca dreaptă a cămăşii 
toată ruptă, altul cu un ochi scos și cu 


gura rânjită. Și cel mai dn urmă cu 
fruntea mică, umerii obrajilor eșiţi în 
afară, barba ascuţită și nasul turtit, tus 
patru pasionaţi, cu priviri de p sică ur- 
măreau fiecare carte asvărlită pe masă. 

In lumea aceasta Cioară văzuse lumi- 
na zilei şi copilărise, Căsuţa lui — dacă 
aşa sar fi putut numi — era cea mai 
la marginea ulicivarii. 

Fusese cândva o cocioabă de bârne; 
rămăseseră pereţii gata-gata să se nărue 
dintro zi pe alta; cu grinzile negre și 
strâmbe. O ușă îngustă şi crăpată, astu- 


pată cu fâsi; de zdreanţă iar două o- 
chiuri de geam ţineau loc de fereastră. 


in cocicaba aceasta unde te loveai cu ca- 
pul de tavan, era 6 laviţă de trei scân- 
dari acoperită cu 9 ţolincă, două perne 
cândva cu faţa roşie şi un lăvicer ce ţi- 
nea loc de învelitoare. O plită stricată 
din care eşia fum, o mescioară, câteva 
străchini, oale şi linguri de lemn, o cofă 
și-o icoană cun sfint afumat de vreme, 
— iată, toată bogăţia. lui Cioară. 


Și de sigur toate ar fi fost bine, așa. 


cum erau. dacă n'ar fi avut fraţi de în- 
orijit. Aceştia asteptau mâncare dela el. 
Si faptul în sine îi întunecase viaţa: să 
ai pe cei ina: dragi aproape de tine şi 
să nu le poţi agonisi hrana. Unul era de 
cinci ani. iar altul de șapte.— două gân- 
pănii. Cel mai mare cu trupul gol în- 
trmun surtuc rupt ce-i. ajungea la căl- 
câe, iar cel mic într'o cămaşe de fuior, 
încins cu o sfoară; 
una-două cu mâinele în cap. Cioară nu 
băga de seamă. că după gât li se vedeau 
jegul, că. picioarele li erau roşii ca racul 
dia pricina serului de astă iarnă. — cl 
îi iubea. Se uta mult la târicul de-o 
echioapă. apei îi da scripca cin cui. Co- 
pilul cu ochii plini de bucurie. o lua; 
scotea note plăcute de pe strune, şi pu- 
nea scripcu sub bărbie ş: cânta. Cioară 
sta îngândirut: ca ce greşiseră mititeii 
pe -acest pământ încât să nu aibă pâi- 
nea cea de toate zilele ? Si simțea cum 
un nod i se pune în gât și-i opreşte pen- 
rm o clipă răsuflarea, Şi fără să rostea- 
scă un cuvânt lua ser pca. o ascundea 
sub haină și pleca pe ulicioară. 

Ajuns în piaţă intra în toate crâsmele, 
cu evrei cu barbă şi cu priviri şirete de 
vulpe, de după teighele. Se apropia de 
mese ; îşi îndoia spinarea respectuos la 
fiecare ; începea un cântec; îl întreru- 
pea, până ce găsea pe cineva cu chef, 
săoi zică de inimă albastră. Şi atunci 
închidea ochii pe jumătate, lăsa capul 
pe scripcă ş: începea să cânte înaintea 
vreunui tăetor de lemne sau miturător 
de stradă sau rândaș la o curte de unde- 
va, om ce sughiţa. scuipa, se clătina 
după tactul cântecului. în faţa st'clei cu 
rachiu. După o oră-două de cântare, 
Cioară, căpta în palmă câţiva lei şi era 
mulţurnit și cu atâta de oarece erau lău- 
tari cât părul în cap. Dar norocul acesta 
nu se arăta decât Duminicile şi săr- 
bătorile, în celelalte zle rătăcia de 
geaba. 

Ja asfinţitul soarelui, istovit, cu pasul 
hlobărat, v lua în spre casă. Toată lu- 
mea cra sâtulă numai el flămând mai 
rău -ca un câine. Pe drum acei cari-l 
întâlneau, se uitau la el și începeau să 
râdă, pentrucă uvea o pălărie lipoasă 
si pleostită pe cap, îmbrăcat cu o jachetă 
care adinioară fusese neagră iar acum 
soioasă, plină de prat şi pete, peticită 
în coate, cn picioarele subţiri ca niște 
bețe în pantaloni» largi, suflecaţi, şi cu 
noroiul uscat pe ei. Ochii i se adînciră 


amândoi nespălaţi. 


în fundul capului; o piele arămie în- 
tinsă ve obrajii slabi; cu buze muri; 
un nas cârn și urechile mari şi căplănge. 

Copii: iar îl văzură; se ţineau după 
el, svârleau cr pietre şi strigau: „Câr.. 
câr.. ţigane!* Si Cioară amărât, la ni: 
meni n1 spunea 0 vorbă. Ajungea în u- 
licioară şi intra în cocioabă. Dancii în- 
țelegeau că nu a adus nimic de oarece 
nu avea pâinea, neagră, subţioată. Sită- 
ceau. li căutară pe fund şi găsiră o bu- 
cată de mămăligă rece şi o ceapă. Măn- 
cară. Apo: se culcară și stinse opaițul. 
Cioară. abia dela co vreme îl fura somnul, 
visa și auzea” „cât... câr.. ţigane !“, des- 
chidea och:i mari prin întuneric, strân. 
gca fraţii lângă el şi-i săruta... 


A doua zi acelaş drum în paţă. No- 
roc că se mai găsia o casă da unde mai 
căpăta ceva, şi-l chema stăpânal să-l u- 
iute din când în când. Dar lui Cioară îi 
era ruşine să se arate pe-acolo, să spile 
că moare de foame, măcar că era ţigan. 
li era rușine că doar avea douăzeci și 
cine: de ani, în îlcarea vieţii, și nu pu- 
tea azonisi nici pentru gură. De multe 
ori se gândea: ce va spune cuconașul 
despre el? Va crede că e un trântor și 
umblă după pomană. Şi asta nu-i eșia 
din cap. Vedea el bine că dacă ar fi fost 
mai obraznic, ar fi dus-o mai acătare, 
dar aşa, dacă nu avea colb de-o țigară, 
să fi răbdat o săptămână si tot nar fi 
îndrăznit să ceară dela cineva, cu toate 
că fără tutun nu putea trăi. Vedea el 
bine că nu are noroc şi-şi blestema a- 
marn:c soarta că s'a născut lăutar. Cu 
âţ va ani în urmă măcar trăiau bă. 
trânii şi era alttel. Dar. într'o zi mama 
lui a închis pleoapele pe veci, şi doar nu 
păcse mult: o jumătate de an; i se 
umflaseră picioarele sii sira dat duhul 
în noaptea Sfântului, Nicolae. Apoi nu 
trecură decât optsprezece lun: şi mă-sa 
|.n chemat la ceruri și. pe tatu-său. Bă- 
trânul nu-i vo»ba avea vreo GR de ani 
si tusa îl îneca dimineaţa, — asta l-a 
dat gata. Dar putea să mai trăiască. nu 
era aşa de prăpădit. Tătucu-sa stia să 
cânte și din cobză şi el din scripcă, și 
tot mai uşor era, să chema că erau doi. 
Lu casa lor chiar nu lipsia fiertura. Dar 
de când au murit bătrânii amară îi era 
viaţa, 

Cioară îşi dădea seama că-și pierde 
sănătatea ce-o mai are în mirosul greu 
al cârciumelor. Și 'n câte rânduri nu sa 
blestemat să-i sece degetele dacă va mai 
pune mâna pe lăută. Fra făcut, îl vră- 
jise Iiuta. De oarece când era mai ne- 
căjit, când foamea îl chiorăia în intes- 
tine, când gândurile îl daborau mai 
tare. atunci îşi alina toate suferinţele 
când struna tremura. 

Cineva din prag îl chema: „Vino în- 
coace“. Cioară întoarse capul: era cuco- 
naşul cel bun. Sângele puţin ce-l avea 
în obraz îi înviorară pieliţa feţii. 

Intră în grădiniţă ; sui câteva trepte 
ale cerdacului şi se afla în odaia boe- 
rului. Cioară rămăsese la ușă 

— De atâtea ori ţi-am spus — grăi cu- 
copaşul cu'n glas blaiin — că de câte, 
ori vi la minc, eşti lu un cunoscutal 
lău. Atunci ce înseamnă mutra asta 
parcă n'ai avea duh în tine? Ia stai. 

Şi pentrucă lăutarul părea stingher, 
gazda îi întinse scaunul. 

— Sărat mîna, cuconaşule, m.e ni-i 
dat să stau în picioare, răspunse Cioari. 





UNIVERSUL LITERAR. — 665 


CETATEA BENDERULUI 


lan Magmiticui, venit în Moldova, 
Asă  petlepeenecă pe  sumeţui 
Petru Rares, hotări 1), ca să poa- 
iu nwai deaproape supraveghere 
e Puumul Malacovei cât şi pe Ia- 































itarilor şi în acelas timp şi pe Po- 
1 Cazaci, să ridice la vadul comer- 
Nistrului, lâmză oraşul moldove- 
Tighina, o cetate. pe care o numi 
reește Bender 2), 

Sul cel mai însenmat cetatea l-a a- 
i inceputul veacului al XVIII-lea, 
upul expansiumei ruseşti, ea for- 
lun imel putemic în lanţul cetăţi- 
"apărare. 

unda ntui Bemlerului se bunei n 


her il mişcă sinceritatea asta. 

S-ţi aducă să mănânci. 

darul lăsă privirea în pământ. 

WM nu mi-i foame, mai bine pen- 
si de-acasă, i 
iscultă Cioară, te rug. cântă-mi pu- 
i place ţie: cântecul tău. 

darul zâmb: intimidat ; se codi 
i-a fi dat o suseimă grea, se scăr- 
lupă ceafă, se scotoci prin buzu- 
zăsi sacăzul îl plimbă pe arcuş, cu 
e trecu de câteva ori pe strune, a- 
wipea sub bărbie și incepu ro- 
i Vezi rândunele se duc, se scu- 
bunza de nuc. 

splecaze capul puţin. şi se uită cu 
micşoraţi, melancoliei la  strune. 
slută a lui Cioară părea învălui- 
ÎI mister. 

rau coardele sub degetele lui. 
tă o ţigară. 

iripear-ul o fumă cu patimă. 
plece bcerul îi strecură câţiva 
nalniă. 

N primesc, conazule, nu ţi-am cân- 
ntru buni. 

e uliţă, cu capul plecat în jos. pă- 
manat. Cioară. înspre ulcioara lui... 


CONST. CEHAN-RACOVIȚA 


i a Xa Pa fa IERI S 3 i 


Planul cetăţii făcut de ing. francez Hauiler, după 1796 


urultă. trecere printe căpiteniile tătă- 
reşti și de teamu lui stiau atât Domnii 
Mohdovei cât şi Iani Tătarilor, cetatea 
stându-le ca un spin în coas'a umânmlo- 
rora, 


Inuprejurul acestei cetăţi sau purtat 
lupta crâncene în tot timpul veacului al 
XVILL şi începutul celui de al XIX-lea. 

Turcii, dându-și seama de imporuanţi 


i 
Aa - 
eh Ata 


esta fe 


de MIH. POPESCU 


Punctul principal îl aicătuia castelul 
d=—0, ce era înconjurat cu un zid puter- 
nice şi servea drept arsenal, adăugându- 
i-se partiea. e—e, în aceasta se mai afla 
magaziile cu pulbere şi o cisternă în G, 

Forma castelului era patrunghiula rii 
avâmid o singură poartă înspre sud. 

Imiprejurul castelului se afla în s. lv- 
cința Payei Semaschier, în h. magaziile 
cu provizii, în i, cazărnile artileriştilor, 
în k, cazărmile 'enicerilor, în O o mos- 
chee și în p. locuinţele panticularillon co 
aveau vce să locuiască în cetu'e, 

Tcate acestea erau îniconjurate cu un 
zid puternic a—a, al cărui profil se poate 
observa în linie C.D, E F,LRK,G. 
H., si A B., prevăzut cu un sanţ, pe 
care se aflau nmeroase redute, b-—b de 
formă triunghiulară. 

Ceiatea avea trei porţi: m, poarta lui 
Soliman, şi pcaria apelor și 1, poartă :e 
care se mergea la Varnița, 

Porţile aveau înaintea lor şanţuri a- 
dânki peste care erau pumţi ce se ridi- 
cau. 

Locuinţeie orășenilor g, erau aşezate 
în afară de cetate, în partea sudică şi 
erau îmecmjurate cu un șanț primitiv 
= 

Pegte Nistru ducea la, satul rusesc 
Parcars, un pod de lemm, t. 

In felul acesta se prezenta vestita ca- 
tate a Beniderului, duvă 1790. 

Vederea generală a cetăţii Benderu- 
lui o avem în figura II, care reprezintă 
retragerea trupelor turcesti după capi-, 
tularea cetăţii în 1% Decembrie 1759. 

Și aici pivotnul cetăţei — castehul — u- 
pare destul de măreț, cam în centru în- 
conjurat de nenumărate nvoschee, 

Soldaţii victorioși conduc, în sunetul 





Retragerea trupelor turceşti, după capitularea cetăţii, în 15 Dec. 1789, 


acestei cetăţi, ce fusese distrusă de Ruși, 
în timpul războiului din 1768—1774 şi 
acelui din 1787—-179%, au adus ingineri 
francezi ca s'o restaureze, 

Plamul de faţă (fig. ]) ne avată situaţii 
cetăţii cum a fost restaurată de ingine- 
rul francez, Ilauffer, după 1796, 


muzicei şi a unei gărzi, armatele turceşt.; 
ari au canitulat, 
MIH, POPESCU 
1) N. lorga, Istoria Românilor. Bucureşti, 
1920, pus. 179. 


2) Bender pe româneşte poartă. 


666, -- UNIVERSUL TILERAR 





cealacen Hulcpear'eu 








POETUL ION 1. PAVELESCU 


Sub îngrijirea văduvei regretatului poei 
și a dlui Octavian Moşescu au apărut 
la Râmnicu-Sărat „Sonetele postume” si 
„I'pigrame şi epitafuri“ de Ionel 1. Pa- 
velescu, 

Moartea lu răpit năprasnie, dintre noi. 
Avea tocmai 35 ani. în ultimul timp tra- 
dusese pe I[ârcdia. aproape în intregi- 
me, vers cu vers, şi aşteptam cu nerăb- 
dare această traducere unică să apară 
rât mai curând ş: în cele mui bune con- 
diţiuni. 

Printre numeroșii tineri cari se înghe- 
auiau, la seratele literare ale lui Alexan- 
dru Macedonski — unicul cenaclu literar 
ce mai surraviețuia ucum vreo cinei. 
sprezece ani — era și Ionel Pavelescu. 

I.rau prieteni nedospărțiţi atunci, el și 
Oreste cel bland, diafan, zvelt ca o fată 
şi oarecum Dioscurii preforaţi ai „.Mae- 
strului“. Ionel Pavelescu era un tânăr 
brun, m'jlociu de statură, cu trăsături 
îne şi elevante. cu mustăţile răsucite. 
părea descendentul unei nobile familii 
princiare. 

Spirit scânteetor. epizramist desăvâr- 
si a căriri memorie scumpă ia rămas 
în vis recita strofele sale impecabile. Isi 
cunostea toată opera pe din afară. atât 
de mult o cizelase, aşa de adânc a sim- 
ție, atât de îndelunuat o meditase si o 
cântase pentru urechea lui extrem de 
muzicală. 

Tovarăsa lui de viaţă. care l-a. adorat 
i ii cărui rnermotrie scumpă î-n rămas 
un ideul de viaţă. a publicat de curând 
sonelele postume si epizramele sale, 

Fra cel mai frumos omagiu adus lui 
Tanel Pavelescu şi marelui său talent li- 
terar 

Moartea sa u. survenit ca un trăznet si 
a vrovocat a consternare adevărată în 
sAnul prietenilor ce-l iubeau, Pentru e: 
nu se stnzea numai omul, departe, în- 
frun oraş de provincie. dar se ducea 
nesleitul său spirit de glume. de ascu- 
țisuri. de zetlomea. In ziua când a murit, 
desigur că Muzele române au plâns pe 
mormântul noa deschis. că au pierdut 
în el pe cea mai ncobasită daltă și pe 
cel mai perfect sonetist 
„Is făcuse educaţia literară la Paris, 
runoştiu cenaclurile literare şi se adlă- 
pase in isvorul perfecțiunei formale a 
Parnasienilor. luând drept maestru pe 
Jose-NMarie Herâdia, 

Nici odată viața unui om nu se con- 
topise mai mult artei lui: nici odată n'a 
fost o mai strânsă lesătură între om și 
poet 

Educaţia lui. cultura lui, viaţa Lui. 
toate îl îndreptau în acest sens. 

Nevcit da groaznicele necesităţi ale vic- 
ţii să sa retragă la Nâmn'cu-Sărat, pen- 
tru a cultiva o moşie părintească, înso- 
lit de soţia lui care îi era. călăuză în 
viață și admiratoare ferventă a opere! 
lui, -—- a trebuit să-si rupă din suflet 
pentru a se acomoda noue: vieţi dela 
țară. Boala lui de rinichi. sa agravat 
mult. în "altiraul timp, si deodată. pe 
neasteptute. moartea la secerat, 

Ionel Pavelescu a fost un trubadur în 
cel mai nobil sens al cuvântului. Având 
4 concepţie aristocratică a, vieţii, filosofia 


sa era aceea resemnată. largă, ceneroasă 
n cavalerilor medievali. 

Viaţa era un leatru de petrecere, iar 
moartea -— inevitubilă -— trebuia pri:mtă 
cu surăsul pe buze, 

Intr'un carnet al lui sau găsit aceste 
două terţine cari trădează conceptia în- 
naltă, a acestui Torquuto Tasaa al poe- 
ziei române: 


Și cum târziu. când ra [i mort poetul 
Urmașii săi vor drsyropa sonrlul 
Ccauscunde *'n el al sufletului aur, 


Prirind uimiți ucea caselă rară, 
Pe fruntea lui, sub piatra funerară 
Vor înflcvi cununile de laur. 


Primul său volum de poezii a apărut 
in 1916. sub titlul „Sigitii de aur”. În- 
to formă lapidară se cupriuleau cele 
mai diverse stări sufletesti. a 

Ultimele sonete însă, căpătau 0 pro- 
fandă și sumbră semnificaţie -— parcă 
poetul își prevede sfârșitul. min senti- 
rientul putern'e şi forma parcă etornă. 

Citiţi sonetul acesta minuuna: ; 
Privind în urmă viața petrecută, 

In farsă. plâns. desfrâu, iubire, chin... 
0. suflete, în:i pure un arlechin 
In heinu ta de pelice făcută, 


Arur, când mintea vrea să se asculă,, 
Ai văd. ca în vis, mai alb decât un crin 
Pe când piuteam în murea de senin, 

Purtat ca deo uripă ncrăzulă. 


Nuci amântese cu ce greşiteamn. oare 
De-am fost ursit să 'mbrac acest 
[eestmdâut 


Vitlind esența mea nemuritoare. 


Ştiu doar că [ara mea e printre stele. 

Si port în ochi, uitându-mă la ele, 

Melancolia întregului pămdnt? 
(Conştiinţi! 


Iată. una din cele mai frumoase poezii 
ale literaturii noastre : 


Se spânzuruse Iuda, iar demonul huin, 
Ce fură duhul relor ce 1nor ca licăloșii 
Sosi şi, destegându-l cun hohot crislalin, 
Mi vez-ezi de-acolo în iad cu păcăloșii. 


"Hidosul corp se duse în [lacările roşii, 
Pe când Satan, pe tronul dr for. sub 


fbalidachin, 

Privind le nuut oaspe, cesl tot prăjicu 
[zeloşii, 

im cinstea lui pe gânduri ia dlui un 
china 


Se duse către Iuda, rânijind. îl ia pe sus, 

Apoi cuao pură neagră de sulf, venin 
[şi sange. 

Inapoie sărutul ce dase lui Isus. 


Cele douăzeci «dle sonete din volumul 
postum sunt priutre cele mai bune ce 
suu scris lu noi şi-l asează pe lonel Pa: 
velescu primite cei mai. desăivârşiţi par- 
nusieni ui poeziei române : 

Nu ne putem opri de a nu cita atât 
de prof'ndul său sonet, „Poetul“: 


Precum, în urma sumbrelor dezastre 
Scafandrierul îndrăzneț adună 
Fpatele sirobite de futună, 

Ce puirezesc sub undele albastre, 


de ION FOTI 


In [et, în pacea noptilor sihashe, 
Când frământarea vieţii se imbii, 
Peetul pal, călăuzit de lună, 

Coluară în fundu sufletelor nasi 


Acolo "n calmul apei nurvivise, 
Heplile, ancore, calurye, uite, 
hăsar hidos din umbre funerară. 


Dar e], senin, iși pleacă ina ji, 
Căci a văzul lucind o perii rură. 
Și fericit o scoate la lutinind, 


A fost un giuvaerrar,un „scafani 
îndrăzneţ si subtil, care ne-a dat un 
lun de perle rare şi un buchet din 
mai frurncase poezii românești. Se 
litatea lui îl apropie de Musset, pa 
țiunea formală de Il6râdia, iar cutiei 
filozofică a sa este un pane 
si stoie. plin de orizonturi și de ră 
=pirituale. 

$ 


A vorbi de poetul Ionel Pavelesi 
a insista. asupra epigranielor şi bi: 
rilor sale, dintre cale mai reușite a 
teraturii. ar fi să fim nedrepţi și să 
tăin numui o latură sa poclulu: a 
bopat înzestrat cu însușiri poetice, 

Fra un improvizator minunat 
ma. ţăşnea repeds. pointo-a era in 
si tăioasă, 

E i 


Intro seară senină de vară, ne ini 
tam, înainte de război. cu Oreste 
nel Pavelescu spre culeu Iurobanţi 
la locuinţa lui Alexandru Macedon 
In strada Corăbiei unde şedea el, ni-i 
oprit un noment. 

— Dihuri mă vizitează noaptea 


Muza nu-mi dă pace — spunea si a 
cum înfiorat de misterul (le cine 
viaţă. 


Ceeace eri lonel Pavelescu peuia 
naclul Macedonski, toți cei cari auf 
acolo își uduc aminte ca de ceh 
ivumoase serate ale vielei ler. Scitnlrai 
pe când poeţii neobosiţi citeau, el în 
dină îsi pregătea epigrana, tăicasă 
nată în bronz. Nu inprovizu de că! 
grame : poetul sonelizi lucra ine. a 
cela lung. medita fraza cea mai Ii 
vă. cuvântul cel mui potrivit și pi 

Pe drum. în casă, în tinpul bou: 
mereu, melodiă versurile şi sunetul. 
până la, desăvârșire : pe urmă le pi 

Nu avusese altă palimă. decât ae 
uoeziei lui. în care credea, pe cum 
dara, Până su stins traducea din ll 
râdia, 

Ca şi trubaduri:, cu lira sub br 
dâind la poalele castelului inospit 
a murit Ionel Pavelescu. 

Atâta desintervesare, atâta pain. 
tâta devotament ventru Muza lui. it 
aureolă specială. Rămâne unul din ti 
mai pure tipuri ale literaturii nos 
ca John Keats. Chatterton sau Shell 

Când vremea va mai rece. acoțeri 
cu giulgiul uitării, pe atâţia necher 
din cei: ce se cred aleși, critica seri 
şi publicul va reveni la acei porți 
nunați, cari au iubit poezia pentru 
cari au adorat Muzele pentru farm 
lor şi între aceştia. Ionel Pavelese. n 
ocupa n loc de frunte. 








UNIVERSUL LITERAR. — 667 





1 e ca Î pe ua 





CPOBRSC aa câpcenanacaliza ca 
TEATRUL NAȚIONAL 


O FEMEIE FARA IMPORTANȚA 
piesă în 7 acte, de Oscar Wilde 


Tainice și ciudate sunt preferinţel» 
unui director deteatru. Atât de tainice că 
nici azi, mulţi din cei cari au fost Joi 
seara la Teatrul Naţional, nu. Sau lămu- 
rit dece sa reprezentat „O femeie fără 
importanţă”. 

Să fie destul pentru d. Rebreanu că au- 
torul este Oscar Wilde, Cine poate crede 
această enormitate ! Să fi crezut oare 
d. director că un autor care a fost etiche- 
lat de genial — deşi nm credem că Wilde 
şi-a risipit tot geniul în viaţă — trebuie 
reprezentat în întregime ? Ne-ar desminţi 
faptele. Shakespeare şi Moliere, de-o pil- 
dă, deşi parcă rar fi genii prea contes- 
tate, sunt departe de a fi fost jucaţi în 
intregime. 

Sau poate, şi această supoziţie pare cea 
mai plauzibilă, a, director al Teatrului 
Naţional este contra lui Oscar Wilde, şi 
a ținut să sfarme idolul din sufletul în- 
târziaţilor cari mai cred în paradoxe, re- 
prezentându-i una din cele mai slabe și 
mai „pentru Anglia“ din piesele lui ? 

Deși tradiţia a statomicit între obli- 
gaţiile cronicarului şi pe aceea de a lă- 
muri pe larg publicului subiectul piesei, 
excepţiile care întăresc regula, precum se 
spune, sunt uneori binevenite. Mult aş 
vrea să văd ce se poate rezuma din arc- 
iul întâi, lung de 75 de minute. în care se 
face cunoștința cu: Lady Natasa Ale- 
xandra.FHunstanton, Lady Gaby Danie- 
lopol-Stuttfield, Lady Ana Luca-Pontre- 
fact. doamna  Allonby-Zimniceanu, lord 
Răltăţeanu - Hlingworih, sir  Marius- 
Pontrefact, lord  Stăncescu-Ruffor. M. 
Ketvill-Cavboreamiu, Gerald  Arbuthnot- 
Critico și d-ra Hester Worsley-Puia Io- 
nescu. 

Persoanele mai sus numite stau la tai- 
fas. Și lorzilor le plac mult „şuetele“ 
cum sar spune azi, ca să-și treacă vra- 
mea. 

Personagiile masculine discută politi- 
că, uneori spiritual, atunci când intră în 
vorbă și lordesele, Unii erau democrați, 
alții nu. Intre aceştia este şi tânărul Os- 
car Wilde, (lord Hlingworth) strălucitor 
ca vervă si ca paradoxe, care proslăvea 
viața, şi toate bucuriile ce ţi-le poate o- 
feri, ca unul care nu cunoştea închisoa- 
rea. Autorul către sfârşitul vieţii îşi 
schimbase părerile. 

Către sfârşitul actului — trebuia să 
aibă un sfârșit — rămânând la taifas 
numai lordul Illingworth şi cu inteliger- 
ta d-na Allonky, cea ma» wildeană. eroi- 
nă a piesei, lordul e pus la ambiţie să 
sărute pe americană fiindcă îşi spunea 
un mare cuceritor, Intâ mplător lordui 
găseşte o scrisoare, lăsată pe masă tot 
întâmplător, în care se vestea că seara 
va. veni la sindrofie şi d-na Arbuthnot, 
ceace îl face să pălească. Işi revine re- 
pede, pentrucă înicepurse să se lase cor- 
lina, și spune ca să dea titlul piesei, că 
scrisoarea e dela „o femeie fără impox- 
tanţiă”, 

In actul al doilea, în clipa când ame- 
ricana, pentrucă era pur tană, arunca a- 


natemu asupra femeilor cari au greșit, 
apare d-na Arbuthnet, eroina piesei. Du- 
pă câtva timp aflăm că lordul Iling- 
worth cunoscuse bine pe d-na Arbuth- 
noth, cu care avusese un copil, Gerald 
Arbuthnot, actualul lui secretar. După o 
ceartă, eleganta. doammă cedează ca bă- 
iatul să se ducă cu tatăl care vroia să-i 
facă o cariemă, Si astfel actul se sfârşi 
frumos, omenesc și mamierat. 

D-na care suferise însă atâta vreme. 
și avea în piept o rană sângerândă, deși 
după douăzeci ani se uită multe şi se 
închid multe răni, nu vroia să lase pe 
fiul ei să plece cu lordul, Intro „scenii 
mare“ îi povestește la persoana treia, 
tragedia vieţii ei. Fiul însă nu acuză a- 
tât de mult pe lord, ci pe fata care a pă- 
răsit casa pălrinţilor ca să fugă cu pri- 
mul venit. spre marea disperare a ma- 
mei, Când lumea era mulțumită că bă- 
iatul va avea o cameră, deodată apare 
americana urlând că lordul vroise so 
sărate. Junele Arbuthnot furios că lo- 
godmica i-a fost ofensată, scoate brusc 
și nervos, um revolver Steyer automat 
cu 6 focuri, dim buzunarul dela smoking. 
și vrea să împuste pe lord. Stranii np- 
bili care se duc înarmaţi la serate Dar 
mamă-sa îl opreşte strigânduii dispe- 
rată. E tatăl tău! Si cortina se laisă fără 
zgomot, 

In actul ultim. după ce mama convin- 
ge cu lacrimi pe fiu că nu se poate mă- 
rita cu lordul, după prmopunerea subită 
a. copilului, vine americana şi cere de soţ 
pe Gemald, urmează pupăturite și proec- 
tul de călătorie în America...  Timerii 
pleacă să viziteze grăd na ca să noată lăsa 
libenă pe mama cu lordul Illimgworth, 
venit să facă propumeri semioase asunri 
copilului căruia vroia să-i dea jumătate 
din avere, Refuzat, devine cinic, 

E pălmuit şi pleacă. cu mâma la falca 
ofensată. Copiii se întorc, găsesc mănusa 
lordului: „a. unui om fănmă importamţă“, 
cum explică mama. Și cortina se lasă 
definitiv. 

Efortul interpreţilor trebuie lăudat. 
D-na Maria Filotti a jucat sobru, con- 
centrat. plină de duiosie şi de revoltă. ro- 
Jul prince pal al d-nei Arbuthnot. D-na 
Zimniceanu a spus cu inteligenţă toate 
răutățile unui rol fără complicaţii. E 
singura artistă care se putea achita așa 
de bine de acest rol. 

D. Băltăţeanu a făcut tot posibilul să 
fie convingător în rolul lordului Hling- 
wicirtih, si în parte a reuşit... 

Ceilalţi interpreți la înălţimea roluri- 
lor, care n'avenu însă nicio importanţă. 


ION FLOROIU 
+ . 


Studioul Teatrului Naţional 





„MUŞCATA DIN FEREASTRA” 
de VICTOR ION POPA 


Literatura dramatică naţională a câs- 
tizat o mare izbândă. A câştigut-o prin 
Victor Ion Popa, autorul celei mai senine 
piese, din câte ne-a fost dat să vedem în 
ultimul timp. 

„Muşcata de fereastră e cea mai ti- 
pică dintre comediile româneşti, în ceea. 
ce privește redarea atmosteri dela noi, 
dintr'ua sat, în care nu se face demago- 





gie. în care sunt oameni buni cu erije 
de cupii şi cu legământ duios de priete- 
nie. 4 

Si-apoi „Muscată din fereastră“ e scri- 
să cu grijă literară, cu ţinută estetică 
si cu mare pricepere teatrală.  Aatorul 
si-a creint personagiil& cunoscându-i și 
iubindu-i. 

[.a făcut să spună. ce sunt şi cum sunt 
cu prietenie, cu voioşie prietenească. 

Intrun ciardac de casă rurală se des- 
făşoară acţiunea din trei acte. Acţiune 
simplă. dar vibrând toată -omenia şi cu- 
prinzând tot pitorescul într'o atmosferă 
limpede și senină, fiindcă oamenii sunt 
buni, sunt dornici. de bine și sunt înţele- 
gători. 

Personajul princival, Conu Grigore, ră- 


mâne unei în literatura noastră, un 
personaj care si caracterizeze un tip 
social. 


Preotul din .„Muşcata din fereastră“, 
părintele Udris e fără îndo'ală persona- 
jul, care va sluji ca etalon de compa- 
rație. Vor spune adesea: ..prieten devo- 
tat ca părintele Udriş. 

Cât despre problemele pe care le pu- 
ne autorul cu admirabilă discreţie or pe 
care le rezolvă cu feriictă. inspiraţie, a- 
cestea vădesc marele însuşiri de scrii- 
tor ale d-lui Victor Ion Pcpa. 

insist în special asupra două. Hotăr- 
nicirea rurală, care nu dispare între 
clasele și categoriile sociale dela ţară. 

Fiul de ţăran păstrează institnctiv o 
distanţă față de fiul celui ce-a fost pro- 
prietar. învățătorul  bătârn u vrea 
să-si mărite fata după copilul unui ma- 
ve proprietar. Fata-l vrea pe acesta. Bă- 
iatul vrea pe fata Invăţătorului. 

Invăţătorul însă de cum intră în casa 
lui fiul de bcer. — deşi i-a fost elev —- 
se poartă cu el altfel decât cu ceilalţi, 
vin în casă. Nu-i îmbiat să-i dea 


ca Pl- 
fata, fiindcă na are încredere; el vrea 
pe unul de-ai lui. care să ştie ca și el 
ce-i munca şi modestia. 

Mai târziu însă când fata-i pleacă 


noaptea, hătrânul învăţător stă pitit să 
simtă bucuria. de acum 25 ani. când și 
el a fuzit cu mama fetiii. Manifestarea 
acestei bucurii e manifestarea sinceră a 
concepţiei, că prefacerile sunt la supra- 
faţă. 

In fond toate se învârtesc, așa cum se 
învârteşte roata. 


Piesa aceasta frumoasă. foarte fru- 
moasă a avut şi norocul unei admira- 
bile interpretări. 

D. ton Sârbul a întrupat în formă cea 
maâi corespunzătoare pe învățătorul pie- 
sei. 

Nu ştiu, dacă teatrul naţional ar fi 
putut încredința altni artist acest rol. 
decât lui Sârbul, ca să-l înfăţiseze în 
toată. amploarea lui admirabilă. D. Sâr- 
bul şi-a afirmat definitiv însuşirile de 
mare artist. 

Iar în celelalte reluri, au apărut d-ne- 


le Custi, Irina Nădejde. d-ra Tcto Io- 
nescu şi d-nii Gr. Mărculescu, Ulmeni. 


B. CECROPIDE, 





668. — UNIVERSUL LITERAR 








GIS SE SES S0,.. 
9 % % 


Numărul dim urină al revistei , FLAM- 
BURA PINDULUI” îni dă prilejul să 
snun iarăși cuvinte bane despre hărnicia 
soc. studenţilor români macedoneni de 
pese hotare. Revista e a acestei sucic- 
tăți, 

Observ în prim rând la această revis 
tă stăruința de a face cunoscute pro- 
blemele macedonene. Ar fi ciudat să nu 
se impună calitatea stăruinţii, căci stă- 
roinţa e însuşirea specifică a bravilor 
romăni macedoneni. - 

Observ in al doilea rând râvna de a fi 
adunate colaborări ale poeţilor talentaţi 
macedo-români, Si apei minunata sâr- 
guinţă de a fi publicate lucrări în pito- 
rescul dialectului, Ă 

Apare la Drăila, săptămânal. foaia 
LUCEAFĂRUL“ s:b conducerea d-lui [, 
C. Sava. 

I cuwose pe d, I Sava de mult. E un 
harnic şi adevărat intelectual. Ii placa 
să citească şi îi place să. împărtășească 
$k pe ahţii dim varialele lui lecturi, 

Foaiu pe care o conduce are un carac- 
ter pitoresc local. 

Sunt la Brăila, mulţi tineri de talent. 
Unii inai timizi, alţii mai curagioşi. Le 
trebue şi unora şi altora putinţa de a se 
munifesta. „L.uceafărul” îi încurajează 
st îndrutiează. i 
_D. Sava doreşte insă să strângă în 
jurul revistei ne toţi brăilenii, cari sau 
afirmat în publiciatică. 

„tând bun si-i doresc din toată inima 
să-l poată transforma în faptă. 


Bună faptă a făcut d. Kim. Vasilescu 
adunând întrun volum. o sean de 
PARABOLE i ISTORIOARE MORALE 
traduse după Brumimacher si Herdar. 
Sunt traruse bine şi sunt alese întra- 
dins cu să slujească tineretului, în îu- 
drumurea lui morală. 

Pe d. Em. Vasilescu lam cunoscut în 
paginile excelentei reviste a studenţilor 
in teoloșie „Raze de lumină”, 


PROPUNERE DE PLEBISCIT CULTU- 
RAL. LD. Graţian C. Mărcus propune în 
zintul „Patria să se facă în Ardcal, ple- 
hiscit în chestiunea: unde să fie sediul 
„Astrei, 

Soeotind, că sporirea panticipanţiler lu 
cuugresul „Astrei” nu reprezintă gândul 
tuturor membrilor bătrânei societăți de 


cultură românească, e necesar — spune 
4. Mărcuş — să se facă plebiscit, 
Foarte «nteresant „ANUARUL COMI.- 


ISIUNII MONUMENTELOR ISTORI 
SECȚIA ' PENTRU  TRANSIL VA CE 

D. prof. lam, Panaitescu seria despre 
-probleme şi metode arheologice in Da 
cita superior“. Problemele sunt: ridica- 
vea unei hiirţi arheologice a Daciei pu- 
blicarea unui volum de inseriptianes Da- 
cae, săparea, cerceturta și studierea 
completă a cetăţelor dace şi limes-ului 
roman. 

Extrem de important e studiul dlui 
St. Metes despre „Zugravii bisericilor 
vomâ.neşti“, 

Toţi excepţional de bine. 


„NAE NICUI-AE“, ncua piesă a d-lui 
Ciprinu su jucat la  Teateul „ltezina 
Maria. 

Autorul excelentei piese „Omul cu 
mărțoaga“ câstigase entuziaste aprecieri. 
Se pare că după noua piesă,  umrecia- 
rile sau oprit întra atmosferă, în care 
pluteste nn duh de retrospecțiune. I ds 
tanţă fute Nae Niculae și Omul cu 
mărţeaga. 


BIBLIOTECA  PCFULARA A ASO- 
CIAȚIUNII ASTRA. ii văzut câteva 
brosuri din Iblioteca populară a As- 
trei. Foarte bune. Scrise cu excelenţă gri- 
ja si cu susținută râvnă a fi de folos et 
titorilor. Am upreciat în mod deosebit 
„Traisia bunicului” — povestiri şi le- 
gende — de Sabin Truţia, serise cu ne- 
tăaăduit talent literar; „Flori de pe 
câmpin“ -— admirabile poezii populare 
culese de T. Podariu: piesa teatrală 
pepevală „Ziua Unirii“ de Elena GV, 
Sporea. Foarte bună pentru reprezen- 
taţiile populare. 

B. C. 
+ 


IARĂŞ CARTEA... 


Criza cărţii se menţine, Ș 

In afavă de unii autori -— nelfericiţii 
autori — cazi umecri mau aftă vină de- 
cât dipsa talentartuli său a elementului 
bum simţ — avem — cu ajutorul D-lui 
— vomaneieri distinși — poeţi (românul 
se naste poet, a devenit o zicere banală) 
fe valcare si o niiscare litemară destul 
de animată (uneori intreţinulă de pro- 
prii deliquenmi). 

Există — atături de editurile cani vor 
câştig oricum — de aici apariţia multor 
cărţi cu nu prea multă valoare, însă, cu 
multă trecere perla reriferii — edituri cu 
aspect occidental, cari și-au înţetas cu 
prisosință seoiul, Lc 

Avem o populaţie desiu! de numeroa- 
si — chiar dacă sar socoti numai cei 
ştiutori de caste: procentul cetitoriler e 
minim, 

Cauza: Tizsurile materiale ale intelec- 
tuatitor în parte şi mai presus de toate 
este vinovat gustul puticului. Se pare 
că de nimic nu se poate lipsi. mini usor 
un câtățean modem (de cele trei genuri) 
care se respectă, decât de curte: tutu- 
nul — băutura — cine-urile charlesten-ul 
— cărţile de ioc şi jocurile de novoe sunt 
prea amuzante, pentru a putea. fi 'nlo- 
cuite cu o lectură mai puţin disiractivă 
însă peate mai fclosilcare eiucaţiei mo: 
rule, . | 

Ce sar putea recenuanda: o rublicitare 
căâl nrai intensă — reglimna e sufletul co- 
merţultui: — în Cehoslovacia este vorba 
să, se iînfimţeze o cateilră de pubiicitate 
la Acadeniu de Inalte Studii: Comerciale 
— și alături de publicita'e, pregătirea u 
nei armate de librari, cari pain iSousilu- 
ţa meştesugului să atrază luarea aminte 
-—Ciemenţul cărţii — ca. orice comerţ -— 
cere întrebuințaraa experţilor; de aci 1- 
deia — aplicată îm Spania — pregătirii 
unor buni technicieni ai cărţii. 

Camera de comerţ a cărţi din Madrid 
a inameurat de: curând o şcoală de uce. 
nici do librărie, Viitorii librani învaţă: 
noțiuni de contuhiltate, hibliogmalie an- 
tică si martoră, elemente de istorie și 
literatură, legătura și caracterele: tipu- 
grafice şi tot ceace coste în legătură cu 





DR N N O 


Ceas Z Eder: 











cariea. Sumt două serii de cursuri je 
sn: Pebruarie—Mai şi Septembrie —Db- 
cembrie, iu urmau cărora, celor reusiţi 
li se dă un certiticut de ucenic ce libră- 
rie. Nu se neglijează nici cursurile supe” 
rioaure crpanizate de sefii de servicii din 
librării si de directorii bibiiotecitor par- 
ticulare. 

In Italia — pentru o desfacere mai im- 
tensă și mai rapilă a cărţilor — a luu 
fiinţă de curând bibliotecile ambulant: 
ius'ovate în autecamiceane şi — rute 
fi siguri — că vor găsi clientelă destulă 
în publicul care — locuind prin Qrăgele 
-- sate — ferme, etc, nu va avea timpul 
să meangă la oras, 

Dacă o criză a cărţii (avem  tnista 
mângiiere să constatări), se manifestă 
si prim ante ţări — acestea nu întârzie 
să ta măsuri urgente de anieliorare. 

La noi: sau scris articole strălucite— 
au făcut propuneri remareabite— totul 
a rămas însă în domeniul teoriei. 


Tu. 















* 


A apărut în edituna Cavtea de Aur, 
volumul „CÂNTECE IUDEE“. datorii lă- 
năvului poet "Theodor Rosen. Tipărit în 
bune cendiţiuni telmice, pe hârtie v2. 
iină şi cu litera frumoasă, volumul cor: 
tine un număr de 15 poezii, cuprinse în 


1 de yuogimi, Pe copertă poaută ca 
mol! : 

lu: zerea rozelor un vdnf, 

Din cuibul regilor un căut, 


Din fara busmelor un dur, 
Din ru:h bâtrin, bătrân fior! 


To! îm acecazi culitură se tipăreste și 
vohunut „Măngăritare luxlee” de acelis 
autor. Preţul fiecărui voluri 2 100 lei. 


Din inimoasa iniţiativă a «d-lui Florin 
1. Bratu apare în comuna „Cârligaţii” 
din Teleorman, 0 foaie nulustă intitu- 
lată: „GAZETA LITERARĂ A TELE. 
ORMANULUI“. 

Deşi se verde lipsa de experienţă în 
ale tehnicei şi cu toate că e şi slăbuţ 
scrisă, colahoratorii fiind. în mare par- 
te studenţi, sau elevi de liceu — totus 
d. Fiwrin 1. Bratu merită am cuvânt 
bun, -— mai ales dacă pe viitor, va în- 
eriji zi seleeţiona colaborarea. Din ma- 
terialul primului număr menţionăre poe. 
sia „Aorțir de enrând” a d-lui AL. CAL 
dea. cu câteva imauini Dune și mat con: 
centrată: precum şi ourecare abilitate în 
versificave si o imagine reuşită în poezii 
d-lui Florin Pratu. 

Sonetul d-lui Const. Grassa nu-i rău, 


dar prea e îmbrăcat în huină Emine- 
sciană,. 
Poeziile d-lor Al. Constantinescu și 


Nicolae Plesianu, «lulcezi, mieroase. 

Proza în general slabă. mai ales aceea 
a d-lui Th. [. Zaharia. nar fi meritat 
să vadă Timăna tiparului. 


„NOTIŢE: este titlul unei foi literare, 
care apare exact în formatul biletelor 
de papagal ale d-lui TF. Arghezi. 

Remarcăm din numărul 2, al „Nati- 
țelor“”, articolul de fond ..Cuvinte Potri- 
vie”, scris de ul. Gh. V. N. Vasilescu. 
D-a face o critică amănunţită poeziei 
d-lui Th. Arghezi. In restul numărului 
poeziile d.lor Virgil 'Freboniu, etc . 


SCRIO. 


[i 








(> 5 CGaNnada cie 
COL RAII- Lu 


Alphonse Iuudet, pe patul de ounte, 
«vând prea niuri dureri, rugă pe doctor: 

— Docture, sufăr prea mult, lasă=mă să 
mar? 

Doctorul răspunse : 

-— Nam nevoe de sfaturi, îi cânosc 
meseria! 


+ 


Voind să se răzbune pe un critic [uur- 
te sezer, un celebru comic se duse ta hu- 
telul în care locuia criticul, la vu ură 
rind ştia procis că criticul nu e ucasă. 

Dup ce proprietarul hotelului cure 
era întâmplător în hullul hotelului îi 
"spise că criticul e plecut în oraş, cetu- 
vul stătu puţin de vorbă cu promielorul 
şi îi oferi două incitaţiuni la teatru! în 
cuve jucu, 

A doua zi adresă criticului urmăloua 
rea CARTE POSTALA DESCIIISA : 

Scumpe Muestre, 

Am fost eri la dus. fără să am noro. 
cul să ri găsesc cas,  Intămpldtur 
l-am găsit în hi pe proprietarul hute= 
ului și am stat pieţin de vcrbă cu el. 
Mă cred obligat cu deest prilej să ră 
spun că informaliunile ce  mi-aţi dat 
despre proprictarul dus. sunt inevuele: 
nu e pici mitocan, nici prost crescut şi 
nu-mi face împresia că ar fi ui beţiv cra 
diner şi un îndizid periculos, cui mi-cţi 
SPUS US 

„ÎN urma acestei scrisori (nui e ne 
vae de adăugat >) criticul a fost evucuut 
din hatel. 


e 


Guitry punea în scenă o dramă. Re. 
comandând unui actor să intre în scenă 
majestuos, acesta intră  aruncânduași 
piciuuvele. 

Guitry îl opri: 

— Țicaan spus să întri majestuus, nu 
să vii călare pe un cul care asvirlă din 
picioare ! Dosculecă şi vino pe jos? 


Compozitorul Gluch, trecând pe strada 
St. Honore, sparse din greşală cu bus= 
tonul un geam, câre pe vremea aczeu 
făcea 2 franci şi 50. Negustorul ne avânul 
să-i dea restul la o piesă de 5 franci, 
Gluch: îi spuse: 

— Nu face nimic, am să complectoz i- 
mediat suma! 

Zicând aceasta, 
(pete, ă 


mai spăârge încă un 


+ 


In sata de ședințe a unui tribrenal din 
tun orăşel din provincie, se judecă 
procesul nuui gaselar cărnia î sa furat 
v batistă. Preşedintele il întrebă: 

-— Recunsasteţi această Datistă drept 
aceea cure vi su [urat d-us.? 

— Desigur, domnule preşedinte! 

— Cu toate ucestea, vedeți. batista 
mea e ta fel, 

— E foarte posibil, mi sau Ţurat două 
batiste 7. 


bb caz car 


ROCILE SCURPE SI TEATRUL 


Cine ar îi putut să creadă că rochiile 


“scurte, pe care le impune actuala modă. 


ar putea să aibă o stricătoare repercu- 
siune asupra audiţiei în sălile de specta- 
col. 

Totus, acesti lueru a fost constatat de 
curând de către 'neinerii însărcinaţi să 
amelioreze acustica teatrului  „,Albert- 
Hall” din Londra. 

Sa observat că în ultimii ani, Acus- 
fica acestui teatru slăbise intrun mod 
foarte simţitor. Sa căutat doci să se afle 
cauzele acestii fenomen, si explicaţa a 
fost găsită în cele ce nrmează. 

In timpul când femeile purtau vest- 
minte lungi și ampla, sunetele erau „ah- 
sorhila” de către această abundență de 
«tote. Contrariu simpliticăndu-se îmbră- 
cămintea femenină, nic: un obstacol nu 
sa mii Ops dezagreabilelor inconvenien- 
te ale ecoului. 

Atunci administraţia „Albert-ITall"-u- 
Imi sa gândit să înlccuiaseă ceeace lip- 
seca spectatoarelor: san acoperit pereţi 
sălei cu niște pânze de o țesătură spc- 
cială (arajie aceste: operaţii. sonoritatea 
fără ecou. a Dutut să fie restabilită în 
yorta. 


O 'TLORIE NOUĂ 


[Există în Anglia o teorie noă care 
consistă în a învăţa pe copi: allahetul 
pe claviatura maşinei de scris, Nici cărţi. 
nici tăblițe sau condee. Copilul nu «după 
mult timp va cunoaste minusculele, mu- 
jusculele si cifuele ș: de îndată ce el stie 
să citească, el ştie mecanic si să serie, 

N'are decât să ap3se pe clapă. 

Dacă această teorie este pusii serios în 
practică se sfârșeste ca scrierea manns- 
crisă, dar experţii zic că aceasta n'aro 
multă :mportaiţă căci se observă că se 
serie din ce în ce mai râu, 

Caligrafia, și uşa, a încetat de a exista, 
de mult timp. 


LINISTEA PĂRINȚILOR 


Multe inovaţii ne vin din America — 
„Uduia de ţipat“ are șansa de a prinde 
s; în Eurepa. 

Trehue să ştim mai întâi de ce e vor- 
Da. Se ştie cât de mult suni americanii 
pasionaţi după Cinema. 

Millucul pentru 0 temee de a urma un 
film in toală linistea când are responsa- 
hilitateu micuţului care riscă ia orice m6_ 
ment de a scoate ţipete? Pentru ca a- 
ceusta să aibă posibilitatea de a-mi întări 
plămânii si mama de a ajunge fără pie- 
dici la scena feric tă a unui film pasio- 
vant, sau creiat peste ocean gardieni co- 
piilor. Până aci nimic, decât destul ce 
vutural, 

Dar pentruca inima de mamă să nu 
visce a fi mișeată ln huetul ţipetulu; bin» 
cunuscut, sa tapetat această „odae de 
țipăt“ cu plută cure face să nu se itudă 
de loc sunetele dinăuntru. 

Unii amatori au emis chiar părerea ca 
spectatorii (tot la cinema) cari au nofe- 
vicita. manie de a ceti subtitlurile cu 
voce tare să fie închişi tot în astfel de 
cekule ipermeabile sunetelor. 


UNIVERSUL LITERAR. — bb 


on intai a i tc it, i Pt i 


Haloncar-ea 





cericatura zilei 
SANSĂ 





— Prietene, stii că am cumpărat auto- 
mobilul meu din uzinele voastre? Dar e 
atevărat că voi fabriceţi. un automobil 
chiar şi în două ore? 

— Foarte adovărat! 

— Drace?! te pomeneştii co fi tormai 
al meu unul din uceleat?... 


CUNOSCĂTOARE... 





— V'au interesat mult pânzele din sa- 
lonul oficial D-goară ? 

-— Pe mine pânzele nu mă interesează 
aproape de loc, ci numui toaletele vizi- 
tatoarelor... 


VÂNĂTORII... 





— Mare și frumos peşte. E o piesă 
rară. Aşa ? 
— Piesă rară 7?! Cine ţi-a spus? Ăsta 


la. noi, e un biet peștişor de momeală... 
Dimunehe îllustree) 


B70. — UNIVERSUL LITERAR 


PAGINI UITATE 


O NUNTĂ IN LUMEA GÂZELOR 


(Domnița Marioara, din Valea Pelezu- 
lui la poalele munţilor Bucegi, a fost 
ursită să fie zâna gdzelur. 

Prin puterea mmnui inel fermecat făcân- 
du-se mititică de tot. ca vrea să plece 
“dea călare pe un cărăbuş, în cercetarea 
seupuselor sale sâzele). 

— Să plecăm îndată, Donniţă ? întrebă 


Cărăbuşul 'Trebue să-ţi mMărtunisesc că 
nu pot până mâine, fiindcă sunt de 
nuntă. 


— Se căsătoreşte cineva pe lu voi? 

— Se însoară, la noapte, un nepot al 
meu, Curâbuzel. cu Lărăbuşiţa, fata unui 
prieten Cărăbuş, stăpânul unui mesteu- 
căn bătrân. Lu le sunt nus 

-- Dar nasă cine e? 

—Naşă nii-au spus să aduc eu şi ani 
găsit-o. Voi fi tu, domniţă, 

—Primese bucvros, ca să-ţi fiu pe 
plac, rnosule. 

— Dacă e vorba aşa, hai si plecăm. In- 
calecă Marioaro, 

Fetiţa încălecă pe cărăbuş. 

Cărăleasul eşind din iarbă, apucă pe 
făaaşul unor roți și reese merse pân 
la. rădăcina unui mesteacăn şi aci sbură 
tocmai sus : se așază pe 0 ramură pe care 
ze adunase o sumedenie de cărăbuşi. E- 
vau choemadterii veniţi cu mirele, să scou- 
tă pe mireasă din cusă. 

Mircesa sta ascunsă, prin frunze, mai 
sus, 

Moş (iărăbus înfăţiză ne Marioara, 
7âna gazelor, ca nasă a tinerilor miri, 
Toţi se înctiinară adânc, iar părinţii se 
atrătară foarte măguliţi dle cinslea ce ie 
făcea zinizoară, 

— Veueţi. zise mos Cărăhus. iîngâutân- 
du-se Aşa e că am ştiut alave bine? 

—Da, da, sbârnâiră toți cărăbuşii, de 
se cutreniură mesteacănul. Să trăiască 
nași cen drăguță. 

Apoi unul din chemători începu să 
sbârnie asa! 


Intre frunze de mesteacăn 
Sade atăârnat ur leagăn. 
Leugănă-se, clatină-se 
Leagăn verde de mătuse 


Dar în lengăn cine şade 
Cine şade şi su cude? 
Ă lui Cărăbus mireasă, 
Gaz buni, fată ucr. 


In urmă. toţi întrun glas: 


iei nireasă, rin cu noi 
Ca să-ţi dăm miere de sui! 


Mireasa se codli ce se codi dar, până 
întrun sfârșit. trebui să iasi din leagiin. 

Sburură cu taţii, să mearză la serbarea 
ce se clu în cinstea mirilor. 

Domnița Marioara călare pe moş Că- 
văhuș 

Se înnuntase, 


SERRAREA 


Shură pâlcul de cărăbușşi cât sbură şi- 
upoi se lăsă la pământ. Cât clipesti din 
ochi, sosiră la locul serbării. Fra un tap- 
san sub uu măceș, bine curăţit, greblat 
şi netezit de o ceată de furniai lucrătoare, 
care muneiseră din greu, toată ziua, 

Moş Căribus trimesese, din vreme, un 
curier cărăbuş care dase vesle la toată 
»azimea aripati și nearipută de sosirea 
la petvecere, a zânei gâzelor. De aceca, 
ci se arătă Marioara la portiţă, o lăcu- 
slă ce sta de strajă ca -jandarm, ţuşt! 


sări în mijlocul adunărei și făcu semn 
tarafului de liutari care cânta un vala. 

Orchestra era alcătuită dintrun greere 
cu vioara un ţânţar cu violoncelul, un 
bondar contrabasist, un cosas cu ţimbu- 
lcle si un tiun cu toba mare, 

Seful tarafului, greerele, dete repede 
semnalul si lăutarii începuri să cânte 
imnul național al găzelor. 

Domnița Marioara, călare pe moş Că- 
vihus, intră şi ea, în mijlocul uralelor 
râniăniilor. 

— Ura! să trăiască zâna noustră mult 
iubită 

Dar gveerele începu a cânta din gură 
„avea tin glas piţigăiat), cântecul de glu- 
mă omsnuit.: 


Uj! srmaune Cărăbuş 

Pe-a cui mână încăpuş!? 
Vai! sărmanu gă;ălice ! 
In ce foc o să mai pice! 


pe un ton jalnic, vioara făcând ţâr! ţâr! 
scârța ! srârţa |! violoncelul bz! bz!, con- 
trabasul vu! vu !, ţumbalele ţin! ţin! iar 
10ba mare hum! bum! 

Dar nuntasii. poftiţi de părinţii miresei, 
cântari cu toţii: 


Der! co fel de vorbă 
V-aţi întons lu ciorbă ! 
PFulu e frumoasă 
Dulce, drăgăstoasă 
Aripioare 
Gălvioare, 
Pupuşor 
Neyrişor, 
Pele ure 
Pe Spinare 
Albişoare 
Şi picioare 
Infurcule 
Inspinate. 


Mirele înfăţişă dommiţei pe cei ce erau 
de faţă, 

Marioara făcu cunostinţăi cu gâza ma- 
cului. cu găza trandafirului şi cu acea a 
erinubii si a scaiului; apoi cu câteva 
dame tuvuici şi cavaleri furnicioi. 

Printre rtănţuitori era o fluturoaică :u 
nrinile acoperite cu atlas de culoarea si- 
defului, presărat cu achii trandafirii, 
care juca cu un calul-dlracului, mândru 
în blana sa albastră. 

O păiejenită. mamă a 12 copii pe case 
îi vurta pe spinare. stetea întrun colţ, 
privind, 

Intralt colț. stau grămadă darunile de 
nuntă ale prietenilor si rudelor: covoare 
măestrit cusute din flori de mac. din 
partea oizei macului: faguri de miere 
din partea albinelor ; merinde de tot soiui 
aduse de furnici : spin tocat, bun peniru 
dureri de ochi dăruit de găâza spinului, 
apă de trandafiri, într'o coajă de alună, 
dată de pâza trandafirului. o minunata 
maramă lucrată de muma păiajen şi câte 
alea toate, 

O sută de licurici steteau cuminţi, lu- 
minând serbarea de parcă era ziua, 


SOSESC SI CEI INTANHZIAŢI, COANA 
HÂMA E SUPĂRATĂ 


Ca la toate petrecerile, nu veniseră toți 
musafirii la timp. Incepură să scsească 
si cei intâvziaţi, 

Albina care se arătă mai întâi. fu pri- 
mită cu cântecul: 


Frunză verde de sulcină 
Jai vierous' albină 


de NESTOR URECHIA 


De lu eu naşa să ceară 
l.umdânirite de ceurd!... 


Apoi se ivi, psind tacticos şi cunin: 
te. bauleţul Domnului primit cu cânte 
cul : 


Hoşulej 

Roulej 
CGdruheu Domnului 
Domnului “ueptrutulti-e 


In urmă se tăra chifteriţa, căreia i 3e 
cântă: 


tit» coana chifterită 
Fuce țiirnu chisetiță, 


Mire zarvă insă când indrăzni să st 
arate și scorpia. "Toţi, ameninţători, cân- 
tară 

Scorpia cu acu-n conudă 

CGatn venin să slobondă 

A venit şi ea la nunlă 

lu vezi lu ea cum se 'neruntă.., 
Scorpie înveninală, 

Spelă putinu înduati ! 


So facă Inteiţi pe scorpie ! Noror că lă- 
custa- jandarin sări să-i despartă şi scor” 
pia o şterse la sănătoasa. 

lradu! de nuntă era. un cotor uscat de 
scai dăruit de găza scaiului. Sta, înțe 
pată în vârf. o îragă roşioari, dulce, de 
pădure, Iun îlăcău, dintre furnici, se 
urcă până sus și câștigă Iraga. Bine de 
tovarăşele «le furnicar, că le plac lucru- 
vile dulci... 

Tocmai când serbarea era în toiul ei. 
pământul bătătorit se făvrămiţeste și ju- 
cătorii văd ivindu-se un cap de râmă. 

Râtaa începu a se văita că de lama 
gângăniilor ea unu poate dormi. 

— Ja lasă, coană râmă, nu te mai fa- 
soli si d-ta, că doar nu mori, dacă nu 
«lormni o noapte. Mai biue închină-te fru- 
mos la zânizuara ceea de colo, care ne-a 
făcut cinstea mare să vină printre noi. 

Dir râma, fire haină (ci apoi era și 
cam despuiută) nu vru să înţeleagă și, 
înciudată, se trase îndărăt, 

— Somn uşor, vise plăcute, îi ură un 
greeve hazliu. asternând ţărâna la lie 
si jucând tontoreiul pe deasupra. Și jo: 
cul începu din nou, mai cu foc și vese- 
lie. 

Mirele cărălus, închinându-se adânt, 
pofti pe Domniţă să intre în horă. 

Ce plăcere pe Marioara! Nu-i era niri 
scărnă, nici frică de atâtea gânginii ce 
vosneat în jurul ei. 

Dintre toţi dănţuitonii îi plăcea grozav 
fluturele, cel înveșmântat cu atlas side 
jiu. presărat cu ochi trandafirii. 

Odată, când se așezasc fluturele să se 
mai ccibnească. Dommţa îi făcu semn 
să se npropie. . 

— Cât de mult îmi place portul tău! 

Cât ţi-e de drăgălas jocul! 

Trecură ceusuri peste coasuri, fără 
să buae de seamă Marioara, atât de bine 
petrecea. 

Penă a nu se lumina de ziuă, mos C4- 
răbus dete poruncă unei niuşte să scrie 
pe o frunză de tei, iar păianienul să pe- 
cetluiască actul de căsătoria al tinerilor 
cărăbuşi, act care fu înmânat  naşei, 
spre păstrare, 

la cele dintâi licăriri ale zorilor, a: 
dune se risipi, ficenre ducătilu-se li 
treburi, iar Domnița Marioara placă, dea- 
încălare pe Cărăbuș, să-şi cerceteze su- 
puşii, 








UNIVERSUL LITERAR. — 671 








carți rcclale în exlruse 


VIAȚA ZEIŢEI VENUS 


Francis de Miomandre 


Subtilul scriitor francez Francis de Miomandre este cunoscut în lumea literelor drept 
unul dintre cei mai fantezişti Hlerați. Spiritul său vioiu împreunat cu un bogat material 
eclectic se împletește fericit în „Viafa zeitei Venus“, 

Viaţa lui Venus oferă scriitorului Miomandre prilejul de a-şi da frâu liber fante- 
ziei sale. Subiectul ales nefiind îngrădit în timp şi în date biografice romancierul francez a , 
putut să reconstitue cea mai frumoasă din viețile zeilor. 

Venus, zeița născulă din spuma mărei, viața ei în Olimp și pe pământ suni toate 
minuna! redate în biografia a!ât de maestru alcătuită de Francis de Miomandre. 


i 
NAŞTEREA 


sa născut dim spuna mării. 
acesta nu trebuie să pară nima- 
rio, Pe vremuri forţa creutoare nu 
3 de organizată ca estăzi. Cine voi 
mască, se niiştea — şi atâta tot. Pu- 
n constituiau pe atunci o preocu- 
tit de serioasă, Se năştea fiecare 
e voia: Eva «tin coasta lui Adu, 
a — cu tot cu cască — din capul 
giter și ilaosui dim nimic. 
jde ce nu trebue să se mire nimeni 
frumuseţii şi-a ales ca părinți va 
mării, feupt pe care il atestit nume- 
tablouri — unete excelente, alte: 
ae și înstărșit altele caraghiouse— 
unt insă toaite de acond asupra ace- 
me iniţial : 

ga născut în Mediterana, 

acesta su petrecut cu mii şi mii 
iîn urnă în aprojpierea malurilor 
toare ale insulei Cijiru. Intr'o zi 
iu deodată nadiârud o frumuseţe su- 
iri şi un conp sculptat în inarmoră. 
u îi rămas poate acolo pe malurile 
i Cipru dacă Amorul care se năs- 
E acelas tinup cu dămse n'ar îi tă- 
m vârtejul vieţii. Cormdlusă de cătra 
i delicat dintre îndrăgostiţii ei -— 
:— ea alunecă pe nesimţite de pe 
le Cretei spre Cidlade şi apoi spre 
ână in Cytena. Aci Vântul dân- 
sama că orice insistenţe îi sumt de 
se smulse cu regret din. apropierea 
corp nvinunat lăsându-i însă virtu- 
k: elanul, vigoare și supleţea-i di- 


başteptau Orele,—Zeiţele cu. benzi de 
frumte — cari o îmbrăcară, Ii pu- 
cap o coroniţii de violete, în jurui 
i şi a braţelor trecură  colierele 
în urechi ii puseră cercei, Aces! 
i detaliu ne arată că Venus se 
cu acele găurici in urechi — 
gătită pentru cochatiării. 

bită astfel, Venus uitându-se în 
: se găsi atât de frumoasă îmcit 
putu opri de a surâde cochet, cău- 
1 jur pe cineva pe care să-l seducii, 
mea întreagă era. deja victima fru- 
i sale. La picioarele ei se târn 
in extaz. Soarele privea prim vă- 
ire al unui nor, Cerul pailpita a- 
i fiitmţele privind-o simţiră tre. 
torul dragostei. Un mmuimuun eimotin, 
05 venea, de peste tot ca o aclamare. 
ş privi în jur, apoi închise ochii 
ind astfel câteva clipe, 
ao ridicară pe braţe spre Olimp, 


TI 
IN OLIMP 


Intre Macedonia şi Tesalia se găsea un 
numite de o înălținne neglijabilă murito- 
rilor de astăzi cari sunt deprinși să jou- 
gleze cu altitudini euorme, 

Acolo, în văile sale trăiau zeii. La drep- 
tul vorbind nu locuiau chiar toţi zeii căci 
unii din ei deși aveunu iucolo o locuinţă nu 
vemenu decât foarte nar,. Astfel Neptun și 
Pluton Jrefenau să locuiască in domeniile 
lor particulare: unul sub apă şi celalt 
sub pământ în tovărăşia Lui Vulcan. lar 
in afană de marile sărbători Olimpul nu 
adăpostea decit pe Jupiter şi soţia sa du- 
uonma cu fica lor Minerva; Diana, Bachus, 
Miarte, Mercur şi Apolodor, Aceştia diui 
urmă erau şi ei mai 10t tiumpul absenţi: 
Apolon cu muzele în Parnas, Mercur cu 
drumurile şi avenmurile galante şi Diana 
întotteanrrna cu cercul la vâmătoare, 

Nu se poute spune că zeii se plictiseau 
în Olimp fiindcă nemuwitanii prin defi- 
niţie, ignorează acest sentiment medio 
ceru, Nu e mai puţin adevărat însă că nu 
se prea amuzmmu tocmai strălucit, li do- 
reau ceva nou, o sensaţie inedită, care să 
schimbe ritmul vieţei olimpiene. 

Acel ceva trebuia să-l aducă Venus. 
Când ea apăru îm sala în care o aştepta 
Adunarea zeilor, îu o revelaţie, Zeii ră- 
muaseră nemișcaţi contemplând-o. O forţă 
cumioasă puse stăpânire pe dânşii; cava 
omenesc, un sentiment despre care n'a- 
veau cunoștiimţă ii pervertea în chip de- 
Liei os. 

Venirea zeiţei în Olimp schimbă felul 
de viaţă al nemuritorilor, Nu mai răsu- 
nau — ca alte diăţi — văile de cântecele 
Wri Apolon şi nici nu mai aveau. loc dis- 
putale filosofice între Minerva şi Hermes, 
Atenţia tuturar ara concentrată spre Ve. 
nus Chiar şi zeul zeilor era robit. El nu 
exterioriza nimic, însă gesturile. sale o in. 
dicau clar. 

Junona — ca orice femeie — nu se pu: 
tea să nu observe acest lucru. O bănuiulă 
iși făcu loc în inima €i şi disperată se 
duse la Minerva, Zeița era în camera su 
vastă prin femeastra căreia se vedeu, pers- 
pectiva Greciei. 

Junoma îi “dlestăinui bămuiala care o 
chinuia. Minerva căută so liniştească. 
Dar în zaiar, Germenele geloziei prindea 
rădăcini tot mai adânci — nu numai în 
sufletul Junonei dar în ale tuturor zeiţe- 
lor, Semtimentul acesta creştea pe miisu- 
ră ce sporea simpatia zeilor faţă d= 
Venus, 

Asifel că intr'o zi cearta izbueni, Ju- 


nona se duse la soţul său însoțită de Mi- 
nerva şi-i vorbi în termeni violenţi : 

— Te somez, fiu al lui Saturn, să ne 
spui care din noi trei e după tine cea mai 
frumoasă. 

— Mi-e indiferent răspunse Jupiter cu 
diplomație. Fiecare din voi e frumoasă 
în gonul ei, 

—- Acesta nu e un răspuns! interveni 
Minerva, De când am eșit din capul tău 
nu mai știi ce spui. 

Atunci apăuu deodată un măr amuneat 
de cineva. ltidicând capul zeițele văzură 
fructul in mijlocul sălei şi voiră să-l ri- 
dice. Jupiter însă care ghicise că ana fruc- 
tut Piseordiei interveni oprimdu-le să pu- 
nă mâna pe e, Si luâmăd mărul îl svărli 
cu atâta purere încât el se rostogoli peste 
văi ojungânii în cele dim urmă la picioa- 
vele unui păstor tânăr care se păzea la 
nuatrginea unei râpe înconjurat de nişte 
capre, Tânărul nu ea decât Paris fiut lu: 
Priam. Lil ridică mărul de aur și voi să 
înceapă să-l mănânce când apărură 
deodată cele trei zeităţi care veniseră 
să ceară judecata unui pământean, asu- 
țra chestiunei pe care Zeus nu voise sv 
rezolve, 

Se poate lesne imagina stupefacţia tâ.- 
nărului când văzu apăvânuu-i cele iroi 
creaturi extraordinave, 

Zeiţele însă îl liniștiră spumâmduri mo- 
tivul vizitei lor. Si pemtru a-l atrage de 
partea lor fiecare din zeițe îi promise câie 
ceva. Junona îi făgădui mănirea, iar Mi. 
nerva înţelepciunea. Singură Venus care 
nu pricepea nimic din toată această co- 
medie ridică din umeri. Miscarea aceasia 
îi didu la o parte haina, lăsând să se 
vadă un umăr a cărui frumusețe decise 
de soarta mărului, Mărul și consacrarea 
frumaseţei aparţineau lui Venus, 

Celelalte două zeițe plecară fumioase 
blestemnându-l. Tânărul însă era așa de 
absorbit încât nici n'auzi când ele se de- 
părtară. Deiodată se trezi singur şi trist, 
Privindu-l din Olimp, Venus îi înţelese 
ivisteţea și coborând dim nou lângă el îi 
spiuse : 

— Păstorule, tu eşti primul muritor cu 
care am vorbi! şi primul care m'a înţeles, 
Lucrul acesta merită o recompensă. Eu 
nu pot să-ţi dau nici curajul, nici înţelep- 
ciunea, nici mărirea Dar iţi voi da mai 
mult, îţi voi da. dragostea Elenei, cea mai 
fnumocasă din: re femei, 

— Elena din Sparta ? Dar ea e soşia 
laui Menelau, 

— Ce importanţă are? 

— Dar ea nu va admite nici odată .. 

— Cegacă şi vei vedea că te va urna, 

— E tot atât de fmumoasă ca tine? 


672. — UNIVERSUL LITERAR 


— Esta, Si va fi atâta timp cât o vei 
iubi, 
Și dispăru, 


IV 
EXPERIENŢA CĂSNICIEI 


Beîntoarcevea zeiţelor în Olimp departe 
de a linişti spiritete contribui și mai mult 
Ja încerdarea raporturilor stabitind o at- 
masteră imposibilă. Zeus cercă în nenu- 
nvărate rânduri să zestabilească pacea 
care ameninţa însăși existenţa Olimpu- 
hui. Se gândi atunci so mărite pe Venus. 
Nu înisă cu um zeu căci aceasta ar fi mă- 
rit vrajba dim rânidurile bărbaţilor nenu- 
ritori ci: cu un pământean, 

Zeus se gândi la Vuican care era mul 
mult niuritor decât zeu din cauza incer- 
Llituidimei care domnea asuțana origine! 
sale, Se spunea că Juncma atinsă în: măti- 
dria ei de femeie de faptul că Zeus da- 
duse singur naşteremmfănă, să-i ceară con- 
cursul — Minervei sar fi hotărât să facă 
şi ea tet asa, Astfel se născu Vulcan care 
fiind însă diform și imifirm fu găsit de 
Thetis și crescut în canrarct. cu adânci- 
mile sub pămâmieme. Jupiler îl trata cb 
bunăvoință si-i încredință chiar construi- 
rea palatului din Olimup. Tous incerti- 
tudinea care domnea asuțira originei sale 
îl făcu să calce cât mai rar în Olianp. 

De astă dată Zeus (rimuise să-l cheme 
şi-i porumei s-o ia pe Venus, Bictul Vul- 
can ar fi luait-o cu braţele deschise, Dar 
primea ea oare? Zeus se duse s'o întra- 
be pe Venus, Ea consimţi cu multă bu- 
cure, . 

Astfel că în cuvând avu loc nunia și 
plecarea eiţei din Olimp. 

Si ei se iubeau cu patimă, Ziua zeițe 
dormea iar Vulcan lucra în atelier, Seat. a 
lăsa lucrul şi se întorcea la soţia sa. Câie- 
odată venea. Venus în atelierul lui, 

Alteori margeau să viziteze terenurile 
lui Vulcan. El îi explica arătându-i în 
dreapta şi stânga operele sale, Și ea il 
ascul“a mereu, 

Dar nu-l putea ascula întotdenumi. 
txiela în'vinsa 0 forță taimică ce o mâna 
spre lucruri noui, 

Astiel că înta”o zi veni și plictiseala, Se 
sâturase ., Mânăerile lui Vulcan nu mai 
aveau farmecul de altă dată iar cuvin- 
tele sale de dragoste nu mai aveau ace- 
las ecou, Îşi dădu seama că Vulcan era 
urât şi diform. In mintea ei apăru: figuri 
lui Mercur, Apolon, Ares, şi fără să vrea 
îi compară cu Vulcan, 

Cum pultuse aparţine atâta timp a- 





“cestui monstru, se întreba ea? 


Vulcan nu-şi Cădu la început seama 
de criza morală care o frământa pe Ve- 
nus, lia i-o ascundea dealtfel cu atâta 
artă încât el nu putea bănui nimic, Dar 
plictiseala nu e un lucru ce poate fi as- 
cuns multă. vreme Astfel că înti”o zi Vul- 
can ghici că trebuia să, fie ceva care-i 
întumeca fericirea. Crezând că viaţa pe 
eare'v ducea Venus ara preu monoton 
înceţu să-i caute plăceri noui și so dis- 


“treze. Ii construi aiunei un patat în Cy- 


thera şi-o duse pe pământ. 
vV 


PRIMUL PĂCAT 


Vemus trăia de multă vreme simgură în 
palatul ei invizibil cârd intr”o zi o obser- 
vă dim Olimp Mante. In sufletul Ieri se 
aprinseră dorinţi nemfrânule şi fără a 
sta mult pe gânduri veni: să conrupă cin- 
stea lui Venus, Zeița cure mai păstra 0 
umbră de recumoștizuă și dragoste: omuv- 
lui” care făcuee atâtea sacrificii peniau 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr. 


dânsa, nici. nu vtu să audă la începul, 
Marte însă insistu, cu o şiretenie de dia- 
vol, 

EA căula să-i arate că Vulcan eu 
un ingrat şi că no iubea căci nu venise 
uici odată s'o vadă în tot timpul de cânul 
se afla pe pământ, Incetul cu înceul Vo- 
nus se lăsă tărâtă de patimă până ce în 
cele dim urmă cadă, Astfel îşi înşelă Ve- 
nus pemtru prima oară bărbatul, 

Mate uită de răsboaie si de tot. El ve. 
nea din ce în ce rai des a iubita lui și 
u'o părăsea decât atunci când nevoile n 
ceveau 

In acest tinip Vulcan lucra de zor în 
atelierul său, mulțumit că putuse risipi 
jlicriseala soţiei sula, Intro zi insă afii 
i Venus “îl înşadă. Nu se știe cine şia 
'uat asupra sa rolul de detaror, Unii zice 
că soareie i-ar fi itrărlai. Mai probabil 
isă e că fapta acăusta ar fi săvârsii-o 
uma din cameristele lui Venus, getoasi 
de iubitul ei, Minia hui Vulcan tu de nn 
deseri. Dar nu alengă imediat ci, Stătu 
sub pământ încă opt zile în care timp pu- 
e la cate un plan diabolic. Abea atuuci 
îsi imbrăcă haina sa invizibilă şi sburând 
în palatul lui Venus aramjă o plasă hu- 
vizibilă deusupru pallului în aşa fel încât 
atunci când cei doi ananţi se găsiră uuul 
lângă altul, plasa nevăzută căzu. meste 
dâmşii strâmgându-i cu puiere, Atumei 
cheamă Vulcan toate zeitățile Olimpului 
și le unută păcutul, Nu-i pedepsi însă pe 
amanți, Le dădu drumul dar de Venas 
nu mai voi să șiie. Venus plecă însdlure- 
rată în lume. În Climp nu se putea în- 
toarce căci nar fi putut supurta privi- 
vile compătimiteare sau chiar râvmtoare 
ate zeilor, Aga că începu să colinde pă- 
măntul. Prinnul popas îl făcu la lili 
unde cultul său era pretutindeni cetebra 
vu mare fast, Apoi tniecu în Asia a 
unde zăsi de asemeni o sumă de temple 
ridicate în onoarea ei., In Asia însă “e 
cslebra cultul unei intruse: Astartea. In 
urice alte împrejurări Venus ar fi rănras 
inidlifevemtă, Acum însă voia să se Lrăs- 
bune, De aceia aţâţă mania împăratului 
inupd'lriva preotesei acelui cult, Impă- 
naiul voini so ucidă, ca se rugă zeilo» 
s:0  înghită pământul, Si pămănutult sa 
deschise iar în locul ei sămase un, arbore 
care de atunci se numeşte Mirt, După 
căteva luni Venus umblând prim aicele 
locuri găsi un fruct: un copilas. Ea fu 
cuprinsă de remuşcări căci copilul upar- 
țimea preotesei şi ea contribuise la neno- 
vocirea care o prefăcuse. în arbore, lui 
taci copilul şi-l dădu spre păstrare zeiţei 
intunericului. Copilul de o înumuseţe şi 
o gingăsie xinalordimară eva Adonis, 


ANCHIS 


De când atinsese cu mâinile sale cor- 
pul enpilașului sii, de când simţise 
corul umui om în apu'opierea sa, o în- 
treagii, tmansfoamare se operă în sufletul 
lui Venus, rnâmânid-o spre pământ, 

Astfel intro seară pe când umbla pe 
muntiile Ida ea întiini un păstoa care-si 
urnra linistit vitele Păsorul acesta. de o 
frumuseţe îngerenscă. ana Anchis fiul ra- 
gelui troian. EL trăia în aer liber, pe mun- 
tele Ida şi dormea în“ro colibă de seân- 
duri, 

Cuprinsă de o tainică dorință Votas 
se apropie de tânărul fiu de repe. Nu-i 
vorbi însă căci nu voia să-i dea impresia 
unei ființe din altă lume. Se mulţumi 
doar să-l privească fără ca să fie însă vă- 
zută și aşteptă. să vie ncaiptea. La miezul 
tuapţei şe apropie de coliba în cure dormea 
Amichis și-i ceru adăpost spunându-i cii e 


p călămare rătăeită, Anehts o și 
astfel Venus işi inte limi dariuți 


REINTOARCEREA LII ADUW 


im acest timp Adonis care fusese 
dirţat Persefonei, creştea. Treci 
ani de când Venus nurl ma: Vize 

“a se hcrări să-l ia înlărăt, Cui” 
sub pământ la Pessefoma șii +, 
poi băiatul pe care i-l dăduse si. 
că. Persefona se nhaşase atăt de mal 
fleteşte de copilul acesta încâl reni 
i-l dea. la aduse, ca ArPUumen + 
ciile pe care le făcuse penru ulii 
pe Adon's. 

Venus vrecurse aiumei la judeca 
Zeus, Aces chenvă la sine pe ce 
femei și duvă ce ele se afluu mn su 
nuiui îl in'roduse pe Adonis, Cea 
franci stăteau la stânga şi la dreapa 
nului. Im rând in sală. Aremia îi 
scoate um cuvânt se aruncă la pită 
lui Venus. Zeus ii cica de imgraj 
nea copilului îi făcu mustrări; în 
decise ca. sase lumi dim an ed să ii 
lui Vemus şi sase lumi Persefonei, 


De anu? timp de câţiva ani Adoă 
petrecoa rimele două anotimpuri 
vărăşia lui Venus iar restuil sub pnl 

Zeița privindu-i frumuseţea [ni 
puţin timp cuprinsă de tainice 1 
Ei mm-i putu rezista şi astiel inu 
iul deveni anuntul lui Venus, 

Faima sa de adlonatior al zeiţei 
mereu. și astfel ajunse să fie cu... 
întueaga an ichitate, 

Mercur privind de sus, fu cur 
gelozie. FI hotări să-l distrugă pe A 
Si astiel pe când cil rătăcea ol; 
gur, se prefăcu im şarpe și exini 
inte îl mușcă, Venus văzu din ile; 
scena și-si inchipui că trebue să =! 
tâmat o nemorocire. Veni însă jo». 

viu, Adonis nrurise, 








- ULTIMA DRAGOSTE 


Trecură sute și sute île ani, bal 
nemuritori însă secolele uu durat u 
clipe. Astfel încât ei nu hăgară i 
mă că omenirea se afla în evul 
decât târziu când lumea crestini i 
să-i dispreţiiască si Să-i dusmân 
Zeii începură să decadă. In lucul 
ridicară alte divinităţi. 

Templele lu;- Venus fură ilărim 
ea însăşi se aflu în primejdie, 

Lucrul acesta o determină să cin 
pentru mai unult timp, Si astfel ui 
nu mai ştiu nimic despre dânsa an 
vreme: până când între zi se rs 
svonil (lespre ex stenţa unui nun 
termania cu numele de Venushen, 
Acest munte adăpostea întru 
văile sale un castel ai plăcerilor, [ 
lana era o oarecare doamnă Venus, 

Nimeni sau aproape nimeni nu e 
tea apropia de acest castel căii di 
intrat acolo nu se mai putea int 

In castelul acesta Venus ibid 
mai depurte viaţa sa amorcacă, Ii 
e: simpatie fu 'Tauhăuser civalerul d 
tin care Aiviniza zeitățile antichi 
Cu el petrecu Venus ani mulţi ina 
naţi de fericire, TVauhăuser era însi 
pus legilor fire”. Astfel că întru 
aduse aminte că lăsase pa pănu 
Lisabeta logodnica sa. FI Voi să 
întoarcă. Venus nu-l opri. Dar când 
să se reînicarcă îndăvăt el uu mai 
nici o urmă a castelulmi. De alumi 
se ma: stie nim e despre Vanus, 


Sa 





(Iedit, Plan narion-Puris), 





ii