Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0003

Anul XLIV Nr. 3. 


15 fanuarie” 1928 
5 Lei 





PROFESORUL 











34 





PI O RO N CA II AI II 


? 


UNII ESL. LÂTEBAR 





suiiciuli romanesc . 





PROFESORUL 


Puţini savanti se bucuru la noi de 
enormul prestigiu ul profesorului dr. 
Murinescu. Nu nemai în cercurile 


univeasitare unde lucrările lui «lo 


<pociulilale sunt aprofundate de a- 
iciți şi atăți elevi, ci si în întreaga 0- 
Si e eu 


publică  romaătteusei. 


clat mai de notat scest lucra cu cal 


pintiv 


publicul cel mare idnorcazi de obi- 
cei pe savanti, 

„ contribuit lu asta fără îndoială 
si miraculoasa carieră pe care seinan- 
tul a făcut-o. lucă de tânăr a stârnit 
senzalice în buri suvunților streini, 
prin comunicările ștințilice pe care 
le-a făcul. Cele mai înalte institutii 
cc arătat un interes caro a măgulil 
tot neamul romăânvse. 

[el dintre elevii favoriti ai pro- 
fesorului d. dr. hadovici. ne va lă- 
muzi îte coloanele alăturate oxplicăn- 
deu-no temeiul cercetărilor științifice 
ale marelui savant, 

Noi tinom să sublinicn însă aici si 


Ma- 


"inescu pe ferenul social. E unul din 


importanta aclinitate a prof. dr. 


tre fruntașii mișcării „Muncii into- 
lectuale”. unul clintre coi mai compo- 
țonţi cunoscători ui efortului. intelec- 
luul subi toate aspectele lui şi unul 


«dintre cei mai  stăruilori — luptători 


pentru o cuuză pe care o consideră 
csențiula în viața societății, 

lar în ziua cănd aceata idoe îxi 
ta ace loc. când munca intelectuală 
pă fi reglementulă în cadrul statului 
și preluilă usa cun se cuva se va 
vedea că prof. dr. Marinescu a fost 


s? aici un deschizător de orizonturi 


noui 


CAMIL PEPRISCU 





CARIERA UNUI SAVANI 


DR. C. RADOVICI slocent universitar 


Nu ice user si răspaunul îns tuţiei îi 
vestei reviste dea da în câtesa rânduri. 
un rezumat despe activitatea stiimilică 
a jteotesorului Marinescu, Mat enrânet 
i$ putea închide în cule trez cuvine ale 
Hlosolului Carlyle. viaţa si opera aces- 
ii savant, care a us unmele de român 
in cele unai înalte sfere din întreagriu 
nm stiinţiflica : „Munci. singurăiaie, la- 
cepe”, A nucit si imiinuceste fără rugaz, 
nelăsănel nici o zi fără o bruzilă cât de 
miră în ogorul Siiinţei. su izolut spre a 
[i neztineherit în prodigioasa fa activi- 
taie, ui fost întotdeauna chesman at ver 
in-lor si pătimaş tubitor al laptetor, 

Munele profesorului Marinescu ese 
leat «te fiecare pas pe cure Neurolozia 
l-a tăcut în ultimele decenii, Sunt rue 
cipitoiele histo-fiziologiri nervoase. in 
cire nuntea sa cercetătoare să usi Ii 
indreptat dnvestigațiunile, 


Incă din primii ani de state. cânt 
penteu prima vară a văzvi în câmpul 
picroreopie o celulă nervoasă, el si-a 


concentrat intreaga activitate spere a lăe 
mur, stenciura, luncţiunile si alterațile 
pilolagice ule. acestor mistarioase  piciă- 
tari protoplasmice, în care se elciusiuza 
cele mai nobile funcțiuni biologive. cons- 
tinatiul in acelaş ticup substratul imaterial 
al psielismului, Rând pe rând toate ete- 
aciutele de constituţie ale celulei ner 
base substanță  chromalolili. formau 
uemo-bibrilară. siudiul pigment. jre- 
lunairile destrice, axonul si terminanile 
ini, el le-a revizuit la lumina melosdelor 
noui de cercetare. aducâiul întotdeauna 
LOIMLIDIUȚIUDIĂ. cere au rămas în patrito- 
iu) Științei. Muctirra si compoziţia chi- 
mică a protoptasmei si u nucleii, tts 
vestunile  neuromilor. alerațiile fizico- 
chimice sub iutlueuța excitanţitor izio- 
logici. cum e repuont. oboseala, senili- 
tatea. [enomenele de reacțiune si atratie 
ale cytoplasinei şi nucleului. provocată 
prin secliiuniva san Sumlgerea axonului. 
procesul de veparaţiine a aparatului 
cliromatie dinu protaplasiua. fenomenele 
de degeneresceniă si regenerescenţă ce 
apar în nervii separați «le centrul bor 
trofic. transformarea rejelei neurolibii- 
lare prin Frig. rirus rabie. înaniție. stric 
sina si alte otrăcuri. vonstituesc un inng 
ir «le cereotări. efectuate parte în luho- 
ratoriile din străinăiaie. parte în clinica 
de boule nervoase din Pantelimon. 

hczultalele sale, apreciate in cercu- 
rile savante, Uiseniate în soeretăţile si 
revistele de specialitate din Apus, mat 
loideauna atoptate, au fost și în urnui 
reanite în două volume ale marii colecini 
„Enciclopedie Scientifique“  consiiinind 
cea mai compleciă monografie despre 
Celula nervoasă. 

Din prefața scrisă da marele hislu- 
logist spaniol Ramon y Cajal penitu a- 
vcuslă lucrare, cităm nrmiitoarea apre: 
civre : «Son activiie iulatigable. ss co 
eherehes heurcuses dans le domaine dil- 
(icile de fhistologie du sisteme nerverex, 
tu 6ni aceţuis une reputation ct rime cute 
torii plus que sufiuntes. pour dnaprosr 
a Vattentioa et aux eluges se monmle sa: 
vant. ua livre sorti de ses imaius, 

Dar siudiul, celulei nu Pa pulut salis- 





1 


i 
i ) 
ce Duloiala, care e natural să a nitseţ 
n iPlea oricărui observator u țesutul, 
linat şi colorat sub microscop. learma 4 
un cum elementele descrise de «dliver] 
autori, să Tie arte facte ule motodelj 
uurebuituţate Pau înclrepliat spre Studii 
cululei nervouse sii. Colozaţia vitala 
upra-vitată. stuitliul la ultra microscop și 
seueturei chimicu-cotoztale a celulei neg 
vaio şi a proiungtritor ci. ahevraţiuni 
csperimentale prin diverşi ugenii sg 
mevlificările patologice văzute prin aces 
mutode, culttra în vitro” în stăezit sul 
dul fermenților din velule nervoiusă aci 
„tus o bogată recoltă de fapte noui 4 
bi evto-nenrologie, Lurensul imaterial ae 
sunat. aşteaptă răgaz necesar Spre op 
se întruni întrun a treilea volun  tţ, 
pra celulei nervoase, menit a compleca, 
opera începulă. e. 
La încopul ele. în curând însă col 
luorator căutat de cei mat ilusuri maceziizt 
ui neurotogiei Franceze ca Chareoi Rau 
moni. Pierre Marie, ete. Marinestui n 
vulva cu aceiaşi ardoare Clinica și lei 
baratorii. Ochii săa deprins să pr 
veszcă natura. înarmat de puternicul 
lentile măritoare _ule microscopului nu 
sa desobisnuit de a urmări la patul. bo 
vi ului, manifestările patologice produse 
de leziunile sistemului nervos. În match 
iratai «le Xledicină publicat sub ireala 
| Brouaedlei şi Gilberi. capitolul Miopa 
ilor i-a fost încredințat. cunoscândlu-s 
hicvările sale în acest domeniu incă mia 
teelus ul neuro atologiei, Ij 


[; 
în 


Nenumihtalete sate publicaţii aie oa 
re. rezultate din aplicarea melodi ana 
lnno-clitice, si în antunile împregjurăr 
« tavtodei experimentale. un constitui 
L:i atâtea contribujiuni noni, la îmealţar 
va ccdificiului de data receniă al Paid 
logici nervoase. A lucrat totdeauna În 
condițiuni grele, cu mijloace nodestu 
necerând pentru investigațiunle sale de 
cât o simplă masă de brad. un micretor 
tu nicroscop si câtera siicle «le coli 
renți. lan lipsit laboralorii sompluvast 
A amis de a sc organiza de icama e 
timbul. pe care cu scumpitate i] cula 
resie, să nu se îrnseascua Pentru orgă 
vizare, A lucrat în ioideanna si în oriaț 
imprejurari. Mintea sa în] regnată. di 
acel „huror vacein“ al aniicilor caută 1 


toieleanna ocupatie, totdeanna  febrilă 
iouleauua fini în ajuu dle a lore d 
Incrure. L 


Când în 1910. P. Ehrlich, a descover 
Sabvarsanul. prof. Marinescu a fost ni 
tre prioii, cari a primit spre csperi 
menire noul ntedicament. Sa sdesara 
«de la început purizan al batlameniniu 
inira-richidiiu, A preconizat o nuc toc 
prigimală de tratament al sifilisului aer 
An. prin ser sahariantzat, Această me 
rosa. adopială pe o scara întinsă În A 
incrica a tacui obicciut discuţiunilor con 
criueliclorii în Cilevite rongrese şi reu 
pimi neurologice din Apus. | 

sililisul nervos. din puncei sie vederi 
clini. anatomo-patologie şi experinren 
ial, a făcut obieciu) preocupărilor sal 
ştiiţitice un lung şir de ani. aducând în 
dată după Noguchi, dovara incontesta 
bilă a patogenici sifilitice în Taralizi 






















































[IFRS LTERait 


nerală şi Habes, prin desmonstrared 
ponewiei palide în creer şi  mâdune 
ări. 

Umpul răsboiului, în priboegic, Le- 
mele său mondial a făcut ca în toate 
le priu cure a trecut să fie invitat 
ace euisuri sau conferinţe. Asifel 
fesorul Depiei din Pctregrad. la învi- 
in uumele Liniversităţii săi țiuă 0 
je de 10 prelegeri, de asemenea la 
hdra a fost însărcinat să țină cursuri 
tite şi să contribne la studiul anato- 
patologie al  Encefalitei  letargice, 
lă nouă care bântuia în Anglia în 
l timp. [ia Paris, printre alte comuni: 
i la Socidit de Neurologie reprezen- 
d tot: atâtea contribuțiuni vriginale 
studiul fizio-patologiei măduvei spi- 
ii, a studiat patagenia selerozei în 
i, Fiind printre primii care eu duve- 
natura infecțioasă. a acestei boale prin 
operirea împreună cu A. Pettit de la 
ilulel Pasteur — spirochetei sclerozei 
ltiple. Pentru lucrarea sa asupra uc- 
bmului de regenerare, studiat asupra 
gilor nervoase de război prof. Mari. 
scu a primit premiul Achucearo, de- 
nat celei mai «le seurmnă luetări în spe- 
lilateu histologiei nervoase. 

Reiitors în țară a continuat a studia 
cefalita epidemică, vare bântuia, pe o 
iră întinsă la noi, însă despre care cu- 
Etinţele noastre, a celor izulaţi de Apus, 
u cu totul reduse. A ailus contribu- 
mi la siudiul experimental al bacsta- 
i şi a! Ferpesului, hoale înrudite prin 
ura virusului patogen. Dar obiectul 
peodileeţie al studiilor sale a rămas 
uş. celula nervoasă. a cărei maorfolo- 
şi în deosebire fiziologie  cată so 
inturmdeze din ce în ce mar mult. De 
pia, cu o răbulare de benedictin, nvevi- 
hd nici o oboseală sa aplicat să stu- 
ze oxidozele din celula nervoasă. adică 
inulațiuniie purtătoare de fersucnt ox1- 
nt, de al câăcor rol importanti se con- 
hpe. pe măsură ce înaintează în ccea- 
„dinecţuune rizo-pitologia oboselii, a 
brii. a senescenţii, secretul heredităţii 
boalelor congenitale şi constituţionale 
aiisi poate o csplicaţie în dinunuarea. 
crarea sui variaţia de dispoziții a 
idozelor. în celula nervoasă. În il viin 
aurbtică cercetările sale au clemonstrat 
niniarea sau absența oxidozelo: în 
re parte din celulele uzviaxului, 

ar activitatea profesorului Marinescu 
e departe de a în încheiată. Aguns ia 
Me mai înalte ranguri academice, în 
ă ori în străonăiate, el continua totuşi 
ţa sobră de modest scrvitor al ştiinţei. 
tând fiecare problemă de care se o- 
pă cu ardoarea şi entuziasmul unui de- 
tai. Trăinal în acest colț dinu Oricutui 
kropei, șrcl. Marinescu este un izolai 
intre compatrioții săi, un simbol al 
bici încordate pentru elevii săi, iar 
stiu țara sa — u glonte. 

















ae Mp Si i aa VA 
SE fatala LA je tă, 


NOTE BIOGRAFICE 


Protesorul Marinescu sta născut iu 23 
bruarie 1863, A debutat in cariera 
iuţitică la laboratorul de hystologie al 
pî. Bubeş, cu care a lucrat în colu- 
rare, lu diferite descoperiri ştiințiiice, 
La 1889 tu primit, la Paris de Chur- 
la laboratorul de la Salpetritre. A 
rat şi în Germania, Belgia şi apoi 
ăşi la Salpetriere cu prof. Raymond. 
of. Marinescu e medicul şef al Pan- 
imonului ; meinibru al Academiei lo- 
ine, membru corespondent al Societ, 
Neurologie din Paris etc. 


Bă | 


CUM E PRIVIT IN STRĂINĂTATE 


Raimuu p Cajel (laureat cu premiul No- 
bel peniru medicină), în prefajţa la Cellula 
nerveuse din marea bibliotecă : Ency- 
clopedie Scientifiqee) din care spicuim : 


„Aciititatea sa neobosită, cercetărrle 
rale fericite in domeniul dificil al histo- 
lagiei sistemului nervos, i-au creat o re- 
puiaţie şi 9 aatoritate mai mult de cat 
suficientă ca să impuie atenţiei şi ela- 
giilor lumii savante: o carte ieșită din 
mâiuile sule, 


a 


Trebue să contenim că puţini autori 
se găsesc in dtât de bune candiţii cu el 
ci fă-şi asigura o sarcină atât de meri- 
torie, 

Foarte la curent cu bogaia Dibliogralic 
neurolugică  contimporană şi muncitor 
vesnie neobosit — nau mai rămas decât 
puține subiecte în discuţie asupra cărera 
să nu-şi fi expus părerea, intemeindu-se 
intotdeauna, nu pe speculațiuni teoretice 
vât mai ales pe observaţiuni obiccuve şi 
făcute cu răbdare, — după cum le deve: 
deşte cartea de faţă. 

„Louie aceste  capilole, si ultete pe 
care nu le mai cităm, vonţin obser: 
vațiuni originale, ipoteze cugestive. pri- 
viri generale ingentoase şi juste. Merita. 
iotpşi, să fic amintite în special. acelea 
[e care le consacră sehisubările innefo- 


agice protocate :de variaţiunile presi- 
unei oemotice, — fenomenelor atât de 


viudate ale formărei fibrelor nervoase 
si-a euiburilor pericelulare realizate prin 
coinpresinunea esperimentală. a panglio- 
nilor seusitivi şi simpaticu si în Stârsiu 
cludiui teluritelor „processus” ce se uu- 
print cub «lenumirea generală de neuro- 
nophagie. Asilel că cetitorul se va putea 
convinge că autorul e în acelaş timp um 
dihaciu observator si un partizan von 
vis şt tenace al metodei esperimentale 


„Inti'adevăr, care observator iu sa 
vuDt star mai putea îndoi de ziua. poate 
apropiată, în care o altă problemă nu 
wi puțin importaniă îm va Îi găsit sc 
luţia datorită experiențelor atât de în. 
tercsante ale „grefării ganglionilor ner- 
voși, realizate în ultimii ani «le către Nu- 
pesstte si Marinescu, — experienţe ce du- 
vedese, procedeurile pe cale experimen- 
tală nu mai puțin surprinzătoare ale a- 
cestui din urmă savant. relative la efec- 
tele apăsării mecanice asupra ganglioni- 
lee animalelor tinere ? 

„i Ară îndoială că publicul medicali şi 
mai cu seamă neurologigtii vor prime cu 
bucurie carica aceasta, — căci vor pâsi 
intr'ânea toate elementele necesare peii- 
tru ca să-şi dea seama de starea aciuali 
a eytolagiei nervoase. în starea normală 
și putolagică. i 


„Insă atunci când în ciuda atâtor pic-. 


dici se înalță edificiul măreț al ncuie- 
lugiei, — cărți de felul acesteia, în care 


«e reflectă iu mod fidel starea actuală a 


Care conține si seimnă- 
lează. în acelaş timp, chestiunile în liti- 
piu şi lacunele. recomandate viitoarelor 
cercetări ştiinţifice, — merită aprobarva 
ciuceră a tuturor şi o bună primire din 
purtea publicului şi-a criticei. 

berliner Klinische Woachenschriti 3. 
Aprilie 1504: 

Păreveu d-lui prof. Marinescu. creem 
că. vu a fost jinută în scamă, înulcagiais 
până astăzi. Dar subsemnatul făcând siu- 
«ii usupra acestui subiect, am rămas atât 
de cuavins că părerea d-lui prof. Mari- 
nescu esie cea adevărată și că este sin- 


uncii comune, 


i ip 


gulu teorie care ne poaie duce la inţele: 
gerea multor fenomene ce până acum ne 
erau tăinuite în acest domebin. 

lierman Wille (în Archiv fur Pyelia- 
tele 18395 p. 581). Schimbăriie măduvei 
cerebro spinale după exarticuiarea bra- 
braţului superior. 

Această nouă teorie a lui 
usupra funcţiunei troplice a 
poaie explica în modul cel ai na: 
tural  constatările  subsemnarului ; fap- 
sul că în ile două cazuri secmnalaie de 
mit -Jegenerescenţa cra vizibil pronun- 
țntă în Îele posterivare — fapt pe care 
Murinescu il băunise numai — este o tlo- 
vadă sui mult. 

Cu atât mai mult cred că sunt in-. 
dreptăţii a mă alătură aceste teorii iu ru 
cât şi Goldscheider, in Februarie 1894 
ținu o confeririță asupra centrelor 1ro- 
phice inaintea societăței medicilor de la. 
Chimie. Goldsecheidet examinând critic 
uecastă teorie se pronunță foarte hotării 
peuteu ca ea să fie încă lărgită şi apli- 
entă în felul următor... 

Prof. "Leyden în Zeitschrift [ur hli- 
nische Medicin 1894. p, 200. Despre ana- 
temi si phisiologia patologică u Tabe- 
ului, 

D. prul. Narinescu a găsit o ipoleză in- 
grenioasa cure ar putea resolva greutăţile. 
amitiite. Er e de părere, că deşi de ohi- 
«cin celulele ganglionilor sunt indepen- 
tente de fazele periferice... *) 


Marinescu 
celulelor 





se e ca câ vcnr'csie 


"Savanţii la Cameră 


lavurcar cu, ninlte rezoluții si dezule- 
tite. uelegar de nu sia ce asociație, ins 
ir ună aniaza d-eul Marinczcu urca 
deulul Mitroposi. Când să mire sergeu 
cul de lu intrare îl ia în pierit: 

--- vi domnule, unde îmiri 2 7 

- Vreau să depun o uniune “ua pre 
sedinte : | a 

-- Na sc poate, dă-te înapoi, 

Marele neurolog revine nervos, 

— Domnie iniclegi că nu se poitte să 
intri, i . 

— Dee trebue... slomuule. trebar,. d-tu 
ma iDpzicgu să trebue i ia 

Sergentul, sărind respectos de doi mezi 
laturi ca să treacă «dl deputat 
Curră. revine îndârjit: 

— Dă-te mai la o parte. E ear 

Și mărunt, necăjit, stângact ca un ui 
bastios pe uscat, d-tul Marinescu se dit 
la vu parte și aşteaptă. Tree pe lângă el 


- toate celebrităţile «lemacraţiei şi vornţet,, - 


„popiiare“, toţi cei cari 
srroflează cu o atât de 
ştere reciprocă, egal 

Sosirea la timp a unui: profesor 'niri-” " 
versitar, dă o solujie încurcături, î 


intre ci-se apo-i» 
aprpiată cunoa> 








Nu aur 
turistice „pentru ca să se poală, vedea in 

- oo. Pesta i 1 
mod destul de superficial câm în ce fel... 


dut decât unele citate carac- 


se vorbeşte despre X. Y. 


Marinescu În i 
lumea “ştiințitică.” a atri 








UNIVERSUL LITERA: 








Po ez ae 


OQEORQGE GREGORIAW 


O, Doamne 'ngenuchez şi mă închin 
Cu frunzele, cu-asinii şi prelați: 
M'oi plămădit Părinte din puţin 
Şi-aveai la îndemână spaţii, 

Oceane de safir şi de lopaze 

in sborul făr' de margini al minunâi 
Sizai fi putut, din pântecul genunăi. 
Să mă ridici pe-o aripă de raze. 


Dar mai svâriit in praful ce mă bea. 
Şiam stat pe-o țoală veche de humină, 
În cărnuri zăvorât ca întro vină 
Şi necuprins în frământarea mea! 


Ştam supt văzduh cu pulberea 'n amestec 
Şi trupul mi-a 'nfrunzit de viziuni; 

Ai tras cu mine brazde prin. minuni, 

M'ai stors de'zări şi m'ai lăsat să mester 


Şi dacă să mă 'nphugi iți fuse gândul 

De ce nu mai turnat întreg din mal, 

În coopsele-mi păroase de-anima!l 

Să-mi tragăn drumul, bleg şi îndu-l. 


0, de-aş fi fost doar hoitul luat de târn! 
Dar iglițe de joc mau inigălit, 

- M'au prins în broderia Ta de mit 
Biet bivol pe întinderi să atârn! 


RADU BOUREANU 
AMIAZA 


Acuma, giasurile vieții en nişte zorele, 

au prins încet să-şi răsucească goarnele, 

şi umbrele albastre din pomi se strâng în ele, 
precum la melci se strâuy în ele însăşi coarnele 


Aici e tăcere şi-o (risteţe ra în valea plângerii, 
s2 soarele de crucea rerului şi-a spânzurat, 
frumosul cup de aur. 

Eu cred căn valea asta ioaptea umblă ingerii. 


„Aici chiar vorbele ca niși» mâna pol şă itezească, 
amiaza — care, goală 'n lanul verde de porumb, 
sa tolănit să ajipească. 


Acre aşi vreu să-ți prind în palme sânul alb şi mic, 
sânul'rotund unde bătăi de inimă svâcnesc, 
ca svârcotirea unui vierme, 

ascuns în miezul unui măr domnesc. 


RUGĂ DE 





VECI 


Şi de-ar fi tot, un gol şi-un bal de vânt! 
Dar văzul meu Te-adună din hotare 
Când trecă pe alba lună n alb vestmânt 
Și când cobori pe-aprin se ulivionre! 


Şi 'mn focul ce 'n răscruci l'ai părăsit 
Mă reazăm. greu în sapa mea re cis 
Şi vrhiu-mi creşte rus, amar deschis 
Pe ochiul Tâu dun fund de infinit! 


a 
0, Doamne 'ngenuchez şi caut dur, 
Afuad îmi scormon spuza re srânra 
Şi bulgări! ce dorm. în. mine grei. 

Sin van îmi cout rostul «vel înulur ? 


Cu mâna Ta, cu mâna Ta de Floare, 

M'ai strâns în plumb şi mi-i turn duhoare; 

Din fruntea Tin, din ereosta ci de munte, 
Mi-ai răstignit un os în frunte; 

In vecii Tăi, târăsc un prat de paşi, 

Din masa Ta, mi-arunci pe un făraş; 

Şi nau ma ştiu de ce, de râu, de bine, 

Doar inima în taina. ce-o dilată 

Mi-ai jăurito culdă şi 'ustelată 
Ca să răcnească 'n mine! 


C. 1. ŞICLOVANU pipa e 


” INVENTAR RUSTIC 


Pâşii de curcubeie strânse din azur, 

Topite lucesc în drăcesc rotogol. 

Pe mirişti ce 'mping câmpia 'n orizontul gol, 
- Soarele-şi strânge văzduhul în jur 


Vre-un nor mai pluteşte ca un. înger, vag, simnruilu 
Ca dintr'o uriaşe păpădie-un pul sutlat — 
Jumătatea bolței susură înhendal, 

Ca un stup răspândit în spațiul astral. 


Zările pe-oblânc culcate ascullă 

Veşnicia oprită în vale tresare. 

Singur un bou rumegă aburii slui şi pare 

Un dumnezeu inferior transformat sub bolta aci: 


INIVERSUI LITERAK 


NOUL 





Frig aspru cu senin, noapte de iarnă 
toi, noapte albă, pe o stradă albă. cu 
e albe exilate într'o margine n me- 
polei Singurătatea aceasta fără pri- 
ă priu cure merg repede ure si eu 
vu luminos. umbra shiar u sirăii, nu 
lecât o lumină ceva mai scăzută. (cel 
ui i sunt necunoscute emoțiile sin- 
rălății nu sa înțelege plăcerea ce o 
ere ori de câte ori mă duc să vădtpe 
intele Grigorie în sihăstria lui acolo 
un capăt al orașului. 

câte ori voesc să spui ceva de cel 
a fost Gala Galaclion şi este azi pă- 
tele Grigorie îmi năzăreşte în minte 
wa lui arătare: Văd un  anahorel 
ditar într'o sutană veche snră culoa- 
cenușii. orânduind un vraf de cărți 
ro sală luminoasă a unei fundaţii. Am 
eles atunci dintro dată în  întruchi- 
ca lui de tolstoian. renunţarea vă- 
ăi dela toată zădărnicia veacului. Am 
țit că e o taină întreagă asezată în 
ja tihnită a preotului de ţară cu sue 
ul blândeţii duhovniceşti. Cu adevă- 
Părintele Grigore e o tainiţă zăvo- 
ă. Pnţini îl pricep azi. Acest om care 
jertfit simplu. fără surle şi tobe, 
ace a avut mai de preţ. talentul. îi- 
tura lui, pentru a fi un slujitor sme 
la si. jertfelnic al lui FHristos. e un 
n je minune în vremea şi ţara 
tră. 


făcut aceasta ca un singuratic, a- 
ei când nu bântuila  molima mistico- 
rară de azi. în chip aspru. bizantin, 
înitiv, ortodox, când lam văzut în- 
am înteles lupta lăuntrică din care 
iruit. , 

cum pe când urcam nica scară de 
n Şi băteam la ușa micului iatac au 
ui ce-mi este preot duhovnic şi prie- 
„ gândeam la toată amărăciunea «le 
in si cucută pe care sunt sigur că i-o 
naște felul acesta de vorbire pe care 
eam să i-l cer: Un interwin. 

. De ce nu mai scrii literatură 
ă părinte ? 

u toate că ştiu că voi jigni una din cele 
i înrădăcinate prejudecăţi ale artei 
azi, îmi dau scama din ce în ce mai 
lt cât de mare e păcatul să iubeşti 
mosul numai pentru el. Cu deviza 
tă pentru artă“, deviza păgână care 
nlocuit religia cea ndevărată, legătu- 


























pro- 


3 


TESTAMENT SI BIBLIA 


IN ROMANESTE 


GALA-GALACTION 


Traducerea cărților sfinte intro limbă națională constitue un eveniment 
pentru un neam. O eră nouă. Le-am avut traduse noi, și până acum, fireşte 
dar într'o limbă care corespundea mai mult greutăților momentane de câ! 
frumuseţilor impresionante ale acestor cărți. lată însă că unul dintre cei ial 
de seamă scriitori de azi, un erudit într'ole scrisului bisericesc în acelaş timp 


şi-a laat asupra lui și traducerea acestor cărți sfinte. 


Versiunea literară a 


Noului Testament a fost salutată ca o biruință a limbii românești. lată că 


acum ne rtecizează într'o convorbire anume pentru 


traduce curând și Biblia. 


ra cu Dumnezeul cel viu, prim religia 
Frumosului, adoraţia lucrului cioplit şi 
meşteşugit, idolatria aceasta numită actă 
e bucurie numai pentru cei bogaţi. cei 
rafinați. cei eătui. cei deştepţi arta «e 
un privilegiu pentru cei mai puţini. 

Ce înseamnă frumosul acesta pentru 
cei ce cersesc la cotitura ulitei, pentru 
cei zdrobiți sub călcâiul tiraniei, pentru 
cei ce-şi plâng în beznă durerea. 

De aceia să spun drent îmi pare rău 
de tot ce am scris până acum. Nu am 
izbutit decât să nu făurese dusmanii in: 
vidiei sau într'altfel. 

Ştiu totușş o artă. arta peniru Dumnc- 
zeu, o artă nemăestrită. arta credinței 
cereşti care e o închianre în duh si a- 
devăr. o artă nevăzută. arta spirituală 
ingerească, arta /sf. vieți creștine. 

Chiar munca mea din urmă, literatu- 
ra mea relisioasă pronriu zisă cu toată 
traducerea Noului Testament ce mi-a 
adus ? Destulă amărăciune. Abia un săr. 
man nost de misionar la Mitronolia Ba- 
curestilor (rost de altfel sunrimat de 
rintâi 1998) si anoi unul de sunlinitor 1 
Facultatea din Chisinău pe un an. Pe 
anu! ce urmează nici nu pot să-ți lămu. 
resc ce mai sunt si unde mai sunt, 

Sunt pătruns mai mnit decât oricând 
ra foate măestririle mâinii si tidvei ome 
nesti nu not atârna în cimnăna cn 0 
singură lacrimă. o simplă fantă da ini- 
mă curată, un sineur snnet al Cuvântu. 
Îi celui viu. alinatnr de tămădnitor de 
anftet, Cuvântul Domnului. Scriptura 
Sfântă. 


De aci vechea mea ideie de a nărăsi 
totul pentru a tălmăci toată Biblia. Ar 
început cu Non! Testament nentru că 
cra mai usor, (Odisee întreacă am rătă- 
cit cu manuscrisul până îl văzui intrat 
într'n tinarniță ca să capete trin. 

Tradurerea integrală mi obsedează 
însă neîntrerupt. E o vârstă întreagă de 
om de când o visez. Am aflat si un to- 
varăs un erndit ehreist si orientalist 
preotul dr. Radu. Cu cât piedicile suni 
mai uriuse. cn cât ideea e mai absurdă 
în îmnrejurările de acum cu atât nafta 
mea de a traduce e mai înverşunată. 

O bună Parte din diformitătțile sutle- 
testi pe care le înfăţişează generatia tâ- 
nără de azi va pieri atunci când citirea 
Sf. Scripturi va ajunge o deprindera na: 


revista noastră, că va 


țională.. Din nefericire insemnătațea Bi- 
bliei atât de clar înţeleasă de toate po 
poarele civilizate, la noi e nesocotită cu 
desăvârşire. : E A 

Spunând acestea îmi revine în; amin- 
tire icoana lui Vlahuţă. E] auzind că 
vreau să fac traducerea îmi spune foar- 
te mişcat : . 

— Am auzit că vrei să faci o minune, 
să traduci Sf. Scriptură. Fă-o dragul meo 
Popoarele se împart azi în două; 'cu Bi- 
blie şi fără de ea, şi noi suntem fără 
Biblie. Când vei isprăvi am să te rogsă 
îmi dai voe să pui şi eu ici colo o vir- 
gulă, un-punct, să te ajut şi eu cu un 
cuvânt mai potrivit, să ştiu că am pas 
şi eu ceva la acest sfânt monumeni de 
atâta însemnătate pentru omenire. 

— La eare din cărţile Vechiolui Tes- 
tament vei lacra mai întâi părinte ? 

Cum îți soun. cu aintorul sufletesc a 
doi trei inşi din toată ţara românească 
și în masiva nevăsare « celor 17 milioa- 
ne, care mai rămân, am şi început să 
traduc Psaltirea. 

— De ce ai ales Psaltirea? 

Pentru că e cea mai necesară, fiind 
si cea mai uzuală, dar şi cea mai grea 
de tradus. Trebue să păsesti ceva din 
fiorul vechilor regi psalmisti. 

O vel termina pe curând nărinte ? 

— Peste vre'o cincizeci de ani!  pre- 
sumnnând neanărat că voi fi si înteles 
si aiutat cu aceiaşi râvnă ca și până azi. 

Întrevrinderea acesta mi se arată une 
ori în tot muntele ei de abenrdi'nte. Să 
traduci psalmi în vremea îiazzului și 
charlston-ului.  Inchid atunci cărțile, 
şterg ce am tradus şi arunc totul moto- 
tolii sub masă. 

— Vor nnare în volnme ceva din ulti- 
mele lucrări publicate răsleț ? 

— În privința fotletoanelor şi imore- 
siilor de călătorie care au anărut prin 
ziare şi reviste de vre'o natru cimei ani 
încoace am lăsat totul într'o  comnletă 
dezordine. Nu mă pot decide să adun în 
volume această literatură risinită fiindcă 
nu mai găsesc timp să transcriu, să a- 
metiorez. = se 

F cu putinţă ca toate aceste foiletoa- 
ne vor rămânea una din două: sau pen. 
tru siioarecii din deceniile vfitoare. sau 
pentru cine ştie ce paleontoloz al os: 
mintelor mele literare. 


58 


"--"Dae călătoria în Țara Sâută 2. Am 
auzit că va apare chiar şi între limbă 
străină. 

— E adevărat că a fost vorba oară 
despre e traducere. în franţuzeşte sau 
“englezeşte a impresiilor mele din Vata 
Sfântă. tatre oi. cu socvieac Încă că 


mu stu născut francezul sau  cuglezul 
loritor să mă tălmăcească în idiomele 


lar respective, Nu pot însă să nu-tul a- 
mintese o surpriadere ce um avut fusă 
de curând. cun venirea cunoscutului price 
ten al Românilor prof. american Char- 
les Upton Clarck_aci în ară. Piindu-mi 
dat” să-l: întâlvese lu Chizinău  acesiu 
îmi spune că mă cunoaşte deja din une 
Me foiletoane ale mele din Călătoria în 
Țara Sfâuiă. le-a cotit cn interes se leca 
şi tradus pentru prietenii intelectuali ein 
Mnerica. 

„— Ce călătorie nouă speri 
cernire ? 

-— Tm anul care vine: un prieten ul 
men. om bogat şi bizar. plărureste să 
clădească întrun cartier de vile din 
berlin nu palat propriu. Nădăjduese ră 
după ce pulutul va fi aevea gata şi com 
pleci mobilat, voi ajunge și cu să dorm 


preaocul 


în el visul câtorva nopii de vară,  A- 
veusta e unica mea perspectivă de a 
mai vedea strătnătatea. înuiute de stie 


premul exod pe care îl aştept din ce în 
ce mai mult 

—- Ce nădejdii noi vi se deschid pe 
anul ce vine ? 


Nădăjduese ca admiraţia și buna 
voinţă  lumei noastre oficiale pentru 
straduinţele. bucrările si persoana mea 


vor ajunge atâi de departe încât voi fi 
uesoit să-ini îndeplinesc și ultimul vis si 
să mă retrag lu mânăstirea Neamţului 
„Acolo dacă sa mai dăiuui sewinarui mo- 


nahuatl aş putea să fiu- profesor fără să: 


mai iulbur tigestiuuite oficiile si zeln- 
ziile particulare, 

Ca de amărăciune carei anchrie 
vorbele nu putu să risipească însă ien 
rirea ciudată «in ochi ce stiruian dee 
parte, purcă întrio viziune. Și o clipă 
chipul cela blând cu barbă albă. în 
tuminarea săracă au Vumpii cu abhajur 
din hârtie de jurnal, îmi amiuti fără voe 
chipal 'Ermitului de Rembrand. 

În faţa acestei privelişti arice Sntre- 
bare amuţi. În asemenea clipe e grep 
să mai îscodeşti în cuvinte, Și am plecat 


SÂNDU TUDOR 





IN LINISTEA FJORDULU: 


Înstinetiv, îşi drese ținuta, O mândrie 
de obicei, cam leneşe, 3 se întipări pe 
uţă. Cu masea astfel isprăvită, astepta. 
Ochiul lucea intens. Aerul casii îl infor- 
mase ca nu toate pensiunile sunt lu fel 

Puțin nervos, întoarse capul cu să 
privească incă odată. Murea verzuc, spu- 
mu. Courăbiile -pescarilor se jucau parcă 
de-a „baba oarba”. Fjordul, plin de cu- 
lori. clistila lumina cerului, atennând al- 
hastrurile_ spre orizont ca o stampă ja: 
ponueză. Vupoarete imobile, udmirau pe 
cânduri panorama extraordinară, rosto- 
eoliuit fumul cosurilor cu nepăsureu u- 
mi oriental. Un hamal beat, fipa înjură= 
turi amestecate. 

lun se pândli la un cockhtal frunco-an- 
plu-hispano-norvegiun. 

Ca vo femee umblând în cinuera 
bolnav. — usa se deschise. 

Mrasina curgea incel şi regulat. adlân- 
vind tou mul mult groapa formată “n ză- 
pară. 


unui 


De departe, sirena unui vas salut 
parcă apropierea Primăverii, 
lu cadrul de stejar al uşii. portret 


pălit de paliuia vremii, o serviloare  bă- 
vrână privea cu ochi de faianţă pe sirăt- 
nul cure nu ştia cut să facă în luţa ei. loa 


„se gândea că un al doilea Rembrandt îşi 


zuprăvise foemeea din casă. Ar fi tul 
mult să udmire dacă bătrâna nu sar Fi 


miscat. Poftit să intre, îi urmă paşii mă- 
runţi. ar siguri, prin încăperea servind 
drept hall. Ferestre mari, curate, Perde- 


“le. mobilă, tapet si covoare, roz și al. 


Aquarele corecte. lampă cu abat-jour, 
din hârtie japoneză, -Într'un colţ, un 
Schiedmaver. de cel puţin două decenii. 
Deschis. Se cântase „les blondes“ de 
Frugsou. O pendulă Tfăcânul sgonot pen. 
tru toate celelalte lucruri. Câteva cărți 
englezești. pe masa din mijloc. Pe un 
svaun, „Physical Culture”, uliimul nu- 
măr şi Vouă „Pilm-Fun'-uri.  Creamlâc, 
in fund. formând un fel de seră. Par. 
chetutl lustenit oxlindă. Uşile vopsite în 
ulb. O mare cutie de lâmn, întran colt. 
pe v Masă. Iu fireare despărțitură a e. 


"-crisori, jurnale, res iste. 


Soare mai mult chiar ca afură. 

Bătrâna se intoarse. Arălă cu mânia un 
fotoliu, apoi cu multă măsură “n mişcări. 
sui treptele unei scări cu rumva „Direc- 
toire”,  nitândhi-se 'mdărăt la . fiecare 
treapta ca și cum i-ar ti Tost frică să nu 
fugă vizitatorul. te 

Cura însă, îi zâmbea candid, desnine 
țind orike gând ascuns. lon privea cărţi: 
le de pe masă. [Le răsfoiu încet, cu gri- 
je, având aerul că nu vrea si le spungă, 
la fiecare subliniere găsită,  se'nfiora, 
gândindu-se la femeca care. poate, u 
stat, şi-a meditat cu ochii pierduţi, răutu- 
rile dălatoare de nelinişte. 

Se gândeu lu stăpâna cărţii. tără să-şi 
dea seama ca poate ea aparținea unui 
barbat. Era chiar atât de sigur câ.o fc- 
mce a subliniat fraza aceea, încât, când 
o tânără fată veni grăbită, din fund spre 
el ; îşi pierdu cumpătul. Fa. cu ochii lim. 
pezi «le orice gând se apropie sulutându-l 
pricteneste. Ion abia răspunse. Se tulbu- 
rase numai văzând-o. Auzind-o vorbind. 
iși reveni oarecum. Simțul realităţii îi 
dăduse curaj să se domine, Ea se uşeză, 
cuminte. lon ceru informații cu un aer 
părând că spune „Ei da. te întreb. numai 
căci ori cum ar fi. sunt decis să rămâi, 
Imi placi atât de mult!“ 


„țeniru 0 


VAIVERSUI. LITERA 


dh t 


U 
ION ORLEANeY 
plii 


Ha, răspumulea cu cea mai mare pr 
zie posibilă, me 
O lăsa să vorbească, Li era mai.cu € 
astfel so studieze. Părul blond. Creţu 
deajuns ca să nu supere. Ochii sil d 
proape negri în albastrul lor ulteamd'e 
Nasul drept. Gura potrivită. Buzele Let 
noase, Dinţi udmirabil aliniaţi,  Gâr 
lung şi grațios. Mâinile mici şi albe. bu: 
bul extrem ce unlădios. Piciorul plin 
mic,  Sânnt  înfigându-şi vârfurile es 
mătasea rochivi. lor 
Vorbea repede, oprimlu-se câte 
d să răsufle, la 
Atunci privea în faţă, pe lor cu pi 
vundoare. încât el ruşinat se sirupenăr 
la locul lui, ucobo, în fotoliul roz zistri 
înereţii pe jos în volune. ca ca Fustău 
suetă, |re 
Apai vorba îşi relua cursul. mă U 
de câte o plângere nai ridicată au ei IC 
pre inexistenţa unei vieți sportive 10 
România și tot restul Furopei răsări nt 
Jon o admiră cât de bine pron! 
iranţuzeşte. Și admira deopotrivă şilol 
noștinjele, Ciăsca chiar că ştie prea: * 
fată iânără. Îi adiira 100 
cuotpului. a braţelor, a profilului pe 
ca armonie şă proporţie, tac vind ui 
nu are şi ca bărbia preu lută, ca 
toate artistele de cinematograf ame 
ne, despre care îi vorbea cu atâta în 
cărare. În sfârsit i se recomandă d 
stăruința lui în a sti dacă are de-a 
chiar cu gazda : „Abbu Larsen, fiicasă. 
pivtaresei şi în acelaş timp eporiswonti 
infocată în [faţa Celui de Sus. IL, aul 
lânul-o, zâmbea, având acrul să-i sat 
„Da siiam 3 
Afară, răsete puternice se uuzeauit 
ba îi explică proveniența : se întoriti 
sbijeurii. Ca o desminţire, în acelaş ru 
în cadrul usii apăru stăpâna, a 
Se vedea că e ea după felul cum i 
luia. întrând, cu privirea, întreaga AT 
pere, cu un luciu ul ochilor.  duio 
protector. Numai un proprietar sati 
mare colecţiouar au asemenea pre 
Futa se simţi deodată. stingherită. 
fi zis că privirea d-nei Larsen o api”t 
-uh jugul ei odată en celelalte lucnit 
Bătrâna, bănuitoare înainta. Pârtti 
era prea des pentru a putea fi luat | 
natural. Şi apoi, felul cum începea ba 
rea. da de bănuit.  Sprăncenele blo: 
ajunseseră aproupe negre. Ochii ata 
iam turburi. Nasul făcând eforturi re! 
jungă cu vârful, bărbia. Pielea uta 
căzănd în pungi goale ca un batonu 
sumftat. Piepiui puternic, putând să 
țe platforima-i solidă chiar şi o ghia 
cu flori. Bluza se strângeau Ja talieni 
un corset 1905. ne 
Silueta d-nei Larsen insă, era depp 
de acelea ale cleguntelor din tine 
portretelor lui Hellen. ră: 
Rochia de moir, neagră, folia în i 
praprietăresci dându-ți răul «de, mart: 
lon, ne mai putând râbda, îşi înhe. 
privirea spre Abba. Mi 
Aceasta crezând că el ii indică li 
mentul prezentării, se sculă brum fl 
o politejă neafectată numi doamnei!ri 
sen pe noul oaspe. Mamă-sa după ceh 
sură «le sus până jos pe străi, cu 
parcă să-l preţuiască in vexdlerea un 
citaţii. zâmbi politicos întrebându-l 
este baron sau conte. lon reluzând 
titlu. explică cum în România nu ar 
meni voce să fie nobil. (Cel puţia în“ 




























































UNIVERSUL LITERAR 


inire). Doamnu, cu o adevărulă burgheză. 
se revoltă, Penirn cu asta îusemni ceva 
iai rău «lecât bolgevismul. futrebă deci 
u candoare de ce nu sa făcni în ţară 
sferoluiie. lon răspundea, argumentând 
lictisit, 

Abba, iudiferentă. adnuira un ailet a 
iterican într'o revistă. 

O admirabilă zeiță a nisorii. îsi 
apariția în oda, Îmbrăcată de ses 
as în alb. În picioare. ghete ci 
Pe braţ, putinele: Părul negru. Ochii 
crzi, itchis. Dinţii bine itseză [în muas 
ând cu poltă dit cernăţiă însângerată a 
uzelor ca două felii de portocală. 

Un moment rămase nemiscat, Apor 
eselă, scuueră cu putere mâinile cetor 
ouă femei. ou se scnlase “n picioare 
e inclina uşor. vrând să-i sărute mâna 
dar ea. pe când d-na Larsen indicârul-e 
punea „niz Lilian Alaxwell”. opri ho. 
ărită gestul străinului printre atletică 
trângere de mână. lon tncueeat. a pri 
“u ochii stupiză ai omului care nu stie ce 
Hrebue să lucă, 


[ic 
până 
blană. 


m 


Lilian văzându-l răxe atât de tere. atâi 
e sănătos şi fără croştere încât cele 


se priviră nedumerit. 
miss Maiwell  încli- 
luă bună ziua dela 


luuă norvegiene 
Jutriun salt usor, 
hându-şi capul, își 


Sica o zănă a sportului, apărută un 
fnomenc la lumina rampei. se topi în 
coridorului lăsând în urmă par- 
um de brud si verbină. 

[au Gurheu se stunii sufocat 


religia 
intro 


Alisa se slărseu intro Liviste 
ki. Si ca orice masă de persitine. 
nu obser pe 


iniireătă buuă creştere. 

Lilini Masivell. Ahha râdea unui englez 
„Btleiic şi roşu ca un Bordeaux vechi. 

)na Parseri. obosită de mâncare. conti- 


ua să mestece o iirzorie bucată de pră- 
itură. în timp ce. bătrânele domiisoare 
Pigleze gopieaui. nelimistite că ss rerca 
Are UesIgUurt 

Sala de mâncare obisuuită. Alb si gris 
reintărie „Cristolthe”. Pomiere cr înu- 
1ătate încărcătură. uctibictală. 

Mâncarea fusese mulţumitoare. Pesirle 
pe ferise să aibă case. Curtolii înlocuse- 
ă în parte pâiilea. â 


Desertul «leslega varecum pe ioută lu- 


seu. Matismul uvea să înceteze. Lilian 
ună un măr si-l curăţă de coaja. 

[on neobservând-o. vorbea cur ne 
Baesea privi pe Abba. O engte 
vaică sacoti cu vale să-l întrebe 


Blucă femeile române se ocupă cu binefa- 
erea. [on se intoarse. uctise ochii. Pe 
uță, vecina sa de musă.citi o clurere ue 
pusă. liliau se trase putin. D-na Lirsere 
jări ca şi cum Sur fi întâmplat un usa- 
pinul. Ajungând însă lu Tihun. în Tatu 
nfimei sârieturi de pe deget, rămase 
i. în picioare, nestiind ce să Pucii, 
paima prea mare ii era aciim o povară. 
Abba. vorbind cu tânărul de Lângă et 
răsturnă solniiu. 

D-ua arsen isbueni în hohote  lură 
sfârsit spre mirarea. geverulă, on. cu 
cehii prea tucitori. privi spre Lilian, Nliss 
Maxweil făcu un bulgzăre de pălue si ri- 
icănd braţul. râzând i-l astrărti în lauţă. 
Abba atunci plânse lu pieptul fetelar bă- 
râne alin Scotia. Englezul îi dadu uni 


pzhiout strigă nitu-i „Hallo, hale. Ablat* 
-ași cum Si-ar fi chemat cățelul. 
Lă % 


Shyurile stan aliniate în ziâpuda. Că. 
suju norvegiani se răsfaţa ta soare ra- 


zănal peisajului cu tot şiragtit dinţilor 
strălucitori, dela ferestre.  Acojierisul 
purta o zoghe .ulbă de omăt pe spinare. 
Sub streaşină, la mijlocul fatadei. * un 
cap de cerb privea, iesit nu asancolie din 
bârne ca si capul clovnilur prin cercul 
de hârtie. apusul  iuminând coastele 
fjordalui. ton mrnărea cu vchii umbrele 
vinete ale brazilor. cum în cascatte mă 
tisoase, ajung până ku volanul de danie: 
lă creme al mării, scuturat bine pe cous- 
tă de un vânt cald şi «estul de blând ca 
pornire, Sk seurii alunecuu de colo până 
colo. ca nişte enomi înaripaţi at pădurii 

Orgile crepuscalutui făceau ora preţ 
Toate femeile ca imbrăcăminte. a- 


casă, 
veau aerul unor stele loridloieze de nu 
sic-hall“. Oraşul se intuneca pie isa ră 


ce soarele. cu o lămâe usvăclită din pori 
se ufundă în apa rosintică. Abba făceu 
pe vulpe Cel care o ajungea  uproape, 
eta tânărul dela masă. Tilian. rămasă în 
uzină. cârni privirun telemarek admira. 
bil spre Ton. incurca cu shvurile cu tr 


veritabil genileman. scara. în ghete de 
bux. Miss Maxwell încercă să dea ami- 
cnlui săv John” vâreva teciii de she. 


honunţă îusă imediat. Observase că nu 


w ascultă, 


lon o asculta io. priv în 


[ur numai 


do. În sfârşit. ea se sinrți jenata. Plecă 
privirea şi brusc îi apucă cut mâna bia- 


țul. Lon a lăsă să facă gestul Fără nici o 
mirare. Se aştepta să-l boxeze, fra i 
trist şi vesel. Trist. pentru câ vedeu bine 
că nu e nimic pe lume capabil să în. 
plece sufleiut nuei astfel] de fete. Vesel, 
neniru că libertăţile Liliunei î] intrigau. 
Lita că Englezii se pot prea bine înbaia 
“u fetele. în mare. dar ca. apoi seara. în 
salon. dacă unul dliu ci stă nai mut ale 
5 miuite dle vorbă cu acetusi fută, irebue 
în căsăiarie. Zâmbi sceptic, bi. 
[ian fusă. fourte serioasă. îl utrase spre 
ca atât le aproape. atât de aproape. în 
cât vb îsi pierdu orice curuj san Iniţari- 
vă. Pa sopti atunci, atingănebu-l ur pes: 
piraţia egala si fină ca ten vaporăzator 
lun jionăru! bine „SU că mă iubeztă. 
sti prost, nu faci nici sporuri. Pi bine. 
„Joln* cu toate astea SI pu 

Nu av însă curajul sa ispravească În 
mittea ct crezuse că sa Fi usor. Asta 
pentru că până atunci unu avusese decăt 
experienţa flirt-ulni De data asta. îns 
iubirea cra adevărată. Tăcu. încremeni- 
tă. ] se părun deodată că ceeace făcuse 
era extraordinar, Privind mai bine e 
îngrozi. Plecă ochii ca si cui arsi cautat 
pe jos un obicei pierdut. on. Surprins =I 
fevicit intinse mâna, Fa se rezemă re 
brat făcându-se întracdins obsită fusese 
de alâtea ori susținută aste! Potuzt i 
se părea că-i pentru prima ură. 

FI u sirângea soptindui e iliri 
lau 

Vulpea scutrocea. prinsi. 
atunci observă pe tor, 


su ceară 


abia 


Abba 


Văzuse si pe Tiliunu. Nu se mirase insă 
Sia că este pernuis. 
Se destnpară câtusa sticle acuse de 


tatăl Titi. 

Se închinară pentru Ahba si reilatți. 
Departe. vapoarele sirnias marea întrun 
sens sun ullul. Cerul senin veflecta hr 
mina rămasă. ca o oglindă. Casele le 
cărămidă de pe cheu priveau inerente tie 
le sporimubii întarcânmlu-se, lon se sân- 
tva că e liber să ceară oricând pe Tilian. 
tra independent și ea îot astfel. Se sim 
te prim. la gândul că Abba însă pn 
fusese geloasă. se întristă. Se socoti prost 
observator. [şi tăgădui altădată să sa 
vvoadă mai puţin irezistibil, 

| îlian îi xâze atât le frumos încât mită 
lat, 








89 


Ă junseseră. 

Masa de scară. Cufea cu laptic, Cornuri 
de cozonuc, l-anina Fimbpii, roșie caşi a- 
het=jour-ul. Cristalurile de pe masă lu 
ceant obositor. Aceiaşi lume. Aceleaşi ve- 
cine. Lilian râzând, spre sfârşit se sculă 
in picioare, Cu ceasca de porlelau poală 
iinută în sus. vorbi despre durerea ple- 
cării. D-na Larsen asculta comod. ferici- 
1ă că are unu hun prilej de digestie. Cui 
lalii ascultau indiferenți sau încluiosaţi 
lon se gândi la o glumă de prost gust. 
Poniru astu. se îutristă,  Pilian isprăvi. 
Fetele bătrâne din Soţia scoaseră haiis- 


tele. Abba. nepăsătoare  învărtea Tarfu- 
ria de fructe ca un dar. Se ridică M. 
Masueli. Fu mai clar si mai scurt, A 


nunţă plecarea Tamiliei sale pe u doua zi 
lou intindea ncinerezător. capul. Nu pu 
tea pricepe. Crezu că cesie misiilicat, Bă- 
nui o conjurație «de încercare, Privi spre 
Jilian. la zâmbi vug ca si cun nici n'a 
Hi înjeles ce-i spun achii. Oarecani asi 
gurat, lon gândi că taute astea Pau obo- 
sir peste măsură. Ca să urate în acelas 
tumi că nu eustă astfel de Ineruri se scu- 
lă să plece. 


[n urma lui lălian. declară: „E foarte 
simpatic românul ăsta. Păcat că d. Gur- 


beu nu-i mai sportis* 
Nimeni nu u voniruzise. 
privi stăruitor. 
Lilian susţinându-i 'privirea. o 
dacă nu o «toare capul. Abhu râse 
Aj oi. înfricasată privi lampa. 


Abba însă o 
intreba 
scurt 


& 

A doua zi familia  AMaxwell părăsise 
junsiunea „Otilia Tarsen” încă dela Q 
Țimineuţa, ton dormea. Cârmul Je 10 junpă- 
tate se dăduse jos, hull-ul gol un spunea 
nimic. Avea însă. aerul acela părăsit pe 
care orice cameră îl găzdueste după ple- 
curea celuia care-o lucuise, - Senitoarea 
nu Stiu să-i spună nimihe despre Mux- 
welli, Plietisii. lua cafeaua. 

Incet. ca la a înmormântare. pe wait 
lituralnică. Abba intra. lon o prhi. Dna 
uwcrul ci sobru înţelese că sa întâmplat 
Corezu can dat e faţă gluma pă- 





vea, 
rinţii Llitiaucei, Abba privindu-l - înțelese. 
Simţi că-l iubeste si că numai pentra 
„stu nn e în stare să-i facă nici un rău. 


Se gău- 
Vipătul 
lon 


|] socoti prea fuerezător în sine: 
di la o răzbunare, Râse derulata: 
fiare în liniştea crângului 


Bei 
înfricosă. Abia răspunse saltul ci se 
ine] şi provocator. Ta se duse repede 


spre cutia de corespondențe. -Alpse de-a 
cola câteva serisori. Veni: la musa hi 


rur. încet. cu plăcere. Îi aruncă. scrisorile 
alresate 


aproape în faţă. Poate erau 

maiorului Maxwell. Ton tresări, Abba 
tremurând toată Înă tocul SI cu gesturi 
descompuse, scrise upăsut noi adresă: 


„Enelitera, Greenwich. tlower-Strevt 
14 Maswell-Cottage“. 
lun când riti ultimul căci stmţi cii-i 
dau lacrimi. 
Se_ridică brusc, In fata ni. 
Abha. apărea rngătoare. 
ll o înlătură cu privirea. 


speriaiă 


Păcur si făra 


puteri. ieși, _ ; 
Usa rămase deschisă. |n curent rece 
în odue fkăcând-o pe Abba 


ptr use 
să-si srâugă umerii. 
Pendula bătea 11. 


ua 


444 


UNIVERSUL LITERAR 


cealacea ÎsNcemearaa 








N. DAVIDESCU: 
Cântecul Omului 


Spune, undeva Paul Valery că poetui 
ce sta sfârşit Rainer Maria Rilke „a Țfă- 
cut abuz de singurătate“. Poctul lumii vă- 
zute geometric, avea, liră îndoială, o pro- 
uunţată notă de imputare cmagială pen- 
tru viciul nobil a] conlratelui de alt vis 
și de altă adâncime. Asumându-une rolul 
ucesta gingaş de procuror sever al vieţii 
spirituale. am putea centinua fără să gre- 
sim prea muli, linia sinuoasă a impuiă- 
rilur peniru fiecare poet în parte, încu- 
dis chiar cu recea distincţie a lui Vu 
CITY. 


In familia hrică româ: cască cu toare 
puţini strămoşi înalţi, dar cu o foarte 
activă silinţă contemporană. locurile si 
onorurile cuvenite fiecărui poet în conste- 
laţia literară, se pot stabili mai usor iar 
terarhia îşi poate impune singură legile 
de fier. Criticul, nu va avea decăt rolul 
insignifiaut, de-a consemna aparițiile. Di. 
ferențivrile se vor face mui târzin. câud 
toate varietățile florei poetice se vor relie- 
fu suficient. : 

Abia, după consumarea eroică a Iu 
cării simboliste, sta isbulit clasarea ei 
în istoria noastră, atâi de :lepărtată 
si luminoasă faţă de impotuolireu se- 
mănătoristă. A trebuit să se ivească li. 
rica gândită a lui Euniniescu, peniruca să 
peată fi cu putință o distincție și o situ- 
are a ei, dincolo şi mai sus «de trubadurii 
ce l-au precedat—adică o difereniiere vă. 
dită între Piers şi gândirea lirică, 

Tot aşa, n trebuit să vie palida rcînvie- 
ve a câutecului simplu, ridicat îu câteva 
triluri numaăi, a trebuit să renască chituri 
sunetelor sumare a câtorva poeți ce as- 
tăzi, pentruca o poezie scrupulos gândită 
ca aceea a lui N. Davidescu să-si poată 
ciipăta marile ei prerogative, deosebită in 
corul contemporan. ca un Stradivarius 
printre mandoline. 

Incepeam această cronică cu 0 impu- 
ture a lui Valery, 

Dacă poetului german i se putea spu- 
ue că „face abuz de singurătate” nu este 
mai pujin îndrepiăţită şi nu este mai iîn- 
ferior elosioasă imputarea ce-am puica-o 
face lui N. Davidescu : abuzul de gândire. 

Exerciţiul divin a! gândului încarcerat 


in cântec, rigoarea ucestui inalt joc 
văsnpra cuvintelor si imaginilor, poate 
singură înviuuire a recenzentului lite- 
rar, pentru a cere capul poetului, 
Capul. care a stăruit în poema de cons- 
trueţie. in cartea  “uceasta ce conține o 
mare şi unitară poemă, gândită cu cre- 
dinţă şi artă ! Chinul acestei atitudini de 
cruciat sirâns în gândire, serupulozitutea 
dureroasă de-a nu risipi un singur vers 
tără controlul organizat al gândirii, con- 
știința trează în faţa armurii strâmie u 
versului pentru  « putea caprivde o 


radiere integrală a cugetării — sunt 
însuşiri puiin obişnuite în lirica noas- 


tră ce-u urătat o atât de neînsemnată 
sviie pentru scumpetea sobră a gândulu 

Fireşte, bătaia inimi ritmată în strofe 
plăcute. e a realizare cu prețul vi netă 
racit, cu lrurmusețea ei acceptată, 

Deuhfel aproape întreaga noastră liricii 
strălucește în romanţă de amor sau în 
marșul revendicărilor spopulare, de răz- 
boi sau pice. 

Dar, tocmai uiei aflăm toată vuloarea 
acestui nou cântec în această întăietate 
acordată frunţii, în această carte .pro- 
Innd izolată pe-un cer ignorat. prea înulu 
zi dificil, 

Poezia ui Davidescu, isvorită din po- 
vunca de-a închide o atitudine, era firesc. 
să nu cală în oonluzia de care abia sa 
liherat Lucian Bluma — «le-asi rezuma 
arta la jocul secundar al imaginilor. Fe- 
cunditatea acestei treceri sobre prin poe- 
zie. cu îndoita vredestinare a trimisului 
si cuvântătorului, Duvidescu a înteles-o: 


Xoi trecem însă ca v superbă întrecere 
[de seceri 
De-alungul ogorului incepul. 
Si ne mulțumim să lăsăm în ochii tre- 
fcătorului tăcut 
Strălucirea “nbolsugăte-i noastre treceri. 


lumea tăcută. 
Asculă'n ecoul pașilor noştri cum rând 
[pe rând 
Pădurea şi oceanul slănese murmurând 
Infățisarea noastră demnă de-a visului 
fjtnută, 


Poezii frumoase mai sunt încă în le 
teratura noastră, dar o mai fermă, o 
mai susţinută și mai limpede unitate într'o 
carte de poeme, Aestinată să reprezinte 
poetul. na cunose, 

In Davidescu, recăseșii insusirile insţi- 
ale ale pactului de largă umanitate. desi 
pe un fond singular, deşi cântecul acestei 
umanităţi se înalță la îndividualitate și 
început, desi poetul depăseste cu peramna- 
lratea lui uniformul cântecului coJeeriv. 

factore] să stăruie. împreună cu mine 
la pag, 8% suh titlul „Strigător în. pustiu“ : 


“m -rămas doar cu mine 

Si cu zările depărtate. 

Si e ma bine 

În linistea sin rodnica mea singurătate. 


Fa vorbeste cu propriile mele cuvinte. 

$; limba ei curală nu miânte 

Si nu: mă înșeală 

Cu amăgireu goală 

Si cu fălărnicia tovarășilor. mai inainte 


Soarele când îl găsesc. astfel, e-al me 
Și nu se mai stinge cu cei arăfati 
Şi isoorul găsit 


f menit să curgă merou 1 
Si. necontenit, 

Să-mi împrospăleze trupul istovit 

Şi să-mi spele ochii injectaţi fi 
Și gâtleiul argăsit ra 


De praful si de oboseala drumului md 
| 


'contenit,? 
ia 
E atat tă 
Iarăşi nimic mai firescucu 0 asemeni â 
gândire să-şi găseuscă tiparele cele In. 
clare, Dacă în sunetul inimii, confuz 
creşie uarecurmn misterul, într'o expune, 
iainplă de gând, limpezimea e întru to 


„E de 
convenabilă. 


ca 


Inima cea vie pătrunsese în. inchisoare 
Spărsese “ntunecatele ei porți, li 
Si zămislise viață printre morţi i 
Şi printre boinavi de 'ntunteric. soare. ce 
ce 

Cartea de poeme a lui Davidescu D 
găsi corespondențe spirituale numai do 
lectorul. educat în pvezie şi disciplinat de 
cugetare, pentrucă „ținuta demnă” a peta 
tului e prin firea ei exigentă. in 
Nu înseamnă că ne aflăm în faţa um 
opere hermetice, lucrală în material făde 
raporturi cu lumea înconjurătoare, pe 
Dimpotrivă, „Cântecul Omului”. pifa 
limpezimea și prin vasta umanilute ce isă 
chide. poate fi socotită. una din cele ide 
aomunicative apere, Carte ce va dupe 
fiind înălțată din elemente fără moarite 
intr'o fură de artă, egulă cu conţinutfo 
carte ce este exemplară prin glasul sil 
distinct și strălue'rea ei singulară. m 


— Să-i facem loc prieteni, în Dbibliui 


printre cărțile scumpe ceasului nostru tr 


SERGIU DANge 


_oii 


tectură severă, 


Sa Per sr 
AS TA 


Pe 





In curând va apare 


volumul de pixi, 
zii : „Mâna de praf“, 


datorit  «l-lui A, 


Gregorian, din care publicăm în  acupe 
lu număr poezia „Ruga de veci“. 7 


e sc 
O care bună e un prieten preţios, les 
cu nlăcere 


aceea, recomandăm noua SCI 
die a  DICŢIONARULUI DE CITA j 
ROMANESŞTI de B. Marian. făs 

Această folositoare lucrare, — tipărmă 


frumos, pe hârtie velină, în format pb 
tativ, — e absolut trebuincioasă oricătit 
cărturar, dar mai ales studenţilor ral 
cecenilor si elevilor scolilor speciale. cai! 

Se vinde cu 50 lei, la toate librărisce 
din ţară. Cu prilejul acesta. recomitci 
dăm si DICȚIONARUL DE cITalde 


STRAINE, al aceluias autor, ce costă Cel 


ii, 
[) alt 
Volumul Stampe” de |. Valerian ă 
ține un frumos sueces de librărie. LA 
e «lei 
A apărut romanul „Prin fumul Cafe, 
metuluit de d-na Aua Luca, asupra di] 
ruia. d. N. Davidescu va face întrun re 
uăr apropiat o dare 
nunțită. 


4 a Fă url 
(3 Li amă af cu 


va: 


e 


. PN mi 


UNIVERSUL LITERAR 


4 


1 e ca Î e» ua 


CPONRIc ca cimesannaniaa es 


Teatrul Regina Maria: DON CARLOS. 


Don Carlos este u patra «intre operile 
ramatice ale lui Schiller, marele ro- 
inaniio al teatrului germau, terminată 
după Hoţii, Fiesco, Intrigă şi Amor. bate 

operă de tranziţie între lucrările din 
rima tinereţe şi capodoperile de mui 
târziu: Maria Stuart, Wilhelm Tell. A- 
ântul elocotitor, umanitarismul larg, dar 


Şi lipsa de unitate, de echilibru. lunei- 


ile trădează tinereţea autorului (23 «di: 


Bani !). In Don Carlos sunt două teme. 


ouă conflicie pe cari Sehiller a îurer- 
cat, fără succes, să le unifice in jurul 
personașiului titular. Întâiul conflict, de 


“Enatură intimă, sentimentală: Regele F! 





lip al Spaniei s'a căsătorit pentru raţian: 
politice cu tânăra Elisabeta de Valuvis 
ce fusese destinată fiului său Carlos. A- 
cesta continuă să iubească pe Flisubuta 
De aci. cortegiu de îndoeli. bănueli. 

ozii, minciuni. întrigi, răzbunării. Al 
doilea conflict, de natură politico-uinani 
tară. între Rege şi Marchizul de Posa - 
întâiul, reprezentantul absolutismului: 
monarhic şi religios, celălalt purtăt:: 


Ade cuvânt al ideilor înaintate, liberure. 


pe cari vrea să le răspândească. să 1 
facă să tniumfeze cn ajutorul prietenulu 
său Don Carlos. lar de privim mui ateni 
descoperim o a treia temă. pentru no 
poate cea mai interesantă : druina sufle- 


Wicască a Regelui Filin. a omului slab în 


fond, doritor de sprijin si dragoste. du 
«ilit de oameni şi împrejurări să pu 
masca severităţii, a tăriei. 

In Don Carlos, Schiller a incercat pen. 
tru întâia oară versul iambic de 5 
cioare. alb. ce a fost dus la perfecţiune 
de Goethe în Ifigenia şi Tasso. vers spe 
cific german, ca şi intraductibil, Verxi- 
unea în prozăla d-lui Rodan e. pe câ 
se poate judeca fără text sub « 
genere curată, fidelă. Vom releva îiotusi 
o ereșală oribilă ce se repetă: in aciul 
3 Marchizul de Posa, în al patrulea fe. 
zina se aruncă la picioarele  Resclui 
Acesta le soune (în germană) : Doch ste- 
hen sie auf, ceeace sar traduce : 
Dar sau ci sculați-vă. sau chiar simplu. 
sculați-vă. D. Rodan după dicționar câ- 
teşte : Doch=Totuşi. și. traduce: Totusi 
sculați-vă, ceeace nu are nici un sens. 

Spectacolul dela Regina Maria s'a des: 
făşurat în ritm vioi. neobositor. vu nu- 
mai 2 vânze mari. Tăeturi. concentrări 
abile. Două greşeli: tăcrea scenei ud 
audiență colectivă Ain actul 3, cu aduni 
talul Medina Sidonia.  cupitală pentr: 
caracterizarea Recelui Filip, şi plusure: 
scenelor Lerma-Carlos, Posa-( uric 


Factul + în anticamera Rezinei. totuși usor 


de transformat în „galeria din pulut“ 


cerută imperios de text. 


Figurația cam de teatru de păpuși. De- 
alte? si decorurile, frumoase în sine 


Sur părea că priveşti o scenă. vastă prin 


miesorător. Tronul e un tronuleț. can- 
delabrele sunt iucării (în sala cea mare 
de audiență). Montarea realistă voit: 
resisor a necesitat adaptarea ia propor- 
țiile scenei dela Regina Maria, =: 


Hurmă, de preferat „„stilizărei“ artificiule 


(cure ar fi putut însă da impres'- 
vast). Don Carlos, în forma prezentată 





de d. Soare, prin tăeturile operaie. e ex- 
clusiv dramă de familie. Scena Rege. 
Posa apare mai deplasată ca oricâna. 
Deuceea proporţiile miniaturale nu su: 
pără. Vităm că suntem la curtea înepă. 


răţiei „în care soarele nu apune nici- 
ue 

odată“. 

Imposibili, de  uecalificat; d-nii Del- 


veechio. Talianu. Gărdescu în Alba. Do- 
mingo, Lemna. Cel de-al doilea reuşeşte 
fără să vrea, o caricatură protescă, alui 
Domingo e mult mai mult sau mult ma 
putin decât atât. In schimb bine, just ca 
glus si impresionant ca apariţie. d. Gro- 
ner în Cardinalul-inehizitor. 

Rolul Regelui Filip nu a fost epuizat 
adâucit. cum ne-am fi aşteptat, de către 
d-nul Storin. Desigur, aciorul acesta. ca 
întotdeauna admirabil în expresivitatea 
sa concentrată. a putut şi de astă dată 
upare bine acelora ce luau cunosti: 
de iesea lui Schiller din chiar spuecta- 
calul de Vineri seara. Dar pentru cine 
cunoştea pe Don Carlos, şi îndeosebi ra- 
lul trepelui, cu amănuntul. dinaintea 
spectacolului, înterpretarea d-lui Storin 


„ fost «le multe ori neindestulătoure, pe 
ulocuri chiar alături de rol. 

Regina d-nei Sadoveanu. o bucuriv 
pentru ochi, Fără exagerare. cea mai 
frumoasă apariţie în teatrul românesc te 
câţiva ani încoace. O armonie încântă- 
toare de costum, cap. gest. atitudine. $ 
in joc graţie, melancolie şi când a tre 
buit. demnă fermitate faceusta proaspătă 
la d-na Sadoveanu). 

Priucipesa Eboli: d-na Zimniceanu. 
Actrița aceasta e bună, stie mult, « fru- 
moasă în scenă (dar na fast prea fericit 
imbrăcată) şi rolul i se potriveşte de mi. 
nune. Nimic mai mult nu se poale spune 
Ffortul creator de a trece dincolo de 
vevace vine de-a gata, nu a cexisiat. 

D. Bulandra, în interpretarea rolului: 
titular, a fost ajutat de nervozitatea-: 
caravteristică în glas şi gest, ce o aplică 
«reșit în alte roluri dar care acestuia ee 
potriveste. de volubilitatea în miscare si 
vorbă (dela Cyrano până la Carlos pro- 
gresele de dicțiune sunt remarcanhile. dar 
și proza e mai uşoară decât versul). de 
știința de a purta costumul. Fireşte. «.- 
moția. acolo unde era necesară. nv 
e sistat. Dacă în scena audienței la tară! 
său, Carlos al d-lui Bulandra a arut 
accente convingătoare, apoi durerea prin- 
țului în fața cadavrului pricienului sa 
rezolvat în strigăte goale ce uminteau 
inomcentele cele mai penibile din Cyrano 
— si alte roluri. 

Extrem de simpatie. Posa al d-Inii Mu. 
ruleseu. Fără avânturi mari, fără cela 
nuri exagerate, a fost pe aproape us 
cum aşteptam să fie: cald. intim, vi- 
brant, învăluitor cu glas (şi aceusta a fost 
n plăcută surnprinză) plin, sonor. întine 
vit. A ratat numai ultima-i scenă, a ex: 
plicației cu Carlos, dar poate era obosit 
!n audiența la rege a avut o măsură. usi 
ton. fundamental de gravitate ce-au ate- 
nuat fericit hombasticul obositor al tiru 
delov sale. Cele mai bune scene ce « 
avut au fost însă cele cu regina. 
ne-a. lăsat să bănnim că scrisoarea către 
Wilhelm de Orania nu e chiar de to: 
mincinoasă. , 

Un demn efort artistic, spectacolul în; 
genere (să uităm, să încercăm să uităm 
pe ignobilii Albu, Domingo, Lerma) nu 
emcces pentru d-nul Soare care însă. lu- 


+ 


ceru curios, a fost slab în vorpanizurea sce- 
uclor de ansamblu (din fericire nu multe 
In deosebi, scena ultimă a actului patru. 
dată peste cap, nereliefată în punciele 
cuhninante, neclarificată în treceri, «lin 
cale afară ţipată. 


lut. 





note 


Tehue să precizăm că unu impărtășin 
păterea debuiantului nosiru cronirar în- 
trale teatrului. despre d. Gh. Storin în 
rolul regelui Tilip I[. Cum din piesă se 


făcuse o „capitală tăctură”, cum «le 
altminteri în documentatia cronică. d-sa 
remarcă însuşi că regia a subliniat rnu- 


mai a latură a piesei, cum vru un lucru 
stiut că spectacolul cunoscuse un numă? 
vestrâus de repetiţii. realizarea d-lui 
Sorin masivă, trăită formidahil de intens 
înti unele momente. trebue privită «n 
totul alifel şi în deosebi trebue indicat 
că numat unele momente i-au scăpat. și 
că mai ales nu a fost alături de rol, 


CL 


e 
LUMINIŢA 


Miercuri scara 
loc la 
Teatrul Naţional 
premiera nauei 
piese originale 
„Luminiţa” de 
Ţicu Arhip. Pă- 
rerile pot fi im- 
părțite asupra 
valorii acestei 
piese. Un lucru 
ni se pare nouă, VAN 

că nu se  poaie 
tăgădui :  onesti- 
tatea artistică a 
ucestei lucrări şi surprinzătoarea creaţie 
a d-nei Marie Filoiti, deosebită de tot ce 
a dat în ultimii ani. Ne vom ocupa mal 
pe larg în număru! viilor. despre acest 


a avut 





npectacol. 





42 


UNIVERSUL LITERAR _ 





SABIN POPP 


Lu taire-pari înserat in rubrica peit= 
tru morii u „Universului“ pomeneste în 
«două-trei cuvinte din partea familiei în- 
durerate. de încetarea din viață neastep- 
tată la Viena, în dimineața celei de a 
doua zi a anului Noua pictorulai tânăr 
de treizeci şi «lei de ani Sabiu Popp. Im: 
prejurările morţii lui ne sunt necuno- 
scute. Dar aspectele prinse în cadrul «le 
cele mai multe ori pătratal pânzelor lui 
utât de cutate şi adâncite usor în cea nui 
«duioasă si prieleneuscă simțire, ne-au în 
tcgit de uni de zile (și totuși atâr de 
puţini !) chipul unui suflet. pe care kui 
vrea veşnic alipit, ţie să-ji Die de fiecare 
clipă un ochian întors spre zări de liiu- 
pezime și tihună. Poate că păiajenul în 
Lunecat al morții ţesea de mult în un- 
phorele cele mai ascunse pânza sporită 
zi de zi din fire cu dibăcie truse şi în- 
insc să încuree în jocul lor se glumă si 
de moarte tinerețeu nepăsătoare a cuiva 
pentru care numai faţa râvăioare a vieţii 
sărea să existe, Familia. cu grijă și pă- 
strătoure a traliției boeresti ce vrea în 
asemenea împrejurări lângă patul celut 
istovit de cancerut bolişiei. măua de în- 
curăjave şi expertă au unui Tecuilor ves- 
tit de peste pruniţi, su fi îndrimmat spre 
Viena cu dociori neintrecuți și mari pro- 
tesori, pe cel scninp et. mădular rupi de 
vimeneşti si străine suferimți. Acolo. în 
vrasul „Momentelur muzicale” zale lui 
Schubert, cunostalgii deşteptate în su 
Het la fiecare răspâniie, sta stins întra 
bună dimineaţă de an non lumina blândă 
ce însuflejea atăt de liniştii privirile 
pictorului. Ele na vor mai citea lea 
cuma astpra lucrurilor  îndrăgile aici, 
lori, oameni şi peisazii. Mâna Tăurt- 
toare de frumos a piclorului, întţepenită 
se va Îi așezat cuminte Jeacurmezisul 
pieptului neînsuflețit si xa fi capătat În 
nemiscare acel aer de sfințenie ce-l ci- 
tim deopotrivă în trestele bizantine ale 
bisericelor de țacă și pe chipurile. dragi 
pictorului, strânse laolultă în „Portret 
de tamilie”, : 

Tripticul acesta, unde cel dispărut. s0- 
ţia sa şi familia aceleia îşi ocupaseră la 
curile lor «lupă cuviință şi bărvâneuscă 
tradiţie, ca într'o frescă seculară ciitorii 
unei biserici cu copiii lor. a fost după 
cuvântul Qe întărire al celor mal deo 
sehite in păreri cu alte priiejuri uutori- 
tâiți critice, cea mai de seamă manites- 
tare picturală a Salonului Oficiul de a- 
nul trecut. Mărturisirea aceasta îşi ca 
pată tot relieful. amintind că acelui trip- 
fie simplu 55 ţimea Tovărăsie pe acelas 
zid” și pe celelulie, pânze peateu care 
iscăhtura mueştiilor e un sir de mare 
prej. 

Caui să-mi chem in uuinte un detaliu 
sau altul, pe cure să se sprijine ca în 
sistemul unei pâvghii, toută greutatea de 
sens artistice a Îucrării, Și detaliu uceta 
nu-l văd rupt din vre-o regiune vare- 
care a pânzei acoperite cu strat subțire 
de culoaae. 

Nr. e] nu e în penzulă şi în upropiereu 
ci de senzaţie, Aria lui Subin Popp 
unui contemplativ si câtuşi de putin a 
unui senzual. Ea păstrează din senzaiic 
numai exact corespondentul unci bucurii 
primăvăratice. cu totul interioare și nin- 
zicalizate. pentru care frăzezinnea «le 








SABIN POPP: PORTRET DE FAMILII 


pipăit a unci Flori e pretextul nete me 
luait pertect desprinsă de eontinzenti 
seară, aeriana,  Țesută - din nenumbre 
SS cenusinri, ca un văl ce se lesă lenes 
pe un nud tânăr obosit. Astfel cun ni 
su întățişut în lucrări: maj vechi, unale 
o dâra adumbrită şi nostalgică punea 
sulină celor mai mepăsătoare chiate ale 
simtii 

Der înca depre  utanci. sensibilitatea 
siină de tahuice jresupuneri a artistii. 
tu tutuuecă acea itebheență clară a ra- 
porinrilur de culoare si formă "dintr: 
prisagiti coberet, nu sila îmtra nimic 
icea r.andră de sine clădărire a peina- 
piului. ce se sprijină pe schelele uni 
conturări Yvajnice si tieneesti. Punerea 
în cadru cupătă la Sabin Popp. valoare 
de demanstraţie. Pânzele sale vele mai 
multe sunt tătate voit de o ramii lată. 
pătrată. E în alegerea aceasta cresa din 
indiferența superioară a cama io 
hime. ce se mişcă potrivit unui cod prin 
ine mii de simboluri poleite, printre intii 
de convenţii usarelnic plăcute ca reg 
lele unni juc, Esle ceva din see pticismul 
artistului stăpân pe sine, dispuniănul de 
nenumărate rezerve spirituale în fab 
insăs? a operii veciate, Îu sfârsit tauri 
puirat poute fi înțeles ca un tel proprin 
de au traduce epulitatea de sine a gât 
“ului de artă, perfecta exclusivitate a 
oricărei preocupări străine. 

inţefegerea puțin comună a mijloa- 
celor si procedeelor artei, constituiți in- 
toursă asuțira Faptului însusi ab zamis- 
lirii operei de artă, atitudinea ubiectă 
ne-ar fi dat în domeniul literaurrit ua 
bin romancier. pentru care Lunea tiu 
afură există. În artele plastice au dleter- 
minat fizionmia unu portretist pasionat 
de” originalitatea ireductibilă. de carac- 
(oristica unică, de expresia perticulară 


a ficetirni podul ales. In stele from 


tori” dn Portrei de familie” Sah 
Popp a realizat grupări de porirel 
apropiate laolaltă «e uculaş fel sump 
ul tratării deosebite până la perteeta d 
uiiare a unar universuri imorale n 
clusive, prin vre-o păselniță fericita 
de puiină greutate în conxspreetul pener 
ab compoziţiei. i 

Arta de portretist ului Sabin Po 
urca oeneneste spre Timpuri mai iul 
partute, cânt individul era văzut în € 
drul unei romnniuni, unei instituția 
sociale cu vială de sine. cum cra nu 
mai încheiată ca în zilele noastre. ] 
miția. Sămburele de lumină ce rime 
suzi din centrul acelei comuniunii $ 
maruivisia întregirea nevăzută, l-a de 
zropat Sabin Popp lin inima lui cul 
“inări pioase. E] hrăneste anreolă per 
fruntea bătrânului Cernat, volvasă e 
vioşie pe faţa copiilor săi. Cu acest pr 
ei. Sabin Popp a atins o Mărie m 
licii. ce inseamnă hipostazarea unor se 
simaente si alifel generoase. par pe ca 
suHetul - tineretului de azi "Ie imeoan 
lu re în ce mii puţin. Acelas port 
deschis multora -erchii asupra felul 
cun tradiţia urtei bizantine dela n 
male fi comtinuată în sâmburele ci e 
viață si în înfăţişarea ei, de către ur 
cultă u pictorilor contimporari. 

sabin Popp era pentru aceasta. dar 


imliferent de aceasta, o speraniă tenu e 


nică de viitor a picture românesti. 
vrut hotărirea lipsita due înţeles a soc 
iei să-l smulgă celor dragi. în diminea 
«clei de a doua zi de anul nou la Viena 
pe zugravnl tripticurilor sfinte. Nume 
lu o seria ru tere ciilice, va van 
ester: întrun colț al portretului dei 
milic_ uesters în cartea mare a arte 
mânesti. 


AUREL BROSTENI 


nu 
pe 
he. 


„tit 


vie 
di 
ră 
tea 
tr 
al 
ni 
ca 


h: 


“| 
che 
ce 
m! 
ic 
d 


fa 
n 


ri 


il 
et 


Li 


5 


7 die! etiar- Blit IC, M-ai că 


.r 


_a am 


UNIVERSUL LITERAR 


După uenumăratele studii biograiice, 
critice, apărute în limba germană asupra 
lui Goethe, dela moartea acestuia şi până 
E in zilele noastre, avem acum. în seria 

"vieților oumenilor iluştri” editată «de Li- 
brăria CGallimard (Nouvelle Revue Fran- 
caise), se pare pentru întâia oară o biv- 
grafie comylelă a lui Goethe în limba 
tranceză, - i 

In nici 500 de pagini de format abici- 
nuit al cărței franceze, Jean-Marie Carre 
povesteşte oc ncentrat, viu. sezisunt viața 
de 55 de ani. atât de Dhogată în coreene 
tente, a uriasului literature  permane. 
Această concentrare. care nici un moment 
tu se rezolvă în superficialitale. ascază 
viaja sufletească a lut Goethe în cu totul 
altă lumină decât cea cu-care ne obici- 
nuiseră cca mai mare parte a biografiilor 
geriani. Ajunsese. graţie acestora. un 
fel. de convenţie universală si tacă, de 
au vedea în Croethe personificarea perfer- 
“tului echilibru sufletesc, a Tiniştei supe- 
vioare, u urmuniei Facvltăţilor. Singur. 
dintre germani, Emil laudae u încercal 
răsinrnarea acestei cresdlinţi. dar ru atâta 
hr de snbstituiri psihologice, de con 
trucțiuni logice personale. încât „Goethe 
ul său a putut fi considerat roman pusio- 
nănt căruia realtalea nu i-a servii decâi 
ca pretext, Simpla însirare a faptelor, la 
Carr& fără interprețări si generalizăr! 
hizardute, e altminteri eloevență, 

[n realitate: acela despre care Taine a 
spus că e promotorul țuturor marilor i. 
dej moderne“, a utut o viaţă sufleicască 
complex frământată. în care bucuriile ce 
ascund în ele cermenul întunecărilor vii- 
toare făceuu loc durerilor zămislitoure 
de” neaseinuite culmi de arță si piânchre. 
Faimosul echilibru. atât de admirat încă, 
Între poetul și omul de stat din Cocthe 
nu a existat nictodută, 








Indatoririle sale de ministru al dura- 
tului de Weimar. meschinăria preocupă- 
rilor ce această funcţie le aducea cu sine 
il apăsau până la sufocutie. Intri seri- 
soare adresată marei sale priețene, d-na 
the Stein, citim : „Decât viața-mi din ulti- 
infi ani. cuai bine moartea... Am luptat ne 
viaţă şi pe moarte, şi nu există cuvinie 
să exprime ce Sa petrecut în mine te Fi. 
be rarea din chinurile sufletesti prin ceriz- 
telizarea lor în opere de urlă neperitoare. 
se făcea cu preţul unor prealabile sacri 
ficii mai dureroase poate : odată, lu 
moartea marelui săn prieten conpenial 
Schiller, putinţa aceasta de evadare din 
reulitate prin artă părea că-l părăseşte 
Nereușind să ducă la sfârsit. după cum 
- îsi “propusese. drama neterminată a Lui 
Schiiler Demetrius", o mrofundă descu- 
rajare îl cuprinde, amenință să-l prăbhu- 
seuscă. „Nu pot să  nă gândesc fără 
groază la starea în care mă păcii den 
dată. Numai atunci Schiller îmi fu rănit 
cu adevărat" scrie el. mai târziu, vrie- 
tenului Zelter din Berlin. 

De alifei, in genere procecul creaţaunei 
la Goethe nu pare să se fi desfasurat cu 
wurința cu care credea Schiller de 
pildă : „Pe când noi ccilalţi. ca nişte mi- 








4) 








aaa sămeaanianealaie 





VIATA LUI GOETHE 


INTR'O EDITURĂ FRANCEZĂ 


verabile insecie atunăm din greu Lărni- 
tură cu fărmitură, el. asemeni unui zeu 
nu are decât să întindă mâna pentru ca 
cele mai frumoase fructe să? cadă în 
poală”, Această închipuire de prieten pe- 
tuctos, entuziast e contrazisă de lucrul la 
Faust, care asemeni unui fir rosu stră- 
hate anevoios intortochiat, chinuito: în- 
treiaa viață a lui Goethe, «le frecventele 
reficeri, transtormări ale unor apere o- 
dată terminate (Ifigenia, Tasso uu Îost 
tunate în versuri după ce fuseseră gaia 
îni proză). de uopțile de insomnie când 
„tebril, surescitat. seria, nota. pe pervie. 
pe spatele patului pe măsuța de noapte”. 
Ickermann). Și fiecare patra din opera 
uriaşă concepută si desăvârșită nu cu 
uşurinţa talentului superțicial, ci cu cazna 
creatoare de valori definitive a genului 
ăvtentie, e o pagină de untobiografie rc- 
velatoare a unui ceas «de profundă răs- 
«olire suilciească. 

Căci omul acesta, despre căre pâna le 
exasperare sta snsţinut că u fosţ in ara: 
coste un uşiratic, părăsea pe feneeu.1u- 
hită cu inima sănperâudă, împ'ns de de- 
anul implacabil cari revea liberarea 
wmului, pentru ta geniul creator din cl 
să-si poată lua avântul. De  Priderica 
Brion, fate pustorului din Sesenhein: dra- 
aestea imensă şi pură a tinereței sale de 
24 de ani, Îutge pe neştiule, laş, ca ua hot, 
pentru ca în imaginajia-i să înceapă 
prinde contur aceta ce va avea să fie cea 
nui desăvârșită creatiune femeniuă a lite 
raturei universale : Margareta din Paust, 
Afecțiunea în fond inofensivă pentru 
“'harloite Buif, soția secretarului de le- 
gație Restner, continuată de pusiunea iot 
mai puternică pentru Mase laroche so- 
ţia comerciantului Brentano din Frank- 
iurt, au dat nastere romanului ce 
+ Tidicat în întreaga Germanie un 
vevaipomenit val de  entuziasu i 
i marcat o dată capitală în  îsto- 
“iu literaturii: Werther. lar vestigii 
teperitoure ule dragostei pentru doamba 
de Sieia, care opunea dorințelor clunoii- 
toure ale lui Goethe zăgazul: ferm, imu- 
tubil al unei calme prietenii, ne-au rămas 


cele două poeme dramatice cari împeună 


cu baladele constitue fără indoiulă culmea 
operei poetului: Ifigenia, drama inântuirii 
de distrugător sbuaum sulletese a bărba- 
tului prin dragostea purificutoare a fe- 
nica doslăcută de cele pământeşti prin 
apropierea de dumnezeire si Vasco. tra- 
ge dia 'poctului desechilibrat. innebunit de 
vusiunea fără speranță pentru femeeu 
rare nu-i poate da mai mult decât un lo- 
ial sentiment de camaraderie, 

„Oare nici un exemplu din istorie sir 
imi vine in ujutor? 

„Nu mi se infăjizează nici un ont no- 
dl, 

„Care să ti suferit mai mult decât mine 
vreodată 27% 

Această zguduitoare intrebare, tocnui 
u lui Tasso, eroul rupt mai mult decăt 
oricare altul din sufletul lui Goethe. dă- 
rimă dehnitiv legenda „ceninătăţii chiu 
piece, 


AVENTURA CAPITANULUI PLUMM 
de Ş. O. Curwoad 
Marmonii sunt stabiliţi pe v insulă a 


unde au 
regat snh domnia lui Jumes Jesse Straug, 


tacului Michigan. inființat un 
un fel de brută lubrică cu femei. 


dispus de-a mai adăoga una. Căpitanul 


Sase 


Muma, al cărui vas comereial fusese je- 
fuit de bundele de pirați 
James Jesse Sirang. vine pe un: sep 
armai să ceară sucoteală polizamului în- 


ale regelui 


voronuat. 
Aveniura decaici — si lu up 


monicui dat 


începe 
pare u sfârşi foarte răi 
pentru căpitavul  Plumm. După e serie 
de peripeții, întriudevăr neobisnuite. el 
triumbă tatusi. înlăturând 
cole. Regele |. |. Straug este suprimat 
mentii 


inoate  uobstu- 


și cartea se slărseste agreabil 
ivată lumea. 

veria regrefatului seriitor se 
acest romau te 
scris cu o vioiciune unică şi destinat să 
stârnească curiozitatea lectorului, * ât «le 


Voată 


regăsește în aventuri. 


pretențios. 
Curwooul veste un uk London mai: li- 
terai şi mai puțin sumbru, totoslatii. 


1.4 VERITE EN BOUTEILLES. «dle Jules» 
Romains. — Cine a autorul 
„Doctorului Knook". că facultatea varac 
țeristică a talentului sâu Dogut. este lim- - 


spus ue 


peziinea cu cure redă cele mai dificile, 
cele uni subtile si cele mai confuze idei, 
ma proști, 
Nu îuseaiună 
bouicilles” ea 
Ja “dispoziția marei mase de cetitori. 
Dimpotrivă. Par această 
suinri se citeşte ca un roman (bincințelea 
ca uu roman bun) si odată terminat, îm- 
dise;plină 


„ba Verilă en 


uşoară şi oricânal 


însă că 
carte 


carie de ve- 


pune cetitorului o frumousă 
spirituală, ales Romains este, incoutes- 
tubil. unul din cei mai valoroşi consirur= 
tori ai tupului nostru, FE stie că lite- 
ratura În drumul spre înăljare nu este 
decât un nrjloc. desigur. unut din cele 
mai iai, Seful şcolii unanimiste erele ca 
putere nostru. 
de-a fi o mare epocă de urlă. Dar. Jules 
Domains, șiie că o artă în Aezordine este 
cu neputinţă, iar „o artă raționalistă nu 
este decăt o abstractă fantomă“. 
Forinule noi sunt necesare penru îi 
vaprima suiletul modern care depiseste 
cudrele vechiului echilibru clasic.  Nui 
stim ce soluțiuni oferă d. Romains peu- 
tru uceaziă mare îndoială a veacului 
XX-jea. i iii &. 
Cacica lui Homains este. refetu servită 
de d-rul Homuinus unor  cobtemporani 
ve-si mărturisesc boala fără rusine. 


că sccolul are mixtunea 








44 





asa şi aşa. 


fiindcă, pentru că 


L). T. Pisani e un ziarist din vechea 
scoală a Junimei : Erudit, scepiic şi lo- 
gicist in orele libere. Dar mai ales pa- 
sjonat debater în chestiunile prâmaticale. 
Articolele d-sale îmbibate de umanism şi 
hun simţ sunt foarte citiie de tinerii ga- 
zetari. care-l jubese cu toţii, chiar când 
ii ceartă pentru disprețul lor față de 
gramatică. De altfel d. Pisani a şi uvut 
maeșirii de seamă, căci iată ce ne poves- 
teşte intrun număr recentul Argusului; 

„Sa petrecut. însă, odată, un fapt ne- 
obişnuit. După ce a isprăvit corectura 
urticoiului său. Caragiale a plecat şi pe 
la zvece noaptea s'a reîntors la tipografie. 

Ne-am întâtnit, întâmplător, la poartă. 

Ce e coane lancule? 

- Ce să fie! In loc de „fiindcă“ am 
suris, mi se pare. undeva, pentrucă”. Iai. 
să vede. 

Greşise/ în adevăr, A indreptat gre 
seala şi am plecat. De data asta, alătu- 
rea. EL mulțumit că a pus pe „fiindcă“ 
la locul lui. Eu însă nedumerit şi chi- 
nuindu-mi mintea să ghicesc de ce nu e 
toi una „fiindcă“ cu „pentrucă“ şi când 


trebue să zici „pentrucă“ şi când 
„fiindcă“. 
Să întreb pe Caragiale nicu vorbă. 


N'usă mai fi scăpat de gura lui. 

„Când l-am văzut mai bine dispus. am 
socotit momentul prielnic să-l întreb ce 
e cu „fiindcă“ şi „pentrucă“. Xli-a ră 
puns : 

„Fiindcă“ «e cauzal. Arată o pricină 
in ființă: nu mânca din acest peşte 
„lindcă” e stricat. Sar mai putea zice: 
Pestele fiinq stricat nu-l mânca. „Pentru 
că“ e consecutiv. Arată o urmare: 
nu mânca din acest peste „penirucă” 
paţi să mori, nu „fiindcă“ poți să mori, 
Căci nu star putea zice: mort fiind, nu-l 
mânca. Nu eşti mort. Mori numai dacă 
il mănânei și după ce îl mănânci. 

Am înteles. în sfârşit, dece maestrul 
işi pterduse somnul din pricina unu) 
„fiindcă“. Și pe când mă gândeam cât de 
neîndestulâtor și slab e  învătământul 
limbei românești în şcoală. Caragiale 
poruncea băiatului : 

Amice, două regale. nu .„pentrucă“. 
ri „Fiindcă“ me e sete !...“ 


uride s'a ales 





D). Cuzabut, seritorul atât de prețuit 
și vânător pasionat, cdătătorea «leunăzi. 
împreună cu netlipsitul săb tovarăs de îs- 
prăvi vânătoreşti, d. Condrus spre Cons 
tanța. Și călătoreau bine-inteles în va- 
gonui parlumentar. 

Peste vre-o două staţii se sui acnle şi 
un depntat, preotul Y. care părea cam 
nemulțtumii de locul care-i rămăsese pe 
canapea. Deci după prezentări : 

Părintele deputat X | 

D. Alex. Cazaban; senator : 
începu să-şi  bănuiască tovarăşul de 
compartiment... II lua însă mai pe de- 
parte en duhul blândeţii... 

— Si unde v'aţi ales senator, d-le Ca- 
raban ? 

Cel interpelat preciză cu cea mai mare 
gravitate și promtitudine : 

—. Aici în vagon, 

Ricsnuus fireste fără replică. 


ARIEL ET COMP. 


Gen Z eHcara 


ASPECTE DIN HOLLYWOOD 


„Fondat lu + Septembrie (Tai. dinire 
mică colonie, număra pe atunci. 1 Eu- 
vopean, 72 de Spanioli-americani. 7 În- 
dieni, 22 Mulatri şi 39 de Metiţi. Abia la 


18bv ajunse la 4000 locuitori și in 1957 
la 2 milioane. 
Fste foarte curioasă părerea pe care 


majoritatea Furopenilor o uu despre los 
Angelos. Si-l închipue ca o provincie a- 
mericană oarecare, iar Hollywood-ul un 
cartier important al acestuia, Beverly- 
lilbs ca a colonie de vile unde lon- 
«las Fairbanks, Charlly Chapplin și Tow 
Mix stau de vorbă la gardul cars le des: 
parte proprietăţile și Norma Talmadee 
'uând ceaiul la Coolen Moore. 

Realitatea însă e cu totul altu ! 

Los Angelos are o întindere mai mare 
ca a Londrei. „Marile vedete“ abia se 
cunosc personal şi nu se văd decât la 
nremierele filmelor sau în fiecare Vineri 
la Match-urile de Box dela „The Amr. 


rican leșion Siadion“ unde nu-şi vor. 
bese mai nici odată. 
Nistanţeie sunt enorme.  Studioanelc 


fnurte depărtate unul de altul și treptat 
câte unnl se retrage din Ilooliwood din 
cauza scumpirei imense a terenurilor. 

Sau câştigat milioane de dolari în 
spc culaţiuena lor şi însuşi PDougias Fair 
banks a câștiga! vo avere însemnată în 
„afaceri“ în care — după cum spune el 
—- se simte tot asa de hine ca si în 
filrse. 

O energie formidabilă e cheltuită. At- 
mosfera însuşi te stimulează la lueru. 
Oameni hătrâni cari au economisit bani. 
veniţi aici să camile liniştea. se simi sn- 
tineriţi și se lasă furaţi de mirajul mun- 
cii care predomină totul. 

Yaţă de distantele enorme de parcurs, 
toți oamenii — sau aproape toți -— no- 
sedă untomabile. E de altfel aboslut n 
cesar ca să poţi circula. In tord nu- 
tin întrebuințat îl poți căpăta pentru 15 
Hojari. cecace poate să-şi permită și un 
elev de şcoală. 

Doamne cu părul deja căruni conituc 
vehicule seumpe prin haosul circulație) 
ca cel mai simplu lucru din lume. La 
distanțe foarte aprnpiate—pe sosele cele 
mai bune din lume — functionează sta- 
țiunile de benzină și maieriale automo- 
bilistice deserviie întotdeauna de tinvri 
eleganți în pantaloni de tenis și poul- 
ower.. Sunt în California un milion si ju- 
mătate de autombile din care 71.000 nu. 
mai în Los Angeles. Trăsuri nn se văd 
de loc şi pietoni foarie rur 

In străzile periferice putinii pietoni 
supt mai întodeauna uiuusi de câte o 
musină care se oferă săi. ducă Ja desti- 
nație. Aceste amabililăti sunt ce e dreţt 
câte odată prost răsplătite pentrucă nu 
intotdeauna ştii pe cine ei în iasină. și 
în persoana unui elev cu şapcă si ghioz- 
dan păsesti câte odată pungusşi de nrese- 
rie care delu svate îți dă cu casretul în 
cup şi se fac nevăzuti cu banii şi mașina. 
Icânau-te să te trezesti mai apoi la mar: 
ginea vreunei sosele Jăturaluice. 

„The Automobil-Club for Southern” 
numără 110.000 membrii. In ultimii ? ani 
ou alocat suma de 24 milioane dolari 
pentru construirea a noi şansele (c. e. 360 
vilioane lei). 


U, 


- UNIVERSUL LITERAR 


| 
lt 
Cel puțin o mașină staţionaază în faţăesy 
lecărei case, iar în fața marilor stupri 
civane e o adevărată catastrolă. Yotupxp 
«dmirabilul aparat polițienesc face posi, Ge 
inlă cireulația lor la viteze destul d — 
apreciabile. e“ 
Yoată lumea vorbeşte numai de maşini 
dar cei mai puţini... Je plătesc. Totul s 
+educe la plata în rate foarte conuveua 
bile şi de cele mai multe ori ajung s Lui 
le schimbe pentu o alta mai scumpă făriup 
inăcar să fi achitat comypiect prima. vu: 
Chiar si statiştii caselor de file suna 
automobilişti. Nimeni nu ec miră. E ceovoe 
ca dela sine înţeles. ele 
Vânătorii de fericire din toate colțuide 
rile Iumii vin să-şi încerce act norocuipo 
Japonezii, grecii, rușii şi celelalte papri 
poare şi-au creat cartiere cu mediul spe — 
cifie al ţării lor. 





nat 

ve. 

nai 

OAMENII 23 

i-ta 

Majoritatea arată putini  nemâncaţ Te 


Cel mai puţin cheltneste pe mâncare „ntă 


atmosfera însuşi contribuie să nu-ţi fn 

foume. De altiel „silueta' primează. ș 4 
când nu reuşesc să şi-o mențiuă vrilevi 
diclă și dans. vizitează institutele de fi uicop 
minsete cu tot felul de maseuri. și Instehia 
tutele chiropractice. Nimeni nu vrea Șluee 
nu-şi permite să... arate bătrân.  Chimuraă 
dacă nu nu întotdeauna bani. fac usa câiloi 
si cum ar avea. leaceia şi toți sunt bin „4 
îmbrăcați. „Asta face parte din afacerea. 
Sunte anumite zile când stelele” îşi 

vând inaletele vechi pe preţuri derize 

rii. Aşa se explică proveniența ciepante 

lor pijamale si rochii pe cari le aro pu 
ncază micile dactilografe aluuci când îege 
primesc „prietenul“. :ovă 

Sunt superstițioşi şi nici un „star“ n'âhşini 
semna vrean angajament înainte de a în | 
constat pe unul din mulți chiromanțiger 
cari misună pe acolo. Toţi muncesc şi to:o1n 
tul pulsează în funcţie de fantezie. ra 

Un restaurant îşi face renume vrieră 
mâncarea lui „cea inai proastă” şi serviopt. 
ciul lui „cel mai încet“. „V 

Văxuitorii dela colturile străzilor  aultul 
adio şi în timp ce-ţi curăţă pantofii. a Şi 
posibilitatea să asculți un simfonic Betho-eru 
men, în timp ce ei se scuză că concertululu 
nu-i dirijai de 'Toscanini. „S 

Reclemele luminoase de pe uriase p 
„sgârie nori“ sirenele vorbesc si ele fim _p 
ba deinocrației universule. 

Un cinematograf reia în zilel.: inchi 
nate lui Charily Chapplin... cânt la fie 
care colţ poţi cumpăra tânguirile de di Nz 
vu»t ale Littei Gray un film cu inseric 
scripția : Intr“ 

„Acest film s'a turnat pe vremea cântăn 
„Chapplin unu avea decâi automobil și N 
„gând la lucru, nu şi un cărucior dtipsi 
„copil“. [e 

Însuşi locuinţele vedetelor parcă ar fipsi 
«din „Papiermach&”, făcute mai mult pen. A+ 
ru a fi fotozrafiate decât spre locuire. Vape 

Oamenii din Los Anzelos îsi vun rusa 
la garderobă în schimbul unui  numă 
iat asa de simplu cum noi ne punem pal 
toanele la garderobă, 

In acest oraş, visurile sunt masive ș 
veulitatea rareori o „vorbă goală”. 


UNIVERSUL LITERAR 





Secuataca cle 
cvvanie 


Ludovic ăl Al) se distra udeseori us- 
ultând povestirile tui Duguay fruin. 
despre luptele sale, povestiri spuse cu 
aprindere şi modestie. Întro zi ofiţerul 
explica regelui lupta cu un vas numit 
„Gloria“. 

— „Am ordonat „Gloriei 
pe”, zise el. 

— „Le-a ascultat”, îi spuse regele. 


In avocat lrancez, de mare tulent. du 
iupit pe faţă şi foarie urât pleda în- 
run proces de divorţ. Dus «le pleloa- 
ia su, maltrata fără să-şi dea seama, 
pe soțul clicutei sale. Lita chiar regu- 
ele de convenienţă şi de cârma ori pre 
kideutul trebui să-l readucă lu realitate. 
Apoi uvocatul rosti această [rază lvarte 
prins: 
 — E permis oricui să fie urât. Dar suni 
nargini ce trebuesc respectate, |). N, o 
irecut peste ele. Au cred că cnistă on, 
ai urât dcâi d-sa'. 
-- „Avocat. zise prezidenrul, «te uiţi pe 
d-ta“. 
Toţi începură să râdă şi uvocatul mai 
(intâi. 

e 


Abatele de lu Rivi6re avea intenția să 
devină cardinal şi pentru a-și ajunge 
copul, nu se da în lăiuyi dela nimic. 
hiar de a trăda pe binelăcătorui sin 
ducele d'Orleans. Ducele, după ce înlă- 
jură pe nevrednicul favorir, spuse aunni- 
ilor săi: 

Abatele de la Rivicre Stie cat vule- 
per. căci ma vândut de multe ori'. 









































să mă urmme- 


Pe când era numai Prinţ de Calle». 
egele Eduard VII se duse la Paris. în- 
lovărăşit de Carol Berestorid. Intro seară 


n birjar beat, care fusese obraznic. Lun 
agent sosi numaidecât şi ceru celor trei 
ombatanţi să-şi spună numele.. Degi: nu 
brau ru -nimic vinovat, viitorul rege pre 
cră să-şi păstreze  icognito. leu: 
jopti la urechea prietenului sau: 
„Voiu lua numele tău. Găseşte-ţi iu 
altul”, 
Şi când reprezentantul autorităţei ii 
ceru să se legitimeze moștenitorul tro- 
wului anunţă: „Carol Beresford“. 

„Şi d-ta ?* urmă agentul. adrvesându. 
kt prietenului prinţului. 
„Prințul de Galles”. răspunse acesta. 


Li 


Napoleon se gândi să constitue o bi: 
serică anglicană, independentă «le Papu 
utr'o zi vorbi despre aceasta cu vă:ul 
pău d. de Barral. 

„XuU-i aşa, verc, 
ipsi de Papa ?* 

Du, sire, după cum urmata se 
lipsi de Napoleon“. 

Acest răspuns reuşi să dezarmeze pi 
Napoleon de proectele de shismă. 


ZOE LECCA 


că Franţa se pour 


poate 





iuien-carea 


feşind dela teatru, se luară la ceartă cu! 


15 








bb caz cam» 


TUNNEY IN CLUBUL CELOR 600 DE 
MILIONARI 


Cercurile sportive americane au losi 
profund emoţionate zileje trecute de o 
veste sensaţională. 

„Clubul celor 600 de milionari” a pri- 
mit în sânul său pe Gene Tunnry cam- 
pion mondial de box, greutate grea, ieși 
mai, inainte refuzase pe celalt bozeur 
milionar Jack Dempsey. 

Tunney ce primul boxeur care a lost 
primit în acest club fourte închis. cure 
de fapt se numeşte „The Maidson Square 
tiavden Athletic Club“. 

Cercurile sporiive sunt foarte indig- 
nate că renegatul Genne Tunney preferă 
tovărăsia milionarilor îu locul camarazi 
lor de ring şi antrenameni. 


O NUNTA CE NU VA FI USOR 
IMITATA i 

Imblâvzitorul Buglione şi imblăuzitoiu 
rea Rosalie Van Bon, ambii în vârstă de 
24 ani aparținâud circului Buffalo Bii. 
se prezeutară zilele tsecute la primăru: 
din Montepellier unde se căsătoriră. 

Până aici nimic deosebit. Pe drum însă 
erau însoţiţi de toţi cowboşi  circu- 
lui călări şi cu revolverele în mâini. 

In tot timpul trăgeau cu revolverele iu 
aer. După ce au luat pe preot de la 
biserică cortegiul s'a îndreptat spre circ, 
vre naui căsătoriţi au intrat în cuşca 
leilor. 

Canonicul Ginez le-a” dat binecuvânta: 
rea printre gratiile cuscii fiarelor. în 
timp ce spectutorii plini de veselie şi de 
varecare cmuţie, aplaudau sgomotos. 

A urmai un banchet, alături de cuscile 
fiarelor. 

CE TREBUE SA POATA 0. 
STEA DE REVISTA 





Dansatoarea Helene Webrle. 





caricatura zilei 
VREMEA 





--- Vă rog nu se poate să-mi schimbaţi 
patinele cn o umbrelă ? 
(L-Oeus ei 


FOARTI SIMPi 





„— Doctore, mai ales mă doare "nn 
respir. 
Şi cine te pune să respiri ? 


(Dimanehe illuserei 


LINEȘTI 





— Soţul d-voasiră are nevoie d 
absolută linişte. Uiiaţi aci reţeta. 
— Şi cum să-i dau doctoria ? 
„Reţeta-i peniru d-voastră.. 


(Dimanche illusire. 





4 





Ceara secilesice în exizrease 





UNIFERSUI LITERAR! 








LA CURTEA ULTIMULUI TAR 





RASPUTIN 
BOALA ȚAREVICIULUI 


Alexandru i Feodorovna. 
PNusici era. după u treia Zi, 
lingă patul taresiciului bolnav. 

Medicii după care, tarul icimesese. de- 


împirăleazu 
petrecută 


„perat, sosiră în grabă mare, Clătinară 
ingrijovaţi capul, se frământară în con- 
<ilii. deteră rețetele. dar își declinară 
«ompetenla în cele din urmă. 


Chiiue mixturile medicale miraculoase 
ile iibeţanului Badmaveti cari. până a 
cut îi ajutau, uu lură. deastădată, de 
nici un folos, 

Obyazul copilului lua din ce în ce în 
făgsări mai alavmante. 

lDeasupra palorii caduverice, capul în- 
lăcrimat al împărătesei se aplecă nădăj- 
dna totusi, printre suspine, 0 ininune 

Inapoia uşii închise, împărăteasa auzise 
pe împărat isbucenind în plâns: se elibe- 
race tocmai dia braţele plăpânde ale 
micului Alexei, care într'o slorțare du- 
joasă şi suprauman de sfâzietoare ji su- 
ilase în ureche: „Papa, dacă am să mor. 


înprijeşte să fiu îngropat în pare, la 
locul meu de joacă“. 
REVELAȚIA TĂTUCULUI IVAN 


În atmosiera aceasta picară cele două 
mari ducese, de origină muntenegreană: 
Stena şi Viliiza  Emoţionate, povestivă 
cum, după o slujbă în biserica pe care a 
[regqueniau. lătucul Iwan. cel cape punea 
predici de inaltă comatție sufleiească, se 
pregăica tocmai Să servească sfânta iu- 
părătşante. 

Touletek: si bijuieriile ciucoanelor dn 
protipendadă se mişeară între variată 
«trăhueire spre u lua împărtăsania, 

Atiinci  elasul melodios al tătucului 
Dwan opri cu un gest înaintarea. Cuvin 
iese lui sunară misterios şi esnoţionant: 

—- „Fiste printre dis. cineva care tre- 
buie să primească primul împăștășanua. 


F ilăp Miller 


Din cartea lui Filâp Miller, 





exiraordinarul roman al vieții lui Răs putiai 
desprindem căteva pagini caracteristice, 


Ele au asupra celeilalte literaturi ce s'a scris despre călupărul amato, 
valoarea unor documente culese la faţa locului cu lupa unei inteligențe unici 

Pentru a o scrie autorul ei a Scotocit 8 ani arhivele ruseşti. Fotograții 
pe care le aăm Sunt auevărate documente. 


De aci viața lui Răsputin apare ineluctabil împietită 
10 ani dinaintea răsbolului. 


din ultimii 


Hiindcă este cel mai sfânt şi mai vreu 
nic de a primi întâiul sfânta pâine”, Și 
arătă <pre grupul cel nai îndepărtat al 
bisericii unde erau strânşi luolultă cer. 
setorii şi. mujiczi. 

Speriute, doamnele aruncară 
acest prup privirile mirate. 

Omul inspre care arătase iăiucul iwan 
ep UR ţăran Simplu îniro seurteică cu 
blană de oaie şi incălţat cu cisme grele 
si buiucănoase, sprijinindu-se intr'un lo- 
iag rudimentar şi purtând pe umeri a 
traistă de iobag călăior. 

Când întoarse chipul către lumea din 
biserică, se puiu vestea un cap în care 
soi ochi mici ncgri  sfredeliau şi chi- 
nuiau ceva fără de inţele= si fără de cu- 
prins, Un foc viu si aţâțător ardea în 
smoala acelor ocht de mujie. 

Câtuşi de putin emoţionai (spre şi mai 
mâzre uimipe a doamnelor) călugărul îu- 
naintă în tăcere. îşi servi impăriășania 
si mulțumi binecuvântând pe  tatmeut 
Iwan, 


înspre 


FICĂTORUL DE MINUNI 


Imediat se răspândi svonul despre o 
adâncă știință religioasă, stințenia și în- 
jelepeiunea minvnatului Rasputin, 

Si nu numai preoții. protipendada rusă 
si cercurile palatiste ze lăsară cuprinși 
de accastă sugesiie. 

Chiar mari profesori și advocaţi, ofi- 
țevi si înalţi funcţionari se lăsară con- 
vinsi de farmecul apariţiei sfân:ului din 
satul siberian Pokrowshojc. 

Titucul Ţheophan adusese călugărul la 
pasatul marei ducese Stana şi al sotului 
ci, ha Sergejewo. Călugărul reuşi să se 
împuie si marelui duce Nicolae Nico- 
laevici, 


Apoi marea ducesă Stana poresti îm- 


părătesei şi alte multe împrejurări în 
care acest ţăran din fundurile Siberiei. 
uimise prin acel neprecăznt +i minunat 
smvit miziie, 
SPIRITUL PIMÂNTULUI BUS 

Gica cu cra de imediată datorie « 
impărătesei să cheme pe acest sânt la 
palat, la Zarskoe Selo, fiindcă în acest 
tăran_ glăsuia însuși <piritul poporului 
rus. Si era cu atât mai util cn cât orm- 
„cuturile Rusiei începeau să se îmunece 
d. semne revoluţionare. 


ru destinele Rusiă, 





SUGESTII IMPĂRATULUI 


Împărăteasa împăriişi impăratului cel 
auzite. "Totul era pregătit pentru ca ch 
să facă şi asupra împăratului o inpresi 
<gustuitoare. E 

Împărăteasa îi aminti de prezicere, 
doctorului Pbhillipe. cum că le va veri 
in curând din fundlurile Rusiei — m 
pricien care îi va ocroti şi salva di. 
multe primejdii, căutând să-l contina. 
că acesta era prietenul despre care pre, 
zisese doctorul Philtipe. 


» 


: N 
Fa mai povesti împăratului de facu, 
taticu miraculoasă a lui Hasputin.. de E: 
vindeca oameni suferinzi. 
CHEMAREA LUL RASPUTIN 1.4 
TZARKOE SELO ) 


După câteva zile de discuţie si suţl 
mestie continuă. se hotări chemarea bi 
Rasputin la palatul Tzarskoe-Selu. vu; 

Boala crescâmlă a țareviciului, aupra 
vaiă în ultimul timp, contribuise le ve 
pedea hotărire a împărntului. u 

In zilele din urmă. de câte ori întări 
în odăiţa micului bolnav, sub icoana he 
minată de amurg, împăraiul şi impără 
tease îşi uncau cugetul în aștepiare 
minunei care le va reda copilul, asupt 
căruia veghea grija loc iulăcrimată. ci 


si grija întregei Rusii. zic 
frupăvatul și împărăiensa așteptau, i 
. 17 

NERABDAREA SUVERANILOR îl 

e! 

Suveranii numărau nerăbulători mint 
tele ce se scumgean. le câteva ori inci 


părăteasa gprăbise spre uşă. părându-is it 
a Îi auzit bătăi: „Vine“. Dar se întoarăi 
desamăgită: i se păruse. ră 
Ceasul ae pe chemincu biătu ora 9. Ci: 


atâl de viu așteptat îniârzia, Impări 
teasa începu să tremure «e nerăhxlarbă 
Ivima se umfla si cobora în palpitaţiZC 


Si țarul era nervos. Foiletă în vrafk€ 
«le acte de pe birou. în neaze şi numită 
in condamnări şi grațieri. ) 


Dar în cele din urmă sfârși pini 
constata, că aşteptarea îl irita și pe c€ 
Prea îl coplegise convingerea că acetă 
mrtjic venea ca un salvaior. n 
Venea ca un siâni, care îi va vinclecte 
si va reda pe Alioşa at 
Asta era deajuns ca să-l linişteasn: 
si să veboare asupra inimei sale o mabl 


pace. | la 


NI ERSCL rii 





RASPUTIN SI IMPARATEASA 


vumal «le ar veni? 
Bana promisese că îl sa aduce în echi- 
iul ci dela Sergejewo la "zarshac: 
o. ccl mai târziu Până la ora 9. 
mpăralul se ridici și cobol mâna 
pe tnărul farinei o liuişt: 
„Fi fără prişă. nu ai nici vel 
e motiv de onervare”, 
ntraderăr nu era nici cel mat mie 
Piiv de a se înerijora de sosirea în 
ve comdliții a călugărului. Vorul Fusese 
pgătii, 


mii 


POARTA SECRETA 


Dacă părintele Grigore ar Bi bat abriie 
| întrării principale desigur că nu 
bcenia niciodată în incăperile pula- 
nă. 

auirolul polijici palatului l-ar li opri 
Ş dintâi. Ap [i trebuit să parcurgă con- 
ul tuturor secrelarilur si apgențiler 
i descoasă și interogheuză pe acel tare 
e sa parvie la împărat pe cale ierar- 
ă. 


PAZA 


ăci suveranii erau înconjurali si în 
îziţi de o rețea puternică si impenc- 
ilă de agenii ai Ohranici. în unitorne 
civili. strecuraţi prinire ofijerii pala- 
Bui. între serviluri. până si minte ser 
oare, 4 

iecare vizită cra cântărită si suspue- 

si fiecare gest, Tiecare pas ul su 

Lanilor era notai, comentat în zeci de 
pistre și rapoarte. 

e câte ori nu susp 'nase Împăriâteasa 
ipărtăsind lui Niki. soțul ci: Suntem 
zonieri, scumpul meu. 

cum însă se preîntâmpinase orice put 
ță de control. 

D portiţă, secretă, dosită în partea cea 
i puțin frequentată a palatului, rezol- 
ie situaţia. 

Rasputin trebuia să pătrundă nevăzut 

această portiță. care ducea înspre 

te trepie secrete, unde îl aștepta de- 
ala farilor, Maria Wişnyakova. 

soțitoarea lui, Stana, narea ducesă. 
buia să acopere cu prezența ei cven- 
la bănuială a celor câțiva soldaţi ae 





RASPUTIN 


uatela ri tisciți în meri uproviere Ea] 
porțea secrete. 
Varia  Wismahova trebuia să-i arate 


cumul pană la tmeăperile imperiale. 
APARIȚIA 


Tocmai când jar Se pregătea săi pu 


pet» din nou țarinei aceste 1oaie pei 
tu a 0 linisti. uşa se deschise si Gr 
zorie  lebtunavici. taranul siberian apti 


în prazul camerei imper iale: în caftanul 
Noeru. cure îi venea până lia picioare, cn 
larba mare si părul în neorâmlutală, 

Imediul în urna lui păsise prag? 
Wisuvuken a. [inca mâinile împreunate 
«easupra ahilomenului în atiundinea  fe- 
mcilor «hu popor mirare dle ceva neebis- 
nuit. 

Cu ochii defăcugi de o mare perie 
tUră. cu puta Căscata == sia act entăţ = 
sere plastică a uncii mari Dedumeriri, 

Sta aici în prada unei mori întrebănt. 
uitând că e în fața ungustilor suverani. 

Crigeric Plimovici se întoarse lau 
-pre vonducătoarea lui si observămlu-i 
-apul avdumerit, o inţerpelu calm: 

— Coe la euflețele 2 de ce stai au 
«(e mirată ? 

ieşiepiuată la 





rculitaie la auzul aces. 
tur vorbe. îngrijitoarea copiilor îsi slete 
seama «le situaţia ei reală si zăpăcită de 
a nu pnica lua imediat o hotărire. rozi 
până la rădăcina părului, făcu un cniv 
sdâne si a steree reper. 

la pragal usii nu uită însa dea mai 
vădi cu un gest, mare,  nerezolvata ci 
mirare și neimerire. 

Grigorie riimovici surâse larg. 
sure perechea imperială. și, [ară Hiei e 
jenă sau ceremonie, îmbrăţisă iniâi pe 
parul tuluror ruşilor. apoi pe soţia arce 
luia — şi îi sărută puternice pe amâuloi 
obrajii. 

Si țareviciul se 


inuiută 


făcu sămătoc. 
CALUGARUL DANSATOR 


Nimic nu-l făcea mai fericit pe Ruspu- 
tin ca dansul. Era pentru el o eJementa- 
ră necesitate fiziologică. Ira singurul 
mijloc de a da expresie variată simţi: 
mintelor şi gândurilor sule interioare, 
altfel prost deservite de vorha Îi insu- 
ficientă în expresii colorate, 

Penten ţăranul aceşta simplu din Și 


= 
1 


A 
ia 


IN CERCUL FEMEILOR DIN SOCIETATE 


be-ria dansul însemua putinţa de a-si siri- 
za Ducuria, vea bună, și însuşi Cântec 
a] vital al wnksienței sale, Era o necesi- 
tate ca şi aceia de a bea. a mânca. 
Dănguiaul acele tarburătoare  danțuri 
religioase, atâi dle Trecuenţe în secicle 
din Rusia. catuca si trupul lui Rasputin 
se cliberaa de toate incâătugerile desi 
nelvr otavice. trupul hui se întagra an 
liniile mares amonii a plantelor şi de- 
venea «in cec în ce wat Liu. mai imate 


via. 
Când începea să dameze, se ntârie 
intăi încet cu pasi ati teprat dineu 


pasi mai oici. ini DAI. pălta ce Lu 
jiil lui urias dispărea usor în invârtituri 
se strertel. 


ACCESE DE HISTERIE 

Se iutănap ba atlete ca în cerul ase 
culttoareloi sale religiuase, cineva să 
înceapă a cânta, vpeile Se întinulțeat, tota 
ia Masa incepea să câme cu el luolaliă. 

Weodată. sărla peste masă si în miglu- 
cul atlăsi = începea un dans ciudat şi 
tulburătar. 

Dani ml apoi se upropia în învărtituri 


de una din Vemeile din A Melilla care 
cântau şi «lin fugă o lua la dans O îm 
brățisa, o alătura, o sirângea. și dansul 


lui devenea din ce în ce mai turburătoi 
si: mat inficrbâniat. Degetele sale aluurc- 
van şi se înfigcan în carnca ci. Privirea 
wi halucinuntă o umeţea, Din ce în ce 
inai aproape simţea răsuflarea lui. până 
i se abandona cu totul expiând  întro 
fulgerătoare histerie. 

Cn braţele sale puternice, Hasbutiu e 
ihea câteva rlipe, pri indo. apoi o de- 
punta pe brajele femeilor. 

Acestea o mângâiau şi o atingeau cu c- 
vlavioasă şi piistonată alora it» ca peuu 
hucru sfinții, 


RASPUTIN DANSEAZA GOL 


Oraiile sale avcau loc la „Vila Node*. 
ilată nişte prieteni îi povestiră tie un 
cor de ţigani, neiaiporue mt. care ar li ce 
auzit în restaurantul „Jar“. 

Rasputin iubea enorm muzica şi coru- 
rile de țigani, aşa că îi urmă imediat. 

Vinul curse gârlă. Starețul cra ua 
mare băujor, 


48 


(ui capul turburat de alcool şi de ie- 
mei, halucinat de zecile de giasuri ale 
tigăncilar din cor, Rasputin purcese s& 
vavesti fetelor şcene intime dela Curteu 
unperială, 

Arătă apoi cum omşnuia el să danseze 
lu curte, 

Scoase vesta pe care erau brodaic 
liori de mâna împărătesei și o idepuse pe 
masă, apoi, fără ca cineva să [i avut 
timp să-l oprească svârli şi celelalte 
vestminte. 

Complect gol, fredonând cântece bise- 
viceşti —-îucepu să danseze în mijlocul 
sălii un danț răpitor, fascinant, nemai- 
văzut. 

Când poliţia îl deşteptă din vârtejul 
dansului, Rasputin povesti de unde vine 
acest dant. 

Vorbi de Pokrovskoie, satul lui  de- 
părtat din Siberia. 

Acolo tăiau toaţă zina arbori mari în 
pădure. Arbori pe cam nu-i puteau cu- 
prinde 5 oameni. 

Când poposea seara. lăccau un loc 
mare [pe zăpadă și dansau apoi îmypre- 
jurui lui cântând până după miezul 
nopții. 


RASPUTIN PRIMEŞTE. 


Rasputin primea multă lume. 

După slujba de dimineaţa pe cure o 
asculta la biserica Alonshoje Podvoi je 
dela 10 în sus primea întruna, 

In anticamera lui se înghesuiau foști 
și actuali miniştri, ministeriabili, prelați. 
parlamentari, femei din nobilime, gcuc- 
rali, mari duei şi diversi directori de 
trusturi şi bănci, 


INTERVENŢII LA CEI DE SUS 


Fiecare îşi avea durerea şi nădutul sar 
liecare venea cu un bacșiş gras pe care 
îl depunca în mâinile călugărului, are 
vra foarte sensibil la aste] de daruri. 

Veneau şi oameni din popor cărora li 
se întâmplase o nenarocire nare în fa- 
milie, Dezertori sau-condamnaţi la moar- 
we. Puşcăriaşi evadaji sau moaşe crimi- 
nale. toți păşeau pragul casei sale cu nă 
dejdea că Rsputin le va ajuta. Că dacă 
vă [i nevoe va pune în mişcare dela 
unuţionar până laministru și dela mare 
duce până la ţar. 

Căci el era doară, „Țarul Țarilor”. 
veneau şi mulţi oameni neroiasi peniru 
u-i salivita ajutoare. 


v 


DARNICIA LUI 


Darnic şi superb, Rasputin trecea pa- 
ebetul de bancnote din mâna bancheru- 
lui în acea a săracului fără a-l Îi numă- 
at mărar. De accea faima lui ajunsese 
eNOFINA. 


Pentru cine nu avea ceva precis de 
aranjai cu el, eva totuş o datorii să-l 
vaslă. să se apropie de le, să-i atingă 
pui.uua hainei sale, 

Printre vizitatorii lui lrecvenţi  cruu 
wai ales femeile. 

Aclriţele nedreptățite. maici uitate în 
“chituri de vitregii, doamne dela palat. 
i hinuite de: intrigi, lemei şi fete simple 
Win popor. 

Acestora Rasputin nu le cereau decăt 
lacesisni umed al buzetor şi olranda cal- 
dă a îrupului lor pe care ele îl ofereau 
DUCUrO&, 

Inir'a vreme obiceiul de a se oferi ca- 
ligărului ajunsese o necesitate în anu- 
ivite straturi femeesti, 

Apropierea lui te puritica şi te slinția. 


MISTICISM 


Femeilc cari treceau pela el, duceau 
in ochi o lcăhire şi un jar vecine cu ne- 
bunia și se simțeau fericite a-i [i apur- 
ținut. 

Se puteau auzi mereu în aniicamera 
lui discuțiuni de acest soi. iulre o iloam- 
nă care vencu cu gânduri absolut se- 
rioase pentru o intervenţie şi o fată ou- 
recare : 


lie ce nu vroiți să-i aparţineţi 7 

Cum puteii reluza pe un sfânt? 

Doamna riposta contrariată și tristă : 

-- Bine dac ce fel de sfânt este acasta 
care ate nevoie de dragoste lumească ? 
Ce fel de sfinţenie csie acasta ? 

—- E] sfinteşte tot ce trece prin mâna 
lui. era răspunsul letei, 

— Și ati fi dispusă să-i ufmaţi  do- 
ibţele ? 

-— Desigur, Lam şi aparținut și mă 
simi fericită de atunci şi mâimlră de asta 

-- Pine dar dacă ați fi căsătorită? Ce 
ur spune bărbatul Dys. de usta ? 

— 0, ar socoti-o ca o mare cinste. 

fa Rasputin femeile aflau inptinirea 
a două dorinți cari până atunaa hi se pă- 
reau ireulizabile deodată : 

Satislacerca adâncă a nevoii scliplaa- 
se şi mulțumirea cărnei IMagelară întrsin 
amestec de adotație şi histerie. 





APARITIE NEOBIȘNUITE 


Reunianile de temei aveau loc in fie- 
vare «lupă amiază, lu ol acasă. 

Dela temele religioase si dela inu 
pătrumlerea fizică pe care o încerca fic- 
care dim femei giugiulindu-se i lăsân- 
dn-sc sărutată de stareţ. treceau apoi la 
cancanurile poliucei si palitului si la 
aluine obscene. 

Câtenlată, din «losul unei uşi desekhisc 
răsărea capul unui băiat care râdea în- 
irmua tâmp şi se strâmba la temeile dir 
societate. 

Dacă vreuna din femeile nou venite 
se Speria si întreba ce îuseanunt aparitia 
asta, a E : 

Rasputin raspundea honom : 

„E. fiul meu Mitia . nu e in toate min- 
țile. | se par toate caraghioase şi. râde 
voată zina”. 


IN CAMERA DE AŞTEPTARE 
Din când în când, părasind masa le» 
mieilor din sufragerie. Rasputin  lrecea 
ju teamera de aşteptare. 

La apariţia lui toţi incremeneau, «ela 
țăran până la ministru: «dela rontesă 
până Ja cocoiă. 

binevoitor el, se apleca către liecare. 
uscultându-i jalba. 

Dacă [caca caci se PMăângra de ceva 
«ra maj lrumoasă, o invita Să astepte în 
camera lui «le fuciu. Odaia asia era şi 
vdaia ritualului sexual. 

Imediat ce uşa Be închidea si ploati 
rămânea singură. începeau povesțirile. 
Femeile cari se îmipăriaşiseră din tarnie- 
vile odăi comentau pe şoptite bucuria 
ce le cuprinsese după ce pain părut a- 
junseseră la eliberare. 

Câteodată din odaia de lucru e an 
zau şi ţipele. 

Vase sparte sătiau in ţănsdlări. lovind 
tșile sau geamurile. 

Vemeiu înaltă şi frumoasa care intra- 
se să roage pentru graţicrea soţului ei 
deportat în Siberia, icşia plângând das- 
pletită şi cu vestmintele rupte şi se du- 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“ SIR. BREZOIANU, No. 11 


UNIVERSUL LITERA 


cea să reclame la întâia circumseri 
de poliţie. 


Veiefonni dela Izarskoc-Selo pu 
capăt unor aşifel de scandaluri. 

Ciufulit şi cu hainele heţite, sgâria 
cu sgâricturile încă sângerând. Ras 
vin pleca la palat. 


| 

Printre vizițatoare se aflau de at 
ori femei cari veneau să roage pe fe 
din casă a lui Rusputin să le facă hm 
a-i puiea spăla călugărului rafele mi 
dare. 

Serviioarea intra în odae şi se îl 
poia cu un pachet mare de baoarte 
care îl trcocu fericitelor spiitătorese oh 
zionale. j 

in deosebi rngau ca rufeie ce lo 7 
mec să fie foarte mult purtate. 















MOARTEA LUI 


Hasputin a murit ucis de mâna buţ 
tabeanului Purişchievic. E 

A fost atras inuia cursă la prinţul 8 
bx losupof unde i sa promige cunoşiis 
eu o prea (rumoasă «loainnă pe care Ţin 
mult so ennoască. ; 

Din prăjiturile otrăviie Rasputin 
mâncat foarte multe. Totusi nau a 
asupra lui nici o influență nefastă. & 

Desperării şi nedumeritii cetora «i 
voiau să-l omoare. ştiinţa  î-a PĂSpU 
de-abia ucuin: zahărul din prăjiu 
neuțralizase otrava. 

Desperarea lor cresmu in clipa 
şi câteva focuri de revolver nu reuş 
a răpune extraordiaaea vitalitate a că 
sărului acestuia cu irup de urias. AS 
câtexa focuri — şi el căzu, zi 

La aflarea vestea despre dispariţia $ 
hasputiu si maj sperânil în regăsirea 
prina telefonă pe Jroni farului săi 
de urgenţă. 

Aflară apoi despre moartea lui. & 
mare şi profundă desperare şi mâhu 
ii suprinse, 4 

Oeroiitorul şi binevoitorul lor, cet 
le pruvestia şi îi prezerva de toate 
lele, nu mai era. Cine o să-i mai ajă 
deacnuui în împrejurările unui xtiior 
se anunța groaznic ? 


pă 








CUVINTE PROFETICE 


Și dacă în cercurile inalte ale Hu 
bucuria fu nare o tristeţe toi atât 
mare cuprins țărabii din toate ung 
rile lusiei, d 

văcătorul de minuni. bunul si geg 
rosul lor părinte: Călugărul care se & 
sese si. spună adevărul Țarului şi 4 
mântur — nu mai cra. Mare dolju% 
lăsă asupra lor şi ei își amintiră de k, 
bele lui Rasputin : 

„Dacă mor eu. jarul o să-si pia 


curând caroana