Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0050

UDnazver sui 


Anul XLV Nr. 50 


m [|| 


ȘIEFAN C. HEPITES 





"80, — UNIVERSUI, LĂTIRAR 





Ctitorii 


ȘTEFAN C. HEPIILES 


Stiinţele și ariele sunt cela ouă as. 
pecte sub care se înfăţisează starea de 
civilizație a oricărui popor. Pentru noi, 
atibele formează un patrimoniu de ne- 
prețuit, mărturie a tot ce mintea româ- 
neuscă a realizat până în prezent și che- 
zisie a tot ce geniul neamului nostri 
va şti să nfăphuască şi n viitor, 

Oameni iluştri, minţi luminate şi din- 
tra catezorie și din alta, ştiut-au să îm- 
bozăţească tot mai mult acest patrimo- 
hiu intelectual. Ei sunt „ctitorii“, fâv- 
ritorii a tot ceeace spiritul românesc 
creat până azi. In grupul lor şi n râti- 
dnl oamenilor de ştiinții, găsim la loc de 
frunte pe Stefan C. Hepites, inginer, doc- 
tot în atiinţele fizice si doctor în stiin- 
(ele matenatice. 

liepites a fost una din personalităţile 
cele mai de seamă ale generaţiei trecute, 
Numele său era cunoscut tuturor, iar 
faima operii sule trecuse până departe, 
hotarele ţării, „Ctitor“ până în cel mai 
real inţeles al cuvântului, Hepites a cre- 
iat: Institutul Meteorolugic, Serviciul de 
măsuri şi greutăți, împreună cu alţii, 
Societatea legală Hoinănă de faedrgtu- 
fic şi liceul „Si, (aheorghe. 

Cecace a fost Tycho.brahe pentru as- 
tronomia universală, a fost ștetan Itepi- 
tes pentru climatologia ronânească. I- 
rensul material de observaţiuni strâns 
si coordonat de el, reprezintă şi azi baza 
multora din studiile ce se întocmesc cu 
privire la ţara noastră, Când au apărut 
cele 14 vulume fvrmat quarto, de peste 
Gu de pagini fiecare, cuprinzând obser- 
vațiuni efectuate pe toată suprafaţa re- 
zatului, nu numai noi, dar întreaga 
străinătate nu şi-a putut ascunde un 
west „de surprindere, nu si-a putut stă- 
pâni un strigăt de mirare, Profesorul W, 
loppen din Ilamburg 1), unul dintre spe. 
cial.ştii cei nai de seamă, spunea : 

Avem înaintea noastră o însemnată 
publicaţie, care ne dovedește că Romiii- 
nia a ajuns dintro săritură în rândul 
celor dintâi state care cultivă Meteoro- 
logia și aceasta prin fondarea unui In- 
stițat Meteorologic și prin alegerea feri- 
cită a. conducătorului său, Abia te în- 
crezi cchilor. când vezi această cantitate 
de material publicat îrumos şi raţional, 
cale provine dintr'o țară, ce acum câţi: 
ra. ani era reprezentată pentru ştiinţa 
uoăstră, printrun toc gol pe haria Eu- 
ropei. Lăsând la o parte imensitatea pu- 
hlicaţiunei, ceeace provoacă interesul şi 
udlmiraţiunea este bogăţia și oportunita. 


(1851—1922) 


tea cuprinsului. Isie inwvederat că nu 


sațutut ajunge la acest rezultui uecâi 


ptintr'o muncă excepțională“. 

Și în acelaş fel, elcgiile ubuncdă «le pre- 
tutindeni. „ANu există nici o ţară în Eu- 
rODA care” că publ:ca atat de repede un 
Buletin rezunativ atât de complet ca 
România", se exprima?) prof. Alfred Au- 
got, directorul lui „Bureau Central din 
paris, Din Belgia din Anglia, vestitul 
Mascart din Franța, din Elveţia, din I- 
talia, din Suetlia, din toate colţurile con- 
tinentului, aceleaș aprecieri frumuase, a. 
celeaşi cuvinta de laudă şi admiraţiune, 
au caracterizat opera lui Ştefan llepiles. 
Ce mărturie ina! prețioasă despre inseni- 
nătatea ei se poate aduce, decât cuvin- 
lul autorizat al atâtor savanţi? 

Dar mai presus de orice, opera lui He- 
pites irăeşte prin însăşi valoarea ei, prin 
însăși rezultatele la care sa ajuns. 

Familia lui IHepites a fost 0 familie 
de îintalceteali. FI era fiul niai mic al 
doctorului Constantin C. Mepites si al 
Smarandei, fiica Serdarului loan Dânr- 
boviceanu. Dela ei a invăţat să iubească 
cinstea, să respecte adevirul şi să pre- 
țuiască rnunca, Aceste trei însuşiri au 
format tot restul vicţei podoaba cea mai 
de preţ a lui Stefan Iicpites. Tatăl său 
i-a trecuti o inteligenţi vie, un spirit 
cercetător şi o putere de lucru uimitoare. 
Dela mama sa a moștenit un suflet alez, 
un Ooplimism sincer — ce i-a permis mai 
târziu să treacă mai uşor peste mille 
greutăţi inerente vieţii — şi o înaltă eon- 
cenție morală, ce l-a sprijinit toideauna 
în faţa răutăţii semenilor săi. 

Ilepiteas a fost sub toate privinţele, un 
exemplar ales a tot ceeace ncamul nos- 
tru a creat mai distins. 

Ceeace în adevăr caracterizează mai 
mult viaţa ilustrului dispărut este un e- 
chilbru si o seninătate sufletească, is- 
vorite din încrederea și optimismul său 
profund că adevărul, binele și frumosul 
trebuiau mai curând sau mai târziu. cu 
toate greutăţile ce sar putea ivi, să 
triumfe, De uici pornea acel farmec deo- 


_sebit pe care cei cari veneau în contact 


cu el, nu puteau să nu-l resimtă, precum 
și acel sentiment de liniste si de mul- 
țumire cu care te despărțeai de el.”). 
Viața lui a fost lipsită de sbuciumul 
aparent care dau mulicr oameni iluzia 
unei bogate activități — pe când de fapt 
după ei nu rămâne nimic care să merite 
o luare aminte a urmaşilor — dar în 


de CONST. A. DISSESCU 





schinib ea a fost, rodnică, plină de re. 
?ultate adunate cu trudă şi în tăcere. 

Mlepites îmbrățizsează la început curie. 
a armelor, chținănd în 15609 —- primulă 
în promoţia sa — gradul de sublotote. 
nent de artilerie. Apreciat nunti decit 
de suţeriorii săi, este trimes să-şi cun-! 
tine studiile militare la Bruxelles, 

Aci, dorinţa de a prinde cât mai multe: 
îl împinge către domeniul ştiinţelue po. 
zitive, imcepând să lucreze atât în labo-: 
ratorul de fizică al Facultăţii cât și la 
Observatorul astronomic. in 1533 sl ob.: 
ține titlul de doctor în ştiinţele fizice şi 
matematice, iar doi ani mai târziu și po 
acela de inginer decernat de Scouia Po-! 
litoechnică de pe lângă Universitatea, din: 
Bruxelles. 

Intors în ţură, cu sănătatea întrucatva 
sdruncinatiă, el părăseşte armata dar îşi 
fuce pe deplin datoria în timpul războ- 
iului pentru independenţă, când partiti. 
pă efectiv la luarea Rahcvei, 

Celebrul autor Novalis zice în aforis- 
mele sale: „A fi un cercetător al Natu- 
rei este cea Mai frumoasă și Stcră mi- 
siune !'' Îilepites a simţit în el această 
vocaţie, această misiune. După ce în 
trăinătate a vizilat numeroase Institute 
şi UObservatoare meteorologice, el îşi face 
la Brănla — unde îşi exercita meseriu 
de insiner — un post propriu de obser. 
vație la care lucra dela 6 dimineuţa 
până la 1 seara făcând observaţiuni ori 
de ori, Numai cine cunoaște  migala, | 
punctualitatea și conștiinciozitalea re. 
clamată de observaţiunile meteorolozite 
va putea înţelege truda și devotamentul 
depus de Hepites în efectuarea lor. Aca- 
demia Români a înţeles acest lucru, Cu 
o răsplată, dar mai ales ca un îndenin, 
ca îl alege în 1880 membru corespondent. 

Agricultura noastră — isvor nesecal 
de bogății — se făcea pe limpurile acelsu 
în condițiuni cu tctul rudimentare şi em. 
pirice. Se simţea nevoia, unei raţionali- 
zări a ei, a cunoaşterii condiţiilor cli- 
malologice specifice fiecărei regiuni pen. 
tru ca producția să se pună în acnrd 
cu aceste condiţii, In 1884, I. Câmpinea- 
nu, ministrul agriculturii de pe aftunti, 
încredinţează lui ilepites misiubea de a 
intemeia în ţara naostră un Institut me- 
teorologic. * 

Din acest moment începe pentru. Je- 


—, 


1) Meteorologische Zeitschriit. Anul Y. pag. 83, 

2) Annales de CGeographie Paris 1899. 

3) Vezi E. Otetelișanu — In memoria lui Şi 
fan C. Hepites. Buc. 1923, 





piles munca uriaşă de organizare şi «le 
vunsulicdlare a Insituţici căreia îi închina, 
toată. priceperea si toată energia sa. lu- 
conjurat de câţiva coluboratori distinși, 
e ajuneea în mai puţin de zece ani să 
jispună la Filaret de un observator geo. 
fizic şi meteorolozic și să creeze o rețea 
de peste 300 de puncte de unde zi de zi 
porneau spre centru câte trei rânduri ce 
»bservaţiuni. 

Tut acesti unateriual este strâns, calcu- 
lat, prelucrat si publicat de ltepitas Lu 
gol imens — resimțit atât de noi, rău 
i de străinătate — era astfel completat, 
Invătuţii din alte ţări incep să vorbeu- 
sc despre România, in termenii în care 
am văzul la începutul acestui articol, iar 
ret din ţară se văd în posesia unor date 
ce le permite nu numai raţionalizatrea 
agriculturii, dar şi asigurarea drenaje- 
lot amenajarea regiunilor inundabile. a.- 
menajureu căderilor de apă ca producă- 
toare re forță motrice, iar mal târziu -— 
in zilele noastre --- protecţia nuvigaţiei 
marine. şi nai ales a celei aeriene. 

Acarlen ia- proclamă pe. Ilepites Mein 
bu activ, iar diverse asociaţiuni stiinți- 
îice române şi străine se inindrese să-l 
numere printre componenţii lor. 

O a doua sforţare tot atât de însen.- 
rută, o faca IHepites in 1539. când se pă- 
sește lu introducerea sistemului motrice 
la noi în ţară. legea din 1564 (leşi pre- 
vedea, unu reuşise totusi să împue noile 
aitățe, de măsură.  Ceeare uutorituteza 
na isbutit, a is»utit Hepites prin tactul 
şi perseverențu sa. In scurt. timp îmetrul, 
țilogramui şi litru erau măsuri obiznui- 
e pe piaţa noastră, și cu itoate că lucrul 
ne pata azi alat de banal, el a insemnat 
> adevărală revcluţiune in comerțul ro 
mănesc, 

serviciul de măsuri si greutăţi se pre- 
intă în zilcle noastre la aceliş nivel cu 
micate altul din străinătate. | 

Dav activitatea lui lHepites sa întius 
3 mai departe. El a fost profesere de mu- 
tematici la şcoala saperivară da silvicul. 
tură, la şcoala militară de artilerie și 
“seniu. lu, liceul Alihai Bravu și la Sfâu- 
lu] tibeoruhe. A ştiut să desvolie gustul 
pentru ştiinţele pozitive, tuturor seriilor 
de elevi ce au trecut prin nina sa, dar 
mai presus de toate a stiut să creeze o 
dovărată scoati-— școalu muncii, iv con- 
tiiuciozităţii si a modestiei — printre 
vluboratorii săi dela Institut cărora leu 
recut mai departe flacăra sacră a ştiin- 
a sl a adevărului, 

Hepites a ridicat la cel mal îualt bres- 

igiu Societatea Reuulă Română de Goo- 
vatie “al cărei vicej.reşeddinte e fost din 

914 până. în 1922, când « fost proclamat 
icepresodinte de onoare. Activitatea lui 
a tradus și aici printr'o admirabilă or. 
anizare şi priatr'un extraordinar avâini 
e a ştiut să daa uneia din cele mai în- 
e.nnate societtiții științifice ce avem azi 
A noi în ţară 

in cercetările de specialitate ne oprim 
i.intrăimn, Ele sunt prea numeroase spre 
le putea cnumăra, J.e putem insă mru 
e în trei categorii mai insemnate: 

a: Contribuţiuni ia Istoricul Motecrulv- 
ini Și Astronomii în ltomânia, publicate 

n Analele Academiei lamâne. 

x) Caniribuţiuni la cliinatologia țării, 
ublicate în Analele Institutului Meteo. 
dogic şi | 

e) Contribuţiuni la (seofizică, publicate 
n Analele Acadenriei si Lustitutului. 

ltte eaga sa Operă stiimțifică sc carac- 
mizouză printr'o extrem de mare scrupu- 
oitate în a reda exact, rezultatele ob- 
zrvațiunilor. Nicăcri nu găsim în lucră. 
ie sale forniwlarea. vreunei ipoteze suu 
imcercare de a denatura, faptele pentru 
 jastifica cine. ştie ce. teorie care i-ar 

„lost scumpă. Sub aesst raport opera 


sa rămâne o conlrihuţie cu caracter în- 
formativ de cea mai mate valoare, 

Din observatorul său muncind tăcut 
dar neintrerupt — muncă migălousă «le 
calcul şi de cercetări cbositoaura — Ste 
fan C, 'Hepites şi.a adus tributul său t- 
mens de contribuţiuni la „etitoria pu- 
trimoniului Nostru stiinţitico-literar. 


CONST. A. DISSESCU 
3 Li 


as chic venr'saBe 

Doctorul C. 1, Istrati seria lui Itepi- 
tes cu ocazia îmuliinrii a 50 de ani, ai 
acestuia : i ii 

„De când ne-am cunoscut — şi este 
deja destul tiinp, aproape 2% de anit 


ne-am stimat, ne-am iubit. 

„Dece ? Te-ai întrebat vre-o dată? 

„li:ndeă era ceva conmun în poi doi: 
dorinţa de a munci: dorinţa de a face 
ca Și. din ţara noastră să se producă cov 
pe calea stiințitică. 

„Se înplinoşte lu Februarie 50 de 
ani. Fu i-au ajuns «leja la 3  Septen: brie 
teccul. oda 

„Ce fericit trehue să fii ? 

"Dar cum se putea oare--alttei ? 

„Tot trecutul tău e corect. senin și în- 
cărcat Cu fapte bune. | 

„Al avut un ideul. Lai: urmat drept, 
cinstit si cu psi iseverenţă, i, natural -Să 
culegi fructele: stimă, iubire și rocu- 
nostinţă, 

„Onoarea si onorurile ? 1. Prima te 
acopere seja. restul le ai în parte şi pu- 
țin te importă de cele ce ți. se CUvVIR, 

Vei rămâne un exemplu de bun cnleg. 
ile pasionat om de stiință, de alectuvoz 


prieten, Ce vrei mai mult?! Mergi îna- 
Inle. | 

Ca utofdeauna cu Tullă dragoste. 
cc ph AR | AU. ISTRATI 


la staţiunea dela Braila pe care Ile- 
pites si-o construise singur şi uurle sin- 
cur fă cea ohservaţiuni, măsurătuiile se 
executau din oră în oră, dela 6 diminea- 
ţa până la miez de noaple și. deseori, 
chiar mah târziu, | 

Frau proverbiale în tet orâsut vizitele 
lui Hepitas. In toiul petrecerilor el se 
ridica la fiece oră, se. ducea de-şi făcea 
observaţia si apoi foarte linistii îşi re- 
lui locul printre comenseni, pentru ca 
ora uvinătcăra so steureă iar - 


$, 


La: Pilnret Hepites iei câte 12-14 
ore pe 75. Alături de el ținea ŞI funcţiu- 
nări cari de multe CL rămăneau . pe 
&himpi. 

Ceaiuril> și idile cu.-care îi rata 
ni aveuu totdeauna datul Qe a_i reţine. 
Și atunci o mai tuieau englezeşte. tlo- 
piles NU sa supira, niciodată. 

Odată îi apucase pe icţi ora 10 searn 
la lucru, Desporaţi, băteţii sting lumina 
si numai asa au putu scăpa ! 


o a pt 
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Stefan GG Hepites, sa născut la Brăila 
în ziua de 17 Februarie 1851, Studiile 
ȘI ne-a inceput in. orașul natal si le- -a cont. 
nuat: la Pioesti şi apol la Encurești. unde 
a urmat cursurite gimnaziului Matei Ba- 

sarab, In 18095 intră in şcoala militară, 


UNIVERSUL, TITIRAR. — 297 


de unde iese subiocotenenft: de artierie 
în anul 1809. | 

In anul urraător este trimes de Minis- 
torul de Război să-si completeze cunoş- 
tintele la şcoala specială de artilerie si! 
xeniu din Bruxelles. Aci urmează. şt lu 
cultatea de ştiinţe. 

In 1563 obţine diploma de doctor în 
științele fizice si matematice, 

In 19575 este proclamat inginer al Po- 
litechuicei din Bruxelles. 

in 157 ia parte la războiul de indea 
pendenţiă, după sfârşitul căruia îl găsim 
mainer el portului Brăila. Aci își incepe 
el primele ovservaţiuni: meteorologice, 

In 1561 înfiinţează, Institutul: Aleteoro- 
logic, al cărui prim director este numit, 

In 1389 Ilepites ia şi conducerea Ser- 
viciuliri de Măeuri şi Greutăţi, servitiuu 
ce a asigurat introducerea sistemului 
metric la noi în ţară. 

In 1593 el alătură Institutului un ser- 
viciu magnetic — de pe urma căruia a- 
vem prima hartă cu clementelo magnr- 
tice ale țării -— şi un serviciu sismologic 

La 1402 este ales membru al Acadeni: ci 
Romane. 


A exercitat funcțiunea de profesor de 
AJatemuatiui la gimnaziul din Brăila între 
1875 si 1877. După război este numit pro- 
fesor de fizică la, scoala militară. de ar- 
lilerie si geniu si transferat. tot ca pro. 
fesor de matematici la liceul Mihai vu 
vul, 

Consiliul profesoral al poa superi- 
are de silvicultură il alege în 1853 pro- 
fesor «le Topografie si Se Aaa nu lu 
1884 el înfiinţează liceul pârticular Si 
(Gheorzhe, unde a fost diteclor până îu 
1583 şi profesor de. fizică până în 190y. 

Onbozit de munca istoviterare ce desi. 
sură, în 1908 se retrage dela cunducerea 
Institutului Meteorologie, inchinâncdu-și 
activitatea Soc. de Geografie Ade: ceată 
vice-prezedinte: o 

Moare în vârstă: de 71 de ani. 
de 15 septembrie 1922, 


î î î a . - 


în ziua 


A scris: E: 


Analele lustitutului Meteorologie _ ul 


României, 'Tom. I—XIY. 
Bul, lunar al .observaţiunilor din ETER 
mânia. An, |—XIYV, 


buletin zilnic. An, I—XIIL, 

Scânteeren stelelor. Reţ. ştiini. Tom. x 
PRRA, po 

Cometele în 1884, Rev. stiinţ. Tom. NIL 
1581. | 

Termomeatric. și Actinometrie. ev, st, 
XII 1531. | AS 

Cutremurul die pământ din 1880, 

Curs de Fizică. 2 vol. 1882. i 


F pacile îngheţului Dunării. Bul. Soc. 
Googrufie 1882. i a 
Instrucțiunii” pen (eu ef eci LEA sei obser - 


variilor 1535, 
Clima Bucureştilor 1885-1889. 


Materiale pentru climatclogia Romă. 
niei (26 note comunicate Academiei) - 


SARE apti le In fizica globului: (7 bro. 
suri 


Studiu de Meteorologie agricolă, are 


Ac DB. Tom. XX 
Regiine piuyioinietrique de iuti ia 
Albunu climatologique de lNoumanie, 
1900. pet i 
Arhiva sismică a României. Anii 1902 
— 190, | 


Secaetele în: România. Bul. So. Geogru- 
fie, Tom. XXVII. N 
Meirologia în România. Buc. 1900, 


C.A. PND, 


798, — UNIVERSUL LITERAR 








Po € 7 a €e 





MOARTEA LUI 


In purpura Apusului se pierde 
Corabia în larguri călătoare 
Și liniştit respiră sînul mărei. 
De-asupra «e; Zelirul îluşturatae 
[și flutură duntelele de spumă. 


Domoli vibrează aburii în zare 
S'apleacă luna'ncet către apus 
Lumina i se șterge'n înlunerec 
Și'n larg de zări tăcerea e stăpină, 


lar jos în corabie 

hRăsună cântec tînăr 

Vinjosul marinar 

Iș: umilă pieptul lui puternie 
De-atita voe bună. 


Ulcioarele cu gîtnrile strimte 

[In cântec plin de viaţă se ciocnesc, 
Norocul orb îşi învirteşte zarul —. 
Incoace și încolo 


Vainicii string copilele în Led 
Vestmântul tremură pe ele, 

Cu sura, depe gura lor plăpândă 
Culeg sărutul dulce ca un fagur. 


— „Sărută-mă, o Lesbia ! Trăiască 
Vieaţa şi puterea şi-al ei farmec - 
Trăiască dorul care ne îndeamnă 
Ale plăcerei cupe să golim 

Acolo unde Kocitus se pierde 

Nu-i cântec, unu e via şi nu-s copile 1“ 


lar zgomotu'n corabie sporește, 
Cu chiotul blestemul se 'mpreună 
Pe jos în val Cerubumul se varsă 
Ca un salut cesarului Tiberiu. 


O tineră pereche se ascumde 
După perdea. 

[n jurui lor tresaltă un satir 

[lar alţii joacă un sălbatec cordal 
Şi zeii cei nebuni şi fără grijuri 
Neobservaţi se prind şi ei în Joc. 


De-odat cîrmaciul glas proiund aude, 
caca poruncitor pe nume-l chiamă : 
„lhamus !* Dar cine-i? Ce să fie? 
Taină ! 
Nu-i taină. 
[i vijie de băutură capul. 
Dar iată. Nu-i acesta glasul, 
Pe care'l auzi: mai adineaori ? 
— „Ihamus!' Ei, vezi, aceasta nu 
e glumă. 


IULIU REVICZKY !) 





Se urcă sus, să vadă, Noapte clară 
Cumumnile de valuri aurezte. 

Din adincime stele schinteiază, 
Sau poale că sunt ochii de naiaile ? 
[nr colo, unde-abia străbate ochzul 
Se vede negru țărmul 

Etoliei. 


Cu grije Thamus cată imprejuru-i 
Nu-i suflet. Totu-i mut şi'm ne:mişcare 
S'a înşelat şii vine să se'nloarcă: 
L-așteapiă zarul jos și vinul dulce, 
i dătătoarea de fiori Melisă. 
ar iată'n întunerec glasul tainice 


A tren oară strisă: lhamus, 
Thamus! 
— „Cu voce pământească vorbesc 
oameni, 


Daw ăsta este glas din ceruri 
Ce vreai şi cine eşti, întreabă Thamus 
Cutremurat de spaimă ? 


Ca de-o chemare tremură văzduhul 
Și ea păirunde pânăn fundul 
Corăbiei şi zice astfel : 

— Corăbier bătrân, isteţe Thamns, 
Fi; astăzi crainie fără voia ta. 

Și, ajungând la Palodes pe cuime 
Să dai de veste 

Că a murii măritul Pan, Pan a murit 


+ 


„ Gălăgioasa ceată amuţeşte 


Și nu mai vrea mâncări, nici băutură 

Lui Thamus i-a fugit de-acuma 
somnul 

În sine se retrage întristat 

și când corabia ajunse 

n portul dela Palodes, el strigă 

Precum i-a fost orînduit chemarea ; 

— Muri măritul Pun. Pan a murit! 


Şi-atunci, minune nemai pomenită, 
Se mişcă arbori, pietre şi tuf:suri 
Zbucneşte plânsul. Jalea dureroasă 
Urmată e de vaer 

Suspin iremurător tresare 

S'aude plâns, sughițuri întrerupte 
Și peste tot răsună vaet jalnic: 

— Muri măritul Pau, Pun a murit! 


Muri din fire sufletul cel vesel 
Mut zace astăzi naiul fermecat, 
Cu care n vremuri speria pe nimfe 
De-acum pămîntu-i rece, mut, strein. 
Nu mai trăesc pe dinsul zeii 
Ce: jucălori : 

, 
Safiri, Silvanii sprinteni şi naiade 
— Că'n ori-ce tufă locuia un zeu — 
Au părăsit pământ, izvoare, îlori, 
Căci a murit măritul Pam, 





PAN 


Pan a mumit! 
S'a dus frumosul suflet din natură. 
De-acuma pe pămintul nostru 
Nu mai petrece nici un zeu, 
Nu vor mai îi zbucniri fără de grijuri 
De-acuma, cu 'mpieirirea ei de inimi 
Răsare conştiinţa. 
Mono'onia, meditarea şi urîtul 
O, Thamus, asta ne vestește glasul tău 
A zeilor păgână stăpinire 
A încetat. 
Căci a murit măritul Pan. Pan 

a muriț! 


Corăbiczi-aud aceste vorbe, 

Dar nu vor să mțeleagă rosiul lor: 
A murit marele Pam ? 

Se 'ntreabă ei nedumeriţi. 

Cime-o să curme trista tingnire 

A sutelor de glasuri ? 

Puteri. cari soarta o'nului mânaţi, 
Trimiteţi, ah, lumină, 

In orbul iniunerec 

Să înțelegem ce poate să 'nsemne 
Indureratul plâns din îirea 'ntreagă! 


Și freamăță pădurea 

De rece vint bătută 

Adîncul nopței se încenușază 

Cortina eeței cade peste pantă 

ȘI drept răspuns s'aude acest strigăt: 

— „Și Pan şi neamul lui sa prăpădit 

Dar Dumnezeu puternicul trăeşte: 

Nu'm iarbă'n arbori, pietre, ci în inimi 

Sunt morţi acuma zeii cei zburdalniei 

S'au dus zilele de aur 

Ale 'ngimiaţilor de fericire. 

Cei cari au plâns azi stăpânese 
pământul 

De-acuwmu e un farmec să verşi lacrimi 

Singurătatea blândă şi făcută 

A pădurei 

Va li mângâetoarea celor triştri. 

Și cine nu cunoaște întristarea 

E um păgă 

Aşa a rânduit El pe Golgota 

E] cel prea bun, prea blând şi îndunat ; 

Care-a răscumpărat păcatul luazpei !* 


n stai ci ali alia a ata a a“ EA 


Și, iată cătră răsărit văzduhul 
Se 'mbracă ?n strălusiren aurorei 
Dela pământ spre-a cerului tărie 
Biruitoare se înulţă crucea !... 


I. U. SORICU 


ee a rd A E CI e 


1) Iuliu Heviczky, născut la 1856 ta 
Nagy-Tapolesa, mort la 1889 la Bud 
pesta, a fost unul dintre bunii prietei: 
ai rnarelui tomăn Emancii Gojdu, *: 





UNIVERSUL LITERAR. — 789 


VRĂBIUŢELE 








ncolo, peste ulucele înalte si cuoperi- 
cu ederă. unde zidul clădirii din faţă 
taie în unghiu intrând. sus pe cor. 
sa ce înrunună, în nolizon multla- 
ral edificiul, un vrăbioiu şi vrăbiuța 
1 își consurmnau idila unui: răvărsat de 
imăvară. 
Dincoace, pe terasa baraltată şi proa- 
ut stropită din faţa casei, întrun 
asealongiie comod, Doamna savura 
sta unu: dejun copies. iar. despărţit 
'rotundul unei mese de tabhli vorsită. 
„. centrul căreia sfa înfirt un imens 
Irte! alh cu dungi albastre. pe un fo- 
lu de papură împletită, Domnul ce. 
1 gazeta 
Doamna era fină si roză. Culoarea 
philor imposibil de definit: plecapele-i 
iu re jumătate închise si pe incarna- 
| transnarent al pieliţei subțiri, pe- 
e Imnai proectaa pete delicate de 
îbră violetă, 
% după raravanul de hârtie impri- 
tă. Domnul nu se vedea, 
arele era dulce şi rrin aer nadulmeca 
: miros uscr acru. Chemată la supra 
% de atingerea blândă a razelor de 
i, seva pământului aburea un iz îri- 
1! s: parfumat, 
n canul rezemat de snefează., nrin- 
pleoanele ab'a întredleschise. da câ- 
a minate lungi. Doamna urmărea în 
ere. cesturile în serie ale minusru- 
* înarirate dene cornica fin fată. 
"tă ne nirtorusela ei suhtiri ca dnnă 
brturi_ într'o poză da rasivitata ah. 
"tă vrăbinta cv carul. rât n abnă. 
imăriit între umeri. fei tremura în- 
rrat ar'ricarale întrin continuu 
îmrarient camn fa rhamare, 
1. vrăhia'nl după flacara anroniara, 
“r'o wleenitură A nr'nai călta în Mia. 
al resta coltul intrâni n! erpnteai 
Mzând sar fi zis în timv si enatiu, 
reni crvi neios al unei reculevari 
ce. Strictul necesar pentru ca a”a- 
tele să ni îndrentăteascră nici iena 
praciritări brutale rici. decepţia 
i întârzieri jicnitoare 
ic] marcat re scurte şi evale so- 
| de continuitate. urma. neîntrarirt 
tu aceeaşi intensitate, de jumătate 
oră, 
la spatele ziarului prav si unsuros, 
iuzi plansul Domnului cetind: 
a Bursă. situatia e din ce în ca 
rea, Aud cobiecțiuni, nu lipsite de 
mă...“ 
asnt Doamnei întrerapse muzical: 
Delicios ! | 
âravanul de hârtie se scchorâ și chi. 
Domnului anăru: mai întâi o bilă 
ruită de hiliard seocmertată la iu- 
stea meridianului si cu două foarte 
i doorarte si dn alta. arnoi ovalul fi. 
i în formă le semiromb cu unehiu- 
rotuniite și axul mare. orizontal. 
ul, asartat. Pe deasupra nchetlnarilor. 
ii abia ținându-se în orhite. Glasul 














—. 


amna nu răisnunse. numai huzele 
deslipiră. lăsând să se vară. într'o 
asă de conirarietate. dinţii albi şi 
mţai, | 


„cursurile scad pen. 


L 0 întonatin de. și mai accentuată. 
ravtetate, Doamna făcu: 

| Ahh! 

ir Domnul tot nepricepând făcu şi 
| Fe? 

Avirile Doamnei, — ochii erau des- 


chişi acum; o cs culoare minunată! 
albaştri cu reflexuri mâuve —, privirile 
oblicau mereu s; re un acelaş punct, un- 
deva deasupra orizontului închipuit și 
Domnul merse încet. pe urma lor, cun, 
intr'o carte, cu degetul, mergi pe urma 
unii rând. Ajuns la capăt, pricepu şi 
rosti srandalizat : 

Ai niste senzaţii. ma chere! 

Doamna surâse d'scret dar expresiv, 
Un desen din trei linii numai. dar ca- 
racteristic. Atât de expresiv, atât de ca- 
racteristic, încât Domnul se simţi obli- 
aat să-i remarc: nuanța ironică şi. în 
seran de salveardare a aparenţelor jic- 
nito, cu ziarul în formă de apărătoare 
de muşte şi şişuind tare printre dinţi, 
cercă să pgonească perechea erotică de 
pe cornisă, 

— Hşsș! 

Vrăbiuța strânse aripioarele, cum și-ar 
îi tipărit o fustă deranjată si cabrân- 
du-se pe p'cinruşele ei subţiri. scoase 
căpusorul dintre umeri si asteptă atan- 
tă. Vrăhioiul se opri între două solutii 
de ccntinuitate. puţin  arlecat întro 
parte într'o atitid'ne întrebătoare. Asta 
o clipă numai şi ciclul îşi reluă cursul 
în nuntul întrerupt: ţup-ţup-ţun. Cirip- 
Cirip.! 

— Lasă.le. înterveni 'Doamna rugător. 

Domnul. însă. si mai scanfalizat: 

— Hrn! Ce poate să te intereseze! 

Dar Doamna nu băcă deo seamă, A- 
ruma o muncea un gând. Glasul îi era 
cald s* îmbietor: 

— Dracă vino mai anrvar. : 

Chipul Domnului se destinse. adercăi 
axul mic al elirsei se lunci nuțn prin 
deachiderea larpă a  cavitătii burale. 
Domni! râdea. Aruncă o vrhire colesi- 
nl5 vrăhiniului de re cornică. mucse via- 
rul pe masa de tahti nchelarii deasu.- 
vrn, s"si arrnnie vihrând imvani] fata. 
nl Anoi cu întonatie de <trenvar s'ret 
si frarându-ui renate si tare vâr?tul de- 
getelor. snusze clinini semnifierntiv: 

— Fiecare cu cornişa lul. He? 

Se pare că Doamna nu pusti aluzia 
şi cu ochii la streasină. murmură;: 

— As vrea sămi spui ceva... Qar.,, 

Ingărnitor Domnul încuraiă : 

— Intreabă bibelule. întreabă. 

Fluxul hanal al convenționalului a. 
tavie or! valul unui gând năvalnic, |. 
nundă obrajii Doamnei. 

Menaiând o furb''rare firească în A- 
cole momente de înflorire a naturi dar 
narihdător ca în plinul Iunei Ade miere, 
Domnul îsi nlecă urechea la buzele par- 
fumnte ale Doamnei ca fremăta. Dânsa 
sonti : 

— Ce dnosebire este între un bărbat 
şi un amant? 

Domnul sări parcă i-ar fi întrat o 
undrea ficrh'nte în timpan, 

— Ce vorhă'i asta? 

Fără a astenta răsnuncul Doamna îsi 
exprimă  unduios. părerea proprie: 

— Am imnresia că amantul întrupea- 
ză ceva mai concentrat... 

— Asan?! Si bărbatul? | 

Marcând, parcă o diferenţiare., Doarm- 
na [unei buza ce jos: 

— Mn... mai diluat. 

Fără să vrea. Domnul reflectă o clipă 
asupra propriului coeficient de densi- 
tute. și. ca de ne urma unei asnciaţii 
de idei supărătoare, spuse contrariat : 

— Dragă. asemenea converzaţii după 
dejun .! 

Tenace, Doamna insistă: 

— Nu-i asa că nu'i acelaş lucru? 

Incercând să fie muşcător. Domnul 
insinuă : 


de AL. VĂITOIANU 


— Sunt niartțe care nu mai intere- 
sează la o anumită vârstă, 

Acurna amândouă buzele Doamnei ge 
lunpiră ; 

-— Nu-i vorba de tina, 

—- Mersi, 

Si ridicând. ca spre al invoca. ochii 
la cer, lomnul zări dar, perechea îna- 
ripată, în plină frerezie amoroasă. Fu. 
rios. mototoli ziarul si suşuind cât îl 
ierta răsuflarea astmatică svârii cu co- 
colasul de hârtie în directia streaşinai 
semărnătoare de sugestii: 

— Hsss! 

Deastădată reusi Intâ! ca și imediat 
el. ca două proectile mititele. păsărui- 
cile spintecară aerul și Aisrărură peste 
conerişul casei. în căutarea altor alco- 
vuri, 

F'eura Domnului arăta. însă. asa de 
comică, înrât Doamna prinse a hohyoti; 
clar-arzintiu. 

Domnul cătă mirat la ea plecând, ca 
un coteiu nedumerit, capul, spre un 
umăr si spre celalt: 

--- Sper că ai să'mi exnlici... 

Clar.argintul se rostreoli în valuri 
m'titele si rotunde. mai denarte si pe 
chipul Domnulai se desenă. silnică şi 
wradată. grimasa nedefinită dintre râs 
şi serios Cel d'intâiu răzbi, dublând. 
cacofonic, pe al Doamnei si. mulţumit 
să găsească el singur o explicaţe, Dom- 
nul zize: 

Mare mucalită eşti! 

+ 


Oră unu si jumătate după miezul nop- 


I.a tliz6a. 

Roxa din stânea în fund, 

Doamna, toaletă stu? de tafta negru, 
aceast fard al blondelor garnată cu vo- 
lanuri da fulle. La cinpătoare, buchet de 
roze în tun p'erdut. 

Dorenul... după protocol. 

Cadrul ? 

lumină, acorduri, chemări. rrofuzie 
de dantele. de mătăsuri da briliante și. 
ca nişte stroni le cerneală. negrul impe- 
cahil al snokinuurilor de rigoare. 

Atmosfera ? 

A braţelor goale. a umerilor înfiorați, 
a surâsurilor cuvântătoare. a răsrâniii. 
lor misterioase, a. sub-meselor emanci- 
pate, 

In acest cadru si în această atmosferă, 


la o ma3ă, drept în fața ei. sa așa. 
zat el. | 
Brun. părul rebel si fin fr'zat. ochii 


ca dosră Inntarne, tenul mat fălcile vsor 
proeminente şi. de iurul lor. umhrind 
pițin firul rrea des. eros și asr, al 
barhei proaspăt rase Cuarură atletică, 

Intro secundă. punt de miră Femeile 
si-au pironit ochti asupra lui. ca tot 
atâtea ventuze. Rărbatii i-au acordat o 
simplă şi impyacientată înălțare de mu- 
meri, 

In intial ascuns al celor doi. o che- 
mare. Se privesc intensa FI ser'os calm. 
dar insistent. Din ochii săi  norvecte; 
parră un lanţ firă sfârsit de punte. 
de înt!rchare. care se fixeazi ei. pe gât, 
pe umuri. alunnră ve brate. scotocesc în 
umbra rotunduri'lor. se furisenză în nen_ 
stâmrărul genunchilor mânzâie huzele 
însâncerate. se întinăresc în albastrul 
umei al ochilor. o învălue toată de sus 
până 1os, cald iritant imnertinent, 

Fa nu se sunără. Din potrivă, Inchi. 
putrea ei nreîntâmn'ră pe a lui, i-o că- 
liuzeste în ascunsurile înft'me ale făn.- 
turii e! minunate. cu un fa] de auto. 
satisfacţie a proprietarului sigur de e- 





790. UNIVERSUL LITERAR 


fectele sale și la fiecare cotitură a dru- 
mului parcurs, înfiorându-se singură, 
pândeste îi»rul Iri. In colţul unde şade 
orămăcdită, sub tripla tulipă. electrică, 
care o scaldă întrun nimb de raze au- 
vii, negrul lucios al taitalei îi exaltă 
si mai "pronuntat albul roz al -pieliței - 
dar privirile lui. asemenea mișcărilor 
de subretă îndemânatecă.. desprinul cop- 
cile una duță alta. tipăresc jos siofu 
care scârţiie si în combinaizonul trans- 
parent, corpul cu liniile lui superbe, se 
modulează, răsărind ca mn  lujer cald 


dinti”o cornlă ce 'megreste de jurul gam-. 


bele,+ drepie, subţiri, nervoase. 
Mulţumit de vezultatul explorării Tuin- 
tale omul surăse femeii. Dantura  să- 
nătoasă, ulhă. masivă. străluci. radiind 
scăpărări de lumină vie, pe fondul brun 
sl chivului si de viziunea dublului SI- 
rave 0305, tezumăând sănătatea unui îrup 
sănătas.. se cutremură ea ca de 0 vo- 
luptata dureroasă.  Avu. senzaţia ci e 
fărmată, măcinată, tritinată între cele 
două siruri de dinţi puternici. ca 
două pietre de moară, fără chip dar și 
fără dorinţă să se 'mpotrivească. 
Ritraic si stinuitor. Domnul mesteca. 
_€ 


Ă 
F E: 
Lă ..„ — - 


Adouazi. 

Brajele Doamnei Găhinese 

marginile. chalise-long'ului,  ligura îi 
este chosiiă dar calmă, capul sil rea- 
zănuă, lenos, de spetează şi pe sub pleo- 
apele sermni-desch ise, ochii cată, tal Oşi, 
spre ccrnisu E At faţă, 


Un mclesa2 
muscbiului 


Moi, pe 


re tri îi cercueste hraţele 
în sus de coate, o doare pe tătunile 
coapselor între solduri si genuchi. o 
strânge In flucrile picioarelor, jos, lineă 
încheciuru eleznelor. iat prin tot. corpil 
simte dorul să'şi destindlă 
de unde osul se leagă de os ca «te fiorul 
prevestitor al unui acces de friguri.. 

A eşit. de: dimineaţă. mânată de pri: 
goana unui neastâmpăr nedeslusit și in 
colţ la Dragomir, în grămădealu trotia- 
rului îngust, sa proptit de pieptul: lui. 
Puin miitimd nu'l- văzuse - şi 
haricra nsoasă ce o oprea Jocuhhri, 
dat. intuiţia cinei omul care-i tăia 
lea: Aceensi simţire îl va fi străbătut 
și pe dânaul. ori poate el va fi văzuto: 
acuma, însă. stuu pironiţi. ea. 
supusă,  întrebătoare.  oferindu-se.. «al: 
calm. sigur. recules. cdepănărnul firul. ge: 
nit de ustă noapte. 


i-a, 


A luato de braţ si a împinse usor. la 
Inel mMa- - 


vale, spre piaţa teatrului. 
șini. s'a deschis să urmată .de -el-a in- 
irat ea în maşină, fără. nici: o “fereală, 
ostilă, nutomată. | TE 

Numai după: ce roțile au prins a - se 
nvârii si un braţ vânjos 4- sa 'neolăcit 
de -juzul mijlocului, strivind'o în înche. 
etura dintre umărul lat si pieptul: pu- 
ternic, s'a desmeticit ea puţin. 
gând de-răzvrătire, ci în dovinţa anei 
deslevări a necunoscutului în care. 
aseară. se chinuia. - 

— (Cine esti tu? = Sa a 

Băgă. imediat. de seamă căl tutu- 
este. dar nu se feri. Cum-sar mai fi 
putut altfel! i 

EI se uită la ea cu acea privire a po- 
sesiunii - virtuale si aro ape de obraz Il 


Usa 


ei aprins; sopti ferm : 
=== 0 să ştii. i LI 3 
— Unde mă duci? E 
E) SI, VEZI i XR ape a 
Şi: ea na mai insistat, „Adi 
* 


De cincisprizece zi le, procesul germi- 
nal, îşi :urmează: orbita. Primăvara îsi 
multiplică, la finit undele east 


- 


înura 


ca de sufarinţa.. Suita & 


“îmbhucăturile;: 


numai” 


Cc < e 


asteptân 


" Polică., 
- haziri. i 


NY CI: 


(le- 


lipsa emoţiilor seci. 


şi indivizii le ubsorb ca tot atâţia con- 
densatori de semne opuse. 

In polennul impalpabui, în civipitul 
depe strensine, în scânteea : privirilor 
fusitive, în lunecusul surăsurilor put- 
puii, în uşor atirigerea aumeriloi în- 
colțesc sporii latenţi, fatali. ai polilor 
ce se cauti, se atrag, se gâcesc şi, cu «le 
efluviile stov atâtor descărcări electrice, 
utmosfera, este saturată ca o seră el- 
metic închisă. 

De cineisprozece zile. ca trăaşte. 
pivă. umple această atmosferă, (Ș) 
mentează si se mlimentează 
lement redus, 
finit. 


l'es- 
all 
din ea. l- 
modest, uniform, dat de- 
material, indispensabil ambianţei 


rezultantă a componentelor infinit nici 


si infinit multa, vibrând în complexul 
lor cu si în țesutul lor dutitu, cu aceeaşi 
intensițate, după aceleasi norme tipice, 
imumuaubile, fitale, 

O stare de sfârşeală voluptoasă. de su- 
ferință eliheraterie a uhut abces supra- 
copt pe care 0 mână dibace îl stoarce 
cu apăsări savante. o destindere a ul- 
timelur ariiculaţii într'o bae temperată, 
după. o muncă istovitoare, O satutara 
treptată a moleculelor impregnate de 
sucuri în necurmată primenire. O mul- 
(umire generală, complectă, terminală. 

Isi alesese ceasurile de dimineaţă. [i 
erau mai comode, acrul mirosea mai 
frumos, simţurile îi crau mai cdihnite 
şi mai nerălutătoave. Sosea la el înfbi_ 
eurută. în toaletă potrivită. lacomă de 
mitiutele disponibiie. 

Cine era el tot nu știa. 


Se ubicinuise, 
însă. 


iniediat, cu ancnimatul. Avea cl- 


nismul intim si legitim, săsi sue 
4 identitatea îi ei'ă absolut indife- 
cerul și “că Numai omul o interesa. 


S'apâi nici el. na 
cercat măcar'să ştie cinei ea. 

Cine sau ce “Dutea să. fie el! Vrăbioiaăl 
de ccrnişe: Inţelegea bine. ca, căreia 
cuvintele dragoste. Sentiment, inelina- 
(iune. Ni mai spuneau, de mult, NIME. 
Isi îmcredinţa ni asta sil puicepea la fel 
şi pe dânsul, fără să se măhnească, în 
țelee ătoare, Vânt: de pi imă vară, Împe- 
rechere ile sezcn, 

locul d» întâlnire ii provoca, asoc iaţiă 
de idei: care. în adevăr. o amuzau. 0 
mansardă, - Un cuib lipit sub o sfrea- 
sină. Și linia de beton reliefându-se ca 
o baudă pe deasuvra ferestrelor joase 
ale cămăruței spoită cu var, lăsa închi- 
puirii drum Să gâcească. sus. anropieri 
cenconbtente, comparații sugestive. 

Inăiţimea asta. la care hazardul o 
cățărase: i se părea predestinată. sin- 
Tot depe o cornișă si tot dintrun 
se sugerase intuiţia "mei so- 


luţii. i se deslusise un punct de între 
» bare »i potrivirea asta a întâmwlării, îi 
- choma. fără stire. zimbetul pe buze. 


Intrizat 0 întreba el: 
De ce zîmbeşti ? 


Si drept răspuns, îşi împletea ea. și 
mai strâns, bratele de erumazul lui. 

1. firez te, nu mai Stănuia. Dacă pm 
be ste, înseamnă căi mulţumită. 

Si era mulțurmită. In toată fi; nta ei, 
o stare de echilibru sănătos. carei dă- 


dea senzaţia deceva sigur, stahil. satis- 
făcător, ca. după dibuirite obositoare, 
enervante.. întru cercetarea unei pro- 
bleme de ulsebră deplin rezolvate. Isi 
zâmbea sineură. însădiuitoare cu ea în- 
„Să faţă de siamnvlitatea soluției si o 
„ nedimerea constatarea de a fi trecut. 


«deatitenori si aşa de aproape pe lângă 
„ea, fără s'o presimntă. Ea 
„proximitatea 


ra surprinsă «e 
armănuntului revelator. a- 
tit de frequent. atât de firesc. atât de 
prinritiv si se mtărea în credința ch a- 


„tâtea probleme fiziolozice. că toate pro- 


blemele fiziologice. îsi 


în natură, la depărtarea brațului. N'a- 
vem decât să privim vatra. | 


Dar ceeace. în deosebi, o încânta, era 
După cum n'o.inte- 


au deslecarea lor 


stăruit, nici na în- 


„mul, 


“Nu socul brau 


fusese hătăzit 


„brăţisărilor lui fierbinţi, 


resa cinâ'i el. tot aşa şi încă mai puţin, | 
ce face el, cum își trece timpul în cele - 
douăzeci și două, din douăzeci şi patru 


de ore. despărțitoare. Un sentiment de 
palozie. i sar fi părut pueril și ideea 


că, în aceast interval de timp, dânsul 
ciripea —- imuginea i se întrupase acum 
-— pe alte cornise, îi stârnea din potrivă, 
un sentiment de admiraţie. de atracţie, 


Despre ponderea morală a oul 
nu şi putise formu nici o credinţă și 
nici nu căutase să se edifice cu privire 
la asa ceva. Navea nici o curiozitate,. 
Avea numui dorinţă, O dorinţă care 
umplea complect spaţiul celor două or 
disponibile, tot așa cum de complect, 
corpul ei umplea spaţiul dintre braţele: 
lui. Pentru asta îl cunoscuse doar. Pen- 
ivu asta se găsea acolo, Restul? La ce: 
«i-ar mai fi pierdut timpul să-l scru- 
leze. 

Si contrastul dintre senzațiile ce 0 în- 
cereuinau în acele momente si ideea uiot, 
investivaţii cun totul striine preocupări 
lor ci actuale, îi apărea atât de bizar, 
atăt de comice. că spasmul unui chicat 
copilăresc, îi sălta, uşor, pieptul desvelit.: 


De astă dată, el nici n'o mai întreba. 
in albul strălucitor al rotundurilor ce: 
svâcneau. îşi sedhia dânsul lucom, loc. 
buzelor, iar ea, într'o încordare a sini- 
țurilor. cambrăndu. și tare mijlocul Tdi: 
mult si le oferea. i: | 


De îndemnul siinţ rilor, aşa biciuile, 
alte potriveli îi răsăreau. atunci. în min- 
te şi de ale se scutura ca de niste gân- 
găhii uriciaase. pironindu-și toată fiinţa, 
toată puterea ei de simţire, asupra omu- 
lu: care-o strângea în brate, 


Și convenienţele ? Nu cele faţă de lu: 
mea: în care trăia. A iată ceva ce nui 
va turbura conștiirţa ! Dar față de ea. 
Da acea conştiinţă a binelui şi a răului, 
Aceasiă capitulare, din primal moment, 
primmlui venit, 


Nu era nici una nici alta.. Momentul 
epa culminârea unei aşteptări iungi, lu- 
tente, inconstiente, dar reale. iar el, o- 


Nimic nti era produsul surprizei şi nu 
de o surpriză a cărmi putea fi vorbă. 
tal, neprevăzut. deteiuitiiab 
O a e anl bbiiscă a acesteia. Pio-. 
cosul flisesa lent, gradat. cu etape pina 
definite ; doar pew'ru_ soluţionarea. “ii, 
prezenţa simplă. întâmplătoare, poate în. 
lală. a factorului rezolutiv, 
cientă. Care er viha ei? Pentru .re-îh 
ace] corp frumcs întoe. 
mit ca un mecanism de ceasornicărie, 
în care fiecare rotiță îsi avea angrena- 
jele ei numărate. miscările ei hotărite? 
Și de escapada, fugoasă în care se lisasu 
portată, ce scrupul avea să-și fucă?' A. 
patia: profundă, marasmul' morbil al us 
nei stări ile renunțare aparentă, fuzesa 
seuturate înti'o tresăltave a:* fibrelor ca 
(le atingerea celor doi poli ai unei mu: 
sini electrice, Sguidluitura a fost puteri: 
că, dar “lestinlereu odihnitoare. De fiv. 
rul continuu, uniform ce-o străbătea, 
simţea ea cum fiecare fibră a corpului 
se desmorţeşte. cum sângele îşi reia cir. 
culația normală, învietoare, cum fiinţa 
et întreacă, renaste, Avea Are) su să fie. 
fericită și era fer icită, 


Vrâsta ei nu mai era a printi tinerețe. 
Aceasta trecuse, dar îi iăsase intactă (vă. 
pezimea cu toate farmeceie ei Intruu 
ubold de conştientă * dar îndreptăţită 
prezumție, -prețuia just frumuseţea ei 
triumfătoare, darul regal cel făcea u- 
inantului ei. Cetea asta în nerăbdarea 
lui înfrignrată. în vibrarea febrilă a îm- 
în focil sălba- 
tec al privirilor sale aprinse, care acum. 
ca si atuuri, o despuiau înainte ca ulti. 
ma pânză să fi ăzut și atunci gândul 


că ar'putea fi de prisos, ia un moment 


CEFA incaraațiunea, acelei așteptări. | 


i jcst sufi. 3 


| 


| 
| 
| 


| 
| 
] 
] 
i 


| 







| D'asupra bălții, se purta, — rotindu-se 
— un stol da păsări rare... 
+ Erau pisăni albe, cu aripile negre, 

De dimineaţă, se învârtiau intruna, 
ară sii se depărteze de baltă, fără să 
e aşeze, udat, pe un grimdt sau pe o 
mită ridicătură., 

Neobosite, fâltâiau din aripi,  oglin- 
ind în valuri. pete săltătoare. când 
albe ca zăpada, când negre ca păcura, 

Ţipau alarwmate. 

ȘI ţipetelo lor, întretăiate de bătaia 
vântului și înăbușite de fosnetul papu- 
jei, aducea când a schiaunete de că- 
Hei, când a scâncete de copil. 

+ In locul său de pândă, vânitorul amor. 
ițise de atâta asteptare. Toată noaptea 
veghiase pe o buturugă, pândind vâna- 
tul care nu se mai arăta. Se apropiase 
de amiazi şi tot nu se îndura să plece 
ără să ucidă o vietate. 

+ Oboseala îl învinpea. 

Si fosnetul monoton al papurei si ţt- 
petele acelea necurmate ale pasărilor 
albe cu aripile negre. ii mângâiuu 
parcă nervii, cum ît dar fi măngâiut 
















cb 


at, no turbura. Va riumnăne atât cât va 
I alat să rămăle. 
De lăuntrul închipuirii lui, mu sengri- 
_ima. Venise pe căi însemnate de legi 
“fixe. Ca să se abată de la ele, ar îi fost 
să sa ahută de la normal. Tutul trebue 
i uvmeza cursul lucrurilor, nestrămu- 
“tut. cronometric, Pe cadranul timpului: 
lotărit, nici ea, nici el, nu vor putea 
"leplasa acele indicatoare, Nici grăbi, 
_uici întâuzia, Pricepea ca bine aceasta 
i lăsa timpul să-si facă Opera lui, cu 
uu singur, priceput şi bun prieten, 


+ 


Pe terasa proaspăt stropită, instulută 
comul în  chuise-lona-ul căptușit cu 
perne moi, sub ccrtelul imens de pânză 
albă cu dungi alhastre, Doamna viseazi. 

Ora întâlnirii se apropie, dar Doamna 
nu se mişcă. Stă acolo în reglijeul său 
de dirnineaţă. 

Pe ferestra deschisi, se apleacă Doni- 
nul potrivindu-şi breteiele : 

— Dragă. nu esi astăzi? 

Fa nu răspunde. 

Domnul insistă: 

Ti-au făcut atâta bine primblările ax- 
tea matinule! Du-te dragă de te prim- 
blă. 

Doamna tace. 

Pe corniză se petrece ceva Nou: 

Ţarâind supărată,  vrăbiuța spintecă 
aerul şi se opreşte pe dunga de heton, 
Imediat, pică şi el, vrăbioiul. Ea îi pri- 
meşte duşrnănos, Nu mai tremură din 


mirosul unei flori cu puteri adortti- 


loare. 
* 


Piecase de acasă, cu inima întune- 
cată de o neagră presimţire. De trei zile 
plecase s: încă purta în ochi o imagine 
nestearsă : Femeia lui aplecată Lasupra 
leapânului unde scâncila.— dureres — 
copilul său bolnav de o siptămână. Ii 
vedea încă braţțele-i străvezii cum se 
frământau în aer. chemând, parcă. un 
ajutor îndepărtat. de acolo de sus, din- 
colo de tavan, dincolo de nori, -— dim 
pustietaten nepătrunsă a cerului, 

Si acum din ce în ce, oboseala îl stă- 
pânea mal tare, 

Si fosnetul monoton al papuret şi ţi- 
petele necurmate ale păsărilor albe cu 
aripile negre, îi păreau un cântec de 
leacăn, un cântec cu care îşi adormia. 
de milte ori, copilul. 

Si parcă în clipa 
ânta 

Din mâna obosită, sirnţea cum îi bu- 
necă pusca. încetisor, cu vărtul ţev ler 
În Jos, 


ceia, el singur il 





aripioare, nu se mai piteste chenitoare, 
pasivă. Stă dreaptă pe picrusele ei sub- 
țivi ca niste chibrituri si-şi sburleste, a- 
menințătur. guleraşul de pene mititele din 
jurul gâtului, O încercare a lui, este res- 
pinsii cu lovituri de cioc şi cu protes- 
tări în voce: țâr-ţâr-ţăr! Exact parcar 
zice: ia lasă-mămn pace! El revine, în- 
sistă, aceeaşi primire ostilă. 

Din fereastră, glasul Domnului, care 
asudă potrivindu-si cravata, icnește pe 
potriva sraunciturilor : 

— Hai? Nu te duci? 

Doamna răspunde alb; 

— Nu. 

Vrăbhiuța a săpetat depe streaşină, 
urmâtă de aproape de vrăbioiu. Din 
văzduh, se aude furios: ţăr-ţăr-țaăr! Pro- 
festările se pierd în depărtare. Ixplica- 
(iile vox continua pe altă streașină s$apoi 
pe alta și pe ulta, până când, învins de 
rezistența  îndărătnică a partenerii și 
convins de zădiruicia unei stăruinţi ce 
nu mai găseste ecou. vrăbioiul se va re- 
semna, Maurul “şi-a făcut datoria, 

Primăvară sa sfârsit. Pe eclintic, pă- 
mântul aleargă, nerăhdător, spre pune- 
tul «te unde a plecat, Pină atunci, așe- 
zarile firesti isi calcă ciclul lor. uniform, 
fatal, etern. 

Din ambrazura porţii, Domnul rai 
cată o dată lu Doamna nemiseată si 
gaindește : 

Păcat! li priiau aşa de bive! 

Apoi. pleacă la Bursă, 


Al,. VĂLŢȚOIANU 


UNIVERSUL LITERAR. — 791 


SBURAU PĂSĂRI INDOLIATE... 


de AL. CAZABAN 


Nu mai auzia nimic: nici fosnetul 
monoton al papurii, nici ţipetele necur.- 


mate ale pasărilor albe cu anipile negre.. 
Din toropeala asta, îl trezi deodată o 


căldlură supărătoare, aproape o arsură, 
Din centrul cerului, soarele își revărsu 
văpaia, încropind până şi apa adipos 
lită la umbra rece a papurei.., 

Păsările cele albe cu aripile neure se 
rotiaa deasupra lui cn un stol de corbi, 
în jurul unui cadavru. 

Se scuturi grăbit ca de o povară. Cu 


a mişcare necăjită. duse pușca la ochi: 


Dotunătura văsună puterile, clătinând 
tot siragul zidurilor de papură. 

Un țipăt ascuţit, ca ţipătul unui co- 
pil. străpunse aerul şi o pasire atinsă. 


săcetând lumira, ca o dungă tarcată 


căzu pe apă, cu aripile deschise. 
Când o luă de jos, se mai sbătea încă. 
Puscasului îi fu parcă ruşiue de ispra- 


vu asta, Pentru întâia dată în viaţă, 
vu srărbă de patima lui ue vânător, 


Se uită lu pasăre, aproape Îmlobitocit : 

Din ciocul ei subțire, picăluri ue sân: 
e se vostogoleau, ca nişte mărgele de 
rubin, pe albul de argint al pieptului. 
Vânătorul nu mai stătu acolo. Plecă 
arăbit, după ca ascunse, sub o frunză 
dle nufăr. pasărea ucisă, 


e 


Pe joarta casei îni, eşiau cu smerenie 
oameni necunoscuți. Si din vărtul ce- 
lor doi stâlpi, de departe văzu cum flu- 
turau în aer, amestecântiu.si culoarea, 
un zăbranic alb şi in zibranic negru, 


AL. CAZABAN 





79. — UNIVERSUL IITERAR 


UN CAZ... 


Sânt bun prieten cu doctorul Frateş. 
excelent psihiatru. Prietenia noastră 
ține din copilărie. Am învăţat împreu- 
nă în şcoala primară si în liceu! După 
absolvirea liceului ne-am despărţit: eu 
mam dus la drept, ia Frates sa în- 
scris la medicină. 

Sânt zece ani de când ne-am despăr- 
vit. In acest timp nam avut prilejul 
să mă întâlnesc cu Frates. Auzisem des- 
pre el doar că face stadii eminente şi-şi 
petrece toată vremea în spitale si cli.- 
nici. Colegii lui de fucultute povesteau 
despre vrednicia lui la învăţătură, că. 
reia îi închinu si cugetul si sufletul. 

Nu esea nici să se plimbe. nici să 


petreacă. Se pusnicise cu desăvârşire 
în ştiinţa, pe care o îmbrățisase cu pa- 
stune. 


Eri nau întâlnit cu cel. Ne-am îm- 
brăţişat şi am început ră vorbim des- 
pre trecut, L/'an. rugat să luăm masa 
îimpre-ină. Ain mers la mine acasă şi 
după masă am început iar să povestim, 
ku i-am spus o pățanie în legătură cu 
primul meu proces. iar el mi-a istorisit 
următoarea întâmplare : 

-— Eram asistentul prefesorului C...., 
marele practician de  hboale nervoase. 
Dintre boinavii pe care îi vizitam. pe 
cei mai usor bolnavi îi încredinţam pen- 
tru înartijire familiei, după ce le pres- 
«ram tratamentul, iar pe cei mai gravi 
şi deci mai primejdioşi îi trimiteam la 


spitalul special de boli nervoase. 
Intro zi mă aflam în cabinetul de 


consultaţie al profesorului meu. la dân. 
sul acasă în 'orele de consultaţie, după 
am'azi) când deodată uşa se deschise 
brusc şi o infirmieră năvălește emoţio- 
pată : 

— Domuule profesor. nebunul 
era adlineauri în salon a fugit!.. 

După primele clipe de confuziune. fe- 


cale 


meea izbhutesta să ne lămurească: cu 
cinci minute înainte sosise un bolnav 


însoțit de -m demn, ruda au sa. Infir.- 
miera îi conduse în salon. in asteptarea 
vizitei medicale. Pacientul avea aerul 
foarte linistit, era îmbrăcat bine și ni. 
mănui nu iar fi putut da în gând că 
suferă de v boală atât de întristătoare. 
Domnul caro îl însoțea. după ce lămuri 
în taină pe infirmieră de brala rudei 
sale plecă spunând că se întoarce mu! 
târziu. Bolnavul rămase în salon, în pri- 
mirea infirmierei. Aceasta  văzâuul ati- 
tudinea linistită a bolnavului. se du- 
sese într'o altă cameră. să aducă me- 
dicamentele necesare în vederea vizitei 
medicule. La întoarcere — holnavul dis- 
păruse, 

Chestiunea eva  dlestul de serioasă. 
Dispariţia bolnavului implica si răspun- 
derea personalului.  Profescrul mă rug 
să mă ocup eu de această chestiune si 
să cercetez urma celui dispărut Mă 
îmbrăcai și pornii în căutare. 

Primul care mă lămuri fu seruentul 
de stradă: acum trei minute un domn. 
imbrăcat în pardesiu cenușiu catrilat 
eşise din casă si se îndreptase. oarecuni 
arăbit, pe o stradă lăturalnică, 

Mă avântai si norocul făcu să-i dau 
de urmă. Graţie pardesiului cadrilat, pe 
care îl purta. omul meu fusese recanos- 
cut de o fetiţă, ce şedea în poarta unei 
case şi care mă asigură că domnul în 
pardesiu cenuşiu cadrilat intrase addli- 
neauri într'o casă, vis-a-vis. 

Casa erau luxoasă. şi înconjurată de o 
curte frumoasă. : 

Incepusa să se însereze. 
erau luminate. 


Toate odăile 


Vroi să sun la uşa de intrare, dar 
usa, se deschise inainte ca să facvre-un 
cest și un fecicr mă pofti să întru. 

Pătrunsei în vestiar. Intrebui de sta- 
pânul casei. Feciorul îmi răspunse că 
vumai toamna este acasă. Apoi îmi luă 
pălăria si mă invită să intnu. Fui apoi 
introdus întrun hall strălucitor, plin de 
lume, Se auzea muzica. Inţelesei că în 
casa aceea era petrecere cu invitaţi si 
mă pregăti cum să procedez mai cu 
discreţie şi fără să alarmez luinea. 

Imi dădui seama că toţi cei din ju- 
rul meu nu-mi dădeau aici 0 atenţie 
specială, cons'derându-mă probabil drept 
invitat. luni luai acest rol si 'nă pusei 
în observaţie. 

Nu cunoşteanm nici numele, nici fi- 
zionomiu nebunului. Totuşi aveam în- 
credere în observaţiile mele clinice. In- 
cepând dar să mă plimb prin oqăi. a- 
tent la toţi pe care îi întâlneam. 

Ce devenise nebunul? Era printre noi. 
sa se ascunsese. lira familiar al casei, 
sau intrase aici, atras de lumină şi pro- 
babil de muzică ? 

Cu aceste probleme în minte exami- 
nam încăperile. când nimerii în odaia 
unde cânta orchestra. 

Şi ce văzui? In faţa muzicanţilor. 
care cântau. un individ în. picioare, cu 
un instrument foarte ciudat în mână. 
un fel de ghitară. sărea si ţopiaiia. str'- 
vând si făcând din gură ca pisicile, ca 
mânjli si ca berhecii: Pe cap avea un 
fes de hârtie. Din când în când se o- 
prea, apuca v trâmbiță. sufla scoțând 
<«unete =tridenta si dezordonate. apoi iar 
sărea. 

„Asta e nebunul” mi-au zis. Ceilalţi 
vâdeau. Nu hănuiau probabil pe cine 
unu înaintea lor Vrui să mă reped să-l 
upue în braţe şi să strig. In acel mo- 
men? insă orhestra încetă. individul sc 
linisti brusc, aruncă coiful de hârtie. îxi 
puse trâmbița cu grije întro cutie căp- 


POEMEI 
FOIŞOARA 


Lunca ce se răsfuţa sub fereustra casei 
mele în chiotele de veselie ale stolurilor 
le copii. a adormit. Biând ca un copil în 
poala mamii. Pădurea i-a freamătat cân- 
tece de leagăn. 

Acum 0 învătue în umbre «le 
ec, Si-apoi se culcă şi ea. 

Inte cuprinsul a amuţit. Luce si pă- 
imănt. şi cer cu turme de stele. Luna Tă- 
sare în marginea zării. Pare "mm foc lu 
0 stână... 

Ce udâncă-i tăcerea. Dorm si, isvou- 
rele. Dar de dincolo de râu străbate un 
cântec.  Coboară pe aripi de cvaţă ar- 
aintie. 

[, al tovarăsului de trudă. coborit în 
normânt făvă vrenie.  Glasu-i e na! 
cald. mai limpede... parcă-i de înger. 

„Tăcerea-i inima lumii. Ea nare nu- 
ie, Fa e mcartea vieţii si viaţa mortii. 

„Nedejdea-i tăcere, voinţa-i tăcere, iu. 
birea-i tăcere. durerea_i tăcere. moartea-! 
îimpielrire. Si viața însă-și, în întregul 
ei, e numai o luptă pentru tăcere. după 
zadarnicile rătăciri ale copilăriei si ale 
tinereţii pentru a putea vorbi. E. odată 


iutune- 


tuşită cu catifea şi se aseză pe un scaun 
în mijlocul celcrlalţi. Scoase o țigare 
liniştit si apoi începu să vorbească cu 
ceilalți. Prin vrmare mă  înselusem. 
Trecui iar în salonul cel mare. unde 
era mai multă lume adunată. In mij- 
loc. un domn serics la față  declama 
nişte versuri. Ceilalţi îl ascultau, Trăsei 
cu rechea şi tresări. Domnul acela spu- 
nea nişte hbuzaconii grozave. dim care 
nu puteai înțelege nimic. Vorbea de fe. 
cioare cu bize strivite, aruncate pe co- 
răbil în care morţii steteau la proră. 
După aceea invoca floarea de nigdal să 
coboare je o scară de argint. Asteptam 
să “iaprăvească, să-l iau binisor de hruţ 
și să-l scot afară, 

Incoherența aceea era stiamuatul de- 
menței ? Spre uimirea mea însă dom- 
nul acela fu aplaudat la sfârsit și feli- 
citat. Trecui în alte încăperi. Intr'o odae 
în fund, în care se aflau plante şi co- 
voare 7ării două persoane, prin crista- 
lurile usei. Atitudinea acestor două per- 
soane îmi atrase luurea aminte. In a- 
cea odae se aflau o doamnă și un 
domn. Doamna se uita speriată şi cău- 
ti să scape. Domuul îi aţinea calea. 
pândind să se repeadă asupra ei. 

„Nebunul“ îmi fulgeră prin minte şi 
eram sata să sar între ei Inainte să 
fac însă primul pas, domnul prinse 
doamna de talie și o sărută pe gât. In. 
potriva asteptărilor mele. doamna în- 
chise ochii. înceru să râdă uşor. apoi 
după ce se despărţi de domn. se pudră 
îsi dete cu ros pe buze si trecu în sa. 
lon, 

Din ce în ce mai nedumerit. hotărâi 
să mă prezint gazdei. Doamna mă as- 
cultă si dela primele cuvinte exclamă: 

— FE hărbhatu.-.meu. Iar a fugit. Tre- 
hue să fie în odaia lui. Ne-am căsăto- 
rit si duvă un an n înnebunit. 


N, KIRIȚESCU 


N PROZĂ 


cu revelarea adâncinuii celor ascunse în 
noi. lupta penru a cucer. tăcerea: pen- 
tru suprema armonie a sunetelor, care 
na vănesc, a culorilor cari nu strigă. a 
gândurilor cari nu tulbură. a iubirii 
care nu chearaă ai merge. 

Si tot avântul liric e o iniţiere ivtru 
lă cere. 


k. cântecul nupţial al îmbrăţişărilor 


tăcute, e cântecul funebru al morţii tă- 
cute e cântecul de juhbilure a! transfigu- 
vării creatoare ce se apropie şi care se 
va efârai în tăcere“. 

Și cântarea prietenului pihrea tăcută. 
Inţelesul ei adânc mă înficră. lar linis- 
juru-mi îmi 


tea din număra pulsul 
vieții. 


Z. SANDU 











BRA SĂPCRRERca NE 





UNIVERSUL LITERAR. 793 


î» 











GEORGES CLEMENCEAU 


eorgez (_leimnenceau a 1uurit. Numele 
: strălucit se confundă cu 60 de ani 
storiei noastre, 
la fost inconjurat în timpul vieţii 
: nu uurmiui de o alorie umiversală, ci 
i de pupuluritatea aceea pe care pu- 
din evvii nostei naţionali au cunos- 
1 si de care „Părintele Victoriei” ar 
utut să se îmbete fără măsură ; to- 
“acest oun ilustru a murit singur, 
d ce a cultivat și şi-a apărat cu ge- 
4 singurătataa, 
Dispreţuia unorurile şi tot asa. într”o 
milă măsură, dizpreţuia oamenii. A 
nn fel de amărăciune mândră în 
mii ani ai acestui Mustru om de ac- 
e al marelui război. Demonul său 
iar era orgoliul ; cu el dispare unul 
reprezentanţii cei ma! caracteristici 
adwvidualizmului secolului al XIX-lea. 
"poate că în expresiunea ultimei sale 
nți Georges Clemenceau să fi res 
+ zadarnicele dar grandioasele oma- 
pe cari popoarele ie acordă rămăsi- 
" pământeşti ale personagiilor demi- 
le recunoştinţa naţională: In orice 
dacă mândria sa postumă trebuia 
e mulțurnească cu un epitaf scurt. 
siguranţă că nu puteau fi rlecât a. 
2 patru cuvinte: .A FOST UN OM, 
mte cari trehuiau pravate je lespe. 
mormântului, 
u nretindea nimic altceva decât Ii- 
+ desvoltare a personalităţii sale, pe 
9 stia puternică şi  înălţătoare. 
ic si stiinţific, aşa cum era tineri- 
 studioasă sub cel de-al doilea im- 
u, hrănit cu Spencer și Stuart Mill, 
enceau nu cereu religiei nici e mân- 
și nici o reconfortare: si nein- 
că tără speranţă si fără teamă de 
1me viitoare doctorul Georges Cle- 
ceau a părăsit lumea aceasta. 
ius. a fost contrariul unui seepltirc. 
în progresul. în desveltarea civili. 
ri. in viitorul omenirii. o credintă 
„vază ca să-i îngăduie să tămrească 
bsatie adevărată. dar destul de ro- 
4 si destul de protundtă ca să între- 
in el un mare ideal Credea în |i- 
ae. a revendica pentru el, şi. cu toa- 
pucăturile sale jacobine şi tendințe- 
ale antoritare, voia ca guvernarea 
ii să revină .umălui liber. Credea 
Semenea în patiie. Acest „vandeian” 
„ palificeste a fost totdeauna un ..08- 
ce a proclamat  intanpibilitatea 
urilor revoluţiei franceze, care a re. 
t să desavueze excesele teroarei si 
soia să deosebească începutul revolu- 
de toiul ei. a fost în acelas timp un 
e patriot. 
test tinul republicanului patriat. sau 
de orabă al jacobinului cărnia îti 
2 armata. A combătut. pe Ferry şi pe 
bettu si totuş nbia acum se poate 
a ce «divergențe îl despărțeau de a- 
„Ani muwvi bărbaţi. L-a rlrept vorbind. 
iată mai muite feluri de a fi repu- 
n, în Franţa. Nu există decât unul. 
bin si în felul acesta din instinct 
i din rațiune asa a fost Clemenceau. 
st un adevărat francez. cu zâmbetul 
Voltaire, cu sluma lui Gavroche, și 
cos ca Foch. curagios ca și umilul 
A cu care în punctul culminant al 
isa înțeles atât de hino in transee 


Mistica jacobină, mistica naţională: 
cum nare aceste două muze nar fi sfă- 
tuit la acșiune pe acest tânăr medic din 
Montmartre care vedea prăbusindu-se în 
jurul ui ânstituţiile imperiului, și pe 
care caracterul <âu agresiv. îndrăsneţ și 
polenuist, îl clasau firește în opoziţie? 
Ca socialist convins Georges Clemenceau 
u întraL în politică. a trecut prin răz- 
hoiul dela 1R70—71, prin Comuna. şi chiar 
prin Adunarea genarală. Dar acest mare 
bărhut de stat trebuia. în vbtutea unei 
predestinări sentimentale și intelectuale. 
să sufere mai mult decât oricare fran- 
vez de nenorozirile Franţei. Insemnat cu 
fierul roşu de desmembrarea patriei și 
de umilirea naţională, a purtat cu col, 
timp dle 4) de ani cu această rană veş- 
nic sângerândă un fel de nostalgie a ri- 
dicării naţionale și tot astfel dorinţa re- 
VANSEI 

Va aduce el care aspirațiilor lui de 
patriot toate jertfele necesare? Nu va 
uita el uneori în controversele sale cu 
oamenii mari ai regimului că unirea în- 
tre francezi esta cea mai bună garanţie 
a unei reînvieri franceze? Mânia luptei 
nul va sili oare să facă operă de gla- 
diator netndurat, în cursul anilor tur- 
buri în care Franţa nu-şi :eluase încă 
locul în lume şi când republica fran- 
ceză căuta în mijlocul neînțelecerilor și 
al crizei, echilibrul pe care nul găsise 


încă ? Foarte tânăr, Clemenceau în plină | 


Ivptă politică a fost adesea dărâmătar, 
atunci când trebuia să fie constructor, 
Negu atunci când era vorha să afirme: 
opozant când era vorba să crijeze parti- 
dul republican în partid de  puvernă- 
mânt. Bogatul său temperament, com- 
bativitatea sa. hotărtrea lui. de a avea 
totdeauna dreptate şi tot asa spiritul său 
critic au făcut din el copilul temut al 
rovrluţiei, 

Cine ar fi putut pronostica in această 
perioadă înfmgurată a lui (Georges Cle. 
menceau că polemistul aprie al ziarului 
„La Justice”, că terib'lul interpelator. că 
parlamentarul care știa să facă dim a- 
rena Carnerii un cimitir de ministere. 
va reprezenta într'o zi nrinciniul auto- 
ritătii şi idea naţională? Fără îndo- 
jală, Georees Clemenceau însuşi ar fi 
fost singur capabil să discerne forţele 
hinefăcătoire de cari dispunea, de tot 
ceeace acțiunea sa înflăcărată. unenar'! 
dezordonată, ascundea celorlalţi. Oricum. 
w săvârsit pgraseli, preseli de politică in- 
teruă, generatoare de greseli de politică 
externă. inconjurat de o sumedenie de 
dusmani, pradă vehementetor critice nri- 
cinuite de atitudinea sa acresivi. a fost 
învins întwo zi. Exclus din parlament 
exclus din politică. păreu că destinul la 
eliminat pentru totdeauna din viaţa nu- 
blică. 

Dar atari bărbaţi nu sunt niciodată 
învinşi, pentrucă nu admit. niciodată 
înfrângerea lor, Scriitor, filoscf politic. 
romancier şi ziarist cu afacerea Dreyfus. 
Clemenceau a efectuat o reintrare senza.- 
țională urmată peste câțiva ani de obți- 
nerea unui mandat de senator. Și atunci 
Georges Clemenceau, matur dar nu îm- 
Ditrânit, îmbogățit de toată experienţa 
pe care o ră nenurocirea. a început săi 
în faţn ţării figura lui definitivă. Pa- 


triotul a învins socialistul. căci. prese- 
dintele consiliului de miniştri Georges 
Clemenceau a dat aspre lovituri socia- 
lismului atât înăuntru cât si în afară 
si a reusit să potolească poitele (rerma- 
niei care Aproape szosese sputa, 

lu adevăr totul îndepărta pe Clemen. 
ceau fe socialism: temperamentul său 
aristocratic, individualismul său fără 
concesiuni și mai ales bunul său simţ 
care nu se putea împăca cu subredele 
teorii marxiste. In dese rânduri a avut 
ocazia să arate neantul şi golul utopiilar 
sonore ale unui Jean Jaurts. Din epoca 
aceasta datează începutul popniarităţii 
sale în massele profunde ale ţării, In- 
cepuse să se uite desinvoltura lui mMân- 
dră, felul adesea insclent cu care înfrun- 
ta opinia. atacurile sale adesea nedrepte. 
spre a nu se mai vedea în el decât jran- 
cezul de rassă cu spirit caustic ostil ne- 
buloaselor sau perverselor doctrine st.răi- 
ne nouă, patriotul curagios veşnic gata. 
să îndeplinească gestul pitoresc zi sem- 
nificativ care cucereste sufletul mulţi. 
mei In ciuda vârste: sale vitalitatea 
nu-i scăzuse si tot astfel gusturile.i pen- 
tru risc si acţiune. Era gata să joace 
la prima ocazie. un mare rol naţional. 


Si ocazia aceasta grozavă și temută i 
sh înfățișat cu declararea răzheiului. 
Primole noastre înfrângeri. apoi linga 
<taonare a luptelor de fransee i-au 
schimbat Temperamentul oțelindu.i pa- 
triotismiil .Deveni acru. clocotitor. în. 
mulți atacurile în contra euvernanților 
«i criticele împotriva comandamentului 
Nu pinten să se împace cu ideea dea nu 
avea primul loc în conducerea răzbai 
lui. de a nu fi sufletul apărării natio- 


“Dale, de a nu lupta, de a nu servi. Se 


jstovea din cauza inacțiunii. Când îi fv 
dat în sfârsit un rol, sarcina care-i în- 
cumbă a fost uriașă Clemenceau a fost 
la înălțimea ei. si-a pus tot sufletul. cărn 
prin el ţara a dobândit victorin. 

In timnul lunailor luni ale marelui 
război, moralul slăbea, Clemenceau îl 
ridică urmărind defetismul căruia îi 
dădu lovitura de moarte: ..Fac văz- 
bhoiul !*, spunea el. dând francezilor jm- 
presia că luptând, fără a ț'ne seama de 
nimic. mărea la infinit sortii nostri de 
izbândă. Acest luptător. acest viteaz. o.- 
hisnuit să doa ci să primească lovituri, 
a adus în miilocul luptelor natiunilor 
acea enereie neînfrântă. acea veință în- 
căpățânafi si aspră cari nn l-au Pără- 
sit toată viața în bătălia de idei si în 
ceeace a numit el cdinidară lupta so- 
cială”. 

Franţa are atunci în ei si în Toch băr._ 
baţi: cari îi trebuie: Foch este marele 
tehnician, câsticătorul bătăliilor:  Cle- 
menceau este tmbunul national. făurito- 
rul snprem al salvării obstesti : amândoi 
— întâlnire mișcătoare -- sunt oamenii 
forţe: morale cari nu acordă nici o în- 
credeare nici mecanismului, nici Srâritu- 
lui seometric. dar cari cimrotr'vă acordă 
o încredere nelimitată puterilor  sufle. 
taști, 

Georges Clemenceau din anii 1917 si 
1918 întruchipează tot co există mai înăl- 
țitor în istoria noastră. îndărătnicia u- 
nui mate popor Să apere. apărindu-sr. o 
cultură. un idealism. un ce aproape de 


794. — UNIVERSUL LITERAR 





_mE 
EXPOZIŢIA HONORIU CREŢULESCU 


SALA ILEANA. — CARTEA ROMÂNEASCĂ 


Pictorul Honorim I, Creţulescu, expune 
pentru a treia oară, “lucrările sale efec- 
tuate în ultimii doi ani, cari îl pun în- 





HONORIU CREŢU LESC 


tr'o atinosferă de crescănil vrogres, atât 
prin noutatea ce aduce cât si prin exe. 
cutarea măiastră ca o deţine întrun 
oral snperior, 


nedefinit, dar tctuşi foarte precis de care 
orice francez demn de acest nume are 
mai muit sau mai puţin cunoștință și 
care îi pare preferabil ori cărui lucru, 
în Gaeobşte unei vieţi fără libertate si 
făvă onoare. 


Georges Clemenceau din timpul tare. 


lui tăzboi. are ceva din Jeana 
lloch și Gambetta. 

Acest mosneag mărunţel al cărui auto. 
mobil plin de praf sau de noroi a fost 
văzut «dle parisieni  înapoindu-se de pe 
front în serile celor mai Sumbre comu- 
nicate, acest „bătrân civil“ care stie să 
vorbească soldaților asemenea fecioarei 
din Orleans, acest om care nu se teme 
nici de gloanţe nici de răspunderea răz- 
boiului, este pur şi simplu sufletul lrar.- 
ței, ceva care nu deviază, care nu se 
pleacă. ceva nespus de mure, este nemu._ 
Pitor 1... De, | 

Georges Clemenceau semnatarul pro- 
testărilor alsacienilor. și  lorenilor din 
Bordeaux ; Georges Clemenceau, 


dâre, 


merei clauzele armistiţiului, auzea tunul 
Dubuind în cinstea. victorie! care procla.- 


casă 


omul 
revansei, ar fi putut să moară la ori 
măreaţă când, citind dela tribuna Ca- 








Cel ce păşeşte în expoziţia dela „Car- 
ten ltomănească* rămâne dintr'un mMo- 
ment susesticnat de reprezentările fe- 


-! 
Li 
- 
g: 
i: 


+ 


a 


- 
+ 
Di 


- rz 
Lă 
- „A TI Ap 
n | Eli .» 
ip î 
i *. 
A, 
To În 


: La joc... 


lurite si din domenii multiple, ce îr se 
înfăţizază ochiului. Nu poţi decât une- 
voa și fără sansă de completă reușită 
să despririzi înclinarea pictorului Creţu. 


inu lumii ueconstituirea integrităaii ei 
nuţiobale, A: 

Gloria sa, în această clipă unică, a fost 
incomparubilă. 

De atunci a participat la elaborarea 
unei păci, care n'a fost pacea noastiă. 
Ar fi putut face mai bine? :Din neferi- 
cire nu eva singur: istoria nepărtinitoa. 
re va, judeca eforturile lui si va împării 
răspunderile. Pentru noi, în clipa cand 
se închide acest mormânt istorie, nu 
voim Să vedem în (Geor2es Clemenceau 
decât eroul. e | | 

Din viaţa lui tumultoasă, nui voim să 
reținem decât ceeace a constituit raţiu- 
nea ei de a fi; veim Să exprimăm gru- 
titudi:nea patriei celui mii autentic sal- 
vator alei, i | 

Omul de voință si mândrie care, după 
ce a agitat secolul său. a închis ochii, 
omul aspru care ar fi voit Să moară în 
faţa mării. întro singurătate turburată 
namai de fluxul amintirilor si sufiul i- 
mensităţei, acest om si-a adorat ţara și 
a avut fericirea s'o slujească, Această i- 
nimă mare care a. încetat de a nai bate, 
wa bătut decât pentru lranţa: Si Fran- 
(a recunoscătoare va ști să-şi aducă a- 
mite. (Le. Temps) 





N C ea 


lescu spre o direcţie anunilă. "Toate ge 
nurile cu multele lor subtilităţi sunt re. 
prezentate cu reuşită preocupare la &. 
poziţia din sala lleana. f 

Astfel executarea fină de o sublină, 
minuţiozitate și delicateţe picturală, 





“evidenţiază cu prisosinţă în min-anatele > 


sale peisagii: Toamna,  Peisagiu d6 
iarnă, Căsuţă la ţară, Clopotnița Păi 
sărea, Mânăstirea Agapia, Biserica din 
Sat, Căsuţă la Silistra, etc., cari îl așea. 
ză în vândul marilor reprezentanţi ai” 
acestui gen. Multe din peisaaile sale 
aduc aminte de Grigorescu. O 
Dar la expoziţia pictorului Creţulescu 
găsesti şi unele realităţi ale specificului 
niostru pur. Dealtfel aceasta este ceva! 
noa ce inaupureazi expozantul cu sue 
ces. Astfel sunt cu ardoare expuse în 
culori vii si pline de viaţă ţărăneile e 
noastre dela ţară: „La muncea câmpu-. 
lui“, La treerat* sau ..La destăcutul! 
porumbului, Găseştii deasemeni felurite 
obieviuri strămosesti cari mai există 
pe alocurea a căror redare  imbinatăi 
vinunat cu nota realităţi, a impresionat 
pe M. ȘS. Rezina Maria, reţinând câteva 
dintre cele mai specifice ca: „Proces: 
une de plcaie“. „La depănati, ete..* . 
Ca la fiecare expoziţie a lui Creţule: 
scu nu puteau lipsi nici flerile și capei 
tele de exnresis, cari au găsit şi de data 
aceasta un loc de frunte prin culorituli 
vor înurijit cu linii de expresivi nuan. 
țare picturală în: „Ochiul boului“, „Ci 
zinteme“, „Pansele“, „Bujonis precum) 
zi în Mosu Gnigore, Popa Andrei, Por; 











tetul Ministrului] plenipbtenţiar, CĂ 
Nano. etc... i 


Intreaga expoziţie respiră o atmoşa 
feră. de curată seninătate înbinată ar. 
monios cu realitatea specifică — cu 
măestnie aleasă — care ne îndreptăţei 
ste ca pe lângă laudele ce le.a adresat 
M, S. Regina Maria cu ocazia vizitei 


Sale, să dorim ca și viitoarele expozițiti 
ale pictorului Creţulescu să fie la înăle 
țimea artistică prezentă. 


MIIAIL GIL. CONSTANTINESCU | 











cromca cipeauanealac es 
TEATRUL NAȚIONAL 


„MARE LE DUHOYNIC”, 
de VICTOR EFTIMIU 


„Nu e nimeni atât de curat, ea să-si 
ati judeca scmenii cu frtunlea sus. 
Cu aceisiă expresie se închee specla- 
lul și cortina se lasă peste sbuciumiă- 
le unei drame. 

Adiuirahilă cugetare, dar asa de doa- 
pra preocupărilor, asa de sus, asa ue 
erică, uşa de inoportună freantătului 
stiu” cotidian de ambiţii si desărtă- 
uni, aşa de neprielnică egoismului și 
ivisnrului nostru, aşa de contrarie îă- 
tniciei noastre continui. Si totus ude- 
& e nu numai oportună, dar profund 
par pentr: spovedanie şi ing zădu- 
i | 

Ne rmiiicinăm în înwvinuiri si ne răs- 
țăm. egoismul ; uneltirmn si minţii. Ne 
trebuie totus unitatea aparențelor, Dar 
2 hiutus-uari, ce inconvente sunt în au 
lâncul conștiinței, 

"Suferin că părinții si fraţii ne sunt 
meari piedici ajungenii. Una pentru 
lei au anune păcate. 














ate iimpresiu- - 


buză Tăţărnicia: opiniei nublice, Sunitam * 


«a de vanitosi, că respirăm din pin. 
tul: ui- se destăluie, Că ivatele nu ui-l 
iti Dum, 

za, _ . 


Vewiivese pe d. 
iilu do cugetiiiii, 
Vorbe. vorbe”. 
n “idrul unei continui infloriri ce posti- 
rit Ați la adăpostul iertării. 
ins ueci tema nouei sale piese: Nu 
imeni atit de curat, ca să judece cu 
imntea senină, | 
E în piesa d-lui | 
sc da a smulge masca, de n rupe fresca 
parențelor :si de au desvălui asa de co- 
tunul adevăr, căi suntem cu toții păcă- 
și, Viaţa ne încuică în iţele ei. Pe unii 
nai mult și aceştia cad sdrobiţi ds po. 
“osul social, 
sunt birnitovii meni iți Să îndruinieze. 


+ 


D.. si d-na Vulpache au doi copii. le 
reoțul Niculae și pe puslatmana Din, 
Vreotul e cuvios şi harnic. In el. sau 
3 nădeidli că va fi un pritețţ al bisericii, 
suburbia din Câmpulung, unde slu- 
șta, venea odată lume multă. să-l as- 
lite, Dat mai apoi mu mat venit. Purtă- 
rele ule lui Diiu se răsfrângeav si 
upta pieoiului. Iuimaunaua Dinu. cânul 


pe cate le intituleuză 




















= 


dusese să se <poverdlească, o urmărea, 
santaja că-i  divuleă  Omâărturisirea, 
ințind ca un nuisel că stie tot dela fra- 
te său Vorha rea se răspiâindeste cu 
ât. nai uşor. cu cât-e mai spurcuţă si 
ai. necontrolată, ȘI ici Pico Nicu- 
je era. ocolit. 


tiunător, - pricinuit dle Dinu,  trizvite 
niinihauiu în Străinatute. Atuuel se află 
 tiuiDă fannibhară, Dinu e frate nurmiui 
i tata cu Nicolae. F 
he cu «doica. 

piună la sfârsitul 


autului al. III-teu, 


„=văluirea aceasta. au părut cun ciuda-: 


le ce adică, dci frați. cari au: tenipe- 
imente Teosebite. bebue să nu [ie nu- 
ul decăt fra? buni? l-a trehuiţ auto- 





fiul dlui Valpa- 


Victor Eftimiu în se- 
ionul le e scepticisnuul. 
Na Na SU, 


je ftimiu inut cutu) tine-. 


pe alţi i mai puțin şi acestia, 


dea o femeie iesind «dela preot. la caro. 


Casă scape preotul ile tut svonul da. . 


„se despartă de preoteasă, 


“rect al ei? 


„Cave 


- Cuiâr în ncaptea, în 


LNIVERSUL HITERAR. 795 





Te ca î re 


rului să demonstreze o chestie ştiin- 
țifică. de ereditate? Și este numai 
o riguroasă lege ştiinţifică în acest sens? 
t'oate să fie un rispuns comod pentru 
determinarea compasiune! ieftine, pentru 
fratele bun. Due cn motivare dramatică 
nu sa simţit nevoia acestei desvăluiri. 

Dar de meritele si deci de  dreplul 
pteotnlui Nicolae, dea sui scările miări- 
vii nu era convins numai el. Era con- 
vinsă si devatata su soţie, Erau convinsi 
și fostii săi colegi de seminar. Asistenţa 
a binevoit să-i creadă. Când doi 
aceștia: au. venit să-i propue 

ască să facă pusul de inaintare, — să 
trinvițănd-o la 
mănăstire. preoteasa a auzit, Si ea na 
voit să fie obstacol scumpului ei tovarăs, 
şi sa spânzurat, 

Aici. primul mare momerut dramatic «l 
preotului, 1-1 işi înmutase gândurile în 
ulnărăciunea, că-i era piedică soţia. Due 
acum, cănl ca su sugrumat pentru el. 
dit cauză li, nu era el ucigașul indi- 


Preotul Niculae sa dus la mănistire. 
“pune, că. acolo a. dus viață grea de slu- 
«că nicie și umilire, Sa relevat însă și a 
dus episcop. 
“la episcopul Nicolae. venea o doamnă 
(iu sccietai lea înaltă să se spovedească. 

E. văduvă, A păcătuit. I sa urât cu 
viața usoAtă. Are vrea să plece la miă- 
năstira, - Episcopul Nicolae o îndeannti 
la aceasta. Dar foemul alunei se ÎnaȚio- 

ază lupă: 29 de e ti de vagabonlaj, obo- 
sit și ratat Dinu. Faţă în faţă cu c-na 
“era gata să se- ducă la mânăstire, 
Dinu găseste posibilitatea unui trai la 
fel cu traiul lui dia străinătate, fără să 
fie dependent re episcop, Episcopului, 
parea că nuzi-era indiferentă d-na care 
i se spovodise, pe care o îudenina să se 
ducă la mânăstire. Autorul nu spune a- 
censia, dai înce săi se întrevadi. 

“e sfituiseră 3 episcopi, cum să fie 
în durată d-na, Poţi trei aa fost de pă- 
rele. să-si uniine plecarea la mânăstirea. 
Când însă episcopul Nicolae a sirițit, 
că între Dinu și d-na Clotilda Romano. 
din. primul moment sa incivipat priete- 
uie. şi-a schimbat imediat -părerea, tri- 


miţând. pe . î-nn Romano la. mânăstire. 


D-na na plecat, 


Dinu îsi începe traiul între feriti. pe 
socoteala femeilor. E amantul l-nei lto- 
mana: pe-care o iuseală si o fură, E a- 
muntul altora. [ 


vitataa. sau mai le arabii de ispila me- 
shui feminin. | : a 
Episcopul - Nicolae ajunge mitrujolit. - 


are e ales mitvo- 
pclit. vin€ în casa d-nei Homano cară 
Wicdea un Dal, 


Lin mitropolit ta bal. Cam staniu. Dar 


a venit. Impresie însă cu totul ctudată.— 


în bal între dansutori de toate cafeo- 
viile Si done si d-re de toate tolevanțele, 
Mitropolitului i se deschise calea cu 
afosniee, cu lumânări. 0, întro cusă a 
Donmmului.- Si: atmosfera era ca 
cusă amenajată penteu domni și doani- 
ne, pe alese 
Palroana cusei își 
jul,-- Dar faptul: că mitropolitul: 
uit  noațiex - la - balul unei. doamne, 
a cărei viaţă o ştia, 


mea. prea sfântului pentru d-na cura: 1 


se spuvedise, ca unui duhovnic. 


Sentimeritul e fivese. 


Tale 


* 


decăt, - 


dintre: 
să se hotă-. 


dorit și profită de nâl- 


„lose, 


înttr'o 
văsleste cabutiua- - 
4 Ye_. 


accentuează afecţi- 


A au-l înfățișa, e 





0 făţărnicie, Oricât sar sili canoanele 
călugărești şi ţinultele chiriarhice să 
smulgă din om, anume sentimente in- 


time, nu le poate smulge. Hle rămân, 
sunt umbrite, anemiate, obrociie, dar 
sunt. | 


Un anume modernism tinde să aducă 
mui lăult aer în seră, o molcomă. a- 
firmarea de sinceritate. Provoacă de si- 
our surprize, Dar c o doborire a diguri- 
lor tradiţiei, | 

La bal, vie și scful poliţiei, Acesta 
caută pe mitropolit şi-i comunică fişele 
fratelui său, Pentru evitarea neplăceri- 
lor Sr. Sale, Dinu trebuie să plece. Intre - 
tei doi fraţi urmează o explicaţie. Cea 
mai mare scenă din teată piesa, Dinu îi 
spune, că nu sunt fraţi. 

Moment de înaltă; tensiune. Nlitropo- 
Hitul simte o usurare. bia acum, se vă-. 
deste de ce autorul na i-a fiicut fraţi. 
Ca să aibă putinta de a analiza senti- 
mentul de bucurie, care u  înviorat o 
clipă, pe mitropolit, că faptele rele ale 
lui Dinu uu se pot răsfrânge si asupra 
lui, Dar Dinu atacă violent. Cu ce drept, 
cu ce auioritate ji se fac lui iinputăni, 
când însuși Miiropohtul e vinovat, căci 
din cauza lui sa spânzurat preoteasa. 

Moment coborâtor, 

Doborâtor prin durerea imtimă, dar şi 
prin groaza de a nu se sti în afară, 

si atunci mitropolitul îşi dă seama, 
că si el e păcătos ca şi Dinu. Nu se mai - 
site în stare să mustro : 

—- Nu-i nimeni aşa de curat. 
judece senin pe aproapele său. 


e 


Ca să 


Marea experienţă a d-lui Victor Ftti- 
nuiu de susţinere dramatică, de întocmi- 
rea personagiilor, de înlănţuirea tonali- 
fății scenelor e de mult apreciată, Sa 
spus chiar că d. Eftimiu e un virtuos 
ul aparatului scenic. 

Piesa arn ţinuta hievară, 
tul Eftimiu ne-a deprins. 


* 


cu care poe- 


îl asueitnii e bună, 


D. Calboreanu a fost preotul, apoi po 


„piseopul şi mitropolitul Nicolae. Rol mare 


pe care nunai d. Calboreanu putea să-l 
susțină. cu toată autoritatea. E unul din 
marile roluri ale acestui artist de foarte 
mare talent. 

Dinu a fost d. Bălţăţeanu, pe care de 
astă dată îl felicităm din toată inima. 

Preoteasa: a fost d-na Agepsina Macri- 
Titimiu. Bună, blândă. devotată. Un: 
mure -succes întrun vol de superbă da- 


Părinţii preotului A..N. i alatu cu 
remarcabila-i notă de umor naiv şi d-na 


ina Luca. cu ton de indignare, | 
In voluri de episcopi,.d. Polizu, — cu 
mult prea declamator — şi d. Săvulescu, 


-— fatiliarizâănal ourecur, sub linia con- 
venţională o volcşie episcopulă. 

Tu valul d.nei Domanv, d.na Marioara, 
1 viculezcu, 

Do mult nam mai văzut pe d- na Voi- 
culeseu intruu rol asa «le puternic sus- 
ţinut cu temperamentul «d-sale vibrant. 

Cuvinte bune, d-nelor Irina Nădejee, 
Marietta. Sadova, Toto Iunescu, Natasa 
Alexundlra si Alexandrina Ceusti si d-lor 
„Mărculescu, Tintestaanu. 


NIN RR a-i CECRODIDE 


796. — UNIVERSUL LITERAR 








POEZIA OCAZIONALĂ dispare, odată 
cu eniusiasmul tineretului. Si. în pri- 
mul loc. poezia ocazională patriotică. F 
un simpton îngrijitor — tocmai din cau- 
za regresului social pe care această con- 
statare î) înregistrează. Tineretul nos- 
tru creste într'o înnecăcioasă atmosfe- 
ră de  cuntinuă  ncgaâţiune, excepţie: 
exaltarea eului-atât, 

lată dece — credem — Societatea scrii- 
tovilor români, a premiat pe tânărul 
Gheorghe Panduru, autorul a 3 strofe 
pasabile de odă eroică. în care figura 
„lu$ Aurel Vlaicu“ ne este prezentată 
printr'o modestă îngiruire de fimagini 
duioase. 


MEA CULPA. Am iost totdeauna din. 
tre puţinii cari, cu entusiasm,  încre- 
dere şi generozitate, am insistat pen- 
tru încurajarea prematură a tinerilor 
talente. Te-am urmărit, orirecâteori mi 
sa prezentat ocazia, le-am descoperit şi 
le-am încurajat. Niar trebui poate so 
spun, dar, personal le-am ajutat şi le-am 
luat apărarea în fața unor colegi la ale 
căra obiecte prezentau eclipse totale sau 
parțiale. permanente sau accidentale. 

Am ser:s la revistele lor. i-am lăadat 
în presă, le-am arătat — nu numai 
toată solicitudinea. dar întreaga prie- 
tenie. 

Dacă fac totuşi mea culpa — nu ei 
sânt cauza Am siguranţa că niciodată 
nu mă vor aduce aici, 

Și totuşi o fac — pentrucă, la noi,lu. 
crurile par a fi luat o întcrsătură pri- 
mejdioasă : 

Maioritateu revistelor noastre literare 
-— Mi se spune — sânt nu numai seri- 
se. dar... conduse si chiar... finanţate de 
elevii de licee. De-aici supraproducția de 
poezie, proză etc, și tot de-aici scăderea. 
calitativă pe care aceleaşi le înresistrea- 
ză — dela o vreme încoace. Că mulți 
dintre acești scriitori nu vor fi avut 
când să ajungă la o desăvârsire artis_ 
țică -- nimeni nu se miră. ltegretabil 
e că unii, nu-şi vor fi primit precep- 
tele elementare ale celei mai modeste 
educaţiuni sociale.  De-aici armele de 
care ei se folosesc: batiocura. ponegri- 
rea, minciuna, înjurătnra, ifosele şi... 
schelălăitul. 

Iată dece fac mea culpa. Unii au fost 
mal generoşi decât mine. Au îndrumat 


în literatură — destui copi; prost cras- 
cuți. au luat drept oameni atâtea je. 
vruțe... 


F., desizur o msâre greșală care mă 
face să le snun: 

Oameni buni. închideți usa templului 
și întroduceţi un control riguros! cereți 
aocdlitatorilor. pe lână, problematicele 
indicaţii — prevestiri ale talentului, 
conwneerea definitivă a preexistenței 
bunului simţ dublat de pecetia bunei 
creştari, 


SE ANUNŢĂ  anariția a numervase 
pubticațiuni pedagogice : 
una a .„Asocraţiunii profesorilor se- 


cundari"” ; 
alia a „Asociaţiunii învăţătorilor si 





CERN Z Chase aces 


invăţătoarelor din România“ — ambele 
în Bucureşti ; 

„Scoala secondară' — la Craiova. 

In fine publicaţiunea d-nei si d-lui 
G, Beiu.falagi; „Fducaţiu“ care, dela 
1 Ian. intră întral XIII-lea an de exis- 
tenți statornică — urmează să-și con- 
tinue apariţia reorganizându-se pe baza 
unui mult mai vast prozram cultural, 
sub condicerea unvi comitet de profe- 
sori de toafe eradele. părinţi și iubitori 
aj învăţământului. 

<% fie oare o legătură: între apari- 
iunea acestor reviste şi deplasarea cen- 
trului de pravitate al educaţiei tinere- 
tului nosiru de astăzi? 

lată de ce le aşteptăm. 

Le-am dori însă accesibile și celoriîn 
cauză. cărora, la rigoare, li sar putea 
rezerva chiar pagini de colaborare, 

I-am ţine. în felul acesta, între noi— 
si tot ar fi destul... l-am smulge din 
înlănțnirile atâtor mreji imorale şi ne- 
potrivite cu condiţiinca lor socială : 

I-am face mai 0ameni... 


DOUA NOUI VOLUME anunţă scrii- 
toarea Otilia Cazimir si anume: unul 
de crumici fantaziste și umoristice (.Li- 
curicii“) si altul de poezii („Cântec de 
comoară“), 

Le așsteptim cu aceeaş nerăbilare cu 
“aia le aşteaptă cetitori; de literatură 
ună, 


RECTIFICARE, Ziarul .Patria“ din 
Cluj vorbeste despre numărul închinat, 
de „Adevărul literar şi artistic”' poetu- 
lui Stefan Petică. 

Ca t'tlu de informaţie obiectivă adăo- 
căm că irițiativa acestei comemorări 
aparţine .Universului lilarar“ care, prin 
articole inedite asupra vieţi si onerei 
poetului, şi-a făcut datoria încă dela 11 
August. 

E un lucru pe care şi „Patria“ putea 
să-l cunoască si, știindu-l. putea să nu-l 
uite. 


DESPRE FELUL CUM SE POLEMI- 
ZEAZA LA NOI vorbeste cu drertate 
d, A. P în No. 466 al „Adevărului lite- 
rar“.  Socntnd că lucrurile mere mai 
departe, până la completa indentificare 
A felului de a se face critică la nai cu 
insulta erceclană si specificând că. în 
deosehi tineretului ij se datoresie acea. 
stă manieră de a polemiza reproducem 
paragraful cel maj exnresiv: 

„Intro anumită concenție... a pole- 
miza înseamnă a înjura. A îniura pur 
SI simplu... a înjura pe fată. ne șleau. 
direct. obisnuit. cateeoric. brutal. Fate 
n o0hicein care. ln noi renrezintă iîn- 
filtratia pestilontială a mahalalei îm li- 
teratură. Este +n fant constatahil nu 
e învectivă, Este o realitate peste care 
observatnrul atent nu poate trecea, Și 
este o tristă, o nbijectă realitate“. 


P. .P; 
* 


TRIBUNA. Ia Cernăuţi, apare. din a 
doua ţimătate a Junei Ncembrie ziarul 
„Tribuna“, care se intitulează: cotidian 
„îndepend>nt*. 

Pcate. am fi trecut cu vederea apari- 
ţia susnumitvlui cotidian, dacă nu am 
fi observat interesul deosebit ce.] poartă 
Hteraturii. conducătorii acelui ziar. 
Chtar şi în articolul de fond (vorbim de 
No. 21) scris cu multă autoritate şi com- 





petință da către D_nul T. Negrea, preo- 
curările literare şi didactice unt vă. 
dite. 

D.sa încheie astfel articolul: 

„Vram: scoli model. vrem cecrp profe. 
saral scutit de nevnile crude ale bucății 
d» pâine și consacrat sfintei lui meniri', 

Din pasina literară a gazetei îngriji. 
tă şi bogată remarcăm nuvela „.P'onves. 
tre extraordinară", scr'să cu nerv si cu 
vervu.i cunoscută de către D-nul Fugen 
Titeanu ; apoi „Alarma“ schiţa D-lui A, 
T. Lungu, precum și versurile D-lui 
Georga Voevilca. 

„Tribuna“ este înpriiit tipărită şi ae 
arrezeazi — cu decsehire — nonulației 
romăânaşti din Cernăuţi si Bucovina. 

Croinată şi menită să întreți'e flacăra 
român'smului în Bucovina, îi dorim via 
ță tunsă şi propăsire deplină. 


Din RITMURI (No. 3) revistă literară 
lunară, care apare la Braşov. remarcăm 
articolul de fond „Problema artei“, sem- 
net de D-rul Jon Al. Bran-Lemeny. co. 
directorii revistei, precum și nuvelă 
D-lui Alexandru Călinescu intitulată 
„Prăbuşirii, Desi sub'ectul e banal. tar 
atmosfera si cadrul destul de sneculata 
în heltristică, totuşi D-nu!l 41. Călinescu 
renseste să ne dea o schiţă cu adevărat 
interesantă, 

Stilul săn visuraos, îmazinile lumina 
ce comvaraţile hire eăs'te si lusta ca: 
racterizare si interior'zare a nufletelor 
eroilor ne face să vedem un încenut fa. 
vicit, un talent care rromite și pe care 
(| vor. urmăr! în evoluția <a. 

Pagina poeziei cn deosrhire însr'iltă, 
Menţionăm poeziile D.lnr Emil Isac. Pa. 
vel Nadelcn, Ioan Focsăneanu şi Lucian 
Coetin. 

In restul  numărnlui semnează D-na 
Mia Cnrna Nirulesen-Cantoniera : far 
crontce!e sint înrcredintata nenelnr D lor 
| 4] Pran Temenv si Mihail Munteanu. 

Meontionăm — îndenanhi — cronica mu. 
zicslă. ser'să cn muită competenţă și fi. 
nețe de D-nul M. Munteanu 

„Ritruuri“ urmnle un zo) bine simţit — 
în lumea J'terară a Brasovului. 


Primim la redactie numărul 2 al „RE. : 


Aba da LTIERARE A TELEORMANU. 
UI. 
De data aceasta, revista apare mai în. 


miij't ca la încenut. Conducătorii ei au 
ținnrt socoteală de bunele noastre îndrau. 


mări. pe cari li le-am dat la primul nu. 
Măr, 


Atât în ceeace privește tehnica. cât gi. 
conținutul, revista se înfăţişează, re 


tiv. mai mulțumitor. 
Art'colul de fond. semnat de D-nut 
Traian Constantinescu. deşi cam didae. 


tic si cu toată simplitatea cu cara e scria 
—e la lacul Jui și va găsi desieur ecoul - 


dorit în sufletele cetitorilor  teleormi. 
neni. 
Fxceptâni  .„Hangiţa“.  noezia D-lut ! 


Const. Goran. care marită să fie mențio- 
Alu toate celelalte poezii sunt sub nt. 
ve]. 

Proză semnată de D-nil L. Rodie şi 
Lucilius: simple încercări de poeme în 
proză, în care dihuecsc iîncenătorii, 

Ceva mai răsărit Studiul critic asupra 
lui E. Chiru-Nanov. Nuvela lipseşte cu 
desăvârsira. 

O colaborare înariiită si variată ar 
fa“c mai interesantă foaia. Asteptăm sto 
vedem realizată. 

SCRI. 





cm ml aa 














Secannaaa cie 
CU vasale 


» Tristan Bevnard povesteşte in felul 
yrmâior întâlnirea în Paradis u lui Wil- 
son, fustul preşedinte al Statelor-Unite, 
cu Muise, Acesta, vdzăând pe Wilsun, îi 
spuse: 

— Te plâng din tcată inima. 

— Do ce? întrebă Wilson, 

— Pentrucăd oamenii nu respectă fai- 
moasele d=tule „14 puncte“. Wilson stătu 
puțin pe yânduri, upoi strângând mâna 
lui Ălutse: 

_—. ua rândul meu şi cu te plâng din 
toată inima, 

— De ce? 

— Pentrucă Gamenii respeciăd tot atăt 
de puțin cele ,,10 table” ale d.lale, cu şi 
tule 14 puncte” ule mele! 


e 





La 


Câteva cugetări gale lui Dumas-fiul: 


Simţi nevoia de a iubit o femee, numui 
(nainte de a fi inceput sd iubeşti. 


Cea mui mare mulțumire pe care o poți 
avea în viați, este de a fi făcut ceeace 
a trebuil să faci, 


Numai imbecilii nu sunt buni! 


Când vorbeşti unei femei. ea le asculia 
sau gândindu-se la altceva, sau la ull. 
cineva, 


Bărbaţii au dreptul sd vorbească ae 
rdu despr: fem.=i, cu condiția ca sd în- 
treluinţeze numai pluralul, 


Poti deveni actor, pictor, sculptor şi 
muzicnnt graţi: studiilor, dur nu poţi 
deveni autor dramatic, Fiindcă pentru 
a putea sceie teatru, eşti chemat fără 
să vrei, după cum eşti brun sau blond. 


Ce este datoriu? Ceeace pretindem al 
iora să facă! 


Dacă eşti fiul operelur tale, desigur ca 
aci purte din cea mai bună familie din 
um. 


Când discuți cu ncvasta, câteodată 9 
poți învinge, dar nu o poji  nicicdalăd 
convinge, 


In căsnicie, duca există drugostea, ov 
omoară obicinuința, iar dacă nu există, 
obtcinuința o înlorueşte. 


„ sDrugosteu și moartea sint singurele 
două puncte prin cari omul atinge înfi- 
nitul, 


Cinstea e cea mai formidabilă armă 
cu care poate [i combătută hoția. 


Când auzi pe cineva că e fericit, «i 
impresia că ţi-a furat-o ţie, 


Cand imbdtrâneşti, e trist, nu că ești 
bătrân, dar că nu mai ești tânăr. 


Singurul lucru care mă miră, este cad 
bmea tot se mai poate mira! 


Toate femeile, țin să fie stimate, Foar. 
e puţine însă, țin să [le şi respectate, 





Hui ceacarcs 








b caz car 


PUBLICAȚIUNILE PERIQDICE IN 
GERMANIA 


Biroul central al comerțului Cdrţi:, 
din Leipzig. primeşte pe zi 1000 exem- 
vlare de diferite publicaţiuni periodice. 
Aceasta arată, scrie „Fachpresse“, întin- 
derea presei periodice în Germania. 

Catalogul periodicelor. la 1 Ianuarie 
1%8, cuprindea 17.4 jurnale periodice 
scrise în limba germană. 

După ultimul secol, numărul periodi- 
celor în Germania a crescut de î8 ori. 

Esta de remarcat că. o treime din a- 
ceate publicaţiuni sunt periodice speciale 
ale presei industriale. 

3325 din periodice au un tiraj superior 
numărului de 5000 exemplare. 


LI3NARUL ŞI COMISUI LIBRARUILLUI 


congresul librarilor, din San Francis- 
"0, a votat rezoluţiunea următoare: 

„Vom încerca să profităm de orice o- 
caziune ni sar vrezenta. pentru n deven; 
adevăraţi sfâtuitori literari ai clienților 
noștri şi vom face tot ceeace ne stă în 
putinţă pentru ca amploiaţii nosirii sa 
poată veni in ajutorul clienţilor. 

Vom încuraja amploiaţi să cetiască 
și să studieze cărţile, pe cari le vând. 
și vom organiza pentru aceasta biblio.- 
teci speciale. 

Vom uşura, cât vom putea, amploia- 
ilor cetirea cărţilor și st udiarea litera- 
turii în general, fie prin frequentarea 
cursurilor speciule| fie prin corespion- 
lenţă. 

Vom ajuta şcolile şi universităţile, cari 
se vor însărcina Să oruanizeze astfel de 
cursuri“. 


PULNTRU RASPANDIREA CARȚII 
ITALIENE 


Sub-comisiunea literară a Comisiunii 
nâţionale italiene d> Cooperuţie Intelec- 
tuală sa reunir sub prezidenţia D. M 
Hodrero, 

Sub-comisiunea seninalează o mulțime 
de cazuri de violare a proprietăţii lite: 
rare, săvârşite în străinătate şi cere ca, 
statele, cari fac parte din S. D. N. să 
ia măsuri pentru protejarea dreptului 
de autor și de editor. 

Sub-comisiunea sa pronunţat de use- 
menai pentru redeschiderea imediată a 
congresului internaţional al editorilor, 

Asociaţia editorilor italieni sa opus cu 
energie la această ultimă moţiune. 


UNIVERSUL LITERAR. —- 797 








caricatura zilei 
FATALITATEI!.. 





-- Yezi tu, scumpe Nestor, nul 
fi fost astăzi soțul meu, dacă Eugen war 
îi murit în război. 

-- Oh! cât de crud a fost războiul!... 


LA REPLICĂ... 





— "Toată ziua te priveşti în oglinda. 
— Sigur! dragul! meu, doar no să mă 
privesc în spatele fotoliuluii... 


MILĂ 





fe pa 
a "e ”: + 
La e fi 


— Păcat î... Un arbore atât de frumos. 


(Dimanche lllustree) 


“A 


vă. 
3. 


.— 


"veşte 


_ “UNIVERSUL, TITER AR 








Pagini uitate o 





l morali pa 
cărțile de citire la 
teatrul 
“Ant văzut o 


MU urinează 
“"nutnalaceia, 





de ION GORUN 


acela, șI 
CDR UCĂ- 


acnastă morală, 
dau contingentul. 
(OPI lor e 

Rurtilă 


703, 
Domnul buvtită, proprietar de binale Lăilă,-- an înţeles, știu. 
si on politic, -— sau vice versa, ca să cate ne-o faceţi în 
păstrăm mat exact succesiunea limpu- . scoală în literatura. voastră, în 
rilor, împinse aiene farfuria. cun cre- -vostru, în gazetele voastre.. 


mă de Olanda abia începută si-si aprinse 
visător, o havană, lăsându-i inelul de 
hârtie rosie cu să mărluriseuscii. despre 
excelența calităţilor ce ohisnuceste. Prin 
fumul țigări, omul -sătul teruueă priviri 
piezişe pe la celelalte mese ale restar- 
rantului luxos, tixit de lutme... Nirneni 
nu-l ia în sean. Toţi acesliu, preocu- 
paţi fiecare de importanţa proprio, se 
concentrează, plini «e ei însisi, în atitu- 
dini de atectată mepăsare dle restul lu- 
mii, de tot ce nu este, suu nu va face 
parte integrantă, în momentul urrnă= 
tor, din persoana lor. 

Plictisit, conusmatorul solitar își in- 
toarce ochii spre geamul strălucitor din 
stânga mesii sale, — dovine atent si pri- 
îndelung... Din marginea trotrra- 
rului strălucesc până aci dei vebi, din 
privirea cărora se pot deosebi multe din_ 
irodată, şi totusi nimica hotărit... Două 
expresii însă pare că se accentuiază, al- 
ternând ca luminile schimbătoare ale U- 
nui far: lăcornie si ură. 

Apoi, după, un nor mai uros ia tbziar 
scos din havanu omului sătul, au dispă- 
rat. Licărirea rosietică a felinarului din 
stradă nu mai desinează decât siluetele 
trecătorilor, dintre cari rar câte unul a- 
runcă, câte v privire fugară prin gen. 
Dar iată-i acum, aceiaşi ochi, dincolo, 
la geumul din faţă. Și iavăsi strălucesc 
sinistru, şi iarăş din lucirile lor alter- 
nând ca luminile schimbătoare ale unui 
far, se citește : ură și lăcomie. 


Sciutură slomnul Burtilă, cen: usa țisirii 


Ce degzatul cel mic, oftează de diuestin la 


borioasă, și reflectează — Iată un imhbe- 
cil care desizur invidiază re toţi neno- 
rociţii acoștia cari se îndoapă aci hrănin- 
du_şi artritismul şi arterioscleroza,,. Coe 
închipuire îşi face e! despre traiul nos: 
tru, al ăstora cari plătim inzecit o sa. 
tisfacţie de o sută de cri mai de nimica. 
decât ar putea so aibă el însuşi... Cu a- 
devărat, acest om imi apare aci ca pildu 
vie a tuturor acelora, cari se învârtesc în 
jarul unei lumi pe cars n'o cunosc, — 
căci a privesc numai prin gearit, — geanni 
strălucitor şi înşelător, ca toată fantazia, 
ca toate închipuirile desarte omenesti... 

I.uminile ochilor de afară se schimba- 
vă. Era pare-că ar fi înţeles cu deamă- 
nuntul gândurile omului dinnănuntru, si 
chiar mai mult decât, exprimau. ele anu- 
me ; zi răspundea la ele: IONA. 

> Da, ziceau. ochii cetăţeanului Chio- 


LU 


eraf.., 


4 
Scă, 


nai mult. decât viaţa lui Simplă, 


-ZANă . Mi se aprinsese cilcâiele si 
„asteptat-o: până la aniezul : hopţii... 


“imţeleverm,. 


„reuşit să ne impuneţi, o morală 


sumedcnie de. pilde dastea Ja: cinemato- 
Mai ieni-chiar:-0 ferieie mătitată, 
SĂTaCcĂ. alunge un -rnoment. din bitănt. 
plare, în lumeă -celor. cari huzurese: în 


„toarsă. acasă nuj mai place viaţa mn- 


destă, tihuită şi fericită, visează boghţiv, 
bux, strătucire... A cunoscut. -uti cuxvaler 
elegant prin. lumea în :cate a trecut o 
clipă. Intâmplarea o face să-l reîntălnea. 
-— şi iat-o că.se lasă sedusă. Isi .pă- 
răseşte bărbatul muncitor și iubitori și 
pleacă cu seducătorul: viaţă. .de plăceri, 
automobil, Elveţia, Monie-Carlo... Inchi_ 
puiţi-vă însă că se svonește cum că elc- 
santul seducător nu era conte de lor, ci 
pur şi simplu uu escroc. Du-l la închi. 
soare, şi ale, femeie nenonocită., pe 
cu 0 legăturică în mănă, dela Monte- 
Carlo până acasă. Uboseală, frig, foame, 
toate suierinţele, — iată, vreţi să ne spu- 
neți, ude ajunge cel care râvneşte la 
inică, 
par morala nu e 


j0>, 


strâmtă şi apăsată... 


usta, Moraja, pentru femeia eu-pricina, 
este; (und te lazi sedusă si fugi delu 


hărbut cu un conte, trebue să le încre- 

dinţezi mai întâi că ai a face într ade- 

văr cu unul veritabil, — altfel o piţeştii 

si to intorci pe jos del, Micnte-Carlo,, 
Domnul Burtilă zâtubi. 


— No să ne ințelegem, său cu bine, 


Prin ear n'o să ne înțelegem niciodată. 


Și eu aim văzut la un cinematograf, prin 
genu, 0 casieriță care mi sa părut cu o 
URII 
e 
patru ori am urmărit peripeţiile „sufe- 
rinţelor unei martire inocente“... La lu- 
mina lămpitor de-afară, din această 
zăvă nu sa măi ales decăt o mama pi- 
dumii | 

Chiorăilă î — La stii conu no Să ne 
Căci geamul acesta esparte 
două luni cari nau și nu pot avea utin- 
gere- între ele, Două: lumi, cu două “7no- 
vale deosebite, morale ce se bat cap în 


pr 


"€âp şi-nu se vor împăca niciodată. 


Nouă. ne-aţi croit; 'și- mai peste tot aţi 
te sclavi, 


Cugetări și preocupări «de robi ne stă 


-pânese î: — Fă-ţi datoria ?-Vezi si nu în- 


târzii dela slujbă:? - Să-te plăteşti dările 


către Stat, judeţ. şi comună! Hespect, ȘI 


supunere superibnilor | - Din bucuriile şi 
Ai vieții n ăvuna, in schimb, rinii- 
„Nu ne mai Pănrâne:vrenie şi pentru 


dară ceva. Datoria no_o îa toată, Cei cari 


log si al caselor de- nebuni... 


„ma, au cdisnătrut ochii cu inate dili 
mai oaspeţii:Sau mai răcit de pe la me să 


= “dem geamul acela, 
"Cine știe? Poate că, si Unii Șk alţii an 


= Dar si-pe acelu al vuscări- 


Chicrăilă : —- Morala voastră.: Să faci 
ea vrei ce-ţi place: aceasta sii-ţi fie le- 
gca: iar rlacă piedici întâmpini în cale, 
să cauţi să le înfrângi, oricum. cu Ma 
preţ... lu marginile legilcr . de astăzi. 
mai alcs în acelea ule aplică vii lor, iii 


„destul. pentru cine are destulă voință. și 


ca Si.-si sireccare Mo0- 
N UNEIA e 

mai ajute și 
“ci si DL 


tostuliă 
pila accustiu, 
urtili 3 — 
lu, fot axa dle 
care ultul ? 
Chiorăilă : — l'oarte sirujlu : 
pe desparte ueumul. 
Pe rând și cu încetul viiţi strâns N 
vaţi adăpostit acolo. Aţi făcut, minorita- 
tea care nu urmaţi după morala datoriei, 
cerc închis, în care intrarea e foarte cea, 
-- iar după intrare... e câte un ajuns 
mai mult, şi încolo nimica nu Sa schim- 
bat, 


şiretenie, 
şi CA Să 
Atunci de ce 
USI ca. Tine, 


Fiindcă 


pearnul trebue span! 


liei., dragul meu, 
si, din două nur iile. făcută „ună Singu- 
ră: — dar alta! | 


.-. - Li 
... A 
















Doannul Durtilă, on politic si proprig 
tar de hinale, pare că vede holovani por 
nindu-se şi sfărămând în ţăndări gea 
iul strălucitor dindărătul căruia, ac 


lor sehin:bitoauro..... 
Dar nu : toate sunt, lu locul lor, pazit 


căci ora e fârzie. 
— Adică nar fi mai bine, să desehiă 


in loc să-l! sparge”. 


vedea luminile noastre, reciproc, altlel.,ă 
SI din două am putea să facem atunci 
una cu adevărat singură. Acum ne plână 
gem si unii și alţii, ne socotim nenorg 
ciţi noi: si ci se simt nenoruciţi, Oare nt 
sar putea din îmbinarea nenorocirii ÎN 
lurora, si se facă mai tolerabilă. scurig 
ospeţie a fiecăruia pe pământul AceștA 1, 
Domnul Burtilă aruncă ţigara, ajunsă 
cu scrumul pâră la inelul de hârtie 
şie,- si se -npostrofă el însusi pe sine! - 
— Tu fugi acolo! Ce e costiarul aced 
sta de om ce visează destept >... 
mi feresc ultădată de mâncări 
„digeste si «de vinuri prea tari. 


& ION GORDN 







SUBIECTUL 


poveste de jale. 

'Miorel, odrasla unor părinţi nepotri- 

ți, un tată hursuz, o mamă usurică, 

ste având. dusman-strejer, o nemţoai- 
intuigantă, Și doi paznici duiosi : bu- 

Sica, bueroaică, Baba Firah. o țigancă,. 
mândouă o leugănă cu aceleasi cân- 
"e si descântece. o mângâie cu uceleași 
oveşti năsdrăvune, o hrănesc ci mierea 
surilor de când lumea. 

Dar, vai! Sarpele ocrotitor al casei a 
st ucis! laba Firah prezice zile «de 
mie. Proorocirea se împlineşte. După 
bartea bunicei, părinţii lui Muicrel vând 
stra strimnosească, apucă fiecare pe 
rumul ?ui si pe fată o închid întrun 
esion, Acclo doar amintirea zilelor cu 

„are ce sau scurs în căsuţa binecuvân- 
săi si sub veghea celor două bătrâne, 

du nădejdea în viitor, o mai alină pe 
pilă. 

ACa pe un colet nedorit şi fără valoa- 
> astfel în vacanţă işi trimit <oţii des- 
naţi, fata. dela unul la celălalt.: 
Durerile copiilor fără cămin adevărat, 
cunoaşte Miorel, lipsite de cea mai 
ură umbră de dragoste păvintoascii, 
Unele pagini au un accent de neuitat, 
1 fost cu siguranţă trăite de autoare. 
Si atunci... „ca păunul cel mare, flu- 
re înveztmântai în catifea cafenie, cu 
avată de ermiră, care prin noapte, pri- 
ejdie şi piedici sboură spre draga lui“, 
va strădui şi Miorel să ajungă şi ea 
ţara de unde venise pe vremuri, bu- 
ca ci cealaltă, străina cu ochii limpezi 
„ai oânsacului, cu păr ca mătusea Pă- 
șointui” precum spuvea cu dispreţ 
ba liruh. Banica aceia care i-a lăsat 
ept mostenire dor de ducă. dor hoinar, 
zincusei cu ochi focoşi, cu cârlionţi 


1 pana corbului, Miorel: ajunge  ro- 
inca la Paris. 
Parisul drag ei. unul din. :svoarele 


aeclni din inima ei. 

Si a€alG.... Acolo se împlinesc cele de 
siloare hotărite, se adeveresc pentru 
iarel nzînțelesele, 
unci babe mesteră la toate. 


CAPITOLUL XIEY 


A SMEULUI 
DOMNIŢE 







DEVĂDATA POVESTE 
I A DIETII MICUŢE 


ntre cei patru pereţi ai camerei, bea- 
de soarele viiratec reîntors ; ca o mus- 


“si lovind alternativ, 


fericit, 


sfâsietoare preziceri . 


că zorită ce sur fi lovit de piedici Apro- 
piate, Miorel se întearce si se învârte 
cu mâini neindemânatece, cu minţile a- 
iarea, 

Grea însărcinare își luase în acea «i- 
mineaţă. Avea de gând — nici mul mult 
nici mai puţin — clecăt să prefucă eg 
da garilercebei, apă moartă, într'o supri 
față lucie, să drapeze grațios enulelela 
cu falduri adânci pline de umbră, unde 
se păstrează culoarea iniţială neatinsă 
si unde se cuibăreste în voie praful. să 
ascundă pe cât măi bine serviciul de 
<pălat de faianţă împestrițată cu flori- 
cele si avânii o lepră de pete serunţu- 
roase gălbui, 

Grea treabă! 

Cum de-ar fi putut ea să opreuscă, fie 
o sinpură zi. uzura lentă a lucrurilor, 
distrugerea lor 1reptată, răbdătoare, fiura. 
să ti riscat să le vadă prăbuşindu-se sin- 
pure în praf imponderabii, subtil, fără 
culoare, si care nu este decât chiar c- 
senţa lor eşind pe furis din calupurile 
distruse pe încate, 

Ostenită înainte chiar de a se fi pus 
la, treabă, Miorel viză o clipă. stând pe 
marzinea putului, cu mâinile atârnând 
în cadență, lemnul 
patului cu căleâi»le. Să fi fost acum o 
zână a06lo! O zână., care să fi făcut 
toată treaba în locul ei. 

Dar Churluitte, în mn asemenea caz 


sincura zănă pe care ar fi putut să se 


b'zuie. Charlotte, care desigur n'ar fi ro. 
fuzat să-i dea un sfat şi la nevoie o 
mână de ajutor, vecinuței pe care o în- 
drăgise. Charlotte plecase chiar în di- 
mineața aceia, la Nevers, unde trebuia 
să îngrijească pe o rudă bolnavă 

-- 0 mălugse, zisese ea. luându-și ră- 
mas bun dela Miorel. o mătișă care n'a 
avut sc vede ceva mai bun de făcut de 


cât să se îmbolvăvească ! 


Spuse însă astea cu un aer atât de 
încât Miorel nu crezuse că se 
cuvenea ţie chiar numai din politeţe. 
să-l adreseze vreo vorbă de condoleanţă. 

De altmintrelea Charlotte nu-i prea 
lăsese limp nici când să deschirtă gura. 
Fugise iute Jăsind pe mesnţa de noa 
te un sușerb trandafir roşu, 

— Poftim, il las aci, mai bine să se o- 
filească Ia d-ta decât singur în cainera 
mea. 

Un trandafit de G nuanţă aproape vine- 
tie, și cu pe'ale cărnoase, pe care Mio- 
rel gânditoare îi pusese întrun pahar 


e ha MP - 


și cu avânt nestăvilit. 


nu-i place îndeajuns ? atâta... O! 


UNIVERSUL LITERAR. — 299 


LE GRAND PAUN 


de SYOMARA 


Opera e originală şi unică în felul său. Interpretarea poetizata a 
spuselor româneşti din moși sifrămoși, e judicioasă și mișcăloare. Ade- 
verirea lor treptată prin înlâmplări zilnice și banale ce reuşită, lâlcul lor 
apare firesc, e înduieşător. 

ă Autoarea e tânără, desigur, 
p - la poalele Carpaţilor, dar având în vine şi sânge occidental, căci lrans- 
punerea legendelor și poveștilor noasire, 

și meșfeşugilă. | 

Din șuvoiul de romane ce zilnic și din belşug revarsă editurile, LE e Preia 
GRAND PAON, e o realizar. franc-rom înă, plină de vino'ncoace, demnă A e 
de faimă. Până la un oarecare punci, e poale chiar 0 auiobiograjie, e tie o 
sinceră și amănunțită. | 


Cresculă poale 


păstrează farmecul inifial, dar 


cu apă după ce mai întăi mutase periu- 
(a de dinţi. 

Un trandafir care semăna atâi de bine, 
dar atât de hine! cu cei de dulceaţă cari 
miroase a misre «le parcă ar vrea să dea 
de stire ursilor înfometați... 

Sărind, Miorel se ridică în picioare, 
și scutură şireturile perfide și lucitoare 
cari se încolăceau fără ustâmpăr în ju- 
vul : sufletalui său oriental pentru a-l 
îndrepta pe nemişeate spre ţările unde 
cu greu se poale reinturna 

Se apropia ora irei.., . 

Infrisurată ea luă un stergar și rretezi 
oglinda, dar uşa garderobei srârţai și 
se încăpăţină, inăsprită şi  hărţăgoasă 
ci o babă liniștită [e care cineva o de- 
ranja dela tabietul ei. 

Apui se încercă să potrivească cât mai 
frumos falduriie perdelelor, aşa precum 
o văzuse de-atâtea ori pe Charlctte, dar 
derdelele supărate o împroşcară cu a- 
iâta prat încât fără întârziere se ho- 
tări să le dea bună pace. 

In sfârşit mai voi să treacă in revizie 
hainele cari crau aninate de ciupercile 
ile lenin ale cuierului şi de cani nu se â- 
(insese dela, sfârsitul cenei. Când însă voi 

să-si pătureze cu îngrijire, mantaua, 
constată că un păianjen iși tosuse pânza 
în una din cele două mâneci, 

Atunci o pufni râsul, nepăsătoare ce 
era pentru micile neajunsuri materiale 
cărora le descoprea totdeauna partea _ri- 
dicolă, și se hotărâ să nu se mai ăn 
dească decât la persoana ei. 

Se privi o clipă, cu scepticism în o- 
plinda pătată. Zău! Prea e subţirică. 
silueta și prea i-e palidă pielea ! ! Orbi- 
tele rlcuă găuri pline de umbră 


Dar curiţa. alcătuia un obiaoi, fru- 
TOA$el, copilăros şi tist totodată, LAT 
pletel aruncau numai sclipiri. 

— Cuin se face oare, că sunt atât de 
întunecate, se întreba ea. El mi-a zis dău._ 
păzi, că părul de culoare Kleschisăi e 
singurul la modă. Totuşi sar zice că tot 
soarele diu cameră a venit să se aseze 
pe vărul eu. Ce-are afare dacă fondul 
4 . Atita pagubă ! Și precum zicea 

rah 


Nu-i frurnos, Co-i frumos: 
Frumos e ce-mi place mie! 


şi dacă el mă găseşte demodată,  în- 
seamnă că nu-i plac îndeajuns : jar dacă 
nu ! 


800. — UNIVERSUL LITERAR 


nu e atâta pagubă, ci cu atât mai bine. 
Da, cu atât mai bine! Căci asta ar fiv 
dovadă că nu el este acsl ursit să vie 
înaintea mea din fundu! vremilor, 

Rămase gânditoare o clipă, cercetând 
pentru ce dorea să nu fie Jean-Paul ar- 
situl ei. 

- Oricum n'am venit eu de acolo întru 
întâmpinarea lui? 

Alergă spre sertarul mesei de toaletă. 
Zăcea acolo un fluture cu aripi întinse 
smălțuite în culori vii. Il luă și-l anină 
in păr Era un mărţişor de deruult, uri 
câion dela scumpa bunică şi care în 
cursul anilor dispăruți, danţase timp de 
nouă zile, spânzurat de un fir împlietit 
all si roz, împrejurul gâtului ei de co- 
pil. Acum întipt întrun ac de cap, avea 
misiunea să. ţie sub stăpânirea lui, două 
bucle, cele mai neastâmpărate, și cari, 
lăsate în voia lor, i-ar fi dat-o înfăţisa- 
rea prea arhaică. 

— Mă prinde oare. cugetă ea 
clipe ? Sunt mai la modă asa? Apoi în- 
vârti repede deasupra cotului stâng, şar. 
pelu cu ochi falși, ea și când ar fi voil 
să se asigure de prezenţa lui. Și atrâ- 
gând astfel încă alte raze usupru-i, se 
aşeză iar pe marginea patului, cu o 
mână sub bărbie. lăsând cealaltă in jos: 
pe ea inimioara de rubin, pata adevăra- 
tă, luă daodată aparenţa unei picătuii 
de sânge închegat. 

Atunci cuprinsă de o teamă neileslusi- 
tă, voi să scoată inelul, dar un glas 
șubred, indreptat, plin de lacrimi, îi 
cântă deodată la ureche: 

— Lam purtat pe când erani fericită... 

Si atunci, Miorel trase cu ferocitate i- 
nrlul până la rădăcina degetului, 

Numai după o minută ridicându-se, 
împinse cât ce putu uşa  gurilerobe! 
rroftiuroase, pentrucă înlăuntru lucea +. 
gale ca zilele unei femei fără păcat. 
blonde ca, mierea albinelor sălbatece, ru- 
rate ca niste rugăciuni copilăreşti, boa- 
bele de chihlimbar ale unor mătănii. 


— Tu ştii, spune Jean-Paul, care 
ae aşezase fără jenă pe pat tu stii că de 
te mai împotriveat mai mult si nu Tuă 
rrimeni, maş fi îmbolnăvit ? 

— Boinav, făcu Miorel mirati. dar nen- 
tru ce anunie? 

— lată pentru ce, făcu tinărul, tră. 
gânct-o la el prin o nigcare repeue și 
sdrobimilu-i huzele sul. alo sute. Tot ni 
vouştă să mă înţelegi ? 

49 mai sărutase pe Miorel pricicnul ei, 
uneori în prădină. 1 se pâăru însă acun; 
ai, că garderobu cu oglindi se prăvălea, 
că geamul de apă turbure, mort poanta 
atata vrenie, era gata să reinvie, 

O trază unică se desină în litere enor- 
me în faţa ochilor ei închiși, o frază ce 
ar fi fost senisă şi mereu. la nesfârşire 
scrisă, în toate direcţiile. ca de către un 
scolar începător, fudul de știința lui. 

— „Priu noapte, primejdii. piedici. îlu- 
turele.....”. 

ȘI apoi iar începea. 

„Prin ncapte.,,. 

Ah! Fluturele, făcu deodută Jean-Paul 
supărat : mă stinghorezte fluturele. Scoa- 
te.] numai decăt! | 


Și, când Morel se supuse aruncând 
departe de ea fluturele cu aripi smăt- 
uite în calori vii, el urmă să sărute, 
ridicându-le una câte una, fiecare buclă 
de păr. 

— Părul acesta... Cine mai pune bhi- 
juterii întrun păr ca acesta! FI ma 
scos din minţi! EL... şi gura asta! 

Gura. Miorel i-o defe învinaătorului ei 
cu un fe] de furie? Apoi surâzând duios 
ŞI 1ronic, se prinse a cugeta: 

—- De acurn sa sfârşit... Sa sfârşit, 
Sunt o fată.. o fată compromisă. Nu 


“te, căci ar trebui să-i 


căteva 


mai 


mă voiu mai putea mărita nici odată. 
Chiar de naşi fi o biată copilă cu pă- 
rinți divorţaţi, chiar de nași fi pretu. 
tindeni o străină. Nu, nu mă volu mai 
putea insoţ!: cu nimeni de acum înain- 
mărturisesc că 
am fost sărutată de un bărbat:... şi A- 


tunai.,, Sapoi chiar de na mar mai 
vrea nimeni de acum înainte: cu atât 


mai bine, pentru că... pentru că barba- 
tul acesta... 

Deodată, .. | 

In clipa de atunci ce se intâmpla în 
lumea asta? 

Devenise nebun. bărhatul acelu. stră- 
inul.,, 

Trâutită în pat, Miorel văzu deodată 
deasupra feţei sale o altă faţă. Cu ochi 
de o culoare prea deschisă. ochi de năuc... 
obraj! cu muşchii încordaţi. cu făleile 
grezav «e încleştate cu gura strânsă. 
din care eșea o tânguire nesiârsită și 
copilărească, 

Vai! Acurm stie de ce e vorba! 

Un stiigoi! Era «intre strigoii cei cu 
iaţă de copil, cu picioare de animal. 
cari uinbla hoinar după tecioare ca să 
le soarbă vinţa.... | 

Dar nu! Strigoi nu era, căci Strigoii se 
inulțumesi să soarbă viaţa din sura pe 
care 0 pradă. Și iată ca ea. Micrel se 
simte chinuită, spintecată ca aceea fiică 
de domn pe care un prinţ sălbatec o v- 
sândise să fie sfâşiată de patru har- 
măsari nejimblâoziți. 

Vai! Vai! Nici asta nu era! E cavu 
prozav! E smeul fin povesti care 
ce pregătește să u facă să moară de riu- 
șine, 

Miorel scoase un ţipet prelung și us- 
cuţit, Țipetul unui copil aruncat în fun. 
dul unei fântâni unde nu va cădea nici- 
odată o stea. 


In acea clipă, auzi dincolo de peretele 
care despărţea camera sa dle cea ală- 
turea, auzi glasul unei mame prevăză- 
toare vorbind cu copilul ei scâncit: Bine 

lulu, chiar  Dunbvinica trecută au 


putnt să le încalţi, botinele, Si acum te 
strâng! Nu sc poate! Hai! Ce doar nu 
i-a crescut piciorul de Duminică: Țe 
<ctrâng ? Zău? Aşa de rău te doare? 

N Ai 


= (I rănit, spuse alături «te 







Morel îi dete pe colțul aurei o sărut»: 


O frumuseţe care 
durează toată viața 
Acesta este privilegiul femeilor, pentru cari 




















Miorel, un glas necunoscut, Istoviţ 
nosomorit, 

Miorel nu avu nici putere să-l întrel 
cum de la putut răni. 

La naiba, bijuteria pe care o porţi! 
braţ, Sarpele cal de cinci parale! M 
impuns la ureche. Priveşte. 0! curg 
sânge, Unde mi-e batista? Curge de 
binelea sânze! Sar zice că ma muz 
afurisita de bestie. 

Și, Miorel avu ori cum puterea să schi. 
țeze un surâs. un surâs de mulțumire 
la adresa  eroiculu: mic  reptil, cart 
voise să-i păzească stânga, stânga rău 
aparată de o inimioară roşie, pentru câ 
eva. ea, de rubin adevărat. 

Aşa! Zise bărbatul care cânta inezti- 
sor făcându-şi cravata. un refren ce 538 
auzea pe toate cărările de câteva zl. 
Acum trebue să te părăsesc. Chiar va 
trebui 35 iau la galop, nu cumva 3ă 
fiu în întârziere. Am făgăduit nevestei 
să mă întorc de vreme si Să 0 ÎN10vĂ 
răzesec In nişte prieteni. Nu mai ast n-a 
dat voie să vin la întâlnirea de afaceri 

Miorel însă nu auzise. decât jumăla 
din frază. 

— Nevasta ? întrebă ea încă fut întin 
să în pat, Nevasta D-tale ; 

Sigur, Nevasta-mea,. Că doar aim și eu 
0 nevastă precum toți bărbaţii. Crezi că 
există om pe lume complect liber? 

Mupă ce îşi lepase cravatu pe plac, iși 
puse vestonul, pe care-l scosese ca să 
desboțească :  aplecându-se apoi Îuspit 


neîndemânatecă 
— La revedere, mititicc ! Pe altă dati. 
nu prea ştiu pe când... Zilele ustea vou 
fi foarte ocupat. lar apoi vciu plecu in 
vacanţă. Insfărşit vom vedea.. in ora 
caz îți voiu scrie pentru a te instiința 
Saomotul paşilor săi scoborând cu hu. 
tărie ucările, se amestecă cu al aub.j 
bazului cara tocmai tracea..... 
Cu un fior de rlurzere Miorel se ridica.) 
se întinse dealungul patului, işi proțiii 
fruntea de zidul rece. 
Incepu a plânge şi grozav ii părea «le 
rău că nu măi aude prin perete glasul 
nvatnei care mai adineauri zicea: 
Zău, puisşorule ; te doare? Asa de râu 


te doare putul mamei? 
DIMITIt 


DS 





intrebuințarea Cremei, Pudre: şi Săpunulu 
Simon este o întinerire zilnică, 


CREME SIMON 





PARIS 








TIP. ZIARULUI UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU Ne. ui.