Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0039

UEBSVEI 
A AENE 








JEAN STERIADI : REŞIŢA. “(Salonul Oficial). 


An, XLIII Nr. 39 


25 Septembrie 1927 Lei 5 


ă Mo ERIVERSUL LITERAR 


lubirea din lan 


Fata, pârguită de tinerețe ca o caisă. - 

cu sâni în care deapănă lâncezeală, soarele, 

— ca'n doi motani aţipiți care-și torc surd fuiourele -— 
sa “ntins în holdă, cu toată ființa spre cer deschisă ; 


fata s'a lăsat peste holdă, grea ca o caisă. 


Soarele, ce rumeneşte spice şi arde fânul, 

coace un do: care-i scurmă coapsa tare şi goală ; 
ou măini calde de frunze grâul îi mângăe sânul, —- 
căpriță mică şi albă îi adoarme în poală; 


soarele rumeneşie spicele şi arde fânul. - 


Păstorul nalt, de aramă, care păzeşte iezii, 

a luat în braţe iedul bolnav. cu botul fierbinte; 
el caută upă rece prin gropile livezii. 

să stingă setea animalului trist si cuminte: 


dar zăreşte fata în holdă, — şi uită'n câmp iezii. 


Câna gura flăcăului i-a căzut aprinsă pe picpt 

—- gara grea ca o pasăre caldă *mpuşeată'n văzduh — 
fata, cu ochii'nchişi, credea că. soarele în sbor dZept 
a picat din cer sto frângă cu arzătorul lui duh: 

când gură grea s'a aşezat feții fierbinte pe piept. 


Dorul, care-i scurmă coapsa, şi-a 'ntins trup de reptilă ; 
iedul încearcă gâtul pe gâtul caprei să-şi eulca 

şi paşte, după urechea ei neagră, iarbă dulce... 

ziua se topeşte albă, ca o plantă textilă, 

în apa amiezii ce curge printre maci de mărgean ; 


soarele, ce privea peste “umăr iubirea din lan, 
sa *mpotmolit, până la brâu întrun nor de argilă... 


A. POP MARŢIAN 





L DEMIAN 


A 


EI 


? 





UNIVERSUL LITERAR 


Ploaie pentru femei 


De câteva zile — deşi primăvara sa 
statornicit în corcoduşele verzi şi cui- 
burile proapete de rândunici — ploaia 
face trafic de influenţă. (Bine înţeles, în- 
fluență. din aceia care se tratează cu 
ventuze, aspirină şi ceaiuri fierbinţi). 

Plouă. Plouă permanent, obositor, mo 
noton. 

Te gândeşti fără să vrei, la începutu- 
rile de toamnă. când se strâng băncile 
verzi din grădinile publice şi trandafirii 
cu tulpini buboase si frunze oxidate, se 
îngroapă în morminte mici de pământ 
jilav. Culoarea vremii e neprecisă. Un 
amestec de cenușiu de ceaţă comprimată 
şi galben ud, de zăpadă topită, 

Instalat comod pe canapeaua de pluş 
vexde-închis. ca miezul măslinilor crude, 
Nenea Nae. fumează plictisit, privind 
strada, pe care trăsurile cu coşuri ridi- 
cate — alunecă fără ssomot ca și cum 
caii ar avea potcoave de pâslă. Ici, colo, 


„trecătorii cu capul ascuns în umbrele şi 


umerii ghemuiţi în pardesiuri — par 
nişte saci cu nisip —- atârnați de para- 
şute minuscule —  aterizând lent din 
văzduh. 

Nenea Nae mă vede (eu n'am umbre. 
li) şi-mi face semn cu degetul. 

Inteleg cii mă chiamă în cafenea şi mă 
duc, fiindcă Nenca Nae, deşi e senator 
de drept, nu m'a plictisit niciodată şi s'a 
supărat foc pe mine. ori de câte ori am 
îndrăsnit să-mi plătesc consumațţia. 

— la şezi colea. dragă, mă întâmpină 
el, (şi după ce nă aşezai) Ce vreme ti- 
căloasă, Domnule.. , 

— Mizerabilă !... întăresc eu. 

Nenea Nae soarbe lung din schwartz; 
scoate dnitr'un poriţigaret lucrat în mo- 
tive naționale -—— ca un covor de pat în 


miniatură. o havană Alba-]ulia și un .- 


briceguț cu tirbuson, foarfeci şi prăsele 
de sidef argintate la capete. 

Retează simetric sfârcul havanei, îl 
despică exact la jumătate, aprinde dela 


“ bricheta de argint în formă de inimă — 


cu traheea aortă, în chip de fitil imbibat 
cu benzină — şi după ce trage superfi- 
cial câteva fumuri, îşi înşurubează  ha- 
vana în colțul gurii şi priveşte din nou 
pe fereastră. 

— Mă! A dracului ploaie... 

Tac, şi la rândul meu. sorb din ca- 
feaua care mi-a sosit între iimp — ne- 
comandată. 

Nenea Nae se suceşte pe scaun. 

— Ce vreme frate !... Nici n'ai crede 
că suntem în primăvară, 

Pofiim... în câte suntem azi... 

_ 5. 

— Aprilie ? 

— După stilul nou... 

— Oricât 1... Nou ne-nou... ploaia asta 
nare nici un Dumnezeu. 

— E atee, încerc să glumesc eu. 

Nenea Nae îmi prinde vorba... 

— Atee? Adică dacă e atee ce? Poa- 
te să fie de zece mii de ori atee că tot 
nu e bună de nimic... Nici tu pentru se- 
mănături, nici tu pentru poame, nlci tu 
pentru nimic... (si după o tăcere, ilumi- 
nat ca un lampion venețian) numai pen- 
tru birjari... asta e vreme pentru ei... e 
poaie pentru biriari. 


a ea 


Din volumul; de schiţe „Ploaie pen- 


“tru femei” sub tipar. 


de TUDOR MUȘATESCI 


— Şi pentru femei î... îmi dau păre- 
rea eu... 

Nenea Nae se propteşte de speteaza 
cănapelei, şi face ochii mari. Havana 
din colțul gurii, se adânceşte sub buza 
inferioară şi se ridică în spațiu ca un 
semn cafeniu de mirare... 

— De unde şi până unde 7... Ce are 
aface ploaia... şi cu femeile... 

— Are, nene Nae, 

— Ce are Dom'le ?.. 

Imi aprind şi eu o țigară ca să-mi dau 
timp suficicat să inventez ceva. 

— Păi, ia pgândoşte-te d-lu. nene Nae. 
Noi bărbaţii — care suntem ocupați în 
tot. minutul — şi tot => când plouă — 
simțim asa. un fel de lcuc. un fel de 
plictiseală... Îţi închipui ce plictisite sunt 
ele... 





TUDOR MUSATESCU 


— Care ele ? 

— Femeile Nene Nae... Toate femeile. 
Fle n'au nimic de făcut... Ploaia le stre- 
coară singurătate în suflet... Lor nu le 
place singurătatea... Ele trebue să se 
distreze... şi îşi dau seama de asta mai 
ales când plouă... 

Nenea Nae își suprapune mâinile pe 
mânerul bastonului .. 

— N'au decât să se distreze... Ce nu- 
mai decât trebue să plouă ca să le ardă 
ilor de distractii. 

— Tociniai... Ia să mergem noi acuma 
într'un .cinematozraf, ori  întro cofetă- 


“rie, ori întrun dancing... Ai să vezi că 


peste tot sunt mai-mulț femei... 

Ele sunt sensibile... vremea asta pă- 
trunde în sufletul lor ca o melancolie 
egrasioasă... Se simt singure... şi ar vrea 
să nu fie... ar vrea să fie pivite, curta- 
te, alintate, îmbrăţişate... Ploaia le şi- 


_ruie în sânge un fel de (aici mă opresc 


şi caut frământându-mi degetele) un fel 
de aensualism aquatic,, 


„GM 

Nenea Nae îşi dă cu un bobârnae — 
pălăria pe ceaiă. 

— Un fel de ce ?.. 

— Nu repet expresia penirucă-mi dau 
seama că ar fi inutil... Vreau să zic..un 
fel de predispoziţie... un fel de înclinu- 
re către sensualisim, 

Ochii lui nenea Nae sau bolboşat ca 
două gălbenuşuri de ou puse simultan 
în unt încins. 

— Da, da, să ştii dragă, că ai tu ceva 
dreptate... Uite, un caz... la care mă 
pândii acum, 

Nevată-mea. domnule. acum zece ani 
când am luat-o... mă rog, pot să zic, un 
copil pe lângă mine, de câte ori începea 
să plouă... că eram la țară la moşie... sii- 
rea pe genunchii mei şi mă săruta dou- 
nule... ca să zic aşa. la nemurire... şi-mi 
zicea 

— Nicule. ce mult îmi place să te să- 
vrut când plouă... 

— Și mă rog, dece ?,. 0 întrebam cu. 

— Uite aşa. nu ştiu !... Ce era să ştie 
ea,.. pe vremea aia, Dar vorba e că-i 
venea să mă sărute... lacă, vezi... e ce- 
va adevărat în tot ce spuseşi, 

— Eu nene Nae, să ştii că nu afirm 
ceva până ce nu mă conving că c aşa. 
Îmi verifice totdeauna impresiile, le 
compar cu realitatea şi pe urmă trag 
concluziile. .. 

Să stii dela mine... Pe vreme ca asia 
toate femeile îşi însală bărbații sau ur 
fi în stare să-i însele... 

Nenea Nae a rămas o clipă pe gânduri 
apoi sa ridicat. şi-a răsucit într'o doară 
fularul în jurul gâtului. şi-a îmbăcat de- 
mipaltonul şi mi-a întins silnie mâna. 

— Plăteşte tu.. La revedere... 


3 — Unde te duci, nene Nae ?... 


— Mi-am adus aminte de ceva... la re- 
vedere... 

Am plătit consumaţia — prima oară 
în: zece! ani decând îl cunosc pe nenea 
Nae — şi-am eşit în fugă să văd înco- 
to o ia... Din usa cafenelii. abia l-am 
mai putut zări, cotind colțul străzii în- 
irun taximetru... 


Două zile mai târziu. soarele biruise 


rezistența norilor — topindu-i ca pe nişte 


calupuri de plumb — în falduri de po- 
leială lichidă. Primăvara — cu forţe noi 
— refăcute în dosul norilor —  stropea 
străzile 'cu apă de soare şi usca frunze- 
le pomilor cu abia perceptile curente de 
aer uscat... 

Mă oprisem în fata cafenelii privind 
— cu aceiaş tresărire ca acum douăzeci 
de ani în urmă — un cârd de cocoare 
plutind deasupra orasului ca o minuscu- 
lă escadrilă de avioane cu aripi mobile. 

Cineva mă bătu pe umeri, din spate. 

_— Să trăesti nene Nae... Ce mai nou ? 
Ce zici de vremea asta ? A 

— „Stai ! Intâi să-mi spui cât ai plătii 
alaltăcri la cafenea ? 

— Lasă nene Nae. îmi pare rău ! 

— Să ştii că mă supăr... Mă rog ai fost 
invitatul meu. Fu ti-am bătut în fereas- 
tră... Al doilea, să ştii că nu-i adevărat 
ce ziceai. 

— Ce ziceam ? 

— De chestia aia cu ploaie pentru 


— Cum de ce ?... Imi băgaseși, domnu- 
le, un fior în inimă si m'am dus imediat 


acasă... Zic: ia să vedem, frate. să veri- 


fic că si nevastă-mea e femee tânără, Și 
ce e drept se plictisise şi ea, dar mi-a 
lăsat un bilet că e la nevasta lui Dinu.,, 
Jui Dinu Bălănescu, inginerul... Colegă 











6t2 


SFESȘTANIA 


Lixandru Ristriţă ce cel mai potolit lo- 
vuitor din Obada. După tată, îi zice 
Stegaru. Porecla asta esie titlul de uo- 
bleţă al lui Lixaudru Pisiriţă moştenit 
dela părintele  hunicului său, care la 
rândul lui Ya puriat şi cl cu mândrie uu 
secul şi un sleri, moştenire dela părin- 
iele părintelui bunicului lui, —- stegarul 
iniţiat al Stegăreştilor, hiritisit cu porn- 
pa acestei uscendenţe pentru bravura 
de a fi capiurut drapelul unei companii 
duzitunc iuirun război. de care nuşi 
mai alucua aminte şi din care sa ales 
cu o decorujic, cu un picior de lemn 
şi cu faimoasa poreclă. 

Pe vremuri, Lixancdru Bistriţă a fost 
în serviciu la tutunuri. Milităria a fă- 
cul-o lu... Mauutauţă. După miliiărie Re- 
gia i-a cerut un titlu de reintegrare. Li- 
xandru Bisiriiă a invocat vitejia stră- 
moşilor, dar care însă nu a lost luată 
în scamă. Dela tutuuuri a icecut „Can- 
toner” la judeţ. Plasa, prea mult întinsă 
şi mijloacele de legătură restrânse, i-au 
"uperat demisia. Săteuii lau ales Pri- 
mar, dar gâlceava dintre gospodării în- 
lrecând iputerea autorităţii lui repre- 
give, o nouă demisie îi surâdea. Dela 
primărie a irecut la ncgoj, Picrdeile 
întrecând profitul, creditorii au pus pe- 
ceţii pe obloanc. 

Intr'o zi a primit „e țidulă'. 

Era pottit la deschiderea unui iestu- 
ment. 

Un aliniat din tetamenit îl întărea 
proprietar pe o sfoară de pământ la 
câmp, şi pe un plan de casă, cu casă pu 
cl, în vatra satului Obada. 

Ultimul stegar îl iustituia legatar par- 
tcular în saiul în care umintirea ves- 
titului drapel nu ajunsese încă. 

Patru ylăstare eşiie dinti'o căsătorie 

cu o roabă luată din amor, aşieaptă să 
poarte mai departe faima steagului ina- 
mic. 
Unul e gardian la biserica Bisericani ; 
al doilea. acar în Căile Ferate ; al trci- 
lea şef de echipă în pirotechnia armalei 
şi al patrulea ucenic la uzinele de apă 
„Bâcu“. 

Trei dintâi sunt căpătuiţi — pe al pa- 
trulea l'a oprit pentru gospodăria lui, 
Lia pus la parte la bucaiele pământului 
şi la scos din gslniba uzinei în schimbul 





de şcoală. prin urmare... nu încape niti 
o bănuială... fiindcă uha e dragă să te 
plictiseşti şi alta e să... ce ziceai tu...) 
Şi nenea Nae, mă bătu din nou, părin- 
teşie, pe umeri... 
— Mă iau eu, om bătrân. după flcacu- 


rile tale... 


Măvturisesc că nici en nu credeam să 
am dreptate... Ploaia peniru femei, era 
o impresie pe care no verificasem încă... 

Acum nu mai încape nici o îndoială, 

Alaltăeri când m'am Aus acasă — pe 
la 8 jumătate — am văzut pe nevasta 
lui Dinu, eşind dela vecinul meu, loco- 
tenentul Frumuşanu şi seara la club,- 
Dinu mi-a povestit că în lipsa nevesti-si 
— i.a venit „dama“ pe o ploaie toren- 
țială. 


TUDOR MUBATESCU 


bencficiului a două pătrimi din întreaga 
avere, după moarte — ccilalţi trei moş. 
tenitori având situaţiunile aranjate, fic- 
cure cu vaca, faitonul şi trusoul lui zes- 
tral. 

După deschiderea testamentului, liber 
fic să ia în căsătorie pe toate uritele 
satului. 


Munduche Prâslea, după legenda nca- 
mului tot un „Stegar* şi el, este cel mai 
aşezat copil din cei patru voinicaşi ai 
lui Lixandru Bistriţă din Obada. Man- 
dache ce lcit poleit Lixandru Bistriţă și 
la înlăţişare, şi la fapte, ca şi la a- 
pacături, Aşa se şi explică prelerirţa 
păvintelui pentru cel dip urmă moș- 
nitor. Se învoesc la toate, în tăcere, cu 
rost şi cu socoteală. Ceilalţi sunt mosa- 
tiri. Mandache ce temiul casci. Paraschi- 
va, lemeia lui Lixandru Bistriţă, de când 
cu atâta potop de nurori, a cşit de mult 
din chichirezurile gospodăriei, 

Mandache e toată nădeidea. Lixaudru 
tânjeşte într'o tuse fără leac. Paraschi- 
va sc prijeşte întruna ca să o broidlea- 
scă moartea înpărtăşită în lot momentul, 
la mijloc e Mandache. Mandache a tras 
ulucă nouă. Mandache a cosit bălăriile 
din bătătură, sădind rozete în locul lor, 
şi toi Mandache a „opinat“ pentru dă- 
râmarea  acarelurilor  moştencşti, în 
schimbul altor mai cilibili, pe planul de 
casă cel mai arătos din toată curtea. 
Maudache a înlocuit „alăul“* de pescuit, 
când Dunărea umflă Argeșul și aduce 
somnul de două sute kilograme, cu prin- 
zătoarea cu bojogul die bivol într'uu 
vârt treent printrun cânlig de care stă 
prinsă o tidvă în care se înlige guşa di- 
haniei.  Alandache a înlocuit paţul în 
care putrezeau toate lighioanele şi toate 
spurcăciunile căzute în el, cu pompa dc 
fontă cu apă... sistematică şi tot Man- 
dache a cotorosit gospădăria de murgul 
care a rupt toate ulubele şi a pocit 
tate dricurile briştilor şi a adus în cure 
în locul lui, pe Gina, iapa baciului Ni- 
chita din Floreşti, curcitură dintro ju- 
mătate de sânge din herghelia bocrului 
Scurtescu, împerechiată cu Soliman ar- 
măsarul statului. şi la adălmaşul căreia, 
geambașul, jandarmul şi notarul au cins- 
tit la două mese, — una a cumpărăto- 
rului şi alta a vânzătorului, după o sme- 
cherie a lui Mandache pentru ca usifel 
toată lumea să fie mulțumită. 

Aşa că vorba lui Mandache intra cu 
folos în urechea lui Lixandru Bistriţă. 

o 





Părerea lui Mandache cu dărâmarea 
bordeiului vechi şi înlocuirea lui cu un 
adăpost mai civilizat. triumfă întro bună 
zi, înaintea tuturor proectelor gospodă- 
reşti, şi Lixandru Bistriţă reflectă se- 
rios la executarea planului. 

Afară de asta, nepoţii dela cele trei 
nurori, se îmbulzeau şi musafirii nu mai 
încăpeau în casele vechi. 

Cafelele se serveau afară. la umbra 
stejarilor cari își lepădau ghinda coaptă 
în chisclele cu dulceaţă, şi ospătaţii mai 
îndepărtați, erau găzduiți peşte noapte, 
prin ceardacul pătulelor, ba chiar şi prin 
coşare când vitele rămâneau noaptea pe 
câmp. 

Osebit de asta. Lixandru Bistriţi avea 
la oras o rubedenie cu vază, dactilo- 
grală, doftoriță, moașă, sau așa ceva, a 
cărei reputaţie  eprijinită de drapelul 


UNIPERSUL LITERAR 





SARMANUL KLOPSŞTOCK 


stegarilor, sar fi ştirhit prin atâta în- 
phesuială în bătătura din Obada. 

Și într'o dimineaţă, pe porţile larg des- 
chise de Mandeche. au intrat căruţe cu 
târnăcoape şi foitoane încărcate cu mmeş- 
teri, În dosul gardurilor sau săpat var- 
nițe fără fund, şi pietrişul amestecat cu 
nisip, a început să. scărşnească în ames. 
tecătuva zidăritului, sub potopul şiroaie- 
lor fâniânci cu apă sistematică. 

Dim căruțe au coborât rând pe rând 
lucrători şi scule au început a lovi şan- 
drumaua din păreții căreia curgea mă- 
laiul tencuelei puirezite zi bolnavii ve- 
chiiurei prăbuşită încă mai de mult, 

Părintele Anghelache împlântă în te- 
melie. cea dintâi cărămidă nouă şi pra- 
hodul sfintei sfeştanii aplecă de şale a- 
sistența cutremurată de emolic. 

ŞI acaretul vechi dispărm depe pământ 
ca în basme şi pe ruina lui înlăcrămată 
se înălță podoaba modernă a civiliza- 
țici, 

- 

La gustarea de după sfeştanie, s'a vor- 
bit de toate. numai de meritele lui Man. 
dache Prâslea. întemcetorul moral al a- 
şezământului cel nou, nu se pomenise 
nimict 

Unii atribuiau frumuseţea „eventuală“ 
a clădirei, evolutiei  architecturei, alţii 
zidarului care avea să înălțe calcanul, 
alții, avuţiilor pământului care procura 
apa, varul şi nisipul, mulți meritelor pe- 
cuniare a lui Lixandru Bistriţă, iar cei 
mai mulți, constructorului care aplicase 
planul inginerului pe fața pământului, 
dar nimeni dintre  prcamăritori, nu se 
gândise la partea de merit cu care Man- 
dache Prâslea contribuise la înfăptuirea 
locuinței preasălvită. 

Părintele Anpghelache îndreptă smerit 
semnul binecuvântării spre bină şi în- 
ghititurile alunecară voiniceşte pe gâtle. 
jele mulţumite ale prăznuitorilor. 


* 

Acaretul lui liixandru Bistriţă cade în 
poalele morii lui Visan. 

Moara nu mai umblă. 

Pictrele ciuntite de măciniş şi-au de. 
părtat punctul de contact şi talazurile 
Sabarului isbese zadarnic în scoc. 

Tratativele predării morei fiind în 
curs, Vișan a pregetat să înlocuiască pie 
trele sau să aducă vreo altă îmbunătă. 
țire morii, , 


SĂ 





UNIVERSUL LITERAR 


Caravanele cu bucate adunate pentru 
măcinat, glugă în poarta morii, stau o 
vreme locului. cercetătorii bat în coliba 
lui Vişan din spatele morii, un câine le 
răspunde a pustiu. Sabarul își duce 
plânsoarea mai departe, şi boii doborâţi 
de umblet fac ochii mari spre cărănşii 
cari le întorc coarnele spre moara cu 
vapori a lui Hadrascky din „Braniștea 
lui Giurcă“, 

A mai rămas bun din toată moara lui 
Vişan, numai stăvilarul. 

In el se sparge tânguirea apei. Broboa. 
nele albe acl spumei, aşează o dantelă 
de lumină pe creasta lui. dealungul al- 
biei, în timp ce grosul apei bubuie aprig 
in pântecul prins în chingi de oţel. 

În ploaia stropilor  perlaţi de razele 
soarelui, zâmbesc boboci pluşaţi de gâs- 
că. La o depărtare de lanţul dulăuli, 
mucegaiul cocleşie, bulgărele de aur al 
unui rest de mămăligă. Câteva discuri 
de floarea soarelui îsi desfac evantaile 
de sepie în ferestruiele triste ale ma- 
gaziilor golite. 

O cucuvea toarce psalmii morţii în po- 
dul morii 

Vişan nu e acasă. 

Chervancle îl caută în zadar. 

Dar stăvilarul geme. 

De cealaltă parte a morii, legătura 
drumului, în vale cu Obada şi în deal 
Icoana, se face pe podul lui Speriatu. 

Şi podul lui Speriatu cu şi moara lui 
Vişan, nu circulă. Judeţul a angajat co- 
respondenţă cu autoritatea de resort, 
dar dela centru nu sa primit încă nici 
un răspuns. Până la învrednicirea lui, 
încărcăturile mai mari fac ocolul pe $o- 
seaua Ciocăneştilor. iar călătorii cu pi- 
ciorul, îl trec pe parapet. 

Cei mai mulţi însă, se strecoară înot 
pe dedesubi. cu hainele în braţe. 

La închinarea ultimului pahar. Manda- 
che Prâslea sa făcut nevăzut din aqu- 
nare. 

Sa ivit însă într'o vreme. tocmai în 
capul podului lui Speriatu din tâmpla 
morii lui Visan, trecând de două ori Su- 
barul înnot. La podul! lui Spceriatu la 
trecut a treia oară, svărlinu-şi rufele în 
bătătura morii. 

Visan nu era acasă. 

Dulăul chemat pe nume de Mandaclie. 
sa potolit îndată, cerându-i bulgărele de 
mămăliză. Mandache nu sa mai imbră- 
cat. Din rufe a scos un baros, o daltă şi 
un raz. A privit apoi un timp, clănțănind 
din dinţi şi din genunchi, repede, în tou- 
tă încăperea pustie a morii, a strigat 
spre dulău să tacă, și prăvălindu-se în 
pântecul stăvilarului, a înfipt dalta în 
nitul unui cerc Barosul a lovit puternic 
pe sub apă, dalta, şi cercul a plesnit cu 
o trosnitură de granată. Razul șia făcut 
loc în plesnitură, si Mandache sta urcat 
pe el cu toată greutatea trupului. O blană 
a sărit «mintită în Sabar si Mandache s'a 
rostogolit cu scule cu tot pe podelele de- 
şarte ale morii. Blănile s'au desnrins ful- 
perător una după alta, lovind puternic 
albia Sabarului, și împingând pe enele 
umilate rufele lui Mantache și codrul: de 
mămălipă pe care dulăul morii nu la 
ajuns. 

In toată bătătura gosnodarului Lixan- 
dru Bistriţă din Obada, înnecul lui Man- 
dache nu a mai lăsat decât pergamentul. 
cărămida temelia. şi  hinecuvântarea 
preotului Anghelache dela sfestania zi- 
dirii celei noul. 


SARMANUL KLOPŞTOCK 


613 


PORTRETE ROMANEŞTI 


Gib Mihaescu 


Shakespeare sau Balzac, uşor cad în 
senzaţional. Lumea grea din jur, grea 
de păcate şi dureri, se apriude, la des- 
crierile mari, în flacăra mare, şi, în prac- 
tica atei sarise. nu consumă, străluci. 
toare, mai puţin decât păcatul şi dure- 
rea, confuzii, contradicții şi chaos. 

Ceasuri de linişte Şi plinirea moleumă 
de trezie, îți dau să reciteşii, pentru re- 
vizuire, temele aspre ale celor ce Ie-an 
încercat, fără alegeri politicoase, şi con- 
staţi, aşa. minte distinsă, chiam, în su- 
prafete şi rânduiri, naivitatea, de la mă- 
sură la măsură. a  antinomiilor dintre 
columbă şi  satâr, fluture şi cucuvea. 
“olz şi aripă. Şi toate acestea, în uceiași 
făptură, ades, oreată pentru simboluri 
prin contrast, deşi străină, în desvoltări 
şi rezuliate. sarabandei moralizatoare și 
uluită prin nonsens. Oricare minte largă 
încearcă, fără ştire, incomprehensiuni 
romaniice şi aiurări, în multe svonnri 
repetate, de frunză. om, dâmb, munte şi 
linie de cer. Aşa se întâmplă ca Vantrin 
al cunoscutului romancier, şi Faistaff ul 
celebrului dramaturg, să-ţi apară, de 
vrei să rămâi cu cauză şi cu efect, înru- 
diţi personagiilor prostănace, din Vietoi 
llugo şi Eugâne Sue. 

Ne place să sugerăm cu introduceţia 
noastră, că oricând, orice dobitoc are 
dreptate, cu oricare “dintre imputtătou- 
rele icoane ale vieţii şi ale literaturilor 
paralele, îndată ce revărsiirile de NII, 
mereu neînțelese pe maluri pasive, din 
apocaliptice albii. zu a fi dezaprobate 
de bunul simţ ancilar şi de negustoria 
economiilor practice, fie și florentine. 

Astfel, şi numai astfel, vină ii poate fi 
şi lui Gib. Mihăescu, adusă. Crescut în 
pământurile potopului fertil, cu rădăcini 
în teren totuşi  miscător, căci pata să 
treacă prin avulsiuni, la trupuri de nonă 


lară, atentă şi acaparatoare, acest recent 
cfort al nostru, de nevoit orizinală îu- 
drumare, cată să pătimească, în menia- 
lităţile prosolane, en scăderile romanului 
fuileton, din pricina însăşi a excesului 
său de manifestări şi a divorțului decla- 
vat, dintre izbucnirile lui şi înțelepain- 
nile anterioare. 

Din extrema plămăditorilor cu adevă- 
rat, Gib Mihăcscu are nâlpâirea halu- 
cinată a ochiului în noapte, prinzând în 
dese contractiuni, ca un obiectiv la mag. 
neziu,  conturele instantanee, piscurile 
schiţate,  prăpăstiile spontan deschise, 
neantul şi excerescența. şi ivonia Provi- 
denţei, drapată în negru și cu prestigiul 
coarnclor. câteodată. şi câteolată, ul 
cercului de Immini. Tainic şi cu eloquen- 
te, când vrea. Gib Mihăescu arc, în sân- 
ge, tragedia evenimentului, devergonda- 
jul  aparențelor şi, pe dedesubt, soco- 
teala fatalilății, poruncită în îmbinare 
de acţiuni, în nebrevăzut de umană in- 
dolență, de trivial, hoţie, frică şi lăco- 
mii. El nu pândeste pentru că, nuve- 
list, e tinut de meserie să pânrtească, la 
drum mare, sau răscruce de sosele, în 
tavernă sau în bhuduar, El pândeşte, ca un 
păienjeniş laborios prin menire, şi cu 
ghiarele toate, fino. ca nişte mătăsuri 
agitate şi prompte, prinde fără premedi- 
tare si adulmecă win instinct. E des- 
chis ori cărci tremurări de suflet, ca o 
corolă, deschisă la lumină şi apă, şi din 
muzica Gonsgului de aur sau de Ionz, 
de platină: sau de clestar, pregăteşte 
simfonia pe un registru înalt sau scăzut 
după cum sunetul a parvenit urechei 
Ini. cu o calilate sau alta, de metal sau 
sticlă, împerechiat aşa sau altfel. 

Calculu! scoalei de bele-arte ii este nc_ 
enferit. La compozitorii cu tighel se nu- 
mără pe întins de aţă albă, îmtrernpe- 





ȘT. DIMITRESCU : PEISAJ 


014 


rile acului, mecanic oprit la vreme, de 
pelpitaţiile masinei. Dar Gib. Mihăescu 
lucrează fără pedală, piston, tiv şi cata- 
ramă. Sălbătecia rutului. infamiile bur- 
gheze. asalturile comediei umane şi răz- 
bunările calapetezmei de dincolo. maxi- 
laru! sălbaticilor şi proaza de lupi, nu 
cer, în plasma scriitorului sever, nici 
madipolon, niai mosor nr. 3 sau 4. E con. 
vingător procedeul de învăluire, căci nu 
se poate mai firesc. precum firești sunt 
forțele pe care, sub pătnri groase de 
lut, le punc în mişcare. Fățişul dă aces- 
tui excuwrsionist, la început agale, şi din 
ce în ce mai accelerat. motive de pro- 
vincială descripție, dar, în subteran, clo- 
cotiri de apropiate erupții. Nimic artifi- 
cial, amintind în pagina lui, peisagiile 
din cuburi: lucrate, de copii, cu lustru şi 
color, — un conac, o grădină, grebla 
grădinarului, şi căsuţa lui, şi clulăul cul- 
cat lângă nişă. după ce a fost din trei 
cerpuri geometrice. alcătuit. Pornit pe o 
pantă rea de scotocini si rceunouşteri, 
benignitatca lui regională. ajunge, de- 
alreptul, ferociiate. — atât descoperă de 
sigur şi fixcază de amar.  Neiîngăduin- 


" duşi să păstreze până la sfârşit, flanela, 


cl o leapădă tormai când îi e mai ncee- 
sară lui Leonida, şi răstălmăceşte, de- 
atunci. subiectnl prezentat la început cu 
calm si cu căldmț. până la urlet și dezas- 
iru, Ca să vedeți până'n ce creşteri se 
întinde brațul povestirei lui. urcând pe 
coastă din trunchiu în trunchiu, şi. mai 
apoi. spre creste, din piatră în piatră. 
renuniați câtva la Dekobra si la Cybal. 
şi citiți la Grandiflora”, „Întâmplare“ 
și, mai ales, (e preferința noastră), mi- 
nunata „Troiță“. 

D. Tomescu. recenzent avizat şi lim- 
pere. cu concentrări şi explicaţii nici- 
ont cheltuite în obligaţii verbale de 
critică si în tratamentele buchilor cople- 
ș'tanre nrin rigiditate. se întreba, în foi. 
leton âc ziar. din ce lecturi, bine apu- 
cate. a înflorit nuvela lui Gib. Mihăescu, 

Şi. judicios, își răspundea, că procesul 
ci de organizare, trebue să se fi făcut, 
ca procesul asemănător al oricărei vie- 
tăți, pe nesimtite. nu indiferent de o- 
perele cu care au venit răsadele ei în 
contact, dar cextrăgându-le, pentru utili- 


„zare, esenta, într'o structură. înainte de 


toate, celulară, și nu livrescă. 


Tecturile vor fi contribuit. astfel, în do- 
ele în care au fost absorbite de prielni- 
cul teren, la amploarea acestei nuvele şi 
la definitivatul ei. Şi de facem concesia 
de-a recunoaşte că, prea senzitiv la ve- 
cinătatea marilor lui colegi, cl nu a în- 
depărțat amintirile spontan distribuite în 
scrisul său. se cade să discernăm în pri- 
mul plan al personalită [ii Iui, mai mult 
de cât simpatia, fie și roditoare. pentru 

Dostoievsky san Proust, Carco sau 
Hamsun. Maurois san Cenevoix. Mişcarea 
cotidiană. vorba suspectă. mania, racila, 
ticul, emfaza și sfiala, sunt prinse de cl, 
numai în metrul lui pătrat de vieţuire, 
şi, agurid. vivace san lent, în jurul lor 
cristalizează atributele personagiilor și 
voridicul situațiilor multiple, 

Am spune că e tipic naturalism, dacă 
nu sar fi dat acestui termen de școală, 
însemnarea, în deosebi, pejorativă, care 
penbru toideauna l-a compromis şi dacă 
unagina ridicată de Gib. Mihăescu, la 


- norii încărcati ai sensurilor, nu i-ar da 


o animaţie de închipuire febrilă. În astă 
privință, „Troiţa“ (iarăşi), este edilica- 
toare, inundată, în noaptea lui Christ, de 
focul din Cer. cu atât de straniu misti- 


UNIVERSUL LITERAR 


Cum cunoaştem pe Haşdeu? 


Un control civic al cunoştinţelor lite- 
rare (fie chiar privitoaore la marele 
Haşdeu) este nu numai greu. dar şi ab- 
surd. Ce agenţi polițienești îl vor puteă 
face şi câtă lume „bine pusă“ l-ar putea 
suportă? Şi totuşi e necesar. lată din ce 
cauză recurg la un procedeu indirect, 
Considerând că clevii de eri sânt cetă- 
țenii de azi. vom comunica mai jos câte- 
va răspunsuri tipice (privitoare Îh ope- 
ra acestui poet şi om de ştiinlă) obţi- 
nute dela diferite scrii de candidaţi în 
aproape 10 ani de caricră didactică, 

Se va vedeă de aici că nici în faţa a- 
cestei figuri de elită. mințile unor elevi 
(astăzi oameni în Societate) n'au fost 
nici destul de receptive nici destul de 
atente. F un răn că le public? Fără în- 
doială că nu! Avem și noi, dascălii, mai 
ales cei calificați ..răi” posibilitatea fe- 
ricită să exnlicăim în fine odată cu ori- 
gina atâtor dezastre şcolare şi pe aceia 
e rpiteielor ce ni se dau cu atâta lar- 
ghată. 

De-aici însă o sfântă obligatiune: a- 
ceia de a comunica — din când în când 
— prin articole şi studii de popularizare, 
tot ceiace. atunci, în calitate de scolari 
nau vrut să primească sau primind— 
nau putut să rețină. Căci—să nu se ui- 
te—nu c rar cazul acelora cari. odată 
oşiti în lume cu o carieră suficientă, 
nu se mai credi îndreptitiţi să-si compte- 
teze leriiunile trase la fit sau întrate în 
inconstient.  Comnletarea culturii lite- 
rare sau ştiintifice apare—în felul a- 
costa —ca un deziderat pe care setea de 
câştige si de traia bun îl ţin la destulă 
distantă, pentru anumiţi indivizi. 

Astfel fiind Iwerurile. valoarea. acestui 
articol e întradevăr multiplă: departe 
de a avea numai o însemnătate anecdo- 
tică. după cum sar părca, cl trece de 
pragurile scoalei (în care vizează mai 
cu seamă pe aşa — numiții pregătiţi 





cism, în cât alătmi de prestigiosul evo- 
cator. am simțit suflul magnific. al cuig- 
maticului de Vise Adam. 


T. nobleta cea mai de preta lui Gib. 
Mihăescu. de a ști să uree mărunţisul la 
taina poruncilor de trăznct, şi e tocmai 
ce scuteşte pe mesterul privelistelor în 
tumult şi prandios. de certificatul rea- 
lismului sec, neinterpretat de idee şi e- 
maotie. 

Aflăm, în sfârsit. din gazetă. recom- 
rensa, de atâta timp meritată. Marioara 
Ventura, înțelegătoare si delicată, va 
juca piesa lui Gib. Mihăescu. 

Răzbunarea, căci asa trebue numiiă, 
după ce mândria lui a respins compro- 
misurile şi a coalizat editorii. e recon- 
fortantă. Ea pălmueşte cum trebue, cu 
întârziere şi aristocrație, pe amputatorii 
frumusoței. pe covrigarii din librării. pe 
dircctovii de teatru. saltimbanei politici 
şi glorioşi cu rețetă. FE un răspuns pe 
care o mare artistă. îl dă. luând pricte- 
neşte de mână. pentru a-l conduce la 
rampă, din Drăgăşani. ne un avocat de 
târg, un podgorean ospitalier şi un or- 
golios talent auster si schimnic. 


ELENA PROTOPOPESCU 


familie dintre cari cei mai mulţi nu 
sânt pregătiți  nicăeri) şi se îndreaptă 
spre societatea organizată —nu atât să 
plătească anumite polițe, cum sar cre- 
de. cât mai ales să amintească unor pă- 
rinți de astăzi. (foşi elevi eri) nemulţă- 
miți cu ce bruma de situaţiune, şi-au pu- 
tut amonisi —cum urmează să se com 
porte faţă de coniii lor în poziții simila- 
ve. dacă vor să-i vadă mai procopsiţi. 


* 


In general: răspunsuri vagi (garantat 
autentice. atât de autentice, încât le-am 
putea semna cu numelc autorilor respec- 
tivi) care dau pe faţă o completă necu- 
noaștere nu a operelor în sine (ar fi din 
partea noastră o dorință prea  îndrăs- 
meață, mai ales că multe dintre ele nu 
există nici în librărie), dar a conținu- 
tului lor exact sau cel puțin al titlurilor, 

Astfel un candidat cunoaște o operă 
de Haşdeu: „Amintiri din bătrâni“ ceiace 
ar fi en totul altceva decât „Cuvinte din 
hătrâni“. Un altul ştie precis că „Haşdeu 
a scris tratate filosotice“, iar când e 
vorba să exemnlifice, numeşte. cu nn ci- 
nism şi cu o ignoranță crasă în miilocul 
Rucureştilor. opera „Răsvan şi Vidra”, 

In legătură cu aceeaşi operă („Sic co- 
pito“ came —să se știe—e departe de a 
fi un „tratat filosofiei, cum îl earacte- 
riza domnul de mai sns) un al treilea 
(caz tipic de superficialitate) spunc: 

„Haşdeu, pe lângă cărțile lui de... ca. 
balistică (sic!) si de sniritism. a lăsat vo- 
lumele intitulate... (:) în care se vede cât 
de profund îşi cunoaşte subiecful' — do- 
vedindu-şi. pe deplin insuficiența. 

Ceva mai cult. un attula auzit de serie- 
rea lui Tlașdeu: „Cireularea cuvintelor” 
(în toc de cireulațiunea) firă ca. bine- 
înteles. să aibă inlee de conținutul acestei 
cercetări, reprodusă aproape în întregi- 
me în toate manualele de cl. VI-a, 

Dela alt candidat aflu apropierea ui 
Hasdeu de Odobescu. ca reprezentanți 
„ai frumosului estetic“, 

In finc un uliim răspuns care tratea- 
ză în întregime opera lui Ifaşdeu îmbăr. 
țind-o în: „poezii pe care le-a publicat 
în... Junimea (2 traduceri. în care a în.- 
trecut pe.. Odobescu (3) dună care: pre- 


cizează: traducână cele mai îmnortante 


opere ale seriitorilor francezi” (4) Apoi: 
„a mai susfinnt valoarea limbii noastre“ 
(5) și totusş: ca om de ştiinţă e mai puţin 
important decât Odobescu“ (€) rimânână 
numai. „un bun orafor şi... om politic“ (7), 

Sânt tot atâtea dovezi de. merunoastere 
a unaia dintre cele mai stăruitoare per- 
«onatități ale scrisnhui românesc. dar şi 
de vădită ignoranță isvorită din porni. 
rea de a nu te apropia de atâtea suflete 
mari. din pornirea chiar de u trece— 


(*) Autorul lucrării nu-şi aminteşte de 
loc titlul. A 

:) Când se ştie că Junimea era o sotie. 
tate (nu o revistă) cu care [H. a dus con- 
tinuu răsboiu. - 

3; Odobescu traducător? 

*) De unde şi până unde? 

5) Valoarea? Cred că aliceva si ceva 
mai mult. 

*) Şi totuşi fiecare a fost om de ştiinţă 
de valoare, în altă ramură. 

*) Haşdeu? Poate Kogălniceanu? 


“ban şi cultură — aceasta 


UNIPERSUL LITERAĂ 





LA CASTELUL IULIA HAŞDEU, IN ZIUA COMEMORARII 


prin intervenții şi protectori —ca gâsca 


prin apă! Şi aici e vinovată o greșită e-. 


ducațiune care crede că Societatea n'are 
nevoe de oameni culţi, ci de oameni 
practici, de indivizi cari să se ştie în- 
vârti, 

Şi totuşi atâtea cazuri nenorocite ne 
dovedesc contrariul: în conflictul dintre 
trebue să în- 
vingă căci —în timp ce banul ne demo- 
valizează. aruncându-ne în fundul pră- 
păstiilor, cercetarea operelor de adevă- 
rată şi mare cultură ne ridică nu numai 
deasupra noastră. mu numai deasupra 
Societăţii demoralizate. dar deasupra a 
toi ce e trecător și fragil şi ne îndreaptă 
spre eternitate. 

Opera lui Haşdeu are mai cu deosebi- 
re această putere  dumiezeiască prin 
credința adâncă din care porneşte. prin 
avântul! tineresc de care dă dovadă, prin 
măreţia ce se degajează dinea. în fine 
prin constientiozitatea cu care răspumle 
atât de precis si complet la cele mai mulie 
probleme de lămurirea cărora simţia pr- 


atunci nevoe sufletul românesc. Astfel 
fiind — după Eliade și (mai puțin) 
Asachi, Hasdeu este cel dintâi care, 
cu o putere miraculoasă, pune lu- 
cerurile la punct — fixând bazele de 
adevărată orientare si în poezie și în 


știință (5). Maiorescu nu vu face decât să 
adaoge — critica literară — estetismul. 
fără să poată atinge. în  conținntul lor. 
niciuna din prevederile drepte ale 'con- 
temporanului și adversarului său literar. 
Căci —să nu se uite un hecru: deşi ri- 
vali — din cauza ciocnirilor dintre gru- 
părite din care făceau parte —ei au con- 
tribuit în cea mai largă măsură. fiecare 
în felul şi cu temperamentul său (unul 
dârz si bătăios, celălalt rece şi calculat) 
la definitiva fixare şi orientare a cultu- 
rii românești. 


Tată din ce cauză —cred că  încerca- 


rea d-lui Liviu Marian, un vejnic admi-: 


rator și cercetător al operei acestui firun- 
taş. „Eminescu si Hașdeu“ (2) trebueşte 
completată cu alta: „Maiorescu și Haş- 





5) Să nu se ite că „Răzvan şi Vidra“ 
apare înaintea dramelor istorice ale lui 
Alecsanâri. 

% Chişinău 1997—51 pagini—15 lei. 


deu“' spre a se vedea precis şi marea 
contribuţiune pe care aceştia au adus-o 
cutlurii româneşti şi asemănarea uimi- 
toare dintre năzuinţele și realizările lor. 

Incheiu cu un îndoit apel: 

Către marele public: să-şi dea toată 
osteneala să cunoască aşa cum sc cuvine 
opera vastă, prețioasă şi variată a lui 
Haşdeu. 


Către editura românească în seama că- 
reia — orice sar zice — trebue să cadă şi 
grija altruistică a simplei cultivări: să 
dea posibilitatea largă pentru această 
cunoaştere tipărind în ediţiuni eftine şi 
îngrijite — pricipalele popasuri ale a- 
cestei opere. 

Numai atunci ne vom putea da seama 
de această vastă personalitate pe care 
câţi-va cercetători grăbiţi au redus-o la 
foarte putin. 

Şi tot atunci—probabil--şi elevii 
„pregătiți în familie“ — vor putea fi îu- 
tr'adevăr pregătiţi. 


PAUL I. PAPADOPOL, 





615 


sd L-a) 





Diderot povestea că ducânilu-se odată 
să vadă me Rousseau la Montmorency, 
plecară îinpreună să se plimbe în jurul 
lacului. 

„Iată, zise Rousseau. „un loc unde de 
20 de ori am vrut să mă arunc, spre a 
termina cu viata“, 

Si pentru ce nai făcut-o“ întrebă Di- 
derot. 

]. ]. Rousseau, mirat de sângele rece 
cu care amicul său pronunjase aceste 
cuvinte. tăcu un moment, apoi răpunse: 

„Am băgat mâna în apă şi am găsit-o 
prea rece“, 


* 

Hire avea obiceiul să sc roage astfel 
lui D-zeu, ide câte ori pleca în luptă 
contra vrăsmaşului : 

„Doamne, fă astăzi pentru Hire, ceea- 
ce ai vrea să facă Hire pentru tine, 
dacă ar fi D-zeu si tu ai fi Hire“, 

- 

Bătrânul filosof genovez Abauzit nu 
sia supărat niciodată în viată şi servitoa- 
vea sa, pe care o avea de 30 de ani, con- 
firma acest lucru. Amicii lui Abauzit 
nromiseră bani servitoarei. dacă va iz- 
buti să-l supere odată. Aceasta făgădui, 
si ştiind că stăpânului său îi place să 
floarmă foarte comod. într'o seară. nu-i 
făcu patul. Abauzit tăcu şi dimineaţa îi 
făcn observatie. Servitoarea răsnunse că 
a uitat: dar seara următoare lăsă pa- 
tu! tot nefăcent. Nici de Mata asta filoso- 
ful nu se sumără. A treia seară, găsind 
patul tot cum îl lăsase. Abauzit chemă 
servitoarea si-i spuse : i 

„Nici acum nu mi-ai făcut patul. Poa- 
te că acest lucru ţi se pare nrea obositor. 
dar nu e nimic, căci am și început să 
mă obicinuesc“, 

Servitoarea se aruncă la 
sale si-i spuse totnl. 

* 

in predicator predica în hiserică. în- 
rredințând lumea că tot ceeace a făcut 
D-zen e bine făcut. „lată, îşi zise un co- 
cașat. „un Deru pe care nu-l pot crede“, 
Și aşteaptă pe predicator la poarta bise- 
viceit“. 

„Domnule, zise cocosatul. „ai spus că 
D-zeu a făcut totul bine. Iată pe mine 
mia făcut cocosat“. 

„Dragă domnule“. răspunse predicato- 
rul. privindu-l. „nu-ți lipseste nimic: 
eșii foarie bine făcut pentru un cocoşai”. 

* 

In bătălia dela Brenueville un soldai 
inamic anucă de căpăstru calul; regelui 
fudovie cel mare şi începu să strige : 

„Am prins pe rege !* 

Dar acesta îl trânti la pământ cu o 
lovitură de sabie. zicându-i : 

„Nu sfii că la iocul de şah nu se ia 
niciodată regele ?'* 


picioarele 


pe:Lă 


Francisc |. regele Franței, voind s 
facă pe Duchâtel episcop de Tulle, i 
întrebă dacă e nobil. 

„Sire. îi spuse acesta. „Noe, când s'a 
coborât din corabie. avea trei fii şi nu 
v'aş putea spune precis din care mă 
trag eu“. 


= 


ZOE LECCA 





616 


UNIVERSUL LITERAR 


EDMOND ROSPAND 


CYRANO DE BERGERAC 


PIRADA LUI NU-MERSI 
Actul II (scena VIII) 


i CYRANO, LE BRET, CADETII, care sau aşezat la mese 
în dreapta şi în stânga şi cărora li se serveşte de băut 
şi de mâncat. 


CYRANO 
7 (Salutâna batjocoritor pe cci care ics și nu îndr 
să-l salute). 


Ce-i asta ?, 


LE BRET 
(Dezolat, scoborîndu-se din nou cu braţelein sus). 


A ! ce horă de capul meu se ţine!.. 
CyYRANO 
Și, tu, tu, cere mârâi ! 
LE BRET 


Sper să convii, că'n tine 
Inăbușind întruna orice naroc... se poate 
Să pari exagerat... 


CYNANO 
Exagerat în toate ! 


LE BRET, (triumfător). 
A— ha! “ 


CYRANO 


Pentru principiu şi chiar exemplu “n fine, 
Găsesc exagerarea sfo faci. că-i foarte bine 


LE BRET 


De ţi-ai lăsa o leacă pornirea-ţi muschetară, 
Și gloria şi soarta... 


CYRANO 
Ce-ar îi să facem dară? 
Să caut vretun puternic, — patron, hai să-l numesc, 


Ca iedera prin umbra-mi ades să-l amăgesc ? 

Să-mi fac din el tutorul, să-l gudur, să-l încalţ ?... 
Şi'n loc să urc prin cinste, prin sluj să mă înnalţ?... 
A, nu, mersi. La versuri să tai ca toţi rataţii 
Slăvind financiarii ? Buton pentru penații 
Ce-aşteaptă să mă vacă, pe-o buză de ministru 


ăznese_ 


Zimbiri sarunc, cam fine, să*mprăştii eu_sinistru ? 
A, nu, mersi! Dejunul să-l am din broască oare ? 
Să am un pântec vesnic tocit, de tîritoare ? 

Şi-apoi, murdari genunchii tirîți în osanale ? 

Să-mi gheboşese mândria prin mlădieri dorsale ? 
A, nu, mersi ! Să mângâi, cu-o mână capra, iar 

Cu alta să'mpac varza, ca hopul greu să-l sar ? 

Să dan siminichia pe-o boabă de revent ? 

Să port la brâu tămâia în ori şi ce moment ? 

A, nu, mersi ! Prin fuste să te ridici în lume 

La loc de cinste. oare, frumos ar îi ?... ei, cum e ? 
Să lopătezi pe mare din două madrigaluri, 
şi-oftând o babă'n pânză, să-ți poarte barcam valuri ? 
A, nu, mersi. Şin urmă la bietul de Serey 

Să editezi în versuri. pe-arginți ? mersi, mersi ! 
Sialergi să te aleagă drept papă, prin concilii, 

Ce'n cârciumi le ţin ziua şi noaptea imbceilii ? 

A, nu, mersi ! Sau numai printr'un sonet, un nume 
Să crezi căţi faci — citire dând strofelor prin lume ? 
“walentul să-l descoperi la şubrede mazete, 
Terorizat adesca de palide gazete, 

Şi tot să-ţi zici întriuna ; „oh, oh, de m'aş vedea, 

Si en, într'o fiţuică din le Mercure Francois !* 

A, nu, mersi ! Sau calcul să faci, zicând: mă tem! 
O vizită a face, în loc de un poem ?... 

Ori cui să te prezinte, pe lângă toţi sfalergi ? 

A, nu, mersi ! Sau calcul să faci. zicând: mă tem 
Râzând să-ți porţi prin lume durerile-ţi atroce : 
Să ai privirea vic, vibrări duiousemn voce. 

Şi când vei vrea prin pustă să pui cămila“n mers, 
Pe-un Ca — să-ţi sboare visul, pe-un nu—să baţi un vers? 
Să nu râvnești lu glorii... munceștein voe bună, 
Călătorii de astea le poţi visa în lună ! 

Să n'aşterni pe hârtie ce nui trăit de tine; 
Modesi şopteşte-ți : dragă — să-ți par'aşa de bine, 
De floarea care-ţi râde, de fructe, frunze chiar, 
Dacă le-ai pus tu însu-ţi şi'n parcul tău răsar ! 
Apoi, din întâmplare cumva de-i triumfa. 

Să ştii că n'ai nimica, Cezarului a da ; 

Chiar când nu eşti stejarul sau teiul pariumat, 

Ori unde-ai îi, îii mândru că tu te-ai înnălțat ! 


trad. de GEORGE DUMA 


UNIVERSUL LITERAR „617 


Noapte ii | ci 


E linişte şi noapte 
Ca'ntr'o cetate tnvinsă 
Ca întrun puț părăsit, 


In seara care s'a culeat întinsă. 
Luceniărul, mai rece prin crini s'a oglindit 
lar luna bun, ia sânul vested 

O stea, un prunc de ceară. îmbie tremurând 


Castanii în floare umăr la umăr 
Se duc de-ulungul nopții şi al vremii. 
Merg tăcând, 
Nori și miresme amare se sparg de fruntea bolţii 
E umed, e tăcere, e vânt se mişcă morții, | 


FLORICA MUMUIANU 


Reverie Tristeţe 


Când vântutadoarmen somnul dea-miază Simt fiecare fir de iarbă nouă 
Mă poartă paşii prin îsunzar departe 
Şi singur stau acolo'n umbra deasă 

Să scriu un vers ori să citesc o carte 


Cum încolţeşte'n câmpuri şi răsare 
Şi fiecare floare cum tresare 
Când zorile îi plâng pe pleoape rouă. 


Să seriu ori să citesc, dar cum întdrug 
Pe suilet ars de doruri visuri multe 
Ca ochi“n goluri pândurile'mi fug 

In taină taina zărilor s'asculte — 


Ştiu când o pasăre porneştein shbor 
Setea'n pustiuri unde-o s'o dărâme 
Şi când se prăbuşeşte printre râme 


Mă află: bră, ă şii Ă 
_N'am desluşit din freamăte vreodată e a tie A Aeon 


Decât acelaş murmur de zefir 

Şin lacrimi ochii gândului înoată ai audă PE , 
Și stau pierdut în umbră, un fachir — Văd încă îngeri în văzduh şi-aud 

Cum sunăn ceruri clopote mereu 

Şi cum la minem suilet Dumnezeu 


Imi pare aşa că miam oprit etern , 
Şi-ascunde seara trupul gol şi ua. 


S'aseult din umbră îrcamăte ştiute 

Şi-aceleaşi gânduri triste să le cern 

Prin vălul des de lacrimi cunoscute — 
Dar nu'nţeleg de ce cu frunzain vânt 


In pragul casei palid, când reviu. Neliniştea mi-o freamăt ca un plop 
Imi pare că am fost prin zări departe, Si nu pot rodul să mi-l scutur snop 
Nu că am stat în umbră pân'târziu Făpturilor flămânde pe pământ. 


Şi nici n'am scris, nici n'am citit din carie. 


ZAHARIA STANCU 
EUGEN VICTOR 








LUDOVIC DAUŞS:  Drăceasca schim- 
bare de piele, romau ; editura „Ancora“, 
$. Benvenisii, 


„Cine ar putea spune cu precizie cărei 
generaţii de scriitori aparține d-l Ludo- 
vic Dauș si care sunt meritele sale lite- 
rare? Noi mai putin ca oricine. 

In trecutul lecturilor noastre, cu ani şi 
ani în urmă, ne amintim, parcă, de nişte 
scene războinice, de, nişte vremuri legen- 
dăre, însă asa de şterse că nimic din me- 
ritul sau demeritul lor nu mai stărue. 

Și-apoi. nu urmară după ele paginile de 
eroism şi poezie din „Şoimii“ şi mai târ_ 
ziu austeritatea romanelor istorice ale 
lui Slavici şi nu înțelegeam oare, că în- 
trăm pe nesimtite în grădina îmbălsă- 
mată a literaturii ? Cum mai puteam ră- 

„„mâne credincioşi leciurilor. prea timpu- 
rii.? Ă 
„Astfel că în vreme ce ne ridicam şi în 
vreme ce scriitorii îsi desăvârşiau fizio- 
nomia literară. d-l Ludovic Dauş se în- 
depărtă tot mai mult în trecut, în um- 
bra care se pregătea să-l absoarbă. 

„Drumul sângelui“. culegerea de ver- 
suri războinice. publicată acum câțiva 
ani. nu izbuti să mai trezească la viaţă 
atenţia literară pe care, ca pe-o altă Eu- 
„ridice, d-l Ludovie Dauş o speriase, pri- 
„vindu-o. înainte de vreme. Cu atât mai 
mult cu cât muza” războinică a d-lui 
Daus îmbrăcase zalele ruginite ale lui 
Alecsandri si comanda o fanfară de 
ghiulele anacronice. din larma cărora 
nici o. armonie nu se putea desprinde. 

Sunt scriitori peste cari contempora- 
neitatea răstoarnă pe drept sau pe ne- 
drept. brazda indiferenţii, în aşteptarea 
acelei posterităţi. care va scoate la lu- 

“mină. lugerele. ovicât de plăpânde, cu 
conditia ca între bulgării prăvăliţi să se 
fi amestecat si altceva decât râmele cio- 
pârtite de fierul plugului. Şi d-l Tardovie 
Dauş era ne punctul! să sc înscrie în par- 
tida viitoarelor reahilitări. 

„Drăceasca schimbare de piele“ abate 
pare-se, cursul fatalității. 


Ceeace nu înseamnă că romanul d-lui 
"Vudovic Daus este o carte bună. necum 
un model al genului. Insă pentru cariera 
“literară, atâta câtă s'a încetățenit în 
conștiința publică. a d-lui “Ludovic Dans, 
romanul acesta aduce o preocupare de 
înoire. o temă conformă . cu .psichopato 
login la modă și din când în când scene 
de -aureximativă umanitate încât chiar 
dacă “e pot — și se pot -- formula ' ne- 
numărate obiectiuni şi concemției şi exe- 
cuţiei acestui roman. se degajă toinși din 
paginile lui. o voință. care. raportată la 
tot trecutul literar al antorului nostru 
noate smulge un credit. cu a cărui va- 
loare stă. în înțelepciunea d-lui Dauş să 
se înfiripeze în viitor. 

La romanul următor. adică ? Negreşit. 
Sau chiar şi la acesta cu condiţia să-l 
refacă. 

„Drăceasea schimbare de piele“ vrea 
să însemne, după cum însuși titlul ara- 
tă. metamorfoza epidermică a unei femei 


oneste. D-na Zoe Pleşea, soția unui avo- 
cat cu vază, onestă şi îndârjită în con- 
tra moravurilor uşoare ale societății, se 
transformă subit şi cade pradă obsesii- 
lor sensuale, de când, împotriva voinţei 
ei chiar, ia parte la o licitaţie publică, la 
care se desfac lingeria şi intimitățile de 
alcov ale vestitei demimondene. Nataşa, 
moartă întrun accident de călărie. Nu 
întrebati ce rost au  acesie amănunte. 
Ele trebuese primite ca atare pentrucă 
autorul : le socoate premise indispensa- 
bile şi pentrucă numai în felul acesta 
toată povestea mai are vreo rațiune. 
Toată devierea sufletească a d-nei Zoe 
Pleşea pleacă dela lucrurile cumpărate 
dela licitaţie : cămăşile de mătase ale 
Nataşei şi Paiaţa ce seamănă cu Paul, 
pictorul şi amantul demimondenei, cini- 
cul viitor amant al Zoei. Sau poate că a- 
ceste premise au un substrat simbolic ? 
Poate că sub datele acestea materiale, de 
o maierialitate foarte vulgară uneori, se 
ascunde o taină de erdin psihologic, o 
sete de iubire nesatisfăcută a eroinei? 
Se prea poate. Insă atunci, şi acesta-i pă- 
catul capital al românului d-lui Ludoviv 
Dauş, toată desfăsurarea trebuia ţinută 


UNIVERSUL LITERAR 


în regiunea sufletuiul. cu coordonate su- 
fleteşti, mai aproape de pasiunea fu- 
nestă şi mistuitoare a Phedrei şi cât mai 
departe de regiunea accidentată a vârs- 
tei critice, Este ceeace observă, de ali- 
minteri şi psichiatrul Săceanu când vine 
să consulte pe d-na Zoe : „Omul de știin- 
ță, măsurând distanța fizică dintre soţi, 
atribuia starea Zoei unor pricini de al- 
cov, provocate de simțurile rămase în 
pană față de imperiosul „vreau“ al ma- 
turei...* (pag. 214) şi atunci se pune între- 
barea : întrucât ne interesează cazul a- 
cesta de erotism tiranic. a cărui des- 
criere o putem citi în tratatele de psi- 
hiatrie şi care nu intră în literatură câtă 
“vreme rămâne,  epidermic? Doctorul 
Vachet, între altii, studiază fenomenul 
în capitolul „Le feu dela cinquantaine“ 
Qin recentu-i studiu „Linquietude 
sexuelle“. 

D-l Ludovic Daus trebuia să ne dea un 
roman şi nu desgolirea unui caz clinic. 
Toate crizele de nervi ale d-nei Pleşea 
ne lasă indiferenți și acesta e semnul 
decisiv. Cruzimea aceasta a  lectorului 
arată lipsa de umanitate a eroinci. Așa 
ceva se poate întâmpla oricui. Medicina 
se ocupă de astfel de cazuri si le și vin- 
decă. Literatura se ocupă cu cazurile 
psihologice şi nu epidermice. 

Aceasta cu privire la concepție. Şi da- 
că în pgeneralitatea ei tema se elimină, 
câteva scene bine prinse. a anchetării 
servitoarei hoaţe. câteva tipuri. a lui 
Pleşca, în deosebi. reuşit caz de absen- 
teism casnie. dau nădejdi şi arată d-lui 
Dauş drumuri de viitor. 

Scrisul însă îl vom renega în aproape 





N. N. PONITZA : STUDIU DE PORTREȚ 


“UNIVERSUL LITERAR 


unanimitatea lui. Spuneam şi cu alt pri- 
lej că nu se mai poaie admite un scris 
fără de artă în secolul acesta de rafina- 
ment. Se zice că Stendhal avea stilul sec 
şi că, la noi. Liviu Rebreanu. scrie rău. 
Dar mai întâi acestia suut romancieri 
din cap şi până'n tălpi. n'au ce face cu 
stilul (şi apoi există stil în sine ?) 

Insă pentru scrisul d-lui Ludovic Dauş 
nu ne-ar ajunge toate răboijurile oierilor 
noştri. Drent ar îi să transcriem câteceva 
din nenumăratele păcate de stil şi com- 
pozițiune ale d-lui Dauş. Cu atât mai mult 
cu cât aintr'o notă liminară se pure să-l 
preocupe chestiunile de gramatică, Tre- 
cem peste ele în aşteptarea unui alt ro- 
man în care, fie şi cu acest siil, să se a- 
propie de lumea normală, ale cărei ne- 
voi şi chinuri sufleteşti sunt infinit mai 
interesante decât năbădăile unei femei 
muncită de diavol. Pentru astfel de ca- 
zuri ar fi indicat descântecul şi la ri- 
goare medicul. 


AL. F. STAMATIAD: Suiletul lui; Bau- 

delaire ; Cugetări şi paradoxe ; Culegere 

și traducere, ed. „Salonul literar“, 
Arad ; 197, 

Lirica noastră a trăit în decursul des- 
făşurării ei, rând snb semnul romantis- 
mului. la începuturi. când, în ultimele 
decade sub cel al simbolismului francez. 

Sunt cele două mari rezervoare din 
care sa alimentat sensibilitatea poeţilor 
români. Sunt dealtminteri şi cele două 
supreme  afirmări ate lirismului fran- 
cez. de când lirica noastră a prins <ă 
silabisească. Baudelaire cade la mijloc, 
ca o prăpastie de durere .ca o verita- 
bilă vale a plângării sufletului ome- 
nesc, ca una din acele bolgii danteşti. 
în subteranele cărora îsi fierb gemetele, 
păcatul şi ispăşirea. Dela Baudelaire 
porneşte toată renasterea lirică a simbo- 
lismului francez care-l revendică de alt- 
minteri. natron sufletesc. Ori chiar în 
Franța. Raudelaire a fost necunoscut 
îndelungată vreme. 

Intrun studiu asupra  ..Domeniului 
public . plătitor“. bibliotecniciann! Fugă- 
ne Morel. vorbind de dezavantagiile mo- 
nopolului fortat me care-l constituese ope- 
rele literare necăznte încă în domeniul 
public. scrie aceste rânduri sugegestive : 
Baudelaire a fost de curând descoperit. 
Florile răului avuseseră în 50 de ani 4 
editii mediocre. Sau scos în schimb 22 
ediții în 5 ani. fără 
trasele, fragmentele şi antologiile. E 
foarte greu. să citim si să înțelegem poe- 
ţii anilor 1900 dacă n'a fost citit Bau- 
delaire. Or. nu fusese citit. Baudelaire a 
murit tânăr: dacă ar fi atins vârsta lui 
Hugo. şi astăzi publicul l-ar ignorâ“ 
(mroprietatea literară. la francezi, ține 
50 de ani. P) 

Dar dacă publicul cel mare nu l-a cu- 
noscut, elita intelectualităţii. cu toate 
cele câteva împotriviri. şi l-a apropiat 
şi la predicat multimilor. 

Cu cât mai pulin prin urmare va fi 
fost cunoscut la noi se nonte deduce şi 
din redusa  bibliorrafie  baudelairiană 
a literaturii noastre. Traducătorii sau 
comentatorii (aproape inexistenţi) se pot 
numără pe degete. Dela traducerea lui 
Pogor. a ..Don Juan-nlui în Infern“ şi 
până la „Prefaţă“ tradusă de Arghezi, 
e o distanță de peste iumătate veac. Dis- 
tanta de tălmăcire este infinită. 

Intre puținii cultului bandelarian, de 
la -noi. dl AL. T. -Stamatiad ocupă un 
loc de frunte. Sunt cincisprezece ani de 
când a tălmăcii cu superioare calități 


să mai socotim ex- 


619 





RUSCIUCUL după o stampă tin sec, XVHI 


Pe locul siatiunei romane Prisca — ri- 
dicată probabil de Impăratul Traian — 
sa înfiinţat oraşul, devenit mai apoi ce- 
tate. Rusciuc. 

Rusciucul ca cetate a ajuns la mare 
însemnătate mai ales după ce Turcii 
şi-au întins stăpânirea până la Dunăre. 

După această dată, Turcii dorind să-şi 
întindă puterea stăpânirei şi în nordul 
Dunărei găsiră aici o poziţiune  minu- 
nulă pentru a-şi menţine stăpânirea rât 
şi pentru a suprareghia stăpânirea ro- 
mâncască ce se închegase în nord. Așa 
că au transformat Rusciucul în cetate- 





de transnozitie „Poemele în proză“ ale 
Îni Raudelaire. după cum. de câţiva ani. 


aplică o interesantă inovaţie poeziilor 
din „Florile răului“. pe care le traduce 
in versuri albe. si unele chiar nerit- 
mate. Nu e timnul a vorbi de această ex- 
periență. despre care vom spune nu:nai 
că îndeamnă la gândit. Pamiliariiatea 
poctului nostru cu antorul ..Albairosu- 
lui“ trebuia să ducă si la o cunoaştere 
mai amănunţită a întregii lui opere şi 
ca 0 consecință. la accastă culegere de 
paradoxe si maxime despre u cărci uti- 
litaic îmutil să mai stăruim. Sunt nu nu- 
mai cugetări, dar si nenumărate puncte 
de hiografie, pe cari traducătorul le-a 
cules din Operele postume. Arta roman- 
tică, Paradisurile ariificale şi  scriso- 
rile lui  Randelaire. In total 226 cuge- 
tări pe cari d-l Sinmatiad le-a dispus 
în cinci capitole: ÎI. Poezie, Literatură, 
Critică. AL, Dumnezeu-Satan, II], Iubi. 
rea-Femeca, 1V. Viaţa. V. Munca. 
Interesante peniru cunoașterea scriita- 
rului ele pot fi utilizate. în majoritatea 
lor. ca preţioase replici de conversație 
spirituale. așa cum saloanele și litera- 
tura ne-au deprins de mult. Un indice 
alfabetic întregeşte praclicitaiea acestui 
breviar baudelairian pentru a cărui com- 
punere si tehnică. d-l Stamatiad bine- 
merită dela literatura. românească. 


PERPESSICIUS 








Rusciucul-: 


raia, făcându-i pentru  pariea nordică 
cap de  spriiin atât în insulele de pe 
Dunăre cât şi in orăşelul românesc 
Ciurgiu din care au făcut cea mai ve- 
che descălicare turcească pe pământ 
românesc. 

Pasa de la Rusciuc a avut, chiar de 
la începnit, în grijă supravegherea Dom- 
nitorului român si a drumului ce lega 
Dunărea cu cavitala statului Muntean. 
Din această pricină. Turcii au silit pe 
Domnul român să-si mute şi să-și sta- 
bilească cavitala în aşezarea lui Bucur, 
pe malul Dâmboviţei. 

După ridicarea puterei ruseşti, Rus- 
ciieu] a avut de două ori să suporte 
stăpânirea acesteia. în 1812: dată nefastă 
nouă prin răpirea din trupul: Moldovei 
a ținutului dintre Prut si Nistru. căruia 
i-a dat numele de Basarabia, ca să nu 
se pară că fac ociuntiredinirio țură, şi 
în 1828 când armatele ruseşti. victorioase 
au putut trece Balcanii si ajunge până 
la Adrianopol. prima capitală a Turci. 
lor după trecerea în Europa. 

După războiul nostru pentru indepen- 
denţă. în urma congresului de la Ber- 
lin 1878. Rusciucul a fost trecut sub 
stăpânirea Bulsarilor. 

Figura noastră ne prezintă Rusciucul 
aşa cum se afla spre sfârşitul secolului 
al XVIII. când era încă sub stăpânirea 
Turcilor. 

Ca veche asezare turcească şi aici a- 
bundă miînaretele moscheelor. semn al 
puierei turceşti îniemeeată şi susţinută 
numai prin credință. . 

Pe malul Dunărei. chiar lângă apă, 
se observă apoi un  puiernie bastion, 
care avea menirea să ocrotească prin 
bătaca genrilor de tun atât insulele din 
faţa Rusciucului cât şi capul de pod 
ce-l aveau în orasul românesc de vis ă 
vis. Giurgiul. i 

Voderea orasului este luară din par- 


tea de nord-vest. 
MIH. POPESCU 














| 
| 








Gară de provincie... iarnă... lumină ro- 
şie.... noapte valpurgică. 

Pe peron cu mâinile îndesate în bu- 
zunarele pantalonilor largi, bazonaţi cu 
piele de capră. cu căciula mițoasă trasă 
peste urechi, un singur călător. 

Pleacă î. Vine de undeva ? Cine ştie! 
Are aerul că.-aşteaptă. Nu-i nerăbdător, 
nu se uiță mereu la ceas... aşteaptă. 

Ultimul tren si-a stins în noapte ochiul 
de-jar. Oamenii gării se înfundă în aşter. 
nut ca într'o bae caldă. Călătorul sin- 
puratec își înfundă cizmele până în ca- 
rîmbi în zăpadă. 

Noapte valpurgică... 
Croncănit de corbi... 

Aceiaşi noapte i-a adus cu ani în, urmă 
toată nădejdea vietii lui. Ce era el până 
atunci ? Un copil de pripas, fără adă- 
post stabil, fără legături. demn de pore- 
cla ce i-a fost adăugată ca pandant nu- 
melui „Ursul“. 


Nu era băutor, nu-i plăceau prea mult 
femeile. nici tutunul, nici jocurile de 
noroc, Avea o singură pasiune... călăto- 
riile. Totuş nu parvenise să-si părăseas- 
că orășelul, în care îi sar fi anchilozat 
complect dorinta de a călători. dacă n'ar 
fi făcut în fiecare seară, după ce-si lăsa 
lucrul. drumul spre gară; să simtă mi- 
rosul locomotivelor să vadă înfrigurarea 
călătorilor, să privească. în urma trenuri. 
lor cari pleacă. să pândească trenurile 
cari vin. 

Nu “aştepta pe nimeni de nicăeri... și 
totuşi inima-i bătea mai tare la ivirea 
fiecărui tren, Si gara l-a răsplătit. I-a 
aruncat în braţe, într'o noapte ca aceus- 
ta. o femee. 

A ridicat-o ca pe un fule şi a culcat-o 
pe o bancă sub şopronul gării. A înveli- 
t-o cu dolmanul lui fiindcă tremura de 
niz şi a veghiai la căpătâiul ei până la 
ziuă. 

Cine era femeia? De unde venea? 
Unde se ducea? Na stiut niciodată. 

Purta vestminte de sport şi părea ră- 
tăcită de tovarăsii de drum, fiindcă în 
aiurările ei rostea nume de bărbaţi şi fe- 
mei, pe cări-i credea lângă dânsa. 

Un ţăran a găsit-o în apropierea unei 
halte, la poalele muntelui, pe jumătate 
înghețată. A ureat-o în tren şi a debar- 
cat-o la primă statie. 

Lipsită de orice aiutor medical ar fi 
murit poate în gara de provincie, cu oa. 
meni grăbiţi şi indiferenți, dacă nar fi 
fost „Ursul“ cu aerul lui morocănos si 
cu 'sufletul de copil, care s-o readucă la 
viață, ca pe o iucărie cu resorturile pu- 
tin smintite din loc, dar încă destul de 
rezistente. 

Când a deschis ochii. ca de păpușă, 
care închide și deschide mecanic pleoa- 
pele şi a dat de el, nu s-a speriat. A 
zâmbit. luându-l probabil drept un per- 
sonaj de vis şi i-a închis iar, continuând 
să viseze. 

Ursul a fost năpădit de o căldură pe 


Cer de plumb... 


care n'o mai simtise niciodată şi-a fost 


pătruns de recunoștință faţa de jucăria 
delicată, proptită cu capul de pieptul 
lui, care nu s'a speriat când l-a văzut, 

Incetişor, cu băgarea de seamă cu care 
se umblă cu obiectele fragile şi de prej 
i-a luat mâinile întrale sale si i-le-a în- 
călzit. 

Străina şi-a venit încetul. cu încetul în 
fire şi a început să-l examineze cu ochii 
întredeschisi. 


O sâăruiare 


Stânienit, Ursul dădu drumul mâinilor 
o clipă. dar ochii se închiseră ca într'a- 
dins, mâinile îşi reluară locul și capul 
cu păr ud de zăpadă, se rezemă cu mai 
multă încredere de pieptul lui larg. 

Luminile din gară se micşorau. Tre- 
nurile îşi încrucişau prin întuneric ochii 
bulbucaţi şi înroșşiţi de faruri neadormi- 
ie, Din când, în când, un şuerat strident 
de sirenă sfâşia tăcerea, câteva scântei 
răzlețe punctau întunericul, tremurându. 
şi existența efermeră şi topindu-se în 
noapte. 

Pe peron se produse puţină mişcare. 
Siluetele călătorilor luau aliuri misteri- 
oase, de conspiratori. Se auzeau între- 
bări nesigure, răspunsuri pripite. Toate 
aproape în şoaptă. Apoi un găfăit ca de 
om astmatie. Un frânar agita un felinar 
cu o lumină roşie şi gara reintra în tă- 
cere. 

Noamptea'i învăluia din ce în ce, în 
mantia_i protectoare, mijlocindu-île apro- 
pierea. Ca o pisicuţă înfrigurată, femeea 
se strângea tot mai mult la pieptul ocro- 
titor al Ursului. 

El nu se întreba nimic. Nu se mira de 
nimic şi accepta situația plină de nepre- 
văzut. cu calmul omului căruia trebuia 
să-i vie într'o zi de undeva, din depăr- 
tări, ceva care să-i schimbe rostul vieţii. 

Drumurile lui zi de zi la gară, înce- 
peau să-şi desluşească tâlcul. Jucăria a- 
ceasta pe care o ținea acum strânsă în 
braţele-i viguroase, va hotări asupra vie- 
ții lui până atunci fără ţintă. 

Fa-i înconjură gâtul cu mâinile, el o 
strânse mai aproape, cu îndrăzneala ti- 
midului si sorbi cu lăcomie de însetat, 


UNIVERSUL LITERAR 


sărutul gurii, care se oferea ca o cupă 
plină. 

In zorii zilei. femeia se dezlipi uşor 
de lângă el, îşi potrivi părul sub căciu- 
liţa albă de blană şi încheindu-și până 
la pât nasturi sweaterului, cu moleşeala 
copilului lenes. bucuros că întârzie dela 
şcoală, întrebă : 

— Cu ce tren pot să mă întorc spre 
casă ? 

Deşteptat brusc. ca dintr'un vis fru- 
mos, ireal şi ilogic ca toate visele, Ursul 
se uită nedumerit la ea, apoi scrutând 
zarea, murmură ca pentru sine: 

— Spre casă? Unde spre casă? 

Femeia râse cu poftă şi-i spuse numele 
orasului unde trebuia să se întoarcă. 

Aşa 'dar. ea avea o casă. un rost alei, 
o familie care o aşteaptă poate îngrijo- 
rată. Gara nu-i o dăruise cu totul lui. 
i-o trimisese numai să-i înfrumusețeze o 
ncapte din viață, o singură noapte. 

Primul semnal al unui tren ce-şi anun. 
(a sosirea, îi răvăşi gândurile, ca pe 0 
ceată de vrăbii. Femeia tresări. îi strân- 
se în grabă mâna şi se pregăti să iasă 
pe peron. Un om din gară îi spuse că 
nu era acesta trenul. că mai avea să aş- 
tepte câteva minute. 

Ursul avu imoresia că cele câteva mi- 
nute se vor transforma într'o eternitate 
şi păstră mâna înmănuşată, în mâna lui 
mare şi caldă Cele câteva minute trecu. 
ră totuş ca minutele. Femeea se urcă în 
trenul care o răpea tot pe neașteptate 
cum o adusese 


Dela fereastra  vagonului ea îl privi 


“ îmbujorată. cu ochii zâmbitori şi-i strigă: 


— La revedere! 

— Pe când ? 

— La iarnă. ! d 

Ursul alergă după trenul care se pu- 
sese în miscare fără de veste şi abia 


2 PAIE 





LEON VIORESCU : PEISAJ URBAN 








UNIVERSUL LITERAR 


poaie prinde câteva cuvinte răzlețe, pe 
cari-i le mai strigă femeea. 

O singură frază i se înfige în.minte: 
„Să mă aştepţi. auzi?“ Si traza aceasta 
il întări. îl făcu să-şi iuțească pașii. 

Acasă ! i 

Acum va trebui să aibă şi el o casă. 
Casa lui. a ei, a lor! Casa în care o va 
duce când se va întoarce la iarnă. 

Din munca lui îndoită intreită, înze- 
cită cu disperare. casa Lasului se înălța 
frumoasă şi dreaptă printre căscioarele 
târgului. 

Inăunteu, el adunase tot ce credea că 
va face plăcere femeei cu ochi de pă- 
puşă. care închide şi deschide pleoapele 
mecanic, . 

larnă, după iarnă trecu. Trenuri ve- 
neau, trenuri plecau. numai al lui întâr- 
Zi... 

Desigur că i sa întâmplat ceva, Și 
Ursul tremura la gândul că jucăria lui 
plăpândă ar fi putut pieri, în urma ace- 
lei nopţi de iarnă, petrecute sub șopro- 
nul gării. l sta întâmplat ceva, Altfel de. 
sigur că ar fi venit, I-a făgăduit-o şi ire- 
buia să fie a lui, căci se legase de cl pen. 
ivu toată viaţa printr'o sărutare. 

O singură sărutare ! Nu e oare de a- 
juns atâta lueru să lene pe o femee de 
un bărbat ? 

Aşa gândea Ursul care nu-şi părăsise 
niciodată târguşorul si nu mai fusese să- 
rutat de nici o femee. 

In noaptea asia paşii lui frământau 
multă vreme zăpada. Nu poate dormi.E a 
cincea iarnă și ea nu sa mai întors. Pă- 
rul a început să-i încărunțească pe la 
tâmple, dolmanul sa lărgit pe el ca un 
sac. 

Se întoarce în gară şi uşteaplă. Un 
zeomot de voci îl face să ridice brusc 
canul. O ceată de escursionişti, femei, 
bărbaţi, copii, echipați ca pentru ascen- 
siuni în munţi, îşi face loc îmbrâncindu- 
se, spre trenul care dă semnalul de ple- 
care. 

Ia o fereastră o față îmbujorată, nu- 
mai zâmbet îl face să tresară, să-şi des- 
chidă mai bine ochii. E ea. nu mai înca- 
pe nici o îndoială. Poartă aceiaşi căciu- 
liţă albă de blană, acelaş sweater înche. 
iat până la gât. 

Face câţiva basi. Inima-i se opreşte în 
loc şi ca împins de o putere magnetică, 
se apropie de fereastră cu braţele în- 
tinse. 

E ea! Desigur a venit aşa cum îi fă- 
păduise la iarnă. Ce-i pasă lui că nu e 
cea care a urmat. Cine ştie ce a împic- 
decat-o să vie numai decât. Dar acum a 
venit, E aici. aproape de el. Incă o clipă 
şi căpşorul ei se va odihni din non pe 
pieptul lui... 

Femeea se uită nedumerită la omul cu 
înfăţişarea ca de nebun care face gesturi 
dezordonate. dinaintea ferestrei vagonu- 
lui, clipeşte puţin îngrozită, din ochii ca 
de păpuşă, apoi pare aş reaminti cu greu 
ceva ce-i stârneste râsul,  Tace repede 
semn cu mâna cuiva dinăuntru. 

Un cap cu ochi de viezure, cu o mus- 
tăcioară tunsă englezeşte, se ivește ală- 
turi de al ei, apoi alte capete se îngră- 
mădesc la fereastră. Un deget mic, în- 
mănuşat îl arată. curiosilor. 

Capetele se înghesuie. ochii se micşo- 
rează, gurile se lărgesc şi buzele se des- 
tind întrun hohot de râs... 

Trenul a pornit fără de veste. Călă- 
torii s'au împrăștiat. Gara a rămas pus- 
tie. 

Ursul mai stă încă, împietrit, pe locul 
din dreptul ferestrii si urmărește aevea 





INTRE SPECIFIC ROMANESC 
- SI 
TUTURISM 


— Jalmica tragodie a unui june 
pictor român — 


(Sfârsit). 


Prietenul pictor urmează astfel : 
„Acela cane n'a trăit la tară, nu pou- 
le cunoaşte farmecul, aproape biblic. al 
unei cine de scară sub aripele vaste, 
tainice și înmirezmate ale teiului  bă- 
trân din coasta pridvorului... 

„De jur împrejur, noapie adâncă, ră- 
coroasă și fantastic şontitoare. Pe masa 
albi şi imensă, cât o masă de praznic, 
lumânări, puse în sfeşnice cu globuri de 
sticlă mată. înseamnă. din loc în loc. o- 


coale de feerică sărbătoare ncastâm- 
păr viu de lumină si fluturi... 
Boerul Manolache continuă, cu glas 


aproape femenin, vorba începută pe cer- 
dacul larg. înainte de clopotul cinci 

aSI cu toate acestea. în ultimă anali- 
ză. pictura nu este. pentru aparatul de 
înaltă sensibilitate a artislului. decât un 
neistovit prilej de suferință. 

Lupta crâncenă înire materie si su- 
filet e totdeauna dohoriloare. chiar a- 
tunci când sufletul izbutește si frângă 
inerția mmaterici şi sto dompteze. De a- 
ceea artiştii cu adevărat mari, artiştii a 
căror viată a însemnat o  nehodihnit 
scrâsnitoare izbire cu forțele. reci ca 
moartea. ale materici : artiştii cari, mai 
cu seamă, au iesit triumfători din a- 
ceasiă. înfricoşată provocare — sfârşese, 
la urma urmelor. întrun misticism în- 
iunecat. în alcool sau... în mânăstire... 

In mânăstire 1... 4 

Tresării ca la pleznitura, pe ncașiep- 
tate, a unei pusti, în ceafă... 

Prietenul meu. doctorul, se aplecă 
spre bătrân şi-i şopti ceva. la ureche... 

Bătrânul mă privi atent. apoi Santa- 
cosa mă ţintui straniu. cu ochit ei al- 
baştri... Generalul înțepeni într'o maca. 
bră posomorală. 

„SImgile, cari străjuian masa. se tra- 
seră către tainițele negre ale boschcetu- 
ni... Şi o tăcere. o tăcere din acelea 





o icoană. Din ce. în ce. icoana se micso- 
rcază si nu mai rămâne din ea decât 
un deget mic. înmănusat. îndreptat iro- 
nic spre el. ca un deget al soartei... 


Semnalul anuntă din nou apropiercu 
nnui tren. Gara e iar în fierbere. Strigă- 
tul sirenci. graba călătorilor reeditează 
acelaş tablou. 

Ursul se  urneşte cu greu şi iese din 
gară împleticindu-se. Nu .mai aşteaptii 
pe nimeni. Trenul lui a plecat și nu se 
mai întoarce niciodată. 


SARINA CASSVAN-PAS 


621 


cari se aştern; noaptea, în-preajma' unui 
mort lăsat fără veghe, se pogori deoda- 
iă asupra mesei noastre... Cele cinci 
globuri luminoase — în jurut cărora 
Fluturii forfoteau în irosiri de poleiuri 
parfumate — se stinseră... Teiul, uriaş 
bătrânul tei, se prăvăli peste masă, cu 
huiet mare de lemnărie grea care se 
prăbugeşte,... şi — oroare ! — mâini 
nevăzute şi reci începură a-mi. sfâşia 
vestmintele... Bratele mi se deşurubară 
diu încheitutile umerilor :... . ciolanele 
picioarelor se desprinscră din şolduri -,.. 
căpățâna sări de pe grumaz ca un dop 
de şampanie. arlână, chiuind, vâjâiuii, 
suerând priu spații... şi se izbi, cn o poc- 
nitură hazlie. de pântecele unui corp 
ceresc. Oprită din alergarea ci vertigi- 
noasă, căpătâna mea se rostogoli de 
două ori, ca un pepene, scăpat din gră- 
madă — şi se wpropti, nătăfleaţă,  în- 
trun soi de concavitate cu miros  sus- 
pect. Scârbită. tivda mea făcu un efort 
penibil şi se porni ofensată şi grăbită — 
(urechile servindu-i, stângaci, de labe) 
— spre o măgură din apropiere, în care 
nădăijduia să-şi ascundă schilodenia și 
spaima, E 

Ajungând acolo, aţipi... 

Peste o indeterminabili scurgere de: 
vreme, căpătâna mea îresări şi holbă 
exasperată, ochii. Măgura acela puţea 
infernal a usturoi şi-a ţuică. Ascuţimea 
acestui miros făcu tivda să strănute, 
un strănutat formidabil, echivalent cu o 
explozie sau cu un ropot de aplauze 
plebee... Măgura începu să se miște... 
să sc înalțe, să bolborosească şi să ar- 
ticuleze, răguşit, ca din hrubă : 

— „Fereşte-mă, Doamne, de cel rău... 
Miloslivă precistă,.. păzeşte pe păcăto- 
sul, nemernicul robul tău Chenaiic... 

Scăfârlia avu un moment de stupe- 
faclie, apoi, cuprinsă de o legitimă ve- 
selie, prinse a hohoti isterie. Adormise 
în barha unui călugăr..." 


Aceste rânduri ale prietenului meu 
poartă Gata de... 77 lunie. 

Ne mai primind nici o veste dela cl 
timp de două  Iuni — (avea obiceiul 
să-mi scrie regulat în fiecare săptămâ- 
nă) — am cerut lămuriri despre el dela 
medicul său curant. 

Medicul mi-a răspuns chiar a doua zi 
vrin următorul bilei 

„după criza wolentăi pe care a avu- 
t-o la conacul boerului Manolache, lam 
transportat a doua zi la mânăstirea Cer- 
nita, unde se află în paza a doi călugări 
sdraveni şi sub supravegherea stareţu- 
lui Ghenadie. Staretul — un om care 
a avut grele încercări în viață — mă 
informează zilnice despre slarca sărma- 
nului nostru prieten. De obicei e ţinut 
închis în chilia lui. 

Când are clipe de linişte îi se îngiiduie 
să facă preumblări prin livada mânăs- 
tirii şi pe malul râmnicului. E obsedat 
de ideia fixă că. mâncând prea mult 
usturoi şi bând prea muliă ţuică... a'fă- 
cut explozie şi toate  mădularele lui 
sau împrăștiat în şaplezeci şi sșeapte de 
văzduhuri. 

Toată ziua şi toată noapiea e preocu- 
pat să născocească cel mai ingenios sis- 
tem... de a se regăsi. Neajungând la nici 
un zreultat. intră în furii de desaspera- 
re, cari durează aproximativ 2—3 ore. 
Apoi —— (cum el se crede lipsit de pi- 
cioare, de trunchiu, de brațe şi de cap) 
— imploră pe paznici să-i scrie memorii- 
le, pe cari el le dictează concentrat şi 
Rray. 





i 
IN 
E 
| 
A 
4 
4 


mm me e tina tem pr 





ez 










mat Ie 
: 


Vp Yi i e ai 
s(3) ay 
E Ad | 








g 







Că E) 





CYRANO DE BERGERAC 


Am asistat la a patra reprezentaţie. O. 
explicabilă teamă m'a făcut să nu văd pe 
„Cyrano” la cele dintâi reprezentații. 

Oricâtă încredere îmi inspiră stăruin- 
tu d-lui Cornelin Moldovanu chiar peu- 
tru amănuntul cel mai infim, ca spec- 
tacolul să fie fără greş şi oricâtă apre- 
ciere simpatică îmi smulge îndrăzneala 
d-lui Soare. ca director de scenă, am 
preferat să se deprindă artiştii cu „Cy- 
rang“, să se autocontroleze spunând ver. 
suri şi să se silească să înlăture şovăi- 
rile celor dintâi întâlniri cu publicul în- 
tr'o piesă, în care strălucirea versului şi 
prestanța unei epoci domină. 

* e *. 

„Cyrano“ e legat de tinereţea roman. 
tică. 5 

Baladele (a nasului, a balconului, a 
duelului. a sărutului) le recitam, cu acea 
sinceră emoție, ca şi cum noi înşine co- 
laboram la. risipirea pgrandilocventă a 
sonorității versurilor, 

În sărăcia și deziluziile noastre, „Cy- 
vano'* ne alinta cu bunătatea lui. cu ma- 
rea-i capacitate de jerttire şi înflăcăra- 
rea dragostei. . 

De:aceea, teama de a.l vedea pe scenă, 
ştiind: că artiştii noştri nu adoră versu- 
vile, când „Cyrano“ e vers, vers pliu, 
vers mare. vers muzical, vers stăpânitor 
prin “străhucirea-i ritmică şi lirism. 

E * + . 

Socoi, că teatrul Naţional a făcut o 
mare şi frumoasă încercare cu „Cyrano”. 

Şi-a măsurat astfel, în caarul acestei 
piese romantice şi în versuri, valorile ; 
dar a. măsurat şi pulsul publicalui. 

Măriurisindu-şi lipsa artistului, care să 
fie „(Cyrano“, sa adresat d-lui Tony Bu- 
landra, care a izbutit să-şi lege numele 
de v creaţie impunătoare. 

Dovada e că publicul la aclamat insis. 
tent şi 'anmplu. lar faptul că la aclamat 
mai stăriitor după actul al 5-lea, — mai 
plin de dramatism, — a vădit pe deopar- 
te, că toată interpretarea d-lui Bulandra 
a fost îndrumată mai ales spre drama- 
tism, trecând mai repede, uneori chiar 
foarte repede priu şi peste gamele de li- 
vism şi avânt. Poate. că la aceasta a fost 
silit şi de structura când împovărată, 
când meşteşugit, sau silit înversată a 
textului. (1003 

E sigur însă, că dintre toți artiştii noş- 
tri, numai d-l Tony Bulandra putea să 
fie „Cyrano“. 

Li * * 


CECEEEEO 
PE A E OCE ETC 00 IE aa? 


Am. rugat pe staret să-mi păstreze 
toate caietele acelea, Ele pot fi de - un 
neprețuit -aiutor cercetărilor noastre, ale 
medicilor..." 

Fii sigur, iubite cetiior, că paginile a- 
celea, aşa de mult aşteptate de medie, 
îţi vor fi şi tie împărtăşite, cândva... 


N. N, TONITZA 


sei „Castelul 


— Îmi place să cred, că ciiitorii aces- 


“tei reviste. iubitori de literatură şi în- 


drăpgostiți de lectură, cunost piesa, tra- 

dusă în româneşte în 3 ediţii, de 3 tradu. 

cători. (Teatrul Naţional a utilizat tra. 

ducerea d-lui Mihai Codreanu). Şi ca ua. 

tare cred inutil schitarea subietului. — 
EI LA + Li 

In Roxana a apărut d-ra Tanti Bogdan. 

Fie că i sa părut rolul prea greu, fie 
că a întâmpinat dificultăţi în recitarea 
versurilor, fie că au fost stăpânită de e- 
moţii, d-ra Bogdan a trenat într'o scrie 
de şovăiri, care au distanțat rolul de ca. 
drul Îmi. Şi doar d-ra Bogdan are reale 
îusuşiri şi de îngenuiiate şi de drama- 
tizare. 

Christian a fost d-li Băltățeanu şi con- 
te de Guiche, d-l Martian, cărora nu le 
drămuesc nici de astădată cuvintele bune 
pentru nădejdile, pe care le inspiră. 

Foarte simpatiei, d-l Soreanu în cofe- 
tarul Ragneneau și d-l Mărculescu în că- 
pitanul Jaloux. 

Cadeţii n'au prea redai etmosfera, Au 
localizat-o cam mult. 

«d, j 

Pentru valoarea istorică cel puţin a 
piesei acesteia, care reprezintă hotărit 
părți din sufletul naţional francez, tea- 
trul național a făcut foarte bine că a re- 
prezentat-o. 

Publicul a primit-o cu căldură, 

Pentru traducerea folosită. artiştii s'au 
silit şi au arătat că se pot deprinde să 
spună onorabil şi versuri mai grele. 

Si în genere, directorul teatrului a iz- 
butii împreună cu directorul de scenă să 
demonstreze, că prin stăruinţă, scena 
teatrului poate să fie o înăljată şcoală 
de artă. 


B. CECROPIDE 
E) 
Pa E 
TEATRUL NAŢIONAL 
[] Vineri 30 Septembrie are loc pre- 
miecra piesei d-lui G. Ciprian „Omul cu 
mârţoaga'“, în regia d-lui V, Euescu. În 
rolurile principule vor apare d-na Tanti 
Bogdan. d-nii Î. Sâcbu. Gr. Măreuleseu. 
]. Morţun. etc. . 
Cl In foayer se repetă piesele „Cop- 
pelia“: sub conducerea d-lui Pau Gusty 
şi „Păpuşile: în regia d-lui Soare Z. 
Soare. Ş 
Q E vorba să se pună în repetiţie 
„Romeo şi Julietia" de Shakespeare. Ro- 


ul lui Romeo va fi interpretat de d. G. 
Vracca. 


TEATRUL „REGINA MARIA“ 


0 Imediat după premiera piesei ori- 
ginale „Cuiburi sfărâmate: de d-nii A- 
drian Pascu şi Sandu Telejean, ansam- 
blul dela „Regina Maria“ va monta „Mu- 
safirii familiei Bliss“ de Noel Coward. 

] Au trecut pe scenă repetițiile pie- 
Wetterstein' de Franck 
Wedekind. 

Deasemenea sa pus în repetiție „Ca. 
marazii* de Stridberg. 

C]. Yeatru!t Regina Maria va reprezenta 
în actuala stagiune „Dictatorul” piesa 
lui Jules Romains,. 


D) Sâmbătă, în matineu teatrul Regina 


UNIVENSUL LITERAR, 


Sabinelor” 
„Domnişoara 


Maria reprezintă „Răpirea 
iar Duminică în matineu 
Nastasia“. 


TEATRUL MIC 


0 Piesa „Marcelle et Comp.“ de d- 
Kirițescu se va reprezenta în actuala 
stagiune a teatrului Mic. 

[] Comedia lui Lengyel „Antonia“ va 
fi repvezentată la Teatrul Mic. 


TEATRUL CARAGIALE 


D „Camarazii” de August Strindherg 
se va reprezenia în actuula stugiune a 
Teatrului „Caragiale“. 

OC] „Mesia din Umani* de d. Scarlat 
Caiimachi se va reprezenta în actuala 
stagiune a teatrului „Caragiale“ , 


OPERA 


(] „Opera român“ îşi deschide por- 
ţite 'la 30 Septembrie cu „Samson şi 
Dalila” de Saint-Saens. În rolurile prin- 
cipale : d-na Maria Snegin€ şi d-nii V. 
Rabega. Maxim Săvescu. Al. Lupescu, 
St. aMndy. Conducerea muzicală: d, |. 
Nona Otesen. i 

I)-na Piraceini noua soprană a „Operii. - 
române" va debuta în rolul titular din 
„Tosca“. Opera lui Puccini se va. cânta. 
anul acesta în traducere românească. 


FILARMONICA 


D] Primele concerte ale „Filarmonieei“* 
vor avea loc în zilele de 2, 9 şi 16 Sept. 
sub conducerea d-lui G. Georgescu, Pro. 
gramele concertelor cuprind compoziții 
Prode Mahler. Brahms. I. Strauss, Au- 
hert, Prokofief, Ravel. Ceaikowsky, AL 
beniz, Paul Dukas si G, Piernâ. Concer: 
tele vor avea loc ca şi în trecut la Ate- 
eu, la orele it a. m. 





DEMIAN : PE PLAJA 


UNIVERSUL LILENAR 
Reviste 


GRAIUL ROMANESC 


Valoroasa revistă a etnicităţii noastre, 
despre care am relatat în dese rânduri, 
aduce în numărul de pe Iunie (|, 6) un 
studiu al d-lui Ap. D. Culea: „Românii 
din Caliacra şi Durostor“. E ca un răs- 
puns la vechea afirmaţie a lui Weigand 
după care în „Cadrilaterul Silistra-Do- 
brici nu se află nici un Român“. Serbă- 
vile din vara aceasta pentru sărbători- 
ren şcoalei din Turtucaia. au scos din 
arhive documente ce răspund definitv 
acestei  aserţiuni. Se poate vedea din 
acte existența unei vieti românești, cu 
afirmări culturale, la Silistra şi Turtu- 
caia. După întemeierea statului Bulgar 
aceste aşezări culturale decad afară de 
Turtucaia care supravieţuieşte graţie 
numărului populației N. S. (5910 față de 
1517 Bulgari şi 2508 Turci). Studiul e în- 
sojit de ilustraţii şi de o statistică a popu- 
iaţiei Cadrilaterului pe 1927 din care se 
poate vedea că elementul românesc, pro- 
presează. 

Desprindem câteva date intcresante 
referitoare la şcolile şi populaţia şco- 
ară din Cadrilater. întemeiată de hăr- 
nicia învătătorului Costache Petrescu, 
animatorul școlilor din Dobrogea : 


Până ta 1877, şcoala Turtucacă erp sub con 
trolul centrului Cultural românesc din Silistra, 
unde acționa foarte viw o eforie şcolară şi bi- 
sericească şi 0 „societate română de cultură 
şi limbă“, cam dim anii 1866. Sufletul mișcării 
era un învăţător extraordinar pemtru timpul 
şi înwrelurăriie de goolo, Costache Petrescu, 
vechiu silistreaw, animatorul şcoalelor din în 
treaga Dobroge. Tată-săuw, dascălul Petrică Mi- 
hail, a fost tot învăţător, cum arată "0 însem- 
nare pe um caet: 

Amul 1847, Martie întâiu m'am tocmit la 
şcoglă ca să învăţ copiii Carte românească”, 

Sub impulsul lui Costache Petrescu sau în- 
fiimțat şcol româneşti în Ostrov, Vaidomir 
(Aidemir), Popima, Satu Nou, Buceag, Alima- 
nu, Oltina, Raşova, Parachioi,  Cera-Vodă, 
Hârşova, fiind controlate de Costache Patre- 
scu, ori de preoţii şi eforiă comunităţii române 
din Silistra, 

Din Silistra li se trimeteau cărți gratis și 
ajutoare bănești strânse din cotizațiile mem- 
brilor și donații, din taxele pe diplome şi acte 
de cumunie, din subvenţiile oraselor Călăraşi 
şi Giurgiu, dim liste de subseripţii cari câncu- 
lau în lalomița, Brăila, în Bucureşti (V. A, U- 
rechiă, profesorul 1. M. Râureanu erau spriji- 
vitorii. Silistremilor), până la Braşov châar. 

Prim 1869, şooala dm Silistra avea 4 clase, 
cu 126 elevi, larna mnwmărul lor atingea 150. 
Din cataloagele lui Petrescu, puse la îndemână 
de către d. Carp Sandu, imstitutor dim Silistra, 
aflu că din aceşti elevi: 3 erau bulgari, 2 e- 
vreă, 1 albanez, 1 armean, | german, | grec; 
restut toți români. Dintre români 1 era din 
Cocargea, 3 dm Ostrov, 4 din Vaidomir (Ab 
demir), 1 kim Transivania, 1 din Călăraşi, | 
din Bugeac, 4 dim Oltina, 1 din Cemavodă, 1 
din Satu now; ceflalți 100 din Silistra, Ocupa 
țiile părimților acestor copii de români erau: 
6 blămară, 1 lumânărar, 5 preoţi, 1 învăţător, 
1 dulgher, 6 cârcumari 18 croitori, 7 băcani, 
4 Epscami, 3 caşcavalagii, 1 dascăt de biserică, 
1 abagiu, 1 brutar, 10 morari, 1 braşovean, 2 
hamali, 4 comercianți (?). 1 boiangiu, 4 cărw 
țaşi, 2 Ciurari, 1 fierar, 1 dogar, 1 câstnar, 1 
pietrar, 1 cimupoieş, 3 speculanți (7), restul 

D-l Ion Ordeanu arată în „Românii din 
Bulgaria“ necesitatea unui identic trata- 


ment al  minoritătilor etnice reciproce. 
Avem 350.000 de Bulgari şi sunt Români 


Şi ziare 


în Bulgaria 120.000. Românii cer şcoală 
şi cu prilejul ultimelor alegeri au răs- 
pândit un manifest pe această doleanţă. 
Cei ce strângeau semnăturile au fost a.- 
vestaţi şi izgoniți peste Dunăre. Totuşi 
Bulgarii vorbesc, în toate prilejurile de 
doleanţele minorităiii lor, dela noi. 


SINTEZA 


Sunt câţiva ani de zile de când forța 
de creaţie a poetului Arghezi se imani- 
festă şi în proză. Impresii de închisoare, 
fantazii magice, şarjă profund umană 
sau simple note de umor, proza d-lui 
Arghezi completează în chip magistral 
poezia d-sale, izvorite şi una şi alta din 
aceiaşi albie torturată şi fecundă. LI: 


timul număr al Sintezii (5-6, August- - 


Septembrie) se deschide cu câteva „Note 
de tren“, temă frecventă la al cărei ri- 
dicol puţini au adaos o aşa de comică 
vervă lexică, ca poetul „Cuvintelor po- 
trivite . 


Călători dm clasa întâia sunt obligaţi, pe 
toată întinderea căilor ierate, să vorbească 
franţuzeşte stricat. A vorbi corect, col puțin 
in româneşte „pare dăfisii și a tăcea este am- 
betant ; de aceea Doamna cu 50 de ani-fiu zbâr: 
cituri şi cu picroarele de elefant tânăr subt 
istulița de soa lavabil leagă cu sa voazin, lui. 
brân ue conversasiun. Acest lucru se chiamă 
pe franțuzeşte wocelerat îer lă cozet şi  liv 
frans€, adică dimba nenorociţilor enciclopedişti, 
se alege de preierinţă, fiind limbajul spesial 
al icozeriei. ţ 

Am ascultat vreme de 600de kilometri toate 
dialectele intercalate în limba franceză învaţată 
la Moşă, dela um cal matematician sau dela un 
covnigar, absolvent al şcolii de limbi moderre 
din Tutrakan, De pidă cuvântul apă, care şo- 
chează 'essasivmaan în limba matemă l-am au 
zit rostit 0, ou, uă, ău sau ouă după districtul 
sau municipiul în care persoana cultivată ânse- 
toşată, rezida, Din potrivă, cwântul ouă, care 
desemnează îructul oval al găimii, era rostit le- 
zei, dezei şi ci. O pensoană distinsă, căsătorită 
de curând şi care după toate probabiktăţile 
vizibile, se aila în voiaj dă nos, a cerut cu 
vocea porumbacă de înger femel, arhanghelului 
cu monociu care o însoțea cu atitwdini uitate, 
de tiim, diu cozonaquc, ! 

Imtraxlevăr, etimologia acestui cuvânt care 
îusemnează cocă dulce cu “stafide, coaptă, pare 
greu de stabilit, fără o asonanţă exotică fran- 
ceză, cu vorbele cosaque, şi macaque, Nimic 
ni pare mai natural în trenu lexpress Bucu 
reşti-Arad, ca întrebarea : 

— Tâlemaque, en veux-tu du cosonaque ? 

La cane gentil interpelat răspunde, Con 
'orm reguli: de pronunțare din tarii : 

— Vui, ie ve, ma pa tro bocă, 

Pe ramțuzeşte, urina se chiamă liurin. O 
Doamnă încă tâmără și adecuată ca să dmtere- 
seze, cu 0 guşă trandafirie iincurcată în măr- 
gele, exprima ideea că făcându-şi analizele nu 
s'a găsit rian dădan decât am lej€ flacon, com 
i niaj, Dimpotrivă, un pensionar blond, pa- 
siomat de mină ca de un comestibil, argw 
menta că în scmmpa lui esență, ştiimța a desco- 
perit cristale si siucr, aa mărgăritarele în 
strădii, 

— Atansion au barometăr, învăța pensiona- 
rul pe cocheta doamnă, spinituai şi galant. 
Niaj c'est tampet. ; = 


SOCIETATEA DE MAINE | 


Revista de probleme sociale şi econo- 
mice dela Cluj îşi continuă cu asiduita- 
te activitatea. Ultimele 5 numere duble 
(t—36) ce ne parvin, aduce preocupări 
autorizate în toate domeniile. „Psichana- 


23 


liza”,  „Împresii din Marea Britanie“, . 


* „Bibliografia Ardealului“, . „Sinteza teo- : 


riilor  leniniste“, „Porecla logojeriești“, 
„Propaganda culiurală în Capiială“, sunt 


numai .câteva titluri din problemele des- . 


bătute şi care alcătuind. bogată cro- 
nică răspândesc o substanţială hrană 
culturală în  massele ardeleneşti unde 
revista este foarte răspândită. 

În numărul de pe Septembrie, d-l Şt. 
Bezdechi, profesorul de limba şi litera. 
tura greacă dela Universitatea din Cluj 
scrie sub titlul : „Viaţa spirituală a Gre- 
ciei în epoca elenistică“, un frumos stu- 
diu de aproprieri între alexandrinism şi. 


epoca noastră, Extragem câteva rânduri. . 


de iond: 


Viaţa sufletească a îndivădalui, în urma teh- 
micizuanii să uşurării condiţiilor de existență, 
devne cu totul liberă şi capătă o antensitate 
cu atât mai mara, on cât nu: mai e legat de aici. 
un scop real. Lanţul capricios de impresii .şi 
semiimente, pe care-l oferă tmnultul întârmiplă-.- 
irtor externe, alcătuieşte acum Singur) Gon- 
ținut al vieţii, Arbitrarul, lipsa de logică trium- 
tă împotriva oricărei constrângeri pe care ar 
vrea să o impiiie rațiunea, Nu greșim CÂmM a» 
îirmămm că dmpresionisinul e mona dominantă 
a acestei vieţi suileteşti, care, în goana ei 
după: senzaţii şi impresii veşnic roi, ce se 
tocesc foarte repede din mpriciua fragității 


lor şi a: lipsei de legături cu realitatea, începe '.. 


să cunoască teribila boală a plictiselii, de care 
navea ideie Grecia eroică, i 


Știința, care-i expresia cea mai vie-a raţio-. -. 


nalisinului tehmic al epocii, nu scapă nici ea de 
caracteristica vremii. Ştiimța. imtegranță şi im .: 


„punătoare dela începutul sec. -IV, care con-. 
„Strujse o sinteză magnifică, încrememise: acum 


în formule gata, din care ronţăese comod epi- 


_gonii. Aceştia nu 1nai au curajut sintezelor, 


Acum cercetarea detaliului, monograţia şi cu- 
moaşterea realităţii superioare, țin locul de că- 
patente, Insă astfel legătura ou întregul e pier- 
dută, Chestiumi de detaliu se tratează cu cocă 


mai marc sagacitate, fără consideraţie asupra : - 


importanței lor intrinsece şi tără a încerca de: 
a e îmtegra într'un sistem, 


Pasiunea detaliului pentru el însuși şi fără... 


preocupare de sinteză înseamnă pulverizarii 
şi degradarea ştiinţei, i 

Nevoia de cultură grabmăcă şi swmară se face 
cât mai simțită, De aci apariţia colecţiilor, le- 
xicoanetor, imstrumente comode de a te infor- 
ma repedă şi superticial, dispensândwte de 
confactil înviorător cu isvorul principal, 

"Plictiseala crescândă crciază o cât mai bo- 
gată fiteratură de distracţie. Arta came frame 
corespundea wi scop, unei funcţii sociale, 
ŞI era legată intim cu viața, devine aciun un 
milloc vulgar de uciderea timpului de prisos, 
care stă din belşug la dispoziţia imdividului, 
Tragedia şi comedia, îructe- robuste ale mei 
epoci de intensă viață spirituală, fac loc mi 
mului — echivalentul cinematografului . nostru 
— Şi varieteului, reprezentat ptin producţii dra- 
matice dubioase, întovărăşite de muzică, Epo- 
peea e înlocuită prim idilă, elegia prin. epi- 
gTatmă. 

Forma trece și ea prim aceleaşi prefaceri, Sti- 
lui e sacadat, frazele mică sunt la modă. Am- 
ploarca perioadei bogate e abandonată penru 
a face loc sentințe! grabmice şi costelive, Pe- 
îrccerile, distracţiile. cari mai înainte aveau - 
un obiect şi crau puse în legătură cu femoanenie 
mai importante ale vieții, cum eram sărbătorite 
lui Dionisiu, sunt acum cultivate numai per 
tru eie însile, Distracţia era înainte wm cârolar' 
al sărbătorii, acum sa devine lucrul de căpete- 


mie. Plăcerea e scopul suprem al vieții și e-.-.. 


rotica cel mai bun mijloc de satisiacere a! ei... 


VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
(Poezia) 


Ultimul număr al revistei ieşene aduce 
un bogat buchet de . poeme. Demostene 
Potez, Otilia Cazimir, Bărgăuanu, Phi- 





624 


lippide,. întind hora. de ritmuri peste pa- 
ginile grele de studiu ale revistei. 

Poeta  „Fluturilor de noapte“ rămâne 
in fabulă, Philipide abandonează coarda 
personală împrumutând-o aritmie la mo- 
dă dar lipsită ae farmec, iar d-l Bărgă 
uanu nu sc poate decide să se laşe de 
vers, Sunt ani de zile de câna frământă 
un aluat poetic care nu vrea să crească 
de loc. Poate că ar fi timpul să renunțe 
V. Ciocâlteu revine, după o tăcere de doi 
ani în arena poeziei. Debutul dela „Gân. 
direa“ — a fost cu totul excepţional. Ul- 
tima generaţie de poeţi aduce inulte ele 
mente de folklor şi regionalism, în ma- 
joritatea lor mefuzionate. D-L V. Ciocâl- 
teu le poate fi pildă. E un autochiorism 
în versurile sale, care poate fi citat ca 
model. 

lută o poemă unde se întâlnesc câleva 
din calităţile — vigoare și mister — 
ale acestui poet pe drumul afirmării : 


Sticlă spartă, nuiicănată "m piuliță 

Şi "nelită într'o piele de şopârlă, 

Strânsă *n Zlreanță şi 'nodată cu-o şuviţă 
Smulsă dimtariam; hot die cal adus de sgârlă 
Port.im-sân şi nu mi-e teamă nici «le boală 
Nică de: hoţi şi nici de gropile din bumă 
Că miha fiert-o vrăjitoarea într'o oală 
Subt cămaşa unui om bolnav de ciumă, 
De atunci nimica n lume mu mă miră: 





Nici puterea cugetirii, niki minciuna, 
Nici viața, mic icocleala de pe liră 

lar iubita cânid mă 'nşeală mi-e tot una, 
Şi nau uit, că m miezul nopţii, în pădure, 
Dacă iarna ună lupii fără preget 

E că ?n şamţ ui vânător cu haine sure 
Le 'mvârteşte firul zilelor pe deget, 


Mai imalt sunt decât umbra la amiazi 

însă uimbra-i mai înaltă cătră seară, 
Gârdul meu cu ea pe picire se aşează 
Şi-adincimea de subt aie o măsoară, 

In pămâmt avântul paserii se curmă 

Ca 'ntr'o sură ce. se 'mchide cu nesaţiu 
Liniştit aştept minunea cea din urmă 

Şi mă risipesc trăind, — în timp Şi spaţiu, 


BANATUL 

Revista timişoreană (ÎI, 7) ce apare 
sub conducerea poetului Aron Cotruș, 
aduce un studiu al d-lui Onisifor Ghi. 
ţa despre Diaconovici-Loga, un început 
de descriere termală „Băile Herculane“ 
în care se pot ceti rânduri ca acestea: 
„Banatul, deşi apare de un an şi jumă- 
tate, am aşteptat zadarnice. să citesc în 
paginile lui despre băile Herculane, a- 
ceastă perlă a Banatului. Deşi sunt alţii: 
mai cheniați de cât mine. cari ar pu: 
tea scrie mai bine ce vreau să spun în 
cele ce urmează etc, cic.", şi un câus- 
tie articol al d-lui Camil Petrescu, pe 
tema „Turneelor teatrale“. Extragem a- 
ceastă justă punere la punct: 


Pesie câteva zile se juca o dramă istorică : 
un ait actor al Teatrului Naţional, marc tra- 
gedian“ însă, comducea um alt mare succes al 
Naţionalului. Patru, cinci băețani, în haine şi 
prmură de tinichea, îm care ei ar îi încăput do 
trei ori, amenințau bălăbănimd suliţi de Jemn, 
nişte caunpliţi rivali, sau duşmani, sau păgâni, 
La Naţional un decor înfățișa „palatul regelui” 
şi montarea lui se făcuse cu răsipă. Aici era 
înfățișat printrun fel.de canton de cale ferată, 
sau aşa ceva. La urmă viteazul pensionar al 
Teatrului cu răsuilarea istovită omora pe toată 
dumea, Publicul era vesel la această dramă, 
Rua ar fi trebuit să îie. la :comedia din ajun, Şi 
încă în puţimele zile pe cari le-am petrecut în 
metropola Banatului am văzut trupa unuia din 
teatral de provincie. Hilariamt spectacol! O 
cucoană de o sută șii ceva de kilograme luca 


UNIPERSUL LITERAR 


ECOURI: 


CONGRESUL PRESEI LATINE 


e i "cuaud ne vor vizita oaspeţi ai pre. 
sci latine. 

Fraternitatea de sânge a coborâtorilur 
Romei imperiale „are unul din prileju- 
rile cele mai minunate. de a se afirma şi 
de a pune bazele acelei reciproce înire- 
pătrunderi sufleteşti. fără de care totul 
nu-i decât literatură. Nu doar că n'ar fi 
bună la ceva şi literatura. Dar viaţa de 
astăzi, după încercările de-acum zece ani 
mai ales, este din ce în ce mai exigentă. 
Ostrovul latin, de răsărit, ce suntem, nu 
se poate lipsi de prieteniile de sânge ale 
mai marilor noştri din Apus, Tuxperienţu 
lor socială şi economică. culiura lor de 
veacuri. energia lor întrun cuvânt sunt 
tot atâtea lecţii peniru viitorul nosiru. 
Ştim că lumea se sbate între idoli și nu 
ştie cui să se închine mai întâi; Mamo- 
nci sau -lui Iehova ? Totuşi membrii pre 
sei latine. care vor vizita tânăra noastră 
cultură latină, vor avea prilejul să în- 
tâlnească şi pe plaiurile acestea de răsă- 
rit năzuințe idealiste şi mai ales să ne 
cunoască şi să ne îndemne să nu părăsim 
calea sincerității romane. care a lăsat 
veştigii neşterse şin pământul Daciei, 
dar şi'n sufletele descendenților. 


POST-SCRIPTUM 


Ne amintim, scriind despre vol. II, al 
„Medelenilor“*, d-lui lonel Teodoreanu, 
să fi remarcat că finalul cărții se tulbu- 
ra de când autorul preciza identitatea, 
Das, Deleanu = lonel Teodoreanu. Spu- 
neam că formațiunea de romancier a e- 
roului ar fi putut alcătui materialul u- 
nui alt, distinct, volum. Intenţionasem să 
spunem chiar de pe atunci — şi ne-a 
scăpat — că d-l Ionel Teodoreanu ar fi 
procedat, cu folos pentru ambele părți, 
şi pentru economia romanului şi pentru 
clarificarea cititorului. dacă ar fi rămus 
pe deoparte în ficţiune şi. anexat, ar [i 
alcătuit un „furnal al Medelenilor“. Ter- 
menul fusese pus în circulaţie de lite- 
ratura apusului: „Journal des Faux- 
Monnayeurs“ al lui Gide, „Journal de 
Salavin“ a] lui Duhamel. Şi abia acolo, 
întrun „Jurnal al Medelenilor“ să fi ex- 
pus mecanismul de formație al romanu 
lui. O lucrare, în primul rând critică, cu- 
prinzând laboratoriile sau atelierele re. 
gisorului. Lucrul n'ar îi fost uşor şi au- 


EP E: Da ta e 


un mol de fetiță, un actor mălăeț şi Jins cra 
donjuan, etc. 

Şi ştiam precis că asemenea turneuzi au fost 
gras subvenţionate de Ministerul Artelor, Au 
jost subvenţionate să vie să joace, când ar fi 
trebuit să li 'se acorde celor ce băteau cu pe- 
tijiă scările ministeriale sume serioase numai 
să rămâie acasă, să mu mai compromită aici 
arta românească, mici Teatrul Naţional, care nu 
e vinovat de cât că plăteşte Jeturi dostul de 
mari atâtor actori carii mu pot da nimik peste 
molwrile secundare, sau cari de mult ar fi itre- 
buit scoşi la pensie, 


torul poate sar îi lăsat furat de acceaşi 
sete de creatie. 

[. ceeace reproşează Albert Thibaudci 
lui Gide în „Journal des Fuux-Mouna- 
ycurs“. Lucrurea este un comentar ab ro. 
manului, se întinde însă asupra puncte- 
lor secundare şi nu ne învaţă nimic cu 
privire la geneza ideii sale de romau. 


REDACŢIONALE 


D In numărul viitor vom publica un 
fragment inedit din Poveste de iară, de 
Shakespeare în traducerea în versuri a 
d-lui Dragoş Protopopescu. 

D] D-l Sylvius Rolando vu 
numărul viitor, publicarea 
nuvele „Pasta“. 


incepe cu 
unei mari 


SCRISUL ROMANESC 


Cel mai târziu pe data de 15 Noem- 
brie a, c. apare, în Craiova şi sub di. 
recția d-lui D. Tomescu, cunoscutul eri- 
tic ul  „Ramuri'-lor. o revistă lunară 
„Scrisul Românese“. cu colaborarea ce- 
lor mai de seamă scriitori români. 

Apărând î în condiţii tehnice remarca- 
bile şi în numeroase pagini „Scrisul 
Românesc" vocşte să însemne pentru Ol- 
tenia cecate „Viata "Românească este 
pentru Moldova. 


Bucureştii aşteaptă murcu revistă lu- 


nară, înai ales după decesul „Convor 
birilor literare“, 
CARŢI NO! 
( În editura „Flamura“, tip. „Price 


tenii Ştiinţei“-Craiova, a apărut într 
elegantă ediţie de lux, volumul „Plânge 
Sirâmbă-Lemne" al d-lui Radu Gyr. 
Cum volumul a avut un tiraj restrâns, şi 
va fi astfel, în puţine numere la librării, 
doritorii de a-l reține pot să se adre- 
seze autorului (Craiova str, Târgului 123) 
san editurii (Bul. Carol 69 Craiova), 


INTAMPINARE 


Primim din partea omonimului unei 
nuvele „Trădătorul: — publicată de co. 
laboratorul nostru Sărmanul Klopstock 
în numărul 36 al „U. L.* următoarea 
cmuasi-somație : Numele de Anton Bu- 
choltzer s'a strecurat în nuvela „Trăgă- 
torul“ din nr. 36, pg. 565 dintr'o regre- 
tabilă scăpare din vedere, neavând ni- 
mic comun. cu familiile Bucholtzar“. Pu- 
blicăm întâmpinarea în forma ci, nu de 
teama acţiunii judiciare cure nu arc ce 
căuta în aceste coincidente de nume, 
cât pentru ciudătenia formulării ei. „Din- 
ir'o regretabilă scăpare din vedere“ ? 

Da de loc. Numai că seriitorul nu e 
obligat să consulte anuarele de adrese 
când se decide să inventeze un personaj. 





O Pentru toate cele neiscălite în a- 
ceastă foaie, răspunde redactorul „Uni- 
versului Literar“ : d. Perpessicius. 





| ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU No. Ii, BUCUREŞTI.