Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0001

. 


CL a ai 


i itBala E IAA 











SIN; SF. FECIOARA CU PRUNCUL ISUS 
Bibi. Univ. Ciu 
Ned 





IONES 


An, XLIII, No. î. 


2 fanuarie 1937- 











Îc<i 3. 


Ruga bolnavului 


Soră Eleno, vino de grabă, 


„Şim sus ridică făptura-mi slabă, 


Să nu mă doară. Ia nişte vată 
Şi'nmoai'o'n apă oxigenată. 

Să nu mă doară, căci sunt bolnav ; 
Nu așor, soră, ci foarte grav. 

Da, nu-i o glumă.. Ah! cât timp încă 
Va mai fi rana atât de-adâncă ? 

Spui tu că'ncepe să se închidă ? 

Nu cred! Priveşte-mi figura lividă. 
Priveşte mușchii mei de-aluat, 

Şi zâmbetul trist, în plâns diluat, 
Nimic sănătos în mine nu port, 

Decât doar aceste ciolane de mort. 
Oh ! văd că-i senin, e soare, e vară, 
Puisează o viaţă ritmică-atară. 

Doar colorează obrazul meu pal 
Şi“nlătură-acest decor de spital. 

Ah, soră |! nu poți să mă scoli din pat, 
Din crunţa zăcere în care mă sbat, 
Mă du chiar pe braţe, din geamăt, din vaier, 
Sub pomii ce-şi clatină frunzele'n aer, 
Pe-o bancă pe cate să simt că re'nviu, 
Să simt că nu-i încă acum prea tirziu, 
Să treacă pe rând muncitori prin alei, 
Să treacă prin față-mi copii şi femei, 
Să treacă prin îaţa mea Viaţa cu ei, 
Să văd lângă mine răzorul cu flori, 
Să-mi sorb sănătatea de sute de ori, 


- Să 'nalţ edificiu măreț pe ruine, 


Un glas ca de îngeri să-mi cânte în viue 
Şi țipăt de viaţă să iasă din mine 


UNIVERSUL LITERAR 


Suflet urban 


De departe, din câmp, ascult un țipăt surd 
Care inundă spre mine și îmi pătrunde'n trup, 
Ascult acest vaet tomultuos, metalic, 

Ce revarsă din oraşul sonor, ca dintr'un stup, 


Tentacule atente privesc tavanul lumii 

Sub ele ard cazane cu bacurii şi plânsete, 
Acolo ziuantârzie umilă prin bordele 

Şi alţi zori o trezese în spasme şimn stTâ nsete. 


Iar când hecuri electrice, râsete luminoase, 
Pudrează bulevardele şi ţipă prin palate, 
Pe străzi, pe la *ntuneric, le simţi vii, lipicioasc 
Tărându-se, ca larvele, gânduri prostituate. 


Nevroza curge-acolo prin hoteluri, pe bulevarde, 


Prin ospioii . prin pensioane sau prin sârme de telegrat, 


în zațuri o topesc atelierele nopţii 
Poartă lăsând-o — postum autograf --— 


IOAN CIORANESCU 
(1905—1926) 


Burghezii nasc şi mor banal, uniform ; 
Prin mansarde şi ateliere cu tavane de tuci, 


Prin archive de ministere, prin odăi de spitale 
Mai mor şi Chriști fixaţi pe nevăzute cruci. 


Zodia mea 


Toate-s răstignite subt. lunarul eristal. 
Pe tavanul lumii pipăi stea după stea, 
Imi dansează suiletul pe armonii astrale 
Şi cu gând înirigurat caut zodia mea. 


Şi-i linişte subt această straşină de orient 

De mi se pare că aud îoşnete sus, în Marte, 

Şi luna păianjen de aur cum lunecă ulios 

Pe fire ce fug şi se picrd prin spaţii reci, moartr. 


"Îmi eaut zodia sus şi ea fuge poate închisă 

Cu imaginea ta în ziua ce şi-a ascuns demult rana, 
in ziua ce fuge cu paşi grăbiţi spre sud 

O îi poate-acum pe Balcani, sau pe Mediterana. 


mo 


G. NICHITA 





CiNIP ERSUIL LITERAk 


O soluţie detinitivă 


- 


În noaptea aceca Gongoridi peirecu ia 
„Haltba Națiunii” până La ziuă. 

- Când coceoşii sfârticară cu turia lor cu- 
nascută cea din urmă pojghiţă de întu- 
ieric, apăsă şi el clanţa caidei odăi can- 
jugale. 

- vregătit pentru cearta ce trebuia să 
mânance, tacu dela inceput, o figură 
plictisită, ne dispusă, deci, pentru aşa 
ceva. 

lănăra lui sojie pregătită şi ea să-l 
primească, îl aşteptă, irântiră în foto- 
tiu, cu ochiii perduţi în zare şi vineţi, ca 
un cer de furtună. 

EL îi cunoşeca toate apucăturile, aerele, 
tăcerile, uitărurile, tocul; dar,  deastă- 
dată se impunea să nu le bage în seamă, 

intră, deci, cu paşi greoi şi cu chip 
abătut, Se aplecă, leneş spre a o săruia 
pe frunte, gin datorie, aruncă negiişent 
pălăria pe pat, scoase un otiat, care şi 
lui i se păru artiljcual, făcu doi-trei paşi 
spre iereas:ră, se opri locului, tuşi als, 
trase cu cuada ochiului spre doamna ne- 
clintită ca o statue, pe scaunul ei de ve- 
ghere. Apoi... apoi... ce era să mai tacă ?, 
Hâmase pe loc. Să caște € Să întrebe ce- 
va ? Nu! Astea toate nu sunt lucruri cu- 
rate. Atunci 2... Singura soluţie, mai să- 
nătoasă ar fi să se desbrace. Hotărât și 
făcut : apucă de mâneca hainei şi înce- 
pu să tragă. lrase şi trase, dar mâneca 
nu eşea deloc. Melania Gongoridi, toc- 
mai în chpa aceea, găsise şi ea să se 
mişie, aruncând o privire seacă spre 
chnurile. soțului ei. Mâna hărbâtului se 
incordă, trase deodată mai tare, îngâi- 
mând ceva nedesluşii, mai trase odată, 
smuci enervat, dar în locul mânecci, sări 
câteolo hutonul dela mauşeta cămăşii, de 
care întinsese cu  indârţire, până a- 
tunci. i 

bine “nţeles că doamna nu perdu oca- 
zia să-l privească din nou, clătinâud, 
deastădată şi capul, ca o amară batjo- 
corire, 

Dar, nici o vorbă; haina rămăsese îm- 
brăcată, iar Gongoridi îşi simţi roată și- 
gnranța părăsindu-l ca un soclu ce-i sar 
ii prăbuşit de sub picioare. 

-— Sapristi ! — făcu afectat, cu o voce 
străină şi cu o mişcare grozavă, demnă 
de o acțiune eroică, înșfăcă însfârşit hai- 
aa, de guler şi o smuci, scuturat ca şi 
cum ar îi asvârlit un hoit din spinare, 

Haina căzu pe marginea patului ; Gon- 
gorim mai găsi deci ceva de tăcut: so 
impinse mai spre perete, apoi îşi sumese, 
cu o grije meticuloasă pantalonii, dela 
genunchi și se lungi pe pat, cu mâinile 
sub cap. . 


Privea tavanul! scund şi i-se părea că 
se oglindeşte în el, cu toate grimasele 
re le făcea aţât de naiv mincinoase, Dur, 
*rupul îl corectă reflex: genunchiul 
drept reacţionă, ridicându-se şi repede 
se întinse la loc. 

— Tot ce fac miroase a minciună — 
gândea turburat, Gongoridi, Melania nu 
se uită la mine, dar cu siguranţă că vede 
toț. Ar fi trebuit dela început să-i vor- 
hesc, să-i spun ce mi-o trece prin cap; 
cel puţin totul sar fi isprăvit mai cu- 
rând. Acum, cu fiecare clipă ce trece, ea 
se convinge mai mult că suni vinovat, 

Are probabil o vagă bănuială, că ce 
înşel, dar se desminte singură, din in. 
stinct de conservare, Doamne ce nebu- 
pie | Ce slăbiciune, ce lipsă de tact la 
un om însurat! E destul ca ea să stea 
îmbufnată în fotoliu, pentru ca eu să mă 
perpelesc, ca un hoţ prins cu mâna pe 
pradă. Dat, la utma urmei, ceaşi fi pa- 
tat sâui apa ?... Yorke sună fala ln eau- 


da M. CELARIANU 


ine imprejurări , pe urmă vorba Scormo- 
neşte, irită Ea] 

Las-o pruwtene, cum a căzut, Pentru un 
moment trebue un joc mut şi apoi vom 
vedca,... Lacă m'aş intoarce cu spatele ?.. 
Nu, tot maj bine i-aşa: cu taţa în sus 
şi cu ochh în tavan. liie, cum stau a- 
cm, ar mai merge; am desigur un aer 
plictisit şi supărat, ca şi cum ea ar fi 
vinovată, Şi an detinitiv, ce atâta frică ?! 
Pentru ce atâta chin f! Incepe să ţipe! 
Ţip şi eu! țipăm amândoi, până ne po- 
tolim, 

Gongoridi mai făcu o mișcare, care-i 
îngăduj să-şi privească nevasta, fulgeră- 
tor: nn se chhntisc, numai cosul şi-l îni- 
fipsese în genunchiu şi sta cu bărhia spri- 
jinită pe masă, mai ţeapănă şi mai rezo- 
iută, 

— Nu, încă nu e timp de nici o expli- 
caţie, cugelă Gongoridi. 

Şi înaite ca vvinţa lui să hotărască 
deplin, un oftat lung se şi îndephni, în 
condițiuni relativ mulţumitoare. Ă 

— Trebue să-mi examinez bine tavanul 
îşi spuse eroul, zdrobit de oboseală. la- 
tă... atâtea pete, mai mari, mai mici, al- 
bastre, roşii, pe cari nu le-am văzut nici 
odătă, dar la cari e drepi că nici nam 
gândit. Uite... şi puncte, cercuri de punc- 
ie, pe cari dacă le privesc mai multi, în- 
cep să se se învâriească. E o iluzie, ne- 
greşit, o iluzie a oboselii, căci dacă-mi 
odihneasc puţin ochii şi le privesc din 
Bou, uite-le stau pe lac... Unul moare- 
tul... 

— Cell!!! făcu deodată, speriat, ca ș 
cum lar fi strigat cineva, deșteptându-: 
din somn, 

Melania se cutremură, îl privi cu a 
chii măriţi, prin cari trecu deodată ful- 
gerul spaimei. 

Mai era ceva de întrebat ?.,. Desigur. 

Şi. înainte de hotărârea deplină a vo- 
inţei lui, vorbele se înşiruirăpe buze. cn 
a stridență neobişnuită : 


-— AI zis.ceva ?.,. 
Dar Melania tăcu.... tăcu din gură; 
dar sângele îi vorbi în obraji, în ochi 
şi în umerii cutremuraţi. Apoi, brațul i 
se lăsă mort pe măsuţa din faţă, bârbia 
îi rămase înţepenită în aer, ochii, trgng- 
figuraţi, înlemniţi îuainte, 

Ridicat pe jumătate în pat, Gongoridi 
plutea în resonanţa propriilor lui vorbe, 
cari, negăsind nici un rost aiurea, se a- 
dunaseră în jurul lui şil întrehau fie- 
care : 

— Peniru ce m'ai rostit ?].., 

— Cui mai adresat ?!.... 

— Nenorocitule ! Nu vezi cum te dai 
singur de gol?! 

De adăogat ceva, deci, nu mai putea 
ii sarba ; arice cuvânt era peste puiin- 
pă : aerul era încărcat, Greu, bustul e- 
roului se prăbuş: peste perne. 

Melania tresări mai uşor, ca şi cum 
spomotul acesta lar fi așteptat. Apoi 
ivupul «1 se linişti. Numai în casă vibră 
neliniştea lor prelungită. 

Ceasul deșteptător se desmorțise şi el 
deodată şi acum bătea metalic şi sârgui- 
tor. Limpezi, ciocănirile lui sunau saca- 
dat şi iigid, deşteptând încăperea. 

Congoridi întinse urechia, nedumețit, 
ațjiati intrigat, cadranul maşinei nepăsă- 
toare, care sfida supărarea stăpânilor. 

Putea să privească dar nu nai putea 
gândi, tictacul sonor îi fărămița gându- 
rile şi“ ritma răsuflarea. Era obosit; 
ceasul şe substitiuse inimei lui. Dar bă- 
țăile răsunau mai încet, tot mai încet, tnf 
mai încet, până încetară de tot, 


Melania simţi. ]nălţă fruntea, cu inde- 
pendenţă, privi cu dispreţ capul roșu, 
adormit al lui Gongoridi, apoi se mişcă, 
buimăcită către oglindă, se opri, trase 
piepteuele şi părul i se răsturnă peste 
piept, peste seale, fulgerător, negru, şer 
multor. 

Dar Gongoridi dormea, răsturnat. El 
inuse ja o soluție simplă, hmpede ai de 
finitivă. 


MIHALU. CELARIANI 





ŞT. DIBITRESCU : DESEN 


XE LEG a i 


Un corb întârziat croncăni lângă cui- 
bul din vârful unui copac. Un acar tul- 
bută singurăiăjile nesperale cu semnale 
roşii. 'Rrecea prin gară o toamnă târzie, 
„vărlină în geamuri opace, în  cadența 
şuierătoare a crivățului, stropi de ploaie 
rece şi cenușie. 

Tronul plecase. Pe unde ai trecut tu, 
şinele de fier reflectan o întârziată lu- 
mină a zâmbetului tău. 


De ce stam să privesc în urma ia ? Du- 
pă izbândă sufletul meu eroic sa năruit. 
Braţele mele iari, cari te-au furat şi te-au 
stăpânit, îmi căznră istovite. In sângele 
tieu, păiruns de aroma soarelni de pe 
Bariigan, și inăsprit do viforele ce vin din 
miazănoapte, sta altoit din lumea ta obo- 
sită voluptatea durerii. De aceia nn ţi-am 
strivit sânii de pieptul meu şi te-am lă- 
=at si pleci zâmbind, şi poate purtânii 
prin amintirea sălbatecilor mele  strân- 
zuri, incrucișală, clipa rând te-am privii 
cu un vinovat. 

Târziu am plecat, In lumina palidă a 
anni felinar din marginea peronului zării 
un om. Mi privea râzând. Apoi, în imen- 
sul intunerce gara dispăru, În coviltivul 
trăsurii ploia izbea fără; odihnă. Caii mâ- 
nau obosiţi spre casă. Gândurile mele 
imi aduceau stăruitor o icoană. Te ve- 
deam întrun colţ de vagon, învălujtă în- 
run pled cald. Lumina lămpii rotuiule 
cădea de sus palidă şi tremnrând şi în 
lumina aceia păreai o fantomii crescută 
in adâncuri, de acolo de unde rin neli- 
niștiie. 

Te întrebam : 

-— Cum ai putut pleca ? Nu te mai poa- 
re nimeni, nimeni iubi ca mine. Sălbatec 
şi blând ca mine, cine "mai poate fi?. 
Cine ? 

Dar trenul în urit metalic te ducea 
prin neguri, departe, deparie, spre pră- 
pastii fără întoarceri. ori spre limanuri 
fară tristeți, şi nu zărcam înaintea mea 
decât profilul tău palid şi miracolul o- 
«hilor tăi. cari priveau dintr'un compar=- 
timeni de tren nădejdile, cari creşicau 
din bezna nopții | 

Un călător, un necunoscut gâmbia din- 
run colţ întunecat. Era călătorul, care 
atunți când te-am îmbrățișat la despăr- 
jire, surprinse cu ironic indiscretă tulbu- 
rareca mea, 

Acum te avea înaintea lui. Puica să-ți 
nmire în voie linia plină şi senzuală a 
buzelor tale, putea să-ţi cerectrze neli- 
niştita poveste e luminiţei, ce strălucea 
in ochii tăi arşi de patinui. 

Necumoscuial m'a urmărit io dramul. 
[da ee te-am lăsat toată vrorilor lui? Nu 
l-ai simţit? Nu-i adevărat. Ţi-ai ridicat 
salnl şi nn şi se mai ziărcau decât ochii. 
Fra jocul tăn cu necunoscutul. Inţele- 
gcai că te vren, că dorinţele Îni te cerce- 
iau firă sfială.., 

Braţele mele iari 
coasr. 

Sub coviltiru! iritsurii am închie ochii 
şi am plâns, 


au căzut nrputin- 


A doua zi, în dimineajă, căznră fulgi 
mari, alhi şi capricioși și an încărcat cu 
„ăpadă salrâmii, cari şi-au seniurat astă 
voamnă în cdenmul nosirmn gathenul frun- 
zelor mărunte. Vârziu înlenirea încelă, 
și prin geam zării imensitiilea câmpului 
„lb pe rare se prăvălea un cer vânăt şi 
erei. 

In sebă ardea focul ca -pălpăiri încete, 
si in aerul desmorţii și call su trezi! a: 
'nintirea mtresmelor iale. Oxlinda cu ape 
“cezui ie căuta, si te cuprindă şi să ie 
ristețe. Flăcările focului aziepau să se 
infioare şi să-ţi sirecoare în sânge căldu- 
ră de cuib, iar en te simțeam în toată o. 





daia izbihdu-mi nervii cu senzaţit se ru- 
peri și. agonij... 

Deodată un zgomni de uşc care ne des- 
chide... 

Cineva intră în odaie. Da, cineva intră 
în odaie. Întră încet, ca într'o odaie unde 
zace un bolnav, san un mort. Intră așa 
ra să nu tulbure tăcerea şi să nu tro- 
zească sufletul, care murca. . 

Cu paşi mărunți, en paşi domoi, cineva 
se apropiă de sobă, Apoi doi ochi mari, 
slioşi şi negri sau ridicat spre mine să-mi 
vadă somnul, sat poate să vadă cum am 
murit, 

—- "Tu, ieşti, Cairino ? ă 

--- Da. Era să. se stingă! focul. Am ve- 
nit să-l mai întărât. 

Catrina, femeia logofătului. Vrea să 
nu se stingă focul Vrea să-l întărâte și 
să-l facă să trăiască. 

Mă privi îngrijorată : 

— Azi noapte va, hătul crivăjul şi aj 
venit târziu şi singur... 

— Da, am venit târziu şi m'a bătut cri- 
vățul. Am ajuns înfrigurat şi singur, sin- 
gur. Ascultă-mă, Catrina? De ce vor- 
beşti aşa de încet, aşa de tainic. Pentru 
că am venit singur? 

Catrina se înroși şi nu-mi răspunse. Se 
aplecă tăcută şi aruncă în foc câteva lem- 
ne pe jeratecul, care o stropi o clipă pe 
obraji cu lumina lui sângerie. Apoi sc 
ridică să plece și îmi spuse abia şoptii: 

—-. Credeam, că sunteţi bolnav şi veni- 
scm Să vă îngrijesc, 

Calrina crescuse aici. în inima câm- 
pulini. O privii. Ochii ei se pleeară. Era 
înultă. Avea gura roşie ca sângele-voi- 
nicului. Barba îi tremura rotundă şi 
pietroasă. 

— Ai avut dreptate, Catrino, sunt bol- 
nav, Dar leacurile tale nn-mi vor ajuta. 

Catrina, se uită o clipă la mine şi porni 
încet spre uşa, care se închise în urma 
ci, Jăsându-mă singurătăţii mele. 


Zilele treceau cu imensităţi albe. Noap- 
lea stelele tremuran de ger, sau de frica 
e ati cari urlau pe marginea conacu- 
ui, 

Intro după amiază, o vrabie zbârlită 
își încleștă ghiarcle roz şi plăpânde pe 
un jurțure de ghiață de la fereastră și 
privi înăuntru. Simţea mirajul căldurii 
şi al cuibului singuratec. Așa ca vrăbiuţa 
asta zbârlită şi înfrigurată, ai venit astă 
toamnă în casa mea, să-ţi mângâi penele. 
de ţi le-a zbârlit viaţa și să-ţi stâmpăr 
durerile, de cari niciodată nu te-am îu- 
ircbai, unde le-ai cules. 

Într'o zi căzu o înserare molcomă. Pă- 
rea că aripele morţii aripi cenușii, aripi 
de tăcerii îngheţate, se închideau leneş 
şi. definitiv peste mine. 

— Catrino... 

iin câine sc guduza pe lângă ușă. fo- 
cul în, sobă se stingea, Pe vremuri stră- 
moşii mei ascultau poveşti lângă vairă 
și-și prepâieau armele pentru vânat. Dar 
eu nu ştiu, sâ ascult povești și am uitat 
cum se prinde vulpile în vizujni... 

-— Catrino, Catrine... | 

Odinioară câna dorurile rupeau zăga- 
zul, o beţie în vre-un han uitat şi câteva 
pistoale deoscăreate în vânt, ori în cei ce 
nu ţi-ar fi înţeles,năcazul, stâmpărau riz. 
meriia dorurilor, Şi în goana fugarului, 
zorile albăstrui ili luminau sufletul şi-ţi 
dexirămau norii. Dar calul meu necheâ- 
ză. uiiat de stăpân. l-aud chemarea. vreo 
să. adihnece zările vinete... Pistoalecie au 
rgginit acolo deasupra patului si darurile 
rup sălbatee din fiinta mea. 

Catrina, Calirino, Cati nou. 

l-am auzit paşii repezi. Vine, ls se 
deschide şi Cawiba răsări în pragul uşii, 
speriată 


UVAIVERSUL LitEkaiii 
HERMANOSA DIN CORINT 


Andronicus câtre 
Ammonius: 


—-. Ce plete unse ! Gine le sărută ? 
Hlamida ta de cine-o fi făcută? 
l'a cârlionț e ficeare cută, 


In barba-ţi bucălae ca unu miel, 
mai prinde spumă câte-un firicci, 
Dar. primăvara n'are. păduerci ? 


Şi de te simți stăpân pe-o fată cirnă, 
crezi tu că ce spun Cinicii atârnă: 
salii trupul tău se-afumă ca o bârnă 7" 


Si totuşi, când vă văd pe amândoi 
şi*n ochii ci fierh dorurile roi, 
de ce te-usuei alături pițigoi ? - 


la ru mai poartă panglici roşii plete, 
Pe semne căn amurguri violete 
ţi-a *ntfăşurat mumian hanelete. 


Lauda trecâtorului 


— Tu m'ai oprit cu vorhe ruşinoase. 
Privirea la m'a fulgcfat în oase, 
Dar nu-ţi aduc hlesteme, ei prinoase 


Au nu inbim vulturii luminaţi 
şi armăsarii tineri, ne'osirunaţi 
ce tremură de spumiă'nfioraţi ? 


Pastrează dar mândria frumaseţii, 
De. te plătese. cu-argintul lor băieţii, 
Danae va primi aurul. vieţii. 


Si de atârnătn poarta ta cununi 
sub, straşina din care sbor lăstnni, 
Artemis esti, zeița blândei huni, 


Câud sclavul asprun braţe te dărâmă 
sorbind din libertate o făcâmă, — 
nu simţi eum lanţuri grele se stărânuă ? 


An unda nu e ca a imtulor, 
și focul pentru toți dogoritor. 
şi soarele un zcu, risipitor ? 


MARCII. ROMANTSCL 
0 Va Pa. 


--- Mai chemat ? 

— Nu, nu, te-am chemai. 

Catrina se unită la mine. Înirase in o 
«date câmpnt cu florile. 

-- Mi sa piitut., Mă duc. 

Mâna ei prinse rlanța ușii Singurătatea 
cu plenaprle vinete. cu ochii  ficşi, - cn 
mâinile inerneisate, îmi rpirn ca o fan 
Tasnii, 

Nu te alee. Vai stai. Da. ie-am clie- 
mat să mai întavăţi facut Se atingea, Se 
făcuse îvig,. Cairino înjelegi în de re 
fam strigni să viu? Catrina, 


= Nici ndată pini si înţelegi, Eu nu mii 

suni Mapân, Al'am dat singur robiei. 
Nu e robie când te roscbid zările in 
einen cu, 

Cai rin so lisă în genuachi lângă sobă, 
Dând cenuşa deoparte. Câţiva cărbuni 
mai licărcau, Catriua uprinse focul, ln 
jurul nostru dăcerea creştea ra o loare 
«te piamb. 

Alu așezai iut'un scaun bairânese, Fo- 
reostrele cu humina lor de zăpadă priveau 
=pre noi tăinuitoare. 

Nu era nimeni afară, şi nu vream âă 
mă “adă nimeni, şi ferestrele părzati a- 


n 


UNIPERSUL LITERAR 


chii. cari vor să vadă cuui se ucide do- 
cul. : : 
— Cairinv lusă perdelele. Vreau să liui 
singuri. 

Cu paşi uzori cu trecu pe lângă mine 
şi închise pleoapele luminii.” 

— Acum vino lângă mine, Mai aproape, 
mat aproape. 

Cairiua se strânse caldă de trupul meu. 
Sângele ei [rigta. Braţele mele au înlăn- 
juii-o. Li simniiam minunea albă a ânilor 
slărâmâudu-se,  Buzele ci îmi urseră 
vrumazul. L-am stfâştat hainele, Am vă- 
zut-o goalu. Flăcărite fucului i-au aruncat 
pe sânt fiori şi lumiui «dle bronz. Părul i-se 
despletise şi îi căzuse pe umeri greu și 
ucoru ca un păcat, i 

Deudată zborul anui gând ini-a fulgerat 
uiuica, trupul, fiinţa. i 

Un gând. 

Un gând greu, cu uu vis Cart agunizti ză 
lung şi zadarniv. 

Lu gând, 

Şi-au lăsai-o din braţele mele guală, 
lovită de lumina lacomă a flăcărilor curi 
se sfârgeuu. 

Frecu o clipă. Lu veac, Ponie inui auult, 

Sinuurututeu cu pleopele viucte şi cu 
un surăs rece se uscunse întrun colj. 

= Cairimv ! 

ta ridică lumina neagră a ochilor spre 
mine. Îi Şuptii ; 

— Catrinv, nu ie pot iubi, Du-te, Lusă- 
mă singur, 

-- De ce ara chemul ? 

-- Nu ştiu, 

„- De ce pai chemat ?.., 

Am vrui so rog să mă ierte. Sunţurile 
sau năruit în mine. Gura ui se incleştase, 
Sâugele meu se inchegase şi gandurile au 
marit. | 

Abiu v mai gurium pe Cairiva, Pra pa- 
tidă. Işi strânse hainele peste pieptul ul : 
Părul despletit v avuta sălbatecă. Nu se 
tai vită lu mine. 


Pe buzele ci se înpictri o umbră de 
ură. Era jiunilu, Se ridică, Eru o pasăre 
rănită şi aproape tărâudu-se ieşi. 

Am stmil, că undeva, afară, sa văzinnat 
de zid, să nu cadă. Prin hainele slăşiate 
evrul o sărula cu volupiate. 

Focul se misiuise, Umbrele căzură gre- 
le şi reci, 

Atură, Băraguuul cu intimleri de zapa- 
dă şi cu zăși cenușii. Ultiutii corbi ui în- 
serării au cruncămi un final. l-a noapte 
vor uzla lupii în jurul conacului şi va 
bate crivățul cu şuiere sfâşietoare. 

Usa udăiei mele a rămas închisă. De ce 
nu sta uitat la mine, să mă ierte? Nam 
putut-o iubi... Zărisem înatniea mea uc- 
sfâărşitele şine de fier, cu lucireau lor în- 
ghețată,. şinele pe cari a fugit monstrul 
vare le-a lual.,, 

Ţi-am lăsai iuseumările mele pe masă, 

Când vei reveni obosită din vraşul cu 
nervii rupţi de spasmuri nociurne, vglin- 
da cu ape verzi va fi discretă, şi nu îţi va 
spune cum am aşteptat eroic şi cum arm 
râs sălbatec, când am ucis dorul din mine. 

Din casa logofătului, din casa cu fe- 
vestre mărunte, prin erăpătura perdelelor 
albe ic va urmări o umbră. 

Fu um plecat în lume, 

Și dacă mă vei aștepta mult, în vre-u 
toamnă, când îşi vor scutura salcâmi 
mărunta lor frunză, în picuri de thilim- 
bar, pe drumul dinspre gară, un drumeţ 
pe care nu-l veci mai recunoaşte va veni 
poate să privească decorul Bărăganului, 
su mirişti ruginite şi sasculte cum îi 
bătuia vâuiului, râd cu dinţii gulbeui, 
scaieții, 


20 Ociumbric 1920 
| LIVIU OPRIŞ 


Mic 
Tratat de estetică literară 
SAU 


Lumea văzută estetic 


t2 


(CE ESTE FENOMENUL ESTETIC. Opera de arţiă) 


21 Opera de uta, logaritmul peisa- 


giului, N e i 
Situată intre factorul instabil al per- 
sonahlilăţii (luat aci corp simplu din ne- 


cesitale vritică) şi între spectaior (a că- 
rui plăcere estetică e relativă), opera :le 
arlă rămâne singurul element stubii. 
punctul pe care ne putem rezema pen- 
tru u, nu du seama de fenomenul estetie 
iu totalitatea lui, ceutrul de unde putem 
cerceta şi evalua ceilalți doi factori, ar. 
tistul şi spectatorul. 

Ce esie însă opera de urtă. ? 

Când am asimilat opera de artă cuunu 
peisagiu, uiun ținut seama de pericolul 
care aneninţă, priu această jdentitaie, 
tocmui fixitatea atât de prețioasă a o- 
perei de ariă între cele donă elemenie 
instabile, relative (artistul, spectatorul) 
prezente şi ela îu fenomenul ustetic. 

Se cuviue deci, înainte de a trece ma 
ueparte, să facem distincția între preisa 
piu şi uperu de artă. 

Ceiuce caracierizeuză un peisagiu este 
firescul şi nestatornicia lui. Oricât Ale 
complex ar fi un peisagiu el nu-şi pierde 
niciodată firescul, din cine ştie ce ve- 
che ucomnodare a omului la toate prive- 
liştile naturei, Schimbarea neiutrerapiă, 
„turgerea” nencetulă a peisaginlui este 
-— precum ştim — însăşi condiția fiziolo= 
zică a menținerii plăcerii estetice. Pei- 
sagiul este o operă de artă firească şi 
de o clipă, pe care speciatorul o guslă a 
clipă, în <lipa urnătoare peisagiul sa 
schimbat iar spectatorul vesimte plăce- 
reu estetică viu, ca îu prima clipă, tor 
mai mulțuanită acestei înoiri au reisa- 


"giului. 


Opera de artă: este înmănmnurirea pui- 
saziului îutro unumită clipă. irecerea 
lui pe un alt plan şi — de la o anumită 
treaptă — logaritmul relativ al peisa- 


tistului original, Dar ce lucru minunat 
Această înmărimurire a peisagiului într'c 
clipă anumită, desi pierde firescul, - a- 
dică viaţa maturală, dobândeşte o viață 
proprie, înzestrată cu toate airibulele 
vieţui, prin uuteniicitaiea şi farmecul 
viu ul artistului creator. In chipul ucesta 
uesfărşitul joc firesc al peisagiilor natu- 
re; se continui pe vu plun nou, ridicat 
ia un logaritm proporțional cu origimu- 
litatea artistului. ca o răsturnare şi am- 
plificare întrnu cer fermecat, a realită. 
ţilor de-aci, — înoirile de timp şi spaţiu 
în peisagiu (clipa geografică şi socială) 
continuându-se “prin  iuoirile personali- 
ății creatoare (clipa  poihologică) -— 
pentru a lăsa asifel deschis la infinit 
posibilităţile de învire ale priveliştilor» 
şi deci învirile fără sfârşit ale bucuriei 
Spiritului Estetic. 

Aceste fiinţe ciudate. „nelirezti”, care 
sunt operele de artă, şi care trăesc priu 
autenticitatea vie a  urtistului ereutor. 
iu gi o viață coleciivă, cu un desiiu a- 
semănătur seriilor biologice — (genuri, 
soli, patrii, etc.) i 

Din cele de mui sus reese limpede că 
toaiă discuţia asupra „lormei“ şi „cu- 
prinsului“ în artă, cade alături de pro- 
blema esenţială, şi devine o problemă 
technică a fiecărei arte în parte. Lot asi- 
fol. discuţia neîntreruptă asupra sfrumo- 


giului, prin forja relutiv creatoare a ad 


sului“ sau „urâtului”. cure păreu însăși 
problema artei. „Lormă“ şi „cuprins* 
suni elemenie variabile, variabile  toc- 
mai pentru deplina libertate de expre- 
sie u artistului creator, iar „irumos“, 
„urâi“ sunt noţiuni variabile și la artist 
şi lu spectator. Cu cele mai „frumoase“ 
elemenie ale naturei — flori, stele, dia- 
mante — unu om lipsit de darul artistic 
va fuce opere de artă urâtă. Dar ceeace 
sc numeşte, urât” e sau o confuzie de 
valori la spectator — care vreu să guste 
cu. degetele sau cu limba ceeace se gustă 
numai cu simțul spectacularului, -— sau 
v neadapiare la farmecul încdit al unei 
opere de artă sau al nuci privelişti na- 
tuvale, (Munţii au fost descoperiţi, ar- 
tisliceşie. de romantici ; până la ci, mun- 
ţii erau „urâţi“), 

Tocbue să înlăturăm deasemenea pire- 

? judecata ierarhiei artelor. Adevărul e că 
niciuna din arte nu poaie îulocui pe ce- 
telalte, 

Cuvântul şi sunetul, piulra şi culoureu 
sunt la fel de poirivile --— suu napotri- 
vite — expresiei artistice. Către fiecare 
din ele aleargă spiritul creator, ca apele 
“pre povârnişul cel mai repede. Alegerea 
e dicială uu de scop, care e ucelag lu 
loate uriele, ci de slăbiciunea spiritului, 
căre uu se simte în stire să biruc şi să 
mlădieze la fel. cuvântul şi sunetul, pia- 
tra şi culoarea, ci numai unul din aceste 
elemente. 


Sant, e dept, psihologi si  metalizi- 
cicui care au dat muzicei un rol de 


funie. Argumentele lor suni de natură 
psihologică sau metufizică. iu nu este- 
tică, E] suvetul mai propriu expresiei ar- 
iistice şi mai plăcut sufletului nostru, 
decât marmura, cuvântul sau culoarea ? 
Nam putea afirma. Trebue să recunoaş- 
tem însă muzicei marea lecţie de artă 
pe care ne-o dă prin slăbiciunea ei e- 
iminentă — cu toată aşa zisa „muzică de 
i prograin" — de a uu fi în stare să deu 
Poti elementare după natură: De la în- 
ceput, muzica a silit pe artist să se ridice 
de-asupra îmediatei realități ; îufăţişin- 
du-se cu un înalt losaritm personalității: 
artistice din prima clipă a creaţiei, mu- 
zica — abeau „o adiere care trece“ — na 
invetat să dea ectorlulie arte lecţii de 
ereaţie artistică. Din acest punct de vu- 
derce nu ştim dacă în vulelulte arte gă- 
sim echivalente artistice unor simfonii de 
Sirauss sau Mahler. Muzica, pe care vu 
putem deci” mimi la maitresse des arts, 
se bucuru numai de acest privilegiu de - 
înainiuşă, jar nu de vre-o însușire e- 
seuțială care ar diferenţia-o în fenome- 
nul estetice. | 
Aur voi de-asemenea să detronăna dit 
vegalitatea lor cule două organe, ochiul 
şi urechea, cure domină priveliştite lu-, 
mei şi ale artei. Am voi să dăm celor. 
laice simețuri — câte sunt şi câta vorrnai 
apate — acelaș loc de fruule. Orice simţ 
se poale „juca“. pe un plan estetic, cu 
acelaş drept pe cure Yam atribuit văzu- 
lui si auzului, Câinele şi cărăbugul dacă 
av fi creatori de artă, operile lor artis- 
tice, întemeiate pe miros şi pe văzul ca- 
leidoscupie, ăr trebui integrate în a- 
ceiaş lume a statuei lui Praxiteles şi a 
simfoniei lui Beethoven, 
Dar Dumnezeu v'a dat decât omului 





d 


daru) „jocului“ estetic cu elemenie dia 
lumea înconjurăioare, iar privilegii spe- 
ciale numai ochiului şi urechii — lipsin- 
du-l pe om în vremuri vechi de arme 
naturale de apărare mai puternice. O- 
mul a privit departe şi a ascultat bine 


ca să poată fugi la timp din faţa vrăj-. 


maşului — si acum cu aceste 
„arme“, el cântă, ' sculptează, 
pictează ! 


ridicole 
scrie şi 


3) Descompunerea genurilor. 


Cine observă mai de-aproape viaţa în 
serii viața socială — dacă putem spune 
astfel — a operilor de artă, e isbit în- 
dată de acelaş fenomen propriu vieţei în 
progres, îmbogățirea prin  descompune- 
rea funcţiilor. Veac de veac operile de 
artă, gi în sânul fiecărej arte, genurile, 
sau desfăcut din goaga în care au apă- 
rut, s'au diferențiat pentru funcţii ine- 
dite — spre o nestârşită înmulţire a pri- 
veliştilor. ” 

In literatură această eliberare — pre- 
cum am văzut — nu sta făcut deplina și 
în paginile de faţă am căutat tocmai să 
arătăm necesitatea şi firescul eliberării 
operei literare din slujbele străine la 
care e sortită din naştere de părinții 
barbari, pentru placul nediferenţiat al 
unor contemporani de asbesi. 

Diferenţierea genurilor literare e mai 
uşoară de cbservat. Destinul epopeii 
— pen hibrid — eare a trecut parte. în 
istorie, parte în folklor, parte în baladă. 
parte în roman; moartea fără urmă a 
fabulei — gen eminamente didactice — 
trebue să dea de gândit doctorilor lite- 
raturei cu tâlc. 

Cinematograful, mai mult decât toate 
tratatele de estetică, va aiuta la purifi. 
carea complectă a arici liierare. redu- 
când-o la cele două forme esențiale : tea. 
tru) şi poezia. Romanul cu peripeții mai 
mult sau mai puţin inextricubile, teatrul 
eu decoruri fastuoase şi impariale, sunt 
azi nu numui preluat, dar întrecute le 
arta cinematografică. Se seriu romane 
autobiografice. sau romane cu viaţa oa- 
menilor ilustri, romane de psihologie pa- 
iologică, romane istorice, romane de 
idei, romane mistice, științifice sau nto- 
pice. Amenințati din toate părţile, roma- 
nul se zbate cu furie, spumegă, atacă. 
sau se ascunde îndărătul altor discipline, 
aşa cum, trebue să se fi zbătut animalele 
aptideluviene când a apărut. dezarmat 
'— cu pielea aproape fără păr, cu mâinile 
fără ghiare, cu fruntea fără coarne — 
omul pur. 

Romanul — chiar cu formă de expre: 
sie curat artistică — ocupă prea muli 
timp şi prea mult spaţiu, Romanul pre: 
" zintă un logaritm ariistic scăzut; pru- 
duce uşor emoția cesietică şi o pierde u- 
şor; e genul vulgului literar contempr- 
van, e nutreţ gros pentru animale cu mai 
multe stomacuri. Dacă viieza .vieţei noa. 
stre va mai creşte cu o unitate, romanu! 
piere — sau piere sub înfăţişarea lui 
antideluviană de: azi. 

De acum chiar distincția funda- 
acutală care se face între proză şi poc- 
zie, între poezie și „poezia pură“, e re. 
velatorie în sensul descompunerii genu- 
pilor şi.a urcării logaritmului estetic i: 
arta literară. 


(urmează) F. ADERCA 





UNIVERSUL LITERAR 


JEAN RACINE 


B 


RITANICUS 


Tragedie în 5 acte. Trad, da D. Nanu 


In ceasul al mouălea al pocăinţii posibile, înu- 
inte de crima proiectată împotriva fratelui săw 
vitrea, Britanicus, ostaşul Burrhus, singurul 
sfetnic cinstit al lui Neron, încercase să-l abată 
dela săvârşirea odiosului atentat. Dar abia câs- 
tigat o clipă de sfaturile înțelepte ale singuru- 
!ui viăstar care mai înfățişa la curte vechea 
vreduicie romană, — e! întră sub influența ne- 
iastă a îndemnurilor lui Narcis, un curtezan, um 
soiu de sirăbun al lui Jago, cw aceeaş viclenie 


în concepţia despre raporturile necesare ce tre- 
buiesc stabilite între interiori şi superiori, în 
ierarhia unei instituţii. Fire nestatornică, şi deci 
[atalmente înclinată spre rău, Neron nu poate 
să se menţimă în calea trasă de înțeleptul Burr- 
hus, ca toate firele slaBe ursite pierzării când 
nau reazămul mici religii covârșitoare asupra 
destinelor omului. Neron e ilustrația negativă, 
a necesităţii pentru care venise în lume, imarcui 
lumină a creştinismului. 


SCENA IV ACTUL AL IV 
NERON, NARCIS 


NARCIS 


Am pregătit, stăpâne, tot pentru otrăvire, 

Şi băutura-i gata, Locusta, cu 'mgrijire 

Şi-a pus toată, știința ; pe-un sclav, în faţa inca 
I-a omorît de probă. să văd ce poate ea! 

Nici ferul nu-i mai grabnic să tae firul vieţii. 
Ca apa asta, fiartă în zorii dimineţii, 


NERON 
Destul, destul, Narcise, văd grifa care-o ai, 
Dar mai departe nu voiu să merg ; aci să stai! 


NARCIS 


Ce ? Sa răcit doar ura în contra unui frate 


Ă NERON ; 
Nareise, suntem pe împăcate. 


NARCIS (viclean) 
Să mă păzească zeii, cumva să te abat, 
Dar l'ai închis, Stăpâne, la tine în palat: 
Mult timp jignirea asta în sânu-i o să coacă, 
Şi nu-i secret cu care lumina nn se joacă! 
EI tot va şti odată că mâna-imni trebuia 
Să-i pue-otravă “n cupă din chiur porunca ta. 
Abată-i zeii scopul acesta ! Dec-i puce... 
Dar... ce nu aci tu astăzi, el mâine poate fac. 


NERON 
Răspund de dânsul alţii ; eu mă înfrâng ; nu vrut! 


NARCIS insidios 
Şi... lania făcut-a anirea dintre voi, ? 
Stăpâne, i-aduci oare şi jertia-atâtor vise ? 


4 E NERON 
Imi porţi prea multă grije... Dar ori ce-ar îi, Nuruise: 
Na-l mai socot acuma printre duşmanii mei, 


Şi mă opreşti.....? 


NARCIS 


Xst lucru, şi-Agripina tşi-a zis în gândul ei, 


Cum văd, “şi-a luat asupră.i întreaga ei domuie, 


NERON 
Cum"? Ge-a spus ea 7 Vorbeşte. Ce ţi se part ție? 
NARCIS 
1 taţa tutureru, destul s'a lăudat. 
Ma NERON 
Cu ce f ii 
NARCIS 


Că numa *ntreacăt să vază pe 'mpărat 

Şi după-atâta zarvă, pe sombra-ți încruutare 
Modest, o să se lase tăcerea cea mai mare ; 
Că paceu, voi întâiul de grabă veți semna. 


NERON 
Dar, spune tu, Narcise, cum să mai ţiu bulauța î 


Eu vreau, ca pudepsită să-i fie cutezanța ; 
Şi ştiu, din presimţire, — triumiu-i îndisere! 


Va fi urmat de-un veşnice şi timpuriu regret. 
Dar ce va zice lumea când crim'a fi ştiută ? 
Voeşti s'apuc pe calea de cei tirani bătută + 
Şi dup'atâtea titluri de preţ. nepăsător 

Să mă aleg din toate, cu-acel de-otrăvitor : 
Im râvnă cu ucigașii de regi, or să minșeze ! 


UNIVERSUL LII BRAR 


NARGIS din ce în ce mai persuasiv 
Stăpâne, vreai capriciul obstese să temdrumeze ? 
Poți cere, gura lumii s*o 'nchidă cine va ? 

La ce spun ej, urechea so pleci, Măria Ta ? 
Să iţi la urma urmei de ori şi ce dorinţă, 
Şi focmai tu. în tine să nfai nici o credință ? 
Dar pe Romani, Stăpâne, tu nu-i cunoşti cum sant. 
Nu-s guri aşa de rele, au cumpănă “n cuvânt, 
Prea multă prevedere, să stii, dărîmă tronul : 
Că tu te temi de dânşii să nu prea iasă svonul ! 
Aa fost de multă vreme la iug disciplinați : 
Sărută numai mâna ce-i ţine 'ngenunchiaţi. 
Să-i vezi cum vor dc iute pe placul tău să fie! 
Piber se desnustase de prompta lor sclavie. 
Cu n putere nouă chiar cu învestmâniat 
In clira când Claudiu din sclav m'a liberat. 
Avui vrilej în timpul trocutei mele glorii. 
Să le încerc răbdarea. Malt rabdă muritorii ! 
Te femi că otrăvirea te-ar îniosi cumva ? 
(en sugestivă persuasiune) 
Ucide 'ntâi pe frate. să uiţi pe sora sa: 
Și Roma ne altare arzând belsuz victime, 
Nevinovaţi să fie, fi va “ncărca de crime! 
Va trece printre zile nefaste, de temut, 
pe-acelea încare frate și soră sau născut. 
NERON 
Nu pot să face nimica, îți spun din nou, Narcis: 
Am daf cuvânt lui Burrhus, si ce-o promis, promis e. 
Făgăduiala dată n'o pot usor călca, 
l-aşi da virtuţii sale o armă “ncontra mea. 
F tare în indecată cu slab ca *mpotrivire, 
Şi când Yascult, simt mintea în grea neliniştire. 
NARCIS , 
Un Barhus, nu gândeşte la fel cu ce-n vorbit: 
Increderea ta oarbă e tot ce-a urmărit : 
Sau, — toți nu au pe suilet decât o cusetare : 
Că tu îzbind, din rangu-i, îl scazi pe fiecare. 
Stăpâne. vei îi liber atunci, şi'n fața ta 
Orgolioşii acesiia ca noi se vor pleca, 
Dar ce? Nu stii tu oare tot ee'ndrăznesc să spuu î 
„Neron, născut anume pentru împeriu, nu e! . 
FI svune, face, numai ce alții-i poruneese: 
Un Burrhus. un Seneca, pe rând îl cârmuesr. 
Drept orice ambiţiune, mai are a virtute: 
Siajerge în arenă cu caru-i, cât mai iute, 
Să capete la premii d'un gust îniositor, 
Să se predea 'n spectacol spre râsul tuturur, 
Starate darul vocii cântând pe la un teatru, 
Să.şi capete un public. de versu-i idolatru. 
Pe când soldaţii “n sală ascunși, din când în când. 
Fac semne către clacă. discret aplandând“. 
Ah ! Nu voesti odată să-i faci să tacă m fine t 


NERON (sdruncinat) Ă 
Sarcisc. vino *ncoace să hotărim ce-i bine. : 
ă D, NANU 


bo o RADIO E a ne RE TR E CCI CR A NI EEE) 
Dir. svntru contruatare, începutul scenei în orginai : 


Nerun, Narcisse. 
NARCISSE 


seigacur, Vai tout prevu pour une mort si juste. 

Le poison est tout prât. La fameuse Locaste 

A redoubls pour moi ses soins oiiicleux : 

Tiie a falt expirer un esclave A mes yeux; 

Et le îer est moins prompte pour trancher une vie. 
Que le nouveau poison ue sa main me contic. 


NERON 
Narcisse, c'est assez ; je reconnais ce soin, 
Et ne soubaite pas que vous alliez plus loin. 
NARCISSE. 
t)uoi'? pour Britanicus votre haine afialbliv 
Me defend.... 
NERON 
Vui, Narcisse, un nous i6concilie 
NARCISSE (hypocrite) 
e me varderai bien de vous en dâtoarner, 
Seigneur ; mais 2] s'est vu tant6t emprisonner := 
Cette oliense en son coeur sera longtemps non velit, 
Ii n'esi poini de secrets que ie temps ne râvtle: 
1! saura que ma main lui devaii presenter 
Un poison que votre ordre avait iait apprâier, 
Les dieux de ce dessein pulssent-ils le distrraire! 
Mais peut-âtre îl fera ce cane vous n'osez falre, ' 





HNenumitul compozitor Jean Philip 
tameau (1683—1754) se plimba cufundat 
*u gânduri muzicale, în camera sa şt căl- 
“ii din nebăgare de seamă E coada câi- 

u 


nelui nevestii sale. Animalul scoase un 
lătrat care nu se potrivea probabil cu 
„cadenţa“ şi „sunetul“ compoziţiei din ca- 
pul lui Rameau şi irită nervii compozito- 
rului, i 

— Cânţi fals, javră! strigă el, apucă 
“âinele și-l aruncă pe fereastră afară. 

? 


Contele de Grammonui era unul din cele 
mai fine spirite ale curţii lui Ludovic 
XIV ; de aceia analele timpului sunt pline 
de spirite cari îi sunt atribuite. 

Iutr'o zi, Ludovic XIV jucând table, o 
trăsătură fn pusă la îndoială : se discu- 
ta ; curtezanii, de teamă. să nu, displacă 
regelui, tăceau. Işi face apariţia contele 
de Grammont. 

— Grammont, spuse regele, judecă-ne : 

— Sire, aţi pierdui, răspunse acesta 
tără a ezita, i 

—- Dece hotărăşii astfel ? Nici nu știi 
despre ce e vorba | 

— Sire, gândiţi-vă că dacă lucrul ar fi 
fost numai dubios, toți aceşti domni var 
fi declarat învingător ! 

Ludovie XIV. căruia; îi plăceau laudele, 
dar şi dreptatea şi spiritul, râse din ini- 
mă şi plăti, 


Renumitul chirurg Lord Ioseph Lister 
Hu chemat într'o zi, la miezul uopţei, la 
un bogitaş. Acesta primi pe medic culcat 
în pai, cu multe suspine şi-i zise: 

— Ah ! domnule doctor, mi-e foarte rău, 
am impresia că mor! 

Lord Lister exaimină pe pacient şi zise 
în cele din urmă fără milă: 

— Ţi-ai. făcut testamentul ? 

— Nu, răspunde speriat pacientul, cre- 
deți deci?.. . 

— Cine e uoiarul d-tale ? 

- Domnul X... dar, dragă doctore. 
Trimite imediat să-l cheme, 

— Dar dragă, domnule doctor, la vârsta 
mea... i 
— Trimite să-l cheme şi irimite şi după 
intăl d-tale şi după cei doi fii ai d-tale! 

-- Trebue aşa darsă mor ? i 

- Nu, dur nu vreau să fiu singurul mă- 
zur deşteptat de d-ta asiă noapte din 
canu ! 

- 

Se ştie că în Franța numai Preşedintele 
hepublicei are controlul fondurilor se- 
crete. 

Intr'o zi, ministrul de interne preziută 
»onturile sule lui Felix Taure. 

— Ce! 15 naii de franci voiajul meu! 
Sa -plătit oare trenul special din fondu- 
rile secrete ? 

-- Nu trenul, Domnule Preşedinte, ci 
aclamările ! 
; * . 

intruu tren, lu Brighton, un domu siu- 
zur în compartimentul său, -a.aţipit, un 
alt călător se sue, punând în plasă; deasu- 
pra caului lovurăşului său de drum, usi 
coş. În timpu: mersului, o picătură cad 
»e plastronu! domnului adorrait, care nu 
ora altul decât cunoscutul scriitor fran- 
cez Maurice Dekobra, care se deşieptă 
îndată. 

El întrebă atunci pe posesorul coșului. 

— Whisky? - 

-— No, răspunse celălalt, fox-terrier ! 


RUD. A. KNAPP 


Charles Baudelaire” 


„-— Cugelări si nurudoxe — 


A Îi un om mare şi un sfant pentru şi- 
na fată singurul Ineru inportant, 

"e ti miraculos ca un cfitic să drvie 
poe cu neputinţă ca întrun poel 


s. N 


ua critic, 
si nebănuite de cugetare în ro. 
ve ee e rlare găuri săpate dr gene- 
a tei, 
tote Aa errespuule trebuinței de 


fas: te zile va fi totdeauna cca mai 0nv- 
Văile ! 


Amesiecă! aTotescului şi al tragicului 
e plăcut spiritului, după cum dezacorilu- 
vite sunt placute urechilor blazate, 


Arabescurile consliluesc cel mai 
şi cel mai spiritualist dintre toate 
nurile, = 


ulcat 
dese- 


A ti om practice mi sa părul totdeauna 
Lidos. i j 

1%483 n'a lost plăcut decât prin faptul 
că fiecure Lăceu alunei utopii. întocmai 
cu poeții clădesc cusfele in Spania. 

843 na fost incântător decât priu ux- 
cesul insuși al ridieolului, i 

Robespierre nu e demn de stimat (decat 
pentsu câteva fraze frumoase, 


Adevărata anuzică sugerează  aceicăși 
a * 
idei în capete diferite, a 


") Din volumul:  „Sulletul lui Baude- 
laire*, cars va upare În curând. 


om va uitai Sa ar iii 3 3, atică 


îs. . 


Am o sele diubolică de învesclire, de 
storie și de putere. Astu, trebue sto 
spun, e străbătută adeseori, nu tocmai Cât 
sr trebui, nu-i aşa scumpă mamă ? prin 
dorința de a-ţi plăcea. - 

Aceste blestemate sărbători au privi- 
legiul să ne amintească înir'un mod crud 
cât de repede (Trece timpul, cât de rău e 
ictrebuinţai. şi ce plin e de dureri. 

Ah? scitună mamă, Hui ne-a rămas 
gave timp să fim fericiți? Nu mai cred; 
- vatrucezi de ani un consiliu judiciar, 
daterii eneriue, şi înstarşii, mui Tău de- 
cât orice, voința” pierdută, îulrăânlă î Qine 
siie dacă spirihul, el însusi. nu este ale 
rat 2 Nu ştiu nimie_ nu mai pol Su stiu, 
fiindei au pierdut chiar iusuşirea sfor- 
(arei, 

Mai inuiute de tuate. vrean Să-ţi spuu 
ui Îueru pe care nu ţi-l spun destul de 
des, şi pe cure tu îl ignorezi fără îndoială, 
mai ales dacă mă judeci dupiă aparent, 
e că dutoşia mea pentru tine creste ne- 
îvcetat. E p ruşine să-[i mărturisesc că 
seeaslă dutoşie nu-mi dă nici măcar pu- 
terea de-a mă vidicu, Mă gândesc la anii 
care uu trecui, ingrozitorii ani, îmi pe- 
trec timpul gândindu-mă cât de scurtă e 
viața, nimic mai mult ; și voința din zi în 
zi mi sc rugineşte, Dacă vre-odată un 
om a cusoscul. tânăr, spheenul şi îpohoii- 
dia, desigur, acela sunt eu. Și cu toute 
acestea, am vo dorință de viaţă, şi aşi voi 
-să cunvs puțin siguranța (zilei de mâine), 
xioria, nemulțumirea de mine. Ceva te 
ribil îmi spune: niciodată şi altceva îmi 
spune : încearcă, Din atâtea planuri și 
dit: alâtlea provete, îngrămădite în duuă 
sat (eci cartoaue, pe care numai îndrăs- 







M. PANA BVESCL: BUNA VESTIRE 


Pspnzita ovutfirei românești 


UAP ERSUL LII RAR 


ncsg să le deschid, ce voiu sfârşi t puate 
nicioadată nimic, 


Ceeace e creiut de spirit e mai trainie 
decât materia. i 


Caracterul adevăratei povzii e su eviie 
nlul şi să curgă liniştit şi solemu ca 
masile fluvii când se apropie de mare: 


moarlea şi infinitul lor, 





Când voiu izbuti să inspir desgustul şi 
vroarea generală, voiu cuceri singurălu- 
tea, 


Când văd un seriitur, nebrigunit de mi. 
zerie neglijând ceeace lace bucuria ochi. 
lor şi încâutarea imaginaţiei, îmi vine să 
«red că-i un scriitor foarte redus, ca Si 
us ie dai Fiu. 


Ciue dintre noi ma simțit cu în suletui 
lui se sbat două ființe ? Vreau să vorbesc 
despre acei al cărur spirit a lost din cu- 
pilărie toideanna dublu : acțiune şi iu- 
„teuţie. vis şi realilate : toidleauna îniuiul 
păzubind pe ul doilea, unul uzurpand 
partea celuitalt. 
nul uzurpând purtea ecluilali, 

Cu toate că poezia îşi are rutradevat 
hotarele ci. totuşi, prin forța geniului, 
lomeniul ei e aproape nelimitat, 


Ce este oul superior 7--:Nu e spetiiu- 
lintul, E omul fihnit şi de educație gene- 
valăa. Sa Vii bogat şi totuşi să iubeşti 
MUTGu. 


Cu cul devin mat nefericit, cu iai pe 
vin mai mândru. 


__Cu cât forma e mai stransi. cu tat î- 
deia fâşnește mai intensă, Orise idee se 


_polrivește Sonetului : batoneria. distine- 


ți. pasiunea, visul și meditaţia filosulicu, 
FI cuprinde frumuseţea metalului și au 
mineralului lucrate cu îngrijire. Aţi biă- 
gat de seamă că o bucată de cer zărită 
printr'o îerestruică, între două stânci u- 
vropiate sau printi'o arcadă, îți dă o idee 
mai adâncă a infinitului decât vasta pri- 
velişte văzută din vărful unui muule ??,., 
Cât despre poemele lungi ele sunt refu- 
siul ucelotu cari nu pot să le facă scurte, 
Orice poemă care ne oboseşte utențiu, nu 
este o pocmă, 


Cat de puţiu dacă te vei cubori în tine 
însuți, dacă îți vei întreba sufletul, ducă 
îți vei rechemu amintirile, vei simi; că 
Poezia nare şi nu poate uvea alt scop 
vecât cultivarea Ei însăşi,—şi nici o po- 
emiă unu va fi mui mare, mai demnă de 
numele de poumii, decât acecu cure ă iust 
serisă nuniai şi numai pentru plăcerea de 
a UV serie. 


De ce privelistea mârei ne incanta tot- 
deuvua şi afât de mult? Pentrneă ne dă 
in acelaşi (imp ideea de ncmărginire şi 
de mişcare. 


Diu lericire rasar din cand int când re- 
paraturi de nedreptăți : critici, amatori, 
vameni ciudaţi cari afimmă că nu toata 
pictura e în Rafuel, nici toată pueziu su 
Racine, că pveţii minoritari au mulie pa- 
gini bune, trainice şi fermecătoare, şi Cu 
însfârgit oricât ai iubi frumusețea 9b- 
ştească, obişnuită din poeții şi axtiştii 
clasici, nu ţi-este îngăduit să treci cu ve- 
derea Irumusețea singulară, Irumuseţea 
erviată de împrejurări si caracteristiră 
moravurilor, 


Culesce şi trudust de 


AL TF. STAMATIȚAD 


VĂIPERSUL LITERAR 








Cei doisprezece 


ELI 


Sueră vantul, zăpada cerut | 
Vin cei doisprezece 'n toiul asprei 1cfue 


Cu puşti si megrele centure 
Incinşi peste maniale sure 
tn jur. trosnind din orice lucuri. 
Se tut trag locuri, bucuri, tocuri... 
in dinți țigări. cu şepei Ue-apăşi a. 
Le-ar trebue “n spinare stigmate de UChaşi ;.-. 
Libertate. libertate ! 
Taăsde cruce libertate 2... 
Nam-tu-la 1. 
Tovarăş, muşcă dinții gerului:... 
lar Vanica cu hatiuşa lui 
in carciuma își lac se cup 
ju „ruble Kereuschi“-n ciorap !... 





Hei, Văniha este-aciu bogat 
- Mai ieri, ca noi, era hai-hui. 
- Var astăzi Vanika e soldat... 


-- Hei, Vânika. javra de burjui, 
--- Pe draga mea, de vei cereu 
-- Să mi-a săruţi. pe şleau ţi-o spui: 
- - Pe veci eu te voi înțercă !.. 


Libertute, libertate, 

Fărtde cruce libertate ?!,... 
Cu Vaniuşu lângă eu, 
Kateu tot se sbrenguiă... 
Si se face ?.. 

Rame-ta-ta ?... 


lar în jur, din ori-ce lacuri, 
Se irax focuri, focuri. focuri... 
Ţine-ţi pasul revoluționar, 
Căci unu doarme dușmanul păndar :-. 
Tovarăş, nu fiţi laşi: vchiul pe țintă! 
Trageţi gloanțe 'm Rusia sfântă... 
incuiuşata. 
Imbordeeati. 
Burtousă !... 


tlei. voi, fără de cruee!,.. 
(Urnwază) 


tsad. de 1. BUZDUGAN 
Ceravurte de tv. LLODOROL 






de ALEXANDRU BLOK 






















10* 


CHARLES DICKENS : 


O nuntă de Crăciun 


Fu o fericită sourea. Whistul în care 
d. Pickwick şi cucoana-mare jucară îm- 
preună, erau grav şi solemn, dar veselia 
de la masa rotundă cra gălăgioasă şi tu- 
-multoasă. Mult după ce cucoanele se re- 
trase, vinul cald, stropit cu coniac și mi- 
rodenii, făcu înconjurul, mai rccirculă 
iarăşi şi destul de frecuent. Somnul ce 
produse fu profund şi visurile ve aduse 
fură plăcute, E un fapt remarcabil! că 
cele ale d-lui Snadgrass sc refereau în- 
iruna la Emilia Wardle şi că principala 
figură a viziunilor d-lui Winkle era o 
iânără dudue cu ochi negri, surâs răntă- 
cios și pantofiori prea mititei, 





zi 
(După Frank Reynolds) 


D. Pickwick fu deşteptat de timpuriu, 
a doua zi, întru» murmur de voci, în- 
ir'un sgomot confuz de paşi, ce ar [i fost 
suficient să tragă din somnul lui greu pe 
borțosul-bucălat însu-şi. Servitoarele şi 
musafirii aleraau într“una în toate păr- 
țile şi crau atâtea și atâtea cereri de apă 
caldă. atâtea rugăciuni repetate pentru 
ace şi aţă. atâtea : „Oh, vin de-mi prinde 
rochia, fii drăguță :* „că d. Pickwick, în 
inocența sa, începu“ să-şi închipuc că sc 
întâmplase ceva de speriat. Intre timp, 
ideile i se îluminară din ce în ce, îşi rea- 
minti că vru ziua nuuţii. Ocazinuca cra 
însemnată, se imbrăcă cu. grijă deosebită 
şi cobori în cametu unde trebuia să de- 
juneze, p d 

Toate servitoarele cusii. imbrăcute în 
uniformă de muselină, ulvrgau încoace şi 
încolo într'o stare de agitaţie şi de grijă 
imposibil de descris. Bătrâna cucoană cra 
gătită într'o rochie de: brocart, ce de 
douăzeci de ani nu mai văzuse lumina, 
afară doar de câicva raze vagabond ce 
se strecuraseră printre crăpăturile tro- 
nului unde fusese închisă. D. Truudle 
strălucea de sutisfaclie, dar se întrezărea 
totuşi că nervii nu-i crau destul de s0- 
lizi. Cât despre curdiula gazdă, vo scrân- 
iise de tot în sforţărilesce făcea să pară 
liniştit şi vesel. Exceptând două sau trei 
favorite, rămase .suspuse şi onorate de o 
considerație particulară a miresei şi a 
domuişoarelor de onoare, toate celelalte 
tinere persoane erau în rochii de muse- 
lină şi în... lacrămi. Pickwickienii erav 
de asemenea îmbrăcați în costume apro- 
piate împrejurării. In fine, se auzeau pe 
iarbă, inaintea usii mari, teribile urlete, 


scoase de toți oamenii, tineri și copii, ce 
depindeau de moşie, purtând fiecare co- 
carda albă la butonieră. Era Sam cure di- 
rija strigătele lor, prin învăţ și prin 
exemplu ; căci ajunsese să se facă foarte 
popular și se găsea la largul lui. ca şi 
cum ar (i fost conceput și copilărit pe 
inogiile d-lui Wurdle, 

O căsătorie este un subiect privilegiat 
de glume ; şi cu toate acestea, ori şi cât, 
ni prea eo glumă în esenţă. Vorbim nu- 
mai de ceremonie şi cerem să fim bine- 
înțeleşi că nu ne permitem nici un sar- 
casm ascuns contra vieţii unite prin că- 
sătorie. La plăcerile, la speranţele ce a- 
duce căsătoriu, este amestecat regreiul 
de a părăsi casa sa, familia sa, de a lăsa 
în urmă drăgăstoșii prieteni ai părții cele 
mai fericite din viaţă, pentru a înfrunta 
grijile cu o persoană ce n'ai pus-o la în- 
cercare şi care o cunoşti puţin. Dar, des- 
tul despre aceasta: nu vroim să ue în- 
tristăm capitolul prin descripția acesior 
sentimente naturale şi am regreta şi mai 
mult dacă le-am da o turnură de ridicul. 

Vom spune, deci, pe scurt: căsătoria fn: 
celebrată de bătrânul pastor al bisericii 
perohiale din Dingley Dell și că numele 
d-lui Pickwick este înscris în registrul 
păstrat până în zilele noastre la sacris- 
tic. că tânăra domnişoară cu ochi negri 
nu-şi iscăli numele cu mână sigură, 
curgătoare şi degajată, că semnătura E- 
milii şi aceia a celeilalte domnișoare de 
onoare sunt aproape de necitit ; că de alt- 
fel totul s'a petrecut foarte bine şi într'ua 
chip plăcut ; că iincrele domnişoare gă- 
scau în general că ceremonia nu era a. 
tât de teribilă cât şi-o închipuise şi că da- 
că stăpâna ochilor negri şi a surâsolui 
răutăcios socotise nimerit să informeze 
pe d. Winkle că ea n'ar putea—de sigur— 
niciodată să se supună unui lucru atât 
de odios, avem pe de altă parte, motive 
serioase să presupunem că se înşela. La 
toate acestea mai putem adăoga că d. Pic- 
wick fu primul care îmbrăţişă mireasa 
şi că în acelaş timp îi trecu în jurul gâ- 


tului un bogat lanţ de aur cu un ceasor-: 


nie de accluş metal. ce nu fusese văzut 


P. N. TUDOR: „DI-ALE BUNICA” 
Salonul 1920 


UNIVERSUL LITELaR 


mai înainte de ochii altui muritvr, alură 
de ceia ai bijuterierului; In fine, clopo- 
tele bătrânei biserici sunară atât de ve- 
sel pe cât putură 1) şi toată lumea se în 
tourse la masă... 

;-— Unde se pun bobârnatcii de Crăciuu2) 
tinere mâncător de opiu? întrebă Sam 
pe borţosul bucălat, ajutând acest inte- 
resant impiegat să pue pe: masă felurile 
de bucate ce nu fuseseră aranjale seuru 
precedentă. 

Joe arătă locul bobârnacitor. 

— Foarte bine! zise Sam, Pune-le vw 
ramură ca de Crăciun. Tava ceia. mai în 
faţă. Acum avem aerul compact şi con 
fortabil, cum zicea Ilaplea tăind capul 


“lui Hăplişor, fii-său, ca să-l îmyiedice 


de a privi cruciş. 

Făcând această savantă citaţie, Sum se 
dădu un pas sau doi înapoi să axamincze 
preparativele festinului. Pra tocmai con- 
fundat în această delicioasă contemplare, 
când şi sosi societatea luând loc la masă 

-— Wardle, zise d. Pickwick, de îndată 
ce se aşeză, un pahar de vin în cinstea a- 
cestei fericite împrejurări. 

— Incânlat, bătrâne camarad, replică 
d. Wardle. Joe... afurisit copil, iar doar- 
me ! A i 

—- Nu, domuule, nu dorm. răspunse 
berţosul bucălat eşind diniruu unghor 
al camerei, unde, ca și nemuritorul Jack 
Horner, patronul băeţilor graşi, sc ocupa 
să devoreze un bobârnac, lără a uita să 
se achite de această ispravă cu sângele 
rece ce caracterizează operaţiunile gas- 
tronomice ale ilustrului erou din balada 
pentru copii i 

— Umple paharul lui Pickwick. 

— Da, domnule. 

Borțosul-bucălat umplu paharul d-lui 
Pickwick şi se reirase îndată în sputel 
scaunului stăpânului săn. de unde obscer- 
vă cu un soi de veselie sumbră şi grijulie 
jocul furculițelor şi cuţitelur, precum și 
traectul bucăţilor alese de la iăvi la far. 
furii şi de la farfurii la gura meseujlor. 

— Dumnezeu să te binceuvântez ecurm. 
pe amice, zise d. P: x.wick. 


1) La catolici si protesiaui sc trag 
clopotele şi după cununii, — bun înţeles 
pe un ton vesel. 

2) „The Pie-s“, sunt bobârnaci din fâi. 
nă albă cu carne, brânză sau fructe în 
ele. 








UNIVERSUL LITERAR 





P. N. TUDOR: PE VALEA TOPOLNIŢEI Salonul 1926 


— lot ușa iţi urez şi eu, băiat bătrân, 
replică d. Wardle şi-şi satisfăcură îndată 
inima şi setea, 

— Doamnă Wardle, reluă d. Pickwick, 
noi ăştia bătrânii, noi trebue să bem 
câte un pahar de vin în norocul acestui 
eveniment. 

Cucoana mare fu în acest moment în. 
tr'o postură de mare graudeţe, căci stătea 
în fruntea mesei în rochia sa de brocarit, 
uvând mireasa într'o parte, pe d. Pick- 
wick în cealaliă, peniru a-i.tăjia bucăţe- 
lele. D. Pickwick nu vorbise prea tarc, 
dar ca auzise diutr'odată şi bău un pa- 
har întreg de vin spre viaţă lungă şi fe. 
ricire. În fine, buna cucoană se lansă în- 
tr'o poveste ocazionată de propria sa că- 
sătorie, însoțită de o disertaţie asupra 
modei, tocurilor înalte şi de câteva alte 
particularităţi privind viaţa şi aventurile 
încântătoarei lady  Tollimglower, dece. 
dată. La fiecare pauză a povestirei sale, 
bătrâna râdea din toată inima şi tinerele 
domnişoare făceau la fel, apoi ele se în- 
trebau între ele de ce anume mama mare 
putea vorbi atâta vreme. Ori, când tine- 
rele domnișoare râdeau, bătrâpa cucoa- 
ună chicotea de zece ori iai tare şi decla- 
ra că povestea ei a fost mereu privită ca 
excelentă, ceiace făcea din nou să râdă 
toată lumea şi inspira bătrânei cea mai 
buuă dispoziţie posibilă. 

Im acest timp, faimosul plum-eake 3), 
prăjitura de nuntă. fu tăiat şi plimbat îu 
jurul mesii. Tinerele dudui păstrară câte 
o bucăţicii, să pue sub pernă şi să viseze 
p« viitorul soţ, ceiace ocazionă o mare 
cunitate de roşraţă şi hohote de râs. 

— D-le Miller, un pabar de via. zise d. 


Pickwick vechii sale cunoştinţe, domnul 


al cărui cap semăna cu un măr. domnesc. 

— Cu cea mai mare satisfacţie, domnul 
le. zise acesta cu aerul solemn. 

— Permiieţi-mi să intru şi eu, zise bă. 
trânul pastor benevol, 

— Şi mie asemenea, adăogă ;preotea- 
sa sa, , el 

—- Şi mie asemenea, şi mie asemenea, 
repetară din pirtea opusă a mesei o pe- 
veche de rude sărace, care mancase şi 
băuse cât le ţinase cureaua, şi care se 
urăbeau să râdă de tot ce se spunea. 

D. Pickwick, ai cărui ochi sirăluceau de 
bunătate şi de plăcere, exprima intima 
i : d iii 

5) Plum-eate, aluat de cozonac, mai 
puţin fermentat, copt cu multe stafide 
te cl. ii si 

E d 





sa satisfacţie la tot ce se adăoga nou. In 
fine. ridicându-se dintr'odată : „Doamne. 
lor şi domnilor“, zise el. i 

— Ascultaţi, ascultați ! Ascultaţi, ascul- 
taţi, ascultați ! strigă Sam, luat de exal. 
tarea momentului. 

—— Băgaţi toţi servitorii, zise bătrânul 
Wardle, interpunându-se ca să previe o 
răbufneală publică ce Sam ar fi înghiţit 
la sigur de Ja stăpânul său; daţi fiecă- 
ruia câte un wahar de vin să bea la toast; 
acum, Pickwick... 

În tăcerea companiei, în şuşotele servi- 
iuarelor şi în tevatura bhănnitoare a băr- 
baţilor. d. Pickwick îi dădu drumul: 

— Doamnelor şi domnilor... nu... nu 
voi zice „doamnelor şi domnilor“, vă: voi 
numi amicii mei, scumpii mei amici, dacă 
emcoanele îmi acordă o atât de mare li- 
bertate... Aci d. Pickwick fu întrerupt 
de aplauzele frenetice ale cucoanelor, re- 
pctate da domni și în timpul cărora po- 
sesoaea ochilor negri fu auzită decla- 
rând distinct că ar îmhrăţisa bucuroasă 
acest drăguţ domn Pickwick D. Wincle 
întrebă galant dacă treaba nu star putea 
face și prin procură ; dar tânăra dudue 
ca ochi negri replică: „de pildă“ înso- 
țind acesi răspuns de o ochiadă care zi- 
cea limpede : „încearcă !*  ? 


Scuimpii mei amici, reluă d. Pickwick. 


rroi să propun în sănătatea mirelui şi 
miresei, Dumnezeu să-i  binccuvinteze! 
“Lacrimi şi aplauze). Tânărul meu amic 
Tundle este, dupe cum cred. un exceleni 
brav tânăr şi soţia sa esic o prea ama- 
bilă şi încântătoare fecioară. capabilă să 
transfere într'o altă sferă fericirea ce a 
răspândit în imrul ei timp de douăzeci de 
ani în casa măriniească, (Aci borţosul: bu- 
călat dădu drumul unui larmăt de vlân- 
sete stentoriene, iar Sam, luându-l de 
guler, îl târi afară din odae). Aş vroi, ur- 
mă d. Pickwick; să fiu atât de tânăr să 
sper la inâna surioarei sale. (Aplauze) 
Dar asta. neputându-se, suut fericii să 
mii găsesc atât de bătrân să-i fiu tată, ca 
să nu fin  bănbit de a avea. oare-care 
proecte ascunse când zica că le admir. că 
le stimez şi le iubesc pe amândouă. ((A- 
plauze şi suspine). Tatăl miresei. amicul 
nostru, aci prezent, este un caracter nobil 
şi sunt orgolios că-l cunosc. (Mare tapaj) 
Acest.om excelent, independent; afectos, 
ospitalier, liberal... (Strigăte entuziaste 
din pariea rudelor sărace Ja fie-care din 
aceste adjective şi în special la ultimele 
două). Bucură-se fjică-sa de toată fericr- 


. * ti 

ni e zip Vrei 
rca, ce el i-b doreşte, găsească în contem- 
plarea acestei fericiri toată  şatisfacţia 
inimei şi dragostea ce-o merită! Acestea, 
sunt de sigur, ce le dorim fie-care dintre 
noi. Să bem. deci, în sănătatea lor, u- 
rându-le o viață lungă şi tot felul de 
prosperități. i 

D. Pickwick isprăvi vorba în mijlocul 
unei tempeste de aplauze. Plămânii auxi- 
liarilor sub comanda lui Sam, se distin- 
gcau mai cu seamă prin activa şi solida 
lor cooperaţie. In fine, d. Wardie ridică 
in sănătatea d-lui Pickwick şi d. Pickwick 
în aceia a cucoanei mari D Snodgrass 
propuse pe d. Wardle şi d. Wardle pru- 
puse pe d. Snodgrass. Unul din rudele 
sărace închinară pentru d. Tupman, cel- 
lalt închină pentru d. Winkle și -totul fu 
fericire şi benchetuială până în: momen- 
tul când dispariția misterioasă a unuia 
din rudele sărace sub masă, avertiză com. 
pania că e timpul să se separe. 

După recomandaţia d-lui Wardle; par- 
teu masculină a. societăţii întreprinse o 
preumblare de patru sau cinci leghe 'să 
se debaraseze de fumul vinului și deju- 


nului. Rudele sărace, numai, rămaseră 


în pat loată ziua.-pentru a obține acelaş 
rezultat, dar neputând ajunge la așa ce- 
va, fură ohiigaţi să rămâie acolo mai de- 
parte. In acest timp, Sam întreținea ser- 
vitorii întro stare de râs perpetuu şi bor- 
losul întrebuința vremea mâncând şi dor- 
mind rând pe rând, Ă 

Prânzul de seară fu tot atât de copios 
cu şi dejunul şi tot atât de sgomotus ; în 
fine veni desertul şi noui toasturi ; apoi 
zeaiul, cafeaua, în fine balul. 

La capătul sălii mari, ornată cu tam- 
briuri sumbre, erau aşezaţi sub uu bal- 
dachin de pomișori şi verdeață, doi din 
cei mai buni scripcari şi unica harpă din 
Muggleton. In toate felurile de unghere 
şi pe tot soiul de policioare luceau sfeș- 


nice vechi de argint masiv. Covorul era 


ridicat, lumânările străluceau vesel, focul 
pâlpâia în căminul enorm, pe al cărui 
prichici puteai întoarce uşor o gabriole- 
iă din timpurile noastre degenerate, Voci 
vesele, chihote de râs fericit răsunau în 
toută sala ; în fine era la locul ales de 
unde chiar bătrânii yeomen 4) engleiji, 


deveniți spirite după moarie, ar fi poltit 


să dea şi ei un bal. , 

Dacă era ceva ce se putea adăoga la 
această agreahilă ceremonie, era laptul 
remarcabil că d. Pickwick apăru fără bo- 
canci. pentru prima oară în viața lui, da- 
că dăm crezare celor mai vechi amici ai 
săi. E Da 

— V'aţi pus de gând să dansaţi ?. între- 
bă d. Wardle. - ! 

— Desigur, nu vedeji că sunt imbrăcat 
pentru asta, răspunse el, făcând să se re- 
marce în glumă ciorapii săi de mătase 
urziți cu fire în culori şi finii săi cipici. 

'— Dita în ciorapi de mătase !? strigă 
vesel d. Tupman. 

.— Şi de ce nu: domnule, de ce nu.?. î-u 
întoarse d. Pickwieck cu căldură, cătâid 
către prietenul său. | 

— Oh ! chiar aşa în adevăr, răspunse d. 
Tupman. Nu-i motiv ca să nu-i pustați. 

— Presupun că nu, domnule, presu- 
pun, zise d, Pickwik pe un ton peremtor. 

D. Tupman voise să râdă, dar băgă de 
seamă că eru un subiect serios. luă, deci, 
un aer grav şi declară că civrapii avean 
un desen foarte frumos. * 

— Sper, domnule reluă filozoful pri- 
vind fix interlocutorul său. Mă mândresc, 
domnule, să găsiţi ceva extraordinar în 
giorapii mei, fie ei, puma; ciorapi. 

— Oh, desigur, desigur, nu! se grăbi 
a răspunde d. Tupman. Se îndepărtară şi 





4) Vechi proprietari şi arendaşi ai la- 
iifundiilor, englezi foarte tari în petre- 
ceri, al căror descedent ar fi d. Wardle 
(părerea autorului), 


a i i 


E 


Poetul Alexandru Blok 


Cântărețul „Prea. Frumoasei Doamne": 


şi-al „Necunoscutei a fost:.cel mai iubit 
poet al tinereiului jrus diuainie de re: 
vuluție !.. Slava. justa iau adus-u lui 


ae N a e iti 
Blok „Cântările sate către Prea Frurou- 


su  Doamnă“,: Necunoscută .— pe. cate 
sufletul Poetului o așteptu să vină, din 
noapte şi vijelie, ca pe-o zână utântui- 
luare de chinuri, şi ulinătoare de sufe- 
riuţe ! 

Apui suu succedat „Măşti de zăpudă“, 
dansul valpurgiilor în noapleu de vije- 
lic şi furtună şi îu sfârzil veni cu 0 îu- 
curunare pe fruuieu celor trudiţi şi isto- 
viți de drumu, căzuţi la.rispăutii de viaţă 
„Roza şi Crucea“ —- simbul ul răsplății 
suferiuței şi patimilor îndurate pe Gol- 
gota pămânieuscă, CINE: 

Dar tuate aceste icoane erau însă su 
mai visuri uebulouse ule inspiraţiei poe- 
tului Blok, visate în noaptea din ajunul 
revoluției. Icoanele sufletelor lui, întru- 
pule din vis nu cerau decât năluci şi chi- 
mere fermecăloare, zâne fără de corp, 
ce unu atinzeau pământul în mersul lor, 
ci sburau deasupra lui, plutind pe azi- 
pitc fanieziei. 

Poetul, îudrăgosut de năluecile şi chi- 
merjile sale din vis, le cânta, fucăutând 
şi vrăjiud cu cântecele sale şi sutletele 
celor seloşi de o altă viată, uouă şi tru- 
movasă, în aştepturua Prea Frumoasei 
Doamne Necunoseule, ct va aduce în 0- 
chii ei albaştri misterul ştepelor infinite 
şi lumina: cerurilor însteluie. 

Dar deşteptarea poetului din visul ler- 
mecat, la realitate, a fost v crudă şi ne- 
miloasă desamăgire ! 

Revoluţiu, care a venii diu uvuwle şi 
vijelie, n'a fost deloc o prea Frumoasă 
Doamnă, Necunoscută, ci .u fost o sân- 
weroasă şi necruțătoare Pemidă, cc-a to- 
borât pe pământ cu o torță de foc — în 
sțânga, şi cu paloşul de oţel — în dreap- 
ta-i — pentru a-şi răzbuna robia și ehi- 
nul ci de veacuri ! 

„Şi visul poctului sa sfărânui! 

Găsuţa de carton — „Balaguncicul” lui 
Block, mistuit de flacări, sa prăbuşit în 
ruină şi toţi. îngerii albi ai visăriloi poe- 
“ului, 'cw aripile pârjolite de focul revo- 
tuțişi-au căzut din cer, striviți la pă- 
mânt ! : 
_Si visul poetului sa sfârgit!.., 

far poetul visător, privind lu ruinele 
ivecutului, deschide ochii: muri. în „noap- 
tea de viielie şi furtună, şi Vede ulie uă- 
lugi de visuri, cum trec prin faţa lui, în 
vărtejuri de măşti sângeraie. dar ucuesica 
nu mui Sunt umbre, de chinmere şi nă- 
luui, ci — uștiri de sieuguri și văreoluci 





La a ce Rad *., o. PI r 


firea d-lui Pickwick iuibrăeă expresiu uta 
sa Dine voitoare vbişniută: 2 i 

-— Sunienm gata, zise d. Pichwick, cure 
se zlimba cu bătrâna în capul lunjului 
de dăniuitori şi care lăcuse deja trei 
nlecări greşiie ju excesiva nerăbdare de 
u începe. i Ă 

— Gata, sirigă, Wurdle, utunu | 

Dintr'o dată sunară cele două viurj și 
harpa şi repede porai şi d. Pichwick. cu 
braţele îuerucişate cu ale domnigoarei 
sale, dar fu întretupt de un bătut. gene- 
ral în palme şi de sirigăte „opriţi, o- 
priţi !* 


in româneşte de [. CRIVAŢ 


pegas 


Li 


de LON BUZDUGAN 


ai revoluției, ce calcă aievea pe pământ, 
vrăbind în noapte, mâuaţi de biciul vi- 


jelivi şi al fartunei deslănțuite de 
Stilii !., 
--- „Neagră Noupte . 
Albă nea, 
î Vifor ! Vilor ! 
Hiscolegte-o lume vâniul :... 
Vifor! Vitor ! 
Volbură — pemtreg pământul |...” 
Aşa începe acum potiul Alexundru 


Blok, celebrul. său puem: „Cei Doispre- 
sere”, ! 

Cei Doisprezece este pouvmul revolu- 
jici ruse — aşa cum sa răsfrânt această 
reulă vijelie, de flacări şi sânge prin 
prisma sufletului poetului, care a trăit-o 
şi a văzut-o în toată cruzimea şi aspri- 
mea ei necruțătoare ! 

Poemul „Celor Doisprezece“ esle scris 
în zigzaguri de ritm — al spadelor în- 
crucişate ni fulverelor de foc şerpuiteare, 
pe cerul de cătrau ul uopţei, şi îivit cu 
riute şi  asouanțe de puşi cadenţați şi 
erăbiţi îu fulguiri de cuviule souore și 
reci a fulzilor albi, ce suştera în giul- 
ziul de zăpezi eterne ale poeziei !... 

luv ducă traducătorul, poate că ua 
reuşit în total să imprime în forma Jin 
Dei româneşti toată frumuseţea urigina- 
lului,:— de vină este poute prea mure 
bogăţie de mlădieri şi imagini ale uces- 
lui poem, speeitic rus, cu pariicularităti 
de formă a limbei, cari nu suut atât de 
usor de redat întro altă limbă străină. 

Totuşi, pentru a tcuni cuvântul, inanm 
străduii să dau şi în forme de tublouri 
— evoluţia „Celor Doisprezece“, lucru 
pentru care îi multumesc prietenului şi 
talentatului picior, Victor Feodurov, care 
a binevoit priu desemnele sale în peniță, 
să ne zugrăvească în chipuri şi icoane 
vii — poemele: „Cei Doisprezece“ şi 
„Seyţii“ lui Blok. ? 

Poemul „Cui Doisprezece“ al lui A- 
lexandru Blok a fost mult disculat și 
disputat de cele două iubere adverseuale 
Rusiei revoluifionare, ce se luptă între 


ele — bolşevici şi antibolşevici ! 
Pyimnii — văd în ucest poem o pruslă- 
vive a revolutiei, cei din urmă — văd — 


îu poemul „Cei Doisprezece“ o satiră 
crudă împotriva revoluției proletare şi 
planetare. 

Noi nu ne vom amesteca în cearta tu- 
berelor revoluționare şi antirevoluţia- 
nare, ci ue mulțumim a puue la dispozi- 
ţia publicului uostru acest poen ul lui 
Biok în versiuni românească, pe cari 
cititorii singuri îl vvr judeca,. fiecare 
dupii chipul şi asemănarea sufletului săn. 

Ne vom mărgini doar să adăogăm câ- 
teva rânduri şi retlecţii, făcute de scril- 
lorul .pus, Suveinschy, din preiaţa poe- 
malui „Cei Doisprezece“ ! IA 

„Marii profeţi ruşi şi prevestitori din 
udâucul depărtărilor au presiinţit revo- 
lufăa rusă. Inima şi sufletul rus, din mui- 
ster, au adulmuecai cu v durere de ueîn- 
lăturat. ursită de Suartă — venirea Re- 
voluţiei. 

Ştiau că vu veni răscoala sângerousă ; 
stiau că aceasta se vu îuvârteji ca o vi- 
jelie de pulbere şi foc — până lu ce- 
vuri — şi cerul îniregei lumi se vu îne- 
gri din nouri şi de fum şi se va dogori 
de flacări mistuitoare... 

Şiiau că revoluţia nu numai va sburu 
în nouri, dar se şi va târi pe pământ, 
Dar în privința revoluției credeau im- 


posibilul, căci înțelegeau că atunci so 
va «leschide hesna llrsitelor  nomiloase 


UNIVERSUL LITERgR 


Dorobanţul 
şi Carpatul 


— Sentinelă milenară, 
Kneaz adumbrituor de ţară, 
Uriaşule Carpat, 

La masacru ne-ai chemat, 
Zilele ţi le-um dat ţie, 

Să aili Daciu : soţie. 

--- Dorobanţule voinic. 

-Ai zărit de pe colnit, 
Numai nedreptăţi şi crime, 
i din sacra înălțime, 

epezindu-le în jos, 

Lângă Oltul mânios, 
Pesie coame turmentate 
Ale scumpilor tăi munţi, 
Gândul tău intinse punți, 
Ai dat lupte *nvergunate 
In Avrig şi “n Săcădate. 

Și cu sângele tău dac 
Aj roşii la Porumbac, - 
Sub Negoi. toată câmpia, 
Implinindu-ţi datoria. 


ALEXANDRU OBEDENARL 


Sibiu 11 


şi a patiiuilur ce clucoteuu de veacuri 
Aceustă besnă dinu ghemul de păianjeni 
şi pulrecuciuni miycegăite — va descă- 
tuza. puterile ascunse ule lhiosului, pute- 
vile întunericului şi ule prădădului. 

Știuu vă de aculo vu scoate capul şi se 
va târi lighioana niscută și rănită de 
această besni -— lighioana trădării şi a 
provocaţiei, care-i vu priude în mrejele 
shiarelur sale pe cei slabi de înger. 

Fiecare vu trădu pe fivcure: Aprou- 
pele se vu lepădu de upruapele său; se 
va lepăda de ziuu de uri, cure îi va fi 
„depărtuiul ieri“,  presimţiau, că în 
sfârsit, se va întâmpla ceva şi mul slraş- 
nic: că însăşi revoluţia se va lepăda de 
sine: că îi sa irăda pe cei ce au nis- 
cul-u, iar cei ce uu măscul-o Cu grouzi 
vor fugi de monslrul născut de el! 

În anii dinu ajunul revolujici -- ugtep- 
tavea ci era prea dureruusă: Oare nu 
de această presiiuţire a asteplărej în- 
cordate era spuduit şi speriat sufletul 
biâud, cernit de jule a lui Cehuv 2 

Nu crau ovare protetice ințelepciunca 
lui blândă şi iestutoare şi presimţireu 
pustiirei sutluieşii şi u scârbei lui ue 


- amiiepinite 2 Scârbă până lu  înfricu 
sure?! 
Oure uu acteași erau — tăcereu gi Si. 


venia sufletească, după prexestirile şi 
proorodirile pline de dezastre şi cata- 
clisme ule lui 'Dostoiewski, prevestiri 
ule furiunei încă nedeslănţuite ? 

Au presimţit aproape totul... 

Dur când Revoluţia sa deslanțurt 

su întâmplat că wau'mai cunoscut-o ! 
Au udmis-o numai la început, când re 
vulujia era încă „lără de sânge”, când 
„pe ulițe umbla Hristos“. 

Iusă câud au prins a se înfapiui şi 
«clelulte prorociri — deodată toţi „sau 
lepădat de dânsa, cârmacii au scăpat 
cârua din mână şi uu fugit, ca nişte rău- 
făcători dulu o faptă sirăină de ei. 

De bună seamă uaţi cunoscut-o ? 

Niaţi recunoscut voi copilul inimelor 
voastre — revoluția ? Nu se poule ! 

Yoi viaţi prefăcut! Și vaţi speriat de 
cui inşi-vă — de trădarea copilului vos- 
iul. 


Lam eRSsu i LITERAR 


. ARDEALUI, 


SI PROBLEMELE  CULTIBALi. 


Sărbători culturale 


inirerupem peniru astăzi şirul crono- 
logic al evenimentelor din viaţa politică- 
“ulturală a Ardealului spre a ne opri un 
moment asupra unci părți cu caracter 
mai intim, care stă în strânsă legătură cu 
sărbătorile bisericeşti. 

Viaţa hiserirească a românilor din Ar- 
deal s'a desvoltai toi în împrojurări grele 
ca şi cea politică, Saşii şi maghiarii cu 
cari lacnesc împreună având religii cu 
tatul deosebite de cea ortodoxă au în- 
ceteal în lol decursul veacurilor irecule 
san să câştige pe români pentru hiserica 
lor san cel puţin să-i împiedice în des- 
voliarea lor bisericească. Biserica. protes- 
iontă, cărcia-i aparțin sașii, nu avea au- 
ioritatea unei hiserici dominante în Stat 
şi unu putea, prin urmare, să aibă a înrân- 
rire pica puternică asupra părții morale 
u. bisericii românești. ci se muljumia câ 
să beneflicivze materialiceşte de papnrul 
român, câre cra obligat. în urma privile- 
iilor polilice ce le avean saşii dela regii 
ungari, sii dea o parte din roada muncii 
zale ţicatrue preoțunea săscazeă.  Protos- 
caniismul fiind. o Discrică în fond 
«i şi în forma ci exterioară, întemeiată 
pe rațiune şi lipsită de orice sentimenta- 
(ism, na aut si nici n'ar fi putut să aibă 
vre-o înrâurire clică asupra poporului 
român, a cărui educaţie bisericească se 
iuremeiază tocmai pe sentimentalismul 
ortodoxiei invăluite în forme și formali- 
iți exlerioare. 

Biserica ungurească ceri  reprezentalit 
prin trei confesiuni: romanecatalicii, re- 
formată şi unitară. Cele două din urmă 
suni, ca şi protestantismul cn care au u- 
int acceaşi desvoltare istoricii. religii în- 
temeiate toi pe rațiune şi lipsite încă și 
mai mult de formalismul sentimental cu 





Şi privind la fuga laşă a celor ce au 
pângării omenirea, Domnul din cer le-ar 
striga : 

— Ascultaţi în noaple suerul furiilor 
şi Srihijlor deslănțuite ?  Ascnltaţi hu- 
buitul tobelor de fane si tunet în fartu- 
n: ! Priviţi ghemul şerpilor de fulgere 
st flacări roşii. ce se încolirese pe cr. 
iri, despirând zarea dela un capăt la 
altul al pământului vostru pustiil? 

De ce fugiţi de fapta voastră ruşinoa- 
si? O vai, făpinitori de role. de co vă 
ascundeți ochii să priviţi în faţă pârja- 
lul si dezastrul ? 

De ce vă înfricoșaţi să priviţi în besna 
<nfletelar voastre -— plină de înlumneree 
si dezastre? De ce nn voiii să asenltafi 
in noaptea irădorii şi a iipadei Pairiei 
„astre plăusnl mrimelor închnunite de 
dnrere. suspinnl de copii desnădăjiniţi, 
picrruţi de părinţii lac pe drumuri, de 
co Nasecuilaji ptânsai sfâzictor al celor 
fară de aslepsi şi fără de pâine, plânsul 
şi suspinul eclor ce nu vnr mai vedea, 
din abisul desnădejdei lor furi de mar- 
situi, raza <peranţei de mâine?! 

An, unele sstnicţi eni. făphirnri de 
rele ? 

-- Unde sati axenus voi de furluna şi 
sijelea  deoslininitii de vai din noaptea 
baasului ? 

Veniţi în faţa mea = în futa Fap. 
ici vcasire săvârşiie, la judecaia de ra- 
ve nu veți scăpa, 

Şi acu, iati Norolujia 
poetul-protei_ Alexandru 
pin! - „Cei Doisprezece !..* 


ION DBLZDUCAN 


judecaiă de 
Blok, în pen 


cea protestantă, In timpurile mai nouă 
aceste dovă biserici luan tot mai mult ca- 
vaeteral nnor biserici naţionale maghia- 
ve, fără. a avea însă rol politic în viața 
statului ungar. afară doar în mod indi- 
vcet prin faptul că mniţi dinire oamenii 
de stui şi guvernanţii statulni ungar a- 
parțineau uneia din aceste confesiuni. In 
astfel de împrejurări cra firese ca între 
biserica ortodasă română și cele rouă 
biserici maghiare să nn se desvalte nici 
o relațiune, care ar îi puiut să iniinen- 
țeze pe cca dintâi. 

Biserica dominaniă în statal ungar era 
cca romana&ratolică. “cărcia-i aparținea şi 


. dinasiia Habsburgilor. Se ştie că hisericu 


aceasta face cel mai întins proșelitiam și 
nici biserica românrască din Ardeal nu 
scăpal de tentaţiile acesiei hiserici. lir- 
miirile «unt cunosute : n parte din româ- 
nimea ardeleană a fosl râşiigată de hi- 
serica romano-catolică. deşi nu în mod 
«bsolui, inrorporând-o en totul în sânul 
ei, ci formând Diserien greco-catolică sau 
unită, cum se mat nnmeşte în Ardeal, 
Prin accasta sa făcut în sânul românis- 
mului ardeleau o spăriură. care a avut, 
cfecie destul de adânci asupra vieţii noa-. 
stre naţionale. 


Biserica ortodoxă. română ca şi cea u-j 


niiă au. rezistat cu tărie influențelor de 
ordin citi ale hiservicilor sirăine arătatei 
mai sus. Chiar și influența bisericei ro- 
mano-calolice asupra credincioşilor uniit; 
se reduce la tagma preoțească şi la ; 
clasa intelectualilor si micci burghezimi.) 
în vreme ce populația dela sate a rămas 
aproape de tot neatinsă, ca păstrându-şi; 
vechea credință și vechile iraniții ale bi- 
scricei ortodoxe, | | 
Dacă din punct de vedere etic, biserica 

vanzâncască rin Ardeal a rimas neatinsă 
de inilnenjele străine, ca a suferi cu aiâr 
mai mult poliliceşie, Biserica noastră a- 
vind un caracter pur naţional, iăr preo- 
țimeu. română fiind cxpresinnea cxăte- 





pioară a acestui caracter, cra fatul ca ca . 


să fie prigonilă «le către factorii celor- 


lalie biserici. Preojimea. română din Ar- 


des! a rezistat însă cu vrednicie ieturor 
pericolelor cari au amenințat veacuri de- : 
arândul biserica noastră. Inpta politică, 
lu care a fosi provocată biserica româ- 
veazcă (lin Ardeal din pariea celorlalie 
hicerici. a ant ca nemare iransformarein 
hizericei noastve in fortăreje de apărare 
nu nbmai a rredhngei sirămrșești ci și a 
ființei noastre najionale. Biserica noa 
stuă a devenii astfel cel mai puternice scut 
pentru toi ce are ui popor mat scump: 
limba, lezca şi credința, : 
Revoluţia din anul 1848 a adus şi .pen- 
iru biserica românească din Ardraj li- 
berlatea, Având în [runica ei pe, marit 
ailiterei Şagnna la Sibiu si Şubuiu la 
PI:j biserica -româncaseă a nat o desră- 
tare en ndevirat uimiioare. păsirându-si 
în fand verhiul ri rol de-a fi pavăza tuiu- 
ror iutevesclor româneşti. Arhiereii ci an 
jazi în enntea mișcărilor biscricagii, şco- 
lare si cultusale ca şi în cele politice 
prelulindeni şi fotdcaunu sreondăţi: ru. 
pizepeie gi nolărite de înireăga proo- 
lime și invăţătostno. 
Asvânul aici daloria a ne ocnipa mai mult 
de parica culiurală teehuc sa relevam 
marile merite ule taamei preojeşii și das- 
vălești din Ardeal ce si le-au câștigat 
mai cu semnă prin acțiunile lor culturale 
ce le desfăsnran în legătură cu sărbăta. 
rile hiserieesii. De când „Astru” și „Tri 
inina' şi-au desfășurat sleagnrile lor de 
penpuganuă culiurală, aproape na rămat 
sai în Ardea! îa care Ja sărhători să nu 

















ARTĂ. — EXCRXOCHERIE — 
' DILETANTISM 


Printre cei cari sau ridicat, întâi, și cu 
vorba şi en scrisul, împotriva exageratei 
idolatrii faţă de ultimele producţii ale 
lui Grigorescu — m'am numărat şi encu 
modesta mea contrihujie. , 

Am suferit pentru aceasta, dealungul 
atâtor ani, mulie jigniri şi imputări mes- 
chine. : 

Mi se imputa anume că. aş fi un june 
crud şi ambițios care, țintind în gloriile 
consacrate, încerce sămi instalez — pe 
ruine — un piedestal de parvenit. 

Fireşte, am păsăt netulburat pe drumul 
meu Înng, 'cu fădejdea că, întro huni 
zi. mi &e va recunoaşte dreptatea. 

Intâmplarea mi-a venii în ajutor, mult 
mai curând «le cât mă aşteptam. 

Prin: numeroase articole — fie direcie 
fie parabolice — m'am îndâriit, încă din 
1918. să; trezesc Îuarca aminte a amato- 
rilor de elită şi a autorităţilor, asupra 
negojului exagerai ce se fătea cu lucră- 
rile cele mai slabe din âctivitatea artis- 
iică a. Ini Grigorescu — lăsând 'neconte- 
nit să sc înţeleagă, :că în preajma acestui 
artist clocotegte — interesat — un zgo- 
mot fără precedent în analele plastitei 
noasire. 

Ca pretatindeni în Apus, deci şi ta noi 
-- (în sisteme de exeroeherie nu ne pu- 
tem încă mândri cu vre-un aport de ori- 


ginalitate) — înteresul nă: putea fi de câi 


al intermediarilor de tablouri. 

Inţeleg prin intermediar ceiace îndeob- 
sie se înțelege: un misit, adică iasul fă- 
ră situaţie socială hoiăritii, care, nofiiul 
nici producător, nici cumpărător, vegc- 
icază pe spinarea. și a prodiecdătorulni îşi 
a cumpărătorului, bine -înjeles fără. su 
riște nici odată nimic — dar. scnrapinrd 
cciace irece prin mâinile lui și fărânu 
ioate sferțările să se afle; cât- mai la în- 
dlemâna lui, marfa cerută pe piaţă. 
Calitatea acestei mării pe: dânsul nu-l! 
interesrazi nici odaiă, Deâceja: preferi 
„erzaţul* ca fiind mai “uşbr de manipu- 
lat -— şi mai remunerăâtoriu. PNR, 

Intermediarul -esic' o excrescenţă so- 
«ială, născuiii mai muil diă tembelismul 
si îugădnința scmenitor, decât dintr'n ne- 
economică: — şi dacă nimeni rin 
' i să-lzanprime. e fiind. 


Pra Doe 20 






sa încă, fie chiar şi în cele mai modeste 
condițiuni, ceva pentru culiivareă! popo- 


ru ni, -Iudeosebi gărbălogie Crăciunuliti 
ecran falasite: mult în scopul acesta. Prin 
producțiuni icairale, întovărășiie de ca- 
reri roliginasc şi lumesti, și en confevinţe 
insiruciive sărbătarile bisericesti esau 
transformate în asteviărate sărbitori cul- 
urale. Culiura poporului sin sc face priu 
acțiuni mii, savante, ci mai curând prin 
motesiele opere de enltură ale madcgti- 
ler cărturari dela sate, cari ştiu și poi sii 
fucii din ficeare sărbiitoare hisericcascii 
ivi ndaiă și n sărhiitoare culturală. In 
Asdealul vechin sa făcut mult în privinţa 
aceasta şi generaţiile dinainte de răzbm 
meriti pentrn asta toată recunoştinţa. 


ION BAILA, 


di 
că omul e înclinat să compătimească pe” 
cei neisprăviţi de soartă şi să le ierte 
multe. k 

Dar indulgenţa aceasta are uneori ur- 
mări dezastruoase. 

Cel îngăduit din „spirit creştinesc, se 
crede dela o vreme indispensabil şi, în- 

diil cu încetul, devine obsedai de ideia 

„e-un proteguitor al artei şi al artişti- 
lor —:' un îndrumător al spiritului nos 
tru plastic... un Mecena. ” 

Astfel, în urma izbucnirii scandalului 
cu Grigoreştii. toată lumea a putui ve- 
dea, cu stupelacţie, cum o serie de anal- 
fubeţi foşti zarzavagii;, foşti tapijeri, foşti 


negustori de ulcele la Moşi, iar, după 
FăzDOi... „ divectari de artă“ — (tivulatura 
post-bellică a misitului) — cum toată a- 


ceastă vermină, de origină nedefinită, se 
rid.că aslă-zi, triumfătoare, prin cafene- 
le, prin bodegi, prin saloanele parveniţi- 
lor — şi, vai! ruşine contemporană 1... 
chiar în coloanele publicaţiilor serivase, 
închinate exclusiv artei... să persifieze 
pasiunile pe cari le-au speculat, să iro- 
nizeze neglijenja autorităţilor, graţie că- 
reia au putut manevra liberi. să denunțe, 
să acuze, să dea directive şi să sugereze 
—cu aere de bivoli isteți — norme şi 
prpgrame de organizare artistică |.. 

Sperăm însă cu magistraţii noştri nu se 
vor lăsa depietaţi de ingenioasa diver- 
siune, a celor cari, organizați în bandă 
ocultă — ştiu să se sprijine reciproc, ca 
să iasă din formidabila panama, nu acu- 
zaţi, ci acuzatori, 

"Dar în această chestiune credem să 
putem veni, în curând, cu amănunte a- 
 muzante. i i 


* 


Ni se comunică — ceiace nu ne vine 
a crede că d. PICTOR Arthur Verona ar 
fi primit, sau e pe cale să primească, în- 
sărcinarea de a compune şi executa, pen- 
tru una din pieţele Capitalei, un gran- 
dios monument, în. vederea căruia sau 
ținut mai multe concursuri, fără nici un 
rezultat, până acum. 

D. pictor Arthur Verona ar fi fost, pa- 
re-ni-se, jiilecător în acele concursuri şi 
evident, n'a aflat nimic de seamă în an- 
chetele triinise d-sale spre cercetare — 
«e către sculptori, 


Lucrul iu ne miră. deoarece unui pic- . 


tor, mai cu seamă unui pictor de talia 
«d-lui Verona îi este peste putință să pă- 


trundă şi să cântărească o îutruchipare * 


sculpturală. 

Dar ce ne miră, la d. pictor Verona, 
esle ugurinja cu care d-sa se angajeajă 
“întrun câmp de activiiate une nu sa 
produs până acum niciodată — călcând 
astfel în picioare tradiţia bunei cuviințe 
pictoriceşti, care cere să respectăm - şi 
munca şi interesele colegilor noștri 
sculpiori. 

Fiindcă, altfel — pentru justă compen- 
saţie de breaslă — ne vom trezi cu marea 
frescă a Ateneului încredințată, spre zu- 
grăvire, d-lui Măţăuanu — sau, de pildă, 
cu d. Vasile Pop — (romancier american 
şi inventator. patentat, al unui aparat de 
prins muşte) — însărcinat cu arhiteciu- 
ca gipauticei basilici a Patriarhiei... 

Am dori să credem însă că povestea a- 
ceasta e numai un zvon hazliu. 

D. Verana are însă datoria să dove- 
dească celor surprinşi că nu e încă aban- 
donat de spiritul măsurii şi al decenţii.. 


N, N. TONITZA 


FINIF ERSDL LITERAK 


Cronica muzicală 


Al şaptelea concert simtonio popular, Concertul Quartetulni „Capeleanu"“. 


Concertul de oratorii al societăţii Cântarea 


Pentru dirijarea celui de-al șeaptelea 
simfonic popular, am văzut reapărând la 
pupitru aceiaș autoritate muzicală ne- 
contestată a lui Mihail Jora. Este al doi- 
lea simfonic popular pe care-l organi- 
zează Jora în seria actualei stagiuni şi 
un nou prilej pentru critică de a stabili 
intinsele cunoştinţe de literatură muzi- 
cală de care dispune Jora şi din care-şi 
întocmeşte programele sale de concerie. 
Și jora- este apoi primul dintre compozitorii 
noştri care nu se sfieşte să-și înscrie în 
program din lucrările proprii, cum face 
cu ai său „„Marş evreesc“, Piesa a mai fost 
execufată la un simfonic extraordinar, 
acum câteva săptămâni, sub dirijarea lui 
Henri Morin, obţinând şi acum, ca şi a- 
tunci, un deosebit succes în publicul au- 
ditor, fiind în amândouă dăţile, 
Şi, cu drept cuvânt..Aflăm aci atâta vioi- 
ciune orchestrală în redarea autentice- 
lor crâmpee de mielodism iudaic, atâta 
spirit şi humor de calitate şi atât meşte- 
şug de împletire a motivelor şi de con- 
stiincioasă economie structurală, mo'ive 
prea luxoase sau chiar prea savant pre- 
lucraie peniru alt rost decât pentru cel 
de comic. Celelalte piese din programa! 


acesiui simfonic — atât de nimerit alese, 


pentru scopul educativ urmărit de aceste 
concerte — nu au fost întotdeauna la în- 
nălțimea ambiţiunilor muzicianului Jora, 

ȘI aceasta, de sigur, din pricina repeti- 
țiunilor insulicienie. Asupra necesităţilor 
stilistice pe care le relevă interpretarea 
unei simfonii de Haydn, socotim de ase- 
menea, că Jora este pe deplin încredin- 
at, că o citire sumară nu este îndestu- 
lătoare să imprime, nici în  muzicanţii 
instrumentiști, nici în publicul auditor, 
convingerea absolutei  clasicităţi consa- 
crată de istoria muzicii lui Haydn. 

Defecţiuni de natură personală au 
împiedicat înjghebările noastre de mu- 
zică de cameră să se înfățişeze şi estimp 
în concerte proprii. „Asociaţia de mu- 
zică de cameră“ a încercat prin inoatr- 
tea flautistului  Solomonescu o pierdere 
care nu se va umple cu uşurinţă. lar da- 
că, — după cât auzim — locul violistu- 
lui Mendelssohn, plecat în America, este 
cu prisosință şi definitivă | autoritate 
luat, în aceiaş formaţiune, de Theodor 
Popovici, nu este mai puţin adevărat, că 
în „Quartetul Notara“ rămâne iarăşi un 
gol foarte simţitor, date fiind, mai ales, 
exerciţiile de ansamblu şi reciprocă în- 
țelegere pe care Popovici le săvârşise în 
acest quartet. Astfel că, singura forma- 
jiune din cele trei de anul trecut, care 
subsistă astăzi şi lucrează efectiv în di- 
vecțiunea muzicii de cameră, este quar- 
tetul femenin „Capeleanu“, Descoperim 
la acest quartet cu prilejul concertului 
de săptămâna trecută, aceeaș vânjousă 
activilate de echilibrare sonoră, de a- 
Flare şi realizare a caraoteristicilor sti- 
listice, de brio concertant, de robusteţă 
energică şi voluntară, în cure nicio Con- 
cesie nu se îngădue unei sensibilităţi ce, 
prin compoziţia uree lui, sar bănui 
femenină, firavă, fără vigoare. Tendinţe 
temeinice de înţelegere, împărtășite cu 
unanimitate de concertiste. dau posibili- 
tatea celor patru serioase muziciene să 
interpreteze sobru şi echilibrat pagini ce 
se aud rar la noi, pentru care succesul 
obţinut este pe deplin meritat. Graţie 
concursului  celistului Krainik și al lui 
Alfred Alessandrescu, sa putut realiza 
în. admirabile avânturi de expansiune 
muzicală, Quintetul de coarde cu două 
violoncela de Schubert şi cel cu piano de 
Franck. 


bisată. . 


României“ 


In preajma .seabătorilor de la inijlo- 
cul iernii, am avut ca niciodată pân'acum, 
un foarte interesant concert de oratorii 
dat „de societatea corală „Cântarea Ro- 
mâniei“ de sub conducerea harnicului 
său maestru d. Marcel Botez. Este clară 
tendința de îndătinare şi la noi în vre- 
mea principalelor sărbători religioase, 
cum este obiceiul în toate centrele inu- 
zicale din Apus, a acestui gen de muzică 
sacră şi a fost fericită coincidenţă, că a- 
cest concert a căzut tocmai în seara Moş- 
Ajunului, penirn a trezi în imaginaţia 
creatoare a compozitorilor noştri, ideia 
unui oratoriu, pe care noi îl vedem rea- 
lizat, în chip popular, în „lrozii“ noştri. 
Căci numai astfel datinele noastre, stră- 
luninate apoi de puterea creatoare a mu- 
zicienilor, pot fi utilizate ca material de 
irspiraţinne. Concertul acesia, minuțios 
pregătit, foarte bogat în etalare de ma- 
terial vocal, cor, solişti şi orchestră, cu 
necontestate abilități de nuanţare, cu 
vrednice şi isbutite încordări de iuler- 
pretare, s'a încheiat cu o cucernică exr- 
cuţiune a Messei No. 14 în do-major de 
Mozart. 


GEORGE DIACU 












IESE 
9 023 y 


SARBATORIREA D-LUI GUSTY 
„43: — 

În a doua jumătate a lunei Ianuarie, va 
fi sărbătorit la Teatrul Naţional, d. Paul 
Gusty, care împlineşte 50 de ani de ac- 
tivitate teatrală. 

D. Gusty este directorul de scenă, care 
a ajutat în imnăsura cea mai largă, pro- 
păşirea scenică a teatrului românesc, 

D. Gusty a făcut cele mai seroase 
montări a învăţat atâtea generații de ac- 
tori să stea în scenă ; a valorificat sume- 
denie de piese, cu gust, cu respectarea 
artei şi cu adâncul simţ real. 

D. Gusty este omul de teatru, care a 
îmbogăţit repertoriul şi al Teatrului Na- 
țional și al altor teatre. cu traduceri foar- 
te bune şi adaptări frumoase. 

-E omul, care ştie în toate amănuntele, 
ce-i teatrul, ce trebue teatrului şi cât de 
multă muncă şi pricepere se cer în tea- 
tru... 

L'am văzut înir'o seară, în tovărăşia 
unui autor dramatic, vorbind cn admira- 
bilă însufleţire despre motivele poetice 
necesare teatrului nostru. 

Rare ori am simțit o comunicativitate 
mai caldă, mai expresivă, mai tinereas- 
că, decât atunci când-d. Gusty vorbea 
despre noua piesă în versuri, „Păcală“ a 
lui Horia Furtună. 

In seara, când va îi sărbătorită munca 
dârză, sinceră, rodnică pentru desvolia- 
rea teatrului românesc, desiăşurată de d. 
Gusty, e o datorie de recunoştinţă, câ 
scriitorii, actorii şi ziariştii să arate în- 
tr'o manifestaţie de mare cinstire, ce în- 
seamnă Paul Gusty, pentru teatrul româ- 
nese. i 


B CECROPIDE 


FINIPERSUL LITERAH 


Editurile în 1926 


Un an eroic din seria ce nu se va sfârşi 
curând.  feascurile au siat un an în» 
cheiat sub presiune şi nu lucrările lite- 
rare sau de artă au lipsit vitrinelor a- 
nului acestuia. De alifel o distincție se 
impune dela început. £ aceea dintre ti- 
pografie şi editură. Inutil să subliniem 
cât de prețioasă este opera tipografică, 
dar cu cât'mai presus pe scara valorilor 
culturale stă conştiinţa editorială. În- 
tr'un fel sau altul. această couștiință e 


in faza protoplasmei. Şi: nu se știe dacă , 


atâta din criza — care nu se poate tă- 
pădui -— a librăriilor, nu se datoreşte în- 
tre altele şi acestei crize de conştiinţă 
editorială. O corelație cu electe de strân- 
să reciprocitate imprimă întregii probic- 
me aspectul dezolant .al . unui cerc vi- 
țios. Editor, librar şi cititor, sunt deopo- 
irivă de vinovaţi de situaţia de azi și deo- 
potrivă  trebuesc stimulaţi pentru rege- 
nerarea cărții. 

loan Văcărescu n'ar mai versilica as- 
iăzi alegoria „Tipogratiei“ dela 1818, a- 
sezată la Cişmeaua lui Mavrogheni : 


La câte neamuri sunt priimită : 
Scrise pierdute le înviez; 
Invâţâtură dau înmulțită : 
Un veac la altul apropiez. 


Afonpismele lui sunt astăzi locuri comu- 
ne şi uenumăratele tiparniţe  pertecţio- 
nate, din cuprinsul României-Mari, măr- 
tarisesc în crezul marelui logolăt. 

Cum însă, problema e cu mult mai 
vastă şi mai controversată să încercăm, 
spre lauda acelor case de editură cure 
stăruesc în drumul luminii, o sumară 
schiţă, a activităţii lor în 1926. 

A recunoaşte o muncă cu atât mai va- 
loroasă cu cât “e mai neajutată, nu în- 
seumnă să infirmăm obiecțiile marei 
probleme a conştiinţei editoriale care 
au se poate rezolva de altminteri, în câ- 


teva Îraze. 

CULTURA NAȚIONALĂ 
Am mai avut şi altădată prilejul să stă- 
ruim asupra meritelor marii edituri, dela 
care porneşte un nou spirit tehnic, bine- 
tăcătcare renaiere—acurateţă şi esierică 
grafică—imitată câteodată, prea servil, de 
te miri ce tiparniță din vreun colţ de 
țară. Şin anul acesta „Cultura Naţio- 
nală” a dat atenţie secţiunilor, biblio- 
teci şi colecţii, cu cari şi-a marcat chiar 
inceputurile sale editoriale. 

„Biblioteca Scriitorilor Români de Azi“ 
a publicat o admirabilă culegere de 
Nuvele a regretaiei scriiioare dramatice, 
Igena Floru, autoarea răsunătorului sute 
ces teatral: „Fără reazăm” şi traducă- 
coarea lui Wilde în româneşte. O copertă 
de o femenină eleganţă — motiy de per- 
nă de divan pe fond de aur — dă .votu- 
maşului aspectul unui volum de urtă. — 
Ironii sentimentale de E. Marghita, sa- 
crifică prea mult din inima poetei pe al- 
tarul gazetei rimate şi a calamburului 
facil. In orice caz un examen util, pentru 
poetă în primul rând. — O culegere in- 
tegrală — de vo mare utilitate — a d-lui 
Radu D. Rosetti: Poezii (volum defini- 
tiv), — O piesă de teatru Jertia daluziei 
de d. M. Galiţa. dar mai ales Manechinul 
sentimental, primul succes de rampă şi 
prețuire liierară al d-lui Î. Minulescu, 
Autorul .Romanţelor pentra mai târziu 
a hotărit să-şi spue ultimul cuvânt în 
ieatru cum şi l-a spus şi'n poezie şin 
roman. Manechinul senfimental este de 


o lociură tot aşa de atrăgătoare ca şi re- : 


prezentarea, 


In „Biblioteca Literatura Universală“, 
„Cultura Naţională” n'a adăogat ann! 
atesta, în dreamebire de numesoanele tra 
duui-ri din alți ani, decăt La va, rtuaa- 


> 


. 


nul ini G. Rodenbach, tradus de i, Ur. 


Perietzeanu, - 
In „Biblioteca Actualităţi Ştiinţifice“ : 
Atomii de azi de dr. G. Chaborsky, i 
In „Biblioteca Rurală“: o pitorească 
reconstituire a patriarhalismului rural, 


cu şezători, glume şi înțelepciune: De 
pe la noi. cea fost odată de Tiberiu 
Crudu. 


In „Biblioteca Juridică“ : învăţământul 
dreptului comercial de prof. univ. M. 
Paşeanu. 

In „Colecţia Actualităţi“: Noi şi Sâr- 
bii, călduroasă pledoarie pentru apropic- 
rea sârbo-română de dr. N. Lupu. 

In „Colecţia Memorii“ : un studiu do- 


"cumentat, însoțit de planşe şi den va: 


loroasă oportunitate, în vederea semi- 
centenarului războiului _independenţii : 
Partea luată de Armata Română în răz- 
Doiul din 1877—1878, de general Radu 
Rosetti şi Souvenires d'un volontaire de 
Jean Lahovary. 

În colecţia „Studii politice“: Partidele 
politice de P. P. Negulescu. - 

In colecția „Critică, Studii, Esseuri”: 
întâiul volum din scrierile subtilului spi- 
rit, estet, „critic si esscist, d. Paul Zari- 
fopol ; Din registrul ideilor gingaşe. Un 
iconoelast, dublat de-un idolairu al siilu- 
lui şi-al rafinementului de disociaţie, d. 
Paul Zaritopol este astăzi, unul din cele 
mai interesante personalități din lăun- 
tirul României. 

O binevenită plachetă a d-pei dr, Sil- 
via Bălan : Opera literară a lui D. An- 
ghel — evocare a lui Dimitrie. C. Olă- 
neseu-Ascanio, datorită d-lui N. Petraşcu 
— o prețioasă culegere de esseuri Frag- 
mente moderne, ale d-lui Tudor Vianu, 
în care preocupările problematice, lite- 
rare se însoțesc în chip fericit cu cele 
plastice. D. Tudor Vianu se dovedeşte în 
acest volum şi unul din puţinii noşiri, 
serioşi, critici. de artă. Studiile sale des- 
pre Sion, Han, etc., vor rămâne ca un 
model al genului. 

Remarcabil, întru totul, studiul d-lui 
C. Oprescu: Țările române văzute de 
artişti francezi, “cu aparat bibliografic, 
schiţe critico-istorice, şi. mai ales nenu- 
mărate planşe, pitoreşti și documeriiare, 
a căror savoare şi importanță fac din 
lucrarea d-lui Oprescu. volumul de -ri- 
goare din orice bibliotecă, fie ea parti- 
culară sau oficială, modestă sau bogată. 


PENTAPOLIN 
(urmează) 
CETATEA LITERARA (|, 11-12 — 23 
Decembrie). i 
Cu numărul acesta compact, revista 


d-lui Camil Petrescu închce un an: de 
activitate, Numărul este închinat în în- 
tregime procesului pe care d. Camil Pe- 
trescu îl reconstitue în legătură cu că- 
derea piesei sale de teairu „Mioara”, 

„Fals tratat pentru uzul autorilor 
dramatici“ — se numeşte această lucrare 
de întinse proporţii cu nesfârşite încursii, 
după modelul — păstrând proporţiile — 
Odobescului şi în care polemistul Camil 
Petrescu se războeşte, după vechea for- 
mulă — solus contra omnes. 

Importanţa cazului ne obligă să reve- 
nim pe îndelete în numărul viitor, 


„CERCUL „SBURATORULE 


In şedinţa de Duminică 19 e, d-ua A- A 
lice Sturza a contiuuat lectura piesei. 


„Goana după dragoste”. D-ra Ticu . Ar- 
chip a citit o nuvelă inedită, iar poetul 
Ion Barbu câteva poezii din volumul său 
„Ochian“. 

Versuri a mai citit d. C. Baltazar. 

Asistă d-nele: lovinescu, Ortiz  La- 
hovary, Dona, Cantuniari, Frolo, d-rele 
Delavrancea si d-aii Lovinescu, Ortiz 
SMorza, Constantinescu şi Niohiia 


1ă 


Politica şcolară 


Dl in pagina culturală a „(niversu- 
iui“, d-l Emanoil Bucuţa publică ioar:e 
juste păreri documentate, referitoare la 
politica şcolară, singura care trebuie să 
preocupe oficialitates, câtă vreme mai 
hine de jumătate din copiii ţării sunt, 
oficial, ţiruţi departe de şcoală: 

Ştiam mai de mult, din altă parte, şi aciun 
de curând au apărut şi în ziare, comunicate 
chiar de un ajutor de primar, unele date sta- 
tistice privind Bucureştii. E nu numai un oraş 
de un milion de locuitori şi capitală a unui 
mare regat, dar şi uu centru şcolar puternic, 
plin de şcoli si de tot îclul de instituţii anexe 
pentru cultura populară. 

Bucureştii au o populaţie scolazră de şcoli 
primare de vreo 70.000 de copii. Aceștia sunt 
capiii româuni,. şi în tot cazul creştini. Evreii 


„au vreo 14.60), cari ar fi urmâud toţi la şco- 
„te proprii. Din cei 70.00%) de copii; au loc în 


şcoli 25.000. Comunicatul amintea de 35.000, 
jar poate mai mult de dragul rotunjirii până la 
50 la sută a procentului de şcolari. La cifra 
aceasta, ar [i cel mult să se adaoge şi cele 
câteva sute de copii cari nu se înscriu fa 
şcoli, ci dau examene particulare. 

Bucureşti, stă în această privință mai rău 
decât bietul cătun din munţii întunecaţi ai Mo- 
tilor, Ponoretul. Cel puţin jumătate din copiii 
iui ru Sunt ptiiniţi la şcoală. Alături de 15.000 
studenţi de. universitate şi de şcoli inalte spe- 
ciale, şi de alți 15,000 de liceeni sau elevi de 
şcoli superioare de tot felul, pe cari îi are, 
abia 25.000 de: școlari primari români, Şi să 
se bage de seamă că am ajuns la această mă- 
“reaţă ciiră după o vrednică de toată lauda 
Campanie de: clădiri şcolare şi în București, 
care a îndoit capacitatea fostelor localuri, Ce 
cra oare acum patru ani, Doamne Stiinte? Și 
ce înseamnă în Oraşul Parlamentului, legea o- 
bligativităţii învăţământului ? i 

Pe de altă parte, întrun număr recent din 
„Monitorul Oficial”, ge putean citi coloane, 
coloane şi pagini de pagini de vacante în în- 
vățimântu! primar. Sun astăzi în România a- 
proape 45300 de locuri de învățături neocupate. 
Şcolile nu țin curs ori au pe catedră vreun 
absoivent de patru clase primare sau mai pu- 
tin. Atâtea județe de graniță şi de pământuri 
noui, au suie şi sute de asemenea lipsuri, Mi» 
cile cetăţi cultura!te ale şcolii, pe acolo nu se 
deschid, sau se dau în paza întâiului venit ne-.. 
Vuia, = y 


S'au scris și. s'au vorbit multe şi: în. toamna 
aceasta despre reorganizări scolare sau des- 
pre trebuinţa snriiimarii în întânul rând şi cu 
toate mijloacele a cutărui învâţământ, de obicei 
cel înalt, cât timp celelalte vor trebui să se 
menție în starea, Sau în halul, de astăzi, 

Politica de Stat culturală trebuie să fie încă 
o generaţie, :oncentrat şi exclusiv şcolară, In- 
tr'o ţară cu 50 la sută analfabeți oficiali şi per- 
manenţi în Capitală insăş, orice silință şi. orice 
le pot săvârşi, pe puţin tot aşa de bire. soco- 
te pot săvârşi. pe puţin tot aşa de bine socie- 
tăţi de inițiativa. particulară sau indivizi îni- 
moşi, sunt o greşeală, 

Toate puterile Statului în slujba propriu zisă 
2 şcolii, Cămine, muzee, gazete în. sute, de mii 
de exemplare sau poate în milioane, minunate. 
lucruri, a i 
Ă Dar, câtă vreme Statul ține departe de carte 
jumătate din toţi copiii lui, să lase pe alții să 
facă acele minunate lucruri şi, ferindu-se de 
ele ca de nişte :spite la diversiune şi la ascun- 
derea celor mai neamânate îndatoriri, pe cari 
le are, să râmâe în şcuală. Statui să-şi res- 
pecte, el întâi. legile pe care şi le-a dat. 

Ă SCRIITORII 
- D D. E. Lovinescu va tipări în curând 
volumul al lil-lea din „Istoria literaturii 
române contemporane“, care traiează e- 
voluția poeziei_lirice, 

Cl La 1 lanuarie apar fascicole 3—6 
(Vol. [) din revista pentru literaturile 
clasice : Favonius, cu colaborarea d-lor: 
1, M. Marinescu, Tudor Vianu, N. î. He- 
toacu, ate... : 


* 


DĂNERSDI. LITER 


„ECOURI 


CONFERINȚELE INSTITUTULUI 

A OCIAL ROMAN 
Pentru anul acesta „Instituiul social 
român“ are un ciclu de conferințe des- 
pre „Sat şi oraş“, cari se vor ţine, în 2! 
prelegeri. publica în amfiteatrul „Funda- 


ției Carol Ii, între 9 lanuarie—5 Innic 
1027 : 
Programul este următorul : 
i Januarie 
Duminică 9, d. Gusty: Metada şi în- 
scmnătatea cercetării satelor şi ora- 
solar. 


Duminică! 16, C. Rădulescu-Motru : Su- 
lotul satelor noastre. 

Duminică 2%, d. Al. Tzigara-Samnreaș: 
Arta țară. 

Duminică 530, d. G. Banu: Biologia sa- 
iuni, 

Februarie 

Duminică, d. S. Mehedinţi: Viaţa cul- 
urală a satelor. 

Duminică 13, d. G. Cipăianu: Viaja c- 
conomică a satelor. 

Duminică 20, d. Andrei Rădulescu: 
Viaţa jnridică şi administraiivă - a sa- 
ielor. 

Duminică 27, d. A. Nasta : 

Martie ă 

Duminică 6, d. C. C. Ciurescu: Sate 
vechi şi sate noui. i 

Duminică 15, d. dr. 
hiologia orașului. , 

Duminică 20, d. Şt. Zeletin : Naţionali- 


zarea oraşelor, îi îi e du 
V. N. Maggearu.: Ora- 


Satul model. 
D. Mezincescu : 


Duminică 27, d. ) 

_sul, centru economic. a. 
Aprilie. .; - PU: 

Duminică 5,. d. GC. Ţiţeica:: ' Oraşul, 
contru coltural, a i 

Duminică 10, d. |: Rădtueanu: Munici- 
'palism. i Ps 

Duminică 17, 4. C.A 
resti, Capiială. N 


. 


rgeinianu : Bucu- 
Duminică 1, d, N. lorga: Târguri şi 
naşe,  : | Ea 
Duminică 8, d; Manoilcăcu : 
ducatăr. econoriie al nâţiuni. 
Duminică. 15,:.d.:G,; Tască:: Raporiurile 
economice între sate şi orase. î 
Duminică 22, d: Mihai, Popovici:. Ra- 
porturile. sociale .înire sate şi oraşe. 


Orașul, a 


. 


Duminică 209, d. [.. Simionescu:  Oră- 
sran. şi sătoan. : 

Ă . junie pă 

Duminică 5,'d. Vintilă. Brătianu : Soli- 
daritatea. între - sat şi: oraș. în statui 


român, - D | FCA 
inceputul prelegerilor :la ora îl. dimi- 

ucaţa, afară de prelegerile din 13 şi 2 

VWartie cari var avea'loc-la ara 5 d. a. 


"REVISTE 
pie : . Ă 

D-na Hortensia Papadat-Bengeseu, -în 
rin literară faţă de mecanica literară, 
face judicioase comentarii în marginea li- 
terafurii acinale. Coneluzia d-sale sc. im- 
prne : „analiza în sensul ei larg nar fi 
numai o etapă şi un gen, ci noutatea pe 
rare spiritualitatea literară a opus-o me- 
canicei artistice, Aplicată epocei moder- 
ne, analiza ar fi marca caracteristică a 
unei epoci şi anume a celei în care me- 
canica invadând toate ramurile de actua- 
livate, a dat lupta de prioritate... 

Din convorbirea d-lui |. Valerian cu d. 
Gih, |. Mihăescu, iranscriem aceste gzân- 
«Iuri de resemnare si eroism ule auioru- 
lui „Grandiflorei” : 


S'am nici o dogmă literară şi nu mă încumct 
sa-mi dan păreri critice, Când am început să 


ATELIERELE 300. NONIME „IINIVER SUL”, STR, BREZOTANII No, 11. RIICII PEŞTI 


Viaţa literară (| 32, 9 Dec. 15 lanua-. 


scri nu mi-am zis: voiu ţine de cutare san 


cutare şcoală. Consider curențele literare ca 
îcnomene. exterioare de, mite ori greşit im- 
terpretate. Fondul acestar manifestaţiuni ră- 
mâne tot talentul. A fi tradiţionalist sau mo- 
„ dernist sunt «chestiuni -de- perspectivă, care va- 
riază după poziţia în care contempli obiec- 
"tuf. Opera de artă în sine este un lucru foarte 
areu. ssesizabil. De multe „ori. răinâi cu gura 
""căscată în fă» unor farsori, pe când adevi- 
ratul talent pa ezeşte în suhsaln! societăţii. * 
Cred că fiecare scriitor care simte că are 
ceva de spus, nu trehuic să se. teaimă că ru 
va avea personalitate, Aceasta ţâşneste în mnul 
natural din întreaga activitate. Goana Quni 
original uu pnate decât să strice operei de 
artă. 
Eu când mă aşez să scriu, mu stiu cc aspect 
vu avea bucata mea, Simt personagiile vibrând 
Puternic în mine, dar numai-în faţa hârtiei mis- 
cirile Inc se timpezesc, ascultând de un ritm 
lnuntric pe care-l Simt bătând continu. Pupa 
ce mi-am sens la inmină eroii, Simt satisfacția, 
ciun aş bea un vin strașnic de Drăgăsani, ceva 
mai bin ca „oţetul ce-l avem achim pc masă ? 
N'am preferime pentria nimeni, Citesc pe toţi 
scriitorii. mari, 'dcopotrivă. Imi place -la el 
scriitorii mari, - deopotrivă, Ii pace la. îc] 
Sadoveanu: din paginile căruia ain prins pri- 
- mele impulsiuni literare, ca şi Protist, pe care-i 
citesc cu pasime. Prin temperamentul meu de 
„» moldovean sunt înrudit mai ales ca scriitorii 
„Psi, Consider şi acum pe Rascolincof, ca un 
_ Sumum de artă către care se poate năzui în 
apereie coniimporane, ă 


Vorbind despre literatura noastră, nu aş dori 


„Să dau nume! proprii. Mici teamă că voiu uita 


„Pe cineva și mi-l iace dusman până fa moarte, 
Nu 8 ur lucrit noi, cred, dacă fac şi eu aceasi: 
; Temarci : proza poastri a ajuns îm îază ultima 
de maturitate, care este romantil, După câțiva 
ani, ne om forma un public numezos, care va 
„Aa putinţa ficcărgi scriitor să trăiască din scri- 
sul lu. Până atunci, en voiu contin să înc 


„: avocatură la. Drăgăşani ş cu tnale ei simt ci 


„ Drezeuța mea în Capitală Mi-ar fi nececarii, 


Țara de jos (I[. 11--t2. Noembric-Dp- - 

E 
- „Pocuridiigic! a: d-lui: G. Nichita: -des- - 
„ ehide revista. O frumoasă epigramă di- 
„"rică de. Sărmanul. Klopstok, U 


. de roman di, Sandu “Telejan. Contribuţii - i : taie eeaile Pie 
 cakacter comun că se gândesc maj înainte: 


„cembyie) : O permă plini de seva rustică, 


in. fragmnent 


critice şi isioricoliterațe d-nii. Paul |. 

Papadopol, Gr. Oprişan, O, Maiorescu. 
Însă snrptiza cea mare „ne-o adune 

„îragmentul... dintr'o comedie dramatică: 


„al delui N, N. Tonitza, 


Optimismul dureros ce respiră din pie. 
inra şi serisul valorosulni nostru enlaho- 
vator, derivă in această scenă într ta- 

„tiră cu atât mai caustică cu cât nu urmă. 
reşte efecte... 

Complexa personalilate a d-lui N.N, 
Tonitza nc Tezervă. de. bună scamă încă 

- mulie şi frumoase surprize. Ş 
mg, : CARŢI NOVI 
-/ G. OPRESCU : „Țările Române văznte 
„de artişti francezi (See. XVIIT si XIX) un 
“studiu 'de 70 pagini; St plange ilustrate 
“în afară de texi, exetutate în 'excelenie 

condiții technice. Volum lezat ci. ta Ins 
400 lei, 


_GENERAJ. RADU ROSETTI: „Partea 
luată de arinata: română în războiul, diu 
4877 1878 studin de istorie militară cu 
numeroase hării. şi doemtiente în ahoxă. 
ISO pagini 100 lei, - 
N. PETRASCU ; „D. C. Olănescu-As- 
canio“ (pdimul volum din colecția de u- 
mintiri. intiiulată Generaţia - Artistică) 
srudiu critic asupra operâi lui Ascanio., 
şi piloreşii amintiri personale. lin cle 
gant volum de 130 pag. lei 80. 





IGENA FLORU: „Nuvele“ Fa. de lu: 


„100 pagini lei 80, 


„P. ZARIFOPUL : 
gingaşe“, lei 100. 

I MINULESCU : 
tal“, lei 90. 


Din „publicaţiile Academiei Române”? 
SEXTIL PUŞCARIU: „Studii. Istro- 
române“ în colaborare cu M. Bartoli, An 
Beluloviei şi A. Byhan, vol. ÎL, cu 26 ilug, 
traţii şi două hărţi, 370 pagini, lei 200. * 
V. MOTOGNA: „Războaiele lui k. 


„Din registrul ideilor 


Manechinul sentiman. 


| Serban“ (1602—-1011), 84 pagini, lei 30, 


N. BANESCU: „Opt serisori turceşti“ 
ale Ini Minea JI „Tureni“, lei 30. 

(. VALSAN : „Jarta Moldovei de Dimi. 
trie Cantemir“, lei.30. 

OLONEL TEODORESCU ; La Mede- 
leni roman, vol. II: Drumuri cd. 1 Editu- 
ra „Carică Românenscă“, 562 pagini, Iei 
150, 2 : . : 

L] ION CALUGARII:; Paradisul sia- 
fistia (cu desene de M. II... Maxy). fin. 
„lteforma Sovială“, 59 paan., lei 75 

[] CAMIL: BALTAZAR : Strigări îru- 
peşti lângâ glesne. Poeme, cu gravuri 
omginale în:rcxt. Tipărită în 90 exem- 
plare. Se reține -la „Bibliotila“. 

LD VICTOR EFTIMIU : Un asasinat pa- 


“ triotie. Nuvele şi schiţe (1906—1126): ed. 


" „(_ugetarea“ ; 


1927; '302 pag: lei 0, 
Ci Au. apărut în Editura „Cultura Na- 


„ țională”. 


rroul romanului modern este individu 


i DIN STRAINATATE 
“Cc? Intr'uu studiu consacrat „Aux en 
fants du siecle“ în „Revue de France“ « 
Andr  Channcis : face această framoasa 
caracterizare a eroilor din ronia il ! 


vilar 'seriitoii : 

„(ceace ic! impresionează mai muali ș 
Usmul săn frnotic. Dacă 'examinezi * 
erări. atâl. de diferiie că „Les Captifa"“ a 
Iti L. kessel, „Les enfants dn sitele“ de 
lamande „sau „L'Hommo couvert de fem; 
mes“ n lut” Dricu la Rochelle şi dacă îji 
aminteşii de ;,„Levis et lrâne“ de Paul Mn. 
ran si:,„Alberie" de Pierre Benoit, apii- 





rute de curând observi că principalele 


povsonagii din, aceste povestiri au aces: 


"de arice la exercitarea liberă a tninței 


, 


lor. ! 

Nu vor să cunoască nici lanţ nici ohsia- 
col. An.cnltul exagerat al independenței : 
si ţiri să nu fie împiedicaţi de nici un fel 
de ohligaţi. *Orpgolidşi, reci, egoiști, inți 
coneep că prima lor datorie este să sal 
ceze neronienii. facultatoa de a urma erca- 


ee socotesc că cesie în inteesul lar. 


Nn pare ci aceaslă caracteristică ar îi 


" cfecinl unci-îndelungi cepeetăni filnzotice 


“Ecânt hui Paul Bourgot din „Le Disciple” 


avem o concepție raționala asnpra exsis: 


" tenţii. Orier at crede depre îrorin pro. 
price ficcăraia dintre ci. va rea. eonştientii 


"le 'trehaie bani: se gândesc la 





şi gâadiiă : Nimic aere nu gasesti în 
cca mai mare parie din romanele mode 
ne, F rar ca îpersonapiile să. comenteze 
felul Jur de tri. F si ninti rar Că arrasti 
să formeze abicetul unei meditații, F vu 
elan care ji conduce, nn elan spontan «e 
foarte puternic. Doriuţa ce indepeuc 

e la ci profund instinciișii ; ceva cleme 
tar ca sentimEntul conservării. Se gân. 
dese la sneccesni afacerilor li. penivura 
plicrri, 
care îi ajută să-şi petreata binupul : se 
pândese la necesitatea Qe a se alirinu si 
de a comanda, pentru a îndepiria pe cari 
i-ar jena, Cecace îi stipânesie pe ini: 
este grija de a lăsa personalitatea lor 
putinţa de a se deavolia“.