Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0011

. 


Danei îmi 24 ED 4997 


ZE ETERA 








ss 


UNIVER 


« 











DANTE INFRUNTAT DE BEATRICE e 


în acest număr: ALFRED MOȘOIU, CAMIL PETRESCU, HORIA FURTUNĂ, DANTE ALIGHIERI, ]. LEONARD, MICHELE 


SAPONARO, ALEX. MARCU, EUGEN RELGIS, VINTILĂ PARASCHIVESCU, ION BĂILĂ, PETRU ARBORE, ZOE LECCA, 
Pica G. DIACU, B. CECROPIDE, N. N. TONITZA şi PERPESSICIUS, a a 


i E 


An. XLIII, No. îl, 


13 Marile 1937, 








DANTE ALIGHIERI 


UNIVERSUL LITERAR 


VIAȚA NOUA 


Traducere și note. de: J. LEONARD 


X BEATRICE NU MAI SALUTA PE 
DANTE 


După întoarcerea mea începui că caut 
pe această doamnă, pe care stăpânul eu 
mi-o nunrise în calea suspinelor. Dar ca 
vorbirea mea să fie mai pe scurt, zic că, 
în puţin timp, făcui dintr'această doamnă 
un fel de paravan şi într'aşa chip, că mul- 
tă lume vorbi de ea dincolo de marginile 
bunei cuviinţe; la care fapt de multe 
ori gândiam cu durere. Din pricina acea- 
sta, adică a bârfelii nesocotite a lumii, 
care mă înjosea asilel, acea Prea Nolilă, 
care fu nimicitoarea tuturor viciilor şi re- 
gina virtuţilor, trecând pe lângă mine, 
nu-mi dădu salutul său gingaș, în care 
sta întreaga mea beatitudine. Indepăr- 
tându-mă însă întrucâtva de cele ce spun 
în această parte, vreau să fac cunoscute 
efectele virtuoage, pe cari salutul său le 
năştea în mine. 


XL NATURA ŞI EFECTELE SALUTULUI 
BEATRICEI 


Zic că atunci când o vedeam undeva, 
în speranța minunatului salut, parcă nu 
mai dușmăniam pe nimeni; ba mă cu- 
prindea chiar o înduioşare de milă, care 
mă făcea să iert pe -oricine mar îi jig- 
nit ; şi orice m'ar fi întrebat -atunci 
cineva, răspunsul meu ar fi fost numai: 
„Amor“, spus cu o înfăţişare cuprinsiţ 
de umilinţă. lar când era cât peraci să mă 
salute, ub spirit de Amor, distrugându-mi 
toate celelalte spirite sensitive, îmi dădea 
afară spiritele slabe ale vederii, zicân- 
du-le : „Duceţi-vă şi cinstiți pe Doamna 
voastră“ ; iar el rămânea să le iee locul. 
Dar cine ar fivrutsă cunoască pe Anmor, 
era de ajunssă-mi privească tremurarea 
ochilor. Şi când această Prea Nobilă mâu- 
tuire saluta, Amor, —care se găsia între 
mine şi ea, — nu numai că nu putea 
să-mi întunece această beatitudine nein.- 
trecută, dar el: însuşi — de prea multă 
bunătate — ajungea întraşa stare, încât 
trupul meu, care era atunci cu totul sub 
stăpânirea lui, de multe ori se mișca, 
întocmai cum se mişcă un corp gteu,ue- 
însufleţit. Aşa dar e limpede că în sulu- 
tările ei sta întreaga mea beatitudine, 
care de multe ori irecea şi întrecea pu- 
terile mele de-a o îndura. 


XII. DANTE GANDEŞTE LA O IMPA- 
CARE CU BEATRICE; A TREIA 
VIZIUNE 


Acum revenind la cele de mai “nainte, 
zic că, beatitudinea mea fiindu-mi . res- 
pinsă, mă cuprinse o atât de adâncă du- 
rere, că, depărtându-mă de lume, mă 
dusei întrun loc ascunş să ud pământul 
cu lacrimi amare ; iar după ce îmi po- 
tolii puţin plânsul, intrai în camera mea 
unde puteam să plâng fără să fiu auzit. 
Şi aci invocând îundurarea Doamnei mi- 
lostive, zicând : „Amor, vino în ajutorul 
credinciosului tău“, adormii ca un copi- 
laş care a plâns mult dupăce a fost bă- 
tut. Pe la jumătatea somuului, mi se pă- 
reu qă vâd în cameră, aproape de uilue, 


un tânăr îmbrăcat în vestminte ulbe ; 
după înfăţişare era tare gânditor şi ză- 
rindu-mă în colţul în care stăteam. după 
ce mia privit câtva, îmi părea că suspi- 
nând mă chiamă şi-mi spune aceste cu- 
vinte:  Fili mi, tempus est ut practer 
mittantur simulacra nostra : Fiul meu e 
de-acum timpul să lăsăm la o parte ră- 
tăcirile noastre, Atunci îmi păru că-l re- 
cunosc, pentru că mă chemătotaşa cum 
mă mai chemase de multe ori în visurile 
mele. Şi privindu-l îmi părea că piânge 
astfel, încât făcea oricui milă, aşteptând 
par'că din partea mea un răspuns ;apoi, 
revenindu-mi, începui să vorbesc asifel cu 
el: „Iu, stăpân al nobleţii, de ce plângi 
oare ?, lar el îmi răspunse prin nceste 
cuvinte: Ego tamquam centrum circuli, 
cui simili modo se habent circumferentine 
partes ; tu autem non sic: Eu sunt cu şi 
centrul cercului, față de care toate păr- 
țile circumferinței sunt egal depărtate ; 
dar tu nu eşti la fel. Atunci gândindu-mă 
la cuvintele sale, îmi păru că-mi vorbise 
foarte obscur, încât mi-era greu să-i răs- 
pund şi-i zisei numai aceste cuvinte: 
„Stăpâne, despre ce'mi vorbeşti atât je 
misterios ?* lar el îmi răspundea in cu- 
vinte populare : „Nu întreba mai mult de 
cât e nevoe“, Totuşi începui să vorpesc 
cu el despre salutul care-mi fusese res- 
pins şi-l întrebai de pricină ;la care îmi 
răspunse astfel ; „Beatrice a noastră nuzi 
dela anumite persoane, cari vorbiau de 
tine, că doamna pe care ţi-o numii în ca- 
lea suspinelor, ar fi fost atinsă de unele 
cuvinte ale tale ; -de aceea această Prea 
Nobilă, eare nupeaăte suferi, fie price ne- 
socotinţă, nu putu: E mai salute, te- 
mându-se să nu fiăân adevăr un nesocotit, 
Dar cum secretul tău este -îri adevăr în- 
trucâtva cunoscut de ea de multă zreme, 
dorința mea e să compui câteva cuvtate 
rimate, în cari să arăţi stăpânirea Le care 
o am asupra ta prin virtutea ei, şi cum tu 
o îndrăgişi încă din copilărie. Dar pentru 
aceasta chiamă martor pe cel care gtie, 
şi arată cum tu îl rogi să-i vorbească; 
iar eu, care sunt acela, cu plăcere îi voi 
vorbi, prin asta va simţi numaidecât 
dorinţa ta şi simţind-o, va înțelege cu- 
vintele bârfitorilor. Fă ca aceste ruvinte 
rimate să fie mijlocitoare între tine şi 
ea, căci nu trebuie să-i vorbeşti direct, 
fiindcă ar fi nedemn; şi nu le trimite 
de fel ca ea să le poată auzi fără mine; 
apoi, îmbracă-le într'o duioasă armonie, 


în care eu voi fi prezent de câte ori va - 


fi nevoie“. Odată zise aceste cuvinte, dis- 
păru. iar somnul meu se'ntrerupse. Apoi 
amintindu-mi de aceasta, găsii că viziu- 
nea îmi apăruse întra noua oră a 
zilei. Inainte de a eşi din cameră, 
mă hotărîi să fac o baladă, în care să ur. 
mez cele ce stăpânul meu îmi spusese şi 
făcui deci această baladă, care: începe 
astfel : 


(BALADA) 


Baladă, vreau să mi-l găseşti pe-Amor 
şi“ faţa ei, cu el să mi te-avânţi, 
astfel ca scuza mea, pe care-o cânţi, 
so spună ei, al meu stăpânitor. 


Balodă-atât tu A 
ora AV lene 


că unde-ai îndrăsni ți-este iertat ; 
dar dacă vrei sfajungi cu siguranță, 
vezi află'ntâiu pe-Amor, 

căci lără el nu-i bine de plecat; 

şi fiindcă ei, a te-asculta i-e dat, 
cum cred că ea pe mine-i necăţită, 
dacă de el n'ai îi ntovărăşilă, 

să te“njosească îi va îi uşor. 


Cu dulce viers, începe cum e bine, -— 
când eşti cu el, la ea,— 
îndată ce-ai primit a sa *ndurare : 
„Acel ce mă trimite-acum la tine, 
de nu te superi, vrea, 
de l-ai iertat, să-i dai deci ascultare. 
Amor e-aci—cu-a ta înfăţişare, 
dorința-i fu, prea mult să-l chinniască ; 
de ce-l făcu pe alia să privească, 
gândeşte tu, căci lui de tine-i dor”, 


Zi-i : „Doamnă el pe tine te iubi, 
cu-aşa credinţă-adâncă, 
încât în orice clipă-i eşti în minte: 
de mic copil pe alta nu'ndrăgi“, 

De nu va crede încă, 

pe-Amor să “nirebe,zi-i, câci el nu mintt; 
şim urmă fă-i umilă rugăminte, 

dacă iertare n'ar putea să-mi dee, 


un serv trimeată viața să mi-o iee 
şi va vedea c'ascult de-un servitor, 


Cui este cheea milei, zi-i duios 

“nainte de-a pleca, 

să'ncerce dreapta=mi cauz'a-mi expune: 

„Pătruns de viersul meu armoniog 

rămâi aci cu ea. 

iar de-al tău serv, ce crezi mai bine-i 
(spune ; 

de-l va ierta prin astă rugăciune, 

te*ntoarce-atunci la el cun semh de 
(pace“. 

Tu nobilă-mi baladă, când îţi place, 

ca să obţii onoare, du-te 'n sbor 


Această baladă se'mparte în trei: în 
gtima parte îi zic unde să se ducă, dân- 
du-i curaj ca să poată ajunge mai sigur; 
Şi-i zic întra cui tovărăşie să plece, dacă 
vrea în adevăr să meargă fără vre-o 
leamă de ceva, în a doua zic despre 
ceeace e datoria ei să facă cunoscut; în 
u treia. îi dau libertatea să se ducă ori- 
când vrea, încredinţând-o în braţele no- 
rocului. Partea a doua începe aci: Cu 
dulce viers ; a treia aci: Tu nobilă-mi 
baladă. S'ar putea ca cineva să mi se îm- 
potrivescă şi să-mi spună că nu înţelege 
către cine ar fi îndreptată vorbirea mea 
la persoana a doua; dar balada nu ealt- 


„ceva, decât cuvintele pe cari le spun eu 


însumi. Totuşi, zic că această îndoiulă o 
voi deslega şi trata în această căsțicică 
într'o parte mai grea la înţeles ; atunci 
să revină aci cine se mai îndoieşte sau 
cine ar vrea să se împotrivească în felul 
acesta, 


UNIVERSUL LITERAR 


NOTE 


X. —această doamnă. — Dante făcuse 
un drum călare. în care îi apăru Amor 
personificat, vorbindu-i despre o doam- 
nă prin care ar fi putut să-şi ascundă, de 
gura lumii, iubirea pentru Beatrice, cuni 
făcuse mai înainte cu alta, care acum 
plecase într'un loc foarte depărtat, 

stăpânul meu. — Amor personificat, 

un fel de paravan.—Femeia prin care- 
“şi ascunse Dante iubirea, o numi femcia- 
paravan, mască sau pavăză: „la donna 
dello schermo“. 

acea Prea Nobilă — e Beatrice. 

întreaga mea beatitudine. — Pentruca 
Beatrice înseamnă fericire, salutul ei ce 
beatificator. Apoi cum cuvântul salut 
mai Înseamnă pe italieneşie şi mântuire; 
Dante vrea deci să spună aci că: Bea- 
trice e beatiticatoare (fericitoare) prin 
salutul ei mântuitor. 


XI—în speranţa: — Să se observe că 
salutul Beairicei are trei faze: prima 
speranța salutului, a doua, aptopiereii 
salutului şi a treia, mântuirea piin saiui, 

un spirit de Amor, — Era credința pe 
atunci că corpul omului e plin de spirite 
şi că atunci când spiritul Amor vine să-i 
stăpânească, toate celelalte spirite sunt 
nimicite său date afară, încât omul de- 
vine palid ; totuşi spiritul Amor e plăcut 
şi mântuitor. pentrucă îl face să se inde- 
părteze dela preocupări josnice. 

pe Doamna voastră. — pe Beairize. 

Ii. — un tânăr, — Amor. 


Ego tamquam, etc, — „Eu sunt, zice 
Amor, centrul cercului a cărui circunt- 
ferinţă este ocupată de toți îndrăgostiţii, 
iar eu mă îngrijesc de toate supărările 
şi neajunsurile lor. Acum apasă asupra 
meu grija - Beatricei, câre corespunzând 
puternic afecțiunii ce tu i-o păstrai caldă 
și curată, e acum întristată de prefăcă- 
toriile tale şi ai făcut-o să creadă, că 
uitând-o, ai început să te gândești la 
alte femei”, Todeschini. 

în cuvinte populare. — adică răspunse 
în limba vulgară, nu pe latineşte, ca mai 
sus. 

într“o duioasă armonie. — Amor spune 
lui Dante să caute -ca această baladă să 
fie- pusă pe note, ca să induplece mwui 
mult pe Beatrice. In adevăr multe bulude 
şi canţone, de-ale lui Dante, au fost puse 
“pe note, în vremea când trăia el, de com- 
pozitorul Casella, de care pomeneşte în 
Purgatoriu. 

într'a noua oră. — Cifra nouă, a văsei 
rădăcină e trei, adică trinitatea, joacă un 
mare rol în compoziţia literară a lui 
Dante, Cum el proceda să găsească ie- 
gături mistice între envinte, după cum 
am arătat mai sus, tot astfel căuta o le- 
gătură, cu tot dinadinsul, între evenimen- 
tele vieţii sale şi cifra nouă, forțând rea- 
litatea. Aceasta e mistica cifrelor, care 
in evul mediu era practica de seami a 
cabaliştilor. 

de ce-l făcu pe alta. — Balada vorbind 
Beatricei spune : Amor e acele care îi 
chinui penru tine, — şi e aci martor, — 
apoi tot el îl făcu pe Dante să priveuscă 
la alta, adică, la femeia- -paravan, ca să 
nu te jignească; lui Dante însă îi e dor 
numai de tine, numai pe tine te iubeşte. 

Cai este cheea milei.— Baladă dreapta 
mea cauză spune-o lui Amor, căci el este 
cheea milei, întrucât deschide toate ini- 
mile spre bunătate. 

„Pătruns de viersul meu. — Amor, pă- 
truns de muzica armonioasă a viersului, 
deci de melodia pe care am fost pusă, 
vorbeşte Beatrieai de servul tău, Dante. 


sub capitole. 


108 


Technica teatrală 


CAPITOLUL 


„Prizoniera“ lui Ed. Bourdet a stârnit 
mare emoție în zonele şi  subzonele 
noastre teatrale. Nu prin natura cubiec- 
tului în deosebi, ci prin iscusința ieh- 
nică pa care ar fi dovedit-o autorul pie- 
sei. Critica dramatică a leşinat liric în 
[aţa aparatului teatral pe care ni l-a în. 
făţişat Bourdet. Ce  pricere extraordi- 
nară, câtă abilitate, ce delicateţe, ce 
simplitate de tragedie clasică! (trune- 
criem şi noi cu semnul mirării la urmâ) 
Hacine, fără îndoială că numai Racine 
putea si scrie aşa ceva,. (aci semuul ex- 
vlamării poate fi convenabil înlocuit 
prin treci puncte). 


De multă vreme ne gândim să pu- 
blicăm un mic şi „autentic“, — de data 
asta — tratat  peniru uzul  automlor 


dramatici. Ştiinţa de a construi. -formal.o... 


piesă. ar fi expusă acolo pe capitole şi 
Am ăârătat rând p6 “tânu 

uând drept pildă vre-o piesă faimod- 
să franțuzească, şi la nevoie aproape 
tot reperioriul modern. arătând : care e 
reţeta dialogului vioiu — cum se cons- 
trueşte un act de expoziţie — cum se în- 
troduce un personaj secundar şi ce rit 
are el — cum se conduce scena din ac- 
tul doi — cum, se săvârşeşte crima, 

Căci, ca orice industrie, industria tca- 
irală îşi axe şi ea tehnica ei. Şi, cum ob- 
servați nu vorbim de mijloacele străine 
artei dramatice şi introduse cu şi mai 
precisă intenţie comercială în piesă , [i- 
guratie muzică de scenă, subiecte spe- 
ciale, la ordinea zilei specularea sânge- 
roasă a melodramaticului. Acestea le 
observă chiar un critice de teatru obictuuit 
dacă are puţin spirii de chibzuială. Tech- 
nica profesională însă, strict  profesio- 
nală, îşi are admiratorii ei, partizanii ei 
înflăcăraţ ca şi luptele de box, ca şi omul 

care se închide 40 de zile într'o cuşcă de 
sticlă şi nu mănâncă nimic, ca A caligra- 
fia, 

Dar e probabil că nici timpul, nici con» 
dițiile materiale nici oblgaţia -altor preo- 
cupări nu ne vor permile să transtor- 
măm notele pe care le-am adunat ani 
dearândul, întro carte adevărată... Ne 
vom mnulţumi ca din când în când să îa- 
ccm mici examene ocazionale, care poa- 
te, cine ştie sc vor aduna singure în vo- 
lum, 

Techinica „Prizonierei“ e o techaică e- 
minamente clişeu, o... technică - polițistă. 

Technica polijistă are la bază — tot- 
deauna — o mărturisire care se produce 
trepiat, subi o presiune exterioară, în 
linie de mers de vulpe, Maestrul ei, in- 
contestat ce Henry Bernstein cel glorios 
— prin ea — încă dinainte de război. Ac- 
tul de expunere e de alifcl aproape in- 
variabil în piesa bulevardieră căci cu- 
prinde de obiceiu un doctor, un olijer, 
sau un inginer se întoarce din China ((Cu- 
ba sau America de Nord dacă vreți), după 
o lipsă de 15 sau 20 de ani şi la o mică 
sindrofie — hall de hotel, fumoir, veran- 
dă cu răcituri etc. e pus la curent cu ce 
a devenit Mica Madeleine, acum eroina 
pieisei pe, care n'a mai văzut-o. 
sa făcut mare. 

— Da ?.. Ce nerăbdător sunt sto văd. 

— O s'o vezi numai decât. Vine cu băr. 
batu-său. Se întore de la curse. 

-— Cum sa mătitat ? 


— Ha-ha.... Te cred... O fată atât de 
ferinecătoare... Bărbătu-său.... 
-:- Jaques ? 


— O dragul meu sau schimbat atâtea 
lucruri. Domnul Eduard Marerille e un 
renumit fabricat de automobile, O uzină 


CLIȘEELOR 


la Lyon. alta lângă Lille, 500 de mii. de 
franci venit, legiunea de onoare, relaţii, 
actual candidat de deputat la Troyes. 

„.si în modul acesta tot în merse d 
vulpe şi în dialog, publicul ee pus lu 
curent cu datele piesei. 

(Bourdet a redus însă tot actul întâiu 
obicinuit la o singură primă scenă) 

Aceasta e forma: obicinuită a . actului 
de expunere şi după el urmează actul Îl. 
Cu acest act unul dintre personagii află 
treptat o vină a celuilalt. 
descopere însă în zigzag. Actul doi din 
„tloţul” lui Bernstein e tipic în aceasta 
privinţă. Soţul bagă de seamă că soția e 
neliniştită din cauza unui sertar. Vrea 


Adevărul se . 


să-l deşchidă. Spre uimirea lui ea se-o- 
pune, Primul zigzag : Sunt: acolo seris0- - 


vile amantului. 

Scenă violentă de gelozie... Femeca im- 
ploră să nu desfacă sertarul. El cedează 
o clipă pe urină revine violent, =parge 
sertarul şi descoperă bani, O clipă de |i- 
nişte pe urmă întrebări polițienești pană 
când află că sunt banii: furaţi de către 


băiat. Şi iar zigzag : De ce-a furat hăia-. 


tul ? De ce ţi-a dat banii? i era amant. 
Şi. câteva întrebări la scena de gelozie, 
ete. În „Vijelia“ fata cerând tatălui ei 
bani, trebue, după numeroase zigzaguri, 
să mărturisească şi ea că are amnat. lu 
„bsrarel” 
antesemit trebue să mărturisească irep- 
tat şi disperat că tatăl lui e evreul cu 
care trebue să se bată în duel. Şi aşa mai: 
departe, E legea clasică a quiproquo-ului, 
redusă la malentendu continuu din câuza 
unci date ascunse şi aplicat la dramă. ” 

Dar înainte de a trece la technică -— 


technica Prizonierei — să arătăm şi cele-. 
pro- 


lalt procedeu al technicei polițiste . 
cedeul identic cu acel al operaţiei: uite 
popa au e'popa, Adică al interceptării a 
două serii de fenomene, - 

Paralel cu -acţiunea principală în care 
eroui suflei bun e împins — prin exas- 
perare — până aproape de. crimă, 
crecază o altă acțiune secundară care e 


condusă către asasinarea aceluiş individ, . 


de către un alt personaj, suflet rău. 


Se face să se coincidă momentul reali-" 


se 


e. 


de acelaş autor, mama eroului . 


zării celor două înțenţii şi intriga e con. 


tinuată până la cele mai mici detalii până 
în secunda crimei. Momentul crimei în- 
su-gi e însă ascuns şi intriga reluată de 
la iuga şi apărarea eroului. Cum  .toate 
dovezile sunt însă impotriva lui, 
până şi intenţia de crimă e dovedită, e 
dus la jurăţi, etc. 

Publicul e "pasionat nebuneşte de mer- 
sul intrigei, căci el crede pe erou când 
afirmă că oricât evidenţă e impotriva 
lui, nu el a omorât?. Dar e curios să ştie 
cum sa întâmplat crimă totuși. Atunci se 
descoperă, la jurați, acţiunea secandară 
și crima -săvârşită misterios-de eroul aces- 
lei acţiuni secundare. în momentul inter- 
ceptării cu seria principală. : :Totul se .a- 
vanjează : Am expus technica faimoase- 
lormelodrame polițiste : 
lui“ care a avut un imens: "succes şi „lra- 
gedia dragostei“ are nu sa. lăsat mai 
prejos. 


cum 


„Casa Misteru- - 


Şi acum să. revenim. i Prizoniera. In. 


ce coiista. faimoasa jehnică, : admirabila 
construcţie. ete, etc. ? In aceeă că timp de 
două acte aproape, tatăl eroinei 
godnicul ei, cu procedee de judecători de 
instrueţie.:0'silesc să mărturisească o iu- 
bire vinovată pentru o prietenă a ei. Pa. 
sul de vulpe nu lipseşte nici aici: 

a) În prima scenă soră eroinei şi guver- 
nanta vorbesc despre întârzierile ei sus- 


şi lo-.. 


164 


pecte în oraş. Începem să bănuim 'ă are 
un amant, 

')Tatău fetii îi cere să meargă cu el la 
Roma. Ea refuză cu îndârjire să pără- 
sească Parisul. Suntem deci aproape si- 
guri că are un amant. Pasul la stânga: 
lrena mărturiseşte că iubeşte pe Jaques, 
cu toate că el nici nu bănueşte. 

c). Iar pasul la dreapta: Din scena 
dintre ea şi Jaques aflăm că nu pe el îl 
iubește, ci pe un altul. Senzaţie, 

d) Jaques bănueşte că. amantul logod- 
nicei lui e un domn d'Auquilles. Il chea- 
mă pentru o explicaţie violentă. Şi iar 
pasul înainte şi la stânga: lrena nu-l 
iubește nici pe acesta. Fa iubeşte o fc- 
mee. (Aci e o pagină de literatură ridi- 
colă : Fereşte-te nu intra în regatul lor 
de umbre (?), fereste-te etic. pe care un 
confrate gol o găsea demnă de... Sofocle 
Ce urmează pe urmă «e platitudinea în- 
să-şi. Cum a fost posibil mersul acţiunei 
astfel ? Foarte simplu:  Ascunzându-se 
datele esenţiale ale piesei (complicea nu 
apare niciodată) şi dându-se numai accle 
detalii care se puteau preta la echivoc: 
întârzierea la msaă. refuzul de a părăsi 
Parisul „flori primite, o misterioasă şi 
la timp oprita chemare la telefon, indi- 
ferenţa faţă de logodnic (indiferența care 
era justificată şi în cazul când ea ar fi 
fi iubit si un alt bărbat). 

Cum vedeţi evitarea momentelor hată- 
râtoare se datora numai necesităţilor 
dramatice. Patrusute de cronicari drua- 
matici, de pe două continente au ră- 
zut însă în cursa întinsă de autor publi- 
oului şi au luat drept delicateţe cecace 
nu era de cât meşteşug poliţist: De alt- 
fel în cronica noastră obicinuită din „Ar- 
gus“ am denunţat cu indignare mica ex- 
crocherie dramatică numită „Prizoniera“ 
şi dacă am revenit aci a fost mai mult 
în legătură cu acel manual de teshnică 
dramatică pe care nu ştim dacă împre- 
jurările .ne vor permite să-l oferim în 
întregime. 


CAMIL 1. PETRESCU 





i 
i 
i 
ț 





Nini tt e 


ALEXANDRU MOSCU '; 


E] 





PETRACHE V AGABONDUL 


UNIVERSUL LITERAR 


PE VIFOR 


Era târziu şi obloanele dela cârviuma 
lui Ghiţă Mocanu, din mahalaua Spirei, 
eran trase până jos şi acoperite cu ză- 
padă. 

Câteva raze totuşi. alunecaun printre 
crăpături şi zugrăveau, pe  troienele 
sculptate de vilor, evantaie de lumină. 

Inăuntru, la o masă rotundă, acoperilă 
cu o mhgama,.â cărei culoare nu se ma: 
cunoştea, patru beţivani jucau cărţi. 

O abureală de vin plutea în odăija 
cârciumii, iar paharele se ridicau pline 
la gură în smucituri nervoase. 

— „Mai adu, bre. un chil |...” 

Strigătul flutură prin aer. 

— „N'auzi, bre Ghiţă, să mai vie un 
chit 1* 

Dintrun colț întunecos dela -patele 
tejghelei, stăpânul se ridică anevoios, îşi 
goni somnul printr'o frecătură cu dosul 
mâinii peste ochi, ridică chepengul piv- 
niţei şi se cobori cu o lumânărică înă- 
untru. 

— „Mă! al dracului ghinion !* spuse 
unul din jucători, scărpinându-se a pâgu- 
bă în cap... 

— „Are noroc bre!" complectă celă- 
lalt. 

Cel cu norocul avea un zâmbet de fc- 
vicire şi făcea cărţile după tipicul lor, 
cu gândul aiurea. 

Cârciumarul aduse vinul şi-l turnă 
prin pahare, apoi scoțând ceasornicul, se 
uită semnificativ spre jucători. 

— Ce? oi fi vrând să ne dai afară | 
zisa Petre, unul dintre ei... 

Ghiţă, la uitătura cruntă a acestuia, 
răspunse ceva neînțeles şi se aşeză plic 
tisit, iar la locul său dela spatele tej- 
ghelei. 

Afară viforul îşi plimba furia prin n- 
lițe, răcolind văzduhul, 

Jocul urmă incardat. Peste câiva timp 
bătu cineva în uşe; stăpânul se ridică 
şi deschise. j 





Intră înăuntru alb de zăpadă, cu mus- 
tățile închiciurate de ghiaţă, un ser- 
gent de sirudă., 

— Al dracului frig... dom'le Gheorgiae... 
ia dă-mi şi mie un păhăruţ de drojdie!.. 

— Să-ţi dau dragă. 

Gardistul, după ce dădu păhăruţul pe 
gât dintro înghiţitură, voind să fie cins- 
tit şi de ceilalţi, spuse în taină: R 

— Ar fi bine să închizi, dom'le Gheor- 
ghe, că umblă inspecția... 

Atât le trebui beţivanilor. 

-— Înspecţie ai? i-auzi „sticletele“, 

Şi scandalul începea de-a binelea, 
dacă Chiţă Mocanu unu i-ar fi potolit, 
cinstind pe gardist cu un alt păhăruj, iar 
beţivilor aducându-le încă o măsură de 
vin, 

Lucrurile se liniştiră şi jocul reincepu 
cu acelaş nenoroc pentru cei trei jucă- 
tori. 

— Mă! dar parcă ar fi vrăjit! zise 
Petre, printre dinţi, ca o înjurătură. FI 
singur mai avea parale şi atâta peride- 
re îl făcuse arţăgos. 

Ceilalţi doi eşiră din joc şi se mulțu- 
meau acum să-i privească. 

Se auzi iar un ciocănit în uşe. 

De data aceasta toţi bănuiră inspec- 
ţia şi cârciumarul suflă în lampă. 

Tăceau. - 

Ca un suspin purtat de vânt se auzi 
un glas de temrie: 

— „Petre, eu sunt!” 

Beţivii murmurară. Petre se ridică ue- 
căjit de pe scaun şi înălțându-se spătos 
cum eva, eşi în prag. 

Văzând pe nevastă-sa, isbuceni: 

— Ce vrei? 

— Petre, am venit să te iau acasă, tu 
joci şi iar ai să pierzi totul, ca luna 
trecută... 

UL se uită întraltă parte şi nu-i răs- 
punse, 

Incurajată de această tăcere, 
urmă : 

— Ştii că nu mai sunt lemne... şi peste 
câteva zile Crăciunul... A 

Ultimele cuvinte îi deslănţuiră maâua. 

-— Hai lasă-mă m pace | 

-— Zău, haide acasă Petre ! se rupă ea, 
privindu-l năucită. 

—— Mario, nu mă scoate din fire!.. 

—- Petre, ce rău eşii!... 

— Nu pleci ?... şi acesice cuvinte le în- 
soți cu un gest cunoscut, pe semne Mu- 
riei, căci ea suspină şi se duse. i 

Petre intră în cârciumă,  frecându-şi 
mâivele îngheţate iar stăpânul «prinse 
lampa. SE: 

— Hai, incă o partida 

bcţivul care spuse aceste cuvinre,. era 
cel cu norovul. Era cunoscut în mahalaua 
aceia ca măcelar angrosist şi cu parale. 

Umbla intotdeauna cu bănet la el,căci 
făcea cumpărături şi vânzări prin râr- 
ciumi sau pe drum, unde găsea mușterii 
cu vite de vânzare şi bani îi trebuiau ori 
când. | 
Câştiga mult cu negoţul lui, dar cum 
ii plăcea si bea şi să joace, cheliniu în 
neştire, În suata aceasta, ea nici odată, 
câștiga. 

Petre nu refuză partida și după ce se 
scotoci prin buzunare, puse pe masi tot 
ce Inai găsi, pe urmă se uită lung la 
bani ofiă din adânc şi zise tare: —,Ţiu 
ce-i pe masă !.,, 

--- Cât e? întrebă măcelarul, 

Cei din jurul mesei impreună cu Pe- 
tre, incepură si numere banii, aşezând 
bancnotele după valoarea lor, i 

— O sută docinci !,.. spuse Petre, 


femeia 


UNIVERSUL LITERAR 


GRUPUL CELOR PATRU. 





O HAN 
-- Uluma lovitură? bâigui unul, de 
alăturea 
—  Ulumu î... 
Nac Măcelurul se căuiă prin  buzu- 
nare. 


Toţi tăceau. Afară crivățul dete un 
chiot lung. ca o șuerare. apoi se năpusti 
asupra obloanelor, ca şi cum ar fi voit 
să le smulgă din zid. 

Măcelarul se căuta mereu. mormăind : 

— Ei, drăcia dracului... da, unde-i pu- 
sei, nenişorule ? 

— Ce ? întrebă un bețiv. 

—- Măruvoţişul |... 

Pctre îl privea cu nccaz par'că ar fi 
zis: „Ne-ai curăţit pe toţi de parale şi 
acum te faci că nu găseşti mărunţişul“. 
Nae ghici privirea şi plictisit de atâta 
căutare şi ca să nu se zică că-i este fri- 
că scoase din buzunarul dinăuntru ai 
hainei, un portofel cu despărţituri multe, 
pline cu hârtii. Luă una de cinci sute. o 
flutură puţin prin aer. cu o mişcare de 
ingâmfare, apoi o aşeză pe masă. zicând : 

— „O sută do'şcinci de lei în ea... ori 
imi iei... ori îţi iau!“ 

— Așa e, răspunse Petre,cu ochii ţiută 
la portofelul umflat ce rămăsese pe 
masă. 

— Ce de bani!.. îşi zicea, al dracului 
Nae... 

Măcelaru! dădu cărțile. Ochii lui Pe- 
tre îi urmăreau mişcările mâinilor. Par- 
tida de abia se începu si iar se atzi o 
lovitură în  uge şi glasul Mariei care 
plângea : 

— Haide, Petre, acasă |... 

Infuriat peste măsură, el eşi afară o 
înjură şi o pgoni, furios. Ea se agăţase de 
hainele lui şi nu voia să se ducă. 

Atenci se auzi sgomot surd de bătaie. 
gemete şi aceste cuvinte  suspinate: 
— „Petre, ce faci ?... nare să-ţi ajute 
Dumnezeu... să ştii]... 

EI însă. o îmbrânci în zăpadă şi intră 
bolborosind cu necaz: 

— Ea e cu ghinionul! 

Unul dintre bețivi, găsi de 
să-l compătimeaskă : 

— Dar afurisită femee ai. măi Petre! 

Petre însă nu-l auzi, căci se uita în- 
cordat la cartea care trebuia să-i aducă 
norocul sau păguba, fiindu-i par'că fri- 
că de ea. O luă, o trecu uşor pe suh ce- 
lelalte şi numai dintrun colț o desvălui. 

Rămase pe gânduri... 

Pierduse. 

O toropeală ciudată îl cuprinse şi ră 
mase așa, 


cuviință 


Apoi se frecă, la ochi şi zări ca prinir'o 
pânză, cum Nae îsi strângea mulțumit 
banii numărând câştigul, cum  pipăia 
portofelul umflat cu bancnote, cum ceru 
socoteala şi plăti din mărunțişul câşti- 
gat, voind să plece. 

Atunci se ridică şii el de pe staun, 

'Trecu la tejghea, făcând un semn vag. 
ca. și cum ar fi voit să plătească, dar fi- 
indcă nu mai avea nici un ban spuse 
adresându-se măcelarnlui : 

— Nae, dă-mi tu doi poli împrumut să 
plătesc |... 

—— Să-ţi dea neica !.. 

Şi cu mişcări încete, scoase din nou 
portofelul, căută prin năuntru două hâr- 
tii mai vechi de douăzeci de lei şi le 
dădu lui Petre, căruia din non îi alune- 
case privirea pe banii aceia mulți. 

Petre plăti luă restul şi adresându-se 
lui Nae. zise: 

— Hai mergem ? 

— Mergem neică !.. şi măcelarul luân- 
du-şi bună seara de la ceilalți, eşi cu 
Petre. 

Mergeuu spre locul ce-i zice „barieră“ 
fiindcă acolo fusese odată bariera ora- 
şului. 

— Vezi încet, că alunecă, îi şopti Pe- 
tre, 

— Tii | ce viscol, îngână Nae, apucân- 
du-l de braţ. 

Și cum mergeau așa anevoios prin ză- 
padă, unul la braţul <ccluilalt, Petre 
simţi cu cotul portofelul din haina to- 
varăşului său şi banii accia par'că îl 
[rigeau Ja brat. 

Ii ardeau ochii şi tâmplele iar în 
mintea !ai încolţi gândul rău: „Dacă 
Nae, cum e beat, ar aluneca acum în 
zăpadă... şi eu nu l-aş mai ridica... 

Un val de zăpedă svârlit cu putere de 
vânt, îl ciupi de obraz şi îl trezi de odată. 

-- Nu se poate... sunt om cinstit, cu 
nevastă şi copil... şi începu să râdă. 

— Ce râzi mă aşa, mormăi măcela- 
rul 

— Mă pândeam să te omor... 

— Cum ? îinrebă Nae râzând şi el pro- 
steşte. 

-— Nu ştiu! răspunse Petre cu glasul 
răguşit şi deodată se pomeniră amândoi, 
grămadă, js. 

“ae, râdea icreu, bâjbâind prin ză- 
pudă şi învercând să se scoule. 

— Mă dar Leat mai sunt, ia ajută-mă 
Petre ! 

Petre însă, care se ridicase în picioare 
privi instinctiv în toate părţile apoi se 
aplecă spre el hotărât să-l ridice... dar, 
nu Ştiu cum, mâinile lui nemeriră gâ- 
tul. Atunci. un fior ascuţit îi trecu prin 
corp şi voi să fugă. 

Ceva nou şi misterios îl ținea pe loc 
şi lucru la care nu sar fi aşteptat, mâi- 
nele lui strângeau beregata prietenului 
ca un cleşte de fier, tot mai apăsat, 

Frica de moarte desmeteci pe măce- 
lar. Încercă să se ridice, dar genunchiul 
ucigașului îl pironise de pământ; des- 
chisp gura mare să ţipe, dar glasuli 
sc înţepenise în gât, Nici un sunet. Ochii 
însă vorbeau pentru el. Era atâta groa- 
ză, atâta mirare... 

Nae începu să lovească cu pumnii în 
ucigaș, apoi ochii îi eșiră mari din orbite 
înspăimântători. 

Petre fără să simtă loviturile, strân- 
gea mereu, cu desnădejde, 

Loviturile de pumn slăbesc acum, bra- 
ele cad moi deoparte şi de alta a corpu- 
lui. o tremurătură a cărnii şi atâta tot, 
Murise, 

Petre vâri mâna în buzunarul hainei, 
smulse portofelul şi cun un zâmbet ae 
biruință se ridică să fugă. Rămase ţea- 
păn ; nu departe de el i se păru că tre- 
ce cineva, 


165 


— M'am dus pe copcă, îşi zise, trebue 
să-l iau de alci, şi încercă să ridice cor- 
pul greu al măcelarului.. Nu putu. 

— Ce dracu, si azi nu prea băui! 

Atunci îl cuprinse disperarea. Incercă 
din nou, îşi încordă toți muşchii și apu- 
cându-l pe sub brațe cu amândouă mâi- 
nele îl ridică zicând: Hai bre... că nu 
mai avem mult.., 

Si mergea. târând cu  anevoință  cor- 
sul prietenului, ca oricine l-ar vedea. 
să creadă că-şi duce acasă tovarășul beat 
mort. 

Ajunse la răsrântie fără să întâlneas- 
că pe cimeva. Acolo. santul după margi- 
noa soselei îl îndemnă să-i dea drumul 
înăuntru. Şi după ce privi iar în toate 
părțile, o luă la goană spre casă. 

Ingheţase de tot. Pe drum, când văzu 
că este derarte de locul de unde-l arun- 
case. domoli pasul şi începu să se gân- 
dească. dar văzu ce usor are să fie des- 
conerit şi închis. 

Se mira şi el că mintea lui are o nă- 
trundere aşa de mare, căci judeca a'um: 
Amândoi am plecat odată... Nae avea 
bani în portofel... eu pierdusem rot... 
au să spună că l-am omorât ca să-l fur... 
trehue să pun portofelul, cu ceva bani, 
înapoi. în haină... 

Se opri şi la lumina palidă a unui fe- 
linar, scoase banii şi îi numără cu curlo- 
zitate : erau peste douăzeci de mii de 
lei. în hârtii de câte o mie şi cinci sute 
de lei si o mulțime de mărunțiş. Una 
i-o smulse vântul şi i-o sbură departe. 

O înjură şi nu se duse după ea. Lăsă 
câteva de cinci sute şi aliele de râte o 
sută în portofel şi se întoarse, foarte 

tolit la şanţ. i 
Caută ine locul unde-l aruncase şi nu-l 
găsi. O bănuială firească, fi treca prin 
E, Dacă n'o fi murit? Dacă s'a dus 
să. mă denunie ?... 

Se cutremură şi de frică 
caute cu mai multă râvnă. Ş 

Un troian de zăpadă îngă acoperise pe 
măcelar. 

Imcercă cu piciorul zăpada în tot locul, 
până dădu de ceva tare. Se aplecă, cu- 
răță ninsoarea si voi să vâre portofelul 
la loc în buzunar. 

Rămase asa. Ochii mari ai lui Nae se 
uitau drept la el, cu groaza în care îi 
înghețase moartea. 5 Ă 

Petre. tremurând, făcu câţiva pași să 
fugă, dar banii erau tot la el. A 

Se întoarse iar la şanţ, făcându-şi cu- 
raj : 

ă Ce prost sunt 1... să-mi fie frică de 
un mort ?... E 

Sa aplecă şi zise ca şi cum sar îi a 
dresat ochilor : : 

— Uitaţi-vă voi cât vreţi... că nu mă 
mai sperii !.., 

Totuşi, cu cât îi privea, cu atât sim- 
ea strălucirea lor ciudată, care îl în- 
fioara, | 

Intoarse capul, dar ochii îl chemară şi 
el iar îi privi înfricoşat. 

Ca nişte săgeți de foc. privirea rece a 
mortului i se înfigea adânc “în creer. Se 
ridică în picioare dar mortul îl privea 
mereu ; făcu un. pas înapoi, dar simţi 
cum săgețile de foc i se înfig în creer 
din ce în ce mai puternic. 

Ingrozit şi înebunit de frică, ţipă şi o 
luă la fugă pe uliţi, pierzându-se în în- 
vălmăşeala viforului. 


VINTILA A. PARASCHIVESCU 


începu să 


168 


Copii la joacă 


— NUVELĂ — 


Nu ştiu cum de n'am pomenit azi în 
această piaţetă iapetată cuiarbă şi pără- 
sită, intre piatra unei mori, care poate 
că nu mai serveşte, dar care întio zi 
poate că va servi, si un râcâit discret de 
păini evadate din curtea vecină. Zăbo- 
veşte aci un soare care luminează și nu 
aprinde, ostenit. 

Azi dimineaţă ori cu atâţia ani în ur- 
mnă ? Umblam pe cărări necunoscute, pe 
nesigure urme de gânduri, nu ştiu, ori de 
năzăriri, şi m'am pomenit în această pia. 
țetă cunoscută şi neschimbată. O ceată 
de băeţi şi-au dat întâlnire aci, ca în fie- 
care seară după școală, când profesorul 
se retrage să'şi plivească. grădinița. Se 


joacă; Suu împărţit în două, tovarăşi și: 


protivnici. Mi se pare că toți la un loc 
sau furişat, în acest cadru rustic, dintr'un 
tablou de Brenghel. 

Titirezul, zmeul, arşicele, nucile, aolo- 
ganii şi peniţele: toate jocurile dintr'o- 
«ati, jocurile tuturor anotimpurilor înir'o 
seară în afara oricărui anotimp, subit un 


cer de vis, Şi colo, se joacă fără să ţipe: 


sau să se ia de păr, dar cu însufleţire : 
mi se pare cu tot dinadinsul că tabloul 
lui Petru Brenghel învic. 

M'am așezat pe piatra de moară, fără 
să-i tulbur, si am căntat să trec nevăzut. 
Pote că nici unul nu ma zărit: dar aciim 
pot să-i privesc unul câte unul şi-i recu- 
nosc aproape pe toţi. Unul singur îmi în- 
toarce spatele şi n'am fost încă în stare 
să-l văd la faţă. 

lată-l pe băiatul chipeș, voinic, agresiv, 
autoritar. Nu-i mai răsărit decât ceilalți 
ce-i stau în preajmă, dar toți ascultă de 
vL şi-i sunt credincioși. lată-l colo în mij- 
loc, arată locurile şi rostul fiecăruia. To- 
varăşii de joacă îl caută şi-i zâmbaesc. Bă- 
tuți de el. nu se răzvrătesc. Dacă sar 
lua la trântă. ar încasa dela mulți, dar 
nimeni nu cutează să-l atingă. Dă pumni 
pontru că ape acest drept, pedepseşte ca 
la cazarmă, pe cei mai înalți îi face să 
plece fruntea. cu o privire aspră. şi hotă- 
râtă, cu un cuvânt supus dar neînduyie- 
cat, Mie Napoleon printre zdravenii săi 
mareşali. Are faţa băiatului inteligent şi 


voluntar. a bărbatului care va comanda 


și va învinge. Nu râde, este rigid: un 
mare foc, desigur. mocnește în el [fără să 
îl lumineze. Ochii aceia! Aprinşi de nu 
stur ce văsfrângere a unei mari flăcări 
venită. dela mari depăptări. Incruută bu- 
curos din sprâncene -şi printre ele i sc 
sapă o crestătură de orgoliu. Vrea să 
teacă drept judecător în certurile din. 
ire prieteni, ca să facă pe gâdele ; atâtță 
certurile şi se bucură de ele, ca să inter- 
vină apoi, atotputernic, în favoarea cui 
îi convine lui. Jouca lui e violentă: gră- 
dinu vecinului luată cu asalt. La împiăr- 
teala prăzii opreşte partea leului; dar 
fără lăcomie : ia ca să dăruiuscă : oche- 
ste pievsica cea frumoasă cure-i la ce, o 
ia delu legitimu-i posesor, ca s'o dea al- 
tuia. Băiatul e despotic ; adolescent, va fi 
un hoț de inimi cu noroc şi poate că u- 
neori va visa, tânăr, se va duce xoluu- 
tur în războiu, în: primele rânduri. beat 
de curaj. şi ta muri printre cei dintâi. 
Întra zi fostii săi colegi de scoală îl vor 
găsi numele întro aureolă. . 
Celălalt arc o privire îndovluică si ne- 
încpezătoare, E o faţă suptă, islovită. Sa 
Hat la o parte: nu se bagă în încăerări 
și în certuri, căci e plăpând și prietenii 
nu ţin. la cel, Își pierde miza, scânceşte 


de MICHELE SAPONARO 


şi vrea banii înapoi: îl compătimese, u- 
nul dintre băeţi îl dă peste cap cu un 
pumn. Ar fi fost de ajuns să-l sufla. La 
o parte, în marginea piaţetei. culege a- 
cuma pietricele şi face cu ele grămăjon- 
ră, mestecă o bomboană. în vreme ze pric- 
tenii săi rup zdravăn din hălcile de pâi- 
ne; day pândeşte să vadă de nu-i vine 
bine să arunce Ja găini geanta vre-unui 
tovarăș, Se apropie de cl tocmai băiatul 
care stă cn spatele spre mine, împius 
paute de dorința de a-l mângâiua; dar 
acela îi dă bhrânci, ciudos. Este pârâtorul 
clasei : ar căuta alinare la maică-sa, dacă 
ur avea-o, dar nare mană şisi pâtrăşte 
+olegii lu profesor, E bolnav, ştie, o spu- 
ne ; va fi toată viața bolnav. E rău şi va 
fi toată viaţa rău. Intro zi va săvărși o 
crimă şi nu va fi vina lui. 

Cel care înalță zmeul e aproape un 
tânăr : bine îmbrăcat şi semeț, Prietenii 
îl linguşese dar nu ţin la cl: îl vorbesc 
de rău 'câna nu-i de față ; umblă cu paşi 
janțoși de jocheu. Şoptesc că-l protejoază 
un deputat, dar maică-sa îi umple, fără 
îndoială buzunarele de bani în fiecare 
dimineaţă. Rupse sfoara zmeului ca să-i 
dea drumul şi să ridice altul. Ape multe: 
tovarăşii și le fac singuri : cl le cumpără, 
cheltuitor cum este, Câtă lăudăroşie, pen 
trucă are o hicicletă şi cât îi pluce să 
treacă cu ca prin mijlocul celor mai u- 
mile jocuri, strâmbându-se! E urât la 
față, cu dinţii colţoşi şi ochii mici subt 
nişte sprâncene groase. Nu-i place carica, 
dap va avea grijă deputatul protector să-i 





UNIVERSUL LITFRAK 


descopere vre-o slujbă. El va profita rău 
de ea. va fura, va falsifica şi poate co 
va isprăvi în puşcărie. 

Văd pe băiatul cu tragere de inimă la 
carte : modest şi sobru: mândria profe- 
sorilor. Nu mă înşel. Şi joaca îi e cât se 
poate de şerioasă : strânge mărci ; caută 
flori, buruieni, frunze şi le turteşte între 
foile cărţii. Scrie ceva întrun carneţel 
şi pe urnă citeşie tovarășilor ct-a scris: 
probabil versuri. Temele dela scoală îi 
«unt fără greşală, si le dă să le copieze 
prictenii pe te miri ce, cât îi ajunge ca 
și poată juca şi el, Uneori se mulţumeşte 
şi cu o coajă de caşcaval; şi iată că sunt 
hăeţi care râd de sobrietatea lui şi-l iau 
în bătae de joc. Dar pe urmă ce satisiac- 
ție, în clasă ! La sfârgirea liceului, dacă 
va ajunge, va da concurs pentru ocupa- 
rea unui loc la căile ferate. ori la poștă 
și, desigur, va reuşi. După zece ani va [i 
în acelaș post, după douăzeci, tot acolo. 

Acuma n'are o față drăgălăşe, dar îi 
văd prelungile-i priviri gânditoare oprin- 
du-se asupra tovarășilor si a lucrurilor. 

Alături de el. băiatul care învârteşte îi- 
iirezul nici măcar n'are chip. Faţă cârnă, 
care nu Spune nimic: şi nu opreşte ochii 
asupra nimărui, îşi iscodeşte tovarășii 
piezis. când nu se uită la el. Se puate si 
existe un viitor în acei ochi? Şi totuşi 
este. Acuma e leneş, tont, zăpăcit. Pe- 
depsit de profesor în clasă, şi prea puţin 
îi pasă lui; batjocorit de colegi afară, 
şi prea puțin îi pasă. [i scot tot felul de 
porecle, şi-i lasă în pace ; îi atârnă coa- 
dă şi nu se sinchiseşie .Dar îşi învârteşșie 
titirezul ca un adevărat maestru, far la 
întrecere îi lasă pe toți în urmă, Cu ce 
câştigă dela prinsoare cumpără pâine şi 
salam, pe care-l mănâncă lacom, fără să 
dea nimănui vre-o fărâmă. Va mânca toa- 
tă viaţa asifel, ca un bivol. Tatăl său, bă- 


AUREL BAEȘU : CHIP DE MOLDOVEANCA 


UNIVERSUL LITERAR 


can. neavând ceva mai bun de făcnt cn 
el, îl va lua în prăvălie. Va trândăvi şi 
acolo, apoi într'o bună zi se va însura 
căci trândăvind se uită fetele Ja el şi va 
avea noroc şi la joaca aceea. Îl văd în- 
stărit, chipes, ca din senin. S'a apucat de 
negustorie, a câştigat, e bogat. Cineva 
sufere în preajmă-i, dar el se îmbogă- 
țeşte tot mai mult. Li moare nevasta Îru- 
moasă şi se însoară cu alta miliovară. 
Călătoreşte, dă porunci, este o autoritate 
în târgul său, construeşte case şi fabrici, 
are vile şi automobile, se gătește cu ti- 
tluri, merge să facă pe nobilul întrun 
mara oras, , 

Dar celălalt care pare cel mai cuminte 
gin toţi, tăcut, timid, caraghios? Fără 
îndoială primul în clasă, la purtare. Dar 
la joacă e siângaci, şi preferă să se jea- 
ce cu fetele, de-a baba oarba, de-a vaţi- 
ascunselea, ori să so ia cu ele de mână 
şi să sară în sus, Il voiu pierde din ve- 
dere ; întro bunăzi voiu aflu că face pe 
delegatul Siguranţei Statului : cea dintâi 
cale ce i s'a. deschis în faţă, na putulo 
alege. Dar pe ca a pornito, ca în această 
piatejă, pe de margine. Şi merge pe va 
tăcut, drept, implacabil. Il laudă, îl ri- 
dică în slăvi, îl promovează. Va ajunge 
departe. 

lată-l şi pe băiatul frumos, blond, tran- 
dafiriu. moale ca o fetiță. Drăgălaș, din- 
tre toţi. Va fi un tânăr nespus de fru- 
mos şi nu va şti aceasta. Jandarm, pe ur- 
mă se va întoarce acasă să deschidă pră- 
vălie cu economiile făcute şi nimeni nu 
va băga de scamă că e încă frumos : se 
va însura cu o feree săracă si inutilă: 
frumuseţea lui, în prăvălie, se va sco. 
fâlci în grăsime. Pisa 

Trece şi zâmbeste, cu faţă deschisă şi 
luminoasă. Şi alături, alţii! În cele, în 
cârduri. Băiatul lacom şi răutăcios care 
se bagă bucuros printre fetele ce se în- 
torc dela câmp: îl voiu regăsi :emina- 
rist, dar nu ştiu dacă se ra popi Yreo- 
dată. Celălalt care fuge după șorâile pe 
zid, la soare. si mâine va urmări aliă 
pradă prin cotete ori prin balurile mas- 
cate. Celălalt care face altare dinu pă- 
mânt : va ajunge consilier comunal şi a- 
gent electoral, dar nu se va opri acolo, 
va urca, ' Ă Ă 

Nici unul din ei nu ştie că eu sunt 
aici: se întorc adesea spre mine, înii 
tree pe-aproape. dar nu mă văd. Au pri- 
şirea celui ce nu ştie şi nu pricepe: în 
ochii lor neştiutori zăresc semnul desii- 
nului, ă 

Singur unul stăruie să nu mă priveas- 
că, părând car voi să fugă de „mine, 
şi-mi întoarce spatele cu încăpățânare, 
Poate că m'a zărit ori m'a simțit. De ce 
nu poi oare descoperi şi în ochii acestui 
coRul inconştienta-i taină ? 


acă i-aş pune o mână pe cap... Dacă . 


Vaş atrage cu o mângâiere... Dacă laş 
striga cu un nume oarecare... Dar când 
dau să mă apropii de el. se depărtează, 
Se bagă prin unghere, în umbră, caută 
tovărăşia celor puţini, îi place să se jou- 
ce cu cei mai mici. Şi el e micuţ. 

Dar din felul cum stă şi se mişcă, du- 
pă arcuitura umerilor, după atitudinea 
capului — mi se pare căl recimosc, 
Dac'ar trece prin fața unei oglinzi, ini-aş 
vedea desigur chipul meu de odinioură. 


Trad. de ALEX. MARCU 


Pa 





sunt 


A SURZINRNE» 


„Fluizi fierbinţi curg prin trupul plă- 
pând, sbucnind din adâncimi nebănuite. 
Ard—şi ca limbi de flacări feline îl ling 
durerile ; ard — şi ca ventuse, sorbiloare 
de sevă, se înfing durerile ; ard—şi ca hi- 
ciuiri de fier înroşit, îl fulgeră durerile, 
Acalmii, înăbusitoare ca aerul torid din- 
naintea furtunilor. Şi iar încep festinui, 
bestiile lăuntrice, mai vorace. mai urlă- 
toare. Se rotesc prin tainiţele inimei şi 
isbesc ca în porți zăvorite. Șerpi se stre- 
coară prin piept, îl muşcă între couste, 
Ghiare resfirate îl sgâric prin pântece şi 
par'că un pumn coltos urcă înspre gât: 
apasă, sdrobeşte, sufocă... 

Zile şi nopţi, plăpândul trup se svârco- 
leşte între perine:  sudorile agonici. îl 
brobonează, Se chirceşte, se destinde — 
se răsucesc membrele, în cari „vibrează 
nervii, ca nişte coarde râcăite de arcu- 
şuri satanice. Vedeniile se învârtejesc în 
ochii măriţi, când  incandescenţi, când 
ştinși. Teroarea morţii fără saţ, a ncgrei 
Necunoscute, îl împietreşte uneori : e cu- 
prins de gerul neantului ce se devorează 
pe sine însuşi. Ura sarcastică a 'materici 
care vrea să se risipească în pulbere ste. 
rilă, îi vânjeşte prin chipuri înroşite de 
vâlvătăi gingantice. Alteori. fantomele 
sunt topite în nuanţe livide, in valuri pu- 
trede cari curg prin odaia întunecată de 
storuri, : 

Dar în plăpândul trup viaţa vrea să 
trăiască. Freneticele instincte de conser- 
vare. neistovitele rezerve ale forței crea- 
toare, stăvilesc anarhia deslănțuită. Ca 
sub prăbuşiri de avalange, se frământă 
trupul ; însă ca grăuntele de cleşiar, ce 
rezistă oceanului furtunatec pentrucă are 
în el o picătură din apa lui, aşa e făptura 
însuflețită de o undă a vieții universale. 

Și curg durerile prin sângele infectat, 
curg flăcările printre organe. Delirează 
Pătimirea umană... Delirează în rugi bol. 
borosite, în vocale prelungi, frânte de 
horcăeli. Adesea, cuvinte de dragoste a- 
mintese momentul fatul al sărutului de 
frate : 

— Ermil, taci... n'am vrut să te lovesc, 
taci, Frmil... ţi-am dat călujul... te-am să- 
rntat ca să nu mai plângi... 

Şi bestiile lăuntrice muşcă şi sgăârie şi 
rup, îmbătate de viaţa suptă, dar nese- 
cată, Se îngrămădese valurile fierbinţi, 
spre cap; isbesc sub tâmple ca furibun- 
de ciocane , înjectează ochii cu lacrimi 
sângerii — și apasă... şi apasă în sreerul 


fraged. un arc se curbează trupul 
fremătător — şi fierb în craniu bleste- 
mele morţii. Apasă — apasă mai ture 


în urechile cari vâjâie şi tuuă ca prăvă- 
liri de cascade... Un răcnet, ca o erupție 
supremă, un răcnct al vieţii care nu vrea 
să fie nimicită — şi timpanele plesnesc 
sub lovituri ; par'că se revarsă prin ele 
prea-plinul valurilor fierbinţi, se risipesc 
durerile, se distramă ororile morţii prin 
urechile rănite... 

Scăldat în sudori, plăpândul trup 're- 
cade, descordat, printre albele perine ră- 
văşite. 

i 1 a . . . 


PE 


Nopatea pustietăţilor astrale şi-a găsit 
adăpost în odaia bolnavului. Și-a sirâne 
prin unghere aripile ostenite, s'a prins ca 
liliecii de faldurile perdelelor, sia uibă. 


*) Capitol dintr'un roman ce va apare. 


rit prin cadre și etajere — gi zace, lan. 
guroasă. între brațe de fotoliu. In aerul 
călduţ, suflarea ei potolită vibrează de 
beţia eternului şi de feeria stelelor. Aci, 
în odaia suferinţei omeneşti, ea palpită 
cu armoniile ei, cu binecuvânitările și mi. 
ragiile ei. Timpul fără măsură, de afară, 
cadenjcază aci duios, în pendulă: — pi- 
cură clipele  vremelniciei terestre, ca 
boabe cristaline întrun lac întunecat. Jar 
în palida aureolă a candelii atârnate îu- 
ir'un colţ, pâlpâie flacăra ca o steluţă ră- 
tăcită, — pâlpâie suav, ca sufleiul în plă- 
pândul copil care doarme... 

Mama veghează lângă întâiul ei năs- 
cut. Nebiruită, ea îl priveşte.. Puțin a- 
plecată spre el, cu mâinile împreunate, 
ca îl învălue cu balsamul iubirii ce isvo- 
răste din inima ei călită în dureri. l 
învăluie cu duioşia ei. profundă ca noap- 
tea din jur ; cun adorarea ei de născătoa- 
re robită nouei sale întrupări ; cu sacri- 


ficiul tuturor tentaţiilor şi bogățiilor pă- 


mântene. ]l învăluie cu voința ei de mân- 
tuire ca întro magică năframă a învie- 
rii, Ii insuflă propria-i viaţă prin ochii 
ei extatici — şi respirarea ei ferventă 
SĂ amestecă cu suțlarea timidă a copi- 
ului, 

Mercu veghează mama... În liniștea 
nopții, ea aude pulsul copilului. Ascultă 
viața care se înfiripează iarăşi în răga- 
zul somnului. Ascultă, în el, propriile ei 
pulsaţii — şi ruga ei mută răsună totuşi 
în încăperea umbrită. Răsună ca o inplo- 
rare ce-i totodată o slăvire a indulgenţii 
cereşti. Prelung, ca murmurul pădurilor 
sacre, ca ecourile într'un templu  stră- 
vechiu, se revarsă ruga ei, prin ochii u- 
meziţi. prin suspinul trudnic.. 

Mereu veghează mama... Chipul sleit 
al fiului o atrage cu fascinarea adorării, 
Incet, se apropie de el: să-i dea sărutul 
sfânt, să pecetluiască, pe obrajii pali, 
mântuirea... Se apleacă asupra lui. Dar 
prea-plinul iubirii picură, fierbinte, din 
ochi. Lacrima cade între buzele copilului. 
Un fior străbate trupul firav; un oftat 
vidică pieptul care se umple de vigoare — 
şi lacrima e sorbită ca un leac suprem. 
Ochii băiatului se deschid, lent. privind 
par'că departe în tainele vieţii sale noui. 
[arăşi se unesc pleoapele, închizâud sub 
ele. imagina aplecată deasupră-i —— chi- 
pul Providenţii sale tămăduitoare, cure 
se fixează etern, în spiritul său, ca o stea 
în infinit... 

Şi iar veghează Mama... Par'că și noap- 
iea adormise în odaie, uitându-și sborul 
triumfal printre planete. O! Providența 
e aci, în Mama veghetoare. Divinitatea 
ei iîncitoare e în inima-i darnică. Diviru- 
tatea pământeană e în sufletul întrupat, 
care naște prin iubire și isbăveşte prin 
tubire... 


*, . . . . 3 Li 


Tăcere . . tăcere . . „, tăcere. 
Tăcerea ce zaten pustiu... Tăcerea de 
floare ce creşte... Tăcerea pădurii stră- 
vechi... Tăcerea de moarte înfrântă... 
Tăcere , . tăcere . . . tăcere. 
Şi copilul priveşte tăcerea — şi copilul 
respiră tăcerea, — şi viața-i  pulsează'n 
tăcere, — şi trupu-i renaşte“n tăcere —: 
în refugiul umbrit al tăcerii... 
Păcere . . . tăcere , . 


EUGEN RELGIS 


tiicere,. 


158 





ALFRED MOŞOLU 


Bătrâna Sarahil 


vorbeşte cu Balkis 


SARARBIL 


Balkis... iubirea 7 


BALKIS 


Iubirea ? Ce-i iubirea Sarahil ? 


SARAHIL 


O! bunul meu copil! 

Cât e de necuprinsă nemurirea, 
Şi nesfârșitul cât e de nesfârşit, 
Cu mult mai nesfârşită e iubirea, 


Cu mult mai necuprins e cel iubit... 


BALKIS 


Şi cum se-arată el? Cum vine? 


SARAHIL 


„„Străinul ce-a bătut în poartă, 
Şi L-ai primit cum se cuvine... 


„REGINA SABA* 


— Căci Dumnezeu îţi spune să faci bine, 


UNIVERSUL LITERAR 


Cu cei loviți de soartă... 
„„Străinul fi-a pătruns în sunet cantr'o casă, 
Și ţi-a pătruns în vine... 

Și tu îi dai să Dea paharul inimei la masă., 
ȘI inima în voia lui se lasă, 

—— Can voia vântului o frunză moartă — 
Străinul bea, dar inima-ți se'mbată... 

Când vinele îi toarnă 'n cupă hidromel... 
Tar tu rămâi un nuic-abea, de fată, 
Tot ce c viață-acum, e numai EI... 


BALKIS 


O! Sarahil!! Mă înspăimânuţi! Sarabhil? 
Un nume? Atât? Un nume? 


SARAHIL 


Neştiutorul meu copil. 

Osana ! Osana! 

E singura clipită de pe lume, 
Ce e cu-adevărat ceva... 


BALKIS 


Cu-adevărat ? Nu-i altceva pe lume? Spune! 


SARAHIL 


Stăvitul Dumnezeu dacă fi-ar da, 

Tot cc-a creiat minunea din minune... 
De nu ţi-a dat iubirea ţi zic, 

El nu ţi-a dat nimic, nimic, nimic... 


Iubire sau atunci deşărtăciune,,. 


ALFRED MOȘOIU 


N 
VOGOLă p 
Lu 


CD 


P A 
FI |'099%%e: 
Par 


Sat 
Fide 





UNIVERSUL LITERAR 





HORIA FURTUNA 


PĂCALĂ 


— Snoavă îu patru acte în versuri — 
Fragment din Actul IV 


(Noapte. după chef, în curtea mânăstirei de caş. Toţi sau 
dus să bea în beci, Păcală a rămas singur în scenă), 


PACALA 


Dar unde-i Aghiuţă? Rămase numai el. 
Măi, Aghiuţă, unde te-ai mai ascuns? Ei, unde 
Eşti Sarsailă, n'auzi? măi, diavole răspunde 


AGHIUȚA (scoțând capul dintr'un capac) 
Aici / 
PACALA 
Dar cine-i ? 


AGHIUŢA (eşind într'o rochie albă de borangic cu beteală 
de argint) 
Cucu ! Tot eu, 


PACALA 
Ce glas ciudat? 
Ia, uite ! Parcă-i lata lui Verde-Impărat, 


PACALA 
Da, cu sunt : Aghiuţă!/ 
AGHIUŢA 
Vai, Aghiuţăy tu ? 
Eşti tată ? 
AGHIUŢA 
Fată. i 
PACALA 
Nu eşti băiat ? 


199 


AGHIUŢA 


Nu. 
PACALA 
AGHIUȚA 


De loo ? 


Nu. 
(amintindu-și) 


Ciresii primăverii stăteau să mă primească 
Mă întorceam voioasă la curtea 'mpărătească 
Intr'un rădvan, cu, fata lui Verde-Impărat 
Când m'ai văzut odată trecând... 


PACALA (zâmbind) 
Şi n'am uitat 


AGHIUȚA 


Pea tânără pe semne şi plină de noroc 
De oameni şi de lucruri râdeam bătându-mi joc, 
Dar când. om râs odată de-o babă vrăjitoare 
Fui blestemată ca să colind rătăcitoare 
In drac împelițată, — un Aghinţă — până 
Am să găsese miloasă o inimă, o mână, — 
Şi până'oi şti ce-i dorul şi-oi învăţa ce-i viața 
(luând cu drag mâna lui Păcată) 

Tu mi-ai ghicit, Păcală şi sufletul şi faţa 
Purtam în trupul meu vremelnic 
Acelaş suflet ne'ncetaf 
Un suflet blând ca o mireasmă 
Un suflet limpede, curat 
Ca laptele'nspumat şi proaspăt, 
Ca raza cea dintâi de soare, 
Ca ghiocelul pe zăpadă, 
Ca dragostea de fată mare 

Și nimeni n'a ştiut vre'odată 

Că Aghiuţă e a fată. 


Cu vorba” mea şireată, caldă, 
De câte ori m'am furişat 
Sin taină mare-am stat de vorbă 
Cu fetele de măritat, 
Cu copilițe şi copile 
Cu sânii cruzi cu-obrajii copţi 
Cu braţele ca două zile 
Şi ochi adânci ca două nopţi 
Şi nimeni n'a ştiut vre-odată 
Că Aghiuţă e o fată 


PACALA 
Pe cât eşti de micuță, pe-atât îmi eşti de dragă 
Fir alb de lăcrămioară, eşti viața mea întreagă. 
AGHIUȚA 


Cu dragostea ta blândă de vraje m'ai scăpat 

Şi iată-mă iar fata lui Verde-Impărat. 
(privind cerul) 

Se face ziuă. Noaptea s'a risipit albastră, 

Și soarele răsare pe fericirea noasiră ! 


HORIA FURTUNA 





170 





G, V. BACOVIA;  Bucăţi de noapte, 
poeme în proză , tip. „Lupta“, 1920, 


Nu e nici o mirare că ne oprim, după 
atâta răstimp, astăzi abia, la cărțulia a- 
ceasta de numai patruzeti şi opt de pă- 
ginuțe şi cu. aspect, ceva-ceva mai răsă- 
rit decât un „Visul Maicii Domnului“, 
pitit. în panerul colportorului, de spui- 
ma „haiducilor” şi acoperit de larma 
sentimentalelor „doruri şi amoruri“. În 
anul comemorării fastuoase a colonelu- 
lui Serbănescu — acest Carol Serob care 
sa bucurat de mirul gravului Maiorescu 
şi pentru care oficialitatea de astăzi, 
cum şi era de așteptat a reţinut dis- 
cursuri şi famfare — şin anul influţiunii 
ateneelor culturale, în şezătorile cărora 
publicul îndurător are prilejul să cu- 
noască o întreagă generaţie spontanee 
de barzi de cartiere, nu e nici o mirare 
ca faconul acesta de aromă concentrată 
asvârlit în piaţa literară să fi reeditat pa- 
rabola lui Baudelaire din „Câinele și 
flaconul“. 

Insă primăvara, care se presimte în 
desmorţirea aurită a târgului şi pentru 


care Bacovia a vibrat în „Scântei gal- 
bene“ acei  dureroşi „Nervi de primă- 
vară" : 


Metancolia ma prins pe stradă 

Sunt ameţit. 

Oh? primăvara iar a venit... 

Patid şi mut — 

Mii de femei au trecut, 

Melancolia m'a prins pe stradă, 
pomi: 
pedeoparte, iar pe de altă parte, ultimul 
buletin al Oficiului de educaţie estetică, 
în care Marele Haruspice al măruntae- 
lor critice, vorbeşte cu clasica-i iucom- 
prehensiune de poezia, lui Bacovia, ne-a 
readus în minte, ca mustrare modestă, 
cărțulia aceasta de poeme în proză „Bu- 
căți de noapte“, 

Poezia lui Bacovia, torturată de ghiwm- 
pii tuturor ascezelor, era confesiunea 
impresionantă a unui suflet nedeslipit 
de placenta haosului originar. Un suflet 
înfiorându-se de toate ecourile atavice, 
speriat de lumina soarelui de astăzi și 
martirizat între năzuinţi şi temeri — poe- 
zia lui Bacovia oferă una din cele mai 
cmoţionante drame sufleteşti ale poetu- 
lui modern. Aşa a fost poezia din 
„Plumb“.  Ahia în ,„Scântei galbene“ 
— şi ne amintim să fi atins coarda a- 
ceasta a poeziei lui Bacovia — poetul 
schițează un zâmbet de critică, acea dis. 
cretă ironie, în care poet şi provincie se 
contopesc în dunga aceluiaș rictus, de 


Pierrot fardat, de teamă să nu i se va- 
dă sufletul. „Lunologul eminent“ de care 
amintește în poemele sale Jules Lator- 
gue îşi plimbă în „Scântei galbene“ chi- 
pul palid şi ochii dilataţi de cărbune. 
Dar mai ales în „Bucăţi de noapte”. 
Poema în proză oferă de altminteri mai 
multe posibilități pentru reveria aceea 
de lunatic, pentru fantazia ireală şi a- 
greabilă, pentru sensaţionalul literar, — 
vas de lut iluminat de smalţul înflorit 
cu măestrie de mâna unui olar de rasă. 
Intre schija lirică, evocativă, plugată ca 
însuşi stilul său, — platou eliseean roind 


de fantome  descarnate, dar pământeşti, 
— din „Oglinda fermecată” a lui An- 
ghel şi între apologul liric al lui Baude- 
laire, dublat de maximă ingenioasă (a- 
mintiţi-vă de simbolul Benedictei, _hi- 
meră imaculată şi respirând numai idea- 
litate, care prea era frumoasă ca să tră- 
iască mult, pe care poetul însuşi o în- 
mormântează, închizând-o într'o raclă de 
lemn parfumat şi incoruptibil ca lăzile 
de India şi pe groapa căreia se înfiripea- 
ză o altă Benedictă — umbră și desfigu- 
rare a celei dintâi, de care poetul se lea- 
pădă dar când, la împotrivirea ei, izbeşte 





G. BACOVIA 


furios cu piciorul, asemeni lupului prins 
în capcană, piciorul îi rămâne îngropat 
până la genunchi şi poate pentru tot- 
deauna, în groapa idealului...) — între 
aceste două balcoane, zic, poema în pro- 
ză a lui Bacovia prinde o funie răsu- 
cită din five de păiajen pe care un fu- 
nambui de o excepţională abilitate, mer- 
ge, can vis, cu un pas şi sigur şi ele- 
gant, între două  abise,  deadreapta şi 
deastânga. „Bucăţile de noapte“ ale lui 
Bacovia, preţioase ca document psiholo- 
gic. pentrn dezagregarea sufletească în- 
rudită cu semi-trezvia, sunt şi mai pre- 
țioase prin arta scrisului. Pe teme, în a- 
parenţă facile : oboseală, un peisaj de 
lună, sentimental, o reverie întrun ca- 
feu, câte miragii realiste sac fantastice, 
pe care ironia lui Bacovia le ridică 
deasupra pământului, Pentrucă am mai 
amintit și altădată, în sufletul de muce- 
nic al poetului .„Scânteilor galbene“ este 
o prețioasă aptitrdine pentru ironia de 
calitate. Notaţia lui de cea mai fină a- 
“uitate, adeseori, nu uită amănuntul iro- 
nic și tipic, ca pe o incluziune de aer 
iradiind în masa unui chihlibar. 

lată de pilăă rânduri dintr'o stare de 
veghe : 

Şi dimineata friguroasă, cu vânt... camera goa- 
1... păsind podelele sună, scriimd peniţa plânge 
pe hârtie... poate s'a Scris, ce vremwmi.,. ce 
sens... ce mouri întumecoşi astupă fereastra... 
gardurile si lemnăria ude... nowri înitumecoşi, în- 
tunecă ochii... şi vrea să plouă dim mou.... Cea- 
sul s'a oprit, nu mai vrea să. însemne timpul... 
un 25 de bani stă pe colțul mesei şi gândul e 
închis..... nourul întunecos stă la fereastră ca o 
noapte de ghiaţă 


UNIVERSUL LITERAR 


“Sau iată îmaginea unui tablou de des- 
nădăjduită singurătate : 


E noapte, când oamenii se culcă şi se iubesc... 
câud tot oraşul cântă cu note de ploaie prin tu- 
buri de tablă, când tot oraşul plânge ca o veche 
pianolă.... singur prin casă să fac versuri, 

Dacă tot oraşul plânge cu note de ploaie ca 


o veche  pianolă.,, ce este gândul în sine... 
mâine ne vom duce după pâinea cea blondă, cea 
brumă,... înainte... 


Şi pentrucă nu putem cita în întregi- 
me acea admirabilă bucată „În cafe”, 
poem al boemei sufleteşti, în primul 
rând, să spicuim câteva rânduri de un 
agreabil caricatural : 


Ele ințelegând că eşti de ori unde, râd ele- 
gaut în ziua de vară, dar tot voieşc să te plim: 
be pe aleile pe unde e mai multă fantazie. 

In pavilionul-bufet, cineva serveşte înghețată 
şi bere, şi dacă vrei, nu te iscăleşti în aibum, 
“iindcă ele ştiu că te chiamă „oricum'. Berea 
era bună, ziua melancolică.... 

Lima după câicva minute, s'a lăsat în plopi, 
oamenii umblă cu lumânări în moapte, şi pot să 
plâng, încet, tare, îu noaptea asta nu se aude 
nimic... plâng fiindcă vaisul din anut acesta e 
trist ca şi cele vechi şi fiindcă toti sunt inteli- 
genţi în acest Jjocal de consum, 


Rânduri de amară ironic, în care 
ne-am îngăduit să subliniem ceeuce ni 
sa părut ca o picătură de fiere concen- 
trată într'un vas cu lacrămi şi care ne 
duc la ironia din „Cubul negru“, aproa- 
pe o satiră fantastică şi coborând parcă 
din paradisurile artificiale ale lui Pau- 
delaire. De: altfel prezenţa acelei Maier 
Tenebrarum de care amintesc paradi- 
«urile artificiale se şi simte în toate pa- 
ginile acestui singuratic pentru care tă: 
cerea, luna, visul, fantasticul, irealul, 
noaptea întrun cuvânt, sunt o conso- 
lare, un ideal de artă, pe care-l alintă 
în cuvinte din cele mai duioase: 


Şodeam şi noaptea trecea ; în afte odăi se 
auziau beţivi ; lampa ne înegrea porii, nu mai 
ctam eu, nu mai era ea, şi-am uitat aurora, şi 
noaptea şi apele mari me plouau în târgul cu 
gârie şi podete, si noaptea, noaptea ne ducea 
în noapte. 


Insă deoarece surugiii criticei oficiale 
nc-ar putea obiecta că în orice autor gă- 
seşti o imagină-două, un țipăt sufletesc, 
profund poate dar nesemnificativ, voiu 
cita pentru regalul cititorilor noştri, în 
întregime, două poeme din această căr- 
țulie, de aşa de răstrânse dimensiuni, de 
aşa de potențată artă. 

lată delicata poemă „Când cad frun- 
zele“, cu aimosieră de melancolie gla- 
cială ca în grădinile triste, cuminţi, îm- 
pietrite ale lui: Seurat. Grădini cum se 
cade prin cari sa abătut însă un mic 
vârtej ireverenţios : 


Copacii subțiri şi rari, cu ramuri subțiri, cu 
puține frunze mici, galbene, erau, acolo, soli- 
tari, pe o zi calmă spre toamnă. 

Pe cărările goale, ea spunea că-i plac parfu- 
murile şi pudra. Şi, chiar, proiiliM ei pudrat a- 
pirea senin, iar bluza usoară avea parfum suav. 

-—- Ah, împuşcă-mă în sânul stâng, spunea a- 
manta şi, după ce şi el se impuşcă da î2l, ră- 
măseseră uitaţi în poiana din lunca oraşul ; 
poate într'ma peisagiu ca acesta a fost drama 
pe care am citit-o într'un Ziar; câtă iubire şi 
pasiune, câtă gingaşi simţire față de mediul 
proza ! 

— Da, răspumsei, e interesant. 

— Nişte pescari, pe noapte au dat de ei şi au 
anunţat autorităţile... e aproape un roman, 

Continua să spună acestea, privindu-şi într'o 
oglindă buzele roşii si ochii mari. 


UNIVERSUL LITERAR 


Este vreo doamnă distinsă, Îmi spuneam, care 
a venit să-şi uite plictiseala, în acest parc cu 
cărările pustii, 

Printre arbori, departe, o trăsură mergea la 
pas. 

Puteam concepe, încă, ceva dinprejurul care 
părea acum strâmt, acum larg, nimeni, zâmbetul 
ci si tăcere, 

De mult, muzica a încetat să mai cânte pe 
aici, cum şi întâlniri de iubire despre care vor- 
hia această femee. 

O, mândrul vals... poate superb... şi noaptea 
rece, când trompetele plângeau în parc... Să 
merg cu tine, astfel! 

O, sărmană, prostituată... se face noapte, în 
sus si în jos, pe cărările goale, ne-am plimbat 
destul, romanele aux sfârşitul lor. 

Ea tresări de frig. şi puse degetele la gură 
ca pontru o salutare duioasă, şi plecă. 

Printre arbori, departe, trăsura o ducea spre 
oraş, făsându-mă singur, cu gândul dacă trebue 
s'o mar întâlnesc, 


Sau iată „Moina“. cu începutul acela 
de epistolă horaţiană, cu povestea ciu- 
dată a acelui cuplu pripăşit întâmplător 
și care dispare : „ea timidă şi nehotă- 
vită, el încântat ca de-o afacere minn- 
nată — model de ironie reținută masca- 
tă, cu, atât mai prețioasă cu cât e veali- 
rată cu mijloace simple și care te răs- 
cumpără de infatuitatea atâtor concepții 
despre viaţă : 


Cum Sham în ziua aceea acasă, plictisit de un 
tânăr vizitator, care îmi reproşa că nu Ştim să 
cunosc oamenii, respectându-i prea mult şi nic: 
inijloacele atât de comune pentru a deveni bo- 
xat' şi cum nu. puteam să-l concediez pe o zi 
uoroioasă ci 0 ninsoare udă ce colora orasul în- 
iun negru şi alb murdărit, mă gândeam îără a-l 
ascwta şi nn ştiam cum să-l rog să prepare 
două ceaiuri, într'un ibric de pe fereastră. Nai- 
vitatea mea, în cercul vieţii, devenise cunoscută 
până şi de copii.. Admiraţii măgulitoare și aspre 
nbservaţiumi. se amestecau într'o fogică dezor- 
donată. Mai auziam aşa ceva, şi cunoşteam des- 
tui învinşi superiori mie. sperând, totusi, cine 
ştie pe unde.... 

Reuşii, peste câtva timp, să-l rog să prepare 
ceaiul, eu, fiind ocupat cu termitarea unui ma- 
nuscris întrerupt. pentru a-! prezinta unei te- 
viste, 

Convalescent de câtva timp, uitam tânărul 
care vorbia. sh, în fierberea ceaiului, priviam 
pe fereastă, cu condeiul oprit, această zi udă 
și pplângătoare la nesfârşit. O tânără fată apăru 
Ja goam, căreia tânărul se grăbi să-i deschidă 
uşa foarte emoţionat, rugând-o să între pentru 
a nu sta în ploaie mai mult. Cu o palpitaţie 
„inecătoare ca întreba de o stradă care îmi cra 
necimoscută şi despre care tânărul spimea că 
e departe şi într'o direcţie cu totul alta decât 
aceasta, luându-i prim surprindere o sămutare. 
Urmă o uşoară luptă lângă ușă şi îmainte de a 
interveni, fw convinsă de a rămânea puţin. de 
oarece ninsoarea udă cădea şi mai grăbit. 

Sunt împreimrări cu respirații speoiale, când 
ui poţi spune nimic, iar privirile clipesc cu sub- 
înțelesuri, de a conveni ca permise situațiuni 
ze muţi pia: Apiccat pe manuscris în aceijaş 
preocupare de a scrie, auziam în spatele meu 
sărutările hr repetate ca şi când aş fi fost de- 
piins cu astfel 412 cuceriri, ale umui tânăr cunos- 
cător a! viaţii, şi care Ştia ce face, Lwarăm câte 
si trei ceaiul. întrun roiu de minciuni de care 
zâmbeam, asteniând cu înserarea care cădea. 
să rămân sirgur, pentru a termina acest masu- 
scris cane începea să mă obosească, 

Aw piecat pe noapte. Ea timidă și nehotirită. 
cl încântat ca de o afacere minunată... 

Dar, după plecarea lor, orice concentrare d: 
cugetare îmi dispăru. ascultând ploaia-ninsoare 
de afară, şi viața mi-apăru din nou. atât de 
usbratecă. că în zadar mai căutam singurătatea 
pentru a o desorte prin prisma. dureroasă a ce- 
lor învinşi, 


Și acum dacă ar fi să adăogăm un cu- 
vânt de încheere acestor minunate frag- 
mente dintr'o artă a prozei, pe care ată- 


Cărţi şi oameni 


ALBERT THIBAUDET: LA POESIE DE SPEPHANE MALLARME, EDIȚIE 
NOUA, EDIr. „NOUVELLE REVUE FRANCAISE“, PARIS. 


Mulţi dintre acei cari îl pomenzsc pe 
Mallarme fără să-l fi citit, sau l-au citit 
fără să.l poată înțelege, vori găsi în im- 
posantul studiu literar al lui. Albest Thi- 
handet toate elementele necesare pentru 
a cunoaşte semnificaţia poetică a auio- 
rului „Ilrodiadei”,; - Toate  clementele 
critice şi poelice — afară de cele anec- 
doiice. Thibaudet a avut grija să ne-o 
spună. Pascal ar fi „insinuat“ că e plă- 
ent surprins atunci când, crezând să să- 
scască un autor, dă de un om. Critica a- 
necdotică e însă o concesie făcută cili- 
torilor mediocri ; ea strică gustul şi a- 
coperă gloria cu palavre, Mallarme a 
Iat măsuri ca să-şi păzească numele de 
inucigaiul postum. La mormântul Îni 
Verlaine el a spus:  ,„Mormântului îi 
wlace tăcerea“. 

Mallarme€ are totuşi biografie , atât de 
simplă, încât ar desamăgi pe curioşi şi 
pe jurnaliştii. literari. Un tip din vechea 
familie burgheză a funcţionarilor pari- 
sieni. Profesor de engleză ; viaţă de fa- 
milie, a cărei linişte o iubea — peniruca 
să aibă un refugiu pentru visele sale. 
Lucra  „într'o singurătate morală. ne- 
căutând decât esențialul şi decisivul“. 
Câţiva ani de pensie. Apoi „moartea î! 
suprinse cu o mare sarcină : aceiaşi str- 
priză și aceiaş sarcină ar fi fost chiar 
dacă muria mult mai târziu. Moartea l-a 
surprins cu un vis mare: atitudine fi- 
rească şi necesară, în minutele supre- 
me. la acel care na trăit decât pentru 
vis“, 

Thibaudet. în fruntea ediţiei defiuiti- 
ve, constată că numele şi influenţa lui 
Mallarme€ au ajuns azi la o mare stră- 
lucie, În urmă cu vreo cincisprezece 
ani. Verlaine şi poeţii simbolişti păreau 
că întunecă gloria lui Mallarme&, Dacă 
awtorul „Faunului“ a devenit iarăşi „un 
maestru, pentru. unii un model; dacă o- 
pera lui pare o introaucere la literatura 
mai nouă, şi dacă sau reluat cercetările 
din punctul unde l-a oprit moartea — a- 
ceasta e o indicație că însăşi scriitorii 
an recunoscut ca bună calea pe care a 
pornit Mallarme. Criticul poate lumina 


„pe cititor — dar nu poate îndruma pe 


PRR LABA 
NA Va AV AA 


ţia sârguitori ai scrisului românesc o 
cultivă şi dintre cari d. Bacovia este 
printre primii, am spune: 

Procuraţi-vă, o voi toți îndrăgostiţii de 
artă acest breviar de ironie şi seniimen- 
talitate care se chiamă „Bncăţi de noap- 
te“ şi când veţi număra cei 15 lei, libra- 
rului, gândiţi-vă că sufletul Mântuitoru- 
lui a fost vândut pe de două ori atâţia 
arginți şi — astupându-vă urechile de 
către zarva falangelor subvenţionate să 
întreţie cultul obtuzului — bucuraţi-vă 
că duceţi cu voi un suflet. 

Aşezaţi-o, aşa umilă la înfăţişare cur 
este, între cărţile de lux ale biblitecii 
voastre, ca să vă îmbalsameze vouă raf- 
turile, la fel cu picătura de aromă, con- 
centrată din degetarul de onyx al fuver- 
nierului Syrax. 


PERPESSICIUȘ 


autori. 'Thibaudet are însă un merit deo- 
sebit în lămurirea operei lui „Mallar- 
me ; el respinge acest merit, dar cele 408 
de pagini pline de idei, de nuanţe, de a- 
palize şi de anatogii rămân, ca o mărtu- 
rie a marei sale inteligenţe critice şi a 
profundei sale pătrunderi în spiritul u- 
nei epoci literare. 

Urmând calea mijlocie. Thibaudet n'a 
dat nici o interpretare liberă, nici o a- 
naliză servilă a operei lui Mallarme.: O- 
pera lui nu poate fi înţeleasă dela siue 
şi dela început. 

Cine e pus pe neaşieptate în faţa 
„Prozei pentru Fsscintes“, n'ar vedea 
decât o  incoherentă îngirare de rime. 
„Dar, odată deprins eu logica lui Mallar- 
mâ, fiind în stare să interpreteze o o- 
peră prin alta, cititorul va descopei, da- 
că nu existenţa, cel puţin putinţa unci 
anumite musici neaşteptate“. 

Mallarme riscă să fie covârşii de note 
şi comentarii, ca şi Dante, ca şi clasicii. 
Thibaudet s'a ferit de pedantism şi ştiia- 
fa lui critică e reconfortantă şi îndru- 
mătoare. L-a studiat pe Mallarme din 
două puncte de vedere. Întâi, înconju- 
rându-l cu linii plutitoare, l-a adus în 
lumină pe poet cu sensibilitatea, gânai- 
rea şi credința ni, cu elementele natu- 
rale ale personalităţii sale. Apoi, a a- 
nalizat formele poeziei salc, a descom- 
pus „momentele şi mişcarea scrisului, 
asa cum l-a realizat Mallarmâ, aşa cum 
l-a visat“, Analize îmbelşugate, urmate 
de o sinteză armonioasă „a vieţii de ar- 
tă integrală“. Viaţa lui Mallarm$ se 
confundă cu limitele poeziei sale. Thi- 
bandet a înţeles că, vorbind despre un 
poet „să-l înfăţişeze ca un poem cons- 
truit de o inteligență poetică“. E o înal- 
iă lecţie de discreţie pentru acei cari 
se grăbesc să scormonească în lada cu 
gunoaie a  „intimilăţilor literare“. Cer- 
cetând opera lui Mallarm6, criticul a e- 
vocat o perioadă din cele mai intere- 
sante a literaturii franceze : acea a sim- 
bolismului, care a stârnit atâtea lupte 
si a dat prilej să se afirme atâtea per- 
sonalită[i în jurul unei simple probleme 
de artă. Chiar simpla atitudine în faţa 
artei (ca acea a lui Mallarmâ) a creat 
o şcoală rodnică: aceasta se vede din 
mărturiile lui C. Mauclair, Andre Gide, 
A. Mockel, Remy de Gourmoni și malţi 
aJjii, cari au, consacrat lui Mallarin€ pa- 
gini de ucenici larg-înțelegători şi pe 
cari Thibaudet Ie foloseşte cut mult tact. 
în capitolul unde arată influența per- 
sonală a poetului gi situează opera lui 
in cadrul literaturii franceze, 


m-"r: 





172 


ARDEALUL ŞI PROBLEMELE CULTURALE 
O epocă de decădere culturală 


„Sunt foarte puţini aceia în presa ro- 
mână din Ungavia şi Ardeal, cari să-și 
facă o specialitate dim urmărirea mo- 
meutelor culturale, să cerceteze diverse 
fenomeme pe tărâmurile vietii iatelec- 
tuale şi să le facă potrivitele comenta. 
rii. De ani încoaca se poate observa, că 
probleme de natura aceasta rămân cam 
în umbră, sau sa tratează în chip cu to- 
tul superficial, Mişcarea politică şi greu- 
tăţile economice se pare că absorb aten- 
țiunea tuturora şi nu mai lasă răgaz 
pentru preocupările de ordin mai puţin 
brutal. 

„Şi nu e bine să se întâmple astfel. Ca 
număr, românii ardeleni constituie o 
forță . ca însuşiri sufletești ei se pot 
mândri cu multe ; de virtuți au dat pu- 
rurea probe, — așa că românii de aiurva 
şi în special cei din Regat suni în drep- 
tul lor să aștepte, ca lu culinra noastră 
generulă ardelenii să contribuc în mai 
mare măsură de cum se întâmplă în rea- 
litate. Căci, arice sar zice, pe vremuri 
coeficientul cultural era mai mare în 
Ardeal, personalitățile mai multe, încât 
Asachi având trebuință de profesori 
pentru scolile din Iaşi a găsit un mare 
număr de oameni cu carte prin centrele 
ardeleueşti. 

„Facem, fireşte, excepţie cu literatura. 
Talentele ardeleneşti au dat şi continuă 
a da an bun sprijin vieţii literare gene- 
ale. Dar atât. Ardealul românesc nu mai 
produce oameni de ştiinţă“. 

Cu cuvintele acestea caracteriza Ilarie 
Chendi într'un foileton, publicat în „Iri- 
buna“ (20. III. 1910), situaţia din Ardeal 
sub raport: enttural, Această pesimistă 
dar justificată părere şi-o formase Chen- 
di cu prilejul uni alegeri ce trebuia să 
se facă la Academia Română pentru un 
membru reprezentant al Ardealului la 
secția istorică. Autorul foiletonului nn 
vedea nici un savant ardelean demn pen- 
tru această cinste. Istoricului loan Sârhu 
îi recunoştea meritele ştiinţifice, dar îl 
găsea prea antisocial pentru a putea în- 
tra în rândul elitei savanților români, 
iar părintele Ioan Lupașiu era încă prea 
tânăr, 

Desigur că nu greșim dacă afirmăm 
că părerea aceasta nu era numai a lui 
Chendi, ci exprima şi credința cercurt- 
lor academice cu privire la Ardealn! cul. 
tural şi ştiinţific. In special aceste cer- 
curi au trebuit să fie foarte dureros a- 
tinse..de această tristă constatare, fiindcă 
Academia Română urmărea prin alege- 
rea membrilor dintre românii de peste 
hotare mai mult un scop naţional-poli- 
tic decât propriu zis de ştiinţă. Ca să se 
ajungă acest scop alegerea trebuia să 
cadă asupra unei personalități cu supra- 
față publică nu numai cu reputația sa- 
vantului de birou. 

Din punctul de vedere al Academiei 
Române şi deci şi din acela al culturei 
în general, situația devenise și mai grea 
în urma trădărei lui Vasile Manpra. cace 
fusesd idicăt la cinstea de membin al 
acestei înalte instituțiuni pentru calităţi- 
le sale de istoriograf. Poporul român, din 
Ardeal ca şi din Regat, se putea întreba 
cu tot dreptul ce se va mai alege cu tim- 
pul de „inteligența“ ardeleană, dacă un 
bun cunoscător al istoriei neamului se 
abate dela legile implacabile ale desvol- 
tărei fireşti a fiecărui popar ? Intrebarea 
aceasta era cu atât mai justificată cu 
cât un alt mare fiu al Ardealului, Ioan 
Slavici, făcea cauză comună cu trădă- 
torul. Pe acele vremuri Slavici colabora 


la ziarele partidului național român şi 
cu toate acestea sprijinise, mai întâiu în 
taină. iar după accea pe faţă, acţiunea 
ui Mangra. 

Numele lui loan Slavici era legat de 
cea mai frumoasă acțiune publică în Ar- 
deal şi ardelenii vedeau în el tot pe ve- 
chiul „tribunist“. Mare le fu deci decep- 
ţia când îl văzură şi pe el trecut de par- 
tea vânzătorului de neam. Justificarea 
lui Slavici, apărută în „Telegraful  Ro- 
mân”, care în acele vremuri era câ 
deochiai din punct de vedere al polilicei 
naţionale, nu putea ameliora cu nimic 
situaţia. E evident, că un Slavici :u pu- 
tea vorbi, cercând să se justifice, popo- 
vului român din Ardeal în modul urmă- 
tor, fără să provoace resentimente şi 
revoltă împotriva sa: 

„Publicist cu un trecut binecunoscut în 
Ungaria, scrie d. Slavici, dar azi cetăţean 
al statului român, care întreţine cele mai 
bune relaţiuni cu monarhia Austro-Un- 
gară, eu nn puteam să nu aprob pe un 
amic, care-şi pusese candidatura ca spri- 
jinitor al guvernului ţărei sale. Recunoș- 
team că a adus o mare jertfă puindu-și 
candidatura. dar trebue să admit, că atât 
ca vechiu „Tribunist“ şi ca om cu legă- 
turi întinse şi în România, cât si ca pur- 
tător de grijă al unci diecese bătute la 
toate vânturile. în împrejurările date 
era dator să aducă jertfa aceasta ca act 
de deferenţă faţă cu monarhul său. (Man 
gra era atunci vicar al diecezei Oradea- 
Mare. Nota autorului). 

Tar mai departe: 

„Acuma, când în Ungaria s'a constituit 
un guvern care nw e impus de vreunul 





UNIVERSUL LITERAR 


din partidele combătute de noi, ci rân- 
duit din voinţa împăratului, părintelui 
Mangra în poziţiunca în care se afla şi 
cu trecutul pe care-l avea, nu-i rămânea 
decât să dea guvernului sprijinire  ne- 
condiționată”. 

Mărturisirea aceasta de credință îre- 
buia să producă adâncă amărăciune în 
sufletul ardelenilor şi o primejdioasă îu- 
dotală trebuia să-i cuprindă în fața ace 
stor descrțiuni dela datorie, Tot în vr- 
mea aceca guvernul ungar numise pe We: 
alt trădător de neam, pe Iosif Șieghescu, 
ca profesor de limba şi literatura ro:nâ 
nă la universitatea din Budapesta. ?n Ba- 
nat stăpânea ca un satrap stotputernicul 
Constantin Burdea, care era omul gu- 
vornului maghiar. 

Burdea era un om fără cultură. dur îs- 
teţ, şi reuşise să conrupă mai mulți inte- 
lectuali români din Banat, pe cari îi plasă 
în diferite ministere din Budapesta. Sis- 
temul şi tendința erau evidente : Satis- 
facerea câtorva ambiţinni personale ca 
prin plasarea câtorva indivizi în situaţii 
la ministere chestiunile româneşti să fie 
tratate şi rezolvate cu „competință“. Ce 
însemna şi mai cu seamă ce-ar îi însem- 
nat cu timpul, dacă nu întervenca ră 
boiul mondial. această „competință“, e u- 
şor de înțelesidupă ravagiile de ordin mo- 
ral ce le-au făcut „reprezentanţii români- 
lor“ din ministerele dela Budapesta. Aduui- 
nistrațiile locale începură a face. desi- 
gur, din ordin mai înalt, fel de fel de 
mizerii românilor ; cari erau forţaţi ast- 
fel să se ducă la Budapesta unde se „a- 
ranjau“ apoi chestiunile. In felul acesta 
guvernanţii maghiari voiau să facă pe 
români să simtă că „domnii dela Buda- 
pesta sunt mai buni decât cei de-avusă. 
Metodele de corupție erau bine aluse şi 
!ezaltolele deveneau tot mai „plauzi- 
O e ' 2 a a ia ua 


AUREL BAEŞU ; CHIP DE MOLDOVAN 


IINIVERSUL LITERAR 





PE MARGINEA UNEI EXPOZIŢII 


Ocupându-se deunăzi de expoziţia. pic- 
torului Alexandru Marino Moscu, o par- 
te din critica bucureşteană confunda — 
analizând opera tânărului artist -— ati- 
tudinea de „academie“ cu accea de „rea- 
list“, 

Realistul Moscu. rămase astfel .— spre 
surprinderea unora şi satisfacția aliora 
— etichetat „academic“. 

In ultimul deceniu confuzia aceasta a 
fost regulă în câinpul criticii „moderni- 
ste“ din Apus. 


Şi era impusă de un cuvânt de ordine. 
Ordinul de a comproinite ORICE MA- 
NIFESTARE DE ARTA care nu intra in 
vederile şi calculele dadaisio-futurisie— 
cu epitetul, distrugător, de „academic”, 

Ordinul acesta mai durează şi astăzi. 

De unde porneşte el? 

Ce urmăresta el? 

Nimeni nar putea so spună hoțării. 

Totuș, o carte apăruiă de curând în 
Franta, şi intitulată ; LA PEINPURE RE. 
LIGIUN NOUVELLE, scrisă — (nu vă 
miraţi !)——de un evreu, anume ADOLPH 
BASLER, reputat critic de artă iar, în 
ultimul timp — (şi cartea explică pentru 
ce) — negustor de tablouri — încearcă 
să divulge originea acestui straniu  co- 
mandament şi să-i explice complicatele 
şi catastrofalele urmări peniru arta irau- 
ceză. 

Nu noi vom fi aceia cari să ne bizuim 
pe cine ştie ce rekentiment intim, de fa- 
milie, care a zăcutg la fecundarea unei 
cărți ce a stârnit umversală consternare 
— ca să tragem concluzii, să ne tăurim 
un crez Nou şi să ne cimentăm o atitu- 
die critică, , de circumstanţă, 


ATI S 


ai Se, e 





Credinţa strămoşească începea ustlel 
să se clatine. Şi cei mai slabi de înger 
erau .„inteligenţii“. lată cum vedeau cei 
dela „Tribuna“ situaţia de-atunci şi pri- 
mejdia ce amenința foarte serios cauza 
românismului în. Ardeal: 

„Cu cultura câtă o avem, noi suntem 


„acum într'o stare de tranziţie, şi an ve 


an se sporeşte clasa de mijloc și, spo- 
rindu-se, cresc pretențiunile celor r'di- 
vaţi. O mulţime de oameni culţi şi scwmi- 
culți, pentru cari instituţiile noastre na- 
ționale sunt prea puţine şi capitalirile 
noastre româneşti prea disparente peniru 
ca să le asigure eistența dorită, mişună 
acum în toate centrele româneşti. Priu- 
tre dânşii e nn amestec de caractere şi 
de deprinderi, e o goană explicabilă după 
rosturile vieţii. dar nu. este nici un fir 
de conducere ideală mai de seamă şi nu 
e nici o tendinţă spre armonizarea forţe- 
lot în serviciul cauzelor mari. 

„Sau gândit conducătorii noştri că 
mulțimea asta de oameni cu carte sufere 
şi ea de mai multe neajunsuri periculoa- 
se? Mai întâi ea petrece întiro reală 


exploatare a momentului şi.a zilei şi au .. 


are legături intime cu problemele noa- 


Mai ales nu suntem de loc dispuşi — 
pici sufleteşte, nici intelectualiceşte 
să luăm poze pripite împotriva unei rase 
în comorile spirituale ale căreia uvem 
multe şi nestrămutate temeiuri să cre- 
dem încă, , 

Cu nădejdea că vom avea când-va ră- 
gazul să inzistăm asupra acestei cărţi de 
epocală importanță — (dacă, mai ules, 
pi se va ivi prilejul) — să ne oprim 
deocamdată la tema, aflată în conţuziune, 
incercând so lămurim cetitorilor noştri. 


— 


= $ . . . * . . 


Pictura — ca orice artă — este in pri- 
mul rând o meserie. 

Legile mari ale acestui meşieşug, ca 
şi practicile lui mărunţele sunt hotărite. 
ue telul materialului pe care îl utilizea- 
ză şi care e neschimbat: culoarea, 

Culoarea în sine, aşa cum ea ne sose- 
şte în ambalajul fabricantului, nu iu- 
seamnă nNinic, - 

E un material mort. 

Pictorul îl învie, îl face să grăiască 
infimite game sufleteşti — aşa precum 
violonistul transformă în unde exptresiv- 
armonice maţele de capră, întinse pe 
scăunagul unei cutii resonanie. 

Dar până să ajungă aici — adică la 
arta de a vrăji materialul mori, impri- 
mându-i virtutea elocvenţii cromatice-— 
pictorul are nevoe de studii lungi şi is- 
tovitoare de observaţii stricte şi de o ex- 
xaltată pasiune pentru natura vie, 


Examenul atent al naturii vii e cea 
mai sigură ucenicie a unui pictor în de- 
venire — şi a lost singura disciplină im- 
pusă elevului în toate şcolile roditoare, 
ale tuiuror iimpurilor, cu excepţia ceior 
academice. 

Academismul — etapă parazitară — 
este tocinai renunțarea la natură ; adică 
la observaţia direciă a vieţii, 

El a înterpus, tiranic, între viziunea 
ucenicului şi viaţa înconjurătoare, spec- 
trul statuar al antichităţii. 

Şi fiindcă antichitatea n'a cultivat su 
preferinţă, atecât nudul — orice altă 
problemă — cum de pildă „genr-ul“ ori 
peisagiul — erau alungaie din activita- 
tea ori cărui atelier academic, cu ridi- 
colă și pedantă gravitate. 


Ri i ser DZ 
FEZER 


sire de cultură. In rândul al doilea sa 
dovedit, că, tocmai printre elementele cu 
carle se găseşte un material politic mai 
suspect şi mai“puţin disciplinat, din 
punctul de vedere al hărniciei şi al jert- 
fei de sine“. 

Acelaş lucru îl constata şi regretatul 
A. Popovici, dar nu numai pentru  Âr- 
deal ci şi pentru Bucovina, Consiatarea 
aceasta care făcea să apară pe orizont 
marea primejdie ce amenința neamul 1o- 
mânesc îl întărea şi mai mult în convin: 
gerca că singura noastră mântuire cors- 
ia în unirea tuturor românilor. Atunci 
el nu putea. vedea altă posibilitate a a- 
cestei uniri decât sub forma unui „Groes- 
Oesterreieh”, Dacă concepţia lui a fost 
greşită ca formă, ca fond ea a fost bine 
văzută şi exact judecată. 

Astfel era situaţia generală a cauzei 
româneşti în Ardeal. Şi cu toate acestea 
atât cei ce. an înjeles-o cât şi cei ce nau 
înțeles-o nau găsit altceva mai bun de 
făcut decât să provoace şi să tolcreze 
certurile degradatoare şi demoralizatoa- 
re, despre care am vorbit în articolul 


precedent, 
ION BAILA 


178 





O. BRIESE: STUDIU 


Portretul contemporan trebuia să 1e- 
ilecte, în atitudine, în drapare, în expre- 
siune — olimpica aparență  greoo-ro- 
mană, - 

Natura, sub aspectele ei necontenit 
noui, era fără cruțare desprețuită, 

Singura cercetare, singura adâncire, 
stigura pasiune carei era îngăduită 
—erau mulajele inerte, de ghips mono- 
iGhriom, după piesele, aproximativ au- 
tentificate, ale FEladei şi ale peninsulii 
italice, 

De aici ignoranță desăvârşită în câm- 
pul expresiunei contemporâne şi lamen- 
tabilă abandonare a problemelor de lu- 
mină şi de culoare, 


Tot ce arta bizantină cucerise în no- 
blejă decorativă şi stil; tot aportul £- 
vului Mediu în formularea unei expre- 
siuni de un omenesc cutremurător ; tot 
ce Renaşterea izbutise în înfrăţivea ar: 
monică dintre linie şi culoare —.- totul 
se prăbuşea, se călca în picioare şi se 
batjocurea sub nătânga atitudine doctă 
a academicului. 

A fost, înadevăr, cea mai rușinoasă şi 
cea mai răufăcătoare dintre toate epv- 
cile de artă din câte le-a înregistrat, 
succesiv; civilizația omenească, dela 
Chaldeeni până în zilele noastre. 

Aşa dar „academic“ înscamnă cu de- 
săvârşire altceva decât scrutător atent 
al vieții — indiferent dacă viața, VIA- 
ȚA GONTEMPORANA, «e secrutată peun- 
tru interesul ei liniar, coloristic ori ex- 
presiv-literar. 

Aşa dar, un pictor tânăr, care, în stu- 
diile lui neprefăcute, atente, migăloase, 
pasionate îți dovedeşte tocmai dorinţa 
de cunoaştere intimă a vieţii în mijlo- 
cul căreia trăieşte — nu poate merila, 
sub nici un motiv, epitetul injurios de 
„academic“. 

EL poate sluji, cel mult, ca armă Le- 
ioaială în cetățuia unui POMPIERSM 


MODERN. 
Căci vai !.. există un, pompierism mo- 
dern — mult mai intolerant, decât ori 


care altul, din trecut, 


N. N. TONITZA 





Lui Nordier îi plăceau foarte mult 
marionetele dela Champs-Elys6es și în- 
tr'o zi, intră în vorbă cu patronul: 

„Trebue să fie greu de imitat vocea Îni 
Polichinelle“, 

„Nu prea greu, domnule“, răspunse -a- 
cesta, arătând lui Nodier un mic instru- 
menit. ,„Xrebue numai obicinuinţa de «a 
vorbi, ţinând în gură instrumentul acesta 
şi dacă vrei, poţi încerca şi d-ta“, 

Foarte încântat Nodier luă în gură a- 
paratul şi se silea să vorbească. : 


„Dar nu se poate întâmpla să-l în- 
ghiţi ?* 
„O, domnule, asta nare imposrtauţă, 


căci acesta pa care dv. îl ţineţi în gură, 
eu l-am îughiţit de 5—6 ori”. i 
E 3 


Autorul dramatic Ferdinand Duguc era 
totdeauna foarte distrat. Murind colabo- 
ratorul său Anicet Bourgeois, fu întrebat 
de un amic: 

„Vii mâine la înmormântare?“ . . 


Dugus, care se gândea la altceva răs- - 


puase : 
„Mâine nu poi; dar poimâine cu sigu- 
ranţă“. 
Li i 
Balzac se ducea. adesea la prinţesa de 
Bragration, al. cărui salon era celebru la 
inceputul domniei lui Ludovic Filip. 


Intr'o seară se vorbea aci, despre sub-. 


tilitatea inimei femenine. 


„Ah, domnule, ce bine cunoaşieţi fe- 


meile“, zise o doamnă, aşezată alături 'de 


Balzac. 

„Atât de: bine, răspunse acesta, în 
cât mi-e deajuns a le privi peniru a cu- 
noaște toată viaţa lor, din momentul când 
sau născut, Dacă vreţi, v'o spun şi pea 
dv., doamnă“. 

„Dar vă rog, vorbiți mai încet“, spuse 
doamna INropindusa8e 


In 1872, în timpul repeliţiei lui Ruy- 
Blas, la Odeon, Victor Hugo văzu pe Sa- 
rah Bernhardi aşezându-se, în mod cam 
indecent, pe o masă, în timp ce Lafontai- 
ne spunea o tiradă, Victor Hugo îi trimise 
atunci acest bilet măsgălit cu creionul: 
„A Spaniei regină e mândră şi irumoasă, 


ze. 


„Și n'ar putea sta astiel trântită pe o masă 
7 


Un domn îndrăgostit nebuneşte de Au- 
gustina Brohn, veni şi se aruncă la pi- 
cioarele sale : , 

„Te implor, fă-ți milă de mine cu pu- 
țină dragoste |“ 

„Imposibil, dragă domnule“, răspunse 
Augustina Brohn,, eu, am săracii mei“. 

* 


Un autor contestă bătrânului Samson, 
dreptul de a vota contra tragediei lui, 
la comiletul teatrului francez. 

„Nici măcar nu cunoşti piesa, căci ai 
dormit tot timpul. Te-am văzut chiar 
en“. 

„Dar, domnule“, răspunse Samson, „şi 
somnul este o opinie“. 

* 

La o serbare dela palatul imperial din 
Saint-Petersbourg, țarul Nicolae |, că- 
ruia îi plăcea mai bine muzica militară, 
vorbia cu glas tare, înj timp ce Liszt răs- 
punse : 

„Când "vorbeşte împăratul, toţi trebue 
să tacă”, 


Z0E LECCA 


UNIVERSUL LITERAR 


Cronica muzicală 


RECITALUIE „BEETHOVEN" DAT? DE PIANISTUL ERNST? RIEMANN. SIMFO- 
NICUL DE DUMINICA TRECUTA ; DIRIJOR: ALFRED ALESSANDRES- 
CU, SOLIST ERNST RIEMANN 


In cadrul festivităților beethoveniene 
organizate de „Fundaţia Principele Ca- 
rol“, a avut loc şi concertul dat Sâmbătă 
seara de pianistul Ernst Riemann, pro- 
fesor la Academia: de muzică din Miin- 
chen. Puncte centrale către care radia- 
ză întreg programul întocmit de  fie- 
mann, sunt cele trei sonate, op. 27 II (do 
diez minor), op. 81 a (imi bemol major) 
și op.- Lit (do minor). Alese, după cum 
se vede, ţinându-se în seamă străvechea 
periodizave a operei lui Beethoven, după 
Wilhelm v. Lenz în, lucrarea sa „Beeiho- 
ven et ses irois styles“, Alifel au fost 
însă orânduite în economia programu- 
lui lui Riemann, aceste trei sonate. Şi 
anume: 1) Ultima sonată a maestrului, 
„sonate-testament“, — cum o numeşte a- 
celaş Lenz, — apoi „Mondscheinsonate“ 
sau  „Laubensonate“, şi în fine  sonata 
32 „Das Lebewohi (Les Adieux), Die 
Abwesenheit (L'Absence) şi Das Wieder- 
schen (Le Retour). Intre ele Riemann a 
presărat Bagatele, un Rondo şi marea 
Fantazie în si major, op. 77, dând pro- 
gramului o _ cuviincioasă fizionomie. 
Ceeace pedagogui săvârşeşte adescaori 
cu bune motive! de temei, nu sculeşte de 
dificultăţi pe artist. Chiar fără greş al- 


„ cătuit, un program „Beethoven“ uu sal- 


vează capacitatea de interpret a lui 
Ernst Riemann. Şi cu atât mai -puţin 
tehnica sa. În execuţiunile realizaie de 
Riemann este greu, ce-i drept, să lămu- 
rim o concepţie proprie asupra lui 
Beethoven. Nu distingem, nici acel de a- 
poteoză, — „Zeul Beethoven“, „Apollo“, 
„Martirul“ —, nici cel ai vremii în care 
legenda îl consacră „Titanul“ sau „E- 
roul“. Nu bănuim în interpretările lui 
Riemann, nici conştiinţa unei problema- 
tice din ce în ce mai apăsătoare şi mai 
penetrantă în vremea expresionismului 
contimporai ;  Bcethoven conceput ca 

„muzician pur, sau ca poet, — problema- 
tică pe care au asvârlit-o în discuţiunile 
pwesei noastre — foarte vag, de alitel — 
interpretările simfoniilor  datorite lui 

_ Hermann Scherchen, Să nu ne mai amă- 
râm, deci, enumerând aci lipsurile lui 
Riemann. 


A doua zi, Duminică, Ernst Riemann a 
fost solistul ultimului concert al festivi- 
tăţilor pentru centenarul morții lui 
beethoven. Fusese hotărît, ca tot Seher- 
chen să dirijeze şi acest concert. Pentru 
care motive uu şiim, în locul lui Scher- 
chen a fost atribuită sarcina de a dirija 
acest din urmă concert muzicianului 
nostru Alfred Alessandrescu. Abia în a- 
cest fel a putut fi îngăduită şi contribu- 
ţia unui român la solemnităţile cente- 
narului. Să reținem însă: fără ca soeo- 
telile impresariatului să fie compromise. 
Altfel, fără Scherchen şi Riemann, nu 
este sigur dacă artiştii români, fără em- 
fază 'şi fără aureola „senzaţionalului“, 
„radicalului“ şi „histeriei“, ar fi putut 
isbuti să ţină la înălțime calculele Ma- 
monei. În tot cazul, abia acum când se 
isprăvesc, avem impresia că se întronea- 
ză liniştea sufletească şi ținuta solemnă 
de serbătoare ce datorim unor festivi- 
lăți beethoveniene. Maestrul Enescu u 
intervenit cu o delicateţă absolut străină 
oamenilor noştri, în lămurirea lucruri- 
lor. lar concertul său ultim ce va .ăvea 
loc în preajma prăznuirii morţii lui 
Beethoven, cuprinde mult mai mult, de 
cât un program gi un concert, Dobă lu- 


crări ale lui Beethoven, după care ur- 
mează una de Enescu, —— „cu caracier 
românesc“, — este de sigur, un program 
interesant pentru oriunde şi în orice 
vreme. Pentru noi şi pentru actualele 
împrejurări programul este de interpre- 
tat ca un protest, ca un învăţământ şi 
ca un program, lată dar că sărbătorile 
centenarului intră în făgaşul lor natu- 
val! Asociaţiunile de muzică de came- 
ră, conservaloarele de ' muzică, şcolile 
secundare lucrează nepregetat la pregă- 
tirea solemnităţilor. Ceeace pare şi mai 
interesant, este, de sigur faptul că şi A- 
teneele populare iau parte la sărbătorire. 

Alfred Alessandrescu. poate fi mândru 
că deschide, în condițiuni admirabile, 


sărbătorirea românească a geniului din 


G. DIACU 


Bonn. 





LA TEATRUL MIC : Măiastra lără ini. 
mă de V. Voiculescu. Si 


Ar trebui odată să se înceapă o discu- 
jie foarte serioasă asupra teatrului pen- 
imu copii, Sau făcut desigur şi la noi în- 
cercări. Ministerul artelor a arătat o 
mare bună voință pentru organizarea 
teatrului pentru copii. Dar sunt încă mul 
te de spus, mai ales în privinţa organi- 
zării unui atare teatru. Poate, că ar tre- 
bui să se înceapă cu scriitorii, socotiți 
că au darurile fireşti să înfrumuseţeze 
sufletul copiilor. Ş 

Relev cu distincţia necesară, muncă! 
aşa de onestă şi. de convingătoare la în- 
demnuri a d-lui V. Voiculescu, . autorul 
„Măiastrei fără inimă“, excelentă feerie, 
jucată cu toată bunavoința şi tot entu- 
ziasmul, pe care le cereau spectatorii 
copii. 

A fost ajutat d. Voiculescu şi de iscu- 
sința unui devotat decorator d. Teodo- 
roff, dar şi de sârguința actorilor. 

Dacă sar da tot asemenea spectacole 
pentru. copii, ax” fi un mare bine. 


La POPULAR : Cinematograful. 


Teutrul Popular a reluat comedia aşa 
de veche, dar totdeauna nouă, Cinemato.- 
graful, localizată de d. P. Gusty. 

Am văzut-o în repetate rânduri. Şi lot- 
deauna mi-a, plăcut. 

Teatrul Popular a veprezintat-o vu ele- 
mentele sale tinere, dispuse să bată dru- 
mul unor serioase cariere artistice. 

In rolul lui Ilie Dobre Măcelarul, a 
apărut d. A. Ghibericon, fost societar al 
Teatrului Naţional din Cluj. 

Este un excelent artist de comedie, 
Are toate însuşirile de a se afirma în 
volurile cele mai. dificile de comedie, ju- 
cate pe scenele mari. Ştie să compună. ro- 
lul, ştie foarte bine să reliefeze nota co- 
micăi si. nu şarjează. , 

Cuvinte bune pentru toţi ceilalți .ac- 
iori, d-nii V. Brezeanu, Pisone, Teodoru 
şi d-nele Caracioni, Wauwrina, etc. 


B. C. 


UNIVERSUL LITERAR 


Conferinţe 


Din ciclul de conferințe organizate de liceul „Mihai Viteazul“ 


SCARLAT STRUŢEANU: „ORFISMUL 
ÎN POEZIA LUI EMINESCU“ 


Coniecenţiarul interpretând pesimismul emi- 
nescian a arătat, că toată acea atmosieră de 
tristeță generală, chin suiletesc sau dezgust de 
viaţă ce se degajcază din poeziile lui Eminescu 
nu constitue numai o simplă atitudine în faţa 
sulerinții banale a omenirii, 

Poetul a cântat un sens mai profund al acestei 
suferinţi, ca să dea concepţiei sale o rezonanță 
mai vie, iar întruchiparea estetică izvorită în 
asemenea condițiuni să poarte note mai etern 
omeneşti decât simplele accente stereotipate ale 
unui tastidios marş îuncbru al vieţii, 

Şi atunci, împrumutând direct sau nu, etomen- 
te din concepţia orfică a celor vechi a scos în 
relief o concepție poetică ce adânceşte multi- 
milenara constatare a omului în fața vieţii, 

Orfismul este, am putea zice, o reformă re- 
ligioaşă şi teologică a cultului străvechiu dio- 
Bisiac, tetormă atribuită pe cale legendară 1ui 
Orfea. 

Orieu ar fi aprins pentru prima oară În su- 
lletul muritorilor nădejdea nemurirei sale, graţie 
interpretării unui mit, după care Zagreus, unul 
dintre zeii cei dintâi, ar îi fost devorat de către 
titaal, 

Zeii ceilalţi, pedepsird pe titani, i-au ucis şi 
apoi i-au ars, pentru ca din cenuşa lor să se 
nască oamenii, 

la felul acesta, oamenii descinzând, pentru 
concepția oriică, din titanii care devoraseră 
un Zeu, vor purta în ființa lor o esenţă divină 
— Sufletul. Dar pentru relegiuirea lor, titamii ca 


Ea nici nu poate să 'nţeleagă, că nu tu o vreal... 


şi urmaşii lor, oamenii, au fost pedepsiţi priu 
încătuşarea sufletului — scânteia divină — în 
zăbrelele 4rupului — ispășirea păcatului stră- 
moşesc., Trupul m'ar îi prin urmare pentru sw 
fletul nostru de cât un lanţ, un mormânt, o 
temmiţă. Şă temnița aceasta a sufletului fiind €e- 
lementul impur al existenței poastre, omul va 
tinde să pună capăt încarnărilor continue ale 
sufietului său, care e nemuritor — metempsi- 
hoza. 

Exihu sufletului în diferite vieţi pământeşti 
succesive, tiind o ispăşire a crimei primordiale 
datoria cea mare o omului ar îi de a se „puri 
fica“ în timpul încarnărilor, pentru ca ispășirea 
sa fiind îudeplinită, suiletul să reintre în supre- 
mul repaus ca spiritualitate pură, Să se oprea- 
scă deci exilul seincarnărilor succesive. 

Această purijicare s'ar obţine prinir'o exage- 
rată suferinţă pământească şi o neintreruptă 
curăţie morală, 

Eminescu servindu-se de aceste elemente or- 
fice, !e-a adus diferite modificări spre a wmamiza 
şt mai mult mitul iniția $? apoi degajându-se 
din cadrul] ritualului şi al cultului oriic, ne în- 
fățişează în diferitele sale poezii tragicul exis- 
tenței noastre încremenită într'o contradicţie e- 
ternă între atributele divine ale fiinţei noastre 
sufleteşti şi oarba materie ce acoperă suletul, 
făcându-l să se târască cu aripile înomolite în 
noroiul cotidian al caistenţei noastre trupești 
ce e cârmuită de ajte legi de cât sufletul. 

Eminescu a exprimat mai ales această contra- 
dicţie în imboldul erotic al sufletului nostru, pi 
care trupul îl înținează. 


că'u tine 


= E un demon ce 'nsetează după dulcile-i lumine, 
C'acel demon plânge, râde, neputând s'audă plânsu-și 
Că o vrea... spre a se 'nţelege înstârșit pe sine însuşi 
Că se sbate ca un sculptor fără brate şi că geme 
Ca ua maistru ce-asurzeşte în momentele supreme 
Pân'a nu aluuge 'n culmea dulcei muzice de siere 
Ce-o aude cum se naşte din rotire în scădere. 


(Satira Y — Dalila). 
Şi a rezoivat apoi contradicţia, concepând 
viața ca 0 vremelnică trecere, ca o deşartă a- 
parență, ce pregăteşte viaţa adevărată a sufle- 
tului pur. 
. atunci te oboseşte 
Eterna alergare Ş'un gând te ademenesta : 
Uu vis al morţii eterne e viața lumii *ntregi. 


(Impărat şi proletar). 


La ce statornicia părerilor de rău 

Tot alte unde-i sună aceluiaș pârăn 

Când prin această lume să trecem ne a scris 
Ca visul unel umbre şi umbra unul vis? 


(Despărtire) 
Caci e vis al neijinței universul ce! chimeric 


(Satira 1) 

Fără ca autorul să insiste, conturând elementul 

artic, îl sugestionează însă şi prin versuri ca 
acestea : 

Sus inimite voastre 1 Cântare aducețisi ! (zeului 


dac 
EI este moartea morţii și învierea vietii. 


Rugăciunea uaui dac). 
sau : 
O, moartea-i un secol cu sori înflorit 
Când viata un basmu pustiu şi urât. 
Fe 17 Nebunie a tristă şi goală; 
Urechea te minte și ochiul te'nşală 
Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszie 
De cât un vis searbăd, mai bine uimic- 

“ (Mortua at 

sau: 
Si cu acei smerit surâs 
Cu cea mal biâadă fată 
Să taci dia viaja mea ua vis 


Din visul meu o viaţă. 
(S'a dus amorul), 
sau: 
Se pare că alte valuri 
Cobor mereu pe-acelaș vad, 
Se pare cum că-i altă toamnă 
Şin veci aceleaşi irunze cad. 


Naintea uopții noastre umblă 
Crăiasa duicei dimineţi 

Chiar moartea însăşi e-o părere 
Şi uu vistiernic de vieti. 


In „Luceafăruj', conierenţiarut arată cum îor- 
muia orfeică este răsturnată, datele rămânând 
aceleași, 

Hyperion,  spiriinalitatea pură,  iadrăgostit 
fiind de o muritoare cere lui Dummezew elibe- 
rarea din veşnicul repaos spre a gusta viaţa. 
Mirajul vieţii pământeşti 1'a ademenit, tocmai 
spre a înţelege ia sfârşit toată deşertăciunea 
acelei vieţi, nimicnicia şi minciuna ei. 

Conferenţiarul încheie arătând cum Eminescu 
lărgeşte sfera misterului orfic, rezolvând con- 
tradicția vieții într'o concepție artistică ce nu 
ate nimic a face mici cu dualismul creştin al 
spiritului şi materiei, nici cu calitui soriic propria 
zis ce învestmântează străvechiui cult diopisiate 
nici cu vreo meializică oarecare. 

Concepţia artistică despre care vorbeşte con- 
ferențiarul este o idee fundamentală originală 
ce susține aproape întreaga operă poetică a lui 
Eminescu oricare vor fi fost nnanțăriie obținute 
din altoirea pesimismuiui aaa vtemeniele pesirais- 
mului schopenhauerian. 


PAUL], PAPADOPOL: „LITERATURA 
PENTRU COPII LA NOI“ 


Nevola aul astiel de otisotăzi a pubileulul 


175 


e dictată de pericoiul pe care-l prezintă anumite 
publicaţiuni ce cad în mâinile coplilar, | 

La moi literatura pentru copil abea acuma 
— după război — a început să fie cultivată, 
Sa scris şi până acum destul Rămâne ca una 
dii editurile noastre cu dragoste pentru vlăs- 
tarele tinere să se gândească fa întocmirea unei 
antologii pentru copii din care n'ar trebui să lip- 
scască: A. Paun, C. Bălăcescu, Donici, Gr. Ala- 
xaudrescu — ca fabulişti ; El. Rădutescv, C. 
Negruzzi,  Kogălmiceanu, Alecsandri, Creangă, 
Dragostav — ca autori de amintiri; Creangă, 
ispirescu — pentru poveşti, etc, 

Incheie insistând asupra bogatei producțiuni 
contemporane — trecând în revistă principalele 
publicaţiuni pentru copii de ia 1880 încoace şi 
arătând care ar îi datoria acelora care apar azi. 


ANITA BELCIUGAȚEANU : GIACUMO 
LEOPARDI 


Institutul de cuitură italiană îşi cominuă a0- 
tivitatea. Duminica trecută, la ora obișauită — 
între cinci şi sase — a vorbit doamna Anita. 
Belciugăţeanu, doctor în limba italiană şi asiş- 
tentă a d-lui profesor Ramiro Ortiz, da Vaiver- 
Sitâtea dim Bucureşti, latr'un stii colorat şi cu 
multă “pătrundere suiletească d-sa a făcut un 
tablou viu, trăit de toţi cei din sală, al vieţii 
marelui poet, Giacomo Leopardi, 

Ne-a povestit viaţa copilului izolat în. încă- 
perie casteluiui părintesc, mohorit,. unde: nici 
măcar duioşia maternă nu se tăsfrânge, Par'că-l 
vedem, mic şi slăbuj, în vasta bibliotecă a cas- 
teiului, unde zile şi nopţi dearândul studia ue- 
întrerupt, fără profesor, cu o patimă istovitoare 
pentru sănătatea-i iragedă, Imvaţă astfel. şapte 
timbi străime, clasice și moderne, citind tot co: 
putea găsi din literaturile lor. In vârstă numai 
de optsprezece ani, avântul -siiletesa îl face 
să cânte dragostea de patrie, de Dumnezeu, fe: 
meea. E vremea în care, alături de studii fţio- 
iogice aride, scrie cânturi de inspiraţie patria: 
tică ; „AW' Italia“ şi „Sopra îl monumento di 
Dante” ce trăesc în graiul fiecărui italian, Dar. 
prin studiile şi dorința către o frumusețe şi o 
glorie superioară, intensitatea vieţii - sufleteşti 
creștea mereu, asa că simte nevoia. să-şi des- 
carce sufletul plin de observații într'wm caet, 
un fe) de jurnal, o enciclopedie subiectivă, îm- 
brățişând filologie, geologie, filozoiie, religie, es. 
tetică, istorie, "politică - şi “rubrică. personală + 
„memorie dejla mia vita“, ln Zibaldone poetul. 


îşi trăia adevărata 1ui viață şi-şi mărturisia cu 


sinceritate gândurile şi stările sate sufleteşti. 
Dar, istovit de muncă îtainte de vreme, bolnav, 
cu spimarea încovoiată şi vederea slabă, viaţa 
suilătească e dramă chinuitoare din care se sal- - 
vează numai cu ajutorul iluziei. 

Dincolo de colinele şi câmpiile de la Recca- 


nate — satul părintesc — întrezăria orasele. 
închipuirii sale şi vedea nimicnicia omului în 


faţa naturii : sentimentul e cristalizat în adini- | 


rabilul cânt: Infinito. Tot în această Vreme 
scrie „„Operete morali“ în care, în formă de 


dialog, se citeşte ideea că dorințele omului ne | 


putânău-se realiza în viaţă, nu-l fac fericit şi 
deci moartea e mai de preferat, 


Nici în „afară de Reccanate nu-şi găseşte însă 


linistea, Vede că suferimța e fegată de propriul 


său snilet, nu de loc. Şi viața odioasă a copi- 


lăriei, îm momentul în care o trăia, dar. 
frumoasă în amintire, capătă expresie în poe- 
sia „Risorgimento“, Şi amintirea şi trecutul 
sunt două din elementele esenţiale ale poeziei 
Icoparâlene. 

in vremea iei scurte şederi la Reccanate 
îşi spuse întreaga poveste a triste sale” vieţi, 
în „Ricordanze“. 

Omul acesta aşa de nenonocit, în viață, nu a 
putut fi scutit mici de suferința spulberării vi- 
selot de dragoste. Asttet „ÎI! nensiero dominan- 
te“ e armoniosul câut în care poetul "întrevede 
pentru ultima oară" năinca' fericirii, După ce 
mirajul speranţei piere „Amore e morte“ şi mai 
ales „Consalvo“ exprimă durerea. În ea, 'a- 


tare, dorul netmolintt al poetului. 
£L. DUMiTREsGUI 


" morul şi moartea se uhese într'o supremă să | 


176 


UNIVERSUL LITERAR 


BCCO URI 


i REDACŢIONALE 

Cl Cu nuimărul acesta se împarte gru- 
tuit Tabla de materii pe 1926, a Univer- 
'sului literar. Ea cuprinde şi cele două 
numere, 51: şi 52. din anul 1925 de când 
începe noua serie a „Universului iite- 
var“, (De unde şi prezenţa acelor ani 
XLI şi XLII care reclamă o explicare; 
când anul nu însoţeşte numărul revistei 
el se subiînțelege a fi cel de mâi înainte). 

Redacţia ştie însă că-de o uniformita- 
te riguroasă — aşa precum astfel de lu- 
crări 6 reclamă — în alcătuirea acestei 


table de materii, nu poate fi vorba, din: 


atâtea motive. Preţuind însă folosul pe 
care un astfel de ghid, îl aduce iubito- 
rilor de colecţii, redacţia -n'a pregetat 
să aducă la îndeplinire acest gând. 

Ea îşi propune, ca pe viitor, tabla de 


materii să se împartă cu ultimul număr 


al anului ce se încheie. 

Numerotaţia continuă a paginilor, -in- 
trodusă anul acesta, va înlesnl şi. va face 
mai clară viitoarea tablă de materii, de- 
signându-se articolele la respectivul nu- 
măr al paginii şi nu pe numărul revis- 
tei, ca de data asta, 

UD Inevitabila eroare tehnică a omis să 
specifice că, cele patru desene ce îns0- 
țeau reportațul banchetului S. S. BR. de 
la Boulevard, erau datorite d-lui Alired 
Moşoiu, distinsul nostru colaborator. 

Cl Primim o scrisoare din Galaţi, prin 
care ni se cer. relaţii despre persoana 
d-lui. E. Măeiucescn, al cărui desen în- 
soțea reportajul banchetului S. S. R. 

Răapundem. —  mulţumind aproape 
pentru acest binevenit prilej —: d. E, 
Măciucescu, directorul Casei Dotaţiei 
Oastei este. casierul. S. S. R.-ului de la 


înființarea societăţii. Prieten al marilor - 


dispăruţi Iosif, Gârleanu, Anghel şi nu 
mai puţin al contimporanilor în viaţă, 
e inutil să mai spunem,.că d-sa a pres- 
tat serviciile sale în mod onorific. 

Cl Conţinuarea nuvelei d-lui 1, Căla- 
găru : Răpirea iui Oivide, apare în nu- 
mărul viitor. 


ş SCRIITORII: 

O D. Aroh Cotrus, poetul arădan, al 
cărui volum de versuri In robia lor, prr- 
miat anul trecut cu premiul de poezie 
al S. S. R-ului, e încă în mintea tutu- 
vor — a lvat conducerea revistei Bana- 
tul din Timişoara. | 

C] D. H, Sanielevici, auiorul acelui tra- 
tat monumental, în iranţuzeşte „La .vie 


des mammifâres et des hommes fossi- - 


les, a scos în editura „Ancora-Benve- 
nisti“, un volum de Noi probleme lite- 
rare, politice, sociale, 271 pag.; lei 9). 
Vom reveni. i 

0 Samariteanca, evanghelie în trei ta- 
blouri, de Edmond Rostand a apărut 
tradusă în versuri de-L Gr. Perleţeanu 
(ed. „Ancora-Benvenisti“; 158 pag. 60 lei), 

CI D. Const. Şeineanu, autorul dicţio- 
narului francez-român şi  foiletonistul 
litorar al „Adevărului“, a publicat o cu- 
legere de schiţe aducative sub tillul: 
Rostul vieţii (ed. „Ancora“; Biblioteca 
Universală Nr. 138—140; lei 18). 

O Simiona Basarab ne roagă să anun- 
țim că poezia „Mi-i frig“, apărută în ul- 
timul număr al revistei „Ţara Voevozi- 
lor” a fost publicată fără știrea şi apio- 
harea domniei-sale, 

CONFERINŢA D-LUI PILLAT 

C] In numărul viitor vom publica după 
notele stenografiee, conferința finută la 
„ „Ateneul Român în seara de 27 Februa- 
rie, de către srancbe PILLAT case A ri 
„bit despre: nerţia nouă faj e 
tradiție şi modernism”, pi 


AŞEZAMINTELE DELA 
„o VALENII DE MUNTE 

Li Uu năpraznie incendiu a mistuit 
ortfelinatul tundat de d. N. Iorga şi ti- 
pografia sa „Datina Homâncească' delu 
Văleni. 

Nu vom explica ce înseamnă această 
năpaste şi pentru sviletul marelui ani- 
mator care toc:nai în vremurile acestei 
pleda cultura românească în centrele 
din Apus şi nici pentru neamul întreg. 

Cei ce urmăresc de câteva decenii ri: 
sipa de energie și de entuziasm a d-lui 
N. Iorga, vor fi îndureraţi dar tocmai 
de aceeu îndemnați să răspundă apelu- 
iui pe care-l adresează ziarul Cuvântul, 
în; coloanele căruia sa şi deschis o listă 
de subscripţie, 

Tot cel ce prețueşte cultura şi pe marii 
ei slujitori, vor subscrie, — prin „Cu- 
vântul” — pentru aşezămintele cultura- 
le ale d-lui N, orga. 


Ă S. A D.hR. 

D Societatea autorilor dramatici ro- 
mâni s'a întrunit la a doua convocare 
în adunare generală, pentru alegerea 
a doi membri, din care ministerul arte- 
lor urmează să desemneze unul în comi- 
tetul de lectură al teatrului Naţional din 
Bucureşti, cât şi peritru alegerea juriu- 
lui de onoare, 

Adunarea a fost prezidată de d, M. 
Sorbul, preşedintele societăţii, asistat 
de d, 1. C. Aslan, secretar, 

Au fost prezenţi d-nii 1. C. Aslan, Scar- 
laț Freda, N. Kirițescu, Adrian Maniu, 
Ulaudia Millian, Ion Minulescu, Alfred 
Moșoiu, Ion Peretz, Lucreția Petrescu, 
Camil Petrescu, Mihail Sorbul și Caton 
Tneodorian. & 

D. Mihail Sorbul, preşedinte, aduce e- 
1ogii d-lui lon Mlimulescu, al cărui man- 
dat a expirat, pentru felul cum, fără a 
fi alesul societăţii a apărat interesele 
autorilor dramatici, în comitetul de lec- 
tură al teatrului Naţicnal, D. preşedinte 
societăţii în corniietul de lectură, nu mai 
atrage atenţiunca candidaţilor, că aleşii 
sunt reprezentanţii unui vag colegiu 
dramatic, -ei ei sunt apărătorii interese- 
lor morale și materiale ale autorilor 
dramatici, care i-au -trimis acolo. 

Procedându-se la vot, suni proclama- 
(e alese pentru. comitetul de lectură 
d-nele Claudia Millian și Lucreția Pe- 


tvescu. Sunt de asemenea desemnaţi, în | 


unanimitate, și aleşi prin aclamaţie în 
juriul de onoare d-nii Mihail Pașcanu 
și N. Kirițescu, iar ca supleanţi d-nii 
Scarlat Froda şi Ticu Arhip. 

Adunarea, în urma propunerii d-nei 
Claudia Millian, hotărăște să dea o a- 
gapă în cinstea d-lui Caton Theodorian. 
fostut presed'nte al societăţii, 


, REVISTE 

E] Pvimim în ultima clipă, o admiru- 
bilă revistă, frumousă ca tehnică şi pre- 
țioasă ca sumar, Graiul Românesc (Nr, 
1 şi 2, lanuar, Februar), organ al socie- 
lăţii Graiul Românesc. Vom stărui pe 
indelete, în numărul viitor. p 

DO A apărut numărul 2 din revista ile 
ariă „Galeria Flamurei“, pe Februarie 
1927, en reproduceri după N. Grigorescu, 
3. E. Milet, L. A, Biju, 1. M. Niţescu și 
G. Teodorescu-Romanaţi. 

Articole seriu d-nii Paul 1. Papadopol 
și Marcel Romanescu, 


CERCUL „SBURATORULUI“ 
C] In şedinţa Sburătorului dela 6 Mar- 
tie, d. Barbu Alinescu, autovul lui Mitu 
Boerul; a. eentinuat Jectura actului al 





Il-lea al piesei sale Melcii, scrisă iu cu- 
laborare cu d, St. Sfetescu. 

D. . Luvinescu a ci patru articole 
polemice. D-uu Puula Petrea a ijucepiit 
iectura unui roman cu scrisori steanti 
intre ele”. 0. Mogundrei a cutit o ser 
de poezii din vorumul său inedit Casa 
cu horlensil. i 

Poezii au mai citit d-nii Sandu Tuslor 
şi Canul balazar; epigrame d. Si, Sie- 
escu, 

DbiBLIOTECA „PEPRE ARMENCEA“” 

Siarşit) 

Câteva din scrierile memorilor bibliotecii, — 

1) Woezn, de Panait Cerra. 

2) „Serul artiliciul în chirurgie“ (1904) ; „Vac- 
cinațrunea antiuiic㔓 (1912) ; „Contribuţii la 
etioiogia gripei” (1920); „Combaterea cpide- 
miilor” (1920) ; „Vaccinarea antitiiico-paruti- 
fica” (1922) ; „La fiâvre lyphoide dans l'Armte 
roumaine” (1924) ; „La conjonctivite pranuleuse 
«n Roumanie" (1924) ; de Dr. Col. Vasile Pa- 
naitescu, i 

3) Tables Logarithiniques, de Ing, D. Ciuri- 
icanu, 

4) „Les Associaliuns paysanes", de N. G; 
Eremie, 

5) „Graiul din ţara Oltului“, de Titu Dinu. 

6) „Sindicalismul”, de Nae lonescu. 

7) „Sociologia revoluţiei“, de Petru Andrei: 

5) „Seut şi targa“, poezii, da Perpessicius, = 

9) „Reforma Calendarului”, de Vasile Băn- 
cilă, etc., etc, : 

Ciciul de conierințe cu subiecte locale, conti- 
nuă şi anul acesta, Printre conferințele de anul 
acesta vor ii; ; 

1) Dl Grigore Antipa : „Cum. se poate întă- 
[isa viața românească în muzee regionale“ ; 2) 
D-l Prof. Univ. G. Vâlsan: „Aspectul geografie 
şi ctmografic al regiunei Brăila”; 3) D-l Proi, 
Univ. Ştefan Meteş : „Legăturile între Brăila şi 
Braşov, în decursul veacurilor“ ; 4) D-l Prui. 
Univ. N. lozga: „Istoria regiunii Dunărei de 
jos”; 5) D-l Prof. Univ. L. Andrieşescu: „Re- 
gtunta Dunărei de jos în epoca antică“, 

A apărut în editura bibliotecii ; „Dim trecutul 
istoric al Brăilei“, de D-l Proiesor Neculai Iorga. 
Prețul 20 lei. Se găseşte de vânzare Ja biblio- 
teca Petre Armencea şi la fibrăriile dim oraş, 

Intre cărțile: bibliotecii se află o colecţie în 
latineşte, tipărită în anul 1504, în Germania; 
de asemenea şi colecţia operelor tui Corneille, 
tipărită în 1700. Sunt şi diferite alte cărţi vechi 
româneşti şi străine, 

In ultimii ani, biblioteca a primit însemnate 
donuțtuni în cărți şi în bani. Atenţia bimevoi- 
toare pe care ap arătat-o donatorii, se răs- 
îrânge asupra activităţii. bibliotecii, care poate 
ŞI prin acest aport să pună Ja dispoziţia citito- 
rilor sui ua număr mai mare de ciirți, Cu. den- 
sebiro, notăm donația Primăriei Brăila, -de 
100.000 lei. Din acest fond, s'au procurat cărţi 
de literatură şi ştiinţă, apărute după ruzboi, pu 
mându-se astiel biblioteca oarecum în „curent cu 
noile tipărituri. i 

De albiei, primăria Brăila, a trecut în bugetul 
pe 1927 o subvenție de.100.000 lei, destinati îrn- 
plinirii cerințelor bibliotecii, 

[n afară de donațiile obisnuite -ale membrilor, 
au mai donat un număr mare de cărți-D-nii: 
Avocat Traian Tino, Avocat Victor Nicolau, Pu- 
ianu, ziarist, Hilarie Giurescu, inginer, Catzi- 
ghera, şi alţii. iar D-l Profesor lorga a donat 
mai multe opere ale D-sale, cu ocazia vizitării 
bibliotecii, în 192) ; da fel şi scriitorii Emanuil 
Bucuţa si G. Tutoveanu. : 

De oarece biblioteca va inlocui actualele du- 
lapuri de lemn, cu raituri speciale, de fier, va 
utiliza pe cele vechi la. creiarea de moui Diblio- 
teci-filiale, în judeţ. Acestea vor îi de asemeni 
alimentate cu cărţi, din depozitul de rezervă al 
bibliotecii, ca şi cele existente în: prezent, 

Se va publica în curând noul regulament al! 
bibliotecii: - 


"ATELIERELE SOC, ANONIME „UNIYERSUL,, STR, BREZOLANU 1,